Fişă de tablou

Ştefan Luchian – Anemone (1905-1907)

Ciupitu Anemona Univesitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie Secţia Istoria artei, anul III

Ştefan Titlu: Anemone Tip: Pictură Material: Ulei pe pânză Tehnica: Pictare Dimensiuni: 42x43 cm Datare: 1905-1907 Ordin de clasare: 2821/10.Autor: Luchian.2003 – Tezaur Deţinător: Muzeul Naţional de Artă al României – Bucureşti Număr inventar: 797 .10.

Farmecul simplu al peisajelor de pe malul Prutului şi-a pus amprenta asupra biografiei lui Luchian. al cărui elan exprimând bucuria pe care o trezeşte contactul cu lumina pură a zilei. împreună cu alţi colegi de breaslă. ci un proces de cunoaştere a acesteia şi de autocunoaştere. Luchian exprimă spiritul său liric. in 1916. timp de un an. sunt cele în care se realizează desăvârşirea măiestriei artistului. al cărei scop era dezvoltarea artei dincolo de convenţiile academice. un sat (astazi oras) in judeţul Botoşani. Convertind natura în sinteze liniare şi acorduri cromatice strălucitoare. Născut la 1 februarie 1868. Ştefan Luchian a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti. am şi eu un succesor! şi pe care Iosif Iser îl socotea cel mai român dintre pictorii noştri. apoi la Munchen. considerat . Pictura nu este pentru el mijlocul de reproducere mimetică a naturii. Luchian devine în scurt timp una dintre cele mai interesante personalităţi artistice ale artei româneşti. care a sintetizat în mod original unele tendinţe artistice ale timpului său. Picturile cu flori. unde. expunând la societatea Tinerimea artistică. Între 1885 si 1889. prematur. Anul 1896 marchează Expoziţia artiştilor independeţi. intre 1891 si 1892. Modernitatea pe care Ştefan Luchian o aduce în pictura românească este cel mai bine surprinsă în înţelegerea pe care artistul o acordă raportului dintre artist şi natură. a fost frânt. la Stefăneşti. Doi ani mai târziu. a fost student al Academiei Regale de Arte Frumoase. în arta sa pictorii români descoperind îndemnul pentru culoare şi sinteză constructivă. Luchian se afirma ca unul dintre cei mai valoroşi pictori din epocă. într-o operă aflată sub semnul contemporaneităţii. unul dintre cele mai bogate capitole ale operei sale. Luchian reprezintă reacţia cea mai puternică împotriva tendinţelor semănătoriste. precum şi calităţile sale de mare colorist. organizată in ţară. este membru fondator al societaţii artistice Ileana.Date despre autor: Ştefan Luchian este pictorul care l-a facut pe Nicolae Grigorescu să exclame: În sfârşit. Incă din 1892. Si-a desăvârşit studiile la Academia Julian din Paris. în ultimă instanţă. continuând pe calea deschisă de Grigorescu şi Ion Andreescu. primul pictor român modern. Ştefan Luchian a dominat pictura românească de la inceputul secolului al XX-lea. temperament dinamic.

Sintetizarea dramatică este impulsionată de nevoile interioare. trei nuanţe ale aceleiaşi culori.” Totodată. spre sfârşitul vieţii. Luchian este cel care dezvoltă tematica florilor. "cred că e ultima încercare pe care o mai fac cu peisajele. Astfel. Simbolistica florilor lui Luchian este una vastă. alături de peisaje. admiraţia perfecţiunii naturii. Florile au adus în atelierul artistului întreaga natură concentrată în perfecţiunea lor. arta sa se îndepărtează de aria estetică a acestei direcţii. la vârsta de treizeci şi trei de ani. întreaga atenţie asupra florilor. Când. sufleteşti de a ajunge ca şi Beethoven în “Simfonia a IX-a” la o bucurie dobândită peste suferinţă. dragostea sa faţă de natură. devenindu-i. singurul model. e prea greu. fiind înclinat către simplitate şi seninătate. iar printre acestea florile albe dau . Ştefan Luchian contempla în pictura sa bucuriile vieţii şi aducea laudă lucrurilor din natură. florile roşii ale vieţii contrastează cu cele violet ale morţii. Luchian işi concentrează. în vara lui 1909 pe când se afla la Moineşti. pastelurile sale ajungând la o măiestrie inegalabilă. transformând-o într-un gen de sine stătător în pictura românească. începând cu dragostea pentru viaţă. Virgil Cioflec. Descrierea tabloului şi interpretare: In lucrarea Anemone. din cauza bolii. Prin ele. îi scria Luchian prietenului său. Anemonele. Ele sunt investite cu capacitatea de a exprima stări sufleteşti – pot fi vesele ori triste. Fiecare anemonă are câte două. prea peste puterile mele". Florile alcătuiesc un capitol însemnat al operei lui Luchian.„genialul interpret al acestui motiv. spre exemplu. profunzimea observaţiei acesteia şi identificarea stărilor sale intime cu transformările ei. În tablou. artistul va extrage esenţa cu o construcţie vie şi picturală dobândită doar din câteva trăsături de penel. optimiste ori resemnate – având limbaj şi afectivitate omeneşti. dorinţa de libertate în natură şi până la metafore legate de rostul picturii şi rolul artistului. le comanda el în Italia. natura pe care o iubea atât ajungea în camera sa de suferinţă. exprimând. peisajele îi devin inaccesibile. Laura Cocea îşi aminteşte în însemnările sale: "Florile rare i le aducea Cioflec. iar umbra şi lumina sunt redate prin intensităţi diferite ale pastei. rămânând un produs cu totul original al timpului său. astfel.

murind şi înviind o dată cu natura şi cu anii. Expuse la “Tinerimea Artistică” în 1908 au trezit aprecieri printre care într-o cronică din ziarul “La Roumanie” se scria: “Anemonele sunt.linişte şi seninătate. una dintre cele mai bune lucrări ale expoziţiei. Caracterul efemer al acestei flori suave se relevă chiar din nume. Flori tratate cu mână de maestru. la nivel simbolic. care in limba greaca înseamna vânt. ci ele devin un simbol vizual. temperamentul unui artist. de . Atenţia artistului se concentrează asupra florilor. Legenda spune că anemona. atât în corole cât şi în fundaluri. roşul fiind de asemenea folosit cu generozitate. reînviere . verdele şi violetul. ale cărui sclipiri de vervă şi aproape de geniu par a se fi desprins din sufletul pictorului în petalele anemonelor”. despre dualitatea regăsire . suprapusă în straturi succesive. În mitologia. cât florile primăverii. Adonis revine la Afrodita pentru a cunoaşte fericirea şi bucuria. anemonele au înflorit din lacrimile Afroditei pentru frumosul Adonis. este modelată într-o textură învolburată. după umila mea părere. Potrivit uneia dintre versiunile legendei. În ziua când acestea înfloresc. într-un fel foarte sincer. vorbeste despre dragoste si despre moarte. chiar dacă aceste flori par a fi proaspăt culese şi răspândind parfumul lor propriu. Pasta. Octavian Paler afirma: A vedea florile lui Luchian fără a şti ce se află în spatele frumuseţii lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlăuntrul corolei anemonelor grăuntele de frig. cu un colorit profund şi dureros. care abundă în nuanţe şi reflexe. floarea lui Adonis. împreună cu culorile neutre. Următoarea etapă este una de intensă strălucire. ucis de Ares. Acestea sunt asemănătoare florilor din ceramica şi din scoarţele populare. tragicul destin al pictorului Ştefan Luchian. Transparenţa culorilor este dusă spre o latură spiritualizatoare. Luchian nu reproduce tonurile găsite în lumea obiectivă. În chipul Anemonelor totul este viu şi nu există nici o tulburare pământească. Una dintre cele mai frecvent întâlnite armonii în această primă perioadă a picturii sale cu flori este cea obţinută prin alăturarea violetului şi a verdelui. anemona este cea care intruchipeaza cel mai bine. ele exprimă.despărţire. anemonele sunt simbolul primăverii şi al tinereţii. numeroasele opere reprezentând prilejuri de verificare a teoriei celor trei forţe cromatice: roşu pătrunzător. Despre compozţiile florale ale lui Stefan Luchian.extincţie. Dintre toate florile pe care le-a pictat. Adonis este sortit să trăiască vremelnic.

care face ca petalele să ardă şi mai intens.noapte. dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieşi un învins sau un învingător. . Despărţirea creaţiei lui Luchian de suferinţa lui Luchian ne-ar priva de cel mai clar exemplu din pictura noastră că suferinţa nu dă talent.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful