Locutiuni conjunctionale Relatia dintre doua propozitii se poate face si prin locutiuni conjunctionale (grupuri de doua sau mai

multe cuvinte care impreuna au rol de conjunctie). In componenta unei locutiuni conjunctionale se afla totdeauna o conjunctie sau alta parte de vorbire cu rol de conjunctie (pronume relativ sau adverb relativ). Mai frecvente sunt urmatoarele: indata ce, pana ce, dupa ce, pentru ca sa, fara sa, pana sa, cu toate ca, macar ca, chiar daca, pentru ca, asa incat, din cauza ca, in timp ce, in vreme ce, ori de cate ori, in loc sa, ca si cand, ca si cum, de parca etc Locutiunile conjunctionale subordonatoare realizeaza jonctiunea intre unitati sintactice aflate in planuri diferite, adica exprima relatii de subordonarea unor propozitii fata de un termen regent: “Dar eu nu te mai tin minte,1/macar ca nu-i asa demult de atunci2/…” (M. Sadoveanu) Conjunctiile, respectiv locutiunile conjunctionale nu trebuie sa se confunde cu prepozitiile (locutiunile prepozitionale) sau cu adverbele (locutiunile adverbiale). Valoarea morfologica este data pentru fiecare dintre aceste parti de vorbire de contextul in care se afla, de raporturile pe care le stabilesc. Din cauza ploii a ajuns - locutiune prepozitionala, raport de subordonare in propozitie, tarziu. > leaga complementul de verbul determinat 1 Din cauza ca a plouat /a - locutiune conjunctionala, raport de subordonare in fraza, ajuns tarziu.2/ > leaga propozitia subordonata nr.1 de regenta ei Am adus flori si cadouri - conjunctie coordonatoare copulativa, raport de coordonare in pentru fiecare. > propozitie, leaga doua complemente Pe mine m-a si amuzat. - adverb, cu sensul de „imediat”, „deja” > Inainte de plecarea ta - locutiune prepozitionala, raport de subordonare in propozitie am dat telefon. > Inainte sa pleci am dat - locutiune conjunctionala, raport de subordonare in fraza telefon. > Locutiunile conjunctionale nu trebuie confundate cu cele adverbiale, mai ales cand se afla in corelatie. Astfel, intr-o fraza de felul: “Decate ori te aud, 1/ de atatea ori ma bucur.” 2/, prima locutiune este conjunctionala si introduce o propozitie subordonata circumstantiala de timp, iar a doua (de atatea ori) este locutine adverbiala si indeplineste functia sintactica de complement circumstantial de timp pe langa verbul “ma bucur”. Locutiunile conjunctionale sunt grupuri sintactice nesudate, care au acelasi rol ca si conjunctiile simple si compuse Ca şi conjuncţiile propriu-zise, şi locuţiunile conjunţionale pot funcţiona ca locuţiuniconjuncţionale coordonatoareşi ca locuţiuni conjuncţionale subordonatoare. În felul acesta, putemvorbi de o anume specializare gramaticală(sintactică) a locuţiunilorconjuncţionale:precumşi (raport de coordonare copulativă),numai că(raport de coordonare adversativă),cu toate că (raportde subordonare concesivă),pînăce(raport de subordonare temporală),caşi cum (raport desubordonare comparativă) Ceea ce ar trebui săfie relevat e faptul călocuţiunile conjuncţionale se aseamănă

trebuie accentuat faptul că locuţiunile conjuncţionale comportă unele caracteristici ce le conferăun statut aparte. datorita faptului că. în ideea că) le aşteaptă acelaşi „verdict”:argumente precum ca acordul în genşi număr al participiului (din construcţiile de tipul:Date fiind condiţiile meteorologice dificile. tendinţa de a se construi ca unităţi morfologice. dat fiind faptul că.în multe privinţe cu cele prepoziionale. pe de o parte.. mai pregnante decît cele existente (se au în vedere locuţiunile conjuncţionale – Gh. unele îmbinări „custatut controversat” [Avram 1997: 287] care manifestă. Reţine atenţia concluzia autoarei că. iar pe altele (cum ar fi în ciuda faptului că.1. plus că ş. Credem că sus-numitele îmbinăriau. poate fi urmărită„tendinţa de îmbogăţire a limbii cu mijloace de exprimarenoi.. Astfel. în consecinţă. îmbinărileca atare. Ciobanu. în concluzie. au un comportament gramatical. Tocmai această„funcţie conectivă” poate fi „exploatat ă” din plin în situaţiile cînd o îmbinare de cuvinte sau alta poate fi interpretată ca locuţiune conjuncţională sau poate fi analizată în unităţi ce aparţin la propoziţii diferite. Fără a trece în revistă opiniile existente privind statutul acestor construcţii şi fără a ne aventura în reflecţii de diversă natură. devin vulnerabile. pe seama căruia se fac speculaţii. indiferent de – indiferent că. de îndată ce se ia în calcul nu numai aspectul formal.a. de exemplu. avionul a fost obligat să aterizeze). cu condiţia să. exemplul de mai sus (Date fiind condiţiile. cercettoarea ajunge. cu condiţia – cu condiţia că.).. scoate în relief şi paralelismul ce se referă la „uneltele de legătură care introduc părţile de propoziţie subordonate şi propoziţiile corespunzătoare lor” [Ciobanu 1961: 67].5. În acelaşi timp. de aceeaş. pe măsura – pe măsură ce. avînd în vedere că.În felul acesta. Astfel. în ipoteza că. 77]. consemnăm că unele dintre aceste îmbinări sînt recunoscute deja drept locuţ iuni (cf.. pe bază că. deşi poate fi urmărit un anume paralelismatît în planul expresiei. pe bună dreptate. „mai curînd locuţiuni adverbiale” [Avram 1997: 286]. pornind de la corespondenţa dintre subordonateşi părţile de propoziţie. Astfel.. datorită locutiunilor prepoziţionale. cîtşi în cel al conţinutului între locuţiunile prepoziţionaleşi cele conjuncţionale (de exemplu: Şi-a amînat plecarea din cauza bolii –Şi-a amînat plecarea din cauză că e bolnav) . din cauză că după cum unele prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale corespund locuţiunilor conjuncţionale:pentru – pentru că ca să.. pentru motivul că. în viziunea unor cercetători. sub pretextul că. din pricină de.9.365]). în consecinţă.a. 128] pe care o îndeplinesc. dar care. în schimb. care sînt. în ideea că. din cauză de corespund întru totul locuţiunilor conjuncţionale din pricină că. Avem în această situaţie.a. Dimitriu. decît conjuncţionale. Astfel. în cazul – în caz de. 287]:dat fiind că. în ciuda faptului că.poate lua uşor forma Din cauza condiţiilor.)” [ibidem. F. în afară că . 524-525. faptul că. un dublu comportament lexico-gramatical: de locuţiuni adverbiale şi de locuţiuni conjuncţionale.P. în schimb dinenunţurile: . după– după cum. ce le deosebeşte de cel al locuţiunilor prepoziţionale. [Iordan et alii. în virtutea „funcţiei conective a unei conjuncţii”[DG ŞŞL. totuşi locuţiunile conjuncţionale. în timp159 et alii. sînt analizabile în unităţi de frază separate [Ciompec 40 Iata şi alte corespondenţe între locuţiunile prepoziţionaleşi cele conjuncţionale:pe lîngă– pe lîngă că . în ipoteza – în ipoteza că cu intenţia – cu intenţia să ş. dar şi cel conţinut al construcţiei. la ideea că locuţiunile prepoziţionale din pricina. în funcţ ie de contextul în care apar. prin urmare. pe de altăparte.(alte comentarii Suscită discuţii şi îmbinările concluzionale de tipul ca atare.

(M. (C. 24. era servitîn consecinţă 42. Petrescu).A analizat minuţios situaţia şi. iar în enunţurile ce urmează– drept locuţiuni conjuncţionale (vezişi [DLLR. Rosetti). 54. 211]):Spuneţi-văcă o bătrînăcu mintea zdruncinată de cînd şi-a pierdut feciorul în lume şi iertaţi-oca atare 44.în consecinţă 45. Acolo unde i se cunoşteau gusturile şi maniile.Reia-mi al nemuririi nimbŞi focul din privire. (Al. a hotărît să actioneze prompt .A luat lucrurile ca atare 41.Şi pentru toate dă-mi în schimb 43 O orăde iubire. Eminescu) pot fi interpretate drept locuţiuni adverbiale.