Program Are Limbajul c[Ro][Gheorghe Grigoras]

Programare_ Limbajul_C

CUPRINS
CUPRINS _______________________________________________________________________ i Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C _____________________________________________4 1.1 Scurt istoric_________________________________________________________________4 1.2 Forma unui program C _______________________________________________________8 1.3 Compilarea unui program C___________________________________________________9 Cap 2 Tipuri, operatori, expresii_____________________________________________________11 2.1. Tipuri simple ______________________________________________________________11 2.2. Literali ___________________________________________________________________12 2.3. Declararea unei variabile şi a unei constante ____________________________________13 2.4. Operatori _________________________________________________________________14 2.4.1. Operatori aritmetici ______________________________________________________15 2.4.2. Operatorii relaţionali (de comparaţie) ________________________________________15 2.4.3. Operatori logici _________________________________________________________16 2.4.4. Operatori la nivel de bit ___________________________________________________16 2.4.5. Operatorul de asignare ____________________________________________________16 2.4.6. Operatorul condiţional ____________________________________________________17 2.4.7. Operatorul virgulă _______________________________________________________17 2.4.8. Precedenţa operatorilor ___________________________________________________18 Cap 3 FUNCTII _________________________________________________________________19 3.1. Definirea unei funcţii _______________________________________________________19 3.2. Returnarea unui apel _______________________________________________________20 3.3. Funcţii cu un număr variabil de parametri _____________________________________20 3.4. Sfârşitul execuţiei unui program ______________________________________________20 3.5. Apelul şi transmiterea parametrilor ___________________________________________21 3.6. Funcţia principală main _____________________________________________________22 Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE ______________________________________________24 4.1.Fluxuri şi fişiere ____________________________________________________________24 Semnificaţia __________________________________________________________________26 4.2. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere_______________________________________27 4.3. Scrierea cu format__________________________________________________________28 4.5. Citirea cu format ___________________________________________________________32 Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL ______________________________________________35 5.1. Instrucţiunea if ____________________________________________________________36 5.3. Instrucţiunea while_________________________________________________________38 5.4. Instruc]iunea do ... while ___________________________________________________39
i

Gheorghe GRIGORAŞ

5.5. Instrucţiunea for ___________________________________________________________39 5.6. Instrucţiunea break ________________________________________________________41 5.7. Instrucţiunea continue _____________________________________________________42 5.8. Instrucţiunea go to_________________________________________________________42 5.9. Exerciţii __________________________________________________________________43 1. Calculul factorialului. _____________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________43 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________43 4. Prezentare de date __________________________________________________________43 5.10. Soluţii la exerciţii _________________________________________________________43 1. Calculul factorialului ________________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________44 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________45 4. Prezentare de date __________________________________________________________45 Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI ___________________________________________________47 6.1. Pointeri ___________________________________________________________________47 6.2. Tablouri cu o dimensiune ____________________________________________________48 6.2.1. Referenţierea unui element al tabloului _______________________________________48 6.2.2. Iniţializarea unui tablou ___________________________________________________48 6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri ______________________________________________50 6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri _______________________________________________51 6.5. Şiruri de caractere _________________________________________________________51 6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni ____________________________________________51 6.7. Tablouri de pointeri ________________________________________________________53 6.8. Pointeri şi alocarea memoriei_________________________________________________54 6.9. Operatorul “sizeof” ________________________________________________________55 6.10. Pointeri către funcţii _______________________________________________________55 6.11. Exerciţii _________________________________________________________________57 6.12. Soluţii ___________________________________________________________________57 Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI _____________________________________________59 7.1. Redenumirea unui tip _______________________________________________________59 7.2. Tipul structură ____________________________________________________________60 7.3. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri ________________________________61 7.4. Structuri autoreferenţiate ___________________________________________________61 7.5. Tipul enumerare ___________________________________________________________63 7.6. Uniuni ____________________________________________________________________63 7.7. Exerciţii __________________________________________________________________65 7.8. Soluţii ____________________________________________________________________66 Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI ___________________________________________________70
ii

Programare_ Limbajul_C

8.1. Precizarea unui mecanism de memorare _______________________________________71 8.2. Gestiunea automată a memoriei ______________________________________________71 8.3. Gestionarea “register” a memoriei ____________________________________________71 8.4. Gestionarea statică a memoriei _______________________________________________72 8.5. Variabile globale ___________________________________________________________72 8.6. Declararea variabilelor externe _______________________________________________72 8.7. Gestiunea dinamică a memoriei_______________________________________________73 8.8. Exerciţii __________________________________________________________________73 8.9. Soluţii ____________________________________________________________________74 Cap 9 CONVERSIA DE TIP _______________________________________________________76 9.1. Mecanisme de conversie ____________________________________________________76 9.1.1 Conversia la asignare _____________________________________________________77 9.1.2 Evaluarea expresiilor aritmetice _____________________________________________77 9.1.3. Evaluarea expresiilor logice________________________________________________78 9.1.4 Conversii explicite _______________________________________________________78 9.1.5 Conversie de pointeri. Pointerul universal _____________________________________79 Cap 10 PREPROCESORUL ________________________________________________________80 10.1 Directive preprocesor ______________________________________________________80 10.1.1 Constante simbolice. Directiva #define ______________________________________81 10.1.2 Includerea fişierelor _____________________________________________________81 10.1.3 Compilare condiţionată ___________________________________________________82 10.1.4 Directiva #error ______________________________________________________82 10.2 Macroinstruţiuni __________________________________________________________83 10.2.1 Macroinstrucţiuni predefinite ______________________________________________83 10.2.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie_______________________________________________83 Cap 11 EXERCIŢII_______________________________________________________________84 BIBLIOGRAFIE_________________________________________________________________86 ANEXA ________________________________________________________________________87 Biblioteca standard C __________________________________________________________87 Codul ASCII __________________________________________________________________90

iii

În una din implementările BCPL-ului. sau “systems programming languages”. care la început s-a numit NB dar numele său a fost stabilit C. Proiectarea limbajului B a fost influienţată de limitele maşinii pe care a fost implementat: un PDP-7 cu capacitatea 4K ( cuvinte de 18 biţi). BCPL a fost proiectat de Martin Richards în 1967 şi face parte din categoria “low-level languages”. Numele “C”. considerat la început a proveni de la Cambridge. B şi Algol 68. restul operanzilor erau consideraţi întregi. bazat pe B. este oficial din “Combined” dar neoficial se consideră a fi iniţiala pronumelui lui .1 Scurt istoric Strămoşii limbajului C sunt limbajele de programare CPL. În anii ’60. Problemele create în jurul limbajelor BCPL şi B au dus la dezvoltarea unui nou limbaj.2 Forma unui program C 1. exemple simple de programe duc la complicaţii nebănuite. Limbajele BCPL şi B sunt limbaje de nivel scăzut faţă de limbajul Pascal şi nici unul din ele nu este tipizat: toate datele sunt considerate cuvinte maşină încât.1 Scurt istoric 1. Asemănarea cu BCPL a fost mai degrabă semantică. operanzii flotanţi din expresii trebuiau precedaţi de punct. CPL a fost dezvoltat la Universităţile Cambridge şi London în anii 1960-1963.3 Compilarea unui program C 1. BCPL. Primul limbaj de nivel înalt implementat sub acest sistem de operare a fost limbajul B.Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C 1. Ken Thomson a început proiectarea sistemului de operare Unix. sintaxa este total diferită. un limbaj bazat pe BCPL care a fost proiectat de asemenea de către Ken Thompson în 1970. la Bell Laboratories în USA.

toate compilatoarele C sunt compatibile cu standardul ANSI C.versiunea 5 şi multă vreme a constituit un standard (neoficial de altfel) al limbajului [KeR 78]. tratarea pointerilor etc. Limbajul a fost proiectat şi implementat de către Dennis Ritchie la Bell Laboratories în 1972. Standardul ANSI ( American National Standard Institute) a fost redactat abia în decembrie 1989 şi a fost pus la dispoziţia celor interesaţi la începutul lui 1990. •FORTRAN I (1957) •FORTRAN II (1958) •ALGOL 60 (1960) •CPL (1963) •ALGOL 68 (1968) •BCPL (1967) •B (1970) •C (1972) •C++ (1984) Figura 1. Din acest motiv varianta clasică a limbajului C a fost asociată sistemului de operare Unix .Programare_ Limbajul_C Cristopher Strachey. mare parte din implementările C -ului s-au dovedit de un mare grad de compatibilitate: un program scris pentru una din variante putea fi compilat cu succes folosind o altă variantă. În ciuda acestui fapt . programele scrise în C 5 . De altfel. Genealogia limbajului C este prezentată în Figura 1. Pentru eliminarea acestora în 1983 a fost creată o comisie care să stabilească un standard al acestui limbaj. Limbajul C este privit ca un limbaj de nivel mediu întrucât combină cele mai reuşite elemente ale limbajelor de nivel înalt ( Pas-cal. a octeţilor şi a adreselor de memorie. Ada) cu gradul de control şi flexibilitatea oferite de către limbajul de asamblare. Odată cu creştere popularităţii calculatoarelor personale.1. adică a elementelor de bază în funcţionarea unui calculator. au apărut numeroase alte implementări ale limbajului C şi astfel a crescut şi popularitatea acestuia. În mare parte ( construcţiile for şi switch. unele din acestea au adăugate o serie de facilităţi sau extensii proprii care nu împiedică compilarea unui program standard. Ritchie a lucrat pe un calculator DEC PDP-11 sub sistemul de operare Unix. Se înţelege că au existat şi neconcordanţe în multitudinea de “dialecte” ale limbajului. Modula. în prezent . Firma Borland a folosit acest standard în faza de proiect şi a realizat implementările Turbo C care se bucură de un succes remarcabil. Algol.) limbajul a fost influienţat şi de Algol 68.1. Fortran. C permite manevrarea biţilor. cel care a condus echipa ce a proiectat CPL-ul. Un fapt cu totul inedit a fost acela că.

Cei care agrează limbajul C îi apreciază flexibilitatea sa. Mesa. este că datorită faptului că face parte din sistemul de operare Unix. De exemplu. • C este un limbaj portabil: chiar dacă un program C nu este automat portabil de la o maşină la alta. “succesor” or “increment” . numit Cpre. proiect ce trebuia să realizeze distribuirea nucleului UNIX într-o reţea de computere conectate LAN. Motivele pentru care a fost ales limbajul C (în faţa altor limbaje ale vremii: Modula-2. 6 . Aşa cum vom vedea pe parcursul prezentării limbajului. Algol 68 care a dat supraîncărcarea operatorilor. o variabilă de un tip scalar oarecare poate apare în aceeaşi expresie cu o variabilă de un alt tip scalar. Are de asemenea o mulţime bogată de operatori care-i dau un înalt grad de expresivitate.3. limbajul a căpătat o mare popularitate în lumea academică şi nu numai. ++ can. and wasn’t of the form “adjective C”. În martie 1980 preprocesorul îmbunătăţit era implementat pe 16 sisteme iar limbajul acceptat de acesta a fost numit “C cu Clase”. numită C++. acest lucru este posibil în general fără un efort deosebit. Numele C++ a fost sugerat de Rick Mascitti.Iată ce spune Stroustrup despre această alegere: <<I picked C++ because it wos short. be read as “next”. New Jersey. Limbajul C are structuri de control adecvate precum şi facilităţi de structurare a datelor care îl fac să fie folosit într-o diversitate de domenii. era vorba totuşi de un nou limbaj.Gheorghe GRIGORAŞ au un grad mare de portabilitate: uşurinţa de a adapta programele scrise pentru o anumită categorie de calculatoare sau sisteme de operare la alte calculatoare sau sisteme de operare. USA. După numele “ C cu clase” limbajul a fost “botezat” C84. In C++. Pentru realizarea acestui proiect. Cele mai mari influienţe asupra noului limbaj le-au avut: Simula care a dat clasele. Ceea ce este sigur. Unul din motivele pentru care limbajul C este în acelaşi timp agreat de mare parte din programatori şi dezagreat de altă mare parte din programatori. O nouă versiune a limbajului C. care a adăugat la limbajul C conceptul de clasă folosit pentru prima dată de limbajul Simula ( dezvoltat în anii 1962-1967 de norvegienii Kristen Nyagaard şi Ole-Johan Dahl). a apărut în 1984. depending on context. had a nice interpretation. chiar dacă era clădit pe C. C++arm reprezintă “The Annotated C++ Reference Manual” iar C++std este standardul ANSI C++. tough it is always pronounced “plus plus”. un membru al echipei lui Stroustrup. • C este un limbaj disponibil: un limbaj pentru care se poate găsi cu uşurinţă un compilator. acesta oglindeşte conceptele fundamentale ale unui computer tradiţional. Ada. este prezentată genealogia limbajului C++ iar figura 1. referinţele şi abilitatea de a declara variabile oriunde în cadrul unui bloc şi BCPL de unde a fost luată forma de prezentare a comentariilor cu //. Clu) pentru acest proiect sunt expuse chiar de creatorul noului limbaj: • C este un limbaj flexibil: se poate folosi în orice domeniu şi permite utilizarea oricăror tehnici de programare. prezintă etapele importante din proiectarea limbajului. Smalltalk.>> În figura 1. este lipsa totală a verificării tipului (type checking). şi a fost folosit pentru prima dată în Decembrie 1983. indiferent de ce calculator dispunem. Compilatoarele oferite împreună cu sistemul Unix sunt relativ ieftine (uneori chiar gratuite) şi pot fi folosite pe o diversitate de maşini. Asta pentru scurt timp însă deoarece comitetul ANSI pentru standardizarea C-ului a atras atenţia că se poate crea o confuzie cu această denumire. Originea acestui limbaj şSTR 94ţ trebuie căutată în proiectul care a început în Aprilie 1979 la “Computing Research Center of Bell Laboratories” în Murray Hill. Bjarne Stroustrup a realizat în Octombrie 1979 un preprocesor.2. cei care nu-l agrează îl consideră un limbaj lipsit de siguranţă. Datele care apar în paranteză se referă la prima implementare disponibilă pentru limbajul respectiv(după [STR 94]). • C este un limbaj eficient: semantica sa este “low level” ceea ce înseamnă că pot fi folosite cu eficienţă resursele hardware pentru programele C.

2.Programare_ Limbajul_C •Fortran(1956) •Algol 60(1960) •CPL(1963) •BCPL(1967) •Simula 67(1969) •C •Algol 68(1977) •C cu Clase (1980) •Ada (1983) •C++ (1984) •ANSI C (1986) •ML(1976) •Clu(1978) •C++arm(1990) •C++std (1995) Figura 1. 1979 1980 1982 1983 1984 1985 1986 1987 Mai Octombrie Aprilie Ianuarie August Decembrie Ianuarie Februarie Octombrie Septembrie Noiembrie Începutul proiectului “C cu clase” Prima implementare a lui C cu clase Primul raport intern la Bell Labs asupra lui C cu clase Primul articol extern asupra lui C cu clase Prima implementare a limbajului C++ Limbajul a fost “botezat” C++ Primul manual C++ Prima lansare externă C++ Manualul The C++ Programming Language Prima conferinţă OOPSLA (centrată pe Smalltalk) Prima conferinţă USENIX C++ 7 .

a = b.Gheorghe GRIGORAŞ 1988 1990 1991 1992 1994 Decembrie Ianuarie Iunie Martie Mai Mai Iunie Februarie Martie Mai August Prima lansare GNU C++ Prima implementare Oregon Software C++ Prima implementare Zortech C++ Prima reuniune tehnică ANSI X3J16 pentru C++ Prima implementare Borland C++ C++arm: The Annotated C++ Reference Manual Prima reuniune ISO WG21 Prima lansare DEC C++ Prima lansare Microsoft C++ Prima lansare IBM C++ A fost înregistrat Raportul Comitetului ANSI/ISO Figura 1. mai ştie cel puţin un limbaj de programare (Pascal în cele mai multe cazuri). se începe cu un limbaj diferit de C iar în învăţământul superior. &a. b capata valoarea restului si procedeul se repeta. int y){ int rest.cmmdc (a. b este valoarea cautata. Metoda care se aplica pentru a determina cmmdc este urmatoarea: se calculeaza restul impartirii intregi a lui a prin b. la facultăţile care au în planul de învăţământ informatică şi chiar la cele de profil. printf (" Continuati ? d)a n)u -->"). */ # include <stdio. x = y.h> int cmmdc (int x. In caz contrar. &b). char raspuns. y = rest. if (b>a) { int c = a. } int main (){ int a. Vom începe prezentarea printr-un exemplu. Programul 1 /* Calculul celui mai mare divizor comun (cmmdc) a doua numere intregi pozitive a si b. Aceasta pentru că în programa de liceu. do { printf (" Introduceti 2 valori intregi pozitive -->"). la disciplina de informatică. cel care se apucă de învăţat limbajul C. return x. } printf (" Cmmdc al celor doua numere este: %d\n".b = c. scanf ("%d%d".b. primul limbaj de programare studiat (cel puţin până acum) a fost altul decât limbajul C. 1. 8 . a capata valoarea lui b.b)).3. do { rest = x%y.2 Forma unui program C În general. daca acest rest este nul. } while (rest!=0).

3 Compilarea unui program C Se ştie că există două metode generale de transformare a unui program sursă într-un program executabil: compilarea şi interpretarea. În limbajul C nu există instrucţiuni de intrare/ieşire. operaţiile de intrare/ieşire se realizează prin apel la funcţiile unei biblioteci standard furnizate de sistem. Corpul unei funcţii este delimitat de acolade: ‘{’ ţine locul lui begin (dinalte limbaje) iar ‘}’ al lui end. 2. Crearea programului. Acesta este un apel la o operaţie de citire a unor date pe care le introducem de la tastatură. Deşi au fost concepute şi interpretoare de C şi acestea sunt disponibile pentru diferite medii.h. )" care apare şi în funcţia main şi în funcţia cmmdc este una din structurile iterative de care dispune limbajul C: grupul de instrucţiuni cuprins între acoladele de după do se execută atâta timp cât condiţia scrisă după while este îndeplinită (de precizat că acel grup de instrucţiuni se execută măcar odată). return 0. Atenţie însă: compilatoarele acceptă ca fişiere de intrare (programe sursă) numai fişiere text standard. &b corespund adreselor (faptul că & apare în faţă) unde vor fi memorate cele două valori întregi: &a adresa variabilei a. Legarea programului cu funcţiile necesare existente în bibliotecă.} while ( . Compilarea programului. 3. acesta trebuie salvat ca fişier text pentru a putea fi utilizat de un compilator. Structurile de control ale limbajului C se vor prezenta într-un capitol special. scanf. atunci trebuie folosit un editor pentru crearea fişierului sursă C. cmmdc. &raspuns). Urmează o linie ce începe cu #.. printf ("Cmmdc al celor doua numere este: %dăn" cmmdc (a. Prin urmare. În corpul funcţiei main în Programul 1 avem apeluri la alte funcţii: printf. dacă se crează un fişier sursă cu editorul Word su Windows. Trebuie reţinut faptul că orice program C conţine definiţia unei funcţii cu numele main care ţine locul programului principal: punctul de intrare în execuţia unui program C este funcţia main. Majoritatea compilatoarelor C asigură medii de programare care includ facilităţi pentru realizarea tuturor etapelor precizate mai sus. C a fost gândit de la bun început ca fiind destinat compilării. 1. Limbajul C a fost optimizat special în vederea compilării. Să trecem în revistă structura programului prezentat. Aceste funcţii vor fi prezentate mai târziu într-un capitol special..h.Programare_ Limbajul_C } scanf ("%c". Pe această linie este o directivă care este gestionată de precompilator (preprocesor) şi permite includerea definiţiilor funcţiilor intrare/ieşire furnizate de sistem şi care se găsesc în fişierul stdio. &a şi %b. Aceste comentarii sunt incluse între "parantezele" “/*” şi “*/”.b): va fi scris un număr întreg (%d) după care se trece la linie nouă (caracterul ăn). iar &b adresa variabilei b. Crearea unui format executabil al unui program C parcurge următoarele trei etape: 1. Parametrul "%d%d" specifică formatul de citire a două numere întregi (d de la digit) iar parametrii &a. Programul pe care l-am prezentat este constituit din două funcţii: main şi cmmdc.b)) este un apel la o operaţie de scriere (pe ecranul monitorului) a textului: cuprins între " şi " în afară de %dăn care reprezintă formatul cu care se va tipări valoarea returnată de apelul la funcţia cmmdc (a. În exemplul de aici avem: printf cu un parametru aflat între ghilimele: acest text va fi tipărit pe ecran scanf cu trei parametri: "%d%d". Definiţiile acestor funcţii se află în fişierul sistemului stdio. Primele linii din program constituie comentarii. } while (raspuns!=’n’). 9 . Dacă se foloseşte un compilator care nu are integrat un editor (cum sunt cele din sistemul de operare UNIX). Construcţia "do {.

Procesul de legare (linking) este acela în care programul de legare(linker) combină codul scris de programator cu codul obiect al funcţiilor utilizate şi care se găseşte în bibliteca standard. în esenţă. Celelalte două zone reprezintă aşa zisa stivă a programului şi zona de manevră. programarea în limbajul C va dăinui multă vreme de acum încolo. • memorează variabilele locale.După unii autori. • memorează starea curentă a unităşii centrale de prelucrare. compilatoarele existente pe piaţă. Zona de manevră (heap) este o regiune de memorie liberă pe care programul . • memorează argumentele funcţiilor. STIVA ZONA DE MANEVRĂ VARIABILE GLOBALE CODUL PROGRAMULUI Figura 1. Să mai precizăm . compilatoarele ce există pe piaţă conţin cu siguranţă şi alte funcţii. un programator care nu ştie C nu va putea programa în C++. Un program C compilat creează şi foloseşte patru zone de memorie disjuncte. care îndeplinesc funcţii distincte (figura 1.Gheorghe GRIGORAŞ Toate programele în C constau dintr-una sau mai multe funcţii. le foloseşte pentru stocarea unor articole de genul listelor înlănţuite şi arborilor. Standardul ANSI C precizează setul minimal de funcţii care va fi inclus în biblioteca standard. că în general.Urmează o zonă de memorie în care sunt stocate variabilele globale. care a fost concepută pentru programarea orientată pe obiecte. Aceasta este prima funcţie apelată la începutul executării programului. Unele compilatoare au programul propriu de legare. Stiva este folosită în timpul execuţiei programului în scopurile: • memorează adresele de revenire ale apelurilor la funcţii. altele folosesc programul de legare al sistemului de operare. în încheierea acestei scurte introduceri . Aşa cum vom vedea în partea a doua a acestei cărţi.4. sunt compilatoare C++.4. prin intermediul funcţiilor de alocare dinamică ale limbajului C. C++ este o versiune extinsă a limbajului C. funcţia main( ) conţine. Prima regiune este aceea care stochează codul programului. 10 .). o schemă a ceea ce face programul. schemă compusă din apeluri ale altor funcţii aflate în biblioteca standard a limbajului C sau definite de programator. singura funcţie care trebuie să fie prezentă în orice program se numeşte main( ). De aceea C++ acceptă limbajul C: orice program C va putea fi compilat de un compilator C++. aşa cum dăinuie de când a fost creat limbajul şi. Într-un program C corect conceput.

Aceste tipuri sunt utilizate pentru reprezentarea numerelor întregi. Aceşti operanzi..2.32768. Literali 2. Tipuri simple Tipurile simple (sau tipurile de bază) ale limbajului C definesc dimensiunea zonei de memorie ocupată de valoarea unei variabile precum şi modul în care va fi interpretat conţinutul acestei zone. nume de constante (literali).32767 -2147483648.. fiecare dintre ei.3.. Tabela 1. int şi long. Tipurile întregi Tipul char short int long (long int) Dimensiunea memoriei ocupate 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul . Tipurile de bază ale limbajului C pot fi grupate în trei mulţimi: • Tipuri întregi: char. Operanzii într-o expresie sunt nume de variabile. short. apeluri la funcţii.. 2. au un anume tip iar în funcţie de aceste tipuri se vor aplica algoritmi specifici pentru determinarea valorii expresiei.Programare_ Limbajul_C Cap 2 Tipuri. expresii 2.32768. Diferenîa dintre acestea constă în dimensiunea zonei de memorie ocupată de o variabilă de acest tip şi implicit de mărimea domeniului de valori. operatori. Operatori O expresie în limbajul C – ca în orice limbaj de programare – este o secvenţă de operatori şi operanzi care descrie algoritmul de calcul al unei valori. 2147483647 11 .128. Declararea unei variabile 2.32767 .4. Tipuri simple 2.127 . Acest lucru este sintetizat în Tabela 1.1. Limbajul C oferă de asemenea un mecanism de conversie a tipului care va fi prezentat mai târziu în lucrare.1.

interlinie (linie nouă).caracter de cod hexazecimal hh. o245u. o42l long 423uL. Este un tip folosit pentru reprezentări de dimensiune nulă.. ‘\b’ . ^423.03. Tipuri întregi unsigned Tipul unsigned char unsigned short unsigned (int) unsigned long (int) Dimensiunea 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul 0 . -12. Literali Literalii (sau constantele literale) sunt valori constante. . O3724 ox7F. 255 0 . ‘^’ şir “şir de caractere” Explicaţii Notaţia zecimală Notaţia octală (prefix O) Notaţie hexazecimală (prefix ox sau OX) Constante fără semn Reprezentare pe 32 biţi Constante fără semn pe 32 biţi Reprezentare fără exponent Reprezentare cu exponent Există şi caractere speciale (de control) care sunt compuse din caracterul “\” şi din alt caracter. ‘\r’ . ‘\ddd’ . Tabela 3. ‘\\’ . 25AfuL flotant 3. Tabela 3 sintetizează unele din aceste reguli. 12 ..iar double pentru numere reale în dublă precizie – aproximativ 15 cifre semnificative. ‘\’’ .retur de linie. ‘A’.2E^3. • Tabela 2.425 -15. 65535 0 .caracterul NULL. ele reprezintă valori care nu pot fi modificate pe parcursul execuţiei unui program.caracterul ‘’’ ‘\”’ . Specificarea signed tip este echi-valentă cu tip iar unsigned tip are semnificaţia din Tabela 2. Constante literale Constante Exemple întregi 123.2. Pentru tipurile întregi se pot folosi specificările signed şi unsigned. 42153l. 4294967295 2. ‘\t’ . 65535 0 . Tipul vid: void. -457.caracterul ”.Gheorghe GRIGORAŞ • Tipuri reale: float. A24E 39u. OX3. Ele se disting prin precizia de reprezentare: float – numere reale în simplă precizie –aproximativ 6 cifre semnificative . Acestea sunt: ‘\n’ .14159. ‘\o’ .backspace. ‘\xhh’ . 10e-12 caracter ‘a’...caracterul \ (backslash).tabulare.tabulare verticală. 0 O12.caracter de cod octal ddd. double Aceste tipuri sunt folosite pentru a reprezenta numere reale.. ‘\u’ .retur de car. 57F3u întregi 12L. în limbajul C se folosesc diferite reguli sintactice pentru reprezentarea constantelor. ‘\f’ .

primul caracter este literă sau ‘_’ (underscore).14159. tip nume = valoare. explicit se poate specifica prin cuvântul cheie aut: aut int x. Variabilele din clasa automatic sunt definite în interiorul funcţiilor fiind locale funcţiei în care au fost definite. Cuvintele cheie ale limbajelor C şi C^^ this handle public asm delete throw do if register auto try double inline return break short typedef else int case signed union catch enum long new sizeof unsigned char extern virtual operator static class float void struct overload for const volatile switch private continue friend template while protected default goto O variabilă se declară prin una din următoarele instrucţiuni: tip nume. Clasele principale de alocare sunt automatic şi static. j. char n1='\n'. const double e = 2. k. Variabilele sunt obiectele de bază ale limbajului şi au un nume care este un identificator.Nu trebuie să coincidă cu vreun cuvânt cheie (vezi Tabela 4) Tabela 4. . alocarea se face în registrele unităţii 13 .3.14159.următoarele caractere sunt caractere alfanumerice (litere sau cifre) sau ‘_’.Programare_ Limbajul_C 2. pi = 3. .e-4. const float pi = 3.71828182845905. const char mesaj[ ] = "Eroare". Declararea unei variabile şi a unei constante Toate variabilele unui program trebuiesc declarate înainte de a fi utilizate. Variabilele se declară la începutul funcţiilor (variabile locale) sau în exteriorul tuturor funcţiilor (variabile globale). Un identificator în limbajul C este un şir de caractere care trebuie să îndeplinească condiţiile: . în afară de tipul variabilei şi eventual o valoare iniţială pentru aceasta. O constantă se declară prin: const tip nume= valoare. float eps = 1. având durata de viaţă pe parcursul execuţiei funcţiei. într-o declaraţie se specifică clasa de alocare (implicit sau explicit). dacă e posibil. Această clasă este implicită. Tot în interiorul unei funcţii variabilele mai pot fi definite şi în clasa register care este asemănătoare cu cea automatic cu deosebirea că. desp r ite prin virgule. Mai multe variabile de acela i tip pot fi declarate în aceea i instruc iune. Exemple: int i.

float beta = 25. Tabelul 5. Register Static internal External Static în modulul în care-i DA DA external definită External în toate modulele DA (în funcţie) aplicaţiei Static în toate modulele DA External aplicaţiei (în funcţie) În capitolul al optulea sunt tratate mai în amănunt problemele legate de gestiunea memoriei. aceştia delimitează subexpresii şi pot schimba asociativitatea operatorilor. Spre exemplu.0 20. Operatorii ce pot apare într-un program C sunt de patru feluri: • operatori primari de parantetizare. Evaluarea expresiilor se face înlocuind operanzii prin valorile sale şi efectuînd operaţiile conform cu specificaţiile acestora. Variabilele definite în exteriorul tuturor funcţiilor fără vreun specificator de clasă sunt în clasa extern şi au alocate adrese fixe. Variabilele din clasele auto şi register nu îşi păstrează valoarea de la un apel la altul al funcţiei în care sunt definite.0 25. constante sau apeluri la funcţii (despre care se va vorbi mai târziu).45 Dacă operanzii au tipuri diferite . Dacă tipul operanzilor este acelaşi într-o expresie.45 + 5.se face în ordinea indicată mai jos: alpha + sqrt (25) alpha + 5. Am văzut că operanzii pot fi variabile. Variabilele din clasa static diferă de cele din clasa auto sau register prin aceea că sunt memorate în locaţii fixe de memorie (au o adresă fixă. (x + y) * z. evaluarea se face în mod natural. se aplică conversii implicite de tip: unul din operanzi se converteşte la tipul celuilalt iar tipul rezultatului va fi tipul comun. ca şi perechea: x+y*z . permanentă). 14 . Clase de alocare CLASA CARACTERISTICI Adre Păstrează Vizibilitate să valoarea fixă în interiorul funcţiei NU NU în interiorul funcţiei în toate modulele DA DA DA DA Durata de viaţă Pe durata funcţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei - Auto.4. De pildă expresiile x * y +z şi x * (y + z) vor fi evaluate diferit pentru aceleaşi valori ale variabilelor. Dacă se definesc în interiorul unei funcţii trebuie să aibă neapărat în faţă cuvântul rezervat static (se mai spune că sunt în clasa static internal). Fiecare dintre aceştia au un tip declarat. Operatori Operatorii se folosesc la constituirea de expresii pornind de la constante şi variabile. 2.45. atunci evaluarea expresiei: alpha + sqrt (beta). Tabelul 5 sintetizează clasele de alocare. dacă se declară: float alpha = 20.Gheorghe GRIGORAŞ centrale şi nu în memoria RAM.

• operatori unari cu notaţie prefixată sau postfixată: -x. ++ autoincrementarea.prezentate în Anexa – care sunt operatori cu scriere prefixată: . .incrementează (decrementează) cu 1 valoarea unei variabile şi pot fi : • prefixaţi: variabila este incrementată (decrementată) înainte de evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la dreapta la stânga. dacă x va fi egal cu y atunci a va căpăta valoarea 0 iar în caz contrar a va căpăta valoarea 1.Programare_ Limbajul_C operatori binari cu notaţie infixată adică: operand operator operand. cos. k. Exemplu: x+y x % y.2. ++x.funcţiile exponenţială. x. . atan. y--. tan.. x++. asociativitatea este de la dreapta la stânga. l. Operatorii relaţionali (de comparaţie) Operatorii relaţionali sunt operatori binari şi permit compararea valorilor a doi operanzi (expresii) iar rezultatul evaluării este zero (dacă rezultatul este fals) sau 1 (dacă rezultatul este adevărat). Operatorii ++ şi -.plus şi minus unari. • operatorul ternar condiţional operand 1 ? operand 2 : operand 3. Aceştia sunt operatori binari iar sintaxa lor în C este: < (mai mic) <= (mai mic sau egal) > (mai mare) >= (mai mare sau egal) == (egal) != (diferit) Cum rezultatul unei comparări este un număr întreg este posibilă asignarea acestuia unei variabile întregi: int a. -autodecrementarea. Aceştia pot fi unari sau binari iar în privinţa asociativităţii. y a = (x! = y). m. • postfixaţi: variabila este incrementată (decrementată) după evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la stânga la dreapta. acolo unde nu este specificat altfel.funcţia de ridicare la putere pow.funcţiile trigonometrice uzuale: sin. 2.4. • Operatorii unari: +. asin. acos. aceasta este de la stânga la dreapta.1. Negaţia are semnificaţia obişnuită: schimbă semnul valorii expresiei în faţa căreia se află.4. atunci: j = i ++ /* j = 10 apoi i = 10 */ k = ++i/* i = 12 apoi k = 12 */ l = i-. j. 15 . în secvenţa anterioară. logaritmică etc. • 2. Exemple: Fie declaraţia int i = 10./* l = 12 apoi i = 11 */ m = --i /* i = 10 apoi m = 10 */ • Operatorii binari sunt următorii + adunare * înmulţire scădere / împărţire % modulo La aceşti operatori se adaugă funcţiile din biblioteca matematică . Operatori aritmetici Operatorii aritmetici sunt aceea care se aplică operanzilor numerici.

 .4. Exemple: x = 13.negaţia logică cu asociativitate de la dreapta la stânga  . are ca efect evaluarea expresiei din dreapta semnului = şi atribuirea acestei valori variabilei ce se află în stânga acestui semn.4. ^ .5. Operatori la nivel de bit Limbajul C dispune de şase operatori pentru tratarea informaţiei la nivel de bit. Aceştia se pot aplica doar operanzilor de tip întreg (char. x = 0000 0000 0000 1101 (= 13) y = 0000 0000 0011 0100 (= 13. ^) este cea naturală (aminitm că 1 reprezintă valoarea logică “adevărat” iar 0 valoarea “fals”).deplasare la dreapta.deplasare la stânga.3. op1 =01100100 op2 =10111010 op1 & op2 = 00100000 op1 | op2 = 11111110 op1 ^ op2 = 11011110 De asemenea negaţia (~) acţionează la nivelul fiecărui bit schimbând 1 =n 0 şi 0 =n 1. int. Semnificaţia primilor trei operatori binari (&. în particular se poate obţine (rapid!) înmulţirea cu 2op2 (op1 << op2) sau cu 2-op2 (op1 >> op2). short. •!op1 are valoarea fals dacă op1 este adevărat şi are valoarea adevărat dacă op1 este fals. Operatori logici Operatorii logici sunt operatori binari care se aplică unor operanzi ce au valori adevărat (1) sau fals (0) şi ei corespund operaţiilor logice uzuale: ! . ~ . • op1op2 are valoarea zero (fals) dacă i numai dacă op1 şi op2 au ambii valoareea zero (fals). y = x << 2. exprimat prin =. long) şi servesc la poziţionarea sau interpretarea valorilor întregi ca o secvenţă de valori binare.4.Gheorghe GRIGORAŞ 2. 2.disjuncţia logică (sau) && . variabila = expresie.negare la nivel de bit (operator unar). >> . Aceşti operatori sunt: & . |.conjuncţia logică (şi) Expresia: •op1&&op2 are valoarea adevărat (1) dacă cei doi operanzi sunt evaluaţi la adevărat. iar dacă unul din ei are valoarea fals (0) atunci expresia are valoarea zero. 16 .conjuncţie logică la nivel de bit. ~ op1 = 10011011 Operatorii binari de decalare ( << şi >>) servesc la decalarea cu un anumit număr de biţi (dat de cel de-al doilea operand) la stânga sau la dreapta în cadrul primului operand. z = x >> 2.4.sau exclusiv la nivel de bit.4) z = 0000 0000 0000 0011 (= 13/4) 2.disjuncţie logică la nivel de bit. Operatorul de asignare Operatorul de asignare. Exemplele următoare sunt edificatoare. << .

j. = varn = expresie. Această asignare este echivalentă cu : e1 = (e1) op (e2). permite ca aceştia să formeze expresii care au atribuite valori. l capătă valoarea 1. else max = b.op3 sunt operanzi. expresia este egală cu op2 iar dacă op1 are valoarea fals. ^= • Operatori de decalare: <<=. valoarea expresiei din dreapta semnului # . Forma generală a sa este: op1 ? op2 : op3. >>= Faptul că atribuirea este privită ca un operator binar. este o expresie ce are ca valoare. Exemplu: max = (a > b) ? a : b. Operatorul condiţional Acesta este singurul operator ternar al limbajului C. prin care cele n variabile capătă valoarea expresiei din partea dreaptă. Acest lucru permite “atribuirea în lanţ”precizând că asociativitatea operatorului de asignare este de la dreapta la stânga: var1 = var2 = . unde e1 şi e2 sunt expresii.. Dacă op1 are valoarea adevărat. 2. k. este o expresie echivalentă cu construcţia: if (a > b) max = a. unde op1..Programare_ Limbajul_C Pe lângă acest tip de asignare. expresia este egală cu op3. 17 . |=. -=. %= • Operatori logici la nivel de bit: &=. /=. *=..4. Spre exemplu i = j = k = l = 1.6. . Operatorul condiţional se notează cu ?: şi are asociativitatea de la dreapta la stânga.op2. este o construcţie validă în C. Astfel variabilă = expresie.. 2.7. Operatorul virgulă Forma generală a unei expresii ce utilizează acest operator este: expresie1.expresie2. limbajul C permite compunerea asignării (#) cu un operator binar (op) obţinându-se operatori de asignare compusă: e1 op = e2.4. Se obţin asignări compuse cu: • Operatori aritmetici: +=. prin aceasta cele patru variabile i.

i++.8. ~ ! +./=. O asemenea construcţie apare frecvent în instrucţiuni for pentru realizarea mai multor acţiuni: for(i = 0.delete ->* . % +.6.* *. ^=. minus unari Acces la o variabilă Adresa unei variabile Conversie de tip (cast) Operatori de gestiune a memoriei Selectarea unui membru Operatori multiplicativi Operatori aritmetici Operatori de decalare Operatori relaţionali Egalitate. Precedenţa operatorilor Asociativitatea şi precedenţa operatorilor indică ordinea în care se evaluează subexpresiile într-o expresie.>> . 18 Funcţia (semnificaţia) Acces explicit la o variabilă globală (unar) Acces explicit la o clasă (binar) Selectarea unui membru Indexarea unui tablou Apel la o funcţie Lungimea în biţi Incrementare.<=.j = 0.*=. decrementare Negare pe biţi Negare logică Plus. . Am văzut că operatorii primari de parantetizare pot schimba asociativitatea operatorilor. j--) 2. Pentru limbajul C. j++) for(i = 0. /. >. i < j. * & () new. Precedenţa operatorilor limbajului C este dată în tabelul nr. [] () sizeof -> . <<=.j = n-1. Tabelul nr. . i++.4. >= ==. |= . %= +=. se înţelege) expresiei ultime ce apare în acest şir.Gheorghe GRIGORAŞ Expresiile sunt evaluate de la stânga la dreapta iar valoarea întregii expresii este valoarea (şi tipul. << <. -=. inegalitate Conjuncţie pe bit Sau exclusiv pe bit Sau (disjunctiv) pe bit Conjuncţie logică Disjuncţie logică Afectare condiţională Operatori de asignare compusă Operatorul virgulă Descrierea . operatorilor unari.. != & ^ | && || ?: =. >>= &=. i < 100. Operator :: :: →. operatorul condiţional şi cel de atribuire li se aplică asociativitatea la dreapta pe când tuturor celorlalţi li se aplică asociativitatea la stânga. 6.

Este posibilă definirea de funcţii care să retuneze valoarea vidă: în acest caz tipul valorii returnate este void. instructiuni. Returnarea unui apel 3.Cap 3 FUNCTII 3. Funcţii cu un număr variabil de parametri 3.relativ uşor . utilizarea unei funcţii permite: . Aşa cum o variabilă trebuie declarată înainte de a fi utilizată într-o expresie. getc. tip este unul din cuvintele rezervate care defineşte tipul funcţiei. Declararea unei funcţii constă în a da signatura funcţiei. tipul implicit al funcţiei este int. funcţii ce se găsesc în bibliotecile sistemului. detaliile acestor elemente rămân “ascunse” pentru utilizator. 3. Mulţimea funcţiilor unui program poate fi partiţionată în mai multe fişiere care pot fi compilate separat. În general. o funcţie trebuie declarată înainte de a fi apelată.3. Dacă această specificare lipseşte. Limbajul C permite de asemenea utilizarea unor funcţii predefinite (printf. Signatura unei . Numele unei funcţii este un identificator şi acesta trebuie să respecte aceleaşi reguli ca cele referitoare la numele unei variabile.spre deosebire de Pascal sau alte limbaje .1.).furnizarea către alţi programatori a unor elemente de bază de nivel înalt. Aceste elemente de nivel înalt oferă o claritate în plus programului global şi permite . respectiv tipul valorii returnate de un apel la această funcţie. .modificări ulterioare ale acestuia. În C există doar funcţii care returnează o valoare. Definirea unei funcţii Definiţia unei funcţii are următoarea sintaxă: tip nume (lista parametri) { declaratii (de variabile).4. Apelurile la aceste funcţii sunt gestionate în faza de editare a legăturilor. Definirea unei funcţii 3. etc. Apelul şi transmiterea parametrilor 3.2. Să precizăm că nu se poate defini o funcţie în interiorul altei funcţii.descompunerea unei secvenţe lungi de procesare a informaţiei într-o mulţime de secvenţe “mici” de transformări de bază ale informaţiei. Funcţiile care returnează în programul apelant valoarea vidă se declară de tip void.5.6.1.nu există noţiunile distincte de procedură şi de funcţie. Funcţia principală main În limbajul C . } În această definiţie. Sfârşitul execuţiei unui program 3.

x). printf("x\%f\n". Definirea unor astfel de funcţii se face printr-o sintaxă de forma: int printf (char *. Un exemplu la îndemână îl oferă funcţiile sistemului: printf. 3. linia de început conţine tipul său şi argumentele sale (număr şi tip). Funcţii cu un număr variabil de parametri Există funcţii care pot avea un număr nedeterminat de parametri. scanf../*Un apel cu 2 argumente */ printf ("a\%d. Iată câteva instrucţiuni de declarare a unei funcţii: long int cod (const char *. Returnarea unui apel Sintaxa instrucţiunii de returnare a valorii unei funcţii este: return expresie. ).3. Funcţia "exit" este o funcţie sistem care termină execuţia unui program. prin instrucţiunea return (plasată în corpul lui f). În ultima linie avem un exemplu de funcţie fără parametri (numărul parametrilor este zero). 3. /*3 argumente */.explicit: printr-o instrucţiune ce descrie signatura sa în cazul în care se face apel la o funcţie descrisă într-un fişier separat sau în cazul în care apelul la funcţia respectivă precede declaraţia funcţiei în acelaşi fişier. Tipul acestei expresii trebuie să fie acelaşi cu tipul funcţiei. Există două moduri de a declara o funcţie: .Gheorghe GRIGORAŞ funcţii defineşte atât tipul său (tipul valorii returnabile) cât şi numărul şi tipul argumentelor sale. O funcţie care returnează valoarea vidă (funcţie de tip void) poate conţine instrucţiunea "return" fără argument sau poate omite această instrucţiune. .implicit: în definiţia funcţiei. Acesta este singurul exemplu de apel la o funcţie care nu returnează nimic: sistemul opreşte execuţia programului şi raportează valoarea 20 . char* decod (long int).: printf ("Un apel cu un singur argument \n"). int strlen (const char* s).. void schimbare (int . Sfârşitul execuţiei unui program exit (valoare).b\%d\n".4.b). . care în C++ se numeşte "elipsă". int). Valoarea expresiei "expresie" va fi returnată şi poate fi utilizată în programul apelant. int funct ( ). 3.2. etc.a. int). O funcţie f returnează o valoare în corpul funcţiei din care s-a făcut apel la f.

printf ("a = %d.Programare_ Limbajul_C transmisă la apel. } iar apelul în funcţia main se face prin: schimba2 (&a . &b). valoarea implicită a codului returnat la sfârşitul execuţiei unui program este 0. Apelul şi transmiterea parametrilor Apelul unei funcţii se face prin: nume (listă _ parametri_actuali). b =%d". int y){ int temp = x. Un exemplu clasic al consecinţei acestui mod de transfer al parametrilor este ilustrat mai jos: void schimba1(int x. valoarea nulă (0) semnifică faptul că programul se termină normal iar o valoare nenulă (1 sau -1) semnifică faptul că s-a produs o eroare. Funcţia schimba2 care simulează transmiterea parametrilor prin referinţă este: void schimba2(int* x . schimba1(a. Pentru înlăturarea acestui efect este posibilă simularea unui mod de transmitere prin referinţă. Ordinea evaluării parametrilor este în general de la stânga la dreapta dar acest lucru nu este garantat de orice compilator. În C adresa unei variabile poate fi specificată într-o variabilă de tip "pointer" (de care vom vorbi mai târziu)..5. Singura 21 . Prin convenţie. Această valoare poate fi utilă atunci când programul este executat în interiorul unei linii de comandă a interpretorului de comenzi. *y = temp. b). Să facem precizarea că şi în cazul funcţiei schimba2 transmiterea parametrilor se face prin valoare: am simulat aici transferul prin referinţă ce ar fi trebuit să se facă în cazul funcţiei schimba1. De pildă. Să precizăm că în C nu există decât un singur mod de transmitere a parametrilor şi anume transmiterea prin valoare. *x = *y. Modificările efectuate asupra parametrilor formali nu au decât un efect local care nu este vizibil în afara funcţiei. } main ( ){ int a = 1. dacă funcţia este declarată fără tip şi prin folosirea numelui funcţiei urmat de lista de parametri actuali într-o expresie (în care este permis tipul ei) atunci când funcţia este declarată cu tip . punând drept parametri actuali valorile adreselor variabilelor ce trebuiesc modificate. 3. În absenţa unei instrucţiuni exit. int* y){ int temp = *x. a. încât trebuiesc luate măsurile corespunzătoare. } Apelul funcţiei schimba1 în funcţia main nu are efectul scontat: prin apelul la printf se tipăresc valorile 1 şi 2 pentru a respectiv b. y â temp. n). printf ("%d %d \n". Asta înseamnă că o funcţie nu poate modifica parametrii actuali.b). x = y. Asta înseamnă că parametrul actual (de la apel) şi parametrul formal corespunzător (declarat în antetul funcţiei) sunt două variabile distincte. b = 2. tipăreşte (cu unele compilatoare) 10 10 şi nu 10 11. secvenţa: int n = 10. n++.

“nume . Aşadar. linia de comandă conţine numele programului urmat de o listă de parametri: nume-program p1.7) precum şi pentru limitarea numărului de valori ce trebuiesc puse în stiva de apel a execuţiei unui program.char* argv [ ]) { instructiuni. Argumentele de tip pointer vor fi utilizate de asemenea pentru transmiterea ca parametru a unei variabile de tip structură (vezi Cap.6. Parametrii funcţiei main permit recuperarea argumentelor transmise din momentul execuţiei programului.. Parametrii disponibili la apelul funcţiei main sunt: . else { printf ("Argumentele executiei sunt: \n").argv: un tablou de pointeri către fiecare din argumentele liniei de comandă. În general. } Funcţia main este singura funcţie absolut necesară într-un program C.&b este adresa lui a respectiv b şi prin funcţia schimba2 se modifică valorile referenţiate. arg[0] conţine numele programului executabil. p2. Funcţia principală main int main(int argc. Utilizarea instrucţiunii return precizează condiţia de terminare ( 0 . 1.Gheorghe GRIGORAŞ diferenţă este că valoarea transmisă prin parametrii actuali &a.argc: numărul argumentelor din linia de comandă (inclusiv numele programului).. char* argv[ ] ){ if (argc<2) printf ("Nu exista argumente in aceasta executie ! \n")..succes. . i++) 22 . În capitolul 6 vom discuta mai pe larg modul de transmitere al parametrilor de tip tablou ca argumente ale unei funcţii. i < argc. pentru schimbarea conţinutului unor variabile printr-o funcţie. este permisă utilizarea funcţiei main fără parametri: int main( ) este o declaraţie validă pentru funcţia main. parametrul corespunzător trebuie să fie de tip pointer. în particular. . 3. pn atunci argc va avea valoarea n^1 iar argv va fi un tablou ce conţine pointeri astfel: 0 1 : . Aceasta defineşte punctul de intrare în execuţia programului. for (i â 1. la lansarea unui program. Valoarea întreagă returnată de funcţia main este valoarea transmisă mediului la sfârşitul execuţiei programului (vezi funcţia exit).program” “p1” “pn” 0 n Iată un exemplu de utilizare a acestor argumente : Programul 2 main (int argc.eroare). În cazul în care programatorul nu doreşte să utilizeze argumentele (parametrii) transmise la execuţie.

} } Dacă acest program are numele prg2 atunci linia de comandă: prg2 produce scrierea mesajului: Nu exista argumente in aceasta executie ! iar linia de comandă: prg2 Iata niste argumente ! produce scrierea mesajului: Iata niste argumente ! 23 . argv [i] ).Programare_ Limbajul_C printf ("%s".

1 Fluxuri şi fişiere 4. Unificarea sistemului de intrare/ieşire în C se face prin “pointerii” de fişier.h> Orice program C începe execuţia prin deschiderea unităţilor de intrare/ieşire standard: stdin stdout stderr stdprn : unitatea standard de intrare : unitatea standard de ie[ire : unitatea de eroare : unitatea standard de ie[ire prn (imprimant\) 24 .1.Gheorghe GRIGORAŞ Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE 4. pot avea loc transferuri de informaţii între fişier şi programul curent în execuţie. Datorită posibilelor conversii s-ar putea ca numărul de caractere scrise/citite să difere de numărul de caractere existente pe dispozitivul extern.2 Accesul la fişiere. o imprimantă sau “o zonă” (fişier) pe disc. Tipul FILE 4. Un fişier în limbajul C poate fi un terminal.. unităţi de disc sau de bandă etc. Aşadar dispozitivul fizic pe care se scriu datele se numeşte fişier iar abstractizarea acestuia se numeşte flux (sau stream). poziţie curentă etc). Pentru a putea utiliza într-un program funcţiile standard de intrare/ieşire trebuie scrisă la începutul acestui program o directivă "include" care are ca argument numele fişierului antet ce conţine definiţiile acestor funcţii: stdio. stare.Fluxuri şi fişiere Sistemul de fişiere al limbajului C este conceput pentru a lucra cu o mare varietate de dispozitive. sistemul de fişiere le transformă pe fiecare într-un dispozitiv logic numit flux. Un pointer de fişier este un pointer către informaţia care defineşte diverse caracteristici ale unui fişier(nume.h . încât aceeaşi funcţie care scrie date pe un fişier de pe disc poate fi folosită pentru a scrie date pe o altă categorie de dispozitive: consola. Un flux se poate asocia unui fişier executând o operaţie de deschidere: odată deschis.3 Funcţii de intrare /ieşire pentru caractere 4.5 Citirea cu format 4.4 Scrierea cu format 4. Fluxurile sunt independente de dispozitivele iniţiale . Deşi fiecare dintre acestea este foarte diferit de celelalte. •Fluxul binar este o secvenţă de octeţi cu corespondenţă biunivocă faţă de octeţii existenţi pe dispozitivul extern: numărul de octeţi scrişi/citiţi este acelaşi cu numărul acestora de pe dispozitivul extern. Standardul ANSI C permite organizarea unui flux text în linii care se încheie cu un caracter linie nouă(“ăn”). imprimanta. Există două tipuri de fluxuri: •Fluxul text este o scvenţă de caractere. # include <stdio. Pointerul de fişier identifică un anumit fişier şi este folosit de către fluxul asociat pentru a conduce operaţia de intrare/ieşire. Acesta din urmă este opţional pe ultima linie şi este determinat de modul de implementare. inclusiv cu terminale.

Bibliotecile standard C oferă o serie de funcţii pentru operaţii de intrare/ieşire orientate pe fişiere. Accesul la fişiere. Cele mai frecvent folosite dintre acestea sunt date în Tabelul 5 şi vor fi prezentate în continuare. Tipul FILE Conceptul de bază pentru intrări/ieşiri standard este cel de pointer la fişier. tastaturii calculatorului (intrare) şi ecranului (ieşire şi eroare). 25 . Aceste fişiere (stdin.Programare_ Limbajul_C Aceste unităţi standard sunt asociate. Modurile posibile de deschidere (deci şirurile de caractere ce constituie parametrul lui fopen) sunt date în Tabelul 6. fişier este un şir de caractere (identificator) ce desemnează numele extern al fişierului iar mod este un şir de caractere ce descrie modul de deschidere al fişierului.const char* mod) Aici. Declararea unei variabile de tip "pointer la fişier" se face folosind tipul FILE definit în fişierul antet stdio. Deschiderea unui fişier se face prin funcţia fopen care returnează ca rezultat un pointer la un descriptor de fişier. Sistemul de fişiere ANSI C este compus din mai multe funcţii legate una de alta. Acest dispozitiv este gestionat de sistem pentru a asigura intrările şi ieşirile efectuate în program. Dispozitivele standard de intrare (tastatura) şi de ieşire (ecranul) sunt văzute tot ca fişiere cu pointerii stdin şi stdout. Tabelul 5 NUME fopen( ) fclose( ) putc( ) fputc( ) puts( ) fputs( ) getc( ) fgetc( ) gets( ) fgets( ) fseek( ) printf( ) fprintf( ) scanf( ) fscanf( ) feof( ) ferror( ) rewind( ) remove( ) fflush( ) OPERA}IE Deschide un fişier Închide un fişier Scrie un caracter într-un fişier Analog lui putc() Scrie un şir pe ecran Scrie un şir pe fişier Citeşte un caracter dintr-un fişier Analog lui getc( ) Citeşte un şir de la tastatură Citeşte un şir din fişier Caută un anumit octet într-un fişier Scrie la ieşirea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei printf( ) Citeşte din intrarea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei scanf( ) Returnează “adevărat” dacă se atinge sfărşitul fişierului Returnează “adevărat” dacă survine o eroare Iniţializează indicatorul de poziţie al fişierului la început Şterge un fişier Goleşte conţinutul unui fişier 4.1. FILE* fopen(const char* fi[ier. în lipsa altor indicaţii. stdout) pot fi orientate şi către alte dispozitive sau fişiere.h şi are forma: FILE* pointer_la_fi[ier unde pointer_la_fişier este un identificator (numele pointerului).

FILE* pointer_la_fi[ier cod = fclose (pointer_la_fi[ier) Fişierele pot fi reasignate prin program folosind funcţia freopen: FILE* freopen (const char* nume_fisier. valoare ce va fi utilizată în apelul la funcţiile de intrare/ieşire.stdout)==NULL) { fprintf (stderr. Prin închidere se eliberează descriptorul de fişier. Acest lucru poate fi folosit pentru tratarea erorilor la deschiderea fişierului. exit (1)."w+". Programul următor ilustrează acest fapt. deschiderea unui fişier existent în modurile "w" sau "w+" produce pierderea conţinutului său de până atunci.dat \n"). deschide fişierul cu numele “nume_fişier” în modul de acces "mod". fclose (stdout). Închiderea unui fişier se face prin apelul la funcţia fclose: int fclose (FILE* pointer_la_fi[ier) Funcţia returnează EOF în caz de eroare şi 0 în caz normal. Apelul la fclose se poate face prin: int cod. } printf ("Mesaj scris in fisierul iesire. aceasta indică faptul că deschiderea s-a efectuat corect. Dacă deschiderea nu s-a efectuat corect valoarea returnată este NULL(pointer la informaţia nulă) . Apelul la această funcţie închide fişierul cu pointerul "pf". stdout) == NULL) { fprintf (stderr. FILE* pf). const char* mod. Programul 3 # include <stdio. Aceasta permite redirecţiona-rea dispozitivelor periferice prin program. "wt". Dacă funcţia fopen returnează o valoare nenulă. "eroare la reasignarea lui stdout la CON\n").dat". if (freopen ("CON". "Eroare la reasignare \n"). exit (1). atribuind pointerul "pf" la acest fişier. if(freopen("iesire. mod "r" "w" "a" "r+" "w+" "a+" Semnificaţia Citire Creare (schimbare) pentru scriere Adăugare la sfârşitul fişierului (existent) Actualizare (citire/scriere) Schimbare pentru actualizare Actualizare cu scriere la sfârşitul fişierului (existent) Facem precizarea că. se actualizează fişierul pe disc şi încetează conexiunea logică între pointer şi fişier. Valoarea returnată este un pointer la un descriptor de fişier valid.Gheorghe GRIGORAŞ Tabelul 6.h> main ( ){ printf ("Mesaj scris pe monitor \n"). 26 .

În caz de eroare este returnată valoarea EOF. c = fgetc(pointer_la_fişier). FILE* pointer_la_fişier. char c. a scrierii apelului la fgetc şi fputc în cazul în care intrarea respectiv ieşirea este cea standard : stdin respectiv stdout.Programare_ Limbajul_C } printf ("Mesaj scris din nou pe monitor \n"). FILE* flux).. • creării unui fişier temporar: FILE*tmpfile (void). 27 . int fputc(char c. simplificată. FILE* pointer_la_fişier.2. este echivalentă cu: fput (c. iar putchar (c). int cod. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere int fgetc(FILE* flux). Funcţia fgetc returnează valoarea întreagă a caracterului următor din fişierul pointat cu pointer_la_fişier sau constanta EOF în caz de eroare sau sfârşit de fişier. Spre exemplu: c = getchar ( ). este echivalentă cu: c = fgetc (stdin). redenumirii unui fişier: int rename (const char* nume_nou. 4. cod = fgetc(c. char c. stdout). const char* nume_vechi ). } • • Limbajul C dispune şi de posibilitatea: ştergerii de fişiere prin funcţia remove: int remove(const char* nume_fi[ier). pointer_la_fişier). Funcţia fputc scrie un caracter la sfârşitul fişierului pointat prin pointer_la_fişier. Există de asemenea două funcţii getchar şi putchar care permit exprimarea în C.

O directivă se specifică prin caracterul % urmat de o secvenţă de caractere ce identifică formatul. E. în ordine: • eventual unul sau mai mulţi indicatori ce modifică semnificaţia conversiei.Gheorghe GRIGORAŞ 4. întreg în notaţie zecimală fără semn real în notaţie zecimală sub forma [-]mmm. • eventual un număr pentru a indica dimensiunea minimală a câmpului în care se va afişa. E.…). Se pot utiliza şi dimensiuni variabile: se utilizează '*' în loc de numărul ce indică dimensiunea iar variabila respectivă se pune în lista de argumente. + : la formatul de ieşire va fi ataşat semnul + sau . la g sau G se vor afişa şi zerourile nesemnificative de după punctul zecimal. c. #: desemnează un format alternativ. caracterele se vor cadra la stânga (implicit) sau la dreapta (pentru -). eventual caracterul l care precizează că numărul ce urmează a fi afişat este un "întreg lung" (long integer). pentru x sau p se folosesc literele a. b.const char* şir_format.: rezultatul conversiei se va cadra la dreapta. d. iar pentru X literele A. Formatul "şir-format" este un şir de caractere ce conţine fie caractere ordinare fie directive de conversie pentru transformarea valorii unei variabile într-un şir de caractere Caracterele ordinare sunt transmise la ieşire aşa cum apar ele pe când directivele de conversie indică formatul de ieşire pentru argumentele transmise în apelul funcţiei. e. întreg în notaţie hexa fără semn. f. C. G) rezultatul se va afişa cu un punct zecimal. int sprintf(char* s.3. p sau X u f TIP ARGUMEN T int int int int float sau double CONVERSIA întreg în notaţie zecimală cu semn. fprintf pentru scrierea într-un fişier. Formatele ce se folosesc în C sunt date în Tabelul 7. Indicatorii disponibili în C sunt: .const char* şir_format. Scrierea cu format Funcţiile de scriere cu format permit afişarea sub forma unui şir de caractere a diverselor valori. dacă acesta este hexazecimal se va adăuga ox sau OX înaintea numărului. într-un fişier sau într-un şir de caractere. …).cu excepţia cazului când primul caracter nu este semn. Dacă dimensiunea rezultată prin conversie este mai mică. în plus . caracterul ce indică formatul conversiei.dddddd sau numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit acesta este 6). întreg în notaţie octală fără semn. g. Acestea pot fi transmise la ieşirea standard. B. 28 . Această secvenţă conţine. CARACTE R d sau i o x. Funcţia printf se utilizează pentru afişarea la ieşirea standard. int printf(const char* şir_format. int fprintf(FILE* flux. D. F. Dacă formatul este octal se va adăuga un o înaintea numărului. Formatele de conversie utilizate de printf.…). Pentru formatele flotante ( e. • • Tabelul 7. f. iar sprintf pentru scrierea într-un şir de caractere.

Programare_ Limbajul_C e sau E float sau double g sau G c s p n % float sau double int char* void* int* real în notaţie zecimală sub forma: [-]m. printf(" Forma octala:\n"). long int l = 123456789L. afişează argumentul în notaţia pointer. printf(" Forma zecimala:\n"). afişarea unui singur caracter după conversie în unsigned char. printf(" i = %d\n". ul).dddddde ± xx sau [-]m. nu există nici conversie nici afişare în acest caz: este vorba de referinţe la un pointer la un întreg în care se va stoca numărul de caractere afişate până în prezent. Permite afişarea caracterului ‘ % ‘ Exemple Următoarele programe ilustrează folosirea formatelor de afişare la apelul funcţiei printf rezultatele sunt ilustrate la sfârşitul fiecărui program. printf(" ul = %lu\n\n". i). i). afişare în acelaşi stil cu e dacă exponentul este -4 sau superior preciziei.h> int main ( ) { int i = 123. ui). în stil f în caz contrar. In urma execuţiei se va afişa: Forma zecimala: i = 123 l = 123456789 ui = 45678 ul = 987654321 29 . unsigned long int ul = 987654321UL.ul). Programul 4 # include <stdio. printf(" ui = %u\n". printf(" ul = %d\n". Numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit este 6). l). double d = 123.45. printf(" l = %ld\n". printf(" i = %lo\n\n". ui).ddddddE ± xx. unsigned int ui = 45678U. afişarea unui şir de caractere până la întâlnirea caracterului '@0' (sfârşit de şir) sau până când numărul de caractere este egal cu numărul de precizie. printf(" ui = %o\n".

123). printf("|%#5d| |%#-5d|\n". printf("Afisarea semnului:\n"). 123).-123. 123. printf("|%+6. printf("|%X| |%#X|\n". printf("|% d| |%+d| |%d|\n". printf("|%+.4X|\n". printf("|%. printf("|%+5d| |%+-5d|\n".4o|\n". 123). printf(" ui = %X\n".123. printf("\n"). 123). printf("|% d| |%+d| |%d|\n". printf("\n"). 123). printf("|%+6. 123.Gheorghe GRIGORAŞ Forma octala: ui = 131156 ul = 7267464261 printf("Scrierea hexazecimala:\n"). 123. 123. 123). 123). 123. 123. printf(" ul = %lX\n\n".4d|\n". printf("|%o| |%#o|\n". În urma execuţiei se va afişa: Scrierea hexazecimala: ui = B26E ul = 3ADE68B1 Afisarea semnului: |-123| |-123| |-123| | 123| |+123| |123| Afisare in octal si hexazecimal: |76| |0x7b| |7B| |0X7B| |173| |0173| /*Specificarea lungimii campului si a **numarului de cifre*/ printf("|%.4d|\n". 123). printf("\n"). 30 . 123). 123). 123). printf("|%+6.4X|\n".123. printf("Afisare in octal si hexazecimal:\n"). ui).4d|\n". 123). printf("|%x| |%#x|\n". printf("\n").-123.-123). 123). ul). printf("|%5d| |%-5d|\n".

11G|\n".0f|\n" 3. printf("|%. printf("|%E|\n" 3. 0.142| |3| |3. printf("|%#. printf("|%. printf("|%. } Iată ce se va afişa de această dată: |3.14157).141570| |3. printf("|%f|\t|%G|\n".| |3. printf("|%.1e6. 3. printf("|%E|\t|%G|\n". printf("|%.14157e123).14157). printf("|%E|\n" 3.E+123| |3.100000E+10| |3. 3.Programare_ Limbajul_C Iată ce se va afişa: |0123| |+0123| |0X007B| | 123| |123 | | +123| |+123 | | 0X7B| |0X7B | | +0123| | 0173| |0X007B| /* Afisarea numerelor in virgula flotanta*/ printf("|%f|\n" 3. 3.0001.141570E+123| |1.142E+123| |3E+123| |3. printf("|%#.1E+10| |-1.1E+07| |3100000| |3. 3.14157e123).14157).1| |3.0E|\n" 3.3f|\n" 3.1e11).0f|\n" 3.100000| |3. 3. 3.1). printf("|%G|\t|%G|\n".1e5. printf("|%f|\t|%G|\n".14157).110).11G|\t|%. -0.1 E+11| 31 .14157e123).1e7).00001).14157e123).0001| |1E-05| |310000| |3. return0.14157e123).1e10.1. 3.0E|\n" 3.3E|\n" 3. 3.

…). Câmpul ce urmează a fi convertit (ce este citit) se întinde până la primul spaţiu sau numărul de caractere din acest câmp este specificat în format. Nu se face nici o operaţie de citire. Formatul (şir_format) este un şir de caractere care poate conţine: . În general. const char* şir_format. de la un fişier respectiv dintr-un şir de caractere sunt: int scanf (const char* şir_format. Citirea cu format Funcţiile de citire cu format permit interpretarea unui şir de caractere ca o secvenţă de valori în concordanţă cu un format dat. TIPUL ARGUMENTULUI int* int* int* unsigned int* int* char* char* float* double* void* int* 32 . Pentru citirea următorului caracter diferit de spaţiu se foloseşte %ls. întreg fără semn în notaţie zecimală. întreg în notaţie hexa. Formatele de conversie pentru scanf CARACTER d i o u x c s e. valoarea unei adrese.…). rezultatul citirii este memorat în variabila corespunzătoare din lista argumentelor funcţiei. Aceste funcţii. …).caractere ordinare (în afară de %) care trebuie să corespundă următorului caracter citit. Directivele pentru specificarea unui format sunt utilizate pentru precizarea conversiei următorului câmp citit. int fscanf (FILE* flux. real în notaţie virgulă flotantă. care încep cu '%'.directive de specificare a formatului. Implicit se citeşte un singur caracter.Gheorghe GRIGORAŞ 4. şir de caractere: se citeşte până la întâlnirea unui spaţiu sau până la atingerea numărului de caractere indicat. %*s): în acest caz câmpul este citit dar nu-i memorat. întreg în notaţie octală(primul caracter 'o') sau hexa (primul caracter 'Ox' sau 'OX'). Dacă este indicat un număr q (%qC) atunci sunt citite cel mult q caractere. de obicei sunt ignorate. const char* şir_format.5. caracter.caractere de spaţiere sau tabulare care vor fi ignorate. Rezultatul interpretării este încărcat la adresele ce se dau ca argumente la apelul funcţiilor de citire. scrie în argument numărul de caractere citite până acum. Caracterele pentru specificarea unui format de citire sunt date în Tabelul 8. întreg în notaţie octală. citindu-se şi spaţiile care. . Tabelul 8. f. g p n FORMAT DE INTRARE întreg în notaţie zecimală. . punând caracterul '*' în directivă (de ex. Se poate face o omisiune de afectare. int sscanf (char* s. corespunzătoare citirii de la intrarea standard.

s2. char s4[5]. scanf("%4d%3d%4d".i2.i1. s5[5]. printf("Introduceti trei numere intregi: "). printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n". &i2.s6)return 0. s1.s5.s3). s3").. char c1.c2.s1.i2.] [∧.s2. citeşte caracterele din intrare atât cât acestea nu sunt în mulţimea indicată în [ ] după care adaugă '@0'. scanf("%d%d%d". scanf("%c%c%c". s2. c3.s3[10]. &i3). permite indicarea caracterului literal '%'. printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n".s4.s2[10]. s4[4] =s5[4] =s6[4] ="\0". s4. printf("Introduceti trei numere intregi: ").. scanf("%4c%4c%4c". Programul 5 #include <stdio. c2. Adaugă la argument caracterul '@0' (sfârşit de şir).i1..i3). printf("c1= |%c|\tc2=|%c|\tc3=|%c|\n"c1.s2. i3..s6). char s1[10]. char* char* Programul următor ilustrează utilizarea formatelor de intrare. s1. printf("s4=|%4s|\ts5=|%4s|\ts6=|%4s|\n". &i1. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n".&c2. } Rezultatul unei execuţii a acestui program este: Introduceti trei numere intregi: 5454 -9988 0 A-ti introdus numerele: 5454 -9988 0 Introduceti trei numere intregi: 5454998 390 A-ti introdus numerele: 5454 998 390 Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exemplu!| 33 . &i3).s3).s1. s6[5]. &c1. scanf("%4s %4s %4s". printf("Introduceti un text: "). &i1. &i2. scanf("%s%s%s. printf("Introduceti un text: ").Programare_ Limbajul_C [. printf("Introduceti un text: "). s3).i3).] % citeşte caracterele din intrare atât timp cât acestea aparţin mulţi-mii indicate în [ ]. i2.&c3).c3).s5. printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n".h> int main(){ int i1.

Gheorghe GRIGORAŞ Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exem| c1=|p| c2=|l| c3=|u| Introduceti un text: Iata un exemplu!: s4=|! Ia| s5=|ta u| s6=|n ex| 34 .

Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL 5.7. Un bloc este echivalent cu o instruc]iune. 5. . s [i] = t [j]. end din alte limbaje).while Instruc]iunea for Instruc]iunea break Instruc]iunea continue Instruc]iunea go to Exerci]ii Solu]ii la exerci]ii Limbajul C ofer\ urm\toarele tipuri de instruc]iuni: declara]ii. alpha). Iat\ un bloc `n C: { i = 1. tip identificator = valoare. Un bloc este un [ir de instruc]iuni `ncadrat `n acolade: { [i } (care joac\ rolul de begin . 5.9. 5.'.3) : • • • • • tip identificator.8.. Vom trece `n revist\ `n continuare instruc]iunile de control ale limbajului C.. ~n capitolul 2 am v\zut cum se construiesc expresiile `n C. instruc]iuni de control..5. expresii. defini]ii de func]ii. ~n general o instruc]iune se termin\ prin '.' este o instruc]iune `n C.10. i ++. 5. Instruc]iunile if Instruc]iunea switch Instruc]iunea while Instruc]iunea do.2. Urm\toarele construc]ii sunt instruc]iuni C de tip expresii: i = 1. cod = printf ("%d\n".4. s [i] = t [j]. 5.6. } Instruc]iunile de declarare a variabilelor (declara]iile) sunt de forma(vezi [i paragraful 2. j ++.3.1. blocuri de instruc]iuni. 5. O expresie urmat\ de caracterul '. ++ k. 5. j --. 5. j = 2.. 5.

if ((c = getchar ( ) ) ! = EOF) putchar (c). y)." este facultativ\. real (float sau double) sau tip pointer. else if (x==y) printf("numerele sunt egale\n"). else printf("%d este cel mai mare\n".1. else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). }. if (x>y) printf("%d este cel mai mare\n". else y = y-x. deci exemplul este interpretat astfel: if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). x). Semantica acestei instruc]iuni este uzual\: dac\ valoarea expresiei "expresie" este nenul\ (ceea ce `nseamn\ "true") atunci se execut\ instruc]iune1 iar dac\ aceast\ valoare este nul\ ("false") se execut\ instruc]iune2 (dac\ aceasta exist\). C\rui if `i este ata[at else? Limbajul C rezolv\ problema aceasta prin ata[area lui else celui mai apropiat if. if (x>y) printf("primul numar este cel mai mare\n"). short. if ( a < b ) { a += 2. 36 .Gheorghe GRIGORAŞ 5. int sau long). Tipul expresiei de dup\ cuv=ntul rezervat if poate fi `ntreg (char. else a -=b. Instrucţiunea if if (expresie) if ( expresie ) instruc]iune1 instruc]iune1 else instruc]iune2 Ca [i `n alte limbaje de programare aceast\ instruc]iune permite alegerea `ntre dou\ alternative. b += 1. Aten]ie! ~n acest ultim exemplu este o eroare de sintax\: alternativa else nu poate fi asociat\ cu if pentru c\ `naintea sa ( dup\ } ) apare caracterul ‘.’ care reprezint\ instruc]iunea vid\! Apare [i problema ambiguit\]ii (a[a zisa problem\ “dangling else”): if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). Exemple: if (x>y) x = x-y. Expresia se pune obligatoriu `ntre paranteze iar partea "else instruc]iune2. else printf("al doilea numar este mai mare\n").

break. dac\ aceasta exist\. break. `n cazul `n care exist\ pe una din ramuri alte instruc]iuni de control. case 'c': printf ("s-a citit litera c\n").2. Dac\ expresia are valoarea const1 atunci se execut\ instruc]iune1 [i toate cele ce urmeaz\ dup\ aceasta p=n\ la `nt=lnirea unei instruc]iuni "break".. . Aceasta permite execu]ia unei anumite ramuri `n func]ie de valoarea expresiei "expresie" din parantez\. 5. 37 . break.. Se `n]elege c\. dac\ expresia nu are nici una din valorile indicate prin cons1. cons2. pe fiecare ramur\ s-a folosit instruc]iunea break.Programare_ Limbajul_C else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). default: printf ("s-a citit altceva decat a. } ~n acest exemplu. case 'b': printf ("s-a citit litera b\n"). se execut\ instruc]iunile desemnate de ramura "default". care poate fi de tip `ntreg. break. dac\ valoarea sa este const2 atunci se execut\ instruc]iune2 [i urm\toarele p=n\ la "break" etc. break poate lipsi (vezi exemplul de la insrtuc]iunea for). Cazul default este facultativ.. Instruc]iunea switch switch(expresie){ case const1: instruc]iune1 case const2: instruc]iune2 … case constn: instruc]iunen default: instruc]iune } Instruc]iunea switch este o structur\ de control cu alegeri multiple ce `nlocuie[te o succesiune de alternative de tip if. caracter sau enumerare. Exemplu: switch (getchar ( ) ) { case 'a': printf ("s-a citit litera a\n"). b sau c\n").

spa]iile goale [i restul caracterelor din acesta. } Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea instruc]iunii while [i a instruc]iunii switch. y. while (x!=y) { if (x>y) x = x-y. 38 . printf ("Introduceti un text\n -->"). naltele. %d spatii si %d alte caractere. Instrucţiunea while while(expresie) instruc]iune Expresia "expresie".nvocale. default: naltele++.3. while ((c = getchar( )) != '\n') { switch (c) { case 'a': case 'A': case 'e': case 'E': case 'i': case 'I': case 'o': case 'O': case 'u': case 'U': nvocale++. n++ } int x.Gheorghe GRIGORAŞ 5.h> int main (void){ int nvocale. nvocale = naltele = nspatii = 0. binen]eles. ce trebuie pus\ `ntre paranteze. un bloc). Programul 6 # include <stdio. break.\n".naltele). case ' ': case '\t': nspatii++. nspatii. Exemplu: int c. se execut\ "instruc]iune" (care poate fi.nspatii. } } printf("In text sunt %d vocale. char c. Acest program analizeaz\ un text [i num\r\ vocalele. else y = y-x. este evaluat\ [i dac\ aceasta nu este nul\. Dup\ execu]ia acestei instruc]iuni se face din nou evaluarea expresiei indicate `n while [i se repet\ execu]ia p=n\ c=nd evaluarea expresiei returneaz\ o valoare nul\. while ((c = getchar( )) != EOF){ putchar (c). n = 0. break.

• se execut\ (o singur\ dat\) expr1 [i se intr\ `n bucl\ (execu]ia de n ≥0 a instruc]iunii "instruc]iune"). Se constat\ u[or c\ cele dou\ secven]e de program sunt echivalente. Exemplu: int n = 0. n++ }. 5. } Rezultatul unei execu]ii: Introduceti un text: --> Iata un text pentru test ! In text sunt 8 vocale. Instrucţiunea for for (expr1.. • expresia expr2 se evalueaz\ [i se testeaz\ la fiecare `nceput de bucl\: dac\ este adev\rat\ atunci se execut\ "instruc]iune" altfel bucla se termin\. dac\ "expresie" este evaluat\ prima dat\ la zero. while do instruc]iune while(expresie)..5 spatii si 13 alte caractere. printf ("Linia contine %d caractere\n". A[adar `n cazul do.4. 5.. Spre deosebire de instruc]iunea while. "instruc]iune" se execut\ m\car o dat\ pe c=nd `n cazul while. "instruc]iune" nu se execut\.while. c = getchar ( ) while (c!= '\n') { c = getchar ( ). printf ("Linia contine %d caractere \n". 39 .Programare_ Limbajul_C return 0.5.. Execu]ia se termin\ atunci c=nd "expresie" are valoarea nul\. n-1). c... expr2. c. int n = 1. • instruc]iunea expr3 se execut\ la fiecare sf=r[it de bucl\. n++. n-1). Instructiunea do . "corpul" instruc]iunii do. do { c = getchar ( ). expr3) instruc]iune Semantica acestei instruc]iuni poate fi descris\ `n dou\ moduri: 1.while (adic\ "instruc]iune") se execut\ la intrarea `n aceast\ bucl\ dup\ care se testeaz\ condi]ia "expresie": dac\ aceasta are valoare nenul\ se execut\ din nou "instruc]iune" etc. } while (c!= '\n').

expr2 sau expr3 sau prin suprimarea corpului ("instruc]iune"): • Suprimarea ini]ializ\rii. expr3) instruc]iune Aceasta este echivalent\ cu secven]a dat\ mai sus (2. Exemplu: for (i = 0. ) instruc]iune Exemplu: for (i = 0. (c = getchar( )) != '\0'.Gheorghe GRIGORAŞ 2. c = getchar ( ). printf("numarul de caractere:%d\n". for( . 40 . Singura modalitate de a ie[i din aceasta este utilizarea instruc]iunii break. expr2 .){ putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". expr2 . i++) if (c == '\n') break. . i). S\ observ\m c\ ini]ializarea lui i s-a f\cut `n afara instruc]iunii for ! • Suprimarea expresiei de control: for( expr . Instruc]iunea este echivalent\ cu secven]a: expr1.(c = getchar( )) != '\0'. i). expr3) instruc]iune Aceasta este o bucl\ infinit\. . for(. while (expr2){ instruc]iune expr3.) Exemplu: i = 0. • Suprimarea expresiei finale: for( expr1 . i++) putchar (c).) din care lipse[te prima instruc]iune (expr1. } Instruc]iunea poate fi folosit\ [i prin suprimarea uneia dintre expr1.

6. } 41 .3): 1. while. sum <= 25. i++). if ( j >= 75. while ( ( c = getchar( )) != EOF) { sum++. sum). ) instruc]iune Exemplu: i=0 for (.Programare_ Limbajul_C • Suprimarea ini]ializ\rii [i a expresiei finale: for( . do) sau dintr-o instruc]iune cu alegeri multiple (switch).5. (c = getchar( )) != '\0'. } } printf ("Iesire din bucla while\n"). if (sum>=50) { printf ("50\n"). Instrucţiunea break Instruc]iunea break permite ie[irea dintr-o bucl\ (for. expr2 . i). ~n acest prim exemplu. 2. Exemplu: for (i = 0. • Suprimarea corpului buclei: for( expr1 .5) break. j++) { j* = 1. 5. for (j = sum. break. expr2 . expr3 ) . while ( ( c = getchar( ))!= EOF) { sum++. instruc]iunea break permite ie[irea din bucla while dup\ citirea a 50 de caractere [i nu la `nt=lnirea caracterului EOF. { putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". } printf ("Total: %d". getchar( )!= '\n'. Iat\ c=teva exemple de utilizare a acestei instruc]iuni (vezi [i programul de la sf=r[itul paragrafului 5.

i. numar <= 100. } print ("Suma este:%d\n". p=n\ la sf=r[itul buclei `n care se afl\. Se observ\ c\ prin continue se evit\ ad\ugarea la suma a numerelor multiple de 5. for (numar = 1. printf("Tablourile nu au elemente comune\ n"). i++) for (j=0. suma++ = numar. . j++) if (a [i] == b [j] ) go to gasit. `n cuprinsul acelea[i func]ii. j < m. Iat\ un exemplu: int numar. Instrucţiunea go to Instruc]iunea go to provoac\ saltul necondi]ionat la o etichet\.7. ~n exemplul urm\tor se ilustreaz\ folosirea instruc]iunii go to [i modul cum ea poate fi evitat\: for (i = 0.Gheorghe GRIGORAŞ ~n acest caz instruc]iunea break permite ie[irea din bucla for. else printf ("Tablourile nu au elemente comune \n"). Este recomandat s\ se evite folosirea instruc]iunii go to (a[a cer principiile program\rii structurate) dar uneori este util\. j < m &&! gasit. 42 . ea provoac\ trecerea la urm\toarea itera]ie.i. numar++) { if (numar % 5 == 0) continue.a[i]).j. gasit: printf (" a[%d]=b[%d]=%d\n". . go to eticheta .a [i]). j++) gasit = (a [i] == b [j]).j. for (i = 0. . 5. i++) for (j = 0. int gasit = 0. i < n. Etichetele sunt nume ce se pun `n fa]a instruc]iunilor ]int\ urmate de ":". suma). 5. suma = 0. Instrucţiunea continue Instruc]iunea continue ignor\ toate instruc]iunile ce urmeaz\ dup\ ea. i < n && ! gasit.8. if (gasit) printf (" a[%d]= b[%d]= %d\n".

Programare_ Limbajul_C 5. &n). Calculul factorialului Iat\ o solu]ia incomplet\ a problemei. printf ("Introduceti un numar natural ->"). ad\ug=nd la sf=r[itul liniei suma lor.calculul factorialului acestui num\r (iterativ). Scrie]i dou\ variante ale programului: a) programul con]ine doar func]ia principal\ main ( ) b) func]ia principal\ main face apel la o func]ie de conversie a unui caracter reprezent=nd o cifr\ hexazecimal\ `n valoarea sa zecimal\: int conversie (char x). Exerciţii jgjj 1. Programul va trebui completat cu un test pentru a controla valoarea citit\ [i cu un test pentru a verifica dac\ rezultatul calculului nu dep\[e[te capacitatea de reprezentare a unui num\r `ntreg. aliniat\ la sf=r[it de linie. verific\ validitatea sa [i efectueaz\ conversia `n zecimal. pe m\sur\ ce se citesc cifrele hexazecimale se face conversia `n zecimal. scanf ("%d". ~n bucla de citire. . Ultima linie va con]ine suma sumelor. Calculul factorialului. 5. Se va utiliza o itera]ie pentru citirea caracter cu caracter a num\rului. Numerele n [i l se definesc ca valori constante. 4.afi[area rezultaului. fact = 1. se va face apel la o func]ie ce num\r\ bi]ii 1. 43 .h> int main (void) { int n.citirea unui num\r natural (dat de utilizator). itera]ia se opre[te dac\ se cite[te un caracter ce nu este cifr\ hexazecimal\ [i. i. fact. 2. /* Calculul lui n! */ # include <stdio. i++) fact * = i.10. Prezentare de date Scrie]i un program care cite[te n valori `ntregi [i le afi[eaz\ c=te l pe fiecare linie. Numărarea biţilor 1 într-un număr Scrie]i un program care cite[te 10 numere `ntregi [i pentru fiecare din acestea calculeaz\ num\rul bi]ilor ce au valoarea 1. Scrie]i un program care s\ realizeze urm\toarele: . .9. i < = n. for (i = 2. Soluţii la exerciţii 1. 3. Conversie Scrie]i un program care cite[te un num\r hexazecimal (ca o succesiune de caractere).

'A' + 10). char c. c = getchar ( ) . Conversie Vom construi o bucl\ while care se execut\ at=ta timp c=t ultimul caracter citit este o cifr\ hexazecimal\: 0-9 sau a-f sau A-F. Dac\ este o astfel de cifr\.'a' + 10). c = getchar ( ).h> int main (void){ int numar = 0. n. p\str=nd valoarea cumulat\ a num\rului zecimal ob]inut. fact). } b) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio. } 2. return 0. while (( c>= '0') && (c<='9')|| 44 . a) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio. Prima solu]ie face conversie `n func]ia main ( ) iar a doua solu]ie folose[te o func]ie de conversie. char c. } printf("Conversia zecimala :%d\n". else numar = numar*16 + (c .'0': ((x>='a')&&(x<='f')?x-'a':x-'A')+10. c = getchar ( ) .Gheorghe GRIGORAŞ printf (" %d ! = %d\". else if ((c>= 'a') && (c<='f')) numar = numar*16 + (c . printf (" Introduceti un numar hexa ->"). while (( c>= '0') && (c<='9')|| (c>= 'a') && (c<='f')|| (c>= 'A') && (c<='F') { if ((c>= '0') && (c<='9')) numar = numar*16 + (c . printf (" Introduceti un numar hexa ->").h> int conversie (char x){ return (x>= '0') && ( x<= '9') ? x . numar).'0'). se converte[te `n valoare `ntreag\. return 0. } int main (void){ int numar = 0.

i++) { printf ("Introduceti o valoare intreaga: "). int main (void){ 45 . Prezentare de date /* Se citesc n intregi si se afiseaza cate l pe **linie impreuna cu suma acestora la sfarsit de **linie.h> int numarbit(int). la st=nga se adaug\ un zero. Numărarea biţilor 1 într-un număr Determinarea bi]ilor 1 se face prin decalaj succesiv [i testarea bitului. } return 0. } ~n func]ia numarbit. while (x!=0) { if (x & 01) n++.h> const n = 10. printf ("Numarul bitilor 1 este: %d\n".Programare_ Limbajul_C (c>= 'a') && (c<='f ')|| (c>= 'A') && (c<='F') { numar = numar*16 + conversie (c). transmiterea parametrului se face prin valoare. /* Numararea bitilor 1 din reprezentarea binara a unui numar intreg */ # include <stdio. } int numarbit(int x){ int n = 0. const l = 3. int main (void) { int i. numarbit(val)). } return n. for (i = 0. } printf ("Conversia zecimala: %d\n". se poate a[adar utiliza x ca variabil\ de lucru. return 0. i < 10. Prin instruc]iunea x >>=1 se decaleaz\ bi]ii lui x cu o pozi]ie la dreapta.Ultima linie contine suma sumelor */ # include <stdio. scanf ("%d". 4. } 3. &val). c = getchar ( ) . x >>=1. int val. numar).

} 46 . if (nl == l ) { printf (" %6d\n". i < l. printf ("%d\n". suma += sumap.Gheorghe GRIGORAŞ int val. val). for (i = 0. /*ultima valoare intreaga citita */ sumap=0. sumap). i < l. i++) printf (" "). suma). } /* alinierea sumei totale pe ultima linie */ int i. /*suma din linia curenta*/ nl=0. sumap)./*numarul intregilor pe linie */ suma=0. for (nt = 0. ++nl. printf ("%6d". i++) printf (" "). nt < n. nt++) { scanf ("%d". sumap = 0. /* suma sumelor par]iale */ nt. for (i = nl. printf ("%6d\n". suma p+= val. &val). suma += sumap. n). /*numarul total de intregi */ printf ("Introduceti%d numere intregi". nl = 0. } } if (nl! = 0) { /*ultima linie este incompleta: se **completeaza cu spatii*/ int i. return 0 .

Operatorul unar "&" numit operator de referen]iere sau adresare. 6. Pointeri Tablouri cu o dimensiune Rela]ia `ntre pointeri [i tablouri Opera]ii aritmetice cu pointeri {iruri de caractere Tablouri cu mai multe dimensiuni Tablouri de pointeri Pointeri [i alocarea memoriei Operatorul sizeof Pointeri c\tre func]ii Exerci]ii Solu]ii 6.1. 6. Un pointer este o variabil\ ce con]ine adresa unei alte variabile.Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI 6. 6.4. 6. x = *pi ⇔ x = i. 6. 6. 6.1.3. Pointerii au tip : aceasta `nseamn\ c\ un pointer nu poate fi folosit dec=t pentru a con]ine adrese de variabile de un singur tip. chiar periculoas\ am spune: acesta permite citirea sau scrierea `n orice zon\ de memorie. De exemplu. 6. 6.9. char *pc.2. prin declara]iile: int *pi. 6. Utilizarea operatorului "*" este destul de delicat\. Pointeri tip *identificator. indirectare. se specific\ faptul c\ pi este un pointer la o variabil\ de tip `ntreg iar pc un pointer la o variabil\ de tip "char". permite derefen]ierea unui pointer. permite ob]inerea adresei acesteia: int i.7.6. . pi = &i. dereferen]iere.11. aplicat unei variabile.8. 6.12. Utilizarea unui pointer care este ini]ializat gre[it este o eroare des `nt=lnit\ `n programare [i din p\cate consecin]ele sunt imprevizibile.5. furniz=nd valoarea variabilei pointate de acesta: int x.10. Operatorul unar "*".

Primul element al tabloului este cel de indice 0 iar ultimul este cel de indice dimensiune -1. 6. incorect\ (semantic) `n limbaj C. &y). int *q){ int temp. `ntreg. este: void schimbare (int a. a = b. *q = temp. Varianta corect\ este: void schimbare_corecta (int *p.Gheorghe GRIGORAŞ O aplica]ie important\ privind utilizarea pointerilor este transferul prin referin]\ al parametrilor unei func]ii.2. o declara]ie de tablou cu o dimensiune con]ine tipul tabloului (tip). Dimensiunea este o constant\ `ntreag\ [i specific\ num\rul elementelor tabloului. vector[9] La declararea unui tablou se aloc\ o zon\ de memorie contigu\ care s\ stocheze toate elementele tabloului. y). temp = *p. ~n declara]ia de mai sus.1.) nu are nici un efect asupra variabilelor x. Declaraţia int vector[10]. Dac\ se dore[te modificarea unui parametru formal. A[adar. } Apelul corespunz\tor este: int x = 1. y = 2. trebuie transmis\ func]iei adresa variabilei iar `n corpul func]iei s\ se foloseasc\ operatorul de dereferen]iere. define[te un tablou cu numele "vector" care are 10 elemente de acela[i tip. int b) { int temp = a. care se `nchid `ntre acolade. A[a cum s-a precizat la capitolul "Func]ii". separate prin virgule. Un tablou este o colec]ie de elemente(date) de acela[i tip. Referenţierea unui element al tabloului Elementele unui tablou pot fi accesate prin numele tabloului urmat de o expresie `ntre paranteze p\trate . Exemplul clasic pentru acest procedeu este acela al func]iei de interschimbare a dou\ variabile. b = temp.2. cele 10 elemente ale tabloului vector sunt: vector[0]. 48 . Adresa primului element (cel de indice 0) este [i adresa tabloului iar celelalte elemente se raporteaz\ la acesta. vector[1]. Forma "clasic\" a func]iei. fiecare din acestea putând fi accesibilă. *p = *q. 6.1.care este un identificator precum [i dimensiunea sa.2. int vector[10]. numele tabloului (nume) . 6.2.care trebuie s\ aib\ valoarea `ntre 0 [i dimensiune . schimbare_corecta (&x.numit\ expresie indice . } Un apel al acestei func]ii (prin schimbare (x. `n limbajul C transferul implicit al parametrilor este prin valoare. Tablouri cu o dimensiune tip nume[dimensiune]. dimensiune.…. Iniţializarea unui tablou Ini]ializarea unui tablou se face prin semnul "#" dup\ declara]ia acestuia urmat de o list\ de valori ini]iale.y (actuale) pentru c\ func]ia lucreaz\ cu variabilele ei locale a [i b.

2. 2 0 5. valoare_2.2 3 4 0 ~n cazul tablourilor de caractere. iar declara]ia: char s[ ] = "abcdef" . declara]ia: char s[6] = "abcdef" . tab[marime/2] = 'c'.. 'b'. 4}. 3. char tab[marime]. poate fi omis\ dimensiunea. 'd'. 'c'. aceasta se determin\ de c\tre compilator: float x[ ] = {2. 3. 49 . # define marime 5. 'b'. 5.2. ultimul element al tabloului este caracterul ‘\0’. 3. Dupa aceste transformari structura sa va fi: 'a' 'b' 'c' 'd' 'e' Dac\ lista de valori ini]iale (dat\ dup\ declara]ie) cuprinde mai pu]ine elemente dec=t dimensiunea declarat\ a tabloului. este echivalent\ cu: char s[6] = {'a'. 2. 'e'. tab[0] = 'a'. are ca efect crearea tabloului: 5 2 3 1 0 0 0 0 0 0 ~n cazul unui tablou care se ini]ializeaz\. 2. }. De notat c\ `n cazul sirurilor de caractere ce se memoreaz\ `ntr-un tablou. 'c'. acest caracter noteaz\ sf=r[itul [irului( vezi paragraful 6.Programare_ Limbajul_C tip nume[dim] = { valoare_1. 0. '\0'}. 'e'. Exemple: 1. Ini]ializarea unui tablou se poate face [i prin citirea succesiv\ a tuturor elementelor sale: int i. . '\o'}.. este echivalent\ cu: char s[ ] = {'a'. atunci celelalte valori se ini]ializeaz\ cu zero.5). 'f'. 'd'. char s[4] = {'a'. tab[3] = tab[4] = 'd'. 1}. 4.1] = 'e'. 0}. 'b'. 'f'}. Tabloul va avea structura: 'a' 'b' 'b' 'd' 'd' tab[marime . int a[4] = {1. tab[1] = tab[2] = 'b'. Spre exemplu int a[10] = {5. ini]ializarea se poate face [i cu [iruri de caractere incluse `ntre ghilimele. 'c'.

Gheorghe GRIGORAŞ

float x [20]; for (i=0; i < 20; i++) { scanf (" %f", &x[i]); } Este de remarcat faptul c\ nu se face nici o verificare a limitelor unui tablou atunci c=nd se acceseaz\ un element al s\u. Spre exemplu dac\ se declar\ int a[3], b[3], c[3]; [i alocarea se face astfel: a[0] a[1] a[2] b[0] b[1] b[2] c[0] c[1] c[2] atunci expresiile a[4], b[1], c[-2], sunt echivalente, `n sensul c\ ele reprezint\ adresa aceleia[i zone de memorie.

6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri
S\ consider\m urm\toarea secven]\: int tab[10]; int *pa; pa = &tab[0]; Ultima instruc]iune asigneaz\ variabilei pointer pa adresa primului element al tabloului tab. Nota]ia "*pa" este echivalent\ cu nota]ia tab[0] iar nota]ia "*(pa+1)" este echivalent\ cu nota]ia tab[1]. A[adar, `n general "*(pa+i)" este totuna cu tab[i]. Urm\toarele secven]e for sunt echivalente: for ( i = 0; i < 10; i++) tab[i] = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa+i) = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa++) = 100;

~n limbajul C, numele unui tablou poate fi utilizat ca pointer (constant) la adresa de `nceput a tabloului. De aceea, cu declara]iile de mai sus, este perfect valid\ asignarea pa = tab; care este echivalent\ cu "pa=&tab[0];". Nu sunt valide (e lesne de dedus) expresiile: tab = pa; sau tab ++; A[adar se poate scrie [i: for ( i = 0, pa = tab; i < 10; i++, pa++) *pa = 100; ~n rezumat, echivalen]a `ntre elementele unui tablou [i numele s\u se exprim\ prin:
tablou[i] *(tablou + i) &tablou[i] tablou + i

50

Programare_ Limbajul_C

6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri
Opera]iile aritmetice permise asupra pointerilor sunt adunarea/ sc\derea unei constante, incrementarea/decrementarea (^^, --) [i sc\derea a doi pointeri de acela[i tip. Trebuie precizat `ns\ c\ unitatea care intr\ `n discu]ie nu este octetul ci adresa obiectului pointat. S\ urm\rim urm\torul exemplu: float ftablou[10]; float *pf = ftablou; pf++; ~n acest exemplu, dup\ incrementare, pf pointeaz\ la cel de-al doilea element al tabloului ftablou. Iat\ [i alte exemple: `n partea st=ng\ se descrie o expresie `n care apar pointeri iar `n dreapta expresia echivalent\ `n termenii tabloului. Nota]ia pointer ptr = tablou ptr1 = ptr + 5 ptr + i ptr + 4 ptr - 3 ptr1 - ptr ptr ++ Nota]ia tablou i=0 i=i+5 tablou [i] tablou [4] tablou [-3] j-i i ++

6.5. Şiruri de caractere
~n limbajul C, nu exist\ un tip de baz\ pentru [iruri (lan]uri) de caractere. Pentru a reprezenta un [ir de caractere, se utilizeaz\ tablourile de caractere. Prin conven]ie, ultimul caracter dintr-un astfel de lan] este caracterul NULL (' @0'). Tabloul de caractere (pe care-l numim mesaj): 's' 'a' 'l' 'u' 't' '!' ' @o' poate fi declarat prin una din urm\toarele trei instruc]iuni: char mesaj[7] = {'s','a','l','u','t','!', '\o'}; char mesaj[7] = "salut!"; char mesaj[ ] = "salut!"; Citirea respectiv tip\rirea acestui [ir se face prin instruc]iunile: scanf("%s", mesaj); printf("%s", mesaj); scanf("%s", &mesaj[0]); printf("%s", mesaj[0]); Exist\ o bibliotec\ de func]ii standard pentru manipularea [irurilor de caractere care se prezint\ `n anex\.

6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni
Declararea unui tablou cu N dimensiuni se face prin:
tip nume[dim_1][dim_2]...[dim_n];

~n aceast\ declara]ie, dim_1, dim_2, ..., dim_n trebuie s\ fie constante. Un tablou declarat `n acest mod se compune din dim_1*dim_2*...*dim_n elemente de acela[i tip (declarat) stocate `ntr-o zon\ contigu\ de memorie.
51

Gheorghe GRIGORAŞ

Pentru a accesa un element dintr-un tablou exist\ mai multe moduri de notare, `n concordan]\ cu modul de stocare a elementelor tabloului `n memorie. Iat\ de exemplu o declara]ie a unui tablou cu dou\ dimensiuni de valori 3 respectiv 4 (a[adar o matrice cu 3 linii [i 4 coloane). int t[3][4]; O prim\ viziune a reprezent\rii acestuia `n memorie este cea natural\ a unei matrice: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3] t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementeul ha[urat din acest tablou se referen]iaz\ prin t[1][2] (este elementul de pe linia 2 [i coloana 3 din matrice, datorit\ numerot\rii indicilor de la 0). O alt\ viziune (acceptat\ de C) a acestui tablou este aceea a unui tablou cu o singur\ dimensiune `n care fiecare element este la r=ndul s\u un tablou cu o dimensiune: t t[0] t[1] t[2] t [0][0] t [1][0] t [2][0] t [0][1] t [1][1] t [2][1] t [0][2] t [1][2] t [2][2] t [0][3] t [1][3] t [2][3]

Elementul t[1] reprezint\ un tablou cu o dimensiune iar elementul ha[urat este referen]iat prin *(t[1]+3). ~n sf=r[it a treia viziune a tabloului este aceea a unei succesiuni de elemente dispuse `ntr-o zon\ contigu\: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3]

t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementul ha[urat (acela[i ca [i `n cazurile anterioare) se referen]iaz\ prin: *( *t + 6) sau prin nota]ia echivalent\: *( &( t[0][0] + 6)) S\ not\m c\ `n acest caz t este de tip pointer de pointer de `ntregi (dubl\ adresare indirect\). O problem\ important\ relativ la tablourile cu mai multe dimensiuni este cea a ini]ializ\rii acestora. A[a cum referen]ierea unui element al tabloului poate fi f\cut\ `n mai multe moduri, [i ini]ializarea unui tablou se poate face `n moduri diferite (sintactic vorbind). S\ exemplific\m aceste moduri cu referiri la acela[i tablou pe care l-am reprezentat mai sus, t[3][4]: • ini]ializarea prin enumerarea tuturor elementelor tabloului ( `n ordinea liniilor dac\-i vorba de matrice): int t[3][4] = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12}; • ini]ializarea fiec\rei dimensiuni de tablou, separat: int t[3][4] ={{1, 2, 3, 4},{5, 6, 7, 8},
52

int n) { int i. i < n-1. "duminica"). i++) if (strcmp (tabp [i]. Astfel t [0][0] va fi ini]ializat cu 1. pot intra `n componen]a unui tablou. t [1][0] cu 5 iar t [1][1] cu 6. restul elementelor sunt ini]ializate cu zero. 11. Tablouri de pointeri Pointerii fiind variabile. char *zi[7] = {"luni". "marti". for (i = 0. sortat = 0. 6. i < n. for (i = 0. cu numele tabp. O func]ie care s\ afi[eze toate [irurile de caractere (pointate de tabp) la un singur apel ar putea ar\ta astfel: void scrie(char *tabp [ ]. 7). char *temp. while (! sortat) { sortat = 1. 12} }.Programare_ Limbajul_C {9. tabp[i] ). i++) if (tabp [i] != NULL) printf ( "%s\n". 6}}. 10. int n){ int i.7. S\ mai d\m un exemplu de func]ie care sorteaz\ lexicografic (alfabetic) [irurile pointate de tabp: void sortare (char* tabp[ ]. Un tablou unidimensional de pointeri corespunde la un tablou (cu dou\ dimensiuni) de elemente de tipul pointat. "sambata". • ini]ializarea numai a unor elemente din tablou: int t[3][4] = {{1}. "joi". "vineri". } Apelul acestei func]ii pentru scrierea zilelor s\pt\m=nii este: scrie (zi. tabp [i+1]) > 0) { 53 . Iat\ cum se declar\ un tablou de pointeri cu 7 componente ce se ini]ializeaz\ cu adresele [irurilor constante ce reprezint\ numele zilelor dintr-o s\pt\m=n\.{5. zi[0] 'l' 'u' 'n' 'i' zi[1] 'm' 'a' 'r' 't' 'i' zi[2] 'm' 'i' 'e' 'r' 'c' 'u' 'r' 'i' zi[3] 'j' 'o' 'i' zi[4] 'v' 'i' 'n' 'e' 'r' 'i' zi[5] 's' 'a' 'm ' 'b' 'a' 't' 'a' zi[6] 'd' 'u' 'm ' 'i' 'n' 'i' 'c' 'a' S\ consider\m un tablou de pointeri de tip char. }. "miercuri".

Gheorghe GRIGORAŞ

temp =tabp [i]; tabp [i] = tabp [i+1]; tabp [i+1] = temp; sortat = 0; } } } Apelul pentru sortarea alfabetic\ a zilelor s\pt\m=nii este sortare(zi, 7); ~n corpul func]iei sortare s-a folosit un apel la func]ia strcmp care compar\ 2 [iruri de caractere s1 [i s2; rezultatul este negativ dac\ s1 < s2, pozitiv dac\ s1 > s2 [i zero dac\ s1 # s2.

6.8. Pointeri şi alocarea memoriei
Printre func]iile de alocare a memoriei (vezi Anexa ), "maloc" [i "free" joac\ un rol important pentru c\ ele permit alocarea / dealocarea `n mod dinamic a spa]iului din memorie. Acest spa]iu este posibil de accesat cu ajutorul variabilelor de tip pointer. # include <stdlib.h> void *malloc (size_t dim); void free(void *ptr); Alocarea dinamic\ a memoriei este deosebit de util\ at=ta timp c=t programatorul folose[te structuri de date pentru care nu [tie dimensiunea la scrierea programului. ~n cursul execu]iei programul poate aloca memorie `n limitele impuse de sistem. Func]ia malloc are ca argument num\rul de octe]i dori]i a fi aloca]i [i `ntoarce ca rezultat un pointer c\tre zona de memorie liber\ alocat\ de sistem. Pointerul returnat este de tip "void" ce corespunde unui pointer la o variabil\ de tip oarecare. Pentru specificarea m\rimii unui tip particular, se poate utiliza operatorul "sizeof" (vezi sec]iunea urm\toare). Dac\ nu mai este memorie disponibil\ (nu se poate face alocarea) func]ia malloc returneaz\ valoarea NULL. Iat\ un exemplu: char *tampon; element *ptr; /*presupunem ca tipul element este definit undeva */ -------tampon = malloc(512); /* s-a alocat o memorie tampon de 512 caractere*/ ptr = malloc(32*sizeof(element)); /*s-a alocat o zona de 32 de "elemente"*/ if ((tampon == NULL || ptr == NULL)) { printf ("Alocare imposibila ! \n"); ... ... Func]ia "free" permite dealocarea spa]iului de memorie alocat `n prealabil de malloc. De pild\, dup\ utilizarea memoriei tampon [i ptr (`n exemplul de mai sus) se scrie (`n program) free (tampon); free (((char*)ptr);

54

Programare_ Limbajul_C

6.9. Operatorul “sizeof”
sizeof expresie; sizeof(tip);

Operatorul “sizeof” ofer\ dimensiunea `n octe]i a tipului expresiei considerate(tipului respectiv). Dac\ se aplic\ unui tablou, operatorul sizeof ofer\ dimensiunea `n octe]i a memoriei ocupat\ de `ntreg tabloul. Pentru a ob]ine num\rul elementelor tabloului t se utilizeaz\ expresia “sizeof t” sau “sizeof t[0]”. S\ not\m `n acela[i timp c\, atunci c=nd este parametrul unei func]ii, un tablou este considerat ca [i un pointer; prin urmare operatorul sizeof nu ofer\ dimensiunea memoriei ocupat\ de tablou ci dimensiunea tipului pointer. Acest lucru se ilustreaz\ `n exemplul urm\tor: double tab [100]; void f(double[ ]); /*declaratia este echivalenta cu void f(double*)*/ int main( ){ int i = sizeof tab; /* i este initializat cu 100 * sizeof(double)*/ f(tab); ... } void f(double t[ ]){ int i = sizeof t; /* i este initializat cu sizeof(double)*/ } Pentru a ob]ine dimensiunea memoriei ocupat\ de un tip anume se folose[te: sizeof(tip); De aceast\ dat\ parantezele sunt obligatorii. Apelul sizeof(long); ofer\ num\rul de octe]i utiliza]i pentru a memora un `ntreg “long” (este incorect a scrie sizeof long).

6.10. Pointeri către funcţii
O func]ie are un nume care este identificator dar acesta nu constituie o variabil\ `n C. Este posibil, pe de alt\ parte, de a defini o variabil\ de tip pointer c\tre o func]ie. Declara]ia unui pointer la o func]ie este de forma:
tip(*nume)(lista_arg);

tip: este tipul returnat de func]ia pointat\; nume: este identificatorul pointerului la func]ie; lista_arg : este lista argumentelor func]iei pointate. De exemplu declara]ia: char *(*p)(char*,const char*); precizeaz\ c\ p este un pointer la o func]ie de tip char* (pointer la tipul char), are doi parametri, unul de tip char*, cel\lalt de tipul const char*. Este important a se pune “*nume” `n parantez\ deoarece declara]ia “tip *nume (lista_parametri)” precizeaaz\ c\ nume este o func]ie de tip “tip*”.

55

Gheorghe GRIGORAŞ

Un exemplu de utilizare a tipului pointer la o func]ie este func]ia de comparare “cmp” ce apare ca argument la func]ia de sortare “qsort” (vezi anexa ): void qsort(const void* baza, size_t n, size_n t, int(*cmp)(const void* val1, const void* val2)) Func]ia qsort este o func]ie de sortare general\ care permite sortarea unui tablou de elemente de tip oarecare(baza) prin specificarea unei func]ii de comparare. Iat\ un program ce utilizeaz\ func]ia qsort : # include <stdio.h> # include <stdlib.h> # include <string.h> enum {n_max = 10}; int tab_int[n_max]; /* tab_int este tabloul ce contine lungimile liniilor **ce trebuie sortat */ char* tab_nume[n_max] = { "Ionescu Ion", "Constantin Vasile", "Ion Gheorghe", "Constantin Mircea", "Constantinescu Ioana", "Vasiliu Catalina", "Vasilescu Maria", "Constantiniu Calin", "Vasile Radu", "Vasilescu Cristi" }; /* tab_nume este tabloul ce trebuie ordonat **lexicografic */ /* se definesc functiile de comparatie */ int comp_int (const void* n1, const void* n2) { return(*(int*)n1- *(int*)n2); } int comp_nume (const void* p1, const void* p2) { return(strcmp(*(char**)p1,*(char**)p2)); } int main(void) { int i; printf("Lista initiala de nume : \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); for (i = 0, i < n_max; i++) tab_int[i] = strlen(tab_nume[i]); qsort(tab_int, n_max, sizeof(int), comp_int); qsort(tab_nume,n_max,sizeof(char*),comp_nume); printf("Lungimile numelor sortate:\n"); for(i = 0; i < n_max ; i++) printf("%2d: %d\n",i,tab_int[i]); printf("Nume ordonate lexicografic: \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); return 0; }
56

} char *strcmp(const char *s1. const char *s2){ int i = 0. c) char* strcat(char* dest. const char *sursa){ int i = 0.i . d) int strcmp(const char* s1. [irurile de caractere sunt memorate `n tablouri `n care ultimul element este un delimitator de sf=r[it de [ir: caracterul NULL(‘\0’).Programare_ Limbajul_C 6.const char* sursa) : func]ie ce copie [irul sursa `n [irul dest [i returneaz\ dest.s2[i]. Exerciţii 1. se returneaz\ o valoare negativ\. b) char* strcpy(char* dest. 6. Implementarea func]iilor de la a) la d) se poate face folosind nota]ia tablou sau aritmetica pointerilor. ~n anex\ sunt date func]iile din biblioteca standard care se aplic\ [irurilor de caractere. } char *strcat(char *dest. *dest = '\0'. while((s1[i] == s2[i] && (s1[i] != '\0')) i++. while(*scr != '\0') *dest++ = *src++.11. S\ se scrie programe C care s\ implementeze func]iile: a) int strlen(const char*s) : func]ie ce returneaz\ dimensiunea [irului s. } char *strcpy(char* dest. const char *sursa){ while(*dest != '\0') dest++. const char* s2) : func]ie ce compar\ [irurile s1 [i s2 conform ordinii lexicografice. return -. Soluţii 1. while(s[i++] != '\0') . A[a cum s-a mai precizat. `n C.12. } 57 . i++ } dest[i] = '\0'. return dest. int strlen(const char *s){ int i = 0. return dest.const char* sursa): func]ie ce concateneaz\ [irul sursa la sf=r[itul [irului dest [i returneaz\ valoarea lui dest. dac\ s1 = s2 se returneaz\ 0 [i dac\ s1 > s2 se returneaz\ o valoare pozitiv\. Dac\ are loc rela]ia s1 < s2. return s1[i] . while(sursa[i] != '\0') { dest[i] = sursa[i].

return 0. sfarsit). char *mesaj.Gheorghe GRIGORAŞ Iat\ [i un program care testeaz\ aceste func]ii. lungime = strlen(inceput)+ strlen(mijloc) +strlen(sfarsit).h> # include <assert. strcat(strcat(strcopy(mesaj. char* strcat(char *dest. } 58 . # include <stdlib. char *mijloc = "un mic". assert(strcmp(mesaj. "Iat un micut exemplu!") < 0). mesaj = malloc(lung + 1). "Iata un mic exemplu !")== 0).inceput) > 0). int strcmp(const char *s1. Dac\ evaluarea acestui parametru este valoarea fals (0) atunci assert returneaz\ un mesaj de eroare. Se folose[te func]ia assert (anexa ) care are ca parametru o expresie logic\ ce descrie o proprietate ce trebuie verificat\.mijloc). assert(lungime==strlen("Iata un mic exemplu ! ")). const char *sursa).inceput). assert(strcmp(mesaj. const char *s2).h> int strlen(const char *s) char* strcopy(char *dest. int lungime. int main(){ char *inceput = "Iat\". const char *sursa). char *sfarsit = "exemplu ! ". assert(strcmp(mesaj.

typedef char Mesaj[49].8 Redenumirea unui tip Tipul structur\ Accesul [i ini]ializarea c=mpurilor unei structuri Structuri autoreferen]iate Tipul enumerare Uniuni Exerci]ii Solu]ii ~n capitolul al doilea au fost introduse tipurile de baz\ ale limbajului C. Mesaj salut="!Bine a-ti venit la cursul<Limbajul C>".Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI 7. ~n acest capitol vom vedea c\ `n C putem construi “structuri” sau “uniuni” care permit regruparea elementelor de tipuri diferite `n scopul de a defini un nou tip.7 7. typedef char Luna[10].2 7.6 7.3 7. ~n anumite programe este util s\ regrup\m diferite variabile pentru a exprima o anume rela]ie ce le caracterizeaz\.1 7.4 7.1. . Instruc]iunea permite redenumirea at=t a tipurilor de baz\ (deja existente) c=t [i a tipurilor construite. Luna ianuarie = "ianuarie".b. Iat\ c=teva exemple: typedef long Mare. Sintaxa ei este: typedef tip nume_nou. Redenumirea unui tip Instruc]iunea typedef permite redenumirea unui tip. Mare a. 7.5 7. Aici “tip” este tipul ce se dore[te a fi redenumit iar nume_nou este numele ce se d\ acestuia. De pild\ un tablou permite a regrupa o mul]ime de elemente de acela[i tip. De asemenea exist\ posibilitatea de a renumi (redenumi) un anume tip.

Gheorghe GRIGORAŞ 7.2. popescu. } Persoana. S\ observ\m c\ structurile se pot defini f\r\ nume. char *prenume. struct Persoana colegul. typedef struct { char nume[20]. Tipul structură Instruc]iunea pentru definirea structurilor este: struct nume{ declara]ii }. 60 . }. short anul. popescu. short luna. short luna. struct Data data_nasterii. Fiecare linie din partea “declara]ii” define[te un c=mp al structurii. int varsta. typedef struct{ short ziua. prin typedef li se atribuie un nume. struct Student{ char *nume. struct Data{ short ziua. } Data. char *grupa. short anul. } struct Student ionescu. O variabil\ de tipul “ struct nume” poate fi definit\ `n aceea[i instruc]iune `n care este definit\ structura sau separat Iat\ c=teva exemple: struct Persoana{ char nume[20]. el este totu[i util pentru a identifica structura definit\. } amicul. Structura este o colec]ie de una sau mai multe variabile (numite membri) grupate sub un singur nume. ~n instruc]iunea de mai sus “nume” este facultativ. char prenume[20]. char prenume[20] Data data_nasterii. Persoana ionescu. int an.

dan. liste. } Persoana. S\ consider\m acum declara]ia: typedef struct{ char nume[40] . 0}. Accesul la c=mpurile unei astfel de variabile(pointer la o structur\) se face ad\ug=nd dup\ numele varibilei pointer o “s\geat\” (“->”) .”) [i de numele c=mpului selec]ionat. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri Accesul la c=mpurile unei variabile de tip structur\ se face utiliz=nd numele unei variabilei urmat\ de punct (“. Elementul desemnat `n acest mod este echivalent cu o variabil\ de acela[i tip cu c=mpul definit `n structur\.nume. Prin aceasta. De pild\. O form\ echivalent\ este urm\toarea: (*necunoscut). dan. amicul. Persoana ionescu. arbori etc. Dou\ structuri de acela[i fel pot s\ apar\ `ntr-o expresie de atribuire.varsta = 41. `nc=t o astfel de expresie are sens doar dac\ structurile sunt de acela[i tip. care este un tip structur\. Aici. unul la subarborele st=ng altul la cel drept. Iat\ cum poate fi definit\ o astfel de structur\: typedef struct { . Ini]ializarea unei variabile de tip structur\ se poate face `n maniera `n care se ini]ializeaz\ un tablou: se descrie cu ajutorul unei liste de valori ini]iale c=mpurile structurii: Persoana ionescu = { "Ionescu".. necunoscut ->varsta = 41.data_nasterii. Structuri autoreferenţiate Utilizarea structurilor permite construirea de structuri de date evoluate ca: fi[iere.varsta este de tip int.nume = necunoscut->nume.nume este de tip char*. 42 }.. Exemplu: necunoscut = &ionescu. char prenume[40]. urmat\ de numele c=mpului. } valoare.3. Are sens asfel: necunoscut = ionescu . "Vasile" . dan.de pild\. *necunoscut.varsta = (*necunoscut). 7. urm\rind exemplele din paragraful precedent. O atribuire de structuri este o copiere bit cu bit a elementelor corespunz\toare. iar necunoscut este o variabil\ de tip pointer la structura Persoana . fiecare nod este compus dintr-o informa]ie (valoarea nodului) [i doi pointeri. int varsta. `ntr-un arbore binar.4.Programare_ Limbajul_C 7. c=mpurile din variabila “ionescu” sunt copiate `n c=mpurile corespunz\toare din variabila “necunoscut”. ionescu. variabilele “ionescu” [i “dan” sunt definite ca fiind de tip Persoana . 61 . avem: ionescu.ziua este de tip short. " " . Iat\. Persoana necunoscut = { " " ..

Gheorghe GRIGORAŞ /* s-a definit tipul "valoare" pentru **informatia din nodurile arborelui*/ typedef struct Arbore{ valoare val. afisare(a1). NULL). return c. } void afisare (Arbore* a){ if (a! = NULL){ printf ("(%d". printf("\n"). Arbore* s. } Arbore. NULL. Arbore* a2. afisare(a2). } Arbore* adauga(valoare v. # include <stdio. printf("\n"). NULL. return 0. int main( ){ Arbore* a1. Arbore* adauga(valoare v. c->drept = d. a->val . 62 . Din acest motiv structura are un nume: Arbore. printf("Primul arbore este: \n").h> typedef int valoare. a2=adauga(10. Programul Arbori binari. afisare (a->stang). NULL)). struct Arbore* drept. Arbore* d). adauga(4. struct Arbore *stang. } Arbore. " "). a1. c->stang = s.h> # include <stlib. S\ observ\m c\ structura Arbore se autoreferen]iaz\: printre c=mpurile structurii arbore sunt dou\ care sunt de acela]i tip struct Arbore. printf("Al doilea arbore este: \n"). a1=adauga(1. Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea unei structuri autoreferen]iate: se construiesc doi arbori binari folosind func]ia “adauga” [i se afi[eaz\ un arbore `n nota]ia infix (func]ia “afisare”). adauga(3. adauga(20. c->val = v. struct Arbore* stang. printf (" "). NULL)). c=malloc (sizeof (Arbore)). Arbore* s. typedef struct Arbore{ valoare val. struct Arbore *drept. NULL). afisare (a->drept). Arbore* d){ Arbore* c. NULL. void afisare (Arbore* a). adauga(2.

. Aici da are valoarea 0 iar nu are valoarea 1. mai. . Primul identificator constant din lista de identificatori cap\t\ valoarea 0.. `ntr-o maniera elegant\. 7. august. Uniuni Uniunile sunt structuri care pot con]ine (la momente de timp diferite). cu excep]ia cazului `n care programatorul ofer\ valori ini]iale acestor identificatori. 3. dec}. Uniunea trebuie privit\ ca o structur\ `n care membrii ocup\ aceea[i zon\ de 63 . pentru c\ lui ian i s-a dat valoarea ini]ial\ 1. sept. enum Bool {nu. Sintaxa este similar\ cu cea care define[te o structur\: union nume { declara]ii }. care definea c=mpurile acesteia. enum Luna {ian=1. nu}. al doilea valoarea 1. spre deosebire de cea de la structur\.Programare_ Limbajul_C printf (")").5. la un moment dat con]in un anume tip de variabil\ iar la alt moment acest tip se poate schimba. celelalte luni vor avea respectiv valorile 2. nu} Bool Bool raspuns=nu. mar. 12. da} ~n ambele situa]ii. nu are valoarea 0 iar da are valoarea 1.6. Un tip enumerare permite ca. iulie. enum Bool spune=da.s\ definim un tip care nu poate lua valori dec=t `ntr-o mul]ime precizat\ de valori constante. april. De fapt. } else printf ("nil"). } Execu]ia programului are ca rezultat afi[area urm\toarelor informa]ii: Primul arbore este: (1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) Al doilea arbore este: (10(1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) (20 nil nil)) 7. define[te o list\ de alegeri posibile. este vorba despre zone de memorie care. Exemple: enum Bool {da. Similar cu definirea variabilelor de tip structura se definesc variabilele de tip enumerare: enum Bool raspuns. Lista de declara]ii. oct. obiecte de tipuri diferite. etc. Evident se poate redenumi [i tipul enumerare: Typedef enum {da. iunie.. feb. Tipul enumerare Definirea unui tip enumerare se face prin instruc]iunea: enum nume { lista_de_identificatori}. Aici. nov. enum Bool {da=1. nu=0}.

nec=0} TipCoord.cart. } pol. long abscisa.tip sau p1.p1.pol.ordonata).. typedef union { TipCoord tip.pol. 64 . } cart. float teta. } Coordonate.cart.pol.Gheorghe GRIGORAŞ memorie. printf("%d%d\n". union { struct { long abscisa. Se mai poate elimina [i aceast\ redondan]\ prin urm\toarea declara]ie: typedef struct { TipCoord tip.pol=2. long ordonata. struct { TidCoord tip. long ordonata.. float ro. Desigur c\ `n acest caz se presupune c\ prin program se afl\ c\ p1 este de tip cart iar p2 este de tip pol. Coordonate p1. } cart. Typedef union { struct { long abscisa. } Coordonate. ~n exemplul urm\tor se specific\ faptul c\ un punct `n plan poate fi definit fie prin coordonatele sale carteziene fie prin cele polare. la un moment dat doar un membru al uniunii poate ocupa memoria. float teta. cum sunt de pild\ p1 [i p2.1415926.p1.tip. long ordonata.ro. dimensiunea memoriei alocat\ pentru o variabil\ de tip uniune este dimensiunea celui mai mare membru al uniunii. p2.teta). O variabil\ de tip Coordonate.p2. . } pol.cart.p2.tip sau p1. Declara]iile precedente pot fi modificate astfel (pentru a memora `n variabil\ `ns\[i tipul de reprezentare ales) : typedef enum {cart=1. S\ not\m c\. printf("%f%f\n".abscisa. float pi=3. struct { float ro. poate con]ine fie valori `ntregi reprezent=nd coordonatele carteziene fie valori flotante reprezent\nd coordonatele polare. C=mpul “tip” este prezent `n toate alternativele uniunii [i el poate fi consultat prin referin]a p1. struct { TipCoord tip.

7. struct { float ro. } Coordonate.1 crearea agendei telefonice sub forma unui fi[ier text.tip=2 7.val. S\ se scrie un program care s\ realizeze: a) alc\tuirea unei liste de adrese care folose[te un tablou de structur\ pentru stocarea informa]iilor legate de adrese (nume. Iat\ un exemplu: andrei 1427 anca 2130 ana 2131 barbu 2140 bogdan 1430 … … [tefan 2143 victor 2114 zeno 1442 1.ro p2. } val. dac\ p1. strada. ora[.2 crearea programului care realizeaz\ urm\toarele: a) ini]ializarea unui tablou de elemente structurate prin citirea fi[ierului ce reprezint\ agenda telefonic\. float teta. } pol.: 2143 quit 2. Acest fi[ier va con]ine o mul]ime de linii. Dezavantajul este c\ numirea coordonatelor se face printr-o “cascad\” mai mare : p1.teta . Scrie]i un program pentru consultarea unei agende telefonice la nivelul personalului unei societ\]i.abscisa p1.tip=1 p2. fiecare av=nd c=te dou\ c=mpuri: un [ir de caractere ce `nseamn\ identitatea abonatului [i un num\r care corespunde num\rului s\u de telefon.val. De exemplu: anca tel. Pentru aceasta va trebui s\ se realizeze urm\toarele: 1.val.Programare_ Limbajul_C } cart.: 2130 anuta persoan\ necunoscut\ [tefan tel. c) afi[area pe ecran a listei de adrese. 65 . Exerciţii 1.ordonata .pol.cart.pol. dac\ p2. b) completarea tabloului de structuri cu noi adrese. codul po[tal). b) consultarea agendei: la furnizarea unui nume programul ofer\ num\rul de telefon corespunz\tor (dac\ acesta exist\).val.cart.

# include <stdio. if (compar<0) b=i-1.nume). int i=0. } return (compar==0)? i-1:-1. } /* urmeaza functia de cautare dihotomica */ int cauta_dih(char cineva[ ]){ int compar=1."r"). agenda[i].txt". int b=n-1. int tel. } int main(void){ FILE* fisier. i++. int i. /* numarul persoanelor din agenda */ /* urmeaza functia de cautare secventiala */ int cauta_secv(char cineva[ ]) { int compar=1.8. while ((compar>0) && (i<n)) { compar=strcmp(cineva. /* initializarea agendei telefonice */ fisier=fopen("telefon. int i. sir cineva.h> # include <string./* se cauta in a doua parte */ } return (compar==0)? i:-1. fin=0. do { 66 . /* s-a definit agenda ca un tablou de persoane */ int n=0. int a=0.nume).agenda[i]. /* s-a definit o structura de tip persoana*/ persoana agenda[dim_agenda]. while ((compar!=0) && (a<=b)) { i=(a+b)/2.h> # define dim_agenda 100 # define lung_nume 20 typedef char sir[lung_nume] typedef struct { sir nume./* se cauta in prima parte */ else if (compar>0) a=i+1.Gheorghe GRIGORAŞ 7. Soluţii 1. } persoana. Vom construi dou\ func]ii pentru c\utarea `n agenda telefonic\: caut\_secv pentru c\utarea secven]ial\ [i caut\_dih pentru c\utarea dihotomic\(binar\). compar=strcmp(cineva.

} adresa_info[MAX]. } while (!feof(fisier)). init_lista(). } } return 0. int select_meniu(void).cineva. unsigned long int cod_postal. printf("\t sau "quit" pentru sfarsit \n"). char oras[20]. n++. introducere -ad\ugarea unui nou nume `n urm\toarea structur\ liber\. void init_lista(void). /* sau i=cauta_dih(cineva). char strada[40].tel). introducere(void).cineva). &(agenda[n]. select_meniu -afi[area op]iunilor. scanf("%s".nume). Programul con]ine func]iile: init_lista -ini]ializarea listei.%s:necunoscut!\n". while (!fin) { printf(">").%s:%d\n". afiseaz\ -afi[area listei de adrese. "quit")==0). */ if (i==-1) printf("tel. /* Program pentru listarea unor adrese folosind un **tablou de structuri*/ # include <stdio. } 2. 67 .agenda[i]. printf("Consultare agenda telefonica\n").Programare_ Limbajul_C fscanf(fisier. gaseste_liber -exploreaz\ tabloul de structuri `n c\utarea unui element nefolosit. else printf("tel. sterge -[tergerea unei adrese. gaseste_liber(void).&(agenda[n]. fin=(strcmp(cineva. void sterge(void). afiseaza(void).h> # define MAX 100 struct adresa { char nume[30]. if (!fin) { i=cauta_secv(cineva).h> # include <stdlib. unsigned long int numar. printf("\t Dati prenumele celui cautat \n").tel)). & cineva). void main(void){ char optiune."%s%d".

) { optiune=select_meniu(). printf("1. Afisati fisierul \n").oras).++t)adresa_info[t]. printf("Introduceti numele strazii: "). do { printf("\n Introduceti optiunea dvs. gets(adresa_info[liber]. 68 .numar=strtoul(s. break. } void introducere(void){ int liber. } int select_meniu(void){ char s[80]. if (liber==-1) { printf("\n Lista este completa. adresa_info[liber]. case 3: afiseaza(). case 4: exit(0).Gheorghe GRIGORAŞ for(. return. printf("Introduceti numele orasului: "). printf("Introduceti codul postal: ").: "). } while (c<0 || c>4). case 2: sterge(). adresa_info[liber]. char s[80]. liber=gaseste_liber().cod_postal= strtoul(s. Iesire din program \n"). break. } } } void init_lista(void){ register int t. gets(s). Stergeti un nume \n"). gets(s).10). return c. gets(adresa_info[liber]. switch(optiune) { case 1: introducere().t<MAX. gets(adresa_info[liber].10). Introduceti un nume \n").nume). break. c=atoi(s). } printf("Introduceti numele: "). int c.strada). °\0°. printf("4.nume[0]= °\0°. °\0°. printf("Introduceti numarul: "). "). gets(s). for(t=0.. printf("3. printf("2.

nume[0]= °\0°. printf("%s\n". gets(s). printf("%lu\n".Programare_ Limbajul_C } gaseste_liber(void){ register int t. liber=atoi(s).adresa_info[t]. adresa_info[t]. printf("Introduceti nr. inregistrarii: "). ++t) { if (adresa_info[t].adresa_info[t]. } 69 . } void sterge(void){ register int liber. printf("%s\n".oras). for(t=0. } void afiseaza(void){ register int t. if (t==MAX) return -1. } } printf("\n\n").adresa_info[t]. t<MAX.strada).nume). for (t=0.adresa_info[t].cod_postal). char s[80]. /* Nu mai este loc in lista*/ return t.nume[0]&&t<MAX. printf("%lu\n". if (liber>=0 & liber<MAX) adresa_info[liber].adresa_info[t].numar).++t).nume[0]) { printf("%s\n".

4 8. . nu este lipsit de interes ca programatorul s\ cunoasc\ particularit\]ile fiec\rui tip de mecanism de memorare [i de asemenea s\ cunoasc\ modul `n care compilatorul va administra variabilele pe care le declar\ `n program. Memorarea poate fi: • static\.3 8.5 8. Compilatorul asociaz\ `n mod automat unei variabile un tip de memorare care corespunde locului unde sa f\cut declararea. • dinamic\.1 8. • `ntr-un registru al calculatorului.6 8. • automat\. `n stiva de execu]ie. Acest mecanism se refer\ la gestionarea memoriei `n cursul execu]iei programului.2 8. ~n acela[i timp `ns\.7 8. `n segmentul datelor programului.9 Precizarea unui mecanism de memorare Gestiunea automat\ a memoriei Gestionarea “register” a memoriei Gestionarea static\ a memoriei Variabile globale Declararea variabilelor externe Gestiunea dinamic\ a memoriei Exerci]ii Solu]ii Limbajul C ofer\ programatorului posibilitatea de a preciza mecanismul pe care-l dore[te pentru memorarea unei variabile. `n memoria disponibil\.Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI 8. ~n general programatorul nu trebuie s\ se g=ndeasc\ explicit la un mecanism anume de memorare.8 8.

o variabil\ definit\ `ntr-un bloc va fi o variabil\ cu gestiune automat\. posed\ un anume tip [i este administrat\ de un anume mecanism de memorare. extern. identificator – este numele variabilei. A[adar.3. Gestionarea “register” a memoriei register tip identificator .2. Cum num\rul de regi[tri este limitat [i depinde de tipul de ma[in\ pe care ruleaz\ programul.Programare_ Limbajul_C 8. /*cuvantul auto a fost omis. static. tip – este cuv=ntul cheie ce define[te tipul variabilei. unde: mem –este unul din cuvintele cheie: auto. `n lipsa acestuia. auto float *p = &x. Gestiunea automată a memoriei Variabilele cu gestiune automat\ corespund variabilelor alocate `n stivele de execu]ie. Exemple: auto float x. S\ mai not\m c\ limbajul C standard (ISO) permite ini]ializarea tablourilor [i structurilor `n cazul gestiunii automate a memoriei. Precizarea unui mecanism de memorare Programatorul are posibilitatea s\ precizeze un mecanism de memorare prin instruc]iunea: mem tip identificator. valoarea ini]ial\. durata de via]\ a variabilei: perioada de timp `n care variabila este accesibil\. Categoria de memorare (mem) c\reia-i apar]ine variabila va determina: vizibilitatea variabilei: identificarea p\r]ii din program capabil\ s\ foloseasc\ acea variabil\.1. register. Tipul variabilei va determina: dimensiunea zonei de memorie alocat\ pentru a reprezenta variabila. Vom trece `n revist\ aceste mecanisme de memorare. 8. va fi nedefinit\. o variabil\ este identificat\ printr-un nume (identificator). interpretarea con]inutului variabilei atunci c=nd ea este supus\ unor instruc]iuni. Declararea se face prin: auto tip identificator .el este implicit */ /* x are o valoare nedefinita pe cand p este un **pointer care are ca valoare adresa lui x */ 8. Utilizarea acestei clase de memorare trebuie 71 . Ini]ializarea unei variabile “auto” se va efectua la fiecare intrare `n bloc. Durata de via]\ [i vizibilitatea unei variabile “auto” vor fi limitate la interiorul blocului `n care este definit\. Cuv=ntul cheie “auto” nu este obligatoriu. [i trebuie s\ fie totdeauna `n interiorul unui bloc. `ncep=nd cu locul de declarare. char mesaj[ ] = "Mesaj initial". cerin]a aceasta este satisf\cut\ `n mod real doar dac\ este posibil\. Cuv=ntul cheie “register” permite programatorului s\ indice faptul c\ variabila ce se define[te se memoreaz\ `n unul din regi[trii calculatorului. dac\ nu este dat\ explicit. ini]ializarea variabilei: con]inutul implicit (dac\ exist\ unul) al variabilei la crearea sa.

fie implicit cu valori 0.6. Exemple de utilizare a unor astfel de variabile sunt `n solu]ia exerci]iului 2 din capitolul precedent. p=n\ la sf=r[itul fi[ierului surs\. 72 . ~n plus.4. 8. ini]ializarea structurilor [i tablourilor fie `n mod explicit indic=nd valori ini]iale. durata lor de via]\ este timpul de execu]ie al programului `nsu[i. `nainte de execu]ia func]iei main. Aceast\ facilitate este legat\ de faptul c\ limbajul C permite compilarea [i legarea separat\ a diferitelor module de program: prin declararea unei variabile extern se comunic\ tuturor fi[ierelor variabilele globale necesare programului. pointeri. nedefinit\. utilizarea unei variabile globale vine `n contradic]ie cu principiile program\rii modulare. prin urmare nu se poate defini o variabil\ global\ `n corpul unei func]ii. `n exteriorul unui bloc: va fi vizibil\ `ncep=nd cu definirea sa p=n\ la sf=r[itul fi[ierului. `n exteriorul oric\rui bloc. 8. [i av=nd `n fi[ierul local specificarea extern. ~n cazul tablourilor sau structurilor. se folose[te cuv=ntul cheie “extern”. `ntregi. Implicit sunt ini]ializate cu 0 la `nc\rcarea programului. ansamblul c=mpurilor va fi ini]ializat cu zero. Variabilele statice sunt alocate `n segmentul de date al programului. Vizibilitatea unei astfel de variabile statice depinde de locul `n care a fost declarat\: `n interiorul unui bloc: va fi vizibil\ doar `n blocul acela (la fel ca variabilele auto). Pentru a defini o variabil\ global\ `n alt fi[ier. oferindu-le posibilitatea s\ accead\ la aceste argumente.5. Declararea variabilelor externe O variabil\ extern\ poate fi declarat\ `n orice punct al programului prin: extern tip identificator . Variabile globale O variabil\ global\ este o variabil\ static\ care poate fi referen]iat\ `n orice loc al programului. Declara]ia “register” trebuie s\ fie plasat\ `n interiorul unui bloc. Ea este efectiv\ doar pentru variabilele care pot fi codificate pe un cuv=nt-ma[in\: caractere. implicit. ~n acela[i timp ele permit: evitarea transmiterii unor argumente la func]ii apelate.Gheorghe GRIGORAŞ v\zut\ ca o directiv\ de optimizare dat\ compilatorului. 8. acesta ]ine cont de ea at=ta timp c=t exist\ regi[tri disponibili `n ma[in\. Cuv=ntul rezervat extern indic\ compilatorului faptul c\ tipurile [i numele variabilelor care urmeaz\ au fost declarate `n alt\ parte [i nu mai aloc\ din nou spa]iu de memorie pentru acestea. este imposibil a se ob]ine adresa unei astfel de variabile. Aceast\ declara]ie permite declararea local\ a unei variabile definit\ `n alt fi[ier(cu acela[i nume). declarate `n alte fi[iere. O astfel de variabil\ se declar\ prin: tip identificator . Gestionarea statică a memoriei static tip identificator . Aten]ie `ns\ c\ o variabil\ global\ poate fi modificat\ indirect pe perioada apelului la o func]ie. Ea este definit\ `ncep=nd cu declara]ia sa. Valoarea ini]ial\ a unei variabile registru este. Este u[or de `n]eles c\.

care con]ine implementarea func]iilor.. extern char c..y. Defini]i un modul pentru gestionarea unei stive de [iruri de caractere. 73 .c. Aceast\ gestiune se efectueaz\ `n memoria disponibil\ care se nume[te “gr\mad\” (heap). care con]ine modulul principal. -variabila dispare `n urma execu]iei opera]iei de restituire a memoriei (func]ia “free” `n C [i operatorul “delete” `n C++). extern char c. -prog. 8. Declara]ia: extern void functie(char). care s\ implementeze func]iile uzuale aplicate unei stive de caractere: push.h.. main(void){ . void pop(sir ch).y. stiva_vid\.. Caracteristicile modulului sunt definite `n fi[ierul header “stiva.. cuv=ntul extern este facultativ. vizibilitatea unei variabile alocat\ dinamic este legat\ de tipul de gestiune al pointerilor care referen]iaz\ indirect acea variabil\. Ea este referen]iat\ folosind o variabil\ pointer (vezi cap. Avem aici de-a face cu o variabil\ alocat\ dinamic care este referen]iat\ cu ajutorul pointerului ptr prin *ptr. S\ se construiasc\ un program...8. este echivalent\ cu: void functie (char). void push(const sir ch). funct1(void) { x=.c. char c. fun1(void){. } ~n cazul declar\rii func]iilor ce se definesc `n alt modul (fi[ier). Fi[ier 2 extern int x. 6) care con]ine adresa sa.. .. int stiva_plina(void). pop.. ptr=malloc(sizeof(Persoana)).. top.Programare_ Limbajul_C Exemple: Fi[ier 1 int x. Fi[ier 2 extern int x.x=. format din trei module.}. 8.. fun2(void){. Gestiunea dinamică a memoriei Gestiunea dinamic\ a memoriei permite crearea de noi variabile pe parcursul execu]iei programului..7. care con]ine declara]iile func]iilor din modulul stiva.c. Exerciţii 1.h” care are con]inutul: # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir]. } . . De exemplu: Persoana *ptr... ~n cazul func]iilor important este s\ se descrie signatura sa.. stiva_plin\. y. -stiva. Modulele vor fi: -stiva.y=. 2. adic\ tipul rezultatului [i al parametrilor de apel. Durata de via]\ a unei variabile alocat\ dinamic este explicit\: -variabila este creat\ `n urma execu]iei opera]iei de alocare a memoriei (func]ia “malloc” `n C [i operatorul “new” `n C++). De aceea.}. int stiva_vida(void). S\ not\m c\ o variabil\ alocat\ dinamic nu are un nume explicit.

/* stiva. printf("Iata continutul stivei: \n"). void pop(sir ch). citirea se va face p=n\ la `nt=lnirea sf=r[itului de fi[ier sau p=n\ la umplerea stivei.c : modulul principal */ # include "stiva. /*modul.} int stiva_plina(){return(index==dim). b) scoate [irurile din stiv\ [i le afi[eaz\ (evident `n ordinea invers\ stivuirii). /*stiva.} void pop(){--index. int stiva_vida(void). } printf("\n"). 8. static int index=0. char top_stiva(void). Pornind de la acest modul scrie]i un program test care realizeaz\: a) citirea unui [ir de [iruri de caractere care se vor “`mpinge” `n stiv\ (se vor stivui).&element)!=EOF){ push(element). } 2. int stiva_plina(void). Soluţii 1.c */ void push(char).element). void push(const sir ch).h> int main() { char element.h : header ce contine declaratiile **functiilor din modulul stiva.} char top_stiva(){return(stiva[index-1]).Gheorghe GRIGORAŞ Utiliza]i func]iile de manipulare a [irurilor de caractere (Anexa ) pentru definirea func]iilor acestui modul. int stiva_vida(void). pop().h*/ # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir].9.} int stiva_vida(){return(index==0). static char stiva[dim].c : modul de gestionare a stivei de **caractere */ # define dim 100. void pop(void). /* stiva. void push(char c){stiva[index++]=c.c 74 . printf("<%c\n".} /* prog. while (!stiva_vida()) { element=top_stiva(). printf(">").h" # include "stiva. printf("Incarcati stiva: \n>").h> # include <stdio. while(!stiva_plina()&&scanf("%c". } return 0.c" # include <stdlib. int stiva_plina(void).

h> # include "stiva. strcpy(stiva[index]. void push(const sir c){ /* Se copie c in stiva dupa care se incrementeaza **index.c). printf(">").h> # include <assert. --index.stiva[index]). */ assert(!stiva_plina()).h" /* ** variabile cu clasa de memorare *static*. } /* test. Inainte de aceasta se apeleaza functia **assert care impune o conditie pentru a continua **executia: stiva sa nu fie plina.Programare_ Limbajul_C ** Gestionarea unei stive de siruri de caractere. */ # include <stdio.x)!=EOF) { push(x). } int stiva_vida(void){ return(index==0). printf("Iata continutul stivei: \n"). printf("Se incarca stiva: \n>"). a doua pentru **afisarea rezultatului destivuirii. index++.h" int main(void){ sir x. } 75 . while(!stiva_plina()&&scanf("%s". */ # include <stdio.h> # include "stiva. */ static int index=0.} int stiva_plina(void){ return(index==dimensiune_stiva). strcpy(c. printf("<%s\n". while (!stiva_goala()) { pop(x).x).c : programul de test ce consta din doua **iteratii: prima pentru citirea din fisierul de **intrare si stivuirea informatiei.h> # include <string. } return 0. /* indicile top-ului stivei */ static sir stiva[dimensiune_stiva]. } printf("\n"). **nevizibile in alte fisiere. } void pop(sir c){ /* se decrementeaza index apoi se copie top-ul **stivei in c */ assert(!stiva_vida()).

. Mecanisme de conversie Se disting patru cazuri `n care `ntr-un program C se aplică un mecanism de conversie: 1. ~n primul caz de pild\.1. . asignarea cu tipuri diferite ale variabilelor termeni ai asignării: float f. 3. int i=10. Conversia la asignare 9...5. f=i.1.8 */ . Conversia de tip `n limbajul C ofer\ un mecanism simplu pentru evaluarea expresiilor aritmetice [i pentru transmiterea parametrilor.2. Evaluarea expresiilor aritmetice 9. Pointerul universal. Conversii de pointeri. 9. Conversii explicite 9.4. Evaluarea expresiilor logice 9. utilizarea operatorilor de conversie: float f1=(float)14/5. if (pi>2) pi=pi/i. evaluarea unei expresii aritmetice sau logice în care componentele expresiei au tipuri diferite: float pi=3.1. ca o consecin]\ se pierde valoarea frac]ionar\ a variabilei reale.1.1.1.1. Trebuie s\ facem distinc]ia `ntre dou\ maniere de conversie: aceea care are drept scop schimbarea interpret\rii con]inutului unei variabile [i conversia care are drept consecin]\ modificarea con]inutului unei variabile. /* f1=2.3..1 Mecanisme de conversie 9. int i=2. ~n al doilea caz se poate converti o valoare real\ la o valoare `ntreag\.Cap 9 CONVERSIA DE TIP 9..14. se poate interpreta con]inutul unei variabile de tip caracter ca fiind o valoare `ntreag\ [i drept urmare posibilitatea utiliz\rii acesteia `ntr-o expresie aritmetic\. 2.

asignarea unei valori reale la o valoare `ntreag\: char/short/int/long=float/double ~n acest caz sunt suprimate cifrele de la partea zecimal\: este conversie prin trunchiere [i nu prin rotunjire.se alege tipul de evaluare: `ntreg. 3. compilatorul este cel care gireaz\ aceste conversii. asignarea unei valori reale `n dubl\ precizie la o variabil\ real\ `n simpl\ precizie: float=double ~n acest caz exist\ o pierdere a preciziei reprezent\rii valorii reale. etc. ~n rezumat. 9.Programare_ Limbajul_C float f2=14/5.1.1 Conversia la asignare ~n conversia la asignare. Poate ap\rea [i aici eroarea “Floating point exception” dac\ partea exponent este prea mare pentru o variabil\ real\ `n simpl\ precizie.0 */ apelul unei funcţii: printf(“%d\n”. lucrurile se petrec astfel: - 77 . 9. real. o pierdere de informa]ie.1. lucrurile se petrec dup\ cum urmeaz\: 1. (b) reprezentarea tipului “destinatar” este mai mare ca dimensiune dec=t cea a tipului “surs\”: long=int/short/char int=short/char short=char ~n acest caz nu exist\ pierdere de informa]ie: bi]ii sursei sunt completa]i cu zero (p\str=ndu-se eventualul bit semn). /*caracterul ‘z’ este convertit la un intreg */ ~n cazul `n care se utilizeaz\ operatori de conversie. f\r\ semn. Dac\ destinatarul este un tip far\ semn. Dac\ valoarea p\r]ii `ntregi a sursei este prea mare pentru a fi reprezentat\ `ntr-un `ntreg. apare o eroare (Floating point exception). asign\ri `n care intervin dou\ tipuri `ntregi: (a) reprezentarea tipului “surs\” este mai mare ca dimensiune dec=t reprezentarea tipului “destinatar”: char=short/int/long short=int/long int=long ~n acest caz bi]ii de rang superior din valoarea din partea dreapt\ a asign\rii sunt suprima]i `nc=t exist\. Alte conversii `n care intervin tipuri definite de programator sunt considerate ilicite [i sunt respinse de compilator. Conversiile `ntre tipurile de baz\ ale limbajului sunt considerate permise iar tratamentul la care sunt supuse datele de c\tre compilator este bine stabilit de regulile limbajului. Vom detalia `n continuare aceste mecanisme. mecanismul este acela[i. bitul semn `n schimb nu se mai “transfer\”: unsigned long=int/short/char unsigned=short/char unsigned short=char 2.’z’). Faza II: . /* f2=2. . poten]ial.2 Evaluarea expresiilor aritmetice tipurile `ntregi mai mici dec=t int sunt convertite la int. c=nd apar dou\ tipuri diferite.tipul float este convertit la double.

valoarea asignat\ acesteia este 0 (1). dup\ care. Ace[ti operatori de conversie permit programatorului s\ specifice o conversie care nu se face implicit de c\tre compilator. 78 .1.. Ace[tia pot fi utiliza]i: pentru for]area conversiilor `n expresii..Gheorghe GRIGORAŞ Dac\ un operand este: double unsigned long long unsigned Exemple: i (int) int int i (int) Faza 1 Faza 2 Rezultat Faza 1 Faza 2 Rezultat + Cel\lalt operand se converte[te la: double unsigned long long unsigned + c (char) int int + b) (float) double double Rezultatul este: double unsigned long long unsigned Faza 1: Faza 2: Rezultatul: int (a (long) long double int double double double double double 9. i are valoarea 10 deci expresia cap\t\ valoarea “true”. rezultatul expresiei este convertit la tipul indicat.3. etc.4 Conversii explicite Conversiile explicite se exprim\ prin: (tip) expresie sau tip ( expresie ) At=ta timp c=t conversia este permis\. • asignarea valorilor 0-1: dac\ evaluarea expresiilor este “false” (true). 9.. De aceea evaluarea unei expresii logice se face prin: • evaluarea operanzilor: dac\ valoarea aritmetic\ este 0 atunci aceasta se interpreteaz\ prin “false”..-“. Evaluarea expresiilor logice Rezultatul evalu\rii unei expresii logice va fi 0 (reprezent=nd “false”) sau 1 (reprezent=nd “true”). b=(x>0) && (x<31). Exemple: x=50. Operanzii ce apar `n aceast\ expresie r\m=n neschimba]i.1. `n caz contrar prin “true”. i se decrementeaz\. /* b capata valoarea 0 */ i=10 while (i--) { . } ~nainte de prima evaluare a expresiei “i.

/* f=5. r=sqrt(double(a)).. O variabil\ pointer de tip void* poate primi ca valoare pointer la un tip oarecare.Programare_ Limbajul_C pentru transmiterea valorilor cu tipurile cerute ca parametri `n func]ii.. int *ptr.5 Conversie de pointeri. f=a/b. o valoare de tip void* este implicit convertit\ la o valoare pointer de un tip oarecare. /* f5. Pointerul universal Conversia `ntre pointeri la tipuri diferite nu este implicit\. schimbarea tipului valorii returnate de o func]ie. Aceast\ incompatibilitate se poate evita `n dou\ moduri. Reciproc. Compilatorul for]eaz\ conversia [i afi[eaz\ un mesaj de avertisment (“warning”) `ntotdeauna c=nd `ntr-un program apare o astfel de conversie.1. O a doua solu]ie const\ `n a utiliza tipul pointer universal void*. float f. ptr = alocare(100). int* ptr1 double* ptr2 ptr1=alocare(10). */ . 79 . /* f=5. b=4.25. .0. Asign\rile pentru ptr1. */ f=a/(float)b. Exemple: int a=21.25. S\ consider\m de pild\ urm\toarea secven]\: char *alocare(int dim)..... O prim\ solu]ie const\ `n a utiliza o conversie explicit\: .. Tipul pointer universal void* este folosit frecvent `n func]iile disponibile din bibliotecile limbajului C (Anexa) `n scopul de a realiza conversii implicite `ntre pointeri de tipuri diferite. ~n cea de-a treia linie a secven]ei de mai sus apare o asignare `ntre pointeri incompatibili. double r. ptr2 sunt corecte: tabloul de pointeri alocare este de tip void* `nc=t ace[ti pointeri pot fi asigna]i la pointeri de orice tip. a=(int)ceil(r). ptr=(int*) alocare(100). ptr2=alocare(20). /*functia ceil returneaza o valoare de tip intreg*/ 9.. Pentru exemplul precedent se procedeaz\ astfel: void* alocare(int dim).. */ f=(float)a/b.

2 Macroinstruc]iuni tip func]ie ~n codul surs\ al unui program C se pot include instruc]iuni destinate compilatorului. acestea sunt directive c\tre preprocesor. • definirea macroinstruc]iunilor. Programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator. Preprocesorul realizeaz\ o faz\ de precompilare care are ca obiect: • includerea unor fi[iere (specificate) `n program. • compil\ri condi]ionate conform unor parametri (valori) transmise `n comanda de compilare. • definirea unor constante simbolice.1.2 Macroinstruc]iuni 10. preprocesorul substituie secven]a corespunz\toare de instruc]iuni `n locul acestui identificator.1.2. 10. acestea se numesc directive pentru preprocesor.1 Constante simbolice.3 Compilare condi]ionat\ 10. Rezultatul activit\]ii preprocesorului este un fi[ier surs\ `n care sunt tratate toate directivele de precompilare [i care este transmis compilatorului. Directiva #define 10. ~n acela[i timp `ns\. La apari]ia acestui identificator `n program.1 Directive preprocesor Preprocesorul trateaz\ doar liniile ce `ncep prin caracterul “#”. ea face parte integrant\ din procesul de compilare: apelul compilatorului pentru un program execut\ mai `nt=i `nc\rcarea preprocesorului.1. .Cap 10 PREPROCESORUL 10.2 Includerea fi[ierelor 10.1.4 Directiva #error 10.1 Directive preprocesor 10.2.1 Macroinstruc]iuni predefinite 10. Precompilarea este o faz\ de prelucrare independent\ de compilarea propriu-zis\. O directiv\ este de forma: # instruc]iune argumente Principalele instruc]iuni pentru preprocesor sunt: define if elif line ifndef else include error undef endif ifdif pragma De notat c\ un r=nd `n fi[ierul surs\ C nu poate con]ine mai mult de o directiv\.

Directiva #define O constant\ simbolic\ asociaz\ unui identificator un [ir de caractere.. declara]ii de func]ii incluse `ntr-o bibliotec\... 3. • a insera fi[iere “header” (care au extensia ‘.2 Includerea fişierelor Directiva #include cere compilatorului s\ ia `n considerare [i un alt fi[ier surs\ `n afar\ de cel `n care se afl\ directiva.. 10.1... constante simbolice [i macroinstruc]iuni standard.1. prin [irul de caractere asociat.1 Constante simbolice. • a defini existen]a unei constante simbolice: # define ident • a suprima defini]ia [i existen]a unei constante simbolice: # undef ident Vizibilitatea constantelor simbolice `ncepe cu definirea lor (directiva #define) [i ]ine p=n\ la sf=r[itul fi[ierului..Programare_ Limbajul_C 10. Exemplu Pentru a folosi func]iile din biblioteca matematic\ se include fi[ierul math. Aceste fi[iere con]in: 1. Exemplu: # define EOF (-1) . cu excep]ia cazului c=nd `n acesta apare o directiv\ #undefine pentru identificatorul corespunz\tor. `n textul surs\. # undefine UNU .h care con]ine declararea acestor func]ii: 81 . Constanta simbolic\ se define[te cu directiva “define”: # define identificator [ir_de_caractere Exemple: # define NULL 0L # define TRUE 1 # define FALSE 0 # define EOF (-1) Utilizarea constantelor simbolice are diverse scopuri. defini]ii de tipuri.. Forma acestei directive este: # include <nume_fisier> /* se caut\ fi[ierul `ncep=nd cu directoarele standard */ sau # include ″nume_fisier″ /* se caut\ fi[ierul `n directorul curent sau cel indicat prin cale */ Includerea fi[ierelor poate fi utilizat\ pentru: • a insera fi[iere surs\ din biblioteci C care pot con]ine module de aplica]ii sau defini]ii de func]ii. 2. # define UNU .h’). Preprocesorul `nlocuie[te fiecare apari]ie a identificatorului.. Acest mecanism permite: • a asigna unui identificator un [ir de caractere. 4.

.. ~n concluzie. • optimizarea unor coduri utiliz=nd avantajele specifice fiec\rei ma[ini. (double)n). 10.. 10.h se afl\ defini]ia constantei M_PI [i a func]iei pow( ).1. /* se calculeaza puterea a n-a a lui π */ ~n fi[ierul math.3 Compilare condiţionată Directivele de compilare condi]ionat\ permit compilarea selectiv\ a unor por]iuni din programul surs\. • traseul de execu]ie al programelor `n faza de test.4 Directiva #error Directiva #error cere compilatorului s\ sisteze compilarea. # endif Directivele “ifdef” (if defined) [i “ifndef” (if not defined) sunt utilizate pentru compilarea condi]ionat\ de definirea anterioar\ a lui “identificator” `ntr-o directiv\ de tipul #define. # elif expresie1 cod1. Aceste directive sunt: # if expr_constanta # else # endif # elif expr_constanta # ifdef identificator # ifndef identificator Directiva “if“ prin “expr_constant\” care urmeaz\ dup\ ea permite includerea por]iunii de cod `ntre “if” [i “endif” `n procesul de compilare..Gheorghe GRIGORAŞ # include <math.. Directiva “elif” are sensul de “else if”. compilarea condi]ionat\ este folosit\ pentru: • scrierea de programe portabile: constantele simbolice ce se testeaz\ pot reprezenta tipul [i caracteristicile ma[inilor utilizate pentru o anume por]iune de cod. # elif expresie2 cod2. Directiva “else” ofer\ o alternativ\ `n cazul `n care “if” e[ueaz\. ea poate determina un lan] de if-else-if: # if expresie cod. Se utilizeaz\ la depanarea programelor. # elif expresien codn. este asem\n\toare instruc]iunii ifelse din limbajul C.. Are forma: # error mesaj La `nt=lnirea directivei este `ntrerupt\ compilarea [i se afi[eaz\ “mesaj”-ul ce este scris `n linia directivei..1. Ambele directive pot folosi o alternativ\ de forma #else dar nu [i #elif.h> . 82 . doar dac\ expresia este evaluat\ la “true” (`n caz contrar aceast\ por]iune de cod este ignorat\ de compilator). val=pow(M_PI.

datorit\ codului care apare de mai multe ori. Aici “num\r” este orice `ntreg pozitiv. acest supliment de vitez\ este “anihilat” de cre[terea dimensiunii programului. Ora la care a fost executat\ aceast\ conversie este con]inut\ `n _TIME_ sub forma [irului ora/minute/secunde. va fi `nlocuit cu “secven]\_caractere” care poate `nsemna o secven]\ de instruc]iuni C (vezi [i 10.1 Macroinstrucţiuni predefinite Limbajul standard ANSI C define[te cinci nume de macroinstruc]iuni predefinite.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie Aceste macroinstruc]iuni utilizator se definesc cu directiva #define: # define nume_macro secven]\_caractere Aici. _DATE_.2. Con]inutul acestor doi identificatori poate fi modificat prin directiva #line: # line num\r. _FILE_. Exemplu: # define <stdio. Acestea sunt: _LINE_.ABS(1)). Aceasta semnific\ faptul c\ implementarea este conform standardului ANSI C. an sunt compuse din c=te dou\ cifre ce reprezint\ `n ansamblu data conversiei fi[ierului surs\ `n cod obiect. un avantaj major: m\rirea vitezei de execu]ie a codului fiindc\ nu mai apare nici o `nc\rcare suplimentar\ legat\ de apelarea func]iei. Macroinstruc]iunea _STDC_ con]ine constanta 1 scris\ `n baza 10. Macroinstruc]iunea _DATE_ con]ine un [ir de forma “lun\/zi/an” `n care lun\. _TIME_.2. pe de o parte. Pe de alt\ parte `ns\.1). `ncorporate `n compilator. 10.h> # define ABS(a) (a)<0?-(a):(a) void main(void){ printf(″Valoarea absoluta a lui -1 si 1: %d%d″.1. acesta devine noua valoare a lui _LINE_ `n punctul `n care se `nt=lne[te directiva. Acesta.Programare_ Limbajul_C 10. Identificatorul _LINE_ con]ine num\rul liniei de cod la compilare iar _FILE_ este un [ir care con]ine numele fi[ierului surs\ compilat. utilizat `ntr-un text surs\.2 Macroinstruţiuni Prin acest mecanism programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator. implementarea nu este `n variant\ standard. 10. zi. dac\ dimensiunea macroinstruc]iunii tip func]ie este mare. 83 .ABS(-1). Dac\ _STDC_ nu-i definit\ sau con]ine altceva dec=t 1. # line “nume_fi[ier”. iar “nume_fi[ier” este un identificator valid de fi[ier care devine noua valoare a lui _FILE_. } Folosirea func]iilor definite ca macroinstruc]iuni are. _STDC_. # line num\r “nume_fi[ier”. Dar “nume_macro” poate fi [i numele unei func]ii urmat\ de parametri: prin aceasta se define[te o macroinstruc]iune de tip func]ie care poate fi ‘apelat\’ `n orice punct al programului `n care a fost definit\. “nume_macro” poate fi un identificator ce reprezint\ numele macroinstruc]iunii.

} Scrie]i un program pentru testarea acestei func]ii precum [i pentru calculul celui mai mare divizor comun a n numere date. k a unui num\r n. determinarea valorilor maxim [i minim dintre cele n numere citite. Suma …. 5. 4. S\ se testeze aceast\ func]ie pentru un [ir anume(fi[ier). recursiv. … Num\r … Min …. pentru fiecare s\ scrie un r=nd `ntr-un tabel ce are forma: Nr. a puterilor 1.c care s\ citeasc\ niste numere reale [i. else return cmmdc_r(q. 704 = 3 + 701. 12). Construi]i o func]ie “ int numar_cuvinte(const char *s) “ care s\ returneze numarul cuvintelor din [irul s ( cuvintele sunt desp\r]ite prin spa]iu/spa]ii).2 …. int q) { int r. scrie]i un program ce s\ verifice conjectura lui Goldbach pentru toate numerele pare dintr-un interval dat [a.Cap 11 EXERCIŢII 1. Max ….c care s\ execute : a. S\ se scrie o func]ie “ fibonacci ( int n) “ care s\ returneze al n-ulea termen al [irului lui Fibonacci. literele mari . 6. 702 = 11 + 691. 9. . citirea unui intreg pozitiv n. Descrie]i [i implementa]i trei algoritmi de sortare. Urm\toarea func]ie calculeaz\. S\ se scrie un program numit maxmin. S\ se scrie un program numit sumedia. S\ se foloseasc\ aceste func[ii `ntr-un program principal. c. citirea a n numere reale. 2. if (( r = p % q ) == 0 ) return q. 7. cifrele [i celelalte caractere(la un loc) dintr-un text(fi[ier). b.crt. De exemplu: 700 = 17 + 683 . int q) 8. cel mai mare divizor comun a dou\ numere `ntregi pozitive p [i q: int cmmdc_r(int p. a sumei numerelor naturale m [i n. etc. cu numele : int cmmdc_i (int p. unde Min(Max) `nseamn\ cel mai mic(mare) dintre numerele citite p=n\ `n acel moment. ….b] : Orice num\r par n mai mare ca 2 este suma a dou\ numere prime. S\ se scrie un program care s\ numere literele mici. S\ se foloseasc\ cele dou\ func]ii pentru a verifica dac\ al nulea termen din [irul lui Fibonacci este num\r prim ( n = 1. Scrie]i apoi [i testa]i varianta iterativ\ a func]iei. Suma [i Media fiind suma (media) numerelor citite p=n\ `n acel moment 3. S\ se scrie o func]ie “ int este_prim(int n) ” care s\z returneze 1 dac\ num\rul n este prim [i zero `n caz contrar. r). Media …. S\ se scrie func]ii recursive pentru calculul factorialului unui num\r dat n. Folosind func]ia “este_prim( … )” de la exerci]iul precedent.

123. c este palindrom cu centrul ‘c’: [irurile: aabacabaa . 23. 17. determina cel mai lung subsir comun si pozitiile la care acesta incepe in fiecare dintre cele doua siruri. 45. calculeaza data calendaristica care urmeaza unei anumite date. 123. 2. 0. dreptunghi.j0] : 0<=i<=m-1} Scrieti un program care determina punctele sa (daca exista) ale unui tablou bidimensional. Sa se ordoneze crescator fiecare linie a matricii. Se da o matrice patratica. Scrieti o procedura similara pentru cerc. 15. Scrieti o procedura care determina.j0] cu proprietatea: a[i0. aaaa nu sunt palindroame. 85 .98 12. etc). cerc.04. c. Proiectati structuri de date pentru reprezentarea unui punct. 18. triunghi etc. bababbcbbabab.j] : 0<=j<=n-1} = max{a[i.j0] = min{a[i0. 16. numarul punctelor de coordonate intregi aflate in interiorul sau. ccab. aaaaaaaacaaaabb. 14. acb. 23. Un punct sa al acestui tablou este un element a[i0. 11. pentru un triunghi dat.Programare_ Limbajul_C 10. apoi sa se rearanjeze liniile astfel incat suma elementelor de pe diagonala sa fie minima. top. Proiectati o structura de date pentru reprezentarea datei calendaristice si scrieti subprograme care: • • • verifica daca valoarea unei variabile din structura este o data valida.43. aca.size_t el_size. const void *)) pentru a sorta o list\ de numere reale `n ordinea cresc\toare relativ la p\r]ile frac]ionare a acestor numere. Fie a un tablou bidimensional (m x n).01.90. pop.01. a unui triunghi. S\ se scrie un program `n care s\ se foloseasc\ func]ia sistemului : void qsort(void *array.43. De exemplu lista: 2. S\ se scrie [i apoi s\ se testeze func]ii pentru adunarea a doi vectori [i pentru adunarea a dou\ matrice. size_t n_els. 0. S\ se foloseasc\ acestea pentru a verific\ dac\ un [ir de caractere format numai din literele a. Sa se proiecteze o structura de date pentru reprezentarea multimilor finite de numere complexe si sa se scrie proceduri care realizeaza operatii cu multimi de numere complexe reprezentate astfel. calculeaza data calendaristica care precede o anumita data. S\ se scrie func]iile care implementeaz\ o stiv\ `n C(push.98 este sortat\ astfel: 45. Scrieti proceduri de citire si scriere a unui punct. avand la intrare doua siruri de caractere. b. 13. int compare(const void *. Scrieti un program care.90. bbcbb sunt palindroame pe c=nd [irurile: aabbcbb.04.

Teora 1998 2.III. Musc\.Manual Complet.Limbajul C++ Volumul III . Bucuresti. Aplica]ii `n C [i C++. manual pentru licee de informatic\. Bucure[ti. Gh. Limbajul C standard.P\nsiu. Editura “Spiru Haret”. B.Limbajele C si C++ in Aplicatii 3. [i al]ii. Programarea calculatoarelor:Fundamente. A. Gh.. Editura Didactic\. 1998. 5.V. E.Limbajul C Volumul II . Liviu Negrescu Limbajele C si C++ pentru incepatori. Cristea. Ia[i. Bucure[ti 1998 86 . Cluj-Napoca Volumul I ..C.Gheorghe GRIGORAŞ BIBLIOGRAFIE 1. 1999. P\tru]. Editura Teora. 6. Herbert Schildt C . Informatic\ aplicat\. Ed. cls. Grigora[.Kalisz.XI. 4.Giumale. Editura Teora. 1992. vol I.

h> <time. Fi[ierul <errno.h> <setjmp.h> con]ine defini]iile unor constante pentru limitele unor valori flotante: DBL_MAX.h> <limits.h> <ctype. int isdigit(int c). este tip\rit un mesaj(diagnostic) [i se iese din program. /* c este alfanumeric? */ /* c este alfabetic? */ /* c este car.h> con]ine macro-ul assert() • void assert (int expr). FLT_MAX.h> con]ine macrouri (func]ii) pentru testarea caracterelor: • • • • • • • • • • • int isalnum(int c). Fi[ierul <limits.h> <float. CHAR_MAX.h> <stdio. int isxdigit(int c). 2.h> <stddef. INT_MAX etc. Dac\ expr este zero.h> 1.h> <stdarg. int islower(int c). int isalpha(int c).h> con]ine macrouri folosite pentru raportarea erorilor. punctuatie? */ /* c este spatiu? */ /* c este litera mare? */ /* c este cifra hexa? */ Mai con]ine: int tolower (int c) [i int toupper ( int c) funcii ce permit transformarea literelor din mari ]n mici sau invers. int iscntrl(int c). de control? */ /* c este cifra? */ /* c este car. DBL_EPSILON etc. int isprint(int c).ANEXA Biblioteca standard C FI{IERE HEADER <assert. 4. Fi[ierul <ctype.h> <signal. int isspace(int c).h> <errno. 3. int ispunct(int c).h> con]ine defini]iile unor constante ce caracterizeaz\ `ntregii: CHAR_BIT. Fi[ierul <assert. . int isgraph(int c). 5.h> <stdlib.h> <math.h> <locale.h> <string. DBL_MIN. grafic? */ /* c este litera mica? */ /* c este tiparibil? */ /* c este car. int isupper(int c). Fi[irerul <float.

De asemnea fi[ierul mai con]ine prototipurile func]iilor de intrare/ie[ire (vezi cap.4). Func]ii pentru accesul la fi[iere: • • • • • • • • • 88 FILE *fopen (const char *filename.h> con]ine defini]ii de tip [i macrouri ce se folosesc `n alte defini]ii: • • • • typedef typedef typedef #define char wchar_t. double fmod ( double x. double tan ( double x). NULL. 10. /*tipul ob]inut din sizeof() */ NULL. stderr [i pentru structura FILE. double ceil ( double x). Fi[ierul <stdarg. int place). Fi[ierul <stdio. Sunt definite aici constantele BUFSIZ. /* Seteaz\ indicatorul la `nceputul fi[ierului */ int fsetpos (FILE *fp.Gheorghe GRIGORAŞ 6. const fpos_t *pos). /* tipul wide character*/ int ptrdiff_t. const char *mode). Fi[ierul < signal.h> con]ine construc]ii (structuri. double sqrt ( double x). 7. FOPEN_MAX. Fi[ierul <stddef. stdout.h> con]ine macrourile. 9. double x). int fflush (FILE *fp). 12. double log ( double x). . /* Returneaz\ valoarea indicatorului de pozi]ie a fi[ierului pointat de fp*/ void rewind (FILE *fp). defini]iile de tip [i prototipurile func]iilor utilizate de programator pentru a accesa fi[iere. double cosh ( double x). double sin ( double x). Fi[ierul <math.h> con]ine o redefinire (typedef) de tip [i trei m macrouri ce permit scrierea de func]ii cu un num\r variabil de argument ( ca [i printf ). double tanh ( double x). informa]ii monetare etc. 8. double atan2 ( double y. /*tipul diferen]\ de pointeri */ unsigned size_t. double y). long offset. Fi[ierul <locale. /* Seteaz\ indicatorul la valoarea pos */ int rename (const char *from. double acos ( double x). int fseek (FILE *fp. const char *to). func]ii) ce permit setarea unor propriet\]i “locale”: forma punctului zecimal. double log10 ( double x). EOF. double y). FILE *tmpfile (void). double atan ( double x).h> con]ine prototipuri pentru func]iile matematice: • • • • • • • • • • • double cos ( double x). /* Pozi]ioneaz\ indicatorul pentru urm\toarea opera]ie `n fi[ier la “place” + “offset” */ long ftell (FILE *fp). double pow ( double x. double fabs ( double x). TMP_MAX. double asin ( double x). double exp ( double x). int fclose (FILE *fp). double sinh ( double x).h> con]ine construc]ii ce permit programatorului s\ m=nuiasc\ condi]ii sau semnale excep]ionale. De asemenea sunt defini]i pointerii stdin. double flor ( double x). 11. FILENAME_MAX. Fi[ierul <setjmp> con]ine declara]ii [i prototipuri ce permite programatorului s\ utilizeze salturi nelocale.

h> con]ine prototipurile func]iilor de uz general : alocarea dinamic\ a memoriei. Iat\ unele dintre ele: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • void *calloc(size_t n. /*cauta c `n [irul s*/ int strcmp(const char *s1. generare de numere aleatoare. long labs(long i). size_t n) /* copie cel mult n caractere din s2 `n s1 */ • char *strstr(const char *s1. /* caut\ tokenuri `n s1 folosind caracterele din s2 ca separatori */ 15. void abort(void). const char *s2. size_t n_els. int base). int abs(int i). const char *s2) /* copie s2 `n s1 */ size_strlen(const char *s). void *malloc(size_t size). void *from. char **end_ptr. size_t n). /*concatenarea a cel mult n caractere din s1 la s2*/ int strncmp(const char *s1. void *realloc(void *ptr. size_t el_size. comunicarea cu sistemul. div_t div(int numer. const char *s2). Fi[ierul <stdlib. int rand(void). /*concatenare*/ char *strchr(const char *s. const void *)). int c). int atoi(const char *s). Fi[ierul <time. ldiv_t ldiv(long numer. void qsort(void *a_ptr. void *memmove(void *to. void *from. sortare. long atol(const char *s). size_t n_els. const char *s2. void srand(unsigned seed). size_t n). /* comparare [iruri*/ char *strcpy(char *s1. size_t n). double atof(const char *s). double strtod(const char *s). size_t n). long strtol(const char *s. const void *a_ptr. void *bsearch(const void *key_ptr. const void *q. size_t el_size. size_t size). conversie de stringuri. int c. const char *s2). size_t el_size). c\utare binar\. Fi[ierul <string. size_t n). void free(void *ptr). const char *s2). /* caut\ `n s1 prima apari]ie a lui s2 */ • char *strtok(char *s1. /* comparare a cel mult n caractere din [irurile s1 [i s2*/ • char *strncpy(char *s1. orei ]i cele privind ceasul intern al calculatorului.h> con]ine prototipuri de func]ii pentru manipularea blocurilor de memorie sau a [irurilor: • • • • • • • • • • • void memcmp(const void *p.etc. const char *s2. Se folose[te structura tm care este definit\ astfel: 89 .Programare_ Limbajul_C 13. long denumer). int compare(const void *. int denom). void *memset(void *p.h> con]ine prototipuri ale func]iilor pentru ob]inerea datei. void exit(int status). void *memcpy(void *to. const void *)). const char *s2). 14. size_t n). int compare(const void *. /*lungimea [irului s */ char *strncat(char *s1. char *strcat(char *s1.

11 */ int tm_year. /*secunde 0.. acum = time(NULL). /*converte[te timpul inregistrat [i pointat de tp `ntr-un string ce reprezint\ data*/ • char *ctime (const time_t *t_ptr). /*zilele din an 0. /*ore 0..23 */ int tm_mday. Func]ii: • typedef long clock_t.. . • clock_t clock(void). 6 < = > ? @ A B C D E 7 F G H I J K L M N O 8 P Q R S T U V W X Y 9 ‘ Z [ \ ] ^ _ a b c 10 d e f g h i j k l m 11 n o p q r s t u v w 12 x y z { | } ~ del 90 .60*/ int tm_min. /*ziua lunii 1.365 */ int tm_isdst.. /*minutr 0.. /* Indicator de timp */ }.data*/ • struct tm *localtime(const time_t *t_ptr). ?8 converte[te timpul pointat de t_ptr la string . /* zilele de la 0 la 6 */ int tm_yday. Codul ASCII American Standard Code for Information Interchange 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 nul soh stx etx eot enq ack bel bs ht 1 nl vt np cr so si dle dc1 dc2 dc3 2 dc4 nak syn etb can em sub esc fs gs 3 ’ rs us sp ! “ # $ % & 4 ( ) * + . de secunde trecute de la 1 Inuarie 1970 */ • char *asctime(const struct tm *tp).59 */ int tm_hour. / 0 1 5 2 3 4 5 6 7 8 9 : . . De exemplu: … time_t acum.. /*returneaz\ num\rul de tacturi CPU utilizate de program p=n\ aici*/ • time_t time(time_t *tp). /*anul de la 1900 */ int tm_wday. ctime(&acum). • typedef long time_t.. printf("%s\n%s ". /*luna anului 0.Gheorghe GRIGORAŞ struct tm { int tm_sec. asctime(localtime(acum))). /*returneaz\ nr.31 */ int tm_mon. are ca efect scrierea datei calenderistice.

bel bs cr esc ~n]elesul unor abrevieri audible bell ht tab orizontal backspase nl linie nou\ retur car nul null escape vt tab vertical ~n sistemele UNIX.Programare_ Limbajul_C • • • • • Observa]ii: Caracterul G este `n linia 7 [i coloana 1 deci are codul ASCII 71.Z [i a . Caracterele cu codurile 0-31 [i 127 nu sunt tip\ribile. Codurile caracterelor 0-9. comanda man ascii produce afi[area tabelei codurilor ASCII pe ecran.z sunt contigue. A . Caracterul cu codul 32 este spa]iu (gol) [i se tip\re[te ca [i un spa]iu gol. ~n tabela urm\toare se da “semantica” unora din caracterele de pe liniile 0-2. Diferen]a `ntre codurile literelor mari [i cele mici corespunz\toare este 32. 91 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful