Cap. I MATEMATICI FINANCIARE Bibliografie: Purcaru I., Berbec F., Sorin D.– Matematici financiare şi decizii în afaceri, Ed. Ec., 1996. Burlacu V., Cenuşă Gh.

– Bazele matematice ale asigurărilor, Ed. Teora, 2002. Boissonnade M., Mathématiques financières, Ed. Armand Colin, 1993. Poncet P., Portait R., Hayat S., Mathématiques financières: évalution des actifs et des

risques, Dalloz, 1993.

§. 1. Noţiuni introductive. Fie R mulţimea numerelor reale (considerată ca axă a timpului); orice t ∈R va fi numit moment (de timp). Dacă s, t ∈R cu s ≤ t vom spune că momentul s este moment anterior lui t sau că t este moment ulterior lui s. Notăm ∆ = {(s,t)∈R2 / s ≤ t}. Dacă (s,t)∈∆ vom spune că (s,t) este un interval sau perioadă (de timp) cu momentul iniţial s şi momentul final t; dacă (s,t)∈∆ şi θ∈R, astfel încât, s ≤ θ ≤ t (s < θ < t) vom spune că θ este moment intermediar (respectiv, strict intermediar) al intervalului (s,t). Diferenţa t – s va fi numită durata sau lungimea intervalului (s,t). Unitatea de măsură pentru durata unui interval va fi anul cu diviziunile sale: semestrul, trimestrul, luna, ziua. De regulă, vom considera anul bancar (procedura germană): 1 an (bancar) = 2 semestre = 4 trimestre = 12 luni = 360 zile. În anumite situaţii, cu precizări în acest sens, se va folosi anul calendaristic de 365 de zile (respectiv, 366 în anii bisecţi), cu luni de 28, 29, 30, respectiv 31 de zile (procedura engleză). §.2. Dobânda Pe piaţa financiară, din confruntarea între cerere şi ofertă, apare conceptul de preţ al banilor, a cărui semnificaţie o dă suficient de clar noţiunea de dobândă. Def.1. Vom numi funcţie dobândă unitară orice funcţie d: ∆ → R cu proprietăţile: 1) d(s,s) = 0, ∀ s∈ R; 2) d(s,θ) ≤ d(s,t) şi d(θ,t) ≤ d(s,t), ∀(s, t)∈ ∆ , θ∈ R, s ≤ θ ≤ t. 1

2) o perioadă (s. luând θ = s.t). atunci d(s. corespunzătoare funcţiei d. 2. Dacă t – s = 1 an.t) = (s – t)(2 – s2 – st – t2) este o funcţie dobândă unitară. numerele reale σ (s. adică funcţia dobândă unitară ia numai valori pozitive. respectiv.t).s2 .t) .t)∈ ∆ este fixat. Într – adevăr. α : ∆ → R+ date prin σ (s. Obs. În continuare. condiţiile sunt rezultatul unor negocieri între cei doi parteneri(care pot fi persoane.θ ) + (t . în anumite condiţii şi într-un anumit scop.s+1) este numită dobândă unitară anuală la momentul iniţial s.t). Dacă intervalul (s.. 1. • d(s. numărul real d(s. respectiv α (s. Funcţiile σ . s) ≤ d(s.t2) = 2(θ .t).t) = 2(t .t).t)∈ ∆ este fixat.θ ) = (s . 3.sθ . ∀(s. α (s. d ) o operaţiune financiară de capital iniţial S0.). obţinem 0 = d(s. Exemplul 1: Funcţia d: ∆ → R+ dată prin d(s. Def. calculată cu funcţia d şi va fi numită dobândă unitară corespunzătoare funcţiei d şi perioadei (s. etc.t) vor fi numite factor de fructificare.θ )(2 . Practic. instituţii.s) = 0.t)∈ ∆ . d(θ .cine deţine aurul stabileşte regulile’’. • d(s. În general. grupuri de persoane. deci d este o funcţie dobândă unitară Fie d: ∆ → R+ o funcţie dobândă unitară. respectiv factor de actualizare pe perioada (s. ∀ s∈ R. Scopul 2 .: Din Def. printr-o operaţiune financiară suma S0 este plasată de către un partener P1(creditor) către un partener P2(debitor). .t) = 1+d(s.t)∈ ∆ 1 vor fi numite funcţie factor de fructificare.t) reprezintă dobânda pentru o unitate monetară plasată pe intervalul (s. Vom numi operaţiune financiară (sau tranzacţie financiară) tripletul definit prin fixarea a trei elemente: 1) un capital iniţial (suma iniţială) S0∈ R+ . t). vom nota (S0.t) = 1 +d (s. Def.s) + (θ . cu calculul dobânzii dat de funcţia d.Dacă intervalul (s. t ) . chiar dacă. funcţie factor de actualizare asociate funcţiei d.θ )3 ≤ 2(t – s) + (t – s)3 = d(s.t). pe perioada (s.t). 3) o funcţie dobândă unitară d.t).s)3 ≤ 2(t – s) + (t – s)3 = d(s. (s. potrivit unei legi nescrise.

etc. Cel mai adesea acest cost este asimilat cu dobânda aferentă operaţiunii financiare.s) = a(s – s) = 0.t) = φ(t) – φ(s) = a(t – s). d(θ . .). etc). profitul creditorului. din punctul de vedere al creditorului.t) =d(s.t).θ ) = a(θ . gestionarea conturilor curente. pentru împrumut.t). a ∈ R+. pe perioada rambursării împrumutului.plasamentului poate fi pentru economisire. Exemplul 2: Funcţia d: ∆ → R+ dată prin d(s. • d(s. aceasta trebuie să aibă în componenţa sa: cheltuieli efectuate de creditor pentru acordarea împrumutului.t) 3 . (s.5.S0 = S0d(s. Unitatea de măsură pentru suma iniţilă. insolvabilitatea debitorului.s) ≤ a(t –s) = d(s. suma finală şi dobândă este unitatea monetară (leu. de obicei.3.θ) + d(θ. este o funcţie dobândă unitară simplă. Tipuri de dobânzi. Def.. dobânda reprezintă doar o componentă cuantificabilă a acestui cost. ∀ s ≤ θ ≤ t Obs: Dobânda simplă se utilizează. scontul efectelor comerciale. pentru a preciza la un moment dat sau în timp. $. etc. 4. etc.).t). direct sau indirect.θ ) ≤ a(t – s) = d(s. în operaţiunile financiare a căror durată este inferioară unui an (titluri de creanţe negociabile.suma care să acopere eventualele pierderi prevăzute sau nu (eroziunea monetară. Fie d: ∆ → R+ o funcţie dobândă unitară. §. Având în vedere semnificaţia economică a dobânzii.t) = S0 [1+d(s. euro. O analiză financiară riguroasă trebuie să aibă în vedere şi alte componente cuantificabile sau nu.t) se numeşte dobândă (totală) rezultată din operaţiunea financiară precizată.t) = a(t . pentru rambursare a unui împrumut.t)] Diferenţa Dt = St . În realitate. d) valoarea St = S0 σ (s. Numim sumă finală corespunzătoare operaţiunii financiare (S0. Într-adevăr. Spunem că funcţia dobânda unitară d este simplă dacă satisface relaţia d(s. d(s. Costul unei operaţiuni financiare reprezintă efortul pe care un partener îl suportă pentru a putea beneficia de o sumă de bani din partea unui partener care dispune de această sumă. Def. ce înseamnă şi care este costul real al operaţiunii financiare.

Obs. dacă satisface relaţia: d(s.θ) d(θ.t) = ea(t.t2) .n. t2. σ (tn-1.s) = σ (θ ..• d(s. 3° Dobânda continuă se utilizează. t2.t). la momentele t1. ∀ s ≤ θ ≤ t.t) = σ (s.θ ).).7.)– 1 ≤ ea(t-s)– 1 = d(s. pentru orice moment θ . dobânda acumulată pe intervalul (s. analiza unor proiecte de investiţii. b) σ (s. dobândă discretă..t) ∈ ∆ şi s = t0 < t1 < t2 < .ti). 6. dobânda corespunzătoare intervalului se adaugă la capital.ti-1) σ (ti-1..t) = ea(t .: 1° Dacă d este o dobândă discretă σ (s.tn) = n n ∏ i =1 σ (ti-1. 2o Din relaţiile de mai sus observăm că în plasamentele cu dobândă continuă.t) + d(s.t) = a(t – s) = a(t . atunci ∀(s.t). dacă satisface relaţia σ (s.t) = d(s.. etc.t). pe scurt dobândă continuă. aducând dobândă pe intervalul rămas. la sfârşitul fiecărui interval (ti-1. de obicei. ∀ s ≤ θ ≤ t. ∀ s ≤ θ ≤ t. tn-1.. Se observă uşor că • d(s. d(s. 3° Dacă d este o dobândă continuă.∀ s ≤ θ ≤ t.t). d(θ .θ ) se adaugă la capital.t)∈ ∆ şi s = t0 < t1 < t2 < .t) = eφ(t) – φ(s) -1 = ea(t – s) – 1. ti) – 1.θ). Fie (s. deci d este o funcţie dobândă continuă.. în operaţiuni financiare a căror durată este mai mare de1an (plasamente pe piaţa bursieră.t) + d(s. defineşte o funcţie dobândă continuă.t) = ∏ i =1 σ (ti-1.. ∀ ti-1 < θ ≤ ti .t1) σ (t1.θ ).s) θ θ = ea(t - θ ) ea( θ .t). Exemplul 3: Funcţia d: ∆ → R+ dată prin d(s. 4 . Spunem că funcţia dobândă unitară d este compusă cu capitalizare continuă.θ ) = ea(t..t)σ (s. producând la rândul ei dobândă pe perioada rămasă. 2o Din relaţiile de mai sus deducem că în plasamentele cu dobândă discretă.s) = ea(t θ + θ .ti). 3o Dobânda discretă se utilizează tot în plasamente pe termen lung. ∀ s ≤ θ ≤ t Obs: 1° Relaţia de mai sus este echivalentă cu oricare din următoarele: a) d(s. atunci când plata dobânzii se face periodic. iar d(s. . tn-1. d este cu capitalizare discretă la momentele t1. <tn-1 < tn = t o diviziune a acestui interval.θ) d(θ.θ ) + a(θ .s) = ea(s-s)– 1 = 0.θ + θ -s) = a(t .θ) + d(θ. Def. pe scurt. Def. a ∈ R+.t) = σ (t0 . Spunem că funcţia dobânda unitară d este compusă cu capitalizare discretă pe intervalul (s.s) = d(θ .t) • σ (s.t) = d(s. < tn-1 < tn = t .θ) σ (θ.θ) = σ (s. i = 1.θ) + σ (s..)– 1≤ ea(t-s) – 1 = d(s.….

t). ∀ ti-1 < θ ≤ ti . 8.t) depinde doar de lungimea t – s a intervalului (s. şi numai dacă. ∀ (s. Numărul p = 100r se numeşte procent anual şi reprezintă dobânda obţinută prin plasarea a 100 u. ∀ (s. adică r = d(s. dată prin d(s. Din acest motiv.θ) σ ’(θ.t) = ln [1 + d’(s. Spunem că funcţia dobânda unitară d este staţionară dacă ∀(s.t)∈ ∆ şi s ≤ θ ≤ t.t).: Din P1 şi P2 deducem că la orice funcţie dobândă unitară simplă i se poate asocia o funcţie dobândă unitară compusă şi reciproc. P3.θ ) = [1 + a(t1 – t0)][1 + a(t2 – t1)] . <tn-1 < tn = t şi a ∈ R+. precum şi modalităţi de a le obţine. t)∈ ∆ . Funcţia d este o funcţie dobândă unitară simplă dacă.t) -1 ⇔ σ ’(s. Deducem d(s..t) = σ ’(s.: Într – adevăr.t) ∈ ∆ este funcţie dobândă unitară compusă.1) şi o vom numi rată anuală a dobânzii. i =1 n Def. P1. ∀ (s.θ) + d(θ. Dacă d este o funcţie dobândă unitară simplă.t) = φ(t) – φ(s). atunci funcţia d: ∆ → R+. când lucrăm cu o dobândă staţionară putem fixa s = 0. Dem. ∀ (s.t)∈ ∆ . ∀ (s. Obs.t) = ln [1 + d’(s. adică d(s.t) = ed(s.t)]. Să observăm că r nu mai depinde de momentul iniţial.t – s). deci d este o funcţie dobândă unitară simplă..t) = ∏ [1 + a(ti – ti-1)] .t)∈∆ are loc relaţia d(s.. Dacă d’ este o funcţie dobândă unitară compusă. s = t0 < t1 < t2 < . există o funcţie crescătoare φ: R→ R astfel ca d(s.1.t) = ed(s. t)∈∆ şi s ≤ θ ≤ t.t) = ed(s..t) = d(0. deci d’ este o funcţie dobândă unitară compusă. este o funcţie dobândă unitară simplă .t)] = ln [σ ’(s.t)] = ln [σ ’(s.t) = d(s.θ) ed(θ.t)∈ ∆ . atunci funcţia d’: ∆ → R+ dată prin d’(s.: d’(s. definim d(s.m.θ) σ ’(θ. Dem.θ) + ln σ ’(θ. [1 + a(ti-1 – ti-2)] [1 + a(θ – ti-1)] – 1.s+1) = d(0.t) = ed(s. i = 1. 5 . P2.t) -1.t)] = ln σ ’(s. Dacă d este o funcţie dobânda unitară staţionară vom nota cu r dobânda unitară anuală.n. care este o dobândă discretă.t) = ed(s. pe durata unui an. Următoarele proprietăţi vor stabili legături între diferitele tipuri de dobânzi.t). d(s. iar t va reprezenta lungimea intervalului.θ) + d(θ.Exemplul 4: Pentru (s.

t) = a(t – s) va fi numită funcţie dobândă unitară simplă uzuală. În continuare vom utiliza numai dobânzi uzuale pe care le vom nota ds(dobânda simplă uzuală).t) – d(0.t) = φ(t) – φ(θ) ≤ φ(t) – φ(s) =d(s.t) + d(t.t) = d(0. pe scurt dobândă continuă uzuală.∀ (s. ∀ s ≤ θ ≤ t.3. Suficienţa: Fie φ: R → R crescătoare. Consecinţă: Funcţia d’: ∆ → R este o funcţie dobândă unitară compusă dacă. Vom fixa s = 0 şi vom nota cu r rata anuală a dobânzii. respectiv a = ln(1+r) 6 . d(θ.s) = φ(s) – φ(s) = 0.t)∈ ∆ .Dem. b) s < 0 ≤ t când obţinem 0 ≤ d(s.t)∈ ∆ . Funcţia d: ∆ → R dată de d(s.t) = d(0. Din a).1) = r.0) d aăct < 0 φ: R→R astfel: φ(t) =   d( 0. deci d este o funcţie dobândă unitară simplă. σ ’(s.t) = eφ(t) – φ(s) .t) ∈ ∆ .t)∈ ∆ . Definim funcţia  − d( t. Fie (s.t). echivalent. iar funcţia d’: ∆ → R. b) şi c) rezultă că funcţia φ este crescătoare pe R şi ∀ (s. a = r pentru dobânda simplă uzuală. 9. Dobânzi uzuale Def.t) = ea(t – s) – 1. Definim d: ∆ →R prin d(s. d(s. Înlocuind în expresiile dobânzilor uzuale d(0. respectiv dc(dobânda continuă uzuală). pe scurt dobândă simplă uzuală.t) = φ(t) – φ(s) = φ(t) – φ(θ) + φ(θ) – φ(s) = d(s.∀ (s.: Necesitatea: Presupunem că d este o funcţie dobândă unitară simplă.s) + d(s.t) = φ(t) – φ(s). există o funcţie crescătoare φ: R → R.0) ⇔ 0 ≤ d(s.t) = φ(t) – φ(s). d’(s. t ) d aăct ≥ 0 Rămâne să demonstrăm că φ este crescătoare şi d(s.t) = φ(t) – φ(s). d(s. Sunt posibile următoarele cazuri: a) s ≤ t < 0 pentru care d(s.0) = φ(t) – φ(s). c) 0 ≤ s ≤ t de unde d(0.t).s) = φ(t) – φ(s).θ) + d(θ. Obţinem: • d(s.0) + d(0.s). §. deci sunt staţionare.t) = d(s. obţinem.0) = d(s. dată prin d’(s. deci ds(0.t) = eφ(t) – φ(s) – 1 sau. şi numai dacă. t) = rt.t) = d(s.t) = φ(t) – φ(s).0) – d(t.t) • d(s. astfel încât.θ) = φ(θ) – φ(s) ≤ φ(t) – φ(s) = d(s. ∀ (s. Să observăm că ambele funcţii depind doar de lungimea intervalului (s.t)∈∆ . funcţie dobândă unitară compusă cu capitalizare continuă uzuală.t) ⇔ 0 ≤ d(s.

respectiv S t = S 0 (1 + r) t după cum d este funcţia dobândă simplă. factorul care conduce la o sumă finală mai mică sau mai mare este rata anuală a dobânzii r.t). i = 1. Numim funcţie dobândă unitară discretă uzuală pe (s. Fie (S 0 . ∀ ti-1 < θ ≤ ti . obţinem St = S0 [ 1 + ∑r i= 1 n i (ti – ti-1)] dacă d este dobânda simplă uzuală.n este o dobândă unitară compusă pe intervalul (s.…. t) = (1+r)t . măsurată în ani. n . (0. funcţia dd: ∆ → R dată de dd(s.t)∈∆ şi s = t0 < t1 < t2 < . tn-1.…. tn-1. Considerăm un interval (s. pe scurt dobândă discretă uzuală cu capitalizare la momentele t1... Se verifică uşor că funcţia d: ∆ → R dată prin d(s. cu capitalizare la momentele t1. (0. i = 1. d ) este o operaţiune financiară.. respectiv continuă uzuală. respectiv St= S0(1+ r)n.θ) = [1+r(t1 . se obţine St = S0(1+ ∑r i) dacă se utilizează dobânda simplă i= 1 n uzuală şi St = S0 ∏ i =1 n (1 + ri) dacă plasamentul se face cu dobânda continuă sau discretă uzuală. iar d este dobânda discretă uzuală se obţine St = S0 ∏ [1 + r(ti – ti-1)]. Def.t) = ∏ i =1 n [1 + r(ti . i = 1. r şi t. respectiv St = S0 ∏ [1 + ri(ti – ti-1)] dacă d este dobânda discretă uzuală. 10. <tn-1 < t n = t o diviziune a sa. dacă pe intervalul (t i-1. i =1 n Mai general.pentru dobânda continuă uzuală.ti-1)] . adică dc(0. iar t lungimea intervalului. s = t0 < t1 < t2 < . Pentru S0 şi t date. unde r reprezintă rata anuală a dobânzii.1. relaţiile de mai sus devin St= S0(1+ nr).t).….t2. 7 .n. n .1.ti) se consideră rata anuală a dobânzii ri. Dacă în plus ri = r.t0)]…[1+r(ti -1 .t). i = 1. Obţinem S t = S 0 (1 + rt ) .. Să observăm că indiferent de modul de plasare. <tn-1 < t n = t. suma finală este funcţie crescătoare în raport cu oricare dintre elementele S0. cu capitalizare la momentele t1. unde t reprezintă lungimea intervalului.θ)] -1.t2. măsurată în ani. t ). i =1 Dacă t i − t i −1 = 1 an.ti -2)] [1+r(ti-1 .t2. tn-1 . St = S0 n ∏ i =1 n (1 + ri)ti – ti-1 dacă d este dobânda continuă uzuală. d ) o operaţiune financiară. Dacă (S0.

1 = 7 ani şi 99 zile în cazul dobânzii compuse. zi. Se disting rata proporţională şi rata echivalentă.08) = 7680 u.în regim de dobândă compusă cu capitalizare semestrială cu rata anuală r1 = 0. a) Aveţi posibilitatea să plasaţi suma S0 = 6∙103 u. S0 = 6∙103 reprezintă valoarea actuală în ambele plasamente.m. procente echivalente. respectiv t = ln 2/ln 1.086)3 = 7678. etc.04)2(1 + 0. respectiv St = S0(1 +r)5 deducem r = (2S0 – S0)/5∙S0 = 0. c) Din relaţiile St =2S0.0845 pentru a doua care este mai bună.05)2(1 + 0. Procente proporţionale. r2 = 0. respectiv St = S0(1 + 0. în varianta V3. Deducem că V1 este varianta cea mai bună. V3.2 u. Ratele (procentele) dobânzii sunt.08 în al treilea. peste trei ani sau 8300 u. respectiv 6∙103 = 8300(1 + r)-4 cu r = (83/60)1/4 . în varianta V1. §.m.0857.1 + 0. în varianta V2.0772 pentru prima ofertă. respectiv S3 = 6∙103(1 + 0. lună.1487 în cazul dobânzii compuse. pe o durată de trei ani în una din variantele: V1.m. de unde r = (5/4)1/3 – 1 = 0. d) Vom compara ratele anuale ale dobânzii în cele două oferte.1 = 0.m. St = S0(1 + r∙5). de obicei.58 u. dacă plasamentul se face în regim de dobândă simplă.036)2 = 7679.2 în cazul dobânzii simple. rata dobânzii corespunzătoare acestor perioade se poate calcula în mai multe moduri.în regim de dobândă compusă cu rata anuală r = 0. Relaţia S0 = St(1 + r)-t devine 6∙103 = 7500(1 + r)-3. peste patru ani? Rezolvare: a) Suma finală în fiecare din cele trei variante este dată de: S3 = 6∙103(1 + 2∙0. Dacă se consideră o perioadă sub 1 an (semestru.072 Care variantă aţi alege-o? b) După cîţi ani capitalul S0 plasat cu rata anuală r = 0.1 se dublează. exprimate pe an.1)t.4.).1∙S0 = 10 ani în cazul dobânzii simple.1∙t).08 în primul an. respectiv compusă? c) Care ar trebui să fie rata anuală a dobânzii pentru ca suma S0 să se dubleze în 5 ani? d) Care din următoarele oferte o consideraţi mai avantajoasă pentru plasarea capitalului S0: 7500 u.1 în al doilea an şi r3 = 0. Fie r rata anuală a dobânzii şi o diviziune a anului în k părţi egale. V2.1 în primii doi ani şi r3 = 0. permit determinările = (2S0 – S0)/0. St = S0(1 + 0. b) Relaţiile St =2S0. S3 = 6∙103(1 + 0. trimestru. respectiv r = 21/5 – 1 = 0.Exemplul 5.m.în regim de dobândă simplă cu rata anuală a dobânzii egală cu r1 = r2 = 0.m. 8 t .

se obţine aceeaşi sumă finală cu cea obţinută prin plasarea aceleaşi sume pe o durată de 1 an.01942.01942 = 9713 u. Nu la fel se întâmplă dacă plasamentul se face în regim de dobândă compusă cu capitalizare la sfârşitul fiecărui subinterval. 11. 1 + r = (1 + re)k ≥ 1 + kre. De asemenea. Se numeşte rată echivalentă corespunzătoare unei subperioade numărul re definit prin re = (1 + r)1/k – 1. aduce o dobândă de 2∙104 u.+ (r/k)k] ≥ S0(1 + r). este plasat cu o rată anuală r = 0. pe durata a k subperioade (=1 an).08)1/4 – 1 =0.m. cu rata anuală a dobânzii egală cu r. a) Determinaţi rata lunară proporţională şi echivalentă cu rata anuală r = 0. iar rata lunară echivalentă re = (1 + 0. se obţine aceeaşi sumă finală cu cea obţinută prin plasarea aceleaşi sume pe o durată de 1 an.09 :12 = 0.Def. 9 .m...08. din plasarea sumei S0 în regim de dobândă simplă.08 : 4 =0. adică S0[1 + r∙(1/k)] = S0(1 + rp). Se numeşte rată proporţională a dobânzii. în regim de dobândă compusă cu capitalizare la sfârşitul fiecărei subperioade. adică dobânda unitară anuală obţinută este r’ = (1 + r/k)k – 1 ≥ 1 + r Def. rata trimestrială proporţională rp = 0.0083. Rambursarea se face lunar cu rată proporţională. de unde D1/2 = 5∙105∙0. cu rata anuală a dobânzii egală cu r . dar folosind rata proporţională? d) Capitalul S 0 = 5∙105 u. b) O bancă anunţă o rată anuală r = 0. corespunzătoare unei subperioade. numărul rp definit prin rp = r : k.1 : 12 = 0.02.0075)12 -1 = 0. pe semestru. adică S0(1 + re)k = S0(1 + r).0075. iar rata anuală echivalentă r = (1 + 0. S0(1 + rp)k = S0(1 + k rp + ½ k(k – 1)rp2 + . deci r ≥ kre. cu rata anuală a dobânzii r. Să observăm că prin plasarea sumei S0 pe durata a k subperioade. Care este rata anuală echivalentă? c) Un capital S0 = 5∙105 u.. cu rata dobânzii rp pe fiecare subperioadă.. de unde rp = r/k ≥ re. c) Rata trimestrială echivalentă r e = (1 + 0.00797 b) Rata lunară proporţională r p = 0. iar D1/2 = 10000u. Într-adevăr.m. De aici.09 pentru credite imobiliare.m. Să observăm că plasând suma S0 în regim de dobândă simplă pe durata unei subperioade.1.12.+ rpk) = S0[1 + r + . adică S0(1 + krp) = S0(1 + r).m.1)1/12 – 1 = 0. Exemplul 6. cu rata dobânzii re pe fiecare subperioadă.0938. Care este rata anuală echivalentă a acestui plasament? Rezolvare: a) Rata lunară proporţională este r p = 0. Care este dobânda trimestrială obţinută utilizând rata echivalentă.. se obţine aceeaşi sumă finală cu cea obţinută prin plasarea aceleaşi sume pe o durată de 1 an cu rata anuală a dobânzii egală cu rp .

rata efectivă a dobânzii r’ se obţine din relaţiile r’S’ = rS0.6. iar la sfârşitul perioadei va returna S0 + Dt. deci rs’= 0.009. S’= 47300. §. Dacă dobânda se plăteşte la început. unde D1/2 = 5∙104∙ 0. care este rata efectivă a dobânzii? b) Ce aţi sfătui un investitor pus să aleagă între două tipuri de plasamente pe o perioadă de un an: primul plasament cu o rată a dobânzii simple (postcalculată) de 0. iar plasamentul se face pe n perioade. plasată pe o perioadă de un an cu procentul anual al dobânzii p = 100r şi cu un procent anual al devalorizării q = 100α. etc. Def. Dacă plata dobânzii se face la inceputul perioadei se spune că este precalculată.04. Dacă α este foarte 10 .d) Rata semestrială a plasamentului este 2∙10 4/5∙105 =0. Prima variantă este mai avatajoasă pentru debitor. iar la sfârşitul intervalului returnează creditorului S0. iar al doilea cu o rată a dobânzii precalculate de 0.). d) este o operaţiune financiară cu dobândă postcalculată suma primită de debitor este S0.009∙6 = 2700. b) Rata efectivă r’ corespunzătoare ratei precalculate r = 0. moneda se depreciază cu o rată anuală α. dacă rata dobânzii corespunzătoare unei perioade este r. a) Suma de 5∙104 u. 11. Spunem că plasamentul este cu dobândă postcalculată dacă ea se plăteşte la sfâşitul intervalului.0695 < 0. varianta a doua corespunde la o rată efectivă mai mare.0816. Întradevăr.05708. Dacă α > r constatăm că (1 + r)/(1 + α) < 1. deci plasamentul este în pierdere. deci există un câştig prin plasare.m.009/(1 . Dobânda corespunzătoare unei operaţiuni financiare poate fi plătită la sfârşitul sau începutul intervalului de plasament.0095137 care pentru 6 luni dă o rată semestrială (proporţională) rs’= 0.065? Rezolvare: a) Rata lunară efectivă r’ = 0. cu rată lunară a dobânzii de 0. Fie p = 100r procentul anual al dobânzii şi să presupunem că din anumite motive (economice. cunoscute sau nu. §.0095137∙6 = 0.07. Dacă α = r câştigul rezultat din plasare este nul. Rata anuală echivalentă este r = (1 + 0.05708. O unitate monetară. se numeşte rată efectivă a dobânzii simple rata dobânzii simple postcalculate. suma reală primită de debitor este S’ = S0 – Dt.5. Întradevăr.009) = 0. dacă (S0.6∙0. r’ = rS0/S0(1 – nr) =r/(1 – nr). (1 + r)/(1 + α) > 1. în timp ce creditorul preferă a doua.065) = 0. Prin convenţie. deci este mai avantajos a opta pentru primul plasament. (s.04)2 – 1 =0. devine (1 + r)/(1 + α).065/(1 – 0. Exemplul 7. Dobândă precalculată. În cazul dobânzii precalculate. Acelaşi rezultat se putea obţine din relaţia rs’= D1/2/S’. Devalorizare. sociale.065 este r’ = 0. Dobândă postcalculată.07. Pentru aceeaşi rată a dobânzii.t). Se observă uşor că dacă α < r. a fost plasată pe o perioadă de 6 luni.

11 .04 necontrolată. 12.m. De altfel.083·1.2 u. Exemplul 8.. pe o perioadă de 3 ani.08 dacă: a) Nu există devalorizare sau este neglijabilă.91 u. oricât ar fi S0.04 controlată. iar ra rată anuală aparentă. o unitate monetară plasată pe durata unui an trebuie să devină (1 +r)(1 + α). Pentru compensarea devalorizării de rată α.m. atunci când rata devalorizării este mai mare decât rata dobânzii. b) S3 = 105·(1.083 = 125971.m.08/1. d) S3 = 105·1.mare în raport cu r se spune că are loc o devalorizare galopantă. adică valoric. Care este valoarea finală a plasamentului sumei S0 = 105 u. c) Există o devalorizare de rată anuală α = 0.46 u. Dacă una din condiţii nu este îndeplinită atunci se spune că devalorizarea este necontrolată. St = S0[(1 + r)/(1 + α)]t → 0 când t → ∞.m. Notând 1 + ra = (1 + r)(1 + α). Def. Rezolvare: a) S3 = 105· 1. cu o rată a dobânzii r = 0.04)3 = 111987. când α > r. Dacă se cunoaşte coeficientul α şi se utilizează în mod corespunzător pentru a împiedica pierderea de valoare a monedei se spune că are loc o devalorizare controlată. b) Există o devalorizare de rată anuală α = 0.043 =141700. deducem ra = r + α + r α. Numărul 1+ α se numeşte factor de compensare a devalorizării sau de revalorizare. suma finală a operaţiunii este oricât de mică pentru o durată a operaţiunii suficient de mare.