Programare_ Limbajul_C

CUPRINS
CUPRINS _______________________________________________________________________ i Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C _____________________________________________4 1.1 Scurt istoric_________________________________________________________________4 1.2 Forma unui program C _______________________________________________________8 1.3 Compilarea unui program C___________________________________________________9 Cap 2 Tipuri, operatori, expresii_____________________________________________________11 2.1. Tipuri simple ______________________________________________________________11 2.2. Literali ___________________________________________________________________12 2.3. Declararea unei variabile şi a unei constante ____________________________________13 2.4. Operatori _________________________________________________________________14 2.4.1. Operatori aritmetici ______________________________________________________15 2.4.2. Operatorii relaţionali (de comparaţie) ________________________________________15 2.4.3. Operatori logici _________________________________________________________16 2.4.4. Operatori la nivel de bit ___________________________________________________16 2.4.5. Operatorul de asignare ____________________________________________________16 2.4.6. Operatorul condiţional ____________________________________________________17 2.4.7. Operatorul virgulă _______________________________________________________17 2.4.8. Precedenţa operatorilor ___________________________________________________18 Cap 3 FUNCTII _________________________________________________________________19 3.1. Definirea unei funcţii _______________________________________________________19 3.2. Returnarea unui apel _______________________________________________________20 3.3. Funcţii cu un număr variabil de parametri _____________________________________20 3.4. Sfârşitul execuţiei unui program ______________________________________________20 3.5. Apelul şi transmiterea parametrilor ___________________________________________21 3.6. Funcţia principală main _____________________________________________________22 Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE ______________________________________________24 4.1.Fluxuri şi fişiere ____________________________________________________________24 Semnificaţia __________________________________________________________________26 4.2. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere_______________________________________27 4.3. Scrierea cu format__________________________________________________________28 4.5. Citirea cu format ___________________________________________________________32 Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL ______________________________________________35 5.1. Instrucţiunea if ____________________________________________________________36 5.3. Instrucţiunea while_________________________________________________________38 5.4. Instruc]iunea do ... while ___________________________________________________39
i

Gheorghe GRIGORAŞ

5.5. Instrucţiunea for ___________________________________________________________39 5.6. Instrucţiunea break ________________________________________________________41 5.7. Instrucţiunea continue _____________________________________________________42 5.8. Instrucţiunea go to_________________________________________________________42 5.9. Exerciţii __________________________________________________________________43 1. Calculul factorialului. _____________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________43 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________43 4. Prezentare de date __________________________________________________________43 5.10. Soluţii la exerciţii _________________________________________________________43 1. Calculul factorialului ________________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________44 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________45 4. Prezentare de date __________________________________________________________45 Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI ___________________________________________________47 6.1. Pointeri ___________________________________________________________________47 6.2. Tablouri cu o dimensiune ____________________________________________________48 6.2.1. Referenţierea unui element al tabloului _______________________________________48 6.2.2. Iniţializarea unui tablou ___________________________________________________48 6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri ______________________________________________50 6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri _______________________________________________51 6.5. Şiruri de caractere _________________________________________________________51 6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni ____________________________________________51 6.7. Tablouri de pointeri ________________________________________________________53 6.8. Pointeri şi alocarea memoriei_________________________________________________54 6.9. Operatorul “sizeof” ________________________________________________________55 6.10. Pointeri către funcţii _______________________________________________________55 6.11. Exerciţii _________________________________________________________________57 6.12. Soluţii ___________________________________________________________________57 Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI _____________________________________________59 7.1. Redenumirea unui tip _______________________________________________________59 7.2. Tipul structură ____________________________________________________________60 7.3. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri ________________________________61 7.4. Structuri autoreferenţiate ___________________________________________________61 7.5. Tipul enumerare ___________________________________________________________63 7.6. Uniuni ____________________________________________________________________63 7.7. Exerciţii __________________________________________________________________65 7.8. Soluţii ____________________________________________________________________66 Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI ___________________________________________________70
ii

Programare_ Limbajul_C

8.1. Precizarea unui mecanism de memorare _______________________________________71 8.2. Gestiunea automată a memoriei ______________________________________________71 8.3. Gestionarea “register” a memoriei ____________________________________________71 8.4. Gestionarea statică a memoriei _______________________________________________72 8.5. Variabile globale ___________________________________________________________72 8.6. Declararea variabilelor externe _______________________________________________72 8.7. Gestiunea dinamică a memoriei_______________________________________________73 8.8. Exerciţii __________________________________________________________________73 8.9. Soluţii ____________________________________________________________________74 Cap 9 CONVERSIA DE TIP _______________________________________________________76 9.1. Mecanisme de conversie ____________________________________________________76 9.1.1 Conversia la asignare _____________________________________________________77 9.1.2 Evaluarea expresiilor aritmetice _____________________________________________77 9.1.3. Evaluarea expresiilor logice________________________________________________78 9.1.4 Conversii explicite _______________________________________________________78 9.1.5 Conversie de pointeri. Pointerul universal _____________________________________79 Cap 10 PREPROCESORUL ________________________________________________________80 10.1 Directive preprocesor ______________________________________________________80 10.1.1 Constante simbolice. Directiva #define ______________________________________81 10.1.2 Includerea fişierelor _____________________________________________________81 10.1.3 Compilare condiţionată ___________________________________________________82 10.1.4 Directiva #error ______________________________________________________82 10.2 Macroinstruţiuni __________________________________________________________83 10.2.1 Macroinstrucţiuni predefinite ______________________________________________83 10.2.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie_______________________________________________83 Cap 11 EXERCIŢII_______________________________________________________________84 BIBLIOGRAFIE_________________________________________________________________86 ANEXA ________________________________________________________________________87 Biblioteca standard C __________________________________________________________87 Codul ASCII __________________________________________________________________90

iii

Ken Thomson a început proiectarea sistemului de operare Unix.1 Scurt istoric Strămoşii limbajului C sunt limbajele de programare CPL. CPL a fost dezvoltat la Universităţile Cambridge şi London în anii 1960-1963. exemple simple de programe duc la complicaţii nebănuite. sintaxa este total diferită. Proiectarea limbajului B a fost influienţată de limitele maşinii pe care a fost implementat: un PDP-7 cu capacitatea 4K ( cuvinte de 18 biţi). operanzii flotanţi din expresii trebuiau precedaţi de punct. restul operanzilor erau consideraţi întregi. un limbaj bazat pe BCPL care a fost proiectat de asemenea de către Ken Thompson în 1970. care la început s-a numit NB dar numele său a fost stabilit C. Primul limbaj de nivel înalt implementat sub acest sistem de operare a fost limbajul B. Limbajele BCPL şi B sunt limbaje de nivel scăzut faţă de limbajul Pascal şi nici unul din ele nu este tipizat: toate datele sunt considerate cuvinte maşină încât. B şi Algol 68. la Bell Laboratories în USA. În una din implementările BCPL-ului. Problemele create în jurul limbajelor BCPL şi B au dus la dezvoltarea unui nou limbaj.3 Compilarea unui program C 1. sau “systems programming languages”.2 Forma unui program C 1. BCPL a fost proiectat de Martin Richards în 1967 şi face parte din categoria “low-level languages”.1 Scurt istoric 1. În anii ’60.Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C 1. BCPL. bazat pe B. este oficial din “Combined” dar neoficial se consideră a fi iniţiala pronumelui lui . Asemănarea cu BCPL a fost mai degrabă semantică. considerat la început a proveni de la Cambridge. Numele “C”.

Odată cu creştere popularităţii calculatoarelor personale. Limbajul a fost proiectat şi implementat de către Dennis Ritchie la Bell Laboratories în 1972. Genealogia limbajului C este prezentată în Figura 1.Programare_ Limbajul_C Cristopher Strachey. unele din acestea au adăugate o serie de facilităţi sau extensii proprii care nu împiedică compilarea unui program standard. Algol. Modula. au apărut numeroase alte implementări ale limbajului C şi astfel a crescut şi popularitatea acestuia. Din acest motiv varianta clasică a limbajului C a fost asociată sistemului de operare Unix . În ciuda acestui fapt . Ritchie a lucrat pe un calculator DEC PDP-11 sub sistemul de operare Unix. programele scrise în C 5 . Se înţelege că au existat şi neconcordanţe în multitudinea de “dialecte” ale limbajului. mare parte din implementările C -ului s-au dovedit de un mare grad de compatibilitate: un program scris pentru una din variante putea fi compilat cu succes folosind o altă variantă. De altfel.1.1. cel care a condus echipa ce a proiectat CPL-ul. Standardul ANSI ( American National Standard Institute) a fost redactat abia în decembrie 1989 şi a fost pus la dispoziţia celor interesaţi la începutul lui 1990. tratarea pointerilor etc. Fortran. •FORTRAN I (1957) •FORTRAN II (1958) •ALGOL 60 (1960) •CPL (1963) •ALGOL 68 (1968) •BCPL (1967) •B (1970) •C (1972) •C++ (1984) Figura 1. a octeţilor şi a adreselor de memorie. Ada) cu gradul de control şi flexibilitatea oferite de către limbajul de asamblare. în prezent . În mare parte ( construcţiile for şi switch. Un fapt cu totul inedit a fost acela că. adică a elementelor de bază în funcţionarea unui calculator.) limbajul a fost influienţat şi de Algol 68. Firma Borland a folosit acest standard în faza de proiect şi a realizat implementările Turbo C care se bucură de un succes remarcabil. C permite manevrarea biţilor. Limbajul C este privit ca un limbaj de nivel mediu întrucât combină cele mai reuşite elemente ale limbajelor de nivel înalt ( Pas-cal. toate compilatoarele C sunt compatibile cu standardul ANSI C.versiunea 5 şi multă vreme a constituit un standard (neoficial de altfel) al limbajului [KeR 78]. Pentru eliminarea acestora în 1983 a fost creată o comisie care să stabilească un standard al acestui limbaj.

numită C++. had a nice interpretation. depending on context.3. Originea acestui limbaj şSTR 94ţ trebuie căutată în proiectul care a început în Aprilie 1979 la “Computing Research Center of Bell Laboratories” în Murray Hill. este că datorită faptului că face parte din sistemul de operare Unix. Compilatoarele oferite împreună cu sistemul Unix sunt relativ ieftine (uneori chiar gratuite) şi pot fi folosite pe o diversitate de maşini. Unul din motivele pentru care limbajul C este în acelaşi timp agreat de mare parte din programatori şi dezagreat de altă mare parte din programatori. Ada. New Jersey. Clu) pentru acest proiect sunt expuse chiar de creatorul noului limbaj: • C este un limbaj flexibil: se poate folosi în orice domeniu şi permite utilizarea oricăror tehnici de programare. • C este un limbaj disponibil: un limbaj pentru care se poate găsi cu uşurinţă un compilator. limbajul a căpătat o mare popularitate în lumea academică şi nu numai. care a adăugat la limbajul C conceptul de clasă folosit pentru prima dată de limbajul Simula ( dezvoltat în anii 1962-1967 de norvegienii Kristen Nyagaard şi Ole-Johan Dahl). un membru al echipei lui Stroustrup. “succesor” or “increment” . 6 . În martie 1980 preprocesorul îmbunătăţit era implementat pe 16 sisteme iar limbajul acceptat de acesta a fost numit “C cu Clase”. proiect ce trebuia să realizeze distribuirea nucleului UNIX într-o reţea de computere conectate LAN.Iată ce spune Stroustrup despre această alegere: <<I picked C++ because it wos short. este lipsa totală a verificării tipului (type checking). este prezentată genealogia limbajului C++ iar figura 1. numit Cpre. acesta oglindeşte conceptele fundamentale ale unui computer tradiţional. In C++. Numele C++ a fost sugerat de Rick Mascitti. tough it is always pronounced “plus plus”. şi a fost folosit pentru prima dată în Decembrie 1983. and wasn’t of the form “adjective C”. Pentru realizarea acestui proiect. O nouă versiune a limbajului C. indiferent de ce calculator dispunem. prezintă etapele importante din proiectarea limbajului. De exemplu. Datele care apar în paranteză se referă la prima implementare disponibilă pentru limbajul respectiv(după [STR 94]).>> În figura 1. chiar dacă era clădit pe C. Cele mai mari influienţe asupra noului limbaj le-au avut: Simula care a dat clasele. be read as “next”. a apărut în 1984. Asta pentru scurt timp însă deoarece comitetul ANSI pentru standardizarea C-ului a atras atenţia că se poate crea o confuzie cu această denumire. Aşa cum vom vedea pe parcursul prezentării limbajului. Smalltalk. C++arm reprezintă “The Annotated C++ Reference Manual” iar C++std este standardul ANSI C++. Are de asemenea o mulţime bogată de operatori care-i dau un înalt grad de expresivitate. Cei care agrează limbajul C îi apreciază flexibilitatea sa. Motivele pentru care a fost ales limbajul C (în faţa altor limbaje ale vremii: Modula-2. USA. cei care nu-l agrează îl consideră un limbaj lipsit de siguranţă.2. ++ can. acest lucru este posibil în general fără un efort deosebit. După numele “ C cu clase” limbajul a fost “botezat” C84. Ceea ce este sigur. • C este un limbaj eficient: semantica sa este “low level” ceea ce înseamnă că pot fi folosite cu eficienţă resursele hardware pentru programele C. o variabilă de un tip scalar oarecare poate apare în aceeaşi expresie cu o variabilă de un alt tip scalar. Mesa. • C este un limbaj portabil: chiar dacă un program C nu este automat portabil de la o maşină la alta.Gheorghe GRIGORAŞ au un grad mare de portabilitate: uşurinţa de a adapta programele scrise pentru o anumită categorie de calculatoare sau sisteme de operare la alte calculatoare sau sisteme de operare. Algol 68 care a dat supraîncărcarea operatorilor. Bjarne Stroustrup a realizat în Octombrie 1979 un preprocesor. referinţele şi abilitatea de a declara variabile oriunde în cadrul unui bloc şi BCPL de unde a fost luată forma de prezentare a comentariilor cu //. Limbajul C are structuri de control adecvate precum şi facilităţi de structurare a datelor care îl fac să fie folosit într-o diversitate de domenii. era vorba totuşi de un nou limbaj.

Programare_ Limbajul_C •Fortran(1956) •Algol 60(1960) •CPL(1963) •BCPL(1967) •Simula 67(1969) •C •Algol 68(1977) •C cu Clase (1980) •Ada (1983) •C++ (1984) •ANSI C (1986) •ML(1976) •Clu(1978) •C++arm(1990) •C++std (1995) Figura 1.2. 1979 1980 1982 1983 1984 1985 1986 1987 Mai Octombrie Aprilie Ianuarie August Decembrie Ianuarie Februarie Octombrie Septembrie Noiembrie Începutul proiectului “C cu clase” Prima implementare a lui C cu clase Primul raport intern la Bell Labs asupra lui C cu clase Primul articol extern asupra lui C cu clase Prima implementare a limbajului C++ Limbajul a fost “botezat” C++ Primul manual C++ Prima lansare externă C++ Manualul The C++ Programming Language Prima conferinţă OOPSLA (centrată pe Smalltalk) Prima conferinţă USENIX C++ 7 .

b = c. } while (rest!=0). b este valoarea cautata. Metoda care se aplica pentru a determina cmmdc este urmatoarea: se calculeaza restul impartirii intregi a lui a prin b. char raspuns. */ # include <stdio. int y){ int rest. 8 . la facultăţile care au în planul de învăţământ informatică şi chiar la cele de profil. do { printf (" Introduceti 2 valori intregi pozitive -->"). return x.a = b.h> int cmmdc (int x. if (b>a) { int c = a. a capata valoarea lui b. printf (" Continuati ? d)a n)u -->"). Aceasta pentru că în programa de liceu. } int main (){ int a. la disciplina de informatică. scanf ("%d%d". y = rest.b. do { rest = x%y. &b). se începe cu un limbaj diferit de C iar în învăţământul superior. } printf (" Cmmdc al celor doua numere este: %d\n". 1. primul limbaj de programare studiat (cel puţin până acum) a fost altul decât limbajul C.cmmdc (a. Programul 1 /* Calculul celui mai mare divizor comun (cmmdc) a doua numere intregi pozitive a si b. In caz contrar.2 Forma unui program C În general.Gheorghe GRIGORAŞ 1988 1990 1991 1992 1994 Decembrie Ianuarie Iunie Martie Mai Mai Iunie Februarie Martie Mai August Prima lansare GNU C++ Prima implementare Oregon Software C++ Prima implementare Zortech C++ Prima reuniune tehnică ANSI X3J16 pentru C++ Prima implementare Borland C++ C++arm: The Annotated C++ Reference Manual Prima reuniune ISO WG21 Prima lansare DEC C++ Prima lansare Microsoft C++ Prima lansare IBM C++ A fost înregistrat Raportul Comitetului ANSI/ISO Figura 1. &a. mai ştie cel puţin un limbaj de programare (Pascal în cele mai multe cazuri).b)). cel care se apucă de învăţat limbajul C.3. x = y. b capata valoarea restului si procedeul se repeta. daca acest rest este nul. Vom începe prezentarea printr-un exemplu.

Prin urmare. Crearea unui format executabil al unui program C parcurge următoarele trei etape: 1. În limbajul C nu există instrucţiuni de intrare/ieşire. Compilarea programului. scanf. printf ("Cmmdc al celor doua numere este: %dăn" cmmdc (a. } while (raspuns!=’n’). Programul pe care l-am prezentat este constituit din două funcţii: main şi cmmdc.h. Legarea programului cu funcţiile necesare existente în bibliotecă. Pe această linie este o directivă care este gestionată de precompilator (preprocesor) şi permite includerea definiţiilor funcţiilor intrare/ieşire furnizate de sistem şi care se găsesc în fişierul stdio. Atenţie însă: compilatoarele acceptă ca fişiere de intrare (programe sursă) numai fişiere text standard. )" care apare şi în funcţia main şi în funcţia cmmdc este una din structurile iterative de care dispune limbajul C: grupul de instrucţiuni cuprins între acoladele de după do se execută atâta timp cât condiţia scrisă după while este îndeplinită (de precizat că acel grup de instrucţiuni se execută măcar odată).h. Limbajul C a fost optimizat special în vederea compilării.} while ( . Crearea programului. 3. Deşi au fost concepute şi interpretoare de C şi acestea sunt disponibile pentru diferite medii. 9 . În corpul funcţiei main în Programul 1 avem apeluri la alte funcţii: printf.. 1. &b corespund adreselor (faptul că & apare în faţă) unde vor fi memorate cele două valori întregi: &a adresa variabilei a.b): va fi scris un număr întreg (%d) după care se trece la linie nouă (caracterul ăn).Programare_ Limbajul_C } scanf ("%c". Urmează o linie ce începe cu #. atunci trebuie folosit un editor pentru crearea fişierului sursă C. Să trecem în revistă structura programului prezentat. Majoritatea compilatoarelor C asigură medii de programare care includ facilităţi pentru realizarea tuturor etapelor precizate mai sus. Definiţiile acestor funcţii se află în fişierul sistemului stdio. &raspuns). Aceste funcţii vor fi prezentate mai târziu într-un capitol special.3 Compilarea unui program C Se ştie că există două metode generale de transformare a unui program sursă într-un program executabil: compilarea şi interpretarea. C a fost gândit de la bun început ca fiind destinat compilării. 2. În exemplul de aici avem: printf cu un parametru aflat între ghilimele: acest text va fi tipărit pe ecran scanf cu trei parametri: "%d%d". Corpul unei funcţii este delimitat de acolade: ‘{’ ţine locul lui begin (dinalte limbaje) iar ‘}’ al lui end.. cmmdc. acesta trebuie salvat ca fişier text pentru a putea fi utilizat de un compilator. Parametrul "%d%d" specifică formatul de citire a două numere întregi (d de la digit) iar parametrii &a. Acesta este un apel la o operaţie de citire a unor date pe care le introducem de la tastatură. operaţiile de intrare/ieşire se realizează prin apel la funcţiile unei biblioteci standard furnizate de sistem.b)) este un apel la o operaţie de scriere (pe ecranul monitorului) a textului: cuprins între " şi " în afară de %dăn care reprezintă formatul cu care se va tipări valoarea returnată de apelul la funcţia cmmdc (a. Primele linii din program constituie comentarii. dacă se crează un fişier sursă cu editorul Word su Windows. Structurile de control ale limbajului C se vor prezenta într-un capitol special. iar &b adresa variabilei b. &a şi %b. Construcţia "do {. Trebuie reţinut faptul că orice program C conţine definiţia unei funcţii cu numele main care ţine locul programului principal: punctul de intrare în execuţia unui program C este funcţia main. Aceste comentarii sunt incluse între "parantezele" “/*” şi “*/”. return 0. Dacă se foloseşte un compilator care nu are integrat un editor (cum sunt cele din sistemul de operare UNIX).

un programator care nu ştie C nu va putea programa în C++.4.Urmează o zonă de memorie în care sunt stocate variabilele globale. Într-un program C corect conceput. în încheierea acestei scurte introduceri . Procesul de legare (linking) este acela în care programul de legare(linker) combină codul scris de programator cu codul obiect al funcţiilor utilizate şi care se găseşte în bibliteca standard. Standardul ANSI C precizează setul minimal de funcţii care va fi inclus în biblioteca standard. compilatoarele ce există pe piaţă conţin cu siguranţă şi alte funcţii.Gheorghe GRIGORAŞ Toate programele în C constau dintr-una sau mai multe funcţii. Un program C compilat creează şi foloseşte patru zone de memorie disjuncte. • memorează variabilele locale. sunt compilatoare C++. Aceasta este prima funcţie apelată la începutul executării programului. în esenţă. STIVA ZONA DE MANEVRĂ VARIABILE GLOBALE CODUL PROGRAMULUI Figura 1. compilatoarele existente pe piaţă. • memorează argumentele funcţiilor. De aceea C++ acceptă limbajul C: orice program C va putea fi compilat de un compilator C++.4. C++ este o versiune extinsă a limbajului C. • memorează starea curentă a unităşii centrale de prelucrare.). funcţia main( ) conţine. aşa cum dăinuie de când a fost creat limbajul şi. 10 . Stiva este folosită în timpul execuţiei programului în scopurile: • memorează adresele de revenire ale apelurilor la funcţii. Zona de manevră (heap) este o regiune de memorie liberă pe care programul . programarea în limbajul C va dăinui multă vreme de acum încolo. altele folosesc programul de legare al sistemului de operare. Celelalte două zone reprezintă aşa zisa stivă a programului şi zona de manevră. care îndeplinesc funcţii distincte (figura 1. schemă compusă din apeluri ale altor funcţii aflate în biblioteca standard a limbajului C sau definite de programator. prin intermediul funcţiilor de alocare dinamică ale limbajului C. care a fost concepută pentru programarea orientată pe obiecte. Aşa cum vom vedea în partea a doua a acestei cărţi. Unele compilatoare au programul propriu de legare. că în general. le foloseşte pentru stocarea unor articole de genul listelor înlănţuite şi arborilor.După unii autori. singura funcţie care trebuie să fie prezentă în orice program se numeşte main( ). o schemă a ceea ce face programul. Să mai precizăm . Prima regiune este aceea care stochează codul programului.

3.127 . Literali 2. apeluri la funcţii. Tipuri simple 2.32767 .1.. Tabela 1. operatori. Declararea unei variabile 2.128. Diferenîa dintre acestea constă în dimensiunea zonei de memorie ocupată de o variabilă de acest tip şi implicit de mărimea domeniului de valori. Acest lucru este sintetizat în Tabela 1. 2147483647 11 .. au un anume tip iar în funcţie de aceste tipuri se vor aplica algoritmi specifici pentru determinarea valorii expresiei. fiecare dintre ei. Operatori O expresie în limbajul C – ca în orice limbaj de programare – este o secvenţă de operatori şi operanzi care descrie algoritmul de calcul al unei valori. int şi long. Aceşti operanzi.2. Tipurile de bază ale limbajului C pot fi grupate în trei mulţimi: • Tipuri întregi: char.32767 -2147483648. Limbajul C oferă de asemenea un mecanism de conversie a tipului care va fi prezentat mai târziu în lucrare.32768. Aceste tipuri sunt utilizate pentru reprezentarea numerelor întregi. expresii 2..4.1. nume de constante (literali). 2. Tipuri simple Tipurile simple (sau tipurile de bază) ale limbajului C definesc dimensiunea zonei de memorie ocupată de valoarea unei variabile precum şi modul în care va fi interpretat conţinutul acestei zone. Tipurile întregi Tipul char short int long (long int) Dimensiunea memoriei ocupate 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul . Operanzii într-o expresie sunt nume de variabile..Programare_ Limbajul_C Cap 2 Tipuri. short.32768.

. ‘\o’ . ^423. -457. 10e-12 caracter ‘a’. Tipuri întregi unsigned Tipul unsigned char unsigned short unsigned (int) unsigned long (int) Dimensiunea 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul 0 . ‘\r’ . o245u. Este un tip folosit pentru reprezentări de dimensiune nulă.Gheorghe GRIGORAŞ • Tipuri reale: float. ele reprezintă valori care nu pot fi modificate pe parcursul execuţiei unui program. • Tabela 2. ‘\u’ . 4294967295 2.. 25AfuL flotant 3. Constante literale Constante Exemple întregi 123.425 -15.backspace. Pentru tipurile întregi se pot folosi specificările signed şi unsigned. Tabela 3.interlinie (linie nouă). 255 0 . double Aceste tipuri sunt folosite pentru a reprezenta numere reale. -12. 0 O12. O3724 ox7F. Literali Literalii (sau constantele literale) sunt valori constante. OX3.caracter de cod octal ddd.tabulare. 65535 0 . Acestea sunt: ‘\n’ .caracterul ‘’’ ‘\”’ . 12 .2E^3. 57F3u întregi 12L.caracterul ”. ‘\\’ ..2.. Ele se disting prin precizia de reprezentare: float – numere reale în simplă precizie –aproximativ 6 cifre semnificative ..caracterul \ (backslash).retur de car. o42l long 423uL.caracterul NULL. A24E 39u.caracter de cod hexazecimal hh. ‘^’ şir “şir de caractere” Explicaţii Notaţia zecimală Notaţia octală (prefix O) Notaţie hexazecimală (prefix ox sau OX) Constante fără semn Reprezentare pe 32 biţi Constante fără semn pe 32 biţi Reprezentare fără exponent Reprezentare cu exponent Există şi caractere speciale (de control) care sunt compuse din caracterul “\” şi din alt caracter. 65535 0 . ‘A’. în limbajul C se folosesc diferite reguli sintactice pentru reprezentarea constantelor.14159. Specificarea signed tip este echi-valentă cu tip iar unsigned tip are semnificaţia din Tabela 2. Tipul vid: void. ‘\t’ . ‘\ddd’ . ‘\’’ .iar double pentru numere reale în dublă precizie – aproximativ 15 cifre semnificative. ‘\b’ .03. Tabela 3 sintetizează unele din aceste reguli.tabulare verticală. 42153l. ‘\f’ . .retur de linie. ‘\xhh’ .

.e-4. având durata de viaţă pe parcursul execuţiei funcţiei.primul caracter este literă sau ‘_’ (underscore).71828182845905. char n1='\n'. float eps = 1. Cuvintele cheie ale limbajelor C şi C^^ this handle public asm delete throw do if register auto try double inline return break short typedef else int case signed union catch enum long new sizeof unsigned char extern virtual operator static class float void struct overload for const volatile switch private continue friend template while protected default goto O variabilă se declară prin una din următoarele instrucţiuni: tip nume.Programare_ Limbajul_C 2.3. j. O constantă se declară prin: const tip nume= valoare. k. Un identificator în limbajul C este un şir de caractere care trebuie să îndeplinească condiţiile: . explicit se poate specifica prin cuvântul cheie aut: aut int x.Nu trebuie să coincidă cu vreun cuvânt cheie (vezi Tabela 4) Tabela 4. desp r ite prin virgule. Clasele principale de alocare sunt automatic şi static. alocarea se face în registrele unităţii 13 . Tot în interiorul unei funcţii variabilele mai pot fi definite şi în clasa register care este asemănătoare cu cea automatic cu deosebirea că. Această clasă este implicită. Variabilele din clasa automatic sunt definite în interiorul funcţiilor fiind locale funcţiei în care au fost definite. Mai multe variabile de acela i tip pot fi declarate în aceea i instruc iune. Declararea unei variabile şi a unei constante Toate variabilele unui program trebuiesc declarate înainte de a fi utilizate. într-o declaraţie se specifică clasa de alocare (implicit sau explicit). dacă e posibil. const double e = 2.14159. Variabilele sunt obiectele de bază ale limbajului şi au un nume care este un identificator. . Exemple: int i. tip nume = valoare.următoarele caractere sunt caractere alfanumerice (litere sau cifre) sau ‘_’. Variabilele se declară la începutul funcţiilor (variabile locale) sau în exteriorul tuturor funcţiilor (variabile globale). în afară de tipul variabilei şi eventual o valoare iniţială pentru aceasta. pi = 3. const float pi = 3. const char mesaj[ ] = "Eroare".14159.

14 . Fiecare dintre aceştia au un tip declarat. Variabilele definite în exteriorul tuturor funcţiilor fără vreun specificator de clasă sunt în clasa extern şi au alocate adrese fixe. se aplică conversii implicite de tip: unul din operanzi se converteşte la tipul celuilalt iar tipul rezultatului va fi tipul comun. Dacă tipul operanzilor este acelaşi într-o expresie.45. dacă se declară: float alpha = 20.se face în ordinea indicată mai jos: alpha + sqrt (25) alpha + 5. float beta = 25. Variabilele din clasa static diferă de cele din clasa auto sau register prin aceea că sunt memorate în locaţii fixe de memorie (au o adresă fixă.45 + 5. Spre exemplu. evaluarea se face în mod natural. De pildă expresiile x * y +z şi x * (y + z) vor fi evaluate diferit pentru aceleaşi valori ale variabilelor.45 Dacă operanzii au tipuri diferite .0 20. Operatori Operatorii se folosesc la constituirea de expresii pornind de la constante şi variabile. Am văzut că operanzii pot fi variabile. Register Static internal External Static în modulul în care-i DA DA external definită External în toate modulele DA (în funcţie) aplicaţiei Static în toate modulele DA External aplicaţiei (în funcţie) În capitolul al optulea sunt tratate mai în amănunt problemele legate de gestiunea memoriei.4. aceştia delimitează subexpresii şi pot schimba asociativitatea operatorilor. 2. permanentă). Evaluarea expresiilor se face înlocuind operanzii prin valorile sale şi efectuînd operaţiile conform cu specificaţiile acestora. Tabelul 5 sintetizează clasele de alocare. Variabilele din clasele auto şi register nu îşi păstrează valoarea de la un apel la altul al funcţiei în care sunt definite. (x + y) * z. Clase de alocare CLASA CARACTERISTICI Adre Păstrează Vizibilitate să valoarea fixă în interiorul funcţiei NU NU în interiorul funcţiei în toate modulele DA DA DA DA Durata de viaţă Pe durata funcţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei - Auto. constante sau apeluri la funcţii (despre care se va vorbi mai târziu).Gheorghe GRIGORAŞ centrale şi nu în memoria RAM. Dacă se definesc în interiorul unei funcţii trebuie să aibă neapărat în faţă cuvântul rezervat static (se mai spune că sunt în clasa static internal). ca şi perechea: x+y*z . atunci evaluarea expresiei: alpha + sqrt (beta). Operatorii ce pot apare într-un program C sunt de patru feluri: • operatori primari de parantetizare.0 25. Tabelul 5.

în secvenţa anterioară.plus şi minus unari. k. Operatorii ++ şi -. tan. Exemplu: x+y x % y. ++x. • postfixaţi: variabila este incrementată (decrementată) după evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la stânga la dreapta. aceasta este de la stânga la dreapta. y--. logaritmică etc. Operatori aritmetici Operatorii aritmetici sunt aceea care se aplică operanzilor numerici.funcţiile trigonometrice uzuale: sin. .1.Programare_ Limbajul_C operatori binari cu notaţie infixată adică: operand operator operand. cos. . x++./* l = 12 apoi i = 11 */ m = --i /* i = 10 apoi m = 10 */ • Operatorii binari sunt următorii + adunare * înmulţire scădere / împărţire % modulo La aceşti operatori se adaugă funcţiile din biblioteca matematică . • operatorul ternar condiţional operand 1 ? operand 2 : operand 3. atunci: j = i ++ /* j = 10 apoi i = 10 */ k = ++i/* i = 12 apoi k = 12 */ l = i-. asin. -autodecrementarea. acos.4. l. • Operatorii unari: +. Aceştia pot fi unari sau binari iar în privinţa asociativităţii. dacă x va fi egal cu y atunci a va căpăta valoarea 0 iar în caz contrar a va căpăta valoarea 1. asociativitatea este de la dreapta la stânga. acolo unde nu este specificat altfel. Negaţia are semnificaţia obişnuită: schimbă semnul valorii expresiei în faţa căreia se află.incrementează (decrementează) cu 1 valoarea unei variabile şi pot fi : • prefixaţi: variabila este incrementată (decrementată) înainte de evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la dreapta la stânga.funcţia de ridicare la putere pow. x. • operatori unari cu notaţie prefixată sau postfixată: -x. m. j.2. y a = (x! = y).4. 2. Exemple: Fie declaraţia int i = 10. • 2. atan.prezentate în Anexa – care sunt operatori cu scriere prefixată: . ++ autoincrementarea. Operatorii relaţionali (de comparaţie) Operatorii relaţionali sunt operatori binari şi permit compararea valorilor a doi operanzi (expresii) iar rezultatul evaluării este zero (dacă rezultatul este fals) sau 1 (dacă rezultatul este adevărat).. Aceştia sunt operatori binari iar sintaxa lor în C este: < (mai mic) <= (mai mic sau egal) > (mai mare) >= (mai mare sau egal) == (egal) != (diferit) Cum rezultatul unei comparări este un număr întreg este posibilă asignarea acestuia unei variabile întregi: int a.funcţiile exponenţială. 15 .

4.sau exclusiv la nivel de bit. • op1op2 are valoarea zero (fals) dacă i numai dacă op1 şi op2 au ambii valoareea zero (fals). int.4.negare la nivel de bit (operator unar). Exemple: x = 13.disjuncţie logică la nivel de bit. long) şi servesc la poziţionarea sau interpretarea valorilor întregi ca o secvenţă de valori binare. ~ op1 = 10011011 Operatorii binari de decalare ( << şi >>) servesc la decalarea cu un anumit număr de biţi (dat de cel de-al doilea operand) la stânga sau la dreapta în cadrul primului operand. în particular se poate obţine (rapid!) înmulţirea cu 2op2 (op1 << op2) sau cu 2-op2 (op1 >> op2). variabila = expresie. ~ .3. ^ .  . x = 0000 0000 0000 1101 (= 13) y = 0000 0000 0011 0100 (= 13. Operatori logici Operatorii logici sunt operatori binari care se aplică unor operanzi ce au valori adevărat (1) sau fals (0) şi ei corespund operaţiilor logice uzuale: ! . Semnificaţia primilor trei operatori binari (&.deplasare la stânga. << .negaţia logică cu asociativitate de la dreapta la stânga  .4. Operatorul de asignare Operatorul de asignare.disjuncţia logică (sau) && .4) z = 0000 0000 0000 0011 (= 13/4) 2. ^) este cea naturală (aminitm că 1 reprezintă valoarea logică “adevărat” iar 0 valoarea “fals”). •!op1 are valoarea fals dacă op1 este adevărat şi are valoarea adevărat dacă op1 este fals. 16 . Exemplele următoare sunt edificatoare. short.5. y = x << 2.conjuncţie logică la nivel de bit. are ca efect evaluarea expresiei din dreapta semnului = şi atribuirea acestei valori variabilei ce se află în stânga acestui semn. exprimat prin =. >> .conjuncţia logică (şi) Expresia: •op1&&op2 are valoarea adevărat (1) dacă cei doi operanzi sunt evaluaţi la adevărat. 2. z = x >> 2. op1 =01100100 op2 =10111010 op1 & op2 = 00100000 op1 | op2 = 11111110 op1 ^ op2 = 11011110 De asemenea negaţia (~) acţionează la nivelul fiecărui bit schimbând 1 =n 0 şi 0 =n 1. Aceşti operatori sunt: & .Gheorghe GRIGORAŞ 2.deplasare la dreapta. |.4. Operatori la nivel de bit Limbajul C dispune de şase operatori pentru tratarea informaţiei la nivel de bit. Aceştia se pot aplica doar operanzilor de tip întreg (char. iar dacă unul din ei are valoarea fals (0) atunci expresia are valoarea zero.

Forma generală a sa este: op1 ? op2 : op3.6. k. Operatorul condiţional se notează cu ?: şi are asociativitatea de la dreapta la stânga. este o expresie echivalentă cu construcţia: if (a > b) max = a.op3 sunt operanzi. Exemplu: max = (a > b) ? a : b.. valoarea expresiei din dreapta semnului # . Spre exemplu i = j = k = l = 1.. = varn = expresie.4. j. unde e1 şi e2 sunt expresii. 2. este o expresie ce are ca valoare. *=. 17 . Operatorul condiţional Acesta este singurul operator ternar al limbajului C. |=. Dacă op1 are valoarea adevărat.Programare_ Limbajul_C Pe lângă acest tip de asignare. >>= Faptul că atribuirea este privită ca un operator binar. /=. este o construcţie validă în C. Operatorul virgulă Forma generală a unei expresii ce utilizează acest operator este: expresie1. expresia este egală cu op2 iar dacă op1 are valoarea fals. ^= • Operatori de decalare: <<=. expresia este egală cu op3.4. permite ca aceştia să formeze expresii care au atribuite valori. %= • Operatori logici la nivel de bit: &=. else max = b. Se obţin asignări compuse cu: • Operatori aritmetici: +=. Acest lucru permite “atribuirea în lanţ”precizând că asociativitatea operatorului de asignare este de la dreapta la stânga: var1 = var2 = . unde op1. l capătă valoarea 1. limbajul C permite compunerea asignării (#) cu un operator binar (op) obţinându-se operatori de asignare compusă: e1 op = e2.op2. -=... . 2. prin aceasta cele patru variabile i. prin care cele n variabile capătă valoarea expresiei din partea dreaptă. Astfel variabilă = expresie.expresie2. Această asignare este echivalentă cu : e1 = (e1) op (e2).7.

./=.*=. O asemenea construcţie apare frecvent în instrucţiuni for pentru realizarea mai multor acţiuni: for(i = 0. se înţelege) expresiei ultime ce apare în acest şir. Am văzut că operatorii primari de parantetizare pot schimba asociativitatea operatorilor. j++) for(i = 0. ^=. ~ ! +. Precedenţa operatorilor Asociativitatea şi precedenţa operatorilor indică ordinea în care se evaluează subexpresiile într-o expresie. j--) 2. * & () new. |= . i < 100.j = 0.8. Pentru limbajul C. /. operatorilor unari. Tabelul nr. Precedenţa operatorilor limbajului C este dată în tabelul nr.>> . i++.j = n-1. <<=.delete ->* . Operator :: :: →.4. 18 Funcţia (semnificaţia) Acces explicit la o variabilă globală (unar) Acces explicit la o clasă (binar) Selectarea unui membru Indexarea unui tablou Apel la o funcţie Lungimea în biţi Incrementare.Gheorghe GRIGORAŞ Expresiile sunt evaluate de la stânga la dreapta iar valoarea întregii expresii este valoarea (şi tipul.<=. . i++. minus unari Acces la o variabilă Adresa unei variabile Conversie de tip (cast) Operatori de gestiune a memoriei Selectarea unui membru Operatori multiplicativi Operatori aritmetici Operatori de decalare Operatori relaţionali Egalitate..6. >= ==. != & ^ | && || ?: =. % +. inegalitate Conjuncţie pe bit Sau exclusiv pe bit Sau (disjunctiv) pe bit Conjuncţie logică Disjuncţie logică Afectare condiţională Operatori de asignare compusă Operatorul virgulă Descrierea . decrementare Negare pe biţi Negare logică Plus. >. operatorul condiţional şi cel de atribuire li se aplică asociativitatea la dreapta pe când tuturor celorlalţi li se aplică asociativitatea la stânga. -=. >>= &=. 6. [] () sizeof -> . %= +=. i < j. << <.* *.

Apelurile la aceste funcţii sunt gestionate în faza de editare a legăturilor. Aceste elemente de nivel înalt oferă o claritate în plus programului global şi permite . . detaliile acestor elemente rămân “ascunse” pentru utilizator.relativ uşor . o funcţie trebuie declarată înainte de a fi apelată.5. Apelul şi transmiterea parametrilor 3.Cap 3 FUNCTII 3. Funcţia principală main În limbajul C . Dacă această specificare lipseşte. 3. Limbajul C permite de asemenea utilizarea unor funcţii predefinite (printf.). getc. Signatura unei . tip este unul din cuvintele rezervate care defineşte tipul funcţiei.furnizarea către alţi programatori a unor elemente de bază de nivel înalt. Definirea unei funcţii 3.spre deosebire de Pascal sau alte limbaje . În C există doar funcţii care returnează o valoare. utilizarea unei funcţii permite: . Numele unei funcţii este un identificator şi acesta trebuie să respecte aceleaşi reguli ca cele referitoare la numele unei variabile.2.nu există noţiunile distincte de procedură şi de funcţie. funcţii ce se găsesc în bibliotecile sistemului. tipul implicit al funcţiei este int. Este posibilă definirea de funcţii care să retuneze valoarea vidă: în acest caz tipul valorii returnate este void. În general. } În această definiţie. Declararea unei funcţii constă în a da signatura funcţiei. Funcţii cu un număr variabil de parametri 3. Definirea unei funcţii Definiţia unei funcţii are următoarea sintaxă: tip nume (lista parametri) { declaratii (de variabile).descompunerea unei secvenţe lungi de procesare a informaţiei într-o mulţime de secvenţe “mici” de transformări de bază ale informaţiei.3. Mulţimea funcţiilor unui program poate fi partiţionată în mai multe fişiere care pot fi compilate separat.modificări ulterioare ale acestuia. Sfârşitul execuţiei unui program 3.1. respectiv tipul valorii returnate de un apel la această funcţie. instructiuni. Funcţiile care returnează în programul apelant valoarea vidă se declară de tip void. Să precizăm că nu se poate defini o funcţie în interiorul altei funcţii. Returnarea unui apel 3.4. etc. Aşa cum o variabilă trebuie declarată înainte de a fi utilizată într-o expresie.1.6.

/*3 argumente */. O funcţie f returnează o valoare în corpul funcţiei din care s-a făcut apel la f. int strlen (const char* s). O funcţie care returnează valoarea vidă (funcţie de tip void) poate conţine instrucţiunea "return" fără argument sau poate omite această instrucţiune..implicit: în definiţia funcţiei. Iată câteva instrucţiuni de declarare a unei funcţii: long int cod (const char *. char* decod (long int).Gheorghe GRIGORAŞ funcţii defineşte atât tipul său (tipul valorii returnabile) cât şi numărul şi tipul argumentelor sale.4.x). care în C++ se numeşte "elipsă". Definirea unor astfel de funcţii se face printr-o sintaxă de forma: int printf (char *. Funcţia "exit" este o funcţie sistem care termină execuţia unui program.explicit: printr-o instrucţiune ce descrie signatura sa în cazul în care se face apel la o funcţie descrisă într-un fişier separat sau în cazul în care apelul la funcţia respectivă precede declaraţia funcţiei în acelaşi fişier. Funcţii cu un număr variabil de parametri Există funcţii care pot avea un număr nedeterminat de parametri./*Un apel cu 2 argumente */ printf ("a\%d.b\%d\n".. ).3. linia de început conţine tipul său şi argumentele sale (număr şi tip). Returnarea unui apel Sintaxa instrucţiunii de returnare a valorii unei funcţii este: return expresie. .: printf ("Un apel cu un singur argument \n"). etc. Un exemplu la îndemână îl oferă funcţiile sistemului: printf.a. În ultima linie avem un exemplu de funcţie fără parametri (numărul parametrilor este zero). 3. int). scanf.2. int funct ( ). 3. Sfârşitul execuţiei unui program exit (valoare). Acesta este singurul exemplu de apel la o funcţie care nu returnează nimic: sistemul opreşte execuţia programului şi raportează valoarea 20 . 3.b). printf("x\%f\n". . prin instrucţiunea return (plasată în corpul lui f). Valoarea expresiei "expresie" va fi returnată şi poate fi utilizată în programul apelant. Există două moduri de a declara o funcţie: . void schimbare (int . int). Tipul acestei expresii trebuie să fie acelaşi cu tipul funcţiei.

int y){ int temp = x. punând drept parametri actuali valorile adreselor variabilelor ce trebuiesc modificate. secvenţa: int n = 10.5. } iar apelul în funcţia main se face prin: schimba2 (&a . Ordinea evaluării parametrilor este în general de la stânga la dreapta dar acest lucru nu este garantat de orice compilator. valoarea nulă (0) semnifică faptul că programul se termină normal iar o valoare nenulă (1 sau -1) semnifică faptul că s-a produs o eroare. b =%d". 3. În absenţa unei instrucţiuni exit. Asta înseamnă că o funcţie nu poate modifica parametrii actuali. Un exemplu clasic al consecinţei acestui mod de transfer al parametrilor este ilustrat mai jos: void schimba1(int x. Apelul şi transmiterea parametrilor Apelul unei funcţii se face prin: nume (listă _ parametri_actuali). Să facem precizarea că şi în cazul funcţiei schimba2 transmiterea parametrilor se face prin valoare: am simulat aici transferul prin referinţă ce ar fi trebuit să se facă în cazul funcţiei schimba1. dacă funcţia este declarată fără tip şi prin folosirea numelui funcţiei urmat de lista de parametri actuali într-o expresie (în care este permis tipul ei) atunci când funcţia este declarată cu tip . Pentru înlăturarea acestui efect este posibilă simularea unui mod de transmitere prin referinţă. b). y â temp. schimba1(a. În C adresa unei variabile poate fi specificată într-o variabilă de tip "pointer" (de care vom vorbi mai târziu). } main ( ){ int a = 1. n++. Această valoare poate fi utilă atunci când programul este executat în interiorul unei linii de comandă a interpretorului de comenzi. tipăreşte (cu unele compilatoare) 10 10 şi nu 10 11. De pildă. Singura 21 . x = y. Asta înseamnă că parametrul actual (de la apel) şi parametrul formal corespunzător (declarat în antetul funcţiei) sunt două variabile distincte. valoarea implicită a codului returnat la sfârşitul execuţiei unui program este 0. încât trebuiesc luate măsurile corespunzătoare. Funcţia schimba2 care simulează transmiterea parametrilor prin referinţă este: void schimba2(int* x . Să precizăm că în C nu există decât un singur mod de transmitere a parametrilor şi anume transmiterea prin valoare. printf ("%d %d \n". *y = temp. &b).. Prin convenţie.Programare_ Limbajul_C transmisă la apel. n). *x = *y. a. printf ("a = %d. int* y){ int temp = *x.b). } Apelul funcţiei schimba1 în funcţia main nu are efectul scontat: prin apelul la printf se tipăresc valorile 1 şi 2 pentru a respectiv b. b = 2. Modificările efectuate asupra parametrilor formali nu au decât un efect local care nu este vizibil în afara funcţiei.

la lansarea unui program.argc: numărul argumentelor din linia de comandă (inclusiv numele programului). Aşadar..7) precum şi pentru limitarea numărului de valori ce trebuiesc puse în stiva de apel a execuţiei unui program. în particular. p2.char* argv [ ]) { instructiuni.argv: un tablou de pointeri către fiecare din argumentele liniei de comandă. linia de comandă conţine numele programului urmat de o listă de parametri: nume-program p1.eroare). arg[0] conţine numele programului executabil. . Valoarea întreagă returnată de funcţia main este valoarea transmisă mediului la sfârşitul execuţiei programului (vezi funcţia exit). i < argc. for (i â 1. În cazul în care programatorul nu doreşte să utilizeze argumentele (parametrii) transmise la execuţie. În general. Funcţia principală main int main(int argc. parametrul corespunzător trebuie să fie de tip pointer. i++) 22 .. Utilizarea instrucţiunii return precizează condiţia de terminare ( 0 .succes.Gheorghe GRIGORAŞ diferenţă este că valoarea transmisă prin parametrii actuali &a. pn atunci argc va avea valoarea n^1 iar argv va fi un tablou ce conţine pointeri astfel: 0 1 : . } Funcţia main este singura funcţie absolut necesară într-un program C. Argumentele de tip pointer vor fi utilizate de asemenea pentru transmiterea ca parametru a unei variabile de tip structură (vezi Cap.&b este adresa lui a respectiv b şi prin funcţia schimba2 se modifică valorile referenţiate.. 3. char* argv[ ] ){ if (argc<2) printf ("Nu exista argumente in aceasta executie ! \n"). Parametrii disponibili la apelul funcţiei main sunt: . else { printf ("Argumentele executiei sunt: \n").program” “p1” “pn” 0 n Iată un exemplu de utilizare a acestor argumente : Programul 2 main (int argc. este permisă utilizarea funcţiei main fără parametri: int main( ) este o declaraţie validă pentru funcţia main. Aceasta defineşte punctul de intrare în execuţia programului. În capitolul 6 vom discuta mai pe larg modul de transmitere al parametrilor de tip tablou ca argumente ale unei funcţii. . “nume .6. 1. pentru schimbarea conţinutului unor variabile printr-o funcţie. Parametrii funcţiei main permit recuperarea argumentelor transmise din momentul execuţiei programului.

argv [i] ). } } Dacă acest program are numele prg2 atunci linia de comandă: prg2 produce scrierea mesajului: Nu exista argumente in aceasta executie ! iar linia de comandă: prg2 Iata niste argumente ! produce scrierea mesajului: Iata niste argumente ! 23 .Programare_ Limbajul_C printf ("%s".

Un flux se poate asocia unui fişier executând o operaţie de deschidere: odată deschis. pot avea loc transferuri de informaţii între fişier şi programul curent în execuţie. încât aceeaşi funcţie care scrie date pe un fişier de pe disc poate fi folosită pentru a scrie date pe o altă categorie de dispozitive: consola. Standardul ANSI C permite organizarea unui flux text în linii care se încheie cu un caracter linie nouă(“ăn”). sistemul de fişiere le transformă pe fiecare într-un dispozitiv logic numit flux. Un pointer de fişier este un pointer către informaţia care defineşte diverse caracteristici ale unui fişier(nume.h> Orice program C începe execuţia prin deschiderea unităţilor de intrare/ieşire standard: stdin stdout stderr stdprn : unitatea standard de intrare : unitatea standard de ie[ire : unitatea de eroare : unitatea standard de ie[ire prn (imprimant\) 24 ..Fluxuri şi fişiere Sistemul de fişiere al limbajului C este conceput pentru a lucra cu o mare varietate de dispozitive. stare. Un fişier în limbajul C poate fi un terminal. # include <stdio. imprimanta. •Fluxul binar este o secvenţă de octeţi cu corespondenţă biunivocă faţă de octeţii existenţi pe dispozitivul extern: numărul de octeţi scrişi/citiţi este acelaşi cu numărul acestora de pe dispozitivul extern. poziţie curentă etc).Gheorghe GRIGORAŞ Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE 4. Datorită posibilelor conversii s-ar putea ca numărul de caractere scrise/citite să difere de numărul de caractere existente pe dispozitivul extern. Acesta din urmă este opţional pe ultima linie şi este determinat de modul de implementare.3 Funcţii de intrare /ieşire pentru caractere 4. Fluxurile sunt independente de dispozitivele iniţiale . Unificarea sistemului de intrare/ieşire în C se face prin “pointerii” de fişier.h . Pentru a putea utiliza într-un program funcţiile standard de intrare/ieşire trebuie scrisă la începutul acestui program o directivă "include" care are ca argument numele fişierului antet ce conţine definiţiile acestor funcţii: stdio.4 Scrierea cu format 4. o imprimantă sau “o zonă” (fişier) pe disc. Pointerul de fişier identifică un anumit fişier şi este folosit de către fluxul asociat pentru a conduce operaţia de intrare/ieşire.1. Există două tipuri de fluxuri: •Fluxul text este o scvenţă de caractere. unităţi de disc sau de bandă etc. inclusiv cu terminale. Deşi fiecare dintre acestea este foarte diferit de celelalte.2 Accesul la fişiere. Aşadar dispozitivul fizic pe care se scriu datele se numeşte fişier iar abstractizarea acestuia se numeşte flux (sau stream).1 Fluxuri şi fişiere 4.5 Citirea cu format 4. Tipul FILE 4.

1. Bibliotecile standard C oferă o serie de funcţii pentru operaţii de intrare/ieşire orientate pe fişiere. 25 . Dispozitivele standard de intrare (tastatura) şi de ieşire (ecranul) sunt văzute tot ca fişiere cu pointerii stdin şi stdout. Deschiderea unui fişier se face prin funcţia fopen care returnează ca rezultat un pointer la un descriptor de fişier. Tipul FILE Conceptul de bază pentru intrări/ieşiri standard este cel de pointer la fişier. Aceste fişiere (stdin.const char* mod) Aici.Programare_ Limbajul_C Aceste unităţi standard sunt asociate. FILE* fopen(const char* fi[ier. în lipsa altor indicaţii. Acest dispozitiv este gestionat de sistem pentru a asigura intrările şi ieşirile efectuate în program. Accesul la fişiere. Modurile posibile de deschidere (deci şirurile de caractere ce constituie parametrul lui fopen) sunt date în Tabelul 6. tastaturii calculatorului (intrare) şi ecranului (ieşire şi eroare). Declararea unei variabile de tip "pointer la fişier" se face folosind tipul FILE definit în fişierul antet stdio. stdout) pot fi orientate şi către alte dispozitive sau fişiere. Tabelul 5 NUME fopen( ) fclose( ) putc( ) fputc( ) puts( ) fputs( ) getc( ) fgetc( ) gets( ) fgets( ) fseek( ) printf( ) fprintf( ) scanf( ) fscanf( ) feof( ) ferror( ) rewind( ) remove( ) fflush( ) OPERA}IE Deschide un fişier Închide un fişier Scrie un caracter într-un fişier Analog lui putc() Scrie un şir pe ecran Scrie un şir pe fişier Citeşte un caracter dintr-un fişier Analog lui getc( ) Citeşte un şir de la tastatură Citeşte un şir din fişier Caută un anumit octet într-un fişier Scrie la ieşirea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei printf( ) Citeşte din intrarea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei scanf( ) Returnează “adevărat” dacă se atinge sfărşitul fişierului Returnează “adevărat” dacă survine o eroare Iniţializează indicatorul de poziţie al fişierului la început Şterge un fişier Goleşte conţinutul unui fişier 4. Cele mai frecvent folosite dintre acestea sunt date în Tabelul 5 şi vor fi prezentate în continuare. Sistemul de fişiere ANSI C este compus din mai multe funcţii legate una de alta.h şi are forma: FILE* pointer_la_fi[ier unde pointer_la_fişier este un identificator (numele pointerului). fişier este un şir de caractere (identificator) ce desemnează numele extern al fişierului iar mod este un şir de caractere ce descrie modul de deschidere al fişierului.

"w+".stdout)==NULL) { fprintf (stderr. 26 . deschiderea unui fişier existent în modurile "w" sau "w+" produce pierderea conţinutului său de până atunci. exit (1). "eroare la reasignarea lui stdout la CON\n"). atribuind pointerul "pf" la acest fişier. Închiderea unui fişier se face prin apelul la funcţia fclose: int fclose (FILE* pointer_la_fi[ier) Funcţia returnează EOF în caz de eroare şi 0 în caz normal. valoare ce va fi utilizată în apelul la funcţiile de intrare/ieşire. if (freopen ("CON". FILE* pointer_la_fi[ier cod = fclose (pointer_la_fi[ier) Fişierele pot fi reasignate prin program folosind funcţia freopen: FILE* freopen (const char* nume_fisier. Programul următor ilustrează acest fapt.dat \n"). FILE* pf). Dacă deschiderea nu s-a efectuat corect valoarea returnată este NULL(pointer la informaţia nulă) . stdout) == NULL) { fprintf (stderr. Dacă funcţia fopen returnează o valoare nenulă. aceasta indică faptul că deschiderea s-a efectuat corect. const char* mod. if(freopen("iesire.Gheorghe GRIGORAŞ Tabelul 6. Prin închidere se eliberează descriptorul de fişier. exit (1). "Eroare la reasignare \n"). } printf ("Mesaj scris in fisierul iesire. Apelul la această funcţie închide fişierul cu pointerul "pf". "wt".h> main ( ){ printf ("Mesaj scris pe monitor \n"). se actualizează fişierul pe disc şi încetează conexiunea logică între pointer şi fişier. Aceasta permite redirecţiona-rea dispozitivelor periferice prin program. Apelul la fclose se poate face prin: int cod. fclose (stdout). Acest lucru poate fi folosit pentru tratarea erorilor la deschiderea fişierului. Programul 3 # include <stdio. Valoarea returnată este un pointer la un descriptor de fişier valid. deschide fişierul cu numele “nume_fişier” în modul de acces "mod". mod "r" "w" "a" "r+" "w+" "a+" Semnificaţia Citire Creare (schimbare) pentru scriere Adăugare la sfârşitul fişierului (existent) Actualizare (citire/scriere) Schimbare pentru actualizare Actualizare cu scriere la sfârşitul fişierului (existent) Facem precizarea că.dat".

27 .. } • • Limbajul C dispune şi de posibilitatea: ştergerii de fişiere prin funcţia remove: int remove(const char* nume_fi[ier).Programare_ Limbajul_C } printf ("Mesaj scris din nou pe monitor \n"). • creării unui fişier temporar: FILE*tmpfile (void).2. este echivalentă cu: c = fgetc (stdin). c = fgetc(pointer_la_fişier). Funcţia fgetc returnează valoarea întreagă a caracterului următor din fişierul pointat cu pointer_la_fişier sau constanta EOF în caz de eroare sau sfârşit de fişier. int fputc(char c. Funcţia fputc scrie un caracter la sfârşitul fişierului pointat prin pointer_la_fişier. stdout). pointer_la_fişier). cod = fgetc(c. Există de asemenea două funcţii getchar şi putchar care permit exprimarea în C. simplificată. Spre exemplu: c = getchar ( ). const char* nume_vechi ). a scrierii apelului la fgetc şi fputc în cazul în care intrarea respectiv ieşirea este cea standard : stdin respectiv stdout. redenumirii unui fişier: int rename (const char* nume_nou. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere int fgetc(FILE* flux). FILE* pointer_la_fişier. 4. char c. char c. FILE* pointer_la_fişier. FILE* flux). În caz de eroare este returnată valoarea EOF. int cod. este echivalentă cu: fput (c. iar putchar (c).

în plus . iar sprintf pentru scrierea într-un şir de caractere. într-un fişier sau într-un şir de caractere. în ordine: • eventual unul sau mai mulţi indicatori ce modifică semnificaţia conversiei. eventual caracterul l care precizează că numărul ce urmează a fi afişat este un "întreg lung" (long integer). caracterul ce indică formatul conversiei. g. #: desemnează un format alternativ.3.: rezultatul conversiei se va cadra la dreapta. p sau X u f TIP ARGUMEN T int int int int float sau double CONVERSIA întreg în notaţie zecimală cu semn. Scrierea cu format Funcţiile de scriere cu format permit afişarea sub forma unui şir de caractere a diverselor valori. fprintf pentru scrierea într-un fişier.Gheorghe GRIGORAŞ 4. int sprintf(char* s. O directivă se specifică prin caracterul % urmat de o secvenţă de caractere ce identifică formatul. iar pentru X literele A. caracterele se vor cadra la stânga (implicit) sau la dreapta (pentru -). Formatul "şir-format" este un şir de caractere ce conţine fie caractere ordinare fie directive de conversie pentru transformarea valorii unei variabile într-un şir de caractere Caracterele ordinare sunt transmise la ieşire aşa cum apar ele pe când directivele de conversie indică formatul de ieşire pentru argumentele transmise în apelul funcţiei.const char* şir_format. Dacă dimensiunea rezultată prin conversie este mai mică. Formatele de conversie utilizate de printf. E. la g sau G se vor afişa şi zerourile nesemnificative de după punctul zecimal. f. f. Indicatorii disponibili în C sunt: .…). int printf(const char* şir_format.cu excepţia cazului când primul caracter nu este semn. • • Tabelul 7. Acestea pot fi transmise la ieşirea standard. Pentru formatele flotante ( e. G) rezultatul se va afişa cu un punct zecimal. pentru x sau p se folosesc literele a. • eventual un număr pentru a indica dimensiunea minimală a câmpului în care se va afişa. CARACTE R d sau i o x. d. 28 . B. c.…). dacă acesta este hexazecimal se va adăuga ox sau OX înaintea numărului. Se pot utiliza şi dimensiuni variabile: se utilizează '*' în loc de numărul ce indică dimensiunea iar variabila respectivă se pune în lista de argumente.const char* şir_format. D. întreg în notaţie octală fără semn. int fprintf(FILE* flux. …). + : la formatul de ieşire va fi ataşat semnul + sau . Funcţia printf se utilizează pentru afişarea la ieşirea standard. întreg în notaţie zecimală fără semn real în notaţie zecimală sub forma [-]mmm. b. Această secvenţă conţine. întreg în notaţie hexa fără semn. Formatele ce se folosesc în C sunt date în Tabelul 7.dddddd sau numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit acesta este 6). E. Dacă formatul este octal se va adăuga un o înaintea numărului. F. e. C.

ui). printf(" ul = %d\n".dddddde ± xx sau [-]m. long int l = 123456789L.ddddddE ± xx. printf(" ui = %u\n". Numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit este 6). afişare în acelaşi stil cu e dacă exponentul este -4 sau superior preciziei. ul). In urma execuţiei se va afişa: Forma zecimala: i = 123 l = 123456789 ui = 45678 ul = 987654321 29 . printf(" ui = %o\n". printf(" i = %lo\n\n". l).45. i). printf(" Forma octala:\n").h> int main ( ) { int i = 123. Programul 4 # include <stdio. afişarea unui singur caracter după conversie în unsigned char. i). nu există nici conversie nici afişare în acest caz: este vorba de referinţe la un pointer la un întreg în care se va stoca numărul de caractere afişate până în prezent. afişarea unui şir de caractere până la întâlnirea caracterului '@0' (sfârşit de şir) sau până când numărul de caractere este egal cu numărul de precizie. printf(" ul = %lu\n\n". printf(" Forma zecimala:\n"). printf(" i = %d\n". Permite afişarea caracterului ‘ % ‘ Exemple Următoarele programe ilustrează folosirea formatelor de afişare la apelul funcţiei printf rezultatele sunt ilustrate la sfârşitul fiecărui program.Programare_ Limbajul_C e sau E float sau double g sau G c s p n % float sau double int char* void* int* real în notaţie zecimală sub forma: [-]m. în stil f în caz contrar. ui). printf(" l = %ld\n". unsigned long int ul = 987654321UL. unsigned int ui = 45678U. afişează argumentul în notaţia pointer. double d = 123.ul).

4d|\n". 123).123. 123).4X|\n". printf("\n"). 123. printf("\n").-123. printf("|%x| |%#x|\n". printf("|%+6. printf("\n"). printf("|% d| |%+d| |%d|\n". 123).4d|\n". printf("|%. 123. 123.123.Gheorghe GRIGORAŞ Forma octala: ui = 131156 ul = 7267464261 printf("Scrierea hexazecimala:\n"). 123). printf(" ui = %X\n". 30 . 123). printf("|%5d| |%-5d|\n". În urma execuţiei se va afişa: Scrierea hexazecimala: ui = B26E ul = 3ADE68B1 Afisarea semnului: |-123| |-123| |-123| | 123| |+123| |123| Afisare in octal si hexazecimal: |76| |0x7b| |7B| |0X7B| |173| |0173| /*Specificarea lungimii campului si a **numarului de cifre*/ printf("|%. printf("|%+5d| |%+-5d|\n".4X|\n". ui). 123). printf("|%+. 123. 123. ul). 123). 123). printf("Afisare in octal si hexazecimal:\n"). printf("|%#5d| |%#-5d|\n". printf("|%X| |%#X|\n". printf("|%+6. printf("|% d| |%+d| |%d|\n".4d|\n". printf("|%+6.4o|\n". printf("|%o| |%#o|\n". 123). 123). printf("Afisarea semnului:\n"). printf("\n"). printf(" ul = %lX\n\n". 123).-123. 123).-123). 123). 123.

3.1| |3.1).110).100000E+10| |3.14157).| |3.00001). 3. printf("|%E|\t|%G|\n". printf("|%.1E+07| |3100000| |3.14157e123).1e6.0f|\n" 3.1e5.1.0f|\n" 3. 3.1e10.3f|\n" 3.142E+123| |3E+123| |3.14157e123). printf("|%. -0.141570E+123| |1. return0. 0.14157).14157).142| |3| |3. printf("|%#.1 E+11| 31 . 3.100000| |3. printf("|%G|\t|%G|\n". printf("|%#.14157e123). printf("|%. 3.141570| |3. 3. printf("|%.0001| |1E-05| |310000| |3.14157e123).0E|\n" 3.0E|\n" 3.11G|\t|%. printf("|%E|\n" 3.E+123| |3.14157e123). 3. printf("|%f|\t|%G|\n".1E+10| |-1. 3.0001.1e11). printf("|%E|\n" 3. printf("|%f|\t|%G|\n".Programare_ Limbajul_C Iată ce se va afişa: |0123| |+0123| |0X007B| | 123| |123 | | +123| |+123 | | 0X7B| |0X7B | | +0123| | 0173| |0X007B| /* Afisarea numerelor in virgula flotanta*/ printf("|%f|\n" 3.14157).1e7).3E|\n" 3.11G|\n". printf("|%. } Iată ce se va afişa de această dată: |3.

directive de specificare a formatului. Directivele pentru specificarea unui format sunt utilizate pentru precizarea conversiei următorului câmp citit.caractere ordinare (în afară de %) care trebuie să corespundă următorului caracter citit. Rezultatul interpretării este încărcat la adresele ce se dau ca argumente la apelul funcţiilor de citire. valoarea unei adrese. şir de caractere: se citeşte până la întâlnirea unui spaţiu sau până la atingerea numărului de caractere indicat. În general. %*s): în acest caz câmpul este citit dar nu-i memorat. rezultatul citirii este memorat în variabila corespunzătoare din lista argumentelor funcţiei. int fscanf (FILE* flux.5. punând caracterul '*' în directivă (de ex. întreg în notaţie octală(primul caracter 'o') sau hexa (primul caracter 'Ox' sau 'OX'). întreg fără semn în notaţie zecimală.caractere de spaţiere sau tabulare care vor fi ignorate. Dacă este indicat un număr q (%qC) atunci sunt citite cel mult q caractere. citindu-se şi spaţiile care. de la un fişier respectiv dintr-un şir de caractere sunt: int scanf (const char* şir_format. corespunzătoare citirii de la intrarea standard. Pentru citirea următorului caracter diferit de spaţiu se foloseşte %ls. scrie în argument numărul de caractere citite până acum. const char* şir_format. care încep cu '%'. Caracterele pentru specificarea unui format de citire sunt date în Tabelul 8. întreg în notaţie octală. Nu se face nici o operaţie de citire. caracter. Se poate face o omisiune de afectare. Citirea cu format Funcţiile de citire cu format permit interpretarea unui şir de caractere ca o secvenţă de valori în concordanţă cu un format dat. Formatul (şir_format) este un şir de caractere care poate conţine: . Aceste funcţii. int sscanf (char* s. . Câmpul ce urmează a fi convertit (ce este citit) se întinde până la primul spaţiu sau numărul de caractere din acest câmp este specificat în format. f. Implicit se citeşte un singur caracter. Tabelul 8. const char* şir_format. …). de obicei sunt ignorate.…).Gheorghe GRIGORAŞ 4. TIPUL ARGUMENTULUI int* int* int* unsigned int* int* char* char* float* double* void* int* 32 . Formatele de conversie pentru scanf CARACTER d i o u x c s e. întreg în notaţie hexa. . g p n FORMAT DE INTRARE întreg în notaţie zecimală.…). real în notaţie virgulă flotantă.

printf("c1= |%c|\tc2=|%c|\tc3=|%c|\n"c1. s5[5]. &i3). char s4[5]. s4[4] =s5[4] =s6[4] ="\0". s2.s5.Programare_ Limbajul_C [. scanf("%s%s%s.s1. printf("Introduceti trei numere intregi: "). &i2. s6[5].i1. } Rezultatul unei execuţii a acestui program este: Introduceti trei numere intregi: 5454 -9988 0 A-ti introdus numerele: 5454 -9988 0 Introduceti trei numere intregi: 5454998 390 A-ti introdus numerele: 5454 998 390 Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exemplu!| 33 .h> int main(){ int i1. s3).s2.s5. printf("Introduceti trei numere intregi: ").s2[10]. permite indicarea caracterului literal '%'. char c1. scanf("%d%d%d".] % citeşte caracterele din intrare atât timp cât acestea aparţin mulţi-mii indicate în [ ].s1. s3").c2. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n".&c3).i3). Programul 5 #include <stdio. &i3). printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n". printf("s4=|%4s|\ts5=|%4s|\ts6=|%4s|\n".s4.s3[10]. c3. s2. printf("Introduceti un text: "). printf("Introduceti un text: "). s1.s6)return 0..] [∧.c3).. scanf("%4d%3d%4d".s2. printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n". s1. i2.. &i2.i3). c2. i3.&c2. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n".s3). citeşte caracterele din intrare atât cât acestea nu sunt în mulţimea indicată în [ ] după care adaugă '@0'. &c1.s6). &i1.. char s1[10]. scanf("%4s %4s %4s".i2.i2. scanf("%4c%4c%4c". printf("Introduceti un text: ").i1.s3). Adaugă la argument caracterul '@0' (sfârşit de şir). scanf("%c%c%c". &i1. s4. char* char* Programul următor ilustrează utilizarea formatelor de intrare.

Gheorghe GRIGORAŞ Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exem| c1=|p| c2=|l| c3=|u| Introduceti un text: Iata un exemplu!: s4=|! Ia| s5=|ta u| s6=|n ex| 34 .

expresii.1.. defini]ii de func]ii.8. 5.. Un bloc este echivalent cu o instruc]iune. end din alte limbaje). Iat\ un bloc `n C: { i = 1. tip identificator = valoare. j = 2.while Instruc]iunea for Instruc]iunea break Instruc]iunea continue Instruc]iunea go to Exerci]ii Solu]ii la exerci]ii Limbajul C ofer\ urm\toarele tipuri de instruc]iuni: declara]ii. instruc]iuni de control.7. ~n capitolul 2 am v\zut cum se construiesc expresiile `n C.Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL 5.2. 5. Un bloc este un [ir de instruc]iuni `ncadrat `n acolade: { [i } (care joac\ rolul de begin . 5.3.6. 5. . i ++. 5. j ++.3) : • • • • • tip identificator. s [i] = t [j].' este o instruc]iune `n C. j --. cod = printf ("%d\n".4. Instruc]iunile if Instruc]iunea switch Instruc]iunea while Instruc]iunea do. } Instruc]iunile de declarare a variabilelor (declara]iile) sunt de forma(vezi [i paragraful 2. Vom trece `n revist\ `n continuare instruc]iunile de control ale limbajului C. 5.'. 5. 5.. 5. s [i] = t [j].10. ~n general o instruc]iune se termin\ prin '. ++ k. blocuri de instruc]iuni. Urm\toarele construc]ii sunt instruc]iuni C de tip expresii: i = 1. O expresie urmat\ de caracterul '.. alpha).5.9.

if (x>y) printf("%d este cel mai mare\n". }. Semantica acestei instruc]iuni este uzual\: dac\ valoarea expresiei "expresie" este nenul\ (ceea ce `nseamn\ "true") atunci se execut\ instruc]iune1 iar dac\ aceast\ valoare este nul\ ("false") se execut\ instruc]iune2 (dac\ aceasta exist\). Tipul expresiei de dup\ cuv=ntul rezervat if poate fi `ntreg (char. else printf("%d este cel mai mare\n". Instrucţiunea if if (expresie) if ( expresie ) instruc]iune1 instruc]iune1 else instruc]iune2 Ca [i `n alte limbaje de programare aceast\ instruc]iune permite alegerea `ntre dou\ alternative. Exemple: if (x>y) x = x-y. x). else printf("al doilea numar este mai mare\n"). if (x>y) printf("primul numar este cel mai mare\n"). y). b += 1.1." este facultativ\. short. Expresia se pune obligatoriu `ntre paranteze iar partea "else instruc]iune2. else y = y-x. else if (x==y) printf("numerele sunt egale\n"). else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). C\rui if `i este ata[at else? Limbajul C rezolv\ problema aceasta prin ata[area lui else celui mai apropiat if. real (float sau double) sau tip pointer. if ((c = getchar ( ) ) ! = EOF) putchar (c). int sau long).Gheorghe GRIGORAŞ 5. Aten]ie! ~n acest ultim exemplu este o eroare de sintax\: alternativa else nu poate fi asociat\ cu if pentru c\ `naintea sa ( dup\ } ) apare caracterul ‘. 36 . deci exemplul este interpretat astfel: if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). if ( a < b ) { a += 2. else a -=b.’ care reprezint\ instruc]iunea vid\! Apare [i problema ambiguit\]ii (a[a zisa problem\ “dangling else”): if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”).

se execut\ instruc]iunile desemnate de ramura "default". break. break. Cazul default este facultativ. b sau c\n"). case 'b': printf ("s-a citit litera b\n")..Programare_ Limbajul_C else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). care poate fi de tip `ntreg. cons2. Instruc]iunea switch switch(expresie){ case const1: instruc]iune1 case const2: instruc]iune2 … case constn: instruc]iunen default: instruc]iune } Instruc]iunea switch este o structur\ de control cu alegeri multiple ce `nlocuie[te o succesiune de alternative de tip if. } ~n acest exemplu. dac\ aceasta exist\.. Dac\ expresia are valoarea const1 atunci se execut\ instruc]iune1 [i toate cele ce urmeaz\ dup\ aceasta p=n\ la `nt=lnirea unei instruc]iuni "break". Se `n]elege c\. pe fiecare ramur\ s-a folosit instruc]iunea break. case 'c': printf ("s-a citit litera c\n"). Aceasta permite execu]ia unei anumite ramuri `n func]ie de valoarea expresiei "expresie" din parantez\. caracter sau enumerare.2. default: printf ("s-a citit altceva decat a. break poate lipsi (vezi exemplul de la insrtuc]iunea for). 5. Exemplu: switch (getchar ( ) ) { case 'a': printf ("s-a citit litera a\n"). dac\ expresia nu are nici una din valorile indicate prin cons1. break. . 37 . `n cazul `n care exist\ pe una din ramuri alte instruc]iuni de control. dac\ valoarea sa este const2 atunci se execut\ instruc]iune2 [i urm\toarele p=n\ la "break" etc.. break.

} Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea instruc]iunii while [i a instruc]iunii switch. while ((c = getchar( )) != EOF){ putchar (c).nvocale. este evaluat\ [i dac\ aceasta nu este nul\. break. spa]iile goale [i restul caracterelor din acesta. break. default: naltele++. un bloc). char c. Instrucţiunea while while(expresie) instruc]iune Expresia "expresie". y.nspatii. %d spatii si %d alte caractere.3. n++ } int x. while ((c = getchar( )) != '\n') { switch (c) { case 'a': case 'A': case 'e': case 'E': case 'i': case 'I': case 'o': case 'O': case 'u': case 'U': nvocale++. else y = y-x. printf ("Introduceti un text\n -->").h> int main (void){ int nvocale. case ' ': case '\t': nspatii++. Exemplu: int c. while (x!=y) { if (x>y) x = x-y. Programul 6 # include <stdio. nspatii. se execut\ "instruc]iune" (care poate fi. Dup\ execu]ia acestei instruc]iuni se face din nou evaluarea expresiei indicate `n while [i se repet\ execu]ia p=n\ c=nd evaluarea expresiei returneaz\ o valoare nul\. ce trebuie pus\ `ntre paranteze.\n".Gheorghe GRIGORAŞ 5. nvocale = naltele = nspatii = 0. Acest program analizeaz\ un text [i num\r\ vocalele. naltele. n = 0. binen]eles. 38 . } } printf("In text sunt %d vocale.naltele).

. • se execut\ (o singur\ dat\) expr1 [i se intr\ `n bucl\ (execu]ia de n ≥0 a instruc]iunii "instruc]iune"). n-1). Instructiunea do . do { c = getchar ( ).. Spre deosebire de instruc]iunea while. A[adar `n cazul do.. printf ("Linia contine %d caractere \n". "corpul" instruc]iunii do. } Rezultatul unei execu]ii: Introduceti un text: --> Iata un text pentru test ! In text sunt 8 vocale.Programare_ Limbajul_C return 0. } while (c!= '\n'). int n = 1. Execu]ia se termin\ atunci c=nd "expresie" are valoarea nul\. n-1)..5 spatii si 13 alte caractere. c = getchar ( ) while (c!= '\n') { c = getchar ( ). dac\ "expresie" este evaluat\ prima dat\ la zero.5. 5. printf ("Linia contine %d caractere\n". expr3) instruc]iune Semantica acestei instruc]iuni poate fi descris\ `n dou\ moduri: 1. Exemplu: int n = 0. Instrucţiunea for for (expr1. "instruc]iune" se execut\ m\car o dat\ pe c=nd `n cazul while. • instruc]iunea expr3 se execut\ la fiecare sf=r[it de bucl\. c.4. c. while do instruc]iune while(expresie). expr2. n++. 39 . 5. Se constat\ u[or c\ cele dou\ secven]e de program sunt echivalente.while (adic\ "instruc]iune") se execut\ la intrarea `n aceast\ bucl\ dup\ care se testeaz\ condi]ia "expresie": dac\ aceasta are valoare nenul\ se execut\ din nou "instruc]iune" etc.. • expresia expr2 se evalueaz\ [i se testeaz\ la fiecare `nceput de bucl\: dac\ este adev\rat\ atunci se execut\ "instruc]iune" altfel bucla se termin\.. "instruc]iune" nu se execut\.while. n++ }.

i). expr3) instruc]iune Aceasta este echivalent\ cu secven]a dat\ mai sus (2. printf("numarul de caractere:%d\n". for( . i). i++) putchar (c). expr2 sau expr3 sau prin suprimarea corpului ("instruc]iune"): • Suprimarea ini]ializ\rii. S\ observ\m c\ ini]ializarea lui i s-a f\cut `n afara instruc]iunii for ! • Suprimarea expresiei de control: for( expr . expr2 . . expr2 . Exemplu: for (i = 0. .(c = getchar( )) != '\0'.Gheorghe GRIGORAŞ 2. } Instruc]iunea poate fi folosit\ [i prin suprimarea uneia dintre expr1. expr3) instruc]iune Aceasta este o bucl\ infinit\. i++) if (c == '\n') break.) din care lipse[te prima instruc]iune (expr1. ) instruc]iune Exemplu: for (i = 0. c = getchar ( ).) Exemplu: i = 0. (c = getchar( )) != '\0'. Singura modalitate de a ie[i din aceasta este utilizarea instruc]iunii break. for(. • Suprimarea expresiei finale: for( expr1 . Instruc]iunea este echivalent\ cu secven]a: expr1. while (expr2){ instruc]iune expr3.){ putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". 40 .

} printf ("Total: %d". ~n acest prim exemplu. (c = getchar( )) != '\0'.Programare_ Limbajul_C • Suprimarea ini]ializ\rii [i a expresiei finale: for( . while ( ( c = getchar( )) != EOF) { sum++. expr2 . while. } } printf ("Iesire din bucla while\n"). if (sum>=50) { printf ("50\n"). i++).6. 5. Exemplu: for (i = 0. • Suprimarea corpului buclei: for( expr1 . sum).3): 1. while ( ( c = getchar( ))!= EOF) { sum++. Iat\ c=teva exemple de utilizare a acestei instruc]iuni (vezi [i programul de la sf=r[itul paragrafului 5. } 41 . if ( j >= 75. expr2 . 2. break. i). j++) { j* = 1. Instrucţiunea break Instruc]iunea break permite ie[irea dintr-o bucl\ (for. expr3 ) .5. for (j = sum.5) break. ) instruc]iune Exemplu: i=0 for (. getchar( )!= '\n'. { putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". sum <= 25. instruc]iunea break permite ie[irea din bucla while dup\ citirea a 50 de caractere [i nu la `nt=lnirea caracterului EOF. do) sau dintr-o instruc]iune cu alegeri multiple (switch).

j. . Se observ\ c\ prin continue se evit\ ad\ugarea la suma a numerelor multiple de 5.8. ea provoac\ trecerea la urm\toarea itera]ie. 5. j++) gasit = (a [i] == b [j]).Gheorghe GRIGORAŞ ~n acest caz instruc]iunea break permite ie[irea din bucla for. j < m. i++) for (j=0. 5. numar <= 100. .a [i]). printf("Tablourile nu au elemente comune\ n").i. numar++) { if (numar % 5 == 0) continue. } print ("Suma este:%d\n".7. for (i = 0. 42 . if (gasit) printf (" a[%d]= b[%d]= %d\n". Etichetele sunt nume ce se pun `n fa]a instruc]iunilor ]int\ urmate de ":". go to eticheta . suma = 0. else printf ("Tablourile nu au elemente comune \n"). j++) if (a [i] == b [j] ) go to gasit. i < n. p=n\ la sf=r[itul buclei `n care se afl\. Instrucţiunea go to Instruc]iunea go to provoac\ saltul necondi]ionat la o etichet\. int gasit = 0. Este recomandat s\ se evite folosirea instruc]iunii go to (a[a cer principiile program\rii structurate) dar uneori este util\. . i++) for (j = 0. `n cuprinsul acelea[i func]ii. Instrucţiunea continue Instruc]iunea continue ignor\ toate instruc]iunile ce urmeaz\ dup\ ea. Iat\ un exemplu: int numar.i. gasit: printf (" a[%d]=b[%d]=%d\n". for (numar = 1.j. j < m &&! gasit. suma++ = numar. ~n exemplul urm\tor se ilustreaz\ folosirea instruc]iunii go to [i modul cum ea poate fi evitat\: for (i = 0. i < n && ! gasit. suma).a[i]).

2. i. Scrie]i un program care s\ realizeze urm\toarele: . itera]ia se opre[te dac\ se cite[te un caracter ce nu este cifr\ hexazecimal\ [i. 5. . 3. Calculul factorialului.afi[area rezultaului. verific\ validitatea sa [i efectueaz\ conversia `n zecimal. printf ("Introduceti un numar natural ->"). Se va utiliza o itera]ie pentru citirea caracter cu caracter a num\rului. Soluţii la exerciţii 1. Conversie Scrie]i un program care cite[te un num\r hexazecimal (ca o succesiune de caractere). Programul va trebui completat cu un test pentru a controla valoarea citit\ [i cu un test pentru a verifica dac\ rezultatul calculului nu dep\[e[te capacitatea de reprezentare a unui num\r `ntreg. i < = n. 4. i++) fact * = i. Numerele n [i l se definesc ca valori constante.9. se va face apel la o func]ie ce num\r\ bi]ii 1. fact. Exerciţii jgjj 1. Ultima linie va con]ine suma sumelor. ad\ug=nd la sf=r[itul liniei suma lor. pe m\sur\ ce se citesc cifrele hexazecimale se face conversia `n zecimal. Numărarea biţilor 1 într-un număr Scrie]i un program care cite[te 10 numere `ntregi [i pentru fiecare din acestea calculeaz\ num\rul bi]ilor ce au valoarea 1.10.Programare_ Limbajul_C 5. &n). aliniat\ la sf=r[it de linie. fact = 1. /* Calculul lui n! */ # include <stdio. ~n bucla de citire. Scrie]i dou\ variante ale programului: a) programul con]ine doar func]ia principal\ main ( ) b) func]ia principal\ main face apel la o func]ie de conversie a unui caracter reprezent=nd o cifr\ hexazecimal\ `n valoarea sa zecimal\: int conversie (char x).h> int main (void) { int n. scanf ("%d".citirea unui num\r natural (dat de utilizator). . Prezentare de date Scrie]i un program care cite[te n valori `ntregi [i le afi[eaz\ c=te l pe fiecare linie. for (i = 2.calculul factorialului acestui num\r (iterativ). 43 . Calculul factorialului Iat\ o solu]ia incomplet\ a problemei.

Prima solu]ie face conversie `n func]ia main ( ) iar a doua solu]ie folose[te o func]ie de conversie. printf (" Introduceti un numar hexa ->").'a' + 10).h> int conversie (char x){ return (x>= '0') && ( x<= '9') ? x . } printf("Conversia zecimala :%d\n". else numar = numar*16 + (c . } b) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio. c = getchar ( ) . else if ((c>= 'a') && (c<='f')) numar = numar*16 + (c . numar). return 0. c = getchar ( ). } int main (void){ int numar = 0.'A' + 10). se converte[te `n valoare `ntreag\.'0': ((x>='a')&&(x<='f')?x-'a':x-'A')+10. Conversie Vom construi o bucl\ while care se execut\ at=ta timp c=t ultimul caracter citit este o cifr\ hexazecimal\: 0-9 sau a-f sau A-F. char c. c = getchar ( ) . Dac\ este o astfel de cifr\. printf (" Introduceti un numar hexa ->"). a) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio. while (( c>= '0') && (c<='9')|| (c>= 'a') && (c<='f')|| (c>= 'A') && (c<='F') { if ((c>= '0') && (c<='9')) numar = numar*16 + (c .'0').Gheorghe GRIGORAŞ printf (" %d ! = %d\". n. fact). while (( c>= '0') && (c<='9')|| 44 .h> int main (void){ int numar = 0. char c. return 0. p\str=nd valoarea cumulat\ a num\rului zecimal ob]inut. } 2.

printf ("Numarul bitilor 1 este: %d\n".h> const n = 10. scanf ("%d". /* Numararea bitilor 1 din reprezentarea binara a unui numar intreg */ # include <stdio. la st=nga se adaug\ un zero. Prin instruc]iunea x >>=1 se decaleaz\ bi]ii lui x cu o pozi]ie la dreapta. } int numarbit(int x){ int n = 0. int val. numar). } ~n func]ia numarbit.Ultima linie contine suma sumelor */ # include <stdio. } return 0. transmiterea parametrului se face prin valoare. } printf ("Conversia zecimala: %d\n". x >>=1. Prezentare de date /* Se citesc n intregi si se afiseaza cate l pe **linie impreuna cu suma acestora la sfarsit de **linie. } 3. for (i = 0.Programare_ Limbajul_C (c>= 'a') && (c<='f ')|| (c>= 'A') && (c<='F') { numar = numar*16 + conversie (c). i++) { printf ("Introduceti o valoare intreaga: "). int main (void) { int i. 4. Numărarea biţilor 1 într-un număr Determinarea bi]ilor 1 se face prin decalaj succesiv [i testarea bitului. i < 10. const l = 3. numarbit(val)). return 0. &val). } return n. se poate a[adar utiliza x ca variabil\ de lucru.h> int numarbit(int). c = getchar ( ) . int main (void){ 45 . while (x!=0) { if (x & 01) n++.

i < l. /*numarul total de intregi */ printf ("Introduceti%d numere intregi". for (i = 0. for (nt = 0. } } if (nl! = 0) { /*ultima linie este incompleta: se **completeaza cu spatii*/ int i. i++) printf (" "). sumap = 0. i < l. i++) printf (" "). printf ("%6d\n".Gheorghe GRIGORAŞ int val. nl = 0. /*suma din linia curenta*/ nl=0. val). n). } /* alinierea sumei totale pe ultima linie */ int i. printf ("%6d". nt++) { scanf ("%d". suma += sumap. } 46 . return 0 . /*ultima valoare intreaga citita */ sumap=0. sumap). suma += sumap. printf ("%d\n". suma). for (i = nl. if (nl == l ) { printf (" %6d\n". sumap). nt < n. &val)./*numarul intregilor pe linie */ suma=0. /* suma sumelor par]iale */ nt. suma p+= val. ++nl.

6. 6.6. Pointerii au tip : aceasta `nseamn\ c\ un pointer nu poate fi folosit dec=t pentru a con]ine adrese de variabile de un singur tip. Pointeri Tablouri cu o dimensiune Rela]ia `ntre pointeri [i tablouri Opera]ii aritmetice cu pointeri {iruri de caractere Tablouri cu mai multe dimensiuni Tablouri de pointeri Pointeri [i alocarea memoriei Operatorul sizeof Pointeri c\tre func]ii Exerci]ii Solu]ii 6. pi = &i.2. x = *pi ⇔ x = i. chiar periculoas\ am spune: acesta permite citirea sau scrierea `n orice zon\ de memorie.3. Utilizarea unui pointer care este ini]ializat gre[it este o eroare des `nt=lnit\ `n programare [i din p\cate consecin]ele sunt imprevizibile.11. Operatorul unar "&" numit operator de referen]iere sau adresare. Utilizarea operatorului "*" este destul de delicat\.4. furniz=nd valoarea variabilei pointate de acesta: int x. se specific\ faptul c\ pi este un pointer la o variabil\ de tip `ntreg iar pc un pointer la o variabil\ de tip "char". 6. Pointeri tip *identificator. 6. permite derefen]ierea unui pointer. 6. dereferen]iere.9. char *pc.1.1. . permite ob]inerea adresei acesteia: int i.5. Operatorul unar "*".12.7. De exemplu. aplicat unei variabile. 6. 6.8.Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI 6.10. indirectare. Un pointer este o variabil\ ce con]ine adresa unei alte variabile. prin declara]iile: int *pi. 6. 6. 6. 6.

…. ~n declara]ia de mai sus. cele 10 elemente ale tabloului vector sunt: vector[0].Gheorghe GRIGORAŞ O aplica]ie important\ privind utilizarea pointerilor este transferul prin referin]\ al parametrilor unei func]ii.y (actuale) pentru c\ func]ia lucreaz\ cu variabilele ei locale a [i b. 6. fiecare din acestea putând fi accesibilă.2. int b) { int temp = a. care se `nchid `ntre acolade. 6. trebuie transmis\ func]iei adresa variabilei iar `n corpul func]iei s\ se foloseasc\ operatorul de dereferen]iere. A[adar.care trebuie s\ aib\ valoarea `ntre 0 [i dimensiune .1.numit\ expresie indice . separate prin virgule. Primul element al tabloului este cel de indice 0 iar ultimul este cel de indice dimensiune -1.) nu are nici un efect asupra variabilelor x. define[te un tablou cu numele "vector" care are 10 elemente de acela[i tip. vector[9] La declararea unui tablou se aloc\ o zon\ de memorie contigu\ care s\ stocheze toate elementele tabloului. a = b. } Apelul corespunz\tor este: int x = 1. o declara]ie de tablou cu o dimensiune con]ine tipul tabloului (tip). Adresa primului element (cel de indice 0) este [i adresa tabloului iar celelalte elemente se raporteaz\ la acesta. y = 2. Tablouri cu o dimensiune tip nume[dimensiune]. A[a cum s-a precizat la capitolul "Func]ii". Exemplul clasic pentru acest procedeu este acela al func]iei de interschimbare a dou\ variabile. Declaraţia int vector[10]. Iniţializarea unui tablou Ini]ializarea unui tablou se face prin semnul "#" dup\ declara]ia acestuia urmat de o list\ de valori ini]iale. 6. schimbare_corecta (&x. numele tabloului (nume) . b = temp. int *q){ int temp. Forma "clasic\" a func]iei. *q = temp. Dac\ se dore[te modificarea unui parametru formal.care este un identificator precum [i dimensiunea sa. Un tablou este o colec]ie de elemente(date) de acela[i tip. *p = *q. dimensiune.1. } Un apel al acestei func]ii (prin schimbare (x. 48 . este: void schimbare (int a. int vector[10]. `ntreg. temp = *p.2.2. `n limbajul C transferul implicit al parametrilor este prin valoare.2. y). &y). Referenţierea unui element al tabloului Elementele unui tablou pot fi accesate prin numele tabloului urmat de o expresie `ntre paranteze p\trate . Varianta corect\ este: void schimbare_corecta (int *p. vector[1]. Dimensiunea este o constant\ `ntreag\ [i specific\ num\rul elementelor tabloului. incorect\ (semantic) `n limbaj C.

De notat c\ `n cazul sirurilor de caractere ce se memoreaz\ `ntr-un tablou. 4}. 2. 'f'}. 'd'. atunci celelalte valori se ini]ializeaz\ cu zero. iar declara]ia: char s[ ] = "abcdef" . are ca efect crearea tabloului: 5 2 3 1 0 0 0 0 0 0 ~n cazul unui tablou care se ini]ializeaz\. 'c'. Dupa aceste transformari structura sa va fi: 'a' 'b' 'c' 'd' 'e' Dac\ lista de valori ini]iale (dat\ dup\ declara]ie) cuprinde mai pu]ine elemente dec=t dimensiunea declarat\ a tabloului. 3. aceasta se determin\ de c\tre compilator: float x[ ] = {2. acest caracter noteaz\ sf=r[itul [irului( vezi paragraful 6. 4. 'c'. 2. 2. declara]ia: char s[6] = "abcdef" . 0. Tabloul va avea structura: 'a' 'b' 'b' 'd' 'd' tab[marime . tab[3] = tab[4] = 'd'. 5. 0}. 'd'. # define marime 5. . '\o'}. 'e'. }.5). 'b'.Programare_ Limbajul_C tip nume[dim] = { valoare_1. 2 0 5. ini]ializarea se poate face [i cu [iruri de caractere incluse `ntre ghilimele. tab[0] = 'a'. 'b'. 3. este echivalent\ cu: char s[6] = {'a'. char s[4] = {'a'. valoare_2. 1}.2 3 4 0 ~n cazul tablourilor de caractere. 'b'. tab[marime/2] = 'c'. 'e'. Exemple: 1. tab[1] = tab[2] = 'b'. ultimul element al tabloului este caracterul ‘\0’. este echivalent\ cu: char s[ ] = {'a'.1] = 'e'. Ini]ializarea unui tablou se poate face [i prin citirea succesiv\ a tuturor elementelor sale: int i... '\0'}. poate fi omis\ dimensiunea. Spre exemplu int a[10] = {5. char tab[marime]. int a[4] = {1. 49 . 3.2. 'f'. 'c'.

Gheorghe GRIGORAŞ

float x [20]; for (i=0; i < 20; i++) { scanf (" %f", &x[i]); } Este de remarcat faptul c\ nu se face nici o verificare a limitelor unui tablou atunci c=nd se acceseaz\ un element al s\u. Spre exemplu dac\ se declar\ int a[3], b[3], c[3]; [i alocarea se face astfel: a[0] a[1] a[2] b[0] b[1] b[2] c[0] c[1] c[2] atunci expresiile a[4], b[1], c[-2], sunt echivalente, `n sensul c\ ele reprezint\ adresa aceleia[i zone de memorie.

6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri
S\ consider\m urm\toarea secven]\: int tab[10]; int *pa; pa = &tab[0]; Ultima instruc]iune asigneaz\ variabilei pointer pa adresa primului element al tabloului tab. Nota]ia "*pa" este echivalent\ cu nota]ia tab[0] iar nota]ia "*(pa+1)" este echivalent\ cu nota]ia tab[1]. A[adar, `n general "*(pa+i)" este totuna cu tab[i]. Urm\toarele secven]e for sunt echivalente: for ( i = 0; i < 10; i++) tab[i] = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa+i) = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa++) = 100;

~n limbajul C, numele unui tablou poate fi utilizat ca pointer (constant) la adresa de `nceput a tabloului. De aceea, cu declara]iile de mai sus, este perfect valid\ asignarea pa = tab; care este echivalent\ cu "pa=&tab[0];". Nu sunt valide (e lesne de dedus) expresiile: tab = pa; sau tab ++; A[adar se poate scrie [i: for ( i = 0, pa = tab; i < 10; i++, pa++) *pa = 100; ~n rezumat, echivalen]a `ntre elementele unui tablou [i numele s\u se exprim\ prin:
tablou[i] *(tablou + i) &tablou[i] tablou + i

50

Programare_ Limbajul_C

6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri
Opera]iile aritmetice permise asupra pointerilor sunt adunarea/ sc\derea unei constante, incrementarea/decrementarea (^^, --) [i sc\derea a doi pointeri de acela[i tip. Trebuie precizat `ns\ c\ unitatea care intr\ `n discu]ie nu este octetul ci adresa obiectului pointat. S\ urm\rim urm\torul exemplu: float ftablou[10]; float *pf = ftablou; pf++; ~n acest exemplu, dup\ incrementare, pf pointeaz\ la cel de-al doilea element al tabloului ftablou. Iat\ [i alte exemple: `n partea st=ng\ se descrie o expresie `n care apar pointeri iar `n dreapta expresia echivalent\ `n termenii tabloului. Nota]ia pointer ptr = tablou ptr1 = ptr + 5 ptr + i ptr + 4 ptr - 3 ptr1 - ptr ptr ++ Nota]ia tablou i=0 i=i+5 tablou [i] tablou [4] tablou [-3] j-i i ++

6.5. Şiruri de caractere
~n limbajul C, nu exist\ un tip de baz\ pentru [iruri (lan]uri) de caractere. Pentru a reprezenta un [ir de caractere, se utilizeaz\ tablourile de caractere. Prin conven]ie, ultimul caracter dintr-un astfel de lan] este caracterul NULL (' @0'). Tabloul de caractere (pe care-l numim mesaj): 's' 'a' 'l' 'u' 't' '!' ' @o' poate fi declarat prin una din urm\toarele trei instruc]iuni: char mesaj[7] = {'s','a','l','u','t','!', '\o'}; char mesaj[7] = "salut!"; char mesaj[ ] = "salut!"; Citirea respectiv tip\rirea acestui [ir se face prin instruc]iunile: scanf("%s", mesaj); printf("%s", mesaj); scanf("%s", &mesaj[0]); printf("%s", mesaj[0]); Exist\ o bibliotec\ de func]ii standard pentru manipularea [irurilor de caractere care se prezint\ `n anex\.

6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni
Declararea unui tablou cu N dimensiuni se face prin:
tip nume[dim_1][dim_2]...[dim_n];

~n aceast\ declara]ie, dim_1, dim_2, ..., dim_n trebuie s\ fie constante. Un tablou declarat `n acest mod se compune din dim_1*dim_2*...*dim_n elemente de acela[i tip (declarat) stocate `ntr-o zon\ contigu\ de memorie.
51

Gheorghe GRIGORAŞ

Pentru a accesa un element dintr-un tablou exist\ mai multe moduri de notare, `n concordan]\ cu modul de stocare a elementelor tabloului `n memorie. Iat\ de exemplu o declara]ie a unui tablou cu dou\ dimensiuni de valori 3 respectiv 4 (a[adar o matrice cu 3 linii [i 4 coloane). int t[3][4]; O prim\ viziune a reprezent\rii acestuia `n memorie este cea natural\ a unei matrice: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3] t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementeul ha[urat din acest tablou se referen]iaz\ prin t[1][2] (este elementul de pe linia 2 [i coloana 3 din matrice, datorit\ numerot\rii indicilor de la 0). O alt\ viziune (acceptat\ de C) a acestui tablou este aceea a unui tablou cu o singur\ dimensiune `n care fiecare element este la r=ndul s\u un tablou cu o dimensiune: t t[0] t[1] t[2] t [0][0] t [1][0] t [2][0] t [0][1] t [1][1] t [2][1] t [0][2] t [1][2] t [2][2] t [0][3] t [1][3] t [2][3]

Elementul t[1] reprezint\ un tablou cu o dimensiune iar elementul ha[urat este referen]iat prin *(t[1]+3). ~n sf=r[it a treia viziune a tabloului este aceea a unei succesiuni de elemente dispuse `ntr-o zon\ contigu\: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3]

t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementul ha[urat (acela[i ca [i `n cazurile anterioare) se referen]iaz\ prin: *( *t + 6) sau prin nota]ia echivalent\: *( &( t[0][0] + 6)) S\ not\m c\ `n acest caz t este de tip pointer de pointer de `ntregi (dubl\ adresare indirect\). O problem\ important\ relativ la tablourile cu mai multe dimensiuni este cea a ini]ializ\rii acestora. A[a cum referen]ierea unui element al tabloului poate fi f\cut\ `n mai multe moduri, [i ini]ializarea unui tablou se poate face `n moduri diferite (sintactic vorbind). S\ exemplific\m aceste moduri cu referiri la acela[i tablou pe care l-am reprezentat mai sus, t[3][4]: • ini]ializarea prin enumerarea tuturor elementelor tabloului ( `n ordinea liniilor dac\-i vorba de matrice): int t[3][4] = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12}; • ini]ializarea fiec\rei dimensiuni de tablou, separat: int t[3][4] ={{1, 2, 3, 4},{5, 6, 7, 8},
52

7. i++) if (strcmp (tabp [i]. "vineri". tabp [i+1]) > 0) { 53 . i++) if (tabp [i] != NULL) printf ( "%s\n". S\ mai d\m un exemplu de func]ie care sorteaz\ lexicografic (alfabetic) [irurile pointate de tabp: void sortare (char* tabp[ ]. restul elementelor sunt ini]ializate cu zero. "joi".{5. cu numele tabp. char *zi[7] = {"luni". Tablouri de pointeri Pointerii fiind variabile. 6. • ini]ializarea numai a unor elemente din tablou: int t[3][4] = {{1}. for (i = 0. pot intra `n componen]a unui tablou. int n) { int i. 6}}. "duminica").Programare_ Limbajul_C {9. }. sortat = 0. Astfel t [0][0] va fi ini]ializat cu 1. 12} }. "sambata". zi[0] 'l' 'u' 'n' 'i' zi[1] 'm' 'a' 'r' 't' 'i' zi[2] 'm' 'i' 'e' 'r' 'c' 'u' 'r' 'i' zi[3] 'j' 'o' 'i' zi[4] 'v' 'i' 'n' 'e' 'r' 'i' zi[5] 's' 'a' 'm ' 'b' 'a' 't' 'a' zi[6] 'd' 'u' 'm ' 'i' 'n' 'i' 'c' 'a' S\ consider\m un tablou de pointeri de tip char. i < n. Iat\ cum se declar\ un tablou de pointeri cu 7 componente ce se ini]ializeaz\ cu adresele [irurilor constante ce reprezint\ numele zilelor dintr-o s\pt\m=n\. char *temp. while (! sortat) { sortat = 1. "miercuri". i < n-1. 11. "marti". tabp[i] ). t [1][0] cu 5 iar t [1][1] cu 6. O func]ie care s\ afi[eze toate [irurile de caractere (pointate de tabp) la un singur apel ar putea ar\ta astfel: void scrie(char *tabp [ ]. 10. Un tablou unidimensional de pointeri corespunde la un tablou (cu dou\ dimensiuni) de elemente de tipul pointat. 7). int n){ int i. for (i = 0. } Apelul acestei func]ii pentru scrierea zilelor s\pt\m=nii este: scrie (zi.

Gheorghe GRIGORAŞ

temp =tabp [i]; tabp [i] = tabp [i+1]; tabp [i+1] = temp; sortat = 0; } } } Apelul pentru sortarea alfabetic\ a zilelor s\pt\m=nii este sortare(zi, 7); ~n corpul func]iei sortare s-a folosit un apel la func]ia strcmp care compar\ 2 [iruri de caractere s1 [i s2; rezultatul este negativ dac\ s1 < s2, pozitiv dac\ s1 > s2 [i zero dac\ s1 # s2.

6.8. Pointeri şi alocarea memoriei
Printre func]iile de alocare a memoriei (vezi Anexa ), "maloc" [i "free" joac\ un rol important pentru c\ ele permit alocarea / dealocarea `n mod dinamic a spa]iului din memorie. Acest spa]iu este posibil de accesat cu ajutorul variabilelor de tip pointer. # include <stdlib.h> void *malloc (size_t dim); void free(void *ptr); Alocarea dinamic\ a memoriei este deosebit de util\ at=ta timp c=t programatorul folose[te structuri de date pentru care nu [tie dimensiunea la scrierea programului. ~n cursul execu]iei programul poate aloca memorie `n limitele impuse de sistem. Func]ia malloc are ca argument num\rul de octe]i dori]i a fi aloca]i [i `ntoarce ca rezultat un pointer c\tre zona de memorie liber\ alocat\ de sistem. Pointerul returnat este de tip "void" ce corespunde unui pointer la o variabil\ de tip oarecare. Pentru specificarea m\rimii unui tip particular, se poate utiliza operatorul "sizeof" (vezi sec]iunea urm\toare). Dac\ nu mai este memorie disponibil\ (nu se poate face alocarea) func]ia malloc returneaz\ valoarea NULL. Iat\ un exemplu: char *tampon; element *ptr; /*presupunem ca tipul element este definit undeva */ -------tampon = malloc(512); /* s-a alocat o memorie tampon de 512 caractere*/ ptr = malloc(32*sizeof(element)); /*s-a alocat o zona de 32 de "elemente"*/ if ((tampon == NULL || ptr == NULL)) { printf ("Alocare imposibila ! \n"); ... ... Func]ia "free" permite dealocarea spa]iului de memorie alocat `n prealabil de malloc. De pild\, dup\ utilizarea memoriei tampon [i ptr (`n exemplul de mai sus) se scrie (`n program) free (tampon); free (((char*)ptr);

54

Programare_ Limbajul_C

6.9. Operatorul “sizeof”
sizeof expresie; sizeof(tip);

Operatorul “sizeof” ofer\ dimensiunea `n octe]i a tipului expresiei considerate(tipului respectiv). Dac\ se aplic\ unui tablou, operatorul sizeof ofer\ dimensiunea `n octe]i a memoriei ocupat\ de `ntreg tabloul. Pentru a ob]ine num\rul elementelor tabloului t se utilizeaz\ expresia “sizeof t” sau “sizeof t[0]”. S\ not\m `n acela[i timp c\, atunci c=nd este parametrul unei func]ii, un tablou este considerat ca [i un pointer; prin urmare operatorul sizeof nu ofer\ dimensiunea memoriei ocupat\ de tablou ci dimensiunea tipului pointer. Acest lucru se ilustreaz\ `n exemplul urm\tor: double tab [100]; void f(double[ ]); /*declaratia este echivalenta cu void f(double*)*/ int main( ){ int i = sizeof tab; /* i este initializat cu 100 * sizeof(double)*/ f(tab); ... } void f(double t[ ]){ int i = sizeof t; /* i este initializat cu sizeof(double)*/ } Pentru a ob]ine dimensiunea memoriei ocupat\ de un tip anume se folose[te: sizeof(tip); De aceast\ dat\ parantezele sunt obligatorii. Apelul sizeof(long); ofer\ num\rul de octe]i utiliza]i pentru a memora un `ntreg “long” (este incorect a scrie sizeof long).

6.10. Pointeri către funcţii
O func]ie are un nume care este identificator dar acesta nu constituie o variabil\ `n C. Este posibil, pe de alt\ parte, de a defini o variabil\ de tip pointer c\tre o func]ie. Declara]ia unui pointer la o func]ie este de forma:
tip(*nume)(lista_arg);

tip: este tipul returnat de func]ia pointat\; nume: este identificatorul pointerului la func]ie; lista_arg : este lista argumentelor func]iei pointate. De exemplu declara]ia: char *(*p)(char*,const char*); precizeaz\ c\ p este un pointer la o func]ie de tip char* (pointer la tipul char), are doi parametri, unul de tip char*, cel\lalt de tipul const char*. Este important a se pune “*nume” `n parantez\ deoarece declara]ia “tip *nume (lista_parametri)” precizeaaz\ c\ nume este o func]ie de tip “tip*”.

55

Gheorghe GRIGORAŞ

Un exemplu de utilizare a tipului pointer la o func]ie este func]ia de comparare “cmp” ce apare ca argument la func]ia de sortare “qsort” (vezi anexa ): void qsort(const void* baza, size_t n, size_n t, int(*cmp)(const void* val1, const void* val2)) Func]ia qsort este o func]ie de sortare general\ care permite sortarea unui tablou de elemente de tip oarecare(baza) prin specificarea unei func]ii de comparare. Iat\ un program ce utilizeaz\ func]ia qsort : # include <stdio.h> # include <stdlib.h> # include <string.h> enum {n_max = 10}; int tab_int[n_max]; /* tab_int este tabloul ce contine lungimile liniilor **ce trebuie sortat */ char* tab_nume[n_max] = { "Ionescu Ion", "Constantin Vasile", "Ion Gheorghe", "Constantin Mircea", "Constantinescu Ioana", "Vasiliu Catalina", "Vasilescu Maria", "Constantiniu Calin", "Vasile Radu", "Vasilescu Cristi" }; /* tab_nume este tabloul ce trebuie ordonat **lexicografic */ /* se definesc functiile de comparatie */ int comp_int (const void* n1, const void* n2) { return(*(int*)n1- *(int*)n2); } int comp_nume (const void* p1, const void* p2) { return(strcmp(*(char**)p1,*(char**)p2)); } int main(void) { int i; printf("Lista initiala de nume : \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); for (i = 0, i < n_max; i++) tab_int[i] = strlen(tab_nume[i]); qsort(tab_int, n_max, sizeof(int), comp_int); qsort(tab_nume,n_max,sizeof(char*),comp_nume); printf("Lungimile numelor sortate:\n"); for(i = 0; i < n_max ; i++) printf("%2d: %d\n",i,tab_int[i]); printf("Nume ordonate lexicografic: \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); return 0; }
56

const char* sursa): func]ie ce concateneaz\ [irul sursa la sf=r[itul [irului dest [i returneaz\ valoarea lui dest. while(sursa[i] != '\0') { dest[i] = sursa[i]. d) int strcmp(const char* s1. return -.const char* sursa) : func]ie ce copie [irul sursa `n [irul dest [i returneaz\ dest. b) char* strcpy(char* dest. } char *strcpy(char* dest. const char* s2) : func]ie ce compar\ [irurile s1 [i s2 conform ordinii lexicografice. while(*scr != '\0') *dest++ = *src++. Implementarea func]iilor de la a) la d) se poate face folosind nota]ia tablou sau aritmetica pointerilor. i++ } dest[i] = '\0'. Soluţii 1.Programare_ Limbajul_C 6.i . int strlen(const char *s){ int i = 0. `n C. while(s[i++] != '\0') . } char *strcat(char *dest. } 57 . const char *sursa){ int i = 0. while((s1[i] == s2[i] && (s1[i] != '\0')) i++.12. dac\ s1 = s2 se returneaz\ 0 [i dac\ s1 > s2 se returneaz\ o valoare pozitiv\. *dest = '\0'. const char *sursa){ while(*dest != '\0') dest++. 6. return dest. c) char* strcat(char* dest. A[a cum s-a mai precizat. return dest. return s1[i] . S\ se scrie programe C care s\ implementeze func]iile: a) int strlen(const char*s) : func]ie ce returneaz\ dimensiunea [irului s. Exerciţii 1. Dac\ are loc rela]ia s1 < s2. se returneaz\ o valoare negativ\.11. ~n anex\ sunt date func]iile din biblioteca standard care se aplic\ [irurilor de caractere.s2[i]. const char *s2){ int i = 0. [irurile de caractere sunt memorate `n tablouri `n care ultimul element este un delimitator de sf=r[it de [ir: caracterul NULL(‘\0’). } char *strcmp(const char *s1.

char *mijloc = "un mic". char* strcat(char *dest. Dac\ evaluarea acestui parametru este valoarea fals (0) atunci assert returneaz\ un mesaj de eroare. char *mesaj. assert(lungime==strlen("Iata un mic exemplu ! ")). int main(){ char *inceput = "Iat\". strcat(strcat(strcopy(mesaj. "Iat un micut exemplu!") < 0). int lungime. const char *sursa). int strcmp(const char *s1. lungime = strlen(inceput)+ strlen(mijloc) +strlen(sfarsit). char *sfarsit = "exemplu ! ". } 58 .h> # include <assert. # include <stdlib. sfarsit).h> int strlen(const char *s) char* strcopy(char *dest. return 0. assert(strcmp(mesaj. const char *sursa). Se folose[te func]ia assert (anexa ) care are ca parametru o expresie logic\ ce descrie o proprietate ce trebuie verificat\. const char *s2).inceput).Gheorghe GRIGORAŞ Iat\ [i un program care testeaz\ aceste func]ii. assert(strcmp(mesaj. mesaj = malloc(lung + 1). assert(strcmp(mesaj. "Iata un mic exemplu !")== 0).inceput) > 0).mijloc).

Mesaj salut="!Bine a-ti venit la cursul<Limbajul C>". 7.b.6 7. Sintaxa ei este: typedef tip nume_nou. De pild\ un tablou permite a regrupa o mul]ime de elemente de acela[i tip.7 7.5 7. ~n acest capitol vom vedea c\ `n C putem construi “structuri” sau “uniuni” care permit regruparea elementelor de tipuri diferite `n scopul de a defini un nou tip.8 Redenumirea unui tip Tipul structur\ Accesul [i ini]ializarea c=mpurilor unei structuri Structuri autoreferen]iate Tipul enumerare Uniuni Exerci]ii Solu]ii ~n capitolul al doilea au fost introduse tipurile de baz\ ale limbajului C. Iat\ c=teva exemple: typedef long Mare.4 7. ~n anumite programe este util s\ regrup\m diferite variabile pentru a exprima o anume rela]ie ce le caracterizeaz\. Aici “tip” este tipul ce se dore[te a fi redenumit iar nume_nou este numele ce se d\ acestuia.3 7. typedef char Mesaj[49].Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI 7. . De asemenea exist\ posibilitatea de a renumi (redenumi) un anume tip. Redenumirea unui tip Instruc]iunea typedef permite redenumirea unui tip. Instruc]iunea permite redenumirea at=t a tipurilor de baz\ (deja existente) c=t [i a tipurilor construite.1 7.2 7. typedef char Luna[10]. Luna ianuarie = "ianuarie".1. Mare a.

popescu. 60 . } struct Student ionescu. S\ observ\m c\ structurile se pot defini f\r\ nume. int varsta.Gheorghe GRIGORAŞ 7. } Persoana. typedef struct { char nume[20]. int an. Persoana ionescu. } amicul. short luna. el este totu[i util pentru a identifica structura definit\. }. char prenume[20] Data data_nasterii. struct Student{ char *nume. Fiecare linie din partea “declara]ii” define[te un c=mp al structurii. struct Data data_nasterii. char *grupa. char prenume[20]. prin typedef li se atribuie un nume. char *prenume. Tipul structură Instruc]iunea pentru definirea structurilor este: struct nume{ declara]ii }.2. short luna. struct Data{ short ziua. ~n instruc]iunea de mai sus “nume” este facultativ. Structura este o colec]ie de una sau mai multe variabile (numite membri) grupate sub un singur nume. short anul. popescu. } Data. O variabil\ de tipul “ struct nume” poate fi definit\ `n aceea[i instruc]iune `n care este definit\ structura sau separat Iat\ c=teva exemple: struct Persoana{ char nume[20]. struct Persoana colegul. typedef struct{ short ziua. short anul.

Persoana necunoscut = { " " . char prenume[40]. Elementul desemnat `n acest mod este echivalent cu o variabil\ de acela[i tip cu c=mpul definit `n structur\. fiecare nod este compus dintr-o informa]ie (valoarea nodului) [i doi pointeri. liste. unul la subarborele st=ng altul la cel drept.ziua este de tip short. Are sens asfel: necunoscut = ionescu .”) [i de numele c=mpului selec]ionat. `ntr-un arbore binar. Iat\ cum poate fi definit\ o astfel de structur\: typedef struct { .varsta este de tip int. amicul. iar necunoscut este o variabil\ de tip pointer la structura Persoana . Dou\ structuri de acela[i fel pot s\ apar\ `ntr-o expresie de atribuire. O form\ echivalent\ este urm\toarea: (*necunoscut).varsta = 41.3. care este un tip structur\. variabilele “ionescu” [i “dan” sunt definite ca fiind de tip Persoana .nume. Exemplu: necunoscut = &ionescu. urmat\ de numele c=mpului.4. 61 . dan. Accesul la c=mpurile unei astfel de variabile(pointer la o structur\) se face ad\ug=nd dup\ numele varibilei pointer o “s\geat\” (“->”) . necunoscut ->varsta = 41. Aici. *necunoscut. } valoare. 42 }. Prin aceasta. De pild\. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri Accesul la c=mpurile unei variabile de tip structur\ se face utiliz=nd numele unei variabilei urmat\ de punct (“.nume este de tip char*. S\ consider\m acum declara]ia: typedef struct{ char nume[40] . Persoana ionescu. `nc=t o astfel de expresie are sens doar dac\ structurile sunt de acela[i tip. Ini]ializarea unei variabile de tip structur\ se poate face `n maniera `n care se ini]ializeaz\ un tablou: se descrie cu ajutorul unei liste de valori ini]iale c=mpurile structurii: Persoana ionescu = { "Ionescu".. 0}. O atribuire de structuri este o copiere bit cu bit a elementelor corespunz\toare. c=mpurile din variabila “ionescu” sunt copiate `n c=mpurile corespunz\toare din variabila “necunoscut”..nume = necunoscut->nume.Programare_ Limbajul_C 7.. urm\rind exemplele din paragraful precedent. 7.de pild\. Iat\. arbori etc. int varsta. Structuri autoreferenţiate Utilizarea structurilor permite construirea de structuri de date evoluate ca: fi[iere. avem: ionescu.data_nasterii. "Vasile" . dan. dan.varsta = (*necunoscut). } Persoana. " " . ionescu.

return 0. struct Arbore* stang. printf (" "). NULL. a2=adauga(10. NULL. adauga(3. struct Arbore *stang. adauga(4. adauga(2. c->stang = s. } void afisare (Arbore* a){ if (a! = NULL){ printf ("(%d". c->drept = d. S\ observ\m c\ structura Arbore se autoreferen]iaz\: printre c=mpurile structurii arbore sunt dou\ care sunt de acela]i tip struct Arbore. NULL)). Arbore* s. a1=adauga(1. Arbore* d){ Arbore* c. } Arbore. a1. NULL)). NULL. void afisare (Arbore* a). 62 . } Arbore. typedef struct Arbore{ valoare val. c->val = v. afisare (a->stang). a->val . Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea unei structuri autoreferen]iate: se construiesc doi arbori binari folosind func]ia “adauga” [i se afi[eaz\ un arbore `n nota]ia infix (func]ia “afisare”).h> # include <stlib. afisare(a2). NULL). # include <stdio.Gheorghe GRIGORAŞ /* s-a definit tipul "valoare" pentru **informatia din nodurile arborelui*/ typedef struct Arbore{ valoare val. afisare (a->drept). printf("\n"). printf("\n").h> typedef int valoare. Arbore* adauga(valoare v. return c. Programul Arbori binari. printf("Primul arbore este: \n"). struct Arbore *drept. } Arbore* adauga(valoare v. afisare(a1). Din acest motiv structura are un nume: Arbore. Arbore* d). Arbore* a2. int main( ){ Arbore* a1. printf("Al doilea arbore este: \n"). c=malloc (sizeof (Arbore)). " "). struct Arbore* drept. Arbore* s. NULL). adauga(20.

april. august. feb. Exemple: enum Bool {da. care definea c=mpurile acesteia. cu excep]ia cazului `n care programatorul ofer\ valori ini]iale acestor identificatori. `ntr-o maniera elegant\. define[te o list\ de alegeri posibile. iulie. Un tip enumerare permite ca. sept.5. pentru c\ lui ian i s-a dat valoarea ini]ial\ 1. Aici. Uniunea trebuie privit\ ca o structur\ `n care membrii ocup\ aceea[i zon\ de 63 .s\ definim un tip care nu poate lua valori dec=t `ntr-o mul]ime precizat\ de valori constante. nu=0}. da} ~n ambele situa]ii.6. oct. Primul identificator constant din lista de identificatori cap\t\ valoarea 0. al doilea valoarea 1.Programare_ Limbajul_C printf (")"). Sintaxa este similar\ cu cea care define[te o structur\: union nume { declara]ii }. Tipul enumerare Definirea unui tip enumerare se face prin instruc]iunea: enum nume { lista_de_identificatori}.. . spre deosebire de cea de la structur\. etc. nu}. De fapt. nov. mar. iunie.. 3. celelalte luni vor avea respectiv valorile 2. nu are valoarea 0 iar da are valoarea 1. Uniuni Uniunile sunt structuri care pot con]ine (la momente de timp diferite). mai.. Aici da are valoarea 0 iar nu are valoarea 1. 7. nu} Bool Bool raspuns=nu. Lista de declara]ii. obiecte de tipuri diferite. enum Luna {ian=1. dec}. enum Bool spune=da. este vorba despre zone de memorie care. la un moment dat con]in un anume tip de variabil\ iar la alt moment acest tip se poate schimba. enum Bool {nu. } else printf ("nil"). Similar cu definirea variabilelor de tip structura se definesc variabilele de tip enumerare: enum Bool raspuns. enum Bool {da=1. 12. } Execu]ia programului are ca rezultat afi[area urm\toarelor informa]ii: Primul arbore este: (1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) Al doilea arbore este: (10(1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) (20 nil nil)) 7. Evident se poate redenumi [i tipul enumerare: Typedef enum {da.

printf("%f%f\n". .Gheorghe GRIGORAŞ memorie. ~n exemplul urm\tor se specific\ faptul c\ un punct `n plan poate fi definit fie prin coordonatele sale carteziene fie prin cele polare. union { struct { long abscisa.tip sau p1. Coordonate p1. } Coordonate. p2. cum sunt de pild\ p1 [i p2. la un moment dat doar un membru al uniunii poate ocupa memoria. float ro. long ordonata.ro.pol.tip. float teta.p2. float teta. printf("%d%d\n". } pol. C=mpul “tip” este prezent `n toate alternativele uniunii [i el poate fi consultat prin referin]a p1. Declara]iile precedente pot fi modificate astfel (pentru a memora `n variabil\ `ns\[i tipul de reprezentare ales) : typedef enum {cart=1. } pol. poate con]ine fie valori `ntregi reprezent=nd coordonatele carteziene fie valori flotante reprezent\nd coordonatele polare. long ordonata.cart.pol.cart. } Coordonate. 64 . O variabil\ de tip Coordonate..p2. typedef union { TipCoord tip. Se mai poate elimina [i aceast\ redondan]\ prin urm\toarea declara]ie: typedef struct { TipCoord tip. Desigur c\ `n acest caz se presupune c\ prin program se afl\ c\ p1 este de tip cart iar p2 este de tip pol.ordonata). long abscisa. dimensiunea memoriei alocat\ pentru o variabil\ de tip uniune este dimensiunea celui mai mare membru al uniunii. S\ not\m c\.nec=0} TipCoord.pol.pol=2.cart. } cart.abscisa..1415926. struct { TidCoord tip.teta).tip sau p1. struct { float ro. struct { TipCoord tip.p1. long ordonata. float pi=3.p1. } cart. Typedef union { struct { long abscisa.

b) completarea tabloului de structuri cu noi adrese.cart. Scrie]i un program pentru consultarea unei agende telefonice la nivelul personalului unei societ\]i. Pentru aceasta va trebui s\ se realizeze urm\toarele: 1. b) consultarea agendei: la furnizarea unui nume programul ofer\ num\rul de telefon corespunz\tor (dac\ acesta exist\). ora[.teta .ordonata .ro p2.abscisa p1. Exerciţii 1.tip=1 p2.val.: 2143 quit 2. Dezavantajul este c\ numirea coordonatelor se face printr-o “cascad\” mai mare : p1. float teta.Programare_ Limbajul_C } cart. De exemplu: anca tel. fiecare av=nd c=te dou\ c=mpuri: un [ir de caractere ce `nseamn\ identitatea abonatului [i un num\r care corespunde num\rului s\u de telefon. S\ se scrie un program care s\ realizeze: a) alc\tuirea unei liste de adrese care folose[te un tablou de structur\ pentru stocarea informa]iilor legate de adrese (nume.2 crearea programului care realizeaz\ urm\toarele: a) ini]ializarea unui tablou de elemente structurate prin citirea fi[ierului ce reprezint\ agenda telefonic\.7.tip=2 7.: 2130 anuta persoan\ necunoscut\ [tefan tel.cart.pol. c) afi[area pe ecran a listei de adrese.val. dac\ p1. dac\ p2. } pol.val. Iat\ un exemplu: andrei 1427 anca 2130 ana 2131 barbu 2140 bogdan 1430 … … [tefan 2143 victor 2114 zeno 1442 1.pol. } Coordonate.val. Acest fi[ier va con]ine o mul]ime de linii. struct { float ro. } val.1 crearea agendei telefonice sub forma unui fi[ier text. codul po[tal). 65 . strada.

agenda[i]. } /* urmeaza functia de cautare dihotomica */ int cauta_dih(char cineva[ ]){ int compar=1. if (compar<0) b=i-1. i++. } int main(void){ FILE* fisier. compar=strcmp(cineva. int i. /* initializarea agendei telefonice */ fisier=fopen("telefon. while ((compar!=0) && (a<=b)) { i=(a+b)/2. /* numarul persoanelor din agenda */ /* urmeaza functia de cautare secventiala */ int cauta_secv(char cineva[ ]) { int compar=1. while ((compar>0) && (i<n)) { compar=strcmp(cineva. /* s-a definit agenda ca un tablou de persoane */ int n=0. int i. agenda[i]. int a=0.8. } persoana.nume). int i=0./* se cauta in prima parte */ else if (compar>0) a=i+1.nume).h> # define dim_agenda 100 # define lung_nume 20 typedef char sir[lung_nume] typedef struct { sir nume."r").txt". int b=n-1.h> # include <string. sir cineva./* se cauta in a doua parte */ } return (compar==0)? i:-1. do { 66 . /* s-a definit o structura de tip persoana*/ persoana agenda[dim_agenda]. # include <stdio. Vom construi dou\ func]ii pentru c\utarea `n agenda telefonic\: caut\_secv pentru c\utarea secven]ial\ [i caut\_dih pentru c\utarea dihotomic\(binar\).Gheorghe GRIGORAŞ 7. fin=0. Soluţii 1. int tel. } return (compar==0)? i-1:-1.

&(agenda[n].%s:necunoscut!\n". void sterge(void). &(agenda[n]. int select_meniu(void). afiseaz\ -afi[area listei de adrese. & cineva). "quit")==0). sterge -[tergerea unei adrese.agenda[i].%s:%d\n". Programul con]ine func]iile: init_lista -ini]ializarea listei. fin=(strcmp(cineva. introducere -ad\ugarea unui nou nume `n urm\toarea structur\ liber\. afiseaza(void). } adresa_info[MAX]. if (!fin) { i=cauta_secv(cineva). select_meniu -afi[area op]iunilor. } 2. printf("\t Dati prenumele celui cautat \n"). introducere(void). 67 . printf("Consultare agenda telefonica\n"). void init_lista(void). void main(void){ char optiune.cineva. } } return 0. char oras[20]. gaseste_liber(void). /* sau i=cauta_dih(cineva)."%s%d". char strada[40]. init_lista().Programare_ Limbajul_C fscanf(fisier. unsigned long int numar. /* Program pentru listarea unor adrese folosind un **tablou de structuri*/ # include <stdio.nume).h> # include <stdlib. } while (!feof(fisier)). while (!fin) { printf(">"). n++.tel)). scanf("%s".h> # define MAX 100 struct adresa { char nume[30].tel).cineva). printf("\t sau "quit" pentru sfarsit \n"). */ if (i==-1) printf("tel. unsigned long int cod_postal. else printf("tel. gaseste_liber -exploreaz\ tabloul de structuri `n c\utarea unui element nefolosit.

switch(optiune) { case 1: introducere(). liber=gaseste_liber(). break. Introduceti un nume \n"). gets(adresa_info[liber]. printf("Introduceti numele orasului: "). for(t=0. do { printf("\n Introduceti optiunea dvs. gets(adresa_info[liber]. °\0°. printf("Introduceti codul postal: "). °\0°. printf("2. } while (c<0 || c>4).10). int c. 68 . break. case 2: sterge().t<MAX. gets(s). printf("4. } printf("Introduceti numele: "). Iesire din program \n"). gets(s).Gheorghe GRIGORAŞ for(.: "). case 4: exit(0). printf("3. Afisati fisierul \n"). Stergeti un nume \n"). "). printf("Introduceti numele strazii: "). gets(adresa_info[liber].++t)adresa_info[t]. adresa_info[liber]. return. } } } void init_lista(void){ register int t.oras). case 3: afiseaza(). } void introducere(void){ int liber.numar=strtoul(s. printf("1. printf("Introduceti numarul: "). break.cod_postal= strtoul(s.nume[0]= °\0°.. adresa_info[liber]. c=atoi(s).) { optiune=select_meniu(). } int select_meniu(void){ char s[80]. gets(s). return c.strada).nume). if (liber==-1) { printf("\n Lista este completa. char s[80].10).

strada). if (liber>=0 & liber<MAX) adresa_info[liber]. printf("%s\n".adresa_info[t]. } void afiseaza(void){ register int t. gets(s).nume[0]&&t<MAX.adresa_info[t]. adresa_info[t].nume). } 69 .nume[0]) { printf("%s\n". if (t==MAX) return -1. } } printf("\n\n").adresa_info[t].numar). printf("%lu\n".adresa_info[t]. for(t=0.oras).cod_postal).adresa_info[t]. char s[80]. for (t=0. printf("%s\n".nume[0]= °\0°. /* Nu mai este loc in lista*/ return t. t<MAX. } void sterge(void){ register int liber. printf("%lu\n".++t). printf("Introduceti nr. ++t) { if (adresa_info[t].Programare_ Limbajul_C } gaseste_liber(void){ register int t. liber=atoi(s). inregistrarii: ").

• `ntr-un registru al calculatorului. Memorarea poate fi: • static\. • automat\.2 8. ~n general programatorul nu trebuie s\ se g=ndeasc\ explicit la un mecanism anume de memorare. Compilatorul asociaz\ `n mod automat unei variabile un tip de memorare care corespunde locului unde sa f\cut declararea.9 Precizarea unui mecanism de memorare Gestiunea automat\ a memoriei Gestionarea “register” a memoriei Gestionarea static\ a memoriei Variabile globale Declararea variabilelor externe Gestiunea dinamic\ a memoriei Exerci]ii Solu]ii Limbajul C ofer\ programatorului posibilitatea de a preciza mecanismul pe care-l dore[te pentru memorarea unei variabile. `n segmentul datelor programului.6 8. `n stiva de execu]ie.4 8.Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI 8.1 8.8 8. `n memoria disponibil\. Acest mecanism se refer\ la gestionarea memoriei `n cursul execu]iei programului. • dinamic\. ~n acela[i timp `ns\.5 8.7 8. nu este lipsit de interes ca programatorul s\ cunoasc\ particularit\]ile fiec\rui tip de mecanism de memorare [i de asemenea s\ cunoasc\ modul `n care compilatorul va administra variabilele pe care le declar\ `n program. .3 8.

2. posed\ un anume tip [i este administrat\ de un anume mecanism de memorare. Durata de via]\ [i vizibilitatea unei variabile “auto” vor fi limitate la interiorul blocului `n care este definit\. tip – este cuv=ntul cheie ce define[te tipul variabilei. interpretarea con]inutului variabilei atunci c=nd ea este supus\ unor instruc]iuni. /*cuvantul auto a fost omis. `ncep=nd cu locul de declarare. A[adar. Utilizarea acestei clase de memorare trebuie 71 . Declararea se face prin: auto tip identificator . Ini]ializarea unei variabile “auto” se va efectua la fiecare intrare `n bloc. Tipul variabilei va determina: dimensiunea zonei de memorie alocat\ pentru a reprezenta variabila. ini]ializarea variabilei: con]inutul implicit (dac\ exist\ unul) al variabilei la crearea sa. dac\ nu este dat\ explicit. Exemple: auto float x. o variabil\ este identificat\ printr-un nume (identificator). Gestionarea “register” a memoriei register tip identificator . Vom trece `n revist\ aceste mecanisme de memorare. S\ mai not\m c\ limbajul C standard (ISO) permite ini]ializarea tablourilor [i structurilor `n cazul gestiunii automate a memoriei.1. unde: mem –este unul din cuvintele cheie: auto. Gestiunea automată a memoriei Variabilele cu gestiune automat\ corespund variabilelor alocate `n stivele de execu]ie. Cum num\rul de regi[tri este limitat [i depinde de tipul de ma[in\ pe care ruleaz\ programul.3.el este implicit */ /* x are o valoare nedefinita pe cand p este un **pointer care are ca valoare adresa lui x */ 8. extern. Cuv=ntul cheie “auto” nu este obligatoriu. Precizarea unui mecanism de memorare Programatorul are posibilitatea s\ precizeze un mecanism de memorare prin instruc]iunea: mem tip identificator. char mesaj[ ] = "Mesaj initial". va fi nedefinit\. `n lipsa acestuia. static. Categoria de memorare (mem) c\reia-i apar]ine variabila va determina: vizibilitatea variabilei: identificarea p\r]ii din program capabil\ s\ foloseasc\ acea variabil\. identificator – este numele variabilei. 8. valoarea ini]ial\. Cuv=ntul cheie “register” permite programatorului s\ indice faptul c\ variabila ce se define[te se memoreaz\ `n unul din regi[trii calculatorului. auto float *p = &x. durata de via]\ a variabilei: perioada de timp `n care variabila este accesibil\. cerin]a aceasta este satisf\cut\ `n mod real doar dac\ este posibil\. o variabil\ definit\ `ntr-un bloc va fi o variabil\ cu gestiune automat\.Programare_ Limbajul_C 8. [i trebuie s\ fie totdeauna `n interiorul unui bloc. register.

Gestionarea statică a memoriei static tip identificator .5. fie implicit cu valori 0. nedefinit\. ~n plus. prin urmare nu se poate defini o variabil\ global\ `n corpul unei func]ii. Ea este efectiv\ doar pentru variabilele care pot fi codificate pe un cuv=nt-ma[in\: caractere. ini]ializarea structurilor [i tablourilor fie `n mod explicit indic=nd valori ini]iale.6. Vizibilitatea unei astfel de variabile statice depinde de locul `n care a fost declarat\: `n interiorul unui bloc: va fi vizibil\ doar `n blocul acela (la fel ca variabilele auto). `n exteriorul unui bloc: va fi vizibil\ `ncep=nd cu definirea sa p=n\ la sf=r[itul fi[ierului. Aceast\ declara]ie permite declararea local\ a unei variabile definit\ `n alt fi[ier(cu acela[i nume). implicit. durata lor de via]\ este timpul de execu]ie al programului `nsu[i. oferindu-le posibilitatea s\ accead\ la aceste argumente. Declararea variabilelor externe O variabil\ extern\ poate fi declarat\ `n orice punct al programului prin: extern tip identificator . `ntregi. 72 . declarate `n alte fi[iere. 8. pointeri. Implicit sunt ini]ializate cu 0 la `nc\rcarea programului. Variabilele statice sunt alocate `n segmentul de date al programului. se folose[te cuv=ntul cheie “extern”. Variabile globale O variabil\ global\ este o variabil\ static\ care poate fi referen]iat\ `n orice loc al programului. Exemple de utilizare a unor astfel de variabile sunt `n solu]ia exerci]iului 2 din capitolul precedent. este imposibil a se ob]ine adresa unei astfel de variabile.4. `n exteriorul oric\rui bloc. p=n\ la sf=r[itul fi[ierului surs\. ansamblul c=mpurilor va fi ini]ializat cu zero. Ea este definit\ `ncep=nd cu declara]ia sa. Pentru a defini o variabil\ global\ `n alt fi[ier. Cuv=ntul rezervat extern indic\ compilatorului faptul c\ tipurile [i numele variabilelor care urmeaz\ au fost declarate `n alt\ parte [i nu mai aloc\ din nou spa]iu de memorie pentru acestea. [i av=nd `n fi[ierul local specificarea extern. ~n acela[i timp ele permit: evitarea transmiterii unor argumente la func]ii apelate. 8. Aceast\ facilitate este legat\ de faptul c\ limbajul C permite compilarea [i legarea separat\ a diferitelor module de program: prin declararea unei variabile extern se comunic\ tuturor fi[ierelor variabilele globale necesare programului. acesta ]ine cont de ea at=ta timp c=t exist\ regi[tri disponibili `n ma[in\. Valoarea ini]ial\ a unei variabile registru este. Este u[or de `n]eles c\. `nainte de execu]ia func]iei main. Declara]ia “register” trebuie s\ fie plasat\ `n interiorul unui bloc. O astfel de variabil\ se declar\ prin: tip identificator .Gheorghe GRIGORAŞ v\zut\ ca o directiv\ de optimizare dat\ compilatorului. Aten]ie `ns\ c\ o variabil\ global\ poate fi modificat\ indirect pe perioada apelului la o func]ie. utilizarea unei variabile globale vine `n contradic]ie cu principiile program\rii modulare. ~n cazul tablourilor sau structurilor. 8.

}. Caracteristicile modulului sunt definite `n fi[ierul header “stiva. Fi[ier 2 extern int x. stiva_vid\. Gestiunea dinamică a memoriei Gestiunea dinamic\ a memoriei permite crearea de noi variabile pe parcursul execu]iei programului. 8. funct1(void) { x=. Avem aici de-a face cu o variabil\ alocat\ dinamic care este referen]iat\ cu ajutorul pointerului ptr prin *ptr.h.c.c. int stiva_vida(void). De exemplu: Persoana *ptr. Modulele vor fi: -stiva..7. Declara]ia: extern void functie(char). fun2(void){. char c. S\ not\m c\ o variabil\ alocat\ dinamic nu are un nume explicit. care con]ine implementarea func]iilor.. fun1(void){. stiva_plin\. cuv=ntul extern este facultativ. format din trei module. Aceast\ gestiune se efectueaz\ `n memoria disponibil\ care se nume[te “gr\mad\” (heap). De aceea. adic\ tipul rezultatului [i al parametrilor de apel.. top. ~n cazul func]iilor important este s\ se descrie signatura sa... void push(const sir ch). vizibilitatea unei variabile alocat\ dinamic este legat\ de tipul de gestiune al pointerilor care referen]iaz\ indirect acea variabil\. y.8. extern char c.. -stiva.. Defini]i un modul pentru gestionarea unei stive de [iruri de caractere..... ptr=malloc(sizeof(Persoana)). } . extern char c. Fi[ier 2 extern int x. . Durata de via]\ a unei variabile alocat\ dinamic este explicit\: -variabila este creat\ `n urma execu]iei opera]iei de alocare a memoriei (func]ia “malloc” `n C [i operatorul “new” `n C++). care con]ine modulul principal..Programare_ Limbajul_C Exemple: Fi[ier 1 int x. main(void){ . } ~n cazul declar\rii func]iilor ce se definesc `n alt modul (fi[ier). Exerciţii 1. Ea este referen]iat\ folosind o variabil\ pointer (vezi cap.. 73 . pop. void pop(sir ch).y.c. 8. -variabila dispare `n urma execu]iei opera]iei de restituire a memoriei (func]ia “free” `n C [i operatorul “delete” `n C++). 2.y=. S\ se construiasc\ un program. -prog.h” care are con]inutul: # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir]. este echivalent\ cu: void functie (char).x=...}.. .y. int stiva_plina(void). 6) care con]ine adresa sa. care con]ine declara]iile func]iilor din modulul stiva. care s\ implementeze func]iile uzuale aplicate unei stive de caractere: push.

static char stiva[dim].} int stiva_plina(){return(index==dim). int stiva_plina(void).h> int main() { char element. /* stiva. Pornind de la acest modul scrie]i un program test care realizeaz\: a) citirea unui [ir de [iruri de caractere care se vor “`mpinge” `n stiv\ (se vor stivui).Gheorghe GRIGORAŞ Utiliza]i func]iile de manipulare a [irurilor de caractere (Anexa ) pentru definirea func]iilor acestui modul. printf(">"). int stiva_vida(void). static int index=0. int stiva_vida(void).c" # include <stdlib. } printf("\n").c : modul de gestionare a stivei de **caractere */ # define dim 100. while(!stiva_plina()&&scanf("%c". } 2. void push(const sir ch). void pop(void).h*/ # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir].c */ void push(char). void pop(sir ch). b) scoate [irurile din stiv\ [i le afi[eaz\ (evident `n ordinea invers\ stivuirii).element).&element)!=EOF){ push(element). 8. pop(). /*stiva.9.} /* prog.} int stiva_vida(){return(index==0). /*modul.h> # include <stdio. } return 0. while (!stiva_vida()) { element=top_stiva(). int stiva_plina(void). Soluţii 1. printf("Iata continutul stivei: \n").c : modulul principal */ # include "stiva. /* stiva. printf("<%c\n".c 74 .} char top_stiva(){return(stiva[index-1]). printf("Incarcati stiva: \n>"). citirea se va face p=n\ la `nt=lnirea sf=r[itului de fi[ier sau p=n\ la umplerea stivei.} void pop(){--index.h" # include "stiva. void push(char c){stiva[index++]=c. char top_stiva(void).h : header ce contine declaratiile **functiilor din modulul stiva.

} 75 . index++.c). **nevizibile in alte fisiere.Programare_ Limbajul_C ** Gestionarea unei stive de siruri de caractere. a doua pentru **afisarea rezultatului destivuirii. printf("Se incarca stiva: \n>"). printf("<%s\n". Inainte de aceasta se apeleaza functia **assert care impune o conditie pentru a continua **executia: stiva sa nu fie plina. while (!stiva_goala()) { pop(x).h> # include <string. void push(const sir c){ /* Se copie c in stiva dupa care se incrementeaza **index.h" int main(void){ sir x.x)!=EOF) { push(x).c : programul de test ce consta din doua **iteratii: prima pentru citirea din fisierul de **intrare si stivuirea informatiei. } void pop(sir c){ /* se decrementeaza index apoi se copie top-ul **stivei in c */ assert(!stiva_vida()).stiva[index]). } return 0. printf(">").h> # include "stiva. */ # include <stdio. --index. */ assert(!stiva_plina()). /* indicile top-ului stivei */ static sir stiva[dimensiune_stiva]. } int stiva_vida(void){ return(index==0). strcpy(c. printf("Iata continutul stivei: \n").} int stiva_plina(void){ return(index==dimensiune_stiva). } printf("\n"). strcpy(stiva[index]. */ # include <stdio.h> # include "stiva. while(!stiva_plina()&&scanf("%s". } /* test. */ static int index=0.x).h> # include <assert.h" /* ** variabile cu clasa de memorare *static*.

Mecanisme de conversie Se disting patru cazuri `n care `ntr-un program C se aplică un mecanism de conversie: 1. if (pi>2) pi=pi/i. Conversia la asignare 9. Evaluarea expresiilor aritmetice 9.. utilizarea operatorilor de conversie: float f1=(float)14/5. ~n al doilea caz se poate converti o valoare real\ la o valoare `ntreag\. asignarea cu tipuri diferite ale variabilelor termeni ai asignării: float f..5. int i=2. int i=10..1. Pointerul universal.1 Mecanisme de conversie 9. Conversia de tip `n limbajul C ofer\ un mecanism simplu pentru evaluarea expresiilor aritmetice [i pentru transmiterea parametrilor. se poate interpreta con]inutul unei variabile de tip caracter ca fiind o valoare `ntreag\ [i drept urmare posibilitatea utiliz\rii acesteia `ntr-o expresie aritmetic\.3. Evaluarea expresiilor logice 9. ~n primul caz de pild\.1. Conversii de pointeri.1.8 */ .14. Trebuie s\ facem distinc]ia `ntre dou\ maniere de conversie: aceea care are drept scop schimbarea interpret\rii con]inutului unei variabile [i conversia care are drept consecin]\ modificarea con]inutului unei variabile.Cap 9 CONVERSIA DE TIP 9.1.1. f=i. 9. /* f1=2. 3. 2.4.1.. evaluarea unei expresii aritmetice sau logice în care componentele expresiei au tipuri diferite: float pi=3.2. .1. ca o consecin]\ se pierde valoarea frac]ionar\ a variabilei reale. Conversii explicite 9..

compilatorul este cel care gireaz\ aceste conversii. c=nd apar dou\ tipuri diferite. (b) reprezentarea tipului “destinatar” este mai mare ca dimensiune dec=t cea a tipului “surs\”: long=int/short/char int=short/char short=char ~n acest caz nu exist\ pierdere de informa]ie: bi]ii sursei sunt completa]i cu zero (p\str=ndu-se eventualul bit semn). Dac\ valoarea p\r]ii `ntregi a sursei este prea mare pentru a fi reprezentat\ `ntr-un `ntreg. bitul semn `n schimb nu se mai “transfer\”: unsigned long=int/short/char unsigned=short/char unsigned short=char 2. apare o eroare (Floating point exception).1. f\r\ semn. 9. etc. asignarea unei valori reale la o valoare `ntreag\: char/short/int/long=float/double ~n acest caz sunt suprimate cifrele de la partea zecimal\: este conversie prin trunchiere [i nu prin rotunjire. 3.se alege tipul de evaluare: `ntreg. Faza II: .0 */ apelul unei funcţii: printf(“%d\n”.tipul float este convertit la double. Vom detalia `n continuare aceste mecanisme. Poate ap\rea [i aici eroarea “Floating point exception” dac\ partea exponent este prea mare pentru o variabil\ real\ `n simpl\ precizie. mecanismul este acela[i. poten]ial. Alte conversii `n care intervin tipuri definite de programator sunt considerate ilicite [i sunt respinse de compilator. lucrurile se petrec dup\ cum urmeaz\: 1. Conversiile `ntre tipurile de baz\ ale limbajului sunt considerate permise iar tratamentul la care sunt supuse datele de c\tre compilator este bine stabilit de regulile limbajului. Dac\ destinatarul este un tip far\ semn. asignarea unei valori reale `n dubl\ precizie la o variabil\ real\ `n simpl\ precizie: float=double ~n acest caz exist\ o pierdere a preciziei reprezent\rii valorii reale.Programare_ Limbajul_C float f2=14/5. real. asign\ri `n care intervin dou\ tipuri `ntregi: (a) reprezentarea tipului “surs\” este mai mare ca dimensiune dec=t reprezentarea tipului “destinatar”: char=short/int/long short=int/long int=long ~n acest caz bi]ii de rang superior din valoarea din partea dreapt\ a asign\rii sunt suprima]i `nc=t exist\.1 Conversia la asignare ~n conversia la asignare.’z’). lucrurile se petrec astfel: - 77 .2 Evaluarea expresiilor aritmetice tipurile `ntregi mai mici dec=t int sunt convertite la int. /* f2=2.1. ~n rezumat. 9. /*caracterul ‘z’ este convertit la un intreg */ ~n cazul `n care se utilizeaz\ operatori de conversie. o pierdere de informa]ie. .

78 . i se decrementeaz\. } ~nainte de prima evaluare a expresiei “i.. etc. b=(x>0) && (x<31). dup\ care.4 Conversii explicite Conversiile explicite se exprim\ prin: (tip) expresie sau tip ( expresie ) At=ta timp c=t conversia este permis\.1. • asignarea valorilor 0-1: dac\ evaluarea expresiilor este “false” (true). Exemple: x=50. Ace[ti operatori de conversie permit programatorului s\ specifice o conversie care nu se face implicit de c\tre compilator. `n caz contrar prin “true”.1. i are valoarea 10 deci expresia cap\t\ valoarea “true”.3... Evaluarea expresiilor logice Rezultatul evalu\rii unei expresii logice va fi 0 (reprezent=nd “false”) sau 1 (reprezent=nd “true”). 9.Gheorghe GRIGORAŞ Dac\ un operand este: double unsigned long long unsigned Exemple: i (int) int int i (int) Faza 1 Faza 2 Rezultat Faza 1 Faza 2 Rezultat + Cel\lalt operand se converte[te la: double unsigned long long unsigned + c (char) int int + b) (float) double double Rezultatul este: double unsigned long long unsigned Faza 1: Faza 2: Rezultatul: int (a (long) long double int double double double double double 9. valoarea asignat\ acesteia este 0 (1). Ace[tia pot fi utiliza]i: pentru for]area conversiilor `n expresii.. Operanzii ce apar `n aceast\ expresie r\m=n neschimba]i. De aceea evaluarea unei expresii logice se face prin: • evaluarea operanzilor: dac\ valoarea aritmetic\ este 0 atunci aceasta se interpreteaz\ prin “false”. rezultatul expresiei este convertit la tipul indicat.-“. /* b capata valoarea 0 */ i=10 while (i--) { .

. /*functia ceil returneaza o valoare de tip intreg*/ 9. Compilatorul for]eaz\ conversia [i afi[eaz\ un mesaj de avertisment (“warning”) `ntotdeauna c=nd `ntr-un program apare o astfel de conversie.Programare_ Limbajul_C pentru transmiterea valorilor cu tipurile cerute ca parametri `n func]ii.25. Aceast\ incompatibilitate se poate evita `n dou\ moduri.. Pointerul universal Conversia `ntre pointeri la tipuri diferite nu este implicit\. int* ptr1 double* ptr2 ptr1=alocare(10). */ f=a/(float)b. 79 . Pentru exemplul precedent se procedeaz\ astfel: void* alocare(int dim). O variabil\ pointer de tip void* poate primi ca valoare pointer la un tip oarecare. r=sqrt(double(a)). S\ consider\m de pild\ urm\toarea secven]\: char *alocare(int dim). */ . float f... /* f=5. */ f=(float)a/b. Reciproc. o valoare de tip void* este implicit convertit\ la o valoare pointer de un tip oarecare. schimbarea tipului valorii returnate de o func]ie. O a doua solu]ie const\ `n a utiliza tipul pointer universal void*. Asign\rile pentru ptr1. double r..25. /* f=5. O prim\ solu]ie const\ `n a utiliza o conversie explicit\: . Exemple: int a=21.5 Conversie de pointeri.. ~n cea de-a treia linie a secven]ei de mai sus apare o asignare `ntre pointeri incompatibili. a=(int)ceil(r). . ptr2=alocare(20).1.0. ptr2 sunt corecte: tabloul de pointeri alocare este de tip void* `nc=t ace[ti pointeri pot fi asigna]i la pointeri de orice tip. ptr = alocare(100). ptr=(int*) alocare(100). b=4. Tipul pointer universal void* este folosit frecvent `n func]iile disponibile din bibliotecile limbajului C (Anexa) `n scopul de a realiza conversii implicite `ntre pointeri de tipuri diferite. int *ptr. /* f5.. f=a/b...

Programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator. acestea sunt directive c\tre preprocesor. .3 Compilare condi]ionat\ 10. O directiv\ este de forma: # instruc]iune argumente Principalele instruc]iuni pentru preprocesor sunt: define if elif line ifndef else include error undef endif ifdif pragma De notat c\ un r=nd `n fi[ierul surs\ C nu poate con]ine mai mult de o directiv\.1 Constante simbolice. La apari]ia acestui identificator `n program.4 Directiva #error 10.2 Includerea fi[ierelor 10. preprocesorul substituie secven]a corespunz\toare de instruc]iuni `n locul acestui identificator. Rezultatul activit\]ii preprocesorului este un fi[ier surs\ `n care sunt tratate toate directivele de precompilare [i care este transmis compilatorului. • compil\ri condi]ionate conform unor parametri (valori) transmise `n comanda de compilare.1. Precompilarea este o faz\ de prelucrare independent\ de compilarea propriu-zis\. 10.2. Preprocesorul realizeaz\ o faz\ de precompilare care are ca obiect: • includerea unor fi[iere (specificate) `n program. acestea se numesc directive pentru preprocesor.1. ea face parte integrant\ din procesul de compilare: apelul compilatorului pentru un program execut\ mai `nt=i `nc\rcarea preprocesorului.1 Directive preprocesor Preprocesorul trateaz\ doar liniile ce `ncep prin caracterul “#”. • definirea unor constante simbolice.2.2 Macroinstruc]iuni tip func]ie ~n codul surs\ al unui program C se pot include instruc]iuni destinate compilatorului.1 Directive preprocesor 10.1.1.Cap 10 PREPROCESORUL 10. ~n acela[i timp `ns\. Directiva #define 10.1 Macroinstruc]iuni predefinite 10. • definirea macroinstruc]iunilor.2 Macroinstruc]iuni 10.

`n textul surs\. Exemplu Pentru a folosi func]iile din biblioteca matematic\ se include fi[ierul math. Constanta simbolic\ se define[te cu directiva “define”: # define identificator [ir_de_caractere Exemple: # define NULL 0L # define TRUE 1 # define FALSE 0 # define EOF (-1) Utilizarea constantelor simbolice are diverse scopuri. cu excep]ia cazului c=nd `n acesta apare o directiv\ #undefine pentru identificatorul corespunz\tor.. Preprocesorul `nlocuie[te fiecare apari]ie a identificatorului. 3.h’)... declara]ii de func]ii incluse `ntr-o bibliotec\.. Forma acestei directive este: # include <nume_fisier> /* se caut\ fi[ierul `ncep=nd cu directoarele standard */ sau # include ″nume_fisier″ /* se caut\ fi[ierul `n directorul curent sau cel indicat prin cale */ Includerea fi[ierelor poate fi utilizat\ pentru: • a insera fi[iere surs\ din biblioteci C care pot con]ine module de aplica]ii sau defini]ii de func]ii. # undefine UNU . Acest mecanism permite: • a asigna unui identificator un [ir de caractere.h care con]ine declararea acestor func]ii: 81 . Aceste fi[iere con]in: 1.2 Includerea fişierelor Directiva #include cere compilatorului s\ ia `n considerare [i un alt fi[ier surs\ `n afar\ de cel `n care se afl\ directiva. • a insera fi[iere “header” (care au extensia ‘. prin [irul de caractere asociat.. 4. 2..Programare_ Limbajul_C 10. defini]ii de tipuri.1 Constante simbolice. 10.. # define UNU . constante simbolice [i macroinstruc]iuni standard. Directiva #define O constant\ simbolic\ asociaz\ unui identificator un [ir de caractere..1. Exemplu: # define EOF (-1) . • a defini existen]a unei constante simbolice: # define ident • a suprima defini]ia [i existen]a unei constante simbolice: # undef ident Vizibilitatea constantelor simbolice `ncepe cu definirea lor (directiva #define) [i ]ine p=n\ la sf=r[itul fi[ierului..1.

h se afl\ defini]ia constantei M_PI [i a func]iei pow( ). Are forma: # error mesaj La `nt=lnirea directivei este `ntrerupt\ compilarea [i se afi[eaz\ “mesaj”-ul ce este scris `n linia directivei. Se utilizeaz\ la depanarea programelor. .1.4 Directiva #error Directiva #error cere compilatorului s\ sisteze compilarea. este asem\n\toare instruc]iunii ifelse din limbajul C.. # endif Directivele “ifdef” (if defined) [i “ifndef” (if not defined) sunt utilizate pentru compilarea condi]ionat\ de definirea anterioar\ a lui “identificator” `ntr-o directiv\ de tipul #define. 10. # elif expresie2 cod2. doar dac\ expresia este evaluat\ la “true” (`n caz contrar aceast\ por]iune de cod este ignorat\ de compilator).1..h> . 82 .. /* se calculeaza puterea a n-a a lui π */ ~n fi[ierul math. compilarea condi]ionat\ este folosit\ pentru: • scrierea de programe portabile: constantele simbolice ce se testeaz\ pot reprezenta tipul [i caracteristicile ma[inilor utilizate pentru o anume por]iune de cod. Aceste directive sunt: # if expr_constanta # else # endif # elif expr_constanta # ifdef identificator # ifndef identificator Directiva “if“ prin “expr_constant\” care urmeaz\ dup\ ea permite includerea por]iunii de cod `ntre “if” [i “endif” `n procesul de compilare. Directiva “elif” are sensul de “else if”. 10. val=pow(M_PI. ~n concluzie.. Directiva “else” ofer\ o alternativ\ `n cazul `n care “if” e[ueaz\.. (double)n). • optimizarea unor coduri utiliz=nd avantajele specifice fiec\rei ma[ini. Ambele directive pot folosi o alternativ\ de forma #else dar nu [i #elif..Gheorghe GRIGORAŞ # include <math. • traseul de execu]ie al programelor `n faza de test. ea poate determina un lan] de if-else-if: # if expresie cod. # elif expresien codn.3 Compilare condiţionată Directivele de compilare condi]ionat\ permit compilarea selectiv\ a unor por]iuni din programul surs\. # elif expresie1 cod1.

2 Macroinstruţiuni Prin acest mecanism programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator. 83 .2. Pe de alt\ parte `ns\. Exemplu: # define <stdio. Aceasta semnific\ faptul c\ implementarea este conform standardului ANSI C. va fi `nlocuit cu “secven]\_caractere” care poate `nsemna o secven]\ de instruc]iuni C (vezi [i 10.h> # define ABS(a) (a)<0?-(a):(a) void main(void){ printf(″Valoarea absoluta a lui -1 si 1: %d%d″. un avantaj major: m\rirea vitezei de execu]ie a codului fiindc\ nu mai apare nici o `nc\rcare suplimentar\ legat\ de apelarea func]iei.1). Ora la care a fost executat\ aceast\ conversie este con]inut\ `n _TIME_ sub forma [irului ora/minute/secunde. Identificatorul _LINE_ con]ine num\rul liniei de cod la compilare iar _FILE_ este un [ir care con]ine numele fi[ierului surs\ compilat. pe de o parte. utilizat `ntr-un text surs\. Dar “nume_macro” poate fi [i numele unei func]ii urmat\ de parametri: prin aceasta se define[te o macroinstruc]iune de tip func]ie care poate fi ‘apelat\’ `n orice punct al programului `n care a fost definit\. Aici “num\r” este orice `ntreg pozitiv. implementarea nu este `n variant\ standard. 10. iar “nume_fi[ier” este un identificator valid de fi[ier care devine noua valoare a lui _FILE_. _DATE_. dac\ dimensiunea macroinstruc]iunii tip func]ie este mare.1. datorit\ codului care apare de mai multe ori.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie Aceste macroinstruc]iuni utilizator se definesc cu directiva #define: # define nume_macro secven]\_caractere Aici. an sunt compuse din c=te dou\ cifre ce reprezint\ `n ansamblu data conversiei fi[ierului surs\ `n cod obiect. zi.2. Macroinstruc]iunea _STDC_ con]ine constanta 1 scris\ `n baza 10. Con]inutul acestor doi identificatori poate fi modificat prin directiva #line: # line num\r. acest supliment de vitez\ este “anihilat” de cre[terea dimensiunii programului. _STDC_.Programare_ Limbajul_C 10. Acesta. acesta devine noua valoare a lui _LINE_ `n punctul `n care se `nt=lne[te directiva. _FILE_.ABS(1)).1 Macroinstrucţiuni predefinite Limbajul standard ANSI C define[te cinci nume de macroinstruc]iuni predefinite. Dac\ _STDC_ nu-i definit\ sau con]ine altceva dec=t 1. } Folosirea func]iilor definite ca macroinstruc]iuni are. Acestea sunt: _LINE_. “nume_macro” poate fi un identificator ce reprezint\ numele macroinstruc]iunii.ABS(-1). # line “nume_fi[ier”. 10. Macroinstruc]iunea _DATE_ con]ine un [ir de forma “lun\/zi/an” `n care lun\. _TIME_. # line num\r “nume_fi[ier”. `ncorporate `n compilator.

r). Max …. cel mai mare divizor comun a dou\ numere `ntregi pozitive p [i q: int cmmdc_r(int p. Suma …. De exemplu: 700 = 17 + 683 . Media …. cifrele [i celelalte caractere(la un loc) dintr-un text(fi[ier). determinarea valorilor maxim [i minim dintre cele n numere citite. unde Min(Max) `nseamn\ cel mai mic(mare) dintre numerele citite p=n\ `n acel moment. S\ se foloseasc\ aceste func[ii `ntr-un program principal. k a unui num\r n. S\ se testeze aceast\ func]ie pentru un [ir anume(fi[ier). recursiv. Descrie]i [i implementa]i trei algoritmi de sortare. S\ se scrie un program care s\ numere literele mici. S\ se scrie func]ii recursive pentru calculul factorialului unui num\r dat n. b. Construi]i o func]ie “ int numar_cuvinte(const char *s) “ care s\ returneze numarul cuvintelor din [irul s ( cuvintele sunt desp\r]ite prin spa]iu/spa]ii). 4. a puterilor 1.c care s\ citeasc\ niste numere reale [i. …. S\ se scrie un program numit maxmin. int q) 8. citirea unui intreg pozitiv n. .c care s\ execute : a. else return cmmdc_r(q. Scrie]i apoi [i testa]i varianta iterativ\ a func]iei. citirea a n numere reale. 5. scrie]i un program ce s\ verifice conjectura lui Goldbach pentru toate numerele pare dintr-un interval dat [a. 9. S\ se scrie un program numit sumedia. Folosind func]ia “este_prim( … )” de la exerci]iul precedent. 2.b] : Orice num\r par n mai mare ca 2 este suma a dou\ numere prime. } Scrie]i un program pentru testarea acestei func]ii precum [i pentru calculul celui mai mare divizor comun a n numere date. Suma [i Media fiind suma (media) numerelor citite p=n\ `n acel moment 3. if (( r = p % q ) == 0 ) return q.2 …. 704 = 3 + 701. S\ se foloseasc\ cele dou\ func]ii pentru a verifica dac\ al nulea termen din [irul lui Fibonacci este num\r prim ( n = 1. S\ se scrie o func]ie “ int este_prim(int n) ” care s\z returneze 1 dac\ num\rul n este prim [i zero `n caz contrar. 7.Cap 11 EXERCIŢII 1. a sumei numerelor naturale m [i n. literele mari . int q) { int r. etc. 702 = 11 + 691. Urm\toarea func]ie calculeaz\. … Num\r … Min …. 12).crt. 6. cu numele : int cmmdc_i (int p. pentru fiecare s\ scrie un r=nd `ntr-un tabel ce are forma: Nr. c. S\ se scrie o func]ie “ fibonacci ( int n) “ care s\ returneze al n-ulea termen al [irului lui Fibonacci.

pop.j0] : 0<=i<=m-1} Scrieti un program care determina punctele sa (daca exista) ale unui tablou bidimensional. 123. a unui triunghi. const void *)) pentru a sorta o list\ de numere reale `n ordinea cresc\toare relativ la p\r]ile frac]ionare a acestor numere. De exemplu lista: 2. c. c este palindrom cu centrul ‘c’: [irurile: aabacabaa . numarul punctelor de coordonate intregi aflate in interiorul sau. aaaaaaaacaaaabb. S\ se foloseasc\ acestea pentru a verific\ dac\ un [ir de caractere format numai din literele a.size_t el_size. Fie a un tablou bidimensional (m x n). Scrieti un program care. 45. determina cel mai lung subsir comun si pozitiile la care acesta incepe in fiecare dintre cele doua siruri. 15.98 12. 85 .j0] cu proprietatea: a[i0.04.90. aaaa nu sunt palindroame.04.j0] = min{a[i0. Scrieti proceduri de citire si scriere a unui punct. top. Proiectati o structura de date pentru reprezentarea datei calendaristice si scrieti subprograme care: • • • verifica daca valoarea unei variabile din structura este o data valida. dreptunghi. 2.43. bbcbb sunt palindroame pe c=nd [irurile: aabbcbb. int compare(const void *. Sa se proiecteze o structura de date pentru reprezentarea multimilor finite de numere complexe si sa se scrie proceduri care realizeaza operatii cu multimi de numere complexe reprezentate astfel. etc). 123. aca. 0. 11. 16. S\ se scrie func]iile care implementeaz\ o stiv\ `n C(push. acb. Sa se ordoneze crescator fiecare linie a matricii. S\ se scrie [i apoi s\ se testeze func]ii pentru adunarea a doi vectori [i pentru adunarea a dou\ matrice. pentru un triunghi dat. S\ se scrie un program `n care s\ se foloseasc\ func]ia sistemului : void qsort(void *array.01. ccab. Un punct sa al acestui tablou este un element a[i0.01. calculeaza data calendaristica care urmeaza unei anumite date. avand la intrare doua siruri de caractere. calculeaza data calendaristica care precede o anumita data. 14. 23. Se da o matrice patratica. Proiectati structuri de date pentru reprezentarea unui punct.j] : 0<=j<=n-1} = max{a[i. cerc.43. 17. size_t n_els. Scrieti o procedura care determina. bababbcbbabab. 13. 0. triunghi etc.98 este sortat\ astfel: 45. Scrieti o procedura similara pentru cerc. 23. apoi sa se rearanjeze liniile astfel incat suma elementelor de pe diagonala sa fie minima. 18. b.90.Programare_ Limbajul_C 10.

Editura Didactic\. Bucure[ti 1998 86 . manual pentru licee de informatic\. Ed.Manual Complet. cls. 1998. Grigora[. P\tru]. Editura Teora. vol I. Bucure[ti.Gheorghe GRIGORAŞ BIBLIOGRAFIE 1. Bucuresti. Editura Teora. 4.Kalisz.III.Limbajul C Volumul II . Ia[i. B. 1992. E.V..Limbajul C++ Volumul III .P\nsiu. Editura “Spiru Haret”. Cluj-Napoca Volumul I . Herbert Schildt C . Cristea. 5..C.Giumale. [i al]ii. 6. Aplica]ii `n C [i C++. Programarea calculatoarelor:Fundamente.Limbajele C si C++ in Aplicatii 3. A. 1999. Informatic\ aplicat\. Gh. Musc\. Gh. Limbajul C standard. Teora 1998 2. Liviu Negrescu Limbajele C si C++ pentru incepatori.XI.

. 3. Fi[ierul <assert. /* c este alfanumeric? */ /* c este alfabetic? */ /* c este car. 2. int iscntrl(int c). Fi[ierul <ctype. Dac\ expr este zero.h> con]ine defini]iile unor constante pentru limitele unor valori flotante: DBL_MAX.h> con]ine macrouri folosite pentru raportarea erorilor.ANEXA Biblioteca standard C FI{IERE HEADER <assert.h> <time. CHAR_MAX. int isalpha(int c). punctuatie? */ /* c este spatiu? */ /* c este litera mare? */ /* c este cifra hexa? */ Mai con]ine: int tolower (int c) [i int toupper ( int c) funcii ce permit transformarea literelor din mari ]n mici sau invers.h> <signal. FLT_MAX. int isupper(int c). 4.h> <string.h> <stdio.h> con]ine macrouri (func]ii) pentru testarea caracterelor: • • • • • • • • • • • int isalnum(int c). int isgraph(int c). DBL_EPSILON etc.h> con]ine defini]iile unor constante ce caracterizeaz\ `ntregii: CHAR_BIT. Fi[ierul <limits.h> <float. int isprint(int c). int ispunct(int c). Fi[irerul <float.h> <math.h> <locale.h> con]ine macro-ul assert() • void assert (int expr). int isxdigit(int c).h> <ctype. int isspace(int c). 5.h> <stddef. Fi[ierul <errno. int islower(int c). este tip\rit un mesaj(diagnostic) [i se iese din program. INT_MAX etc. de control? */ /* c este cifra? */ /* c este car. grafic? */ /* c este litera mica? */ /* c este tiparibil? */ /* c este car.h> <limits.h> <stdarg.h> 1. int isdigit(int c).h> <stdlib.h> <errno.h> <setjmp. DBL_MIN.

double x). /*tipul ob]inut din sizeof() */ NULL. De asemnea fi[ierul mai con]ine prototipurile func]iilor de intrare/ie[ire (vezi cap. /* Seteaz\ indicatorul la `nceputul fi[ierului */ int fsetpos (FILE *fp. double atan2 ( double y. double sinh ( double x). double log10 ( double x). 12. stdout. double fabs ( double x). const char *to). Fi[ierul <setjmp> con]ine declara]ii [i prototipuri ce permite programatorului s\ utilizeze salturi nelocale. Fi[ierul <math. EOF. 8. long offset.h> con]ine o redefinire (typedef) de tip [i trei m macrouri ce permit scrierea de func]ii cu un num\r variabil de argument ( ca [i printf ). int place). double log ( double x). const char *mode).h> con]ine defini]ii de tip [i macrouri ce se folosesc `n alte defini]ii: • • • • typedef typedef typedef #define char wchar_t. NULL. int fseek (FILE *fp.h> con]ine macrourile. FOPEN_MAX. /* Returneaz\ valoarea indicatorului de pozi]ie a fi[ierului pointat de fp*/ void rewind (FILE *fp). double pow ( double x. TMP_MAX. double sqrt ( double x). informa]ii monetare etc. Fi[ierul < signal. double cosh ( double x). 11. double tanh ( double x). /*tipul diferen]\ de pointeri */ unsigned size_t. /* Pozi]ioneaz\ indicatorul pentru urm\toarea opera]ie `n fi[ier la “place” + “offset” */ long ftell (FILE *fp). func]ii) ce permit setarea unor propriet\]i “locale”: forma punctului zecimal. double tan ( double x). stderr [i pentru structura FILE. Sunt definite aici constantele BUFSIZ. double acos ( double x). int fflush (FILE *fp). Fi[ierul <locale.h> con]ine prototipuri pentru func]iile matematice: • • • • • • • • • • • double cos ( double x). int fclose (FILE *fp). FILE *tmpfile (void). Func]ii pentru accesul la fi[iere: • • • • • • • • • 88 FILE *fopen (const char *filename. double asin ( double x). double atan ( double x). 9. double y). /* Seteaz\ indicatorul la valoarea pos */ int rename (const char *from. double flor ( double x). FILENAME_MAX. double y). Fi[ierul <stddef. Fi[ierul <stdio. double sin ( double x). Fi[ierul <stdarg. 10.Gheorghe GRIGORAŞ 6. /* tipul wide character*/ int ptrdiff_t. double exp ( double x). De asemenea sunt defini]i pointerii stdin. 7. defini]iile de tip [i prototipurile func]iilor utilizate de programator pentru a accesa fi[iere. const fpos_t *pos). . double fmod ( double x.h> con]ine construc]ii ce permit programatorului s\ m=nuiasc\ condi]ii sau semnale excep]ionale.4).h> con]ine construc]ii (structuri. double ceil ( double x).

/*concatenare*/ char *strchr(const char *s. void *from. void *memcpy(void *to. void *from. conversie de stringuri. /* comparare a cel mult n caractere din [irurile s1 [i s2*/ • char *strncpy(char *s1. size_t n_els. int compare(const void *. void *memmove(void *to. const void *q. char *strcat(char *s1. size_t n). int c). const char *s2).h> con]ine prototipuri de func]ii pentru manipularea blocurilor de memorie sau a [irurilor: • • • • • • • • • • • void memcmp(const void *p. Fi[ierul <stdlib. orei ]i cele privind ceasul intern al calculatorului. size_t n). size_t el_size. const char *s2. const char *s2. long denumer). const void *)). /* comparare [iruri*/ char *strcpy(char *s1. size_t el_size). c\utare binar\. /* caut\ `n s1 prima apari]ie a lui s2 */ • char *strtok(char *s1. int compare(const void *. int rand(void). double atof(const char *s). const char *s2). void *malloc(size_t size). size_t n). const void *a_ptr. Iat\ unele dintre ele: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • void *calloc(size_t n. size_t n). const char *s2. ldiv_t ldiv(long numer. int atoi(const char *s). size_t n_els. /*cauta c `n [irul s*/ int strcmp(const char *s1. size_t size). size_t el_size. Fi[ierul <string. void qsort(void *a_ptr. void srand(unsigned seed). const char *s2) /* copie s2 `n s1 */ size_strlen(const char *s). Se folose[te structura tm care este definit\ astfel: 89 . void *bsearch(const void *key_ptr. div_t div(int numer. const void *)). void free(void *ptr). void *memset(void *p. char **end_ptr. long atol(const char *s). size_t n). const char *s2). int denom). sortare.Programare_ Limbajul_C 13. const char *s2). generare de numere aleatoare. size_t n). /*concatenarea a cel mult n caractere din s1 la s2*/ int strncmp(const char *s1. comunicarea cu sistemul. 14. /*lungimea [irului s */ char *strncat(char *s1. int base).h> con]ine prototipuri ale func]iilor pentru ob]inerea datei. double strtod(const char *s). /* caut\ tokenuri `n s1 folosind caracterele din s2 ca separatori */ 15. size_t n) /* copie cel mult n caractere din s2 `n s1 */ • char *strstr(const char *s1. long strtol(const char *s.etc. void exit(int status). long labs(long i). int abs(int i). Fi[ierul <time. int c. void abort(void).h> con]ine prototipurile func]iilor de uz general : alocarea dinamic\ a memoriei. void *realloc(void *ptr.

31 */ int tm_mon. de secunde trecute de la 1 Inuarie 1970 */ • char *asctime(const struct tm *tp).23 */ int tm_mday..365 */ int tm_isdst.Gheorghe GRIGORAŞ struct tm { int tm_sec. /*minutr 0.11 */ int tm_year. Codul ASCII American Standard Code for Information Interchange 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 nul soh stx etx eot enq ack bel bs ht 1 nl vt np cr so si dle dc1 dc2 dc3 2 dc4 nak syn etb can em sub esc fs gs 3 ’ rs us sp ! “ # $ % & 4 ( ) * + .. /* zilele de la 0 la 6 */ int tm_yday. /*returneaz\ num\rul de tacturi CPU utilizate de program p=n\ aici*/ • time_t time(time_t *tp).59 */ int tm_hour. /*returneaz\ nr. 6 < = > ? @ A B C D E 7 F G H I J K L M N O 8 P Q R S T U V W X Y 9 ‘ Z [ \ ] ^ _ a b c 10 d e f g h i j k l m 11 n o p q r s t u v w 12 x y z { | } ~ del 90 . asctime(localtime(acum))). /* Indicator de timp */ }. /*zilele din an 0. ?8 converte[te timpul pointat de t_ptr la string . printf("%s\n%s ". ..data*/ • struct tm *localtime(const time_t *t_ptr). /*luna anului 0. acum = time(NULL).. / 0 1 5 2 3 4 5 6 7 8 9 : . ctime(&acum). De exemplu: … time_t acum.60*/ int tm_min.. . /*ore 0.. /*anul de la 1900 */ int tm_wday. • typedef long time_t.. /*ziua lunii 1. /*secunde 0. are ca efect scrierea datei calenderistice. Func]ii: • typedef long clock_t. /*converte[te timpul inregistrat [i pointat de tp `ntr-un string ce reprezint\ data*/ • char *ctime (const time_t *t_ptr). • clock_t clock(void).

comanda man ascii produce afi[area tabelei codurilor ASCII pe ecran. ~n tabela urm\toare se da “semantica” unora din caracterele de pe liniile 0-2. Codurile caracterelor 0-9.Z [i a .z sunt contigue. 91 . Diferen]a `ntre codurile literelor mari [i cele mici corespunz\toare este 32. Caracterul cu codul 32 este spa]iu (gol) [i se tip\re[te ca [i un spa]iu gol.Programare_ Limbajul_C • • • • • Observa]ii: Caracterul G este `n linia 7 [i coloana 1 deci are codul ASCII 71. A . bel bs cr esc ~n]elesul unor abrevieri audible bell ht tab orizontal backspase nl linie nou\ retur car nul null escape vt tab vertical ~n sistemele UNIX. Caracterele cu codurile 0-31 [i 127 nu sunt tip\ribile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful