Revoluţia Română din 1848

Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an și expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluția Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. Deoarece Franța era un stat național unitar, revoluția de aici a avut un predominant caracter social, pe când în celelalte țări a luat diferite forme, după necesitățile locale. Astfel că, principiul libertăților cetățenești cerute de revoluționarii francezi a evoluat și s-a transformat în libertăți naționale pentru popoarele supuse, iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate națională. Revoluția Română de la 1848 s-a desfășurat în condițiile în care părți din teritoriul național se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania, Bucovina), în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei țariste, iar Muntenia, suzeranitatea Imperiului Otoman.

În Moldova
În Moldova, mișcarea revoluționară a avut un caracter pașnic, ea mai fiind denumită în epocă și revolta poeților și s-a concretizat printr-o petiție în martie 1848 și printr-un program în august 1848. Petiția cuprindea 35 de puncte și a fost redactată, de catre Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, cu știrea domnitorului Mihail Sturdza, în data de 27 martie. Aceasta "petițiune a boierilor și notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a principelui Sturza, care era presat de prezenta trupelor ruse la graniță. Simțind pericolul unei mișcări și în Moldova, sub influența celor de afară, domnitorul însuși le-a cerut petiția. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mișcării. Aceștia urmau să fie trimiși în Turcia, însă au reușit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol definitoriu a fost Maria Rosetti, care "mergea pe talvegul Dunării cu copilul în brațe și cu pungile de galbeni" pentru a-i elibera pe cei căzuți prizonieri), ajungând la Brăila. De aici au reușit să plece în Transilvania, de unde au trecut în Bucovina. În vara lui 1848 se aflau în Bucovina - și mai ales în Cernăuți - circa 50 de fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care: Alexandru Ioan Cuza, C. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al. Russo. Acestora li s-a adăugat și Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul "Dorințele partidei naționale din Moldova". Acest program se deosebea radical de petiția din martie, fiind împotriva Regulamentului organic și a protectoratului țarist. Se cereau, printre altele: egalitate

Ion Heliade Rădulescu primește delegația contrarevoluționarilor. • • 11 iunie 1848. în ilegalitate. Guvernul provizoriu format la Islaz îi cuprindea pe ofițerii: Gheorghe Magheru și Nicolae Pleșoianu. Gheorghe Bibescu abdică. înainte ca aceștia să ajungă la București. alături de Grigore Bengescu. pe Costache Romanescu. mobilizează locuitorii Craiovei și înconjoară. când străzile orașului erau amorțite iar craiovenii visau la idealurile revoluției. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul județului) și capitanul Nicolae Pleșoianu ai cărui dorobanți primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz.politică și civilă. Iancu Obedeanu. partizanii contrarevoluției. deghizați pe străzile aproape pustii la acea oră. soldații colonelui Ion Vlădoianu. proclamația de la Islaz care va deveni noua constituție. Ioan Maiorescu a citit declarația de la Islaz în fața unei mulțimi în delir. o mare adunare populară la Islaz. revoluția s-a bucurat de mai mult succes decât în Moldova. Bibescu semnează. 13 iunie 1848: Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor pașoptiști. agitatori revoluționari veniți de la Paris. În Țara Românească În Țara Românească. . În acest scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme. împroprietărirea țăranilor și se încheia cu o dorință arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia. un mic port la Dunăre din Romanați pentru că doi dintre cei mai importanți membri ai clubului revoluționar craiovean conduceau destinele în Romanați. cunoscut reacționar. • • 7 iunie 1848 Craiova: Gheorghe Magheru. la București. despresurând sediul guvernului provizoriu. Acestora li s-au alăturat Ion Heliade Rădulescu și Christian Tell. pe membrii clubului craiovean: Ștefan Golescu. au încercat traducerea ideilor în fapte. se strecoară. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta. rușii au protestat prin consulul lor și au amenințat că vor invada țara. deoarece tinerii revoluționari munteni. imediat după debarcare. A doua zi. București: Știind că a pierdut sprijinul armatei. instrucțiune gratuită. 9 iunie 1848: De teama unor conflicte armate se hotărăște citirea proclamației revoluționare la Islaz. împresoară sediul guvernului revoluționar și arestează o parte a membrilor guvernului. spre deosebire de cei moldoveni. Nicolae Bălcescu și Costache Romanescu alcătuiesc. Guvernul provizoriu revoluționar se deplasează întâi la Craiova pentru a înlătura grupul care îl sprijinea pe Bibescu. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu și Nicolae Pleșoianu va fi organizată de către Popa Șapcă. pe preotul Radu Șapcă. în zorii zilei. Dar Gheorghe Magheru. precum și o parte a administrației și armatei. În aceste condiții. A doua zi. reacțiunea craioveană încearcă contralovitura. Ioan Maiorescu și ca secretar al guvernului provizoriu. primul guvern provizoriu revoluționar. la rândul lor. Nică Locusteanu și Ioan Maiorescu adună în grabă dorobanții.

copila lui Gheorghe Magheru. Sunt întâmpinați cu entuziasm de populația Bucureștiului. De teama represiunilor celor două imperii se retușează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa radicală a revoluționarilor ci și o aripă moderată. asigurându-l de relațiile cordiale ale guvernului revoluționar față de turci.A. Rușii reclamă mituirea lui Soliman și incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în țară și cer sultanului înlocuirea lui Soliman cu Fuad pașa. Nicolae Golescu. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit și va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu. Guvernul revoluționar trimite o delegație la cartierul general al comandantului trupelor turce. Christian Tell. • În aceeași zi. În fruntea apărătorilor guvernului se află Ana Ipătescu și Nicolae Golescu. omul măsurilor dure. Urmare a înțelegerii ruso-turce. cărora li se alătură numeroși țărani. 15 iunie 1848: Guvernul provizoriu se afla încă la Craiova. Soliman Pașa. Soliman cere dizolvarea guvernului care își schimbă denumirea în locotenență domnească având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu. găsește revoluțiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităților. • • . Urmarea acestei recunoașteri va fi recunoașterea legalității guvernului de către toate guvernele europene cu excepția rușilor. rușii care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor și Dardanele și extinderea imperiului țartist în Balcani. C. noua formulă păstrând membrii guvernului. Gheorge Magheru primește conducerea armatei și sarcina constituirii bazei armate a revoluției în Oltenia. dar punând în față trei persoane considerate moderate pentru adormirea vigilenței turcilor. Rosetti. se dau reprezentanții în cinstea lui iar acesta recunoaște locotenența domnească drept guvern legal. Guvernul adoptă ca steag național. tricolorul revoluționarilor. Soliman este bine primit în București. 19 iulie 1848 Giurgiu. a fost cusut doar de mâinile domniței Maria Alexandrina. Însoțit de o oaste alcătuită din dorobanții aflați sub comanda lui Nicolae Pleșoianu. Rușii declară că nu vor tolera un focar revoluționar la granița imperiului lor. 19 iunie 1848 București: Reacționarii încearcă o contralovitura anihilată imediat de revoluționari care cer sprijinul populației. cel purtat la Islaz de Popa Șapcă și după care au fost întocmite toate celelalte steaguri pașoptiste. Nicolae Bălcescu și Ion C.• 14 iunie 1848 Craiova. Primul steag tricolor al pașoptiștilor. are loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istanbul. Cristian Tell și Nicolae Golescu. Ștefan Golescu. Gheorghe Magheru. nu intră cu armata. Bratianu. • 16 iunie 1848 București: Revoluționarii ajung la București în frunte cu membrii guvernului provizoriu. în amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu și pentru ca primul steag al revoluției să poarte simbolul neprihănirii. guvernul provizoriu revoluționar pleacă spre București. rușii vor invada Moldova iar turcii vor pătrunde în Țara Românească. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Țara Românească.

fiind cunoscută istoriografic. ca Adunarea de la Blaj. La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria. au întâmpinat trupele străine. argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanți numai 3 români si 24 de sași. Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848. evaluată la 10 000 de ostași și comandată de Hussein-Pașa. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. Ideea de libertate și de unitate națională era înțeleasă de burghezia maghiară în sensul formării unei națiuni civice maghiare după modelul preconizat de Revoluția franceză. neținând seama de superioritatea numerică covârșitoare a acestora. a căutat să-și impună controlul asupra întregului Ardeal. unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat național independent de Austria. dar Kossuth și membrii nobilimii maghiare au refuzat în context să acorde drepturi egale românilor transilvani. adică maghiarizare. fapt care a nemulțumit deopotrivă părți importante ale românilor transilvani. În lupta de la Șiria lângă Arad. În acest context au fost reprimate toate mișcările de împotrivire ale românilor. sute de săteni din jurul Craiovei și locuitori ai orașului. Dieta de la Cluj a avut în componența ei și câțiva români.• 13 septembrie 1848 București: În cursul intrării trupelor otomane. se ridicaseră la luptă în Croația și croații. mișcare care a pătruns mai apoi în Ungaria. sulițe. la Abrud și Mărișel. ale sașilor și maghiarilor. încercând doar să câștige timp. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtășit ideea creării unui stat național maghiar de acest tip unde românii ardeleni. 30 noiembrie 1848: În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane. iar apoi cea de la Debrețin ceva mai mulți. armatele revoluționare ungurești fură cu totul zdrobite de . ar fi urmat să rămână mai departe fără drepturi politice egale cu ale maghiarilor. preconizat de revoluționarii maghiari ai lui Kossuth. Burgezia maghiară revoluționară. În martie 1848 izbucnise revoluția la Viena. inarmați cu puști. minoritari în Transilvania și au convocat o adunare proprie în care să discute problemele care îi preocupau. care a pus pe picioare o armată bine organizată. O parte din români au aderat la revoluția burgheză maghiară. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului revoluäionar româno-maghiar. care s-a terminat cu un rezultat defaforabil revoluționarilor români. adică neținând seama de componența etnică eterogenă a țării. Revoluția fusese învinsă. topoare și coase. Însuși poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria. majoritari în Ardeal. sașilor și ungurilor rămași fideli Casei de Habsburg. ba tocmai prin asimilarea etniilor diferite de cea maghiară și omogenizarea forțată a specificului diferitelor regiuni și prin impunerea unei singure limbi oficiale. Aceștia reușesc două victorii importante împotriva armatelor revoluționare maghiare. un incident a dus la lupta din Dealul Spirii între turci și Compania de Pompieri condusă de Pavel Zăgănescu. • Revoluția de la 1848 în Transilvania În Transilvania mișcarea românească a avut un caracter preponderent național. Pe lângă români. fiindcă nici ei nu doreau să facă parte din statul național ungar. Se formează în Munții Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul Avram Iancu.

Nicolae Ionescu. La întrunirea organizată de revoluționarii munteni pentru a discuta participarea lor la Adunarea de la Blaj. Lui Nicolae Bălcescu și celor care au solicitat eliberarea unui pașaport li s-a refuzat acest lucru. Eftimie Murgu. Timotei Cipariu. Vasile Alecsandri. Simion Balint. Totuși unii revoluționari munteni au reușit să ajungă la Blaj. Petru Dobra. Ioan StercaȘuluțiu. Alexandru Papiu Ilarian. Alecu Russo.ruși. Ioan Axente Sever. . David Urs de Margina. Lascăr Rosetti. Gheorghe Sion. Costache Negri. cei mai mulți fruntași și-au exprimat dorința de a participa la reuniunea programată de revoluționarii români transilvăneni. Simion Bărnuțiu. Liderii mișcării din Transilvania: Avram Iancu. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare manifestat de românii munteni pentru Adunarea de la Blaj. Mai favorizați de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza. Unii revoluționari munteni ca Dumitru Brătianu au reușit să ajungă la Blaj înainte ca autoritățile să impună măsuri restrictive. autoritățile au răspuns prin ridicarea unui zid polițienesc. Al. Petrache Cazimir. Andrei Șaguna. Ioan Buteanu. August Treboniu Laurian. Ioan Dragoș. iar Ungaria și Transilvania (Ardealul) vor fi predate de ruși austriecilor potrivit prevederilor Sfintei Alianțe.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful