P. 1
41429632-1-Latinitate-si-dacism

41429632-1-Latinitate-si-dacism

|Views: 20|Likes:
Published by Gutu Adina

More info:

Published by: Gutu Adina on Jan 28, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/28/2012

pdf

text

original

Latinitate şi dacism

-studiu de caz

Bibliografie selectivă

1.

COSTACHE ADRIAN, IONITA FLORIN – Limba si literatura romana, Ed. ART CONSTANTINIU FLORIN- O istorie sincera a poporului roman, Ed. Univers Enciclopedia AMBRUSTER ADOLF- Romanitatea romanilor, Ed. Enciclopedica DAICOVICIU HADRIAN- Dacii, Editura pentru literatura PROTASE DANIEL- Autohtonii in Dacia, Editura stiintifica si enciclopedica VRACIU ARITON- Limba daco-getilor, Editura Facla RUSSU ION- Etnogeneza romanilor, Editura stiintifica si enciclopedica GRAMATOPOL MIHAI -Dacia antiqua, Ed. Albatros

2.

3.

4. 5.

6. 7.

8. 9.

LUNGU ION -Şcoala Ardeleană, Ed. Viitorul românesc

10. Adresele de internet: www.gebeleizis.orgw

Cuprins
Introducere......................................................................................................4 Teoriile genezei româneşti..............................................................................5 Dacism...........................................................................................................10 Latinitate......................................................................................................13 Anexe............................................................................................................27 Imagini..........................................................................................................43

Introducere

Latinitatea şi dacismul sunt concepte care desemneazã douã curente de idei ce strãbat cultura şi literatura românã. Ideea de latinitate începe a fi afirmatã la noi de generaţiile cronicarilor –secolele al-XVI-lea—al-XVII-lea ( Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce ), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino şi de Dimitrie Cantemir, atingând apogeul prin reprezentanţii Şcolii Ardelene” ( Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior). Alãturi de idei valoroase (unitatea şi continuitatea românilor şi combaterea teoriei imigraţioniste, a originii suddunãrene, necesitatea adoptãrii alfabetului latin) ei promoveazã evident si exagerãri ( originea pur romana a poporului şi a limbii , înlãturarea din limbã a tuturor elementelor nelatine(purismul)). Impotriva acestor exagerãri se vor situa, în primul rând, reprezentanţii Junimii (în special Titu Maiorescu). Dacismul işi face simţitã prezenţa odatã cu interesul romanticilor pentru etnogeneza si pentru mitologia din spaţiul traco-dac. Se contureazã ca un curent de idei, mai mult sau mai puţin unitar, mai ales in perioada interbelicã, de mai multe ori fiind asimilat cu orientarea tradiţionalistã.

Teoriile genezei româneşti
Teritoriul de formare, „problema cea mai grea din istoria limbii române” după părerea lui Ov. Densusianu, a fost sursa unor îndelungate şi energice dispute ştiinţifice. În pricipiu dicuţia rămâne încă deschisă, în sensul că cercetările istorice, arheologice şi lingvistice furnizează permanent noi elemente în măsură să întregească şi să nuanţeze opiniile istoricilor şi lingviştilor. Preocuparea pentru stãruinţa romanã în Dacia pãrãsitã de Aurelian, pentru etnogeneza românilor, pentru determinarea originii limbii române, pentru fixarea momentului apariţiei conştiinţei originii romane la români a fost o permanenta dominanţã in istoriografia si filosifia româna, de la cronicari si pânã astazi. Nicio alta problemã nu a reţinut atât de mult si stãruitor atenţia generaţiilor de istorici si filologi, nicio altã problemã din trecutul românilor nu a suscitat atâtea controverse, polemici, teorii contradictorii – şi greşite. Originea limbii române este legatã de procesul de formare a poporului român. Cu privire la etnogeneza româneascã au fost exprimate puncte de vedere contradictorii sau fãrã dovezi concludente: originea pur latinã a limbii şi a poporului român; teoria continuitãţii daco-getice, teoria migraţionistã a românilor din sudul Dunãrii, teoria rezistenţei si a asimilãrii elementului latin, teza expansiunii spiritualiţãţii daco-geto-tracice, etc.

Dunãrea a fost numai un hotar administrativ. ipoteza apariţiei si dezvoltãrii limbii române in spaţiul romanizat nord şi suddunãrean este confirmatã de diversitatea dovezilor istorice. Cantemir pentru care ea trecea . In aceasta ordine de idei. Puşcariu. n-au . Tomaschek spunea: „ Daco-romanii sunt daci şi geti romanizaţi. intrun fel sau altul . iar autohtonia (descendentã din geto-daci) nu e scornitã de fantezia vreunui patriot român exaltat. care cuprindea regiuni situate la nordul şi sudul Dunãrii: Dacia şi Dobrogea. lingvisticã. sau a lui D. Susţinutã de istorici şi de filologi( S. arheologice şi lingvistice.TEORIA ORIGINII NORD ŞI SUD-DUNĂRENE Procesul complex. fluviul nu a constituit o frontierã etnicã. Al. unitar si inseparabil de constituire a poporului român şi a limbii române a avut loc pe un intins teritoriu romanizat. TEZA CONTINUITATII TRACO-DACO-ROMANE SI A PERMANENTEI ROMANILOR IN DACIA CARPATICA nu este un produs naţional românesc al entuziasmului colectiv ori al cronicarilor umanişti şi a celor români. Dardania. drept un adevar elementar. economicã sau culturalã ceea ce a permis mobilitatea populaţiei şi favorizat menţinerea caracterului unitar de ansamblu al limbii române. „politic şi strategic”. sudul Panoniei. La 1868 W. important este faptul cã pentru populaţia romanizatã din spaţiul daco-moesic. Moesia Superioara şi Moesia Inferioara. Rosetti).

a fost susţinutã şi de savanţi români. Robert Roesler afirma cã dacii au fost omoraţi in masã dupã 106. sloveni. ci ca un popor care a venit aici in timpuri mai târzii. deşi mai numeroasã. bulgari. care se manifestau în mod activ. care stãpânise fãrã întrerupere vechiul teritoriu şi fusese numai sfâsiatã şi copleşitã de nãvãlitori.” In secolul al-XIX-lea. ca prin urmare. In timpul emigrãrii popoarelor au stãpânit in vechile ţari sarmaţi. alungate din provincie ori cã n-au luat parte la viaţa romana de aici. vandali. dar mai ales de autori strãini. ei nu trebuie consideraţi aborigeni. goţi. iar nu despre populaţia pasivã. Este evident cã acest lucru nu este adevãrat datoritã faptului cã romanii aveau nevoie de .J.Sulzer. Aceastã ipotezã a fost formulatã mai întâi de Fr. e natural sã vorbeascã numai de naţiunile domnitoare.parasit Dacia niciodatã. Când se intampla ca istoricii sã vorbeascã de aceste regiuni. a pãstorilor şi muntenilor de neam românesc. Roesler a avut grijã sã prezinte lucrurile în sensul cã elementele autohtone ar fi fost extirpate. ca urmare a pãrãririi Daciei prin retragerea Aurelianã. iar romanitatea Daciei traiane n-ar fi avut nici un fel de rãdãcina durabilã neputand dãinui peste valurile barbare ale epocii nãvãlirilor.” TEORIILE ORIGINII SUD-DUNĂRENE Formarea poporului român si a limbii române la sudul Dunãrii. pecenegi şi cumani. care işi propunea sã demonstreze cã „actualii valahi nu se trag din volohii ori din bulgarii lui Nestor şi încã mai puţin din romanii din Dacia lui Traian. gepizi. Robert Roesler reia aceeaşi teorie.

Cantemir. din latinitatea limbii şi numelor românilor rezulta „romanitatea integrala” sub raport etnic .Maior. Roesler era neliniştit de întrebarea: „Cum sã fie valahii mai vechi decât popoarele conlocuitoare care aveau un nivel de viaţã şi culturã superior la mijlocul secolului al-XIX-lea şi mai înainte?” TEORIA ORIGINII NORD-DUNÃRENE A fost avansatã de personalitãţi ilustre ale culturii româneşti (D. Haşdeu). având ca prim obiectiv dovedirea romanitãţii poporului şi a latinitãţii limbii române. ba mai mult şi-au continuat existenţa în acelaşi teritoriu. Alutus). B. Maris. Au mai fost gãsite dovezi ale continuitãţii dacilor in peste 1000 de localitãţi iar nişte inscripţii din alte provincii romane atestã prezenţa dacilor. Toate acestea dovedesc cã dacii nu au dispãrut dupã 106.forţa de muncã şi nu le stãtea în obicei sã masacreze populaţiile din teritoriile nou-cucerite. Ea nu a beneficiat de demonstraţii ştiinţifice convingãtoare. Astãzi aceastã tezã are doar valoare istoricã. Din acea perioadã dateazã toponimele şi hidronimele care au fost transmise romanilor şi au mai rãmas pânã astãzi (Donaris. P. EXCESELE LATINISTE ALE ŞCOLII ARDELENE Cel mai caracteristic fenomen la începutul secolului al-XIV-lea in formarea culturii române este curentul latinist al Şcolii Ardelene.P. care trebuia purificatã si facutã sã aparã cât mai curat romana.

fãrã vreun amestec cu localnicii daci (aceştia fiind de altfel „extirpaţi” dupã a.P. Latinizarea tracilor nordici. Asemenea tezã venea ca o reacţiune contra afirmaţiilor lui Sulzer care susţineau imigrarea romanilor în Dacia. B. Haşdeu a dat cel mai juridios rãspuns tezei latiniste prin celebra formulã : ”tracii cei sudici. nemarginitã mulţime de romani din toata impereţia romanã.m 106). cã cu aceasta limbã au venit strãmoşii românilor de la Roma in zilele imperatului Traianu. dialectul daco-latin în Carpaţi. Petru Maior demonstra cum „limba poporului românilor celor de mult veţuieşte pânã astãzi in gura romãnilor noştrii. au fost apreciaţi. iar românii nu sunt decât ascendenţii coloniştilor romani din Dacia. considerându-i ca rezultat din amestecul romanilor cu „barbarii” provinciali. IIVI a produs trei dialecte traco-latine. adeche din toatã Italia au adusu în Dacia…”.şi cultural al poporului-teorie bazatã pe elementele filologice şi istorice. carele betendu pe Decebalu domnul dacilor si desrãdãcinând viţea dacilor şi aşie despoiandu Dacia de locuitorii cei vechi. de la Balcani în jos pânã la Elada. tracii cei nordici au fost latinizaţi. De aici necesitatea pentru ardeleni de a susţine ideea romaniţãtii pure şi permanentã necurmatã a populaţiei româneşti în Dacia Carpatica. sau chiar „ramaşita a varvarilor celor vechi”. dialectul illyro-latin intre Balcani şi Adriatica. dialectul meso-latin între Dunãre şi Balcani.” . fãptuita intre sec. care s-au conservat puri .

Si-am rãmas doar cu Soarele. Ni le-au schilodit. Dacã te uiti bine-apoi În pietre nemuritori.. Am logodit timpul cu statornicia. Ne-au risipit cetãtile. numai noi: Noi. Toate frumusetile. Din el ne-am croit poteci în pãdure.De teamã sã nu înviem. ca într-un blestem. Tracii!" .. Lîngã vetre mãrunte. în munte. ne-au ucis altarele. suntem noi.

la deal si la munte ele erau facute din lemn. etc. folosindu-se barnele încheiate. Dacii erau organizati în triburi si aveau cetati numite dava. Din agricultura obtineau: grau. Grupa de nord-vest a traco-geţilor. . vin. ca şi în teritoriul de pe malul stang ale cursului inferior al Dunãrii (Muntenia. Îmbracamintea era facuta din lana de oaie si din canepa.DACISMUL Geto –dacii sunt consideraţi ca formând o grupã deosebitã în marea familie a triburilor tracofone.). avand un rol important in procesul etnogenezei românilor. Moldova. dar si pescuiau. care sunt denumiţi uneori şi „geţi” de autorii greci. Marea Neagrã şi Dunãre pânã la râul Osma(Osem). miere. Cu numele de geţi romanii şi grecii desemnau principala ramurã de nord a tracilor (geţii sunt cei mai viteji şi drepţi dintre traci – Herodot) locuind între Muntii Haemus(Balcani). în Carpaţi erau denumiţi „daci”. Infãţişarea geto-dacilor Deoarece anticii nu nascocisera antropometria. masuratorile facute pe corpul omenesc. in vechile izvoare literare nu exista descrieri precise. cresteau vite si cai. Daca la ses locuintele erau facute din nuiele împletite pe pari si zidite cu pamant.

Inalti si robusti. Femeile dace par sa fi fost frumoase. zvelte. cu popoarele locuind in tinuturile de miaza-noapte ale Europei : sciti. de pe monumentul trimfal de la Adamclissi si prin cateva statui de daci (produse ale artei romane) ingaduie reconstituirea apesctului fizic al geto-dacilor. Marturiile literare antice ii aseamana pe geto-daci. Unii autori antici afirma ca geto-dacii s-ar fi tatuat. purtand parul pieptanat pe tample.stiintifice. dupa altii tatuajul era specific doar sclavilor lor. dar stirile in aceasta privinta nu sunt destul de precise pentru a putea incurca vreo incheiere sigura. la dacii nobili (tarabostes. aparent puternice. Columna lui Traian le infatiseaza. germani. si unii si altii purtau mustati si barba bogata. aspra chiar. in general. ceea ce le-a si adus numele de comati—„pletoşii”. controlabile prin imaginile de pe Columna lui Traian. potrivite cu foarfecele. de o frumusete severa. pielea de culoare deschisa. poate idealizandu-le intrucatva. doar cateva menţiuni fugare. cu carare la mijloc si strans la spate intr-un coc. Barbatii purtau pantaloni (cioareci) de doua feluri: . destul de simpla. ale infatisarii geto-dacilor. seamana intrucatva cu portul popular romanesc. dar nu cu amanunte si exactitatea de dorit. Oamenii de rand purtau parul retezat pe frunte si lasat in plete destul de lungi pe umeri. Imbracamintea geto-dacilor. barbatii daci aveau. dar expresiva. inalte. celti. In orice caz. ba chiar si pe traci. ochii albastrii si parul blond-roscat. pileati) e mai greu de stabilit portul parului din pricina caciulitei de lana (pileum) pe care o purtau ca semn distinctiv al rangului.

din satul său pâna la Roma. incingandu-se cu un brau lat. Femeile purtau o camasa incretita. (fig 6) (Vezi Anexa 7) Asemănarea dintre daci şi românii de astăzi Privind Columna lui Traian. Natural. Camasa. Columna Traiana le infatiseaza purtand uneori si o manta lunga. pe columnă. despicata in parti. bogat drapata. un cioban din Cârţişoara. dar nu incape indoiala ca vara cei de la tara umblau adesea desculti. prinsa cu fibrela (agrafa) avea. barbati si femei. O istorioară foarte interesantă este aceea a lui Badea Cârţan. O haina cu maneci si creturi. După o lungă călătorie pe jos. portul nostru popular . constituiau vesmintele de deasupra. O basma. le acoperea parul. Si nobilii si oamenii de rand. cu maneci scurte si o fustã. gluga cu care işi acopereau capul pe vreme rea. Mantia. vedem obiceiuri care au rămas în tradiţia poporului nostru pâna astazi: construcţia caselor de la munte. pare-se. o purtau pe deasupra cioarecilor. In sapaturi s-au gasit „mâţe”(crampoane) de fier care se prindeau de talpa incaltaminteo pentru a usura mersul pe zapada si gheaţã. nu prea lunga. probabil colorata.care este acelaşi astăzi ca şi cel dăltuit în piatră. in genul itarilor. purtau in picioare caltuni de pâslã sau opinci de piele.mai largi sau mai stramti pe picior. o mantie scurta fara maneci sau o şubã cu blana pe dinauntru. . din panza groasa. probabil de piele sau eventual. atunci cand mergeau cãlare. dacii aveau incãlţaminte cu pinteni de fier.

Cluj) al lui Iulius Crescens îmbrăcat într-un cojoc ca şi cel de la Apulon. dar semănând aidoma cu Dacii de pe basoreliefuri i-au uimit peste măsură pe cetaţenii Romei. ziarele din Roma publică uimite. în afara cloşului şi decolteului. căciulă . Ca element de permanenţă a elementelor de port de-a lungul mileniilor. coloniştii erau obligaţi să adopte portul dac pentru a nu "crăpa" iarna de frig. tot poţi observa că ţăranul român. Chipul şi portul său neobişnuit pentru ei. (Martie 1896). În fapt. de demult."Columna lui Traian" -. mantie ce-i ajunge până mai jos de . De asemenea. Este ştiut că ţăranii noştri mai poartă şi azi. aceeaşi îmbrăcăminte ca dacii de pe columna lui Traian (iţari. apare ca un personaj încărcat de istorie.pe care romanii nu le aveau) şi că femeile dace erau net superioare celor romane ca stil şi artă în toalete. avem originala căciulă dacică pe care o mai poartă încă ţăranii noştri. cingătoare peste mijloc. cămaşă lucrată cu flori pe poale şi mâneci. la vederea românului ardelean: "Un Dac a coborât de pe columnă". apoi se culcă şi doarme la umbra Columnei. în multe zone ale ţării. Până în prezent nu s-a găsit nici un monument în care să fie reprezentat un dac în toga romană. Oricât de miop ai fi. ca moştenire din timpurile imemoriale ale pelsagilor dunăreni şi carpatici şi ale lui "Mithras genitor luminis" reprezentat ca un tânăr îmbrăcat în costum tradiţional dac: cămaşa lungă. este încremenit în timp şi din negura vremurilor. aşa cum ne demonstrează monumentul sculptural de la Casei (Jud. parcă.ajunge sa-şi vadă visul . A doua zi. depune la baza ei o traistă cu pământ şi un săculeţ cu grâul Daciei. însuşi cuvântul îmbrăcăminte este de origine dacică. cojocele lucrate cu flori.

din marmure albă. Astãzi lucrul acesta nu e greu caci literatura si arta sunt larg difuzate cu ajutorul mijloacelor moderne: cartea tipãritã . E o costumaţie identică cu cea a dacilor sculptaţi pe columna lui Traian. Asemănarea la port a dacilor cu românii înseamna. grumazii. Cultura spiritualã a daco-geţilor Cunoasterea unui popor presupune neaparat si cunoasterea culturii sale spirituale. emisiunile radio si de televiune. Dar pentru antichitate istoricii se gasesc adesea in fata unor mari dificultati. Imaginea taurului este simbolul unei bogăţii a dacilor străvechi: creşterea vitelor şi agricultura. peptul şi picioarele cu cioarecii. Un pasaj relevant ar fi: „În câtu-i despre solii dachilor cei la Roma trimişi şi în senat intraşi. înseamnă că senatul de-atunci îndată au poruncit de li s-au cioplit chipurile din marmure tocmai cum erau făcuţi la statură. iarăşi din marmure albă. gluga. la fisognomie şi la haine. turneele teatrelor. presa. mai ales in ceea ce . părul şi şundra (sugmanul) din marmure neagră. iară cugima. Asemănarea dintre îmbrăcămintea dacilor şi portul popular românesc a fost recunoscuta pana si de catre Scoala Ardeleana. o recunoaştere implicită a continuităţii daco-geţilor în Dacia şi după cucerirea şi colonizarea romană. expoziţiile. adecă: obrazul. de fapt. tocmai cum iaste portul românilor celor ce lăcuiesc pre lângă Sibiu”.genunchi şi căciula tradiţională dacă pe cap.

multe dintre fenomenele naturii si ale vietii sociale. Tot el. Ei cred ca nu mor. Operele filozofilor greci sau ale poetilor latini s-au pastrat macar in parte. a unor popoare ca dacii. dar ce a mai ramas din bogata literatura populara. de exemplu. multe dintre ele sunt nesigure si continua sa dea loc la aprige controverse in lumea stiintifica.. celţii sau sciţii? Poate anumite elemente transmise de-a lungul secolelor pana astazi. Neputinta de a explica rational. Iata in ce chip se socoteau ei nemuritori. cele mai multe stiri antice despre cultura spirituala a popoarelor barbare se refera la religia lor. sub haina tarzie care le acopera. nu izbuteste sa treaca dincolo de anumite limite cand se pune problema cunoasterii culturii spirituale.priveste popoarele de la periferia lumii greco-romane. precum si interesele de dominatie ale claselor exploatatoare faceau ca religia sa joace un rol important in societate. intr-un important pasaj al operei sale. Religia geto-dacilor Istoricul din Halicarnas ne-a oferit primele stiri cu adevarat istorice despre daci. calauza sigura in descifrarea culturii materiale a unui popor. ele sunt insa greu chiar imposibil de descoperit. De obicei. primul popor pe care il supuse Darius au fost geţii care cred ca sunt nemuritori. ci ca cel ce-si da sfarsitul se duce la zeul . Poate anumite elemente transmise grecilor si romanilor si deci reflectate in operele scriitorilor antici.. stiintific. ne da cea mai completa si mai cuprinzatoare stire antica despre religia acestei populatii: „ Inainte de a sosi la Istru. Iar arheologia.

iar altii. pe varful sulitelor.Zamolxis. cu Pitagora. imbogatindu-se. castigandu-si libertatea. Dupa cate am aflat de la grecii care locuiesc la Helespont si la Pont. se spune ca si-a strans o mare avere si. s-a intors in tara lui. îl arunca in sus. Tot la cinci ani. Tot acesti traci cand tuna si fulgera trag cu sageti in sus. huiduiesc si-l dojenesc ca pe un netrebnic si pacatos si dupa aceasta trimit pe altul caruia ii dau aceeasi insarcinare cat e in viata. acest Zamolxis. unde sa. Pe cand ei faceau toate cate le-am spus si vorbeau astfel. ramase . ei trimit la el ca sol pe unul dintr-înşii. ci vor merge intr-un loc unde vor vietui vesnic. crescut in obiceiurule ioniene si avand o invatatura mai solida decat cea a tracilor deoarece fusese in contact cu grecii si inca cu unul dintre cei mai insemnati dintre filosofii eleni. Si indata ce-si termina aceasta locuinta se facu nevazut pentru traci. spre cer. in urma insa. bucurandu-se de toate cele bune. tras la sorţi. a servit la Samos ca sclav. Dar fiindca tracii duceau o viata mizerabila si erau ignoranti . el isi sãpã o locuinţa subterana. dar daca nu moare.. daca el e strapuns si moare. a pus sa i se zideasca o sala pentru primirea si ospatarea celor mai de frunte concetateni ai sai . amenintand pe zeul. fiind un om. ei cred ca zeul le este prielnic. nici oaspetii sai si nici cei care se vor naste vreodata dintr-insii nu vor pieri. apucand de maini si de picioare pe cel hotarat sa fie trimis la Zamolxis. Coborandu-se in locuinta subterana.acest Zamolxis. si-l insarcineaza cu cate le cere fiecare. unii dintre dansii cred ca acesta este Gebeleizis.. caci ei cred ca ( cel care tuna si fulgera) nu e alt zeu decat al lor.invete ca nici el. a fost chiar rob al lui Pitagora.. Iata cum il trimit: cativa dintre ei se aseaza in rand tinand cate trei sulite in mana.

”(Herodot) Acest text scurt si destul de limpede a dat nastere unor inversunate dispute in jurul problemei religiei geto-dace. deci. lucrurile s-au lamurit. Tracii il regretara si-l jelira ca pe un mort. exagerile au fost abandonate. fie ca a existat un om cu numele Zamolxis. astfel ca ei vazusera adeverindu-se toate cele spuse de Zamolxis. aceasta poveste a lui Zamolxis si locuinta sa subterana nici nu le pun la indoiala. Parerea mea este ca acest Zamolxis a trait multi ani inaintea lui Pitagora. un vrajitor. In al patrulea an el li se arata.. nici nu le cred pe de-a-ntregul. Dar destul e atat cat am spus. fie ca va fi fost o divinitate bastinasa a getilor. Dar pana intr-o epoca relativ recenta a ramas in discutie problema principala a credintelor geto-dace: era aceasta religie monoteista(avand.acolo timp de trei ani. prea adesea.. Despre Zamolxis si Gebeleizis. indiferent de realitatea sau nereleatitatea legaturilor sale cu Pitagora. Cat despre mine. altii afirmau despre credintele getilor dobrogeni ca nu s-ar potrivi si pentru dacii din tinuturile muntoase ale Transilvaniei) in care informatiile lui Herodot ocupau. Acestea spun grecii ce le-a facut el . ca si despre credinta getilor in nemurire s-au scris zeci si sute de pagini. Incetul cu incetul. un singur zeu) sau politeista? . in care s-au infruntat opiniile cele mai diverse (unii invatati credeau ca Zamolxis a fost un om. un loc secundar.

Asadar. dispretuind viata pamanteasca se bucurau sa-si trimita sufletele langa dansul. povestind scena trasului cu arcul spre cer nu vrea sa afirme. Acesta a fãcut incercarea de a-i prezenta pe geti ca pe un popor complet deosebit de celelalte neamuri ale antichitatii. asemanator lui Ares (Marte). nici vorba de monoteism. Anumiti teologi au adoptat ipoteza monoteismului geto-dacilor. Lacaşul zeului se afla în cer şi geto-dacii. discutiile s-ar putea prelungi la infinit. Dupa Pârvan. Herodot . Insa mai multi istorici si arheologi au afirmat ca Parvan a interpretat absolut gresit cuvintele lui Herodot aratand ca istoricul antic nu spune ca Gebeleizis era alt nume al lui Zamolxis. unicul. pur si simplu getii erau convinsi ca zeul lor Gebeleizis si nu altul. cum zice Parvan ca getii nu cred ca exista vreun alt zeu decat al lor. Se pare ca dacii adorau o zeita a vetrei si a focului corespunzatoare Hestiei grecesti si Vetei romane. altii langa Gebeleizis.Monoteism sau politeism? Aparator infocat al primei ipoteze a fost Vasile Pârvan. zeul unic al getilor nici nu avea un nume: Zamolxis şi Gebeleizis erau doar daca din multimea nesfarsita de atribute pe care acest zeu cu putere atot cuprinzatoare le avea. fiind vorba de traducerea si interpretarea unui laconic text antic. Ei se inchinau unui zeu razboinic. provoaca fulgerele si tunetele. Desigur. Din fericire exista si alte stiri atestand politeismul geto-dacilor. aproape numindu-i crestini inainte de aparitia Crestinismului. ci ca unii geti isi inchipuie viata de dincolo langa Zamolxis. superior tuturor prin conceptia sa monoteista şi spiritualistã. Vegetius afirmand chiar ca .

bizare daca ar fi fost consacrate unei singure divinitati. spunand ca Zamolxis . l-a convins pe regele dacilor sa-l numeasca mare preot. prin autoritatea si mai ales prin organizarea ei. Politeismul geto-dacilor e clar demonstrat si de descoperirile arheologice. gramaticul Servius. foarte apropiate unele de altele). Si chiar regele il ajuta sa insele poporul dupa ce . incat legendele spun ca zeul Marte s-a nascut chiar in tara lor. moesii si tracii au fost intotdeauna asa de razboinici. existand mai multe sanctuare in asezarile de la Costesti si Sarmisegetuza (aici. Dunarea insasi pare a fi fost u nfluviu sacru. obisnuiau sa bea ca pe un vin sfintit apa din Dunare si sa jure ca nu se vor intoarce la vetrele lor decat dupa ce vor fi ucis pe dusman. le detine si urmasul sau. dar si in scrierile in care vorbeste despre Zamolxis. laica si religioasa. Si Strabo afirma ca seful religiei dacice avea un cuvant greu de spus in conducerea statului. ocupa tronul statului dac transilvanean. o zeitate. Ambele puteri. corespunzand Dianei. Marele preot Deceneu fusese investit cu puteri aproape regesti si. glosator al lui Vergiliu. o mare forta in statul dac al lui Burebista si Decebal. „ Acesta a fost numai inceputul caci cu timpul a fost chiar socotit ca zeu. Aceasta religie politeista constituia. amintind intr-un pasaj despre distrugerea vitei-de-vie din porunca lui Deceneu. Comoricus. Si gasind intr-un loc de nepatruns intr-o pestera adanca s-a varat in ea. dupa moartea lui Burebista. inainte de a pleca la razboi.dacii. neiesind de acolo decat foarte rar si necomunicand cu nimeni decat cu regele si cu ingrijitorii sai. Tot atat de sigura este adorarea zeitei Bendis. relateaza ca geto-dacii.

era in aceasta demnitate un oarecare Deceneu. de astfel. regele getilor. Obiceiul a continuat pana in ziua de azi si dupa Zamolxis sa gasit intotdeauna cate un sarlatan. e Kogaionon. care sa se faca sfatuitorul regelui si sa primeasca de la geti titlul de zeu. e o realizare stiintifica de seama. dar adevaratul sau nume care da si unui rau ce curge la poalele sale. Rezolvarea ei in sensul politeismului. insa un duplet al lui. încã inainte de Burebista incineratia luase locul inhumaţiei. Si. lingvistice. Omul murea. impotriva caruia divinul Cezar era gata sa porneasca cu razboi. Se pare ca nemurirea fãgãduitã de Zamolxis credincioşilor sãi era completa. dar se cere completata cu alte date privind caracterul religiei geto-dace atributiile diferitelor divinitati. In timpul lui Burebista. general. etc. La daci. cuprinzand adica si corpul si sufletul. privind soarta omului dupa moarte este si ritul de înmormântare. de asemenea. la indo-europeni. Ritul de înmormântare Strans legat de religie si cu deosebire de credintele.a vazut ca acesta e mai supus poruncilor sale de cand le credea pe acestea inspirate de zei. aceasta transformare oglindind anumite shimbãri. pestera in care se retrasese Zamolxis a fost considerata sfanta si se numeste si azi Muntele Sacru. greu de precizat. si arheologice. anumite pracitici rituale.”(Strabo) Problema caracterului monoteist sau politeist nu e singura ridicata de religia geto-dacilor. . in concepţiile despre nemurire. Succese importante s-au obtinut pe acesta tarâm prin folosirea izvoarelor literare.

Ritul incineratiei nu inseamna insa detronarea definitiva a lui Zamolxis din domnia asupra umbrelor. acum se pune problema fie de a elibera sufletul imaterial si nemuritor din invelisul sau corporal. Dupa cum se poate observa. se modifica. pe masura ce cultul uranicului Gebeleizis se impoune mintilor geto-dacice. mormintele dacice de incineratie se pot grupa. in cer. Oricare ar fi fost ideea. fie de a reduce trupul insusi la o stare cat mai putin materiala. S-ar putea presupune ca treptat. Lasand la o parte asa-zisele cuptoare de ars mortii sau mormintele cuptor (despre care unii arheologi cred ca nici nu au existat si ca mentionarea lor se datoreaza unor erori de observatie sau de interpretare). dar real totusi cu nevoi asemanatoare celor din timpul vietii. nici macar cauzele generale ale inlocuirii inhumatiei cu incineratia nu pot fi cu certitudine explicate si cercetatorii sunt nevoiti sa faca doar ipoteze. subpamantean. e foarte posibil ca o buna parte din geto-daci sa fi adoptat ritul incineratiei fara a-si închipui ca sufletele lor merg la Gebeleizis. bucurandu-se de toate bunurile. soluţia era una singurã: arderea cadavrelor. continua sa traiasca in regatul zeului. dupã D. ideea nemuririi trupului dispare ( era prea evident ca trupul nu se inalta la cer!) sau in orice caz.poate mai putin carnal. in doua categorii: 1) mormintele in cazul carora arderea s-a facut pe loc (sunt morminte tumulare si morminte plane (fara urna). in forma de .Protase. cu groapa arsa. Cu atat mai dificil e sa se atribuie o semnificatie precisa diverselor variante ale ritului de incineratie.

Ceremonialul se incheie cu intreceri calare dotate cu pretioase premii. Cu exceptia tumulilor de la Zimnicea. s-a gasit. in necropola de aici. si-i ridica o movila (tumul) deasupra mormantului. Mai limpede pare obiceiul de a aduce anumite jertfe cu prilejul inmormantarii. Alteori. De cele mai multe ori. dupa ce jelesc mortul. 2) mormintele in cazul carora arderea s-a facut in alta parte. IV-II î. vorbeste despre situatia materiala destul de buna a familiei defunctului. precum si vase cu mancare si bautura. de a aseza in groapa obiectele de care mortul ar putea avea nevoie in viata de apoi. iar aceasta era ingropata apoi in pamant. O descoperire de la Murighiol pare sa indice existenţa unor rituri speciale legate de cultul morţilor. intre doua siruri de morminte. apoi jertfesc felurite animale si fac un mare ospaţ funerar. ele sunt întotdeaua plane. In 1954. intr-un loc amenajat special (ustrinum) sau nu. o groapa ce continea o cupa greceasca cu .e. Totusi nu poate fi vorba de morminte ale unor oameni saraci caci inventarul. resturile arderii erau depuse intr-o urna.n). saracimea nu avea parte de rituri atat de complexe. il expun timp de trei zile. asezandu-l in prealabil sau nu. iar in cateva cazuri o caseta de piatra ce constituia mormantul. Nu se poate preciza deocamdata ce conceptii deosebite se oglindesc in aceasta diferenţã.alveolã tumulii de la Popesti-Novaci) si care sunt in numar mic. Dar aceste obiceiuri se practica numai la cei bogati. sugerand posibilitatea ca acesta sa fie ale sefilor si aristocratilor. Se cunosc o mare varietate de tipuri. ramasitele funerare erau ingropate direct fara urna. insa. Herodot spune ca tracii. Abia dupa aceea ingroapa cadavrul. mai vechi insa (sec.

ci groapa de ofranda. una dintre ele continand oase de animal asezate intr-o ordine care nu poate fi datorata intamplarii. adancita. El se datoreaza nu numai cunostintelor noastre despre religia acestui popor. Bujor. cu gatul inalt si cu tortile lipsite de stampila. e de parere ca datorita gruparii acestor vase. oala bombata cu brau alveolat si o strachina mare. S-au descoperit mai multe astfel de gropi de ofranda. precum si absenta resturilor de oase.” (Teodor Rosetti) . atat imprejur cat si in interiorul lor. caracterul ritual al lor este incontestabil.. groapa aceasta nu trebuie socotita mormant. Faptul ca am insistat atat asupra credintelor geto-dacilor nu este intamplator. ci actiunii pe care religia si casta preoţeasca au exercitat-o asupra acestor domenii. ultimele doua vase sunt de factura locala. arheologul bucurestean E. Dardania. toate intregi sau intregibile. mai numeroase decat pentru alte aspecte ale culturii spirituale. decorata in interior cu patru palmete. Descoperitorul necropolei. Limba romana este limba latina vorbita (vulgara) neintrerupt in provinciile dunarene romanizate (Dacia. Panonia.picior. lucrate cu mana. Moesia Inferioara si Moesia Superioara) dein momentul patrunderii acestei limbi in provinciile pomenite mai sus si pana astazi. sapte amfore elenistice. . Desi semnificatia acestor gropi este greu de stabilit.

insa. mult mai dificil este. mai ales. al latinitatii orientale în româna lucrurile sunt clare si n-ar trebui sa comporte controverse. exista si aceia care incadreaza tracodaca in grupa centum. dar. Limba latina s-a impus datorita prestigiului ei si in Dacia. ea inrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici si cu idiomurile slave. In acest sens. din cauze obiective. cu limba iranianopersana si cu cea iraniano-scitica. celor italo-celtice. sa precizam mostenirea daco-geticã. Geto-daca este o limba indo-europeana. precum se stie. ci era mai apropiata de limbile italice si cele celtice. el afirma: "Toate aceste probleme vor fi discutate in aceasta lucrare. Mihai Vinereanu dedica numeroase studii. cu toate ca a fost slab justificata tocmai datorita proastei cunoasteri a trasaturilor generale ale acestei limbi. Originea geto-daca a limbii romane. factorii etnolingvistici fundamentali din care s-a format poporul român. In cartea sa. dupa cum vom arata mai jos. Daca insa ceea ce priveste aportul. Ea a fost incadrata conventional in grupa satem. apartinand limbilor tracice si fiind astfel inrudita cu limba ilirilor. mai mult. dar. substituind vorbirea localnicilor de la nordul Dunarii. dar as dori sa mentionez aici ca. Limba stramosilor nostri nu era o limba satem. nimeni de atunci incoace nu a pus la indoiala veridicitatea acestei ipoteze. dar in mod paradoxal are unele trasaturi comune si cu limbile satem. conform acestei incadrari. precum si cu sanscrita. Printre cercetatorii actuali. desi s'a stabilit inca din secolul trecut ca limba traco-daca era o limba asa-zis satem.Daco-getii si romanii constituie. ceea ce pune . decisiv. alaturand-o astfel limbilor germanice.

serios sub semnul intrebarii chiar impartirea limbilor indo-europene in doua grupuri distincte. in urma cercetarilor cu 1000 de ani mai vechi decat primele marturii ale scrierii sumeriene. Marija Gimbutas vorbeste despre spatiul carpato-dunarean ca despre vatra vechii Europe. ea insasi cu multe puncte slab argumentate si neelucidate. In timp ce Anglia abia se separa de . cu toate ca au mai fost descoperite si descifrate inca doua limbi indoeuropene: hitita si toharica. veche de peste 100 de ani. Tablitele acoperite cu semne grafice asemanatoare cu scrierile pictografice sumeriene de la sfarsitul mileniului IV i. Nicolae Densusianu afirma in cartea sa "Dacia preistorica" ca "noi nu suntem urmasii Romei. adica in partea de rasarit al arealului indo-european. de acum aproape 7000 de ani. desi impartasesc multe trasaturi cu limbile centum. geografic s-au situat in spatiul limbilor satem. ele datand. doua limbi care. Aceasta distinctie centum/satem.Hr. nu a mai fost adaptata in ciuda perfectionarii mijloacelor de analiza fonologica. deci." Primul alfabet a apartinut geto-dacilor In anul 1916 s-au descoperit 3 tablite de lut in asezarea Tartaria de pe Muresul transilvan. Stiintific s-a demonstrat ca civilizatia de pe teritoriul Daciei a aparut cu foarte mult timp inaintea celorlalte. mai precis hittita in Asia Mica si toharica in Asia Centrala. ci romanii sunt urmasii dacilor. s-au dovedit a fi. considerandu-l locul unde Europa a inceput sa existe.

3 Si 4 roti Si primul mesaj din istoria omenirii. dace. perpetuate in limba romana in primul rand in materie de vocabular. abia acceptata. traco-daco-getice si chiar. gramatica si derivare. In concluzie noi suntem stramosii tuturor popoarelor latine Si nicidecum o ruda marginala. dacotraco-ilire). Acest lucru ar trebui sa ne faca sa ne mandrim si nu sa cautam contraargumente. caruta cu 2. dacomoesice. sau au incheiat casatorii cu femei dacice. nici in celelalte dialecte ale popoarelor vecine si care prin urmare poate ca au ramas din limba veche dacica. constituie o problema dintre cele mai importante si mai disputate. Primul care a preconizat prezenta unor cuvinte dace in limba românã pare a fi eruditul voievodul moldovean D. Deoarece nimic nu ne impiedica sa credem ca romanii colonizaţi în Dacia au folosit mana servila a dacilor. plugul. Astfel.continent. in spatiul dacic apareau pentru prima data in lume roata. daco-getice. dar si in fonetica. jugul. elementelor autohtone (numite in diferite feluri traco-dace. nesolutionata inca definitic de numerosi specialisti care i-au acordat atenie. in repetate randuri s-a aratat ca cercetarea. Si din peninsula devenea insula. cu termeni mai vechi. ” .Cantemir(1673-1723): “trebuie sa observam ca in limba moldava sunt unele cuvinte ce nu sunt cunoscute in limba latina. traco-ilire.

triburi. divinitati. d) nume proprii de persoane. Materialul lingvistc traco-dac se imparte in cinci categorii : a) inscriptia pe inelul de aur de la Ezerova. c) numele dace de plante medicinale. scriptio continua. viezure. pastrate de lexicografi. cu litere grecesti. Cuvintele autohtone sunt foarte importante in limba romana. in numar de 57. şut. in numar de 70-80. Se poate vorbi romaneste. scrum. b) glose. gard. cuvintele considerate ca apartinand fondului autohton traco-dac sunt relativ putine. dãrâmã. catun. Galatia si Lycaonia. Unele din cuvintele romane autohtone care au un corespondent de origine indoeuropeana (de asemenea autohtona) in albaneza sunt : abure. la care separarea cuvintelor si interpretarea textului nu a putut fi facuta nici macar in parte. din care abia 10 sau 15 pot fi utilizate pentru studiu lingvistic. putine dintre ele pot servi pentru cunoasterea foneticii si lexicului. e) inscriptii frigiene (in alfabet grecesc) descoperite in Frigia. majoritatea nu sunt explicate etimologic. mal. ţarc. se pot construi chiar fraze intregi aproape exclusiv cu elemente latinesti (romanice) dar cu greu ai putea incropi o propozitie cat de . pârâu. inregistrate in DEX prin analogie cu albaneza. restul fiind corupte ca forma sau de alta origine. balaut. zgarda.In absenta unor dovezi stiintifice care sa le clarifice incontestabil provenienta. fãrâmã. localitati si elemente geografice.

prilejuite de relatiile politice. genune. prunc. unelte sau lucruri privind ocupatii (de exemplu pastoritul si industria laptelui) . fiind termeni cu caracter universal romanesc si foarte multe fac parte din fondul lexical al limbii. sarbãd. noian. a zgârma. culturale. burlan. aprig. Imprumutirile in limba românã : Contactul romanilor cu popoarele vecine si cu altele mai indepartate. greblã. a curma. ciudat. cursã. ghiarã. copil. bogdaproste. Exemple de cuvinte dace : a adia. amurg. a urca. a rãbda. economice. notiuni ale vietii sufletesti. busuioc. groapã. dar alaturi de ele se afla cuvinte pentru parti ale corpului uman. bujor. unguresti. fara cuvinte mostenite. copac. zestre. moş. zarã. a arunca. cele mai importante fiind :  bulgarã : argat. casa (locuinta) si formele de teren etc. Adevarat ca numeric majoritatea sunt notiuni speciale si concrete : nume de plante. cunoscute peste tot. franceze. etc. viezure. etc. mire.). blana. pana in actualitate. In aceasta consta in primul rand valoarea covarsitoare a fondului lexical ereditar in structura si economia limbii. etc. fundamentale. Mare lor majoritate exprima notiuni generale. turcesti. borcan.modesta si simpla numai cu elemente de imprumut (slave. varsta omului si viata familiara. modru. asezarile. mugurem murgm muşat. sociale. mânz. a zburda. brâu. pe parcurusul unei istorii frãmântate. scrum. balaur. a determinat intrarea in limba romanã a unor cuvinte din alte limbi. desiş. gata. de animale. .

crenel. anapodam anost. arpacaş. balsam. bostan. etc. englezã: aisberg. istericale. etc. etc. ceai. bac. harbuz. drapel. etc. zahãr. agenturã. abitir. caracatiţã. când. barman. caier. . abate. ieftin. caldarâm. lider. bişniţã. germanã : abţipild. ageamiu. maghiarã: alcãtui. blufa. castan. a dospi. a dãinui. turcã: abanos. alean. armie. colhoz. izbã. diblu. cartof. etc. greacã : aerisi. a buşi. baiţ. brânduşã. catarg. acaret. bleg. drug. container. etc. a chibzui. asediu. cafea. ucraineanã: borş. italianã: bursã. cuşcã. baston. cabinã. blat. aldãmaş. buzunar. chip. abandona. bursã. etc. computer. francezã: abajur. holtei. balalaicã. cais. abces. amvon. neogreacã: etc. etc. buton. surub. horn. molima. agheazmã. bãnui. calic. caras. geam. agonisi. acadea. rusã: arendã. alai. sarbo-croatã: birt. cartelã. capricios. boabã. bilanţ. armatã. etc. etc. burlac. morar. hârcã.

de la sud de Dunãre (unde asimileaza populaţia autohtona sau o disloca spre sud) si pe cele de la nordul fluviului. . prieten.Cea mai importantã influenta asupra limbii române incepe cu mijlocul secolului al-VI-lea. rime. in nordvestul Croaţiei (mai ales state din peninsula Istnia). etc. circa 5000 de vorbitori in zone restranse si compacte (regiunile Meglen si Salonic din Grecia. Dialectele limbii române : daco-roman s-a dezvoltat in nordul Dunãrii. Bulgaria). a iubi. obraz. noroc. moldovean. istro-român se afla in curs de dispariţie. odata cu migratia. megleno-români are poziţie intermediarã intre cele doua. a evoluat ca limba literarã. cocoş. gât. maramureşean. Dan. Limba românã. Bogdan. Voivodina din Serbia. crişean. monah. gol. vecernie. circa 1500 de vorbitori. Macedonia. Neagu. are : trasaturi inovatoare. orasele Gevgelija si Skopje din Macedonia). mai ales in fonetica si morfosintaxa . pe teritoriul actual al României. slobod. are numãrul cel mai mare de vorbitori. muntean. Cuvinte slave : babã. deal . cleste. dar si-a diversificat in timp variante regionale. între celelalte limbi romanice in raport cu limba latinã. Albania. slavilor pe teritoriile. lene. Cârstea. sub-dialecte : bãnãţean. mucenic. aromân s-a dezvoltat in mai multe ţãri balcanice (Grecia. muncã. convietuind cu populaţia daco-romanã si treptat fiind asimilaţi.

in lexic (pastrarea unor cuvinte care nu se regasesc în celelalte limbi : ajutor. trasaturi conservatoare. ale si demonstrativ cel. . dicodziczic . glemusghem.Din prima categorie constatãm transformarea unor vocale latinesti urmate de consoanele –n. Din cea de-a doua mentionam articolul posesiv al. genitiv-dativul numelor proprii masculine cu articol hotarat enclitic : lui Mihai. vulpe/unei vulpi. -n + altã consoana. cei. a. sau a nor grupuri de consoane : octoopt . ceaţã. cele . ai. acuzativul obiect direct construit cu prepozitia pe. -m + alta consoana : LanaLânã BonusBun VentumVânt BeneBine . Modificarea unor consoane urmate de vocala –i : tibiţie. includoinchid . cea. desinenţa e la substantivele masculine la vocativ singular). putred) si in morfologie (forme distincte de genitiv-dativ singular la substantivele feminine terminate in ã sau e: casã/ unei case.

Hr.286) -Constantinopol (Din 330) . .LATINITATE Imperiul Roman Imperium Romanum Imperiul Roman 27 i.Hr.476 / 1453 Steag: Deviza nationala: Senatus Populusque Romanus Capitala: . .Roma (44 i.

-14 Cezar August . Greaca Religie : Politeism roman urmat de Crestinism Forma de guvernare : Monarhie Imparati Romani : .Hr Octavian devine Augustus : 16 ianuarie 27 i.27 i.379 – 395 Teodosiu I .475 -476 / 1449 – 1453 Romulus Augustus / Constantin XI Legislativ : Senatul Roman Epoca istorica : Antichitate Batalia de la Actium : 2 octombrie 31 i.Hr.-Ravenna -Milan -Nicomedia Limbi : Latina.Hr. Diocletian decide divizarea imperiului: 285 .

Constantin cel Mare muta capitala imperiala la Constantinopol:330 Moartea lui Teodosiu.930. est.25 i.000 20.6 /km² (45.Hr.400.698.000 km² (1.17.200.849 mile patrate) .781 mile patrate) 4.7 /km² (53. urmata de divizarea definitiva a Imperiului: 395 Detronarea lui Romulus Augustulus / Caderea Constantinopolului: 476 / 1453 Suprafata: .117 − 390 − Populatie: . Densitate Densitate .Hr.750.621.800.000.25 i.000 km² (1.000 km² (1.629 mile patrate) 5.000.6 /mile patrate) Imperiul Roman este termenul utilizat in mod conventional pentru a descrie statul roman in secolele de dupa reorganizarea sa din ultimele trei .061.511 mile patrate) : 4. : .50 .117[1] est.000 km² (1. : : 56.000 88.5 /mile patrate) : : 2.

ajunge la incheierea pacii cu Decebal (devenit. ciocniri. batalii intre daci si romani. Incepand din anul 85 d Hr. regiunile din estul imperiului erau administrate de un al doilea imparat. Statele succesoare din vest (Regatul Franc si Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana) si din est (taratele ruse) foloseau titluri preluate din practicile romane chiar si in perioada moderna. Ultimul imparat de la Roma a fost detronat in 476. la capatul carora. pana la disparitia sa efectiva. ca si regiunile celtice din nordul Europei. statul pre-augustian este descris in mod conventional ca Republica Romana.) Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la Marea Mediterana. Cucerirea Daciei de catre romani Prezenta Romei la Dunarea de Jos. facea inevitabila o ciocnire romano-daca. sub Octavian (Caesar Augustus). imparatul Domitian. conjugata cu incursiunile dacilor in dreapta fluviului.decade i. cand Constantinopolul a fost cucerit de otomani. in 1453.Hr. pentru ca Decebal a acceptat statutul de rege clientelar. suveranul dac a folosit subsidiile si asistenta tehnico-militara romana pentru a-si consolida puterea si nu numai ca a . desi isi micsora incet-incet teritoriul. Imperiul Roman de Rasarit (Bizantin) a continuat sa existe. in 89. ce se afla la Constantinopol.. Aparent succesul era de partea Romei. regele dacilor). in Dacia au loc dese incursiuni. dar pe atunci. in realitate. (Desi Roma detinea un imperiu cu mult inainte de autocratia lui Augustus. din 87..

Veniti de pe tot intinsul Imperiului Roman. dar a primit chiar dezertori din armata imperiala.victoria'' limbii latine asupra celor dace. ceea ce a asigurat . la Drobeta (Turnu-Severin). a trecut Dunarea. in vara anului 105. Decebal a reusit sa paraseasca resedinta sa. una din ele. o intalnire in desfasurarea careia cele doua culturi au dialogat dar s-au si confruntat. si a inaintat spre Sarmizegetusa. dar nu singurul mijloc de comunicare in Dacia romana. Armata romana. Aceasta a devenit principalul. Sfera in care s-a manifestat din primul moment interactiunea culturilor in contact a fost cea lingvistica. la nord de Dunare luase sfarsit eclipsa puterii geto-dace. pe podul construit de vestitul arhitect al timpului. s-a sinucis. . Apollodor din Damasc. intalnirea intre doua culturi. incercuita si apoi asediata. colonistii nu puteau comunica intre ei cu autoritatile provinciei si cu bastinasii decat in limba latina. Stapanirea romana a durat in Dacia timp de 165 de ani (106-271) si ea reprezinta un exemplu de aculturatie.cea romana. In ajunul razboaielor daco-romane.refuzat sa inapoieze prizonierii romani.impunandu-se ca biruitoare intrucat a fost asimilata de bastinasi. armatei si colonistilor-.cea autohtona. si cea romana. in momentul cand era sa fie luat in captivitate. a administratiei. geto-daca. urmarit.. condusa de Traian. dar. Victoria decisiva si deplina a lui Traian a insemnat disparitia Regatului dac si transformarea teritoriului sau in provincie romana(106).

Un alt factor puternic al romanizarii au fost orasele. . dar nu se poate tagadui ca razboaiele au provocat pierderi mari in randurile populatiei masculine a Rgatului dac. In sfarsit. mine şi variate alte înteprinderi şi exploatări.in cel mai bun caz ca avand un caracter semiurban. produse ale unui uriaş proces de muncă susţinut cu dârzenie. Cucerirea romana a adus cu sine o autentica inflorire a oraselor. pe masura amalgamarii autohtonilor cu cei noi veniti..doar unele dintre ele.Limba latina a fost principalul factor al procesului de romanizare a geto-dacilor si a Daciei. de drumuri şi clădiri publice. Noile forme de viaţă romană stabilite pe vechile temelii ale aşezărilor geto-dacice au cunoscut o intensitate excepţională de ale cărei dimensiuni ne putem da seama din marele număr de oraşe şi sate. în mare parte romanizată. castre şi aşezări mărunte. Geto-dacii nu ajunsesera la nivelul unei vieti urbane. Toponomia indigenă a teritoriilor trace a fost preluată aproape integral de ocupanţii romani. casatoriile mixte au devenit tot mai frecvente. conservată cu amplificări şi adaosuri. cariere. Asezarile lor ar putea fi considerate. un loc important in procesul de romanizare a revenit contactelor umane si in primul rand casatoriilor. Afirmatia lui Eutropius despre Dacia . întrun efort colectiv înnoitor de ţară. Colonistii au umput aceste goluri si.secatuita'' de barbati este evident o exagerare.

Romanizarea nonlingvistică a constat în preluarea de către populaţia autohtonă a unor elemente de civilizaţie spirituală şi materială romană – rituri. . a constat în învăţarea limbii latine de către populaţia autohtonă. care va rămâne parte integrantă a Imperiului până în anul 602. cu aproximaţie. credinţe. organizat şi sistematic: romanizarea lingvistică şi romanizarea nonlingvistică. până în secolul al VII-lea: limba latină sau diverse forme de civilizaţie materială şi spirituală n-au putut fi retrase o dată cu armata sau cu funcţionarii publici. Deosebită este poziţia Dobrogei. situat deasupra diversităţii sociale. funcţionari publici. În astfel de condiţii. colonişti şi comercianţi. tipuri de edificii sau aşezări umane. reţinem dublul aspect al romanizării ca proces oficial.Astfel. traco-daca. îndelungat. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar consecinţele acesteia au fost de natură etno-lingvistică. politice. etnice şi lingvistice. obiecte de uz curent. generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar. limba latină era elementul de unitate şi de coeziune. numai latina putea garanta populaţiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentanţii imperiului – soldaţi. Această substituţie de limbi s-a produs în cadrul unui proces încet. paşnic şi mai ales necesar. forme de organizare administrativă. Procesul a continuat şi după părăsirea Daciei. de regres şi de eliminare treptată a limbii materne. fundamentală şi decisivă pentru apariţia limbii române. Romanizarea lingvistică.

fie civili. dacii împărtăşeau obiceiuri şi credinţe păgâne peste care s-au revărsat mentalităţile civilizate ale cuceritorilor latini. Printre cei trimişi în Dacia s-au aflat cavaleri. creştini. ipoteză confirmată arheologic şi numismatic. început din perioada existenţei regatului dac. nu cu tâlhari. Dacia a beneficiat de numeroşi propovăduitori laici. femeile fiind acelea care s-au convertit mai lesne. În concluzie românii sunt unici.În ceea ce priveşte religia. probabil. au găsit uşor scăpare în trimiterea lor în noua colonie imperială. tribuni. care umpleau închisorile imperiului şi. Acesta este sensul golirii închisorilor şi colonizării Daciei. Toate acestea dovedesc faptul că la baza formării poporului român a stat un proces îndelungat şi neîntrerupt. senatori şi chiar foşti consuli. cu creştini. datorită. iar după 271 influenţat de migratori. condamnaţi pentru cine ştie ce delicte grave. având un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce îi înconjoară. Însă nu putea fi evacuată întreaga populaţie romană din Dacia. Creştinismul s-a întins cu uşurinţă în întregul Imperiu Roman prin convertirea unui număr mare de oameni. . pentru a nu fi sacrificaţi. continuat după 106 sub influenţa romană. soţiilor lor. fie ei soldaţi. În anii 271-274 armatele romane părăsesc spaţiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apăra în faţa atacurilor populaţiilor migratoare.

Iar bine să poată zice cum că românii au luoat unele cuvinte de la bulgari şi de la sloveni şi de la unguri. pentru că aceste neamuri şi stăpâne şi vecine . Că românii cei ce acum sânt în Dachiia. din limbă cum că românii ce astăzi sânt în Dachiia sânt din romanii cei vechi. de multe sute de ani nici o amestecare şi nici o împărtăşire nu au cu romanii din Italiia. a treia. măcar rău stricată.. tot o au ţinut românii în Dachiia.ANEXE Samuil Micu: „Să adeverează.. şi în mijlocul lor multe osibite neamuri lăcuiesc. întru atâtea neamuri varavare. care osibită limbă au. de vreme ce sunt departe unii de alţii. că tot cel ce ştielimba cea latinească şi cea românească bine cunoaşte cum că limba cea românească iaste alcătuită din cea latinească carea.] Nici să poată zice că românii s-au împrumutat din limba latinească pentru împărtăşirea ce avea cu romanii. care lucru cu totul de c rezut face cum că ei sunt adevăraţi fii şi nepoţi ai romanilor celor vechi carii preste toată lumea împărăţea [.

ci şi alţii am crezut de cuviinţă să o numim cu numele general daco-romană. au venit din Italia în Dachia. campo.” Petru Maior: „. românii pre sine să numesc români. însă apropiată cel mai mult de vallică şi de italiană.. în zilele împăratului Traian. lînă. dar romană sau latină... care lucru bărbaţii cei învăţaţi bine l-au cunoscut şi l-au însemnat.” „Şi din numele cu care ori românii să numesc pre sine. că s-au obicinuit românii de demult ca a înainte de n săl mute în î în cuvintele cele din latinie. de aceea că.” Gheoghe Şincai: „Neamul care se foloseşte de una şi aceeaşi limbă. a căroara rămăşiţe sânt românii... şi au venit cu acea limbă lătinească. coruptă neîndoios. ca: lana. diferită totuşi de italiană.era şi împreună mestecate cu românii lăcuia şi să trăbuia unii cu alţii.. Aceaia se ştie că mulţimea cea nemărginită a romanilor. pre la începutul sutei a doao de la Hs. cîmp şi altele. nu numai eu.. ori alte nemauri îi chiamă. vorbindu-se în diferite regiuni şi provincii. carea în vremea aceaia .. franceză.Din cele până aci despre limba lătinească cea comnu zise lesne se poate afla începutul limbei româneşti. spaniolă. a primit chiar şi nume diferite de la acele regiuni sau de la părţile lor. care cuvânt însemnează roman.

bani.. cărţi nice nu au fără o dialectă singură: desclinirea dialectelor numai în vorbă se aude.” „Legile după care cuvintele latine s-au prefăcut în cuvinte româneşti şi-au sfârşit de mult evoluţiunea lor.” Mihai Eminescu: „Da. Cam degenerase arborele nostru genealogic cu câte o codiţă străină. de la Roma venim. dar îl vom curăţi de toate uscăturile. totuşi românii cei dincoace de Dunăre toţi se înţeleg laolaltă... în momentul în care românii au primit cuvinte slavone. E drept că reprezentanţii Şcolii Ardelene puneau în teorie un accent foarte apăsat pe .” „Despre limba principalilor reprezentanţi ai Şcolii Ardelene circulă încă în marele public opinii în general suficient de eronate.. a căror osebire mai vârtos stă în pronunţiaţia sau răspunderea unor slove. Aşadară limba românească e acea limbă lătinească comună. limba lor era formată.Aceaia se pricepe.. căci întră români sânt mai multe dialecte. Însă.. . măcar că limba românilor e împărţită în mai multe dialecte... scumpi şi iubiţi compatrioţi – din Dacia Traiană! Se cam ştersese diploma noastră de nobleţă: limba însă am transcris-o din buchiile voastre gheboşite de bătrâneţe în literile de aur ale limbelor surori. carea pre la începutul sutei a doao era în gura romanilor şi a tuturor italianilor.stăpânea în Italia. de secole deja.

” Schiţa 1 CONTEXT FONETIC CUVINTE ROMÂNEŞTI DE ORIGINE LATINĂ a se modifică în î canto → cânt a accentuat + n (+consoană) canem → câne plango → plâng l se modifică în r solem → soare l intervocalic molam →moară salem → sare cl şi gl în dacoromână se modifică în k’. dar nu din vina lor această împrejurare va duce mai târziu la exagerările lipsite de umor ale latiniştilor.<<romanitatea>> limbii noastre. g’ clavem → cheie grupuri consonantice cl. gl clamo → chem glandem → ghindă .

U. Literele alfabetului latin Cele 26 de litere ale alfabetului latin modern sunt: Majuscule A N W B O X C P Y D Q Z E R F G S H T I U J V K L M Minuscule . W si Z.Schiţa 2 Alfabetul latin Alfabetul latin este sistemul de scriere alfabetic cel mai raspandit. la care s-au adaugat ulterior J. A fost conceput pentru scrierea limbii latine ai initial cuprindea numai 22 de litere.

I. litera W este considerata o varianta a lui V. A. Alfabetul mai contine ai trei vocale speciale: Å. Ö. etc. alfabetul limbii romane are 31 de litere incluzand ai caracterele A. De exemplu. Ä. care se mentine inca in nume ca William. A ai T. prin ligaturi sau prin preluarea de litere din alte alfabete. . accente. virgula. mai putin folosita. In alfabetul limbii suedeze.).a k n x b l o y c m p z d q e r f s g t h u i v j w Extensii Unele limbi au adaugat cateva litere speciale alfabetului latin prin aplicarea de semne diacritice (sedila.

Imagini .

.

.

.

.

Elevi: Neagu Laurentiu Nicolescu Diana Tirchila Carmen Vasile Gabriel .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->