"Opera

roman. Creanga este u4b281uu18fke Homer al nostru." Garabet Ibraileanu Ion Creanga este unul dintre marii clasici ai literaturii romane care s-au afirmat in cercul literar al Junimii, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea. E un scriitor realist, unul dintre cei mai cunoscuti si mai iubiti, un foarte tajentat povestitor. El a reusit sa fidice proza romaneasca din secolul trecut pe aceleasi culmi pe care Eminescu propulsase limba literara in poezie, valorificand vorbirea omului simplu si ridicand-o la un nivel neegalat nici pana astazi "In Creanga traiesc credintele, eresurile, datinile,, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului., - scria G. Ibraileanu. Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare; al sufletului moldovenesc intre romani; al sufletului taranesc intre moldoveni; al sut fletului omului de la munte intre taranii moldoveni". Opera lui literara este alcatuita din povesti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Daniia Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Harap Alb, Fata babei si fata mosneagului), povestiri (Acul si barosul, Inul si camesa, Mos Nechifor Cotcariul) si din cartea, constituita ca un roman ce urmareste formarea unui personaj, Amintiri din copilarie. Geneza operei. Humulesteanul ii povesteste bunului sau prieten, Minai Eminescu, in iarna anului 18761877, in bojdeuca sa de la Ticau, episoade savuroase din amintirile sale din copilarie. Creanga nu are de spus despre varsta fericita a omului mai mult decat altii, insa, "chiotul lui este... mai plin, sonor ca o voce minunata, distinsa intr-o gloata" si se rezuma la: "Si, Doamne, frumos era pe atunci!". Impresiona t, Minai Eminescu il indeamna sa astearna totul pe hartie. Asa se face ca, incepand de prin 1880, invatatorul din Ticau, care era tot mai bolnav, incepe sa scrie primele pagini din cea mai importanta opera a sa, stapanit de un sentiment de profunda melancolie, dar si de placerea de a se cufunda in impresiile luminoase si tainice din varsta tot mai indepartata. Amintiri din copilarie este o opera compusa din patru parti, care apare in cea mai prestigioasa revista a timpului Convorbiri literare, intre anii 1881-1882, exceptie facand partea a IV-a, scrisa in 1888, si aparuta postum, in 1892. Publicarea in volum a Amintirilor s-a facut la Iasi, in anul 1892. Cartea cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului, a obiceiurilor si a traditiilor poporului, avand in centru intamplarile si peripetiile lui Nica a lui Stefqn a Petrii, de cand "a facut ochi" si pana cand ajunge la Iasi, scos cu gre,u din lumea satului, "ca ursul din barlog". Eroul central apare, asadar, infatisat de autor, din copilarie pana in pragul adolescentei intr-un prim plan, sunt zugravite procesul de formare a lui Nica si evolutia lui spirituala, strans legate de mediile pe care le strabate. Cel c de-al doilea plan reconstituie, universul vietii taraneti, atmosfera patriarhala a satului, cu institutiile sale: familia, "Scoala, biserica, armata. Ca iri povestirile lui Mafk Twain, cu care prozatorul roman are cateva puncte comune, in acest "prim romai al copilariei taranesti din literatura noastra" sunt evocate ispravile unui copil de 13-14 ani, petrecute de mull si devenite frumoase prin ceata amintirii. Farmecul cartii se . afla, intre altelo, in totala dezinvoltura cu care omul nutur isi povesteste propria copilaria, identfficandu-se, pana Ia un punct, cu mentalitatea varstei respective, dar privind-o cu nemarginita simpatie si umor. intamplarile sunt reprezentate scenic, iar autenticitatea trairii merge pana la identificarea cu personajele, pentru ca povestitorul isi "joaca" rolul de. copil si ne invita, cu bonomie, sa gustarii farmecul varstei de aur a omului dintotdeauna si de pretutindeni. Amintirile din copilarie sunt impartite in patru capitole distincte, cu povestiri ce pot fi privite si ca independente, datorita unitatii si rotunjimii lor perfecte. Asta inseamna ca diferitele episoade ale cartii decurg unele lin altele, scriitorul povestind la persoana I si dintr-o perspetiva subiectiva intamplarile de care-si aduce aminte. Partea intai incepe cu evocarea plina de duiosie a satului natal, a primei scoli pe la care a trecut chilioara de sub zidul bisericii - ridicata prin stradania parintelui Ioan, cu descrierea primilor dascali (badita Vasile "un haltei frumos si voinic", care sfatuia pe oameni sa-si dea copiii la invatatura), a metodelor primitive de educatie ("calul Balan", "Sfantul Nicolai", procitania de sambata); sunt evocate, de asemenea, o serie de nazdravanii copilaresti, ca, de pilda, prinderea mustelor cu ceasloavele unse. Tot in aceaita parte facem cunostinta cu primii colegi ai lui Nica: cu monitorul clasei, cel "inaintat la invatatura pana la genunchiul broastei" - Nica a lui Costache: cu Toader a Ca-tincai, "alt hojmalau", sau cu Dumitru, fratele mai mic al mamei sale. Asistam la numeroasele discutii purtate intre parintii lui Creanga, cu privire la invatatura copilului lor mai mare; facem cunostinta cu David Creanga, bunicul dinspre mama al povestitorului, care-1 sfatuieste, cii intelepciune, pe Stefan a Petrei: "Nu-i rau, mai Stefane, sa slie si baietul tau oleaca de carte; nu numaidecat pentru popie, cum chiteste Smaranda... Dar cartea iti aduce si oarecare mangaiere... Din carti culegi si multa intelepciune; si la drept vorbind, nu esti numai asa o vaca de muls pentru fiecare". Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brostenij imbolnavirea de raie, de la caprele Irinucai. si pravalirea bolovanului de pe coasta, care darama bordeiul "babei" si omoara doua capre. Partea a doua se deschide cu reluarea descrierii satului natal, facuta cu multa duiosie, in special cand infatiseaza casa parinteasca: "Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, (...), parca-mi salta si acum inima de bucurie" - marturiseste scriitorul.

lui

Ion

Creanga

este

epopeea

poporului

nu este un obiect de contemplat. Nica a lui Stefan a Petrii nu mai este copilul care fura cirese sau prinde pupaza pe oua. prundul cu stioalnele. pentru ca autorul regizeaza scenele sau participa la "jucarea" lor.. revine imaginea locurilor natale. petreceri pline de veselie". tinand tot o fuga. horile si toate petrecerile din sat. macar sa zica cine ce-a zice. dragi-mi erau sezatorile. Prima unitate compozitionala cuprinde o imagine luminoasa a satului moldovean de munte. mersul cu plugusorul. iar aceasta iegatura cu satul natal este muli mai stransa. smantanitul oalelor.scolilor pe la care a mai invatat Creanga: scoala din Targu-Neamt. fratii si surorile. ca telegarii." spune scriitorul. taranul de la munte stramutat la camp si pruncul. o vasta monografie a satului de munte din Moldova. la scaldat. la care luam parte cu cea mai mare insufletire!.. Din cartea lui Creanga se desprinde o puternica dragoste fata de popor... in pasajele citate ca. din pacate". apare insotita de scene de munca. "cutreieram dumbravile si luncile umbroase.. "cum nu se da scos ursul din barlog. dupa staruintele mamei sale. care nici frumos pana la douazeci de ani. pe care autorul. in lumea asta. in acest caz imaginea satului natal apare ca loc al primelor iubiri: "paslind-o asa cam pe dupa toaca.. si tot inainte. capabile sa-i puna in evidenta dragostea pentru intregul univers in care s-a format . Asta noapte pe . Descrierea se opreste la suprafata si degene-reaza in enumerare. o vede intr-o lumina deosebit de frumoasa.)! Asemenea. pentru ca satul natal constituie un spatiu ideal pentru o copilarie ideala. realizarea viziunii nostalgice. Sau: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. ca anul trecut si ca de cand sunt. de cele mai multe ori. desprinderea de sat devine pentru tanarul adolescent. pe unde stiam noi.. de viata si de obiceiurile satului moldovean. nevinovata". sara pe luna. Exclamatia retorica delimiteaza" treptele narative si este sustinuta de o formulare cu un potentat caracter imperativ. tovarasii mei din copilarie (. Ea este insasi viata taranului si. de Humulestii anului 1855. Avea dreptate Nica sa nu plece din Humulesti. Comunitatea humulesteana este vazuta prin ceea ce impresioneaza sufletul sau de flacau: hore. de copilaria sa fericita. Fragmentul din manual apartine partii a patra si se refera la plecarea din Humulesti a lui Nica. Ca si in partea intai. am fost si eu. a oamenilor." Autorul trece apoi la povestirea succesiva a unor intamplari hazlii: nebuniile si jocurile din casa parinteasca. o adevarata drama. o bucata de huma insufletita din Humulesti.. dupa trecerea vremii.peisajul. Evocarea nostalgica a peisajului nu se rezuma ta Ozana in care se oglindeste Cetatea Neamtului "cu mahnire". de care trebuie sa se desparta. toate avand ca fundai cantecul siv dor ce se revarsa din strunele viorii lui Minai seriptarop. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut Dar si sarac ca anul acesta. trasa de "doi cai ca niste zmei". si baietii satului. Nu exista ceva apropiat sufletului sau care sa nu aiba legatura cu Humulestii (cuvantul acesta apare ca o formula magica). Printr-un cumul de complemente directe. de unde avea sa iasa preot. cu tovarasii mei la claci in Humulesti. sa plece la seminarul de la Socola. Ion Creanga completeaza peisajul Humulestiului:. a flacailor si a fetelor din sat. furatul cireselor din gradina matusii Marioara.. clacile. ciubotariul.Capitolul e plin de lirism si ne pregateste pentru a introduce in centrul amintirilor chipul scump al mamei.. Si dupa ce jucam cat jucam. Natura nu ocupa un loc important in opera lui Ion Creanga. Ion Creanga manuieste cu pricepere monologul si dialogul. Staruinta mamei de a-1 trimite pe Nica la Socola izvoraste din dorinta ei de a-si vedea copilul invatat: "mereu imi spunea mama ca pentru folosul mieu este aceasta". obiceiurile de Anul Nou. intamplarile sunt inscenate parca. in caruta lui Mos Luca. Partea a treia ne poarta pe urmele.. oamenii si obiceiurile acestora: "Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. in "puterea noptii"."fabrica de preoti din Falticeni". cearta cu mos Chiorpec. Sobrietatea dictata de o asemenea tehnica este in deplina concordanta cu tonul nostalgic al evocarii. Tehnica la care apeleaza povestitorul este cea a inventarierii. impreuna cu Zaharia lui Gatlan. tarinile cu holdele. dezlipit de la sanul mamei sale". de cand e lumea asta si pamantul. la. campul cu florile si mandrele dealuri". in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri! Dragi-mi erau tata si mama. iar autenticitatea trairii merge pana la identificarea cu personajele. caci ea singura este vesela si. insotite de atributele lor. Dupa ce marturiseste cu veneratie dragostea nesfarsita fata de mama. pentru totdeauna. scriitorul dezvaluie cu durere motjvele ce-1 fac sa se-ntoarca spre trecut: "Hai mai bine despre copilarie sa povestim. cand e obligat. furam cate-un sarutat de la cele copile sprintare". dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. Observam. pe care autorul lui Harap Alb il insereaza naratiunii: "Frunza verde de cicoare. Amintiri din copilarie ramane. se afla si cantecul scripcarului din Humulesti. contribuie enumerarea (construita in cadrul repetitiei).. la Socola. un bot cu ochi. sub acest aspect.. niciodata n-am fost". asa cum va trebui sa o faca. incercarea de a vinde pupaza din tei. Pavei ciubotariul Partea a patra si ultima este mai scurta decat celelalte si Creanga evoca aici despartirea de satul sau drag. Marturisirile lui sunt pline de afectivitate. prilej de a prezenta alte metode primitive de invatatura. Capitolul se incheie cu o amara autocaracterizare: "la. in concordanta cu starea de spirit a celui sortit i n -strainarii. El este evocat (in primele trei parti) cu nostalgie si duiosie.. ci este acum un "holtei.

spre «Cararea Afurisita» dintre Secu si Agapia din deal". cu gandul.nu sunt luate in seama de Smaranda lui David Creanga din Pipirig ("Si doar ma si sileam eu. baietii nemaiauzind si ne-maivazand nimic din acest.peste cativa ani pot s-ajung dichiula vrun mitoc si sa strang un stiubei de galbeni.. cu ale mele. si ducand.Nu ma duc.Ei. o imagine panoramica a peisajului de munte. o "adunatura de zamparagii duglisi. peste «Piciorul Rau». si sa mor printre streini". zic eu. supararea noastra crestea" (. "de cu seara si pana dupa miezul noptii". iaca si soarele rasare. in .. pentru a sprijini "pardalnica de inima". mama. pe drumeti "i-au cosit tantarii".. Trairile eroilor se contopesc cu miscarea naturii. macar sa ma omori! ziceam eu.. Mai traiesc ei oamenii si fara popie. harabagiul nostru. intre preoti si calugari nu exista mari deosebiri: "Preutii nostri din sat -se gandeste el . Sa nu ma faci. De picau frunzele jos. au stat "numai intr-o fumaraie de baligi ca la carantina". cate-o cautatura jalnica spre muntii Neamtului: uriesii munti...Ioane. Punctul culminant al naratiunii este cel al plecarii de-acasa.". descrisa prin verbe la imperfect ( cand mai vedeam cum raman satele. Acceptarea este exprimata tot prin intermediul unei exclamatii: "Vazand eu ca nu-i chip de stat impotriva parintilor. sarutam noi mana parintilor. de lacrimi.. icrisoare moi cat se poate de multe si altceva de gustare fn buzunarile dulamei. Si canta cu glas duios. poate.. prea mult mi se cere!" Pline de sarcasm sunt aluziile la cei ce imbracau rasa monahala.. autorul face o ferma antiteza intre conditia omului de la munte .cele din urma. ce lasam in urma-ne scoteam cate-un suspin"). ia acuSi. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu repejune." Observam ca fraza este ampla.. Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. scurta vorba. ne adunam. peste Siret.cand eram hotarat a spune mamei aceste. Canta o privighetoare. lalti" copii (sase). si. a celor care pleaca. zicand in sine-mi cu amaraciune: «Ce nacaz pe capul mieu!».. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!" . dupa ce ne suim in caruta. Ceea ce caracterizeaza fraza. pune-ti. unde au facut popas de noapte. de asemeni. S-apoi atunci. ("Si ofta si ciripea. cu cata nu stiu. cu sabia Duhului in mana si pletele in vant. ca parintele Chirilas de la jugarit din Vanatorii Neamtului.. cu accentul pe propozitia regenta. pistoalele in brau. la ceea ce lasa in urma.. s-o fac a intelege pe mama ca pot sa ma bolnavesc de dorul ei.. cu sine multe-multe patimi si ahturi omenesti. ei! mai Zaharie. nimernicii de noi. Cu deosebita subtilitate este vazuta. pritre oftaturi. ("picau frunzele jos") si.. ea apeleaza la elemente ale paremiologiei populare. ca doar nu-i de capul sau". cu gandul plecarii. in mersul lor neincetat.". ca surcelele". supararea noastra crestea la culme" etc..spune povestitorul . cu rudele lui Zaharia. nu le merge rau. Argumentele invocate intr-o doara de Nica. care nu-1 lasa sasiparaseasca "satul. cu parti simetrice care ii confera sonoritate. calugar la Secu". din toata lumea... Si ofta si ciripea./ Inima de t-o rupea"). spera ca prin invatatura fiul cel mare va deveni sprijin pentru "istia-..n-au mai trepadat pe la Socola si. Nica se gandeste ca ar fi mai bine sa se duca la calugarie. mai aruncam. Eroul se obisnuieste. in fragmentul analizat. in prima parte a calatoriei. cu varfurile ascunse in nouri.. sa le inece in Dunarea mareata".. pe Nica. . incat avem sentimentulintegrarii lor in circuitul cosmic: ". "in Neamt. incepui a ma gandi la pornire.) "pentru fiecare fantana.. cuvioase Ilarie. suparati si plansi.. pe sub rasa. "Cand auzeam noi pe mos Luca pomenind cu drag de casa . nu ma duc la Socola. principala: ". ca vai de noi. intr-o parere. cadentata. plosca cu rachiu la sold. Dupa cum se poate constata. univers -atat de fermecat al copilariei: "Apoi. mila sfantului! nu-i incape cureatia de pantecosi ce sunt". Mama este "ahotnica" si-si "chihaie" si sotul sa-si dea copilul la scoala.).racoare. Ce-a de-a treia secventa narativa prezinta drumul spre Socola. si cand vedeam cum raman satele si locurile frumoase in urma. caci "banii nu se culeg de la trunchi. Ioane. Pare-mise ca stii tu moarea mea. se consemneaza o intoarcere permanenta. nu cum vrea el. coborandu-ne la vale spre Pascani: de-acum muntii i-am pierdut din vedere si instrainarea noastra este hotarata cine stie pentru cata vreme. in ograda la mos Luca. Inima de t-o rupea!" Durerea celui despartit de iubita este impartasita de mediul natural. cu tot farmecul frumusetilor lui. ia-o la papuc..." La Blagesti.. Cu acest prilej.. este folosirea frecventa a propozitiei temporale inaintea regentei. Actiunea este adusa in prim plan de abundenta verbelor la prezent.Degeaba te mai sclifosesti. care dezvaluie o realitate de-acum un secol si jumatate... desi. apuca-te de carturarie. "Si cu cata carte stiu. Luca Mosneagu. "Cand sa-ti petreci si tu tineretea. luandu-ne ramas bun cu ochii inecati in lacrimi. Dar nici calugarilor. El se lupta cu gandul cum "sa-i poarte de cheltuiala". plangand cu zece randuri. cu elementele lui specifice. da biciu cailor..categorie careia ii apartin atat . comanacul pe-o ureche si. plecare insotita de durerea despartirii de sat: "Si. " . felul cum se realizau aceste calatorii din mediul rural spre oras. in final. il auzim Äspunand. cuibariti prin manastiri". moralitatea calu-garilor de la Secu si a calugaritelor de la Agapia din deal. sa ieu culeserul din ocnita si sa te dezmierd cat esti de mare. . din varful acestui codru (al Pascanilor)." infatisate in cea de-a doua unitate compozitionala ." Tatal lui Nica zice si el "posomorat": "Are sa urmeze cum stim noi. raspunse mama cu nepasare! la mine nu se trec acestea. sopotind tainic. Modul de expunere este acum dialogul: .. Ca sa fie mai convingatoare. ca apoi despartirea sa fie definitiva. contopirea este atat de stransa.. este foarte bine precizata imaginea peisajului natal.

care indreptateste dedublarea. Viziunea folclorica trece opera lui Ion Creanga din zona realizarilor obiective in fabulos. tocmai acum in vremea noastra!." Rasul lui Creanga este unul sanatos. asezat in relatie de sinonimie metaforica fata de ceilalti trei ("vlaguiti". cu rolul de a inviora naratiunea. jucand propriul rol. poimaine avem sa ne trezim niste babalaci gubavi si oftigosi . imprecatiile. neobservata duiosia generata de reflectiile privind destinul sau. in toata viata lor". «de frunza frasinelului». zicand: . covarsita de ispita taifasului. nu zmei. suit trei: "vlaguiti". cu mijloace diferite. este capabil de ironie si autoironie). Suspensiile. baiete." G. Rasul face sa treaca. sarbezi la fata si zbarciti.Mosule. Observam ca epitetele. intr-o parere. Se subliniaza astfel buna dispozitie a povestitorului.. Calinescu) se manifesta. "daca te lasa pardalnica de inima" (daca iti ingaduie). uneori fara nici un "protocol" scriitoricesc. In fragmentul analizat. ca la Homer De aceea. "pasa".si aceea a celor ce traiesc la ses: "Cum treci Siretul.. caci termenul de comparatie (mati) are si el un epitet. Cand intra caruta lui mos Luca in Iasi. "te du") cu cele de persoana I ("ma sileam eu". mai voinici si mai voiosi.iar nu ca isti de pe la camp. caci smartoagele lui de cai erau vlaguiti din cale-afara si slabi si ogarjiti ca niste mati de cei lesinati.Luca mosneagu. Zaharia lui Gatlan zice cu intelepciune: "Fire-ar afurisit sa fie cine a mai desfiintat si catihetiile cele. Resemnat cu soarta ce le-a fost harazita. Si trebuie precizat ca in Amintiri sunt prezente principalele categorii ale umorului. Vom observa mai intai ca dialogul zvacneste tot timpul datorita imprecatiilor (figura de stil care cuprinde un blestem). Observam ca alterneaza aici atat formele verbale de persoana a Ii-a ("lasa-ti". Flacaii de pe "rohatca Pacurari" (ulita* marginasa a Iasilor). relativ sinonime. O aata constituit. "slabi". "pot sa ma bolnavesc") cat si sensurile verbului "a lasa": "lasa-ti. termen inspirat de titlul uneia din povestirile cele mai caracteristice Mos ISichifor Cotcariul. O sursa a rasului in fragmentul analizat o constituie chiar prezenta autorului in desfasurarea naratiunii. satul. intamplari) sau cel de caracter (provenit din felul de a fi al unor personaje). exclamatiile. "slabi". de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. interjectiile.. s-o fac a intelege pe mama ca pot sa ma si bolnavesc de dorul ei". prin schimbarea persoanei gramaticale. la Ion Creanga. in primul rand. prin voluptatea vorbirii aluzive si a ironiei sau prin "limbajul cotcaresc". O intamplare hazlie este aceea in care povestitorul insista. "ogarjiti") Spiritul "nastratinesc" (G... Asa se explica faptul ca autorul ne face sa-i simtim fiinta risipita printre randurile intamplarilor relatate. amenintarile si "zicerile" impanzesc textul. ("de cei lesinati"). asupra precaritatii fizice a "zmeilor" lui Luca mosneagu: "Rogu-te mana mai tare. ie sama de tine bine telegarii ceia. cat si cel de limbaj . sa nu faci vro primejdie!". Doamne fereste! Halal pe la noi! Apeie-s dulci. fortand soarta prin solutii imaginare sau acceptand-o vesel si optimist. nu o data. de origine populara. in a caror alcatuire lingvistica recunoastem lesne suculenta vorbirii populare. baiete. sa nu se mai uite satul ca la urs la noi! Luca mosneagu. cu tot farmecul frumusetilor lui si pasa de te du in loc strain si asa de departe. cum zicea mama. de-ajuns. Doamne fereste. mai puternici. toate i le-a radicai. cat si Creanga insusi . Trecerea de la naratiune la dialog se realizeaza in mod firesc. Creanga vorbeste ca un povestitor. haraba-giul. ii urmeaza comentariul scriitorului. "ogarjiti". Procedeul autoadresarii (partea a IV-a) e specific artei lui Creanga si se aplica asupra unor texte cu o structura stilistica mai complexa.. satul" (paraseste-ti. cu mos Luca. vadesc naravul vorbei impungarete: "un flacauan al dracului ne-a luat in las cum se cade. ca lasul 4sta-i mare si. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. pusi pe sotii pe seama lui mos Luca. si a jalnicului sau "echipaj". satul). foarte expresiv. cu Zaharia lui Gatlan. de exemplu in pasajul: "Apoi lasa-ti.prezent mai ales in ultimele doua capitole (adolescentul manuieste mai bine limba.. maine.numai buni de faciit popi.. referitoare la mama sau la satul natal. asa. Rocada persoanei I cu a Ii-a se explica prin aceea ca.la Ion Creanga. mai mult. Nica dialogheaza cu mama. propria copilarie ne apare cufundata intr-un timp subiectiv enorm. Calinescu observase ca de fapt "Amintirile si Povestile sunt parti narate dintr-o intocmire. Cand sa-ti petreci si tu tineretea. oamenii. baiete. privita din perspectiva maturitatii. N-as trai la camp. daca te lasa pardalnica de inima! Si doar ma si sileam eu. particulele demonstrative. monologica. facand haz de necaz. Este un ras egal. realizati fie cu ajutorul unei comparatii ("ca niste mati"). care nu stia cum sa ma urneasca mai degraba din casa". iar vara te inadusi decaldura. in replici strabate tumultul vietii afective a eroilor. atat cel de situatie (izvorat din fapte. siragul sinonimelor sporeste cu inca unul. zic eu. din care se alcatuiesc farmecul si savoarea fara pereche a dialogului. vara. apuca-te de carturarie: parca are omul zece vieti! Tot umbland noi din scoala in scoala. fiind el insusi erou chiar in naratiunea obiectiva". Descoperim la personajele Amintirilor (poate nu in aceeasi masura ca in Povesti) o verva. nu-1 mai intereseaza. mai sanatosi. mos Luca. Acum Nica face haz de necaz. mana cum stia el. . ce devine parte componenta a expunerii: "Atat i-a trebuit lui mos Luca. o exuberanta verbala nemaipomenita. si tantarii te chinuiesc amarnic. ca un om care sta pe o lavita si istoriseste altora. Acestei anecdote. dramatica cu un singur actor. iesiti din Socola. fie printr-o locutiune adverbiala ("din cale-afara"). apa-i rea si lemnele pe sponci. s-apoi lasa pe dansul cate parastase si panaghii. bucuria povestirii este. sa nu ieie vant. un ras sprijinit pe episoade intregi. umbra si racoare in toate partile. conferindu-i o vibratie puternica si neintrerupta. ia. insa. oamenii il tot iau peste . lemne. Primul si ultimul sunt insotite de determinante cu valoare de indici ai superlativului. faptele.

si hai-hai.. Cand se fugaresc sau se harjonesc. " smartoagele lui de cai erau vlaguiti din cale-afara": "mort-copt. avand sensul. nici mai putin. atitudini. si slabi. a fi deci in surghiun si a fi trimis dracului pomana inseamna a te afla intr-o situatie limitS (foarte dramatica). nici mai mult. "Iaca de ce nu. cu bucuria zugravita pe fete!". de ce trag caii asa de greu. patosul si elanul cu care ei se daruiesc faptei confera evenimentelor proportii hiperbolice. mergand pe langa cai. apare foarte des la Creanga. Remarcam prezenta exclamatiei. Cand este luat peste picior de un "flacaoan al dracului". in urmatoarea . locul lui "iaca" il ia sinonimul. care. acelasi mos Luca ii raspunde: ". Ioane. si las daca nu te-a crede fiecare!. hai-hai. ori de cate ori vorbitorul se arata surprins oarecum de ivirea neasteptata a unei persoane sau a unui eveniment: ". nu ma duc la Socola!".. consecinta va fi frecventa ideii de superlativ realizata printr-o gama de procedee variate si originale. purtand. zjic eu". nu numai celui moldovenesc). Cand Nica si Zaharia ajung in caruta lui mos Luca. ca mai bine n-oi putea zice". Exceptionala capacitate a lui Creanga de a folosi limba vorbita pentru a exprima ganduri. cand era inca viu. sugestia prezentei sale vii in miezul faptelor si langa propriile sale personaje se realizeaza printr-un cumul de procedee artistice. de-acum inainte.. Intre procedeele de stil vobit. ca exemplu: "Nu ma duc.Creanga. Alte exemple: "A stricai orzul pe gaste". Repetitia. locutiuni verbale.. sinonim cu neologismul exil. mergand pana la invectiva ("patruzecile mane-sa de golan!")... cand plang si cand rad. Si mai bine sa ramai pe loc. procedeu stilistic des folosit in text...nume predicativ -"drag".picior. In planul expresiei. numai tinerii nostri eroi se duceau "surgun dracului pomana. cand se bat. de fiecare data. si fetele si flacaii. proverbe si zicatori. si atunci sa fie praznic si nunta. si bgaiijiti ca niste mati din cei lesinati". mai! Dac-ar sti el. dragalita Doamne: eram si eu acum holtei. procedeu stilistic de asemehea caracteristic pentru vorbirea populara. proverbe. in cadrul dialogului: "Ei apoi?! Stiutu-v-am eu ca si voi mi-ati fost de-acestia? zise mos Luca. plin de naduh".. foiau prin sat in toate partile. mos Luca zice: "I-au zi. cu variantele ei fonetice "iaca". imbinari neasteptate de cuvinte. mama. si altor graiuri. accentul frazei. Marea lor plasticitate serveste la sugerarea linei semnificatii oarecum abstracte. "Si ca-mai ba sa zicem nici carc". chiteam in mintea mea cea proasta". Efecte comice obtine scriitorul prin imbinari neasteptate de cuvinte. prin care autorul isi exprima mirarea. din relatarile anterioare am aflat ca "telegarii" lui mos Luca erau niste "smartoage" de cai. expresii populare. zi cat ori. sunt expresii care atesta marea originalitate a lui Creanga. deseori apare la Creanga particula demonstrativa "iata". "era dimineata inainte de taierea capulii Sfantului Ioan Botezatorul. Tohaneanu). mai! zice acum batranul. Participarea afectiva a scriitorului la evenimentele pe care insusi le evoca. dau masura inepuizabilei inventivitati verbale si frazeologice a lui . sau "Ei. interjectii. Sa se remarce intreita repetare a epitetului .Ca bine zici. din pacate". Variate sunt aspectele repetarii verbului.. cu multiplele si variatele ei nuante.. De exemplu. "Trebuie sa observam ca vitalitatea eroilor. (observam autoadresarea). Angajarea sa afectiva la cele narate se face prin dativul etic. chiolhanosul si ticaitul. mai Zaharie. apoi?! Stiutu-v-am eu ca si voi miati fost de-acestia!". De aceea baietii au mers intre Podu-Leloaie si Iasi mai mult pe jos decat in caruta. personajele cheltuiesc o mare cantitate de energjie" (G. Nica pune un tol peste el si peste Zaha-ria si i se adreseaza batranului cu ironie: ". ei. trebui sa fac pe-cheful mamei". totdeauna inaintea verbului copulativ. stari sufletesti variate se exprima printr-o multitudine...Mos Luca.. In pasajul citat se exprima indignarea cea mai puternica." Voiosia. toate.". de te-a intreba cineva. de unde-am pornit asta-noapte. dascale Zaharia! parca ti-a iesit un sfant din gura!" Expresia are inteles figurat de: "asa-i". se mai realizeaza si prin alunecarea povestirii de Ia lucruri serioase la gluma: "Vorba unei babe: «Sa dea Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru. "iaca si soarele rasare". expresie a optimismului poporului nostru. "vlaguiti din cale-afara. se muiese de tot". Patruzecile mane-sa de golan! Daca n-a stat oleaca. autorul spune: "Mos Luca era tulburat din cale-afara"..si provoaca rasul. n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei. Termenul "surgun" este varianta invechita pentru "surghiun". "ia": "I-auzi. cand le e foame si sete si frig. Cand surprinderea este provocata de un lucru a carui existenta povestitorul p percepe* mai intai cu urechea. "bine-ai zis". sa-i spui ca duci niste drobi de sare de la Ocna. Se repeta interjectiile: "Ei. Umorul se realizeaza si prin aluzii. pana-n ziua. sa-1 invat eu de a mai lua alta data drumetii in ras!" . "s-a dus vestea ca de popa tuns" (ceva ifesit din comun). de procedee: propozitii exclamative si interogative.»". Si inca un exemplu: "Caci nu va para saga: de la Neamt pana la Iasi e catu-i de la Iasi pana la Neamt. Oralitatea stilului este sporita si de locutiunile verbale intalnite in text: cand Zaharia isi indeamna tovarasii sa porneasca la drum.. "Mama atunci ma si ia rapede-rapede la pornit" unde avem de-a face cu superlativul "insusirii" (nu al "actiunii")." Expresia "n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei" devine foarte plastica. "dar vai de masul nostru. s-ar strange lioarba acasa. este un cuvant intrat in lexicul pasiv al limbii noastre (dar care apartinea. "n-ar mai critica" . iacata-ne in Targul Frumos". caci "zmeii.

Dickens. a diminutivelor. sa plec fara vointa si sa las ce-mi era drag". de exemplu. din perspectiva eroului narator aflat la varsta copilariei.din Amintiri). Exemple: "Dar. ia. Roman al copilariei. Consecinta cea mai izbitoare a acestei atitudini este calitatea stilului . care rade din inima. deci nu poate gresi. trebui sa fac pe cheful mamei. precum si evolutia lui spirituala in relatiile cu mediile sociale pe care le strabate. "se revarsa paraile. Autorul-povestilor interpreteaza evenimentele intr-un monolog neobosit si incitant totodata (de aici caracterul liric naratiunea lirica . Evocarea copilariei se face din .in care nuanta ironica e foarte clara... iar uneori la maturitatea reflectiei si a nostalgiei. dupa ce jucaum cat jucam". e semn al dragostei de oameni. mos Luca este "insuratel deal doilea a carui tanara nevasta avusese grija sa-1 trezeasca la timp". asa. sau "Si cu cata carte stiu. Creanga este o fiinta joviala si sociabila. vorbitorul invoca autoritatea intregii colectivitati uraaie. cu ajutorul formulei "vorba ceta" (cateodata "povestea ceea" sau "bine-a zis cine-a zis").. cu sens augumentativ. . Lumea rurala este privita din interior. folosirea lui atunci cand vorbitorul este ironic. fara sa am cand ii spune de calugarie". procesul de formare a lui Nica. conturand un erou cu o personalitate pregnanta. "Si cate si mai cate nu canta. "stie ce spune". "dragi-mi erau sezatorile". inzestratacu un limbaj de o uluitoare autenticitate si de o rara savoare lexicala.. De observat contrastul de mare efect. Amintiri din copilarie este capodopera care-1 asaza pe autorul ei intre marii prozatori ai lumii: Flaubert.. "dragi-mi erau tata si mama". rade spre a starni hazul. ducand in sine multe-multe patimi".perspectiva departata a maturitatii.situatie: "Dragu-mi era satul nostru". in care ironia iese clar la iveala. Contrastul dintre forma si continut explica valoarea expresiva neobisnuit de mare a acestui procedeu. care. Si: "Tot umbland noi doi din scoala in scoala. prin nararea faptelor si a intamplarilor. vag nostalgic si de o mare caldura sufleteasca. Amintirile lui Ion Creanga zugravesc zburdalnicia si nevinovatia acestei. Creanga recurge extraordinar de des la proverbe si zicatori. intre epitetul "Mosneagu" si diminutivul "insuratel". Bazandu-se pe limba populara. de frunza frasinelului. Nica se autocaracterizeaza cateodata. citate pe care tine sa le anunte ca atare.. Rasul lui nu pedepseste." Se repeta alte parti de vorbire: "suim incet incet codrul Pascanilor"." Un alt procedeu stilistic bogat in efecte este intrebuintarea. sau "Mama atunci ma si ia rapede-rapede la pornit.. "Mort-copt. fiind vesnica. cu cata nu stiu". sau "n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei" . Turgheniev. varste. Spre a mari forta convingatoare a unei constatari sau observatii personale si a-i acorda o valoare oarecare generala. dar modalitatea principala de construire a personajului ramane rostogolirea formidabila de intamplari prin care trece sau la care este martor. ori "Si. vorba ceea: Ursul nu joaca de bunavoie". apartinand unei fiinte intelegatoare. Opera urmareste. iar pe de alta parte..