ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE ECONOMIA AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

FILIERA LEGUMELOR

Coordonator: Prof. univ. dr. Victor Manole

Studenti: Banescu Lorena Badea Laura Mihai Lucian Master: MPDRR Anul : al II-lea Grupa: 2

Bucuresti 2012

Cuprins
Introducere 1. Etapele filierei legumelor 1.1 Etapa de preproductie 1.2 Etapa de productie 1.3 Etapa de prelucrare 1.4 Etapa de distributie 2. Analiza eficientei economice pe filiera legumelor 2.1 Principalii indicatori folositi in calculul eficientei economici 2.2 Analiza situaiei actuale a sectorului romnesc de legume 3. Analiza SWOT Bibliografie

Introducere
Continutul bogat in vitamine si saruri minerale confera legumelor o ridicata valoare profilactica si de combatere a multor boli. Din plantele legumicole se extrag substante pentru preparare de medicamente. Securitatea alimentara a populatiei Romaniei este determinata de productia de legume, considerate fiind alimente de baza in hrana omului, alaturi de cereale. Toate aceste argumente demonstreaza importanta legumelor, importanta care le confera un anumit loc in economia nationala, astfel: suprafata cultivata cu legume in anul 2003 a fost de 302 000 ha, reprezentand 2,035% din suprafata agricola. Proiectul Filiera legumelor este structurat in 2 capitole. In primul capitol sunt descrise etapele filierei legumelor, acestea fiind: Etapa de preproductie Etapa de productie Etapa de prelucrare Etapa de distributie In cel de-al doilea capitol este prezentata analiza SWOT cu ajutorul careia sunt ilustrate punctele forte, punctele slabe, oportunitatile si amenintarile sectorului legumicol. Principalul obiectiv al politicii in sectorul legumelor este organizarea comuna a pietei realizata, pe de o parte prin masuri de organizare a productiei care presupun constituirea unor exploatatii viabile (de dimensiuni optime), iar pe de alta parte, modernizarea sistemului de distributie a legumelor, prin masuri privind standardele de calitate, colectarea, transportul, depozitarea, stocarea si vanzarea. In sectorul legumelor, Romania s-a angajat prin Documentul de Pozitie al Romaniei, Capitolul 7- Agricultura pentru dezvoltarea durabila a sectorului in vederea aderarii la Uniunea Europeana , dosarul negociandu-se separat pentru doua categorii: legume proaspete si legume procesate. Principalele puncte forte ale sectorului legume sunt costurile reduse cu forta de munca. In plus, conditiile de clima si sol in principalele zone ale Romaniei sunt optime productiei de legume. Sectorul se confrunta insa cu productii medii mici, cu fragmentarea excesiva a productiei si distributiei. In prezent, pietele stradale sunt principalele canale de distributie a legumelor, in perspectiva insa, supermarketurile vor constitui veriga principala a lantului de desfacere a produselor proaspete. Acestea asigura calibrarea, sortarea si prezentarea produselor conform normelor UE. Legumele trebuie sa ocupe un loc important in hrana omului, datorita continutului mare de substante hranitoare si in special de vitamine, a caror lipsa sau insuficienta in alimentatie poate provoca serioase tulburari in metabolismul uman, in special la copii, predispunandu-i la diferite boli. Cele mai frecvente vitamine ce se gasesc in majoritatea legumelor sunt: A, B, C, D, E, K, PP. Un om matur, in functie de activitate pe care o depune in 24 de ore, are nevoie de vitamina A 1mg, vitamina B1 si B2 cate 2 mg, vitamina C - 50 mg, vitamina PP 20 mg. In cazul efortului fizic, cantitatea de vitamine C, B si PP se dubleaza. Continutul in saruri minerale sporeste valoarea alimentara a legumelor. Sarurile minerale au un rol important in formarea si intarirea oaselor, in formarea hemoglobinei din sange, precum si la neutralizarea activitatii secretiilor gastrice. Majoritatea legumelor contin saruri de calciu, fier, magneziu, fosfor, etc. Avand aceste calitati, legumele nu ar trebui sa lipseasca din meniul nostru zilnic. 3

1. ETAPELE FILIEREI LEGUMELOR 1.1 ETAPA DE PREPRODUCTIE IMPORTANTA LEGUMELOR Continutul bogat in vitamine si saruri minerale confera legumelor o ridicata valoare profilactica si de combatere a multor boli. Din plantele legumicole se extrag substante pentru preparare de medicamente, astfel, din anghinare se prepara medicamentul anghirol, cu efect favorabil in combaterea bolilor de ficat, usturoiul are rol de stimulent al circulatiei sangelui, al activitatii inimii. Numeroase cercetari scot in evidenta efectul favorabil al morcovului consumat proaspat sau sub forma de suc pentru echilibrul fiziologic al organismului uman, al legumelor bogate in calciu, potasiu, fier (ceapa, tomate, varza, castraveti). Securitatea alimentara a populatiei Romaniei este determinata de productia de legume, considerate fiind alimente de baza in hrana omului, alaturi de cereale. Toate aceste argumente demonstreaza importanta legumelor, importanta care le confera un anumit loc in economia nationala, astfel: suprafata cultivata cu legume in anul 2003 a fost de 302 000 ha, reprezentand 2,035% din suprafata agricola. Suprafetele cultivate cu legume sunt variate si difera pe tipuri de exploatatii agricole si pe forme de proprietate: - dimensiunea fermelor legumicole din societatile comerciale variaza intre 100-250 ha, numarul acestora este insa redus; - in sere apartinand societatilor comerciale dimensiunea poate fi redusa (13 ha la SC COMAICO SA) sau mare (100 ha la SC LOESER SA). Legumele cultivate in sere si rasadnite se obtin in proportie de 99% in ferme ale societatilor comerciale; - in gospodariile individuale, suprafata cultivata este cuprinsa, cel mai adesea, intre 3005000 m; - in prezent, ponderea covarsitoare a suprafetei cultivate cu legume este detinuta de sectorul privat (97%). Analiza suprafetei si structurii pe specii legumicole, in perioada 1999-2004, arata o mare instabilitate si o tendinta de reducere dupa anul 2005. Din anul 2009, suprafata cultivata cu legume, la nivelul tarii, se stabilizeaza la cca. 330 mii hectare. Specia de 2007 legume Tomate 52 Varza 40 Castraveti 8 Morcovi 15 Ceapa 38 Ardei 19 Cartofi Sursa: INSSE 2008 51 42 8 14 36 19 2009
51

2010 49 13 18 35 20 48 48 13 18 35 20

2011 49 49 14 18 36 20

Bazinele legumicole consacrate cuprind judete care detin suprafete mari cu legume, datorita gradului de favorabilitate a terenurilor pentru aceste culturi, a traditiei si inclinatiei 4

producatorilor, precum si a cererii ridicate de legume proaspete atat pentru consumul intern, cat si pentru alte piete. Dupa aceste criterii, principalele judete sunt: Dambovita, Giurgiu, Teleorman, Ilfov, Calarasi, Ialomita, intervalul de dimensiune fiind de peste 8000 ha in primele trei judete, intre 6001-7000 ha in Ilfov, 5001-6000 in Ialomita si de 4001-5000 in Calarasi. Cartoful este o specie legumicola si de cultura mare, ierboasa, anuala. In tara noastra, cartoful se cultiva pe 280 000 de ha, folosindu-se in alimentatie, ca furaj si in industrie. Dinamica suprafetei cultivate cu cartofi -mii haSpecia de legume 2007 2008 2009 2010 2011 Cartoful 250 250 255 255 255

POLITICILE SECTORULUI PUBLIC Principalul obiectiv al politicii in sectorul legumelor este organizarea comuna a pietei realizata, pe de o parte prin masuri de organizare a productiei care presupun constituirea unor exploatatii viabile (de dimensiuni optime), iar pe de alta parte, modernizarea sistemului de distributie a legumelor, prin masuri privind standardele de calitate, colectarea, transportul, depozitarea, stocarea si vanzarea. In sectorul legumelor, Romania s-a angajat prin Documentul de Pozitie al Romaniei, Capitolul 7- Agricultura pentru dezvoltarea durabila a sectorului in vederea aderarii la Uniunea Europeana , dosarul negociandu-se separat pentru doua categorii: legume proaspete si legume procesate. La legume proaspete, tara noastra a acceptat aquis-ul in domeniu si nu au solicitat perioade de tranzitie. Pentru adoptarea si implementarea aquis-ului comunitar, in perioada 2002-2006, au fost armonizate integral standardele de calitate in domeniu si au fost adoptate numeroase acte normative, care se refera la urmatoarele aspecte: 1. Inspectia de calitate - 2002- Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind infiintarea Corpului de inspectie a standardelor de comercializare pentru legume proaspete, cu aplicare incepand din 2003;

- 2003- Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor pentru adoptarea reglementarii tehnice a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr 39/1998, privind activitatea nationala de standardizare, pentru impunerea obligativitatii standardelor de comercializare; - 2004- Ordin comun al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Ministrului Apelor si Protectia Mediului privind metoda de compostare sau biodegradare a legumelor retrase de pe piata, cu aplicare din 2007. 2. Organizatiile de producatori R. CEE 2200/1996 - 2002- Hotarare de Guvern privind organizatiile de producatori in sectorul legume, cu aplicare din 2002; - Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind recunoasterea preliminara a organizatiilor de producatori din sectorul legume; - 2003- Hotarare de Guvern privind sprijinul acordat organizatiilor de producatori din sectorul legume carora li s-a acordat recunoasterea preliminara; - Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind extinderea anumitor reguli emise de organizatiile de producatori. Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Biroul legume va fi autoritatea nationala competenta cu recunoasterea organizatiilor de producatori, inspectia planurilor si fondurilor operationale ale acestora. Romania solicita ca pentru organizatiile de producatori din categoria legume, marimea medie a acestora sa fie egala cu 10 membri (sau cifra de afaceri de 0,250 milioane de Euro). Aceasta solicitare, privind criteriul de recunoastere pentru organizatiile de producatori, are la baza pe de o parte, analiza datelor actuale privind numarul de producatori din domeniul legume, productiile realizate, valoarea medie a productiei livrate, si reprezentativitatea acestora in cadrul zonelor geografice, iar pe de alta parte, legislatia existenta si in curs de promovare privind organizarea grupurilor de producatori. Organizatiile existente in prezent nu sunt formate pe criteriile comunitare, iar numarul acestora este nereprezentativ. La legume procesate (Reglementarea CE nr.2001/1996) Romania accepta aquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Romania a solicitat sa beneficieze de sistemul de ajutor de productie pentru o cantitate de 400 000 tone tomate proaspete, din care rezulta circa 50 000 tone produse procesate din tomate (concentrat de tomate, conserve tomate intregi decojite si alte produse). La stabilirea nivelelor solicitate s-a avut in vedere productia traditionala realizata in perioada 1985-1990 si Strategia in domeniu adoptata de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor care prevede revigorarea productiei de legume si modernizarea capacitatilor de procesare. Materia prima pentru procesare este furnizata pe baza de conventii incheiate intre producator si procesator (in lunile octombrie-noiembrie), pentru viitorul an de productie, care stipuleaza cantitatea si graficul de livrare. Aceste conventii nu sunt conforme cu cerintele Reglementarii CE nr 2201/96 privind contractul intre procesatori si organizatiile de producatori. In unele cazuri, conventiile prevad si sprijinul pe care producatorii il obtin de la procesatori, reprezentat prin avansuri pentru cumpararea de samanta, ingrasamant chimic si servicii agricole. Adoptarea si implementarea aquis-ului s-a realizat in perioada 2002-2006, prin ordine ale Ministerului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale privind cerintele minime de calitate in ceea ce priveste legumele procesate, continutul si transmiterea informatiilor necesare a fi furnizate de catre intreprinderile de procesare a legumelor. In urma negocierii, Romania a obtinut urmatorul ajutor de procesare: tomate pentru procesare- 50 390 tone. Alaturi de reglementarile privind sustinerea interna a productiei de

legume, in schimburile internationale, taxele vamale la import pentru principalele legume se situeaza intre 20-40%. Contingentele negociate cu Uniunea Europeana se aplica atat la importul, cat si la exportul acestor produse (ANEXA NR 7). La tomate s-a obtinut un contingent de 9 750 tone la exportul in tarile Uniunii Europene, la castraveti 4 000 tone, la ardei 3000 tone. La cartofi, contingentul se aplica la import si se ridica la nivelul de 20 000 tone. Taxele vamale la unele specii legumicole Nr crt Legume Taxa vamala % 1 Mazare si fasole verde 30 2 Morcovi 20 3 Ceapa 30 4 Ardei gras 20 5 Ciuperci 20 6 Cartofi timpurii 20-40 7 Linte 20 8 Tomate 20 9 Salata verde 35 10 Telina radacina 31 11 Vinete 20 12 Usturoi 20 13 Praz 40 14 Conopida 20 15 Varza alba 20 16 Varza rosie 30

INSTITUTII IMPORTANTE Agentii economici, publici si privati, care actioneaza in diferite faze ale filierei legumelor, sunt prezentati in tabelul de mai jos: FAZA Planificarea productiei AGENTII ECONOMICI/ INSTITUTII Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, Societatea Romana a Horticultorilor, Directia de Horticultura Biroul Fructe si Legume din MAPDR, Agentia de Plati si Inteventie, producatorii, institutiile de cercetare Asigurarea cu resurse Producatorii, UNISEM, UNICEREAL, unitatile de materiale comercializare a substantelor chimice, irigatii, utilaje agricole, etc. Productia Gospodariile taranesti, asociatii si societati comerciale agricole Transportul si depozitarea Producatorii agricoli, procesatorii, firmele de transport, angrosistii, detailistii, cooperativele de marketing Prelucrarea Societatile comerciale pe actiuni Societatile comerciale de tip SRL Intreprinzatorii persoane fizice

Distributia

Consumul

Angrosistii, detailistii, procesatorii, cooperativele de marketing, exportatorii, Corpul de Inspectie a Standardelor de Comercializare, Asociatia de Standardizare din Romania, Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Menajele, restaurantele, Asociatia Consumatorilor din Romania, Oficiul pentru Protectia Consumatorilor

Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin organismele sale, reprezinta principala institutie ce reglementeaza activitatea pe filiera legumelor. Cadrul institutional care indeplineste atributiile legate de stabilirea strategiei de dezvoltare a sectorului de legume si cele de indrumare a activitatilor in acest sector este format din urmatoarele institutii: - Biroul Fructe si Legume din MAPDR; - Agentia de Plati si Interventie; - Directia Generala pentru Agricultura si Industrie Alimentara; - Corpul de Inspectie a Standardelor de Comercializare; - Asociatia de Standardizare din Romania. Structura tipurilor de producatori de legume cuprinde o gama variata la nivel national si zonal. Principalii producatori sunt: - gospodariile individuale. Activitatea de cultivare a legumelor din aceste gospodarii se completeaza cu alte activitati agricole si neagricole. Se cultiva diverse specii de legume, in principal pentru consumul in familie, iar surplusul este destinat pietei. Exista insa si gospodarii specializate in cultura legumelor, mai ales in zonele preorasenesti si in zonele consacrate; - ferme proprii ale fabricilor de conserve; - ferme ale societatilor comerciale agricole pe actiuni ; - ferme ale unitatilor de cercetare care produc in special seminte si rasad de legume.

MEDIUL INCONJURATOR Producatorii sunt interesati ca legumele care ajung pe piata sa fie de cea mai buna calitate. Intrucat calitatea produselor horticole nu poate fi imbunatatita dupa recoltare, trebuie cunoscute si controlate conditiile mediului de viata, in timpul vegetatiei. Studiile privind cunoasterea conditiilor optime de cultivare a legumelor va analiza fiecare factor climatic- solul, apa, temperatura, umiditatea, lumina- pentru fiecare soi de legume. Sintetic, conditiile optime de mediu si influentele principalilor factori climatici asupra productiei de legume sunt prezentate in tabelele urmatoare: Conditiile optime de cultivare a legumelor SOLUL Tip- soluri usoare, nisipoase, cu continut 10-39% argila, 1035%praf 40-45% nisip pH- 6,3-7,2 Panta- cel mult 14% CERINTELE DE APA Pentru germinarea si incoltirea semintelor se consuma de 3-4 ori mai multa apa la legumele cultivate in sere decat cele cultivate in camp. 8

TEMPERATURA

LUMINA SUBSTANTE NUTRITIVE

Rezistente la temperaturi scazute- ceapa, usturoi, mazare, patrunjel, conopida, salata Petentioase la caldura- tomate, fasole, vinete, dovlecel, castravete F. pretentioase- tomate, castravete, ardei etc Pretentioase- salata, ridichi, marar, ceapa Azot : -in exces- stim uleaza cresterea vegetativa, mareste Sensibilitateala boli; -insuficient- reduce cresterea si nr de flori si se obtin fucte mici. Fosfor: stimuleaza fructificarea, mareste rezistenta la seceta si la temperaturi scazute. Potasiu: stimuleaza germinatia semintelor si micsoreaza tanspiratia.

Influenta factorilor de mediu asupra pierderilor de cultura a fost studiata de catre cercetatori care au evidentiat urmatoarele efecte negative ale constrangerilor de mediu: Sensibilitatea legumelor la conditiile meteorologice Constrangeri Sensibila Moderata Seceta X Ploaie abundenta X Baltirea X Vanturile puternice X Temperaturile ridicate X Temperaturile joase X Suportabila

In concluzie, efectele negative ale factorilor nefavorabili de mediu asupra productiei de legume sunt urmatoarele: APA Factori restrictivi de mediu lipsa apei foarte ridicate lipsa luminii Efecte asupra productiei Rasarirea neuniforma a plantelor, prinderea slaba a rasadului, cresterea redusa a radacinilor- diminuarea recoltei Oprirea cresterii, diminuarea polenizarii si fecundarii, fructificare slaba Caderea bobocilor florali la primele doua inflorescente, franeaza cresterea frunzelor, intarzie infloritul

TEMPERATURA LUMINA

Legumele se cultiva incepand de la micile gospodarii taranesti care planteaza in gradina ceapa, usturoi, tomate, verdeturi pentru consumul familial, pana la marile unitati producatoare de legume, raspandite in intreaga tara. Cartoful este o planta cu cerinte moderate fata de factorul caldura. Temperatura optima de formare a tuberculilor este de 17-19C. Tuberculii si tulpinele aeriene ingheata, insa, la temperatura de -1C. Fata de umezeala din sol, cartoful manifesta cerinte sporite, mai ales in perioada cresterii tuberculilor. Solul preferat este cel nisipos, usor acid. 9

MATERIALUL SADITOR Utilizarea de catre fermieri a unui material biologic performant inseamna productie mare, calitate ridicata si implicit, venituri mai mari. Atunci cand producatorul achizitioneaza materialul biologic performant, el ,,cumpara, de fapt, un spor de productie. Diferenta dintre costul acestui material saditor performant si cel al unui material biologic obisnuit, obtinut in gradina proprie trebuie sa fie mai mic decat sporul de venit rezultat in urma vanzarii productiei mai mari si calitativ superioare obtinuta cu acest material saditor. Accesibilitatea fermierilor la material biologic performant este redusa, majoritatea covarsitoare a legumiculturilor utilizand materialul saditor obtinut in rasadnite proprii, deoaree este mai ieftin. Rasadurile sunt plante tinere, de o anumita varsta folosite pentru unele culturi de legume in camp descoperit si protejat, precum si in sere, in scopul obtinerii unor productii timpurii si ridicate, de calitate superioara. Soiurile de cartofi folosite in cultura sunt: Ostara, Carpatin, Gloria si Koretta. Materialul saditor se pregateste inainte de plantare pentru a obtine recolte cat mai mari si mai timpurii de cartofi, urmand urmatoarele etape: Incoltirea prealabila a cartofilor inainte cu 30-40 de zile inainte de plantare. Incoltirea se face la lumina, asezand tuberculii in ladite in 2-3 straturi. Procesul se desfasoara in 3 etape: - in prima etapa, care dureaza 14 zile, temperatura aerului se mentine la 16-18C, lumina putand sa lipseasca; - in a doua etapa, care dureaza 21 de zile, temperatura aerului sa fie de 12-15C, in conditii de lumina, iar umezeala aerului sa fie de 90%; - in a treia etapa, care dureaza 3-5 zile, temperatura aerului se reduce la 3-5C, cu aerisire puternica, avand drept scop calirea tuberculilor. Incoltirea prealabila a cartofilor este un proces tehnologic cu serioase implicatii economice, in sensul ca se obtin sporuri de productie de pana la 70% cu conditia ca materialul saditor sa treaca prin aceste pregatiri.

10

1.2 ETAPA DE PRODUCTIE TEHNOLOGIA DE PRODUCTIE Sistemele de productie difera de la o unitate economica la alta in functie de dimensiunea acesteia. Astfel, in unitatile de dimensiuni mari, sistemul de cultura este intensiv, specializat pe specii legumicole, iar in unitatile de dimensiuni mici, sistemul de cultura utilizat este cel extensiv, cu structura de productie diversificata (pluricultura). In continuare vor fi prezentate cele mai importante activitati componente ale tehnologiei de productie. - Pentru infiintarea culturii, o activitate de o importanta deosebita este alegerea terenului langa o sursa de apa, atat pentru realizarea cu usurinta a irigatiilor, cat si deoarece, in apropierea apei solul este nisipos si permite dezvoltarea sistemului radicular pentru plantele la care se valorifica radacinile. Se organizeaza terenul pe sole si se pregateste solul prin mobilizarea acestuia, distrugerea buruienilor, modelarea terenului, controlul fito-sanitar si inlaturarea resturilor vegetale. Solul este arat cu animale (in gospodariile familiale) si cu tractorul cu plug in fermele mari. Groapa de plantare este sapata manual la prima frunza pentru tomate si castraveti. Rasadurile de vinete si ardei si cele cu tulpina scurta (telina, varza, salata) se ingroapa la aceeasi adancime la care au stat in rasadnita, sub rozeta de frunze. - In timpul vegetatiei, legumele se prasesc de 3-4 ori sau chiar mai des in functie de numarul de udari sau precipitatii cazute. Acoperirea temporara a solului (mulcirea) este un procedeu agrotehnic de mare importanta in obtinerea productiei timpurii, folosind pentru acoperire paie, frunze, polietilena. Urmeaza operatiile de fertilizare si irigare a solului si alte practici de ingrijire a culturilor: sustinerea plantelor, completarea golurilor, rarit, combaterea de boli si daunatori etc.

Principala sursa a fortei de munca in micile gospodarii o reprezinta familia si angajatii temporari. Legumele sunt recoltate manual. Acest sistem de productie trebuie imbunatatit pentru a conduce la cresterea calitatii si cantitatii legumelor recoltate si la descresterea costurilor de productie. Astfel, mecanizarea proceselor de munca, tratamentele eficiente impotriva bolilor si daunatorilor pot preveni pierderile de recolta.

11

Cartoful se cultiva primavara, extra-timpuriu, in sere-solar si adaposturi joase din plastic, precum si primavara timpuriu, in teren descoperit. - pentru infiintarea culturii se aleg terenuri fertile, permeabile, cu expozitie la soare, soluri nisipoase, cu textura usoara. Terenul se ara in toamna, iar primavara se marunteste. In luna martie se planteaza tuberculii cu masina de plantat sau manual; la o adancime de 2-3 cm. - in timpul vegetatiei se combat buruienile mecanizat sau manual, se fertilizeaza si se erbicideaza cultura impotriva bolilor si daunatorilor. Recoltarea se executa manual, cu foarte mare atentie, pentru a nu leza coaja cartofului si astfel a favoriza inmultirea microorganismelor in locul lezat. Pierderile calitative de recolta, datorita neatentiei, pot fi insemnate. In legumicultura trebuie respectata urmatoare regula: este interzisa cultivarea cartofului dupa tomate, ardei, vinete si ceapa. O greseala frecventa este aceea de a nu respecta regulile de rotatie a asolamentului in gradina legumicola. Cele mai multe gospodarii au ca structura sortimentala urmatoarele legume: ceapa, tomate, ardei, vinete si cartofi. In gospodariile de la munte, ardeii si vinetele, de cele mai multe ori lipsesc. In aceste conditii, rotatia celorlalte trei culturi ramase- tomatele, ceapa si cartofii, se face astfel incat este imposibil de a nu cultiva cartof dupa tomate sau ceapa. Se incalca astfel regula, si productiile de cartofi sunt reduse sau de calitate scazuta, fiind atacate de boli. Diversificarea culturilor de legume in gradina familiala poate fi o solutie a acestei probleme.

OPERATII PRERECOLTARE Combaterea bolilor si daunatorilor nu sunt singurele lucrari de ingrijire a legumelor pentru a obtine calitate si productii mari. Fermierii efectueaza operatiuni specifice si au ca scop final cresterea cantitativa si calitativa a productiei, pentru a extinde viata pe perioada de depozitare sau pentru intensificarea comercializarii. - Copilitul este operatia de eliminare cu mana a lastarurilor (copililor) care pornesc de subtioara frunzelor. Se aplica, de regula, la tomate cu scopul de a grabi coacerea si a dirija planta la un anumit numar de inflorescente. Intrucat tomatele emit prea multi copili care cresc rapid si se consuma din substantele nutritive ale plantei, acestia trebuie rupti sau taiati cand au 5-6 cm lungime, pe masura ce se formeaza. Lucrarea se repeta de cateva ori.

12

Carnitul consta in ruperea varfurilor de crestere ale plantelor in scopul grabirii formarii depline a fuctelor si a desavarsirii coacerii acestora prin oprirea cresterii vegetative. Se executa la tomate, ardei, vinete si se efectueaza dupa ce plantele au format un anumit numar de formatiuni fructifere in functie de sistemul de cultura. Ciupitul consta in inlaturarea varfului vegetativ al tulpinei principale sau al lastarilor la castravete, cand plantele au fomat 4-5 frunze cu scopul de a grabi dezvoltarea ramificatiilor si fructelor la dimensiuni mari. Copcitul se aplica la telina si hrean. In acest scop, radacinile ingrosate ale telinei se dezgroapa putin, se taie ,,mustatile laterale dupa care se reinvelesc in pamant. Inalbirea (etiolarea) organelor comestibile ale unor plante se bazeaza pe oprirea luminii de a patrunde la acestea. Lucrarea se practica la telina, cicoare si sparanghel. Culegerea frunzelor de conopida in jurul capataniiianinte de recoltare pentru prevenirea ingalbenirii. Rasucirea verzei la 90 inainte de recoltare etc Cartoful nu necesita lucrari speciale de ingrijire in afara celor descrise la ,,Tehnologia de productie, dar poate fi amintita bilonarea, operatie ce se executa odata cu prima prasila si care consta in formarea bilonului (cuibului de cartof).

COSTURILE DE PRODUCTIE O activitate economica este eficienta atunci cand efectele obtinute depasesc eforturile depuse pentru realizarea acestor efecte. Cuantificarea tuturor cheltuielilor este o activitate pur economica de defalcare a acestora pe tipuri de activitati. Cultura legumelor necesita cheltuieli de productie mari, indiferent de sitemul practicat (cultura in camp sau in sere si solarii). Acestea sunt consecinta nivelului ridicat al costurilor variabile, generate de consumurile de samanta, rasad, ingrasaminte chimice si organice, lucrari mecanice, irigatii si de cheltuielile cu forta de munca. Cheltuielile materiale, iar in cadrul acestora cele necesare achizitionarii semintelor sau rasadului, au ponderea cea mai ridicata (65,5%, respectiv 43,1% la tomate, 65,9% respectiv 42,7% la varza si 65,9% respectiv 42,8% la ardei ). La alte culturi legumicole, nivelul cheltuielilor de productie la hectar era de: mazare verde- 103154,6 mii lei/ha, radacinoase130000,0 mii lei/ha, castraveti cornison- 120065,0 mii lei/ha, fasole verde- 121000,0 mii lei/ha, pepeni verzi- 133699,0 mii lei/ha. Sprijin financiar: - legume de camp: 1328 lei/ha (8% din cheltuielile estimate) - sere: 15000 lei/ha (14% din cheltuielile estimate) - solarii: 9300 lei/ha (10% din cheltuielile estimate) Fonduri comunitare Plata unica pe suprafata aferenta lui 2008 227 lei/ha- 60,75 euro/ha Sprijin financiar legume-fructe 1110 lei/ha, 2960 lei/ha, 3700 lei/ha, in functie de structura exploatatiei. Sprijin financiar pentru tomate destinate procesarii 6700 lei/ha Bugetul de stat Sprijin financiar legume in sera si ciuperci 25350 mii lei Subventionarea motorinei 39 lei/ha Sprijin financiar pentru pierderi cauzate de inghetul tarziu de primavara 300 lei/ha Sustinerea energiei electrice si termice pentru sere si solarii incalzite 19166 mii lei

13

Sprijin financiar pentru grupurile de producatori recunoscute preliminar si organizatiile de producatori: -10% din valoarea productiei comercializata - pana la 75% din valoarea investitiilor

Sprijin financiar achizitionare ambalaje 10024 mii lei Sustinere cheltuieli depozitare 5500 mii lei Credit agricol pentru productie 30%

RECOLTAREA Momentul optim de recoltare este conditionat de specia si soiul cultivat, precum si de gradul de coacere. In functie de acest element, legumele se grupeaza in trei categorii, dupa cum urmeaza: Grupa I II III Gradul de coacere Coacere fiziologica Maturitate de consum Formarea deplina a organului comestibil Exemple de legume Tomatele, pepenele, ardeiul gogosar Ardeiul gras si iute, vinetele, castravetele, dovlecelul, fasolea, mazarea pasatai, bamele Salata, spanacul, varza, conopida, gulia, ceapa, usturoiul, toate radacinoasele

Recoltarea legumelor din grupele I si aII-a se fac esalonat, la intervale mici, pentru a prinde momentul optim. Fructele neculese la timp se depreciaza, fie din cauza imbatranirii (castraveti, fasolea, mazarea, vinetele), fie deoarece la supracoacere se inmoaie (tomatele, pepenii galbeni), iar inflorescenta de conopida se desface. In general, legumele din grupele I si aII-a au un grad mare de perisabilitate si implica o manipulare atenta si cat mai redusa. Epoca de recoltare si intervalele dintre recoltari difera mult de la specie la specie si in functie de destinatie. Astfel, tomatele pentru export si castravetii se recolteaza zilnic, iar tomatele pentru consumul curent se recolteaza la 2-3 zile, iar pentru industrializare, in functie de soi. Ardeii si vinetele se recolteaza la 5-7 zile, iar castravetii, dovleceii, fasolea si mazarea la 2-3 zile. Tomatele pentru export, care sunt trimise la distante mai mari se recolteaza in faza de parg (roz), cand fructul a atins dimensiunile maxime. Aceste fructe isi desavarsesc coacerea in timpul transportuylui, ajungand la consumator la culoarea corespunzatoare. In exploatatiile individuale, recoltarea se face manual, folosind forta de munca a membrilor familiei si ocazionalm, zilieri. Legumele destinate industruializarii, cultivate in societatile comerciale, sunt recoltate mecanizat, cu ajutorul combinelor. Pentru recoltarea morcovilor, patrunjelului, telinei, sfeclei si cepei se folosesc dislocatoare. Desi suprafata cultivata cu legume a scazut in perioada de tranzitie, productia totala a evoluat. Acesta este efectul pozitiv al mutatiilor care au avut loc in forma de proprietate si de exploatare a terenurilor. Cultura legumelor in gospodariile populatiei si in formele asociative asigura randamente la hectar mai ridicate decat in trecut. Cu toate acestea, nivelul productiilor medii este scazut in comparatie cu performantele realizate in Uniunea Europeana, fiind rezultatul alocarilor insuficinete de factori de productie (apa de irigatii, ingrasaminte oprganice si chimice, in dozele corespunzatoare). La acestea se adauga utilizarea semintelor netratate, de calitate inferioara, in gospodariile individuale.

14

Dinamica productiei de legume Specia de 2007 legume Tomate 734 Varza 946 Castraveti 170 Morcovi 210 Ceapa 356 Ardei 221 Sursa: INSSE

2008 747 952 172 222 368 234

2009 814 965 174 235 396 239

2010 756 997 175 216 378 247

2011 793 1000 176 256 387 244

1.3 ETAPA DE PRELUCRARE TRANSPORT, SORTARE, CALIBRARE Operatiunile de transport, sortare, calibrare sunt necesare in aceasta faza a filierei pentru importanta pe care o au in desfacerea si prezentarea legumelor proaspete pe piata. Transportul legumelor din camp se realizeaza cu camioane sau tractoare cu remorci, iar in complexele de sere cu electrostivuitoare si remorci pe care se aseaza paletele cu ladite. Drumurile pe care le vor parcurge produsele dupa recoltare trebuie proiectate inainte de infiintarea culturii. Drumurile agricole trebuie sa fie bine intretinute, deoarece transportul produselor perisabile, cum sunt legumele, pe drumuri proaste, in vehicule neadaptate poate determina importante pierderi de recolta. Una din deficientele majore pe filera legumelor este lipsa unui sistem de colectare organizat in vederea asigurarii de partizi mari destinati pietei. Dezorganizarea comercializarii legumelor creeaza dificultati producatorilor individuali si consumatorilor care cumpara legume la preturi ridicate de la diferiti intermediari. Implicatiile economice si sociale ale inexistentei sistemului stabil de colectare a legumelor fac necesara organizarea producatorilor de legume in asociatii de marketing. Astefel se creeaza conditiile pentru cultivarea soiurilor de mare productivitate, obtinerea unor productii cu aceleasi calitati (marime, culoare), folosirea unor tehnologii performante, etc.

15

Transportul legumelor se face in mod diferit in functie de tipul de producator si de destinatia produselor. Transportul are loc intre urmatoarele puncte ale filierei: de la ferma la fabricile de conserve sau la Piata de Gros (din Bucuresti), in cazul societatilor comerciale. Transportul se face cu remorci la tractoare, camioane, legumele fiind ambalate in: ladite din lemn, plastic sau carton, ambalaje din plastic (tomate, castraveti, verdeturi), cosulete acoperite cu plastic (ciuperci) sau transportate in vrac (pentru produsele mai putin perisabile); de la locul de productie direct la consumator (piata taraneasca), specific gospodariilor individuale. In acest caz, legumele sunt transportate cu mijloace improprii, nedestinate acestui scop, dar care sunt la indemana producatorilor: autoturisme personale si mijloace de transport in comun. Legumele sunt asezate in ladite (de lemn sau de plastic) si in saci din rafie.

Sortarea legumelor este necesara pentru a prezenta produsele cat mai uniform ca dimensiuni, sanatoase, fara urme de boli sau daunatori, atragatoare pentru consumatori. Sortarea se executa in plantatiile de legume sau in halele de sortare. Calibrarea, sau asezarea legumelor pe unitati omogene de dimensiune, se executa manual, mai ales in camp, si mecanizat la serele de legume.

TRATAMENTELE POSTRECOLTARE Caracterul sezonier al legumelor poate fi atenuat prin operatiuni de conservare a acestora. In acest scop, produsele horticole se trateaza fizic si/sau chimic pe durata stocarii pentru a extinde perioada de consum a acestora (de exemplu, carbonatul de calciu se aplica pe tulpina verzei pentru a nu putrezi radacina). Aceste tratamente pot fi aplicate inaintea, in timpul sau dupa amabalare si sunt complementare masurilor obisnuite de reglare a temperaturii si umiditatii, masuri destinate reducerii pierderilor pentru toate produsele proaspete. Uscarea radacinoaselor si a cartofilor permite inlocuirea si intarirea partilor lezate ale cojii, protejarea impotriva pierderii apei si infectiilor datorate microorganismelor. Ceapa este, de asemenea, supusa unui proces de uscare completa imediat dupa recoltare. Daca nu ploua si temperatura este ridicata, ceapa recoltata se lasa in camp cateva zile. Daca umiditatea in aer este ridicata si ploua, ceapa se usuca in spatii acoperite, special amenajate. Ceapa este supusa procesului de uscare deoarece bulbul este foarte sensibil si se descompune daca ramane umed, iar prin uscarea foilor externe ale bulbului se limiteaza descompunerea si pierderea apei. Pentru micile gospodarii nu este recomandabil a rupe tijele verzi ale cepei deoarece creste riscul descompunerii bulbului daca acesta nu este imediat uscat, iar pentru marile 16

exploatatii unde, prin recoltarea mecanizata, se sectioneaza si tijele verzi, se recomanda uscarea cu ajutorul caldurii artificiale si ventilatiei fortate. Ceapa odata uscata nu trebuie sa intre in contact cu solul umed. Inhibarea germinarii. Germinarea cartofilor si a cepei ridica numeroase probleme. Exista doua metode utilizate pentru a impiedica germinarea: selectarea soiurilor cu perioada lunga de stocare (furnizorii de material saditor pot da informatii asupra caracteristicilor de stocaj ale diferitelor soiuri) si utilizarea de inhibitori chimici. Ultima metoda este mai putin utilizata, aplicandu-se doar in marile exploatatii legumicole. Unele tratamente chimice se pot face inainte de recoltat, iar altele in timpul depozitarii. Aplicarea de antifungice se utilizeaza pentru a lupta contra descompunerii cauzata de ciuperci asupra legumelor si fructelor supuse depozitarii sau celor care vor fi transportate pe distante lungi. Antifungicidele se pot aplica in mai multe moduri: prin pilverizare, stropire, imersie, afumare. Cartoful este principalul produs care este supus procesului de uscare, astfel: tuberculii trebuie mentinuti la o temperatura apropiata de cea ambienta sau usor superioara (13-17C); atmosfera trebuie sa fie umeda, dar fara ca apa sa fie prezenta in apropierea tuberculilor (umiditate 85%); este necesara o anumita ventilatie pentru a reinnoi coaja lezata, dar, cu o circulatie excesiva a aerului va usca atmosfera si va antrena o reducere a temperaturii. Toti cartofii, mai mult sau mai putin deteriorati in timpul recoltarii, trebuie supusi acestui tratament postrecoltare, timp de 7-15 zile. Pentru acesta, se poate limita ventilatia pentru a creste temperatura, favorizand astfel uscarea. Un alt tratament postrecoltare la care este supus cartoful este acela de inhibare a germinarii. Aceasta reprezinta o problema in tara noastra (si in alte tari temperate) unde depozitarea este indelungata, poate ajunge pana la 8 luni, fata de tarile cu clima mai calda, unde fermierii obtin mai multe productii de cartofi pe an si nu este necesara o depozitare atat de lunga. Germinarea cartofilor poate fi oprita prin aplicare de substante chimice, dar aceasta procedura este rar intalnita, multi fermieri preferand sa inlature manual coltii cartofilor.

AMBALAREA Aceasta componenta a filierei este specifica oricarui tip de produs. Ca reguli generale: cu cat marfa este mai perisabila, cu atat este mai importanta operatia de ambalare si cu cat este mai sofisticata piata, cu atat este mai importanta prezentarea produsului ambalat. In cazul legumelor, este vorba de produse foarte perisabile, datorita continutului ridicat in apa. Tipurile de ambalaje in care se aseaza legumele sunt numeroase. Astfel, se utilizeaza laditele din lemn cu folosinta universala. Pentru export se utilizeaza ladite din lemn, carton, plastic. In ultimul timp s-au extins din ce in ce mai mult ambalajele din plastic pentru tomate, castraveti, radacinoase si verdeturi. Legumele cu frunze se vand in vrac, fara un ambalaj special. Ciupercile se ambaleaza in pungi de polietilena sau in cosulete speciale. Produsele in partizi mari destinate comertului de gros trebuie sa fie ambalate in recipiente de capacitate uniforma pentru a utiliza eficient mijlocul de transport si a limita pierderile in timpul manipularii, transportului si depozitarii. In alegerea tipului de ambalaj trebuie luati in considerare toti acesti factori fizici, chimici si de mediu care pot afecta produsele, chiar ambalate fiind. De exemplu, factorul

17

lumina poate dezintegra sacii din plastic daca acestia sunt expusi direct radiatiei solare, insectele pot provoca daune, fie ca este vorba despre insectele parazitare ale lemnului, fie ca este vorba despre insectele prezente in produsele ambalate. Decizia de utilizare a unui anumit ambalaj este o decizie economica importanta deoarece pe de o parte, ambalajul adauga valoare produsului, iar pe de alta parte antreneaza un cost suplimentar. Evaluarea cu precizie a valorii adaugate este dificil de realizat deoarece trebuie sa se tina cont de numeroase aspecte, cum ar fi: pierderile cantitative si calitative de produse pot fi sensibil reduse; prezentarea produsului ambalat si calitatea acestuia ii pot conferi un plus de atractivitate si un avantaj concurential; durata de viata a produsului poate fi prelungita, si astfel se poate astepta un pret mai bun al legumelor pana spre primavara. Alegerea tipului de ambalaj este determinata de urmatorii factori: natura produsului; nivelul pierderilor suportate in timpul comercializarii; costul ambalajului; venitul suplimentar scontat a se obtine ca urmare a reducerii pierderilor; acceptarea pe piata a noilor ambalaje. Cartoful se ambaleaza in saci de 25-50 kg, la fel ca alte produse horticole tari. Dezavantajele acestui tip de ambalaj sunt urmatoarele: din cauza lipsei de rigiditate, continutul risca sa fie lovit in timpul manipularii; sacii sunt deseori prea voluminosi pentru a putea fi manevrati cu grija, continutul putand fi deteriorat daca sacii cad sau sunt aruncati; sacii de polietilena impiedica ventilatia.

DEPOZITAREA Termenul de depozitare se aplica produselor proaspete (foarte perisabile) si inseamna conservarea legumelor proaspete intr-o atmosfera controlata. Scopul este acela de a raspunde unei cereri continue a consumatorilor cu o oferta la fel de continua. In absenta depozitarii si conditionarii legumelor, oferta acestor produse ar fi concentrata intr-un interval scurt din timpul anului. Produsele sezoniere sunt pastrate in depozite si sunt comercializate progresiv pe piata. In tara noastra, depozitarea legumelor in regim controlat se realizeaza pentru o mica parte a productiei, principalele cauze fiind lipsa infrastructurii si a personalului calificat, costurile ridicate cu intretinerea acestora in depozite la anumiti parametri de temperatura, umiditate etc. 18

Conditiile optime de depozitare difera de la specie la specie, astfel: ceapa si morcovii nu necesita conditii deosebite de depozitare; mazarea si fasolea au o durata de depozitare redusa pe care nici refrigerarea n-o poate prelungi; Legumele verzi cu foi au o durata foarte redusa de depozitare la temperatura ambianta, se deterioreaza rapid datorita activitatii respiratorii.

Depozitarea este influentata de urmatorii factori: temperatura- cresterea acesteia influenteaza procesele de descompunere prin epuizarea rezervelor nutritive si de apa. Refrigerarea prelungeste durata de depozitare prin intarzierea descompunerii; factorii mecanici- daunele mecanice suferite de produse in timpul recoltarii si ulterior, in timpul manipularii, favorizeaza accelerarea atacurilor microorganismelor in locurile lezate. Instalatiile de depozitare folosite sunt: depozite ventilate, silozuri, depozite frigorifice etc. Cartofii sunt depozitati in silozuri o perioada indelungata de timp, pana la 8 luni. In tot acest timp, tuberculii sufera importante transformari chimice

PRELUCRAREA Fructele proaspete se supun procesului de prelucrare din mai multe considerente: cererea consumatorilor de legume procesate, sezonalitatea si perisabilitatea legumelor. Aceasta componenta a filierei se studiaza din punct de vedere tehnic si din punct de vedere economic. Din punct de vedere tehnic, se analizeaza tehnologiile de prelucrare a legumelor. Procesarea produselor proaspete trebuie efectuata astfel incat sa distruga agentii ce determina descompunerea fara a afecta valoarea nutritionala si savoarea legumelor. Acestea din urma sunt singurele surse naturale de vitamina C, care poate fi distrusa, insa, prin procedee care reclama folosirea caldurii. Principalele metode de transformare a legumelor sunt: deshidratarea, conservarea chimica si tratamentele termice. Deshidratarea. Legumele proaspete contin pana la 90% apa, adica au suficienta umiditate astfel incat sa intretina activitatea enzimatica si inmultirea microorganismelor. Produsele pot fi deshidratate la soare sau la caldura artificiala. Deshidratarea la soare prezinta urmatoarele incoveniente: expunerea produselor la praf si la contaminari atmosferice, interventia animalelor, atacurilor de insecte si absenta controlului conditiilor ambientale. Deshidratarea la caldura artificiala are avantajul unei bune dirijari a factorilor de mediu si dezavantajul unui cost superior. Conservarea chimica. Substantele chimice utilizate sunt: sarea, zaharul, otetul, uleiul, iar principalele produse care se pot obtine sunt: conserve de legume in otet si in saramura.

19

Tratamente termice. Produsele se incalzesc la temperaturi inalte pentru distrugerea enzimelor si microorganismelor, procedeu urmat de inchiderea ermetica a conservelor metalice sau de sticla pentru a impiedica contaminarea produsului sterilizat. Cartoful este prelucrat industrial pentru a extrage amidonul folosit in panificatie, cosmetica si industria farmaceutica. Din punct de vedere economic, se analizeaza agentii economici care actioneaza la acest nivel al filierei si performantelor economice inregistrate de procesare a legumelor. In perioada 1989-2002, industria de prelucrare si-a redus productia de legume conservate din cauza costurilor ridicate si a blocajului financiar. Aceasta situatie persista inca, atat pentru unitatile cu capital majoritar de stat, cat si pentru cele private.

Indicatorii economico- financiari in intreprinderile din sectorul prelucrarii legumelor Indicatori Numar intreprinderi Cifra de afaceri Exporturi Valoarea adaugata bruta Excedent brut de exploatare Profitul brut/ Pierdere U.M. Numar Mld. lei Mld. Lei Mld. Lei Mld. Lei Mld. Lei Valoare 27 1697 68 340 72 -260 Intreprinderi cu Intreprinderi capital majoritar private de stat 9 18 456 1151 6 62 123 217 -22 -221 94 -39

Rezultatele slabe din industria de prelucrare a legumelor au facut ca piata romaneasca sa fie invadata de importuri. Organizarea pietei legumelor conservate este o prioritate a filierei. Cauzele principale ale dezorganizarii pietei legumelor conservate sunt urmatoarele: - dificultatile in aprovizionarea cu materii prime in partizi mari si de calitate; - lipsa sitemului de aprovizionare pe baza de contracte intre fabrici si producatorii de legume; - capacitatile de productie disproportionate ale fabricilor de conserve fata de sursele de aprovizionare cu legume proaspete;

20

dificultatile financiare ale fabricilor de legume generate de tehnologiile invechite si costurile de fabricatie ridicate, de cererea scazuta pentru conserve de legume si de concurenta produselor din import; - exportul scazut de legume conservate pe pietele traditionale; - competitivitatea scazuta a conservelor de legume, ca urmare a calitatii acestora si a slabei promovari. In aceste conditii, importul de conserve de legume se mentine la un nivel ridicat. Colectarea legumelor de la fermele specializate din societatile comerciale in vederea prelucrarii este fragmentata si putin specializata. Produsele sunt preluate de la fermele societatilor comerciale agricole si urmeaza traseul: colectare- procesare- depozitare- piata.

1.4 ETAPA DE DISTRIBUTIE COMERTUL INTERN Legumele proaspete se comercializeaza pe piete in mod direct de catre producatori sau prin intermediarii din filiera. Astfel, exista mai multe tipuri de distributie a legumelor: 1. distributia directa, cunoscuta sub denumirea de comert la taraba, este o forma dezorganizata de comert prin care producatorii de legume obtin venituri imediate din vanzarea directa, la piata, a produselor horticole neambalate, transportate in autovehicule proprii. In cazul gospodariilor individuale, transportul se realizeaza cu mijloace de transport in comun sau cu autorismele personale, ceea ce are implicatii negative importante asupra activitatii exploatatiei. 2. distributia prin canale scurte este utilizata atat de magazinele de desfacere cu amanuntul care preiau productia horticola de la fermieri (sistem putin intalnit in Romania) cat si de speculantii din piete care cumpara legumele de la agricultori si se autonumesc producatori agricoli pentru a nu intra in categoria comercinatilor si a fi obligati astfel sa plateasca taxe. Acest tip de comert depaseste uneori volumul tranzactiilor directe producatorconsumator. In conditiile acestui transfer de produse si capital financiar, are loc eliminarea producatorilor directi de pe unele piete in favoarea intermediarilor. Acest lucru creeaza neajunsuri privind organizarea pietei, pregatirea profesionala si manageriala a producatorilor, reprezentarea producatorilor de legume la negocierea preturilor, etc. 3. distributia prin canale lungi este practicata de marile societati comerciale producatoare de legume si de asociatiile de producatori a caror productie este luata de catre engrosisti sau de catre unitatile de prelucrare a legumelor. 4. distributia prin piata de gros se desfasoara incepand din anul 1998, cand a fost infiintata Piata de gros de legume, fructe si alte produse perisabile din Bucuresti. Infiintarea sa a urmarit implementarea si dezvoltarea unui sistem modern de distributie si stimularea productiei de legume, ca o premisa a integrarii Romaniei in structurile comunitare. De asemenea, Piata de gros are ca scop diminuarea vanzarilor de legume de pe pietele traditionale si instituirea unor relatii organizate intre producatori si consumatori. Din anul 2003, pentru statuarea unor relatii civilizate pe piata produselor legumicole, se afla in derulare un proiect referitor la constituirea si functionarea unei piete de gros la Popesti-Leordeni. Aceasta are in componenta 8 subunitati de colectare a legumelor de la producatori, amplasate in marile

21

bazine legumicole. Productia preluata este sortata si ambalata , urmand sa fie comercializata pe piata. In prezent, comercializarea produselor pe piata de gros, desi puternic dezvoltata in alte tari, prezinta unele deficiente, printre care enumeram: - lipsa centrelor de colectare a legumelor; - lipsa unor loturi mari si omogene din punct de vedere al sortimentului si calitatii; - imposibilitatea efectuarii depozitarii pe termen lung; - pregatirea profesionala a angajatilor.

OFERTA DE LEGUME Analiza ofertei horticole se refera la cantitatea totala de legume proaspete si procesate si la pretul acestora in diferite momente ale anului. Fiind caracterizate printr-o perisabilitate puternica, la care se adauga sezonalitatea, oferta de produse horticole se regaseste pe piata intr-un interval de timp foarte scump in comparatie cu cererea, care este continua. Pentru a prelungi perioada de prezenta pe piata a ofertei de legume si fructe se practica sistemul de productie protejat pentru obtinerea de legume, se desfasoara operatiuni de depozitare, conditionare, procesare, sau se apeleaza la importuri. Caracterul sezonier al productiei de legume si fructe determina fluctuatii ale preturilor. Producatorul obtine un pret mai mare pentru legumele din extrasezon. Variatia preturilor de vanzare urmarita statistic, in luna septembrie 2010, comparativ cu luna septembrie 2009, preturile produselor horticole au crescut cu 18,4%, determinata in principal de cresterea preturilor la tomate de camp cu76%, varza de toamna cu 30,2%, ardei gras cu 28,9%, castraveti de camp cu 27,1%, cartofi cu 23,4%, ardei gogosar cu 18%. Caracterul zonal influenteaza in sensul cresterii sau descresterii preturilor, astfel ca pretul este mai mare acolo unde nu sunt conditii favorabile obtinerii legumelor, si mai mic in zonele legumicole. Sistemul de preturi practicat la legumele proaspete se caracterizeaza, fata de cel al altor produse agricole, printr-o variabilitate ridicata, in functie de sezon, zona, judet. Preturile produselor legumicole, pe municipii (preturile cu amanuntul, septembrie 2011) -lei/kgMunicipii Cartofi Tomate de camp Vinete Ardei gras Bucuresti 1,74 4,44 2,09 3,34 Botosani 1,22 3,66 2,13 2,46 Timisoara 1,54 3,84 1,7 2,14
Sursa: Buletin Statistic de Preturi, INS, 2010

Pentru anul 2010, suprafata cultivata cu legume de camp si solarii a fost de circa 267,1 mii hectare, iar productia a fost de aproximativ 3 901,9 mii tone.
UM Specificare Suprafaa Producie total 2008 2009 268,6 3819,9 2010 267,1 3.901,9 2011* 137,5** 2038*

mii ha. 253,4 mii to. 3116,8

Sursa: MAPDR

22

CEREREA DE LEGUME Legumele detin un loc important in consumul populatiei, fiind o sursa de vitamine si minerale. Un consum de legume rational trebuie sa aiba o structura variata, pe specii, pe tot parcursul anului. -kg/pers/anNr crt Specificare Cantitate minima Cantitate maxima 1 Tomate 35 60 2 Varza si conopida 25 30 3 Ceapa si usturoi 20 25 4 Castraveti 10 15 5 Ardei 8 10 6 Vinete 5 10 7 Radacinoase 10 15 8 Mazare si fasole 5 10 9 Verdeturi 6 10 10 Alte legume 6 10 TOTAL 130 185 Consumul lunar de legume variaza in functie de statutul ocupational, fiind mai ridicat pentru categoriile de populatie care au venituri mai mari si agricultori. Consumul de legume in functie de statutul ocupational -kg/luna/persAnii Salariati Agricultori Someri Pensionari Patroni 2008 8,144 8,689 7,404 7,487 9,003 2009 7,025 8,208 7,204 7,308 8,807 2010 6,765 6,827 7,460 7,882 7,632 Sursa: INSSE Nivelul consumului mediu lunar de legume pe o persoana, in functie de statutul ocupational, este sub limitele minime ale necesarului fiziologic normal. Este insa dificil de comensurat acest consum, datorita faptului ca o mare parte a populatiei isi autoproduce cantitati importante de legume necesare consumului familiei. Autoconsumul este specific gospodariilor taranesti, in care, dupa unele surse, acesta ajunge pana la 75%. Exista situatii unde autoconsumul acopera integral cerintele la unele specii de legume. Din cercetari efectuate in microbazinul legumicol din jurul capitalei a rezultat ca produsele din sezon sunt asigurate de gospodariile taranesti (tomate, ardei, radacinoase, ceapa, usturoi), o parte fiind procesate in familie pentru perioada de iarna. Anii Productie Import Export Stoc Disponibil de Consum Consum Gradul de -mii -mii -mii -mii aprovizionare uman alimentar aprovizionare tonetonetonetone- -mii tone-mii mediu % tonekg/an/pers 4243 317 45 -108 4500 4075 245,9 103,2 4693 4888 4197 329 268 336 42 43 39 80 -4 -102 4800 5206 4494 4394 4615 4025 256,9 267 245,4 107,9 107,9 102,6

200 7 200 8 200 9 201

23

0 201 4599 1 Sursa: INSSE

390

59

87

4754

4398

268,3

106,8

COMERTUL EXTERIOR Inainte de 1989, Romania exporta cantitati importante de legume, in principal ciuperci, tomate, vinete, ardei etc. Dupa anul 1990, exporturile au scazut foarte mult, totusi balanta este pozitiva. Cauzele reducerii exporturilor sunt numeroase: fragmentarea productiei de legume si nivelul ridicat al autoconsumului, desfiintarea CAER-ului, care reprezenta un debuseu important pentru produsele horticole romanesti, etc. Importul si exportul de legume proaspete, 2009-2010 Specificare UE UE CEFTA CEFTA Turcia Turcia Alte 200 201 2009 2010 2009 2010 tari 9 0 200 9 Export 6,4 16,4 3,3 5,7 1,8 1,15 5,8 (mii tone) Import 40 17,3 15,9 22,3 20,7 61,3 35,4 (mii tone) Export 13,8 32,9 1,9 2,6 1,4 1,14 2,8 (mil $) Import 7,5 5,8 4,8 6,2 5,2 8,5 6,8 (mil $) Sursa: MAAP Alte tari 2001 0 4,8 39,3 2,6 5,9 Total 2009 40 100, 6 28,8 30,6 Total 2010 45 128,5 45,7 33,9

Concurenta legumelor din import pe pietele romanesti este puternica datorita aspectului, ambalarii si aparitiei pe piata in extrasezon. Romania importa legume in principal din Turcia si Olanda. Romania detine avantaj comparativ de cost pe piata mondiala si isi poate relansa pozitia pe piata prin formarea exploatatiilor comerciale, in special a acelora care produc in sistem ecologic, prin cercetarea pietelor tinta, incheierea de contracte ferme cu partenerii straini si promovarea produselor. In ceea ce priveste importul de conserve de legume, acesta se mentine foarte ridicat fata de export si reprezinta circa jumatate din consumul de produse comercializate. Productia, importul si exportul de conserve de legume Specificare 2005 2006 2007 Conserve 220 103 86 de legume Importuri 70 Export 3 Consum 244 Sursa: MAAP COSTURI POSTRECOLTARE 2008 76 55 2,5 218,7 2009 69,6 66 3 222,6 -mii tone2010 66 64 4 206

24

Costurile postrecoltare se inregistreaza pecategorii de operatiuni, astfel: transportul, sortarea, calibrarea presupun cheltuieli materiale, salariale, cu utilaje, aparate si mijloace de transport; tratamentele aplicate presupun cheltuieli de materiale si salariale; ambalarea presupune cheltuieli cu ambalajele, utilajele de ambalat si cheltuieli salariale; depozitarea presupune cheltuieli materiale (energie electrica, gaze, apa etc) si salariale, cheltuieli cu construirea si intretinerea depozitelor; prelucrarea presupune cheltuieli salariale, materiale, cu utilajele si instalatiile de lucru; distributia presupune cheltuieli materiale si salariale pentru transportul produselor, cercetarea pietei, pregatirea si negocierea contractelor.

2. ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE PE FILIERA LEGUMELOR

2.1 PRINCIPALII ECONOMICE

INDICATORI

FOLOSITI

IN

CALCULUL

EFICIENTEI

Categoria de eficien, aplicat n foarte multe domenii ale activitii umane cu varianta sa cvasiechivalent eficacitate, n cei mai generali termeni, reprezint caracterizarea calitativ a rezultatului desfurrii unei aciuni a omului care presupune luarea n considerare a unui volum de efort fizici intelectual, concretizat ntr-un volum de munc vie sau trecut, anterior consumat. Eficiena este un termen relativ, iar corecta sa determinare i percepere este extrem de important pentru activitatea oamenilor. Tocmai datorit acestui fapt, ntotdeauna eficiena va fi relativizat unui anumit criteriu. Atunci cnd afirmm c o economie sau o firm este mai eficient dect alta, avem n vedere o comparaie n funcie de un anumitcriteriu sau indicator (producia pe salariat, randamentul pe hectar sau producia pe main etc.). Criteriul general al eficienei n economie estevaloarea, care reprezint o noiune subiectiv, n sensul dorinei cuiva de a avea un anumit lucru, aprecierea valorii fiind destul de dificil, mai ales n condiiile cerinei demaximizare a acesteia (a profituluii utilitii unui bun sau serviciu), ceea ce, implicit, presupunei aspecte normative legate de recomandri de instrumentei politici economice, pe baza comparaiei dintre mai multe variante de politici. Termenii de eficien i eficacitate provin din latin: eficien deriv dinefficere = a efectua, iar eficacitatea din efficas-efficacis = care are efecte dorite. Conceptul de eficien a cunoscut o larg rspndire n timp, ndeosebi odat cu accentuarea caracterului limitat, restrictiv al resurselor, al factorilor de producie. n prezent, el are o aplica- bilitate general n procesul de luare a deciziilor, n oricear, la toate nivelurile. De regul, eficiena mai ridicat semnific o evoluie favo- rabil a fenomenelori proceselor economice, bazate pe con- sumul de munc, precumi un proces de mbuntire a modului de desfurare a fenomenelori proceselor socio-umane. Eficiena ocup un loc central att n activitile practice ale omului, cti n preocuprile teoretico-metodologice. Eficiena, n sens larg, reprezint scopul final al oricrei tiine i se refer la mai multe domenii (economic, social, tehnologic, ecologic etc.), ceea ce i confer un caracter calitativ, multidisciplinar, complex.

25

Eficiena economic este o categorie complex atiinelor economice, care presupune abordri sistemice n legtur cu cheltuielile de factori de produciei cu rezultatele aferente acestora, la nivelurile micro, mezoi macroeconomic. Indicatorii de eficien economic au practic o form de exprimare individualspecific pentru fiecare domeniu sau tip de activitate economic. Aceti indicatori ofer informaii n leg- tur cu rodnicia efortului uman, cu capacitatea consumrii de re- surse, n scopul obinerii unei anumite cantiti de bunurii ser- vicii de o anumit mrimei valoare, necesare vieii n general. Att noiunea de cheltuieli, consum de resurse, cti cea de rezultate, n funcie de scopul urmriti de entitatea economic analizat (societate comercial, ramur sau sector, economie naional), necesit metode specifice de cuantificare n timpi spaiu, astfel nct s putem determina n mod obiectiv dac o cheltuial depete efectul, n acest caz defavorabil fiind vorba depierdere (ineficien) sau, invers, dac efectul este mai mare dect cheltuiala, n acest caz avnd de-a face cu un ctig net (eficien, profitabilitate). Atunci cnd cheltuielilei rezultatele sunt egale avem o situaie de inexisten a pierderilor sau profitului. O astfel de situaie poart denumirea de prag de rentabilitate saupunct mort a crui relevan const n faptul c ne semnaleaz o stare de la care, ulterior, o societate comercial ar putea s nregistreze ctiguri sau pierderi. Dac vom nota cu Ch cheltuielilei cu R rezultatele (producia), atunci o prim determinare a ctigului sau eficienei (Ef) sau pierderii se poate scrie n felul urmtor: Ef = R Ch > 0 valoare pozitiv; Ef = R/ Ch = 1 punct mort sau prag de rentabilitate; Ef = R/ Ch > 1 valoare supraunitar. Mrimea indicatorului de eficien, se poate calcula ca: diferen: Ef = R Ch cu urmtoarele cazuri: Ef > 0, R > Ch eficien; Ef = 0, R = Ch punct mort sau prag de rentabilitate; Ef < 0, R < Ch ineficien ; raport: Ef = R / Ch cu situaiile urmtoare: Ef > 1, R > Ch eficien; Ef = 1, R = Ch punct mort sau prag de rentabilitate; Ef < 1, R < Ch ineficien . Sistemul indicatorilor eficienei la nivel macro- economic cuprinde un nomenclator numeros de indicatori, dar cei mai utilizai sunt cei care raporteaz efecte macroagregate economice, de tipul produsului intern brut (PIB), valorii adugate (VA), al consumului final, exportului etc. la eforturi, cheltuieli macroagregate, de tipul populaie total, populaie ocupat, investiii, fonduri fixe etc. Indicatorii macroeconomici ai eficienei se pot determinasub form de raport n care variabilele de efecti efort pot fiexprimate valoric n majoritatea cazurilor ca de exemplu: PIB Ws = ; Ns PIB Emf = ;

26

Mf Ei = PIB ; I n care: Ws= productivitatea social a muncii; PIB = produsul intern brut; Ns= numr de salariai; Emf= eficiena mijloacelor fixe; Mf= volumul valoric al mijloacelor fixe; Ei= eficiena investiiilor; I = investiii. Nivelul investitiilor in anul 2009 in sectorul legumicol, mai precis in dotarile fermelor de camp sau in constructiile de solarii, a atins suma de 386 mil euro, adica 1621,2 mil lei. Astfel, putem aprecia eficienta investitiilor din anul 2009: PIB Ei = = > I 514654 mld lei Ei = = 1621,2 mil lei 317452,5 lei.

Cu ct valoarea acestor indicatori va fi mai mare, cu att eficiena va fi mai ridicat i va reflecta o utilizare adecvat,optim a resurselor materiale, financiarei umane, angajate(consumate). Dimpotriv, valori sczute n dinamic aleeficienei vor fi specifice unei utilizri necorespunztoare aresurselor pe ansamblul economiei naionale. Gama indicatorilor de eficien la nivel sectorial, de ramuri subramur include indicatorii utilizai la nivel macroeconomic, cu deosebirea c mrimea valoric (fizic) a variabilelor de efecti efort se refer numai la domeniul res- pectivi c n locul PIB se va folosi categoria de valoare adugat. Rentabilitatea Una dintre cele mai importante forme de exprimare a eficientei economice este rentabilitatea. Pentru toate categoriile de activitati economice si de resurse avansate sau consumate, efectele economice se concretizeaza, n ultima instanta, n profitul obtinut de o ntreprindere. Dupa cum a rezultat din capitolele anterioare, sub raport cantitativ profitul este nteles ca diferenta ntre veniturile totale si costurile de productie efectuate de catre o unitate economica, adica: =pQ-CT unde, = profitul obtinut; p = pretul de vnzare; Q = cantitatea vnduta; CT = costurile totale. (1)

27

Fiind vorba de mai multe produse si mai multe preturi la care ele se realizeaza, produsul pQ este de fapt o suma pQ. De asemenea, deoarece costurile totale sunt date de suma costurilor fixe si a costurilor variabile, relatia (1) mai poate fi scrisa si sub urmatoarea forma: = pQ-(Cf+Cv) (2)

Daca, n acelasi timp, presupunem ca partea variabila a costurilor este strict proportionala cu volumul productiei lund forma unei functii liniare Cv=aQ unde a reprezinta factorul de proportionalitate, atunci costurile totale vor fi egale cu: CT=Cf+aQ iar relatia (2) devenind = pq-(Cf+aQ) (4) (3)

Respectnd conditia de stricta proportionalitate a costurilor variabile n raport cu productia, cele trei tipuri de costuri pot fi reprezentate ca n graficul nr.1.

graficul nr.1

Avnd n vedere cele mentionate n capitolul despre costuri, alaturi de tipurile aratate mai sus, teoria si practica economica au retinut si conceptul de cost marginal si cost mediu pe unitatea de produs. Reprezentarea curbei costurilor fixe medii (Cfm) este mereu aceeasi, pentru ca:

28

2.2 ANALIZA SITUATIEI ACTUALE A SECTORULUI ROMANESC DE LEGUME

Romnia se afl n al doilea an de implementare a regulilor comunitare privind organizarea comun a pieei legumelor. Avantajele financiare comunitare pentru grupuri i organizaii de productori au reprezentat promotorul pentru organizarea sectorului romnesc de legume. Dei n prezent funcioneaz un numr redus de forme asociative de comercializare (doar o singur organizaie de productori i 4 grupuri de productori recunoscute n conformitate cu criteriile comunitare), exist premisele ca numrul acestora s creasc, mai ales n cazul grupurilor de productori, crora Romnia a optat s le acorde un sprijin financiar consistent 75% din valoarea investiiilor (50% fonduri comunitare, 25% fonduri naionale) n conformitate cu art. 49 alin. (2) al Regulamentului 1580/2007.

POTENTIALUL DE PRODUCTIE AL SECTORULUI

n Romnia a existat, timp de secole, o puternic tradiie a fermelor familiale. Continuitatea acestei tradiii a fost ntrerupt de procesul naionalizrii i colectivizrii din perioada comunist. n aceast perioad, fermele tradiionale au fost nlocuite, n majoritatea zonelor, de structuri administrative controlate de stat, iar populaia zonelor rurale s-a transformat treptat n angajai ai statului, fiind pltii n bani, sau n bani i n produse agricole. Dup cderea comunismului, a nceput retrocedarea terenurilor naionalizate ctre fotii proprietari, printr-o succesiune de legi ale cror repercusiuni s-au simit profund asupra sistemelor de producie, de valorificare post recolta, asupra infrastructurii, a cercetrii i a consultanei agricole. Acest lucru a generat scderi dramatice a nivelurilor produciei de produse autohtone i transformnd Romnia dintr-o ar preponderent exportatoare ntr-o ar importatoare de legume. Reorganizarea sistemului de producie-valorificare a legumelor, n scopul valorificrii eficiente a condiiilor pedo-climatice deosebite de care dispune Romnia, concomitent cu mbuntirea nivelului socio-economic al zonelor rurale, constituie obiectivul prioritar al prezentei strategii. Romnia are un potenial ridicat pentru producia de legume n cmp, fapt datorat n principal fertilitii naturale ridicate a solurilor i a diversitii climei. n afara de condiiile pedoclimatice favorabile pentru producia de legume, Romnia nc nu dispune n agricultur de exigenele i facilitile tehnice caracteristice economiei de pia. Capacitatea total de procesare a legumelor este de 137107 t/an. Aproximativ 80% din capacitile actuale de producie au fost modernizate att prin fonduri proprii ct i prin SAPARD. Valoarea investiiilor fcute n fabricile de procesare n ultimii doi ani au fost de peste 40 milioane . Mare parte din unitile de procesare au implementat sistemul HCCP permind ptrunderea pe piaa comunitar i internaional. n acest moment cca. 60% din producia de conserve are ca destinaie principal lanurile de super market-uri din Romnia si UE dar producia romneasc ajunge i n state ca Israel, Canada sau SUA. Produsele realizate prin conservare sunt dominate de cele pe baz de legume: rosii n bulion, mazre, amestecuri de legume, fasole psti i conserve n oet. Murturile i legumele fermentate lactic sunt n plin ascensiune pe pia n special n vechile state comunitare. Analiza corelaiei dintre capacitile de procesare i resursele de materii prime a evideniat faptul c

29

necesarul de consum de 8-9 kg/cap locuitor/an legume procesate, respectiv 174-175 mii tone/an, poate fi asigurat de producia actual de aproximativ 237 mii tone/an.

EVOLUIA PRODUCIEI DE CONSERVE DIN LEGUME 2004-2010 Produsul UM 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Conserve Mii to 81,2 89,9 de legume Sursa: MADR date operative 81,8 81,8 25,8 60,7

2010 46.4

n concluzie, potenialul de producie al sectorului este afectat din urmtoarele considerente: numrul mare de exploataii de dimensiuni reduse; gradul redus de dotare a exploataiilor cu mijloace tehnice moderne de producie i recoltare; scderea suprafeelor cultivate cu legume; gradul ridicat de fragmentare a suprafeelor legumicole i lipsa unei strategii coerente de consolidare a terenurilor; suprafee mari de spaii protejate abandonate i/sau contruite n baza unor tehnici nvechite; creterea frecvenei fenomenelor climatice extreme cu efecte asupra produciei; randamente sczute la hectar (date). n acelai timp, potenialul de producie al sectorului romnesc de legume se remarc prin: exploataii numeroase; sortiment mare de specii i soiuri de legume; condiii pedo-climatice favorabile pentru cultura legumelor; creterea suprafeelor cultivate cu soiuri competitive de legume; creterea suprafeelor cultivate cu legume n spaii protejate moderne; creterea capacitii de producie a ciupercilor n spaii climatizate; modernizarea unitilor de procesare.

ECONOMIA PRODUCTIEI

Valoarea produciei de legume

Sectorul romnesc de legume reprezenta n anul 2007, 14% din valoarea total a produciei vegetale. Cu toate c oferta de produse este diversificat, valoarea adugat a produselor este mic, mai ales din cauza: o lipsei cunotinelor de marketing care presupun metode de pregtire a produciei n vederea comercializrii (sortare, clasificare) i de prezentare (ambalare i etichetare) menite s asigure produsului atractivitate i siguran n faa consumatorului; o lipsa mijloacelor tehnice de splare, sortare, ambalare, etichetare, pstrare i transport a produciei ctre pia; o lipsei unui sistem de planificare a produciei i de articulare a acesteia n funcie de cerinele pieei. O valoare adugat mic a produselor antreneaz instabilitate i diferenieri ale veniturilor productorilor.

30

Romnia s-a confruntat cu excese de producie (date) al cror principal efect s-a resimit la nivelul preului i implicit la nivelul veniturilor productorilor. ns lipsa concentrrii ofertei i n special a organizaiilor de productori nu a permis practicarea msurii de retragere a produciei i distribuirea gratuit a acesteia. Printre factorii generatori de criz n piaa legumelor se pot enuna: producia haotic, neplanificat n funcie de cerinele pieei; fenomenele climatice extreme i diferitele boli i duntori; importurile din rile asiatice care afecteaz cu precdere piaa legumelor; diversele articole media care transmit informaii incomplete i incorecte despre sectorul de legume. De cele mai multe ori, industria de procesare a reprezentat debueul principal pentru absorbia excesului de producie, fapt cauzat de lipsa integrrii verticale a sectorului, prin stabilirea de relaii contractuale permanente ntre productori i procesatori. De aici s-ar putea deduce c filiera produselor proaspete este mult mai vulnerabil n faa factorilor de criz, indiferent de natur, dect industria de procesare. Date fiind dimensiunile mici ale fermelor de legume precum i lipsa de experien a fermierilor n relaia cu sistemul de asigurare a recoltelor, mecanismele de prevenire i gestionare a crizelor joac un rol foarte important n salvagardarea veniturilor productorilor. Avnd n vedere numrul redus de fermieri care ncheie polie de asigurare a produciei de legume, putem spune c efectele negative cauzate culturilor legumicole de fenomele climatice i de atacul bolilor i duntorilor sunt suportate n totaliatate de ctre productor. Excepie fac pagubele provocate de bolile i duntorii de carantin pentru care fermierii afectai pot obine sprijin financiar. Numrul exploataiilor care i asigur recolta este foarte redus i n aceste condiii pentru sectorul de legume nu putem vorbi de un sistem de asigurare a recoltei. Cauzele sunt multiple ns cele mai importante deficiene sunt: lipsa interesului din partea productorilor; absena unei oferte atractive/flexibile din partea companiilor de asigurri; lipsa demersurilor colective; lipsa unei preocupri din partea administraiei n vederea crerii unui fond de garantare la care s participe administraia, companiile de asigurri i productorii. Legumicultorii sunt ameninai de marile hypermarket-uri dar i de importurile masive. Pe de o parte, marile lanuri de magazine refuz s cumpere marfa la un pre corect, iar pe de alt parte, importurile concureaz producia intern. Aproximativ 60 % din productia romneasca de legume este comercializat n piee rneti organizate n centrele urbane i la poarta fermei. Dei preurile au o tendin cresctoare, chiar i atunci cnd fermierii au ncheiat contracte comerciale, beneficiarii nu vin s ridice marfa dect n momentul n care au sczut preurile. Apariia marilor lanuri de magazine, schimbarea preferinelor consumatorilor ctre produsele sortate, ambalate i etichetate care respect principiile calitii si siguranei alimentare continu s reduc procentul din producia comercializat la poarta fermei n favoarea pieelor organizate. Acest procent este ns n scdere i ca urmare a intensificrii comerului prin intermediari. Un rol determinant il au in acest sens organizatiile de producatori al caror obiectiv principal este sa concentreze oferta.

Piee de desfacere/aspecte calitative

Printre factorii care influeneaz calitatea produciei de legume sunt: calitatea seminelor, densitatea plantelor, asigurarea consumului de ap optim. Unii legumicultori nu respect densitatea, iar acest lucru afecteaz cantitatea i calitatea produciei. De asemenea trebuie

31

respectat consumul specific de ap, iar fermierii s-au plns c nu primesc ap de irigaii la momentul oportun, ceea ce influeneaz negativ calitatea produciei. De asemenea, fermierii nu dispun de instalaii de sortare i ambalare a legumelor.

Infrastructur i reele de comercializare

Dincolo de sectorul de procesare, n distribuia legumelor proaspete sunt implicai colectori (distribuitori direci), magazine specializate de legume care achiziioneaz de obicei de la colectori i supermarketurile care au contract de achiziie fie cu productorii fie cu colectorii. Referitor la produsele comercializate prin diferite canale, nu poate fi fcut o cuantificare exact a volumelor care sunt manipulate prin fiecare din aceste canale. Se apreciaz c mai mult de jumtate din cantitatea de legume comercializat este vndut unui numr mare de intermediari. n general exist dou ci: vnzarea la poarta fermei (cea mai rspndit) i comerul stradal. O alt cale de comercializare este vnzarea direct ctre magazine i supermarketuri. Aceast modalitate de comercializare se bazeaz pe cererea zilnic din magazinele cu amnuntul. Nu sunt ncheiate contracte formale cu magazinele i supermarketurile. n ceea ce privete supermarketurile, foarte puini fermieri pot s-i vnd produsele prin acest canal. Se apreciaz c mai puin de 10% din legumele comercializate sunt vndute pe aceast cale. Supermarketurile solicit produse de calitate i n cantiti mari. Dar chiar i atunci cnd aceste condiii sunt ndeplinite de ctre fermieri, din cauza cantitilor reduse care pot fi livrate i a discontinuitii n livrare, supermarketurile refuz ncheierea de contracte.

32

3. ANALIZA SWOT Principalele puncte forte ale sectorului legume sunt costurile reduse cu forta de munca. In plus, conditiile de clima si sol in principalele zone ale Romaniei sunt optime productiei de legume. Sectorul se confrunta insa cu productii medii mici, cu fragmentarea excesiva a productiei si distributiei. In prezent, pietele stradale sunt principalele canale de distributie a legumelor, in perspectiva insa, supermarketurile vor constitui veriga principala a lantului de desfacere a produselor proaspete. Acestea asigura calibrarea, sortarea si prezentarea produselor conform normelor UE. PUNCTE FORTE - disponibilitate extinsa a fortei de munca, avand costuri reduse; - costuri mici cu materia prima pentru industria de procesare (circa jumatate din costurile pe kg inregistrate in UE); - comercializarea legumelor in pietele stradale ofera siguranta pietei pentru producatorii proprietari de exploatatii legumicole de dimensiuni reduse; - piata stradala ofera preturi mici pentru consumatorii cu venituri reduse; - magazinele de dimensiuni reduse ofera accesul larg la produse; - supermarketurile ofera o gama variata de produse, marind disponibilitatea acestora pe piata; - supermarketurile ofera un standard ridicat al serviciilor. PUNCTE SLABE - lipsa informatiilor privind structura, comportamentul si randamentul industriei, necesare pentru monitorizarea sectorului si pentru reglementarea si dezvoltarea acestuia; - fragmentarea structurii de productie la legume la nivel de ferma; - sezonalitatea si perisabilitatea productiei de legume; - tehnologii de productie invechite, realizate cu mijloace fixe depasite moral si fizic; - calitatea slaba a unor produse care nu sunt clasificate, sortate si prezentate conform standardelor UE; - lipsa facilitatilor de preluare a productiei si de depozitare; - randamentele reduse la hectar, pentru majoritatea speciilor de legume; - costurile ridicate lae input-urilor (material saditor, ingrasaminte, pesticide, utilaje, masini, etc) - lipsa investitiilor la nivel de ferma si de unitate de prelucrare datorita dobanzilor mari la credite; - gradul redus de organizare a producatorilor in asociatii de marketing; - nivelul ridicat al autoconsumului;

33

desfasurarea cu greutate a procesului de aprovizionare cu materie prima a industriei de prelucrare, datorita fragmentarii productiei provenind de la un numar ridicat de producatori, raspanditi teritorial; costurile ridicate ale colectarii materiei prime agricole pentru industrie; pe piata stradala, calitatea igienei produselor, facilitatilor si procedurilor de manipulare a produselor este redusa; aectorul vanzarilor cu ridicata este foarte fragmentat (exista multi comercianti, de dimensiuni reduse), ceea ce determina costuri mari de distributie.

OPORTUNITATI - conditii favorabile pentru cultivarea legumelor- clima si sol favorabile; - dimensiunea potentiala a pietei are un nivel ridicat- 22,4 mil locuitori; - legislatia privind controlul si inspectia semintelor, materialul saditor legumicol este armonizata cu aquis-ul comunitar; - costul redus al facilitatilor furnizate de terti; - imbunatatirea productiilor medii si a calitatii produselor prin acordarea de consultanta privind tehnicile adecvate de cultivare; - investitiile in material saditor performant, cu potential genetic ridicat, vor genera productii mai ridicate; - infiintarea asociatiilor de marketing care vor facilita investitiile in logistica produselor (sistemele de clasificare, sortarea si ambalarea) si vor actiona in vederea cresterii cantitatilor comercializate de o singura organizatie, inlesnind astfel accesul produselor horticole romanesti la supermarketuri, micsorandu-se costurile de vanzare pe unitate si imbunatatind puterea de negociere pentru obtinerea unor preturi mai mari; - investitiile in tehnologii moderne pentru ameliorarea eficientei economice a sectorului; - restructurarea industriei, prin fuziuni si achizitii, ofera oportunitatea realizarii unor productii de scala si specializarea productiei; - cresterea nivelului investitiilor straine; - cresterea preferintelor consumatorilor pentru un regim rational, bazat pe produse alimentare bogate in vitamine si minerale. AMENINTARI - nivelul redus al veniturilor consumatorilor, la care se adauga rata ridicata a somajului, conduce la un nivel scazut al puterii de cumparare; - lipsa alternativei unui loc de munca in zonele rurale impiedica procesul de restructurare al fermelor; - acceptarea calitatii proaste a produselor comercializate pe piata stradala poate submina eforturile sectorului de a-si ridica standardele de calitate; - acceptarea calitatii proaste a produselor comercializate pe piata stradala poate submina eforturile sectorului de a-si ridica standardele de calitate; - lanturile de magazine fixeaza cerinte de calitate si cantitate pe care industria interna nu le poate satisface, antrenand cresterea importurilor; - concurenta produselor horticole din import, de calitate ridicata si cu preturi reduse; - ratele mari ale inflatiei si dobanzilor; - lipsa asteptarilor legate de reactia consumatorilor (consumatori fara discernamant).

34

Bibliografie

1. Manole, V., Boboc, D., Istudor, N., Ion, R.A., ,,Filiere agroalimentare, Editura ASE, Bucuresti, 2005 2. Voicu, R., Dobre, I., ,,Organizarea si strategia dezvoltarii unitatilor agricole, Editura ASE, Bucuresti, 2003 3. Istudor, N., ,,Modele de organizare a pietelor agroalimentare, Editura Economica, Bucuresti, 2000 4. Dobre, I., ,,Managementul structurii de productie in exploatatiile agricole, Editura ASE, Bucuresti, 2003 5. www.insse.ro 6. www.madr.ro 7. idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/GheorghePostelnicu/cap16.html 8. www.scribd.com/doc/10060078/An3-Eficienta-Economica

35