P. 1
Curs Turism Intl 2010 11

Curs Turism Intl 2010 11

|Views: 4|Likes:
Published by Alexandru Alexutz

More info:

Published by: Alexandru Alexutz on Feb 01, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/22/2013

pdf

text

original

Universitatea “Ovidius” Constanţa Facultatea de Ştiinţe Economice Catedra de Administrarea Afacerilor

Note de curs disciplina

TURISM INTERNAŢIONAL

Titular curs: Conf. univ. dr. Ion-Dănuţ JUGĂNARU

Anul universitar 2010/2011

1

Capitolul 1 Concepte, definiţii şi noţiuni de bază ale turismului internaţional
Primele încercări de definire a turismului, ca fenomen economic şi social, datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. Între timp, activitatea de turism a cunoscut evoluţii mai lente sau mai spectaculoase, îndeosebi începând din anii ’60 ai secolului XX, transformându-se într-un adevărat „fenomen specific lumii moderne” şi care a devenit, prin amploarea activităţilor desfăşurate, prin contribuţia la crearea produsului brut mondial şi la crearea de locuri de muncă, prima „industrie” a lumii. Deşi termenul de „turism” a apărut doar în secolul XIX, activităţile de turism datează încă din antichitate. Astfel, călătoriile de studii ale romanilor, în Grecia sau călătoriile pentru propria plăcere, pe care aceştia le efectuau în Egipt ori frecventarea locurilor unde se găseau izvoare termale, mai mult pentru motive ludice, decât sanitare1 sunt doar câteva exemple ale formelor incipiente ale turismului, din perioada antichităţii. Au urmat, în perioada Evului Mediu, alte activităţi ce pot fi considerate a fi „turistice”, precum călătoriile de studii la şcoli şi universităţi de prestigiu din Anglia sau Franţa, organizarea de mari târguri şi chiar pelerinaje (în perioada anilor 1500). La acestea, se adaugă, în perioada Renaşterii, călătoriile de plăcere şi cele motivate de curiozitatea intelectuală. Cuvântul „turism”, apărut la începutul secolului XIX în Marea Britanie, venea din franţuzescul „tour” şi se referea, la acea vreme, la călătoriile efectuate de tinerii englezi, pentru propria lor plăcere şi agrement, în Franţa, unde parcurgeau „Marele tur”, incluzând Parisul, zona de Sud-Vest a Franţei, cea de Sud (Midi), de Sud-Est şi regiunea Bourgogne. Secolul XIX nu a adus, însă, omenirii, doar acest nou cuvânt (turism), ci şi unele elemente importante de tehnologie care au contribuit, în mod esenţial, la dezvoltarea activităţii turistice, în primul rând utilizarea căii ferate, a trenurilor de pasageri, în scopul deplasărilor turistice. În data de 5 iunie 1841, Thomas Cook avea să organizeze prima călătorie cu trenul – o excursie colectivă, transportând un grup important de militanţi, la o manifestare dedicată moderaţiei, cumpătării şi sobrietăţii. Zece ani mai târziu, el avea să şi devină primul mare tur-operator european. Dacă la jumătatea secolului XIX, aveau să apară şi să se dezvolte, tot în Marea Britanie, primele agenţii de turism şi primele călătorii organizate la preţuri ieftine, către sfârşitul secolului şi-au făcut apariţia şi primele hoteluri de lux, sub impulsul lui Charles Ritz, dar şi hotelăria de categorie medie şi „mica hotelărie”2. Secolul XX avea să devină, însă, „Epoca de Aur” a turismului, când acesta a cunoscut o dezvoltare de-a dreptul explozivă, pe fondul evoluţiei profunde, economice, sociale, tehnologice şi politice, a umanităţii. Sporirea puterii de cumpărare a populaţiei şi
1

Py, Pierre, Le tourisme, un phénomène économique, Nouvelle édition, La documentation Française, Paris, 2002, p. 7 2 Idem, p. 8

2

a dimensiunilor timpului liber au făcut posibilă apariţia turismului de masă, care a ajuns la dimensiuni incredibile, în special după cel de-al doilea Război Mondial. Creşterea nivelului de trai a permis ca sumele pentru cheltuielile pentru turism şi pentru petrecerea plăcută a timpului liber să fie introduse în bugetele unui număr tot mai mare de familii, iar dezvoltarea spectaculoasă a echipamentelor şi mijloacelor de transport a condus la crearea unei oferte turistice capabile să răspundă, cât mai bine, cererii şi chiar să stimuleze creşterea acesteia. 1.1. Principalele noţiuni şi definiţii utilizate în turismul internaţional Călătoriile în afara graniţelor ţării au cunoscut creşteri anuale superioare evoluţiei altor indicatori ai dezvoltării economice şi comerciale, datorită progreselor înregistrate, îndeosebi în tehnologiile şi echipamentele utilizate în transporturi, în infrastructura de acces, dar şi ca urmare a extinderii, în ritmuri rapide, a infrastructurilor turistice, a echipamentelor de cazare, alimentaţie, agrement etc. O analiză pertinentă şi eficace a turismului internaţional, ca fenomen economic, trebuie să se bazeze pe definiţii cât mai clare, precise şi, pe cât posibil, unanim recunoscute. Din acest motiv, în continuare, sunt prezentate câteva dintre cele mai importante definiţii utilizate în acest domeniu. 1.1. 1.Conceptele de turism şi turist

Conceptul de turism a apărut după cel de turist. Noţiunea de turism vine de la transcripţia în limba engleză a cuvântului francez „tour”, utilizat în Anglia în secolul al XVIII-lea. „Marele Tour” („The Tour”) evoca, în acea perioadă, călătoria de studii, dezinteresată, pentru descoperiri culturale, cu precădere, pe care o efectua, în Europa, tânărul aristocrat englez. Această călătorie iniţiatică, menită să permită cunoaşterea unor culturi străine, avea ca finalitate perfecţionarea educaţiei respectivilor tineri. Efectuarea acestui „tur” îl consacra, de fapt, pe respectivul tânăr, ca „Gentleman”. Aşadar, în acea perioadă, cuvântul „turist” era aplicabil, îndeosebi, călătorilor englezi şi abia în secolul al XIX-lea avea să fie extinsă şi pentru călătorii francezi, în bună măsură datorită publicării operei lui Stendhal, intitulată Memoriile unui turist (1838)3. La sfârşitul secolului al XIX-lea s-a ajuns la o anumită uniformizare a terminologiei privind turismul, astfel că, puteau fi regăsite, în multe limbi, cuvinte precum turism şi turist. Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) defineşte turistul ca fiind „orice persoană care se află într-o altă ţară sau în alt loc, situat în ţara sa de reşedinţă, altul decât cel ce corespunde domiciliului său obişnuit şi pentru care motivul principal al vizitei este altul decât acela de a exercita o activitate remunerată la locul vizitei sale”. La rândul său, OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), referindu-se la turiştii străini, îi defineşte pe aceştia ca fiind persoane care nu îşi au reşedinţa în ţara de destinaţie şi sunt admişi în acea ţară pe baza unei vize (dacă aceasta este cerută), pentru motive de petrecere a timpului liber (agrement), recreare, vacanţă, vizite la prieteni şi rude, sănătate sau tratament medical sau pentru pelerinaje religioase.
3

Idem

3

p. WTO. United Nations. care călătoresc de plăcere. p. deplasare. Turismul înseamnă activitatea de a călători în afara mediului obişnuit al unei persoane. OMT a propus clasificarea în şase grupe a motivelor pentru care oamenii fac turism: . . odihnă. ca factor de influenţă a cererii turistice [vezi Gabriela Stănciulescu (Coordonator). la alta. Categorii de turişti În majoritatea statelor lumii sunt acceptate şi utilizare clasificările de bază ale OMT privind categoriile de turişti.). New York. vacanţe. pentru afaceri sau alte motive. în orice scop (cu câteva excepţii.2.pelerinaje şi alte motivaţii religioase. în primul rând atunci când persoana respectivă urmează să desfăşoare. iar durata sejurului lor nu poate depăşi 12 luni4. în locuri situate în afara reşedinţei lor obişnuite. clasificări vizând două criterii principale: motivele călătoriei (sejurului) şi durata voiajului (sejurului). În 1968. Statistical papers. 177]. . Eurostat. prin călătorie înţelegând. Nr. .alte motive. 4 Recommendations on Statistics of International Migration. respectiv 1968. Recommandations sur les statistiques du tourisme. În privinţa turismului. cu nu au legătură cu exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat”5. 2002. închisoare. în locul în care călătoreşte. b) – turiştii de afaceri. 1998 (Glossary) 5 Tourism Satellite Account: Recommended Methological Framework.1. pentru plăcere. 2001 6 O. . Motivul călătoriei este criteriul prin care se face distincţia dintre turişti şi ceilalţi călători. 58. în sens larg. pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni). 1. etc. În anul 1963. în ţara de destinaţie. Definiţia dată noţiunii de turism. 4 .timp liber. afaceri sau alte motive.Turiştii trebuie să petreacă cel puţin o noapte (să înnopteze) într-o unitate de cazare colectivă sau privată..tratament medical. în timpul lor liber. Turismul reprezintă o componentă a călătoriei. realizate în 1963. . Series M. 1993.vizite la rude şi prieteni. pentru o perioadă consecutivă de mai puţin de un an.M.T. Bucureşti. Motivul principal al călătoriei (vizitei) este acel motiv în absenţa căruia călătoria sau vizita nu ar mai fi fost efectuată. Nations Unies. OECD a formulat propria sa definiţie. de la o localitate. OMT a propus o clasificare a turiştilor în trei categorii: a) – turiştii propriu-zişi. pe durata călătoriilor şi sejururilor. motive profesionale. Ed. cărora le sunt asimilaţi toţi cei care călătoresc din motive profesionale. UNSD.afaceri. o activitate remunerată sau se află în situaţii precum efectuarea de tratamente clinice. cu scop de loisir*. Oscar Print. de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) este următoarea6: Activităţile desfăşurate de persoane. Revision 1. respectiv “timpul liber de care poate dispune o persoană în afara ocupaţiilor sale obişnuite…”. Lexicon de termini turistici. arest. respectiv: „activităţile persoanelor care călătoresc către sau îşi petrec sejururile în afara mediului lor obişnuit. New York. 5 * Noţiunea de loisir semnifică timp liber. EECD.

în sens larg. pentru afaceri sau alte motive”.T. Lexicon de termeni turistici. 177] 8 www. Clasificarea călătorilor internaţionali.T. respectiv “timpul liber de care poate dispune o persoană în afara ocupaţiilor sale obişnuite…”.3.T.europa. p. cuprinzând activităţile rezidenţilor unei ţări date.1. New York.eu/eurostat 5 . p. Aceste forme elementare ale turismului pot fi combinate între ele. 1. După durata sejurului pot fi identificate două categorii de vizitatori: a) excursioniştii (vizitatori de o zi. 2002. se pot distinge trei forme elementare ale turismului: 1) Turismul intern. este prezentată în figura nr. alta decât cea unde îşi au reşedinţa obişnuită. dar în afara reşedinţei lor obişnuite.a. 3) Turismul emiţător (emitent).M. pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni). 1. în primul rând când persoana respectivă urmează să desfăşoare în locul în care călătoreşte. deplasarea dintr-o localitate în alta. care călătoresc şi îşi petrec sejururile într-o altă ţară decât cea în care îşi au reşedinţa lor obişnuită.M. Bucureşti. realizată de Organizaţia Mondială a Turismului. prin călătorie. format din turismul intern şi turismul receptor. în iulie 1991. închisoare ş. o activitate remunerată sau se află în situaţii precum efectuarea de tratamente clinice. Turismul reprezintă o componentă a călătoriei.M. 7 * O. O definiţie oficială a turismului internaţional a fost adoptată. ca factor de influenţă a cererii turistice [vezi Gabriela Stănciulescu (coordonator). la solicitarea O. rezultând următoarele categorii ale turismului: a) Turismul interior. care nu înnoptează în locul vizitat) b) turiştii propriu-zişi (adică acei vizitatori care stau cel puţin o noapte în locul vizitat). Oscar Print. cuprinzând activităţile non-rezidenţilor care călătoresc într-o ţară dată. în mai multe moduri. Recommandations sur les statistiques du tourisme. înţelegând. În funcţie de o ţară dată. 2) Turismul receptor. Ed. b) Turismul naţional. cuprinzând activităţile rezidenţilor unei ţări care călătoresc doar în interiorul acelei ţări. cu scop de loisir*. conform definiţiilor EUROSTAT8. format din turismul intern şi turismul emiţător (emitent) c) Turismul internaţional (al unei ţări).c) alte categorii de turişti. în cadrul Conferinţei internaţionale privind statisticile şi sondajele. Nations Unies. Turismul înseamnă activitatea de a călători în afara mediului obişnuit al unei persoane. în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite. arest. în orice scop (cu câteva excepţii. pe durata călătoriilor şi sejururilor. 5 Prin noţiunea de loisir înţelegem timp liber.1. Această definiţie porneşte de la noţiunea de „vizitator” şi face distincţia dintre „turist” şi „vizitator de o zi” sau „excursionist”.ec.). 1993.). în privinţa noţiunii de turism este următoarea: „Activităţile desfăşurate de persoane.. Definiţii utilizate în turismul internaţional Definiţia dată de Organizaţia Mondială a Turismului7 (O. format din turismul emiţător şi turismul receptor.

Conform definiţiei oficiale a O. 1.T. pp. Paris. care reprezintă conceptul de bază în ansamblul statisticilor turismului. nu toţi călătorii sunt vizitatori. Economie et Politique du Tourisme International. în cadrul statisticilor. termenul de „vizitator internaţional” desemnează „orice persoană care vizitează o ţară. 9 Vellas. alta decât cea în care aceasta îşi are reşedinţa sa obişnuită. atunci ne referim la „vizitator”. 2e édition. 8-9 6 . Astfel.: Clasificarea călătorilor internaţionali Sursa: Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) Vizitatorul internaţional Orice persoană aflată într-o călătorie între două sau mai multe ţări reprezintă un călător internaţional.Figura nr. pentru o perioadă care să nu depăşească 12 luni şi al cărei motiv principal al vizitei este altul decât cel de a exercita o activitate remunerată în ţara vizitată”.M.1. Economica. Dacă respectiva călătorie prezintă interes pentru turism.. François. Cele două criterii avute în vedere pentru a face distincţia dintre vizitatori şi ceilalţi călători internaţionali sunt9: reşedinţa şi motivaţia călătoriei. 2007.

Criteriul reşedinţei (al rezidenţei) indică faptul că se referă la toate persoanele care nu îşi au locul lor de reşedinţă în ţara vizitată, inclusiv cetăţenii unei ţări care locuiesc în mod permanent (îşi au domiciliul permanent) în străinătate. Astfel, un cetăţean al unei ţări A, având reşedinţa în ţara B şi care vizitează ţara C, cheltuie banii pe care i-a câştigat în ţara B şi este influenţat, în decizia de alegere a destinaţiei turistice, de eforturile de promovare turistică a ţării C, vizând ţara B. Astfel, este normal ca acest turist să fie înregistrat, în statisticile oficiale, după ţara sa de reşedinţă şi nu după naţionalitatea sa, în scopul de a putea cunoaşte cât mai precis diferitele pieţe turistice şi transferurile de valută efectuate. Criteriul motivaţiei călătoriei stabileşte o distincţie clară între vizitatori şi persoanele care se deplasează într-o ţară pentru a munci acolo şi pentru a fi retribuit pentru munca sa. La aceste două criterii ar mai trebui adăugat şi un al treilea, respectiv ca perioada de şedere în ţara vizitată, să nu depăşească 12 luni consecutive, depăşirea acestei perioade transformându-l pe vizitator (din punct de vedere statistic) în rezident al acelei ţări. Aşadar, vizitatorul internaţional reprezintă orice persoană care călătoreşte într-o altă ţară decât cea în care îşi are reşedinţa, pentru mai puţin de 12 luni şi al cărui principal scop al călătoriei este diferit de exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat. Turistul internaţional Turiştii internaţionali constituie una dintre cele două categorii de vizitatori internaţionali, alături de excursionişti. Atunci când durata deplasării atinge sau depăşeşte 24 de ore, respectiv când vizitatorii petrec o noapte în ţara vizitată, aceştia sunt consideraţi a fi „turişti”, în timp ce aceia a căror deplasare durează mai puţin de 24 ore, deci fără a comporta o înnoptare, sunt consideraţi a fi „vizitatori de o zi” sau „excursionişti”. Următoarele categorii de călători nu trebuie incluşi în categoria de vizitatori internaţionali10: a) Persoanele care intră sau ies dintr-o ţară ca imigranţi, inclusiv persoane care îi însoţesc sau li se alătură; b) Persoanele cunoscute sub denumirea de „lucrători la graniţă”, care locuiesc în apropierea graniţei şi lucrează în ţara învecinată; c) Diplomaţii, personalul consular şi membrii forţelor armate care călătoresc, din ţara lor de origine, către ţara în care au fost repartizaţi, inclusiv personalul casnic care li se alătură sau îi însoţesc; d) Persoanele care călătoresc ca refugiaţi sau nomazi; e) Persoanele aflate în tranzit, care nu intră formal într-o ţară, prin controlul paşaportului, precum pasagerii aflaţi în tranzit aerian, care rămân, pentru o scurtă perioadă, într-o anumită zonă a terminalului sau pasagerii transferaţi direct între aeroporturi sau terminale, ori pasagerii unei nave cărora nu li permite să debarce. Definiţia turiştilor internaţionali este, deci, următoarea: Turiştii internaţionali sunt vizitatori temporari, care se află pentru cel puţin 24 de ore, dar pentru mai puţin de 12 luni, în ţara vizitată şi pentru care motivele principale ale călătorie pot fi grupate în:
10

-

***Eurostat, Newcronos, www.ec.europa.eu/eurostat

7

- loisir (petrecerea timpului liber), vacanţă, sănătate, religie, sport; - afaceri, familie, deplasări profesionale. Din această definiţie se poate remarca faptul că, termenul de turist nu se aplică doar „vacanţierilor”, adică persoanelor plecate în vacanţă, incluzând, de exemplu, şi persoanele aflate în călătorii de afaceri. Vizitatorul de o zi (excursionistul) Vizitatorul de o zi sau excursionistul este acel vizitator (internaţional, în acest caz) care nu petrece nicio noapte într-o unitate de cazare, colectivă sau individuală, în locul, respectiv ţara vizitată. În turismul internaţional, importanţa economică a excursioniştilor poate să fie foarte mare, îndeosebi pentru micile ţări insulare, care primesc pasagerii navelor de croazieră. Atât timp cât respectivii vizitatori înnoptează la bordul navei, aceştia sunt înregistraţi, în principiu, în localitatea unde acostează navele, la rubrica „vizitatori de o zi” şi nu la „turişti”. Pentru o destinaţie turistică (localitate, staţiune, ţară), mai importanţi decât vizitatorii de o zi sau excursioniştii sunt turiştii, care „consumă” mai multe servicii turistice, inclusiv cele de cazare, pentru cel puţin o noapte. 1.2. Principalii indicatori utilizaţi în cuantificarea dimensiunilor turismului internaţional Indicatorii principali de cuantificare a circulaţiei turistice cuprind şi redau, într-o exprimare sintetică, matematică, informaţii privind diferite aspecte ale activităţii turistice, informaţii privind diferite aspecte ale activităţii turistice, informaţii ce sunt utile pentru măsurarea fenomenului şi a efectelor sale, pentru anticiparea tendinţelor de evoluţie şi pentru fundamentarea politicii de dezvoltare turistică11. Aceşti indicatori furnizează şi cuantifică informaţiile necesare acţiunilor de politică turistică, permiţând, totodată, măsurarea ulterioară a efectelor respectivelor acţiuni12. Paleta indicatorilor utilizaţi în turism este foarte largă. Astfel, aceştia pot fi direcţi (rezultaţi în mod nemijlocit din sursele de înregistrare) sau indirecţi (prelucraţi), pot fi simpli sau agregaţi, cantitativi sau valorici, globali sau potenţiali, principali sau derivaţi etc. Indicatorii simpli pot fi, la rândul lor, economici sau sociali, cu referire la mărimi şi variabile turistice, la distribuţia, evoluţia şi interacţiunea acestora, atât în timp, cât şi în spaţiu sau pot fi indicatori (indici) sintetici, ce cuantifică relaţiile dintre mai multe variabile, simultan, verificând, în prealabil, calitatea legăturii lor cu fenomenul turistic analizat. Pentru elaborarea sistemului de indicatori sintetici s-a convenit ca toate ţările membre ale Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) să-şi armonizeze metodologia evidenţei statistice a turismului internaţional, iar unitatea de măsură de bază, ce dă
11

Minciu, Rodica, Economia turismului, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti, 2005, p. 96 12 Cristureanu, Cristiana, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 35

8

dimensiunea fizică a consumului turistic, să fie considerat turistul, adică însuşi consumatorul de servicii turistice. Volumul fizic al fluxurilor turistice internaţionale este urmărit prin indicatorii „număr de sosiri” ale turiştilor străini, respectiv „număr de plecări” ale turiştilor naţionali, la frontiera ţării emiţătoare. Cei mai importanţi indicatori ai turismului internaţional pot fi clasificaţi13 astfel: a) indicatori de bază, referitori la cei doi factori corelativi ai pieţei (cererea şi oferta) şi care au scopul de a urmări repartiţia, evoluţia şi modificarea în tendinţe a acestor mărimi, precum şi modificarea structurii lor în timp şi spaţiu (indicatori ai cererii reale, respectiv ai circulaţiei turistice şi ai cererii potenţiale şi indicatori ai ofertei, în principal cei privind baza tehnicomaterială a turismului); b) indicatori ai corelaţiei dintre cerere şi ofertă (capacitatea pieţei, gradul de ocupare a capacităţii etc.); c) indicatori ai efectelor economice directe ale turismului asupra economiei, în ansamblul său ori asupra anumitor sectoare ale acestora; d) indicatori ai utilizării forţei de muncă, ce reflectă situaţia, repartiţia şi evoluţia ocupării forţei de muncă, pe ramuri de activitate, pe niveluri profesionale şi după alte criterii. Comisia de statistică a OMT a propus următorul sistem de indicatori ai turismului: A. Indicatori ai cererii turistice globale, interne şi externe; B. Indicatorii ofertei turistice: hoteluri, alte unităţi de cazare turistică, agenţii de voiaj şi alte întreprinderi din sectorul turistic; C. Indicatori ai relaţiei cerere-ofertă şi ofertă-cerere; D. Indicatorii efectelor economice; E. Indicatorii densităţii turistice, la nivel teritorial şi al popualţiei; F. Indicatorii potenţialului turistic al pieţelor; G. Indicatorii ocupării forţei de muncă. Dintre indicatorii circulaţiei turistice internaţionale, cei mai importanţi pot fi consideraţi următorii: numărul turiştilor sau numărul de sosiri ale turiştilor internaţionali; numărul de înnoptări (sau de zile-turist) ale turiştilor internaţionali; durata medie a sejurului; densitatea circulaţiei turistice; preferinţa relativă pentru turism; volumul încasărilor din turismul internaţional; volumul cheltuielilor pentru turismul internaţional. Calculul principalilor indicatori ai circulaţiei turistice Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru caracterizarea circulaţiei turistice se folosesc: numărul turiştilor, numărul mediu de turişti, număr zile-turist; durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea circulaţiei turistice, preferinţa relativă a
13

Idem, p. 38

9

Constanţa. lună sau pe litoral. număr zile turist. pe zone provenienţă a turiştilor etc. O parte din aceşti indicatori (număr turişti. Durata medie a sejurului se calculează ca raport între total zile –turist (Σ NZT) şi numărul de turişti (T): DS = ∑ NZT T Acest indicator arată timpul mediu (zile) de rămânere a turiştilor în spaţiile de cazare şi reflectă astfel posibilitatea ofertei de a reţine turistul într-o anumită zonă.turiştilor etc. Acest indicator arată intensitatea circulaţiei turistice într-un anumit interval (calendaristic sau sezon turistic): NT = ∑T . regiune etc. se calculează ca raport între numărul de turişti dintr-o ţară Y care se îndreaptă spre o ţară X (T 1) şi populaţia rezidentă a ţării de origine Y (P): ∑T1 Pr = P O altă metodă de obţinere a preferinţei relative a turiştilor o reprezintă punerea în relaţie a numărului de turişti dintr-o ţară A care vizitează o ţară B (Σ T1) şi totalul emisiunii turistice a ţării respective A (T).Alti indicatori se pot calcula in baza unor formule. în funcţie de nevoile utilizatorului. pe tipuri de acţiuni. Preferinţa relativă a turiştilor oferă informaţii privind orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zonă. prin însumarea numărului de zile de şedere al fiecărui turist. în perioada de sezon turistic estival atinge nivelul de 2. dar şi pe perioade mai mici. dar există şi zone (jud. zone turistice etc. Această metodă este însă mai puţin practică datorită faptului că nu toate ţările urmăresc fluxul de turişti (emisia turistică): 10 .12 la densitatea circulaţiei turistice) sau ţări (Spania. n unde: Σ T – suma turiştilor înregistraţi într-o perioadă dată n – numărul zilelor din perioada respectivă Numărul înoptări sau numărul zile-turist se obţine din înregistrările în spaţiile de cazare. Austria) în care valoarea este supraunitară. se poate determina pe tipuri de unităţi de cazare. putem obţine astfel: număr mediu de turişti pe zi. ţară etc). acest indicator are valoare subunitară. la munte etc. Acest indicator se calculează ca raport între numărul turiştilor sosiţi în zona X (T) şi populaţia rezidentă a zonei X (P): D= ∑T P De regulă. regiunii) receptoare. Indicatorul număr de turişti se obţine din cumularea informaţiilor cuprinse în diferite documente statistice. Acest indicator se poate determina pe total circulaţie turistică sau pe tipuri de acţiuni. calculându-se efectiv la sfârşitul anului calendaristic. Indicatorul număr mediu de turişti se obţine prin punerea în relaţie a numărului de turişti cu un aspect economic. Densitatea circulaţiei turistice pune în legătură directă circulaţia turistică cu populaţia rezidentă a ţării (zonei. încasările din turism) se obţin direct din informaţiile furnizate de sursele amintite.

iar modul de formare şi amploarea acestuia 14 Cristureanu. cei mai des utilizaţi sunt: volumul total al încasărilor din turism. şi încasarea medie pe zi –turist (turist). care se calculează ca raport între volumul încasărilor şi numărul zile-turist (turişti). 81 11 . care se urmăreşte pe zone turistice. Cristiana. GATT. Editura ABEONA. etc. Statisticile interne ale fiecărei ţări pot crea condiţii pentru calcularea altor indicatori. 1992. p. Indicatorii fizici şi valorici ai circulaţiei turistice se folosesc în practica internă şi internaţională şi fac obiectul dărilor de seamă statistice ale organismelor internaţionale (OMT. Bucureşti. OECD. pe societăţi comerciale.FR = Dintre indicatorii valorici. Economia şi politica turismului internaţional. conţinutul şi valoarea lor informaţională fiind expresia acurateţei metodelor utilizate. etc) ∑T ∑T 1 Capitolul 2 Fluxurile turistice internaţionale Un flux turistic este reprezentat de „un număr de persoane care circulă între un bazin de cerere şi unul de ofertă” turistică14. pe tipuri de acţiuni.

• Bazinele de cerere turistică se află. majoritatea aflate în curs de dezvoltare. Dacă turismul emiţător este concentrat într-un număr redus de ţări ale lumii. Iar dacă ţinem seama de faptul că turismul reprezintă o „industrie a mâinii de lucru” (adică utilizează un număr mare de lucrători.. François Vellas clasifică aceste motivaţii în trei categorii principale16: cele motivate de preţuri. unde trăiesc persoane cu venituri ridicate. • Bazinele de ofertă turistică se află în zonele unde există atracţii turistice (naturale şi antropice) deosebite. ca nivel de confort. Motivaţii pentru realizarea călătoriilor turistice internaţionale Există mai multe categorii de motivaţii principale pentru realizarea călătoriilor internaţionale în scop turistic. pentru oferte similare. iar ţările unde se află locurile respective sunt considerate exportatoare de servicii turistice. Acest „diferenţial al preţurilor” este deosebit de important. op. a) Preţurile reprezintă motivaţii esenţiale în decizia turiştilor de a călători în afara frontierelor ţării unde aceştia îşi au reşedinţa obişnuită. op. pentru motivaţiile turiştilor nord-americani care vizitează Mexicul sau ţările Americii latine sau pentru vest-europenii care îşi aleg ca destinaţii unele ţări din Asia de Sud-Est şi Pacific. diversitate a serviciilor şi calitatea acestora. care îşi pot permite să plătească preţul unor călătorii internaţionale. deci. în unele ţări. de climat şi de diverse motive personale ale turistului. din punct de vedere economic. 10-11 12 . Rodica. atunci putem înţelege mai bine de ce pot să apară diferenţe importante ale preţurilor unor produse turistice similare. de către turiştii străini care le vizitează. de o mare diversitate. turismul internaţional poate fi considerat a fi totalitatea fluxurilor ce iau naştere între ţările sau regiunile emiţătoare şi cele receptoare de turişti15. Diferenţele dintre nivelurile preţurilor produselor turistice practicate în diferitele ţări ale lumii. se explică prin nivelul mai scăzut al salariilor din industria turistică. locuitori ale căror venituri sunt suficient de mari pentru a-şi permite să cumpere produse turistice. p. 2.1. în mod similar cumpărării de bunuri din import.sunt condiţionate de caracteristicile celor două bazine. 57 Vellas. François. cât şi ţări în curs de dezvoltare. cuprinzând atât ţări cu economie dezvoltată. în funcţie de costul forţei de muncă utilizate în turism. în ţările respective. precum şi de o serie de factori. cit. cit. care determină intensitatea şi structura circulaţiei turistice internaţionale. mulţi dintre aceştia cu niveluri scăzute de calificare). în ţări diferite. de exemplu. acestea constituindu-se.. în ţările dezvoltate. Aceste ţări se mai numesc şi importatoare de turism (de servicii turistice). având economii dezvoltate şi. în principal. 15 16 Minciu. acestea beneficiind de încasări valutare din vânzarea prestaţiilor turistice. pp. astfel. deoarece călătoriile rezidenţilor în alte ţări presupun efectuarea de cheltuieli valutare. Privit din această perspectivă. în mod corespunzător. ţările receptoare de turişti sunt cu mult mai numeroase. în principalele cauze ale formării fluxurilor turistice internaţionale. ponderea costurilor cu forţa de muncă în costurile totale fiind ridicată. ca urmare a cheltuielilor realizate.

şi sejururile în staţiunile termale şi tratamentele terapeutice de orice natură (oncţiuni sau împachetări cu nămol. Economica. cât şi turismul practicat de participanţii la manifestări expoziţionale (fie ca expozanţi. în afara ocupaţiei sale obişnuite (conform Lexiconului de termeni turistici – coordonator Gabriela Stănciulescu. Business Travel. afectat activităţilor profesionale. 1995. Londra. adică turiştilor străini. 1 18 Vellas. R. de care poate dispune o persoană. din Oceanul Indian şi din Pacific. respectiv călătoriile întreprinse pentru a participa la un pelerinaj sau pentru o vizită la un loc sfânt.Congrese şi alte reuniuni. atât turismul de reuniuni.). precum şi insule din Caraibe. 2002. . Motivele pot fi diverse: odihnă. salariaţii care lucrează la instalarea unor utilaje sau echipamente în alte ţări (pentru durate de până la un an). la rândul lor. p.Studii. 17 * Timp liber. de avantajul acestui factor.Afaceri. conferinţe. respectiv călătorii întreprinse fie pentru a beneficia de îngrijiri medicale. acolo. Editura Oscar Print. aceasta fiind principala motivaţie pentru călătoriile realizate în afara timpului obişnuit. Într-o altă abordare. O serie de ţări din Europa de Sud. fie pentru îmbunătăţirea nivelului de sănătate. respectiv călătorii realizate pentru a participa la congrese sau la alte tipuri de reuniuni (seminarii. fie datorită preţurilor ridicate. turiştii vor găsi un climat cald. prin acţiunile ce ţin de medicina profilactică (preventivă): „repunerea în formă”. fie datorită faptului că respectivele produse sunt mai bine vândute la export. respectiv călătoriile realizate pentru a asista la cursuri sau pentru formare sau perfecţionare profesională.Sănătate. Bucureşti. Paris. cu plaje însorite şi posibilitatea de a face baie. . inhalare de gaze cu efect terapeutic etc. colocvii.Religie. în această categorie. precum şi călătoriile-stimulent.). în 6 categorii principale: . c) Motivele personale ale turistului se pot clasifica. în mări sau oceane în care temperatura apei este optimă pentru „thalasoterapie”. reprezintă componente ale turismului de afaceri. În această categorie sunt incluşi voiajorii comerciali. se poate aprecia că18 un turist îşi va alege o destinaţie turistică internaţională în următoarele situaţii: oferta de vacanţă a ţării în care îşi au domiciliul obişnuit este limitată. Sunt incluse. funcţionarii guvernamentali şi ai organizaţiilor internaţionale aflaţi în misiune. thalasoterapie. respectiv călătorii întreprinse în cadrul activităţilor profesionale. dorinţa de „smulgere” sau „evadare” din mediul său obişnuit.b) Climatul reprezintă. 177) Davidson. un motiv determinant pentru caracterul internaţional al turismului. produsele turistice oferite în ţara sa sunt inaccesibile. După alţi autori17. mese rotunde etc. descoperiri culturale. fie ca vizitatori profesionali).. 1994. . vizite la rude şi prieteni.Loisir* şi vacanţe. François. . p. Economie et Politique du Tourisme International. de asemenea. membrii echipajelor de aeronave sau nave maritime care efectuează escale în diferite ţări. oferind „garanţia” că. Pitman Publishing. din plin. . 28 13 . într-o instituţie de formare ale cărei cursuri pot să dureze un întreg an şcolar sau chiar mai mult. beneficiază. p. balneoterapie etc. practicarea unor sporturi etc.

Rodica. cât şi valorici (încasări din turismul internaţional). cele mai multe dintre acestea fiind realizate în interiorul sau între ţările cu economie dezvoltată.2. 2. (2006). fluxurile turistice se mai pot clasifica în două mari categorii20: a) „Sunlust”. împreună. posibilitatea de practicare a unor cure balneo-medicale sau a talazoterapiei ori a sporturilor de iarnă etc. 1970. vizitarea Sfinxului şi a piramidelor egiptene.. corelate şi cu altele 19. Londra.). America de Nord şi Asia21. în spaţiu. de produse similare. a unor izvoare termale etc. a fluxurilor turistice internaţionale La scară globală. participarea la evenimente cultural-artistice. P. la Ierusalim ori a Turnului Eiffel. de fapt. Mecanismul de formare a fluxurilor turistice internaţionale Fluxurile turistice internaţionale reprezintă una dintre cele mai dinamice componente ale schimburilor economice internaţionale. Ponderea cea mai mare. respectiv turismul de cunoaştere (având motivaţii culturale – de participare la diverse manifestări culturale. 2. de vizitare a unor monumente. Analiza fluxurilor turistice internaţionale se realizează utilizând atât indicatori fizici (numărul de sosiri la frontiere). în ultimii ani). principalele criterii de selecţie sunt preţurile şi distanţele.. p. Astfel. la Paris etc.. Mai mult de jumătate dintre turiştii internaţionali au. care sunt fluxuri asociate turismului de soare ori determinat de alte condiţii naturale (existenţa zăpezii. 114 14 .). cit. 57 Gray. domiciliul în ţări europene. a locurilor sfinte. Europa (Germania. calitatea ofertei şi diferenţierea acesteia faţă de ofertele interne. În alegerea unor astfel de destinaţii. reprezintă. p. cererea pentru unele produse turistice având caracter de unicat în lume (de exemplu. op. p. Franţa. împreună. 19 20 - Minciu. câteva bazine turistice emiţătoare domină fluxurile turistice internaţionale. În funcţie de aceste motive. 117 21 Cristureanu. cum ar fi: existenţa unor factori naturali deosebiţi. ceilalţi provenind de pe continentul american (sub 20%) şi din Asia de Sud şi Pacific (regiune ce înregistrează cele mai ridicate ritmuri de creştere ale sosirilor de turişti internaţionali. sportive. din Europa. International Travel – International Trade. Cristiana. H. artistice.1. Acestea reprezintă principalele ţări bogate ale lumii. principalele 10 ţări emiţătoare de turişti. Africa şi Asia de Sud abia ating 3%. o au fluxurile turistice interne şi cele intra-regionale (realizate între ţările situate în aceeaşi regiune turistică). dorinţa de cunoaştere. Marea Britanie.absenţa unor produse turistice din oferta internă a ţării de domiciliu (de exemplu. Statisticile internaţionale arată că peste trei sferturi dintre voiajele internaţionale se desfăşoară pe distanţe scurte. cit. în circulaţia turistică internaţională.). în timp ce. Formarea. Olanda. op. peste 40% din bazinele de cerere turistică la nivel mondial. b) „Wonderlust”. Lexington Books. împărţite între America (SUA şi Canada).2. ştiinţifice sau profesionale etc. muzee sau a unor obiective naturale deosebite). Italia. în aceste cazuri. Belgia şi Spania) şi Asia (Japonia). Factorul decisiv în alegerea destinaţiei este.

Astfel. M. Fondements pour une géographie du tourisme et des loisirs. Fiecare dintre aceste bazine este dominat de clientele regionale. Acteurs. ce constituie „rezervoarele” de turişti care deţin o parte importantă a populaţiei cu putere de cumpărare suficient de mare pentru a-şi permite consumuri turistice importante. lieux et enjeux. fără ca turiştii să sufere de neplăcerile legate de decalajele orare. facilitând primirea persoanelor de diferite naţionalităţi. către graniţele Asiei de Sud – Est şi către Sudul frontierei Statelor Unite ale Americii sau Mexicului. în principal. sezoanele turistice sunt mult mai etalate în timp. Fluxurile turistice internaţionale se împart în două mari categorii. la scară mondială. facilitează realizarea de sejururi scurte. care reprezintă „inima” sistemului. şi de procedurile de simplificare a formalităţilor vamale şi de frontieră. 2) Bazinele respective suprapun două zone constituite din ţări cu niveluri de viaţă extrem de contrastante. 131 24 Idem. în cadrul sejururilor lor în străinătate. Paris. lingvistic. cultural. cele mai vechi ţări frecventate aparţin categoriei ţărilor celor mai bogate. observabile pe plan economic. inegalităţile. la altul. există trei mari bazine de destinaţie turistică sau „trei mari lacuri de vacanţă ale lumii”. (2006).. Paris. cu caracter ludic şi recreativ. respectiv: 1) Apropierea de marile „surse de bogăţie”. p. spre ţărmurile din America Centrală. privilegiate. cit. Aceste fluxuri răspund unei puternice atracţii a turiştilor pentru regiunile cele mai însorite. Deplasările respective. de asemenea. În aceste locuri. cât şi principalele destinaţii turistice ale lumii. cu o concentrare turistică mai mare pe ţărmul nordic al Mării Mediterane. Cele trei mari bazine turistice prezintă trei caracteristici comune24. precum şi la frontierele destinaţiilor turistice emergente. în general. 1992 Stock. Avantajele economice şi sociale favorizează o „glisare” a fluxurilor turistice de la un ţărm. Astfel. amplasate în jurul periferiilor meridionale ale marilor regiuni emiţătoare. Circulaţia turistică este facilitată. Celelalte două sunt: bazinul America de Nord – Caraibe. p.Ţările cu economie dezvoltată reprezintă atât marii emiţători de turişti. indiferent că este cazul unui climat mediteranean. pp. astfel că ambele „capete” ale fluxurilor turistice mondiale sunt situate. (coordonator). op. politic etc. 114-116 15 . al nivelului de dezvoltare sau al puterii de cumpărare ale diferitelor regiuni ale lumii. respectiv: 22 23 Cazes. ce reprezintă între 2/3 şi 3/4 din totalul turiştilor. al Mediteranei. Belin. care vorbesc aceste limbi. Cristiana. utilizarea limbilor europene. care se completează sau se alimentează reciproc25. 2003. cum le-a denumit Georges Cazes22. situaţie explicabilă prin apropierea geografică dintre locul de domiciliu şi cel de destinaţie turistică. De fapt. subtropical sau tropical. G. Bréal. 3) Existenţa unor legături privilegiate. prin acorduri bilaterale privind adaptarea unor măsuri comune în acest scop. vechile colonii au păstrat. Cel mai important dintre acestea este bazinul euromediteranean. 140 25 Cristureanu. de ordin istoric. la nivel mondial. ce urmează aproximativ aceleaşi fuse orare. zonă denumită şi „Mediterana americană”23 şi bazinul Asia de Est şi Pacific. în timp ce „prelungirile” lor meridionale corespund categoriei ţărilor în curs de dezvoltare. Le tourisme. în Europa şi America de Nord. Repartiţia fluxurilor turistice în jurul celor trei mari bazine de destinaţie evidenţiază caracterul discontinuu al spaţiului turistic şi caracterizează.

în cadrul căruia. Apartenenţa la Uniunea Europeană şi absenţa ori simplificarea formalităţilor de trecere a frontierei facilitează deplasările turistice. de tip wonderlust. a început să se dezvolte şi un flux invers. 1) Circulaţia turistică intra-regională Se pot distinge două categorii de fluxuri turistice intra-regionale: a) – Cele create de cererea turiştilor care îşi au reşedinţa în ţări aflate în aceeaşi regiune cu ţările vizitate (de exemplu. p. Ponderea cea mai mare o au fluxurile intra-regionale din prima categorie menţionată mai sus. care frecventează. Cristiana. împreună. Spania. principalele fluxuri intra-regionale se desfăşoară între SUA şi Canada. Mai recent. ţări aflate în aceeaşi regiune turistică. Cele mai importante fluxuri turistice intra-europene sunt următoarele26: cel orientat pe direcţia Nord – Sud . (2005). la nivel mondial. precum şi dintre aceste două ţări şi destinaţii din zona Mării Caraibelor şi din America Centrală. se realizează pe cale terestră (rutieră şi feroviară). mai slab ca intensitate şi având ca motivaţie dorinţa de cunoaştere. respectiv al călătoriei turistice. succesiv. turiştii americani sau japonezi care vizitează. după anul 1990. 115 16 . fluxurile intra-regionale au cea mai mare pondere în totalul fluxurilor turistice. 58 Cristureanu. pornind din Estul continentului. turiştii italieni care vizitează Spania) b) – Cele create de cererea turiştilor care îşi au reşedinţa în ţări aflate în afara regiunii vizitate (de exemplu. (2006). peste 85% din totalul fluxurilor intraregionale. ceea ce face să scadă preţul transportului. în special. Cea de-a doua mare destinaţie turistică a lumii. un flux turistic intra-regional). la nivel mondial. cit. Franţa şi Italia. dintr-o ţară în alta. este continentul american. Statisticile arată că cca 85% din călătoriile în Europa provin tot din ţări europene. Motivele pentru care Europa se menţine ca lider în turismul intra-regional sunt27 următoarele: Europa cuprinde un număr mare de ţări. Cea mai mare parte a turismului intra-regional se realizează între ţări limitrofe. Rodica. ţări învecinate: China (inclusiv Hong Kong şi Taiwan) şi Coreea de Sud.1) Fluxuri intra-regionale (în interiorul aceloraşi regiuni turistice) 2) Fluxuri inter-regionale (între marile regiuni turistice ale lumii) De remarcat că. către destinaţii aflate în ţările din Estul continentului. de tip sunlust. p. de cca 80%. În privinţa regiunii Asia de Est şi Pacific. Deplasarea turiştilor. 2) Circulaţia turistică inter-regională 26 27 Minciu. cit. cel având ca punct de pornire ţările vest-europene. astfel. fluxurile turistice intra-regionale sunt dominate de turiştii japonezi. generând. op. spre ţările din Vestul Europei. după Europa. ce dispun de oferte variate (fluxuri de tip wonderlust şi sunlust). cu potenţial turistic variat. cu economie dezvoltată. op. diferit şi de mare valoare. Europa şi America de Nord deţin.

America de Nord şi cea de Sud primesc. ce atrag. ca prima destinaţie turistică mondială. istorice. 119-120 17 . iar fluxurile ce înregistrează cea mai importantă dinamică sunt cele ale turiştilor europeni care au ca destinaţie Asia de Est şi de Sud. de la un an la altul. mai poate fi menţionat şi fluxul. în principal. în comparaţie cu celelalte componente ale circuitului economic mondial. Din punctul de vedere al ritmului de creştere a circulaţiei turistice. în ultimele decenii. în ultimii ani. continuu. chiar şi în condiţiile în care au apărut noi destinaţii mondiale. ca pondere a destinaţiilor. cota de piaţă. Spre acest continent s-au înregistrat chiar diminuări ale fluxurilor turistice.). o constituie etalarea inegală în timp. numărul turiştilor care au vizitat Europa a fost în creştere. Insulele Caraibe şi America Centrală.Cele mai importante fluxuri turistice inter-regionale sunt reprezentate de călătoriile turiştilor europeni spre America de Nord. ponderea este de cca 55%. anual. în Europa. pp. din Europa. în medie. de artă). pentru turismul de tip sunlust. atractivitatea şi varietatea valorilor culturale. mai recent. regimul concediilor plătite şi durata lor etc. naturale (poziţia geografică. în special din motive de afaceri. tot mai mult. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au marcat începutul unei scăderi a volumului fluxurilor turistice spre şi dinspre America de Nord. în special. a crescut numărul celor ce ajung în Africa de Sud. în toate regiunile importante. atât pentru turismul de afaceri. receptoare de turişti şi. prin sezonalitate. fluxurile respective îndreptându-se. precum şi din Europa şi Japonia. în timp. în anii următori. pe de o parte. tot mai mulţi turişti şi. împreună. cât şi pentru cel de vacanţă.2. Spre această zonă se îndreaptă turiştii din America de Nord. structura anului şcolar şi universitar. este continentul asiatic. ca dimensiuni al turiştilor europeni. spre continentul african (în câteva ţări ale Africii de Nord şi în Africa de Sud). în principal. succesiunea anotimpurilor. 28 Idem. aflat în creştere. de dorinţa cunoaşterii culturii şi civilizaţiei acestor zone. motivate. reducerea numărului turiştilor americani înregistrând un mare declin. în prezent. dar şi. în special. cea de-a doua regiune a lumii. cât şi cauze (condiţii) economico-organizatoare şi sociale (printre care. Cauzele sezonalităţii turistice sunt28. Continentul european se menţine. îşi sporesc. Asia de Vest primeşte circa jumătate din numărul de turişti care vizitează acest continent. La acestea. precum şi spre Asia de Est şi Pacific. 2. majoritatea lor fiind europeni. iar. spre marele bazin al ofertei de pe Coasta de Vest a SUA. deşi. astfel. a fluxurilor turistice internaţionale O caracteristică a fluxurilor turistice. fenomen care s-a atenuat treptat. Formarea. climei. Un alt flux turistic important este cel ce pleacă din America de Nord spre Europa şi spre Orientul Îndepărtat. în ultimii ani. în jurul a 10 milioane de turişti pe an. ca destinaţie turistică. condiţiile de climă. Urmează. Cea de a patra destinaţie mondială regională este Africa. acestea datorându-se. Dacă în anul 1995 Europa deţinea o pondere de două treimi din totalul turiştilor internaţionali. în valori absolute.2. Circa 70% din totalul numărului de turişti veniţi în Africa se opresc în nordul continentului.

spre care şi din care fluxurile turistice tranzitează această ţară. Managementul restructurării în turismul românesc de litoral. expusă sezonalităţii manifestate în ţările vecine (Olanda. 29 Jugănaru. care înregistrează o sezonalitate deosebit de accentuată. în principal. Japonia. cit. axată. îndreptându-se spre alte destinaţii turistice. Italia. cea hotelieră. Teză de doctorat. Factorii naturali influenţează sezonalitatea fluxurilor turistice. este cel al Belgiei. pe turismul de afaceri şi de congrese. în raport cu oferta sa turistică. obiectiv pe care l-au atins. Explicaţia constă în politica turistică adoptată şi în eforturile conjugate. putem constata o sezonalitate scăzută. respectiv când există diferenţe mai mari între circulaţia turistică din luna cu aflux turistic minim şi cea din luna cu aflux turistic maxim30. în pofida specificului ofertei. pp. Portugalia. în principal datorită ofertei turistice. pe turismul de afaceri.Dimensiunile optimului sezonier pentru turism şi recreare variază. aparent paradoxal. de peste 6 luni/an. de reuniuni şi de week-end. este bine cunoscut exemplul Mediteranei. precum şi prin numărul de produse turistice oferite de organizaţii de turism. Australia sau Marea Britanie. ţările scandinave. 2004. printre care Germania. în această ţară. precum şi prin partea de încasările înregistrate în balanţa de plăţi a unei ţări la capitolul „turism”. care nu depinde de factorii naturali (climă. unde sezonul cald este lung. anexa 13 30 Cristureanu. în distribuţia sa pe glob. Germania şi Franţa). dependente de climă. Această situaţie se explică prin poziţia geografică a Belgiei.-D. (2006). în special. prin numărul de sosiri şi de înnoptări (zile-turist). dar situat la cealaltă extremă.. În alte ţări. cu cât valorile coeficienţilor sezonalităţii sunt mai mari. 119-120 18 . I. Cristiana. pe parcursul anului. Sezonalitatea cea mai accentuată se înregistrează spre ţările cu industrie turistică dezvoltată. fiind o ofertă specializată. Analizând situaţia Spaniei. acţionând în zona bazinului ofertei turistice. relief). care şi-au fixat ca principal obiectiv prelungirea sezonului turistic. op. ASE Bucureşti. Elveţia. Capitolul 3 Cererea şi oferta turistică mondială Cererea turistică internaţională se măsoară. în principal. Un alt exemplu. circulaţia turistică este etalată mai uniform. precum Austria. din partea autorităţilor publice şi a investitorilor din turism. Turcia etc. Astfel. respectiv la destinaţiile turistice29. ca şi în cazul Spaniei. Dimensiunea relativă a sezonalităţii este cu atât mai mare. iar oferta turistică este evaluată în funcţie de capacitatea de cazare turistică. în principal.

T. rata de creştere a numărului de sosiri). acestea au atins.3% şi de Asia de Sud şi Pacific. rata de creştere a încasărilor a fost de 7. sosiri (mil. François. ţările în curs de dezvoltare. Astfel. pe marile regiuni turistice ale lunii. Aceste evoluţii sunt amplificate prin sporirea ponderii fluxurilor turistice intra-regionale. p. 3. creşterea încasărilor obţinute din turismul internaţional s-a realizat într-un ritm şi mai rapid. cu 21.9% din totalul încasărilor mondiale (vezi tabelul nr..6%.2. faţă de 2004. 2006 Încasări (miliarde USD) 18 268 405 477 682 944 În privinţa volumului încasărilor din turismul internaţional.M.T.32 Pe de altă parte. în 2008. cu 51% din totalul de încasări (exprimate în $ SUA. conform estimărilor O. 3. la nivel mondial. conform estimărilor provizorii ale O. în anul 2005 31 32 Vellas. cifra de 944 miliarde de dolari SUA (iar aceste cifre nu includ şi încasările din transporturile turistice internaţionale). în anul 2005. În tabelul nr. în perioada 1970 – 2005 Anul Nr.M. dacă în anul 1975. Organizaţia Mondială a Turismului (O. la nivel mondial şi pe marile regiuni turistice ale lumii. remarcăm primul loc deţinut de Europa.1. 3.2.tourism. urmată de Americi. Astfel. Astfel.M.7%. care au crescut.) Tabelul nr. www. totalizau numai 102 miliarde dolari SUA. în ultimele trei decenii. Creşterea dimensiunilor turismului mondial Evoluţia numărului de turişti.: Evoluţia numărului de sosiri şi a încasărilor din turismul internaţional. a cunoscut creşteri spectaculoase.. într-un ritm superior celui al numărului de sosiri ale turiştilor internaţionali (de exemplu. la nivel mondial. 3. încasările din turismul internaţional. care reprezintă mai mult de 30% din turismul internaţional. în anul 2005 şi la cca 922 milioane de sosiri.) 1970 165 1990 457 1995 551 2000 698 2005 808 2008 922 Sursa: O. Comunicat de presă . Tabelul nr. 16 Organizaţia Mondială a Turismului.1. (2007).1. dacă în anul 1980. la nivel mondial.M. în anul 2008. faţă de 5. în lume.3.org 19 . la nivel mondial. în perioada 1970 – 2005. cu 18.T.) înregistra 222 de milioane de sosiri ale turiştilor internaţionali. nu deţin decât mai puţin de o treime din totalul sosirilor de turişti internaţionali. op. numărul acestora a ajuns la 808 milioane.world. în ultimele decenii. cit. este prezentată evoluţia numărului de sosiri şi a încasărilor din turismul internaţional. chiar dacă se află în progres.T.Turismul mondial se caracterizează prin foarte mari inegalităţi în repartiţia internaţională a fluxurilor turistice31. : Încasările din turismul internaţional.

9 Europa 347. iar în Europa Centrală şi de Est s-au înregistrat creşteri asemănătoare ca şi în anul precedent. când s-au înregistrat 703 milioane de sosiri.9 1. din ultimii ani. Datorită acestor cauze.6 4. volumul mondial al sosirilor de turişti internaţionali a scăzut.6%. în acelaşi an. 33 O. cu totul neaşteptată.T..n. n. de SARS a întrerupt. care au acţionat în mod conjugat: conflictul din Irak. în 2005.2. în turismul mondial. Turismul mondial.. datorat.3 %).5 milioane mai puţin decât în anul 2002.0 18. Comunicat de presă („Recul al turismului internaţional în 2003.M. în timp ce regiunea Americilor deţinea 21. în perioada 2003 . Apoi. era de peste 54. din punctul de vedere al numărului de sosiri.gouv.7 milioane (. din 11 septembrie 2001. secretarul general al acestei organizaţii. Francesco Frangialli. www. brusc. perioada de creştere continuă. a sosirilor de turişti internaţionali în Asia şi Pacific.3% din totalul încasărilor la nivel mondial. numărul sosirilor a stagnat. în timp ce în Europa de Sud.1 Americile 145. deşi cota de piaţă a acestei regiuni. ajungând la 694 milioane. în principal. încasările cele mai ridicate pe turist nu s-au înregistrat pe continentul european. cota de piaţă a Europei.). declara într-un comunicat de presă al OMT33. turismul internaţional a cunoscut o nouă perioadă deosebit de dificilă.0 Orientul Mijlociu 28. în principal.2007 În anul 2003. Conflictul din Irak şi climatul de puternică incertitudine din perioada ce a precedat începerea acestui război au determinat reducerea numărului de călătorii internaţionale pe primul trimestru al anului 2003.2 Asia de Sud 9. era de doar 16. 27 ianuarie 2004 20 .3 21. în condiţiile în care sosirile de turişti internaţionali în Europa Occidentală au scăzut cu 3. respectiv cu 8. în anul 2003. la nivel mondial.tourisme. cu 1.5 100 Africa 21. epidemia de SARS (virusul pneumoniei atipice) şi menţinerea slăbiciunii economiei mondiale. epidemia. ajungându-se ca. ca număr de sosiri ale turiştilor internaţionali. Evoluţia numărului de sosiri ale turiştilor internaţionali. dl. numărul sosirilor a rămas acelaşi ca în anul 2002. după reculul înregistrat în 2002.3 Asia de Sud şi Pacific 129. celor trei factori negativi. Madrid. în multe dintre destinaţiile turistice din regiune.5%.4 51. revenire prevăzută pentru 2004”).fr Se poate observa că Europa deţinea. în lunile mai şi aprilie să se înregistreze mai puţin de jumătate din numărul de sosiri obişnuite. În Europa. o pondere de 51% din totalul încasărilor din turismul mondial.în miliarde $SUA – Încasări 2005 % din totalul mondial Total mondial 681. în medie.2 %. atacurilor teroriste de la New York. deşi. 3.3 3. Aceasta evidenţiază faptul că.5 Sursa : Prelucrare după „Turismul de la A la Z”.

în anul 2003. datorat. zona Caraibelor. iar în Europa Occidentală de numai 2%. Creşterea a fost importantă (+10 %) şi în Regiunea Americilor. ajunse la maturitate. acestea au înregistrat un recul de 1 %. datorită dinamismului economiei mondiale. Astfel.În Asia de Sud şi Pacific. după trei ani de scăderi importante ale numărului de turişti străini înregistraţi şi printr-o nouă repartiţie a marilor fluxiuni turistice în Europa. în timp ce în Africa a fost de 7%. ca şi în America. dar şi de cele din Africa de Nord (Maroc şi Tunisia) şi din Orientul Mijlociu (Egipt). îndeosebi datorită performanţelor înregistrate de ţările Europei Centrale şi de Est (+8%). în principal. virusului pneumoniei atipice (SARS). Destinaţiile turistice din ţările zonei euro. au fost depăşite nu doar de cele din ţările europene din zona non-euro. Chiar dacă numărul de sosiri din 2004 (124 milioane) a rămas inferior recordului înregistrat în anul 2000 (128 milioane). îmbunătăţirea situaţiei economice 21 . ajungându-se la 760 de milioane de sosiri. Orientul Mijlociu şi Africa. Cea mai importantă creştere au înregistrat-o ţările din Asia şi Pacific (+29%). creşterea de 10%. toate subregiunile Americii înregistrând creşteri în 2004. datorită îmbunătăţirii situaţiei economice a unor ţări mari. în sfârşit. în anul 2003. din nou. dar şi din Europa de Nord (+7%). revenirea Americilor la rezultate pozitive. În privinţa Americilor. turismul internaţional a cunoscut. pe parcursul anului 2004. chiar dacă acestea au fost mult mai bune decât în anii precedenţi. faţă de 2003. America de Nord fiind singura regiune ce a înregistrat o scădere (de 5%) pentru cel de al treilea an consecutiv. Anul 2004 a fost marcat de revenirea puternică din Asia şi Pacific. poate fi considerată ca excepţională. în special datorită epidemiei SARS. datorită evoluţiei ratei de schimb între euro şi dolarul american. zona unde s-au înregistrat 154 milioane de turişti. în 2004. regiuni ce au înregistrat rezultate inferioare mediei mondiale. ceea ce reprezintă mai mult cu 10 %. o creştere spectaculoasă. După 3 ani de rezultate mediocre. extraordinara elasticitate şi capacitate a turismului mondial de a depăşi dificultăţile şi de a aduce o importantă contribuţie la redresarea rapidă a ţărilor afectate de evenimentele negative cunoscute. o creştere de cca. ca şi America de Sud au cunoscut importante creşteri ale numărului de sosiri. Creşterea numărului de sosiri internaţionale de turişti din 2004 a fost cea mai importantă din ultimii 20 de ani. Europa este regiunea care a cunoscut cele mai slabe rezultate. explicabilă. de după 11 septembrie 2001. iar în Europa de doar 4 %. în principal. Temerile privind impactul creşterii preţului petrolului s-au diminuat. în special datorită călătoriilor intra – regionale din Orientul Mijlociu. Creşterea de 4 % a numărului de sosiri a făcut ca acestea să ajungă la 414 milioane. creşterea a fost de doar 3%. După trei ani de stagnare a creşterii sale. decât în anul 2003. au înregistrat. creşteri ale turismului internaţional în regiunea Americilor (după anul 2001). s-a înregistrat o scădere de 12 milioane de sosiri (-9 %) faţă de anul 2002. care au contribuit substanţial la întărirea turismului intra-regional. 2004 a fost anul care a adus. Spre deosebire de scăderile înregistrate în cei doi ani precedenţi. dar cea mai importantă s-a înregistrat în Asia şi Pacific (+29 %) şi în Orientul Mijlociu (+ 20 %). în timp ce în Europa de Sud (mediteraneană). precum Argentina şi Brazilia. în privinţa sosirilor de turişti străini. dovedindu-se. prin slăbiciunea activităţii economice şi prin incertitudinile în materie de securitate. Creşterea s-a putut observa în toate marile regiuni turistice ale lumii. după reculul înregistrat în 2003. comparativ cu celelalte. aceste creşteri fiind absorbite. 5 %.

faţă de creşterile de 18% respectiv de 30%. în 2005. în 2003. epidemia de pneumonie atipică – SARS.8% în 2005. În Africa s-a înregistrat o creştere de 7 %. Contrastele dintre diferitele zone ale lumii s-au menţinut. în această privinţă. Chile. anul 2005 fiind încă unul dinamic. în special.I. de avânt. creşterea înregistrată de economia mondială a fost de 4. comunicate de presă. deţinând doar 4. marcaţi de factori ce au generat un climat de insecuritate (declanşarea războiului din Irak. creşterea înregistrată a fost de 20%. mai redusă decât creşterea înregistrată în anul precedent ( de peste 11 % ). turismul internaţional a progresat şi mai mult decât în anii precedenţi. numărul de turişti a crescut. cu puţin sub cea înregistrată în 2004 (de 5. Zona Orientului Mijlociu a înregistrat o creştere de 6. acesta a beneficiat de situaţia economică generală.M. În ciuda acestei creşteri. faţă de 766 milioane în anul 2004. precum China şi India. în această zonă. După estimările OMT. în timp ce destinaţiile sub-sahariene au înregistrat doar o creştere de 1%. în 2005. în anul 2005.org 22 . în special în Asia de Nord. totuşi. Astfel. Economia mondială şi-a păstrat dinamismul.3%). Acest ritm de creştere este inferior faţă de cel înregistrat în anul precedent (de 10%).T. dacă o comparăm cu creşterea medie de 4. în 2005. datorată. Fără excepţie. pentru prima dată. dar poate fi considerată o creştere puternică. conform statisticilor culese de F. Catastrofa naturală ce a cuprins Asia de Sud (tsunami-ul din 26 decembrie 2004) a avut consecinţe negative puternice asupra turismului din zonă. încă. însă. care succedase altor trei ani (succesivi) dificili. perioadă ce a fost urmată de trei ani „mediocri” (2001. ca şi în anul 2004. cu un ritm de peste 10%. Această încetinire a creşterii s-a 34 O. după un an 2004 excepţional.3% pe an între 1990 şi 2000. în America latina şi în Africa. volumul turismului mondial a crescut. înregistrate în anul precedent. pentru acestea Argentina fiind o ţară emiţătoare de turişti. Paraguay (15%). 2002 şi 2003)34. cu 5. creşteri economice mai modeste decât anul precedent.world-tourism. fluxurile turistice spre Africa rămân. În Orientul Mijlociu. în aceste două zone. Astfel.. cât şi în Asia de Sud-Est.9%. dintre cele mai vizitate de către turiştii străini. considerabil mai redusă decât cea din anul 2004. care au permis atenuarea efectelor acestei catastrofe naturale. dar şi la performanţele pozitive înregistrate de ţări vecine ale acesteia. depăşind. cum ar fi Uruguay (+28 %). modeste ca dimensiune. care a bântuit în Asia şi Pacific etc. în 2005. precum şi unele ţări din Europa Centrală şi de Est. ţările Europei Occidentale au cunoscut. ţărilor Africii de Nord (+17%).M. Dezvoltarea turismului în zona asiatică a rămas foarte rapidă. www. ceea ce înseamnă ca aceasta a devenit cea de a patra regiune a lumii.5% în privinţa numărului de sosiri ale turiştilor. în anul 2005. Încetinirea ritmului de creştere a fost. şi în 2005. Africa (aceasta înregistrând.a Argentinei şi devalorizarea monedei sale naţionale (pesos) au contribuit la creşteri importante ale turismului în aceste ţări (+11%). în 2005.. în special în Asia de Nord.8 %. doar 33 milioane de turişti străini). Cele mai importante creşteri leau înregistrat economiile SUA şi ale unor ţări asiatice. ajungându-se la un total de 35 de milioane de turişti. evidentă. În anul 2005. Astfel. creşterea cea mai rapidă a fost înregistrată de ţările din zona Africa. cu 4%. Zona Americilor a înregistrat o creştere de 5. în 2004. în special datorită ţărilor din Africa sub-sahariană. chiar dacă s-au realizat lucrări importante de refacere a infrastructurilor turistice distruse. atât în Asia de Sud.5% din totalul sosirilor la nivel mondial. în 2005. În privinţa turismului internaţional.

ca destinaţie turistică mondială. Pe marile regiuni turistice.. urmată de Spania.M. iar pe de altă parte. într-o nouă fază. în toate aceste regiuni. în special. anul 2006 a depăşit aşteptările în privinţa evoluţiei turismului internaţional.M. în privinţa ritmului de creştere înregistrat (+8. Asia-Pacific. pe de o parte datorită redresării Thailandei şi Maldivelor.org/francais/newsroom/ 23 .T..1%. în Europa de Sud). Africii sub-sahariene (+9. însă. peste jumătate dintre sosirile mondiale de turişti.2% faţă de 2004). Marile destinaţii turistice africane.6%. după un an 2005.world-tourism. Această performanţă.5% faţă de 2005. a fost destul de diferită. au continuat să înregistreze rezultate excelente în 2006. Cifrele cele mai recente ale Barometrului O. în special din cauza terorismului. care a terminat anul 2006 depăşind ritmul mediu mondial de creştere. legăturile strânse dintre turism şi progresul economic. Les comptes du Tourisme. adică aproape dublul ritmului mondial de creştere. Cu cele 76 de milioane de sosiri ale turiştilor străini înregistraţi în 2005 (creştere cu 1. la care era expus turismul mondial în urmă cu 12 luni. a reuşit să-şi menţină ritmul său extraordinar de creştere. într-un comunicat de presă din 29 ianuarie 200736.1%) în anul 2006. Astfel.T. datorată gripei aviare şi a creşterii preţului petrolului. Africa. conform estimărilor O. deja foarte bun. cu o creştere de 7. s-a situat în fruntea tuturor celorlalte regiuni turistice ale lumii.fr.2%. în 2005. în anul 2006. ţări care au surmontat consecinţele tragice ale tsunami-ului din decembrie 2004.T. Francesco Frangialli. astfel. este datorată. în Europa de Nord şi în cea de Sud (mediteraneană). creşterea a fost de peste 20%. înregistrându-se o creştere a numărului de sosiri de 4.tourisme.4%). arăta dl. al turismului mondial par să indice că aceste rezultate se vor consolida şi că va fi un al patrulea an de creştere susţinută în acest sector. În urmă cu 3 ani. Creşterea s-a dovedit puţin mai modestă.1%.3%). unde s-au înregistrat creşteri de peste 6% (respectiv de 7.8 milioane sosiri în 2005 (creştere de 10% faţă de anul 2004)35.8%). Frangialli. „În pofida riscurilor de scădere a activităţii. 2005 www.6 %. Această creştere a fost. cu 55. ceea ce subliniază. s-au înregistrat creşteri ale numărului de sosiri de turişti internaţionali.. în America de Nord. Kenia şi Maroc. respectiv de 12.M. dl. depăşind ritmul de creştere de 4.6 milioane turişti în 2005 (înregistrând o creştere de 6% faţă de 2004) şi de SUA.7% în Europa Occidentală şi de 3. istorică.6% în Europa Centrală şi de Est. în medie. evoluţia turismului mondial. Una dintre caracteristicile anului 2006 a fost menţinerea rezultatelor pozitive înregistrate de destinaţiile emergente. precum Africa de Sud. dar această zonă continuă să concentreze. graţie uneia dintre cele mai lungi perioade de expansiune economică susţinută” afirma Secretarul general al O.gouv. în timp ce America Centrală şi America de Sud şi-au păstrat ritmuri de creştere superioare. odată în plus. în Europa (de 4. Franţa şi-a păstrat primul loc. cu 49. „Turismul continuă să transforme. 2006 a fost un nou an de creştere bună. dar şi Africii de Nord (+5.4 milioane de sosiri (cu 7. sub presiunea mediului său”. ieşită din comun. la nivel mondial.produs. încă.2% mai mult decât în 2004) şi de China. De atunci. Cu cele 842 milioane de sosiri înregistrate. deşi. prevăzut pe termen lung. cu 41. turismul atingea bariera celor 800 de milioane de sosiri internaţionale şi intra. în Europa de Nord şi de 6.7 %. diferită: pe de o parte. creşteri de doar 1. a alertei sanitare. cât şi datorită 35 36 www. în principal. de 13.

Sosirile de turişti internaţionali în Asia de Sud au sporit cu 10%. Germania a profitat din plin de organizarea Cupei mondiale la fotbal. Astfel. Europa şi-a atins obiectivul previzionat. situându-se Orientul Mijlociu (cu + 13%). de la o ţară la alta.6% faţă de 2006.1%) şi ale Americii de Sud (+7. Paraguay şi Peru au înregistrat creşteri de peste 10%. Toate marile regiuni turistice mondiale au înregistrat creşteri ce au depăşit media pe termen lung. Comunicat de presă. în special datorită Indiei. Conform estimărilor O. iar Italia a revenit în forţă. a cunoscut cea mai lungă perioadă de creştere continuă. rezultatele variază într-un mod considerabil. rezultatele Americii Centrale (+6. iar Africa 3 milioane. În anul 2006. la prima vedere. datorită găzduirii Jocurilor Olimpice de Iarnă. în fruntea clasamentului. Chiar dacă. In anul 2007. a crescut de la 800. din acest punct de vedere. emis de OMT. Totuşi. Evoluţia a fost favorizată de robusteţea economiei mondiale. pe parcursul ultimei perioade (de peste două decenii). Columbia. 29 ianuarie 2008 www.M. de creştere cu 4% a numărului sosirilor de turişti internaţionali. referitor la anul 2007. Aceste rezultate au confirmat atât creşterea susţinută din ultimii ani. situaţia din 2007 s-a prezentat astfel: Orientul Mijlociu a totalizat 46 milioane de sosiri ale turiştilor internaţionali. turismul mondial a depăşit aşteptările specialiştilor din domeniu37. urmat de Asia – Pacific (+10%). de Africa (+8%).org 24 . la nivel mondial. cât şi elasticitatea sectorului turistic faţă de factorii externi. prin criza dintre Israel şi Liban. Ţări precum Chile.remarcabilelor rezultate ale noilor situaţii din această regiune a lumii. la Torino. continuând să fie una dintre destinaţiile turistice de reuşită ale ultimului deceniu. Conform datelor cuprinse în ultimul Barometrul al turismului mondial. de asemenea.T. creşterea de doar 2% a numărului de sosiri. ajungând la cca 898 milioane. Orientul Mijlociu a reuşit să obţină o creştere de 4% a numărului de turişti internaţionali.. Orientul Mijlociu 5 milioane. In numai doi ani (2006 şi 2007). de Americi (+5%) şi de Europa (cu +4%). iar Asia şi Pacific 17 milioane. Guatemala. Pe de altă parte. ar trebui remarcată creşterea cu doar 1%. Europa a primit cca 19 milioane. Din cele 52 de milioane de sosiri suplimentare înregistrate pe plan mondial. Soliditatea activităţii turistice în Spania a contribuit. îndeosebi. la atingerea rezultatelor pozitive în regiune. destinaţie ce a înregistrat jumătate din numărul sosirilor în această sub-regiune. a sosirilor de turişti internaţionali. unwto.2%) arată că America latină îşi consolidează rezultatele pozitive obţinute în ultimii ani. Madrid. în sub-regiunea Europa Centrală şi de Est. în 2006. care. în pofida tensiunilor şi ameninţărilor 37 OMT. Americile au câştigat 6 milioane de sosiri suplimentare faţă de anul 2006. sosirile de turişti internaţionali în anul 2007 au crescut cu 6. în privinţa sosirilor de turişti internaţionali. în bună măsură. după rezultatele excepţionale înregistrate în 2004 şi 2005 şi în pofida situaţiei sale geopolitice generale. marcată. Pe regiuni. la 900 de milioane. în regiunea Americilor pare a fi o decepţie. Astfel. numărul de sosiri ale turiştilor internaţionali. în 2006. creşterea activităţii turistice în SUA nu a fost suficientă pentru a compensa evoluţia slabă din Canada şi Mexic. în anul 2006.

în timp ce Japonia a înregistrat o creştere de 14%. după anul 2000. Cele mai importante creşteri le-au înregistrat ţări precum Arabia Saudită şi Egiptul. p. faţă de anii anteriori. Le tourisme. Nouvelle edition. India(+13%) şi China (+10%) au continuat să-şi îmbunătăţească rata anuală de creştere. într-o anumită perioadă de timp sau ca „ansamblul serviciilor şi bunurilor finale. Paris. au făcut dovada efectului pozitiv al creşterii economice din regiunea Europa. 3. cu peste 50% din totalul sosirilor de turişti internaţionali. atingând un număr de 480 milioane de turişti. favorizate de raportul de schimb (un euro puternic) şi de fluxurile turistice regulate provenind din SUA. 57 25 . Prezenţa pe piaţă a Africii de Sud. a înregistrat. precum Malaezia (+20%). la un preţ dat. Vietnam (+16%). Cambogia (+19%). începând cu anul 2000. în special datorită creşterii de 14% înregistrată de Maroc. Africa de Nord (+8%) a avut rezultate uşor superioare celor înregistrate de Africa subsahariană (+7%). 2002. creşteri superioare mediei turistice mondiale. ca destinaţie turistică. propuse consumatorilor de către sectorul turistic”38 şi se 38 Py.permanente din zonă. situaţie ce se explică prin creşterea cu 10% a turismului receptor din SUA şi prin rezultatele foarte bune înregistrate de ţările Americii centrale şi ale Americii de Sud. Pierre. în timp ce alte ţări. în 2007. Africa şia menţinut creşterea din anul 2006. Americile au înregistrat rate de creştere mai mult decâţ duble. Destinaţii precum Turcia (+18%). Oferta turistică mondială Oferta turistică se poate defini ca fiind cantitatea de bunuri şi servicii turistice ce pot fi oferite pe piaţă. Europa. în calitate de viitoare gazdă a Campionatului mondial de fotbal din 2010. neobişnuită. La documentation Française. fiind de 7%. Indonezia (+15%). cea mai importantă regiune de destinaţie turistică a lumii. faţă de 2006. In anul 2007. Pe fondul unei creşteri anuale de 7%. Un phénomène économique. a continuat să se afirme îndeosebi ca efect al publicităţii făcute ţării. creşterea medie înregistrată. regiunea Asia-Pacific a atins 185 milioane de vizitatori. din anul 2007. Cu un total estimate la 44 milioane de sosiri ale turiştilor internaţionali.3. Grecia (+12%) şi Portugalia (+10%) sau Italia şi Elveţia (ambele cu câte +7%).

2005. numărul de înnoptări petrecute de turişti în unităţile de cazare. sau poate fi exprimată valoric. a mijloacelor de transport turistic etc.o puternică eterogenitate. François. 151 Vellas. 3. munţi etc. pentru a fi oferit în altă perioadă. când ar exista cerere pentru acesta. Prin ofertă turistică înţelegem atât potenţialul turistic. producţia turistică nu poate exista în afara ofertei. 3).adaptare imperfectă la cerere În opinia profesorului francez François Vellas40.). alimentaţie.rigiditate . 77 Py. cât şi baza tehnico-materială specifică turismului (unităţile de cazare.Cea mai mare parte a producţiei serviciilor turistice este sezonieră. la rândul lor. cu preponderenţă. Sfera de cuprindere a ofertei turistice este mai largă decât cea a producţiei turistice. cu o structură bine definită. Oferta şi producţia turistică prezintă o serie de caracteristici.Producţia serviciilor turistice necesită utilizarea intensivă a forţei de muncă. Producţia turistică reprezintă ansamblul de servicii şi bunuri finale oferite de sectorul turistic şi consumate pe parcursul unei perioade determinate şi se măsoară prin numărul de vizitatori ai unui obiectiv turistic. . revizuită şi adăugită. ceea ce agravează problemele provocate de caracterul sezonier al activităţii turistice.. Editura Uranus. floră. op. Rodica. cele mai importante caracteristici ale producţiei turistice sunt următoarele: 1).resurse naturale (peisaje. 2). cit. a structurilor de cazare turistică. Pierre. Astfel dacă oferta turistică este de sine stătătoare. iar capacităţile neutilizate generează costuri importante pentru respectivii prestatori de servicii. determinând necesitatea utilizării. faună. printre care: .).Producţia serviciilor turistice (ca şi a altor servicii) este nestocabilă. agrement etc. ele reprezintă un „amalgam” de prestări de servicii şi de bunuri diverse. care. ca cifră de afaceri realizată de întreprinderile din acest sector.Caracteristicile ofertei turistice Principalele caracteristici ale ofertei turistice sunt urmatoarele: • Eterogenitatea ofertei Produsele turistice sunt extrem de diversificate. este fermă. Aceste bunuri şi servicii pot fi grupate în două mari categorii41: a) Resurse turistice. numărul de pasageri transportaţi etc. cit.o creştere diversificată. format din atracţiile turistice (naturale şi antropice). orice loc de cazare turistică sau de transport neutilizat într-o anumită perioadă. ceea ce face ca. 39 40 41 Minciu.1. . Bucureşti.3. p. p. 58 26 . pot fi: .măsoară prin capacitatea echipamentelor. furnizate turiştilor. (2007). nu poate fi păstrat. de alimentaţie publică. de exemplu. precum şi forţa de muncă din domeniul turismului şi prestările de servicii ce alcătuiesc produsele turistice39. p. ediţia a III-a. ceea ce implică necesitatea unei mari flexibilităţi a structurilor şi a gestionării ofertei. Economia turismului. este efemeră şi se materializează doar pe măsura afirmării şi manifestării cererii. op. plaje. a forţei de muncă sezoniere.

Astfel. În lume există o mare varietate tipologică a „structurilor de primire” cu funcţii de cazare turistică.3. nefiind adecvată acesteia sau fiind insuficientă cantitativ.2. aşa cum rezultă. datorită costului mai ridicat al călătoriei).caracterul inelastic al producţiei turistice. De exemplu. pe anumite distanţe ş. împreună. campinguri turistice etc.. adeseori lipsesc produsele adaptate pentru tineri.m. care nu se poate deplasa. în calitate de consumator. cu un altul (un hotel cu o vilă sau o pensiune turistică). de exemplu. echipamente etc. cel de ghid turistic. oferta nu corespunde cererii.a. mijloace. 123 27 . un tip de unitate de cazare. • Creşterea diversificată a producţiei turistice Capacităţile producţiei turistice (elemente atractive. sportive etc. 3. capacitatea de producţie există şi poate răspunde cererii.Oferta mondială de cazare turistică Alături de serviciile de transport. puţin adaptabil. în cazul schimbării cererii. pensiuni. care. datorate evoluţiilor şi repartiţiei clienţilor şi a destinaţiilor turistice. dar este subutilizată. având aceeaşi categorie de clasificare sau se poate înlocui trenul cu avionul. sportive. bungalow-uri. .în alte cazuri. pot fi de mai multe categorii. Forţa de atracţie a acestor resurse este diferită în timp (în funcţie de sezon) şi în spaţiu (ştiut fiind faptul că o destinaţie mai îndepărtată este mai puţin frecventată. care. unităţi de cazare şi de alimentaţie publică. vile turistice. cele de cazare turistică reprezintă două dintre serviciile turistice de bază. adeseori. pentru persoanele de vârsta a treia sau pentru amatorii de turism sportiv sau cultural. fac posibilă exploatarea resurselor turistice: mijloace de transport. se poate înlocui.lipsa de mobilitate a acesteia. cum este. . .) înregistrează ritmuri diferite de creştere.). muzee.resurse tehnologice. p. respectiv: . fiind nevoie ca turistul.nestocabilitatea produselor turistice. să se deplaseze la locul ofertei turistice.d. ce nu pot lipsi din componenţa oricărui produs turistic. manifestări artistice. Dar această rigiditate nu trebuie să fie exagerată. echipamente culturale. în special în privinţa unităţilor de cazare turistică. produsul turistic fiind. folclorice. de exemplu. 42 Idem. b) Echipamentele şi serviciile oferite turiştilor. antrenează o serie de dezechilibre între ofertă şi cerere. • Inadaptarea relativă a ofertei la cerere Rigiditatea ofertei turistice şi condiţiile de utilizare a capacităţilor existente. . deoarece unele componente ale unor produse turistice se pot substitui între ele. Aceste dezechilibre se manifestă în două moduri: . există moteluri. alături de hoteluri. Astfel. • Rigiditatea ofertei turistice Această rigiditate se datorează caracteristicilor produsului turistic42. la rândul lor. de fapt. din însăşi definiţia turismului.resurse socio-culturale (monumente.în anumite cazuri. de agrement şi o serie de alte servicii.

prin importanţa investiţiilor efectuate şi a capitalului imobilizat pe termen mediu şi lung. Conform estimărilor Organizaţiei mondiale a Turismului (OMT). a ajuns să fie mai mult decât dublu. Tabelul nr. creşterea a fost mai lentă decât media mondială. capacitatea hotelurilor şi a unităţilor asimilate acestora. industriei „mâinii de lucru”. În ultimele decenii. 78-79 Idem. De aici rezultă că ţările industrializate dispun de un avantaj comparativ considerabil. în lipsa unor statistici riguroase. ceea ce a dus la diminuarea cotei sale de piaţă44.la rândul lor. la nivel mondial.542 11.3.. la 5 sau de flori. În schimb. François. modernizată şi adaptată cererii (de exemplu. ţările în curs de dezvoltare nu reuşesc. expansiunea deosebită a hotelurilor. Evoluţia capacităţii hotelurilor şi unităţilor asimilate acestora. era. op. prin apariţia şi dezvoltarea lanţurilor hoteliere voluntare şi a lanţurilor integrate).număr de paturi (în mii)REGIUNEA 1980 1997 2004 Europa 8. acestea se pot clasifica după categoria lor de confort (de regulă. s-a concretizat nu doar în aşa-numita hotelărie tradiţională. 79-80 28 . datorită faptului că reprezintă o activitate de servicii. în anul 2004. de peste 36.3. deoarece acestea pot să mobilizeze mijloacele necesare pentru finanţarea unor asemenea investiţii. În ultimele decenii.731 13. în special în cazul unităţilor de categorie superioară. al cărui număr total este foarte greu de estimat. cit. pe plan mondial.368 43 44 Vellas. întotdeauna. ceea ce corespunde unei creşteri comparabile cu cea a sosirilor de turişti internaţionali. După cum se poate observa din tabelul nr.3.436 9. respectiv43: industriei grele. în Europa. după scopul lor (comercial sau necomercial) sau după alte criterii. Hotelăria mondială Hotelul reprezintă unitatea tradiţională de cazare turistică. la nivel mondial. în fiecare ţară. dar şi în crearea de noi formule de para-hotelărie. 3. în perioada 1980-2004 . numărul de paturi în hoteluri.044 Americile 6. pp. Oferta hotelieră a crescut cel mai mult în regiunea Asia de Est şi Pacific. pe plan mondial. cât şi celor ale industriei „mâini de lucru”. în timp ce. pp. (2007). o creştere deosebită a fost înregistrată în privinţa numărului de noi reşedinţe secundare sau case de vacanţă. corespunzând construcţiilor imobiliare. Sectorul hotelier corespunde atât caracteristicilor industriei grele. adaptate anumitor segmente ale cererii de cazare turistică. iar hotelurile necesită un număr mare de lucrători pe cameră.9 milioane de locuri (paturi).345 13. să beneficieze de avantajele date de faptul că îşi pot procura cu uşurinţă forţa de muncă necesară. datorită dificultăţilor pe care le au în finanţarea infrastructurilor necesare dezvoltării turistice şi pentru a asigura managementul serviciilor într-un mod concurenţial. clasificarea fiind făcută după numărul de stele – de la 1. în cazul pensiunilor turistice rurale). în lume. între 1980-2004.

la 3.epp.035 8. nr.5%. la peste 23% din totalul mondial (în 2004). Spania. în principal. de la 1. cu o pondere mult mai mare decât cea a sosirilor de turişti internaţionali în lume.7% (în 1980). în cel de al treilea trimestru al anului (din luna iunie. 45 Bovagnet. Population et conditions sociales. conform informaţiilor cuprinse în buletinele EUROSTAT45. inclusiv). peste 40% din capacitatea hotelieră a acestui continent.258 Orientul Mijlociu 141 400 796 Total mondial 16. www. precum şi a lanţurilor locale. François-Carlos. Commerce et Services. cât reprezenta în anul 1980. Turismul internaţional în ţările Uniunii Europene Principalele caracteristici ale turismului internaţional în ţările Uniunii Europene.6% (în 1980). “Le tourisme récepteur et le tourisme émetteur en Europe”. în principal. Population et conditions sociales. Aceasta se datorează. Europa reprezenta doar 35. care reprezintă. unde vârful sezonului turistic este în perioada iernii (în primul trimestru al anului).europa. până în septembrie. Italia şi Franţa înregistrează cel mai mare număr de înnoptări ale nerezidenţilor. ţările Asiei de Sud au înregistrat creşteri mai puţin rapide şi dispun de capacităţi hoteliere reduse.5%. Statistiques en bref. în principal. Industrie.eu 29 . în principal datorită creşterilor din „noile ţări turistice” ale Asiei de Sud-Est: Thailanda. faţă de 52.această pondere fiind mai ridicată faţă de medie. Commerce et Services. 5/2006 şi Spörel. împreună. cu excepţia Austriei.Asia de Est/ Pacific 889 7.ec. Cele mai numeroase structuri de primire turistică se află în Europa de Sud şi de Vest (75% din totalul capacităţilor hoteliere europene). în anul 2004. Oferta de cazare hotelieră din regiunea Africa a progresat puternic. activitatea turismului receptor se concentrează.4% din totalul mondial (în 2004). Ulrich. mai mult de o treime din numărul total de înnoptări ale nerezidenţilor au fost înregistrate în perioada iulie-septembrie.277 29. Malaezia. în Statistiques en bref.1% din capacităţile hoteliere mondiale. 52/2007. îndeosebi în Maroc şi Tunisia. cu 36.3% din capacităţile hoteliere din întreaga lume. Cea mai importantă creştere a capacităţii hoteliere s-a înregistrat în Asia. În ţările UE-25.982 Sursa: Organizaţia Mondială a Turismului Astfel. se situează pe primul loc în lume. care era de 16. nr.4. Această diferenţă considerabilă se explică. Regiunea Americilor. În schimb.344 36. prin importanţa considerabilă turismului intern în SUA. Singapore şi China. Această creştere este bazată pe raportul calitate/preţ excepţional a infrastructurilor hoteliere şi pe dezvoltarea marilor lanţuri hoteliere internaţionale.eurostat. 3. Industrie. sunt următoarele: turismul receptor (al nerezidenţilor) reprezintă cca 40% din totalul înnoptărilor în unităţile de cazare colectivă din ţările UE-25. de la 4. creşterii deosebite a ofertei hoteliere în ţările Africii de Nord. îndeosebi în ţările de mai mici dimensiuni.512 Africa 269 834 1. cea mai mare parte a turiştilor care călătoresc în UE sunt originari din ţările membre ale Uniunii (88% din totalul înnoptărilor sunt cele înregistrate în turismul intern sau realizate de vizitatori provenind din celelalte state membre ale UE-25).

4. În anul 2005. britanicii şi olandezii.1. decât pentru turismul intern.- dintre locuitorii statelor UE-25. per ansamblu. în ţările UE-25. Tabelul nr. Astfel. turiştii străini au petrecut peste 880 de milioane de zile-turist (înnoptări) în unităţile de cazare turistică situate în staele membre ale UE-25.: Înnoptări ale non-rezidenţilor în hoteluri şi unităţi asimilate şi în alte tipuri de unităţi de cazare colectivă. fie ale rezidenţilor din celelalte state membre ale UE – 25 (28.5% au fost fie cele ale cetăţenilor naţionali (59. numărul total al înnoptărilor înregistrate în ţările UE-25 a crescut cu 2. se echilibrează. durata medie a sejurului pentru călătoriile de minimum 4 nopţi este mai mare. faţă de 862 milioane. în anul 2005 30 . Fluxurile internaţionale de turişti în ţările Uniunii Europene Turismul în UE este puternic integrat. în general. cum ar fi camping-urile. cuprinde fluxurile de turişti provenind din alte ţări.1% (880 milioane. în 2005. în anul 2005.4. din totalul înnoptărilor înregistrate în unităţile hoteliere 87. practic. Spania este principala destinaţie a turiştilor din UE-25. în cadrul UE-25. ceea ce reprezintă. provenind din ţări din afara UE-25.1%). încasările şi cheltuielile turistice. pentru turismul emiţător. Tabelul 3. 3. Faţă de anul 2004. celelalte 12. cel mai mult călătoresc germanii. practic.4%). urmată de Italia şi Franţa.5 % dintre înnoptări aparţin turiştilor nerezidenţi.4. iar celălalt sfert în alte unităţi de cazare colectivă. o creştere inferioară mediei mondiale. locuinţele de vacanţă şi hanurile pentru tineret. Trei sferturi din numărul total de înnoptări au fost înregistrate în hoteluri. în anul 2005. iar turismul transfrontalier constituie un factor foarte important pentru statele Uniunii Europene. Grecia este singura ţară din UE-25 în care turismul receptor este puternic dependent de un sezon turistic (de perioada estivală). în 2004). către fiecare stat membru al UE-25. 3. 41% din totalul înnoptărilor înregistrate pe ansamblul statelor Uniunii Europene.

mii 880.607 65. Austria (70 milioane).9 21.762 56.8 93. nr.8 48. pentru Cipru. a fost (în 2005).029 58.595 43.0 Letonia 1.0 11.543 24.250 4.615 928 1.5 Cipru 13.4 91. Clasamentul este. 5/2006 Spania (cu 210 milioane de înnoptări).887 27.151 612 4.757 35.983 40. la nivelul celor 25 de state ale UE.617 104 10.1 22.3 Italia2 97.595 9.613 1.2 45.246 2. într-o măsură mai redusă.452 10.3 55.Hoteluri şi unităţi asimilate Înnoptări ale nonrezidenţilor .4 Estonia 2.778 UE-25 646.298 25.mii 233.6 35.617 4.3 39.2 Ţările de Jos 15.0 19. Cipru şi Luxemburg.5 33.674 1.899 93.7 36.273 93. în privinţa acestui indicator.401 2.4 89. în dimensiunile reduse ale acestor state.994 107 106 67 1.194 96.7 Ungaria3 9.650 53.696 19.7 59.988 4.7 Luxemburg 1. Media înregistrată de acest indicator.3 36.078 73.8 28.646 7.5 Polonia 7. desigur. ţări de mici dimensiuni.322 66.006 1.9 54.9 62.800 45.4 Finlanda 3.304 15. în anul 2005.5 62.499 10.9 32. dacă analizăm ponderea înnoptărilor nerezidenţilor în totalul înnoptărilor turiştilor înregistraţi.5 21.9 65.067 13.1 96.504 5.2 Spania 138.4 31.824 36.382 23.3 31.5 Franţa 72.2 9.8 Irlanda1 17.0 61.4 71.4 Lituania 1.8 Slovacia 3.4 40. diferit. Italia (cu 141 milioane) şi Franţa (cu 108 milioane) s-au clasat pe primele trei locuri.0 72.3 Austria 56.4 Belgia 10.393 48.2 Suedia 5.735 209. 2) Date 2004. urmate de Marea Britanie (cu 74 milioane).989 Procent din numărul total de înnoptări 32.9 Danemarca 4.9 88.801 4.507 65. cu doar 14% pondere a înnoptărilor nerezidenţilor.640 69.002 67. de 40.2 19.7 59. faţă de totalul înnoptărilor înregistrate. pe primele locuri se situează.787 47.6 73. explicaţia constă. se situează Germania.0 38.690 74. precum şi.5 6.872 19.2 99.175 41. precum Malta.3 Germania 38.075 74.374 192 660 70.791 78.9 . în acest clasament.2 Malta 7.210 69.1 Total Înnoptări ale nonrezidenţilor Procent din numărul total de înnoptări 40.042 2.606 9. în acest clasament.5 Marea Britanie2 53. Statistiques en bref.519 107.7 14.2 26.789 33.732 10.0 37. Astfel.5 Republica Cehă 16. 31 .256 2.3 28.235 141. însă. cu peste 90% în fiecare dintre aceste ţări. unde rezidenţii au puţine motive să-şi petreacă sejururile turistice atât de aproape de propriul domiciliu.5 21.8 30.143 51.9%. Germania (48 milioane) şi Grecia (41 milioane).553 19. Pentru Malta şi Luxemburg. 3) Date provizorii Sursa: Eurostat.1 39.128 2.4 20.7 Portugalia2 23.6 1) Estimare 2004.179 1.mii Procent din numărul total de înnoptări Alte unităţi de cazare colectivă Înnoptări ale nonrezidenţilor .952 20.8 42.869 38.4 Slovenia 3.2 53.0 58.7 52.8 Grecia 40.169 14.334 64.297 70. La polul opus.

nerezidenţii au petrecut un număr mai mare de înnoptări în hoteluri şi unităţi de cazare turistică asimilate acestora. În anul 2005. în străinătate. Turiştii germani s-au clasat pe primul loc. de Austria (unde turiştii germani au petrecut 55. în Letonia şi 55. 3 32 . iar cehii în Slovacia. respectiv SUA şi Norvegia. al numărului de înnoptări realizate de nerezidenţi. Letonia şi Finlanda).2% din totalul înnoptărilor efectuate de nerezidenţi. în ţările UE-25. Ulrich. Cei mai mulţi dintre turiştii provenind din aceste trei ţări emiţătoare. Este vorba de Cipru. de Norvegia. pentru Finlanda. Austria şi în Polonia.1%. în timp ce. pe primele trei locuri s-au clasat: Germania. ţară ce nu face parte din UE. op. decât în celelalte categorii de unităţi de cazare colectivă. din punct de vedere al numărului de înnoptări efectuate. din Europa de Sud.1% din totalul înnoptărilor) şi de Estonia (unde turiştii finlandezi au înregistrat 53% din totalul înnoptărilor). în timp ce Norvegia a fost prima ţară de origine a turiştilor străini pentru Suedia.5% în hoteluri şi unităţi asimilate şi doar 32% în celelalte tipuri de unităţi de cazare colectivă.. Germania şi Luxemburg. turiştii nerezidenţi au fost cazaţi. cu 20.Practic. cu 24. Patru ţări au totalizat. Pe de altă parte. iar pentru Suedia a fost Norvegia. în Danemarca. pe fiecare ţară). în timp ce turiştii olandezi au înregistrat cele mai multe înnoptări în trei ţări apropiate. în toate statele membre ale UE-25. Pe ansamblu. în proporţie de 45. în timp ce turiştii olandezi au fost cei mai numeroşi în ţări precum Belgia. Germania şi Luxemburg. au avut ca destinaţii 7 dintre ţările membre UE-25 şi alte două state din afara UE. turiştii europeni (ai ţărilor UE-25) au efectuat aproape 900 de milioane de sejururi turistice. ponderea acestora fiind între 15. p. se poate constata că. reprezentând peste 50% din totalul înnoptărilor turistice. principalele ţări de origine a turiştilor sunt ţările vecine. fapt explicabil prin ponderea importantă a turismului de afaceri. Este vorba de SUA (principala ţară de origine pentru Marea Britanie. respectiv Belgia. se pot constata46 următoarele: 1) – Doar trei ţări sunt puternic dependente de un singur grup de turişti. În privinţa principalelor ţări de origine a turiştilor (turismul receptor. Astfel. 2) – Doar trei ţări neeuropene apar în lista principalelor pieţe a nerezidenţilor care au vizitat ţările UE. este. italienii s-au aflat pe primul loc în Slovenia. a doua ţară de origine a turiştilor pentru Germania şi a treia ţară de origine pentru Italia şi Polonia). Marea Britanie şi Olanda. principala ţară de origine a turiştilor pentru Suedia şi a treia ţară de origine pentru Danemarca şi de Rusia (a treia ţară de origine a turiştilor pentru Cipru. unde turiştii britanici au reprezentat 55. turiştii britanici s-au clasat pe primele locuri în 5 ţări (toate acestea fiind destinaţii estivale. repartizate aproape în mod egal între sejururile de scurtă durată (între una şi trei înnoptări) şi sejururile de lungă durată (de patru sau mai multe înnoptări). împreună. decât într-un alt tip de unitate de cazare turistică. Turiştii americani s-au aflat pe primul loc în Marea Britanie. aproape două treimi din numărul total al 46 Spörel.8% din totalul înnoptărilor. Olanda. în 10 ţări. în Austria. După acelaşi criteriu. mai simplu să efectuezi o rezervare la un hotel. Suedia a reprezentat principala ţară de origine a turiştilor.5% din numărul de înnoptări ale nerezidenţilor. precum şi datorită faptului că. în general. În numeroase cazuri. cit. Din analiza acestor date. turiştii germani au plecat în Republica Cehă.8%.

pentru ansamblul ţărilor membre ale UE-25. Germania. urmată de Spania. Per total. Turiştii germani şi britanici au realizat 77. în anul 2005. Spania a reprezentat principala destinaţie pentru sejururile turistice ale rezidenţilor din opt alte ţări comunitare.6 miliarde de euro. cu 122 milioane şi Spania. se pot distinge47 trei principale grupe de ţări. În acest clasament.3% din totalul sejururilor. urmează Franţa. ceea ce reprezintă. acestea. Spania şi Grecia). mai mult de jumătate din totalul sejururilor turistice în străinătate înregistrate în statele UE-25. Toate aceste ţări au înregistrat o proporţie a sejururilor de lungă durată în străinătate superioară mediei din ţările UE-25. Marea Britanie şi Germania. cu 14 milioane şi Italia.9%. cu 186 milioane. b) ţările în care sejururile în străinătate reprezintă între o treime şi două treimi din totalul sejururilor de 4 sau mai multe zile (Lituania. precum şi cele două ţări vecine. Italia şi Franţa. cu 110 milioane). p. În privinţa încasărilor din.acestor sejururi (Franţa. Austria. în 2005. reprezentând cca 26. Marea Britanie. cheltuielile pentru turism. Olanda. în timp ce Germania a fost prima destinaţie pentru 4 alte ţări UE. pentru aceste ţări. Estonia. pe primul loc s-a situat Germania. În privinţa sejururilor de scurtă durată (de până la 3 zile). Irlanda. Polonia. Olanda. cu 20 milioane de sejururi. Portugalia. Principalele destinaţii turistice pentru turiştii comunitari (luând în calcul sejururile de cel puţin 4 zile) au fost Spania. În 12 state ale UE-25 ponderea sejururilor efectuate în străinătate este mai ridicată decât media pe totalul ţărilor Uniunii Europene. cea de a treia destinaţie favorită pentru turiştii irlandezi şi britanici). 5 33 . Astfel. statele membre ale UE-25 au înregistrat aproape 235 milioane de sejururi turistice în străinătate. respectiv a cheltuielilor pentru turismul internaţional. cu 156 milioane. în anul 2005. s-au echilibrat. considerabil sub media înregistrată în statele UE-25. împreună. Franţa. Republica Cehă şi Ungaria). care reprezintă peste două treimi din totalul sejururilor cu durata de 4 sau mai multe zile (Luxemburg. Pentru toate ţările membre ale UE. Franţa a reprezentat prima destinaţie pentru turiştii originari din 5 alte ţări ale UE. iar încasările din turismul internaţional au fost de 232. care a fost de 41. practic. în special ţări situate în Nordul Europei. cu 11 milioane. 47 Idem. în clasamentul privind sejururile de lungă durată (de cel puţin 4 zile). pe primul loc s-a situat Franţa. în anul 2005. s-au ridicat. în situaţiile evidenţiate în balanţele de plată ale ţărilor UE-25. respectiv 48 milioane de sejururi. în timp ce. Doar două ţări necomunitare s-au clasat printre primele trei destinaţii favorite ale turiştilor originari din ţările UE (Turcia – cea de a treia destinaţie favorită pentru turiştii letoni şi lituanieni şi SUA. la cca 235. Slovenia şi Danemarca). respectiv: a) ţările pentru care se poate observa o preferinţă netă pentru sejururile în străinătate.6 miliarde de euro. se poate constata că. ponderea sejururilor de lungă durată în străinătate fiind. sejururile în străinătate de lungă durată (4 zile sau peste) au fost mai numeroase decât cele de scurtă durată. Italia. după cele două ţări menţionate. Marea Britanie şi Italia. c) ţările pentru care sejururile în străinătate reprezintă mai puţin de o treime din totalul sejururilor cu durata de cel puţin 4 zile (Finlanda. urmată de Franţa. Analizând doar situaţia sejururilor de lungă durată în străinătate.

aflată într-o situaţie similară. după încasările din turism.667 5.430 48. 3.5 ori). urmată de Franţa (34 miliarde euro). dintre toate statele UE. În tabelul nr.929 6.001 25. putem observa.5 miliarde euro). Marea Britanie (24. sunt prezentate clasamentele primelor 10 ţări membre ale UE. în anul 2005). cum este Olanda. 52/2007 Analizând aceste clasamente.2 ori).432 11.6 ori) şi Cipru (de 2. în ţări precum Grecia (de 4.4 miliarde euro) şi Marea Britanie (cu 48 miliarde euro).5 ori). Spania a beneficiat de încasările din turism cele mai ridicate dintre toate ţările UE-25 (38. Italia (28.960 12. Împreună. în funcţie de volumul cheltuielilor efectuate pentru deplasări turistice în afara graniţelor ţării (de aproape 13 milioane euro. nr.037 8.125 11. că o ţară de dimensiuni relativ mici.939 8. respectiv după cheltuielile efectuate pentru servicii turistice (turism internaţional).687 23. Statistiques en bref.400 24. de exemplu. clasată pe 34 . De altfel.8 ori). Spania (de 3.376 Cheltuieli2 GERMANIA MAREA BRITANIE FRANŢA ITALIA OLANDA SPANIA BELGIA AUSTRIA SUEDIA DANEMARCA 58.981 28. în anul 2005 Locul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1) 2) Încasări1 SPANIA FRANŢA ITALIA MAREA BRITANIE GERMANIA AUSTRIA GRECIA OLANDA BELGIA PORTUGALIA 38. în anul 2005.5.Încasările au fost mai mari decât cheltuielile într-o proporţie de două ori sau chiar mai mult. Germania (cu 58.883 8.996 12.5.195 Creditul contului „Călătorii” în cadrul balanţei de plăţi Debitul contului „Călătorii” în cadrul balanţei de plăţi Sursa: Eurostat.420 7. Clasamentele primelor 10 ţări membre ale UE. 3.7 miliarde euro) şi Germania (23. acestea totalizează cca 45% din totalul cheltuielilor efectuate de turiştii din ţările membre ale UE. Portugalia (de 2. Tabelul nr.473 12.5 miliarde euro).4 miliarde euro). Malta (de 2. se clasează pe locul 5. precum şi Belgia. ultimele două ţări menţionate au fost şi cele care au înregistrat cele mai importante cheltuieli pentru activităţile turistice. după încasările din turism şi după cheltuielile efectuate pentru activităţile de turism internaţional.494 33.070 17.

La nivelul UE. Numărul de locuri-paturi reprezintă principalul indicator ce exprimă capacitatea de cazare la scară regională. camping-urile turistice şi alte unităţi de cazare colectivă. “Le tourisme régional dans l’Union Européenne”. hanurile turistice pentru automobilişti. fiecare nivel mai conţine. în locuinţe de vacanţă. camerele de oaspeţi şi fermele. În pofida obiectivului ce vizează asigurarea ca toate regiunile de dimensiune comparabilă să figureze în acelaşi nivel NUTS. putere economică sau din punct de vedere administrativ. volum al cheltuielilor turistice externe. intrată în vigoare din iulie 2003 şi extinsă la ţările UE-25. numărul de locuri-paturi (de cazare) este înregistrat în hoteluri şi unităţi asimilate acestora. Această categorie include şi pensiunile familiale. reşedinţele turistice şi alte unităţi de cazare similare închiriate. Numărul cel mai mare de locuri (paturi) în unităţile de cazare turistică se află în 7 regiuni din Franţa. în acelaşi an). faţă de cele privind asigurarea cazării şi a curăţeniei în camere şi în instalaţiile sanitare. sunt următoarele: Destinaţiile tradiţionale ale turismului estival (zonele litorale). 27/2006 * Clasificarea regională NUTS a UE.2. pe regiuni Se apreciază48 că principalele caracteristici ale ofertei turistice. ce cuprind unităţile de cazare colectivă administrate în comun: apartamente hoteliere. împarte teritoriul economic al statelor membre ale UE în 89 de regiuni de nivel NUTS-1. populaţie. ca suprafaţă. la nivel comunitar. dintre primele 20 de regiuni NUTS-2* ale UE-25. Categoria celorlalte unităţi de cazare colectivă include locuinţele de vacanţă. conform metodologiei EUROSTAT. nu reprezintă. dispun de cele mai importante capacităţi de cazare. Astfel de informaţii se pot dovedi deosebit de utile în orientarea eforturilor de promovare a destinaţiilor turistice ale unei ţări. respectiv: Locuinţele de vacanţă. în ţările Uniunii Europene. în ţările respective. Ulrich. adeseori. încă. în 254 de regiuni de nivel NUTS-2 şi în 1214 regiuni de nivel NUTS-3. regiuni ce diferă. ansambluri de cazare sau bungalow-uri transformate în 48 Spörel. camping-uri şi în celelalte unităţi de cazare colectivă. 35 . ce oferă servicii de tip hotelier limitate. Prin hoteluri înţelegem. hotelurile balneare. începând cu data de 1 mai 2004. în Statistiques en bref. în ţările UE. pentru deplasările lor turistice externe. precum şi în regiunile insulare. nr.4. precum hanurile pentru tineret şi reşedinţele turistice. cu prioritate către potenţialii turişti din acele ţări care cheltuiesc. Cele mai ridicate ponderi ale turiştilor străini au fost înregistrate în regiuni ce cuprind oraşe culturale şi capitalele ţărilor respective. anual. altceva decât reflectarea situaţiei existente la nivel naţional. 3. motelurile. în profil regional. în mod considerabil. hotelurile propriuzise. care oferă servicii hoteliere suplimentare. Oferta de cazare turistică a ţărilor Uniunii Europene. cele mai mari sume.locul 7 (cu aproape 12 miloane euro. În categoria unităţilor asimilate celor de tip hotelier sunt incluse camerele mobilate şi pensiunile. cluburile de vacanţă şi alte unităţi similare. hotelurile-apartament. Numărul total de înnoptări efectuate în mai mult de jumătate dintre primele 20 de regiuni NUTS-2 ale UE-25 s-au înregistrat în Italia (6 regiuni) şi Spania (5 regiuni). Această diversitate.

Termenul de loc-pat se referă la un pat simplu. Un locpat poate să reprezinte. din acest punct de vedere. 139 de regiuni (adică 54. majoritatea acestora se situau în noile state membre ale UE-25. în Insulele Baleare. remorcilor şi autorulotelor. în timp ce pentru Notio Aigaio. Camping-urile turistice. Din categoria regiunilor cu cele mai puţine locuri-paturi (sub 50) la mia de locuitori. de animaţie etc. Indicatorul număr de locuri-paturi exprimă numărul de persoane care pot să îşi petreacă noaptea dormind în paturile puse la dispoziţie într-o unitate de cazare. aşa cum se 36 . dintr-un total de 254 regiuni NUTS-2. a corturilor. ce includ hanurile pentru tineret.). care oferă un minimum de servicii comune (în afara serviciului de îngrijire şi curăţenie zilnică). Nouă dintre statele membre ale UE aveau cel puţin o regiune din categoria celor cu peste 200 de locuri-paturi. având câte o administraţie comună. Pentru aceste două ultime regiuni menţionate. paturile de două persoane fiind considerate ca având două locuri. cifrele corespund unui număr mare absolut de locuri-paturi.000 de locuitori este cel mai important. Alte unităţi de cazare colectivă. Franţa. dormitoarele comune pentru turişti. creată cu un anumit scop social şi care. iar un amplasament într-un camping echivalează cu patru locuri (paturi). din Spania. La cealaltă extremă. prezenţa fizică a acestuia nefiind indispensabilă. rulotelor. cu 464 locuri şi în regiunea italiană Bolzano. de o persoană. servicii de informare. la mia de locuitori. cifra respectivă rezultă dintr-o populaţie redusă ca număr. adesea. ce poate găzdui o persoană. Portugalia şi Finlanda.apartamente. Capacitatea de cazare turistică în regiunile costiere (litorale) ale UE În anul 2004. din Grecia. atunci când numărul real de locuri nu este cunoscut. un loc sau o cabină (în cazul vaporului). căminele universitare şi şcolare şi alte unităţi similare. un număr de 16 (respectiv 6. Grecia. respectiv Belgia. Toate acestea au câte o administraţie comună şi oferă un număr de servicii turistice (magazine. din Europa Centrală şi de Est. de pe teritoriul UE-25. 455 de locuri. în regiunea Notio Aigaio. Olanda.000 de locuitori. ceea ce dovedeşte o importanţă relativ ridicată acordată turismului în regiunile respective. beneficiază de subvenţii. utilizate de salariaţii acestora. ce cuprind unităţile de cazare colectivă situate în interiorul unor terenuri împrejmuite şi destinate instalării. unităţile de vacanţă aparţinând unor întreprinderi. de asemenea. Italia. Cele mai ridicate cifre au fost înregistrate. cu 532 locuri. Spania. căminele de vacanţă pentru persoanele de vârsta a treia. Numărul de înnoptări turistice sau numărul zilelor de sejur turistic reprezintă fiecare înnoptare petrecută de un turist sau pentru care un client s-a înregistrat într-o unitate de cazare turistică individuală sau colectivă. făcând abstracţie de paturile suplimentare ce ar putea să fie instalate la cererea clienţilor. Grecia.7%) s-au înscris în categoria celor 50 de locuri-paturi sau mai puţin. în cadrul acestora. Italia şi Austria sunt ţările unde numărul regiunilor (câte trei din fiecare dintre aceste ţări) din categoria cu peste 200 de locuri-paturi la 1. Austria.3%) deţineau peste 200 de locuri-paturi de cazare la 1.

precum Corsica (din Franţa). densitatea numărului de locuri-paturi este repartizată într-un mod relativ egal între regiuni şi variază între jumătate şi dublul mediilor. 3. înregistrează mediile cele mai ridicate ale indicatorului număr de locuri (paturi) de cazare turistică la mia de locuitori. dintre media naţională şi regiunea având numărul de locuri (paturi) cel mai ridicat din ţara respectivă. Ionia Nisia (din Grecia) şi Äland (din Finlanda). în Republica Cehă şi de 30 de locuri (paturi) în Slovacia. în anul 2004. cu excepţia Insulelor Baleare. se poate remarca faptul că 16 dintre cele 20 de regiuni analizate au acces direct la litoral sau sunt chiar insule. Spania. în general. fie în camping-uri. aceste 20 de regiuni au totalizat peste 250. pe regiuni şi repartiţia lor între diferitele categorii de unităţi de cazare reprezintă un indicator important privind caracteristicile şi capacitatea ofertei turistice a unei regiuni. cum sunt cele din Grecia. împărţite pe principalele categorii de unităţi de cazare. Cipru şi Malta. De asemenea. de departe. regiuni insulare. de 42 de locuri-paturi la mia de locuitori.000 de locuri (paturi) de cazare turistică. De remarcat şi faptul că. au fost înregistrate în Finlanda. numărul absolut al acestora. erau de aproape 8 ori mai mari faţă de densitatea medie a ţărilor respective. valorile obţinute. De cealaltă parte. din Grecia. în privinţa numărului locurilor (paturi) de cazare. iar câte 5 în Spania şi Italia. Austria şi ţările nordice (Danemarca şi Suedia). Se poate observa că majoritatea locurilor (paturilor) era deţinută fie în hoteluri şi unităţi asimilate. evidenţiază primele 20 de regiuni NUTS-2 ale UE-25. unde numărul de locuri (paturi) în locuinţele de vacanţă reprezintă proporţia cea mai importantă ori se află pe locul al doilea. Şapte dintre ele sunt situate în Franţa. 37 . În aceste ultime două ţări menţionate. Polonia (cu 15 locuri-paturi la mia de locuitori) şi statele baltice (Lituania – cu 9. Italia. Canare şi a comunităţii Valencia. la fel ca şi Luxemburg-ul. Destinaţiile tradiţionale ale turismului estival. cele mai scăzute date medii. Graficul nr. în funcţie de numărul de locuri-paturi.1. Letonia – cu 10 şi Estonia – cu 24) au înregistrat. diferenţele relative cele mai mici. În afara densităţii numărului de locuri (paturi). în regiunea portugheză Algarve şi regiunea Notio Aigaio. În schimb. Republica Cehă şi Slovacia. în anul 2004. care sunt. Franţa. Astfel.întâmplă în multe regiuni periferice.

4 38 . Primele 20 de regiuni turistice ale UE-25 (NUTS-2) – Repartizarea locurilor (paturi) de cazare turistică pe principalele categorii de structuri de cazare.Graficul nr. 27/2006. 3. nr. 2004 Sursa: Eurostat. p.1. Statistiques en bref.

în totalul înnoptărilor. se poate observa că proporţia turiştilor naţionali în cele 3 regiuni din Germania este foarte ridicată (între 79% şi 97. regiunile din Spania.Gradul de utilizare a locurilor de cazare turistică în Europa. Aceste opt regiuni fac parte dintre destinaţiile turistice cele mai căutate din Europa. în acest sens. pentru turismul cultural şi urban (Île de France.). Analiza ponderii înnoptărilor petrecute într-o ţară sau o regiune dată. Cu excepţia a 6 dintre ele (mari oraşe culturale şi capitale. pe regiuni Principalul indicator utilizat pentru furnizarea de informaţii detaliate privind utilizarea locurilor de cazare. numărul de înnoptări sau numărul zilelor de sejur turistic reprezintă fiecare înnoptare petrecută de un turist sau pentru care un client s-a înregistrat într-o unitate de cazare turistică individuală sau colectivă. Dimpotrivă. faţă de toate celelalte regiuni. de caracteristicile turiştilor. în Franţa. ca o regiune NUTS-2). Bolzano. destinaţii turistice estivale clasice pentru turiştii rezidenţi şi/sau străini. cu Parisul. cu Roma) sau pentru turismul montan (Bolzano. în Italia şi Tirol. prezintă primele 20 de regiuni (NUTS-2) ale UE-25. cu München şi Lombardia. Comparând numărul de turişti străini cu cel al turiştilor naţionali. este numărul de înnoptări (sau de zile-turist) petrecute în unităţile respective. Canare şi Catalunia. De altfel. precum şi de dimensiunea (mărimea) ţării/regiuni Graficul nr. Din punct de vedere al mărimilor absolute înregistrate. în Italia). trei din Italia. în general. respectiv clasificarea acestora în turişti din ţara lor de origine (turişti naţionali sau rezidenţi) şi turişti proveniţi din alte ţări (nerezidenţi). astfel. în Austria). din Austria. şi de faptul că această repartiţie depinde. în cele 20 de regiuni analizate. Statisticile disponibile privind oferta turistică permit. Italia (4). evidenţierea informaţiilor privind originea turiştilor care solicită această ofertă de cazare. dintre toate regiunile NUTS-2 ale UE. în Spania şi Veneto. putem observa că 14 din cele 20 de regiuni nu atingeau nici măcar jumătatea numărului de înnoptări petrecute în Insulele Canare. unde au fost înregistrate cele mai multe înnoptări. precum Île de France. doar în trei regiuni din Spania. în ansamblul ei. pentru turismul de plajă (Insulele Baleare.4%). cu Milano sau regiuni montane. prin ponderile cele mai mari ale turiştilor nerezidenţi. Franţa şi Italia. una din Franţa şi una din Austria. în Italia şi Tirol. 39 . toate celelalte regiuni (dintre cele clasate între primele 20) au acces la litoral şi sunt. însă. Franţa şi Germania (câte două) şi în Danermarca (ţară considerată. se caracterizează. de asemenea. respectiv de formele de turism practicate (ex: călătorii de afaceri sau în interes personal etc. ponderea turiştilor străini (ca număr de înnoptări) a depăşit-o pe cea a turiştilor naţionali. cu Paris-ul şi Lazio. Regiunile respective se află în Spania (5). pe regiuni. ne indică gradul redus de internaţionalizare a turismului. fiind Tirolul. precum Rhônes-Alpes. unde numărul de înnoptări a fost cel mai ridicat. 3. Conform metodologiei statistice a Eurostat. după originea turiştilor. de asemenea. per total. cuprinse în această listă.2. prezenţa fizică a acestuia nefiind indispensabilă. Trebuie să se ţină seama. Oberbayern. structurate după originea turiştilor (naţionali şi internaţionali). în Austria). exemplul cel mai reprezentativ.

nr. Primele 20 de regiuni turistice din cadrul UE-25 (NUTS-2) – Procentajul înnoptărilor totale. în funcţie de originea turiştilor (2004) Sursa: Eurostat. ale evoluţiei cererii turistice.Graficul 3.4% pe an). a cărui pondere va spori de la 18%.2. se estimează că 76% vor proveni din turismul intra-regional. faţă de cea a turismului pentru destinaţii mai importante. a turismului.). evoluţia fiind mai lentă (+3. în ultimii ani. Statistiques en bref. faţă de 82%. Organizaţia Mondială a Turismului îşi menţine previziunile sale pe termen lung. Astfel. 5 3. 27/2006. pe termen mediu şi lung. pornind de la premise că tendinţele structurale nu s-au schimbat în mod semnificativ şi constată că ritmul de creştere observat până în anul 2000 a depăşit previziunile iniţiale.8% pe an).3. 40 . Previziuni.6. în anul 1995. la nivel mondial În pofida unei evoluţii neuniforme şi dificil de previzionat. p. la 24% (cu un ritm mediu de creştere de 5.4. din cele 1561 milioane de sosiri prevăzute a se înregistra în anul 2020 (vezi tabelul 3.

3 18.9 81. De asemenea. www.2 Rata medie de creştere anuală 1995-2005 Cota de piaţă pe regiuni turistice mondiale (%) 1995 2020 100 100 3.4 Total mondial 4.gouv.4 2005 808.5 7. Tabelul nr. Direcţia de Turism.5 Pacific Europa 338. Evoluţii recente şi previziuni ale OMT privind evoluţia.P.9 Asia de Est şi 6.8 45.7 Previziuni (în mil.2 4. 3. Previziuni privind clasamentul primelor 10 ţări.0 59. Turismului si Mării. Federaţia Rusă şi Republica Cehă se vor regăsi printre primele 10 destinaţii turistice mondiale49.4 20.4 47.3 717.0 10. Hong-Kong-ul. pe termen mediu şi lung.3 282.1 Africa 5. chiar dacă îşi va diminua ponderea în totalul sosirilor mondiale de turişti internaţionali. din tabelul nr. Turismului şi Mării (Franţa) Analizând evoluţia pe marile zone turistice mondiale. Echipamentului. care vor înregistra ratele de creştere cele mai ridicate.tourisme.8 6.6 5.9 68.6.0 19.3 397. a sosirilor de turişti internaţionali Anul de referinţă 1995 565. al Echipamentului.6 18. 3.1 14.2 108.0 3.2 Sursa: Prelucrare după datele OMT şi ale Ministerului Transporturilor.5 Americile 3.4 36.6 527. în privinţa numărului de sosiri ale turiştilor internaţionali va cunoaşte schimbări importante. în timp ce Americile îşi vor pierde.2 2020 1561.7 1. din anul 2010. se poate observa că se previzionează ca R. în beneficiul Asiei de Est şi Pacific şi Orientului Mijlociu. după numărul de sosiri 49 *** Ministerul Transporturilor.2 0.2 8.7.6 148.1 2.9 Orientul Mijlociu 12.4 Asia de Sud 4. sosiri de turişti internaţionali) 2010 1006. Astfel. Turismul de A la Z .fr 41 .4 195.4 441. 3. Chineză să ajungă în anul 2020 pe primul loc în lume.Tabelul nr. locul al doilea în clasamentul mondial pe regiuni turistice.0 190. observăm că Europa îşi va păstra poziţia dominantă. Turismul Mondial. Şi clasamentul primelor 10 ţări.7 35.8 133.4 39.7.4 25.1 77. înaintea Franţei.

0 4.9 Sursa : O.8 1.3 102.6 Italia 31. Cehă 16.0 6. în anul 2020.0 716.P.6 3. 4. 2.5 53. Chineze).M. şi Ministerul Transporturilor. Crt. suma cumulată a acestora ar ajunge la 186.1 Rusă 10.8 Total 1-10 273.5 2.4 Marea 23. Capitolul 4 42 .0 2.4 4. R.6 milioane de turişti .8 3. dacă la numărul de turişti internaţionali ce se estimează că vor fi înregistraţi de R.8 3.P. Chineză 20.milioane sosiri – Rata medie anuală de Cota de piaţă (%) creştere 1995-2020 1995 2020 Nr.3 Franţa 60. 6.8 3.7 6. primele două ţări europene din clasamentul respectiv.1 52.U.0 106.9 2.3 18 48.9 3. 7.2 6 48.7 Hong Kong 10. 43. în anul 2020 Anul de referinţă Ţara 1995 1.9 2.3 10.4 Britanie 8.5 3.1 1.6 6.ale turiştilor internaţionali.8 73.T.8 S.2 3.9 48. Mexic 20.3 45.6 3.5 7.1 9. se adaugă şi cei estimaţi pentru Hong Kong (care este parte componentă a R. Echipamentului.6 7. Locul ocupat 7 1 2 3 14 4 5 2020 Previziune .6 3.P.9 4. 3.6 6.5 8.0 130.1 5. 5. Chineză.2 56.4 3. Federaţia 9.2 3. Turismului şi Mării (Franţa) Putem observa că.6 Spania 38.5 12 44.A. superioară numărului cumulat al turiştilor străini anticipat pentru Franţa şi Spania.0 7.1 2. R.

Les Tendances touristiques en Europe. guvernanţii având dificultăţi sporite în a finanţa aceste pensii. un raport intitulat “Tendinţe turistice în Europa”50. ţinând seama de schimbările intervenite în stilurile de viaţă şi în modelele de consum. ca destinaţie turistică. al transporturilor şi al tehnologiei informaţiei. atât ţări membre ale EU. segmentul de vârstă al “seniorilor”. guvernul britanic analizează posibilitatea de creştere a vârstei de pensionare pentru femei şi bărbaţi. Acest raport cuprinde 3 părţi. va continua să crească numeric. iar turismul european este tot mai mult influenţat de principalele noi tendinţe mondiale (“megatrends”). de asemenea. la 66 de ani. de asemenea. cât şi alte ţări şi care şi-a propus să fie o organizaţie virtuală a Europei. www. însă. în 2040 şi la 68 de ani. în cadrul populaţiei.Tendinţe ale turismului mondial şi european Turismul mondial a suferit schimbări cruciale. în 2050. pe termen lung. un comentariu privind schimbările ce influenţează. având ca membrii organizaţiile (oficiile) naţionale de turism din 38 de state Europene. compus din doi părinţi şi doi copii. 3. Astfel. îndepărtându-se de modelul familial tradiţional. funcţionarea industriei turistice. foarte important pe pieţele emergente din afara Europei. 50 Commission Européenne du Tourisme. au făcut să crească interesul pentru pensionare. nici piaţa turistică a tinerilor. Pe de altă parte. politice. care reprezintă peste 20% din turismul global. Totuşi. Un studiu al tendinţelor capabile să influenţeze cererea turistică. iar structura familiilor a evoluat. cum ar fi tendinţele în domeniul vânzărilor. în mod direct. a crescut numărul persoanelor care trăiesc singure. creşterea comunităţilor de pensionari cu pensii “confortabile” şi costul relativ redus al transporturilor şi al comunicaţiilor cu familia. De asemenea. multe familii s-au mutat şi trăiesc în alte ţări. până în anul 2030. Persoanele mai în vârstă vor continua să aibă o stare bună de sănătate şi vor beneficia de planuri de pensii anticipate şi de pensii bine finanţate. Persoanele având între 16 şi 35 de ani călătoresc tot mai mult.org 43 . la 67 de ani. conţinutul acestui raport.1.etc-corporate. sociale şi de mediu. Comisia Europeană a Turismului (CET). iar acest segment de clientelă va fi. iar turismul de masă. Datorită mondializării. în continuare este prezentat. 4. Nu trebuie neglijată. pensia a devenit o “normă socială”. Pentru americani. Germania intenţionează să stabilească vârsta de pensionare la 67 de ani. în Europa. pe parcursul ultimilor ani. O analiză a contextului extern mondial al turismului: tendinţele economice. Având în vedere importanţa cunoaşterii acestor tendinţe în elaborarea politicilor şi strategiilor interne privind turismul. organizaţie fondată în anul 1948. respectiv: 1. există riscul de a interveni un declin al fondurilor de pensii şi o creştere a vârstei de pensionare. în sinteză. Contextul extern al turismului • Din punct de vedere demografic. pe termen scurt şi mediu. a realizat. utilizând recomandările European Travel of Tourism Action Group (ETAG). 2. ceea ce a amplificat numărul călătoriilor turistice având ca motivaţie vizitele la prieteni şi rude.

în schimb. cu pensii mari nu au. incluzând mai multe servicii. ceea ce oferă oportunităţi deosebite de dezvoltare a produselor turistice. din partea segmentului persoanelor vârstnice. cazarea şi vizitele la diferite atracţii. stare de bine şi produse pentru “repunerea în formă” vor putea conduce la o creştere a 51 Idem. dar cu durate mai scurte . cum sunt cele din China.o impresie generalizată că nu au suficient timp pentru a face ceea ce doresc. lipsa crescândă a timpului liber antrenează voinţa lor de a cheltui mai mult. datorită progresului economic. se vor lua vacanţe mai frecvente. Consecinţele acestor evoluţii demografice. persoanele care lucrează au mai puţin timp. în anul 2005. destinaţiile turistice vor fi dornice să-şi îmbunătăţească oferta lor creativă. atunci când doresc.Pe pieţele emiţătoare emergente. Totuşi.este posibil ca “prăpastia” dintre pieţele destinate oamenilor care au timp şi ale celor care au bani să se accentueze. timpul liber pare a creşte în dimensiune. Persoanele vârstnice au mai mult timp. la început. Consumatorul căruia îi lipseşte timpul vrea. Dar. în general. ce vor deveni călătoria pentru o întreagă viaţă”. dar. aproape jumătate dintre americani suferea de “lipsa de timp”. următoarele: . . se estimează că vor fi51. Aceasta va reduce numărul tranzacţiilor pe care ar trebui să le facă pentru fiecare serviciu dorit şi facilitează planificarea călătoriei. mai multe experienţe. în perioadele de extrasezon. de pictură sau vizitarea unor destinaţii îndepărtate şi izolate. ceea ce creează o cerere crescândă pentru serviciile specializate şi căutarea flexibilităţii. creşterile vor proveni. India şi Rusia. pe termen scurt. pentru sectorul turistic. lipsa timpului liber ar putea implica realizarea unui număr mai mare de călătorii. . alegerea. urmând a se dezvolta mai mult segmentul tinerilor care călătoresc în scop turistic. dar pentru principalele segmente ale populaţiei. adesea.un raport recent arată că. în privinţa turismului.lipsa de timp incită pe multe persoane să-şi economisească timpul pentru a profita de acesta. a unor produse turistice forfetare. presiunea devine mai importantă. . Astfel de călătorii presupun. în afara sezonului turistic. pe unele pieţe. 2-3 44 . Aceasta conduce către posibilităţi sporite de dezvoltare a unor festivaluri şi a altor evenimente. În paralel. Lipsa de timp a multor oameni va conduce la o creştere a “turismului creativ”. existenţa unui program personal şi includ plimbări.Va exista o cerere crescândă pentru mai multe produse. evenimente culturale şi atracţii. Se profilează o tendinţă aflată în creştere: aşa-numitele “concedii sabatice”. . pentru cele mai multe persoane în vârstă de muncă. în special cel al “bogaţilor”.pe ansamblu. nici o constrângere. în privinţa cumpărăturilor şi a serviciilor conexe. mai târziu. ciclism.o populaţie care îmbătrâneşte şi o preocupare crescândă pentru sănătate. în privinţa turismului. în principal. pentru a putea călători. pp. dar pe termen mai lung. De-a lungul întregului an. pe timpul vacanţelor lor. la un preţ global. pentru a câştiga timp. flexibilitatea programelor şi călătoriile la alegere sunt foarte căutate. cursuri de gastronomie.în Europa. în general. tendinţa se va inversa. să plătească un preţ care să includă transportul. îndeosebi pe pieţele europene. mesele. în privinţa timpului liber. promovat de turiştii care îşi dezvoltă calităţile creative. Cei care devin pensionari. De aici. .

care poate conduce la declinul multor destinaţii turistice. Aceasta va avea drept consecinţă creşterea. în regiunile nordice ale Europei. creşteri ale numărului călătorilor în afara sezonului de vară şi o popularitate în creştere a vizitării. datorită creşterii nivelului mării. datorată eforturilor pe care guvernele încearcă să le facă în vederea limitării emisiilor de gaze cu efect de seră. De asemenea. treptată. aceştia vor trebui să dezvolte metode de gestionare a crizei şi sisteme de relansare. ca atracţii. piaţa turismului pentru tineret va căuta produse ale unor vacanţe mai active. ploile au fost mai abundente. . la rândul lor. destinaţiile “virgine”. a unor destinaţii considerate tradiţionale pentru turismul de vară. furnizate de prestatorii de servicii turistice şi de organizatorii de voiaje. În ultimele decenii. în general. aşa cum este.Este probabilă o creştere a taxelor de mediu. va trebui să existe un interes crescând pentru turismul cultural şi pentru programele special create. este cea a schimbărilor climatice. îndeosebi diverse forme ale turismului “de aventură”. pe piaţă şi la “sofisticarea” lor. . a căror activitate este strâns legată de mediu. ce antrenează o diminuare relativă a cererii pentru vacanţele tradiţionale. Destinaţiile de lux.Se prevăd variaţii ale fluxurilor turistice.pe de altă parte. in principal. următoarele: .cererii pentru produse ale turismului de sănătate. se aşteaptă să se dezvolte în mod deosebit. . destinate turiştilor de vârsta a treia. . în condiţiile încălzirii climatice. precum plajele şi alte amenajări litorale. În Europa de Nord. altfel se vor expune unor riscuri de pierderi semnificative. . va conduce la creşterea numărului acestor produse. individualizate.Va creşte costul prezervării resurselor naturale. ale acestor evoluţii privind problemele de mediu. . Aceasta va putea conduce. fluviile şi al asigurării condiţiilor pentru sporturile de iarnă. lacurile. probabil. Consecinţele pentru sectorul turistic. • Din punct de vedere al mediului natural. să conducă la o cerere crescândă pentru vacanţe independente. chiar la dispariţia unor domenii schiabile.Sporirea volumului şi a calităţii informaţiilor privind produsele turistice durabile.Creşterea cererii pentru ecoturism şi pentru vacanţele “în natură”. se estimează că vor fi.Acţiunile de marketing vor trebui să promoveze aspectul dezvoltării durabile a produselor oferite clienţilor. cazul Veneţiei. deja.fiecare dintre aceste tendinţe generale vor putea. .Prestatorii turistici locali şi organizatorii de voiaje vor trebui să evalueze impactul schimbărilor de mediu pentru industria lor. va conduce la creşterea conştiinţei consumatorilor privind problemele de mediu. Multe regiuni costiere joase se află în pericol. datorită lipsei zăpezii. precum şi la sporirea numărului instalaţiilor de producere a zăpezii artificiale. pe parcursul sezonului de iarnă. una dintre cele mai importante probleme căreia industria turismului va trebui să-i facă faţă. • Tendinţe macroeconomice 45 . pe termen lung. . De asemenea. dar s-au diminuat în cele sudice.Conştientizarea privind fragilitatea spaţiilor naturale şi a necesităţii de conservare a acestora va aduce în prim plan. . a preţurilor la serviciile de transport şi cazare turistică. sejururile de scurtă durată vor putea să se dezvolte pentru o perioadă mai lungă.

pensii. educaţie. iar « perdanţii » vor fi Africa şi Orientul Mijlociu. se va pune. va avea drept consecinţă o diminuare a veniturilor disponibile pentru turism. Aceasta va favoriza. repoziţionându-şi oferta sa tradiţională sau prezentându-şi produsele tradiţionale în special pe pieţele emiţătoare emergente. ca destinaţie turistică şi să-şi dezvolte sinergiile. Alternativa la această măsură. va modifica modul de funcţionare a întreprinderilor din UE. până în anul 2010. Schimburile de bunuri de consum şi de servicii vor fi mai importante. De asemenea. vor fi următoarele : . Directiva privind serviciile. serviciile de cazare asigurate să fie de calitatea adecvată şi ca acestea să fie accesibile pe Internet şi pe ansamblul noilor canale de comunicaţii.se va dezvolta un mediu de afaceri mai concurenţial. precum şi pentru alte servicii. cu turişti care vor putea să găsească mai ales produse ieftine. Anumiţi factori politici vor fi legaţi direct de Uniunea Europeană (UE). de asemenea. iar furnizorii vor trebui să găsească noi mijloace pentru a le păstra locul şi pentru ca acestea să mai poată exista pe pieţele locale.totodată. Sporirea fenomenului mondializării va determina o tendinţă de regionalizare.mondializarea crescândă va influenţa valorile tinerilor şi aşteptările acestora în privinţa călătoriilor. . aceasta va sprijini piaţa forţei de muncă. datele statistice ale OCDE arată că Europa primeşte. .000 de studenţi străini. adesea problematică. ale acestor tendinţe. iar serviciile. guvernele vor mări impozitele. • În privinţa factorilor politici. Pentru satisfacerea acestor aşteptări este primordial ca informaţiile şi. o proporţie mai moderată a locurilor de muncă fiind ocupată de forţa de muncă străină.Europa trebuie să-şi întărească promovarea. cum sunt studenţii « internaţionali ».Se prevede o creştere reală a Produsului Intern Brut (PIB) de peste 2% pe an. . adoptată de Uniunea Europeană. mondializarea va întări rolul « nomazilor » globali (« global nomades»). .economiile emergente vor crea noi destinaţii turistice.mobilitatea crescândă va afecta pieţele forţei de muncă în domeniul turismului. Acelaşi impact îl vor avea şi « migranţii ocazionali ». aceste economii întărite vor crea şi noi pieţe emiţătoare pentru turism. la realizarea investiţiilor etc. în general şi mai exact. inclusiv turismul. În acelaşi timp. pe Internet şi cu firme de turism ce vor putea acţiona mai liber pe piaţă. Dar.) Consecinţele pentru sectorul turistic. pe termen lung. Pe termen scurt. respectiv o întărire a rolului regiunilor şi o renegociere a relaţiilor politico-economice dintre acestea. în vederea satisfacerii nevoilor sociale şi a acoperirii cheltuielilor pentru sănătate. adesea. 46 . « Câştigătorii » sunt consideraţi că vor fi Asia de Est şi Occidentul (Europa şi America). pe principalele destinaţii turistice. va trebui să-şi dezvolte noi produse turistice şi să-şi înnoiască promovarea. adică diminuarea taxelor şi impozitelor. deja. cu mai puţine constrângeri vamale. să se folosească de promovarea turismului ca de un instrument de întărire a identităţilor lor. vor ocupa un loc mai important în economia mondială (în privinţa contribuţiei la PIB. iar numărul acestora creşte cu 5% pe an. în special. De exemplu. încercând. peste 600. inevitabil. a celor care s-au instalat şi trăiesc în alte ţări decât cele în care s-au născut. Conceptul de « produse naţionale » va fi tot mai puţin pertinent. . vizitele la părinţi şi la prieteni. la crearea de locuri de muncă şi. problema « autenticităţii » culturale a serviciilor oferite. după «căderea» frontierelor.

2. ca durată.Creşterea pragului vârstei de pensionare va conduce la încetinirea creşterii numărului călătoriilor efectuate de persoanele de vârsta a treia.Va avea loc. 6 47 .Guvernele vor trebui să-şi coordoneze aducerea la zi a conţinutului broşurilor privind călătoriile şi să furnizeze informaţii cât mai precise în privinţa siguranţei şi securităţii persoanelor. în ambele cazuri. indiferent că te afli acasă ori în altă parte. fără a avea suficiente indicii pentru a trage concluzia că o creştere a pieţei festivalurilor. decât pentru scopuri culturale specifice. ale acestor tendinţe. Consecinţele asupra turismului. acesta se va dezvolta. urmat de acţiuni concrete în acest sens. . . pentru a face faţă eventualelor reduceri ale fluxurilor turistice.Există o nevoie de coordonare a informaţiilor privind impactul dezastrelor şi crearea unor mecanisme de gestionare a crizei. p.Va creşte nevoia de identificare a mărcii. Aceasta sugerează că noii consumatori vor veni din regiunile în care educaţia şi sănătatea se vor îmbunătăţi. conştientizarea din partea consumatorilor. . a acestor pericole este relativ mai scurtă. cu siguranţă. De altfel.Este necesară o planificare flexibilă. În viitor. ale acţiunii factorilor politici. . către un interes general pentru cultură. ca gaj al încrederii consumatorului pentru operatorii internaţionali. mai degrabă. din ce în ce mai mult. datorat atacurilor teroriste asupra turiştilor şi a destinaţiilor turistice. există deja. realizat în Olanda. pentru a putea fi recunoscută şi va creşte « puterea » mărcilor. pe Internet şi în privinţa implicaţiilor privind protecţia consumatorilor. o consolidare a ofertelor turistice vândute prin Internet. de exemplu. intervenind o anumită resemnare faţă de dezastrele ce nu pot fi evitate. a demonstrat că scăderile fluxurilor turistice datorate terorismului sau catastrofelor naturale nu se menţin decât pe o perioadă de 3 luni.Unele semne de nelinişte. În acelaşi timp. Europa de Est sau Asia. în Europa. • În privinţa turismului cultural. 5 Idem. în privinţa Comerţului electronic. s-a putut constata un sentiment crescut de insecuritate. acestea constituind un factor de frânare în alegerea destinaţiilor. 4. cum ar fi Europa Centrală. va proveni din interesul crescând pentru cultură. De asemenea. Se anticipează că va creşte numărul turiştilor care vor utiliza transporturile lung-curier şi al celor care trebuie să solicite viză de intrare. un studiu empiric. În ultimii ani. pentru sectorul turistic. Consecinţele. va trebui conceput un sistem de restabilire a situaţiei în urma crizelor. în principal52. se va manifesta nevoia de a combina produsele culturale cu cele legate de agrement şi de divertisment. de problemele de securitate şi de sănătate. Totuşi. Tendinţele privind consumatorii de produse turistice 52 53 Idem.Imaginea ţărilor receptoare de turism este legată. . Motivaţiile culturale pentru turism se îndreaptă. p. catastrofele naturale par să devină din ce în ce mai frecvente. vor fi. vor fi următoarele53: . Această percepţie a pericolului este intensificată de mass-media. următoarele : .

Călătoriile devin mai bogate în experienţe.Turiştii experimentaţi sunt implicaţi în organizarea călătoriilor lor. în Europa. Pentru multe persoane călătoria nu mai reprezintă un lux. pentru a beneficia de o serie de servicii medicale.Unii turişti vor dori să se debaraseze de „eticheta lor de turişti”. schimbându-si rolul şi angajându-se în ceea ce este denumit „turismul voluntar” sau „turismul creativ”. un serviciu de mai bună calitate. iar aceste experienţe le alimentează dorinţa lor de a continua să călătorească. ci „face parte din viaţă”. Cu cât persoanele călătoresc mai mult. Turiştii încearcă şi realizează experienţe mai „profunde” şi mai „semnificative”. Pe de altă parte. Faptul că familiile se întemeiază la vârste mai ridicate şi corelat cu creşterea numărului persoanelor care trăiesc singure vor prelungi posibilitatea acestor persoane de a călători. pentru fitness şi produsele legate de reducerea stresului va creşte. Cererea pentru turismul „de bună stare”. care se gândesc mereu că viaţa ar fi mai bună altfel. devin mai conştienţi de cultură şi de mediul înconjurător. în cadrul comunităţilor pe care le vizitează. care caută noi experienţe ori experienţe mai intense. în special a celor de sejur. iar concurenţa 48 . cum ar fi dorinţa dezvoltării de sine şi de exprimare a creaţiei lor. mai tolerante şi mai înţelegătoare faţă de diferenţele culturale. în rezervările şi sistemele de rezervare utilizate. pe parcursul călătoriei. raportul dintre gazdă şi invitat (oaspete). să fie tot mai numeroase. europenii vor călători. pentru anumite destinaţii. Astfel. determinante. va avea loc o creştere a pieţei turismului medical intraeuropean. în locurile pe care le vizitează. la fiecare nivel al cheltuielilor. cu atât acestea sunt mai respectuoase. ceea ce se reflectă asupra propriilor lor experienţe şi moduri de viaţă. călătoriile vor fi stimulate de nemulţumirea crescândă a indivizilor „eliberaţi”. dobândite de turişti. iar gradul de diferenţiere între locurile vizitate. iar în viitor este de aşteptat ca deciziile de „ultimul minut”. Deoarece serviciile medicale devin tot mai scumpe. ale dezvoltării călătoriilor (cum ar fi modificările demografice şi climatul) şi cauzele interne ale acestora. din partea turiştilor. în special în ţările industrializate. în promovarea turistică pe care o realizează pentru destinaţiile respective. în alegerea călătoriilor. pe de o parte. pe care să se bazeze. de sănătate. între cauzele externe.Va fi dificil. deci. se diminuează. Consecinţele acestor tendinţe. • În privinţa schimbărilor modului de viaţă al turiştilor. pentru sectorul turistic. se estimează că vor fi următoarele: . această căutare a unei vieţi mai bune se loveşte de unicitatea locurilor vizitate. Totuşi. iar unele destinaţii vor putea avea dificultăţi în a-şi lărgi cota de piaţă. iar comunităţile locale din bazinele receptoare de turişti ar trebui să ţină seama de acest aspect. pe noi sectoare şi în a combate caracterul sezonier al activităţii. dacă nu vor avea un număr de clienţi fideli. Aceştia vor solicita. . în Asia şi în alte destinaţii cu preţuri „interesante”. de asemenea. Se schimbă. . să-şi fidelizeze clientela. unele persoane vor deveni călători „de carieră”. • Experienţele dobândite în cursul călătoriilor turistice au dovedit că există un decalaj.Oamenii călătoresc mai mult.

. Astfel. bazate pe experienţe interne ale turiştilor. va avea loc o creştere a cererii de „produse spirituale”.consumatorii vor căuta experienţe diferite. vor fi55. altor produse turistice. indică faptul că. riscul de creştere a cererii pentru ofertele de tip „risc calculat” (cum ar fi. turiştiiconsumatori solicită avizul altor consumatori. ale acestor tendinţe. în principal.M. următoarele: . ajung să cunoască produsele de nişă chiar mai bine decât înşişi profesioniştii din turism. este de aşteptat să se dezvolte noi pieţe. puţin câte puţin. în principal. în dauna altora. De aici. ca un spaţiu de promovare „liberă”. iar guvernele intenţionează să mărească atât participarea sectorului privat. în acest sector. precum şi în noile tehnici de căutare pe Internet.T. în special prin Internet (îndeosebi pe „blog”-uri). în anumite regiuni ale Europei. care continuă să fie văzut.De asemenea. 4. Produsele turistice şi marketingul Principalele tendinţe în marketingul turistic se referă la faptul că.va spori.unele destinaţii îşi vor pierde din cotele de piaţă. de exemplu. în promovarea turistică. specializate pentru asemenea oferte.3.necesitatea de a dezvolta mai multe produse turistice de nişă. mai atractive. rapid. . care devin tot mai puţin adecvate. mai degrabă. următoarele: . va deveni extrem de important să se cunoască motivaţiile şi centrele de interes ale consumatorilor. cum sunt produsele forfetare combinate. relaţiile publice şi tehnicile tradiţionale de vânzare.Internet-ul va dinamiza generaţia viitoare a călătoriilor. vor fi54. necesar să fie utilizat într-un mediu concurenţial. o importanţă tot mai mare continuă să o dobândească imaginea de marcă. cât şi valoarea bugetelor de marketing. „injectate” în modernizarea vechilor servicii de sănătate şi în staţiunile termale. în utilizarea Internet-ului. în primul rând. precum şi metodele de distribuţie a produselor turistice.pe de altă parte. ce oferă „o experienţă controlată”. călătoriile pentru aventură şi senzaţii tari) sau dezvoltarea noilor regiuni turistice. cărora vor dori să le dea o intensitate sporită şi un sens mai profund. în prezent. doar 3% din bugetele de promovare ale Organizaţiilor Naţionale pentru Turism (ONT) se cheltuie pentru promovarea prin Internet. Va fi necesară o investiţie crescândă în strategia de promovare pe Internet. . precum şi pe cel al „consumatorilor experimentaţi”. Parteneriatele de tip public-privat devin din ce în ce mai importante. în scopul de a evidenţia ce informaţii vor trebui să se regăsească. ale acestor tendinţe. Consecinţele pentru sectorul turistic. p. 7-8 49 . din domeniul sănătăţii şi al turismului creativ. 7 Idem. care. pentru satisfacerea cererii unor turişti care călătoresc mai liber. pentru 54 55 Idem. decât ca un mijloc creativ şi strategic. Produsele de tip sănătate şi stare de bine vor fi asociate. . datorită unor importante capitaluri private. pp. Chiar dacă o parte importantă a bugetului de promovare este cheltuită pentru publicitatea convenţională. Conştientizarea nevoii de sănătate şi de stare de bine este legată de actualul „boom” al acestui gen de produse. Un studiu al O. Consecinţele pentru turism.

„mărcile de încredere”. iar consumatorii potenţiali vor putea să-şi identifice locurile de cazare. Consumatorii caută să utilizeze Internet-ul nu numai ca sursă de informare pentru pregătirea propriei călătorii turistice. cu bugete reduse. ceea ce va facilita transferurile de bani şi va reduce practicile cheltuielilor excesive cu transferurile bancare. Se vor dezvolta noile sisteme electronice de plată.Dezvoltarea comunicaţiilor internaţionale ieftine. Consumatorul va putea să controleze. în timp real. vor fi: . produse culturale. Informaţiile vor fi disponibile. îndeosebi în asociere cu produsele de transport. să fie identificate şi exploatate propunerile unice de vânzare a produselor.Agenţii de voiaj şi tur-operatorii vor avea un nou rol. pe care aceştia le oferă clienţilor. în mod direct. prin intermediul diferitelor mijloace media. Aceasta va conferi o mare importantă segmentării şi poziţionării pe piaţă. cum sunt cărţile de credit securizate. produsele pe care le cumpără. din ce în ce mai mult. în viitor.S. totodată. utilizând blog-urile şi alte sisteme de comunicare în timp real. ale acestor tendinţe.Pentru anumite segmente ale populaţiei. pe de o parte. oferite tot pe „Net”.Mesajele publicitare bazate pe experienţe şi sentimente vor avea un ecou mai puternic în alegerea călătoriilor. prin intermediul acestuia. dezvoltând. împreună cu facilităţile de transport cu costuri scăzute vor conduce la creşterea rapidă a volumului călătoriilor turistice. ca fiind mijlocul universal de comunicare şi ca instrument de promovare şi vânzare. pentru sectorul turistic. în special aeriene şi cazare turistică). iar produsele create vor fi mai personalizate şi mai bine adaptate cererii. tot mai mult. Este de aşteptat ca noile tehnologii. după sosirea lor la destinaţie. dar şi pentru a căuta evenimente şi activităţi. Consecinţele. aceste propuneri vor trebui completate cu conceptele de „propuneri de vânzare empirice unice” şi de: „propuneri de vânzare simbolice unice”. • În privinţa tehnologiei informaţiei şi comunicării. a unor produse turistice cu buget redus. inclusiv prin G. Având în vedere că mulţi consumatori sunt orientaţi spre experienţele şi valorile lor simbolice. . . („Global Positioning Systems”-Sisteme Globale de Poziţionare) şi să vadă dotările unităţilor respective. de către consumatori. . . faţă de celelalte servicii.Internet-ul se poate dezvolta ca mijloc de comunicare între indivizi care doresc să se conecteze cu alte comunităţi. 50 . având o capacitate sporită de a compara preţurile şi produsele oferite. vor fi necesare eforturi de creare. Ei vor trebui să evidenţieze valoarea adăugată a produselor lor de bază (transporturi. . să lărgească această piaţă. în domeniul telefoniei şi în cel al televiziunii digitale. la difuzarea acesteia).În ultimii ani.Va deveni important. . Această creştere a turismului cultural este de aşteptat să continue.P. pe de altă parte. Internet-ul este considerat. prin imagini video. utilizarea Internet-ului a crescut şi în scopul de a găsi şi de a rezerva. în prezent. Aceste instrumente vor facilita turiştilor contactarea prietenilor şi a celor apropiaţi.promovarea turistică. pe timpul călătoriilor efectuate. într-un context al „marketingului viral” (ca formă de publicitate în cadrul căreia consumatorul contribuie.

în următoarele decenii. prin sistemele de transport direct sau intermodal.Vor avea de suferit destinaţiile cu acces dificil. 9 51 .Noile sisteme de căutare şi de cartografie vor întări cunoştinţele consumatorilor înainte de efectuarea călătoriilor şi le vor „hrăni” aşteptările. autoturismul va rămâne principalul mijloc de transport utilizat de turişti. se va îmbunătăţi accesibilitatea celor existente şi se vor dezvolta noi aeroporturi. • În privinţa locuinţelor secundare. ecologici. foarte rapid. întrucât oraşele-porturi îşi propun să profite de creşterea acestei pieţe.Se vor crea noi destinaţii turistice. situată într-o zonă cu climat mai cald. cât şi companiile petroliere caută soluţii pentru carburanţi alternativi.). Această tendinţă este influenţată de o campanie publicitară ce vizează pe persoanele mai înstărite. ori să înceapă o activitate profesională legată de stilul lor de viaţă (artă. respectiv a turismului rezidenţial. pentru sectorul turistic vor fi56 următoarele: . cererea crescândă pentru aceste produse va fi satisfăcută prin apariţia noilor nave de capacităţi mari. ponderea transportului cu autoturismul depăşind 70% din deplasările turistice). în timp real.Pe cursele aeriene desfăşurate pe distanţe lungi va exista o nouă cerere pentru servicii la bord în categoria dintre clasa economică şi clasa de afaceri. . Consecinţele acestor tendinţe. să măsoare impactul activităţilor lor de promovare şi să identifice noile tendinţe în consum. modul de a călători în Europa. Pentru călătoriile cu avionul. Atât consumatorii. care doresc fie să investească într-o proprietate mai ieftină. în special. datorită investiţiilor realizate de unele guverne în noile linii de mare viteză. GPS-ul şi noile tehnologii vor permite profesioniştilor din industria turismului să urmărească deplasarea turiştilor la destinaţie. adaptate pentru acestea. Dezvoltarea companiilor aeriene „cu preţuri joase” va schimba. . sport. în timp ce companiile „cu preţuri joase” vor continua să caute îndeosebi destinaţii secundare. • În privinţa transporturilor turistice. Creşterea acestei pieţe va putea fi încetinită de creşterea costurilor cu carburanţii. . în special în zona Mediteranei. ce vor duce la îmbunătăţirea serviciilor şi la scurtarea duratei de parcurs. Călătoriile pe calea ferată se vor putea bucura de anumite reduceri ale preţurilor lor. bună-stare etc. va continua să existe un grup de companii aeriene de linie având. fie să se retragă la pensie. zboruri pe distanţe lungi. într-o altă regiune a Europei. totuşi. problemele legate de reglementările europene şi competiţia puternică fac din acest sector o piaţă volatilă. de sporirea costurilor cu securitatea şi a taxelor de aeroport. Se constată. în călătoriile lor (în ţările dezvoltate. p. 56 - Idem. pentru a face faţă creşterii preţului petrolului şi a pericolului epuizării rezervelor combustibililor fosili.Pentru sejururile scurte. Totuşi. trenul va deveni un concurent serios al avionului. . Principala problemă pentru călătoriile cu autocarul o va reprezenta lipsa locurilor de parcare şi accesul dificil în centrele oraşelor. Pe piaţa croazierelor. se va înregistra o creştere a cumpărării de reşedinţe secundare.Deschiderea noilor linii aeriene poate oferi oportunităţi de dezvoltare a unor noi pieţe turistice. atât timp cât preţurile vor rămâne atractive. o lipsă a gărilor (terminalelor) maritime. ceea ce poate conduce la dezvoltarea mai multor astfel de obiective.

în Europa Centrală şi de Est. un raport recent privind pensiile propune ca stabilirea cuantumului acestora să nu se mai bazeze pe nivelurile cotizaţiilor la asigurările naţionale. iar reducerea nivelurilor pensiilor pentru aceştia le-ar afecta şi posibilitatea de a-şi cumpăra o reşedinţă secundară. regiune sau destinaţie turistică locală. din partea proprietarilor. cât şi de către autorităţile publice naţionale. ale acestor tendinţe. În Marea Britanie. această tendinţă a fost dominată de deplasările de tip Nord-Sud.Cererea puternică pentru cumpărarea locuinţelor de vacanţă. vor fi următoarele: . atât de către Organizaţiile Naţionale pentru Turism. de a trăi în străinătate. în ultimii ani. Deja există semnale că unele municipalităţi încearcă să limiteze sosirea de noi pensionari. în anumite regiuni. cumpărarea unui număr din ce în ce mai mare de astfel de proprietăţi. va duce la dezvoltarea în exces a acestora. Consecinţele pentru sectorul turistic. ceea ce va antrena reacţii. să fie limitată. strategiilor şi măsurilor concrete pentru dezvoltarea viitoare a turismului în fiecare ţară. alegerea britanicilor. . dar şi de către profesioniştii din turism. reprezintă o condiţie de bază în orientarea politicilor. ci pe locul de rezidenţă al beneficiarilor. regionale şi locale. dar se constată. chiar şi de către locuitori din ţările respective.Prin finanţarea cumpărării de reşedinţe secundare se va produce o creştere a numărului locaţiilor de vacanţă. de a se limita acest fenomen. precum şi a activităţii operatorilor din turism. Buna cunoaştere a acestor tendinţe. astfel încât. în respectivele localităţi.Până în prezent. 52 .

Astfel. ca document de identificare. Este. obligaţie considerată ca o frână sau o limită a liberei circulaţii. această necesitate creşte o dată cu extinderea posibilităţilor de identificare personală. obligaţia turiştilor de a se legitima cu un paşaport. Dacă nu are această posibilitate. fie că posedă. Turiştii. Demonstrarea identităţii În mod normal. orice persoană care călătoreşte în ţară sau în străinătate trebuie săşi poată dovedi identitatea. pentru securitatea turiştilor. Organizaţia Mondială a Sănătăţii publică. sănătatea turiştilor este considerată ca o ramură distinctă a securităţii turistului. La acest mijloc de demonstrare a identităţii se poate adăuga cartea de identitate. iar în viitor progresul tehnologic al informaticii va permite identificarea călătorilor. Cea mai frecventă măsură de prevenire sanitară este vaccinarea. 2. În consecinţă. cartea de credit sau permisul de conducere. Pe plan internaţional. din motive de ordin practic. Asigurarea asistenţei medicale. care ies din sfera protecţiei juridice şi chiar din aceea a securităţii consumatorului. ca urmare a diferenţelor de climă. este esenţial. mai ales cei internaţionali. deci a măsurilor curative. turiştii au nevoie de îngrijire medicală pentru cazurile de îmbolnăviri sau de tulburări a stării de sănătate. ea poate fi confundată cu altcineva sau poate fi suspectată că a încălcat legea. înainte ca autorităţile să poată adopta măsuri de protecţie a turiştilor. Importanţa paşaportului. una din cauzele care imprimă măsurilor de vaccinare caracterul de obligativitate. o componentă importantă a securităţii şi protecţiei 53 .Cele mai importante dintre acestea sunt prezentate mai jos. ca aceştia să poată fi identificaţi cu certitudine. care permit recunoaşterea acestor documente în toate ţările. a determinat autorităţile să-i uniformizeze conţinutul şi să recomande înscrierea rubricilor în limbi de circulaţie internaţională. în mai mare măsură decât cei naţionali. Protecţia sanitară a călătorilor poate fi privită sub două aspecte: aspectul preventiv şi cel curativ. Riscul de pierdere şi furt al paşapoartelor este proporţional cu importanţa lor. fie că nu posedă documentele specifice. pentru turişti. Reprezentanţele consulare sunt instruite în sensul de a facilita eliberarea unor documente de identitate temporară. precum şi informaţiile privind vaccinurile obligatorii şi recomandate pentru persoanele care călătoresc în străinătate. Cooperarea internaţională a determinat adoptarea unui format unitar al certificatelor internaţionale de vaccinare. iar consecinţele acestui gen de incidente decurg din formalităţile şi costurile necesare înlocuirii documentelor respective. periodic. de altfel.Capitolul 5 Situaţii ce necesită protecţia securităţii turistului Există o serie de situaţii în care securitatea turistului este ameninţată şi este nevoie de măsuri pentru protecţia acestuia. de alimentaţie şi a prezenţei vectorilor de maladii care nu există în ţările emiţătoare. este de fapt şi un mod de identificare universal recunoscut. care în unele cazuri i se pot chiar substitui. sunt susceptibili de îmbolnăvire. este. Protecţia sanitară Protecţia sanitară a călătorilor reprezintă o problemă cu grave implicaţii. 1. reglementările sanitare internaţionale. Rapiditatea în deplasarea persoanelor este însoţită şi de rapiditatea în propagarea maladiilor infecţioase şi extinderea epidemiilor. De aceea. Cu toate acestea.

Totuşi. c. destinate să garanteze securitatea şi protecţia călătorilor. aceste servicii sunt foarte scumpe. Aceasta se poate realiza în ţara emiţătoare sau în ţara receptoare. atât pentru rezidenţi cât şi pentru nerezidenţi. turistul intră în relaţii contractuale cu un transportator care poate fi public. Soluţia general adoptată constă în încheierea unei asigurări medicale private contra plată. străin. proprietarul mijlocului de transport pe care l-a folosit. inevitabil. ţinând seama de faptul că un transportator poate fi înregistrat într-o ţară şi să transporte pasagerii rezidenţi ai altor ţări într-o ţară terţă de destinaţie. asistenţa medicală a turiştilor este finanţarea ei. autorităţile publice stabilesc reguli generale. O altă problemă ce priveşte. cu titlu individual. în cazul acordurilor bilaterale sau multilaterale. pot beneficia de tratament gratuit numai rezidenţii înscrişi la securitatea socială sau nerezidenţii. Responsabilitatea transportatorului poate fi consecinţa omisiunii. mai ales pentru turismului internaţional. Progresul tehnic şi măsurile de securitate adoptate au micşorat numărul de accidente şi posibilitatea producerii lor.acestora. ceea ce ridică o problemă foarte importantă pentru turiştii cu venituri scăzute. turistul este obligat să folosească un mijloc de transport. poştă. ele antrenează decesul. unul dintre aspectele importante ale protecţiei sanitare este nivelul serviciilor medicale pe care le poate oferi o ţară receptoare de turişti. Indiferent de mijlocul de transport utilizat. În alte cazuri. cum ar fi dolarul SUA) pentru consecinţele care rezultă dintr-un accident. În acest caz trebuie făcută precizarea dacă transportatorul este responsabil sau nu de accidentul provocat. b. Dat fiind caracterul sezonier al călătoriilor de vacanţă. daunele pe care trebuie să le plătească transportatorul pot fi nelimitate. ceea ce determină necesitatea deschiderii unei proceduri juridice. pe bază de reciprocitate între ţări. Securitatea pe parcursul transportului Prin chiar acţiunea de a călători. În majoritatea ţărilor şi a cazurilor. Succesul în obţinerea acestor daune este micşorat de procesul de judecare îndelungat şi de complexitatea călătoriilor internaţionale. Dacă se demonstrează una din aceste situaţii. bagaje. indiferent de cauza care a provocat accidentul. securitatea socială prevede oportunitatea îngrijirii medicale. naţional. indiferent de vinovăţia sa în situaţia respectivă. infirmitatea sau lezarea călătorilor. cum ar fi. Ca urmare. Transportatorul refuză din start (la încheierea contractului) orice responsabilitate în caz de deces sau invaliditate. pentru transportul aerian. turiştii sunt sfătuiţi să încheie o asigurare complementară. 3. A doua posibilitate este ca transportatorul să accepte responsabilitatea în cadrul unei sume date (exprimată într-o monedă recunoscută pe plan internaţional. Aceleaşi restricţii sunt impuse şi pentru transportul urban. Există 3 modalităţi de abordare a acestei situaţii. feroviar. În unele ţări. de exemplu. imprudenţei sau neglijenţei sale. maritim şi fluvial. ş. regulile OACI privind coeficientul de încărcare a avionului cu pasageri.a. serviciile medicale acordate turiştilor străini nu sunt gratuite şi trebuie plătite sută la sută. turistul trebuie să se asigure împotriva accidentelor şi 54 . În cazul în care plafonul compensaţiei este prea mic pentru a acoperi prejudiciul (invaliditate sau deces). accidentele de transport sunt încă frecvente. În general. Atunci când partea lezată poate ataca în justiţie. în care caz. a.

ceea ce îi expune riscurilor de agresiune şi furt. 55 . o gamă largă de obiecte aparţinând acestuia. Unele legislaţii consideră aceste condiţii nule. colaborează între ele pentru obţinerea unor rezultate mai bune. Protecţia în mijloacele de cazare Principalele domenii în care se naşte o situaţie generatoare de riscuri pentru turist în cadrul relaţiei turist . Rezervarea În majoritatea ţărilor. din punctul de vedere al securităţii. ei sunt prea puţin familiarizaţi cu locul pe care îl vizitează. 5. guvernele au adoptat măsuri de protecţie poliţienească suplimentară în locurile publice vizitate de turişti. precum şi ale problemelor tipic turistice.în calitate de consumatori. Dispoziţiile în materie de securitate şi protecţie în vigoare într-o ţară sunt considerate. în timpul vizitării diferitelor obiective turistice. în general. furtul sau pierderea bunurilor personale ale turistului. cinematografele. Securitatea corporală a turistului Eliberarea de licenţe. care.hotelier sunt următoarele: a. de către autorităţi. sunt.ca aparenţă. De asemenea. Deoarece se apreciază că turiştii străini sunt mai expuşi decât cei autohtoni. atacurile teroriste. Protecţia în timpul vizitelor Turiştii care se deplasează pe jos. este foarte importantă pentru turişti. începând cu mijloacele de transport (autoturism) şi până la bagaje. în sarcina guvernelor. b. sunt foarte vulnerabili. ceea ce. Măsurile adoptate pentru prevenirea incendiilor. Hotelul trebuie să fie dotat pentru prevenirea incendiilor. ceea ce satisface necesitatea turiştilor de a fi protejaţi faţă de riscul de a nu fi cazaţi. . deoarece: . 6.prejudiciilor. Protecţia în edificiile publice. problema este rezolvată prin contract. . securitatea instalaţiilor şi protecţia turiştilor împotriva intruşilor. Securitatea bunurilor personale şi a obiectelor de valoare Bunurile personale ale turistului cuprind.ca vizitatori. ca fiind suficiente şi pentru protecţia turiştilor. Scări şi coridoare prost luminate. sălile de concerte. fixarea unui număr maxim de vizitatori. în principiu. etc. paza împotriva furturilor. c. de asemenea. la care se adaugă obiectele de valoare şi banii. 4. Eludarea responsabilităţii de către transportator trebuie înscrisă în mod expres în biletul sau documentul de voiaj. În anumite limite şi condiţii. înscrise în contract. sunt uşor de recunoscut şi identificat ca turişti. format din cunoscători de limbi străine. are drept scop garantarea că unităţile de cazare sunt salubre pentru găzduirea clientului şi că instalaţiile nu prezintă riscuri deosebite. în unele ţări a fost constituit un corp poliţienesc denumit „Poliţia turistică”. injuste şi inaplicabile sau condiţionează ca textul să fie scris în bilet cu litere vizibile şi într-un limbaj uşor de înţeles şi explicit. Securitatea edificiilor deschise publicului cum ar fi teatrele. barurile. hotelierul răspunde de prejudiciile ce rezultă din deteriorarea. în care îi asistă pe vizitatorii străini. adeseori. îi lasă pradă escrocilor şi hoţilor. se presupune că posedă asupra lor mai mulţi bani decât rezidenţii.

Insatisfacţia bazată pe cauze obiective (cum ar fi servicii inferioare calitativ celor descrise. procedura obişnuită constă în transmiterea responsabilităţii. b. fie agentul. numai a 4 mese. ca urmare a acţiunii sau omisiunii lor faţă de client. Pierderi sau accidente – regula urmată de către agentul de voiaj este ca. fie organizatorul de voiaje sunt consideraţi responsabili ai unei pierderi sau ai unui accident care le poate fi atribuit. în loc de 5. Insatisfacţia clientului – insatisfacţia clientului cu privire la serviciile care i-au fost furnizate de către organizatorul de voiaje poate avea cauze subiective sau obiective. Protecţia faţă de agenţii şi organizatorii de voiaje Având în vedere caracterul particular al deplasării persoanelor ca turişti. să transmită responsabilitatea organizatorului de voiaje. a fost elaborată şi o legislaţie foarte strictă. Falimentul agentului sau organizatorului de voiaje. acesta urmând să se adreseze transportatorului sau hotelierului sau acelui prestator din culpa căruia s-a produs pierderea sau accidentul. ce decurg din insatisfacţia subiectivă sunt. care reglementează relaţiile între turişti şi intermediarii de voiaje în următoarele situaţii: a. pentru ca aceştia să-şi poată exercita profesia. În cazul în care survine închiderea firmei sau falimentul.instalaţii electrice insuficient protejate. absenţa instalaţiilor şi comodităţilor ce figurau în materialul publicitar. totuşi. organizatorii de voiaje trebuie să verifice când voiajul are loc în străinătate despre ce prevede legislaţia fiecărei ţări în această privinţă. precum şi necesitatea securităţii şi protecţiei lor. în general. de exemplu. reprezintă cazuri în care tribunalele decid că hotelierul nu şi-a respectat obligaţia de a proteja turiştii. guvernele prevăd. De aceea. Dacă insatisfacţia este de ordin subiectiv. În oricare dintre cazuri. reglementată de legile ţării emiţătoare sau a celei primitoare care şi-a elaborat strategia promoţională. c. de la agent la organizatorul de voiaje. cu scopul de a proteja consumatorul. 7. aceste conflicte. eventualitate contra căreia unele guverne solicită cauţiuni sau garanţii financiare din partea agenţilor de voiaj. 56 . în general. cu condiţia ca să nu se demonstreze că încrederea clientului se baza pe promisiunile făcute personal de către agentul de voiaj. cazuri când. prestarea. în majoritatea ţărilor industrializate. În ultimii ani. aşa cum se indica în broşura publicitară) este. sumele respective sunt folosite pentru despăgubirea turiştilor. în caz de pierderi ale unor bunuri sau accidente ale persoanei turistului. adeseori dispoziţii speciale. rezolvate prin arbitraj şi nu prin justiţie. și să-l informeze pe turist. Există.

echipamentele şi instalaţiile produse de industria autohtonă. de regulă. contractul de cooperare presupune o contribuţie egală a ambelor părţi. exploatarea. Un astfel de model de contract va fi structurat astfel: . cu finanţarea şi . acordat pe 8-15 ani ce va fi folosit pentru necesităţile lucrărilor de construcţie și ale dotărilor şi va fi rambursat din încasările în valută obţinute prin exploatarea hotelului. care contribuie cu echipamente. Contracte privind organizarea generală a turismului. Contribuirea părţii străine se asigură. . fie între persoane fizice şi juridice. 2. prin acţiuni de cooperare economică. de obicei prin participarea: .partea autohtonă (cea din ţara în curs de dezvoltare pe teritoriul căreia se construieşte hotelul) oferă terenul. începând cu gestiunea. Atunci când este vorba doar de doi parteneri.partea străină oferă finanţarea şi asistenţa tehnică pentru elaborarea documentelor şi a planurilor.Capitolul 6 RELAŢII JURIDICE ŞI STRUCTURA CONTRACTELOR ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL Categorii de contracte turistice Există următoarele categorii principale de contracte în domeniul turismului internaţional: 1. care se referă la o mare varietate de relaţii. la finanţarea activităţii de turism etc.a unui partener dintr-o ţară în curs de dezvoltare. Contracte privind prestaţiile de servicii către turişti 3.unui partener dintr-o ţară dezvoltată din punct de vedere economic. Marile obiective turistice constituite prin participarea a doi sau mai mulţi parteneri. Contracte privind serviciile de cazare şi restaurare. egalitatea partenerilor şi pentru apărarea intereselor lor în construcţia şi gestiunea unor echipamente turistice de mai mare anvergură.1. pentru a se garanta. 57 . instalaţiile şi echipamentele specializate. 6. nu pot fi gestionate decât cu participarea părţilor antrenate în activitatea de cooperare în aceeaşi proporţie cu contribuţia lor la realizarea respectivelor obiective. forţa de muncă pentru construirea obiectivului şi personalul pentru gestiune şi exploatare. care beneficiază de tehnica şi reputaţia celuilalt partener. astfel. service-ul şi întreţinerea bazei materiale a turismului. Aceste contracte se pot încheia fie între persoane juridice. CONTRACTUL DE COOPERARE. formarea personalului local şi va include hotelul într-un lanţ/reţea internaţională. pe baza unui procent stipulat în contract. promovarea. utilajele. documentaţia tehnică. printr-un credit. mobilierul. Cele mai frecvente contracte de cooperare au ca obiect construirea de hoteluri. CONTRACTUL PRIVIND ORGANIZAREA GENERALĂ A TURISMULUI. Contracte privind transportul turiştilor şi al bagajelor acestora 4.

credit pe care îl rambursează prin prestaţii hoteliere oferite turiştilor aduşi prin efortul partenerului străin.sosirile de turişti vor contribui la creşterea exporturilor interne.2. Un astfel de comision este util partenerului străin pentru promovarea hotelului pe piaţa internaţională şi pentru a se constitui fondurile în vederea rambursării cât mai rapide a creditului acordat. 6. Pentru partea străină: . într-o zonă cu perspective de dezvoltare turistică.inexistenţa problemelor deosebite cu forţa de muncă. După rambursarea creditului. .aceasta profită de competenţa tehnică a partenerului din ţara industrializată. .Pentru cointeresarea părţii străine. de firme specializate (tur-operatori). rămâne în proprietatea exclusivă a părţii autohtone. Persoana (din contract) poate fi persoană fizică sau juridică.utilizează creditul acordat pentru construirea şi punerea în funcţiune a hotelului.după rambursarea creditului. hotelul rămâne în proprietatea părţii autohtone. cunoştinţele. pentru a-şi valorifica capitalul. .câştigarea unei noi pieţe. ce poate ajunge la 20-25% din cifra de afaceri realizată. Aceste categorii de voiaje se numesc voiaje forfetare (IT – inclusive tour). adică la vânzarea unor produse autohtone.obţinerea acelor comisioane progresive asupra veniturilor obţinute din exploatarea hotelului. clienţilor. 58 . un ansamblu grupat de prestaţii de transport şi alte servicii în legătură cu deplasarea spre anumite destinaţii. care va plăti un preţ global. în numele său. pe care o găseşte la un preţ scăzut. .posibilitatea integrării hotelului într-o reţea sau lanţ internaţional. . să procure unei alte persoane. hotelul. ca participant direct sau intermediar cu sau fără titlu profesional Călătorul/turistul este orice persoană care beneficiază de această activitate. ulterior au început să fie organizate în prealabil. cea autohtonă îi poate acorda un comision progresiv. CONTRACTUL DE ORGANIZARE A UNEI CĂLĂTORII (Contractul de voiaj) CONTRACTUL DE CĂLĂTORIE / DE VOIAJ este actul juridic prin care o persoană se angajează. Prin organizatorii de voiaje înţelegem orice persoană care. Avantajele reciproce: Pentru partea autohtonă: . experienţele. în interiorul ţării. .lărgirea reţelei de hoteluri. în mod global. voiajele au fost organizate la cererea turiştilor. se angajează în această activitate. cu toate echipamentele. . Iniţial. pentru a fi oferite. Natura juridică a contractului. în mod curent. în condiţii mai avantajoase decât în cazul exportului clasic. produsele. în valută. fie că achită direct sau indirect preţul acesteia.

numele şi adresa organizatorului călătoriei.numele persoanei care a încheiat contractul de călătorie. . . . în astfel de situaţii nu se mai percep despăgubiri. în următoarele cazuri: 59 . ca urmare a abaterilor de la reglementările administrative şi de frontieră (lipsa vizei. purtând semnătura şi ştampila sa. sejurului şi celorlalte prestaţii. total sau parţial: . conform dispoziţiilor din contract sau prevederilor legislaţiei naţionale. etc. în caz de reziliere. Documentele de călătorie Organizatorul de voiaj trebuie să elibereze un document de călătorie.orice alte informaţii.condiţiile în care turistul poate cere rezilierea contractului. astfel încât acesta să poată revinde titlul de călătorie. ce le vor fi solicitate în mod expres şi vor respecta reglementările aferente voiajului.preţul global al prestaţiilor cuprinse în contract. mai ales cele legate de elaborarea documentelor. în prealabil. pentru turismul internaţional se prevăd în contract clauze speciale. pentru a clarifica problemele privind conţinutul contractului. Rezilierea contractului de către turist Turistul poate rezilia contractul. fără despăgubiri. Sumele datorate organizatorului nu pot fi mai mari decât preţul convenit prin contractul pentru organizarea călătoriei. Forma cea mai utilizată de despăgubire cu titlu de „pierdere de beneficiu” reprezintă o sumă de 10-20% din preţul contractului. Rezilierea contractului de către organizatorul de voiaje Organizatorul poate rezilia contractul. turiştii trebuie să ofere toate informaţiile necesare. care se remite turiştilor. ca urmare a rezilierii.numele călătorului. declaraţii vamale incomplete etc. Acest document va cuprinde următoarele informaţii: . unde sunt precizate condiţiile generale ale călătorilor.o clauză de arbitraj. Deoarece legislaţia naţională se aplică numai pe teritoriul naţional. adesea ei îşi transportă clienţii cu avioane ce le aparţin sau pe care le închiriază şi. proporţional cu diferenţa de valoare reziliată faţă de contract. consecinţele rezilierii contractului. . părţile vor cunoaşte. . paşaport cu durată expirată. . Printr-o astfel de prevedere. . evitând eventualele conflicte şi acţionări în instanţă. . prin care se precizează despăgubirile ce se acordă părţilor. uneori.locul şi data emiterii. Pentru executarea obligaţiilor ce rezultă din contractul de voiaj. Prin atitudinea lor.sub rezerva despăgubirii organizatorului de voiaj. îi cazează în propriile hoteluri. Valoarea despăgubirilor datorate organizatorului cuprind atât sumele datorate de el terţilor.). Rezilierea contractului Sunt frecvente situaţiile în care turiştii sau organizatorul de voiaje doresc rezilierea contractului.Organizatorii de voiaje nu se limitează la o simplă organizare a călătoriilor. turiştii nu trebuie să ocazioneze un prejudiciu organizatorilor de voiaje prin întârzierea la frontieră. cât şi propriile sale cheltuieli generale.în caz de forţă majoră sau atunci când turistul îl previne pe organizator într-un termen corespunzător. Se realizează şi un program al prestaţiilor. în orice moment.

în conformitate cu dispoziţiile ce reglementează respectivele prestaţii. Singura responsabilitate a organizatorului de voiaje. conform unor criterii exigente. o clauză care permite revizuirea preţului convenit. însă. cu condiţia ca de acest lucru turiştii să fi fost înştiinţaţi din timp. el răspunzând pentru prejudiciile provocate turistului. organizatorul trebuie să ramburseze integral sumele plătite de turişti. în calitate de organizator. Trebuie să fie global. Există tur-operatori care prevăd prin contract posibilitatea de a rezilia în mod unilateral contractul respectiv. Organizatorul se poate considera exonerat de răspundere în cazul unor prejudicii neprevăzute cauzate turiştilor de către prestatorii de servicii dacă va face dovada că a selecţionat cu vigilenţă prestatorii. sub formă de titluri sau bani. responsabilitatea pentru o greşeală comisă de un terţ se admite doar în mod excepţional. cu care a semnat un contract decât prestatorului care i-a provocat dauna. fără a-l despăgubi pe turist. nu l-ar fi încheiat. atunci când are loc o creştere a preţului prestaţiei datorită modificării cursului de schimb valutar sau creşterii preţului transportului. Acesta trebuie să demonstreze că organizatorul. Această regulă este valabilă în majoritatea legislaţiilor naţionale şi semnifică faptul că organizatorul răspunde şi de actele detailiştilor. forfetar.dacă înainte sau pe perioada executării contractului au survenit evenimente de forţă majoră.. când acţionează şi în calitate de transportator sau hotelier sau pentru orice altă prestaţie legată de executarea contractului. în timpul exercitării funcţiunii lor. 60 . cărora le-a încredinţarea voiajelor organizate de el. faţă de turist este greşita alegere a prestatorului. reprezentantul sau angajatul său au acţionat în modul respectiv. Dacă rezilierea are loc înainte de executarea contractului. pentru că turistul preferă să se adreseze organizatorului de voiaje. dacă le-ar fi cunoscut în momentul respectiv. de la prestatorii săi. Răspunderea organizatorului de voiaje Organizatorul de voiaje răspunde pentru: . Preţul cuprinde toate plăţile în natură.prejudiciile aduse turistului. În practică.orice prejudiciu cauzat din cauza nerespectării obligaţiilor sale. atunci când aceştia se află în exerciţiul funcţiunii (răspunde ca de propriile sale acte). . stabilit în prealabil.dacă nu a fost întrunit numărul minim de turişti. indemnizaţia pe care o plăteşte clientului ca despăgubire acceptată pentru prejudiciul suferit. pe care nu le poate prevedea în momentul încheierii sau pe care. ca urmare a omisiunilor reprezentanţilor şi angajaţilor săi. Condiţiile generale publicate de organizatorii de voiaje conţin. dar avertizându-l despre această eventualitate. Teoretic. uneori. . organizatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru protejarea turiştilor. Dovada privind calitatea celui care a comis un act prin care turistul a fost prejudiciat trebuie făcută de către turist. iar dacă are loc în timpul executării. Organizatorul poate recupera. dacă aceştia sunt serioşi şi solvabili. acest tip de responsabilitate este invocat în mod curent.

transportul fiind o componentă obligatorie a produsului turistic. de asemenea.valoarea contractului. se reglementează obligaţiile transportatorului de a asigura beneficiarului. . transportul. cu condiţia ca transportatorul să nu fi cunoscut în prealabil această situaţie.condiţiile de modificare a contractului.condiţiile concrete de executare. indiferent că este vorba de transport maritim.numărul de pasageri.tipul mijlocului de transport. 61 . . dacă acestea nu se află într-o stare adecvată pentru transport şi. Conţinutul contractului În contractul de transport se specifică: . Reguli comune. buletinul de bagaje face dovada că bagajele au fost remise în bună stare şi în cantitatea sau numărul menţionat în acte. Pasagerul poate fi obligat la repararea prejudecăţilor cauzate transportatorului prin natura bagajelor sale sau prin starea lor defectuoasă. . rutier. CONTRACTUL DE TRANSPORT TURISTIC Prin definiţie. . . ca prestaţie. . Pentru toate modalităţile de transport. cerând semnarea. a unor declaraţii privind defectele bagajelor transportate. Prin încheierea contractului de transport. biletul face dovada contractului şi a condiţiilor de transport. Transportatorul poate să mai înscrie în buletinul de bagaje o menţiune motivată de starea bagajelor.Răspunderea turistului Turistul răspunde pentru prejudiciile aduse organizatorului de voiaje sau altei persoane prin nerespectarea obligaţiilor revenite prin contract.3.perioada de utilizare a mijlocului de transport. turismul este dependent de transport. sunt prezentate în continuare. Clauze privind bagajele Transportatorul poate emite din proprie iniţiativă sau la cererea pasagerului.modalităţile de plată. Principalele reguli ce reglementează contractul de transport.unele clauze specifice. de către pasageri. mai poate condiţiona acceptarea transportului pentru obiecte defectuoase. pentru neexecutare sau executare defectuoasă a contractului.obligaţiile reciproce. conform unor tarife înscrise sau nu în bilet. respectiv pasagerului. aerian. 6. Contractul de transport de persoane are anumite particularităţi ale riscurilor şi responsabilităţilor incluse. un bilet de bagaje care constată numărul şi natura bagajelor ce i-au fost remise şi pe care trebuie să le livreze la destinaţie. . Până la proba contrarie. .responsabilităţile părţilor contractante. contractul de transport individual sau colectiv al pasagerilor este constatat printr-un titlu. iar acesta se obligă să utilizeze mijlocul de transport convenit şi să plătească preţul transportului. feroviar. în funcţie de caracteristicile contractului. . Până la proba contrarie. numit bilet.

conform altor sisteme juridice naţionale. Ea poate fi plătită.prejudiciul rezultat din pierderea totală sau parţială a bagajelor. precum şi de deteriorarea lor.Transportarea de bună credinţă va remite bagajele posesorului buletinului de bagaje sau celui care dovedeşte.Autobuz. cu condiţia ca respectivii angajaţi sau persoane să acţioneze în exerciţiul funcţiunii. fie în cursul operaţiunilor pe care le presupune executarea contractului de transport. la plecare sau la sosire. cu condiţia ca ele să aibă anumite dimensiuni maxime. Transportatorul trebuie să repare integral prejudiciul. conform unora dintre sistemele legislative naţionale. în virtutea contractului de transport.prejudiciile rezultate din decesul. inclusiv pentru prejudiciul moral sau numai prejudiciul material. în timpul îmbarcării sau debarcării. . care se plăteşte conform reglementărilor emise de transportator sau conform regulilor locale. transportatorul răspunde pentru pierderea sau furtul lor. Persoanele ce au dreptul de a fi despăgubite (în afara victimei) sunt: . în urma unui accident a cărei cauză nu este legată de persoana pasagerului şi care a survenit fie în timp ce pasagerul se afla în mijlocul de transport. Transportatorul este responsabil de: . Clasa Business – 30 kg. . ca de propriile sale fapte sau omisiuni.Tren: fără limită. există un tarif suplimentar. dar rezonabil Pentru excedentul de bagaje. rănirea sau orice alte lezări ale integrităţii fizice sau psihice ale pasagerului. Responsabilităţile transportatorului Transportatorul răspunde. dar rezonabil .Avion: Clasa Economică – 20 kg. Pentru bagajele aflate la bordul mijlocului de transport. 62 . la cererea beneficiarului. .Vapor: fără limită. Bunurile pe care pasagerii le poartă asupra lor sunt asimilate bagajelor aflate la bord. dar rezonabil . atâta timp cât acestea nu se află sub supravegherea pasagerilor.descendenţii şi ascendenţii legitim (artificiali şi naturali) şi persoane asimilate acestora. următoarele cantităţi de bagaje/pasager: . autocar: fără limită. până la livrarea sau depozitarea acestora. în lipsa acestui buletin. Această răspundere începe din momentul remiterii bagajelor. că bagajele îi aparţin.soţul/soţia supravieţuitor/oare. inclus în preţul de transport. sub formă de rentă. global sau parţial. Un anumit număr de obiecte sunt admise pentru a fi transportate gratuit în cabină. care nu acceptă ideea că „durerea are preţ”. Creanţa produsă de prejudiciul suferit de victimă este transmisibilă.alte persoane care se aflau în întreţinerea victimei. . de faptele sau omisiunile angajaţilor săi sau ale oricăror alte persoane la care apelează pentru a executa obligaţiile ce-i revin. Transportatorul este exonerat de răspundere dacă dovedeşte natura perisabilă sau primejdioasă a bagajelor transportate. adică să nu ocupe mai mult spaţiu decât cel afectat unui loc. Limitarea cantitativă a bagajelor Uzanţele prevăd dreptul pasagerilor de a li se transporta.

litigiile privind executarea contractului de transport se pot rezolva prin următoarele mijloace: . jurisdicţia competentă pentru unul dintre ei devine competentă şi pentru ceilalţi. care să respecte condiţiile sau principiile generale. exonerat de răspundere dacă întârzierea a avut drept cauză circumstanţe pe care transportatorul nu le-a putut evita sau preveni. În caz de deteriorare. fie ca o sumă forfetară.de către instanţele ordinare ale ţării în care se află turistul atunci când a intervenit cauza. se poate calcula fie ca o sumă asupra căreia s-a convenit în prealabil de către părţi.de către instanţele ordinare ale ţării în care este situat locul de plecare sau destinaţia. Răspunderea pasagerului Pasagerul trebuie să repare orice prejudiciu pe care îl provoacă transportatorului prin încălcarea regulilor de ordin fiscal şi administrativ sau a condiţiilor generale înscrise în bilet ori în contractul de transport. Dacă pierderea sau deteriorarea bagajelor nu este semnalată în momentul constatării. indică îndeplinirea obligaţiilor transportatorului în legătură cu remiterea bagajelor în bune condiţii. El poate fi. . calculată conform condiţiilor generale sau a altor reguli specificate pe biletul de transport.de către instanţele ordinare ale ţării în care pârâtul îşi are reşedinţa uzuală (mijloc dezavantajos pentru pasager). În cazul unor transporturi succesive cu aceleaşi mijloace de transport sau cu diferite mijloace de transport se poate încheia un contract unic. . Datorită complexităţii lor. orice acţiune sau revendicare ulterioară este tardivă şi nu i se mai poate da curs.de către instanţele de arbitraj desemnate de comun acord de părţile contractante sau specificate prin convenţiile internaţionale ce reglementează contractul respectiv.Dacă bagajul considerat pierdut este regăsit în termen de până la un an. Principiul general acceptat este că despăgubirea nu poate depăşi suma care s-ar fi plătit în cazul pierderii bagajelor avariate. pe care trebuie să o plătească transportatorul. 63 . precum şi prin alte fapte şi omisiuni comise. Transportatorul nu răspunde de prejudecăţile rezultate din opririle sau deturnările justificate de asistenţa acordată persoanelor rănite. a cărei valoare nu poate depăşi dublul preţului de transport. Despăgubirea pentru pierderea totală sau parţială a bagajelor. fără reclamaţii privind aspectul sau conţinutul lor. Prejudiciul cauzat de întârzierea pasagerilor poate fi acoperit de o despăgubire. Sumele respective cuprind şi costul transportului pentru bagajele pierdute. Reclamaţii şi litigii Acceptarea bagajelor de către pasageri. bolnave sau aflate în pericol. însă. .prejudiciul rezultat din întârzierea în transportul pasagerului şi a bagajelor sale. transportatorul plăteşte contravaloarea deprecierii suferite de bagaje. În situaţia mai multor pârâţi. . transportatorul este obligat să adopte toate măsurile necesare pentru a informa pasagerul şi a-i restitui bagajul respectiv. adăugându-se detaliile tehnice proprii fiecărui mijloc de transport sau se pot încheia contracte diferite.

Această modalitate este mult mai uzuală şi este frecvent utilizată în cazul transportului aerian. între hotelier şi o altă parte decât utilizatorul final (Agenţie de Turism. suportând diferenţa de tarif. adică în imposibilitatea de cazare a clienţilor. contractul devine definitiv numai dacă şi hotelierul a acceptat cererea de rezervare. cererea de rezervare trebuie confirmată printr-un document scris. pentru a evita supraaglomerarea hotelurilor. Contractul de hotelărie se consideră semnat odată cu acceptarea expresă a solicitării uneia dintre părţi de către cealaltă parte. CONTRACTUL DE PRESTARE DE SERVICII HOTELIERE (DE HOTELĂRIE) CONTRACTUL DE HOTELĂRIE este contractul prin care o persoană -HOTELIERUL . Cea mai frecventă cauză de prejudiciere a clientelei constă în absenţa rezervării. Pentru piaţa internaţională. 64 . în consecinţă. obligaţia hotelierului se limitează la a furniza clientului cazarea şi servicii „echivalente” (de acelaşi grad de conform sau conform superior) şi „în aceeaşi localitate” şi de a suporta cheltuielile ce decurg din această substituire. care să fie formulată de către client sau de reprezentantul acestuia.Ca orice contract turistic. Clientul acceptă sau nu varianta propusă şi îl poate acţiona în judecată pe hotelier. 6. Contractul de hotelărie trebuie precedat de o cerere de rezervare. fie indirect. ce depind de categoria unităţii de cazare. pentru daunele provocate. hotelierul este răspunzător pentru toate prejudiciile reale aduse clientelei sale. a unei pierderi financiare. contractul de transport internaţional se poate încheia şi cu un organizator de voiaje. a unei sume cu titlu de plată în avans sau depozit de garanţie. Contractul de hotelărie se poate încheia fie direct. În asemenea situaţie. între hotelier şi client. semnată între Asociaţia Internaţională a Hotelierilor şi Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj reglementează această situaţie cu titlu excepţional şi sub rezerva şi condiţiile ca hotelierul să-l informeze pe agentul de voiaj cu trei săptămâni înainte în legătură cu indisponibilitatea rezervărilor. Pentru rezervările confirmate. Hotelierii au tendinţa de a refuza contractele cu durată nedeterminată. Există o serie de prestaţii adiţionale. într-o unitate de cazare pe care o administrează. hotelierul trebuie să-i cazeze pe clienţi în hotelul „cel mai apropiat. atunci când clientul nu poate dovedi producerea.acţionând cu profesionalism. foarte variate. etc. echivalent sau superior”. de dorinţele clienţilor. Contractul de hotelărie se poate încheia pentru o durată determinată de timp. pentru care trebuie să plătească despăgubiri. Convenţia Hotelieră Internaţională. În acest caz. inclusiv cheltuielile de transport. precum şi servicii complementare. să ofere unui client cazare temporară. se angajează. Hotelierul are dreptul să subordoneze sau să condiţioneze acceptarea rezervării de depunerea. Elementul principal al contractului de hotelărie îl constituie oferta de cazare. cu rol de intermediar. cu titlu oneros.4. În asemenea condiţii. organizatori de voiaj). în prealabil.

. distrugerea sau sustragerea se datorează culpei clientului sau oricărei alte persoane ce-l însoţeşte.boli provocate de băuturile şi alimentele oferite clientului. evitate sau prevenite.Responsabilităţile clientului Pentru a putea stabili răspunderea clientului în cazul neutilizării totale sau parţiale a rezervării în timpul intervalului prevăzut în contract. bani şi alte obiecte de valoare. hotelierul are dreptul să examineze obiectele ce-i sunt încredinţate în depozit şi poate solicita plasarea acestora într-un spaţiu închis şi sigilat. Hotelierul este exonerat de răspundere dacă evenimentele respective nu puteau fi prevăzute. în scopul limitării prejudiciului. . Clauze specifice În cazul contractelor încheiate între hotelier şi organizatorii de voiaje. fără a plăti despăgubiri. în timpul şederii acestuia în hotel. Hotelierul trebuie să accepte în depozit hârtii de valoare. dar are drept de recurs asupra persoanelor vinovate. printr-un înscris datat (fax. .prejudicii care au decurs dintr-o cauză de forţă majoră sau din natura obiectelor. la hotelier. De fiecare dată când una din părţile unui contract hotelier se află în imposibilitatea de a-şi executa obligaţiile. sunt incluse unele clauze speciale. Atunci când prejudiciul rezultă din culpa altei persoane decât clientul. în afara clauzelor generale. De asemenea. sunt obligaţi să aibă un comportament corect. e-mail. vizitează sau se află în serviciul său. caz în care orice anulare trebuie făcută prin agentul de voiaj. hotelierul trebuie să-l despăgubească pe client. din motive de forţă majoră. care este un contract comercial. și b. El nu le poate refuza decât dacă acestea prezintă pericol sau sunt incomode. precum plata.deteriorarea. dispariţia unor obiecte ce aparţin clientului. În practica internaţională. cu condiţia avertizării clientului asupra acestor limite. Responsabilitatea hotelierului se consideră nelimitată dacă a refuzat depozitul pentru obiectele pe care este obligat să le accepte. Singura obligaţie rămâne avertizarea imediată a celeilalte părţi. Responsabilităţile hotelierului Hotelierul poate fi considerat responsabil în următoarele cazuri: . responsabilitatea hotelului pentru alte obiecte decât cele pe care trebuie să le accepte în depozit nu poate depăşi de 100 de ori preţul zilnic al cazării. unul faţă de celălalt. culpa clientului constă în neinformarea hotelierului privind intenţia de reziliere a contractului şi este reglementat. ca şi clientul său. prin regulamentul hotelului. Contractul încheiat între hotelier şi client. dacă hotelierul nu poate demonstra că acestea erau adecvate pentru consumul persoanelor sănătoase. hotelierul îşi poate limita responsabilitatea la o sumă echivalentă cu de 500/1000 de ori preţul zilnic al cazării. în general. scrisoare). Contractul încheiat între hotelier şi organizatorul de voiaje. ea va fi exonerată de obligaţii.orice prejudiciu rezultat ca urmare a evenimentelor ce survin în hotel şi care îl pot leza pe client.prejudiciile aduse obiectelor aflate în proprietatea clientului dacă deteriorarea . este necesară distincţia între a. În acest caz. Hotelierul. Când acceptă obiectele în depozit. Hotelierul are 65 .deces sau lezare corporală a clientului. . prin orice mijloc aflat la îndemână. Hotelierul nu răspunde de prejudicii în următoarele cazuri: .

66 .simplu.deschis („full credit”). sub forma unei sume depuse la bancă. care cuprinde. masă). Voucher-ul reprezintă o garanţie a plăţii din partea organizatorului de voiaj. în detaliu. care acoperă şi alte prestaţii decât cele considerate normale. Un astfel de voucher se acceptă doar dacă există un acord încheiat expres între hotelier şi organizatorul de voiaje. Onorarea plăţii se face conform normelor şi la termenul convenit de părţi.dreptul să ceară plata în avans sau sub forma unui depozit de garanţie. Voucher-ul poate fi de două categorii: . precum şi datele de sosire şi plecare. prestaţiile hoteliere normale (cazare. . Hotelierul poate accepta un document numit voucher (în cazul în care în contract nu e stipulată clauza plăţii în avans).

Cristiana. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Les comptes du Tourisme. comunicate de presă www.M. Economica. Organizaţia Mondială a Turismului.. 2. Economie et Politique du Tourisme International. Beck. New York. 2006 Jugănaru. 13. Rodica. Politici şi strategii în turismul mondial. Cristiana. 2007 ***O.T.org.Bibliografie: 1.-D. 3. O.. Editura ABEONA.world. Editura Uranus. Bucureşti. Managementul restructurării în turismul românesc de litoral. 6.tourisme.fr. Bucureşti. 1992 Cristureanu. Editura Expert.-D. 7. Madrid.T.M. François.world-tourism. 2e édition.. 29 ianuarie 2007 67 .europa. Cristureanu. 2007 Minciu. Paris. I.world-tourism. Madrid. 5. 12. Bucureşti. Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional. Economia şi politica turismului internaţional. Economica. Recommandations sur les statistiques du tourisme. 4. Nations Unies.tourism.org.T. François. 10.H. Paris. 1995 Vellas. 11.M. ASE Bucureşti. I. 1993 ***O. 8.. 2005 Vellas.eu/eurostat www. 14.gouv. 2005 www.org/francais/newsroom/ www.ec.. Economia turismului. 27 ianuarie 2004 www. Bucureşti. Editura C. Comunicat de presă (“Un alt an record pentru turismul mondial”). 2004 Jugănaru. revenire prevăzută pentru 2004”). Teză de doctorat. 9. Comunicat de presă („Recul al turismului internaţional în 2003. Economie et Politique du Tourisme International.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->