Lector univ. dr.

BALINT NELA TATIANA

KINETOPROFILAXIE CURS STUDII DE LICENłĂ

Autor: Lect. univ. dr. BALINT NELA TATIANA

Editura Alma Mater Bacău – 2010
1

Kinetoprofilaxie

ReferenŃi ştiinŃifici: Prof. univ. dr. DOBRESCU TATIANA – Secretar ŞtiinŃific al FacultăŃii de ŞtiinŃe ale Mişcării Sportului şi SănătăŃii

BIBLIOTECA NAłIONALĂ A ROMÂNIEI CIP nr. 06244/25.03.2010 Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României BALINT, NELA TATIANA Kinetoprofilaxie/Balint Nela Tatiana. - Bacău: Alma Mater, 2010 Bibliogr. ISBN 978-606-527-063-3 615.825

2

Lector univ. dr. BALINT NELA TATIANA

Cuprins
Capitolul I. Kinetoprofilaxia: definiŃie, obiect, scop, clasificare…………..5
1.1. Kinetoprofilaxia - ramură a kinetoterapie ........................................................... 5 1.2. CorelaŃii între organismul uman văzut ca sistem şi importanŃa kinetoprofilaxiei 7

Capitolul 2. Fitness-ul - componentă de bază a kinetoprofilaxiei, testarea aparatului mio-artro-kinetic…………………………………………………….11
2.1. Testarea aparatului mio-artro-kinetic ............................................................... 13

Capitolul 3. Formarea şi educarea atitudinii corecte a corpului………...22
3.1. PoziŃia diferitelor segmente ale corpului şi raportul dintre ele în cadrul atitudinii corecte............................................................................................................................... 25 3.2. Atitudinea corectă a corpului în poziŃii şi acte motrice...................................... 31

Capitolul 4. Kinetoprofilaxia primară şi secundară a deficienŃelor globale de atitudine a corpului…………………………………………………………..38
4.1. Kinetoprofilaxia secundară a atitudinilor deficiente globale.............................. 44 4.2. Kinetoprofilaxia secundară a atitudinii scoliotice .............................................. 51 4.3. Kinetoprofilaxia secundară deficienŃelor capului şi gâtului, umerilor, omoplaŃilor şi membrelor superioare .................................................................................................... 53

Capitolul 5. Kinetoprofilaxia primară şi secundară a deviaŃiilor coloanei vertebrale………………………………………………………………………….62
5.1. Kinetoprofilaxia primară şi secundară a deviaŃiilor coloanei vertebrale............ 62 5.2. DeviaŃiile coloanei vertebrale în plan sagital .................................................... 64 5.3. Kinetoprofilaxia secundară a deviaŃiilor lordotice ............................................. 75

Capitolul 6. Kinetoprofilaxia primară şi secundară pe grupe de vârstă..86
6.1. Kinetoprofilaxia copilului mic 0 - 3 ani ........................................................... 86 6.2. Copilul cu vârsta cuprinsă între 1 - 3 ani.......................................................... 98 3

. Sarcină şi lăuzie……………………………………………………. 150 Bibliografie………………………………………………………………………153 4 ...........3..3....... Copilul cu vârsta cuprinsă între 7........................... Kinetoprofilaxia primară şi secundară a tulburărilor de metabolism............................... Copilul cu vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani (perioada adolescenŃei) ....... Kinetoprofilaxia primară şi secundară a obezităŃii exogene.... 146 8.....10/11 ani .... 132 Capitolul 8.4.....124 7...2......... 109 6.... 138 8...... 115 Capitolul 7............................................... Kinetoprofilaxia primară femeii în situaŃie biologică specială.......... Kinetoprofilaxia femeii care alăptează........................ Kinetoprofilaxia femeii în perioada de sarcină ..................... Copilul cu vârsta cuprinsă între 10 – 14 ani (perioada pubertară).............1................... Kinetoprofilaxia femeii lăuze...138 8. 113 6............5..Obezitatea……………………………………………………….........Kinetoprofilaxie 6..1.................

cu ajutorul exerciŃiilor fizice. Kinetoprofilaxia. OBIECT. SCOP. KINETOPROFILAXIA: DEFINIłIE. 2002). dr. Însuşirea teoretică privind abordarea sistemică a organismului. 1. Obiectivele cursului Acumularea cunoştinŃelor teoretice privind rolul şi importanŃa kinetoprofilaxiei în cadrul domeniului. adaptării. CLASIFICARE Scopul cursului Însuşirea noŃiunilor de bază specifice acestei ramuri. Kinetoprofilaxia.(Crăciun. Ea se aplică: omului sănătos. DefiniŃii: Kinetoprofilaxia studiază procesul de optimizare a stării de sănătate şi de prevenire a îmbolnăvirii. (2002). Una din aceste ramuri este kinetoprofilaxia.Lector univ. omului vârstnic. în cadrul kinetoterapiei s-au dezvoltat şi individualizat ramuri cu o relativă autonomie.M. pentru a-l feri de boli sau de apariŃia sindromului de decondiŃionare fizică (profilaxie primară sau de gradul I). Kinetoprofilaxia . care deşi au la bază aceleaşi legi şi folosesc exerciŃiile fizice ca mijloace proprii se deosebesc după: obiectivele specifice şi metodologia selecŃionării. Stabilirea sarcinilor şi obiectivelor subramurilor caracteristice acestei ramuri. după Sbenghe T. pentru a-l feri de agravarea şi 5 . constituită pe axioma unanim acceptată în ştiinŃele medicale conform căreia „este mai uşor să previi decât să tratezi”. organismului uman. sistematizării. considerată ca şi parte integrantă şi ramură de avangardă a terapiei prin mişcare. combinării şi dozării exerciŃiilor fizice.. şi după modul concret prin care se întocmesc planurile şi programele de tratament.ramură a kinetoterapie Acoperind o arie extrem de vastă de preocupări şi de aplicaŃii. este aplicarea exerciŃiilor aerobice pe principiile ştiinŃei antrenamentului medical.. BALINT NELA TATIANA CAPITOLUL I. la care decondiŃionarea a apărut.1.

sau de gradul III). pentru copii. Kinetoprofilaxia are ca scop: întărirea stării de sănătate. prevenirea apariŃiei deficienŃelor fizice şi a contactării unor boli care le-ar putea afecta dezvoltarea normală. obiectivul cel mai important constă în asigurarea condiŃiilor pentru creşterea şi dezvoltarea normală şi armonioasă a organismului şi. prin influenŃele pozitive multiple pe care exerciŃiul fizic le are în menŃinerea şi întărirea sănătăŃii organismului uman în general şi a funcŃiilor sale în particular.. pentru a-l feri de apariŃia unor agravări sau complicaŃii ale acestor boli (profilaxie terŃiară. Kinetoprofilaxia primară sau de gradul I. constă în instituirea demersului profilactic ce trebuie să pornească întotdeauna de la cunoaşterea: particularităŃilor bio-psiho-motrice individuale. şi anume: kinetoprofilaxia primară sau de gradul I. sau de gradul II).3 ani. întrucât este vizată personalitatea umană în ansamblul şi integritatea sa. alăptare. influenŃa exerciŃiilor asupra omului sănătos sau în situaŃie biologică specială. Kinetoprofilaxia prezintă câteva subramuri. se adresează unor grupe mari de cetăŃeni care din cauza unor particularităŃi fiziologice nu pot folosi exerciŃiul fizic după metodele comune educaŃiei fizice. persoanele care lucrează în condiŃii grele de muncă şi 6 .Kinetoprofilaxie organicizarea ei (profilaxie secundară. Aşa cum am mai arătat. Aceste aplicaŃii privesc în primul rând oamenii sănătoşi şi oamenii aflaŃi în situaŃii biologice speciale . implicit. mărirea rezistenŃei naturale a organismului faŃă de agenŃii patogeni din mediul extern. În această categorie includem copii de la 0 . lăuzie. interdependenŃa organismului cu mediul ambiant. Acestea din urmă. kinetoprofilaxia are diverse şi multiple aplicaŃii. stabilirea unui echilibru psiho-fizic normal între organism şi mediu.kinetoprofilaxia primară. omului bolnav (cu boli cronice). kinetoprofilaxia primară sau de gradul II. femeia în situaŃii biologice speciale legate de sarcină.

dr. 1. M. 2002). Bertalanffy a deschis noi perspective asupra înŃelegerii omului ca sistem si a legilor care conferă exerciŃiilor fizice un rol atât de miraculos în menŃinerea şi întărirea sănătăŃii organismului uman (Crăciun. Într-o abordare sistematică scria (Săhleanu. Kinetoprofilaxia secundară sau de gradul II. precum şi în prevenirea deficienŃelor fizice.kinetoprofilaxie secundară. 1976.V. reprezintă aplicarea exerciŃiilor fizice în blocarea unor deficite funcŃionale sau structurale determinate de afecŃiuni cronice cu potenŃial evolutiv. Săhleanu şi Voiculescu. Pentru copii. mărirea rezistenŃei naturale faŃă de agenŃii patogeni din mediul extern. Kinetoprofilaxia este prezentă însă şi în prevenirea agravării unor boli cu potenŃial evolutiv . La aceste categorii de populaŃie. obiectivul cel mai important constă din asigurarea condiŃiilor pentru creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a organismului.. M. fie oprirea apariŃiei altor deficite cu caracter invalidant..Lector univ. citat de Crăciun. stabilirea unui echilibru psiho-fizic normal între organism şi mediu.2. În acest sens se va urmări fie prevenirea agravării deficitelor apărute. formarea comportamentului motric adecvat (posturi şi mişcări în timpul exercitării profesiunii şi înafara acesteia) pentru stoparea sau diminuarea evoluŃiei bolii sau deficienŃei. 2002) că organismul uman poate fi caracterizat cel puŃin prin 7 . Scopul exerciŃiilor fizice în aceste aplicaŃii constă din: întărirea stării de sănătate. CorelaŃii între organismul uman văzut ca sistem şi importanŃa kinetoprofilaxiei Analizând orientarea curativo-profilactică a medicinii moderne şi rolul important pe care exerciŃiul fizic îl ocupă în profilaxie şi sanogeneză observăm că legătura tradiŃională dintre medicină şi kinetoprofilaxie devine tot mai strânsă. BALINT NELA TATIANA sunt predispuse a contracta anumite boli sau deficienŃe specifice mediului de muncă. Întemeierea teoriei sistemelor de biologul L.. Kinetoprofilaxia secundară are ca obiective: educarea bolnavilor cu afecŃiuni cronice evolutive. folosirea exerciŃiului fizic ca factor biologic natural cu multiple valenŃe pozitive se aplică numai după regulile generale ale terapeuticii.1972.

este modul de existenŃă a substanŃelor albuminoide şi acest mod de existenŃă constă în esenŃă. Organismul (sistemul deschis) trece la un nou nivel de perfecŃionare structurală . sub forma exerciŃiului fizic (antrenamentului).Kinetoprofilaxie următoarele aspecte: Sistem deschis Sistem deschis este considerat sistemul care importă si exportă substanŃe şi prin ele energie potenŃială. Lipsa excitaŃiei. Capacitatea fizica (funcŃională) se reduce până la nivelul iniŃial şi scade chiar sub acest nivel. În timpul fazei de exaltare capacitatea funcŃională a sistemului (capacitatea de reacŃie) este sporită. negentropie (L. exerciŃiu fizic) sau capabilă de efecte de organizare a elementelor sistemului în particular şi a organismului ca sistem în ansamblu. Faza de exaltare este direct proporŃională cu mărimea intensităŃii excitantului . ViaŃa. Starea de parabioză (oboseala) este starea de proces viu a regenerării cu ajutorul substanŃelor importante de sistem din mediul extern sub formă de hrană.faza de exaltare. Dacă activitatea fizică (efortul funcŃional) nu se repetă sistematic. S-a dovedit însă că procesul de autoregenerare nu se produce în mod automat ci el se declanşează şi acŃionează numai ca urmare a procesului de excitaŃie a transformării negentropiei în lucru fizic (exerciŃiu fizic). în cazul când există o hrană adecvată. Această autoreînnoire se petrece atât de repede încât putem vorbi de un adevărat vârtej metabolic (Pliusci).mai înalt.) adică energie capabilă de a fi convertibilă în lucru fizic (mişcare. Dimpotrivă. lipsa stării active. după un anumit timp schimbările fazei de exaltare se consolidează şi devin permanente. Se produce ceea ce numim hipertrofia funcŃională a elementelor 8 . a efortului funcŃional inhibă procesele de autoregenerare şi materia vie ajunge la involuŃie şi atrofie.raportat la particularităŃile individuale .în limite fiziologice. dacă efortul funcŃional se repetă.cu atât şi faza de exaltare este mai înaltă. Cu cât excitantul este mai puternic . duc în mod normal la apariŃia unei supraregenerări . faza de exaltare se diminuiază treptat şi cu timpul dispare. Procesele de autoregenerare. ExcitaŃia.Brilloouin. starea activă a materiei va trece prin stările vestigiale de fază a parabiozei (oboselii) şi ale exaltării. în autoreînoirea continuă a componentelor chimice care le compun.

ExerciŃiile fizice efectuate continuu. activităŃi în care un rol covârşitor revine analizatorului kinestezic. funcŃia circulatorie. de perfecŃionare structurală şi funcŃionala a sistemului (a organismului). forŃa. echilibrul său psiho-fizic depinde mai mult de simŃul muscular. a prelucra şi a emite informaŃie asupra modului de desfăşurare a acestor. teleonomic.Lector univ. de nutriŃie şi metabolism. antialeator. Hipertrofia funcŃionala este exemplul cel mai concludent că autoregenerarea la un nivel mai înalt. mobilitatea şi echilibrul acestor procese adaptându-se tipului de activitate fizică. dr. Sistem cibernetic Organismul omenesc este un sistem cu retroacŃiune informaŃională. autocinetic. capabil de optimizare. funcŃiile sistemului nervos vegetativ şi ale glandelor endocrine. considerat drept cel mai important organ de simŃ. respiratorie. Omul poate să trăiască fără a vedea. toate justificând într-o formă sau alta importanŃa mişcării (exerciŃiului fizic) în menŃinerea şi întărirea sănătăŃii. Solicitarea fizică reprezintă un efort funcŃional nu numai pentru sistemul muscular. însă fără informaŃiile care vin de la 9 . a produs efecte de organizare superioară. fără a auzi. utilizată funcŃional pentru autoreglare homeostatică şi pentru reglarea dezvoltării. de excreŃie şi eliminare. Sistem autoizomorf Între aspectele considerate în mod tradiŃional drept somatice şi cele considerate psihice.izomorfism. ci interesează deopotrivă procesele fundamentale din scoarŃa cerebrală. sistematic şi metodic. autonom. după reguli fiziologice şi igienice pot influenŃa într-o măsură relativă însăşi tipul de sistem nervos. iar aceasta duce la o îmbunătăŃire a funcŃiei lor. decât de oricare alt simŃ. Autoreglarea mişcărilor (exerciŃiilor fizice) nu poate fi făcută fără ca organismul să dispună de capacitatea de a primi. antientropic. celulele nervoase ale creierului omenesc se formează şi se perfecŃionează structural. ExcitaŃia şi inhibiŃia îşi ating starea lor optimă. ViaŃa omului. Sub influenŃa exerciŃiilor fizice. există o analogie funcŃionala foarte riguroasă . Personalitatea umană este însă nu numai un sistem deschis şi autoizomorf ci şi: cibernetic. BALINT NELA TATIANA exersate. Există de asemenea izomorfisme între fenomenele care se petrec la diferite nivele de organizare şi reglare.

la perfecŃionarea structurală şi funcŃionlă a măririi randamentului psiho-fizic. să se perfecŃioneze structural şi funcŃional. cu rol esenŃial în evoluŃia inteligenŃei şi a întregii vieŃi spirituale a omului. să introducă un plus de organizare în mediul ambiant.Kinetoprofilaxie muşchi şi structurile articulare nu ar putea vorbi. Omul ca fiinŃă socială este cel mai antientropic sistem. Mişcarea. În instituirea procesului de menŃinere a sănătăŃii. exerciŃiul fizic. a siguranŃei de funcŃionare (fiabilitatea sistemului).. a echilibrului său psiho-fizic omul are capacitatea de a-şi extrage din sine impulsul către mişcare fără ajutorul factorilor ambientali sau chiar împotriva acestora. conduce. nu ar putea găsi gura pentru a se hrăni. a integrării în mediul ambiant. constituie condiŃii fundamentale ale dezvoltării fizice şi psihomotrice a copilului. prin lucrul fizic (exerciŃiul fizic). în timp. fac parte din viaŃă. Sistem antientropic Prin importul de substanŃe şi prin cel de energie potenŃială (negentropie) organismul omenesc este capabil ca. Temă studiu individual: ReflecŃii asupra organismului uman văzut ca sistem şi importanŃa kinetoprofilaxiei. acŃionăm de fapt asupra întregului organism. Merită să remarcăm însă că perfecŃionarea se va face nu până la un maximum. 2004). 10 . Sistem teleonomic Sistem în care acŃiunile forŃelor (segmentelor) servesc întregul şi reciproc. M. ci până la un optim funcŃional (după Crăciun. să ajungă la un nivel mai înalt de organizare. Sistem capabil de optimizare Folosirea exerciŃiilor fizice ca mijloace de întărire a sănătăŃii. acŃionând asupra unui segment. Sistem autocinetic Pentru menŃinerea integralităŃii sistemului. respira. merge.

2003) Fitness-ul este un termen foarte larg utilizat în zilele noastre şi este o noŃiune care indică nivelul de funcŃionare a sistemului cardiovascular ca rezultat al unor rezerve energetice înalte. social.. 2005). Obiectivele cursului Familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de bază ale kinetoprofilexiei.COMPONENTĂ DE BAZĂ A KINETOPROFILAXIEI. M. D. grad de inactivitate sau antrenament. care sunt determinate de vârstă. Este cunoscut de asemenea faptul că integritatea şi buna funcŃionalitate psiho-somatică are nevoie de o solicitare fizică raŃională şi continuă dincolo de media posibilităŃilor individuale. (Câmpeanu. ereditate. În sens larg. etc. sex.Lector univ. TESTAREA APARATULUI MIO-ARTRO-KINETIC Scopul cursului Prezentarea componentelor de bază specifice kinetoprofilaxiei şi a testelor specifice pentru aprecierea capacităŃii de efort a unui individ.. În continuare vom încerca să definim câteva noŃiuni în strânsă corelaŃie cu fitness-ul (Mârza. Însuşirea testelor de evaluare a capacităŃii de efort specifice pentru aparatului mioartro-kinetic. Fitness-ul reprezintă deci o condiŃie dinamică. multidimensională ce se bazează pe o stare de sănătate pozitivă şi include în ea mai multe componente: fitness intelectual. Folosirea exerciŃiilor fizice în scopul menŃinerii si optimizării stării de sănătate este astăzi un adevăr unanim acceptat. spiritual şi fizic. dr. Fitness-ul este capacitatea de a accede la o calitate optimă a vieŃii. RezistenŃa generală (anduranŃa) este considerată măsura fitness-ului şi este 11 . FITNESS-UL . Se poate vorbi de nivele de fitness. Exprimarea strictă a fitness-ului se face prin valoarea consumului maxim de oxigen. stare de boală. termenul se referă la performanŃa optimă a organismului şi starea lui de bine. BALINT NELA TATIANA CAPITOLUL 2.

Utilizarea programelor de kinetoprofilaxie nu poate fi instituită fără cunoaşterea particularităŃilor morfo-funcŃionale în raport de care fixăm obiectivele. de fapt. Dezantrenarea este. dar nu după regulile antrenamentului sportiv ci după reguli medicale. urmărind obŃinerea unor obiective foarte bine particularizate. prin intermediul unui program de exerciŃii. ereditate. Volumul de oxigen maxim reprezintă consumul de oxigen pe minut. Volumul de oxigen maxim poate fi crescut prin exerciŃii de antrenare. La persoanele adulte mijloacele kinetoterapeutice se aplică cu rol profilactic. Antrenarea reprezintă creşterea capacităŃii energetice musculare. Consumul maxim de oxigen se referă la capacitatea aerobică maximă sau puterea aerobică maximă şi reprezintă capacitatea rezistenŃei cardiovasculare. durată. de funcŃia cardiacă. de capacitatea Ńesuturilor de a extrage oxigenul din sânge şi de potenŃialul oxidativ muscular. metabolic şi muscular prin performanŃa crescută la efort şi creşterea rezistenŃei la oboseală. respirator. Dacă funcŃia pulmonară este normală. dar care apare la persoanele care după o perioadă lungă de antrenament aerobic în care îşi crescuseră performanŃa fizică. au încetat practicarea exerciŃiilor aerobice. 12 . El variază în funcŃie de vârstă. al unui efort. frecvenŃă suficiente. tot o decondiŃionare. el nu poate reprezenta un factor limitativ al efortului. AnduranŃa este dependentă de funcŃia pulmonară.Kinetoprofilaxie definită drept capacitatea de lucru pe perioade lungi de timp. el trebuie să aibă intensitate. care se produce în urma antrenamentului şi se reflectă în funcŃionalitatea sistemului cardiovascular. Pierderea antrenamentului şi deci a adaptării este numită decondiŃionare şi apare ca urmare a unui răspuns prelungit impus de anumite boli sau datorită sedentarismului. sex. stare de sănătate. Pentru acestea este nevoie sa efectuăm testarea aparatului neuro-mio-artro-kinetic. fără să apară oboseala. Antrenarea realizează adaptarea organismului la efort şi se concretizează prin creşterea nivelului de anduranŃă. Pentru ca programul să realizeze efectiv o antrenare. Adaptarea este un proces îndelungat. DecondiŃionarea. de capacitatea de transport a oxigenului de către sânge.

prezintă deficite importante care cumulate în timp subminează încet dar sigur structura şi funcŃiile organismului. 3 pct. 5 pct.Testarea mobilităŃii articulare si a echilibrului Ex. 4 pct. BALINT NELA TATIANA 2. Din poziŃia stând.1. EvoluŃia ulterioară a multiplelor şi variatelor decompensări care pot să apară este determinată în principal de limitarea funcŃiei de mişcare. ActivităŃile cotidiene care ne solicită din punct de vedere motric nu le putem considera satisfăcătoare întrucât solicitările sunt minime atât pentru amplitudinea mişcărilor cât şi pentru forŃa musculară. Testarea aparatului mio-artro-kinetic trebuie să demonstreze subiecŃilor că deşi sunt sănătoşi. (cu genunchii în extensie şi cu picioarele apropiate) se execută îndoirea trunchiului. aparatul mio-artro-kinetic începe să intre în declin.2. Ex. se caută ca halucele să fie adus la nas (se 13 .1. Din poziŃia aşezat pe podea. dr. 8 pct.Lector univ. Se punctează după cum urmează: atingerea podelei cu palmele atingerea podelei cu degetele atingerea podelei cu vârful degetelor existenŃa unei distanŃe sub 2 cm între degete şi podea existenŃa unei distanŃe de la 3-5 cm între degete şi podea existenŃa unei distanŃe de la 6-10 cm între degete şi podea existenŃa unei distanŃe între 11-15 cm între degete şi podea existenŃa unei distanŃe peste 15 cm între degete şi podea 10 pct. 1 pct. De la această vârstă discul intervertebral şi cartilagiile vertebrale încep să prezinte elemente degenerative care apar pe un fond metabolic. 2 pct. fapt care diminuează treptat potenŃialul biomotric. Testarea aparatului mio-artro-kinetic În literatura de specialitate se afirmă faptul că după vârsta de 20 de ani. Între sistemele de testare de o atenŃie deosebită se bucură sistemul HETTINGER. Diminuarea cantităŃii şi calităŃii mişcărilor face ca Ńesuturile periarticulare să se scurteze şi retractureze. subiectul încercând să atingă podeaua cu mâinile. 6 pct. Acesta cuprinde următoarele exerciŃii: A .

peste 12 sec. 3 pct.3.24) până cade rigla.4. Se aşează transversal pe palma deschisă (cotul la 900) o rigla de 40-50 cm şi se balansează numărând sec (21. 10-12 sec. 5 pct. 4 pct. 14 .22. 3 pct. antebraŃul stâng ranversat peste umăr la spate. 3 pct. 1 pct.Kinetoprofilaxie îndoaie trunchiul înainte. 4 pct. se face cu fiecare mână trei încercări. Se execută la fel cu celalalt picior şi se punctează corespunzător. 1 pct. Se punctează cea mai bună reuşită. îndoit şi răsucit astfel încât palma să atingă spatele. capul se apleacă înainte şi se trage piciorul cu mâna). dacă se atinge nasul sub 5 cm distanŃă între 5-10 cm distanŃă între 10-20 cm distanŃă peste 20 cm distanŃă 5 pct. 7-9 sec. sub 3 sec. Din stând: îndoirea răsucită a braŃului drept până se ajunge cu faŃa dorsală a mâinii în contact cu spatele. dacă vârfurile degetelor se depăşesc dacă vârfurile se ating pentru distanŃa 5 cm între vârfuri 5-10 cm între vârfuri peste 10 cm între vârfuri 5 pct. caută să atingă (cu degetele orientate în sus) degetele de la braŃul stâng care este ridicat. Ex. 4-6 sec. 2 pct. 2 pct. Aceeaşi punctare şi pentru mâna cealaltă. Ex. 4 pct.23. Se inversează mâinile şi se realizează o nouă testare. 1pct. 2 pct.

8.Testarea forŃei musculare Ex. acordându-se 1 punct pentru fiecare încercare reuşită. B . Din culcat se ridică în acelaşi timp trunchiul şi membrele inferioare.22.) cât timp se poate menŃine poziŃia: peste 45 sec 41-45 sec 36-45 sec 31-35 sec 26-30 sec 21-25 sec 16-20 sec 11-15 sec 6-10 sec 5 sec 10 pct. 7 pct.Lector univ. PoziŃia sprijin culcat facial se execută flotări (ritmul 21. Subiectul în culcat facial cu palmele pe fese. ridică trunchiul şi membrele inferioare în extensie. punctajul ca şi la ex.5. Ex. 9 pct. 6 pct. subiectul încearcă să prindă cu degetele celuilalt picior prosopul şi să ridice coapsa la 900. 3pct. se fac 5 încercări cu fiecare picior. 5pct. 2 pct.6. în echer. BraŃele se duc spre vârful picioarelor (intrând în contact coapsele şi gambele).. 6 în funcŃie de durata menŃinerii poziŃiei. dr.22.7. 1 sec. 8 pct. stând pe un picior. 1 sec întinderea lor) până când abdomenul atinge uşor podeaua. îndoirea braŃelor. Ex. 4 pct.23.. 1 pct. se cronometrează (21.24 etc.. Punctajul: BărbaŃi Peste 21 flotări 21 flotări Femei Peste 14 flotări 14 flotări Puncte 10 9 15 . Se aşează un prosop pe podea. BALINT NELA TATIANA Ex.

cu palmele pe coapse. Punctajul este diferenŃiat. Din culcat facial. BărbaŃi Peste 24 sărituri 24 sărituri 21 sărituri 18 sărituri 15 sărituri 12 sărituri 9 sărituri 6 sărituri 4 sărituri 2 sărituri Femei Peste 16 sărituri 16 sărituri 14 sărituri 12 sărituri 10 sărituri 8 sărituri 6 sărituri 4 sărituri 3 sărituri 2 sărituri Puncte 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 Ex.10. 25-26. Punctaj pe sexe: 16 . Se face „săritura iepurelui” adică se trece in ghemuit (1 sec) şi apoi în poziŃia iniŃială (prin întinderea picioarelor înapoi) (1 sec). 27-28. etc. ridicare 1 sec.9.Kinetoprofilaxie 18 flotări 15 flotări 12 flotări 9 flotări 6 flotări 4 flotări 3 flotări 2 flotări 12 flotări 10 flotări 8 flotări 6 flotări 4 flotări 3 flotări 2 flotări 1 flotări 8 7 6 5 4 3 2 1 Ex. se trece în sprijin culcat facial (sprijin pe palme cu braŃele întinse şi pe vârful picioarelor în ritm de 21-22. revenire. se ridică trunchiul la verticală (călcâiele se menŃin pe podea) în ritm de 1 sec. Din culcat. 23-24.

Datorită vârstei care diminua capacitatea individului testat se acorda bonificaŃii. Deci 10 pct. pentru testul complet. Se executa 30 genuflexiuni în 45 secunde calculându-se indicele Ruffier: (P+P1+P2-200)/10 P Puls de repaus P1 Puls in primele 10 sec.Indice: 0 . Apreciere . Peste 60 de ani se bonifică 2 pct. între 50-60 ani la fiecare ex. BALINT NELA TATIANA BărbaŃi Peste 27 ridicări 27 ridicări 24 ridicări 21 ridicări 18 ridicări 15 ridicări 12 ridicări 9 ridicări 6 ridicări 4 ridicări Femei Peste 18 ridicări 18 ridicări 16 ridicări 14 ridicări 12 ridicări 10 ridicări 8 ridicări 6 ridicări 4 ridicări 3 ridicări Puncte 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 Punctajul maxim pe care-l poate obŃine un subiect bine antrenat este 100 puncte.Testarea capacitaŃii de efort 1 . Se consideră punctaj bun depăşirea a 65-70 puncte. la 2 min. P2 Puls la 1 minut după efort.Lector univ. pentru testul complet. la 3 min. dr.5 = Adaptare excelentă 17 .Proba RUFFIER-DICKSON. 1 pct. C . după efort. Deci 20 pct.

dacă sunt sub nivelul scăunelului sau a băncii de gimnastică. notându-se unde a ajuns pe rigla vârfurile degetelor . se face alternativ stânga .În stând depărtat. cu mâinile şi degetele întinse.dreapta . se execută apoi o săritură şi se notează nivelul atins de degete .distanŃa în cm între cele două niveluri reprezintă valoarea testului. deasupra acestui nivel). spatele la 50 cm de un zid. în 1974. la subiecŃii adulŃi neantrenaŃi. apoi revenire în culcat.Lângă un zid. 18 .cord cu probleme patologice. respectiv stânga şi se pun ambele mâini încadrând semnul de pe perete. centimetrii se notează cu (+) iar deasupra acestui nivel cu (-). durata executării acestor flotări . Testul 5 .Din culcat ridicarea membrelor inferioare până la verticală. Aceasta baterie-test este formata din 5 teste a căror normalitate este apreciata după vârsta şi sex. se montează o rigla de 50 cm (20 cm sub nivelul scăunelului şi ceilalŃi 30 cm. se execută o îndoire a trunchiului înainte cu ducerea braŃelor spre sol (până când mâinile ating solul).Kinetoprofilaxie 5 -10 = Adaptare bună 10 -15 = Adaptare medie 15 -20 = Adaptare slabă . subiectul îndoaie trunchiul. pe acest zid chiar in spatele subiectului se face un semn cu creta (un cerc sau un asterix). cu mâinile în sprijin la nivelul umerilor: se executa flotări până când articulaŃia cotului ajunge la o flexie de 900. Sistemul RICHTER Pentru aprecierea capacitaŃii de mişcare si de efort.30 sec. îndreptări şi răsuciri ale trunchiului. subiectul ridică braŃul cât mai sus şi se notează pe acel zid nivelul atins de degete.În 20 sec trebuie să se execute cât mai multe îndoiri. apoi trunchiul se îndreaptă şi se răsuceşte spre dreapta.Aprecierea este făcuta după tabelul care urmează. Richter a descris o baterie-test. Testul 2 – Din sprijin culcat facial. (eventual dacă este nevoie se mai depărtează picioarele). stând costal. Se executa astfel de ridicări timp de 20 sec . Testul 1 . cu picioarele apropiate. Testul 4 . Ex. Testul 3 – Stând pe un scăunel sau bancă de gimnastică.

10 minute Ex. rotaŃii trunchi/20sec) Testul nr.3. Alergare pe loc în ritm de 70-90 paşi/minut 30 secunde.Lector univ. dr.timp de execuŃie 30 sec.4. BALINT NELA TATIANA Aprecierea bateriei de teste Richter Vârsta – în ani Sex Testul nr.10 sec. Se repetă 3-5 ori în 15-20 sec.3 (mobilitate in cm) Testul nr.4 (nr. se fac rotări ale acestora. Ex. sau un baston rotund 30-50 cm se Ńine în echilibru pe un picior ridicat de pe podea timp de 10 sec. Aşezat.6.2 (nr. ridicări /20sec) Testul nr. Aceeaşi minge. Subiectul se ridică pe vârfuri. se execută o ghemuire cu coborârea membrelor superioare pe lângă corp cu expiraŃie. cu membrele superioare ridicate sus. ridicări. O minge mai mare (de fotbal sau baschet) se Ńine în echilibru pe frunte . flotări /30 sec) Testul nr. pauza 5 sec. se realizează izometria musculaturii cefei (anterior-posterior lateral 19 . apoi se reia în sens invers. Ex. crescând treptat amplitudinea apoi scăzând-o .1.5.2. apoi se schimbă piciorul. Ex. aplecări. Ex.. şi inspiră. În stând depărtat şi membrele superioare în abducŃie. Ex.1 (nr.5 Săritura 29-35 46-53 27-32 42-49 24-28 38-46 18-21 30-39 12-14 14-17 11-13 13-15 11-13 13-15 8-11 9-12 7-12 5-12 6-13 3-9 3-9 1-7 2-8 2-4 16-21 20-28 15-19 17-22 14-18 14-19 12-17 12-16 12-15 15-17 11-14 15-17 10-14 14-16 8-11 11-14 20-29 F B F 30-39 B F 40-49 B Peste 50 F B Program Hettinger .

Din culcat. degetele prinzându-se ca nişte cârlige unele de altele.18. Ex.8.7. Suită de exerciŃii izometrice care durează 50-60 sec. În stând depărtat. Creşterea acestei distanŃe exprimă creşterea capacităŃii de efort. În culcat. Alergare pe loc ca la ex. până când vârfurile degetelor ating podeaua (genunchii in extensie) apoi se revine la poziŃia iniŃială .). Ex. durata 40-60sec.12. Ex. plămânilor şi metabolismului. Se evaluează astfel: 20 . Ex. Testul COOPER Constă într-o probă de alergare de 12 min.10.15. mâna stângă atinge piciorul drept de 5 ori apoi mâna dreapta atinge piciorul stâng timp de 20 sec. ExerciŃii izometrice (vezi ex. Subiectul în stând membrele superioare în abducŃie. În stând cu mâinile pe şolduri: se fac mişcări circulare de bazin. se execută bicicleta timp de 20-25sec.14. se îndoaie trunchiul înainte.11.dreapta) cu opoziŃia mâinilor . Ex.Kinetoprofilaxie stânga . Ex. Ex.13. Ex. Ex. de 5 ori dreapta. Se repetă ex. coatele la orizontală se trage în laturi cu forŃă (5 sec.1 : la fiecare al 10-lea pas subiectul se opreşte şi trage coapsa spre piept cu mâinile. Ex. Se apreciază distanŃa parcursă în acest timp. apoi de 5 ori stânga timp de 20 sec. cu genunchii îndoiŃi la 900 picioarele pe sol: repaus. În culcat.16.timp 20 sec. membrele superioare în abducŃie şi cotul extins. aruncă una în sus cu mâna dreaptă şi repede transferă pe cea din stânga în dreapta. ameliorarea gradului de antrenament al muşchiului cardiac. cu respiraŃie lentă timp de 15 sec. Ex.5. ultima mişcare se face cu cotul cât mai extins. treptat se creşte ritmul alergării. subiectul în mâini cu două mingi. coatele îndoite se întind de 3-4 ori.17. cu palmele pe podea se ridică membrele inferioare şi se trece în culcat răsturnat.9. durata 20 sec. Din poziŃia stând pe omoplaŃi se execută 5 mişcări circulare spre dreapta apoi spre stânga. 4 si 5 de la menŃinerea forŃei la care se adăugă postura cu mâinile la piept. Ex. Din stând.se repetă de 3-4 ori/15-20 sec.

(2002). 21 . Bucureşti.Lector univ. 3. Sbenghe. Editura Tehnopress. Crăciun. Bacău. M. – satisfăcător sub 2200 m. Kinetologie medicală. (2005). Kinesiologie – ŞtiinŃa mişcării. Mârza. – bun 2000 – 2400 m.. 4. Kinetoprofilaxie. Editura Medicală. (1999). Iaşi. Editura Axxa.. T. Bucureşti. 2002. dr. . curs – ID. – slab 35 – 50 ani: 2400 – 2600 m. D.slab Temă studiu individual: Aprecierea globală a rezultatelor obŃinute în urma testărilor din cadrul unităŃii de curs nr. – bun 2200 – 2600 m.. Kinetoprofilaxie primară. – satisfăcător sub 2000 m. Cordun.2 Rezumat În carul acestei unităŃi de curs s-au făcut referiri la noŃiuni de bază privind fitnesul şi au fost prezentate teste de evaluare a aparatului mio-artrokinetic Bibliografie 1. M. 2. BALINT NELA TATIANA 25 – 35 ani: 2600 – 2800 m..

pe de o parte între corpul întreg şi mediul ambiant. Acestea au ca punct de plecare impulsurile recepŃionate de proprioceptorii din Ńesuturile periarticulare.Kinetoprofilaxie CAPITOLUL 3. 1957). rezultată din acŃiunea sinergică şi coordonată a elementelor aparatului locomotor şi ale sistemului nervos central şi periferic. tendoane şi muşchi. 1997. Atitudinea este o funcŃie a corpului omenesc care are la bază o serie de reflexe senzorio-motorii. echilibrul şi raporturile constante. 2003). Atitudinea este o funcŃie a organismului. determină o redresare a atitudinii. iar mişcările corecte. iar pe de alta parte între corp şi segmentele sale în cele mai variate poziŃii şi acte motrice (A. cu ajutorul cărora se menŃine stabilitatea. DefiniŃie: Atitudinea este o funcŃie a elementelor aparatului locomotor şi a sistemului nervos coordonator. Toate aceste 22 . (Fozza. defineşte atitudinea corectă acea atitudine care favorizează desfăşurarea normală a mişcărilor...A. C. Duma. E. Cunoaşterea poziŃiei corecte ale diferitelor segmente ale corpului în timpul diferitelor poziŃii fundamentale. A. FORMAREA ŞI EDUCAREA ATITUDINII CORECTE A CORPULUI Scopul cursului Cunoaşterea poziŃiilor corecte ale segmentelor corpului în raport cu structura lor pe axe şi planuri de mişcare.1997). cunoaşterea principiilor educării funcŃiei de atitudine corectă a corpului. De aceea în gimnastica de corectare a atitudinilor deficiente trebuie să respectăm întotdeauna principiul executării exerciŃiilor din poziŃii corecte. Ionescu.vestibulari. Cunoaşterea sarcinilor kinetoprofilaxiei primare în educarea unei atitudinii corecte a corpului. la rândul lor. Obiectivele cursului Cunoaşterea poziŃiei diferitelor corecte ale segmente ale corpului şi raportul dintre ele în cadrul atitudinii corecte. precum şi de interoceptorii din piele şi analizatorii vizuali sau acustico . (Duma.

alŃi factori interni şi externi. precum şi multe alte condiŃii complexe şi variabile. 23 . La dezvoltarea atitudinii contribuie procesele de creştere şi dezvoltare ale corpului. la schimbarea lor şi la efectuarea mişcărilor. care conlucrează la adoptarea şi menŃinerea poziŃiilor. Prin urmare. efectoare. care nu vor mai putea acŃiona asupra corpului în mod corespunzător. în situaŃie statică şi în mişcare. E. sunt menŃinute în poziŃie corectă. În condiŃii asemănătoare desfăşurării activităŃilor statice şi dinamice. activitatea nervoasă superioară. atitudinea corpului – corectă sau nu. se formează prin intermediul unor reflexe prin care individul îşi menŃine aceleaşi raporturi între segmentele sale. static şi dinamic. corespunzătoare. impulsuri prin intermediul cărora se modifică starea de tonus a musculaturii corpului omenesc. necesară menŃinerii în condiŃii diferite a aceleiaşi atitudini. sex. de: caracterele constituŃionale şi temperamentale. Elementele pasive ale atitudinii sunt elementele pasive ale aparatului locomotor: oasele şi articulaŃiile. chiar dacă elementele pasive şi active ale atitudinii sunt integre din punct de vedere morfologic şi funcŃional. un om trist. greutatea şi înălŃimea corpului. orice afecŃiune a sistemului nervos se va răsfrânge asupra tonusului şi contracŃiei musculare. Elementele active ale atitudinii sunt muşchii şi nervii. Pârghiile osoase. determină modificări ale acesteia. vârstă. (ex. până la nivelul măduvei spinării. de către muşchi prin contracŃii adecvate.Lector univ. Muşchii însă nu se pot contracta şi nu îşi pot menŃine tonusul corespunzător decât datorită stimulilor motori sosiŃi la nivelul lor de la sistemul nervos periferic. 1997. Afectarea formei şi structurii oaselor şi articulaŃiilor determină alterarea raportului şi poziŃiei dintre diferitele segmente corporale. Deci. De asemenea starea psihică are un rol important asupra atitudinii corpului.. felul de viaŃă şi muncă. Atitudinea este condiŃionată după Duma. bătut). angrenate prin intermediul articulaŃiilor. care asigură atitudinea corpului. care le reŃine şi trimite pe cale motorie. dr. bună stare a organelor şi sistemelor şi funcŃionarea lor normală. BALINT NELA TATIANA excitaŃii se transmit structurii perceptive a scoarŃei cerebrale. Orice alterare a funcŃiei sau structurii organelor.

care constituie axa de susŃinere a jumătăŃii superioare a corpului. sunt în număr de 4 : două cu convexitatea anterioară. Aceste curburi sunt dobândite în cursul vieŃii şi sunt determinate de necesităŃile funcŃionale. o curbură dorsală cu convexitatea la dreapta şi una lombară cu convexitatea la stânga. Planul posterior este un plan de sprijin şi stabilitate. fiind reprezentate prin lordoza cervicală şi cea lombară şi. care alternează. două curburi cu convexitatea posterioară. ci prezintă o serie de curburi în plan sagital. compensându-se una pe alta. Celelalte două curburi – cervicală şi lombară – sunt compensatorii. şi uneori şi frontal. În mod normal există o curbură cervicală cu convexitatea la stânga. scopul lor fiind acela de a restabili echilibrul corpului. Această axă nu este dreaptă. reprezentată prin linii drepte. fiind determinată de tracŃiunea muşchilor mai dezvoltaŃi la nivelul membrului superior drept. fără unghiuri şi curburi. curburile din plan frontal sunt îndreptate invers. Curbura toracală este cea primară. se poate aprecia în diferite poziŃii ale corpului. axă ce este menŃinută în poziŃie prin aparatul capsulo-ligamentar şi prin acŃiunea muşchilor proprii şi extrinseci. numite lordoze. corpul are tendinŃa constantă de înclinare înainte. Curburile în plan sagital. 24 . Corpul omenesc are o structură şi funcŃiuni repartizate egal în raport cu axele şi planurile sale de mişcare. numite din această cauză cifoze.Kinetoprofilaxie Câteva caracteristici ale atitudinii corpului: Atitudinea ca funcŃie de bază a aparatului de susŃinere şi a sistemului nervos. La stângaci. Curburile în plan frontal nu sunt constante şi obligatorii. Planul anterior. Atitudinea nu este sinonimă cu poziŃia verticală a acestuia. Curburile în plan frontal – numite curburi scoliotice. Trunchiul se menŃine vertical graŃie coloanei vertebrale. este un plan de mişcare şi de propulsie. fiind reprezentate prin cifoza dorsală şi cea sacro-coccigiană. sunt mai puŃin pronunŃate.

Lector univ. dr. BALINT NELA TATIANA 3.1. PoziŃia diferitelor segmente ale corpului şi raportul dintre ele în cadrul atitudinii corecte În stând, trunchiul are tendinŃa de a se flecta şi de a cădea înainte din cauza greutăŃii sale proprii, la care se adaugă greutatea capului, a centurii scapulare şi a membrelor superioare, centrul comun de greutate al acestor formaŃiuni proiectându-se pe sol înaintea verticalei. Împotriva tendinŃei de flectare şi cădere înainte a trunchiului se opune musculatura paravertebrală prin contracŃia sa permanentă. Centura scapulară şi membrele superioare sunt menŃinute în poziŃie corectă de către un complex de muşchi susŃinători şi fixatori, inseraŃi pe coloana vertebrală şi alte formaŃiuni ale toracelui. În partea de jos a trunchiului există bazinul, care face trecerea spre membrele inferioare. El este înclinat înainte cu 30-45°, motiv pentru care coloana vertebrală lombară se înclină şi se incurbează cu convexitatea anterior. Împotriva înclinării bazinului şi a tendinŃei de lordozare a coloanei lombare se opun muşchii drepŃi şi oblici abdominali, fesierii mari şi cei posteriori ai coapsei. În schimb muşchii psoas şi cei paravertebrali lombari produc, prin contracŃia lor, o accentuare a înclinării înainte a bazinului, respectiv a lordozării coloanei vertebrale. Orice înclinare a bazinului în partea anterioară a corpului produce o accentuare a lordozei lombare, în timp ce orice reducere a înclinării sale, respectiv orizontalizarea sau redresarea sa determină reducerea lordozei lombare sau chiar cifozarea acesteia. Aceste modificări ale poziŃiei bazinului şi curburii coloanei lombare determină în continuare modificări ale curburilor dorsale şi cervicale în sensul accentuării, reducerii sau chiar a inversării lor şi modificări ale poziŃiei capului în scop compensator şi de restabilire a echilibrului corpului. Trunchiul se sprijină pe membrele inferioare la nivelul articulaŃiilor coxofemurale prin intermediul bazinului, fiind Ńinut în echilibru de sistemul ligamentar şi muscular dispus anterior, lateral şi în spate, în jurul acestor articulaŃii. Căderea trunchiului înainte, respectiv flexia sa pe membrele inferioare, se produce în articulaŃia coxofemurală. Împotriva căderii trunchiului în faŃă se opun extensorii articulaŃiei coxofemurale, respectiv, muşchii fesieri. Membrele inferioare sunt aproape verticale sau uşor înclinate înainte. La nivelul articulaŃiilor genunchilor greutatea corpului tinde să flecteze membrele inferioare, dar această forŃă este anihilată de muşchii cvadriceps care, prin contracŃia lor se opun flexiei şi menŃin membrele inferioare întinse în această articulaŃie. ForŃele care tind să încline corpul înainte în articulaŃiile gleznelor, sunt menŃinute 25

Kinetoprofilaxie în echilibru de către muşchii posteriori ai gambei (tricepsul sural). Baza de susŃinere a corpului în ortostatism este mică, fiind delimitată înainte de vârful picioarelor, lateral de marginea externă a picioarelor, iar posterior de linia călcâielor. Urmărit în plan frontal, din faŃă şi spate, corpul uman apare constituit din două jumătăŃi simetrice şi egale. Segmentul cel mai important şi baza acestei simetrii o constituie bazinul. Orice înclinare laterală sau translaŃie a bazinului, determinată fie de cauze proprii, fie de diferenŃa de lungime ori poziŃie a membrelor inferioare, sau de o luxaŃie coxofemurală, produce o atitudine asimetrică în plan frontal a corpului întreg şi mai ales a coloanei vertebrale (atitudini scoliotice). Aşadar, toate modificările de poziŃie ale bazinului, fie în sens sagital

(anteroposterior), fie în sens frontal, provoacă modificări ale poziŃiei coloanei vertebrale şi ale corpului în întregime. Datorită rolului determinant al bazinului în realizarea unei poziŃii corecte sau incorecte a corpului, el este considerat a fi ”cheia atitudinii corecte a corpului”. În urma acestei prezentări, concluziile care se desprind sunt următoarele: modificarea sau alterarea unui singur element al aparatului stato-kinetic, dezechilibrează întreaga sa funcŃie prin schimbarea raporturilor mecanice între segmente şi creearea unor condiŃii funcŃionale noi. Sunt modificate în special poziŃia şi funcŃia segmentelor supradiacente celui alterat. De aceea, gradul de influenŃare a funcŃiei stato-kinetice şi respectiv a atitudinii corpului este cu atât mai pregnant cu cât segmentul alterat este situat inferior în cadrul corpului uman; centrele de greutate ale diferitelor segmente, în cadrul Ńinutei corecte a corpului, nu sunt situate pe aceeaşi verticală, deoarece aceasta nu ar asigura nici stabilitatea corpului în mişcare şi nici rezistenŃa la acŃiunile mecanice externe. De aceea, centrul de greutate al fiecărui segment – cap şi gât, torace şi abdomen, bazin şi membre – este situat înapoia sau înaintea unui plan vertical care ar împărŃi corpul în două jumătăŃi antero-posterioare, asimetrice. Duma, A., 1997, menŃionează că atitudinea corectă a corpului în ortostatism trebuie asigurată de segmentele corpului, după cum urmează:

26

Lector univ. dr. BALINT NELA TATIANA Planul frontal (privind corpul din faŃă şi spate) capul şi gâtul dispuse pe verticală; claviculele sunt orizontale; cheia Planul sagital (privind corpul din profil – stânga – dreapta) capul este situat pe verticală, cu privirea îndreptată înainte; gâtul este uşor o înclinat anterior, cu

aprecierii poziŃiei umerilor o constituie claviculele; omoplaŃii apropiaŃi de torace, cu

prezentând

uşoară

curbură

convexitatea îndreptată anterior (lordoză cervicală cu o săgeată la cca. 3 cm); umerii sunt la acelaşi nivel în plan antero-posterior, proiectându-se la

marginea superioară orizontală, cea internă aproape verticală sau uşor îndreptată în jos şi înafară; spina omoplaŃilor orientată în sus şi în afară; distanŃa dintre marginea internă a lor şi coloana vertebrală trebuie să fie egală şi simetrică în stânga şi dreapta; relieful omoplaŃilor cu unghiurile inferioare, spina şi marginile superioare dispuse în comparaŃie cu cele de partea opusă la acelaşi nivel; trunchiul cu o poziŃie verticală; distanŃa dintre trunchi şi braŃe (spaŃiul brahio-toracic), de formă triunghiulară şi egală; membrele inferioare au o axă dreaptă, verticală, faŃa internă a coapselor şi genunchilor, faŃa internă a gambelor şi maleolelor interne atingându-se între ele; axa piciorului îndreptată înafară; bolta plantară scobită moderat, având contact cu solul pe marginea externă a plantei, călcâi, capetele metatarsienelor şi vârful degetelor. simetric, armonios,

mijlocul diametrului antero-posterior al toracelui; toracele şi sternul prezintă o linie

armonioasă; spatele are un relief cu o uşoară curbură cu convexitatea posterioară, determinată de cifoza fiziologică a coloanei vertebrale dorsale şi relieful omoplaŃilor. abdomenul trebuie să fie suplu, elastic, cu tonus bun şi o linie verticală

nebombată; regiunea lombară prezintă o discretă curbură cu convexitatea anterioară,

aceasta este curbura lordotică fiziologică lombară, a cărei săgeată este de 3 cm; ; bazinul are o înclinare anterioară de aproximativ 35° (între 30-45 °); membrele superioare cad libere pe lângă corp, uşor flectate din articulaŃia cotului, suprapunându-se pe relieful trunchiului,

27

linia nucală (vârfurile apofizelor spinoase cervicale – C7). punctele de contact dintre faŃa internă a genunchilor şi cea a maleolelor interne. În condiŃii obişnuite corpul se află în echilibru instabil. cu forŃă egală şi de sens contrar. cu o foarte uşoară înclinare în faŃă. dispusă aproape verticală. mijlocul sacrului.membrele inferioare au o axă dreaptă. linia albă abdominală. şanŃul interfesier. în timp ce linia internă are o scobitură la mijloc. Organismul omenesc este în echilibru numai atunci când forŃele care acŃionează asupra lui sunt egale. mărimea suprafeŃei de sprijin şi locul unde cade verticala pe suprafaŃa de sprijin. fiziologice. mijlocul mentonului. anterior: glabelă. 28 . linia mediană a sternului. verticală a capului va trece prin protuberanŃa occipitală externă. punctul de contact dintre faŃa internă a genunchilor şi a maleolelor interne. FuncŃia de atitudine se realizează prin concursul mai multor mecanisme: biomecanice. mijlocul simfizei pubiene.Kinetoprofilaxie O linie verticală mediană trebuie să împartă corpul în două jumătăŃi: dreaptă şi stângă egale şi simetrice. venind în contact cu solul numai în partea posterioară şi anterioară. psihice. Acest echilibru variază ca valoare în funcŃie de înălŃimea centrului general de greutate faŃă de suprafaŃa de sprijin. punctul suprasternal. • posterior: linia mediană. În raport de situarea centrului de gravitaŃie faŃă de poligonul de susŃinere în statică şi dinamică organismului omenesc. marginea anterioară a nasului (nasion). vârfurile coloanei apofizelor spinoase ale dorso-lombare. apendicele xifoid. Din punct de vedere biomecanic. linia externă a plantei este în contact cu solul. Aceasta acŃionând asupra suprafeŃei de susŃinere generează aşa numita reacŃie a reazemului. Această linie verticală va trece prin următoarele repere: • şi pe cel al jumătăŃii superioare a coapsei. forŃa cea mai importantă care acŃionează asupra organismului omenesc este gravitaŃia. deosebim două feluri de echilibru: echilibru stabil când centrul de greutate este sub suprafaŃa de sprijin şi echilibru instabil când centrul de greutate se află deasupra suprafeŃei de sprijin.

tendoane.Lector univ. Prin adaptare. Exteroceptorii informează de asemenea scoarŃa cerebrală despre modificările de repartizare a presiunii la nivel plantar. o importanŃă deosebită o au organele specializate. tendoane. BALINT NELA TATIANA Printr-o adaptare promptă şi precisă. dar mai ales prin organele specializate contribuie la formarea unui adevărat simŃ al atitudinii. împreuna cu cele recepŃionate de analizatorul vizual şi acustico-vestibular sunt transmise prin substanŃa reticulată şi prin talamus la nivelul scoarŃei cerebrale unde sunt conştientizate şi transformate în deprinderi. Există sportivi cu un sistem muscular foarte bine dezvoltat dar care au o atitudine corporală deficientă din cauza lipsei de coordonare între lanŃurile musculare agoniste şi antagoniste care asigură poziŃia corectă a segmentelor. articulaŃii sosesc continuu la centrii nervoşi medulari. articulaŃiile şi oasele au suferit modificări structurale şi funcŃionale în vederea menŃinerii atitudinii corpului. întinderile şi tensiunile din muşchi. antagoniste. Atitudinea corectă a corpului nu se bazează pe dezvoltarea masei musculare sau a creşterii tonusului muscular. analizatorul acustico-vestibular şi cel vizual. Tonusul de atitudine este o rezultantă a conflictului permanent dintre muşchi şi gravitaŃie care acŃionează pentru ruperea echilibrului şi raporturilor de stabilitate dintre corp şi segmentele sale în poziŃii şi mişcări foarte diferite. Odată cu perceperea informaŃiilor privind atitudinea corpului şi 29 . Vorbim astfel despre muşchi cu structura specifică pentru sprijin şi echilibru iar din punct de vedere fiziologic de tonus muscular şi alte forme de contracŃii cu rol în menŃinerea echilibrului. dr. muşchii. perfect sincronizate şi adaptate situaŃiilor cele mai complexe. Educarea şi păstrarea atitudinii corecte a corpului nu este posibilă fără concursul permanent al sistemului nervos care prin segmentele sale central şi periferic. De la proprioceptorii răspândiŃi în muşchi. organismul repartizează în modul cel mai economic şi eficient forŃele sale pasive şi active pentru menŃinerea sau restabilirea formulei mecanice sau fiziologice a atitudinii. sinergice. articulaŃii. excitaŃii care informează despre presiunile. Pentru adaptarea şi menŃinerea unei atitudini corecte. ExcitaŃiile periferice recepŃionate de proprioceptorii şi de exteroceptorii. Sistemul muscular este pregătit în continuu să facă faŃă oricăror schimbări a raporturilor dintre corp şi mediul extern. cerebeloşi şi din scoarŃa cerebrală. dintre corp şi segmentele sale prin contracŃii diverse concentrice şi excentrice în interiorul şi în afara segmentului de contracŃie.

prin structura sa efectoare. substanŃa reticulată. în raport cu reprezentarea corticală a atitudinii corecte. Ambele căi au o importanŃă egală în formarea atitudinii corecte pentru că se află într-o strânsă corelaŃie: reflexul de atitudine nu poate fi menŃinut cu o musculatură hipotonică. Educarea reflexului de atitudine corectă se poate realiza prin următoarele căi: formarea reprezentării corticale despre atitudinea corectă a corpului în diferite poziŃii şi acte motrice. În concluzie. În esenŃă formarea atitudinii corecte a corpului constă în formarea unui reflex corect şi stabil prin care să se poată compara permanent poziŃia corpului şi segmentelor sale. prin corpii striaŃi. educare funcŃiei de atitudine se bazează pe două principii: formarea reflexului de atitudine corectă prin care se efectuează autocontrolul poziŃiei corpului şi segmentelor sale. iar la nevoie să le redreseze în atitudine corectă specifică poziŃiei sau mişcărilor ce se efectuează dezvoltarea grupelor musculare ca organe efectoare care asigură păstrarea atitudinii corecte în acŃiuni statice şi dinamice variate. la un moment dat. trimite impulsuri la grupele musculare care menŃin segmentele în atitudine corectă. educarea funcŃiei de echilibru a corpului care declanşează un mare număr de grupe musculare şi mecanisme fine de reglare a muşchilor agonişti şi antagonişti care contribuie la păstrarea poziŃiei corecte a corpului. musculatura puternică nu asigură o atitudine corectă fără educarea reflexului de atitudine. Dezvoltarea grupelor musculare care asigură atitudinea corectă a corpului va urmări: tonifierea în mod simetric a musculaturii abdominale şi sacro-lombare care prin tonusul lor sinergic şi coordonat asigură stabilitatea bazinului şi susŃinerea 30 . mai ales atunci când este nevoie de redresarea atitudinii. motoneuronii gama sau pe calea medulară spre motoneuronii alfa tonici. a. scoarŃa cerebrală. b.Kinetoprofilaxie a segmentelor sale. rigiditatea şi asimetria. educarea capacităŃii de relaxare voluntară a musculaturii pentru a combate încordările.

aprecierea atitudinii se poate efectua atât în poziŃie ortostatică cât şi în alte poziŃii şi acte motrice. tonifierea în condiŃii de alungire a musculaturii toracice. tonifierea în condiŃii de scurtare a adductorilor şi a fixatorilor omoplaŃilor.Lector univ. 31 . BALINT NELA TATIANA viscerelor abdominale. O atenŃie deosebită trebuie acordată educării funcŃiei respiratorii care asigură oxigenul necesar organismului în plin proces de dezvoltare. menŃinerea mobilităŃilor articulaŃiilor scapulo-humerale şi coxo-femurale pentru a mări independenŃa mişcărilor membrelor superioare faŃă de umeri şi a membrelor inferioare faŃă de bazin. mărirea capacităŃii vitale. Atitudinea corectă a corpului în poziŃii şi acte motrice Ca funcŃie de bază a aparatului locomotor şi a sistemului nervos coordonator. Mişcările de respiraŃie influenŃează direct şi funcŃia de atitudine.2. combătând tendinŃa greşita a copiilor de a solidariza mişcările centurii scapulare şi coloanei vertebrale cu mişcările braŃelor inferioare în plan posterior. tonifierea în condiŃii de scurtare a muşchilor spinali şi a muşchilor cefei. fiind foarte utile în corectarea atitudinilor rigide. în plan anterior precum şi cele ale centurii pelviene şi bazinului cu mişcările membrelor 3. formarea unui stereotip respirator corect şi complet. Se va urmări ca prin exerciŃiile libere de respiraŃie sau exerciŃii de respiraŃie însoŃite de mişcări active efectuate din poziŃii favorabile să se mărească amplitudinea mişcărilor respiratorii. dr.

. ceea ce a dus la dezvoltarea mai pronunŃată a planului posterior.. Duma. mai mult pe faŃa anterioară. menŃinerea corectă a poziŃiei stând necesită un consum energetic apreciabil. MoŃet. Datorită dispunerii segmentelor faŃă de axele şi planurile de mişcare. citat de Duma. 32 . E. 1997 PoziŃia stând/ortostatism O serie de specialişti au studiat acest fenomen (Ionescu.... situarea centrului de gravitaŃie la o înălŃime apreciabilă faŃă de poligonul de sprijin şi îngustarea suprafeŃei de susŃinere creează condiŃii mecanice deosebit de dificile în menŃinerea echilibrului. datorită modului de dispunere a segmentelor în plan vertical cu unghiuri de diferite deschideri. E. 1 . Metabolismul gazos creşte cu 22% faŃă de poziŃia decubit. Această înclinare constantă a dus la exercitarea inegală a gravitaŃiei asupra celor două planuri. D. Analiza biomecanică a condiŃiilor de echilibru şi stabilitate a corpului în ortostatism ne dezvăluie faptul că organismul are o tendinŃă constantă de înclinare înainte. A. Motet D.Atitudinea corectă a corpului în poziŃia stând (văzută din plan frontal şi plan sagital) după Ionescu A.Kinetoprofilaxie Fig. ) şi au ajuns la următoarea concluzie privind atitudinea corpului în poziŃia stând/ortostatism: Ridicarea pe verticală a segmentelor corpului.

Bazinul situat în partea inferioară a trunchiului este considerat de mulŃi specialişti cheia atitudinii corecte a corpului. Orice modificare a poziŃiei bazinului are repercursiuni asupra coloanei vertebrale. Dacă. fapt care duce la flexia întregului corp. pentru menŃinerea capului datorită faptului că centrul de greutate al capului se află mult înaintea suprafeŃei de sprijin. 33 . elasticităŃii ligamentelor şi discurilor intervertebrale. segmente care îşi adaptează unul alteia diferite suprafeŃe articulare. În mod normal bazinul prezintă o înclinare înainte de 30-40° care poate merge pân ă la 60° . braŃul forŃei pentru menŃinerea echilibrului trunchiului în poziŃie verticală este mult mai mic decât greutatea trunchiului. În regiunea lombară. oboseala) capul este înclinat înainte – datorită relaxării muşchilor cefei – se realizează o relaxare a musculaturii întregului plan posterior. din anumite motive (timiditate. atât datorită greutăŃii sale cât şi greutăŃii membrelor superioare. ceea ce a dus la o mare dezvoltare a masei musculare a extensorilor sacro-lombari. Faptul că centrul de greutate al toracelui este situat ventral faŃă de punctul de sprijin al pârghiei necesită un efort considerabil din partea musculaturii tracturilor vertebrale ale segmentului dorsal al coloanei vertebrale. Toracele are o tendinŃă permanentă de cădere înainte. trunchiului şi membrelor inferioare. Trunchiul se menŃine vertical datorită coloanei vertebrale ce reprezintă axul său de susŃinere.Lector univ. Forma coloanei se menŃine graŃie jocului tonicităŃii musculare. precum şi datorită îmbinării anatomice a celor 24 vertebre din care este compusă coloana vertebrala mobilă. dr. Contractarea muşchilor cefei determină creşterea tonusului muscular al întregului plan posterior. Muşchii cefei depun un efort destul de mare. BALINT NELA TATIANA MenŃinerea corpului pe verticală necesită contracŃia a numeroase grupuri musculare. Centura scapulară se menŃine în poziŃie corectă cu ajutorul unor muşchi fixatori care o împiedică să se deplaseze în jos şi înainte. pentru echilibrarea greutăŃii trunchiului ce tinde să cadă înainte. obişnuinŃa.

lateral şi unesc membrele inferioare de bazin. Acestor tendinŃe se opun extensorii piciorului (tricepsul sural şi tendonul lui Achile). PoziŃia membrelor inferioare este verticală sau uşor înclinată înainte. 2 Imagini din plan frontal ale coloanei vertebrale în ortostatism conform adresei www. astfel: la tendinŃa de extensie şi de înclinare a bazinului înapoi se opun muşchii: drepŃi şi oblici abdominali precum şi psoasul iliac. La nivelul genunchiului poate să apară un unghi de hiperextensie. la tendinŃa de înclinare înainte şi în jos se opun muşchii fesieri şi posteriori ai coapselor. ArticulaŃia gleznelor este locul unde se proiectează întreaga greutate a corpului.com Stabilitatea şi echilibrul bazinului este menŃinută prin muşchii antagonişti. În concluzie. tinzând să-i rupă echilibrul înclinându-l mult înainte. căruia i se opun ligamentele colaterale şi ligamentele încrucişate. înapoi. Prin intermediul bazinului. Stabilitatea şi echilibrul trunchiului pe membrele inferioare este asigurată de muşchi şi ligamente care sunt dispuşi înainte.Kinetoprofilaxie Fig. trunchiul se sprijină pe membrele inferioare la nivelul articulaŃiilor coxo-femurale. Orice translatare a bazinului sau diferenŃă de lungime a membrelor inferioare determină o asimetrie a întregului corp şi în mod deosebit a coloanei vertebrale. se poate afirma că poziŃia corectă a corpului în stând este de uşoară 34 .atit.

ceea ce duce la apariŃia deviaŃilor coloanei vertebrale în plan sagital în timpul cifozelor dorsale şi spatelui cifotic sau a cifozei lombare de obişnuinŃă. dr. Necesită un consum energetic mai mic şi are centrul de greutate apropiat de suprafaŃa de sprijin şi deplasat spre limita dorsală a corpului. musculatura planului posterior s-a dezvoltat mai mult. o alungire a musculaturii cefei şi trunchiului. pentru a echilibra forŃa gravitaŃională ce acŃionează mai puternic pe faŃa ventrală. echilibru şi . Păstrarea acestei poziŃii necesită o contracŃie a lanŃurilor musculare dorsale şi în mod deosebit a musculaturii cefei şi cea a tracturilor vertebrale care asigură menŃinerea verticală a capului şi trunchiului. Dacă ridicăm o linie verticală din vârful maleolei peroniere prin mijlocul feŃei laterale a genunchiului. Adaptarea şi menŃinerea poziŃiei aşezat o perioada mai lungă de timp (aşa cum se întâmplă cu elevii şi adulŃii epocii contemporane) generează o oboseala a muşchilor spatelui. S-a dovedit că poziŃiile defectuoase (adaptate din cauza oboselii. bancă…) şi de picioare care se sprijină pe sol. aceasta rămâne în urma axului adevărat a corpului care uneşte vertexul cu linia gleznelor. Axul acesta se înclină înainte cu aproximativ 5° fapt care asigur ă corpului supleŃe. mobilierului neadecvat. Bazinul este orizontalizat şi curbura lombară diminuată. PoziŃia aşezat Este foarte frecventă pentru muncă şi odihnă. SuprafaŃa de sprijin este mai largă şi este constituită din regiunea fesieră şi posteriorii coapselor care se sprijină pe un suport (scaun. Se recomandă ca în mod deosebit la copii şi tinerii care lucrează vreme îndelungată în această poziŃie să se urmărească cu stricteŃe adaptarea unei poziŃii corecte. Să se 35 . dar cum colagenul nu poate fi atacat de enzime se va depune in Ńesuturi cărora le va micşora elasticitatea. marele trohanter şi acromion până la nivelul mastoidei.Lector univ. coordonare. tulburărilor senzoriale: văz. Cercetări din cele mai recente au scos la iveală faptul că poziŃia aşezat este una din marile responsabile ale deviaŃiilor şi deformaŃiilor coloanei vertebrale. pierderea tonusului de postură şi atrofia lor progresivă. BALINT NELA TATIANA înclinare spre înainte. Datorită acestei înclinări. fapt care va conferi o mai mare stabilitate a corpului în plan ventral decât dorsal. auz) exercită un stres prelungit asupra Ńesuturilor care vor determina osteoblastele să fabrice mai mult colagen.

Antonescu. PoziŃia aşezat corectă se adoptă prin: poziŃia verticală a trunchiului.Kinetoprofilaxie efectueze exerciŃii de prevenire şi corectare a deficienŃelor ce se pot instala la nivelul coloanei vertebrale şi spatelui. 36 . D. 2. Corectarea coloanei vertebrale. Odihna în poziŃia aşezat se va face cu spatele rezemat. Bucureşti. asigurând o bună respiraŃie abdomeno-diafragmatică. dar şi pentru adulŃii care pot să-şi transforme cu uşurinŃă atitudinile greşite în obişnuinŃe conform lui Duma. Editura Stadion. dintre coapse şi gambe nu trebuie să fie mai mic de 90 grade. Kinetoprofilaxie.. cea dorsală îndreptată şi cea lombară diminuată.. Dacă însă trunchiul se înclină mult înainte respiraŃia se îngreunează.. A. contactul cu suprafaŃa de sprijin se face pe fese şi pe partea posterioară a coapsei. CL. E. este o bună premiză pentru respiraŃia de tip abdominal şi toracic inferior. Adaptarea şi menŃinerea unei poziŃii corecte în aşezat este foarte importantă pentru preşcolari. Baciu. curs – ID. (1990) Programe de gimnastică medicală. 2002. coatele se sprijină pe pupitru. (1993). Crăciun. şcolari şi tineri care menŃin mult timp neschimbată poziŃia din cauza studiului şi sunt predispuşi spre cifozarea coloanei vertebrale sau a întregului spate. Obraşcu. Rezumat În carul acestei unităŃi de curs s-au făcut referiri la noŃiuni de bază privind fitnesul şi au fost prezentate teste de evaluare a aparatului mio-artro-kinetic Bibliografie 1. curburile coloanei vertebrale redresate. 3.. Oveza. C. unghiul dintre coapsă şi trunchi. M.. Editura Medicală. Bacău. PoziŃia aşezat corectă. capul drept. Temă studiu individual: PrecizaŃi care sunt poziŃiile corecte ale segmentelor corpului în cadrul poziŃiilor fundamentale de bază. Bucureşti.

Bucureşti. Editura UniversităŃii din Oradea. (1997). (1984). Bucureşti. Reeducarea funcŃională în afecŃiunile coloanei vertebrale. 7. Editura Sport-Turism.. 8. 6. dr. Oradea. Bucureşti. (1995). www. Editura Argonaut. A.. Dumitru. Duma. D. C.atit. V.com 37 . Bazele teoretice ale exerciŃiilor fizice în kinetoterapie. Marcu. DeficienŃele de dezvoltare fizică.Lector univ. 5. BALINT NELA TATIANA 4. Editura FundaŃiei de Mâine. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. (2003)... Fozza. E.

a metodelor şi mijloacelor de corectare a atitudinilor global deficiente prin rigiditate. slab autocontrol neuromotor şi psihomotor. obiectivelor kinetoprofilactice a metodelor şi mijloacelor de corectare a atitudinilor global deficiente prin insuficienŃa funcŃională. în raport cu structura lor pe axe şi planuri de mişcare. E. Obiectivele cursului Cunoaşterea simptomatologiei. a elementelor aparatului locomotor. Prin efectuarea probelor pentru fixarea diagnosticului diferenŃial între o diferenŃă de atitudine şi o deficienŃă adevărată se descoperă faptul că deficienŃele de atitudine au o mare mobilitate.Kinetoprofilaxie CAPITOLUL 4. Atitudinile deficiente sunt generate de un mare număr de cauze endogene şi exogene care influenŃează statica şi dinamica organismului şi care acŃionează ca factori: care predispun organismul spre deficienŃe.. Introducere DeficienŃele de atitudine a corpului care apar în timpul creşterii sunt abateri de la nivelul normal ale funcŃiei de sprijin şi mişcare şi ale sistemului nervos coordonator (Duma. cu ajutorul mijloacelor kinetoprofilactice. tonus muscular crescut. Cunoaşterea simptomatologiei obiectivelor kinetoprofilactice. KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ ŞI SECUNDARĂ A DEFICIENłELOR GLOBALE DE ATITUDINE A CORPULUI Scopul cursului Cunoaşterea deficienŃelor globale de creştere şi dezvoltare a corpului. a factorilor etiopatogeni care le determină a metodelor de profilaxie. 38 . 1997). obiectivelor kinetoprofilactice. favorizează apariŃia deficienŃelor de atitudine. a metodelor şi mijloacelor de corectare a atitudinilor global deficiente prin asimetrie şi inegalitate funcŃională a elementelor de sprijin şi mişcare. încordare psihică Cunoaşterea simptomatologiei. hiperfuncŃie. se pot corecta prin autocontrolul poziŃiei corpului în timp ce deficienŃele adevărate nu se pot hipercorecta.

membrele inferioare cu genunchii îndoiŃi mai ales în timpul mersului. Oboseala. spatele gârbovit. muşchi şi nervi. care au o mobilitate mai mare sau mai mică decât cea normală. ArticulaŃiile corpului. ca elemente pasive. Pentru a determina apariŃia deficienŃelor de atitudine este nevoie ca factorii incriminaŃi mai sus să influenŃeze în mod direct sau indirect elementele aparatului locomotor şi ale sistemului nervos care asigură în mod activ funcŃia normală a atitudinii corpului şi anume: oase. dr. iar tonusul şi contracŃia ca elemente active. Sistemul nervos. emoŃiile negative. Diminuarea capacităŃilor funcŃionale ale muşchilor datorită oboselii sau supraîncordării duce la apariŃia unor poziŃii necontrolate. ne-fiziologice care stau la baza apariŃiei deficienŃelor de atitudine. care nu permit efectuarea mişcărilor în planurile şi axele de mişcare.Lector univ. pe măsura necesităŃilor. apatia stărilor depresive generează întotdeauna atitudini caracteristice: capul în flexie. Aceasta este atitudinea globală 39 . Fetele cu o mobilitate articulară exagerată prezintă un număr mai mare de deficienŃe de atitudine. ProprietăŃile funcŃionale ale muşchilor. toracele înfundat. articulaŃii. Dacă muşchii nu pot echilibra jocul forŃelor antagoniste interne şi externe. în mod constant. BALINT NELA TATIANA declanşează deficienŃele de atitudine propriu-zise. sunt cauze frecvente care generează atitudinile deficiente. elemente care asigură luarea şi menŃinerea poziŃiilor corecte – pot genere atitudini deficiente nu atât din cauza lipsei de forŃă ci din cauza necoordonării şi dezechilibrului între grupele musculare agoniste şi antogoniste care asigură poziŃia şi mişcarea segmentelor. umerii căzuŃi şi aduşi în faŃă. teama. Scăderea excitabilităŃii nervoase. factorul coordonator de echilibru şi adaptare a funcŃiei normale are un rol deosebit în apariŃia şi menŃinerea deficientelor de atitudine. rezistenŃa la întindere. Oasele pot constitui o cauză pentru apariŃia atitudinilor deficiente dacă oferă poziŃii de sprijin asimetrice sau defectuoase. se produc tulburări funcŃionale care permanentizându-se duc la apariŃia atitudinilor vicioase ale corpului. ca şi sensibilitatea crescută se resimt în scăderea sau creşterea tonusului muscular în atitudinile insuficiente sau rigide. dar mai ales articulaŃiile care prin creşterea mobilităŃii permit efectuarea unor mişcări greşite. DeficienŃele de atitudine mai sunt determinate în mare măsură de activitatea nervoasă superioară şi corespund în mare măsură stărilor psihice. Muşchii. necesare păstrării atitudinii corecte sunt elasticitatea.

Contactul cu şcoala şi munca. cel mai subtil mijloc al naturii prin care copilul reuşeşte să cunoască mediul înconjurător şi să se adapteze la el.Kinetoprofilaxie insuficientă. După unii autori. mers târât. precum şi lipsa de coordonare a mişcărilor membrelor superioare şi inferioare. situaŃie în care impulsurile corticale spre organele efectoare nu mai iradiază. Atitudinea corpului este schimbătoare. Între 11-14 ani când au loc intense procese de creştere şi dezvoltare pubertare. neadecvate dimensiunilor segmentelor corpului pot constitui tot atâtea cauze de apariŃie a deficienŃelor de atitudine. tulburări endocrine şi neuropsihice care pot să influenŃeze negativ funcŃia de sprijin şi mişcare conducând la modificarea funcŃiilor normale ale corpului. alergare cu capul în jos şi cu umerii înainte. Unii autori consideră că până la vârsta de 5 ani. adică atunci când nu se poate vorbi de poziŃii menŃinute şi de mişcări intenŃionate. atenŃia. putem observa frecvent insuficienŃe respiratorii. tulburări vasculare periferice. când se termină mielinizarea traiectelor nervoase. 40 . neadaptată la cei instabili şi fără autocontrol. respiraŃie bucală. vârsta şcolară mică. DeficienŃe de atitudine statică şi dinamică a corpului sunt generate în mare măsură de diminuarea continuă a cantităŃii de mişcare. nesigură. la copii preşcolari se observă totuşi un număr relativ mai mare de atitudini deficiente caracterizate prin: atitudine lordotică globală. Creşterea accelerată a înălŃimii corpului în dezacord cu gradul de dezvoltare a muşchilor şi segmentelor determină o insuficienŃă musculo-ligamentară şi unele perturbări ale funcŃiei nervoase care creează posibilitatea apariŃiei unui număr mare de atitudini deficiente (între care cele care vizează coloana vertebrală sunt cele mai numeroase). Cauzele deficienŃelor de atitudine mai pot fi cercetate în funcŃie de perioadele de vârstă. de joc. poziŃiile menŃinute ore întregi în bănci incomode. simptome ale tulburărilor digestive şi de nutriŃie. lipsit de coordonare. nu putem vorbi de atitudini caracteristice şi cu atât mai mult nu putem vorbi de educarea funcŃiei de atitudine. copilul este expus la tulburări de creştere şi dezvoltare ce se răsfrâng asupra funcŃiei de atitudine. deficienŃele de atitudine pot apărea încă din perioada de sugar. După vârsta de 5 ani. În perioada 6 -10 ani.

precum şi deficienŃe ale piciorului sub forma piciorului plat. poate duce cu timpul la apariŃia atitudinii cifotice sau scoliotice a coloanei vertebrale şi spatelui. dactilografe). Profesiunile cu caracter static care se desfăşoară din poziŃia stând pot produce atitudini cifotice şi scoliotice. cercetătorii din laboratoare. precum şi înŃelegerii valorii fiziologice şi estetice pe care o are o atitudine corectă. Muncitorii manuali (ceasornicari. încheierii creşterii şi dezvoltării. deficienŃe considerate de diferiŃi autori ca specifice şcolarilor de 11-14 ani. pot să prezinte atitudini lordotice. dr. emotivitate şi instabilitatea fetelor timide şi sensibile constituie o alta grupă de cauze ce pot favoriza şi întreŃine atitudinile deficiente. ApariŃia ciclului menstrual. filatorii. Electricienii. Totuşi. ActivităŃile ce se desfăşoară din poziŃia stând cu trunchiul înclinat sau răsucit pot genera cu uşurinŃă atitudini scoliotice. Atitudinile deficiente ale bătrânilor sunt legate de procesele de involuŃie care slăbesc elementele funcŃiilor de sprijin şi mişcare. dacă nu există o bună dezvoltare şi pregătire fizică a elementelor aparatului locomotor. care grefată pe un fond neuromuscular labil. Există profesii care prin specificul lor pot să-şi pună amprenta unei atitudini defectuoase. În această situaŃie sunt: farmaciştii. cât şi în plan frontal. După mecanismele de producere a deficienŃelor fizice deosebim: 41 . sub forma atitudinilor cifotice şi scoliotice. Ńesătorii. lucrul asimetric. frizerii etc.Lector univ. BALINT NELA TATIANA În această perioadă se înregistrează cele mai frecvente atitudini deficiente ale coloanei vertebrale atât în plan sagital. şi la această perioadă de vârstă. cizmari. cauzele de producere a deficienŃelor de atitudine sunt din ce în ce mai reduse datorită tonifierii musculaturii corpului. instalatorii care în timpul lucrului Ńin trunchiul în extensie. opticieni. Păstrarea unei Ńinute defectuoase în timpul muncii. croitori. putem întâlni atitudini deficiente determinate de nerespectarea condiŃiilor de muncă şi odihnă. coafezele. necontrolat poate să ducă la pierderea atitudinii corecte până atunci şi să permită instalarea unor deficienŃe. vânzătorii. complexele psihice de pudoare. La tineri. zugravii. păstrează în timpul muncii o atitudine deficientă a trunchiului. solicitările fizice şi psihice intense determinate de furtuna pubertară. exerciŃiilor de efort fizic şi intelectual.

scăderea tonusului şi forŃei musculare. cu abdomenul proeminent şi bazinul înclinat anterior. atitudini deficiente prin rigiditate. redori articulare.Kinetoprofilaxie atitudini deficiente prin insuficienŃa funcŃională a elementelor aparatului locomotor (laxitate articulară. Bazinul este mult înclinat înainte şi în jos până la 50-60° sub orizontal ă. Caracteristici: coloana vertebrală şi întregul spate prezintă o arcuire cu convexitatea 42 . Atitudinile deficiente pot viza corpul în întregime. fără o dezvoltare corespunzătoare a elementelor aparatului locomotor produce o dizarmonie întregului organism. inegalitate funcŃională. După forma lor putem distinge: atitudini global lordotice şi atitudini global cifotice. tonus muscular crescut. Membrele inferioare sunt întinse. Atitudinile insuficiente sau relaxante se produc în plan sagital şi se observă bine privind corpul din profil. Atitudinea lordotică se caracterizează prin: accentuarea curburii lordotice lombare care se întinde în sus. abdomen etc. slab autocontrol neuromotor şi psihomotor). atitudini deficiente prin asimetrie. torace. folosirea inegală a elementelor de sprijin şi mişcare. cuprinzând şi regiunea dorsală inferioară sau întregul spate. dând ceea ce numim atitudini deficiente globale sau se limitează numai la unele segmente ale corpului (coloana vertebrală. Partea superioară a corpului se înclină uşor înapoi iar corpul şi gâtul iau o poziŃie compensatorie de înclinare înainte. o insuficienŃă a musculaturii spatelui şi un slab autocontrol neuromotor asupra funcŃiei de atitudine. Uneori este expresia unei poziŃii relaxatoare care din punct de vedere al efortului muscular şi nervos este mai economică. încordare psihică.) producând ceea ce numim atitudini deficiente regionale sau segmentare. mai ales la vârsta pubertăŃii. rigiditatea şi simetria funcŃională a întregului aparat locomotor. uneori cu genunchii în hiperextensie. sprijin asimetric pe membrele inferioare. Atitudinea global cifotică este o deficienŃă specifică şcolarilor. şi această curbură accentuată a spatelui. Atitudinile deficiente globale ale corpului se produc prin insuficienŃa funcŃională. Apare de asemenea cu o mare frecvenŃă în perioada pubertară mai ales la fete şi la copiii supraponderali. când creşterea accelerată în înălŃime. membre superioare şi inferioare. Atitudinea global lordotică este deficienŃa caracteristică preşcolarilor care mai păstrează pe lângă alte caracteristici puerile.

. ceea ce determină o formă scoliotică globală. Este prezentă la elevii cu o mare mobilitate coxofemurală. BALINT NELA TATIANA îndreptată posterior.Prevenirea şi corectarea atitudinilor deficiente globale (după Ionescu A. Atitudinea globală asimetrică se observă privind corpul din plan frontal anterior sau posterior. care abuzează de sprijin unilateral. mai coborât de partea membrului inferior neîncărcat funcŃional şi mai ridicat de partea membrului inferior pe care se realizează sprijinul. Atitudinea scoliotică globală deformează corpul mai mult decât oricare altă atitudine deficientă. Fig. dr. FrecvenŃa acestei atitudini este mică în timpul şcolarităŃii şi poate fi datorată caracterelor constituŃionale. cu convexitatea lombară de partea ridicării bazinului şi cu cea dorsală de partea opusă. Capul şi gâtul se înclină înainte. Această poziŃie a bazinului duce la dispunerea în zig-zag a segmentelor principale ale corpului. La deviaŃia în plan frontal a coloanei vertebrale care capătă forma literei S. 3 . alteori balonat. se adaugă poziŃia asimetrică a umerilor. fapt care implică un tratament precoce preventiv.Lector univ. citat de Duma. toracele este înfundat. cu membrele inferioare drepte şi rigide şi cu cele superioare lipsite de legănările caracteristice.. E. abdomenul supt. umerii sunt aduşi şi căzuŃi. 1997)) 43 . Atitudinea globală rigidă se caracterizează prin fixarea tuturor segmentelor corpului pe verticală. Uneori există tendinŃa de inversare a acestor curburi. MoŃet D. Mersul este greoi. fapt care duce la translatarea bazinului faŃă de axul orizontal. Bazinul este puŃin înclinat iar membrele inferioare în flexie. Musculatura planului ventral şi dorsal este alungită şi prezintă un tonus crescut.

capul şi gâtul sunt Ńinute drepte. hipertonia psoasului-iliac. membrele inferioare cu genunchii întinşi sau în hiperextensie. duc la scăderea randamentului la învăŃătură şi influenŃează negativ întregul proces de creştere şi dezvoltare fizică. insuficienŃa (atonia) muşchilor peretelui abdominal şi în mod deosebit a drepŃilor abdominali. şcolarii mici şi în perioada pubertară. muşchi lordozant. La vârste mici se manifestă astfel: este o lordoză scurtă. Simptomatologia atitudinii lordotice îmbracă forme deosebite. mai ales la fete. 4. toracele şi abdomenul sunt proeminente. hipertonia muşchilor spinali (lombari) şi cervicali care duc la scurtarea lor. Cauzele atitudini lordotice: Atitudinea lordotică este frecvent determinată de o multitudine de cauze. în detrimentul abdominalilor şi fesierilor care sunt muşchi corectori. dintre care amintim: greutatea mare a abdomenului şi a trunchiului. în raport cu vârsta şi sexul. folosirea incorectă a respiraŃiei diafragmatice care poate contribui la lordozare. Kinetoprofilaxia secundară a atitudinilor deficiente globale Atitudinea global lordotică O întâlnim în mod frecvent la preşcolari. ilio-psoasul şi dreptul femural sunt hipertone şi scurtate. 44 . musculatura sacro-lombară şi flexorii coapsei pe bazin.1. muşchii abdominali şi fesieri sunt alungiŃi şi atoni. provoacă pierderea de energie.Kinetoprofilaxie Atitudinile deficiente globale stânjenesc activitatea profesională a elevilor. hipotonia rotatorilor externi ai membrelor superioare şi mai ales inferioare. care în mod normal sunt corectori ai lordozei.

dr. 1. trunchiul se flectează sub orizontală (poziŃie corectivă). la aparate. exerciŃii de respiraŃie. exerciŃii dinamice. Pe genunchi. Aşezat cu membrele inferioare flectate.Lector univ. mâinile prind genunchii (poziŃie corectivă). tălpile susŃinute pe un stativ (poziŃie corectivă). în special a genunchilor. cu membrele inferioare flectate. 3. 5. mai ales la fete. 2. Exemple de exerciŃii statice sub formă de poziŃii: corective şi hipercorective. membre inferioare cu genunchii în hiperextensie. exerciŃii cu obiecte. Aşezat pe scaun. mâinile pe şolduri. Din poziŃia pe genunchi. pe călcâi aşezat cu sprijin pe mâini (poziŃie hipercorectivă). corectarea poziŃiei capului şi gâtului. tonifierea în condiŃii de scurtare a musculaturii abdominale care este alungită şi atonă. redresarea poziŃiei bazinului. Mijloacele folosite: exerciŃii statice sub formă de poziŃii: corective şi hipercorective. abdomen proeminent în regiunea subombilicală. pe perechi. atitudinea lordotică se caracterizează prin: cap şi gât înclinate înainte. pe călcâie (poziŃie 45 . pe călcâi aşezat cu sprijin pe antebraŃe. corectarea poziŃiei membrelor inferioare. tonifierea în condiŃii de alungire a grupelor musculare paravertebrale din regiunea deviaŃiei lordotice. tălpile pe sol. BALINT NELA TATIANA La vârstele mai mari. Pe genunchi. 4. Obiectivele propuse în corectarea atitudinii global lordotice urmăresc: redresarea coloanei vertebrale a cărei curbură lombară este întinsă la segmentele vecine şi prezintă un grad mare de curbură. însoŃite de o uşoară curbură cifotică dorsală toracele turtit şi înfundat.

Dacă individul poate adopta o poziŃie hipercorectivă. Din decubit dorsal. Sărituri la coardă pe ambele picioare. se execută flexia membrelor superioare. sau de obişnuinŃă. Atitudinea global cifotică Atitudinea cifotică. se execută o flexie a membrelor inferioare.Kinetoprofilaxie hipercorectivă). 2. în 46 . Din stând. Din stând. Exemple de exerciŃii cu obiecte 1. situată în regiunea dorsală sau dorso-lombară. cu atingerea vârfului picioarelor de către minge. 6. se execută flexia trunchiului pe bazin. Exemple de exerciŃii dinamice 1. Deosebirea între o atitudine cifotică şi o cifoză habituală constă din modificări care s-au produs la nivelul elementelor aparatului locomotor şi care generează tulburări de mobilitate a coloanei vertebrale. a bazinului pe trunchi. opus direcŃiei de deplasare. flexia simultană a membrelor inferioare pe bazin cu genunchii extinşi. cu ridicarea alternativă a câte unui membru inferior la piept. mâinile pe şolduri. 3. de formă aproape rotunjită. Din decubit dorsal. în stadiile iniŃiale nu provoacă durere şi nu tulbură funcŃiile statice şi dinamice ale coloanei vertebrale. Atitudinea cifotică. cu un baston în mâini. este prezentă în egală măsură la băieŃi şi fete şi se prezintă ca o incurbare a coloanei vertebrale. cu o minge în mâini. 3. cu genunchii la piept. 2. Interesul scăzut pentru profilaxia deviaŃiilor coloanei vertebrale manifestat de către părinŃi şi educatori face ca atitudinile cifotice să se transforme în cifoze habituale. rotaŃia trunchiului cu flexia membrului inferior. Din decubit dorsal. astfel încât vârful picioarelor ating solul la nivel cranial (poziŃie hipercorectivă). Mers cu ridicarea alternativă a câte unui membru inferior (în triplă flexie) la piept.

insuficienŃa musculaturii spatelui însoŃită de laxitate articulară.Lector univ. slaba preocupare pentru educarea atitudinii corecte. înclinarea pupitrului (suprafeŃei mesei) să fie astfel orientată ca privirea să cadă perpendicular pe suprafaŃa cărŃii sau a caietului. Ele evoluează progresiv şi sunt ireductibile. de direcŃionare a luminii în timpul diferitelor activităŃi. dr. de asemenea. adâncimea scaunului să fie ceva mai mică decât lungimea coapsei pentru a nu comprima circulaŃia sângelui şi nervii din plica poplitee. o cifoză mai mult sau mai puŃin accentuată. BALINT NELA TATIANA mod voluntar. probleme de vedere. poziŃia în banca şcolară sau la masa de lucru (8-10 ore pe zi) care au înălŃimea scaunului şi pupitrului neadecvate dimensiunilor segmentelor individului. la persoanele adulte cifozele dorsale şi cervico-dorsale apar din cauza spondilitei anchilozante. vârstnicii cu osteoporoză sau osteomalacie (tulburări ale metabolismului calciului) şi tasarea anterioară a discurilor intervertebrale prin hipotonia paravertebralilor. Cauzele apariŃiei atitudinii cifotice sau cifozei În apariŃia şi evoluŃia atitudinii cifotice sunt încriminate următoarele cauze: slab autocontrol neuromotor şi psihomotor. înălŃimea şi înclinarea scaunului trebuie să cuprindă înălŃimea spatelui până la nivelul omoplaŃilor. 47 . deficiente. Pentru eliminarea cauzelor favorizante ce privesc mobilierul şcolar unii autori recomandă ca banca şcolară să aibă următoarele dimensiuni: înălŃimea scaunului să fie egală cu lungimea gambei iar piciorul să se sprijine pe sol în unghi de 900. avem de-a face cu o atitudine cifotică. la nivelul coloanei dorsale. Se recomandă deasemeni ca unghiul dintre axa trunchiului şi coapsă. pentru tonifierea musculaturii corpului prin exerciŃii fizice. coapsă şi genunchi să nu fie mai mic de 900. localizată de obicei cervico-dorsal la bărbaŃi şi dorso-lombar la femei. prezintă. care permite adoptarea unor poziŃii relaxatoare.

Mers. 2. 1. alungirea şi elasticizarea musculaturii scurtate şi hipertone a toracelui. 2. 3. Exemple de exerciŃii dinamice 1. se menŃine poziŃia cu membrele superioare flectate. pe bancheta de gimnastică cu membrele inferioare flectate şi tălpile pe sol. apropierea omoplaŃilor depărtaŃi şi desprinşi. cu capul şi trunchiul drept. Din poziŃia atârnat ventral la spalier. corectarea umerilor căzuŃi şi adduşi. 4. (poziŃie corectivă). se menŃine poziŃia cu membrele superioare flectate şi trunchiul înafara punctului de sprijin până la unghiul inferior al scapulelor (poziŃie hipercorectivă). Mers pe vârfuri cu mâinile pe cap. mâinile sprijinite pe fese (poziŃie corectivă). exerciŃii dinamice. Din aşezat. pe perechi. exerciŃii cu obiecte. extensii repetate de trunchi cu mâinile pe fese. exerciŃii de respiraŃie. Din decubit dorsal cu membrele inferioare flectate şi tălpile pe sol. privirea înainte se menŃine poziŃia cu mâinile împreunate la spate (poziŃie corectivă). 5. 48 . la aparate. tonifierea musculaturii alungite şi atone a spatelui. Mijloacele folosite sunt: exerciŃii statice sub formă de poziŃii: corective şi hipercorective. Din decubit dorsal cu membrele inferioare flectate şi tălpile pe sol. 3. Din decubit ventral. se menŃine poziŃia cu membrele superioare flectate înafara punctului de sprijin (poziŃie hipercorectivă). Exemple de exerciŃii statice sub formă de poziŃii: corective şi hipercorective.Kinetoprofilaxie Obiectivele propuse în corectarea atitudinii global cifotice urmăresc: redresarea curburilor coloanei vertebrale şi a spatelui. cu prinderea şi aruncarea pe verticală a unei mingi. Din decubit dorsal. 6. coatele orientate în plan posterior. Din decubit ventral.

Din decubit dorsal. 1. 3. exerciŃii cu un extensor în plan anterior. 2. mărirea mobilităŃii articulare la nivelul coloanei vertebrale.Lector univ. se execută ridicarea bazinului la verticală cu ducerea mingii deasupra capului. rularea trunchiului pe aceasta. Aşezat pe banca de gimnastică. ridicarea membrelor inferioare până când genunchii ating toracele (poziŃie hipercorectivă). formarea curburilor normale ale coloanei vertebrale şi lupta împotriva tendinŃei de inversare a lor. Exemple de exerciŃii statice sub formă de poziŃii: corective şi hipercorective. Mijloacele folosite sunt: exerciŃii statice sub formă de poziŃii: corective şi hipercorective. Din culcat. Din stând. urmăresc: combaterea rigidităŃii. exerciŃii dinamice. Atitudinea global rigidă Obiectivele propuse în corectarea atitudinii global rigidă. exerciŃii cu obiecte. în sprijin pe o minge medicinală. 49 . se execută îndoirea trunchiului înainte. astfel încât mâinile ating picioarele (poziŃie hipercorectivă). BALINT NELA TATIANA Exemple de exerciŃii cu obiecte 1. 2. Din culcat facial. exerciŃii de respiraŃie. dr. la aparate. pe perechi. 3. extensia trunchiului cu braŃele îndoite şi mâinile pe umeri (poziŃie hipercorectivă). Aşezat pe genunchi cu fesele pe călcâie. cu o minge Ńinută în mâini la nivelul pieptului.

deplasare anterior şi posterior cu menŃinerea mingii la acel nivel. translatat sau răsucit). un sport deosebit de eficient în corectarea acestei atitudini este înotul (toate stilurile). Exemple de exerciŃii cu obiecte 1. insuficienŃe respiratorii. rularea trunchiului cranio-caudal.Kinetoprofilaxie Exemple de exerciŃii dinamice 1. Din aşezat. Atitudinea global asimetrică Corectarea atitudinii global asimetrice trebuie să pornească de la premisa redresării poziŃiei bazinului (înclinat. cu mâinile la ceafă. cu sprijin pe antebraŃe. Din poziŃia pe genunchi. Dintre sporturi. văz. Din poziŃia pe genunchi. deplasare prin târâre. insuficienŃa musculaturii spatelui la vârsta pubertăŃii. defecte de auz. 3. Alergare cu genunchii la piept. 2. cu o minge situată la nivel lombar. Cauzele atitudini scoliotice: slăbirea funcŃiei de sprijin a coloanei vertebrale asupra căreia acŃionează factorii asimetrici de tracŃiune şi presiune. anterior şi posterior. 50 . rotări alternative ale trunchiului spre stânga – dreapta. Din poziŃia pe genunchi. marea mobilitate coxo-femurală care determină unii elevi să adopte o atitudine şoldie care translatează bazinul în plan transversal şi incurbează coloana cu convexitatea de partea membrului inferior scurtat funcŃional. cu un baston în mâini situat la nivelul toracelui anterior. 2. deplasare anterior şi posterior. Ea constă dintr-o curbură laterală a coloanei vertebrale. Este forma de scolioză cea mai frecvent întâlnită în perioada şcolară. Din poziŃia aşezat pe un gymball. care se poate corecta şi hipercorecta prin exerciŃii fizice adecvate. 3.

tulburări ale aparatului locomotor.clay. poziŃia aşezat. dr. controlul periodic al copiilor de vârste şcolară şi preşcolară pentru depistarea eventualelor asimetrii de sprijin şi mişcare. lipsa autocontrolului neuromotor şi psihomotor al atitudinii corecte.Lector univ. se impune luarea de măsuri de profilaxie primară. supravegherea şi tratarea continuă a atitudinilor asimetrice în perioada creşterii intense în înălŃime. asimetrică menŃinută timp îndelungat în banca şcolară. depistarea şi observarea continuă a copiilor care fac repetat infecŃii şi boli cronice ale plămânilor.2.com 4. Kinetoprofilaxia secundară a atitudinii scoliotice Având în vedere faptul că scoliozele deformează coloana vertebrală şi spatele mai mult decât oricare deviaŃie. asimetrică menŃinută timp îndelungat în banca şcolară. până la şase luni se contraindică purtatul în braŃe şi înfăşatul strâns. 4 PoziŃia aşezat. tulburări endocrine care au efecte negative asupra sistemului nervos. Dintre acestea amintim: controlul medical al noilor născuŃi pentru a identifica existenŃa (spinei bifide şi inegalitatea membrelor inferioare) care pot genera atitudinea scoliotică. sechele de rahitism. Fig. 51 . conform adresei www.. BALINT NELA TATIANA laxitate articulară la nivelul coloanei vertebrale. sechele post-traumatice. depistarea elevilor cu defecte de auz şi văz.scoliosis.

sau braŃul de partea concavităŃii cu piciorul de partea opusă). exerciŃii cu obiecte. în special a genunchilor şi şoldurilor. ExerciŃii de mers şi căŃărare cu structură asimetrică. 3. 3. 52 . dezvoltarea elasticităŃii toracelui. menŃinerea în poziŃie simetrică a umerilor şi omoplaŃilor. Din poziŃia atârnat posterior alinierea corectă a bazinului (poziŃie corectivă). Din poziŃia pe genunchi. pe perechi. Mijloacele folosite sunt: exerciŃii statice sub formă de poziŃii: corective şi hipercorective. corectarea poziŃiei umerilor şi omoplaŃilor. 1. Exemple de exerciŃii dinamice 1. la aparate. exerciŃii dinamice. corectarea poziŃiei membrelor inferioare. Exemple de exerciŃii statice sub formă de poziŃii: corective şi hipercorective. Din aşezat pe un gymball. şi menŃinerea corectă a poziŃiei nou obŃinută (poziŃie corectivă). şoldurilor şi membrelor inferioare. 2. înclinarea trunchiului de partea convexităŃii cu flexia membrului superior de partea concavităŃii. prevenirea instalării unei curburi compensatorii în regiunea supra sau subiacentă.Kinetoprofilaxie Obiectivele propuse în corectarea atitudinii global asimetrică. Deplasare în poziŃia pe genunchi cu sprijin pe mâini corespunzător obiectivelor propuse (braŃ şi picior de aceeaşi parte. Din stând. exerciŃii de respiraŃie. alinierea corectă a bazinului în raport cu colana vertebrală şi membrele inferioare (poziŃie corectivă). urmăresc: dezvoltarea simetrică a toracelui. 2. corectarea deviaŃiilor coloanei vertebrale şi spatelui.

membrul superior de partea concavităŃii îndoit. În continuare vom aborda strategia de intervenŃie kinetoprofilactică pentru torticolisul dobândit dar amintim că există şi torticolisul de tip congenital. Kinetoprofilaxia secundară deficienŃelor capului şi gâtului. Torticolisul este o deficienŃă vicioasă a capului şi gâtului. Din stând. atitudinea vicioasă conduce la instalarea unei deviaŃii în plan frontal a coloanei vertebrale în regiunea cervicală. cu o minge Ńinută în mâna de pe partea concavităŃii. realizează împreună mişcările acestui segment şi ca atare şi deficienŃele se înregistrează împreună. 53 . muşchiul afectat este mai proeminent şi scurtat. umărul de partea muşchiului contractat este mai ridicat.3. Aşezat. cauzată de retracŃia cu scurtare unilaterală a muşchiului sterno-cleido-mastoidian. umerilor. se execută îndoirea trunchiului de partea convexităŃii. urcarea pe şi coborârea de pe banca de gimnastică cu membrul inferior de partea convexităŃii. deficienŃe oculare sau vizuale unilaterale. Cauze: posturi vicioase şcolare sau profesionale.Lector univ. 3. BALINT NELA TATIANA Exemple de exerciŃii cu obiecte 1. dr. 2. se execută rotări ale trunchiului de partea convexităŃii. Una dintre deficienŃele caracteristice acestui segment este torticolisul. omoplaŃilor şi membrelor superioare Capul şi gâtul. membrul superior de partea concavităŃii îndoit. din punct de vedere biomecanic. Ńinând în mână o minge. Simptomatologie: modificări de formă şi simetrie a segmentelor amintite. care are drept rezultat înclinarea capului înspre muşchiul contractat şi răsucirea lui de partea sănătoasă. 4. Aşezat cu un baston Ńinut în mâini în plan posterior.

exerciŃii aplicative: mers corectiv. afecŃiuni psihice. formarea reflexului de postură corectă a capului şi gâtului în condiŃii statice şi dinamice a corpului. exerciŃii de respiraŃie. Pe genunchi cu sprijin pe palme. pe diagonală. aplecarea capului înainte cu răsucirea capului 54 . Mers. exerciŃii de redresare. corectarea asimetriei centurii scapulare. Ńinută din lateral cu mâna opusă părŃi afectate. care constau din accentuări ale exerciŃiilor corective sub controlul kinetoterapeutului sau prin autocontrol în oglindă. corzi elastice. cu capul aplecat înapoi. apucat cu mâna opusă părŃii afectate sus şi cealaltă jos. Exemple de exerciŃii: 1. umeri şi omoplaŃi. 3. cu un baston înapoi apucat. Mers. banca de gimnastică. Obiective: tonifierea în condiŃii de alungire a musculaturii afectate. echilibru în poziŃii corective. bastonul de gimnastică. suspensiuni şi mai ales târâre din poziŃii corective şi hipercorective pentru coloană vertebrală. Mijloace kinetoprofilactice: poziŃii corective şi hipercorective. în poziŃie corectivă. mai ales în timpul somnului. 2. având aceeaşi structură corectivă. exerciŃii la scara fixă. exerciŃii dinamice exerciŃii cu obiecte mingea.Kinetoprofilaxie posturi vicioase timp îndelungat. aplecarea capului spre partea opusă părŃii afectate şi rotare de aceeaşi parte a muşchiului contractat. purtând pe frunte o minge medicinală.

Lector univ. Având în vedere importanŃa deosebită a centurii scapulare şi a membrelor superioare în executarea celor mai complicate şi perfecŃionate acte motorii ale omului. dr. Obiectivele corectării umerilor căzuŃi: redresarea umerilor . tonifierea muşchilor rotatori interni ai scapulei. La băieŃi umerii sunt mai largi. sau prin combinarea acestor poziŃii. ei sunt mai înguşti (dar şi la unii băieŃi) şi corespund de obicei unui torace mai slab. a. BALINT NELA TATIANA de partea opusă afectării până când partea temporală atinge podeaua. Umerii căzuŃi şi aduşi (în faŃă). când clavicula este înclinată în jos cu extremitatea externă.. datorită unei mari mobilităŃi articulare. care. umerii prezintă cele mai frecvente deficienŃe de atitudine. adesea insuficient. coborâŃi (căzuŃi. când clavicula este îndreptată în sus.ridicarea şi ducerea lor înapoi. 1997. tonifierea şi scurtarea muşchilor de proiecŃie posterioară a umerilor. precum şi contribuŃia acestora la determinarea aspectului fizic al corpului. Umerii se pot prezenta după Duma. este necesar să le acordăm importanŃa cuvenită în ceea ce priveşte cercetarea şi corectarea caracterelor lor morfologice şi funcŃionale. La fete. Parametrul după care apreciem dacă un umăr este coborât sau ridicat îl constituie poziŃia claviculei de aceeaşi parte. În perioada de creştere. DeficienŃele fizice ale acestor regiuni au o frecvenŃă destul de mare şi sunt întotdeauna asociate între ele. ridicaŃi (înălŃaŃi. dacă nu sunt corectate la timp. lăsaŃi în jos). E. a insuficienŃei musculare şi mai ales a lipsei de control a poziŃiei. Ńepoşi). se consideră că umărul este ridicat. se menŃin şi la vârsta adultă. dar mai ales asimetrici prin ridicare sau coborâre. tonifierea şi scurtarea muşchilor ridicători ai umerilor. se consideră că umărul este coborât şi invers. proiecŃie înainte sau înapoi. Umerii au o mare importanŃă în privinŃa contribuŃiei la conformaŃia trunchiului şi în consecinŃă a întregului aspect al corpului. duşi în spate (împinşi înapoi). duşi în faŃă (aduşi). 55 . corespunzând de regulă unui torace bine dezvoltat.

se proiectează în sus şi clavicula. cu braŃele sus cu un bason Ńinut în mâini. iar când umărul şi respectiv omoplaŃii sunt căzuŃi. spina omoplatului este orientată oblic în sus şi înafară. Când omoplaŃii şi umerii sunt în poziŃie normală. Pe verticală omoplaŃii sunt la acelaşi nivel.Kinetoprofilaxie Exemple de exerciŃii: 1. OmoplaŃii pot avea următoarele poziŃii defectuoase.. Masajul cefei. spatelui şi toracelui este necesar pentru relaxarea muşchilor hipertoni şi scurtaŃi. claviculele au o poziŃie aproximativ orizontală. De aceea. distanŃa celor doi omoplaŃi faŃă de coloană trebuie să fie aceeaşi. abducŃii bilaterale ale membrelor superioare până 90° cu gantere mici Ńinute în mâini. DistanŃa omoplaŃilor faŃă de coloana vertebrală este medie. E. constituie centura scapulară. b. aproape verticală. Când omoplatul şi respectiv umărul sunt ridicaŃi. 1997: omoplaŃii depărtaŃi sau prea apropiaŃi de coloană. În tot cazul. precum şi pentru combaterea oboselii locale. Marginea lor superioară este aproximativ orizontală. PoziŃia omoplaŃilor este simetrică. Orice deviaŃie a poziŃiei normale a omoplaŃilor se răsfrânge şi asupra claviculelor şi respectiv a umerilor. 2. Mişcările proprii ale omoplaŃilor sunt limitate. cea internă este uşor oblică de sus în jos şi înafară. Din poziŃia atârnat facial tracŃiuni cu priză dorsală sau palmară. clavicula este considerată cheia poziŃiei umărului din partea respectivă. Mers pe vârfuri. Din aşezat. ei fiind ŃinuŃi aproape de peretele toracelui prin musculatura fixatoare. clavicula se orientează în jos. cu care sunt strâns uniŃi din punct de vedere morfologic şi funcŃional. OmoplaŃii împreună cu claviculele. fiind evidenŃiate printr-un relief încurbat în formă de S. prin intermediul căreia membrele superioare se prind de trunchi. ridicaŃi sau coborâŃi. după Duma. 3. DeficienŃele omoplaŃilor. desprinşi sau lipiŃi de planul costal. 56 . ele însoŃind mişcările claviculelor şi ale umerilor în general. proporŃională cu dimensiunile toracelui şi ale corpului în general. umerilor. unghiul supero-intern fiind mai apropiat ceva de coloana vertebrală faŃă de unghiul inferior.

depărtării sau apropierii lor de coloana vertebrală în mod inegal. precum şi pe cele ale coloanei vertebrale. BALINT NELA TATIANA rotaŃi înăuntru sau înafară şi mai ales fixaŃi în poziŃii asimetrice. braŃ picior opus. inspir forŃat cu circumducŃii ale membrelor din plan anterior către cel posterior. Târâre din aşezat cu mâinile la spate. Târâre din culcat facial prin deplasare alternativă. alungirea muşchilor pectorali. Obiective: redresarea omoplaŃilor. Din ortostatism. 3. scurtarea şi tonifierea muşchilor fixatori ai omoplaŃilor (romboizi şi trapez). dr. exceptând ridicătorul umărului. OmoplaŃii asimetrici Asimetria omoplaŃilor este rezultatul ridicării. 57 .Lector univ. coborârii. 2.cei mai puternici antagonişti ai fixatorilor. Mişcările omoplaŃilor se cercetează odată cu mişcările umerilor şi ale membrelor superioare. şi adesea să lungim muşchii pectorali . Vom descrie câteva vicii de poziŃie mai pregnante ale omoplaŃilor şi modalităŃile lor de tratament. Aceste vicii de poziŃie a omoplaŃilor însoŃesc de regulă diverse vicii globale de atitudine ale corpului şi vicii parŃiale sau totale ale coloanei vertebrale. este nevoie să tonifiem şi să scurtăm în deosebi muşchii romboizi şi trapez. rotării lor înăuntru sau înafară. Exemple de exerciŃii: 1. în mod inegal sau chiar în sens opus. Pentru apropierea omoplaŃilor de coloana vertebrală şi pentru a-i fixa mai bine de peretele toracic subiacent(de sub ei). OmoplaŃii depărtaŃi şi desprinşi Această atitudine însoŃeşte de obicei deficienŃele umerilor şi ale membrelor superioare. precum şi desprinderii inegale de torace.

alungind rotatorii externi. 58 . dacă omoplaŃii sunt desprinşi de torace vom tonifia şi scurta fixatorii. 3. E. astfel încât pensa pe care o formează centura scapulară nu mai poate îmbrăŃişa în mod normal trunchiul de con al primelor coaste. se vor executa semiflotări.Kinetoprofilaxie Obiectivele tratamentului: restabilirea simetriei statice şi funcŃionale a omoplaŃilor. Anomalia regională se manifestă prin scurtarea congenitală a claviculei. Ori de câte ori este plasat mai sus se poate vorbi de un omoplat supraridicat. dacă sunt rotaŃi înafară vom tonifia şi scurta rotatorii interni.. în rotaŃia înăuntru vom proceda invers. precum şi alungirea celei scurte. 2. După Huc citat de după Duma. Dacă privim bolnavul din faŃă. este vorba de o anomalie regională. a cărei rezultat constă în lipsa de adaptare a centurii scapulare la torace. Exemple de exerciŃii: 1. ExerciŃii de redresare autocorectivă prin conştientizarea poziŃiei corecte. motiv pentru care omoplatul şi clavicula rămân aşezate mai sus. Lucrul activ în faŃa oglinzii. în funcŃie de situaŃie: dacă omoplaŃii sunt ridicaŃi se vor tonifia şi scurta coborâtorii şi se vor alungi ridicătorii. dacă sunt depărtaŃi se vor scurta şi tonifia trapezul (fibrele orizontale). tonifierea şi scurtarea musculaturii deficiente şi alungite. Omoplatul supraridicat Constituie deformarea accentuată a regiunii umărului. 1997. care apropie omoplaŃii de coloană şi vom lungi musculatura care aduce umerii înainte. rezultă din poziŃionarea foarte înaltă a omoplatului. Din poziŃia de pe genunchi cu sprijin pe mâini deplasare prin propulsarea membrului superior al cărui umăr este coborât. spre umărul ridicat. gâtului şi centurii scapulare şi chiar a porŃiunii superioare a toracelui. cu închiderea exagerată a unghiului acromio-clavicular. asociată cu modificări ale segmentelor şi Ńesuturilor din jur. sprijin pe palma membrului superior coborât. se remarcă oblicitatea accentuată a claviculei. Din culcat facial. care este îndreptată în sus şi înafară. În mod normal omoplatul se găseşte situat pe torace între coasta a 2-a şi spaŃiul al VII-lea intercostal.

încercarea de prindere a unei şipci a scării fixe cât mai caudal. Din poziŃia aşezat. umărul supraridicat apare proiectat mult anterior. Lucrul activ în faŃa oglinzii. dr. astfel: prezentarea definiŃiei şi datelor generale despre deficienŃa prezentată. ExerciŃi de redresare autocorectivă prin conştientizarea poziŃiei corecte. Rezumat În carul acestei unităŃi de curs au fost prezentate Kinetoprofilaxia primară şi secundară a deficienŃelor globale de atitudine a corpului cu o primă parte de prezentare a datelor anatomice despre coloana vertebrală. BALINT NELA TATIANA Privit din profil. 2. Exemple de exerciŃii: 1.Lector univ. cu gantere mici în mâini. împingerea acestora în sens caudal. Obiectivele: îmbunătăŃirea şi întreŃinerea funcŃiilor de mişcare ale centurii scapulare. 3. cauzele apariŃiei acesteia. Se remarcă în cadrul cursului o prezentare – cadru – a acestor deficienŃe globale de atitudine a corpului. tonifierea muşchilor motori ai acestor segmente. ContribuŃii personale la dezvoltarea unităŃii de curs prin activităŃi practice individuale. Din poziŃia stând dorsal faŃă de scara fixă. Temă studiu individual: ÎntocmiŃi două programe de kinetoprofilaxie pentru corectarea atitudinilor deficiente ale corpului la alegere. obiectivele 59 . braŃului şi gâtului. membrele superioare pe lângă corp.

. Bacău. Crăciun. Oveza. M. Fozza. 6. 3.com 60 . E. Editura UniversităŃii din Oradea. Bucureşti. Editura Medicală. V. Bucureşti. Obraşcu. DeficienŃele de dezvoltare fizică.. Baciu. C. Bucureşti.. 7. 4.. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. (1997). Oradea. Bucureşti. D.. 8. C. (1993). (1984). 2. Duma. Antonescu. (2003). D. www.. Bibliografie 1. Editura Sport-Turism. Reeducarea funcŃională în afecŃiunile coloanei vertebrale. mijloacele şi metodele kinetoprofilactice specifice şi exemple de exerciŃii. Kinetoprofilaxie. 5. Bucureşti. (1990) Programe de gimnastică medicală.. Marcu. Editura Argonaut. curs – ID. A. Bazele teoretice ale exerciŃiilor fizice în kinetoterapie. Editura Stadion. Corectarea coloanei vertebrale. Dumitru. 2002.atit. A.. (1995). CL. Editura FundaŃiei de Mâine.Kinetoprofilaxie generale kinetoprofilactice.

Lector univ. BALINT NELA TATIANA 61 . dr.

FuncŃia dinamică este reprezentată de gradul de mobilitate pe care-l prezintă în plan sagital şi plan frontal. KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ ŞI SECUNDARĂ A DEVIAłIILOR COLOANEI VERTEBRALE Scopul cursului Cursul abordează problematica genezei. Datorită unor factori intrinseci legaŃi de forma discurilor intervertebrale cervicale şi lombare (uşor turtite posterior) şi corpurilor vertebrale dorsale (uşor turtite anterior) ca şi a unor factori extrinseci legaŃi de menŃinerea masei viscerale şi necesitatea amortizării şocurilor ivite în mişcare. a metodelor şi mijloacelor de corectare a deviaŃiilor în plan sagital.1. 62 .Kinetoprofilaxie 9. coloana vertebrală permite mişcări ample. în toate planurile şi axele de mişcare a corpului. evoluŃiei. coloana vertebrală prezintă în plan sagital mai multe curburi a căror orientare alternează. diagnosticului şi tratamentului prin mijloace kinetoterapeutice a deviaŃiilor funcŃionale ale coloanei vertebrale. obiectivelor kinetoprofilactice. 5. a metodelor şi mijloacelor de corectare a deviaŃiilor în plan frontal. cauzelor. posterior (ligamentul vertebral comun posterior). situat în partea posterioară a trunchiului îndeplineşte importante funcŃii statice şi dinamice. Obiectivele cursului Cunoaşterea simptomatologiei. mai ales în regiune cervicală şi lombară. FuncŃia statică este reprezentată de rolul sau ca suport fix de care se leagă toate celelalte segmente care alcătuiesc trunchiul (toracele şi bazinul). Având o musculatură bine dezvoltată. menŃinerea echilibrului corpului în poziŃie ortostatică. Tot pe ea se inseră membrele superioare şi cele inferioare. obiectivelor kinetoprofilactice. şi lateral (ligamentele galbene). CAPITOLUL 5. Cunoaşterea simptomatologiei. ligamente puternice dispuse anterior (ligamentul vertebral comun anterior). cel mai important segment al aparatului de sprijin şi mişcare. Kinetoprofilaxia primară şi secundară a deviaŃiilor coloanei vertebrale Coloana vertebrală. cauzelor.

lombare este realizată de masele musculare antagoniste reprezentate de abdominali în plan anterior şi extensorii sacro-lombari posteriori. curbura pelviană (sacro-coccigiană) cu convexitatea dorsală. Mişcările de flexie. Întinderea şi atonia drepŃilor abdominali. 63 . fapt care tinde să încovoaie trunchiul înainte şi dă naştere curburii fiziologice (cifotice-dorsale). cu convexitatea îndreptată posterior cuprinde 12 vertebre din regiunea dorsală. În flexie. cu convexitatea îndreptată posterior. Are maximum de curbură la nivelul vertebrelor 6-7. curbura lombară cu convexitatea ventrală (în sens lordotic) situaŃia în regiunea lombară. lombare. Întinderea şi atonia masei musculare dorsale. formată din 5 vertebre masive care suportă greutatea viscerelor abdominale şi care prin structura sa anatomică permite mişcări ample de flexie şi extensie şi mişcări limitate de răsucire. duce la accentuarea acestei curburi şi favorizează apariŃia cifozelor dorsale. permite mişcările capului şi gâtului în toate planurile şi în special în planul posterior (extensie). BALINT NELA TATIANA Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale în sens cranio-caudal se prezintă după cum urmează: curbura cervicală. MenŃinerea în limite fiziologice a curburii lordotice . Maximum de curbură la acest nivel este la nivelul vertebrelor 5-6 toracale. discul bombează spre canalul rahidian. formată din 7 vertebre prevăzute cu o musculatură puternică şi cu o mobilitate foarte mare. oblicilor şi transverşilor abdominali favorizează instalarea lordozei Mişcările coloanei vertebrale Coloana vertebrală permite mişcări în toate planurile. ce se articulează cu 12 perechi de coaste care suportă greutatea toracelui şi a organelor menŃinute în cutia toracică. MenŃinută în limite fiziologice de ligamentele şi masa musculară dorsală. extensie şi îndoiri laterale se fac cu pensarea discului intervertebral în partea în care se face mişcarea.Lector univ. iar găurile de conjugare îşi măresc diametrul. care are maximum de curbură la nivelul vertebrelor 3-4 sacrate. dr. Are maximum de curbură la nivelul vertebrelor 3-4. curbura dorsală.

DeviaŃiile coloanei vertebrale şi spatelui apar la toate vârstele dar evoluŃiile şi frecvenŃa lor cea mai spectaculoasă se înregistrează în perioada de creştere şi dezvoltare activă pubertară şi postpubertară atât la fete cât şi la băieŃi. deviaŃiile coloanei vertebrale pot fi clasificate în deviaŃii funcŃionale şi patologice. DeviaŃiile coloanei vertebrale pot să se extindă şi la celelalte elemente ale spatelui determinând deviaŃii ale întregului spate de forma spatelui cifotic sau spatelui rotund. După cauzele care afectează coloana vertebrală putem vorbi de: deviaŃii primare (cele care afectează direct elementele aparatului locomotor (muşchi. Mobilitatea mare şi modificarea formei discurilor din regiunile cervicală şi lombară predispun mai frecvent aceste regiuni la apariŃia herniilor discale. În felul acesta în curburile cifotice se compensează cu cele lordotice şi generează cifo-lordozele. fie prin tendinŃa de diminuare a acestor curburi sau tendinŃa lor de inversare. articulaŃii şi sistem nervos) şi deviaŃii secundare care apar din necesităŃi mecanice compensatorii de echilibrare a staticii şi dinamicii coloanei vertebrale.2.Kinetoprofilaxie În extensia coloanei vertebrale discul este bombat sub ligamentul anterior. Luând în considerare cauzele. 5. DeviaŃiile coloanei vertebrale în plan sagital DeviaŃiile coloanei vertebrale în plan sagital sunt în majoritatea cazurilor modificării care apar fie prin exagerarea curburilor fiziologice normale (cifoza dorsală. în urma accentuărilor deviaŃiilor primare. mecanismele de producere evoluŃia şi tratamentul. În plan sagital constatăm următoarele forme şi tipuri de deviaŃii ale coloanei vertebrale: 64 . lordoza lombară). vertebre. iar diametrul găurilor de conjugare se micşorează şi apasă pe rădăcinile nervilor rahidieni. spatele lordotic sau cel cifo-lordotic.

Cifozele scurte. precum şi de unele modificări de formă şi structură a oaselor.curburi normale. şi MoŃet D. După amplitudinea lor deviaŃiile cifotice pot fi: scurte. fapt care va genera compensări supra şi subiacente. capul şi gâtul se va înclina înainte iar curbura lombară se va accentua. dezechilibrează statica şi dinamica coloanei vertebrale. Cifozele Sunt deviaŃii ale coloanei vertebrale în plan antero-posterior cu convexitatea curburii situată în plan dorsal. dorsală cu un grad mare de curbură. Sunt frecvent provocate de munca din şcoală. medii şi lungi. B .. E. Cifoza tipică. 5 DeviaŃiile coloanei vertebrale în plan sagital (Ionescu A. de tulburările funcŃionale ale coloanei vertebrale. Astfel. C . 65 . E . lentă şi cu prognostic favorabil.curbura cifotică dorsală.curbura cifolordotică. lombară sau în cele de trecere dorso-lombare. articulaŃiilor muşchilor. cifozele medii cuprind o întreagă regiune a coloanei vertebrale (dorsală. citat de Duma. lombară) iar cele lungi antrenează în curbură întreaga coloană vertebrală.spate plan. dr. DeviaŃiile cifotice atipice apar în regiunile: cervicală. BALINT NELA TATIANA Fig. dorso-cervicale. 1997) A . Cifozele funcŃionale Pot fi localizate frecvent în regiunea dorsală.curbura lordotică lombară. Au o evoluŃie lungă.. D . sunt de formă unghiulară şi cuprind numai câteva vertebre.Lector univ.

prin procedee de călire. La elevii mici curbura este lungă localizată dorso-lombar şi are următoarea simptomatologie: capul şi gâtul înclinate înainte. Kinetoprofilaxia secundară a cifozelor Pentru prevenirea cifozelor. umeri căzuŃi.Kinetoprofilaxie Cifozele funcŃionale apărute frecvent în timpul şcolarităŃii pot fi clasificate în: atitudini cifotice. cifoze compensatorii. îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă şi odihnă (banca şcolară şi masa de lucru). în timpul vârstei de creştere se recomandă adoptarea următoarelor măsuri: cunoaşterea cauzelor şi a împrejurărilor care determină atitudinea cifotică şi înlăturarea lor. musculatura spatelui alungită şi atonă. membrele superioare şi inferioare uşor flectate. întărirea sănătăŃii şi creşterea rezistenŃei organismului celor care sunt predispuşi la astfel de deficienŃe. musculatura spatelui alungită şi atonă. 66 . musculatura planului toracic scurtă şi hipertonă. torace înfundat. curbura se exagerează în poziŃia aşezat şi se îndreaptă în poziŃia stând. În raport cu vârsta la care apar. trunchi în flexie. atitudinile cifotice au forme diferite. tendinŃa permanentă de compensare cu o lordoză scurtă lombară cu ridicarea şi ducerea înainte a bazinului. omoplaŃii depărtaŃi şi desprinşi. La vârsta pubertăŃii şi postpubertăŃii atitudinea cifotică se localizează dorsal şi cervico-dorsal şi se manifestă prin: cap şi gât înclinate înainte. umerii aduşi. cifoze habituale. exerciŃii fizice şi măsuri de igienă. abdomenul proeminent şi deseori ptozat.

lentă şi fără o simptomatologie alarmantă. Mobilitatea coloanei se menŃine multă vreme de la debut. miopia. educarea reflexului complex. BALINT NELA TATIANA Obiectivele kinetoprofilactice specifice: dezvoltarea grupelor musculare cu rol important menŃinerea corectă a corpului. omoplaŃii depărtaŃi şi desprinşi. dr. 67 . trunchiul pare flectat în întregime. tonifierea în condiŃii de alungire a musculaturii toracelui. tonifierea simetrică a musculaturii laterale a trunchiului. ci ele se grefează pe un organism slăbit fizic şi psihic de tulburările de creştere şi dezvoltare de tulburări endocrine. pentru kinetoprofilaxia secundară. umerii. EvoluŃia cifozei habituale Este lungă. coastele.Lector univ. sau antrenează poziŃii vicioase ale celorlalte elemente ale spatelui (omoplaŃii. factor benefic. etc. aplicată pe o perioadă lungă de timp. tonifierea musculaturii abdominale şi sacro-lombare pentru fixarea bazinului în poziŃia corectă. Acesta are o formă ovalară. Cifozele habituale au la originea lor nu numai obişnuinŃa de a păstra tot timpul o poziŃie cifotică. umerii sunt aduşi. În anumite situaŃii însă. Dacă prin efortul voluntar de execuŃie a exerciŃiilor specificate nu se ajunge decât la o poziŃie corectă care nu poate fi menŃinută mult timp. neuromotor şi psihomotor prin care elevii să aibă posibilitatea să-şi verifice atitudinea corpului în raport cu standardele: biomecanice. timiditatea. musculatura posterioară şi laterală a trunchiului) generând spatele cifotic. înseamnă că s-au produs modificări de structură la nivelul muşchilor şi articulaŃiilor care au limitat mobilitatea coloanei vertebrale şi s-a ajuns la o cifoză habituală care nu se va opri în acest stadiu. deficienŃa se agravează brusc şi determină apariŃia curburilor compensatorii generând cifo-lordozele. tonifierea în condiŃii de scurtare a musculaturii cefei şi spatelui. fiziologice şi estetice ale unei atitudini corecte în acŃiuni statice şi dinamice variate.

cu apropierea omoplaŃilor de linia mediană (coloana vertebrală) prin contracŃia trapezului şi romboidului. exerciŃii cu obiecte portabile (mingi medicinale. creşterea mobilităŃii coloanei vertebrale. extensii de trunchi cu localizare dorsală. tonifierea în condiŃii de scurtare a musculaturii alungite şi atone de la nivelul coloanei vertebrale dorsale.). lada de gimnastică). exerciŃii ale membrelor inferioare în plan anterior şi peste orizontală. exerciŃii la aparatele de gimnastică (banca de gimnastică. rotaŃii externe. ExerciŃii dinamice: mişcări analitice de trunchi.. exerciŃii pentru membrele superioare sub forma: fixărilor mâinilor pe umeri. înclinări laterale de trunchi. membre superioare. extensii de trunchi cu rezistenŃă concentrice şi în segment propriu de contracŃie pentru musculatura spatelui şi a coloanei vertebrale.exerciŃii pentru scurtarea musculaturii abdominale în scopul prevenirii instalării unei lordoze lombare. 68 . bastoane de gimnastică. prevenirea instalării unei lordoze compensatorii.. la ceafă. cu inspiraŃie şi revenire cu expiraŃie. scara fixă. prin contracŃia muşchilor: micul rotund şi subspinosul.Kinetoprofilaxie Kinetoprofilaxia secundară cifozelor habituale Obiectivele kinetoprofilactice: dezorganizarea lanŃului vicios de reflexe şi formarea unui reflex de atitudine şi postură corectă a corpului atât static cât şi dinamic. flexii de trunchi excentrice şi în afara segmentului de contracŃie pentru musculatura părŃii toracice. flexii ale membrelor superioare. corectarea umerilor aduşi şi a omoplaŃilor depărtaŃi şi desprinşi. rotaŃii şi circumducŃii de trunchi efectuate mai mult în plan posterior pentru mărirea mobilităŃii coloanei vertebrale. pe creştet. tonifierea în condiŃii de alungire şi elasticizare a musculaturii scurtate şi hipertone de la nivelul peretelui toracic. Mijloacele kinetoprofilaxiei secundare ExerciŃii statice sub formă de poziŃii corecte. membre inferioare. corective şi hipercorective ale coloanei vertebrale şi spatelui. abdomen.

aşezat şi stând vor permite o maximă mobilitate pentru partea antero-superioară a toracelui. În respiraŃie. care cuprinde întreaga coloana vertebrală.Lector univ. În decubit lateral. Cifoza totală Este o deviaŃie atipică a coloanei vertebrale în plan sagital. tracŃiuni şi presiuni asupra coastelor.. micul pectoral. având convexitatea îndreptată posterior. Apare frecvent în perioada de creştere activă pubertară şi postpubertară şi este cauzată de: 69 . mobilitatea costală este mai mare pentru hemitoracele heterolateral. căŃărare. dr. Ńinând cont de momentul inspiraŃiei şi expiraŃiei. iar dincolo de 100 l/min.).. echilibru. mers. marele pectoral. la nivelul arcului posterior. Mobilizarea toracelui în scop corectiv trebuie să antreneze şi respiraŃia diafragmatică care influenŃează baza toracelui. variază în funcŃie de poziŃia în care se găseşte toracele. toate având aceeaşi structură corectivă cu exerciŃiile analitice. BALINT NELA TATIANA exerciŃii aplicative (târâre. Pentru corectarea cifozelor rigide se recomandă ca tonifierea musculaturii tracturilor vertebrale să se facă după deblocarea toracelui pentru a combate rigiditatea articulaŃiilor costo-vertebrale. mobilitatea coastelor. PoziŃiile decubit dorsal. dinŃatul mare. reeducarea respiraŃiei şi deblocarea toracelui prin mobilizări pasive. exerciŃii de redresare pasivă şi activă. exerciŃii active de respiraŃie costală prin antrenarea intercostalilor externi (la inspiraŃie) la care se adaugă la o inspiraŃie forŃată scalenii şi sternocleidomastoidianului până la 60 l/min. Atât presiunile cât şi tracŃiunile se aplică perpendicular pe axul de rotaŃie al articulaŃiilor costo-vertebrale. Mobilizarea se va face uşor. fără dureri. expiraŃie activă prin relaxarea muşchilor inspiratori şi expiraŃie forŃată prin antrenarea intercostalilor interni şi transverşilor abdominali.

musculatura spatelui şi coloanei vertebrale este alungită şi atonă. tonifierea în condiŃii de elasticizare a musculaturii peretelui toracic şi a peretelui abdominal. bastoane. exerciŃii de membre inferioare în plan posterior. debilitate. formarea curburii lordotice lombare. pe genunchi. exerciŃii dinamice care constau din: extensii totale de trunchi. oblic sus.)..Kinetoprofilaxie tulburări de creştere şi dezvoltare. bazin puŃin înclinat. deblocarea toracelui prin mişcări de respiraŃie cu trunchiul în extensie. atârnat. slab autocontrol neuromotor şi psihomotor. exerciŃii cu obiecte portabile (mingi medicinale. Mijloacele kinetoprofilactice: poziŃii corective şi hipercorective derivate din: stând. 70 . extensii. rotaŃii. Obiectivele kinetoprofilaxiei secundare: formarea reflexului de atitudine şi postură corectă a corpului. decubit. torace înfundat. lateral. rotaŃii externe. abdomen supt. insuficienŃa musculaturii spatelui. caracterul muncii şcolare în mobilier neadecvat. umeri aduşi şi căzuŃi. lipsa preocupării pentru educarea atitudini corecte a corpului. circumducŃii în plan posterior. Simptomatologia coloana vertebrală dorsală şi lombară prezintă o curbură lungă cu convexitate îndreptată posterior. tonifierea în condiŃii de scurtare a întregii musculaturi a spatelui.. omoplaŃi depărtaŃi şi desprinşi. înclinări laterale. musculatura toracelui şi abdomenului este scurtă şi hipertonă. gantere. exerciŃii de membre superioare numai în plan posterior şi peste nivelul linei umerilor: duceri sus.

din decubit dorsal. omoplaŃi. Apare în mod deosebit la persoanele care lucrează mult timp în poziŃia aşezat. torace în flexie. aşezat. omoplaŃi depărtaŃi şi desprinşi. Pentru deblocarea toracelui vom folosii exerciŃii de respiraŃie cu trunchiul în extensie. În vederea formării curburii lombare vom folosii extensii de trunchi din decubit ventral sau din atârnat cu faŃa la scara fixă. cu respiraŃie blocată. Cauze: insuficienŃa musculaturii spatelui şi centurii scapulare. se realizează prin mişcarea de flexie a coapsei pe bazin cu învingerea unei rezistenŃe. toracic şi abdominal. în banca şcolară. excentric şi în afara segmentului de contracŃie pentru musculatura planului anterior. înfundat. dr. echilibru. Înclinarea bazinului înainte şi în jos o vom obŃine prin întinderea muşchilor ischiogambieri care trag înapoi bazinul. Spatele cifotic Este o deviaŃie cu convexitatea posterior. care cuprinde nu numai coloana vertebrală ci şi celelalte elemente ale spatelui (umeri. mobilizarea şi tonifierea muşchilor cefei şi fixatorilor omoplaŃilor. cu genunchii extinşi. 71 . exerciŃii de respiraŃie cu structură corectivă. unghiul posterior al coastelor). Pentru întinderea ischiogambierilor se execută flexia trunchiului pe bazin din stând. exerciŃii în atârnat.Lector univ. exerciŃii cu rezistenŃă efectuate concentric şi în segment propriu de contracŃie. Simptomatologie: accentuarea unghiului posterior al coastelor. Tonifierea psoasului-iliac. pentru musculatura spatelui. BALINT NELA TATIANA exerciŃii aplicative: mers. alergări. hipertonia musculaturii planului anterior al trunchiului. poziŃii incorecte la masa de lucru. umerii adduşi. târâre cu structură corectivă.

decubit. exerciŃii de membre superioare sub forma ducerii mâinilor pe creştet. având aceeaşi structură corectivă ca a exerciŃiilor analitice de mai sus. Obiectivele kinetoprofilactice secundare: tonifierea în condiŃii de scurtare a musculaturii lungi a spatelui. Mijloacele kinetoprofilactice poziŃii corective şi hipercorective derivate din: stând. corzi elastice. la ceafă. 72 . echilibru în poziŃii corective. atârnat. umeri şi omoplaŃi. exerciŃii de membre inferioare numai în plan posterior sub forma extensiilo exerciŃii cu mingea medicinală. pe umeri. formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. atârnare şi mai ales târâre din poziŃii corective şi hipercorective pentru spate. bastonul de gimnastică. coloană vertebrală. duceri ale membrelor superioare numai în plan posterior şi peste orizontală. banca de gimnastică. rotări de trunchi circumducŃii în plan posterior. în vederea corectării umerilor căzuŃi şi aduşi. cea cifotică dorsală şi cea lordotică lombară. musculatura planului anterior. corectarea poziŃiei umerilor. exerciŃii aplicative: mers corectiv. Cifo-lordoza Este o deviaŃie complexă a coloanei vertebrale în plan sagital care constă din accentuarea curburilor fiziologice ale coloanei. exerciŃii de respiraŃie cu extensia trunchiului. pe genunchi. exerciŃii dinamice sub forma: extensiilor totale de trunchi. îndoiri laterale. fixarea omoplaŃilor pe torace şi apropierea lor de coloană în vederea deblocării toracelui înfundat şi în flexie. alungirea şi elasticizarea musculaturii scurtate şi hipertone a peretelui toracic şi abdominal.Kinetoprofilaxie musculatura spatelui alungită şi atonă. exerciŃii la scara fixă. scurtă şi hipertonă. omoplaŃilor şi toracelui înfundat. întinderea coloanei vertebrale în axul său.

musculatura abdominală este alungită şi atonă. Cifo-lordozele de atitudine păstrate vreme îndelungată produc modificări de formă şi structură a articulaŃiilor şi muşchilor coloanei vertebrale transformându-se în cifo-lordoze habituale. BALINT NELA TATIANA Cele două exagerări ale curburilor fiziologice pot evolua împreună. Avem însă.Lector univ. greutate mare a trunchiului. dr. Cifo-lordozele compensatorii sunt generate de accentuarea mare a unei curburi (cifotice dorsale sau lordotice lombare) care dezechilibrează coloana şi determină apariŃia unei curburi compensatorii în sens invers celei primare. prin compensarea unei deviaŃii primare (cifotică sau lordotică) cu una secundară orientată în sens opus. Simptomatologia musculatura dorsală a coloanei vertebrale este alungită şi atonă. tulburarea funcŃiei de atitudine corectă a corpului în poziŃie ortostatică. 73 . a abdomenului şi obezitatea. Cifo-lordozele apar frecvent la persoanele corpolente cu perimetrele toracic şi abdominal mărite. tulburări de creştere şi dezvoltare care produc o insuficienŃă musculo-ligamentară a musculaturii spatelui şi coloanei vertebrale. musculatura sacro-lombară şi cea toracică scurtate şi hipertone. Cifo-lordozele cele mai frecvente sunt cele tipice adică cele în care se exagerează curburile normale dorsală şi lombară. în unele situaŃii şi cifo-lordoze atipice. sau succesiv. atunci când cele două deviaŃii nu respectă regiunile fiziologice şi sunt mai lungi sau mai scurte şi distribuite altfel de-a lungul coloanei vertebrale. Cauzele cifo-lordozelor În apariŃia şi evoluŃia cifo-lordozelor sunt încriminate următoarele cauze: poziŃii statice prelungite în banca şcolară cu membrele inferioare flectate pe bazin sub un unghi mai mic de 900 şi cu trunchiul în flexie dorsală. omoplaŃii depărtaŃi şi desprinşi. umerii căzuŃi şi aduşi.

exerciŃii la scara fixă. rotări. lada de gimnastică având aceeaşi 74 . întinderi ale coloanei vertebrale în axul său). cu braŃele sus. banca de gimnastică. mingi medicinale. exerciŃii de membre inferioare efectuate numai în plan anterior: flexii. corectarea toracelui în flexie şi a bazinului înclinat mult înainte sub nivelul orizontalei. la ceafă şi duceri ale membrelor superioare în plan posterior şi peste orizontală.). circumducŃii. la ceafă. sub orizontală.. corectarea umerilor aduşi şi a omoplaŃilor depărtaŃi şi desprinşi. abducŃii şi aducŃii. care să permită în acelaşi timp mobilizarea dinamică a celeilalte curburi.Kinetoprofilaxie bazin înclinat mult în jos. exerciŃii de membre superioare sub forma fixărilor: pe umeri. pe creşte. tonifierea în condiŃii de elasticizare a musculaturii scurtate şi hipertone de la nivelul toracelui şi coloanei vertebrale sacro-lombare. cu un baston trecut peste omoplaŃi. formarea reflexului de atitudine şi postură corectă a corpului şi în special a coloanei vertebrale. exerciŃii cu obiecte portative (bastoane de gimnastică. flexii lombare. exerciŃii statice sub formă de poziŃii corective pentru fixarea unei curburi (dorsale sau lombare). pe creştet. îndoiri laterale.. exerciŃii dinamice sub forma: exerciŃiilor de trunchi (extensii cu localizare dorsală. Obiectivele kinetoprofilactice: tonifierea în condiŃii de scurtare a musculaturii alungite şi atone de la nivelul coloanei vertebrale dorsale şi a peretelui abdominal. extensoare. Mijloacele kinetoprofilactice Principiul fundamental de corectare a cifo-lordozelor constă în punerea în poziŃie corectivă a uneia dintre curburi şi lucrul muscular dinamic pentru corectarea celeilalte curburi. exerciŃii pentru bazin sub forma proiecŃiilor în plan posterior ale acestuia. cu mâinile pe umeri. circumducŃii în plan anterior. gantere.

După regiunea în care sunt localizate. lordoza lombară) şi lungi (când cuprind întreaga coloană(lordoza lungă lombo-dorsală). declanşatoare (modificări morfo-funcŃionale ale elementelor coloanei vertebrale în sens lordotic). BALINT NELA TATIANA structură corectivă cu cele analitice. Raportate la amplitudinea lor lordozele pot fi: scurte (când cuprind în curbură doar câteva vertebre). obezitate). putem vorbi de lordoze tipice şi lordoze atipice.3. de ex. unde există o curbura fiziologică cu convexitatea situată anterior. Lordozele sunt generate de cauze: a. dr. exerciŃii de căŃărare. debilitatea fizică. mecanismele de producere. favorizante (creşterea rapidă şi exagerată în înălŃime. legate de mişcările corective ale trunchiului şi membrelor. exerciŃii aplicative: mers. tipul morfologic infantil. 75 . predispozante (sexul feminin. Lordozele tipice sunt cele localizate în regiunea lombară. pasul săltat. bazin înclinat mult înainte sub orizontală). o evoluŃie lungă şi lentă. sau cuprind întreaga coloană vertebrală formând o lordoză lungă. 5. exerciŃii de redresare pasivă şi activă a corpului întreg şi a coloanei vertebrale în mod deosebit. Kinetoprofilaxia secundară a deviaŃiilor lordotice Lordozele sunt deviaŃii ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea îndreptată anterior. lordozele se pot clasifica în funcŃionale şi patologice. abdomen proeminent. Lordozele atipice se localizează în regiunea dorsală. Lordozele funcŃionale au un debut greu de precizat. târâre corectivă din poziŃia pe genunchi cu sprijin pe palme. medii (când se limitează la o regiune a coloanei vertebrale. simptome. exerciŃii din atârnat la scara fixă. prognostic. evoluŃie şi tratament. exerciŃii de respiraŃie cu structură corectivă. b. După tipul sau forma clinică care ia în considerare cauzele.Lector univ. exerciŃii de echilibru.

b şi c). decubit dorsal cu membrele superioare deasupra capului fixate de bara joasă a scării fixe (trunchiul şi membrele inferioare întinse) se încearcă mobilitatea coloanei lombare prin răsturnarea bazinului pe spate până la atingerea podelei (fig. stând cu spatele rezemat de un plan vertical. Lordozele funcŃionale cele mai frecvente sunt: atitudinea lordotică. membrele superioare deasupra capului la un lat de palmă de planul vertical. lordoza habituală. Produce rar dureri sau contracturi musculare. după diminuarea considerabilă a curburii lombare prin răsturnarea bazinului. Curbura lordotică se poate accentua în urma încărcării mecanice a coloanei vertebrale. b. Mijloacele kinetoprofilactice muşchii abdominali se vor contracta izometric pentru a fixa bazinul şi coloana lombară pe sol facilitând contracŃia psoasului-iliac. menŃinerii timp îndelungat a efortului static. 76 . sau a trunchiului pe membrele inferioare. muşchii fesieri contractaŃi). sus. elastică şi suplă şi ca poziŃie lordozantă este o simplă atitudine ce poate fi corectată şi hipercorectată prin mijloace kinetoterapeutice. Se încearcă fixarea coloanei vertebrale de planul vertical prin contracŃia abdominalilor şi fesierilor (fig. Dacă coloana vertebrală lombară ajunge să fie fixată de cele două planuri: orizontal şi respectiv vertical. membrele inferioare extinse pe podea. redresări active şi pasive (abdomenul supt. a.Kinetoprofilaxie depind de factorul care le-a generat. Obiectivele kinetoprofilactice: Kinetoprofilaxia primară şi secundară în corectarea atitudinilor lordotice urmăreşte: formarea reflexului de atitudine şi postură corectă prin autocontrol. prin mobilizarea membrelor inferioare pe trunchi. oboselii. rezultă că avem o coloană cu o bună mobilitate.). lordoza compensatorie. tonifierea muşchilor abdominali. Lordoza lungă Diagnostic diferenŃial Pentru a deosebi o atitudine lordotică de o lordoză adevărată folosim probe funcŃionale ce constau din următoarele exerciŃii: a.

Lector univ. dr. BALINT NELA TATIANA înainte de flexia coapsei vom diminua curbura lombară prin flectarea unui sau ambelor membre inferioare şi din acesta poziŃie de plecare se vor ridica membrele inferioare extinse din genunchi. Unghiul membrelor inferioare, faŃă de sol, din decubit dorsal va fi de 450. De la această poziŃie membrele inferioare se vor flecta fără a depăşi verticala pentru ca peste 900 muşchii abdomenului nu mai lucrează dar se accentuează cifoza dorsală; pentru fixarea trunchiului pornim din poziŃia cu trunchiul ridicat şi sprijinit la 450 şi de aici continuăm flexia până la verticală. Peste verticală, spre coapse, abdominalii nu se mai contractă căci trunchiul este atras de forŃa de gravitaŃie. Modul de mai sus de contracŃie a abdominalilor este concentric; de la verticală, din aşezat cu picioarele fixate, etinsem trunchiul, menŃinându-l să nu cadă, prin contracŃia abdominalilor; extensia nu va fi prea mare pentru că intervine psoasul-iliac care lordozează. Abdominalii vor lucra în acest caz prin contracŃie excentrică; exerciŃiile prezentate mai sus pot fi îngreunate prin diverse poziŃii ale membrelor superioare: cu mâinile pe şold, pe umeri, la ceafă, întinse sus, întinse sus cu un obiect Ńinut în mâini; în corectarea lordozelor un loc important îl ocupă şi retroversia bazinului prin contracŃia simultană a abdominalilor şi fesierilor cuplu de muşchi corectori ai lordozei (contracŃia abdominalilor în expiraŃie); întinderea musculaturii scurtate şi hipertone lombare o realizam prin flectarea coapsei pe bazin (din decubit dorsal sau aşezat (genunchii strânşi la piept); tonifierea cvadricepsului o vom face prin genuflexiuni sau contracŃii izometrice (din aşezat cu rezistenŃă pentru extensorii gambei); musculatura dorso-lombară o tonifiem, în condiŃii de scurtare pentru a preveni instalarea unei cifoze, iar musculatura lombară o tonificam în condiŃii de alungire. De un real folos este şi masajul relaxator pentru musculatura lombară.

Lordozele habituale Lordoza de atitudine netratată la timp se transformă în lordoză adevărată, prin modificările de formă şi structură a elementelor aparatului locomotor.

77

Kinetoprofilaxie Trecerea la lordoza adevărată mai este determinată şi de cauze predispozante favorizante, dintre care amintim: poziŃia aşezat în banca şcolară cu coapsele şi gambele flectate care scurtează flexorii coapsei pe bazin şi alungeşte extensorii. În felul acesta bazinul se va înclina mult înainte şi se va mării curbura lordotică în poziŃia stând; tendinŃa de îngrăşare a abdomenului; practicarea dansului clasic, fără o pregătire fizică adecvată. În atitudinea lordotică, coloana vertebrală era foarte mobilă permiŃând

hipercorectarea. În lordoza habituală, prin flectarea trunchiului curbura lombară se poate corecta dar, nu şi hipercorecta. În lordoza habituală începe să apară o compensare deasupra şi dedesubtul curburii prin accentuarea curburii cifotice în sus şi a reliefului fesier în jos. Lordozele habituale au un început greu de definit şi o evoluŃie capricioasă. La pubertate uneori se pot exagera şi favoriza boltirea peretelui abdominal şi ptoza organelor intraabdominale. Tratamentul corectiv (kinetoprofilaxia secundară) al lordozelor habituale se face cu bune rezultate prin mijloacele kinetoterapeutice, având aceleaşi obiective şi aceleaşi categorii de exerciŃii ca la atitudinea lordotică, cu menŃiunea că efortul va fi mai intens şi de durată mai lungă.

Fig. 6 PoziŃie normală a coloanei (fig.2a) şi lordoză lombară (fig.2b) conform adresei www.spinaldoctor.com

Fig. 7 Cifoză habituală conform adresei www.spinaldoctor.com

78

Lector univ. dr. BALINT NELA TATIANA Lordozele compensatorii Sunt deviaŃii secundare ale incurbării cifotice accentuate care dezechilibrează statica şi dinamica coloanei vertebrale. Lordoza compensatorie depinde de particularităŃile cifozei primare care a generat-o atât ca localizare, formă şi mărime a curburii. Situarea unei cifoze primare în regiunea dorsală şi a unei lordoze compensatorii în regiunea lombară va genera o cifo-lordoză tipică care se poate stabiliza sau evolua. Lordozele compensatorii au multă vreme o mobilitate normală şi se pot corecta cu uşurinŃă prin îndreptarea cifozei dorsale. Principiul corectiv în astfel de situaŃii este acela de a pune în poziŃie corectă una dintre curburi şi de a mobiliza dinamic cealaltă curbură.

Kinetoprofilaxia primară şi secundară în deviaŃiile scoliotice Scoliozele sunt deviaŃii ale coloanei vertebrale în plan frontal care constau dintr-o curbură parŃială sau totală sau dintr-un sistem ce cuprinde două sau mai multe curburi orientate în sens contrar. DeviaŃia laterală este însoŃită în unele situaŃii de torsionarea corpurilor vertebrale spre partea convexităŃii curburii, de accentuarea unghiului posterior al coastelor şi de apariŃia gibozităŃii vertebro-costale care este mai accentuată posterior de partea convexităŃii curburii şi mai puŃin accentuată anterior de partea concavităŃii curburii. Ca urmare a acestor modificări toracele ia o formă ovalară, oblică. Se produc asimetrii esenŃiale ale elementelor centurii scapulare (umeri asimetrici, omoplaŃi asimetrici) şi ale centurii pelviene. Bazinul şi şoldurile devin asimetrice faŃă de planul transversal. Scoliozele pot fi determinate de cauze: predispozante, favorizante - declanşatoare. Predispozante sunt socotite, în producerea scoliozelor, vârsta pubertăŃii, sexul feminin, puseurile de creştere accelerată în înălŃime, laxitatea articulară. Favorizante pot fi socotite: tulburările de nutriŃie, tulburările nervoase, sedentarismul şcolar, oboseala, boli care debilitează organismul. După forma lor scoliozele pot fi simple cu o singură curbură („C”) sau două („S”) în zona dorsală sau lombară. Denumirea scoliozei se dă întotdeauna după convexitatea curburii. 79

E. pronostic şi tratament scoliozele pot fi clasificate în forme clinice funcŃionale şi patologice. uşoară şi suplă.. Cu toate acestea ele păstrează o mobilitate relativă şi posibilitate de corectare cu mijloace kinetoprofilactice. 1997: Scoliozele de gradul I cu o singură curbură. se pot corecta şi hipercorecta prin mijloacele kinetoprofilactice. se compensează şi se torsionează făcând să apară relieful vertebrocostal.Kinetoprofilaxie Scoliozele sunt deviaŃii care evoluează trecând în decursul evoluŃiei lor prin patru grade de gravitate. Scoliozele de gradul II sunt scolioze de gradul I netratate corespunzător. Scoliozele de gradul III sunt deviaŃii mari ale coloanei vertebrale. astfel după Duma .org 80 . 8 Tipuri de scolioze conform adresei www. Simptomatologie: Fig. Evoluează. Scoliozele funcŃionale pot fi clasificate în: atitudini scoliotice. mecanisme de producere. Scoliozele de gradul IV produc mari tulburări funcŃionale şi nu pot fi corectate prin mijloace kinetoprofilactice. scolioze habituale şi scolioze statice. Scoliozele funcŃionale Sunt generate prin tulburări ale funcŃiei de atitudine a corpului datorită insuficienŃei funcŃiei de sprijin a coloanei vertebrale asupra căreia acŃionează factorii asimetrici. evoluŃie.uabhealth. generatoare de tulburări funcŃionale. După cauze.

dr. flectarea trunchiului cu membrele superioare atârnând relaxat. Şoldul de partea convexităŃii curburii lombare este coborât. la ceafă sau ducerea membrelor superioare deasupra capului. Scolioza habituală Scolioza de obişnuinŃă este o atitudine scoliotică netratată corespunzător. avem o scolioză adevărată. Umărul de partea concavităŃii este coborât. asimetrii ale şoldurilor datorită translatării bazinului. capul între braŃe. dacă se menŃine.marfan. care 81 . pe creştet. fixarea mâinilor.Lector univ. iar omoplatul este coborât şi lipit de planul costal.org atingând şoldul. Dacă coloana vertebrală se redresează în aceste poziŃii avem o atitudine scoliotică. Fig. avem o atitudine scoliotică generată de inegalitatea în lungime a membrelor inferioare. iar cel de partea concavităŃii este ridicat. genunchii aşezăm subiectul pe un scaun. Diagnostic diferenŃial DiferenŃa dintre atitudinea scoliotică şi scolioza adevărată se face prin probe funcŃionale dintre care amintim: din poziŃia stând. degetele mâinii întinşi. în poziŃia stând sau aşezat. umărul de partea convexităŃii curburii dorsale este ridicat iar omoplatul corespunzator este ridicat şi desprins. putem vorbi de o atitudine scoliotică. Dacă în această poziŃie coloana vertebrală se redresează şi cele două jumătăŃi ale spatelui devin egale. Dacă în această poziŃie curbura laterală dispare. Dacă se exagerează curbura avem o scolioză adevărată. BALINT NELA TATIANA deviaŃia laterală a coloanei vertebrale cu convexitatea dreapta sau stânga. 9 Scolioză adevărată conform adresei www.

la pubertate. 10 Fig.com dureri persistente în regiunea lombară şi interscapulară în poziŃiile stând şi aşezat.hipertonicitatea unilaterală a erectorilor şi deltoidului posterior. EvoluŃia scoliozei habituale Este lungă şi lentă cu menŃinerea multă vreme a mobilităŃii. B . 82 . dureri difuze în tot spatele care se diminuează în poziŃia decubit. La pubertate există însă şi pericolul agravării într-un timp scurt şi asocierii cu o cifoză. tulburări endocrine. surmenaj.erikdalton.hipertonicitatea unilaterală a trapezului. îmbolnăviri cronice. asimetrii ale umerilor. sedentarism. conform adresei www. făcând posibilă apariŃia gibozităŃii vertebro-costale de partea convexităŃii curburilor.hipertonicitatea unilaterală a erectorilor şi pătratului lombar. D . Păstrarea mobilităŃii coloanei vertebrale face posibilă şi oprirea evoluŃiei sale prin folosirea mijloacelor kineto. A – hipertonicitatea unilaterală a romboidului. omoplaŃilor. C . Transformarea atitudinii scoliotice în scolioză adevărată este generată şi de: tulburările de creştere şi slăbire continuă a musculaturii spatelui.Kinetoprofilaxie evoluează producând modificări de structură la nivelul elementelor aparatului locomotor. asimetrii morfo-funcŃionale ale coloanei vertebrale. Simptomatologia scoliozei habituale Fig. şoldurilor.

care se află de partea convexităŃii curburilor. Mijloacele folosite: ExerciŃii statice folosind poziŃii corective şi hipercorective. rotaŃii de partea concavităŃii curburilor. excentric şi în afara segmentului pentru musculatura de partea concavităŃii. tonifierea în condiŃii de elasticizare a musculaturii scurtate şi hipertone de partea concavităŃii curburilor. formarea reflexului de atitudine corectă. bârna joasă. circumducŃii de partea convexităŃii dorsale şi lombare. Se vor folosi poziŃii derivate din: stând. aşezat. dr. ExerciŃii asimetrice cu membrele superioare şi inferioare. 83 . BALINT NELA TATIANA Obiectivele kinetoprofilaxiei tonifierea în condiŃii de scurtare a musculaturii alungite şi atone. ExerciŃii cu obiecte (bastonul de gimnastică şi mingi de diferite forme şi structuri). pe genunchi. oblic. alternativ executate. ExerciŃii cu rezistenŃă manuală concentric şi în segment propriu de contracŃie pentru musculatura de partea convexităŃii. extensii totale de trunchi. omoplaŃilor şi şoldurilor. prin ridicarea membrului superior de aceeaşi parte (lateral. prevenirea deformărilor toracice şi mărirea capacităŃii vitale. Mijloacele kinetoprofilaxiei folosite în corectarea scoliozei Pentru corectarea scoliozelor compensate vom folosii principiul corectiv potrivit căruia este nevoie de punerea în poziŃie corectivă (tratamentul de poziŃie) a unei dintre curburi şi lucru dinamic corectiv cu cealaltă curbură.Lector univ. corectarea asimetriei umerilor. decubit şi atârnat care vor fi realizate prin ridicarea umărului de partea concavităŃii dorsale. prevenirea asocierii cu o cifoză şi apariŃia gibozităŃii. înclinări laterale de partea convexităŃii curburilor. sus) şi a şoldului de partea convexităŃii lombare prin mişcări executate de membrul inferior peste orizontală. ExerciŃii la banca de gimnastică. ExerciŃiile dinamice vor fi constituite din: exerciŃii de trunchi.

autocontrolul poziŃiei în banca şcolară. echilibru. practicarea unor sporturi ca înotul bras. astfel: prezentarea definiŃiei şi datelor generale despre deficienŃa prezentată. purtarea servietei pe rând în fiecare mână. Temă studiu individual: ÎntocmiŃi două programe de kinetoprofilaxie pentru corectarea deviaŃiilor coloanei vertebrale la alegere. să nu abuzeze de odihna pe o singură parte. IndicaŃii metodice Kinetoprofilaxia secundară a scoliozelor. Asocierea tuturor tipurilor de exerciŃii cu exerciŃii de respiraŃie rămâne un aspect esenŃial pentru bunul mers al evoluŃiei favorabile a scoliozelor. în afara utilizării exerciŃiilor fizice ca mijloace de corectare şi prevenire a agravării recomandăm: evitarea poziŃiilor „şoldii” de sprijin unipodal pentru a nu translata şi a curba coloana în sus scoliotic. având ambele coate sprijinite pe pupitru şi evitând înclinarea coloanei. evitarea suprapurtării unei greutăŃi unilateral. obiectivele 84 . mers corectiv şi mai ales târâre din poziŃia pe genunchi cu sprijin pe palme cu trunchiul sub orizontală cu braŃul şi piciorul de aceeaşi parte.Kinetoprofilaxie ExerciŃii aplicative: căŃărare. Se remarcă şi în cadrul acestui curs o prezentare – cadru – a acestor deficienŃe globale de atitudine a corpului. cauzele apariŃiei acesteia. sprijinul pe scaun să fie repartizat egal pe ambele coapse. Rezumat În cadrul acestei unităŃi de curs au fost prezentate Kinetoprofilaxia primară şi secundară a deviaŃiilor coloanei verterale cu o primă parte de prezentare a datelor anatomice despre coloana vertebrală.

3. Antonescu. 9. Editura Sport-Turism.marfan. Editura Argonaut. Editura UniversităŃii din Oradea. Oveza. 2. Oradea. 8. Obraşcu... Biologia condiŃiei fizice. (1984). M. C. Dumitru. D. A.. www. C.. E. 7. C. Baciu. (2000). A. (1997). www.org 12. 5... Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. mijloacele şi metodele kinetoprofilactice specifice şi exemple de exerciŃii şi indicaŃii metodice. Bucureşti. Crăciun. Editura Stadion. V. Bucureşti. 4. Fozza.. Bucureşti.spinaldoctor. Bibliografie 1. Şerbescu..com 10. 6. (1990) Programe de gimnastică medicală. curs – ID. 2002. Bacău. (1995). www.erikdalton. BALINT NELA TATIANA generale kinetoprofilactice. dr. Oradea.com 85 . Editura Medicală. Bucureşti. Marcu. Kinetoprofilaxia primară. www. CL. (2003).org 11. Kinetoprofilaxie.Lector univ. Bucureşti. Editura FundaŃiei de Mâine. DeficienŃele de dezvoltare fizică.. Corectarea coloanei vertebrale. (1993). Bazele teoretice ale exerciŃiilor fizice în kinetoterapie. Duma. Reeducarea funcŃională în afecŃiunile coloanei vertebrale.uabhealth. D. Editura UniversităŃii din Oradea.

6. preşcolară. ci după anumite legi şi sub influenŃa unor factori endogeni şi exogeni multipli şi variaŃi. Cunoaşterea obiectivelor kinetoprofilaxiei în diferite etape ale creşterii şi dezvoltării. sugar. KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ ŞI SECUNDARĂ PE GRUPE DE VÂRSTĂ Scopul cursului Cunoaşterea implicaŃiilor largi pe care le au exerciŃiile fizice şi alte îngrijiri cu caracter profilactic asupra sănătăŃii copiilor. a creşterii normale şi dezvoltării armonioase a acestora în diferite etape de vârstă: 0-3 ani. precum şi a tulburărilor şi deficienŃelor. dar nu uniform. Aceasta presupune însă o cunoaştere foarte exactă a particularităŃilor de creştere şi dezvoltare de-a lungul întregii perioade. 86 . Aplicarea mijloacelor kinetoprofilactice în această perioadă trebuie să fie dominata de ideea stimulării şi consolidării procesului natural de creştere şi dezvoltare activă psihosomatică.Kinetoprofilaxie CAPITOLUL 6. Stăpânirea metodologiei de aplicare a mijloacelor kinetoterapeutice în asigurarea creşterii normale şi dezvoltării armonioase. 3-7 ani. prepubertară. adolescenŃă. pubertară. În evoluŃia sa de la 0-3 ani copilul trece prin trei faze distincte:nou născut. Cunoaşterea mijloacelor kinetoprofilactice compatibile cu evoluŃia neuromotoare pe etape de vârstă. 11-15 ani. 7-11 ani. Kinetoprofilaxia copilului mic 0 .3 ani În primii 3 ani de viaŃă. creşterea şi dezvoltarea copilului se desfăşoară continuu.1. normale a copiilor în etapele de creştere şi dezvoltare amintite. generate de anumite cauze care o pot afecta. în profilaxia unor tulburări şi deficienŃe. copil mic propriu-zis. Obiectivele cursului Cunoaşterea particularităŃilor morfologice şi funcŃionale ale copiilor în diferite etape ale creşterii şi dezvoltării: 0-3 ani. Cunoaşterea evoluŃiei neuromotoare.

membrele superioare şi inferioare scurte şi rotunjite. abdomenul voluminos şi bazinul mic. Forma corpului şi raportul dintre segmente au următoarele caracteristici: capul mare cu un perimetru de 30-35 cm şi înălŃimea cât a patra parte din lungimea totală a corpului. aparatul respirator. Lungimea este în medie 50 cm (48-51 cm). cu un strat cărnos foarte subŃire. ceafa rotundă şi grăsuŃă. În primele zile de la naştere copilul pierde în greutate 200-300 g din cauza eliminării meconiului (proces de excreŃie şi descuamare a mucoasei intestinale)./min. îşi începe dezvoltarea chiar din această fază de nou născut. articulaŃiile sunt foarte mobile. înapoia osului frontal şi alta mică posterioară înaintea occipitalului care este aproape închisă la naştere. oasele sunt în mare parte cartilaginoase şi fibroase. gâtul foarte scurt datorită înclinării capului înainte şi ridicării toracelui. toracele îngust.. Nou născutul are o greutate de aproximativ 3000-3500 g care poate varia între 1500-5000 g. FrecvenŃa respiratorie crescută (45-50 resp. una mare anterioară. sistemul muscular. aparatul de susŃinere şi mişcare este slab. Muşchii flexori au un tonus crescut iar cei extensori un tonus slab. întregul corp capătă aspectul de ghemuit. pielea este fină şi subŃire. BALINT NELA TATIANA Noul . aparatul cardio-vascular funcŃionează din intrapartum frecvenŃa cardiacă 130140batai /min. destul de bine dezvoltat. 87 .născut ParticularităŃi morfologice şi funcŃionale ale noului născut Copilul nou născut este considerat numai în primele 28 de zile de la naştere. oasele capului prezintă două fontanele.Lector univ. protejat de un înveliş gras. dr. trunchiul lung şi cilindric.).

părul poate să-şi schimbe culoarea avută la naştere. muşchii scheletici îşi măresc volumul şi forŃa. stimularea cronologice. aparatul locomotor se dezvoltă intens.a poate genera frecvente infecŃii microbiene (dermatoze. Îngrijirile cu caracter profilactic în această perioadă. vor consta mai mult din controlul poziŃiei capului şi trunchiului pentru a nu se produce deformaŃii la acest nivel. stratul adipos subcutanat rămâne încă bine dezvoltat. dezvoltării neuromotoare şi psihomotoare caracteristică vârstei Sugarul ParticularităŃi morfo-funcŃionale După faza de nou născut urmează faza de sugar care durează până în perioada înŃărcării. capului şi gâtului. Adaptarea organismului la aceste poziŃii produce modificări importante la nivelul bazinului. foliculite). pe genunchi cu sprijin pe palme. asigurarea unei creşteri normale a parametrilor somatici. coloanei vertebrale şi spatelui care capătă o nouă orientare 88 . lateral. furuncule. până în luna a III. decubit ventral. asigurarea unei dezvoltări armonioase somato-funcŃionale. greutatea creşte până la 9-10 kg. aproximativ pe perioada primului an din viaŃa copilului. articulaŃiile devin mai stabile. pielea are un derm bogat vascularizat de aceea are o culoare roz. înălŃimea ajunge la 75-79 cm. foarte scurtă. Obiectivele kinetoprofilaxiei noului născut întărirea sănătăŃii organismului. Se întăreşte sistemul osos. în perioada de sugar copilul trece succesiv prin poziŃiile: decubit dorsal. În acest timp copilul are cea mai intensă creştere şi dezvoltare. lipsa reacŃiilor de apărare a pielii.Kinetoprofilaxie aparatul digestiv este complet dezvoltat şi voluminos dar puŃin diferenŃiat funcŃional. aşezat. stând.

Lector univ. dr. BALINT NELA TATIANA spaŃială; aparatul respirator se dezvoltă structural şi funcŃional iar frecvenŃa respiratorie scade la 35 respiraŃii/min.; aparatul circulator se adaptează cerinŃelor intense de creştere şi dezvoltare iar frecvenŃa circulatorie ajunge la 120 pulsaŃii/min la un an; aparatul digestiv şi funcŃiile metabolice se dezvoltă şi reuşesc să acopere nevoile morfogenetice şi energetice ale organismului; eliminările din organism se fac prin urină şi scaune frecvente; sistemul nervos are o evoluŃie foarte activă; reacŃiile de orientare încep să apară după luna II-III şi se dezvoltă toată perioada de sugar; între VI-VII luni, apare limbajul, la început cu sunete nearticulate, care cu timpul, spre sfârşitul primului an de viaŃă are o dezvoltare tot mai intensă. Obiectivele kinetoprofilaxiei la vârsta sugarului întărirea sănătăŃii organismului; asigurarea unei creşteri normale a parametrilor somatici; asigurarea unei dezvoltări armonioase somato-funcŃionale; stimularea cronologice; asigurarea unor poziŃii corecte pentru a preveni deviaŃiile şi deformaŃiile segmentelor corpului; stimularea formării deprinderilor de Ńinere şi apucare pentru dezvoltarea senzaŃiilor kinestezice şi coordonarea mişcărilor; Mijloacele kinetoprofilaxiei Până la 3 luni Se vor executa numai mişcări de membre superioare şi inferioare din poziŃia decubit dorsal. Se vor efectua flexii şi extensii, abducŃii şi adducŃii, circumducŃii, tracŃiuni şi scuturări foarte uşoare. Masajul copilului ocupă un loc foarte important în îngrijirile cu caracter de kinetoprofilaxie. Se vor efectua alunecări uşoare şi ritmice în lungul membrelor superioare 89 dezvoltării neuromotoare şi psihomotoare caracteristică vârstei

Kinetoprofilaxie şi inferioare, precum şi pe spate, torace, abdomen. Masajul se poate asocia cu exerciŃii de gimnastică medicală. O importanŃă deosebită o are masajul piciorului propriu-zis, mai ales când copilul prezintă o abatere de la normal în poziŃia aceasta. Se va aplica o netezire insistentă pe faŃa plantară şi dorsală a plantei piciorului de la degete spre călcâi şi glezne. Urmează o fricŃiune uşoară cu vârful degetelor spre tălpi, pe faŃa internă, externă şi dorsală a piciorului. În timpul masajului se recomandă menŃinerea cu stricteŃe a poziŃiei corecte a piciorului. Masajul trunchiului este efectuat sub formă de alunecări uşoare, la care adăugam fricŃiuni uşoare cu pulpele degetelor.

De la 3 - 6 luni EvoluŃia neuromotorie a copilului sănătos îi permite acestuia să-şi Ńină capul din poziŃia decubit ventral. Poate să se întoarcă activ cu faŃa în sus, decubit pe o latură, şi poate fi rostogolit pasivo-activ. ExerciŃiile kinetoprofilactice în această perioadă urmăresc în mod deosebit prelucrarea activă a gâtului şi trunchiului. Pot fi recomandate următoarele categorii de exerciŃii: ridicarea şi menŃinerea în aplecat a capului. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi cu creşterea duratei de menŃinere până la apariŃia semnelor de oboseală (capul începe să cadă). Când copilul poate să-şi menŃină capul ridicat câteva minute îl ajutăm să ridice şi partea superioară a trunchiului până ajunge în sprijin pe coate şi antebraŃe (poziŃia păpuşii); rotarea capului şi urmărirea cu privirea a diferitelor obiecte; ridicarea trunchiului din poziŃia culcat în poziŃia aşezat. Copilul în poziŃia culcat se apucă bine de degetele persoanei care face exerciŃiul şi este cuprins de aceasta de mâini şi antebraŃe, este tras în sus spre poziŃia aşezat; îndoirea trunchiului înainte cu ajutorul membrelor inferioare apucate cu palmele pe faŃa externă a gambelor; îndoire şi întinderea, ridicarea şi coborârea lateral a membrelor superioare; 90

Lector univ. dr. BALINT NELA TATIANA târârea pasivă şi activă; rostogolirea pasivă şi activă; Masajul constă din: alunecări lungi, lente, liniştitoare sau scurte, intense, fricŃiuni cu pulpele degetelor, percutat ritmic, vibraŃii.

De la 6 - 9 luni Dezvoltarea neuromotorie permite copilului adoptarea poziŃiilor: decubit dorsal, decubit ventral, aşezat. Deplasarea copiilor se efectuează prin târâre din poziŃia decubit ventral sau pe genunchi şi pe antebraŃe. Rolul kinetoterapiei nu este acela de a grăbi evoluŃia neuromotoare ci de a ajuta şi a menŃine în bune condiŃii. ExerciŃiile analitice se vor adresa trunchiului şi membrelor. Acestea din urmă vor fi angrenate în mişcare mai mult alternativ, ritmic, ajutând la pregătirea mersului. exerciŃii pentru membrele superioare (îndoiri şi întinderi simetrice şi asimetrice, variate ca amplitudine, forŃă, ritm); exerciŃii pentru membrele inferioare din poziŃiile culcat dorsal şi facial; exerciŃii de târâre şi mers din poziŃia pe genunchi cu sprijin pe antebraŃe; exerciŃii de trunchi (aplecări şi rotări pasivo-active, mişcări de orientare şi urmărire); exerciŃii pentru abdomen din decubit dorsal, se apucă gambele copilului din lateral şi se îndoaie membrele inferioare (genunchi sau şolduri) presând uşor pe abdomen; exerciŃii de ridicare din decubit în aşezat (pasivo-activ) şi este ajutat copilul să se deprindă cu reflexele de echilibru şi păşire; exerciŃii de învăŃare a mersului (la început mers lateral cu sprijin de marginea patului sau susŃinut); exerciŃii de legănare - se efectuează la 7-8 luni când copilul poate fi menŃinut atârnat de mâinile kinetoterapeutului. Urmează legănări în diferite sensuri, înainte, înapoi, lateral, în cerc; exerciŃii de abilitate normală vor consta din perfecŃionarea reflexelor de apucare, prindere, strângere şi relaxare; Masajul la fel ca în perioada anterioară, se adaugă frământatul circular sau în cută 91

ExerciŃii de trunchi . Executarea corectă a exerciŃiilor. cu ajutorul membrelor superioare.Se vor executa din culcat. aşezat. ExerciŃii de dezvoltare a abilităŃii manuale (apucarea. ritmice. Fiecare program de kinetoprofilaxie trebuie sa vizeze. culoare). ExerciŃii de târâre şi rostogolire laterală. manevrarea obiectelor diferite ca formă.12 luni Se pot executa exerciŃii mai complexe şi mai variate: ExerciŃii ale membrelor superioare din poziŃii variate (mişcarea fiecărui segment după axele şi planurile de mişcare articulare). eficienŃa lor depinde în exclusivitate de kinetoterapeut sau de persoana care aplică exerciŃiile. prinderea. ExerciŃii de abdomen efectuate cu ajutorul îndoirilor de trunchi sau de membre inferioare din poziŃia culcat dorsal.Kinetoprofilaxie al membrelor. dar aceasta este strict indicată nu de vârstă cronologică cât de dezvoltarea somatică şi neuromotorie particulară a copilului. asigurând copilul de gambe. extensii de trunchi şi rotări. rulatul. care va fi prelucrată selectiv şi succesiv pentru a asigura o 92 . Masajul între 9-12 luni se execută ca şi în perioada precedentă având rol relaxator sau stimulator. mărime. De la 9 . coapselor. fără grabă. Începerea programelor de exerciŃii în scop profilactic nu poate fi făcută fără o perfectă cunoaştere a sănătăŃii copilului şi a eventualelor deficienŃe. În primele 5-6 luni se preferă exerciŃii simetrice. percutatul spatelui. IndicaŃii metodice Aplicarea mijloacelor kinetoterapeutice în scop profilactic la sugar poate începe de regulă la 3-4 luni sau chiar 5-6 luni. ExerciŃii de membre inferioare efectuate global sau analitic din culcat dorsal sau facial sau sub formă de mers. de regulă întreaga musculatură a corpului. ridicări din culcat în aşezat. ExerciŃiile fizice vor fi efectuate fără agitaŃie. buna localizare a acestora. stând.

Privind durata programelor în raport cu vârsta copilului A. Temperatura la care se va lucra va fi cuprinsă între 18-23° C. de la 7-15 min. Atunci când anumite regiuni sau grupe musculare prezintă deficienŃe fizice vom căuta ca acestora sa ne adresam prin exerciŃii speciale repetate de un număr suficient de ori pentru a avea valoarea scontată. După vârsta de 3-4 luni copilul poate fi antrenat în efectuarea exerciŃiilor cu 40-50 min înainte de masă sau la 60-90 min după ce a mâncat. peste care se aşează o pătură groasă şi apoi un cearceaf curat. şi la 9-12 luni.. Ionescu recomandă: la 23 luni. În primele 3 luni se recomandă ca exerciŃiile să fie efectuate înainte de supt. Numărul exerciŃiilor din cadrul unui program va fi de maxim 10-12 şi vor fi în strictă concordanŃă cu evoluŃia neuromotoare specifică vârstei.. la 3-5 luni. ExerciŃiile se vor repeta cu mare regularitate. Selectarea şi combinarea exerciŃiilor fizice din cadrul programelor de kinetoprofilaxie pentru sugari va avea întotdeauna ca punct ferm de orientare.Lector univ. cât şi a persoanei care efectuează exerciŃiile cu 93 . Se impune respectarea cu stricteŃe a regulilor de igienă a încăperii. evoluŃia neuromotoare specifică persoanei căreia îi este adresat. Dozarea şi gradarea efortului micului practicant va fi efectuată în raport cu modul în care reacŃionează sugarul. BALINT NELA TATIANA dezvoltare armonioasă a corpului. 6-12 min. Repetările aceluiaşi exerciŃiu. După programul de exerciŃii fizice. de la 3-6 min. vor fi în raport cu scopul urmărit şi cu reacŃia copilului. Se recomandă ca variaŃia normală să fie de la 3-12 în raport cu reacŃia individuală. dr. de la 4-10 min. Programele de kinetoprofilaxie trebuie să se facă într-o încăpere bine luminată. odihna copilului este obligatorie. atât în raport cu ora din zi la care se efectuează cât şi cu distanŃa faŃă de ora de masă a copilului. la 5-9 luni. Pauzele dintre exerciŃii trebuie să fie de două ori mai lungi decât durata efortului propriu-zis. aerisită şi încălzită. a locului unde se desfăşoară exerciŃiile fizice. Programele de kinetoprofilaxie ale sugarului trebuie sa fie executate de regulă pe o banchetă (masă) înaltă şi suficient de largă.

. citat de Crăciun. M. Satisfăcând nevoia naturală de mişcare a copilului. programele de kinetoprofilaxie contribuie la creşterea şi dezvoltarea elementelor aparatului locomotor şi în acelaşi timp stimulează şi perfecŃionează marile funcŃiuni organice şi viaŃa psihică a sugarului. Fig. 2002) 94 . 11 Exemple de exerciŃii pentru sugarii până la 3 luni (după Ionescu A.Kinetoprofilaxie copilul..

. citat de Crăciun. 2002) 95 . BALINT NELA TATIANA Fig.. dr.Lector univ.6 luni (după Ionescu A. M. 12 Exemple de exerciŃii pentru sugarii între 3 .

9 luni (după Ionescu A.. citat de Crăciun. M.Kinetoprofilaxie Fig.. 13 Exemple de exerciŃii pentru sugarii între 6 . 2002) 96 .

. 14 Exemple de exerciŃii pentru sugarii între 9 – 12 luni (după Ionescu A. 2002) 97 . M. dr. citat de Crăciun.Lector univ.. BALINT NELA TATIANA Fig.

suflă în trompetă. Activitatea neuromotorie se dezvoltă. pe mobilă. răsfoieşte paginile unei cărŃi. Are loc dezvoltarea şi perfecŃionarea limbajului cu ajutorul căruia copilul poate fi orientat. membrele se întind. se diferenŃiază şi se perfecŃionează. disciplinat şi educat. Atitudinea corporală se modifică. condus. dar dezvoltarea funcŃională se menŃine la cote destul de înalte. capul se ridică. poate să rostogolească o minge. pieptul coboară. Se perfecŃionează în mod deosebit funcŃiile psihice şi cele neuromotoare. ca la vrăbii. Se diversifică şi se adânceşte sfera emoŃională. care apar tot în această perioadă se fac cu ambele picioare odată. încheiatul nasturilor). construieşte cu ajutorul cuburilor. Mersul copilului poate fi însă întârziat din cauza lipsei de mişcare când copilul nu a experimentat destul de mult poziŃia ortostatică şi nu a mers în poziŃia pe genunchi cu sprijin pe antebraŃe. pe uşi. încearcă să prindă un obiect uşor. pe ziduri. începe să scrie pe cărŃi. poate să arunce un obiect. stabilindu-se noi raporturi afective. La 2-3 ani copilul se joacă cu păpuşile. încălŃatul. Activitatea neuromotorie a membrelor superioare se diversifică. dar alergarea să se caracterizeze prin lipsa fazei de zbor. La sfârşitul anului 2 copilul trebuie să ştie să alerge. Tot în această perioadă se diversifică şi se dezvoltă deprinderile de autoservire (îmbrăcatul şi dezbrăcatul.2. simŃul de păşire se dezvoltă odată cu dezvoltarea echilibrului şi a coordonării mişcărilor. pozitive sau negative între copil şi persoanele din jurul lui. După vârsta de un an copilul merge. Apărut la 8-10 luni. abdomenul se strânge conferând copilului un nou aspect fizic. Copilul de 2-3 ani poate să transporte în mâini un obiect.Kinetoprofilaxie 6. În săriturile. Copilul cu vârsta cuprinsă între 1 .3 ani ParticularităŃi morfologice şi funcŃionale După vârsta de un an ritmul creşterii în înălŃime şi greutate a copilului se încetineşte mult. faŃă de 98 . Copilul care nu poate merge nici la 18 luni trebuie examinat de medicul specialist pentru a depista eventualele cauze patologice care trebuie să fie înlăturate.

jocuri dinamice („de-a prinselea”. rostogolire. exerciŃii cu mingea (aruncări. U. stimularea proceselor de creştere normală şi dezvoltare armonioasă. torace. stimularea dezvoltării normale a marilor funcŃiuni organice.Lector univ. masajul (efleuraj. Capul poate sa-si menŃină echilibrul corpului în sprijin unipodal. trunchi. F sau a vocalelor: A. cernut) executat pe spate. masaj. exerciŃii imitative de respiraŃie (zumzăit. stând. Obiectivele kinetoprofilaxiei primare întărirea stării de sănătate. dr. E. rulat. kinestezic). pe genunchi. R. poate să se caŃere. satisfacerea necesităŃilor naturale de mişcare. organice şi psihice. exerciŃii cu caracter aplicativ: mers. I. murmurat. S. Mijloacele kinetoprofilaxiei exerciŃii de gimnastică medicală. rostogoliri). târâre.active: Ridicarea din poziŃia de decubit dorsal în aşezat. membre superioare şi membre inferioare. viteza. O. să se rostogolească. Programele de kinetoprofilaxie la această vârstă pot fi alcătuite prin asocierea gimnasticii analitice cu jocurile dinamice. membre inferiore. frământat. şuierat) prin pronunŃarea . exerciŃii de respiraŃie sub formă de joc (umflarea baloanelor cu aer). analitice executate din poziŃiile: decubit.3 ani se dezvoltă şi se perfecŃionează coordonarea mişcărilor. La 1-2 ani pot fi recomandate următoare categorii de exerciŃii: pasivo . active. BALINT NELA TATIANA perioada precedentă. capacitatea coordinativă.în expiraŃie a consoanelor: Z. exerciŃii pentru formarea unei atitudini corporale corecte. aşezat. să rămână atârnat în braŃe câteva secunde. „de-a ascunselea”). dezvoltarea calităŃilor fizice (forŃa. dezvoltarea şi perfecŃionarea echilibrului între funcŃiile somatice. abdomen. plimbările în aer liber. fricŃiuni. perfecŃionarea analizatorilor (vizual. 99 . pentru membrele superioare. La 2 1/2 . rezistenŃa). Ş. căŃărare. apucat de mâini. M. alergări scurte. N.

apucat de gambe.. îndoirea înainte şi extensia trunchiului.). Mers corectiv cu diferite variante: pe vârfuri. Aşezat pe scaun cu spatele sprijinit: mobilizarea metodică a membrelor superioare în toate axele de mişcare ale articulaŃiilor membrului superior. ExerciŃii dinamice la copii cu vârsta cuprinsă între 1. gambelor. Din stând depărtat. cu pronunŃarea de consoane şi vocale pe timpul respiraŃiei. pe genunchi cu sprijin pe palme..). Din stând îndoirea şi întinderea genunchilor. forfecarea membrelor inferioare. după axele de mişcare ale articulaŃiilor. ridicarea simultană a membrelor inferioare. Se va declanşa o contracŃie musculară reflexă foarte puternică (Mare atenŃie la menŃinerea poziŃiei pentru nu a accidenta copilul!). rotări spre stânga-dreapta. pe marginea externă a picioarelor. din culcat dorsal sau culcat facial. Culcat. Ridicarea din poziŃia culcat. Legănarea copilului atârnat de mâini (înainte. cu vârfurile în afară sau înăuntru. pedalarea (bicicleta). apucat de mâini sau de picioare (înainte. înainte cu bătaia palmelor. Din culcat: mobilizare metodică a picioarelor. îndoirea succesivă a unui membru inferior la verticală. apoi în dorsal. ExerciŃii de respiraŃie din poziŃiile: culcat.câteva secunde.. Târâre. Aşezat pe un taburet executăm mobilizarea metodică a trunchiului: îndoiri înainte. rotări. înapoi. lateral.Kinetoprofilaxie Ridicarea din poziŃia culcat facial. înapoi. laterale. Din culcat. înapoi.. coapselor. deasupra gleznelor.2 ani: Mers cu ducerea membrelor superioare sus. în culcat facial. ridicarea în aşezat cu sprijin. îndoirea laterală a trunchiului stânga-dreapta. mersul tropăit. înainte. Legănarea copilului atârnat la orizontală (ridicat pe palmele kinetoterapeutului). pe călcâie. Mers din poziŃia pe genunchi cu sprijin pe palme. Rostogolirea din culcat dorsal. în cerc. răsuciri. apucat de mâini în poziŃia stând. 100 . în poziŃia sprijinit pe creştetul capului.

ExerciŃii pentru membrele superioare .dreapta cu mâinile pe şolduri sau cu membrele superioare ridicate sus. aşezat. 101 . IndicaŃii metodice Programele de kinetoprofilaxie pentru copii de la 1-3 ani au mai mult un caracter activ faŃă de cele ale sugarului care aveau caracter pasivo-activ. ExerciŃii pentru abdomen . răsucirea lui spre dreapta-stânga. Sărituri în lungime şi sărituri pe verticală la înălŃimi foarte mici. îndoirea laterală stânga . 9.. Mişcările capului pot fi însoŃite sau combinate cu cele ale membrelor superioare. 11. înapoi şi lateral dreapta . 12. silabe. 10. cu mâinile cuprinzând genunchii îndoiŃi la piept.PoziŃia stând depărtat: îndoirea înainte şi extensia trunchiului. mers ghemuit („mersul piticului”). ExerciŃii de respiraŃie din poziŃii favorabile respiraŃiei cu pronunŃare de consoane. Exemple de exerciŃii pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 .stânga. BALINT NELA TATIANA Din poziŃia stând depărtat. 6. copilul execută. ce pot fi executate din: culcat.picior opus. pasul „ştrengarului”.Din poziŃia aşezat. dr. Alergări pe distanŃe scurte. târâre pe antebraŃe. 7. decubit ventral.3 ani 1. Rostogoliri în plan anterior.Aşezat. „mersul elefantului”.PoziŃia pe genunchi sau stând depărtat se execută liber sau cu un baston Ńinut în mâini: îndoirea şi întinderea. 4. mersul cu paşi mari „mersul uriaşului”. 2. 8. ExerciŃii pentru cap şi gât . 5. pe călcâie. Se efectuează rularea în plan posterior cu extensia coatelor. PoziŃia pe genunchi cu sprijin pe palme: târâre braŃ . umflarea baloanelor. după demonstraŃia kinetoterapeutului (imitându-l) sau după indicaŃii verbale: aplecarea capului înainte. ridicarea şi coborârea laterală a membrelor superioare. revenire în poziŃia ghemuit . vocale.Lector univ. numai cu împingerea picioarelor. ExerciŃii de târâre. posterior şi laterale. ExerciŃii pentru membrele inferioare – Genuflexiuni. 3. cu împingere succesivă a membrelor inferioare. ExerciŃii de trunchi . genunchii la piept la piept.cu genunchii cu membrele inferioare îndoite. ExerciŃii de mers: pe vârfuri.

aerisită. dar şi în raport de reacŃia copilului. Se impune respectarea cu stricteŃe a regulilor de igienă. şi cu temperatura de 18-23° C. Numărul de repetări medii al unui exerciŃiu va fi de 4-10 ori. ExerciŃiile selecŃionate vor avea un caracter analitic şi vor fi apropiate de mişcările aplicative uzuale. ritmul şi numărul de repetări se va face în raport de obiectivele urmărite. aşezat. Pauzele între exerciŃii vor fi duble de timpul de lucru în care s-a efectuat exerciŃiul. ExerciŃiile vor fi repetate cât mai corect posibil pentru a deveni deprinderi. urmată de indicaŃii şi ajutor. dar mai ales de modul în care reacŃionează copilul. pe genunchi. şi vor fi însoŃite de mişcări de respiraŃie şi relaxare. Numărul de exerciŃii din cadrul unui program va fi de maxim 15 şi vor fi strict adaptate evoluŃiei neuromotoare specifice vârstei. PoziŃiile de execuŃie a exerciŃiilor vor fi: culcat. stând şi derivate ale acestora. Dozarea şi gradarea efortului. 102 . Programele se vor efectua într-o încăpere bine luminată. Durata programului nu va fi mai mare de 15-20 minute.Kinetoprofilaxie ExecuŃia exerciŃiilor se va face mai mult prin metoda imitativă.

citat de Crăciun. M.. BALINT NELA TATIANA Fig. 15 Exemple de exerciŃii pentru copii între 1 – 2 ani (după Ionescu A. dr. 2002) 103 .Lector univ..

Kinetoprofilaxie Fig.. M. citat de Crăciun. 16 Exemple de exerciŃii pentru copii între 2 – 3 ani (după Ionescu A.. 2002) 104 .

la fel ca şi cel de creştere în greutate. De la această vârstă ambele sexe intră în ceea ce numim perioada toracelui îngust. Nu există deosebiri notabile între băieŃi şi fete. de formare a deprinderilor motrice. Legea marilor alternanŃe se manifestă cu tot mai mare pregnanŃă pentru ca în timp ce creşterea în înălŃime se face cu valori anuale din ce în ce mai mici. dr. emoŃiile stenice. BALINT NELA TATIANA Copilul cu vârsta cuprinsă între 3 – 7 ani (perioada preşcolară) ParticularităŃi morfologice şi funcŃionale ale perioadei de vârstă 3 -7 ani În perioada 3-7 ani. La această vârstă copii se mişcă foarte mult şi cu uşurinŃă. fapt care explică de ce preşcolarul efectuează mai uşor mişcările largi. în privinŃa dezvoltării psihice. stare de sănătate. ce poate varia însă în funcŃie de alimentaŃie. dar apar deosebiri de natură comportamentală şi de motricitate. igienă. Se dezvoltă mult curiozitatea şi imaginaŃia. acest fapt are repercursiuni asupra stabilităŃii şi echilibrului corpului. de emotivitate şi interesul crescut faŃă de tot ceea ce este nou. greutatea corpului înregistrează rate de creştere tot mai mari. spontaneitatea. apar aşadar „puncte de osificare”.Lector univ. fetele au talia şi greutatea mai mică cu 1cm. regula creşterii şi dezvoltării este inegală pentru această vârstă. ample (mers 105 . care necontrolată poate lua forme bizare de exagerare şi minciună. Dezvoltarea psihică este dominată de mobilitatea proceselor de cunoaştere.5 – 1kg faŃă de băieŃi. respectiv 0. Caracteristici specifice acestei perioade: procesul de creştere în înălŃime este accelerat. coloana vertebrală se poate modifica. sistemul muscular este la fel de inegal dezvoltat. de educare. muşchii lungi ai membrelor superioare şi inferioare progresează mai rapid decât cei scurŃi ai mâinii. apare astfel o disproporŃie între creşterea capului care este mai mare faŃă de membrele inferioare mai scurte. se continuă în această perioadă procesul de osificare. Prin joc putem să le dezvoltam cu uşurinŃă abilitatea iniŃiativa. denumită şi perioada copilăriei medii se continuă procesul de creştere în înălŃime şi greutate cu valori medii aproximativ egale pentru ambele sexe. sentimentele altruiste. datorită elasticităŃii. Este perioada când jocul devine cel mai important factor de instruire.

metabolismul se dezvoltă şi se perfecŃionează continuu. însă. croşetat etc. voinŃa ar fi imposibil de explicat în afara inhibiŃiei de întârziere. cântăreşte cea 370 g. atât de frecventă la această vârstă. lipsa de vlagă. îşi perfecŃionează funcŃiile.). marile funcŃiuni organice: circulaŃia. ne-reacŃionarea la stimulii mediului sau neastâmpărul. schimbarea raportului de forŃă dintre sistemul nervos periferic şi sistemul nervos central. tiroida intensificând procesele metabolice. perfecŃionarea funcŃională a diferitelor regiuni corticale. totodată. precum şi stabilitatea lor. cresc sub raport morfologic. capriciul etc. FrecvenŃa respiratorie crescuta (45-50 resp/min. ca urmare a dezvoltării scoarŃei cerebrale creşte numărul si viteza de formare a reflexelor condiŃionate. cea mai spectaculoasă modificare o întâlnim însă la nivelul sistemului nervos. se conturează mai pregnant dominanŃa asimetrică a emisferelor cerebrale. lovire). şi se intensifică funcŃiile glandei tiroide şi ale hipofizei. Predominarea unuia sau altuia dintre cele două procese nervoase fundamentale (excitaŃia şi inhibiŃia). stă la baza unor conduite cum ar fi somnolenŃa. La fel cum uitarea. destul de bine dezvoltat. totodată. în timp ce indicii fiziologici demonstrează capacitatea crescută de adaptare a organismului copilului la condiŃiile mediului extern. atât de activă în perioada anterioară. Aceasta explică de ce ritmul creşterii este mai lent dar şi de ce mobilitatea copilului este mai mare. ceea ce se va repercuta asupra diferenŃierii manualităŃii copilului (dreapta. n-ar putea fi înŃeleasă înafara inhibiŃiei de stingere. respiraŃia. iar la sfârşitul spre şcolarităŃii reprezintă aproximativ 4/5 din greutatea lui finală. Important în această etapă este procesul de diferenŃiere a neuronilor care formează straturile corticale. ambidextru). stânga.. creierul îşi măreşte volumul.) 106 aparatul cardio-vascular funcŃionează din intrapartum frecvenŃa cardiacă . decât mişcările de precizie (desen. creşterea numărului fibrelor mielinice şi a fibrelor intercorticale. biochimismul intern al organismului cunoaşte o evoluŃie interesantă: se diminuează activitatea timusului (glanda creşterii). La naştere el. cântărind cea l 200 g. către 3 ani îşi triplează greutatea. aparatul respirator.Kinetoprofilaxie aruncare. Celulele Ńesutului nervos se diferenŃiază. Cea mai importantă modificare o reprezintă.

7 ani Datorită particularităŃilor psiho-somatice ale copiilor la aceasta vârstă. AtenŃie deosebită se va acorda dezvoltării musculaturii spatelui şi 107 .Lector univ. 3 . pe genunchi cu sprijin pe palme. vom urmări: întărirea stării de sănătate. 6 . stimularea proceselor de creştere şi dezvoltare. ExerciŃiile de gimnastică se vor desfăşura sub formă analitică din poziŃii cu suprafaŃă mare de sprijin (aşezat. folosind mingi steguleŃe. dezvoltarea musculaturii spatelui şi abdomenului pentru asigurarea unei atitudini corporale corecte.5 ani. stimularea şi perfecŃionarea marilor funcŃiuni organice.5 ani Copiilor de această vârstă trebuie să le dezvoltăm şi consolidăm deprinderile motrice însuşite în perioada anterioară. cu variantele lor. perfecŃionarea analizatorului kinestezic cu un rol deosebit în dezvoltarea deprinderilor motrice şi utilitar aplicative. reducerea instabilităŃii neuromotorii specifice vârstei. Mijloacele kinetoprofilactice folosite la grupa mică de vârstă 3 . dr. este nevoie ca atunci când aplicăm programele kinetoprofilactice în grădiniŃe să împărŃim colectivul în 3 grupe : grupa celor mici.7 ani. grupa celor mari. Obiectivele kinetoprofilaxiei în perioada 3 . BALINT NELA TATIANA 130-140 bătăi /min. 5. grupa celor mijlocii. culcat. aparatul digestiv este complet dezvoltat şi voluminos dar puŃin diferenŃiat funcŃional. La grupa mică 3 .6 ani. Se vor folosi pe scară largă jocurile de mişcare. pentru a diminua din instabilitatea neuromotoare caracteristică vârstei şi a asigura o execuŃie corectă.5 ani. cercuri pentru dezvoltarea coordonării mişcărilor (îndemânarea) şi stimularea emoŃiilor pozitive.

Kinetoprofilaxie abdomenului folosind poziŃii cu suprafaŃă mare de sprijin. 2. pe perechi faŃă în faŃă cu membrele inferioare depărtate. deplasare în lateral cu paşi adăugaŃi. Programele de kinetoprofilaxie nu trebuie să se transforme în simple programe de gimnastică analitică ci.6 ani. Din stând. vom urmări : antrenarea şi perfecŃionarea marilor funcŃiuni organice (circulaŃie. jocuri dinamice. exerciŃii pentru dezvoltarea şi consolidarea deprinderilor motrice şi de bază (mersul. Mijloacele kinetoprofilactice folosite la grupa mijlocie de vârstă 5 . Acestea vor fi repetate până la însuşirea lor corectă. de noutate şi spontaneitate. ritmice cu o structură mai complexă împărŃite pe echipe cu o tematică educativă. respiraŃie. rularea unei mingi sau prinderea şi aruncarea acesteia cu două sau o singură mână. respectând corectitudinea exerciŃiilor şi folosind acŃiuni motrice diverse ele trebuie să cuprindă aspecte de veselie.6 ani exerciŃii de gimnastică analitică din poziŃii cu suprafaŃă mare de sprijin (aşezat. săriturile şi mai ales aruncările şi prinderile). alergarea pe distanŃe scurte. Exemple: 1. pe genunchi. Din stând. 108 . asociind acestei mişcări ridicarea şi coborârea laterală a membrelor superioare. 3. culcat) pentru antrenarea tuturor segmentelor corpului. La grupa de vârstă mijlocie 5 . 3 pe piciorul stâng. învăŃarea corectă a deprinderilor motrice de bază. învăŃarea unei respiraŃii corecte şi complete şi prevenirea respiraŃiei bucale. 3 sărituri pe ambele picioare. Din aşezat. metabolism). 3 pe piciorul drept. dezvoltarea întregii musculaturi a corpului pentru a crea raporturi de echilibru şi coordonare între musculatura agonistă şi antagonistă a segmentelor corpului şi a organismului în ansamblu.

se va urmări: dezvoltarea interesului pentru exerciŃii fizice.3. rezistenŃă. BALINT NELA TATIANA Exemple: 1.10/11 ani ParticularităŃi de creştere şi dezvoltare Între vârsta de 7-11 ani. urmată de pauze. de respiraŃie şi relaxare. formarea unei atitudini corecte a corpului. Deplasare din poziŃia pe genunchi cu sprijin pe mâini înspre înainte şi înapoi. dr.. creşterea corpului păstrează ritmul lent din perioada 109 .Lector univ.7 ani. se vor evita exerciŃiile de forŃă. călcâiele la şezută. asigurarea unei bune pregătiri fizice în raport cu particularităŃile specifice vârstei. cu intensitate mică şi de scurtă durată. La grupa mare de vârstă 6 . Mijloacele kinetoprofilactice folosite la grupa mare de vârstă 6 .7 ani gimnastica analitică adresată tuturor segmentelor corpului. iniŃierea în practicarea unor exerciŃii sportive uşoare (înotul). iar cele de viteză vor fi pe distanŃe foarte scurte. 3. Exemple: 1. Alergare cu genunchi la piept. Lovirea succesivă a unei mingi de sol cu o singură mână (dribling).. aruncarea unei mingi cu o singură mână. Copilul cu vârsta cuprinsă între 7. 2. 3. la un punct fix. Conducerea unei mingi cu piciorul printre jaloane. exerciŃii aplicative simple. plimbări în aer liber în funcŃie de vârsta şi starea atmosferică. jocuri de mişcare mai complexe şi elemente de tehnică a unor jocuri sportive mai uşoare (badminton. Deplasare printre jaloane. tenis.). 2. Din stând. 6.

Şcoala schimbă dominanŃa activităŃii copiilor şi le reorientează interesele. Spre sfârşitul perioadei 10-11 ani apar modificări în sistemul endocrin şi cel nervos care anticipează profundele transformări ce vor apărea în perioada pubertăŃii. abdomenului. programele de kinetoprofilaxie vor urmări: menŃinerea şi întărirea sănătăŃi. Obiectivele kinetoprofilaxiei la copii cu vârsta cuprinsă între 7. în timp ce membrele inferioare şi superioare au un ritm mai riguros. asigurarea unei dezvoltări armonioase din punct de vedere fizic. stimularea proceselor naturale de creştere şi dezvoltare. formarea unei atitudini corporale corecte prin însuşirea reflexului de postură corectă 110 . Valorile medii anuale ca şi cele înregistrate în cei patru ani sunt sensibil egale la ambele sexe. Anvergura care era mai mică decât înălŃimea corpului. Gândirea are un pronunŃat caracter intuitiv. să asculte. Acest lucru este mai evident la fete decât la băieŃi şi confirmă aserŃiunea conform căreia la 7-10 ani are loc cea de-a doua rotunjire a corpului. înainte de 7 ani.10/11 ani În perioada şcolarului de 7 . acesta nu le mai ocupă tot timpul şi nu le mai oferă aceleaşi satisfacŃii. ceea ce impune pedagogului dezvoltarea treptei senzoriale a cunoaşterii şi folosirea în lecŃie a materialelor intuitive.Kinetoprofilaxie anterioară. Creşte diametrul transvers al bazinului care ajunge să-l egaleze pe cel al umerilor. culeg noi informaŃii. îşi dezvoltă memoria şi imaginaŃia. ajunge la 10 ani egală cu aceasta.11 ani. Continuă dezvoltarea şi perfecŃionarea marilor funcŃiuni care conferă organismului echilibrul funcŃional şi capacitatea de a se adapta cerinŃelor mediului ambiental. toracelui. Îşi îmbogăŃesc limbajul. Dezvoltarea psihică înregistrează progrese deosebit de mari care favorizează activitatea complexă din şcoală. accesibile înŃelegerii copiilor. Se menŃine ritmul încetinit de creştere a trunchiului. Deşi sunt tentaŃi de joc. Ei învaŃă să scrie. să citească. Raportul dintre talie şi greutate (T/G) scade de la 7 la 11 ani demonstrând faptul că ritmul de creştere al greutăŃii este mai viguros decât cel al creşterii în înălŃime.

În sensul celor arătate mai sus trebuie sa dezvoltăm în condiŃii specifice următoarele grupe şi lanŃuri musculare: tonifierea în condiŃii de scurtare (concentric) a musculaturii cefei şi spatelui. ExerciŃii de gimnastică medicală dinamice. mărirea mobilităŃii articulaŃiilor scapulo-humerale şi coxo-femurale pentru a crea o relativă independenŃă a mişcărilor braŃelor faŃă de umeri şi ale membrelor inferioare faŃă de bazin. de execuŃie. dezvoltarea vitezei de reacŃie. În felul acesta.Lector univ. tonifierea musculaturii abdominale şi sacro-lombare pentru a fixa bazinul socotit cheia atitudinii corecte. prevenirea instalării unor atitudini deficiente ale corpului globale şi segmentare. formarea şi perfecŃionarea capacităŃilor de percepere a componentelor spaŃiale.10/11 ani 1. dr. dar şi a stabilităŃii articulare. căutând să preîntâmpinăm tendinŃa elevilor de a solidariza mişcările centurii scapulare şi coloanei vertebrale cu mişcările braŃelor în plan anterior şi ale centurii pelviene cu cel al membrelor 111 . dezvoltarea rezistenŃei generale şi cardio-respiratorii. care dezvoltă şi păstrează suportul morfologic şi funcŃional al atitudinii corpului. dezvoltarea inhibiŃiei condiŃionate. tonifierea în condiŃii de alungire (excentric) a musculaturii peretelui toracic. dezvoltarea mobilităŃii. de deplasare. menite să contribuie la formarea unei atitudini corporale corecte prin educarea permanentă a reflexului neuromuscular şi psihic al atitudinii corecte ca şi prin dezvoltarea grupelor musculare cu acŃiune statică şi dinamică. dezvoltarea unor indici optimi de forŃă a musculaturii generale şi în mod deosebit a aceleia care asigură atitudinea corporală corectă. educarea unei respiraŃii corecte şi ample. BALINT NELA TATIANA şi prin tonicitatea şi troficitatea optimă a musculaturii spatelui şi abdomenului. tonifierea în mod simetric a musculaturii laterale a trunchiului. analitice. Mijloacele kinetoprofilaxiei la copii cu vârsta cuprinsă între 7. temporale si de orientare în mediul ambiant. atenŃiei şi disciplinei.

aplicative. vor avea în continuare un caracter activ de joc. Mers cu mâinile fie pe şolduri. dozarea şi gradarea efortului. ritmul şi numărul de repetări vor creşte în funcŃie de receptivitatea copiilor şi a obiectivelor propuse. 2. Dezvoltarea şi perfecŃionarea deprinderile utilitar . pe creştet. Exemple: 1.Kinetoprofilaxie inferioare în plan posterior. pe toată talpa sau pe vârfuri cu membrele superioare în abducŃie. PerfecŃionarea deprinderilor motrice de bază: mers. IndicaŃii metodice: Se va pune accent pe formarea deprinderilor de atitudine corectă a corpului şi pe însuşirea unor deprinderi utilitar. 3. căŃărare. Pauzele între exerciŃii trebuie să asigure revenirea indicilor marilor funcŃiuni. ducerea alternativă a genunchilor flectaŃi la piept cu rotaŃia trunchiului la fiecare pas. pentru a favoriza însuşirea corectă a deprinderilor. a cunoştinŃelor. alergare. revenire cu expiraŃie. tonifierea în condiŃii de scurtare a musculaturii plantare. 112 . Durata. priceperilor şi deprinderilor motrice însuşite. O atenŃie deosebită trebuie acordată folosirii conştiente. rostogolirea. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică (înainte şi înapoi). în condiŃii variate. târâre. a autocontrolului. pe umeri. fără a pierde din vedere însă necesitatea execuŃiei corecte. 2. Programele de kinetoprofilaxie. Trecerea de la exerciŃiile cu caracter analitic spre cele cu caracter global se va face dozând atent efortul fără suprasolicitarea copiilor.aplicative: mers în echilibru. cu sprijin pe palme. flexia trunchiului sub orizontală (în val). inspiraŃie. la ceafă. 3. escaladări. stăpânirii de sine. aruncarea şi prinderea. Pe genunchi. sub axile. 4. sărituri. putând fi şi active şi cuprinzând mişcări de respiraŃie şi relaxare din deplasare.

integrare şi reglare psiho-comportamentală. nu atât sub raport cantitativ ci mai ale calitativ (evoluează legăturile dintre diferite zone ale scoarŃei cerebrale. aritmică şi lungă. astfel: Intensificarea creşterii care poate lua diverse forme: bruscă şi violentă. se dezvoltă plasticitatea funcŃională a activităŃii nervoase superioare. ceea ce va avea repercursiuni asupra capacităŃii de diferenŃiere. punându-se accent pe creşterea membrelor superioare şi inferioare. ÎmbunătăŃirea marilor funcŃii. cât şi la băieŃi. încheierea creşterii danturii permanente. iar la băieŃi până la 14-15 ani. în ciuda rezervelor funcŃionale încă reduse ale aparatului cardiovascular. Atât la băieŃi cât şi la fete se constată: Perioada pubertăŃii este caracterizată prin importante modificări morfo-funcŃionale. dr. Mobilitatea înregistrează valori scăzute atât la fete. Copilul cu vârsta cuprinsă între 10 – 14 ani (perioada pubertară) ParticularităŃi morfologice şi funcŃionale Perioada pubertară începe la ambele sexe în jurul vârstei de 10-11 ani şi durează la fete până la 12-13 ani. Structura cerebrală internă suportă şi ea modificări. se perfecŃionează sistemele de autoreglare corticală). indicii obiectivi de creştere demonstrând că rezistenŃa aerobă poate fi dezvoltată cu succes în etapa pubertară. lentă şi treptată.Lector univ. Creşterea este disproporŃională. Musculatura scheletică se dezvoltă în special prin alungire dar forŃa relativă nu înregistrează creşteri evidente. InhibiŃia este puŃin dezvoltată fapt care explică alternanŃa manifestărilor. Ca urmare a acestor modificări de ordin fizic. Alte modificări biologice vizează: dezvoltarea intensă a părŃii faciale a craniului. aparatului respirator marchează o creştere substanŃială. tânărul trebuie să se adapteze unei 113 . Se modifică ritmul de funcŃionare a unor glande cu secreŃie internă: se atrofiază timusul dar se dezvoltă glanda tiroidă. BALINT NELA TATIANA 6. glandele sexuale. biologice la care este supus organismul copilului. terminarea procesului de osificare a oaselor mâinii cu consecinŃe importante asupra preciziei şi rigorii mişcărilor.4. Modificările de ordin anatomo-fiziologic îşi pun amprenta asupra comportamentului concret al puberului. aritmică şi scurtă.

cât şi o instanŃă – reper în reglarea acŃiunilor motrice. tonifierea musculaturii corpului. reprezentând atât un nucleu al conştiinŃei de sine. uneori exaltate. însuşite în etape anterioare. Puberul nu are o conduită motrică egală. Propria schemă corporală. fenomenul cel mai caracteristic este cel de acceleraŃie. 114 . autocontrolul şi conştientizarea poziŃiei corecte a corpului. alteori apatice.14 ani exerciŃii de gimnastică analitică. şi una marcată de discontinuităŃi. mai ales în cele caracteristice activităŃii şcolare.Kinetoprofilaxie existenŃe corporale diferite pe care nu întotdeauna o stăpâneşte uşor. care pot avea o componentă motrică importantă. iniŃierea în practicarea unor ramuri şi probe sportive prin însuşirea elementelor tehnico-tactice specifice acestora. inconsecvenŃele în realizarea eficientă a diverselor sarcini motrice. Conduitele ludice de până acum sunt treptat înlocuite prin conduite de inserŃie socială. insuficient conştientizată în copilărie se focalizează progresiv. care vor urmări dezvoltarea grupelor şi lanŃurilor musculare cu acŃiune statică şi dinamică care asigură atitudinea corectă a corpului. Pe lângă perfecŃionarea deprinderilor motrice de bază. reprezintă unul din obiectivele importante ale acestei perioade. acest lucru trebuie dublat de creşterea capacităŃii de aplicare a sistemului de deprinderi şi priceperi motrice în condiŃii diversificate şi de timp liber. creşterea mobilităŃii articulaŃiilor. Mijloacele kinetoprofilaxiei la copii cu vârsta cuprinsă între 10 . Obiectivele kinetoprofilaxiei la copii cu vârsta cuprinsă între 10 . În această perioadă.14 ani asigurarea creşterii normale şi a dezvoltării armonioase. Pubertatea la fete se caracterizează şi prin modificări ale caracterelor sexuale secundare şi mai ales prin creşterea sânilor. Această acceleraŃie a creşterii în înălŃime şi greutate începe la fete la 11 ani şi durează până la 13 ani pentru înălŃime şi 14 ani pentru greutate. dovadă fiind fluctuaŃiile. formarea şi menŃinerea unei atitudini corporale corecte în toate poziŃiile. în care mişcările sunt insuficient ajustate. asigurarea unei respiraŃii corecte şi complete.

3. vor fi dozate cu foarte mare atenŃie. Mers pe vârfuri cu mâinile situate pe creştetul capului. Pe o bancă de gimnastică. coordonarea. dr. IndicaŃii metodice: Executarea exerciŃiilor cu caracter global. aruncare. Urcarea şi coborârea repetată a unei bănci de gimnastică fie cu faŃa sau cu spatele la aceasta. 115 . târâre căŃărare. cercuri. exerciŃii cu obiecte portabile: mingi.Lector univ. accentul trecând treptat de la controlul extern exercitat de kinetoterapeut spre autocontrol. cu membrele superioare trăgând simultan sau alternativ iar membrele inferioare flectate de la nivelul genunchilor. 6. echilibru. târâre. exerciŃii de gimnastică respiratorie. ea fiind de fapt etapa consolidării somatice. a organizării echilibrului biologic maturizat. elemente din diferite ramuri sportive. AdolescenŃa este ultima etapă în care are loc o ultimă acceleraŃie a dezvoltării biologice a organismului.aplicative. rezistenŃa. Exemple: 1. 2. viteza. din poziŃii diferite (decubit ventral sau dorsal). Se va pune accent pe execuŃia corectă a exerciŃiilor. bastoane. În continuare se va pune accent pe formarea deprinderilor de atitudine corectă a corpului şi pe însuşirea unor deprinderi utilitar . BALINT NELA TATIANA exerciŃii pentru perfecŃionarea deprinderilor utilitar – aplicative: mers. alergare. săritură. extensoare. exerciŃii pentru dezvoltarea calităŃilor motrice de bază: forŃa.5. Copilul cu vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani (perioada adolescenŃei) ParticularităŃi morfologice şi funcŃionale AdolescenŃa este una din cele mai importante şi mai controversate perioade de creştere şi dezvoltare a organismului omenesc. având permanent în vedere marile transformări somatice şi funcŃionale prin care aceştia trec în această perioadă. prindere.

dar şi din poziŃia oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul în sistemul perioadelor evolutive ale vieŃii. cu o dinamică excepŃională în timp. Din punct de vedere funcŃional. M. Totuşi. care la băieŃi devine costal inferior din abdominal. ParticularităŃi morfologice şi funcŃionale Ritmul creşterii se atenuează treptat (în special la fete). 1994. Se dezvoltă şi se perfecŃionează aparatul cardio-vascular şi funcŃia circulatorie... iar la fete costal superior. fapt semnificativ în echilibrarea efectuării actelor acŃiunilor motrice şi în reglarea superioară a acestora. Deşi sunt mult stabilizaŃi din punct de vedere fizic. se măreşte viteza şi abilitatea mişcărilor. amplificarea mişcărilor respiratorii şi mărirea capacităŃii vitale. Verza. adolescentul oscilează din punct de vedere al comportamentului între copilărie şi maturitate. ei rămân totuşi fragili. Formarea schemei corporale. În ceea ce priveşte calităŃile motrice. iar în greutate câte 4 – 5 kg. corpul fetelor capătă silueta specific feminină. creşte volumul şi forŃa muşchilor. a experienŃei corporale. Creşte tensiunea arterială şi scade frecvenŃa cardiacă. după Golu. P. Această perioadă se caracterizează în special din punct de vedere somatic prin creşteri ale perimetrelor şi diametrelor segmentare. Se schimbă tipul respirator. are 3 116 şi . după Funke (1983). cu toate componentele sale.Kinetoprofilaxie Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenŃă derivă din complexitatea în sine a acestei etape din viaŃa omului. corpul câştigă în înălŃime 20 – 30 cm. Se măreşte stabilitatea articulară. îmbogăŃeşte patrimoniul biologic şi psihologic al adolescentului printr-o acŃiune sistematică. structurile de coordonare a sistemului neuroendocrin se maturizează. Răspunsurile motrice devin complexe şi nuanŃate pe fondul dezvoltării abilităŃilor de a sesiza elementele semnificative pentru o conduită motrică eficientă. se redresează atitudinea capului. fiind însă predispus spre comportamentul unui adult. Motricitatea. Zlate. incapabili de un efort prelungit. cu multideterminări şi multicondiŃionări. E. pe an.. în special la băieŃi. Aparatul respirator se dezvoltă prin creşterea cutiei toracice. acestea progresează. cu proeminenŃa bustului şi conformaŃia specifică a bazinului. dezvoltarea diafragmului.

trebuie să fie dirijată cu foarte multă pricepere. autocorectarea sau profilaxia deficienŃelor fizice în etapa lor de atitudini deficiente globale sau segmentare:cifotice. realizarea în bune condiŃii a relaxării generale şi selective. în această perioadă pot fi perfecŃionate. b. rigide. picior plat. la această vârstă. organice. atenŃie şi discreŃie pentru a se apropia adolescentul care de altfel are constant o tendinŃă centrifugă. asigurarea tonicităŃii şi troficităŃii musculaturii întregului corp. Dezvoltarea continuă a celulelor corticale. Dezvoltarea în general şi dezvoltarea psihică în mod special. pentru a crea o imagine de sine sau o stare. Organele corpului ajung la dimensiunile lor normale. percepŃia propriului corp şi ceea ce se întâmplă în organism. astfel: a. Mijloacele kinetoprofilaxiei la vârsta adolescenŃei ExerciŃii de gimnastică analitică care vor urmări dezvoltarea grupelor şi lanŃurilor musculare cu acŃiune statică şi dinamică care asigură atitudinea corectă a corpului. lordotice. iar funcŃiile lor se încadrează în sinergia normală a organismului. aşezat şi în mers. Marile schimbări somatice.Lector univ. corporală. perfecŃionează morfologic şi funcŃional creierul. Obiectivele kinetoprofilaxiei la vârsta adolescenŃei asigurarea creşterii normale şi dezvoltării armonioase. utilizarea corpului pentru propria exprimare. scoliotice. dr. formarea şi menŃinerea unei atitudini corporale corecte în poziŃiile stând. Deprinderile şi priceperile motrice consolidate în etapa anterioară. 117 . acumularea de experienŃă prin acŃiune motrică. BALINT NELA TATIANA dimensiuni. Cunoaşterea ştiinŃifică a fenomenelor legate de viaŃa sexuală. psihice. este măsura cea mai importantă pentru prevenirea tulburărilor ce pot să apară atât la băieŃi cât şi la fete. apariŃia vieŃii sexuale creează unele stări de nelinişte şi tulburare ce pot avea repercursiuni negative asupra temperamentului şi caracterului în formare. c. asigurarea unei respiraŃii corecte şi complete.

ExerciŃii de gimnastică respiratorie. Ńinând o minge medicinală pecapului. mai ales în ceea ce priveşte înălŃimea. Desăvârşirea unui potenŃial motric specific: capacităŃi senzorio – motrice superioare. Exemple: 1. Pe genunchi. rezistenŃa). Stând cu spatele la scara fixă. 3. cu sprijin pe antebraŃe. transport de greutăŃi.Kinetoprofilaxie ExerciŃii cu obiecte portative: mingi medicale. ExerciŃii pentru dezvoltarea calităŃilor motrice de fază (forŃa. Definitivarea tuturor aparatelor şi sistemelor organismului. bagaj bogat de deprinderi şi priceperi motrice. 2. Formarea şi dezvoltarea unor abilităŃi şi capacităŃi superioare datorită şcolarizării sau activităŃii profesionale. de involuŃie. scheme motorii de bază perfecŃionate. viteza. Începerea unor procese mai mult sau mai puŃin rapide sau intense. echilibru). sub 118 . menŃinând capul aplecat înapoi. Elemente din diferite ramuri sportive. extensoare. bastoane. expresivă. târâre. (mers. Perioada de maturitate (perioada adultului tânăr 18/20 – 30 de ani şi perioada de adult 30 – 60 de ani) ParticularităŃi morfologice şi funcŃionale Perioada se caracterizează prin: Încetarea creşterii globale şi segmentare. prinderi. trunchiul sub orizontală. îndoirea alternativă a genunchilor menŃinând în contact permanent spatele cu scara fixă. capacitate crescută de comunicare gestuală. greutăŃi. estetică. prin definitivarea trăsăturilor de personalitate. aruncări. săritură. Trecerea treptată spre un anume grad de stabilitate psihică. coordonare. Mers în echilibru pe banca de gimnastică. târâre înainte prin împingerea simultană a braŃelor şi succesivă a picioarelor. ExerciŃii pentru perfecŃionarea deprinderilor utilitar aplicative căŃărare.

. menŃinerea greutăŃii corporale în limite normale şi evitarea obezităŃii. a coordonării şi abilităŃilor de mişcare. la aparate. menŃinerea capacităŃii de efort la un nivel optim specific vârstei. cu obiecte). 2005). care vor urmări menŃinerea funcŃionalităŃii optime a grupelor şi lanŃurilor musculare cu acŃiune statică şi dinamică care asigură menŃinerea atitudini corecte a corpului. atât fiziologice cât şi psihologice. exerciŃii de gimnastică respiratorie. cafea. menŃinerea diferiŃilor parametrii fiziologici în cadrul unor valori optime. forŃei. dr. cu rezistenŃă. Şi la bărbaŃi apar forme de melancolie cu dominante depresive. intră într-un uşor declin. menŃinerea mobilităŃii articulare. Un alt fenomen mult mai important priveşte erodarea succesului general de care o persoană se bucura. Se instalează o uşoară criză de inferioritate. diminuarea intensităŃii diferitelor comportamente nocive (alcool. medicamente alimente). exerciŃii specifice antrenamentului aerob. Mijloace kinetoprofilactice specifice acestei perioade: exerciŃii de gimnastică analitică (libere. ameliorarea timpului de reacŃie. ce duce la anxietăŃi şi indispoziŃii. elemente din diferite ramuri sportive. hormonal. ca efect al oboselii acumulate în timp. datorită substratului biologic. BALINT NELA TATIANA impactul factorilor biologici şi/sau de suprasolicitare. pentru ameliorarea adaptării cardiorespiratorii la efort. Obiective kinetoprofilactice specifice: prevenirea îmbolnăvirilor şi/sau producerii unor accidente. Acestea sunt legate de o anumită fragilizare nervoasă. tutun. 119 . menŃinerea sau creşterea tonusului psihic. care pot conduce la producerea îmbolnăvirilor sa la creşterea riscului producerii unor accidente (Mârza. D. determinată de climaterium (menopauză) pe un fond de disconfort fizic ce creează tensiuni şi frustraŃii.Lector univ. dar mai cu seamă pot fi raportate la trăirile tensionale şi conflictuale determinate de conştientizarea faptului că unele funcŃii. Parcurgerea acestei etape este mai dificilă pentru femei. creşterea capacităŃii de concentrare. rezistenŃei musculare generale sau segmentare.

Kinetoprofilaxie mijloacele folosite de specialiştii americani pentru formarea şi menŃinerea unui psihic sănătos, au fost sintetizate în expresia NEW START, astfel: N (nutrition) – reducerea grăsimilor şi colesterolului, E (exercise) – practicarea exerciŃiilor fizice, W (water) – apa, S (sun) – soarele, T (temperance) – cumpătare stăpânire de sine, A (air) – aerul, R (rest) – odihna, T (trust in God) – credinŃa în Dumnezeu; În literatura noastră, mijloacele pentru tonifierea psihică, se găsesc sub forma: factorilor naturali: apă, aer, soare; agenŃilor fizici: aeronizarea negativă, procedee fizioterapeutice; psihoterapie; antrenamentul autogen cu rol profilactic şi terapeutic şi antrenamentul fizic. Exemple: Gimnastică aerobică de tip: 1. BODY BALL – aerobic cu mingi. Foloseşte structuri motrice executate din majoritatea poziŃiilor fundamentale Structurile executate se adresează prelucrării analitice selective a musculaturii membrelor inferioare şi a abdomenului în special. Această subcomonentă a gimnasticii aerobice poate fi folosită cu excepŃia copiilor mici la toate categoriile de persoane. 2. SPIN RACER - aerobic cu bicicleta. Deplasările pe bicicletă se pot executa pe teren variat şi se adresează tuturor categoriilor de persoane. Se pune accent în special pe lucrul activ al picioarelor şi pe poziŃia relaxată a trenului superior al corpului. 3. HANTELN MATTEN – aerobic cu gantere de 1 kg. Este o subcomponentă a aerobicului care foloseşte în proporŃie de 80 – 100% gantere mici de 1 kg. Acestea sunt utilizate pentru o cât mai eficientă şi selectivă influenŃă localizată la nivelul membrelor inferioare, centura scapulo-humerală, pectorală şi dorsală. În abordarea acestei componenta aerobicului se utilizează majoritatea poziŃiilor fundamentale, susŃinute de un fond muzical adecvat care să creeze participanŃilor o stare psihică adecvată. 4. WATER – AEROBIC – aerobic în piscină. Se pot folosi elemente de dans, aerobic şi înot, desfăşurate cu acompaniament muzical. IndicaŃii metodice: Înaintea începerii oricărui program de kinetoprofilaxie se va face o evaluare a tuturor posibilităŃilor motrice şi funcŃionale pentru alegerea adecvată a tipului de program. Pentru adultul tânăr programele de kinetoprofilaxie pot dura până la o oră, iar 120

Lector univ. dr. BALINT NELA TATIANA pentru persoanele aflate în a doua perioadă acestea se reduc la 40 – 45 de minute. În special în a doua partea perioadei, trebuie Ńinut cont de posibilităŃile funcŃionale ale individului, exerciŃiile de forŃă trebuie executate cu o intensitate slab – moderată, antrenamentul de forŃă – viteză trebuie limitat, numărul de repetări şi durata programului trebuie individualizat, pentru a evita orice disconfort sau traumatism. Se vor evita exerciŃiile cu solicitare maximă a aparatului cardio-respirator în special în a doua partea perioadei.

Vârsta a III- a
ParticularităŃi morfologice şi funcŃionale Această vârstă se caracterizează prin scăderea funcŃiilor vitale. Aceste modificări apar la început în sistemul nervos, cardio-vascular şi aparatul respirator, din această cauză capacitatea de adaptare a organismului scade. Modificările sistemului nervos, ale aparatului musculo-ligamentar, articular, ale metabolismului, au repercursiuni asupra capacităŃii de muncă, înfăŃişării externe, mişcărilor încetinite şi Ńinutei defectuoase a omului în vârstă. Masa musculară scade vizibil, determinând diminuarea dimensiunilor muşchilor, scăderea forŃei musculare, scăderea abilităŃilor, pierderi de masă osoasă. Se instalează mai repede oboseala, atât fizică cât şi psihică. Restabilirea forŃelor este mult încetinită. Obiectivele kinetoprofilactice specifice: menŃinerea sau ameliorarea principalelor funcŃii ale organismului; evitarea factorilor perturbatori sau declanşatori apariŃiei impotenŃei funcŃionale caracteristice acestei vârste; menŃinerea atitudinii corecte a corpului; menŃinerea mobilităŃii articulare, forŃei, rezistenŃei musculare generale sau segmentare, a coordonării şi abilităŃilor de mişcare; prevenirea disfuncŃiilor articulare; autocontrolul şi educarea componentei psihice;

121

Kinetoprofilaxie Mijloace kinetoprofilactice specifice acestei vârste: exerciŃii de gimnastică analitică (libere, la aparate, cu obiecte), care vor urmări menŃinerea funcŃionalităŃii optime a grupelor şi lanŃurilor musculare cu acŃiune statică şi dinamică care asigură menŃinerea atitudini corecte a corpului; mers, plimbări în aer liber; jogging, care în fazele de alergare uşoară alternează cu mersul; elemente din diferite sporturi (mers pe schiuri), practicarea sporturilor fără solicitare intensă a organismului sau care pot fi controlate cu pauze (tenis de masă, înot, golf), exerciŃii de gimnastică respiratorie. Exemple: 1. Din culcat, imitarea pedalării la bicicletă, cu poziŃionarea membrelor inferioare la diferite înălŃimi. 2. Din stând, imitarea săriturii unei corzi, înlocuind-o cu ridicarea cât mai sus a membrelor inferioare. 3. Urcarea şi coborârea uşoară a unei trepte înalte de 15 cm atât cu faŃa cât şi cu spatele la aceasta. IndicaŃii metodice: łinând seama de modificările datorate vârstei, activităŃile corporale trebuie practicate de cel mult 2 – 3 ori pe săptămână. În timpul programul trebuie acordate pauze lungi şi dese de cca. 3 – 5 min.; Se vor evita schimbările bruşte de poziŃie care pot provoca senzaŃii neplăcute ca: acufene, ameŃeală, cefalee, datorate afluxului sângelui către creier; Vor fi evitate de asemenea exerciŃiile de forŃă şi rezistenŃă maximă (din cauza fragilităŃii osoase); Se vor evita exerciŃiile în care nu există respiraŃie; Cea mai bună formă de organizare a activităŃilor fizice pentru persoanele vârstnice sunt cele în grup; În această organizare, practicanŃii trebuie să fie atent supravegheaŃi atât de 122 o bună coordonare între mişcare şi

123 .Lector univ. Temă studiu individual: ÎntocmiŃi câte un program de kinetoprofilaxie pentru fiecare categorie de vârstă. BALINT NELA TATIANA kinetoterapeut cât şi eventual de un medic specialist. dr.

OBEZITATEA. în cea mai mare parte. după unii autori. în cadrul kinetoprofilaxiei secundare. un Ńesut la nivelul căruia nu se produce nici un proces metabolic. adică. Scopul cursului Unitatea de curs urmăreşte să reliefeze locul şi rolul kinetoprofilaxiei primare şi secundare in lupta împotriva excesului ponderal generat de cauze diverse. Cunoaşterea modului de stabilire a greutăŃii ideale în raport cu vârsta. Obezitatea este o tulburare a funcŃiei de nutriŃie. ca fiind o acumulare de grăsimi in organism ce determină un exces ponderal egal sau ce depăşeşte cu 20% greutatea corporală considerată normală („recomandabilă”) pentru o anumită talie.Kinetoprofilaxie CAPITOLUL 7. Obiectivele cursului Cunoaşterea cauzelor care generează obezitatea la nivelul diferitelor etape de vârstă. łesutul adipos a fost considerat multă vreme ca un Ńesut inert de depozit. în funcŃie de etapa de lucru. Aportul caloric se realizează prin ingerarea alimentelor iar cheltuielile energetice se produc ca urmare a activităŃii organelor interne şi a contracŃiilor musculare ce pun în acŃiune aparatul locomotor. łesutul adipos este unul din elementele cele mai importante ce influenŃează greutatea corporală şi reprezintă 18% din greutatea totală a individului normal. 124 . Atunci când aportul de calorii este mai mare decât cheltuielile energetice se poate instala obezitatea. KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ ŞI SECUNDARĂ A TULBURĂRILOR DE METABOLISM. Cunoaşterea complicaŃiilor obezităŃii endogene şi exogene. sexul şi înălŃimea corpului. generată de un dezechilibru între aportul caloric şi pierderile energetice ale organismului. dar activitatea lor cea mai importantă constă în metabolizarea grăsimilor din alimentaŃie. Obezitatea este definită. Cunoaşterea mijloacelor kinetoprofilactice de acŃionare în combaterea obezităŃii. Cercetările din ultimii ani au stabilit că celulele adipoase au activitate asemănătoare cu a celorlalte celule din organism.

de boli ale sistemului nervos. AlŃi factori ce determină masa Ńesutului adipos: creşterea numărului şi a volumului adipocitelor ce produc o masă adipoasă mare. la abdomen – etajul superior. ceafă. de factori genetici. de echilibrul nervos. regiunea subhioidiană. numite adipocite. vase sanguine şi nervi. Depozitarea grăsimii nu este însă uniformă. flască ce cutează tegumentele şi formează falduri. pufoasă. preaxilară. volumul adipocitelor este determinat de cantitatea de trigliceride depozitate în adipocite. regiunea submentonieră. în timp scăderea numărului şi a volumului adipocitelor determină micşorarea masei adipoase. Sub aspectul constituŃiei. crescând în primele săptămâni de viaŃă. deltoidiană. de regimul de activitate fizică. uneori adevărate şorŃuri de grăsime. dar mai ales cel inferior. când are tendinŃa să se stabilizeze şi să rămână constant toată viaŃa. 125 . fiind rezultatul echilibrului energetic al corpului. palparea Ńesutului adipos subcutanat oferă o gamă largă de varietăŃi. etc.Lector univ. Nivelul la care se produce stabilizarea numărului de adipocite depinde de: alimentaŃie. BALINT NELA TATIANA łesutul gras este format din celule. anumite teritorii fiind interesate cu precădere: la cap şi gât – obrajii. la bazin creasta iliacă superioară. în interstiŃiile dintre organe. şi anume: senzaŃie fermă. pubis. suprascapulară şi subclaviculară. în seroase. la braŃe – faŃa lor posterioară. dr. În obezitate. elastică ce întinde tegumentele şi dă bolnavului senzaŃia de încorsetare senzaŃie moale. Masa Ńesutului adipos depinde de numărul şi volumul de adipocite astfel: numărul adipocitelor variază cu vârsta. la membrele inferioare – coapsele şi faŃa internă a genunchilor. depunerea de Ńesut gras este generalizată: segmentar. adâncitura retrotrohanteriană. la torace – regiunea mamară. până în jurul vârstei de 25 ani. polul inferointern al feselor.

Faciesul este congestiv. b. hipogonadism) ca o consecinŃă a bolii. În apariŃia obezităŃii se disting două tipuri de cauze. putând ajunge valori importante. hipotiroidism. tiroidiene etc. stabilizarea la nivel inferior a mobilizării lipidelor din Ńesutul gras. tegumentele colorate cu striaŃii rozate caracteristice şi apare depozitul de grăsime interscapular („ceafă de bizon”). cu răsfrângeri în valuri flasce pe abdomen. realizând tipul de „obezitate ginoidă” – este o obezitate moale. staŃionară – în care se produce oprirea în evoluŃie a procesului de hipogeneză şi. pletoric. La ambele sexe paniculul adipos domină pe zonele preferenŃiale ale adipozităŃii feminine. corticosuprarenale. alături de dezvoltarea panicului adipos. face ca în morfotipologia multor obezităŃi să apară pregnantă „semnătura” corticosuprarenalei. În cursul evoluŃiei obezităŃii. Este denumită şi faza de endocrinizare a obezităŃii. familial şi social. iar tegumentele sunt palid-ceroase În evoluŃia obezităŃii se disting două faze ce au mecanisme de producere diferite: Faza dinamică. Hipogonadismul se însoŃeşte adesea de obezitate. când mecanismelor patogenice nervos-centrale iniŃiale li se adaugă cele endocrino-metabolice (pancreatice. determinând obezităŃile „stenice” în care. şolduri. 1. Aportul alimentar crescut. paralel. Faza statică. creând astfel un cerc vicios din care se poate ieşi cu foarte mare greutate. fără cute sau şorŃuri. Creşterea în greutate începe după pubertate şi este lentă. ca urmare a perturbării mecanismului central – hipotalamic de reglare a senzaŃiilor de foame şi saŃietate. cu angiectazii pe pomeŃii obrajilor. hipercorticism. Suprasolicitările psiho-emoŃionale – caracteristic debutului perioadei adulte. care începe de obicei după vârsta de 25-30 de ani. cu Ńesut adipos dens şi ferm la palpare.Kinetoprofilaxie Participarea obligatorie a corticosuprarenalei prin hipercorticism funcŃional. dar progresivă. există şi un grad de hipertrofie musculară. progresivă.). apetitul crescut conduce la hiperfagie. când are loc realizarea individului pe plan profesional. şi anume: cauze declanşatoare şi cauze favorizante. pufoasă. Cauzele declanşatoare ale obezităŃii sunt: a. bazin. apar multiple şi variate perturbări funcŃionale glandulare (hiperinsulinism. evolutivă – în care hipogeneza se accentuează progresiv. 126 .

fiind înregistrată o creştere ponderală de 2. Scăderea masei musculare duce la scăderea ratei metabolice a organismului şi ca urmare metabolismul scade în intensitate pe măsură ce înaintăm în vârstă. deoarece par mai gustoase.5-3. Pentru fiecare 9. Sistemul endocrin: prin glandele sale anabolizante implicate în sistemul de reglare metabolică a organismului este angrenat în mecanismul de producere a oricărei obezităŃi sau este el însuşi elementul declanşator al acestui mecanism. Graviditatea. este. la întreruperea fumatului persoanele consumă mai multe alimente. dr.3 kcal de aport excesiv de energie se depozitează 1 g grăsime.8-2. Corticosteroizii şi antidepresivele triciclice pot determina creşterea ponderală. Fumatul. la urcarea scărilor. ca o consecinŃă. i. După o sarcină. 127 . Vârsta. Este cazul sportivilor de performanŃă care. etc. Persoanele consumatoare de Ńigări au tendinŃa de a se îngrăşa după ce renunŃă la acest obicei. Sedentarismul: reducerea treptată sau bruscă a activităŃilor fizice sau sportive duce la instalarea obezităŃii. la ascensiunile montane şi folosesc pentru aceasta exclusiv mijloacele de transport rutiere. d. deoarece nu reduc corespunzător raŃia alimentară. De aceea. Aportul energetic comparativ cu cheltuielile energetice. Pe măsura îmbătrânirii masa musculară tinde să scadă. Când organismul primeşte cantităŃi mai mari de energie sub forma alimentelor decât cantitatea totală de energie cheltuită. greutatea corporală creşte. după retragerea din activitatea competiŃională se îngraşă. f. Această creştere ponderală se poate datora faptului că nicotina produce o accelerare a metabolismului. dar în acelaşi timp. cazul persoanelor care renunŃă la parcurgerea pe jos a distanŃelor până la locul de muncă şi înapoi. Aportul excesiv de energie apare numai în timpul fazei de instalare a obezităŃii.Lector univ. mijloacele de transport pe cablu. e. de asemenea. odată devenită obeză. conduc foarte uşor la instalarea obezităŃii la persoanele supraalimentate.5 kg. mai ales dacă obiceiurile alimentare anterioare se păstrează. Această creştere poate fi punctul de plecare pentru instalarea supraponderabilităŃii sau obezităŃii. g. Desfăşurarea activităŃilor în condiŃii de hipoxie sau de atmosferă poluată. greutatea unei femei poate creşte cu 1. iar Ńesutul adipos să fie mai bogat.5 kg faŃă de greutatea anterioară sarcinii. fumatul afectează şi papilele gustative (gustul) şi. BALINT NELA TATIANA c. Medicamentele. h. în mod evident obezitatea este determinată printr-un aport excesiv de energie comparativ cu consumul energetic.

Pentru ca individul obez să slăbească este necesar ca. cum ar fi o anomalie genetică a centrului foamei care fixează nivelul depozitelor nutritive prea sus sau prea jos sau factori psihici ereditari anormali care stimulează apetitul sau care fac ca alimentarea să fie un mecanism de „eliberare”. aceştia au un aport alimentar aproximativ egal cu cel al indivizilor normoponderali. De aceea. Acest fapt poate fi datorat parŃial obiceiurilor alimentare dobândite în copilărie. cât şi datorită unor anomalii reale ale hipotalamusului. deoarece alimentarea nu se reduce în mod automat până când greutatea corporală este mult mai normală. Când aceste depozite ating un anumit nivel optim. produce obezitate la o anumită linie de şobolani. Totuşi. şi cu 2. În mod evident se va produce o cale metabolică într-un singur sens. obezitatea este deseori produsă de o anomalie a mecanismului de reglare a alimentării. se crede că această asemănare foarte mare între gemeni este controlată genetic. dacă trăiesc în condiŃii asemănătoare. Obezitatea are cu siguranŃă un caracter familial. La copii obezi numărul de celule adipoase este deseori de 3 ori mai mare decât la copiii normali. Într-adevăr studii efectuate pe obezi au arătat că obezitatea. La aceşti şobolani grăsimea este stocată cu uşurinŃă în Ńesutul adipos.Kinetoprofilaxie pentru ca o persoană să rămână astfel. odată instalată. Factori genetici. cu atât devine mai mare numărul de celule adipoase. dar în general. 5 kg. SupraalimentaŃia în copilărie. dacă trăiesc în condiŃii de viaŃă foarte diferite. j. nu este necesar ca aportul energetic să fie egal cu consumul de energie. cheltuiala de energie să fie mai mare decât aportul. astfel încât poate fi îndepărtată doar o cantitate mică de grăsime. l. Mai mult. de obicei gemenii identici au greutăŃi care diferă cu cel mult 1 kg unul faŃă de altul. Aceasta se poate produce atât datorită unor factori psihogeni care afectează reglarea. Acesta este de asemenea un mecanism posibil al obezităŃii la unii indivizi. Rata alimentării este reglată în mod normal în funcŃie de depozitele nutritive ale organismului. De asemenea se ştie că o anomalie genetică în biochimismul depozitelor de grăsimi. la multe persoane obeze acest lucru nu se întâmplă. dar niciodată eliberată. Rata gormării de noi celule adipoase este extrem de mare în primii câŃiva ani de viaŃă. Aceste gene pot determina o alimentare anormală în câteva moduri diferite. k. dar cantitatea de lipază hormon – sensibilă din Ńesutul adipos este mult redusă. alimentarea este în mod automat redusă pentru a preveni depozitarea excesivă de substanŃe nutritive. şi cu cât este mai mare rata depunerii de grăsime. 128 . la o persoană normală. Reglarea anormală a alimentării – ca o cauză patologică a obezităŃii.

dr. dulciuri. se referă la: conŃinutul glucidic al raŃiei (abuzul de zahăr. BALINT NELA TATIANA După adolescenŃă.Lector univ. modificările glicemiei fiind de fapt factorul determinant al dereglării sistemului. mai ales în fazele critice ale activităŃii genitale (pubertate. Este aşa numitul tip 129 . dar consumat cvasicurent la masă. şi anume: dacă unul din părinŃi este obez. iar dacă ambii părinŃi sunt obezi. trunchiului şi foarte puŃin la nivelul membrelor. 2. chiar şi în cantităŃi mici. insulina. sarcină. SupraalimentaŃia are un caracter general la cei mai mulŃi obezi. există aproximativ 50% şanse ca şi copilul să fie obez. probabilitatea este de 80%. Consumul de alcool. În al doilea rând frecvenŃa obezităŃii este mai ridicată la sexul feminin. De aceea. făinoase. la ocazii are acelaşi efect. numărul de celule adipoase rămâne constant tot restul vieŃii. Sistemele anabolizante includ glandele endocrine cu rol anabolizant: în primul rând pancreasul cu hormonul său. hipofiza cu hormonul somatotrop. se sugerează că supraalimentarea copiilor. Raportând felul de depunere a stratului adipos la principalele regiuni ale corpului putem diferenŃia: Obezitatea de tip superior – se caracterizează prin depuneri adipoase la nivelul: feŃei. sociale şi alimentare. PredispoziŃia constituŃională. etc. menopauză. În primul rând apare factorul ereditar.) când au loc modificări neuro-endocrine. cefei. în special a copiilor mici. poate conduce la obezitate. Hipertonia sistemelor anabolizante. b.) numărul meselor: s-a demonstrat că masa unică (luată în general seara) favorizează constituŃia obezităŃii. Se crede că individul care are un număr excesiv de celule adipoase are fixat un nivel superior al mecanismului hipotalamic de reglare prin feed-back a dimensiunilor Ńesuturilor adipoase. c. CondiŃiile în care se produc dereglările al căror efect este obezitatea se pot descifra din schema de reglare a homeostazei glicemice (figura 6). consumul de alcool prin creşterea apetitului. apoi corticosuprarenala cu cortizonul. Cauzele favorizante ale obezităŃii sunt: a. prin aportul propriu de calorii şi prin unele mecanisme biochimice duce la instalarea obezităŃii. psihice. pâine etc.

Ulterior trece pe primul plan simptomatologia diferitelor complicaŃii. Obezitatea de tip mijlociu – predomină la persoanele de sex feminin şi se caracterizează prin depunerea stratului adipos la nivelul abdomenului. fese. Obezitatea de tip inferior – se caracterizează prin depunerea stratului adipos la nivelul bazinului şi membrelor inferioare în ansamblu. apar dureri articulare. Prin urmare. genunchi. generând aşa numita obezitate în formă de pantaloni. apare dispneea de efort. la femei. depunerea Ńesutului adipos după tipul superior (android). nu ajunge să irige în mod optim patul vascular mărit. Creşterea tensiunii arteriale se datorează atât creşterii rezistenŃei periferice. ComplicaŃii cardio-vasculare: sunt cele mai frecvente. Tulburările hipotalamo-hipofizare sunt încriminate în distrofia adiposogenitală caracterizată prin obezitate la nivelul trunchiului şi la rădăcina membrelor. La bărbaŃi. Depunerea Ńesutului adipos la nivelul inferior ar fi legată de insuficienŃa tiroidiană sau tulburări hipofizare. care la obezi nu creşte proporŃional cu surplusul de grăsime. sub ombilic. palpitaŃiile. După unii autori. musculatura slab dezvoltată. în general în zonele suprasolicitate (glezne. şi anume: 1. şolduri. de asemenea. evidenŃierea pliului cutanat şi a greutăŃii corporale.Kinetoprofilaxie Falstaff. Se ajunge astfel. dezvoltare insuficientă a sistemului nervos central. 130 . ca o reacŃie de adaptare. Hipertensiunea arterială – apare la 50-90% din cazuri. Tulburările hipofizei cu repercusiuni asupra glandelor sexuale ar genera. la o hipertensiune arterială cu caracter compensator. Din punct de vedere clinic. hiposomie. Treptat. la început este prezent doar excesul ponderal ca atare. coapse. tulburări de creştere a taliei. zona lombară). supraponderabilitatea creează într-adevăr o mare disproporŃie între capacitatea funcŃională limitată a cordului şi suprasolicitarea circulatorie. a. Tipul de obezitate superioară este predominant sexului masculin. ligamente laxe. pus în evidenŃă de aspectul somatic. modul de depunere a stratului adipos pe diferite regiuni topografice ale corpului s-ar datora unor tulburări specifice ale glandelor endocrine. în obezitate. cât şi faptului că volumul de oxigen. edeme maleolare. insuficienŃă a glandelor sexuale. din cauza încărcării hemodinamice şi respiratorii. tulburările diencefalohipofizare ar determina depunerea Ńesutului adipos după tipul mediu (ginoid).

diminuării posibilităŃilor plămânilor de a asigura oxigenul necesar care prin sânge trebuie să ajungă la Ńesuturi. łesutul adipos. Dispneea de efort – se datorează diminuării capacităŃii vitale a aparatului respirator. De asemenea. În producerea arterosclerozei apar implicaŃi doi factori: tulburarea în metabolismul lipidelor. cu producerea excesivă de colesterol. ducând la apariŃia varicelor membrelor inferioare. 131 . ComplicaŃii respiratorii – cea mai frecventă complicaŃie este: a. La aceasta contribuie faptul că diafragmul este împins în sus de către grăsimea abdominală şi prin aceasta mişcările acestui muşchi sunt scăzute. deoarece se creează o disproporŃie între posibilitatea de adaptare a miocardului şi masa ponderală considerabilă. Arteroscleroza – se dezvoltă la obezi cu aproximativ 10 ani mai devreme decât la normoponderali. BALINT NELA TATIANA b. cu atât riscul apneei în somn este mai ridicat. fixând toracele în inspiraŃie moderată. ducând la insuficienŃă cardiacă. face ca sângele să stagneze îndelung în vene datorită presiunii hidrostatice. La acestea se mai adaugă şi creşterea valorilor tensionale la nivelul plămânilor. în special în glucide ce duce la creşterea glicemiei. 3. Varicele membrelor inferioare – alterarea peretelui vasului venos se datorează adesea obezităŃii. hipertensiunea arterială şi alterările miocardului prin leziuni vasculare şi infiltraŃie grasă. 2. ComplicaŃii metabolice – în primul rând apare diabetul zaharat. care permite pătrunderea colesterolului. ades întâlnită la obezi. muşchii intercostali sunt afectaŃi. c. care pătrunde în peretele vascular şi alterarea peretelui vascular. Hipotonia peretelui venos care este de fapt consecinŃa hipotoniei întregii musculaturi a persoanelor obeze. dr. în plus. care necesită a fi irigată. Apneea în somn ce presupune oprirea temporală a respiraŃiei în timpul nopŃii şi sforăit intens datorită obturării căilor respiratorii superioare. Această afecŃiune creşte riscul instalării insuficienŃei cardiace şi este în strânsă legătură cu circumferinŃa gâtului şi cu gradul obezităŃii (cu cât greutatea corporală este mai mare. Diabetul apare în primul rând datorită excesului alimentar. d. InsuficienŃa cardiacă – inima persoanelor obeze lucrează cu dificultate. cunoscut fiind faptul că obezitatea este o cauză fundamentală a diabetului ce apare la vârsta maturităŃii. cere o cantitate de sânge trimisă de la inimă pentru oxigenare în plus. b.Lector univ.

Obezitatea. şi unele tulburări psihice cum ar fi: anxietate. ridică şi probleme asupra longevităŃii. etc. Kinetoprofilaxia primară şi secundară a obezităŃii exogene MenŃionam de la început că trebuie făcută o diferenŃiere netă între obezitatea obişnuită şi cea de natură endocrină.1. 7. durată şi viteză de execuŃie sunt subordonate scopului pe care dorim să-l realizăm. 6. Ea foloseşte un ansamblu de exerciŃii a căror formă. b. Obiectivele kinetoprofilaxiei sunt: 132 . vertijul. Atât măsurile de kinetoprofilaxie secundară cât şi cele de tratament kineto a celei din urmă trebuie instituite numai cu avizul şi indicaŃiile medicilor endocrinologi. ComplicaŃii hepatice şi biliare – sunt frecvente la persoanele obeze: hepatita cronică. Apar. Durerile articulare se întâlnesc la peste 70% din cazuri. măreşte riscul chirurgical şi anestezic. picior plat. litiaza biliară.Kinetoprofilaxie 4. Un accent deosebit în cadrul kinetoprofilaxiei se va pune pe gimnastica abdominală şi gimnastica respiratorie. Kinetoprofilaxia primară şi secundară are o largă aplicare în prevenirea instalării obezităŃii ca şi în profilaxia agravării acesteia. Alte manifestări degenerative osoase şi articulare: spondiloze. dar şi tratate sau ameliorate prin înlăturarea principalei cauze care a dus la apariŃia lor. ComplicaŃiile aparatului locomotor a. slăbiciunea generală. amplitudine. creşte riscul pentru cancerul la sân. Toate aceste complicaŃii ale obezităŃii pot fi prevenite. obsesii etc. uneori ca expresie a dezvoltării aterosclerozei. pe lângă toate aceste complicaŃii. de asemenea. scade agilitatea fizică şi creşte riscul de accidentare. spondilartroze. ComplicaŃii ale sistemului nervos central – apar în timpul obezităŃii constituite având ca simptome nervoase: cefaleea. şi anume. 5. 7. fobii. Reumatismul cronic degenerativ – este cel mai frecvent întâlnit la persoanele obeze. ComplicaŃii ginecologice şi obstetricale – amenoreea apare la 30 – 40% dintre femeile obeze. intensitate. prin tratarea excesului ponderal sau prevenirea lui prin mijloace şi metode specifice kinetoterapiei.

extensoare puternice. Nu se va trece la executarea unui program de kinetoprofilaxie secundară fără avizul medicului specialist care trebuie să constate exact forma de obezitate a pacientului precum şi existenŃa altor complicaŃii în care efortul fizic este contraindicat. cu rezistenŃă şi aparate portabile (gantere mici. Programul de kinetoprofilaxie secundară va Ńine cont ca volumul şi intensitatea efortului să fie dozate strict în raport cu particularităŃile individuale.Lector univ. dacă au apărut sau nu tulburări cardiovasculare şi respiratorii. ex. a trunchiului şi a centurii abdominale. supleŃe. Pentru obezitatea localizată la trenul superior se va pune accent pe prelucrarea musculaturii centurii scapulo-humerale. IndicaŃii metodice privind aplicarea kinetoprofilaxiei Pentru selecŃionarea mijloacelor kineto în vederea prevenirii agravării complicaŃiilor obezităŃii. mingi medicinale grele). capacitatea fizică a obezului. Se vor folosi obiecte portabile grele (gantere 2-3 kg. trebuie să luăm în consideraŃie tabloul clinic al obezului.. Pentru femei sunt recomandate ex. dr. rezistenŃă. prevenirea hipotoniilor gastrice şi intestinale. mingi medicinale). dacă sunt prezente afecŃiuni reumatismale. gradul şi localizarea obezităŃii. În acest scop este nevoie să cunoaştem: etiologia obezităŃii (endogenă sau exogenă). care vor antrena în mod deosebit membrele inferioare şi centura abdominală. atenŃie deosebită în întocmirea programelor de kinetoprofilaxie secundară va fi acordată modului de dispunere a Ńesutului adipos. stimularea circulaŃiei pentru prevenirea tulburărilor circulatorii. de mobilitate. În cazul în care pacientul nu are o pregătire fizică anterioară se va lucra cu foarte multă precauŃie pentru a evita suprasolicitările şi accidentele. de forŃă. vârsta. îmbunătăŃirea respiraŃiei şi mărirea ventilaŃiei pulmonare. În selecŃia exerciŃiilor vom Ńine cont şi de particularităŃile de sex. Pentru bărbaŃi se vor folosi ex. Se 133 . obişnuirea cu un regim de viaŃă activă. BALINT NELA TATIANA stimularea proceselor de dezasimilare prin activarea consumului de energie a organismului. mărind durata şi activitatea reacŃiilor de oxidare celulară. Organismul va fi supus gradat efortului dându-i posibilitatea să se adapteze. tonifierea generală a musculaturii abdominale. sexul. viteză.

dar pe măsura însuşirii tehnicii mişcărilor se vor folosi exerciŃii care să antreneze în mişcare grupe şi lanŃuri musculare cât mai multe. Pentru obezitatea generalizată se vor prelucra aproximativ egal toate grupele musculare. ex. de târâre care să se adreseze cu precădere musculaturii trenului superior. exerciŃiile vor fi analitice la început. abdomenului. în vederea tonifierii centurii abdominale şi diminuării stratului adipos de la acest nivel. Etapele de lucru în kinetoprofilaxia secundară a obezităŃii vor fi diferite. Mijloacele principale din această etapă vor fi exerciŃiile fizice cu efect lipolitic. structura tehnică a exerciŃiilor trebuie să îmbine lucrul muscular izotonic cu cel izometric. scopul mijloacelor kinetoprofilactice constă din activarea consumului de energie al obezului. La început vom urmări reacŃia organismului la efort şi numai pe baza creşterii capacităŃii fizice a obezului putem să mărim intensitatea şi volumul efortului în limite strict individualizate. ex. constipaŃiilor tulburărilor circulatorii. În obezitatea localizată la trenul inferior vom selecŃiona exerciŃii care se vor adresa prelucrării musculaturii membrelor inferioare. la aparate. exerciŃiile se vor executa din poziŃii care să determine o schimbare permanentă a centrului de greutate al corpului. punând accent pe târâre în cele mai diverse forme şi poziŃii. în aşa fel încât membrele inferioare să suporte 134 . în funcŃie de scop după cum şi mijloacele care se vor aplica vor fi diferite. cu un volum cât mai mare. ex. cu un număr crescut de repetări pe parcursul antrenării organismului. intercalat cu pauze de odihnă şi de relaxare. În prima etapă lipolitică sau de topire a grăsimilor.Kinetoprofilaxie vor executa exerciŃii active analitice. mărind durata şi intensitatea reacŃiilor de oxidare la nivelul celulelor şi Ńesuturilor. cu obiecte portabile. În toate formele de obezitate vom acorda o atenŃie aparte exerciŃiilor de abdomen executate izotonic. precum şi pentru profilaxia ptozelor viscerale. bazinului. consum realizat pe seama rezervelor adipoase din vecinătatea şi din interiorul grupelor musculare solicitate. ConŃinutul lipolitic al exerciŃiilor rezidă în antrenarea unui consum energetic crescut. Aceste exerciŃii lipolitice vor fi alcătuite respectând următoarele cerinŃe: ritm alert susŃinut.

3. torace) şi a membrelor inferioare şi superioare. 2. folosind atât lucru muscular izotonic cât şi izometric. 2. BALINT NELA TATIANA greutatea corpului sub acŃiunea gravitaŃiei cât mai mult din timpul programului.poetice ale exerciŃiilor fizice vor fi obŃinute prin următoarele procedee: exerciŃii cu amplitudine mare obligând grupele musculare să lucreze în interiorul şi în afara segmentului de contracŃie. cu tălpile pe sol şi uşor depărtate. Din poziŃia pe genunchi cu sprijin pe călcâie. Din aşezat. târâre cu deplasare înainte şi înapoi cu mâinile la spate. concentric sau excentric. Efectele musculo . exerciŃii cu rezistenŃă periferică mărită progresiv. dr. alternativ. 135 .poetică se va urmări în principal dezvoltarea morfofuncŃională a musculaturii trunchiului (spate. exerciŃii analitice din poziŃii cu suprafaŃă mare de sprijin. Exemple de exerciŃii: 1. pe fiecare picior un anumit număr de repetări).Lector univ. trecerea în poziŃia „cavaler servant”. Sărituri susŃinute la coardă (pe ambele picioare. se execută îndoirea trunchiului înainte cu mâinile la ceafă. 3. Pedalare susŃinută la bicicleta ergometrică. În etapa a III-a etapa de întreŃinere Această etapă urmăreşte păstrarea şi consolidarea rezultatelor obŃinute prin mijloace kinetoprofilactice în primele două etape şi prevenirea recidivelor. extensia coapsei pe bazin cu genunchiul flectat. Din poziŃia pe genunchi cu sprijin pe antebraŃe. exerciŃii efectuate într-un ritm lent sau cu tensiuni finale. Din culcat. abdomen. În etapa a II-a sau musculo . se repetă alternativ pe fiecare membru. Exemple de exerciŃii: 1. vor fi prelucrate toate grupele musculare în toate planurile şi axele de mişcare.

activităŃi cu caracter corectiv şi ocupaŃional. Temă studiu individual: ÎntocmiŃi câte un program de kinetoprofilaxie primară şi secundară pentru copii cu obezitate respectând etapele de lucru caracteristice acestora. cu obiecte. programe de kinetoprofilaxie bazate pe exerciŃii active libere. adică acelea de a menŃine o greutate normală şi o musculatură tonică şi trofică este nevoie de o participare constantă şi activă la efectuarea programelor de kinetoprofilaxie. tipurile de depuneri ale acestuia. care să ducă la tonifierea grupelor musculare ale trunchiului. Rezumat În cadrul acestei unităŃi de curs au fost prezentate date legate de modul de producere a Ńesutului gras. cu rezistenŃă.Kinetoprofilaxie Pentru a obŃine rezultatele scontate. rotări ale membrelor inferioare cu genunchii extinşi în sensul şi inversul acelor de ceasornic. în mâini. 3. Important în cadrul prezentării acestui 136 . Aşezat cu sprijin pe antebraŃe. 2. şi membrelor. cauzele declanşatoare şi favorizante formării diferitelor tipuri de obezitate.dreapta. Exemple de exerciŃii: 1. ridicări şi coborâri laterale repetate ale membrelor inferioare la un unghi de 45° fa Ńă de sol. se execută îndoiri înainte ale trunchiului cu rotări ale trunchiului stânga . Din culcat cu gantere de 1 kg. la aparate. activităŃi de practicare a unui sport. ÎntocmiŃi câte un program de kinetoprofilaxie primară şi secundară pentru adulŃi cu obezitate respectând etapele de lucru caracteristice acestora. Aceste programe se vor axa pe următoarele forme metodice de aplicare a mijloacelor kinetoprofilactice: programe de gimnastică de înviorare. aplicative. Din culcat costal.

dr. Radovici. În acest sens au fost prezentate atât obiectivele kinetoprofilactice primare şi secundare cât şi etapele de lucru specifice în cadrul kinetoprofilaxiei secundare. 137 . Bibliografie 1. Se menŃionează de la început că trebuie făcută o diferenŃiere netă între obezitatea obişnuită şi cea de natură endocrină. Stoenescu. G. T. BALINT NELA TATIANA curs este şi prezentarea complicaŃiilor pe care le produce surplusul de greutate pe diferite aparate şi sisteme. (2006). Editura EduSoft.. Bacău. Editura SportTurism.Lector univ. Kinetoterapia – o alternativă în combaterea obezităŃii. 2.. Obezitatea şi combaterea ei. (1999). Bucureşti. Atât măsurile de kinetoprofilaxie secundară cât şi cele de tratament kineto a celei din urmă Ńin cont de avizul şi indicaŃiile medicilor endocrinologi. Balint. P.

8. lăuzie. lăuze. KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ FEMEII ÎN SITUAłIE BIOLOGICĂ SPECIALĂ.Kinetoprofilaxie CAPITOLUL 8. legat de femeia aflată în situaŃie biologică specială (sarcină. alăptare care indică sau contraindică efortul fizic. care alăptează şi efectele exerciŃiilor fizice asupra organismului uman sănătos sau în situaŃie biologică specială. alăptare). alăptare. lăuzie. Scopul cursului Argumentarea imperativului instituirii unui program de kinetoprofilaxie la femeia aflată în situaŃie biologică specială (sarcină. Cunoaşterea mijloacelor kinetoprofilactice folosite şi a indicaŃiilor metodice privind utilizarea lor în diferite etape ale sarcinii. Kinetoprofilaxia femeii în perioada de sarcină ParticularităŃi morfologice şi funcŃionale ale femeii gravide Sarcina este un fenomen natural care produce numeroase modificări morfologice şi funcŃionale în viaŃa femeii gravide. în sarcină. 138 . în vederea instituirii programelor kinetoprofilactice. lăuzie. dozarea şi respectarea indicaŃiilor metodice de utilizare a lor ca şi a contraindicaŃiilor generale sau specifice. funcŃionale şi psihice ale femeii gravide. generale şi pe etape. în aşa măsură încât să poată face faŃă mai uşor greutăŃilor generate de situaŃia în care se află. lăuzie) în vederea îmbunătăŃirii stării generale de sănătate a organismului şi dezvoltării controlului neuromotor. Cunoaşterea obiectivelor de kinetoprofilaxie. SARCINĂ ŞI LĂUZIE.1. Cunoaşterea celor mai frecvente tulburări şi îmbolnăviri ce pot să apară. asamblarea. legate de sarcină. în lăuzie şi alăptare. Unitatea de curs vizează aplicaŃiile kinetoprofilaxiei într-un domeniu de mare sensibilitate practico-metodică. Identificarea mijloacelor recomandate a fi utilizate în programele de kinetoprofilaxie. Obiectivele cursului Cunoaşterea particularităŃilor somatice.

ai coloanei vertebrale. Această deplasare va determina. creşte cantitatea globală de sânge cu aproximativ 20%. articulaŃiile devin mai mobile iar oasele pierd uneori din calciu. pielea de pe sâni. Aparatul respirator devine mai activ. Toate organele şi marile funcŃiuni sunt influenŃate de sarcină în proporŃii variabile: La nivelul pielii apar pigmentări caracteristice pe faŃă (masca sarcinii) pe sâni. aceste fenomene apar. o înclinare a trunchiului înapoi şi o accentuare a lordozei lombare. salivaŃie. łesutul subcutanat se încarcă cu grăsime şi lichide ducând la creşterea volumului şi greutăŃii corpului. Spre sfârşitul sarcinii. lasă nişte dungi albe sau vinete. mai ales în primele luni ale sarcinii şi dispar în ultimele luni. dr. prin tendinŃa de orizontalizare a inimii datorită ridicării diafragmului apar unele dificultăŃi de natură mecanică în funcŃionarea ei. care persistă şi după naştere. fese şi coapse crapă şi cicatrizându-se.Lector univ. constipaŃie. În general. numite vergeturi. dureri de cap. au un tonus scăzut. datorită greutăŃii sarcinii care apasă spre bazin apar staze în 139 . pe partea dorsală a mâinilor. există situaŃii în care la unele femei apar unele tulburări caracteristice ca: ameŃeli. Muşchii scheletici deşi par îngroşaŃi şi plini. precizează că cele mai evidente modificări apar la nivelul abdomenului care mărindu-se progresiv (datorită creşterii în lungime şi greutate a uterului) deplasează centrul general de greutate al corpului înainte şi în jos. (2006). Exagerarea lordozei lombare în poziŃia stând va antrena un efort static considerabil din partea muşchilor spatelui. pe abdomen. şi presiunea asupra toracelui exercitate de sarcină generează o respiraŃie dispneică şi o nelinişte generală accentuată. BALINT NELA TATIANA Ochiană. greaŃă şi vărsături. G. Spre sfârşitul sarcinii respiraŃia devine mai superficială şi mai accelerată. pentru menŃinerea echilibrului corporal. Deşi majoritatea femeilor se simt bine în perioada de sarcină. somnolenŃă. Există însă situaŃii când femeia gravidă se simte rău în ultima parte a sarcinii. În aceste cazuri tensiunea mare din abdomen. Comprimarea plămânilor din cauza sarcinii generează un debit respirator scăzut la efort. Aparatul circulator este influenŃat de sarcină la nivelul tuturor elementelor sale componente: apar vascularizări noi în uter şi glandele mamare. ai abdomenului şi ai perineului (fundul bazinului).

Kinetoprofilaxie venele. Se intensifică activitatea hipofizei. care predispun la apariŃia varicelor şi edemelor. precum şi dispnee.a VI-a Sarcina creşte. Sistemul glandelor endocrine este foarte mult influenŃat de sarcină. tensiunea arterială are mari fluctuaŃii datorită unor cauze organice şi psihice. palpitaŃii şi alte tulburări organice. La unele gravide apare oboseala. La unele dintre ele apar tendinŃe de îngrăşare. Psihicul femeii se transformă. determină apariŃia albuminei în urină. ajungând în luna a VI-a la nivelul ombilicului. 140 . apar comportamente specifice maternităŃii. Lunile a III-a . FuncŃiile organice ale femeii se îmbunătăŃesc şi are loc o echilibrare a psihicului. La nivelul aparatului digestiv constatăm la majoritatea gravidelor constipaŃii. spre obezitate. capilarele şi limfaticele membrelor inferioare. Sistemul nervos şi psihicul se schimbă sub influenŃa sarcinii. suprarenalelor. Metabolismul femeii gravide devine foarte activ. Lunile a VI-a . Cele mai mari modificări apar in domeniul neurovegetativ. Partea superioară a trunchiului se înclină mult înapoi şi se accentuează lordoza lombară. Dispar tulburările iniŃiale specifice gravidităŃii sau se diminuiază foarte mult. Se îmbunătăŃeşte starea generală funcŃională şi psihică. balonări şi alte tulburări uşoare. este mai trainică. la unele femei. tiroidei. Legătura dintre femeie şi făt. Aparatul renal suferă influenŃe fiziologice şi mecanice care.a VIII-a Sarcina ajunge deasupra ombilicului. uterul se măreşte şi depăşeşte simfiza pubiană.

evitarea eforturilor traumatizante mai ales la nivel abdominal. transversul abdominal. Obiectivele generale kinetoprofilaxiei secundare: Mijloacele kinetoprofilactice folosite în scop profilactic la femeia gravidă au următoarele obiective generale: îmbunătăŃirea sănătăŃii şi mărirea rezistenŃei organismului. dr. la care este predispusa femeia gravidă. pregătirea pentru naştere (fizică şi psihică) şi preîntâmpinarea complicaŃiilor. combaterea constipaŃiei. menŃinerea unei activităŃi normale a marilor funcŃiuni. 141 .a unor tulburări şi îmbolnăviri.III luni menŃinerea sarcinii. învăŃarea contracŃiilor (încordărilor) şi relaxărilor musculare şi în mod deosebit a musculaturii abdominale şi a bazinului. BALINT NELA TATIANA Luna a IX-a Fundul uterului ajunge până la rebordul costal. formarea unei atitudini corecte a corpului în timpul diverselor activităŃi.Lector univ. învăŃarea respiraŃiei corecte şi complete. tonifierea principalelor grupe musculare ale abdomenului (drepŃii abdominali. Mărimea abdomenului comprimă foarte mult organele din torace şi abdomen ale căror funcŃii sunt mult stânjenite. musculatura feselor şi a membrelor inferioare). favorizarea unei evoluŃii normale a sarcinii. tonifierea musculaturii bazinului şi în mod deosebit a perineului. marii şi micii oblici.care privesc sarcina . evitarea unor accidente . Obiective specifice pe etape (trimestre) De la I .

combaterea constipaŃiilor. Nu vor fi uitate exerciŃiile pentru cap. strict localizate. rotări. ExerciŃiile selecŃionate se vor adresa în mod deosebit următoarelor regiuni: abdomenului. sistematizate. îmbunătăŃirea marilor funcŃiuni organice îndeosebi respiraŃia şi circulaŃia. Mijloacele kinetoprofilactice ExerciŃiile de gimnastică recomandate gravidelor sunt cele analitice. De la VI . perineali. adică prin solicitarea muşchilor antagonişti (abdominali şi 142 .VIII luni combaterea tulburărilor circulatorii şi contracturilor mai ales la nivelul membrelor inferioare. Luna a IX-a învăŃarea şi perfecŃionarea mişcărilor de respiraŃie şi relaxare. precum şi funcŃiilor respiratorie şi circulatorie. bazinului. înapoi. circumducŃiilor.Kinetoprofilaxie De la III . Musculatura bazinului va fi antrenată atât prin mişcări de trunchi cât şi prin mişcări de membre inferioare. târâre). respiratori. spatelui. precum şi unele mişcări care aparŃin deprinderilor motrice de bază (mers.VI luni tonifierea musculaturii spatelui. laterale. dezvoltarea elasticităŃii centurii abdominale şi perineului. atent selecŃionate. abdomenului. ExerciŃiile pentru bazin. Vor fi executate fără îngreuiere şi cu amplitudini şi intensităŃi moderate. învăŃarea naşterii ! prin exerciŃii uşoare de contracŃie şi relaxare voluntară a muşchilor abdominali. membre superioare. ExerciŃiile pentru tonifierea abdomenului vor solicita toate grupele musculare care aparŃin acestei regiuni şi vor fi executate sub forma îndoirilor înainte. bazinului şi a musculaturii membrelor inferioare. adaptate şi dozate în raport cu nevoile reale. Muşchii perineali vor fi exercitaŃi prin calea indirectă.

pentru a putea selecŃiona mijloacele cele mai potrivite cu vârsta şi nivelul de dezvoltare a motricităŃii. Obiectul agreat în programele de kinetoprofilaxie specifice în astfel de situaŃii este mingea.Lector univ. accesibile fiecărei gravide. să cunoască gradul de pregătire fizică anterioară. în perioada de sarcină s-a creat o metodologie specială de gimnastică a gravidelor. aşezat cu genunchii flectaŃi. poziŃia stând. femeia gravidă este obligată să efectueze un riguros examen medical de specialitate. aşezat pe un gymball. Pentru nevoile reale. cu derivatele lor. ExerciŃiile de respiraŃie. iar poziŃia atârnat va trebui evitată. Din poziŃia decubit vor fi utilizate în mod deosebit derivatele: decubit dorsal şi decubit lateral. adaptate şi dozate în funcŃie de particularităŃile individuale reale şi executate sub supravegherea strictă a kinetoterapeutului. ExerciŃiile fizice vor fi selecŃionate. recomandate în această perioadă sunt poziŃiile cu suprafaŃă mare de sprijin ca: decubit. aşezat rezemat. Kinetoterapeutul este obligat de asemenea. va fi folosită rar. PoziŃia de decubit dorsal nu va fi menŃinută mai mult de 5 minute începând cu trimestrul II. ExerciŃiile în apă sunt bine tolerate de gravide şi au avantajul că uşurează execuŃia mişcărilor. BALINT NELA TATIANA diafragm). PoziŃiile. specifice femeilor. Este necesar de asemenea să-şi poată doza şi stăpâni în mod voit respiraŃia. Din poziŃia aşezat sunt preferate derivatele: aşezat pe un taburet sau o bancă. prin care să se constate atât starea de sănătate a gravidei cât şi modul cum evoluează sarcina. Femeia gravidă va fi învăŃată să respire corect şi complet (în anumite etape de sarcină). Această metodă constă din poziŃii şi mişcări simple. Se va evita pe toată durata sarcinii poziŃia decubit ventral. ExerciŃiile de respiraŃie vor fi în fază de început libere (inspiraŃie şi expiraŃie) apoi vor fi legate de mişcări de trunchi şi membre. 143 . dr. poziŃia aşezat. IndicaŃii metodice Înaintea instituirii oricărui program de kinetoprofilaxie. poziŃia pe genunchi. uşor de executat. cele mai frecvente. Din poziŃia pe genunchi se recomandă variantele: pe genunchi pe călcâie aşezat. de diferite mărimi şi structuri.

spate). Se indică oprirea executării programului kinetoprofilactic la apariŃia următoarelor fenomene: - dureri mari abdominale. Durata contracŃiilor va fi de aproximativ 5-6 secunde. evitându-se oboseala. inflamaŃia uterului. Se vor efectua cu predilecŃie în ultimele săptămâni de sarcină de către gravidă sub supraveghere. Vor fi evitate tulburările neurovegetative la schimbările bruşte de poziŃie. boli acute. tahipnee. rostogolirile. După efectuarea contracŃiilor trebuie să urmeze întotdeauna o relaxare totală a muşchilor. febră. tahicardie. acestea nu numai că nu vor avea efectul scontat. dar poate prejudicia sănătatea femeii. însoŃite de mişcări de respiraŃie şi relaxare. 144 . ritmic. lipotimii. care apar mai ales la efort. Organizarea programelor de kinetoprofilaxie ale femeii gravide trebuie efectuate cu mare atenŃie întrucât fără cunoaşterea contraindicaŃiilor. Evitarea mişcărilor care duc la blocarea toracelui şi la mărirea accentuată a presiunii intraabdominale Sunt contraindicate căŃărările. exerciŃiile de echilibru. tendinŃa de hemoragie uterină. Efectuarea programelor de kinetoprofilaxie nu include. ridicările sau purtările de greutăŃi. până când vor fi învăŃate corect. săriturile. fără suprasolicitări. ameŃeli. ci presupune şi asocierea altor mijloace terapeutico . iar intensitatea mică sau medie. stări de debilitate. ContracŃiile pot fi executate şi la trunchi (abdomen.profilactice între care masajul ocupă un loc foarte important. oboseală. fără blocarea toracelui. sprijinul unipodal. De aceea trecerea de la o poziŃie la alta se va face lent. ExerciŃiile se vor executa individual. ExerciŃii de contracŃii şi relaxare musculară cu caracter specific pentru gravide.Kinetoprofilaxie pe genunchi cu sprijin pe palme. stăruitor. ExerciŃiile vor fi efectuate lent. Aceste exerciŃii pot fi executate atât în cadrul programelor de kinetoprofilaxie dar şi ca exerciŃii individuale. lent.

dr. Aşezat pe o banchetă de gimnastică cu o minge susŃinută între glezne. Lunile IV . Din culcat. Din poziŃia aşezat pe un gymball. Din culcat. adaptate ca volum. Din decubit dorsal. 3. Aşezat călare pe un gymball dublu.VI Exemple de exerciŃii: 1. se realizează respiraŃii abdominale (3 repetări x 2 serii ). AtenŃie.VIII Exemple de exerciŃii: 1. coborârea cu expir (5 repetări x 2 serii). Mers cu mâinile la ceafă. ridicarea trunchiului până la nivelul unei semigenuflexiuni cu inspir. se 145 . Şi în celelalte etape ale sarcinii se recomandă aceeaşi gamă de exerciŃii. Aşezat pe o banchetă de gimnastică cu o minge susŃinută între glezne. intensitate. sprijin cu tălpile pe sol.III Exemple de exerciŃii: 1. 3.dreapta a mingii.dreapta a trunchiului (10 repetări). se execută îndoiri şi întinderi repetate de la nivelul genunchilor (10 repetări x 2 serii ). sprijin cu tălpile pe sol. gymball-ul va fi asigurat de kinetoterapeut! 3. rularea stânga . şoldul flectat la 90° genunchii întin şi şi gleznele flectate. execută împingerea în sens vertical a bazinului (10 repetări). ritm. cu reechilibrarea corpului în timpul mişcării. 2. Lunile VII . imitarea pedalării la bicicletă (10 repetări). Din culcat. caracteristicilor generale ale etapei cât şi particularităŃilor individuale ale gravidei. 2. BALINT NELA TATIANA În raport cu vârsta sarcinii exerciŃiile analitice se pot asocia după cum urmează: Lunile I . urmată de o rotarea stânga . ridicarea alternativă a genunchilor la piept. ridicarea bazinului spre verticală şi coborârea acestuia fără atingerea solului (10 repetări x 2 serii ). 2. amplitudine.Lector univ. se .

InsuficienŃa planşeului perineal poate să producă uneori. atât de cei apropiaŃi cât şi de lăuza însăşi. constipaŃii. dureri. respiratorii. Pot să apară. flebite ale membrelor inferioare. precum şi din refacerea perineului. Kinetoprofilaxia femeii lăuze După evenimentul naşterii sănătatea femeii lăuze devine destul de labilă. mai lentă şi mai lungă constă în refacerea echilibrului morfo-funcŃional şi psihic al lăuzei. modificări de poziŃie ale uterului şi anexelor sale. ptoza acestor organe şi inflamaŃia cronică. In perioada lăuziei au loc importante fenomene de involuŃie a modificărilor.durează câteva săptămâni şi constă în micşorarea uterului care va lua treptat formă.Kinetoprofilaxie execută apropierea şi depărtarea repetată la nivelul genunchilor(10 repetări x 2 serii ). urmate de procese inflamatorii. generează apariŃia unei centuri musculo . A treia etapă (pe durata a 4 – 6 săptămâni) şi constă în reluarea lentă a tuturor activităŃilor. care poate duce la dilataŃii şi ptoze ale organelor intraabdominale. ParticularităŃi morfo-funcŃionale ale femeii lăuze InvoluŃia prea lentă a uterului şi a anexelor sale pot favoriza apariŃia hemoragiilor. varice. abdominali. urmate de importante tulburări funcŃionale ca: staze circulatorii. mărimea şi poziŃia iniŃială din bazin.lăuzia propriu-zisă . de asemenea edeme. A doua etapă (până în ziua 10 – 12). dinainte de sarcină. 146 . aderenŃe şi tulburări menstruale. care au fost generate de sarcină. În luna a IX-a se vor executa numai exerciŃii uşoare de contracŃie şi relaxare voluntară a muşchilor perineali. fapt care necesită a fi ocrotită cu mare atenŃie. Scăderea bruscă a presiunii intraabdominale în momentul expulziei fătului. 8. ale vezicii urinare şi ale intestinului gros. refacerea funcŃiilor direct implicate în perioada de sarcină. InvoluŃia acestor fenomene se produc în 3 etape: Prima etapă .aponevrotice abdominale insuficiente (relaxată şi fără tonusul corespunzător). până când femeia îşi recapătă conformaŃia fizică şi echilibrul funcŃional.2.

reeducarea respiraŃiei. Obiectivele kinetoprofilaxiei: refacerea troficităŃii şi tonicităŃii musculaturii abdominale şi perineale. BALINT NELA TATIANA Datorită insuficienŃei musculaturii abdominale şi diafragmatice. circulaŃiei şi activităŃii nervoase. la început. dr. Schimbările importante de tonus muscular şi de presiune în Ńesuturi pot genera tulburări circulatorii interne. după 3-4 zile. prevenirea unor tulburări circulatorii interne de tipul congestiilor şi stazelor abdominale. tonusului şi funcŃiilor musculare. cu capul şi gâtul uşor ridicate. Aplicarea programelor kinetoprofilactice reclamă însă o deosebită prudenŃă pentru ca în unele situaŃii există încă dureri şi tendinŃe hemoragice care necesită îngrijiri medicale de specialitate a uterului şi perineului. Mijloacele kinetoprofilaxie: kinetoterapeutice folosite în alcătuirea programelor de Dacă naşterea s-a desfăşurat în condiŃii normale. PoziŃia din care se va lucra. ExerciŃiile efectuate vor fi adresate: capului şi gâtului. Pot să apară tulburări ale digestiei şi ale secreŃiilor glandelor anexe.Lector univ. va fi decubit dorsal. prevenirea ptozării vezicii urinare. membrelor superioare şi 147 . femeia lăuză poate să înceapă executarea unor exerciŃii simple de gimnastică analitică. Activitatea psihică a femeii lăuze. Kinetoprofilaxia femeii lăuze urmăreşte în general reeducarea funcŃiilor tulburate şi grăbirea reparării vătămărilor suferite de organism în timpul sarcinii şi la naştere. prin amplificarea mişcărilor diafragmului şi a muşchilor abdominali. capătă un nou conŃinut şi un nou caracter caracterul maternităŃii. femeia lăuză poate contracta o insuficienŃă respiratorie care afectează refacerea generală a organismului. congestii şi staze în abdomen. îndepărtarea lichidelor de stază şi a toxinelor care s-au acumulat în corpul lăuzei.

flexii şi extensii.Kinetoprofilaxie inferioare. circumducŃii. ExerciŃiile la nivelul membrelor superioare vor fi efectuate analitic. mişcări de lateralitate. Este indicată ridicarea din culcat în aşezat în pat sau la marginea patului. abducŃii şi adducŃii. În cadrul acestui program se vor executa exerciŃii uşoare pentru abdomen. pronaŃii şi supinaŃii ale antebraŃelor. rotări. şolduri). La nivelul genunchilor se pot efectua îndoiri alternative cu tălpile alunecând pe planul de sprijin. răsuciri şi circumducŃii. ridicări şi coborâri laterale. La nivelul gleznelor se vor executa flexii şi extensii ale picioarelor. cot. Mişcările uzuale sunt recomandate pentru a fi executate din poziŃiile culcat şi culcat sprijinit. genunchi. alternativ sau simultan (degete. din toate articulaŃiile. La nivelul umerilor. trunchiului şi aparatului respirator. umăr). ExerciŃiile de respiraŃie vor fi executate liber şi profund cu accent pe inspiraŃie. La nivelul şoldurilor se vor executa flexii şi extensii. Se permite de asemeni întoarcerea din culcat dorsal în culcat costal. antebraŃ. dacă lăuza a executat corect şi fără greutate primul program. Vor fi executate exerciŃii combinate în care vor fi angrenate membrele superioare şi 148 . pauză (alternativ). din poziŃia culcat. Programul kinetoprofilactic poate fi schimbat după 3-4 zile. poziŃie din care se vor executa mişcări pentru membre. ExerciŃiile de respiraŃie vor fi apoi însoŃite de mişcări active ale membrelor superioare şi inferioare. mişcările vor fi sub forma îndoirilor şi întinderilor întregului membru superior. mişcări de lateralitate şi circumducŃie alternativ sau simultan. alternativ executate. pumn. ExerciŃiile pentru membrele inferioare vor viza toate marile articulaŃii (glezne. ExerciŃiile de trunchi vor cuprinde numai îndoiri laterale şi rotări cu mică amplitudine (fără a ridica trunchiul de pe planul de sprijin). ExerciŃiile de cap şi gât vor fi ridicări de pe pernă. expiraŃie. înclinări laterale. circumducŃii ale degetelor şi pumnului. Se vor executa: flexii şi extensii.

din care poate executa pendulări de gambe. Muşchii bazinului vor fi exercitaŃi din poziŃia culcat cu membrele inferioare îndoite şi sprijinite pe tălpi. După câteva zile. lateral. Efectuarea mersului este destul de dificil. până ce se obişnuieşte din nou cu acest tip de exerciŃiu.Lector univ. Tot în această etapă pot fi abordate exerciŃiile din alte poziŃii ca: pe genunchi. prin apropierea şi depărtarea cu rezistenŃă a genunchilor şi prin ridicarea bazinului cu executarea unor mişcări de lateralitate. de la pat la un scaun şi înapoi. când trebuie să se obŃină o refacere mai completă a modificărilor generate de sarcină şi 149 . cu ridicarea genunchilor sus. Kinetoprofilaxia este necesară mai ales la lăuzele care au născut prima dată. pe genunchi cu sprijin pe palme. sprijinindu-se de mobilier (acasă) sau de scara fixă în sala de kinetoterapie. de membre superioare. fără oboseală. cu ajutor. lăuza poate trece din decubit în aşezat. Ridicarea în stând se va face la început cu ajutor pentru ca lăuza poate avea senzaŃia de ameŃeală şi de oboseală. ExerciŃiul trebuie făcut fără efort. IndicaŃii metodice Întocmirea programelor de kinetoprofilaxie a femeii lăuze nu poate fi efectuată fără a avea un tablou complex şi complet privind starea de sănătate şi pregătirea fizică anterioară. precum şi particularităŃile morfo-funcŃionale individuale. Al III-lea complex (program) de exerciŃii va fi executat după consolidarea poziŃiei aşezat şi executarea cu uşurinŃă a exerciŃiilor din această poziŃie. Mersul. dr. Se vor continua în această etapă exerciŃii de tonifiere a musculaturii abdominale şi a bazinului. pe vârfuri. cu multă prudenŃă sub supraveghere. BALINT NELA TATIANA membrele inferioare. Pentru ridicarea activă femeia va exersa de mai multe ori exerciŃiul pentru a-l efectua cu uşurinŃă şi a putea să fie pregătită pentru următoarea etapă . În ridicarea activă din aşezat în stând lăuza se va ajuta cu mâinile. de trunchi (al II-lea program).mersul. la început va consta din câŃiva paşi. ExerciŃiile de mers vor avea mult timp un caracter analitic: mers cu sprijin înainte. înapoi. Şi aici trecerea se va face numai cu aviz medical. Vor fi executate toate exerciŃiile din poziŃiile precedente la care se vor adăuga exerciŃii din stând şi din mers. La început ea trebuie sprijinită.

mamă şi la influenŃarea negativă a creşterii şi dezvoltării copilului. 8. Din cauza alăptatului mamele adoptă o atitudine defectuoasă cu trunchiul flectat. în general foarte activ. excreŃia. glandele endocrine precum şi activitatea nervoasă şi psihică ca şi activitatea neuromotoare pot fi afectate deopotrivă. Un lucru la fel de important îl constituie şi combaterea insuficienŃelor respiratorii şi tulburărilor circulatorii. lipsă de rezistenŃă şi vigoare.3. Metabolismul femeii care alăptează. ducând la scăderea forŃelor femeii . respiraŃia. Aparatul respirator al femeii care alăptează poate căpăta o stare de insuficienŃă funcŃională care predispune la multe afecŃiuni dintre care unele grave. Se constată un tonus scăzut al muşchilor şi Ńesuturilor. 150 . Programele de kinetoprofilaxie vor fi îndreptate în principal spre refacerea cât mai rapidă a musculaturii abdominale şi perineale. Aparatul circulator poate păstra urmele unor tulburări şi îmbolnăviri ale cordului sau ale arborelui vascular care au apărut în timpul sarcinii şi care se pot agrava în timpul alăptatului. pentru prevenirea dilataŃiilor şi ptozelor organelor din abdomen şi bazin.Kinetoprofilaxie naştere. organismul femeii care alăptează poate fi expus la o mulŃime de tulburări şi îmbolnăviri. Kinetoprofilaxia femeii care alăptează Obosită şi stânjenită de sarcină şi apoi de alăptare. metabolismul. Sistemul nervos al mamelor poate suferi serioase încordări mai ales în primele luni după naştere când copilul trebuie îngrijit. Marile funcŃiuni organice: circulaŃia. digestia. atitudinea deficientă a întregului corp. alăptat şi vegheat continuu. Programele vor fi concepute şi executate individual după particularităŃile reale ale lăuzei. poate suferi tulburări de asimilare sau dezasimilare cu tendinŃe evidente spre obezitate sau debilitate destul de importante. ExerciŃiile se vor efectua de regulă din poziŃii cu suprafaŃă mare de sprijin care să permită relaxarea şi odihna. Modificări evidente apar în dezvoltarea fizică a femeii.

combaterea atitudinilor scoliotice generate de Ńinerea copilului în braŃe. sub forma exerciŃiilor de respiraŃie active libere. exerciŃii pentru abdomen şi perineu executate împreună. umeri căzuŃi.Lector univ. dr. Mijloacele kinetoprofilaxiei Pentru prevenirea tulburărilor şi deficienŃelor arătate mai sus se recomandă folosirea unei game largi de mijloace: exerciŃii de respiraŃie pentru prevenirea şi corectarea tulburărilor şi deficienŃelor respiratorii. 151 . stimularea secreŃiei lactate prin prezenŃa în glandele mamare a unei cantităŃi mai mari de sânge oxigenat. fortificarea organismului slăbit şi obosit. torace înfundat şi abdomen flasc. mersul în aer liber. Se va urmări cu precădere : stimularea fenomenelor de involuŃie. BALINT NELA TATIANA omoplaŃi depărtaŃi. exerciŃii de redresare activă. exerciŃii pentru corectarea viciilor de atitudine (cifotică. ale modificărilor produse de sarcină şi de naştere. activarea circulaŃiei în zona superioară a toracelui şi a glandelor mamare. În aceste condiŃii programele de kinetoprofilaxie care se întocmesc. active însoŃite de mişcări ale trunchiului şi membrelor superioare. combaterea atitudinilor cifotice care pot deveni deficiente pentru toată viaŃa dacă nu sunt prevenite şi tratate la timp. scoliotică). urmăresc să realizeze următoarele obiective: Obiectivele kinetoprofilaxiei Programele de kinetoprofilaxie în perioada alăptatului trebuie să satisfacă toate necesităŃile organice şi psihice ale mamei. îmbunătăŃirea respiraŃiei.

exerciŃiile mai dificile vor fi urmate întotdeauna de exerciŃii de respiraŃie şi relaxare. purtările de greutate. ÎntocmiŃi câte un program de kinetoprofilaxie primară şi secundară pentru femeia lăuză. săriturile. 152 .Kinetoprofilaxie IndicaŃii metodice: programele de kinetoprofilaxie vor fi în general de 20-25 minute. alergare pe distanŃe lungi. dar fără o solicitare maximă. Temă studiu individual: ÎntocmiŃi câte un program de kinetoprofilaxie primară şi secundară pentru femeia gravidă pe semestre. aruncările. exerciŃiile vor fi executate amplu. durata programului şi intensitatea exerciŃiilor vor creşte progresiv până la înŃărcare. pentru a nu stânjeni secreŃia laptelui vor fi contraindicate toate eforturile intense sau de lungă durată.

Constantinescu E. Baciu. Editura Medicală. Duma. Editura FundaŃiei de Mâine. BALINT NELA TATIANA Bibliografie 1. A. 11. 2. G... L. (1993). Bota. Fozza. Iaşi. E. 8. 7. Dragnea.. 13. Bucureşti. 9.. 5. DeficienŃele de dezvoltare fizică. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice.. (1999). Zlate. AplicaŃiile profilactice ale CFM.. Editura Didactică şi Pedagogică. Cordun. Editura Axxa. Kinetoterapia – o alternativă în combaterea obezităŃii. Antonescu. (1990) Programe de gimnastică medicală. Balint.. Bucureşti. (1999). M. Kinetoprofilaxie – kinetoterapie în obstetrică – ginecologie. Iaşi. Editorial Paidotribo. dr. D. 153 Bazele teoretice şi metodice ale .. Ionescu. Constantinescu E. 1994. Reeducarea funcŃională în afecŃiunile coloanei vertebrale.. (2004).. Verza. Editura Didactică şi Pedagogică.. (2003). Arribas. C. A. (2006). 15.. A. Kinetoprofilaxie. (1957).. Bucureşti. M. Iordăchescu.Lector univ. Editura Medicală NaŃională. 3. Crăciun. Bucureşti. Teoria activităŃilor motrice.Gimnastica . F. Editura Tehnopress. Bucureşti. 14. 2002. (2006). Psihologia copilului. Obraşcu. Bucureşti. Dobrescu T. Spania.. (2006). Bacău. Dobrescu T. A. Bucureşti. D.. T. Editura Stadion. Editura Sport-Turism. Oveza.concepte teoretice şi aplicaŃii practice. (1997). Editura Pim. Iaşi 10. . (2006). Bucureşti. 4. Corectarea coloanei vertebrale. La educacion fisica de 3 a 8 anos.. 16. T. Barcelona. Editura EduSoft. Editura Didactică şi Pedagogică. Pediatrie. P. Golu. (1999). 6. A. Bacău. (1984). Dumitru. gimnasticii – Curs de bază Editura Pim. E. M. CL. C. Bucureşti. Editura Argonaut. Ochiană. 12. Bucureşti. Kinetologie medicală. curs – ID...

Oradea. 27. 20. Marco. (2002). 21. Biologia condiŃiei fizice. Spania..org (accesat octombrie 2007). 29. Materiales no convencionales. (2001).. P. Zaragoza.scoliosis. Iaşi. Kinesiologie – ŞtiinŃa mişcării. U. Editura UniversităŃii din Oradea. Ferruz. Bazele teoretice ale exerciŃiilor fizice în kinetoterapie. www. Editura UniversităŃii din Oradea.com (accesat octombrie 2007). G. 30..erikdalton. 25. Bucureşti.. T. T.com (accesat octombrie 2007). www.spinaldoctor. J. Editura Medicală. www. Remacha.Kinetoprofilaxie 17.org (accesat octombrie 2007). Scarlat. Marcu. www. www.. Bucureşti. P. (1995). (2000). Mârza. Şerbescu. G. Verza. C. Editorial Gymnos. 154 . Psihologia vârstelor.. Madrid. www. (1999). Bucureşti. Şchiopu. La educacion fisica en la educacion infantil de la 3 la 6 anos.. V. EducaŃia fizică a copiilor de vârstă şcolară. 31.. Getafe. Montes. 22... S. Radovici.atit. E. 23. Editura Tehnopress. 28.com (accesat octombrie 2007). 18. Oro.. 19. 24. J. Kinetoprofilaxia primară. Editura Didactică şi Pedagogică. (1999)..uabhealth. E.A..clay. Oradea.marfan. (1993). Editura Editis. R. Editorial Inde. D. 26. Stoenescu.com (accesat octombrie 2007). (2005). Sbenghe.. Kinetoprofilaxie primară. Obezitatea şi combaterea ei. (1995). E. Editura SportTurism. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful