Programare_ Limbajul_C

CUPRINS
CUPRINS _______________________________________________________________________ i Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C _____________________________________________4 1.1 Scurt istoric_________________________________________________________________4 1.2 Forma unui program C _______________________________________________________8 1.3 Compilarea unui program C___________________________________________________9 Cap 2 Tipuri, operatori, expresii_____________________________________________________11 2.1. Tipuri simple ______________________________________________________________11 2.2. Literali ___________________________________________________________________12 2.3. Declararea unei variabile şi a unei constante ____________________________________13 2.4. Operatori _________________________________________________________________14 2.4.1. Operatori aritmetici ______________________________________________________15 2.4.2. Operatorii relaţionali (de comparaţie) ________________________________________15 2.4.3. Operatori logici _________________________________________________________16 2.4.4. Operatori la nivel de bit ___________________________________________________16 2.4.5. Operatorul de asignare ____________________________________________________16 2.4.6. Operatorul condiţional ____________________________________________________17 2.4.7. Operatorul virgulă _______________________________________________________17 2.4.8. Precedenţa operatorilor ___________________________________________________18 Cap 3 FUNCTII _________________________________________________________________19 3.1. Definirea unei funcţii _______________________________________________________19 3.2. Returnarea unui apel _______________________________________________________20 3.3. Funcţii cu un număr variabil de parametri _____________________________________20 3.4. Sfârşitul execuţiei unui program ______________________________________________20 3.5. Apelul şi transmiterea parametrilor ___________________________________________21 3.6. Funcţia principală main _____________________________________________________22 Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE ______________________________________________24 4.1.Fluxuri şi fişiere ____________________________________________________________24 Semnificaţia __________________________________________________________________26 4.2. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere_______________________________________27 4.3. Scrierea cu format__________________________________________________________28 4.5. Citirea cu format ___________________________________________________________32 Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL ______________________________________________35 5.1. Instrucţiunea if ____________________________________________________________36 5.3. Instrucţiunea while_________________________________________________________38 5.4. Instruc]iunea do ... while ___________________________________________________39
i

Gheorghe GRIGORAŞ

5.5. Instrucţiunea for ___________________________________________________________39 5.6. Instrucţiunea break ________________________________________________________41 5.7. Instrucţiunea continue _____________________________________________________42 5.8. Instrucţiunea go to_________________________________________________________42 5.9. Exerciţii __________________________________________________________________43 1. Calculul factorialului. _____________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________43 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________43 4. Prezentare de date __________________________________________________________43 5.10. Soluţii la exerciţii _________________________________________________________43 1. Calculul factorialului ________________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________44 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________45 4. Prezentare de date __________________________________________________________45 Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI ___________________________________________________47 6.1. Pointeri ___________________________________________________________________47 6.2. Tablouri cu o dimensiune ____________________________________________________48 6.2.1. Referenţierea unui element al tabloului _______________________________________48 6.2.2. Iniţializarea unui tablou ___________________________________________________48 6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri ______________________________________________50 6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri _______________________________________________51 6.5. Şiruri de caractere _________________________________________________________51 6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni ____________________________________________51 6.7. Tablouri de pointeri ________________________________________________________53 6.8. Pointeri şi alocarea memoriei_________________________________________________54 6.9. Operatorul “sizeof” ________________________________________________________55 6.10. Pointeri către funcţii _______________________________________________________55 6.11. Exerciţii _________________________________________________________________57 6.12. Soluţii ___________________________________________________________________57 Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI _____________________________________________59 7.1. Redenumirea unui tip _______________________________________________________59 7.2. Tipul structură ____________________________________________________________60 7.3. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri ________________________________61 7.4. Structuri autoreferenţiate ___________________________________________________61 7.5. Tipul enumerare ___________________________________________________________63 7.6. Uniuni ____________________________________________________________________63 7.7. Exerciţii __________________________________________________________________65 7.8. Soluţii ____________________________________________________________________66 Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI ___________________________________________________70
ii

Programare_ Limbajul_C

8.1. Precizarea unui mecanism de memorare _______________________________________71 8.2. Gestiunea automată a memoriei ______________________________________________71 8.3. Gestionarea “register” a memoriei ____________________________________________71 8.4. Gestionarea statică a memoriei _______________________________________________72 8.5. Variabile globale ___________________________________________________________72 8.6. Declararea variabilelor externe _______________________________________________72 8.7. Gestiunea dinamică a memoriei_______________________________________________73 8.8. Exerciţii __________________________________________________________________73 8.9. Soluţii ____________________________________________________________________74 Cap 9 CONVERSIA DE TIP _______________________________________________________76 9.1. Mecanisme de conversie ____________________________________________________76 9.1.1 Conversia la asignare _____________________________________________________77 9.1.2 Evaluarea expresiilor aritmetice _____________________________________________77 9.1.3. Evaluarea expresiilor logice________________________________________________78 9.1.4 Conversii explicite _______________________________________________________78 9.1.5 Conversie de pointeri. Pointerul universal _____________________________________79 Cap 10 PREPROCESORUL ________________________________________________________80 10.1 Directive preprocesor ______________________________________________________80 10.1.1 Constante simbolice. Directiva #define ______________________________________81 10.1.2 Includerea fişierelor _____________________________________________________81 10.1.3 Compilare condiţionată ___________________________________________________82 10.1.4 Directiva #error ______________________________________________________82 10.2 Macroinstruţiuni __________________________________________________________83 10.2.1 Macroinstrucţiuni predefinite ______________________________________________83 10.2.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie_______________________________________________83 Cap 11 EXERCIŢII_______________________________________________________________84 BIBLIOGRAFIE_________________________________________________________________86 ANEXA ________________________________________________________________________87 Biblioteca standard C __________________________________________________________87 Codul ASCII __________________________________________________________________90

iii

Numele “C”.Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C 1. sintaxa este total diferită. considerat la început a proveni de la Cambridge. CPL a fost dezvoltat la Universităţile Cambridge şi London în anii 1960-1963. este oficial din “Combined” dar neoficial se consideră a fi iniţiala pronumelui lui . Primul limbaj de nivel înalt implementat sub acest sistem de operare a fost limbajul B. BCPL. sau “systems programming languages”.3 Compilarea unui program C 1. operanzii flotanţi din expresii trebuiau precedaţi de punct. un limbaj bazat pe BCPL care a fost proiectat de asemenea de către Ken Thompson în 1970. BCPL a fost proiectat de Martin Richards în 1967 şi face parte din categoria “low-level languages”. exemple simple de programe duc la complicaţii nebănuite.1 Scurt istoric 1. Asemănarea cu BCPL a fost mai degrabă semantică. Ken Thomson a început proiectarea sistemului de operare Unix. Limbajele BCPL şi B sunt limbaje de nivel scăzut faţă de limbajul Pascal şi nici unul din ele nu este tipizat: toate datele sunt considerate cuvinte maşină încât. care la început s-a numit NB dar numele său a fost stabilit C. Problemele create în jurul limbajelor BCPL şi B au dus la dezvoltarea unui nou limbaj. bazat pe B. În una din implementările BCPL-ului. restul operanzilor erau consideraţi întregi.1 Scurt istoric Strămoşii limbajului C sunt limbajele de programare CPL. În anii ’60. Proiectarea limbajului B a fost influienţată de limitele maşinii pe care a fost implementat: un PDP-7 cu capacitatea 4K ( cuvinte de 18 biţi). B şi Algol 68.2 Forma unui program C 1. la Bell Laboratories în USA.

De altfel. În ciuda acestui fapt . Limbajul C este privit ca un limbaj de nivel mediu întrucât combină cele mai reuşite elemente ale limbajelor de nivel înalt ( Pas-cal. Se înţelege că au existat şi neconcordanţe în multitudinea de “dialecte” ale limbajului. toate compilatoarele C sunt compatibile cu standardul ANSI C. În mare parte ( construcţiile for şi switch. Genealogia limbajului C este prezentată în Figura 1.Programare_ Limbajul_C Cristopher Strachey. Algol.1. adică a elementelor de bază în funcţionarea unui calculator.versiunea 5 şi multă vreme a constituit un standard (neoficial de altfel) al limbajului [KeR 78]. Pentru eliminarea acestora în 1983 a fost creată o comisie care să stabilească un standard al acestui limbaj. Ritchie a lucrat pe un calculator DEC PDP-11 sub sistemul de operare Unix.) limbajul a fost influienţat şi de Algol 68. Limbajul a fost proiectat şi implementat de către Dennis Ritchie la Bell Laboratories în 1972. au apărut numeroase alte implementări ale limbajului C şi astfel a crescut şi popularitatea acestuia. Firma Borland a folosit acest standard în faza de proiect şi a realizat implementările Turbo C care se bucură de un succes remarcabil. Din acest motiv varianta clasică a limbajului C a fost asociată sistemului de operare Unix .1. Standardul ANSI ( American National Standard Institute) a fost redactat abia în decembrie 1989 şi a fost pus la dispoziţia celor interesaţi la începutul lui 1990. în prezent . C permite manevrarea biţilor. programele scrise în C 5 . Modula. cel care a condus echipa ce a proiectat CPL-ul. unele din acestea au adăugate o serie de facilităţi sau extensii proprii care nu împiedică compilarea unui program standard. a octeţilor şi a adreselor de memorie. •FORTRAN I (1957) •FORTRAN II (1958) •ALGOL 60 (1960) •CPL (1963) •ALGOL 68 (1968) •BCPL (1967) •B (1970) •C (1972) •C++ (1984) Figura 1. Un fapt cu totul inedit a fost acela că. tratarea pointerilor etc. Fortran. Odată cu creştere popularităţii calculatoarelor personale. mare parte din implementările C -ului s-au dovedit de un mare grad de compatibilitate: un program scris pentru una din variante putea fi compilat cu succes folosind o altă variantă. Ada) cu gradul de control şi flexibilitatea oferite de către limbajul de asamblare.

“succesor” or “increment” . • C este un limbaj eficient: semantica sa este “low level” ceea ce înseamnă că pot fi folosite cu eficienţă resursele hardware pentru programele C. este că datorită faptului că face parte din sistemul de operare Unix. Clu) pentru acest proiect sunt expuse chiar de creatorul noului limbaj: • C este un limbaj flexibil: se poate folosi în orice domeniu şi permite utilizarea oricăror tehnici de programare. numită C++. depending on context. Cei care agrează limbajul C îi apreciază flexibilitatea sa. 6 . Ceea ce este sigur.Iată ce spune Stroustrup despre această alegere: <<I picked C++ because it wos short. USA. De exemplu. Pentru realizarea acestui proiect.>> În figura 1. o variabilă de un tip scalar oarecare poate apare în aceeaşi expresie cu o variabilă de un alt tip scalar. tough it is always pronounced “plus plus”. În martie 1980 preprocesorul îmbunătăţit era implementat pe 16 sisteme iar limbajul acceptat de acesta a fost numit “C cu Clase”. cei care nu-l agrează îl consideră un limbaj lipsit de siguranţă. Smalltalk. • C este un limbaj portabil: chiar dacă un program C nu este automat portabil de la o maşină la alta. Aşa cum vom vedea pe parcursul prezentării limbajului. prezintă etapele importante din proiectarea limbajului. Asta pentru scurt timp însă deoarece comitetul ANSI pentru standardizarea C-ului a atras atenţia că se poate crea o confuzie cu această denumire. Are de asemenea o mulţime bogată de operatori care-i dau un înalt grad de expresivitate. limbajul a căpătat o mare popularitate în lumea academică şi nu numai. indiferent de ce calculator dispunem. ++ can. and wasn’t of the form “adjective C”. Ada. numit Cpre. Mesa. este lipsa totală a verificării tipului (type checking).2. este prezentată genealogia limbajului C++ iar figura 1. După numele “ C cu clase” limbajul a fost “botezat” C84. New Jersey. Bjarne Stroustrup a realizat în Octombrie 1979 un preprocesor.3. C++arm reprezintă “The Annotated C++ Reference Manual” iar C++std este standardul ANSI C++. • C este un limbaj disponibil: un limbaj pentru care se poate găsi cu uşurinţă un compilator. acesta oglindeşte conceptele fundamentale ale unui computer tradiţional. Datele care apar în paranteză se referă la prima implementare disponibilă pentru limbajul respectiv(după [STR 94]). Compilatoarele oferite împreună cu sistemul Unix sunt relativ ieftine (uneori chiar gratuite) şi pot fi folosite pe o diversitate de maşini. şi a fost folosit pentru prima dată în Decembrie 1983. had a nice interpretation. O nouă versiune a limbajului C. Motivele pentru care a fost ales limbajul C (în faţa altor limbaje ale vremii: Modula-2. acest lucru este posibil în general fără un efort deosebit. Algol 68 care a dat supraîncărcarea operatorilor. referinţele şi abilitatea de a declara variabile oriunde în cadrul unui bloc şi BCPL de unde a fost luată forma de prezentare a comentariilor cu //. un membru al echipei lui Stroustrup. proiect ce trebuia să realizeze distribuirea nucleului UNIX într-o reţea de computere conectate LAN. Originea acestui limbaj şSTR 94ţ trebuie căutată în proiectul care a început în Aprilie 1979 la “Computing Research Center of Bell Laboratories” în Murray Hill. Numele C++ a fost sugerat de Rick Mascitti. be read as “next”. a apărut în 1984. Cele mai mari influienţe asupra noului limbaj le-au avut: Simula care a dat clasele. Unul din motivele pentru care limbajul C este în acelaşi timp agreat de mare parte din programatori şi dezagreat de altă mare parte din programatori. care a adăugat la limbajul C conceptul de clasă folosit pentru prima dată de limbajul Simula ( dezvoltat în anii 1962-1967 de norvegienii Kristen Nyagaard şi Ole-Johan Dahl). In C++. Limbajul C are structuri de control adecvate precum şi facilităţi de structurare a datelor care îl fac să fie folosit într-o diversitate de domenii. era vorba totuşi de un nou limbaj. chiar dacă era clădit pe C.Gheorghe GRIGORAŞ au un grad mare de portabilitate: uşurinţa de a adapta programele scrise pentru o anumită categorie de calculatoare sau sisteme de operare la alte calculatoare sau sisteme de operare.

1979 1980 1982 1983 1984 1985 1986 1987 Mai Octombrie Aprilie Ianuarie August Decembrie Ianuarie Februarie Octombrie Septembrie Noiembrie Începutul proiectului “C cu clase” Prima implementare a lui C cu clase Primul raport intern la Bell Labs asupra lui C cu clase Primul articol extern asupra lui C cu clase Prima implementare a limbajului C++ Limbajul a fost “botezat” C++ Primul manual C++ Prima lansare externă C++ Manualul The C++ Programming Language Prima conferinţă OOPSLA (centrată pe Smalltalk) Prima conferinţă USENIX C++ 7 .Programare_ Limbajul_C •Fortran(1956) •Algol 60(1960) •CPL(1963) •BCPL(1967) •Simula 67(1969) •C •Algol 68(1977) •C cu Clase (1980) •Ada (1983) •C++ (1984) •ANSI C (1986) •ML(1976) •Clu(1978) •C++arm(1990) •C++std (1995) Figura 1.2.

} int main (){ int a. &b). printf (" Continuati ? d)a n)u -->"). Programul 1 /* Calculul celui mai mare divizor comun (cmmdc) a doua numere intregi pozitive a si b.h> int cmmdc (int x. 8 . la disciplina de informatică. do { rest = x%y.3.cmmdc (a. primul limbaj de programare studiat (cel puţin până acum) a fost altul decât limbajul C. do { printf (" Introduceti 2 valori intregi pozitive -->"). a capata valoarea lui b.a = b. mai ştie cel puţin un limbaj de programare (Pascal în cele mai multe cazuri).2 Forma unui program C În general. y = rest. b este valoarea cautata. */ # include <stdio. char raspuns. b capata valoarea restului si procedeul se repeta.b)). Aceasta pentru că în programa de liceu. daca acest rest este nul. } while (rest!=0). &a. 1.b. } printf (" Cmmdc al celor doua numere este: %d\n". x = y.Gheorghe GRIGORAŞ 1988 1990 1991 1992 1994 Decembrie Ianuarie Iunie Martie Mai Mai Iunie Februarie Martie Mai August Prima lansare GNU C++ Prima implementare Oregon Software C++ Prima implementare Zortech C++ Prima reuniune tehnică ANSI X3J16 pentru C++ Prima implementare Borland C++ C++arm: The Annotated C++ Reference Manual Prima reuniune ISO WG21 Prima lansare DEC C++ Prima lansare Microsoft C++ Prima lansare IBM C++ A fost înregistrat Raportul Comitetului ANSI/ISO Figura 1. return x. cel care se apucă de învăţat limbajul C. la facultăţile care au în planul de învăţământ informatică şi chiar la cele de profil.b = c. In caz contrar. if (b>a) { int c = a. int y){ int rest. Vom începe prezentarea printr-un exemplu. se începe cu un limbaj diferit de C iar în învăţământul superior. scanf ("%d%d". Metoda care se aplica pentru a determina cmmdc este urmatoarea: se calculeaza restul impartirii intregi a lui a prin b.

Acesta este un apel la o operaţie de citire a unor date pe care le introducem de la tastatură. } while (raspuns!=’n’). Trebuie reţinut faptul că orice program C conţine definiţia unei funcţii cu numele main care ţine locul programului principal: punctul de intrare în execuţia unui program C este funcţia main. Urmează o linie ce începe cu #. Atenţie însă: compilatoarele acceptă ca fişiere de intrare (programe sursă) numai fişiere text standard. Aceste funcţii vor fi prezentate mai târziu într-un capitol special. cmmdc.} while ( . Crearea programului. &a şi %b. Majoritatea compilatoarelor C asigură medii de programare care includ facilităţi pentru realizarea tuturor etapelor precizate mai sus.h.. )" care apare şi în funcţia main şi în funcţia cmmdc este una din structurile iterative de care dispune limbajul C: grupul de instrucţiuni cuprins între acoladele de după do se execută atâta timp cât condiţia scrisă după while este îndeplinită (de precizat că acel grup de instrucţiuni se execută măcar odată). Crearea unui format executabil al unui program C parcurge următoarele trei etape: 1. În corpul funcţiei main în Programul 1 avem apeluri la alte funcţii: printf. Limbajul C a fost optimizat special în vederea compilării. 1.b)) este un apel la o operaţie de scriere (pe ecranul monitorului) a textului: cuprins între " şi " în afară de %dăn care reprezintă formatul cu care se va tipări valoarea returnată de apelul la funcţia cmmdc (a. Să trecem în revistă structura programului prezentat. Legarea programului cu funcţiile necesare existente în bibliotecă. Programul pe care l-am prezentat este constituit din două funcţii: main şi cmmdc.h. Structurile de control ale limbajului C se vor prezenta într-un capitol special. &raspuns).3 Compilarea unui program C Se ştie că există două metode generale de transformare a unui program sursă într-un program executabil: compilarea şi interpretarea. return 0. Primele linii din program constituie comentarii. 2. Parametrul "%d%d" specifică formatul de citire a două numere întregi (d de la digit) iar parametrii &a.b): va fi scris un număr întreg (%d) după care se trece la linie nouă (caracterul ăn). Definiţiile acestor funcţii se află în fişierul sistemului stdio. 3.. C a fost gândit de la bun început ca fiind destinat compilării. 9 . &b corespund adreselor (faptul că & apare în faţă) unde vor fi memorate cele două valori întregi: &a adresa variabilei a. Pe această linie este o directivă care este gestionată de precompilator (preprocesor) şi permite includerea definiţiilor funcţiilor intrare/ieşire furnizate de sistem şi care se găsesc în fişierul stdio. Compilarea programului. acesta trebuie salvat ca fişier text pentru a putea fi utilizat de un compilator. În exemplul de aici avem: printf cu un parametru aflat între ghilimele: acest text va fi tipărit pe ecran scanf cu trei parametri: "%d%d". Construcţia "do {. printf ("Cmmdc al celor doua numere este: %dăn" cmmdc (a.Programare_ Limbajul_C } scanf ("%c". Aceste comentarii sunt incluse între "parantezele" “/*” şi “*/”. Corpul unei funcţii este delimitat de acolade: ‘{’ ţine locul lui begin (dinalte limbaje) iar ‘}’ al lui end. Deşi au fost concepute şi interpretoare de C şi acestea sunt disponibile pentru diferite medii. operaţiile de intrare/ieşire se realizează prin apel la funcţiile unei biblioteci standard furnizate de sistem. atunci trebuie folosit un editor pentru crearea fişierului sursă C. iar &b adresa variabilei b. În limbajul C nu există instrucţiuni de intrare/ieşire. scanf. Prin urmare. Dacă se foloseşte un compilator care nu are integrat un editor (cum sunt cele din sistemul de operare UNIX). dacă se crează un fişier sursă cu editorul Word su Windows.

Gheorghe GRIGORAŞ Toate programele în C constau dintr-una sau mai multe funcţii. prin intermediul funcţiilor de alocare dinamică ale limbajului C. Prima regiune este aceea care stochează codul programului. o schemă a ceea ce face programul. Standardul ANSI C precizează setul minimal de funcţii care va fi inclus în biblioteca standard. compilatoarele existente pe piaţă. un programator care nu ştie C nu va putea programa în C++.4.4. Unele compilatoare au programul propriu de legare. Procesul de legare (linking) este acela în care programul de legare(linker) combină codul scris de programator cu codul obiect al funcţiilor utilizate şi care se găseşte în bibliteca standard. programarea în limbajul C va dăinui multă vreme de acum încolo. Un program C compilat creează şi foloseşte patru zone de memorie disjuncte. Aşa cum vom vedea în partea a doua a acestei cărţi. • memorează argumentele funcţiilor. singura funcţie care trebuie să fie prezentă în orice program se numeşte main( ). compilatoarele ce există pe piaţă conţin cu siguranţă şi alte funcţii. altele folosesc programul de legare al sistemului de operare. • memorează variabilele locale.Urmează o zonă de memorie în care sunt stocate variabilele globale. în încheierea acestei scurte introduceri . că în general. Să mai precizăm . Într-un program C corect conceput. • memorează starea curentă a unităşii centrale de prelucrare. Stiva este folosită în timpul execuţiei programului în scopurile: • memorează adresele de revenire ale apelurilor la funcţii.După unii autori.). 10 . care îndeplinesc funcţii distincte (figura 1. schemă compusă din apeluri ale altor funcţii aflate în biblioteca standard a limbajului C sau definite de programator. funcţia main( ) conţine. le foloseşte pentru stocarea unor articole de genul listelor înlănţuite şi arborilor. aşa cum dăinuie de când a fost creat limbajul şi. în esenţă. care a fost concepută pentru programarea orientată pe obiecte. sunt compilatoare C++. Celelalte două zone reprezintă aşa zisa stivă a programului şi zona de manevră. Zona de manevră (heap) este o regiune de memorie liberă pe care programul . De aceea C++ acceptă limbajul C: orice program C va putea fi compilat de un compilator C++. C++ este o versiune extinsă a limbajului C. STIVA ZONA DE MANEVRĂ VARIABILE GLOBALE CODUL PROGRAMULUI Figura 1. Aceasta este prima funcţie apelată la începutul executării programului.

Tipurile de bază ale limbajului C pot fi grupate în trei mulţimi: • Tipuri întregi: char.1. Operatori O expresie în limbajul C – ca în orice limbaj de programare – este o secvenţă de operatori şi operanzi care descrie algoritmul de calcul al unei valori.2. nume de constante (literali).Programare_ Limbajul_C Cap 2 Tipuri. Tipuri simple 2.128. Tipuri simple Tipurile simple (sau tipurile de bază) ale limbajului C definesc dimensiunea zonei de memorie ocupată de valoarea unei variabile precum şi modul în care va fi interpretat conţinutul acestei zone..127 . 2147483647 11 . Limbajul C oferă de asemenea un mecanism de conversie a tipului care va fi prezentat mai târziu în lucrare. au un anume tip iar în funcţie de aceste tipuri se vor aplica algoritmi specifici pentru determinarea valorii expresiei.32767 .32767 -2147483648. int şi long. Tabela 1. fiecare dintre ei.. Operanzii într-o expresie sunt nume de variabile.32768. Aceste tipuri sunt utilizate pentru reprezentarea numerelor întregi. short.1. Acest lucru este sintetizat în Tabela 1.3.. Aceşti operanzi.. Declararea unei variabile 2. Tipurile întregi Tipul char short int long (long int) Dimensiunea memoriei ocupate 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul . Literali 2. operatori. apeluri la funcţii. Diferenîa dintre acestea constă în dimensiunea zonei de memorie ocupată de o variabilă de acest tip şi implicit de mărimea domeniului de valori.32768.4. 2. expresii 2.

‘\\’ . -12. ele reprezintă valori care nu pot fi modificate pe parcursul execuţiei unui program. ‘\o’ .425 -15.caracter de cod octal ddd.tabulare.caracterul NULL. ‘\b’ .interlinie (linie nouă). Ele se disting prin precizia de reprezentare: float – numere reale în simplă precizie –aproximativ 6 cifre semnificative .caracterul \ (backslash). Pentru tipurile întregi se pot folosi specificările signed şi unsigned..backspace. 4294967295 2. 65535 0 . ‘\u’ . ‘\’’ . 12 . ‘^’ şir “şir de caractere” Explicaţii Notaţia zecimală Notaţia octală (prefix O) Notaţie hexazecimală (prefix ox sau OX) Constante fără semn Reprezentare pe 32 biţi Constante fără semn pe 32 biţi Reprezentare fără exponent Reprezentare cu exponent Există şi caractere speciale (de control) care sunt compuse din caracterul “\” şi din alt caracter. . Specificarea signed tip este echi-valentă cu tip iar unsigned tip are semnificaţia din Tabela 2.. Literali Literalii (sau constantele literale) sunt valori constante.retur de linie. ^423. Este un tip folosit pentru reprezentări de dimensiune nulă. Tabela 3. 255 0 .caracterul ”. 0 O12. O3724 ox7F.2. • Tabela 2. 57F3u întregi 12L.03. Tabela 3 sintetizează unele din aceste reguli.14159. Constante literale Constante Exemple întregi 123. 65535 0 . Acestea sunt: ‘\n’ . Tipuri întregi unsigned Tipul unsigned char unsigned short unsigned (int) unsigned long (int) Dimensiunea 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul 0 . Tipul vid: void. în limbajul C se folosesc diferite reguli sintactice pentru reprezentarea constantelor. ‘\ddd’ . 25AfuL flotant 3.iar double pentru numere reale în dublă precizie – aproximativ 15 cifre semnificative.. 42153l.. double Aceste tipuri sunt folosite pentru a reprezenta numere reale. A24E 39u.caracter de cod hexazecimal hh. 10e-12 caracter ‘a’. ‘\xhh’ .. ‘\f’ .Gheorghe GRIGORAŞ • Tipuri reale: float. ‘\t’ . OX3.2E^3.tabulare verticală. o245u.retur de car. ‘A’. ‘\r’ . -457. o42l long 423uL.caracterul ‘’’ ‘\”’ .

char n1='\n'. O constantă se declară prin: const tip nume= valoare. const double e = 2. dacă e posibil. Clasele principale de alocare sunt automatic şi static.14159. j. pi = 3. având durata de viaţă pe parcursul execuţiei funcţiei.71828182845905. Variabilele din clasa automatic sunt definite în interiorul funcţiilor fiind locale funcţiei în care au fost definite. const float pi = 3. k. . tip nume = valoare. Un identificator în limbajul C este un şir de caractere care trebuie să îndeplinească condiţiile: . Declararea unei variabile şi a unei constante Toate variabilele unui program trebuiesc declarate înainte de a fi utilizate. .următoarele caractere sunt caractere alfanumerice (litere sau cifre) sau ‘_’.Nu trebuie să coincidă cu vreun cuvânt cheie (vezi Tabela 4) Tabela 4. Mai multe variabile de acela i tip pot fi declarate în aceea i instruc iune. const char mesaj[ ] = "Eroare".e-4. Această clasă este implicită. Cuvintele cheie ale limbajelor C şi C^^ this handle public asm delete throw do if register auto try double inline return break short typedef else int case signed union catch enum long new sizeof unsigned char extern virtual operator static class float void struct overload for const volatile switch private continue friend template while protected default goto O variabilă se declară prin una din următoarele instrucţiuni: tip nume. în afară de tipul variabilei şi eventual o valoare iniţială pentru aceasta. alocarea se face în registrele unităţii 13 . desp r ite prin virgule. Variabilele sunt obiectele de bază ale limbajului şi au un nume care este un identificator. într-o declaraţie se specifică clasa de alocare (implicit sau explicit). Exemple: int i. explicit se poate specifica prin cuvântul cheie aut: aut int x. float eps = 1. Tot în interiorul unei funcţii variabilele mai pot fi definite şi în clasa register care este asemănătoare cu cea automatic cu deosebirea că. Variabilele se declară la începutul funcţiilor (variabile locale) sau în exteriorul tuturor funcţiilor (variabile globale).Programare_ Limbajul_C 2.primul caracter este literă sau ‘_’ (underscore).14159.3.

4. Am văzut că operanzii pot fi variabile.Gheorghe GRIGORAŞ centrale şi nu în memoria RAM. (x + y) * z. Clase de alocare CLASA CARACTERISTICI Adre Păstrează Vizibilitate să valoarea fixă în interiorul funcţiei NU NU în interiorul funcţiei în toate modulele DA DA DA DA Durata de viaţă Pe durata funcţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei - Auto. constante sau apeluri la funcţii (despre care se va vorbi mai târziu). Variabilele din clasele auto şi register nu îşi păstrează valoarea de la un apel la altul al funcţiei în care sunt definite. Tabelul 5 sintetizează clasele de alocare. aceştia delimitează subexpresii şi pot schimba asociativitatea operatorilor. permanentă). float beta = 25. Evaluarea expresiilor se face înlocuind operanzii prin valorile sale şi efectuînd operaţiile conform cu specificaţiile acestora.se face în ordinea indicată mai jos: alpha + sqrt (25) alpha + 5. Operatorii ce pot apare într-un program C sunt de patru feluri: • operatori primari de parantetizare.0 20. De pildă expresiile x * y +z şi x * (y + z) vor fi evaluate diferit pentru aceleaşi valori ale variabilelor. Dacă se definesc în interiorul unei funcţii trebuie să aibă neapărat în faţă cuvântul rezervat static (se mai spune că sunt în clasa static internal).0 25. dacă se declară: float alpha = 20. 2. Variabilele definite în exteriorul tuturor funcţiilor fără vreun specificator de clasă sunt în clasa extern şi au alocate adrese fixe.45 + 5. Fiecare dintre aceştia au un tip declarat. Operatori Operatorii se folosesc la constituirea de expresii pornind de la constante şi variabile. se aplică conversii implicite de tip: unul din operanzi se converteşte la tipul celuilalt iar tipul rezultatului va fi tipul comun. evaluarea se face în mod natural. Register Static internal External Static în modulul în care-i DA DA external definită External în toate modulele DA (în funcţie) aplicaţiei Static în toate modulele DA External aplicaţiei (în funcţie) În capitolul al optulea sunt tratate mai în amănunt problemele legate de gestiunea memoriei.45 Dacă operanzii au tipuri diferite . atunci evaluarea expresiei: alpha + sqrt (beta). ca şi perechea: x+y*z .45. Spre exemplu. 14 . Variabilele din clasa static diferă de cele din clasa auto sau register prin aceea că sunt memorate în locaţii fixe de memorie (au o adresă fixă. Dacă tipul operanzilor este acelaşi într-o expresie. Tabelul 5.

y--.1.4. • postfixaţi: variabila este incrementată (decrementată) după evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la stânga la dreapta. x.2. Negaţia are semnificaţia obişnuită: schimbă semnul valorii expresiei în faţa căreia se află. . • Operatorii unari: +.funcţia de ridicare la putere pow. Exemplu: x+y x % y. . ++ autoincrementarea. 15 . cos.funcţiile exponenţială.plus şi minus unari. 2. atunci: j = i ++ /* j = 10 apoi i = 10 */ k = ++i/* i = 12 apoi k = 12 */ l = i-. aceasta este de la stânga la dreapta. m. -autodecrementarea. logaritmică etc. acos. x++. Operatorii relaţionali (de comparaţie) Operatorii relaţionali sunt operatori binari şi permit compararea valorilor a doi operanzi (expresii) iar rezultatul evaluării este zero (dacă rezultatul este fals) sau 1 (dacă rezultatul este adevărat). Operatori aritmetici Operatorii aritmetici sunt aceea care se aplică operanzilor numerici.funcţiile trigonometrice uzuale: sin.prezentate în Anexa – care sunt operatori cu scriere prefixată: . în secvenţa anterioară. tan..4. Exemple: Fie declaraţia int i = 10. asin. asociativitatea este de la dreapta la stânga. dacă x va fi egal cu y atunci a va căpăta valoarea 0 iar în caz contrar a va căpăta valoarea 1. atan. Aceştia pot fi unari sau binari iar în privinţa asociativităţii.incrementează (decrementează) cu 1 valoarea unei variabile şi pot fi : • prefixaţi: variabila este incrementată (decrementată) înainte de evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la dreapta la stânga. acolo unde nu este specificat altfel. l. y a = (x! = y). j. Operatorii ++ şi -. • operatori unari cu notaţie prefixată sau postfixată: -x.Programare_ Limbajul_C operatori binari cu notaţie infixată adică: operand operator operand./* l = 12 apoi i = 11 */ m = --i /* i = 10 apoi m = 10 */ • Operatorii binari sunt următorii + adunare * înmulţire scădere / împărţire % modulo La aceşti operatori se adaugă funcţiile din biblioteca matematică . k. ++x. • operatorul ternar condiţional operand 1 ? operand 2 : operand 3. • 2. Aceştia sunt operatori binari iar sintaxa lor în C este: < (mai mic) <= (mai mic sau egal) > (mai mare) >= (mai mare sau egal) == (egal) != (diferit) Cum rezultatul unei comparări este un număr întreg este posibilă asignarea acestuia unei variabile întregi: int a.

5. Exemple: x = 13. în particular se poate obţine (rapid!) înmulţirea cu 2op2 (op1 << op2) sau cu 2-op2 (op1 >> op2).4. |.negaţia logică cu asociativitate de la dreapta la stânga  . ~ . z = x >> 2. Aceşti operatori sunt: & . op1 =01100100 op2 =10111010 op1 & op2 = 00100000 op1 | op2 = 11111110 op1 ^ op2 = 11011110 De asemenea negaţia (~) acţionează la nivelul fiecărui bit schimbând 1 =n 0 şi 0 =n 1. 16 . ^) este cea naturală (aminitm că 1 reprezintă valoarea logică “adevărat” iar 0 valoarea “fals”).disjuncţia logică (sau) && .sau exclusiv la nivel de bit.disjuncţie logică la nivel de bit. iar dacă unul din ei are valoarea fals (0) atunci expresia are valoarea zero. Operatorul de asignare Operatorul de asignare. •!op1 are valoarea fals dacă op1 este adevărat şi are valoarea adevărat dacă op1 este fals.  .3.deplasare la dreapta.deplasare la stânga.conjuncţia logică (şi) Expresia: •op1&&op2 are valoarea adevărat (1) dacă cei doi operanzi sunt evaluaţi la adevărat. Semnificaţia primilor trei operatori binari (&.4. << . ~ op1 = 10011011 Operatorii binari de decalare ( << şi >>) servesc la decalarea cu un anumit număr de biţi (dat de cel de-al doilea operand) la stânga sau la dreapta în cadrul primului operand. are ca efect evaluarea expresiei din dreapta semnului = şi atribuirea acestei valori variabilei ce se află în stânga acestui semn. short. exprimat prin =. x = 0000 0000 0000 1101 (= 13) y = 0000 0000 0011 0100 (= 13. y = x << 2.negare la nivel de bit (operator unar). Exemplele următoare sunt edificatoare. Operatori la nivel de bit Limbajul C dispune de şase operatori pentru tratarea informaţiei la nivel de bit.4.4) z = 0000 0000 0000 0011 (= 13/4) 2.Gheorghe GRIGORAŞ 2. ^ . 2. long) şi servesc la poziţionarea sau interpretarea valorilor întregi ca o secvenţă de valori binare. • op1op2 are valoarea zero (fals) dacă i numai dacă op1 şi op2 au ambii valoareea zero (fals).4. int.conjuncţie logică la nivel de bit. Operatori logici Operatorii logici sunt operatori binari care se aplică unor operanzi ce au valori adevărat (1) sau fals (0) şi ei corespund operaţiilor logice uzuale: ! . variabila = expresie. >> . Aceştia se pot aplica doar operanzilor de tip întreg (char.

^= • Operatori de decalare: <<=. este o expresie echivalentă cu construcţia: if (a > b) max = a. Spre exemplu i = j = k = l = 1. /=. este o expresie ce are ca valoare.op2. unde e1 şi e2 sunt expresii. l capătă valoarea 1. Forma generală a sa este: op1 ? op2 : op3.. unde op1. expresia este egală cu op2 iar dacă op1 are valoarea fals. >>= Faptul că atribuirea este privită ca un operator binar. Operatorul condiţional Acesta este singurul operator ternar al limbajului C. expresia este egală cu op3. j. %= • Operatori logici la nivel de bit: &=. Acest lucru permite “atribuirea în lanţ”precizând că asociativitatea operatorului de asignare este de la dreapta la stânga: var1 = var2 = . prin aceasta cele patru variabile i. Se obţin asignări compuse cu: • Operatori aritmetici: +=. -=.op3 sunt operanzi. prin care cele n variabile capătă valoarea expresiei din partea dreaptă. = varn = expresie. *=.4.. Exemplu: max = (a > b) ? a : b. permite ca aceştia să formeze expresii care au atribuite valori.4.7.expresie2. 17 . Operatorul condiţional se notează cu ?: şi are asociativitatea de la dreapta la stânga.. Operatorul virgulă Forma generală a unei expresii ce utilizează acest operator este: expresie1. k. limbajul C permite compunerea asignării (#) cu un operator binar (op) obţinându-se operatori de asignare compusă: e1 op = e2. |=. valoarea expresiei din dreapta semnului # . else max = b. Dacă op1 are valoarea adevărat. 2.6. . este o construcţie validă în C. 2.Programare_ Limbajul_C Pe lângă acest tip de asignare. Astfel variabilă = expresie. Această asignare este echivalentă cu : e1 = (e1) op (e2)..

8. .*=. Am văzut că operatorii primari de parantetizare pot schimba asociativitatea operatorilor. >= ==. |= . * & () new. << <.>> . i < 100. ^=. . j++) for(i = 0.. O asemenea construcţie apare frecvent în instrucţiuni for pentru realizarea mai multor acţiuni: for(i = 0. 18 Funcţia (semnificaţia) Acces explicit la o variabilă globală (unar) Acces explicit la o clasă (binar) Selectarea unui membru Indexarea unui tablou Apel la o funcţie Lungimea în biţi Incrementare.delete ->* . /. operatorilor unari. -=./=. i++. Operator :: :: →. [] () sizeof -> . i++. Precedenţa operatorilor Asociativitatea şi precedenţa operatorilor indică ordinea în care se evaluează subexpresiile într-o expresie. i < j. Precedenţa operatorilor limbajului C este dată în tabelul nr. <<=. Tabelul nr. inegalitate Conjuncţie pe bit Sau exclusiv pe bit Sau (disjunctiv) pe bit Conjuncţie logică Disjuncţie logică Afectare condiţională Operatori de asignare compusă Operatorul virgulă Descrierea . minus unari Acces la o variabilă Adresa unei variabile Conversie de tip (cast) Operatori de gestiune a memoriei Selectarea unui membru Operatori multiplicativi Operatori aritmetici Operatori de decalare Operatori relaţionali Egalitate.6.4. %= +=.<=. != & ^ | && || ?: =.* *. se înţelege) expresiei ultime ce apare în acest şir.j = 0. Pentru limbajul C. >>= &=.Gheorghe GRIGORAŞ Expresiile sunt evaluate de la stânga la dreapta iar valoarea întregii expresii este valoarea (şi tipul. 6. ~ ! +. j--) 2. % +. operatorul condiţional şi cel de atribuire li se aplică asociativitatea la dreapta pe când tuturor celorlalţi li se aplică asociativitatea la stânga. >.j = n-1. decrementare Negare pe biţi Negare logică Plus.

Să precizăm că nu se poate defini o funcţie în interiorul altei funcţii. Signatura unei . Dacă această specificare lipseşte. Aceste elemente de nivel înalt oferă o claritate în plus programului global şi permite . . etc.spre deosebire de Pascal sau alte limbaje . tipul implicit al funcţiei este int. } În această definiţie. Mulţimea funcţiilor unui program poate fi partiţionată în mai multe fişiere care pot fi compilate separat. Funcţii cu un număr variabil de parametri 3.6.). Funcţiile care returnează în programul apelant valoarea vidă se declară de tip void. detaliile acestor elemente rămân “ascunse” pentru utilizator.descompunerea unei secvenţe lungi de procesare a informaţiei într-o mulţime de secvenţe “mici” de transformări de bază ale informaţiei. 3. Numele unei funcţii este un identificator şi acesta trebuie să respecte aceleaşi reguli ca cele referitoare la numele unei variabile. getc. Declararea unei funcţii constă în a da signatura funcţiei. Limbajul C permite de asemenea utilizarea unor funcţii predefinite (printf. Aşa cum o variabilă trebuie declarată înainte de a fi utilizată într-o expresie. utilizarea unei funcţii permite: .furnizarea către alţi programatori a unor elemente de bază de nivel înalt.2. Este posibilă definirea de funcţii care să retuneze valoarea vidă: în acest caz tipul valorii returnate este void. Sfârşitul execuţiei unui program 3. Funcţia principală main În limbajul C . Returnarea unui apel 3. funcţii ce se găsesc în bibliotecile sistemului.5. o funcţie trebuie declarată înainte de a fi apelată. Definirea unei funcţii 3.4.1. Apelurile la aceste funcţii sunt gestionate în faza de editare a legăturilor.modificări ulterioare ale acestuia. Definirea unei funcţii Definiţia unei funcţii are următoarea sintaxă: tip nume (lista parametri) { declaratii (de variabile).relativ uşor .3.1. tip este unul din cuvintele rezervate care defineşte tipul funcţiei. Apelul şi transmiterea parametrilor 3.Cap 3 FUNCTII 3. respectiv tipul valorii returnate de un apel la această funcţie. În general. În C există doar funcţii care returnează o valoare.nu există noţiunile distincte de procedură şi de funcţie. instructiuni.

int). char* decod (long int).Gheorghe GRIGORAŞ funcţii defineşte atât tipul său (tipul valorii returnabile) cât şi numărul şi tipul argumentelor sale.4. Acesta este singurul exemplu de apel la o funcţie care nu returnează nimic: sistemul opreşte execuţia programului şi raportează valoarea 20 . Definirea unor astfel de funcţii se face printr-o sintaxă de forma: int printf (char *. linia de început conţine tipul său şi argumentele sale (număr şi tip). int strlen (const char* s). Sfârşitul execuţiei unui program exit (valoare). /*3 argumente */./*Un apel cu 2 argumente */ printf ("a\%d. Funcţii cu un număr variabil de parametri Există funcţii care pot avea un număr nedeterminat de parametri. 3. Tipul acestei expresii trebuie să fie acelaşi cu tipul funcţiei. void schimbare (int . O funcţie f returnează o valoare în corpul funcţiei din care s-a făcut apel la f. scanf.b\%d\n".explicit: printr-o instrucţiune ce descrie signatura sa în cazul în care se face apel la o funcţie descrisă într-un fişier separat sau în cazul în care apelul la funcţia respectivă precede declaraţia funcţiei în acelaşi fişier. . 3. printf("x\%f\n". int).implicit: în definiţia funcţiei.3. etc.b). Un exemplu la îndemână îl oferă funcţiile sistemului: printf. Iată câteva instrucţiuni de declarare a unei funcţii: long int cod (const char *. .a. Există două moduri de a declara o funcţie: . Valoarea expresiei "expresie" va fi returnată şi poate fi utilizată în programul apelant. În ultima linie avem un exemplu de funcţie fără parametri (numărul parametrilor este zero). prin instrucţiunea return (plasată în corpul lui f). ). 3. Returnarea unui apel Sintaxa instrucţiunii de returnare a valorii unei funcţii este: return expresie.2. care în C++ se numeşte "elipsă". O funcţie care returnează valoarea vidă (funcţie de tip void) poate conţine instrucţiunea "return" fără argument sau poate omite această instrucţiune.x). Funcţia "exit" este o funcţie sistem care termină execuţia unui program. int funct ( ).: printf ("Un apel cu un singur argument \n")...

} Apelul funcţiei schimba1 în funcţia main nu are efectul scontat: prin apelul la printf se tipăresc valorile 1 şi 2 pentru a respectiv b. printf ("a = %d. Pentru înlăturarea acestui efect este posibilă simularea unui mod de transmitere prin referinţă. Un exemplu clasic al consecinţei acestui mod de transfer al parametrilor este ilustrat mai jos: void schimba1(int x. int y){ int temp = x. Funcţia schimba2 care simulează transmiterea parametrilor prin referinţă este: void schimba2(int* x . În C adresa unei variabile poate fi specificată într-o variabilă de tip "pointer" (de care vom vorbi mai târziu). y â temp. încât trebuiesc luate măsurile corespunzătoare. Prin convenţie. *y = temp. printf ("%d %d \n".b). Modificările efectuate asupra parametrilor formali nu au decât un efect local care nu este vizibil în afara funcţiei. n). dacă funcţia este declarată fără tip şi prin folosirea numelui funcţiei urmat de lista de parametri actuali într-o expresie (în care este permis tipul ei) atunci când funcţia este declarată cu tip . secvenţa: int n = 10. b = 2. b =%d". Asta înseamnă că parametrul actual (de la apel) şi parametrul formal corespunzător (declarat în antetul funcţiei) sunt două variabile distincte. } iar apelul în funcţia main se face prin: schimba2 (&a . valoarea nulă (0) semnifică faptul că programul se termină normal iar o valoare nenulă (1 sau -1) semnifică faptul că s-a produs o eroare. Să facem precizarea că şi în cazul funcţiei schimba2 transmiterea parametrilor se face prin valoare: am simulat aici transferul prin referinţă ce ar fi trebuit să se facă în cazul funcţiei schimba1. int* y){ int temp = *x. &b). schimba1(a. b).Programare_ Limbajul_C transmisă la apel. a. Această valoare poate fi utilă atunci când programul este executat în interiorul unei linii de comandă a interpretorului de comenzi.. Singura 21 .5. Apelul şi transmiterea parametrilor Apelul unei funcţii se face prin: nume (listă _ parametri_actuali). valoarea implicită a codului returnat la sfârşitul execuţiei unui program este 0. tipăreşte (cu unele compilatoare) 10 10 şi nu 10 11. punând drept parametri actuali valorile adreselor variabilelor ce trebuiesc modificate. De pildă. } main ( ){ int a = 1. *x = *y. În absenţa unei instrucţiuni exit. Să precizăm că în C nu există decât un singur mod de transmitere a parametrilor şi anume transmiterea prin valoare. Ordinea evaluării parametrilor este în general de la stânga la dreapta dar acest lucru nu este garantat de orice compilator. Asta înseamnă că o funcţie nu poate modifica parametrii actuali. x = y. 3. n++.

În capitolul 6 vom discuta mai pe larg modul de transmitere al parametrilor de tip tablou ca argumente ale unei funcţii. . Parametrii disponibili la apelul funcţiei main sunt: .6. Utilizarea instrucţiunii return precizează condiţia de terminare ( 0 . Funcţia principală main int main(int argc. i < argc. linia de comandă conţine numele programului urmat de o listă de parametri: nume-program p1.eroare). arg[0] conţine numele programului executabil. Parametrii funcţiei main permit recuperarea argumentelor transmise din momentul execuţiei programului. pn atunci argc va avea valoarea n^1 iar argv va fi un tablou ce conţine pointeri astfel: 0 1 : .char* argv [ ]) { instructiuni. este permisă utilizarea funcţiei main fără parametri: int main( ) este o declaraţie validă pentru funcţia main.. 3. i++) 22 .program” “p1” “pn” 0 n Iată un exemplu de utilizare a acestor argumente : Programul 2 main (int argc.argc: numărul argumentelor din linia de comandă (inclusiv numele programului).succes.argv: un tablou de pointeri către fiecare din argumentele liniei de comandă. la lansarea unui program.&b este adresa lui a respectiv b şi prin funcţia schimba2 se modifică valorile referenţiate. În cazul în care programatorul nu doreşte să utilizeze argumentele (parametrii) transmise la execuţie. Argumentele de tip pointer vor fi utilizate de asemenea pentru transmiterea ca parametru a unei variabile de tip structură (vezi Cap. Aşadar. pentru schimbarea conţinutului unor variabile printr-o funcţie. “nume .7) precum şi pentru limitarea numărului de valori ce trebuiesc puse în stiva de apel a execuţiei unui program. char* argv[ ] ){ if (argc<2) printf ("Nu exista argumente in aceasta executie ! \n").. În general. p2. 1. } Funcţia main este singura funcţie absolut necesară într-un program C. parametrul corespunzător trebuie să fie de tip pointer.. Valoarea întreagă returnată de funcţia main este valoarea transmisă mediului la sfârşitul execuţiei programului (vezi funcţia exit). Aceasta defineşte punctul de intrare în execuţia programului. for (i â 1. else { printf ("Argumentele executiei sunt: \n").Gheorghe GRIGORAŞ diferenţă este că valoarea transmisă prin parametrii actuali &a. în particular. .

} } Dacă acest program are numele prg2 atunci linia de comandă: prg2 produce scrierea mesajului: Nu exista argumente in aceasta executie ! iar linia de comandă: prg2 Iata niste argumente ! produce scrierea mesajului: Iata niste argumente ! 23 . argv [i] ).Programare_ Limbajul_C printf ("%s".

pot avea loc transferuri de informaţii între fişier şi programul curent în execuţie. imprimanta. Pentru a putea utiliza într-un program funcţiile standard de intrare/ieşire trebuie scrisă la începutul acestui program o directivă "include" care are ca argument numele fişierului antet ce conţine definiţiile acestor funcţii: stdio. Tipul FILE 4. Pointerul de fişier identifică un anumit fişier şi este folosit de către fluxul asociat pentru a conduce operaţia de intrare/ieşire. unităţi de disc sau de bandă etc.2 Accesul la fişiere. Aşadar dispozitivul fizic pe care se scriu datele se numeşte fişier iar abstractizarea acestuia se numeşte flux (sau stream).1 Fluxuri şi fişiere 4.5 Citirea cu format 4. inclusiv cu terminale. încât aceeaşi funcţie care scrie date pe un fişier de pe disc poate fi folosită pentru a scrie date pe o altă categorie de dispozitive: consola. Un pointer de fişier este un pointer către informaţia care defineşte diverse caracteristici ale unui fişier(nume.1. Deşi fiecare dintre acestea este foarte diferit de celelalte. o imprimantă sau “o zonă” (fişier) pe disc. Un fişier în limbajul C poate fi un terminal.h> Orice program C începe execuţia prin deschiderea unităţilor de intrare/ieşire standard: stdin stdout stderr stdprn : unitatea standard de intrare : unitatea standard de ie[ire : unitatea de eroare : unitatea standard de ie[ire prn (imprimant\) 24 .h . poziţie curentă etc).3 Funcţii de intrare /ieşire pentru caractere 4.4 Scrierea cu format 4.Fluxuri şi fişiere Sistemul de fişiere al limbajului C este conceput pentru a lucra cu o mare varietate de dispozitive. •Fluxul binar este o secvenţă de octeţi cu corespondenţă biunivocă faţă de octeţii existenţi pe dispozitivul extern: numărul de octeţi scrişi/citiţi este acelaşi cu numărul acestora de pe dispozitivul extern. Acesta din urmă este opţional pe ultima linie şi este determinat de modul de implementare. Datorită posibilelor conversii s-ar putea ca numărul de caractere scrise/citite să difere de numărul de caractere existente pe dispozitivul extern.Gheorghe GRIGORAŞ Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE 4. Există două tipuri de fluxuri: •Fluxul text este o scvenţă de caractere. Unificarea sistemului de intrare/ieşire în C se face prin “pointerii” de fişier. stare. sistemul de fişiere le transformă pe fiecare într-un dispozitiv logic numit flux. # include <stdio.. Fluxurile sunt independente de dispozitivele iniţiale . Standardul ANSI C permite organizarea unui flux text în linii care se încheie cu un caracter linie nouă(“ăn”). Un flux se poate asocia unui fişier executând o operaţie de deschidere: odată deschis.

Modurile posibile de deschidere (deci şirurile de caractere ce constituie parametrul lui fopen) sunt date în Tabelul 6.h şi are forma: FILE* pointer_la_fi[ier unde pointer_la_fişier este un identificator (numele pointerului). Tipul FILE Conceptul de bază pentru intrări/ieşiri standard este cel de pointer la fişier. Declararea unei variabile de tip "pointer la fişier" se face folosind tipul FILE definit în fişierul antet stdio.Programare_ Limbajul_C Aceste unităţi standard sunt asociate. tastaturii calculatorului (intrare) şi ecranului (ieşire şi eroare). în lipsa altor indicaţii. Tabelul 5 NUME fopen( ) fclose( ) putc( ) fputc( ) puts( ) fputs( ) getc( ) fgetc( ) gets( ) fgets( ) fseek( ) printf( ) fprintf( ) scanf( ) fscanf( ) feof( ) ferror( ) rewind( ) remove( ) fflush( ) OPERA}IE Deschide un fişier Închide un fişier Scrie un caracter într-un fişier Analog lui putc() Scrie un şir pe ecran Scrie un şir pe fişier Citeşte un caracter dintr-un fişier Analog lui getc( ) Citeşte un şir de la tastatură Citeşte un şir din fişier Caută un anumit octet într-un fişier Scrie la ieşirea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei printf( ) Citeşte din intrarea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei scanf( ) Returnează “adevărat” dacă se atinge sfărşitul fişierului Returnează “adevărat” dacă survine o eroare Iniţializează indicatorul de poziţie al fişierului la început Şterge un fişier Goleşte conţinutul unui fişier 4. fişier este un şir de caractere (identificator) ce desemnează numele extern al fişierului iar mod este un şir de caractere ce descrie modul de deschidere al fişierului. Dispozitivele standard de intrare (tastatura) şi de ieşire (ecranul) sunt văzute tot ca fişiere cu pointerii stdin şi stdout.const char* mod) Aici.1. Aceste fişiere (stdin. stdout) pot fi orientate şi către alte dispozitive sau fişiere. Acest dispozitiv este gestionat de sistem pentru a asigura intrările şi ieşirile efectuate în program. Sistemul de fişiere ANSI C este compus din mai multe funcţii legate una de alta. Bibliotecile standard C oferă o serie de funcţii pentru operaţii de intrare/ieşire orientate pe fişiere. Accesul la fişiere. FILE* fopen(const char* fi[ier. Cele mai frecvent folosite dintre acestea sunt date în Tabelul 5 şi vor fi prezentate în continuare. Deschiderea unui fişier se face prin funcţia fopen care returnează ca rezultat un pointer la un descriptor de fişier. 25 .

if(freopen("iesire.Gheorghe GRIGORAŞ Tabelul 6. Programul următor ilustrează acest fapt. atribuind pointerul "pf" la acest fişier.h> main ( ){ printf ("Mesaj scris pe monitor \n"). Dacă funcţia fopen returnează o valoare nenulă. stdout) == NULL) { fprintf (stderr. FILE* pointer_la_fi[ier cod = fclose (pointer_la_fi[ier) Fişierele pot fi reasignate prin program folosind funcţia freopen: FILE* freopen (const char* nume_fisier. Închiderea unui fişier se face prin apelul la funcţia fclose: int fclose (FILE* pointer_la_fi[ier) Funcţia returnează EOF în caz de eroare şi 0 în caz normal. valoare ce va fi utilizată în apelul la funcţiile de intrare/ieşire. const char* mod. deschiderea unui fişier existent în modurile "w" sau "w+" produce pierderea conţinutului său de până atunci. "wt". mod "r" "w" "a" "r+" "w+" "a+" Semnificaţia Citire Creare (schimbare) pentru scriere Adăugare la sfârşitul fişierului (existent) Actualizare (citire/scriere) Schimbare pentru actualizare Actualizare cu scriere la sfârşitul fişierului (existent) Facem precizarea că. Valoarea returnată este un pointer la un descriptor de fişier valid."w+". aceasta indică faptul că deschiderea s-a efectuat corect.dat \n"). exit (1). Aceasta permite redirecţiona-rea dispozitivelor periferice prin program. exit (1). 26 .dat". se actualizează fişierul pe disc şi încetează conexiunea logică între pointer şi fişier. "eroare la reasignarea lui stdout la CON\n"). if (freopen ("CON". } printf ("Mesaj scris in fisierul iesire. fclose (stdout). deschide fişierul cu numele “nume_fişier” în modul de acces "mod". Programul 3 # include <stdio. Acest lucru poate fi folosit pentru tratarea erorilor la deschiderea fişierului.stdout)==NULL) { fprintf (stderr. Apelul la fclose se poate face prin: int cod. FILE* pf). Apelul la această funcţie închide fişierul cu pointerul "pf". Dacă deschiderea nu s-a efectuat corect valoarea returnată este NULL(pointer la informaţia nulă) . "Eroare la reasignare \n"). Prin închidere se eliberează descriptorul de fişier.

Programare_ Limbajul_C } printf ("Mesaj scris din nou pe monitor \n"). • creării unui fişier temporar: FILE*tmpfile (void). stdout). FILE* pointer_la_fişier. char c. int cod. Funcţia fgetc returnează valoarea întreagă a caracterului următor din fişierul pointat cu pointer_la_fişier sau constanta EOF în caz de eroare sau sfârşit de fişier. iar putchar (c). const char* nume_vechi ). FILE* flux). pointer_la_fişier). char c. int fputc(char c. este echivalentă cu: c = fgetc (stdin). 27 . Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere int fgetc(FILE* flux). cod = fgetc(c. a scrierii apelului la fgetc şi fputc în cazul în care intrarea respectiv ieşirea este cea standard : stdin respectiv stdout. Funcţia fputc scrie un caracter la sfârşitul fişierului pointat prin pointer_la_fişier. Spre exemplu: c = getchar ( ). În caz de eroare este returnată valoarea EOF. } • • Limbajul C dispune şi de posibilitatea: ştergerii de fişiere prin funcţia remove: int remove(const char* nume_fi[ier). redenumirii unui fişier: int rename (const char* nume_nou. c = fgetc(pointer_la_fişier). Există de asemenea două funcţii getchar şi putchar care permit exprimarea în C. 4. este echivalentă cu: fput (c. FILE* pointer_la_fişier..2. simplificată.

caracterul ce indică formatul conversiei. c. în ordine: • eventual unul sau mai mulţi indicatori ce modifică semnificaţia conversiei. Formatele de conversie utilizate de printf.const char* şir_format. e. E. Dacă formatul este octal se va adăuga un o înaintea numărului. • • Tabelul 7. Se pot utiliza şi dimensiuni variabile: se utilizează '*' în loc de numărul ce indică dimensiunea iar variabila respectivă se pune în lista de argumente.3. int printf(const char* şir_format. d. pentru x sau p se folosesc literele a. F. la g sau G se vor afişa şi zerourile nesemnificative de după punctul zecimal. f. Formatele ce se folosesc în C sunt date în Tabelul 7. int sprintf(char* s. Formatul "şir-format" este un şir de caractere ce conţine fie caractere ordinare fie directive de conversie pentru transformarea valorii unei variabile într-un şir de caractere Caracterele ordinare sunt transmise la ieşire aşa cum apar ele pe când directivele de conversie indică formatul de ieşire pentru argumentele transmise în apelul funcţiei. în plus . Pentru formatele flotante ( e. întreg în notaţie octală fără semn.…). întreg în notaţie zecimală fără semn real în notaţie zecimală sub forma [-]mmm. p sau X u f TIP ARGUMEN T int int int int float sau double CONVERSIA întreg în notaţie zecimală cu semn. int fprintf(FILE* flux. CARACTE R d sau i o x. • eventual un număr pentru a indica dimensiunea minimală a câmpului în care se va afişa.const char* şir_format.: rezultatul conversiei se va cadra la dreapta. fprintf pentru scrierea într-un fişier. eventual caracterul l care precizează că numărul ce urmează a fi afişat este un "întreg lung" (long integer). …). f. iar pentru X literele A. g.…). dacă acesta este hexazecimal se va adăuga ox sau OX înaintea numărului. Această secvenţă conţine. Dacă dimensiunea rezultată prin conversie este mai mică. Funcţia printf se utilizează pentru afişarea la ieşirea standard. b. 28 . E.Gheorghe GRIGORAŞ 4. C. iar sprintf pentru scrierea într-un şir de caractere. D. G) rezultatul se va afişa cu un punct zecimal. B. Scrierea cu format Funcţiile de scriere cu format permit afişarea sub forma unui şir de caractere a diverselor valori. Acestea pot fi transmise la ieşirea standard. întreg în notaţie hexa fără semn. caracterele se vor cadra la stânga (implicit) sau la dreapta (pentru -). #: desemnează un format alternativ. într-un fişier sau într-un şir de caractere.cu excepţia cazului când primul caracter nu este semn.dddddd sau numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit acesta este 6). Indicatorii disponibili în C sunt: . O directivă se specifică prin caracterul % urmat de o secvenţă de caractere ce identifică formatul. + : la formatul de ieşire va fi ataşat semnul + sau .

printf(" i = %d\n". afişarea unui şir de caractere până la întâlnirea caracterului '@0' (sfârşit de şir) sau până când numărul de caractere este egal cu numărul de precizie.45. l).ddddddE ± xx. afişarea unui singur caracter după conversie în unsigned char. printf(" ui = %o\n". printf(" l = %ld\n".ul).Programare_ Limbajul_C e sau E float sau double g sau G c s p n % float sau double int char* void* int* real în notaţie zecimală sub forma: [-]m. unsigned int ui = 45678U. unsigned long int ul = 987654321UL. printf(" Forma octala:\n"). ui). printf(" i = %lo\n\n". printf(" ul = %d\n". ui). în stil f în caz contrar. printf(" Forma zecimala:\n").h> int main ( ) { int i = 123. printf(" ui = %u\n". printf(" ul = %lu\n\n". double d = 123. long int l = 123456789L. afişează argumentul în notaţia pointer. afişare în acelaşi stil cu e dacă exponentul este -4 sau superior preciziei. ul). In urma execuţiei se va afişa: Forma zecimala: i = 123 l = 123456789 ui = 45678 ul = 987654321 29 . i). Permite afişarea caracterului ‘ % ‘ Exemple Următoarele programe ilustrează folosirea formatelor de afişare la apelul funcţiei printf rezultatele sunt ilustrate la sfârşitul fiecărui program.dddddde ± xx sau [-]m. Programul 4 # include <stdio. Numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit este 6). nu există nici conversie nici afişare în acest caz: este vorba de referinţe la un pointer la un întreg în care se va stoca numărul de caractere afişate până în prezent. i).

ul). printf("\n"). printf("|%+6. printf("Afisarea semnului:\n"). În urma execuţiei se va afişa: Scrierea hexazecimala: ui = B26E ul = 3ADE68B1 Afisarea semnului: |-123| |-123| |-123| | 123| |+123| |123| Afisare in octal si hexazecimal: |76| |0x7b| |7B| |0X7B| |173| |0173| /*Specificarea lungimii campului si a **numarului de cifre*/ printf("|%. 123).4X|\n". 123). 123. printf("|%X| |%#X|\n". 123).-123.4d|\n".4d|\n". printf(" ui = %X\n". 123. 123). 123). 123. printf("|%. printf("|%+. ui). printf("\n"). printf("|%o| |%#o|\n". 123). 123). 123. 123).-123.4o|\n". printf("|%+6.-123). printf("\n"). 30 . printf("|% d| |%+d| |%d|\n". 123).4X|\n".123. printf("Afisare in octal si hexazecimal:\n"). 123).Gheorghe GRIGORAŞ Forma octala: ui = 131156 ul = 7267464261 printf("Scrierea hexazecimala:\n"). printf("|%#5d| |%#-5d|\n". printf("\n"). 123. 123. printf("|%+5d| |%+-5d|\n". printf("|%x| |%#x|\n". printf("|%+6. 123). 123).123. printf("|%5d| |%-5d|\n".4d|\n". printf("|% d| |%+d| |%d|\n". 123). printf(" ul = %lX\n\n".

-0.100000E+10| |3.0001| |1E-05| |310000| |3. printf("|%.14157).1e5.14157e123). printf("|%E|\n" 3. printf("|%. printf("|%.Programare_ Limbajul_C Iată ce se va afişa: |0123| |+0123| |0X007B| | 123| |123 | | +123| |+123 | | 0X7B| |0X7B | | +0123| | 0173| |0X007B| /* Afisarea numerelor in virgula flotanta*/ printf("|%f|\n" 3.1. 3.14157e123).0f|\n" 3. printf("|%E|\n" 3.| |3.1E+07| |3100000| |3. printf("|%.1| |3. 3.1e7).0001.14157).0E|\n" 3.3f|\n" 3.1e10.E+123| |3. printf("|%. 3. printf("|%f|\t|%G|\n".00001). printf("|%#. 3. } Iată ce se va afişa de această dată: |3.14157e123).1 E+11| 31 .11G|\n".1). 3.142| |3| |3. 3.1E+10| |-1. printf("|%E|\t|%G|\n". 0.14157).142E+123| |3E+123| |3.0E|\n" 3.14157e123). 3.14157). printf("|%G|\t|%G|\n". printf("|%f|\t|%G|\n".3E|\n" 3. return0. 3. printf("|%#.14157e123).1e6.11G|\t|%.141570| |3.1e11).100000| |3.141570E+123| |1.0f|\n" 3.110).

rezultatul citirii este memorat în variabila corespunzătoare din lista argumentelor funcţiei. Dacă este indicat un număr q (%qC) atunci sunt citite cel mult q caractere. Se poate face o omisiune de afectare. de obicei sunt ignorate. corespunzătoare citirii de la intrarea standard. Citirea cu format Funcţiile de citire cu format permit interpretarea unui şir de caractere ca o secvenţă de valori în concordanţă cu un format dat. de la un fişier respectiv dintr-un şir de caractere sunt: int scanf (const char* şir_format.caractere ordinare (în afară de %) care trebuie să corespundă următorului caracter citit. Tabelul 8. g p n FORMAT DE INTRARE întreg în notaţie zecimală. valoarea unei adrese. punând caracterul '*' în directivă (de ex.caractere de spaţiere sau tabulare care vor fi ignorate. Aceste funcţii. %*s): în acest caz câmpul este citit dar nu-i memorat. Directivele pentru specificarea unui format sunt utilizate pentru precizarea conversiei următorului câmp citit. întreg fără semn în notaţie zecimală. const char* şir_format. Câmpul ce urmează a fi convertit (ce este citit) se întinde până la primul spaţiu sau numărul de caractere din acest câmp este specificat în format. int fscanf (FILE* flux. Nu se face nici o operaţie de citire. citindu-se şi spaţiile care. În general. caracter.directive de specificare a formatului. . …). .Gheorghe GRIGORAŞ 4. întreg în notaţie octală. real în notaţie virgulă flotantă. scrie în argument numărul de caractere citite până acum. Pentru citirea următorului caracter diferit de spaţiu se foloseşte %ls. const char* şir_format. Caracterele pentru specificarea unui format de citire sunt date în Tabelul 8. Implicit se citeşte un singur caracter. f. întreg în notaţie octală(primul caracter 'o') sau hexa (primul caracter 'Ox' sau 'OX'). int sscanf (char* s.5. şir de caractere: se citeşte până la întâlnirea unui spaţiu sau până la atingerea numărului de caractere indicat. Rezultatul interpretării este încărcat la adresele ce se dau ca argumente la apelul funcţiilor de citire. Formatele de conversie pentru scanf CARACTER d i o u x c s e. Formatul (şir_format) este un şir de caractere care poate conţine: .…).…). TIPUL ARGUMENTULUI int* int* int* unsigned int* int* char* char* float* double* void* int* 32 . care încep cu '%'. întreg în notaţie hexa.

s2.] [∧.s1. s5[5]. s4. scanf("%s%s%s.] % citeşte caracterele din intrare atât timp cât acestea aparţin mulţi-mii indicate în [ ]. s1. printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n". c2. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n".Programare_ Limbajul_C [.i1. s1.s4.s5..&c3). &i1.h> int main(){ int i1. s2. &i2. printf("Introduceti trei numere intregi: "). &i3).s3).s2.c3). printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n". printf("Introduceti trei numere intregi: "). printf("Introduceti un text: "). s4[4] =s5[4] =s6[4] ="\0". scanf("%4s %4s %4s".&c2. permite indicarea caracterului literal '%'. s3). i2..s6). citeşte caracterele din intrare atât cât acestea nu sunt în mulţimea indicată în [ ] după care adaugă '@0'. char s1[10]... scanf("%4c%4c%4c".i2.c2. Programul 5 #include <stdio. printf("Introduceti un text: "). scanf("%d%d%d". printf("s4=|%4s|\ts5=|%4s|\ts6=|%4s|\n". &c1.s1.s2[10]. &i1. c3.s6)return 0. s2. &i3). s3").i2. scanf("%4d%3d%4d".s3[10].i3).i1. printf("c1= |%c|\tc2=|%c|\tc3=|%c|\n"c1. } Rezultatul unei execuţii a acestui program este: Introduceti trei numere intregi: 5454 -9988 0 A-ti introdus numerele: 5454 -9988 0 Introduceti trei numere intregi: 5454998 390 A-ti introdus numerele: 5454 998 390 Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exemplu!| 33 . char* char* Programul următor ilustrează utilizarea formatelor de intrare. s6[5]. char c1. scanf("%c%c%c".i3). char s4[5].s5. &i2. i3. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n".s3). Adaugă la argument caracterul '@0' (sfârşit de şir). printf("Introduceti un text: ").

Gheorghe GRIGORAŞ Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exem| c1=|p| c2=|l| c3=|u| Introduceti un text: Iata un exemplu!: s4=|! Ia| s5=|ta u| s6=|n ex| 34 .

j = 2. 5. s [i] = t [j]. O expresie urmat\ de caracterul '. 5.3. 5. } Instruc]iunile de declarare a variabilelor (declara]iile) sunt de forma(vezi [i paragraful 2.7.while Instruc]iunea for Instruc]iunea break Instruc]iunea continue Instruc]iunea go to Exerci]ii Solu]ii la exerci]ii Limbajul C ofer\ urm\toarele tipuri de instruc]iuni: declara]ii. Instruc]iunile if Instruc]iunea switch Instruc]iunea while Instruc]iunea do.6.. Un bloc este un [ir de instruc]iuni `ncadrat `n acolade: { [i } (care joac\ rolul de begin . ~n capitolul 2 am v\zut cum se construiesc expresiile `n C. 5. i ++. end din alte limbaje). 5.Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL 5. ++ k. 5.. expresii. j --.8. .5. j ++.10. ~n general o instruc]iune se termin\ prin '. 5. 5.' este o instruc]iune `n C. cod = printf ("%d\n". Urm\toarele construc]ii sunt instruc]iuni C de tip expresii: i = 1. tip identificator = valoare. blocuri de instruc]iuni.9.1. Iat\ un bloc `n C: { i = 1. Un bloc este echivalent cu o instruc]iune. alpha). 5. Vom trece `n revist\ `n continuare instruc]iunile de control ale limbajului C.3) : • • • • • tip identificator.2.'.. s [i] = t [j]. instruc]iuni de control..4. defini]ii de func]ii.

real (float sau double) sau tip pointer. if ( a < b ) { a += 2. Instrucţiunea if if (expresie) if ( expresie ) instruc]iune1 instruc]iune1 else instruc]iune2 Ca [i `n alte limbaje de programare aceast\ instruc]iune permite alegerea `ntre dou\ alternative. 36 . int sau long). else printf("%d este cel mai mare\n". Semantica acestei instruc]iuni este uzual\: dac\ valoarea expresiei "expresie" este nenul\ (ceea ce `nseamn\ "true") atunci se execut\ instruc]iune1 iar dac\ aceast\ valoare este nul\ ("false") se execut\ instruc]iune2 (dac\ aceasta exist\). Tipul expresiei de dup\ cuv=ntul rezervat if poate fi `ntreg (char. if ((c = getchar ( ) ) ! = EOF) putchar (c).Gheorghe GRIGORAŞ 5. else a -=b. C\rui if `i este ata[at else? Limbajul C rezolv\ problema aceasta prin ata[area lui else celui mai apropiat if. b += 1. x). if (x>y) printf("%d este cel mai mare\n".’ care reprezint\ instruc]iunea vid\! Apare [i problema ambiguit\]ii (a[a zisa problem\ “dangling else”): if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). y). Exemple: if (x>y) x = x-y." este facultativ\.1. else if (x==y) printf("numerele sunt egale\n"). short. else printf("al doilea numar este mai mare\n"). Aten]ie! ~n acest ultim exemplu este o eroare de sintax\: alternativa else nu poate fi asociat\ cu if pentru c\ `naintea sa ( dup\ } ) apare caracterul ‘. deci exemplul este interpretat astfel: if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). else y = y-x. if (x>y) printf("primul numar este cel mai mare\n"). Expresia se pune obligatoriu `ntre paranteze iar partea "else instruc]iune2. else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). }.

cons2. break.. Aceasta permite execu]ia unei anumite ramuri `n func]ie de valoarea expresiei "expresie" din parantez\.. 5. care poate fi de tip `ntreg.Programare_ Limbajul_C else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). Dac\ expresia are valoarea const1 atunci se execut\ instruc]iune1 [i toate cele ce urmeaz\ dup\ aceasta p=n\ la `nt=lnirea unei instruc]iuni "break". default: printf ("s-a citit altceva decat a.2. Se `n]elege c\. Instruc]iunea switch switch(expresie){ case const1: instruc]iune1 case const2: instruc]iune2 … case constn: instruc]iunen default: instruc]iune } Instruc]iunea switch este o structur\ de control cu alegeri multiple ce `nlocuie[te o succesiune de alternative de tip if. } ~n acest exemplu. . break poate lipsi (vezi exemplul de la insrtuc]iunea for). break. Exemplu: switch (getchar ( ) ) { case 'a': printf ("s-a citit litera a\n"). 37 . case 'b': printf ("s-a citit litera b\n"). case 'c': printf ("s-a citit litera c\n"). Cazul default este facultativ. dac\ valoarea sa este const2 atunci se execut\ instruc]iune2 [i urm\toarele p=n\ la "break" etc. se execut\ instruc]iunile desemnate de ramura "default". dac\ expresia nu are nici una din valorile indicate prin cons1. caracter sau enumerare.. dac\ aceasta exist\. pe fiecare ramur\ s-a folosit instruc]iunea break. break. break. `n cazul `n care exist\ pe una din ramuri alte instruc]iuni de control. b sau c\n").

while ((c = getchar( )) != EOF){ putchar (c). n++ } int x.naltele).\n". n = 0. Acest program analizeaz\ un text [i num\r\ vocalele. Exemplu: int c. un bloc). default: naltele++.3.nspatii. naltele.nvocale. spa]iile goale [i restul caracterelor din acesta. este evaluat\ [i dac\ aceasta nu este nul\. break. y. binen]eles. printf ("Introduceti un text\n -->"). } } printf("In text sunt %d vocale. else y = y-x. Programul 6 # include <stdio. Dup\ execu]ia acestei instruc]iuni se face din nou evaluarea expresiei indicate `n while [i se repet\ execu]ia p=n\ c=nd evaluarea expresiei returneaz\ o valoare nul\. while ((c = getchar( )) != '\n') { switch (c) { case 'a': case 'A': case 'e': case 'E': case 'i': case 'I': case 'o': case 'O': case 'u': case 'U': nvocale++. while (x!=y) { if (x>y) x = x-y. nspatii.Gheorghe GRIGORAŞ 5. break. se execut\ "instruc]iune" (care poate fi. Instrucţiunea while while(expresie) instruc]iune Expresia "expresie". 38 . case ' ': case '\t': nspatii++. char c.h> int main (void){ int nvocale. %d spatii si %d alte caractere. ce trebuie pus\ `ntre paranteze. nvocale = naltele = nspatii = 0. } Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea instruc]iunii while [i a instruc]iunii switch.

n-1). expr3) instruc]iune Semantica acestei instruc]iuni poate fi descris\ `n dou\ moduri: 1.5 spatii si 13 alte caractere.. Execu]ia se termin\ atunci c=nd "expresie" are valoarea nul\. • se execut\ (o singur\ dat\) expr1 [i se intr\ `n bucl\ (execu]ia de n ≥0 a instruc]iunii "instruc]iune").5... Spre deosebire de instruc]iunea while. Instructiunea do . c = getchar ( ) while (c!= '\n') { c = getchar ( ).Programare_ Limbajul_C return 0.. n++. 39 . 5. Se constat\ u[or c\ cele dou\ secven]e de program sunt echivalente. n-1). } while (c!= '\n'). expr2. 5. "instruc]iune" se execut\ m\car o dat\ pe c=nd `n cazul while. while do instruc]iune while(expresie). c. "corpul" instruc]iunii do. Instrucţiunea for for (expr1. • expresia expr2 se evalueaz\ [i se testeaz\ la fiecare `nceput de bucl\: dac\ este adev\rat\ atunci se execut\ "instruc]iune" altfel bucla se termin\. A[adar `n cazul do. printf ("Linia contine %d caractere \n". c. int n = 1. } Rezultatul unei execu]ii: Introduceti un text: --> Iata un text pentru test ! In text sunt 8 vocale. "instruc]iune" nu se execut\. dac\ "expresie" este evaluat\ prima dat\ la zero.while.while (adic\ "instruc]iune") se execut\ la intrarea `n aceast\ bucl\ dup\ care se testeaz\ condi]ia "expresie": dac\ aceasta are valoare nenul\ se execut\ din nou "instruc]iune" etc. do { c = getchar ( ). n++ }. • instruc]iunea expr3 se execut\ la fiecare sf=r[it de bucl\..4. Exemplu: int n = 0. printf ("Linia contine %d caractere\n"..

40 . . expr2 . (c = getchar( )) != '\0'. i).Gheorghe GRIGORAŞ 2. expr3) instruc]iune Aceasta este echivalent\ cu secven]a dat\ mai sus (2. expr3) instruc]iune Aceasta este o bucl\ infinit\. • Suprimarea expresiei finale: for( expr1 .){ putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". i++) putchar (c). } Instruc]iunea poate fi folosit\ [i prin suprimarea uneia dintre expr1. . printf("numarul de caractere:%d\n". ) instruc]iune Exemplu: for (i = 0. while (expr2){ instruc]iune expr3.) din care lipse[te prima instruc]iune (expr1.(c = getchar( )) != '\0'. expr2 . i++) if (c == '\n') break. S\ observ\m c\ ini]ializarea lui i s-a f\cut `n afara instruc]iunii for ! • Suprimarea expresiei de control: for( expr . Exemplu: for (i = 0. expr2 sau expr3 sau prin suprimarea corpului ("instruc]iune"): • Suprimarea ini]ializ\rii. Instruc]iunea este echivalent\ cu secven]a: expr1. i). for(. Singura modalitate de a ie[i din aceasta este utilizarea instruc]iunii break.) Exemplu: i = 0. for( . c = getchar ( ).

6. • Suprimarea corpului buclei: for( expr1 . { putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". break. (c = getchar( )) != '\0'. getchar( )!= '\n'. 5.5. Instrucţiunea break Instruc]iunea break permite ie[irea dintr-o bucl\ (for. sum). j++) { j* = 1. Iat\ c=teva exemple de utilizare a acestei instruc]iuni (vezi [i programul de la sf=r[itul paragrafului 5. expr2 . if ( j >= 75. expr3 ) . sum <= 25. ) instruc]iune Exemplu: i=0 for (.5) break. i). for (j = sum. Exemplu: for (i = 0. instruc]iunea break permite ie[irea din bucla while dup\ citirea a 50 de caractere [i nu la `nt=lnirea caracterului EOF. do) sau dintr-o instruc]iune cu alegeri multiple (switch). while ( ( c = getchar( ))!= EOF) { sum++. expr2 .Programare_ Limbajul_C • Suprimarea ini]ializ\rii [i a expresiei finale: for( . i++). 2. while ( ( c = getchar( )) != EOF) { sum++. if (sum>=50) { printf ("50\n"). } } printf ("Iesire din bucla while\n"). } 41 . } printf ("Total: %d".3): 1. ~n acest prim exemplu. while.

for (i = 0. ea provoac\ trecerea la urm\toarea itera]ie. int gasit = 0.Gheorghe GRIGORAŞ ~n acest caz instruc]iunea break permite ie[irea din bucla for. for (numar = 1. ~n exemplul urm\tor se ilustreaz\ folosirea instruc]iunii go to [i modul cum ea poate fi evitat\: for (i = 0. numar++) { if (numar % 5 == 0) continue. 5.a[i]). . i++) for (j = 0. gasit: printf (" a[%d]=b[%d]=%d\n".8. else printf ("Tablourile nu au elemente comune \n"). Iat\ un exemplu: int numar. j < m &&! gasit. j < m.j. i++) for (j=0.i. 42 .a [i]). . 5. Instrucţiunea continue Instruc]iunea continue ignor\ toate instruc]iunile ce urmeaz\ dup\ ea. suma = 0. Se observ\ c\ prin continue se evit\ ad\ugarea la suma a numerelor multiple de 5. i < n. } print ("Suma este:%d\n". suma++ = numar. Etichetele sunt nume ce se pun `n fa]a instruc]iunilor ]int\ urmate de ":".j. if (gasit) printf (" a[%d]= b[%d]= %d\n".7. `n cuprinsul acelea[i func]ii. Este recomandat s\ se evite folosirea instruc]iunii go to (a[a cer principiile program\rii structurate) dar uneori este util\. p=n\ la sf=r[itul buclei `n care se afl\.i. suma). . i < n && ! gasit. j++) gasit = (a [i] == b [j]). printf("Tablourile nu au elemente comune\ n"). j++) if (a [i] == b [j] ) go to gasit. Instrucţiunea go to Instruc]iunea go to provoac\ saltul necondi]ionat la o etichet\. numar <= 100. go to eticheta .

43 . i. Numărarea biţilor 1 într-un număr Scrie]i un program care cite[te 10 numere `ntregi [i pentru fiecare din acestea calculeaz\ num\rul bi]ilor ce au valoarea 1. Calculul factorialului Iat\ o solu]ia incomplet\ a problemei. Calculul factorialului. verific\ validitatea sa [i efectueaz\ conversia `n zecimal. Scrie]i un program care s\ realizeze urm\toarele: . Soluţii la exerciţii 1. se va face apel la o func]ie ce num\r\ bi]ii 1. &n).h> int main (void) { int n. Programul va trebui completat cu un test pentru a controla valoarea citit\ [i cu un test pentru a verifica dac\ rezultatul calculului nu dep\[e[te capacitatea de reprezentare a unui num\r `ntreg. 2. Exerciţii jgjj 1.10. 5. Ultima linie va con]ine suma sumelor. . for (i = 2. i++) fact * = i.Programare_ Limbajul_C 5. Se va utiliza o itera]ie pentru citirea caracter cu caracter a num\rului.citirea unui num\r natural (dat de utilizator). ad\ug=nd la sf=r[itul liniei suma lor.calculul factorialului acestui num\r (iterativ). 3. /* Calculul lui n! */ # include <stdio. Prezentare de date Scrie]i un program care cite[te n valori `ntregi [i le afi[eaz\ c=te l pe fiecare linie.9. pe m\sur\ ce se citesc cifrele hexazecimale se face conversia `n zecimal.afi[area rezultaului. ~n bucla de citire. printf ("Introduceti un numar natural ->"). aliniat\ la sf=r[it de linie. fact. Scrie]i dou\ variante ale programului: a) programul con]ine doar func]ia principal\ main ( ) b) func]ia principal\ main face apel la o func]ie de conversie a unui caracter reprezent=nd o cifr\ hexazecimal\ `n valoarea sa zecimal\: int conversie (char x). 4. i < = n. scanf ("%d". fact = 1. itera]ia se opre[te dac\ se cite[te un caracter ce nu este cifr\ hexazecimal\ [i. Numerele n [i l se definesc ca valori constante. . Conversie Scrie]i un program care cite[te un num\r hexazecimal (ca o succesiune de caractere).

h> int conversie (char x){ return (x>= '0') && ( x<= '9') ? x . while (( c>= '0') && (c<='9')|| (c>= 'a') && (c<='f')|| (c>= 'A') && (c<='F') { if ((c>= '0') && (c<='9')) numar = numar*16 + (c . while (( c>= '0') && (c<='9')|| 44 . n.'0'). printf (" Introduceti un numar hexa ->"). Prima solu]ie face conversie `n func]ia main ( ) iar a doua solu]ie folose[te o func]ie de conversie. else if ((c>= 'a') && (c<='f')) numar = numar*16 + (c . } printf("Conversia zecimala :%d\n". return 0. Conversie Vom construi o bucl\ while care se execut\ at=ta timp c=t ultimul caracter citit este o cifr\ hexazecimal\: 0-9 sau a-f sau A-F. c = getchar ( ) . Dac\ este o astfel de cifr\. else numar = numar*16 + (c . char c. printf (" Introduceti un numar hexa ->"). } int main (void){ int numar = 0. a) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio. } b) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio. se converte[te `n valoare `ntreag\.Gheorghe GRIGORAŞ printf (" %d ! = %d\".'a' + 10).h> int main (void){ int numar = 0. char c. c = getchar ( ). fact).'A' + 10).'0': ((x>='a')&&(x<='f')?x-'a':x-'A')+10. c = getchar ( ) . return 0. p\str=nd valoarea cumulat\ a num\rului zecimal ob]inut. } 2. numar).

printf ("Numarul bitilor 1 este: %d\n". numarbit(val)). la st=nga se adaug\ un zero. c = getchar ( ) .Programare_ Limbajul_C (c>= 'a') && (c<='f ')|| (c>= 'A') && (c<='F') { numar = numar*16 + conversie (c). } ~n func]ia numarbit. int main (void) { int i.h> int numarbit(int). x >>=1. while (x!=0) { if (x & 01) n++.h> const n = 10. int main (void){ 45 . numar). int val. Prin instruc]iunea x >>=1 se decaleaz\ bi]ii lui x cu o pozi]ie la dreapta. Prezentare de date /* Se citesc n intregi si se afiseaza cate l pe **linie impreuna cu suma acestora la sfarsit de **linie. i < 10. Numărarea biţilor 1 într-un număr Determinarea bi]ilor 1 se face prin decalaj succesiv [i testarea bitului. } return 0. 4. const l = 3. /* Numararea bitilor 1 din reprezentarea binara a unui numar intreg */ # include <stdio. scanf ("%d". } 3. return 0.Ultima linie contine suma sumelor */ # include <stdio. se poate a[adar utiliza x ca variabil\ de lucru. &val). i++) { printf ("Introduceti o valoare intreaga: "). } return n. } printf ("Conversia zecimala: %d\n". for (i = 0. } int numarbit(int x){ int n = 0. transmiterea parametrului se face prin valoare.

if (nl == l ) { printf (" %6d\n". for (nt = 0. suma += sumap. /*suma din linia curenta*/ nl=0. ++nl. nt++) { scanf ("%d". sumap = 0. i++) printf (" ")./*numarul intregilor pe linie */ suma=0. nl = 0. suma). /*numarul total de intregi */ printf ("Introduceti%d numere intregi". n). for (i = nl.Gheorghe GRIGORAŞ int val. } /* alinierea sumei totale pe ultima linie */ int i. } } if (nl! = 0) { /*ultima linie este incompleta: se **completeaza cu spatii*/ int i. suma p+= val. val). /* suma sumelor par]iale */ nt. nt < n. for (i = 0. sumap). &val). i < l. i < l. /*ultima valoare intreaga citita */ sumap=0. i++) printf (" "). } 46 . suma += sumap. printf ("%d\n". printf ("%6d\n". printf ("%6d". sumap). return 0 .

6. 6. 6.6.1. char *pc.Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI 6. 6. furniz=nd valoarea variabilei pointate de acesta: int x.7. pi = &i. indirectare. chiar periculoas\ am spune: acesta permite citirea sau scrierea `n orice zon\ de memorie. permite ob]inerea adresei acesteia: int i. dereferen]iere.9. Pointeri Tablouri cu o dimensiune Rela]ia `ntre pointeri [i tablouri Opera]ii aritmetice cu pointeri {iruri de caractere Tablouri cu mai multe dimensiuni Tablouri de pointeri Pointeri [i alocarea memoriei Operatorul sizeof Pointeri c\tre func]ii Exerci]ii Solu]ii 6.12. Utilizarea unui pointer care este ini]ializat gre[it este o eroare des `nt=lnit\ `n programare [i din p\cate consecin]ele sunt imprevizibile. 6. 6. De exemplu.1. permite derefen]ierea unui pointer. 6. aplicat unei variabile.3.10. Un pointer este o variabil\ ce con]ine adresa unei alte variabile. . se specific\ faptul c\ pi este un pointer la o variabil\ de tip `ntreg iar pc un pointer la o variabil\ de tip "char". 6. Utilizarea operatorului "*" este destul de delicat\. 6.8.2. Operatorul unar "&" numit operator de referen]iere sau adresare. x = *pi ⇔ x = i.5. 6. prin declara]iile: int *pi. 6. Operatorul unar "*".4.11. Pointerii au tip : aceasta `nseamn\ c\ un pointer nu poate fi folosit dec=t pentru a con]ine adrese de variabile de un singur tip. Pointeri tip *identificator.

fiecare din acestea putând fi accesibilă.numit\ expresie indice . temp = *p. Tablouri cu o dimensiune tip nume[dimensiune].2.care este un identificator precum [i dimensiunea sa. Un tablou este o colec]ie de elemente(date) de acela[i tip. } Un apel al acestei func]ii (prin schimbare (x. Referenţierea unui element al tabloului Elementele unui tablou pot fi accesate prin numele tabloului urmat de o expresie `ntre paranteze p\trate . 6. dimensiune. *p = *q. vector[9] La declararea unui tablou se aloc\ o zon\ de memorie contigu\ care s\ stocheze toate elementele tabloului.1. y = 2. Exemplul clasic pentru acest procedeu este acela al func]iei de interschimbare a dou\ variabile. separate prin virgule. Adresa primului element (cel de indice 0) este [i adresa tabloului iar celelalte elemente se raporteaz\ la acesta. y).….) nu are nici un efect asupra variabilelor x. este: void schimbare (int a. A[adar. *q = temp.2. `n limbajul C transferul implicit al parametrilor este prin valoare. &y). b = temp. } Apelul corespunz\tor este: int x = 1. Iniţializarea unui tablou Ini]ializarea unui tablou se face prin semnul "#" dup\ declara]ia acestuia urmat de o list\ de valori ini]iale.2. Primul element al tabloului este cel de indice 0 iar ultimul este cel de indice dimensiune -1.care trebuie s\ aib\ valoarea `ntre 0 [i dimensiune .y (actuale) pentru c\ func]ia lucreaz\ cu variabilele ei locale a [i b. incorect\ (semantic) `n limbaj C. Forma "clasic\" a func]iei. Declaraţia int vector[10]. A[a cum s-a precizat la capitolul "Func]ii". numele tabloului (nume) . 6. 48 . int vector[10]. Varianta corect\ este: void schimbare_corecta (int *p. Dac\ se dore[te modificarea unui parametru formal. Dimensiunea este o constant\ `ntreag\ [i specific\ num\rul elementelor tabloului.2. care se `nchid `ntre acolade. cele 10 elemente ale tabloului vector sunt: vector[0].1. ~n declara]ia de mai sus. o declara]ie de tablou cu o dimensiune con]ine tipul tabloului (tip). `ntreg. vector[1].Gheorghe GRIGORAŞ O aplica]ie important\ privind utilizarea pointerilor este transferul prin referin]\ al parametrilor unei func]ii. int b) { int temp = a. trebuie transmis\ func]iei adresa variabilei iar `n corpul func]iei s\ se foloseasc\ operatorul de dereferen]iere. 6. int *q){ int temp. schimbare_corecta (&x. define[te un tablou cu numele "vector" care are 10 elemente de acela[i tip. a = b.

5). ini]ializarea se poate face [i cu [iruri de caractere incluse `ntre ghilimele. 1}. 2. acest caracter noteaz\ sf=r[itul [irului( vezi paragraful 6. 3. 'b'. 2 0 5. valoare_2. 2. 5.2 3 4 0 ~n cazul tablourilor de caractere. tab[marime/2] = 'c'. 'c'. De notat c\ `n cazul sirurilor de caractere ce se memoreaz\ `ntr-un tablou. 0}. }. tab[1] = tab[2] = 'b'. este echivalent\ cu: char s[6] = {'a'. 4}. 'e'. atunci celelalte valori se ini]ializeaz\ cu zero. '\o'}. tab[3] = tab[4] = 'd'. 'c'. char s[4] = {'a'.2. 49 . Spre exemplu int a[10] = {5.1] = 'e'.. ultimul element al tabloului este caracterul ‘\0’. 'b'. 'd'. 3. 4. 'c'. '\0'}. tab[0] = 'a'. Tabloul va avea structura: 'a' 'b' 'b' 'd' 'd' tab[marime . 'b'. poate fi omis\ dimensiunea. Dupa aceste transformari structura sa va fi: 'a' 'b' 'c' 'd' 'e' Dac\ lista de valori ini]iale (dat\ dup\ declara]ie) cuprinde mai pu]ine elemente dec=t dimensiunea declarat\ a tabloului. iar declara]ia: char s[ ] = "abcdef" .Programare_ Limbajul_C tip nume[dim] = { valoare_1. 'd'.. char tab[marime]. Exemple: 1. 'f'}. int a[4] = {1. 0. 3. aceasta se determin\ de c\tre compilator: float x[ ] = {2. 'f'. declara]ia: char s[6] = "abcdef" . Ini]ializarea unui tablou se poate face [i prin citirea succesiv\ a tuturor elementelor sale: int i. are ca efect crearea tabloului: 5 2 3 1 0 0 0 0 0 0 ~n cazul unui tablou care se ini]ializeaz\. # define marime 5. este echivalent\ cu: char s[ ] = {'a'. 'e'. . 2.

Gheorghe GRIGORAŞ

float x [20]; for (i=0; i < 20; i++) { scanf (" %f", &x[i]); } Este de remarcat faptul c\ nu se face nici o verificare a limitelor unui tablou atunci c=nd se acceseaz\ un element al s\u. Spre exemplu dac\ se declar\ int a[3], b[3], c[3]; [i alocarea se face astfel: a[0] a[1] a[2] b[0] b[1] b[2] c[0] c[1] c[2] atunci expresiile a[4], b[1], c[-2], sunt echivalente, `n sensul c\ ele reprezint\ adresa aceleia[i zone de memorie.

6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri
S\ consider\m urm\toarea secven]\: int tab[10]; int *pa; pa = &tab[0]; Ultima instruc]iune asigneaz\ variabilei pointer pa adresa primului element al tabloului tab. Nota]ia "*pa" este echivalent\ cu nota]ia tab[0] iar nota]ia "*(pa+1)" este echivalent\ cu nota]ia tab[1]. A[adar, `n general "*(pa+i)" este totuna cu tab[i]. Urm\toarele secven]e for sunt echivalente: for ( i = 0; i < 10; i++) tab[i] = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa+i) = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa++) = 100;

~n limbajul C, numele unui tablou poate fi utilizat ca pointer (constant) la adresa de `nceput a tabloului. De aceea, cu declara]iile de mai sus, este perfect valid\ asignarea pa = tab; care este echivalent\ cu "pa=&tab[0];". Nu sunt valide (e lesne de dedus) expresiile: tab = pa; sau tab ++; A[adar se poate scrie [i: for ( i = 0, pa = tab; i < 10; i++, pa++) *pa = 100; ~n rezumat, echivalen]a `ntre elementele unui tablou [i numele s\u se exprim\ prin:
tablou[i] *(tablou + i) &tablou[i] tablou + i

50

Programare_ Limbajul_C

6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri
Opera]iile aritmetice permise asupra pointerilor sunt adunarea/ sc\derea unei constante, incrementarea/decrementarea (^^, --) [i sc\derea a doi pointeri de acela[i tip. Trebuie precizat `ns\ c\ unitatea care intr\ `n discu]ie nu este octetul ci adresa obiectului pointat. S\ urm\rim urm\torul exemplu: float ftablou[10]; float *pf = ftablou; pf++; ~n acest exemplu, dup\ incrementare, pf pointeaz\ la cel de-al doilea element al tabloului ftablou. Iat\ [i alte exemple: `n partea st=ng\ se descrie o expresie `n care apar pointeri iar `n dreapta expresia echivalent\ `n termenii tabloului. Nota]ia pointer ptr = tablou ptr1 = ptr + 5 ptr + i ptr + 4 ptr - 3 ptr1 - ptr ptr ++ Nota]ia tablou i=0 i=i+5 tablou [i] tablou [4] tablou [-3] j-i i ++

6.5. Şiruri de caractere
~n limbajul C, nu exist\ un tip de baz\ pentru [iruri (lan]uri) de caractere. Pentru a reprezenta un [ir de caractere, se utilizeaz\ tablourile de caractere. Prin conven]ie, ultimul caracter dintr-un astfel de lan] este caracterul NULL (' @0'). Tabloul de caractere (pe care-l numim mesaj): 's' 'a' 'l' 'u' 't' '!' ' @o' poate fi declarat prin una din urm\toarele trei instruc]iuni: char mesaj[7] = {'s','a','l','u','t','!', '\o'}; char mesaj[7] = "salut!"; char mesaj[ ] = "salut!"; Citirea respectiv tip\rirea acestui [ir se face prin instruc]iunile: scanf("%s", mesaj); printf("%s", mesaj); scanf("%s", &mesaj[0]); printf("%s", mesaj[0]); Exist\ o bibliotec\ de func]ii standard pentru manipularea [irurilor de caractere care se prezint\ `n anex\.

6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni
Declararea unui tablou cu N dimensiuni se face prin:
tip nume[dim_1][dim_2]...[dim_n];

~n aceast\ declara]ie, dim_1, dim_2, ..., dim_n trebuie s\ fie constante. Un tablou declarat `n acest mod se compune din dim_1*dim_2*...*dim_n elemente de acela[i tip (declarat) stocate `ntr-o zon\ contigu\ de memorie.
51

Gheorghe GRIGORAŞ

Pentru a accesa un element dintr-un tablou exist\ mai multe moduri de notare, `n concordan]\ cu modul de stocare a elementelor tabloului `n memorie. Iat\ de exemplu o declara]ie a unui tablou cu dou\ dimensiuni de valori 3 respectiv 4 (a[adar o matrice cu 3 linii [i 4 coloane). int t[3][4]; O prim\ viziune a reprezent\rii acestuia `n memorie este cea natural\ a unei matrice: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3] t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementeul ha[urat din acest tablou se referen]iaz\ prin t[1][2] (este elementul de pe linia 2 [i coloana 3 din matrice, datorit\ numerot\rii indicilor de la 0). O alt\ viziune (acceptat\ de C) a acestui tablou este aceea a unui tablou cu o singur\ dimensiune `n care fiecare element este la r=ndul s\u un tablou cu o dimensiune: t t[0] t[1] t[2] t [0][0] t [1][0] t [2][0] t [0][1] t [1][1] t [2][1] t [0][2] t [1][2] t [2][2] t [0][3] t [1][3] t [2][3]

Elementul t[1] reprezint\ un tablou cu o dimensiune iar elementul ha[urat este referen]iat prin *(t[1]+3). ~n sf=r[it a treia viziune a tabloului este aceea a unei succesiuni de elemente dispuse `ntr-o zon\ contigu\: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3]

t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementul ha[urat (acela[i ca [i `n cazurile anterioare) se referen]iaz\ prin: *( *t + 6) sau prin nota]ia echivalent\: *( &( t[0][0] + 6)) S\ not\m c\ `n acest caz t este de tip pointer de pointer de `ntregi (dubl\ adresare indirect\). O problem\ important\ relativ la tablourile cu mai multe dimensiuni este cea a ini]ializ\rii acestora. A[a cum referen]ierea unui element al tabloului poate fi f\cut\ `n mai multe moduri, [i ini]ializarea unui tablou se poate face `n moduri diferite (sintactic vorbind). S\ exemplific\m aceste moduri cu referiri la acela[i tablou pe care l-am reprezentat mai sus, t[3][4]: • ini]ializarea prin enumerarea tuturor elementelor tabloului ( `n ordinea liniilor dac\-i vorba de matrice): int t[3][4] = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12}; • ini]ializarea fiec\rei dimensiuni de tablou, separat: int t[3][4] ={{1, 2, 3, 4},{5, 6, 7, 8},
52

Programare_ Limbajul_C {9. Astfel t [0][0] va fi ini]ializat cu 1. char *zi[7] = {"luni". pot intra `n componen]a unui tablou. Tablouri de pointeri Pointerii fiind variabile. "marti". 6}}. "vineri". i++) if (strcmp (tabp [i].7. O func]ie care s\ afi[eze toate [irurile de caractere (pointate de tabp) la un singur apel ar putea ar\ta astfel: void scrie(char *tabp [ ]. "miercuri". "sambata". 10. int n) { int i. 7). i++) if (tabp [i] != NULL) printf ( "%s\n". restul elementelor sunt ini]ializate cu zero. tabp [i+1]) > 0) { 53 . i < n. for (i = 0. sortat = 0. tabp[i] ).{5. 6. 11. }. "joi". Iat\ cum se declar\ un tablou de pointeri cu 7 componente ce se ini]ializeaz\ cu adresele [irurilor constante ce reprezint\ numele zilelor dintr-o s\pt\m=n\. 12} }. Un tablou unidimensional de pointeri corespunde la un tablou (cu dou\ dimensiuni) de elemente de tipul pointat. while (! sortat) { sortat = 1. char *temp. zi[0] 'l' 'u' 'n' 'i' zi[1] 'm' 'a' 'r' 't' 'i' zi[2] 'm' 'i' 'e' 'r' 'c' 'u' 'r' 'i' zi[3] 'j' 'o' 'i' zi[4] 'v' 'i' 'n' 'e' 'r' 'i' zi[5] 's' 'a' 'm ' 'b' 'a' 't' 'a' zi[6] 'd' 'u' 'm ' 'i' 'n' 'i' 'c' 'a' S\ consider\m un tablou de pointeri de tip char. i < n-1. t [1][0] cu 5 iar t [1][1] cu 6. int n){ int i. S\ mai d\m un exemplu de func]ie care sorteaz\ lexicografic (alfabetic) [irurile pointate de tabp: void sortare (char* tabp[ ]. • ini]ializarea numai a unor elemente din tablou: int t[3][4] = {{1}. "duminica"). } Apelul acestei func]ii pentru scrierea zilelor s\pt\m=nii este: scrie (zi. for (i = 0. cu numele tabp.

Gheorghe GRIGORAŞ

temp =tabp [i]; tabp [i] = tabp [i+1]; tabp [i+1] = temp; sortat = 0; } } } Apelul pentru sortarea alfabetic\ a zilelor s\pt\m=nii este sortare(zi, 7); ~n corpul func]iei sortare s-a folosit un apel la func]ia strcmp care compar\ 2 [iruri de caractere s1 [i s2; rezultatul este negativ dac\ s1 < s2, pozitiv dac\ s1 > s2 [i zero dac\ s1 # s2.

6.8. Pointeri şi alocarea memoriei
Printre func]iile de alocare a memoriei (vezi Anexa ), "maloc" [i "free" joac\ un rol important pentru c\ ele permit alocarea / dealocarea `n mod dinamic a spa]iului din memorie. Acest spa]iu este posibil de accesat cu ajutorul variabilelor de tip pointer. # include <stdlib.h> void *malloc (size_t dim); void free(void *ptr); Alocarea dinamic\ a memoriei este deosebit de util\ at=ta timp c=t programatorul folose[te structuri de date pentru care nu [tie dimensiunea la scrierea programului. ~n cursul execu]iei programul poate aloca memorie `n limitele impuse de sistem. Func]ia malloc are ca argument num\rul de octe]i dori]i a fi aloca]i [i `ntoarce ca rezultat un pointer c\tre zona de memorie liber\ alocat\ de sistem. Pointerul returnat este de tip "void" ce corespunde unui pointer la o variabil\ de tip oarecare. Pentru specificarea m\rimii unui tip particular, se poate utiliza operatorul "sizeof" (vezi sec]iunea urm\toare). Dac\ nu mai este memorie disponibil\ (nu se poate face alocarea) func]ia malloc returneaz\ valoarea NULL. Iat\ un exemplu: char *tampon; element *ptr; /*presupunem ca tipul element este definit undeva */ -------tampon = malloc(512); /* s-a alocat o memorie tampon de 512 caractere*/ ptr = malloc(32*sizeof(element)); /*s-a alocat o zona de 32 de "elemente"*/ if ((tampon == NULL || ptr == NULL)) { printf ("Alocare imposibila ! \n"); ... ... Func]ia "free" permite dealocarea spa]iului de memorie alocat `n prealabil de malloc. De pild\, dup\ utilizarea memoriei tampon [i ptr (`n exemplul de mai sus) se scrie (`n program) free (tampon); free (((char*)ptr);

54

Programare_ Limbajul_C

6.9. Operatorul “sizeof”
sizeof expresie; sizeof(tip);

Operatorul “sizeof” ofer\ dimensiunea `n octe]i a tipului expresiei considerate(tipului respectiv). Dac\ se aplic\ unui tablou, operatorul sizeof ofer\ dimensiunea `n octe]i a memoriei ocupat\ de `ntreg tabloul. Pentru a ob]ine num\rul elementelor tabloului t se utilizeaz\ expresia “sizeof t” sau “sizeof t[0]”. S\ not\m `n acela[i timp c\, atunci c=nd este parametrul unei func]ii, un tablou este considerat ca [i un pointer; prin urmare operatorul sizeof nu ofer\ dimensiunea memoriei ocupat\ de tablou ci dimensiunea tipului pointer. Acest lucru se ilustreaz\ `n exemplul urm\tor: double tab [100]; void f(double[ ]); /*declaratia este echivalenta cu void f(double*)*/ int main( ){ int i = sizeof tab; /* i este initializat cu 100 * sizeof(double)*/ f(tab); ... } void f(double t[ ]){ int i = sizeof t; /* i este initializat cu sizeof(double)*/ } Pentru a ob]ine dimensiunea memoriei ocupat\ de un tip anume se folose[te: sizeof(tip); De aceast\ dat\ parantezele sunt obligatorii. Apelul sizeof(long); ofer\ num\rul de octe]i utiliza]i pentru a memora un `ntreg “long” (este incorect a scrie sizeof long).

6.10. Pointeri către funcţii
O func]ie are un nume care este identificator dar acesta nu constituie o variabil\ `n C. Este posibil, pe de alt\ parte, de a defini o variabil\ de tip pointer c\tre o func]ie. Declara]ia unui pointer la o func]ie este de forma:
tip(*nume)(lista_arg);

tip: este tipul returnat de func]ia pointat\; nume: este identificatorul pointerului la func]ie; lista_arg : este lista argumentelor func]iei pointate. De exemplu declara]ia: char *(*p)(char*,const char*); precizeaz\ c\ p este un pointer la o func]ie de tip char* (pointer la tipul char), are doi parametri, unul de tip char*, cel\lalt de tipul const char*. Este important a se pune “*nume” `n parantez\ deoarece declara]ia “tip *nume (lista_parametri)” precizeaaz\ c\ nume este o func]ie de tip “tip*”.

55

Gheorghe GRIGORAŞ

Un exemplu de utilizare a tipului pointer la o func]ie este func]ia de comparare “cmp” ce apare ca argument la func]ia de sortare “qsort” (vezi anexa ): void qsort(const void* baza, size_t n, size_n t, int(*cmp)(const void* val1, const void* val2)) Func]ia qsort este o func]ie de sortare general\ care permite sortarea unui tablou de elemente de tip oarecare(baza) prin specificarea unei func]ii de comparare. Iat\ un program ce utilizeaz\ func]ia qsort : # include <stdio.h> # include <stdlib.h> # include <string.h> enum {n_max = 10}; int tab_int[n_max]; /* tab_int este tabloul ce contine lungimile liniilor **ce trebuie sortat */ char* tab_nume[n_max] = { "Ionescu Ion", "Constantin Vasile", "Ion Gheorghe", "Constantin Mircea", "Constantinescu Ioana", "Vasiliu Catalina", "Vasilescu Maria", "Constantiniu Calin", "Vasile Radu", "Vasilescu Cristi" }; /* tab_nume este tabloul ce trebuie ordonat **lexicografic */ /* se definesc functiile de comparatie */ int comp_int (const void* n1, const void* n2) { return(*(int*)n1- *(int*)n2); } int comp_nume (const void* p1, const void* p2) { return(strcmp(*(char**)p1,*(char**)p2)); } int main(void) { int i; printf("Lista initiala de nume : \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); for (i = 0, i < n_max; i++) tab_int[i] = strlen(tab_nume[i]); qsort(tab_int, n_max, sizeof(int), comp_int); qsort(tab_nume,n_max,sizeof(char*),comp_nume); printf("Lungimile numelor sortate:\n"); for(i = 0; i < n_max ; i++) printf("%2d: %d\n",i,tab_int[i]); printf("Nume ordonate lexicografic: \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); return 0; }
56

return dest.11. Soluţii 1. int strlen(const char *s){ int i = 0. dac\ s1 = s2 se returneaz\ 0 [i dac\ s1 > s2 se returneaz\ o valoare pozitiv\.i . } char *strcmp(const char *s1. while(s[i++] != '\0') . b) char* strcpy(char* dest. Dac\ are loc rela]ia s1 < s2. se returneaz\ o valoare negativ\. `n C.const char* sursa): func]ie ce concateneaz\ [irul sursa la sf=r[itul [irului dest [i returneaz\ valoarea lui dest. return -. const char *sursa){ int i = 0.Programare_ Limbajul_C 6. i++ } dest[i] = '\0'. d) int strcmp(const char* s1. 6.12. while(*scr != '\0') *dest++ = *src++. A[a cum s-a mai precizat. } char *strcat(char *dest. const char *s2){ int i = 0. c) char* strcat(char* dest. ~n anex\ sunt date func]iile din biblioteca standard care se aplic\ [irurilor de caractere. } char *strcpy(char* dest. Exerciţii 1. S\ se scrie programe C care s\ implementeze func]iile: a) int strlen(const char*s) : func]ie ce returneaz\ dimensiunea [irului s.const char* sursa) : func]ie ce copie [irul sursa `n [irul dest [i returneaz\ dest. [irurile de caractere sunt memorate `n tablouri `n care ultimul element este un delimitator de sf=r[it de [ir: caracterul NULL(‘\0’). } 57 . while(sursa[i] != '\0') { dest[i] = sursa[i]. return s1[i] . *dest = '\0'.s2[i]. const char* s2) : func]ie ce compar\ [irurile s1 [i s2 conform ordinii lexicografice. while((s1[i] == s2[i] && (s1[i] != '\0')) i++. Implementarea func]iilor de la a) la d) se poate face folosind nota]ia tablou sau aritmetica pointerilor. const char *sursa){ while(*dest != '\0') dest++. return dest.

const char *sursa). "Iata un mic exemplu !")== 0). lungime = strlen(inceput)+ strlen(mijloc) +strlen(sfarsit).inceput). } 58 . int main(){ char *inceput = "Iat\". strcat(strcat(strcopy(mesaj. int strcmp(const char *s1. mesaj = malloc(lung + 1).h> # include <assert.mijloc). assert(strcmp(mesaj.inceput) > 0). # include <stdlib. const char *sursa).Gheorghe GRIGORAŞ Iat\ [i un program care testeaz\ aceste func]ii. assert(strcmp(mesaj. const char *s2). assert(strcmp(mesaj. char *mesaj. return 0. char *sfarsit = "exemplu ! ".h> int strlen(const char *s) char* strcopy(char *dest. Dac\ evaluarea acestui parametru este valoarea fals (0) atunci assert returneaz\ un mesaj de eroare. char *mijloc = "un mic". assert(lungime==strlen("Iata un mic exemplu ! ")). sfarsit). char* strcat(char *dest. "Iat un micut exemplu!") < 0). int lungime. Se folose[te func]ia assert (anexa ) care are ca parametru o expresie logic\ ce descrie o proprietate ce trebuie verificat\.

2 7.8 Redenumirea unui tip Tipul structur\ Accesul [i ini]ializarea c=mpurilor unei structuri Structuri autoreferen]iate Tipul enumerare Uniuni Exerci]ii Solu]ii ~n capitolul al doilea au fost introduse tipurile de baz\ ale limbajului C.4 7. Luna ianuarie = "ianuarie". typedef char Mesaj[49]. De asemenea exist\ posibilitatea de a renumi (redenumi) un anume tip. Aici “tip” este tipul ce se dore[te a fi redenumit iar nume_nou este numele ce se d\ acestuia. typedef char Luna[10]. ~n acest capitol vom vedea c\ `n C putem construi “structuri” sau “uniuni” care permit regruparea elementelor de tipuri diferite `n scopul de a defini un nou tip. Iat\ c=teva exemple: typedef long Mare. Mare a.Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI 7. Sintaxa ei este: typedef tip nume_nou.b. ~n anumite programe este util s\ regrup\m diferite variabile pentru a exprima o anume rela]ie ce le caracterizeaz\. Redenumirea unui tip Instruc]iunea typedef permite redenumirea unui tip.5 7.7 7. De pild\ un tablou permite a regrupa o mul]ime de elemente de acela[i tip. 7.6 7.3 7.1. Instruc]iunea permite redenumirea at=t a tipurilor de baz\ (deja existente) c=t [i a tipurilor construite. Mesaj salut="!Bine a-ti venit la cursul<Limbajul C>".1 7. .

short anul. Persoana ionescu. int varsta. short luna. int an. Structura este o colec]ie de una sau mai multe variabile (numite membri) grupate sub un singur nume. Fiecare linie din partea “declara]ii” define[te un c=mp al structurii. char prenume[20]. O variabil\ de tipul “ struct nume” poate fi definit\ `n aceea[i instruc]iune `n care este definit\ structura sau separat Iat\ c=teva exemple: struct Persoana{ char nume[20]. short anul. short luna. } struct Student ionescu. popescu. } amicul. S\ observ\m c\ structurile se pot defini f\r\ nume. } Persoana. typedef struct{ short ziua. char *grupa. typedef struct { char nume[20]. popescu. char *prenume.Gheorghe GRIGORAŞ 7. char prenume[20] Data data_nasterii. Tipul structură Instruc]iunea pentru definirea structurilor este: struct nume{ declara]ii }. struct Data data_nasterii. struct Student{ char *nume.2. prin typedef li se atribuie un nume. struct Persoana colegul. 60 . }. ~n instruc]iunea de mai sus “nume” este facultativ. } Data. el este totu[i util pentru a identifica structura definit\. struct Data{ short ziua.

amicul.3. urm\rind exemplele din paragraful precedent.. iar necunoscut este o variabil\ de tip pointer la structura Persoana . Iat\ cum poate fi definit\ o astfel de structur\: typedef struct { . Dou\ structuri de acela[i fel pot s\ apar\ `ntr-o expresie de atribuire. Exemplu: necunoscut = &ionescu. 61 . } Persoana. avem: ionescu.varsta = 41. dan.ziua este de tip short.”) [i de numele c=mpului selec]ionat. char prenume[40]..de pild\. Iat\.nume.varsta = (*necunoscut). Persoana necunoscut = { " " . 0}. int varsta.Programare_ Limbajul_C 7. dan. Prin aceasta.varsta este de tip int. c=mpurile din variabila “ionescu” sunt copiate `n c=mpurile corespunz\toare din variabila “necunoscut”. variabilele “ionescu” [i “dan” sunt definite ca fiind de tip Persoana . Elementul desemnat `n acest mod este echivalent cu o variabil\ de acela[i tip cu c=mpul definit `n structur\. O form\ echivalent\ este urm\toarea: (*necunoscut). De pild\. arbori etc. liste.. "Vasile" . Accesul la c=mpurile unei astfel de variabile(pointer la o structur\) se face ad\ug=nd dup\ numele varibilei pointer o “s\geat\” (“->”) . O atribuire de structuri este o copiere bit cu bit a elementelor corespunz\toare. S\ consider\m acum declara]ia: typedef struct{ char nume[40] .nume este de tip char*. `ntr-un arbore binar. } valoare. Persoana ionescu. Are sens asfel: necunoscut = ionescu . *necunoscut.data_nasterii. unul la subarborele st=ng altul la cel drept. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri Accesul la c=mpurile unei variabile de tip structur\ se face utiliz=nd numele unei variabilei urmat\ de punct (“. Aici. " " . fiecare nod este compus dintr-o informa]ie (valoarea nodului) [i doi pointeri.4. Structuri autoreferenţiate Utilizarea structurilor permite construirea de structuri de date evoluate ca: fi[iere. `nc=t o astfel de expresie are sens doar dac\ structurile sunt de acela[i tip.nume = necunoscut->nume. urmat\ de numele c=mpului. 42 }. care este un tip structur\. 7. necunoscut ->varsta = 41. Ini]ializarea unei variabile de tip structur\ se poate face `n maniera `n care se ini]ializeaz\ un tablou: se descrie cu ajutorul unei liste de valori ini]iale c=mpurile structurii: Persoana ionescu = { "Ionescu". dan. ionescu.

NULL. NULL). S\ observ\m c\ structura Arbore se autoreferen]iaz\: printre c=mpurile structurii arbore sunt dou\ care sunt de acela]i tip struct Arbore. printf("Primul arbore este: \n"). void afisare (Arbore* a). struct Arbore* stang. printf (" "). Din acest motiv structura are un nume: Arbore. } Arbore* adauga(valoare v. struct Arbore *stang. struct Arbore *drept.Gheorghe GRIGORAŞ /* s-a definit tipul "valoare" pentru **informatia din nodurile arborelui*/ typedef struct Arbore{ valoare val. Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea unei structuri autoreferen]iate: se construiesc doi arbori binari folosind func]ia “adauga” [i se afi[eaz\ un arbore `n nota]ia infix (func]ia “afisare”). c->drept = d. a->val . Arbore* adauga(valoare v. struct Arbore* drept. printf("\n"). Programul Arbori binari.h> typedef int valoare. NULL)). NULL)). Arbore* s. Arbore* d){ Arbore* c. } Arbore. adauga(3. Arbore* a2. c->stang = s.h> # include <stlib. NULL. NULL). printf("\n"). int main( ){ Arbore* a1. typedef struct Arbore{ valoare val. return c. 62 . } Arbore. Arbore* s. return 0. # include <stdio. NULL. afisare (a->stang). adauga(4. a1=adauga(1. } void afisare (Arbore* a){ if (a! = NULL){ printf ("(%d". " "). a2=adauga(10. afisare(a2). Arbore* d). afisare (a->drept). adauga(20. printf("Al doilea arbore este: \n"). c=malloc (sizeof (Arbore)). a1. afisare(a1). c->val = v. adauga(2.

mai.5. Aici. pentru c\ lui ian i s-a dat valoarea ini]ial\ 1. care definea c=mpurile acesteia. sept.. 3. celelalte luni vor avea respectiv valorile 2. april.Programare_ Limbajul_C printf (")"). spre deosebire de cea de la structur\. nu are valoarea 0 iar da are valoarea 1. enum Luna {ian=1. Similar cu definirea variabilelor de tip structura se definesc variabilele de tip enumerare: enum Bool raspuns. mar. enum Bool spune=da. Aici da are valoarea 0 iar nu are valoarea 1. oct. nu} Bool Bool raspuns=nu. `ntr-o maniera elegant\. 12.6. etc. iunie. iulie. la un moment dat con]in un anume tip de variabil\ iar la alt moment acest tip se poate schimba. De fapt. Lista de declara]ii. Exemple: enum Bool {da.s\ definim un tip care nu poate lua valori dec=t `ntr-o mul]ime precizat\ de valori constante. . dec}. Un tip enumerare permite ca. } Execu]ia programului are ca rezultat afi[area urm\toarelor informa]ii: Primul arbore este: (1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) Al doilea arbore este: (10(1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) (20 nil nil)) 7. Uniuni Uniunile sunt structuri care pot con]ine (la momente de timp diferite).. nu=0}. Tipul enumerare Definirea unui tip enumerare se face prin instruc]iunea: enum nume { lista_de_identificatori}. al doilea valoarea 1. enum Bool {nu. feb. Uniunea trebuie privit\ ca o structur\ `n care membrii ocup\ aceea[i zon\ de 63 . august. 7. Evident se poate redenumi [i tipul enumerare: Typedef enum {da. Sintaxa este similar\ cu cea care define[te o structur\: union nume { declara]ii }. nu}. este vorba despre zone de memorie care. obiecte de tipuri diferite. da} ~n ambele situa]ii. nov. Primul identificator constant din lista de identificatori cap\t\ valoarea 0.. enum Bool {da=1. } else printf ("nil"). define[te o list\ de alegeri posibile. cu excep]ia cazului `n care programatorul ofer\ valori ini]iale acestor identificatori.

} Coordonate.pol.ro.pol=2. p2. struct { TipCoord tip.teta).1415926. float ro. la un moment dat doar un membru al uniunii poate ocupa memoria. Typedef union { struct { long abscisa. } pol. Desigur c\ `n acest caz se presupune c\ prin program se afl\ c\ p1 este de tip cart iar p2 este de tip pol. long abscisa.cart. } cart. poate con]ine fie valori `ntregi reprezent=nd coordonatele carteziene fie valori flotante reprezent\nd coordonatele polare. dimensiunea memoriei alocat\ pentru o variabil\ de tip uniune este dimensiunea celui mai mare membru al uniunii. .pol.tip. struct { float ro. typedef union { TipCoord tip. struct { TidCoord tip.ordonata). } pol. float teta. float pi=3. long ordonata. C=mpul “tip” este prezent `n toate alternativele uniunii [i el poate fi consultat prin referin]a p1.p2. 64 . long ordonata.nec=0} TipCoord. } cart. Se mai poate elimina [i aceast\ redondan]\ prin urm\toarea declara]ie: typedef struct { TipCoord tip.cart. Coordonate p1.p1.p2.cart.. S\ not\m c\. cum sunt de pild\ p1 [i p2.p1. } Coordonate. O variabil\ de tip Coordonate. Declara]iile precedente pot fi modificate astfel (pentru a memora `n variabil\ `ns\[i tipul de reprezentare ales) : typedef enum {cart=1. float teta.abscisa. printf("%d%d\n"..tip sau p1. ~n exemplul urm\tor se specific\ faptul c\ un punct `n plan poate fi definit fie prin coordonatele sale carteziene fie prin cele polare.pol. long ordonata. union { struct { long abscisa.tip sau p1.Gheorghe GRIGORAŞ memorie. printf("%f%f\n".

val.val.: 2130 anuta persoan\ necunoscut\ [tefan tel.val. codul po[tal). Dezavantajul este c\ numirea coordonatelor se face printr-o “cascad\” mai mare : p1.Programare_ Limbajul_C } cart. b) consultarea agendei: la furnizarea unui nume programul ofer\ num\rul de telefon corespunz\tor (dac\ acesta exist\). Pentru aceasta va trebui s\ se realizeze urm\toarele: 1.ro p2. strada. } Coordonate.1 crearea agendei telefonice sub forma unui fi[ier text. fiecare av=nd c=te dou\ c=mpuri: un [ir de caractere ce `nseamn\ identitatea abonatului [i un num\r care corespunde num\rului s\u de telefon. dac\ p1. } val.tip=2 7. float teta. De exemplu: anca tel. Exerciţii 1. } pol. ora[. Scrie]i un program pentru consultarea unei agende telefonice la nivelul personalului unei societ\]i. b) completarea tabloului de structuri cu noi adrese.teta .pol. c) afi[area pe ecran a listei de adrese.cart.7. S\ se scrie un program care s\ realizeze: a) alc\tuirea unei liste de adrese care folose[te un tablou de structur\ pentru stocarea informa]iilor legate de adrese (nume. Acest fi[ier va con]ine o mul]ime de linii.cart.val. dac\ p2.2 crearea programului care realizeaz\ urm\toarele: a) ini]ializarea unui tablou de elemente structurate prin citirea fi[ierului ce reprezint\ agenda telefonic\. 65 . Iat\ un exemplu: andrei 1427 anca 2130 ana 2131 barbu 2140 bogdan 1430 … … [tefan 2143 victor 2114 zeno 1442 1. struct { float ro.abscisa p1.ordonata .: 2143 quit 2.tip=1 p2.pol.

nume). sir cineva. /* s-a definit o structura de tip persoana*/ persoana agenda[dim_agenda]. int tel. int a=0. Vom construi dou\ func]ii pentru c\utarea `n agenda telefonic\: caut\_secv pentru c\utarea secven]ial\ [i caut\_dih pentru c\utarea dihotomic\(binar\). } return (compar==0)? i-1:-1."r").h> # include <string. int i=0. # include <stdio. /* numarul persoanelor din agenda */ /* urmeaza functia de cautare secventiala */ int cauta_secv(char cineva[ ]) { int compar=1.agenda[i]. fin=0.8. if (compar<0) b=i-1. do { 66 . /* s-a definit agenda ca un tablou de persoane */ int n=0. while ((compar>0) && (i<n)) { compar=strcmp(cineva./* se cauta in a doua parte */ } return (compar==0)? i:-1. while ((compar!=0) && (a<=b)) { i=(a+b)/2. agenda[i]. int b=n-1.Gheorghe GRIGORAŞ 7. int i. /* initializarea agendei telefonice */ fisier=fopen("telefon. } /* urmeaza functia de cautare dihotomica */ int cauta_dih(char cineva[ ]){ int compar=1.txt".nume). } persoana./* se cauta in prima parte */ else if (compar>0) a=i+1. i++. } int main(void){ FILE* fisier. compar=strcmp(cineva.h> # define dim_agenda 100 # define lung_nume 20 typedef char sir[lung_nume] typedef struct { sir nume. int i. Soluţii 1.

& cineva)."%s%d". 67 . n++. } while (!feof(fisier)). while (!fin) { printf(">"). printf("\t Dati prenumele celui cautat \n").cineva. select_meniu -afi[area op]iunilor. char strada[40].%s:%d\n".h> # include <stdlib.Programare_ Limbajul_C fscanf(fisier. &(agenda[n]. introducere -ad\ugarea unui nou nume `n urm\toarea structur\ liber\.agenda[i].h> # define MAX 100 struct adresa { char nume[30].tel). else printf("tel. int select_meniu(void). char oras[20]. void main(void){ char optiune. if (!fin) { i=cauta_secv(cineva). printf("\t sau "quit" pentru sfarsit \n"). } adresa_info[MAX]. init_lista(). introducere(void). */ if (i==-1) printf("tel. fin=(strcmp(cineva. gaseste_liber -exploreaz\ tabloul de structuri `n c\utarea unui element nefolosit. "quit")==0).cineva). scanf("%s". afiseaza(void). /* Program pentru listarea unor adrese folosind un **tablou de structuri*/ # include <stdio. } } return 0. Programul con]ine func]iile: init_lista -ini]ializarea listei. void init_lista(void).tel)). } 2. unsigned long int numar. gaseste_liber(void).nume). void sterge(void).%s:necunoscut!\n". /* sau i=cauta_dih(cineva). printf("Consultare agenda telefonica\n"). afiseaz\ -afi[area listei de adrese. sterge -[tergerea unei adrese. unsigned long int cod_postal.&(agenda[n].

for(t=0. printf("1. gets(adresa_info[liber].10). } printf("Introduceti numele: ")..10). Introduceti un nume \n").numar=strtoul(s. } while (c<0 || c>4). Stergeti un nume \n"). printf("Introduceti numarul: "). int c. case 4: exit(0). adresa_info[liber]. do { printf("\n Introduceti optiunea dvs. case 3: afiseaza(). break. printf("3. °\0°. gets(s). 68 . Iesire din program \n"). "). switch(optiune) { case 1: introducere(). return c.: ").++t)adresa_info[t]. c=atoi(s). gets(adresa_info[liber]. gets(s). } void introducere(void){ int liber. gets(s).nume). printf("Introduceti codul postal: "). break. break. char s[80]. if (liber==-1) { printf("\n Lista este completa. return.Gheorghe GRIGORAŞ for(.t<MAX. } int select_meniu(void){ char s[80]. } } } void init_lista(void){ register int t. gets(adresa_info[liber]. printf("Introduceti numele orasului: "). printf("2.) { optiune=select_meniu(). case 2: sterge(). printf("Introduceti numele strazii: "). Afisati fisierul \n").nume[0]= °\0°.strada).oras). liber=gaseste_liber(). adresa_info[liber]. printf("4. °\0°.cod_postal= strtoul(s.

printf("Introduceti nr.nume[0]= °\0°.Programare_ Limbajul_C } gaseste_liber(void){ register int t.nume[0]&&t<MAX.adresa_info[t]. printf("%s\n". } void afiseaza(void){ register int t. printf("%lu\n". if (t==MAX) return -1. gets(s). for (t=0.nume[0]) { printf("%s\n". printf("%s\n". for(t=0.nume). ++t) { if (adresa_info[t]. adresa_info[t]. /* Nu mai este loc in lista*/ return t. if (liber>=0 & liber<MAX) adresa_info[liber].oras).adresa_info[t].adresa_info[t].strada). printf("%lu\n". inregistrarii: "). } 69 .adresa_info[t].cod_postal). } void sterge(void){ register int liber. char s[80].numar). t<MAX. liber=atoi(s). } } printf("\n\n").++t).adresa_info[t].

8 8. ~n general programatorul nu trebuie s\ se g=ndeasc\ explicit la un mecanism anume de memorare. • automat\. • `ntr-un registru al calculatorului. `n stiva de execu]ie. ~n acela[i timp `ns\.6 8.7 8. .Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI 8. `n segmentul datelor programului. nu este lipsit de interes ca programatorul s\ cunoasc\ particularit\]ile fiec\rui tip de mecanism de memorare [i de asemenea s\ cunoasc\ modul `n care compilatorul va administra variabilele pe care le declar\ `n program. Acest mecanism se refer\ la gestionarea memoriei `n cursul execu]iei programului. • dinamic\.1 8. Compilatorul asociaz\ `n mod automat unei variabile un tip de memorare care corespunde locului unde sa f\cut declararea.2 8.4 8.3 8. `n memoria disponibil\. Memorarea poate fi: • static\.5 8.9 Precizarea unui mecanism de memorare Gestiunea automat\ a memoriei Gestionarea “register” a memoriei Gestionarea static\ a memoriei Variabile globale Declararea variabilelor externe Gestiunea dinamic\ a memoriei Exerci]ii Solu]ii Limbajul C ofer\ programatorului posibilitatea de a preciza mecanismul pe care-l dore[te pentru memorarea unei variabile.

S\ mai not\m c\ limbajul C standard (ISO) permite ini]ializarea tablourilor [i structurilor `n cazul gestiunii automate a memoriei. Cum num\rul de regi[tri este limitat [i depinde de tipul de ma[in\ pe care ruleaz\ programul. durata de via]\ a variabilei: perioada de timp `n care variabila este accesibil\. Declararea se face prin: auto tip identificator . static.1. `n lipsa acestuia. Gestiunea automată a memoriei Variabilele cu gestiune automat\ corespund variabilelor alocate `n stivele de execu]ie. A[adar. Vom trece `n revist\ aceste mecanisme de memorare. Precizarea unui mecanism de memorare Programatorul are posibilitatea s\ precizeze un mecanism de memorare prin instruc]iunea: mem tip identificator. identificator – este numele variabilei. o variabil\ este identificat\ printr-un nume (identificator).Programare_ Limbajul_C 8. extern. `ncep=nd cu locul de declarare. Utilizarea acestei clase de memorare trebuie 71 . ini]ializarea variabilei: con]inutul implicit (dac\ exist\ unul) al variabilei la crearea sa. char mesaj[ ] = "Mesaj initial". unde: mem –este unul din cuvintele cheie: auto. auto float *p = &x. 8. Gestionarea “register” a memoriei register tip identificator . Durata de via]\ [i vizibilitatea unei variabile “auto” vor fi limitate la interiorul blocului `n care este definit\. Ini]ializarea unei variabile “auto” se va efectua la fiecare intrare `n bloc. cerin]a aceasta este satisf\cut\ `n mod real doar dac\ este posibil\.el este implicit */ /* x are o valoare nedefinita pe cand p este un **pointer care are ca valoare adresa lui x */ 8. Tipul variabilei va determina: dimensiunea zonei de memorie alocat\ pentru a reprezenta variabila.3. [i trebuie s\ fie totdeauna `n interiorul unui bloc. Cuv=ntul cheie “register” permite programatorului s\ indice faptul c\ variabila ce se define[te se memoreaz\ `n unul din regi[trii calculatorului. posed\ un anume tip [i este administrat\ de un anume mecanism de memorare. Exemple: auto float x. register. tip – este cuv=ntul cheie ce define[te tipul variabilei. /*cuvantul auto a fost omis. Categoria de memorare (mem) c\reia-i apar]ine variabila va determina: vizibilitatea variabilei: identificarea p\r]ii din program capabil\ s\ foloseasc\ acea variabil\. va fi nedefinit\. dac\ nu este dat\ explicit.2. o variabil\ definit\ `ntr-un bloc va fi o variabil\ cu gestiune automat\. valoarea ini]ial\. Cuv=ntul cheie “auto” nu este obligatoriu. interpretarea con]inutului variabilei atunci c=nd ea este supus\ unor instruc]iuni.

declarate `n alte fi[iere.4. 8. Vizibilitatea unei astfel de variabile statice depinde de locul `n care a fost declarat\: `n interiorul unui bloc: va fi vizibil\ doar `n blocul acela (la fel ca variabilele auto). prin urmare nu se poate defini o variabil\ global\ `n corpul unei func]ii. utilizarea unei variabile globale vine `n contradic]ie cu principiile program\rii modulare. Este u[or de `n]eles c\. Valoarea ini]ial\ a unei variabile registru este. se folose[te cuv=ntul cheie “extern”. `nainte de execu]ia func]iei main. nedefinit\. Pentru a defini o variabil\ global\ `n alt fi[ier. Aceast\ declara]ie permite declararea local\ a unei variabile definit\ `n alt fi[ier(cu acela[i nume). ~n acela[i timp ele permit: evitarea transmiterii unor argumente la func]ii apelate. este imposibil a se ob]ine adresa unei astfel de variabile. ~n plus. ansamblul c=mpurilor va fi ini]ializat cu zero. Aceast\ facilitate este legat\ de faptul c\ limbajul C permite compilarea [i legarea separat\ a diferitelor module de program: prin declararea unei variabile extern se comunic\ tuturor fi[ierelor variabilele globale necesare programului. p=n\ la sf=r[itul fi[ierului surs\. [i av=nd `n fi[ierul local specificarea extern. Implicit sunt ini]ializate cu 0 la `nc\rcarea programului. Variabilele statice sunt alocate `n segmentul de date al programului. durata lor de via]\ este timpul de execu]ie al programului `nsu[i. O astfel de variabil\ se declar\ prin: tip identificator . 8. oferindu-le posibilitatea s\ accead\ la aceste argumente. Ea este definit\ `ncep=nd cu declara]ia sa. Cuv=ntul rezervat extern indic\ compilatorului faptul c\ tipurile [i numele variabilelor care urmeaz\ au fost declarate `n alt\ parte [i nu mai aloc\ din nou spa]iu de memorie pentru acestea. Exemple de utilizare a unor astfel de variabile sunt `n solu]ia exerci]iului 2 din capitolul precedent. ~n cazul tablourilor sau structurilor.5. implicit. `ntregi. Declararea variabilelor externe O variabil\ extern\ poate fi declarat\ `n orice punct al programului prin: extern tip identificator .Gheorghe GRIGORAŞ v\zut\ ca o directiv\ de optimizare dat\ compilatorului. ini]ializarea structurilor [i tablourilor fie `n mod explicit indic=nd valori ini]iale. 72 . Declara]ia “register” trebuie s\ fie plasat\ `n interiorul unui bloc. 8. pointeri. `n exteriorul unui bloc: va fi vizibil\ `ncep=nd cu definirea sa p=n\ la sf=r[itul fi[ierului. `n exteriorul oric\rui bloc. Aten]ie `ns\ c\ o variabil\ global\ poate fi modificat\ indirect pe perioada apelului la o func]ie. Gestionarea statică a memoriei static tip identificator . Ea este efectiv\ doar pentru variabilele care pot fi codificate pe un cuv=nt-ma[in\: caractere. fie implicit cu valori 0. acesta ]ine cont de ea at=ta timp c=t exist\ regi[tri disponibili `n ma[in\. Variabile globale O variabil\ global\ este o variabil\ static\ care poate fi referen]iat\ `n orice loc al programului.6.

8.. void pop(sir ch). -prog.. care con]ine declara]iile func]iilor din modulul stiva.c.x=.}. extern char c.8.. . De aceea. -variabila dispare `n urma execu]iei opera]iei de restituire a memoriei (func]ia “free” `n C [i operatorul “delete” `n C++). funct1(void) { x=. S\ se construiasc\ un program.. Gestiunea dinamică a memoriei Gestiunea dinamic\ a memoriei permite crearea de noi variabile pe parcursul execu]iei programului.. int stiva_vida(void). Fi[ier 2 extern int x.. pop. Aceast\ gestiune se efectueaz\ `n memoria disponibil\ care se nume[te “gr\mad\” (heap). Fi[ier 2 extern int x. De exemplu: Persoana *ptr..}.y=. care con]ine implementarea func]iilor.. Avem aici de-a face cu o variabil\ alocat\ dinamic care este referen]iat\ cu ajutorul pointerului ptr prin *ptr. char c. vizibilitatea unei variabile alocat\ dinamic este legat\ de tipul de gestiune al pointerilor care referen]iaz\ indirect acea variabil\. ptr=malloc(sizeof(Persoana)). } . S\ not\m c\ o variabil\ alocat\ dinamic nu are un nume explicit. 6) care con]ine adresa sa.y..Programare_ Limbajul_C Exemple: Fi[ier 1 int x. 8. fun1(void){. stiva_vid\.. ~n cazul func]iilor important este s\ se descrie signatura sa. format din trei module.7.. Ea este referen]iat\ folosind o variabil\ pointer (vezi cap. Defini]i un modul pentru gestionarea unei stive de [iruri de caractere.. y. Exerciţii 1. adic\ tipul rezultatului [i al parametrilor de apel.h. 73 . care s\ implementeze func]iile uzuale aplicate unei stive de caractere: push. care con]ine modulul principal. int stiva_plina(void).h” care are con]inutul: # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir]. . este echivalent\ cu: void functie (char).c. -stiva. stiva_plin\. top. Caracteristicile modulului sunt definite `n fi[ierul header “stiva.y. fun2(void){. Durata de via]\ a unei variabile alocat\ dinamic este explicit\: -variabila este creat\ `n urma execu]iei opera]iei de alocare a memoriei (func]ia “malloc” `n C [i operatorul “new” `n C++). Declara]ia: extern void functie(char).c. Modulele vor fi: -stiva.. cuv=ntul extern este facultativ... void push(const sir ch). 2.. main(void){ . extern char c. } ~n cazul declar\rii func]iilor ce se definesc `n alt modul (fi[ier).

h> int main() { char element. /*stiva. int stiva_plina(void).c : modul de gestionare a stivei de **caractere */ # define dim 100. /* stiva. } printf("\n"). printf(">").h : header ce contine declaratiile **functiilor din modulul stiva. } return 0. int stiva_plina(void). /* stiva.} char top_stiva(){return(stiva[index-1]). void push(const sir ch).&element)!=EOF){ push(element). Soluţii 1. void pop(void). printf("Incarcati stiva: \n>"). pop().} /* prog. 8. char top_stiva(void). printf("Iata continutul stivei: \n"). } 2.h> # include <stdio. b) scoate [irurile din stiv\ [i le afi[eaz\ (evident `n ordinea invers\ stivuirii).h*/ # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir].h" # include "stiva. while(!stiva_plina()&&scanf("%c".c" # include <stdlib.} int stiva_plina(){return(index==dim). static char stiva[dim].c 74 . /*modul.} void pop(){--index. void push(char c){stiva[index++]=c.} int stiva_vida(){return(index==0). int stiva_vida(void). static int index=0.9. Pornind de la acest modul scrie]i un program test care realizeaz\: a) citirea unui [ir de [iruri de caractere care se vor “`mpinge” `n stiv\ (se vor stivui). void pop(sir ch). int stiva_vida(void). while (!stiva_vida()) { element=top_stiva(). citirea se va face p=n\ la `nt=lnirea sf=r[itului de fi[ier sau p=n\ la umplerea stivei.c : modulul principal */ # include "stiva.element).Gheorghe GRIGORAŞ Utiliza]i func]iile de manipulare a [irurilor de caractere (Anexa ) pentru definirea func]iilor acestui modul. printf("<%c\n".c */ void push(char).

void push(const sir c){ /* Se copie c in stiva dupa care se incrementeaza **index. /* indicile top-ului stivei */ static sir stiva[dimensiune_stiva]. while (!stiva_goala()) { pop(x).h> # include <string.h> # include <assert. printf("Iata continutul stivei: \n"). */ static int index=0. printf("<%s\n". } void pop(sir c){ /* se decrementeaza index apoi se copie top-ul **stivei in c */ assert(!stiva_vida()). */ # include <stdio. --index. a doua pentru **afisarea rezultatului destivuirii. } return 0. printf(">"). } printf("\n"). strcpy(c.} int stiva_plina(void){ return(index==dimensiune_stiva).c). } /* test.stiva[index]). while(!stiva_plina()&&scanf("%s".Programare_ Limbajul_C ** Gestionarea unei stive de siruri de caractere.h" int main(void){ sir x. */ assert(!stiva_plina()). Inainte de aceasta se apeleaza functia **assert care impune o conditie pentru a continua **executia: stiva sa nu fie plina.h> # include "stiva. **nevizibile in alte fisiere. strcpy(stiva[index].c : programul de test ce consta din doua **iteratii: prima pentru citirea din fisierul de **intrare si stivuirea informatiei. } 75 .x). printf("Se incarca stiva: \n>").h> # include "stiva.h" /* ** variabile cu clasa de memorare *static*.x)!=EOF) { push(x). */ # include <stdio. } int stiva_vida(void){ return(index==0). index++.

ca o consecin]\ se pierde valoarea frac]ionar\ a variabilei reale..1. Evaluarea expresiilor aritmetice 9..1. Mecanisme de conversie Se disting patru cazuri `n care `ntr-un program C se aplică un mecanism de conversie: 1.8 */ . Conversii explicite 9.. utilizarea operatorilor de conversie: float f1=(float)14/5. /* f1=2.2.1.1. f=i.5.3.14. evaluarea unei expresii aritmetice sau logice în care componentele expresiei au tipuri diferite: float pi=3. int i=2.1.4.Cap 9 CONVERSIA DE TIP 9. Evaluarea expresiilor logice 9. se poate interpreta con]inutul unei variabile de tip caracter ca fiind o valoare `ntreag\ [i drept urmare posibilitatea utiliz\rii acesteia `ntr-o expresie aritmetic\. 3. 2. 9. Conversia la asignare 9.1. int i=10.1.1 Mecanisme de conversie 9. Trebuie s\ facem distinc]ia `ntre dou\ maniere de conversie: aceea care are drept scop schimbarea interpret\rii con]inutului unei variabile [i conversia care are drept consecin]\ modificarea con]inutului unei variabile. ~n primul caz de pild\. ~n al doilea caz se poate converti o valoare real\ la o valoare `ntreag\. Conversia de tip `n limbajul C ofer\ un mecanism simplu pentru evaluarea expresiilor aritmetice [i pentru transmiterea parametrilor.. if (pi>2) pi=pi/i. . Pointerul universal. Conversii de pointeri.. asignarea cu tipuri diferite ale variabilelor termeni ai asignării: float f.

’z’). apare o eroare (Floating point exception). 9. 3.2 Evaluarea expresiilor aritmetice tipurile `ntregi mai mici dec=t int sunt convertite la int. poten]ial. asignarea unei valori reale `n dubl\ precizie la o variabil\ real\ `n simpl\ precizie: float=double ~n acest caz exist\ o pierdere a preciziei reprezent\rii valorii reale. Conversiile `ntre tipurile de baz\ ale limbajului sunt considerate permise iar tratamentul la care sunt supuse datele de c\tre compilator este bine stabilit de regulile limbajului. /*caracterul ‘z’ este convertit la un intreg */ ~n cazul `n care se utilizeaz\ operatori de conversie. c=nd apar dou\ tipuri diferite. Vom detalia `n continuare aceste mecanisme. asignarea unei valori reale la o valoare `ntreag\: char/short/int/long=float/double ~n acest caz sunt suprimate cifrele de la partea zecimal\: este conversie prin trunchiere [i nu prin rotunjire. f\r\ semn. lucrurile se petrec dup\ cum urmeaz\: 1. asign\ri `n care intervin dou\ tipuri `ntregi: (a) reprezentarea tipului “surs\” este mai mare ca dimensiune dec=t reprezentarea tipului “destinatar”: char=short/int/long short=int/long int=long ~n acest caz bi]ii de rang superior din valoarea din partea dreapt\ a asign\rii sunt suprima]i `nc=t exist\. real.0 */ apelul unei funcţii: printf(“%d\n”. /* f2=2. mecanismul este acela[i. Dac\ valoarea p\r]ii `ntregi a sursei este prea mare pentru a fi reprezentat\ `ntr-un `ntreg. . Faza II: .1.tipul float este convertit la double. o pierdere de informa]ie. compilatorul este cel care gireaz\ aceste conversii. ~n rezumat.1 Conversia la asignare ~n conversia la asignare.Programare_ Limbajul_C float f2=14/5. etc. bitul semn `n schimb nu se mai “transfer\”: unsigned long=int/short/char unsigned=short/char unsigned short=char 2. Alte conversii `n care intervin tipuri definite de programator sunt considerate ilicite [i sunt respinse de compilator. 9. Dac\ destinatarul este un tip far\ semn. (b) reprezentarea tipului “destinatar” este mai mare ca dimensiune dec=t cea a tipului “surs\”: long=int/short/char int=short/char short=char ~n acest caz nu exist\ pierdere de informa]ie: bi]ii sursei sunt completa]i cu zero (p\str=ndu-se eventualul bit semn). Poate ap\rea [i aici eroarea “Floating point exception” dac\ partea exponent este prea mare pentru o variabil\ real\ `n simpl\ precizie.1. lucrurile se petrec astfel: - 77 .se alege tipul de evaluare: `ntreg.

78 .4 Conversii explicite Conversiile explicite se exprim\ prin: (tip) expresie sau tip ( expresie ) At=ta timp c=t conversia este permis\. `n caz contrar prin “true”.1.-“. b=(x>0) && (x<31).1. /* b capata valoarea 0 */ i=10 while (i--) { . } ~nainte de prima evaluare a expresiei “i.. rezultatul expresiei este convertit la tipul indicat. Ace[tia pot fi utiliza]i: pentru for]area conversiilor `n expresii.3. Ace[ti operatori de conversie permit programatorului s\ specifice o conversie care nu se face implicit de c\tre compilator. • asignarea valorilor 0-1: dac\ evaluarea expresiilor este “false” (true). valoarea asignat\ acesteia este 0 (1). Evaluarea expresiilor logice Rezultatul evalu\rii unei expresii logice va fi 0 (reprezent=nd “false”) sau 1 (reprezent=nd “true”).. Exemple: x=50.. i are valoarea 10 deci expresia cap\t\ valoarea “true”. etc. Operanzii ce apar `n aceast\ expresie r\m=n neschimba]i. i se decrementeaz\. De aceea evaluarea unei expresii logice se face prin: • evaluarea operanzilor: dac\ valoarea aritmetic\ este 0 atunci aceasta se interpreteaz\ prin “false”. dup\ care.. 9.Gheorghe GRIGORAŞ Dac\ un operand este: double unsigned long long unsigned Exemple: i (int) int int i (int) Faza 1 Faza 2 Rezultat Faza 1 Faza 2 Rezultat + Cel\lalt operand se converte[te la: double unsigned long long unsigned + c (char) int int + b) (float) double double Rezultatul este: double unsigned long long unsigned Faza 1: Faza 2: Rezultatul: int (a (long) long double int double double double double double 9.

f=a/b. S\ consider\m de pild\ urm\toarea secven]\: char *alocare(int dim). float f... Aceast\ incompatibilitate se poate evita `n dou\ moduri. ~n cea de-a treia linie a secven]ei de mai sus apare o asignare `ntre pointeri incompatibili. Pentru exemplul precedent se procedeaz\ astfel: void* alocare(int dim). double r. int *ptr... O a doua solu]ie const\ `n a utiliza tipul pointer universal void*. ptr2 sunt corecte: tabloul de pointeri alocare este de tip void* `nc=t ace[ti pointeri pot fi asigna]i la pointeri de orice tip.. O prim\ solu]ie const\ `n a utiliza o conversie explicit\: . /* f5. */ .5 Conversie de pointeri. ptr2=alocare(20). O variabil\ pointer de tip void* poate primi ca valoare pointer la un tip oarecare. ptr=(int*) alocare(100). r=sqrt(double(a)).. int* ptr1 double* ptr2 ptr1=alocare(10). b=4. a=(int)ceil(r). Pointerul universal Conversia `ntre pointeri la tipuri diferite nu este implicit\. /*functia ceil returneaza o valoare de tip intreg*/ 9.25.. */ f=(float)a/b.. Reciproc.. Compilatorul for]eaz\ conversia [i afi[eaz\ un mesaj de avertisment (“warning”) `ntotdeauna c=nd `ntr-un program apare o astfel de conversie. */ f=a/(float)b. Tipul pointer universal void* este folosit frecvent `n func]iile disponibile din bibliotecile limbajului C (Anexa) `n scopul de a realiza conversii implicite `ntre pointeri de tipuri diferite. o valoare de tip void* este implicit convertit\ la o valoare pointer de un tip oarecare.1.Programare_ Limbajul_C pentru transmiterea valorilor cu tipurile cerute ca parametri `n func]ii. /* f=5. schimbarea tipului valorii returnate de o func]ie. ptr = alocare(100). Exemple: int a=21. Asign\rile pentru ptr1.25. 79 . /* f=5. .0.

Programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator.2 Includerea fi[ierelor 10.1.1.2. La apari]ia acestui identificator `n program.1.2 Macroinstruc]iuni tip func]ie ~n codul surs\ al unui program C se pot include instruc]iuni destinate compilatorului. 10. Directiva #define 10.1 Constante simbolice. acestea sunt directive c\tre preprocesor.1 Directive preprocesor Preprocesorul trateaz\ doar liniile ce `ncep prin caracterul “#”. Rezultatul activit\]ii preprocesorului este un fi[ier surs\ `n care sunt tratate toate directivele de precompilare [i care este transmis compilatorului.Cap 10 PREPROCESORUL 10.1. • definirea unor constante simbolice. Preprocesorul realizeaz\ o faz\ de precompilare care are ca obiect: • includerea unor fi[iere (specificate) `n program.1 Macroinstruc]iuni predefinite 10. .3 Compilare condi]ionat\ 10. • definirea macroinstruc]iunilor. preprocesorul substituie secven]a corespunz\toare de instruc]iuni `n locul acestui identificator. • compil\ri condi]ionate conform unor parametri (valori) transmise `n comanda de compilare. O directiv\ este de forma: # instruc]iune argumente Principalele instruc]iuni pentru preprocesor sunt: define if elif line ifndef else include error undef endif ifdif pragma De notat c\ un r=nd `n fi[ierul surs\ C nu poate con]ine mai mult de o directiv\. ~n acela[i timp `ns\.1 Directive preprocesor 10. Precompilarea este o faz\ de prelucrare independent\ de compilarea propriu-zis\. acestea se numesc directive pentru preprocesor.2.4 Directiva #error 10.2 Macroinstruc]iuni 10. ea face parte integrant\ din procesul de compilare: apelul compilatorului pentru un program execut\ mai `nt=i `nc\rcarea preprocesorului.

2. declara]ii de func]ii incluse `ntr-o bibliotec\. # undefine UNU . Aceste fi[iere con]in: 1.... Constanta simbolic\ se define[te cu directiva “define”: # define identificator [ir_de_caractere Exemple: # define NULL 0L # define TRUE 1 # define FALSE 0 # define EOF (-1) Utilizarea constantelor simbolice are diverse scopuri.h’). # define UNU .. cu excep]ia cazului c=nd `n acesta apare o directiv\ #undefine pentru identificatorul corespunz\tor.1 Constante simbolice.. `n textul surs\. Exemplu Pentru a folosi func]iile din biblioteca matematic\ se include fi[ierul math.1. Preprocesorul `nlocuie[te fiecare apari]ie a identificatorului.. Acest mecanism permite: • a asigna unui identificator un [ir de caractere... Forma acestei directive este: # include <nume_fisier> /* se caut\ fi[ierul `ncep=nd cu directoarele standard */ sau # include ″nume_fisier″ /* se caut\ fi[ierul `n directorul curent sau cel indicat prin cale */ Includerea fi[ierelor poate fi utilizat\ pentru: • a insera fi[iere surs\ din biblioteci C care pot con]ine module de aplica]ii sau defini]ii de func]ii. Exemplu: # define EOF (-1) .Programare_ Limbajul_C 10. • a defini existen]a unei constante simbolice: # define ident • a suprima defini]ia [i existen]a unei constante simbolice: # undef ident Vizibilitatea constantelor simbolice `ncepe cu definirea lor (directiva #define) [i ]ine p=n\ la sf=r[itul fi[ierului.h care con]ine declararea acestor func]ii: 81 .1. prin [irul de caractere asociat. defini]ii de tipuri. Directiva #define O constant\ simbolic\ asociaz\ unui identificator un [ir de caractere. 3. • a insera fi[iere “header” (care au extensia ‘.2 Includerea fişierelor Directiva #include cere compilatorului s\ ia `n considerare [i un alt fi[ier surs\ `n afar\ de cel `n care se afl\ directiva.. 4. 10. constante simbolice [i macroinstruc]iuni standard.

1. 10.. # elif expresie1 cod1.4 Directiva #error Directiva #error cere compilatorului s\ sisteze compilarea.h se afl\ defini]ia constantei M_PI [i a func]iei pow( ).Gheorghe GRIGORAŞ # include <math. ea poate determina un lan] de if-else-if: # if expresie cod. /* se calculeaza puterea a n-a a lui π */ ~n fi[ierul math. Directiva “elif” are sensul de “else if”. 10. • traseul de execu]ie al programelor `n faza de test.. 82 . compilarea condi]ionat\ este folosit\ pentru: • scrierea de programe portabile: constantele simbolice ce se testeaz\ pot reprezenta tipul [i caracteristicile ma[inilor utilizate pentru o anume por]iune de cod. Ambele directive pot folosi o alternativ\ de forma #else dar nu [i #elif.h> . Aceste directive sunt: # if expr_constanta # else # endif # elif expr_constanta # ifdef identificator # ifndef identificator Directiva “if“ prin “expr_constant\” care urmeaz\ dup\ ea permite includerea por]iunii de cod `ntre “if” [i “endif” `n procesul de compilare. val=pow(M_PI. ~n concluzie. # endif Directivele “ifdef” (if defined) [i “ifndef” (if not defined) sunt utilizate pentru compilarea condi]ionat\ de definirea anterioar\ a lui “identificator” `ntr-o directiv\ de tipul #define. este asem\n\toare instruc]iunii ifelse din limbajul C. # elif expresien codn. Se utilizeaz\ la depanarea programelor. # elif expresie2 cod2.. (double)n). Directiva “else” ofer\ o alternativ\ `n cazul `n care “if” e[ueaz\. .1. Are forma: # error mesaj La `nt=lnirea directivei este `ntrerupt\ compilarea [i se afi[eaz\ “mesaj”-ul ce este scris `n linia directivei..3 Compilare condiţionată Directivele de compilare condi]ionat\ permit compilarea selectiv\ a unor por]iuni din programul surs\.. doar dac\ expresia este evaluat\ la “true” (`n caz contrar aceast\ por]iune de cod este ignorat\ de compilator). • optimizarea unor coduri utiliz=nd avantajele specifice fiec\rei ma[ini..

Macroinstruc]iunea _STDC_ con]ine constanta 1 scris\ `n baza 10. Con]inutul acestor doi identificatori poate fi modificat prin directiva #line: # line num\r.Programare_ Limbajul_C 10.2. Aici “num\r” este orice `ntreg pozitiv. acest supliment de vitez\ este “anihilat” de cre[terea dimensiunii programului. # line “nume_fi[ier”.1 Macroinstrucţiuni predefinite Limbajul standard ANSI C define[te cinci nume de macroinstruc]iuni predefinite.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie Aceste macroinstruc]iuni utilizator se definesc cu directiva #define: # define nume_macro secven]\_caractere Aici. utilizat `ntr-un text surs\.2 Macroinstruţiuni Prin acest mecanism programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator. _STDC_. Macroinstruc]iunea _DATE_ con]ine un [ir de forma “lun\/zi/an” `n care lun\.2. Aceasta semnific\ faptul c\ implementarea este conform standardului ANSI C. Dac\ _STDC_ nu-i definit\ sau con]ine altceva dec=t 1. datorit\ codului care apare de mai multe ori. Acesta. Pe de alt\ parte `ns\.h> # define ABS(a) (a)<0?-(a):(a) void main(void){ printf(″Valoarea absoluta a lui -1 si 1: %d%d″. 10. implementarea nu este `n variant\ standard. zi. } Folosirea func]iilor definite ca macroinstruc]iuni are. va fi `nlocuit cu “secven]\_caractere” care poate `nsemna o secven]\ de instruc]iuni C (vezi [i 10. 83 . “nume_macro” poate fi un identificator ce reprezint\ numele macroinstruc]iunii. # line num\r “nume_fi[ier”.ABS(-1). _DATE_. an sunt compuse din c=te dou\ cifre ce reprezint\ `n ansamblu data conversiei fi[ierului surs\ `n cod obiect. 10. _TIME_. Ora la care a fost executat\ aceast\ conversie este con]inut\ `n _TIME_ sub forma [irului ora/minute/secunde. acesta devine noua valoare a lui _LINE_ `n punctul `n care se `nt=lne[te directiva.1. pe de o parte. _FILE_. iar “nume_fi[ier” este un identificator valid de fi[ier care devine noua valoare a lui _FILE_.ABS(1)). Exemplu: # define <stdio. Identificatorul _LINE_ con]ine num\rul liniei de cod la compilare iar _FILE_ este un [ir care con]ine numele fi[ierului surs\ compilat. un avantaj major: m\rirea vitezei de execu]ie a codului fiindc\ nu mai apare nici o `nc\rcare suplimentar\ legat\ de apelarea func]iei. dac\ dimensiunea macroinstruc]iunii tip func]ie este mare. `ncorporate `n compilator. Dar “nume_macro” poate fi [i numele unei func]ii urmat\ de parametri: prin aceasta se define[te o macroinstruc]iune de tip func]ie care poate fi ‘apelat\’ `n orice punct al programului `n care a fost definit\.1). Acestea sunt: _LINE_.

Cap 11 EXERCIŢII 1. pentru fiecare s\ scrie un r=nd `ntr-un tabel ce are forma: Nr. Folosind func]ia “este_prim( … )” de la exerci]iul precedent. Descrie]i [i implementa]i trei algoritmi de sortare. a sumei numerelor naturale m [i n. 9. S\ se foloseasc\ cele dou\ func]ii pentru a verifica dac\ al nulea termen din [irul lui Fibonacci este num\r prim ( n = 1. } Scrie]i un program pentru testarea acestei func]ii precum [i pentru calculul celui mai mare divizor comun a n numere date. Suma …. S\ se scrie un program numit maxmin. a puterilor 1. if (( r = p % q ) == 0 ) return q. 704 = 3 + 701. Scrie]i apoi [i testa]i varianta iterativ\ a func]iei.crt.b] : Orice num\r par n mai mare ca 2 este suma a dou\ numere prime. Construi]i o func]ie “ int numar_cuvinte(const char *s) “ care s\ returneze numarul cuvintelor din [irul s ( cuvintele sunt desp\r]ite prin spa]iu/spa]ii). S\ se scrie un program numit sumedia. 702 = 11 + 691.c care s\ citeasc\ niste numere reale [i. recursiv. S\ se foloseasc\ aceste func[ii `ntr-un program principal. Suma [i Media fiind suma (media) numerelor citite p=n\ `n acel moment 3. 6. …. De exemplu: 700 = 17 + 683 . cel mai mare divizor comun a dou\ numere `ntregi pozitive p [i q: int cmmdc_r(int p. Media …. cu numele : int cmmdc_i (int p. 5. S\ se testeze aceast\ func]ie pentru un [ir anume(fi[ier).c care s\ execute : a. int q) 8. … Num\r … Min …. cifrele [i celelalte caractere(la un loc) dintr-un text(fi[ier). S\ se scrie func]ii recursive pentru calculul factorialului unui num\r dat n. literele mari . citirea a n numere reale. c. k a unui num\r n. 4. int q) { int r. scrie]i un program ce s\ verifice conjectura lui Goldbach pentru toate numerele pare dintr-un interval dat [a. S\ se scrie o func]ie “ int este_prim(int n) ” care s\z returneze 1 dac\ num\rul n este prim [i zero `n caz contrar. etc. 12). r). S\ se scrie o func]ie “ fibonacci ( int n) “ care s\ returneze al n-ulea termen al [irului lui Fibonacci.2 …. else return cmmdc_r(q. S\ se scrie un program care s\ numere literele mici. 2. . unde Min(Max) `nseamn\ cel mai mic(mare) dintre numerele citite p=n\ `n acel moment. b. Urm\toarea func]ie calculeaz\. 7. citirea unui intreg pozitiv n. determinarea valorilor maxim [i minim dintre cele n numere citite. Max ….

numarul punctelor de coordonate intregi aflate in interiorul sau.43. bbcbb sunt palindroame pe c=nd [irurile: aabbcbb.j0] : 0<=i<=m-1} Scrieti un program care determina punctele sa (daca exista) ale unui tablou bidimensional. 123. pentru un triunghi dat.01. 15.90. top. aaaa nu sunt palindroame. S\ se scrie un program `n care s\ se foloseasc\ func]ia sistemului : void qsort(void *array. 11. 85 . S\ se foloseasc\ acestea pentru a verific\ dac\ un [ir de caractere format numai din literele a. c este palindrom cu centrul ‘c’: [irurile: aabacabaa . aca. De exemplu lista: 2. int compare(const void *.01. 13.98 este sortat\ astfel: 45. dreptunghi. c. Proiectati o structura de date pentru reprezentarea datei calendaristice si scrieti subprograme care: • • • verifica daca valoarea unei variabile din structura este o data valida. determina cel mai lung subsir comun si pozitiile la care acesta incepe in fiecare dintre cele doua siruri. Proiectati structuri de date pentru reprezentarea unui punct. a unui triunghi. S\ se scrie [i apoi s\ se testeze func]ii pentru adunarea a doi vectori [i pentru adunarea a dou\ matrice. Scrieti o procedura care determina.Programare_ Limbajul_C 10. bababbcbbabab.90. 123. 23.j0] = min{a[i0. Scrieti o procedura similara pentru cerc. Un punct sa al acestui tablou este un element a[i0. ccab. apoi sa se rearanjeze liniile astfel incat suma elementelor de pe diagonala sa fie minima. Fie a un tablou bidimensional (m x n).j0] cu proprietatea: a[i0. calculeaza data calendaristica care precede o anumita data.j] : 0<=j<=n-1} = max{a[i. 16. Sa se proiecteze o structura de date pentru reprezentarea multimilor finite de numere complexe si sa se scrie proceduri care realizeaza operatii cu multimi de numere complexe reprezentate astfel.98 12. 18. cerc. Scrieti proceduri de citire si scriere a unui punct. S\ se scrie func]iile care implementeaz\ o stiv\ `n C(push. 0.04. triunghi etc. acb. 2. const void *)) pentru a sorta o list\ de numere reale `n ordinea cresc\toare relativ la p\r]ile frac]ionare a acestor numere. pop.04. size_t n_els. 17.size_t el_size. Scrieti un program care. Se da o matrice patratica. b. etc).43. avand la intrare doua siruri de caractere. 14. 23. 0. calculeaza data calendaristica care urmeaza unei anumite date. 45. aaaaaaaacaaaabb. Sa se ordoneze crescator fiecare linie a matricii.

P\nsiu. Liviu Negrescu Limbajele C si C++ pentru incepatori. 6.XI. Editura Teora. Editura Teora.Limbajele C si C++ in Aplicatii 3. 1998. Programarea calculatoarelor:Fundamente. Ed. A. Cristea.. Editura Didactic\. Editura “Spiru Haret”. Informatic\ aplicat\. Teora 1998 2. E.Gheorghe GRIGORAŞ BIBLIOGRAFIE 1. Cluj-Napoca Volumul I . [i al]ii.III. Bucure[ti 1998 86 . Limbajul C standard. Musc\. vol I. Gh.C. P\tru]. Herbert Schildt C .Giumale.V. Bucure[ti. cls. 1992.Limbajul C Volumul II . Ia[i. 5.Limbajul C++ Volumul III .Manual Complet.Kalisz. 1999. Grigora[. Bucuresti. B. Aplica]ii `n C [i C++.. manual pentru licee de informatic\. Gh. 4.

h> <signal. 4. int isspace(int c).h> <time.h> <stdarg. Fi[ierul <assert.h> con]ine defini]iile unor constante pentru limitele unor valori flotante: DBL_MAX.h> con]ine defini]iile unor constante ce caracterizeaz\ `ntregii: CHAR_BIT.h> <math. Fi[ierul <limits. punctuatie? */ /* c este spatiu? */ /* c este litera mare? */ /* c este cifra hexa? */ Mai con]ine: int tolower (int c) [i int toupper ( int c) funcii ce permit transformarea literelor din mari ]n mici sau invers.h> <locale. /* c este alfanumeric? */ /* c este alfabetic? */ /* c este car. CHAR_MAX.h> con]ine macro-ul assert() • void assert (int expr).ANEXA Biblioteca standard C FI{IERE HEADER <assert.h> <string. 5. Fi[ierul <errno.h> <float.h> con]ine macrouri (func]ii) pentru testarea caracterelor: • • • • • • • • • • • int isalnum(int c).h> <setjmp. Fi[irerul <float. FLT_MAX.h> con]ine macrouri folosite pentru raportarea erorilor. int isprint(int c). Fi[ierul <ctype. int iscntrl(int c). grafic? */ /* c este litera mica? */ /* c este tiparibil? */ /* c este car. int ispunct(int c). 3.h> <stdlib. int isalpha(int c). de control? */ /* c este cifra? */ /* c este car.h> <ctype. este tip\rit un mesaj(diagnostic) [i se iese din program. int isgraph(int c).h> <limits.h> <errno. INT_MAX etc. DBL_MIN.h> <stdio. Dac\ expr este zero. int isupper(int c).h> 1. 2.h> <stddef. DBL_EPSILON etc. int islower(int c). int isdigit(int c). . int isxdigit(int c).

Fi[ierul <math. Fi[ierul <stdarg. /* Returneaz\ valoarea indicatorului de pozi]ie a fi[ierului pointat de fp*/ void rewind (FILE *fp). double atan ( double x). double tanh ( double x). . /* Seteaz\ indicatorul la valoarea pos */ int rename (const char *from. De asemenea sunt defini]i pointerii stdin.h> con]ine o redefinire (typedef) de tip [i trei m macrouri ce permit scrierea de func]ii cu un num\r variabil de argument ( ca [i printf ). NULL. Fi[ierul <locale.h> con]ine construc]ii ce permit programatorului s\ m=nuiasc\ condi]ii sau semnale excep]ionale. FILE *tmpfile (void). double asin ( double x). FILENAME_MAX. informa]ii monetare etc. double tan ( double x). int fseek (FILE *fp. double pow ( double x. Func]ii pentru accesul la fi[iere: • • • • • • • • • 88 FILE *fopen (const char *filename. /*tipul diferen]\ de pointeri */ unsigned size_t. double log ( double x). double y). double log10 ( double x). double sinh ( double x). Fi[ierul <setjmp> con]ine declara]ii [i prototipuri ce permite programatorului s\ utilizeze salturi nelocale. /* Pozi]ioneaz\ indicatorul pentru urm\toarea opera]ie `n fi[ier la “place” + “offset” */ long ftell (FILE *fp). 11. double y).h> con]ine construc]ii (structuri. Fi[ierul <stdio. long offset. Sunt definite aici constantele BUFSIZ. 8. const fpos_t *pos). double fmod ( double x. double flor ( double x). Fi[ierul < signal. double acos ( double x). double x). double cosh ( double x).h> con]ine defini]ii de tip [i macrouri ce se folosesc `n alte defini]ii: • • • • typedef typedef typedef #define char wchar_t. EOF.h> con]ine prototipuri pentru func]iile matematice: • • • • • • • • • • • double cos ( double x). double sin ( double x). De asemnea fi[ierul mai con]ine prototipurile func]iilor de intrare/ie[ire (vezi cap. stdout. const char *to). double atan2 ( double y. Fi[ierul <stddef. 10.Gheorghe GRIGORAŞ 6. FOPEN_MAX. defini]iile de tip [i prototipurile func]iilor utilizate de programator pentru a accesa fi[iere. func]ii) ce permit setarea unor propriet\]i “locale”: forma punctului zecimal. 9. int place). double fabs ( double x). double exp ( double x). const char *mode).h> con]ine macrourile. 12. int fclose (FILE *fp). double ceil ( double x). int fflush (FILE *fp). /*tipul ob]inut din sizeof() */ NULL.4). 7. TMP_MAX. double sqrt ( double x). /* Seteaz\ indicatorul la `nceputul fi[ierului */ int fsetpos (FILE *fp. /* tipul wide character*/ int ptrdiff_t. stderr [i pentru structura FILE.

ldiv_t ldiv(long numer. Fi[ierul <stdlib. 14. void abort(void). size_t n_els. /*lungimea [irului s */ char *strncat(char *s1. /*concatenare*/ char *strchr(const char *s. char *strcat(char *s1. size_t n). Fi[ierul <string. int c. void *from. int base). double strtod(const char *s). int c). size_t n). const char *s2). size_t n). int rand(void). /*concatenarea a cel mult n caractere din s1 la s2*/ int strncmp(const char *s1. void free(void *ptr).etc. const char *s2). generare de numere aleatoare. /* caut\ `n s1 prima apari]ie a lui s2 */ • char *strtok(char *s1. void *memmove(void *to. const char *s2. sortare. long labs(long i). /* caut\ tokenuri `n s1 folosind caracterele din s2 ca separatori */ 15. long strtol(const char *s. const char *s2. int compare(const void *. size_t el_size. const char *s2) /* copie s2 `n s1 */ size_strlen(const char *s). div_t div(int numer. long atol(const char *s). void qsort(void *a_ptr. char **end_ptr. const void *q. size_t el_size). int atoi(const char *s). void srand(unsigned seed). long denumer). /*cauta c `n [irul s*/ int strcmp(const char *s1. const void *)). void *memset(void *p. c\utare binar\. void *bsearch(const void *key_ptr.Programare_ Limbajul_C 13. comunicarea cu sistemul. Fi[ierul <time. int compare(const void *.h> con]ine prototipuri de func]ii pentru manipularea blocurilor de memorie sau a [irurilor: • • • • • • • • • • • void memcmp(const void *p. void *realloc(void *ptr. /* comparare a cel mult n caractere din [irurile s1 [i s2*/ • char *strncpy(char *s1. void *from. size_t n). int abs(int i). /* comparare [iruri*/ char *strcpy(char *s1. void *malloc(size_t size). size_t size). int denom). const void *)).h> con]ine prototipurile func]iilor de uz general : alocarea dinamic\ a memoriei. void *memcpy(void *to.h> con]ine prototipuri ale func]iilor pentru ob]inerea datei. const char *s2). void exit(int status). const char *s2). size_t n) /* copie cel mult n caractere din s2 `n s1 */ • char *strstr(const char *s1. const char *s2. conversie de stringuri. size_t el_size. size_t n_els. double atof(const char *s). size_t n). Se folose[te structura tm care este definit\ astfel: 89 . size_t n). Iat\ unele dintre ele: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • void *calloc(size_t n. orei ]i cele privind ceasul intern al calculatorului. const void *a_ptr.

asctime(localtime(acum))). de secunde trecute de la 1 Inuarie 1970 */ • char *asctime(const struct tm *tp). /*ore 0... De exemplu: … time_t acum.365 */ int tm_isdst. / 0 1 5 2 3 4 5 6 7 8 9 : . /*minutr 0.. ctime(&acum). /*anul de la 1900 */ int tm_wday. printf("%s\n%s ".11 */ int tm_year. /*ziua lunii 1. /*converte[te timpul inregistrat [i pointat de tp `ntr-un string ce reprezint\ data*/ • char *ctime (const time_t *t_ptr).23 */ int tm_mday.59 */ int tm_hour. acum = time(NULL).. ?8 converte[te timpul pointat de t_ptr la string .data*/ • struct tm *localtime(const time_t *t_ptr). . /*secunde 0. • clock_t clock(void). /*returneaz\ nr.. • typedef long time_t. Codul ASCII American Standard Code for Information Interchange 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 nul soh stx etx eot enq ack bel bs ht 1 nl vt np cr so si dle dc1 dc2 dc3 2 dc4 nak syn etb can em sub esc fs gs 3 ’ rs us sp ! “ # $ % & 4 ( ) * + . /* zilele de la 0 la 6 */ int tm_yday. Func]ii: • typedef long clock_t. .. /*returneaz\ num\rul de tacturi CPU utilizate de program p=n\ aici*/ • time_t time(time_t *tp).Gheorghe GRIGORAŞ struct tm { int tm_sec.. /*luna anului 0. /* Indicator de timp */ }. /*zilele din an 0. 6 < = > ? @ A B C D E 7 F G H I J K L M N O 8 P Q R S T U V W X Y 9 ‘ Z [ \ ] ^ _ a b c 10 d e f g h i j k l m 11 n o p q r s t u v w 12 x y z { | } ~ del 90 .60*/ int tm_min.31 */ int tm_mon. are ca efect scrierea datei calenderistice.

Caracterul cu codul 32 este spa]iu (gol) [i se tip\re[te ca [i un spa]iu gol. ~n tabela urm\toare se da “semantica” unora din caracterele de pe liniile 0-2. A . Caracterele cu codurile 0-31 [i 127 nu sunt tip\ribile. comanda man ascii produce afi[area tabelei codurilor ASCII pe ecran. Diferen]a `ntre codurile literelor mari [i cele mici corespunz\toare este 32. Codurile caracterelor 0-9.z sunt contigue.Z [i a . bel bs cr esc ~n]elesul unor abrevieri audible bell ht tab orizontal backspase nl linie nou\ retur car nul null escape vt tab vertical ~n sistemele UNIX.Programare_ Limbajul_C • • • • • Observa]ii: Caracterul G este `n linia 7 [i coloana 1 deci are codul ASCII 71. 91 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful