„Testul arborelui”

Metodologia de investigare a personalităţii prezintă multe diferenţe faţă de alte niveluri ale psihismului în general, specificitate raportată la existenţa a peste 50 de definiţii ale personalităţii şi a identificării a mii de termeni care o definesc (G. W. ALLPORT şi H. S. ODBERT găsesc peste 18.000 de termeni în limba engleză). De aceea, se impune o sistematizare, iar caracteristicile exhaustive ale acestei abordări sunt greu de respectat. Probele prin care se realizează investigarea personalităţii (în ansamblu, atât la normali, cât şi în cadrul bolii) sunt extrem de polimorfe, alcătuite după criterii care pun accentul pe individualitate; din aceasta decurge dificultatea cuantificării rezultatelor obţinute, pentru a nu mai sublinia nota de subiectivitate prezentă aproape în orice încercare de investigare.

1

Metodele proiective sunt constituite din totalitatea tehnicilor prin care subiectului i se solicită răspunsuri faţă de stimulii nestructuraţi. pentru a fi cunoscut. musculare etc. crâmpeie. la o serie de înregistrări şi măsurători psihofiziologice. Pentru o înţelegere cât mai profundă şi pentru raţiuni de ordin metodologic trebuie să menţionăm că aspectele obiective şi subiective din structura psihicului uman se întrepătrund. Se apreciază că există metode subiective. psihologii consimt că personalitatea (măcar anumite faţete) se poate investiga şi cunoaşte cu ajutorul anamnezei. fiind rezultatul prelucrării reflexului psiho-galvanic ori al modificărilor electrice cerebrale. în condiţii care provoacă un conflict ori o situaţie emoţională reprezentativă. pe care acesta va tinde să-i interpreteze prin prisma propriilor trăsături de personalitate. În general. electromiografiei (EMG). astfel că această încercare de clasificare. Cercetătorii în domeniu. a diferitelor lui reacţii perceptibile. 3. 2. 2 . aceste date sunt recoltate. a conduitelor şi activităţii. câteodată definitorii pentru comportamentul uman sunt recoltate cu ajutorul electroencefalografiei (EEG). electrocardiografiei (EKG) etc. imagine de sine etc. este pus să vorbească despre sine. cu suficiente limite deja cunoscute. De asemenea. Pentru mai multă obiectivitate în cunoaşterea personalităţii umane. fac observaţie directă şi pot ajuta echipa de cercetare pentru reproducerea unor situaţii de viaţă. nivel de aspiraţie. în special (realizând o notă de mai mare individualitate). Există modalităţi de investigare grupate sub genericul metode obiective – cu ajutorul cărora se urmăreşte cunoaşterea directă a comportamentului subiectului. uneori doar. în ultimele decenii. mai sus prezentată conţine elemente eclectice. de nivel de cultură şi educaţie. în care subiectul. caracteristică psihică generic umană sau personală. ele sunt influenţate de particularităţile personalităţii subiectului. În prezent. Aceste date. psihologii şi medicii au apelat frecvent. în special psihologii şi medicii. deşi este mult utilizată. motivaţie.. răspunsurile subiectului sunt în funcţie de sensul sugerat de stimul. În abordarea structurii complexe a sistemului de personalitate. chestionarelor şi a scalelor de apreciere.1. de stările prin care el trece.

tehnici de completare: prin imagini – ROSENZWEIG. iar participarea afectivă şi disprosexia scad nivelul de eficienţă al rezultatelor. Din cauza imposibilităţii aprecierii (estimării) cantitative mulţi preferă să le catalogheze drept tehnici şi nu teste proiective. al corectitudinii la probe.. b. Când materialul adunat cu ajutorul tehnicilor proiective este restructurat. În testele cognitive abordarea subiectului este de tip analitic. cel mai adesea subiectul dă răspunsuri raportate. sintetică asupra personalităţii. Rotter etc. Permit investigarea conduitei intrinseci.Considerate ca fiind mai potrivite pentru activitatea clinică. e. iar numărul de răspunsuri nu este limitat. se desprind aspecte globale ale personalităţii abordată sintetic. Totodată. efortul psihologilor de a imagina probe fiind concretizat în mii de dovezi: a. fapt ce impune un interes mai mic pentru aspectul cantitativ al rezolvării de probleme. care măreşte gradul de fidelitate al răspunsurilor în probe. desenul figurii umane. d. 3 . tehnici de ordonare: SZONDI (diagnostic pulsional). acestea furnizează datele unui portret descriptiv. prin analogie. ci extrem de complexă – fapt ce constituie pe alt plan un obstacol evident în tentativele de apreciere cantitativă. oricât de polimorfe ar fi ele. tehnici expresive: testul arborelui (KOCH). Există multiple împărţiri şi clasificări ale tehnicilor proiective. aceasta arată că în probele proiective participarea afectiv-imaginativă a subiectului ajută transpunerea în situaţii. metodele proiective au un grad mai mare de aderenţă în investigarea conduitelor şi trăirilor. la configuraţia universului său afectiv. imaginat de Murray şi Morgan. Având la bază o concepţie globală. prin fraze MICHIGAN. Dacă încercăm o comparaţie cu probele cognitive. c. tehnicile asociative mai cunoscute şi mai des utilizate sunt: experimentul asociativ-verbal şi tehnica RORSCHACH. Cu ajutorul lor. interpretarea răspunsurilor subiectului nu este univocă (specific al testelor de inteligenţă). tehnici constructive – TAT sau testul apercepţiei tematice.

Aplicare: Desenaţi un arbore pe lungimea foii.Prima utilizare a testului arborelui ca test psihologic se datorează consilierului de orientare profesională din cantonul Zürich. autorul primei cărţi consacrate în întregime testului arborelui a fost psihologul elveţian Charles Koch. Aspiraţiile subiectului/arborele de vis Materiale necesare: Pentru efectuarea acestui test nu e nevoie decât de un creion şi câteva foi. ale căror metode le aprecia. respectiv: I. aşa cum vă vine dumneavoastră în minte. fiecare reprezentând o anumită dimensiune a personalităţii. Charles Koch a reflectat îndelung asupra calităţilor proiective pe care le poate desenul unui arbore.aceast legătură reprezentând de fapt o oglindă a sufletului. Hermann Städeli a folosit testului arborelui în analiza diferitelor probleme nevrotice. şi a pus la punct împreună cu istoricul de artă Michel Grünwald. Mai târziu. Asociată însă cu alte teste. Conţinut: Pentru efectuarea testului arborelui este nevoie ca subiectul să deseneze 3 arbori. aduce la lumină fapte cât se poate de surprinzătoare. aşa cum îl studiase Max Pulver.” Testul se bazează pe legătura profundă dintre om şi arbore. cartea fiind publicată în 1949. Emil Jucker.Eul intim II. în măsură a contribui la înţelegerea conţinutului altor teste.Atitudinea socială şi profesională I. El a preluat ideile grafologilor. Atât Koch cât şi Städeli au afirmat că: „Această tehnică întrebuinţată singură nu este suficientă pentru a garanta analiza completă a caracterului. Întoarceţi foaia şi desenaţi un pom „de vis”. Timpul : 4 . o schemă spaţială care pleca de la simbolismul spaţiului. Desenaţi apoi un arbore pe lăţimea foii.

să fie notată impresia globală. Interpretare: Pentru a putea interpreta informaţiile puse la dispoziţie de testului arborelui. rădăcinilor şi frunzişului  Studiul comparat al celor trei arbori 5 . psihologul va trebui să ţină cont de un anumit număr de parametri.uşoară. înainte de examinarea detaliilor. 3 Analiza amănunţită a tuturor elementelor constructive din fiecare arbore.nici o constrangere . colorit închis  Indicele lui Wittngenstein  Proiecţie a preocupărilor inconştiente  Importanţa respectivă şi valorizarea trunchiului. Koch recomandă ca.schimbări tematice  Expresia liniilor trasate.Timpul de lucru este liber . Apoi ar trebui urmate etapele de mai jos: 1 Compararea celor trei arbori. articulaţie trunchi/rădăcini  Coroană  Ramuri  Muguri  Flori  Frunze  Fructe  Peisaj-accesorii  Antropomorfisme. dimensiuni  Diferite tipuri de arbori  Rădăcini  Linia solului  Trunchi.Nu există un barem de timp.umbră. 2 Studierea liniei . apăsată. Componentele cu cea mai mare importanţă în cadrul testului arborelui sunt:  Aşezarea în pagină. discontinuă sau spasmodicăelemente foarte importante.nici o presiune.

în ani şi luni. neurolog german. • Baza trunchiului închisă sau încercuită. • Absenta uneori a coroanei si frunzişului. • 2.îin desenul arborelui: 1. • nnegriri ( anxietate) . teama de contact). conform acestei teorii. teama de a se implica in relaţiile cu ceilalţi. 6 . înălţimea arborelui. EXTRAVERSIUNEA. este primul care a emis ideea potrivit căreia în timp ce desenul corespunde situaţiei prezente a autorului. capabil de relaţii sociale. Puncte reper în interpretarea diferitor laturi ale personalităţii. Graff Wittgenstein. • Frunziş des. • Coroana complet închisă. Indicele lui Wittgenstein Dr. prezente în desen prin anumite traumatisme ale trunchiului. Evenimentele produse în trecut. în milimetri. pot fi datate. cu deschideri. adeseori rotunjite. • Obiecte diverse desenate în frunziş sau în jurul arborelui (nevoia de contact şi de schimbare). ar trebui să corespundă vârstei. • Situare în stânga paginii ( agăţare de trecut.INTROVERSIUNEA-absenţa capacităţii de a avea relaţii sociale şi afectivitate redusă: • Arbore foarte mic . • Arborele crescut din ghiveci • Ramuri schiţate dintr-o singură linie. • Marginile frunzişului sunt fine.om de acţiune.In interpretarea testului arborelui trebuie să se ţină seama de 150 de indici. Studiile au demonstrat ca există anumite caracteristici definitorii pentru unele afecţiuni psihologice. adaptare afectivă: • Arbore mare. prin raportarea înălţimii în milimetri a arborelui la vârsta în ani şi luni a desenatorului.

4. după altele fiind o teamă fără obiect bine precizat. • Arbore foarte stufos. • Forme repetitive. • Trunchi conic. • Arbore mic. 7 . • Ramuri trasate dintr-o singură linie.IMATURITATE • Baza foii este luată ca bază a arborelui. • Frunzisul este neregulat. • Ramuri desenate dintr-o singură linie. • Absenţa liniei solului. • Trunchi separat de frunziş printr-o linie. • Stereotipii (exagerări ale regularităţii). • Arbore situat in stanga paginii. NERVOZITATE. • Innegrire a liniei solului. • Liniile desenate se întrepătrund. influenţabilitate. după unele teorii sinonimă cu frica.insuficienţă intelectuală. cu linii confuze. ANXIETATE – ANGOASĂ . trunchiului. 6. • Trunchi sudat – trunchi S (care intră în frunziş.stare de teamă. îngrijorare. 5. • Linii frustre şi neregulate. eventual. o inhibare a dezvoltării intelectuale. caracter versatil şi iritabilitate. • Presiune sustinuta sau spasmodica.tensiune. Toate aceste caracteristici pot indica o lipsa de maturitate afectiva şi. se intretaie si se amesteca in frunzis. DEBILITATE. influenţabilitate ridicată • Forme sărace şi infantile. de obicei de natură grenetică. ramurilor.agitaţie. • Neîndemânare grafică. frunzisului. • Ramuri lipsite de frunze. radacinilor. • Linii trasate discontinuu. după koch).3.

• Linii spasmodice. înnegrit sau „zebra”. 8 . 8. • Porţiuni înnegrite ( semn de angoasa). • Sisteme de linii trasate în direcţii opuse în frunziş. Linii necontrolate ( control emotiv deficitar). Linii ascutite ( releva in egala masura agresivitatea). care devin nevroze şi psihoze. lansate. • Frunze de ilex. in zigzag. • Semne de nervozitate ( linii discontinue. • Ramuri în formă de tub. agresivitatea poate fi organică. • Ramuri tubulare. sau înspre interior. • Rădăcini nuanţate si multiple. 9. descurajare • Frunziş căzut ( tip salcie plângătoare). • Înnegriri. • Unghiuri ascuţite. Apasare insistenta si spasmodica. demoralizare. • Linii trasate în direcţii opuse. Linii retusate.• • • • • • Innegriri. • Săgeţi îndreptate înspre trunchi ( autoagresivitate). Baza trunchiului este barata si innegrita. retuşate…). linii spasmodice. • Trunchi discontinuu. trasate din linii unice. • Linii uşor trasate ( lipsa de sprijin). • Linii aruncate. în plan patologic. IMPULSIVITATEA. deviaţii afective sau educative din copilărie. • Ramuri sau frunze ascuţite. • Trunchi rugos. • Linii frânte sau unghiulare. cu ramuri fără frunze.îşi poate avea originea în ereditate. AGRESIVITATEA– se încadrează printre tendinţele fundamentale ale comportamentului uman. • Arborele este mic. • Înnegriri. TENDINTA DEPRESIVĂ. 7.deprimare. dobândită sau accidentală.

tulburări fobice. • Linii retuşate ( anxietate). angoasa). • Crestături în partea stânga a trunchiului ( traumatism în trecut). • Coroana căzută (tendinţă depresivă). • Baza arborelui acoperită de tufe şi ierburi. multe persoane care au asemenea probleme. • Ramuri fără frunze ( lipsa de contact şi schimburi cu altcineva). răsucite. • Arbore mic sau foarte mare ( sentiment de inferioritate sau exaltare imaginativa). • Liniile solului haşurate sau în unghiuri. există însă.10. • Trunchi împărţit în doua ( divizare a personalităţii). 9 . Principalele tipuri de nevroze: isteria. • Coroana diforma şi neregulat desenată ( lipsa unei înlănţuiri logice a ideilor). suferă din cauza lor şi doreşte să se vindece. • Înnegriri la baza arborelui. ascuţite. NEVROZE SI PSIHOZE 1 Nevrozele – subiectul rămâne conştiente tulburările sale. 2 Psihozele – afecţiuni mintale dobândite care se dezvoltă pe un teren psihic normal sau psihomatic. • Încrucişarea ramurilor ( ambivalenta). • Arbore crescut în ghiveci. • Frunziş imens si apăsător ( control imaginativ deficitar). • Ramuri încrucişate (ambivalenţă). stările anxioase. • Ramuri tubulare (impulsivitate). • Forma infantile (regresie). PROBLEME SEXUALE. • Repetarea unor motive diferite: cercuri.o sexualitate dezvoltată reprezintă un factor de echilibru psihic. • Apăsare spasmodică în trasarea liniilor ( agresivitate). cu linii frânte. etc. ( tendinţă obsesională. • Rădăcini importante. 11. perseveraţie). • Rădăcini mari si îndreptate in jos ( probleme sexuale). determinând tulburări de personalitate şi desinserţie socială. nevroza obsesională. • Ramuri frontale ( probleme psihologice). • Înnegriri ( anxietate. • Îngustare a trunchiului ( blocaj al încărcăturii afective).

dar şi o personalitate psihastenică. dar şi distorsiunile apărute datorită modificărilor distorsionate. înnegriri. Linii fine si fără suport. Mici semne repetate. Arbore crescut din ghiveci ( sentiment de închidere în problemele personale). alcool. Ramuri întrepătrunse in coroana ( contradicţie intima). imaginaţie. Ramurile desenate împletite. ca şi înţelegere vie. în pendulare obsesională. Exemple: 10 . Lărgiri şi îngustări ale trunchiului ( blocarea încărcăturii afective). Coroana căzută. Câteva elemente de analizã care mai pot fi luate în calcul sunt:  bradul are o conotatie sexualã  chiparosul denotã idealism  stejarul . arată introversie. cu un mare potenţial reactiv.• Forme inautentice ( rupere de realitate). Se apreciază că bogăţia şi fineţea ramificaţiilor arată permeabilitatea afectivă. • • • • • • • • • TAXICOMANIA – dependenţa de substanţe toxice: droguri.gustul pentru tradiţie şi dorinţa de a fi remarcat  palmierul exprimã dorinţa de evadare salcia plângatoare – dezechilibru interior Tehnica sesizează stadiile de evoluţie ale personalităţii. forme rotunde in coroana ( tendinţa de perseveraţie). Apă şi râuri (sentiment de vinovăţie). Coroană exagerată(imaginaţie exaltată). dar şi pragul senzorio-afectiv coborât. impresionabilitate. Linii tremurate. 12 etc. salcie pângătoate ( semn al depresiei). discontinue câteodată. sensibilitate. cu aspect de reţea.

11 . dar nu-şi găseşte obiective şi fetiţa se separă de restul lumii. Copilul poate fi nesocializat: înclinaţie spre trecut şi proiecţie spre viitor conform aşezării în pagină a Desenul B – Luiza. În acelaşi timp. Desenul neavând rădăcini ne arată că minorul nu are nici o legătură stabilă. la vârsta şcolarităţii mici este prezentă gândirea concretă. În familie au existat probleme diverse afective ori tip social. deci nu apar rădăcinile.A B Desenul A – Cătălin. Minora a desenat tulpina puternică – fapt ce ne arată că în viitor va avea multă forţă şi aspiraţii înalte.

copacului. C 12 .

ca şi pentru adulţi. în complexitatea şi devenirea lui. dar poate să-i alerteze deopotrivă pe medic şi pe psiholog în legătură cu o problemă existenţială.Desenul C – Mihai.. 13 . Simplu şi rapid. putem să interpretăm că minorul realizează cu dificultate cunoaşterea în genere. iar practica a dovedit că el funcţionează ca un excelent detector al dezvoltării psihice. Desenul ne arată probleme în partea primă a copilăriei. Este vorba şi de lipsă de forţă (tulpina este desenată foarte subţire). în primii ani de viaţă.bună”. Sau. ajutând la înţelegerea şi abordarea celuilalt. Testul se dovedeşte util pentru a urmări efectele psihoterapiei. testul este valabil pentru copii. dar adaptarea prezentă este dificilă. dar există o nebuloasă în prezent. În perspectivă. Consideraţii finale: Testul arborelui nu este în măsură să permită formarea unui diagnostic. În acelaşi timp antepreşcolaritatea poate fi apreciată ca . copilul ar putea deveni un om cu voinţă.

2005 3.BIBLIOGRAFIE: 1.2002 Răscanu „Introducere Universităţii Bucureşti. Ruxandra 5. Monica Albu. „Construirea şi utilizarea testelor psihologice.ACSR Cluj-Napoca. „Testul arborelui-relaţii interumane şi alte probleme ale lumii contemporane”Ed. 14 . 2. „Testul utilizare”Bucureşti.Babel. Ed. Polirom. Aurel Stoica. 2004.2000 psihologic-evoluţie. construcţie. 1997 în psihodiagnostic”. Ed. Ed. 4. Ursula Şchiopu „Dicţionar enciclopedic de psihologie”. Denise de Castilla.

15 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful