P. 1
56517560-Consiliere-scolara

56517560-Consiliere-scolara

|Views: 54|Likes:
Published by Elena Bulat

More info:

Published by: Elena Bulat on Feb 03, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/24/2015

pdf

text

original

Sections

  • 1.1. Pregătirea consilierului
  • 1.2.1. Acceptarea necondiţionată
  • 1.2.2. Empatia
  • 1.2.4 Colaborarea
  • 1.2.5. Gândirea pozitivă
  • 1.2.6. Responsabilitatea
  • 1.3.1. Ascultarea activă
  • 1.3.2. Observarea
  • 1.3.3. Adresarea întrebărilor
  • 1.3.4. Oferirea de feed-back
  • 1.3.5. Furnizarea de informaţii
  • 1.3.6. Parafrazarea
  • 1.3.7. Sumarizarea
  • 1.3.8. Reflectarea
  • 2.1. Consilierea centrată pe persoană ( Carl Rogers )
  • 2.2. Elemente de consiliere Gestaltistă (Fritz Perls)
  • 2.3. Analiza Tranzacţională (Eric Berne)
  • 2.4. Paradigma cognitiv-comportamentală
  • 2.5. Modele multimodale în consiliere
  • 3. 2. Metode de autocunoaştere
  • 3.3. Metode de intercunoaştere
  • 3.4. Metode de dezvoltare a stimei de sine
  • 3.5.1. Consecinţele abuzului
  • 3.5.2. Cauzele abuzului
  • 3.5.3. Principii în consilierea abuzului
  • 3.6.1. Procesul rezolutiv
  • 3.6.3. Etapele rezolvării de probleme
  • 4.1. Rolul comunicării
  • 4.2. Modalităţi de ameliorare a comunicării
  • 4.3. Conflictul şi managementul conflictelor
  • 4.4.1. Factorii de risc implicaţi în suicid
  • 4.4.2. Abordarea riscului suicidar

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI CATEDRA DE PSIHOLOGIE

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

CONSILIERE ŞCOLARĂ
- SEMESTRUL I -

Lect.dr. Viorel Mih

Titular curs: Lector univ. dr. Viorel Mih Durata: 1 semestru Obiective:  Asimilarea reperelor teoretice şi abilităţilor practice necesare în consiliere Tematică: Introducere  Delimitări conceptuale  Tipuri de consiliere  Caracteristicile consilierii  Obiectivele consilierii Modulul 1. Atitudini şi abilităţi în consiliere  Atitudinile consilierului  Abilităţile consilierului Modulul 2. Paradigme şi tehnici de consiliere  Consilierea centrată pe persoană  Elemente de consiliere Gestaltistă  Analiza Tranzacţională  Elemete de consiliere raţional-afectivă  Elemente de terapie cognitiv-comportamentală  Modele multimodale de consiliere

Modulul 3. Consiliere pentru dezvoltarea personală  Cunoaştere de sine şi imagine de sine  Metode de autocunoaştere  Metode de intercunoaştere  Metode de dezvoltarea stimei de sine  Tipuri de abuz  Consecinţele abuzului  Cauzele abuzului  Principii de consilierea abuzului Modulul 4. Consilierea problemelor de comunicare  Rolul comunicării  Modalităţi de ameliorare a comunicării  Conflictul şi managementul conflictului  Suicidul la copii şi adolescenţi 2

Factorii de risc implicaţi în suicid

 Abordarea riscului suicidar Bibliografie obligatorie Bibliografie facultativă Criterii de evaluare

3

Obiective generale: - Operarea cu conceptele specifice disciplinei consiliere şcolară - Proiectarea de programe de prevenţie şi intervenţie în cazul unor probleme din context şcolar - Facilitarea procesului educativ prin aplicarea de strategii de intervenţie cognitivă, motivaţională şi comportamentală atât la nivel individual cât şi la nivel de grup
Delimitări conceptuale Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenţii care impun o pregătire profesională de specialitate. Mai specific, termenul de consilierea descrie relaţia interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate, clientul (Egan, 1990). Relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este una de alianţă, de participare şi colaborare reciprocă (Ivey, 1994). Există mai multe tipuri de consiliere, deşi formele prezentate în tabelul 1. nu se exclud una pe alta. De exemplu, consilierea educaţională presupune elemente de consiliere vocaţională, suportivă, de dezvoltare personală sau informaţională. Ce este important de reţinut în acest context este faptul că profesorul de şcoală, ce poate fi abilitat pentru consiliere educaţională nu are competenţe în ceea ce numim consiliere de criză şi consiliere pastorală. Cel din urmă tip de consiliere este procesul de asistare psihologică realizat de către preot în comunitatea sa religioasă. Consilierea de criză reprezintă un domeniu de intervenţie ce ţine strict de competenţa psihologului. Acest domeniu implică cunoştinţe, metode şi tehnici de intervenţie de specialitate. Un pedagog, un psihopedagog, un asistent social sau sociolog, cu atât mai puţin un profesor, nu posedă competenţele şi expertiza necesară unor astfel de intervenţii. Încecarea de asistare din partea profesorului-consilier în scopul remedierii unor posibile situaţii de criză psihologică ale unor elevi (ex. stări depresive sau de anxietate, ideaţie suicidară, reacţii de doliu, comportamente compulsive sau obsesive, consum de droguri sau dependenţa de alcool) este deosebit de riscant. În felul acesta, persoana în cauză poate fi privată de dreptul şi şansa de a beneficia de un tratament psihologic şi medical de specialitate. De asemenea, profesorul-consilier nu are ca obiectiv şi competenţă evaluarea psihologică a elevului. Tabel 1. Tipuri de consiliere
• informaţională: oferirea de informaţii pe domenii / teme specifice • educaţională: repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională, fizică,

socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor

• de dezvoltare personală: formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare • • • •

personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine suportivă: oferirea de suport emoţional, apreciativ şi material vocaţională: dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei de criză: asistarea psihologică a persoanelor în dificultate pastorală: consiliere din perspectivă religioasă

Caracteristicile consilierii Consilierea psihologică şi educaţională integrează perspectiva umanistă dezvoltată de Carl Rogers (1961) unde problemele psihice nu mai sunt văzute în mod obligatoriu în termenii de tulburare şi deficienţă, ci în parametrii nevoii de autocunoaştere, de întărire a Eului, de dezvoltare personală şi de adaptare. În acest sens, rolul principal nu îi mai revine doar psihologului văzut ca un superexpert. Succesul consilierii este asigurat de implicarea activă şi responsabilă a ambelor părţi (consilierul şi persoanele consiliate) în realizarea unei alianţe autentice, bazată pe respect şi încredere reciprocă. A ajuta şi a credita persoana ca fiind capabilă să îşi asume propria dezvoltare personală, să prevină diverse tulburări şi disfuncţii, să găsească soluţii la problemele cu care se confruntă, să se simtă bine cu sine, cu ceilalţi şi în lumea în care trăieşte, reprezintă valorile umaniste ale consilierii psihologice.

4

Strategia de prevenţie constă în identificarea situaţiilor şi grupurilor de risc şi în acţiunea asupra lor înainte ca acestea să aibă un impact negativ şi să declanşeze “crize” personale sau de grup. hotărât. respingerea rutinei. se evaluează pe sine după standarde personale. strategii noi comportamentale. atitudine empatică. experienţa pozitivă a trecutului. sociabil. deschisă şi caldă. face opţiuni conforme cu valorile proprii. curiozitate. a neîncrederii în sine. nu este excesiv preocupat de expectanţele şi evaluările celorlalţi. acestea sunt în număr de trei. social şi spiritual. • DEZVOLTARE PERSONALĂ: deschidere spre experienţe noi. Obiectivele consilierii Scopul fundamental al consilierii educaţionale este funcţionarea psihosocială optimă a persoanei/grupului. nevoia de provocări. tehnici de învăţare eficiente. să îşi dezvolte noi resurse adaptative. convingerea că merită să te implici. îşi crează oportunităţi pentru valorizarea nevoilor personale. Consilierea este mai interesată de starea de bine decât de starea de boală. intim. emoţional. (2) DEZVOLTARE PERSONALĂ: cunoaştere de sine. flexibilitate. şi anume: (1) PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ŞI A STĂRII DE BINE: funcţionare optimă din punct de vedere somatic. prin demersurile pe care le presupune. • SENS ŞI SCOP ÎN VIAŢĂ: direcţionat de scopuri de durată medie şi lungă. capacitate de auto-reflexie. percepţia schimbărilor de sine pozitive. Consilierea vizează persoane normale. relaţionare interpersonală armonioasă. capacitatea de decizie responsabilă. sentimentul de valorizare a potenţialului propriu. Ce reprezintă starea de bine? Aşa cum o defineşte Organizaţia Mondială a Sănătăţii. • o a treia caracteristică a consilierii este preocuparea pentru prevenţia problemelor ce pot împieta dezvoltarea şi funcţionarea armonioasă a persoanei. Componentele stării de bine: • ACCEPTAREA DE SINE: atitudine pozitivă faţă de propria persoană. a conflictelor interpersonale. bucuria prezentului şi relevanţa viitorului. rezistă presiunilor de grup. a dezadaptării sociale. (3) PREVENŢIE: a dispoziţiei afective negative. opţiuni vocaţionale realiste. ce nu prezintă tulburări psihice sau de personalitate. acceptarea calităţilor şi defectelor personale. Acest scop ultim poate fi atins prin urmărirea realizării obiectivelor procesului de consiliere. a situaţiilor de criză. nevoia de a primi şi a da afecţiune. 5 . imaginea de sine. percepţia pozitivă a experienţelor trecute şi a viitorului. Sarcina consilierului este de a învăţa persoana/grupul. a comportamentelor de risc. Consilierea facilitează şi catalizează atingerea unui nivel optim de funcţionare în lume.Definirea consilierii impune accentuarea anumitor caracteristici ce o disting de alte arii de specializare ce implică asistenţa psihologică: • o primă caracteristică este dată de tipul de persoane cărora li se adresează. eficienţă. mental. pe cea a dezvoltării personale şi a rezolvării de probleme. • CONTROL: sentiment de competenţă şi control personal asupra sarcinilor. să îşi valorizeze potenţialul existent. deficite intelectuale sau de altă natură. • RELAŢII POZITIVE CU CEILALŢI: încredere în oamenii. în care starea subiectivă de bine este un element fundamental. a disfuncţiilor psihosomatice. sănătatea nu este condiţionată doar de absenţa bolii şi disfuncţiei ci se referă la un proces complex şi multidimensional. • o a doua caracteristică definitorie pentru consiliere este dată de faptul că asistenţa pe care o oferă utilizează un model educaţional şi un model al dezvoltării şi nu unul clinic şi curativ. creativitate. a dificultăţilor de învăţare. Consilierea facilitează. Sumarizând caracteristicile prezentate în paragrafele anterioare putem spune că procesul de consiliere pune accentul pe dimensiunea de prevenţie a tulburărilor emoţionale şi comportamentale. fiziologic. • AUTONOMIE: independent. controlul stresului. ca persoana să facă faţă mai eficient stresorilor şi sarcinilor vieţii cotidiene şi astfel să îmbunătăţească calitatea vieţii. atitudini creative.

suicid • Consiliere vocaţională • Controlul stresului • Responsabilitate socială • Rezolvare de probleme • Decizii responsabile • Tehnici de învăţare eficientă • Managementul timpului • Dezvoltarea creativităţii • Informarea privind resursele de Consiliere psihologică Psihologul sau consilierul şcolar În cabinetul de consiliere Persoană (elev. Sintetizăm în tabelul 2. Principala sarcină a consilierului este de a ajuta elevii să parcurgă paşii unui demers de conştientizare. • Realizează materiale informative pentru elevi. Diferenţe între consilierea educaţională şi consilierea psihologică Consiliere educaţională CINE ? UNDE ? GRUP ŢINTĂ Profesorul abilitat pentru activităţile de consiliere educaţională În cadrul orelor de consiliere şi orientare şi dirigenţie Clasa de elevi.comportamentale (agresivitate. abandon şcolar) • Consiliere vocaţională • Dezvoltă proiecte de prevenţie (prevenţia suicidului) • Terapie individuală şi de grup • Realizează cursuri de informare şi formare pentru profesori şi părinţi pe teme de psihologie educaţională şi promovarea sănătăţii. sarcini nedorite • Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a afectivităţii negative: anxietate. evaluare şi actualizare a sistemului personal de valori. În caz contrar. familia şi şcoala au un rol esenţial în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. tutun. implică competiţii neproductive în detrimentul cooperării şi colaborării. îngrădesc autonomia şi independenţa lor. profesor) sau grup Dezvoltare personală Promovarea sănătăţii şi stării de bine Prevenţie Remediere • Evaluare psihologică • Consilierea în probleme: . depresie) . şcoala trebuie să fie locul în care se formează persoane armonioase cu sine. societate şi viaţă. cu ceilalţi. Înainte de a fi o instituţie care conferă diplome. În acelaşi timp se constată că.de învăţare (eşec şcolar. sunt căi sigure de diminuare a stării de bine şi de creştere a riscului pentru disfuncţii şi boli fizice şi psihice. psihică. starea de bine şi de sănătate fizică. părinte. să opereze eficient cu ele. Consilierea educaţională poate fi definită ca o relaţie interumană de asistenţă şi suport dintre persoana specializată în psihologia şi consilierea educaţională şi grupul de elevi în scopul dezvoltării personale şi prevenţiei situaţiilor problematice şi de criză. boală. agresivitate. şcoala devine o instituţie segregată de individ. depresie. Înainte de toate. decesul părintelui) • Materiale informative pentru massmedia • Cercetare în domeniul consilierii OBIECTIVE TEMATICA 6 . induc percepţii ameninţătoare asupra lumii şi vieţii. desfoliindu-le de orice element ludic şi hedonist. Focalizarea exclusivă a şcolii pe latura intelectuală a elevilor şi pe performanţele lor şcolare. părinţi şi profesori • Formează elevii-consilieri pentru programele de “peer counseling” • Intervenţie în situaţii de criză (divorţ. ignorând nevoile lor emoţionale şi sociale. în numele nevoii imperative de cunoştinţe şi rezultate şcolare performante.emoţionale (anxietate. droguri • Dezvoltarea unei psihosexualităţi sănătoase • Prevenire HIV/SIDA. cu lumea. Tabel 2. hiperactivitate) .Ar fi total eronat să considerăm că starea de bine este condiţionată de parcurgerea unui proces psihoterapeutic complex. spirituală şi socială a elevilor săi. capabile astfel să transpună în instrumente conţinutul diplomei. părinţi Dezvoltare personală Promovarea sănătăţii şi stării de bine Prevenţie • Cunoaştere şi imagine de sine • Dezvoltarea unor abilităţi de comunicare şi management al conflictelor • Dezvoltarea abilităţilor sociale – asertivitate • Dezvoltarea abilităţilor de prevenire a consumului de alcool. diferenţele dintre consilierea psihologică şi cea educaţională. clarificare. cenzurează bucuriile şi plăcerile cotidiene. şablonează individualităţile. tocmai familia şi şcoala sunt instituţiile care generează condiţii ce subminează încrederea în sine a copiilor şi elevilor. să se bucure de procesul şi produsul activităţii lor. nu de puţine ori din păcate. Şcoala modernă nu mai poate ignora.

consilierea implică dezvoltarea unor atitudini şi abilităţi fundamentale. relaţie bazată pe responsabilitate. confidenţialitate. sunt redate în tabelul 1. Pregătirea consilierului presupune asimilarea unor repere teoretice şi aplicative din următoarele domenii: • psihologia dezvoltării • psihologia comportamentului • psihologia personalităţii • psihologia sănătăţii • psihologia socială • teorii şi tehnici de consiliere • autocunoaştere Totodată. organizaţii valide.” Persoanele îşi manifestă unicitatea şi valoarea prin deciziile pe care le iau. Pregătirea consilierului Consilierea este un proces complex care nu poate fi realizat intuitiv sau după simţul comun. 1.consiliere – cabinete şcolare. Atitudinile fundamentale ale consilierului. Orice proces de consiliere trebuie să înceapă prin asumarea de către consilier a responsabilităţii respectării unui sistem de valori şi coduri stabilite de asociaţiile de specialitate. Filozofia relaţiei dintre consilier şi elevi se bazează pe două asumpţii fundamentale: 1. Sistemul de valori al consilierului se fundamentează pe filozofia psihologiei umaniste şi a învăţământului centrat pe elev.“Toate persoanele sunt speciale şi valoroase pentru că sunt unice. Atitudinile consilierului 7 . poate avea consecinţe contrare. “Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii. sau chiar mai mult. încredere şi respect. Unul din obiectivele orelor de consiliere este acela de a-i învăţa pe elevi să ia decizii responsabile şi să-şi asume consecinţele acţiunilor lor. cabinete • Elaborează metode de evaluare de consiliere privind cariera. standardizate şi etalonate non-guvernamentale MODULUL 1 ATITUDINILE ŞI ABILITĂŢILE CONSILIERULUI Obiective operaţionale: prin parcurgerea acestui modul studentul va putea: Să identifice modalităţi concrete de manifestare a atitudinilor fundamentale ale consilierului în abordarea unor situaţii de consiliere Să ilustreze şi să identifice principalele obstacole în dezvoltarea atitudinilor dezirabile ale consilierului Să traducă în termeni comportamentali atitudinile şi abilităţile de bază ale consilierului Să identifice modalităţi de îmbunătăţire a comunicării empatice 1. fără de care procesul de consiliere nu poate duce la efectele conturate de însăşi obiectivele consilierii. în absenţa cărora procesul de consiliere nu îşi atinge scopul formativ. Consilierea încorporează informaţii şi metode din mai multe discipline psihologice. Tabel 1.2. 2. ATITUDINILE CONSILIERULUI Procesul de consiliere implică o relaţie specială între consilier şi elevi.” Profesorul-consilier facilitează conştientizarea de către elevi a conceptului de unicitate şi de valoare necondiţionată ale oricărei persoane.1. Profesorul consilier are obligaţia de a proteja interesele elevului/elevilor.

fără a critica. Valorizarea elevilor nu trebuie să fie condiţionată de grupul social de apartenenţă. Neutralitatea duce la perceperea de către elev a indiferenţei din partea profesorului. Este acceptarea modului în care persoana simte sau crede în mod diferit de ceilalţi. Acceptarea este o atitudine pozitivă. religie. de rasă. “Nu este nici o problemă”. Toleranţa nu trebuie să se manifeste doar la nivel general şi declarativ . atitudini pozitive sau negative. valori şi atitudini personale. Acceptarea necondiţionată nu este echivalentă cu aprobarea oricărei atitudini sau a oricărui comportament. probleme emoţionale personale ale profesorului consilier. confuzia dintre acceptare şi aprobare. Toleranţa este o altă dificultate în dezvoltarea acceptării necondiţionate A fi tolerant înseamnă a accepta diferenţele individuale. “băieţii nu trebuie să plângă”. 8 . Acceptarea necondiţionată este premisa fundamentală a procesului de dezvoltare personală şi de optimizare a funcţionării persoanei. prejudecăţi sau informaţii eronate.“Te voi aprecia. simpatie sau neutralitate. cât sentimentele celor consiliaţi. “sunt tolerant faţă de bolnavii de SIDA. cu simpatie şi toleranţă. de înţelegere a persoanei şi nu una neutră. convingeri sau trăiri asupra elevilor. nivelul performanţelor şcolare. “sunt tolerant faţă de persoanele cu o altă orientare sexuală. Acceptarea unei persoane nu presupune nici aprobarea nici dezaprobarea a ceea ce spune sau simte persoana. Nu este indicată utilizarea evaluărilor de genul: “nu ar trebui să simţi aşa”. dar nu o înţeleg şi nu o respect”.2. Simpatia exprimă o atitudine de părtinire.1. proiectarea propriilor valori. O altă interpretare eronată a acceptării este simpatia. judeca. Acceptarea nu înseamnă să ai o atitudine de neutralitate sau indiferenţă faţă de modul în care gândeşte sau mai ales simte o persoană. Simpatia este diferită de acceptare prin implicarea emoţională mai intensă din partea profesorului faţă de un anumit elev. trăiri sau comportamente. are capacitatea sau potenţialul de a face alegeri responsabile. cu neutralitate sau ignorare. dar nu vreau să am de a face cu ei”. “lasă. pierderea respectului faţă de elevi. Acceptarea este atitudinea de recunoaştere a demnităţii şi valorii personale ale elevilor. nu te mai necăji” sunt forme verbale de minimalizare sau ignorare a tensiunilor elevului. Simpatia poate conduce şi la atitudini discriminative faţă de ceilalţi elevi. incomplete despre un subiect.• • • • • • • Acceptarea necondiţionată Empatia Congruenţa Colaborarea Gândirea pozitivă Responsabilitatea Respectul 1. interese constructive sau sterile. Riscul aprobării sau dezaprobării este că elevul îşi percepe valoarea numai prin interpretările şi evaluările pe care le face profesorul în situaţia de aprobare sau dezaprobare a comportamentelor sale. Această atitudine are ca efect invalidarea modului în care fiecare persoană percepe diferit un eveniment sau o situaţie. În consiliere contează mai puţin percepţiile şi sentimentele celui care consiliază. Acceptarea necondiţionată Acceptarea este atitudinea care are la bază următoarele principii: fiinţa umană este valoroasă şi pozitivă prin esenţa sa. dacă …”. “fetele nu se poartă niciodată aşa”. sex. Ea este mai degrabă consecinţa sentimentelor pe care le simte profesorul-consilier faţă de un elev (“Apreciez elevii care au valori personale pe care eu le apreciez”) şi mai puţin focalizarea pe sentimentele elevilor.“sunt tolerant faţă de o persoană cu o altă apartenenţă religioasă. cu punctele lor tari sau slabe. gânduri. • • • • • • • Obstacole în dezvoltarea acceptării necondiţionate: lipsa informaţiilor despre personalitatea copilului şi adolescentului. pierderea respectului faţă de sine. dar eu cred totuşi că ei sunt nişte oameni bolnavi”. calităţi sau defecte. comportamente. are dreptul să ia decizii asupra vieţii personale şi de a-şi asuma propria viaţă. controla şi mai ales fără a condiţiona aprecierea .

• utilizarea sugestiilor constructive: “Data viitoare va fi mai bine dacă vei face…”. comunică mesajul că este neimportant pentru tine sau iritant. atitudine care facilitează exprimarea emoţiilor.” A moraliza: ”Trebuia să faci asta şi asta…” A pune întrebări de genul “De ce ai făcut …?” A simpatiza.2.• identificarea elevului cu propriul copil. un ton plictisit sau dimpotrivă.”. Un indicator al empatiei este sentimentul elevului că este înţeles şi acceptat. • • • • • • Modalităţi de îmbunătăţire a comunicării empatice: oferirea de răspunsuri scurte. Empatia Empatia este abilitatea de a te transpune în locul unei alte persoane. • ascultarea interlocutorul sau interlocutorilor. valorilor şi îmbunătăţeşte comunicarea dintre profesor şi elev.” • • • • • • • • • • • • 1. distorsionează înţelegerea: “Eşti cam neserios/distrat/superficial…. urmărind câteva sugestii: • utilizarea foarte rară a întrebărilor închise care împiedică comunicarea: ex. Empatia nu este echivalentă cu identificarea cu o altă persoană. Empatia este atitudinea de a fi “cu” persoana şi nu “ca” persoana cealaltă. soluţii: “De ce nu faci aşa…” A evalua. Nimănui nu îi face plăcere să fie compătimit. • utilizarea întrebărilor deschise care facilitează comunicarea: “Ai putea să-mi spui mai multe despre acel eveniment…?”.2. • evitarea moralizării interlocutorul: “Nu este bine ce ai făcut”. utilizarea unei tonalităţi potrivite a vocii. emoţională şi comportamentală. simte şi se comportă o altă persoană. prea intens. • evitarea întreruperilor în timpul conversaţiei: “Părerea mea este că…”. acordarea unui timp de gândire înainte de a da un răspuns. evitarea în răspuns a clişeelor de genul “Multora li se întâmplă să aibă dificultatea asta. a lăuda: “Ai dreptate 100%.”. de relaţionare atitudinală. • etichetarea este o barieră în dezvoltarea unei relaţii empatice. clare şi acurate. a avertiza: “Dacă se mai întâmplă să…. într-o relaţie de simpatie ne place persoana şi avem tendinţa de a o favoriza.” A evita: “Hai să uităm asta…” A condiţiona: “Te voi aprecia numai dacă vei lua note mari…. a acorda suportul la modul general: “Totul va fi bine…” A ameninţa. de a-i acorda o atenţie sporită. Empatia nu trebuie confundată cu mila sau compasiunea faţă de o altă persoană în dificultate. 1. Empatia este abilitatea de a înţelege modul în care gândeşte. convingerilor. Empatia înseamnă “a fi alături” de persoană.”. focalizarea pe mesajele transmise de elevi. “De ce ai făcut… ?”. a învinovăţi: “Aici greşeşti cu siguranţă…” A interpreta. prin această exprimare comunicăm de fapt elevilor că preocuparea lor pentru problemă nu este atât de importantă. a fi directiv: “Trebuie să…” A fi de acord. a analiza: “Ceea ce ai tu nevoie este…” A eticheta “Eşti prost pentru că ai făcut…” A comanda. empatia nu este simpatie. Non-acceptarea înseamnă: A da sfaturi. cu propria persoană sau cu alte persoane din viaţa profesorului. • evitarea feed-back-urilor negative: “Rezultatul tău este nesatisfăcător”. situaţie în care se preia modul ei de gândire. chiar dacă sentimentul este sincer. Empatia se dezvoltă prin însuşirea abilităţilor de comunicare verbală şi nonverbală.3. Congruenţa 9 .2. • evitarea criticii sarcastice: “Eşti ridicol….

consilierul nu se poate implica în procesul consilierii dacă nu îşi asumă responsabilitatea atitudinilor şi acţiunilor sale. • • • • • • • • Tabel 2. 1. Responsabilitatea se traduce prin respectarea principiilor fundamentale ale consilierii.2.3. 1. Este indicat să nu exprimăm convingeri şi idei în care nu credem cu adevărat. a responsabilităţii personale.1. Factori care susţin procesul de ascultare activă: 10 . uşor sesizabilă de ceilalţi. prin prevenirea utilizării greşite a cunoştinţelor şi metodelor de consiliere. Gândirea pozitivă Filosofia consilierii este definirea omului ca fiinţă pozitivă care poate fi ajutată să-şi îmbunătăţească aspectele sale mai puţin dezvoltate. Responsabilitatea O atitudine de bază a consilierului este responsabilitatea ca efort conjugat şi asumat pentru dezvoltare personală permanentă.2. Cu alte cuvinte. Decalajul dintre ceea ce simt sau gândesc se va transpune în maniera falsă de exprimare sau de comportament. prin evitarea oricărei acţiuni care interferează cu starea de bine a celor consiliaţi. congruenţa defineşte autenticitatea comportamentului persoanei.2. şi nu de transmitere de informaţii de la “expert” la “novice”.5. nu trebuie să se erijeze în persoane competente care oferă soluţii de rezolvare pentru problemele elevilor. trăirea emoţională şi exprimarea verbală şi nonverbală. Abilităţile de bază în consiliere ascultarea activă observarea adresarea întrebărilor oferirea de feed-back furnizarea de informaţii parafrazarea sumarizarea reflectarea 1.Congruenţa se referă la concordanţa dintre comportamentul consilierului şi convingerile. 1. Rolul profesorului consilier este să-l ajute pe elev să găsească cele mai relevante informaţii pentru ca acesta să poată lua decizii responsabile. Activităţile de consiliere educaţională trebuie să fie focalizate pe dezvoltarea imaginii şi respectului de sine ale elevului. Ascultarea activă este cea care încurajează elevii să vorbească deschis şi liber. Teoretic. de altfel ca şi psihologul şcolar.3. Congruenţa este generată de acordul dintre convingere. Ascultarea activă Ascultarea activă este abilitatea de bază în consiliere ce oferă suportul unei bune comunicări între profesor şi elevi. Prin ascultare activă se comunică respect pentru ceea ce gândeşte sau simte interlocutorul şi se transmite mesajul nonverbal că este înţeles. Relaţia este de respect şi parteneriat. ABILITĂŢILE CONSILIERULUI Pe tot parcursul procesului de consiliere sunt absolut necesare anumite abilităţi fundamentale (capacităţi) care permit desfăşurarea cu succes a activităţilor şi duc la efectele pozitive scontate. Dacă viziunea noastră generală asupra lumii nu are nota pozitivă dată de încrederea în noi înşine şi în oameni.4 Colaborarea Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica persoana sau grupul de persoane (clasa de elevi) în deciziile de dezvoltare personală. Profesorul-consilier. Abilităţile necesare profesorului pentru desfăşurarea activităţilor de consiliere sunt prezentate în tabelul 2.6. emoţiile şi valorile sale personale. Profesorul-consilier este un catalizator şi facilitator al procesului de dezvoltare personală a copilului şi adolescentului. 1. nu este indicat să ne implicăm în activităţile de consiliere. abilitând astfel elevul să găsească soluţii proprii la problemele cu care se confruntă. Lipsa de autenticitate duce la pierderea relaţiei de încredere cu elevii.

gestică. nu vorbiţi continuu. ca urmare. pentru că îndeamnă interlocutorul să identifice cauze sau motive şi nu acesta este scopul consilierii.• • • • • • • • • • • comunicarea nonverbală (tonul şi intensitatea vocii.cele mai multe informaţii le obţinem din mesajele non-verbale pe care le transmite persoana: reacţii vegetative (paloarea sau roşeaţa feţei). a nu urmări ceea ce spune elevul. atitudinilor şi valorilor personale. a reacţiona la subiectele care contravin opiniei proprii a profesorului. “acceptabil” sau “neacceptabil”.3. convingerilor. jignit pentru faptul că elevii au valori diferite de cele ale profesorului. “interesant” sau “neinteresant”. nu filtraţi informaţiile în funcţie de interesele şi convingerile dvs. când profesorul consilier pare doar că urmăreşte conversaţia. ascultarea să fie autentică – consilierul să fie sincer interesat de problema/subiectul abordat. “da”. 1. în termeni de “bine” sau “rău”. “înţeleg”. gestica etc. ascultarea să nu fie evaluativă – nu faceţi judecăţi de valoare în funcţie de propriile atitudini şi convingeri. ascultarea să nu se centreze numai pe mesajul verbal .3. Obiectivul orelor de consiliere nu este o încercare din partea profesorului de a încadra şi eticheta elevii în categorii ci de a le oferi cadrul în care ei să se cunoască mai bine. Observarea Abilităţile de observare permit o înţelegere mai reală a mesajului transmis. Întrebările închise sunt acele întrebări care generează răspunsuri în termeni de “da” sau “nu”. “potrivit” sau “nepotrivit”. mimica. Avantajul major al acestor întrebări este de a focaliza discuţia şi de a obţine informaţii exacte despre un anumit aspect. voce. Profesorul-consilier adresează întrebări elevului sau elevilor pentru a-i ajuta pe aceştia în clarificarea sentimentelor. Acest tip de întrebări sunt asociate cu sentimentul de vină. asiguraţi-vă că aţi înţeles corect ceea ce v-a comunicat interlocutorul prin formule de genul “Ceea ce vrei tu să îmi spui este că …”. Întrebările “de ce?” îi fac 11 . Deprinderi care trebuie evitate în procesul de ascultare activă: a fi neatent. să se respecte pe sine şi să îi respecte pe ceilalţi. personale. a întrerupe elevul în mijlocul frazei.2. Aceste întrebări duc de cele mai multe ori la întreruperea comunicării. ipotetice şi întrebări deschise. contact vizual cu interlocutorul. De exemplu: “Locuieşti cu familia?” sau “Care este jucăria ta preferată?”. Dificultăţile în procesul de observare apar atunci când se trece de la simpla observare a unor comportamente la interpretări personale ale acestora cu scopul de a face inferenţe asupra personalităţii elevilor. daţi interlocutorului ocazia să vorbească şi să pună întrebări. fără să fie însă atent la ceea ce se spune. superficială. fără însă a-l fixa cu privirea. Există însă şi circumstanţe în care putem utiliza aceste întrebări – pentru clarificarea unei informaţii concrete. a repeta în minte care va fi următoarea întrebare. Adresarea întrebărilor Interogarea este o metodă invazivă şi. Observarea are doi indicatori importanţi: comportamentul nonverbal (mimică. • • • • • • • • 1. Întrebările pot fi: întrebări închise. puteţi apela la afirmaţii de genul “hmm”. Întrebările justificative (“de ce”) sunt întrebări inutile în consiliere. justificative. să se dezvolte personal. Observarea discrepanţei dintre cele două componente oferă de multe ori informaţii suplimentare despre persoana/situaţia în cauză. Întrebarea “De ce ai făcut aşa sau de ce ai luat decizia X?” este asociată în mintea unui elev cu “De ce ai făcut un lucru aşa de prostesc?”. să înveţe să ia decizii responsabile. ascultaţi interlocutorul fără a fi preocupat de răspunsurile pe care doriţi să le daţi. trebuie utilizată cu precauţie în cadrul orelor de consiliere. a asculta fără a înţelege mesajul şi a nu cere precizări suplimentare. a stării afective a interlocutorului. a asculta din conversaţie doar ceea ce aşteaptă profesorul consilier să audă. gestica) să fie adecvată conţinutului şi stării afective a interlocutorului. Efectul acestei abordări greşite este pierderea relaţiei de încredere cu elevii şi a autenticităţii ei. modificări vegetative) şi comportamentul verbal (conţinutul mesajelor).3. nu utilizaţi etichete din dorinţa de a integra interlocutorul într-o categorie. ascultarea “de suprafaţă”. a se simţi ameninţat. tonul vocii.

Nu repetaţi întrebările pe care copiii nu le-au înţeles pentru că pot induce sentimentul că au făcut o greşeală. boli cu transmitere sexuală). Nu reacţionaţi la fiecare răspuns cu o nouă întrebare. “Dacă clasa ta ar fi un instrument muzical. • Feed-back-ul trebuie să ofere alternative comportamentale. dacă se oferă feed-back pentru acele aspecte care nu pot fi schimbate. luarea deciziilor. Întrebările deschise sunt acele întrebări care comunică interlocutorului că este ascultat şi consilierul este interesat de informaţiile pe care le aude. Întrebări de genul “Cum ai vrea să fii peste 5 ani?”. “Poţi să descrii situaţia X ?”. 1. Scopul este de a-l susţine şi ajuta pe elev şi nu de a-l evalua sau judeca. Întrebările ipotetice sunt utile pentru vizualizarea consecinţelor pozitive sau negative ale unor acţiuni şi pentru luarea în considerare a unor alternative diferite de acţiune (ex. focalizat pe un comportament specific şi nu pe unul general. 12 . “Dacă ai fi o floare. • Feed-back-ul trebuie să fie descriptiv. Această întrebare se focalizează pe comportamentul prezent şi permite elevului şi consilierului să analizeze ceea ce se întâmplă în momentul de faţă. şi nu evaluativ sau critic. • Feed-back-ul trebuie să se adrese comportamentului persoanei şi nu persoanei în general. corecte (de exemplu. Furnizarea de informaţii Profesorul-consilier identifică pe parcursul orelor de consiliere şi orientare care sunt cunoştinţele. sentimentele şi opţiunile asupra unei probleme abordate. profesorul oferă informaţii noi. în planificarea vieţii şi a carierei). În loc de a folosi întrebarea “de ce?” se recomandă folosirea întrebărilor deschise de genul “Ai putea să-mi descrii situaţia X ?”.3. consecinţa imediată va fi o stare de conflict şi tensiune emoţională trăite de elev. reformulaţi întrebarea. • Feed-back-ul trebuie oferit imediat pentru întărirea comportamentului şi nu după o perioadă de timp. în situaţiile în care suntem întrebaţi de ce am reacţionat “aşa” ne simţim obligaţi să găsim explicaţii logice sau scuze pentru comportamentul nostru. • Feed-back-ul trebuie oferit pentru acele comportamente şi atitudini care pot fi schimbate. Prin urmare. Ele asigură elevilor o stare de confort prin abordarea ipotetică a problemei şi nu prin focalizări specifice sau individuale. ce ai fi?”. • Feed-back-ul trebuie să fie specific şi concret. De cele mai multe ori e mult mai greu să afli de ce ai făcut un anumit lucru decât să răspunzi la întrebarea “Ce s-a întâmplat?”. Recomandări pentru oferirea de feed-back: • Feed-back-ul se va focaliza pe aspectele pozitive. care ar fi acela?” sunt utile în abordarea de început a unor teme ca stima de sine.3. valorile. atitudinile şi abilităţile pe care le au elevii. Exprimările vagi sau referirile indirecte la comportamentul în general sau la persoană nu îl ajută pe elev. Întrebările deschise facilitează procesul de comunicare prin invitaţia de a descriere situaţia: “Ai putea să-mi spui mai multe despre …?”. Oferirea de feed-back Oferirea unui feed-back eficient este o abilitate care susţine comunicarea dintre profesor şi elev. informaţii despre droguri.5. el trebuie să fie constructiv şi nu distructiv. În funcţie de acurateţea informaţiilor dobândite. Se recomandă evitarea cuvintelor “bun” sau “rău” şi a cuvintelor care derivă din ele pentru că nu spun nimic de comportamentul specific pe care trebuie să şi-l dezvolte. 1. Informaţiile trebuie transmise într-o manieră care duce la înţelegerea acestora. Folosiţi cuvintele pe care le preferă elevul.pe cei interogaţi să fie defensivi şi să nu mai comunice. • • • • Sugestii pentru folosirea corectă a întrebărilor adresate elevilor: Folosiţi întrebări care nu conţin fraze lungi. conflictul.4. este indicat să se utilizeze în cea mai mare măsură întrebările deschise. Aceste întrebări îl ajută pe interlocutor să-şi exprime atitudinile.

• Utilizaţi şi comportamentul nonverbal pentru a comunica acceptarea.7. pentru a nu da o interpretare personală a mesajului şi pentru a nu influenţa direcţia comunicării. • Fiţi sinceri şi nu pretindeţi că aţi înţeles ceva. Uneori este mai relevantă reflectarea emoţiilor decât a conţinutului. Parafrazarea Parafrazarea este abilitatea de reformulare a ceea ce ni se pare esenţial în mesaj. Sumarizarea este utilă şi ca formă de deschidere a unei noi etape a discuţiei pe tema stabilită. Important este cadrul şi maniera interactivă de a furniza informaţiile necesare. reamintind astfel concluziile etapelor anterioare. Analizaţi şi modificaţi împreună cu elevii informaţiile incorecte pe care aceştia le deţin. Parafrazarea permite totodată şi profesorului să îşi clarifice dacă a înţeles corect mesajul transmis de elevi. Transmiteţi informaţii care sunt corecte. Oferiţi informaţii suficiente pentru decizii responsabile.3.6. • Nu utilizaţi sarcasmul sau ironia în feed-back-ul pe care îl oferiţi. Scopurile reflectării: să verifice înţelegerea celor relatate de interlocutor. Nu procesul de evaluare a cunoştinţelor este important în consiliere. Acest comportament duce la blocarea comunicării şi astfel profesorul nu mai are posibilitatea de a încuraja atitudinea de curiozitate şi nevoia de cunoaştere din partea elevilor. Sumarizarea se utilizează şi pentru stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare a unei teme sau subiect sau pentru clarificarea perspectivelor elevilor asupra alternativelor de abordare a acelui subiect. dacă de fapt nu aţi înţeles sau nu sunteţi sigur că ceea ce aţi înţeles este ceea ce vroiau elevii să vă comunice.Atunci când se constată lacune informaţionale este important ca profesorul să nu ofere un feed-back negativ elevilor în legătură cu aceste omisiuni sau distorsiuni. Sumarizarea Sumarizarea este o modalitate de a concentra într-o manieră organizată cele mai importante aspecte ale discursului interlocutorului.3. 1.8. Exploraţi împreună alternativele unei teme. Are ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul sau tema în discuţie. oferind argumente pe care le înţeleg şi le acceptă. • Nu judecaţi şi nu minimalizaţi ceea ce vă comunică elevii. astfel ca elevul să poată lua decizii responsabile. să nu critice persoana care lea exprimat. Parafrazarea se realizează prin utilizarea unor fraze care comunică elevilor că mesajul a fost înţeles: “Ceea ce spui tu se referă la …”. Scopul fundamental al reflectării este mai ales cel de validare a trăirilor emoţionale ale elevilor. Reflectarea dă elevului sentimentul că este ascultat şi că ceea ce exprimă sau trăieşte este important. Scopurile sumarizării sunt de a recapitula conţinutul unui discurs sau de încheiere a discuţiei. • Nu evaluaţi sau interpretaţi ceea ce au spus elevii. 1. 1. Reflectarea Reflectarea este exprimarea înţelegerii de către consilier atât a conţinutului informaţional cât şi a stării emoţionale transmise de elev. Este important ca profesorul să nu utilizeze alte cuvinte sau informaţii. Recomandări pentru utilizarea parafrazării: • Evitaţi să definiţi problemele în locul elevilor. Învăţaţi elevul să caute singur informaţii şi să le evalueze critic.3. • să îi comunice interlocutorului înţelegerea şi acceptarea necondiţionată. “Cu alte cuvinte …”. • • • • • • Recomandări cu privire la furnizarea informaţiilor: Folosiţi un limbaj comun cu cel al elevului. 13 . Sumarizarea se realizează împreună cu elevii şi se clarifică în această fază subiectele care necesită o abordare ulterioară şi cele care au fost deja identificate şi clarificate. pe care elevii nu le-au transmis în mesaj. fără a le oferi ca fiind singurele soluţii pentru acea problemă.

• să stabilească o relaţie bazată pe încredere. 14 .

”.Să exemplifice şi să indice modul în care pot fi aplicate principalele elemente ale paradigmelor studiate în practica de consiliere. • Tehnica “scaunului gol” – este o metodă de facilitare a comunicării cu o persoană cu care nu poţi comunica sau ai dificultăţi de comunicare. Consilierul: Acum aşează-te pe celălalt scaun. 15 . Copilul:Ţi-am spus.” a unei alte forme de exprimare “Îmi doresc să merg la bunici”. Consilierul: Hai să spunem că tatal tău stă pe scaunul acela liber. exprimarea comportamentului “ … pentru că nu ai venit la timp …” şi exprimarea consecinţei “ deoarece am crezut că ţi s-a întâmplat ceva rău. • Schimbarea întrebărilor cu afirmaţiile – de exemplu în loc de “Nu crezi că ar fi mai bine să nu te mai întâlneşti cu prietenii tăi o perioadă?” poţi exprima: “Cred că ai dori să te ajut să nu te mai întâlneşti cu prietenii tăi. • Substituirea lui “de ce” cu alte forme de exprimare “cum” sau “ce” – exprimarea în loc de “De ce nu ai venit la timp!” a unei exprimări de genul: “Ce s-a întâmplat?“. şi-ţi spun că această cameră arată ca o cocină.2.Să realizeze un plan educaţional pornind de la unele necesităţi educaţionale identificate. 2. .” • Asumarea responsabilităţii – adolescenţii sunt încurajaţi să-şi asume responsabilitatea acţiunilor şi trărilor lor emoţionale “Acum simt sau mă simt …. tehnica “scaunului gol” este o tehnică des utilizată în consilierea de doliu.Să precizeze principalele componente ale paradigmelor prezentate. . . Prezentăm o mostră a unei şedinte de consiliere în care se recurge la tehnica “scaunului gol”. în mod simbolic consilierul îi sugerează copilului sau adolescentului că îi faţa lui. Elemente de consiliere Gestaltistă (Fritz Perls) Metodele propuse de teorie: • Limbajul responsabilităţii sau exprimarea la persoana I – are trei componente exprimarea emoţiei “Eu sunt neliniştit …”. Ce ai vrea să-i spui? Poţi să mergi până acolo şi să-i spui orice doreşti. Consilierea centrată pe persoană ( Carl Rogers ) Metodele propuse de teorie aplicate în consilierea şcolară (vezi modulul atitudinile şi abilităţile consilierului): • Ascultarea activă • Reflectarea gândurilor şi trăirilor afective • Clarificarea • Sumarizarea • Confruntarea contradicţiilor • Auto-explorarea 2. Presupune ca eşti tatăl tău. pe un scaun gol se află imaginar persoana căreia ar dori să-i comunice ceea ce în viaţa reală nu a reuşit. Este rău.Să descrie unele probleme identificate în şcoală în termeni comportamentali. Copilul: Îl urăsc pe tatăl meu. • Substituirea lui “trebuie” cu “vreau” sau “îmi doresc” – utilizarea în loc de “Trebuie să merg la bunici. şi îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce simt.MODULUL 2 PARADIGME ŞI TEHNICI DE CONSILIERE Obiective operaţionale: prin parcurgerea acestui modul studentul va putea: .”. Consilierul: Acum fii tu însuţi din nou. Copilul: Pleacă de aici! Lasă-mă în pace! Mi-am făcut ordine în cameră cât am putut de bine.1.

cred. pot fi reluate unele aspecte ale problemei. • Evitarea utilizării unor termeni generali – copiii sau adoelscnţii sunt încurajaţi să-şi modifice mesajele în care utilizează termeni generali cum ar fi probabil. să asculte muzică) prin care aceştia îşi pot explora trăirile şi gândurile din timpul acelei activităţi (ex. 2. Consilierul: Acum fii tatăl tău. dacă aş fi un înţelept …. posibil. auz) şi exprimarea trărilor afective experimentate sau prin focalizarea pe ceea ce poţi să spui despre tine în momentul prezent “Acum eu …”. Copilul: Nu-ţi pasă de mine! Nu-ţi pasă ce simt! Îţi faci griji doar pentru casă. • Identificarea “punctelor slabe” şi a “punctelor tari” – copiii sau adolescenţii sunt încurajaţi să- şi identifice punctele slabe şi să le transforme în “pucte tari”. În fiecare dintre noi există aceste stări de la o vârstă fragedă şi până la una înaintată. Te enervezi când îmi scot jucariile. mişcare. Consilierul: Acum fii tu din nou. • Explorarea sentimentelor şi gândurilor – consilierul implică copiii sau adolescnţii în activităţi (ex.dacă aş fi un animal. apreciind că arată bine chiar când jucariile sunt nearanjate. Copiii trebuie să aiba jucarii! Este camera mea! Nu mă mai stresa! Copilul şi-a exprimat gândurile şi emoţiile faţă de tatăl său vis a vis de camera sa. • Jocuri de fantezie sau proiective – copilul este încurajat să îşi exprime emoţiile şi gândurile dacă ar fi într-o altă ipostază. mi-am curaţat bine camera! Apoi ai intrat în cameră şi ai spus că nu este destul de bine.3. ne comportăm. gust. Luăm decizii. camera să arate mai bine. dacă aş fi un boboc de trandafir…. poate. pe care o considera "teritoriul" său. Pe parcursul acestui joc sub formă de dialog. aş fi …. Copilul: Este ultima oară când îţi spun! Când mă întorc. Analiza Tranzacţională (Eric Berne) Modelul lui Berne propune structurarea personalităţii în trei stări ale Eului). care trebuie să arate bine. După eliberarea de ură. reacţionăm în funcţie de dominanţa unei stări a Eului asupra celorlalte sau în funcţie de echilibrul în care acestea se află EUL DE PĂRINTE NIVEL ATITUDINAL ŞI COMPORTAMENTAL EUL DE ADULT NIVEL COGNITIV EUL DE COPIL 16 NIVEL AFECTIV . în afară de jucării. acest exerciţiu facilitează comunicarea indirectă . despre ce însemnă curăţenia camerei putându-se ajunge la un compromis cu tatăl său. miros. Asta înseamnă că şi jucăriile trebuie aranjate. ura faţă de tatăl său (sentiment) a fost redusă la o furie legată de o problemă specifică nerezolvată (emoţie). Nu am lăsat nimic afară.Copilul: Tată. • Activităţi de îmbunătăţire a conştientizării de sine – prin focalizarea pe senzaţii (atingere. dar şi să utilizeze termeni specifici. ce simte copilul în timp ce ascultă o melodie).

poate fi definit sintetic prin cuvintele: “cine. spontaneitatea şi plăcerea micilor bucurii ale vieţii nu îi sunt caracteristice. să comande. regretele. Eul de adult este cel care: se informează compară evaluează analizează învaţă reflectează înţelege comunică ia decizii gândite rezolvă probleme negociază. îşi ascultă Eul de părinte şi de copil dar hotărăşte adultul. să critice sau să îi devalorizeze pe ceilalţi. adolescent. mânia şi furia. în consecinţă. regulile. spontaneitate. îmi place. fantezia. Eul de copil însumează emoţiile. emoţiile şi sentimentele. Eul de copil reprezintă totodată şi resursa de creativitate. Eul de părinte cuprinde cerinţele. Subdimensionarea Eului de părinte poate să ducă la comportamente dezadaptative prin ignorarea şi încălcarea oricărei reguli şi norme. opiniile. care menţine atitudinea noastră de curiozitate şi interogarare asupra lumii. ce?”. adult) este dominată de Eul de părinte atunci când are tendinţa să: • folosească un comportament autoritar (voce. devine o persoană exagerat de raţională. cum. Eul de adult caracterizează comportamentul realist. realistă sau pragmatică. anxietăţile şi temerile. Eul de adult este cel care pune întrebări. Alteori Eul de părinte se manifestă preponderent prin comportamente de protecţie.Stările Eu-lui . normele. intonaţie) • judece pe alţii • impună • dea ordine • ameninţe • emită reguli care nu admit replică • blameze sau să: • protejeze/supraprotejeze • consoleze • îşi ofere serviciile în locul altei persoane. Eul de copil este cel care: se bucură • se întristează • • • • • • • • • • • 17 . plăcerile şi neplăcerile. În situaţii de decizii. se comportă conform caracteristicilor acestuia. O persoană (copil. să judece. Este starea prin care se exprimă spontan trebuinţele şi dorinţele noastre. judecăţile pe care o persoană le-a interiorizat. Există persoane care sunt dominate de unul dintre Euri şi. logic şi raţional. când. O persoană care se află permanent în starea de adult şi îşi reprimă Eul de copil. Eul de părinte poate fi definit sintetic prin cuvântul trebuie. valorile. Cazul ideal este acela în care cele trei stări ale Eului sunt în echilibru şi reacţionăm adaptat la situaţia în care ne aflăm. persoana cu un Eu de adult bine conturat. calculată. indiferent de situaţie sau de persoanele cu care se relaţionează. Doresc. plăceri (Eul de copil) şi norme/valori (Eul de părinte). de încurajare şi de ajutor. intuiţie. O persoană cu un Eu de părinte dominant încearcă să se impună în permanenţă în faţa celorlalţi. să domine. Eul de adult facilitează eficienţa şi reuşita în atingerea scopurilor propuse. sunt cuvintele care defineasc Eul de copil. Eul de adult permite integrarea armonioasă şi un echilibru între dorinţe. satisfacţiile. gesturi.

Stările Eului conţin gânduri şi raţionamente. Din nefericire. Când. Tranzacţiile paralele sunt cheia succesului în comunicare. profesor sau elev. doct. profesorul. un clişeu de găsit doar în cărţile de istoria pedagogiei. că are nelinişti şi temeri. Este de dorit ca un profesor să arate elevilor săi că ştie să râdă. de exemplu. Terapia raţional-afectivă RET (Albert Ellis) 18 . norme şi comportamente. emoţii şi sentimente.• râde • plânge • respinge • are fantezii • are preferinţe • are nelinişti • se înfurie dar poate fi şi: • “mic tiran” • necontrolat • egocentric • manipulator. Părintele. comunicarea se blochează. prin modele şi strategii educative neadecvate. trebuie să încerce să ofere modele comportamentale care să demonstreze copilului şi elevului echilibrul celor trei structuri.6). răspund cu Eul parental unei persoane care mi s-a adresat cu Eul de copil. o educaţie rigidă. trebuie să devină una vetustă. cu rol exclusiv de informare şi evaluare. Aşa cum am arătat. De exemplu. cele trei stări ale Eului se dezvoltă armonios sau în disproporţie. plină de constrângeri poate duce la exacerbarea Eului de părinte. o educaţie excesiv de liberală sau de protectoare conduce la augmentarea Eului de copil. să se simtă bine. inabordabil. Comunicarea pozitivă între două sau mai multe persoane necesită o comunicare paralelă între structuri (vezi figura 5. copil sau adult. se hipertrofiază una dintre dimensiuni în defavoarea celorlalte (acest lucru poate fi constatabil atât la copil şi adolescent cât şi la adult şi vârstnic). în fiecare persoană se dezvoltă cele trei stări ale Eului. am răspuns unei emoţii. adultul în general. imaginea clasică a dascălului “din spatele catedrei”. O bună adaptare presupune actualizarea Eului potrivit situaţiei în care ne aflăm. Armonia celor trei stări şi actualizarea lor adecvată situaţiei sunt o condiţie pentru starea noastră de bine. să glumească. Nici una dintre ele nu este mai bună sau mai importantă decât celelalte două. În funcţie de tipul de educaţie din familie şi şcoală. EUL DE PARINTE EUL DE PARINTE EUL DE ADULT EUL DE ADULT EUL DE COPIL EUL DE COPIL 3. dorinţe cu o regulă sau restricţie.

nemulţumit de mine”. elevii să conştietizeze că este mai eficient să învăţăm din greşeli sau eşecuri şi să încercăm să le prevenim.” Acestă metodă îl învaţă pe elev să-şi identifice gândurile iraţionale. D – disputarea argumentelor care să atace convingerile iraţionale: elevii sunt încurajaţi să identifice argumentele pro şi contra pentru afirmaţiile sale. 2) Explicaţi copiilor că performanţa într-un domeniu nu se obţine uşor şi necesită mult timp şi efort. 7) exersarea exprimării emoţionale şi evitarea generalizărilor în exprimare. adecvat şi să ai performanţe ridicate în toate domeniile. 3) Ajutaţi copiii să conştietizeze că nu sunt peroane nevaloroase dacă nu şi-au atins scopurile. a fost dezvoltat un program de educaţie raţional-afectivă (REE) aplicat în şcoală cu scopul prevenirii formării convingerilor iraţionale şi în consecinţă prevenirea dezvoltării tulburărilor emoţionale şi comportamentale. aceste convingeri iraţionale duc la formarea unor tulburări emoţionale şi de comportament. Acest model de intervenţie a fost aplicat cu succes în mediul şcolar pornind de la premisa că sistemul de convingeri (definit ca semnificaţia unor evenimente) se formează la fel ca şi limbajului. 4) Ajutaţi copiii să conştietizeze că popularitatea şi valoarea nu sunt condiţionate. scăderea cazurilor de eşec şcolar. A – evenimentul activator: “O să iau o notă mică. nu este un lucru rău să reuşeşti numai după un timp îndelungat să realizezi ceea ce-ţi doreşti.” sau “O să-mi cad examenul. Principiul de bază al modelului terapeutic este modificarea convingerilor iraţionale care are ca şi consecinţe modificarea la nivel afectiv şi comportamental. C – consecinţe). 6) dezvoltarea deprinderilor de coping raţional. “Îmi place să reuşesc dar asta nu înseamnă să am numai succese. 4) conştietizarea că există moduri diferite de exprimare a emoţiilor. dezvoltarea stimei de sine. catastrofice şi să se recompenseze pentru evaluările raţionale. este important ca elevii să înţeleagă că sentimentul de valoare nu este condiţionat de succese şi că a avea eşec este ceva normal.mi cad examenul. Metodele de consiliere propuse de modelul terapeutic RET: • Metoda ABCDE – constă în învăţarea modelului şi aplicarea lui în situaţii cât mai diferite. 3) demonstratrea rolului convingerilor în declanşarea emoţiilor.” B – evaluarea de către elev a evenimentului: “O să-mi cad examenul. Prin acest program elevii erau învăţaţi să: 1) Înţeleagă cum se dezvoltă emoţiile. Aşa cum limbajul se achiziţionează prin imitaţie şi modelare aşa se achiziţionează şi sistemul de convingeri. să le analizeze şi să le modifice în gânduri raţionale.” (B2 evaluare raţională) C – consecinţa evaluării mesajului: evaluarea iraţionaă are ca şi efecte declanşarea unor stări afective negative – “mă simt deprimat. 3) Să-şi modifice convingerile iraţionale cu convingeri raţionale. accentuaţi faptul că nu trebuie să se implice într-un concurs sau să câştige ceva pentru a te simţi o persoană valoasă. 8) manifestarea empatiei faţă de ceilalţi membrii ai grupului.Conceptul de bază propus de terapia dezvoltată de Ellis este cel de convingere iraţională. • Modificarea convingerilor iraţionale (convingerea că pentru a fi valoros trebuie să fi competent) prin activităţi specifice: 1) Învăţaţi copii să se implice în activităţi recreative care sunt valoroase pentru că sunt distractive.”. creşterea toleranţei la frustrare şi un bun control al strărilor de furie sau impulsivitate. 19 . iar evaluarea raţională are ca şi efecte mobilizarea pentru îmbunătăţirea performanţei. B – convingeri iraţionale. Cea mai frecventă convingere iraţională este că pentru a fi valoros trebuie să fi întotdeauna competent. a fi o persoană populară nu înseamnă că eşti şi valoroasă prin simplu fapt că eşti populară. 2) achiziţionarea deprinderilor de rezolvare de probleme. dar nu sunt o persoană rea. Rezultatele acestui program educaţional are ca şi efecte de lungă durată scăderea anxietăţii şi depresiei. 5) transferarea învăţării în viaţa reală. dar voi învăţa mai mult şi voi avea o notă mai bună la următorul examen. 9) învăţarea modului de modificare a convingerilor iraţionale. “Pentru că cineva spune ceva urât despre tine nu înseamnă că eşti aşa în realitate. E – identificarea mesajelor raţionale ca un rezultat adecvat al evaluării evenimetului: “Mi-am picat examenul dar nu este o tragedie. deci nu sunt bun de nimic. Rolul consilierului este unul educativ de oferire a unui modul raţional de gândire şi a unor modele comportamentale adaptative. 5) Învăţaţi copii să-şi identifice evaluările iraţionale. 2) Să facă distincţie între convingeri valide (raţionale) şi convingeri invalide (iraţionale).” • Educaţia raţional-afectivă: 1) învăţarea modelului ABC (A – evenimente activatoare. scăderea frecvenţei comportamentelor agresive.” ( B1 evaluare iraţională) sau “O să.”. de exemplu “Am făcut ceva rău. În acest sens.

durata – intervalul de timp dintre momentul iniţierii şi momentul încetării comportamentului. persoane  interni – dorinţe. Identificarea celor trei componente ale unui comportament: antecedentele comportamentului. evaluări ale situaţiei. ci asupra dimensiunilor unui comportament. atâta timp cât un comportament poate fi învăţat. Consecinţele pot întări un comportament (creşterea frecvenţei sale) sau scădea frecvenţa unui comportament. aşteptări. a contextului în care apare şi a intensităţii sale. în timp ce pentru un alt elev forma de manifstare poate să ia un aspect de distragere a celorlalţi colegi.4. Metodele de consiliere aplicate în şcoală sunt cele de modificare cognitivă şi modificare comportamentală. Pentru organizarea datelor şi o mai bună vizualizare a lor se poate întocmi un tabel sub forma unei grile de observaţie. latenţa – intervalul dintre stimul şi manifestarea comportamentului. utilizând metode psihologice. 3. 2. în vederea stabilirii unui program ţintit de modificare comportamentală. colegilor. în egală măsură el poate fi şi dezvăţat. Analiza şi evaluarea funcţională a comportamentului. situaţii concrete. Antecedente Comportamente Consecinţe Colegul îmi pune o întrebare Nu sunt atent la profesor Profesorul mă atenţionează Sunt obosit Nu aud când profesorul îmi pune o întrebare Iau o notă mică Nu sunt interesat de materie Vorbesc cu un coleg Profesorul mă scoate afară din clasă Metodele utilizate pentru monitorizare pot fi: observarea şi auto-monitorizarea comportamentului. Avantajul analizei comportamnetale îl constiuie circumscrierea şi specificarea comportamnetului. contextul de apariţie a comportamentului. în timp ce un alt elev poate fi neatent pe tot parcursul zilei. frecvenţa – numărul de apariţii ale comportamentului. profesorilor şi reflectarea asupra situaţiilor anterioare similare. Analiza şi evaluarea funcţională a 20 .2. Un elev poate manifesta neatenţie prin sustragerea de la activitate şi reverie. chestionarea părinţilor. intensitatea – magnitudinea manifestării comportamentului. Tehnicile de modificare a comportamentalui constau într-un set de procedee rezultate din cercetări experimentale în domeniul învăţării comportamentului. Să luăm spre exemplu neatenţia la ore. sub aspectul frecvenţei de manifestare. Din perspectiva duratei. ANTECEDENTE COMPORTAMENT CONSECINŢE Antecedentele pot fi stimuli:  externi – evenimente. pentru un elev poate să dureze câteva minute. Intervenţia de modificare a comportamnetului nu se poate face asupra unei etichete. Fiecare comportament are anumite antecedente şi anumite consecinţe. Forma de manifestare a neatenţiei poate fi diferită de la un elev la altul şi în aceste condiţii intervenţia va trebui să fie diferită. Dimensiunile analizei comportamentale: forma de manifestare a comportamentului. Paradigma cognitiv-comportamentală Modelul cognitiv-comportamental este un model eclectic în consiliere şi reprezintă o combinare a metodelor cognitive cu cele comportamentale. convingeri personale. în timpul unei ore. Exemple de relaţii între antecedente comportamente şi consecinţe. Medodele cognitiv-comportamentale utilizate în consilierea şcolară:  Modificarea comportamentală Modificarea unui comportament presupune: 1. Monitorizarea comportamentului – cu scopul de a culege date precise despre un comportament. Asumpţia de bază este că. comportamentul propriu-zis şi consecinţele comportamentului.

Contractul stabileşte recompensele sau pedepsele pe care le va primi adolescentul în funcţie de comportamentul său (consecinţele depind de acţiunile sale). Condiţiile care favorizează achiziţia modelului comportamental: Similaritatea model – observator. etc. Modelul prezentat trebuie să fie relevant pentru subiect (să-i aducă o nouă perspectivă. La baza modelării se află mecanismul învăţării observaţionale.  Stabiliţi privilegiile care se pierd de ambele părţi. spre exemplu. Ca recompensă. prietenii. Contractul este rezultatul negocierii dintre profesor/părinte/consilier şi adolescent. dar pot fi prelungite în funcţie de succesele adolescentului. Relevanţa modelului comportamental. Contractul cuprinde 3 categorii de informaţii: 1) specificarea comportamentului care urmează să fie format.  Specificaţi întăririle pozitive sau recompensele acordate pentru efectuarea comportamentului dezirabil. 3) descrierea consecinţelor celor două tipuri de comportamente (adecvate şi neadecvate). Contractul de contingenţe. 2. În acelaşi timp. Specificaţi-le drept clauze ale contractului. romane sau un compozit între caracteristicile mai multor personaje. filme. 2) specificarea comportamentelor neadecvate. 21 . respectiv întăririle şi penalităţile comportamentelor. Scopurile urmărite sunt de scurtă durată. Observarea unui comportament şi a consecinţelor sale facilitează producerea sa de către observator. Extragerea disimilarităţilor dintre model şi observator are ca efect respingerea modelului (ex. persoane semnificative pentru copil sau adolescent (vedetă de film. profesorii. frecvenţa şi calitatea cu care trebuie să se manifeste comportamentul ţintă. Prezentăm în continuare câteva tehnici de modificare comportamntală ce se pretează la a fi aplicate în domeniul educaţional: 1. să-i ofere o confirmare) şi să fie prezentat clar pentru a fi achiziţionat. oferă o modalitate alternativă de a reacţiona la o situaţie). Modelarea este o metodă de modificare cognitiv-comportamentală care constă în prezentarea unui eşantion de comportamente cu scopul de a antrena persoana care observă comportamentul în producerea sa. Contractul contingenţelor este o înţelegere. Modelul comportamental este învăţat dacă generează recompense. influenţa grupului de colegi (peer-group) şi forţa de presiune a acestuia în dobândirea unui comportament.) 2. respingerea modelelor oferite de familie sau adulţi). nu impus cu forţa. de obicei scrisă. detaliaţi şi univoci. În clauzele contractului putem include şi sancţiuni (pedepse sau pierderea unor privilegii) dar el funcţionează mai eficient dacă se bazează pe recompense. simbolic – personaje din poveşti. Altfel spus. scopurile trebuie să fie accesibile.  Stabiliţi bonusul (întărirea pozitivă suplimentară) care se acordă dacă adolescentul depăşeşte cerinţele minime ale contractului. colegii. clarificaţi ce anume trebuie “atins”. Paşi în aplicarea tehnicii  Descrieţi comportamentul ţintă în termeni clari. Obiectivul primar al contractului este de a încurajara adolescentul să-şi monitorizeze propriul comportament. Similaritatea de vârstă explică. ţinând cont de capacitatea de înţelegere a adolescentului. prin încălcarea clauzelor. Semnarea contractului are loc ca urmare a unei negocieri. însă modelul este asimilat numai dacă are funcţia de a rezolva o problemă (ex.comportamnetului reprezintă în acest sens operaţionalizarea etichetei lingvistice în comportamente care pot fi modificate. real – părinţii. El trebuie acceptat de către adolescent. selectăm acele lucruri/activităţi care sunt suficient de dorite pentru a funcţiona ca atare. Modelul comportamentului poate fi: 1. cu atât achiziţia este mai rapidă.  Stabiliţi durata. Obiectivul secundar este identificarea şi conştientizarea consecinţelor comportamentului. Se învaţă mai uşor un comportament dacă prin acesta putem să obţinem recompense sau să evităm situaţii neplăcute. Cu cât similaritatea este mai mare. între profesor/părinte/consilier şi elev. relativ uşor de atins.

Spargeţi comportamentul ţintă în părţi componente. Jocul copiilor “fierbinte-rece” este o exemplificare adecvată a acestei tehnici. ovale. hiperactivitate. Scopul său este formarea comportamentului prin întăriri pozitive. scris. întreţinerea precară a igienei personale. spargeţi comportamentul în componente şi mai mici. Diferenţiaţi întăririle în funcţie de răspunsurile comportamentale obţinute. să susţină privirea altei persoane: să întoarcă capul în direcţia corectă. Esenţial este să nu uităm că intenţia unui astfel de contract este să reliefeze schimbările pozitive din copil. pentru cele “acting-out” (tensiunea descărcată în exterior): pierderea controlului. Presupune deci o modificare gradată a comportamentului. Identificaţi antecedentele şi consecinţele sale. Este eficientă cu copii de diferite vârste şi diferite niveluri intelectuale. Treceţi de la întăriri continue la întăriri intermitente.Specificaţi mijloacele prin care observaţi. Paşi în aplicarea tehnicii  Din repertoriul comportamental al copilului observaţi comportamentul în deficit care vă interesează. Îi puteţi spune adolescentului “Dacă îţi scrii tema voi înceta să te mai bat la cap”. dar ar fi mai bine să formaţi comportamentul acesta printr-o întărire pozitivă “Dacă îţi scrii tema putem merge să jucăm fotbal”. Ca şi clasă de comportamente.  Contractul trebuie încheiat în termeni pozitivi. Utilizaţi amorse verbale sau gesturi în toate etapele. refuzul de a scrie temele. Mai întâi învăţăm elementele componente ale literelor: bastonaşe. Dacă nu reuşiţi să obţineţi răspunsul dorit prin repetarea întăririlor.  3. să ridice privirea. Retrageţi întăririle pentru acele răspunsuri care sunt incompatibile cu comportamentul ţintă. Învăţăm să legăm literele cunoscute între ele pentru a scrie cuvinte până la propoziţii şi texte unitare.       Această tehnică poate fi utilizată pentru formare abilităţilor şcolare (citit. dificultăţi în programarea timpului. Shaping (întărirea gradată). Comportamentul global “a scrie” este spart în componente minimale logice care sunt întărite succesiv. zăluţe. pentru a precipita formarea comportamentului. Comportamentul global este spart în părţi sau paşi logici care sunt ulterior întăriţi succesiv. Le influenţăm comportamentul prin prestigiu: în loc să-l forţăm să execute ceva anume. Cu cât am fi mai autoritari. Identificaţi cea mai simplă aproximare a comportamentului ţintă. intensitatea şi durata acestui comportament. fugă de la ore. Sarcina unui copil este de a găsi un obiect ascuns.  Acordaţi întăririle imediat după răspunsul dezirabil. Stabiliţi procedura prin care acordaţi adolescentului feedback pentru performanţele sale pe perioada cât se aplică contractul. în timp ce altul îi întăreşte succesiv comportamentul spunând “fierbinte” când se apropie de obiectul ascuns şi “rece” când se îndepărtează de el. Fiecare nouă componentă întărită aproximează comportamentul ţintă. un copil care refuză contactul vizual este învăţat (condiţionat) treptat. Este procedeul prin care descompunem comportamentul în componente minimale şi întărim fiecare aproximare succesivă a comportamentului ţintă. cooperarea) şi pentru comportamente motorii complexe. Tehnica este foarte eficientă cu adolescenţi deoarece îi pune în situaţia de adulţi. nicidecum să creeze o altă situaţie de eşec. în elemente minimale. motivaţie scăzută pentru diverse activităţi. Eliminaţi factorii perturbatori din mediu pentru a mări probabilitatea executării elementelor minimale. 22 . etc. să privească scurt în ochii celuilalt. să menţină contactul vizual. Este o întărire negativă. cu atât revolta lor ar fi mai puternică. Această tehnică este utilizată pentru a accelera un comportament prea complex sau prea dificil pentru subiect. tehnica se aplică eficient. în final să-i susţină privirea. pentru abilităţi sociale (iniţierea unui dialog. De exemplu. măsuraţi şi înregistraţi comportamentul dezirabil. Notaţi situaţiile în care apar variaţii în forma. menţinerea atenţiei). în zona proximei lor dezvoltări. îl determinăm să o facă fără pedeapsă. Aceeaşi tehnică este utilizată pentru învăţarea citit-scrisului. În pasul următor învăţăm să legăm aceste elemente pentru a obţine o anumită literă.

• întăririle artificiale să fie în timp înlocuite cu întăriri naturale. • pedeapsa corporală transmite mesajul subiacent că cea mai bună metodă de rezolvare a problemelor este forţa fizică. • să fie aplicate cu calm. Un stimul poate fi definit ca o întărire primară. Pedeapsa este o modalitate de a reduce frecvenţa de apariţie a unui comportament. iritabilitatea. dacă un copil este bătut va utiliza aceeaşi metodă cu prietenii lui. pauză după realizarea unor sarcini. Pentru a produce acest efect este necesară asocierea pedepsei cu întărirea comportamentului dezirabil sau specificarea comportamentului alternativ şi recompensarea sa ulterioară. foarte bine!”. răspuns. Pedeapsa Întăririle primare Întăririle secundar 23 . Unui elev din clasa a doua i se reducea perioada de Un stimul care urmează unui joacă cu 5 min. izolarea. dacă satisface o Alimentele sunt un exemplu de întărire primară. în urma unui comportament adecvat. • să fie aplicate în particular. • pedeapsa corporală poate duce la vătămări fizice. • pedeapsa corporală nu determină identificarea cauzelor comportamentului. prin aplicarea unui stimul neplăcut. • utilizarea pedepselor corporale asupra copiilor are ca efect învăţarea acestui comportament şi replicarea sa ca metodă de rezolvare a situaţiilor problemă – ex. • aplicarea întăririlor disponibile. popularitatea sunt întăriri secundare întărire secundară dacă satisface o frecvent utilizate. • să fie acompaniată de întărirea comportamentelor pozitive. • retragerea întăririlor. • repetarea relaţiei dintre comportament şi întărire – “dacă faci X beneficiezi de Y”. nevoie fiziologică. minciuna. crescând frecvenţa comportamentelor disruptive. Simpla aplicare a pedepsei nu determină apariţia unui comportament alternativ.Recomandări în aplicarea întăririlor în cadrul programelor de întărire: • spargerea comportamentelor complexe în comportamente simple pentru a permite recompensarea frecventă. • să fie precedată de un avertisment. Un stimul poate fi definit ca o Notele. cu scopul creşterii ratei şi intensităţii acestuia. dacă acestea nu sunt eficiente. acceptate. • specificarea comportamentului întărit – “Ai făcut curăţenie în cameră. Dacă după oferirea pauzei creşte calitatea realizării sarcinii. comportamentelor disruptive. Metode comportamentale de control al frecvenţei de manifestare a unui comportament Metoda Întăririle pozitive Definirea metodei Prezentarea unui stimul după producerea unui comportament. Exemple Profesorul oferă elevilor 5 min. • pedeapsa corporală produce agresivitate şi probleme comportamentale – chiulul de la şcoală. reprezintă o pedeapsă. • pedeapsa corporală stabileşte o barieră între profesor şi elev. • pedeapsa corporală are consecinţe emoţionale asupra copilului ca frica. • să nu fie criticată sau atacată persoana. cu scopul scăderii Dacă după această regulă scade frecvenţa frecvenţei sale de manifestare. • întăririle imediate să fie înlocuite cu întăriri decalate. pauza devine întărire pozitivă. scăderea pauzei cu 5 min. Reguli de aplicare a pedepselor: • să fie aplicate imediat. • pedeapsa corporală scade stima de sine a elevilor. Cauzele ineficienţei pedepselor corporale: • pedeapsa corporală atacă persoana şi nu comportamentul. • facilitarea la elevi a identificării propriilor întăriri. banii. utilizarea întăririlor naturale.

şi nu i se mai acordă această întărire. 2. Modelul HELPING dezvoltat de Keat (1990) pentru consilierea copiilor şi poate fi utilizat în identificarea problemei copilului şi în evaluarea eficienţei consilierii. convingeri iraţionale G – probleme motivaţionale sau comportamentale B. Profesorul Z are un elev care este foarte timid când răspunde oral. tristeţe L – probleme de învăţare P – relaţii interpersoanale: conflicte sau dificultăţi de comunicare cu colegii sau familia I – imagine de sine: imagine de sine negativă N – nevoia de informaţii: informaţii reduse. dacă pentru un elev acordarea atenţiei Retragerea unui comportament ca este întărirea pozitivă pentru comportamentul Extincţia urmare a lipsei de întărire.5.e Planifica rea întăririlo r nevoie materială sau socială. Modele multimodale în consiliere A. profesorul oferă întărire după 4 răspunsuri corecte. stimulilor comportamentului ţintă. Eliminar Eliminarea gradată a întăririlor ea prin introducerea unor stimuli noi Înlocuirea unei întăriri materiale (dulciuri) cu întăriri gradată a care cresc frecvenţa sociale (încurajarea). Exemplu. dureri abdominale E – emoţii: anxietate. ce răspunde prin da sau nu la întrebările sale şi în fine după ce răspunde utilizând mai multe cuvinte etc. pentru un întărire pozitivă pentru acel comportament . comportamentul nu mi apare. pentru time-out să fie între 5 şi 10 min. unei scheme de Oferirea unei întăriri la un interval stabilit sau după un număr de răspunsuri corecte. după o perioadă. furie. Modalitatea BComportamentul Exemple de tehnici de intervenţie Tulburări ale comportamentul Modelarea alimentar Programe de întăriri Agresivitate. Lazarus este utilizat în identificarea problemelor copiilor şi adolescnţilor şi în evaluarea problemei şi a eficienţei consilierii (vezi tabelul de mai jos). fiind prin care elevul este scos dintr-un evitate locurile întunecoase sau răcoroase şi mediu în care nu-şi poate controla denumirile tendenţioase de genul "banca măgarului". apariţie a unui comportament. Realizarea întărire. Modelul BASIC-ID dezvoltat de A. H – sănătate: oboseală. impulsivitate Automonitorizare Controlul stimulilor Furie Managementul furiei Anxietate socială Exerciţii de identificare şi Depresie exprimare emoţională Fobii Palpitaţii Exerciţii de relaxare şi respiraţie Exemple de probleme A – emoţiile 24 . Prima dată îi oferă o recompensă după Învăţarea unor comportamente noi Modelare contactul vizual cu elevul. Este o metodă de întărire negativă Spaţiul pentru “time – out” este stabilit în clasă. Retragerea unor privilegii ca Penalizar Se retrage un număr de credite oferite anterior de metodă de scădere a frecvenţei de ea profesor pentru că a apărut comportamentul nedorit. disruptiv. apoi doar după secvenţelor comportamentului. De exemplu. Time – comportamentul (primind multe Elevul nu trebuie să aibă o altă preocupare în această out întăriri pozitive pentru perioadă (nu scrie sau desenează) şi nu trebuie să comportamentul nedorit) şi plasat devină centrul atenţiei. Altfel acest timp devine într-un alt mediu. Timpul interval de timp stabilit. În următoarea etapă oferă prin întărirea succesivă a a întăriri pentru că acesta ridică mâna.

acceptat şi respectat. droguri) Hiperactivitate Exerciţii de imagerie Modificarea gândurilor dezadaptative Rezolvarea de probleme Dezvoltarea asertivităţii Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare Jocul de rol Modificarea stilului de viaţă – strategii de renunţare la fumat. Pe măsură ce persoana avansează în etate. Prin natura sa umană.să proiecteze programe de consiliere pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală . Cunoaşterea de sine şi imaginea de sine Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcţionarea şi adaptarea optimă la mediu social. Un copil sau adolescent are nevoie să simtă că nu este necesar ca el să fie premiant sau olimpic pentru a fi iubit. colegii Dificultăţi de relaţionare în familie Oboseală inexplicabilă Sedentarism Dependenţă de substanţe (alcool. previn şi remediază atitudini şi comportamente deficitare sau problematice.să utilizeze tehnici de autocunoaştere . droguri Programe de control al greutăţii MODULUL 3 CONSILIERE PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ Obiective operaţionale: prin parcurgerea acestui modul studentul va putea: . aprecierea. în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale. Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv. Totuşi. Afecţiunea. Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalităţii sau le dezvoltă pe cele subdimensionate. are capacitatea de a se dezvolta şi de a-şi alege propriul destin. cauzele ţi consecinţele abuzului precum şi modalităţile de prevenţie respectiv de intervenţie în caz de abuz 3. recompensa sunt stimuli ce încurajează dezvoltarea personală.să utilizeze tehnici de intercunoaştere .S – senzaţii/şcoală I – imagine de sine/imagerie C – cogniţii I – relaţii interpersonale D – consum de substanţe/starea fizică Migrene Tulburări ale somnului Eşec şcolar Imagini negative despre sine Teama de a fi respins Reverii excesive Gânduri iraţionale Dificultăţi în stabilirea scopurilor Probleme de luare a deciziilor Dificultăţi de rezolvare a problemelor Timiditate/anxietate socială Conflicte cu adulţii.1. dar suportă influenţe puternice de mediu. dobândeşte o capacitate mai mare şi mai acurată de auto-reflexie. Cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin care trecem. de a-şi valida calităţile şi caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi creează condiţiile de actualizare a sinelui. Respectul. 25 . aprecierea. cunoaşterea de sine nu este un proces care se încheie odată cu adolescenţa sau tinereţea. sportive). afectiv şi motivaţional individual.să identifice formele. consum de alcool. Acceptarea necondiţionată (indiferent de performanţe) şi gândirea pozitivă (convingerea că fiecare persoană are ceva bun) sunt atitudini care favorizează dezvoltarea personală. respectul nu trebuie condiţionate de performanţe şcolare sau de altă natură (ex. niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaştem pe noi înşine în totalitate. fiecare persoană este valoroasă în sine.să identifice şi să opereze cu componentele imaginii de sine .să utilizeze tehnici de dezvoltare a stimei de sine . Conform psihologiei umaniste dezvoltată de Carl Rogers şi Abraham Maslow.

Sunt persoane care reţin şi reactualizează doar evaluările negative despre sine. standarde de siluetă) şi nu corespunde Eului fizic. încorporarea şi acceptarea propriei corporalităţi. Altfel spus. persoana nu doreşte să îşi dezvăluie sinele emoţional decât unor persoane foarte apropiate. Imaginea de sine nu reflectă întotdeauna realitatea. un elev care se percepe pe sine ca o persoană interesantă. Cu cât discrepanţa dintre Eul emoţional şi cel social este mai mare. lume şi viitor. Autodezvăluirea emoţională nu este percepută ca un proces riscant sau dureros. Eul viitor este o structură importantă de personalitate deoarece acţionează ca 26 . Imaginea corporală se referă la modul în care persoana se percepe pe sine şi la modul în care ea/el crede că este perceput de ceilalţi. cu atât gradul de maturare al persoanei este mai mic. în timp ce alţii fac atribuiri externe pentru a-şi menţine imaginea de sine pozitivă. O persoană cu o imagine de sine săracă sau negativă va tinde să gândească. rude. negarea oricărui pericol pot alterna cu anxietăţi şi nelinişti extreme. De exemplu. neîncredere. atitudinile şi comportamentele personale. Cu alte cuvinte. Discrepanţa dintre Eul fizic real şi cel cultivat de mass-media determină numărul mare de tulburări de comportament alimentar de tip anorectic în rândul adolescentelor. Curajul. în timp ce altele sunt sintetice.Imaginea de sine se referă la totalitatea percepţiilor privind abilităţile. • Eul social (Eul interpersonal) este acea dimensiune a personalităţii pe care suntem dispuşi să o expunem lumii. Unele sunt persoane analitice. bravura. prieteni. • Eul emoţional (Eul intim sau Eul privat) sintetizează totalitatea sentimentelor şi emoţiilor faţă de sine. Eul viitor încorporează repertoriul aspiraţiilor. va percepe lumea din jurul său şi va acţiona complet diferit faţă de un alt elev care se vede pe sine drept o persoană anostă. pacifiste. Dacă recurgem la comparaţii cu lumea plantelor. Eul (sinele) viitor şi Eul (sinele) ideal. furie. Din această perspectivă. între prietenii apropiaţi şi în alt mod (care să o securizeze) în cadrul interacţiunilor sociale. care nu ameninţă imaginea de sine. cu toate consecinţele pe cale le implică asupra personalităţii. motivaţiilor şi scopurilor de durată medie şi lungă. Copiii şi adolescenţii trebuie ajutaţi să-şi dezvolte abilitatea de a identifica emoţiile trăite şi de a le exprima într-o manieră potrivită situaţiei. alţii ca o "mimoză" (atitudinea defensivă este cea care îmi conferă protecţie) sau ca o plantă care înfloreşte sau se usucă în funcţie de mediul în care trăieşte (reacţionez în concordanţă cu lumea înconjurătoare). imaginea corporală determină gradul în care te simţi comfortabil în şi cu corpul tău. Eul real cuprinde: • Eul fizic: structurează dezvoltarea. idealiste. persoanele pot fi caracterizate ca fiind pragmatice. religioase. Eul emoţional al adolescenţilor este labil. Imaginea de sine (Eul) nu este o structură omogenă. astfel încât ne autoculpabilizăm permanent. O persoană imatură se va purta în general într-un anumit mod acasă. • Eul spiritual reflectă valorile şi jaloanele existenţiale ale unei persoane. altruiste. Imaginea de sine influenţează atât percepţia lumii cât şi a propriilor comportamente. Cunoaşterea de sine şi formarea imaginii de sine sunt procese complexe ce implică mai multe dimensiuni. Unii dintre noi facem atribuiri interne pentru evenimente negative. şi la modul în care operează cu acestea. În cadrul imaginii de sine facem distincţia între Eul (sinele) real. Eul real sau Eul actual este rezultatul experienţelor noastre. Inteligenţa emoţională nu • conturează altceva decât tocmai această abilitate. • Eul cognitiv se referă la modul în care sinele receptează şi structurează conţinuturile informaţionale despre sine şi lume. De multe ori. În cadrul Eului cognitiv includem şi memoria autobiografică. Dacă imaginea ideală a Eului corporal este puternic influenţată de factori culturali şi sociali (ex. poate genera sentimente de nemulţumire. Eul viitor (Eul posibil) vizează modul în care persoana îşi percepe potenţialul de dezvoltare personală şi se proiectează în viitor. În general. familie. Cu cât o persoană are un Eu emoţional mai stabil cu atât va percepe lumea şi pe cei din jur ca fiind un mediu sigur. cadrului social şi cultural în care trăim. izolare. este "vitrina" persoanei. fără teama de ridicol sau de a-şi expune "slăbiciunile". Imaginea de sine poate fi înţeleasă ca o reprezentare mentală a propriei persoane sau ca o structură organizată de cunoştinţe declarative despre sine care ghidează comportamentul social. O adolescentă cu o înfăţişare fizică atractivă se poate percepe ca fiind urâtă şi grasă şi invers. imaginea de sine presupune conştientizarea a "cine sunt eu" şi a "ceea ce pot să fac eu". iar unii le ignoră. să simtă şi să se comporte negativ. putem spune că unii dintre noi avem un Eu social de tip "cactus" (mă simt în siguranţă doar când sunt ofensiv şi belicos). alţii le reprimă.

Dominarea imaginii de sine de către Eul ideal este un fenomen destul de frecvent la adolescenţi. directiv şi constructiv. emoţiile şi comportamentele • Valorizaţi aspectele pozitive ale copilului şi adolescentului Interne: • Observarea propriilor gânduri. Deci. Eul viitor încorporează şi posibilele dimensiuni neplăcute de care ne este teamă să nu le dezvoltăm în timp (de ex. singur. dă un sens şi scop vieţii. o adolescentă cu o înălţime mică care vizează să aibă statura şi silueta unui manechin). 2. care sunt de multe ori folosite de către adulţi cu bună intenţie dar cu rea ştiinţă. şi prin urmare ne mobilizează resursele proprii. în cazul Eu-lui dorit. în imaginea unor pietre legate de picioarele copilului care trebuie să înoate într-un râu. furie. O persoană optimistă va contura un Eu viitor dominat de Eul dorit. o himeră. frustrare şi chiar depresie.încredere. “Anexându-i” aceste pietre. realizăm că dorim altceva şi acel altceva devine ideal. comportamente • Informaţii verbale şi nonverbale primite de la alte persoane • Analiza retrospectivă a traiectului de viaţă • Estimarea resurselor individuale şi sociale • Identificarea intereselor • Analiza aspiraţiilor şi scopurilor • Identificarea priorităţilor • Analiza valorilor personale 27 . Când ne apropiem sau chiar atingem aşa numitul ideal. prin componenta sa dezirabilă (dorită) este simbolul speranţei. evitativ şi destructiv şi poate determina starea de alienare. deci realizabil. Eul ideal poate avea un rol pozitiv doar în măsura în care jalonează traiectoria Eului viitor şi nu se interpune ca o finalitate dorită. chiar dacă acestea sunt făcute în scop de stimulare). Optimismul este energizant. Eul ideal este. Eul viitor. ca multe dintre idealuri. a sublinia şi a întări aspectele pozitive ale elevului şi de a evita etichetările negative care ancorează copilul în acele trăsături şi comportamente negative. şi în acest caz devine Eul dorit. 3. bucurie. Importanţa Eului viitor în structura de personalitate. Dacă o persoană se va cantona în decalajul dintre Eul real şi cel ideal are multe şanse să trăiască o permanentă stare de nemulţumire de sine. Eul ideal este ceea ce ne-am dori să fim. Trebuie făcută distincţia dintre Eul viitor şi Eul ideal. Totodată. emoţii. Eul viitor. şi prin urmare are o importantă funcţie de auto-reglare. Eul viitor este cel care poate fi atins. blocant. nu îi dăm copilului multe şanse să iasă din râu. oricât de mici ar fi acestea) sau neîncrederea (prin evaluări negative. ei doresc să devină persoane ca Madona sau Brad Pitt şi se simt total dezamăgiţi de propria personalitate şi viaţă. pentru care îşi va mobiliza resursele motivaţionale şi cognitive. cel din urmă conţinând elemente realiste. Eul ideal nu poate fi niciodată atins (de exemplu. Metode de autocunoaştere Elemente externe şi interne care concură la formarea imaginii de sine Externe: • Ajutaţi copilul şi adolescentul să se descopere pe sine • Încurajaţi autoreflexia • Ajutaţi tinerii să îşi identifice structurile Eului • Discutaţi cu elevii modul în care structurile Eului le influenţează convingerile. Fiecare dintre aceste două Eu-ri viitoare are ataşat un set emoţional . pentru care putem lupta să îl materializăm.factor motivaţional în comportamentele de abordare strategică. adultul în rolul său de educator poate opta între a întreţine speranţele copiilor şi tinerilor (prin evaluări pozitive. Putem vizualiza etichetările negative. comportamentele evitative şi emoţiile negative vor caracteriza o persoană pesimistă. Structura Eu-lui viitor şi funcţia lui motivaţională implică nevoia de a fixa. eşuat) şi în acest caz poartă denumirea de Eu temut. anxietate. Eul temut. Eul viitor sau posibil (fie el dorit sau temut) derivă din combinarea reprezentărilor trecutului cu ale viitorului. Spre deosebire de optimism. depresie. dar în acelaşi timp suntem conştienţi că nu avem resurse reale să ajungem. pesimismul are un efect inhibitiv. în cazul Eu-lui temut. alcoolic. subliniază rolul familiei şi al şcolii în dezvoltarea la copii a atitudinii optimiste faţă de propria persoană şi lume. Alteori. Este bine ca adolescenţii să înveţe să facă diferenţa dintre Eul ideal şi Eul viitor. prin componenta sa anxiogenă (de temut) este semnul neîncrederii şi are efecte de distorsionare. plăcere.

weakness = puncte slabe. astfel încât fiecare elev să primească evaluări SWOT de la grupul său de lucru. cuvântul neajuns sau punct slab permite elevului să perceapă posibilitatea de remediere. am părinţi care mă iubesc. se va discuta modul în care aceste ameninţări pot să influenţeze stima de sine. sunt vesel şi optimist. am camera mea. pot să aflu mai multe despre mine. în convingerile.1). Metoda presupune identificarea de către elev: 1. scopul este de a încerca ca acestea să fie depăşite şi nu ca elevul să se simtă copleşit de ele. Prima zonă cuprinde acele informaţii care îmi sunt accesibile atât mie cât şi celorlalţi. Aceste informaţii devin publice doar în situaţia în care persoana doreşte acest lucru. am prieteni suportivi. doar dacă îmi dezvolt abilităţile de autocunoaştere (unul dintre obiectivele fundamentale ale orelor de consiliere şi orientare). 3. în funcţie de starea afectivă a persoanei. iubesc animalele. în care fiecare din cele patru zone are o anumită semnificaţie. Astfel o persoană poate afla mai multe despre sine prin atenţia acordată feed-back-ului pe care îl dau celelalte persoane. nu este necesar să se epuizeze lista cu puncte slabe personale.O metodă eficientă de cunoaştere de sine este aşa numita tehnică SWOT (iniţialele de la cuvintele din limba engleză strengths = puncte tari. Se vor discuta în grup evaluările. este important ca elevul să nu considere "puncte tari" doar calităţi deosebite sau succese mari (de ex.: renunţ uşor. Un cunoscut model teoretic care explică relaţia autocunoaştere – intercunoaştere este cel numit “fereastra lui Johari” (figura 1. dar nu sunt dispus să le exteriorizez. Cea de-a doua zonă cuprinde informaţii pe care ceilalţi le-au sesizat la mine. dacă sunt ameninţări reale sau imaginare şi căile prin care pot fi ele depăşite. Modelul ne ajută să înţelegem proporţia dintre informaţiile pe care le ştim noi despre noi înşine. două. nici celorlalţi. 2. Informaţii pe care le ştiu despre mine Informaţii pe care nu le am despre mine 28 . atitudinile şi comportamentele sale (de exemplu: nu fumez.3. mă simt iubit de părinţi etc. a două sau trei puncte slabe pe care ar dori să le diminueze cât de curând sau poate chiar să le elimine (sunt dezordonat. threats = ameninţări). părinţi divorţaţi. 3.de exemplu. 4. observabile (de exemplu: am rezultate şcolare slabe la chimie). a oportunităţilor pe care se poate baza în dezvoltarea personală (de exemplu: am un frate mai mare care mă ajută. capacitatea noastră de auto-dezvăluire şi modul în care ne percep alţii. învăţ la o şcoală bună. boală cronică). a ameninţărilor care pot periclita formarea unei stime de sine pozitivă (de ex. opportunities = oportunităţi. situaţie financiară precară. se va discuta modul în care aceste oportunităţi pot şi trebuie să fie folosite. mă irit uşor). am mulţi prieteni. am resurse financiare. Aceeaşi tehnică poate fi utilizată şi în alte variante . prin urmare. fără ca eu să fiu conştient de ele. am câştigat concursul judeţean de atletism). maxim trei neajunsuri personale. am umor. Zona a patra cuprinde informaţii care nu îmi sunt accesibile nici mie. respectând aceleaşi principii enumerate mai sus. Elevii se pot focaliza la un anumit moment doar pe una.). Se recomandă tehnica SWOT pentru analiza oricărei probleme cu care un elev/un grup de elevi se confruntă şi a resurselor şi punctelor vulnerabile în rezolvarea ei. patru colegi sunt rugaţi să realizeze evaluările de tip SWOT pentru cel de-al cincilea coleg din grupul de lucru. ele sunt. dorm bine. Modelul are forma unei ferestre. Zona a treia cuprinde informaţii pe care numai eu le conştientizez şi le ştiu despre mine. îmi place natura. Metode de intercunoaştere Comunicarea interpersonală este una dintre sursele de autocunoştere. nu sunt generos) ci să fie operaţionalizate în aspecte mai concrete. am acces la multe informaţii). natura relaţiei cu interlocutorul. subiectul în discuţie. nu sunt inteligent. Este important să evităm etichetarea lor ca defecte. Această zonă este denumită “fereastra deschisă” (atât pentru mine cât şi pentru ceilalţi). conflicte în familie. părinte decedat. Pot accesa aceste informaţii. prin auto-dezvăluiri. Dimensiunile “ferestrei” sunt relative. inaccesibile pentru celelalte persoane. Punctele slabe să nu fie descrise în termeni generali (de exemplu: nu sunt bun.: sunt primul în clasă. după care rolurile se inversează. a cât mai multe puncte tari în personalitatea sa.

indiferent de cultură. personalitate. Poate să fie deschisă şi să-şi asculte interlocutorul fără însă a se exprima pe sine foarte mult. Stima de sine se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine. devenind astfel bun comunicator. “nimeni nu mă place”. Deschis către mine III. Închis către mine IV. Are încredere în opinia celorlalţi şi în opinia personală. succesele şi eşecurile din copilărie precum şi modalităţile de reacţie a copilului la acestea definesc imaginea pe care o are 29 . Sarcina adulţilor este de a identifica aceste caracteristici ale stimei de sine scăzute şi de a-i dezvolta copilului abilitatea de a-şi modifica atitudinile negative faţă de sine.Informaţii accesibile altora Informaţii inaccesibile altora I. indiferent că este copil. pentru că nu are încă suficientă încredere în ceilalţi. Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Stima de sine este o dimensiune fundamentală pentru orice fiinţă umană. Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii din experienţele pe care le are copilul şi din acţiunile pe care le realizează şi la care participă. Un obiectiv important al orelor de consiliere este învăţarea modului de formare a stimei de sine şi a relaţiei dintre gânduri (cogniţii) . Pentru copiii de vârstă mai mică sursa cea mai importantă pentru formarea stimei de sine o constituie evaluările părinţilor. alte persoane din viaţa lor. Metode de dezvoltare a stimei de sine În strânsă legătură cu imaginea de sine se află stima de sine. La elevii mai mari relaţia evenimente . Astfel.”). abilităţi. Există o relaţie de cauzalitate între formarea stimei de sine la elevi şi acceptarea necondiţionată ca atitudine a adultului în general.persoană) alte mesaje pot influenţa negativ imaginea de sine ca: gesturile de interzicere. interese.” În consecinţă. ameninţările cu abandonul (“Dacă nu faci … nu te mai iubesc. adulţii trebuie să-i ajute să îşi construiască sau să îşi întărească stima de sine. Eşecul părinţilor în a diferenţia între comportament şi persoană (etichetarea copilului după comportament) duce la formarea unui imagini de sine negative. Stima de sine este dimensiunea evaluativă şi afectivă a imaginii de sine. Un eşec nu trebuie perceput ca un simptom al nonvalorii. deficite ale stilului de relaţionare părinte .stimă de sine are un caracter circular şi sursa de formare a stimei de sine se extinde la grupul de prieteni. şcoală. Închis către alţii Figura 1. O stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului. Mesajul de valoare şi unicitate transmis de adult este foarte important în prevenirea neîncrederii în sine. ci ca o situaţie ce trebuie rezolvată. “sunt un prost. Stilul I descrie o persoană care nu este receptivă la feed-back-ul celorlalţi dar nici nu este interesată să facă dezvăluiri personale.copil. "sunt urât”. Fereastra lui Johari II. Alături de această distincţie fundamentală (comportament . de cele mai multe ori cauzate de experienţe negative. Copiii gândesc deseori despre sine “nu sunt bun de nimic”. reducând capacitatea de autocunoaştere. Nu sunt interesate să cunoască opinia celorlalţi despre ei înşişi. adult sau vârstnic. Stilul III descrie persoanele care sunt libere în auto-dezvăluiri dar care nu încurajează feed-back-ul celorlalţi. 3. astfel încât să se simtă fiinţe umane valoroase. Stilul II descrie o persoană care este deschisă la primirea feed-back-urilor de la celelalte persoane dar nu este interesată în auto-dezvăluiri voluntare. conducând la sentimentul de inadecvare sau adecvare ca persoană. O astfel de persoană este reţinută în auto-dezvăluiri.4.comportamente şi emoţii. Experienţele din timpul copilăriei au un rol esenţial în dezvoltarea imaginii de sine. cât de "buni" ne considerăm comparativ cu propriile expectanţe sau cu alţii. Blocat Există mai multe stiluri de autodezvăluire şi receptare de feed-back de la alţii. Ca şi persoanele cu stilul II acestea sunt în general persoane care nu au încredere în opinia celorlalţi. statut social. Persoana pare necomunicativă şi distantă. Mesajele transmise de aceştia sunt interiorizate de către copil. Stilul IV descrie o persoană care este deschisă la auto-dezvăluiri şi la primirea de feed-back din partea celorlalţi.1. Copiii cu stimă de sine scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative.

are performanţe bune în activităţile extraşcolare (sport.”). are prieteni de încredere. creşterea riscului consumului de alcool. lăudat. înseamnă că sunt prost şi ridicol. “Sunt important. profesorii.”).”). evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi (“Nu voi fi în stare să iau examenul.”. • ceilalţi (părinţi. se simt neiubiţi şi nevaloroşi (“Sunt antipatic. profesori) aşteaptă să fie întotdeauna “perfect” (“Trebuie să fiu competent. “Nu pot să învăţ. nu îşi asumă responsabilităţi.”). • realizează fără probleme sarcini noi (“Sunt convins că pot să fac acest lucru. Elevii cu o stimă de sine scăzută … sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi ( “Nu sunt bun de nimic. • comparaţii frecvente între fraţi.”). “Sunt plictisitor. tutun. 30 .”. droguri. • îşi exprimă atât emoţiile pozitive cât şi pe cele negative (“Îmi place de mine aşa cum sunt.”). Când ştiţi că apar situaţii dificile pentru elevi. imagine corporală negativă.”). nepăsător.”). 2. colegilor. probleme de comportament – agresivitate. scăderea performanţelor şcolare – eşec şcolar. nu pot tolera un nivel mediu de frustrare (“Nu ştiu cum să rezolv problema.”).”. anxietate. fraţilor. pare rebel.”). tulburări alimentare – anorexie. • standarde exagerate a părinţilor privind performanţele sale şcolare. ale profesorilor. consilierii) trebuie: 1.”). desen. Riscurile unei stime de sine scăzute sunt multiple: probleme emoţionale – depresie. Pentru ca elevii să dezvolte stima de sine.copilul despre el.”). abandon şcolar. pretind că sunt indiferenţi emoţional (“Nu mă interesează că am luat nota 4 la …. adulţii (părinţii. sunt uşor influenţabili (“Prietenii mei cred că este bine să fumezi.”.”). îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor (“Profesorul a fost nedrept cu mine. teatru) sau şcoală. prietenilor. Dacă anticipaţi nevoile copiilor. • este ignorat.”). “Sunt supărat când vorbeşti aşa cu mine.”. faceţi tot posibilul să-i ajutaţi să le depăşească. ridiculizat (“Nu trebuie să faci greşeli. • are eşecuri în activităţile extraşcolare sau şcolare ( “Dacă prietenii sau colegii mei nu mă plac nu am nici o valoare. Să planifice din timp activităţile. Atitudinile părinţilor. Să exprime expectanţe rezonabile faţă de vârsta copilului. “Nu sunt în stare să fac asta. este prea “cuminte”. Nu este rezonabil ca un copil de 3 ani să fie certat pentru că a vărsat o cană de lapte. iritabilitate. suicid. “Nu am nici o calitate. Elevii cu o stimă de sine pozitivă … • îşi asumă responsabilităţi (“Pot să fac acest lucru. rudelor contribuie la crearea imaginii de sine a copilului. • • • • • • • • • • • Experienţele din copilărie care formează o imagine de sine scăzută: este des criticat (“Dacă cineva mă critică. i se vorbeşte cu respect. i se acordă atenţie şi este îmbrăţişat. • oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi (“Am nevoie de ajutorul tău. este ascultat. Să formuleze clar ceea ce aşteaptă de la elevi. • sunt mândri de realizările lor (“Sunt mândru pentru că …”. • i se vorbeşte pe un ton ridicat (se ţipă). 3.”). probabilitatea ca ei să fie mai cooperativi va creşte. Formularea unor expectanţe conforme nivelului de dezvoltare al copilului evită situaţiile conflictuale şi trăirea unor emoţii negative.”. • se comportă independent (“Mă descurc singur. să am note meri pentru ca părinţii mei să mă iubească. “Nu mă place nimeni. implicarea în relaţii sexuale de risc. bulimie.”). pictură.” ). • • • • • Experienţele din copilărie care dezvoltă o imagine de sine echilibrată: este încurajat.

Tipurile de abuz Abuzul este un comportament agresiv sau necorespunzător îndreptat asupra copilului sau a cuiva care se află evident într-o situaţie inferioară şi fără apărare şi care are ca rezultat consecinţe fizice şi / sau emoţionale negative. informaţional. Scopul pe care trebuie să-l atingă elevul trebuie să se poată realiza depunând un efort rezonabil. cămine de bătrâni. dar scrisul m-a făcut să citesc mai greu. Pot să fac pe oricine să creadă ce vreau eu. situaţii în care copilul să-şi identifice punctele tari. deprivarea de somn). Stima de sine şi încrederea în sine nu trebuie confundate cu sentimentul de autosuficienţă. 4. crearea unor situaţii în care copilul să-şi exprime în grup calităţile sau punctele tari. Pot să fac orice îmi propun. abilităţile de a face faţă situaţiilor de criză. rezolvare de probleme. încuierea afară a copilului în timpul nopţii sau pe vreme rea. Folosiţi fiecare ocazie pentru a-i lăuda pe elevi şi a le întări fiecare comportament pozitiv şi eforturile. Vă rog să alegeţi voi care va fi aceea. astfel încât să poată citi şi alţi colegi povestea ta. Să ofere posibilităţi şi opţiuni elevilor de câte ori este posibil.5. fiţi siguri că aţi adus în discuţie atât aspectele pozitive cât şi pe cele deficitare ale comportamentului. si ca urmare.” 6. Îmi place să mă privesc în oglindă. “Mai avem destul timp ca să mai facem o problemă la matematică. arderea intenţionată a copilului. Să ofere recompense. De obicei sunt în centrul atenţiei unui grup. Cea din urmă ia cu totul alte forme şi se conturează ca un aspect negativ al personalităţii unui tânăr • • • • • • • • • • • • • • • Convingeri caracteristice sentimentului de superioritate/ autosuficienţă Tuturor le face plăcere să mă asculte.activităţi de voluntariat. elevii se vor opun mai puţin. Pot de obicei să vorbesc despre orice subiect. dezvoltarea abilităţilor de comunicare.de exemplu. Sunt pe cale să devin “cineva”. Ştiu că sunt o persoană deosebită pentru că lumea mi-o tot spune. Cred că sunt o persoană cu totul specială. crearea de situaţii în care copilul şi adolescentul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane . identificarea surselor de suport social. Recompensa nu trebuie să fie extravagantă. Dacă elevul va simţi că cel puţin parţial a făcut bine. Sunt născut pentru a fi lider. • • • • • • • Modalităţi de îmbunătăţire a stimei de sine: crearea în şcoală şi familie a cât mai multe oportunităţi de succes. Sunt o persoană extraordinară. Cunosc în general oamenii ca pe o carte deschisă. Te rog să o copiezi cât mai caligrafic posibil. Întotdeauna ştiu ce am de făcut. Când discutaţi cu un copil. dezvoltarea sentimentului de auto-eficacitate. va fi mult mai motivat să continue şi să corecteze imperfecţiunile . 31 .Să se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale elevilor. emoţional. Am gusturi perfecte. 3. muşcarea. instrumental. ” 5. “Mi-a plăcut foarte mult povestirea ta despre vacanţa de vară. identificarea domeniilor de competenţă ale copilul şi adolescentului şi crearea situaţiilor în care acestea să fie utilizate cu succes. centre pentru copii cu nevoi speciale. aceasta dă sentimentul controlabilităţii. negociere. Abuzul poate fi de mai multe tipuri: • abuzul fizic – lovirea. Colegii au multe de învăţat de la mine. pedepsirea crudă a copilului (ex.

Consecinţele abuzului Efectele abuzului asupra copiilor: a) din punct de vedere fizic: abuzurile şi neglijările pot determina răni grave. b) din punct de vedere emoţional: atunci când adulţii abuzează copiii. tăieturi sau cicatrice. indiferent dacă este forţat sau nu şi dacă se întâmplă cu voia lui sau nu. Consecinţele abuzului asupra copiilor sunt: • imagine de sine scăzută: copiii cred că adulţii au întotdeauna dreptate. copilul este nelegitim. inabilitatea de control al comportamentului impulsiv faţă de copil. copiii abuzaţi învaţă să nu aibă încredere în adulţi şi dezvoltă în timp tulburări de relaţionare. adăpost). c) starea de sănătate – consum de alcool. discriminări (elevi slabi şi elevi buni). absenţe şi întârzieri frecvente la şcoală. vărsăturile. nu îl supraveghează pe copil (absenţe nemotivate de la şcoală. până la abandon). Ei pot rămâne cu impresia că au fost trataţi astfel din cauză că au fost răi şi că. cel care a suferit un abuz simte că este dificil să îşi exprime emoţiile (indiferent dacă acestea sunt pozitive sau negative) sau să înţeleagă sentimentele altora. de fapt. tulburările respiratorii pot fi consecinţele stării de anxietate şi depresie cauzate de abuz. labili emoţional sau defensivi. stresul în familie. tânjeşte după atenţia celorlalţi. b) comportamentul copilului – este un semnal de alarmă. izolarea. starea de somnolenţă sau de rău. În cele mai multe dintre situaţii. căutând relaţii cu persoane pe care le pot domina. impunerea unor modele negative. izolare socială. au meritat să fie abuzaţi. • coşmaruri: retrăirea traumei în timpul somnului poate fi o caracteristică frecventă la persoanele care au suferit diverse abuzuri. stare de foame (cerşeşte mâncare. valori disfuncţionale în familie (violenţa este modalitatea de rezolvare a situaţiilor de conflict). dificultăţi de comunicare. financiare. îi este greu să spună ce s-a întâmplat sau îi este teamă că va fi pedepsit. ocupaţionale. nu comunică cu copilul. • simptome somatice funcţionale: durerile de cap sau abdominale.• • • abuzul emoţional – abuzul verbal (“Eşti un prost!”). au abilităţi scăzute de rezolvare a situaţiilor de criză. Copiii devin astfel anxioşi. utilizează pedeapsa ca metodă de educare. traumatisme sau roşeaţă în jurul organelor genitale.5. abuzul sexual – include contactul sexual. lipsa deprinderilor sociale. mai ales dacă s-a produs o schimbare bruscă în ultimul timp: comportament de evitare şi retragere. b) caracteristici socio-cognitive – părinţii au atitudini rigide despre copii şi relaţia copil-părinte. unchi). • probleme de relaţionare: o parte dintre cei care au fost abuzaţi tind să devină ei înşişi abuzeazatori. De fapt. tahicardia. terorizarea copilului. probleme medicale serioase. folosirea unor ameninţări. şomajul. respingerea. părinţii care au fost la rândul lor victime ale abuzurilor în copilărie. dungi de la curea sau oase rupte. arsuri. îmbrăcăminte. Semne ale abuzului la copii: a) semne fizice: contuzii. Anumite caracteristici cresc incidenţa abuzului: sărăcia. cu dificultăţi de exprimare şi control emoţional. neglijarea – părintele nu îi împlineşte nevoile emoţionale de bază (dragoste. Cauzele abuzului Familiile în care apare abuzul copiilor au probleme multiple: maritale. handicapuri sau chiar moartea. acceptarea violenţei domestice şi a pedepselor corporale. divorţ.2. părinţii au sub 20 de ani la naşterea copilului. aceştia îşi formează anumite atitudini negative despre lume. a-l expune la sau a-l folosi pe copil pentru filme sau reviste pornografice. părinţi vitregi. răni sau condiţii medicale care nu au fost tratate corespunzător. 32 . căsătorii anterioare. Informaţiile relevate pentru evaluarea abuzului sunt: a) istoricul familiei . Deficienţele de dezvoltare emoţională şi lipsa de încredere pot face dificilă relaţionarea cu persoanele apropiate în timpul vieţii de adult. fură). păr lipsă. stabilirea unor standarde nerealiste pentru copil (“Ar trebui să iei numai note de 10!”). abuzatorii sunt membrii familiei. un părinte sau o rudă apropiată (bunici. plâns. cel puţin unul dintre părinte a fost maltratat sau abuzat în copilărie. • probleme în dezvoltarea emoţională: pe parcursul vieţii.antecedente de violenţă sau acte delincvente la cel puţin unul dintre părinţi. 3. au abilităţi scăzute de îngrijire şi educare a copilului. Copilul sau părintele poate explica aceste semne ca fiind “accidente”. aceasta devenind pentru ei ameninţătoare şi nesigură.5. familiile cu valori mai rigide focalizate pe pedeapsă. 3. de a merge acasă. pedepsirea. oboseală. temeri exagerate faţă de unele persoane.1. lipsa capacităţii de concentrare. atenţie) sau fizice (mâncare.

învăţarea modalităţilor de a face faţă situaţiilor de stres. prostituţie. ce are efecte negative pe termen lung.droguri la cel puţin unul dintre părinţi.5. consum de alcool. Situaţii problematice şi luarea de decizii Rezolvarea de probleme este una dintre cele mai importante abilităţi în dezvoltarea personală a copiilor şi adolescenţilor. 3. agresivitate. Nu pot realiza acest lucru întrucât părinţii nu îmi dau voie. evitarea etichetărilor. ignorarea sau blamarea copilului are ca şi consecinţe tulburări emoţionale şi comportamentale grave (performanţe şcolare scăzute. sociale etc. Acest model de abordare a problemelor îi face pe tineri să fie nepregătiţi pentru situaţiile de viaţă şi să adopte comportamente negative. Dezvoltarea abilităţii de rezolvare a problemelor îi învaţă pe copii şi adolescenţi să rezolve situaţiile dilematice într-un mod care să le protejeze calitatea vieţii. Amintim doar câteva principii de care trebuie să ţină cont orice consilier atunci când lucrează cu un copil abuzat. de specificitate şi de importanţă. Cel mai adesea. sesizarea organelor de resort (direcţia de protecţie a copilului) Neglijarea. planificarea vieţii şi carierei) şi prevenirii comportamentelor de risc (fumat. După gradul de definire există probleme bine definite în care sunt specificate toate cele trei elemente (de exemplu. Copiii abuzaţi îşi formează un sistem disfuncţional de percepţie a lor. Această abilitate le permite elevilor să facă faţă într-un mod adaptativ situaţiilor de criză. • • • • • • • • • • Principiile consilierii abuzului: ascultarea activă a copilului. absenţa informaţiilor). dezvoltarea stimei de sine a elevului şi a sentimentului de competenţă.3. a celorlalţi şi a lumii. Aş dori să merg mai des. diferenţă nedepăşită spontan datorită existenţei unor impedimente. droguri. de risc pentru sănătatea lor mentală şi fizică. Problemele pot fi clasificate în funcţie de gradul de definire sau structură. scopul sau starea dorită (împlinirea dorinţei) şi restricţiile impuse care ghidează alegerea deciziei de rezolvare. Discrepanţa dintre starea curentă şi cea dorită este generată de existenţa unor obstacole care pot include atât caracteristici obiective (condiţii fizice. de cel puţin 2 ori pe lună. rezolvarea de probleme presupune luarea unei decizii. să ia decizii responsabile şi să evite implicarea în comportamente de risc. pasivitate. Caracteristicile proprii ale problemei pot induce alte situaţii problematice (dificultatea sau gravitatea în sine a problemei). comunicare. validarea emoţională. o dorinţă neîmplinită). perceperea copilului ca pe o persoană valoroasă şi specială.). Situaţia problematică implică găsirea unei soluţii sau optarea între mai multe soluţii posibile. oferire de sprijin în asumarea unor decizii personale. cât şi caracteristici subiective (expectanţe nerealiste. suicid). Orice problemă conţine trei elemente de bază: datele sau starea curentă (de exemplu. nu au suficienţi bani. dezvoltarea abilităţilor rezolutive stă la baza dezvoltării personale (stimă de sine. 3. evitarea criticilor adresate persoanei. Principii în consilierea abuzului Nu există o reţetă valabilă în orice situaţie şi pentru orice tip de abuz. izolarea. delincvenţă). “Până acum am mers la discotecă. În consecinţă. probleme slab definite ce implică absenţa unor componente sau lipsa de claritate a unora dintre ele (spre 33 . tulburări neurologice sau psihopatologie gravă la cel puţin unul dintre părinţi.”). Cunoaşterea acestor aspecte au un rol important pentru profesorul-consilier pentru identificarea cazurilor de abuz şi prevenţia acestora prin cursurile oferite adulţilor în cadrul “şcolii părinţilor”. depresie.6. suicid. abandon şcolar. decizie. Altfel spus. Multe dintre comportamentele de risc au ca funcţie “rezolvarea” problemelor emoţionale şi a conflictelor într-un mod total neadaptativ. evitarea judecării. problema este definită ca diferenţa între starea curentă şi o stare dorită.

”) şi probleme generale (“Mereu am nevoie de mai mulţi bani.”).exemplu.6. Cu cât aceste elemente sunt mai bine definite cu atât mai uşor se vor găsi soluţii de rezolvare. a dificultăţilor comportamentale. Spre exemplu. Gândirea alternativă reprezintă abilitatea de a genera soluţii alternative multiple. Este recomandat să luăm în calcul confruntarea cu probleme specifice. punctuale. Gândirea planificată este definită ca abilitatea de a planifica o serie de acţiuni specifice pentru a implementa o anumită soluţie. Orele de consiliere pot contribui la motivarea elevului în a recunoaşte problemele ca situaţii normale de viaţă. ci ca o situaţie normală de viaţă. • Dezvoltarea şi exersarea unor abilităţi de rezolvare de probleme. iar eu am nevoie de o sumă mai mare de bani. există probleme minore (“Mi-am uitat ceasul la prietena mea. procesul rezolutiv devine o strategie generală de adaptare la diversele situaţii de viaţă. Rezolvarea de probleme presupune două componente: atitudinile faţă de problemă şi abilităţile rezolutive. convingeri despre lume şi despre sine. rezolvarea situaţiilor curente. într-un cuvânt dezvoltarea armonioasă a copilului şi adolescentului. Problemele generale pot duce la preocupări sterile şi îngrijorări de lungă durată. Atitudinea faţă de problemă. în vederea descoperirii modalităţilor de a face faţă adaptativ evenimentelor cotidiene.”) şi probleme majore (“Am pierdut tot ce aveam mai scump în viaţă. rareori având soluţii punctuale. Recunoaşterea existenţei unor probleme ca modalitate de dezvoltare a unor abilităţi sau competenţe modifică perspectiva asupra convingerii că a avea probleme are numai consecinţe negative. Ignorarea. Mai mult. Obiectivele şedinţelor de consiliere în vederea abilităţilor de rezolvare a problemelor sunt: • Dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de problemă. Etapele diferite ale dezvoltării cognitive. Copilul şi adolescentul trebuie încurajat în identificarea cât mai clară a elementelor unei situaţii problematice.1. a căror formare are loc în cadrul unui proces de învăţare socială. acest fapt poate avea consecinţe negative de lungă durată cum ar fi lipsa prietenilor sau izolarea socială. în a-şi asuma confruntarea cu problema şi angajarea în rezolvarea ei. Problema generală poate fi segmentată în probleme specifice în funcţie de cauzalitatea lor. un precursor necesar al rezolvării eficiente. Contactul cu experienţa celorlalţi permite achiziţia şi rafinarea unor strategii rezolutive precum şi formarea unui anumit tip de abordare şi rezolvare a problemei. După gradul de specificitate sunt probleme specifice (“Mama mi-a dat doar 10 mii. abilităţile de a face faţă presiunii grupului contribuie la conturarea şi dezvoltarea atitudinilor asertive personale. 3. Problemele sunt intrinseci vieţii psihice şi sociale. cele mai importante fiind gândirea alternativă.”). gândirea anticipatorie şi gândirea planificată. Principiile rezolvării de probleme 34 . Procesul rezolutiv Procesul de rezolvare de probleme presupune parcurgerea anumitor paşi în vederea atingerii stării dorite sau. “Aş vrea să fiu fericit toata viaţa. După criteriul importanţei. mai general. Învăţarea şi dezvoltarea abilităţilor rezolutive vor avea ca şi consecinţe prevenirea afectivităţii negative. consilierea şi orientarea pot oferi repere generale de învăţare a strategiilor rezolutive. • Învăţarea şi exersarea unor modele generale de rezolvare de probleme. Problemele slab definite vor conduce la soluţii rezolutive neclare sau vor persista prin absenţa reperelor rezolutive. Situaţia problematică nu mai trebuie văzută ca o lipsă de abilităţi. emoţionale şi sociale implică confruntarea cu tipuri diferite de probleme a căror rezolvare facilitează depăşirea stadiului respectiv şi promovează dezvoltarea personală. relaţii interpersonale pozitive. Evaluarea tipului de problemă este un proces individual. depăşind stereotipia şi rigiditatea convingerii că o problemă are o singură şi unică soluţie ideală. strategie care menţine şi promovează starea de bine.6. evitarea sau negarea lor este adesea asociată cu disfuncţii în adaptare şi cu scăderea performanţelor din diferite domenii. presupune existenţa unui set atitudinal format din valori.2. Ca rezultat al învăţării sociale.”). Abilitatea de rezolvare a problemelor reprezintă operaţii specifice implicate în procesul rezolutiv. dacă un elev îşi ignoră abilităţile sociale scăzute. De exemplu. 3. iar receptivitatea la ele facilitează o adaptare eficientă la problemele cotidiene. Gândirea anticipatorie constă în abilitatea de a anticipa consecinţele pe termen scurt şi lung a anumitor situaţii.

Problemele sunt naturale. Unul din motivele pentru care se întâmplă acest lucru este existenţa unui sentiment de neîncredere în posibilitatea rezolvării problemei. asumându-ne responsabilitatea lor şi a dificultăţilor generate de probleme. Rezolvarea problemei presupune asumarea responsabilităţii pentru acea problemă. abilităţile sau cunoştinţele pe care le are. Criteriile care pot fi utilizate pentru a facilita identificarea problemei sunt: • caracterul nerealist al cogniţiei – “aş dori să fiu cel mai popular elev din şcoală”. Rezolvarea de probleme înseamnă să stabileşti ceea ce poţi să faci şi NU ceea ce nu poţi face. Etapele rezolvării de probleme sunt redate în tabelul 5. În funcţie de aceste elemente elevul poate să îşi dezvolte un plan realist de rezolvare de probleme.Ineficienţa în rezolvarea de probleme este adesea asociată cu nerespectarea unor principii descrise mai jos.1 3. Rezolvarea de probleme implică parcurgerea mai multor etape. “Sunt nemulţumit pentru că am luat nota X la fizică”. Soluţiile trebuie selecţionate în funcţie de abilităţile şi cunoştinţele personale. faţă de care trebuie să te aperi. Nu orice gând este un indicator al unei probleme. Rezolvarea problemelor presupune respectarea drepturilor personale şi ale celorlalţi indivizi. Redăm mai jos cele şapte principii ale rezolvării de probleme (Bedell & Lennox 1997): 1. să clarifice aspectele problemei.. Etapele rezolvării de probleme 1. Defineşte problema înainte de a acţiona. priorităţile. “Nu sunt în stare să fac nimic. timp mai puţin. alegerea unei soluţii inacceptabile pentru tine sau alegerea unei soluţii fără să ţii cont de sentimentele şi drepturile celorlalţi. Selectarea unor soluţii care depăşesc abilităţile personale ale elevilor pot duce la eşecul rezolvării acelei probleme şi scăderea sentimentului de competenţă. Elevul este învăţat să îşi stabilească scopuri realiste în rezolvarea unor probleme şi să se focalizeze pe ceea ce deja cunoaşte sau ştie şi nu pe ce nu deţine (cunoştinţe sau abilităţi). emoţională.”). Anumite atitudini faţă de problemă pot avea consecinţe negative asupra rezolvării ei.6. Este greşit să credem că îl ajutăm pe copil sau adolescent preluându-le problemele. 6. 7. Dacă copilul şi adolescentul este încurajat să îşi asume această responsabilitate contribuim la maturizarea lui din punct de vedere psihologic şi social. 35 . 4. Este mai eficient ca atunci când apare o problemă elevul să fie învăţat să o definească. Evaluarea consecinţelor unei probleme este esenţială pentru dezvoltarea abilităţii de recunoaştere a unei probleme. Perceperea problemei ca situaţie nefirească. Indicii cognitivi sunt acele cogniţii sau gânduri care conţin afirmaţii ce exprimă expectanţe. Ignorarea lor duce la formarea unei percepţii negative faţă de probleme. 3. Asumarea responsabilităţii pentru probleme. 2. să identifice consecinţele ei. să formuleze soluţii posibile şi să le evalueze. de autoeficienţă şi încredere în sine. a unor expectanţe nerealiste sau a unor soluţionări dezadaptative. socială). Recunoaşterea problemei Detectarea şi identificarea precoce a situaţiilor problematice permite soluţionarea eficientă sub aspectul reducerii consecinţelor negative . şi anume: renunţarea la rezolvarea problemei. evitarea emoţiilor puternice. Este important ca elevul să accepte că problemele sunt o componentă normală a vieţii şi că existenţa unei probleme nu indică o slăbiciune ci mai degrabă o situaţie în care îţi identifici sfera de abilităţi sau cunoştinţe pe care trebuie să ţi-o dezvolţi. Învăţarea abilităţilor de rezolvare de probleme dezvoltă sentimentul de competenţă. evaluări sau descrieri care trimit implicit la existenţa unor dorinţe neîmplinite (ex. Recunoaşterea problemei se bazează pe identificarea unor indici cognitivi. Convingerea că problemele nu pot fi rezolvate şi că a avea probleme este o slăbiciune îi face pe elevi să renunţe la rezolvarea lor încă din momentul identificării ei. predicţii. Majoritatea problemelor pot fi rezolvate. Este astfel important ca profesorul să înveţe elevii să identifice acele soluţii în concordanţă cu nivelul lor de dezvoltare psihologică (mentală. reduce posibilitatea clarificării şi rezolvării ei. transformându-se astfel în situaţii de dezvoltare personală. comportamentali şi emoţionali relevanţi pentru existenţa unei probleme.efort mai mic. în care omul se percepe pe sine ca o persoană capabilă să îşi rezolve problemele şi să îşi asume responsabilitatea rezolvării lor. evitarea ei.3. Aceste principii presupun o abordare pozitivă a vieţii. 5.

“Care a fost răspunsul tău / al altora?”. persistenţa în timp a trăirii subiective şi inadecvarea lor situaţională (“sunt trist pentru că un coleg a făcut o glumă despre mine”).“nu ştiu să lucrez pe computer”. • să fie măsurabil şi planificat în timp. Brainstormingul se bazează pe două principii: acela al cantităţii (cât mai multe idei) şi cel al suspendării judecăţii evaluative (pe termen scurt este acceptată orice idee.. • să fie un scop realist şi acceptabil social. informaţii îmi lipsesc?”. întrucât de reuşita realizării ei depinde întreg procesul rezolutiv. furie."aş dori să învăţ să înot". Generarea soluţiilor alternative Această fază constă în identificarea a cât mai multe idei sau soluţii pozitive care să maximizeze probabilitatea de a găsi cea mai eficientă soluţie. “Ce gânduri şi emoţii sunt asociate problemei?”. cum. cunoştinţele. “Cum te-ai simţit şi ce ai simţit în acele momente şi după aceea?” Problemele care necesită anumite resurse sau abilităţi se pot formula utilizând întrebări de genul “Ce abilităţi. punctuală. “Ce soluţii am încercat deja în rezolvarea acestei probleme?”. 3. 2. ceea ce constituie o premisă importantă pentru o rezolvare eficientă. ce. cu cine.caracterul negativ al cogniţiei . Indicii comportamentali sunt comportamente neadecvate unei situaţii specifice. Ea permite organizarea şi dirijarea în continuare a conţinutului procesului rezolutiv. frecvenţa crescută a unor comportamente de evitare (“evit să merg în oraş cu prietenii pentru că ei cred că nu sunt o persoană agreabilă”). unde. Descrierea obiectivă a situaţiei cuprinde răspunsul la întrebările: cine. • să depindă doar de abilităţile. Caracteristicile emoţiilor ca indicatori ai unei probleme constau în intensitatea ridicată a emoţiei (ex. cât timp. După formularea scopurilor. asocierea cogniţiei cu o stare generală de agitaţie sau cu o stare subiectivă de nemulţumire . O problemă bine definită conţine informaţiile privind componentele esenţiale ale acesteia: datele sau starea actuală. transformând-o într-una specifică. “Care sunt abilităţile. resurse. scopurile sau starea dorită. determinarea acţiunilor posibile şi evaluarea eficacităţii soluţiei aplicate. Din acest motiv este recomandată generarea a cel puţin trei soluţii. “atitudine nonverbală ostilă faţă de un bun coleg”). După identificarea unei astfel de emoţii. Strategia de formare a abilităţilor de definire a problemei presupune lucrul individual şi în grup pe anumite situaţii generale şi niciodată pe problema concretă a unui elev din clasă. cunoştinţele şi resursele elevului. În problemele situaţionale (dificultăţi de comunicare. respectiv “mai bine să evit să vorbesc cu colegul meu”). se identifică gândurile care au generat acea emoţie şi comportamentele asociate (“colegul meu vrea să mă umilească”. Cele mai multe eşecuri în soluţionarea unor probleme se datorează parcurgerii prea rapide şi superficiale a acestei etape. Definirea problemei este diferită în funcţie de tipul problemei. când. este formulată propoziţia interogativă “Cum să realizez scopul. dorinţa personală?”. Definirea şi formularea problemei Definirea şi formularea problemei reprezintă una dintre cele mai importante faze. Întrebările care conduc procesul de definire sunt următoarele: “Ce / cu cine / unde / când / cât timp şi cum s-a întâmplat?”. Metodele utilizate pentru maximizarea numărului de soluţii generate sunt brainstormingul. formularea scopului trebuie să respecte următoarele criterii: • să fie o formulare pozitivă (să se focalizeze pe ce se poate face şi nu pe ceea ce nu poate fi făcut). modificarea cadrului de referinţă şi adoptarea (împrumutarea) unei soluţii de la o problemă similară. Emoţiile sunt o parte constitutivă importantă a vieţii psihice. Identificarea indicatorilor şi învăţarea utilizării lor va oferi elevilor posibilitatea de a recunoaşte rapid o problemă. tristeţe. resursele pe care mă pot baza?”. frecvenţa mare a apariţiei sale. restricţiile sau obstacolele. conflicte cu colegii) formularea problemei cuprinde datele rezultate în urma unei analize funcţionale. Indicii afectivi sunt deosebit de relevanţi în situaţiile problematice. Identificarea lor se realizează în funcţie de caracterul nefamiliar al comportamentului (de ex. frică). Această descriere reduce gradul de generalizare al problemei.. chiar şi cele care par • • 36 . Pentru ca răspunsul la această întrebare să fie unul adecvat.

sunt notate pe o listă. Procedura de evaluare a utilităţii alternativelor presupune evaluarea probabilităţii eficienţei soluţiei respective în atingerea scopului propus şi a valorii acţiunii respective. informaţiile pe care le are despre acea temă.care sunt consecinţele asupra valorilor. pe care le aplică repetitiv. ci doar în acelea în care alternativele sunt la fel de semnificative. Utilitatea se evaluează făcând apel la următoarele criterii: • rezultatele posibile (beneficii). Uneori este mai confortabil să repeţi ceva familiar decât să depui efort pentru identificarea unor noi soluţii viabile pentru noua situaţie. această metodă necesită o anumită precauţie. indiferent de calitatea lor. starea afectivă în momentul deciziei. 4. Ei speră să depăşească eşecul printr-o aplicare repetitivă şi abuzivă a soluţiei respective. cât efort sau alte consecinţe sunt necesare? Care este costul şi beneficiul afectiv? Este rezultatul acţiunii în concordanţă cu valorile şi etica elevului? Care este efectul realizării acţiunii în alte domenii? • consecinţe sociale . în funcţie de relevanţa sa pentru context. Probabilitatea eficienţei este funcţie a probabilităţii realizării în mod optim a acţiunii respective. • resursele interne şi externe necesare implementării. Adesea decizia este influenţată de mai mulţi factori: valorile şi atitudinile elevului. opţiuni ale celor implicaţi în decizie. Aplicarea lor permite depăşirea rigidităţii. a căror valoare funcţională depinde de context. • interferenţa negativă a soluţiei cu alte situaţii.? • efecte pe termen scurt: . Strategiile de formare a abilităţilor de anticipare presupune modelarea lor iniţială şi apoi exersarea lor pe situaţii generale şi de interes pentru elevi. Modificarea cadrului de referinţă presupune evaluarea şi interpretarea problemei dintr-un alt punct de vedere. scopurilor finale. stării de bine. cu soluţii multiple. competenţelor. Următoarele întrebări pot ajuta evaluarea probabilităţii eficienţei unei soluţii: • Poate fi atins scopul iniţial propus? • Poate fi atins acest scop prin realizarea acestei acţiuni? • Pot realiza acţiunea respectivă? • Realizarea scopului va facilita atingerea scopului final sau a altui scop instrumental. Evaluarea soluţiilor alternative şi luarea deciziei După realizarea listei de soluţii se aplică criteriile de evaluare a utilităţii fiecărei alternative. Criteriile descrise nu sunt aplicabile în toate situaţiile. urmând a fi supuse examinării evaluative.nerelevante). atitudinilor. • Luarea deciziei presupune aplicarea unei analize cost-beneficiu. formându-se o perspectivă îngustă asupra problemei. În majoritatea situaţiilor este suficientă aplicarea unuia dintre criteriile enumerate. de aceeaşi intensitate. stereotipiei şi gândirii convergente (focalizată pe o singură soluţie). elevii se opresc la soluţii anterioare. a privi problema prin alte “lentile”. Totuşi. Transferul soluţiei prin analogie face apel la experienţa anterioară a subiectului.care va fi impactul imediat al manifestării problemei asupra altor domenii? • efecte pe termen lung .cât timp. Toate soluţiile. Analiza raţională este recomandată situaţiilor cu o puternică încărcătură afectivă. asociat celui final? Valoarea unei acţiuni este dată de evaluarea în următoarele arii: consecinţe personale . Cel mai adesea. prietenilor etc. • riscurile asociate. în care a rezolvat cu succes probleme similare.care este efectul acţiunii asupra familiei. generale sau de importanţă majoră. a schimba “rama” de încadrare a problemei sau a vedea problema cu “alţi ochi” poate să modifice total perspectiva asupra ei. dar opuse. Împrumutarea unei soluţii de la o problemă similară rezolvată în situaţii anterioare. Utilizarea tehnicilor prezentate anterior permite generarea unui număr mare de soluţii şi astfel ieşirea dintr-o abordare stereotipă a procesului rezolutiv. 37 . • timpul necesar implementării. Apelarea la experienţa altor persoane permite achiziţia unor soluţii a căror eficacitate a fost probată anterior de către o altă persoană.

Elevii sunt învăţaţi să realizeze evaluări ale consecinţelor planului de rezolvare a problemei. ignorate sau neglijate pot să determine sechele psihice şi comportamentale grave pe termen lung sau chiar pe tot parcursul vieţii. Este prezentată distincţia dintre stimă de sine şi sentimentul de auto-suficienţă.În funcţie de gradul de satisfacere a criteriilor pot fi alese una. MODULUL 4 CONSILIEREA PROBLEMELOR DE COMUNICARE Obiective operaţionale: prin parcurgerea acestui modul studentul va cunoaşte: . relaţii cauzale) şi descrierea modului în care subacţiunile vor trebui completate.1. probleme emoţionale şi comportamentale. emoţional şi sexual. 6. Implementarea soluţiilor selecţionate Aceasta etapă implică realizarea sarcinilor la şcoală sau în alte contexte sociale. De asemenea.să recunoască sursele de conflict şi funcţiile conflictului . generarea de alternative. Sunt oferite câteva principii generale de consiliere a copilului abuzat. Relevanţa criteriilor este determinată de context. Cunoscute şi depistate la timp. Aceste date ilustrează că problema sentimentului de singurătate la 38 . fumat) şi faţă de situaţiile de criză (suicidul). considerată încă tabu de multe persoane. Dacă rezultatele nu sunt cele aşteptate se reiniţiază procesul rezolutiv (pentru a identifica sursa eşecului). monitorizarea şi evaluarea planului. Cercetările din domeniul vieţii sociale a adolescenţilor arată că peste 75% dintre persoanele sub 18 ani se simt adesea singure.să aplice tehnici de management al conflictelor 4. Sunt prezentate gravitatea consecinţelor abuzului. timp. combătute eficient pot contribui semnificativ la scăderea numărului de abuzuri. ceea ce duce la scăderea performanţelor şcolare. intercunoaştere şi întărire a stimei de sine. şi anume abuzul fizic. 5. Evaluarea efectelor Evaluarea efectelor parţiale şi finale şi compararea lor cu cele anticipate determină stabilirea unei concluzii finale. Este important ca elevul să înveţe să perceapă rezultatul ca un efect şi procesul de rezolvare ca un proces continuu de rezolvare.elementele unei comunicări eficiente . două sau mai multe soluţii. Deprinderilor de comunicare şi relaţionare reprezintă un factor protector faţă de comportamentele de risc (consum de alcool. selectarea alternativei. dificultăţi de adaptare socială. Sunt redate tehnici de autocunoaştere. Sunt selecţionate acele soluţii care satisfac în cel mai mare grad criteriile. Consecinţele de scurtă durată dacă sunt ascunse. Sumar: Modulul 3 prezintă componentele imaginii de sine şi a stimei de sine şi a importanţei acestora în dezvoltarea personală armonioasă a copilului şi adolescentului.să aplice tehnici de ameliorare a comunicării . planul de implementare. indiferent de forma pe care o ia. Rolul comunicării Studiile din domeniul educaţional au arătat că deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performanţe academice scăzute.care sunt barierele în comunicarea eficientă . droguri. Efectul negativ al unor convingeri iraţionale este exemplificat prin discutarea “tiraniei lui trebuie”. Modulul pune în discuţie şi una din problemele delicate dar frecvent întâlnite. Dificultăţile de stabilire şi menţinere a relaţiilor interpersonale reduc calitatea şi frecvenţa experienţelor de învăţare. În vederea prevenţiei abuzului sunt descrise câteva din posibilele cauze ale abuzurilor. se stabileşte criteriul de realizare a scopului şi cine realizează monitorizarea implementării planului de rezolvare. Planificarea presupune organizarea sarcinilor în funcţie de anumite criterii (complexitate. Dacă consecinţele nu sunt cele dorite se reia planul de rezolvare de la prima etapă şi se evaluează fiecare componentă – definirea problemei.

situaţiile în care o persoană încearcă în mod repetat să găsească soluţii logice la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor şi opiniilor celeilalte persoane. focalizând conversaţia asupra comportamentului şi nu asupra persoanei. rezistenţă. Astfel.2. consecinţa fiind blocarea comunicării.”. moralizării interlocutorului. (2) exprimarea propriilor emoţii şi sentimente ca şi consecinţă a comportamentului interlocutorului ("…mă îngrijorez că s-a întâmplat ceva cu tine…”. de relaţionare. “pentru că nu-mi place să nu respectăm regulile”).. intonaţia sau accentul folosit). gesturi. prin folosirea întrebărilor într-un mod agresiv. de a aproba sau de a nu fi de acord cu părerile interlocutorului. consecinţele unei astfel de conversaţii.adolescenţi este o problemă importantă care necesită o abordare adecvată. mimică. Factorii care declanşează şi menţin această stare sunt: deficitul abilităţilor de comunicare. 39 .“mai bine să vorbim despre . fie direct. etichetării. direcţia privirii sau modalitatea în care e atinsă o persoană sunt considerate de către majoritatea psihologilor ca fiind canale de comunicare. “când nu dai un telefon acasă". comunicare spaţială (distanţa dintre două persoane care conversează) şi paralimbajul (cum ar fi tonul. timiditatea. evitarea abordării unor probleme importante. “mă supără când …”. formulări de genul: “ar trebui” sau “ar fi cea mai mare greşeală din partea ta să…”. autoritar sau cu o notă evaluativă. Convingerea unor persoane că cei din jurul lor nu îşi vor îmbunătăţi comportamentul decât dacă sunt criticaţi este o barieră în calea unei comunicări eficiente. Modalităţi de ameliorare a comunicării Limbajul responsabilităţii Limbajul responsabilităţii este o formă de comunicare prin care îţi exprimi propriile opinii şi emoţii fără să ataci interlocutorul. “sunt furios când …”) şi (3) formularea consecinţelor comportamentului asupra propriei persoane (“…pentru că nu ştiu unde ai putea fi”. folosirea ameninţărilor este o modalitate prin care se transmite mesajul că dacă soluţiile propuse nu sunt puse în practică persoana va suporta consecinţele negative (ex. inabilitatea de exprimare emoţională. Acestea includ mesaje corporale (poziţia corpului. ”. fiind o modalitate de deschidere a comunicării chiar şi pentru subiectele care sunt potenţial conflictuale. Prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare putem preveni stările de afectivitate negativă care îi afectează pe adolescenţi şi care au consecinţe negative multiple. oferirea de soluţii este o altă modalitate de a bloca procesul comunicării. timp îndelungat petrecut singur. cea mai frecventă metodă de a schimba cursul conversaţiei de la preocupările celeilalte persoane la propriile preocupări este folosirea tacticii devierii. reacţii pasive sau agresive. • • • • • • • Bariere în comunicarea eficientă: tendinţa de a judeca. Cea mai mare parte a mesajelor se comunică prin mesajele nonverbale. “când nu respecţi regula”). abaterii . recurgerea la ordine este un mesaj care are ca efecte reacţii defensive. deprinderi ineficiente de asertivitate. sunt scăderea stimei de sine a persoanei căreia îi sunt adresate acele ordine. Această formă de comunicare este o modalitate de evitare a criticii. contact vizual şi contact fizic). felul în care se mişcă gura. “când vorbeşti urât cu mine”. stima de sine scăzută. de cele mai multe ori. prin oferirea de sfaturi sau indirect. moralizarea este o altă manieră neadecvată în comunicare ce include. participarea scăzută la activităţile sociale şi extracurriculare. în care se dau ordine. Comunicarea poate fi stânjenită de folosirea etichetelor de genul: “Eşti un naiv că ai făcut…. încercarea de a rezolva problema comunicării prin impunerea unor argumente logice proprii. limbajul responsabilităţii utilizează trei componente: (1) descrierea comportamentului (ex. Singurătatea are ca şi consecinţe de lungă durată dezvoltarea depresiei şi anxietăţii sociale. pedeapsa). Aceste etichetări transformă tonul conversaţiei într-unul negativ.. 4. Comunicarea nonverbală se referă la mesajele transmise de la o persoană la alta prin alte căi decât cele lingvistice. Sentimentul de singurătate în perioada adolescenţei poate deveni frecvent şi acut. Comunicarea nonverbală Modul în care sunt încrucişate braţele.

Exemple de mesaje eficiente: • “Sunt stânjenit (emoţia – ce simt faţă de un comportament) când vorbeşti despre notele mele de faţă cu prietenii mei (comportamentul care m-a deranjat). Oferirea de soluţii (“Fă asta . Limbajul la persoana a II-a “tu” (“Ai întârziat!”. Modalităţi de dezvoltare a explorării alternativelor: • ascultarea reflectivă ajută la înţelegerea şi clarificarea sentimentelor copilului (“Eşti supărat … “ “Mi se pare că te deranjează …” ). • folosirea brainstormingului pentru explorarea alternativelor (“Care ar fi alternativele acestei probleme?”).” “Este o glumă proastă. • se recomandă discutarea posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative (“Ce crezi că s-ar putea întâmpla dacă faci aşa cum spui?”). Mesajele la persoana I-a (limbajul responsabilităţii) sunt focalizate pe ceea ce simte persoana care comunică şi pe comportamentul interlocutorului şi astfel previn reacţiile defensive în comunicare.Limbajul la persoana a II-a “tu” implică judecarea interlocutorului şi întrerupe comunicarea datorită reacţiilor defensive pe care le declanşează. Acest mod de comunicare permite astfel îmbunătăţirea relaţiei şi modificarea comportamentelor care nu sunt adecvate într-o relaţie.”) duce de cele mai multe ori la întreruperea comunicării şi la amplificarea conflictelor. • Procesul de comunicare este mai complet datorită schimbului mai mare de informaţii. fără a face evaluări sau atacuri la persoană.” • • • Avantajele comunicării mesajelor la persoana I-a: • Previne declanşarea reacţiilor defensive în comunicare prin evitarea criticii şi a evaluării persoanei cu care comunici. În acest tip de limbaj persoana îţi poate comunica emoţiile şi descrie cu exactitate comportamentul persoanei cu care comunică. O să creadă despre mine că sunt un prost (consecinţa comportamentului aspra mea).” “Când nu mă duci la şcoală dimineaţa la timp (comportamentul) voi întârzia şi profesorul va fi furios pe mine (consecinţa). • planificarea pentru evaluare (“Când vom discuta din nou despre asta?).” sau “Cred că ar trebui să…”) are ca şi consecinţe negative pe termen lung scăderea capacităţii de rezolvare de probleme şi de luare de decizii. Sunt nemulţumit.. Copilul trebuie ajutat să exploreze soluţiile alternative. • obţinerea unui angajament din partea copilului (“Ce ai ales să faci?” sau “Ce decizie ai luat? ”). Ea nu trebuie confundată cu oferirea de sfaturi sau soluţii.” “Nu m-am simţit foarte bine în ultimul timp (consecinţa) pentru că am petrecut puţin timp împreună (comportamentul). “Ţi-ai încălcat promisiunea. • asistarea copilului şi adolescentului în alegerea soluţiei optime (“Care dintre soluţii crezi că ar fi cea mai bună?”). Asta mă face să fiu nervos dimineaţa (emoţia). (emoţia). Exemple de mesaje la persoana a II-a: “Nu mai fi atât de critic. • identificarea avantajelor şi dezavantajelor opţiunilor. Explorarea alternativelor Explorarea alternativelor este o altă modalitate de comunicare adecvată în relaţia cu copiii şi adolescenţii.” “Vezi-ţi de treaba ta!” “Nu ştii să-ţi ţii promisiunile. 40 .” “Sunt îngrijorată (emoţia şi consecinţa) pentru că nu m-ai anunţat că nu vii la şcoală (comportamentul).” “Iar nu ţi-ai făcut temele!” “Nu înţelegi ce-ţi spun?” “Nu-mi spui adevărul!”.

Exprimarea emoţională Una dintre cauzele care provoacă dificultăţi în comunicare este reprezentată de inabilitatea de recunoaştere şi exprimare a emoţiilor. de teama de autodezvăluire. • prin descrierea a ceea ce s-a întâmplat cu tine: “Îmi tremură vocea când vorbesc cu el”. deci comunicarea eficientă nu înseamnă camuflarea conflictului. 7. resemnat. 6. diferenţierea dintre emoţie şi comportament. Modalităţi de îmbunătăţire a exprimării emoţionale: 1. identificarea situaţiilor în care comportamentul este influenţat de mituri. 4. • exprimă mai frecvent emoţii faţă de un comportament specific: în loc de “Sunt nemulţumit” poţi spune “Sunt nemulţumit când nu îţi respecţi promisiunile”. confuz. Identificarea şi recunoaşterea diferitelor tipuri de emoţii prin: exerciţii de exprimare verbală a emoţiei. rănit. exprimarea clară a emoţiile este un mod în care ne facem înţeleşi de ceilalţi. • dezvoltă creativitatea. Indicatorii utilizaţi sunt: modificările fiziologice. Exprimă clar ceea ce simţi • sumarizează printr-un cuvânt ceea ce simţi: bucuros. monitorizarea comportamentului nonverbal. • îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a soluţiilor.emoţie – comportament. • evită exprimarea emoţiei într-un mod codat: în loc de “mă simt singur” ai putea spune: “m-aş bucura dacă ne-am întâlni să petrecem mai mult timp împreună”. înţelegerea importanţei modului de interpretare a evenimentelor declanşatoare a emoţiilor. identificarea modalităţilor de reducere a impactului unor mituri. provocarea şi contracararea miturilor despre emoţii prin: conştientizarea propriile mituri legate de emoţii. identificarea situaţiilor în care miturile nu sunt valide. Acesta trebuie acceptat ca o parte firească a procesului de comunicare. ceartă). conştientizarea relaţiei dintre gând . Exprimarea emoţiei printr-un limbaj adecvat: învăţarea vocabularului emoţiilor pentru a nu reduce comunicarea afectivă în temenii de bine sau rău. Asumarea responsabilităţii a ceea ce simt şi exprim este o formă de validare personală. monitorizarea mesajelor verbale transmise celorlalţi. “Mă simt ca şi cum aş fi centrul universului”. Discutarea. a gândurilor şi a relaţiei gând – emoţie – comportament. • creşte capacitatea de adaptarea la realitate. 5. înţelegerea diferitelor efecte ale situaţiilor sau evenimentelor asupra stării emoţionale. 3.3. Conflictul nu presupune în mod obligatoriu aspecte negative (ex. • evită evaluarea emoţiei : “mă simt puţin neliniştit”. 2. • prin descrierea a ceea ce-ţi doreşti să faci: “Simt că-mi vine să o iau la fugă”. A comunica eficient presupune a şti să îţi exprimi emoţiile. Identificarea modalităţilor de exprimare comportamentală a emoţiei prin: recunoaşterea reacţiilor comportamentale ale emoţiilor. învăţarea modului de înţelegere a mesajelor emoţionale transmise de alte persoane. • creşte coeziunea unui grup după soluţionarea comună a conflictelor. 4. Identificarea evenimentelor sau situaţiilor care declanşează emoţia prin: exerciţii de asociere a unor evenimente (comportamente. Efectele pozitive ale conflictului: • creşte motivaţia pentru schimbare. • oferă o oportunitate de cunoaştere şi dezvoltare de deprinderi. emoţia poate fi exprimată: • printr-un cuvânt: “Sunt supărat/bucuros/curios/încântat”. Una dintre cele mai mari dificultăţi în exprimarea emoţională este existenţa unor stereotipuri sociale ale exprimării emoţionale (vezi inteligenţa emoţională). tensiune. Conflictul şi managementul conflictelor Abilitatea de a comunica presupune şi abilitatea de a rezolva conflictele de comunicare. Acceptă responsabilitatea pentru ceea ce simţi : în loc de “M-ai supărat” poţi spune “Sunt supărat” sau în loc de “M-ai rănit” poţi spune “Mă simt rănit când faci acest lucru”. de asociere a stării subiective cu eticheta verbală a emoţiei. 41 . gânduri) care declanşează emoţia.

Prezenţa unui conflict este semnul unui management prost al grupului sau clasei. Utilizarea comunicării directe. Cele mai bune exemple pentru a demonstra eficienţa acestei metode sunt multele războaie încheiate prin astfel de soluţii. 42 . altul nu. în cele mai multe dintre situaţiile de comunicare nu este necesar ca o persoana să adopte stilul câştig-pierdere. • • • Stiluri de abordare a conflictelor În rezolvarea unei situaţii de conflict. scopul este ca cererile tuturor părţilor să fie satisfăcute. 5. sau soluţionat de tipul câştigător-învins. Confruntarea cu o problemă sau într-o dispută este întotdeauna neplăcută. A avea un conflict este un semn de slăbiciune sau vulnerabilitate. Oamenii recurg la astfel de soluţii când percep situaţia ca fiind “fie…. clarificarea întrebările. În astfel de situaţii. dar scopul lor este de a lucra împreună pentru a ajunge la soluţia cea mai eficientă. căutarea de contraargumente. evitarea învinovăţirii şi etichetării interlocutorului. Acestea pot fi: judecarea persoanei şi nu evaluarea mesajului. camuflat. comportamentali în descrierea situaţiei şi nu generali. Cei implicaţi nu numai că nu doresc să câştige în detrimentul celeilalte. solicitarea informaţiilor pentru înţelegerea situaţiei.pierdere”. Utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme în abordarea conflictului. utilizarea unui limbaj adecvat (“A apărut o problemă…” nu “Tu ai creat o problemă …”). reacţia prematură. Totuşi. există situaţii când e cea mai eficientă soluţie. utilizarea întrebărilor deschise pentru clarificarea mesajelor. convingerea că numai el /ea are dreptate. 4. • polarizează poziţiile şi duce la formarea de coaliţii. când doi copii sunt în competiţie pentru locul întâi la olimpiadă. Focalizarea pe problemă nu pe persoane. Conflictul într-o clasă este un semn de neimplicare a profesorului în problemele clasei. iar partea cealaltă pierde. 6. fie…”. fără a reacţiona cu propriile argumente.Dacă conflictul este negat. ascultarea interlocutorul pentru a identifica greşelile şi nu pentru a înţelege mesajul. Metoda “pierdere . Cele mai frecvente convingeri eronate sau mituri despre conflicte sunt: Conflictul se rezolvă de la sine. • diminuează sentimentul de încredere în sine. evaluarea diferitelor opţiuni. Conflictul este întotdeauna negativ şi distructiv. 2. când două persoane candidează pentru un singur post). • dificultăţi în luarea deciziilor. Studiile de evaluare a programelor de dezvoltare a abilităţilor de comunicare şi de management al conflictelor au identificat o serie de convingeri eronate despre conflicte în rândul participanţilor care scad eficienţa seminariilor de comunicare dacă nu sunt dezvoltate mesaje alternative. reprimat. 3. Principii de management al conflictelor Menţinerea unei relaţii pozitive pe perioada conflictului prin: ascultare activă. acesta poate avea o serie de efecte negative: • scade implicarea în activitate. Când un vânzător şi un cumpărător stabilesc împreună preţul unui produs. evaluarea impactului conflictului asupra relaţiei sau grupului. folosirea unor termeni concreţi. specifici. ei folosesc metoda “câştig . unul dintre ei va câştiga premiul întâi. Deşi pare foarte greu de crezut că o astfel de metodă este eficientă. În anumite situaţii. este necesară uneori acceptarea metodei câştig pierdere. cu trecerea timpului.câştig. comportament şi interpretarea lor. adică una dintre părţi primeşte ceea ce a cerut a fi rezolvat. cineva trebuie să piardă. Diferenţierea dintre evenimente. Identificarea barierelor în rezolvarea conflictului. metoda câştig-pierdere este necesară: când una dintre părţi dispune de prea puţine resurse sau doar una dintre părţi poate să îşi împlinească nevoile (ex. De asemenea. Compromisul este o formă a acestei metode de soluţionare a conflictelor. • dileme morale.” 1. A treia metodă de management al conflictelor este “câştig-câştig”. Conflictul nu se rezolvă decât printr-un compromis.

• de a face complimente şi de a le accepta. sau în apărarea unor opinii.3 prezintă un "scenariu" de modificare a comportamentelor nonasertive 43 . iritate. colegi. îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită. • de a împărtăşi opiniile şi experienţele cu ceilalţi. profesori) sunt adesea nedrepţi cu tine. • consideră că a nu fi pasiv înseamnă a fi arogant sau agresiv. Consecinţele comportamentelor asertive. Învăţarea deprinderilor de asertivitate este facilitată de contrastarea ei cu cele două modele comportamentale opuse. • este respectarea drepturilor celorlalte persoane. fără a te simţi stânjenit sau a-l ataca pe celălalt. încalci regulile impuse de autorităţi (părinţi. nu solicită ceva anume. • nu au încredere în propriile valori şi opinii şi nu cred că ceea ce exprimă este valoros. • de exprimare a emoţiilor pozitive (bucuria. mândria. poliţie). fără însă a ţine cont de drepturile sau dorinţele sale personale. dezvoltarea abilităţilor de management al conflictelor (Rakos. • este modalitatea prin care elevii îşi dezvoltă respectul de sine şi stima de sine. pasivitatea şi agresivitatea. • consideră pasivitatea lor ca fiind politeţe sau bunătate.2. Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi. consideri că tu ai întotdeauna dreptate. dezvoltarea încrederii în sine. • de exprimare a emoţiilor şi gândurilor într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi dorinţele. Shan. menţine şi încheia o conversaţie într-un mod plăcut. • este recunoaşterea responsabilităţii faţă de ceilalţi. Lipsa asertivităţii este una dintre cele mai importante surse de inadecvare socială. • de a solicita cereri sau a refuza cereri. pasive şi agresive sunt prezentate în tabelul 7. • este modalitatea prin care adolescenţii pot să facă faţă presiunii grupului şi să-şi exprime deschis opiniile personale. manifestare a unei persoane care nu face cereri. • de exprimare a emoţiilor negative. Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini şi comportamente învăţate care au ca şi consecinţe pe termen lung îmbunătăţirea relaţiilor sociale. Agresivitatea este o reacţie comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt. eşti ostil şi furios. profesori. în timp ce tabelul 7. frustrate. 1991). formarea unui stil de viaţă sănătos. Aceste persoane se simt rănite. respectarea drepturilor personale. afinitatea faţă de cineva. care ne face să avem încredere în noi şi să câştigăm respectul prietenilor şi colegilor. • de a spune NU fără să te simţi vinovat sau jenat. fără însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi. deschisă şi onestă. • cred că este mai bine să evite conflictele şi că este important să menţii “pacea” cu orice mijloace. consideri că drepturile tale sunt mai importante decât ale altora..Comunicarea asertivă Comunicarea asertivă s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficientă la situaţii conflictuale interpersonale (Rees. conflictele. nu-ţi respecţi colegii. rezolvi problemele prin violenţă. eşti insensibil la sentimentele celorlalţi. Motivele pentru care anumite persoane adoptă comportamente pasive: • au convingerea că dacă oamenii vor cunoaşte dorinţele sau sentimentele lor nu vor mai fi apreciaţi şi acceptaţi. nu se implică în câştigarea unor drepturi personale. fără a le deranja pe cele ale interlocutorului. consideri că cei din jurul tău (părinţi. atracţia). Pasivitatea este un comportament care poate fi descris ca răspunsul unei persoane care încearcă să evite confruntările. 1991). asertivitatea în comunicare reprezintă abilitatea: • de comunicare directă. îmbunătăţirea abilităţilor de luare de decizii responsabile. • de a iniţia. eşti sarcastic şi utilizezi adesea critica în comunicare.

2. C (consecinţe) (Rakos. pentru care interlocutorul are resurse de schimbare Specifică ce comportament eşti dispus să îl schimbi pentru Consideră că doar celălalt trebuie să se schimbe a facilita comunicarea Specifică clar consecinţele comportamentului Nu oferi nici o recompensă schimbării comportamentului Oferă o întărire pozitivă pentru schimbarea Utilizezi pedeapsa asupra interlocutorului comportamentului Stabileşte întărirea adecvată persoanei şi comportamentului Stabileşti recompense în funcţie de nevoile tale Stabileşte o întărire adecvată pentru a menţine schimbarea Stabileşti recompense neadecvate persoanei şi comportamentului comportamentului Stabileşte consecinţele negative ale comportamentului Foloseşti ameninţarea ca metodă de schimbare a indezirabil comportamentului Se fac numai aluzii la schimbarea comportamentului Solicită o schimbare prea mare Solicită prea multe schimbări Solicită schimbări de caracter sau personalitate 44 . locul şi frecvenţa comportamentului Descrie comportamentul. 1991) Metode adecvate D E S C R I E E X P R I M Ă S P E C I F I C Ă C O N S E C I N Ţ E Metode neadecvate Descrie reacţia ta emoţională Foloseşte temeni abstracţi.Tabel 7. vagi Generalizează “Tot timpul faci aşa…” Identifică motivele comportamentului sau intenţiile celuilalt Descrie în mod obiectiv comportamentul Utilizează termeni simpli. nu motivele acestuia Exprimă-ţi emoţiile Exprimă emoţiile fără să faci judecăţi asupra celuilalt Exprimă emoţiile într-o manieră pozitivă Focalizează-te asupra comportamentului şi nu asupra persoanei Solicită schimbarea comportamentului Neagă emoţiile Declanşează explozii emoţionale Exprimă emoţiile într-o manieră negativă. E (exprimă). concreţi în exprimare Descrie timpul. blamează. judecând interlocutorul Atacă persoana şi nu comportamentul ei Solicită o schimbare secvenţială Solicită una sau cel mult două schimbări comportamentale Specifică comportamentele concrete care trebuie modificate Solicită schimbarea comportamentului care poate fi Ignoră nevoile celuilalt schimbat. S (specifică). Consecinţe ale comportamentelor asertive. Scenariu de modificare a comportamentelor nonasertive D (descrie). pasive şi agresive Pasiv Problema este evitată Drepturile tale sunt ignorate Îi laşi pe ceilalţi să aleagă în locul tău Neîncredere Vezi drepturile celorlalţi ca fiind mai importante Asertiv Problema este discutată Drepturile tale sunt susţinute Îţi alegi tu activitatea Au încredere în ei Recunoşti şi drepturile tale şi ale celorlalţi Agresiv Problema este atacată Drepturile tale sunt susţinute fără a ţine cont de drepturile celorlalţi Îţi alegi activitatea ta şi pe a celorlalţi Ostili. acuză Drepturile tale sunt mai importante decât ale celorlalţi Tabel 7.3.

de sănătate . Comportamentul suicidar este un semnal de alarmă.” • stresorii sociali: lipsa abilităţilor de comunicare. lipsa de speranţă. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi abordare adecvată a situaţiilor de criză previne adoptarea unor metode grave de “rezolvare” a acestor situaţii. Studiile au identificat câţiva indicatori ai acestuia: 1) decesul unui părinte sau persoană semnificativă înainte de vârsta de 12 ani. de exprimare emoţională. 2) comunicare defectuoasă în familie. Totuşi sunt anumite indicii care nu pot fi ignorate de câtre părinţii. defectuos de rezolvare a situaţiilor de criză. Problema pe care o ridică aceste cazuri este faptul că mass-media le prezintă ca pe nişte “sinucideri raţionale” sau acte justificate. Factorii de risc implicaţi în suicid Factorii cu potenţial suicidar crescut sunt: • factori familiali: relaţiile conflictuale în familie. comportamentali .1. consiliere prin telefon (“Telefonul Albastru” program dezvoltat de World Vision Cluj). Copiii exprimă într-un mod incert şi neclar intenţiile lor.4. De exemplu. Unele studii arată că modelul parental poate fi una dintre cauzele suicidului prin învăţarea de către copil a acestei modalităţi de rezolvare a problemelor . Şi în ţara noastră rata sinuciderilor în rândul adolescenţilor a crescut alarmant de mult în ultimii ani. Alte studii însă susţin faptul că este vorba de învăţarea unui model general. fizic. în SUA suicidul reprezintă a treia cauză de mortalitate la grupul de vârstă 15-24 ani şi a zecea cauză de mortalitate la grupul de vârstă 0-14 ani. Informarea elevilor privind aceste tipuri de servicii pe care le oferă comunitatea este foarte importantă în prevenţie.“Sunt un ratat şi un prost şi mi-am dezamăgit părinţii şi profesorii aşa că nu mai are nici un sens să trăiesc. Suicidul la copii şi adolescenţi Suicidul la copii şi adolescenţi este o problemă gravă cu care se confruntă societatea. Studiile relevă faptul că un procent important de copii recurg la suicid ca o modalitate de “fugă” faţă de atitudinea negativă a colegilor (umilire fizică şi verbală). 4) perioade de stres acut şi lipsa resurselor cognitive şi emoţionale pentru a le depăşi. abuzuri în familie (abuz emoţional. divorţul. familii dezbinate şi dezorganizate. moartea unei persoane apropiate. numărul copiilor şi adolescenţilor care comit acte sucidare este din ce în ce mai mare. grupuri de suport pentru copiii şi adolescenţii care au avut tentative de suicid. Este important ca familia şi şcoala să conştientizeze aceste aspecte şi să participe la programele de prevenţie organizate de psihologii şcolari şi de asociaţiile non-guvernamentale. Această problemă este mai puţin abordată de adulţi şi şcoală pentru că se consideră că moartea nu este un subiect accesibil copiilor şi aceştia nu au motive să îşi dorească moartea.4. neglijare. Consilierul şcolar are un rol important în identificarea situaţiilor de risc pentru suicid. profesori. abuz sexual). centre comunitare de consiliere pentru copii şi adolescenţi. distres emoţional. Rata sinuciderilor sub 10 ani este în creştere şi devine o problemă majoră a programelor de prevenţie. Alte date arată că în SUA sunt 18 sinucideri reuşite pe zi la adolescenţi şi 57 tentative de suicid pe oră. consilieri: 45 .lipsa abilităţilor de rezolvare de probleme şi a strategiilor de coping adaptativ. cognitivi . ceea ce face dificilă semnalarea problemei. Presiunea familiei şi a şcolii prin standarde iraţionale impuse îl determină pe copil să rezolve “eşecul” prin suicid . • factori individuali: emoţionali – sentimentul de singurătate. 4.boli terminale.consum de substanţe. depresia. Această atitudine pune în pericol viaţa altor copii aflaţi în situaţii similare şi care ar putea opta şi ei pentru suicid ca soluţie pentru problemele lor de relaţionare şi adaptare. Datorită acestui fenomen s-au dezvoltat programe de prevenţie. de relaţionare sunt factori importanţi în creşterea riscului suicidar. Recunoaşterea copiilor cu risc suicidar este foarte dificilă.suicidul. În contradicţie cu aceste convingeri şi atitudini stereotipe. psihopatologie gravă. 3) lipsa abilităţilor de rezolvare de probleme. • performanţele şcolare: notele au devenit unul din principalele motive pentru care copiii şi adolescenţii recurg la suicid.4. neajutorarea.

Este momentul ca adulţii să-şi analizeze modul de comunicare cu copilul şi să găsească forme de oferire de suport pentru copil. Un caz mai special dar care trebuie luat în considerare este suicidul în masă din motive religioase sau filosofice. depresia: o mare dificultate în cazul acestei situaţii este că adulţii nu recunosc simptomele unei depresii la copii datorită faptului că depresia este considerată o problemă a adulţilor. tristeţe. chinuirea animalelor. autoblamare excesivă. Oferirea informaţiilor despre serviciile de consiliere este foarte utilă pentru elevi. Indicatorii unei stări depresive la copii sunt: tulburări ale comportamentului alimentar – cel mai frecvent apare lipsa poftei de mâncare.a) b) c) d) e) f) g) h) i) o tentativă anterioară de suicid: mulţi adulţi cred că dacă copilul a trecut printr-o tentativă de suicid nu va mai încerca încă o dată. Unele mesaje transmise de mass-media sunt foarte periculoase pentru că prezintă cazurile de suicid în masă ca o manifestare a unor convingeri religioase sau filosofice. ameninţarea cu sinuciderea: mesajele de genul “nu vreau decât să nu mai fiu pe lumea asta”. desene. Studiile au arătat că o temă frecventă în preocupările copiilor care au avut ulterior o tentativă de suicid este problema terorismului. Nici într-un caz nu este recomandată ameninţarea copilului cu o pedeapsă pentru acele mesaje. somn excesiv fără regularitate. familia ascunde suicidul datorită stigmei sociale. muzică. Prezenţa acestor semne pe o perioadă de minim două săptămâni trebuie să determine adultul să ceară ajutorul unor specialişti (psihologului şcolar. abuzul de substanţe: abuzul de substanţe este un factor de risc pentru suicid. În consecinţă este foarte important ca în prevenţia consumului de substanţe să se accentueze şi acest aspect. insomnii. tulburări comportamentale: starea de nemulţumire a copiilor şi adolescenţilor se manifestă de cele mai multe ori prin anumite comportamente cum ar fi: schimbările bruşte de comportament. scăderea performanţelor şcolare. oboseală accentuată. cum ar fi înfometarea sau consumul abuziv de substanţe. suicidul sau moartea recentă a unei persoane semnificative: suicidul sau moartea unei persoane apropiate este un factor de risc. Pedepsirea acestor copii datorită comportamentelor pe care le manifestă duce la accentuarea sentimentului de nefericire şi la implicarea lui tot mai mult în planul de sinucidere. Mulţi copii şi adolescenţi care se gândesc la suicid nu comunică cu prietenii sau familia pentru a nu-i supăra sau întrista. o stare de apatie şi lipsă de energie. Adulţii nu trebuie să uite că întotdeauna comportamentul are o funcţie şi identificarea ei este primul pas în schimbarea comportamentală. sau mai exacte “ar fi mult mai bine pentru toţi să mor” trebuie luate în serios şi analizate motivele acestor afirmaţii. Unul 46 . acte de distrugere a unor bunuri la şcoală sau din alte locuri publice). Adulţii consideră moartea la copii în general accidentală. cabinetelor de consiliere psihologică). iar atunci când se produce tentativa de suicid. postere trebuie să constituie un motiv de îngrijorare şi un pretext de a discuta cu copilul sau adolescentul despre aceste subiecte şi motivele pentru care este preocupat de aceste teme.2. profesorul să înveţe elevii să solicite ajutor atunci când simt că nu pot vorbi cu persoanele apropiate. probleme comportamentale la şcoală. Abordarea riscului suicidar Unul dintre obstacolele cele mai importante în prevenţia suicidului este existenţa unor convingeri şi atitudini eronate faţă de suicid. fuga de acasă. renunţarea şi evitarea participării la activităţile sociale cu prietenii şi familia. vorbesc despre moarte sau sunt preocupaţi de moarte: orice interes neobişnuit legat de moarte prin discuţii. Pentru părinţi consumul de substanţe trebuie să fie un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă cu copilul lor. scăderea capacităţii de concentrare. Posibili indicatori ai unor probleme ar fi: comportament de izolare excesivă şi neadecvat cu stilul copilului. Studiile arată că un număr mare de copii şi adolescenţi au consumat alcool sau droguri înainte de actul de suicid. renunţarea la obiectele de valoare şi realizarea planului final: în această situaţie părinţii trebuie să acţioneze imediat şi să solicite ajutorul specialiştilor. Cine a avut o tentativă de suicid prezintă un risc crescut de a o repeta. izolarea de prieteni şi familie: izolarea este un semn al unei stări de nefericire sau de durere a copilului. dificultăţi de a părăsi casa.4. Este recomandat ca în cadrul orelor de consiliere. tulburări de somn – dificultăţi de adormire. 4. poezie. datorită experienţei dureroase a recuperării. războiului sau a misiunilor suicidare (kamikaze). Este important ca adulţii să fie atenţi şi la alte tentative mai puţin evidente. agresivitate fizică şi verbală (lovirea repetată a fraţilor sau prietenilor de joacă. dezinteres pentru activităţile plăcute anterior.

consumul de substanţe. Ignorarea acestor posibile semnale poate avea efecte dramatice. părinţii sunt singurii responsabili. • Cei care vorbesc despre sinucidere nu recurg la ea. abuzurile emoţionale. În aceste momente ei nu se pot gândi la viitor. majoritatea persoanelor cred că copiii şi adolescenţii care recurg la sinucidere sunt persoane cu tulburări psihice grave. Majoritatea părinţilor se blamează pentru problema copilului lor şi cred că numai ei sunt 47 . Cele mai frecvente mituri asociate cu suicidal la copii şi adolescenţi: • Copilăria şi adolescenţa sunt perioade fericite din viaţă. Studiile arată că majoritatea copiilor şi adolescenţilor care s-au sinucis au vorbit despre moarte şi au făcut afirmaţii despre dorinţa lor de a-şi pune capăt vieţii. • Copiii nu ştiu cum să se sinucidă şi nici nu au puterea necesară să o facă. fizice sau sexuale. Mesajele de tipul “Mai bine mor … ” sau “Aş vrea să mor odată!” poate însemna faptul că o anumită situaţie este foarte dramatică pentru copil sau adolescent. Copiii şi adolescenţii au dificultăţi în planificarea viitorului şi în înţelegerea faptului că ne schimbăm în permanenţă modul de percepere a vieţii datorită experienţele pe care le avem zilnic. Este foarte greu pentru o familie să îşi protejeze copilul faţă de atâtea probleme. Pentru o persoană care are intenţia de suicid această afirmaţie poate agrava situaţia şi duce la accentuarea convingerii că ceea ce simte şi crede este inadecvat. adulţii cred că moartea nu este înţeleasă de copii ca un act final şi ireversibil şi că ei nu ştiu cum se poate muri. • Cei care se sinucid sunt bolnavi psihici. este deci mai optim să-i învăţăm pe copii să facă faţă adaptativ situaţiilor de criză. Este foarte important ca adultul să îl asculte pe copil şi să încerce să comunice cât mai mult. Rolul şcolii şi al programelor comunitare este foarte important în contracararea mesajelor neadecvate din mass-media. violenţa adulţilor. Mulţi adulţi au convingerea că suicidul la copiii şi adolescenţi este o formă de a atrage atenţia şi că în realitate ei nu doresc să îşi ia viaţa.dintre obiectivele programelor de prevenţie la nivel comunitar este acceptarea suicidului ca o problemă reală a copiilor şi adolescenţilor. • În cazul copiilor şi adolescenţilor care recurg la suicid. fiind o formă de invalidare. Se recomandă părinţilor şi adulţilor să investigheze cu atenţie orice “accident” prin care copiii şiau pus viaţa în pericol. Este eronat să credem că vârsta copilăriei îi protejează pe aceştia de probleme şi traume. În consecinţă ei rămân la convingerea că suicidul este singura modalitate de a scăpa de disperarea şi lipsa de speranţă resimţită. Părinţii care au un copil ce a avut o tentativă de suicid nu recunosc acest lucru mai ales datorită convingerilor eronate despre suicid şi din teama stigmei sociale pe care o implică suicidul. ci doar la prezent. Astfel că orice mesaj de acest gen asociat cu alte modificări comportamentale trebuie să constituie un motiv pentru acordarea unei atenţii deosebite copilului şi solicitarea ajutorului unui consilier sau psiholog. rigiditatea standardelor impuse de adult. Studiile arată însă că adolescenţii şi chiar şi copiii ştiu foarte bine cum pot să-şi ia viaţa. • Este suficient ca oamenii să vadă partea bună a vieţii şi se vor simţi mai bine. În general. unii dintre ei au planuri foarte elaborate cu privire la suicid. lipsite de griji şi în care există doar probleme minore de adaptare. Este greu să stabileşti gravitatea situaţiei. Există o multitudine de probleme cu care se confruntă copiii şi pentru care nu sunt încă pregătiţi să facă faţă – moartea unor persoane semnificative. Studiile arată însă că procentul celor care se sinucid şi care au o tulburare psihică este mult mai mic decât s-ar crede. La fel ca şi în cazul adulţilor. Orice tentativă de suicid este un semn alarmant al unei probleme şi tratarea acesteia cu superficialitate este o gravă eroare care poate să îi facă pe copii şi adolescenţi mai convinşi că nu sunt înţeleşi şi acceptaţi. Cauzele suicidului sunt complexe şi mult diferite de percepţia obişnuită a oamenilor. • Cei care au tentative de suicid nu vor decât să atragă atenţia. A-i spune unui copil sau adolescent că “mâine lucrurile vor arăta altfel” nu face decât să-i adâncească sentimentul de izolare şi însingurare. O altă idee eronată este că tentativa de suicid a fost un accident şi că intenţia de suicid nu a existat de fapt.

Monterey. limbajul responsabilităţii şi exprimarea emoţională. Handbook for Communication and Problem-Solving Skills Training – A Cognitiv-Behavioral Approach. cu funcţiile sale pozitive şi negative. condiţiile unei bune comunicări dar şi barierele care pot să apară în calea unei comunicări eficiente. Muro. (1997). printre care amintim.. pasiv şi asertiv dintr-o situaţie conflictuală elev-profesor. Effective Problem Solving. (Biblioteca Soros) Rakos.. New-York: Routledge. Assertion Training . Exemplificaţi răspunsurile de tip agresiv. Pacific Grove. S.. J. NJ: Prentice Hall. Lennox. S. M. (1991). (Biblioteca Psihologie) Bedell. alcoolul sau drogurile îi face să uite de probleme. (Biblioteca Psihologie) Ivey A.vinovaţi pentru această situaţie. mai ales că societatea nu este educată şi are tendinţa de învinovăţire a părinţilor. Găsirea acestei soluţii extreme îi face să se simtă mai bine şi mai liniştiţi. Consumul de alcool sau droguri accentuează stările negative şi cresc riscul de suicid. pasivă şi agresivă.. T. Mulţi adolescenţi sau copii însă cred că tranchilizantele. Englewood Cliffs. Kottman. The Skilled Helper: A Systematic Approach to Effective Helping. R.. (1995).. Psinet. Ele însă agravează stările depresive. Sunt redate formele comunicării verbale şi nonverbale. IA: Brown & Benchmark. Discutaţi următoarea afirmaţie: “Cei care se sinucid sunt bolnavi psihici”. Sunt exemplificate modalităţile de comunicare asertivă. Guidance and Counseling in the Elementary and Middle Schools. CA: Brooks/Cole Publishing Company. De cele mai multe ori copilul încearcă să-i protejeze şi să-i excludă din problemele sale. CA: Brooks/Cole. R. (Biblioteca Psihologie) Bibliografie opţională: Egan. Sunt propuse mai multe modalităţi de eficientizare a comunicării. G. Inc. riscul suicidar la o persoană cu depresie este mult mai mare în perioada în care este perceput de ceilalţi că este mai bine. datele epidemiologice confirmă acest fapt. Exemplu de exerciţii: 1. Bibliografie obligatorie: Baban A. (2001) Consiliere Educaţională. (Biblioteca Psihologie) Rees. (1991). • Când un copil sau adolescent cu depresie începe să se simtă mai bine înseamnă că perioada de criză a trecut. (1990). (Biblioteca Psihologie) 48 20 . S. Părinţii trebuie să fie atenţi la aceste semne care ar putea fi un indiciu fals de recuperare. Din nefericire. În concluzie. New York: John Wiley & Sons. Contrar părerilor comune. tranchilizante) “rezolvă” problemele şi reduce riscul suicidar. (1994). R.How to be who you really are. • Ingerarea anumitor substanţe (alcool.E.. suicidul nu trebuie să fie un subiect tabu pentru familie şi şcoală. Se arată avantajele şi dezavantajele fiecărui de stil de abordare a conflictelor. este prezentat ca şi componentă firească a situaţiilor de comunicare. New-York: Routledge. J... Dubuque.. droguri. Rolul prevenţiei prin discuţiile cu colegii despre acest subiect poate fi foarte important mai ales în a-i face pe copii şi adolescenţi să-şi împărtăşească ideile despre suicid. atât din partea elevului cât şi a profesorului 2. (1994). SUMAR Modulul al IV-lea prezintă specificul problemelor de comunicare. Assertive behavior. (Biblioteca Soros) Levine. Studiile arată însă că părinţii sunt de obicei ultimii care identifică semnele unui viitor act suicidar. Graham. Tocmai în această perioadă copilul sau adolescentul dispune de energia necesară planificării unui act suicidar. Conflictul. tipice în adolescenţă. S. Intentional Interviewing and Counseling – Facilitating Client Development in Multicultural Society. Cluj. A nu discuta despre o problemă nu implică dispariţia ei.

Descrierea problemelor – se realizează prin descrierea comportamentală. CA: Brooks/Cole Publishing Company. Elaborarea unui proiect de intervenţie. Intervenţia la ora de consiliere este numai de grup şi se focalizează pe dezvoltarea unor abilităţi comune unui grup de elevi. Accentul proiectului va fi pus pe aplicarea unora din tehnicile prezentate la modulul 3. De cele mai multe ori problemele au mai multe surse de formare . Etapele formulării planului de intervenţie sunt: a) formularea obiectivului de lungă durată – exemple: formarea unei stime de sine pozitive. neîncrederea în sine. atitudinilor şi abilităţilor. Un scurt test constând din 5 întrebări din care să rezulte înţelegerea modului în care pot fi aplicate cunoştinţele dobândite. cognitivă şi emoţională (după criteriile prezentate în capitolul „Managementul clasei”).Identificarea factorilor de menţinere şi de activare a problemei. aderenţa la normele de grup etc.. grile de autoevaluare comportamentală sau alte modalităţi de evaluare (ex. 2. consecutiv parcurgerii materialului. Planul cuprinde totalitatea modalităţilor de realizare a obiectivelor de intervenţie. strategii de învăţare insuficient dezvoltate.). L. (Biblioteca Soros) Evaluarea finală: Nota finală va consta din două componente: (1). Factorii de formare a problemei trebuie să fie identificaţi de grupul care se confruntă cu acea problema şi nu să i se impună un punct de vedere din afară asupra cauzelor problemei. Proiectul va conţine următoarele secvenţe: 1. Testul va avea o pondere de 40% din nota finală. c) strategiile de intervenţie sunt formulate pentru fiecare obiectiv specific în parte şi sunt realizate prin mai multe activităţi specifice. Definirea problemei – stabilirea problemei şi a modului de formulare sunt redate în capitolul „Rezolvarea de probleme”. grile de observare comportamentală (completată şi realizată de profesor). cognitive şi emoţionale mai prevalente şi cu o frecvenţă mai mare în grupul analizat. Counseling Children. Titlul proiectului 2. b) formularea obiectivelor specifice se realizează în funcţie de natura problemei şi obiectivul de lungă durată. La alegere: punctul (A) sau (B) = Ponderea 60 % din nota finală.Thompson. Identificarea posibililor factori de formare şi dezvoltare a problemei.rareori un singur factor declanşează un comportament neadecvat (de exemplu.Planul de intervenţie este etapa cea mai importantă în proiectarea şi desfăşurarea procesului de consiliere. Exemple de probleme: abilităţi sociale scăzute. Identificarea cauzelor care au condus la dezvoltarea unei probleme este un pas indispensabil în eliminarea ei. De exemplu. 6. în cazul fumatului la adolescenţi pot interveni: reclama. Se realizează prin: chestionare de cunoştinţe. stil de viaţă nesănătos. C. dezvoltarea abilităţilor de pregătire pentru examene. 4. dificultăţi de comunicare în situaţii de conflict. care să vizeze o problemă specifică unui elev sau clase (grup) de elevi. (A). cognitive sau emoţionale ale descrierii problemei. 7. presiunea grupului. 5. realizarea de către elevi a unor activităţi de voluntariat). Descrierea problemei se va baza pe caracteristici comportamentale. Pacific Grove. obiectivele specifice trebuie formulate în funcţie de componentele comportamentale.Evaluarea intervenţiei vizează modificarea cunoştinţelor. Factorii de menţinere a problemei (exces/deficit comportamental) împiedică formarea unor atitudini adecvate sau abilităţi eficiente. (1992). atitudini şi abilităţi. încredere în sine şi exprimare asertivă. 3. 49 . dezvoltarea abilităţilor de management al stresului. utilizarea etichetelor şi a criticii în comunicarea dintre elevi reduc posibilitatea de autocunoaştere.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->