http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA001/GA001_index.

html

Rudolf Steiner INTRODUCERI LA SCRIERILE DE TIINTE NATURALE ALE LUI GOETHE
TOTODAT O FUNDAMENTARE A TIIN EI SPIRITUALE (ANTROPOSOFIE) GA 1
Traducere dup : Rudolf Steiner EINLEITUNGEN ZU GOETHES NATURWISSENSCHAFTLICHEN SCHRIFTEN Editura Rudolf Steiner, Dornach/Elve ia, 1987 Bibl. Nr. 1 Traduc tor: Diana S l janu Redactor: Agenor Cri an Coperta: Adriana Cri an ©1999 EDITURA TRIADE, Cluj-Napoca

pentru prezenta versiune a traducerii EDITURA TRIADE Str. Cet ii Nr. 9 400166 Cluj Napoca Tel/Fax: 021.240.13.17 Mobil: 0740.216.020; 0745.086.007 www.edituratriade.ro edituratriade@yahoo.com

ISBN 973-9196-41-1

Referitor la extinderea titlului

Titlul mai vechi, ³Scrierile de tiin e naturale ale lui Goethe´, a fost extins în edi ia din 1987 drept ³Introduceri la scrierile de tiin e naturale ale lui Goethe´ i, de asemenea, ad ugându-se ca subtitlu: ³în acela i timp o fundamentare a tiin ei spirituale (antroposofie)´. Referitor la aceasta, facem urm toarea observa ie: Profunda în elegere a modului goethean de a privi natura i lumea, care este expus în aceste introduceri, a fost posibil numai prin faptul c în tân rul Rudolf Steiner era deja în plin evolu ie un punct de vedere congenial în momentul în care a f cut cuno tin cu tiin a goethean despre natur . În acest fel, faptul de a se adânci în scrierile lui Goethe a dus, de asemenea, la înflorirea propriului s u punct de vedere i acesta i-a g sit astfel expresia în scris. A a se face deci c acele concep ii fundamentale care au fost prezentate în introduceri au devenit, ³totodat , o fundamentare a tiin ei spirituale (a antroposofiei)´. Al turi de aceasta trebuie s subliniem îns c ³edificiul de gânduri´ existent, de exemplu, în Adev r i tiin i în Filosofia libert ii, precum i în scrierile de mai târziu i în conferin e, ³este un întreg întemeiat în sine, care nu trebuie dedus din concep ia despre lume a lui Goethe´.

CUPRINS

În loc de prefa : din autobiografia lui Rudolf Steiner ³Cursul vie ii mele´, cap. VI´ 1884, Vol. I I. Introducere II. Na terea teoriei metamorfozei III. Na terea ideilor lui Goethe despre formarea animalelor IV. Despre esenta i importan a scrierilor lui Goethe referitoare la formarea lumii organice V. Încheierea considera iilor despre concep iile morfologice ale lui Goethe 1887, Vol. II VI. Modul de cunoa tere goethean VII. Despre ordinea scrierilor tiin ifice ale lui Goethe VIII. De la art la tiin IX. Teoria goethean a cunoa terii X. Cunoa tere i ac iune în lumina gîndirii goetheene XI. Raportul gândirii goetheene cu alte concep ii XII. Goethe i matematica

la recomandarea lui Schröer. Goethe împotriva atomismului XVIII. Vol. Ghoethe ca gânditor i cercet tor 1897. Vol. Concep ia despre lume a lui Goethe în ³maxime în proz ´ Privire de ansamblu asupra activit ii desf urat de Rudolf Steiner ca editor între anii 1884-1897 Registru de persoane Privire de ansamblu asupra Edi iei Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner ÎN LOC DE PREFA Din autobiografia lui Rudolf Steiner ³Cursul vie ii mele´. III XV. IV. Sarcina ce-mi revenea mie era schi at în linii mari în acea prefa . subliniind faptul c vedea în concep ia tiin ific despre lume din perioada ce a urmat epocii lui Goethe o dec dere în raport cu gândirea str lucit a scriitorului. Joseph Kürschner îmi ceru s public în colec ia lui Literatura na ional german . Goethe i iluzionismul tiin elor naturii XVI. cap. A ar tat în cuvântul s u înainte locul pe care-l ocup poezia i gândirea în mi carea intelectual contemporan . operele tiin ifice ale lui Goethe. VI În 1883. cu introducere i comentarii. Reprezent rile de meteorologie ale lui Goethe 1890.XIII. . Principiul geologic fundamental al lui Goethe XIV. sec iunile 1 i 2 XVII.

pentru explicarea concep iilor naturale ale lui Goethe. în primul rând trebuiau însufle ite no iunile intelectuale folosite la cunoa terea naturii anorganice. dând astfel cunoa terii locul cuvenit în domeniul general al activit ilor omului. în general. Îmi spuneam c pentru a dobândi ideile referitoare la lumea organic . . deoarece le consideram incapabile s ating natura vie. încercam s ar t cum ideile sale au prins via . ci pentru a privi în felul meu cele descoperite. Sicilia. erau lucruri ce-mi p reau mai pu in importante decât descoperirea central pe care m vedeam obligat s i-o atribui: modul în care trebuie privit organicul. Ad ugirile editorului sunt puse între paranteze p trate. Goethe îi scrie din Italia lui Knebel: ³Dup ce am v zut plantele i pe tii din Neapole. al întregii filosofii a lui Goethe. Weimar 1887-1912.Trebuia s fac un studiu am nun it al ideilor tiin ifice i. nu pentru a descoperi lucruri noi. Toate pasajele din scrisorile lui Goethe vor fi citate dup a a-numita Edi ie de la Weimar (= WA) sau Edi ia Sophie a Operelor lui Goethe. devenind idei formale. c ci aceste no iuni îmi p reau a fi lipsite de via i bune doar pentru perceperea lucrurilor moarte. Sec iunea IV: Scrisori. a a încât nu mi-a fost deloc u or s dau acestor lucruri existente în mine o form care s le poat face publicabile. poate c a fi tentat. s fac o c l torie în India. Ceea ce gândise Goethe cu privire la diferitele domenii ale cunoa terii naturale. Concep iile dominante în tiin dup ce acestea dobândiser o influen deosebit asupra civiliza iei sec.. Concep iile din vremea aceea îmi p reau bune doar pentru formarea unor idei generale cu privire la natura neînsufle it . dac a fi mai tân r cu zece ani. XIX mi se p reau prea pu in favorabile în elegerii eforturilor pe care Goethe le f cuse în domeniul cunoa terii naturale cât i a rezultatelor ob inute. cele dou cifre indic volumul i num rul paginii din sec iunea respectiv . s -i p trund for ele. sau activitatea ce o desf urase în aceast direc ie. 50 vol. ceea ce a f cut s fiu decep ionat de aceste încerc ri literare.´ [WA 8. 2501] 1. Pân atunci scrisesem doar câteva articole prin ziare. astfel încât studierea lui s devinã posibil . Deci. Aveam impresia c fraza era doar o jalnic reflectare a elabor rilor mele interioare. Pentru mine Goethe a fost un spirit care a tiut s uneasc prin intermediul unei leg turi deosebite i spirituale fiin a uman de restul universului. Îns publicarea acestor studii impunea o finalizare a ideilor mele cu privire la aceast lume. I INTRODUCERE La 18 august 1787.

iar în teoria despre organisme trebuie s avem în vedere. în principiu. mai devreme sau mai târziu. trebuie s consider m c ceea ce a dat via fiec reia dintre aceste descoperiri izolate este o grandioas concep ie despre natur . a prezentat de fapt tot ceea ce. Dar nu s-a inut seama de faptul c aceasta nu este . Totu i. contemporanii lui Goethe au ajuns s fac acelea i observa ii i c . pentru c întregul este acela care le d esen a i semnifica ia. Dac voia s . n-a mai fost prezentat pân ast zi de nimeni. erau necunoscute înv turilor mai vechi despre natur . A a încât la Goethe acestea nu ni se înf i eaz niciodat ca scop în sine. cum ar fi în osteologie existen a osului intermaxilar sau teoria despre vârtejul capului ori în botanic faptul c toate organele unei plante sunt identice cu frunza de baz etc.i continue c ut rile. Ele pot fi explicate numai prin natura întregului. ele nu se puteau împ ca deloc cu teoria sa asupra fiin elor vii. a prezentat cauzele drept ale c ror consecin e ne întâmpin diferitele forme de manifestare ale vie ii. adesea s-a atras aten ia asupra convingerii lui Goethe c natura este consecvent . Au fost prea mult scoase în eviden faptele izolate i de aici s-au iscat polemici. Unele fapte care au valoare i merit aten ie numai dac e ti în posesia unei teorii ca aceea care sus inea c oasele craniene au forma de vârtej. a caracteristicilor lor exterioare. a prezentat cauzele drept ale c ror consecin e ne întâmpin diferitele forme de manifestare ale vie ii. de aceea. În aceste cuvinte este cuprins punctul de vedere de la care va trebui s pornim în cercetarea scrierilor tiin ifice ale lui Goethe. acele descoperiri izolate i se impun ca de la sine. pe care ele se întemeiaz . Dar e mult mai greu s negi faptul c marea sa descoperire. avem de întrebat în acest sens. care pune în umbr tot restul: esen a organismului ca atare. pentru a nu fi împiedicat s . În fond. Goethe a prezentat acel principiu datorit c ruia un organism este ceea ce este. Descoperirea î i dobânde te adev rata ei însemn tate abia prin felul în care se încadreaz în concep ia lui despre natur . pentru c . tiin a dinaintea lui nu cuno tea esen a fenomenelor vie ii i studia organismele numai din perspectiva p r ilor lor componente. Acesta e lucrul de care nu s-a inut seama pân acum. Goethe trebuia s înl ture astfel de prejudec i. ele trebuiau f cute numai pentru a confirma o idee mare. înainte de toate. care îmbr i eaz întreaga natur organic . a unui anumit fel de a privi natura. pe m sur ce urm re te acest scop. A a s-a întâmplat atunci când a descoperit osul intermaxilar. La el esen ialul nu e niciodat descoperirea unor fapte noi.i continue drumul. ba chiar o contraziceau. Nu se poate nega faptul c . Totu i. o descoperire grandioas . pe care ele se întemeiaz . a unui anumit fel de a privi natura. 3 ne lipse te chiar i o apreciere cât de cât mul umitoare a ei. au devenit vizibile pentru Goethe acele explica ii gre ite. care pune în umbr tot restul: esen a organismului ca atare. E adev rat. La el esen ialul nu e niciodat descoperirea unor fapte noi. acea descoperire central . Goethe a prezentat acel principiu datorit c ruia un organism este ceea ce este. Este adev rat c Goethe a f cut o serie de descoperiri. iar în teoria despre organisme trebuie s avem în vedere. ci inaugurarea unui nou punct de vedere. independent de Goethe. nu putem observa o astfel de gre eal când ne ocup m de am nunte ca atare ci de-abia când în elegem organismul întreg. ea a trebuit s dea adeseori o interpretare gre it diferitelor descoperiri izolate i s le pun într-o lumin gre it . probabil i f r contribu ia lui Goethe. în principiu. înainte de toate. am nuntele nu poart în ele principiul care le poate explica.În aceste cuvinte este cuprins punctul de vedere de la care va trebui s pornim în cercetarea scrierilor tiin ifice ale lui Goethe. cum ar fi în osteologie existen a osului intermaxilar sau teoria despre vârtejul capului ori în botanic faptul c toate organele unei plante sunt identice cu frunza de baz etc. luate izolat. avem de întrebat în acest sens. a prezentat de fapt tot ceea ce. Este adev rat c Goethe a f cut o serie de descoperiri. o descoperire grandioas . sau dac doar l-a redescoperit. trebuie s consider m c ceea ce a dat via fiec reia dintre aceste descoperiri izolate este o grandioas concep ie despre natur . Toate aceste piedici trebuiau înl turate prin experien e izolate. a a cum se procedeaz i în cazul lucrurilor anorganice. El a trebuit s le fac .2 Acesta este de la bun început scopul tuturor c ut rilor sale tiin ifice legate de materia organic . sub o form atât de potrivit . în decursul vremurilor. ni se pare c nu are importan dac Goethe a fost primul care a descoperit un lucru. De-abia dup ce a dezv luit tocmai aceast natur a întregului. Bineîn eles. toate acestea ar fi cunoscute azi. ci inaugurarea unui nou punct de vedere.

în leg tur cu condi iile fizico-mecanice care stau la temelia organismului. adev rata leg tur dintre concep ia goethean despre natur i aceea care se reveleaz epocii noastre: teoria evolu ionist . corola etc. S-ar putea ca în unii s se nasc îndoieli tocmai din cauza unor observa ii f cute de Goethe însu i. a concep iilor lui Goethe. de pild . c tre manifestarea for elor prin care planta transform în mod treptat unul i acela i organ. în sens goethean. Cel care de la bun început consider c un asemenea el nu poate fi atins. M re ia acestei idei. neesen ial . pentru c tia prea bine c astfel de probleme nu pot fi rezolvate decât cu timpul.. ci ca pe ceva în plin evolu ie. 3. caliciul. f r preten ia de a voi s descoperim impulsurile originare ale efectelor din natur . el e destul de prudent ca s nu fac afirma ii senten ioase. ca pe însu i neastâmp rul ve nic. Î i dai seama atunci c ea este îns i natura plantei transpus în idee. C. treptele individuale ale evolu iei. în descoperirea faptului izolat c frunza.´ Numai c la Goethe astfel de afirma ii nu se îndreapt niciodat împotriva posibilit ii principiale de a cunoa te esen a vie a lucrurilor. G. numai dac încerci s refaci în gândire calea str b tut de gândurile lui. finit. Nume ca Voigt. se num r printre ace tia. i c . principalul este s se arate de ce natur e acel ceva care asigur consecven a. un r spuns afirmativ. de exemplu. al i contemporani au ajuns i ei. ci în reconstituirea grandioas . Nees von Esenbeck. dimpotriv . purcede la studiul concep iilor lui Goethe f r asemenea prejudec i. l sând deschis aceast problem . II NA TEREA TEORIEI METAMORFOZEI . în leg tur cu lumea organic . s expunem pe larg tot ce am schi at aici. nu va ajunge niciodat s în eleag concep iile despre natur ale lui Goethe. pe calea gândirii. ni se va revela totodat . Încercând. urm toarea: ³Noi ne-am îndreptat aten ia . dup terminarea studiului va c p ta. 2. mai observi apoi c învii în tine un organism. c nu i-l mai reprezin i ca pe un obiect neînsufle it..decât o caracteristic secundar . de exemplu. Dac ei i-au construit sistemele tocmai pe baza concep iilor expuse în scrierile lui Goethe. i se reveleaz numai dac încerci s o învii în propriul t u spirit. Prin aceasta nu vrem deloc s spunem c Goethe n-a fost niciodat în eles în acest sens. pe care Goethe a încercat mai apoi s o extind i asupra lumii animale.. în mod independent Josephi din Göttingen. pripite. i nu se poate spune despre ei c ar fi ajuns i f r Goethe la no iunile lor. format din legi creatoare ce ac ioneaz între esându-se unele cu altele. Dimpotriv : în edi ia de fa vom avea ocazia în repetate rânduri s numim o serie de oameni care apar drept continuatori ai ideilor lui Goethe. întreg ce provine de aici i care determin din sine am nuntele. Dac se vorbe te aici despre tip. Carus. într-o form modern . Cine îns . sunt organe identice. d'Alton (cel b trân i cel tân r). iar Oken teoria vârtejului. care tr ie te în spiritul nostru exact la fel cum tr ie te i în obiect. de exemplu . cu siguran . ca. trebuie s se spun în ce const esen a tipului. în cele ce urmeaz . a unui întreg viu. pân în cele mai mici detalii ale sale. Importan a metamorfozei la plante nu const . Martius . Schelver.a. s descopere osul intermaxilar. în plin devenire.

lucruri absolut de la sine în elese erau studiate cu cea mai mare minu iozitate. Era cu totul dat uit rii faptul c în cazul unui organism trebuie s se tie. cei mai mul i cred c începutul cercet rilor lui tiin ifice dateaz din perioada de dup stabilirea sa la Weimar. i o tiin lipsit de principii. Dar în acest fel poate fi descris i orice structur mecanic format din corpuri anorganice. adâncirea plin de iubire în realitatea concret . Partea a II-a. f r nici un con inut de idei. de fapt. a m rimii etc. c reia îi lipsea con inutul viu. a existen ei individuale. la cuno tin ele lui tiin ifice: ³Despre «. Se constat c lucrul e ceva ce nu are în sine nici o contradic ie. care se mi ca exclusiv într-un element abstract.. fiecare fiind steril pentru cealalt . cercet rile tiin ifice erau înc dominate cu totul de acel spirit ce caracterizeaz o mare parte a secolului al 18-lea. For a d t toare de via care a îndreptat cercet rile sale în direc ia pe care o vom caracteriza mai târziu se manifest deja în prima tinere e.Dac încerci s reconstitui istoria felului cum au luat na tere ideile lui Goethe despre formarea organismelor. nu aveam nici cea mai mic idee i nu aveam nici o cuno tin despre cele trei a a-zise regnuri ale ei. În tiin . 4. Cartea a 6-a. Natura s n toas a lui Goethe a respins amândou aceste tendin e unilaterale 5 . Pe de o parte. exista filosofia lui Christian Wolf (1679-1754). ceea ce se nume te. Acea form exterioar de manifestare. în acea perioad . pe care nimeni nu sim ea nevoia s le pun de acord. c aici forma exterioar se afl sub st pânirea unui principiu interior. Vezi ³Poezie i adev r´. î i dau via una alteia i devin un întreg. pentru c . I p. 4 ´ Bazându-se pe aceast afirma ie. 64 (³Scrierile de tiin e naturale ale lui Goethe´ în Literatura na ional a lui Kürschner. c rora li se dedicase cea de a doua dintre tendin ele despre care am vorbit. a formei i pozi iilor lor reciproce. pe de alt parte. care scinda întreaga tiin în dou tendin e diametral opuse. nu puteau aplica în nici un fel acele no iuni la lumea în care tr im i pe care vrem s-o în elegem. Dar ceea . conform cu caracteristicile lor exterioare. care se pierdeau în descrierea exterioar a unor am nunte f r sfâr it i c rora le lipsea orice n zuin de a c uta în lumea obiectelor lor un principiu mai înalt. la Goethe s-a dezvoltat mai întâi no iunea pe care orient rile extreme amintite o puteau în elege cel mai pu in: no iunea de via . 64. se vedeau complet dezarma i. 5. dac nu vrem s l s m neexplicat întregul spirit al concep iilor sale. al turarea în spa iu a organelor. Totu i. Goethe însu i se gândea foarte pu in. Dar dac se apropiau cu aceste generalit i de lucrurile înse i. întrep trunzându-se în mod multilateral. dac o studiem în ceea ce prive te forma ei exterioar de manifestare. c exist substan e finite i substan e infinite etc. din ciocnirea cu acestea s-au dezvoltat în el ideile care l-au dus mai târziu la concep ia sa fertil despre natur . Chiar lucrurile care ne înconjoar erau descrise într-un fel lipsit de principii mai generale i numai dup cum se înf i eaz ochiului. Filosofia nu putea g si drumul ce duce de la sfera no iunilor ei generale la aceea a realit ilor nemijlocite. NW I. se pare c trebuie s ne întoarcem mai mult în trecut. Aici st teau fa în fa o tiin a principiilor. poate fi studiat i dup ce via a a încetat. Descrierea acestor p r i constitutive. înainte de toate. c asupra fiec rui organ se r sfrânge activitatea întregului organism. a jucat un rol în acest sens. ne pune în fa a unei serii de detalii care ne apar drept p r ile sau organele ei. p. vol. Între acestea dou nu exista nici o punte de leg tur . de fapt.) Când Goethe devine student al Universit ii din Leipzig. O fiin vie. existau diferitele ramuri ale tiin ei. adic perioada care a precedat stabilirea lui la Weimar. De aceea. încercând s în eleag via a. ea continu s existe un timp. natur exterioar . ajungi foarte u or s te întrebi dac tinere ea poetului. în care ideea i experien a. poate forma obiectul unor vaste cercet ri.

i aici. Acelei metode de cercetare care distruge via a pentru a o cunoa te. vedem germenii lucr rilor lui de mai târziu. mai trebuie înc ceva. îl prinzi nev t mat. î i terge culorile cele mai frumoase. o parte esen ial . ci el a c utat s dezvolte tot mai mult propria sa concep ie. o parte esen ial . din ceea ce putem afla despre gândirea lui din perioada 1769-1775. în care vorbe te despre un fluture: ³Bietul animal. A str b tut adâncurile tuturor fiin elor. i lucrurile. el p r ile le ine. la care un principiu str bate toate p r ile izolate.´ . În ³Faust´ [Partea I/noaptea] citim: ³Cum toate se-ntre es spre un întreg.´ (traducerea lui Lucian Blaga) Dar Goethe nu s-a oprit la faza neg rii unei concep ii. i dac .. Goethe îi opune înc din tinere e posibilitatea i necesitatea unei metode de cercetare superioare. Încât un val de dorin e încol i i elementele s-au deschis V rsându-se unul într-altul înfometate. cadavrul nu este animalul întreg. Cat s-alunge din acesta duhul mai întâi. ca în orice alt caz. Str b tând totul. el totu i ne apare eap n i lipsit de via . Lipse te îns spiritul ce leag . 238] Din aceea i concep ie au izvorât i cuvintele din ³Faust´ [Partea I/camera de studiu]: ³Cel ce încearc un corp viu s în eleag .. Acest lucru îl vedem deja dintr-o scrisoare din 14 iulie 1770 . În mân -atunci. Aici el î i contureaz ideea unei fiin e la care fiecare parte constitutiv d via celeilalte.´ (traducerea lui Lucian Blaga) i în ³Satyros´ [Act IV]: ³Cum a izvorât lucrul originar din lucrul inform i puterea luminii s-a v rsat prin noapte. i.ce ni se înf i eaz drept organism mort. cum se-aleg. Din el a disp rut acel principiu care îi str b tea toate p r ile constitutive. de totul str b tute. în cele din urm . a a cum de altfel era i de presupus cunoscând natura sa l untric . tremur în plas . în realitate nu mai e un organism. unu-ntr-altul.´ [WA 1. capital : via a .perioada de la Strassburg .

Partea a II-a. ca element permanent. descoperim c nu exist nic ieri nimic durabil. care se afirm drept elementul permanent. ci c mai degrab totul este într-o continu mi care. Na tere sunt i mormânt. ideea. sau ³ceva fixat numai pentru un moment între limitele lumii sim urilor´. ca introducere la teoria sa asupra metamorfozei: ³Dar dac privim cu aten ie toate formele. aceast cale de a cerceta lumea. O ve nic mare. Via în toate arzând. în citatele din ³Faust´ i ³Satyros´. Mereu schimb toare lucrare. în timp. p. 1. f cute în vremea în care a urmat întoarcerii lui de la Leipzig (1768-1769). i anume acolo unde e înf i at Spiritul P mântului ca principiu vital care str bate întregul organism al Universului [Partea I/noaptea]: ³În valul vie ii i-al faptei durez. Cauza care a dus la aceste concluzii trebuie c utat . mai ales pe cele organice. În leg tur cu acel lucru originar. 8] Acestui element instabil el îi opune acolo. dup cum vom vedea mai târziu din articolul ³Natura´. Asemenea oameni încercau s surprind cu ajutorul unor experien e oarecare acel principiu care str bate întreg Universul. încercau s -l fac s se reveleze într-o substan . Din citatul dat mai sus. reprezint numai un episod trec tor în evolu ia lui Goethe i ea face loc în curând unei gândiri mai s n toase i mai obiective. mereu acela i!´ Compara i cu aceste cuvinte ceea ce Goethe a scris în 1807. . Concep ia potrivit c reia întregul Univers e un mare organism. netrec tor.´ (traducerea lui Lucian Blaga) 6. 6 Totu i. imuabil. Ceea ce trebuie s re inem este îns faptul c acea idee despre o fiin vie universal nu e aplicat imediat unui organism individual. în lucr rile de alchimie efectuate împreun cu D-ra von Klettenberg i în lecturile din Theophrastus Paracelsus. Cartea a 8-a. bineîn eles. Pretutindeni în toate lucrez. în mijlocul schimb rilor. concep ie pe care am v zut-o exprimat mai sus. ci întregul Univers e imaginat ca o astfel de fiin . în ³Satyros´ citim.Aceast fiin e conceput în a a fel încât ea e supus . în continuare: ³ i rostogolindu-se merge în sus i în jos Lucrul universal i unic i ve nic. din ³Satyros´. des vâr it. M ridic i cobor. Ea ne mai întâmpin o dat în ³Faust´. se în elege cu destul claritate c baza ideilor legate de morfologia vie uitoarelor a fost pus deja în perioada dinaintea stabilirii la Weimar. unor necontenite transform ri. apropiat de cea mistic . ³Poezie i adev r´. r mâne în picioare pân pe la 1780. dar pe toate treptele transform rilor se reveleaz mereu una i aceea i fiin .´ [NW vol. Mereu altul.

de i articolul amintit. el cuprinde. Compl. Dar probabil c el tie despre natur la fel de pu ine ca i noi. Partea a III-a. 1-5. dar ³legile ei sunt imuabile. Triade. el dobânde te o importan deosebit . ce-i drept. ele formeaz o unitate. a ap rut mult timp dup aceea.] Am v zut c deja înainte de stabilirea sa la Weimar. r mânând. Dornach 1961. de la sine. Goethe î i formase o anumit idee despre ceea ce este un organism. Cluj 1996 (nota trad. Cartea a 11-a): ³Se afirm c din ve nicie exist o materie i c ea este din ve nicie în mi care. 2. pe care pân aici le g sim numai schi ate ici i colo. în acest loc i înc în 35 de locuri stabilite de el aceste locuri sunt.´ Ba chiar i atitudinea pe care a luat-o mai târziu fa de unele cazuri ie ite din comun pe care nu le-a considerat erori ale naturii. Dar el nu aplicase înc . i totu i. Este vorba de ³Systeme de la nature´ 7 de Holbach. ³Poezie i adev r. izvora doar din incapacitatea de a în elege via a în ceea ce prive te originile ei. p. în primul caz. în leg tur cu acest articol. însemnate cu asterisc * în textul de fa . În leg tur cu aceasta. infinitelor fenomene ale existen ei. comp. propriile lui no iuni despre natur s-au conturat cu tot mai mult claritate. luate împreun . Dornach 1926. 28) vezi traducerea în limba român : Linii fundamentale ale unei teorii a cunoa terii în concep ia goethean despre lume.´ Goethe n-a putut g si aici decât ³materie i mi care´ i. 5 i urm. ³Natura´. Fiindc . a a. 7. ed. totu i lipsit de direc ie i de form i crede c prin aceasta a intrat în posesia unui mare adev r. Dac pân în acel moment el a trebuit s se ridice numai împotriva faptului c se descria lumea vie ca i cum ar fi fost o aglomerare mecanic de obiecte izolate. în num rul nesfâr it de forme vegetale.) i ³Methodische Grundlagen der Anthroposophie 1884-1901´.] 9. ea d na tere. Pentru c în acest articol sunt cuprinse la un loc toate ideile lui Goethe despre natur . fiecare din fenomenele ei no iunea cea mai individualizat . Adev r i tiin . ar fi construit lumea sub ochii no tri. scris în jurul anului 1780. Toate acestea chiar ne-ar fi mul umit dac autorul. p. el le p r se te imediat. pentru a transforma ceea ce e superior naturii. multe dintre concep iile anterioare ale lui Goethe. din confruntarea cu aceste idei. p. 320 i urm. greoaie. Op. sau ceea ce ne apare ca natur superioar din natur . în vol. p. În ceea ce prive te paternitatea acestui articol. vezi nota 1 de la sfâr itul scrierii de fa . ci a c utat s le explice prin legile naturii. mereu ea îns i: ³Toate sunt noi i mereu acelea i. [Rudolf Steiner avea inten ia de a scrie note de subsol pentru edi ia separat a Introducerilor la scrierile de tiin e naturale ale lui Goethe. Ceea ce. Teoria cunoa terii la Goethe. fiindc . Rudolf Steiner. reiese cu claritate deja din acest articol: ³Chiar i fenomenul cel mai nenatural este natur ´ i ³excep iile ei sunt rare´ 9 . [NW. Filosofia libert ii. Aici ne întâmpin ideea unei Fiin e aflate într-o continu schimbare. 8. Le afl m prezentate în articolul s u ³Natura´ 8. totu i. aflat .În vreme ce în spiritul lui Goethe se conturau astfel diferite concep ii. punându-ne în fa câteva no iuni generale. Op. Dar n-a mai putut duce la îndeplinire aceast inten ie. Cartea a 11-a. la Strassburg i-a c zut în mân o carte care voia s impun o concep ie despre lume diametral opus propriei sale concep ii. Dornach 1960.´ Vom vedea mai târziu c . 138 (Obs. toate. din materia lui în ve nic mi care. în Holbach el a f cut cuno tin cu un filosof care privea într-adev r organismele vii ca pe ni te mecanisme. i Rudolf Steiner.´ ³Ea (natura) e în ve nic schimbare i în ea nu exist nici un moment de stagnare´. dusese aici la o dogm ce ucide via a. iar din aceast mi care spre stânga i spre dreapta i în toate direc iile. Compl. totu i. într-o natur material . Goethe caut planta originar unic .. Goethe spunea în ³Poezie i adev r´ (Partea a III-a. i aceast idee o g sim sugerat deja aici: ³Fiecare din crea iile ei are o esen proprie. ³Grundlinien einer Erkenntinistheorie der Goetheschen Weltanschauung´. în mi care. într-adev r. vol.

î i spune dorul în aceste cuvinte [Partea I/noaptea]: ³O. ba mai mult. . principalul era s se cunoasc fiecare plant i s i se g seasc f r greutate locul în sistem. el avea nevoie de lumea concret a fiin elor vii. Trebuie s vedem ceva de mare importan în faptul c deja aici Goethe se ocupa de lumea organismelor situate atât de jos pe scara lumii vii i c . el o roag pe D-na von Stein s -i fac rost de mu chi de toate felurile. care. pe cât posibil umezi i cu r d cini. 64) Impulsul direct de a studia plantele i-a venit lui Goethe prin îndeletnicirea de a planta puie i în gr dina pe care i-o d ruise ducele Karl August. Pe lâng pe terile verzi!´ (traducerea lui Lucian Blaga) Ca o împlinire a acestei dorin e ne apare momentul în care. Deoarece. împ r ite pe grupe. unor fiin e individuale. Afl m de primul contact cu acestea din scrisorile adresate D-nei von Stein în anul 1782. Goethe a primit acest dar la 21 aprilie 1776 i ³Jurnalul´ editat de Keil ne vorbe te de acum înainte. În acest scop. p. dac m-a putea plimba Pe m guri în lumina ta. nu trebuie s -l atribuim. ci unei inten ii absolut con tiente. sistematic . tân rul Goethe ni se înf i eaz întru totul asemeni lui Faust. faptului c Goethe ar fi subapreciat importan a fiin elor mai pu in evoluate.i aib locul s u precis.´ (NW. în acest sens. Acum poetul nu se mai desparte de lumea plantelor. vie uitoarele trebuiau cercetate în func ie de gradul înrudirii dintre ele i. La 31 octombrie 1777. În privin a studiilor tiin ifice. adeseori. Reflectând la acest lucru. a p durii. a fost necesar s se ia în considerare în special acele caracteristici care deosebesc plantele între ele. el c uta mai ales aceste caracteristici distinctive. au r mas i ele f r un ecou prea adânc. Acel reflex al naturii care a trecut deja prin spiritul omenesc nu era deloc elementul care s -l poat entuziasma pe Goethe. despre munca lui Goethe în aceast gr din . legate de probleme de botanic . Pentru a face imposibil confundarea unei plante cu alta. studen i în medicin . Teren propice acestui gen de c ut ri îi ofer i p durea Turingiei. totu i. încât s avem la îndemân un mijloc de a ne orienta în mul imea nelimitat a aspectelor concret-individuale. de la Leipzig. munc ce devine una dintre ocupa iile lui favorite. Cu duhurile prin livezi. cum fac mul i. unde el a avut ocazia s cunoasc i organismele inferioare. prin stabilirea la Weimar. vol. în mod corespunz tor. Se pare c el a început foarte devreme s studieze lucr rile lui Linné. Pentru aceasta. Linné se str duise s aduc în cunoa terea plantelor o clasificare clar . mai târziu. ca s -i poat replanta. cu manifest rile tipice ale vie ii lor.aceast idee unei anumite clase de obiecte din natur . în realitatea lor nemijlocit . ca i discu iile de cafenea cu prietenii s i. lipsit de prospe imea contactului elementar cu natura. 1. Discu iile purtate în casa consilierului Ludwig. îi este îng duit: ³s schimb aerul camerei i al ora ului cu atmosfera rural a gr dinii. în cadrul c reia fiecare organism s . el a dedus. în a a fel încât el s poat fi g sit cu u urin . legile organiz rii plantelor prin studierea plantelor superioare. Trebuia g sit o anumit ordine. de la Strassburg. Îl interesau în special mu chii i lichenii.

de bun seam . La 16 iulie 1783. i totu i exist infinita varietate a fiin elor individuale. folosesc prilejul pentru a recomanda din nou frumoaselor mele prietene frumoasa lume a florilor.´ [WA 5. Comp. atât cât mi-a permis experien a mea. La 8 aprilie 1785. pe Goethe nu-l intereseaz faptele individuale. trebuia s tind . ei doi se mai întâlneau în faptul c nu ajunseser s studieze planta dintr-un interes tiin ific special. toate acestea erau în spiritul lui Goethe. în felul cel mai accesibil i mai gra ios cu putin . el îl anun pe Merck c a f cut în botanic ³descoperiri i combina ii dr gu e´. cercetarea plantei de dragul ei înse i.´ 10 10. La 12 ianuarie 1785 îi scrie lui F. f r îndoial . desigur. Goethe nu putea fi satisf cut de aceast metod de cercetare. insectelor i alte curiozit i´ (Nürnberg 1777-1781). liber de orice principii utilitare. publicase de curând dou lucr ri care aveau în centrul preocup rilor ni te cercet ri care au trezit interesul viu al lui Goethe: ³Cele mai noi descoperiri din lumea plantelor´ (Nürnberg 1764) i ³Descoperiri microscopice din lumea plantelor.i schi eze prin gândire o imagine despre procesele din lumea plantelor. Goethe repet el însu i aceste cercet ri. Wilhelm Freiherr von Gleichen. Nic ieri nu era c utat esen a plantei. iar procesele care au loc în ele erau prezentate pe plan e frumos executate. NW I p. De altfel. num rul i pozi ia diferitelor organe. [WA 7. 347] C ut rile lui Rousseau în domeniul botanicii nu puteau s nu fac asupra lui Goethe o adânc impresie. un model de felul cum trebuie s se desf oare instruirea elevilor i o anex la Emil. care ne întâmpin la Rousseau. la faptul c în anul 1784 Goethe a descoperit osul intermaxilar. Plantele erau ordonate în clase dup acest principiu. spre unire. care se cere explicat . dup cum arat o scrisoare din 2 aprilie 1785. întreb rile pe care Goethe i le punea citind scrierile lui Linné. fiindc spune el însu i despre sine: ³Ceea ce Linné c uta s diferen ieze cu for a. prospe imea observa iei. 36] În cursul tuturor acestor cercet ri. Este. o dat cu sosirea prim verii.´ [WA 7. numit Russwurm. Acela i interes i-a legat de acela i obiect de studiu. 8] În cursul aceleia i prim veri studiaz i natura semin ei.i pun întrebarea: În ce const acel ³ceva´ care face ca o anumit entitate din natur s fie plant ? A mai trebuit s . H.i dea seama c acest ³ceva´ apare în toate plantele în acela i fel. f r o leg tur l untric necesar . Având o no iune atât de remarcabil despre natura unei fiin e vii. în care el prezint aceast tiin unei doamne. Scoaterea în eviden a unei nomenclaturi izvorâte din esen a plantei i corespunz toare acesteia. Urm toarele cercet ri mai aprofundate asupra lumii plantelor au fost întreprinse în 1784. în m rimea. florilor. Amândou lucr rile studiau procesele de fecundare la plante. i c prin . 68. scopul c ut rilor sale este acela de a cerceta esen a plantei. De aceea. adresat lui Knebel: ³Am reflectat temeinic la materia semin ei. Polenul florilor. Cum se face c acest ceva unitar se reveleaz în forme atât de variate? Acestea erau. staminele i pistilul fuseser cercetate cu grij . Goethe îi scria lui Karl August: ³În operele lui Rousseau se afl ni te descrieri cum nu se poate mai dr g la e referitoare la botanic .´ [WA 7. El a trebuit s . ci din motive general umane. 41] i expresia ³combina ii´ ne dovede te aici c el are ca scop s . dar în acela i fel în care s-ar fi putut clasifica i un anumit num r de corpuri anorganice: dup însu iri care se ar tau ochiului i nu dup natura interioar a plantei. Jacobi: ³Microscopul meu este reglat pentru a observa i controla experien ele lui Gleichen zis Russwurm.Linné i discipolii s i vedeau în însu irile exterioare. Noi trebuie s ne gândim. Studiul botanicii se apropie cu pa i repezi de o anumit int . Ele apar într-o al turare exterioar . Tot cam în perioada primului contact cu Linné a avut loc i întâlnirea lui cu c ut rile lui Rousseau în domeniul botanicii. detaliile. lucru de care ne vom ocupa mai jos pe larg. potrivit cu necesit ile mele interioare. ceva foarte semnificativ.

ei întâlnesc un b ietan de vreo 17 ani. Despre aceast interesant c l torie afl m mai multe am nunte din lucrarea lui Goethe ³Istoria studiilor mele botanice´ i din câteva comunic ri ale lui Ferdinand Cohn 12 din Breslau. el î i mai d seama c în aceast form fundamental exist facultatea unor modific ri infinite. instabil. îndelungile mele silabisiri m-au ajutat. ³Philosophia botanica´.´ [³Contribu ii la literatura i istoria german ´. cu scopul de a. la Karlsbad.´ [WA 7. pe care o începe la 20 iunie 1785. el îi scrie D-nei von Stein: ³Citesc mai departe din Linné. Nürnberg 1857. care se manifest în infinitul num r de plante individuale.. în primul rând.´ [WA 7. Goethe mediteaz acum cu mare bog ie de idei la aceste lucruri i tot ceea ce a trecut mai întâi prin mintea lui devine extrem de interesant. 34 i urm. sub form de imagine plastic .aceasta el a f cut un pas important spre misterul felului în care lucreaz natura atunci când creeaz fiin e vii. acum ele î i arat dintr-o dat roadele i bucuria mea lini tit e inexprimabil . 118] În cursul acestor studii îi devine din ce în ce mai clar faptul c exist . 242] Acum era vorba. Düntzer. [WA 7. în acest an. din forma plantei.] La 9 iulie 1786. Goethe . De-abia acum când a gândit i observat el însu i multe lucruri. la el g se te explica ia multor am nunte care îl ajut s înainteze în ceea ce prive te combina iile lui. ³Ti-a trimite cu pl cere o lec ie de botanic . de a dezvolta concret. [Friedrich Gottlieb] Dietrich. el face observa ii asupra unor ciuperci. [´Deutsche Rundschau´ (Berlin etc. el voia s scrie chiar un mic tratat de botanic pentru Knebel. Mai trebuie s inem seama de faptul c prima parte din lucrarea lui Herder ³Idei referitoare la filosofia istoriei´. metod pe care ar trebui s-o practic mai des.i petrece acolo vara. Reîntors acas . acel ceva care r mâne. dup cum putem vedea din scrisorile adresate D-nei von Stein. Knebel era cu el. În apropiere de Jena. el se duce la Belvedere special pentru a da o rezolvare îndoielilor i problemelor sale. Era necesar deci s se iveasc o ocazie de a separa elementul cu adev rat constant. 11 Botanica îl atrage în a a m sur încât c l toria sa la Karlsbad. ci pentru a recapitula. 120. momente de încântare. licheni i alge. XXVIII (iulie-septembrie) 1881.i pot spune cât de u or de citit devine pentru mine cartea naturii. A adar trebuie s ne par absolut explicabile aceste reflec ii asupra naturii plantei i combina iile pe care le face în acest sens în prim vara anului 1785. spre a-l câ tiga pentru aceast tiin . fiindc asupra celor mai multe puncte reflectasem eu însumi. p. Linné îi devine mai util. I. cu care natura pare mereu c doar se joac i. 11. mu chi. dac ar fi scris deja. p.´ [WA 7. Pe la mijlocul lui aprilie. jucându-se. nu am alt carte la mine. D-na von Stein îi scrie la 1 mai 1784 lui Knebel: ³Lucrarea lui Herder arat c e probabil ca noi s fi fost mai întâi plante i animale . Pentru observa ii de acest fel.. vol. i îmi face acum cele mai bune servicii. iar aceast form fundamental îns i devine pentru el din ce în ce mai vizibil . care le putuse lua dintr-un manuscris al lui Dietrich. 229] Cu pu in timp înainte.´ [Scrisoarea c tre Knebel] din 2 aprilie 1785. a fost terminat în anul 1784 i c în acea vreme între Goethe i Herder aveau loc foarte des convorbiri legate de obiectele naturii.] Vedem aici de ce natur era pe-atunci interesul lui Goethe fa de cele mai mari probleme ale tiin ei.] 13. Goethe se dedic studiului botanicii cu mare energie: cu ajutorul c r ii ³Filosofia´ de Linné 13. Stockholm 1751. totu i. iar la 15 mai îi împ rt e te D-nei von Stein urm toarele: ³Nu. 36] 12.). prin care din unitate este creat diversitatea. a c rui cutie botanic ar ta c tocmai se întorcea dintr-o excursie botanic . [Karl von Linné. pentru c eu nu pot citi cu u urin o carte pân la cap t. acea form originar cu care natura pare c se joac . Discu iile pe teme botanice ofereau foarte adesea. sunt obligat s-o fac. aceasta e cea mai bun metod de a citi în mod sigur o carte. Astfel. d na tere vie ii în varietatea formelor ei. el îi scrie D-nei von Stein: ³Este o percepere a .. de ceea ce este la ea schimb tor. devine o c l torie de studii botanice. vol. formei.. Aceast carte nu a fost scris pentru a fi citit . editat de H. durabil. care este permanent. numai o form fundamental . La 9 noiembrie 1785.

Tipul. primul a fost determinat de temperatura mai înalt . prin posibilit ile existente latent în ea. esen a organismului se epuizeaz în acele însu iri exterioare i. înseamn c elementul constant trebuie c utat în altceva. Deja în leg tur cu flora Alpilor face câteva observa ii. Dac e urm rit numai una dintre aceste laturi. conform cu acea entitate care face ca ele s fie organisme. c tre culmea muntelui. ci ea este doar forma dezvoltat a unei laturi a acestora. ar prezenta cu totul alte st ri. Teoria darwinist ine seama numai de factorii care fac s se dezvolte într-un anume fel lumea vie uitoarelor. dar schimbate. Toate acestea le aduse fericita c l torie în Italia. la mare. schimb tor. tot ceea ce. ci plante pe care le cunoa te deja. existen a animal din animal. ele se completeaz reciproc. conform cu natura lor. Aici Goethe a v zut toate caracteristicile exterioare ale plantei. fiind instabil.cercetase înc un domeniu prea restrâns. Darwin a elaborat numai al doilea aspect al tiin ei despre lumea organic . Metoda lui de cercetare e mult mai vast i îmbrac dou aspecte: 1. pentru c numai în acest fel elementul schimb tor î i sare în ochi. ramurile i tulpinile deveneau mai delicate. prin diferite st ri. cu frunzele ca pielea t b cit . în ea. care st la baza acelor însu iri exterioare schimb toare. La fel i organismele se las influen ate de condi iile înconjur toare. De la observa ii asem n toare cu cele f cute aici de Goethe a pornit i Darwin. într-o infinit varietate de forme exterioare (genuri. Aici nu întâlne te doar plante noi. trebuie s fie completat i aprofundat prin cealalt latur a teoriei goetheene. La plantele de specii diferite. i anume. ochiurile se îndep rtau unul de altul. Abia cel înarmat cu posibilitatea de a în elege aceast entitate va fi în stare s în eleag i de ce organismele r spund (reac ioneaz ) la anumite condi ii tocmai . adic legitatea care se reveleaz în organism. De aici el trage concluzia c esen a plantei nu e în aceste însu iri. din variabilitatea lor. Interac iunea dintre organism i natura anorganic i dintre organisme (adaptare i lupt pentru existen ). Ar fi cu totul gre it s credem c am descoperit m re ia lui Goethe în ceea ce prive te tiin a despre lumea organicului. ceea ce e schimb tor izbe te mai pu in.³ 14 Asemenea observa ii s-au repetat. i scopul lui Goethe devine conturarea acestui element. pe care nu le v zuse pân acum niciodat . În Vene ia. de temperatura mai sc zut . Nu putem spune. Darwin consider c . specii). S lu m o bucat de plumb. la fel i capsulele pentru semin e. dar nu i de acel ³ceva´ asupra c ruia factorii respectivi ac ioneaz într-un mod determinant. tulpinile. El a g sit aici o plant asem n toare ³podbalului inofensiv´ de la noi. 2. pus în acelea i condi ii. s o înc lzim pân ce plumbul devine lichid i s -l turn m apoi în ap rece. dar ³aici înarmat cu arme ascu ite. ea trebuie urm rit în spiritul lui Goethe. el descoper diferite plante care îi dezv luie însu iri pe care i le-au dezvoltat sub influen a s rii vechi din terenul nisipos i mai ales a aerului s rat de acolo. pe care el o întreprinde. ci. mai sus. în mod hot râtor. Totu i. Amândou direc iile de cercetare sunt necesare. Iar la lacul Walchen am observat pipirig mai lung i mai sub ire decât în inuturile mai joase. i de aceea a plumbului. la 3 septembrie. i ele trec. al doilea. atunci când i-a exprimat îndoielile în privin a constan ei formelor exterioare ale speciilor i subspeciilor. Goethe p trunde mai adânc i trage concluzia: Dac acele însu iri nu sunt constante. care are for a i priceperea de a se dezvolta. El trebuia s observe una i aceea i plant în diferite condi ii i supus la diferite influen e. prin faptul c vedem în el un simplu precursor al lui Darwin. în timp ce Darwin se str duie s caute i s prezinte cauzele variabilit ii în cazuri concretindividuale. plecând din Karlsbad. Am observat acest lucru la o salcie i la o gen ian i m-am convins c nu era vorba de dou specii de plante diferite. O compara ie simpl va face ca lucrurile s fie mai u or de în eles. nu se poate ajunge nicidecum la o teorie complet asupra organismelor. dac ochiurile st teau mai aproape unul de altul i frunzele erau late. c ea trebuie c utat mai adânc. totul era corpolent i gras 15. a adar: Teoria lui Darwin e forma dezvoltat a ideilor fundamentale ale lui Goethe. Plumbul a trecut prin dou stadii succesive. de fapt. via a care se na te din ea îns i. rezultatele pe care le extrage de aici fiecare din ei sunt absolut diferite. a a încât de la nod la nod era un spa iu mai mare i frunzele luau mai mult forma de lance. Aceast entitate o g sim în ideile lui Goethe. Felul în care apar cele dou stadii depinde nu numai de natura c ldurii. Un alt corp. sub influen a acestora. se arat ochilor. el trage concluzia: A adar în via a plantelor nu exist nimic constant. ³Dac în inuturile mai joase ramurile i tulpinile erau mai puternice i mai groase.

el scrie de la Roma c e pe cale s descopere ³ni te corela ii noi. dac s-ar ivi condi iile necesare pentru aceasta. care posed el însu i capacitatea de a lua o multitudine de înf i ri i care. el îi scrie lui Knebel: ³A a c de-abia acum îmi produce o adev rat bucurie bruma de botanic pe care o cunosc. care intesc spre generalizare i care. La Goethe. felul cum natura realizeaz ceva nemaipomenit. 14. cum ea face s se nasc din ceva simplu cea mai mare varietate. ea poate suferi infinite transform ri. î i vor fi pl cute i ie. care o face s fie ceea ce este i care treze te în noi. El îi scrie. toate conforme cu acel complex de legi pl smuitoare care decurg cu necesitate din el. 58] La 19 februarie 1787 (vezi ³C l torie în Italia´). adic : plante care. ea este o idee. 27 sept. ³C l torie în Italia´. acel arhetip al plantei. Condi iile exterioare sunt doar ocazia ca for ele creatoare l untrice s se manifeste într- . la 17 mai 1787. mai pu in fragmentat . pentru care natura îns i trebuie s m invidieze. care sunt legate de aceasta 16. dar ea se întrupeaz . Aceast entitate exterioar nu este ceva constant. Ideea de plant originar se contureaz în spiritul lui Goethe cu tot mai mare precizie. planta. Goethe pare c încearc s pl smuiasc în spirit ceea ce face natura atunci când d form vie uitoarelor ei. 1786 16.´ Goethe are în vedere complexul de legi ale form rii i organiz rii plantei. ci au la baz un adev r i o necesitate l untric . în consecin . care trebuie s fie consecvente. gândul: Aceasta este o plant . când privim un anumit obiect din natur . Ba pot fi inventate. înseamn c am perceput sub form de idee acel ceva pe care se pare c natura îl pune la baza fiec rui exemplar vegetal i din care ea extrage i face s se nasc . dac ele nu ar fi toate formate dup acela i model. ³C l torie în Italia´. culoare. de unde mi-a da seama c o alc tuire sau alta este o plant . Planta originar devine cea mai uimitoare creatur din lume. în consecin . Dac am în eles acele legi pl smuitoare.´ La 25 martie roag s i se spun lui Herder c e aproape gata cu ³planta originar ´. unde se plimba în mijlocul unei vegeta ii necunoscute lui. Cu acest model i cu cheia respectiv po i s inventezi la infinit alte plante. ar putea s existe i nu sunt nicidecum umbre ori iluzii create de poe i sau de pictori. 8 oct. Este. 1786). În gr dina botanic din Padova (³C l torie în Italia´.´ [WA 8. Am f cut deja multe observa ii foarte la locul lor. altfel. ceva ce poate fi perceput doar prin gândire. ca i cum n-ar fi mare lucru. Ca atare. forme vegetale care s rezulte cu necesitate din esen a plantei i care ar putea exista.´ Aici iese în eviden o alt deosebire dintre concep ia lui Goethe i cea a lui Darwin. La 17 aprilie (vezi ³C l torie în Italia´). un anumit num r de organe etc.i m rturisesc apoi c sunt foarte aproape de misterul cre rii plantelor i c e lucrul cel mai simplu din câte se pot imagina.într-un fel i nu în altul. ia înf i area cea mai potrivit în raport cu condi iile lumii exterioare din jur. ia o anumit form . Numai un astfel de om va fi în stare s . în aceast ar unde se afl la ea acas o vegeta ie mai bucuroas . aceasta este planta originar *. dac se ine seama de felul în care e prezentat de obicei aceasta din urm 18. Aceea i lege va putea fi extins asupra întregii lumi vii. scrie aceste cuvinte referitoare la planta originar : ³A a ceva trebuie s existe. de-abia acum li se creeaz o baz sigur . într-un caz anume. în el devine tot mai vie ³ideea c am putea deduce dezvoltarea tuturor formelor vegetale din una singur . 8 sept. m rime. inutil s mai spunem c aici nu vrem deloc s punem la îndoial teoria modern a descenden ei. chiar dac nu exist . lui Herder 17 : ³Trebuie s . desigur.´ La 17 septembrie 1786. în Palermo. 1786 15. conform cu acea lege. cu tot mai mult claritate. metamorfozele individuale sunt diferite manifest ri ale organismului originar. dimpotriv . sau s îngr dim într-un fel oarecare afirma iile ei. frumoase.i formeze reprezent rile adecvate în leg tur cu variabilitatea formelor de manifestare a organismelor i cu legile adapt rii i luptei pentru existen . Ea consider c influen ele exterioare ac ioneaz asupra naturii unui organism ca ni te cauze mecanice i c îl transform în mod corespunz tor.

desigur. la 17 mai 1787. fire te. Fiecare plant e o totalitate armonioas de plante. din plant . iar succesiunea celor din mijloc este i ea determinat în cadrul ideii întregului. La plant . situat mai presus de organe i st ri. punctul în care se afl germenele. Lui Goethe acest lucru i-a devenit deosebit de limpede atunci când. atât toate la un loc. Dar în curând i modul unitar în care sunt construite toate frunzele i se înf i eaz în mod suficient de concret. mai ales la molura verde. în organismul viu exist o evolu ie a unuia din cel lalt. Înainte de toate. care s -i dea posibilitatea de a prezenta în mod concret diferitele stadii de dezvoltare pe care planta le face s se iveasc din sine. Goethe îl nume te i: Unul i Totul (Ein und Alles) al lumii vegetale. La 25 martie [1787] 22. ci o devenire continu . prin faptul c în fiecare parte a ei este cuprins în mod poten ial întreaga plant i c împrejur ri favorabile pot face ca aceasta s se nasc din fiecare parte. 17. ba mai mult. La 17 mai 1787 20. cu toat unilateralitatea ei.´ În timp ce la animal acel principiu superior care domne te asupra fiec rei p r i izolate ne întâmpin în mod concret drept cel care face ca organele s se mi te. din Italia. creator. la plant . care le folose te potrivit cu necesit ile sale etc. ci e dirijat de un principiu mai înalt. c g sise. deosebirea dintre frunzele inferioare i cele superioare. c aceasta.. teoria darwinist . dup una i aceea i idee. care sunt totu i acela i organ. C l torie în Italia. încât nici nu avem voie s le gândim separat. planta este mereu numai frunz . nu-i mai r mânea decât s observe diverse cazuri particulare. acesta se reveleaz numai într-un mod imprecis. De aceea. o alta la sfâr it. ³C l torie în Italia´. 19. o expresie consecvent . Natura întregului face ca o anumit stare s apar la început. Dac ne ocup m acum mai îndeaproape de aceast plant originar îns i. în aceast privin . Goethe a g sit. ar cre te mai departe i s-ar dezvolta devenind plant întreag . consilierul Reiffenstein. prin faptul c toate organele sunt construite dup acela i tip pl smuitor. în mod absolut clar i f r nici o posibilitate de îndoial . Planta este a adar o fiin care. în acest spirit de prim rang. O fiin vie este un întreg perfect în sine. de rela ia mecanic-cauzal dintre ceea ce s-a petrecut mai târziu i ceea ce s-a petrecut mai întâi. [WA sec iunea I. el îl anun pe Herder. ceea ce are loc mai înainte e dependent de ceea ce are loc mai târziu i invers. sunt construite împreun cu întregul. 31. Am v zut c . i-a g sit. nu o existen încheiat . dezvolt anumite organe care. în perioade de timp succesive. principiile care sunt puse la baza darwinismului. el aflase ce e cu primul stadiu al vie ii unei plante. Atât în alc tuirea organelor. într-un cuvânt. exist un raport de interac iune care nu e condi ionat de însu irile exterioare ale organelor. în prim vara anului 1785. cât i fiecare în parte. 240] Prin aceasta. 21 Când acest lucru i s-a înf i at lui Goethe în mod limpede. Al turi de numeroase alte exemple. Avem în vedere aici mai pu in teoria evolu ionist a naturali tilor care se situeaz pe pozi iile empirismului legat de percep iile sim urilor i mai mult bazele teoretice. Numai aceste for e sunt principiul constitutiv. odat pus în p mânt. coala de la Jena cu Haeckel în frunte. cât i în succedarea în timp a st rilor unei fiin e. i în acest sens. Goethe cercetase deja unele semin e. a afirmat. Goethe îi comunic lui Herder aceast idee în urm torii termeni: ³Mi s-a revelat faptul c în acel organ al plantei pe care de obicei îl numim frunz zace adev ratul Proteus. a individualului. o trecere a st rilor una într-alta. la Roma. atât de indisolubil unit cu viitorul germene. care î i determin st rile din sine. trebuie s spunem urm toarele. el f cuse deja pa ii necesari. Înainte i înapoi. rotunjit . el face rug mintea de a i se spune lui Herder c . în cursul unei plimb ri. care poate s se ascund i s se reveleze în toate formele. rupând ici i colo câte o crengu . plantei îi lipse te înc un asemenea principiu vital real.un anumit fel. 18. la 6 septembrie 1787 19. aceast condi ionare de c tre întreg a fiec rei p r i izolate se manifest în sensul c toate organele sunt construite dup aceea i form fundamental .

ele iau o serie de forme în spa iu. f r îndoial . cu no iunea de dilatare i contractare. 31. ³C l torie în Italia´ [WA sec iunea I. cu cea mai mare u urin în cazul în care încerci s desenezi planta potrivit cu legile dezvolt rii naturale. un individ aflat pe o treapt superioar . În caliciu. În ce sens se raporteaz aceste organe izolate la întreg vom avea ocazia s ar t m în diferite locuri. am vorbi. care erau pe atunci destul de cunoscute i se ocupau de metamorfozarea diferitelor organe ale florii în alte organe. 75] Atunci când for ele care organizeaz fiin a plantei p esc în existen a real . cu care ocazie afl cât de vie. for ele se adun din nou în jurul unui punct axial. de ³stupul´ din zoologie. încât cu greu se va putea merge mai departe. el constând. * 23. Ceea ce în s mân este concentrat într-un punct. prima dilatare a for elor de cre tere. i scrisoarea lui Goethe din 18 aug. are loc prima extindere în spa iu. a a cum ni se înf i eaz ea în anul 1790. ajungând astfel s p trund tot mai adânc în ideea fundamental a metamorfozei. planta e cel mai mult contractat (concentrat ). 22. 1787 adresat lui Knebel [WA 8.´ 23 Probabil c el a mai f cut destul de des asemenea desene i acest lucru a putut s -l conduc apoi spre no iunea de care ne ocup m. [³C l torie în Italia´ / Observa ii în natur deranjante. o dat cu apari ia frunzelor. afl m c la Goethe aceast no iune este aceea a dilat rilor i contract rilor succesive. pân la valorificarea ei final în articolul din 1790. El noteaz mereu cât de mult înainteaz cu aceste idei. lucrurile nu vor mai merge la fel de u or. comp.teoria sa asupra cotiledoanelor e atât de sublimat . la rândul s u. i în stamine i pistil. În s mân . care-i arat în mod deosebit de limpede metamorfoza. din plant . O dat cu apari ia frunzelor. ideea aceasta se va contura. Dac am vrea s împrumut m o no iune a tiin ei actuale pentru o astfel de colaborare a unor fiin e par iale formând un întreg. într-o stare de concentrare maxim . Deoarece con inutul acestei idei este mai mica sau mai marea extindere în spa iu realizat prin for ele de cre tere. Pe acest pasaj i pe alte . Dac ne ocup m de teoria goethean a metamorfozei. La aceast constatare au dus cercet rile botanistului englez Hill. Nu vom gre i totu i dac vom presupune c aceast idee. înapoi i înainte. 251]. Dar trebuie c utat acum no iunea vie care une te aceste forme de-a lungul dezvolt rii lor în timp. În vreme ce evolu ia ideii de metamorfoz poate fi urm rit în aproape toate detaliile. staminele i pistilul apar prin contractarea urm toare. 20. s-a împletit deja în Italia cu no iunea despre formarea plantelor. Goethe g se te la Roma un trunchi de cui or asem n tor unei tufe. C l torie în Italia 21. el scrie: ³V zând c nu am la îndemân nici un mijloc de a p stra aceast form minunat .se distan eaz în spa iu. într-un anumit sens. frunze metamorfozate. dup care întreaga for a vie ii plantei (principiul entelehic) se ascunde din nou în s mân . Mai r mânea de f cut un pas foarte mic pentru a vedea i în petale i sepale. cât de plastic devine ea când este expus în fa a cuiva. fructul. Goethe expune întreaga problem prietenului s u Moritz. în ceea ce. În leg tur cu aceasta. se înf i eaz ochiului în mod nemijlocit. prin ultima dilatare (a treia). din indivizi independen i. cu ocazia celei de a doua ederi la Roma.] În septembrie 1787. m-am apucat s-o desenez cât mai exact. a adar. corola ia na tere prin urm toarea dilatare. Acesta este un fel de stat format din fiin e. de altfel adânc înr d cinat în spiritul lui Goethe. un individ format.

nu numai prin faptul c a fost conduc torul edi iei.] în articolul ³Esen a i importan a scrierilor lui Goethe referitoare la formarea lumii organice. [p. G se te aceast deosebire în eviden ierea aparte a capului. tiin a fiziognomiei încerca s recunoasc din forma exterioar a omului esen a sa l untric . La 20 noiembrie. Ocupându-se de acele lucr ri care studiau forma exterioar numai ca mijloc pentru cunoa terea fiin ei interioare umane. 2. din anul 1776. care a povestit totul am nun it. numai c va fi greu de spus în ce m sur aceast din urm variant scris e doar o simpl redactare i ce i s-a ad ugat apoi. a fost scris la sfâr itul anului 1789 i începutul anului 1790. 91 i urm. sect. întru stimularea cunoa terii omului i a dragostei fa de om´ a ap rut între anii 17751778. ca i cu lucrarea tip rit . el g se te exact contrariul: ³Capul este numai ag at de coloana vertebral ! Creierul. pentru a discuta cu acesta. f cut s cunoasc raporturile exterioare. 28 sept.] III NA TEREA IDEILOR LUI GOETHE DESPRE FORMAREA ANIMALELOR Marea lucrare a lui Lavater ³Fragmente fiziognomice. mai prelucreaz o dat întreg manuscrisul. care i-l restituie la 19 ianuarie 1790. el încearc s caute deosebirea dintre om i animale. deja în Italia. nu are un volum mai mare decât e necesar pentru manifestarea spiritelor vie ii . Se întoarce acas . 1787. în forma în care se prezint acum.câteva afirma ii orale f cute de Goethe putem sprijini presupunerea c el a fixat în scris teoria metamorfozei.´ 24 E indiscutabil faptul c lucrarea. (vezi NW. Ce s-a întâmplat cu manuscrisul.i pun pe hârtie ideile în materie de botanic . s . ne vom ocupa mai jos [p. în toamna anului 1789. el îi scrie ducelui c se simte îndemnat s . Înf i area acestuia nu era studiat doar pentru ea îns i. Vedem acest lucru din lucr rile sale referitoare la craniul animalelor. în ziua de 22 îl anun pe Knebel c Batsch a g sit bune ideile sale. Spiritul lui Goethe. Deosebit de interesant e îns faptul c în aceste articole putem g si deja germenele lucr rilor lui zoologice de mai târziu. care ar fi putut con ine cam acelea i idei. în acela i timp. Goethe a participat în mod activ la editarea ei. O carte anun at pentru târgul de mostre de Pa ti. în particular. în înaltul grad de dezvoltare a creierului uman. La 18 decembrie el trimite deja manuscrisul spre revizuire botanistului Batsch din Jena. la 20 ale aceleia i luni merge el însu i la Jena. punct terminus al m duvei spin rii.]) De marea importan a teoriei metamorfozei.i revad ideile i s se îngrijeasc de publicarea lor. [³C l torie în Italia´. c tre care toate p r ile corpului privesc ca spre o central a lor: ³În ce mod minunat serve te întreaga form uman drept coloan principal a boltei în care urmeaz s se oglindeasc cerul!´ 27 În constitu ia animalelor. El cite te în acest an ceea ce a scris Aristotel despre fiziognomie 26 i prin aceasta se simte îndemnat s scrie lucr rile amintite. vol. în independen a ei. îl trimite iar i lui Batsch. 2. 70 i urm. cel pu in sub form aforistic . spiritul s u. l-a f cut. nu s-a oprit aici. care sunt incluse în vol. putem afla de la Goethe însu i. a ³Fragmentelor fiziognomice´ 25. înclinat spre aspectele plastice. El spune în continuare: ³Numai în acest fel expunând ideile în fa a lui Moritz am putut s a tern pe hârtie câte ceva din ideile mele. a formei exterioare. ci ca expresie a sufletului. ci i prin contribu ia direct la scrierea unor articole.³ 24. ca i de esen a ei. dar. lui i s-a revelat importan a celei dintâi. 1. condi ionat de constitu ia omului în totalitatea ei.

68 [Introducere]. ci unul ideatic. Ajungem de aici la convingerea c ideile fundamentale pe care se va în l a mai târziu concep ia lui Goethe despre formarea animalelor s-au înr d cinat în el prin studierea lucr rii despre fiziognomie a lui Lavater. 2.´ 29 Deja aici deosebirea dintre animal i om e c utat în faptul c o form ideatic se dezvolt în dou direc ii diferite. ajungând s conceap un mare întreg i s studieze forma uman ca atare. p. 68 i urm. Aici deja afl m: Ceea ce planeaz în fa a ochilor lui Goethe drept organism animal nu mai e un organism sau altul concret-real. Lavater. vol. c sistemul osos constituie conturul principal al fiin ei umane. în vreme ce la om se dezvolt mai ales acele organe care servesc func iunilor spirituale. important în consecin ele ei. WA 3. . 247. 25. 1. Comp. c de fiecare dat un sistem de organe ia avans asupra celuilalt i c întreaga f ptur î i prime te caracterul de la acesta. în ceea ce are el caracteristic. organele care îndeplinesc func iuni mai apropiate de cele ale animalului trec pe primul plan.´ Iar o alt aluzie din lucrarea despre fiziognomie a lui Lavater: ³Se va fi observat deja p rerea mea.]. Ba mai mult: aici g sim prefigurat deja o lege. cu totul legat de lumea sim urilor. în anul 1776. sau. el pune pe hârtie o afirma ie important în acest sens 31 : ³P r ile mobile se formeaz dup ele. craniul fiind fundamentul sistemului osos i toat carnea numai coloritul acestui desen´ 32. NW. Comp. care la animale se dezvolt mai mult într-o direc ie inferioar . o dat cu ele. 2 [p. vol. [Scrisoare adresat lui J. de care trebuie s inem seama în mod deosebit: ³Aceast observa ie (c la oase. 30. ci ³ideea´ de animal. NW. K.´ 28 Prin aceste afirma ii. 42. În acela i an (1776). 2. se poate vedea cel mai bine c oasele sunt fundamentul solid al corpului).] 27. înainte de toate. par a fi punctul spre care se îndreapt întreaga dezvoltare i c ruia ea îi sluje te. care discuta adesea cu Lavater aceste probleme. atunci când i-a început studiile de anatomie pornind de la sistemul osos. El i-a dat seama c oasele sunt elementele solide de baz ale corpului 30. cum se exprim el mai târziu (1795). care aici (la animale) nu poate fi contestat . El ajunge la ideea c alc tuirea omului ca întreg ofer baza manifest rilor sale de via superioare. Goethe a dep it faza c ut rii unor leg turi izolate dintre înf i area exterioar i fiin a l untric a omului. e faptul c Goethe caut forma animalului în forma evoluat uman . 68 i urm. Fiindc ele sunt identice cu p rerile exprimate de Goethe în scris 33. În acela i an. 20 martie 1776.´ 34 Ce altceva face aici Goethe decât s caute iar i animalul mai simplu în omul complex. p. Idem. Ceea ce trebuie s men inem prezent în noi. vol. vol. se poate foarte bine s fi fost scris sub influen a lui Goethe. ca s ne exprim m mai adev rat. Vezi NW. constituie condi ia care-i confer omului locul de coroan a crea iunii. idee pe care a men inut-o mai târziu. numai c . 26. mai afl m c lui Goethe îi devine limpede punctul de unde trebuie s porne ti dac vrei s studiezi forma organismului animal. pe care el a formulat-o mai târziu i care spune c ³marea varietate a formelor e un rezultat al faptului c o parte sau alta devine preponderent în raport cu celelalte. Aici avem deja germenele a ceea ce Goethe a numit mai târziu tip i prin care el voia s desemneze ³nu un animal individual´.pentru conducerea unei f pturi care tr ie te exclusiv în prezent. 29. Vezi NW. p. Dar acum Goethe adaug un lucru. 28. i î i fac jocul lor numai în m sura în care le-o permit p r ile. c acest întreg însu i. aprox. va avea de înfruntat o puternic opozi ie atunci când va fi aplicat la diversitatea craniilor omene ti. mai ales la craniu. iar la om într-una superioar . în primul caz.

La data de 6 ianuarie. create de acel text. adic studiindu-le. 36 În ultima din aceste dou scrisori. vol.] În acest an. 34. 69]. Goethe începe s studieze aspectele individual-concrete ale anatomiei. fire te c în limitele permise de nevoia de a m odihni. pe care le-am folosit aproape numai în acest scop. În Jurnalul editat de Keil. în spiritul nostru se formeaz imagini i idei care par provocate. Goethe prive te oasele ca i cum ar fi un astfel de text. o od a lui Goethe: ³Divinul´ . dup cum îi scrie la 29 octombrie 1781 D-nei von Stein 35. A adar. Idem [p.´ [WA 5. din anul 1782. la 14 noiembrie 1781. 2 [p. La Jena se afla un savant care a stimulat extraordinar de mult studiile lui Goethe: Loder. dincolo de cercetarea fenomenelor individuale. c Goethe avea deja în anul 1776 ni te idei cu vaste implica ii în leg tur cu structura organismului animal. 20] Alte îndemnuri de a întreprinde un studiu aprofundat al anatomiei i-au venit din partea rela iilor lui cu Universitatea din Jena. metoda pe care am ales-o le va face pe deplin cunoscut . Se poate presupune c .´ 35.31. El adaug . 217 i 220]. Astfel. iar la 4 noiembrie lui Karl August. Acesta îl i introduce mai adânc în anatomie. Fragmentele lui Lavater II.´ [WA 3. dac nu ve i fi ajuns la ele i f r mine. 211] Însemn rile din Jurnalul lui Goethe arat c el a inut cu adev rat aceste prelegeri i c le-a încheiat la 16 ianuarie. Primele însemn ri în leg tur cu aceasta dateaz din anul 1781. Avem.´ Dac am v zut. 32. am f cut ni te observa ii splendide. ³El (Loder) mi-a demonstrat în opt zile. 33. g sim în Jurnal: ³Demonstra ie despre inim .´ [WA 5. structura de baz a corpului. el îi scrie lui Lavater: ³Ducele mi-a trimis ase cranii. 143. Când studiem un text. în cursul acestei ierni. ³Fac acest lucru i pentru mine i pentru ei. La 22 ianuarie 1776. el le scrie lui Lavater i lui Merck c se ocup ³de oase ca de un text. pân la ni te puncte de vedere superioare. prin Loder. care stau la dispozi ia domniei voastre. 207] 36. s-au n scut în el anumite idei în leg tur cu formarea organismului. de care poate fi ag at tot ce este via i tot ce este omenesc. Prima strof a odei: ³Nobil fie omul. [Idem. care ne permite într-o oarecare m sur s vedem cum concepea el leg tura omului cu restul naturii. Loder îmi explic tot felul de picioare i to i mu chii i în câteva zile voi fi acumulat multe. a adar. în minte îi r sar idei despre tot ceea ce e via i tot ceea ce e omenesc. a discutat mult cu Loder despre constitu ia corpului uman.´ [WA 5. S ritor i bun! C ci numai aceasta . el î i arat inten ia de a explica ³tinerilor´ de la Academia de Arte Frumoase ³scheletul i de ai conduce spre cunoa terea corpului uman´. ³Slujba greu de purtat a unei iubiri m poart ceva mai aproape de obiectul pasiunii mele. probleme de osteologie i miologie. probabil c în cursul acestor studii. nu trebuie s ne îndoim nici o clip de faptul c studiile sale aprofundate din domeniul anatomiei s-au în l at. el noteaz la data de 15 octombrie 1781 c s-a dus la Jena împreun cu b trânul Einsiedel i c acolo s-a ocupat de anatomie. în aceea i perioad . Vezi NW. 69].

´ Dar la om aceste legi se dezvolt într-o direc ie care-l face s poat s vâr i ³imposibilul´: ³El poate deosebi. de la plante la animale. noi am v zut evoluând forma de organizare. exist unele idei care au venit de la Goethe. pân sus. toate reunindu-se. Potrivit cu însu irile lui concret-senzoriale. În prima parte 37.´ Ideea e absolut clar : O form ideatic . desigur. având însu iri diferite i fiind desp r ite în spa iu. ³De la piatr la cristal. în primele dou versuri ale acestei strofe. Acest lucru ne arat limpede c Goethe îl concepea pe om. i în aceast direc ie î i dezvolt formele în mod deosebit.´ În elegându-l pe om. el între inea rela ii foarte vii cu Herder. Marile legi Ale existen ei sale . Trebuie s se presupun existen a unei forme fundamentale care str bate toate fiin ele i care se realizeaz în diferite moduri. cercuri S -mplineasc . de la cristal la metale.Îl deosebe te De toate fiin ele Pe care le cunoa tem. El poate clipei Durat s -i dea. în m sura în care aceasta le-a putut cuprinde. am v zut diversificându-se. se realizeaz într-un num r infinit de fiin e. la om. . potrivit cu însu irile sale spirituale. în sfâr it. Alege i judeca. în primul caz. i omul e nevoit: ³Dup ve nicele. Herder are urm toarea concep ie despre esen a lumii.. c o form fundamental determin atât forma uman cât i pe cea animal . începuse s redacteze cartea ³Idei referitoare la o filosofie a istoriei omenirii´. o dat cu ea. care. de la acestea la crea ia vegetal . de la ele la om. doar c au fost expuse în stilul lui Herder. a a c din ele putem s tragem concluzii sigure în privin a ideilor din acea vreme ale lui Goethe. tipic . ca fiind în deplin concordan cu restul naturii. Am putea spune aproape c aceast lucrare s-a n scut din discu iile celor doi i c . Ideile expuse aici sunt adeseori absolut goetheene. ea se realizeaz mereu într-o anumit direc ie. în ceea ce prive te constitu ia lui fizic . ea se ridic la un grad de perfec iune care o face capabil s fie purt toarea unei fiin e spirituale libere. for ele i instinctele fiin elor. Pe treptele inferioare ale organiz rii. Goethe spune c numai acestea îl deosebesc de toate celelalte fiin e din lume. a a cum se spune mai departe în od . asupra c reia am atras aten ia deja mai sus. În el devine tot mai vie ideea. ce nu are ea îns i realitate senzorial . numai c . în forma de om.. în vreme ce aceste concep ii se conturau în spiritul lui Goethe cu tot mai mult precizie.´ Trebuie s mai inem seama de faptul c . în anul 1783.

la care sunt dezvoltate în special organele mastica iei. pentru a o explica. animale la care sunt dezvoltate cu prec dere organele tactile. editate de B. p. Cartea a 5-a. la fiecare specie animal e preponderent. Ia na tere astfel o colaborare armonioas între diferitele organe i sisteme. un singur neam omenesc. un anumit sistem de organe. prin el. Lumea animal nu este decât animalul cel mai evoluat. Aceast idee a avut o influen extraordinar de rodnic asupra filosofiei germane de mai târziu. Partea I. Pentru a ar ta care a fost aportul lui Goethe la elaboarea lucr rii lui Herder ³Idei referitoare la o filosofie a istoriei omenirii´. In constitu ia omului.. . condi ionat de constitu ia omului i tot ceea ce se leag de aceasta. aveau s duc la formarea omenescului´. Iar în alt loc: ³A a c putem presupune: omul e o creatur central între animale. Ia na tere un singur animal atunci când un singur organ se separ de corpul animal general.a 2-a. ³Herder scrie o filosofie a istoriei. Creându-l pe om. spre a pl smui acum o singur form . tocmai pentru c el este întreaga lume animal . ba chiar întreaga lor organizare face trimitere la func iunea tactil i î i g se te finalitatea în aceasta. pe care le-a împ r it diferitelor fiin e. fiecare în parte se retrage între limitele care par necesare pentru a l sa ca toate celelalte s se poat manifesta i ele la fel de liber. care reune te în sine perfec iunile tuturor celorlalte creaturi.´ Exist un singur viitor al omenirii. vol. toate organele i sistemele de organe se dezvolt în a a fel încât unul las celuilalt destul spa iu pentru a se dezvolta liber. p. ³Idei referitoare la o filosofie a istoriei omenirii´. Toate acestea îndrept esc presupunerea c în vremea respectiv (anul 1783 i urm. natura a folosit pentru o fiin ceea ce la animale a împ r it la multe clase i ordine. 224] Afirma iile lui Herder din Cartea a 3-a. dup cum î i po i imagina. El spune 38 : ³Lumea animal este un singur animal. S amintim aici. Cartea a 2-a.Când aceast form tipic se ridic pân pe treapta de om. De aici i posibilitatea unui grad de des vâr ire atât de înalt ca cel care apare la om. ed. VI. Berlin 1877-1913. este condi ia fundamental a activit ii sale de gândire... 167. 13. iar Herder le d expresie ar tând c trebuie s consider m ³neamul omenesc drept marele punct de confluen al for elor organice inferioare. amintesc direct de ceea ce Goethe a sugerat în anul 1776.) Goethe i Herder erau de acord în punctele esen iale ale concep iilor lor despre pozi ia omului în natur .´ [WA 6. forma sub care Oken a prezentat aceea i idee. Oken. ³Manual de filosofie a naturii´. resp. întregul animal se confund cu acesta. din 8 decembrie 1783. sunt delicioase . [Herder. adic animalitatea cu toate organele ei reprezint fiecare în parte un întreg. sau altele. cit. Aceste idei au format i con inutul discu iilor lui Goethe cu Herder. Herder. lucru la care ne-am referit mai sus. care. Partea I. îndeplinind totu i principalele func iuni animale. ea adun la un loc toate principiile formative pe care. E numai o continuare a acelei idei. Primele capitole le-am citit ieri împreun . în cazul organismelor inferioare. în: Opere complete ale lui Herder. în capitolul 2 al volumului 2 din ³Fragmentele fiziognomice´ ale lui Lavater. pe baze absolut noi. tot restul r mâne pe plan secundar. de exemplu. Suphan. în mod unilateral. le-a dezvoltat în mod unilateral. Jena 1831. c pozi ia vertical . într-o sintez des vâr it . o singur specie uman . istoria lumii i a naturii trec de-a binelea în goan prin fa a noastr . op. într-un cuvânt. 389. relativ la deosebirea dintre regnul animal i cel vegetal.. i din Cartea a 4-a. dar îmbuc t it: omul. I.´ 39 37. vom cita urm torul pasaj dintr-o scrisoare a lui Goethe c tre Knebel. 39. A a exist .] 38. o armonie care face din om fiin a cea mai des vâr it . adic forma elaborat în jurul c reia se concentreaz tr s turile tuturor speciilor. Partea I. Cartea a 5-a.

75. ca s v convinge i c acest os intermaxilar (cum îl nume te Blumenbach) sau os incisivum (cum îl nume te Camper) exist chiar i la animalele care nu au incisivi în maxilarul superior. la o anumit specie animal . 202] De aici pleac la Kassel. Dar nu se poate ca el s lipseasc . Amsterdam 1782. 40..´ Camper.O astfel de concep ie fundamental presupune c fiecare organ. numai c la toate celelalte specii el trebuie s existe cel pu in ca inten ie.i adapteze propriile lui legi de dezvoltare la acelea ale întregului organism. la 8 octombrie 1782. despre osul intermaxilar: ³die nimmer by menschen gevonden wordt. lipse te la om. ci i Blumenbach i Sömmerring între ineau rela ii cu Goethe. Goethe merge la Göttingen pentru a-l vizita pe Blumenbach i pe to i ceilal i profesori. de exemplu. trebuie s apar aici în prim-plan. în luna aprilie a anului 1783. În: ³Considera ii despre urangutan . aici el trebuie s se îmbine într-un întreg. La 28 septembrie îi scrie D-nei von Stein: ³Mi-am propus s -i vizitez pe to i profesorii i po i s . Merck era p truns de cea mai adânc admira ie fa de Camper i îi studia scrierile. în privin a lui ossis intermaxillaris. în anul 1782. Faptul cel . el a spus: ³Exist înc o deosebire ca de la cer la p mânt între el i adev ratul ossis intermaxillaris. dimpotriv . De aceea. ceteris paribus. începând cu maimu a. era de aceea i p rere. Avem apoi de consemnat. Dac acolo osul ia forma pe care propriile lui legi i-o impun. pe nea teptate. o vizit a lui Blumenbach la Weimar. el nu a admis existen a unui astfel de os. Acesta din urm spune 41 . la 2 octombrie: ³V d lucruri foarte frumoase i bune i sunt r spl tit pentru sârguin a mea t cut . Merck. nu se întâlne te niciodat la om. Nu numai Merck. în faptul c animalele au între cele dou jum t i simetrice ale maxilarului superior un mic os. ba chiar el nu poate s lipseasc nici la om. 354 i urm. H. chiar i la urangutan. În luna septembrie a aceluia i an. ba chiar odat a g sit la un astfel de craniu dou mici forma iuni osoase absolut separate. dac exclude i din socoteal acest os.i imaginezi cât alerg tur m cost pentru a ajunge la to i în câteva zile.´ De i Blumenbach a g sit la craniile unor copii nen scu i sau foarte mici o urm quasi rudimentum a acestui ossis intermaxillaris. Când. dar restrâns între limitele pe care i le impune armonia întregului. p. în care sunt implanta i incisivii superiori i care.] 41. paragr. spuneau ei. nu v mai lipse te nimic pentru a putea transfera totul de la om la animale. nici m car la negri). un os trebuie s ajung la forma lui specific . v trimit un cap de c prioar . 2. zelfe nist by die Negers´ (care n-a fost întâlnit niciodat la om. Va scrie de acolo D-nei von Stein.. fiecare parte dintr-un animal poate fi reg sit în om.´ [WA 6. Merck a început s se pasioneze de osteologie i a cerut ajutorul câtorva dintre cei mai cunoscu i savan i ai epocii. Deosebirea dintre animale i om const . De exemplu. urm toarea explica ie referitoare la deosebirea dintre animal i om 40 : ³A vrea s c uta i la Blumenbach. a dat de o concep ie total opus acestor idei. care. dar care. de la marele anatom Sömmerring. Scrisoare adresat lui J. care reprezentau un adev rat os intermaxilar. osul intermaxilar. cel mai vestit anatom al epocii. Darmstadt 1835 [p. el îl roag pe Merck s -i scrie ceva despre incognito-ul lui Camper i s -i trimit scrisorile acestuia. La 27 octombrie 1782 42. pentru c în felul acesta în natur ar ap rea o fisur prin care ar fi stânjenit dezvoltarea consecvent a unui tip. Coresponden a cu cel dintâi ne arat c Goethe participa cu cea mai mare însufle ire la cercet rile lui de osteologie i c avea schimburi de idei cu el în privin a acestor lucruri. dup cum credeau ei. s . Cam a a ar tau concep iile lui Goethe în momentul în care.´. Referitor la aceasta. a primit de la unul din ei. este unicul os existent la toate animalele. unde se întâlne te cu Forster i cu Sömmerring. Savan ii epocii se preocupau în special de c utarea caracteristicilor care deosebesc o specie animal de alta.

204] 42. rigid . fire te. în defavoarea marilor idei care o sus in. i înc cum!´ i imediat el îi aminte te prietenului de noi perspective: ³M-am gândit la aceasta i în leg tur cu întreaga ta concep ie. pentru c este ca piatra de bolt din construc ia omului. trebuia numai aflat forma pe care osul intermaxilar o ia la om. Goethe nu putea gândi decât c i la om exist un os intermaxilar. Concep iile lui l-au f cut s vad imediat c ele erau gre ite. care este important i frumoas . m sura în care el se încadreaz în întregul organismului. Goethe anun acest lucru. a formei pe care o ia. spre p rerile cele mai r spândite legate de osul intermaxilar. ³Aceasta a devenit pentru mine o ocupa ie delicioas : am f cut o descoperire în anatomie. pân în cele mai mici detalii ale unui organism. 75] Cu ocazia acestor întâlniri. diferit doar în ceea ce prive te forma de manifestare exterioar . exist . mai mult sau mai pu in dezvoltat. nici argint. Astfel. ³Am g sit nici aur. în noiembrie 1784. în locul unde la animale se g se te acel os. ce p rea o piedic atunci când era vorba s .mai îmbucur tor este c pot spune acum c m aflu pe drumul bun i c de acum înainte nimic nu va mai fi zadarnic în ceea ce m prive te. Pentru c nu i-a imaginat niciodat un organism ca pe o structur moart . ci ceva care îmi produce o nespus bucurie. dar omul nu are. trimi ându-i i tratatul în care. El n-a privit-o niciodat ca pe o descoperire în sine. îi scrie lui Knebel. 258] Totu i. un os intermaxilar. Goethe nu se putea îndoi nici o clip de faptul c i acest os. [WA 6. Goethe trebuia s se întrebe: Ce fac aceste for e în maxilarul superior al omului? Nici nu se punea întrebarea dac osul intermaxilar exist . între cele dou oase ale maxilarului superior. Acest lucru trebuia aflat pe cale empiric . Goethe izbute te s aduc aceast dovad în prim vara anului 1784. la 27 martie. nici pentru Goethe ea nu avea decât valoarea de a înl tura din cale o prejudecat .i urm reasc ideile în mod consecvent. acelea i for e. nu trebuie s supraapreciem aceast descoperire izolat . atât D-nei von Stein 43. A a trebuie s în elegem ceea ce-i spune lui Herder în scrisoarea mai sus amintit : ³Asta trebuie s te bucure foarte mult. Putem deduce acest lucru din diferitele afirma ii ale sale. la Jena.´ [WA 6. nu putea avea nici un sens pentru Goethe. Trebuia numai g sit dovada empiric a acestui lucru. la toate animalele superioare. face compara ie între diferite cranii de oameni i de animale. ci numai în leg tur cu marea sa concep ie despre natur . ci l-a conceput întotdeauna izvorând din for ele sale pl smuitoare l untrice. în tov r ia c ruia. 43. atunci i la om trebuie s lucreze. În virtutea întregii sale orient ri spirituale. osul intermaxilar la om!´ [WA 6. care poate fi g sit. cât i lui Herder 44. trebuie s fac parte din constitu ia corpului omenesc i c aici este mai pu in dezvoltat pentru c organele destinate s preia hrana au cedat întâietatea celor care servesc func iunilor spirituale. principial în acela i mod. Ar fi fost distrus astfel ideea formei fundamentale tipice dup care sunt construite toate organismele.´ [WA 6. 259] 44. ci doar aceea a felului în care era constituit.i prezint descoperirea: ³M-am ab inut de la pornirea de a l sa . împreun cu Loder. nu lipse te. Dac în for ele ce creeaz un organism exist facultatea de a face s apar la animale. În Goethe începuse s devin tot mai vie ideea de a scrie o lucrare mai mare despre natur . cât de frumos devine acum totul!´ Afirma ia: animalele au un os intermaxilar. Goethe î i va fi îndreptat aten ia în primul rând.

s se observe înc de pe acum concluzia la care face aluzie deja i Herder în ideile lui i anume c deosebirea dintre om i animal nu poate fi g sit în nici un aspect de am nunt.´ [WA 6, 389] Aici e important , înainte de toate, afirma ia lui Goethe c s-a ab inut de la pornirea de a l sa s se vad deja acum ideea de baz ; a adar, el vrea s-o fac mai târziu, într-un context mai larg. Pasajul ne mai arat c ideile fundamentale care ne intereseaz la Goethe în mod deosebit: marile idei despre tipul animal, existau cu mult înainte de acea descoperire. C ci Goethe m rturise te aici el însu i c acestea sunt deja sugerate în ³Ideile ...´ lui Herder; pasajele în care el face aceste aluzii au fost scrise înc înainte de descoperirea osului intermaxilar. A adar, descoperirea osului intermaxilar e numai o consecin a acelor concep ii vaste. Celor care nu împ rt eau aceste concep ii, descoperirea trebuie s li se fi p rut inexplicabil ; li se r pise singura caracteristic din istoria natural prin care f ceau deosebire între om i animale. Dar nici nu presim eau m car acele idei care-l preocupau pe Goethe i de care am vorbit mai înainte: c elementele repartizate diferitelor animale se reunesc în una i aceea i form uman , constituind o armonie i c , de i toate detaliile sunt identice, aceste elemente pun bazele unei deosebiri de ansamblu, care-i confer omului rangul s u înalt în irul vie uitoarelor. C ut rile acestor oameni nu erau de natur ideatic , ci constau doar în compara ii exterioare; i pentru acestea din urm , în orice caz, osul intermaxilar nu exista la om. Pentru ceea ce pretindea Goethe: c vede cu ochii spiritului, aveau prea pu in în elegere. În aceasta const i deosebirea dintre felul lor de a gândi i cel al lui Goethe. În vreme ce Blumenbach, care de altfel vedea destul de clar problema, ajunsese la concluzia: ³Este totu i o diferen ca de la cer la p mânt între acesta i adev ratul ossis intermaxillaris´, Goethe gânde te: Cum poate fi explicat o deosebire exterioar oricât de mare, în raport cu identitatea l untric necesar ? Goethe avea inten ia clar de a dezvolta în mod consecvent aceast idee i mai ales în anii urm tori s-a ocupat mult de ea. La 1 mai 1784, D-na von Stein îi scrie lui Knebel: ³Noua lucrare a lui Herder arat c e probabil ca noi s fi fost mai întâi plante i animale ... Goethe mediteaz acum cu mare bog ie de idei la aceste lucruri i tot ceea ce a trecut mai întâi prin mintea lui devine extrem de interesant.´ 45 Vom vedea cu cea mai mare claritate în ce m sur în Goethe tr ia ideea de a- i prezenta concep iile despre natur într-o lucrare de mai mari propor ii, când vom observa c , la fiecare nou descoperire încununat de succes, nu poate face altfel decât s sublinieze în fa a prietenilor s i posibilitatea ca ideile lui s fie extinse asupra întregii naturi. În anul 1786 îi scrie D-nei von Stein c vrea s - i extind ideile referitoare la felul în care natura, p rând c se joac mereu cu o form fundamental , d na tere vie ii în toat diversitatea ei, ³asupra tuturor regnurilor din natur , asupra întregii ei împ r ii´. i pentru c în Italia, în fa a spiritului s u st , modelat plastic pân în cele mai mici detalii, ideea metamorfozei la plante, el noteaz la Neapole, la 17 mai 1787: ³Aceea i lege va putea fi aplicat la ... tot ce este viu.´ 46 Primul articol din ³Caietele de morfologie´ (1817) con ine aceste cuvinte: ³Fie deci ca ceea ce, într-un avânt tineresc, am visat adesea c va fi o oper mare, s apar acum doar ca o schi sau ca o colec ie fragmentar .´ Trebuie s regret m faptul c o astfel de lucrare nu a mai ie it de sub pana lui Goethe. Din tot ceea ce ne-a r mas de la el în acest domeniu ne putem da seama c ar fi fost o crea ie ce ar fi l sat cu mult în urm tot ceea ce a fost realizat pe acest t râm în epoca modern . Ar fi devenit un canon de la care ar fi trebuit s porneasc orice c ut ri din domeniul tiin elor naturii i pe baza c ruia s-ar fi putut aprecia con inutul lor spiritual. Cel mai profund spirit filosofic, pe care numai o atitudine superficial i l-ar fi putut contesta lui Goethe, s-ar fi unit aici cu o adâncire plin de iubire în realitatea care ne este dat pe baz de percep ii senzoriale; departe de orice tendin unilateral de a forma vreun sistem care s cread c poate cuprinde într-o schem general toate fiin ele vii, aici fiecare individualitate în parte ar fi fost apreciat la justa ei valoare. Am fi avut de-a face cu opera unui spirit la care nu ie ea în eviden o singur direc ie a c ut rilor omene ti, punându-le în umbr pe toate celelalte, ci la care, atunci când se ocup de vreun domeniu oarecare, plute te mereu în fundal totalitatea existen ei umane. Prin aceasta, fiecare activitate în parte î i dobânde te locul ce i se cuvine în cadrul întregului. Adâncirea obiectiv în obiectele studiate face ca spiritul s se contopeasc pe deplin cu ele, astfel încât teoriile lui Goethe nu fac impresia c au fost

ob inute din obiecte, prin abstractizare, de c tre un spirit, ci c ele au pl smuit obiectele înse i într-un spirit care, contemplându-le, se uit cu totul pe sine. Aceast maxim obiectivitate ar fi f cut din opera lui Goethe lucrarea cea mai des vâr it din domeniul tiin elor naturii; ea ar fi fost un ideal c tre care ar trebui s tind fiecare savant; pentru filosof, ar fi fost un model tipic de g sire a legilor unui mod obiectiv de a privi lumea. Se poate presupune c teoria cunoa terii, care î i croie te drum în zilele noastre ca o tiin filosofic fundamental , va putea deveni rodnic numai atunci când va lua ca punct de plecare felul de a gândi i de a cerceta al lui Goethe. Goethe însu i indic , în analele pe anul 1790, motivul pentru care aceast lucrare n-a mai fost scris , în urm toarele cuvinte: ³Sarcina era atât de mare, încât n-a putut fi adus la îndeplinire într-o via împr tiat .´ 45. Am citat deja cuvintele ei mai sus [p. 21/22], în alt context. 46. [³C l torie în Italia´] Dac pornim de la acest punct de vedere, fragmentele izolate care ne-au r mas de pe urma cercet rilor lui Goethe pe t râmul tiin elor naturale dobândesc o imens importan . Ba mai mult, înv m s le apreciem i s le în elegem la justa lor valoare numai dac le vedem izvorând din acea mare concep ie unitar . Dar în anul 1784, ca i cum ar fi fost doar un exerci iu preg titor, a trebuit s scrie tratatul despre osul intermaxilar. Ini ial, el nu era destinat public rii, fiindc la 6 martie 1785 îi scrie lui Sömmerring: ³Deoarece mica mea lucrare nu are nici o preten ie de a fi publicat i trebuie considerat numai ca o schi , mi-ar face pl cere tot ceea ce a i voi s -mi comunica i în aceast problem .´ [WA 7, 21] Totu i, lucrarea e scris cu cea mai mare grij i apelându-se la toate studiile necesare. El a cerut chiar ajutorul câtorva tineri, care au avut sarcina de a face desene osteologice dup metoda lui Camper, sub îndrumarea lui Goethe. De aceea, la 23 aprilie [1784], el îl roag pe Merck [WA 6, 267 i urm.] s -i dea informa ii despre aceast metod i prime te de la Sömmerring [WA 6, 277] desene în maniera lui Camper. Merck, Sömmerring i al i cunoscu i sunt ruga i s -i trimit schelete i oase de tot felul. La 23 aprilie, el îi scrie lui Merck c i-ar fi de folos urm toarele schelete: ÄMyrmecophaga, Bradypus, lei, tigri, sau altele asemenea³ [WA 6, 268] . La 14 mai [WA 6, 278] îi cere lui Sömmerring craniul scheletului de elefant i craniul de hipopotam pe care acesta le posed , iar la 16 septembrie îi mai cere craniile urm toarelor animale:Ä pisic s lbatic , leu, urs tân r, incognitum, urs furnicar, c mil , dromader, leu de mare.´ [WA 6, 357] Mai cere prietenilor i diferite informa ii, de exemplu lui Merck îi cere s -i descrie cerul gurii rinocerului s u i îi cere mai ales o explica ie: ³cum e a ezat, de fapt, cornul rinocerului pe osul nazal´. [WA 6, 267] În aceast perioad , Goethe e cu totul absorbit de aceste studii. Craniul de elefant e desenat de Waitz dup metoda lui Camper [WA 6, 356], din mai multe perspective, iar Goethe îl compar cu un mare craniu aflat în posesia lui i cu alte cranii de animale, deoarece descoperise c la acel craniu cele mai multe suturi nu erau înc strâns unite [Wa 6, 293 i urm.] Asupra acestui craniu el mai face o observa ie important . Pân atunci se presupunea c , la toate animalele, în osul intermaxilar sunt implanta i numai din ii incisivi, în vreme ce caninii in de osul maxilar superior; singura excep ie o constituie numai elefantul. La el, caninii sunt implanta i în osul intermaxilar. C nu a a stau lucrurile, i-o arat tot acel craniu, dup cum îi spune lui Herder într-o scrisoare [WA 6, 308]. În cursul unei c l torii la Eisenach [WA 6, 278] i Braunschweig, pe care o face în vara acestui an [1784], e înso it de studiile lui osteologice. La Braunschweig vrea ³s m uit în gura unui elefant nen scut i s am o discu ie zdrav n cu Zimmermann´. [WA 6, 332] În leg tur cu acest foetus, îi scrie în continuare lui Merck: ³A vrea s avem în cabinetul nostru

foetusul pe care-l au cei din Braunschweig; în scurt timp, el ar fi disecat, scheletizat i preparat. Nu tiu la ce poate folosi un asemenea monstru în spirt, dac nimeni nu-l disec i nu-i explic structura intern .´ [WA 6, 332 i 333] Din aceste studii s-a n scut mai apoi tratatul care este cuprins în vol. 1 din ³Scrierile tiin ifice´ [p. 277] din seria Literatura Na ional a lui Kürschner. La conceperea acestui tratat, de mare ajutor i-a fost Loder. Cu sprijinul acestuia creeaz o terminologie latin , apoi Loder face o traducere în limba latin . [WA 6, 407] În noiembrie 1784, Goethe îi trimite acest tratat lui Knebel [WA 6, 389 i urm.], iar la 19 decembrie i lui Merck, de i cu pu in timp înainte (la 2 decembrie [WA 6, 409 i urm.]) î i exprimase convingerea c înainte de sfâr itul anului nu va reu i s fac mare lucru din el. [WA 6, 400 i urm.] Tratatul era prev zut cu desenele necesare. Pentru Camper fusese ad ugat i traducerea latin amintit mai sus. Merck urma s -i trimit tratatul lui Sömmerring. Acesta îl prime te în ianuarie 1785. De aici, el ajunge la Camper. Dac arunc m o privire asupra primirii f cute acestei lucr ri a lui Goethe, vom avea în fa a noastr un tablou deloc învior tor. La început nimeni nu are receptivitatea necesar , în afar de Loder, cu care colaborase de altfel, i de Herder. Merck întâmpin lucrarea cu bucurie, dar nu e convins de adev rul aser iunilor. [WA 7, 11 i urm.] Sömmerring spune în scrisoarea în care îl anun pe Merck c lucrarea i-a parvenit: ³Ideea fundamental o avea deja Blumenbach. În paragraful care începe: Nu va r mâne, a adar, nici un dubiu», spune el (Goethe), pentru c celelalte capete se sudeaz între ele»; p cat numai c acestea n-au existat niciodat . Am acum în fa a mea multe maxilare de embrioni, începând cu foetu i de trei luni i pân la stadiul de adult, i la nici unul n-am putut vedea vreo delimitare a capetelor în partea anterioar . i el explic fenomenul prin presiunea pe care oasele o exercit unul asupra celuilalt? Da, dac natura ar lucra ca un dulgher, cu ciocanul i toporul!´ 47 La 13 februarie 1785, Goethe îi scrie lui Merck: ³De la Sömmerring am o scrisoare foarte u uric . El vrea de-a binelea s -mi scoat din cap ideea asta. Ohe!´ [Wa 7, 12] Iar Sömmerring îi scrie la 11 mai lui Merck: ³Dup cum v d din scrisoarea pe care am primit-o ieri de la el, Goethe nu vrea înc s renun e la ideea lui privitoare la ossis intermaxilaris.´ 48 47. ³Scrisori c tre J. H. Merck´, p. 438. 48. Idem, p. 448. i acum, Camper. 49 La 16 septembrie 1785 50, el îi comunic lui Merck c plan ele anexate nu sunt deloc dup metoda lui. El g se te c acestea sunt de-a dreptul prost executate. El laud aspectul exterior al frumosului manuscris, critic traducerea latin , ba chiar îi d autorului sfatul de ai completa cuno tin ele în aceast privin . Trei zile mai târziu 51, el scrie c a f cut o serie de observa ii asupra osului intermaxilar, fiind nevoit s afirme îns în continuare c la om nu exist osul intermaxilar. El recunoa te rezultatele tuturor observa iilor lui Goethe în afar de cele referitoare la om. La 21 martie 1786 scrie înc o dat c pe baza unui mare num r de observa ii a ajuns la aceast concluzie: osul intermaxilar nu exist la om. Scrisorile lui Camper 52 arat limpede c el avea cea mai mare bun voin de a p trunde esen a problemei, dar c nu era câtu i de pu in în stare s -l în eleag pe Goethe. 49. Se presupunea pân acum c lucrarea a fost primit anonim de Camper. Ea a ajuns la el pe o cale ocolit ; Goethe i-a trimis-o mai întâi lui Sömmerring, acesta lui Merck, iar Merck urma s i-o trimit lui Camper. Dar printre scrisorile lui Merck adresate lui Camper, nepublicate pân acum i p strate în original la ³Bibliotheque de la société nederlandaise pour le progres de la médicine´ din Amsterdam´, se afl o scrisoare din 17 ianuarie 1785 care cuprinde urm torul pasaj (cit m literal): ³Dl. Goethe, Poet celebru, consilier

În leg tur cu ea. ele se sudeaz perfect cu maxilarele superioare propriu-zise. în orice caz. 466. Ense i Th. iar c mila doi. dar nu ca o descoperire impus de dezvoltarea consecvent a tipului. Scrisori c tre J. iar numele lui Goethe reapare inten ionat: ³Voi avea onoarea de a v trimite specimenul osteologic al d-lui Goethe. Ba chiar. din observa iile mele rezult c i omul are astfel de oase intermaxilaria. s-ar p rea c Merck a fost . Herder îi scrie lui Knebel: ³Goethe ne-a pus în fa a ochilor tratatul lui despre os. numai o întâmplare fericit te poate face s g se ti tocmai acele exemplare la care po i vedea cu precizie cum stau lucrurile. 469. p. a a încât de cele mai multe ori nu mai r mâne nici o urm vizibil a lor. pe o cale ce nu va fi costisitoare³ (în fr. Din scrisoarea lui Goethe. E vorba de un mic tratat referitor la osul intermaxilar. te convingi treptat de adev rul descoperirii lui. în cartea sa ³Anatomia mamiferelor´: ³Oasele intermaxilare se num r de obicei printre principalele semne distinctive dintre om i maimu recunoscute în tiin . 51. în original) O scrisoare din 10 martie 1785 arat c Merck va trimite tratatul mai întâi lui Camper. p. care e foarte simplu i frumos. care nu mai poate fi pus la îndoial . II. ne aduce la cuno tin adev rul c Triche(chus) are 4 incisivi. nu se putea în elege nimic de aici. Într-adev r. înspre exterior. p. O scoate în eviden în mod deosebit în cartea sa de anatomie din 1788 53.´ i aici descoperirea lui Goethe este. fiecare prezint un caz particular al ei. i de acum înainte în toate lucr rile lui o trateaz ca pe o problem cu deplin valabilitate pentru tiin . nu mai au decât rolul de a demonstra deschis ceea ce natura de obicei ascunde. iar ideea îns i poate fi urm rit la orice exemplar. Cea mai bun dovad reiese din urm toarele. La 28 aprilie 1785. 52. Goethe îi trimite un maxilar superior uman fisurat i unul de la Trichechus i-i d câteva puncte de reper pentru a-l face s în eleag despre ce e vorba. tocmai cu ajutorul ei. dar de obicei foarte devreme. 50. dac observi numeroase cazuri reale. prietenul meu.´ 54 Pur i simplu. Merck a r mas la atitudinea lui ov ielnic . datat 8 aprilie. Nu mai e nici o îndoial : Camper cuno tea numele autorului. Leipzig 1835.. edit. Merck. Loder a v zut descoperirea lui Goethe imediat în adev rata ei lumin . Merck î i exprim speran a c acest colet a fost primit de Camper. care urmeaz s v fie trimis dup ce va fi v zut de Dl. Sömmerring . perfect exprimat . aceste exemplare deosebite nu mai servesc decât la confirmarea ideii. mi-a trimis de curând un specimen osteologicum. Analele Goethe pe 1790. Din Mo tenirea Literar a lui Knebel etc.intim al ducelui de Weimar. Mundt.. F r acesta. F r ea e ti îns la discre ia întâmpl rii. Idem. Wilhelm Josephi (conferen iar particular la Universitatea din Göttingen) scrie în anul 1787. dup ce Goethe i-a dat imboldul prin marea sa idee. amintind iar numele lui Goethe. Idem. 53.´ (în fr. cel pu in în primele luni ale existen ei sale. într-una din aceste zile. care. pe cale ideatic . Dac e ti limitat la aceast realitate. i anume înc în trupul mamei. La 13 februarie 1785. în original). H. de Varnhagen v. e ti în stare. omul merge pe adev rata cale a naturii i fericirea îi iese în întâmpinare. Herder a fost în stare s vad aceast problem cu ³ochiul spiritual´ cu care o vedea Goethe. Dac în elegi îns problema în felul lui Goethe. po i vedea c . între altele. 481.. ci ca expresia unei realit i de-a dreptul izbitoare. s g se ti acele cazuri particulare în care ea ia formele cele mai caracteristice. 54. p. vol. 236. dac ai ideea.

oarecum câ tigat pentru aceast idee. Idem. p. Samuel Thomas despre via a lui Sömmerring i rela iile sale cu contemporanii s i. vol. el chiar îi livreaz lui Goethe un frumos exemplu care-i confirma descoperirea. 58 La 15 decembrie 1825. Th. cu ajutorul acidului silitric diluat. scris între 1830-1832. La 7 decembrie 1785. ar merita s fie cunoscut în mod oficial. Marile lui idei îl înso esc i în Italia. 160): Încercarea bine gândit a lui Goethe. 58. Scrisori adresate lui J. sec iunea 1:] Scrisori ale unor contemporani celebri adresate lui Sömmerring [Leipzig 1844]. Weber a reu it. 59 Despre unii adep i de mai târziu ai ideilor lui Goethe vom mai avea de vorbit. Bratranek. dar la . din 8 iunie 1786. 61 61. s izoleze osul intermaxilar deja sudat cu maxilarul superior. vol. v. Merck. pentru c avea un ³os intermaxilar foarte proeminent. Un atlet din Hessen cere ajutorul lui Langenbeck. [Rudolf Wagner. p. 59.´ Dintr-o scrisoare a lui Goethe c tre Sömmerring. J. el spune (p. 476. de F. încercare datând din 1785. afl m c pân la acea dat la el se mai aflau cranii împrumutate de la acesta. 1. Aici vom mai aminti doar c M.´ 55. un coleg al lui Blumenbach. p. 60 56. Coresponden a lui Goethe pe teme tiin ifice (1812-1832). În lucrarea sa ³Manual de anatomie comparat ´. 60. 51.i formeze i unele no iuni referitoare la forma uman . ³Principes de Philosophie Zoologique´. 1805 56. [Froriep. el ajunge s . a trecut de partea acestuia. edit. Dar în curând el î i schimb din nou p rerea. Noti e pe t râmul artei naturii i al artei vindec rii. p. cunoa terea corpului uman. el înc mai afirma: omul nu are osul intermediar.] Goethe î i continu studiile osteologice i dup terminarea acelui tratat. NW. e ti îndemnat s te ocupi de el. 2 aug. Dup ce a luat contact direct cu Goethe. H. cu ilustra ii foarte bine executate. pân la un anumit punct. Aici. de a ar ta c omul are în maxilarul superior osul intermaxilar la fel cu restul animalelor. În timp ce în spiritul lui se contureaz ideea plantei originare. din domeniul osteologiei comparate. Convorbiri cu Eckermann. p.´ Mult mai greu a putut fi cucerit Blumenbach. El împrumut necontenit de la prietenii s i obiecte necesare acestor studii. 405. Goethe poate îns vorbi deja de convertirea lui Blumenbach 57. 22 57. prin faptul c ai mereu sub ochi statuile. I. 1828. nota 55 . vol. Goethe scrie de la Roma: ³În anatomie sunt destul de preg tit i mi-am cucerit.1830. La 20 ianuarie 1787. Sömmerring a renun at treptat la opozi ia lui. Vicq d'Azyr a preluat în lucrarea lui chiar i a a-zisa descoperire a lui Goethe. fiindc la 11 noiembrie 1786 îi scrie lui Sömmerring 55 : ³Dup cum aud.p. ca la animale´. În articolul s u. Descoperirile f cute concomitent în domeniul botanicii intensific i mai mult interesul s u fa de natur . Sömmerring e chiar sup rat deja ³pentru c Goethe nu-i mai trimite înapoi ni te capete. 283. În lucrarea ³Despre constitu ia corpului omenesc´. nu f r osteneal . 293. 19.

În creier nu avem decât. când a g sit pe dunele de la Lido un craniu de oaie cr pat. maxilarul superior i osul intermaxilar sunt vertebre modificate i-a dat seama în cursul c l toriei sale prin nordul Italiei. Goethe spune c . tot a a. Ceea ce el descoperise acum va fi fost o parte din teoria vârtejului craniului. 202] . în special nervii organelor de sim . dac creierul este m duva spin rii la poten a ei maxim . Ceea ce el a tiut pân la aceast dat e faptul c toate oasele care formeaz partea posterioar a capului sunt trei vertebre modificate. cu ajutorul c reia po i inventa alte plante la nesfâr it. Dup cum în irul infinit al formelor vegetale el caut planta originar . Dar aceast descoperire va fi definitivat de-abia în anul 1790. care sunt adic absolut conforme cu acea tendin a naturii i care ar exista dac ar ap rea condi iile potrivite. executat în a a fel încât frumuse ea lui stârne te uimirea. Din nou. Goethe îi împ rt e te aceast frumoas descoperire D-nei von Kalb. el i-a dat curând seama de aceast situa ie. i oasele care-l protejeaz s fie tot numai ni te vertebre mai dezvoltate. Prin urmare. sunt înveli ul necesar al acestora. în ceea ce prive te osul occipital. Creierul este m duva spin rii dezvoltat la maximum. Se pare astfel c întregul cap e prefigurat deja în organele inferioare. Creierul nu e altceva decât o parte din m duva spin rii. Goethe î i propusese ³s descop r caractere ideale´ care s fie absolut conforme cu legile naturii. ceea ce. în primul rând.un nivel superior. datorit întâmpl rii celei mai ciudate*. osul sfenoid anterior i posterior. exist deja în m duva spin rii. în ceea ce prive te animalele i pe om. dup exemplul celor vechi. drept un Marsyas. i anume. Acelea i for e care lucreaz deja pe o treapt inferioar ac ioneaz i aici. ci împreun cu ligamentele. La Roma îns p r ile nu vor s însemne nimic dac nu ofer în acela i timp privirii o form nobil i frumoas . tendin a pe care ea o urm re te creând aceste forme. [³C l torie în Italia´. ca posibilitate. care trebuie s fie consecvente. aici scheletul nu e studiat ca i cum ar fi o mas de oase adunate la un loc în mod artificial. În timp ce din m duva spin rii pornesc i se termin mai ales nervii care servesc func iunilor organice inferioare. prin cuvintele: ³Spune i-i lui Herder c mam apropiat cu o întreag formul de în elegerea formei animale i a unora dintre metamorfozele ei. afl m c Goethe este ³sârguitor in anatomicis´ i în anul 1789 el îi scrie lui Herder: ³Trebuie s prezint o harmonia naturae recent descoperit ´. ajuns pe cea mai înalt treapt de perfec iune. Anatomia noastr medical-chirurgical vrea s cunoasc numai p r ile separate. iar m duva spin rii un creier care nu a ajuns înc s se dezvolte complet. În marele lazaret San Spirito a fost preg tit pentru arti ti un foarte frumos corp acoperit cu mu chi. s afle legile dup care natura creeaz formele organice. El ar putea trece cu adev rat drept un semizeu jupuit. i la aceasta se poate servi i de vreun biet mu chi pipernicit.] Aici Goethe voia. În acest fel.´ 62 62. Dar vertebrele coloanei vertebrale sunt cu totul conforme cu p r ile corespunz toare ale m duvei spin rii. este cu totul probabil ca. Acest craniu se cr pase într-un fel atât de nimerit încât în diferitele fragmente puteau fi recunoscute cu precizie vertebrele respective. sub o form evoluat . pentru Goethe problema era numai aceea de a ar ta cum se prezint de fapt lucrurile în realitatea accesibil sim urilor.´ [WA 9. prin care el dobânde te via i mi care. numai c în cap ele se dezvolt la poten a maxim existent în ele. dar despre faptul c i osul palatin. La 30 aprilie 1780. în creier încep i se termin nervii care servesc func iunilor superioare (spirituale). i în special formele umane. Îndat dup întoarcerea sa din Italia.

W. dup cum o dovede te coresponden a lui Goethe cu F. 1. Prietenii lui g seau c ideile lui erau atât de importante. Goethe se afla la Jena. IV DESPRE ESEN A I IMPORTAN A SCRIERILOR LUI GOETHE REFERITOARE LA FORMAREA LUMII ORGANICE . ceea ce se deschide. 325 i urm. [WA 9. vol.i noteze ideile legate de aceast problem . de i. Max Jacobi i Schiller. concep ia lui devenind obiectiv .] În aceste tratate sunt cuprinse concep iile fundamentale ale lui Goethe legate de formarea animalelor. Dup ce am f cut aceste considera ii istorice. c . s ne ocup m acum de esen a i importan a concep iilor lui Goethe referitoare la formarea organismelor. care a fost publicat pentru prima oar în anul 1820. În societatea acestora i-a scos Goethe la lumina zilei ideile din domeniul anatomiei comparate. Ea dovedise faptul c toate p r ile componente ale unui organism sunt identice ca idee i c ni te mase organice ³neformate l untric´ se deschid înspre exterior în diferite feluri. 184] Când. el avea mai de mult deja un plan în acest sens. Goethe a r spuns acestui îndemn imediat. La 31 august 1790 îi scrie lui Fritz Stein: ³Cu toat îmbulzeala de aici. la Jena. fiecare fiin vie era v zut împreun cu for a sa creativ . 63. 223] Într-un sens mai larg. e unul i acela i lucru. dintre lucr rile tiin ifice. Jacobi. o percepe. drept nerv al m duvei spin rii. în esen . Sosise vremea s le dezvolte i pe acestea. Dup cum reiese dintr-o scrisoare a lui Goethe c tre Jacobi-tat l [WA 10. devenind organ de sim care prime te lumea exterioar în el. de fapt. O dat cu aceast descoperire. 1. p. de-abia acum fiin a era în eleas ca ceva cu adev rat viu. în iulie 1790. încât l-au îndemnat s le a tearn pe hârtie. unde erau prezen i i fra ii Humboldt. am început s -mi scriu tratatul despre formarea animalelor. 344 i urm. iar pe o treapt superioar drept nerv senzitiv. unde se mai afl am nunte în notele de la subsol. vol. Ideile fundamentale ale lui Goethe ajunseser la o oarecare maturitate i în domeniul form rii animalelor. în concep iile lui se ive te o cotitur . 241-275] Capitolele introductive au fost dezvoltate în anul 1796. ideea tipului animal este prezent în poezia ³Metamorfoza animalelor´. p. dictându-i lui Max Jacobi schema unei osteologii comparate. pe o treapt inferioar . Datorit strânselor leg turi cu Schiller începând cu anul 1794 . p. dup cum în lucrarea sa ³Încercare de a explica metamorfoza plantei´ sunt cuprinse acelea legate de formarea plantelor. 232]. în cel de-al doilea dintre ³Caietele morfologice´.´ [WA 9.Aceasta era o descoperire cu consecin e dintre cele mai importante. l-a înso it pe duce în lag rul silesian. Acolo el a i început într-adev r s .. [NW. era preocupat (la Breslau) în special de studiile sale asupra form rii animalelor. care î i d form din l untru în afar . o ia în st pânire. Goethe s-a ocupat cel mai mult de teoria culorilor. prin faptul c de acum înainte el reflecteaz la propriul lui fel de a experimenta i cerceta. La începutul anului 1793. Comp. NW. 63 Între anii 1790-1795. [Idem.

Aici suntem obliga i s inem seama de faptul important c procesele din natura anorganic accesibile sim urilor sunt condi ionate de împrejur ri care apar in i ele tot lumii sim urilor. putem spune c no iunea i fenomenul se suprapun. Se condi ioneaz reciproc numai împrejur ri accesibile în mod nemijlocit sim urilor. atât cauza cât i efectul. Dac una dintre ele e în stare de repaos. intr în aceea i categorie. nu pentru c facultatea noastr de . sunt acelea care fac s apar ni te fenomene. cea dintâi va primi i ea o anumit direc ie de mi care i o anumit vitez . intr în discu ie masa. Nu ne r mâne nimic nel murit în aceste procese. la rândul lor. înainte de toate. Dac vrem a adar s explic m un asemenea fenomen. direc ia i viteza primei i din masa celei de a doua putem indica viteza i direc ia de mi care a acesteia din urm . de exemplu. dac ne d m seama c . Unii filosofi afirm c putem. 64 64. Dac vrem acum s în elegem un asemenea fenomen. apar in lumii senzoriale. adic nu se mai pot compune din elemente mai simple. Este adev rat c n-a fost f cut întotdeauna ra ionamentul de mai sus. Dac se întâmpl a a. Vedem sosind prima bil . În cazul nostru. Am expus astfel aici esen a naturii anorganice i am ar tat totodat în ce m sur o putem explica din sine îns i. care. Acum trebuie s cercet m mai îndeaproape acele condi ii a c ror urmare necesar e un anumit fenomen din natura anorganic . i metoda de studiere Dac vrem s apreciem acest act la justa lui valoare. totu i. Înc lzim un corp i prin aceasta el î i m re te volumul. de când omul a început s reflecteze la natura acestor lucruri. A le deduce. iar în fenomen nu exist nimic care s nu fie i în no iune. Acest din urm lucru nu înseamn altceva decât: ceea ce se înf i eaz sim urilor noastre trebuie s apar ca o consecin necesar a ceea ce noi trebuie s presupunem în planul gândirii.Importan a deosebit a lucr rilor morfologice ale lui Goethe trebuie c utat în faptul c aici au fost stabilite baza teoretic a naturilor organice. Putem percepe tot ceea ce vrem s în elegem. deci exclusiv condi ii ce apar in lumii concret-senzoriale. r mânând în cadrul acesteia. Noi nu facem decât s deducem un fenomen din altul. ce-i drept. În no iune nu exist nimic care s nu fie i în fenomen. De altfel nimeni nu s-a îndoit vreodat de posibilitatea unui asemenea mod de a o explica. ceea ce reprezint un act tiin ific de prim rang. marea deosebire dintre fenomenele naturii anorganice i cele ale naturii organice. A adar. din care rezult posibilitatea unei suprapuneri între no iune i percep ie. o vedem pe aceasta deplasându-se mai departe. cum ar fi c ldura sau lumina. Un fenomen din prima categorie este. adic s -l p trundem cu ajutorul no iunii. ciocnindu-se de a doua. deoarece cunoa tem condi iile care le-au dat na tere. Trebuie s reu im s-o facem în asemenea m sur încât din aspectul senzorial al acelei realit i s nu r mân nimic pe care s nu-l fi p truns cu mintea. Noi trebuie s r spundem aici c acele elemente sunt simple. ciocnirea a dou bile elastice. în condi iile date. viteza i direc ia de mi care. nimeni n-a avut rezerve când a fost vorba s se explice fenomenele în felul ar tat. iar cealalt o izbe te într-o anumit direc ie i cu o anumit vitez . pentru a în elege astfel de fenomene nu trebuie s ie im deloc din sfera lumii senzoriale. din natura propriei lor fiin e. ne putem atinge scopul numai dac transform m în no iuni ceea ce se înf i eaz în mod nemijlocit sim urilor. e îns o imposibilitate. atât primul cât i cel de-al doilea fenomen. Am în eles fenomenul dac din masa. trebuie s ne readucem în minte. o în elegere no ional a unor asemenea fenomene nu e altceva decât deducerea unor realit i concret-senzoriale din alte realit i concret-senzoriale. Nu mai intervine nimic altceva care s condi ioneze producerea fenomenului. A adar. nu avem de preluat în no iunea noastr alte elemente decât pe acelea care pot fi percepute tot în mod concret de sim urile noastre. Raporturile spa ial-temporale: masa. a le explica în simplitatea lor. acel fenomen trebuie s se produc în mod necesar. dar c pe acestea le putem explica tot atât de pu in ca i esen a vie ii. greutatea sau unele for e accesibile sim urilor. f r a trece dincolo de ea. i în aceasta const suprapunerea dintre percep ie (fenomen) i no iune. s deducem fenomenele lumii senzoriale din elementele (for ele) lor originare.

Într-adev r. intelectul uman are însu irea de a. în cazul celei organice. numai ca rezultând din interac iunea p r ilor.cunoa tere este limitat . dar nu în a a fel încât fiecare parte s apar izvorând dintr-o anumit unitate concret (sintetic ). s . trebuie s integr m ideii pe care ne-o facem despre asemenea procese ni te elemente aflate în afara lumii sim urilor. dup Kant. m rimea. Pe când în cazul naturii anorganice no iune i realitate erau una. Pentru c . aspectele accesibile sim urilor. e ca i cum ne-am afla aici în fa a unei contradic ii insolubile a naturii. ele ni se înf i eaz în mod direct. cum e cazul la natura anorganic . trebuie s în elegem unitatea pe calea ra iunii. dac ne vom gândi c marele reformator al filosofiei moderne. Vom putea s apreciem cel mai bine importan a a ceea ce a f cut Goethe. bineîn eles c ele exist una pentru alta. în cazul c rora ni te legi general valabile sunt dintr-o dat înc lcate. Dar prin aceasta are loc o îndep rtare între percep ie i no iune. În cazul organismelor. a unui intelect intuitiv . Dac vrem s explic m astfel de fenomene. dintr-o no iune în form intuitiv . posibilitatea existen ei unui intelect a unui intellectus archetypus. posibilit ile de cunoa tere ale omului înceteaz ..´ 66 În consecin . tiin a presupune existen a acestui abis. în acest sens: ³În ceea ce prive te puterea de judecat . c ruia îi e dat s p trund leg tura dintre no iune i realitate. nu numai c împ rt ea pe deplin acea concep ie gre it . nu sunt determinate de condi ii similare. Altfel st teau lucrurile cu fenomenele lumii organice. ca un întreg ce ac ioneaz asupra p r ilor sale. c m rimea r d cinii. Tocmai de aceea intelectului uman îi este imposibil s explice natura organic . Numai natura anorganic . înainte de Goethe. Nu mai e la fel de u or s ne d m seama de leg tura dintre ele. în cazul forma iunilor organice. ci toate aceste forme sunt determinate de o realitate situat deasupra lor. Un corp la care am întâlni a a ceva n-ar fi un organism. ci c uta chiar s dea o fundamentare tiin ific tezei dup care spiritul uman nu va reu i niciodat s explice forma iunile organice. Obiectul pare s nu poat fi explicat prin el însu i. dar nu una prin alta. drept adev r general analitic ob inut prin abstractizare . Kant spune. Ele nu se condi ioneaz reciproc. trebuie s trecem dincolo de lumea senzorial . i fiin ele organice. culoarea. determin ceea ce se poate constata pe cale perceptibil-senzorial la frunz sau floare. ca i când ar exista un abis între fenomenele anorganice. Deoarece se pare c obiectul nu e dominat de legile lumii senzoriale. Aici nu putem deriva ceea ce percepem prin sim uri din alte însu iri perceptibile tot prin sim uri. percep ia senzorial nu mai e suficient . pentru c aceasta ar trebui s fie conceput . Kant. care nu are ea îns i form concret-senzorial . temeiul ei. în cazul c rora are loc o interven ie în legile naturii. ci pentru c ele exist prin ele înse i. aici ele par s se despart i s fac parte de fapt din dou lumi diferite. dar el exist totu i pentru sim uri. dar refuza s cread c omul însu i ar putea fi vreodat în posesia unui asemenea intelect. li se înf i eaz . la fiin ele organice. a a gândeau cei dinaintea lui.i putea imagina unitatea. care pot fi în elese din ele înse i. raporturile calorice ale unui organ. intelectul nostru are particularitatea c pentru el cunoa terea nu e determinat de aceasta. pân la Goethe. ci din altceva. de-abia el a reu it s pronun e cuvântul care poate s dezlege aceast enigm . ci o ma in . Trebuie mai degrab s recunoa tem c toate condi iile concret-senzoriale ce ne întâmpin la o fiin vie nu apar ca o consecin a altor condi ii concret-senzoriale 65. c particularul nu e determinat de general. de fapt.. ar trebui ca. nu mai pot fi derivate din altceva. fiindc no iunea lui nu e luat din el însu i. pozi ia ei etc. Ele ni se înf i eaz drept consecin e ale unei unit i superioare care planeaz pe deasupra proceselor concret-senzoriale. de exemplu. ci toate sunt condi ionate de altceva. no iunea unui lucru. Nu se poate spune. no iunea planeaz pe deasupra percep iei. forma. despre plant . i nu poate fi deci dedus din el. ca de exemplu forma. ca i la cele anorganice. poate fi explicat din ea îns i. Toate calit ile concretsenzoriale ne apar aici mai curând ca o consecin a ceva care nu mai e perceptibil pe cale senzorial . Nu forma r d cinii o determin pe cea a tulpinii i nici forma acesteia din urm pe aceea a frunzei etc. El întrevede. Percep ia ce se ofer în mod nemijlocit sim urilor pare s nu mai poarte în sine îns i esen a. desigur. sunt perfecte în sine. ele par s nu se mai suprapun .

în fond. c Shakespeare i Spinoza sunt cele dou spirite care au . fermentând i clocotind´. Jacobi. în cazul organismelor nu poate fi satisf cut . Goethe spune despre primul s u contact cu acest filosof: ³Dup ce c utasem zadarnic în jurul meu. de Etica acestui om. Numai miopia cea mai cras poate nega faptul c diferen a dintre organism i mecanism const tocmai în faptul c principiul care determin interac iunea p r ilor exist la acesta din urm numai în exterior (în abstract). totul se rezum la interac iunile diferitelor p r i din care ea este alc tuit . p.i mai exercit influen ele prin intermediul unui al treilea constructorul . În ³Poezie i adev r´ 67. el este tocmai acel plan. Goethe se întâlne te cu Friedrich Jacobi. de Kehrbach. care poate fi numai gândit . în sfâr it. un mijloc de a-mi cultiva fiin a dornic de a ti. în toat lumea. cu toat seriozitatea. Pe atunci. el este tot atât de pu in accesibil sim urilor ca i acel plan al constructorului. Ar trebui mai degrab s presupunem c aici no iunea i realitatea stau fa în fa . a adar. A a st teau lucrurile în momentul în care Goethe a început s se ocupe de tiin ele lumii organice. 392] Spinoza a exercitat asupra lui Goethe o influen covâr itoare. unde totul este mult mai u or de în eles. de acest gânditor profund. Tocmai în aceasta const deosebirea dintre organism i ma in . am dat. dar nevoia logic de a în elege în ce fel no iunea general . numai c acum el a intrat în interiorul fiin ei i nu. În lucr rile sale. ca plan al ma inii. de exemplu o ma in . ei au vorbit într-adev r mult despre Spinoza. pentru c la Goethe ³totul mai era înc în stadiul primei impresii i a primei reac ii. în timp ce la primul dobânde te existen real în obiectul însu i. 68 Ceva mai târziu. Dar el a început s le studieze dup ce se preg tise pentru aceasta în felul cel mai potrivit. În acest sens. Principiul unitar care determin interac iunea acelor p r i nu exist în obiectul însu i. 294. La aceasta din urm . Goethe s-a apropiat pentru prima oar de Spinoza în prim vara anului 1774. un obiect complex oarecare. care-l studiase pe Spinoza mai temeinic o tim din scrisorile sale ³Despre filosofia lui Spinoza´. Kant. în mod nemijlocit.renun m la cunoa terea leg turii necesare dintre ideea întregului. el cite te din Spinoza împreun cu D-na von Stein. ci ac ioneaz el însu i în mod nemijlocit. cam în acela i fel în care omul construie te. Goethe a g sit r spuns la cele mai adânci probleme tiin ifice pe care era capabil s i le pun la acea dat . ideea. Cartea l-a îndemnat pe Goethe s se ocupe înc o dat . În afara acestei interac iuni. era omul cel mai potrivit pentru a-l introduce pe Goethe mai adânc în filosfia acestuia. ar trebui s ne m rginim la în elegerea faptului c o asemenea leg tur exist . iese din sine i se reveleaz în realitatea concret-senzorial .´ [WA 7. 1785 . i c ele au luat na tere printr-o influen din afara amândurora. ci ca fiind determinate de acel principiu interior. nici raporturile organismului accesibile sim urilor nu ni se înf i eaz ca derivând unele din altele. ba chiar îl caricaturiza pân la grotesc. ci în afara sa. În acest fel. 65. Dup Kant.´ În vara aceluia i an. în capul constructorului. Prin aceasta se nega orice posibilitate de a explica lumea vie. În anul 1816 îi scrie lui Zelter: ³În afar de Shakespeare i Spinoza. În anul 1784. 66. Critica puterii de judecat . La 4 noiembrie 1784 îi scrie prietenei sale: ³Aduc cu mine un Spinoza în limba latin . ca fiind consecin e ale unei realit i care nu mai este accesibil sim urilor. 219] El consider . care exist numai pentru spirit. Ed.´ [WA 6. ba în aparen chiar se dovedise imposibilitatea unei asemenea explic ri. el a g sit în biblioteca tat lui s u o carte al c rei autor se ridica vehement împotriva lui Spinoza. Goethe însu i a fost întotdeauna con tient de acest lucru. în ma ina îns i nu exist nimic altceva real. i ceea ce se înf i eaz sim urilor noastre în timp i spa iu. n-a putea spune c vreunul din marii disp ru i a exercitat asupra mea o asemenea influen (ca Linné). prin repetatele sale lecturi din Spinoza. dup o idee conceput de el.

Sau ceva care sun cam a a. de la reprezentarea suficient a naturii reale a câtorva atribute ale lui Dumnezeu. rezult c a cunoa te înseamn a percepe acel ceva ve nic care exist în lucruri 70. Dup cum am v zut. Întrun cuvânt. pe de alt parte. Dar ne putem imagina i altceva: c aceast fiin s-a contopit cu lucrurile pieritoare în a a m sur încât nu mai exist deasupra lor sau al turi de ele. revelându-se. atât de divine. Iat ce e în stare s a tearn pe hârtie un misionar printre p gâni i. când în ea aveam s g sesc expus teza: natura îl ascunde pe Dumnezeu.exercitat asupra lui cea mai adânc influen . nimeni nu putea s recunoasc în obiectul însu i acea esen care se reveleaz prin el. pe care toate se sprijin i care le sus ine pe toate. El era prea mult filosof pentru a fi putut aplica acest imperativ teoretic i la ramurile speciale ale tiin ei despre lumea organic *. necesitatea unei forme de cunoa tere unitare fusese demonstrat de Spinoza. dar ea presupune c acest principiu ve nic. Al doilea fel de cunoa tere este cel în cazul c ruia din reprezent rile suficiente despre însu irile lucrurilor ne form m ni te no iuni generale. Aceast concep ie nu neag în nici un caz principiul originar. pe atunci unanim împ rt it . cea anorganic . ne amintim ni te lucruri i ne form m în leg tur cu aceste lucruri anumite reprezent ri. În ³Poezie i adev r´ 71 : ³Natura lucreaz dup ni te legi ve nice. din volumul ³C l torie în Italia´: Lavater a sus inut p rerea. tiin a intuitiv . ci r mâne ceea ce a fost înainte de a se fi revelat. tindea Goethe. încât divinitatea îns i n-ar putea modifica la ele nimic. îl recunoa te pe deplin. Spinoza distinge trei feluri de cunoa tere: Primul este cel prin care auzind sau citind anumite cuvinte. a adar. adânc. înainte de Goethe se presupunea c natura anorganic poate fi explicat foarte bine din ea îns i. Aici trebuie s ne fie clar înainte de toate ce vrea s spun Spinoza prin urm toarele cuvinte: Lucrurile trebuie s fie cunoscute în a a fel încât s recunoa tem în fiin a lor câteva atribute ale lui Dumnezeu.´ Iar referitor la cartea lui Jacobi. în mod evident. Dat fiind felul meu de a cerceta lumea. Dar deoarece. c întreaga sa fiin i întreaga sa via s-a rev rsat în crea ia sa. În cazul ei. Dar. ap rut în anul 1811: ³Despre lucrurile divine i revelarea lor´. necesare. dar acest principiu ve nic r mâne neatins în esen a lui. prin înc lcarea legilor generale ale naturii. c ea con ine în sine temeiul i esen a ei. astfel încât nu mai exist decât în aceasta. care m-a înv at s -l v d pe Dumnezeu în natur i natura în Dumnezeu. ci numai în ele. potrivit cu cea de a doua. urm toarele cuvinte absolut lipsite de sens: Tot ceea ce este viu tr ie te prin ceva din afara sa. dar c nu tot a a stau lucrurile cu cea organic . natura organic era explicat conform cu prima concep ie. Din aceast cauz se presupunea c ea se afl în afara obiectului. El nu iese din sine. Goethe spune 72 : ³Cum a fi putut saluta cu bucurie cartea unui prieten atât de drag. c o fiin vie poate lua na tere numai printr-o influen care nu se afl în natura ei proprie. aceast esen nu poate s constea decât în acea câtime din principiul originar al tuturor lucrurilor pe care o are un lucru pieritor. i atunci Goethe scrie în leg tur cu aceasta urm toarele cuvinte: ³De curând am g sit într-o declara ie a profetului din Zürich. la o revizuire mai atent . Iar al treilea fel de cunoa tere e acela prin care. Ne vom da seama cu cea mai mare claritate de felul în care aceast influen i-a ar tat roadele în ceea ce prive te studiile asupra lumii organice. Cea de a doua concep ie consider i ea c lumea pieritoare e o revelare a celei ve nice. geniul nu-l prea trage de mânec 69. Aceast sarcin i-a revenit. Ne putem imagina acest principiu presupunând c el este o fiin independent . le st pâne te i le face s interac ioneze. Spre aceasta din urm . dar consider c el s-a rev rsat în lume. nimic din el nu se pierde. în a a fel încât acest mod de a gândi constituie fundamentul existen ei mele. asem n toare cu cele prin care ne reprezent m lucrurile sub form de imagini. El e numit de Spinoza scientia intuitiva. iar. lui Goethe. care e forma cea mai înalt de cunoa tere. care are al turi de ea aceste lucruri pieritoare. Dumnezeul lui Spinoza este con inutul de idei al lumii. principiul care pune totul în mi care. dup cum am explicat mai sus. dac ne amintim o afirma ie a sa despre Lavater. n-a trebuit .´ Aceste cuvinte sunt cu totul în spiritul lui Spinoza. înaint m spre cunoa terea suficient a naturii lucrurilor. a ie it cu totul din sine. demn de predica unui apostol capucin. Prima concep ie consider c lumea pieritoare este o revelare a celei ve nice. Nu numai afirma ia de mai sus. înn scut i exersat. pur. ci i numeroase altele dovedesc c el împ rt ea în mod hot rât concep ia spinozist . a cunoa te înseamn a deveni con tient de esen a lucrurilor.

aici ar trebui s se cl deasc pe ea îns i. Esen ialul la un proces din natura anorganic sau. vol. Acea unitate pe care în cazul lumii anorganice spiritul nostru o ob ine numai prin abstractizare. ceea ce vrem s cunoa tem. no ional. Partea a III-a. Dar nu cauzeaz i nu determin nimic. c1 i r1. Dac presupunem acum c procesul-cauz se compune din elementele m. atunci. face o cotitur important în tiin . dac în via a moral ne în l m într-o regiune superioar prin credin în Dumnezeu. ea exprim ceva care nu are realitate ca idee. dac am reu it chiar s construiesc o concep ie conform cu natura. n-ar trebui s concepem momentul ideatic. desfiin ând bariera dintre natura anorganic i cea organic i aplicând în mod consecvent gândirea lui Spinoza. . de unilateral i limitat . 5 oct. s fie la fel: privind o natur în ve nic lucrare. c1 i r1 sunt întotdeauna determinate de cele dintâi. tipic . 1787. de la care î i împrumut con inutul. s ne facem demni de o participare spiritual la crea iile ei. unitatea sintetizatoare. 72.i dea form din sine. Elementele m. Dup ce a g sit în ³Critica puterii de judecat ´ fundamentarea adus de Kant în sprijinul afirma iei c ra iunea uman nu e capabil s explice un organism.1. Kant vedea în posibilitatea de a cunoa te lucrurile pe aceast cale singurul mod de cunoa tere dat omului. la început. 70. am c utat neobosit acea form originar . Cunoa terea naturii anorganice se bazeaz pe posibilitatea de a percepe lumea exterioar cu ajutorul sim urilor i de a exprima prin no iuni interac iunile din sânul ei. p. Unele atribute ale lui Dumnezeu existente în ele. i ne apropiem astfel de prima fiin . trebuie s reprezint întregul proces. care s . 116] 67. Dar dac am vrea s cunoa tem natura organic . e o percep ie exterioar . no iunea. ar trebui s fie construit conform cu propria ei esen . procesul-efect din m1. Ea cuprinde cele dou procese într-o expresie comun . la un proces care are loc numai în lumea senzorial const în faptul c el e provocat i determinat printr-un alt proces care are loc tot numai în lumea senzorial . C l torie în Italia.oare ca o afirma ie atât de ciudat . Ne d m seama c el tia acest lucru din articolul s u ³Puterea intuitiv de judecat ´. de omul cel mai nobil. ca pe un moment care exprim i înseamn altceva. m1. 68. compus din cauz i efect. comunicat de noi mai sus. virtute i nemurire. nu în lumea senzorial temporal-spa ial . c i r . Cartea a 16-a. numit de el gândire discursiv . altfel spus. Iar acel ceva pe care ea îl exprim e un obiect al lumii senzoriale. 71. prin una i aceea i no iune. [Poezie i adev r. din punct de vedere spiritual. Goethe se pronun împotriva ei astfel: ³Este adev rat c autorul (Kant) pare s fac aluzie aici la un intelect divin. în condi iile unor anumite m.] 69. Cartea a 14-a. Numai obiectele lumii senzoriale se determin unele pe altele. Cartea a 14-a. sec iunea I. Partea a IV-a. c i r 73. 71] Goethe era pe deplin con tient de marele pas înainte pe care-l f cuse pe t râmul tiin ei. s m îndep rteze pentru totdeauna. No iunea î i face apari ia aici numai pentru a servi spiritului drept mijloc de a sintetiza. ci ar trebui s cunoa tem ideea ca atare. de acum înainte nimic nu m-ar mai putea împiedica s înfrunt cu curaj aventura ra iunii. ci numai realitate senzorial . în mod incon tient i dintr-un imbold l untric. Dac vreau s în eleg acest proces. numai c . s-ar putea ca. cum o nume te însu i b trânul de la Königsberg. ar trebui s . ca no iune. a c rui inim o iubesc pân la venera ie?´ [WA. în domeniul intelectului. c i r sunt ni te elemente perceptibile prin sim urile exterioare. acest moment ar trebui s aib un con inut al s u.und Jahres-Hefte 1811. 36. Dar aceast no iune nu e de natur s poat exista în procesul însu i i s -l poat determina. el tia c .´ [NW. Dac eu. Tag. un simplu instrument.i aib originea în el însu i. Partea a III-a.

ea e dedus din realitate. poate fi numit no iune intuitiv . acest principiu entelehic care a coborât în existen . În lumea anorganic domne te interac iunea p r ilor componente ale unei serii de fenomene. ea exprim esen a unui organism în mod mai pur. pentru a face o sum . De aici rezult i acea contradic ie aparent . Aici este exclus orice influen întâmpl toare care nu are de-a face cu organismul ca atare. Organismul e legat de lumea exterioar prin faptul c . acest lucru se poate întâmpla numai în m sura în care organismul e un obiect spa ialtemporal. de o putere de judecat care s poat sesiza nu numai realit ile care se ofer sim urilor. toate condi iile fizice ale lumii exterioare î i exercit influen a asupra lui. Aceast idee. Ei bine. Aici o parte component a unei fiin e nu o determin pe cealalt . i totu i are realitate senzorial . direc ia i viteza unei bile elastice aflate în mi care. ci care are un con inut ce izvor te numai i numai din ea îns i. E clar ce rezult de aici: Un organism poate fi sesizat numai printr-o no iune intuitiv . tipul în sens goethean. e forma de manifestare exterioar a organismului. Nu a a stau lucrurile în lumea organic . de asemenea. potrivit cu propria sa esen . în forma sesizat de ra iunea noastr . care î i d sie i form . existen senzorial . De aici se vede i înalta îndrept ire a acestei idei a tipului. Dup Kant. e nevoie de intelect. La aceasta din urm se ajunge prin abstractizare. Dar e cu totul explicabil faptul c organismul. Dar de ce este nevoie pentru a în elege o asemenea entitate? De o putere de judecat care s -i poat conferi unui gând i o alt substan decât una venit exclusiv pe calea sim urilor exterioare. Putem numi entelehie acest ceva care se determin din sine însu i. lucreaz în organism. Masa. De asemenea. Ea e ob inut pe o cale esen ial deosebit de cea pe care se ajunge la no iunea unui proces anorganic. ci i realit i de natur ideatic . care corespunde numai i numai organicului din organism. pentru c nu este numai a a cum ar trebui s fie conform esen ei principiului entelehic ce se determin din sine. Aici intervine ra iunea uman i î i construie te în idee un organism care nu e conform cu influen ele lumii exterioare. ci a a cum a devenit fiind influen at. ea nu e decât îns i entitatea entelehiei. Piatra ce cade de pe acoperi poate nimeri la fel de bine o fiin sau un corp anorganic. ci i condi iilor lumii exterioare.nu în func ie de influen ele altor obiecte. pure. Ea nu sintetizeaz datele experien ei. el nu se înf i eaz sub o form total adecvat lui însu i. dependent i de al i factori. cum îi spunea Goethe. luat singur. Organismul se determin din sine însu i. un obiect al lumii senzoriale. Entelehia este deci for a care se cheam în existen din sine îns i. e supus influen elor lumii senzoriale exact la fel ca orice alt corp. nu ascult niciodat numai de propria lui entitate. este ideea organismului originar. condi ionarea reciproc a p r ilor acesteia.i extrage din ea hrana etc. acest obiect al lumii exterioare. desp r ite de lumea senzorial . ideea este rezultatul experien ei. Ea nu e o simpl no iune intelectual . pentru a percepe o idee. pentru c ea se reveleaz în fiecare organism. 73. ci e adev rata via organic existent în fiecare organism. dar ea e determinat de acel principiu entelehic. Ceea ce apare în lumea vizibil are. C omului îi e dat s cunoasc în acest fel. Ea e chiar mai real decât orice organism real. omului nu-i este dat posibilitatea de a în elege o asemenea entitate. ideea organismului ca entelehie îns activeaz . care se reveleaz prin propria ei putere. Fire te. El a devenit deci realitate senzorial pe o cu totul alt cale decât celelalte obiecte ale lumii senzoriale. O no iune care nu a fost ob inut prin abstractizare din lumea senzorial . de .. Goethe exprim acest lucru prin cuvintele: ³No iunea este suma. ci corespunde numai acelui principiu. Goethe o demonstreaz prin fapte concrete*. mai deplin decât fiecare organism individual. de aceea face impresia c n-a luat na tere pe cale natural . iar cunoa terea ei cunoa tere intuitiv . ea face s se nasc ceea ce urmeaz s fie cunoscut prin experien . dar nu lucreaz în cadrul ei. î i formeaz însu irile conform unui principiu-premiz . Dar pentru c aici e supus nu numai propriilor lui legi de dezvoltare. ci întregul (ideea) condi ioneaz din sine fiecare organ. f r de care el n-ar mai fi un organism. în aspectele lui exterioare.

i no iunea cea formal . Ceea ce percepem nu mai difer de elementul prin care gândim asupra obiectului perceput. Avem aici o dualitate. în tip îns o idee i o realitate s-au contopit. A adar.) . No iunea nu are doar rolul unei sume. diversele însu iri ale unei fiin e nu se afl într-un astfel de raport exterior unele fa de altele. 413]). obiectul înzestrat cu o multitudine de însu iri. fa de care se comport drept sum . care sintetizeaz variatele aspecte într-un tot unitar. În cazul lumii anorganice e esen ial s inem seama de faptul c fenomenul exterior. Lui îi revine sarcina de a sintetiza multiplele aspecte ale fenomenului. în obiectul perceput. î i are r d cinile în p r ile separate ale fenomenului. dar ca întreg (ca unitate) el nu ajunge s se manifeste în mod real. 379]) Se d astfel explica ia acelui fel de realitate pe care o are organismul originar (planta originar sau animalul originar) din concep ia lui Goethe. percep ia sunt identice. cuprinzând atât lumea organic . prin care ne d m seama c percep ia este ceva necesar. El nu se mai manifest în mod concret doar în mintea noastr . Legea nu e una cu diversitatea percep iei. care ne este dat prin sim urile exterioare. no iunea i cel explicat elementul material. ci în obiectul însu i. ci doar ne trimite la aceasta ca la ceva care-i este exterior.ra iune. Pe aceasta se bazeaz faptul c în tiin a despre lumea anorganic vorbim de legi (legi ale naturii) i explic m fenomenele cu ajutorul lor. La existen a exterioar în obiect ajung numai p r ile acestui raport. În natura organic . arat c cercet rile sale sunt o anticipare a acelui monism care vrea s întemeieze o concep ie unitar despre natur . rolul de sintetizator. Acest raport. concret. Percep ia elementul material al cunoa terii . în epoca noastr . Evident. pe care o gândim. ci î i scoate propriul ei con inut din ea îns i. p. se solicit reciproc în mod obiectiv. cât i pe cea anorganic . este fenomen concret. pe când în cazul naturii organice facem acest lucru cu ajutorul tipurilor. 198 i 206. no iunea. (vezi ³Maxime în proz ´ [NW. ea a devenit pe de-a-ntregul una cu acesta. ce-i drept. vol. 4. Cel care explic elementul formal al cunoa terii. sec iunea 2. pe care ea o are în st pânirea ei. Raportul dintre diferitele p r i ale unei entit i concrete luate în totalitatea ei (organism) a devenit un raport real. p. care domnesc în cea de a doua. Se în eal deci aceia care. i unitatea. sub diversele lui forme de manifestare. se deosebe te esen ial de no iune. vol. stau fa în fa . Iat de ce Goethe nume te facultatea prin care în elegem natura organic putere intuitiv de judecat . nu e identic cu legitatea care-l explic . 4. vol. diversitatea nu poate fi explicat decât ca ceva izvorând dintr-un punct al întregului identic cu ea. Unitatea. fiind identic cu ea. ci st deasupra acesteia. ajunge s se manifeste ca atare de-abia în intelectul nostru. 1. ea nu sintetizeaz .´ (Maxime în proz [NW. Unitatea devine realitate o dat cu diversitatea. formând o unitate. În faptul c a în eles acest raport dintre tiin a lumii anorganice i cea a lumii organice const marea importan a cercet rilor lui Goethe. pe care o percepem. Calea pe care explic el lumea organic este esen ial diferit de felul în care procedeaz studiind-o pe cea anorganic . sec iunea 2. prin care în elegem lumea organic . percepem no iunea îns i sub form de idee. El critic la Kieser i Link faptul c vor s explice fenomenele organice prin ni te procese anorganice (Idem. pur i simplu ca o sum un num r de aspecte variate date. prin care explic m lumea anorganic . ideea. ca dou elemente care. ci într-un raport dintre aceste fenomene. aflat în afara obiectului. El vrea neap rat ca modul mecanic de a explica lucrurile s fie respins cu stricte e când se cerceteaz ceva de natur superioar . metoda lui Goethe e singura în m sur s p trund în esen a lumii organismelor. p. Ea este rezultat al realit ii date (al experien ei). în care raportul face s se nasc din el însu i diversitatea. dar în a a fel încât no iunea nu zace în diferitele p r i ale unui ir de fenomene. Noi am v zut cum î i imagineaz Goethe o concep ie monist . i care se str duiesc s arate c cea dintâi e guvernat de acelea i legi de categoriile mecanic-fizice i de legile naturii.

Prin faptul c determin via a. Entelehia întemeiat în ea îns i con ine un anumit num r de forme concret-senzoriale dintre care una trebuie s fie prima. el poate fi excitat numai din afar . orice proces poate provoca un alt proces. Entelehia apare aici ca for de pl smuire a diferitelor organe. lumea n scut deja. un proces se afl numai într-o leg tur întâmpl toare cu cel dinaintea lui. mi c ri voluntare etc. cauza acestei incapacit i a omului const mai degrab tocmai în faptul c intelectul nostru poate explica numai fenomene fizico-mecanice. foarte precis. cea dintâi nu întreab : în ce scop? cel de-al doilea nu vrea s tie: de unde? Ra iunea se bucur de dezvoltare. se schimb necontenit din l untru în afar . 4. 373. spre rezultatul devenirii. ele apar drept modific ri ale unui singur organ fundamental.a.´ [Idem. Toate sunt constituite dup unul i acela i tip pl smuitor. nici sfâr it. dintr-un anumit punct. Goethe exprim acest lucru astfel: ³Mi-am dat seama c în acel organ al plantei pe care-l numim de obicei frunz zace adev ratul Proteus. Dac o piatr cade la p mânt. Planta se deosebe te de animal prin faptul c e lipsit de o via interioar real . alta trebuie s fie ultima. Înainte i înapoi. vol. Dac ea ar fi de natur fizico-mecanic . fiind imobil în interiorul lui. pe care se întemeiaz esen a lumii organice. care se succed în timp i se al tur în spa iu. planta e mereu numai frunz . irul de procese nu se încheie nic ieri.] Organismul ne întâmpin în natur sub dou forme principale: ca plant i ca animal. la rândul lui. acesta. Totul e în continu interac iune. acel principiu entelehic ne întâmpin în plant în a a fel încât toate organele sunt constituite conform cu acela i principiu creator. Ceea ce face ca planta s fie plant . în dezvoltarea ei. i se separ într-un anumit mod. efectul exercitat de ea în c dere depinde de forma pe care se întâmpl s-o aib obiectul pe care cade. Deoarece. p. Ea d la iveal din sine st rile ei. în vreme ce esen a organismului nu e de natur fizico-mecanic . parc . Astfel. cu forma ei. Planta nu are un astfel de principiu sufletesc. p. fiecare organ apare identic cu toate celelalte i. ci el afirm c nou nu ne lipse te nicidecum capacitatea de a în elege modul superior de a lucra al naturii. La aceasta se refer urm toarele afirma ii ale lui Goethe: ³Ra iunea se îndreapt spre ceea ce e în devenire.m. în pofida lui Kant. aceasta se manifest sub form de senza ii. cu întreaga plant . NW. rigid. de restul naturii. o anumit for creatoare de form . Dup p rerea lui Kant. intelectul vrea s fixeze totul spre a-l putea folosi´ (Maxime în proz . lucreaz în fiecare organ în mod asem n tor. de care se ocup geognoza. una trebuie s -i urmeze celeilalte întotdeauna într-un fel precis determinat. Altfel stau lucrurile în cazul unui organism. Seria proceselor anorganice n-are nici început.Aceast p rere gre it despre Goethe a fost provocat de atitudinea pe care a luat-o el fa de Kant în problema posibilit ii de a cunoa te natura organic . de asemenea. adic o fiin organic poate fi în eleas numai în devenirea. unit atât de strâns cu viitorul germene încât nici nu . f r ca o anumit grup de obiecte s se poat sustrage influen ei unei alte grupe. Dar Goethe nu se gânde te nicidecum s explice lumea organic . Acestea pot fi în elese deci numai dac urm rim procesele de pl smuire a st rilor succesive care izvor sc din unitatea ideatic . Organismul e mi care. desigur. ca repetare a acestuia pe diferite trepte de dezvoltare. Dac reflect m la cele spuse pân acum. care se poate ascunde i revela în toate formele. Aici pe primul plan se afl unitatea. ne va deveni evident imediat o deosebire esen ial dintre natura anorganic i cea organic . Unitatea ideatic d la iveal din sine o serie de organe concret-senzoriale. el nu vrea s spun prin aceasta. în cazul celei dintâi.d. el se transform . intelectul. dând na tere unor metamorfoze. Un corp anorganic e ceva terminat. sec iunea 2. intelectul ar putea s-o în eleag foarte bine cu ajutorul categoriilor care-i stau la dispozi ie. 373) i ³Ra iunea are putere numai asupra a ceea ce e viu. Ea se identific înc total cu exteriorul ei. ca pe un mecanism. altul . în fiecare în alt fel.. La animal. Dar când Kant afirm c intelectul nostru nu e capabil s explice natura organic . e moart . c ea are la baz ni te legi mecanice i c intelectul n-o poate în elege drept consecin a unor categorii fizico-mecanice.

z'). format. care. drept centru al vie ii animalului. se desf oar . st fa în fa cu diversitatea lor. e). adic spa iale. la rândul s u. î i are originea în aceste dilat ri i contract ri alternative. se manifest în diversitate. În întreaga via a plantei au loc trei dilat ri i trei contract ri alternative. dup care. el se manifest ca ceva spa ial. Ele creeaz organe de o anumit form spa ial . intr în existen . ci. Dezvoltarea plantei urc .] Se na te acum întrebarea: Ce anume face s apar acea diversitate a formei exterioare la organele plantei. mai delicate. compacte (c. întreaga plant odihne te ca posibilitate latent într-un punct. ele sunt toate la fel. caut oarecum s se îndep rteze una de alta. 74. aceste for e ori se concentreaz . adic : dup principiul pl smuitor. dup principiul interior. unitatea interioar pare s se extind lateral. Când principiul entelehic al vie ii plantei. în fruct. fiecare organ e identic cu toate celelalte.i aib cauza decât tot în ni te momente exterioare. for ele pl smuitoare ac ioneaz în spa iu. 17 mai 1787. ca diversitate. o existen concret . Tot ceea ce intr . Avem aici de-a face cu a doua contractare. are loc cea de a treia contractare. Goethe consider c asemenea momente sunt dilat rile i contract rile alternative. o extindere în spa iu. La început. drept individ mai complicat. [C l torie în Italia. petalele (g) sunt mai fine. reapare în caliciu (f). mai crestate. formând frunzele (c). c'). Ei bine.i poate avea cauza decât într-o intensitate mai mic pe un punct. a a cum vom vedea mai târziu la animale. concentrat într-un singur punct 75. care ac ioneaz dintr-un punct. o existen care nu mai e una cu organele. În compara ie cu sepalele. acesta e stadiul dilat rii.avem voie s -l gândim pe unul f r cel lalt. diversitatea nu poate s . cu atât devin mai din ate. folosindu-le ca mijlocitoare în rela iile cu lumea exterioar . mai simpli. din al ii. contractat în s mân (a). dar sunt diferite în ceea ce prive te forma exterioar de manifestare. care în esen sunt identice. s dea na tere o dat unei frunze i o dat unei sepale? În cazul vie ii plantei. într-un punct al tulpinii (w). adic într-o dilatare mai puternic a for elor pl smuitoare. care lucreaz toate dup un singur principiu creator. se pierde în aceasta. sunt identice? Cum pot legile dezvolt rii. din treapt în treapt i formeaz diferite organe. are loc o nou (a) dilatare. p rând c tind s se întâlneasc într-un singur punct i acesta e stadiul contract rii ori se extind. Din aceasta ea iese afar i începe s se extind . în for ele pl smuitoare ale plantei. În corola florii are loc din nou o dilatare. For ele pl smuitoare se îndep rteaz tot mai mult una de alta i de aceea frunzele inferioare sunt înc primitive. . acum se distan eaz (frunzele d. lucru care nu. Ceea ce înainte se strângea la un loc. având o anumit independen .´ 74 Planta pare astfel alc tuit în întregime din plante individuale. Ceea ce înainte era dispus la distan e (z. cu cât sunt situate mai sus. În organele sexuale [stamine (h) i pistil (i)]. care se consum exclusiv în procese exterioare. La plant . a adar. În s mân a ce se na te din fruct reapare întreaga fiin a plantei. astfel încât nu ajunge s duc .

75. Via a plantei se diferen iaz într-un organ final. În fruct are loc ultima dilatare. . i în s mân . deci nu poate fi desenat decât separat. el reprezint un stadiu ulterior al acestuia. Fructul ia na tere prin îngro area p r ii inferioare a pistilului (a receptacolului l). fructul propriu-zis.

Goethe nu consider c dilatarea i contractarea decurg din natura proceselor anorganice care au loc în plant . pentru a se extinde din nou când aceste condi ii î i fac apari ia. aici nu exist muguri i de-abia aici începi s în elegi ce este un mugure. a adar. Pur i simplu. ceea ce la noi zace ascuns în mugure. de organele dinaintea lor. Înmugurirea este. astfel încât ceea ce se petrece mai pe urm apare drept rezultat a ceea ce s-a întâmplat înainte. S mân a a ajuns aproape o idee. reale. se înstr ineaz de via . Se crede c aceste no iuni ar putea fi valabile doar dac li s-ar g si o cauz fizic .i pot reprezenta aceast no iune în forma ei proprie. ei cer ca ea s fie rezultatul unui proces exterior. De aceea. el e numai form exterioar . Via a plantei se poate contracta în mugure. în general. Ei nu pot concepe dilatarea i contractarea decât drept efecte.în cel dintâi parc s-au reunit toate momentele prin care a trecut forma exterioar a plantei. i cele care primesc substan a nutritiv dup ce ea a trecut deja pe la alte organe. preg tit de organele precedente. dac s-ar putea dovedi c exist un mod de a ac iona al legilor ce lucreaz în plant din care pot s decurg asemenea dilat ri i contract ri. Pe aceasta se bazeaz întreruperea proceselor vegeta iei din timpul iernii. în acela i timp o întrerupere a proceselor de vegeta ie. sau. dar nu i drept cauze. [C l torie în Italia. a adar. se poate spune c fiecare organ urm tor î i prime te hrana lui specific . Mugurele i s mân a au nevoie numai de influen ele exterioare potrivite pentru a deveni forme vegetale perfecte. acolo se afl la lumina zilei. intuitiv . cele din urm . devine produs neînsufle it. ca pe o sintez a unor procese concret-senzoriale. o form vegetal situat chiar pe o plant . ale vie ii plantei. El nu le putea privi. Întreaga plant reprezint de fapt numai o extindere în spa iu. î i concentreaz for ele. 2 dec. Goethe spunea în acest sens 76 : ³E foarte interesant s observi cum se manifest o vegeta ie care se perpetueaz cu mare vivacitate i nu e întrerupt de perioade geroase. Putem spune c planta. în cazul când nu exist condi iile vie ii propriu-zise. Acest lucru arat numai c problema e a ezat cu capul în jos. tot ceea ce urmeaz e o consecin a acestora. forma exterioar e redus la un minimum. ca pe o sum . pe când cel dintâi constituie. ci el trebuia s le considere o consecin a însu i principiului l untric unitar Via a unei plante e între inut de procesul metabolic. asemenea oameni nu. pentru a le face apoi s se desf oare din nou în spa iu.´ A adar. În ceea ce-l prive te. adic organul a c rui func iune const în preluarea hranei din p mânt. 76. din treapt în treapt . nici nu putea crede c sunt cauzate de acestea. începe un nou stadiu al vie ii ei. Deosebirea dintre mugure i s mân const numai în faptul c aceasta din urm are în mod nemijlocit ca teren pe care se dezvolt . Nu exist nimic despre care s putem presupune c provoac dilat rile i contract rile. ci vede în ele felul cum acel principiu entelehic interior î i d form . Goethe . dimpotriv . ele provoac o metaorfozare progresiv . Cele dintâi par s depind în mod direct de mediul organic exterior. S mân a e un individ vegetal de o natur superioar . Toate atacurile pornesc îns de la o neîn elegere. un întreg cerc de forme vegetale. Din ea ia na tere o plant nou . 1786. ceea ce zace în acesta e via vegetal real . p mântul. ea se regenereaz . prin urmare.] No iunea lui Goethe despre dilat rile i contract rile alternative a fost criticat în mod cu totul deosebit. o realizare a ceea ce zace ca posibilitate în mugure sau în s mân . cu fiecare înmugurire. esen iale. exist o deosebire esen ial între organele care sunt situate mai aproape de r d cin . numai c lipsesc condi iile necesare pentru a se deschide. În s mân sunt concentrate momentele interioare. Natura progreseaz de la s mân la fruct într-o anumit ordine. dac vre i.

dar principiul vital nu exist nic ieri ca centru anume. mai lung ori mai scurt. Adaptarea nu poate s mearg atât de departe încât s fac din organism doar un produs al lumii exterioare. devenind mai fin i trimi ând spre frunzele i mugurii s i ni te seve mai fine´. Dar ea este determinat din interior. La animal. n scându-se din cel precedent i primind sevele prin intermediul lui. 1. mai fin . Animalul se prezint ca o lume întreag . nu în felul cum ele apar într-o plant concret . În cuvintele sale nu e cuprins altceva decât tocmai ceea ce noi am explicat înainte. bineîn eles. forma interioar e neîngr dit în sine. Pe de alt parte. Hrana ce trupul o cere. ci se manifest într-un organism ca ceva care exist i în afara organismului. Celorlalte organe hrana le-ntinde. ³Astfel.´ 78 77 . Aici via a nu se pierde cu totul în procesele de creare a formei exterioare. centrul formeaz toate organele. NW. Ideile expuse aici sunt elemente ce zac în esen a plantei originare i anume sub forma adecvat numai acesteia. între anumite limite.nume te aceast înaintare o înaintare pe o scar spiritual . altceva. La plant . în oricare caz. Ori cu din i tari înarmat. fie neputincios i f r din i maxilarul. potrivit cu esen a sa. vol. Toate aceste lucruri devin u or de în eles. identitatea organelor e dat de faptul c ele sunt formate dup acelea i legi. În cazul vie ii animale se întâmpl . dac le d m sensul dat lor de Goethe. ci adaptate condi iilor exterioare. forma animalului este baza existen ei sale exterioare. Forma sa e îngr dit între anumite limite. p. le prime te pe acestea într-o stare mai filtrat . ea se poate adapta. El are un centru c ruia îi sluje te fiecare organ. fiece gur tie hrana s-apuce. ³Aceste limite nu le extinde nici un Zeu. totu i.´ 77. liber . Armonios i-ntru totul a a cum animalul o cere i-a sale nevoi. A adar. ci se separ . Modul de via trebuie s se orienteze deci dup acel principiu creator interior. ca un microcosmos. natura le cinste te. fiecare organ porne te din acel centru. 344. Un organ potrivit. Ea nu se mai manifest doar ca simpl facultate de a pl smui un organism din l untru în afar . în fiecare organ e con inut întreaga plant . [Metamorfoza animalelor]. într-un sens mult mai înalt decât planta. profitând i de lucrarea care are loc între timp în frunze. ca for care-l domin pe acesta. aceast form e determinat de natura interioar a tipului i nu de influen ele mecanice venite din exterior. influen elor exterioare. i anume c ³un nod din partea superioar . se desparte de corporalitate i folose te forma corporal numai ca instrument. comp. C ci numai astfel îngr dit a fost posibil perfec iunea întotdeauna. când nu mai sunt pure.

Acest lucru e legat de întreaga sa concep ie despre natur . Goethe ar fi respins încercarea de a deduce formele unui organism din condi iile exterioare de mediu. nu rezist în fa a motivelor îndrept ite ale tiin ei moderne de a nu crede c între plant i animal exist o grani de netrecut. dac principiul constituent al acestuia n-ar fi de a a natur încât. a a cum ac ioneaz o entitate anorganic asupra alteia. care pretinde c forma unui organ e determinat de un scop exterior c ruia el ar trebui s -i slujeasc . va trebui s c ut m întotdeauna aceste condi ii exterioare. s poat lua formele cele mai variate. p. 1. la fel de vehement cum a f cut-o cu principiul teleologic. De aici posibilitatea unor evolu ii diferite. cit.. dar nu trebuie s consider m c forma îns i e o consecin a lor. invariabil. Dar Goethe era con tient de faptul c o astfel de grani nu exist . iese iar i mai mult în eviden acea lege pe care am observat-o la plante. dac se emite preten ia ca însu i tipul. dar aceast form îns i nu poate fi explicat din condi iile exterioare. Dar organismul animal e diferen iat într-o serie de sisteme de organe. El a g sit esen a organismului. Ba el vede tocmai în aceasta via a mereu mi c toare a naturii. animalele ar fi toate la fel. El d totu i anumite defini ii ale plantei i animalului. p. în nici un caz. de exemplu la oase. În cazul acelor sisteme de organe ale animalului la care e mai important aspectul exterior. care poate fi redat printr-o no iune. (vezi. [Metamorfoza animalelor. (vezi NW. condi iile exterioare sunt acelea care fac ca tipul s ia o anumit form .78.. loc. acelea i drepturi ca i toate celelalte. pe care ea poate fi observat .i d form din sine (entelehia) s fie explicat el însu i . Darul pe care-l avea Goethe. În aceasta const posibilitatea de diferen iere a organismului originar atunci când el intr în lumea fenomenal sub form de genuri i specii. Esen a unui lucru îns . i lupta pentru existen . vol. Explicând-o. p. Un alt animal se dezvolt în alt direc ie.] Dac fiecare animal ar fi constituit numai dup principiile care zac în animalul originar. loc. Leg tura dintre for ele pl smuitoare exterioare i acest principiu nu trebuie în eleas . Având. de a vedea legitatea interioar în formele pur exterioare. c ci în ea totul e în continu mi care. conform ideii. 8) Pentru concep ia lui Goethe e foarte firesc s fie formulate anumite defini ii i ca ele s nu fie fixate. cum e cazul cu constitu ia oaselor craniene. Cu aceste idei. Dar prin aceasta n-am ajuns înc la cauzele adev rate (efective) ale diferen ierii. cit. în practic . animalul se va dezvolta în special în direc ia sistemului de organe respectiv. iese aici în eviden în mod deosebit. S-ar p rea c deosebirea dintre plant i animal. în urma c reia organismul ia o form potrivit cu condi iile exterioare din lumea înconjur toare. ci de pe anumite trepte intermediare. Aici î i intr în drepturi: adaptarea. ci din principiul l untric. prin simpl cauzalitate. Adaptarea i lupta pentru existen n-ar putea influen a îns în nici un fel organismul. El nu presupune deloc c în forma de manifestare exterioar exist ceva constant. acel principiu ce. un sistem poate s treac totu i pe primul plan i s foloseasc pentru sine rezerva de for e creatoare din organismul animalului. sustr gând-o celorlalte organe. nu poate fi luat din ni te forme instabile. stabilit aici prin aceste concep ii ale lui Goethe. în cazul unor anumite forme de trecere. Goethe a creat baza teoretic a tiin ei despre lumea organic . p strându. care face s supravie uiasc numai fiin ele mai bine adaptate condi iilor date. în sensul c cele dintâi le-ar determina pe celelalte. În acest caz.i în permanen unitatea interioar . Foarte u or se poate întâmpla ca acest lucru s r mân neîn eles. E adev rat. 11). fiecare din ele putând atinge un anumit nivel de dezvoltate. 345.

´ Nees von Esenbeck 81 îi scrie la 24 iunie 1820: ³În lucrarea dvs. între care nu se aflau trepte intermediare. i el a explicat de ce ele sunt diferite. lumea e mai pu in împotriva metamorfozei la animale nu vorbesc de cea veche. Trebuia s se arate c toate organismele reale nu sunt decât manifest ri ale unei idei i felul cum ele se manifest într-un caz concret. 79. dintre metamorfozele în care . precis determinat . i de-abia din aceast nou concep ie urma s se nasc noua sistematic . i menirea speciilor. Voigt 82. tipul. pe care a i numit-o ³Încercare de a explica metamorfoza la plante´. m-a fascinat i pe mine. i de asta se tem cei slabi. nu acest lucru trebuie avut în vedere.. Dac darwinismul trebuie s presupun existen a unui organism originar. în consecin . În timp ce sistematica dinaintea lui Goethe avea nevoie de tot atâtea no iuni (idei) diferite câte specii exterioare diferite exist . pentru c aceasta e îns i esen a problemei. Fiindc la schelet oasele izolate r mân în veci acelea i.prin altceva. c reia tiin a despre natur îi datoreaz nu numai o reînnoire total în mari priviri de ansamblu i concep ii noi în domeniul botanicii. ele sunt genurile i speciile organismelor care tr iesc în timp i spa iu. care pe mine. m leag acum de ea i din punct de vedere istoric în modul cel mai categoric. studierea particularului.´ Aici g sim o în elegere deplin a ideilor lui Goethe. atunci despre Goethe se poate spune c el a descoperit esen a acelui organism originar 79. referitoare la insecte. iar aceste forme sunt obiectul percep iei noastre senzoriale. probabil. ea îi apare drept una dintre treptele.´ În sfâr it. F când abstrac ie de plagiate i abuzuri. Dac se vorbe te în sensul lui Goethe de un organism originar. o în elege pe aceasta din urm . Darwin spune c el reac ioneaz într-un fel sau altul la influen ele lumii exterioare. se explic prin el însu i. adic o fiin simpl ce st pe treapta cea mai de jos a evolu iei organice. Dar aceasta e o preten ie nejustificat . trecând la regenerarea tiin ei despre lumea organic . acest lucru reprezint dezlegarea enigmei vie ii. Se are în vedere aici o fiin absolut real . ci chiar i un mare num r de îmbog iri foarte potrivite în acela al osteologiei. El a creat astfel baza filosofic pentru un sistem tiin ific al organismelor. acest X necunoscut caut Goethe s -l explice. pe când în botanic metamorfoza amenin s r stoarne întreaga terminologie i. la 6 iunie 1831: ³Am primit cu viu interes i supus recuno tin mica lucrare despre metamorfoz . pe când eram înc tân r. a vorbit mai întâi în fa a noastr planta despre ea îns i i. c ele difer numai dup forma lor exterioar .i da form conform cu el însu i´. numai c pe alt treapt de dezvoltare. aderent atât de timpuriu la aceast teorie. ci de cea care porne te de la coloana vertebral decât împotriva metamorfozei vegetale. Marele act ce fusese s vâr it prin aceasta în domeniul tiin ei a i fost recunoscut de mul i dintre savan ii care aveau despre lume o concep ie mai profund . Goethe este acela care a rupt-o cu simpla în iruire a genurilor i speciilor. sesizat sub form intuitiv . Mai se punea doar problema realiz rii în practic a acestui sistem. Pentru cine a în eles aceast calitate a principiului entelehic de ³a. Iar când percepe forma pe care tipul o ia în fiecare form concret individual . Animalitatea din animal e cea care face ca o fiin s fie un organism. ci acea esen (entitate). ar considera c în filele al turate tr ie te o n zuin l udabil . atunci când intr în existen . pentru c era atât de frumos umanizat . în faptul c se credea c astfel se risc mai pu in. care face ca acea celul originar s fie un organism. D'Alton-junior 80 îi scrie lui Goethe la 6 iulie 1827: ³Ar fi pentru mine cea mai frumoas r splat dac excelen a voastr . Tipul întemeiat în el însu i con ine posibilitatea de a lua o infinitate de forme variate. Goethe a ar tat c dup idee toate organismele sunt identice. Acest principiu apare în organismul cel mai simplu. acel principiu d t tor de form . pentru c nu tiu unde ar putea duce a a ceva. O alt dezlegare e imposibil . pentru c tipul. Când spiritul nostru concepe acea idee general . La Darwin. entelehic. ca i în cel mai des vâr it. G sim con tien a faptului c trebuie s se încet eneasc o nou idee a individualului. aprob rile t cute î i au cauza. acesta e un X necunoscut. În biologia modern . concret . prin organism originar se în elege de obicei o celul originar . Este ciudat. el a în eles întreaga lume a organismelor în unitatea ei. potrivit cu esen a organismului.

i anume c -i va fi posibil. Atât în lumea animal . vol. 2. Inten ia de a aduce lumin i în aceast problem reiese din cuvintele pe care le g sim în cartea ³C l torie în Italia´ (27 sept. conform realit ii. sunt exprimate cu destul claritate în mica mea lucrare despre metamorfoz . Tipul con ine forme spa ial-temporale ca percep ie ideatic (intuitiv ). se face pân acum în mod foarte arbitrar´. Omiterea lor are o motivare obiectiv . Cryptogamele sunt acele plante în care planta originar nu se manifest decât cel mult în mod unilateral. E vorba de faptul c . Dar când este vorba de prezentarea tipului. c el a p it prea pu in în împ r ia concret-individualului. a organismelor originare. la 28 iunie 1828 îi scrie lui [F. 80. Noi am ar tat deja înainte c a a ceva nu se poate s se fi întâmplat decât în mod absolut inten ionat. Bratranek. Din aceast cauz . nici n-a prezentat în mod special leg tura dintre ideile sale generale i lumea concret-individual . cu ajutorul acestor idei ale sale. 161] Acesta e desigur i motivul pentru care concep iile lui Goethe au fost atât de r u în elese. ce-i drept. 81. ele prezint ideea de plant numai întro form senzorial unilateral . 28. îmi devine tot mai limpede felul în care prive te el inten iile în mijlocul c rora înaintez i care. Cum e posibil a a ceva? Forma ideatic . 1786). tipul organismelor. vol. [Leipzig 1874]. 1. dar a c ror leg tur cu botanica experimental . Considera el însu i c aceasta e o sc dere a fragmentelor lui. De aceea i lui Goethe ea i s-a înf i at drept form senzorial-suprasenzorial . Th. i anume c ontogeneza reprezint o repetare a filogenezei. I s-a repro at lui Goethe c atunci când a construit tipul s u n-a luat în seam lumea cryptogamelor. de F. Fiindc ceea ce ofer Haeckel în acest sens nu poate fi luat decât un fapt ce a r mas f r explica ie.] Soret despre de Candolle: ³De asemenea. aici nu poate fi vorba decât de g sirea unei forme care s fie expresia cea mai des vâr it a tipului. p. s-a întâmplat a a din cauz c . p. lucru care. nu reiese cu destul claritate. Aceasta este baza obiectiv a unei linii evolutive ascendente. Idem. de fapt. exist o linie evolutiv ascendent . organismele se împart în perfecte i imperfecte. dup cum mi se pare. Idem. vol.tipul se realizeaz . p. ed. Organismele inferioare sunt inferioare tocmai prin faptul c forma lor de manifestare nu corespunde total tipului organic. 82. nu au fost în elese deloc. nu se poate ine seama de acest lucru. are caracteristica de a consta din elemente spa ial-temporale. dup cum de mult vreme o tiu. Ceea ce trebuie spus îns aici e faptul c Goethe n-a dus niciodat pân la cap t ideile sale fundamentale. [Leipzig 1874]. toate lucr rile sale r mân fragmentare. tipul poate s se realizeze total sau nu.´ [WA 44. deoarece el s-a ocupat i de aceste plante. Ele pot fi judecate în raport cu ideea prezentat . cu diferitele forme existente în mod real. El n-a mai realizat aceast inten ie. cu atât fiin a respectiv e mai des vâr it . ³s determin genurile i speciile. Cu cât forma de manifestare exterioar i tipul organic coincid mai mult într-o anumit fiin . Iar indicarea acestor diferite trepte urma s fie esen a sistematicii pe care Goethe voia s-o întemeieze. Coresponden a lui Goethe referitoare la tiin ele naturii (1812-1823). 2.J. se poate întâmpla ca forma cu adev rat senzorial (nu intuitiv ) s corespund sau s nu corespund total formei ideatice. În ideile lui Ghoethe g sim i o explica ie ideatic a faptului concret descoperit de Darwin i Haeckel. Când el începe s se manifeste. dar ideea îns i ajunge s se manifeste cu deplin putere de-abia la fanerogame. 366. cât i în cea vegetal . 19 i urm. O astfel de form voia s fie planta originar a lui Goethe. Sarcina sistematicii const în indicarea acestui raport la fiecare form de organism.

ideile aduse de el au. Dar Goethe n-a avut niciodat în vedere a a ceva. ci ni te descoperiri teoretice independente. nu se mai formeaz celule noi. Aceasta e o înrudire pur exterioar i ideea identit ii este considerat o consecin a ei. la Goethe. Explica ia const în faptul c atât acele forme. iar cel lalt e derivat din el pe cale sensibil . deoarece ele sunt independente de acele fapte empirice. astfel încât nu se mai formeaz celule laterale decât pe trunchiul ini ial. O asemenea n zuin întâlnim la Goethe. i nu invers. i chiar dac ele vor fi infirmate în parte. Dup cum orice planet nou descoperit trebuie s se roteasc în jurul stelei sale fixe. de fapt. Dup cum fizicianul nu e mul umit când doar a prezentat i a descris ni te fapte. Cu mult înainte de Kepler i Copernic. principiul. face s se manifeste for ele pl smuitoare existente ca posibilit i în el. tot astfel orice proces din natura organic trebuie s aib loc conform cu ideile lui Goethe. temelia. pentru c toate se dezvolt pe ax în a a fel încât sunt împinse spre exterior ca prelungiri laterale. a ap rut numai în mintea noastr . sau cele inferioare apar. sunt ideile despre tip ale lui Goethe pentru biolog. Un organ senzorial e declarat organ primar în principiu. pas -mite. au fost cândva frunze adev rate. conform cu esen a lor l untric . de aceea ele i apar spre exterior ca forma iuni identice. oamenii vedeau ce se petrece pe cerul înstelat. iar la vârf. Chiar dac faptele empirice de care el s-a folosit au fost de mult dep ite prin ni te cercet ri de am nunt mai precise. din organismele mai pu in evoluate. Dac îns diferite influen e care ac ioneaz asupra unui individ îl constrâng s se opreasc în evolu ia lui pe o treapt inferioar . cât i orice individ. atunci numai unele dintre for ele sale interioare ajung s ias la lumin i atunci. care nu sunt apreciate nici pe departe la justa lor valoare i din care tiin a se va mai hr ni înc mult vreme. sunt formele de manifestare ale unuia i aceluia i arhetip care. datorit influen elor favorabile din mediul ambiant.. Se afirm c ideea metamorfozei. Haeckel i adep ii s i explic fenomenul pe baza legii eredit ii. înrudirea exterioar e o consecin a celei l untrice. în perioade de timp succesive. Staminele sunt înrudite ast zi cu frunzele nu din cauz c ar fi fost cândva frunze adev rate. ereditatea. o dat pentru totdeauna. Ceea ce sunt pentru fizician cele trei legi ale lui Kepler. este o simpl imagine care. el vrea s cunoasc ideile care stau la baza acestor lucruri. ci caut legile acestora. lupta pentru existen etc. de exemplu staminele. Dar. organismul superior apare compus. a a cum apare ea la Goethe. La el. nici cel ce vrea s p trund natura fiin elor organice nu poate fi satisf cut cât timp doar constat ni te fapte cum sunt înrudirea. nu e împiedicat s se dezvolte conform cu natura lui interioar în mod absolut liber. Ideile lui Goethe nu sunt doar o profe ie poetic a unor descoperiri de mai târziu. lucrurile se prezint cu totul altfel. De aceea. în raport cu cele materialiste. ceea ce este primul în timp nu e nicidecum primul i în ceea ce prive te ideea. nu. în evolu ia unui animal mai evoluat trebuie s vedem din nou evolu ia tuturor celor inferioare lui (legea biogenetic ). Goethe n-a în eles. ele nu se contrazic. c no iunea de metamorfozare a frunzelor în organe florale are sens numai dac acestea din urm . Dar o asemenea afirma ie a eaz teoriile lui Goethe cu capul în jos. i astfel. la el. de aceea au ap rut cândva sub form de frunze adev rate. dup legile lui Kepler. La el. Ast zi se cunoa te faptul empiric c toate organele laterale ale plantei sunt identice. Dar de-abia ace tia au . o importan fundamental pentru tiin a despre lumea organic . ideatice. dar de ce se spune c sunt identice? Dup Schleiden. F r ele.fiecare individ parcurge sub o form prescurtat toate stadiile de evolu ie pe care paleontologia ni le înf i eaz totodat drept forme organice individuale. în dezvoltarea sa. în evolu ia lor. Ideile lui Goethe constituie. ca p r i ale celui mai evoluat. adic no iunile fenomenelor. ci se completeaz reciproc. organele laterale identice sunt conforme cu esen a lor l untric . Acest lucru a fost adeseori gre it în eles. Orice individ superior este mai des vâr it tocmai prin faptul c . lumea e pentru noi un simplu labirint de fenomene. La el. ci pentru c sunt înrudite ca idee. Dar aceasta îns i nu e altceva decât o expresie prescurtat a faptului de care ne ocup m. Concep ia lui Goethe se deosebe te de cea materialist prin felul în care pune problemele. constituie un întreg ceea ce la individul mai des vâr it nu reprezint decât o parte a întregului. care s-a format chiar la început. prin abstractizare. Transformarea senzorial e numai o consecin a celei ideatice.

Al turi de mecanica empiric obi nuit . de i el este ob inut în contact cu ea. nici o entitate din natur nu e identic cu acesta. Goethe resim ea adesea aceast activitate incon tient a sa ca pe ceva ap s tor. vorbe te despre el în modul cel mai decis. i spune c o idee situat deasupra obiectelor perceptibile n-ar avea nici o justificare dac ar fi dincolo de acestea. o idee. Dar din faptul c ideea nu are voie s adauge obiectului nimic nou. XXXIV i urm. Stuttgart 1926. Schiller i-a dat seama imediat c planta originar a lui Goethe e de natur ideatic i afirm c unei asemenea plante nu i-ar putea fi pe m sur nici o realitate.descoperit legile respective. el trebuie s se afle chiar în tip. vol. dintre gândire i experien . dezvolt din sine un con inut. rezult c acesta din urm este el însu i. adresat lui Sömmerring. lupt pentru drepturile experien ei i pentru o delimitare strict dintre idee i obiect. c realitatea empiric trebuie s aib dou laturi: una. în esen a lui. 84. La obiectele perceptibile. 1. vol. în virtutea unei necesit i existente în ea. tot a a se raporteaz teoriile lui Darwin. Aici el a dat peste o problem care se num r printre cele mai importante din câte cunoa te c utarea omeneasc : problema raportului dintre idee i realitate. Mai demult. Lucrarea lui Schelling ³Despre sufletul cosmic´ [Prima] Schi pentru un sistem al filosofiei naturii´ (Analele [Goethe] pe anii 1798-1799). Aceast observa ie l-a îndemnat pe Goethe s reflecteze la raportul dintre ceea ce el numea tip i realitatea empiric . Vezi K. La fel cum se raporteaz prima la cea de-a doua. Acest lucru i-a devenit din ce în ce mai clar: nici unul dintre obiectele empirice izolate nu corespunde cu totul tipului s u. potrivit c reia ea este ceva particular. el vrea s spun c a g sit principiile fundamentale ale tiin ei despre lumea organic . Cu mult înainte de Goethe. toate aceste gânduri lucrau îns incon tient în spiritul lui i el trata realit ile în mod corespunz tor 83. Într-o scrisoare din 20 august 1796. Goethe g se te c acesta a între esut mult metafizic în concep iile lui. Este interesant s vedem în acest sens cum Goethe. care deduce din natura interioar a principiilor fundamentale ale mecanicii legile apriorice. 83. care nu face decât s adune fapte. ideea e un organ prin care putem în elege drept leg tur necesar ceea ce altfel ar fi perceput numai ca al turare sau în iruire oarb . Haeckel etc. pe care o relatez mai jos 84. oamenii observau lumea naturii organice. Putem ajunge s în elegem esen a teoriei lui Goethe i în felul urm tor. p. Înseamn atunci c con inutul ideii de tip nu poate s provin din lumea senzorial îns i. dac nu i-ar avea temeiul în obiectele înse i. mai exist i o mecanic ra ional . a 6-a. Dac la 21 ianuarie 1823 îi scrie lui Heinr. ed. din care ar trebui s decurg tot restul. Bineîn eles c . Prin urmare. care apare apoi în lumea fenomenal sub o alt form sub form perceptibil . Wilh. opunându-se chiar naturali tilor empirici. 211]. Goethe îns a g sit legile ei. au avut o influen rodnic asupra lui. mai târziu. cealalt . ideea de fiin originar nu poate fi decât o idee care. Ele s-au obiectivat în el de-abia o dat cu acea prim discu ie tiin ific cu Schiller. dup care ea este ceva general-ideatic. i cu Hegel a discutat . Ferd. p. ca legi necesare. Faust de Goethe. la tiin a ra ional despre lumea organic a lui Goethe. ca i cartea ³Tr s turile fundamentale ale întregii tiin e filosofice despre natur ´ a lui Steffen. Wackenroder: ³Continua i s -mi face i cunoscut tot ceea ce v intereseaz . J. Sömmerring îi trimite în anul 1796 o carte în care el (Sömmerring) face încercarea de a descoperi sediul sufletului. II. 108 i urm. individual. Contactul cu filosofii epocii sale i lectura din operele acestora i-au mai oferit lui Goethe câteva puncte de vedere în acest sens. Goethe este Copernic i Kepler al lumii organice. Acest aspect al teoriei sale nu i-a fost clar lui Goethe de la bun început. Schröer. acestea se al tur pe undeva cercet rilor mele´ [WA 49. NW.

acele ramuri ale tiin ei care ar fi putut avea leg tur cu ideile sale. vol. În anul 1795 (vezi K. el a constatat mai târziu c lui Wolff. în anul 1807. Goethe îns poate afirma c nu adaug obiectelor nimic care s nu existe deja în ele. care i-a atras aten ia asupra tizului s u Wolff [WA 27. expusese deja în anul 1754 ni te idei referitoare la metamorfoza plantelor care sem nau cu ideile lui Goethe. cu toat mintea foarte p trunz toare. În anul 1817 (vezi Analele). El mai credea c planta e o al turare exterioar . I. Rela iile cu numero i savan i.i dezvolt con inutul din pur necesitate l untric . 5). ceva pur subiectiv. el .]. în fapte concrete. vol. incitat de discu iile cu Schiller. de care se mai ocupase odat . De aceea Goethe s-a sim it îndemnat s se ocupe mai temeinic de ideile lui Wolff. Inten iei i s-a preg tit terenul. A. p. la gândul de a publica fragmentele studiilor sale tiin ifice. înc nu-i erau clare tocmai problemele principale. dac se folose te de idee. Încercarea va fi scuzat . el n-a pierdut deloc din vedere anatomia i fiziologia. în acest timp. lucru ce ne apare cu atât mai important cu cât pe atunci î i a ternea pe hârtie conferin ele de osteologie. Cum a luat na tere articolul despre metamorfoza plantelor. Goethe a urm rit i în detalii. 49). Mai târziu a urm rit i metamorfoza insectelor. el a audiat cursul lui Loder despre ligamente. care. Goethe ajunge astfel la singura concep ie despre natur satisf c toare. 209 i urm. Situa ii literare i contemporane etc. inute pân atunci deoparte. El nu cuno tea înc tipul drept ceva imaterial. Putere intuitiv de judecat . Suspiciune i încredere. care pune bazele unei metode cu adev rat obiective. Istoria studiilor mele botanice. În anul 1796. p. anume c fiecare obiect are dou laturi: cea nemijlocit .temeinic unele probleme. în a sa ³Theoria generationis´. 1.] Wolf. Böttiger. a doua. de p r i izolate.. sub care apare (form de manifestare). Dac o teorie consider c ideea e ceva str in obiectului însu i. Impuls spre crea ie. Leipzig 1838. În toate aceste articole g sim exprimat ideea de mai sus. Con inutului i se acord cuvântul. Treptat. Toate acestea l-au f cut pân la urm pe Goethe s -l reia pe Kant. care-i erau prieteni. Un alt imbold i-a venit din partea filologului [F. A. Acestor reflec ii care vizau problema central a tiin ei le dator m articolele: Eveniment fericit. precum i bucuria pe care i-o d dea faptul c atâtea spirite înrudite îi recuno teau str duin ele i le urmau. el prive te din punct de vedere istoric influen a pe care Kant o exercitase asupra ideilor sale despre natur i despre lucrurile din natur . l-au dus pe Goethe. ea nu poate afirma c e cu adev rat obiectiv . lucru care se întâmpl în anul 1807 (vezi Analele pe 1807 i NW. care con ine esen a lui. care. el a f cut încerc ri de a cre te plante la întuneric sau sub geamuri colorate. mecanic .

Prima dat impulsul i-a fost dat de lucr rile botanistului Martius despre tendin a de a urca în spiral [a plantelor]. Goethe a mai scris dou articole despre disputa dintre cei doi naturali ti. tendin a dezvolt rii în spiral are ca efect extinderea în frunze. nu se poate presupune c ceea ce ne face s nu ne declar m satisf cu i cu obiectul individual ca atare zace în facultatea noastr de cunoa tere. care ia în considerare mai mult factorul spa iu (vertical . Dar în sistemul lui. ca i câteva tratate ale altor savan i. p. pân la ³cele mai adânci str funduri ale misticii´. Interesul pentru teoria culorilor a împins iar i morfologia.renun la inten ia de a mai scrie o lucrare tiin ific de mai mare întindere. este deci ideea general . Pân în 1824 au mai ap rut apoi dou volume. 85. Am vrea s facem cunoscut acest lucru mai ales acelora care afirm c aici se poate constata chiar un mare pas înapoi f cut de Goethe. Tendin a spre verticalitate face s aib loc cre terea în direc ia r d cinii i a tulpinii. Primul caiet cu aceste studii a ap rut de-abia în anul 1817. NW. o no iune separat . Cuvier era un empiric. Aceast idee general este adev rata fiin esen a fiec rei existen e individuale. Cuvier i Geoffroy SaintHilaire. Pentru a dovedi adev rul acestei afirma ii. care nu sunt îns altceva decât ni te complet ri la explica ia pe care Goethe o d naturii. În sistematica naturii organice edificiul de gânduri pe care-l construise trebuie preluate. 4. din care reiese c aici Goethe nu aduce nici o noutate esen ial fa de idieile lui anterioare. Martius era de p rere c forma plantei se contureaz datorit interac iunii dintre o tendin de a evolua în spiral i o tendin de a urca pe vertical . de la concep iile clare. 1. La o vârst foarte înaintat deja (1830-1832). sub form fizic . Pentru c adev rata esen . Goethe s-a mai sim it îndemnat înc de dou ori s se ocupe mai intens de tiin ele naturale. primul în patru caiete. Maxime în proz . în planul secund. care s -i corespund . pentru a fi în eleas . vol. principiile concep iei despre natur a lui Goethe. al doilea în dou . sec iunea 2. În amândou cazurile a fost vorba de apari ia unor c r i importante pe t râmul acestor tiin e. pentru cât va vreme. iar a doua latur a sa este generalul tipul (vezi Goethe. a doua oar . a a cum ni se înf i eaz el în mod nemijlocit. situându-se cu totul pe linia vechilor naturali ti. tot atâtea tipuri individuale câte specii de animale exist în natur . cu o concizie des vâr it . El c uta. diferitele tipuri st teau unul lâng altul. Esen a acelui obiect individual nu se epuizeaz o dat cu existen a sa individual . chiar în obiecte. Goethe a v zut în aceste idei numai o dezvoltare a ideilor sale din lucrarea despre metamorfoz scris deja în anul 1790 . pentru fiecare specie de animal. f r nici o leg tur . A a trebuie s fie în elese lucrurile atunci când se vorbe te despre obiectul individual ca form a generalului. Aceasta din urm are în obiectul individual numai o latur a existen ei sale. Al turi de caietele unde g sim p rerile lui Goethe însu i se mai afl aici i comentarii pe marginea apari iilor mai importante din domeniul literaturii morfologice. flori etc. vol. spiral ). p. deoarece noi nu ne apropiem de o fiin a lumii senzoriale cu nici o alt inten ie în afar de aceea de a cunoa te aceast fiin . con inutul obiectului individual. ea tinde spre ceva care nu e individual. Dar. Cauza trebuie s se afle. de o disput tiin ific de la Academia francez de tiin e. 374). ci general. mai degrab . 217 i urm. dup cum credea Cuvier. înseamn c e imposibil . În aceste articole g sim expuse înc o dat . Dar în anul 1807 nu se ajunsese înc la editarea diferitelor articole izolate. El nu lua în seam urm torul lucru: nevoia noastr de cunoa tere nu e satisf cut de obiectul individual ca atare. facem trimitere la observa iile pe marginea articolului lui Goethe ³Despre tendin a vegeta iei de a evolua în spiral ´ 85). NW.

ca aceasta din urm s fie dedus sau ob inut prin abstractizare din obiectul individual. Deoarece nu poate s - i împrumute de nic ieri con inutul, înseamn c trebuie s - i dea ea îns i acest con inut. Tipic-generalul este, prin urmare, ceva la care con inutul i forma sunt identice. Dar tocmai de aceea el nici nu poate fi în eles decât ca un tot, independent de ceea ce este individual. tiin a are sarcina de a ar ta, la fiecare obiect individual, felul cum el se subordoneaz , potrivit esen ei lui, ideii generale. Prin aceasta, diferitele specii ale existen ei intr în stadiul interdependen ei i condi ion rii reciproce. Ceea ce de obicei nu poate fi perceput decât ca al turare i în iruire spa ial-temporal , este v zut acum în conexiune necesar . Cuvier nu voia s tie de aceast din urm concep ie. Dar ea era concep ia lui Geoffroy Saint-Hilaire. A a se prezint în realitate aspectul care a trezit interesul lui Goethe fa de aceast disput . Problema a fost denaturat de mul i, din cauz c faptele erau v zute prin prisma concep iilor celor mai moderne într-o cu totul alt lumin decât cea în care apar dac te apropii de ele f r idei preconcepute. Geoffroy nu a invocat numai propriile lui cercet ri, ci i pe acelea ale multor savan i germani care-i împ rt eau p rerile i printre ace tia îl nume te i pe Goethe. Interesul lui Goethe fa de aceast disput a fost extraordinar de mare. El era fericit la culme s g seasc în Geoffroy Saint-Hilaire un tovar : ³Acum Geoffroy Saint-Hilaire este în mod hot rât de partea noastr i cu el to i elevii i adep ii de seam din Fran a. Acest eveniment are pentru mine o valoare de necrezut i eu jubilez pe bun dreptate pentru c , în sfâr it, triumf o cauz c reia i-am dedicat întreaga mea via i care e, f r îndoial , i cauza mea´, îi spune el, la 2 august 1830, lui Eckermann. Este, de altfel, un fenomen absolut ciudat acela c în Germania cercet rile lui Goethe au avut ecou numai în lumea filosofilor, dar prea pu in în cea a naturali tilor, în vreme ce în Fran a a g sit la ace tia din urm mult mai mult în elegere. De Candolle a acordat cea mai mare aten ie teoriei goetheene despre metamorfoz , i în general felul în care el studia botanica nu era departe de concep iile lui Goethe. De altfel, lucrarea despre metamorfoz a lui Goethe fusese deja tradus în francez de Gingins-Lassaraz. În asemenea condi ii, Goethe putea spera, desigur, c o traducere în limba francez a scrierilor sale de botanic , f cut în colaborare cu el însu i, nu va ajunge pe un teren sterp. O astfel de traducere a i fost f cut , în anul 1831, de c tre Friedrich Jakob Soret, sub continua supraveghere a lui Goethe. Ea con inea acea prim ³Încercare´ din anul 1790 (comp. NW, vol. 1, p. 17 i urm.); istoria studiilor botanice ale lui Goethe ( idem, p. 61 i urm.) i efectul teoriei sale asupra contemporanilor (idem, p. 194 i urm.), precum i unele lucruri despre de Candolle, în limba francez , în text paralel cu textul german.

V ÎNCHEIEREA CONSIDERA IILOR DESPRE CONCEP IILE MORFOLOGICE ALE LUI GOETHE

Acum când, încheindu-mi considera iile asupra ideilor despre metamorfoz ale lui Goethe, m uit înapoi la concep iile sale, pe care m-am sim it îndemnat s le expun, nu pot s nu v d cât de mare e num rul reprezentan ilor de frunte ai diferitelor curente din domeniul tiin ei care sunt de alt p rere. Atitudinea lor fa de Goethe îmi st clar în fa a ochilor, iar judecata pe care ei aveau s-o emit în leg tur cu încercarea mea de a sus ine punctul de vedere al marelui nostru gânditor i poet putea fi dinainte prev zut .

P rerile referitoare la cercet rile tiin ifice ale lui Goethe sunt împ r ite azi în dou tabere. Reprezentan ii monismului modern, în frunte cu prof. Haeckel, recunosc în Goethe pe profetul darwinismului, care- i imagineaz , exact ca ei, c lumea organic e st pânit de legile care ac ioneaz i în natura anorganic . Lui Goethe i-a lipsit, dup ei, numai teoria selec iei naturale, prin care de-abia Darwin a pus bazele concep iei moniste despre lume i a în l at teoria evolu ionist la nivelul de convingere tiin ific . Acestui punct de vedere i se opune un altul, care presupune c ideea de tip a lui Goethe nu e altceva decât o no iune general , o idee în sensul filosofiei platoniciene. El sus ine c , ce-i drept, Goethe a f cut unele afirma ii izolate, care amintesc de teoria evolu ionist , la care a ajuns datorit panteismului existent în firea lui; el n-a sim it îns nevoia de a merge pân la cauza mecanic ultim . De aceea, la el nu poate fi vorba de o teorie evolu ionist în în elesul modern al cuvântului. Încercând s explic concep iile lui Goethe f r a porni de la premisa unui punct de vedere gata f cut, numai din fiin a lui Goethe, din totalitatea spiritului s u, am în eles c nici una din tendin ele amintite oricât de important e contribu ia adus de ele la încerc rile de a aprecia cercet rile lui Goethe , nu a interpretat absolut corect concep ia lui despre natur . Prima dintre p rerile pe care le-am caracterizat are absolut dreptate când spune c Goethe, c utând explicarea naturii organice, combate dualismul, care presupune existen a unor bariere de netrecut între aceast lume i cea anorganic . Dar Goethe nu sus ine c exist posibilitatea explic rii lumii organice pentru c î i imagina formele i fenomenele naturii organice într-o conexiune mecanic , ci pentru c - i d dea seama c întregul superior în care acestea sunt cuprinse nu este, în nici un caz, inaccesibil cunoa terii noastre. Ce-i drept, el î i imagina Universul în sens monist, ca unitate nedesp r it din care nu-l excludea nicidecum pe om [vezi Scrisoarea lui Goethe adresat lui F. H. Jacobi la 23 noiembrie 1801; WA 15, 280 i urm.] , totu i, el recuno tea c în interiorul acestei unit i pot fi deosebite diferite trepte care î i au propriile lor legi. Înc din tinere e el respingea curentele care- i imagineaz unitatea drept uniformitate i care cred c lumea organic , tot ceea ce ni se înf i eaz ca natur superioar în sânul naturii, e st pânit de legile care ac ioneaz în lumea anorganic . (vezi ³Geschichte meines botanischen Studiums´, în NW, vol. 1, p. 61 i urm.). Faptul c respingea aceste curente l-a obligat mai târziu s presupun existen a unei puteri intuitive de judecat , cu ajutorul c reia noi în elegem natura organic , spre deosebire de intelectul discursiv, prin care cunoa tem natura anorganic . Goethe î i imagineaz lumea ca pe un cerc de cercuri, fiecare avându- i propriul s u principiu explicativ. Moni tii moderni nu cunosc decât un singur cerc, pe acela al legilor naturii anorganice. A doua dintre p rerile despre Goethe amintite aici î i d seama c la el avem de-a face cu altceva decât la monismul modern. Dar, deoarece reprezentan ii acesteia v d un postulat al tiin ei în ideea c natura organic poate fi explicat exact în acela i fel ca i cea anorganic i resping de la bun început o concep ie ca aceea a lui Goethe, ei consider c e inutil s se intereseze mai îndeaproape de cercet rile lui.

A a se face c înaltele principii ale lui Goethe nu au g sit o în elegere deplin nici la unii, nici la al ii. Dar tocmai în ele const importan a covâr itoare a c ut rilor lui, ele nu- i pierd din importan pentru cel care s-a p truns el însu i de adâncul lor adev r, nici dac î i d seama c unele dintre aspectele de am nunt ale cercet rilor lui Goethe trebuie s fie corectate. De aici se na te, dac cineva încearc s prezinte concep iile lui Goethe, necesitatea de a- i îndrepta privirile spre punctul central al concep iei goetheene despre natur , f r a se împiedica de aprecierea critic a descoperirilor de am nunt pe care Goethe le-a f cut într-o ramur sau alta a tiin elor naturii*. Pentru c am c utat s r spund acestei necesit i, exist probabilitatea s fiu gre it în eles tocmai de c tre aceia în raport cu care a regreta cel mai mult a a ceva, de c tre empiricii puri. M refer la cei care indic leg turile dintre organism, mergând în toate direc iile pe calea substan elor oferite în mod empiric i consider înc deschis problema principiilor originare ale organicii. Expunerile mele nu pot fi îndreptate împotriva lor, pentru c nu-i ating. Dimpotriv : tocmai pe ei îmi întemeiez o parte a speran elor mele, pentru c ei mai au înc mâinile libere în toate direc iile. Tot ei sunt aceia care vor mai avea de corectat unele dintre afirma iile lui Goethe, fiindc , în ceea ce prive te realit ile lumii fizice, el a gre it nu o dat ; aici, fire te, nici geniul nu a putut dep i limitele epocii sale. Dar, în domeniul principiilor, el a ajuns la ni te concep ii fundamentale care pentru tiin a lumii organice au aceea i importan pe care o au pentru mecanic principiile lui Galilei. Sarcina pe care mi-am propus-o este tocmai aceea de a fundamenta aceast afirma ie. A dori ca cei pe care cuvintele mele nu-i pot convinge, s vad m car inten ia onest cu care am încercat s rezolv f r a lua seama la persoane, ci numai la tema în discu ie problema de care v-am vorbit, aceea de a explica scrierile tiin ifice ale lui Goethe pornind de la totalitatea naturii sale, de a exprima o convingere care pentru mine este în l toare. Dac s-a început explicarea operelor literare ale lui Goethe în acela i mod fericit i promi tor, atunci chiar din acest fapt decurge necesitatea de a se studia toate crea iile spiritului s u în acela i fel. Acest lucru nu va putea fi evitat la nesfâr it i eu nu voi fi ultimul dintre cei care se vor bucura din inim dac vreun continuator al meu va reu i s-o fac mai bine decât mine. Fie ca unii gânditori i cercet tori cu inim tân r , i anume aceia care încearc s cunoasc lucrurile nu numai în întindere, ci privesc în ochi punctul central al cunoa terii omene ti, s acorde o cât de mic aten ie explica iilor mele i s le dea curs în cete cât mai mari, pentru a realiza într-un mod cât mai des vâr it ceea ce am încercat eu s exprim aici.

VI MODUL DE CUNOA TERE GOETHEAN

. Din aceast filosofie se va contura o concep ie. v voi r mâne îndatorat în cel mai înalt grad dac m ve i face s m împac în sfâr it cu filosofii. Din curentele noastre tiin ifice actuale n-ar putea s rezulte nicidecum o astfel de concep ie. rezultatele observa iilor sunt depozitate i nimeni nu are curajul s le prelucreze. nimic altceva decât a te limita la credin a oarb în revela ii a religiilor. Ast zi oamenii vor numai s perceap cu sim urile. s ordoneze etc. 167] Ceea ce poetul caut acum la Fichte. ce cere ea de la gândire? S asculte ce spun faptele i s interpreteze. dup p rerea noastr . Nu se prea poate spune îns c aceste progrese s-au f cut în profunzime. Se consider c singurul lucru pe care-l putem face este acesta: s adun m într-un sistem datele furnizate de experien . direc ia de gândire ap rut pe baza filosofiei idealiste germane. A a c ne revine nou sarcina de a scoate. Dar pentru con inutul unei epoci au o importan decisiv numai progresele în profunzime. i se va vedea c tot ceea ce a creat Goethe în literatur . Pentru c a avut acest curaj. Ei i-au pierdut orice încredere în gândire. schi ând o imagine a acestuia. tot ce a spus în domeniul tiin ei. Am caracteriza cel mai bine epoca noastr . Noi vrem s ne apropiem de Goethe din direc ia filosofiei. iar mai târziu va c uta la Schelling sau la Hegel: o concep ie filosofic despre lume care s fie în acord cu felul lui de a gândi. am fi putut s -l invoc m pe acesta. considerând c aceasta nu este suficient pentru a p trunde în tainele lumii i ale vie ii. dac am spune: Propriu-zis. este o consecin a ei. Aceasta se bazeaz numai pe faptul c biserica ofer adev ruri gataf cute. Dar nici una dintre direc iile filosofice pe care le-a cunoscut nu i-au adus mul umire deplin . în miezul lucrurilor. În ceea ce prive te gândirea: lucrurile sunt observate la infinit. de care nu m-am putut lipsi niciodat . Ast zi suntem foarte departe de acel mod de a gândi care tr ia în natura sufleteasc a lui Goethe. Am devenit din ce în ce mai pu in curajo i în toate domeniile. care p trunde în profunzime. dar nu i s gândeasc . dar mai ales în acela al gândirii i al voin ei. lui Goethe ea îi este mai apropiat decât concep iile care domnesc ast zi în multe ramuri ale tiin ei. Gândirii îi este permis s se osteneasc încercând s p trund sensul lor mai adânc. nu are nici o valoare. necesit i c rora Goethe i Schiller le-au închinat întreaga lor via . dar îi este negat facultatea de a verifica adev rul însu i. Acesta îi r spunde filosofului la 24 iunie: ³În ceea ce m prive te. sâmburele filosofic care a existat în el. Calea just pe care poate fi adus la îndeplinire o asemenea sarcin este. în care trebuie s crezi. din tot ceea ce ne-a r mas de la poet. pentru a da din ele o explica ie tiin ific exhaustiv a realit ii.Johann Gottlieb Fichte i-a trimis în iunie 1784 lui Goethe primele file ale lucr rii sale ³Teoria tiin ei´. tiin a . de fapt. Dar i ea îi refuz gândirii dreptul de a p trunde ea îns i. se renun astfel cu totul la dezlegarea marilor enigme ale existen ei. tim doar c aceast filosofie a c utat s r spund în felul ei celor mai înalte necesit i ale omului. în mod independent. Iar tiin a experimental . tiin a cere supunere oarb în fa a a ceea ce spun datele experimentale. Aici. Dar el n-a f cut o asemenea afirma ie. a respinge gândirea i a reduce totul la experien a senzorial nu înseamn . dar cu care n-am putut fi niciodat de acord. filosofia idealist german e acuzat c nu are un caracter tiin ific.ea neag cu totul posibilitatea omului de a face progrese în profunzime. De aceea. Este adev rat: pe toate t râmurile vie ii culturale pot fi înregistrate mari progrese.´ [WA 10. spusele acestora. Acest lucru îngreuiaz mult misiunea noastr . c utase mai înainte la Spinoza. Dac el însu i ar fi spus despre un punct de vedere filosofic c este identic cu al lui. i se uit astfel faptul c prin aceast atitudine ne apropiem de un punct de vedere pe care-l credeam de mult dep it. de a p trunde în str fundurile lumii prin propria ei putere. Ea s-a n scut din sânul aceluia i curent istoric. Într-un sens mai profund. ca i acolo. se consider c gândirea independent . Teologia pretinde ca gândirea s se supun orbe te spuselor bisericii.

Nu vreau s înal osanale optimismului plat. El a v zut cu ochii spiritului. i din cauza c rui ideal neatins disper ? Nu va ti ce s r spund . trebuie s tras m noi în ine drumul pe care vom merge. el a pus faptul în lumina just i a v zut mai mult decât ceilal i. Demnitatea omului este înnobilat prin faptul c ceea ce el creeaz este distrus întotdeauna cu cruzime. z p citoare. Întreba i-l pe unul din pesimi tii epocii noastre ce vrea de fapt. fericirea noastr const în ac iune. neclare i apoi ne plângem c nu ob inem ceva despre care de-abia dac avem o imagine ce oas . Nu exist o p rere precis despre ce anume trebuie aflat i se exprim totu i îndoiala c se va afla ceva.experimental uit un singur lucru. ca el s nu se lase condus nici de experien . suferin e i osteneli. Cu voin a i cu ac iunile noastre. Gândi i-v la o mam : cât de mult spore te bucuria ei când î i vede copiii prosperând. Nu tim s ne propunem în via ni te sarcini precise. Sunt ni te naturi problematice to i cei care nu sunt în stare s fac fa unei situa ii i totu i nu sunt mul umi i de nici una. Cea mai sublim idee despre Dumnezeu r mâne totu i aceea care presupune c . S nu uit m îns c în durere se afl germenele fericirii. lumea senzorial devine pentru ea o multitudine de fapte variate. Gândirea trebuie s c l uzeasc observa ia într-un mod adecvat cu natura. care. l-a privit i a sesizat astfel o lege important . Ne pierdem în visarea unor idealuri vagi. pentru c n-am ti ce s credem despre aceast enigm . lucrurile stau absolut la fel. dac nu tie ce s cread despre posibilit ile ei. Dar gândirea nu poate face acest lucru dac cercet torul i-a pierdut încrederea în ea. în ceea ce înf ptuim noi în ine. Privindu-l. tiin a experimental r t ce te nedumerit prin lumea fenomenelor. mul umit cu pl cerile banale ale vie ii. . Dac un creator oarecare ar fi pornit la crearea omului cu gândul de a-i da i fericirea. care s fie pe m sura noastr . Dac acest lucru va fi vreodat în eles în profunzime. nu tinde spre nimic superior i de aceea nu simte niciodat dorul de altceva. s . Este demn de om numai ca el însu i s caute adev rul. religiile bazate pe revela ie vor înceta s existe. A v zut acel fapt cu al i ochi decât ceilal i oameni. Nu vreau s -i condamn pe cei care simt dureros adâncul tragism de a fi dependen i de ni te condi ii care ac ioneaz paralizant asupra faptelor noastre i pe care în zadar ne str duim s le schimb m. celui creat dup chipul i asem narea lui el ar fi f cut mai bine s nu-l mai creeze deloc. Apoi a venit cineva. dac a cucerit odinioar aceast bucurie prin griji. avea în minte un anumit gând: cum trebuie s facem leg tura dintre acel fapt i alte fapte. dup ce l-a creat pe om. Dac ar veni ast zi cineva i ne-ar ar ta cu degetul rezolvarea enigmei lumii. pentru c -i lipse te acea energie a gândirii care p trunde în centrul realit ii. pentru c nu se tie unde se afl inta gândirii. S nu m în elege i gre it. Se vorbe te ast zi despre limitele cunoa terii. Nu ne prive te dac vreo putere superioar ne conduce destinele spre bine sau spre r u. nu ne-am alege cu nimic. ce este important pentru el i ce nu? Gândind. Mii i mii de oameni au v zut un fapt concret i au trecut pe lâng el f r s observe nimic ie it din comun. dar nu o reprezentare clar .i întemeieze fericirea pe propriile lui puteri. fiindc el trebuie s creeze i s produc mereu altceva. Atunci omul nici nu va mai voi ca Dumnezeu s i se reveleze sau s -i d ruiasc binecuvânt ri. Dumnezeu s-a retras din lume i l-a l sat pe acesta în seama propriilor lui for e. fiindc el nu poate resim i drept fericire ceva care-i este înmânat ca un dar nemeritat. Toate descoperirile tiin ifice se bazeaz pe faptul c observatorul în elege s observe într-un fel condus de gândul just. Cum se explic acest lucru? Descoperitorul a tiut s priveasc altfel decât cei dinaintea lui. El va voi s cunoasc prin propria lui gândire. Orice om cu o gândire cât de cât s n toas ar trebui s resping o fericire pe care i-ar oferi-o o putere exterioar oarecare. nici de revela ie. drept mo tenire. Cu fericirea d ruit este ca i cu adev rul revelat.

În istorie i în estetic . a a cum se ofer ea în mod pozitiv unei gândiri pline de con inut. acela trebuie s recunoasc în mod necesar i existen a unor obiecte aflate dincolo de simpla realitate concret-sezorial . Un asemenea empirism st i la baza filosifiei lui Eduard von Hartmann. Ea este organ de percep ie. Singura cale satisf c toare de a în elege realitatea este o metod empiric . care nu se poate dezlipi de faptele exterioare. În loc s se opreasc la întrebarea ³cum ajungem noi la concep iile noastre?´. El respinge concep ia pur mecanicist despre natur i hiper-darwinismul. dar nu unul care caut o unitate a lucrurilor nebuloas . Obiectele gândirii sunt îns ideile. Realitatea obiectiv dat nu se limiteaz la realitatea senzorial . ca idee tiin ific despre lume. Aceasta din urm nu este decât o jum tate a realit ii. ci un empirism superior. purificat. Toate acestea dup o metod empiric-inductiv . imaginar . De ultimul punct inten ion m s ne ocup m ceva mai departe. În tiin . ea desemneaz de la bun început ce-ul acestora. Aici se face gre eala de a se trece pur i simplu cu vederea celelalte p r i constituente la fel de obiective ale realit ii. fire te. ea se contope te cu cauza originar a existen ei Universului. ceea ce lucreaz afar . Se crede c recunoa terea celei dintâi trebuie s aib neap rat ca urmare respingerea celei de a doua. S-ar p rea c astfel concep ia mecanicist despre lume ar fi singura form adev rat a unei concep ii despre lume. al c rei organ este gândirea. ci unul care caut con inutul de idei concret al realit ii pe o cale experimental la fel de riguroas ca cea pe care cercetarea hiperexact din zilele noastre caut con inutul realit ilor fizice. Acesta este idealism. Fiindc sim urile ne furnizeaz numai acele leg turi dintre lucruri care se pot deduce din legile mecanice. Acesta caut în natur unitatea ideatic . adic al concep iei dup care în lume nimic nu ne poate satisface pe deplin. i la idei se poate ajunge tot printr-o metod inductiv . tiin a experimental de azi se conduce dup metoda absolut corect : a r mâne mereu la realitatea dat . eu le-a indica drept fericirea omenirii. dar nu punem la baza dezvolt rii acestuia metoda dialectic a lui Hegel. Aceast concep ie este în m sur s împace dou lucruri care azi sunt considerate cu totul ireconciliabile: metoda empiric i idealismul. ale unei percep ii superioare. urechea pentru sunet. dup care nepl cerea întrece întotdeauna pl cerea. trebuie s se ajung la aceast p rere. care nu pot fi deduse din legile mecanice. Dac se consider . c sim urile sunt singurele organe de percepere a unei realit i obiective. cum crede concep ia mecanicist despre lume. Dar nu este deloc a a.Cel ce recunoa te gândirii capacitatea de a percepe dincolo de sfera sim urilor. Argumentele pe care el le aduce sunt pentru mine numai . Eduard von Hartmann este întemeietorul unui monism concret. Când gândirea intr în st pânirea ideii. intr în spiritul omului: el devine una cu realitatea obiectiv la poten a ei maxim . Apropiindu-ne de Goethe înarma i cu aceste concep ii. Filosofia lui Hartmann se deosebe te de a mea numai prin problema pesimismului i prin direc ionarea metafizic a sistemului s u spre ideea de ³incon tient´. el caut ideea concret . Cealalt jum tate a ei sunt ideile. dar adaug afirma ia inacceptabil c aceast metod poate furniza exclusiv realit i concret-senzoriale. Gândirea are pentru idei aceea i importan pe care o au ochii pentru lumin . desigur. R mânem la idealism. care sunt i ele obiecte ale percep iei. credem c p trundem în fiin a sa. Sesizarea ideii în sânul realit ii este adev rata cuminecare a omului. În leg tur cu pesimismul vom spune urm toarele: Ceea ce Hartmann prezint drept argumente în sprijinul pesimismului. având ni te rezultate de cercetare idealiste.

am fost c l uzit de gândul s însufle esc studierea aspectelor de am nunt. în aceste condi ii. 4. ajunge la aceast concep ie despre lume. Trebuie s renun m cu totul la c utarea unei asemenea fericiri i s ne g sim menirea numai în îndeplinirea dezinteresat a acelor sarcini ideale pe care ra iunea noastr ni le arat . în a a fel încât el s devin viu i în al ii. ³Pe omul care lucreaz îl preocup numai s fac binele [Das Rechte = ceea ce trebuie. 464 i 441. Nu poate fi moral decât o fapt izvorât din iubire. drept n. prezentând m rea a lume de idei care st la baza lor. 2. Am aflat apoi c .].i construiasc mai departe sistemul. Berlin i Stuttgart 1886. El ar trebui s arate care poate fi. atunci voi considera c m-am achitat de sarcina pe care mi-am propus-o. vol. de care m-am ocupat. 86. Convingerea mea este aceea c fiecare afirma ie a lui Goethe dobânde te un sens absolut nou. am g sit în idealismul obiectiv singura concep ie despre lume satisf c toare. steaua noastr c l uzitoare trebuie s fie ideea.) Eu n-am ajuns la concep ia mea despre lume numai studiind personalitatea lui Goethe. ceea ce este just. Nu se poate nega . i anume adev ratul ei sens. Ce altceva înseamn acest lucru decât c trebuie s c ut m fericirea numai în munc . De aici ar trebui Hartmann s . sect.´ ³Tot secretul const în faptul c renun m la existen a noastr . î i îndepline te menirea. Op. ed. NW. Dornach 1960. nu te po i opri aici. este ar tat în gnoseologia mea 86. i pot spune c n-am g sit niciodat vreo contradic ie de principiu între concep iile mele fundamentale i activitatea tiin ific a lui Goethe. munca de elaborare a concep iilor mele merge în mod firesc paralel cu studierea lui Goethe. s dezvolt punctul meu de vedere. Procedând în mod riguros dup metoda tiin ific . în al doilea rând. dac te apropii de ea cu deplina în elegere a vastei i profundei sale concep ii despre lume. Compl. el nu trebuie s se întrebe dac binele se i întâmpl . în activitatea noastr neobosit ? Numai cel care munce te. acest impuls poate fi numai d ruirea dezinteresat fa de obiectul c ruia îi închin m activitatea noastr . iubirea. adic numai iubirea. p. i iat c am ajuns iar i la Goethe.. Rudolf Steiner. de ani de zile. dar mi-am dat seama c . în esen . nu exist o adev rat r splat . dac gânde ti intens. pentru a exista. VII DESPRE ORDINEA SCRIERILOR TIINTIFICE ALE LUI GOETHE Editând scrierile tiin ifice ale lui Goethe. iar în ac iunile noastre. în primul rând. lipsit de contradic ii. i anume cel care munce te dezinteresat. trad. Felul cum o gândire care se în elege pe sine. A a se face c .dovezi în sprijinul ideii c este zadarnic s n zuim spre o stare de fericire permanent . Este o prostie s vrei r splat pentru ceea ce faci. sau chiar hegelianismul.´ (Maxime în proz . Dac nu exist perspectiva unui scop ce trebuie atins. s trezesc convingerea c acest punct de vedere este cu adev rat cel goethean. f r s a tepte nici o r splat pentru munca sa. singurul impuls al tuturor faptelor noastre. Grundlinien einer Erkenntnistheorie der Goetheschen Weltanschauung mit besonderer Rücksicht auf Schiller. concep ia despre lume a lui Goethe e îmbibat de acest idealism obiectiv. Dac am reu it m car în parte. Am pornit de la concep ia naturalist-mecanicist despre lume. a 6-a. În tiin .

pe cele de biologie.´ [Maxime în proz . Volumul 1 ar fi con inut atunci punctele de vedere generale.´ [Maxime în proz . Oricât de ispititor ar fi un asemenea gând. vol. dar ele au început un joc. Dac i cum a r spuns el la aceste întreb ri. Ce fel de întreb ri punea Goethe naturii? Iat ce este important. felul cum trebuie s punem întreb ri naturii. p. pe care le compar . dup ce a eliminat toate aspectele accidentale. El porne te întotdeauna de la ni te fapte concrete. În realitatea pe care o observ m se afl deja adev rul. Problema este: ce vor ele s însemne în cadrul concep iei lui Goethe despre lume? Pe culmea spiritual pe care se afl poetul.] Ceea ce ne r mâne de f cut este s punem aceste manifest ri într-un context în care ³adev rul s se arate´. ideea. E o mare gre eal s se sus in c nu ideile sunt principiul propulsor în crea ia lui Goethe. 4. p. ne intereseaz de-abia în al doilea rând. Nu se putea ca aceste puncte de vedere s nu influen eze ordinea materialului ce trebuia dat tiparului. nu mi-ar fi trecut niciodat prin minte s adopt aceast ordine. ele pot fi lovite. Dar acest lucru nici nu intr aici în discu ie. chiar i atunci când el se înal în sfera ideii. neesen iale. Fiindc nic ieri nu permite ca în cercetarea lui s se strecoare vreun adaos subiectiv. O spune foarte bine el însu i: ³Cu p rerile pe care îndr zne ti s le exprimi este ca i cu pietrele de la acel joc în care le faci s înainteze pe tabl . El nu face decât s elibereze fenomenele de aspectele accidentale. Subiectul adic el însu i nu are alt sarcin în afar de a pune obiectul în situa ia de a. s introduc aceast metod în tiin . sec iunea 2. cu aparent îndrept ire deoarece m-am distan at de clasificarea f cut pân acum lucr rilor lui Goethe . Dar la el nu este vorba nicidecum de rezultatele pe care ni le-a l sat. g site înc o dat de tiin a de dup el. Ceea ce avem de înv at de la Goethe este. mineralogie i meteorologie în volumul 2 i pe cele de fizic în volumul 3. ci de felul cum a ajuns la ele. iar cele urm toare dezvoltarea ideilor fundamentale. Se poate ca diferite rezultate tiin ifice izolate ob inute cu ajutorul ei s fi fost modificate de tiin a aflat în continu dezvoltare: dar progresul tiin ific inaugurat prin ele este pentru tiin un bun nepieritor.faptul c unele dintre afirma iile f cute de Goethe pe t râmul tiin ei par absolut lipsite de importan dac le prive ti de pe pozi iile tiin ei care între timp a progresat atât de mult. care este idee în sensul pe care el îl d acestui cuvânt.] El a ajuns la o metod întru totul conform cu natura. prin toate mijloacele pe care le avea la dispozi ie. pentru a ajunge la temelia lor mai adânc .n-a fi putut atinge scopul pe care-l urm ream: a l sa s se vad . NW. le ordoneaz . . trebuie s -l ghicim din manifest rile sale. vol. planul jocului. care va fi câ tigat. nevoia de tiin este de natur superioar . vom reu i atunci s d m rezolv ri mai bune problemelor puse de el. i a încercat. 4. sec iunea 2. o experien mai bogat . F r nevoia de tiin nici nu exist tiin . F când astfel pentru a reveni la compara ia f cut de Goethe . a a cum apar ele în diferitele ramuri ale tiin ei. Dar expunerea mea vrea s arate c noi nu putem face mai mult decât atât: s umbl m cu mijloacele noastre mai perfec ionate pe c ile trasate de el. înainte de toate. pentru c el a f cut în leg tur cu ideea lui ³Faust´ acea observa ie arhicunoscut . din pietrele care au înaintat pe tabl . Nimic nu era mai str in de firea lui Goethe decât s porneasc în mod con tient de la ni te no iuni generale. Observând lucrurile. Dac avem azi ni te mijloace mai perfec ionate. reprezint azi o parte important a concep iei noastre despre lume. S-ar putea ca cineva s întrebe. ³Adev rul e asemeni lui Dumnezeu. el nu se arat în mod nemijlocit.i dezv lui sâmburele cel mai l untric. trebuie numai s d m la o parte înveli ul care ni le ascunde. ei bine. 362. îi r mâne ceva. de ce n-am luat-o imediat pe drumul care pare a fi cel mai indicat aici: acela de a prezenta lucr rile tiin ifice cu caracter general în volumul 1. F când aceasta. 378. Metoda de care Goethe se serve te r mâne cea bazat pe experien a pur . Se uit esen ialul dac nu i se recunoa te lui Goethe alt merit în afar de acela de a fi f cut câteva observa ii care. NW. i se reveleaz ideea ce st la baza lor.

Cu alte cuvinte: trebuie s începem cu studiile f cute de Goethe în leg tur cu natura organic . misiunea nu este înc încheiat . trebuie s o explice pe cale psihologic . se poate spune c ele au ap rut la Goethe de-abia ca urm ri ale concep iei sale despre natur . i noi trebuie s -l urm m. atunci tendin a artistic din spiritul lui Goethe a fost de a a natur încât cerea. din l untru în afar . fiecare în parte ar fi determinat.i puteau imagina c cercetarea tiin ific i crea ia poetic se pot întâlni în acela i spirit. s fie întregit prin gândirea tiin ific . r spunsul la întrebarea: Cum se face c acest geniu. Aceste amândou tendin e ale spiritului s u ne-ar interesa atunci ca atare. cum se face c Goethe a ajuns s se ocupe de tiin ? Goethe a avut mult de suferit din cauza concep iei gre ite a contemporanilor s i. pe care le g sim mai apoi. ci i. f r s -l fi preocupat câtu i de pu in tiin a. am fi avut de-a face cu un poet care. poate. Exist atunci o trecere obiectiv de la art la tiin . ci i din cauza leg turii cu cealalt . Dac vrem s le în elegem pe acestea din urm . dac vrem s p trundem cu totul în spiritul s u. pentru c el a început cu acestea. Dar toate acestea s-ar fi întâmplat i dac cele dou tendin e spirituale ar fi tr it în dou persoane diferite. în mod întâmpl tor. care nu. VIII DE LA ART LA TIIN Cel care î i propune s prezinte evolu ia spiritual a unui gânditor. Aici i s-a dezv luit mai întâi un bogat con inut de idei. Articolele asupra metodei sunt ni te simple specula ii ideatice pentru acela care nu se ostene te s fac el însu i drumul pe care l-a parcurs Goethe. Atunci fiecare dintre cele dou tendin e ne intereseaz nu numai pentru ea îns i. în articolele sale cu caracter general sau metodic. trebuie s ne fi umplut deja cu acel con inut. Dac l-ai prezentat pe gânditorul Goethe. Poetul Goethe n-ar fi avut nimic de-a face cu gânditorul Goethe. sau mai ales. de o voin personal arbitrar ? Sau direc ia artei lui Goethe era de a a natur încât ea trebuia s -l duc în mod necesar la tiin ? Dac prima presupunere ar fi cea adev rat . în mod necesar. mari progrese ale omenirii. direc ia deosebit pe care acesta a mers. Dac cea de-a doua presupunere este cea adev rat . în condi iile unei biografii diferite. separate una de alta. Goethe s fi mers pe acelea i c i în literatur .Adev rata metod tiin ific const tocmai în îndep rtarea acestui înveli . în primul rând. Aici trebuie s r spundem. Cât despre studiile sale asupra fenomenelor din domeniul fizicii. s-ar fi putut întâmpla atunci ca. un punct în care cele dou tendin e se întâlnesc. astfel încât des vâr irea într-un domeniu cere . ca p r i componente. i atunci este absolut inimaginabil ca cele dou tendin e s fi existat în dou personalit i diferite. era i gânditor. la întrebarea: Ce motive l-au îndemnat pe marele poet s se ocupe de tiin ? Oare faptul c a trecut de la art la tiin a fost determinat de o simpl înclina ie subiectiv . În cazul lui nu se caut doar justificarea i explicarea direc iei speciale în care el a mers pe t râmul tiin ei. atunci faptul c Goethe s-a d ruit în acela i timp artei i tiin ei ar avea numai semnifica ia unui entuziasm personal întâmpl tor pentru amândou aceste direc ii ale c ut rilor omene ti. din faptele oferite de biografia lui. Goethe a pornit pe aceast cale.

des vâr ire i în cel lalt. ci dup ce principiu l-a creat. în existen a obiectiv . drept tiin folosit pentru a ac iona. cu alte cuvinte: s ne men in exclusiv în domeniul realit ii date. se afl originea legilor tiin ifice. f r cel mai mic grad de realitate. trebuie s mergem înapoi. aceea a legilor estetice. nici pe cealalt . arta î i trage r d cinile tocmai din subiectivitatea geniului. Ea era pentru el una dintre manifest rile legii originare a lumii. de aceea. tiin a ar fi ra iunea. Ea trebuie s ia etalonul a ceea ce este adev rat sau fals numai i numai din obiectele accesibile sim urilor. intrând ca într-o strad înfundat ´. În cazul tiin ei. spune Goethe 88. Goethe a a a i conceput întotdeauna arta. ele creeaz ni te iluzii. ci caut întotdeauna acea legitate care st la baza oric rui triunghi posibil. Nu este important ce a creat natura. artistul caut s imprime acelea i puteri de via materialului pe care-l prelucreaz . renun ând la orice voin arbitrar . Pe aceast treapt . De altfel. în fine. arta trebuie s imprime materiei. iar arta mecanismul acesteia. natura d de ³obiecte specializate.´ ³În lucr rile omului. În acest caz. Apoi acestui principiu trebuie s i se dea o form potrivit cu propria . ci apare drept vestitoarea acelei legit i pe care poetul a auzit-o în str fundurile vie ii naturii de la Spiritul Lumii.i puteau g si mul umirea decât în activitatea tiin ific . s -i dea o form artistic . Importan a lui Goethe pentru întreaga istorie a lumii const tocmai în faptul c arta lui curge direct din izvorul originar al existen ei. ³Cred c tiin a ar putea fi definit drept cunoa tere a generalului. El caut pretutindeni nu numai realit ile date sim urilor din lumea exterioar . Dar atunci el n-o va în elege nici pe una. orice amestec al subiectivit ii umane ar însemna o falsificare a realit ii. Legea lor este dat de for a creatoare prin propria putere a spiritului omenesc. dac tendin a s-ar fi putut dezvolta nestânjenit . Pentru el. tiin a trebuie a a se crede s schi eze o imagine cât mai obiectiv a lumii. s ne arate realitatea în oglind . Crea iile ei sunt pl smuiri ale fanteziei omene ti. c ea nu are nimic iluzoriu. Goethe nu s-a supus unei înclina ii personale. 87 ³Ceea ce tiin a spune sub form de idee (teorem ). doi poli cu totul opu i în evolu ia culturii umane. tiin a trebuie s se supun acesteia. în alt sens. Cine concepe lucrurile în acest fel nu va în elege niciodat în mod clar care este leg tura dintre crea ia literar a lui Goethe i cercet rile sale tiin ifice. drept cunoa tere ob inut prin abstractizare. A a c acestea din urm nu au nici cea mai mic valoare de cunoa tere. a a cum este i tiin a. Epoca noastr crede c face bine dac ine arta i tiin a separate una de alta. iar arta problema. ci tendin a care le-a dat na tere. ca i în cele ale naturii. iar arta. La propriile ei crea ii. subiectiv . nimic subiectiv. are o importan decisiv lumea obiectiv . ci direc ia artistic a operei sale a trezit în el ni te nevoi spirituale care nu. o dep ire a domeniului experien ei. arta devine interpreta tainelor lumii. conform cu aceast p rere. i astfel. în noi. la fel cum matematicianul nu are niciodat în vedere un triunghi concret sau altul. sau. tiin a i arta î i aveau originea în acela i izvor. În vreme ce omul de tiin se cufund în adâncurile realit ii pentru a exprima sub form de gânduri for ele ei creatoare. tiin a era cealalt form de manifestare a ei. Pentru legile ei. Ele sunt. pân acolo unde putem afla ce ar fi trebuit s se nasc . Cu totul altfel spune aceast concep ie stau lucrurile cu crea iile artei. nu imagini de oglind ale lumii exterioare. aceasta este misiunea lui. inten iilor merit s li se acorde cea mai mare aten ie´. dimpotriv . în individualitatea noastr . S-o în eleag pe aceasta în mod tiin ific. tiin a ar fi teorema. ea ar mai putea fi numit i tiin practic . În afara noastr . aceasta trebuie s fie problema ei.

Iat deci cauza pentru care direc ia artei lui Goethe trebuie s fie întregit prin tiin . 28] . ca art . c puterea de judecat estetic i cea teleologic arunc lumin alternativ una asupra celeilalte´. nu cu felul în care s-a exprimat în diferite lucruri din natur . drept operele cele mai sublime ale naturii. el izoleaz frumosul. Amândou se prezint ca emana ii ale unei singure fiin e. Tot ce este arbitrar.´ Aici trebuie s ne aducem aminte i de ceea ce a spus Goethe despre ³fericita perioad din via a sa´ pe care o datoreaz scrierii ³Critica puterii de judecat ´ a lui Kant i pe care o datoreaz . Frumosul este ³o manifestare a unor legi tainice ale naturii. în elegem c . Astfel. închipuit. [Maxime în proz . în m sura în care ne este permis s cunoa tem aceast esen în forme vizibile i pip ibile 90. p.´ În articolul ³Impuls important dat de un singur cuvânt bogat spiritual´ [NW.´ Iar despre Shakespeare: ³Shakespeare se întov r e te cu Spiritul Lumii. p. 378. sau: ³Stilul are la baz cele mai adânci temelii ale cunoa terii. Ajunge s ne îndrept m aten ia spre ³C l toria în Italia´ a lui Goethe. Goethe opune. Astfel. din ceea ce este inform. 87. esen a lucrurilor. totodat . el spune. În Goethe nu tr ia o n zuin tiin ific sau una artistic unilateral . dispare. Lui Goethe îi displace orice concep ie care sus ine c arta sau frumosul trebuie s aib o pozi ie izolat . i tot ce-i s mân ´ [WA. în acela i scop. dependente de mii de factori întâmpl tori. numai faptului c aici el ³a v zut tratate crea iile artei i cele ale naturii în acela i mod. el spune: ³Pe t râmul esteticii. sec iunea 1. ba uneori i dup ce i-a s vâr it lucrarea. 535.´ Prin urmare. el p trunde lumea ca i acesta. aici este Dumnezeu´. Goethe a c utat s se întov r easc cu Spiritul Cosmic i s ne reveleze modul cum acesta lucreaz . Artistul trebuie ³s dezvolte din ceea ce este ordinar. 4. Deja. 14. pentru el. Numai forma este diferit . arta are la baz cunoa terea. Când spune: ³Marile opere de art au fost create de c tre om. i pe aceasta o exprim sau o înf i eaz din direc ia din care ea i se ofer . pe toate. sec . ci o profund convingere interioar . aici este necesitate. nu face bine cel care spune: ideea de frumos. vol. prin aceasta. ca s ne d m seama c aceasta nu este nicidecum o fraz . Tot ceea ce artistul poate percepe din legitatea universal e transpus de el în opera sa. ceva frumos´. dup cum era necesar. în acest sens.] 88. nici unuia nu-i r mâne nimic ascuns. 2. dar dac spiritul trebuie s p streze tainele înainte. Referindu-se la arta grecilor. arta o are pe aceea de a dezvolta în mod concret ideea acestei ordini a întregului lumii. în afara imaginii globale a evolu iei omene ti. ceva nobil. a f cut-o prin mijlocirea artei sau a tiin ei. vol 2. natura i arta au aceea i origine. care f r apari ia acestuia ne-ar r mâne în veci ascunse´. NW. ea este o form de cunoa tere. gândirii sale aplicate la obiect arta poeziei aplicat la obiect. 31 i urm. lui Goethe arta îi apare la fel de obiectiv ca tiin a. urm toarele: ³Am impresia c au lucrat dup legile dup care lucreaz natura îns i i c rora am început s le dau de urm . Aceasta din urm are sarcina de a re-crea pe calea gândirii ordinea dup care este alc tuit lumea. trepte necesare ale unei singure evolu ii.lui natur .]. nici arta: el voia ideea. ÄM bucura´ spune poetul ³faptul c arta poetic i tiin ele comparate ale naturii sunt atât de strâns înrudite între ele încât se supun amândou aceleia i puteri de judecat . dup legi adev rate i naturale. în fond. Aceasta se înf i eaz astfel ca o lume în mic. Dar Goethe tocmai c nu voia nici tiin a. ci dorul de a vedea ³for ele creatoare. p. care nu poate fi gândit izolat 89 ´. [Idem.] Goethe i Schiller în eleg arta în întreaga ei profunzime. menirea poetului este s dezv luie taina.

Ceea ce tr ia în spiritul lui Goethe drept principiu motrice l untric al tuturor crea iilor sale. ci se întemeiaz în mod nemijlocit pe perceperea ideilor. .i punctul de plecare într-un centru comun. 1788-1800] Goethe nu este. fiindc le vom vedea în evolu ia lor. Avem de-a face numai cu diverse manifest ri izolate. Dac ar fi fost a a. [Einfache Nachamuhng der Natur. F r ca Goethe s fie un poet-filosof. cum era în realitate. Ce premise trebuie s stabilim pentru ca rezultatele cercet rilor tiin ifice ale lui Goethe s ne apar ca urm ri ale acestor premise? Trebuie s spunem lucrurile pe care le-a l sat nespuse. în loc s fie. p. care ne permite s tragem cele mai diferite concluzii în leg tur cu ideile sale fundamentale. din care ne d m seama cum apare o idee sau alta în lumina gândirii sale.89. [Maxime în proz . atunci el ar fi trebuit s p easc în fa a spiritului lui Goethe ca ceva încheiat. aflat în ve nic mi care. str b tându-le i dându-le via . în mod izolat.] 90. IX TEORIA GOETHEAN A CUNOA TERII Am ar tat deja în capitolul anterior c nu exist nic ieri concep ia tiin ific despre lume a lui Goethe ca sistem închegat. Stil. cu consecven tiin ific . NW vol. dup cum cercet rile lui tiin ifice nu sunt saturate de fantezie poetic . avându. nu s-a putut manifesta ca atare. el nu s-a putut înf i a în acela i timp con tien ei sale ca ceva izolat. 4. Cel ce încearc s -l explice pe Goethe trebuie s caute variatele moduri de a ac iona i a se revela ale acestui principiu. pentru a-l descrie apoi i ca sistem închegat. Tocmai pentru c acest principiu str bate totul la Goethe. tendin a fundamental a spiritului s u îi apare filosofului care-l prive te drept tendin filosofic . Important este ca din ceea ce ne-a r mas de la el s tragem concluzii în leg tur cu principiile. sub form de idei precis conturate. curgerea lui permanent . explica iile exoterice ale lui Goethe ni se vor înf i a în adev rata lor lumin . întrebarea dac lucr rile tiin ifice ale lui Goethe au sau nu vreo valoare filosofic dobânde te o form absolut nou . Înainte de toate. ceva ve nic activ. Prin aceasta. Dar dac recunoa tem f r rezerve c Goethe nu i-a expus niciodat principiile fundamentale sub forma unui sistem închegat. În sfâr it. ne întâmpin în crea iile sale literare. un poet-filosof. dezvoltat pe baza unui principiu. cu toate acestea. sec iunea 2. al explica iilor succinte legate de o no iune sau alta. ele curg în mod nemijlocit din izvorul a toat devenirea. trebuie s ne fie clar despre ce este vorba aici. pentru c poeziile lui nu sunt mai întâi ni te gânduri. singurele care ne ajut s -i în elegem concep iile. 379. static. Numai dac vom reu i s expunem con inutul tiin ific al acestui principiu în mod clar i precis i s -l dezvolt m în toate direc iile. nu trebuie s consider m imediat c e justificat i afirma ia potrivit c reia concep ia despre lume a lui Goethe nu izvor te dintr-un centru ideatic care poate fi cuprins într-o form riguros tiin ific . în: Schriften zur Kunst. expresia artistic a concep iei goetheene despre lume. Manier. E cazul lucr rilor sale tiin ifice. care iau apoi o form senzorial concret . a a cum le g sim în ³Maxime în proz ´ sau în scrisorile adresate prietenilor s i.

pur i simplu. Ca s cunoa tem natura în sensul lui Goethe. în cazul c reia artistul î i îndreapt aten ia spre obiectele din natur . i c prin aceasta el se deosebe te de simpla imitare a naturii. totu i. dup Kant. înainte de a trece la raporturile lui Goethe fa de ea. Kant credea c filosofia dinaintea lui a mers pe un drum gre it din cauz c voia s cunoasc esen a lucrurilor. cu toate calit ile date prin experien a direct . constatarea unui fapt sau a unui ir de fapte. de la Kant încoace. a a cum ne-o dau sim urile. Teoria cunoa terii. trebuie ca eu s fi cercetat mai întâi acel lucru. evitând con tiincios s se îndep rteze vreodat de ea. filosofia care se reclam de la Kant a cheltuit nespus de multe for e tiin ifice pentru a da r spuns la aceast întrebare. Conturarea unei judec i izolate. ar putea fi numit deja cunoa tere. întrebarea ar suna astfel: Cum î i imagina Goethe c este posibil cunoa terea? La o privire mai atent se constat îns c nu avem voie s punem la începutul teoriei cunoa terii r spunsul la întrebarea amintit . Dar ce ne facem dac se dovede te c ideea pe care Kant i adep ii lui i-o f ceau despre cunoa tere despre care ei întreab dac este posibil sau nu este ea îns i atacabil i nu poate s reziste în fa a unei critici p trunz toare? Ce ne facem dac procesul cunoa terii noastre este cu totul altceva decât ceea ce a definit Kant? Atunci. De atunci încoace. sarcina noastr va fi. iar ast zi. imitând formele i culorile acestora cât mai fidel. pentru Goethe nu este înc nicidecum cunoa tere. Prin cunoa tere noi ne facem îns o imagine a ceea ce ni se ofer în mod nemijlocit. cercurile filosofice încearc mai mult ca oricând s se apropie de rezolvarea problemei. mijlocitoarele oric rei experien e. nu trebuie s-o re inem în aspectul ei concret. Fiindc no iunile abstracte de care vorbe te Mill nu au alt menire decât pe aceea de a grupa ceea ce se ofer sim urilor. De aceea. care. coala lui Mill presupune c tot ce putem face cu experien a este. care sunt. deci. Ceea ce ni se d în mod nemijlocit este experien a. întreaga munc ar fi de prisos. Altfel n-ar fi spus despre stil c se bazeaz pe cele mai adânci temelii ale cunoa terii. pe care le re inem apoi sub form de no iuni abstracte. nu vrea s fie îns altceva decât un r spuns am nun it la întrebarea: Cum este posibil cunoa terea? Aplicat la Goethe. Kant i-a însu it no iunea de cunoa tere în sensul ei curent i s-a întrebat dac ea este posibil . mai zelos i cu cea mai mare precizie. fiin ând în sine. i c aceasta ni se dezv luie de-abia în procesul cunoa terii. aici a ap rut o r t cire. ci în procesul cunoa terii ea trebuie s se dezv luie drept ceva mult superior formei sub care ni se înf i eaz la prima vedere. Nu se va putea r spunde îns la întrebarea referitoare la posibilit ile cunoa terii înainte de a se fi r spuns la întrebarea: Ce este cunoa terea? Întrebarea: Ce este cunoa terea? devine astfel prima problem a teoriei cunoa terii. Aceasta nu este o cunoa tere adev rat . care a devenit problema tiin ific fundamental a epocii noastre. s adun m obiectele disparate în grupe. dar care este totu i real. cunoa terea în sensul lui . înainte de a fi examinat posibilit ile cunoa terii înse i. O cunoa tere adev rat trebuie s admit c forma imediat a lumii. Cunoa terea trebuie s ne dea ceea ce experien a senzorial ne refuz . În ceea ce prive te sarcina acestei tiin e.i reprezenta el prin cunoa tere. cunoa terea const în copierea unor raporturi existen iale aflate în afara con tien ei. Dac m întreb în leg tur cu posibilit ile unui lucru. gre eala întregii gândiri filosofice de pân la el a constat în faptul c filosofii au reflectat la natura obiectului ce trebuia cunoscut. El a f cut din aceast examinare problema fundamental a filosofiei. Aceast îndep rtare de lumea senzorial imediat este caracteristic pentru p rerea pe care Goethe o avea despre adev rata cunoa tere. pe care am vrea s-o explic m pe scurt. nu este înc forma ei esen ial . f r a se întreba mai întâi cum este posibil o asemenea cunoa tere. Dup p rerea lui. inaugurând astfel o nou direc ie de gândire. Potrivit cu aceast no iune. i aceast imagine con ine mult mai mult decât ne pot da sim urile. Referitor la Goethe. trebuie spus c . aceea de a ar ta ce.În acest capitol urmeaz s ne ocup m de teoria goethean a cunoa terii. din p cate.

îl str punge i. nu-l tiu. Totu i. c înc lzirea unei pietre este un efect al razelor solare. S lu m mai întâi un exemplu din lumea anorganic i s delimit m foarte exact ceea ce percepem prin sim uri de ceea ce ne furnizeaz procesul cunoa terii. îi v d culoarea. dar de unde tim c aceast diversitate const din reprezent ri? Volkelt face. pornind de la acea form a lumii senzoriale pe care ne-o dau sim urile. Dac pornim de la o premis ca aceea a lui Volkelt. cade la p mânt. dup un anumit timp. de fapt. Pe cât de pu in tiu. lumea ni se înf i eaz ca o diversitate de forme existând în timp i spa iu. acum un sunet. Nu trebuie s dep im t râmul lumii sensibile. atunci toate cuno tin ele noastre sunt bazate pe reprezent ri i se na te întrebarea: Cum este posibil ca reprezentarea s coincid cu obiectul pe care ni-l reprezent m? . la c derea cioburilor de sticl etc. percep la el o anumit duritate etc. La prima vedere. barându. Ne întreb m: Ce ne este dat ca experien nemijlocit ? O serie de percep ii vizuale. pentru a ne pierde într-o lume a fanteziei. Aceea i delimitare riguroas a ceea ce percepem în mod nemijlocit (experien a senzorial ) se g se te i în excelenta lucrare a lui Volkelt ³Teoria kantian a cunoa terii. o serie de percep ii auditive când s-a spart geamul. ce nu poate fi acceptat ca axiom . tot pe atât de pu in tiu în ce raport se afl lumea dat mie prin sim uri fa de facultatea mea de reprezentare. eu v d forma lui. este adev rat. Dac nu vrem s c dem prad unei iluzii. ci. începând cu locurile prin care piatra a trecut în mod succesiv. Percepem însu iri disparate din punct de vedere spa ial i temporal: ici o culoare. pentru c nu este decât o cunoa tere senzorial mai perfec ionat . spre a ar ta apoi c r spunsul nostru este o consecin a concep iei goetheene despre lume. Volkelt pune în fruntea teoriei cunoa terii propozi ia: ³ noi avem o diversitate de reprezent ri de o natur sau alta´. Vedem o piatr care se îndreapt cu vitez c tre un geam. în prim instan f r s fi reflectat asupra lucrurilor . Dac percep iile noastre sunt reprezent ri.i astfel de la bun început calea spre o posibil cunoa tere obiectiv . c lumea furnizat prin sim uri este o lume de reprezent ri. Ea las lucrurile a a cum ni le furnizeaz ochii i urechile. apoi un zgomot etc. Este o prejudecat evident s concepi de la bun început experien a nemijlocit drept o sum de reprezent ri. C ne este dat o diversitate. suntem constrân i imediat s punem în mod gre it problema teoriei cunoa terii. care se num r printre cele mai bune lucr ri pe care le-a dat filosofia modern . va trebui s ne spunem: experien ei nemijlocite nu-i este dat altceva în afar de acest agregat de percep ii f r leg tur între ele. ceva cu totul inadmisibil când spune mai întâi: trebuie s re inem ceea ce ne este dat prin experien nemijlocit . Dar acum se na te pentru noi întrebarea: Cum se raporteaz ceea ce afl m nemijlocit pe cale senzorial la acea imagine a lumii sim urilor care ia na tere în procesul cunoa terii? Vom r spunde mai întâi în mod absolut independent la aceast întrebare. avansând apoi ideea preconceput .Mill nu este o cunoa tere adev rat . în prim instan . colo o form . Dac am în fa a mea un obiect oarecare. 1879]. a a cum le pl cea metafizicienilor din epocile mai vechi sau mai noi. nu se în elege nicidecum de ce Volkelt consider c imaginile incoerente pe care ni le dau sim urile sunt reprezent ri. analizat în conformitate cu principiile ei fundamentale´ [Hamburg. trebuie s ne în l m la una care s ne satisfac ra iunea. C acest agregat de imagini pe care mi le dau sim urile mele este ceva care exist în afara mea sau este numai un complex de reprezent ri: acest lucru. a a cum am v zut mai sus.

iar spargerea geamului este efectul etc. care ne întâmpin în prim instan . dac lu m apoi în considerare însu irile materiale ale sticlei. s-a ajuns la judecata de mai sus. pur i simplu. încât reu im s -l în elegem. i la fel procedeaz toate tiin ele. dar nu se caut nic ieri ceva aflat în afara a ceea ce ne furnizeaz sim urile. Pentru o fiin înzestrat numai cu facultatea percep iei senzoriale. Leg m între ele percep iile vizuale care apar în diferitele locuri în care s-a aflat piatra. Pentru o asemenea fiin . ob inem legea traiectoriei înclinate. care e inaccesibil percep iei senzoriale. Dac realitatea dat în mod nemijlocit i-ar fi suficient sie i într-o m sur atât de mare încât pentru noi s nu se iveasc în fiecare punct al ei o problem . ea izvor te tot atât de bine din obiectivitate. Adev rul nu este suprapunerea dintre o reprezentare i obiectul respectiv. Ceea ce a fost perceput sunt unghiurile . . i se afl într-un raport constant. fac împreun un unghi suplementar sau dou unghiuri drepte (90 grade + 90 grade = 180 grade). Datorit aprecierii bazate pe gândire. Este întregirea obiectiv necesar a percep iei. lumea exterioar ar r mâne acel haos incoerent de percep ii.Dar când s-a preocupat vreodat o tiin adev rat de aceast întrebare? S lu m matematica! Ea are în fa a ei o form care a luat na tere prin întret ierea a trei drepte: un triunghi. Nu s-a reflectat la nici un fel de obiect situat în dosul reprezent rii triunghiului. Întreaga munc prin care diversitatea percep iilor este sintetizat într-o unitate no ional se petrece în interiorul con tien ei noastre. Aceasta stabile te un raport între trei forme perceptibile. Dar percep iile nu decurg una dintr-alta i nu. Tocmai pentru c percep ia este incomplet . Dar chiar dac aceast leg tur no ional (legic ) este produs . nedes vâr it în sine. în con tien . . pe cât izvor te din con tien în ceea ce prive te forma. întregirea necesar . Aceast leg tur ne va da o linie curb (traiectorie balistic ). în calitatea ei de experien senzorial .i urmeaz una alteia în a a fel încât s le putem vedea c ele decurg unele din altele. ele decurg mai degrab din altceva. este con tien a uman . . în ceea ce prive te con inutul ei. în ceea ce prive te constitu ia ei substan ial . am impregnat atât de bine cu no iuni faptul dat. . n-ar avea loc. n-am avea nevoie niciodat s -i dep im limitele. ci este expresia unui raport dintre dou fapte reale percepute. Aceasta este o judecat matematic . Leg tura ideatic dintre percep ii nu e dat de sim uri. Cele trei unghiuri. Locul unde percep iile apar în leg tura lor logic . a a cum am ar tat. Ele întind fire de la o reprezentare la alta. ci este sesizat în mod independent de c tre spiritul nostru. nu înseamn înc nicidecum c ea este i în ceea ce prive te sensul ei doar subiectiv . Mai degrab . aceast munc . Ne întoarcem la exemplul nostru cu piatra aruncat . noi suntem obliga i s ad ug m acestei percep ii. i . i dac spunem c piatra ce zboar prin aer e cauza.. unde aceasta din urm este pus în fa a celor dintâi ca revers no ional al lor. în mod nemijlocit. fac ordine în ceea ce percep iei nemijlocite i se înf i eaz ca haos.

gândirea percepe idei. Am ar tat deja c aceast concep ie duce la concluzia unei depline congruen e între no iune (idee) i percep ia senzorial . Raporturile realit ii spa ial-temporale ar trebui s se repete exact la fel în idee. care din aceast cauz este pentru ele o simpl lume de reprezent ri. Dar ne iese în întâmpinare sub o form pe care n-o putem considera forma ei adev rat . Totul depinde de felul în care este gândit raportul dintre idee i realitatea concret-senzorial . Lumea obiectiv exterioar . i s -mi formez o fotografie no ional . A adar se presupune c exist dou lumi absolut separate. ar trebui s urm resc cu gândul contururile. prin care aceasta ia în st pânire datele realit ii. Aceast lume interioar îi este absolut indiferent celei obiective. Ea este nici mai mult nici mai pu in decât un organ de percep ie. un triunghi. orientarea laturilor lui etc. De aceea. formei etc. Ideea nu este un con inut al gândirii subiective. potrivit cu locul i cu însu irile sale. Cunoa terea ar fi. Esen a realit ii se afl în lucrurile înse i. în a a fel încât imaginea ei s devin întreag . sesizând i acea parte a realit ii care le r mâne inaccesibil sim urilor. care nu mai poate fi perceput îns pe cale senzorial . i tot a a cu fiecare obiect al lumii senzoriale exterioare i interioare. Astfel. exist numai pentru omul care caut s cunoasc . nu înseamn nimic pentru realitatea îns i. idealul teoriei cunoa terii ar fi congruen a dintre aceste dou lumi. percepute. sunt nevoite s admit c lumea subiectiv-ideal . Prin aceasta din urm eu în eleg aici totalitatea imaginilor transmise omului prin sim uri. Aici intervine spiritul. ar trebui s existe reprezentarea respectiv . m rimea. ci un rezultat al cercet rii. Realitatea ne iese în întâmpinare atunci când ne apropiem de ea cu sim urile deschise. ci numai i numai pentru con tien a uman . un proces inutil. Orice sintetizare. dac pentru noi aceasta este numai o jum tate a realit ii care ascunde în ea ceva superior. fiecare lucru s-ar reg si întocmai în imaginea mea despre lume. des vâr it în sine. de pe aceast pozi ie a lor. Toate aceste direc ii de gândire se întâlnesc în faptul c ele caut esen a lumii în ceva transsubiectiv i c . Pentru o asemenea concep ie. la fel ca ochiul i urechea. nu este cerut de aceasta. care este o copie no ional a lumii exterioare. n-am putea intra totu i decât în posesia copiei no ionale a acestuia. dac prin experien a senzorial ni s-ar transmite ceva complet. Includ într-o asemenea concep ie nu numai direc ia de gândire a tiin ei actuale. El percepe acel ceva superior. de exemplu. sunete. i lumea interioar subiectiv-ideal . a adar. . i nu în mai mic m sur ultima faz a filosofiei lui Scheling. numai c în locul dimensiunii. aceste dou lumi ar trebui s se suprapun perfect. ordonare. Dac v d. gândirea nici nu poate fi conceput în sensul c ea adaug ceva con inutului realit ii. Ceea ce se afl în aceasta din urm ar trebui s fie con inut din nou în copia sa no ional . doar c sub form de idee. Iat de ce idealismul poate fi împ cat foarte bine cu principiul cercet rii empirice. la aceasta din urm ajungem de-abia atunci când ne punem în mi care gândirea. Concep ia cea mai r spândit este aceea c no iunea ar fi un simplu instrument ce ine de domeniul con tien ei. temeiurile existen ei ei. În cazul unui al doilea triunghi ar trebui s fac exact acela i lucru. Cunoa terea are sens numai dac recunoa tem c înf i area în care ele se ofer sim urilor este incomplet . dar nicidecum în posesia lui însu i. ci i filosofia lui Kant.Intervine cunoa terea no ional . grupare a realit ilor concretsenzoriale n-ar avea nici o valoare obiectiv . Schopenhauer i pe cea a neokantienilor. astfel încât. În ceea ce prive te con inutul. dac am fi într-adev r în stare s ajungem la substratul cel mai adânc al lucrurilor. A cunoa te înseamn : a ad uga jum t ii de realitate pe care ne-o d percep ia senzorial percep ia gândirii. Dup cum acestea din urm percep culori. care poart în ea îns i esen a ei.

i la fel de pu in au ceva comun diferitele reprezent ri ale unui lucru care apar în con tein ele mai multor indivizi. c ruia i se opun. este necesar s c ut m motivul pentru care se consider c percep ia. este în opozi ie cu no iunea. no iunea. care sunt tot atât de precis determina i i satura i cu realitate. prin cât mai pu ine unit i generale a adar. întreaga lume a experien ei senzoriale. ci i a percep iei senzoriale. Dar. sco ându-se în eviden . de vreme ce nu cunoa tem nici o verig intermediar între percep ie i no iune dac nu vrem cumva s introducem schemele fantastic-mistice ale lui Kant. cutare sau cutare? R spunsul absolut sigur este: Nu. de fapt. i asimilându-se intelectului nostru ceea ce ele au comun. ca ceva general. Al turi de filosofia modern a naturii. atunci trebuie s admitem c aceste elemente apar in percep iei înse i. nu exist p r i. în scopul unei sintetiz ri comode a diversit ii realit ii obiective. Va trebui s ne întreb m: În ce const de fapt caracteristica particularului? Poate fi el determinat pe cale no ional ? Putem spune: Aceast unitate no ional trebuie s se divizeze în însu irile concrete.Trebuie s ne întreb m acum: Corespunde aceast concluzie faptelor? Nicidecum! No iunea de triunghi pe care mi-o formez este una singur . la rândul lor. forma sa de manifestare ca reprezentare. particulare.] Ea se întemeiaz îns exclusiv pe o total neîn elegere nu numai a con inutului no iunii. dac între timp îmi in ochii închi i. desigur. reprezentat de nenum rate ori. ea r mâne mereu aceea i. trebuie s -mi garanteze identitatea. care cuprinde toate triunghiurile individuale percepute. În ea nu exist separa ii. în schimb. Ceea ce constituie particularitatea unui obiect nu poate fi . pe care o am peste un minut. i ori de câte ori mi le-a reprezenta. Prolegomene la o critic a experien ei pure´ [Leipzig 1876. Toate diferitele mele reprezent ri despre triunghi sunt identice între ele. ca unitate riguroas . dup principiul minimului de efort . care azi nu mai pot fi considerate decât lucruri puerile . este mereu aceea i. A adar identitatea nu poate consta decât în con inutul reprezent rii. conform cu principiul minimului de efort. Aceasta din urm trebuie s existe deci în ni te elemente cu totul inaccesibile no iunii ca atare. Eu am. con inutul. Pentru a aduce lumin în aceast problem . Cauza separa iei nu poate fi dedus din no iune. Se impune acum întrebarea: Care este de fapt purt torul acestei identit i a no iunii? Aceasta nu poate fi. aceast pozi ie este sus inut în mica lucrare a lui Richard Avenarius: ³Filosofia ca gândire asupra lumii. Ceea ce este important. Ea crede c unitatea no ional ca atare nu are absolut nici un con inut i ia na tere numai pentru c se face abstrac ie de anumite însu iri ale obiectelor senzoriale. ci trebuie c utat în sânul percep iei înse i. o singur no iune de triunghi. pentru c Berkeley avea perfect dreptate atunci când a spus c reprezentarea de acum a unui copac nu are absolut nimic comun cu reprezentarea aceluia i copac. precis determinat. pe aceast pozi ie se situeaz Schopenhauer. Dar în consecin a ei cea mai cras i deci i cea mai unilateral . Acestei diversit i vine s i se opun . fiecare lucru se prezint drept un ³acesta´ particular. ca ceva particular. mul i ³acela´. în ce-ul ei. No iunea îns i nu cunoa te absolut deloc separa ia. În realitatea concret . ea nu se multiplic . dup principiul de a circumscrie cu ajutorul spiritului. Dar prin aceasta este infirmat în acela i timp concep ia care neag faptul c no iunea sau ideea au un con inut independent.

drept sc dere a ei. în vreme ce sâmburele ideatic al lumii trebuie s se nasc în spirit prin propria sa activitate spontan . ca atare i tocmai ea s fie du manul percep iei! Ea este du manul percep iei numai dac o filosofie care se în elege pe sine în mod gre it vrea s depene din idee. no iunea adaug con inutului percep iei propriul ei con inut. no iunea i percep ia stau fa în fa . în subiect. tot atât de plin de con inut ca i percep ia. el poate fi g sit de c tre subiect în contact cu obiectul. f r a-l anihila pe cel dintâi pentru c n-o prive te deloc acest con inut. Iat de ce este sortit e ecului orice filosofie care vrea s deduc din no iunea îns i întreaga realitate concret . Cunoa terea bazat exclusiv pe experien a senzorial n-ar avea dreptul s fac nici un pas dincolo de milioanele de însu iri particulare care se afl în fa a noastr în percep ia senzorial . Cel care repro eaz îns filosofiei idealiste. de o atitudine absolut pasiv în fa a lumii exterioare.] Krug. de aceea i esen . imposibilitatea unei asemenea deduceri. Dar unde este c utat aici bog ia însu irilor concrete? În num rul lor.în eles. lipsit de consisten . pur i simplu. dac e ca acest sâmbure s se arate.i dea con inutul din ea îns i. care cerea filosofiei identit ii s -i deduc pana lui de scris. goal . conform cu particularit ile ei. i astfel. poate fi infinit de mare. a a cum am ar tat. percep ie vie. care voia s deduc întreaga lume din con tien . c utând astfel s-o desfiin eze cu totul. Dar generalul trebuie g sit mai întâi. ca dou laturi ale lumii. pentru c spa iul este infinit. spre cunoa terea no ional . ca no iune. pozitivismul consecvent ar trebui s sisteze. adic particularul. Ceea ce deosebe te cu adev rat în mod esen ial percep ia senzorial de idee este tocmai acest element care nu poate fi cuprins în no iuni i care. No iunea este tot atât de individual . cunoa terea bazat pe experien trebuie s . trebuie perceput. Nimeni n-ar în elege de ce e necesar s mergem mai departe. conform cu forma de manifestare exterioar . un urma al lui Kant. ca dintr-un caier. percep iei îi lipse te elementul dinamic-calitativ al caracteristicilor. îi este str in. ea dovede te c esen a ei nu se afl în caracterul ei particular. Se spune de obicei c obiectul experien ei este individual. Tot ceea ce este particular. Numai în felul ar tat de noi se poate ajunge la o explica ie satisf c toare în leg tur cu ceea ce este de fapt cunoa terea bazat pe experien . dac no iunea n-ar ad uga nimic nou percep iei senzoriale. i totu i diferite. Este un fel de a vorbi cu totul lene i inconsistent acela care spune: no iunea este du manul percep iei vii. Dar no iunea nu este de aceea mai pu in determinat . ceva care exist oricum în percep ie? Dup aceste reflec ii. aceasta ofer o schem f cut din fraze goale. trebuie s . pentru c ea nu preia în sine tocmai ceea ce este caracteristic experien ei. No iunea nu. i.i poate împrumuta con inutul din experien a senzorial . num rul din primul caz este înlocuit prin calit i. Prin urmare. pe când no iunea este abstract . ce-i drept. dar nu din acesta. La ea. pentru c . nu d dovad de mai mult în elepciune decât filosoful [W. Pentru c atunci în locul naturii vii. Pentru c nu . orice munc de cercetare tiin ific i s se bazeze numai pe ceea ce este accidental. pur i simplu. ci numai perceput. Ea este esen a acesteia. Deosebirea const numai în faptul c pentru a sesiza con inutul percep iei nu este nevoie decât de sim uri treze. în compara ie cu percep ia senzorial cea plin de con inut. dup cum în no iune nu se afl num rul. i pentru c cea de-a doua are nevoie de prima. c ea e s rac . Fiindc : la ce bun s creezi înc o dat . ci în generalitatea no iunii. adev ratul ei principiu activ i dinamic. întregul con inut bogat al lumii senzoriale.i nege propriul ei con inut. care. T. Dac este consecvent . În aceasta const i eroarea clasic a lui Fichte.

Cei dintâi caut esen a ultim a lumii în ceva str in de con tien . absolut lipsit de determin ri a realit ii. predicatul c este reprezentare. Sintetizând rezultatele ob inute în urma reflec iilor legate de teoria cunoa terii. necesitatea cunoa terii tiin ifice i dep irea limitelor experien ei senzoriale î i g sesc o explica ie absolut necontradictorie. c piatra care cade este cauza adânciturii ap rute în locul unde a c zut. Dar asta înseamn s încalci în modul cel mai grosolan propria. Observa ia neînso it de gândire nu tie c gr untele unei plante se afl pe o treapt de des vâr ire superioar în raport cu gr untele de praf de pe strad . Volkelt. Sim urile nu ne spun c între lucruri exist vreo leg tur . drept ceea ce ne este dat în prim instan i în mod nemijlocit. pune în fa a lumii senzoriale entitatea principial . fiind în contradic ia cea mai flagrant cu propriile lor concep ii fundamentale. Pe cât de pu in tim.i concep ie. de exemplu. Esen ialul este deci s ne d m seama ce anume ne furnizeaz sim urile i ce ne furnizeaz gândirea. Lumea senzorial este aceea care ne vine în întâmpinare. Prima concep ie poate oferi. Schelling din ultima sa perioad . De pe pozi ia noastr . deocamdat lipsite de însu iri i nedeterminat . aceste principii n-ar ie i niciodat la lumin . de la ceea ce ne furnizeaz sim urile înainte ca noi s ne fi pus în mi care gândirea. toate lucrurile au aceea i importan în alc tuirea lumii. i tie c nu poate g si nici un fel de existen în afara gândirii. care constituie dezlegarea enigmei. concep ia imanent afirm c aceasta este cea mai înalt form de manifestare a lumii. prin lumea ideilor. E drept c . el face în realitate ceea ce teoretic neag . care ni se înf i eaz pe prima treapt de percepere a realit ii. recunosc în mod implicit ceea ce noi afirm m. ea ne prive te ca o enigm covâr itoare. Concep ia transcendental despre lume prive te cunoa terea no ional drept imagine a lumii. Aici intervine ra iunea i. se impun urm toarele concluzii: Trebuie s pornim de la forma nemijlocit . de la ceea ce numai vedem. tot pe atât de pu in tim c ea . Dar ea nu a reflectat în nici un caz asupra acestor adev ruri pân în ultimele lor consecin e: o dovede te faptul c aproape to i cei care se ocup de teoria cunoa terii fac gre eala de a atribui imediat acestei forma iuni. pe când filosofia imanent o caut în ceea ce se dezv luie ra iunii. Pân aici a ajuns teoria cunoa terii din ziua de azi. din cauz c nu vom putea g si niciodat în ea îns i principiul dinamic. Pe cât de obiectiv este lumea senzorial . atât materialismul cât i realismul. nu i sim urilor. dar pentru aceea ele n-ar constitui mai pu in esen a lumii fenomenale. Pe aceast treapt de cercetare. o concep ie cu adev rat imanent . numai o teorie a cunoa terii formal . Pentru con inutul lor nu are nici o importan faptul c ele se pot ar ta numai ra iunii. Pentru sim uri. Am opus astfel concep iei transcendentale despre lume. c aceasta este o cauz iar acela un efect. dac n-ar exista fiin e gânditoare. transcendental.procedeaz a a. Schopenhauer. cea de-a doua o porne te f r prejudecat pe linia unicului lucru sigur. Napoleon nu este mai important pentru istoria lumii decât Hinz sau Kunz din cel mai îndep rtat sat pierdut în mun i. activ. de la ceea ce numai auzim etc. În fond. de aceea. tot pe atât de obiective sunt i aceste principii. reprezentat de Locke. Felul lor de a cerceta este îndrept it numai de pe pozi ia noastr . Pentru sim uri. gândirea. bazat pe întrebarea: Care este raportul dintre gândire i existen ? Cea de-a doua pune la începutul teoriei cunoa terii întrebarea: Ce este cunoa terea? Cea dintâi porne te de la prejudecata c exist o diferen esen ial între gândire i experien . de neokantieni i de naturali tii moderni. dac ne oprim pe treapta percep iei senzoriale nemijlocite. Kant. dac din punct de vedere exterior arat la fel. amândou au aceea i importan . de-abia câ tigat .

Ar fi îns absolut f r sens afirma ia: con tien a noastr este constituit a a i a a. Ne întâmpin ca o provocare. A a c teoria cunoa terii creat de el nu este decât un r spuns la întrebarea: Cum este posibil cunoa terea. Gândirea este cea chemat s dezlege enigma pe care o pune în fa a noastr percep ia. ne este dat . Dac spunem. dac ne l s m condu i de acest ceva.) Am mai în eles apoi urm toarele: Ceea ce ni se d în mod nemijlocit ne las nesatisf cu i. Dup cum la prima constatare putem ajunge numai dup multe reflec ii. La începutul acesteia. Dar pune în fruntea ei principiul: ³c noi avem o diversitate de reprezent ri´. ca o enigm care vrea s fie dezlegat . Pot avea for ele spirituale cele mai des vâr ite. Aceasta este eroarea fundamental a teoriei cunoa terii formulate de Volkelt. un asemenea adev r ar avea valoare numai dac ar fi cucerit în contact cu lucrurile. dac lucrurile nu-mi spun nimic despre ele înse i.este o reprezentare. tot astfel la concluzia c lumea dat nou este doar o reprezentare am putea ajunge. neamestecat cu altceva. problema se va pune cu totul altfel. Când auzim aceast voce din afar .* Dac de la bun început îi atribuim vreo caracteristic . prin care putem s întregim jum tatea. n-am ajunge la o teorie a cunoa terii neprezum ioas . de aceea nu putem în elege lucrurile din lume. facult ile mele nu-mi folosesc la nimic. în interiorul nostru se face sim it activitatea acelui organ prin care ne l murim în leg tur cu cealalt parte a realit ii. (nota trad. Dac vrem s-o vedem în puritatea ei. pentru c l s m s vorbeasc obiectul însu i. a a cum am v zut. care ni se va dezv lui de la sine. Noi lu m lumea dat a a cum este: ca diversitate a ceva. Putem spune doar atât: ea apare în fa a noastr . de exemplu: realitatea dat este o reprezentare. . el proclam în mod sever cerin a ca teoria cunoa terii s fie liber de idei preconcepute. Doar dac proced m în acest fel nu ne închidem calea spre aprecierea liber de prejudec i a acestei lumi date. în fa a unui lucru care ne ascunde latura sa cea mai bun . Lumea senzorial apare în fa a noastr ca împu c tura din pistol. dac nu închidem accesul liber al manifest rilor ei prin idei preconcepute spre puterea noastr de judecat . numai reflectând la acest lucru. atunci întreaga cercetare ulterioar nu mai poate fi efectuat decât sub premisa acestei afirma ii. Rug m cititorul s aib în vedere sensul caracterizat de Rudolf Steiner în acest paragraf. ceea ce nu auzim etc. Putem spera c aceast pl smuire în fa a c reia am fost pu i ne va dezv lui tot ceea ce ne este necesar. chiar dac ea ar fi adev rat . Avem astfel perspectiva de a ajunge la o cunoa tere obiectiv . C ci chiar dac ar fi ca realitatea s r mân în veci o enigm pentru noi. Dac for ele noastre spirituale sunt sau nu suficiente pentru a în elege esen a lucrurilor iat ceva ce trebuie încercat în contact cu lucrurile înse i. * Rudolf Steiner folose te în acest context dou cuvinte de importan esen ial pentru teoria cunoa terii: ³voraussetzungslos´ i ³unbefangen´. trebuie s întregim prin gândire. nu mai suntem lipsi i de prejudec i. i atunci. dar nu pot fi sigur c ele nu sunt totu i suficiente pentru a cunoa te lucrurile. Ne spune: Sunt aici. i invers: pot ti c for ele mele sunt slabe. pentru care nu exist o traducere potrivit în limba român . având în vedere premisa c lumea dat este o diversitate de reprezent ri? Pentru noi. dar a a cum stau acum în fa a ta nu sunt eu sub forma mea adev rat . Ne d m seama c ceea ce nu vedem. De aceea suntem nevoi i s folosim expresiile: ³lipsit de idei preconcepute´ i ³neprezum ios´. Prin aceasta n-am stabilit absolut nimic în leg tur cu ea. ci am r spunde la întrebarea: Ce este cunoa terea? având deja ideea preconceput c ceea ce este dat sim urilor este reprezentare. Sim urile mele nu-mi spun dac ceea ce ele îmi transmit este o realitate sau o simpl reprezentare. trebuie s ne ferim de a-i al tura vreun predicat caracterizant. când ne d m seama c ne afl m în fa a unei jum t i.

eu însumi l-am adus la aceast form . Numai dac dau de ceva care nu m trimite dincolo de el însu i. nu putem deci s avem în vedere nimic altceva decât în elegerea realit ii ca gând. în acela i fel în care devine transparent gândul. când acesta mi se înf i eaz . pur i simplu. ne oblig s-o prelucr m pe calea tiin ei. noi n-am f cut nimic pentru ca ea s fie a a cum este. O gândire mai adânc deduce din idee ceea ce o cercetare superficial consider c n-are nici o leg tur cu ideea. Ea exist . observa iei tiin ifice realitatea perceput trebuie s i se înf i eze ca n scându-se din dezvoltarea gândurilor. pân la acel centru. ba la producerea c ruia nici m car n-am fost de fa . ajungem în situa ia ca percep ia concret-senzorial s devin pentru noi transparent . Ci datorit ei înse i. Dac ceva nu. ajung s am con tien a urm torului fapt: Acum e ti în interiorul centrului. A cerceta esen a unui lucru înseamn a începe prin a te situa în centrul lumii gândurilor i a lucra din acest punct pân când în fa a sufletului se ive te o forma iune de gânduri care ne apare identic cu lucrul perceput. Nici o alt form a existen ei nu ne poate satisface în afar de aceea dedus din idee.i temeiul solid în sine îns i. Acest lucru nu este îns cauzat de organizarea con tien ei noastre. Ea este entitatea cl dit pe sine îns i. ne întoarcem la condi iile realit ii date. Dar tocmai aceasta este ceea ce eu trebuie s cer de la un lucru care intr în orizontul percep iilor mele. Iat de ce forma imediat a realit ii. pe care o numim de obicei experien . ci în afara sa. Dar ea nu cere s trecem dincolo de ea. Gândirea este îns unicul proces în sânul c ruia noi putem s ne situ m total. Un gând se prezint drept rezultatul final al unui proces în sânul c ruia noi ne afl m. trebuie s merg dincolo de el.i are centrul din care izvor te în sine. aici te po i opri. nimic nu trebuie s se prezinte ca ceva finit. Un gând nu apare în minte drept ceva gata f cut. A adar putem considera c am încheiat cercetarea tiin ific a unui lucru numai dup ce am p truns în întregime cu gândirea. cu care ne putem contopi. nici n-am putea avea deloc o asemenea con tien . ci ca ceva final. existen a ve nic . Nimic nu trebuie s -mi r mân obscur. nevoia noastr de a cunoa te este satisf cut . avându. temelia Universului. ceea ce am perceput în mod direct. Tot ceea ce în lume nu apare în mod nemijlocit ca idee este cunoscut. care este atât de strâns unit cu mine încât eu am fost tot timpul în sânul lui. Când ne punem în mi care gândirea. Aceasta nu pentru c o avem în mod nemijlocit prezent în con tien a noastr . O înl n uire de gânduri nu m întâmpin niciodat f r ca eu însumi s contribui la na terea ei. ne în l m de pe treapta lucrului creat pe aceea a cre rii lui. Dar se pare c aceast afirma ie o contrazice pe cea de mai sus: c ideea se înf i eaz într-o form care ne satisface. pe baza cercet rilor noastre de teoria cunoa terii: idee. Con tien a faptului c m aflu în interiorul unui lucru este numai consecin a constitu iei . pe care nu noi l-am produs. eu însumi trebuie s -l urm resc pân pe treapta unde a devenit ceva finit. f r s r mân nici un rest. De aceea. ci sunt con tient c dac îl fixez într-o form finit . în ce fel a ap rut. ca percep ia senzorial . ca sfâr it al unui proces. ca izvorând totu i din aceasta. ca idee. Realitatea accesibil sim urilor ni se înf i eaz ca ceva gata f cut. Astfel.Ajungem la o în elegere limpede a acestui raport numai dac încerc m s afl m de ce realitatea accesibil sim urilor ne las nesatisf cu i i de ce aceea gândit ne satisface. pentru c noi contribuim activ la na terea ei. Ceea ce filosofii numesc absolutul. Dar de în eles noi putem în elege numai ceva despre care tim în ce fel a devenit a a cum este. în ultim instan . De aceea sim im c ne afl m în fa a unui lucru str in. Dac vorbim de esen a unui lucru sau de esen a lumii înse i. atunci ea ni s-ar înf i a la fel ca toate celelalte forme ale realit ii: având nevoie s fie explicat . Ne afl m în fa a unui lucru care i-a luat forma definitiv . ceea ce religiile numesc Dumnezeu. totul trebuie s devin o parte a marelui tot pe care-l cuprinde Ideea. dac vreau s -l în eleg. În idee. dac tim unde sunt firele de care atârn ceea ce se afl în fa a noastr . atunci eu nu m pot declara mul umit cu el. Ceea ce se afl în fa a mea nu-mi apare ca ceva prim. care în prim instan ne r mân ascunse. noi numim. Dac ideea n-ar fi o entitate întemeiat în ea îns i. noi în elegem ceva din care trebuie s deducem toate celelalte lucruri: principiul lucrurilor. ca o idee pur îns i. Dac nu i-ar spune singur esen a. ea intr în aria percep iei mele numai dac eu o scot din abisul întunecos a ceea ce nu e perceput. Un proces din lume este p truns de noi în întregime numai dac el este propria noastr activitate. Nimic nu trebuie s r mân pe dinafar . Cu gândirea noastr lucrurile stau altfel.

De aceea. Aceast modificare nu reprezint îns o diversitate a obiectelor. ni se înf i eaz totodat i drept realitatea cea mai subiectiv . s ne afl m situa i pe o pozi ie din care ea ne apare în lumina cea mai nefavorabil . Noi nu-l producem. Noi devenim una cu acest principiu. ci îl percepe. prin . Ea nu vrea s stabileasc doar o leg tur formal între gândire i existen . el li se înf i eaz modificat în diferite feluri. aceea de a. în raport cu celelalte tiin e? Ea ne-a f cut s în elegem scopul i misiunea tiin ei. con tien e diferite gândesc unul i acela i con inut al lumii. putem fi siguri c . tiin ele se str duiesc s înving cu totul aceast întunecime i s nu lase nimic neîntre esut cu gânduri. La fel cum diferi i ochi v d unul i acela i obiect. ci un organ de percep ie. Dar dac suntem în stare s r zbatem pân la lumea ideilor. în toate cuno tin ele. de îndat ce ne-am afla pe un anumit t râm al realit ii. una i aceea i. din întunericul percep iei la claritatea percep iei spirituale. Astfel. cel mult. Ea arat ce-ul care constituie con inutul gândirii noastre i constat c acest ce este totodat con inutul obiectiv al lumii. ele ar fi inexistente unul pentru cel lalt. Dar ce sarcin a îndeplinit teoria cunoa terii. Ea ne-a f cut s în elegem c datele ob inute de diferitele tiin e sunt temelia obiectiv a existen ei universale. Teoria cunoa terii. ci numai o în elegere din unghiuri de vedere diferite. este tiin a despre rostul tuturor celorlalte tiin e. i de aceea ideea este în toate locurile din lume. ea nu vrea s rezolve problema teoriei cunoa terii doar din punct de vedere logic. Faptul c exist diferite con tien e i c fiecare din ele î i reprezint ideea. Pur i simplu. mai mult sau mai pu in. am fi trimi i la unul dintre centre. noi ajungem în miezul lumii. doar c se apropie de principiul unic din direc ii diferite. teoria cunoa terii devine tiin a cea mai important pentru om. Cel mult la vârsta primei copil rii. În via a de toate zilele avem de-a face cu o experien senzorial pe jum tate îmbibat de gândire. nu schimb deloc situa ia. Prin aceast concluzie caracteristic . ne apropiem de percep ia concret-senzorial pur . Acest centru nu poate fi decât unul i acela i. ca la cauza ce-l explic . atunci.i aduce cu sine principiul. teoria cunoa terii ne înva care este misiunea propriu-zis a no iunilor. Ea îl l mure te pe om asupra lui însu i. Un t râm al realit ii n-ar ti nimic despre cel lalt. Iat de ce nu are nici un sens s spunem c exist mai mult decât o lume. care pare c s-a în l at deja. Nici nu near trece prin minte s mai întreb m i de un altul. dac în elegem c ea i lumea gândurilor care ajunge s ias la lumin în noi au unul i acela i centru. conceput în sensul gândirii goetheene. Ea nu este o produc toare. a a cum o concepem noi aici. tiin ele ajung la o serie de no iuni. Intrând în posesia ideii. avem o lume de idei comun cu to i oamenii. c ut m doar s -l în elegem. Variatele con tien e gândesc unul i acela i lucru.obiective a acestui lucru. Diversitatea p rerilor omene ti poate fi explicat exact la fel ca i diferen ele pe care le prezint un peisaj pentru doi observatori afla i în locuri diferite. iar un al doilea la acela. i trebuie s fie a a: întreg restul lumii trimite la el. de aceea ideea. Ceea ce percepem aici este acel ceva din care izvor sc toate. se deosebe te de toate celelalte teorii ale cunoa terii din epoca prezent . i atunci se mai poate. Dac ar exista mai multe centre ale lumii mai multe principii prin care lumea s poat fi explicat i dac un t râm al realit ii ne-ar trimite la acest principiu universal. teoria noastr despre cunoa tere. ci vrea s ajung la un rezultat pozitiv. Fire te. care este realitatea cea mai obiectiv . Ne-a ar tat ce importan are con inutul oric rei activit i tiin ifice. în ultim instan . Ea înceteaz s mai fie o enigm . când în noi înc nu s-a ivit nici o umbr de gândire. Realitatea senzorial este atât de enigmatic pentru noi tocmai din cauz c nu g sim în ea îns i centrul ei. Con inutul de idei al lumii este cl dit pe el însu i. Gândirea nu-l produce. s în elegem aceast lume într-un mod absolut unilateral. este des vâr it în sine. îi arat locul lui în lume. niciodat noi nu ne afl m în fa a unei lumi senzoriale golite de orice con inut ideatic.

c în el ajunge s se manifeste Spiritul Lumii. vede c el este fiin a chemat s des vâr easc ceea ce trebuie s încoroneze crea iunea. s se volatilizeze cu totul ca existen particular i s se contopeasc în idee. 374). Trebuie s ne dovedim lucr tori permanen i. la r scrucea dintre secolele 18 i 19. sec iunea 2. în elementul c reia ne sim im transpu i. întrun mod mult mai precis decât a f cut-o Fichte. p. Felul cum face el acest lucru este metoda. vede ce i-a sugerat Spiritul originar i aduce la îndeplinire cele sugerate. Se în elege de la sine c acest mod al nostru de a concepe raportul dintre începutul i sfâr itul tiin ei va cere. Am f cut cuno tin cu începutul i sfâr itul unui proces: experien a senzorial golit de idei i perceperea saturat de idei a realit ii. i ea se achit de aceast sarcin (a ³menirii omului´). omul trebuie s fac în a a fel încât sfâr itul s izvorasc din început. noi avem sarcina de a o transforma în a a fel încât s se vad c ea izvor te din idee. activitatea lui de cercetare tiin ific dobânde te un sens nou. totodat . Fa de orice existen particular . De-abia ea îi spune care este menirea lui. C ci el consider propria sa activitate l untric o euristic vie. Dar între acestea dou se afl activitate uman . Omul se cufund în lume i afl ce poate fi cl dit în continuare pe solul care i-a fost dat. î i asum sarcina de a ac iona mai departe.i educe organele (Maxime în proz . Goethe se apropie de obiecte a a cum am motivat noi. p. care le r mâne ascuns tuturor celorlalte creaturi. Trebuie s aplic m cele spuse reprezentându-ne c raportul dintre idee i realitate este în cercetarea goethean o ac iune. Prin aceasta. presim it (ideea). am ajuns la punctul de unde porne te modul goethean de a cerceta lumea. Prin activitatea lui. vol. Dac religia ne înva c Dumnezeu l-a creat pe om dup chipul i asem narea sa. în sensul c transform m orice obiect al experien ei concret-senzoriale în a a fel încât el s se manifeste ca parte component a imaginii noastre ideatice despre lume. Prin edificiul de gânduri ale acestui spirit puternic nu ajungi deloc la acea mul umire deplin pe care trebuie s ne-o dea o adev rat teorie a cunoa terii. teoria noastr despre cunoa tere ne înva c Dumnezeu a dus crea iunea numai pân într-un anumit punct. El l-a f cut pe om i acesta. încearc s o g seasc în lumea exterioar i s o introduc în lumea exterioar (Maxime în proz . X CUNOA TERE I ACTIUNE ÎN LUMINA GÎNDIRII GOETHEENE 1. cunoscându-se pe sine i uitându-se în jur. ci el s dea sim urilor sale acea direc ie din care ele îi arat lucrurile în adev rata lor lumin . înv tura despre importan a i menirea omului. o metod . Posedând adev rurile ei. NW. prin aceasta se în elege numai c omul s nu se d ruiasc pur i simplu celor ce i se ofer prin sim uri. Metodologie Am stabilit care este raportul dintre lumea de idei ob inut prin gândirea tiin ific i datele experien ei imediate. 350). în cele din urm . De-abia acum el tie c este unit în modul cel mai direct cu sâmburele existen ei universale. V zut a a. Spiritul nostru are sarcina de a se dezvolta în a a fel încât. ea este un izvor de mul umire pentru om. 4. care.aceasta. teoria cunoa terii este. s fie în m sur s vad întreaga realitate a a cum izvor te ea din idee. omul se simte înnobilat. de asemenea. Vede c el însu i este cel care des vâr e te procesul cosmic. Dac Goethe cere ca omul s . de a des vâr i ceea ce a început for a originar . idem. c acesta locuie te în interiorul lui. recunoscând o regul necunoscut . c el e acela care dezv luie acest sâmbure.

în fa a oric rui obiect. Dar nu înseamn c acea forma iune individual i no iunea sunt dou lucruri diferite. Iat ce se petrece în noi. În acest fel. O mi care încoace i încolo a gândirii noastre de la no iune la no iune: iat ce este metoda tiin ific . De aici ne d m seama de ce avem nevoie atunci când privim un lucru. Dac m aflu în fa a unei forma iuni din lumea senzorial . la început. apare ca m dular în cadrul lumii gândurilor. acum el este un m dular care sluje te întregul. obiectul individual ca atare se dizolv i apare într-un mare tot. ceea ce m întâmpin în particular nu este decât no iunea. Nu. dac e s credem c pendularea încoace i încolo. Dac m aflu în fa a lui. Intelectul creeaz forma iuni de . lumea gândurilor se mi c spre punctul în care se afl no iunea lucrului respectiv. nu tiu absolut deloc ce este acesta. Eu v d acel lucru ca pe o parte izolat . Nu avem voie s în elegem gre it aceast afirma ie. ele sunt acela i lucru. de la o no iune la alta.proprie. ca i cum lumea noastr de idei ar fi ceva încheiat i tot ceea ce mai trebuie s afl m ar trebui s coincid cu o no iune pe care o avem deja. Mai întâi trebuie cuprins în contururi precise gândul care îi corespunde i apoi trebuie g site toate firele care duc de la acest gând la totalitatea lumii ideilor. orice lucru trebuie s ne invite în mod necesar la o dubl activitate de gândire. nevoia mea de a cunoa te este satisf cut . ca lucru individual. în faptul c . Acum el este luminat de restul masei de gânduri. Fiecare dintre aceste forma iuni de idei este legat prin mii de fire de toate celelalte idei posibile. Lumea noastr de idei se poate mi ca i spre un punct care n-a fost gândit pân acum de absolut nici un om. De aici rezult posibilitatea de a caracteriza mai departe metoda noastr tiin ific . dup ce în mintea mea a ap rut no iunea sa. în faptul c facem ca o no iune s izvorasc din alta. el se uit la mine ca ceva individual. Cu o no iune într-un fel. De unde va trebui s pornim spre a dezvolta o astfel de metod ? Gândirea tiin ific trebuie s rezulte. Ei nu i se poate atribui sensul c orice fenomen trebuie s poat fi explicat cu ajutorul no iunilor tradi ionale. dac am în eles în ce fel un lucru se asociaz ideilor mele. dac stau în fa a lui. Dar orice gândire tiin ific const numai în faptul c noi g sim trecerile care exist de la o no iune la alta. r mân f r r spuns. atunci când ne apropiem de un obiect al experien ei imediate i cuget m asupra lui. Cele dou mari cerin e pe care le pune în fa a noastr realitatea sunt: claritate în ceea ce prive te particularul i profunzime în ceea ce prive te întregul. Ea î i are temeiul în totalitatea lumii ideilor i nu poate fi în eleas decât în contextul ei. Iar metoda tiin ei const în faptul c noi ar t m no iunea unui fenomen individual în leg tura sa cu restul lumii ideilor. Astfel. Numim acest proces deducere (dovedire) a no iunii. dar nic ieri în armonia gândurilor mele nu g sesc punctul în care a putea s -l includ i pe el. cea de-a doua sarcina ra iunii. drept dep ire a acelei forme întunecate a realit ii. i drept în l are a acesteia în sfera limpezimii de cristal a ideii. Dar aceasta nu este decât o în elegere eronat a raportului dintre lucrul particular i no iune. Eu nu m lini tesc pân când ceea ce m-a întâmpinat. întreb rile pe care simt nevoia s mi le pun v zându-l. separat de restul realit ii tocmai din cauz c nu-l cunosc înc în entitatea sa. În mine. pas cu pas. a adar. m prive te ca un semn de întrebare. care se na te prin faptul c exist ceva despre care ar trebui s -mi spun: v d c el exist . c el nu-mi apare înc drept ceea ce este. ce loc ocup în imaginea ideatic pe care eu mi-o fac despre lume? Dac am v zut aceasta. Cea dintâi este sarcina intelectului. Trebuie dep it aceast stare de nemul umire a gândirii. cu alta în alt fel. Metoda va trebui s constea. duce la o imagine a realit ii. tiu ce se afl în fa a mea. pe care am numit-o realitate dat în mod nemijlocit. Întregul progres al tiin ei are la baz sesizarea punctului în care un fenomen oarecare poate fi integrat în armonia lumii gândurilor. pot s -mi sucesc i r sucesc cât vreau sistemul meu de idei. Se va spune c aceasta este vechea poveste a suprapunerii dintre lumea no iunii i lumea experien ei: trebuie s pornim de la premisa c lumea din afara noastr (transsubiectivul) corespunde cu lumea no iunilor noastre. Iar progresul ideatic din istoria tiin ei se bazeaz tocmai pe faptul c gândirea aduce la suprafa forma iuni de idei noi. R mâne nesatisf cut într-un singur caz: dac îmi iese în întâmpinare un lucru care nu vrea s se asocieze nic ieri concep iei mele. Fiecare forma iune individual a realit ii reprezint în cadrul sistemului de gândire un anumit con inut. noi r spundem la întrebarea: În ce m sur particip acesta la lumea unitar a ideilor. De-abia dup ce am dep it. iar mie îmi este absolut limpede care este rostul s u în sânul acestui tot armonios.

Ra iunea trebuie apoi s integreze aceste forma iuni de gânduri în ansamblul armonios al lumii ideilor. Aici trebuie s presupunem. intelectul consider c una este cauz i cealalt efect. iar ra iunea. idee i realitate. în faza unific rii. la aceea i unitate obiectiv de la care am plecat amândoi. apoi intervine ra iunea. Toate no iunile pe care le creeaz intelectul: cauz i efect. iar crea iile ra iunii drept idei. o piatr înc lzit . razele solare rev rsându-se în jos i 2. Dac vrem s avem o terminologie precis . trebuie s caute în multiplicitate unitatea interioar . iar ra iunea recunoa te unitatea 92. El se achit cu atât mai bine de sarcina sa. i vedem atunci c drumul tiin ei este acesta: a ne în l a prin no iune spre idee. Vom reprezenta . Putem vedea c separarea nu poate fi decât subiectiv . i astfel se întoarce la realitatea unitar de care se îndep rtase intelectul. Dac avem urm toarele dou percep ii: 1. în el tr ie te deja una i aceea i via . toate sunt legate între ele. exist deja acea unitate.gânduri în leg tur cu lucrurile individuale care exist în realitate. urm torul lucru: în con inutul forma iunilor de gânduri create de intelect. Intelectul opereaz separarea diferitelor forma iuni. Dac eu descompun una i aceea i realitate obiectiv în forma iuni ale gândirii care sunt diferite de acelea ale unui alt om. cu cât le circumscrie pe acestea mai precis. c ea este f cut numai de intelectul nostru. fire te. ra iunea ne readuce la ea. f r s întunece în mod mistic claritatea intelectului. putem desemna forma iunile intelectului drept no iuni. aceasta nu împiedic ra iunea mea s ajung din nou. i aici este locul unde sesiz m cu cea mai mare claritate deosebirea dintre elementul subiectiv i cel obiectiv al cunoa terii noastre. cu cât traseaz contururi mai precise. f r s tearg con inutul creat cu aceast ocazie. c ci ele ni se înf i eaz ca dualitate.. pentru c în realitatea dat ele apar în mod individual 91. Ra iunea. În mod grafic situa ia s-ar prezenta astfel: În forma iunea din jur. nu face decât s restabileasc unitatea. d râm peretele desp r itor i recunoa te unitatea în dualitate. trup i suflet. intelectul separ aceste dou lucruri. Dumnezeu i lume etc. în toate p r ile tr ie te acela i principiu. f r a anula claritatea. Intelectul ne îndep rteaz de realitate. substan i însu ire. exist numai pentru a dezmembra în mod artificial realitatea unitar . numai c intelectul desparte totul în mod artificial.

cu toate c aceasta nu poate fi totu i decât una. cum face intelectul. c ci în sfera acesteia nu ne ridic m printr-o experien mai mult sau mai pu in bogat .simbolic forma iunea unitar a realit ii (figura 1). Eu o separ. vom c uta s în elegem i nu s emitem aprecieri considerând imediat c este o eroare ceea ce nu e în concordan cu propria noastr concep ie. dac o gândire energic îi duce dincolo de punctul lor de vedere individual. s dispunem de mijloace modeste pentru a face s se manifeste lumina ce str luce te în noi. cum face ra iunea. ca în figura 2. numai rezultatul final la care ajungem poate fi acela i. tim de asemenea ce punct de vedere trebuie s adopt m noi fa de pluralitatea concep iilor omene ti. aceea c fiecare individ are o alt arie de observa ie. Aceasta este simbolizat prin liniile punctate. chiar dac percepem cu to ii aceea i idee. ce este fals? Vom c uta întotdeauna s afl m cum izvor te lumea intelectului unui gânditor din armonia universal . în cele din urm . Diversitatea î i are originea în diversitatea lumilor noastre intelectuale. Acestei surse a diversit ii punctelor noastre de vedere tiin ifice i se al tur una nou . 91. Pe aceasta o prelucreaz intelectul lui i aceasta este cea care-i mijloce te drumul spre idee. ca în figura 3. dar chiar i cea mai modest sum a ceea ce afl m prin experien a noastr trebuie s ne duc în cele din urm la idee. Astfel încât. Este posibil ca o experien de via limitat . Prin aceasta devine explicabil pentru noi faptul c oamenii pot avea no iuni. Aceast separare este caracterizat prin liniile de delimitare. dar ea nu ne poate împiedica s facem ca aceast lumin s r sar în noi. c ile îns pot fi diferite. i ob inem aceea i forma iune. fiec ruia îi iese în cale doar o por iune a ei. De fapt nu are nici o importan dac diferitele judec i i no iuni din care se compun cuno tin ele noastre coincid. În elegem de unde provin diferitele puncte de vedere filosofice i nu sim im nevoia s consider m c doar unul dintre ele este adev rat. incomplet . altcineva o separ altfel. s ne duc la o concep ie unilateral . Din realitatea întreag . Prin urmare. O experien limitat poate face numai ca noi s exprim m ideea în mod unilateral. aceasta se întâmpl mereu pe alte t râmuri ale realit ii. Nu vom întreba în mod exclusivist: Ce este adev rat. Dac . ele ne aduc în situa ia de a înota în apele navigabile ale ideii. În aceste ape navigabile trebuie s se întâlneasc în cele din urm to i oamenii. Le reunim. Ajungem astfel s în elegem mai bine evolu ia diferitelor puncte de vedere tiin ifice. concep ii despre realitate atât de diferite. sau un spirit neproductiv. 92. ci important este numai faptul c . ci numai prin capacit ile noastre ca personalitate uman . nepunctate.

Metod dogmatic i metod imanent O judecat tiin ific ia na tere prin faptul c noi leg m între ele dou no iuni sau o percep ie i o no iune. vol. motivul pentru care o judecat este adev rat nu coincide cu motivele subiective pe baza c rora noi emitem judecata. care se sprijin pe credin a în revela ie. c ci nu exist numai o dogm a revela iei. Dac ne apropiem acum iar i de Goethe. Pot exista dou p reri diferite în leg tur cu acest motiv. exist i o dogm a experien ei. mijloacele pe care le posed gândirea noastr cunosc toare nu sunt suficiente pentru aceasta. aceasta este. În prima categorie intr judecata: nici un efect f r cauz . o facem dintr-un motiv sau altul. 4. Via a zilnic mai cunoa te apoi i judec i prin care este legat o percep ie de alt percep ie. Motivele noastre logice spune ea nu au nimic comun cu cele obiective. se afl numai în lumea mea. se afl în obiect. sprijinirea pe diferite axiome etc. Dogma revela iei transmite omului. aceste cuvinte trebuie în elese doar pe baza a ceea ce am explicat eu aici. afirma ia. Se consider c ³motivul pentru care ele vorbesc a a i nu altfel´ nu poate fi perceput prin experien i deci este inaccesibil. adev ruri asupra unor lucruri care se sustrag cu totul razei sale vizuale. cu bazele ei formale (noncontradic ie. al turi de aceea a profunzimii ei spirituale. Una presupune c motivele obiective pentru care judecata emis este adev rat se afl dincolo de ceea ce ne este dat prin no iunile sau percep iile implicate în judecat . Când Goethe spune: ³Dac cunosc raportul meu cu mine însumi i cu lumea exterioar . nu i cauza. nu se poate apropia de temeiurile originare ale acestora din urm . îl numesc adev r. f r a ne ridica la nivelul condi iilor care înc nu sunt date în experien a nemijlocit . s descriem i s sintetiz m în sisteme transform rile acesteia. tot simple dogme sunt i afirma iile acelei tiin e experimentale care crede c trebuie s ne oprim la lumea experimental pur i doar s observ m. Conform cu aceast p rere. Odinioar . în cea de-a doua: laleaua este o plant . cât i tiin a modern bazat pe experien a senzorial . a 2-a. sect. p.concep ia noastr tiin ific sau. De fapt. Pentru cunoa tere. ast zi domne te dogma experien ei. ci numai la credin . Eu v d lucrurile care se petrec i exist i le înregistrez. nici în acest caz nu ob inem adev rul prin în elegerea fenomenului. ci adev rul ne este impus din afar . concep ia noastr despre lume este i complet . entitatea obiectiv care condi ioneaz afirma iile mele se afl într-o lume necunoscut mie. Pe de alt parte. Când noi emitem o judecat . o cu totul alt problem . Noi consider m c acesta este singurul raport just dintre autor i comentator. Poate c aceast p rere propune o cale oarecare spre a se ajunge la bazele obiective ale concep iei noastre. ni te simple consecin e ale acestora din urm . prin tradi ie. i astfel fiecare poate avea propriul lui adev r i adev rul este totu i mereu acela i´ [Maxime în proz . dac le lu m împreun cu expunerile noastre din acest capitol. în tiin domnea dogma revela iei. în general. .). El nu poate ajunge la cunoa tere. de exemplu: Trandafirul este ro u. O tiin care se bazeaz pe o asemenea concep ie este o tiin dogmatic . O astfel de tiin dogmatic este atât filosofia teologizant . Eu v d numai consecin a. 349]. ast zi se consider c este o imposibilitate s tii altceva decât ceea ce spun faptele. De aceea nu poate s afle niciodat de ce sunt adev rate. vom recunoa te în multe dintre afirma iile sale. 2. NW. Odinioar se considera c este o îndr zneal de neiertat s reflectezi la temeiurile adev rurilor revelate. El nu cunoa te lumea în care îi cer s cread afirma iile gata f cute. cauza pentru care sunt a a.

încât e de neîn eles cum de ea a g sit totu i adep i. vedem c aceasta din urm este ceva des vâr it în sine. se presupune de la bun început c este esen ial diferit de aceasta. o entitate în sine. pe care se întemeiaz toate lucrurile. a c zut în prada misticismului. ceva care se sprijin i se întemeiaz pe sine însu i. propriul lor con inut face s se întâmple a a. astfel încât aici ne putem opri. vedem c . lucreaz în mine. Ceea ce el este în plus. nu numai cele formale. care nu este idee. i. Acest temei nu este înn scut lumii existente. dintre idee i realitate? pentru misticism. nu ni te cauze care exist în afar . din nevoia de a transforma ceea ce vedem. pe de alt parte. Vedem în idee numai s avem facultatea necesar c ea are în sine îns i tot ceea ce o constituie. Aceast concep ie consider c . având-o pe ea. ci se afl în afara ei. ba este chiar fundamental diferit de aceasta. Aceast concep ie poate fi numit realism. nu exist nevoia de a explica i mai departe lucrurile. Cine reflecteaz la aceste propozi ii. Când p r ile izolate ale lumii noastre de idei se reunesc formând judec i. în ultim instan . care exist al turi de ea. care nu mai are nevoie de absolut nici o explica ie din afar . În idee nu avem o imagine a ceea ce c ut m s ad ug m lucrurilor. al turi de existen a unei cauze care ne face s recunoa tem c ea este o absurditate. nu poate fi un adept al realismului mai sus caracterizat. Nu este treaba noastr s ne ocup m de acesta. ea este deplin mul umit cu ceea ce vede drept fenomen concret-senzorial.. Herbart). auzim etc. care stau la baza lumii (Leibniz. care ni se ascunde? i hai s presupunem c a a ceva ne iese în întâmpinare. Punctul de vedere al lui Schelling. tinde în interiorul meu s ias la lumin . dar nu putem ajunge s -l în elegem pe c . Ce sens are s te întrebi care este esen a lumii? Nu are nici un alt sens în afar de acesta: când m aflu în fa a unui lucru. total diferit de ceea ce percep eu prin sim uri. O astfel de existen nu poate fi niciodat cunoscut ca fiind identic cu ideea. din ultima perioad a activit ii sale. Dac ajungem pân în punctul unde entitatea unui lucru r sare în interiorul nostru ca idee. pentru c pe noi ne prive te numai raportul dintre gândire i existen . Întreaga temelie a existen ei s-a contopit cu ideea. de a împânzi totul cu no iuni. A vrea s explici lumea prin ceva real. este o contradic ie atât de mare. aud în mine un glas care-mi spune c . ale afirma iilor noastre. fie o realitate unitar (Schopenhauer). Noi nu putem sim i nevoia i nici nu este posibil s încerc m s explic m realitatea accesibil nou prin ceva care nu se manifest deloc în cadrul gândirii noastre.Expunerile noastre au ar tat c este absurd s presupui existen a unei cauze pentru care o judecat este adev rat . Fiindc pentru noi c este premisa lui ce. Am respins astfel concep ia despre existen a unei realit i absolute aflate în afara ideii. În gândirea noastr sunt prezente în mod nemijlocit cauzele obiective. nu poate fi un adept al acestui realism. Presupune c exist fie o pluralitate de fiin e reale. Cine presupune a a ceva. cu vastele lor implica ii. Cerin a de a avea explica ia lumii izvor te din nevoia gândirii de a topi într-un tot unitar con inutul accesibil ei cu realitatea fenomenal . În primul rând: de unde s provin nevoia noastr de a explica lumea prin ceva care nu ne îmbolde te de nic ieri. avem chiar ceea ce c utam. Pentru o fiin în care nu exist idei ce tind s se ridice la suprafa . avem r spuns la tot ceea ce s-ar putea ivi drept întrebare. inclusiv gândirea. cauza sau temeiul existen ei nu poate fi g sit. i n-am ti cum s ajungem la ce-ul . Ea apare sub dou forme. în timp ce eu privesc lucrul aflat în afara mea. Cel care devine con tient de sensul clar al întreb rii referitoare la esen a fenomenelor. s-a rev rsat în ea f r rezerve. c prin ra iunea noastr noi dezvolt m doar ce-ul con inutului lumii. a a c nu mai trebuie s c ut m aceast temelie decât în ea. ar trebui s scrie o teorie a cunoa terii un mistic. ne pare a fi cea mai mare abera ie. atunci se pune o alt întrebare: sub ce form i unde? C doar nu în gândire. în lumea accesibil nou . în percep ia exterioar sau în cea interioar ? Ce sens poate avea s explici lumea senzorial prin ceva echivalent cu ea din punct de vedere calitativ? Ar mai r mâne o a treia posibilitate: s presupunem c avem o facultate de a ajunge la esen a extra-ideatic cea mai real pe o alt cale decât aceea a gândirii i percep iei. în ceva ce în elegem. lucrul acela mai este i altceva. Eu cer o astfel de explica ie numai pentru c lumea de idei care lucreaz în mine m îmbolde te s explic din ea lumea înconjur toare.

cu gândirea ra ional p trundem chiar în inima deplinei obiectivit i. Numai fiindc adeseori omul nu este în stare s în eleag c existen a ideii este mult superioar . prin aceasta am pus bazele unui idealism care este totodat realism. Mai trebuie s ne ocup m de empiricii realit ii senzoriale. pentru c spune c realul este ideea. ci trebuie sesizat cu ra iunea. dar Leibniz crede c posed astfel o realitate superioar celei ideatice. pentru a deduce apoi realitatea din acesta. nu ie im nici din sfera con tien ei noastre i c deci toate reprezent rile care ne sunt date i întreaga lume nu sunt decât o aparen subiectiv . c cerin a sa poate fi numai de ordin metodic. El deduce lumea din idei. care consider c orice explicare a realului prin idee este o deduc ie filosofic nefondat i cer s ne limit m la ceea ce poate fi perceput prin sim uri. pare atât de lipsit de sens în fa a unei gândiri care se în elege pe sine îns i.unui lucru de al c rui c nu ne-am asigurat în prealabil. fire te. Punctul nostru de vedere este idealism. chiar dac nu ie im din lumea unitar a gândirii. dar crede c o deduce dintr-o alt realitate. ideali tii nu în eleg c ideea este obiectiv . dac nu ie im din sfera ideii. C exist deja în con inutul ra iunii mele când eu sesizez ce-ul s u. Împotriva acestui punct de vedere putem spune. Dar atunci aceast cerin coincide cu a noastr . mult mai plin de con inut decât aceea a realit ii perceptibile. el este realism. un vis pe care-l viseaz con tien a noastr (Fichte). dar am respins i acel idealism gre it care crede c . Ea camufleaz aceast nevoie a ei în întrebarea: Care este esen a realit ii? Noi ne întreb m care este con inutul însu i al acestei esen e. Iar în concep ia noastr reunim toate punctele de vedere. de fapt.i dau seama c . avem totu i realitatea obiectiv . pentru c vede în idee esen a lumii. În leg tur cu ce-ul lor. de vreme ce i ideea poate îndeplini la fel de bine condi ia de a fi realitate dat . Ace ti ideali ti nu în eleg c . în fond. nu în subiect. Dar noi trebuie s pretindem culturii s se înal e pân la acel punct de vedere superior unde este considerat real i o existen care nu poate fi v zut cu ochii i nu poate fi apucat cu mâinile. Afirma ia c trebuie s ne limit m la realitatea dat înseamn .* Nu merge s presupunem c exist ni te forme de existen superioare celor ce revin lumii ideilor. el este pozitivism sau empirism. Ei nu se gândesc la faptul c . nu ies din sfera ideii. c ci acest ce trebuie s -i vin . de i nu ie im din sfera ideii. doar atât: trebuie s ne însu im realit ile care ne întâmpin în mod nemijlocit. de-abia dup ce tiin a i-a încheiat misiunea. nu proced m ca realismul. încât trebuie s presupunem c în perioada din urm a activit ii sale Schelling n-a mai în eles punctul s u de vedere din tinere e. i acesta este ideea. o are numai ca pe ceva abstract. în m sura în care ele sunt îndrept ite. care f cuse o impresie atât de puternic asupra lui Goethe. pentru c nu vrea s ajung la con inutul ideii printr-o construc ie aprioric . Noi am respins acest realism pentru c se în eal în privin a naturii ideatice a ceea ce el crede c se afl la temelia lumii. El consider c existen a ideii este ceva himeric. To i reali tii fac aceea i gre eal : n scocesc diferite fiin e i nu. dar n-o tie. Pur i simplu nu poate în elege ideea în pozitivitatea ei. c putem avea un con inut pozitiv al lumii. nu b nuie te plin tatea. Aceast presupunere a lui Schelling. f r convingerea c el exist . formal. Principiul pozitivist al experien ei trebuie s lase absolut deschis întrebarea: ce ne este dat? i prin aceasta se împac foarte bine cu un rezultat al cercet rii idealiste. ci ca la o . des vâr irea i soliditatea ei l untric . Ne deosebim de realism prin aceea c avem con tien a deplin a faptului c avem un singur instrument de explicare a lumii. Realismul are tot numai acest instrument. care este întemeiat în ea îns i în idee. Iat ra ionamentul nostru: gândirea simte nevoia explic rii realit ii prin idee. neîmbibat cu realitate i nu este mul umit cu aceasta. i c trebuie s cucerim acest c de-abia prin experien superioar . De fapt. acest punct de vedere ne poate l muri cel mai pu in. Reali tii nu în eleg c realitatea obiectiv este idee. pur i simplu. Pentru noi e cu totul de neîn eles cum dup ce s-a proclamat necesitatea exclusiv a experien ei pure se cere totodat s nu se dep easc limitele lumii senzoriale. Lumea monadelor lui Leibniz nu este altceva decât o lume de idei. el mai caut o alt realitate. care presupune c exist ceva real. de la îns i realitatea imediat .

f când ca acesta s fie determinat de un altul. când vedem numai suprafa a exterioar . e situat deasupra lor. care s i se al ture în mod nemijlocit. considerate cauz . se sprijin reciproc. Este necesar acest lucru. Fenomenul pietrei înc lzite îl deducem drept efect al razelor solare purt toare de c ldur . din interior. cu Goethe. considerat cunoscut. în parte. fenomen originar sau fapt fundamental. Atunci constat m c unul dintre elemente este determinat într-o m sur mai mare sau mai mic . c întregul con inut al tiin ei este ceva dat. în rezultatul idealist al cercet rii. în faptul c noi dep im forma sub care ne iese în întâmpinare acest întreg con inut al realit ii date i facem din ea o form care s ne satisfac . Aici noi avem sarcina de a ordona seria fenomenelor în a a fel încât unul s rezulte cu necesitate din altul. pe care o deducem (Wolff. tot date. asupra a ceva care nu ne este dat. ca lume de idei. Ea cuprinde în sine lucrurile senzoriale. în lumina gândirii goetheene. încât toate împreun s formeze un întreg cu totul i cu totul legic. Un asemenea fenomen îl numim. Pentru un fenomen trebuie s c ut m un altul. dar toate acestea trebuie s fie date. poate lua diferite forme. Noi vedem în deduc ie doar o activitate formal .i g se te mul umirea. Al turarea de fapte amintit poate avea loc numai sub form de gânduri. din factorii care intr în considerare. Întreaga noastr activitate tiin ific va consta. Ea determin felul legic de a ac iona al unuia dintre cele dou lucruri. Dar în cadrul experien ei senzoriale fenomenele individuale nu ni se înf i eaz în nici un caz în a a fel încât faptul cel mai apropiat în timp i spa iu s fie cel mai apropiat i în ceea ce prive te natura interioar . atunci când îl deducem din alt lucru perceptibil. Trebuie s încerc m s adun m la un loc o serie de fenomene care se întrege te ea îns i. clar. Sistemul tiin ei Ce form are. într-un fel sau altul. dup domeniul realit ii de care ne ocup m. o serie de fapte care se sus in. Domeniul realit ii care trebuie explicat în acest fel este natura anorganic . noi unim pe a cu b prin c. Dac Volkelt spune c gândirea noastr ne îndeamn s emitem o premis în leg tur cu realitatea dat i s-o dep im. pentru c unitatea l untric a realit ii date r mâne ascuns atunci când ni se prezint sub aceast prim form . Noi avem o metod empiric . Aceste raporturi ne devin clare dac ne adâncim cu gândirea în fenomenul respectiv. a adar. Respingem orice deduc ie din care lipse te o verig a ei. Primul caz este urm torul: avem o diversitate de elemente furnizate de sim uri. este dat ca lume senzorial . Ele se afl în diverse raporturi de interac iune. de celelalte. tiin a care i-a îndeplinit misiunea? Trebuie s re inem. care nu face decât s lege ni te fire între realit i care exist în mod pozitiv (obiectiv). Aceast activitate metodic .realitate dat . Noi nu tragem niciodat concluzii pornind de la ceva dat. Raporturile existen iale ale unuia devin inteligibile pentru noi prin raporturile existen iale ale celuilalt. Acest fenomen originar este identic cu legea obiectiv a naturii. Deducem unul dintre fenomene din cel lalt. Trebuie mai întâi s facem pasul de la faptul cel mai apropiat în timp i spa iu spre cel mai apropiat din punct de vedere no ional. care nu ne duce la nimic nou. De aceea noi trebuie s respingem orice metafizic . Pentru c metafizica vrea s explice realitatea dat printr-o realitate care nu ne este dat . Herbart). înainte de toate. prin care stabilim un astfel de raport. noi spunem: în gândirea noastr . iar fenomenul care se deruleaz în fa a noastr rezult direct în mod transparent. ca atunci . conform cu natura sa. Am explicat aici ce percepem la un lucru. care p trunde realul i care. din exterior. îndemnul ni-l d deja ceea ce vrem s ad ug m realit ii date în mod nemijlocit.* 3. Când facem o deduc ie. în cele din urm . Deduc ia este doar o trecere de la ni te elemente date la alte elemente. Vedem în ce fel se manifest pe acest t râm legea ideatic . De aici ob inem un grup de elemente concret-senzoriale ale realit ii care ac ioneaz unul asupra celuilalt. în parte.

p. s ajung apoi la observa ie.* 93 93. Articolul ³Experimentul . 11. în colaborare cu Schiller. poetul a reluat aceste studii cu o energie reînnoit i. folosind unica surs pe care o avem la dispozi ie.i justifica lucr rile din domeniul opticii. El se i pune pe treab . obs. Pornind de la acesta din urm . 2. El ne-ar oferi. 34 al acestei edi ii Goethe. în care caracterizeaz metodele tiin elor naturale. 38 i urm. cu men iunea c pentru ceea ce este sugerat aici exist numeroase dovezi i complet ri în ³Maximele în proz ´ ale lui Goethe.´ Goethe distinge trei metode ale cercet rii tiin ifice. ci a fost g sit în forma de mai sus în arhiva Goethe (Comp. în toate punctele ei. cele mai potrivite puncte de reper pentru aprecierea concep iilor fundamentale ale lui Goethe despre metoda tiin elor moderne ale naturii. El era o continuare a articolului ³Experimentul ca mijlocitor între subiect i obiect´. despre metoda sa i despre calea goethean a cunoa terii. dar p rerea pe care mi-am format-o. în toate detaliile. cu data de 19 ianuarie 1798 (coresponden a dintre Goethe i Schiller).: ³În introducerea mea la vol. El este datat 15 ianuarie 1798 i i-a fost trimis lui Schiller la 17 ianuarie. Acest articol nu adaug nimic con inutului expunerilor mele. El se opre te la fenomenele individuale. Edi ia Goethe de la Weimar. sau pot face ca cei trei factori s se întâlneasc în mod real i s a tept apoi fenomenul care va rezulta din interac iunea lor. 4. el trebuie s . fenomenul pe care ni-l furnizeaz experimentul ne este clar. spre a vedea ce poate fi real. i deja la 17 ianuarie îi trimite lui Schiller un mic articol. f r îndoial . a fiec rui fenomen care-i iese în întâmpinare. Dar acest articol nu se g se te printre scrierile sale. Comp. dar nu i condi ia. A a se întâmpl în cazul experimentului. pentru a vedea ce este real. se pare. pentru c noi cunoa tem numai lucrul condi ionat (fenomenul). va fi confirmat . am spus: Din p cate s-a pierdut. Prima metod este aceea a empirismului vulgar. adic la perceperea st rii de lucruri empirice. Dac empirismul vulgar vrea s fie consecvent. f r îndoial . în anul 1798. putem recunoa te îns ideile care au fost puse acolo pe hârtie. care nu dep e te fenomenul empiric. iar la 15 ianuarie î i anun prietenul c vrea s dezvolte într-un nou articol concep iile expuse acolo. experiment i cunoa tere tiin ific . vol. Dar el nu s-a pierdut. pentru c am adunat noi în ine la un loc cei trei factori determinan i. 593. El a r mas neluat în seam . Din lunga scrisoare a lui Schiller. articolul care ar putea servi cel mai bine drept sprijin concep iilor lui Goethe despre experien . tiin a nu poate fi pentru el decât suma tuturor acestor descrieri izolate ale unei st ri . pag.). i NW. a supus principiile fundamentale ale metodei tiin elor naturii unei cercet ri temeinice i f cute cu cea mai mare seriozitate tiin ific . Eu am luat înl n uirea de idei a acestui articol din coresponden a Goethe Schiller i am redat-o în introducerea amintit . Din p cate. spre a vedea de ce este el real i s se înal e apoi pân la experiment.i limiteze întreaga activitate la descrierea exact . El se prezint ca o continuare a articolului ³Experimentul ca mijlocitor între subiect i obiect´. Aceasta este calea cercet rii naturii: s porneasc de la datele experien ei. ne propunem s reconstituim con inutul probabil al celui dintâi. deducând apoi din ace ti factori traiectoria pietrei.´ s-a n scut din acele studii pe care Goethe le-a întreprins pentru a. Ele au la baz trei feluri de a aborda fenomenele. sec iunea II. p. La 10 ianuarie 1798 (vezi coresponden a dintre Goethe i Schiller). sec iunea 2. se pare c s-a pierdut acel articol al lui Goethe care ar putea sprijini cel mai bine aceste concep ii. În timp ce un fenomen din lumea exterioar nu ne este clar. rezisten a aerului. for a de aruncare. XXXVIII..când reflectez la cei trei factori care trebuie lua i în considerare în cazul unei pietre aruncate pe orizontal : 1. el îi trimite articolul amintit lui Schiller. starea de lucruri dat în mod nemijlocit.. coresponden a dintre Goethe i Schiller. cu rug mintea de a reflecta la el. pe baza celorlalte lucr ri ale lui Goethe. for a de atrac ie a p mântului i 3. pân când. exact în forma în care a fost g sit acum. vol.

ca s se vad unitatea lor interioar . ba chiar î i dai seama prea bine. spiritul caut specia. desigur. i: ³Teoriile sunt de obicei afirma ii pripite ale unui intelect ner bd tor. separa ia dintre obiectele din natur nu î i au temeiul în îns i fiin a acestora. iar spiritul de-abia acum poate fi deplin mul umit. c . în irate una dup alta. c ci au mare nevoie de ele. Aceast concep ie nu se mai limiteaz acum la simpla descriere a fenomenelor.de lucruri pe care le-a perceput. pentru c nu dep e te niciodat stadiul simplei perceperi a faptelor întâmpl toare. În acest fel. ci doar primul contact cu realitatea. în sine. p. ci caut s le explice. cu tendin a sa nest pânit de a fantaza. numai dup lungime. depinde totodat de multe alte influen e. i aceasta se întâmpl în cazul empirismului ra ional. particular. în eleg fenomenul individual numai ca verig a unei înl n uiri de fenomene. acesta ne trimite el însu i la specia respectiv . p. este necesar puterea unificatoare a spiritului. Ra ionalismul. un agregat de fenomene. caut cauzalitatea acolo unde. dac p trundem în fiin a lucrului individual.´ (idem. unitatea intelectului este goal . i pe bun dreptate. iar ra ionalismul introduce în interpretarea lumii fenomenale cauze i raporturi inexistente în ea. pe când adev rul este acela c un fenomen oarecare. în natur . sunt pentru Goethe. de exemplu. dar oare patimii i spiritului sectar nu le-au pl cut dintotdeauna subterfugiile? Ba da. ni te puncte de trecere spre cea mai înalt metod tiin ific . El î i îndreapt aten ia spre fenomenul tiin ific. În spirit exist numai unire. no iuni. care trebuie s fie dep ite. experien a nemijlocit . care ar vrea s scape de fenomene i. Nevoile noastre tiin ifice caut îns numai fenomene care au leg tur unele cu altele. cea mai necesar . vol. Pe aceast a treia treapt . cât i ra ionalismul. fiin a unificatoare a spiritului este lispsit de con inut i deci nu poate cunoa te nimic pozitiv singur . ra ionalismul reprezint treapta imediat superioar . prin ea îns i. NW. f r nici o leg tur între ele. mai degrab . nevoia de a în elege i faptele din natur par s fie divergente între ele. ceea ce el ne ofer nu este rezultatul cercet rii tiin ifice. p. cel de al doilea pierde de sub picioare terenul sigur al acestei multitudini de fenomene. Goethe arat c atât prima. aceea de cauz i efect. condi ionat cauzal de un altul. setea sa de raporturi simple îl îndeamn pe ra ionalist s gândeasc fenomenele ca i cum ar fi verigile unui irag de m rgele. Deoarece obiectele din natur sunt separate în formele de manifestare exterioare.´ i anume. sunt unilaterale. numai separare. Empirismul vulgar. 371). Ambele c i. trebuie s-o umple cu obiectele din natur . acela de a lega imediat o consecin de un fapt perceput i a le considera pe amândou valabile în egal m sur ´. anumite consecin e de anumite fenomene. Empirismul vulgar este anti tiin a brut . potrivit cauzei i efectului. E treapta pe care ra iunea trage concluzii din fenomene asupra cauzelor lor i a raporturilor dintre ele. de aceea. natura creeaz numai indivizi. prin emiterea de ipoteze etc. ea nu exist . ba adeseori numai cuvinte. care se repet mereu. nu i l imea. cât i cea de a doua metod . 376) Goethe dojene te în special abuzurile provocate de determinismul cauzal. numai ni te puncte de trecere. atât empirismul vulgar. Fa de empirismul vulgar. ci în forma lor de manifestare în spa iu. pe care totu i îl întâlnim la unii observatori. Deoarece. în ³Maxime în proz . prin dezv luirea cauzelor. 375: ³Este un lucru foarte r u. numai lungimea. B nuie ti. cu arbitrar subiectivism. Aceast contradic ie î i g se te rezolvarea dac ne gândim c . dar. pe de alt parte. În acest caz este luat în considerare. care se ocup de fenomenul pur. c sunt doar ni te subterfugii. c zând în prada fanteziei arbitrare i a inspira iei subiective. printre fapte. prin aplicarea în practic devine o surs de erori nenum rate. strecoar în locul lor imagini. Adic . 4. citim: ³No iunea cea mai fireasc . fenomenul i facultatea spiritual vin unul în întâmpinarea celuilalt i se contopesc devenind una. Goethe critic în termenii cei mai aspri mania de a lega imediat. Cel dintâi nu se poate în l a de la multitudinea fenomenelor la gândirea liber . pe de o parte. În ³Maxime în proz ´ (idem. c . din natur . sec iunea 2. care este identic cu legea natural obiectiv . . ne furnizeaz numai aspecte individuale. oricum. care s-a petrecut în timp înaintea lui.

în cazul domeniului de cercetare anterior. dac inem seama de tabelul pe care îl d în vol. în care nu poate intra. dar poate arunca o privire. o dat cu el. nu ni se înf i eaz drept consecin a altui lucru particular care exist al turi de el. i care cuprinde toate felurile de influen e posibile: Accidental Mecanic Fizic Chimic Organic Psihic . date deja într-un capitol anterior. În acest sens vorbe te Goethe în repetate rânduri despre rela ia dintre tiin a empiric i filosofie: o face cu deosebit claritate în scrisorile adresate lui Hegel. care în acest domeniu de cercetare st la baza oric rui fenomen i pe care trebuie s -l caut în toate. în sensul concep iei goetheene despre lume: printr-o observare. a adar. vol. 1. din cauza contextului. Trebuie s -l deduc din principiul central al acelui lucru asupra c ruia s-a exercitat influen a exterioar . a fenomenelor originare. dac am reu it s -l consider o consecin a altuia. Ceea ce în natura anorganic este fenomenul originar. Realitatea lor sunt ideile. care la el va deveni acum un punct de plecare. principiul activ interior r spunde în acest fel anume. Ceea ce mai înainte avea un rol determinant. Nu pot spune: aceast influen exterioar are acest efect. este acum numai factor declan ator. la ideile c l uzitoare ale istoriei. Ceea ce se întâmpl este consecin a unei legit i interioare. tiin elor particulare le revine sarcina de a prelucra datele realit ii pân când se ajunge la fenomenul originar.i d el însu i form . înc n-am ajuns s în eleg de ce fenomenul are loc tocmai în acest fel i nu în altul. care. Vedem prin ce trebuie înlocuit metafizica. El ia în st pânire fenomenele originare i le pune în contextul ideatic care e în m sur s -l satisfac . trebuie s -l deducem din l untru în afar . Trebuie s cunosc. în cea organic este tipul. am vedea de acolo cum i-a imaginat el însu i raporturile reciproce dintre diferitele fenomene originare i cum le-a reunit într-o înl n uire necesar . s în ir m înc o dat aici punctele principale ale explica iilor referitoare la ³tip´. i. Goethe vorbe te în repetate rânduri despre o schem a tiin elor naturii. el este în siguran pentru c se convinge c a ajuns la limita extrem a tiin ei lui. de unde poate privi atât în urm . În vreme ce. f cute cu gândirea. În Anale. este tipul. În tiin ele etice i istorice avem apoi de-a face cu ideea în sens restrâns. Aici o serie de elemente ale fenomenelor concret-senzoriale ne apar drept forma nemijlocit pe care a luat-o un principiu unitar i noi trebuie s ajungem pân la acest principiu dac vrem s în elegem fenomenul particular. el se afl în siguran . 275 i urm. c se afl pe culmea empirismului. Ne afl m în domeniul naturii organice. Tipul este o imagine general a organismului: ideea acestuia. Trebuie s caut i s studiez ceea ce î i d form din l untru în afar . Etica i istoria sunt tiin e ideatice.´ (³Schi a unei teorii despre culori´.. aceast legitate interioar . cât i în fa . Am fost nevoi i.]) C ci aici intervine filosoful cu munca lui. am în eles totul. Acest principiu. i de aceea nici nu-l în elegem apelând la un alt fenomen de acela i fel. ³Dac .. s -l deduc dintr-o împrejurare exterioar . spre sfera teoriei. spre ansamblul experien ei senzoriale pe toate treptele. fizicianul poate ajunge s cunoasc ceea ce noi am numit fenomen originar. Dac tiu care este influen a exterioar . 3. aici sunt obligat s pun altfel problema. i filosoful. animalitatea din animal. cu modul lui de a exista. ³Despre tiin ele naturii´. la tip. ci numai: la aceast influen exterioar anume. Putem s ne facem o reprezentare despre acest raport. 720 [NW.Un alt domeniu de cercetare este acela unde obiectul particular. caietul 4. sintetizare i deducere. p. În acest domeniu nu ne putem explica fenomenul prin influen e exterioare. Dac am avea aceast schem . Filosoful este în siguran fiindc ia din mâinile fizicianului un rezultat final.

C ci pentru a ridica preten ia de a fi explicat. chiar dac . în eles. Dar cu un principiu. 294. vol. a adar. A explica nu înseamn a c uta ceva necunoscut. Vedem un ir de fenomene. Limita ar putea consta. Avem dreptul s extindem o astfel de propunere dându-i valoare de principiu? Evident c nu! C ci o realitate interioar a c rei existen o presupun f r a o percepe. p. O ipotez este o presupunere pe care o facem i de adev rul c reia nu ne putem convinge în mod direct. exist . la care trebuie s ne oprim. Putem percepe ni te urme. A adar nici nu poate fi vorba de ni te limite principiale ale explic rii. nu are nevoie s fie explicat. ni te efecte ale unui lucru i s presupunem apoi c acest lucru exist . Noi credem c am g sit adev rul în aceast problem . dac nu-l v d eu însumi. Dac ea este pus în mod just. de o limit a cunoa terii.Etic Religios Genial Dup aceast serie ascendent ar trebui s ne orient m atunci când ordon m fenomenele originare. Pentru c de foarte multe ori totul depinde numai de punerea just a problemei. dar pe care le-a . se risipe te o întreag ceat de erori. exterioare. Aici se poate vorbi. nu este nici de natur s poat fi explicat în mod principial din ceva. este ceva ce trebuie perceput direct. Ipoteza poate presupune numai ni te lucruri pe care.] 4. Niciodat n-ar putea s ne vin ideea de a explica o realitate dat prin ceva despre care nu avem nici cea mai mic no iune. Dar nevoia noastr de a în elege apare tocmai din cauz c în orizontul a ceea ce ne este dat sub form de gânduri caut s p trund acel ceva drept care vrem s lu m aceast realitate dat . mai degrab ea este aceea care. prin faptul c apare în spirit. lucrurile nu stau la fel. este o contradic ie absolut . este limpede c însu i obiectul dat nu poate pune o limit în fa a noastr .* [NW. prin care vrem s-o explic m. Se poate întâmpla s b nuim despre o realitate c exist . Eu nu-l b nuiesc din altceva. el trebuie s ni se înf i eze în sânul realit ii date. De aceasta se leag teoria ipotezelor. Dar acest lucru. Dar aici intr acum în discu ie ceva care d teoriei despre limitele cunoa terii o aparent justificare. nu le percep. dac o punem în mod just. ne lipsesc mijloacele prin care s-o explic m. Ceea ce trebuie explicat i mijlocul prin care acesta trebuie explicat. aflându-ne în fa a realit ii date. n-a fost perceput. Ceea ce ast zi doar b nuiesc. ci numai prin efectele ei. Piedicile care nu m las s -l percep nu sunt ni te limite principiale ale cunoa terii. 4. Ceea ce nu intr în orizontul realit ii date. pot percepe mâine. Nici vorb ca esen a care explic un lucru s ne fie necunoscut . aici nu exist piedici exterioare. ce-i drept. sec iunea 2. Se spune c facultatea noastr de a explica realitatea existent merge numai pân la un anumit punct. principiul îmi este dat în interior. într-un anumit sens. El poate fi explicat numai dac ne baz m pe ceva ce nu percepem în mod nemijlocit. ci numai ni te limite pur întâmpl toare. deocamdat . Despre limitele cunoa terii i emiterea de ipoteze Se vorbe te mult ast zi despre limitele cunoa terii noastre. Dac ne gândim c obiectul care declan eaz în noi nevoia de a-l explica trebuie s fie dat. face necesar explicarea. dar ca ea s nu se afle totu i în raza percep iei noastre. care de cele mai multe ori sunt legate doar de spa iu i de timp. despre care presupunem c ne este inaccesibil. numai în faptul c . ci doar a stabili raportul reciproc dintre dou lucruri cunoscute.

drept inten ie a naturii. 5. a adar. ce deosebire fa de cealalt activitate (a naturii) ! Obiectul natural nu are în nici un caz în el însu i legitatea ideatic de care e guvernat. între no iune i obiect se interpune omul. Cea ce. Aici ideea locuie te chiar în obiectul care ac ioneaz . ea n-ar putea g si în activitatea lui altceva decât ceea ce el însu i a pus în fapta lui. ipoteza nu poate presupune ni te lucruri percepute. iar i unul . obiectul din fa a noastr ni se prezint drept rezultatul unor legi ce pot fi exprimate prin no iuni. în sensul c -l chem m s ias la lumin pe produc torul care face s apar ve nic produsele. Cunoa terea noastr ne duce în direc ia unde putem g si tendin a procesului vie ii universale. dup cum consider m c menirea noastr este de mai mare sau mai mic importan . i atunci acesteia i se arat principiul care-l guverneaz . Dac privim un obiect din natur . Sunt îndrept ite numai ipotezele care pot înceta s fie ipoteze. i totu i. prin faptele noastre. Altfel stau lucrurile cu activitatea uman . noi încheiem. Dar dac vrem s în elegem acest efect. Doar trebuie s atribuim o importan mai mare sau mai mic faptelor pe care le s vâr im în lume. pe când. inten ia crea iunii. tiin ele etice i tiin ele istorice R spunsul la întrebarea: ³Ce este cunoa terea?´ ne-a ar tat care este locul omului în Univers. care ac ioneaz asupra altuia. activitatea noastr ni se înf i eaz drept o continuare direct a acelui tip de activitate pe care o desf oar i natura. forma de cristal i. i astfel. Prin cunoa tere afl m care sunt condi iile ideatice ale experien ei senzoriale. gândirea uman . Cum se raporteaz ceea ce trebuie s consider m c este efectul faptelor omene ti la alte activit i din cadrul procesului universal? S observ m dou lucruri: un obiect din natur i o crea ie a activit ii umane. atunci activit ii noastre îi va reveni misiunea de a colabora în mod independent la realizarea acelei inten ii. Ipotezele emise în leg tur cu principiile centrale ale tiin ei n-au nici o valoare. nu este suficient s -i al tur m ni te legi oarecare. i dac în fa a acestuia ar p i o fiin superioar . acest efect este determinat de ni te legi exprimabile în no iuni. Fire te. Dac am ajuns aici. Ei bine. nu poate fi explicat i nici nu are nevoie de explica ie. Prin faptele noastre. scoatem la suprafa lumea de idei care exist deja în sânul realit ii.percepe de îndat ce a înl tura piedicile exterioare. s zicem. dar care f r gândirea noastr ar r mâne mereu ascuns în ele. în m sura în care ea nu este înc realitate. Deosebirea const numai în faptul c în cristal trebuie s vedem un produs nemijlocit al legit ilor naturale care-l determin . trebuie s avem un al doilea lucru de perceput în orice caz. dar trebuie s presupun ni te lucruri perceptibile. este introdus de noi în realitate. situa ia se prezint în felul urm tor: Vedem un efect. din ceea ce ne d de în eles natura înconjur toare. noi întregim îns acest proces prin aceea c transpunem în realitate lumea ideilor. noi am cunoscut ideea drept ceea ce st la baza oric rui lucru real. A a c orice ipotez este în situa ia c o experien ulterioar poate s -i confirme con inutul în mod direct. o roat de c ru . În ambele cazuri. Prima sarcin care ne revine acum va fi aceea de a cerceta caracterul activit ii umane. în cazul ro ii. procesul vie ii universale. C ci un mod omenesc de a ac iona des vâr it este rezultatul inten iilor noastre i nimic altceva. st la baza lui drept realitate dup cum credem . Ea ne apare ca izvorând în mod nemijlocit din temelia lumii. Nu se poate deci ca aceast concep ie pe care am dezvoltat-o pentru a r spunde la aceast întrebare s nu aduc lumin i în ceea ce prive te valoarea i importan a faptelor umane. În cazul lui. în cazul obiectului din natur . este nevoie s -i vin în întâmpinare ceva superior. Ceea ce nu este explicabil printr-un principiu dat în mod obiectiv. drept cea care condi ioneaz .

nu trebuie s mai c ut m vreo alt leg tur legic dintre idee (cauz ) i oper (efect). care s dea el i direc ie ac iunilor noastre. p e te el însu i în arena activit ii. în timp ce ea este entitatea întemeiat în sine îns i. c în activitatea uman tr ie te în mod nemijlocit activitatea acelui temei originar însu i. care se afl în dosul fenomenelor i le condi ioneaz . nu se poate spune c reprezent rii i se al tur voin a. numai c sub o form de manifestare. c ut m obiectul care a l sat-o. iar aceasta din urm decurge cu necesitate din prima. Conduc torul lumii a renun at la puterea sa. Trebuie s caut legile dup care aceast cauz produce acest efect. N-o putem percepe. conceput ca for . al turi de idee. totu i. a a ceva nu cunoa tem. Deoarece teoria cunoa terii schi at aici ne-a dus la concluzia c con inutul con tien ei noastre nu este doar un instrument cu ajutorul c ruia ne facem o copie a temeiului lumii. Trecem la o alt caracteristic esen ial a acesteia. Dac se afirm a a ceva. Voin a este. orice proces din natur se dovede te a fi scindat în dou p r i. libere în mi c ri. Dac vrem. Omul se treze te în lume. la care nu trebuie s c ut m cauzele mai adânci. Un conduc tor al lumii. Avem de-a face cu o existen perceptibil la care ne putem opri. Cel care ar concepe-o altfel.care s poat fi total dizolvat în no iuni. în timp ce la acestea din urm existen a îns i este lege i ea nu este condi ionat decât de sine îns i. A adar. c ci ce este personalitatea uman . dac vrem un con inut. Dac toate procesele din natur nu sunt altceva decât manifest ri ale ideii. Este cu totul lipsit de sens s vorbim de o voin independent . al naturii. E. adic spre no iunea de for . c ci activitatea este un element al ei. La antipod se situeaz cazul în care dispare intermediarul. cea care condi ioneaz i cea condi ionat . procesele din natur se deosebesc de ac iunile oamenilor prin faptul c la cele dintâi legea trebuie considerat ca fundal care condi ioneaz existen a fenomenal .* Am spus acestea pentru a caracteriza activitatea uman . dac facem abstrac ie de lumea de idei care o umple? O existen activ . nu putem face altfel decât s recunoa tem. nu e nevoie s mergem dincolo de ceea ce se manifest în mod concret. ideea îns i. A explica un proces din natur înseamn a merge înapoi. Am în eles o oper de art dac am g sit ideea întruchipat în ea. cazul în care ideea se aproprie în mod nemijlocit de lumea senzorial . înseamn c n-au fost în elese cu claritate no iunile. acest ceva abstract este un al doilea principiu constitutiv al lumii. Dar aceast existen activ este ceva abstract. Cu activitatea uman lucrurile stau altfel. ar pune-o pe aceea i treapt cu piatra de pe strad . ca produs mort. sub forma lui cea mai pur . Hartmann consider c . i astfel. Voin a f r idee n-ar fi nimic. Dac vedem o urm întip rit pe sol. Dar acest principiu nu este altceva decât ideea îns i. bineîn eles. ceea ce constituie un produs. c acest temei se manifest el însu i în gândirea noastr . în afara noastr . nu este real . For a ne poate întâmpina numai acolo unde ideea apare mai întâi concretizat într-un obiect perceptibil i de-abia sub aceast form ac ioneaz asupra unui alt obiect. Dac eu percep un efect i-i caut cauza. Atunci ideea îns i se arat a fi cauz . v. devin ele însele fenomene. aceste dou percep ii nu-mi satisfac nicidecum nevoia de a avea o explica ie. s o percepem. nimicind existen a sa izolat i dând omului misiunea: lucreaz tu mai departe. a adar. Aici intr în ac iune îns i legitatea care face s apar unul dintre fenomene. Dar aceasta înseamn a ac iona în libertate. Aceasta ne conduce spre no iunea unei ac iuni prin care cauza unui fenomen apare din nou sub forma unei percep ii exterioare. a zice. Când omul s vâr e te o fapt . Când inten iile naturii. pe urmele condi iilor care l-au provocat: înseamn a c uta s aduci produc torul al turi de produsul dat. nu are con inut. care rezult cu necesitate din cele spuse pân acum. î i îndreapt privirile spre . dar acum ele sunt. în timp ce faptele oamenilor se condi ioneaz numai pe ele înse i. ob inem tocmai lumea de idei care ac ioneaz . inactiv. i aici este punctul în care vorbim de voin . În elegem felul de a ac iona al unui om de stat dac -i cunoa tem inten iile (ideile). Nu se poate spune acela i lucru despre idee. faptele omene ti sunt îns i ideea în ac iune. a dat totul oamenilor. p trund în om. de asemenea.

doar un instrument pentru realizarea inten iilor unei puteri superioare. încât vrea s -l înf ptuiasc . el urmeaz s se elibereze de toate legile naturii i s devin propriul s u legiuitor. iar omul trebuie s execute ceea ce i-a spus acesta s fac . atunci el ar s vâr i faptele sale din constrângere. nu ac ion m supunându-ne . care este mai mult un ideal decât o realitate. în imboldul de a da form unei inten ii. îl umple atât de mult. Cel care. tim c lumea ideilor este îns i des vâr irea nesfâr it . faptele sale nu sunt ne-condi ionate. De pe aceast pozi ie. În idee trebuie s se manifeste tot ceea ce ne îndeamn s ac ion m. ceva determinant. În m sura în care este o fiin a naturii. Obiectul ac iunii sale. Iar cele constatate aici sunt valabile pentru aceast suprem poten a existen ei sale. Drumul vie ii umane const în faptul c el evolueaz . vede sugerat în aceasta ceva mai adânc. ci dependent. spre deosebire de concep ia noastr .i imagineaz vreun temei al lumii în afara lumii noastre de idei. el începe s ac ioneze pentru a duce mai departe acele inten ii. inaccesibil (transsubiectiv). i. Ea devine bunul lui spiritual. acolo unde omul apare ca fiin des vâr it din punct de vedere moral. Atunci. Într-un caz. ci drept porunc a acelui conduc tor. prin ea. Ea consider c faptele omului nu sunt guvernate nici de necesitatea natural . s existe nenum rate ac iuni omene ti care se încadreaz numai în acest punct de vedere. Atunci nu ac ion m împin i de datorie. tim c . nici de influen a vreunui creator sau conduc tor din afara lumii. Trebuie s sim im impulsul venit din afar i s recunoa tem necesitatea de a-i da ascultare i atunci ac ion m din sim ul datoriei. Astfel. omul trebuie în eles tot conform cu legile valabile pentru procesele din natur . El ac ioneaz pentru c îl îndeamn la aceasta nu o putere exterioar . adev rul este conceput ca dogm . omul ar fi neliber. Are sens s se vorbeasc despre datorie numai în cadrul acestei concep ii. dar nu acestea intr aici în considerare. De fapt. omul s vâr e te o fapt numai pentru c realitatea ei este o necesitate pentru el. în consecin . El ac ioneaz pentru c i-o cere datoria. ca i în cel lalt. omul ac ioneaz conform unor legi al c ror temei nu depinde de el. i iar i. Filosofia expus aici devine astfel adev rata filosofie a libert ii. omul nu s-ar mai sim i liber în ac iunile lui. ci un impuls interior (propriu). necesitatea natural . el î i imagineaz o norm prescris din exterior faptelor lui. ca i în celelalte fiin e. Dogmatismul cost . Dac în el ar lucra. Iar pe t râmul eticii. acela î i imagineaz c motivul ideatic pentru care noi recunoa tem ceva drept adev rat este altul decât acela pentru care el este adev rat în mod obiectiv. Dar nici ca fiin cunosc toare. Aici el iese din sfera realit ilor naturale. ci condi ionate. felul s u de a se manifesta nu poate fi în eles prin simplele legi ale naturii. unicul mobil al faptelor noastre trebuie s constea în nevoia de a da realitate unei idei. dup cum am v zut. i astfel. Nu este exclus. de îndat ce el i-a f cut o idee despre acesta.natur . transformându-se dintr-o fiin a naturii într-o fiin de felul celei pe care am prezentat-o noi aici. Teoria cunoa terii pe care o schi m aici nu poate accepta un asemenea mod de a ac iona. porunca este ceea ce este dogma în tiin . El nu simte imboldul spre faptele sale drept ideal pe care el însu i i l-a ales. desigur. Gândirea sa îi d posibilitatea de a în elege aceast inten ie. în faptul c se caut cauzele pentru care un lucru este adev rat în ceva aflat dincolo de con tien a noastr . Nici acolo unde se presupune existen a unui astfel de conduc tor nu poate fi vorba de o adev rat libertate. o inten ie. care exist în noi. care recunoa te adev rul unei judec i numai pentru c ea î i are temeiul în no iunile aflate în con tien i care intr în judecata respectiv . Când caut impulsurile ac iunilor sale în porunci. omul a p truns în lume. iar despre libertate nu s-ar putea vorbi deloc. impulsurile faptelor noastre se afl în noi. trebuie s consider m moral numai un mod de a ac iona în cazul c ruia fapta izvor te exclusiv din ideea ei. atunci i în cazul lui ar trebui s c ut m condi iile care stau la baza existen ei sale concrete. C ci atunci el stabile te direc ia activit ii umane. nici ca fiin cu adev rat moral .* Dar noi trebuie s respingem i p rerea c destinele umane sunt influen ate de un conduc tor aflat în afara lumii.

Ac ioneaz cu adev rat liber numai acela pe care îl îndeamn la ac iune iubirea. ar disp rea din lume tot ceea ce este m re . Un ideal pe care ni-l reprezent m doar confuz. o constrângere în faptul c trebuie s s vâr im acea ac iune numai pentru c vrem s ne atingem scopul. p.. dup cum se simte fiecare chemat pentru o cauz sau alta. vol. Toate faptele rodnice pe care omul le s vâr e te izvor sc din asemenea impulsuri individuale. 129 i urm.]): ³Dac e ca libertatea s fie libertatea mea. pe care nu îl vrem. orice dep ire a unui mod de a ac iona comun i limitat. În acest caz. cu cât ea apare în spirit cu ni te contururi mai precise.. m rea i deschiz toare de drumuri noi. cu un con inut mai clar. Kreyenbühl a scris în acest sens ni te cuvinte foarte nimerite în articolul s u ³Libertatea etic la Kant´ (Caiete filosofice. ac iunile noastre nu trebuie s fie c l uzite de asemenea norme etice vagi. Neliber ac ioneaz orice om care s vâr e te o fapt mânat de vreun motiv ce nu izvor te din con inutul obiectiv al faptei înse i. este firesc ca acest con inut s existe chiar în el. nu-mi poate fi suficient o lege general . d ruirea fa de obiectivitate. obiectul face s apar în noi dorin a de a s vâr i o fapt conform cu el. Cine nu este capabil de o asemenea d ruire lipsit de egoism. este neliber . ar însemna c nu vrem obiectul de dragul lui însu i. dac nu ne-ar aduce folosul a teptat. n-ar mai exista nici o ac iune pozitiv . totodat . Dar o fapt pe care n-o s vâr im pentru ea îns i. c ci am renun a la ea. Legile morale generale. ci aceasta se potrive te pentru acest om. care face abstrac ie de întreaga individualitate i specificitate a împrejur rilor ce concur la s vâr irea faptei i care-mi porunce te s cercetez de fiecare dat . care trebuie s fie valabile pentru to i oamenii. generale. Cum s ne înfl c reze la ac iune. dac motivul care m îndeamn la aceasta corespunde normei abstracte a naturii umane generale. Numai un asemenea mod de a ac iona este liber. Spiritul s u trebuie s desf oare o activitate productiv . Ea îns i nu constituie pentru noi o necesitate interioar . când con inutul s u nu st clar i deschis la lumina zilei? De aceea. ci c vrem un altul. Dac activitatea omului nu trebuie s fie altceva decât înf ptuirea propriului s u con inut de idei. prin fapta acestei personalit i individuale anume. orice fapt etic important . nu va putea considera niciodat c activitatea lui este liber . pentru acela se potrive te alt fapt . A s vâr i o fapt pentru ea îns i înseamn a ac iona din iubire. Nu..unei porniri. C ci dac la interesul nostru fa de obiectul respectiv s-ar mai ad uga un al doilea motiv de a ac iona. Nu se potrive te pentru to i s s vâr easc acela i fel de fapte. XVIII. nu este un imbold potrivit pentru ac iune. Egoismul ac ioneaz neliber. noi trebuie s -i replic m: dac fiecare ar trebui s fac numai ceea ce este valabil pentru to i. ci de idealurile cele mai individuale. O asemenea conformare la ceea ce este obi nuin i uz general ar face imposibil orice libertate individual . înainte de a ac iona. Caietul 3. Dar atunci vom resim i. dar îl înf ptuim pe acesta. [Berlin etc. Kant consider c este moral numai ceea ce poate fi acceptat ca lege pentru to i oamenii. se dovedesc a fi cu totul lipsite de valoare. dac sub forma în care tr ie te i ac ioneaz în mine ar putea deveni maxim general valabil . nu sim im nevoia ei. J. 1882. normele etice etc.´ . ce altceva ar putea s -l umple de dorin a de a s vâr i o fapt dac nu o idee care caut s se înal e din propriul s u spirit? Aceast idee se va dovedi cu atât mai fecund . C ci nu poate s ne îndemne cu toat puterea spre realizarea sa decât ceva al c rui ³ce´ este deplin conturat. venit din alt parte. pe care-l l s m într-o form imprecis . ac ion m din iubire fa de obiectul asupra c ruia urmeaz s se exercite ac iunea noastr . impulsurile ac iunilor noastre trebuie s apar întotdeauna sub forma unor inten ii individuale. am s vâr i o fapt împotriva voin ei noastre. Fiindc . ac iunea îns i nu ne intereseaz deloc. fapta moral s fie fapta mea. ci numai a folosului pe care ni-l aduce. Când ni-l reprezent m. Cam a a stau lucrurile cu ac iunile izvorâte din egoism. ceea ce e bine i just s fie înf ptuit prin mine.

a ceea ce este. el pare condi ionat de ceea ce are comun cu poporul s u. El dep e te elementele care par c -l determin i le prime te în fiin a sa. o via cultural comun . ei opun etica tiin elor naturii i. dac faptele mele pot fi explicate nu numai din natura mea. Toate aceste întreb ri izolate pot fi subsumate acesteia: În ce m sur este omul o fiin moral ? Dar r spunsul la aceast întrebare cere nici mai mult nici mai pu in decât cunoa terea naturii morale a omului. Nu se pune întrebarea: Ce trebuie s fac omul? ci: Ce este. Pornind de la acest punct de vedere. Cei mai mul i o privesc de parc ar fi o sum de norme dup care omul trebuie s . este lipsit de sens s se vorbeasc de o etic în sensul de mai sus. Nu cumva s privi i constitu iile individuale ale diferitelor popoare drept asemenea coduri de norme etice generale. etica trebuie s ne înve e legile a ceea ce ar trebui s fie. ci devin în el impulsuri individuale. Dar dac -l concepem pe om în acela i timp ca fiin cuget toare i ca fiin de ac iune. ci trebuie s se înal e la cunoa terea acestuia. au fost clarificate pe scurt în cursul acestor expuneri. în parte. Nu trebuie s se lase condus orbe te de caracterul poporului s u.* Dar omul nu. C ci un mod de a ac iona moral este un produs a ceea ce se face sim it în individ. Un drept natural general. într-o m sur esen ial . niciodat în general. ca reprezentare deplin cunoscut . El se înal pân la cunoa terea ideilor conduc toare. Etica este.i apar ine numai lui însu i. el este dat mereu numai în cazuri individuale. pentru ca s nu fie condus. în esen a sa interioar . un r spuns am nun it la întrebarea: Ce este bine? Dar o asemenea tiin este o imposibilitate. o verig izolat a marelui proces istoric al evolu iei omenirii. Nu poate exista un r spuns general la aceast întrebare. omul p trunde caracterul individualit ii poporului s u. din aceea a poporului meu? Oare nu ac ionez eu a a cum ac ionez. Ceea ce o personalitate sau alta a resim it ca motiv etic. a for elor morale care ac ioneaz aici. Nici ele nu sunt altceva decât o expresie a unor inten ii individuale. Întotdeauna decisiv e individualitatea. Oare sunt liber. în elege încotro navigheaz concet enii s i. o dat cu aceasta. individualitatea sa pare a fi nimicit de caracterul poporului. Totul este ca omul s se ridice la acest nivel. În primul rând. Exist îns alte întreb ri la care trebuie s se r spund în cadrul acestei tiin e. el este membru a dou totalit i superioare. Dar nu poate exista o tiin despre activitatea uman îns i. Istoria îmi indic locul unde urmeaz s -mi desf or activitatea. sunt un copil al epocii mele. întreb ri care. de care îl leag ni te datini comune. Se pare c activitatea sa liber este stânjenit de aceast dubl apartenen la un întreg. problema esen ei voin ei i libert ii etc. Nu exist legi generale în leg tur cu ceea ce trebuie sau nu trebuie s facem. care s fie valabil pentru to i oamenii i toate timpurile. o înv tur despre ceea ce este. este o abera ie. în general. ci i. atunci aceasta devine în el individual i prime te întru totul caracterul personal pe care-l are o ac iune s vâr it în libertate. Dar el mai este apoi i un cet ean al istoriei. i anume. Amintesc doar atât: constatarea deosebirii dintre faptele omene ti i activitatea naturii. ci s se conduc el însu i. ceea ce el face? i. o limb i ni te concep ii comune. creatoare. a devenit ³jurispruden a acestui popor´. O aceea i tendin unitar str bate toate tiin ele: ele pornesc de la ceva dat i caut cauzele acestui ceva. Prin facultatea de cunoa tere. Jurispruden a nu este o tiin . contradic ia se rezolv . Concep iile juridice i no iunile morale vin i pleac o dat cu popoarele. tiin ei despre realit ile existente.Aceste cuvinte aduc lumin în acele probleme la care trebuie s g seasc r spuns o etic general . c ci ea este necondi ionat . cade acel perete desp r itor care separ întreaga tiin în dou sfere: o teorie despre ceea ce este i una despre ceea ce trebuie s fie. în vreme ce tiin a trebuie s ne dea legile a ceea ce exist . el este un membru al poporului s u. pentru c natura a f cut s fac parte din acest popor? i nu altfel stau lucrurile cu cea de a doua apartenen .i orienteze faptele. i atunci ele nu-l mai determin . productiv . . Se pare c ceea ce el face nu este izvorât numai din propriul s u eu individual. La fel se prezint lucrurile i cu evolu ia istoric în cadrul c reia omul ac ioneaz . A adar. Etica trebuie s fie deci un codex al tuturor idealurilor omului. ci numai o culegere de nota ii ale uzan elor juridice care sunt proprii individualit ii unui popor. la fel ca toate celelalte tiin e. Depind de epoca cultural în care m-am n scut. a fost comunicat unui popor întreg. ba chiar o dat cu indivizii.

Omul trebuie s cunoasc lumea spiritului i. f r a ne gândi prin aceasta la ceva mistic . organizarea statal . în primul rând. omul are dea face cu propriile sale realiz ri..). din activitatea liber a omului. Nu trebuie l sat la voia întâmpl rii întrebarea dac el va g si sau nu acest loc. cu crea iile culturii. Constitu ia trebuie s izvorasc din fiin a cea mai l untric a unui popor. vol. f r îndoial .). De aceea. Cu ajutorul tiin elor spirituale. p. istoria culturii i istoria literaturii etc. mai intr în considerare i un alt aspect. B rbatul reprezint ceea ce este în istorie liber.i pun în valoare posibilit ile în cadrul statului respectiv. religia tradi ional . În cadrul tiin elor spirituale.´ Dac Freytag ar fi cercetat aceast via a poporului. fiecare om trebuie s g seasc locul unde actvitatea lui se poate încadra cel mai eficient în organismul poporului s u. Dar via a unui popor nu lucreaz mai con tient decât puterea de voin a uni b rbat. Etnografia i tiin ele politico-administrative trebuie s studieze în ce m sur o personalitate individual poate s . Fiecare personalitate reprezint o poten spiritual . în acest caz. ia na tere din impulsurile de voin individuale. sec iunea 2.. NW. o sum de for e care caut s ac ioneze în func ie de posibilit ile existente. Conduc torul unui stat are misiunea de a c uta s cunoasc tr s turile specifice ale poporului s u i. care înving acea constrângere oarb . morala.. el trebuie s g seasc punctul potrivit din care poate lua parte cu personalitatea lui la via a lumii. literaturii. împotriva voin ei poporului (³Maxime în proz ´. Caracterul poporului exprimat în propozi ii lapidare aceasta este cea mai bun constitu ie. Statul este forma sub care se manifest organismul unui popor. în acest caz. Dar în leg tur cu activitatea omului în sânul poporului s u. artei etc. ci trebuie s fac în a a fel încât ideile epocii s devin ale sale. ra ional. ca omul s în eleag epoca în care tr ie te.spre a ac iona în mod con tient în sensul poporului s u. . constrângere oarb . ce-i r mâne lui de f cut. 480 i urm.. s stabileasc în ce fel ia el însu i parte la via a ei. într-un ansamblu impresionant con inutul spiritual al indivizilor . atunci el î i va începe propria lui munc în punctul potrivit. El nu are voie s se lase dus de curentul progresului cultural. Constitu ia unui stat nu are alt scop în afar de acela de a avea grij ca fiecare s g seasc un cerc de activitate potrivit. Goethe consider c . A adar putem vorbi foarte bine de un suflet al poporului. ele sunt crea iile organice ale unei vie i superioare. 1859]: ³Toate marile crea ii ale for ei poporului. într-un mod potrivit cu personalitatea lui. ar fi aflat. el trebuie s sus in poporul. el trebuie s în eleag ce a fost realizat deja. omul de stat trebuie s se lase condus de aceasta din urm i nu de cerin ele întâmpl toare ale majorit ii. Spiritualul este în eles prin spirit. c ea se dizolv în activitatea unui num r de indivizi izola i. jucând rolul de mijlocitor.* Gustav Freytag spune în prefa a la volulul I al c r ii sale ³Imagini din trecutul Germaniei´ [Leipzig. dup ce a cunoscut-o. dreptul. Iar scopul tiin elor spirituale nu este altul decât acela ca omul s în eleag unde l-a a ezat întâmplarea. care ridic la nivelul con tien ei lor ceea ce e incon tient. i el ar fi v zut c ceea ce el nume te suflet al poporului. Pentru aceasta este necesar. s dea tendin elor care dormiteaz în acesta direc ia care li se potrive te. nu mai sunt pentru noi realiz ri ale unor indivizi. Aici trebuie s intervin tiin ele spirituale (istoria. prin constitu ie. 4. Atunci el va îndeplini în libertate sarcinile pe care aceasta i le pune în fa . care se manifest în fiecare epoc numai prin mijlocirea individului i care în fiecare epoc reune te în sine. for a poporului ac ioneaz neîncetat cu constrângerea oarb a unei puteri originare. Se poate întâmpla ca marea majoritate a poporului s vrea s-o ia pe ni te c i care se îndreapt împotriva propriei sale naturi.

Pesimismul crede c lumea este astfel alc tuit încât îl las pe om ve nic nemul umit. p. 487): ³S se întrebe fiecare prin ce organ poate s ac ioneze i va ac iona. aceast lume aspr . Pe cât de pu in exist o putere exterioar care prescrie normele ac iunilor noastre. ne-ar duce de les . st întru totul pe propriile lui picioare. 460): ³Datorie: când iube ti ceea ce însu i î i porunce ti. s ne bucure. De aceea. Numai a a ceva este demn de ni te fiin e libere.´ (idem. Este vorba întotdeauna numai de ce eluri î i propune o personalitate sau alta. 443) Necesitatea ca omul s se înal e la cunoa terea ideilor conduc toare ale poporului i vremii sale este exprimat în (idem. asupra epocii sale´ i (idem. Prin cuvintele ce urmeaz . în orice caz. Nimeni nu-i reveleaz vreun adev r dogmatic. care face ca în permanen s aib loc ceea ce este necesar i prin aceasta devine st pân chiar i peste ceea ce este întâmpl tor´ [Maxime în proz . tot pe atât de pu in o asemenea putere exterioar va conferi capacitatea de a trezi în noi sentimentul de mul umire. p.Trebuie s ad ug m aici înc un cuvânt despre metoda istoriei. Trebuie s fie totul prin sine însu i i nimic din el s nu se datoreze unei alte fiin e. La baza istoriei trebuie s punem natura uman . ale oamenilor.´ Iar concep ia noastr despre datorie o putem recunoa te în (idem. nimeni nu-l îmbolde te s fac ceva. p. Deci. trebuie s tac la gândul c nici o putere din lume nu ne-ar putea da mul umirea. Am v zut c nu poate fi vorba s existe vreo putere care s -l dirijeze pe om. Trebuie s g seasc totul în sine însu i. Dar dac a a ar sta lucrurile. 482]. 455): ³Trebuie s tim unde ne afl m i încotro vor s mearg ceilal i. tot prin diferite maxime ale lui Goethe. pân la urm d faliment (idem. Ce creatur jalnic ar fi omul. pe ce c i a pornit ea etc. Dac el spune: ³Lumea ra iunii trebuie considerat un mare individ nemuritor. Putem atesta i cele spuse aici în leg tur cu tiin a etic . care s hot rasc sensul i con inutul existen ei lui. 463). în planurile individuale etc. aceast afirma ie trebuie explicat numai din raportul omului fa de evolu ia istoric . ce s ne produc nepl cere. Istoria trebuie s aib necontenit în vedere faptul c cauzele evenimentelor istorice trebuie c utate în inten iile individuale. omul ar trebui s dezvolte mai întâi el însu i necesit ile prin care s dobândeasc aceast mul umire. ca fiin cunosc toare i f ptuitoare. tendin ele ei. el face aluzie la un substrat individual obiectiv al activit ii: ³O activitate necondi ionat . p. Noi c ut m miezul existen ei în omul însu i. c ea trebuie s fie pentru om izvorul celei mai înalte mul umiri. dac natura i-ar oferi din exterior mul umirea! Orice încercare de a deplânge o existen care nu ne satisface. Am spus c lumea ideilor sale coincide cu temeiul lumii i am constatat c tot ceea ce face el izvor te din propria sa individualitate. i izvorul fericirii sale. de orice natur ar fi ea. încât el nu poate fi niciodat fericit. dac n-o facem noi în ine. dac nu i-am da mai întâi noi în ine acea putere fermecat prin care ea s ne înal e. Î i e suficient lui însu i. am infirmat orice optimism sau pesimism. Mul umirea noastr trebuie s ne vin de la ceea ce facem noi din lucruri. idem. Este o eroare s se caute explicarea faptelor istorice în ni te planuri care ar sta la baza istoriei.´ Am ar tat c omul. Un creator care ar hot rî din afar ce s ne produc pl cere. p. p. de la propriile noastre crea ii.i câ tige din lucrurile înse i ceea ce dore te. condamnându-l la nelibertate. aceast fericire i-o poate face numai el însu i. El ar trebui s . Trebuie s c ut m voin a ei. Pl cerea i nepl cerea exist pentru om numai dac el le-a atribuit mai întâi lucrurilor posibilitatea de a trezi în el aceste sentimente. Aceea i idee în: ³Omul cel mai neînsemnat poate fi complet dac se mi c între limitele facult ilor i deprinderilor sale. dac e ca omul s fie fericit. Optimismul presupune c lumea este des vâr it . .* Prin aceasta.

Am putea spune c ea ine de o profund religiozitate a caracterului lui Goethe. În permanen . trebuie s -l ghicim din manifest rile sale. felul în care privea lumea. În el tr ie te îns cealalt necesitate. El nu cunoa te ceea ce pentru atâ ia este o necesitate: a coborî lucrurile la nivelul t u. înc din tinere e. Nici un filosof n-a putut s -i dea aceast convingere. f r îndoial . În ultim instan . ca predispozi ie fundamental a naturii sale. A adar. necunoscut. Aceast tr s tur fundamental a fiin ei sale eman mai ales din cuvintele sale: În puritatea inimii t l zuie te o dorin . din recuno tin . Dac . J. u uratic. K. În aceast privin . nevoia de a c uta izvoarele. 4. p. pe care noi o dobândim numai dac transform m percep ia concret-senzorial în contemplare spiritual . el caut întotdeauna s se apropie de el prin mijlocirea naturii. Era vorba de altceva. De a ne d rui unui ceva superior. din credin a ferm c suprema realitate la care putem ajunge ni se dezv luie printr-o cultivare fidel a rela iilor cu natura. b iat înc . negându-le orice sfin enie. sec iunea 2. este înl turat i iubirea devine pentru Goethe o stare de evlavie. Partea I. De bun voie. dar în acestea el caut s descopere pretutindeni latura lor divin . acest altar s-a n scut.´ (Maxime în proz : NW. astfel încât ea poate fi exprimat numai prin mijlocirea unor . Goethe era o natur filosofic . ³Adev rul este asemenea lui Dumnezeu: el nu se reveleaz în mod direct. el a privit lumea prin prisma ei. nici nu-i trece prin minte s caute divinitatea altundeva decât în operele naturii. Goethe caut s descopere un aspect prin care acesta s poat deveni sfânt pentru noi. el înal un altar marelui zeu care se afl ³în leg tur nemijlocit cu natura´ [Poezie i adev r. mai bun. ------------------------------i-aceasta o numim: A fi evlavios! Tr s tura descris mai sus a caracterului s u [Trilogia pasiunii / Elegie] este indisolubil legat de o a doua. vol. sufletul lui Goethe e plin de presim ire a ceva superior. aceasta este credin a în idee. exista dinainte. Cartea 1]. Goethe o mai are i pe cealalt . str fundurile întregii existen e. el avea totu i nevoie de un limbaj pentru a-l exprima. Tot ce e frivol. Chiar dac modul s u de a privi lucrurile era adânc înr d cinat în fiin a lui. lui Goethe îi este înn scut acel mod de a privi lumea pe care noi l-am justificat din punctul de vedere al teoriei cunoa terii. A adar nu asta c uta Goethe în operele filosofilor. Ea a existat în fiin a lui de la cea mai fraged vârst . Intr în considerare aici. el nu s-a schimbat apoi deloc pe parcursul întregii sale vie i. Schröer a ar tat-o în modul cel mai spiritual când a vorbit despre atitudinea lui Goethe în dragoste. c noi ajungem la idee cercetând realitatea. Felul în care el a trebuit s gândeasc . mai pur. El se apropie de realitate cu convingerea c totul nu este decât o manifestare a ideii. mai ales.XI RAPORTUL GÂNDIRII GOETHEENE CU ALTE CONCEP II Dac se vorbe te de influen a unor gânditori mai vechi sau contemporani asupra evolu iei spirituale a lui Goethe. El nu caut niciodat s abordeze în mod nemijlocit acest ceva superior. aceea de a presim i c exist ceva superior i de a te ridica la nivelul acestuia. prin aceasta nu se poate în elege deloc c el i-a format concep iile pe baza teoriilor acestora. În fiecare lucru. 378) Al turi de credin a în idee. Aceast convingere tr ia dintotdeauna în sufletul lui i.

Dumnezeu în entitatea lui. el nu se afl nic ieri în afara lumii. adic drept ceva ce se revars din Divinitate. orice cunoa tere adev rat trebuie s fie de a a natur încât. adic legitatea ve nic . natura reveleaz ceva divin.i poate exprima cel mai clar propria via sufleteasc dac folose te cuvintele acestui gânditor. i se înf i a aici sub forma unor fraze cât se poate de clare. prin fiecare p rticic de lume cunoscut . în tot ceea ce face. lucrurile stau la fel. Cunoa terea uman nu poate avea deci alt scop decât pe acela de a se adânci în lume. la acesta el a g sit numai forma în care s poat turna ceea ce exista de mult în natura sa. p. nu vedem cu unul i acela i ochi nici substratul artelor i substratul naturii´. La filosofi. O nume te artistul l untric. Aceast afirma ie se verific cel mai clar dac studiem rela ia sa cu Giordano Bruno. de A. cu ochiul ra iunii´ (v. l untrice. i de aceea trebuie s privim în a a fel încât ra iunea noastr s ne creeze un fundal ideatic pe care s ne apar ceea ce ne transmit sim urile. când el citea din cartea lui Bayle.´ (Giordano Bruno.formule filosofice. în fa a acestei armonii adânci. Aceasta era o concep ie care se potrivea cu spiritul lui Goethe. [WA 7. Fiindc Dumnezeu a renun at la orice existen proprie. 214] Aici e înrudirea lui Goethe cu Spinoza. Unui om care gânde te consecvent în sensul spinozismului trebuie s -i apar absurd orice alt cale de a încerca s ajungem la Dumnezeu. Bruno consider c ra iunea universal este creatoarea i conduc toarea Universului. dup cum nu putem recunoa te culorile i sunetele cu unul i acela i sim . pentru c sim urile nu ne spun în ce fel se încadreaz un lucru în ideea general a lumii. poetul poveste te c i în anul 1812 s-a ocupat din nou de Giordano Bruno. s ne dea cunoa terea unei p r i din Dumnezeu. Noi cunoa tem lucrurile ³sub specie aeternitatis´. încât în acele p r i din ³Faust´ care au fost concepute în perioada 1770. Frankfurt/M 1886). Nu este suficient s percepem cu sim urile. s vedem cu ochii spiritului. îi scrie el lui Jacobi. atunci când acesta a vrut s prezinte filosofia lui Spinoza într-o alt lumin .. VII. trebuie. acesta îi face o puternic impresie i. g sim formul ri apropiate de acelea ale lui Giordano Bruno (v. vol. dup cum se exprim Goethe. Legile pe care spiritul nostru le reg se te în natur sunt. recunoa tem ecouri ale ideilor filosofului din Nola. În acest scop l-a studiat în tinere e pe Spinoza. în multe din poeziile scrise dup aceast dat . a adar. Credin a sa ferm c . Pe acesta îl cunoa te din dic ionarul lui Bayle. Ea este cauza a tot ce exist i nu exist fiin la via a c reia ea s nu ia parte cu cea mai mare dragoste. nu sunt doar f cute de el. el con ine în sine o p rticic de substan spiritual .i aduce cu claritate la nivelul con tien ei ceea ce el era. Cunoa terea. pe cel de-al doilea. Filosofia lui Spinoza are la baz ideea c Divinitatea s-a rev rsat cu totul în lume. ce reprezint el în marele Tot. Noi o numim aici cunoa tere intuitiv . este deci o contopire cu Divinitatea. Prin urmare. Anuarul Goethe. i anume c tim s spunem ceva despre un lucru numai dup ce am v zut cum ra iunea universal l-a a ezat la locul lui. el a c utat o explica ie i o justificare a fiin ei lui. Heidelberg 1882). care îl atac acolo în mod vehement. Ceea ce recunoa tem drept necesitate logic . fiindc ³pe primul îl vedem cu ochii fizici. La vârsta primei tinere i. Lasson. a între inut discu ii pe teme tiin ifice cu filosofii contemporani. i pentru a da glas acestei convingeri. dintre fiin a intim a lui Goethe i . Lasson. Goethe a c utat prin operele filosofilor. poate fi justificat numai pe baza unor premise filosofice. pentru a i ti ceea ce era în fiin a lui activitate vie. El era de p rere c . ed. ³Despre cauz etc. cum el a devenit tocmai ceea ce ne apare în fa a ochilor. poetului i se pare c Spinoza i Giordano Bruno exprim cel mai bine propria lui fiin . el a g sit la Giordano Bruno o formulare potrivit : ³C ci. i de ast dat . E ciudat faptul c el a f cut cuno tin cu cei doi gânditori din lucr rile unor adversari i c i-a dat seama totu i cât de bine se potriveau ideile lor cu natura sa. ³Fie un lucru cât de mic i fragil. spre a-l recunoa te în ea pe Dumnezeu. i dac . pe treapta ei cea mai înalt . care d form materiei i o pl smuie te din l untru în afar . Dar noi trebuie s -l c ut m acolo unde el se afl . Iar cu Spinoza. Dar aceasta era i p rerea lui Goethe. Iat care sunt raporturile lui Goethe cu filosofii. 77). Dar toate acestea nu trebuie luate în sensul c Goethe a împrumutat sau a înv at ceva de la Giordano Bruno. i mai târziu. i pentru a. Dar Giordano Bruno face asupra lui o impresie atât de adânc . ³M leg din ce în ce mai tare i mai tare de felul cum ateul (Spinoza) îl venereaz pe Dumnezeu´. În jurnalele pe zile i pe ani. este o necesitate logic pentru c în ea locuie te fiin a Divinit ii.

în m sura în care ele prezint interes pentru concep iile lui Goethe. Iar aceasta este sarcina intelectului. tiu numai c mie lucrurile trebuie s mi se înf i eze în aceste forme. Intelectul trebuie în eles deci ca o sum de activit i care au drept scop s sintetizeze lumea senzorial conform cu anumite forme. confruntarea cu Kant a devenit o necesitate. limbajul tiin ific prin care s poat exprima lumea existent în el însu i. pentru a explica legitatea lui. Ea explic existen a i alc tuirea unui lucru demonstrând necesitatea lui pentru un alt lucru. Dar. ar putea tot a a de bine s fie altceva. Vrem s unim aceast diversitate într-un tot unitar. se scoate mereu în eviden un aspect pur exterior: c Goethe s-a sim it atras de Spinoza deoarece nu voia nici el s accepte în explicarea lumii ideea unor cauze ultime. este numai o consecin a concep iilor lor. a respins ideea de cauze ultime. c sunt martor tocmai la acel proces. i care face ca ele s fie potrivite unul cu altul. Despre lucrul în sine. Dar atunci trebuie s presupunem c exist o temelie a lumii situat deasupra amândurora. C ci exist o mare deosebire între ceea ce sus ine filosofia kantian i ceea ce noi recunoa tem drept gândire goethean . Faptul c Goethe. cealalt calitate etc. punctul de plecare al gândirii umane este experien a. Nici leg tura lui Goethe cu Spinoza nu trebuie în eleas decât în sensul c la acesta el a g sit formele. Vom expune aici principiile fundamentale ale filosofiei kantiene. încât orice om cult sim ea nevoia s se confrunte cu el. lumea este de fapt un . de exemplu. Nu tiu dac lucrurilor în sine le este inerent spa iul i timpul. nu tiu nimic. ca filosofii dinaintea lui: Care este natura lucrurilor. eu nu pot ti nimic despre el. de aici n-a putut ie i ceva rodnic. vreun principiu exterior. acest mod de a explica lumea nu mai are nici un sens. Nu pot face abstrac ie îns de timp i de spa iu. nu ne va trece prin minte s c ut m. Nu are importan faptul c -mi iese în cale tocmai acest lucru. ca s poat deveni obiect al cunoa terii noastre? Pentru Kant. tiu numai în ce fel trebuie s -mi apar mie.filosofia lui Spinoza. istorice etc. trebuie s vorbim în primul rând de Kant. c ci f r timp i spa iu nu-mi pot reprezenta nimic. care sunt deja prefigurate în el. apropiat de gândirea lui Goethe. spunând. nu tim nimic. El apare în tiin cu o nou întrebare. C ci atunci natura unui lucru trebuie s ne apar drept consecin a principiului care lucreaz în el. Astfel. aceasta arat c întreaga situa ie este privit în mod superficial. Intelectul sintetizeaz dou percep ii concret-senzoriale. Dac trecem acum la felul cum s-a raportat Goethe la filosofii din vremea sa. Nu poate exista pentru mine nimic care s nu existe în timp i spa iu.). Vom c uta în natura unui lucru cauza pentru care el este a a i nu altfel. pentru Kant. În loc s întrebe. Kant întreab : cum trebuie s ne apar lucrurile. filosofia este tiin a despre condi iile care dau lumii posibilitatea de a fi perceput de c tre om. i pentru Goethe. Chiar dac exist vreun obiect nesituat în timp sau în spa iu. Ea arat c un lucru este alc tuit a a i a a pentru c acel alt lucru este a a i a a. apropiindu-se tot mai mult de Kant. Dar dac temelia lumii se afl în l untrul fiec rui lucru. filosofia de azi se îndep rteaz de Goethe i astfel epoca noastr pierde din ce în ce mai mult posibilitatea de a în elege i aprecia la justa ei valoare concep ia despre lume a lui Goethe. Înc nu ne-am îndeplinit misiunea dac am ajuns s percepem în mod concret-senzorial o diversitate situat în timp i spa iu. Dac avem convingerea c în fiecare lucru exist ceva divin. Aceast lume dat const dintr-o diversitate de obiecte situate în spa iu i de procese care se desf oar în timp. el a pus atât de mult spiritele în mi care. i aici sarcina tiin ei filosofice este aceea de a ar ta în ce condi ii intelectul reu e te s . ca i Spinoza. Dar pentru el. adic lumea dat sim urilor (între care este inclus i sim ul interior. Despre lucrul în sine. Kant este privit în unanimitate drept întemeietorul filosofiei actuale. Ba pot chiar s fac abstrac ie cu totul de întreaga diversitate a lucrurilor i proceselor. dac e ca el s existe pentru mine. Dup Kant. cealalt efect. A a c timpul i spa iul sunt condi iile necesare ale percep iei mele senzoriale. În timpul vie ii. Ba putem spune chiar c întreaga gândire german înainteaz în dou direc ii paralele: una îmbibat de gândirea kantian . c una este cauz . care ne transmite realit ile psihice. sau c una este substan . cealalt . Prin aceste teze. S vedem ce în elege teoria cauzelor ultime. Kant inaugureaz o problematic nou .i formeze un sistem al lumii.

observarea lucrurilor în raport cu noi în ine a r mas întotdeauna ceva cu totul secundar. furnizând doar cunoa terea felului în care subiectul . Kant sare peste întrebarea propriu-zis a teoriei cunoa terii. iar separa ia în ³lucru în sine´ i ³lucru pentru noi´ este f cut de intelect. Despre temeiul lucrurilor. i c ceea ce noi recunoa tem drept însu ire a unui lucru. c exist un lucru în sine. acest lucru nu are nici o importan .fenomen subiectiv. normal c nu are nici un sens s -i atribuim lumii create de intelect în colaborare cu sim urile vreo alt importan în afar de aceea pe care o are pentru facultatea noastr de cunoa tere. Apoi caut s stabileasc pe cale no ional raportul reciproc dintre aceste dou t râmuri ale realit ii. drept temeiul mai profund al realit ii date. el este numai un mijloc de orientare pentru facultatea noastr de cunoa tere. 2. dup p rerea lui. putem doar s ne ordon m percep iile ca i cum ele ar izvorî dintr-o unitate. El stabile te de la bun început c exist o pr pastie între obiect i subiect. Dac n-ar fi v zut într-o fals lumin problema fundamental a teoriei cunoa terii. Pentru el. întregul s u sistem filosofic este ubred. care se refer la impresia de pl cere sau nepl cere pe care obiectele o fac asupra sensibilit ii noastre. de pe pozi ia c rora în elegem unit ile inferioare create de intelect. dac vrem s -l în elegem. Aceast mic afirma ie caracterizeaz adânca opozi ie dintre gândirea kantian i cea goethean . am fi pe o pozi ie absolut gre it dac am considera c lucrurile pot fi deduse din idee. Goethe nu se putea alege cu mare lucru. Doar atâta e sigur. pentru a ajunge mai u or la o viziune de ansamblu asupra lor. Acesta este con inutul filosofiei kantiene. el precizeaz misiunea omului de tiin : El nu trebuie s ia etalonul cunoa terii. Dup Kant. el face doi pa i pe care nu-i justific . iar i f r a întreba ce sens are stabilirea unui asemenea raport. El nu b nuie te nicidecum c diversitatea nu este un stadiu final. Chiar dac eu privesc unul i acela i lucru o dat dintr-un punct de vedere i alt dat din alt punct de vedere: este vorba totu i despre un tot unitar. c la baza amândurora se afl o unitate mai profund . pentru problema ca atare. ideea nu este ceea ce-i apare ra iunii când aceasta a dep it diversitatea situat la suprafa . În timp ce la Kant orice judecat asupra lucrurilor nu este decât un produs dintre subiect i obiect. Este gre eala care se perpetueaz de-a lungul întregului sistem filosofic al lui Kant: el prive te diversitatea concret-senzorial ca pe ceva imuabil i crede c rolul tiin ei este acela de a ordona aceast diversitate într-un sistem. pentru c noi ne-o reprezent m a a. p. Vedem imediat c acest mod de a gândi e situat la polul opus filosofiei lui Goethe. Ceea ce tim despre lucruri este valabil numai în raport cu noi. care apare în formele lumii senzoriale i ale intelectului. ra iunea. 10 i urm. dup care ea ordoneaz fenomenele. subiectul cunosc tor i obiectul de cunoscut). pe care intelectul i ra iunea îl adaug experien ei. La începutul operei sale ³Criticia ra iunii´. ci un stadiu pe care trebuie s -l dep im. Kant spune c noi în ine determin m realitatea dat . ea este a a. f r s mai întrebe ce înseamn de fapt c intelectul face o separa ie între dou t râmuri ale realit ii (aici. din sine însu i. numai pentru individualitatea noastr . vol. Ideile nu sunt pentru el altceva decât punctele de vedere superioare ale ra iunii. Lucrul este o unitate a ra iunii. nu are nicidecum doar o valabilitate subiectiv . în m sura în care ne poate interesa el aici. ca facultate de a gândi idei. despre ³în sinele´ lor. de la tiin el cere mai mult decât s spun doar cum sunt lucrurile în raport cu noi. De exemplu. el ar fi observat c separa ia dintre subiect i obiect este numai un punct de trecere a cunoa terii noastre. datele pe baza c rora emite judec i. ci doar un principiu metodic. Dar. noi nu tim absolut nimic. i din cauza acestei gre eli. felul în care el ni se înf i eaz depinde de organizarea noastr . în elege apoi aceast leg tur în a a fel încât parc totul ar izvorî dintr-un singur suflet. Din aceast concep ie despre lume. intelectul stabile te o leg tur între fenomenele suflete ti. de aceea. Lucrul acesta se vede cel mai clar acolo unde Kant vorbe te de importan a lumii ideilor. accesibil ra iunii. În articolul ³Experiemntul mijlocitor între obiect i subiect´ (NW. pentru el orice teorie devine un simplu ingredient.). Nu merge deci s spunem c ceea ce recunoa tem despre un lucru într-o anumit situa ie poate fi revocat în alta. ci din cercul lucrurilor pe care le observ . în m sura în care îl gândim în raport cu un subiect cunosc tor. Pentru el. spune Kant. i atunci.

´ [NW. poetul nu putea s vad decât o eroare. Ceea ce ne întâmpin din exterior.´ (Introducere la o schi . nici s m stimuleze în vreun fel. numai c dezmembrat. 29) Poetul era de p rere c a câ tigat ceva mai mult din ³Critica puterii de judecat ´ a lui Kant. pentru ca aceasta s poat fi prea mult influen at de el. Pentru domeniul în care ea e valabil . el spunea c planta originar este o percep ie. De aceea ³A filosofa asupra naturii înseamn a crea natura´. iar în forma generalizat pe care Fichte i-a dat-o el însu i o considera tiin universal . referindu-se la discipolii lui Kant: ³M-au ascultat. Prin aceasta. El a f cut îns aici gre eala c nu a conceput aceast activitate a eului doar ca pe o activitate care aduce con inutul dat la o form satisf c toare. p. Acesta fusese un discipol al lui Fichte. Pu in a aflat Goethe de la Fichte. spune filosoful nostru 94. Goethe era prea pu in receptiv. principiul propriu-zis existent în ea. 22) ³Opozi ia dintre empirie i tiin const tocmai în faptul c cea dintâi î i prive te obiectul drept existând. prin care aceasta din urm în elege natura. deoarece credea c o vede cu ochii. animalul originar) luase în spiritul s u contururi precise. sub form spa ial-temporal .. El studiase multe plante. care c uta mereu ceea ce exist în mod obiectiv. drept . în esen a ei. pân la acea convorbire. el spune îns : ³Astfel. Natura ca simplu rezultat al activit ii (natura naturarata) o numim natur ca obiect (spre acesta se îndreapt în mod exclusiv orice empirie). pusese la baza lor o plant originar i derivase din aceasta diferitele forme particulare. forma încremenit a unui principiu viu. de acum înainte am c utat s g sesc animalul originar. Ceea ce tr ie te în noi drept concep ie despre natur . î i ia datele judec ii din cercul lucrurilor. la Goethe subiectul se confund . Goethe. În ceea ce prive te filosofia. care plaseaz în contextele corespunz toare detaliile lipsite de leg tur între ele care ne sunt date. no iunea. Goethe î i d seama c el este un idealist. care. Schiller l-a stimulat pe Goethe mult mai mult decât Kant. Lui Schelling i se p rea c ceea ce se petrece în eu atunci când el cunoa te natura. a g sit. Schiller i-a deschis ochii. este doar ceva condi ionat. este un produs finit. Dar nu se întrebase niciodat ce este aceast plant originar . Goethe* practicase un anumit fel de a privi lumea..* Mult mai multe puncte comune a avut Goethe cu tân rul Schelling. De aceea. îl ajuta s explice fenomenele întâlnite. dar n-au putut s -mi r spund nimic. Fichte a întemeiat în modul cel mai p trunz tor posibil tiin a despre con tien . este în acela i timp i esen a obiectiv a naturii. De-abia de acum înainte. spunându-i: este o idee. totu i. 2.. Trebuie s -l cre m mai întâi în l untrul nostru. El a dedus cu o acurate e inegalabil activitatea prin care ³eul´ transform lumea dat într-una gândit . pe care-l în elesese i-l admira la Goethe. respectiv.´ (NW. p. p. ideea de animal. El l-a ajutat într-adev r pe Goethe s urce înc o treapt spre cunoa terea propriului s u fel de a vedea lumea. fire te. Fichte se mi ca într-o sfer mult prea str in gândirii lui Goethe. ce-i drept. uitându-se pe sine. Natura ca activitate creatoare (natura naturans) o numim natur ca subiect (spre aceasta se îndreapt în mod exclusiv orice teorie). vol. prea pu ine lucruri care s -l atrag în filosofia fichtean despre con tien .i ia întregul con inut din con tien . adic . În introducerea pe care o adaug mai târziu articolului s u despre metamorfoza plantei. vol. Aceast plant originar ( i. prin experien . La acest principiu nu putem ajunge din exterior. Natura de afar era pentru el numai o form solidificat a no iunilor noastre despre natur .prive te obiectul. i a considerat c aceast activitate e creatoare a tot ceea ce are loc în cadrul ³eului´. Dar el nu numai c a dus mai departe analiza activit ii ³eului´. ci a urm rit i acea activitate din cadrul con tien ei. 15] Trebuie s re inem îns c Schiller nu ia dat lui Goethe ceva str in de firea sa. ni se înf i eaz înc o dat afar . ci mai degrab el însu i s-a în l at la cunoa terea idealismului obiectiv de-abia prin contactul cu spiritul goethean. cu obiectul. Schiller a g sit numai termenul prin care putea fi desemnat acel mod de a privi lumea. De aceea. Pân la acea celebr prim convorbire cu Schiller. ca natur . în ultim instan . 1. filosofia lui se prezint ca un idealism unilateral. Jena i Leipzig 1799. Goethe însu i spune.

m îndrept e te s consider c poseda i un deosebit sim spiritual pentru natur . Acum se dezvolt în el concep ia c tendin a lui este aceea de a înainta de la produsul finit. drumul este continuat de filosof. l-a ajutat pe Goethe s urce înc o treapt . aranjat astfel. datorit acestei decompozi ii. Dep irea realit ii. 1. pe care a cunoscut-o în parte din scrierile lui Schelling. în a a fel încât el a ajuns s înseteze dup ele. un fenomen originar scos în eviden în acest fel. în devenire. s m fac demn de a fi p rta spiritual la crea iile ei´. Prim schi a unui sistem al filosofiei naturii. Datorit lui Hegel. dac am vrea s le transpunem de-a dreptul în societatea pestri . despre ceea ce se petrecea în sufletul s u. El vrea s în eleag realitatea dat drept consecin a ceea ce el poate considera c este necondi ionat. ceea ce p rea atât de încurcat. pentru a-l scoate în întregime la lumina zilei. îndreptându-l spre aer i lumin . Hegel nu vrea s ofere în filosofie altceva decât procesul ve nic din care se na te tot ceea ce este pieritor. datorit lui Hegel. i acum. pentru care a i g sit denumirea foarte potrivit de fenomen originar.ceva care a fost produs i e terminat. Aceast filosofie. 116) 94. 20). Astfel. de la lucrul creat. De aici mai reiese i faptul c ideea fundamental a filosofiei hegeliene este o consecin a gândirii goetheene. caracterizându-l într-un mod foarte nimerit în scrisoarea adresat lui Goethe la 20 februarie 1820.. s -l elibera i de celelalte împrejur ri accidentale. pune i în centru lucrul acela simplu i abstract. el scrie în articolul ³Putere de judecat intuitiv ´ c n zuin a lui era ³prin contemplarea unei naturi mereu creatoare. spre ceea ce este creator. în prim instan . p. 1799. Ele n-au ad ugat nimic concep iei sale. pe acest t râm´ . spiritual i u or de în eles în simplitatea ei. . p. Schelling. apare în toat claritatea. 6 În sfâr it. i în mod evident influen at de Schelling.´ În acest fel. el a reu it s în eleag cum se încadreaz în filosofie ceea ce el numea fenomen originar. în aceast lumin crepuscular .´ (Idem. Goethe a primit ultimul impuls stimulator din direc ia filosofiei. prin Hegel. de aici. faptul c a f cut cuno tin cu unii filosofi i cu curente filosofice i-a adus lui Goethe o clarificare progresiv a concep iei care exista deja în el. De fapt. schemele noastre s-ar preface în aburi. de la lucrul condi ionat la condi ie. ³S îng duie Excelen a Voastr s v mai vorbesc acum i despre interesul deosebit pe care-l prezint pentru noi. (NW. e atât de auster. pe când tiin a î i prive te obiectul în devenire i ca pe ceva care de-abia de acum înainte urmeaz s fie produs. i-au fost numai puse la îndemân mijloacele de a vorbi despre ceea ce f cea. vol. p. dac noi am elaborat absolutul nostru. dup cum mai consider c drumul descris mai sus este adev rata cale tiin ific a cunoa terii. abstrasul (abstractul) nostru i existen a fenomenal se salut . ar ta i apoi c fenomenele mai concrete iau na tere prin faptul c se al tur noi circumstan e i influen e. a lumii potrivnice. i s spun c noi putem folosi un asemenea preparat de-a dreptul în slujba filosofiei! C ci. filosofii.. sunt idei care stau atât la baza concep iei lui Goethe. încâlcit . de cenu iu sau negru de tot. prin cuvintele: ³Dvs. vizibil sau tangibil prin concrete ea ei cele dou lumi. avem nevoie de ferestre. în parte prin contactul personal cu acesta. cât i a celei hegeliene. i dirija i întregul proces în a a fel încât irul progreseaz de la condi iile simple c tre cele mai complexe i. s -l concepe i în mod abstract. fenomenele originare ale Excelen ei Voastre vin tocmai la timp. cum spunem noi. în Goethe se limpeze te gândul c cercet torul empiric trebuie s mearg pân la fenomenele originare i c . Hegel a în eles cel mai adânc sensul i importan a fenomenului originar. Jena I Leipzig. adâncirea în aceasta pentru a te ridica de la lucrul creat la crea ie. Faptul c ti i s detecta i fenomenul originar. care.

Numai Schopenhauer se sprijin . nu descoper deosebirea de principiu dintre Goethe i Schopenhauer. Merit s fie citit articolul Dr. 95 Într-un punct. în ea se oglinde te întregul con inut al epocii noastre. bineîn eles c nu. pentru a recunoa te f r rezerve acest lucru. acest principiu este identic cu cel al lui Goethe. ci i în alt form . subliniaz identitatea dintre ³dogmatismul imanent´ al lui Schopenhauer i cunoa terea ³obiectual ´ a lui Goethe. 95. pentru c . el nu vrea s fie doar un idealist. Hartmann se distinge printr-o profunzime demn de admira ie i printr-o extraordinar st pânire a materialului pe care-l ofer tiin ele particulare. În încheiere.. care dezvolt în toate direc iile ceea ce este schi at acolo. nu este legat în mod necesar în cadrul con tien ei de aceast form de manifestare. destule puncte de referin pentru a putea fi constituit în sistem filosofic. ne mai propunem s facem o compara ie între concep ia despre lume a lui Goethe i cel mai important fenomen tiin ific al epocii noastre. i anume acela de a lua din lucrurile însele datele necesare explic rii lor. dar numai în aparen . Filosofia lui Hartmann este idealist . Ideea nu e prezent numai în subiect. Nu e nevoie s fii adeptul lui. Cu toate aceste. oriunde are nevoie de ceva pozitiv pentru a explica lumea. printre principiile constitutive ale lumii. pe poetul pe care-l venera. El se situeaz pe culmile culturii actuale. a adar. ci este un principiu obiectiv al lumii. Aici ne intereseaz raportul general al filosofiei lui Schopenhauer fa de Goethe. Cine nu are în fa decât ³Filosofia incon tientului´. articolele lui Harp merit toat aten ia. ³Filosofia incon tientului´ a acestui gânditor este o oper de cea mai mare importan istoric . De fapt. are o importan întemeiat în sine îns i. Dar acestea au fost folosite. Vom vorbi într-un alt capitol despre apologia f cut de el teoriei culorilor. Presupunerea sa despre existen a unui incon tient nu are alt sens decât c acesta. Numai c . Dar Harpf. deocamdat . concep iile lui Eduard von Hartmann. numai de discipolii lui Hegel. Hartmann include al turi de idee i voin a. În aparen . Adolf Harpf ³Schopenhauer i Goethe´ (Caiete filosofice lunare 1885). el recurge la ajutorul ideii. C ci î i dai seama de punctele esen iale în care cei doi gânditori se întâlnesc de-abia dac studiezi concluziile pe care Hartmann le-a tras din principiile sale i pe care le-a pus pe hârtie în lucr rile de mai târziu. pentru c el caut în ele înse i datele necesare explic rii lor. Concep ia lui nu este chiar atât de îndep rtat de cea a lui Goethe. Ideea nu exist (lucreaz ) numai acolo unde e con tientizat . care exist în con tien a noastr ca idee. filosoful de la Frankfurt se apropie de Goethe. a acum am caracterizat-o noi mai sus. Fiindc . Restul filosofiei respinge cu superioritate concep ia goethean . Chiar dac . nu putem ajunge în actul cunoa terii la ³în sinele´ aflat în afara acesteia. dup el. ba în multe privin e asociaz chiar puncte de vedere noi acelei lucr ri fundamentale. numai evolu ia unui fenomen dintr-altul. care a scris deja un tratat excelent despre ³Principiul goethean al cunoa terii´ (Caiete filosofice lunare 1884). i anume. Ea este mai mult decât un fenomen pur subiectiv. deoarece toate fenomenele date nou sunt numai reprezent ri. în câteva puncte.i va putea da seama de acest lucru. este totu i de neîn eles cum mai exist . iar facultatea noastr de reprezentare nu ne scoate niciodat din sfera con tien ei noastre.Concep ia despre lume a lui Goethe ofer . cum s-ar putea crede la prima vedere. care este el însu i un schopenhauerian. Goethe vrea s r mân în interiorul fenomenelor. în timp ce Schopenhauer vrea s r mân în cadrul lumii fenomenale. i lucrul cel mai important este acesta: el gânde te c la baza tuturor lucrurilor se afl ideea. Schopenhauer respinge orice încercare de a deduce din cauze exterioare fenomenele date nou i recunoa te numai o legitate l untric . Harpf. Împreun cu celelalte lucr ri ale lui Hartmann.

i dac el afirm c omul trebuie s dezvolte în el o facultate de a cunoa te prin care ideea s devin perceptibil pentru el tot a a cum lumea exterioar este perceptibil pentru sim uri. vol. fenomenul individual. Ed. printr-o însu ire unilateral a ideii . dac n-ar exista o con tien . c ci despre ele nu poate spune decât un singur lucru esen ial. De aceea. dar poate fi perceput de gândire. ea trebuie totu i în eleas în sensul c nu faptul de a fi perceput în con tien este caracteristica ei principal . ce-i drept. Schopenhauer pune la baz unitatea abstract . f r rest´ (³Probleme filosofice ale epocii contemporane ³. el ar mai fi creat. 4. Ed. Caracteristica fundamental a concep iei lui Schopenhauer despre lume este uniformitatea. Schopenhauer a împins la extrem concep ia potrivit c reia orice con inut no ional este numai subiectiv. ca principiu activ incon tient. i nu putem spune c prima sa lucrare . p. ci principiul obiectiv constituent al lumii. nu este accesibil sim urilor. pentru care unitatea mai bine zis. Dac Hartmann s-ar fi oprit la p rerea c ideea este incon tient i dac ar fi explicat lumea prin acest incon tient deci. sec iunea 2. ea st la baza lumii. esen ialul la idee nu este ceea ce reprezint ea pentru noi. care. 27). gândirea este str fulgerarea în con tien a ceea ce constituie lumea în mod obiectiv. cum a f cut Hartmann. nu trebuie s avem în vedere doar faptul c ideea e activ în mod incon tient. pe lâng numeroasele sisteme care deduc lumea dintr-un principiu-formul abstract. c trebuie s c ut m ideea în tot ce este incon tient. Schopenhauer n-a fost niciodat în stare s trateze într-un mod plin de con inut tiin ele filosofice speciale. sâmburele logic. la temelia lumii se afl exclusiv voin a. NW. De i ideea n-ar ajunge. Dac Hartmann spune: ³Ra iunea este principiul logic formal al ideii indisolubil legate cu voin a i ea reglementeaz i determin . ci ceea ce este ea în sine. A adar. Hartmann pune la baza ei bogatul con inut al ideii. Dup el. Dac Goethe spune: ³Toate câte le percepem i despre care putem vorbi. la care faptul de a fi perceput sau nu de o con tien nu schimb nimic. ci s c ut m s în elegem ce este acest ceva activ. Schopenhauer pune la baza lumii un impuls gol de con inut. o filosofie a istoriei sau o tiin a religiei. Schopenhauer n-ar fi putut crea niciodat . C ci prin propria ei entitate. Cu idealismul s u obiectiv. trebuie s consider m c ideea. nu va putea justifica niciodat încercarea de a explica lumea pe calea gândirii. dup Eduard von Hartmann. s se manifeste. caracterul unitar este doar o însu ire.unii filosofi care-l consider un schopenhauerian. Acesta este esen ialul la Hartmann. indiferent de faptul c este sau nu con tientizat . ceea ce zace în ea îns i. la Hartmann g sim ca principiu ideea concret . aceast presupunere îi d posibilitatea de a c uta în fiecare fenomen care ne întâmpin în natur sau în istorie. Dar prin stabilirea deosebirii dintre con tient i incon tient nu s-a realizat mare lucru. cea a concep iei lui Hartmann unitatea. gândirea este perceperea a ceea ce exist în i pentru sine. De aceea. numai un fenomen al con tien ei. von Hartmann se situeaz pe t râmul concep iei goetheene despre lume. von Hartmann tie s g seasc sâmburele ideatic al fiec rui fenomen istoric în parte i s -l situeze în ansamblul evolu iei istorice a omenirii. ca principiu. deci. La el nici nu poate fi vorba ca ideea s fi participat la constituirea lumii ca principiu real. De aceea. în timp ce Hartmann i-a urm rit principiile pe t râmul tuturor tiin elor particulare. el se situeaz pe acea pozi ie pentru care ideea nu este un simplu fenomen de con tien . Dar noi trebuie s ne apropiem de idee în obiectivitatea ei. con inutul vie ii lumii. ca atare. Pe când Schopenhauer nu tie s spun despre bogatul con inut al istoriei nimic altceva decât c el e o manifestare a voin ei. uniform. C ci aceasta este o deosebire valabil numai pentru con tien a mea. un nou sistem uniform. Leipzig 1885. Hartmann abordeaz fiecare existen individual i arat cum c ideea poate fi perceput în toate. st la baza lumii. p. Pe Schopenhauer nu-l poate interesa fiin a individual . ci ceea ce este ea în sine. cu ajutorul ideilor. 379). c sunt diverse forme pe care le ia voin a. Cel care nu porne te de la aceast presupunere. pentru con tien a noastr . sunt numai manifest ri ale ideii´ (³Maxime în proz ´. i de a explica astfel aceste fenomene. în plin tatea con inutului ei.

când vorbe te de cele trei forme: fenomen originar. f când abstrac ie de sinea noastr . Goethe î i reprezint ideea ca pe ceva activ. C ci ceva plin de con inut nu are voie s primeasc . ceva obiectiv. Dac este ca aceasta s creeze ceva. trebuie s aib un con inut. lipsit de con inut. s ne îndrept m spre con inutul lui concret i s deducem din acesta lumea fenomenelor particulare. trebuie ca. deci ca existen deja activ . Faptul c el include i voin a printre principiile constitutive ale lumii îl deosebe te. întreaga curs a egoismului. Filosofia incon tientului l-a dus pe Hartmann la aceast contopire cu ideea obiectiv . Eduard von Hartmann consider c întreaga c utare a fericirii. Dac în concep ia despre natur a lui Hartmann am g sit ni te asem n ri cu concep ia goethean despre lume. trebuie s facem mai întâi abstrac ie de forma sa de principiu activ.i fi dat seama: ideea nu poate fi conceput doar ca ceva incon tient. În acest fel. de Goethe. totu i. pentru a nu. iar dac vrem apoi s readucem aceast existen sub numele de voin . nu este posibil o existen goal . Noi putem în elege doar ceva plin de con inut. i a a se face c tot ceea ce noi percepem cu adev rat din principiul lumii este. s aib con inut. deci. acest punct de . în etica filosofului aceste asem n ri sunt i mai mari. Ideea concret este aceea la care se gânde te Goethe. ca principiu activ. Deoarece i-a dat seama c esen a ideii nu se afl în sfera con tientului. ca pe ceva incon tient. a ajuns totu i la idealismul concret i c . orb. f r preten ia de a trage vreun folos pentru subiect. ci numai una plin . Hartmann consider c ac iunile izvorâte din egoism i din încercarea de a-i da acestuia satisfac ie sunt ceva iluzoriu. c doar nu putem percepe un gol. tip i ³idee în sens restrâns´. de a exista.fundamental este cu totul scutit de aceast uniformitate. 96 Ac ion m moral atunci când nu avem nici o preten ie personal . când g sim în fapta îns i motivele de a o s vâr i. dar niciodat în mod independent. care nu mai are nevoie de nici un impuls. no iunea de voin . Iar pentru tiin a pozitiv motivul voin ei este cu totul lipsit de valoare. Dar aceasta este caracteristica fundamental a eticii goetheene. Dac este s în elegem. ca form de manifestare a ei. ea poate s se înf i eze numai în idee i o dat cu ideea. bineîn eles. Totu i. Totu i. acolo unde spiritul lui Hartmann este cu adev rat rodnic. orice element personal. care decurge din sesizarea lui. de i în etic a pornit de la pesimism. în sensul lui Goethe. i faptul de a ne d rui acestui ceva obiectiv. Hartmann n-ar fi trebuit s reprime cuvântul care exprim caracterul eticii sale: iubirea. Aici trebuie s dispar orice voin proprie. pentru a intra în ac iune. de i a conceput mai întâi ideea în mod unilateral. el preia acest motiv din cauz c vede în idee ceva aflat în stare de repaos. i nici nu poate primi. are nevoie de impulsul voin ei. fiindc ea este impulsul gol. când ac ion m pentru c ne îndeamn la aceasta ceva obiectiv. aceasta trebuie s ni se arate. trecând dincolo de aceast însu ire. care. din con inutul ideii. motivul voin ei nu intr deloc în considerare. Dar în acest caz noi ac ion m din iubire. Ceea ce reg sim din concep ia despre lume a lui Goethe în filosofia hartmannian este sesizarea a ceva obiectiv în lumea ideilor noastre. c ci ceea ce e perceptibil trebuie. idee. Dar ce s facem noi cu acea voin ? Ea ne scap printre degete atunci când vrem s-o percepem. Este caracteristic pentru spiritul s n tos i puternic al lui Hartmann faptul c în teorie. pentru noi în ine. Dar spiritul lui Hartmann lucreaz prea intens. De aceea. pentru c pe aceast cale nu putem ajunge niciodat la mul umire. ca entelehie. Noi trebuie s sesiz m misiunea pe care o avem în lume i s ac ion m de dragul acesteia. c ci numai aceasta d con inut activit ii sale. Trebuie s ne g sim împlinirea în faptul de a ne d rui obiectului. impulsul de a intra în existen de la ceva lipsit de con inut. voin a singur n-ar putea ajunge niciodat s creeze lumea. este lipsit de valoare etic . fire te. ideea trebuie în eleas . De aceea. el a trebuit s admit c aceasta este ceva care exist în i prin sine. dar nu ceva lipsit de con inut. Hartmann a evoluat de la monismul abstract din ³Filosofia incon tientului´ la monismul concret de mai târziu. ei trebuie s i se al ture ideea. Dup Hartmann. totu i. Ceea ce exist . prea cuprinz tor i prea adânc. Nici Hartmann nu-l folose te acolo unde abordeaz fenomenele concrete. mai degrab trebuie s ne adâncim tocmai în ceea ce numim incon tient.

filosofia lui Hartmann este pentru noi o nou dovad în sprijinul afirma iei c . N-am afirmat prin aceasta c în etica hartmannian no iunea iubirii este cu totul neglijat . aceasta îi era incomod . Pesimismul hartmannian se dizolv în fa a unei gândiri superioare (a lui Hartmann însu i). Hartmann nu se opre te la faza celor care se plâng. în dezvoltarea lor. Pentru c lumea ne las nemul umi i.i pun bra ele în poal i nu fac nimic. la fiecare pas ne întâmpin o gândire asem n toare celei goetheene. Numai c el nu admite ca iubirea s fie ultimul cuvânt al eticii. 638-641). Vrea s . . Hartmann porne te de la alte premise decât Goethe. se crede c Goethe a fost un du man al acestei tiin e i c a negat cu înver unare marea ei importan pentru cunoa terea uman .i dea seama c dovada empiric potrivit c reia în lumea realului predomin insatisfac ia. atât de str in de orice concep ie la mod a epocii. jertfelnic . pentru c ei sper s g seasc astfel o justificare a faptului c . Aceasta este. Ea e atât de adânc întemeiat în esen a lumii. ea o face în modul cel mai pregnant prin Goethe. de care s-a ocupat. el se ridic deasupra oric rei tendin e de acest fel. pentru via a lumii. dezv luind sterilitatea ei. C ci pesimismul lui Hartmann nu are sensul pe care i-l atribuie acei oameni c rora le place s se plâng de sterilitatea ac iunilor noastre. În acest Goethe. el ar trebui s . D ruirea plin de iubire. totul era atât de sincer. El nu vrea s o primeasc drept dar din afar . nu poate justifica pesimismul. 641. el ne trimite la ac iune. 96. Marea sa eroare const în faptul c se crede pesimist.vedere gre it l-a dus la etica iubirii. încât pân i cel care-l contrazice trebuie s gândeasc în spiritul lui. ci numai drept mijlocul prin care putem sc pa de nelini tea existen ei i de a recâ tiga fericita lini te pierdut .i g seasc fericirea numai în faptele sale. nu-i apare drept elul ultim. ajungi la aceea i int . se num r i prejudecata legat de raporturile lui cu matematica. încât d m în mod inevitabil de liniile ei principale oriunde o gândire energic vrea s ajung la izvoarele cunoa terii. în al doilea rând. decât s trebuiasc s . El arat lipsa de valoare a goanei dup fericire. Dar de acolo unde se afl acum. De fapt. p. tocmai de aceea putem îndr zni s afirm m: În l imea de gândire a unui om poate fi m surat ast zi prin raportul în care se afl ea fa de cea goethean . este vorba de o dubl prejudecat . Prin aceasta. ne cre m noi în ine fericirea cea mai frumoas prin faptele noastre. poate. 223-247. numai pentru c . Fiindc omul superior nici nu. XII GOETHE I MATEMATICA Printre principalele piedici care fac ca importan a lui Goethe pentru tiin s nu fie apreciat la justa ei valoare. În acest fel. dar. 629-631. în epoca modern . la nivelul unei etici pure.i poate dori altceva. a 2-a. pornind de la puncte de vedere diferite. În primul rând. neavând cultur matematic . o reminiscen din stadiile mai vechi ale gândirii sale.i cucereasc el însu i fericirea. se afirm c Goethe a exclus orice procedeu matematic din ramurile de fizic ale tiin elor naturii. Am expus aici aceste idei pentru c am vrut s ar t m profunda soliditate l untric a concep iei goetheene despre lume. ed. C ci enigma ve nic a lumii î i spune cuvântul prin indivizi izola i. Hartmann s-a ocupat de ea în sens fenomenal i metafizic (vezi ³Con tien a etic ´.

´ (³Maxime în proz ´ [NW. pentru a ti ce se poate realiza în tiin ele naturii f r ajutorul calculului i ce nu. el este de a a natur . ea trebuie s ne deschid accesul la un anumit t râm al realit ii. Acolo unde se cerea s precizeze limitele propriei sale for e creatoare. În orizontul larg al experien ei umane nu exist nici un lucru care s fie numai m rime. desfiin ate i distruse. Ne vom ocupa mai îndeaproape de aceast natur . Acest spirit al matematicii. Vrem s atragem aten ia asupra acestui lucru în special acelora care nu sunt în stare s spun despre gândirea tiin ific a lui Goethe nimic altceva decât c era lipsit de gândirea bazat pe reflec ia logic . Felul cum face ea acest lucru reprezint spiritul tiin ei respective. s fi formulat p reri tiin ifice f r a ine seama de nepriceperea lui într-ale matematicii? Goethe tia c num rul drumurilor ce duc la adev r este infinit i c fiecare poate merge pe acela care se potrive te cu facult ile sale i c va ajunge la int . p. în repetate rânduri. Al turi . Dar m rimea nu are o existen proprie. 2.... Dimpotriv . La aceast problem . numai c nu are voie s se lase la voia întâmpl rii. Felul în care face acest lucru dovede te c în elegea în profunzime natura matematicii. 460]). trebuie s pornim la lucru ca i cum ar trebui s d m socoteal geometrului celui mai sever. 4. Totul este s constat m care este misiunea matematicii i unde începe aplicabilitatea ei în domeniul tiin elor naturii. el vrea ca toate tiin ele naturii s fie p trunse de aceea i rigurozitate care-i este proprie matematicii. Aici este punctul esen ial al problemei. ³Trebuie s înv m de la matematicieni aceast meticulozitate de a ordona un lucru al turi de cel imediat urm tor. dovede te o adânc în elegere pentru natura tiin elor matematice. p. sec . poetul dovede te o agerime care nu este întrecut decât de profunzimea sa genial . trebuie s se controleze . de a deduce un lucru numai din cel imediat premerg tor i. chiar acolo unde nu ne folosim de nici un calcul matematic. Goethe a cugetat cu adev rat în modul cel mai con tiincios. 19] ³Am auzit repro ându-mi-se c a fi un adversar. care-l va ajuta s r zbat prin via . Goethe s-ar fi aventurat pe un t râm situat în afara orizontului s u. el va g si întotdeauna ceva adev rat sau apropiat de adev r. 443] Ar fi ridicol s se afirme în general c . nimeni n-o poate pre ui mai mult decât mine . p. De câte ori nu s-a pronun at Goethe împotriva obiceiului unor naturi problematice de a tinde c tre ni te eluri.´ [Idem. de fapt. un du man al matematicii. î i formase o imagine clar despre raportul dintre legitatea matematic i celelalte legit i din natur . Felul în care Goethe a trasat limita dintre metoda tiin ific folosit de el i aceea a matematicienilor. f r a se întreba dac se mi c astfel între limitele facult ilor lor! i tocmai el s fi înc lcat aceast porunc . Goethe însu i a atras aten ia asupra lui în modul cel mai energic. Goethe i-a exprimat cu atâta hot râre admira ia fa de tiin a matematicii.Împotriva primei afirma ii se poate spune c .´ [NW. vol. ³Omul cel mai neînsemnat poate fi complet. El tia cu precizie pe ce se întemeiaz certitudinea principiilor matematice. Obiectul de cercetare al matematicii este m rimea. mai degrab . sau. vol. în general.´ [Idem. 45] Cât despre cel de-al doilea repro . pe care. În ea trebuie s se întip reasc un anumit aspect al con inutului lumii.. ceea ce admite un ³mai mult´ sau ³mai pu in´. Dac este ca o tiin s aib vreo valoare pentru cunoa tere. ³Fiecare om trebuie s gândeasc în felul care-i este propriu: c ci pe calea lui. dar chiar i talente frumoase sunt întunecate. Goethe trebuia s -l cunoasc . p. dac se mi c între limitele facult ilor i priceperilor sale. pentru a realiza ceva. a 2-a. dac lipse te acea propor ie armonioas care se cere în permanen respectat . încât cineva care a aruncat o privire în fiin a intim a lui Goethe nu poate s -l ia în serios. încât nici nu poate fi vorba de o subapreciere a acesteia.

vol. drept unul dintre aspectele acesteia din urm . i cu aprecierea cercet rilor lui din domeniul geologiei. printre altele. asupra c rora nu are nici o putere. iar câmpul experien ei se extinde. ci numai ceea ce. Cea dintâi depinde de posibilit ile tiin ei epocii i poate fi dep it . ca i în acelea ale naturii. ca i elocin a. 3. a 2-a. c retorica ap r ceva adev rat sau eronat. cea de a doua a izvorât din m re ia naturii spiritului goethean i rezist chiar i atunci când instrumentele tiin ifice se perfec ioneaz . permit s fie folosite adev rurile matematice. sec. Fiindc natura nu este numai cât [quantum]. ea este i ce fel de [quale]. ele se vor întâlni în lucrul din care fiecare în elege unul dintre aspectele lui. o eroare categoric s se cread c natura în totalitatea ei poate fi în eleas prin judec ile matematice. poate fi m surat sau num rat. la fel ca dialectica. Este. pe care noi în ine le-am izolat. A a s-a întâmplat. El trebuie s se limiteze la aspectele calitative. i în ³Schi pentru o teorie a culorilor´ 724 [idem. Ea ob ine astfel o întreag lume de abstrac iuni. din realitate. numai forma are valoare. Trebuie s ne serveasc drept model nu ceea ce el a realizat.de alte însu iri. la ele. Ea nu se ocup de lucrurile ca atare. p. dar c exist înc multe alte aspecte. Ea izoleaz din lucruri tot ceea ce poate fi supus acestor opera ii. C matematica socote te pfenigi sau guinee. Goethe a fost condus spre geologie prin faptul c s-a ocupat de minele din Ilmenau. Dar tocmai aici. 9]. în cadrul c reia lucreaz apoi. sec .´ (³Maxime în proz ´ NW. Când Karl August a ajuns pe tron. Nu e vorba de vreo p rere competent . ele sunt valabile numai între limitele lumii ideatice a abstrac iunilor. vol. fiecare obiect are i unele care pot fi determinate numeric. vol. dintr-o anumit direc ie?´ Goethe vedea aici posibilitatea ca un spirit ce nu are cultur matematic s se ocupe de problemele fizice. 4. Goethe desemneaz acest raport prin cuvintele: ³Matematica este. Modul de cercetare matematic i cel care caut elementul pur calitativ trebuie s lucreze mân în mân . Matematica extrage prin abstractizare din lucruri m rimea i num rul. con inutul le este indiferent. a 2-a. mai mult decât oriunde. 378] i ³Spiritul în care ac ion m este cel mai important. cu supravegherea c rora fusese îns rcinat în mod oficial. Deoarece matematica se ocup de m rimi. Trebuiau studiate mai . Ea trebuie s admit c se ocup numai de un aspect al realit ii. p. Judec ile matematice nu sunt ni te judec i care îmbr i eaz întreaga via a obiectelor reale. ci felul cum a tins s realizeze ceva. el s-a dedicat cu cea mai mare seriozitate acestei mine. a adar. ci de o metod care trebuie f cut cunoscut . i-a folosit foarte mult fizicii. în m sura în care sunt m rime i num r. Mai ales aici trebuie s -l judec m dup propria lui maxim : ³În operele oamenilor. 405). practicarea ei este o art . cu ajutorul no iunilor. un organ al sim ului l untric superior. care mult timp fusese neglijat . p. unul dintre cele mai splendide organe ale omului. ar fi necesar ca tot ceea ce Goethe a scris despre unele aspecte de am nunt s fie apreciat avându-se în vedere inten iile grandioase de la care a pornit. Lucrurile din realitate. NW. stabile te raporturile pur ideatice dintre m rimi i numere i plute te astfel într-o lume pur de idei. 277]: ³Cine nu. iar matematica se ocup numai de cel dintâi.i d seama c matematica. XIII PRINCIPIUL GEOLOGIC FUNDAMENTAL AL LUI GOETHE Foarte adesea Goethe este c utat acolo unde el nu poate fi deloc g sit. sunt demne de luare-aminte în special inten iile´ [´Maxime în proz ´. obiectul cercet rii ei nu sunt ni te obiecte ale lumii experien ei des vâr ite în ele înse i. ci studiaz lucrurile numai în m sura în care acestea sunt m rimi. 4. lor le este absolut indiferent. Pentru amândou .´ [´Anii de ucenicie´ VII.

La 12 iunie 1784. În aceast ac iune. Metoda lui era ³cea care dezvolt . El mergea înapoi.´ [WA 6. În timp ce pentru ace tia din urm principalul era cunoa terea aspectelor particulare. sec . la care ne-am putea opri. În acest sens. de obicei. Din ele.´) Astfel încât i ceea ce observ pe suprafa a P mântului i sub ea devine pentru Goethe un mijloc de a p trunde în enigma felului cum e alc tuit lumea.întâi cu precizie de c tre speciali ti cauzele ruin rii ei. i în ³Faust´ (³Prive te întreaga for creatoare i s mân a. În mijlocul acestor treburi practice. apoi trebuia f cut tot posibilul pentru a fi repus în func iune. În articolul ³Natura´ citim: ³Ea tr ie te numai în copiii ei. în timp ce. venea adeseori la minele din Ilmenau. dup însu irile lor exterioare. Eforturile lui aveau scopul de a-l duce la o asemenea concep ie. necesar . care ordoneaz ´.´ [WA 6. el se str duie te mereu s g seasc trecerile de la o roc la alta. a existen ei. i s le clasifice. vol. doar în m sura în care el le este de ajutor la observarea aspectelor particulare. în el s-a trezit acum nevoia tiin ific de a se apropia de legile fenomenelor pe care avea ocazia s le observe aici.i explice în felul s u propriu ceea ce i se înf i a ochilor. alt dat altuia. în care natura î i reveleaz fiin a numai în mod unilateral. I. s formez cu ele cuvinte i s înv s le citesc. o dat acestui fel de roc . Cuprinz toarea concep ie despre natur . Ceea ce-i scrie la 23 decembrie 1786 ducesei Luise: ³Operele naturii sunt mereu ca un prim cuvânt rostit de Dumnezeu´ [WA 8. Pentru prima oar a venit la Ilmenau în mai 1776 i dup aceea de multe alte ori. Aici se face imediat sim it o particularitate care avea r d cini adânci în natura lui Goethe. ba foarte adesea chiar se r t ce te ³cu particulariz rile ei ca într-o uli înfundat . p. fa de un sistem. 46] A adar. dincolo porfir. încremenit este numai principiul care st la baza tuturor. ei manifest interes fa de o construc ie ideatic . El voia s . El s-a ocupat cu cea mai mare energie de întreaga problem . încât ceea ce vedea izolat. începând cu ultima perioad a anilor '70.i fac o imagine exact a situa iei de acolo.i transfere m runtele reprezent ri i m rginirea lor asupra unor fiin e infinite. în func ie de diferite condi ii în care ajunge s se manifeste. 98]. poate fi recunoscut mult mai bine decât din produsul ajuns la o form anumit . De aceea. De aceea.´ . care d na tere. colo porfirul etc. dar mama. m conduce chiar foarte frumos prin toate aceste labirinturi subp mântene i-mi d o imagine clar chiar i acolo unde totul pare încâlcit. care se contura cu tot mai mult claritate în spiritul s u (vezi articolul ³Natura´. 343] Aceea i tendin o g sim i în ³Wilhelm Meister´: ³Dac eu a trata aceste cr p turi i fisuri ca pe ni te litere. pur i simplu. tendin a de a se produce. îl vedem pe poet str duindu-se neobosit s descifreze aceast carte.). îl obliga s . el îi scrie D-nei von Stein: ³Firul simplu pe care mi l-am tors. inten ia. însufle e te toate c ut rile sale. 24. Nimic din ceea cei ofer experien a senzorial nu este pentru el ceva încremenit. el îi scrie D-nei von Stein la 22 august 1784: ³Marea i frumoasa carte poate fi citit întotdeauna i ea e indescifrabil doar atunci când oamenii vor s . 5 i urm. nicidecum cea care sintetizeaz . Goethe a fost mereu al turi de Karl August. el c uta o lege care st la baza form rii tuturor rocilor i pe care nu avea nevoie decât s-o perceap în spirit. ca i cum ar trebui s le descifrez. care las lucrurile s se desf oare. 2. ai avea ceva împotriv ?´ [WA. ci i temelia ei mai adânc . Nevoile sale spirituale sunt esen ial diferite de cele ale altor oameni de tiin . s -i apar într-o leg tur l untric . de la elementele distinctive spre cele comune. El nu putea fi mul umit s vad ici granitul. pentru Goethe particularul reprezint numai o faz de trecere spre o în elegere cuprinz toare. pentru a în elege cum de a trebuit ca aici s ia na tere granit. iar ceea ce poate fi perceput prin sim uri devine pentru el o carte din care trebuie s citeasc acel cuvânt al crea iunii. NW. 297 i 298] El caut principiul comun. de ansamblu. ea unde este?´ * G sim aceea i n zuin de a în elege nu numai realitatea imediat .

ci o dezvoltare a ideii obiective care ia forma diferitelor roci. ac ioneaz alte impulsuri decât în restul naturii anorganice. el nu are în vedere o transformare real . De aceea.d. i a fost obligat s resping explica ia c acestea au fost azvârlite acolo cu ocazia ridic rii n valnice a mun ilor. între el i ambian a înconjur toare. 2. În sfâr it. Elie de Beaumont. Goethe n-a afirmat niciodat c granitul se transform cu adev rat în altceva. Dar acel principiu de formare a rocilor nu poate ajunge s . a adar. iar aceast idee este aceea i care st i la baza tuturor celorlalte forma iuni geologice. ar fi contrazis natura calm a lui Goethe. El a c utat s introduc un principiu în scoar a p mânteasc neînsufle it . El afirm c toate lucrurile din natur sunt însufle ite de o tendin unic . Trebuie s re inem faptul c Goethe vedea în întreaga natur o singur împ r ie mare. Dar geologiei moderne îi lipse te tocmai ceea ce c uta Goethe: ideea. de o trecere a unei roci în alta. El presupunea c . Este acela i principiu care l-a dus pe Goethe la ideea rodnic despre era glaciar (vezi ³Probleme de geologie i o încercare de a le rezolva´. afla i mult mai departe în ar . concep ia lui Goethe nu este o teorie de art a metamorfozelor.i dezvolte toate posibilit ile existente în el decât în întregul corp al P mântului. el nu mai are impulsul l untric de a se transforma prin for proprie în altceva. Dac Goethe vorbe te. este un produs finit. faptul c mineralele sunt clasificate nu dup felul cum le întâlnim în natur . în altul alta. natural . i orice fenomen individual trebuie s se subordoneze acesteia. Sistemul des vâr it nu-l face omul de tiin . El a c utat o explica ie simpl . pe care de altfel o pre uia atât de mult. principiul care formeaz granitul înainte ca el s fi devenit granit. ci un idealism concret. sau în explicarea fenomenelor observate la templul lui Serapis de la Pozzuoli. i atunci. NW. care arat de ce într-un anumit loc a trebuit s apar tocmai aceast roc . Nu. vol. ea contrazicea sim ul s u pentru o contemplare unitar a naturii. Ceea ce este deja granit. Teoriile geologice ale unui [James] Hutton. apoi dezvolt din sine o alt posibilitate i devine ardezie . pentru c aceast explica ie nu deducea un fenomen natural prin legile naturale care exist i ac ioneaz .a. a z c mintelor de mase granitice aflate pe mari suprafe e foarte îndep rtate una de alta. El n-a putut s-o încadreze în ceea ce este conform cu natura. Acestui sim îi datoreaz faptul c foarte devreme (deja în anul 1782) i-a format o concep ie la care geologii de specialitate au ajuns de-abia dup câteva decenii: concep ia c resturile pietrificate de animale i plante se afl într-o leg tur necesar cu roca în care sunt g site. care nu sunt de fapt altceva decât ni te entit i anorganice. De aceea. o armonie. Goethe putea g si c un lucru dintr-un anumit loc este explicabil numai dac descoperea o leg tur simpl . erau întrun dezacord profund cu propriile lui concep ii. ci printr-o excep ie sau chiar printr-o înc lcare a lor. ci l-a f cut natura îns i. natural . pentru Goethe problema principal devine istoria felului cum s-a format corpul P mântului. 308). Cazurile întâlnite în natur dobândesc pentru el o importan hot râtoare. care se fixeaz acum în aceast form i devine granit.Este gre it s se cread c aceast metod a lui Goethe este infirmat dac se atrage aten ia asupra faptului c geologia actual nu cunoa te asemenea treceri de la o roc la alta. Pe el îl intereseaz ce loc ocup o roc în corpul P mântului ca întreg. p. ci mai degrab dup însu irile exterioare accidentale. el consider c este just acel sistem geologic-mineralogic care reface procesele din corpul P mântului. gândind c ea a luat na tere prin ac iunea acelor legi pe care le vedem lucrând mereu sub ochii no tri în cazul fenomenelor de fizic . care ne poate da l muriri în ceea ce prive te formarea lor. Acesta a fost principiul de care s-a l sat condus în explicarea mun ilor boemieni.m. pentru c nu avea nici cea mai mic idee despre consecven a legit ii naturii. El nu putea admite c în fenomenele geologice. Extinderea legilor dup care ac ioneaz lumea anorganic asupra geologiei este marea realizare a lui Goethe pe t râmul acestei tiin e. particularul nu-l mai intereseaz decât ca parte a întregului. ceea ce este de aceea i natur trebuia s -i apar condi ionat de o aceea i legitate. gata f cut. Voltaire mai vorbea înc despre ele ca despre ni te jocuri ale naturii. el critic în teoria lui Werner. Ce ar fi putut face el cu ni te explica ii care întrerup întreaga ordine a naturii? Este banal s auzim atât de des fraza c teoria ridic rilor i coborârilor etc. i în acest domeniu.

vol. era str in spiritului s u.. a a c avea în fa un întreg. nivelul general al apei era de o mie de picioare. Felul cum explic el muntele Kammer. în condi iile unei temperaturi foarte sc zute. se face sim it pe zi ce trece . 294])* XIV REPREZENT RILE DE METEOROLOGIE ALE LUI GOETHE Se face i în meteorologie aceea i gre eal ca i în geologie. în sensul tiin elor actuale. Se tie c Goethe respingea orice fel de ipoteze. 397 i urm. crezând c percepe în acesta o anumit periodicitate. el c uta tot ceea ce era înrudit cu acesta. ba chiar întregul cerc de fenomene înrudite. Goethe l-a privit drept fenomenul originar. are un mers aproape paralel´. el credea c vede în varia iile barometrului o expresie nemijlocit a calit ii for ei gravita ionale. pentru a reuni un ir de fenomene regulate. El voia s ofere nu mai mult decât o expresie a unui fenomen ce trebuia observat. situate mai aproape sau mai departe i pe diferite longitudini. ³Autoanaliz ´] NW. Gândirea sa tindea mereu s g seasc punctul pregnant 97. toate faptele care se încadrau în acela i cerc de fenomene.odinioar .´ (Goethe c tre Hegel. c o mare suprafa era acoperit de o crust de ghea i c acele blocuri granitice au r mas acolo dup ce ghea a s-a topit. accidentale. consider m c fenomenele meteorologice de pe P mânt nu sunt nici cosmice. Experimentele sale meteorologice n-au ajuns nic ieri s fie finalizate. pornind de la care un ir de fenomene se reglementeaz din l untru în afar . În cadrul acestui cerc. Un asemenea fenomen a fost oferit de nivelul barometrului. 100 Deoarece aceast urcare i coborâre îi ap reau ca manifestare direct a gravita iei. de care s se serveasc fiecare în felul s u. Nu i se p rea c e conform cu natura s se explice fenomenele acestui cerc introducându-se în el fenomene exterioare lui. Pe acesta. când se iau în considerare rezultatele concrete ale cercet rilor lui Goethe i se caut esen ialul în acestea (vezi [´Încercare a unei tiin e meteorologice´. El d dea astfel o explica ie bazat pe legi cunoscute. ³Nepriceperea total care atribuie ni te fenomene atât de constante planetelor. ci de o metod ce trebuie s fie împ rt it i altora. Lunii. Aici trebuia c utat cheia principiului pe care el l-a introdus în meteorologie. Era necesar. sunt lucruri f r importan .´* 99 Goethe voia s explice fenomenele atmosferice prin cauzele care se afl în îns i fiin a P mântului. ca de un instrument. A încercat s urm reasc urcarea i coborârea nivelului barometric.. 7octombrie 1820 [WA 33. A studiat tabelul lui Schrön i a constatat c ³ coborârea i o urcarea men ionat în locuri de observa ie diferite. faptul c a g sit sau nu explica ia just a apelor minerale de la Karlsbad. în primul rând. Peste tot trebuie s vedem numai inten iile. Orice explica ie care adun de ici i de colo manifest ri exterioare. Nu avem voie s introducem în aceast explica ie a lui Goethe mai mult decât con ine de fapt. Importan a lui Goethe pentru geologie trebuie c utat în faptul de a fi ar tat c i aici este valabil aceea i legitate natural general . care pot fi constatate prin experien direct . unui misterios flux i reflux al atmosferei. p. trebuie s le explic m pe cale teluric . trebuia apoi s se g seasc un principiu. latitudini sau în l imi. Când întâlnea un fenomen. cap.´ 98 ³Noi respingem îns orice influen e de acest fel. Dup acest fenomen trebuiau s se în ire în mod firesc celelalte fenomene .). ³Nu este vorba aici de vreo p rere care s fie acceptat . real . o totalitate. nici planetare. conform premiselor noastre. s apar drept ceva necesar. ci. în partea de nord a Germaniei. care f cea ca întreaga regularitate. nu o cauz propriu-zis . c utând s lege de el tot restul. 2. s fie g sit punctul în care î i spune cuvântul în mod direct legitatea care determin tot restul.

el a g sit cauza multor erori ale tiin elor moderne ale naturii în faptul c ele acord un loc gre it simplei percep ii senzoriale. trebuie s re inem c lui Goethe nu-i putea niciodat trece prin minte s considere c acel fir este un obiect real. a atomului. Punctul s u de plecare obiectiv l-a ferit s-o ia în direc ia unor construc ii ideatice pur hegeliene. a a cum în acea ³scar spiritual ´ g sise un mijloc de a explica transform rile prin care trece. Mi carea este. Goethe trebuie s -i r mân str in. Pe poet îl interesa cel mai mult procesul de formare a norilor. el g sise în teoria lui Howard un mijloc de a fixa forma iunile în permanent mi care sub forma anumitor st ri fundamentale i de a ³consolida astfel prin gânduri permanente´ ³ceea ce tr ie te în fenomene mi c toare´. ideea obiectiv . despre care se spune c sunt singurele fenomene cu existen real în ³împ r ia naturii´. Nu cunoa tem mi care în afar de aceea legat de obiectele concrete. acestor calit i nu le corespunde altceva decât ni te procese de mi care ale materiei. înso it de un studiu introductiv. El era deplin con tient de faptul c numai forma iunea particular trebuie considerat ca ceva real. în subiect. no iune care. iar la o teorie a cunoa terii strict tiin ific l-a dus constatarea acelor contradic ii. De aceea. aceast deduc ie nu-i poate ap rea decât ca ceva pe jum tate. Dar acea form real pe care el o punea la baz . care ne întâmpin . Aici. Dac transpunem acum acest predicat asupra unor lucruri nesenzoriale. ca i acolo. Dar unei gândiri consecvente. La fel ca acea scar spiritual . care se înf i eaz sim urilor în spa iu i c toate principiile explicative superioare exist numai pentru ochii spiritului. El n-a mai c utat apoi decât un mijloc care a venit în ajutorul transform rii formei norilor. îi este cu totul necunoscut tiin ei actuale despre natur . la plant . Pentru ace tia. culoare. tiin a modern transpune toate calit ile concret-senzoriale (sunet. nu mai pot fi. ³în afara´ subiectului. percepute. La principiul cunoa terii bazate strict pe experien a fost condus de studiile sale incipiente. deci. c ldur etc. unui atribut perceput pe cale concretsenzorial îi este atribuit o form de existen conceput cu totul altfel decât ca ceva senzorial-concret. Ele sunt deduse pe baza calit ilor subiective. la diferite în l imi. cum se spune c sunt elementele materiei discontinui (atomii). trebuie s ne fie totu i clar c . * XV GOETHE I ILUZIONISMUL TIIN ELOR NATURII Capitolul de fa n-a fost scris din cauz c într-o edi ie Goethe (Literatura Na ional German a lui Kürschner) trebuie s fie inclus i teoria culorilor. Ajungem la aceea i contradic ie dac vrem s g sim un con inut real al no iunii atomului. cu ajutorul studiilor sale legate de teoria cunoa terii. Li se atribuie principiilor sale o form real pe care el însu i le-o nega i se crede c în felul acesta concep iile lui au fost dep ite o dat pentru totdeauna. numai la lucrurile înzestrate cu acele calit i concret-senzoriale. din acest punct de vedere. El izvor te dintr-o adânc necesitate spiritual a celui care se îngrije te de aceast edi ie. reprezint firul de care fixeaz forma iunile particulare. Aceste procese de mi care. Acesta a pornit de la studiul matematicii i fizicii i numeroasele contradic ii care împânzesc sistemul concep iei noastre moderne despre natur l-au dus cu necesitate interioar la cercetarea critic a bazei metodologice a acesteia.atmosferice. i crede c . bineîn eles. De aceea.). încerc rile actuale de a-l combate pe Goethe sunt o lupt cu morile de vânt. Acestuia trebuie . concret . În sfâr it. forma tipic de frunz . doar o no iune pe care noi am împrumutat-o din lumea senzorial . în prim instan . prin acest transfer. i în meteorologie st rile diferite de ³înzestrare cu ni te însu iri´ ale atmosferei. în prim instan este cu totul goal de con inut.

spre a se declan a de-abia acolo sub form de senza ie. mai mult decât în cea dintre dou procese care apar in în întregime lumii senzoriale. pentru a ne l muri în privin a subiectivit ii i obiectivit ii senza iei. r mânem cu totul suspenda i în gol. în al doilea rând.s -i asociem ni te calit i senzoriale. culorii etc. drept realitate obiectiv . i nu vom descoperi niciodat . clar: mi c rile eterului. altul expansiune sau ceva asem n tor. de exemplu. Dar astfel dispare posibilitatea de a c uta în mi carea atomilor ceva care s poat fi opus. posibilitatea de a c uta în leg tura dintre mi care i senza ia de ³ro u´. Nimic din ceea ce nu poate fi considerat c . Aici putem spune c subiectiv este numai forma de mi care a materiei cenu ii a creierului. Oricât de departe am ajunge în cercetarea proceselor ce au loc în subiect. deci. Vedem c aceast teorie din fizic duce la o contradic ie ireductibil . o face pe baza unei reflexii neclare. la percep ie. având însu irile materiei i sunt imperceptibili numai din cauza dimensiunilor lor foarte reduse. pe considera ii de fiziologie. fie ele cât de sublimate. Dac cineva spune c acestea din urm sunt subiective. Dac un om din acel viitor îndep rtat ar accepta atunci teoria noastr . într-un cuvânt. ci numai pentru c organele noastre de sim nu au o organizare suficient de subtil . intr în aceea i categorie ca i percep iile senzoriale. Contradic iile acestei teorii bazate pe fiziologie sunt expuse în capitolul ³Fenomenul originar´ al lucr rii de fa . culoarea etc. Dac nu facem acest lucru. for . fiecare îi atribuie ni te însu iri împrumutate din lumea senzorial . Unul atribuie atomului impermeabilitate. Aceast concep ie subiectivist se sprijin . poate fi considerat ³subiectiv´? Nu putem înainta absolut deloc f r a face o analiz exact a no iunii de ³subiectiv´. pe aceast cale r mânem mereu în sfera proceselor mecanice. Nu mai r mân. trebuie s facem la fel i cu mi c rile eterului. pe m sur ce organele sale de sim ar deveni mai subtile. se transmite mai întâi organelor terminale ale sistemului nervos din organele de sim . senza ia. de nimic altceva decât de ea îns i. ni te p r i ale materiei. Iar ele ne spun urm toarele: Ce anume. modul de dispunere a atomilor etc. în centru. venind din acea parte a lumii corpurilor care se afl în exteriorul substan ei noastre trupe ti. a adar. de asemenea. Aici vedem în ce const jum tatea de m sur . bineîn eles. potrivit c reia percep iile sunt ceva subiectiv. decât reflec iile de ordin filosofic. calit ilor subiective ale sunetului. Dar nu e consecvent decât afirma ia urm toare: dac exist atomi. Se trage o linie prin mijlocul lumii perceptibile pe cale senzorial i se declar c una dintre cele dou p r i este obiectiv . pur i simplu. el ar trebui s declare subiective i aceste mi c ri ale eterului. i dispare. ei sunt. inaccesibile sim urilor noastre. Celui care s-a îngrijit de aceast edi ie i-a fost. Aceasta este îns o împrejurare absolut întâmpl toare. de aici ea e transmis mai departe pân la centrul suprem. Fiziologia afirm c senza ia apare de-abia ca rezultat al unui proces mecanic care. Nu dintr-o cauz principial nu le percepem pe acestea din urm . cealalt subiectiv . S-ar putea ca omul s perceap cândva mi c rile eterului în mod nemijlocit. a a cum facem noi azi cu sunetul. Subiectivitatea nu poate fi determinat . Dac declar m subiectiv calitatea senzorial .

Eu constat numai c ea se raporteaz la mine. Dar acum trebuie s ne întreb m: Despre ce putem spune c este propriu subiectului uman? Ceea ce poate s perceap la el însu i prin percep ie exterioar sau interioar . Prin percep ie exterioar ne d m seama de constitu ia corporal . în principiu. de fapt. prin percep ie interioar de propria noastr gândire. i cea a organelor de sim i a creierului. în concep ia noastr . Dar tot ceea ce poate fi constatat aici pe aceast cale nu este decât o anumit form de organizare i func ionare a substan elor. bazele teoretice ale fizicii. numai calea pe care trebuie s o parcurg senza ia înainte ca ea s poat fi considerat senza ia mea. i astfel am fost împins c tre acea concep ie despre metoda tiin ific ce st la baza teoriei goetheene a culorilor. confrunt rile lui Goethe. Dar atunci a trebuit s caut în interdependen a faptelor care apar in tocmai acestei lumi senzoriale. nu ajungem. pân în punctul în care s putem spune: aici este dat caracterul subiectiv al senza iei. De oriunde am începe. Organizarea noastr este aceea care transmite senza ia. dincolo de sfera lumii perceptibile i s consider c lumea senzorial este unicul obiect de cercetare al tiin elor naturii. Acestea sunt considera iile care m-au obligat s resping drept imposibil orice teorie despre natur . ci c se caut r spuns la întrebarea: Poate fi acceptat fizica teoretic actual sau nu? Dac nu. atunci trebuie s fie înl turat i lumina pe care aceast fizic o a terne asupra teoriei culorilor. când spun despre o senza ie c este a mea? Constat c o raportez pe aceasta. Con inutului senza iei nu i se poate aplica no iunea de ³subiectiv´. cu ajutorul gândirii mele. care probabil c la fiecare om se prezint altfel. în lumin just . Goethe i tiin ele moderne ale naturii . nu îns i senza ia îns i. deci. Ar mai r mâne acum calea experien ei interioare. Ce constat eu în interiorul meu. prin care este transmis senza ia. pentru a vedea apoi. c extind câmpul cuno tin elor mele i asupra acestei senza ii.* XVI GHOETHE CA GÂNDITOR I CERCET TOR 1. El va vedea c aici ipoteza lui Goethe nu se opune celei newtoniene. aceasta cititorul o va afla din capitolele urm toare. ceea ce noi exprim m sub form de legi ale naturii. de pe aceast baz .este determinat de c tre subiect nu poate fi socotit ³subiectiv´. calitatea senza iei fiind un fapt întemeiat în el însu i. din l untru sau din afar . iar aceste c i de transmitere sunt subiective. Subiectiv este. sim ire i voin . Cel care g se te juste aceste reflec ii. dar nu sunt con tient de faptul c eu creez con inutul senza iei. Ce poate fi desemnat în primul i în primul rând drept subiectiv? Constitu ia organismului întreg. la individualitatea mea. va citi teoria culorilor cu al i ochi decât o pot face naturali tii epocii moderne. Care sunt. care merge.

i dai seama de valoarea acestei concep ii când vezi în ce întuneric neajutorat se afl gânditorii pozitivi ti. A gândi ³ tiin ific´ în sensul tiin ei moderne nu este greu deloc.i spune cuvântul în favoarea unui lucru pe care ³cei ce au în eles´ de mult l-au clasat. De aceea. C ci îmi pot face eu însumi toate aceste obiec ii i tiu. . Dar direc ia de gândire care ne întâmpin aici este una p trunz toare. Ast zi. care îndrepta împotriva filosofiei proasp t întemeiate argumentele cele mai acide ce se pot imagina. Aceast lucrare a f cut senza ie. Pornind de la aceste exemple. cu pu in timp înainte. Am spus toate acestea în sprijinul afirma iei f cute mai sus. Se va vedea în ele încercarea unui diletant de a. Tocmai la unii contemporani de-ai no tri. f r îndoial . am observat lipsa unei nevoi tiin ifice mai profunde. von Hartmann a demonstrato într-un mod mai mult decât conving tor. ea a impresionat puternic toate spiritele care n zuiau spre o cunoa tere mai adânc . în sensul comun al cuvântului. ³Incon tientul din punctul de vedere al darwinismului i al teoriei evolu ioniste´ [1872]. Fiindc aceste realiz ri nu au nimic comun cu adev rata nevoie interioar de a cunoa te natura. o asemenea încercare nu mi se pare deloc atr g toare. i cât de pu in sunt justificate. c nici mie nu-mi va fi greu s -mi aduc eu însumi obiec iile ce pot fi ridicate împotriva considera iilor mele.Dac n-ar exista datoria de a spune f r rezerve adev rul atunci când crezi c l-ai recunoscut. Ea se punea îns de-a curmezi ul drumului b tut de savan ii care pip iau orbe te pe la suprafa a lucrurilor. Filosofiei nu-i va fi greu s se situeze. Doar am fost martorii unui caz ciudat. tiin adev rat este numai acolo unde spiritul caut s satisfac propriile lui necesit i. tot ceea ce poate fi spus împotriva ei de pe pozi ia tiin ei moderne. în pofida realiz rilor impresionante. inteligentul autor al acestei c r i ar fi ultimul care s nege imperfec iunile ei. i cu totul altceva s cau i cu ajutorul acestor procese s prive ti mai adânc în esen a vie ii naturii. Ast zi este socotit un diletant fiecare dintre aceia care iau în serios gândirea filosofic asupra esen ei lucrurilor. nu diletantismul este motivul pentru care anumite spirite ce n zuiesc spre o cunoa tere mai profund simt c le este imposibil s se al ture orient rii ce vrea ast zi s preia conducerea în tiin . f r nici un scop exterior. Adep ii direc iei din tiin erau satisf cu i în cel mai înalt grad. Dar prin aceasta a fost demonstrat. a ap rut lucrarea unui autor anonim. Prin atitudinea sa. Una este s observi procesele din natur pentru a pune for ele lor în slujba tehnicii. Dup ce diferite atacuri ale lor au r mas destul de ineficiente. este de p rere c a avea o concep ie despre lume este o extravagan idealist . ³limitele cunoa terii´. de prob . nescrise. von Hartmann. Eduard von Hartmann î i publicase lucrarea ³Filosofia incon tientului´. un lucru: nu recunoa terea rezultatelor cercet rii tiin ifice. pe pozi iile concep iei actuale despre natur . acesta era Ed. Dar ce dezam gire pentru ei: când autorul i-a dezv luit identitatea. Numai c toate aceste obiec ii pe care le întrev d deja nu m-au putut face s dau înapoi. pe care aceea i tiin le-a consemnat pe t râmul tehnicii. de aceea. se pot face adev rate studii despre diletantismul cu care sunt tratate problemele cele mai arz toare ale tiin ei. în modul cel mai conving tor. Când m gândesc la surâsul plin de superioritate al tuturor acelora care cred c sunt singurii chema i s se pronun e în problemele tiin ei. pentru oricine vrea s vad . trebuie s -mi m rturisesc c . Gândirea ³mecanicist ´ i chiar cea ³pozitivist ´ a contemporanilor no tri. ³natura atomilor´ i alte asemenea lucruri. Ei î i dau seama c drumul acestei orient ri nu este cel just. considera iile ce urmeaz ar fi r mas. Nu-mi fac nici un fel de iluzii în ceea ce prive te primirea pe care le-o vor face speciali tii ce reprezint direc ia dominant în tiin ele actuale. Ed. când îi auzi vorbind despre ³esen a materiei´. în orice caz. * Trebuie s avem curajul de a recunoa te toate aceste lucruri despre tiin a epocii contemporane. c utând s ajung pân în miezul lucrurilor. c rora le dator m multe inven ii a c ror importan pentru viitor este pe departe de a putea fi b nuit m car. începi s . Ace tia s-au ridicat într-un glas împotriva ei. Ei au recunoscut în mod oficial c autorul era unul de-al lor i s-au declarat adep ii acelei concep ii. demne de admira ie. Bineîn eles.

cum trebuie s-o gândesc. de exemplu. pur i simplu nu i-ar pune asemenea întreb ri. originar. ci produsul ultim al proceselor materiale. ca în propria sa lume originar . Dar motivul pentru care cel de al doilea gând decurge din primul. Acuma trecem la observa ie! Ce vrem. Ele nu-l scot din sfera propriului s u element. fapte ce se petrec în întregime conform cu legile mecanicii. în lumea gândurilor domne te. în afar de . ele nu pot fi decât idei. Dar adev rata problem nu este deloc aceea a unei a doua observa ii. tiin a modern nu poate s cread în caracterul ideal al cunoa terii. Toate celelalte activit i de pe t râmul tiin ei exist . Fiindc temeiul ei cel mai profund sunt necesit ile care izvor sc din spirit. ca urmare a unui agent chimic. pentru ca ea s -mi par posibil ? Acestea sunt întreb rile care se nasc în noi în fa a lumii senzoriale. el ar trebui s fie satisf cut deja la prima observa ie. care îns . De aceea. sesizat mai profund. Când în noi r sare un prim gând. Nu se poate obiecta nimic împotriva acestui ra ionament necesar. al c ror suport material este creierul uman. în fine. care cheam apoi pe un al doilea. are de-a face numai cu obiecte ideatice. se dizolv cu totul în idee. Constat m c diferitele ei p r i sunt legate între ele în cu totul alt mod decât p r ile acelui proces care a fost doar observat. Acesta pare a fi produsul cel mai des vâr it al unui proces complicat. ni te chestiuni pe care spiritul trebuie s le rezolve cu sine însu i. ci în ra ionamentul logic. s ob inem prin ea? Oare observa ia senzorial ne va oferi din afar ceva care s poat constitui r spunsul la întrebarea n scut în spiritul nostru? Niciodat ! Fiindc . exist o leg tur logic de o cu totul alt natur decât atunci când observ. Dintr-o asemenea sfer a gândurilor vedem n scându-se propriul nostru ³eu´. cum se vopse te un material. numai pentru a sluji acestui scop suprem. magnetism. lumin . numai din spirit. Dar ea îns i nu poate oferi aceast rezolvare. a adar. de ce ne-am sim i mai satisf cu i la o a doua observa ie decât la cea dintâi? Dac spiritul ar fi satisf cut de obiectul observat.i d seama de faptul c aceste procese materiale ale ei apar in exclusiv lumii observabile pe cale concret-senzorial . chimice i organice. O fiin c reia nu i-ar fi proprie aceast natur superioar . Rezultatele tiin ei pot veni. idei. tr ie te i urze te. S lu m observa ia tiin ific . între aceste dou obiecte. este ceva a c rui cauz nu o voi afla în acest metabolism. Dar sfera în care spiritul. în sensul superior al cuvântului. de i procesul din creier este el însu i suportul material al acelor construc ii ideatice. nici o putere din lumea exterioar n-o va crea pentru mine. ci aceea a bazei ideatice a observa iilor. Dac nu-mi pot crea eu însumi natura superioar spre care n zuie te spiritul meu când se afl în fa a celei senzoriale.i cer rezolvarea. izvor te din spirit. A rezolva problemele puse de gândire prin r spunsuri date tot de gândire: iat care este activitatea tiin ific în cel mai înalt sens al cuvântului. este lumea gândurilor. Procesul de care ne ocup m aici se prezint observa iei în felul urm tor: Noi percepem cu ajutorul sim urilor noastre fapte. Ce explica ie ideatic permite o asemenea observa ie. în ultim instan . Fiindc pentru ea ideea nu este elementul prim. problemele tiin ifice sunt. Trebuie s scot eu însumi din adâncurile spiritului meu ceea ce-mi lipse te în raport cu lumea senzorial . este ideea. Astfel. fenomenele proceselor vie ii etc. Prin el este dovedit îns caracterul idealist al întregii tiin e. Deja nevoia de a g si o legitate care ac ioneaz în dosul fenomenelor. de fapt. creeaz i cerin e superioare. ea nu poate fi decât idealism. Natura treze te în noi întreb ri. Ea trebuie s ne conduc spre cunoa terea unei legi a naturii. Deci. afl m c aici. Pe treapta cea mai de sus a vie ii afl m c ea se ridic pân la nivelul la care este posibil s se formeze no iuni.i pot primi r spunsul de la alt instan decât tot de la aceast natur superioar . Este cu totul de la sine în eles c stadiile succesive ale procesului ce are loc în creier î i au izvorul în metabolismul organismului. probleme care. Legea îns i este o idee de natur pur ideatic . creator. afl m în ea mai mult decât un simplu produs final al acelui proces.O adev rat tiin . O fiin neînzestrat cu spirit n-ar avea aceast necesitate. Dar ea nu. Dac studiem îns lumea de idei care constituie con inutul acestui ³eu´. ele nici nu. Conform cu întreaga ei natur . prin urmare. în esen a lor. apoi fenomenele de c ldur . care a avut loc datorit unui lung ir de procese fizice. electricitate. Numai faptul c o dat cu facultatea noastr de cunoa tere în fa a naturii se ive te o lume superioar .

C ci aceast necesitate se na te în noi numai datorit faptului c nu doar observ m. * Spiritul caut pretutindeni s dep easc succesiunea faptelor. pur exterioar . r spunsul nu este atât de greu de g sit. de fapt. drept o a treia entitate. Nu se poate obiecta aici: Ce rost are întreaga cuprindere a lumii fenomenale în gânduri. adeseori. pe care o g se te în cadrul lumii sale de idei. i atunci. acolo unde începe gândirea. Ele a tern re eaua necesit ii lor ideatice peste întregul Univers. Sau. de spiritul însu i. Aceast defini ie d . Dar spiritul caut i în restul Universului aceast necesitate. atunci când nu ne mul umim s le percepem prin observa ie. am în mine puterea de a m explica pe mine însumi. Dar o întrebare pus în mod corect con ine deja jum tate din r spuns. conform cu necesit ile din interiorul meu? Eu tr iesc în idei. prin faptul c punem în mod gre it o întrebare. cum pot exprima ceea ce percep ca natur sub form de idee? Este ca i cum. De oriunde am porni: dac avem suficient for spiritual . dup cum am v zut. În rezultatele ei exist . care mi se înf i eaz în permanen desp r ite una de alta? Dac punem întrebarea în mod corect. în genere. ci e pus de una dintre cele dou entit i. f r s existe o cauz exterioar . de obicei. a pus-o în repetate rânduri i pe care el a declarat-o punctul nodal al oric rei gândiri filosofice: aceea referitoare la leg tura dintre spirit i natur . ne-am bara singuri drumul ce duce la un r spuns satisf c tor. iar i. printre ³însu irile generale ale corpurilor´. Deoarece ignor cu totul acest lucru. i care cerceteaz acea leg tur din aceast perspectiv a sa. Vreau s atrag aten ia aici numai asupra unei singure asemenea erori. S lu m defini ia for ei de iner ie. ce idee corespunde naturii. de exemplu. cum se pare. c ci. Aceasta este definit . Ce în eles poate avea aceast întrebare? Doar ea nu este pus de o fiin care st deasupra naturii i a spiritului. ci i printr-o necesitate interioar . i s ajung pân la ideile lucrurilor. ceea ce sim urilor li se înf i eaz doar ca succesiune de fapte. Lumea gândurilor se treze te în l untrul nostru. tiin a începe. ci le i cuprindem în gânduri. logic . Acesta din urm întreab : Ce leg tur exist între mine i natur ? Dar aceasta. a a cum îi sunt ele date de simpla observa ie. importan a lor nu depinde de aceasta. pe care fizica o include. o necesitate ideatic . în realitate. sub form de necesitate ideatic . Aceste rezultate sunt numai în aparen produsul ultim al procesului descris mai sus. dup cum urmeaz : Nici un corp nu. Dar cum explic ceea ce vine în întâmpinarea mea din afar ? Aici este punctul unde afl m r spunsul la o întrebare atât de important pe care Theodor Vischer. ele sunt ceea ce trebuie s consider m c este temelia a tot ceea ce exist în Univers. nu înseamn altceva decât: Cum m pot pune în leg tur pe mine însumi cu natura din afara mea? Cum pot da expresie acestei leg turi. cu alte cuvinte: Lucrurile nu mai apar legate numai printr-o interdependen faptic .i poate schimba starea de mi care în care se afl . este indiferent unde se înf i eaz ele observa iei. Ce fel de raport exist între aceste dou entit i.necesitatea organic . când poate c lucrurile acestei lumi nu permit deloc cuprinderea naturii lor pe aceast cale? Poate s pun aceast întrebare numai acela care n-a în eles miezul întregii probleme. ci i gândim. fizica modern ajunge la o serie întreag de erori. ca s dau un exemplu. pân la urm ajungem la idee. ea iese în întâmpinarea obiectelor observabile pe cale senzorial i întreab : Care este raportul dintre aceast lume din fa a mea i eu însumi? Ce reprezint ea fa de mine? Eu sunt aici cu necesitatea mea ideatic ce plute te deasupra oric rui efemer.

na tere p rerii c no iunea corpului inert în sine ar fi dedus prin abstractizare din lumea fenomenal . Iar Mill, care nu se cufund niciodat în obiectul însu i, ci r stoarn totul cu capul în jos pentru a sprijini o teorie for at , n-ar ezita nici o clip s explice lucrurile în acest fel. Dar a a ceva este absolut fals. No iunea de corp inert se na te printr-o construc ie pur no ional . Numind ³corp´ ceea ce are extindere în spa iu, eu îmi pot reprezenta ni te corpuri ale c ror transform ri sunt determinate de ni te factori exteriori; i alte corpuri, la care transform rile au loc dintr-un impuls propriu. Dac g sesc în lumea exterioar ceva care corespunde no iunii pe care mi-am format-o: ³corp care nu se poate transforma f r un impuls exterior´, voi spune c el este inert sau supus legii iner iei. No iunile mele nu au fost ob inute prin abstractizare din lumea senzorial , ci au fost construite liber din idee i de-abia cu ajutorul acesteia eu m orientez în lumea senzorial . Defini ia de mai sus ar putea suna numai: un corp care nu- i poate schimba din sine starea de mi care se nume te corp inert. i dac mi-am dat seama c obiectul studiat de mine este un asemenea corp inert, pot aplica tot ceea ce se refer la un corp inert i celui de care m ocup.

2. ³Fenomenul originar´

Dac am putea urm ri întregul ir de procese care au loc în cazul unei percep ii senzoriale, de la cap tul periferic al nervilor din organul de sim i pân la creier, n-am da nic ieri de acel punct în care înceteaz toate procesele mecanice, chimice i organice, într-un cuvânt, procesele spa ialtemporale, i în care apare ceea ce numim noi, propriu-zis, percep ie senzorial , de exemplu senza ia de c ldur , lumin , sunet etc. Nu poate fi g sit locul în care mi carea-cauz se transform în efectul ei, percep ia. Dar atunci, putem spune oare c cele dou lucruri se afl unul fa de cel lalt în raportul de cauz i efect? S cercet m lucrurile în mod absolut obiectiv. S presupunem c în con tien a noastr apare o anumit senza ie. Ea apare în a a fel încât ne trimite, totodat , la un obiect oarecare de la care provine. Dac am senza ia de ro u, de obicei, prin puterea con inutului acestei reprezent ri, o localizez imediat, adic leg de ea un anumit punct din spa iu sau suprafa a unui lucru c reia îi atribui ceea ce exprim aceast senza ie. Lucrurile stau altfel numai în cazul în care, datorit unei influen e exterioare, însu i organul de sim reac ioneaz în felul s u specific, ca atunci când, primind o lovitur în ochi, am o senza ie luminoas . Îns vom face abstrac ie de aceste cazuri în care senza iile nu apar, de altfel, cu precizia lor obi nuit . Fiind cazuri de excep ie, ele nu ne pot edifica asupra naturii lucrurilor. Când am senza ia de ro u localizat , sunt trimis mai întâi la un lucru oarecare din lumea exterioar , ca suport material al acestei senza ii. i eu pot s m întreb acum, bineîn eles: Ce procese spa ial-temporale au loc în acest lucru în timp ce el îmi apare de culoare ro ie? O s aflu atunci c drept r spuns la aceast întrebare ni se ofer ni te procese mecanice, chimice sau de alt natur . Dar eu pot s merg mai departe i s cercetez procesele care au avut loc pe drumul de la acest lucru pân la organul meu de sim , pentru a m face s am senza ia de ro u. Dar nici aici nu mi se poate înf i a, drept asemenea transmi tori ai senza iei, altceva decât tot ni te procese de mi care sau ni te curen i electrici sau ni te transform ri chimice. La acela i rezultat ar trebui s ajung dac a putea cerceta mai departe felul cum senza ia este transmis de la organul de sim pân la sediul central din creier: Ceea ce este transmis de-a lungul acestui întreg drum, este percep ia culorii ro ii de care ne ocup m. Felul cum se prezint aceast percep ie într-un anumit obiect aflat pe

drumul dintre excitator i percep ie, depinde exclusiv de natura acestui obiect. Senza ia este prezent în orice punct al drumului, de la excitator i pân în creier, dar nu ca atare, nu în mod explicit, ci a a cum se potrive te cu natura obiectului aflat în acel loc. De aici rezult îns un adev r care este în m sur s aduc lumin în ceea ce prive te întreaga baz teoretic a fizicii i a fiziologiei. Oare ce aflu, cercetând un lucru în care are loc un proces ce se ive te în con tien a mea sub forma unei senza ii? Nu aflu decât felul cum acel lucru r spunde la ac iunea care porne te de la senza ie, sau, cu alte cuvinte: felul cum se manifest o senza ie într-un obiect oarecare al lumii spa ial-temporale. Nici vorb ca un astfel de proces spa ial-temporal s fie cauza care declan eaz în mine senza ia, ci mai degrab este adev rat exact contrariul: procesul spa ial-temporal este efectul pe care-l produce senza ia într-un obiect care are extindere în timp i spa iu. A mai putea intercala în mod arbitrar înc multe obiecte pe drumul de la excitator la organul de percep ie: atunci în fiecare din acestea va avea loc numai ceea ce poate s aib loc în virtutea naturii sale. Dar senza ia r mâne i în acest caz ceea ce se manifest în toate aceste procese. A adar, în vibra iile longitudinale ale aerului, în cazul transmiterii sunetelor, sau în oscila iile ipotetice ale eterului, în cazul transmiterii luminii, nu trebuie s vedem altceva decât felul cum senza iile respective pot s apar într-un mediu care, prin natura sa, nu este capabil decât de rarefiere sau densificare, respectiv de mi c ri oscilatorii. Senza ia ca atare n-o pot g si în aceast lume, pentru c , pur i simplu, ea nu poate fi acolo. Iar în acele procese, eu nu am deloc ceea ce este obiectiv în procesele senzoriale, ci numai o form de manifestare a lor. S ne punem acum întrebarea: De ce natur sunt oare acele procese transmi toare înse i? Oare pe ele le cercet m cu alte mijloace decât cu ajutorul sim urilor noastre? Pot eu s -mi cercetez propriile sim uri cu alte mijloace decât tot numai cu ajutorul acestor sim uri înse i? Oare termina iile nervoase periferice, circumvolu iunile creierului, sunt date prin altceva decât prin percep ie senzorial ? Toate acestea sunt subiective i obiective în acela i timp, dac aceast distinc ie poate fi adoptat drept ceva justificat. Acum putem sesiza mai exact esen ialul problemei. Când urm rim percep ia de la agentul excitator i pân la organul de percep ie, noi nu cercet m altceva decât trecerea continu de la o percep ie la alta. ³Ro ul´ ni se înf i eaz drept ceea ce a declan at întreaga noastr cercetare. El ne trimite la agentul excitator respectiv. În acesta g sim alte senza ii decât cele legate de acea culoare ro ie. Acestea sunt procese de mi care. Ele se înf i eaz acuma drept alte procese de mi care, ce au loc între agentul excitator i organul de sim .a.m.d. Dar toate acestea sunt, de asemenea, senza ii percepute pe cale senzorial . i ele nu reprezint altceva decât metamorfoza unor procese care, în m sura în care intr în considerare pentru observa ia concret-senzorial , se dizolv integral în percep ii. Prin urmare, lumea perceput nu este altceva, decât o sum de percep ii metamorfozate. Pentru a simplifica lucrurile, am fost nevoi i s ne servim de o modalitate de exprimare care nu poate fi pe deplin pus în acord cu rezultatul de acum. Am spus c orice lucru introdus în spa iul intermediar dintre agentul excitator i organul de sim d expresie unei senza ii în felul care îi este propriu. C ci, luat în sens strict, lucrul nu este altceva decât suma acelor procese drept care el ni se înf i eaz .

Ni se va replica: prin acest fel al nostru de a face deduc ii, excludem din procesul ve nic al lumii orice element permanent, proced m ca i Heraclit, f când din curgerea lucrurilor, în care nimic nu este ve nic, unicul principiu universal. Ni se va spune: în dosul fenomenelor trebuie s existe un ³lucru în sine´, în dosul metamorfozelor, o ³materie permanent ´. Deci s vedem înc o dat , mai exact, ce este cu aceast ³materie permanent ´, cu aceast ³permanen în transformare´. Dac -mi îndrept ochii spre o suprafa ro ie, în con tien a mea se na te senza ia de ro u. La aceast senza ie trebuie s distingem un început, o durat i un sfâr it. Ni se spune c senza ia trec toare trebuie s aib ca revers un proces obiectiv de durat , care, la rândul lui, este obiectiv limitat în timp, adic are un început, o durat i un sfâr it. Dar, se spune mai departe, acest proces are loc în sânul unei materii care nu are nici început, nici sfâr it, adic este indestructibil , ve nic . Acesta este elementul permanent propriu-zis din procesele schimb toare. Întregul ra ionament de mai sus ar fi oarecum îndrept it dac no iunea de timp ar fi aplicat senza iei în mod corect, a a cum am ar tat mai sus. Dar nu trebuie s facem o distinc ie net între con inutul senza iei i manifestarea ei exterioar ? În percep ia mea, bineîn eles, amândou sunt unul i acela i lucru; c ci con inutul senza iei trebuie s fie prezent în ea, altfel ea n-ar intra deloc în considerare pentru mine. Dar pentru acest con inut, luat în sine, nu este oare absolut indiferent c acum, în acest moment, intr tocmai în con tien a mea i c dup atâtea i atâtea secunde iese iar i afar ? Ceea ce constituie con inutul no iunii, adic singurul lucru obiectiv care intr aici în considerare, este absolut independent de aceasta. Dar condi ia esen ial a existen ei unui lucru nu poate fi ceva care este absolut indiferent fa de con inutul lui. Dar nici felul cum folosim no iunea de timp în cazul unui proces obiectiv, care are început i sfâr it, nu este corect. Dac la un anumit lucru apare o însu ire nou , care se men ine pentru un timp, pe parcursul diferitelor stadii de evolu ie, i apoi dispare iar, trebuie s consider m i aici c esen ialul este con inutul acestei însu iri. Iar acesta, ca atare, nu are absolut nimic de-a face cu no iunile de început, durat i sfâr it. Prin esen ial în elegem aici acel ceva prin care un lucru este tocmai ceea ce este. Important este nu faptul c într-un anumit moment apare ceva, important este ce apare. Suma tuturor acestor însu iri exprimate cu ajutorul lui ³ce´ constituie con inutul lumii. Iar acest ³ce´ se manifest în însu irile cele mai diverse, în formele cele mai variate. Toate aceste forme au leg tur una cu alta, ele se condi ioneaz reciproc. Astfel, ele intr în rela ie de separare în timp i spa iu. No iunea de materie î i datoreaz îns existen a numai faptului c no iunea de timp a fost conceput întrun mod cu totul gre it. Se crede c volatiliz m lumea, transformând-o într-o aparen lipsit de con inut, dac n-am gândi c la baza sumei în ve nic schimbare a evenimentelor se afl ceva care nu este supus timpului, ceva neschimb tor, care r mâne, în timp ce însu irile sale se schimb mereu. Dar timpul nu este un vas în care s aib loc schimb rile; el nu exist înaintea i în afara lucrurilor. Timpul este expresia senzorial a faptului c , potrivit cu con inutul lor, evenimentele depind unele de altele. S presupunem c am avea de-a face cu complexul de fapte a1 b1 c1 d1 e1 care trebuie perceput. De el depinde cu necesitate l untric un al doilea complex a2 b2 c2 d2 e2 ; eu în eleg care este con inutul acestuia din urm , dac -l deduc pe calea gândirii din cel dintâi. S presupunem acuma c ambele complexe încep s se manifeste. Fiindc ceea ce am discutat mai înainte este esen a absolut aspa ial i atemporal a acestor complexe. Dac a2 b2 c2 d2 e2 urmeaz s se manifeste, trebuie ca i a1 b1 c1 d1 e1 s se fi manifestat deja, i anume în a a fel încât a2 b2 c2 d2 e2 s apar i el ca o consecin a lui. Cu alte cuvinte fenomenul a1 b1 c1 d1 e1 trebuie s se manifeste, s preg teasc fenomenului a2 b2 c2 d2 e2 locul unde s se manifeste. Vedem aici c timpul apare de-abia acolo unde esen a unui lucru începe s se manifeste. Timpul ine de lumea fenomenal . El nu are înc nimic de-a face cu esen a îns i. Aceast esen este accesibil numai gândirii. Numai cel care nu poate s parcurg cu gândirea lui acest drum în sens invers, de la

cea a esen ei i cea a manifest rii (fenomenului).manifestare la esen . care deocamdat nu are nimic comun cu subiectul i obiectul. de nimic tulburat . a esen ei interioare a lucrurilor. Pot eu spune oare despre esen a unui lucru: ea se na te sau piere? Pot spune numai c con inutul lui condi ioneaz un alt con inut i c aceast condi ionare ne apare apoi drept succesiune în timp. Considera iile noastre au în vedere numai prima dintre aceste no iuni. De fapt el i-a ar tat doar incapacitatea de a se în l a de la manifestarea în timp a faptelor la esen a lor. sunet. mi care. Lumea percep iilor exist drept con inut întemeiat în sine însu i. c ci ea este absolut în afara timpului. Dar atunci el are nevoie de o existen care s d inuiasc dincolo de transform ri. El consider c a a ceva este materia indestructibil . stare de repaus. . Dac avem o percep ie. trebuie s am necontenit în minte numai acest caracter al materiei. Cel care în elege problema în mod just în sensul în care o în elegem noi. Din aceasta am aruncat lumin asupra a dou no iuni care sunt înc foarte pu in în elese. sau. Una este materia ca realitate propriu-zis care st la baza fenomenelor. culoare. Dar observa iile noastre ne-au mai ar tat i altceva. Ele nu o ating deloc pe cea de-a doua. pe care ea îns i îl condi ioneaz . a a cum se prezint sim urilor noastre. În urma acestor reflec ii putem spune: Imaginea concret sensibil a lumii este suma con inuturilor perceptibile în ve nic metamorfoz . Amândou s-ar suprapune cu totul. Pentru c misiunea cunoa terii ar fi îndeplinit în mod complet i des vâr it deja prin percep ie. f r o materie care s stea la baza lor. presupune c timpul ar fi cava premerg tor faptelor. i altceva e materia ca fenomen. De aceea. fiind identice. adic drept extindere. care r mâne neschimbat în cadrul tuturor metamorfozelor. Obiectul de studiu al oric rei tiin e este lumea a ceea ce ni se înf i eaz drept percep ii. Dac imaginea lumii percepute de noi ar fi de a a natur încât. care nu are nimic a face cu timpul. i-ar manifesta deja ne tirbit esen a. Am infirmat astfel p rerea c lumea percep iilor are un caracter subiectiv. dac tot ceea ce intr în existen a fenomenal ar fi o copie des vâr it . Am v zut c nu putem vorbi de un caracter subiectiv al percep iilor. Cele spuse mai sus ating. fire te. c ldur . putem urm ri procesele care se deruleaz de la agentul excitator pân la organul nostru central: nu vom g si nic ieri un punct despre care s putem dovedi c în el are loc saltul de la obiectivitatea lucrului neperceput la subiectivitatea percep iei. Prin aceasta el a f cut rost de un lucru asupra c ruia s-ar p rea c timpul nu are nici o putere. acesta este doar un cuvânt pentru a desemna un fenomen c ruia nu-i atribui o realitate superioar realit ii altor fenomene. C ci dac eu numesc ³materie´ ceea ce umple spa iul. numai acea no iune despre materie pe care fizica o pune la baza considera iilor ei i pe care ea o identific cu vechea i tot atât de incorecta no iune despre substan a metafizicii. Esen a unui lucru nu poate fi distrus . electricitate etc. for . nici n-am putea atunci s facem absolut deloc distinc ie între esen i fenomen. atunci tiin a ar fi lucrul cel mai inutil din lume. lumin . Ba chiar. cu alte cuvinte. no iune care nu are nimic comun cu esen a. nu poate c uta o dovad a indestructibilit ii esen ei unui lucru. pentru c distrugerea cuprinde în sine no iunea de timp.

derivate. Dac în elegem fenomenele primare din condi iile care le-au dat na tere. Fenomenele care iau na tere prin colaborarea condi iilor necesare pot fi numite primare. intelectul i întreaga activitate tiin ific î i dep esc atribu iile. în afar de entitatea pe care ne-o înf i eaz . Numai c aceste raporturi sunt diferite. B i C. dar el s-a mul umit s reflecteze în mod speculativ: Cum ia . prin interven ia lui D va lua na tere un fenomen esen ial diferit. Când întâlnim un fenomen. tot sub form de fenomen. culoarea. el intervine i imediat totul va ap rea modificat. pentru a vedea cum modific ele fenomenele primare. în prim instan . Ne d m seama de aici c trebuie s facem o distinc ie între condi iile necesare i condi iile accidentale ale unui fenomen. Dac ajungem în fa a unei sfere de fenomene. Iar expresia no ional-verbal a unor asemenea raporturi necesare sunt legile naturii. Sistemul tiin ei se deosebe te de sistemul naturii prin faptul c . este raportul dintre A. În loc ca A. ci numai cu ajutorul unui fenomen originar. C ci el tia de acea unic atribu ie a gândirii intelectuale. Raportul dintre ele se manifest . C utând ceva ce nu apare în lumea fenomenal . absen a altora n-ar împiedica deloc apari ia unui astfel de fenomen. ambele elemente nu sunt altceva decât ni te fenomene. în cea dintâi. c utând condi ia necesar care trebuie s se al ture luminii pentru a face s ia na tere culoarea. con inut în lumea faptelor reale. s -l aib ca urmare pe C. sarcina ei este doar s dezv luie raporturile ascunse existente în aceasta. Dar al turi de A. Unele dintre ele sunt absolut necesare pentru ca un asemenea fenomen s ia na tere. Dac a vrut s l mureasc raportul dintre lumin i culoare. S presupunem c elementul A. prin al turarea unor condi ii noi le putem în elege i pe cele derivate. Aici devine clar pentru noi în ce const misiunea tiin ei. trebuie ca. Departe de Goethe gândul de a se întreba ce mai este o percep ie. Bineîn eles c . de exemplu lumina. Numai cel care. Ea trebuie s r zbat prin lumea fenomenal pân la fenomenele care depind numai de condi ii necesare. lumina e dat ca senza ie. Acestora trebuie s le al tur m apoi condi iile aflate într-o leg tur mai îndep rtat cu acele elemente. ele fac îns ca el s ia na tere tocmai a a. de aceea. i Newton a v zut culoarea n scându-se în asociere cu lumina. trebuie s c ut m toate raporturile. S lu m la întâmplare un al patrulea element D.Dar nu a a stau lucrurile. potrivit considera iilor noastre. noi nu le în elegem. Dac vrem s în elegem fenomenul. iar cele derivate drept consecin e ale lor. Dup el. Faptul c -mi apare un fenomen E. S spunem c acest fenomen se nume te C. Ceea ce noi putem constata acum în sânul lumii faptelor reale. mai apropiate i mai îndep rtate. în lumea perceptibil mai exist înc o infinitate de asemenea elemente. s g sim mai întâi acele elemente care se intercondi ioneaz în mod necesar i s ar t m c ele sunt fenomene originare. fenomenele originare apar la început. în colaborare cu B. E. este cauzat de alte fenomene aflate într-o leg tur mai apropiat sau mai îndep rtat cu acesta. Acesta este esen ialul. iar celelalte.i d seama de juste ea necondi ionat a acestor ra ionamente poate în elege teoria goethean a culorilor. tiin a nu are i nu va avea niciodat de ad ugat nimic lumii fenomenale. la rândul lui. intelectul este cel ce stabile te raportul dintre fenomene i le face s devin inteligibile. B i C. i astfel întregul raport devine inteligibil. în cadrul celui dintâi. pentru a explica fenomenele. nu putea so fac pe cale speculativ . se afl într-un anumit raport cu elementul B. Intelectul trebuie s se limiteze la aceast activitate. vedem c el este condi ionat în multiple feluri. de îndat ce am trecut de faza simplei descrieri i inventarieri. Iat care este raportul dintre tiin i lumea fenomenal : în aceasta din urm fenomenele se prezint ca fenomene derivate.

Numai cel care este cu totul st pânit de concep ii atât de eronate ca aceea potrivit c reia de la percep ie trebuie s ne întoarcem. Prisma ar fi trebuit s fie prima condi ie pentru na terea culorii. sunt numai ni te afirma ii ale intelectului în leg tur cu un fenomen. care s fie situat întru totul pe culmile cuceririlor moderne ale tiin ei. El se considera îndrept it s spun ceva numai despre raportul dintre lumin i culoare. trebuie s accepte în principiu teoria goethean a culorilor. De aceea. de-abia acolo a duce la îndeplinire aceast sarcin . prezen a întunericului. când se al tur o condi ie. Dac a avea vreodat fericirea de a dispune de r gazul i de mijloacele necesare pentru a scrie o teorie a culorilor în sens goethean. Dar atribu ia intelectului nu merge dincolo de afirma iile despre raportul dintre fenomene. Ceea ce a vrea s tiu c r mâne în picioare este numai principiul. dar nu era caracteristic gândirii obiectuale i care se în elegea pe sine în mod just. cu ajutorul gândirii intelectuale. mai omogen pe care o cunoa tem. Dac nu s-ar fi c utat întruna aceast diferen dintre cele dou teorii asupra culorilor în dou modalit i de interpretare diametral opuse. Am dezv luit astfel cauza mai profund care a f cut ca Goethe.na tere culoarea din lumin ? A a ceva era pe linia gândirii lui speculative. A considera c ea se num r printre cele mai frumoase sarcini ale vie ii mele. s nu poat deveni adeptul teoriei newtoniene. s ap r toate detaliile teoriei goetheene asupra culorilor. Sistemul tiin ei . teoria goethean a culorilor i-ar fi g sit de mult înalta importan ce i se cuvine în domeniul tiin ei. Ea nu este ceva compus. În cele ce urmeaz a vrea s mai aduc pu in lumin în ceea ce prive te structura interioar a acesteia. este condi ia primar a na terii ei. a lui Goethe.´ Toate afirma iile conform c rora lumina ar fi compus . Cred c prin considera iile de mai sus am înl turat din calea celui ce cite te ³Teoria culorii´ de Goethe toate piedicile care ar putea s -i stânjeneasc accesul la aceast lucrare. Dar aici sarcina mea nu poate fi nici aceea de a deduce din principiul lui Goethe acele fenomene din cadrul teoriei culorilor care înc nu erau cunoscute în vremea lui. Nu am de gând. mai poate pune problema a a cum o pune fizica actual . În introducerea de fa am putut s m ocup numai de justificarea strict tiin ific a gândirii goetheene în domeniul teoriei culorilor. dar nu i despre lumina îns i. De aceea. Dar s-a dovedit c o alt condi ie. C ci ea este consecin a unui mod just de a privi raportul dintre gândirea noastr i natur . bineîn eles. el a scris: ³Lumina este entitatea cea mai simpl . al turând o no iune speculativ . care erau cercetate numai pentru a se vedea dac sunt îndrept ite. Dar cine a în eles cu adev rat c a explica fenomenele nu înseamn altceva decât a le observa în cadrul unui raport construit de c tre intelect. Newton nu avea un asemenea mod de a privi. privind prin prism . 3. ipoteza lui Newton: ³Lumina este compus din lumini e colorate´ trebuia s -i apar drept rezultatul unei specula ii incorecte. iar prisma doar condi ia secund . mai nedivizat . la cauza percep iilor.

i anume. ea trebuie s adauge un element absolut independent. dar ea nu este un monism abstract. chiar dac a încerca s-o circumscriu prin toate mijloacele no ionale imaginabile. dac n-a avea percep ia. pentru c acest con inut se epuizeaz în cum-ul a ceea ce am perceput. Acestea ne sunt date. Dar nici n-a putea g si vreo calitate de natur ideatic prin care s construiesc ceea ce este dat în realitatea concret-senzorial . care presupune dinainte unitatea ei i care-i subsumeaz apoi. care apar ine. o totalitate. desigur. adic în forma de manifestare. percep iei senzoriale. de-abia în no iune lumea î i prime te con inutul ei deplin. Calit ile care sunt date percep iei mele concret-senzoriale nu le pot transforma în altceva prin nici un fel de gândire no ional . Putem acum spune care este importan a. dac e s devin obiect al cunoa terii noastre. ci numai o latur a unei totalit i. ci este monismul concret. a ceea ce în capitolul anterior am dezvoltat numai din punct de vedere metodic: De-abia prin în elegerea no ional a unei realit i date în lumea senzorial iese la lumin ce-ul a ceea ce ne este dat prin percep ie. Putem atrage oricând aten ia asupra a ceea ce ne ofer realitatea concret-senzorial . atunci când stabile te raporturile dintre diferitele percep ii? S lu m dou percep ii. i oricine are posibilitatea de a percepe tocmai acest element. atunci. punem chiar noi sub semnul întreb rii importan a independent a no iunilor i ideilor pe care am sus inut-o mai întâi într-un mod atât de energic. Prin aceasta. pe care no iunea îl adaug percep iei senzoriale. a adar. Unui daltonist nu-i voi putea da niciodat o reprezentare a calit ii ³ro u´. dar nu ajunge s se arate în cadrul acesteia. cel lalt con inut a ceea ce ne-a fost dat în lumea senzorial sub form de percep ie. a adar. faptele individuale ale existen ei concrete. Noi nu putem exprima con inutul celor percepute.U or ar putea s ia na tere impresia c prin cercet rile noastre. No iunea ne d posibilitatea de a spune despre lumea senzorial ceva care nu poate fi perceput. în mod for at. Dar. exprim ceea ce vine în întâmpinarea nevoii noastre de a avea o explica ie. ceea ce în lumea senzorial apare desp r it. la leg tura dintre lucruri. la care ne referim acum. De-abia cu ajutorul no iunii ajungem s în elegem ce percepem. tie despre ce este vorba. Noi suntem în stare s în elegem un element oarecare al lumii senzoriale numai dac avem o no iune despre el. Ce rol joac . ca int final . acea latur care poate fi numai perceput . tiin a monist despre natur . în prim instan . no iunea pe care o leg m de o percep ie senzorial oarecare? În mod evident. nu s-ar putea ad uga ceva absolut nou. în forma no iunii. ca ni te entit i lipsite de no iune. izolat. A a c în no iune noi g sim ce-ul. de-abia acest ³ceva´ nou. no iunii i se înf i eaz drept un tot unitar. De aici rezult în mod nemijlocit urm torul lucru: Dac esen a percep iei senzoriale ar fi limitat la calitatea concret-senzorial . ceva care trebuie s fie perceput. Dar noi am constatat c no iunea ne trimite dincolo de fenomenul individual. care arat pas cu pas c . Dar numai o p trundere insuficient de adânc a acestor cercet ri poate duce la o asemenea p rere. Prin metodica noastr tiin ific ia na tere astfel. Percep ia senzorial nu este. care-i atribuie gândirii doar un rol ce trebuie s se limiteze la sintetizarea percep iilor. ceva nou. A adar. Ce realizeaz gândirea. percep ia senzorial are un ³ceva´ care nu intr niciodat în con inutul no iunii. i astfel. f r îndoial . A i B. din punctul de vedere al con inutului.

dar no iunea nu apare în afara diversit ii concret-senzoriale. s devin acum i realitate ce iese la lumin . Gândirea dep e te îns pluralitatea i prin aceasta se întoarce. no iune i percep ie. dac sunt primare. dar înc nu activeaz ca atare. Sistemul teoriei culorilor . 4. acestea sunt cele trei forme prin care se manifest ideea. situat deasupra diversit ii concret-senzoriale. ea ne poate constrânge s mergem mai departe. No iunea exist sub o form perceptibil . i astfel iese la lumin . Ceea ce percepem este ideea îns i. ca principiu ce împânze te lucrurile. Avem de-a face cu omul con tient de sine. spunem c entitatea respectiv este anorganic . Pluralitatea este numai o form prin care se exprim con inutul unitar al lumii. O lege a naturii e abstract . i pe care o numim tip. no iunea ce trebuie perceput se afl în afara unei diversit i percepute. De acesta se ocup tiin ele despre natura organic . dup o munc îndelungat . pân la urm . ci de-abia ca tip. înc nu e prezent ca atare. dac este numai dominat de aceasta în cursul metamorfozelor sale. În aceast sfer avem de-a face cu fenomene i legi care. În con tien a uman e perceptibil no iunea îns i. la principiul unitar al lumii. A a stau lucrurile pe t râmul naturii organice. ca de o lege. de no iune. i atunci. pe treptele inferioare ale existen ei. În acest caz.diversitatea aparent a existen ei senzoriale se dovede te a fi. iar felul în care acestea dou ac ioneaz unul asupra celuilalt poate fi explicat printr-o lege aflat în afara lor. tip. ci în îns i forma sa proprie de no iune. ele sunt ni te plurali ti înn scu i. Spiritualul devine o fiin activ . pe aceast treapt pot ie i la lumin i germenii ideatici ai existen ei regnurilor inferioare ale naturii. Lege a naturii. r mân în sfera pluralit ii. ea apare drept con tien . Sim urile. ci. Dar o unitate concret-senzorial ne poate trimite ea îns i la ceva aflat dincolo de ea. dac e s fie v zut în existen a lui. Dar nici no iunea nu apare înc în forma ei proprie. Tot ceea ce se întâmpl cu un asemenea lucru trebuie explicat prin influen ele exercitate de un alt lucru. Dac o entitate real-concret ajunge numai la o existen prin care se afl cu totul în afara no iunii. ceea ce poate fi în eles pe cale no ional ni se înf i eaz drept unitate concret-senzorial . ci în ea. De aceea. ca lege. Percep ie i idee se suprapun. care sunt incapabile s perceap acest con inut unitar. Tipul le reune te deja pe amândou într-o singur fiin . Felul cum no iunea (ideea) se manifest în lumea senzorial face s apar deosebirile dintre regnurile naturii. Aici no iunea îns i devine percep ie. ea domin tiin a despre natura anorganic . Este adev rat c amândou . Acolo unde no iunea nu mai apare doar în acest fel. doar o unitate ideatic . doar este. pân la alte calit i decât cele accesibile nou prin percep ie. Prin con tien a uman este dat posibilitatea ca ceea ce. no iune. f r a ie i la lumin . nu sunt identice. dac vrem s-o cunoa tem. pot fi numite fenomene originare. Aici ideea i realitatea sunt cu totul separate. ca principiu. dar nu mai poate fi perceput pe cale senzorial . el trebuie perceput sub form senzorial . No iunea st la baza acesteia drept realitate care o împânze te. în sfâr it. ceea ce pe treptele inferioare exist numai ca entitate.

Dar în acest fel de a privi lumea este ceva din acea profunzime îns i. el trece apoi la procesele obiective care fac s apar fenomenele de culoare. în tratatul despre culori al lui Goethe. prin mijlocirea ochiului. Legile ve nice. care î i are temeiul în fiin a naturii. De aici. el r mâne cu totul în cadrul lumii perceptibile. cerut de îns i natura problemei. care s . Dac acestor spirite le era proprie. ci caut s afle ce poate lua na tere. Ele ar exista numai ca esen . El nu vrea s explice func iile ochiului din structura sa. Ea trebuie s studieze ochiul. i aici procedeul s u este unul bazat. tiin a practicat de Goethe intea întotdeauna spre ceea ce este central. în prim instan . chiar i atunci când el se d ruie. Cealalt . singura problem important . dar ele. Platon i Aristotel. în esen . ochiul ce intea spre suprema realitate. Ce fenomen are loc atunci când lumina i întunericul ac ioneaz asupra ochiului. privirea îndreptat spre adâncuri. conform cu esen a ei. Fichte. aceasta este. în actul viu al v zului. un organ în care s se arate ceea ce am spus adineaori. uloarea nu poatte fi dedus . chiar dac nu s-ar exprima niciodat într-un spirit uman. Pentru ca ceva.i afle mul umirea în ea îns i. imuabile. al turi de mica scriere despre metamorfoza plantei. apoi Descartes i Spinoza sunt. nu ine de teoria fiziologic a culorilor. el nu se întreab ce procese au loc în ochi atunci când ia na tere o percep ie sau alta. În maniera lui Schopenhauer. ci vrea s observe ochiul în diferite condi ii. contemplându-le. De altfel. înainte de toate. dar trebuie s ar t m c în ochi exist posibilitatea ca o culoare s apar . a doua parte a tratatului s u. dar nu i încerc rile de a explica actul v zului pe baza acelor observa ii care pot fi f cute asupra ochiului neînsufle it. ca atare. Aici e important s re inem c Goethe nu în elege nicidecum prin aceste procese obiective ni te ipotetice procese materiale care nu mai pot fi percepute sau ni te procese de mi care.Activitatea lui Goethe cade într-o epoc în care toate spiritele erau pline de n zuin a arden de a g si o cunoa tere absolut . n-ar putea s ias la lumin .? La început. Deci de aici trebuie s porneasc teoria culorilor. s ias la lumin . Pe Goethe îl intereseaz ochiul numai în m sura în care acesta vede. i înc ce sistem unitar. Cunoa terea se încumet o dat mai mult. ni se înf i eaz în acest tratat! S studiem pu in aceast construc ie. Spiritul acelei epoci s-a rev rsat ca un fluid peste toate observa iile f cute de el în natur . ci de tiin a care studiaz organismul uman. unor am nunte. Ochiul uman nu condi ioneaz culoarea. Epoca teosofiei r s ritene. potrivit cu structura ei interioar . Schlling i Hegel. pe observa ie. adic de fiziologia general . care se p streaz întotdeauna. s cerceteze toate posibilit ile de a cunoa te. pentru a ajunge s -i cunoasc posibilit ile i capacit ile. caut condi iile care sunt independente de ochi i de care . e necesar s existe o cauz -prilej. mai mult ca oriunde. în epocile trecute ale istoriei universale. dac în fa a lor n-ar fi un ochi care s le perceap . s dezv luie natura lui. Dar i aici concep ia lui este fundamental deosebit de ceea ce se în elege de obicei prin aceast parte a opticii. din ochi. ce-i drept. Pentru scopul s u. reprezentan ii unei adânciri cvasi-l untrice. dar este cauza apari iei ei. dar nu i ca fenomen. ale naturii ar domni. cu o sfânt înfl c rare. la o cercetare mai atent . i ce se întâmpl când ni te imagini limitate intr în leg tur cu el etc. De aici m re ia acestora. Goethe î i exercita acest ochi contemplând natura. privirea lui Goethe se odihnea pe lucrurile realit ii imediate. pentru a se apropia de rezolvarea problemelor supreme. numai acesta a ajuns s ia form încheiat . Tot a a ar sta lucrurile i cu lumea luminii i a culorii. Teoria fizic asupra culorilor. Iat de ce Goethe pune la începutul ei teoria fiziologic a culorilor. Pe Goethe nu ni-l putem imagina f r Kant. Putem percepe toate acestea.

s observe cum ia na tere în sine. în calitate de condi ie. ceea ce se manifest în sufletul nostru este îns i b taia de inim a Universului. Cele dou fragmente: ³Contribu ii la tiin a opticii´ i ³Elemente de teoria culorilor´ trebuie considerate studii preliminare. În realitate. trebuie s fi dobândit din considera iile noastre de pân acum urm toarea convingere: 1. . ci e scoas chiar din esen a l untric a naturii. în devenirea ei. care l-a dus pe Hegel la arhitectonica întregului În acest sens. El nu se opre te aici. ceea ce apare în spiritul nostru ca lege a naturii. în teoria chimic a culorilor. lentilei . deocamdat . în capitolul: ³Ac iunea senzorialmoral a culorii´. Dar aceste condi ii sunt înc tot percep ii.a.m. desp r it de corpuri. ci studiaz în cele din urm ac iunea mai înalt a lumii corpurilor colorate asupra sufletului. izvorând numai dintr-o via arbitrar-subiectiv . Cel care vrea s se apropie de ea. unitatea no ional pe care el o stabile te nu le este exterioar obiectelor. În toate tr ie te acela i principiu comun. la întrebarea: Cum iau na tere culorile în condi ii exterioare? aici el rezolv problema: Cum se face c lumea corpurilor apare colorat ? Astfel. Aici el caut s afle în ce fel se nasc din lumin culorile. ata ate de corpuri. Goethe înainteaz de la cercetarea culorii ca atribut al lumii fenomenale spre aceasta din urm îns i. unitar a unei tiin e: de la subiect. vom expune aici aceast concep ie. ele sunt inute la un loc de o leg tur universal unitar . cu ajutorul prismei. No iunea lui Goethe despre spa iu Deoarece lucr rile de fizic ale lui Goethe nu pot fi deplin în elese decât dac avem o concep ie despre spa iu absolut identic cu cea a lui Goethe. Când spiritul nostru se apropie de lucruri i caut s cuprind printr-o leg tur spiritual ceea ce este izolat. Cunoa terea uman nu este un proces ce are loc în afara lucrurilor. Dar. trece la culorile fixate. Aceasta este calea riguroas . care apare în acel atribut. el se mul ume te s urm reasc doar culoarea ca atare. ³Dezv luiri ale teoriei lui Newton´ sunt numai o anex polemic a lucr rii sale. 5.d.i g se te mul umirea în i cu lumea sa. ca fiin care. Dac în teoria fiziologic a culorilor se d r spuns la întrebarea: Cum. 2. ³Schi a unei teorii a culorii´ ni se înf i eaz drept principala lucrare a lui Goethe din domeniul opticii. pot ajunge culorile s se manifeste? iar în cea fizic . Lucrurile care ne întâmpin în mod izolat în cadrul experien ei imediate se afl într-o leg tur interioar unele cu altele. De-abia într-un capitol separat.este legat na terea culorilor. Cine nu va recunoa te aici n zuin a epocii s u sistem? de la subiect la obiect i iar i înapoi la subiect . înapoi la subiect.

atunci A i B se vor afla într-un raport temporal. de îns i esen a lor. când se apropie de lumea experien ei. Dac se face abstrac ie de orice raport creat de natura interioar . Nimeni nu poate r mâne nedumerit asupra naturii acestui raport. cazul în care eu pot trece de la una la alta. Unul i acela i organ de percep ie îl poate percepe i pe unul i pe cel lalt. de fapt. le pot gândi într-un singur fel. ci c fac parte dintr-o totalitate. B. C i D i s . s arate c în lucrul particular poate fi g sit for a întregului. în esen a sa depinzând totu i de aceasta. S presupunem c ne sunt date dou elemente ale lumii fenomenale. C i D. S cercet m acum ce mai rezult prin stabilirea acestui raport exterior dintre dou lucruri particulare. mai r mâne doar cazul în care exist un raport între calit i particulare. în cazul în care lucrul însu i r mâne indiferent. Îl gândesc pe A al turi de B. Fiindc dependen a lui B de A presupune. Pentru a nu ne complica prea mult analiza. Acesta este sensul faptului c lucrurile exist unele lâng altele. el nici nu vrea s dep easc absolut nimic altceva decât izolarea ca atare. fiecare fiind în m sur s fac o impresie asupra sim urilor noastre: asta e tot ce presupunem. Pot face acela i lucru cu alte dou elemente ale lumii senzoriale. aceasta ne-o spune percep ia spa ial . B este jos. Dac fiecare lucru ar fi o fiin aparte. Singur spa iul nu ia seama la absolut nimic altceva în afar de faptul c lucrurile sunt izolate. ci sunt mai degrab lucruri ce coexist . Doi factori. Cel care se întreab ce trecere poate fi g sit de la un lucru la altul. de exemplu. Vom presupune în continuare c existen a unuia dintre ace ti doi factori nu o exclude pe a celuilalt. Ceea ce vrea spiritul nostru. El vrea s stabileasc raportul cel mai general. C A i B nu constituie fiecare câte o lume aparte. nu vrem s presupunem un asemenea raport. Eu nici n-a putea s raportez fiin ele unele la altele. A i B. Dac gândesc: A este sus. c acesta din urm îl precede pe cel dintâi. Nu leg de ele absolut nici o alt reprezentare decât pe aceea c ele sunt doi factori separa i ai lumii pe care o percep cu sim urile.i r spund neap rat: spa iul. Pentru scopul pe care-l urm rim aici. Eu pot ajunge de la un element perceptibil la cel de-al doilea. dac ne gândim totodat c existen a lui B o exclude pe aceea a lui A. este urm torul lucru: s dep easc separa ia. poate. trebuie s . Dac presupunem c existen a unuia dintre elemente depinde într-un fel oarecare de cea a celuilalt. Vreau s fac acum cu totul abstrac ie de elementele A. vom supune unei analize leg tura cea mai exterioar pe care spiritul nostru o realizeaz între obiectele experien ei imediate. dou puncte luminoase. f r a m ocupa de natura lor. Orice alt raport trebuie s se întemeieze pe natura calitativ a ceea ce apare în mod izolat în existen a universal . n-ar exista nici o al turare. Presupunem c lucrurile cu care avem de-a face nu se exclud în ceea ce prive te existen a lor. adic dou elemente care li se înf i eaz sim urilor ca fiind separate. ne vom afla în fa a unei probleme diferite de cea pe care vrem s-o elucid m acum. Vom analiza cazul cel mai simplu în care experien a ne cere s desf ur m o activitate spiritual . chiar în fiecare dintre aceste puncte luminoase avem deja în fa a noastr ceva extrem de complicat. Prin aceasta am stabilit un raport concret între A i B i tot un astfel de raport între C i D. vom lua ceva cât se poate de simplu. pe care eu îl stabilesc între lucruri.Pentru a ne atinge scopul pe care-l urm rim acum. Vom face abstrac ie i de calitatea elementelor concrete din lumea senzorial pe care le avem în fa a noastr i vom lua în considerare numai faptul c în fa a noastr se afl dou elemente separate unul de altul. r mâne absolut indiferent pentru mine ce sunt. În cazul percep iei spa iale. Dac existen a lui B este de a a natur încât exclude existen a lui A. care pune spiritului nostru o anumit problem . Dou elemente aflate în acest raport. Vom face total abstrac ie de faptul c . Dar aceasta este o alt problem .

adic la punctul de unde am plecat. Ceea ce-mi d dea posibilitatea de a mai face distinc ie între a i b era faptul c ele m trimiteau la A. la spa iu. Prima dimensiune stabile te un raport între dou percep ii senzoriale. pe G i H. ele se vor contopi în acea unitate ideatic pe care n-am mai putea s-o subsum m unui punct de vedere împreun cu nimic altceva decât cu ea îns i. eu îmi voi forma o no iune foarte precis a. i la fel de pu in în cazul lui b. În acest caz. în a a fel încât s nu mai avem acum decât no iunile no iunilor. dac fac abstrac ie de elementele concrete în posesia c rora m aflu. toate aceste no iuni sunt identice una cu alta. dac le mai unim acum i pe acestea. 101 Deci ea este o reprezentare concret . atunci am ajuns iar i. c utând s le în elegem. ca i în nenum rate alte cazuri. i dac le privesc din acela i punct de vedere. În cadrul primei dimensiuni. Îmi formez o alt no iune b. în afar de faptul c a fost stabilit un raport. Noi subsum m ni te obiecte concrete unui punct de vedere general. dac -i privesc din acela i punct de vedere pe oamenii E i F. Din aceast cauz . un mod de a privi lucrurile. ca pe dou entit i diferite. În acest caz. este no iunea de prietenie ca atare.raportez. C i D. Dar acum am pierdut deja orice element distinctiv. Dar aceast caracteristic este aceea i i în a i în b. Prin aceasta ajungem s avem no iuni despre aspectele particulare. E clar c le pot raporta pe acestea unul la cel lalt. Stabilesc raporturi între lucruri egale. În amândoi nu g sesc nimic altceva. care s fie raporta i unul la cel lalt. Spa iul este. mi-au r mas raporturile concrete. Am stabilit un raport între ni te raporturi. Acum le raportez chiar pe acestea unul la cel lalt. în cadrul celei de-a doua dimensiuni. raportez unul la cel lalt dou elemente fenomenale concrete ale lumii senzoriale. numai cele dou raporturi concrete. dup ce am f cut de trei ori acea opera ie. Ceea ce-mi r mâne. Acum pot s merg mai departe i s raportez aceste dou prietenii una la cealalt . i. adic faptul în sine c a fost stabilit un raport (nu c a fost raportat ceva anume). de asemenea. Fac cuno tin cu doi oameni: A i B. Mai departe nu pot merge. C i D. pentru c dispar deosebirile. Privesc acum al i doi oameni. B. M-am reîntors la lucrul de la care am plecat. despre prietenia dintre ace ti doi oameni. apoi studiem aceste no iuni înse i din acelea i puncte de vedere. Am tras cu buretele peste fenomenele concrete. raportul absolut exterior. Ceea ce am adoptat mai înainte ca punct de vedere al cercet rilor mele. spa iul nu poate avea decât trei dimensiuni. unul la cel lalt. Aici dispare orice posibilitate de a stabili raporturi. Dac fac acum un pas i mai departe. la rândul lor. exact la fel cum le-am raportat unul la cel lalt pe A i B. Dac las deoparte acest rest de elemente distinctive i nu mai raportez decât pe a la b. Ce raportez eu aici sunt ni te raporturi concrete. Dar. pot ob ine no iunea de prietenie ca atare. o cale prin care spiritul nostru le sintetizeaz într-un tot unitar. din acela i punct de vedere. a adar. Adic : fac cu totul abstrac ie de faptul c este vorba de ni te raporturi concrete. nu mai g sesc un A i un B diferi i. Ceea ce am f cut aici cu ideea de spa iu este. Am atins scopul pe care mi-l propusesem: spa iul însu i se afl în fa a sufletului meu. Le pot numi a i b. Cea de a doua . de fapt. Îi privesc din punctul de vedere al prieteniei. dar atunci trebuie s reg sesc în cel de-al doilea exact acela i lucru pe care-l g sesc în primul. voi constata c am g sit o unitate. Dar aceast no iune o pot ob ine tot în mod real. la raportul spa ial de la care am pornit. îmi apare acum din nou. Cele trei dimensiuni se comport în felul urm tor. despre aceast prietenie. pot raporta iar i pe a la b. Dac -l cercetez pe a. de la cercetarea spa ial am ajuns acum. S lu m un exemplu concret. ca reprezentare senzorial . din punct de vedere spa ial. raportez unul la cel lalt chiar aceste dou raporturi spa iale. În aceasta const misterul celor trei dimensiuni. numai un caz special al metodei pe care o folosim întotdeauna când ne apropiem de lucruri. ca esen . în mod absolut general.

³Aici´ înseamn vecin tatea unui obiect desemnat de mine. un ³aici´ foarte precis determinat. dar nu puteau s exprime aceste lucruri în no iuni. Dar ia s vedem dac exist într-adev r un astfel de raport spa ial. Deci spa iul este o modalitate de a în elege lumea ca unitate. Aici inten ion m s ne ocup m numai de aspectul psihologic i de cel strict legat de obiectul cercet rii noastre. Goethe s-a aflat în fa a nu numai a celor mai în l toare opere de art de acest gen. E adev rat c ace tia tiau în mod practic cum trebuie s amestece i s utilizeze culorile. 6. o percep ie. Spiritul s u intuitiv i-a dat seama curând c felul în care sunt folosite culorile în pictur are la baz o legitate profund . Percep ie senzorial înseamn aici acela i lucru pe care Kant îl nume te senza ie. principalul motiv care l-a determinat s fac cercet ri în acest domeniu a fost un interes artistic. bineîn eles. Care este cea dintâi. i nici pictori experimenta i n-au putut s -i dea un r spuns mul umitor în aceast privin . În sfâr it. Goethe însu i ne d informa ii am nun ite în ³Istoria teoriei culorilor´. Ce desemnez eu în realitate atunci când vorbesc de un asemenea ³aici´? Nu fac decât s indic un obiect de care m ocup de fapt. Spa iul este o idee. . Despre faptele istorice. dup toate cercet rile anterioare.dimensiune raporteaz una la alta dou reprezent ri concrete i trece astfel în sfera abstrac iunii. ci i a naturii de un colorit luxuriant. Goethe. în Italia. Dar prin aceasta. Dar apoi celelalte au o însemn tate absolut precis i diferit de prima. într-o asemenea unitate exterioar . bineîn eles. nu e deloc atins de considera iile noastre precedente. Dar se na te întrebarea: Exist oare numai acest raport de al turare? Sau exist pentru fiecare lucru o determinare spa ial absolut ? Aceasta din urm . localizarea absolut se transform i ea într-un raport spa ial. ca de o rela ie. În ce const aceast legitate n-a putut descoperi nici el însu i. nu cum credea Kant. a treia dimensiune nu mai stabile te decât unitatea ideatic dintre diferitele abstrac iuni. Pân acum am vorbit de spa iu ca de un raport. atâta vreme cât s-a mi cat numai teoretizând pe t râmul picturii. asta depinde. S-a presupus în mod cu totul gre it despre Kant c el concepe spa iul ca pe un totum i nu ca pe o esen care se poate determina în sine din punct de vedere no ional. S mai presupunem o dat întrebarea în mod absolut precis: Ce este. de elementele percepute. Când. f r a intra în esen a lor i de a le reuni într-o unitate. e cu totul gre it s se considere c cele trei dimensiuni ale spa iului au absolut aceea i însemn tate. în el s-a de teptat cu deosebit putere n zuin a de a în elege legile naturii pe care se întemeiaz via a culorilor. spa iul? Nimic altceva decât o necesitate existent în lucruri de a dep i individualitatea lor pe o cale absolut exterioar . i astfel cade cercetarea pe care voiam s-o întreprindem. A adar. Newton i fizicieni Când Goethe a început s se întrebe care este esen a culorilor. 101.

care poate fi numit cel mai bine idealism empiric. Pornind de aici.Imediat dup întoarcerea din Italia. el concepuse deja marea sa idee despre metamorfoza fiin elor organice. Astfel. întreaga împ r ia a naturii se reveleaz drept o unitate ce poate fi perceput de c tre spirit. Acesta este felul de a gândi caracteristic lui Goethe. Chiar dac Goethe n-a spus nic ieri în mod clar acest lucru. Deja în scrisorile din Italia el afirmase c o plant este plant numai prin faptul c poart în sine ³ideea plantei´. în m sura în care sunt de aceea i natur . Pe atunci. ³lumina alb ´ obi nuit . într-un cuvânt. de i este rezultatul unor procese atât de complicate. o vede în fiecare plant . pur i simplu ceea ce este comun tuturor senza iilor de culoare. Este absolut gre it s se cread cumva c Goethe în elegea prin lumin . dac observ . le st la baz o unitate spiritual . i. prin extinderea acestei concep ii. acum. o unitate umplut cu un con inut spiritual. Lumina. Aceast idee era pentru el ceva concret. Totu i. ceea ce noi afl m cu ajutorul luminii solare este numai ceva care se apropie de . ne împiedic s în elegem teoria goethean a culorilor. Ele s-au intensificat în mod deosebit în anii 1790 i 1791. dar ochiul spiritului o putea vedea foarte bine. El afl c acest element este materia lipsit de lumin . ca realitate concret-senzorial . dar în a a fel c ele sunt ca anihilate. pentru el culoarea era o lumin modificat de c tre întuneric. Goethe i-a început studiile asupra culorilor. Cauza pentru care o modificare a ideii. Nimeni nu poate îns construi numai pornind de la idee diversitatea ce se înf i eaz sim urilor exterioare. ca element contrar al acesteia. întunericul în activitate. Prin descoperirea osului intermaxilar i se revelase deja unitatea întregii existen e a naturii. existent în toate plantele individuale. diferen iaz lumina. este o entitate pur spiritual . întreaga sa teorie asupra culorilor este astfel constituit încât prin lumin nu se poate în elege decât acest lucru. pentru ca poetul s fie apoi preocupat de ele necontenit. Trebuie s ne readucem în amintire stadiul în care se afla concep ia lui Goethe despre lume în aceast perioad de început a studiilor sale asupra culorilor. lui Goethe i s-a impus întrebarea: Ce unitate spiritual st la baza diversit ii percep iilor coloristice? Ce percep eu în fiecare modificare coloristic ? i aici el a în eles curând c lumina este temelia necesar oric rei culori. el trebuie s caute acel element din realitate care modific . Când el face experien e cu lumina solar pentru a. Numai faptul c nu ne putem dezobi nui de aceast p rere i vedem în lumina solar . Ideea poate s-o cunoasc spiritul intuitiv. Formele individuale îi sunt accesibile numai dac el î i îndreapt sim urile înspre exterior. Cel care o poate vedea. a a cum o concepe Goethe i a a cum o opune el întunericului. lumina solar concret . El poate fi caracterizat pe scurt prin cuvintele: lucrurilor unei diversit i concret-senzoriale. ca acelea care au loc în corpul Soarelui. Fenomenul individual i se înf i a ca o modificare particular a principiului-idee cu care lucreaz natura în totalitatea ei. la aceasta îl determin numai faptul c lumina solar . c reia i se datoreaz faptul c ele sunt de aceea i natur i c au leg tur între ele.i des vâr i teoria. ci trebuie c utat pe t râmul lumii reale. Prin aceasta. se prezint a a i nu altfel. Culorile sunt îns modific ri ale luminii. reprezentanta luminii. dac prive te. care s-a compus într-un mod atât de complicat. pân la sfâr itul vie ii sale. Ea nu putea fi perceput cu ochii trupe ti. nu trebuie n scocit . nou ni se înf i eaz totu i ca o unitate care î i con ine p r ile în sine. ceea ce este opusul luminii. întregul regn vegetal i. pentru teoria culorilor.

cu esen a acestora. De aici se poate trage concluzia c undele care sunt purt toarele luminii stau i la baza electricit ii. De fapt. nu voi afla: ce este ceea ce a fost transmis. creeaz efecte corespunz toare de c ldur . Fenomenele exterioare prin care are loc acest lucru. nu sunt atinse câtu i de pu in de toate acestea. lumin sau la influen ele chimice.realitate. în timp ce sunt transmise entit ile de care vorbim. un non-sens s se afirme: c ldura sau lumina sunt mi care. nu au la baz una i aceea i form de mi care în eter? C ci Hertz a ar tat de curând c propagarea efectelor electrice în spa iu se supune acelora i legi ca i propagarea efectelor luminoase. electricitate etc. C ci un mediu în care este posibil numai mi carea. Nu.. Aceea este o cu totul alt problem . Se poate ca procesele materiale spa ial-temporale s fie importante pentru na terea percep iilor. într-un cuvânt. Atunci nici nu s-ar putea vorbi de o teorie fizic a percep iilor. Ni se va replica: Dar se poate dovedi c în senza ie totul e subiectiv i c numai procesul de mi care care st la baza ei exist în mod real în afara creierului nostru. lumin sau chimice. Dar ceea ce d na tere în mod real unei percep ii nu are absolut nimic comun. Tot a a stau lucrurile i cu lumea ochiului. Goethe însu i a mai apucat perioada de glorie a teoriei ondulatorii i n-a v zut în ea nimic ce n-ar fi putut s fie pus de acord cu convingerile sale despre esen a culorii. lucrurile stau cam a a: Dac cineva îmi trimite mie o telegram din localitatea A. ceea ce am eu din telegram în mân s-a n scut în întregime în B. În B se afl telegrafistul. lumin . Totu i.d. ci realul care se înf i eaz ochiului nostru este numai o anumit nuan coloristic . Nu avem voie s interpret m teoria lui Goethe ca i cum ea ar sus ine c în orice culoare ar fi con inute în mod real lumin i întuneric. trebuie s reac ioneze la orice prin mi care. se poate dovedi c în ceea ce am în fa a mea nu exist absolut nimic din A. procesele materiale din sânul materiei. ceea ce m intereseaz mi-a fost numai mijlocit de c tre B. Dac vreau s explic esen a telegramei. ci numai despre una a proceselor de mi care care stau la baza acestora. La fel stau lucrurile i cu problema atât de mult discutat în zilele noastre: dac diferitele fenomene din natur .. cu esen a con inutului. Este. va transmite prin intermediul mi c rii. a a cum am ar tat. trebuie s ajungem la o mi care unitar . dup cum cade pe reactivi sensibili la c ldur . el însu i nu cunoa te deloc A . Mi care este numai reac ia la lumin a materiei capabile de mi care. care. ci în ce fel a ajuns acesta la mine. Nu putem contesta faptul c în eter are loc un proces de vibra ie în timp ce mie mi se înf i eaz culoarea ³ro u´. Numai spiritul poate distinge dou entit i spirituale în aceste fapte concret-senzoriale: Lumin i Ne-Lumin . tot ceea ce trebuie el s transmit . . trebuie s fac abstrac ie de tot ceea ce vine din B.a. Dac eu cercetez apoi formele acestei mi c ri. Cu aceast dovad . i pân acum s-a presupus deja c în spectrul solar lucreaz numai un singur fel de mi care ondulatorie. pentru esen a telegramei. c ldur . el scrie pe o hârtie care n-a fost niciodat în A. tot ceea ce vine de la B nu are absolut nici o importan pentru con inutul. Dac cercet m ceea ce se petrece în cadrul celor ce au extindere în spa iu. Dar acest lucru este de la bun început limpede. Teoria trebuie s se extind asupra a ceea ce este accesibil ochiului i s caute leg turile în l untrul acestuia. în vreme ce eu m aflu în B.m. pur i simplu. ele nu au nimic comun. Iar.

totodat . Goethe începe chiar acolo unde fizica se opre te. numai o combina ie a tuturor culorilor. Dovede te o în elegere cu totul superficial a problemei acela care vorbe te mereu de raportul lui Goethe cu Newton i cu fizica modern nu se gânde te deloc. c reia nu-i corespunde nimic în lumea real . fiecare reprezentare trebuie s aib un con inut concret. culori care.i poate forma despre teoria goethean a culorilor o alt p rere decât cea pe care v-am prezentat-o. De fapt. Fizica. Mi-am exprimat aceast p rere deja la pagina 258 i urm. dac va fi întrebat cum î i imagineaz c e alc tuit lumea ³în interior´. Cât despre ideile fundamentale prin care concep ia modern despre natur caut s în eleag lumea senzorial . în anumite amestecuri. Aceea i p rere a exprimat-o recent un cunoscut om de tiin contemporan. Numai c pentru el ³concretul´ nu se termina acolo unde se termin ³fizicul´. Pentru el. dispare orice no iune a esen ei concrete ³lumin ´. 102 El spune: ³De la matematician pân la medicul practicant. dau senza ia: alb. ni te entit i spirituale. la fel i ³întunericul´. Se vorbe te mult ast zi despre evolu ia rodnic a tiin elor în secolul al XIX-lea.Trebuie s renun m la p rerea c pentru Goethe lumina i întunericul ar fi ni te entit i real-fizice i s vedem în ele ni te principii pure. fizica modern nu are nici o no iune despre ceea ce este ³lumina´. atunci ne vom forma o cu totul alt p rere despre teoria goethean a culorilor decât cea pe care oamenii o au de obicei despre aceasta. i. Dar nici acest ³alb´ nu trebuie identificat cu lumina în sine. i care Avem convingerea c cel care a în eles în adev rata lor lumin considera iile noastre legate de natura senza iilor. ea nu poate aprecia deloc aceast teorie din punctul ei de vedere. ca i Newton. fiecare om preocupat de probleme tiin ifice. astfel. nu. pur i simplu. Eu cred c se poate vorbi cu îndrept ire numai despre experien a tiin ific important care a fost adunat i despre schimbarea condi iilor de via concrete care se datoreaz acestor experien e. Dac în elegem prin lumin . De fapt. Astfel de abstrac iuni erau str ine concep iei despre lume a lui Goethe. nici albul nu este altceva decât tot o culoare rezultat dintr-un amestec. a acestei lucr ri. Prin aceasta. teoria goethean a culorilor se mi c pe un t râm care nu atinge deloc no iunile fizicienilor. c aici avem dou modalit i absolut diferite de a privi lumea. ³Lumina´ în sens goethean este necunoscut fizicii moderne. va r spunde c lucrurile se . XVII GOETHE ÎMPOTRIVA ATOMISMULUI 1. Bineîn eles c cel care nu admite aceste teorii fundamentale ale noastre. eu consider c ele sunt nes n toase i nu rezist în fa a unei gândiri energice. chimistul Wilhelm Ostwald. Ea se dizolv într-o reprezentare general goal . va r mâne la punctul de vedere al opticii fizice i va respinge prin aceasta i teoria goethean a culorilor. Ea cunoa te numai lumini particularizate. nu cunoa te no iunile fundamentale ale teoriei goeotheene a culorilor.

Eu spun (p. ne d m seama c afirma ia potrivit c reia mai exist . în principiu. prin urm toarele cuvinte: ³C aceast concep ie mecanicist despre lume nu. 258 i urm. perceptibile i s caute leg turile în cadrul acestora. poate fi auzit i citit de sute de ori propozi ia c nu se poate g si o alt modalitate de a în elege lumea fizic decât aceea de a o deduce din ³mecanica atomilor´. în aceasta const misiunea tiin ei i ea nu poate fi adus la îndeplinire dac punem la baza acestora vreo imagine ipotetic . În zilele noastre.´ Ostwald spune (p. concep ia lui corespunde cu totul concep iei mele. s le putem deduce din ele pe celelalte.i îndepline te misiunea pentru care a fost creat . de fapt. 6 a conferin ei sale). . care nu mai are îns nici una dintre însu irile ei. dincolo de sfera lumii perceptibile i m face s caut exclusiv în lumea senzorial unicul obiect de cercetare al tiin elor naturii.compun din atomi în mi care i c ace ti atomi i for ele care ac ioneaz între ei sunt realit ile ultime din care constau diferitele fenomene. p.´ Dac se face abstrac ie de faptul c Ostwald vorbe te în spiritul omului de tiin contemporan i c . A vrea s discut acum cu ceva mai mult precizie pozi ia concep iei moderne despre natur . materia i mi carea par a fi no iunile ultime la care trebuie raportat diversitatea fenomenelor din natur . Din elul pe care ea i l-a fixat. în propozi ia: ³Teoria trebuie s se extind asupra faptelor . a a cum am formulat-o. Am mai ar tat c . (p. În considera iile mele despre teoria goethean a culorilor am luptat împotriva acelora i concep ii tiin ifice fundamentale ale epocii contemporane ca i profesorul Ostwald în conferin a sa ³Dep irea materialismului tiin ific´. a a încât. ³Dep irea materialismului în tiin ´.. de la acelea i premise superficiale ca i adversarii s i.´ Afirma iile lui Ostwald i ale mele coincid în continuare. reprezent rile fundamentale ale concep iei moderne despre natur sunt vinovate de faptul c teoria goethean a culorilor a fost i mai este înc atât de gre it în eleas . Am spus în aceast lucrare. Conferin prezentat la a 3-a edin general a Adun rii Societ ilor Naturali tilor i Medicilor Germani. el nu vede în lumea senzorial nimic altceva decât m rimi care pot fi m surate i a c ror existen poate fi dovedit . a a cum voi ar ta în continuare. ceea ce eu am pus în locul acestor concep ii fundamentale nu coincide cu ideile lui Ostwald. cu no iunea arbitrar a unei materii imuabile în sine.. C ci acesta porne te. adep ii materialismului tiin ific.´ 102.´ ³A stabili leg turi precise între realit i. numai ceea ce instrumentele sim urilor noastre fac s ajung din ea pân la noi. între m rimi care pot fi m surate i dovedite. de exemplu. Acela i lucru îl afirm i Ostwald. f r o materie care s stea la baza lor. în special legile masei stochiometrice. 25 i 22: ³Ce afl m. din aceast cauz . o substan anume. la p. ci numai dac dovedim existen a unor raporturi reciproce de interdependen între m rimile m surabile. aceast supozi ie pur formal ne ajut numai s împ c m realit ile generale ale proceselor chimice. eu caut s -mi dau seama dac este o concep ie s n toas sau nu. Scris la pu in timp dup ce Ostwald a f cut afirma iile respective. de fapt. Aceast concep ie poate fi numit materialism tiin ific´.´ Iar la p. dac unele ne sunt date. În orice caz. De fapt. nu este prea departe de un pur nonsens. 256 a c r ii de fa se poate citi: ³Aceste considera ii sunt cele care m-au obligat s consider c este imposibil i s resping orice teorie despre natur care trece. ce-i drept. c concep iile fundamentale ale fizicii moderne sunt inacceptabile.´ Acela i lucru îl g sesc exprimat în conferin a lui Ostwald. despre lumea fizic ? În mod evident. 12 i urm.1895. Leipzig 1895. 274 a scrierii de fa ): ³Imaginea concretsenzorial a lumii este suma con inuturilor percep iilor aflate în continu metamorfozare. Lübeck 20. c ea intr în conflict cu ni te adev ruri incontestabile i general cunoscute i recunoscute.9..): ³Dar dac ne gândim c tot ceea ce tim despre o anumit substan este cunoa terea însu irilor ei.

cum sunt lumina. Ei î i însu esc f r rezerve afirma iile savan ilor. care poate fi exprimat printr-o formul matematic . p r ile presupusei materii nu s-ar pune niciodat în mi care. p. a 2-a. [ed. 13. înseamn a g si cauza transform rilor din lumea corpurilor în ni te mi c ri de atomi care sunt provocate de for ele lor centrale independente de timp. f r existen a unor for e. Du Bois-Reymond. în ele sunt con inute foarte pu ine lucruri pe care eu le în eleg în mod clar i l murit. matematica devine mecanic . asprime). p.. c ldura. Filosofii din zilele noastre 103 sunt atât de mult influen a i de savan i. adâncime i l rgime. În ceea ce prive te celelalte lucruri. nevoia noastr de a afla cauzele se simte pentru moment satisf cut . vol. adic dac ideile pe care mi le fac despre aceste lucruri sunt într-adev r ideile unor lucruri reale sau dac reprezint doar ni te fiin e himerice. p. mirosurile.. (³Despre limitele cunoa terii naturii´. spiritul care ar putea da o astfel de explica ie ar ajunge pe culmea a ceea ce omul poate realiza în ceea ce prive te explicarea fenomenelor din natur . un reprezentant al acestui gen de savan i. nota 9] Du Bois-Reymond consider c : ³Este o constatare psihologic dat de experien a concret aceea c . Dac o culoare apare în lumea senzorial . Am scris acest lucru la începutul anilor '90 ai secolului trecut.. W. i aplicând principiul potrivit c ruia din cauza stabilit ii calitative a materiei toate procesele din natur sunt în ultim instan mi c ri. care nu pot exista.. încât nu tiu dac sunt adev rate sau false.Nu f r motiv se consider c formula de baz cu ajutorul c reia concep ia modern despre natur caut s în eleag lumea percep iilor este cuprins în cuvintele lui Descartes: ³Eu g sesc c . II [Studiul metodelor]. forma care este determinat de cap tul acestei extinderi..´ 103. sec . Ceea ce ar trebui spus azi pe aceea i tem * [comp.. sau a dizolva procesele din natur în mecanica atomilor. p. 10] Prin faptul c introduce no iunea de for . 266): ³Respectând. 10] S admitem . a 5-a. pozi ia pe care o au între ele corpurile de diferite forme i mi carea sau schimbarea acestei pozi ii. încât de-abia dac mai g sesc demn de a fi luat în seam vreun alt mod de a gândi. c rora li se mai poate ad uga substan a. sau extinderea în lungime. spune în ³Logica´ sa (³Logic . frigul i celelalte calit i accesibile sim ului tactil (netezime. dac examinez mai îndeaproape lucrurile corporale.. cit. se consider c scopul final al fizicii este transformarea ei complet în. ei consider c a fost produs printr-o mi care vibratorie i calculeaz num rul de vibra ii dintr-o anumit unitate de timp.´ [loc. durata i num rul. spune despre un asemenea spirit: El ³ tie num rul firelor de p r de pe capul nostru i f r tiin a lui n-ar c dea nici o vrabie la p mânt´. cit. acolo unde reu e te o astfel de transformare (a proceselor naturale în mecanica atomilor). culorile. mecanic aplicat . acestea apar în spiritul meu atât de întunecate i de confuze. iar Du Bois-Reymond spune: ³A cunoa te natura. Ei spun: Ceea ce percepem drept lumin este produs de un proces de mi care. Unul dintre cei mai bine v zu i filosofi germani.. Ei cred c întreaga lume senzorial va fi explicat dac vom reu i s deducem toate percep iile din ni te raporturi care pot fi exprimate prin asemenea formule matematice. i anume m rimea.) Idealul concep iei moderne despre natur este s transforme lumea într-un exerci iu de aritmetic .´ [loc. încât au pierdut orice curaj de a gândi în mod independent. Leipzig 1882]. 1 [ed. savan ii moderni includ i for a printre elementele cu ajutorul c rora explic lumea. [Un studiu al principiilor cunoa terii i al metodelor cercet rii tiin ifice]´. sunetele.´ Adep ii concep iei moderne despre natur s-au obi nuit s gândeasc în spiritul acestei afirma ii a lui Descartes într-o asemenea m sur . Deoarece. Dup p rerea acestor savan i. senza iile gustative. Stuttgart 1894]. Wundt.

frigul .i explice procesele din natur prin mecanica atomilor. c ldura. din manifestarea energiei. i al i Printre ace ti oameni se num r i Goethe. de aceea. 125 i urm. adic dintr-o no iune abstract . bastonul sau energia? R spunsul nu poate fi decât: energia. Raporturile spa iale i numerice nu sunt superioare celorlalte percep ii senzoriale decât prin faptul c sunt mai simplificate i mai u or de în eles. nu vom g si nimic altceva comun. Iar gândirea uman înclin spre comoditate. Dar trebuie s spunem c mai exist oameni. senza iile gustative. decât c . forma. for a etc. Putem vedea acest lucru tocmai în conferin a mai sus amintit a lui Ostwald. Într-o lume a c rei temperatur ar fi peste tot aceea a corpului nostru. Cel care desparte m rimea unui lucru de celelalte însu iri ale lui i o studiaz separat nu mai are de-a face cu un lucru real.a. Fiindc bastonul este obiectul cel mai inofensiv din lume. deosebiri ale st rilor energetice care se lovesc de aparatele organelor noastre de sim i.d. Dar dac amândoi au viteze egale i de acela i sens. Acest om de tiin vrea s pun energia în locul materiei i for ei. cât vreme n-a fost pus în mi care.) i mai departe: ³Imagina i-v c primi i o lovitur de baston! Ce sim i i atunci. ci cu o abstrac iune a intelectului. Asculta i: ³Care este condi ia ca unul dintre instrumentele noastre (de percep ie) s intre în activitate? Putem întoarce problema pe toate fe ele. adic face abstrac ie de tot ceea ce nu este energie. M rimea. El deduce tot ceea ce este perceptibil dintr-o singur însu ire a perceptibilului. s atribui unei abstrac iuni deduse dintr-o percep ie concretsenzorial un alt grad de realitate decât unui lucru dat de percep ia senzorial îns i. exact în acela i sens ca i lumina. sau noi spre baston. este lipsit de organul prin care poate fi în eles Goethe. dup cum nu avem în nici un fel de senza ie despre presiunea constant a atmosferei în care tr im. Dac concep ia modern despre natur explic toate procesele lumii corporale prin ceva exprimabil în formule matematice i mecanice. a a cum am subliniat. este un fapt psihologic dat de experien a concret acela c nevoia sa de a cunoa te cauzele lucrurilor este satisf cut dac a transformat procesele din natur în manifest ri ale energiei. nu are nici o importan dac bastonul se mi c spre noi. atunci. culoarea.´ Aceste reflec ii arat c Ostwald izoleaz energia din sfera lumii perceptibile. sunt percep ii. 2. c ci el nu mai poate s vin în contact cu noi i s pun la cale un schimb de energii. sunetele. n-am putea afla în nici un fel nimic despre c ldur . Dac ar fi întrebat. aceasta se întâmpl pentru c formulele matematice i mecanice pot fi mânuite de gândirea noastr cu mai mult comoditate i u urin . Pe aceste dou calit i ale lor se întemeiaz siguran a studiilor tiin elor matematice. mirosurile. care nu se simt deloc satisf cu i de o explicare banal a lumii corpurilor a a cum o concepe Du Bois-Reymond. bastonul nu mai exist . de-abia construind înc peri cu o alt presiune ajungem s lu m cuno tin de ea. pentru el. nici el n-ar da drept justificare a modului s u de a proceda. Dar ne putem ciocni i de un baston în stare de repaus! Exact: ceea ce sim im sunt. în afar de aceasta: Instrumentele de percep ie senzorial reac ioneaz la diferen ele de energie dintre ele i mediul înconjur tor.m. ale conferin ei. Cel a c rui nevoie de a în elege cauzele este satisf cut atunci când a reu it s .´ (p. pozi ia. este indiferent: c Du Bois-Reymond . pentru sensibilitatea noastr . Aici se poate vedea limpede c Ostwald a r mas prizonierul obi nuin elor de gândire ale tiin ei contemporane.c pentru Du Bois-Reymond aceasta este o constatare psihologic dat de experien a concret . În esen . Este lucrul cel mai absurd care se poate imagina.

form . gusturi. am exprimat o leg tur . Numai c . Ostwald spune în încheierea conferin ei sale (p. prin expunerea mea. decât c aten ia este ab tut de la con inutul lumii senzoriale reale i este îndreptat spre o abstrac iune ireal . Sarcina tiin elor naturii nu poate consta în ³dizolvarea´ unei categorii de însu iri în cealalt . ci în c utarea unor raporturi i rela ii între însu irile perceptibile ale lumii senzoriale. în viitor. Cred c nu m pot achita mai bine de r spunderea pe care mi-am asumat-o azi fa de dvs. oricât de necesar i folositoare ar fi ea pentru în elegerea naturii. eu afirmam c trebuie s avem în orice caz o presim ire. Oricât de imens ar fi superioritatea concep iei energetice despre lume asupra celei mecaniciste sau materialiste. unele puncte care nu.i g sesc explica ia prin principiile de baz cunoscute ale energeticii i care. principiul cel mai cuprinz tor pentru explicarea fenomenelor naturii. Fiindc tim c anumite raporturi dintre fenomene sunt necesare. i atunci nu mai corel m fenomenele dup cum se ofer ele observa iei întâmpl toare. ³dizolvându-le´ în cealalt grup de însu iri ale aceleia i lumi senzoriale: m rime. Raporturile necesare dintre fenomene sunt numite de Goethe fenomene originare. 34): ³Oare energia. dup câte mi se pare.. de aceea. prof.. sunete. altele sunt întâmpl toare. 3. Ostwald n-ar fi putut face niciodat o observa ie ca aceasta. este i suficient acestui scop ( i anume.. ci se poate prevedea c ea va fi doar un caz particular al unor raporturi i mai generale. a unor asemenea ³forme´ i c sarcina tiin ei viitorului va fi aceea de a dezvolta ideile tiin ifice fundamentale ale lui Goethe. C ci în anul 1871. în introducerea amintit la teoria goethean a culorilor. pozi ie. decât subliniind faptul c la aceast întrebare trebuie s r spundem: Nu. putem consemna înc de pe acum. Expresia unui fenomen originar const întotdeauna în faptul c se spune despre o anumit percep ie concret-senzorial c ea face în mod necesar s apar o alta. Nu putem explica una dintre grupele de însu iri din lumea senzorial : lumin . Aceast expresie este ceea ce numim o lege a naturii. Dac spunem: ³Prin înc lzire un corp se dilat ´. Afl m c între anumite fenomene exist o leg tur mai intim decât între altele. mirosuri. Descoperim atunci anumite condi ii în care o percep ie senzorial atrage în mod necesar dup sine o alta. Amândou procesele izvor sc din înclina ia spre comoditate a gândirii umane. ne trimit la existen a unor principii situate dincolo de acestea. energie etc. raporturi calorice etc. ea nu va mai fi. Dac oamenii de tiin ar mai citi i lucr rile unor oameni din afara breslei lor. Printr-un asemenea procedeu nu se realizeaz altceva. ca i în ni te raporturi energetice. Energetica va r mâne în picioare al turi de aceste principii noi. pentru explicarea lumii corpurilor)? Sau exist fenomene care nu pot fi descrise complet cu ajutorul legilor energetice cunoscute pân acum?. num r. Spre deosebire de acestea.transform procesele din natur într-o mecanic a atomilor sau c Ostwald le dizolv în manifest ri ale energiei. a a cum trebuie s-o consider m înc ast zi. culori. a c ror form noi azi de-abia o putem presim i´. Procesele lumii lucrurilor pot fi ³dizolvate´ la fel de pu in într-o mecanic a atomilor. i chiar mai mult decât atât. al c rei fond s rac în însu iri este luat tot numai din aceea i lume senzorial .

încât ei par s nu mai b nuiasc m car c pun în locul realit ii o abstrac iune. la fel ca i legile care concentreaz într-o formul alte raporturi concret-senzoriale. cu greu se poate spune ceva mai nepotrivit decât afirma ia f cut de H. Helmholtz.´ 104 104. i exprim aceste procese de mi care necesare sub form de legi mecanice fundamentale. 376]. pentru a deduce apoi. Fenomenul originar reprezint o leg tur necesar dintre ni te elemente ale lumii concret-senzoriale. pe care le scoate din suma mi c rilor ce au loc în natur . H. Mecanica nu descrie mi c rile ce au loc în natur numai în modul cel mai simplu i în întregime. vol. ca ceva deosebit de important. ci care se desf oar chiar sub ochii no tri i care const în faptul c lumina v zut printr-un mediu tulbure apare galben . pe care i l-a ales.´ Berlin 1892. Nu c uta i în dosul fenomenelor. v. mi c rile ondulatorii neperceptibile care sunt ad ugate cu gândirea fenomenelor luminoase [de c tre adep ii concep iei moderne despre natur ]. ³Dizolvarea´ proceselor perceptibile pe cale senzorial în mi c ri mecanice neperceptibile a devenit într-o m sur atât de larg o obi nuin pentru fizicienii moderni. în acest scop. Trebuie s vedem o culme a lipsei de gândire în faptul c afirma ia lui Kirchhoff este citat iar i i iar i. ci ea caut anumite procese de mi care necesare. Kirchhoff spune: Sarcina mecanicii este: ³A descrie în întregime i în modul cel mai simplu mi c rile ce au loc în natur ´. Helmholtz în cuvântarea sa din cadrul Simpozionului Goethe care a avut loc la Weimar. ele înse i sunt teorie.necesar dintre ni te fenomene ale lumii senzoriale (c ldur . Am recunoscut un fenomen originar i l-am exprimat sub forma unei legi a naturii. fizicienii moderni spicuiesc doar câteva frânturi din lumea fenomenal i le transpun pe acestea în dosul fenomenelor. A adar. Vom fi îndrept i i s facem afirma ii de felul celei f cute de Helmholtz de-abia c nd vor fi fost alungate din lume toate frazele lui Goethe de tipul celei care urmeaz : ³Suprema cunoa tere ar fi s în elegem c toate faptele concrete sunt deja teorie.´ [´Maxime în proz ´. L. la 11 iunie 1892: ³Este regretabil faptul c Goethe n-a cunoscut teoria ondulatorie a luminii. care în acea vreme fusese deja formulat de Huyghens. f r ca cineva s simt c pân i stabilirea celei mai simple legi fundamentale a mecanicii o infirm . 34. p. Legile matematicii i ale mecanicii sunt i ele tot numai expresiile unor fenomene originare. dilatare). în culorile mediilor tulburi. iar întunericul v zut printr-un mediu luminat apare albastru. ar fi putut s -i pun la îndemân lui Goethe un ³fenomen originar´ mult mai adev rat i mai concret decât procesul. NW. el se în eal . . p.* 4. ³Anticip rile goetheene ale unor idei tiin ifice viitoare etc. Când G. Albastrul cerului ne reveleaz legea fundamental a cromaticii. sec . a 2a. Fenomenele originare sunt formele pe care le c uta Ostwald pentru raporturile cele mai generale ale naturii anorganice. în nici un caz încâlcit. De aceea. F. 4. din aceste realit i ipotetice. Goethe r mâne în cadrul lumii fenomenelor. aceasta i-ar fi pus la îndemân un ³fenomen originar´ mult mai adev rat i mai concret decât acel proces încâlcit i foarte pu in potrivit. fenomenele perceptibile în mod real.

30 nov. reprezentat de domnii Büchner. No iunea de materie. eterul. Dac n-ar exista un ochi care s le perceap . lumina în ochi. Se poate crede oare c o cercetare a naturii. galben sau albastru. c ldura. mai exist apoi fenomenele luminii. profesorul Wundt din Leipzig. nu au nimic comun cu senza ia sonor . altfel el i-ar fi îndreptat armele numai împotriva modului mecanicist de a în elege lumea. sub form vizibil . mai degrab . în tiin ele naturii el n-a fost niciodat acas . Dup ei. c ldurii. c acesta ³duce o lupt asem n toare aceleia pe care o ducea odinioar bravul cavaler de la Mancha împotriva morilor de vânt. De aceea. este o contradic ie care iese clar la lumina zilei. Anton Lampa [comp. Vogt i Moleschott. Cum poate cineva care iube te gândirea clar s lege un sens de no iunea de materie. realizând performan a nemaiauzit de a fi în acela i timp adept al concep iei mecaniciste despre lume i al misticii indice. care se formeaz în corpul uman. la fel ca i cea de for . ³Nop ile c ut torului´. f r a ie i dintre limitele lumii experien ei? În lumea experien ei exist corpuri de anumite m rimi i situate în anumite pozi ii. Dar se fere te s reflecteze la adev ratul caracter al acestui mod de a explica natura. criticând expunerile lui Ostwald. trebuie s o adauge experien ei imediate prin gândire. Viena.´ (³Die Zeit´. acesta mai exist înc . numai ca pe ceva de importan secundar . Lampa trebuie considerat tipul savantului obi nuit din epoca noastr . El aplic modul mecanicist de a explica natura. A existat odat un a a-zis materialism al tiin elor naturii. luminoas sau termic etc. Iar dac un cercet tor oarecare leag de cuvântul materie un sens aflat dincolo de ea. Unul dintre ace tia. 61. culoarea etc. observ . i atunci. n-ar exista nici culori. Acest lucru i-a sc pat lui Ostwald. în urma confuziei sale. f r aceast confuzie. electricit ii. probabil c nu l-ar fi f cut deloc. dar în tiin ele naturii înse i el nu exist i. exprimat în spirit kantian. ba chiar. pentru c el este u or de manevrat. dac studiem reflec iile de fiziologie i de fizic încet enite în tiin ele moderne ale naturii sub influen a lui Kant i a lui Johannes Müller. care merge pe c ile pe care a apucat-o Kirchhoff. c ldura în organul sim ului termic etc. Oare unde se afl gigantul materialismului tiin ific (Ostwald se refer la materialismul tiin elor naturii)? El nu exist deloc. culoarea etc. poate concepe no iunea de materie în sensul în care a f cut-o materialismul? A a ceva este imposibil. Braunschweig 1893]. lumina. ni te mi c ri ale materiei. iat ce crede omul de tiin modern. Experien a nu ne spune c m rimea. ci ca filosof materialist. El ajunge la concluzia c în afara organismului uman în întregul Univers nu se afl nici un fel de ro u. de fapt. Putem observa cum materia este ad ugat prin gândire fenomenelor din lumea experien ei. c exist numai o mi care ondulatorie a unei materii subtile. vie ii etc.Unii fizicieni mai tineri afirm c ei nu atribuie no iunii de materie în mi care nici un în eles care dep e te experien a imediat . se prezint sub forma culorii ro ii. ci numai un eter în mi care. aceste procese exterioare sunt. el nu face acest lucru în calitate de cercet tor. cercet torul caut s afle ce fel de procese exterioare de mi care fac s se nasc în sufletul uman sunetul. 1895) Dup aceste cuvinte. ale culorilor. galbene sau albastre. i el e de p rere c ³ajungem la o explica ie necontradictorie a fenomenelor´ de- . dar pe care. care. poate avea numai un sens precizat de cerin a unei descrieri cât mai simple cu putin . Cel care vrea s gândeasc materia. exist mi c ri i for e. Eterul este elementul obiectiv. culoarea doar ceva subiectiv. despre care auzim spunându-se adesea c e unul dintre cei mai mari filosofi ai epocii noastre. adic . elastice. ci devine perceptibil numai prin efectele sale´. Reflec iile lor au dus la p rerea c procesele exterioare care fac s ia na tere sunetul în ureche. În sânul lumii experien ei materia nu poate fi g sit nic ieri. afirm c materia este un substrat ³care nu ni se arat niciodat el însu i. atunci când este perceput de c tre ochi. nr. pentru c se teme s nu se încurce în plasa unor contradic ii c rora gândirea sa nu se simte în stare s le fac fa . un sens pur empiric. lucru pe care el îl face. sunt legate de vreo materie.

Op. sunt numai ni te st ri subiective ale organismului uman i c exist totu i o lume obiectiv de procese în exteriorul organismului. 445). nu va în elege niciodat cum se poate considera c lumina. edi ia a 2-a]. ele î i pot g si aplicarea tot numai în sfera lumii senzoriale. Op. totodat . este numai o func ie a gândirii abstractizante. Vreau s întreb acum numai ce este în m sur s realizeze concep ia matematic-mecanicist despre natur . cu referire special la Schiller (1886). de fapt. trebuie s cread c tot el produce m rimea. Eu am demonstrat într-o serie de lucr ri absurditatea afirma iei c senza iile date de sim uri ar fi ceva subiectiv. care presupunea c exist reprezent ri clare i reprezent ri confuze. num r i mi care.abia dac admitem existen a unui asemenea substrat. prin care fizica modern explic toate fenomenele din natur . Matematica nu este. p. Vreau s fac abstrac ie de întrebarea dac proceselor de mi care i for elor pe care acestea le fac s apar . filosofii moderni. în sânul realit ii. mi carea. Dornach 1972. de aceea. Op. for ele etc. cercet rile experimentale asupra electricit ii f cute de Faraday. Dornach 1958. vol. pozi ia.* 5. sonore. c ldura etc. Atâta vreme cât savan ii moderni i cei ce le duc trena. nu renun la credin a c percep iile sim urilor sunt ni te st ri pur subiective. Compl. Anton Lampa spune (³Nop ile c ut torului´. p. Cel ce nu i-a corupt cu totul facultatea de a. provocate de ni te procese obiective. pe t râmul fizicii. de culoare i a celorlalte calit i senzoriale. II. fiindc metoda matematic poate fi aplicat i f r a face apel la matematic . sunetul. O dovad clasic a acestui fapt ne-o ofer . calorice etc. Locke. Iar dintr-o no iune goal de con inut nu pot fi deduse nici un fel de fenomene. care de-abia tia s extrag r d cina p trat dintr-un binom.i forma reprezent ri sub influen a lui Descartes. Adev r i tiin . Legile matematicii i mecanicii se refer la obiecte i procese abstracte care au fost deduse prin abstractizare din lumea senzorial i. Dornach 1960. [sec . de culoare. (³Logica´. mult mai mult: dat fiind faptul c orice formul exprim . culoarea. extinderea. Compl. 1. Cel care consider c organismul uman este creatorul proceselor sonore. Separarea raporturilor de spa iu.. nu mai r mâne nimic care s poat servi drept con inut no iunii ob inute de la lucrurile i evenimentele obiective. Preludiu la o filosofie a libert ii (1892). precum i a manifest rilor de for a calit ilor calorice. 105 Linii fundamentale ale unei teorii a cunoa terii în concep ia goethean despre lume. 92): ³Metoda matematic i matematica nu sunt identice. Filosofia libert ii. Dar dac formele i raporturile matematice i mecanice sunt declarate st ri pur subiective. aceste calit i matematice i mecanice sunt indisolubil unite cu restul con inutului lumii senzoriale. Tr s turile fundamentale ale unei concep ii moderne despre lume (1894). le este atribuit o alt form de realitate decât percep iilor senzoriale sau dac nu este a a. a devenit modul de reprezentare pe care se întemeiaz întreaga fizic . decât un mijloc de a prescurta opera iile logice i de a le mai efectua i în ni te cazuri atât de încâlcite. Kant i a fiziologiei moderne. ori atribuie realit ii obiective un con inut pe care-l împrumut din lumea experien ei pe care au declarat-o subiectiv . o gândire s n toas le va replica mereu c ei ori se joac cu ni te no iuni goale de con inut. Fiindc . încât gândirea logic obi nuit ne-ar l sa în pan . 105. Dar ea realizeaz . Am girea lui Descartes. Compl.

Metodei matematice îi corespunde în fizic nu deducerea proceselor de culoare. El î i adap setea filosofic din mistica indian i. spre a o egala pe cea matematic . ci c utarea corela iilor în cadrul fenomenelor de culoare.* Este imposibil s se construiasc o ³punte de leg tur vie´ între faptul: În acest loc din spa iu domne te un anumit proces de mi care a materiei lipsite de culoare i cel lalt fapt: În acest loc. fizica a devenit ast zi deja matematic i mecanic aplicat . El trebuie s se slujeasc aici de legitatea matematic i mecanic . Fizica modern trece cu vederea fenomenele sonore. în mod deosebit de gr itor. Sub influen a acestui fel de a gândi. ea creeaz o punte de leg tur vie pân la fenomenele elementare ce au servit drept punct de pornire al cercet rii. în m sura în care procesele de culoare se desf oar în ni te forme ce pot fi determinate din punct de vedere spa ial i numeric. iar celelalte ramuri ale tiin ei sunt pe cale de a face la fel. sunetele. de atrac ie i de respingere. de la care e construit puntea de leg tur . în m sura în care mi c rile i manifest rile for ei pot fi exprimate cu ajutorul unor construc ii spa iale sau prin numere. sonore etc. datorit unui anumit fapt. pentru c . magnetism etc.. ca atare i studiaz numai ni te for e i mi c ri din spa iu invariabile. concep ia despre natur a contemporaneit ii. pur din punct de vedere chimic. Dar aceste fenomene elementare sunt de acela i fel ca i cele neelementare. În cadrul unei formule matematice care d expresie unei legi mecanice. dar dac reu e te s fac acest lucru. nu impurific concep ia mecanicist despre natur . ci de însu irile for elor i mi c rilor respective. de culoare etc. ca i raporturile dintre ele. i prin aceasta asupra creierului. din aceast cauz . ci exclusiv cu una matematic . Matematicianul deduce însu irile unor construc ii numerice i spa iale complicate. nu mai avem de-a face cu o legitate mecanic . c ldur . dar nu c i acesta percepe culorile concrete.implicit procesul devenirii ei. Cred c Lampa a nesocotit cu totul o caracteristic fundamental a matematicii. lipsit fiind de sprijinul matematicii. Este adev rat c orice formul matematic stabile te o ³punte de leg tur vie´ c tre fenomenele elementare care au servit cercet rii drept punct de plecare.. cu tot felul de reprezent ri secundare. din fenomenele de mi care i din raporturile de for e din cadrul unei materii lipsite de culori i sunete. va avea tot dreptul s pretind titlul de metod matematic . ea se poate poticni cel mai u or tocmai aici.doar c lumea exterioar determin în creier anumite procese de mi care. i din faptul c o mi care ac ioneaz asupra unui organ de sim . ci sunt for e i mi c ri. Dar metoda care nu se poate servi de matematic ceea ce se întâmpl întotdeauna când m rimile care intr în cadrul cercet rii nu sunt m surabile trebuie s fie. sunet. electricitate. De îndat ce se face abstrac ie de acest con inut concret al formulelor mecanice. din însu irile i raporturile celor mai simple construc ii numerice i spa iale. Fizica se raporteaz la matematica pur . ci i s se întoarc în mod deosebit de atent la fenomenele fundamentale. sonore etc. felul de a fi al omului de tiin actual. Raporturile reciproce în care se afl aceste p r i nu sunt determinate de o legitate pur matematic . s deduc ni te fenomene de culoare complicate din cele mai simple fenomene de culoare. La fel face i savantul mecanicist în domeniul s u. rezult conform metodei matematice i mecanice . Din mi care poate fi dedus tot numai o mi care.´ Nu m-a opri atât de mult asupra lui Anton Lampa. a a cum fac al ii. El trebuie. de aceea. diferitele p r i nu mai sunt ni te forma iuni pur matematice. tiin a despre natur pe care o are în vedere este. fenomenele calorice concrete. nu numai foarte riguros logic . omul vede ro u. dac el n-ar ilustra. el se serve te de legile matematice. ca s zicem a a. de exemplu. în m sura în care prin aceasta este exprimat un anumit grad de exactitate. din ni te procese simple care au loc în cadrul aceleia i sfere. . În acest scop. Sarcina fizicianului este s deduc procesele complicate din domeniul fenomenelor de culoare.

i pentru c nu pot gândi mi c rile f r ceva care se mi c .. care nu pot fi definite mai departe. Întreaga în elegere matematic sau mecanic este reducerea la ni te st ri de lucruri simple.. prin percep ie nemijlocit . f r dificultate. simt pl cere.´ De aceea. 35 i urm. Nu putem deduce din mi c ri nici o alt calitate concret-senzorial . Ceva asem n tor este valabil i pentru celelalte calit i concret-senzoriale. ci pentru c este lipsit de sens s se cear un asemenea lucru. În realitatea concret . Citi i la p.De acest lucru i-a dat seama i Du Bois Reymond. Dar nu e deloc a a. ei presupun c purt torul mi c rilor este materia dezbr cat de orice însu iri concret-senzoriale. care nu pot fi negate: simt durere. el este o abstrac iune. sonore. Con inutul mi c rilor ondulatorii corespunz toare fenomenelor sonore sunt calit ile sunetului însu i. prin percep ie nemijlocit . este la fel de absurd ca i încercarea de a deduce din cubul geometric însu irile reale ale unui corp de sare gem cristalizat în form de cub. pentru c pot fi observate u or i în întregime. ca atare i de a cerceta doar procesele mecanice corespunz toare poate izvorî numai din credin a c legile simple ale matematicii i mecanicii posed un grad de abstractizare no ional mai înalt decât însu irile i raporturile reciproce ale celorlalte forma iuni din lumea senzorial . nu prin faptul c n scocim o materie abstract . Iar la p. simt un gust dulce. pe de-o parte. Afirma ia c dou m rimi egale cu o a treia trebuie s fie egale între ele este în eleas prin perceperea nemijlocit a acestei st ri de lucruri. termice etc. Tendin a de a trece cu vederea fenomenele de culoare. Separarea celor dou fenomene nu poate fi decât una no ional . trebuie s . pe de alt parte. aud sunete de org . . Procesul de mi care corespunz tor ³ro ului´ nu are nici o realitate în sine. fizicienii moderni izoleaz din fenomene specificul sunetului sau al culorii i studiaz numai fenomenele de mi care ce corespund percep iilor senzoriale. a 5-a): ³Ce leg tur ne putem imagina exist între anumite mi c ri ale anumitor atomi din creierul meu. Numai pentru c se las în ela i de prejudecata c un fapt matematic sau mecanic simplu poate fi în eles mai u or decât un fenomen elementar ca atare al lumii sunetelor sau culorilor. Cine nu este prizonierul acestei prejudec i a fizicienilor. Du Bois-Reymond este de p rere c aici trebuie s consemn m o limit în cunoa terea naturii. calitatea de ³ro u´ i un anumit proces de mi care sunt o unitate indestructibil . v d culoarea ro ie´ . miros parfumul de trandafiri. 34: ³Mi carea poate s produc numai mi care. pe care o ad ug m fenomenelor. din lucrarea sa: ³Limitele cunoa terii naturii´ (ed. 6. În acela i sens în elegem i fenomenele simple ale lumii sunetelor i culorilor i ale celorlalte percep ii concret-senzoriale. Cauza pentru care faptul: ³v d ro u´ nu poate fi dedus dintr-un anumit proces de mi care poate fi indicat . A voi s deduci faptul ³v d ro u´ dintr-un proces de mi care. i. faptele elementare pentru mine.i dea seama c procesele de mi care sunt ni te st ri legate de calit ile concret-senzoriale. operat în intelect. nu pentru c ne împiedic s-o facem vreo limit a cunoa terii. care ne sunt clare imediat. Se spune c cele mai simple însu iri i raporturi ale forma iunilor spa ial-numerice pot fi în elese f r dificultate. dup p rerea mea. În elegem con inutul mi c rilor oscilatorii din lumea fenomenal prin percepere nemijlocit .

7. Este adev rat c aceast însu ire nu epuizeaz tot ceea ce exist în lucrurile realit ii. pur no ional . No iunea de energie a lui Ostwald este cu mult mai apropiat de realitate decât substratul pretins ³real´ al lui Wundt. c ldura etc. 410]. A adar. pot fi înglobate în no iunea general de manifestare a for ei. pe care o constat stereometria.. p. în urechile fizicienilor contemporani. îmi pare a dovedi în mod neechivoc c îns i no iunea de energie cere s fie divizat . Acest substrat real ni se poate dezv lui numai prin efectele de for ce provin de la el sau prin func iunile de for e al c ror purt tor consider m c este. se mi c ele înse i. proces care duce înapoi. cit. ci o define te drept energie aflat în mi care oscilatorie. drept energie. Dar eu nu m pot situa pe pozi ia lui Wundt. comun tuturor acestora. provoac o transformare într-un corp. dar ea este o însu ire real a acestor lucruri. Dimpotriv . O mi care real poate fi definit numai ca schimbare a locului unui substrat real aflat în spa iu. nu poate fi îndeplinit . c ldura. .. tiu c exprimându-mi aceste concep ii spun ceva care. iat o cerin care.. compus dintr-o parte perceptibil în mod concret i una pur no ional . sun ca ni te absurdit i. i încercarea de a deduce fenomenele luminoase dintr-un proces mecanic este o cerin inevitabil . Fenomenele lumii senzoriale. Ostwald a c utat s scape de aceasta din urm presupunere. Dar tocmai aceast no iune dubl . înseamn c a avut loc o manifestare a for ei. Wundt spune urm toarele: ³Din existen a fenomenelor de interferen . dac nu n scocim i un substrat oarecare.i d seama c orice no iune care se refer la un lucru din realitatea senzorial trebuie s con in în mod necesar o parte perceptibil i una no ional .´ [loc. care poate fi perceput pe cale senzorial . cuprinde în ea un nonsens. o are materia. Este de neîn eles cum Wundt poate afirma c no iunea de ³energie radiant ´ este o imposibilitate din cauz c este constituit dintr-o parte perceptibil i una no ional . Dar c aceste func iuni de for e. c ldur . Aceste însu iri sunt împrumutate din lumea senzorial i se pretinde totu i c au un substrat care nu apar ine lumii senzoriale. dup câte mi se pare. a a cum presupun în mod ipotetic fizicienii i filosofii care-i sus in. no iunea însu irilor pe care. Lipsa de gândire de care se face vinovat poate fi remarcat mai ales acolo unde discut încercarea lui Ostwald de a pune în locul materiei în mi care energia aflat în mi care oscilatorie. Când lumina. filosoful Wundt nu. Dar.. magnetism etc. electricitate. Dac desemn m lumina. rezult necesitatea de a presupune c exist o mi care oscilatorie. prin faptul c el nu deduce ³energia radiant ´ din vibra iile unui mediu material. care în ³Logica´ sa (1884) declar c obi nuin ele de gândire ale oamenilor de tiin moderni sunt ni te norme logice obligatorii. adic de energie. 8. Dar no iunea ³cristal de sare gem ´ con ine partea ³perceptibil ´ a s rii geme. pentru c mi carea nu poate fi gândit f r un substrat care se mi c implicit. lumin . care pot fi fixate numai în no iuni. înseamn c am f cut abstrac ie de specificul propriu diferitelor calit i concret-senzoriale individuale i am avut în vedere o însu ire general . i cealalt parte. la elementele percep iei concret-senzoriale. În orice caz.

Aceast evolu ie g se te izvorul a tot ce este spiritual. * 9. Dar tiin a modern dispre uie te scolastica. mai mult chiar decât are materia i for a. Din descrierea sa se poate vedea c tiin a modern a ajuns la ni te p reri nes n toase în domeniul teoriei culorilor. Aceast intui ie s n toas a scolasticilor este o reminiscen mo tenit de la marile perspective asupra lumii care tr iau în concep iile lui Platon i Aristotel. Pe acela care a sesizat ideea unui lucru. În natur nu se mai vedea decât pluralitatea. în special. Scolasticii înc mai tiau cum stau lucrurile în aceast privin . s-a pierdut i credin a în spiritul însu i. îns . Ea a determinat capetele tiin ifice ³moderne´ s afirme c este o absurditate s se spun c no iunile i ideile fac parte din realitate exact la fel ca for ele ce lucreaz în spa iu i ca materia ce umple spa iul. nimic nu-l oblig s mai caute i o alt ³origine´ a acelui lucru. Orice unitate era negat . c utând sâmburele lucrurilor. Sim ul prin care poate fi perceput realitatea no ional i a ideilor se pierduse. lumea transcendental . De-a lungul secolelor. nu g seau decât no iuni i idei. în sfera acestei lumi. nu mai tie cum ia na tere culoarea în împ r ia luminii. prin aceasta. deci i al no iunilor i ideilor. f cându-l s nu vad în lumin o unitate originar . . voiau s g seasc originea lumii în Dumnezeul transcendent. Nu se tie. în cursul Evului Mediu. El a g sit ceea ce satisface nevoia uman de a cunoa te. a tiin ei.i explica lucrurile reale. ea nu mai tie nici cum se face c . ce anume din scolastic este s n tos i ce este bolnav. ci c ele au ceva de-a face cu lucrurile înse i. O dispre uie te f r s-o cunoasc . pentru c se afl în afara lumii. lumina apare colorat . Aceast tiin a pierdut capacitatea de a în elege ce este lumina în irul celorlalte calit i din natur . Unitatea a fost coborât la nivelul de reprezentare ³uman ´. A început prosternarea în fa a a ceea ce este de natur pur material : a început era lui Newton. pe care spiritul uman le n scoce te pentru a. ci ceva compus. Goethe a descris o parte din evolu ia concep iilor tiin ifice. ci Dumnezeu. O gândire uman s n toas r mâne. într-un Dumnezeu ce nu poate fi cunoscut. de i. Dar ea spiritualizeaz totodat aceast lume. Dar ce le p sa scolasticilor de aceast nevoie a sufletului uman? Ei voiau s salveze ceea ce priveau drept reprezentare cre tin despre Dumnezeu. din cauza concep iilor generale de care ea se folose te pentru a în elege natura. capabile s satisfac cele mai înalte nevoi ale omului. Aceast concep ie fundamental general a fost aceea care l-a indus în eroare pe Newton. Dar. În ³Materiale pentru o istorie a teoriei culorilor´. diversitatea. Acum nu se mai vorbea despre unitatea ce st la baza diversit ii lumii. Bolnav este la scolastici faptul c ei amestec acest sentiment cu reprezent rile care au p truns în evolu ia cre tinismului. no iunile i ideile sunt ni te produse ale creierului uman i nimic altceva. exact la fel ca i în lucrurile i întâmpl rile pe care le percep sim urile. Ea vede în no iuni i idei ni te realit i ale acestei lumi. Pentru aceste spirite. Nu se sinchise te de nici o alta. în anumite condi ii. concep iile cre tine au dobândit mai mult putere de influen decât sentimentele obscure mo tenite de la antichitatea greac . Ea simte nevoia de a crede în ceva care nu este din aceast lume. Nu ideile i no iunile sunt temeiul cel mai adânc pe care omul îl descoper în procesele acestei lumi. Dar ea tindea s r st lm ceasc ceea ce-i r m sese din aceast gândire s n toas în sensul credin ei cre tine într-o lume transcendental . De aceea. Filosofia greac este un rod al acestei gândiri s n toase. S n tos este la ea intuirea faptului c no iunile i ideile nu sunt numai ni te fantome create de creier.Dezvoltarea luat de tiin în cursul ultimelor secole a dus la distrugerea tuturor reprezent rilor prin care aceast tiin poate fi o parte component a unei concep ii despre lume. Scolastica i-a mai asimilat ceva din reminiscen ele acestei gândiri s n toase.

Când se d ruiesc influen elor pe care natura le exercit asupra lor. n-au fost n scocite ca un adaos dat naturii. Mijlocul de a dezv lui resorturile naturii se afl în însu i spiritul uman. le ascunde de ochii observatorului. Când se afl în fa a unui proces din natur . Experien a ne arat ce poate natura s creeze. i se simte chemat s realizeze aceste inten ii într-o form mai des vâr it . în fa a ochilor no tri va ap rea cu deosebit limpezime izvorul comun al artei i filosofiei. în prim instan .XVIII CONCEP IA DESPRE LUME A LUI GOETHE ÎN ³MAXIME ÎN PROZ ´ Omul nu este satisf cut cu ceea ce natura ofer de bun voie spiritului s u. Dar fiec ruia îi stau la dispozi ie mijloace diferite de a atinge acest el. Dac îns în spiritul unui artist autentic. El ne dezv luie acelea i taine i sub forma operelor de art i sub forma gândurilor. care-l arat sub o form mai des vâr it decât cea sub care poate fi observat în lumea exterioar . natura face uz de ni te resorturi pe care. Totu i. dar ea i-a putut atinge acest scop numai pân la un anumit punct. În interiorul omului devine perceptibil ceea ce fenomenele lumii exterioare ascund. dar nu ne spune cum se desf oar munca ei creatoare. pentru a da na tere diversit ii crea iilor ei. Goethe este un astfel de artist. Spiritul vede sub o înf i are mai des vâr it ceea ce con ine lumea experien ei. care în simpla natur exterioar nu ajung la deplina lor dezvoltare. Ceea ce pl smuie te în operele sale literare. Pe acestea le exprim el în cuvinte.i realizeaz inten iile. Amândou arat tendin ele naturii. Ceea ce noi observ m la lucruri este numai o parte din ele. atunci când spiritul li se ofer ca organ de vorbire. D la iveal ni te crea ii prin care arat : iat ce a vrut natura. spune . Acelea i lucruri ne vorbesc din afar i vorbesc în interiorul nostru. spiritul este doar scena pe care natura face s devin vizibile tainele activit ii ei. el î i d seama c natura r mâne în urma a ceea ce ar putea s creeze în virtutea for elor ei creatoare. Filosoful i artistul dezvolt observa ia în continuare pe c i diferite. pe care spiritul uman le gânde te. în spiritul s u ia na tere în mod nemijlocit o imagine în care legile naturii au luat o form mai des vâr it decât în lucrul sau procesul respectiv din lumea exterioar . Din spiritul omului se înal ideile ce aduc explica ia felului în care natura d na tere crea iilor ei. Artistul nu are nevoie s cunoasc impulsurile creatoare ale naturii în forma în care ele se dezv luie filosofului. El g se te c prin crea iile ei natura nu. Când omul las fiin a sa interioar s vorbeasc despre natur . Aceste crea ii sunt operele de art . cunoa terea i arta sunt l untric înrudite. În ele omul creeaz într-un mod mai des vâr it ceea ce natura înf i eaz într-o form nedes vâr it . Ce voiau adev ra ii filosofi ai tuturor timpurilor? Nimic altceva decât s exprime esen a/fiin a lucrurilor. când acesta observ . Nu e necesar ca aceste legi s intre în spiritul s u sub form de gânduri. Filosoful i artistul au aproape acela i el. Cealalt parte este ceea ce se înal din spiritul nostru. Natura nu spune ea îns i ultimu-i cuvânt. În artist se na te o imagine a acestui proces. pe care o rostesc ele înse i. în afara imaginilor mai des vâr ite ale lucrurilor î i mai spun cuvântul sub form de gânduri i impulsurile creatoare ale naturii. o idee. atunci când se afl în fa a lucrurilor. ei caut s dea form lucrurilor des vâr ite pe care le v d în spiritual. Când el percepe un lucru sau un proces. Legile naturii. Simte c . în filosof se aprinde un gând. De-abia atunci când reunim ceea ce ne spune lumea exterioar cu ceea ce auzim în interiorul nostru avem realitatea întreag .

opozi ia dintre percep ia obiectiv exterioar i lumea subiectiv interioar a gândurilor exist numai cât timp nu. care s reprezinte esen a lor propriu-zis . Maximele lui Goethe dau r spuns la întrebarea: Ce fel de filosofie este conform cu arta adev rat ? Eu caut s retrasez sub forma unui tot contururile acestei filosofii. atunci Universul. când acesta se situeaz în fa a lumii exterioare. Cel care caut în dosul lucrurilor înc ceva. i nimic altceva. este adev rul. Fiindc principalul nu este dac oamenii î i formeaz despre unul i acela i lucru exact aceea i p rere. În aceasta const ceea ce numim cunoa tere. i nici de faptul c fiin ele oamenilor sunt diferit constituite.i d seama c aceste lucruri formeaz o unitate. El crede c mai exist o lume exterioar în dosul lumii perceptibile. Ceea ce izvor te din necesit ile cele mai înalte ale unei singure personalit i trebuie s aib unitate l untric . iar omul este chemat s fac în a a fel încât ele s se în eleag reciproc. Pentru om. El nu aude cum din interiorul fiin ei sale îi vorbe te fiin a lucrurilor. vol. iar fiin a noastr interioar vorbe te când noi observ m lucrurile. De aceea. Lucrurile ne vorbesc. dar toate p rerile izvor sc din acela i element i conduc la esen a lucrurilor. ar jubila pân la cer. nu a ajuns s fie con tient de faptul c toate întreb rile despre esen a lucrurilor izvor sc numai dintr-o nevoie a omului: aceea de a p trunde i cu gândul ceea ce percepe. 27. p. Dar lucrurile sunt lucruri exterioare numai atâta vreme cât noi doar le observ m. Ne contopim cu fiin a lor interioar . liber . Aceasta poate ajunge s se exprime în diferite nuan e de gândire. ³Winkelmann´. Omul este organul prin care natura î i dezv luie tainele. când o tihn armonioas îi prilejuie te o încântare pur . Omul nu poate s cear nici o alt cunoa tere în afar de una produs de el însu i. când el se simte în lume ca într-un întreg mare. Acest lucru îl caut . astfel încât nu se poate ti dac una i aceea i culoare este v zut exact în acela i fel de oameni diferi i. demn i pre ios. P rerile individuale sunt diferite. ci dac limba pe care o vorbe te fiin a interioar a omului este limba care exprim esen a lucrurilor. Aceste gânduri nu sunt infirmate de faptul c diferi ii oameni î i formeaz reprezent ri diferite despre lucruri. De aceea. ³Când natura s n toas a omului lucreaz ca un întreg. Dac gândim asupra lor. ele înceteaz s mai fie în afara noastr . For a unui asemenea gând este intensificat de acest sentiment. Aceste dou limbaje î i au izvorul în aceea i Fiin originar . conform cu organizarea fiin ei omului respectiv i cu punctul de vedere din care el prive te lucrurile. elul Universului i al esen ei existen ei nu const în ceea ce ne furnizeaz lumea exterioar . În personalitatea subiectiv iese la lumin con inutul cel mai adânc al lumii. Celui care nu ajunge la aceast în elegere. totu i. ea r mâne esen a lucrurilor. Este ceva în l tor în sentimentul pe care i-l las orice idee a lui Goethe: Aici vorbe te cineva care poate vedea i în imagine perfec iunea pe care o exprim în idei. Adânca mul umire pe care ne-o dau aceste articole i maxime este cauzat de faptul c vedem întruchipat într-o singur personalitate acordul perfect dintre art i cunoa tere. ci în ceea ce tr ie te în spiritul uman i izvor te din el. n scute din spiritul unui artist adev rat. Goethe consider c este o gre eal dac omul de tiin caut s p trund în fiin a intim a naturii cu ajutorul instrumentelor i al . 42). frumos. sim indu-se ajuns la inta sa i ar admira culmea propriei sale deveniri i fiin e.´ (Goethe. lucrurile lumii exterioare îi r mân str ine. Lumea interioar omului este fa a interioar a naturii. *** Con inutul de gânduri care izvor te din spiritul uman. sub form de gânduri.i în articolele tiin ifice i estetice i în ³Maximele în proz ´. Literatura Na ional a lui Kürschner. acela care în elege nevoile naturii umane. dac s-ar putea percepe pe sine. el presupune c aceast fiin este ascuns în dosul lucrurilor.

care trebuie mai întâi s le îndiguiasc i s le modifice. din cauz c î i poate forma în leg tur cu ele numai reprezent ri subiective. p. NW. ba chiar vor s limiteze i s dovedeasc pe aceast cale ceea ce ea poate s creeze´. i din aceast cauz tot ceea ce îi este adus acestuia din exterior nu poate fi prezent în el decât ca reflex subiectiv. a 2-a. Omul poate emite judec i în leg tur cu lumea numai pornind din el însu i. Datorit unei noti e care a fost descoperit de-abia dup inaugurarea Arhivei Goethe de la Weimar. 4. El trebuie s gândeasc antropomorfic. i s ni le însu im sau s le respingem. totu i. Prin urmare.experimentelor obiective.´ (NW. le-a dat un cu totul alt sens decât cel pe care-l aveau în sistemul autorului lor. p. Tot ceea ce are de spus despre aceast fiin este luat de la tr irile spirituale din interiorul lui. de exemplu. Po i transpune în lucruri numai ceea ce ai tr it tu însu i în tine. ci aparen a care ia na tere prin faptul c lucrurile sap impresii în el i c el leag aceste impresii conform cu legile intelectului s u i ale ra iunii sale. Judecata: ³Unul dintre corpuri îl izbe te pe cel lalt´ este deja antropomorfic . omul ocup o pozi ie atât de înalt . Când i-a însu it diferite afirma ii r zle e din ea. Toate explica iile date de fizic sunt antropomorfisme ascunse. De aceea. vol. Felul în care eu îmi explic anumite procese din natur nu poate fi în eles pe de-a-ntregul de un alt om. sec -a 2-a. iar nenorocirea cea mai mare a fizicii moderne const în faptul c experien ele au fost. prin care el î i explic fenomenele exterioare. gândind asupra lucrurilor. ´Dar. de fapt. care nu a avut în interiorul s u acelea i tr iri. este cel mai m re i mai exact aparat fizic din câte pot exista. într-un anumit sens. C prin mijlocirea acestei ra iuni vorbe te fiin a/esen a lucrurilor. potrivit cu tr irile lui individuale. vol. încât în el se exprim ceea ce nu se poate exprima nic ieri altundeva. Fiindc . fiindc ³omul în sine. ci trebuie s vedem în ele ceva care ne reveleaz individualitatea lui. Omul nu percepe. Aceste tr iri subiective pot lua chiar un caracter absolut individual. În fenomenul cel mai simplu. ³în sinele´ lucrurilor. i nu se poate spune c omul nu cunoa te adev rul obiectiv. ci ea descrie tr irile interioare ale filosofului. separate de om i c oamenii de tiin vor s cunoasc natura numai prin ceea ce le arat ni te instrumente artificiale. De aceea. dac vrea s cunoasc fiin a lor. Dar aceste tr iri subiective sunt esen a l untric a lucrurilor. 351) Omul trebuie s fac în a a fel încât lucrurile s vorbeasc din spiritul s u. Pentru el. a zice. expresia esen ei interioare a lucrurilor. 106 Nu poate fi vorba deloc de un alt adev r în afar de unul subiectiv uman. s tr iasc în elementul adev rului. 106. Ele sunt. 1. mai bine. introducem un antropomorfism când ne spunem p rerea în leg tur cu el. C ci adev rul este transpunerea tr irii subiective în contextul obiectiv al fenomenelor. introducem în ea tr irile interioare ale omului. Dar nici nu e necesar ca to i oamenii s gândeasc asupra lucrurilor în acela i fel. Aceasta pleac de la ideea c lumea de reprezent ri este st pânit de legit ile spiritului uman. filosofia kantian n-a putut niciodat s însemne ceva pentru Goethe. principala gre eal a . ³Aceia care se contrazic i se ceart ar trebui. nu putem s lu m gândurile altcuiva. în ciocnirea a dou corpuri. ca atare. 355) O filosofie nu poate oferi niciodat un adev r general valabil. a devenit clar c Goethe î i d dea prea bine seama de deosebirea dintre propria sa concep ie despre lume i cea kantian . fiecare om va transpune în lucruri ceva diferit. pentru a i le putea asimila într-o oarecare m sur ?´ (Comp. s se gândeasc la faptul c nu orice limb este accesibil oric rui om. dac vrem s dep im stadiul simplei observ ri a procesului respectiv. noi o umaniz m. sec . ci important este numai ca. ³în sinele´ lucrurilor. Când explic m natura. Concep ia lui Goethe st în cel mai ascu it contrast imaginabil fa de filosofia lui Kant. Ce este o strun i întreaga ei diviziune mecanic în compara ie cu urechea muzicianului? Ba putem chiar întreba: ce sunt înse i fenomenele elementare ale naturii în compara ie cu omul. e un lucru pe care Kant i kantienii nici nu-l b nuiesc. în m sura în care se sluje te de sim urile lui s n toase. trebuie s transfer m asupra lui tr irea pe care o are propriul nostru corp atunci când pune în mi care un corp al lumii exterioare. deci.

Am mai sugerat aceast idee în cartea de fa la pagina 218 i urm. Se vede cât de limpede este gândirea sa din faptul c . de exemplu. i pe bun dreptate. Goethe este de p rere c defini ia dat de Kant nu corespunde cunoa terii umane. eu n-am afirmat absolut deloc. Vorländer polemizeaz cu expunerile mele de atunci. c se simte atras sau respins de ele. În caietul nr. Dar atunci opozi ia dintre subiectiv i obiectiv dispare cu totul.. De exemplu. fiindc întreaga lui soart depinde de faptul c ele îi plac sau îi displac. punctul în care subiectiv i obiectiv coincid. 3 al Criticii puterii de judecat . este proprie lui Kant. deosebirea trivial dintre ceea ce este pl cut i ceea ce este adev rat. omul le prive te în raport cu el însu i. El e de p rere c aceast concep ie a mea despre opozi ia dintre concep ia goethean despre lume i cea kantian este ³cel pu in unilateral i în contradic ie cu ni te m rturii clare ale lui Goethe despre el însu i´ i c ea î i g se te exlica ia în faptul c eu ³în eleg în mod cu totul gre it metoda transcendental a lui Kant´. trebuie sf tuit s .´ Vorländer riposteaz : ³Acestea (cuvintele lui Goethe) nu vor altceva decât s explice. 1 al revistei ³Studii kantiene´. în mod riguros. ca Steiner. nu ceea ce le place.i clarifice mai întâi no iunile fundamentale ale sistemului kantian. dar nu absolut corect.´ Subiectiv i obiectiv se întâlnesc atunci când omul une te ceea ce spune lumea exterioar i ceea ce fiin a lui l untric face s se aud .i însu easc mai întâi capacitatea de a citi în mod corect o propozi ie. pe atât de necesar . nu tie niciodat ce vreau s spun. eu fac o remarc referitoare la afirma ia lui Goethe: ³De îndat ce devine con tient de lucrurile din jurul s u. ce-i drept. Oricine poate s caute citate din Goethe i s le ordoneze apoi din punct de vedere istoric. c utând ceea ce este. Vorländer nu-l poate face.lui Kant const în faptul c acesta ³prive te îns i facultatea de cunoa tere subiectiv drept obiect i separ . Vorländer habar nu are de concep ia despre lume în care tr ia Goethe. ci numai c Goethe socote te c modul în care Kant concepe raportul dintre subiect i obiect nu este corespunz tor cu raportul în care omul se afl fa de lucruri când vrea s le cunoasc a a cum sunt ele ca atare. pentru c vorbim dou limbi diferite. nici prin gândirea . Pentru Goethe. Nu mi-ar folosi la nimic s polemizez cu el. C ut torul trebuie s g seasc ceea ce este i nu ceea ce-i place ». K. nu exist absolut deloc o p rere despre lucrurile cum sunt ele în sine. c ele îi sunt utile sau d un toare. s zicem. Omul nu cunoa te realitatea nici prin observa ia unilateral . a a cum o face Vorländer. din paragr.´ Ei bine. ci numai raportului în care omul se situeaz fa de lucruri când le prive te în func ie de pl cerea sau nepl cerea sa. Cineva care poate r st lm ci în acest fel o propozi ie. îndr zne te s afirme c aceast modalitate în orice caz.i dezvolte forma ia filosofic i s . *** Când un lucru î i spune esen a/fiin a prin organul spiritului uman. Acest mod absolut natural de a privi i judeca lucrurile pare s fie pe cât de u or. O sarcin mult mai grea iau asupra lor aceia al c ror imbold viu se îndreapt spre cunoa terea lucrurilor din natur a a cum sunt în sine i în raporturile dintre ele. în orice caz. deosebirea dintre senza ia subiectiv i cea obiectiv .. în mod introductiv. ar putea renun a s mai dea altora sfaturi despre felul cum trebuie s . dar s le explice în sensul concep iei despre lume a lui Goethe. c acea modalitate de a ne stabili un raport cu lucrurile îi este proprie lui Kant. citindu-mi considera iile.´ Observa ia sun astfel: ³Aici se vede c concep ia despre lume a lui Goethe este tocmai polul opus celei kantiene. Pentru Kant. aceast p rere este doar o modalitate cu totul inferioar de a ne stabili un raport cu lucrurile. iat un lucru pe care. Cel care. în esen a unic a lucrurilor. a a cum reiese clar din fraza mea. inferioar de a ne stabili un raport cu lucrurile. ea dispare în realitatea unificat . ci numai una despre felul cum ele apar în raport cu noi. realitatea deplin ia na tere numai prin contopirea a ceea ce exist în mod obiectiv în exterior i ceea ce tr ie te în mod subiectiv în interior.

ci e creat de-abia de c tre spiritul uman în uniune cu lucrurile. El crede c trebuie s . i misticul vrea s cunoasc esen a lucrurilor prin adâncirea în propria sa fiin interioar . altfel nu le-ar considera plate i ra ionaliste.. vede în moral numai o activitate a instinctelor i patimilor umane. Dac tu spui c e suficient doar s credem în Dumnezeu . p. trebuie s -i r spundem cu Goethe ³c experien a este numai o jum tate a realit ii´ (NW. Ea poate fie s cad în prada unei credin e oarbe în aceste temeiuri. sec . lipsit de con inut. în spiritul s u se reveleaz o idee. nici o mirare dac ei simt propriile lor coji verbale drept ceva gol. altfel nu le-ar lua drept expresii ale esen ei lumii. Dar ea are comun cu mistica faptul c nu prive te adev rul ca pe ceva obiectiv. inaccesibil posibilit ilor de percepere umane.. 214] Ceea ce Goethe vrea s vad este esen a lucrurilor. El exist . Goethe îi scrie lui [F. 503). resping atât credin a într-o lume transcendental . r mânând la spiritualul real. nu poate proveni decât din esen a lucrurilor. adic . . C ci morala. a a cum este cazul cu imperativul categoric al lui Kant. Ei nu tiu nimic despre natura sentimentelor. Mistica este o concep ie despre lume superficial . care exist numai în lumea exterioar . pentru a vedea temeiurile ultime ale lucrurilor. Din studierea acestora trebuie s decurg normele care reglementeaz faptele morale. pe mine m-a binecuvântat cu fizica .] Jacobi: ³Pe tine. care a teapt salvarea exclusiv de la observa ia concret-senzorial pur . ideile sunt ni te simple cuvinte. i nu tiu nimic nici despre natura ideilor. care. Despre felul cum acesta intr în con tien a noastr din ³în sinele´ transcendental al lucrurilor..´ [WA 7. Lucrurile obiective sunt numai o parte a realit ii.i dezvolte nu propria facultate de gândire. într-un domeniu transcendental. care se exprim în lumea ideilor lui. Ace tia nu. De aceea. Aceste comandamente. Eu m leg tare i tot mai tare de felul de a-l venera pe Dumnezeu al ateistului (Spinoza) . Dar senza iile i sentimentele in numai de fiin a subiectiv a omului. cât i ipotezele legate de o asemenea lume. ce tr iri au ei în acestea.. ci ca pe ceva care poate fi perceput în mod real în interiorul omului. a 2-a.. cel ce crede într-o realitate transcendental î i însu e te ni te comandamente morale c rora omul trebuie s li se supun . considerând-o inapt pentru cucerirea unei cunoa teri superioare. care. În ele nu se exprim nimic despre lucruri. i trebuie s ne supunem lui. în sens mai înalt. Dar pentru mul i. fie c ajung la el pe calea unei revela ii. atunci când omul observ un fapt din realitate.i spune cuvântul chiar în om. Ei nici nu b nuiesc ce simt oamenii care au cu adev rat idei. Concep ia despre lume opus crede c temeiurile lucrurilor se afl în dosul fenomenelor. vol. H. Misticul. Deci. de i misticii se consider mult superiori omului ra ional. fie c î i fac apari ia ca atare în con tien a lui. Lucrurile înse i vorbesc numai în idei. nu este o mistic .unilateral .i prime te con inutul de la o religie bazat pe o revela ie pozitiv . Orice fapt al realit ii este deja teorie. Celui care pream re te în mod exclusivist experien a concret-senzorial . De obicei. î i voi spune c eu pun prea mult pre pe ceea ce v d. fie s emit tot felul de ipoteze i teorii intelectuale despre felul în care va fi fiind constituit acest t râm transcendental al realit ii. dar el respinge tocmai lumea de idei limpede i transparent în sine. Concep ia despre lume care recunoa te c ideile sunt esen a lucrurilor i care concepe cunoa terea ca pe o transpunere în esen a lucrurilor.. 4. Filosoful pozitivist.i pot însu i infinita bog ie a con inutului lor.. *** Cel ce caut con inutul esen ial al lumii obiective în interiorul propriei lui fiin e nu poate g si nici esen a ordinii morale a lumii decât tot numai în natura uman îns i. Dumnezeu te-a pedepsit cu metafizica i i-a împlântat o epu în carne. ni te senza ii i sentimente neclare sunt cele în care misticul crede c percepe esen a lucrurilor. i v las vou tot ceea ce voi numi i i trebuie s numi i religie . nu ni se spune nimic. cu ³profunzimea´ lor. pur i simplu. Ea nu exist în lumea obiectiv ca ceva gata f cut.. ca i adeptul concep iei goetheene despre lume. Cel ce crede c exist o realitate transcendental în dosul celei umane trebuie s caute în aceasta i izvorul moralei. ci alte for e din interiorul lui.

aflându-se pe treapta cea mai înalt a naturii. Cel ce ridic aceast obiec ie. ei n-ar produce niciodat ni te idei morale care s fie atât de esen ial diferite încât s dea împreun un acord dizarmonic. 108. Goethe scrie: ³Aceste înalte opere de art au fost create de c tre oameni.. a 2-a. datoria este ³când iube ti ceea ce singur î i porunce ti´ (NW. Ceea ce creeaz artistul. ca pe o întreag natur care trebuie s dea la iveal înc o culme. Pentru el. pentru a m condamna. Op. acela nu a fost Nietzsche. p. Compl. n-a fi putut g si un Hermes mai r u´ decât pe Friedrich Nietzsche. cum ar trebui s se supun unor norme morale obiective. Arta este continuarea naturii. la rândul s u. Cât de pu in în elegere au filosofii de profesie ai epocii noastre atât fa de concep iile etice. 108 107. ideea este firul c l uzitor. 5). Despre mine el spune îns c . ³Winckelmann´. a acestei c r i am ar tat leg turile dintre etica libert ii i etica lui Goethe. iar iubirea este impulsul spre ac iune. p. Ci le sluje te din iubire. vol.Goethe consider c morala se na te din lumea de idei a omului. Dornach 1973]). ci doar lui însu i. Literatura Na ional a lui Kürschner. dup legi adev rate i naturale. Nebunii nietzscheeni în viitor» i prezent»³ (Berlin 1893). N-a fi amintit acea bro ur lipsit de valoare. a a cum omul se supune instinctelor i patimilor sale.´ 109 În raport cu simpla realitate dat prin experien a senzorial . 460). Dac în om n-ar exista facultatea de a da na tere unor crea ii care s fie pl smuite exact în sensul în care sunt pl smuite i operele naturii. El nu prezint aici decât punctele principale ale moralei filistine exprimate în formule filosofice. 166 i urm. din aceast cauz . Dup ce contemplase operele de art grece ti din Italia. În etica goethan . vol. ordine. sunt ni te obiecte ale naturii ajunse pe o treapt superioar de des vâr ire. dac ea n-ar fi simptomatic pentru neîn elegera ce domne te în cercurile filosofilor de profesie fa de concep ia despre lume a lui Goethe. armonie i sens i c . O fapt s vâr it în sensul eticii goetheene este o fapt liber . Vrea ca ele s devin realitate i le d ruie te tot ce are mai bun. dac am avut un Hermes. uit c to i oamenii sunt de aceea i natur i c . Pentru mine a fost de-a dreptul comic s constat c Tönnies. drept supreme opere ale naturii. mi-am spus cuvântul în sensul unui mod strict individualist de a concepe morala [acum în ³Gesammelte Aufs tze zur Kultur. ci Goethe. Fiindc omul nu depinde de nimic altceva decât de propriile lui idei. În anul 1892. o arat urm torul fapt. Dornach 1966. citeaz câteva dintre ³Maximele în proz ´ ale lui Goethe. în cele din urm . într-o bro ur intitulat ³ Cultur etic » i îndrumarea ei.. Acestui articol i-a dat replica Ferdinand Tönnies din Kiel. 27. Acestor idei el nu li se supune împins de sim ul datoriei. ci de ideile clare în sine prin care omul d el însu i direc ie faptelor sale. dar care s scoat la lumin acest sens într-un mod mai des vâr it decât o poate face natura. ³c ci. Deja la p. n-ar exista deloc art în sensul goethean. nici de o simpl lume de instincte. El le iube te cum iube ti un copil. ³în drumul spre Hades.]. 47). El se înal pe aceast culme prin faptul c se p trunde cu toate virtu ile i perfec iunile. totodat . c face s apar alegere. operele de art sunt . p.und Zeitgeschichte 1887-1901´ (³Culegere de articole despre istoria culturii i a epocii 1887-1901´). omul se prive te pe sine. într-un articol din revista ³Die Zukunft´ (nr. cât i fa de o etic a libert ii i a individualismului în general. 4. El nu b nuie te c . Compl. sec . Faptele morale nu sunt determinate nici de ni te norme obiective. Deja în cartea mea Filosofia libert ii 107 am ar tat netemeinicia obiec iei ieftine c o ordine moral a lumii în care fiecare ascult numai de sine însu i ar avea ca urmare dezordinea i dizarmonia general a faptelor omene ti. i nici din constrângere. i el nu trebuie s dea socoteal nim nui. pentru c ele sunt o parte a propriei lui fiin e. se înal pân acolo unde produce opere de art ´ (Goethe. 195 i urm. (Berlin 1894 [Op.

I (33) Edi ia de la Lucr ri în completarea ³Scrierilor de tiin e naturale´ Weimar sau edi ia Sophie Sec iunea a II-a Lucr ri lexicale 1884Lexiconul de conversa ie. care f r ele nu s-ar revela niciodat .´ ([citat reprodus în mod liber] comp.) Operele lui Goethe în ³Literatura na ional german ´ a lui Kürschner 1884 Vol. 494). p. la celelalte este dat numai prima edi ie. ele sunt ³o manifestare a legilor tainice ale naturii. Opera de art cea mai des vâr it este aceea care te face s ui i c la baza ei se afl o materie din natur i care ne treze te interesul numai prin ceea ce artistul a f cut din aceast materie. Rudolf Steiner INTRODUCERI LA SCRIERILE DE TIINTE NATURALE ALE LUI GOETHE GA 1 Privire de ansamblu asupra activit ii desf urat de Rudolf Steiner ca editor între anii 1884-1897 Date privind editarea de c tre Rudolf Steiner a ³Scrierilor de tiin e naturale ale lui Goethe´ i date referitoare la editarea volumelor lexiconului la care a colaborat Rudolf Steiner în calitate de specialist pentru tiin ele naturii. (În afar de ³Pierer´. a 2-a. 6 sept. Mi se pare c în aceste propozi ii sunt cuprinse ideile fundamentale pe care Goethe le-a exprimat în aforismele sale despre art . vol. ci numai ceea ce artistul pune din fiin a sa interioar în acea oper de art . pentru acela care poate privi mai în profunzime.ni te iluzii frumoase. NW. Artistul creeaz în sensul naturii. Nu materialul pe care artistul îl ia din natur face opera de art . 109. sec . 4. 1787. C l torie în Italia. dar nu creeaz ca natura îns i. .

(VIII).în format mic. Totodat . VII.II (34) 1888Lexiconul în format quart. 2. XI 1894 Vol. cu deosebita luare în considera ie a lui Schiller. XII 1897 Vol. al lui Kürschner. al lui Pierer. 6 . 1 Vol. 3. lexiconul de conversa ie. IV sec . edi ia a 7-a Vol.III (35) 1891 Vol. al lui Kürschner 1886Linii fundamentale ale unei teorii a cunoa terii în concep ia goethean despre lume. I 1889 1890 Vol. X 1896 Vol. VI 1892 Vol. IV sec . 5. 4 Vol. un adaos la ³Scrierile de tiin e naturale ale lui Goethe´ în ³Literatura na ional germana´ a lui Kürschner 1887 Vol. IX 1893 Vol. 2 1897 Concep ia despre lume a lui Goethe 1890 Vol.

IV Martius. Augustin Pyrame (1778-1841) IV Cohn. Karl Friedrich Philipp von (1794-1868) IV Merck. Johann Kaspar (1741-1801) III.5 Loder. XVI. XVII. Karl August (1760-1835) IV Bruno.Corecturi Rudolf Steiner INTRODUCERI LA SCRIERILE DE TIINTE NATURALE ALE LUI GOETHE GA 1 REGISTRU DE PERSOANE Alton.4-5 Langenbeck. IV Leibniz.8 Avenarius. Pierre (1647-1706) XI Blumenbach. John Stuart (1806-1873) IX. Karl Philipp (1757-1793) II Müller. Anton XVII. Johann Heinrich (1741-1791) II. August Karl (1761-1802) II Bayle.Gottfried Wilhelm. John (1632-1704) IX.4 Nees von Essenbeck. XVI Moleschott. Karl (1707-1778) II Locke. Eduard (1803-1854) IV Aristotel (384-322 î. Konrad Johann Martin (1776-1851) III Lavater. Johannes (1801-1858) XVII. Giordano (1548-1600) XI Büchner.4 Moritz. Pierre (1722-1789) III de Candolle.4. Chr. Justus Christian von (1753-1832) III. Freiherr von (1646-1716) X. Ludwig (1824-189) XVII. Christian Gottfried (1776-1858) IV . Johann Friedrich (1752-1840) III Böttiger. XVII. III Mill.) III. Jakob (1822-1893) XVII. Nicolaus (1473-1543) IV Lampa.4 Camper. Ferdinand (1828-1898) II Copernic.2 Linné. Richard (1843-1896) IX Batsch.

XI Schrön. Johannes (1848-1930) IX. Jean-Jacqes (1712-1778) II Sachsen-Weimar-Eisenach. Chr. XIII Sachsen-Weimar-Eisenach. Ferdinand (1855-1936) XVIII Vic d¶Azyr. V. Samuel Thomas (1755-1830) III. X. XVI. XVII. Lorenz (1779-1851) III Paracelsus. Léonce (1798-1874) XIII Faraday. IV Spinoza. IV. XIV Hegel.5 Galilei. XVI. XVIII Stein.4 Helmholtz. John (1716-1775) II Holbach. Karl (1860-1928) XVIII Wackenroder. V Harp. René (1596-1650) XVI. Conte de (1757-1828) II. XI. XI. Félix (1748-1794) III Voigt. Matthias Jakob (1804-1881) IV Schopenhauer. Friedrich Sigismund (1781-1850) IV Volkelt.1. Teophrastus (1493 sau 1494-1541) II Platon (427-347 î. 540-480 î.2. XI. Ernst (1834-1919) IV.) XVI.2.5 Dietrich. Charlotte von.2 Herbart. XVII. X. Johann Friedrich (1719-1793) II Rousseau. Fra ii III Newton. X.Cuvier. Hermann von (1821-1894) XVI.5. Emil (1818-1896) XVII. Friedrich von (1759-1805) IV Schleiden. V.1-5 Eckermann.2 Vorländer. V. Georg Wilhelm Friedrich (1770-1831) IV. XVI. XIII. n scut Schardt (1742-1827) II. XI. Galileo (1564-1642) V Geoffroy Saint-Hilaire. Georg (1754-1794) III Freytag. Benedictus (1632-1677) IV. Chr.3. XIII Stein. VIII Sömmerring. Michael (1791-1867) XVII. Contes de (1757-1830) XIII Schelling. VI.1 Descartes. XI Schiller. X.) XVI. III. Johann Friedrich (1776-1841) X. XVII. George Baron von (1769-1832) IV Darwin. XVI.2 Herder. XVI.2. Etienne (1772-1844) IV Gingins-Lassaraz. IX.5 Fichte. IX. XVII.4 Schröer. Sir Isaak (1643-1727) XVI.Wilhelm Heinrich (1773-1798) IV . Luise Auguste. Friedrich von (1772-1844) III Tönnies.6. X. Friedrich Gottlieb (1765-1850) II Du Bois-Reymond. Friedrich Wilhelm von (1755-1854) III. Wilhelm Friedrich von (1717-1783) II Haeckel. Arthur (1788-1860) IX.8 Reiffenstein.4 Heraclit (aprox. Heinrich (1857-1894) XVI Hill.4.2.4 Forster. Frédéric Charles Baron de (1790-1863) IV Gleichen. III Hertz. Gustav (1816-1895) X. Adolf (1857-1927) XI Hartmann.9 Oken. Karl Julius (1825-1900) Prefa a. III. Eduard von (1842-1906) VI. XVI. Karl August. August Hildebrand von (1721-1793) III Elie de Beaumont. Johann Gottfried von (1744-1803) II. XI.4. Heinrich Friedrich (1799-1875) XIV Shakespeare (1564-1616) IV. Dietrich Baron von (1723-1789) II Humboldt. Charles (1809-1882) II. X. Johann Gittlieb (1762-1814) IV. Johann Peter (1792-1854) IV Einsiedel.4.

XVIII Keil. XI. III Krug. XVII.Hutton. Friedrich Heinrich (1743-1819) II. XVIII Jacobi. Johann Georg (1728-1795) III IV DESPRE ESEN A I IMPORTAN A SCRIERILOR LUI GOETHE REFERITOARE LA FORMAREA LUMII ORGANICE Importan a deosebit a lucr rilor morfologice ale lui Goethe trebuie c utat în faptul c aici au fost stabilite baza teoretic a naturilor organice. Charlotte von. XVII. II.4 Klettenberg. Johannes (1571-1630) IV Kirchhoff.5. V. III Kepler. Gustav Robert (1824-1887) XVII. Susanna Katharina von (1723-1774) II Knebel. III. Wilhelm (1832-1920) XVII. ceea ce reprezint un act tiin ific de prim rang. Robert (1826-1894) II. VIII. Caspar Friedrich (1733-1794) IV. i metoda de studiere . XI.7 Zimmermann. Karl Maximilian (1775-1858) III Josephi. Karl Ludwig von (1744-1834) I.1. James (1726-1797) XIII Huyghens.5. Friedrich August (1759-1824) IV Wolff. Abraham Gottlob (1749-1817) III Wolf.2 Wundt. X. X. IX. n scut Marschalk von Ostheim (1761-1843) III Kant.5. Wilhelm Traugott (1770-1842) IX Waitz.4 Jacobi.4. XVII. Johann Christian Wilhelm (1766-1796) III Weber. Immanuel (1724-1804) IV. Christian (1629-1695) XVII. Johann Wilhelm (1673-1845) III Kalb. IV. XVI.

. f r a trece dincolo de ea. apar in lumii senzoriale. Înc lzim un corp i prin aceasta el î i m re te volumul. adic nu se mai pot compune din elemente mai simple. ce-i drept. iar în fenomen nu exist nimic care s nu fie i în no iune.Dac vrem s apreciem acest act la justa lui valoare. din care rezult posibilitatea unei suprapuneri între no iune i percep ie. viteza i direc ia de mi care. care. nu mai pot fi derivate din altceva. atât cauza cât i efectul. a le explica în simplitatea lor. În no iune nu exist nimic care s nu fie i în fenomen. Am expus astfel aici esen a naturii anorganice i am ar tat totodat în ce m sur o putem explica din sine îns i. Dac se întâmpl a a. Acest din urm lucru nu înseamn altceva decât: ceea ce se înf i eaz sim urilor noastre trebuie s apar ca o consecin necesar a ceea ce noi trebuie s presupunem în planul gândirii. ne putem atinge scopul numai dac transform m în no iuni ceea ce se înf i eaz în mod nemijlocit sim urilor. Putem percepe tot ceea ce vrem s în elegem. Noi trebuie s r spundem aici c acele elemente sunt simple. pentru a în elege astfel de fenomene nu trebuie s ie im deloc din sfera lumii senzoriale. Am în eles fenomenul dac din masa. A adar. cum ar fi c ldura sau lumina. sunt acelea care fac s apar ni te fenomene. acel fenomen trebuie s se produc în mod necesar. cea dintâi va primi i ea o anumit direc ie de mi care i o anumit vitez . Aici suntem obliga i s inem seama de faptul important c procesele din natura anorganic accesibile sim urilor sunt condi ionate de împrejur ri care apar in i ele tot lumii sim urilor. i în aceasta const suprapunerea dintre percep ie (fenomen) i no iune. Raporturile spa ial-temporale: masa. dac ne d m seama c . Dac vrem a adar s explic m un asemenea fenomen. putem spune c no iunea i fenomenul se suprapun. marea deosebire dintre fenomenele naturii anorganice i cele ale naturii organice. o vedem pe aceasta deplasându-se mai departe. Un fenomen din prima categorie este. atât primul cât i cel de-al doilea fenomen. A le deduce. Nu mai intervine nimic altceva care s condi ioneze producerea fenomenului. Se condi ioneaz reciproc numai împrejur ri accesibile în mod nemijlocit sim urilor. Trebuie s reu im s-o facem în asemenea m sur încât din aspectul senzorial al acelei realit i s nu r mân nimic pe care s nu-l fi p truns cu mintea. Nu ne r mâne nimic nel murit în aceste procese. Noi nu facem decât s deducem un fenomen din altul. în condi iile date. totu i. Este adev rat c n-a fost f cut întotdeauna ra ionamentul de mai sus. De altfel nimeni nu s-a îndoit vreodat de posibilitatea unui asemenea mod de a o explica. deci exclusiv condi ii ce apar in lumii concret-senzoriale. În cazul nostru. ele ni se înf i eaz în mod direct. Dac una dintre ele e în stare de repaos. intr în discu ie masa. A adar. trebuie s ne readucem în minte. greutatea sau unele for e accesibile sim urilor. Vedem sosind prima bil . ciocnindu-se de a doua. nu avem de preluat în no iunea noastr alte elemente decât pe acelea care pot fi percepute tot în mod concret de sim urile noastre. deoarece cunoa tem condi iile care le-au dat na tere. s deducem fenomenele lumii senzoriale din elementele (for ele) lor originare. o în elegere no ional a unor asemenea fenomene nu e altceva decât deducerea unor realit i concret-senzoriale din alte realit i concret-senzoriale. intr în aceea i categorie. Dac vrem acum s în elegem un asemenea fenomen. dar c pe acestea le putem explica tot atât de pu in ca i esen a vie ii. nu pentru c facultatea noastr de cunoa tere este limitat . Acum trebuie s cercet m mai îndeaproape acele condi ii a c ror urmare necesar e un anumit fenomen din natura anorganic . adic s -l p trundem cu ajutorul no iunii. e îns o imposibilitate. iar cealalt o izbe te într-o anumit direc ie i cu o anumit vitez . r mânând în cadrul acesteia. de când omul a început s reflecteze la natura acestor lucruri. din natura propriei lor fiin e. 64 64. Unii filosofi afirm c putem. direc ia i viteza primei i din masa celei de a doua putem indica viteza i direc ia de mi care a acesteia din urm . înainte de toate. nimeni n-a avut rezerve când a fost vorba s se explice fenomenele în felul ar tat. de exemplu. ciocnirea a dou bile elastice. la rândul lor. sunt perfecte în sine. ci pentru c ele exist prin ele înse i.

poate fi explicat din ea îns i. în cazul c rora are loc o interven ie în legile naturii. pozi ia ei etc. ar trebui s ne m rginim la în elegerea faptului c o asemenea leg tur exist . Kant spune. desigur. ca i la cele anorganice. tiin a presupune existen a acestui abis. Pentru c . Ele nu se condi ioneaz reciproc. dac ne vom gândi c marele reformator al filosofiei moderne. Percep ia ce se ofer în mod nemijlocit sim urilor pare s nu mai poarte în sine îns i esen a. c m rimea r d cinii. dar nevoia logic de a în elege în ce fel no iunea general . înainte de Goethe. care poate fi numai gândit . li se înf i eaz . Obiectul pare s nu poat fi explicat prin el însu i. dar el exist totu i pentru sim uri. Nu forma r d cinii o determin pe cea a tulpinii i nici forma acesteia din urm pe aceea a frunzei etc. dup Kant. ideea. Un corp la care am întâlni a a ceva n-ar fi un organism. Dup Kant. iese din sine i se reveleaz în realitatea concret-senzorial . s renun m la cunoa terea leg turii necesare dintre ideea întregului. trebuie s integr m ideii pe care ne-o facem despre asemenea procese ni te elemente aflate în afara lumii sim urilor. Aici nu putem deriva ceea ce percepem prin sim uri din alte însu iri perceptibile tot prin sim uri. de-abia el a reu it s pronun e cuvântul care poate s dezlege aceast enigm . ci c uta chiar s dea o fundamentare tiin ific tezei dup care spiritul uman nu va reu i niciodat s explice forma iunile organice. la fiin ele organice. în cazul forma iunilor organice. Trebuie mai degrab s recunoa tem c toate condi iile concret-senzoriale ce ne întâmpin la o fiin vie nu apar ca o consecin a altor condi ii concret-senzoriale 65. dar nu una prin alta. trebuie s trecem dincolo de lumea senzorial .Altfel st teau lucrurile cu fenomenele lumii organice.. În cazul organismelor. ci o ma in . Numai natura anorganic . pentru c aceasta ar trebui s fie conceput . i nu poate fi deci dedus din el. care pot fi în elese din ele înse i. ar trebui ca. pân la Goethe. intelectul nostru are particularitatea c pentru el cunoa terea nu e determinat de aceasta.´ 66 În consecin . El întrevede. forma. de exemplu. a unui intelect intuitiv . cum e cazul la natura anorganic . Nu se poate spune. Dac vrem s explic m astfel de fenomene. determin ceea ce se poate constata pe cale perceptibil-senzorial la frunz sau floare. numai ca rezultând din interac iunea p r ilor. de fapt. a a gândeau cei dinaintea lui. ci toate sunt condi ionate de altceva.i putea imagina unitatea. Pe când în cazul naturii anorganice no iune i realitate erau una. Kant. i ceea ce se înf i eaz sim urilor noastre în timp i spa iu. nu numai c împ rt ea pe deplin acea concep ie gre it . trebuie s în elegem unitatea pe calea ra iunii. Ele ni se înf i eaz drept consecin e ale unei unit i superioare care planeaz pe deasupra proceselor concret-senzoriale. fiindc no iunea lui nu e luat din el însu i. posibilit ile de cunoa tere ale omului înceteaz . percep ia senzorial nu mai e suficient . care nu are ea îns i form concret-senzorial . ca i când ar exista un abis între fenomenele anorganice. drept adev r general analitic ob inut prin abstractizare . aici ele par s se despart i s fac parte de fapt din dou lumi diferite. ci toate aceste forme sunt determinate de o realitate situat deasupra lor. Nu mai e la fel de u or s ne d m seama de leg tura dintre ele.. culoarea. e ca i cum ne-am afla aici în fa a unei contradic ii insolubile a naturii. Într-adev r. în cazul celei organice. i fiin ele organice. Dar prin aceasta are loc o îndep rtare între percep ie i no iune. Vom putea s apreciem cel mai bine importan a a ceea ce a f cut Goethe. în cazul organismelor nu poate fi satisf cut . ca de exemplu forma. Ar trebui mai . dar nu în a a fel încât fiecare parte s apar izvorând dintr-o anumit unitate concret (sintetic ). no iunea planeaz pe deasupra percep iei. intelectul uman are însu irea de a. Toate calit ile concretsenzoriale ne apar aici mai curând ca o consecin a ceva care nu mai e perceptibil pe cale senzorial . raporturile calorice ale unui organ. în cazul c rora ni te legi general valabile sunt dintr-o dat înc lcate. posibilitatea existen ei unui intelect a unui intellectus archetypus. ca un întreg ce ac ioneaz asupra p r ilor sale. temeiul ei. nu sunt determinate de condi ii similare. m rimea. Deoarece se pare c obiectul nu e dominat de legile lumii senzoriale. dintr-o no iune în form intuitiv . ele par s nu se mai suprapun . no iunea unui lucru. c ruia îi e dat s p trund leg tura dintre no iune i realitate. c particularul nu e determinat de general. bineîn eles c ele exist una pentru alta. Tocmai de aceea intelectului uman îi este imposibil s explice natura organic . dar refuza s cread c omul însu i ar putea fi vreodat în posesia unui asemenea intelect. despre plant . ci din altceva. aspectele accesibile sim urilor. în acest sens: ³În ceea ce prive te puterea de judecat .

nici raporturile organismului accesibile sim urilor nu ni se înf i eaz ca derivând unele din altele. totul se rezum la interac iunile diferitelor p r i din care ea este alc tuit . n-a putea spune c vreunul din marii disp ru i a exercitat asupra mea o asemenea influen (ca Linné). 294. 65. A a st teau lucrurile în momentul în care Goethe a început s se ocupe de tiin ele lumii organice. c Shakespeare i Spinoza sunt cele dou spirite care au exercitat asupra lui cea mai adânc influen .´ În vara aceluia i an. În afara acestei interac iuni. în mod nemijlocit. În acest sens. Kant. din volumul ³C l torie în Italia´: Lavater a sus inut p rerea. cam în acela i fel în care omul construie te. el a g sit în biblioteca tat lui s u o carte al c rei autor se ridica vehement împotriva lui Spinoza. În ³Poezie i adev r´ 67. Pe atunci. cu toat seriozitatea. 392] Spinoza a exercitat asupra lui Goethe o influen covâr itoare. pe atunci unanim împ rt it . Goethe a g sit r spuns la cele mai adânci probleme tiin ifice pe care era capabil s i le pun la acea dat . prin . de Kehrbach. 1785 . ca fiind consecin e ale unei realit i care nu mai este accesibil sim urilor. de exemplu o ma in . în sfâr it. în toat lumea. Principiul unitar care determin interac iunea acelor p r i nu exist în obiectul însu i. ca plan al ma inii. 66. Goethe se întâlne te cu Friedrich Jacobi. prin repetatele sale lecturi din Spinoza.degrab s presupunem c aici no iunea i realitatea stau fa în fa . Jacobi. dup o idee conceput de el. Numai miopia cea mai cras poate nega faptul c diferen a dintre organism i mecanism const tocmai în faptul c principiul care determin interac iunea p r ilor exist la acesta din urm numai în exterior (în abstract). La 4 noiembrie 1784 îi scrie prietenei sale: ³Aduc cu mine un Spinoza în limba latin . ba chiar îl caricaturiza pân la grotesc. care exist numai pentru spirit. La aceasta din urm . fermentând i clocotind´. ci ca fiind determinate de acel principiu interior. un mijloc de a-mi cultiva fiin a dornic de a ti. dac ne amintim o afirma ie a sa despre Lavater. Ed. Critica puterii de judecat . am dat. Cartea l-a îndemnat pe Goethe s se ocupe înc o dat . el este tocmai acel plan. Goethe spune despre primul s u contact cu acest filosof: ³Dup ce c utasem zadarnic în jurul meu. în timp ce la primul dobânde te existen real în obiectul însu i. Tocmai în aceasta const deosebirea dintre organism i ma in . Dar el a început s le studieze dup ce se preg tise pentru aceasta în felul cel mai potrivit. era omul cel mai potrivit pentru a-l introduce pe Goethe mai adânc în filosfia acestuia. ba în aparen chiar se dovedise imposibilitatea unei asemenea explic ri. p. Goethe s-a apropiat pentru prima oar de Spinoza în prim vara anului 1774. a adar. el cite te din Spinoza împreun cu D-na von Stein. care-l studiase pe Spinoza mai temeinic o tim din scrisorile sale ³Despre filosofia lui Spinoza´. Goethe însu i a fost întotdeauna con tient de acest lucru. în ma ina îns i nu exist nimic altceva real. c o fiin vie poate lua na tere numai printr-o influen care nu se afl în natura ei proprie. i c ele au luat na tere printr-o influen din afara amândurora. 219] El consider . de acest gânditor profund. 68 Ceva mai târziu. În lucr rile sale. în fond. unde totul este mult mai u or de în eles.´ [WA 6. în capul constructorului. un obiect complex oarecare.´ [WA 7. de Etica acestui om. ei au vorbit într-adev r mult despre Spinoza. el este tot atât de pu in accesibil sim urilor ca i acel plan al constructorului. numai c acum el a intrat în interiorul fiin ei i nu. Prin aceasta se nega orice posibilitate de a explica lumea vie. ci ac ioneaz el însu i în mod nemijlocit. În anul 1816 îi scrie lui Zelter: ³În afar de Shakespeare i Spinoza.i mai exercit influen ele prin intermediul unui al treilea constructorul . În anul 1784. ci în afara sa. Ne vom da seama cu cea mai mare claritate de felul în care aceast influen i-a ar tat roadele în ceea ce prive te studiile asupra lumii organice. pentru c la Goethe ³totul mai era înc în stadiul primei impresii i a primei reac ii. În acest fel.

încât divinitatea îns i n-ar putea modifica la ele nimic. lui Goethe. asem n toare cu cele prin care ne reprezent m lucrurile sub form de imagini. Ne putem imagina acest principiu presupunând c el este o fiin independent . dar c nu tot a a stau lucrurile cu cea organic . s m îndep rteze pentru totdeauna. nimeni nu putea s recunoasc în obiectul însu i acea esen care se reveleaz prin el. Goethe spune 72 : ³Cum a fi putut saluta cu bucurie cartea unui prieten atât de drag. astfel încât nu mai exist decât în aceasta. Dar ne putem imagina i altceva: c aceast fiin s-a contopit cu lucrurile pieritoare în a a m sur încât nu mai exist deasupra lor sau al turi de ele. În ³Poezie i adev r´ 71 : ³Natura lucreaz dup ni te legi ve nice. revelându-se. Nu numai afirma ia de mai sus. demn de predica unui apostol capucin. sec iunea I. Din aceast cauz se presupunea c ea se afl în afara obiectului. le st pâne te i le face s interac ioneze. dup cum am explicat mai sus. Iat ce e în stare s a tearn pe hârtie un misionar printre p gâni i. înainte de Goethe se presupunea c natura anorganic poate fi explicat foarte bine din ea îns i. urm toarele cuvinte absolut lipsite de sens: Tot ceea ce este viu tr ie te prin ceva din afara sa. i atunci Goethe scrie în leg tur cu aceasta urm toarele cuvinte: ³De curând am g sit într-o declara ie a profetului din Zürich. ap rut în anul 1811: ³Despre lucrurile divine i revelarea lor´. adânc. care m-a înv at s -l v d pe Dumnezeu în natur i natura în Dumnezeu. 71] Goethe era pe deplin con tient de marele pas înainte pe care-l f cuse pe t râmul tiin ei. Dat fiind felul meu de a cerceta lumea. tindea Goethe. în mod evident. a c rui inim o iubesc pân la venera ie?´ [WA. de omul cel mai nobil.´ Iar referitor la cartea lui Jacobi. cea anorganic . îl recunoa te pe deplin. Dup cum am v zut. ci i numeroase altele dovedesc c el împ rt ea în mod hot rât concep ia spinozist . ci r mâne ceea ce a fost înainte de a se fi revelat. el tia c . Aceast sarcin i-a revenit. în a a fel încât acest mod de a gândi constituie fundamentul existen ei mele. de unilateral i limitat . c întreaga sa fiin i întreaga sa via s-a rev rsat în crea ia sa.înc lcarea legilor generale ale naturii.´ Aceste cuvinte sunt cu totul în spiritul lui Spinoza. dar ea presupune c acest principiu ve nic. care are al turi de ea aceste lucruri pieritoare. ne amintim ni te lucruri i ne form m în leg tur cu aceste lucruri anumite reprezent ri. c ea con ine în sine temeiul i esen a ei. rezult c a cunoa te înseamn a percepe acel ceva ve nic care exist în lucruri 70. Spre aceasta din urm . dar consider c el s-a rev rsat în lume. Cea de a doua concep ie consider i ea c lumea pieritoare e o revelare a celei ve nice. Aceast concep ie nu neag în nici un caz principiul originar. la o revizuire mai atent . nimic din el nu se pierde. de la reprezentarea suficient a naturii reale a câtorva atribute ale lui Dumnezeu. 36. a cunoa te înseamn a deveni con tient de esen a lucrurilor. El era prea mult filosof pentru a fi putut aplica acest imperativ teoretic i la ramurile speciale ale tiin ei despre lumea organic *. Aici trebuie s ne fie clar înainte de toate ce vrea s spun Spinoza prin urm toarele cuvinte: Lucrurile trebuie s fie cunoscute în a a fel încât s recunoa tem în fiin a lor câteva atribute ale lui Dumnezeu. pe de alt parte. desfiin ând bariera dintre natura anorganic i cea organic i aplicând în mod consecvent gândirea lui Spinoza. El nu iese din sine. n-a trebuit oare ca o afirma ie atât de ciudat . din punct de vedere spiritual. El e numit de Spinoza scientia intuitiva. În cazul ei. Al doilea fel de cunoa tere este cel în cazul c ruia din reprezent rile suficiente despre însu irile lucrurilor ne form m ni te no iuni generale. Spinoza distinge trei feluri de cunoa tere: Primul este cel prin care auzind sau citind anumite cuvinte. atât de divine. Dumnezeul lui Spinoza este con inutul de idei al lumii. necesitatea unei forme de cunoa tere unitare fusese demonstrat de Spinoza. pe care toate se sprijin i care le sus ine pe toate. . Întrun cuvânt. natura organic era explicat conform cu prima concep ie. geniul nu-l prea trage de mânec 69. Dar. necesare. aceast esen nu poate s constea decât în acea câtime din principiul originar al tuturor lucrurilor pe care o are un lucru pieritor. Sau ceva care sun cam a a. Iar al treilea fel de cunoa tere e acela prin care. Dar deoarece. ci numai în ele. Prima concep ie consider c lumea pieritoare este o revelare a celei ve nice. înaint m spre cunoa terea suficient a naturii lucrurilor. tiin a intuitiv . pur. a ie it cu totul din sine. dar acest principiu ve nic r mâne neatins în esen a lui. când în ea aveam s g sesc expus teza: natura îl ascunde pe Dumnezeu. înn scut i exersat. potrivit cu cea de a doua. principiul care pune totul în mi care. a adar. iar. care e forma cea mai înalt de cunoa tere.

Ea cuprinde cele dou procese într-o expresie comun . c i r sunt ni te elemente perceptibile prin sim urile exterioare. c1 i r1 sunt întotdeauna determinate de cele dintâi. în condi iile unor anumite m. Dup ce a g sit în ³Critica puterii de judecat ´ fundamentarea adus de Kant în sprijinul afirma iei c ra iunea uman nu e capabil s explice un organism. Goethe se pronun împotriva ei astfel: ³Este adev rat c autorul (Kant) pare s fac aluzie aici la un intelect divin. prin una i aceea i no iune.i aib originea în el însu i. s ne facem demni de o participare spiritual la crea iile ei. la început. Ne d m seama c el tia acest lucru din articolul s u ³Puterea intuitiv de judecat ´. n-ar trebui s concepem momentul ideatic. omului nu-i este dat posibilitatea de a în elege o asemenea entitate. la un proces care are loc numai în lumea senzorial const în faptul c el e provocat i determinat printr-un alt proces care are loc tot numai în lumea senzorial . am c utat neobosit acea form originar .1. Dac vreau s în eleg acest proces.und Jahres-Hefte 1811. Numai obiectele lumii senzoriale se determin unele pe altele. nu în func ie de influen ele altor obiecte. de acum înainte nimic nu m-ar mai putea împiedica s înfrunt cu curaj aventura ra iunii. numai c . Dar nu cauzeaz i nu determin nimic. m1. Kant vedea în posibilitatea de a cunoa te lucrurile pe aceast cale singurul mod de cunoa tere dat omului. Esen ialul la un proces din natura anorganic sau. 5 oct. tipic . ar trebui s fie construit conform cu propria ei esen . p. ceea ce vrem s cunoa tem.] 69. Acea unitate pe care în cazul lumii anorganice spiritul nostru o ob ine numai prin abstractizare. 1787. 71. Dup Kant. Dac eu. 68. vol. e o percep ie exterioar . 72.´ [NW.i dea form din sine. un simplu instrument. care s . în mod incon tient i dintr-un imbold l untric. Elementele m. de la care î i împrumut con inutul. în domeniul intelectului. Partea a IV-a. c1 i r1. ca pe un moment care exprim i înseamn altceva. Partea a III-a. numit de el gândire discursiv . Iar acel ceva pe care ea îl exprim e un obiect al lumii senzoriale. no iunea. Cartea a 16-a. [Poezie i adev r. nu în lumea senzorial temporal-spa ial . Cunoa terea naturii anorganice se bazeaz pe posibilitatea de a percepe lumea exterioar cu ajutorul sim urilor i de a exprima prin no iuni interac iunile din sânul ei. c i r 73. cum o nume te însu i b trânul de la Königsberg.face o cotitur important în tiin . unitatea sintetizatoare. ca no iune. ea exprim ceva care nu are realitate ca idee. altfel spus. Cartea a 14-a. Partea a III-a. i ne apropiem astfel de prima fiin . trebuie s reprezint întregul proces. virtute i nemurire. s fie la fel: privind o natur în ve nic lucrare. c i r . 70. dac am reu it chiar s construiesc o concep ie conform cu natura. atunci. care se reveleaz prin propria ei putere. Dar de ce este nevoie pentru a în elege o asemenea entitate? De o putere de judecat care s -i poat conferi unui gând i o alt substan decât una venit exclusiv pe calea sim urilor exterioare. de o putere de judecat care s poat sesiza nu . Dac presupunem acum c procesul-cauz se compune din elementele m. aici ar trebui s se cl deasc pe ea îns i. comunicat de noi mai sus. Dar dac am vrea s cunoa tem natura organic . no ional. C l torie în Italia. dac în via a moral ne în l m într-o regiune superioar prin credin în Dumnezeu. compus din cauz i efect. 116] 67. ar trebui s . Cartea a 14-a. Unele atribute ale lui Dumnezeu existente în ele. Tag. s-ar putea ca. care î i d sie i form . acest moment ar trebui s aib un con inut al s u. No iunea î i face apari ia aici numai pentru a servi spiritului drept mijloc de a sintetiza. Dar aceast no iune nu e de natur s poat exista în procesul însu i i s -l poat determina. ci numai realitate senzorial . procesul-efect din m1. ci ar trebui s cunoa tem ideea ca atare.

dependent i de al i factori. tipul în sens goethean. pentru c ea se reveleaz în fiecare organism. el nu se înf i eaz sub o form total adecvat lui însu i. ideea este rezultatul experien ei. 73. Goethe exprim acest lucru prin cuvintele: ³No iunea este suma. De aici rezult i acea contradic ie aparent . pentru c nu este numai a a cum ar trebui s fie conform esen ei principiului entelehic ce se determin din sine. ea face s se nasc ceea ce urmeaz s fie cunoscut prin experien . Aici intervine ra iunea uman i î i construie te în idee un organism care nu e conform cu influen ele lumii exterioare. lucreaz în organism. de asemenea. De aici se vede i înalta îndrept ire a acestei idei a tipului. un obiect al lumii senzoriale. e supus influen elor lumii senzoriale exact la fel ca orice alt corp. La aceasta din urm se ajunge prin abstractizare. potrivit cu propria sa esen . Dar pentru c aici e supus nu numai propriilor lui legi de dezvoltare. ci i condi iilor lumii exterioare. în aspectele lui exterioare. existen senzorial . pentru a face o sum . metoda lui Goethe e singura în m sur s p trund în esen a lumii organismelor. În lumea anorganic domne te interac iunea p r ilor componente ale unei serii de fenomene. luat singur. ci i realit i de natur ideatic . Organismul e legat de lumea exterioar prin faptul c . ci a a cum a devenit fiind influen at.´ (Maxime în proz [NW. Piatra ce cade de pe acoperi poate nimeri la fel de bine o fiin sau un corp anorganic. iar cunoa terea ei cunoa tere intuitiv . f r de care el n-ar mai fi un organism. Ea e ob inut pe o cale esen ial deosebit de cea pe care se ajunge la no iunea unui proces anorganic. 379]) Se d astfel explica ia acelui fel de realitate pe care o are organismul originar (planta originar sau animalul originar) din concep ia lui Goethe. O no iune care nu a fost ob inut prin abstractizare din lumea senzorial . pure. Putem numi entelehie acest ceva care se determin din sine însu i. sec iunea 2. desp r ite de lumea senzorial . în forma sesizat de ra iunea noastr . poate fi numit no iune intuitiv . Ei bine. C omului îi e dat s cunoasc în acest fel. i totu i are realitate senzorial . condi ionarea reciproc a p r ilor acesteia. ci care are un con inut ce izvor te numai i numai din ea îns i. este ideea organismului originar. Masa. nu ascult niciodat numai de propria lui entitate. Aici o parte component a unei fiin e nu o determin pe cealalt . vol. dar nu lucreaz în cadrul ei. ea nu e decât îns i entitatea entelehiei. de aceea face impresia c n-a luat na tere pe cale natural . . El a devenit deci realitate senzorial pe o cu totul alt cale decât celelalte obiecte ale lumii senzoriale. acest obiect al lumii exterioare. e forma de manifestare exterioar a organismului. dar ea e determinat de acel principiu entelehic. ea exprim esen a unui organism în mod mai pur. Goethe o demonstreaz prin fapte concrete*. De asemenea. toate condi iile fizice ale lumii exterioare î i exercit influen a asupra lui. 4. ci întregul (ideea) condi ioneaz din sine fiecare organ. de ra iune. Aceast idee. Organismul se determin din sine însu i. Evident. Ea nu e o simpl no iune intelectual . î i formeaz însu irile conform unui principiu-premiz . direc ia i viteza unei bile elastice aflate în mi care. cum îi spunea Goethe. ci corespunde numai acelui principiu.numai realit ile care se ofer sim urilor. Dar e cu totul explicabil faptul c organismul. Fire te. Nu a a stau lucrurile în lumea organic . p. Aici este exclus orice influen întâmpl toare care nu are de-a face cu organismul ca atare. mai deplin decât fiecare organism individual. care corespunde numai i numai organicului din organism. Ceea ce apare în lumea vizibil are. Ea nu sintetizeaz datele experien ei. acest principiu entelehic care a coborât în existen . acest lucru se poate întâmpla numai în m sura în care organismul e un obiect spa ialtemporal. ideea organismului ca entelehie îns activeaz . Ea e chiar mai real decât orice organism real. pentru a percepe o idee.. ea e dedus din realitate. Entelehia este deci for a care se cheam în existen din sine îns i. ci e adev rata via organic existent în fiecare organism. e nevoie de intelect.i extrage din ea hrana etc. E clar ce rezult de aici: Un organism poate fi sesizat numai printr-o no iune intuitiv .

ci î i scoate propriul ei con inut din ea îns i. El critic la Kieser i Link faptul c vor s explice fenomenele organice prin ni te procese anorganice (Idem. cauza . dar ca întreg (ca unitate) el nu ajunge s se manifeste în mod real. î i are r d cinile în p r ile separate ale fenomenului. Avem aici o dualitate. desigur. 4. ea nu sintetizeaz . Cel care explic elementul formal al cunoa terii. care sintetizeaz variatele aspecte într-un tot unitar. no iunea. Pe aceasta se bazeaz faptul c în tiin a despre lumea anorganic vorbim de legi (legi ale naturii) i explic m fenomenele cu ajutorul lor. în epoca noastr . vol. pur i simplu ca o sum un num r de aspecte variate date. Percep ia elementul material al cunoa terii . diversitatea nu poate fi explicat decât ca ceva izvorând dintr-un punct al întregului identic cu ea. 198 i 206. i care se str duiesc s arate c cea dintâi e guvernat de acelea i legi de categoriile mecanic-fizice i de legile naturii. ca dou elemente care.) Aceast p rere gre it despre Goethe a fost provocat de atitudinea pe care a luat-o el fa de Kant în problema posibilit ii de a cunoa te natura organic . Unitatea. Ceea ce percepem nu mai difer de elementul prin care gândim asupra obiectului perceput. prin care în elegem lumea organic . 1. ajunge s se manifeste ca atare de-abia în intelectul nostru. în care raportul face s se nasc din el însu i diversitatea. este fenomen concret. vol. ea a devenit pe de-a-ntregul una cu acesta. Calea pe care explic el lumea organic este esen ial diferit de felul în care procedeaz studiind-o pe cea anorganic . A adar. pe când în cazul naturii organice facem acest lucru cu ajutorul tipurilor. c ea are la baz ni te legi mecanice i c intelectul n-o poate în elege drept consecin a unor categorii fizico-mecanice. În faptul c a în eles acest raport dintre tiin a lumii anorganice i cea a lumii organice const marea importan a cercet rilor lui Goethe. pe care o gândim. Lui îi revine sarcina de a sintetiza multiplele aspecte ale fenomenului. În natura organic . pe care o percepem. 413]). el nu vrea s spun prin aceasta. El nu se mai manifest în mod concret doar în mintea noastr . se deosebe te esen ial de no iune. în tip îns o idee i o realitate s-au contopit. concret. sec iunea 2. care domnesc în cea de a doua. Se în eal deci aceia care. No iunea nu are doar rolul unei sume. fiind identic cu ea. obiectul înzestrat cu o multitudine de însu iri. aflat în afara obiectului. formând o unitate. ci st deasupra acesteia. prin care ne d m seama c percep ia este ceva necesar. ideea. dar în a a fel încât no iunea nu zace în diferitele p r i ale unui ir de fenomene. p. ci doar ne trimite la aceasta ca la ceva care-i este exterior. no iunea i cel explicat elementul material. Legea nu e una cu diversitatea percep iei. Raportul dintre diferitele p r i ale unei entit i concrete luate în totalitatea ei (organism) a devenit un raport real. sub diversele lui forme de manifestare. (vezi ³Maxime în proz ´ [NW. stau fa în fa . ce-i drept. percepem no iunea îns i sub form de idee. prin care explic m lumea anorganic . cât i pe cea anorganic . i no iunea cea formal . fa de care se comport drept sum . Acest raport. Dar când Kant afirm c intelectul nostru nu e capabil s explice natura organic . percep ia sunt identice. ci într-un raport dintre aceste fenomene. p. El vrea neap rat ca modul mecanic de a explica lucrurile s fie respins cu stricte e când se cerceteaz ceva de natur superioar . care ne este dat prin sim urile exterioare. ci în obiectul însu i. cuprinzând atât lumea organic . nu e identic cu legitatea care-l explic . La existen a exterioar în obiect ajung numai p r ile acestui raport. Noi am v zut cum î i imagineaz Goethe o concep ie monist . Iat de ce Goethe nume te facultatea prin care în elegem natura organic putere intuitiv de judecat . Unitatea devine realitate o dat cu diversitatea.În cazul lumii anorganice e esen ial s inem seama de faptul c fenomenul exterior. arat c cercet rile sale sunt o anticipare a acelui monism care vrea s întemeieze o concep ie unitar despre natur . în obiectul perceput. Ea este rezultat al realit ii date (al experien ei). Dup p rerea lui Kant. pe care ea o are în st pânirea ei. rolul de sintetizator. diversele însu iri ale unei fiin e nu se afl într-un astfel de raport exterior unele fa de altele. se solicit reciproc în mod obiectiv. i unitatea.

dar sunt diferite în ceea ce prive te forma exterioar de . Ea se identific înc total cu exteriorul ei. intelectul vrea s fixeze totul spre a-l putea folosi´ (Maxime în proz . La animal. în pofida lui Kant.m. cea dintâi nu întreab : în ce scop? cel de-al doilea nu vrea s tie: de unde? Ra iunea se bucur de dezvoltare. una trebuie s -i urmeze celeilalte întotdeauna într-un fel precis determinat.a. 4. Ceea ce face ca planta s fie plant .] Organismul ne întâmpin în natur sub dou forme principale: ca plant i ca animal. vol. intelectul ar putea s-o în eleag foarte bine cu ajutorul categoriilor care-i stau la dispozi ie. NW. de care se ocup geognoza. lumea n scut deja. format. din treapt în treapt i formeaz diferite organe. ca repetare a acestuia pe diferite trepte de dezvoltare. în cazul celei dintâi. Planta se deosebe te de animal prin faptul c e lipsit de o via interioar real . Unitatea ideatic d la iveal din sine o serie de organe concret-senzoriale. ele sunt toate la fel. Acestea pot fi în elese deci numai dac urm rim procesele de pl smuire a st rilor succesive care izvor sc din unitatea ideatic . Entelehia întemeiat în ea îns i con ine un anumit num r de forme concret-senzoriale dintre care una trebuie s fie prima. 373. un proces se afl numai într-o leg tur întâmpl toare cu cel dinaintea lui. p. efectul exercitat de ea în c dere depinde de forma pe care se întâmpl s-o aib obiectul pe care cade. mi c ri voluntare etc. i se separ într-un anumit mod. Dac ea ar fi de natur fizico-mecanic .acestei incapacit i a omului const mai degrab tocmai în faptul c intelectul nostru poate explica numai fenomene fizico-mecanice. Astfel.´ [Idem. drept individ mai complicat. alta trebuie s fie ultima. Altfel stau lucrurile în cazul unui organism. Goethe exprim acest lucru astfel: ³Mi-am dat seama c în acel organ al plantei pe care-l numim de obicei frunz zace adev ratul Proteus. orice proces poate provoca un alt proces. la rândul lui.. Prin faptul c determin via a. Dezvoltarea plantei urc . dintr-un anumit punct. 373) i ³Ra iunea are putere numai asupra a ceea ce e viu. Entelehia apare aici ca for de pl smuire a diferitelor organe. Planta nu are un astfel de principiu sufletesc. aceasta se manifest sub form de senza ii. el se transform . p. Un corp anorganic e ceva terminat. în vreme ce esen a organismului nu e de natur fizico-mecanic . La aceasta se refer urm toarele afirma ii ale lui Goethe: ³Ra iunea se îndreapt spre ceea ce e în devenire. cu întreaga plant . fiind imobil în interiorul lui. adic o fiin organic poate fi în eleas numai în devenirea. pe care se întemeiaz esen a lumii organice. intelectul. unit atât de strâns cu viitorul germene încât nici nu avem voie s -l gândim pe unul f r cel lalt. ne va deveni evident imediat o deosebire esen ial dintre natura anorganic i cea organic . ci el afirm c nou nu ne lipse te nicidecum capacitatea de a în elege modul superior de a lucra al naturii. la rândul s u. f r ca o anumit grup de obiecte s se poat sustrage influen ei unei alte grupe. care se succed în timp i se al tur în spa iu. mai simpli. de asemenea. e moart . altul . planta e mereu numai frunz . Seria proceselor anorganice n-are nici început. rigid. Dac o piatr cade la p mânt. Dac reflect m la cele spuse pân acum. Ea d la iveal din sine st rile ei. irul de procese nu se încheie nic ieri. sec iunea 2. dând na tere unor metamorfoze. foarte precis. Înainte i înapoi. adic : dup principiul pl smuitor. a adar. o anumit for creatoare de form . Deoarece. ele apar drept modific ri ale unui singur organ fundamental. acesta. Dar Goethe nu se gânde te nicidecum s explice lumea organic . care se poate ascunde i revela în toate formele. în fiecare în alt fel. din al ii. Totul e în continu interac iune. acel principiu entelehic ne întâmpin în plant în a a fel încât toate organele sunt constituite conform cu acela i principiu creator. parc . nici sfâr it. el poate fi excitat numai din afar .´ 74 Planta pare astfel alc tuit în întregime din plante individuale. în dezvoltarea ei. fiecare organ apare identic cu toate celelalte i. de restul naturii. ca pe un mecanism. cu forma ei. Toate sunt constituite dup unul i acela i tip pl smuitor. se schimb necontenit din l untru în afar . lucreaz în fiecare organ în mod asem n tor. fiecare organ e identic cu toate celelalte. spre rezultatul devenirii. Aici pe primul plan se afl unitatea. Organismul e mi care.d.

Când principiul entelehic al vie ii plantei. are loc o nou (a) dilatare. În organele sexuale [stamine (h) i pistil (i)]. În s mân a ce se na te din fruct reapare întreaga fiin a plantei. Tot ceea ce intr . cu cât sunt situate mai sus. diversitatea nu poate s . dup care. Ceea ce înainte era dispus la distan e (z. Ei bine. lucru care nu. întreaga plant odihne te ca posibilitate latent într-un punct. el se manifest ca ceva spa ial. acum se distan eaz (frunzele d. formând frunzele (c). Din aceasta ea iese afar i începe s se extind . for ele pl smuitoare ac ioneaz în spa iu. c'). La plant . în fruct. Ceea ce înainte se strângea la un loc. acesta e stadiul dilat rii. For ele pl smuitoare se îndep rteaz tot mai mult una de alta i de aceea frunzele inferioare sunt înc primitive. st fa în fa cu diversitatea lor. dup principiul interior. petalele (g) sunt mai fine. concentrat într-un singur punct 75. o extindere în spa iu. e). având o anumit independen . z'). compacte (c.] Se na te acum întrebarea: Ce anume face s apar acea diversitate a formei exterioare la organele plantei. În corola florii are loc din nou o dilatare. o existen care nu mai e una cu organele. ca diversitate. astfel încât nu ajunge s duc . drept centru al vie ii animalului. caut oarecum s se îndep rteze una de alta. . intr în existen . într-un punct al tulpinii (w). cu atât devin mai din ate. reapare în caliciu (f). Ele creeaz organe de o anumit form spa ial . s dea na tere o dat unei frunze i o dat unei sepale? În cazul vie ii plantei. adic spa iale. se manifest în diversitate. se pierde în aceasta. care ac ioneaz dintr-un punct. În întreaga via a plantei au loc trei dilat ri i trei contract ri alternative. sunt identice? Cum pot legile dezvolt rii. 17 mai 1787. mai crestate. mai delicate. care în esen sunt identice.i poate avea cauza decât într-o intensitate mai mic pe un punct.manifestare. î i are originea în aceste dilat ri i contract ri alternative. adic într-o dilatare mai puternic a for elor pl smuitoare. contractat în s mân (a). În compara ie cu sepalele. care se consum exclusiv în procese exterioare. a a cum vom vedea mai târziu la animale. are loc cea de a treia contractare. Avem aici de-a face cu a doua contractare. [C l torie în Italia. folosindu-le ca mijlocitoare în rela iile cu lumea exterioar . unitatea interioar pare s se extind lateral. care. care lucreaz toate dup un singur principiu creator. o existen concret .i aib cauza decât tot în ni te momente exterioare. în for ele pl smuitoare ale plantei. Goethe consider c asemenea momente sunt dilat rile i contract rile alternative. se desf oar . p rând c tind s se întâlneasc într-un singur punct i acesta e stadiul contract rii ori se extind. La început. 74. ci. aceste for e ori se concentreaz .

75. Fructul ia na tere prin îngro area p r ii inferioare a pistilului (a receptacolului l); el reprezint un stadiu ulterior al acestuia, deci nu poate fi desenat decât separat. În fruct are loc ultima dilatare. Via a plantei se diferen iaz într-un organ final, fructul propriu-zis, i în s mân ;

în cel dintâi parc s-au reunit toate momentele prin care a trecut forma exterioar a plantei, el e numai form exterioar , se înstr ineaz de via , devine produs neînsufle it. În s mân sunt concentrate momentele interioare, esen iale, ale vie ii plantei. Din ea ia na tere o plant nou . S mân a a ajuns aproape o idee, forma exterioar e redus la un minimum. Întreaga plant reprezint de fapt numai o extindere în spa iu, o realizare a ceea ce zace ca posibilitate în mugure sau în s mân . Mugurele i s mân a au nevoie numai de influen ele exterioare potrivite pentru a deveni forme vegetale perfecte. Deosebirea dintre mugure i s mân const numai în faptul c aceasta din urm are în mod nemijlocit ca teren pe care se dezvolt , p mântul, pe când cel dintâi constituie, în general, o form vegetal situat chiar pe o plant . S mân a e un individ vegetal de o natur superioar , sau, dac vre i, un întreg cerc de forme vegetale. Putem spune c planta, cu fiecare înmugurire, începe un nou stadiu al vie ii ei, ea se regenereaz , î i concentreaz for ele, pentru a le face apoi s se desf oare din nou în spa iu. Înmugurirea este, a adar, în acela i timp o întrerupere a proceselor de vegeta ie. Via a plantei se poate contracta în mugure, în cazul când nu exist condi iile vie ii propriu-zise, reale, pentru a se extinde din nou când aceste condi ii î i fac apari ia. Pe aceasta se bazeaz întreruperea proceselor vegeta iei din timpul iernii. Goethe spunea în acest sens 76 : ³E foarte interesant s observi cum se manifest o vegeta ie care se perpetueaz cu mare vivacitate i nu e întrerupt de perioade geroase; aici nu exist muguri i de-abia aici începi s în elegi ce este un mugure.´ A adar, ceea ce la noi zace ascuns în mugure, acolo se afl la lumina zilei; prin urmare, ceea ce zace în acesta e via vegetal real ; numai c lipsesc condi iile necesare pentru a se deschide. 76. [C l torie în Italia, 2 dec. 1786.] No iunea lui Goethe despre dilat rile i contract rile alternative a fost criticat în mod cu totul deosebit. Toate atacurile pornesc îns de la o neîn elegere. Se crede c aceste no iuni ar putea fi valabile doar dac li s-ar g si o cauz fizic , dac s-ar putea dovedi c exist un mod de a ac iona al legilor ce lucreaz în plant din care pot s decurg asemenea dilat ri i contract ri. Acest lucru arat numai c problema e a ezat cu capul în jos. Nu exist nimic despre care s putem presupune c provoac dilat rile i contract rile; dimpotriv , tot ceea ce urmeaz e o consecin a acestora, ele provoac o metaorfozare progresiv , din treapt în treapt . Pur i simplu, asemenea oameni nu- i pot reprezenta aceast no iune în forma ei proprie, intuitiv ; ei cer ca ea s fie rezultatul unui proces exterior. Ei nu pot concepe dilatarea i contractarea decât drept efecte, dar nu i drept cauze. Goethe nu consider c dilatarea i contractarea decurg din natura proceselor anorganice care au loc în plant , ci vede în ele felul cum acel principiu entelehic interior î i d form . El nu le putea privi, a adar, ca pe o sum , ca pe o sintez a unor procese concret-senzoriale, nici nu putea crede c sunt cauzate de acestea, ci el trebuia s le considere o consecin a însu i principiului l untric unitar Via a unei plante e între inut de procesul metabolic. În ceea ce-l prive te, exist o deosebire esen ial între organele care sunt situate mai aproape de r d cin , adic organul a c rui func iune const în preluarea hranei din p mânt, i cele care primesc substan a nutritiv dup ce ea a trecut deja pe la alte organe. Cele dintâi par s depind în mod direct de mediul organic exterior, cele din urm , de organele dinaintea lor. De aceea, se poate spune c fiecare organ urm tor î i prime te hrana lui specific , preg tit de organele precedente. Natura progreseaz de la s mân la fruct într-o anumit ordine, astfel încât ceea ce se petrece mai pe urm apare drept rezultat a ceea ce s-a întâmplat înainte. Goethe

nume te aceast înaintare o înaintare pe o scar spiritual . În cuvintele sale nu e cuprins altceva decât tocmai ceea ce noi am explicat înainte; i anume c ³un nod din partea superioar , n scându-se din cel precedent i primind sevele prin intermediul lui, le prime te pe acestea într-o stare mai filtrat , mai fin , profitând i de lucrarea care are loc între timp în frunze, devenind mai fin i trimi ând spre frunzele i mugurii s i ni te seve mai fine´. Toate aceste lucruri devin u or de în eles, dac le d m sensul dat lor de Goethe. Ideile expuse aici sunt elemente ce zac în esen a plantei originare i anume sub forma adecvat numai acesteia, nu în felul cum ele apar într-o plant concret , când nu mai sunt pure, ci adaptate condi iilor exterioare. În cazul vie ii animale se întâmpl , bineîn eles, altceva. Aici via a nu se pierde cu totul în procesele de creare a formei exterioare, ci se separ , se desparte de corporalitate i folose te forma corporal numai ca instrument. Ea nu se mai manifest doar ca simpl facultate de a pl smui un organism din l untru în afar , ci se manifest într-un organism ca ceva care exist i în afara organismului, ca for care-l domin pe acesta. Animalul se prezint ca o lume întreag , ca un microcosmos, într-un sens mult mai înalt decât planta. El are un centru c ruia îi sluje te fiecare organ. ³Astfel, fiece gur tie hrana s-apuce, Hrana ce trupul o cere; fie neputincios i f r din i maxilarul, Ori cu din i tari înarmat, în oricare caz, Un organ potrivit, mai lung ori mai scurt, Celorlalte organe hrana le-ntinde, Armonios i-ntru totul a a cum animalul o cere i-a sale nevoi.´ 77. [Metamorfoza animalelor]; comp. NW, vol. 1, p. 344. La plant , în fiecare organ e con inut întreaga plant , dar principiul vital nu exist nic ieri ca centru anume, identitatea organelor e dat de faptul c ele sunt formate dup acelea i legi. La animal, fiecare organ porne te din acel centru, centrul formeaz toate organele, potrivit cu esen a sa. A adar, forma animalului este baza existen ei sale exterioare. Dar ea este determinat din interior. Modul de via trebuie s se orienteze deci dup acel principiu creator interior. Pe de alt parte, forma interioar e neîngr dit în sine, liber ; ea se poate adapta, între anumite limite, influen elor exterioare; totu i, aceast form e determinat de natura interioar a tipului i nu de influen ele mecanice venite din exterior. Adaptarea nu poate s mearg atât de departe încât s fac din organism doar un produs al lumii exterioare. Forma sa e îngr dit între anumite limite. ³Aceste limite nu le extinde nici un Zeu, natura le cinste te; C ci numai astfel îngr dit a fost posibil perfec iunea întotdeauna.´ 78

77

a a cum ac ioneaz o entitate anorganic asupra alteia. Aici î i intr în drepturi: adaptarea. [Metamorfoza animalelor. acel principiu ce. sustr gând-o celorlalte organe. Acest lucru e legat de întreaga sa concep ie despre natur . Ba el vede tocmai în aceasta via a mereu mi c toare a naturii. animalul se va dezvolta în special în direc ia sistemului de organe respectiv. Dar organismul animal e diferen iat într-o serie de sisteme de organe. vol. nu poate fi luat din ni te forme instabile. în urma c reia organismul ia o form potrivit cu condi iile exterioare din lumea înconjur toare. Darul pe care-l avea Goethe. În aceasta const posibilitatea de diferen iere a organismului originar atunci când el intr în lumea fenomenal sub form de genuri i specii. i lupta pentru existen . p. la fel de vehement cum a f cut-o cu principiul teleologic. 8) Pentru concep ia lui Goethe e foarte firesc s fie formulate anumite defini ii i ca ele s nu fie fixate. cum e cazul cu constitu ia oaselor craniene. Având. Foarte u or se poate întâmpla ca acest lucru s r mân neîn eles.] Dac fiecare animal ar fi constituit numai dup principiile care zac în animalul originar. Leg tura dintre for ele pl smuitoare exterioare i acest principiu nu trebuie în eleas . acelea i drepturi ca i toate celelalte. De aici posibilitatea unor evolu ii diferite. El nu presupune deloc c în forma de manifestare exterioar exist ceva constant. loc. stabilit aici prin aceste concep ii ale lui Goethe. loc. care pretinde c forma unui organ e determinat de un scop exterior c ruia el ar trebui s -i slujeasc . dar nu trebuie s consider m c forma îns i e o consecin a lor. E adev rat. c ci în ea totul e în continu mi care. dac principiul constituent al acestuia n-ar fi de a a natur încât. 345.i în permanen unitatea interioar . El d totu i anumite defini ii ale plantei i animalului. (vezi. dac se emite preten ia ca însu i tipul. în cazul unor anumite forme de trecere. conform ideii. ci din principiul l untric. de exemplu la oase. fiecare din ele putând atinge un anumit nivel de dezvoltate. prin simpl cauzalitate. Cu aceste idei. care poate fi redat printr-o no iune. invariabil.78. iese iar i mai mult în eviden acea lege pe care am observat-o la plante. Adaptarea i lupta pentru existen n-ar putea influen a îns în nici un fel organismul. în nici un caz. s poat lua formele cele mai variate. cit. Dar Goethe era con tient de faptul c o astfel de grani nu exist . animalele ar fi toate la fel. Explicând-o. Esen a unui lucru îns . În cazul acelor sisteme de organe ale animalului la care e mai important aspectul exterior.. de a vedea legitatea interioar în formele pur exterioare. Dar prin aceasta n-am ajuns înc la cauzele adev rate (efective) ale diferen ierii. iese aici în eviden în mod deosebit. p strându. în practic . ci de pe anumite trepte intermediare. cit. Goethe a creat baza teoretic a tiin ei despre lumea organic . (vezi NW. care face s supravie uiasc numai fiin ele mai bine adaptate condi iilor date. p. În acest caz.. condi iile exterioare sunt acelea care fac ca tipul s ia o anumit form . pe care ea poate fi observat . Goethe ar fi respins încercarea de a deduce formele unui organism din condi iile exterioare de mediu. p.i d form din sine (entelehia) s fie explicat el însu i . nu rezist în fa a motivelor îndrept ite ale tiin ei moderne de a nu crede c între plant i animal exist o grani de netrecut. S-ar p rea c deosebirea dintre plant i animal. 1. 11). în sensul c cele dintâi le-ar determina pe celelalte. dar aceast form îns i nu poate fi explicat din condi iile exterioare. Un alt animal se dezvolt în alt direc ie. El a g sit esen a organismului. un sistem poate s treac totu i pe primul plan i s foloseasc pentru sine rezerva de for e creatoare din organismul animalului. va trebui s c ut m întotdeauna aceste condi ii exterioare.

F când abstrac ie de plagiate i abuzuri. Marele act ce fusese s vâr it prin aceasta în domeniul tiin ei a i fost recunoscut de mul i dintre savan ii care aveau despre lume o concep ie mai profund . o în elege pe aceasta din urm . nu acest lucru trebuie avut în vedere. Darwin spune c el reac ioneaz într-un fel sau altul la influen ele lumii exterioare. Goethe este acela care a rupt-o cu simpla în iruire a genurilor i speciilor. precis determinat . Dac darwinismul trebuie s presupun existen a unui organism originar.´ Aici g sim o în elegere deplin a ideilor lui Goethe. sesizat sub form intuitiv . m-a fascinat i pe mine. prin organism originar se în elege de obicei o celul originar . atunci despre Goethe se poate spune c el a descoperit esen a acelui organism originar 79. entelehic. Fiindc la schelet oasele izolate r mân în veci acelea i. D'Alton-junior 80 îi scrie lui Goethe la 6 iulie 1827: ³Ar fi pentru mine cea mai frumoas r splat dac excelen a voastr . aderent atât de timpuriu la aceast teorie. La Darwin. atunci când intr în existen . Iar când percepe forma pe care tipul o ia în fiecare form concret individual . potrivit cu esen a organismului. ca i în cel mai des vâr it. între care nu se aflau trepte intermediare. iar aceste forme sunt obiectul percep iei noastre senzoriale. Este ciudat. la 6 iunie 1831: ³Am primit cu viu interes i supus recuno tin mica lucrare despre metamorfoz . Voigt 82. se explic prin el însu i.i da form conform cu el însu i´. probabil. m leag acum de ea i din punct de vedere istoric în modul cel mai categoric. a vorbit mai întâi în fa a noastr planta despre ea îns i i.´ În sfâr it. referitoare la insecte. Dar aceasta e o preten ie nejustificat . Dac se vorbe te în sensul lui Goethe de un organism originar. El a creat astfel baza filosofic pentru un sistem tiin ific al organismelor. i menirea speciilor. i el a explicat de ce ele sunt diferite. ea îi apare drept una dintre treptele. acesta e un X necunoscut. lumea e mai pu in împotriva metamorfozei la animale nu vorbesc de cea veche. Când spiritul nostru concepe acea idee general . tipul. Animalitatea din animal e cea care face ca o fiin s fie un organism. pe când eram înc tân r. care face ca acea celul originar s fie un organism. adic o fiin simpl ce st pe treapta cea mai de jos a evolu iei organice. în consecin . pentru c tipul. ci chiar i un mare num r de îmbog iri foarte potrivite în acela al osteologiei. studierea particularului. dintre metamorfozele în care . în faptul c se credea c astfel se risc mai pu in. O alt dezlegare e imposibil . G sim con tien a faptului c trebuie s se încet eneasc o nou idee a individualului. pentru c nu tiu unde ar putea duce a a ceva. Se are în vedere aici o fiin absolut real . pe care a i numit-o ³Încercare de a explica metamorfoza la plante´. pentru c aceasta e îns i esen a problemei. Pentru cine a în eles aceast calitate a principiului entelehic de ³a.´ Nees von Esenbeck 81 îi scrie la 24 iunie 1820: ³În lucrarea dvs. ele sunt genurile i speciile organismelor care tr iesc în timp i spa iu. ar considera c în filele al turate tr ie te o n zuin l udabil . c ele difer numai dup forma lor exterioar . pe când în botanic metamorfoza amenin s r stoarne întreaga terminologie i. el a în eles întreaga lume a organismelor în unitatea ei. În biologia modern . Mai se punea doar problema realiz rii în practic a acestui sistem.. acest lucru reprezint dezlegarea enigmei vie ii. concret . i de-abia din aceast nou concep ie urma s se nasc noua sistematic . acest X necunoscut caut Goethe s -l explice. Tipul întemeiat în el însu i con ine posibilitatea de a lua o infinitate de forme variate. acel principiu d t tor de form . Acest principiu apare în organismul cel mai simplu. c reia tiin a despre natur îi datoreaz nu numai o reînnoire total în mari priviri de ansamblu i concep ii noi în domeniul botanicii. ci de cea care porne te de la coloana vertebral decât împotriva metamorfozei vegetale. ci acea esen (entitate). trecând la regenerarea tiin ei despre lumea organic .prin altceva. Goethe a ar tat c dup idee toate organismele sunt identice. i de asta se tem cei slabi. Trebuia s se arate c toate organismele reale nu sunt decât manifest ri ale unei idei i felul cum ele se manifest într-un caz concret. numai c pe alt treapt de dezvoltare. 79. care pe mine. pentru c era atât de frumos umanizat . aprob rile t cute î i au cauza. În timp ce sistematica dinaintea lui Goethe avea nevoie de tot atâtea no iuni (idei) diferite câte specii exterioare diferite exist .

Din aceast cauz . 366. Aceasta este baza obiectiv a unei linii evolutive ascendente. ce-i drept. lucru care. 1786). se poate întâmpla ca forma cu adev rat senzorial (nu intuitiv ) s corespund sau s nu corespund total formei ideatice. E vorba de faptul c . Când el începe s se manifeste. de F. Th. Fiindc ceea ce ofer Haeckel în acest sens nu poate fi luat decât un fapt ce a r mas f r explica ie.´ [WA 44. dup cum de mult vreme o tiu. Coresponden a lui Goethe referitoare la tiin ele naturii (1812-1823). la 28 iunie 1828 îi scrie lui [F. c el a p it prea pu in în împ r ia concret-individualului. nu se poate ine seama de acest lucru. Omiterea lor are o motivare obiectiv . 80. 2. El n-a mai realizat aceast inten ie. Tipul con ine forme spa ial-temporale ca percep ie ideatic (intuitiv ). Inten ia de a aduce lumin i în aceast problem reiese din cuvintele pe care le g sim în cartea ³C l torie în Italia´ (27 sept. toate lucr rile sale r mân fragmentare. Sarcina sistematicii const în indicarea acestui raport la fiecare form de organism. vol. 161] Acesta e desigur i motivul pentru care concep iile lui Goethe au fost atât de r u în elese. ele prezint ideea de plant numai întro form senzorial unilateral . În ideile lui Ghoethe g sim i o explica ie ideatic a faptului concret descoperit de Darwin i Haeckel. O astfel de form voia s fie planta originar a lui Goethe. Iar indicarea acestor diferite trepte urma s fie esen a sistematicii pe care Goethe voia s-o întemeieze. 81. vol. ed. Ceea ce trebuie spus îns aici e faptul c Goethe n-a dus niciodat pân la cap t ideile sale fundamentale. p. Bratranek. Cryptogamele sunt acele plante în care planta originar nu se manifest decât cel mult în mod unilateral. Noi am ar tat deja înainte c a a ceva nu se poate s se fi întâmplat decât în mod absolut inten ionat.] Soret despre de Candolle: ³De asemenea. [Leipzig 1874]. deoarece el s-a ocupat i de aceste plante. Organismele inferioare sunt inferioare tocmai prin faptul c forma lor de manifestare nu corespunde total tipului organic. s-a întâmplat a a din cauz c . Considera el însu i c aceasta e o sc dere a fragmentelor lui. are caracteristica de a consta din elemente spa ial-temporale. Ele pot fi judecate în raport cu ideea prezentat . se face pân acum în mod foarte arbitrar´. Atât în lumea animal . [Leipzig 1874]. tipul poate s se realizeze total sau nu. i anume c ontogeneza reprezint o repetare a filogenezei. dar a c ror leg tur cu botanica experimental . dup cum mi se pare. exist o linie evolutiv ascendent . 28.tipul se realizeaz . nici n-a prezentat în mod special leg tura dintre ideile sale generale i lumea concret-individual . cu ajutorul acestor idei ale sale. De aceea i lui Goethe ea i s-a înf i at drept form senzorial-suprasenzorial . ³s determin genurile i speciile. I s-a repro at lui Goethe c atunci când a construit tipul s u n-a luat în seam lumea cryptogamelor. 1. Dar când este vorba de prezentarea tipului. p. cu diferitele forme existente în mod real. tipul organismelor. sunt exprimate cu destul claritate în mica mea lucrare despre metamorfoz .J. vol. Idem. dar ideea îns i ajunge s se manifeste cu deplin putere de-abia la fanerogame. nu au fost în elese deloc. 82. Idem. i anume c -i va fi posibil. a organismelor originare. Cum e posibil a a ceva? Forma ideatic . de fapt. 19 i urm. îmi devine tot mai limpede felul în care prive te el inten iile în mijlocul c rora înaintez i care. conform realit ii. p. cât i în cea vegetal . Cu cât forma de manifestare exterioar i tipul organic coincid mai mult într-o anumit fiin . 2. nu reiese cu destul claritate. organismele se împart în perfecte i imperfecte. cu atât fiin a respectiv e mai des vâr it . aici nu poate fi vorba decât de g sirea unei forme care s fie expresia cea mai des vâr it a tipului.

Orice individ superior este mai des vâr it tocmai prin faptul c . Un organ senzorial e declarat organ primar în principiu. ideatice. în evolu ia unui animal mai evoluat trebuie s vedem din nou evolu ia tuturor celor inferioare lui (legea biogenetic ). Ideile lui Goethe nu sunt doar o profe ie poetic a unor descoperiri de mai târziu. La el. a ap rut numai în mintea noastr . de exemplu staminele. O asemenea n zuin întâlnim la Goethe. La el. este o simpl imagine care. atunci numai unele dintre for ele sale interioare ajung s ias la lumin i atunci. la el. în evolu ia lor. temelia. Dac îns diferite influen e care ac ioneaz asupra unui individ îl constrâng s se opreasc în evolu ia lui pe o treapt inferioar . iar la vârf. ceea ce este primul în timp nu e nicidecum primul i în ceea ce prive te ideea. constituie un întreg ceea ce la individul mai des vâr it nu reprezint decât o parte a întregului. Aceasta e o înrudire pur exterioar i ideea identit ii este considerat o consecin a ei. la Goethe. iar cel lalt e derivat din el pe cale sensibil . Goethe n-a în eles. care s-a format chiar la început. Dar o asemenea afirma ie a eaz teoriile lui Goethe cu capul în jos. principiul. Acest lucru a fost adeseori gre it în eles.. i astfel. care nu sunt apreciate nici pe departe la justa lor valoare i din care tiin a se va mai hr ni înc mult vreme. datorit influen elor favorabile din mediul ambiant. La el. dar de ce se spune c sunt identice? Dup Schleiden. lumea e pentru noi un simplu labirint de fenomene. Cu mult înainte de Kepler i Copernic. oamenii vedeau ce se petrece pe cerul înstelat. pas -mite. au fost cândva frunze adev rate. conform cu esen a lor l untric . Chiar dac faptele empirice de care el s-a folosit au fost de mult dep ite prin ni te cercet ri de am nunt mai precise. ci se completeaz reciproc. deoarece ele sunt independente de acele fapte empirice. de fapt. dup legile lui Kepler. pentru c toate se dezvolt pe ax în a a fel încât sunt împinse spre exterior ca prelungiri laterale. Dup cum fizicianul nu e mul umit când doar a prezentat i a descris ni te fapte. ci pentru c sunt înrudite ca idee. nici cel ce vrea s p trund natura fiin elor organice nu poate fi satisf cut cât timp doar constat ni te fapte cum sunt înrudirea. lupta pentru existen etc. Ceea ce sunt pentru fizician cele trei legi ale lui Kepler. Dar de-abia ace tia au . prin abstractizare. Concep ia lui Goethe se deosebe te de cea materialist prin felul în care pune problemele. cât i orice individ. ereditatea. Dar aceasta îns i nu e altceva decât o expresie prescurtat a faptului de care ne ocup m.fiecare individ parcurge sub o form prescurtat toate stadiile de evolu ie pe care paleontologia ni le înf i eaz totodat drept forme organice individuale. ideile aduse de el au. de aceea au ap rut cândva sub form de frunze adev rate. face s se manifeste for ele pl smuitoare existente ca posibilit i în el. nu. adic no iunile fenomenelor. Se afirm c ideea metamorfozei. Dup cum orice planet nou descoperit trebuie s se roteasc în jurul stelei sale fixe. organismul superior apare compus. astfel încât nu se mai formeaz celule laterale decât pe trunchiul ini ial. sau cele inferioare apar. în raport cu cele materialiste. lucrurile se prezint cu totul altfel. Haeckel i adep ii s i explic fenomenul pe baza legii eredit ii. ele nu se contrazic. a a cum apare ea la Goethe. Dar Goethe n-a avut niciodat în vedere a a ceva. Explica ia const în faptul c atât acele forme. o importan fundamental pentru tiin a despre lumea organic . ci caut legile acestora. Ideile lui Goethe constituie. tot astfel orice proces din natura organic trebuie s aib loc conform cu ideile lui Goethe. i nu invers. de aceea ele i apar spre exterior ca forma iuni identice. Staminele sunt înrudite ast zi cu frunzele nu din cauz c ar fi fost cândva frunze adev rate. sunt ideile despre tip ale lui Goethe pentru biolog. c no iunea de metamorfozare a frunzelor în organe florale are sens numai dac acestea din urm . F r ele. Ast zi se cunoa te faptul empiric c toate organele laterale ale plantei sunt identice. organele laterale identice sunt conforme cu esen a lor l untric . sunt formele de manifestare ale unuia i aceluia i arhetip care. ca p r i ale celui mai evoluat. Dar. din organismele mai pu in evoluate. nu e împiedicat s se dezvolte conform cu natura lui interioar în mod absolut liber. nu se mai formeaz celule noi. ci ni te descoperiri teoretice independente. Transformarea senzorial e numai o consecin a celei ideatice. De aceea. el vrea s cunoasc ideile care stau la baza acestor lucruri. o dat pentru totdeauna. în dezvoltarea sa. înrudirea exterioar e o consecin a celei l untrice. i chiar dac ele vor fi infirmate în parte. în perioade de timp succesive.

Schröer. Contactul cu filosofii epocii sale i lectura din operele acestora i-au mai oferit lui Goethe câteva puncte de vedere în acest sens. c realitatea empiric trebuie s aib dou laturi: una. p. dac nu i-ar avea temeiul în obiectele înse i. II. Sömmerring îi trimite în anul 1796 o carte în care el (Sömmerring) face încercarea de a descoperi sediul sufletului. 1. individual. Stuttgart 1926. au avut o influen rodnic asupra lui. Bineîn eles c . Putem ajunge s în elegem esen a teoriei lui Goethe i în felul urm tor. oamenii observau lumea naturii organice. ideea de fiin originar nu poate fi decât o idee care. Goethe g se te c acesta a între esut mult metafizic în concep iile lui. Haeckel etc. cealalt . rezult c acesta din urm este el însu i. XXXIV i urm. Cu mult înainte de Goethe. acestea se al tur pe undeva cercet rilor mele´ [WA 49. potrivit c reia ea este ceva particular. Al turi de mecanica empiric obi nuit . ideea e un organ prin care putem în elege drept leg tur necesar ceea ce altfel ar fi perceput numai ca al turare sau în iruire oarb . Goethe resim ea adesea aceast activitate incon tient a sa ca pe ceva ap s tor. care nu face decât s adune fapte. care apare apoi în lumea fenomenal sub o alt form sub form perceptibil . J. toate aceste gânduri lucrau îns incon tient în spiritul lui i el trata realit ile în mod corespunz tor 83. lupt pentru drepturile experien ei i pentru o delimitare strict dintre idee i obiect. dezvolt din sine un con inut. i cu Hegel a discutat . Este interesant s vedem în acest sens cum Goethe. dintre gândire i experien . Lucrarea lui Schelling ³Despre sufletul cosmic´ [Prima] Schi pentru un sistem al filosofiei naturii´ (Analele [Goethe] pe anii 1798-1799). ca i cartea ³Tr s turile fundamentale ale întregii tiin e filosofice despre natur ´ a lui Steffen. Acest aspect al teoriei sale nu i-a fost clar lui Goethe de la bun început. vorbe te despre el în modul cel mai decis.descoperit legile respective. 83. în esen a lui. Ele s-au obiectivat în el de-abia o dat cu acea prim discu ie tiin ific cu Schiller. 108 i urm. de i el este ob inut în contact cu ea. La fel cum se raporteaz prima la cea de-a doua. Înseamn atunci c con inutul ideii de tip nu poate s provin din lumea senzorial îns i. NW. Mai demult. el trebuie s se afle chiar în tip. 84. vol. tot a a se raporteaz teoriile lui Darwin. Într-o scrisoare din 20 august 1796. dup care ea este ceva general-ideatic. Aceast observa ie l-a îndemnat pe Goethe s reflecteze la raportul dintre ceea ce el numea tip i realitatea empiric . Goethe îns a g sit legile ei. Schiller i-a dat seama imediat c planta originar a lui Goethe e de natur ideatic i afirm c unei asemenea plante nu i-ar putea fi pe m sur nici o realitate. care deduce din natura interioar a principiilor fundamentale ale mecanicii legile apriorice. a 6-a. o idee. Goethe este Copernic i Kepler al lumii organice. i spune c o idee situat deasupra obiectelor perceptibile n-ar avea nici o justificare dac ar fi dincolo de acestea. Acest lucru i-a devenit din ce în ce mai clar: nici unul dintre obiectele empirice izolate nu corespunde cu totul tipului s u. Vezi K. Aici el a dat peste o problem care se num r printre cele mai importante din câte cunoa te c utarea omeneasc : problema raportului dintre idee i realitate. la tiin a ra ional despre lumea organic a lui Goethe. La obiectele perceptibile. pe care o relatez mai jos 84. mai târziu. adresat lui Sömmerring. opunându-se chiar naturali tilor empirici. în virtutea unei necesit i existente în ea. Dac la 21 ianuarie 1823 îi scrie lui Heinr. ed. din care ar trebui s decurg tot restul. Ferd. Wilh. 211]. Faust de Goethe. ca legi necesare. nici o entitate din natur nu e identic cu acesta. mai exist i o mecanic ra ional . Wackenroder: ³Continua i s -mi face i cunoscut tot ceea ce v intereseaz . el vrea s spun c a g sit principiile fundamentale ale tiin ei despre lumea organic . Dar din faptul c ideea nu are voie s adauge obiectului nimic nou. vol. p. Prin urmare.

Mai târziu a urm rit i metamorfoza insectelor. Goethe ajunge astfel la singura concep ie despre natur satisf c toare. care. Rela iile cu numero i savan i. 49). Treptat. Istoria studiilor mele botanice. el a audiat cursul lui Loder despre ligamente. Suspiciune i încredere. Leipzig 1838. Impuls spre crea ie. de care se mai ocupase odat . el a f cut încerc ri de a cre te plante la întuneric sau sub geamuri colorate. în anul 1807. 209 i urm. În anul 1795 (vezi K. sub care apare (form de manifestare). p.. Con inutului i se acord cuvântul. A. care-i erau prieteni. El nu cuno tea înc tipul drept ceva imaterial. el n-a pierdut deloc din vedere anatomia i fiziologia. de p r i izolate. El mai credea c planta e o al turare exterioar . De aceea Goethe s-a sim it îndemnat s se ocupe mai temeinic de ideile lui Wolff.i dezvolt con inutul din pur necesitate l untric . expusese deja în anul 1754 ni te idei referitoare la metamorfoza plantelor care sem nau cu ideile lui Goethe. A.]. anume c fiecare obiect are dou laturi: cea nemijlocit . el . Dac o teorie consider c ideea e ceva str in obiectului însu i. care i-a atras aten ia asupra tizului s u Wolff [WA 27. Situa ii literare i contemporane etc. care pune bazele unei metode cu adev rat obiective. el a constatat mai târziu c lui Wolff. incitat de discu iile cu Schiller. care. În anul 1796. Toate acestea l-au f cut pân la urm pe Goethe s -l reia pe Kant.] Wolf. lucru care se întâmpl în anul 1807 (vezi Analele pe 1807 i NW. mecanic . Inten iei i s-a preg tit terenul. înc nu-i erau clare tocmai problemele principale. în fapte concrete. 1. vol. în acest timp. precum i bucuria pe care i-o d dea faptul c atâtea spirite înrudite îi recuno teau str duin ele i le urmau. I. În toate aceste articole g sim exprimat ideea de mai sus. în a sa ³Theoria generationis´. Goethe a urm rit i în detalii. Putere intuitiv de judecat . Încercarea va fi scuzat . Cum a luat na tere articolul despre metamorfoza plantelor. lucru ce ne apare cu atât mai important cu cât pe atunci î i a ternea pe hârtie conferin ele de osteologie. Goethe îns poate afirma c nu adaug obiectelor nimic care s nu existe deja în ele. la gândul de a publica fragmentele studiilor sale tiin ifice. ceva pur subiectiv. Un alt imbold i-a venit din partea filologului [F. a doua. cu toat mintea foarte p trunz toare. În anul 1817 (vezi Analele).temeinic unele probleme. Acestor reflec ii care vizau problema central a tiin ei le dator m articolele: Eveniment fericit. acele ramuri ale tiin ei care ar fi putut avea leg tur cu ideile sale. care con ine esen a lui. p. vol. Böttiger. el prive te din punct de vedere istoric influen a pe care Kant o exercitase asupra ideilor sale despre natur i despre lucrurile din natur . dac se folose te de idee. ea nu poate afirma c e cu adev rat obiectiv . 5). l-au dus pe Goethe. inute pân atunci deoparte.

p. a a cum ni se înf i eaz el în mod nemijlocit. Esen a acelui obiect individual nu se epuizeaz o dat cu existen a sa individual .renun la inten ia de a mai scrie o lucrare tiin ific de mai mare întindere. deoarece noi nu ne apropiem de o fiin a lumii senzoriale cu nici o alt inten ie în afar de aceea de a cunoa te aceast fiin . din care reiese c aici Goethe nu aduce nici o noutate esen ial fa de idieile lui anterioare. dup cum credea Cuvier. Primul caiet cu aceste studii a ap rut de-abia în anul 1817. El c uta. de la concep iile clare. Goethe a v zut în aceste idei numai o dezvoltare a ideilor sale din lucrarea despre metamorfoz scris deja în anul 1790 . care nu sunt îns altceva decât ni te complet ri la explica ia pe care Goethe o d naturii. Aceast idee general este adev rata fiin esen a fiec rei existen e individuale. ca i câteva tratate ale altor savan i. Goethe s-a mai sim it îndemnat înc de dou ori s se ocupe mai intens de tiin ele naturale. con inutul obiectului individual. În amândou cazurile a fost vorba de apari ia unor c r i importante pe t râmul acestor tiin e. iar a doua latur a sa este generalul tipul (vezi Goethe. care s -i corespund . pân la ³cele mai adânci str funduri ale misticii´. Am vrea s facem cunoscut acest lucru mai ales acelora care afirm c aici se poate constata chiar un mare pas înapoi f cut de Goethe. sub form fizic . diferitele tipuri st teau unul lâng altul. Tendin a spre verticalitate face s aib loc cre terea în direc ia r d cinii i a tulpinii. p. Goethe a mai scris dou articole despre disputa dintre cei doi naturali ti. principiile concep iei despre natur a lui Goethe. cu o concizie des vâr it . pentru fiecare specie de animal. al doilea în dou . A a trebuie s fie în elese lucrurile atunci când se vorbe te despre obiectul individual ca form a generalului. 4. Prima dat impulsul i-a fost dat de lucr rile botanistului Martius despre tendin a de a urca în spiral [a plantelor]. nu se poate presupune c ceea ce ne face s nu ne declar m satisf cu i cu obiectul individual ca atare zace în facultatea noastr de cunoa tere. f r nici o leg tur . spiral ). NW. Martius era de p rere c forma plantei se contureaz datorit interac iunii dintre o tendin de a evolua în spiral i o tendin de a urca pe vertical . Dar. de o disput tiin ific de la Academia francez de tiin e. În sistematica naturii organice edificiul de gânduri pe care-l construise trebuie preluate. Dar în anul 1807 nu se ajunsese înc la editarea diferitelor articole izolate. facem trimitere la observa iile pe marginea articolului lui Goethe ³Despre tendin a vegeta iei de a evolua în spiral ´ 85). tot atâtea tipuri individuale câte specii de animale exist în natur . Cauza trebuie s se afle. Pân în 1824 au mai ap rut apoi dou volume. 85. situându-se cu totul pe linia vechilor naturali ti. tendin a dezvolt rii în spiral are ca efect extinderea în frunze. În aceste articole g sim expuse înc o dat . Pentru c adev rata esen . Cuvier era un empiric. înseamn c e imposibil . pentru a fi în eleas . NW. 217 i urm. în planul secund. primul în patru caiete. vol. este deci ideea general . flori etc. 374). La o vârst foarte înaintat deja (1830-1832). Aceasta din urm are în obiectul individual numai o latur a existen ei sale. Cuvier i Geoffroy SaintHilaire. chiar în obiecte. ci general. care ia în considerare mai mult factorul spa iu (vertical . Dar în sistemul lui. vol. Maxime în proz . sec iunea 2. o no iune separat . a doua oar . Al turi de caietele unde g sim p rerile lui Goethe însu i se mai afl aici i comentarii pe marginea apari iilor mai importante din domeniul literaturii morfologice. 1. Interesul pentru teoria culorilor a împins iar i morfologia. El nu lua în seam urm torul lucru: nevoia noastr de cunoa tere nu e satisf cut de obiectul individual ca atare. mai degrab . pentru cât va vreme. ea tinde spre ceva care nu e individual. Pentru a dovedi adev rul acestei afirma ii.

ideii generale. diferitele specii ale existen ei intr în stadiul interdependen ei i condi ion rii reciproce. În asemenea condi ii. nu va ajunge pe un teren sterp. i cauza mea´. De Candolle a acordat cea mai mare aten ie teoriei goetheene despre metamorfoz . triumf o cauz c reia i-am dedicat întreaga mea via i care e. Dar ea era concep ia lui Geoffroy Saint-Hilaire.). îi spune el. independent de ceea ce este individual. Prin aceasta. de c tre Friedrich Jakob Soret. p. Problema a fost denaturat de mul i. la 2 august 1830. în limba francez . 194 i urm.i împrumute de nic ieri con inutul. Ceea ce de obicei nu poate fi perceput decât ca al turare i în iruire spa ial-temporal . de altfel. ceva la care con inutul i forma sunt identice. istoria studiilor botanice ale lui Goethe ( idem. NW. Geoffroy nu a invocat numai propriile lui cercet ri. înseamn c trebuie s . f r îndoial . la fiecare obiect individual. potrivit esen ei lui. este v zut acum în conexiune necesar . sub continua supraveghere a lui Goethe. lucrarea despre metamorfoz a lui Goethe fusese deja tradus în francez de Gingins-Lassaraz. p. Acest eveniment are pentru mine o valoare de necrezut i eu jubilez pe bun dreptate pentru c . felul cum el se subordoneaz . Ea con inea acea prim ³Încercare´ din anul 1790 (comp. în anul 1831. Tipic-generalul este. El era fericit la culme s g seasc în Geoffroy Saint-Hilaire un tovar : ³Acum Geoffroy Saint-Hilaire este în mod hot rât de partea noastr i cu el to i elevii i adep ii de seam din Fran a. lui Eckermann. tiin a are sarcina de a ar ta. Interesul lui Goethe fa de aceast disput a fost extraordinar de mare.) i efectul teoriei sale asupra contemporanilor (idem. p.ca aceasta din urm s fie dedus sau ob inut prin abstractizare din obiectul individual. c o traducere în limba francez a scrierilor sale de botanic . Este.). din cauz c faptele erau v zute prin prisma concep iilor celor mai moderne într-o cu totul alt lumin decât cea în care apar dac te apropii de ele f r idei preconcepute. 17 i urm. 61 i urm. . un fenomen absolut ciudat acela c în Germania cercet rile lui Goethe au avut ecou numai în lumea filosofilor. Cuvier nu voia s tie de aceast din urm concep ie. în text paralel cu textul german. A a se prezint în realitate aspectul care a trezit interesul lui Goethe fa de aceast disput .i dea ea îns i acest con inut. dar prea pu in în cea a naturali tilor. Deoarece nu poate s . ci i pe acelea ale multor savan i germani care-i împ rt eau p rerile i printre ace tia îl nume te i pe Goethe. O astfel de traducere a i fost f cut . desigur. 1. Dar tocmai de aceea el nici nu poate fi în eles decât ca un tot. vol. prin urmare. în vreme ce în Fran a a g sit la ace tia din urm mult mai mult în elegere. f cut în colaborare cu el însu i. i în general felul în care el studia botanica nu era departe de concep iile lui Goethe. precum i unele lucruri despre de Candolle. De altfel. în sfâr it. Goethe putea spera.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful