Programare_ Limbajul_C

CUPRINS
CUPRINS _______________________________________________________________________ i Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C _____________________________________________4 1.1 Scurt istoric_________________________________________________________________4 1.2 Forma unui program C _______________________________________________________8 1.3 Compilarea unui program C___________________________________________________9 Cap 2 Tipuri, operatori, expresii_____________________________________________________11 2.1. Tipuri simple ______________________________________________________________11 2.2. Literali ___________________________________________________________________12 2.3. Declararea unei variabile şi a unei constante ____________________________________13 2.4. Operatori _________________________________________________________________14 2.4.1. Operatori aritmetici ______________________________________________________15 2.4.2. Operatorii relaţionali (de comparaţie) ________________________________________15 2.4.3. Operatori logici _________________________________________________________16 2.4.4. Operatori la nivel de bit ___________________________________________________16 2.4.5. Operatorul de asignare ____________________________________________________16 2.4.6. Operatorul condiţional ____________________________________________________17 2.4.7. Operatorul virgulă _______________________________________________________17 2.4.8. Precedenţa operatorilor ___________________________________________________18 Cap 3 FUNCTII _________________________________________________________________19 3.1. Definirea unei funcţii _______________________________________________________19 3.2. Returnarea unui apel _______________________________________________________20 3.3. Funcţii cu un număr variabil de parametri _____________________________________20 3.4. Sfârşitul execuţiei unui program ______________________________________________20 3.5. Apelul şi transmiterea parametrilor ___________________________________________21 3.6. Funcţia principală main _____________________________________________________22 Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE ______________________________________________24 4.1.Fluxuri şi fişiere ____________________________________________________________24 Semnificaţia __________________________________________________________________26 4.2. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere_______________________________________27 4.3. Scrierea cu format__________________________________________________________28 4.5. Citirea cu format ___________________________________________________________32 Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL ______________________________________________35 5.1. Instrucţiunea if ____________________________________________________________36 5.3. Instrucţiunea while_________________________________________________________38 5.4. Instruc]iunea do ... while ___________________________________________________39
i

Gheorghe GRIGORAŞ

5.5. Instrucţiunea for ___________________________________________________________39 5.6. Instrucţiunea break ________________________________________________________41 5.7. Instrucţiunea continue _____________________________________________________42 5.8. Instrucţiunea go to_________________________________________________________42 5.9. Exerciţii __________________________________________________________________43 1. Calculul factorialului. _____________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________43 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________43 4. Prezentare de date __________________________________________________________43 5.10. Soluţii la exerciţii _________________________________________________________43 1. Calculul factorialului ________________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________44 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________45 4. Prezentare de date __________________________________________________________45 Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI ___________________________________________________47 6.1. Pointeri ___________________________________________________________________47 6.2. Tablouri cu o dimensiune ____________________________________________________48 6.2.1. Referenţierea unui element al tabloului _______________________________________48 6.2.2. Iniţializarea unui tablou ___________________________________________________48 6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri ______________________________________________50 6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri _______________________________________________51 6.5. Şiruri de caractere _________________________________________________________51 6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni ____________________________________________51 6.7. Tablouri de pointeri ________________________________________________________53 6.8. Pointeri şi alocarea memoriei_________________________________________________54 6.9. Operatorul “sizeof” ________________________________________________________55 6.10. Pointeri către funcţii _______________________________________________________55 6.11. Exerciţii _________________________________________________________________57 6.12. Soluţii ___________________________________________________________________57 Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI _____________________________________________59 7.1. Redenumirea unui tip _______________________________________________________59 7.2. Tipul structură ____________________________________________________________60 7.3. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri ________________________________61 7.4. Structuri autoreferenţiate ___________________________________________________61 7.5. Tipul enumerare ___________________________________________________________63 7.6. Uniuni ____________________________________________________________________63 7.7. Exerciţii __________________________________________________________________65 7.8. Soluţii ____________________________________________________________________66 Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI ___________________________________________________70
ii

Programare_ Limbajul_C

8.1. Precizarea unui mecanism de memorare _______________________________________71 8.2. Gestiunea automată a memoriei ______________________________________________71 8.3. Gestionarea “register” a memoriei ____________________________________________71 8.4. Gestionarea statică a memoriei _______________________________________________72 8.5. Variabile globale ___________________________________________________________72 8.6. Declararea variabilelor externe _______________________________________________72 8.7. Gestiunea dinamică a memoriei_______________________________________________73 8.8. Exerciţii __________________________________________________________________73 8.9. Soluţii ____________________________________________________________________74 Cap 9 CONVERSIA DE TIP _______________________________________________________76 9.1. Mecanisme de conversie ____________________________________________________76 9.1.1 Conversia la asignare _____________________________________________________77 9.1.2 Evaluarea expresiilor aritmetice _____________________________________________77 9.1.3. Evaluarea expresiilor logice________________________________________________78 9.1.4 Conversii explicite _______________________________________________________78 9.1.5 Conversie de pointeri. Pointerul universal _____________________________________79 Cap 10 PREPROCESORUL ________________________________________________________80 10.1 Directive preprocesor ______________________________________________________80 10.1.1 Constante simbolice. Directiva #define ______________________________________81 10.1.2 Includerea fişierelor _____________________________________________________81 10.1.3 Compilare condiţionată ___________________________________________________82 10.1.4 Directiva #error ______________________________________________________82 10.2 Macroinstruţiuni __________________________________________________________83 10.2.1 Macroinstrucţiuni predefinite ______________________________________________83 10.2.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie_______________________________________________83 Cap 11 EXERCIŢII_______________________________________________________________84 BIBLIOGRAFIE_________________________________________________________________86 ANEXA ________________________________________________________________________87 Biblioteca standard C __________________________________________________________87 Codul ASCII __________________________________________________________________90

iii

3 Compilarea unui program C 1. Limbajele BCPL şi B sunt limbaje de nivel scăzut faţă de limbajul Pascal şi nici unul din ele nu este tipizat: toate datele sunt considerate cuvinte maşină încât. Proiectarea limbajului B a fost influienţată de limitele maşinii pe care a fost implementat: un PDP-7 cu capacitatea 4K ( cuvinte de 18 biţi). un limbaj bazat pe BCPL care a fost proiectat de asemenea de către Ken Thompson în 1970. exemple simple de programe duc la complicaţii nebănuite. sintaxa este total diferită. sau “systems programming languages”.2 Forma unui program C 1.Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C 1. care la început s-a numit NB dar numele său a fost stabilit C. bazat pe B. CPL a fost dezvoltat la Universităţile Cambridge şi London în anii 1960-1963. considerat la început a proveni de la Cambridge.1 Scurt istoric 1. În una din implementările BCPL-ului. restul operanzilor erau consideraţi întregi. operanzii flotanţi din expresii trebuiau precedaţi de punct. În anii ’60. B şi Algol 68. Ken Thomson a început proiectarea sistemului de operare Unix. Numele “C”.1 Scurt istoric Strămoşii limbajului C sunt limbajele de programare CPL. este oficial din “Combined” dar neoficial se consideră a fi iniţiala pronumelui lui . Primul limbaj de nivel înalt implementat sub acest sistem de operare a fost limbajul B. Problemele create în jurul limbajelor BCPL şi B au dus la dezvoltarea unui nou limbaj. BCPL a fost proiectat de Martin Richards în 1967 şi face parte din categoria “low-level languages”. BCPL. la Bell Laboratories în USA. Asemănarea cu BCPL a fost mai degrabă semantică.

Ada) cu gradul de control şi flexibilitatea oferite de către limbajul de asamblare. mare parte din implementările C -ului s-au dovedit de un mare grad de compatibilitate: un program scris pentru una din variante putea fi compilat cu succes folosind o altă variantă. toate compilatoarele C sunt compatibile cu standardul ANSI C. Genealogia limbajului C este prezentată în Figura 1. a octeţilor şi a adreselor de memorie. în prezent . Limbajul C este privit ca un limbaj de nivel mediu întrucât combină cele mai reuşite elemente ale limbajelor de nivel înalt ( Pas-cal. unele din acestea au adăugate o serie de facilităţi sau extensii proprii care nu împiedică compilarea unui program standard. Se înţelege că au existat şi neconcordanţe în multitudinea de “dialecte” ale limbajului. Firma Borland a folosit acest standard în faza de proiect şi a realizat implementările Turbo C care se bucură de un succes remarcabil. Modula. Ritchie a lucrat pe un calculator DEC PDP-11 sub sistemul de operare Unix. cel care a condus echipa ce a proiectat CPL-ul. În ciuda acestui fapt . Pentru eliminarea acestora în 1983 a fost creată o comisie care să stabilească un standard al acestui limbaj. Standardul ANSI ( American National Standard Institute) a fost redactat abia în decembrie 1989 şi a fost pus la dispoziţia celor interesaţi la începutul lui 1990. Un fapt cu totul inedit a fost acela că. tratarea pointerilor etc. C permite manevrarea biţilor.) limbajul a fost influienţat şi de Algol 68. Limbajul a fost proiectat şi implementat de către Dennis Ritchie la Bell Laboratories în 1972. •FORTRAN I (1957) •FORTRAN II (1958) •ALGOL 60 (1960) •CPL (1963) •ALGOL 68 (1968) •BCPL (1967) •B (1970) •C (1972) •C++ (1984) Figura 1. În mare parte ( construcţiile for şi switch.versiunea 5 şi multă vreme a constituit un standard (neoficial de altfel) al limbajului [KeR 78]. Din acest motiv varianta clasică a limbajului C a fost asociată sistemului de operare Unix .Programare_ Limbajul_C Cristopher Strachey. Algol. Fortran. De altfel.1. adică a elementelor de bază în funcţionarea unui calculator. au apărut numeroase alte implementări ale limbajului C şi astfel a crescut şi popularitatea acestuia. programele scrise în C 5 . Odată cu creştere popularităţii calculatoarelor personale.1.

este prezentată genealogia limbajului C++ iar figura 1. Ceea ce este sigur. Unul din motivele pentru care limbajul C este în acelaşi timp agreat de mare parte din programatori şi dezagreat de altă mare parte din programatori. Datele care apar în paranteză se referă la prima implementare disponibilă pentru limbajul respectiv(după [STR 94]). un membru al echipei lui Stroustrup. era vorba totuşi de un nou limbaj. Algol 68 care a dat supraîncărcarea operatorilor. Are de asemenea o mulţime bogată de operatori care-i dau un înalt grad de expresivitate. cei care nu-l agrează îl consideră un limbaj lipsit de siguranţă. acesta oglindeşte conceptele fundamentale ale unui computer tradiţional. De exemplu. o variabilă de un tip scalar oarecare poate apare în aceeaşi expresie cu o variabilă de un alt tip scalar. Ada. Cei care agrează limbajul C îi apreciază flexibilitatea sa. Aşa cum vom vedea pe parcursul prezentării limbajului. care a adăugat la limbajul C conceptul de clasă folosit pentru prima dată de limbajul Simula ( dezvoltat în anii 1962-1967 de norvegienii Kristen Nyagaard şi Ole-Johan Dahl). C++arm reprezintă “The Annotated C++ Reference Manual” iar C++std este standardul ANSI C++. • C este un limbaj eficient: semantica sa este “low level” ceea ce înseamnă că pot fi folosite cu eficienţă resursele hardware pentru programele C. Motivele pentru care a fost ales limbajul C (în faţa altor limbaje ale vremii: Modula-2. Bjarne Stroustrup a realizat în Octombrie 1979 un preprocesor.2. acest lucru este posibil în general fără un efort deosebit. În martie 1980 preprocesorul îmbunătăţit era implementat pe 16 sisteme iar limbajul acceptat de acesta a fost numit “C cu Clase”. New Jersey. este lipsa totală a verificării tipului (type checking). O nouă versiune a limbajului C. Originea acestui limbaj şSTR 94ţ trebuie căutată în proiectul care a început în Aprilie 1979 la “Computing Research Center of Bell Laboratories” în Murray Hill. este că datorită faptului că face parte din sistemul de operare Unix.Iată ce spune Stroustrup despre această alegere: <<I picked C++ because it wos short. Mesa. prezintă etapele importante din proiectarea limbajului.>> În figura 1. Clu) pentru acest proiect sunt expuse chiar de creatorul noului limbaj: • C este un limbaj flexibil: se poate folosi în orice domeniu şi permite utilizarea oricăror tehnici de programare. numită C++. După numele “ C cu clase” limbajul a fost “botezat” C84. Compilatoarele oferite împreună cu sistemul Unix sunt relativ ieftine (uneori chiar gratuite) şi pot fi folosite pe o diversitate de maşini. • C este un limbaj portabil: chiar dacă un program C nu este automat portabil de la o maşină la alta. and wasn’t of the form “adjective C”. proiect ce trebuia să realizeze distribuirea nucleului UNIX într-o reţea de computere conectate LAN. be read as “next”. Asta pentru scurt timp însă deoarece comitetul ANSI pentru standardizarea C-ului a atras atenţia că se poate crea o confuzie cu această denumire. Cele mai mari influienţe asupra noului limbaj le-au avut: Simula care a dat clasele. limbajul a căpătat o mare popularitate în lumea academică şi nu numai. In C++. “succesor” or “increment” . Numele C++ a fost sugerat de Rick Mascitti. chiar dacă era clădit pe C. numit Cpre.Gheorghe GRIGORAŞ au un grad mare de portabilitate: uşurinţa de a adapta programele scrise pentru o anumită categorie de calculatoare sau sisteme de operare la alte calculatoare sau sisteme de operare. depending on context. şi a fost folosit pentru prima dată în Decembrie 1983. had a nice interpretation. 6 . Pentru realizarea acestui proiect. ++ can. • C este un limbaj disponibil: un limbaj pentru care se poate găsi cu uşurinţă un compilator. indiferent de ce calculator dispunem. tough it is always pronounced “plus plus”. a apărut în 1984. USA. referinţele şi abilitatea de a declara variabile oriunde în cadrul unui bloc şi BCPL de unde a fost luată forma de prezentare a comentariilor cu //. Smalltalk.3. Limbajul C are structuri de control adecvate precum şi facilităţi de structurare a datelor care îl fac să fie folosit într-o diversitate de domenii.

1979 1980 1982 1983 1984 1985 1986 1987 Mai Octombrie Aprilie Ianuarie August Decembrie Ianuarie Februarie Octombrie Septembrie Noiembrie Începutul proiectului “C cu clase” Prima implementare a lui C cu clase Primul raport intern la Bell Labs asupra lui C cu clase Primul articol extern asupra lui C cu clase Prima implementare a limbajului C++ Limbajul a fost “botezat” C++ Primul manual C++ Prima lansare externă C++ Manualul The C++ Programming Language Prima conferinţă OOPSLA (centrată pe Smalltalk) Prima conferinţă USENIX C++ 7 .2.Programare_ Limbajul_C •Fortran(1956) •Algol 60(1960) •CPL(1963) •BCPL(1967) •Simula 67(1969) •C •Algol 68(1977) •C cu Clase (1980) •Ada (1983) •C++ (1984) •ANSI C (1986) •ML(1976) •Clu(1978) •C++arm(1990) •C++std (1995) Figura 1.

} printf (" Cmmdc al celor doua numere este: %d\n".b.2 Forma unui program C În general.h> int cmmdc (int x. printf (" Continuati ? d)a n)u -->"). if (b>a) { int c = a. 8 . do { rest = x%y. do { printf (" Introduceti 2 valori intregi pozitive -->").Gheorghe GRIGORAŞ 1988 1990 1991 1992 1994 Decembrie Ianuarie Iunie Martie Mai Mai Iunie Februarie Martie Mai August Prima lansare GNU C++ Prima implementare Oregon Software C++ Prima implementare Zortech C++ Prima reuniune tehnică ANSI X3J16 pentru C++ Prima implementare Borland C++ C++arm: The Annotated C++ Reference Manual Prima reuniune ISO WG21 Prima lansare DEC C++ Prima lansare Microsoft C++ Prima lansare IBM C++ A fost înregistrat Raportul Comitetului ANSI/ISO Figura 1. } while (rest!=0). daca acest rest este nul. b capata valoarea restului si procedeul se repeta. Programul 1 /* Calculul celui mai mare divizor comun (cmmdc) a doua numere intregi pozitive a si b. Metoda care se aplica pentru a determina cmmdc este urmatoarea: se calculeaza restul impartirii intregi a lui a prin b. &b). } int main (){ int a. */ # include <stdio. y = rest. In caz contrar. cel care se apucă de învăţat limbajul C. la disciplina de informatică. &a. Vom începe prezentarea printr-un exemplu. char raspuns. mai ştie cel puţin un limbaj de programare (Pascal în cele mai multe cazuri).b = c. 1.a = b. a capata valoarea lui b. return x. primul limbaj de programare studiat (cel puţin până acum) a fost altul decât limbajul C. b este valoarea cautata. x = y. int y){ int rest. la facultăţile care au în planul de învăţământ informatică şi chiar la cele de profil.cmmdc (a. Aceasta pentru că în programa de liceu.3. scanf ("%d%d".b)). se începe cu un limbaj diferit de C iar în învăţământul superior.

Compilarea programului. iar &b adresa variabilei b. Legarea programului cu funcţiile necesare existente în bibliotecă. Structurile de control ale limbajului C se vor prezenta într-un capitol special. 3. Limbajul C a fost optimizat special în vederea compilării. )" care apare şi în funcţia main şi în funcţia cmmdc este una din structurile iterative de care dispune limbajul C: grupul de instrucţiuni cuprins între acoladele de după do se execută atâta timp cât condiţia scrisă după while este îndeplinită (de precizat că acel grup de instrucţiuni se execută măcar odată). operaţiile de intrare/ieşire se realizează prin apel la funcţiile unei biblioteci standard furnizate de sistem. Majoritatea compilatoarelor C asigură medii de programare care includ facilităţi pentru realizarea tuturor etapelor precizate mai sus. Prin urmare.3 Compilarea unui program C Se ştie că există două metode generale de transformare a unui program sursă într-un program executabil: compilarea şi interpretarea. Aceste funcţii vor fi prezentate mai târziu într-un capitol special. atunci trebuie folosit un editor pentru crearea fişierului sursă C.Programare_ Limbajul_C } scanf ("%c". &b corespund adreselor (faptul că & apare în faţă) unde vor fi memorate cele două valori întregi: &a adresa variabilei a. Să trecem în revistă structura programului prezentat. Pe această linie este o directivă care este gestionată de precompilator (preprocesor) şi permite includerea definiţiilor funcţiilor intrare/ieşire furnizate de sistem şi care se găsesc în fişierul stdio. &raspuns). Definiţiile acestor funcţii se află în fişierul sistemului stdio. 1. În corpul funcţiei main în Programul 1 avem apeluri la alte funcţii: printf. Parametrul "%d%d" specifică formatul de citire a două numere întregi (d de la digit) iar parametrii &a. Aceste comentarii sunt incluse între "parantezele" “/*” şi “*/”. Acesta este un apel la o operaţie de citire a unor date pe care le introducem de la tastatură. C a fost gândit de la bun început ca fiind destinat compilării. &a şi %b.. În exemplul de aici avem: printf cu un parametru aflat între ghilimele: acest text va fi tipărit pe ecran scanf cu trei parametri: "%d%d". return 0. Construcţia "do {.} while ( . 9 . acesta trebuie salvat ca fişier text pentru a putea fi utilizat de un compilator. Atenţie însă: compilatoarele acceptă ca fişiere de intrare (programe sursă) numai fişiere text standard. Programul pe care l-am prezentat este constituit din două funcţii: main şi cmmdc. Crearea programului. Primele linii din program constituie comentarii. cmmdc. Deşi au fost concepute şi interpretoare de C şi acestea sunt disponibile pentru diferite medii. Crearea unui format executabil al unui program C parcurge următoarele trei etape: 1. Corpul unei funcţii este delimitat de acolade: ‘{’ ţine locul lui begin (dinalte limbaje) iar ‘}’ al lui end. Dacă se foloseşte un compilator care nu are integrat un editor (cum sunt cele din sistemul de operare UNIX).h. dacă se crează un fişier sursă cu editorul Word su Windows. scanf. În limbajul C nu există instrucţiuni de intrare/ieşire. 2. Urmează o linie ce începe cu #.b): va fi scris un număr întreg (%d) după care se trece la linie nouă (caracterul ăn).. Trebuie reţinut faptul că orice program C conţine definiţia unei funcţii cu numele main care ţine locul programului principal: punctul de intrare în execuţia unui program C este funcţia main.h. } while (raspuns!=’n’).b)) este un apel la o operaţie de scriere (pe ecranul monitorului) a textului: cuprins între " şi " în afară de %dăn care reprezintă formatul cu care se va tipări valoarea returnată de apelul la funcţia cmmdc (a. printf ("Cmmdc al celor doua numere este: %dăn" cmmdc (a.

• memorează variabilele locale. C++ este o versiune extinsă a limbajului C. • memorează argumentele funcţiilor. sunt compilatoare C++. compilatoarele ce există pe piaţă conţin cu siguranţă şi alte funcţii. că în general.După unii autori. prin intermediul funcţiilor de alocare dinamică ale limbajului C. o schemă a ceea ce face programul.Urmează o zonă de memorie în care sunt stocate variabilele globale. De aceea C++ acceptă limbajul C: orice program C va putea fi compilat de un compilator C++. Într-un program C corect conceput. Zona de manevră (heap) este o regiune de memorie liberă pe care programul . Standardul ANSI C precizează setul minimal de funcţii care va fi inclus în biblioteca standard. altele folosesc programul de legare al sistemului de operare. aşa cum dăinuie de când a fost creat limbajul şi. singura funcţie care trebuie să fie prezentă în orice program se numeşte main( ). schemă compusă din apeluri ale altor funcţii aflate în biblioteca standard a limbajului C sau definite de programator. Procesul de legare (linking) este acela în care programul de legare(linker) combină codul scris de programator cu codul obiect al funcţiilor utilizate şi care se găseşte în bibliteca standard. Aşa cum vom vedea în partea a doua a acestei cărţi. care a fost concepută pentru programarea orientată pe obiecte. în esenţă. • memorează starea curentă a unităşii centrale de prelucrare. un programator care nu ştie C nu va putea programa în C++. 10 . Un program C compilat creează şi foloseşte patru zone de memorie disjuncte. în încheierea acestei scurte introduceri . le foloseşte pentru stocarea unor articole de genul listelor înlănţuite şi arborilor. Stiva este folosită în timpul execuţiei programului în scopurile: • memorează adresele de revenire ale apelurilor la funcţii. Aceasta este prima funcţie apelată la începutul executării programului. Prima regiune este aceea care stochează codul programului. Celelalte două zone reprezintă aşa zisa stivă a programului şi zona de manevră. compilatoarele existente pe piaţă. funcţia main( ) conţine.4. Unele compilatoare au programul propriu de legare. care îndeplinesc funcţii distincte (figura 1. Să mai precizăm . programarea în limbajul C va dăinui multă vreme de acum încolo.). STIVA ZONA DE MANEVRĂ VARIABILE GLOBALE CODUL PROGRAMULUI Figura 1.Gheorghe GRIGORAŞ Toate programele în C constau dintr-una sau mai multe funcţii.4.

.32768.32767 . apeluri la funcţii. Tipurile întregi Tipul char short int long (long int) Dimensiunea memoriei ocupate 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul . fiecare dintre ei. int şi long.Programare_ Limbajul_C Cap 2 Tipuri. short.127 . au un anume tip iar în funcţie de aceste tipuri se vor aplica algoritmi specifici pentru determinarea valorii expresiei.3. Diferenîa dintre acestea constă în dimensiunea zonei de memorie ocupată de o variabilă de acest tip şi implicit de mărimea domeniului de valori. Tabela 1. Tipurile de bază ale limbajului C pot fi grupate în trei mulţimi: • Tipuri întregi: char. nume de constante (literali). operatori. Aceşti operanzi.128.32768.2. Declararea unei variabile 2..32767 -2147483648. Operanzii într-o expresie sunt nume de variabile. Tipuri simple 2. expresii 2.1.. Limbajul C oferă de asemenea un mecanism de conversie a tipului care va fi prezentat mai târziu în lucrare. 2147483647 11 .4. Tipuri simple Tipurile simple (sau tipurile de bază) ale limbajului C definesc dimensiunea zonei de memorie ocupată de valoarea unei variabile precum şi modul în care va fi interpretat conţinutul acestei zone. Aceste tipuri sunt utilizate pentru reprezentarea numerelor întregi. Operatori O expresie în limbajul C – ca în orice limbaj de programare – este o secvenţă de operatori şi operanzi care descrie algoritmul de calcul al unei valori.. Literali 2. Acest lucru este sintetizat în Tabela 1.1. 2.

25AfuL flotant 3.backspace.caracterul ‘’’ ‘\”’ . Specificarea signed tip este echi-valentă cu tip iar unsigned tip are semnificaţia din Tabela 2.interlinie (linie nouă). ‘\\’ . ‘\b’ . 65535 0 .caracterul NULL. 57F3u întregi 12L. Tabela 3 sintetizează unele din aceste reguli. ‘\u’ . Tipuri întregi unsigned Tipul unsigned char unsigned short unsigned (int) unsigned long (int) Dimensiunea 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul 0 . ‘^’ şir “şir de caractere” Explicaţii Notaţia zecimală Notaţia octală (prefix O) Notaţie hexazecimală (prefix ox sau OX) Constante fără semn Reprezentare pe 32 biţi Constante fără semn pe 32 biţi Reprezentare fără exponent Reprezentare cu exponent Există şi caractere speciale (de control) care sunt compuse din caracterul “\” şi din alt caracter. Pentru tipurile întregi se pot folosi specificările signed şi unsigned.03.caracter de cod hexazecimal hh. ^423. o42l long 423uL. ‘\f’ . 12 .Gheorghe GRIGORAŞ • Tipuri reale: float. . -12. Ele se disting prin precizia de reprezentare: float – numere reale în simplă precizie –aproximativ 6 cifre semnificative . O3724 ox7F. 255 0 . • Tabela 2. ele reprezintă valori care nu pot fi modificate pe parcursul execuţiei unui program. double Aceste tipuri sunt folosite pentru a reprezenta numere reale. o245u.. A24E 39u. Tabela 3. ‘\o’ . Constante literale Constante Exemple întregi 123. 4294967295 2.2E^3.2. ‘\r’ . Acestea sunt: ‘\n’ . Literali Literalii (sau constantele literale) sunt valori constante. 42153l. 10e-12 caracter ‘a’. OX3. ‘\xhh’ . ‘\t’ . în limbajul C se folosesc diferite reguli sintactice pentru reprezentarea constantelor.caracterul \ (backslash)..retur de car. -457.425 -15. 65535 0 . ‘A’. ‘\ddd’ .caracterul ”. Tipul vid: void. 0 O12.tabulare verticală. Este un tip folosit pentru reprezentări de dimensiune nulă..tabulare.caracter de cod octal ddd.iar double pentru numere reale în dublă precizie – aproximativ 15 cifre semnificative.retur de linie. ‘\’’ ...14159.

Variabilele sunt obiectele de bază ale limbajului şi au un nume care este un identificator. Declararea unei variabile şi a unei constante Toate variabilele unui program trebuiesc declarate înainte de a fi utilizate. const char mesaj[ ] = "Eroare". alocarea se face în registrele unităţii 13 . . k. explicit se poate specifica prin cuvântul cheie aut: aut int x. Această clasă este implicită. Clasele principale de alocare sunt automatic şi static.3.e-4. Variabilele se declară la începutul funcţiilor (variabile locale) sau în exteriorul tuturor funcţiilor (variabile globale).primul caracter este literă sau ‘_’ (underscore).71828182845905.14159.următoarele caractere sunt caractere alfanumerice (litere sau cifre) sau ‘_’. Mai multe variabile de acela i tip pot fi declarate în aceea i instruc iune. dacă e posibil. j. Tot în interiorul unei funcţii variabilele mai pot fi definite şi în clasa register care este asemănătoare cu cea automatic cu deosebirea că. având durata de viaţă pe parcursul execuţiei funcţiei. char n1='\n'. în afară de tipul variabilei şi eventual o valoare iniţială pentru aceasta. const float pi = 3. . Un identificator în limbajul C este un şir de caractere care trebuie să îndeplinească condiţiile: . într-o declaraţie se specifică clasa de alocare (implicit sau explicit). desp r ite prin virgule.Programare_ Limbajul_C 2. Exemple: int i.14159. float eps = 1. O constantă se declară prin: const tip nume= valoare. Variabilele din clasa automatic sunt definite în interiorul funcţiilor fiind locale funcţiei în care au fost definite.Nu trebuie să coincidă cu vreun cuvânt cheie (vezi Tabela 4) Tabela 4. pi = 3. tip nume = valoare. Cuvintele cheie ale limbajelor C şi C^^ this handle public asm delete throw do if register auto try double inline return break short typedef else int case signed union catch enum long new sizeof unsigned char extern virtual operator static class float void struct overload for const volatile switch private continue friend template while protected default goto O variabilă se declară prin una din următoarele instrucţiuni: tip nume. const double e = 2.

45 Dacă operanzii au tipuri diferite . Variabilele definite în exteriorul tuturor funcţiilor fără vreun specificator de clasă sunt în clasa extern şi au alocate adrese fixe. Variabilele din clasa static diferă de cele din clasa auto sau register prin aceea că sunt memorate în locaţii fixe de memorie (au o adresă fixă. Variabilele din clasele auto şi register nu îşi păstrează valoarea de la un apel la altul al funcţiei în care sunt definite.45 + 5. Am văzut că operanzii pot fi variabile. De pildă expresiile x * y +z şi x * (y + z) vor fi evaluate diferit pentru aceleaşi valori ale variabilelor. Clase de alocare CLASA CARACTERISTICI Adre Păstrează Vizibilitate să valoarea fixă în interiorul funcţiei NU NU în interiorul funcţiei în toate modulele DA DA DA DA Durata de viaţă Pe durata funcţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei - Auto. 14 . aceştia delimitează subexpresii şi pot schimba asociativitatea operatorilor.4.45. permanentă).Gheorghe GRIGORAŞ centrale şi nu în memoria RAM. Operatori Operatorii se folosesc la constituirea de expresii pornind de la constante şi variabile. Fiecare dintre aceştia au un tip declarat. Register Static internal External Static în modulul în care-i DA DA external definită External în toate modulele DA (în funcţie) aplicaţiei Static în toate modulele DA External aplicaţiei (în funcţie) În capitolul al optulea sunt tratate mai în amănunt problemele legate de gestiunea memoriei. atunci evaluarea expresiei: alpha + sqrt (beta). dacă se declară: float alpha = 20. evaluarea se face în mod natural. Spre exemplu. constante sau apeluri la funcţii (despre care se va vorbi mai târziu).0 20. Operatorii ce pot apare într-un program C sunt de patru feluri: • operatori primari de parantetizare. Dacă tipul operanzilor este acelaşi într-o expresie.se face în ordinea indicată mai jos: alpha + sqrt (25) alpha + 5. Tabelul 5 sintetizează clasele de alocare.0 25. (x + y) * z. Dacă se definesc în interiorul unei funcţii trebuie să aibă neapărat în faţă cuvântul rezervat static (se mai spune că sunt în clasa static internal). se aplică conversii implicite de tip: unul din operanzi se converteşte la tipul celuilalt iar tipul rezultatului va fi tipul comun. float beta = 25. ca şi perechea: x+y*z . 2. Evaluarea expresiilor se face înlocuind operanzii prin valorile sale şi efectuînd operaţiile conform cu specificaţiile acestora. Tabelul 5.

acos. Operatorii ++ şi -. Negaţia are semnificaţia obişnuită: schimbă semnul valorii expresiei în faţa căreia se află.4. l. Exemplu: x+y x % y.prezentate în Anexa – care sunt operatori cu scriere prefixată: . • postfixaţi: variabila este incrementată (decrementată) după evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la stânga la dreapta. atunci: j = i ++ /* j = 10 apoi i = 10 */ k = ++i/* i = 12 apoi k = 12 */ l = i-.. j.4. • operatori unari cu notaţie prefixată sau postfixată: -x. ++ autoincrementarea. -autodecrementarea.funcţiile exponenţială. dacă x va fi egal cu y atunci a va căpăta valoarea 0 iar în caz contrar a va căpăta valoarea 1. asociativitatea este de la dreapta la stânga. x.funcţia de ridicare la putere pow. . • 2. Operatorii relaţionali (de comparaţie) Operatorii relaţionali sunt operatori binari şi permit compararea valorilor a doi operanzi (expresii) iar rezultatul evaluării este zero (dacă rezultatul este fals) sau 1 (dacă rezultatul este adevărat)./* l = 12 apoi i = 11 */ m = --i /* i = 10 apoi m = 10 */ • Operatorii binari sunt următorii + adunare * înmulţire scădere / împărţire % modulo La aceşti operatori se adaugă funcţiile din biblioteca matematică . • Operatorii unari: +. tan.plus şi minus unari. cos. aceasta este de la stânga la dreapta. k. 2. • operatorul ternar condiţional operand 1 ? operand 2 : operand 3. atan.incrementează (decrementează) cu 1 valoarea unei variabile şi pot fi : • prefixaţi: variabila este incrementată (decrementată) înainte de evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la dreapta la stânga. .funcţiile trigonometrice uzuale: sin.1. Aceştia sunt operatori binari iar sintaxa lor în C este: < (mai mic) <= (mai mic sau egal) > (mai mare) >= (mai mare sau egal) == (egal) != (diferit) Cum rezultatul unei comparări este un număr întreg este posibilă asignarea acestuia unei variabile întregi: int a. 15 . în secvenţa anterioară. Exemple: Fie declaraţia int i = 10. asin.Programare_ Limbajul_C operatori binari cu notaţie infixată adică: operand operator operand.2. logaritmică etc. x++. y--. acolo unde nu este specificat altfel. ++x. y a = (x! = y). Aceştia pot fi unari sau binari iar în privinţa asociativităţii. Operatori aritmetici Operatorii aritmetici sunt aceea care se aplică operanzilor numerici. m.

~ op1 = 10011011 Operatorii binari de decalare ( << şi >>) servesc la decalarea cu un anumit număr de biţi (dat de cel de-al doilea operand) la stânga sau la dreapta în cadrul primului operand.disjuncţie logică la nivel de bit.negare la nivel de bit (operator unar). 16 . în particular se poate obţine (rapid!) înmulţirea cu 2op2 (op1 << op2) sau cu 2-op2 (op1 >> op2). long) şi servesc la poziţionarea sau interpretarea valorilor întregi ca o secvenţă de valori binare.conjuncţie logică la nivel de bit. variabila = expresie. Operatori la nivel de bit Limbajul C dispune de şase operatori pentru tratarea informaţiei la nivel de bit.disjuncţia logică (sau) && .4. y = x << 2.Gheorghe GRIGORAŞ 2. Exemplele următoare sunt edificatoare. op1 =01100100 op2 =10111010 op1 & op2 = 00100000 op1 | op2 = 11111110 op1 ^ op2 = 11011110 De asemenea negaţia (~) acţionează la nivelul fiecărui bit schimbând 1 =n 0 şi 0 =n 1. are ca efect evaluarea expresiei din dreapta semnului = şi atribuirea acestei valori variabilei ce se află în stânga acestui semn. ^) este cea naturală (aminitm că 1 reprezintă valoarea logică “adevărat” iar 0 valoarea “fals”). ^ . exprimat prin =. >> . ~ . Aceştia se pot aplica doar operanzilor de tip întreg (char.sau exclusiv la nivel de bit.3. x = 0000 0000 0000 1101 (= 13) y = 0000 0000 0011 0100 (= 13. z = x >> 2. << . short. iar dacă unul din ei are valoarea fals (0) atunci expresia are valoarea zero. Exemple: x = 13.4) z = 0000 0000 0000 0011 (= 13/4) 2. Aceşti operatori sunt: & .4. Operatorul de asignare Operatorul de asignare.  .deplasare la stânga. •!op1 are valoarea fals dacă op1 este adevărat şi are valoarea adevărat dacă op1 este fals. Semnificaţia primilor trei operatori binari (&. 2. Operatori logici Operatorii logici sunt operatori binari care se aplică unor operanzi ce au valori adevărat (1) sau fals (0) şi ei corespund operaţiilor logice uzuale: ! .5. |.negaţia logică cu asociativitate de la dreapta la stânga  . int.4.deplasare la dreapta.conjuncţia logică (şi) Expresia: •op1&&op2 are valoarea adevărat (1) dacă cei doi operanzi sunt evaluaţi la adevărat.4. • op1op2 are valoarea zero (fals) dacă i numai dacă op1 şi op2 au ambii valoareea zero (fals).

/=. Se obţin asignări compuse cu: • Operatori aritmetici: +=.. expresia este egală cu op3. -=. valoarea expresiei din dreapta semnului # . Spre exemplu i = j = k = l = 1. l capătă valoarea 1. unde e1 şi e2 sunt expresii. *=. este o expresie echivalentă cu construcţia: if (a > b) max = a. = varn = expresie.. Această asignare este echivalentă cu : e1 = (e1) op (e2).6. >>= Faptul că atribuirea este privită ca un operator binar. j. expresia este egală cu op2 iar dacă op1 are valoarea fals.op3 sunt operanzi. 2. Forma generală a sa este: op1 ? op2 : op3. |=. Operatorul virgulă Forma generală a unei expresii ce utilizează acest operator este: expresie1. 17 . k.4. ^= • Operatori de decalare: <<=. else max = b. Dacă op1 are valoarea adevărat.4. este o expresie ce are ca valoare. prin care cele n variabile capătă valoarea expresiei din partea dreaptă. Exemplu: max = (a > b) ? a : b.expresie2.op2. permite ca aceştia să formeze expresii care au atribuite valori. 2. Astfel variabilă = expresie. .. Operatorul condiţional se notează cu ?: şi are asociativitatea de la dreapta la stânga. Acest lucru permite “atribuirea în lanţ”precizând că asociativitatea operatorului de asignare este de la dreapta la stânga: var1 = var2 = . este o construcţie validă în C. Operatorul condiţional Acesta este singurul operator ternar al limbajului C.. %= • Operatori logici la nivel de bit: &=. limbajul C permite compunerea asignării (#) cu un operator binar (op) obţinându-se operatori de asignare compusă: e1 op = e2. unde op1.Programare_ Limbajul_C Pe lângă acest tip de asignare. prin aceasta cele patru variabile i.7.

. . <<=. i++. Pentru limbajul C.4. /./=. != & ^ | && || ?: =.j = 0. 18 Funcţia (semnificaţia) Acces explicit la o variabilă globală (unar) Acces explicit la o clasă (binar) Selectarea unui membru Indexarea unui tablou Apel la o funcţie Lungimea în biţi Incrementare. se înţelege) expresiei ultime ce apare în acest şir. ~ ! +.j = n-1. ^=. . inegalitate Conjuncţie pe bit Sau exclusiv pe bit Sau (disjunctiv) pe bit Conjuncţie logică Disjuncţie logică Afectare condiţională Operatori de asignare compusă Operatorul virgulă Descrierea . i++.*=. * & () new.6. j++) for(i = 0. %= +=. i < j. [] () sizeof -> .8. operatorilor unari. |= . Precedenţa operatorilor Asociativitatea şi precedenţa operatorilor indică ordinea în care se evaluează subexpresiile într-o expresie. >>= &=.Gheorghe GRIGORAŞ Expresiile sunt evaluate de la stânga la dreapta iar valoarea întregii expresii este valoarea (şi tipul. Precedenţa operatorilor limbajului C este dată în tabelul nr. % +.* *. Tabelul nr. decrementare Negare pe biţi Negare logică Plus. i < 100. 6. minus unari Acces la o variabilă Adresa unei variabile Conversie de tip (cast) Operatori de gestiune a memoriei Selectarea unui membru Operatori multiplicativi Operatori aritmetici Operatori de decalare Operatori relaţionali Egalitate.<=. j--) 2. >. >= ==. Am văzut că operatorii primari de parantetizare pot schimba asociativitatea operatorilor. -=. O asemenea construcţie apare frecvent în instrucţiuni for pentru realizarea mai multor acţiuni: for(i = 0.delete ->* . operatorul condiţional şi cel de atribuire li se aplică asociativitatea la dreapta pe când tuturor celorlalţi li se aplică asociativitatea la stânga. Operator :: :: →. << <.>> .

Este posibilă definirea de funcţii care să retuneze valoarea vidă: în acest caz tipul valorii returnate este void. Declararea unei funcţii constă în a da signatura funcţiei. utilizarea unei funcţii permite: . tipul implicit al funcţiei este int.3. o funcţie trebuie declarată înainte de a fi apelată. } În această definiţie. Aşa cum o variabilă trebuie declarată înainte de a fi utilizată într-o expresie. Numele unei funcţii este un identificator şi acesta trebuie să respecte aceleaşi reguli ca cele referitoare la numele unei variabile.modificări ulterioare ale acestuia. tip este unul din cuvintele rezervate care defineşte tipul funcţiei. Apelul şi transmiterea parametrilor 3.1. Definirea unei funcţii Definiţia unei funcţii are următoarea sintaxă: tip nume (lista parametri) { declaratii (de variabile).furnizarea către alţi programatori a unor elemente de bază de nivel înalt. Aceste elemente de nivel înalt oferă o claritate în plus programului global şi permite . Funcţia principală main În limbajul C .relativ uşor .descompunerea unei secvenţe lungi de procesare a informaţiei într-o mulţime de secvenţe “mici” de transformări de bază ale informaţiei. Signatura unei . detaliile acestor elemente rămân “ascunse” pentru utilizator. 3.4.6.). Sfârşitul execuţiei unui program 3. În general. Limbajul C permite de asemenea utilizarea unor funcţii predefinite (printf.spre deosebire de Pascal sau alte limbaje . În C există doar funcţii care returnează o valoare. Returnarea unui apel 3.2. funcţii ce se găsesc în bibliotecile sistemului. Dacă această specificare lipseşte. respectiv tipul valorii returnate de un apel la această funcţie. Funcţii cu un număr variabil de parametri 3.1. Funcţiile care returnează în programul apelant valoarea vidă se declară de tip void. Mulţimea funcţiilor unui program poate fi partiţionată în mai multe fişiere care pot fi compilate separat. Apelurile la aceste funcţii sunt gestionate în faza de editare a legăturilor. etc. instructiuni. Să precizăm că nu se poate defini o funcţie în interiorul altei funcţii.nu există noţiunile distincte de procedură şi de funcţie. getc.5. . Definirea unei funcţii 3.Cap 3 FUNCTII 3.

./*Un apel cu 2 argumente */ printf ("a\%d. O funcţie care returnează valoarea vidă (funcţie de tip void) poate conţine instrucţiunea "return" fără argument sau poate omite această instrucţiune. char* decod (long int). Sfârşitul execuţiei unui program exit (valoare). În ultima linie avem un exemplu de funcţie fără parametri (numărul parametrilor este zero). scanf. . printf("x\%f\n". care în C++ se numeşte "elipsă".3.implicit: în definiţia funcţiei. Returnarea unui apel Sintaxa instrucţiunii de returnare a valorii unei funcţii este: return expresie. Definirea unor astfel de funcţii se face printr-o sintaxă de forma: int printf (char *. Acesta este singurul exemplu de apel la o funcţie care nu returnează nimic: sistemul opreşte execuţia programului şi raportează valoarea 20 . 3.b\%d\n".b). int strlen (const char* s). linia de început conţine tipul său şi argumentele sale (număr şi tip). etc.Gheorghe GRIGORAŞ funcţii defineşte atât tipul său (tipul valorii returnabile) cât şi numărul şi tipul argumentelor sale..: printf ("Un apel cu un singur argument \n"). Funcţii cu un număr variabil de parametri Există funcţii care pot avea un număr nedeterminat de parametri. prin instrucţiunea return (plasată în corpul lui f).4. int)..x). Iată câteva instrucţiuni de declarare a unei funcţii: long int cod (const char *.explicit: printr-o instrucţiune ce descrie signatura sa în cazul în care se face apel la o funcţie descrisă într-un fişier separat sau în cazul în care apelul la funcţia respectivă precede declaraţia funcţiei în acelaşi fişier. Tipul acestei expresii trebuie să fie acelaşi cu tipul funcţiei. 3. /*3 argumente */. Funcţia "exit" este o funcţie sistem care termină execuţia unui program. int funct ( ). Există două moduri de a declara o funcţie: . void schimbare (int .a. O funcţie f returnează o valoare în corpul funcţiei din care s-a făcut apel la f. Valoarea expresiei "expresie" va fi returnată şi poate fi utilizată în programul apelant. int). Un exemplu la îndemână îl oferă funcţiile sistemului: printf.2. ). 3.

Să precizăm că în C nu există decât un singur mod de transmitere a parametrilor şi anume transmiterea prin valoare. 3. *y = temp. În absenţa unei instrucţiuni exit. &b). În C adresa unei variabile poate fi specificată într-o variabilă de tip "pointer" (de care vom vorbi mai târziu). printf ("%d %d \n". De pildă. Un exemplu clasic al consecinţei acestui mod de transfer al parametrilor este ilustrat mai jos: void schimba1(int x. x = y. int y){ int temp = x. secvenţa: int n = 10. Prin convenţie. valoarea implicită a codului returnat la sfârşitul execuţiei unui program este 0. punând drept parametri actuali valorile adreselor variabilelor ce trebuiesc modificate. Asta înseamnă că parametrul actual (de la apel) şi parametrul formal corespunzător (declarat în antetul funcţiei) sunt două variabile distincte. Apelul şi transmiterea parametrilor Apelul unei funcţii se face prin: nume (listă _ parametri_actuali). Funcţia schimba2 care simulează transmiterea parametrilor prin referinţă este: void schimba2(int* x . Ordinea evaluării parametrilor este în general de la stânga la dreapta dar acest lucru nu este garantat de orice compilator. b =%d". tipăreşte (cu unele compilatoare) 10 10 şi nu 10 11. y â temp. } main ( ){ int a = 1. n++. b = 2. schimba1(a. *x = *y. Singura 21 . Să facem precizarea că şi în cazul funcţiei schimba2 transmiterea parametrilor se face prin valoare: am simulat aici transferul prin referinţă ce ar fi trebuit să se facă în cazul funcţiei schimba1. încât trebuiesc luate măsurile corespunzătoare. Pentru înlăturarea acestui efect este posibilă simularea unui mod de transmitere prin referinţă. n).Programare_ Limbajul_C transmisă la apel. Modificările efectuate asupra parametrilor formali nu au decât un efect local care nu este vizibil în afara funcţiei.b).. valoarea nulă (0) semnifică faptul că programul se termină normal iar o valoare nenulă (1 sau -1) semnifică faptul că s-a produs o eroare. } Apelul funcţiei schimba1 în funcţia main nu are efectul scontat: prin apelul la printf se tipăresc valorile 1 şi 2 pentru a respectiv b. Această valoare poate fi utilă atunci când programul este executat în interiorul unei linii de comandă a interpretorului de comenzi. int* y){ int temp = *x. a. b). } iar apelul în funcţia main se face prin: schimba2 (&a .5. printf ("a = %d. dacă funcţia este declarată fără tip şi prin folosirea numelui funcţiei urmat de lista de parametri actuali într-o expresie (în care este permis tipul ei) atunci când funcţia este declarată cu tip . Asta înseamnă că o funcţie nu poate modifica parametrii actuali.

6. pn atunci argc va avea valoarea n^1 iar argv va fi un tablou ce conţine pointeri astfel: 0 1 : .Gheorghe GRIGORAŞ diferenţă este că valoarea transmisă prin parametrii actuali &a. } Funcţia main este singura funcţie absolut necesară într-un program C. parametrul corespunzător trebuie să fie de tip pointer. pentru schimbarea conţinutului unor variabile printr-o funcţie. Argumentele de tip pointer vor fi utilizate de asemenea pentru transmiterea ca parametru a unei variabile de tip structură (vezi Cap.argc: numărul argumentelor din linia de comandă (inclusiv numele programului). la lansarea unui program. este permisă utilizarea funcţiei main fără parametri: int main( ) este o declaraţie validă pentru funcţia main.&b este adresa lui a respectiv b şi prin funcţia schimba2 se modifică valorile referenţiate. Valoarea întreagă returnată de funcţia main este valoarea transmisă mediului la sfârşitul execuţiei programului (vezi funcţia exit).eroare). Funcţia principală main int main(int argc. i < argc. “nume . p2.. În general. . else { printf ("Argumentele executiei sunt: \n"). În cazul în care programatorul nu doreşte să utilizeze argumentele (parametrii) transmise la execuţie. Aceasta defineşte punctul de intrare în execuţia programului. Parametrii disponibili la apelul funcţiei main sunt: . Aşadar.program” “p1” “pn” 0 n Iată un exemplu de utilizare a acestor argumente : Programul 2 main (int argc. for (i â 1. 3. linia de comandă conţine numele programului urmat de o listă de parametri: nume-program p1.argv: un tablou de pointeri către fiecare din argumentele liniei de comandă.succes. char* argv[ ] ){ if (argc<2) printf ("Nu exista argumente in aceasta executie ! \n"). în particular. În capitolul 6 vom discuta mai pe larg modul de transmitere al parametrilor de tip tablou ca argumente ale unei funcţii.7) precum şi pentru limitarea numărului de valori ce trebuiesc puse în stiva de apel a execuţiei unui program. Utilizarea instrucţiunii return precizează condiţia de terminare ( 0 .. . arg[0] conţine numele programului executabil. 1.char* argv [ ]) { instructiuni. i++) 22 .. Parametrii funcţiei main permit recuperarea argumentelor transmise din momentul execuţiei programului.

} } Dacă acest program are numele prg2 atunci linia de comandă: prg2 produce scrierea mesajului: Nu exista argumente in aceasta executie ! iar linia de comandă: prg2 Iata niste argumente ! produce scrierea mesajului: Iata niste argumente ! 23 . argv [i] ).Programare_ Limbajul_C printf ("%s".

Un fişier în limbajul C poate fi un terminal..5 Citirea cu format 4.Fluxuri şi fişiere Sistemul de fişiere al limbajului C este conceput pentru a lucra cu o mare varietate de dispozitive. încât aceeaşi funcţie care scrie date pe un fişier de pe disc poate fi folosită pentru a scrie date pe o altă categorie de dispozitive: consola.2 Accesul la fişiere.h> Orice program C începe execuţia prin deschiderea unităţilor de intrare/ieşire standard: stdin stdout stderr stdprn : unitatea standard de intrare : unitatea standard de ie[ire : unitatea de eroare : unitatea standard de ie[ire prn (imprimant\) 24 .3 Funcţii de intrare /ieşire pentru caractere 4. Un pointer de fişier este un pointer către informaţia care defineşte diverse caracteristici ale unui fişier(nume.1. Standardul ANSI C permite organizarea unui flux text în linii care se încheie cu un caracter linie nouă(“ăn”). Deşi fiecare dintre acestea este foarte diferit de celelalte. Aşadar dispozitivul fizic pe care se scriu datele se numeşte fişier iar abstractizarea acestuia se numeşte flux (sau stream). •Fluxul binar este o secvenţă de octeţi cu corespondenţă biunivocă faţă de octeţii existenţi pe dispozitivul extern: numărul de octeţi scrişi/citiţi este acelaşi cu numărul acestora de pe dispozitivul extern. sistemul de fişiere le transformă pe fiecare într-un dispozitiv logic numit flux. Pointerul de fişier identifică un anumit fişier şi este folosit de către fluxul asociat pentru a conduce operaţia de intrare/ieşire. # include <stdio. Acesta din urmă este opţional pe ultima linie şi este determinat de modul de implementare. Pentru a putea utiliza într-un program funcţiile standard de intrare/ieşire trebuie scrisă la începutul acestui program o directivă "include" care are ca argument numele fişierului antet ce conţine definiţiile acestor funcţii: stdio. Există două tipuri de fluxuri: •Fluxul text este o scvenţă de caractere. Fluxurile sunt independente de dispozitivele iniţiale . unităţi de disc sau de bandă etc.Gheorghe GRIGORAŞ Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE 4. poziţie curentă etc).h . imprimanta. pot avea loc transferuri de informaţii între fişier şi programul curent în execuţie. Un flux se poate asocia unui fişier executând o operaţie de deschidere: odată deschis. o imprimantă sau “o zonă” (fişier) pe disc. inclusiv cu terminale. Unificarea sistemului de intrare/ieşire în C se face prin “pointerii” de fişier.1 Fluxuri şi fişiere 4. stare. Datorită posibilelor conversii s-ar putea ca numărul de caractere scrise/citite să difere de numărul de caractere existente pe dispozitivul extern. Tipul FILE 4.4 Scrierea cu format 4.

în lipsa altor indicaţii. Tipul FILE Conceptul de bază pentru intrări/ieşiri standard este cel de pointer la fişier. 25 . Accesul la fişiere.1. Aceste fişiere (stdin. Tabelul 5 NUME fopen( ) fclose( ) putc( ) fputc( ) puts( ) fputs( ) getc( ) fgetc( ) gets( ) fgets( ) fseek( ) printf( ) fprintf( ) scanf( ) fscanf( ) feof( ) ferror( ) rewind( ) remove( ) fflush( ) OPERA}IE Deschide un fişier Închide un fişier Scrie un caracter într-un fişier Analog lui putc() Scrie un şir pe ecran Scrie un şir pe fişier Citeşte un caracter dintr-un fişier Analog lui getc( ) Citeşte un şir de la tastatură Citeşte un şir din fişier Caută un anumit octet într-un fişier Scrie la ieşirea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei printf( ) Citeşte din intrarea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei scanf( ) Returnează “adevărat” dacă se atinge sfărşitul fişierului Returnează “adevărat” dacă survine o eroare Iniţializează indicatorul de poziţie al fişierului la început Şterge un fişier Goleşte conţinutul unui fişier 4. Acest dispozitiv este gestionat de sistem pentru a asigura intrările şi ieşirile efectuate în program. Deschiderea unui fişier se face prin funcţia fopen care returnează ca rezultat un pointer la un descriptor de fişier. tastaturii calculatorului (intrare) şi ecranului (ieşire şi eroare). fişier este un şir de caractere (identificator) ce desemnează numele extern al fişierului iar mod este un şir de caractere ce descrie modul de deschidere al fişierului.h şi are forma: FILE* pointer_la_fi[ier unde pointer_la_fişier este un identificator (numele pointerului).Programare_ Limbajul_C Aceste unităţi standard sunt asociate. FILE* fopen(const char* fi[ier.const char* mod) Aici. stdout) pot fi orientate şi către alte dispozitive sau fişiere. Declararea unei variabile de tip "pointer la fişier" se face folosind tipul FILE definit în fişierul antet stdio. Cele mai frecvent folosite dintre acestea sunt date în Tabelul 5 şi vor fi prezentate în continuare. Bibliotecile standard C oferă o serie de funcţii pentru operaţii de intrare/ieşire orientate pe fişiere. Sistemul de fişiere ANSI C este compus din mai multe funcţii legate una de alta. Modurile posibile de deschidere (deci şirurile de caractere ce constituie parametrul lui fopen) sunt date în Tabelul 6. Dispozitivele standard de intrare (tastatura) şi de ieşire (ecranul) sunt văzute tot ca fişiere cu pointerii stdin şi stdout.

dat". Programul 3 # include <stdio. stdout) == NULL) { fprintf (stderr. deschiderea unui fişier existent în modurile "w" sau "w+" produce pierderea conţinutului său de până atunci. exit (1). Închiderea unui fişier se face prin apelul la funcţia fclose: int fclose (FILE* pointer_la_fi[ier) Funcţia returnează EOF în caz de eroare şi 0 în caz normal. deschide fişierul cu numele “nume_fişier” în modul de acces "mod".stdout)==NULL) { fprintf (stderr. fclose (stdout). "Eroare la reasignare \n").dat \n"). Valoarea returnată este un pointer la un descriptor de fişier valid. if (freopen ("CON".h> main ( ){ printf ("Mesaj scris pe monitor \n"). if(freopen("iesire. Acest lucru poate fi folosit pentru tratarea erorilor la deschiderea fişierului. } printf ("Mesaj scris in fisierul iesire. Dacă deschiderea nu s-a efectuat corect valoarea returnată este NULL(pointer la informaţia nulă) . Prin închidere se eliberează descriptorul de fişier. atribuind pointerul "pf" la acest fişier. Dacă funcţia fopen returnează o valoare nenulă."w+".Gheorghe GRIGORAŞ Tabelul 6. Apelul la fclose se poate face prin: int cod. aceasta indică faptul că deschiderea s-a efectuat corect. FILE* pointer_la_fi[ier cod = fclose (pointer_la_fi[ier) Fişierele pot fi reasignate prin program folosind funcţia freopen: FILE* freopen (const char* nume_fisier. const char* mod. valoare ce va fi utilizată în apelul la funcţiile de intrare/ieşire. Aceasta permite redirecţiona-rea dispozitivelor periferice prin program. "wt". FILE* pf). mod "r" "w" "a" "r+" "w+" "a+" Semnificaţia Citire Creare (schimbare) pentru scriere Adăugare la sfârşitul fişierului (existent) Actualizare (citire/scriere) Schimbare pentru actualizare Actualizare cu scriere la sfârşitul fişierului (existent) Facem precizarea că. Programul următor ilustrează acest fapt. 26 . "eroare la reasignarea lui stdout la CON\n"). Apelul la această funcţie închide fişierul cu pointerul "pf". se actualizează fişierul pe disc şi încetează conexiunea logică între pointer şi fişier. exit (1).

27 . • creării unui fişier temporar: FILE*tmpfile (void). este echivalentă cu: fput (c. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere int fgetc(FILE* flux).. char c. a scrierii apelului la fgetc şi fputc în cazul în care intrarea respectiv ieşirea este cea standard : stdin respectiv stdout. Există de asemenea două funcţii getchar şi putchar care permit exprimarea în C. În caz de eroare este returnată valoarea EOF. c = fgetc(pointer_la_fişier). Spre exemplu: c = getchar ( ). pointer_la_fişier). stdout).Programare_ Limbajul_C } printf ("Mesaj scris din nou pe monitor \n"). FILE* flux). Funcţia fputc scrie un caracter la sfârşitul fişierului pointat prin pointer_la_fişier. const char* nume_vechi ). char c. 4. FILE* pointer_la_fişier. simplificată. FILE* pointer_la_fişier.2. } • • Limbajul C dispune şi de posibilitatea: ştergerii de fişiere prin funcţia remove: int remove(const char* nume_fi[ier). Funcţia fgetc returnează valoarea întreagă a caracterului următor din fişierul pointat cu pointer_la_fişier sau constanta EOF în caz de eroare sau sfârşit de fişier. este echivalentă cu: c = fgetc (stdin). iar putchar (c). cod = fgetc(c. int fputc(char c. int cod. redenumirii unui fişier: int rename (const char* nume_nou.

Indicatorii disponibili în C sunt: . la g sau G se vor afişa şi zerourile nesemnificative de după punctul zecimal. în ordine: • eventual unul sau mai mulţi indicatori ce modifică semnificaţia conversiei. întreg în notaţie zecimală fără semn real în notaţie zecimală sub forma [-]mmm. #: desemnează un format alternativ. • • Tabelul 7. CARACTE R d sau i o x.const char* şir_format. Dacă formatul este octal se va adăuga un o înaintea numărului. întreg în notaţie octală fără semn. Formatele ce se folosesc în C sunt date în Tabelul 7. Dacă dimensiunea rezultată prin conversie este mai mică. caracterul ce indică formatul conversiei. D. Se pot utiliza şi dimensiuni variabile: se utilizează '*' în loc de numărul ce indică dimensiunea iar variabila respectivă se pune în lista de argumente. într-un fişier sau într-un şir de caractere.: rezultatul conversiei se va cadra la dreapta. iar pentru X literele A. C. p sau X u f TIP ARGUMEN T int int int int float sau double CONVERSIA întreg în notaţie zecimală cu semn.Gheorghe GRIGORAŞ 4. f. eventual caracterul l care precizează că numărul ce urmează a fi afişat este un "întreg lung" (long integer).cu excepţia cazului când primul caracter nu este semn. Formatele de conversie utilizate de printf. dacă acesta este hexazecimal se va adăuga ox sau OX înaintea numărului. Funcţia printf se utilizează pentru afişarea la ieşirea standard.…). 28 . F. Această secvenţă conţine.dddddd sau numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit acesta este 6). e. B.3. int fprintf(FILE* flux. Acestea pot fi transmise la ieşirea standard. d. în plus . pentru x sau p se folosesc literele a. int printf(const char* şir_format. iar sprintf pentru scrierea într-un şir de caractere. …). f. fprintf pentru scrierea într-un fişier. • eventual un număr pentru a indica dimensiunea minimală a câmpului în care se va afişa. întreg în notaţie hexa fără semn. g. + : la formatul de ieşire va fi ataşat semnul + sau . caracterele se vor cadra la stânga (implicit) sau la dreapta (pentru -).…). b. int sprintf(char* s. E. c. Pentru formatele flotante ( e.const char* şir_format. Formatul "şir-format" este un şir de caractere ce conţine fie caractere ordinare fie directive de conversie pentru transformarea valorii unei variabile într-un şir de caractere Caracterele ordinare sunt transmise la ieşire aşa cum apar ele pe când directivele de conversie indică formatul de ieşire pentru argumentele transmise în apelul funcţiei. O directivă se specifică prin caracterul % urmat de o secvenţă de caractere ce identifică formatul. G) rezultatul se va afişa cu un punct zecimal. Scrierea cu format Funcţiile de scriere cu format permit afişarea sub forma unui şir de caractere a diverselor valori. E.

Programare_ Limbajul_C e sau E float sau double g sau G c s p n % float sau double int char* void* int* real în notaţie zecimală sub forma: [-]m.45. printf(" ul = %d\n". afişarea unui şir de caractere până la întâlnirea caracterului '@0' (sfârşit de şir) sau până când numărul de caractere este egal cu numărul de precizie. ui). afişează argumentul în notaţia pointer. i). afişarea unui singur caracter după conversie în unsigned char. nu există nici conversie nici afişare în acest caz: este vorba de referinţe la un pointer la un întreg în care se va stoca numărul de caractere afişate până în prezent. afişare în acelaşi stil cu e dacă exponentul este -4 sau superior preciziei. Programul 4 # include <stdio. l).h> int main ( ) { int i = 123. printf(" i = %lo\n\n". în stil f în caz contrar. printf(" ui = %o\n". unsigned int ui = 45678U. ul). i). printf(" Forma zecimala:\n").ddddddE ± xx. ui). printf(" ul = %lu\n\n". printf(" i = %d\n".dddddde ± xx sau [-]m. printf(" Forma octala:\n"). In urma execuţiei se va afişa: Forma zecimala: i = 123 l = 123456789 ui = 45678 ul = 987654321 29 . printf(" l = %ld\n".ul). Numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit este 6). double d = 123. long int l = 123456789L. Permite afişarea caracterului ‘ % ‘ Exemple Următoarele programe ilustrează folosirea formatelor de afişare la apelul funcţiei printf rezultatele sunt ilustrate la sfârşitul fiecărui program. unsigned long int ul = 987654321UL. printf(" ui = %u\n".

printf("|%x| |%#x|\n". printf("|%5d| |%-5d|\n". printf("|%+5d| |%+-5d|\n". printf("|%+6. 123. 30 .4d|\n".4X|\n". 123. printf("|%o| |%#o|\n". 123). ui).4X|\n". 123. printf("|%+6. printf("Afisarea semnului:\n").Gheorghe GRIGORAŞ Forma octala: ui = 131156 ul = 7267464261 printf("Scrierea hexazecimala:\n").-123. printf("|%. 123).4d|\n". printf("|%+. 123). 123). printf("|% d| |%+d| |%d|\n". printf("|% d| |%+d| |%d|\n". 123). 123). printf("|%+6. 123. 123). 123). 123. printf("Afisare in octal si hexazecimal:\n"). 123). printf("\n").-123).4o|\n". 123).123. În urma execuţiei se va afişa: Scrierea hexazecimala: ui = B26E ul = 3ADE68B1 Afisarea semnului: |-123| |-123| |-123| | 123| |+123| |123| Afisare in octal si hexazecimal: |76| |0x7b| |7B| |0X7B| |173| |0173| /*Specificarea lungimii campului si a **numarului de cifre*/ printf("|%. printf("\n"). printf(" ul = %lX\n\n".-123. printf("\n").123. printf(" ui = %X\n". 123). 123). printf("|%X| |%#X|\n". ul). printf("\n"). 123).4d|\n". printf("|%#5d| |%#-5d|\n". 123.

printf("|%.1| |3. 0.14157).142E+123| |3E+123| |3.00001).14157e123). } Iată ce se va afişa de această dată: |3.14157e123).3f|\n" 3.0E|\n" 3.1.1).142| |3| |3.14157).0f|\n" 3.0001| |1E-05| |310000| |3.110).14157e123).1 E+11| 31 .1e11). printf("|%E|\n" 3.100000E+10| |3. printf("|%.14157). printf("|%E|\n" 3. printf("|%#.1E+07| |3100000| |3.0E|\n" 3.1e6.1e10.0001.11G|\n".3E|\n" 3. 3. 3.100000| |3. printf("|%E|\t|%G|\n".14157e123).1E+10| |-1. 3. 3. printf("|%G|\t|%G|\n".141570E+123| |1. -0. return0.14157e123). printf("|%f|\t|%G|\n". printf("|%.Programare_ Limbajul_C Iată ce se va afişa: |0123| |+0123| |0X007B| | 123| |123 | | +123| |+123 | | 0X7B| |0X7B | | +0123| | 0173| |0X007B| /* Afisarea numerelor in virgula flotanta*/ printf("|%f|\n" 3. printf("|%f|\t|%G|\n". 3. printf("|%.0f|\n" 3. printf("|%#.14157). 3.E+123| |3.11G|\t|%.141570| |3. 3.1e5. printf("|%.| |3. 3.1e7).

de obicei sunt ignorate. punând caracterul '*' în directivă (de ex. scrie în argument numărul de caractere citite până acum. de la un fişier respectiv dintr-un şir de caractere sunt: int scanf (const char* şir_format. Citirea cu format Funcţiile de citire cu format permit interpretarea unui şir de caractere ca o secvenţă de valori în concordanţă cu un format dat. Directivele pentru specificarea unui format sunt utilizate pentru precizarea conversiei următorului câmp citit. caracter. real în notaţie virgulă flotantă. întreg fără semn în notaţie zecimală. f. citindu-se şi spaţiile care. g p n FORMAT DE INTRARE întreg în notaţie zecimală. Pentru citirea următorului caracter diferit de spaţiu se foloseşte %ls. Implicit se citeşte un singur caracter. TIPUL ARGUMENTULUI int* int* int* unsigned int* int* char* char* float* double* void* int* 32 . care încep cu '%'. Dacă este indicat un număr q (%qC) atunci sunt citite cel mult q caractere. întreg în notaţie hexa. %*s): în acest caz câmpul este citit dar nu-i memorat. întreg în notaţie octală. int sscanf (char* s. Nu se face nici o operaţie de citire. .…).caractere de spaţiere sau tabulare care vor fi ignorate. . Aceste funcţii. În general. const char* şir_format.directive de specificare a formatului. Câmpul ce urmează a fi convertit (ce este citit) se întinde până la primul spaţiu sau numărul de caractere din acest câmp este specificat în format. Tabelul 8. …).5.caractere ordinare (în afară de %) care trebuie să corespundă următorului caracter citit. Caracterele pentru specificarea unui format de citire sunt date în Tabelul 8.…). şir de caractere: se citeşte până la întâlnirea unui spaţiu sau până la atingerea numărului de caractere indicat. Se poate face o omisiune de afectare. corespunzătoare citirii de la intrarea standard. Rezultatul interpretării este încărcat la adresele ce se dau ca argumente la apelul funcţiilor de citire.Gheorghe GRIGORAŞ 4. rezultatul citirii este memorat în variabila corespunzătoare din lista argumentelor funcţiei. valoarea unei adrese. Formatul (şir_format) este un şir de caractere care poate conţine: . întreg în notaţie octală(primul caracter 'o') sau hexa (primul caracter 'Ox' sau 'OX'). const char* şir_format. Formatele de conversie pentru scanf CARACTER d i o u x c s e. int fscanf (FILE* flux.

] [∧.i1. printf("c1= |%c|\tc2=|%c|\tc3=|%c|\n"c1. scanf("%4s %4s %4s".s3[10]. printf("Introduceti trei numere intregi: "). scanf("%4d%3d%4d". citeşte caracterele din intrare atât cât acestea nu sunt în mulţimea indicată în [ ] după care adaugă '@0'.i3). i2. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n". scanf("%4c%4c%4c". char s4[5].s2. i3.i1. Programul 5 #include <stdio.c3). &i2.h> int main(){ int i1. printf("Introduceti un text: "). s4.i3). s3).s6)return 0. s6[5]. Adaugă la argument caracterul '@0' (sfârşit de şir). printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n".] % citeşte caracterele din intrare atât timp cât acestea aparţin mulţi-mii indicate în [ ].s3). } Rezultatul unei execuţii a acestui program este: Introduceti trei numere intregi: 5454 -9988 0 A-ti introdus numerele: 5454 -9988 0 Introduceti trei numere intregi: 5454998 390 A-ti introdus numerele: 5454 998 390 Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exemplu!| 33 . c3.s2[10].Programare_ Limbajul_C [.s4.s1. scanf("%c%c%c".s5. &i2.c2.&c3). scanf("%s%s%s.i2. scanf("%d%d%d".s5.. char* char* Programul următor ilustrează utilizarea formatelor de intrare. printf("Introduceti trei numere intregi: ").&c2. s1. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n". &i3). s3").i2. char s1[10]. s5[5].s3). &i3).s6). s2. s1..s2. char c1. &c1. printf("Introduceti un text: ").. printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n". s2.. c2. permite indicarea caracterului literal '%'. printf("s4=|%4s|\ts5=|%4s|\ts6=|%4s|\n".s1. &i1. s4[4] =s5[4] =s6[4] ="\0". &i1. printf("Introduceti un text: ").

Gheorghe GRIGORAŞ Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exem| c1=|p| c2=|l| c3=|u| Introduceti un text: Iata un exemplu!: s4=|! Ia| s5=|ta u| s6=|n ex| 34 .

5. ~n general o instruc]iune se termin\ prin '.2. 5. 5. s [i] = t [j]. j --. j = 2. . expresii. alpha). ++ k.Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL 5. Un bloc este un [ir de instruc]iuni `ncadrat `n acolade: { [i } (care joac\ rolul de begin . 5.'. Urm\toarele construc]ii sunt instruc]iuni C de tip expresii: i = 1. 5. instruc]iuni de control. defini]ii de func]ii..4.9.. cod = printf ("%d\n".. 5. 5. j ++.. s [i] = t [j]. Un bloc este echivalent cu o instruc]iune. Iat\ un bloc `n C: { i = 1. 5.3. Vom trece `n revist\ `n continuare instruc]iunile de control ale limbajului C. Instruc]iunile if Instruc]iunea switch Instruc]iunea while Instruc]iunea do. blocuri de instruc]iuni.8. ~n capitolul 2 am v\zut cum se construiesc expresiile `n C.7.' este o instruc]iune `n C. i ++. end din alte limbaje). 5. 5. O expresie urmat\ de caracterul '.3) : • • • • • tip identificator.1. tip identificator = valoare.while Instruc]iunea for Instruc]iunea break Instruc]iunea continue Instruc]iunea go to Exerci]ii Solu]ii la exerci]ii Limbajul C ofer\ urm\toarele tipuri de instruc]iuni: declara]ii.6.10. } Instruc]iunile de declarare a variabilelor (declara]iile) sunt de forma(vezi [i paragraful 2.

Instrucţiunea if if (expresie) if ( expresie ) instruc]iune1 instruc]iune1 else instruc]iune2 Ca [i `n alte limbaje de programare aceast\ instruc]iune permite alegerea `ntre dou\ alternative. if ( a < b ) { a += 2. else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). b += 1. deci exemplul este interpretat astfel: if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”).Gheorghe GRIGORAŞ 5. else printf("%d este cel mai mare\n". else printf("al doilea numar este mai mare\n"). int sau long). x). Expresia se pune obligatoriu `ntre paranteze iar partea "else instruc]iune2. else if (x==y) printf("numerele sunt egale\n"). Tipul expresiei de dup\ cuv=ntul rezervat if poate fi `ntreg (char. else a -=b. C\rui if `i este ata[at else? Limbajul C rezolv\ problema aceasta prin ata[area lui else celui mai apropiat if.1. y). if ((c = getchar ( ) ) ! = EOF) putchar (c). else y = y-x.’ care reprezint\ instruc]iunea vid\! Apare [i problema ambiguit\]ii (a[a zisa problem\ “dangling else”): if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). 36 ." este facultativ\. Aten]ie! ~n acest ultim exemplu este o eroare de sintax\: alternativa else nu poate fi asociat\ cu if pentru c\ `naintea sa ( dup\ } ) apare caracterul ‘. }. real (float sau double) sau tip pointer. if (x>y) printf("%d este cel mai mare\n". Semantica acestei instruc]iuni este uzual\: dac\ valoarea expresiei "expresie" este nenul\ (ceea ce `nseamn\ "true") atunci se execut\ instruc]iune1 iar dac\ aceast\ valoare este nul\ ("false") se execut\ instruc]iune2 (dac\ aceasta exist\). if (x>y) printf("primul numar este cel mai mare\n"). short. Exemple: if (x>y) x = x-y.

case 'c': printf ("s-a citit litera c\n"). caracter sau enumerare. Dac\ expresia are valoarea const1 atunci se execut\ instruc]iune1 [i toate cele ce urmeaz\ dup\ aceasta p=n\ la `nt=lnirea unei instruc]iuni "break".2. 5. } ~n acest exemplu. b sau c\n").Programare_ Limbajul_C else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). Cazul default este facultativ. Instruc]iunea switch switch(expresie){ case const1: instruc]iune1 case const2: instruc]iune2 … case constn: instruc]iunen default: instruc]iune } Instruc]iunea switch este o structur\ de control cu alegeri multiple ce `nlocuie[te o succesiune de alternative de tip if. break. break. dac\ valoarea sa este const2 atunci se execut\ instruc]iune2 [i urm\toarele p=n\ la "break" etc. se execut\ instruc]iunile desemnate de ramura "default". . `n cazul `n care exist\ pe una din ramuri alte instruc]iuni de control.. Aceasta permite execu]ia unei anumite ramuri `n func]ie de valoarea expresiei "expresie" din parantez\. care poate fi de tip `ntreg. default: printf ("s-a citit altceva decat a.. 37 . Exemplu: switch (getchar ( ) ) { case 'a': printf ("s-a citit litera a\n"). break. case 'b': printf ("s-a citit litera b\n"). pe fiecare ramur\ s-a folosit instruc]iunea break. break.. cons2. Se `n]elege c\. dac\ expresia nu are nici una din valorile indicate prin cons1. break poate lipsi (vezi exemplul de la insrtuc]iunea for). dac\ aceasta exist\.

Instrucţiunea while while(expresie) instruc]iune Expresia "expresie". case ' ': case '\t': nspatii++. break. este evaluat\ [i dac\ aceasta nu este nul\. while ((c = getchar( )) != '\n') { switch (c) { case 'a': case 'A': case 'e': case 'E': case 'i': case 'I': case 'o': case 'O': case 'u': case 'U': nvocale++. y.Gheorghe GRIGORAŞ 5.nvocale. n = 0. naltele.h> int main (void){ int nvocale. } Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea instruc]iunii while [i a instruc]iunii switch. %d spatii si %d alte caractere. nvocale = naltele = nspatii = 0. ce trebuie pus\ `ntre paranteze. while ((c = getchar( )) != EOF){ putchar (c). spa]iile goale [i restul caracterelor din acesta. break. Exemplu: int c. se execut\ "instruc]iune" (care poate fi. } } printf("In text sunt %d vocale. printf ("Introduceti un text\n -->"). default: naltele++. char c. un bloc). Acest program analizeaz\ un text [i num\r\ vocalele. binen]eles. 38 .3.naltele). n++ } int x. else y = y-x. while (x!=y) { if (x>y) x = x-y.\n". Dup\ execu]ia acestei instruc]iuni se face din nou evaluarea expresiei indicate `n while [i se repet\ execu]ia p=n\ c=nd evaluarea expresiei returneaz\ o valoare nul\.nspatii. Programul 6 # include <stdio. nspatii.

. expr2. 5. c. "instruc]iune" nu se execut\. printf ("Linia contine %d caractere\n". c = getchar ( ) while (c!= '\n') { c = getchar ( ). while do instruc]iune while(expresie).while (adic\ "instruc]iune") se execut\ la intrarea `n aceast\ bucl\ dup\ care se testeaz\ condi]ia "expresie": dac\ aceasta are valoare nenul\ se execut\ din nou "instruc]iune" etc. Execu]ia se termin\ atunci c=nd "expresie" are valoarea nul\. n-1). } Rezultatul unei execu]ii: Introduceti un text: --> Iata un text pentru test ! In text sunt 8 vocale. n++ }. } while (c!= '\n'). Se constat\ u[or c\ cele dou\ secven]e de program sunt echivalente.5. n++. expr3) instruc]iune Semantica acestei instruc]iuni poate fi descris\ `n dou\ moduri: 1.Programare_ Limbajul_C return 0.5 spatii si 13 alte caractere. • instruc]iunea expr3 se execut\ la fiecare sf=r[it de bucl\.. Instrucţiunea for for (expr1.4.. • se execut\ (o singur\ dat\) expr1 [i se intr\ `n bucl\ (execu]ia de n ≥0 a instruc]iunii "instruc]iune")..while. 39 . Exemplu: int n = 0. c.. "corpul" instruc]iunii do. • expresia expr2 se evalueaz\ [i se testeaz\ la fiecare `nceput de bucl\: dac\ este adev\rat\ atunci se execut\ "instruc]iune" altfel bucla se termin\. dac\ "expresie" este evaluat\ prima dat\ la zero. A[adar `n cazul do.. 5. Instructiunea do . Spre deosebire de instruc]iunea while. "instruc]iune" se execut\ m\car o dat\ pe c=nd `n cazul while. int n = 1. printf ("Linia contine %d caractere \n". n-1). do { c = getchar ( ).

for( . Exemplu: for (i = 0. expr3) instruc]iune Aceasta este echivalent\ cu secven]a dat\ mai sus (2. printf("numarul de caractere:%d\n". expr2 sau expr3 sau prin suprimarea corpului ("instruc]iune"): • Suprimarea ini]ializ\rii. for(. i++) putchar (c). .) din care lipse[te prima instruc]iune (expr1. (c = getchar( )) != '\0'. Instruc]iunea este echivalent\ cu secven]a: expr1. 40 . Singura modalitate de a ie[i din aceasta este utilizarea instruc]iunii break. .(c = getchar( )) != '\0'. expr2 . expr3) instruc]iune Aceasta este o bucl\ infinit\. i). while (expr2){ instruc]iune expr3. expr2 . c = getchar ( ).) Exemplu: i = 0.){ putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". • Suprimarea expresiei finale: for( expr1 .Gheorghe GRIGORAŞ 2. ) instruc]iune Exemplu: for (i = 0. i). } Instruc]iunea poate fi folosit\ [i prin suprimarea uneia dintre expr1. S\ observ\m c\ ini]ializarea lui i s-a f\cut `n afara instruc]iunii for ! • Suprimarea expresiei de control: for( expr . i++) if (c == '\n') break.

} } printf ("Iesire din bucla while\n"). expr2 . sum <= 25. Instrucţiunea break Instruc]iunea break permite ie[irea dintr-o bucl\ (for.6. ~n acest prim exemplu. while ( ( c = getchar( ))!= EOF) { sum++.5. ) instruc]iune Exemplu: i=0 for (. while ( ( c = getchar( )) != EOF) { sum++. 2.Programare_ Limbajul_C • Suprimarea ini]ializ\rii [i a expresiei finale: for( . for (j = sum. expr3 ) . j++) { j* = 1. i++). } 41 . if (sum>=50) { printf ("50\n"). 5. { putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". break. i). do) sau dintr-o instruc]iune cu alegeri multiple (switch). Iat\ c=teva exemple de utilizare a acestei instruc]iuni (vezi [i programul de la sf=r[itul paragrafului 5. expr2 .5) break. instruc]iunea break permite ie[irea din bucla while dup\ citirea a 50 de caractere [i nu la `nt=lnirea caracterului EOF. sum). (c = getchar( )) != '\0'. Exemplu: for (i = 0.3): 1. getchar( )!= '\n'. if ( j >= 75. while. } printf ("Total: %d". • Suprimarea corpului buclei: for( expr1 .

7. i++) for (j=0. gasit: printf (" a[%d]=b[%d]=%d\n".a [i]). Este recomandat s\ se evite folosirea instruc]iunii go to (a[a cer principiile program\rii structurate) dar uneori este util\.i. Se observ\ c\ prin continue se evit\ ad\ugarea la suma a numerelor multiple de 5. Instrucţiunea continue Instruc]iunea continue ignor\ toate instruc]iunile ce urmeaz\ dup\ ea.8. i < n. for (i = 0. j < m &&! gasit. 42 . j++) gasit = (a [i] == b [j]). go to eticheta .j. numar <= 100. 5. ~n exemplul urm\tor se ilustreaz\ folosirea instruc]iunii go to [i modul cum ea poate fi evitat\: for (i = 0. p=n\ la sf=r[itul buclei `n care se afl\. for (numar = 1. suma = 0. . j < m. } print ("Suma este:%d\n". . `n cuprinsul acelea[i func]ii. else printf ("Tablourile nu au elemente comune \n"). printf("Tablourile nu au elemente comune\ n").Gheorghe GRIGORAŞ ~n acest caz instruc]iunea break permite ie[irea din bucla for.a[i]). suma). Instrucţiunea go to Instruc]iunea go to provoac\ saltul necondi]ionat la o etichet\. numar++) { if (numar % 5 == 0) continue. int gasit = 0. ea provoac\ trecerea la urm\toarea itera]ie. i < n && ! gasit.i. 5. i++) for (j = 0. Etichetele sunt nume ce se pun `n fa]a instruc]iunilor ]int\ urmate de ":". Iat\ un exemplu: int numar. if (gasit) printf (" a[%d]= b[%d]= %d\n". .j. suma++ = numar. j++) if (a [i] == b [j] ) go to gasit.

i. itera]ia se opre[te dac\ se cite[te un caracter ce nu este cifr\ hexazecimal\ [i. verific\ validitatea sa [i efectueaz\ conversia `n zecimal.citirea unui num\r natural (dat de utilizator). Exerciţii jgjj 1. ~n bucla de citire. Programul va trebui completat cu un test pentru a controla valoarea citit\ [i cu un test pentru a verifica dac\ rezultatul calculului nu dep\[e[te capacitatea de reprezentare a unui num\r `ntreg. for (i = 2. 43 . Calculul factorialului Iat\ o solu]ia incomplet\ a problemei.h> int main (void) { int n. i < = n. printf ("Introduceti un numar natural ->"). 4. Scrie]i un program care s\ realizeze urm\toarele: . &n). Calculul factorialului. 2.afi[area rezultaului. . . se va face apel la o func]ie ce num\r\ bi]ii 1. aliniat\ la sf=r[it de linie.9. i++) fact * = i. Numărarea biţilor 1 într-un număr Scrie]i un program care cite[te 10 numere `ntregi [i pentru fiecare din acestea calculeaz\ num\rul bi]ilor ce au valoarea 1.10. Se va utiliza o itera]ie pentru citirea caracter cu caracter a num\rului. Scrie]i dou\ variante ale programului: a) programul con]ine doar func]ia principal\ main ( ) b) func]ia principal\ main face apel la o func]ie de conversie a unui caracter reprezent=nd o cifr\ hexazecimal\ `n valoarea sa zecimal\: int conversie (char x). fact. fact = 1.calculul factorialului acestui num\r (iterativ). Conversie Scrie]i un program care cite[te un num\r hexazecimal (ca o succesiune de caractere). pe m\sur\ ce se citesc cifrele hexazecimale se face conversia `n zecimal. 5. ad\ug=nd la sf=r[itul liniei suma lor.Programare_ Limbajul_C 5. Prezentare de date Scrie]i un program care cite[te n valori `ntregi [i le afi[eaz\ c=te l pe fiecare linie. 3. Ultima linie va con]ine suma sumelor. /* Calculul lui n! */ # include <stdio. Soluţii la exerciţii 1. scanf ("%d". Numerele n [i l se definesc ca valori constante.

c = getchar ( ) . printf (" Introduceti un numar hexa ->"). p\str=nd valoarea cumulat\ a num\rului zecimal ob]inut. printf (" Introduceti un numar hexa ->"). a) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio. numar). n. } 2. return 0. fact). } printf("Conversia zecimala :%d\n". } b) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio.'A' + 10). while (( c>= '0') && (c<='9')|| 44 . Conversie Vom construi o bucl\ while care se execut\ at=ta timp c=t ultimul caracter citit este o cifr\ hexazecimal\: 0-9 sau a-f sau A-F.Gheorghe GRIGORAŞ printf (" %d ! = %d\". else numar = numar*16 + (c . se converte[te `n valoare `ntreag\.'a' + 10).h> int main (void){ int numar = 0. c = getchar ( ) . } int main (void){ int numar = 0. c = getchar ( ). else if ((c>= 'a') && (c<='f')) numar = numar*16 + (c .h> int conversie (char x){ return (x>= '0') && ( x<= '9') ? x . char c.'0': ((x>='a')&&(x<='f')?x-'a':x-'A')+10. Prima solu]ie face conversie `n func]ia main ( ) iar a doua solu]ie folose[te o func]ie de conversie. Dac\ este o astfel de cifr\.'0'). char c. while (( c>= '0') && (c<='9')|| (c>= 'a') && (c<='f')|| (c>= 'A') && (c<='F') { if ((c>= '0') && (c<='9')) numar = numar*16 + (c . return 0.

i++) { printf ("Introduceti o valoare intreaga: "). int val. } ~n func]ia numarbit. int main (void) { int i. /* Numararea bitilor 1 din reprezentarea binara a unui numar intreg */ # include <stdio. numarbit(val)). } return n. Prezentare de date /* Se citesc n intregi si se afiseaza cate l pe **linie impreuna cu suma acestora la sfarsit de **linie. &val). numar). la st=nga se adaug\ un zero. } 3. 4. int main (void){ 45 . for (i = 0. const l = 3. x >>=1.Programare_ Limbajul_C (c>= 'a') && (c<='f ')|| (c>= 'A') && (c<='F') { numar = numar*16 + conversie (c).h> int numarbit(int). se poate a[adar utiliza x ca variabil\ de lucru.h> const n = 10. } return 0. } printf ("Conversia zecimala: %d\n". return 0. scanf ("%d".Ultima linie contine suma sumelor */ # include <stdio. transmiterea parametrului se face prin valoare. i < 10. Prin instruc]iunea x >>=1 se decaleaz\ bi]ii lui x cu o pozi]ie la dreapta. c = getchar ( ) . while (x!=0) { if (x & 01) n++. } int numarbit(int x){ int n = 0. printf ("Numarul bitilor 1 este: %d\n". Numărarea biţilor 1 într-un număr Determinarea bi]ilor 1 se face prin decalaj succesiv [i testarea bitului.

val). printf ("%d\n". } /* alinierea sumei totale pe ultima linie */ int i. } } if (nl! = 0) { /*ultima linie este incompleta: se **completeaza cu spatii*/ int i. suma p+= val. suma += sumap. } 46 . suma). for (nt = 0. ++nl. n). /*suma din linia curenta*/ nl=0./*numarul intregilor pe linie */ suma=0. if (nl == l ) { printf (" %6d\n".Gheorghe GRIGORAŞ int val. sumap). i++) printf (" "). for (i = nl. nt++) { scanf ("%d". printf ("%6d". nt < n. sumap = 0. printf ("%6d\n". nl = 0. /*numarul total de intregi */ printf ("Introduceti%d numere intregi". &val). /* suma sumelor par]iale */ nt. /*ultima valoare intreaga citita */ sumap=0. suma += sumap. i++) printf (" "). i < l. for (i = 0. i < l. return 0 . sumap).

6.11. furniz=nd valoarea variabilei pointate de acesta: int x. aplicat unei variabile.3. Pointerii au tip : aceasta `nseamn\ c\ un pointer nu poate fi folosit dec=t pentru a con]ine adrese de variabile de un singur tip. 6. char *pc. permite derefen]ierea unui pointer. 6.1. 6. 6. chiar periculoas\ am spune: acesta permite citirea sau scrierea `n orice zon\ de memorie. Utilizarea unui pointer care este ini]ializat gre[it este o eroare des `nt=lnit\ `n programare [i din p\cate consecin]ele sunt imprevizibile.9. Un pointer este o variabil\ ce con]ine adresa unei alte variabile. 6.2. x = *pi ⇔ x = i. 6.1.5. dereferen]iere. 6.8.6. Operatorul unar "*". prin declara]iile: int *pi. indirectare.7. Pointeri Tablouri cu o dimensiune Rela]ia `ntre pointeri [i tablouri Opera]ii aritmetice cu pointeri {iruri de caractere Tablouri cu mai multe dimensiuni Tablouri de pointeri Pointeri [i alocarea memoriei Operatorul sizeof Pointeri c\tre func]ii Exerci]ii Solu]ii 6.12. Pointeri tip *identificator.Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI 6. 6. 6. pi = &i.4.10. permite ob]inerea adresei acesteia: int i. . Operatorul unar "&" numit operator de referen]iere sau adresare. De exemplu. 6. Utilizarea operatorului "*" este destul de delicat\. se specific\ faptul c\ pi este un pointer la o variabil\ de tip `ntreg iar pc un pointer la o variabil\ de tip "char".

separate prin virgule. Primul element al tabloului este cel de indice 0 iar ultimul este cel de indice dimensiune -1.1. `ntreg. Tablouri cu o dimensiune tip nume[dimensiune]. numele tabloului (nume) . int b) { int temp = a.2. 6.2. A[adar.care este un identificator precum [i dimensiunea sa. A[a cum s-a precizat la capitolul "Func]ii". temp = *p.Gheorghe GRIGORAŞ O aplica]ie important\ privind utilizarea pointerilor este transferul prin referin]\ al parametrilor unei func]ii. Forma "clasic\" a func]iei.2. fiecare din acestea putând fi accesibilă. este: void schimbare (int a. 6. vector[9] La declararea unui tablou se aloc\ o zon\ de memorie contigu\ care s\ stocheze toate elementele tabloului.y (actuale) pentru c\ func]ia lucreaz\ cu variabilele ei locale a [i b. dimensiune.2. } Apelul corespunz\tor este: int x = 1.…. cele 10 elemente ale tabloului vector sunt: vector[0]. &y). *p = *q. int *q){ int temp. b = temp. care se `nchid `ntre acolade. Un tablou este o colec]ie de elemente(date) de acela[i tip. define[te un tablou cu numele "vector" care are 10 elemente de acela[i tip. } Un apel al acestei func]ii (prin schimbare (x. o declara]ie de tablou cu o dimensiune con]ine tipul tabloului (tip). Iniţializarea unui tablou Ini]ializarea unui tablou se face prin semnul "#" dup\ declara]ia acestuia urmat de o list\ de valori ini]iale. trebuie transmis\ func]iei adresa variabilei iar `n corpul func]iei s\ se foloseasc\ operatorul de dereferen]iere. *q = temp.1. int vector[10]. Dac\ se dore[te modificarea unui parametru formal. `n limbajul C transferul implicit al parametrilor este prin valoare. y). Adresa primului element (cel de indice 0) este [i adresa tabloului iar celelalte elemente se raporteaz\ la acesta.numit\ expresie indice . 48 .) nu are nici un efect asupra variabilelor x. Varianta corect\ este: void schimbare_corecta (int *p. a = b.care trebuie s\ aib\ valoarea `ntre 0 [i dimensiune . 6. schimbare_corecta (&x. Exemplul clasic pentru acest procedeu este acela al func]iei de interschimbare a dou\ variabile. Declaraţia int vector[10]. vector[1]. ~n declara]ia de mai sus. y = 2. Dimensiunea este o constant\ `ntreag\ [i specific\ num\rul elementelor tabloului. Referenţierea unui element al tabloului Elementele unui tablou pot fi accesate prin numele tabloului urmat de o expresie `ntre paranteze p\trate . incorect\ (semantic) `n limbaj C.

tab[marime/2] = 'c'. atunci celelalte valori se ini]ializeaz\ cu zero. 5. 49 . 'd'.5). 'f'.Programare_ Limbajul_C tip nume[dim] = { valoare_1. Exemple: 1.. '\0'}. poate fi omis\ dimensiunea. aceasta se determin\ de c\tre compilator: float x[ ] = {2. 2. Ini]ializarea unui tablou se poate face [i prin citirea succesiv\ a tuturor elementelor sale: int i. char s[4] = {'a'. 'd'. este echivalent\ cu: char s[6] = {'a'. 1}.1] = 'e'. 2. 'f'}. 2. De notat c\ `n cazul sirurilor de caractere ce se memoreaz\ `ntr-un tablou. . 'e'. 0}. declara]ia: char s[6] = "abcdef" . 'b'. 3. '\o'}. iar declara]ia: char s[ ] = "abcdef" . 3.2. are ca efect crearea tabloului: 5 2 3 1 0 0 0 0 0 0 ~n cazul unui tablou care se ini]ializeaz\. 2 0 5. tab[0] = 'a'. 'b'. 'c'. int a[4] = {1. valoare_2. tab[1] = tab[2] = 'b'. 0. Spre exemplu int a[10] = {5. 'c'. }. Tabloul va avea structura: 'a' 'b' 'b' 'd' 'd' tab[marime . 'b'. 4}. char tab[marime]. ultimul element al tabloului este caracterul ‘\0’..2 3 4 0 ~n cazul tablourilor de caractere. tab[3] = tab[4] = 'd'. # define marime 5. Dupa aceste transformari structura sa va fi: 'a' 'b' 'c' 'd' 'e' Dac\ lista de valori ini]iale (dat\ dup\ declara]ie) cuprinde mai pu]ine elemente dec=t dimensiunea declarat\ a tabloului. ini]ializarea se poate face [i cu [iruri de caractere incluse `ntre ghilimele. 4. 3. 'c'. 'e'. acest caracter noteaz\ sf=r[itul [irului( vezi paragraful 6. este echivalent\ cu: char s[ ] = {'a'.

Gheorghe GRIGORAŞ

float x [20]; for (i=0; i < 20; i++) { scanf (" %f", &x[i]); } Este de remarcat faptul c\ nu se face nici o verificare a limitelor unui tablou atunci c=nd se acceseaz\ un element al s\u. Spre exemplu dac\ se declar\ int a[3], b[3], c[3]; [i alocarea se face astfel: a[0] a[1] a[2] b[0] b[1] b[2] c[0] c[1] c[2] atunci expresiile a[4], b[1], c[-2], sunt echivalente, `n sensul c\ ele reprezint\ adresa aceleia[i zone de memorie.

6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri
S\ consider\m urm\toarea secven]\: int tab[10]; int *pa; pa = &tab[0]; Ultima instruc]iune asigneaz\ variabilei pointer pa adresa primului element al tabloului tab. Nota]ia "*pa" este echivalent\ cu nota]ia tab[0] iar nota]ia "*(pa+1)" este echivalent\ cu nota]ia tab[1]. A[adar, `n general "*(pa+i)" este totuna cu tab[i]. Urm\toarele secven]e for sunt echivalente: for ( i = 0; i < 10; i++) tab[i] = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa+i) = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa++) = 100;

~n limbajul C, numele unui tablou poate fi utilizat ca pointer (constant) la adresa de `nceput a tabloului. De aceea, cu declara]iile de mai sus, este perfect valid\ asignarea pa = tab; care este echivalent\ cu "pa=&tab[0];". Nu sunt valide (e lesne de dedus) expresiile: tab = pa; sau tab ++; A[adar se poate scrie [i: for ( i = 0, pa = tab; i < 10; i++, pa++) *pa = 100; ~n rezumat, echivalen]a `ntre elementele unui tablou [i numele s\u se exprim\ prin:
tablou[i] *(tablou + i) &tablou[i] tablou + i

50

Programare_ Limbajul_C

6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri
Opera]iile aritmetice permise asupra pointerilor sunt adunarea/ sc\derea unei constante, incrementarea/decrementarea (^^, --) [i sc\derea a doi pointeri de acela[i tip. Trebuie precizat `ns\ c\ unitatea care intr\ `n discu]ie nu este octetul ci adresa obiectului pointat. S\ urm\rim urm\torul exemplu: float ftablou[10]; float *pf = ftablou; pf++; ~n acest exemplu, dup\ incrementare, pf pointeaz\ la cel de-al doilea element al tabloului ftablou. Iat\ [i alte exemple: `n partea st=ng\ se descrie o expresie `n care apar pointeri iar `n dreapta expresia echivalent\ `n termenii tabloului. Nota]ia pointer ptr = tablou ptr1 = ptr + 5 ptr + i ptr + 4 ptr - 3 ptr1 - ptr ptr ++ Nota]ia tablou i=0 i=i+5 tablou [i] tablou [4] tablou [-3] j-i i ++

6.5. Şiruri de caractere
~n limbajul C, nu exist\ un tip de baz\ pentru [iruri (lan]uri) de caractere. Pentru a reprezenta un [ir de caractere, se utilizeaz\ tablourile de caractere. Prin conven]ie, ultimul caracter dintr-un astfel de lan] este caracterul NULL (' @0'). Tabloul de caractere (pe care-l numim mesaj): 's' 'a' 'l' 'u' 't' '!' ' @o' poate fi declarat prin una din urm\toarele trei instruc]iuni: char mesaj[7] = {'s','a','l','u','t','!', '\o'}; char mesaj[7] = "salut!"; char mesaj[ ] = "salut!"; Citirea respectiv tip\rirea acestui [ir se face prin instruc]iunile: scanf("%s", mesaj); printf("%s", mesaj); scanf("%s", &mesaj[0]); printf("%s", mesaj[0]); Exist\ o bibliotec\ de func]ii standard pentru manipularea [irurilor de caractere care se prezint\ `n anex\.

6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni
Declararea unui tablou cu N dimensiuni se face prin:
tip nume[dim_1][dim_2]...[dim_n];

~n aceast\ declara]ie, dim_1, dim_2, ..., dim_n trebuie s\ fie constante. Un tablou declarat `n acest mod se compune din dim_1*dim_2*...*dim_n elemente de acela[i tip (declarat) stocate `ntr-o zon\ contigu\ de memorie.
51

Gheorghe GRIGORAŞ

Pentru a accesa un element dintr-un tablou exist\ mai multe moduri de notare, `n concordan]\ cu modul de stocare a elementelor tabloului `n memorie. Iat\ de exemplu o declara]ie a unui tablou cu dou\ dimensiuni de valori 3 respectiv 4 (a[adar o matrice cu 3 linii [i 4 coloane). int t[3][4]; O prim\ viziune a reprezent\rii acestuia `n memorie este cea natural\ a unei matrice: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3] t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementeul ha[urat din acest tablou se referen]iaz\ prin t[1][2] (este elementul de pe linia 2 [i coloana 3 din matrice, datorit\ numerot\rii indicilor de la 0). O alt\ viziune (acceptat\ de C) a acestui tablou este aceea a unui tablou cu o singur\ dimensiune `n care fiecare element este la r=ndul s\u un tablou cu o dimensiune: t t[0] t[1] t[2] t [0][0] t [1][0] t [2][0] t [0][1] t [1][1] t [2][1] t [0][2] t [1][2] t [2][2] t [0][3] t [1][3] t [2][3]

Elementul t[1] reprezint\ un tablou cu o dimensiune iar elementul ha[urat este referen]iat prin *(t[1]+3). ~n sf=r[it a treia viziune a tabloului este aceea a unei succesiuni de elemente dispuse `ntr-o zon\ contigu\: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3]

t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementul ha[urat (acela[i ca [i `n cazurile anterioare) se referen]iaz\ prin: *( *t + 6) sau prin nota]ia echivalent\: *( &( t[0][0] + 6)) S\ not\m c\ `n acest caz t este de tip pointer de pointer de `ntregi (dubl\ adresare indirect\). O problem\ important\ relativ la tablourile cu mai multe dimensiuni este cea a ini]ializ\rii acestora. A[a cum referen]ierea unui element al tabloului poate fi f\cut\ `n mai multe moduri, [i ini]ializarea unui tablou se poate face `n moduri diferite (sintactic vorbind). S\ exemplific\m aceste moduri cu referiri la acela[i tablou pe care l-am reprezentat mai sus, t[3][4]: • ini]ializarea prin enumerarea tuturor elementelor tabloului ( `n ordinea liniilor dac\-i vorba de matrice): int t[3][4] = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12}; • ini]ializarea fiec\rei dimensiuni de tablou, separat: int t[3][4] ={{1, 2, 3, 4},{5, 6, 7, 8},
52

} Apelul acestei func]ii pentru scrierea zilelor s\pt\m=nii este: scrie (zi. O func]ie care s\ afi[eze toate [irurile de caractere (pointate de tabp) la un singur apel ar putea ar\ta astfel: void scrie(char *tabp [ ]. • ini]ializarea numai a unor elemente din tablou: int t[3][4] = {{1}. int n) { int i. sortat = 0. 6. "vineri". 10. i++) if (strcmp (tabp [i]. }. t [1][0] cu 5 iar t [1][1] cu 6. for (i = 0. i++) if (tabp [i] != NULL) printf ( "%s\n". i < n-1.Programare_ Limbajul_C {9. Iat\ cum se declar\ un tablou de pointeri cu 7 componente ce se ini]ializeaz\ cu adresele [irurilor constante ce reprezint\ numele zilelor dintr-o s\pt\m=n\. for (i = 0. cu numele tabp. char *temp. tabp [i+1]) > 0) { 53 . S\ mai d\m un exemplu de func]ie care sorteaz\ lexicografic (alfabetic) [irurile pointate de tabp: void sortare (char* tabp[ ]. 7).7. "joi". tabp[i] ). i < n. "miercuri". 6}}. zi[0] 'l' 'u' 'n' 'i' zi[1] 'm' 'a' 'r' 't' 'i' zi[2] 'm' 'i' 'e' 'r' 'c' 'u' 'r' 'i' zi[3] 'j' 'o' 'i' zi[4] 'v' 'i' 'n' 'e' 'r' 'i' zi[5] 's' 'a' 'm ' 'b' 'a' 't' 'a' zi[6] 'd' 'u' 'm ' 'i' 'n' 'i' 'c' 'a' S\ consider\m un tablou de pointeri de tip char. 11. while (! sortat) { sortat = 1. "duminica"). restul elementelor sunt ini]ializate cu zero. Un tablou unidimensional de pointeri corespunde la un tablou (cu dou\ dimensiuni) de elemente de tipul pointat. "sambata". Astfel t [0][0] va fi ini]ializat cu 1. char *zi[7] = {"luni". pot intra `n componen]a unui tablou. "marti". Tablouri de pointeri Pointerii fiind variabile. int n){ int i.{5. 12} }.

Gheorghe GRIGORAŞ

temp =tabp [i]; tabp [i] = tabp [i+1]; tabp [i+1] = temp; sortat = 0; } } } Apelul pentru sortarea alfabetic\ a zilelor s\pt\m=nii este sortare(zi, 7); ~n corpul func]iei sortare s-a folosit un apel la func]ia strcmp care compar\ 2 [iruri de caractere s1 [i s2; rezultatul este negativ dac\ s1 < s2, pozitiv dac\ s1 > s2 [i zero dac\ s1 # s2.

6.8. Pointeri şi alocarea memoriei
Printre func]iile de alocare a memoriei (vezi Anexa ), "maloc" [i "free" joac\ un rol important pentru c\ ele permit alocarea / dealocarea `n mod dinamic a spa]iului din memorie. Acest spa]iu este posibil de accesat cu ajutorul variabilelor de tip pointer. # include <stdlib.h> void *malloc (size_t dim); void free(void *ptr); Alocarea dinamic\ a memoriei este deosebit de util\ at=ta timp c=t programatorul folose[te structuri de date pentru care nu [tie dimensiunea la scrierea programului. ~n cursul execu]iei programul poate aloca memorie `n limitele impuse de sistem. Func]ia malloc are ca argument num\rul de octe]i dori]i a fi aloca]i [i `ntoarce ca rezultat un pointer c\tre zona de memorie liber\ alocat\ de sistem. Pointerul returnat este de tip "void" ce corespunde unui pointer la o variabil\ de tip oarecare. Pentru specificarea m\rimii unui tip particular, se poate utiliza operatorul "sizeof" (vezi sec]iunea urm\toare). Dac\ nu mai este memorie disponibil\ (nu se poate face alocarea) func]ia malloc returneaz\ valoarea NULL. Iat\ un exemplu: char *tampon; element *ptr; /*presupunem ca tipul element este definit undeva */ -------tampon = malloc(512); /* s-a alocat o memorie tampon de 512 caractere*/ ptr = malloc(32*sizeof(element)); /*s-a alocat o zona de 32 de "elemente"*/ if ((tampon == NULL || ptr == NULL)) { printf ("Alocare imposibila ! \n"); ... ... Func]ia "free" permite dealocarea spa]iului de memorie alocat `n prealabil de malloc. De pild\, dup\ utilizarea memoriei tampon [i ptr (`n exemplul de mai sus) se scrie (`n program) free (tampon); free (((char*)ptr);

54

Programare_ Limbajul_C

6.9. Operatorul “sizeof”
sizeof expresie; sizeof(tip);

Operatorul “sizeof” ofer\ dimensiunea `n octe]i a tipului expresiei considerate(tipului respectiv). Dac\ se aplic\ unui tablou, operatorul sizeof ofer\ dimensiunea `n octe]i a memoriei ocupat\ de `ntreg tabloul. Pentru a ob]ine num\rul elementelor tabloului t se utilizeaz\ expresia “sizeof t” sau “sizeof t[0]”. S\ not\m `n acela[i timp c\, atunci c=nd este parametrul unei func]ii, un tablou este considerat ca [i un pointer; prin urmare operatorul sizeof nu ofer\ dimensiunea memoriei ocupat\ de tablou ci dimensiunea tipului pointer. Acest lucru se ilustreaz\ `n exemplul urm\tor: double tab [100]; void f(double[ ]); /*declaratia este echivalenta cu void f(double*)*/ int main( ){ int i = sizeof tab; /* i este initializat cu 100 * sizeof(double)*/ f(tab); ... } void f(double t[ ]){ int i = sizeof t; /* i este initializat cu sizeof(double)*/ } Pentru a ob]ine dimensiunea memoriei ocupat\ de un tip anume se folose[te: sizeof(tip); De aceast\ dat\ parantezele sunt obligatorii. Apelul sizeof(long); ofer\ num\rul de octe]i utiliza]i pentru a memora un `ntreg “long” (este incorect a scrie sizeof long).

6.10. Pointeri către funcţii
O func]ie are un nume care este identificator dar acesta nu constituie o variabil\ `n C. Este posibil, pe de alt\ parte, de a defini o variabil\ de tip pointer c\tre o func]ie. Declara]ia unui pointer la o func]ie este de forma:
tip(*nume)(lista_arg);

tip: este tipul returnat de func]ia pointat\; nume: este identificatorul pointerului la func]ie; lista_arg : este lista argumentelor func]iei pointate. De exemplu declara]ia: char *(*p)(char*,const char*); precizeaz\ c\ p este un pointer la o func]ie de tip char* (pointer la tipul char), are doi parametri, unul de tip char*, cel\lalt de tipul const char*. Este important a se pune “*nume” `n parantez\ deoarece declara]ia “tip *nume (lista_parametri)” precizeaaz\ c\ nume este o func]ie de tip “tip*”.

55

Gheorghe GRIGORAŞ

Un exemplu de utilizare a tipului pointer la o func]ie este func]ia de comparare “cmp” ce apare ca argument la func]ia de sortare “qsort” (vezi anexa ): void qsort(const void* baza, size_t n, size_n t, int(*cmp)(const void* val1, const void* val2)) Func]ia qsort este o func]ie de sortare general\ care permite sortarea unui tablou de elemente de tip oarecare(baza) prin specificarea unei func]ii de comparare. Iat\ un program ce utilizeaz\ func]ia qsort : # include <stdio.h> # include <stdlib.h> # include <string.h> enum {n_max = 10}; int tab_int[n_max]; /* tab_int este tabloul ce contine lungimile liniilor **ce trebuie sortat */ char* tab_nume[n_max] = { "Ionescu Ion", "Constantin Vasile", "Ion Gheorghe", "Constantin Mircea", "Constantinescu Ioana", "Vasiliu Catalina", "Vasilescu Maria", "Constantiniu Calin", "Vasile Radu", "Vasilescu Cristi" }; /* tab_nume este tabloul ce trebuie ordonat **lexicografic */ /* se definesc functiile de comparatie */ int comp_int (const void* n1, const void* n2) { return(*(int*)n1- *(int*)n2); } int comp_nume (const void* p1, const void* p2) { return(strcmp(*(char**)p1,*(char**)p2)); } int main(void) { int i; printf("Lista initiala de nume : \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); for (i = 0, i < n_max; i++) tab_int[i] = strlen(tab_nume[i]); qsort(tab_int, n_max, sizeof(int), comp_int); qsort(tab_nume,n_max,sizeof(char*),comp_nume); printf("Lungimile numelor sortate:\n"); for(i = 0; i < n_max ; i++) printf("%2d: %d\n",i,tab_int[i]); printf("Nume ordonate lexicografic: \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); return 0; }
56

b) char* strcpy(char* dest.const char* sursa): func]ie ce concateneaz\ [irul sursa la sf=r[itul [irului dest [i returneaz\ valoarea lui dest. `n C. dac\ s1 = s2 se returneaz\ 0 [i dac\ s1 > s2 se returneaz\ o valoare pozitiv\. *dest = '\0'. const char *sursa){ int i = 0. } char *strcpy(char* dest. int strlen(const char *s){ int i = 0. c) char* strcat(char* dest. return dest. const char *s2){ int i = 0.Programare_ Limbajul_C 6. i++ } dest[i] = '\0'.11.12. } char *strcmp(const char *s1. while(*scr != '\0') *dest++ = *src++. while(s[i++] != '\0') . return s1[i] . const char* s2) : func]ie ce compar\ [irurile s1 [i s2 conform ordinii lexicografice. 6. d) int strcmp(const char* s1. Soluţii 1. const char *sursa){ while(*dest != '\0') dest++. S\ se scrie programe C care s\ implementeze func]iile: a) int strlen(const char*s) : func]ie ce returneaz\ dimensiunea [irului s. } 57 . Dac\ are loc rela]ia s1 < s2. se returneaz\ o valoare negativ\.const char* sursa) : func]ie ce copie [irul sursa `n [irul dest [i returneaz\ dest. Exerciţii 1. while((s1[i] == s2[i] && (s1[i] != '\0')) i++. while(sursa[i] != '\0') { dest[i] = sursa[i]. [irurile de caractere sunt memorate `n tablouri `n care ultimul element este un delimitator de sf=r[it de [ir: caracterul NULL(‘\0’).s2[i]. A[a cum s-a mai precizat. return -. return dest.i . } char *strcat(char *dest. Implementarea func]iilor de la a) la d) se poate face folosind nota]ia tablou sau aritmetica pointerilor. ~n anex\ sunt date func]iile din biblioteca standard care se aplic\ [irurilor de caractere.

lungime = strlen(inceput)+ strlen(mijloc) +strlen(sfarsit). # include <stdlib. int main(){ char *inceput = "Iat\". "Iata un mic exemplu !")== 0). assert(lungime==strlen("Iata un mic exemplu ! ")). mesaj = malloc(lung + 1). char* strcat(char *dest. char *mijloc = "un mic". char *mesaj.inceput). const char *s2). strcat(strcat(strcopy(mesaj. char *sfarsit = "exemplu ! ". assert(strcmp(mesaj. assert(strcmp(mesaj. const char *sursa).inceput) > 0). } 58 . "Iat un micut exemplu!") < 0). return 0. int lungime. Dac\ evaluarea acestui parametru este valoarea fals (0) atunci assert returneaz\ un mesaj de eroare. const char *sursa).h> int strlen(const char *s) char* strcopy(char *dest.Gheorghe GRIGORAŞ Iat\ [i un program care testeaz\ aceste func]ii.mijloc). sfarsit). assert(strcmp(mesaj. int strcmp(const char *s1. Se folose[te func]ia assert (anexa ) care are ca parametru o expresie logic\ ce descrie o proprietate ce trebuie verificat\.h> # include <assert.

7 7. Aici “tip” este tipul ce se dore[te a fi redenumit iar nume_nou este numele ce se d\ acestuia. ~n anumite programe este util s\ regrup\m diferite variabile pentru a exprima o anume rela]ie ce le caracterizeaz\.3 7. De asemenea exist\ posibilitatea de a renumi (redenumi) un anume tip. Mare a.8 Redenumirea unui tip Tipul structur\ Accesul [i ini]ializarea c=mpurilor unei structuri Structuri autoreferen]iate Tipul enumerare Uniuni Exerci]ii Solu]ii ~n capitolul al doilea au fost introduse tipurile de baz\ ale limbajului C. typedef char Mesaj[49]. Instruc]iunea permite redenumirea at=t a tipurilor de baz\ (deja existente) c=t [i a tipurilor construite. De pild\ un tablou permite a regrupa o mul]ime de elemente de acela[i tip.4 7.5 7.1. ~n acest capitol vom vedea c\ `n C putem construi “structuri” sau “uniuni” care permit regruparea elementelor de tipuri diferite `n scopul de a defini un nou tip. Redenumirea unui tip Instruc]iunea typedef permite redenumirea unui tip. Mesaj salut="!Bine a-ti venit la cursul<Limbajul C>".Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI 7. Iat\ c=teva exemple: typedef long Mare. Luna ianuarie = "ianuarie".b. 7.1 7.6 7. . typedef char Luna[10]. Sintaxa ei este: typedef tip nume_nou.2 7.

} amicul. Structura este o colec]ie de una sau mai multe variabile (numite membri) grupate sub un singur nume. popescu. Persoana ionescu. short anul. el este totu[i util pentru a identifica structura definit\. short luna. ~n instruc]iunea de mai sus “nume” este facultativ. O variabil\ de tipul “ struct nume” poate fi definit\ `n aceea[i instruc]iune `n care este definit\ structura sau separat Iat\ c=teva exemple: struct Persoana{ char nume[20]. char *prenume. S\ observ\m c\ structurile se pot defini f\r\ nume. popescu. Fiecare linie din partea “declara]ii” define[te un c=mp al structurii. } Data. char *grupa. prin typedef li se atribuie un nume.2. char prenume[20] Data data_nasterii. } Persoana. struct Data{ short ziua. }. short luna. typedef struct{ short ziua. struct Student{ char *nume. struct Persoana colegul. short anul. int varsta. 60 . int an. struct Data data_nasterii. char prenume[20]. } struct Student ionescu.Gheorghe GRIGORAŞ 7. typedef struct { char nume[20]. Tipul structură Instruc]iunea pentru definirea structurilor este: struct nume{ declara]ii }.

varsta = 41. c=mpurile din variabila “ionescu” sunt copiate `n c=mpurile corespunz\toare din variabila “necunoscut”. 7. amicul. urmat\ de numele c=mpului. urm\rind exemplele din paragraful precedent. arbori etc.data_nasterii. Persoana necunoscut = { " " . variabilele “ionescu” [i “dan” sunt definite ca fiind de tip Persoana . Exemplu: necunoscut = &ionescu. dan. Dou\ structuri de acela[i fel pot s\ apar\ `ntr-o expresie de atribuire. Accesul la c=mpurile unei astfel de variabile(pointer la o structur\) se face ad\ug=nd dup\ numele varibilei pointer o “s\geat\” (“->”) . necunoscut ->varsta = 41. char prenume[40]. } Persoana. " " . Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri Accesul la c=mpurile unei variabile de tip structur\ se face utiliz=nd numele unei variabilei urmat\ de punct (“.nume. int varsta. *necunoscut.. liste. `ntr-un arbore binar. Iat\ cum poate fi definit\ o astfel de structur\: typedef struct { . 42 }.”) [i de numele c=mpului selec]ionat. iar necunoscut este o variabil\ de tip pointer la structura Persoana . Structuri autoreferenţiate Utilizarea structurilor permite construirea de structuri de date evoluate ca: fi[iere.de pild\. unul la subarborele st=ng altul la cel drept. Persoana ionescu. Elementul desemnat `n acest mod este echivalent cu o variabil\ de acela[i tip cu c=mpul definit `n structur\.Programare_ Limbajul_C 7. fiecare nod este compus dintr-o informa]ie (valoarea nodului) [i doi pointeri.4. avem: ionescu. Are sens asfel: necunoscut = ionescu ..nume este de tip char*. Aici. Prin aceasta. ionescu.varsta = (*necunoscut). `nc=t o astfel de expresie are sens doar dac\ structurile sunt de acela[i tip. care este un tip structur\. O atribuire de structuri este o copiere bit cu bit a elementelor corespunz\toare. S\ consider\m acum declara]ia: typedef struct{ char nume[40] . 0}.. Iat\.ziua este de tip short. De pild\. O form\ echivalent\ este urm\toarea: (*necunoscut). dan. "Vasile" . 61 .3. Ini]ializarea unei variabile de tip structur\ se poate face `n maniera `n care se ini]ializeaz\ un tablou: se descrie cu ajutorul unei liste de valori ini]iale c=mpurile structurii: Persoana ionescu = { "Ionescu".nume = necunoscut->nume.varsta este de tip int. } valoare. dan.

Arbore* s. struct Arbore *drept. } void afisare (Arbore* a){ if (a! = NULL){ printf ("(%d". } Arbore* adauga(valoare v. a1=adauga(1. typedef struct Arbore{ valoare val. Arbore* a2. afisare (a->drept). Programul Arbori binari. a1.h> # include <stlib. } Arbore. " "). # include <stdio. a2=adauga(10. afisare(a2).Gheorghe GRIGORAŞ /* s-a definit tipul "valoare" pentru **informatia din nodurile arborelui*/ typedef struct Arbore{ valoare val. NULL)). afisare (a->stang). Din acest motiv structura are un nume: Arbore. } Arbore. S\ observ\m c\ structura Arbore se autoreferen]iaz\: printre c=mpurile structurii arbore sunt dou\ care sunt de acela]i tip struct Arbore. Arbore* d){ Arbore* c. c=malloc (sizeof (Arbore)). Arbore* s.h> typedef int valoare. printf (" "). NULL. printf("Al doilea arbore este: \n"). Arbore* d). Arbore* adauga(valoare v. NULL. adauga(4. struct Arbore *stang. NULL). c->drept = d. adauga(3. struct Arbore* drept. NULL). 62 . printf("\n"). adauga(20. printf("Primul arbore este: \n"). void afisare (Arbore* a). NULL)). adauga(2. int main( ){ Arbore* a1. c->stang = s. NULL. return 0. struct Arbore* stang. return c. a->val . printf("\n"). afisare(a1). c->val = v. Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea unei structuri autoreferen]iate: se construiesc doi arbori binari folosind func]ia “adauga” [i se afi[eaz\ un arbore `n nota]ia infix (func]ia “afisare”).

Sintaxa este similar\ cu cea care define[te o structur\: union nume { declara]ii }. mai. cu excep]ia cazului `n care programatorul ofer\ valori ini]iale acestor identificatori. la un moment dat con]in un anume tip de variabil\ iar la alt moment acest tip se poate schimba.. feb. obiecte de tipuri diferite.5. define[te o list\ de alegeri posibile. nov. Uniunea trebuie privit\ ca o structur\ `n care membrii ocup\ aceea[i zon\ de 63 . } Execu]ia programului are ca rezultat afi[area urm\toarelor informa]ii: Primul arbore este: (1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) Al doilea arbore este: (10(1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) (20 nil nil)) 7. Primul identificator constant din lista de identificatori cap\t\ valoarea 0. etc. enum Bool spune=da. celelalte luni vor avea respectiv valorile 2. iunie. nu} Bool Bool raspuns=nu. este vorba despre zone de memorie care. Un tip enumerare permite ca. spre deosebire de cea de la structur\. Tipul enumerare Definirea unui tip enumerare se face prin instruc]iunea: enum nume { lista_de_identificatori}. mar.. } else printf ("nil"). enum Luna {ian=1. nu}.6. dec}. . Aici. nu are valoarea 0 iar da are valoarea 1.s\ definim un tip care nu poate lua valori dec=t `ntr-o mul]ime precizat\ de valori constante. da} ~n ambele situa]ii.. Evident se poate redenumi [i tipul enumerare: Typedef enum {da. 7. 12. care definea c=mpurile acesteia. Uniuni Uniunile sunt structuri care pot con]ine (la momente de timp diferite). oct. pentru c\ lui ian i s-a dat valoarea ini]ial\ 1.Programare_ Limbajul_C printf (")"). iulie. 3. Similar cu definirea variabilelor de tip structura se definesc variabilele de tip enumerare: enum Bool raspuns. `ntr-o maniera elegant\. nu=0}. enum Bool {da=1. august. Exemple: enum Bool {da. al doilea valoarea 1. april. De fapt. enum Bool {nu. sept. Aici da are valoarea 0 iar nu are valoarea 1. Lista de declara]ii.

Declara]iile precedente pot fi modificate astfel (pentru a memora `n variabil\ `ns\[i tipul de reprezentare ales) : typedef enum {cart=1.cart. } cart. float ro. cum sunt de pild\ p1 [i p2.p2.1415926.. union { struct { long abscisa.pol.pol=2. dimensiunea memoriei alocat\ pentru o variabil\ de tip uniune este dimensiunea celui mai mare membru al uniunii.Gheorghe GRIGORAŞ memorie. Desigur c\ `n acest caz se presupune c\ prin program se afl\ c\ p1 este de tip cart iar p2 este de tip pol. printf("%f%f\n". float pi=3. } cart. .ordonata). float teta.abscisa. long ordonata. } pol.teta)..tip.cart. O variabil\ de tip Coordonate. struct { TidCoord tip.ro. typedef union { TipCoord tip.p1. Se mai poate elimina [i aceast\ redondan]\ prin urm\toarea declara]ie: typedef struct { TipCoord tip. struct { float ro.p2. p2. la un moment dat doar un membru al uniunii poate ocupa memoria. long ordonata.pol.tip sau p1. } pol.tip sau p1.pol. printf("%d%d\n".p1. long abscisa. } Coordonate. ~n exemplul urm\tor se specific\ faptul c\ un punct `n plan poate fi definit fie prin coordonatele sale carteziene fie prin cele polare. } Coordonate.nec=0} TipCoord. C=mpul “tip” este prezent `n toate alternativele uniunii [i el poate fi consultat prin referin]a p1. S\ not\m c\. poate con]ine fie valori `ntregi reprezent=nd coordonatele carteziene fie valori flotante reprezent\nd coordonatele polare.cart. struct { TipCoord tip. Typedef union { struct { long abscisa. float teta. long ordonata. 64 . Coordonate p1.

tip=1 p2.cart.Programare_ Limbajul_C } cart. 65 . dac\ p1.teta . } Coordonate. } val.abscisa p1.tip=2 7. struct { float ro.pol. ora[. dac\ p2. S\ se scrie un program care s\ realizeze: a) alc\tuirea unei liste de adrese care folose[te un tablou de structur\ pentru stocarea informa]iilor legate de adrese (nume. } pol.1 crearea agendei telefonice sub forma unui fi[ier text.val.ro p2. b) completarea tabloului de structuri cu noi adrese.val.val.: 2143 quit 2.2 crearea programului care realizeaz\ urm\toarele: a) ini]ializarea unui tablou de elemente structurate prin citirea fi[ierului ce reprezint\ agenda telefonic\. codul po[tal). De exemplu: anca tel.ordonata . Dezavantajul este c\ numirea coordonatelor se face printr-o “cascad\” mai mare : p1. Pentru aceasta va trebui s\ se realizeze urm\toarele: 1.pol. b) consultarea agendei: la furnizarea unui nume programul ofer\ num\rul de telefon corespunz\tor (dac\ acesta exist\). Exerciţii 1. c) afi[area pe ecran a listei de adrese.7.cart.val. Scrie]i un program pentru consultarea unei agende telefonice la nivelul personalului unei societ\]i. fiecare av=nd c=te dou\ c=mpuri: un [ir de caractere ce `nseamn\ identitatea abonatului [i un num\r care corespunde num\rului s\u de telefon. float teta. Iat\ un exemplu: andrei 1427 anca 2130 ana 2131 barbu 2140 bogdan 1430 … … [tefan 2143 victor 2114 zeno 1442 1. Acest fi[ier va con]ine o mul]ime de linii. strada.: 2130 anuta persoan\ necunoscut\ [tefan tel.

Vom construi dou\ func]ii pentru c\utarea `n agenda telefonic\: caut\_secv pentru c\utarea secven]ial\ [i caut\_dih pentru c\utarea dihotomic\(binar\). } /* urmeaza functia de cautare dihotomica */ int cauta_dih(char cineva[ ]){ int compar=1. do { 66 .agenda[i]. int i=0. } int main(void){ FILE* fisier./* se cauta in a doua parte */ } return (compar==0)? i:-1. compar=strcmp(cineva."r").nume). Soluţii 1. sir cineva. while ((compar!=0) && (a<=b)) { i=(a+b)/2. int i.8.h> # define dim_agenda 100 # define lung_nume 20 typedef char sir[lung_nume] typedef struct { sir nume. int i.txt". } persoana. int b=n-1.Gheorghe GRIGORAŞ 7. /* s-a definit o structura de tip persoana*/ persoana agenda[dim_agenda]. /* s-a definit agenda ca un tablou de persoane */ int n=0. } return (compar==0)? i-1:-1.nume). agenda[i]./* se cauta in prima parte */ else if (compar>0) a=i+1.h> # include <string. /* numarul persoanelor din agenda */ /* urmeaza functia de cautare secventiala */ int cauta_secv(char cineva[ ]) { int compar=1. if (compar<0) b=i-1. i++. int a=0. /* initializarea agendei telefonice */ fisier=fopen("telefon. while ((compar>0) && (i<n)) { compar=strcmp(cineva. # include <stdio. fin=0. int tel.

scanf("%s". /* Program pentru listarea unor adrese folosind un **tablou de structuri*/ # include <stdio. init_lista(). void main(void){ char optiune. if (!fin) { i=cauta_secv(cineva). } } return 0. } while (!feof(fisier)). printf("Consultare agenda telefonica\n"). "quit")==0). gaseste_liber(void). int select_meniu(void). void sterge(void). fin=(strcmp(cineva. afiseaz\ -afi[area listei de adrese. select_meniu -afi[area op]iunilor.cineva. while (!fin) { printf(">").agenda[i]. afiseaza(void). } 2.&(agenda[n].%s:necunoscut!\n". gaseste_liber -exploreaz\ tabloul de structuri `n c\utarea unui element nefolosit. } adresa_info[MAX]."%s%d".Programare_ Limbajul_C fscanf(fisier.nume). sterge -[tergerea unei adrese. char oras[20]. & cineva). else printf("tel.tel).%s:%d\n". void init_lista(void).h> # include <stdlib. /* sau i=cauta_dih(cineva). &(agenda[n]. n++.h> # define MAX 100 struct adresa { char nume[30]. printf("\t Dati prenumele celui cautat \n").tel)).cineva). unsigned long int cod_postal. */ if (i==-1) printf("tel. char strada[40]. 67 . introducere -ad\ugarea unui nou nume `n urm\toarea structur\ liber\. introducere(void). unsigned long int numar. printf("\t sau "quit" pentru sfarsit \n"). Programul con]ine func]iile: init_lista -ini]ializarea listei.

++t)adresa_info[t].) { optiune=select_meniu().oras).cod_postal= strtoul(s. Iesire din program \n"). gets(adresa_info[liber]. printf("Introduceti numele strazii: ").: "). printf("Introduceti numarul: "). case 3: afiseaza(). "). } printf("Introduceti numele: "). 68 . break. break. } int select_meniu(void){ char s[80]. printf("4.nume[0]= °\0°. liber=gaseste_liber(). Afisati fisierul \n"). °\0°. printf("Introduceti numele orasului: "). °\0°. adresa_info[liber]. if (liber==-1) { printf("\n Lista este completa. gets(s). do { printf("\n Introduceti optiunea dvs. gets(adresa_info[liber]. gets(s). printf("2.nume). c=atoi(s).10). int c. printf("1. } void introducere(void){ int liber.numar=strtoul(s. return. } } } void init_lista(void){ register int t.strada). char s[80]. Stergeti un nume \n").10). gets(adresa_info[liber]. gets(s). break. } while (c<0 || c>4). case 2: sterge().t<MAX. switch(optiune) { case 1: introducere(). for(t=0. return c. case 4: exit(0).. adresa_info[liber]. printf("Introduceti codul postal: "). printf("3.Gheorghe GRIGORAŞ for(. Introduceti un nume \n").

strada). if (liber>=0 & liber<MAX) adresa_info[liber].nume[0]&&t<MAX. } } printf("\n\n"). for (t=0.adresa_info[t]. ++t) { if (adresa_info[t]. gets(s).nume).Programare_ Limbajul_C } gaseste_liber(void){ register int t. } 69 . inregistrarii: "). printf("%lu\n".adresa_info[t].nume[0]= °\0°. printf("%s\n". liber=atoi(s). printf("%s\n". for(t=0. } void afiseaza(void){ register int t. t<MAX.cod_postal). char s[80]. } void sterge(void){ register int liber. printf("Introduceti nr. adresa_info[t].++t). printf("%lu\n".nume[0]) { printf("%s\n".numar). if (t==MAX) return -1. /* Nu mai este loc in lista*/ return t.adresa_info[t].adresa_info[t].adresa_info[t].oras).

~n general programatorul nu trebuie s\ se g=ndeasc\ explicit la un mecanism anume de memorare.8 8.6 8. ~n acela[i timp `ns\. Memorarea poate fi: • static\. .2 8.4 8.9 Precizarea unui mecanism de memorare Gestiunea automat\ a memoriei Gestionarea “register” a memoriei Gestionarea static\ a memoriei Variabile globale Declararea variabilelor externe Gestiunea dinamic\ a memoriei Exerci]ii Solu]ii Limbajul C ofer\ programatorului posibilitatea de a preciza mecanismul pe care-l dore[te pentru memorarea unei variabile. • dinamic\. nu este lipsit de interes ca programatorul s\ cunoasc\ particularit\]ile fiec\rui tip de mecanism de memorare [i de asemenea s\ cunoasc\ modul `n care compilatorul va administra variabilele pe care le declar\ `n program.Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI 8.5 8.1 8. `n segmentul datelor programului. Acest mecanism se refer\ la gestionarea memoriei `n cursul execu]iei programului.7 8. `n memoria disponibil\.3 8. • automat\. Compilatorul asociaz\ `n mod automat unei variabile un tip de memorare care corespunde locului unde sa f\cut declararea. • `ntr-un registru al calculatorului. `n stiva de execu]ie.

el este implicit */ /* x are o valoare nedefinita pe cand p este un **pointer care are ca valoare adresa lui x */ 8. Declararea se face prin: auto tip identificator . Tipul variabilei va determina: dimensiunea zonei de memorie alocat\ pentru a reprezenta variabila. Vom trece `n revist\ aceste mecanisme de memorare. durata de via]\ a variabilei: perioada de timp `n care variabila este accesibil\. `ncep=nd cu locul de declarare. Exemple: auto float x. interpretarea con]inutului variabilei atunci c=nd ea este supus\ unor instruc]iuni. S\ mai not\m c\ limbajul C standard (ISO) permite ini]ializarea tablourilor [i structurilor `n cazul gestiunii automate a memoriei.1. char mesaj[ ] = "Mesaj initial". o variabil\ definit\ `ntr-un bloc va fi o variabil\ cu gestiune automat\. Categoria de memorare (mem) c\reia-i apar]ine variabila va determina: vizibilitatea variabilei: identificarea p\r]ii din program capabil\ s\ foloseasc\ acea variabil\. /*cuvantul auto a fost omis. Precizarea unui mecanism de memorare Programatorul are posibilitatea s\ precizeze un mecanism de memorare prin instruc]iunea: mem tip identificator. Cuv=ntul cheie “register” permite programatorului s\ indice faptul c\ variabila ce se define[te se memoreaz\ `n unul din regi[trii calculatorului. [i trebuie s\ fie totdeauna `n interiorul unui bloc. register. Gestiunea automată a memoriei Variabilele cu gestiune automat\ corespund variabilelor alocate `n stivele de execu]ie. unde: mem –este unul din cuvintele cheie: auto.Programare_ Limbajul_C 8. `n lipsa acestuia.2. tip – este cuv=ntul cheie ce define[te tipul variabilei. static. Utilizarea acestei clase de memorare trebuie 71 .3. Cuv=ntul cheie “auto” nu este obligatoriu. posed\ un anume tip [i este administrat\ de un anume mecanism de memorare. va fi nedefinit\. Cum num\rul de regi[tri este limitat [i depinde de tipul de ma[in\ pe care ruleaz\ programul. extern. ini]ializarea variabilei: con]inutul implicit (dac\ exist\ unul) al variabilei la crearea sa. 8. auto float *p = &x. valoarea ini]ial\. Ini]ializarea unei variabile “auto” se va efectua la fiecare intrare `n bloc. Gestionarea “register” a memoriei register tip identificator . identificator – este numele variabilei. A[adar. cerin]a aceasta este satisf\cut\ `n mod real doar dac\ este posibil\. Durata de via]\ [i vizibilitatea unei variabile “auto” vor fi limitate la interiorul blocului `n care este definit\. o variabil\ este identificat\ printr-un nume (identificator). dac\ nu este dat\ explicit.

Ea este definit\ `ncep=nd cu declara]ia sa. Declararea variabilelor externe O variabil\ extern\ poate fi declarat\ `n orice punct al programului prin: extern tip identificator . ~n acela[i timp ele permit: evitarea transmiterii unor argumente la func]ii apelate. oferindu-le posibilitatea s\ accead\ la aceste argumente. 72 . Aceast\ declara]ie permite declararea local\ a unei variabile definit\ `n alt fi[ier(cu acela[i nume). `ntregi. Cuv=ntul rezervat extern indic\ compilatorului faptul c\ tipurile [i numele variabilelor care urmeaz\ au fost declarate `n alt\ parte [i nu mai aloc\ din nou spa]iu de memorie pentru acestea. pointeri. Exemple de utilizare a unor astfel de variabile sunt `n solu]ia exerci]iului 2 din capitolul precedent. Variabile globale O variabil\ global\ este o variabil\ static\ care poate fi referen]iat\ `n orice loc al programului. ~n plus.4. Variabilele statice sunt alocate `n segmentul de date al programului. Valoarea ini]ial\ a unei variabile registru este. Este u[or de `n]eles c\. Aten]ie `ns\ c\ o variabil\ global\ poate fi modificat\ indirect pe perioada apelului la o func]ie. durata lor de via]\ este timpul de execu]ie al programului `nsu[i.Gheorghe GRIGORAŞ v\zut\ ca o directiv\ de optimizare dat\ compilatorului. este imposibil a se ob]ine adresa unei astfel de variabile. declarate `n alte fi[iere. `nainte de execu]ia func]iei main. Declara]ia “register” trebuie s\ fie plasat\ `n interiorul unui bloc. ansamblul c=mpurilor va fi ini]ializat cu zero. 8. `n exteriorul unui bloc: va fi vizibil\ `ncep=nd cu definirea sa p=n\ la sf=r[itul fi[ierului. nedefinit\.5. `n exteriorul oric\rui bloc. ini]ializarea structurilor [i tablourilor fie `n mod explicit indic=nd valori ini]iale. fie implicit cu valori 0.6. [i av=nd `n fi[ierul local specificarea extern. ~n cazul tablourilor sau structurilor. acesta ]ine cont de ea at=ta timp c=t exist\ regi[tri disponibili `n ma[in\. Implicit sunt ini]ializate cu 0 la `nc\rcarea programului. se folose[te cuv=ntul cheie “extern”. 8. implicit. prin urmare nu se poate defini o variabil\ global\ `n corpul unei func]ii. p=n\ la sf=r[itul fi[ierului surs\. Gestionarea statică a memoriei static tip identificator . Ea este efectiv\ doar pentru variabilele care pot fi codificate pe un cuv=nt-ma[in\: caractere. O astfel de variabil\ se declar\ prin: tip identificator . Pentru a defini o variabil\ global\ `n alt fi[ier. Vizibilitatea unei astfel de variabile statice depinde de locul `n care a fost declarat\: `n interiorul unui bloc: va fi vizibil\ doar `n blocul acela (la fel ca variabilele auto). utilizarea unei variabile globale vine `n contradic]ie cu principiile program\rii modulare. Aceast\ facilitate este legat\ de faptul c\ limbajul C permite compilarea [i legarea separat\ a diferitelor module de program: prin declararea unei variabile extern se comunic\ tuturor fi[ierelor variabilele globale necesare programului. 8.

int stiva_plina(void).. } .. Caracteristicile modulului sunt definite `n fi[ierul header “stiva. 73 .8. vizibilitatea unei variabile alocat\ dinamic este legat\ de tipul de gestiune al pointerilor care referen]iaz\ indirect acea variabil\. 2. Fi[ier 2 extern int x.y=. De exemplu: Persoana *ptr. adic\ tipul rezultatului [i al parametrilor de apel. S\ not\m c\ o variabil\ alocat\ dinamic nu are un nume explicit. -prog. void push(const sir ch).7. } ~n cazul declar\rii func]iilor ce se definesc `n alt modul (fi[ier).c..y.. -variabila dispare `n urma execu]iei opera]iei de restituire a memoriei (func]ia “free” `n C [i operatorul “delete” `n C++). Aceast\ gestiune se efectueaz\ `n memoria disponibil\ care se nume[te “gr\mad\” (heap).h. stiva_plin\. ~n cazul func]iilor important este s\ se descrie signatura sa.. 8. char c. void pop(sir ch). cuv=ntul extern este facultativ.. este echivalent\ cu: void functie (char). Gestiunea dinamică a memoriei Gestiunea dinamic\ a memoriei permite crearea de noi variabile pe parcursul execu]iei programului. stiva_vid\.y.. main(void){ .. int stiva_vida(void).h” care are con]inutul: # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir].. 6) care con]ine adresa sa. care s\ implementeze func]iile uzuale aplicate unei stive de caractere: push.. 8.. care con]ine implementarea func]iilor..c. pop.. Durata de via]\ a unei variabile alocat\ dinamic este explicit\: -variabila este creat\ `n urma execu]iei opera]iei de alocare a memoriei (func]ia “malloc” `n C [i operatorul “new” `n C++). fun2(void){. -stiva.. De aceea. Avem aici de-a face cu o variabil\ alocat\ dinamic care este referen]iat\ cu ajutorul pointerului ptr prin *ptr. extern char c. .. y. care con]ine declara]iile func]iilor din modulul stiva.x=.. . S\ se construiasc\ un program. top.}. Ea este referen]iat\ folosind o variabil\ pointer (vezi cap. fun1(void){. Declara]ia: extern void functie(char). extern char c. Fi[ier 2 extern int x. ptr=malloc(sizeof(Persoana)). Defini]i un modul pentru gestionarea unei stive de [iruri de caractere.Programare_ Limbajul_C Exemple: Fi[ier 1 int x.c. Exerciţii 1. format din trei module. care con]ine modulul principal.}. Modulele vor fi: -stiva. funct1(void) { x=.

c */ void push(char). int stiva_vida(void).} /* prog. } printf("\n"). /*modul. /*stiva. static int index=0. int stiva_plina(void). printf("Incarcati stiva: \n>"). while(!stiva_plina()&&scanf("%c".h" # include "stiva. int stiva_vida(void). void pop(void).} char top_stiva(){return(stiva[index-1]). char top_stiva(void). citirea se va face p=n\ la `nt=lnirea sf=r[itului de fi[ier sau p=n\ la umplerea stivei. b) scoate [irurile din stiv\ [i le afi[eaz\ (evident `n ordinea invers\ stivuirii). int stiva_plina(void).c : modulul principal */ # include "stiva.element).h> # include <stdio. 8.} int stiva_plina(){return(index==dim). } return 0.} int stiva_vida(){return(index==0).} void pop(){--index. pop(). /* stiva.h*/ # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir].&element)!=EOF){ push(element). /* stiva. } 2. void push(char c){stiva[index++]=c. printf("Iata continutul stivei: \n").Gheorghe GRIGORAŞ Utiliza]i func]iile de manipulare a [irurilor de caractere (Anexa ) pentru definirea func]iilor acestui modul. void push(const sir ch). printf(">"). Pornind de la acest modul scrie]i un program test care realizeaz\: a) citirea unui [ir de [iruri de caractere care se vor “`mpinge” `n stiv\ (se vor stivui).9. printf("<%c\n". while (!stiva_vida()) { element=top_stiva().h : header ce contine declaratiile **functiilor din modulul stiva.c" # include <stdlib.h> int main() { char element. static char stiva[dim]. void pop(sir ch).c 74 .c : modul de gestionare a stivei de **caractere */ # define dim 100. Soluţii 1.

h> # include "stiva. printf("Se incarca stiva: \n>"). */ # include <stdio.h" int main(void){ sir x.h" /* ** variabile cu clasa de memorare *static*. printf("<%s\n". */ static int index=0. } int stiva_vida(void){ return(index==0).} int stiva_plina(void){ return(index==dimensiune_stiva).h> # include <assert.h> # include <string. /* indicile top-ului stivei */ static sir stiva[dimensiune_stiva]. } void pop(sir c){ /* se decrementeaza index apoi se copie top-ul **stivei in c */ assert(!stiva_vida()).h> # include "stiva.x)!=EOF) { push(x).c). } /* test.stiva[index]).Programare_ Limbajul_C ** Gestionarea unei stive de siruri de caractere. while(!stiva_plina()&&scanf("%s". } return 0. strcpy(stiva[index]. } printf("\n").c : programul de test ce consta din doua **iteratii: prima pentru citirea din fisierul de **intrare si stivuirea informatiei. --index. **nevizibile in alte fisiere. index++. strcpy(c. while (!stiva_goala()) { pop(x). a doua pentru **afisarea rezultatului destivuirii. */ assert(!stiva_plina()). } 75 . printf("Iata continutul stivei: \n"). void push(const sir c){ /* Se copie c in stiva dupa care se incrementeaza **index.x). */ # include <stdio. printf(">"). Inainte de aceasta se apeleaza functia **assert care impune o conditie pentru a continua **executia: stiva sa nu fie plina.

f=i. .1. Mecanisme de conversie Se disting patru cazuri `n care `ntr-un program C se aplică un mecanism de conversie: 1.14.3.Cap 9 CONVERSIA DE TIP 9.8 */ . asignarea cu tipuri diferite ale variabilelor termeni ai asignării: float f. ~n primul caz de pild\. se poate interpreta con]inutul unei variabile de tip caracter ca fiind o valoare `ntreag\ [i drept urmare posibilitatea utiliz\rii acesteia `ntr-o expresie aritmetic\. if (pi>2) pi=pi/i. Pointerul universal.. Trebuie s\ facem distinc]ia `ntre dou\ maniere de conversie: aceea care are drept scop schimbarea interpret\rii con]inutului unei variabile [i conversia care are drept consecin]\ modificarea con]inutului unei variabile. int i=10.2. Conversii de pointeri. utilizarea operatorilor de conversie: float f1=(float)14/5. int i=2. Conversii explicite 9.1. ca o consecin]\ se pierde valoarea frac]ionar\ a variabilei reale. Conversia de tip `n limbajul C ofer\ un mecanism simplu pentru evaluarea expresiilor aritmetice [i pentru transmiterea parametrilor.4. Evaluarea expresiilor aritmetice 9.5.... Conversia la asignare 9.1. /* f1=2.1. 2. 3..1 Mecanisme de conversie 9. evaluarea unei expresii aritmetice sau logice în care componentele expresiei au tipuri diferite: float pi=3. 9. ~n al doilea caz se poate converti o valoare real\ la o valoare `ntreag\.1.1. Evaluarea expresiilor logice 9.1.

Conversiile `ntre tipurile de baz\ ale limbajului sunt considerate permise iar tratamentul la care sunt supuse datele de c\tre compilator este bine stabilit de regulile limbajului. Dac\ valoarea p\r]ii `ntregi a sursei este prea mare pentru a fi reprezentat\ `ntr-un `ntreg. ~n rezumat. lucrurile se petrec astfel: - 77 . Vom detalia `n continuare aceste mecanisme. apare o eroare (Floating point exception). 9. poten]ial. lucrurile se petrec dup\ cum urmeaz\: 1.1. mecanismul este acela[i.Programare_ Limbajul_C float f2=14/5. 3. c=nd apar dou\ tipuri diferite. (b) reprezentarea tipului “destinatar” este mai mare ca dimensiune dec=t cea a tipului “surs\”: long=int/short/char int=short/char short=char ~n acest caz nu exist\ pierdere de informa]ie: bi]ii sursei sunt completa]i cu zero (p\str=ndu-se eventualul bit semn). /*caracterul ‘z’ este convertit la un intreg */ ~n cazul `n care se utilizeaz\ operatori de conversie. real. o pierdere de informa]ie. Poate ap\rea [i aici eroarea “Floating point exception” dac\ partea exponent este prea mare pentru o variabil\ real\ `n simpl\ precizie.’z’). Faza II: .0 */ apelul unei funcţii: printf(“%d\n”. asign\ri `n care intervin dou\ tipuri `ntregi: (a) reprezentarea tipului “surs\” este mai mare ca dimensiune dec=t reprezentarea tipului “destinatar”: char=short/int/long short=int/long int=long ~n acest caz bi]ii de rang superior din valoarea din partea dreapt\ a asign\rii sunt suprima]i `nc=t exist\.2 Evaluarea expresiilor aritmetice tipurile `ntregi mai mici dec=t int sunt convertite la int. asignarea unei valori reale `n dubl\ precizie la o variabil\ real\ `n simpl\ precizie: float=double ~n acest caz exist\ o pierdere a preciziei reprezent\rii valorii reale. etc. Alte conversii `n care intervin tipuri definite de programator sunt considerate ilicite [i sunt respinse de compilator. Dac\ destinatarul este un tip far\ semn.1 Conversia la asignare ~n conversia la asignare. f\r\ semn. 9.se alege tipul de evaluare: `ntreg. asignarea unei valori reale la o valoare `ntreag\: char/short/int/long=float/double ~n acest caz sunt suprimate cifrele de la partea zecimal\: este conversie prin trunchiere [i nu prin rotunjire. . bitul semn `n schimb nu se mai “transfer\”: unsigned long=int/short/char unsigned=short/char unsigned short=char 2. compilatorul este cel care gireaz\ aceste conversii.1.tipul float este convertit la double. /* f2=2.

-“.4 Conversii explicite Conversiile explicite se exprim\ prin: (tip) expresie sau tip ( expresie ) At=ta timp c=t conversia este permis\.. i se decrementeaz\. 78 .1. i are valoarea 10 deci expresia cap\t\ valoarea “true”.3.1. 9. Ace[ti operatori de conversie permit programatorului s\ specifice o conversie care nu se face implicit de c\tre compilator. /* b capata valoarea 0 */ i=10 while (i--) { . dup\ care. Evaluarea expresiilor logice Rezultatul evalu\rii unei expresii logice va fi 0 (reprezent=nd “false”) sau 1 (reprezent=nd “true”).. `n caz contrar prin “true”. } ~nainte de prima evaluare a expresiei “i.. Ace[tia pot fi utiliza]i: pentru for]area conversiilor `n expresii. b=(x>0) && (x<31). De aceea evaluarea unei expresii logice se face prin: • evaluarea operanzilor: dac\ valoarea aritmetic\ este 0 atunci aceasta se interpreteaz\ prin “false”. • asignarea valorilor 0-1: dac\ evaluarea expresiilor este “false” (true). etc. valoarea asignat\ acesteia este 0 (1). Exemple: x=50. Operanzii ce apar `n aceast\ expresie r\m=n neschimba]i..Gheorghe GRIGORAŞ Dac\ un operand este: double unsigned long long unsigned Exemple: i (int) int int i (int) Faza 1 Faza 2 Rezultat Faza 1 Faza 2 Rezultat + Cel\lalt operand se converte[te la: double unsigned long long unsigned + c (char) int int + b) (float) double double Rezultatul este: double unsigned long long unsigned Faza 1: Faza 2: Rezultatul: int (a (long) long double int double double double double double 9. rezultatul expresiei este convertit la tipul indicat.

O a doua solu]ie const\ `n a utiliza tipul pointer universal void*. int *ptr. int* ptr1 double* ptr2 ptr1=alocare(10). /* f=5.25.5 Conversie de pointeri. */ f=(float)a/b. /* f=5. f=a/b. Pentru exemplul precedent se procedeaz\ astfel: void* alocare(int dim). double r. Aceast\ incompatibilitate se poate evita `n dou\ moduri... r=sqrt(double(a)). ptr2=alocare(20).. o valoare de tip void* este implicit convertit\ la o valoare pointer de un tip oarecare. ptr=(int*) alocare(100). float f. O variabil\ pointer de tip void* poate primi ca valoare pointer la un tip oarecare. Reciproc. O prim\ solu]ie const\ `n a utiliza o conversie explicit\: . /*functia ceil returneaza o valoare de tip intreg*/ 9. ptr = alocare(100). ~n cea de-a treia linie a secven]ei de mai sus apare o asignare `ntre pointeri incompatibili.1... Asign\rile pentru ptr1. 79 . b=4.. schimbarea tipului valorii returnate de o func]ie. */ f=a/(float)b. /* f5. Tipul pointer universal void* este folosit frecvent `n func]iile disponibile din bibliotecile limbajului C (Anexa) `n scopul de a realiza conversii implicite `ntre pointeri de tipuri diferite.. Pointerul universal Conversia `ntre pointeri la tipuri diferite nu este implicit\. ptr2 sunt corecte: tabloul de pointeri alocare este de tip void* `nc=t ace[ti pointeri pot fi asigna]i la pointeri de orice tip. Compilatorul for]eaz\ conversia [i afi[eaz\ un mesaj de avertisment (“warning”) `ntotdeauna c=nd `ntr-un program apare o astfel de conversie. a=(int)ceil(r).. */ .. Exemple: int a=21.Programare_ Limbajul_C pentru transmiterea valorilor cu tipurile cerute ca parametri `n func]ii. S\ consider\m de pild\ urm\toarea secven]\: char *alocare(int dim). .25.0.

Rezultatul activit\]ii preprocesorului este un fi[ier surs\ `n care sunt tratate toate directivele de precompilare [i care este transmis compilatorului.1 Directive preprocesor 10.1.1. • definirea macroinstruc]iunilor. Directiva #define 10. La apari]ia acestui identificator `n program.2 Macroinstruc]iuni 10. O directiv\ este de forma: # instruc]iune argumente Principalele instruc]iuni pentru preprocesor sunt: define if elif line ifndef else include error undef endif ifdif pragma De notat c\ un r=nd `n fi[ierul surs\ C nu poate con]ine mai mult de o directiv\. acestea se numesc directive pentru preprocesor.3 Compilare condi]ionat\ 10.1 Constante simbolice. ~n acela[i timp `ns\.1 Directive preprocesor Preprocesorul trateaz\ doar liniile ce `ncep prin caracterul “#”. Programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator.4 Directiva #error 10.2 Macroinstruc]iuni tip func]ie ~n codul surs\ al unui program C se pot include instruc]iuni destinate compilatorului. 10. • definirea unor constante simbolice.2. . acestea sunt directive c\tre preprocesor.1 Macroinstruc]iuni predefinite 10.Cap 10 PREPROCESORUL 10.1. Preprocesorul realizeaz\ o faz\ de precompilare care are ca obiect: • includerea unor fi[iere (specificate) `n program. ea face parte integrant\ din procesul de compilare: apelul compilatorului pentru un program execut\ mai `nt=i `nc\rcarea preprocesorului. • compil\ri condi]ionate conform unor parametri (valori) transmise `n comanda de compilare.1.2.2 Includerea fi[ierelor 10. preprocesorul substituie secven]a corespunz\toare de instruc]iuni `n locul acestui identificator. Precompilarea este o faz\ de prelucrare independent\ de compilarea propriu-zis\.

h care con]ine declararea acestor func]ii: 81 . constante simbolice [i macroinstruc]iuni standard. declara]ii de func]ii incluse `ntr-o bibliotec\. prin [irul de caractere asociat. defini]ii de tipuri. Forma acestei directive este: # include <nume_fisier> /* se caut\ fi[ierul `ncep=nd cu directoarele standard */ sau # include ″nume_fisier″ /* se caut\ fi[ierul `n directorul curent sau cel indicat prin cale */ Includerea fi[ierelor poate fi utilizat\ pentru: • a insera fi[iere surs\ din biblioteci C care pot con]ine module de aplica]ii sau defini]ii de func]ii. Acest mecanism permite: • a asigna unui identificator un [ir de caractere.Programare_ Limbajul_C 10.h’). # define UNU . Preprocesorul `nlocuie[te fiecare apari]ie a identificatorului.2 Includerea fişierelor Directiva #include cere compilatorului s\ ia `n considerare [i un alt fi[ier surs\ `n afar\ de cel `n care se afl\ directiva.1 Constante simbolice..1.. # undefine UNU . Exemplu: # define EOF (-1) . 10. • a insera fi[iere “header” (care au extensia ‘. cu excep]ia cazului c=nd `n acesta apare o directiv\ #undefine pentru identificatorul corespunz\tor. Aceste fi[iere con]in: 1. Directiva #define O constant\ simbolic\ asociaz\ unui identificator un [ir de caractere.. • a defini existen]a unei constante simbolice: # define ident • a suprima defini]ia [i existen]a unei constante simbolice: # undef ident Vizibilitatea constantelor simbolice `ncepe cu definirea lor (directiva #define) [i ]ine p=n\ la sf=r[itul fi[ierului. 4.. `n textul surs\. Constanta simbolic\ se define[te cu directiva “define”: # define identificator [ir_de_caractere Exemple: # define NULL 0L # define TRUE 1 # define FALSE 0 # define EOF (-1) Utilizarea constantelor simbolice are diverse scopuri.... 2.1. Exemplu Pentru a folosi func]iile din biblioteca matematic\ se include fi[ierul math... 3.

# elif expresien codn.. ~n concluzie. 10. doar dac\ expresia este evaluat\ la “true” (`n caz contrar aceast\ por]iune de cod este ignorat\ de compilator).. Ambele directive pot folosi o alternativ\ de forma #else dar nu [i #elif.3 Compilare condiţionată Directivele de compilare condi]ionat\ permit compilarea selectiv\ a unor por]iuni din programul surs\. este asem\n\toare instruc]iunii ifelse din limbajul C..1. Directiva “elif” are sensul de “else if”. • traseul de execu]ie al programelor `n faza de test. Aceste directive sunt: # if expr_constanta # else # endif # elif expr_constanta # ifdef identificator # ifndef identificator Directiva “if“ prin “expr_constant\” care urmeaz\ dup\ ea permite includerea por]iunii de cod `ntre “if” [i “endif” `n procesul de compilare. /* se calculeaza puterea a n-a a lui π */ ~n fi[ierul math. 10.h> . 82 .4 Directiva #error Directiva #error cere compilatorului s\ sisteze compilarea..1. Directiva “else” ofer\ o alternativ\ `n cazul `n care “if” e[ueaz\. ea poate determina un lan] de if-else-if: # if expresie cod. (double)n)..h se afl\ defini]ia constantei M_PI [i a func]iei pow( ). compilarea condi]ionat\ este folosit\ pentru: • scrierea de programe portabile: constantele simbolice ce se testeaz\ pot reprezenta tipul [i caracteristicile ma[inilor utilizate pentru o anume por]iune de cod. # elif expresie1 cod1. val=pow(M_PI. # elif expresie2 cod2. • optimizarea unor coduri utiliz=nd avantajele specifice fiec\rei ma[ini. Are forma: # error mesaj La `nt=lnirea directivei este `ntrerupt\ compilarea [i se afi[eaz\ “mesaj”-ul ce este scris `n linia directivei. . # endif Directivele “ifdef” (if defined) [i “ifndef” (if not defined) sunt utilizate pentru compilarea condi]ionat\ de definirea anterioar\ a lui “identificator” `ntr-o directiv\ de tipul #define. Se utilizeaz\ la depanarea programelor..Gheorghe GRIGORAŞ # include <math.

Macroinstruc]iunea _DATE_ con]ine un [ir de forma “lun\/zi/an” `n care lun\.2 Macroinstruţiuni Prin acest mecanism programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator. zi. # line num\r “nume_fi[ier”.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie Aceste macroinstruc]iuni utilizator se definesc cu directiva #define: # define nume_macro secven]\_caractere Aici. implementarea nu este `n variant\ standard. 10. pe de o parte. acest supliment de vitez\ este “anihilat” de cre[terea dimensiunii programului. Acestea sunt: _LINE_. Acesta. } Folosirea func]iilor definite ca macroinstruc]iuni are. # line “nume_fi[ier”.2. “nume_macro” poate fi un identificator ce reprezint\ numele macroinstruc]iunii. Ora la care a fost executat\ aceast\ conversie este con]inut\ `n _TIME_ sub forma [irului ora/minute/secunde.h> # define ABS(a) (a)<0?-(a):(a) void main(void){ printf(″Valoarea absoluta a lui -1 si 1: %d%d″. _TIME_. iar “nume_fi[ier” este un identificator valid de fi[ier care devine noua valoare a lui _FILE_. Identificatorul _LINE_ con]ine num\rul liniei de cod la compilare iar _FILE_ este un [ir care con]ine numele fi[ierului surs\ compilat.1. Aceasta semnific\ faptul c\ implementarea este conform standardului ANSI C.2.ABS(-1). 10.1). Dar “nume_macro” poate fi [i numele unei func]ii urmat\ de parametri: prin aceasta se define[te o macroinstruc]iune de tip func]ie care poate fi ‘apelat\’ `n orice punct al programului `n care a fost definit\. Con]inutul acestor doi identificatori poate fi modificat prin directiva #line: # line num\r. va fi `nlocuit cu “secven]\_caractere” care poate `nsemna o secven]\ de instruc]iuni C (vezi [i 10. Dac\ _STDC_ nu-i definit\ sau con]ine altceva dec=t 1. an sunt compuse din c=te dou\ cifre ce reprezint\ `n ansamblu data conversiei fi[ierului surs\ `n cod obiect. Exemplu: # define <stdio. `ncorporate `n compilator. Aici “num\r” este orice `ntreg pozitiv.Programare_ Limbajul_C 10. _DATE_.1 Macroinstrucţiuni predefinite Limbajul standard ANSI C define[te cinci nume de macroinstruc]iuni predefinite. 83 . datorit\ codului care apare de mai multe ori. Pe de alt\ parte `ns\. _FILE_. acesta devine noua valoare a lui _LINE_ `n punctul `n care se `nt=lne[te directiva. _STDC_. un avantaj major: m\rirea vitezei de execu]ie a codului fiindc\ nu mai apare nici o `nc\rcare suplimentar\ legat\ de apelarea func]iei. dac\ dimensiunea macroinstruc]iunii tip func]ie este mare.ABS(1)). Macroinstruc]iunea _STDC_ con]ine constanta 1 scris\ `n baza 10. utilizat `ntr-un text surs\.

a sumei numerelor naturale m [i n. cel mai mare divizor comun a dou\ numere `ntregi pozitive p [i q: int cmmdc_r(int p. S\ se scrie o func]ie “ fibonacci ( int n) “ care s\ returneze al n-ulea termen al [irului lui Fibonacci. Suma …. S\ se testeze aceast\ func]ie pentru un [ir anume(fi[ier). … Num\r … Min …. else return cmmdc_r(q. Suma [i Media fiind suma (media) numerelor citite p=n\ `n acel moment 3. b. . literele mari . …. Folosind func]ia “este_prim( … )” de la exerci]iul precedent. 6. 704 = 3 + 701. int q) { int r. Scrie]i apoi [i testa]i varianta iterativ\ a func]iei. Media …. S\ se scrie o func]ie “ int este_prim(int n) ” care s\z returneze 1 dac\ num\rul n este prim [i zero `n caz contrar. cifrele [i celelalte caractere(la un loc) dintr-un text(fi[ier). pentru fiecare s\ scrie un r=nd `ntr-un tabel ce are forma: Nr. Descrie]i [i implementa]i trei algoritmi de sortare. determinarea valorilor maxim [i minim dintre cele n numere citite. S\ se foloseasc\ aceste func[ii `ntr-un program principal. 4. a puterilor 1. int q) 8. cu numele : int cmmdc_i (int p. S\ se scrie func]ii recursive pentru calculul factorialului unui num\r dat n. } Scrie]i un program pentru testarea acestei func]ii precum [i pentru calculul celui mai mare divizor comun a n numere date.2 …. S\ se scrie un program numit maxmin. Construi]i o func]ie “ int numar_cuvinte(const char *s) “ care s\ returneze numarul cuvintelor din [irul s ( cuvintele sunt desp\r]ite prin spa]iu/spa]ii). Max ….crt.Cap 11 EXERCIŢII 1. 7. k a unui num\r n. citirea unui intreg pozitiv n. c. S\ se scrie un program care s\ numere literele mici. S\ se scrie un program numit sumedia. De exemplu: 700 = 17 + 683 . 9. recursiv.c care s\ citeasc\ niste numere reale [i. 702 = 11 + 691. unde Min(Max) `nseamn\ cel mai mic(mare) dintre numerele citite p=n\ `n acel moment.b] : Orice num\r par n mai mare ca 2 este suma a dou\ numere prime. r). S\ se foloseasc\ cele dou\ func]ii pentru a verifica dac\ al nulea termen din [irul lui Fibonacci este num\r prim ( n = 1. etc.c care s\ execute : a. if (( r = p % q ) == 0 ) return q. Urm\toarea func]ie calculeaz\. 12). citirea a n numere reale. scrie]i un program ce s\ verifice conjectura lui Goldbach pentru toate numerele pare dintr-un interval dat [a. 2. 5.

45. S\ se foloseasc\ acestea pentru a verific\ dac\ un [ir de caractere format numai din literele a. 18. 85 . 2.j0] = min{a[i0. Scrieti o procedura care determina. 0. 23.98 12. bababbcbbabab. numarul punctelor de coordonate intregi aflate in interiorul sau.j0] cu proprietatea: a[i0. 15. triunghi etc. cerc. 11. apoi sa se rearanjeze liniile astfel incat suma elementelor de pe diagonala sa fie minima.01.04. 16. 14. Fie a un tablou bidimensional (m x n).j] : 0<=j<=n-1} = max{a[i. 0.90. calculeaza data calendaristica care urmeaza unei anumite date. Proiectati o structura de date pentru reprezentarea datei calendaristice si scrieti subprograme care: • • • verifica daca valoarea unei variabile din structura este o data valida.01. Scrieti un program care.size_t el_size. Sa se proiecteze o structura de date pentru reprezentarea multimilor finite de numere complexe si sa se scrie proceduri care realizeaza operatii cu multimi de numere complexe reprezentate astfel. Scrieti proceduri de citire si scriere a unui punct.04. acb. const void *)) pentru a sorta o list\ de numere reale `n ordinea cresc\toare relativ la p\r]ile frac]ionare a acestor numere. S\ se scrie [i apoi s\ se testeze func]ii pentru adunarea a doi vectori [i pentru adunarea a dou\ matrice. c.90. pentru un triunghi dat. b. size_t n_els. int compare(const void *. c este palindrom cu centrul ‘c’: [irurile: aabacabaa . dreptunghi. S\ se scrie un program `n care s\ se foloseasc\ func]ia sistemului : void qsort(void *array. Se da o matrice patratica. Scrieti o procedura similara pentru cerc. bbcbb sunt palindroame pe c=nd [irurile: aabbcbb. Proiectati structuri de date pentru reprezentarea unui punct. 123. ccab. calculeaza data calendaristica care precede o anumita data.Programare_ Limbajul_C 10. a unui triunghi.43. 17. avand la intrare doua siruri de caractere. De exemplu lista: 2. aaaa nu sunt palindroame. top.98 este sortat\ astfel: 45. S\ se scrie func]iile care implementeaz\ o stiv\ `n C(push. etc). 13. aca.43. pop. determina cel mai lung subsir comun si pozitiile la care acesta incepe in fiecare dintre cele doua siruri. Un punct sa al acestui tablou este un element a[i0. aaaaaaaacaaaabb. 123. 23.j0] : 0<=i<=m-1} Scrieti un program care determina punctele sa (daca exista) ale unui tablou bidimensional. Sa se ordoneze crescator fiecare linie a matricii.

6. Bucure[ti. Bucure[ti 1998 86 . Cluj-Napoca Volumul I . [i al]ii. Editura Teora.Limbajele C si C++ in Aplicatii 3. Musc\. Gh.Kalisz. Ed.Limbajul C Volumul II . Cristea.C. B. 4. 1998. Editura Teora. Informatic\ aplicat\. Bucuresti. Editura Didactic\.XI.. 1999. manual pentru licee de informatic\. Grigora[. Aplica]ii `n C [i C++.P\nsiu. Teora 1998 2. Programarea calculatoarelor:Fundamente. 5. cls. P\tru]. Herbert Schildt C .Limbajul C++ Volumul III . vol I. Liviu Negrescu Limbajele C si C++ pentru incepatori. Ia[i. A. Limbajul C standard. Editura “Spiru Haret”.III. Gh.Gheorghe GRIGORAŞ BIBLIOGRAFIE 1.Manual Complet.. E.V.Giumale. 1992.

Fi[ierul <limits.h> <limits. int isalpha(int c).h> <stdio. de control? */ /* c este cifra? */ /* c este car.h> <stddef. Fi[irerul <float.h> con]ine defini]iile unor constante pentru limitele unor valori flotante: DBL_MAX. int ispunct(int c).h> con]ine defini]iile unor constante ce caracterizeaz\ `ntregii: CHAR_BIT. Fi[ierul <assert. Dac\ expr este zero.h> <ctype.h> con]ine macrouri (func]ii) pentru testarea caracterelor: • • • • • • • • • • • int isalnum(int c). punctuatie? */ /* c este spatiu? */ /* c este litera mare? */ /* c este cifra hexa? */ Mai con]ine: int tolower (int c) [i int toupper ( int c) funcii ce permit transformarea literelor din mari ]n mici sau invers. int islower(int c). DBL_EPSILON etc. int isgraph(int c). int isprint(int c). este tip\rit un mesaj(diagnostic) [i se iese din program. Fi[ierul <ctype. 3. /* c este alfanumeric? */ /* c este alfabetic? */ /* c este car. 5.h> <signal. grafic? */ /* c este litera mica? */ /* c este tiparibil? */ /* c este car. int isupper(int c). FLT_MAX. CHAR_MAX.ANEXA Biblioteca standard C FI{IERE HEADER <assert.h> <float. int iscntrl(int c).h> <locale. int isdigit(int c).h> <math.h> <setjmp. 2.h> <string.h> <stdlib. int isxdigit(int c).h> con]ine macro-ul assert() • void assert (int expr).h> <errno. 4. Fi[ierul <errno. .h> <time. INT_MAX etc.h> con]ine macrouri folosite pentru raportarea erorilor. int isspace(int c).h> 1. DBL_MIN.h> <stdarg.

10. double atan2 ( double y. double x). TMP_MAX. double fmod ( double x. Fi[ierul <stddef.h> con]ine o redefinire (typedef) de tip [i trei m macrouri ce permit scrierea de func]ii cu un num\r variabil de argument ( ca [i printf ). int fseek (FILE *fp. /* Returneaz\ valoarea indicatorului de pozi]ie a fi[ierului pointat de fp*/ void rewind (FILE *fp). Func]ii pentru accesul la fi[iere: • • • • • • • • • 88 FILE *fopen (const char *filename. double exp ( double x). double tan ( double x). /* Seteaz\ indicatorul la `nceputul fi[ierului */ int fsetpos (FILE *fp. double sinh ( double x). double y).h> con]ine prototipuri pentru func]iile matematice: • • • • • • • • • • • double cos ( double x). double sin ( double x).h> con]ine macrourile. /* Pozi]ioneaz\ indicatorul pentru urm\toarea opera]ie `n fi[ier la “place” + “offset” */ long ftell (FILE *fp).h> con]ine construc]ii ce permit programatorului s\ m=nuiasc\ condi]ii sau semnale excep]ionale. long offset. De asemnea fi[ierul mai con]ine prototipurile func]iilor de intrare/ie[ire (vezi cap. double flor ( double x). double log ( double x). double log10 ( double x). . double cosh ( double x). FILENAME_MAX. De asemenea sunt defini]i pointerii stdin. double atan ( double x). /* Seteaz\ indicatorul la valoarea pos */ int rename (const char *from. double fabs ( double x). Fi[ierul < signal. /*tipul ob]inut din sizeof() */ NULL. Fi[ierul <locale.h> con]ine construc]ii (structuri.Gheorghe GRIGORAŞ 6. double sqrt ( double x). NULL. 11.h> con]ine defini]ii de tip [i macrouri ce se folosesc `n alte defini]ii: • • • • typedef typedef typedef #define char wchar_t. 8. double pow ( double x. stdout. Fi[ierul <stdarg. const fpos_t *pos). int fclose (FILE *fp). 12. 7. Fi[ierul <math. 9. /* tipul wide character*/ int ptrdiff_t. EOF. FILE *tmpfile (void).4). const char *to). double tanh ( double x). int place). stderr [i pentru structura FILE. Sunt definite aici constantele BUFSIZ. defini]iile de tip [i prototipurile func]iilor utilizate de programator pentru a accesa fi[iere. double y). const char *mode). double acos ( double x). int fflush (FILE *fp). double asin ( double x). Fi[ierul <stdio. Fi[ierul <setjmp> con]ine declara]ii [i prototipuri ce permite programatorului s\ utilizeze salturi nelocale. FOPEN_MAX. func]ii) ce permit setarea unor propriet\]i “locale”: forma punctului zecimal. /*tipul diferen]\ de pointeri */ unsigned size_t. informa]ii monetare etc. double ceil ( double x).

orei ]i cele privind ceasul intern al calculatorului. char **end_ptr. void *memcpy(void *to. int rand(void). void *bsearch(const void *key_ptr. comunicarea cu sistemul. void *malloc(size_t size). size_t n_els. const char *s2. size_t n_els. long atol(const char *s). size_t n). const void *a_ptr. const char *s2). void *realloc(void *ptr. /*lungimea [irului s */ char *strncat(char *s1. 14. const char *s2). /* comparare a cel mult n caractere din [irurile s1 [i s2*/ • char *strncpy(char *s1. Fi[ierul <string. const void *)). /* caut\ `n s1 prima apari]ie a lui s2 */ • char *strtok(char *s1. int compare(const void *. Iat\ unele dintre ele: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • void *calloc(size_t n.h> con]ine prototipurile func]iilor de uz general : alocarea dinamic\ a memoriei. void free(void *ptr). void *from.h> con]ine prototipuri de func]ii pentru manipularea blocurilor de memorie sau a [irurilor: • • • • • • • • • • • void memcmp(const void *p. int c). size_t n). void abort(void). long denumer). Se folose[te structura tm care este definit\ astfel: 89 . size_t el_size).etc. sortare. const char *s2). double strtod(const char *s). const char *s2) /* copie s2 `n s1 */ size_strlen(const char *s). int denom). /*cauta c `n [irul s*/ int strcmp(const char *s1. char *strcat(char *s1. /*concatenarea a cel mult n caractere din s1 la s2*/ int strncmp(const char *s1. const char *s2. const char *s2. void exit(int status). size_t n). /* caut\ tokenuri `n s1 folosind caracterele din s2 ca separatori */ 15. int atoi(const char *s). generare de numere aleatoare. int abs(int i). size_t n). size_t el_size. Fi[ierul <stdlib. size_t size). long strtol(const char *s. size_t n). double atof(const char *s). size_t n) /* copie cel mult n caractere din s2 `n s1 */ • char *strstr(const char *s1. /* comparare [iruri*/ char *strcpy(char *s1. void *memset(void *p. size_t n). int c. int base).h> con]ine prototipuri ale func]iilor pentru ob]inerea datei. ldiv_t ldiv(long numer. void *memmove(void *to. c\utare binar\.Programare_ Limbajul_C 13. void *from. void srand(unsigned seed). int compare(const void *. const char *s2). const void *)). Fi[ierul <time. const void *q. /*concatenare*/ char *strchr(const char *s. conversie de stringuri. size_t el_size. void qsort(void *a_ptr. div_t div(int numer. long labs(long i).

. printf("%s\n%s ".11 */ int tm_year.. ?8 converte[te timpul pointat de t_ptr la string . ctime(&acum).. de secunde trecute de la 1 Inuarie 1970 */ • char *asctime(const struct tm *tp).365 */ int tm_isdst. /*converte[te timpul inregistrat [i pointat de tp `ntr-un string ce reprezint\ data*/ • char *ctime (const time_t *t_ptr). /*zilele din an 0. /*luna anului 0. Codul ASCII American Standard Code for Information Interchange 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 nul soh stx etx eot enq ack bel bs ht 1 nl vt np cr so si dle dc1 dc2 dc3 2 dc4 nak syn etb can em sub esc fs gs 3 ’ rs us sp ! “ # $ % & 4 ( ) * + ... /*returneaz\ num\rul de tacturi CPU utilizate de program p=n\ aici*/ • time_t time(time_t *tp). /*returneaz\ nr. De exemplu: … time_t acum. /*secunde 0. /*ziua lunii 1.59 */ int tm_hour.. asctime(localtime(acum))). 6 < = > ? @ A B C D E 7 F G H I J K L M N O 8 P Q R S T U V W X Y 9 ‘ Z [ \ ] ^ _ a b c 10 d e f g h i j k l m 11 n o p q r s t u v w 12 x y z { | } ~ del 90 .. /*minutr 0. .data*/ • struct tm *localtime(const time_t *t_ptr).Gheorghe GRIGORAŞ struct tm { int tm_sec. / 0 1 5 2 3 4 5 6 7 8 9 : . /* zilele de la 0 la 6 */ int tm_yday.31 */ int tm_mon. Func]ii: • typedef long clock_t. /* Indicator de timp */ }. are ca efect scrierea datei calenderistice. • typedef long time_t. • clock_t clock(void).60*/ int tm_min.23 */ int tm_mday. /*ore 0. . /*anul de la 1900 */ int tm_wday. acum = time(NULL).

Diferen]a `ntre codurile literelor mari [i cele mici corespunz\toare este 32.Z [i a . Caracterul cu codul 32 este spa]iu (gol) [i se tip\re[te ca [i un spa]iu gol.z sunt contigue. 91 . comanda man ascii produce afi[area tabelei codurilor ASCII pe ecran. Codurile caracterelor 0-9. ~n tabela urm\toare se da “semantica” unora din caracterele de pe liniile 0-2. bel bs cr esc ~n]elesul unor abrevieri audible bell ht tab orizontal backspase nl linie nou\ retur car nul null escape vt tab vertical ~n sistemele UNIX.Programare_ Limbajul_C • • • • • Observa]ii: Caracterul G este `n linia 7 [i coloana 1 deci are codul ASCII 71. Caracterele cu codurile 0-31 [i 127 nu sunt tip\ribile. A .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful