Programare_ Limbajul_C

CUPRINS
CUPRINS _______________________________________________________________________ i Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C _____________________________________________4 1.1 Scurt istoric_________________________________________________________________4 1.2 Forma unui program C _______________________________________________________8 1.3 Compilarea unui program C___________________________________________________9 Cap 2 Tipuri, operatori, expresii_____________________________________________________11 2.1. Tipuri simple ______________________________________________________________11 2.2. Literali ___________________________________________________________________12 2.3. Declararea unei variabile şi a unei constante ____________________________________13 2.4. Operatori _________________________________________________________________14 2.4.1. Operatori aritmetici ______________________________________________________15 2.4.2. Operatorii relaţionali (de comparaţie) ________________________________________15 2.4.3. Operatori logici _________________________________________________________16 2.4.4. Operatori la nivel de bit ___________________________________________________16 2.4.5. Operatorul de asignare ____________________________________________________16 2.4.6. Operatorul condiţional ____________________________________________________17 2.4.7. Operatorul virgulă _______________________________________________________17 2.4.8. Precedenţa operatorilor ___________________________________________________18 Cap 3 FUNCTII _________________________________________________________________19 3.1. Definirea unei funcţii _______________________________________________________19 3.2. Returnarea unui apel _______________________________________________________20 3.3. Funcţii cu un număr variabil de parametri _____________________________________20 3.4. Sfârşitul execuţiei unui program ______________________________________________20 3.5. Apelul şi transmiterea parametrilor ___________________________________________21 3.6. Funcţia principală main _____________________________________________________22 Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE ______________________________________________24 4.1.Fluxuri şi fişiere ____________________________________________________________24 Semnificaţia __________________________________________________________________26 4.2. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere_______________________________________27 4.3. Scrierea cu format__________________________________________________________28 4.5. Citirea cu format ___________________________________________________________32 Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL ______________________________________________35 5.1. Instrucţiunea if ____________________________________________________________36 5.3. Instrucţiunea while_________________________________________________________38 5.4. Instruc]iunea do ... while ___________________________________________________39
i

Gheorghe GRIGORAŞ

5.5. Instrucţiunea for ___________________________________________________________39 5.6. Instrucţiunea break ________________________________________________________41 5.7. Instrucţiunea continue _____________________________________________________42 5.8. Instrucţiunea go to_________________________________________________________42 5.9. Exerciţii __________________________________________________________________43 1. Calculul factorialului. _____________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________43 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________43 4. Prezentare de date __________________________________________________________43 5.10. Soluţii la exerciţii _________________________________________________________43 1. Calculul factorialului ________________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________44 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________45 4. Prezentare de date __________________________________________________________45 Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI ___________________________________________________47 6.1. Pointeri ___________________________________________________________________47 6.2. Tablouri cu o dimensiune ____________________________________________________48 6.2.1. Referenţierea unui element al tabloului _______________________________________48 6.2.2. Iniţializarea unui tablou ___________________________________________________48 6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri ______________________________________________50 6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri _______________________________________________51 6.5. Şiruri de caractere _________________________________________________________51 6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni ____________________________________________51 6.7. Tablouri de pointeri ________________________________________________________53 6.8. Pointeri şi alocarea memoriei_________________________________________________54 6.9. Operatorul “sizeof” ________________________________________________________55 6.10. Pointeri către funcţii _______________________________________________________55 6.11. Exerciţii _________________________________________________________________57 6.12. Soluţii ___________________________________________________________________57 Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI _____________________________________________59 7.1. Redenumirea unui tip _______________________________________________________59 7.2. Tipul structură ____________________________________________________________60 7.3. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri ________________________________61 7.4. Structuri autoreferenţiate ___________________________________________________61 7.5. Tipul enumerare ___________________________________________________________63 7.6. Uniuni ____________________________________________________________________63 7.7. Exerciţii __________________________________________________________________65 7.8. Soluţii ____________________________________________________________________66 Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI ___________________________________________________70
ii

Programare_ Limbajul_C

8.1. Precizarea unui mecanism de memorare _______________________________________71 8.2. Gestiunea automată a memoriei ______________________________________________71 8.3. Gestionarea “register” a memoriei ____________________________________________71 8.4. Gestionarea statică a memoriei _______________________________________________72 8.5. Variabile globale ___________________________________________________________72 8.6. Declararea variabilelor externe _______________________________________________72 8.7. Gestiunea dinamică a memoriei_______________________________________________73 8.8. Exerciţii __________________________________________________________________73 8.9. Soluţii ____________________________________________________________________74 Cap 9 CONVERSIA DE TIP _______________________________________________________76 9.1. Mecanisme de conversie ____________________________________________________76 9.1.1 Conversia la asignare _____________________________________________________77 9.1.2 Evaluarea expresiilor aritmetice _____________________________________________77 9.1.3. Evaluarea expresiilor logice________________________________________________78 9.1.4 Conversii explicite _______________________________________________________78 9.1.5 Conversie de pointeri. Pointerul universal _____________________________________79 Cap 10 PREPROCESORUL ________________________________________________________80 10.1 Directive preprocesor ______________________________________________________80 10.1.1 Constante simbolice. Directiva #define ______________________________________81 10.1.2 Includerea fişierelor _____________________________________________________81 10.1.3 Compilare condiţionată ___________________________________________________82 10.1.4 Directiva #error ______________________________________________________82 10.2 Macroinstruţiuni __________________________________________________________83 10.2.1 Macroinstrucţiuni predefinite ______________________________________________83 10.2.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie_______________________________________________83 Cap 11 EXERCIŢII_______________________________________________________________84 BIBLIOGRAFIE_________________________________________________________________86 ANEXA ________________________________________________________________________87 Biblioteca standard C __________________________________________________________87 Codul ASCII __________________________________________________________________90

iii

2 Forma unui program C 1. bazat pe B.1 Scurt istoric 1. este oficial din “Combined” dar neoficial se consideră a fi iniţiala pronumelui lui . În anii ’60. Ken Thomson a început proiectarea sistemului de operare Unix. operanzii flotanţi din expresii trebuiau precedaţi de punct. restul operanzilor erau consideraţi întregi. sau “systems programming languages”. Limbajele BCPL şi B sunt limbaje de nivel scăzut faţă de limbajul Pascal şi nici unul din ele nu este tipizat: toate datele sunt considerate cuvinte maşină încât. un limbaj bazat pe BCPL care a fost proiectat de asemenea de către Ken Thompson în 1970. Problemele create în jurul limbajelor BCPL şi B au dus la dezvoltarea unui nou limbaj. B şi Algol 68. la Bell Laboratories în USA.Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C 1. Asemănarea cu BCPL a fost mai degrabă semantică. Proiectarea limbajului B a fost influienţată de limitele maşinii pe care a fost implementat: un PDP-7 cu capacitatea 4K ( cuvinte de 18 biţi). CPL a fost dezvoltat la Universităţile Cambridge şi London în anii 1960-1963.3 Compilarea unui program C 1. sintaxa este total diferită. Numele “C”.1 Scurt istoric Strămoşii limbajului C sunt limbajele de programare CPL. considerat la început a proveni de la Cambridge. care la început s-a numit NB dar numele său a fost stabilit C. exemple simple de programe duc la complicaţii nebănuite. BCPL. Primul limbaj de nivel înalt implementat sub acest sistem de operare a fost limbajul B. BCPL a fost proiectat de Martin Richards în 1967 şi face parte din categoria “low-level languages”. În una din implementările BCPL-ului.

Odată cu creştere popularităţii calculatoarelor personale. Se înţelege că au existat şi neconcordanţe în multitudinea de “dialecte” ale limbajului. programele scrise în C 5 . în prezent .) limbajul a fost influienţat şi de Algol 68. tratarea pointerilor etc. Din acest motiv varianta clasică a limbajului C a fost asociată sistemului de operare Unix . cel care a condus echipa ce a proiectat CPL-ul. C permite manevrarea biţilor. Un fapt cu totul inedit a fost acela că. a octeţilor şi a adreselor de memorie. adică a elementelor de bază în funcţionarea unui calculator. Standardul ANSI ( American National Standard Institute) a fost redactat abia în decembrie 1989 şi a fost pus la dispoziţia celor interesaţi la începutul lui 1990. Pentru eliminarea acestora în 1983 a fost creată o comisie care să stabilească un standard al acestui limbaj. Fortran.versiunea 5 şi multă vreme a constituit un standard (neoficial de altfel) al limbajului [KeR 78]. •FORTRAN I (1957) •FORTRAN II (1958) •ALGOL 60 (1960) •CPL (1963) •ALGOL 68 (1968) •BCPL (1967) •B (1970) •C (1972) •C++ (1984) Figura 1. mare parte din implementările C -ului s-au dovedit de un mare grad de compatibilitate: un program scris pentru una din variante putea fi compilat cu succes folosind o altă variantă. Limbajul a fost proiectat şi implementat de către Dennis Ritchie la Bell Laboratories în 1972. unele din acestea au adăugate o serie de facilităţi sau extensii proprii care nu împiedică compilarea unui program standard. Modula.Programare_ Limbajul_C Cristopher Strachey. De altfel.1. au apărut numeroase alte implementări ale limbajului C şi astfel a crescut şi popularitatea acestuia. toate compilatoarele C sunt compatibile cu standardul ANSI C. În ciuda acestui fapt . Ada) cu gradul de control şi flexibilitatea oferite de către limbajul de asamblare. Algol. Genealogia limbajului C este prezentată în Figura 1. Firma Borland a folosit acest standard în faza de proiect şi a realizat implementările Turbo C care se bucură de un succes remarcabil.1. Ritchie a lucrat pe un calculator DEC PDP-11 sub sistemul de operare Unix. În mare parte ( construcţiile for şi switch. Limbajul C este privit ca un limbaj de nivel mediu întrucât combină cele mai reuşite elemente ale limbajelor de nivel înalt ( Pas-cal.

Cele mai mari influienţe asupra noului limbaj le-au avut: Simula care a dat clasele. Asta pentru scurt timp însă deoarece comitetul ANSI pentru standardizarea C-ului a atras atenţia că se poate crea o confuzie cu această denumire.Gheorghe GRIGORAŞ au un grad mare de portabilitate: uşurinţa de a adapta programele scrise pentru o anumită categorie de calculatoare sau sisteme de operare la alte calculatoare sau sisteme de operare. had a nice interpretation. be read as “next”. Algol 68 care a dat supraîncărcarea operatorilor. acesta oglindeşte conceptele fundamentale ale unui computer tradiţional. Clu) pentru acest proiect sunt expuse chiar de creatorul noului limbaj: • C este un limbaj flexibil: se poate folosi în orice domeniu şi permite utilizarea oricăror tehnici de programare.3. Are de asemenea o mulţime bogată de operatori care-i dau un înalt grad de expresivitate. C++arm reprezintă “The Annotated C++ Reference Manual” iar C++std este standardul ANSI C++. o variabilă de un tip scalar oarecare poate apare în aceeaşi expresie cu o variabilă de un alt tip scalar. proiect ce trebuia să realizeze distribuirea nucleului UNIX într-o reţea de computere conectate LAN. Motivele pentru care a fost ales limbajul C (în faţa altor limbaje ale vremii: Modula-2. indiferent de ce calculator dispunem. tough it is always pronounced “plus plus”. referinţele şi abilitatea de a declara variabile oriunde în cadrul unui bloc şi BCPL de unde a fost luată forma de prezentare a comentariilor cu //. Mesa. Aşa cum vom vedea pe parcursul prezentării limbajului. şi a fost folosit pentru prima dată în Decembrie 1983. ++ can. Numele C++ a fost sugerat de Rick Mascitti. Originea acestui limbaj şSTR 94ţ trebuie căutată în proiectul care a început în Aprilie 1979 la “Computing Research Center of Bell Laboratories” în Murray Hill. este că datorită faptului că face parte din sistemul de operare Unix. • C este un limbaj eficient: semantica sa este “low level” ceea ce înseamnă că pot fi folosite cu eficienţă resursele hardware pentru programele C. Limbajul C are structuri de control adecvate precum şi facilităţi de structurare a datelor care îl fac să fie folosit într-o diversitate de domenii. Pentru realizarea acestui proiect. prezintă etapele importante din proiectarea limbajului.>> În figura 1. Bjarne Stroustrup a realizat în Octombrie 1979 un preprocesor. chiar dacă era clădit pe C. Smalltalk. Compilatoarele oferite împreună cu sistemul Unix sunt relativ ieftine (uneori chiar gratuite) şi pot fi folosite pe o diversitate de maşini. Ceea ce este sigur. and wasn’t of the form “adjective C”. a apărut în 1984. un membru al echipei lui Stroustrup. USA. depending on context. • C este un limbaj portabil: chiar dacă un program C nu este automat portabil de la o maşină la alta.2. New Jersey. care a adăugat la limbajul C conceptul de clasă folosit pentru prima dată de limbajul Simula ( dezvoltat în anii 1962-1967 de norvegienii Kristen Nyagaard şi Ole-Johan Dahl). • C este un limbaj disponibil: un limbaj pentru care se poate găsi cu uşurinţă un compilator. numită C++. După numele “ C cu clase” limbajul a fost “botezat” C84. “succesor” or “increment” . limbajul a căpătat o mare popularitate în lumea academică şi nu numai. Cei care agrează limbajul C îi apreciază flexibilitatea sa. Unul din motivele pentru care limbajul C este în acelaşi timp agreat de mare parte din programatori şi dezagreat de altă mare parte din programatori.Iată ce spune Stroustrup despre această alegere: <<I picked C++ because it wos short. era vorba totuşi de un nou limbaj. este lipsa totală a verificării tipului (type checking). acest lucru este posibil în general fără un efort deosebit. O nouă versiune a limbajului C. este prezentată genealogia limbajului C++ iar figura 1. numit Cpre. De exemplu. 6 . In C++. cei care nu-l agrează îl consideră un limbaj lipsit de siguranţă. Ada. Datele care apar în paranteză se referă la prima implementare disponibilă pentru limbajul respectiv(după [STR 94]). În martie 1980 preprocesorul îmbunătăţit era implementat pe 16 sisteme iar limbajul acceptat de acesta a fost numit “C cu Clase”.

2.Programare_ Limbajul_C •Fortran(1956) •Algol 60(1960) •CPL(1963) •BCPL(1967) •Simula 67(1969) •C •Algol 68(1977) •C cu Clase (1980) •Ada (1983) •C++ (1984) •ANSI C (1986) •ML(1976) •Clu(1978) •C++arm(1990) •C++std (1995) Figura 1. 1979 1980 1982 1983 1984 1985 1986 1987 Mai Octombrie Aprilie Ianuarie August Decembrie Ianuarie Februarie Octombrie Septembrie Noiembrie Începutul proiectului “C cu clase” Prima implementare a lui C cu clase Primul raport intern la Bell Labs asupra lui C cu clase Primul articol extern asupra lui C cu clase Prima implementare a limbajului C++ Limbajul a fost “botezat” C++ Primul manual C++ Prima lansare externă C++ Manualul The C++ Programming Language Prima conferinţă OOPSLA (centrată pe Smalltalk) Prima conferinţă USENIX C++ 7 .

return x. do { rest = x%y. la disciplina de informatică. primul limbaj de programare studiat (cel puţin până acum) a fost altul decât limbajul C.b = c. mai ştie cel puţin un limbaj de programare (Pascal în cele mai multe cazuri). se începe cu un limbaj diferit de C iar în învăţământul superior. &b). cel care se apucă de învăţat limbajul C.2 Forma unui program C În general.cmmdc (a. scanf ("%d%d". In caz contrar. &a.Gheorghe GRIGORAŞ 1988 1990 1991 1992 1994 Decembrie Ianuarie Iunie Martie Mai Mai Iunie Februarie Martie Mai August Prima lansare GNU C++ Prima implementare Oregon Software C++ Prima implementare Zortech C++ Prima reuniune tehnică ANSI X3J16 pentru C++ Prima implementare Borland C++ C++arm: The Annotated C++ Reference Manual Prima reuniune ISO WG21 Prima lansare DEC C++ Prima lansare Microsoft C++ Prima lansare IBM C++ A fost înregistrat Raportul Comitetului ANSI/ISO Figura 1. y = rest. printf (" Continuati ? d)a n)u -->"). la facultăţile care au în planul de învăţământ informatică şi chiar la cele de profil.h> int cmmdc (int x. if (b>a) { int c = a. char raspuns. Metoda care se aplica pentru a determina cmmdc este urmatoarea: se calculeaza restul impartirii intregi a lui a prin b. 8 . daca acest rest este nul.3. do { printf (" Introduceti 2 valori intregi pozitive -->").a = b. Vom începe prezentarea printr-un exemplu. } printf (" Cmmdc al celor doua numere este: %d\n". } while (rest!=0). */ # include <stdio.b. b este valoarea cautata. Programul 1 /* Calculul celui mai mare divizor comun (cmmdc) a doua numere intregi pozitive a si b. b capata valoarea restului si procedeul se repeta. x = y. 1. a capata valoarea lui b. } int main (){ int a.b)). Aceasta pentru că în programa de liceu. int y){ int rest.

9 . return 0. Definiţiile acestor funcţii se află în fişierul sistemului stdio. Structurile de control ale limbajului C se vor prezenta într-un capitol special. Limbajul C a fost optimizat special în vederea compilării. Construcţia "do {. În exemplul de aici avem: printf cu un parametru aflat între ghilimele: acest text va fi tipărit pe ecran scanf cu trei parametri: "%d%d".b): va fi scris un număr întreg (%d) după care se trece la linie nouă (caracterul ăn). Compilarea programului. )" care apare şi în funcţia main şi în funcţia cmmdc este una din structurile iterative de care dispune limbajul C: grupul de instrucţiuni cuprins între acoladele de după do se execută atâta timp cât condiţia scrisă după while este îndeplinită (de precizat că acel grup de instrucţiuni se execută măcar odată).b)) este un apel la o operaţie de scriere (pe ecranul monitorului) a textului: cuprins între " şi " în afară de %dăn care reprezintă formatul cu care se va tipări valoarea returnată de apelul la funcţia cmmdc (a. Crearea unui format executabil al unui program C parcurge următoarele trei etape: 1.} while ( . cmmdc. Prin urmare. } while (raspuns!=’n’). C a fost gândit de la bun început ca fiind destinat compilării. printf ("Cmmdc al celor doua numere este: %dăn" cmmdc (a. 2.. scanf. Pe această linie este o directivă care este gestionată de precompilator (preprocesor) şi permite includerea definiţiilor funcţiilor intrare/ieşire furnizate de sistem şi care se găsesc în fişierul stdio.. Deşi au fost concepute şi interpretoare de C şi acestea sunt disponibile pentru diferite medii. Urmează o linie ce începe cu #. 1. Primele linii din program constituie comentarii. &a şi %b. Crearea programului.h. Atenţie însă: compilatoarele acceptă ca fişiere de intrare (programe sursă) numai fişiere text standard. Programul pe care l-am prezentat este constituit din două funcţii: main şi cmmdc.Programare_ Limbajul_C } scanf ("%c". &b corespund adreselor (faptul că & apare în faţă) unde vor fi memorate cele două valori întregi: &a adresa variabilei a. Aceste comentarii sunt incluse între "parantezele" “/*” şi “*/”. acesta trebuie salvat ca fişier text pentru a putea fi utilizat de un compilator. atunci trebuie folosit un editor pentru crearea fişierului sursă C.3 Compilarea unui program C Se ştie că există două metode generale de transformare a unui program sursă într-un program executabil: compilarea şi interpretarea. Majoritatea compilatoarelor C asigură medii de programare care includ facilităţi pentru realizarea tuturor etapelor precizate mai sus.h. Aceste funcţii vor fi prezentate mai târziu într-un capitol special. iar &b adresa variabilei b. Să trecem în revistă structura programului prezentat. În limbajul C nu există instrucţiuni de intrare/ieşire. dacă se crează un fişier sursă cu editorul Word su Windows. Parametrul "%d%d" specifică formatul de citire a două numere întregi (d de la digit) iar parametrii &a. Trebuie reţinut faptul că orice program C conţine definiţia unei funcţii cu numele main care ţine locul programului principal: punctul de intrare în execuţia unui program C este funcţia main. operaţiile de intrare/ieşire se realizează prin apel la funcţiile unei biblioteci standard furnizate de sistem. Acesta este un apel la o operaţie de citire a unor date pe care le introducem de la tastatură. &raspuns). Legarea programului cu funcţiile necesare existente în bibliotecă. 3. Dacă se foloseşte un compilator care nu are integrat un editor (cum sunt cele din sistemul de operare UNIX). În corpul funcţiei main în Programul 1 avem apeluri la alte funcţii: printf. Corpul unei funcţii este delimitat de acolade: ‘{’ ţine locul lui begin (dinalte limbaje) iar ‘}’ al lui end.

Să mai precizăm . schemă compusă din apeluri ale altor funcţii aflate în biblioteca standard a limbajului C sau definite de programator. C++ este o versiune extinsă a limbajului C.Gheorghe GRIGORAŞ Toate programele în C constau dintr-una sau mai multe funcţii. singura funcţie care trebuie să fie prezentă în orice program se numeşte main( ). un programator care nu ştie C nu va putea programa în C++. De aceea C++ acceptă limbajul C: orice program C va putea fi compilat de un compilator C++. • memorează variabilele locale. Stiva este folosită în timpul execuţiei programului în scopurile: • memorează adresele de revenire ale apelurilor la funcţii.). o schemă a ceea ce face programul. Zona de manevră (heap) este o regiune de memorie liberă pe care programul . Procesul de legare (linking) este acela în care programul de legare(linker) combină codul scris de programator cu codul obiect al funcţiilor utilizate şi care se găseşte în bibliteca standard. 10 . STIVA ZONA DE MANEVRĂ VARIABILE GLOBALE CODUL PROGRAMULUI Figura 1. care a fost concepută pentru programarea orientată pe obiecte. Standardul ANSI C precizează setul minimal de funcţii care va fi inclus în biblioteca standard. Aceasta este prima funcţie apelată la începutul executării programului.4. prin intermediul funcţiilor de alocare dinamică ale limbajului C. că în general. Prima regiune este aceea care stochează codul programului. altele folosesc programul de legare al sistemului de operare. sunt compilatoare C++. compilatoarele existente pe piaţă. le foloseşte pentru stocarea unor articole de genul listelor înlănţuite şi arborilor. Unele compilatoare au programul propriu de legare. funcţia main( ) conţine. Celelalte două zone reprezintă aşa zisa stivă a programului şi zona de manevră. în încheierea acestei scurte introduceri . Într-un program C corect conceput. programarea în limbajul C va dăinui multă vreme de acum încolo. care îndeplinesc funcţii distincte (figura 1. Aşa cum vom vedea în partea a doua a acestei cărţi.4. • memorează starea curentă a unităşii centrale de prelucrare. aşa cum dăinuie de când a fost creat limbajul şi. în esenţă.După unii autori. Un program C compilat creează şi foloseşte patru zone de memorie disjuncte.Urmează o zonă de memorie în care sunt stocate variabilele globale. • memorează argumentele funcţiilor. compilatoarele ce există pe piaţă conţin cu siguranţă şi alte funcţii.

Tipurile întregi Tipul char short int long (long int) Dimensiunea memoriei ocupate 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul .32768. Tipurile de bază ale limbajului C pot fi grupate în trei mulţimi: • Tipuri întregi: char. Aceste tipuri sunt utilizate pentru reprezentarea numerelor întregi.2. au un anume tip iar în funcţie de aceste tipuri se vor aplica algoritmi specifici pentru determinarea valorii expresiei. operatori.3. Tipuri simple Tipurile simple (sau tipurile de bază) ale limbajului C definesc dimensiunea zonei de memorie ocupată de valoarea unei variabile precum şi modul în care va fi interpretat conţinutul acestei zone. Operatori O expresie în limbajul C – ca în orice limbaj de programare – este o secvenţă de operatori şi operanzi care descrie algoritmul de calcul al unei valori.. Literali 2.128.. int şi long. Declararea unei variabile 2.Programare_ Limbajul_C Cap 2 Tipuri. Diferenîa dintre acestea constă în dimensiunea zonei de memorie ocupată de o variabilă de acest tip şi implicit de mărimea domeniului de valori.32767 -2147483648. 2. Limbajul C oferă de asemenea un mecanism de conversie a tipului care va fi prezentat mai târziu în lucrare. apeluri la funcţii. fiecare dintre ei. Acest lucru este sintetizat în Tabela 1.4.32767 . expresii 2. Tipuri simple 2.32768.127 . short. 2147483647 11 . nume de constante (literali). Operanzii într-o expresie sunt nume de variabile. Tabela 1.1.1. Aceşti operanzi...

Specificarea signed tip este echi-valentă cu tip iar unsigned tip are semnificaţia din Tabela 2.. ‘\b’ . Tipuri întregi unsigned Tipul unsigned char unsigned short unsigned (int) unsigned long (int) Dimensiunea 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul 0 . 12 . ^423. 255 0 . • Tabela 2.iar double pentru numere reale în dublă precizie – aproximativ 15 cifre semnificative. -12.Gheorghe GRIGORAŞ • Tipuri reale: float. Ele se disting prin precizia de reprezentare: float – numere reale în simplă precizie –aproximativ 6 cifre semnificative .retur de linie. A24E 39u. ‘^’ şir “şir de caractere” Explicaţii Notaţia zecimală Notaţia octală (prefix O) Notaţie hexazecimală (prefix ox sau OX) Constante fără semn Reprezentare pe 32 biţi Constante fără semn pe 32 biţi Reprezentare fără exponent Reprezentare cu exponent Există şi caractere speciale (de control) care sunt compuse din caracterul “\” şi din alt caracter. OX3.2. 10e-12 caracter ‘a’. Tabela 3. 4294967295 2.. 25AfuL flotant 3. ‘\xhh’ . 65535 0 . ‘\\’ . Este un tip folosit pentru reprezentări de dimensiune nulă. ‘\o’ .caracterul ”. ‘\r’ .caracterul ‘’’ ‘\”’ .tabulare.14159.retur de car. ‘\f’ . 57F3u întregi 12L. 65535 0 . ‘A’.. 42153l. ‘\’’ ..tabulare verticală. -457. ele reprezintă valori care nu pot fi modificate pe parcursul execuţiei unui program.2E^3. o42l long 423uL. 0 O12. Acestea sunt: ‘\n’ . double Aceste tipuri sunt folosite pentru a reprezenta numere reale.425 -15. Tabela 3 sintetizează unele din aceste reguli. Literali Literalii (sau constantele literale) sunt valori constante. Constante literale Constante Exemple întregi 123.caracterul NULL.03.caracterul \ (backslash). în limbajul C se folosesc diferite reguli sintactice pentru reprezentarea constantelor. o245u.. . ‘\ddd’ . O3724 ox7F. Tipul vid: void. ‘\u’ . ‘\t’ .caracter de cod hexazecimal hh.backspace.caracter de cod octal ddd. Pentru tipurile întregi se pot folosi specificările signed şi unsigned.interlinie (linie nouă).

tip nume = valoare. const float pi = 3. explicit se poate specifica prin cuvântul cheie aut: aut int x. k. Un identificator în limbajul C este un şir de caractere care trebuie să îndeplinească condiţiile: . const char mesaj[ ] = "Eroare". Variabilele se declară la începutul funcţiilor (variabile locale) sau în exteriorul tuturor funcţiilor (variabile globale). const double e = 2. Cuvintele cheie ale limbajelor C şi C^^ this handle public asm delete throw do if register auto try double inline return break short typedef else int case signed union catch enum long new sizeof unsigned char extern virtual operator static class float void struct overload for const volatile switch private continue friend template while protected default goto O variabilă se declară prin una din următoarele instrucţiuni: tip nume. O constantă se declară prin: const tip nume= valoare. . . char n1='\n'.e-4. pi = 3. dacă e posibil. Declararea unei variabile şi a unei constante Toate variabilele unui program trebuiesc declarate înainte de a fi utilizate. Variabilele din clasa automatic sunt definite în interiorul funcţiilor fiind locale funcţiei în care au fost definite. având durata de viaţă pe parcursul execuţiei funcţiei. float eps = 1.14159. desp r ite prin virgule. alocarea se face în registrele unităţii 13 .Programare_ Limbajul_C 2. într-o declaraţie se specifică clasa de alocare (implicit sau explicit). în afară de tipul variabilei şi eventual o valoare iniţială pentru aceasta. Clasele principale de alocare sunt automatic şi static.primul caracter este literă sau ‘_’ (underscore).14159.3. Variabilele sunt obiectele de bază ale limbajului şi au un nume care este un identificator.Nu trebuie să coincidă cu vreun cuvânt cheie (vezi Tabela 4) Tabela 4. j. Această clasă este implicită. Exemple: int i. Tot în interiorul unei funcţii variabilele mai pot fi definite şi în clasa register care este asemănătoare cu cea automatic cu deosebirea că. Mai multe variabile de acela i tip pot fi declarate în aceea i instruc iune.următoarele caractere sunt caractere alfanumerice (litere sau cifre) sau ‘_’.71828182845905.

De pildă expresiile x * y +z şi x * (y + z) vor fi evaluate diferit pentru aceleaşi valori ale variabilelor. Operatori Operatorii se folosesc la constituirea de expresii pornind de la constante şi variabile. Variabilele definite în exteriorul tuturor funcţiilor fără vreun specificator de clasă sunt în clasa extern şi au alocate adrese fixe. Spre exemplu. Variabilele din clasa static diferă de cele din clasa auto sau register prin aceea că sunt memorate în locaţii fixe de memorie (au o adresă fixă. 2. aceştia delimitează subexpresii şi pot schimba asociativitatea operatorilor. permanentă).45 + 5. Variabilele din clasele auto şi register nu îşi păstrează valoarea de la un apel la altul al funcţiei în care sunt definite.45 Dacă operanzii au tipuri diferite . (x + y) * z. ca şi perechea: x+y*z . Am văzut că operanzii pot fi variabile. Tabelul 5. atunci evaluarea expresiei: alpha + sqrt (beta). Clase de alocare CLASA CARACTERISTICI Adre Păstrează Vizibilitate să valoarea fixă în interiorul funcţiei NU NU în interiorul funcţiei în toate modulele DA DA DA DA Durata de viaţă Pe durata funcţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei - Auto.Gheorghe GRIGORAŞ centrale şi nu în memoria RAM.45. Operatorii ce pot apare într-un program C sunt de patru feluri: • operatori primari de parantetizare. constante sau apeluri la funcţii (despre care se va vorbi mai târziu).0 20. Evaluarea expresiilor se face înlocuind operanzii prin valorile sale şi efectuînd operaţiile conform cu specificaţiile acestora. 14 . float beta = 25. evaluarea se face în mod natural.0 25.se face în ordinea indicată mai jos: alpha + sqrt (25) alpha + 5. dacă se declară: float alpha = 20. Fiecare dintre aceştia au un tip declarat. Tabelul 5 sintetizează clasele de alocare. Dacă se definesc în interiorul unei funcţii trebuie să aibă neapărat în faţă cuvântul rezervat static (se mai spune că sunt în clasa static internal). Dacă tipul operanzilor este acelaşi într-o expresie. se aplică conversii implicite de tip: unul din operanzi se converteşte la tipul celuilalt iar tipul rezultatului va fi tipul comun.4. Register Static internal External Static în modulul în care-i DA DA external definită External în toate modulele DA (în funcţie) aplicaţiei Static în toate modulele DA External aplicaţiei (în funcţie) În capitolul al optulea sunt tratate mai în amănunt problemele legate de gestiunea memoriei.

tan. • operatorul ternar condiţional operand 1 ? operand 2 : operand 3. • operatori unari cu notaţie prefixată sau postfixată: -x. atan.prezentate în Anexa – care sunt operatori cu scriere prefixată: . . Operatorii ++ şi -. cos. m. -autodecrementarea.funcţia de ridicare la putere pow. în secvenţa anterioară. Operatorii relaţionali (de comparaţie) Operatorii relaţionali sunt operatori binari şi permit compararea valorilor a doi operanzi (expresii) iar rezultatul evaluării este zero (dacă rezultatul este fals) sau 1 (dacă rezultatul este adevărat). asin. ++x. k. Exemple: Fie declaraţia int i = 10.incrementează (decrementează) cu 1 valoarea unei variabile şi pot fi : • prefixaţi: variabila este incrementată (decrementată) înainte de evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la dreapta la stânga. l. acos. • 2.1.2. dacă x va fi egal cu y atunci a va căpăta valoarea 0 iar în caz contrar a va căpăta valoarea 1. 2. • Operatorii unari: +. 15 .4. asociativitatea este de la dreapta la stânga. ++ autoincrementarea. atunci: j = i ++ /* j = 10 apoi i = 10 */ k = ++i/* i = 12 apoi k = 12 */ l = i-. y a = (x! = y).plus şi minus unari. Negaţia are semnificaţia obişnuită: schimbă semnul valorii expresiei în faţa căreia se află.4.funcţiile exponenţială. • postfixaţi: variabila este incrementată (decrementată) după evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la stânga la dreapta. j. aceasta este de la stânga la dreapta. Aceştia pot fi unari sau binari iar în privinţa asociativităţii. x++. acolo unde nu este specificat altfel.Programare_ Limbajul_C operatori binari cu notaţie infixată adică: operand operator operand./* l = 12 apoi i = 11 */ m = --i /* i = 10 apoi m = 10 */ • Operatorii binari sunt următorii + adunare * înmulţire scădere / împărţire % modulo La aceşti operatori se adaugă funcţiile din biblioteca matematică . Operatori aritmetici Operatorii aritmetici sunt aceea care se aplică operanzilor numerici. . logaritmică etc. y--.funcţiile trigonometrice uzuale: sin. Aceştia sunt operatori binari iar sintaxa lor în C este: < (mai mic) <= (mai mic sau egal) > (mai mare) >= (mai mare sau egal) == (egal) != (diferit) Cum rezultatul unei comparări este un număr întreg este posibilă asignarea acestuia unei variabile întregi: int a.. Exemplu: x+y x % y. x.

16 . variabila = expresie.3. short. x = 0000 0000 0000 1101 (= 13) y = 0000 0000 0011 0100 (= 13. z = x >> 2.4. Semnificaţia primilor trei operatori binari (&. Exemple: x = 13. ~ op1 = 10011011 Operatorii binari de decalare ( << şi >>) servesc la decalarea cu un anumit număr de biţi (dat de cel de-al doilea operand) la stânga sau la dreapta în cadrul primului operand.deplasare la stânga. |. Exemplele următoare sunt edificatoare.4.disjuncţia logică (sau) && . •!op1 are valoarea fals dacă op1 este adevărat şi are valoarea adevărat dacă op1 este fals. Operatori logici Operatorii logici sunt operatori binari care se aplică unor operanzi ce au valori adevărat (1) sau fals (0) şi ei corespund operaţiilor logice uzuale: ! .4. << .negaţia logică cu asociativitate de la dreapta la stânga  .4) z = 0000 0000 0000 0011 (= 13/4) 2.disjuncţie logică la nivel de bit.4. în particular se poate obţine (rapid!) înmulţirea cu 2op2 (op1 << op2) sau cu 2-op2 (op1 >> op2). Operatorul de asignare Operatorul de asignare. exprimat prin =. 2. ^ . Operatori la nivel de bit Limbajul C dispune de şase operatori pentru tratarea informaţiei la nivel de bit. ~ .negare la nivel de bit (operator unar). long) şi servesc la poziţionarea sau interpretarea valorilor întregi ca o secvenţă de valori binare. y = x << 2. ^) este cea naturală (aminitm că 1 reprezintă valoarea logică “adevărat” iar 0 valoarea “fals”).  . op1 =01100100 op2 =10111010 op1 & op2 = 00100000 op1 | op2 = 11111110 op1 ^ op2 = 11011110 De asemenea negaţia (~) acţionează la nivelul fiecărui bit schimbând 1 =n 0 şi 0 =n 1. iar dacă unul din ei are valoarea fals (0) atunci expresia are valoarea zero.deplasare la dreapta.5. • op1op2 are valoarea zero (fals) dacă i numai dacă op1 şi op2 au ambii valoareea zero (fals).conjuncţie logică la nivel de bit. Aceştia se pot aplica doar operanzilor de tip întreg (char. int.sau exclusiv la nivel de bit. Aceşti operatori sunt: & .Gheorghe GRIGORAŞ 2. >> .conjuncţia logică (şi) Expresia: •op1&&op2 are valoarea adevărat (1) dacă cei doi operanzi sunt evaluaţi la adevărat. are ca efect evaluarea expresiei din dreapta semnului = şi atribuirea acestei valori variabilei ce se află în stânga acestui semn.

prin aceasta cele patru variabile i. Spre exemplu i = j = k = l = 1. j.. Astfel variabilă = expresie. Acest lucru permite “atribuirea în lanţ”precizând că asociativitatea operatorului de asignare este de la dreapta la stânga: var1 = var2 = . prin care cele n variabile capătă valoarea expresiei din partea dreaptă. valoarea expresiei din dreapta semnului # .4. l capătă valoarea 1.expresie2.6. Această asignare este echivalentă cu : e1 = (e1) op (e2). Dacă op1 are valoarea adevărat.4. = varn = expresie. unde op1.. unde e1 şi e2 sunt expresii. *=. %= • Operatori logici la nivel de bit: &=.op2.. Exemplu: max = (a > b) ? a : b. . 2. else max = b. Forma generală a sa este: op1 ? op2 : op3. >>= Faptul că atribuirea este privită ca un operator binar.Programare_ Limbajul_C Pe lângă acest tip de asignare. Operatorul condiţional se notează cu ?: şi are asociativitatea de la dreapta la stânga. permite ca aceştia să formeze expresii care au atribuite valori. expresia este egală cu op3.. |=. 17 . /=. Operatorul condiţional Acesta este singurul operator ternar al limbajului C. este o expresie echivalentă cu construcţia: if (a > b) max = a. k. expresia este egală cu op2 iar dacă op1 are valoarea fals.op3 sunt operanzi. este o construcţie validă în C.7. limbajul C permite compunerea asignării (#) cu un operator binar (op) obţinându-se operatori de asignare compusă: e1 op = e2. este o expresie ce are ca valoare. Se obţin asignări compuse cu: • Operatori aritmetici: +=. 2. ^= • Operatori de decalare: <<=. Operatorul virgulă Forma generală a unei expresii ce utilizează acest operator este: expresie1. -=.

^=. % +. != & ^ | && || ?: =. Precedenţa operatorilor Asociativitatea şi precedenţa operatorilor indică ordinea în care se evaluează subexpresiile într-o expresie. >.<=. 18 Funcţia (semnificaţia) Acces explicit la o variabilă globală (unar) Acces explicit la o clasă (binar) Selectarea unui membru Indexarea unui tablou Apel la o funcţie Lungimea în biţi Incrementare. ~ ! +. . >= ==. i < j.* *. Precedenţa operatorilor limbajului C este dată în tabelul nr.j = 0. [] () sizeof -> .4. i++. se înţelege) expresiei ultime ce apare în acest şir. . |= ./=.. Operator :: :: →. operatorilor unari. Tabelul nr. i < 100. -=. %= +=. 6. Am văzut că operatorii primari de parantetizare pot schimba asociativitatea operatorilor. * & () new.Gheorghe GRIGORAŞ Expresiile sunt evaluate de la stânga la dreapta iar valoarea întregii expresii este valoarea (şi tipul. minus unari Acces la o variabilă Adresa unei variabile Conversie de tip (cast) Operatori de gestiune a memoriei Selectarea unui membru Operatori multiplicativi Operatori aritmetici Operatori de decalare Operatori relaţionali Egalitate.>> . << <. Pentru limbajul C.j = n-1. j--) 2. O asemenea construcţie apare frecvent în instrucţiuni for pentru realizarea mai multor acţiuni: for(i = 0.8. /. >>= &=. <<=. j++) for(i = 0.delete ->* . i++.*=.6. operatorul condiţional şi cel de atribuire li se aplică asociativitatea la dreapta pe când tuturor celorlalţi li se aplică asociativitatea la stânga. decrementare Negare pe biţi Negare logică Plus. inegalitate Conjuncţie pe bit Sau exclusiv pe bit Sau (disjunctiv) pe bit Conjuncţie logică Disjuncţie logică Afectare condiţională Operatori de asignare compusă Operatorul virgulă Descrierea .

Returnarea unui apel 3.Cap 3 FUNCTII 3. Mulţimea funcţiilor unui program poate fi partiţionată în mai multe fişiere care pot fi compilate separat. instructiuni. respectiv tipul valorii returnate de un apel la această funcţie.3.1. funcţii ce se găsesc în bibliotecile sistemului. Să precizăm că nu se poate defini o funcţie în interiorul altei funcţii. Sfârşitul execuţiei unui program 3.modificări ulterioare ale acestuia. În C există doar funcţii care returnează o valoare. Signatura unei .4. Apelul şi transmiterea parametrilor 3. . Dacă această specificare lipseşte. Este posibilă definirea de funcţii care să retuneze valoarea vidă: în acest caz tipul valorii returnate este void. Funcţiile care returnează în programul apelant valoarea vidă se declară de tip void. Numele unei funcţii este un identificator şi acesta trebuie să respecte aceleaşi reguli ca cele referitoare la numele unei variabile.6. utilizarea unei funcţii permite: . Definirea unei funcţii 3. tipul implicit al funcţiei este int.).relativ uşor .nu există noţiunile distincte de procedură şi de funcţie. Definirea unei funcţii Definiţia unei funcţii are următoarea sintaxă: tip nume (lista parametri) { declaratii (de variabile). 3. etc. Aşa cum o variabilă trebuie declarată înainte de a fi utilizată într-o expresie. În general. detaliile acestor elemente rămân “ascunse” pentru utilizator. Limbajul C permite de asemenea utilizarea unor funcţii predefinite (printf. getc.5. } În această definiţie.spre deosebire de Pascal sau alte limbaje . Apelurile la aceste funcţii sunt gestionate în faza de editare a legăturilor.descompunerea unei secvenţe lungi de procesare a informaţiei într-o mulţime de secvenţe “mici” de transformări de bază ale informaţiei. Declararea unei funcţii constă în a da signatura funcţiei.2. Aceste elemente de nivel înalt oferă o claritate în plus programului global şi permite .1. o funcţie trebuie declarată înainte de a fi apelată.furnizarea către alţi programatori a unor elemente de bază de nivel înalt. Funcţii cu un număr variabil de parametri 3. tip este unul din cuvintele rezervate care defineşte tipul funcţiei. Funcţia principală main În limbajul C .

x). scanf. printf("x\%f\n". int). prin instrucţiunea return (plasată în corpul lui f).4. char* decod (long int). etc.a. .. int strlen (const char* s). În ultima linie avem un exemplu de funcţie fără parametri (numărul parametrilor este zero).Gheorghe GRIGORAŞ funcţii defineşte atât tipul său (tipul valorii returnabile) cât şi numărul şi tipul argumentelor sale. /*3 argumente */. 3. Iată câteva instrucţiuni de declarare a unei funcţii: long int cod (const char *.2. Returnarea unui apel Sintaxa instrucţiunii de returnare a valorii unei funcţii este: return expresie. Un exemplu la îndemână îl oferă funcţiile sistemului: printf. Sfârşitul execuţiei unui program exit (valoare).. ). 3. int funct ( ).b). Există două moduri de a declara o funcţie: .: printf ("Un apel cu un singur argument \n"). void schimbare (int . . Funcţia "exit" este o funcţie sistem care termină execuţia unui program. O funcţie care returnează valoarea vidă (funcţie de tip void) poate conţine instrucţiunea "return" fără argument sau poate omite această instrucţiune.implicit: în definiţia funcţiei.explicit: printr-o instrucţiune ce descrie signatura sa în cazul în care se face apel la o funcţie descrisă într-un fişier separat sau în cazul în care apelul la funcţia respectivă precede declaraţia funcţiei în acelaşi fişier. int). Tipul acestei expresii trebuie să fie acelaşi cu tipul funcţiei. Definirea unor astfel de funcţii se face printr-o sintaxă de forma: int printf (char *. linia de început conţine tipul său şi argumentele sale (număr şi tip). care în C++ se numeşte "elipsă". Acesta este singurul exemplu de apel la o funcţie care nu returnează nimic: sistemul opreşte execuţia programului şi raportează valoarea 20 . Valoarea expresiei "expresie" va fi returnată şi poate fi utilizată în programul apelant.3.b\%d\n". 3./*Un apel cu 2 argumente */ printf ("a\%d. O funcţie f returnează o valoare în corpul funcţiei din care s-a făcut apel la f. Funcţii cu un număr variabil de parametri Există funcţii care pot avea un număr nedeterminat de parametri.

Ordinea evaluării parametrilor este în general de la stânga la dreapta dar acest lucru nu este garantat de orice compilator.. 3. n++. } Apelul funcţiei schimba1 în funcţia main nu are efectul scontat: prin apelul la printf se tipăresc valorile 1 şi 2 pentru a respectiv b.b). b = 2. valoarea nulă (0) semnifică faptul că programul se termină normal iar o valoare nenulă (1 sau -1) semnifică faptul că s-a produs o eroare. Modificările efectuate asupra parametrilor formali nu au decât un efect local care nu este vizibil în afara funcţiei. Să precizăm că în C nu există decât un singur mod de transmitere a parametrilor şi anume transmiterea prin valoare. punând drept parametri actuali valorile adreselor variabilelor ce trebuiesc modificate. secvenţa: int n = 10. Singura 21 . dacă funcţia este declarată fără tip şi prin folosirea numelui funcţiei urmat de lista de parametri actuali într-o expresie (în care este permis tipul ei) atunci când funcţia este declarată cu tip . printf ("%d %d \n". printf ("a = %d. *y = temp. încât trebuiesc luate măsurile corespunzătoare. tipăreşte (cu unele compilatoare) 10 10 şi nu 10 11. n). &b). } iar apelul în funcţia main se face prin: schimba2 (&a . int y){ int temp = x. a. b =%d". *x = *y. x = y. Un exemplu clasic al consecinţei acestui mod de transfer al parametrilor este ilustrat mai jos: void schimba1(int x. y â temp. int* y){ int temp = *x. Să facem precizarea că şi în cazul funcţiei schimba2 transmiterea parametrilor se face prin valoare: am simulat aici transferul prin referinţă ce ar fi trebuit să se facă în cazul funcţiei schimba1. De pildă.Programare_ Limbajul_C transmisă la apel. În C adresa unei variabile poate fi specificată într-o variabilă de tip "pointer" (de care vom vorbi mai târziu). schimba1(a. Prin convenţie. b). Pentru înlăturarea acestui efect este posibilă simularea unui mod de transmitere prin referinţă. Apelul şi transmiterea parametrilor Apelul unei funcţii se face prin: nume (listă _ parametri_actuali). Asta înseamnă că o funcţie nu poate modifica parametrii actuali. Această valoare poate fi utilă atunci când programul este executat în interiorul unei linii de comandă a interpretorului de comenzi. În absenţa unei instrucţiuni exit. } main ( ){ int a = 1. Asta înseamnă că parametrul actual (de la apel) şi parametrul formal corespunzător (declarat în antetul funcţiei) sunt două variabile distincte. Funcţia schimba2 care simulează transmiterea parametrilor prin referinţă este: void schimba2(int* x .5. valoarea implicită a codului returnat la sfârşitul execuţiei unui program este 0.

parametrul corespunzător trebuie să fie de tip pointer. În general. linia de comandă conţine numele programului urmat de o listă de parametri: nume-program p1. Parametrii disponibili la apelul funcţiei main sunt: .char* argv [ ]) { instructiuni. arg[0] conţine numele programului executabil. char* argv[ ] ){ if (argc<2) printf ("Nu exista argumente in aceasta executie ! \n").eroare).. 1. În capitolul 6 vom discuta mai pe larg modul de transmitere al parametrilor de tip tablou ca argumente ale unei funcţii.argc: numărul argumentelor din linia de comandă (inclusiv numele programului).7) precum şi pentru limitarea numărului de valori ce trebuiesc puse în stiva de apel a execuţiei unui program.program” “p1” “pn” 0 n Iată un exemplu de utilizare a acestor argumente : Programul 2 main (int argc. pn atunci argc va avea valoarea n^1 iar argv va fi un tablou ce conţine pointeri astfel: 0 1 : . în particular.6. i++) 22 . În cazul în care programatorul nu doreşte să utilizeze argumentele (parametrii) transmise la execuţie. Funcţia principală main int main(int argc.argv: un tablou de pointeri către fiecare din argumentele liniei de comandă. Parametrii funcţiei main permit recuperarea argumentelor transmise din momentul execuţiei programului. 3. la lansarea unui program. Aceasta defineşte punctul de intrare în execuţia programului. Valoarea întreagă returnată de funcţia main este valoarea transmisă mediului la sfârşitul execuţiei programului (vezi funcţia exit). Aşadar. else { printf ("Argumentele executiei sunt: \n"). “nume ... . p2.&b este adresa lui a respectiv b şi prin funcţia schimba2 se modifică valorile referenţiate. . } Funcţia main este singura funcţie absolut necesară într-un program C. este permisă utilizarea funcţiei main fără parametri: int main( ) este o declaraţie validă pentru funcţia main. Argumentele de tip pointer vor fi utilizate de asemenea pentru transmiterea ca parametru a unei variabile de tip structură (vezi Cap.Gheorghe GRIGORAŞ diferenţă este că valoarea transmisă prin parametrii actuali &a.succes. Utilizarea instrucţiunii return precizează condiţia de terminare ( 0 . i < argc. pentru schimbarea conţinutului unor variabile printr-o funcţie. for (i â 1.

} } Dacă acest program are numele prg2 atunci linia de comandă: prg2 produce scrierea mesajului: Nu exista argumente in aceasta executie ! iar linia de comandă: prg2 Iata niste argumente ! produce scrierea mesajului: Iata niste argumente ! 23 .Programare_ Limbajul_C printf ("%s". argv [i] ).

poziţie curentă etc). Standardul ANSI C permite organizarea unui flux text în linii care se încheie cu un caracter linie nouă(“ăn”). Fluxurile sunt independente de dispozitivele iniţiale . Un flux se poate asocia unui fişier executând o operaţie de deschidere: odată deschis. Pointerul de fişier identifică un anumit fişier şi este folosit de către fluxul asociat pentru a conduce operaţia de intrare/ieşire. •Fluxul binar este o secvenţă de octeţi cu corespondenţă biunivocă faţă de octeţii existenţi pe dispozitivul extern: numărul de octeţi scrişi/citiţi este acelaşi cu numărul acestora de pe dispozitivul extern. Există două tipuri de fluxuri: •Fluxul text este o scvenţă de caractere. Pentru a putea utiliza într-un program funcţiile standard de intrare/ieşire trebuie scrisă la începutul acestui program o directivă "include" care are ca argument numele fişierului antet ce conţine definiţiile acestor funcţii: stdio.5 Citirea cu format 4. o imprimantă sau “o zonă” (fişier) pe disc.h . inclusiv cu terminale. Un pointer de fişier este un pointer către informaţia care defineşte diverse caracteristici ale unui fişier(nume. Un fişier în limbajul C poate fi un terminal.4 Scrierea cu format 4.Gheorghe GRIGORAŞ Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE 4. imprimanta. unităţi de disc sau de bandă etc. stare. Tipul FILE 4.h> Orice program C începe execuţia prin deschiderea unităţilor de intrare/ieşire standard: stdin stdout stderr stdprn : unitatea standard de intrare : unitatea standard de ie[ire : unitatea de eroare : unitatea standard de ie[ire prn (imprimant\) 24 .. Datorită posibilelor conversii s-ar putea ca numărul de caractere scrise/citite să difere de numărul de caractere existente pe dispozitivul extern.1. Acesta din urmă este opţional pe ultima linie şi este determinat de modul de implementare. # include <stdio.3 Funcţii de intrare /ieşire pentru caractere 4. încât aceeaşi funcţie care scrie date pe un fişier de pe disc poate fi folosită pentru a scrie date pe o altă categorie de dispozitive: consola.1 Fluxuri şi fişiere 4. Aşadar dispozitivul fizic pe care se scriu datele se numeşte fişier iar abstractizarea acestuia se numeşte flux (sau stream).2 Accesul la fişiere. Deşi fiecare dintre acestea este foarte diferit de celelalte.Fluxuri şi fişiere Sistemul de fişiere al limbajului C este conceput pentru a lucra cu o mare varietate de dispozitive. sistemul de fişiere le transformă pe fiecare într-un dispozitiv logic numit flux. pot avea loc transferuri de informaţii între fişier şi programul curent în execuţie. Unificarea sistemului de intrare/ieşire în C se face prin “pointerii” de fişier.

25 . Cele mai frecvent folosite dintre acestea sunt date în Tabelul 5 şi vor fi prezentate în continuare. FILE* fopen(const char* fi[ier. Tipul FILE Conceptul de bază pentru intrări/ieşiri standard este cel de pointer la fişier. stdout) pot fi orientate şi către alte dispozitive sau fişiere. Aceste fişiere (stdin. Bibliotecile standard C oferă o serie de funcţii pentru operaţii de intrare/ieşire orientate pe fişiere. fişier este un şir de caractere (identificator) ce desemnează numele extern al fişierului iar mod este un şir de caractere ce descrie modul de deschidere al fişierului. tastaturii calculatorului (intrare) şi ecranului (ieşire şi eroare). în lipsa altor indicaţii. Deschiderea unui fişier se face prin funcţia fopen care returnează ca rezultat un pointer la un descriptor de fişier. Declararea unei variabile de tip "pointer la fişier" se face folosind tipul FILE definit în fişierul antet stdio.const char* mod) Aici.Programare_ Limbajul_C Aceste unităţi standard sunt asociate.h şi are forma: FILE* pointer_la_fi[ier unde pointer_la_fişier este un identificator (numele pointerului). Acest dispozitiv este gestionat de sistem pentru a asigura intrările şi ieşirile efectuate în program. Modurile posibile de deschidere (deci şirurile de caractere ce constituie parametrul lui fopen) sunt date în Tabelul 6.1. Dispozitivele standard de intrare (tastatura) şi de ieşire (ecranul) sunt văzute tot ca fişiere cu pointerii stdin şi stdout. Tabelul 5 NUME fopen( ) fclose( ) putc( ) fputc( ) puts( ) fputs( ) getc( ) fgetc( ) gets( ) fgets( ) fseek( ) printf( ) fprintf( ) scanf( ) fscanf( ) feof( ) ferror( ) rewind( ) remove( ) fflush( ) OPERA}IE Deschide un fişier Închide un fişier Scrie un caracter într-un fişier Analog lui putc() Scrie un şir pe ecran Scrie un şir pe fişier Citeşte un caracter dintr-un fişier Analog lui getc( ) Citeşte un şir de la tastatură Citeşte un şir din fişier Caută un anumit octet într-un fişier Scrie la ieşirea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei printf( ) Citeşte din intrarea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei scanf( ) Returnează “adevărat” dacă se atinge sfărşitul fişierului Returnează “adevărat” dacă survine o eroare Iniţializează indicatorul de poziţie al fişierului la început Şterge un fişier Goleşte conţinutul unui fişier 4. Accesul la fişiere. Sistemul de fişiere ANSI C este compus din mai multe funcţii legate una de alta.

se actualizează fişierul pe disc şi încetează conexiunea logică între pointer şi fişier. FILE* pointer_la_fi[ier cod = fclose (pointer_la_fi[ier) Fişierele pot fi reasignate prin program folosind funcţia freopen: FILE* freopen (const char* nume_fisier. fclose (stdout). atribuind pointerul "pf" la acest fişier. Aceasta permite redirecţiona-rea dispozitivelor periferice prin program.stdout)==NULL) { fprintf (stderr. valoare ce va fi utilizată în apelul la funcţiile de intrare/ieşire. Apelul la fclose se poate face prin: int cod."w+". "wt". aceasta indică faptul că deschiderea s-a efectuat corect. Dacă deschiderea nu s-a efectuat corect valoarea returnată este NULL(pointer la informaţia nulă) . Programul următor ilustrează acest fapt. deschide fişierul cu numele “nume_fişier” în modul de acces "mod". 26 . if(freopen("iesire. Închiderea unui fişier se face prin apelul la funcţia fclose: int fclose (FILE* pointer_la_fi[ier) Funcţia returnează EOF în caz de eroare şi 0 în caz normal. exit (1). Prin închidere se eliberează descriptorul de fişier. mod "r" "w" "a" "r+" "w+" "a+" Semnificaţia Citire Creare (schimbare) pentru scriere Adăugare la sfârşitul fişierului (existent) Actualizare (citire/scriere) Schimbare pentru actualizare Actualizare cu scriere la sfârşitul fişierului (existent) Facem precizarea că. } printf ("Mesaj scris in fisierul iesire.Gheorghe GRIGORAŞ Tabelul 6. FILE* pf). Apelul la această funcţie închide fişierul cu pointerul "pf". Programul 3 # include <stdio. "Eroare la reasignare \n"). exit (1). if (freopen ("CON". const char* mod. Valoarea returnată este un pointer la un descriptor de fişier valid.h> main ( ){ printf ("Mesaj scris pe monitor \n").dat \n"). deschiderea unui fişier existent în modurile "w" sau "w+" produce pierderea conţinutului său de până atunci.dat". Dacă funcţia fopen returnează o valoare nenulă. stdout) == NULL) { fprintf (stderr. Acest lucru poate fi folosit pentru tratarea erorilor la deschiderea fişierului. "eroare la reasignarea lui stdout la CON\n").

2. } • • Limbajul C dispune şi de posibilitatea: ştergerii de fişiere prin funcţia remove: int remove(const char* nume_fi[ier). 27 . int fputc(char c. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere int fgetc(FILE* flux). char c. 4. Există de asemenea două funcţii getchar şi putchar care permit exprimarea în C. c = fgetc(pointer_la_fişier). Spre exemplu: c = getchar ( ). Funcţia fgetc returnează valoarea întreagă a caracterului următor din fişierul pointat cu pointer_la_fişier sau constanta EOF în caz de eroare sau sfârşit de fişier. const char* nume_vechi ). este echivalentă cu: fput (c. simplificată. iar putchar (c). a scrierii apelului la fgetc şi fputc în cazul în care intrarea respectiv ieşirea este cea standard : stdin respectiv stdout. cod = fgetc(c.. • creării unui fişier temporar: FILE*tmpfile (void). este echivalentă cu: c = fgetc (stdin). char c. stdout). int cod. pointer_la_fişier). FILE* pointer_la_fişier. Funcţia fputc scrie un caracter la sfârşitul fişierului pointat prin pointer_la_fişier. FILE* flux). În caz de eroare este returnată valoarea EOF. redenumirii unui fişier: int rename (const char* nume_nou. FILE* pointer_la_fişier.Programare_ Limbajul_C } printf ("Mesaj scris din nou pe monitor \n").

cu excepţia cazului când primul caracter nu este semn. Formatele de conversie utilizate de printf. întreg în notaţie octală fără semn.: rezultatul conversiei se va cadra la dreapta. Această secvenţă conţine. iar sprintf pentru scrierea într-un şir de caractere.const char* şir_format. Scrierea cu format Funcţiile de scriere cu format permit afişarea sub forma unui şir de caractere a diverselor valori. Indicatorii disponibili în C sunt: . p sau X u f TIP ARGUMEN T int int int int float sau double CONVERSIA întreg în notaţie zecimală cu semn.…). CARACTE R d sau i o x. F. la g sau G se vor afişa şi zerourile nesemnificative de după punctul zecimal.Gheorghe GRIGORAŞ 4. g. int fprintf(FILE* flux. Dacă dimensiunea rezultată prin conversie este mai mică.…). D. dacă acesta este hexazecimal se va adăuga ox sau OX înaintea numărului. …). c. întreg în notaţie hexa fără semn. caracterele se vor cadra la stânga (implicit) sau la dreapta (pentru -). Formatele ce se folosesc în C sunt date în Tabelul 7. E. E. O directivă se specifică prin caracterul % urmat de o secvenţă de caractere ce identifică formatul. int printf(const char* şir_format.3. 28 . B. • eventual un număr pentru a indica dimensiunea minimală a câmpului în care se va afişa. pentru x sau p se folosesc literele a. int sprintf(char* s. în ordine: • eventual unul sau mai mulţi indicatori ce modifică semnificaţia conversiei. • • Tabelul 7. eventual caracterul l care precizează că numărul ce urmează a fi afişat este un "întreg lung" (long integer). b. G) rezultatul se va afişa cu un punct zecimal. #: desemnează un format alternativ. întreg în notaţie zecimală fără semn real în notaţie zecimală sub forma [-]mmm. Acestea pot fi transmise la ieşirea standard. f. fprintf pentru scrierea într-un fişier. f. caracterul ce indică formatul conversiei. într-un fişier sau într-un şir de caractere. e.const char* şir_format. Se pot utiliza şi dimensiuni variabile: se utilizează '*' în loc de numărul ce indică dimensiunea iar variabila respectivă se pune în lista de argumente. Funcţia printf se utilizează pentru afişarea la ieşirea standard. Pentru formatele flotante ( e. Formatul "şir-format" este un şir de caractere ce conţine fie caractere ordinare fie directive de conversie pentru transformarea valorii unei variabile într-un şir de caractere Caracterele ordinare sunt transmise la ieşire aşa cum apar ele pe când directivele de conversie indică formatul de ieşire pentru argumentele transmise în apelul funcţiei. d. iar pentru X literele A. Dacă formatul este octal se va adăuga un o înaintea numărului.dddddd sau numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit acesta este 6). C. + : la formatul de ieşire va fi ataşat semnul + sau . în plus .

printf(" ui = %u\n". unsigned int ui = 45678U. Programul 4 # include <stdio. afişarea unui şir de caractere până la întâlnirea caracterului '@0' (sfârşit de şir) sau până când numărul de caractere este egal cu numărul de precizie. Numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit este 6). ui). afişare în acelaşi stil cu e dacă exponentul este -4 sau superior preciziei. i). printf(" Forma zecimala:\n"). printf(" ul = %d\n". printf(" i = %d\n". In urma execuţiei se va afişa: Forma zecimala: i = 123 l = 123456789 ui = 45678 ul = 987654321 29 . unsigned long int ul = 987654321UL.dddddde ± xx sau [-]m. long int l = 123456789L.ul). afişarea unui singur caracter după conversie în unsigned char. în stil f în caz contrar. double d = 123.Programare_ Limbajul_C e sau E float sau double g sau G c s p n % float sau double int char* void* int* real în notaţie zecimală sub forma: [-]m.h> int main ( ) { int i = 123. ui). ul).45. Permite afişarea caracterului ‘ % ‘ Exemple Următoarele programe ilustrează folosirea formatelor de afişare la apelul funcţiei printf rezultatele sunt ilustrate la sfârşitul fiecărui program. afişează argumentul în notaţia pointer. nu există nici conversie nici afişare în acest caz: este vorba de referinţe la un pointer la un întreg în care se va stoca numărul de caractere afişate până în prezent. printf(" i = %lo\n\n". l). printf(" l = %ld\n". i). printf(" ui = %o\n". printf(" Forma octala:\n"). printf(" ul = %lu\n\n".ddddddE ± xx.

printf("\n"). printf("|%5d| |%-5d|\n". În urma execuţiei se va afişa: Scrierea hexazecimala: ui = B26E ul = 3ADE68B1 Afisarea semnului: |-123| |-123| |-123| | 123| |+123| |123| Afisare in octal si hexazecimal: |76| |0x7b| |7B| |0X7B| |173| |0173| /*Specificarea lungimii campului si a **numarului de cifre*/ printf("|%. 123. printf("|%+5d| |%+-5d|\n". printf("|%+. printf("|%#5d| |%#-5d|\n". printf("|% d| |%+d| |%d|\n". 123). 123).4X|\n".4o|\n". 123). printf("|%+6. printf("\n"). 123).Gheorghe GRIGORAŞ Forma octala: ui = 131156 ul = 7267464261 printf("Scrierea hexazecimala:\n"). ui). printf("|%+6.-123. 123).-123). 123. printf("Afisarea semnului:\n"). ul).123. 123. 123). printf("Afisare in octal si hexazecimal:\n"). 123). 123).4d|\n". printf("|%x| |%#x|\n". printf("\n").4d|\n". printf("|%+6. 123. printf(" ui = %X\n". printf(" ul = %lX\n\n". 123). printf("\n"). 30 . printf("|%o| |%#o|\n". printf("|% d| |%+d| |%d|\n".123. 123). printf("|%. 123). 123). 123. printf("|%X| |%#X|\n". 123).4X|\n".-123.4d|\n". 123.

printf("|%E|\t|%G|\n".0001.14157). 3.100000| |3.Programare_ Limbajul_C Iată ce se va afişa: |0123| |+0123| |0X007B| | 123| |123 | | +123| |+123 | | 0X7B| |0X7B | | +0123| | 0173| |0X007B| /* Afisarea numerelor in virgula flotanta*/ printf("|%f|\n" 3. printf("|%.3E|\n" 3. 3.1| |3.142| |3| |3.14157).11G|\t|%. 0.1.1e7).3f|\n" 3. } Iată ce se va afişa de această dată: |3.14157e123). printf("|%. return0.1e5. printf("|%.100000E+10| |3.0001| |1E-05| |310000| |3.141570E+123| |1.0f|\n" 3. printf("|%E|\n" 3.142E+123| |3E+123| |3.1e11).1 E+11| 31 .1).110). 3. printf("|%f|\t|%G|\n".E+123| |3.14157e123).0E|\n" 3. 3. 3. 3. printf("|%#.141570| |3.1E+10| |-1.0E|\n" 3. printf("|%f|\t|%G|\n". printf("|%. printf("|%G|\t|%G|\n".11G|\n". 3. printf("|%E|\n" 3.00001). -0.14157e123).14157e123). 3. printf("|%.| |3.14157e123).0f|\n" 3.14157).1e6.1e10.1E+07| |3100000| |3. printf("|%#.14157).

întreg în notaţie hexa. În general. Se poate face o omisiune de afectare. de obicei sunt ignorate. real în notaţie virgulă flotantă. întreg fără semn în notaţie zecimală. Citirea cu format Funcţiile de citire cu format permit interpretarea unui şir de caractere ca o secvenţă de valori în concordanţă cu un format dat. .5.directive de specificare a formatului. Caracterele pentru specificarea unui format de citire sunt date în Tabelul 8.Gheorghe GRIGORAŞ 4. citindu-se şi spaţiile care. scrie în argument numărul de caractere citite până acum. de la un fişier respectiv dintr-un şir de caractere sunt: int scanf (const char* şir_format. int fscanf (FILE* flux. TIPUL ARGUMENTULUI int* int* int* unsigned int* int* char* char* float* double* void* int* 32 . caracter. const char* şir_format.…). const char* şir_format. %*s): în acest caz câmpul este citit dar nu-i memorat. Dacă este indicat un număr q (%qC) atunci sunt citite cel mult q caractere. Directivele pentru specificarea unui format sunt utilizate pentru precizarea conversiei următorului câmp citit. punând caracterul '*' în directivă (de ex. întreg în notaţie octală(primul caracter 'o') sau hexa (primul caracter 'Ox' sau 'OX'). corespunzătoare citirii de la intrarea standard. Câmpul ce urmează a fi convertit (ce este citit) se întinde până la primul spaţiu sau numărul de caractere din acest câmp este specificat în format. Pentru citirea următorului caracter diferit de spaţiu se foloseşte %ls. int sscanf (char* s. …). Rezultatul interpretării este încărcat la adresele ce se dau ca argumente la apelul funcţiilor de citire. întreg în notaţie octală. Nu se face nici o operaţie de citire. g p n FORMAT DE INTRARE întreg în notaţie zecimală. Tabelul 8.caractere ordinare (în afară de %) care trebuie să corespundă următorului caracter citit. rezultatul citirii este memorat în variabila corespunzătoare din lista argumentelor funcţiei. Formatul (şir_format) este un şir de caractere care poate conţine: . . care încep cu '%'. şir de caractere: se citeşte până la întâlnirea unui spaţiu sau până la atingerea numărului de caractere indicat.…). Aceste funcţii. f. Formatele de conversie pentru scanf CARACTER d i o u x c s e. Implicit se citeşte un singur caracter.caractere de spaţiere sau tabulare care vor fi ignorate. valoarea unei adrese.

&i1. printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n".s6). i3. scanf("%4c%4c%4c".h> int main(){ int i1. s6[5]. } Rezultatul unei execuţii a acestui program este: Introduceti trei numere intregi: 5454 -9988 0 A-ti introdus numerele: 5454 -9988 0 Introduceti trei numere intregi: 5454998 390 A-ti introdus numerele: 5454 998 390 Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exemplu!| 33 .&c3).s5.s2[10].s3).. &c1. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n". printf("Introduceti un text: ").i2.s5.s2. i2.s3). s5[5].i1.s1.i1. c2. scanf("%c%c%c".s1. char* char* Programul următor ilustrează utilizarea formatelor de intrare.i2. scanf("%d%d%d". char s1[10].] [∧..i3).s3[10].s4. s4[4] =s5[4] =s6[4] ="\0". permite indicarea caracterului literal '%'. &i2. printf("Introduceti trei numere intregi: ").s6)return 0. printf("Introduceti un text: "). &i3). &i1.&c2. Adaugă la argument caracterul '@0' (sfârşit de şir). s3).Programare_ Limbajul_C [. printf("Introduceti trei numere intregi: "). &i2.. printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n". scanf("%s%s%s. char c1. char s4[5]. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n". s1.] % citeşte caracterele din intrare atât timp cât acestea aparţin mulţi-mii indicate în [ ]. s2. s2. s1. printf("c1= |%c|\tc2=|%c|\tc3=|%c|\n"c1. &i3).c3).i3). scanf("%4d%3d%4d". Programul 5 #include <stdio.s2. printf("s4=|%4s|\ts5=|%4s|\ts6=|%4s|\n". scanf("%4s %4s %4s". printf("Introduceti un text: "). citeşte caracterele din intrare atât cât acestea nu sunt în mulţimea indicată în [ ] după care adaugă '@0'. c3..c2. s4. s3").

Gheorghe GRIGORAŞ Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exem| c1=|p| c2=|l| c3=|u| Introduceti un text: Iata un exemplu!: s4=|! Ia| s5=|ta u| s6=|n ex| 34 .

~n capitolul 2 am v\zut cum se construiesc expresiile `n C. 5.Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL 5. Iat\ un bloc `n C: { i = 1. . Un bloc este un [ir de instruc]iuni `ncadrat `n acolade: { [i } (care joac\ rolul de begin . j ++. 5. ~n general o instruc]iune se termin\ prin '.. Un bloc este echivalent cu o instruc]iune. s [i] = t [j]. j = 2.8.. Urm\toarele construc]ii sunt instruc]iuni C de tip expresii: i = 1. ++ k. tip identificator = valoare.2.7. 5. j --. Vom trece `n revist\ `n continuare instruc]iunile de control ale limbajului C. i ++. cod = printf ("%d\n".6. instruc]iuni de control. 5. 5. end din alte limbaje)...4. 5. 5. s [i] = t [j].10.' este o instruc]iune `n C.while Instruc]iunea for Instruc]iunea break Instruc]iunea continue Instruc]iunea go to Exerci]ii Solu]ii la exerci]ii Limbajul C ofer\ urm\toarele tipuri de instruc]iuni: declara]ii.3.9. Instruc]iunile if Instruc]iunea switch Instruc]iunea while Instruc]iunea do. } Instruc]iunile de declarare a variabilelor (declara]iile) sunt de forma(vezi [i paragraful 2. 5.5. O expresie urmat\ de caracterul '.1. 5.'. expresii. alpha).3) : • • • • • tip identificator. defini]ii de func]ii. blocuri de instruc]iuni.

if (x>y) printf("%d este cel mai mare\n". if (x>y) printf("primul numar este cel mai mare\n"). y). else y = y-x. Exemple: if (x>y) x = x-y. C\rui if `i este ata[at else? Limbajul C rezolv\ problema aceasta prin ata[area lui else celui mai apropiat if. Semantica acestei instruc]iuni este uzual\: dac\ valoarea expresiei "expresie" este nenul\ (ceea ce `nseamn\ "true") atunci se execut\ instruc]iune1 iar dac\ aceast\ valoare este nul\ ("false") se execut\ instruc]iune2 (dac\ aceasta exist\). else printf("%d este cel mai mare\n". if ((c = getchar ( ) ) ! = EOF) putchar (c). b += 1. else a -=b. real (float sau double) sau tip pointer. Expresia se pune obligatoriu `ntre paranteze iar partea "else instruc]iune2. x). else printf (“ b nu este egal cu doi\n”)." este facultativ\. deci exemplul este interpretat astfel: if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). else printf("al doilea numar este mai mare\n"). Instrucţiunea if if (expresie) if ( expresie ) instruc]iune1 instruc]iune1 else instruc]iune2 Ca [i `n alte limbaje de programare aceast\ instruc]iune permite alegerea `ntre dou\ alternative. Aten]ie! ~n acest ultim exemplu este o eroare de sintax\: alternativa else nu poate fi asociat\ cu if pentru c\ `naintea sa ( dup\ } ) apare caracterul ‘. }.Gheorghe GRIGORAŞ 5.1.’ care reprezint\ instruc]iunea vid\! Apare [i problema ambiguit\]ii (a[a zisa problem\ “dangling else”): if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). short. int sau long). 36 . if ( a < b ) { a += 2. else if (x==y) printf("numerele sunt egale\n"). Tipul expresiei de dup\ cuv=ntul rezervat if poate fi `ntreg (char.

Cazul default este facultativ. caracter sau enumerare.2. Instruc]iunea switch switch(expresie){ case const1: instruc]iune1 case const2: instruc]iune2 … case constn: instruc]iunen default: instruc]iune } Instruc]iunea switch este o structur\ de control cu alegeri multiple ce `nlocuie[te o succesiune de alternative de tip if. case 'b': printf ("s-a citit litera b\n"). b sau c\n").Programare_ Limbajul_C else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). 5. Aceasta permite execu]ia unei anumite ramuri `n func]ie de valoarea expresiei "expresie" din parantez\. Dac\ expresia are valoarea const1 atunci se execut\ instruc]iune1 [i toate cele ce urmeaz\ dup\ aceasta p=n\ la `nt=lnirea unei instruc]iuni "break". pe fiecare ramur\ s-a folosit instruc]iunea break. break. break. . Se `n]elege c\. dac\ valoarea sa este const2 atunci se execut\ instruc]iune2 [i urm\toarele p=n\ la "break" etc. 37 .. break poate lipsi (vezi exemplul de la insrtuc]iunea for). care poate fi de tip `ntreg. default: printf ("s-a citit altceva decat a.. se execut\ instruc]iunile desemnate de ramura "default". } ~n acest exemplu. break. dac\ aceasta exist\. case 'c': printf ("s-a citit litera c\n"). `n cazul `n care exist\ pe una din ramuri alte instruc]iuni de control. cons2. dac\ expresia nu are nici una din valorile indicate prin cons1.. break. Exemplu: switch (getchar ( ) ) { case 'a': printf ("s-a citit litera a\n").

break. naltele. while ((c = getchar( )) != EOF){ putchar (c). n = 0. Dup\ execu]ia acestei instruc]iuni se face din nou evaluarea expresiei indicate `n while [i se repet\ execu]ia p=n\ c=nd evaluarea expresiei returneaz\ o valoare nul\.nvocale.Gheorghe GRIGORAŞ 5. while (x!=y) { if (x>y) x = x-y. Acest program analizeaz\ un text [i num\r\ vocalele. nspatii. binen]eles. un bloc). case ' ': case '\t': nspatii++. char c. este evaluat\ [i dac\ aceasta nu este nul\. } } printf("In text sunt %d vocale. y.h> int main (void){ int nvocale. 38 . default: naltele++. } Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea instruc]iunii while [i a instruc]iunii switch. Instrucţiunea while while(expresie) instruc]iune Expresia "expresie".3. se execut\ "instruc]iune" (care poate fi.naltele). Programul 6 # include <stdio. else y = y-x. n++ } int x. nvocale = naltele = nspatii = 0. %d spatii si %d alte caractere. spa]iile goale [i restul caracterelor din acesta.\n".nspatii. Exemplu: int c. while ((c = getchar( )) != '\n') { switch (c) { case 'a': case 'A': case 'e': case 'E': case 'i': case 'I': case 'o': case 'O': case 'u': case 'U': nvocale++. ce trebuie pus\ `ntre paranteze. printf ("Introduceti un text\n -->"). break.

• instruc]iunea expr3 se execut\ la fiecare sf=r[it de bucl\. c = getchar ( ) while (c!= '\n') { c = getchar ( ). dac\ "expresie" este evaluat\ prima dat\ la zero.. } while (c!= '\n').while.5.while (adic\ "instruc]iune") se execut\ la intrarea `n aceast\ bucl\ dup\ care se testeaz\ condi]ia "expresie": dac\ aceasta are valoare nenul\ se execut\ din nou "instruc]iune" etc. printf ("Linia contine %d caractere\n".. expr3) instruc]iune Semantica acestei instruc]iuni poate fi descris\ `n dou\ moduri: 1. Execu]ia se termin\ atunci c=nd "expresie" are valoarea nul\. c.. 39 . Spre deosebire de instruc]iunea while. n++.. 5. c. do { c = getchar ( ).. n++ }. expr2. 5. int n = 1. } Rezultatul unei execu]ii: Introduceti un text: --> Iata un text pentru test ! In text sunt 8 vocale. "instruc]iune" nu se execut\.4.. while do instruc]iune while(expresie). Instructiunea do .Programare_ Limbajul_C return 0.5 spatii si 13 alte caractere. • se execut\ (o singur\ dat\) expr1 [i se intr\ `n bucl\ (execu]ia de n ≥0 a instruc]iunii "instruc]iune"). • expresia expr2 se evalueaz\ [i se testeaz\ la fiecare `nceput de bucl\: dac\ este adev\rat\ atunci se execut\ "instruc]iune" altfel bucla se termin\. Instrucţiunea for for (expr1. n-1). A[adar `n cazul do. "corpul" instruc]iunii do. Se constat\ u[or c\ cele dou\ secven]e de program sunt echivalente. printf ("Linia contine %d caractere \n". "instruc]iune" se execut\ m\car o dat\ pe c=nd `n cazul while. n-1). Exemplu: int n = 0.

) Exemplu: i = 0. i). . expr2 sau expr3 sau prin suprimarea corpului ("instruc]iune"): • Suprimarea ini]ializ\rii. Instruc]iunea este echivalent\ cu secven]a: expr1. while (expr2){ instruc]iune expr3.){ putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". Singura modalitate de a ie[i din aceasta este utilizarea instruc]iunii break. 40 . Exemplu: for (i = 0. expr3) instruc]iune Aceasta este o bucl\ infinit\. expr2 . c = getchar ( ). for( . • Suprimarea expresiei finale: for( expr1 . for(. i++) if (c == '\n') break.Gheorghe GRIGORAŞ 2. } Instruc]iunea poate fi folosit\ [i prin suprimarea uneia dintre expr1. (c = getchar( )) != '\0'. S\ observ\m c\ ini]ializarea lui i s-a f\cut `n afara instruc]iunii for ! • Suprimarea expresiei de control: for( expr . printf("numarul de caractere:%d\n".) din care lipse[te prima instruc]iune (expr1. .(c = getchar( )) != '\0'. expr3) instruc]iune Aceasta este echivalent\ cu secven]a dat\ mai sus (2. i). i++) putchar (c). ) instruc]iune Exemplu: for (i = 0. expr2 .

5) break.Programare_ Limbajul_C • Suprimarea ini]ializ\rii [i a expresiei finale: for( . expr2 .3): 1. Iat\ c=teva exemple de utilizare a acestei instruc]iuni (vezi [i programul de la sf=r[itul paragrafului 5. while ( ( c = getchar( )) != EOF) { sum++. Instrucţiunea break Instruc]iunea break permite ie[irea dintr-o bucl\ (for. 2. 5. { putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". getchar( )!= '\n'. ) instruc]iune Exemplu: i=0 for (. sum <= 25. if (sum>=50) { printf ("50\n"). do) sau dintr-o instruc]iune cu alegeri multiple (switch). while ( ( c = getchar( ))!= EOF) { sum++.5. sum). ~n acest prim exemplu. i). j++) { j* = 1. } printf ("Total: %d". expr2 . • Suprimarea corpului buclei: for( expr1 . break. i++). while.6. expr3 ) . for (j = sum. (c = getchar( )) != '\0'. } 41 . if ( j >= 75. } } printf ("Iesire din bucla while\n"). Exemplu: for (i = 0. instruc]iunea break permite ie[irea din bucla while dup\ citirea a 50 de caractere [i nu la `nt=lnirea caracterului EOF.

Este recomandat s\ se evite folosirea instruc]iunii go to (a[a cer principiile program\rii structurate) dar uneori este util\. . } print ("Suma este:%d\n". gasit: printf (" a[%d]=b[%d]=%d\n". 42 . 5. j++) if (a [i] == b [j] ) go to gasit. i < n && ! gasit. Etichetele sunt nume ce se pun `n fa]a instruc]iunilor ]int\ urmate de ":". suma). Se observ\ c\ prin continue se evit\ ad\ugarea la suma a numerelor multiple de 5. else printf ("Tablourile nu au elemente comune \n").a[i]).i. j++) gasit = (a [i] == b [j]). i++) for (j = 0. int gasit = 0. suma = 0.j. go to eticheta .j. for (numar = 1. i < n. Instrucţiunea continue Instruc]iunea continue ignor\ toate instruc]iunile ce urmeaz\ dup\ ea. . `n cuprinsul acelea[i func]ii.a [i]).8. .Gheorghe GRIGORAŞ ~n acest caz instruc]iunea break permite ie[irea din bucla for. numar++) { if (numar % 5 == 0) continue. 5. printf("Tablourile nu au elemente comune\ n"). p=n\ la sf=r[itul buclei `n care se afl\.7. j < m &&! gasit. i++) for (j=0. numar <= 100.i. Instrucţiunea go to Instruc]iunea go to provoac\ saltul necondi]ionat la o etichet\. Iat\ un exemplu: int numar. j < m. suma++ = numar. for (i = 0. if (gasit) printf (" a[%d]= b[%d]= %d\n". ea provoac\ trecerea la urm\toarea itera]ie. ~n exemplul urm\tor se ilustreaz\ folosirea instruc]iunii go to [i modul cum ea poate fi evitat\: for (i = 0.

itera]ia se opre[te dac\ se cite[te un caracter ce nu este cifr\ hexazecimal\ [i. fact = 1. 5. . /* Calculul lui n! */ # include <stdio. Exerciţii jgjj 1. aliniat\ la sf=r[it de linie. Prezentare de date Scrie]i un program care cite[te n valori `ntregi [i le afi[eaz\ c=te l pe fiecare linie. Numerele n [i l se definesc ca valori constante. se va face apel la o func]ie ce num\r\ bi]ii 1. 3. i < = n.citirea unui num\r natural (dat de utilizator). i. Scrie]i dou\ variante ale programului: a) programul con]ine doar func]ia principal\ main ( ) b) func]ia principal\ main face apel la o func]ie de conversie a unui caracter reprezent=nd o cifr\ hexazecimal\ `n valoarea sa zecimal\: int conversie (char x). i++) fact * = i. scanf ("%d". Numărarea biţilor 1 într-un număr Scrie]i un program care cite[te 10 numere `ntregi [i pentru fiecare din acestea calculeaz\ num\rul bi]ilor ce au valoarea 1. pe m\sur\ ce se citesc cifrele hexazecimale se face conversia `n zecimal. Soluţii la exerciţii 1.Programare_ Limbajul_C 5. Scrie]i un program care s\ realizeze urm\toarele: . 2. verific\ validitatea sa [i efectueaz\ conversia `n zecimal. . for (i = 2. Calculul factorialului Iat\ o solu]ia incomplet\ a problemei. Conversie Scrie]i un program care cite[te un num\r hexazecimal (ca o succesiune de caractere). 4.h> int main (void) { int n. printf ("Introduceti un numar natural ->").9. ad\ug=nd la sf=r[itul liniei suma lor. ~n bucla de citire. fact. Programul va trebui completat cu un test pentru a controla valoarea citit\ [i cu un test pentru a verifica dac\ rezultatul calculului nu dep\[e[te capacitatea de reprezentare a unui num\r `ntreg. Calculul factorialului. Se va utiliza o itera]ie pentru citirea caracter cu caracter a num\rului. &n).10.afi[area rezultaului.calculul factorialului acestui num\r (iterativ). Ultima linie va con]ine suma sumelor. 43 .

else if ((c>= 'a') && (c<='f')) numar = numar*16 + (c . Prima solu]ie face conversie `n func]ia main ( ) iar a doua solu]ie folose[te o func]ie de conversie. n.Gheorghe GRIGORAŞ printf (" %d ! = %d\".'0': ((x>='a')&&(x<='f')?x-'a':x-'A')+10. printf (" Introduceti un numar hexa ->"). c = getchar ( ). } int main (void){ int numar = 0. fact). a) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio.h> int conversie (char x){ return (x>= '0') && ( x<= '9') ? x .'0').'A' + 10). while (( c>= '0') && (c<='9')|| 44 . char c. else numar = numar*16 + (c . c = getchar ( ) . return 0. printf (" Introduceti un numar hexa ->"). while (( c>= '0') && (c<='9')|| (c>= 'a') && (c<='f')|| (c>= 'A') && (c<='F') { if ((c>= '0') && (c<='9')) numar = numar*16 + (c . } printf("Conversia zecimala :%d\n". } b) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio.'a' + 10). p\str=nd valoarea cumulat\ a num\rului zecimal ob]inut. se converte[te `n valoare `ntreag\.h> int main (void){ int numar = 0. numar). Dac\ este o astfel de cifr\. Conversie Vom construi o bucl\ while care se execut\ at=ta timp c=t ultimul caracter citit este o cifr\ hexazecimal\: 0-9 sau a-f sau A-F. char c. return 0. c = getchar ( ) . } 2.

/* Numararea bitilor 1 din reprezentarea binara a unui numar intreg */ # include <stdio. la st=nga se adaug\ un zero. 4. &val). numar). se poate a[adar utiliza x ca variabil\ de lucru. printf ("Numarul bitilor 1 este: %d\n". int main (void) { int i. } printf ("Conversia zecimala: %d\n". numarbit(val)). const l = 3. c = getchar ( ) . i < 10.h> const n = 10. i++) { printf ("Introduceti o valoare intreaga: "). transmiterea parametrului se face prin valoare. } ~n func]ia numarbit. x >>=1.Programare_ Limbajul_C (c>= 'a') && (c<='f ')|| (c>= 'A') && (c<='F') { numar = numar*16 + conversie (c). Prezentare de date /* Se citesc n intregi si se afiseaza cate l pe **linie impreuna cu suma acestora la sfarsit de **linie. int main (void){ 45 . Numărarea biţilor 1 într-un număr Determinarea bi]ilor 1 se face prin decalaj succesiv [i testarea bitului.h> int numarbit(int). } 3. } return 0. } int numarbit(int x){ int n = 0. scanf ("%d". Prin instruc]iunea x >>=1 se decaleaz\ bi]ii lui x cu o pozi]ie la dreapta. int val. while (x!=0) { if (x & 01) n++. return 0. } return n.Ultima linie contine suma sumelor */ # include <stdio. for (i = 0.

nt < n. suma += sumap. for (i = nl. i < l. /*numarul total de intregi */ printf ("Introduceti%d numere intregi". if (nl == l ) { printf (" %6d\n". printf ("%6d". suma)./*numarul intregilor pe linie */ suma=0. &val). nl = 0. /*ultima valoare intreaga citita */ sumap=0. suma p+= val. i++) printf (" "). for (i = 0.Gheorghe GRIGORAŞ int val. } /* alinierea sumei totale pe ultima linie */ int i. val). sumap). /*suma din linia curenta*/ nl=0. sumap = 0. for (nt = 0. n). i < l. printf ("%6d\n". nt++) { scanf ("%d". i++) printf (" "). printf ("%d\n". return 0 . /* suma sumelor par]iale */ nt. sumap). } } if (nl! = 0) { /*ultima linie este incompleta: se **completeaza cu spatii*/ int i. } 46 . suma += sumap. ++nl.

. Pointeri tip *identificator. 6. Utilizarea operatorului "*" este destul de delicat\. char *pc. dereferen]iere.6. 6.5. 6. permite ob]inerea adresei acesteia: int i. Un pointer este o variabil\ ce con]ine adresa unei alte variabile.Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI 6. chiar periculoas\ am spune: acesta permite citirea sau scrierea `n orice zon\ de memorie.1. Operatorul unar "&" numit operator de referen]iere sau adresare. Utilizarea unui pointer care este ini]ializat gre[it este o eroare des `nt=lnit\ `n programare [i din p\cate consecin]ele sunt imprevizibile.7.2. 6. aplicat unei variabile. 6.9. indirectare. x = *pi ⇔ x = i.4.11. 6. se specific\ faptul c\ pi este un pointer la o variabil\ de tip `ntreg iar pc un pointer la o variabil\ de tip "char".3.1.10.12. 6.8. De exemplu. Pointerii au tip : aceasta `nseamn\ c\ un pointer nu poate fi folosit dec=t pentru a con]ine adrese de variabile de un singur tip. furniz=nd valoarea variabilei pointate de acesta: int x. prin declara]iile: int *pi. permite derefen]ierea unui pointer. Operatorul unar "*". pi = &i. 6. Pointeri Tablouri cu o dimensiune Rela]ia `ntre pointeri [i tablouri Opera]ii aritmetice cu pointeri {iruri de caractere Tablouri cu mai multe dimensiuni Tablouri de pointeri Pointeri [i alocarea memoriei Operatorul sizeof Pointeri c\tre func]ii Exerci]ii Solu]ii 6. 6. 6. 6.

care se `nchid `ntre acolade. int *q){ int temp. y). 6. 6. este: void schimbare (int a. *p = *q. } Apelul corespunz\tor este: int x = 1.2.2.y (actuale) pentru c\ func]ia lucreaz\ cu variabilele ei locale a [i b. Referenţierea unui element al tabloului Elementele unui tablou pot fi accesate prin numele tabloului urmat de o expresie `ntre paranteze p\trate . cele 10 elemente ale tabloului vector sunt: vector[0]. Tablouri cu o dimensiune tip nume[dimensiune]. ~n declara]ia de mai sus. Forma "clasic\" a func]iei. 6. separate prin virgule. Un tablou este o colec]ie de elemente(date) de acela[i tip.1. Iniţializarea unui tablou Ini]ializarea unui tablou se face prin semnul "#" dup\ declara]ia acestuia urmat de o list\ de valori ini]iale. Exemplul clasic pentru acest procedeu este acela al func]iei de interschimbare a dou\ variabile.care este un identificator precum [i dimensiunea sa. y = 2.2. o declara]ie de tablou cu o dimensiune con]ine tipul tabloului (tip). b = temp. fiecare din acestea putând fi accesibilă.Gheorghe GRIGORAŞ O aplica]ie important\ privind utilizarea pointerilor este transferul prin referin]\ al parametrilor unei func]ii. Dac\ se dore[te modificarea unui parametru formal.numit\ expresie indice . int vector[10]. Adresa primului element (cel de indice 0) este [i adresa tabloului iar celelalte elemente se raporteaz\ la acesta. vector[1]. A[adar. Primul element al tabloului este cel de indice 0 iar ultimul este cel de indice dimensiune -1. incorect\ (semantic) `n limbaj C. schimbare_corecta (&x. a = b. dimensiune. trebuie transmis\ func]iei adresa variabilei iar `n corpul func]iei s\ se foloseasc\ operatorul de dereferen]iere. A[a cum s-a precizat la capitolul "Func]ii". define[te un tablou cu numele "vector" care are 10 elemente de acela[i tip. Declaraţia int vector[10]. Dimensiunea este o constant\ `ntreag\ [i specific\ num\rul elementelor tabloului. 48 .1. Varianta corect\ este: void schimbare_corecta (int *p. &y). `ntreg. int b) { int temp = a.care trebuie s\ aib\ valoarea `ntre 0 [i dimensiune . } Un apel al acestei func]ii (prin schimbare (x. `n limbajul C transferul implicit al parametrilor este prin valoare.…. temp = *p. numele tabloului (nume) .) nu are nici un efect asupra variabilelor x. vector[9] La declararea unui tablou se aloc\ o zon\ de memorie contigu\ care s\ stocheze toate elementele tabloului.2. *q = temp.

3. 'd'. Dupa aceste transformari structura sa va fi: 'a' 'b' 'c' 'd' 'e' Dac\ lista de valori ini]iale (dat\ dup\ declara]ie) cuprinde mai pu]ine elemente dec=t dimensiunea declarat\ a tabloului. 2. 49 . are ca efect crearea tabloului: 5 2 3 1 0 0 0 0 0 0 ~n cazul unui tablou care se ini]ializeaz\. tab[0] = 'a'. 2 0 5. tab[1] = tab[2] = 'b'. ini]ializarea se poate face [i cu [iruri de caractere incluse `ntre ghilimele. 5.. . atunci celelalte valori se ini]ializeaz\ cu zero. 'f'}. De notat c\ `n cazul sirurilor de caractere ce se memoreaz\ `ntr-un tablou. Ini]ializarea unui tablou se poate face [i prin citirea succesiv\ a tuturor elementelor sale: int i. char s[4] = {'a'. int a[4] = {1. tab[3] = tab[4] = 'd'. 'd'. declara]ia: char s[6] = "abcdef" . # define marime 5. 'c'. 'c'.2 3 4 0 ~n cazul tablourilor de caractere. acest caracter noteaz\ sf=r[itul [irului( vezi paragraful 6. valoare_2.2. }. 0}. 3.1] = 'e'. este echivalent\ cu: char s[6] = {'a'. poate fi omis\ dimensiunea. 3. 1}. '\o'}. 'f'. Tabloul va avea structura: 'a' 'b' 'b' 'd' 'd' tab[marime . 'c'. 'b'. 'b'. 'b'. iar declara]ia: char s[ ] = "abcdef" . 4.. 4}. 'e'. tab[marime/2] = 'c'. 0. char tab[marime].Programare_ Limbajul_C tip nume[dim] = { valoare_1. Exemple: 1.5). '\0'}. aceasta se determin\ de c\tre compilator: float x[ ] = {2. 2. Spre exemplu int a[10] = {5. este echivalent\ cu: char s[ ] = {'a'. 2. ultimul element al tabloului este caracterul ‘\0’. 'e'.

Gheorghe GRIGORAŞ

float x [20]; for (i=0; i < 20; i++) { scanf (" %f", &x[i]); } Este de remarcat faptul c\ nu se face nici o verificare a limitelor unui tablou atunci c=nd se acceseaz\ un element al s\u. Spre exemplu dac\ se declar\ int a[3], b[3], c[3]; [i alocarea se face astfel: a[0] a[1] a[2] b[0] b[1] b[2] c[0] c[1] c[2] atunci expresiile a[4], b[1], c[-2], sunt echivalente, `n sensul c\ ele reprezint\ adresa aceleia[i zone de memorie.

6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri
S\ consider\m urm\toarea secven]\: int tab[10]; int *pa; pa = &tab[0]; Ultima instruc]iune asigneaz\ variabilei pointer pa adresa primului element al tabloului tab. Nota]ia "*pa" este echivalent\ cu nota]ia tab[0] iar nota]ia "*(pa+1)" este echivalent\ cu nota]ia tab[1]. A[adar, `n general "*(pa+i)" este totuna cu tab[i]. Urm\toarele secven]e for sunt echivalente: for ( i = 0; i < 10; i++) tab[i] = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa+i) = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa++) = 100;

~n limbajul C, numele unui tablou poate fi utilizat ca pointer (constant) la adresa de `nceput a tabloului. De aceea, cu declara]iile de mai sus, este perfect valid\ asignarea pa = tab; care este echivalent\ cu "pa=&tab[0];". Nu sunt valide (e lesne de dedus) expresiile: tab = pa; sau tab ++; A[adar se poate scrie [i: for ( i = 0, pa = tab; i < 10; i++, pa++) *pa = 100; ~n rezumat, echivalen]a `ntre elementele unui tablou [i numele s\u se exprim\ prin:
tablou[i] *(tablou + i) &tablou[i] tablou + i

50

Programare_ Limbajul_C

6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri
Opera]iile aritmetice permise asupra pointerilor sunt adunarea/ sc\derea unei constante, incrementarea/decrementarea (^^, --) [i sc\derea a doi pointeri de acela[i tip. Trebuie precizat `ns\ c\ unitatea care intr\ `n discu]ie nu este octetul ci adresa obiectului pointat. S\ urm\rim urm\torul exemplu: float ftablou[10]; float *pf = ftablou; pf++; ~n acest exemplu, dup\ incrementare, pf pointeaz\ la cel de-al doilea element al tabloului ftablou. Iat\ [i alte exemple: `n partea st=ng\ se descrie o expresie `n care apar pointeri iar `n dreapta expresia echivalent\ `n termenii tabloului. Nota]ia pointer ptr = tablou ptr1 = ptr + 5 ptr + i ptr + 4 ptr - 3 ptr1 - ptr ptr ++ Nota]ia tablou i=0 i=i+5 tablou [i] tablou [4] tablou [-3] j-i i ++

6.5. Şiruri de caractere
~n limbajul C, nu exist\ un tip de baz\ pentru [iruri (lan]uri) de caractere. Pentru a reprezenta un [ir de caractere, se utilizeaz\ tablourile de caractere. Prin conven]ie, ultimul caracter dintr-un astfel de lan] este caracterul NULL (' @0'). Tabloul de caractere (pe care-l numim mesaj): 's' 'a' 'l' 'u' 't' '!' ' @o' poate fi declarat prin una din urm\toarele trei instruc]iuni: char mesaj[7] = {'s','a','l','u','t','!', '\o'}; char mesaj[7] = "salut!"; char mesaj[ ] = "salut!"; Citirea respectiv tip\rirea acestui [ir se face prin instruc]iunile: scanf("%s", mesaj); printf("%s", mesaj); scanf("%s", &mesaj[0]); printf("%s", mesaj[0]); Exist\ o bibliotec\ de func]ii standard pentru manipularea [irurilor de caractere care se prezint\ `n anex\.

6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni
Declararea unui tablou cu N dimensiuni se face prin:
tip nume[dim_1][dim_2]...[dim_n];

~n aceast\ declara]ie, dim_1, dim_2, ..., dim_n trebuie s\ fie constante. Un tablou declarat `n acest mod se compune din dim_1*dim_2*...*dim_n elemente de acela[i tip (declarat) stocate `ntr-o zon\ contigu\ de memorie.
51

Gheorghe GRIGORAŞ

Pentru a accesa un element dintr-un tablou exist\ mai multe moduri de notare, `n concordan]\ cu modul de stocare a elementelor tabloului `n memorie. Iat\ de exemplu o declara]ie a unui tablou cu dou\ dimensiuni de valori 3 respectiv 4 (a[adar o matrice cu 3 linii [i 4 coloane). int t[3][4]; O prim\ viziune a reprezent\rii acestuia `n memorie este cea natural\ a unei matrice: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3] t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementeul ha[urat din acest tablou se referen]iaz\ prin t[1][2] (este elementul de pe linia 2 [i coloana 3 din matrice, datorit\ numerot\rii indicilor de la 0). O alt\ viziune (acceptat\ de C) a acestui tablou este aceea a unui tablou cu o singur\ dimensiune `n care fiecare element este la r=ndul s\u un tablou cu o dimensiune: t t[0] t[1] t[2] t [0][0] t [1][0] t [2][0] t [0][1] t [1][1] t [2][1] t [0][2] t [1][2] t [2][2] t [0][3] t [1][3] t [2][3]

Elementul t[1] reprezint\ un tablou cu o dimensiune iar elementul ha[urat este referen]iat prin *(t[1]+3). ~n sf=r[it a treia viziune a tabloului este aceea a unei succesiuni de elemente dispuse `ntr-o zon\ contigu\: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3]

t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementul ha[urat (acela[i ca [i `n cazurile anterioare) se referen]iaz\ prin: *( *t + 6) sau prin nota]ia echivalent\: *( &( t[0][0] + 6)) S\ not\m c\ `n acest caz t este de tip pointer de pointer de `ntregi (dubl\ adresare indirect\). O problem\ important\ relativ la tablourile cu mai multe dimensiuni este cea a ini]ializ\rii acestora. A[a cum referen]ierea unui element al tabloului poate fi f\cut\ `n mai multe moduri, [i ini]ializarea unui tablou se poate face `n moduri diferite (sintactic vorbind). S\ exemplific\m aceste moduri cu referiri la acela[i tablou pe care l-am reprezentat mai sus, t[3][4]: • ini]ializarea prin enumerarea tuturor elementelor tabloului ( `n ordinea liniilor dac\-i vorba de matrice): int t[3][4] = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12}; • ini]ializarea fiec\rei dimensiuni de tablou, separat: int t[3][4] ={{1, 2, 3, 4},{5, 6, 7, 8},
52

"marti". 6}}. S\ mai d\m un exemplu de func]ie care sorteaz\ lexicografic (alfabetic) [irurile pointate de tabp: void sortare (char* tabp[ ]. restul elementelor sunt ini]ializate cu zero. int n) { int i. } Apelul acestei func]ii pentru scrierea zilelor s\pt\m=nii este: scrie (zi. "vineri". Tablouri de pointeri Pointerii fiind variabile. i++) if (tabp [i] != NULL) printf ( "%s\n". 10. 7). "miercuri". pot intra `n componen]a unui tablou. "duminica"). tabp[i] ). while (! sortat) { sortat = 1. 11. Un tablou unidimensional de pointeri corespunde la un tablou (cu dou\ dimensiuni) de elemente de tipul pointat. "joi". char *zi[7] = {"luni". zi[0] 'l' 'u' 'n' 'i' zi[1] 'm' 'a' 'r' 't' 'i' zi[2] 'm' 'i' 'e' 'r' 'c' 'u' 'r' 'i' zi[3] 'j' 'o' 'i' zi[4] 'v' 'i' 'n' 'e' 'r' 'i' zi[5] 's' 'a' 'm ' 'b' 'a' 't' 'a' zi[6] 'd' 'u' 'm ' 'i' 'n' 'i' 'c' 'a' S\ consider\m un tablou de pointeri de tip char. 6. • ini]ializarea numai a unor elemente din tablou: int t[3][4] = {{1}. tabp [i+1]) > 0) { 53 . i < n-1. O func]ie care s\ afi[eze toate [irurile de caractere (pointate de tabp) la un singur apel ar putea ar\ta astfel: void scrie(char *tabp [ ]. }. i++) if (strcmp (tabp [i]. 12} }. Iat\ cum se declar\ un tablou de pointeri cu 7 componente ce se ini]ializeaz\ cu adresele [irurilor constante ce reprezint\ numele zilelor dintr-o s\pt\m=n\. i < n.Programare_ Limbajul_C {9. char *temp. for (i = 0.{5. "sambata". for (i = 0. t [1][0] cu 5 iar t [1][1] cu 6. cu numele tabp.7. Astfel t [0][0] va fi ini]ializat cu 1. int n){ int i. sortat = 0.

Gheorghe GRIGORAŞ

temp =tabp [i]; tabp [i] = tabp [i+1]; tabp [i+1] = temp; sortat = 0; } } } Apelul pentru sortarea alfabetic\ a zilelor s\pt\m=nii este sortare(zi, 7); ~n corpul func]iei sortare s-a folosit un apel la func]ia strcmp care compar\ 2 [iruri de caractere s1 [i s2; rezultatul este negativ dac\ s1 < s2, pozitiv dac\ s1 > s2 [i zero dac\ s1 # s2.

6.8. Pointeri şi alocarea memoriei
Printre func]iile de alocare a memoriei (vezi Anexa ), "maloc" [i "free" joac\ un rol important pentru c\ ele permit alocarea / dealocarea `n mod dinamic a spa]iului din memorie. Acest spa]iu este posibil de accesat cu ajutorul variabilelor de tip pointer. # include <stdlib.h> void *malloc (size_t dim); void free(void *ptr); Alocarea dinamic\ a memoriei este deosebit de util\ at=ta timp c=t programatorul folose[te structuri de date pentru care nu [tie dimensiunea la scrierea programului. ~n cursul execu]iei programul poate aloca memorie `n limitele impuse de sistem. Func]ia malloc are ca argument num\rul de octe]i dori]i a fi aloca]i [i `ntoarce ca rezultat un pointer c\tre zona de memorie liber\ alocat\ de sistem. Pointerul returnat este de tip "void" ce corespunde unui pointer la o variabil\ de tip oarecare. Pentru specificarea m\rimii unui tip particular, se poate utiliza operatorul "sizeof" (vezi sec]iunea urm\toare). Dac\ nu mai este memorie disponibil\ (nu se poate face alocarea) func]ia malloc returneaz\ valoarea NULL. Iat\ un exemplu: char *tampon; element *ptr; /*presupunem ca tipul element este definit undeva */ -------tampon = malloc(512); /* s-a alocat o memorie tampon de 512 caractere*/ ptr = malloc(32*sizeof(element)); /*s-a alocat o zona de 32 de "elemente"*/ if ((tampon == NULL || ptr == NULL)) { printf ("Alocare imposibila ! \n"); ... ... Func]ia "free" permite dealocarea spa]iului de memorie alocat `n prealabil de malloc. De pild\, dup\ utilizarea memoriei tampon [i ptr (`n exemplul de mai sus) se scrie (`n program) free (tampon); free (((char*)ptr);

54

Programare_ Limbajul_C

6.9. Operatorul “sizeof”
sizeof expresie; sizeof(tip);

Operatorul “sizeof” ofer\ dimensiunea `n octe]i a tipului expresiei considerate(tipului respectiv). Dac\ se aplic\ unui tablou, operatorul sizeof ofer\ dimensiunea `n octe]i a memoriei ocupat\ de `ntreg tabloul. Pentru a ob]ine num\rul elementelor tabloului t se utilizeaz\ expresia “sizeof t” sau “sizeof t[0]”. S\ not\m `n acela[i timp c\, atunci c=nd este parametrul unei func]ii, un tablou este considerat ca [i un pointer; prin urmare operatorul sizeof nu ofer\ dimensiunea memoriei ocupat\ de tablou ci dimensiunea tipului pointer. Acest lucru se ilustreaz\ `n exemplul urm\tor: double tab [100]; void f(double[ ]); /*declaratia este echivalenta cu void f(double*)*/ int main( ){ int i = sizeof tab; /* i este initializat cu 100 * sizeof(double)*/ f(tab); ... } void f(double t[ ]){ int i = sizeof t; /* i este initializat cu sizeof(double)*/ } Pentru a ob]ine dimensiunea memoriei ocupat\ de un tip anume se folose[te: sizeof(tip); De aceast\ dat\ parantezele sunt obligatorii. Apelul sizeof(long); ofer\ num\rul de octe]i utiliza]i pentru a memora un `ntreg “long” (este incorect a scrie sizeof long).

6.10. Pointeri către funcţii
O func]ie are un nume care este identificator dar acesta nu constituie o variabil\ `n C. Este posibil, pe de alt\ parte, de a defini o variabil\ de tip pointer c\tre o func]ie. Declara]ia unui pointer la o func]ie este de forma:
tip(*nume)(lista_arg);

tip: este tipul returnat de func]ia pointat\; nume: este identificatorul pointerului la func]ie; lista_arg : este lista argumentelor func]iei pointate. De exemplu declara]ia: char *(*p)(char*,const char*); precizeaz\ c\ p este un pointer la o func]ie de tip char* (pointer la tipul char), are doi parametri, unul de tip char*, cel\lalt de tipul const char*. Este important a se pune “*nume” `n parantez\ deoarece declara]ia “tip *nume (lista_parametri)” precizeaaz\ c\ nume este o func]ie de tip “tip*”.

55

Gheorghe GRIGORAŞ

Un exemplu de utilizare a tipului pointer la o func]ie este func]ia de comparare “cmp” ce apare ca argument la func]ia de sortare “qsort” (vezi anexa ): void qsort(const void* baza, size_t n, size_n t, int(*cmp)(const void* val1, const void* val2)) Func]ia qsort este o func]ie de sortare general\ care permite sortarea unui tablou de elemente de tip oarecare(baza) prin specificarea unei func]ii de comparare. Iat\ un program ce utilizeaz\ func]ia qsort : # include <stdio.h> # include <stdlib.h> # include <string.h> enum {n_max = 10}; int tab_int[n_max]; /* tab_int este tabloul ce contine lungimile liniilor **ce trebuie sortat */ char* tab_nume[n_max] = { "Ionescu Ion", "Constantin Vasile", "Ion Gheorghe", "Constantin Mircea", "Constantinescu Ioana", "Vasiliu Catalina", "Vasilescu Maria", "Constantiniu Calin", "Vasile Radu", "Vasilescu Cristi" }; /* tab_nume este tabloul ce trebuie ordonat **lexicografic */ /* se definesc functiile de comparatie */ int comp_int (const void* n1, const void* n2) { return(*(int*)n1- *(int*)n2); } int comp_nume (const void* p1, const void* p2) { return(strcmp(*(char**)p1,*(char**)p2)); } int main(void) { int i; printf("Lista initiala de nume : \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); for (i = 0, i < n_max; i++) tab_int[i] = strlen(tab_nume[i]); qsort(tab_int, n_max, sizeof(int), comp_int); qsort(tab_nume,n_max,sizeof(char*),comp_nume); printf("Lungimile numelor sortate:\n"); for(i = 0; i < n_max ; i++) printf("%2d: %d\n",i,tab_int[i]); printf("Nume ordonate lexicografic: \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); return 0; }
56

Dac\ are loc rela]ia s1 < s2. `n C. Implementarea func]iilor de la a) la d) se poate face folosind nota]ia tablou sau aritmetica pointerilor. } char *strcat(char *dest. const char *sursa){ while(*dest != '\0') dest++. while(sursa[i] != '\0') { dest[i] = sursa[i]. c) char* strcat(char* dest. return dest. d) int strcmp(const char* s1.12. [irurile de caractere sunt memorate `n tablouri `n care ultimul element este un delimitator de sf=r[it de [ir: caracterul NULL(‘\0’). se returneaz\ o valoare negativ\. while(*scr != '\0') *dest++ = *src++. return -. const char* s2) : func]ie ce compar\ [irurile s1 [i s2 conform ordinii lexicografice. b) char* strcpy(char* dest.i . dac\ s1 = s2 se returneaz\ 0 [i dac\ s1 > s2 se returneaz\ o valoare pozitiv\. } char *strcpy(char* dest. ~n anex\ sunt date func]iile din biblioteca standard care se aplic\ [irurilor de caractere. Soluţii 1. while((s1[i] == s2[i] && (s1[i] != '\0')) i++.s2[i]. *dest = '\0'. S\ se scrie programe C care s\ implementeze func]iile: a) int strlen(const char*s) : func]ie ce returneaz\ dimensiunea [irului s.Programare_ Limbajul_C 6. const char *sursa){ int i = 0. Exerciţii 1. A[a cum s-a mai precizat. } char *strcmp(const char *s1. const char *s2){ int i = 0. i++ } dest[i] = '\0'. int strlen(const char *s){ int i = 0.11.const char* sursa): func]ie ce concateneaz\ [irul sursa la sf=r[itul [irului dest [i returneaz\ valoarea lui dest. return dest. return s1[i] . 6.const char* sursa) : func]ie ce copie [irul sursa `n [irul dest [i returneaz\ dest. } 57 . while(s[i++] != '\0') .

Se folose[te func]ia assert (anexa ) care are ca parametru o expresie logic\ ce descrie o proprietate ce trebuie verificat\. const char *sursa). int strcmp(const char *s1.h> int strlen(const char *s) char* strcopy(char *dest. const char *sursa). "Iat un micut exemplu!") < 0). # include <stdlib. assert(lungime==strlen("Iata un mic exemplu ! ")). assert(strcmp(mesaj. "Iata un mic exemplu !")== 0).mijloc). const char *s2). char *mesaj. char *mijloc = "un mic".inceput). Dac\ evaluarea acestui parametru este valoarea fals (0) atunci assert returneaz\ un mesaj de eroare. } 58 . assert(strcmp(mesaj. char *sfarsit = "exemplu ! ". return 0. assert(strcmp(mesaj.Gheorghe GRIGORAŞ Iat\ [i un program care testeaz\ aceste func]ii. strcat(strcat(strcopy(mesaj.h> # include <assert. sfarsit).inceput) > 0). lungime = strlen(inceput)+ strlen(mijloc) +strlen(sfarsit). mesaj = malloc(lung + 1). char* strcat(char *dest. int lungime. int main(){ char *inceput = "Iat\".

Luna ianuarie = "ianuarie".5 7.b. Iat\ c=teva exemple: typedef long Mare. Redenumirea unui tip Instruc]iunea typedef permite redenumirea unui tip.4 7.1. typedef char Mesaj[49]. Instruc]iunea permite redenumirea at=t a tipurilor de baz\ (deja existente) c=t [i a tipurilor construite. ~n acest capitol vom vedea c\ `n C putem construi “structuri” sau “uniuni” care permit regruparea elementelor de tipuri diferite `n scopul de a defini un nou tip. Sintaxa ei este: typedef tip nume_nou.1 7. typedef char Luna[10].3 7.8 Redenumirea unui tip Tipul structur\ Accesul [i ini]ializarea c=mpurilor unei structuri Structuri autoreferen]iate Tipul enumerare Uniuni Exerci]ii Solu]ii ~n capitolul al doilea au fost introduse tipurile de baz\ ale limbajului C.Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI 7. ~n anumite programe este util s\ regrup\m diferite variabile pentru a exprima o anume rela]ie ce le caracterizeaz\.6 7. Mare a. Aici “tip” este tipul ce se dore[te a fi redenumit iar nume_nou este numele ce se d\ acestuia.7 7. Mesaj salut="!Bine a-ti venit la cursul<Limbajul C>". De pild\ un tablou permite a regrupa o mul]ime de elemente de acela[i tip. 7.2 7. De asemenea exist\ posibilitatea de a renumi (redenumi) un anume tip. .

} Persoana. struct Data{ short ziua. 60 . Fiecare linie din partea “declara]ii” define[te un c=mp al structurii. char *prenume. } Data. Persoana ionescu. short anul. } amicul. short luna. popescu. struct Student{ char *nume. ~n instruc]iunea de mai sus “nume” este facultativ. struct Persoana colegul. } struct Student ionescu. O variabil\ de tipul “ struct nume” poate fi definit\ `n aceea[i instruc]iune `n care este definit\ structura sau separat Iat\ c=teva exemple: struct Persoana{ char nume[20]. short anul. popescu. el este totu[i util pentru a identifica structura definit\. prin typedef li se atribuie un nume. Tipul structură Instruc]iunea pentru definirea structurilor este: struct nume{ declara]ii }. struct Data data_nasterii. S\ observ\m c\ structurile se pot defini f\r\ nume. Structura este o colec]ie de una sau mai multe variabile (numite membri) grupate sub un singur nume. typedef struct { char nume[20].Gheorghe GRIGORAŞ 7.2. int an. char *grupa. char prenume[20] Data data_nasterii. typedef struct{ short ziua. short luna. int varsta. char prenume[20]. }.

0}. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri Accesul la c=mpurile unei variabile de tip structur\ se face utiliz=nd numele unei variabilei urmat\ de punct (“. avem: ionescu. arbori etc. 42 }.4.varsta = 41. Dou\ structuri de acela[i fel pot s\ apar\ `ntr-o expresie de atribuire. Exemplu: necunoscut = &ionescu.data_nasterii. Iat\. iar necunoscut este o variabil\ de tip pointer la structura Persoana . dan. c=mpurile din variabila “ionescu” sunt copiate `n c=mpurile corespunz\toare din variabila “necunoscut”. Are sens asfel: necunoscut = ionescu . care este un tip structur\. De pild\. Iat\ cum poate fi definit\ o astfel de structur\: typedef struct { .. *necunoscut.ziua este de tip short. `ntr-un arbore binar. Aici. Prin aceasta. `nc=t o astfel de expresie are sens doar dac\ structurile sunt de acela[i tip. O form\ echivalent\ este urm\toarea: (*necunoscut). Persoana ionescu.Programare_ Limbajul_C 7. " " . urmat\ de numele c=mpului. ionescu.nume. necunoscut ->varsta = 41. int varsta. amicul. O atribuire de structuri este o copiere bit cu bit a elementelor corespunz\toare. "Vasile" . 61 . Ini]ializarea unei variabile de tip structur\ se poate face `n maniera `n care se ini]ializeaz\ un tablou: se descrie cu ajutorul unei liste de valori ini]iale c=mpurile structurii: Persoana ionescu = { "Ionescu".3.varsta = (*necunoscut).nume este de tip char*. S\ consider\m acum declara]ia: typedef struct{ char nume[40] .nume = necunoscut->nume. dan. unul la subarborele st=ng altul la cel drept. dan. fiecare nod este compus dintr-o informa]ie (valoarea nodului) [i doi pointeri. Structuri autoreferenţiate Utilizarea structurilor permite construirea de structuri de date evoluate ca: fi[iere. Accesul la c=mpurile unei astfel de variabile(pointer la o structur\) se face ad\ug=nd dup\ numele varibilei pointer o “s\geat\” (“->”) . variabilele “ionescu” [i “dan” sunt definite ca fiind de tip Persoana . 7. urm\rind exemplele din paragraful precedent. liste.de pild\. Elementul desemnat `n acest mod este echivalent cu o variabil\ de acela[i tip cu c=mpul definit `n structur\. } Persoana. } valoare.varsta este de tip int.”) [i de numele c=mpului selec]ionat... char prenume[40]. Persoana necunoscut = { " " .

" "). struct Arbore *stang. afisare(a2). Arbore* d){ Arbore* c. # include <stdio. NULL). S\ observ\m c\ structura Arbore se autoreferen]iaz\: printre c=mpurile structurii arbore sunt dou\ care sunt de acela]i tip struct Arbore. adauga(20. struct Arbore *drept. adauga(3. a1. typedef struct Arbore{ valoare val. afisare (a->stang). return 0. c->stang = s. printf("Al doilea arbore este: \n"). } void afisare (Arbore* a){ if (a! = NULL){ printf ("(%d". Arbore* s. printf("Primul arbore este: \n"). } Arbore. return c.Gheorghe GRIGORAŞ /* s-a definit tipul "valoare" pentru **informatia din nodurile arborelui*/ typedef struct Arbore{ valoare val. 62 . c->val = v. a2=adauga(10. Arbore* a2. Arbore* s. a1=adauga(1. Arbore* adauga(valoare v. printf("\n"). int main( ){ Arbore* a1. NULL. Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea unei structuri autoreferen]iate: se construiesc doi arbori binari folosind func]ia “adauga” [i se afi[eaz\ un arbore `n nota]ia infix (func]ia “afisare”). NULL. Din acest motiv structura are un nume: Arbore. struct Arbore* drept. printf (" "). afisare(a1). void afisare (Arbore* a). adauga(2. c=malloc (sizeof (Arbore)). NULL. NULL)). struct Arbore* stang. printf("\n").h> # include <stlib. } Arbore* adauga(valoare v. c->drept = d. NULL). Arbore* d). a->val . } Arbore. afisare (a->drept). Programul Arbori binari. adauga(4. NULL)).h> typedef int valoare.

. iunie. 3. enum Bool {da=1. august. obiecte de tipuri diferite. Tipul enumerare Definirea unui tip enumerare se face prin instruc]iunea: enum nume { lista_de_identificatori}. mai. } else printf ("nil").5. celelalte luni vor avea respectiv valorile 2. iulie. da} ~n ambele situa]ii. mar. 12. Primul identificator constant din lista de identificatori cap\t\ valoarea 0. al doilea valoarea 1. enum Luna {ian=1. nu} Bool Bool raspuns=nu. sept. Similar cu definirea variabilelor de tip structura se definesc variabilele de tip enumerare: enum Bool raspuns.. nu are valoarea 0 iar da are valoarea 1. nov. care definea c=mpurile acesteia. nu=0}. este vorba despre zone de memorie care. Uniunea trebuie privit\ ca o structur\ `n care membrii ocup\ aceea[i zon\ de 63 . oct. pentru c\ lui ian i s-a dat valoarea ini]ial\ 1. Lista de declara]ii. etc. Evident se poate redenumi [i tipul enumerare: Typedef enum {da. Uniuni Uniunile sunt structuri care pot con]ine (la momente de timp diferite). Un tip enumerare permite ca. april. . enum Bool {nu. dec}. la un moment dat con]in un anume tip de variabil\ iar la alt moment acest tip se poate schimba. spre deosebire de cea de la structur\.6. 7. cu excep]ia cazului `n care programatorul ofer\ valori ini]iale acestor identificatori. define[te o list\ de alegeri posibile. De fapt. Aici da are valoarea 0 iar nu are valoarea 1. } Execu]ia programului are ca rezultat afi[area urm\toarelor informa]ii: Primul arbore este: (1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) Al doilea arbore este: (10(1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) (20 nil nil)) 7.Programare_ Limbajul_C printf (")"). Exemple: enum Bool {da.. nu}. feb.s\ definim un tip care nu poate lua valori dec=t `ntr-o mul]ime precizat\ de valori constante. `ntr-o maniera elegant\. Sintaxa este similar\ cu cea care define[te o structur\: union nume { declara]ii }. enum Bool spune=da. Aici.

struct { TipCoord tip. p2. } pol. } Coordonate.teta). struct { float ro. 64 . printf("%d%d\n".1415926. S\ not\m c\.pol=2. Desigur c\ `n acest caz se presupune c\ prin program se afl\ c\ p1 este de tip cart iar p2 este de tip pol.tip sau p1. float pi=3. float ro. float teta. } cart.pol. typedef union { TipCoord tip. la un moment dat doar un membru al uniunii poate ocupa memoria.p2.cart. float teta. printf("%f%f\n".p1.abscisa.pol. Se mai poate elimina [i aceast\ redondan]\ prin urm\toarea declara]ie: typedef struct { TipCoord tip.ro. union { struct { long abscisa.cart. Typedef union { struct { long abscisa.ordonata).Gheorghe GRIGORAŞ memorie. . ~n exemplul urm\tor se specific\ faptul c\ un punct `n plan poate fi definit fie prin coordonatele sale carteziene fie prin cele polare.nec=0} TipCoord.p1.. } cart.cart. } pol. Coordonate p1. long abscisa. cum sunt de pild\ p1 [i p2..p2. } Coordonate.pol.tip sau p1. long ordonata. struct { TidCoord tip. Declara]iile precedente pot fi modificate astfel (pentru a memora `n variabil\ `ns\[i tipul de reprezentare ales) : typedef enum {cart=1. long ordonata.tip. O variabil\ de tip Coordonate. C=mpul “tip” este prezent `n toate alternativele uniunii [i el poate fi consultat prin referin]a p1. dimensiunea memoriei alocat\ pentru o variabil\ de tip uniune este dimensiunea celui mai mare membru al uniunii. long ordonata. poate con]ine fie valori `ntregi reprezent=nd coordonatele carteziene fie valori flotante reprezent\nd coordonatele polare.

De exemplu: anca tel.abscisa p1.: 2130 anuta persoan\ necunoscut\ [tefan tel. float teta. codul po[tal). } Coordonate.pol.7. struct { float ro. b) completarea tabloului de structuri cu noi adrese. Scrie]i un program pentru consultarea unei agende telefonice la nivelul personalului unei societ\]i. fiecare av=nd c=te dou\ c=mpuri: un [ir de caractere ce `nseamn\ identitatea abonatului [i un num\r care corespunde num\rului s\u de telefon. } val.tip=2 7. 65 .val.val. Pentru aceasta va trebui s\ se realizeze urm\toarele: 1.cart.teta . ora[. strada. Exerciţii 1.val.ro p2.: 2143 quit 2. Iat\ un exemplu: andrei 1427 anca 2130 ana 2131 barbu 2140 bogdan 1430 … … [tefan 2143 victor 2114 zeno 1442 1.val. S\ se scrie un program care s\ realizeze: a) alc\tuirea unei liste de adrese care folose[te un tablou de structur\ pentru stocarea informa]iilor legate de adrese (nume.ordonata . Acest fi[ier va con]ine o mul]ime de linii.Programare_ Limbajul_C } cart. b) consultarea agendei: la furnizarea unui nume programul ofer\ num\rul de telefon corespunz\tor (dac\ acesta exist\). c) afi[area pe ecran a listei de adrese. dac\ p1. dac\ p2.1 crearea agendei telefonice sub forma unui fi[ier text.2 crearea programului care realizeaz\ urm\toarele: a) ini]ializarea unui tablou de elemente structurate prin citirea fi[ierului ce reprezint\ agenda telefonic\. } pol. Dezavantajul este c\ numirea coordonatelor se face printr-o “cascad\” mai mare : p1.tip=1 p2.pol.cart.

while ((compar!=0) && (a<=b)) { i=(a+b)/2./* se cauta in prima parte */ else if (compar>0) a=i+1.8. int tel. compar=strcmp(cineva. int i. } /* urmeaza functia de cautare dihotomica */ int cauta_dih(char cineva[ ]){ int compar=1.h> # include <string.h> # define dim_agenda 100 # define lung_nume 20 typedef char sir[lung_nume] typedef struct { sir nume. /* s-a definit agenda ca un tablou de persoane */ int n=0./* se cauta in a doua parte */ } return (compar==0)? i:-1. while ((compar>0) && (i<n)) { compar=strcmp(cineva. /* numarul persoanelor din agenda */ /* urmeaza functia de cautare secventiala */ int cauta_secv(char cineva[ ]) { int compar=1. agenda[i]. /* s-a definit o structura de tip persoana*/ persoana agenda[dim_agenda]. i++.agenda[i]. /* initializarea agendei telefonice */ fisier=fopen("telefon. int i=0.nume). int a=0. Vom construi dou\ func]ii pentru c\utarea `n agenda telefonic\: caut\_secv pentru c\utarea secven]ial\ [i caut\_dih pentru c\utarea dihotomic\(binar\). if (compar<0) b=i-1. } int main(void){ FILE* fisier. int b=n-1. Soluţii 1."r"). int i.txt". } persoana.Gheorghe GRIGORAŞ 7. } return (compar==0)? i-1:-1. do { 66 . sir cineva.nume). # include <stdio. fin=0.

if (!fin) { i=cauta_secv(cineva). afiseaz\ -afi[area listei de adrese. unsigned long int cod_postal. void sterge(void).&(agenda[n].h> # define MAX 100 struct adresa { char nume[30]. afiseaza(void). printf("Consultare agenda telefonica\n"). Programul con]ine func]iile: init_lista -ini]ializarea listei. select_meniu -afi[area op]iunilor. gaseste_liber -exploreaz\ tabloul de structuri `n c\utarea unui element nefolosit. printf("\t Dati prenumele celui cautat \n"). unsigned long int numar. while (!fin) { printf(">"). fin=(strcmp(cineva. n++. */ if (i==-1) printf("tel."%s%d". 67 . char oras[20]. &(agenda[n]. "quit")==0). } } return 0. init_lista(). /* sau i=cauta_dih(cineva). char strada[40].cineva). } adresa_info[MAX]. introducere(void). introducere -ad\ugarea unui nou nume `n urm\toarea structur\ liber\.tel).Programare_ Limbajul_C fscanf(fisier.cineva. else printf("tel.nume). } 2. gaseste_liber(void). printf("\t sau "quit" pentru sfarsit \n").tel)).h> # include <stdlib. int select_meniu(void).%s:necunoscut!\n". /* Program pentru listarea unor adrese folosind un **tablou de structuri*/ # include <stdio. sterge -[tergerea unei adrese. scanf("%s".agenda[i]. void init_lista(void). } while (!feof(fisier)).%s:%d\n". & cineva). void main(void){ char optiune.

} void introducere(void){ int liber. Stergeti un nume \n"). printf("Introduceti numele strazii: "). c=atoi(s). } while (c<0 || c>4). if (liber==-1) { printf("\n Lista este completa. Introduceti un nume \n"). printf("1. Iesire din program \n").strada).) { optiune=select_meniu(). printf("Introduceti numarul: ").10). gets(s). gets(adresa_info[liber]. return c.: "). °\0°.. Afisati fisierul \n"). break. do { printf("\n Introduceti optiunea dvs. printf("Introduceti codul postal: ").oras). } } } void init_lista(void){ register int t. gets(s). printf("2. printf("Introduceti numele orasului: "). return. case 4: exit(0). "). } printf("Introduceti numele: "). } int select_meniu(void){ char s[80]. char s[80].t<MAX.cod_postal= strtoul(s. °\0°.Gheorghe GRIGORAŞ for(. printf("4.nume[0]= °\0°. int c. break. gets(adresa_info[liber]. for(t=0.10). break. gets(s). liber=gaseste_liber().numar=strtoul(s. gets(adresa_info[liber].++t)adresa_info[t]. adresa_info[liber]. case 3: afiseaza(). 68 .nume). case 2: sterge(). printf("3. adresa_info[liber]. switch(optiune) { case 1: introducere().

char s[80]. } void afiseaza(void){ register int t.adresa_info[t]. t<MAX.numar). } void sterge(void){ register int liber.nume).++t). liber=atoi(s). printf("%lu\n".nume[0]&&t<MAX.Programare_ Limbajul_C } gaseste_liber(void){ register int t. printf("Introduceti nr. /* Nu mai este loc in lista*/ return t.adresa_info[t].nume[0]) { printf("%s\n". printf("%s\n". if (liber>=0 & liber<MAX) adresa_info[liber].adresa_info[t]. printf("%s\n". ++t) { if (adresa_info[t].oras). for (t=0. gets(s).strada). } 69 .nume[0]= °\0°.cod_postal). printf("%lu\n". } } printf("\n\n"). if (t==MAX) return -1.adresa_info[t]. inregistrarii: "). adresa_info[t].adresa_info[t]. for(t=0.

`n stiva de execu]ie.2 8. • dinamic\. • automat\. nu este lipsit de interes ca programatorul s\ cunoasc\ particularit\]ile fiec\rui tip de mecanism de memorare [i de asemenea s\ cunoasc\ modul `n care compilatorul va administra variabilele pe care le declar\ `n program. Memorarea poate fi: • static\. `n segmentul datelor programului. `n memoria disponibil\.7 8.3 8.4 8.8 8. ~n general programatorul nu trebuie s\ se g=ndeasc\ explicit la un mecanism anume de memorare.6 8. • `ntr-un registru al calculatorului.9 Precizarea unui mecanism de memorare Gestiunea automat\ a memoriei Gestionarea “register” a memoriei Gestionarea static\ a memoriei Variabile globale Declararea variabilelor externe Gestiunea dinamic\ a memoriei Exerci]ii Solu]ii Limbajul C ofer\ programatorului posibilitatea de a preciza mecanismul pe care-l dore[te pentru memorarea unei variabile. Acest mecanism se refer\ la gestionarea memoriei `n cursul execu]iei programului.5 8.Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI 8. ~n acela[i timp `ns\. Compilatorul asociaz\ `n mod automat unei variabile un tip de memorare care corespunde locului unde sa f\cut declararea.1 8. .

Ini]ializarea unei variabile “auto” se va efectua la fiecare intrare `n bloc. Cuv=ntul cheie “auto” nu este obligatoriu. Vom trece `n revist\ aceste mecanisme de memorare. extern.Programare_ Limbajul_C 8. 8.el este implicit */ /* x are o valoare nedefinita pe cand p este un **pointer care are ca valoare adresa lui x */ 8. cerin]a aceasta este satisf\cut\ `n mod real doar dac\ este posibil\. register. Utilizarea acestei clase de memorare trebuie 71 . ini]ializarea variabilei: con]inutul implicit (dac\ exist\ unul) al variabilei la crearea sa. va fi nedefinit\. unde: mem –este unul din cuvintele cheie: auto. o variabil\ este identificat\ printr-un nume (identificator). Gestionarea “register” a memoriei register tip identificator . `ncep=nd cu locul de declarare.3. char mesaj[ ] = "Mesaj initial". Cuv=ntul cheie “register” permite programatorului s\ indice faptul c\ variabila ce se define[te se memoreaz\ `n unul din regi[trii calculatorului. S\ mai not\m c\ limbajul C standard (ISO) permite ini]ializarea tablourilor [i structurilor `n cazul gestiunii automate a memoriei. [i trebuie s\ fie totdeauna `n interiorul unui bloc.2. A[adar. Precizarea unui mecanism de memorare Programatorul are posibilitatea s\ precizeze un mecanism de memorare prin instruc]iunea: mem tip identificator. static. valoarea ini]ial\. tip – este cuv=ntul cheie ce define[te tipul variabilei. identificator – este numele variabilei. /*cuvantul auto a fost omis. o variabil\ definit\ `ntr-un bloc va fi o variabil\ cu gestiune automat\. Gestiunea automată a memoriei Variabilele cu gestiune automat\ corespund variabilelor alocate `n stivele de execu]ie. Cum num\rul de regi[tri este limitat [i depinde de tipul de ma[in\ pe care ruleaz\ programul. Declararea se face prin: auto tip identificator . auto float *p = &x. Categoria de memorare (mem) c\reia-i apar]ine variabila va determina: vizibilitatea variabilei: identificarea p\r]ii din program capabil\ s\ foloseasc\ acea variabil\. posed\ un anume tip [i este administrat\ de un anume mecanism de memorare. Tipul variabilei va determina: dimensiunea zonei de memorie alocat\ pentru a reprezenta variabila.1. durata de via]\ a variabilei: perioada de timp `n care variabila este accesibil\. Durata de via]\ [i vizibilitatea unei variabile “auto” vor fi limitate la interiorul blocului `n care este definit\. Exemple: auto float x. dac\ nu este dat\ explicit. interpretarea con]inutului variabilei atunci c=nd ea este supus\ unor instruc]iuni. `n lipsa acestuia.

Este u[or de `n]eles c\. Vizibilitatea unei astfel de variabile statice depinde de locul `n care a fost declarat\: `n interiorul unui bloc: va fi vizibil\ doar `n blocul acela (la fel ca variabilele auto). O astfel de variabil\ se declar\ prin: tip identificator . `n exteriorul unui bloc: va fi vizibil\ `ncep=nd cu definirea sa p=n\ la sf=r[itul fi[ierului. p=n\ la sf=r[itul fi[ierului surs\. 72 .Gheorghe GRIGORAŞ v\zut\ ca o directiv\ de optimizare dat\ compilatorului. este imposibil a se ob]ine adresa unei astfel de variabile. utilizarea unei variabile globale vine `n contradic]ie cu principiile program\rii modulare. Declara]ia “register” trebuie s\ fie plasat\ `n interiorul unui bloc. fie implicit cu valori 0. ansamblul c=mpurilor va fi ini]ializat cu zero. implicit. `nainte de execu]ia func]iei main. Gestionarea statică a memoriei static tip identificator . Cuv=ntul rezervat extern indic\ compilatorului faptul c\ tipurile [i numele variabilelor care urmeaz\ au fost declarate `n alt\ parte [i nu mai aloc\ din nou spa]iu de memorie pentru acestea.5. Declararea variabilelor externe O variabil\ extern\ poate fi declarat\ `n orice punct al programului prin: extern tip identificator . Valoarea ini]ial\ a unei variabile registru este. `n exteriorul oric\rui bloc. ~n acela[i timp ele permit: evitarea transmiterii unor argumente la func]ii apelate. se folose[te cuv=ntul cheie “extern”. Pentru a defini o variabil\ global\ `n alt fi[ier. prin urmare nu se poate defini o variabil\ global\ `n corpul unei func]ii. Exemple de utilizare a unor astfel de variabile sunt `n solu]ia exerci]iului 2 din capitolul precedent. durata lor de via]\ este timpul de execu]ie al programului `nsu[i. 8. 8. ~n cazul tablourilor sau structurilor. pointeri. Variabile globale O variabil\ global\ este o variabil\ static\ care poate fi referen]iat\ `n orice loc al programului. oferindu-le posibilitatea s\ accead\ la aceste argumente. ini]ializarea structurilor [i tablourilor fie `n mod explicit indic=nd valori ini]iale. Implicit sunt ini]ializate cu 0 la `nc\rcarea programului. Aceast\ declara]ie permite declararea local\ a unei variabile definit\ `n alt fi[ier(cu acela[i nume). [i av=nd `n fi[ierul local specificarea extern. 8. Ea este definit\ `ncep=nd cu declara]ia sa.6. nedefinit\. Ea este efectiv\ doar pentru variabilele care pot fi codificate pe un cuv=nt-ma[in\: caractere. declarate `n alte fi[iere. Aceast\ facilitate este legat\ de faptul c\ limbajul C permite compilarea [i legarea separat\ a diferitelor module de program: prin declararea unei variabile extern se comunic\ tuturor fi[ierelor variabilele globale necesare programului. Aten]ie `ns\ c\ o variabil\ global\ poate fi modificat\ indirect pe perioada apelului la o func]ie. ~n plus.4. acesta ]ine cont de ea at=ta timp c=t exist\ regi[tri disponibili `n ma[in\. Variabilele statice sunt alocate `n segmentul de date al programului. `ntregi.

. . main(void){ .. extern char c. De exemplu: Persoana *ptr. care con]ine declara]iile func]iilor din modulul stiva. De aceea. y. pop.y.Programare_ Limbajul_C Exemple: Fi[ier 1 int x.. Exerciţii 1. stiva_vid\.c. cuv=ntul extern este facultativ.}. int stiva_plina(void). 8. care con]ine implementarea func]iilor. -variabila dispare `n urma execu]iei opera]iei de restituire a memoriei (func]ia “free” `n C [i operatorul “delete” `n C++). fun2(void){. extern char c. Ea este referen]iat\ folosind o variabil\ pointer (vezi cap. Fi[ier 2 extern int x.}. vizibilitatea unei variabile alocat\ dinamic este legat\ de tipul de gestiune al pointerilor care referen]iaz\ indirect acea variabil\. Avem aici de-a face cu o variabil\ alocat\ dinamic care este referen]iat\ cu ajutorul pointerului ptr prin *ptr. care s\ implementeze func]iile uzuale aplicate unei stive de caractere: push.. funct1(void) { x=. -stiva.y=. int stiva_vida(void).y. ~n cazul func]iilor important este s\ se descrie signatura sa. format din trei module. -prog... } . Aceast\ gestiune se efectueaz\ `n memoria disponibil\ care se nume[te “gr\mad\” (heap). Modulele vor fi: -stiva.c. char c. S\ not\m c\ o variabil\ alocat\ dinamic nu are un nume explicit. ptr=malloc(sizeof(Persoana)).... fun1(void){. 2.c.. 6) care con]ine adresa sa.7... Defini]i un modul pentru gestionarea unei stive de [iruri de caractere. Declara]ia: extern void functie(char). void pop(sir ch). este echivalent\ cu: void functie (char). Caracteristicile modulului sunt definite `n fi[ierul header “stiva. . } ~n cazul declar\rii func]iilor ce se definesc `n alt modul (fi[ier). stiva_plin\.. Gestiunea dinamică a memoriei Gestiunea dinamic\ a memoriei permite crearea de noi variabile pe parcursul execu]iei programului.. top.8. 73 . Durata de via]\ a unei variabile alocat\ dinamic este explicit\: -variabila este creat\ `n urma execu]iei opera]iei de alocare a memoriei (func]ia “malloc” `n C [i operatorul “new” `n C++). Fi[ier 2 extern int x.h” care are con]inutul: # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir]. adic\ tipul rezultatului [i al parametrilor de apel.. void push(const sir ch)..h.x=. care con]ine modulul principal. S\ se construiasc\ un program. 8.

int stiva_plina(void). int stiva_plina(void).c */ void push(char).c" # include <stdlib. while(!stiva_plina()&&scanf("%c".} char top_stiva(){return(stiva[index-1]). int stiva_vida(void). citirea se va face p=n\ la `nt=lnirea sf=r[itului de fi[ier sau p=n\ la umplerea stivei. char top_stiva(void). void pop(void). 8. printf("Iata continutul stivei: \n").h" # include "stiva. /* stiva. int stiva_vida(void).h*/ # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir]. void push(const sir ch). Soluţii 1. Pornind de la acest modul scrie]i un program test care realizeaz\: a) citirea unui [ir de [iruri de caractere care se vor “`mpinge” `n stiv\ (se vor stivui).} int stiva_vida(){return(index==0).element). b) scoate [irurile din stiv\ [i le afi[eaz\ (evident `n ordinea invers\ stivuirii). static char stiva[dim]. printf("<%c\n".c 74 . void push(char c){stiva[index++]=c. pop(). /* stiva.&element)!=EOF){ push(element). void pop(sir ch). while (!stiva_vida()) { element=top_stiva(). } printf("\n").c : modulul principal */ # include "stiva.} int stiva_plina(){return(index==dim).h> # include <stdio. /*modul.c : modul de gestionare a stivei de **caractere */ # define dim 100.h> int main() { char element. /*stiva. } 2.} void pop(){--index. printf(">"). printf("Incarcati stiva: \n>").Gheorghe GRIGORAŞ Utiliza]i func]iile de manipulare a [irurilor de caractere (Anexa ) pentru definirea func]iilor acestui modul. } return 0.h : header ce contine declaratiile **functiilor din modulul stiva.9. static int index=0.} /* prog.

printf("Iata continutul stivei: \n"). strcpy(c. void push(const sir c){ /* Se copie c in stiva dupa care se incrementeaza **index. */ assert(!stiva_plina()). } /* test.c : programul de test ce consta din doua **iteratii: prima pentru citirea din fisierul de **intrare si stivuirea informatiei. } void pop(sir c){ /* se decrementeaza index apoi se copie top-ul **stivei in c */ assert(!stiva_vida()). --index.h> # include "stiva.c).Programare_ Limbajul_C ** Gestionarea unei stive de siruri de caractere. } 75 .h> # include <string. printf("<%s\n".h> # include <assert.h" /* ** variabile cu clasa de memorare *static*.x)!=EOF) { push(x). index++. } printf("\n"). printf(">"). Inainte de aceasta se apeleaza functia **assert care impune o conditie pentru a continua **executia: stiva sa nu fie plina. printf("Se incarca stiva: \n>"). while (!stiva_goala()) { pop(x).} int stiva_plina(void){ return(index==dimensiune_stiva). a doua pentru **afisarea rezultatului destivuirii.h" int main(void){ sir x. strcpy(stiva[index]. } int stiva_vida(void){ return(index==0).x). /* indicile top-ului stivei */ static sir stiva[dimensiune_stiva]. **nevizibile in alte fisiere. while(!stiva_plina()&&scanf("%s". } return 0. */ static int index=0.h> # include "stiva. */ # include <stdio.stiva[index]). */ # include <stdio.

. ~n al doilea caz se poate converti o valoare real\ la o valoare `ntreag\. Conversii de pointeri. ca o consecin]\ se pierde valoarea frac]ionar\ a variabilei reale.8 */ . /* f1=2. Pointerul universal. evaluarea unei expresii aritmetice sau logice în care componentele expresiei au tipuri diferite: float pi=3. 2.14.4.. Trebuie s\ facem distinc]ia `ntre dou\ maniere de conversie: aceea care are drept scop schimbarea interpret\rii con]inutului unei variabile [i conversia care are drept consecin]\ modificarea con]inutului unei variabile. 3. int i=10. Evaluarea expresiilor logice 9. f=i. ~n primul caz de pild\.1 Mecanisme de conversie 9... Evaluarea expresiilor aritmetice 9. se poate interpreta con]inutul unei variabile de tip caracter ca fiind o valoare `ntreag\ [i drept urmare posibilitatea utiliz\rii acesteia `ntr-o expresie aritmetic\. Mecanisme de conversie Se disting patru cazuri `n care `ntr-un program C se aplică un mecanism de conversie: 1. Conversii explicite 9.2.1.1. Conversia la asignare 9. if (pi>2) pi=pi/i. .3. utilizarea operatorilor de conversie: float f1=(float)14/5. asignarea cu tipuri diferite ale variabilelor termeni ai asignării: float f.1. 9.. Conversia de tip `n limbajul C ofer\ un mecanism simplu pentru evaluarea expresiilor aritmetice [i pentru transmiterea parametrilor.1. int i=2.Cap 9 CONVERSIA DE TIP 9.1.1.5.1.

bitul semn `n schimb nu se mai “transfer\”: unsigned long=int/short/char unsigned=short/char unsigned short=char 2. lucrurile se petrec dup\ cum urmeaz\: 1. asignarea unei valori reale `n dubl\ precizie la o variabil\ real\ `n simpl\ precizie: float=double ~n acest caz exist\ o pierdere a preciziei reprezent\rii valorii reale.’z’). Poate ap\rea [i aici eroarea “Floating point exception” dac\ partea exponent este prea mare pentru o variabil\ real\ `n simpl\ precizie. (b) reprezentarea tipului “destinatar” este mai mare ca dimensiune dec=t cea a tipului “surs\”: long=int/short/char int=short/char short=char ~n acest caz nu exist\ pierdere de informa]ie: bi]ii sursei sunt completa]i cu zero (p\str=ndu-se eventualul bit semn). Dac\ valoarea p\r]ii `ntregi a sursei este prea mare pentru a fi reprezentat\ `ntr-un `ntreg. c=nd apar dou\ tipuri diferite. . Conversiile `ntre tipurile de baz\ ale limbajului sunt considerate permise iar tratamentul la care sunt supuse datele de c\tre compilator este bine stabilit de regulile limbajului. Faza II: . real. Vom detalia `n continuare aceste mecanisme. poten]ial.0 */ apelul unei funcţii: printf(“%d\n”.1. /* f2=2.se alege tipul de evaluare: `ntreg. /*caracterul ‘z’ este convertit la un intreg */ ~n cazul `n care se utilizeaz\ operatori de conversie.Programare_ Limbajul_C float f2=14/5.1 Conversia la asignare ~n conversia la asignare.1. lucrurile se petrec astfel: - 77 . asign\ri `n care intervin dou\ tipuri `ntregi: (a) reprezentarea tipului “surs\” este mai mare ca dimensiune dec=t reprezentarea tipului “destinatar”: char=short/int/long short=int/long int=long ~n acest caz bi]ii de rang superior din valoarea din partea dreapt\ a asign\rii sunt suprima]i `nc=t exist\. 3. mecanismul este acela[i. Dac\ destinatarul este un tip far\ semn. apare o eroare (Floating point exception). Alte conversii `n care intervin tipuri definite de programator sunt considerate ilicite [i sunt respinse de compilator. asignarea unei valori reale la o valoare `ntreag\: char/short/int/long=float/double ~n acest caz sunt suprimate cifrele de la partea zecimal\: este conversie prin trunchiere [i nu prin rotunjire. o pierdere de informa]ie. 9.2 Evaluarea expresiilor aritmetice tipurile `ntregi mai mici dec=t int sunt convertite la int.tipul float este convertit la double. compilatorul este cel care gireaz\ aceste conversii. f\r\ semn. etc. ~n rezumat. 9.

/* b capata valoarea 0 */ i=10 while (i--) { .. Ace[ti operatori de conversie permit programatorului s\ specifice o conversie care nu se face implicit de c\tre compilator.1. `n caz contrar prin “true”.. Evaluarea expresiilor logice Rezultatul evalu\rii unei expresii logice va fi 0 (reprezent=nd “false”) sau 1 (reprezent=nd “true”). Ace[tia pot fi utiliza]i: pentru for]area conversiilor `n expresii. valoarea asignat\ acesteia este 0 (1).-“. • asignarea valorilor 0-1: dac\ evaluarea expresiilor este “false” (true).1.3. Exemple: x=50. De aceea evaluarea unei expresii logice se face prin: • evaluarea operanzilor: dac\ valoarea aritmetic\ este 0 atunci aceasta se interpreteaz\ prin “false”. 78 . Operanzii ce apar `n aceast\ expresie r\m=n neschimba]i.4 Conversii explicite Conversiile explicite se exprim\ prin: (tip) expresie sau tip ( expresie ) At=ta timp c=t conversia este permis\..Gheorghe GRIGORAŞ Dac\ un operand este: double unsigned long long unsigned Exemple: i (int) int int i (int) Faza 1 Faza 2 Rezultat Faza 1 Faza 2 Rezultat + Cel\lalt operand se converte[te la: double unsigned long long unsigned + c (char) int int + b) (float) double double Rezultatul este: double unsigned long long unsigned Faza 1: Faza 2: Rezultatul: int (a (long) long double int double double double double double 9. i are valoarea 10 deci expresia cap\t\ valoarea “true”. dup\ care. rezultatul expresiei este convertit la tipul indicat. 9. i se decrementeaz\. } ~nainte de prima evaluare a expresiei “i. etc. b=(x>0) && (x<31)..

Programare_ Limbajul_C pentru transmiterea valorilor cu tipurile cerute ca parametri `n func]ii. /*functia ceil returneaza o valoare de tip intreg*/ 9. */ f=(float)a/b. */ f=a/(float)b. int *ptr. b=4. f=a/b.. int* ptr1 double* ptr2 ptr1=alocare(10). double r. Reciproc.. Aceast\ incompatibilitate se poate evita `n dou\ moduri. ptr2 sunt corecte: tabloul de pointeri alocare este de tip void* `nc=t ace[ti pointeri pot fi asigna]i la pointeri de orice tip. /* f=5. float f.. ~n cea de-a treia linie a secven]ei de mai sus apare o asignare `ntre pointeri incompatibili. ptr = alocare(100). /* f=5.. Exemple: int a=21.0. S\ consider\m de pild\ urm\toarea secven]\: char *alocare(int dim). .25. O prim\ solu]ie const\ `n a utiliza o conversie explicit\: . O variabil\ pointer de tip void* poate primi ca valoare pointer la un tip oarecare. a=(int)ceil(r). ptr=(int*) alocare(100).. Asign\rile pentru ptr1.5 Conversie de pointeri.. O a doua solu]ie const\ `n a utiliza tipul pointer universal void*.. */ . Pentru exemplul precedent se procedeaz\ astfel: void* alocare(int dim). Tipul pointer universal void* este folosit frecvent `n func]iile disponibile din bibliotecile limbajului C (Anexa) `n scopul de a realiza conversii implicite `ntre pointeri de tipuri diferite. Pointerul universal Conversia `ntre pointeri la tipuri diferite nu este implicit\. Compilatorul for]eaz\ conversia [i afi[eaz\ un mesaj de avertisment (“warning”) `ntotdeauna c=nd `ntr-un program apare o astfel de conversie. r=sqrt(double(a)).25. schimbarea tipului valorii returnate de o func]ie.. ptr2=alocare(20).1. /* f5.. o valoare de tip void* este implicit convertit\ la o valoare pointer de un tip oarecare. 79 .

1 Macroinstruc]iuni predefinite 10. • definirea macroinstruc]iunilor.1. Rezultatul activit\]ii preprocesorului este un fi[ier surs\ `n care sunt tratate toate directivele de precompilare [i care este transmis compilatorului. ~n acela[i timp `ns\.2 Includerea fi[ierelor 10. preprocesorul substituie secven]a corespunz\toare de instruc]iuni `n locul acestui identificator. acestea se numesc directive pentru preprocesor. Precompilarea este o faz\ de prelucrare independent\ de compilarea propriu-zis\.2.3 Compilare condi]ionat\ 10. ea face parte integrant\ din procesul de compilare: apelul compilatorului pentru un program execut\ mai `nt=i `nc\rcarea preprocesorului.2.1 Directive preprocesor Preprocesorul trateaz\ doar liniile ce `ncep prin caracterul “#”. 10.Cap 10 PREPROCESORUL 10. . La apari]ia acestui identificator `n program.1 Directive preprocesor 10.1 Constante simbolice.1. Preprocesorul realizeaz\ o faz\ de precompilare care are ca obiect: • includerea unor fi[iere (specificate) `n program. • compil\ri condi]ionate conform unor parametri (valori) transmise `n comanda de compilare.1.4 Directiva #error 10. • definirea unor constante simbolice.2 Macroinstruc]iuni 10.2 Macroinstruc]iuni tip func]ie ~n codul surs\ al unui program C se pot include instruc]iuni destinate compilatorului. O directiv\ este de forma: # instruc]iune argumente Principalele instruc]iuni pentru preprocesor sunt: define if elif line ifndef else include error undef endif ifdif pragma De notat c\ un r=nd `n fi[ierul surs\ C nu poate con]ine mai mult de o directiv\. Programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator.1. Directiva #define 10. acestea sunt directive c\tre preprocesor.

2.1 Constante simbolice. Constanta simbolic\ se define[te cu directiva “define”: # define identificator [ir_de_caractere Exemple: # define NULL 0L # define TRUE 1 # define FALSE 0 # define EOF (-1) Utilizarea constantelor simbolice are diverse scopuri. 3. 4.2 Includerea fişierelor Directiva #include cere compilatorului s\ ia `n considerare [i un alt fi[ier surs\ `n afar\ de cel `n care se afl\ directiva.h care con]ine declararea acestor func]ii: 81 .1. 10.. Exemplu: # define EOF (-1) . Forma acestei directive este: # include <nume_fisier> /* se caut\ fi[ierul `ncep=nd cu directoarele standard */ sau # include ″nume_fisier″ /* se caut\ fi[ierul `n directorul curent sau cel indicat prin cale */ Includerea fi[ierelor poate fi utilizat\ pentru: • a insera fi[iere surs\ din biblioteci C care pot con]ine module de aplica]ii sau defini]ii de func]ii...h’).. defini]ii de tipuri. # define UNU . constante simbolice [i macroinstruc]iuni standard. cu excep]ia cazului c=nd `n acesta apare o directiv\ #undefine pentru identificatorul corespunz\tor.. `n textul surs\. # undefine UNU .. declara]ii de func]ii incluse `ntr-o bibliotec\. Directiva #define O constant\ simbolic\ asociaz\ unui identificator un [ir de caractere. prin [irul de caractere asociat. Preprocesorul `nlocuie[te fiecare apari]ie a identificatorului. Exemplu Pentru a folosi func]iile din biblioteca matematic\ se include fi[ierul math... Acest mecanism permite: • a asigna unui identificator un [ir de caractere.Programare_ Limbajul_C 10.. Aceste fi[iere con]in: 1. • a defini existen]a unei constante simbolice: # define ident • a suprima defini]ia [i existen]a unei constante simbolice: # undef ident Vizibilitatea constantelor simbolice `ncepe cu definirea lor (directiva #define) [i ]ine p=n\ la sf=r[itul fi[ierului.1. • a insera fi[iere “header” (care au extensia ‘.

. Se utilizeaz\ la depanarea programelor.. val=pow(M_PI.. doar dac\ expresia este evaluat\ la “true” (`n caz contrar aceast\ por]iune de cod este ignorat\ de compilator). Directiva “else” ofer\ o alternativ\ `n cazul `n care “if” e[ueaz\.3 Compilare condiţionată Directivele de compilare condi]ionat\ permit compilarea selectiv\ a unor por]iuni din programul surs\. 10.h se afl\ defini]ia constantei M_PI [i a func]iei pow( ). /* se calculeaza puterea a n-a a lui π */ ~n fi[ierul math. • traseul de execu]ie al programelor `n faza de test.h> . Directiva “elif” are sensul de “else if”. 82 . Ambele directive pot folosi o alternativ\ de forma #else dar nu [i #elif.1.4 Directiva #error Directiva #error cere compilatorului s\ sisteze compilarea. Are forma: # error mesaj La `nt=lnirea directivei este `ntrerupt\ compilarea [i se afi[eaz\ “mesaj”-ul ce este scris `n linia directivei.1. # elif expresie1 cod1. ~n concluzie. este asem\n\toare instruc]iunii ifelse din limbajul C.Gheorghe GRIGORAŞ # include <math.. (double)n).. • optimizarea unor coduri utiliz=nd avantajele specifice fiec\rei ma[ini. # elif expresien codn.. 10. # elif expresie2 cod2. Aceste directive sunt: # if expr_constanta # else # endif # elif expr_constanta # ifdef identificator # ifndef identificator Directiva “if“ prin “expr_constant\” care urmeaz\ dup\ ea permite includerea por]iunii de cod `ntre “if” [i “endif” `n procesul de compilare. compilarea condi]ionat\ este folosit\ pentru: • scrierea de programe portabile: constantele simbolice ce se testeaz\ pot reprezenta tipul [i caracteristicile ma[inilor utilizate pentru o anume por]iune de cod. ea poate determina un lan] de if-else-if: # if expresie cod.. # endif Directivele “ifdef” (if defined) [i “ifndef” (if not defined) sunt utilizate pentru compilarea condi]ionat\ de definirea anterioar\ a lui “identificator” `ntr-o directiv\ de tipul #define.

Con]inutul acestor doi identificatori poate fi modificat prin directiva #line: # line num\r. Dac\ _STDC_ nu-i definit\ sau con]ine altceva dec=t 1. 10. 83 .ABS(1)).2. implementarea nu este `n variant\ standard.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie Aceste macroinstruc]iuni utilizator se definesc cu directiva #define: # define nume_macro secven]\_caractere Aici. # line num\r “nume_fi[ier”. Identificatorul _LINE_ con]ine num\rul liniei de cod la compilare iar _FILE_ este un [ir care con]ine numele fi[ierului surs\ compilat. Dar “nume_macro” poate fi [i numele unei func]ii urmat\ de parametri: prin aceasta se define[te o macroinstruc]iune de tip func]ie care poate fi ‘apelat\’ `n orice punct al programului `n care a fost definit\. dac\ dimensiunea macroinstruc]iunii tip func]ie este mare. acesta devine noua valoare a lui _LINE_ `n punctul `n care se `nt=lne[te directiva. zi. an sunt compuse din c=te dou\ cifre ce reprezint\ `n ansamblu data conversiei fi[ierului surs\ `n cod obiect. iar “nume_fi[ier” este un identificator valid de fi[ier care devine noua valoare a lui _FILE_.ABS(-1).1 Macroinstrucţiuni predefinite Limbajul standard ANSI C define[te cinci nume de macroinstruc]iuni predefinite. pe de o parte. Ora la care a fost executat\ aceast\ conversie este con]inut\ `n _TIME_ sub forma [irului ora/minute/secunde.1). Exemplu: # define <stdio. Macroinstruc]iunea _STDC_ con]ine constanta 1 scris\ `n baza 10. acest supliment de vitez\ este “anihilat” de cre[terea dimensiunii programului. utilizat `ntr-un text surs\. un avantaj major: m\rirea vitezei de execu]ie a codului fiindc\ nu mai apare nici o `nc\rcare suplimentar\ legat\ de apelarea func]iei. _STDC_. va fi `nlocuit cu “secven]\_caractere” care poate `nsemna o secven]\ de instruc]iuni C (vezi [i 10. # line “nume_fi[ier”. Macroinstruc]iunea _DATE_ con]ine un [ir de forma “lun\/zi/an” `n care lun\.1.2.Programare_ Limbajul_C 10. Pe de alt\ parte `ns\. _TIME_. } Folosirea func]iilor definite ca macroinstruc]iuni are. _DATE_. Acestea sunt: _LINE_. “nume_macro” poate fi un identificator ce reprezint\ numele macroinstruc]iunii. `ncorporate `n compilator. datorit\ codului care apare de mai multe ori.h> # define ABS(a) (a)<0?-(a):(a) void main(void){ printf(″Valoarea absoluta a lui -1 si 1: %d%d″. Acesta. 10. _FILE_.2 Macroinstruţiuni Prin acest mecanism programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator. Aceasta semnific\ faptul c\ implementarea este conform standardului ANSI C. Aici “num\r” este orice `ntreg pozitiv.

S\ se scrie o func]ie “ fibonacci ( int n) “ care s\ returneze al n-ulea termen al [irului lui Fibonacci. citirea a n numere reale. S\ se scrie o func]ie “ int este_prim(int n) ” care s\z returneze 1 dac\ num\rul n este prim [i zero `n caz contrar. c. ….c care s\ execute : a.2 …. cu numele : int cmmdc_i (int p. 4. Suma [i Media fiind suma (media) numerelor citite p=n\ `n acel moment 3.c care s\ citeasc\ niste numere reale [i. De exemplu: 700 = 17 + 683 .Cap 11 EXERCIŢII 1. 6. Folosind func]ia “este_prim( … )” de la exerci]iul precedent. if (( r = p % q ) == 0 ) return q. S\ se scrie un program numit maxmin. Descrie]i [i implementa]i trei algoritmi de sortare. int q) 8. citirea unui intreg pozitiv n. k a unui num\r n. Scrie]i apoi [i testa]i varianta iterativ\ a func]iei. S\ se scrie un program care s\ numere literele mici. literele mari . S\ se scrie un program numit sumedia. Suma …. unde Min(Max) `nseamn\ cel mai mic(mare) dintre numerele citite p=n\ `n acel moment. cel mai mare divizor comun a dou\ numere `ntregi pozitive p [i q: int cmmdc_r(int p. Max …. } Scrie]i un program pentru testarea acestei func]ii precum [i pentru calculul celui mai mare divizor comun a n numere date. S\ se testeze aceast\ func]ie pentru un [ir anume(fi[ier). S\ se foloseasc\ aceste func[ii `ntr-un program principal. a sumei numerelor naturale m [i n. a puterilor 1. 2. pentru fiecare s\ scrie un r=nd `ntr-un tabel ce are forma: Nr. Urm\toarea func]ie calculeaz\. 12). scrie]i un program ce s\ verifice conjectura lui Goldbach pentru toate numerele pare dintr-un interval dat [a. determinarea valorilor maxim [i minim dintre cele n numere citite.b] : Orice num\r par n mai mare ca 2 este suma a dou\ numere prime. . int q) { int r. 704 = 3 + 701. … Num\r … Min …. S\ se foloseasc\ cele dou\ func]ii pentru a verifica dac\ al nulea termen din [irul lui Fibonacci este num\r prim ( n = 1.crt. cifrele [i celelalte caractere(la un loc) dintr-un text(fi[ier). 5. etc. r). Construi]i o func]ie “ int numar_cuvinte(const char *s) “ care s\ returneze numarul cuvintelor din [irul s ( cuvintele sunt desp\r]ite prin spa]iu/spa]ii). recursiv. else return cmmdc_r(q. 7. 9. 702 = 11 + 691. Media …. S\ se scrie func]ii recursive pentru calculul factorialului unui num\r dat n. b.

04.98 este sortat\ astfel: 45. c.43. 11. aaaa nu sunt palindroame. int compare(const void *. 2. 17. 13.01.size_t el_size. bbcbb sunt palindroame pe c=nd [irurile: aabbcbb. 45. numarul punctelor de coordonate intregi aflate in interiorul sau. b. pentru un triunghi dat. a unui triunghi.Programare_ Limbajul_C 10. Scrieti o procedura similara pentru cerc. 0. 18. S\ se scrie [i apoi s\ se testeze func]ii pentru adunarea a doi vectori [i pentru adunarea a dou\ matrice. c este palindrom cu centrul ‘c’: [irurile: aabacabaa .90.j0] cu proprietatea: a[i0. Scrieti proceduri de citire si scriere a unui punct. 14. ccab. Proiectati o structura de date pentru reprezentarea datei calendaristice si scrieti subprograme care: • • • verifica daca valoarea unei variabile din structura este o data valida. Scrieti o procedura care determina.j0] : 0<=i<=m-1} Scrieti un program care determina punctele sa (daca exista) ale unui tablou bidimensional. const void *)) pentru a sorta o list\ de numere reale `n ordinea cresc\toare relativ la p\r]ile frac]ionare a acestor numere. avand la intrare doua siruri de caractere. cerc. top. aaaaaaaacaaaabb.j] : 0<=j<=n-1} = max{a[i. 123. aca. 123. bababbcbbabab. Se da o matrice patratica. 23. acb.j0] = min{a[i0. Scrieti un program care.01. Sa se ordoneze crescator fiecare linie a matricii. dreptunghi. Sa se proiecteze o structura de date pentru reprezentarea multimilor finite de numere complexe si sa se scrie proceduri care realizeaza operatii cu multimi de numere complexe reprezentate astfel. triunghi etc.43. calculeaza data calendaristica care urmeaza unei anumite date. 0.04. Fie a un tablou bidimensional (m x n). Un punct sa al acestui tablou este un element a[i0. pop. apoi sa se rearanjeze liniile astfel incat suma elementelor de pe diagonala sa fie minima. 15. 16.98 12. 23. etc). De exemplu lista: 2.90. S\ se scrie func]iile care implementeaz\ o stiv\ `n C(push. calculeaza data calendaristica care precede o anumita data. Proiectati structuri de date pentru reprezentarea unui punct. S\ se foloseasc\ acestea pentru a verific\ dac\ un [ir de caractere format numai din literele a. size_t n_els. determina cel mai lung subsir comun si pozitiile la care acesta incepe in fiecare dintre cele doua siruri. S\ se scrie un program `n care s\ se foloseasc\ func]ia sistemului : void qsort(void *array. 85 .

Limbajele C si C++ in Aplicatii 3.Gheorghe GRIGORAŞ BIBLIOGRAFIE 1. Editura Didactic\. vol I.C.V. Cluj-Napoca Volumul I . cls. A. P\tru]. Bucuresti.XI.Limbajul C++ Volumul III . Gh. Gh. Editura Teora. 5. Limbajul C standard. B.P\nsiu. 6.Manual Complet. 1999.Kalisz. Cristea. Programarea calculatoarelor:Fundamente. Ia[i. Bucure[ti 1998 86 . Editura Teora.. Liviu Negrescu Limbajele C si C++ pentru incepatori. Editura “Spiru Haret”. 4. manual pentru licee de informatic\. Teora 1998 2. Aplica]ii `n C [i C++. Musc\. Ed.III.. Bucure[ti. [i al]ii. 1992. E. 1998. Informatic\ aplicat\. Herbert Schildt C . Grigora[.Giumale.Limbajul C Volumul II .

h> con]ine macrouri (func]ii) pentru testarea caracterelor: • • • • • • • • • • • int isalnum(int c). Fi[ierul <assert. de control? */ /* c este cifra? */ /* c este car. DBL_EPSILON etc. 5. Fi[ierul <ctype. 4. Fi[irerul <float. int isxdigit(int c). int isprint(int c). 2. int isdigit(int c).h> <setjmp.h> con]ine macro-ul assert() • void assert (int expr).h> <time.h> con]ine macrouri folosite pentru raportarea erorilor. Fi[ierul <errno. int isgraph(int c). grafic? */ /* c este litera mica? */ /* c este tiparibil? */ /* c este car. este tip\rit un mesaj(diagnostic) [i se iese din program.h> <signal. DBL_MIN. . Fi[ierul <limits.h> <math.h> <float. punctuatie? */ /* c este spatiu? */ /* c este litera mare? */ /* c este cifra hexa? */ Mai con]ine: int tolower (int c) [i int toupper ( int c) funcii ce permit transformarea literelor din mari ]n mici sau invers.h> <locale. INT_MAX etc.h> 1.h> <stdarg. /* c este alfanumeric? */ /* c este alfabetic? */ /* c este car.h> <stdio. FLT_MAX.h> <limits.h> con]ine defini]iile unor constante ce caracterizeaz\ `ntregii: CHAR_BIT. 3. Dac\ expr este zero. int isupper(int c). int isalpha(int c).h> con]ine defini]iile unor constante pentru limitele unor valori flotante: DBL_MAX. int islower(int c). int isspace(int c).h> <stdlib. int iscntrl(int c).ANEXA Biblioteca standard C FI{IERE HEADER <assert.h> <string.h> <ctype. CHAR_MAX. int ispunct(int c).h> <stddef.h> <errno.

double exp ( double x). stdout. /* Seteaz\ indicatorul la valoarea pos */ int rename (const char *from. double y). 7. FILE *tmpfile (void). double fabs ( double x). func]ii) ce permit setarea unor propriet\]i “locale”: forma punctului zecimal. double atan ( double x). EOF. Fi[ierul <math. defini]iile de tip [i prototipurile func]iilor utilizate de programator pentru a accesa fi[iere. FOPEN_MAX.h> con]ine construc]ii (structuri. int fflush (FILE *fp). 12. Fi[ierul <setjmp> con]ine declara]ii [i prototipuri ce permite programatorului s\ utilizeze salturi nelocale. . double log ( double x). double asin ( double x).4). double acos ( double x). double x). Fi[ierul <stdio. const char *to).Gheorghe GRIGORAŞ 6. informa]ii monetare etc. double y). int fclose (FILE *fp). int place). long offset.h> con]ine construc]ii ce permit programatorului s\ m=nuiasc\ condi]ii sau semnale excep]ionale. /* Returneaz\ valoarea indicatorului de pozi]ie a fi[ierului pointat de fp*/ void rewind (FILE *fp). /*tipul ob]inut din sizeof() */ NULL. stderr [i pentru structura FILE. 10. /*tipul diferen]\ de pointeri */ unsigned size_t. Func]ii pentru accesul la fi[iere: • • • • • • • • • 88 FILE *fopen (const char *filename. double log10 ( double x).h> con]ine macrourile. int fseek (FILE *fp. TMP_MAX. /* tipul wide character*/ int ptrdiff_t. De asemnea fi[ierul mai con]ine prototipurile func]iilor de intrare/ie[ire (vezi cap. Sunt definite aici constantele BUFSIZ. /* Seteaz\ indicatorul la `nceputul fi[ierului */ int fsetpos (FILE *fp. double tanh ( double x). 9. double atan2 ( double y. Fi[ierul <stddef. double ceil ( double x). double sqrt ( double x). double sinh ( double x). double pow ( double x. De asemenea sunt defini]i pointerii stdin. Fi[ierul < signal. double sin ( double x).h> con]ine o redefinire (typedef) de tip [i trei m macrouri ce permit scrierea de func]ii cu un num\r variabil de argument ( ca [i printf ). double fmod ( double x. Fi[ierul <locale.h> con]ine prototipuri pentru func]iile matematice: • • • • • • • • • • • double cos ( double x). double cosh ( double x). Fi[ierul <stdarg. 8. NULL. double tan ( double x). 11. FILENAME_MAX.h> con]ine defini]ii de tip [i macrouri ce se folosesc `n alte defini]ii: • • • • typedef typedef typedef #define char wchar_t. double flor ( double x). const fpos_t *pos). const char *mode). /* Pozi]ioneaz\ indicatorul pentru urm\toarea opera]ie `n fi[ier la “place” + “offset” */ long ftell (FILE *fp).

size_t n). Fi[ierul <stdlib. /* caut\ `n s1 prima apari]ie a lui s2 */ • char *strtok(char *s1. void srand(unsigned seed). /* comparare [iruri*/ char *strcpy(char *s1. int c). size_t n). size_t n). int rand(void). void *malloc(size_t size).etc. Se folose[te structura tm care este definit\ astfel: 89 . char *strcat(char *s1. long strtol(const char *s. size_t n). size_t n_els. conversie de stringuri. size_t n). void abort(void). const char *s2). const void *)). void qsort(void *a_ptr. const char *s2). int denom). const char *s2). size_t n) /* copie cel mult n caractere din s2 `n s1 */ • char *strstr(const char *s1. int abs(int i).h> con]ine prototipurile func]iilor de uz general : alocarea dinamic\ a memoriei. void *from. size_t el_size). Fi[ierul <time. ldiv_t ldiv(long numer. c\utare binar\. long denumer). /*concatenare*/ char *strchr(const char *s. int c. Iat\ unele dintre ele: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • void *calloc(size_t n. char **end_ptr. comunicarea cu sistemul. generare de numere aleatoare. 14. const char *s2) /* copie s2 `n s1 */ size_strlen(const char *s). void *memset(void *p. void *realloc(void *ptr. void *bsearch(const void *key_ptr. /* caut\ tokenuri `n s1 folosind caracterele din s2 ca separatori */ 15. long labs(long i). const void *q. /*concatenarea a cel mult n caractere din s1 la s2*/ int strncmp(const char *s1. const char *s2.Programare_ Limbajul_C 13. void *from. double strtod(const char *s). sortare. int base). const char *s2). /*cauta c `n [irul s*/ int strcmp(const char *s1. /* comparare a cel mult n caractere din [irurile s1 [i s2*/ • char *strncpy(char *s1. void free(void *ptr). int compare(const void *. void *memmove(void *to.h> con]ine prototipuri de func]ii pentru manipularea blocurilor de memorie sau a [irurilor: • • • • • • • • • • • void memcmp(const void *p. void *memcpy(void *to. size_t el_size. Fi[ierul <string. const char *s2. orei ]i cele privind ceasul intern al calculatorului. div_t div(int numer. size_t size). const char *s2. /*lungimea [irului s */ char *strncat(char *s1. const void *)). void exit(int status).h> con]ine prototipuri ale func]iilor pentru ob]inerea datei. double atof(const char *s). int compare(const void *. size_t el_size. size_t n_els. size_t n). int atoi(const char *s). long atol(const char *s). const void *a_ptr.

/*ore 0. ?8 converte[te timpul pointat de t_ptr la string ..365 */ int tm_isdst.Gheorghe GRIGORAŞ struct tm { int tm_sec. / 0 1 5 2 3 4 5 6 7 8 9 : .11 */ int tm_year.. acum = time(NULL).. de secunde trecute de la 1 Inuarie 1970 */ • char *asctime(const struct tm *tp). Func]ii: • typedef long clock_t.data*/ • struct tm *localtime(const time_t *t_ptr).59 */ int tm_hour.. /*secunde 0. /*anul de la 1900 */ int tm_wday. De exemplu: … time_t acum. ctime(&acum).. /*returneaz\ num\rul de tacturi CPU utilizate de program p=n\ aici*/ • time_t time(time_t *tp). /*luna anului 0. /*minutr 0.31 */ int tm_mon. Codul ASCII American Standard Code for Information Interchange 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 nul soh stx etx eot enq ack bel bs ht 1 nl vt np cr so si dle dc1 dc2 dc3 2 dc4 nak syn etb can em sub esc fs gs 3 ’ rs us sp ! “ # $ % & 4 ( ) * + . asctime(localtime(acum))). /*returneaz\ nr. /*ziua lunii 1. /*converte[te timpul inregistrat [i pointat de tp `ntr-un string ce reprezint\ data*/ • char *ctime (const time_t *t_ptr).. /* zilele de la 0 la 6 */ int tm_yday..23 */ int tm_mday. . • clock_t clock(void). . 6 < = > ? @ A B C D E 7 F G H I J K L M N O 8 P Q R S T U V W X Y 9 ‘ Z [ \ ] ^ _ a b c 10 d e f g h i j k l m 11 n o p q r s t u v w 12 x y z { | } ~ del 90 . /*zilele din an 0. /* Indicator de timp */ }. are ca efect scrierea datei calenderistice.60*/ int tm_min. • typedef long time_t. printf("%s\n%s ".

91 . A .z sunt contigue. comanda man ascii produce afi[area tabelei codurilor ASCII pe ecran.Z [i a . Caracterul cu codul 32 este spa]iu (gol) [i se tip\re[te ca [i un spa]iu gol. ~n tabela urm\toare se da “semantica” unora din caracterele de pe liniile 0-2.Programare_ Limbajul_C • • • • • Observa]ii: Caracterul G este `n linia 7 [i coloana 1 deci are codul ASCII 71. bel bs cr esc ~n]elesul unor abrevieri audible bell ht tab orizontal backspase nl linie nou\ retur car nul null escape vt tab vertical ~n sistemele UNIX. Caracterele cu codurile 0-31 [i 127 nu sunt tip\ribile. Codurile caracterelor 0-9. Diferen]a `ntre codurile literelor mari [i cele mici corespunz\toare este 32.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful