O mostra din Oscar Wilde, in traducere romaneasca.

BALADA ÎNCHISORII DIN READING de Oscar Wilde Traducere Nicu Porsenna N-avea veştminte stacojii Cu vin şi sânge scrise, Ci vin şi sânge doar pe mâini Avea când îl găsise Cu fata moartă ce-o iubea Şi-n patu-i o ucise. Mergea-ntre paznici, în costum Vărgat cum e paiaţa; Tichia de puşcăriaş Îi mohorâse faţa; Dar n-am văzut nicicând un om Privind mai lacom viaţa. Nu, n-am văzut nicicând un om, Sau vreun prizonier, Holbat la peticul de-azur (Ocnaşii zic că-i cer), Şi nici la norii care trec Vopsiţi cu argint sau fier. Păşind smerit, ca osândit, Las gândul să mă poarte: Nu ştiu de-i omul vinovat Mai mult, puţin sau foarte, Când auzii şoptind un glas: "Pe ăsta-l duc la moarte" Isuse! Dintr-odată simt Ceva amar ca fierea; Oţel topit fu naltul cer -Aşa mi-era părereaŞi însumi sufletul, în iad Nu-mi mai simţeam durerea Înţelesei ce gând cumplit Privirea i-o-nfioară Şi pentru ce căta avid La lumea din afară:

Omoară juni. Cei blânzi deschid cu un cuţit Zăvoarele Tăcerii Iubim prea mult. sau când ne rugăm Cerând iertarea sorţii. Ucizi plângând. Ori cu dojeni. Cu mâinile plăcerii. ucizi tăcând. Ucid cu aur. sau prea puţin. sau vlăguiţi De sevele puterii. Nici pe Director dându-ţi vestea Pălind îngrozitor. Pe domnul Procuror. Nu ni se pune ştreang de gât. Nu ne sculăm să ne-mbrăcăm . Nici haine peste faţă. Căci toţi ucidem ce ni-i drag Dar nu murim cu toţi. Nu auzim în zori de zi Intrând cu pas uşor Pe preot îmbrăcat în alb.El ucisese ce-a iubit Şi trebuia să moară! Căci toţi ucidem ce ni-i drag Şi-ntindem morţii prada: Omoară unii măgulind. cu-amăgiri. Nici vreo pedeapsă-n viaţă. N-avem o moarte de ruşine. Nici din picioare n-atârnăm Cu vinele de gheaţă Nu pentru toţi un paznic pus Veghează-n pragul porţii. Nici ne pândesc să nu răpim Noi singuri prada morţii. Cei laşi ucid cu sărutări Iar cei viteji cu spada. Când plângem. Mărinimoşi sau hoţi. cu sfada. Nepăsător de poţi.

Nu-şi frângea mâinile. Holbat la peticul de-azur (ocnaşii zic că-i cer). Pe când călăul ia un laţ Din împletite bete Şi ţi-l petrece după gât. Voioasă-i era faţa. Şi nici pe buze nu primim Sărutul de Caiafă! II Trei luni umblă cu păzitor. Pe când un doctor ia-nsemnări (Tribut Ştiinţei vane!) Privind un ceas a cărui limbi Par ritmuri de ciocane. cum fac Înnebuniţii care Preschimbă salbă de nădejdi . Nu ne simţim gâtlej-uscat De nisipoasa sete. n-am văzut nicicând un om Sau vreun prizonier. Gătit cum e paiaţa. Nici sufletul nemuritor Cu groaza prinsă-n pleoape Nu vede propriu-i sicriu Ducându-l să-l îngroape! Prin ferestruică nu privim Spre-acoperiş. Dar n-am văzut nicicând un om Privind mai lacom viaţa. Deşi tichia-i sta pe cap. sub scafă. Nu ne rugăm din glas de lut. Să nu-ţi mai fie sete! Nu plecăm capul s-auzim Prohod cântat de-aproape.Cu straie grosolane. Şi nici la norii destrămaţi Din caiere ce pier. Nu. Cu moartea-nfiptă-n ceafă.

Ispitelor supus. nu se plângea De fiorosul chin. Şi-n dans să cânţi. Sorbind din soare cum ai bea Dintr-un pahar cu vin! Şi eu şi ceilalţi chinuiţi. Ci bea din aer.În iad de disperare: Ci doar căta spre soare-n sus. Un post înalt e luat cu-asalt. tare. Sorbind din aer. în joc să-ncânţi Privind iubirea-n faţă. Nu se frângea. Uniţi de-a noastre soarte. aşteptând Un leac din cer senin. De-i straniu să-l priveşti trecând Uşor. Ori stranii ochii ce-i tânjesc Spre cer cu lăcomie. Dar cine vrea înalt să stea Cu laţ de gât adus Şi ultima lucire-n ochi Cătând spre ceruri sus? E dulce să dansezi uşor Când plin îţi merge-n viaţă. Uităm de suntem vinovaţi Mai mult. Ci doar privim şi ne-ngrozim De cel ursit la moarte. puţin sau foarte. Un om ce. Mai straniu e să-l ştii dator Cu-astfel de datorie! Stejari şi ulmi dau frunze verzi Când se dezgheaţă glodul. Doar Furca poartă mugur om Când laţul strânge nodul. cu faţa vie. tânăr sau bătrân. Dar trist cuvânt s-atârni în vânt Dansând ca o paiaţă! . N-apucă să-şi dea rodul.

Cătam la el într-una. Veghează să nu stea la sfat. (Ce să vorbim!) pe dată Ne-am urmat drumul copleşiţi. Croindu-i vad spre roşul iad. Nici spaima a şi-o spune. . de teama Ca nu cumva cu mână rea Să-şi facă singur seama. Nu ne dăduse lumea foc. Şi pentru totdeauna? Ca două nave-n uragan Ne-am întâlnit odat Dar n-am clintit. La urmă omu-a fost trimis Legat la judecată. Veghează când icneşte-n plâns Sau cade-n rugăciune. Pe zid musteşte zeama. Ne ţine strâns în ghiare! III În închisoare e piatra tare. Ci cleştele Pedepsei. nici n-am vorbit. Şi-aflarăm că va fi suit În furca cocoţată Şi că nu-l vom mai întâlni În lumea luminată! Un zid de temniţă simţeam În juru-i fiecare. Gândind: din nou cui i-or suci De beregată struna. Nici Domnul îndurare. bănuitori. crunt. paznicii veghează Pe osândit. Fumează zilnic din tutun Şi zilnic îşi bea berea. Cu mintea trează. Cu inima-nfricată. Ori viaţa când ar vrea să-şi ia A Furcii mortăciune.Iscoditori.

cu capul ras. un ucigaş Pus sub dispreţ şi ură De buze-şi leagă un căluş Şi-o mască pe figură.E hotărât. tăiam cosaci. frecăm vârtos La gratii ferecate: Şi rând pe rând zvârlim pe jos Găleţile-ncărcate. Coseam la saci. Înăduşam sub pază. urlam cântări. nebuni şi hoţi. Zile pustii se scurg târzii: La fel cu toate sunt! Uităm cu toţi. Dar toţi ştim că e dat să fim A iadului oştire. . Cu unghii sângerate. Ori poate cată mângâieri. Trânteam căldări. Ne râde-o omenire! Rupem frânghii şi mici fâşii. până când un brânci Ne-mpinge spre mormânt. Dar sufletul în orice ins Gemea strivit de groază. Ori vreo speranţă poate? Dar Mila cum ar izbuti În ocna lui răzbate? Cum ar putea nădejdi să-i dea O inimă de frate? În mers greoi tărâm cu noi O undă de zmintire. Ce soartă pe pământ Ne-aşteaptă. Cu plumb în pas. Spălăm pe jos. Căci un ocnaş. şi nici un gând Nu-i răscoleşte fierea. Cât carnea să ne roază. Şi cheamă-ntr-una pe călău Să-i stingă-n gât durerea! Nu ştim ciudatele grăiri De ce-i pornesc din gură.

Căscată. în sus.. la zăbrele Ies capete-ngrozite El doarme lin. Noroiul cere sânge viu Din curtea de asfalt În zori va legăna un om Belciugul cel înalt! Cu ochi ţintiţi mergeam prostiţi Spre ţelu-ntunecat. În faţă-n dos. în jos Curg paşi pe nesimţite: Şi-n ziduri grele. . parc-ar visa Pe veselă livadă. Dar plumb topit ochiu-a ţâşnit Când altul varsă sânge. groapa cheamă-n şir Pe unul. Călăul cu un săculeţ Venea domol din sat: Şi orice om şi-avea al său Momânt numerotat. În chingi de fier suflete pier Când Crima crunt le strânge. Somnul nu strânge pleoapa când plânge Şi n-a mai plâns vreodată! Noi suntem toţi . * În noaptea asta-n săli pustii Trec forme-ngălbenite. * E crud să simţi sub greu Păcat Alt cuget cum se stinge. pe cellalt..nebuni şi hoţi Sub garda înarmată Doar o fiinţă cu-o suferinţă De altul îndurată. Paznici plătiţi socot uimiţi Că nu-i firesc să vadă În somn tihnit un osândit Dat mâine Furcii pradă.

Triste figuri. . Sucind vârtos în ritm hidos O horă de vedenii. cu strâmbături De un sinistru chip. Geamăt de frică din glas ridică Şi fioros li-i portul. * În zori de-azur cocoşul sur Sună a zilei toacă.căci graniţi nu-s În jocuri se-nfirip. În ruşinosul port Sorbeam durerea cum a supt Oţetul. în gura mare. şi mici stafii Albind. Pluteau uşor în vânt de zbor În ceasul de utrenii. Ca să deştepte mortul. încremenesc Şi-n suflet se-nfioară Văzând ocnaşii-ngenunchiaţi În rugă-ntâia oară De-a lungul nopţii ne-am rugat Părând a ţese tort Din rugă şi din remuşcări. Dar ziua-n ocnă nu venea! A negurii bulboacă Plutea adânc. Şi cântă tare. Ţip-să se spargă: "Lumea e largă. Ceata nebună juca-mpreună Cu-a-ntunecimii genii. Sfântul Mort. Mai sus. Şi-n dans grotesc fac arabesc Ca vântul pe nisip. mai sus .Cu tălpi de pâslă pe la uşi Doi paznici se strecoară: Şi cum privesc. Marionete în piruete Sprinţar şi-ncurcă sportul. păreau că joacă.

dar un foşnit . Şi-aflai că-n lume. Năluci gălbii şi străvezii Din buze albe-ndrugă Şi râd smintit de osândit Când e-adâncit în rugă * Pornit-au adieri de zori. Cumplita zi răsare. Nu-i pentru cânt orice cuvânt Dibaci ţesut cu glume. Era sfârşit.Dar gleznele-n cătuşe Şchiopând mereu. Pe când al ei pânzar cernit Se-aşterne cu o tină. pe răcoare. Un vânt flămând trece gemând Printre pereţi de piatră. undeva. Şi-n vuet tare-un câine pare La lună lung cum latră. valsând greţos Şi chicotind din fugă. păşesc mai greu Ca două picioruşe! Iar pe ocnaşi în lanţuri traşi Ruşinea-i înnăbuşe". Dar nu cutezi să te distrezi .Spectacol fără nume! Când vezi înverigat un om: E cel mai trist din lume! Mai jos. a gratiilor umbră Pe zid încet apare: Se mişcă spre-aşa zisul pat Din scânduri de lemn tare. La şapte. O. vânt cumplit! Cu ce-am greşit Să-mi sufli moartea-n vatră? Târziu. mai jos. Noi ne rugăm şi ne-nfricăm De-a soarelui lumină. Ne-am curăţat celula-n zori. Dar noaptea tot se-anină.

ori să sperăm. Noi pentru lume suntem anume Cum în veşmânt e zdreanţa. Ci-n cruntul ceas. pe tari. în mersul său. spornic. Pierdut-am cutezanţa. Un laţ de sfoară ce-nfăşoară Pe bun ca şi pe rău.De-aripi dă veste mare Că-n pragul porţii Îngerul Morţii Intrase-n închisoare! El nu veni cu-alai măreţ. oricum. * Opt ceasuri au sunat. precum Ciocanul pe ilău. Stam muţi şi crunţi grămadă. N-aveam ce face: aşteptam Grozavul semn să cadă: Şi împietriţi. Călcâi de fier striveşte crud Pe slabi. Să ne rugăm. al Sorţii pas Sorti. limba-n ceasornic Izbi cu-nfiorare: Şi din piepturi vii un strigăt răzbi . Dar inima bătea în toţi Ca toba la paradă * Deodată. iar nodul uns Gâtleju-l strânge tare. Tot ce-i vioi e mort în noi: E moartă-n noi Speranţa! Dreptatea oarbă calcă-ntins Pe neclintitu-i drum. Izbeşte-apoi cu bici de foc Şi lasă-n urmă-i scrum. încremeniţi. Nici pe cal alb călare: O sforicică şi-o scândurică Pentru-o spânzurătoare Sunt de ajuns.

în ochii lui Citeşti înfiorare. Ca strigăt scos de-un biet lepros Zvârlit din lumea mare.. Ca mine bunăoară Căci multe vieţi cine-a trăit Mult trebuie să şi moară. Dar feţele acestor inşi Sunt sumbre cum e ceaţa.De neagră disperare. Holbaţi la peticul de-azur (Ocnaşii zic că-i cer) Şi nici la norii ce plutesc . Ci-i preotul în acea zi Bolnav de supărare: În gândul lui. Închişi sub pază pân-la amiază Şedem. În funie vedem urcând Un om născut din mumă. Sau vreun prizonier. Nu. Iar ruga ce-o sfârşi ţipând Călăul i-o sugrumă! O! Cine ştie ce mărturie Din strigătu-i coboară! Ce regret amar. Privind mai lacom viaţa. Şi din celule ţâşnim toţi Ocnaşii ca din iad. Şi cum în vis năluci de-abis Le vezi ca printr-o brumă. ce sudori de jar. IV Nu-i slujbă sfântă la altar În zi de spânzurare. oameni n-am văzut nicicând. iar temniceri Trag uşile de brad. Ieşim în aerul cel bun Ce ne mângâie faţa. Şi oameni n-am văzut nicicând. până ce cad Zăvoarele..

Umblam tăcuţi de jur în jur. Cu Spaima-n frunte ne târâm Şi Groaza înapoi. Vreo câţiva umblă dintre ei Fricoşi purtându-şi portul Căci ei urmau să urce-n laţ Dacă-şi primeau drept ortul. Da: un făptaş de nou păcat Deşteaptă la durere Un suflet din cellalt tărâm. * În clasicul hidos costum Un şir de clovni păream. Din veşnica Tăcere. Dar cismele-s pătate alb Cu hălci de var aprins. Pentru ca mortu-n strat de var De giulgi să aibă parte! . Posaci călcam pe-asfalt în jur Şi unul nu vorbeam. El omorâse ce trăia. De zid nu chiar departe. * În vino-du-te păzesc pe brute Gardişti cu pasu-ntins: Le e costumul nou-nouţ Tot cu curele-ncins. Dar ei ucis-au mortul. Mergem pe-asfalt de jur în jur Şi toţi în jos priveam.Nepăsători şi pier. Ci doar noroi printre calcar. Şi-n oricare din noi Cumplit de-amare amintiri Ţâşnesc ca un şuvoi. Şi-l face-a sângera din nou Cu sânge şi cu fiere. Căci locul lui de îngropat Nu este loc de moarte.

nici crinii nu-nfloresc . Din gură roşii maci vor da. Căci florile-ar mai alina Pe omul în urgie: Nisip şi bolovani şi var S-întreaga poezie! Nici maci. Dar nu! Din darnicul pământ Vor creşte-abia acuma Garoafe şi mai sângerii Şi crini mai albi ca spuma. Noaptea din os. În tot umblatul loc. Ci glia lui va fi sub cer Şi stearpă şi pustie. Dar inima mereu! * Trei ani în şir n-or semăna Răsad de plantă vie: Trei ani în blestematul loc N-o creşte bălărie. Şi cum toiagul a-nflorit L-a Papei cuvântare? Dar roşii flori. O inimă de ucigaş Cred ei că spurcă huma. Cu lanţuri zace la picior Într-un cerşaf de foc. nici albe flori Nu cresc în puşcărie. seu: Din carne muşcă peste zi. sânge. răposatul şade-n giulgi Cum nu toţi au noroc: Vârât în curte sub pământ. carne.Da. Varul nestins roade din el Os. mai greu: Carne şi os roade pe rând. Din ochii-i lăcrămioare: Căci cine spune prin ce minune Isus mai poate-apare.

Ferit de-orice furtună: Nu-l chinuieşte-al Vieţii glas Cu Spaima dimpreună: Fiindcă-n var nu-i gând amar. * Ca pe o fiară l-au ucis. Nici sfânta cruce-a-i închina. L-au despuiat de straie tot Şi-au râs de trupu-i gol. De gât-umflat. Spre-a spune că Divinul Fiu Murit-a pentru toţi! * Deşi al închisorii zid Se-nalţă-ntunecat. Nici soare şi nici Lună. Şi nici nu porunciră Clopot să sune... Facla vieţii lui . Ca sufletu-i să-ndrume! Deşi doar pentru păcătoşi Venit-a Crist pe lume! Şi gata. Nici suflet n-ar putea să plângă În locul blestemat. Şi noaptea nu se plimbă duh Cu lanţuri ferecat. şi var turnând I-au aşternut linţol. N-a vrut preotu-a se ruga Pe groapa fără nume. Şi tot râzând. În lutul sterp nicicând brăzdat De-a plugurilor roţi.Pentru nebuni şi hoţi.. nici rugăciune: Ci-ndată ce sfârşiră. Pe fugă l-au dat jos din Laţ Şi-n groapă l-azvârliră. E-n pace mortul ucigaş. de ochiul stat În ţeapăn rotocol..

Căci jalnicii fiind proscrişi. Ştiu doar că Legea ce s-a scris De oameni pentru om. Fapte cumplite . Căci orice zi e ca un an Cu zile lungi şi-amare. Zidit e din păcate. Sau chinuit. De când un frate-a fost ucis Sub vechiul biblic pom.plante-otrăvite Pot creşte-n închisoare: Şi numai ce-i mai bun în om Se scutură şi moare: Spaima nebună luptă-mpreună Cu muta disperare. nici De e nedreaptă tare Dar cei din închisoare ştim Că-i zidul gros şi mare. soare sau stele Pierd raza lor cerească: Şi-astfel ascund un iad profund Cu nepătrunsă mască Încât nici Om nici Dumnezeu Să nu-l mai recunoască. Celule-i sunt înadins Cu gratii ferecate. V Nu ştiu de-i Legea dreaptă. Un penitenciar. Cel slab îşi simte nervii zob Şi plânge ca nebunul. o ştim. Doar din durere s-a urzit În ultimu-i atom. Ca să nu vadă Crist pe om Cum chinuie pe-un frate. Printre zăbrele. Proscrişii ştiu să plângă. .Fu dată să se stângă: Străine lacrimi pentru el În urmă-au să se strângă. batjocorit.

Cu noaptea-n suflet. frânghii-mpletim Ce mâinile ne taie. E rupt ca-ntr-o maşină. Ne înjosim şi ruginim Ca lanţuri azvârlite. Dar legile divine frâng . scrâşnim. toţi se-nrăiesc. Şi sufletul în orice chip Călcat ne e-n picioare. Prin uşă ochi ce ne pândesc Sunt fără de-ndurare. În pâinea-amară găsim var Şi clei vâscos ca sânge! Iar Somnu-n loc de-a adormi Se plimbă crunt . Sălcia apa cu noroi Când bem.Îi vine gărgăunul! Mulţi se zmintesc.şi plânge. Celula-n care stăm fiecare E-o groaznică latrină. Ies alţii din sărite. flămânzi râvnim La otrăvita masă. Şi-orice. Doar pietrele ce le cărăm Pe inimă ne-apasă. alţii plâng. grumazu-l strânge. Dar nu vorbeşte unul. Blestemă unii. Duhoarea morţii prin pragul porţii De scârbe intră plină. Ci-n nchisoare răbdarea-i mare: De foame nu ne pasă. cu amurg De-a pururi în odaie Roţi învârtim. În nici un ceas mai blând vreun glas Nu spune-o cuvântare. afară de Desfrâu. Dar liniştea cade mai greu C-a tunului bătaie. * Setoşi.

Şi imnuri Proniei cereşti Îi cântă ca un bard. Pata lui Cain deveni Pecetea lui Isus.Locşor pierdut în lume - . decât sânge-nlăcrimat Mai bune leacuri nu-s. C-aşa e-n lege ritul. Să se desprindă şi-ncet să-şi prindă În cuget ispăşitul: Şi sângele-a-l spăla pe mâna Care-a ţinut cuţitul. Aşteaptă Mâna care-a dus Pe hoţ în paradis: Căci pentr-un suflet pocăit Nici raiul nu stă-nchis.Şi inimi împietrite. Lacrimi de sânge-au curs din plin Pe mâna ce-a răpus: Cum. VI În temniţa Reading. Şi focul mare-l hrănesc pe-altare Cu preţiosul nard. în statul Reading . * Trei săptămâni mai fu lăsat. Cu ţeapăn ochi deschis. * Căci orice inimi omeneşti Zdrobite totuş ard. Ferice inimi ce se frâng Şi dobândesc iertarea! Doar prin păcate în plâns spălate Se-nfăptuie-Înălţarea: În răni de inimi frânte Crist Îşi picură-ndurarea. * Cel cu gât vânăt şi umflat.

Omoară unii măgulind. Cu toţi ucidem ce ni-i drag Şi-ntindem morţii prada. Ucis-a omul ce iubea Şi-a trebuit să moară. Până când Cristos Veni-va-a doua oară. Iar cei viteji cu spada! Best regards.Un condamnat e sfâşiat De-a flăcărilor spume.. Ori cu dojeni. nici păreri de rău Nu ziceţi într-o doară. Aprins focar de giulgi de var. În groapa fără nume. cu sfada: Cei laşi ucid cu sărutări. Lăsaţi-l . Dan Negrut .. Nu-l plângeţi.