Programare_ Limbajul_C

CUPRINS
CUPRINS _______________________________________________________________________ i Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C _____________________________________________4 1.1 Scurt istoric_________________________________________________________________4 1.2 Forma unui program C _______________________________________________________8 1.3 Compilarea unui program C___________________________________________________9 Cap 2 Tipuri, operatori, expresii_____________________________________________________11 2.1. Tipuri simple ______________________________________________________________11 2.2. Literali ___________________________________________________________________12 2.3. Declararea unei variabile şi a unei constante ____________________________________13 2.4. Operatori _________________________________________________________________14 2.4.1. Operatori aritmetici ______________________________________________________15 2.4.2. Operatorii relaţionali (de comparaţie) ________________________________________15 2.4.3. Operatori logici _________________________________________________________16 2.4.4. Operatori la nivel de bit ___________________________________________________16 2.4.5. Operatorul de asignare ____________________________________________________16 2.4.6. Operatorul condiţional ____________________________________________________17 2.4.7. Operatorul virgulă _______________________________________________________17 2.4.8. Precedenţa operatorilor ___________________________________________________18 Cap 3 FUNCTII _________________________________________________________________19 3.1. Definirea unei funcţii _______________________________________________________19 3.2. Returnarea unui apel _______________________________________________________20 3.3. Funcţii cu un număr variabil de parametri _____________________________________20 3.4. Sfârşitul execuţiei unui program ______________________________________________20 3.5. Apelul şi transmiterea parametrilor ___________________________________________21 3.6. Funcţia principală main _____________________________________________________22 Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE ______________________________________________24 4.1.Fluxuri şi fişiere ____________________________________________________________24 Semnificaţia __________________________________________________________________26 4.2. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere_______________________________________27 4.3. Scrierea cu format__________________________________________________________28 4.5. Citirea cu format ___________________________________________________________32 Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL ______________________________________________35 5.1. Instrucţiunea if ____________________________________________________________36 5.3. Instrucţiunea while_________________________________________________________38 5.4. Instruc]iunea do ... while ___________________________________________________39
i

Gheorghe GRIGORAŞ

5.5. Instrucţiunea for ___________________________________________________________39 5.6. Instrucţiunea break ________________________________________________________41 5.7. Instrucţiunea continue _____________________________________________________42 5.8. Instrucţiunea go to_________________________________________________________42 5.9. Exerciţii __________________________________________________________________43 1. Calculul factorialului. _____________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________43 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________43 4. Prezentare de date __________________________________________________________43 5.10. Soluţii la exerciţii _________________________________________________________43 1. Calculul factorialului ________________________________________________________43 2. Conversie _________________________________________________________________44 3. Numărarea biţilor 1 într-un număr ______________________________________________45 4. Prezentare de date __________________________________________________________45 Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI ___________________________________________________47 6.1. Pointeri ___________________________________________________________________47 6.2. Tablouri cu o dimensiune ____________________________________________________48 6.2.1. Referenţierea unui element al tabloului _______________________________________48 6.2.2. Iniţializarea unui tablou ___________________________________________________48 6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri ______________________________________________50 6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri _______________________________________________51 6.5. Şiruri de caractere _________________________________________________________51 6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni ____________________________________________51 6.7. Tablouri de pointeri ________________________________________________________53 6.8. Pointeri şi alocarea memoriei_________________________________________________54 6.9. Operatorul “sizeof” ________________________________________________________55 6.10. Pointeri către funcţii _______________________________________________________55 6.11. Exerciţii _________________________________________________________________57 6.12. Soluţii ___________________________________________________________________57 Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI _____________________________________________59 7.1. Redenumirea unui tip _______________________________________________________59 7.2. Tipul structură ____________________________________________________________60 7.3. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri ________________________________61 7.4. Structuri autoreferenţiate ___________________________________________________61 7.5. Tipul enumerare ___________________________________________________________63 7.6. Uniuni ____________________________________________________________________63 7.7. Exerciţii __________________________________________________________________65 7.8. Soluţii ____________________________________________________________________66 Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI ___________________________________________________70
ii

Programare_ Limbajul_C

8.1. Precizarea unui mecanism de memorare _______________________________________71 8.2. Gestiunea automată a memoriei ______________________________________________71 8.3. Gestionarea “register” a memoriei ____________________________________________71 8.4. Gestionarea statică a memoriei _______________________________________________72 8.5. Variabile globale ___________________________________________________________72 8.6. Declararea variabilelor externe _______________________________________________72 8.7. Gestiunea dinamică a memoriei_______________________________________________73 8.8. Exerciţii __________________________________________________________________73 8.9. Soluţii ____________________________________________________________________74 Cap 9 CONVERSIA DE TIP _______________________________________________________76 9.1. Mecanisme de conversie ____________________________________________________76 9.1.1 Conversia la asignare _____________________________________________________77 9.1.2 Evaluarea expresiilor aritmetice _____________________________________________77 9.1.3. Evaluarea expresiilor logice________________________________________________78 9.1.4 Conversii explicite _______________________________________________________78 9.1.5 Conversie de pointeri. Pointerul universal _____________________________________79 Cap 10 PREPROCESORUL ________________________________________________________80 10.1 Directive preprocesor ______________________________________________________80 10.1.1 Constante simbolice. Directiva #define ______________________________________81 10.1.2 Includerea fişierelor _____________________________________________________81 10.1.3 Compilare condiţionată ___________________________________________________82 10.1.4 Directiva #error ______________________________________________________82 10.2 Macroinstruţiuni __________________________________________________________83 10.2.1 Macroinstrucţiuni predefinite ______________________________________________83 10.2.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie_______________________________________________83 Cap 11 EXERCIŢII_______________________________________________________________84 BIBLIOGRAFIE_________________________________________________________________86 ANEXA ________________________________________________________________________87 Biblioteca standard C __________________________________________________________87 Codul ASCII __________________________________________________________________90

iii

Cap 1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL C 1. Primul limbaj de nivel înalt implementat sub acest sistem de operare a fost limbajul B. restul operanzilor erau consideraţi întregi. BCPL a fost proiectat de Martin Richards în 1967 şi face parte din categoria “low-level languages”. Limbajele BCPL şi B sunt limbaje de nivel scăzut faţă de limbajul Pascal şi nici unul din ele nu este tipizat: toate datele sunt considerate cuvinte maşină încât. la Bell Laboratories în USA. este oficial din “Combined” dar neoficial se consideră a fi iniţiala pronumelui lui . BCPL.1 Scurt istoric Strămoşii limbajului C sunt limbajele de programare CPL. Numele “C”. Asemănarea cu BCPL a fost mai degrabă semantică. bazat pe B. considerat la început a proveni de la Cambridge. În anii ’60. B şi Algol 68. Ken Thomson a început proiectarea sistemului de operare Unix. operanzii flotanţi din expresii trebuiau precedaţi de punct. CPL a fost dezvoltat la Universităţile Cambridge şi London în anii 1960-1963.3 Compilarea unui program C 1. sau “systems programming languages”. care la început s-a numit NB dar numele său a fost stabilit C. Proiectarea limbajului B a fost influienţată de limitele maşinii pe care a fost implementat: un PDP-7 cu capacitatea 4K ( cuvinte de 18 biţi). sintaxa este total diferită. În una din implementările BCPL-ului. Problemele create în jurul limbajelor BCPL şi B au dus la dezvoltarea unui nou limbaj. exemple simple de programe duc la complicaţii nebănuite.1 Scurt istoric 1.2 Forma unui program C 1. un limbaj bazat pe BCPL care a fost proiectat de asemenea de către Ken Thompson în 1970.

Firma Borland a folosit acest standard în faza de proiect şi a realizat implementările Turbo C care se bucură de un succes remarcabil. programele scrise în C 5 . unele din acestea au adăugate o serie de facilităţi sau extensii proprii care nu împiedică compilarea unui program standard. Limbajul a fost proiectat şi implementat de către Dennis Ritchie la Bell Laboratories în 1972. În mare parte ( construcţiile for şi switch.1.) limbajul a fost influienţat şi de Algol 68. Standardul ANSI ( American National Standard Institute) a fost redactat abia în decembrie 1989 şi a fost pus la dispoziţia celor interesaţi la începutul lui 1990. în prezent .Programare_ Limbajul_C Cristopher Strachey. Limbajul C este privit ca un limbaj de nivel mediu întrucât combină cele mai reuşite elemente ale limbajelor de nivel înalt ( Pas-cal. Un fapt cu totul inedit a fost acela că. adică a elementelor de bază în funcţionarea unui calculator. Ritchie a lucrat pe un calculator DEC PDP-11 sub sistemul de operare Unix. Se înţelege că au existat şi neconcordanţe în multitudinea de “dialecte” ale limbajului. Pentru eliminarea acestora în 1983 a fost creată o comisie care să stabilească un standard al acestui limbaj. tratarea pointerilor etc.1. au apărut numeroase alte implementări ale limbajului C şi astfel a crescut şi popularitatea acestuia. Din acest motiv varianta clasică a limbajului C a fost asociată sistemului de operare Unix . mare parte din implementările C -ului s-au dovedit de un mare grad de compatibilitate: un program scris pentru una din variante putea fi compilat cu succes folosind o altă variantă. Genealogia limbajului C este prezentată în Figura 1. În ciuda acestui fapt . •FORTRAN I (1957) •FORTRAN II (1958) •ALGOL 60 (1960) •CPL (1963) •ALGOL 68 (1968) •BCPL (1967) •B (1970) •C (1972) •C++ (1984) Figura 1. Odată cu creştere popularităţii calculatoarelor personale. toate compilatoarele C sunt compatibile cu standardul ANSI C.versiunea 5 şi multă vreme a constituit un standard (neoficial de altfel) al limbajului [KeR 78]. cel care a condus echipa ce a proiectat CPL-ul. Modula. Fortran. Algol. Ada) cu gradul de control şi flexibilitatea oferite de către limbajul de asamblare. De altfel. a octeţilor şi a adreselor de memorie. C permite manevrarea biţilor.

proiect ce trebuia să realizeze distribuirea nucleului UNIX într-o reţea de computere conectate LAN. şi a fost folosit pentru prima dată în Decembrie 1983. Aşa cum vom vedea pe parcursul prezentării limbajului. Compilatoarele oferite împreună cu sistemul Unix sunt relativ ieftine (uneori chiar gratuite) şi pot fi folosite pe o diversitate de maşini. acesta oglindeşte conceptele fundamentale ale unui computer tradiţional. Limbajul C are structuri de control adecvate precum şi facilităţi de structurare a datelor care îl fac să fie folosit într-o diversitate de domenii.3.Iată ce spune Stroustrup despre această alegere: <<I picked C++ because it wos short. cei care nu-l agrează îl consideră un limbaj lipsit de siguranţă. Unul din motivele pentru care limbajul C este în acelaşi timp agreat de mare parte din programatori şi dezagreat de altă mare parte din programatori. Bjarne Stroustrup a realizat în Octombrie 1979 un preprocesor. prezintă etapele importante din proiectarea limbajului. Algol 68 care a dat supraîncărcarea operatorilor. chiar dacă era clădit pe C. indiferent de ce calculator dispunem. o variabilă de un tip scalar oarecare poate apare în aceeaşi expresie cu o variabilă de un alt tip scalar. and wasn’t of the form “adjective C”. În martie 1980 preprocesorul îmbunătăţit era implementat pe 16 sisteme iar limbajul acceptat de acesta a fost numit “C cu Clase”. • C este un limbaj disponibil: un limbaj pentru care se poate găsi cu uşurinţă un compilator. Originea acestui limbaj şSTR 94ţ trebuie căutată în proiectul care a început în Aprilie 1979 la “Computing Research Center of Bell Laboratories” în Murray Hill. Mesa. Cele mai mari influienţe asupra noului limbaj le-au avut: Simula care a dat clasele. Are de asemenea o mulţime bogată de operatori care-i dau un înalt grad de expresivitate. C++arm reprezintă “The Annotated C++ Reference Manual” iar C++std este standardul ANSI C++. tough it is always pronounced “plus plus”. este că datorită faptului că face parte din sistemul de operare Unix. acest lucru este posibil în general fără un efort deosebit. Pentru realizarea acestui proiect. Ada. Smalltalk. depending on context. Datele care apar în paranteză se referă la prima implementare disponibilă pentru limbajul respectiv(după [STR 94]). Cei care agrează limbajul C îi apreciază flexibilitatea sa. “succesor” or “increment” . numită C++. Motivele pentru care a fost ales limbajul C (în faţa altor limbaje ale vremii: Modula-2. • C este un limbaj eficient: semantica sa este “low level” ceea ce înseamnă că pot fi folosite cu eficienţă resursele hardware pentru programele C. referinţele şi abilitatea de a declara variabile oriunde în cadrul unui bloc şi BCPL de unde a fost luată forma de prezentare a comentariilor cu //. had a nice interpretation. New Jersey. un membru al echipei lui Stroustrup. De exemplu. limbajul a căpătat o mare popularitate în lumea academică şi nu numai. be read as “next”. Ceea ce este sigur. Numele C++ a fost sugerat de Rick Mascitti. Clu) pentru acest proiect sunt expuse chiar de creatorul noului limbaj: • C este un limbaj flexibil: se poate folosi în orice domeniu şi permite utilizarea oricăror tehnici de programare. • C este un limbaj portabil: chiar dacă un program C nu este automat portabil de la o maşină la alta. este lipsa totală a verificării tipului (type checking). Asta pentru scurt timp însă deoarece comitetul ANSI pentru standardizarea C-ului a atras atenţia că se poate crea o confuzie cu această denumire. numit Cpre. USA. După numele “ C cu clase” limbajul a fost “botezat” C84. era vorba totuşi de un nou limbaj. O nouă versiune a limbajului C. 6 . a apărut în 1984. care a adăugat la limbajul C conceptul de clasă folosit pentru prima dată de limbajul Simula ( dezvoltat în anii 1962-1967 de norvegienii Kristen Nyagaard şi Ole-Johan Dahl). In C++. ++ can.>> În figura 1.Gheorghe GRIGORAŞ au un grad mare de portabilitate: uşurinţa de a adapta programele scrise pentru o anumită categorie de calculatoare sau sisteme de operare la alte calculatoare sau sisteme de operare.2. este prezentată genealogia limbajului C++ iar figura 1.

2. 1979 1980 1982 1983 1984 1985 1986 1987 Mai Octombrie Aprilie Ianuarie August Decembrie Ianuarie Februarie Octombrie Septembrie Noiembrie Începutul proiectului “C cu clase” Prima implementare a lui C cu clase Primul raport intern la Bell Labs asupra lui C cu clase Primul articol extern asupra lui C cu clase Prima implementare a limbajului C++ Limbajul a fost “botezat” C++ Primul manual C++ Prima lansare externă C++ Manualul The C++ Programming Language Prima conferinţă OOPSLA (centrată pe Smalltalk) Prima conferinţă USENIX C++ 7 .Programare_ Limbajul_C •Fortran(1956) •Algol 60(1960) •CPL(1963) •BCPL(1967) •Simula 67(1969) •C •Algol 68(1977) •C cu Clase (1980) •Ada (1983) •C++ (1984) •ANSI C (1986) •ML(1976) •Clu(1978) •C++arm(1990) •C++std (1995) Figura 1.

*/ # include <stdio.a = b.cmmdc (a.b = c. y = rest. 1. daca acest rest este nul. primul limbaj de programare studiat (cel puţin până acum) a fost altul decât limbajul C. scanf ("%d%d". int y){ int rest. char raspuns. la disciplina de informatică.b. Programul 1 /* Calculul celui mai mare divizor comun (cmmdc) a doua numere intregi pozitive a si b.h> int cmmdc (int x. return x. se începe cu un limbaj diferit de C iar în învăţământul superior.3.Gheorghe GRIGORAŞ 1988 1990 1991 1992 1994 Decembrie Ianuarie Iunie Martie Mai Mai Iunie Februarie Martie Mai August Prima lansare GNU C++ Prima implementare Oregon Software C++ Prima implementare Zortech C++ Prima reuniune tehnică ANSI X3J16 pentru C++ Prima implementare Borland C++ C++arm: The Annotated C++ Reference Manual Prima reuniune ISO WG21 Prima lansare DEC C++ Prima lansare Microsoft C++ Prima lansare IBM C++ A fost înregistrat Raportul Comitetului ANSI/ISO Figura 1. &b). } int main (){ int a. } while (rest!=0). In caz contrar. Metoda care se aplica pentru a determina cmmdc este urmatoarea: se calculeaza restul impartirii intregi a lui a prin b. b capata valoarea restului si procedeul se repeta.b)). mai ştie cel puţin un limbaj de programare (Pascal în cele mai multe cazuri). b este valoarea cautata. do { rest = x%y. Vom începe prezentarea printr-un exemplu. a capata valoarea lui b. cel care se apucă de învăţat limbajul C. printf (" Continuati ? d)a n)u -->"). 8 . &a. x = y. do { printf (" Introduceti 2 valori intregi pozitive -->"). Aceasta pentru că în programa de liceu. if (b>a) { int c = a.2 Forma unui program C În general. } printf (" Cmmdc al celor doua numere este: %d\n". la facultăţile care au în planul de învăţământ informatică şi chiar la cele de profil.

Corpul unei funcţii este delimitat de acolade: ‘{’ ţine locul lui begin (dinalte limbaje) iar ‘}’ al lui end. cmmdc. Trebuie reţinut faptul că orice program C conţine definiţia unei funcţii cu numele main care ţine locul programului principal: punctul de intrare în execuţia unui program C este funcţia main.b)) este un apel la o operaţie de scriere (pe ecranul monitorului) a textului: cuprins între " şi " în afară de %dăn care reprezintă formatul cu care se va tipări valoarea returnată de apelul la funcţia cmmdc (a. )" care apare şi în funcţia main şi în funcţia cmmdc este una din structurile iterative de care dispune limbajul C: grupul de instrucţiuni cuprins între acoladele de după do se execută atâta timp cât condiţia scrisă după while este îndeplinită (de precizat că acel grup de instrucţiuni se execută măcar odată). În exemplul de aici avem: printf cu un parametru aflat între ghilimele: acest text va fi tipărit pe ecran scanf cu trei parametri: "%d%d". operaţiile de intrare/ieşire se realizează prin apel la funcţiile unei biblioteci standard furnizate de sistem. 3. Urmează o linie ce începe cu #. atunci trebuie folosit un editor pentru crearea fişierului sursă C. iar &b adresa variabilei b.} while ( . 9 . 2. acesta trebuie salvat ca fişier text pentru a putea fi utilizat de un compilator. Structurile de control ale limbajului C se vor prezenta într-un capitol special. } while (raspuns!=’n’). Construcţia "do {. Programul pe care l-am prezentat este constituit din două funcţii: main şi cmmdc. Aceste comentarii sunt incluse între "parantezele" “/*” şi “*/”.. return 0.h. dacă se crează un fişier sursă cu editorul Word su Windows. Deşi au fost concepute şi interpretoare de C şi acestea sunt disponibile pentru diferite medii. Primele linii din program constituie comentarii. scanf. Crearea programului. 1. Legarea programului cu funcţiile necesare existente în bibliotecă. Definiţiile acestor funcţii se află în fişierul sistemului stdio. În corpul funcţiei main în Programul 1 avem apeluri la alte funcţii: printf. C a fost gândit de la bun început ca fiind destinat compilării.Programare_ Limbajul_C } scanf ("%c". Aceste funcţii vor fi prezentate mai târziu într-un capitol special. În limbajul C nu există instrucţiuni de intrare/ieşire. Să trecem în revistă structura programului prezentat. Dacă se foloseşte un compilator care nu are integrat un editor (cum sunt cele din sistemul de operare UNIX). Acesta este un apel la o operaţie de citire a unor date pe care le introducem de la tastatură. &b corespund adreselor (faptul că & apare în faţă) unde vor fi memorate cele două valori întregi: &a adresa variabilei a. Atenţie însă: compilatoarele acceptă ca fişiere de intrare (programe sursă) numai fişiere text standard. &raspuns). Parametrul "%d%d" specifică formatul de citire a două numere întregi (d de la digit) iar parametrii &a. Prin urmare. Crearea unui format executabil al unui program C parcurge următoarele trei etape: 1. Pe această linie este o directivă care este gestionată de precompilator (preprocesor) şi permite includerea definiţiilor funcţiilor intrare/ieşire furnizate de sistem şi care se găsesc în fişierul stdio. Compilarea programului. Limbajul C a fost optimizat special în vederea compilării.. Majoritatea compilatoarelor C asigură medii de programare care includ facilităţi pentru realizarea tuturor etapelor precizate mai sus.h.3 Compilarea unui program C Se ştie că există două metode generale de transformare a unui program sursă într-un program executabil: compilarea şi interpretarea.b): va fi scris un număr întreg (%d) după care se trece la linie nouă (caracterul ăn). &a şi %b. printf ("Cmmdc al celor doua numere este: %dăn" cmmdc (a.

că în general. altele folosesc programul de legare al sistemului de operare. în încheierea acestei scurte introduceri . Aşa cum vom vedea în partea a doua a acestei cărţi. Unele compilatoare au programul propriu de legare. Prima regiune este aceea care stochează codul programului.Urmează o zonă de memorie în care sunt stocate variabilele globale. aşa cum dăinuie de când a fost creat limbajul şi. Celelalte două zone reprezintă aşa zisa stivă a programului şi zona de manevră. Într-un program C corect conceput.). funcţia main( ) conţine. Un program C compilat creează şi foloseşte patru zone de memorie disjuncte. compilatoarele existente pe piaţă. De aceea C++ acceptă limbajul C: orice program C va putea fi compilat de un compilator C++. prin intermediul funcţiilor de alocare dinamică ale limbajului C. le foloseşte pentru stocarea unor articole de genul listelor înlănţuite şi arborilor. care îndeplinesc funcţii distincte (figura 1.Gheorghe GRIGORAŞ Toate programele în C constau dintr-una sau mai multe funcţii. un programator care nu ştie C nu va putea programa în C++.După unii autori. • memorează starea curentă a unităşii centrale de prelucrare. • memorează variabilele locale.4. în esenţă. Aceasta este prima funcţie apelată la începutul executării programului. Zona de manevră (heap) este o regiune de memorie liberă pe care programul . programarea în limbajul C va dăinui multă vreme de acum încolo. Standardul ANSI C precizează setul minimal de funcţii care va fi inclus în biblioteca standard. C++ este o versiune extinsă a limbajului C. compilatoarele ce există pe piaţă conţin cu siguranţă şi alte funcţii.4. Să mai precizăm . 10 . singura funcţie care trebuie să fie prezentă în orice program se numeşte main( ). schemă compusă din apeluri ale altor funcţii aflate în biblioteca standard a limbajului C sau definite de programator. o schemă a ceea ce face programul. Stiva este folosită în timpul execuţiei programului în scopurile: • memorează adresele de revenire ale apelurilor la funcţii. STIVA ZONA DE MANEVRĂ VARIABILE GLOBALE CODUL PROGRAMULUI Figura 1. sunt compilatoare C++. care a fost concepută pentru programarea orientată pe obiecte. Procesul de legare (linking) este acela în care programul de legare(linker) combină codul scris de programator cu codul obiect al funcţiilor utilizate şi care se găseşte în bibliteca standard. • memorează argumentele funcţiilor.

Tipuri simple 2.32768. Acest lucru este sintetizat în Tabela 1.. Declararea unei variabile 2. Operatori O expresie în limbajul C – ca în orice limbaj de programare – este o secvenţă de operatori şi operanzi care descrie algoritmul de calcul al unei valori. fiecare dintre ei. 2147483647 11 . Tipurile de bază ale limbajului C pot fi grupate în trei mulţimi: • Tipuri întregi: char.2. Aceşti operanzi.127 . Tipuri simple Tipurile simple (sau tipurile de bază) ale limbajului C definesc dimensiunea zonei de memorie ocupată de valoarea unei variabile precum şi modul în care va fi interpretat conţinutul acestei zone. apeluri la funcţii. operatori....Programare_ Limbajul_C Cap 2 Tipuri.1. nume de constante (literali). short. Limbajul C oferă de asemenea un mecanism de conversie a tipului care va fi prezentat mai târziu în lucrare.32767 -2147483648. Diferenîa dintre acestea constă în dimensiunea zonei de memorie ocupată de o variabilă de acest tip şi implicit de mărimea domeniului de valori.4.128.32768. 2. Tabela 1. au un anume tip iar în funcţie de aceste tipuri se vor aplica algoritmi specifici pentru determinarea valorii expresiei. Aceste tipuri sunt utilizate pentru reprezentarea numerelor întregi.1. int şi long. Tipurile întregi Tipul char short int long (long int) Dimensiunea memoriei ocupate 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul . Literali 2.3. Operanzii într-o expresie sunt nume de variabile.32767 . expresii 2.

‘\xhh’ . ele reprezintă valori care nu pot fi modificate pe parcursul execuţiei unui program. ‘\r’ . ‘\b’ .interlinie (linie nouă).caracterul NULL. ‘A’.14159. 57F3u întregi 12L. ‘\’’ .03.caracter de cod hexazecimal hh. . 65535 0 . Specificarea signed tip este echi-valentă cu tip iar unsigned tip are semnificaţia din Tabela 2. ‘\f’ . Este un tip folosit pentru reprezentări de dimensiune nulă. Tipuri întregi unsigned Tipul unsigned char unsigned short unsigned (int) unsigned long (int) Dimensiunea 8 biţi 16 biţi 16 biţi 32 biţi Domeniul 0 . 4294967295 2.backspace.retur de linie. în limbajul C se folosesc diferite reguli sintactice pentru reprezentarea constantelor.caracterul ”. 10e-12 caracter ‘a’.tabulare verticală.retur de car. o42l long 423uL. Tabela 3 sintetizează unele din aceste reguli. A24E 39u. O3724 ox7F. ‘\u’ . ‘^’ şir “şir de caractere” Explicaţii Notaţia zecimală Notaţia octală (prefix O) Notaţie hexazecimală (prefix ox sau OX) Constante fără semn Reprezentare pe 32 biţi Constante fără semn pe 32 biţi Reprezentare fără exponent Reprezentare cu exponent Există şi caractere speciale (de control) care sunt compuse din caracterul “\” şi din alt caracter. ‘\ddd’ .Gheorghe GRIGORAŞ • Tipuri reale: float. Tabela 3. o245u.. Tipul vid: void.. 42153l. 25AfuL flotant 3. ‘\t’ . double Aceste tipuri sunt folosite pentru a reprezenta numere reale.. Constante literale Constante Exemple întregi 123.caracterul ‘’’ ‘\”’ . • Tabela 2.tabulare.425 -15. ‘\o’ . Acestea sunt: ‘\n’ . Ele se disting prin precizia de reprezentare: float – numere reale în simplă precizie –aproximativ 6 cifre semnificative .iar double pentru numere reale în dublă precizie – aproximativ 15 cifre semnificative. 65535 0 . Pentru tipurile întregi se pot folosi specificările signed şi unsigned.2. 0 O12. ^423. ‘\\’ .caracterul \ (backslash). 255 0 . -457. Literali Literalii (sau constantele literale) sunt valori constante.caracter de cod octal ddd.. -12. 12 .2E^3.. OX3.

pi = 3. Variabilele sunt obiectele de bază ale limbajului şi au un nume care este un identificator.e-4. Tot în interiorul unei funcţii variabilele mai pot fi definite şi în clasa register care este asemănătoare cu cea automatic cu deosebirea că. j. const float pi = 3. explicit se poate specifica prin cuvântul cheie aut: aut int x. Clasele principale de alocare sunt automatic şi static. Variabilele se declară la începutul funcţiilor (variabile locale) sau în exteriorul tuturor funcţiilor (variabile globale).71828182845905. Această clasă este implicită. Un identificator în limbajul C este un şir de caractere care trebuie să îndeplinească condiţiile: . . Declararea unei variabile şi a unei constante Toate variabilele unui program trebuiesc declarate înainte de a fi utilizate.primul caracter este literă sau ‘_’ (underscore). const char mesaj[ ] = "Eroare". char n1='\n'.14159. k.3. în afară de tipul variabilei şi eventual o valoare iniţială pentru aceasta.14159. Mai multe variabile de acela i tip pot fi declarate în aceea i instruc iune. într-o declaraţie se specifică clasa de alocare (implicit sau explicit). float eps = 1. tip nume = valoare. .Nu trebuie să coincidă cu vreun cuvânt cheie (vezi Tabela 4) Tabela 4. având durata de viaţă pe parcursul execuţiei funcţiei. dacă e posibil. alocarea se face în registrele unităţii 13 .Programare_ Limbajul_C 2. Variabilele din clasa automatic sunt definite în interiorul funcţiilor fiind locale funcţiei în care au fost definite. Cuvintele cheie ale limbajelor C şi C^^ this handle public asm delete throw do if register auto try double inline return break short typedef else int case signed union catch enum long new sizeof unsigned char extern virtual operator static class float void struct overload for const volatile switch private continue friend template while protected default goto O variabilă se declară prin una din următoarele instrucţiuni: tip nume. O constantă se declară prin: const tip nume= valoare. desp r ite prin virgule. const double e = 2. Exemple: int i.următoarele caractere sunt caractere alfanumerice (litere sau cifre) sau ‘_’.

0 25. Dacă se definesc în interiorul unei funcţii trebuie să aibă neapărat în faţă cuvântul rezervat static (se mai spune că sunt în clasa static internal). Operatorii ce pot apare într-un program C sunt de patru feluri: • operatori primari de parantetizare. Fiecare dintre aceştia au un tip declarat. De pildă expresiile x * y +z şi x * (y + z) vor fi evaluate diferit pentru aceleaşi valori ale variabilelor.45 Dacă operanzii au tipuri diferite . dacă se declară: float alpha = 20. aceştia delimitează subexpresii şi pot schimba asociativitatea operatorilor. evaluarea se face în mod natural. Tabelul 5 sintetizează clasele de alocare.45. Variabilele definite în exteriorul tuturor funcţiilor fără vreun specificator de clasă sunt în clasa extern şi au alocate adrese fixe. Spre exemplu. float beta = 25. Am văzut că operanzii pot fi variabile. Dacă tipul operanzilor este acelaşi într-o expresie. 14 . permanentă).45 + 5. constante sau apeluri la funcţii (despre care se va vorbi mai târziu). Evaluarea expresiilor se face înlocuind operanzii prin valorile sale şi efectuînd operaţiile conform cu specificaţiile acestora. Variabilele din clasa static diferă de cele din clasa auto sau register prin aceea că sunt memorate în locaţii fixe de memorie (au o adresă fixă.se face în ordinea indicată mai jos: alpha + sqrt (25) alpha + 5.0 20.Gheorghe GRIGORAŞ centrale şi nu în memoria RAM. Register Static internal External Static în modulul în care-i DA DA external definită External în toate modulele DA (în funcţie) aplicaţiei Static în toate modulele DA External aplicaţiei (în funcţie) În capitolul al optulea sunt tratate mai în amănunt problemele legate de gestiunea memoriei. Tabelul 5. se aplică conversii implicite de tip: unul din operanzi se converteşte la tipul celuilalt iar tipul rezultatului va fi tipul comun. 2. ca şi perechea: x+y*z . Clase de alocare CLASA CARACTERISTICI Adre Păstrează Vizibilitate să valoarea fixă în interiorul funcţiei NU NU în interiorul funcţiei în toate modulele DA DA DA DA Durata de viaţă Pe durata funcţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei Pe durata aplicaţiei - Auto. (x + y) * z. atunci evaluarea expresiei: alpha + sqrt (beta).4. Operatori Operatorii se folosesc la constituirea de expresii pornind de la constante şi variabile. Variabilele din clasele auto şi register nu îşi păstrează valoarea de la un apel la altul al funcţiei în care sunt definite.

Aceştia sunt operatori binari iar sintaxa lor în C este: < (mai mic) <= (mai mic sau egal) > (mai mare) >= (mai mare sau egal) == (egal) != (diferit) Cum rezultatul unei comparări este un număr întreg este posibilă asignarea acestuia unei variabile întregi: int a. Negaţia are semnificaţia obişnuită: schimbă semnul valorii expresiei în faţa căreia se află. . x.. y--. • 2. Operatorii relaţionali (de comparaţie) Operatorii relaţionali sunt operatori binari şi permit compararea valorilor a doi operanzi (expresii) iar rezultatul evaluării este zero (dacă rezultatul este fals) sau 1 (dacă rezultatul este adevărat). asin. Operatorii ++ şi -. aceasta este de la stânga la dreapta. j./* l = 12 apoi i = 11 */ m = --i /* i = 10 apoi m = 10 */ • Operatorii binari sunt următorii + adunare * înmulţire scădere / împărţire % modulo La aceşti operatori se adaugă funcţiile din biblioteca matematică . l. k. • postfixaţi: variabila este incrementată (decrementată) după evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la stânga la dreapta. y a = (x! = y).4. tan. dacă x va fi egal cu y atunci a va căpăta valoarea 0 iar în caz contrar a va căpăta valoarea 1. • operatori unari cu notaţie prefixată sau postfixată: -x. Exemplu: x+y x % y. atan. 15 . -autodecrementarea. acos. ++x. x++.1.Programare_ Limbajul_C operatori binari cu notaţie infixată adică: operand operator operand. • operatorul ternar condiţional operand 1 ? operand 2 : operand 3.plus şi minus unari. Operatori aritmetici Operatorii aritmetici sunt aceea care se aplică operanzilor numerici. atunci: j = i ++ /* j = 10 apoi i = 10 */ k = ++i/* i = 12 apoi k = 12 */ l = i-. Exemple: Fie declaraţia int i = 10. în secvenţa anterioară. cos. Aceştia pot fi unari sau binari iar în privinţa asociativităţii.funcţia de ridicare la putere pow. ++ autoincrementarea. . • Operatorii unari: +.funcţiile exponenţială. asociativitatea este de la dreapta la stânga.prezentate în Anexa – care sunt operatori cu scriere prefixată: . m. acolo unde nu este specificat altfel. 2.incrementează (decrementează) cu 1 valoarea unei variabile şi pot fi : • prefixaţi: variabila este incrementată (decrementată) înainte de evaluarea expresiei în care se află iar asociativitatea este de la dreapta la stânga.4.2. logaritmică etc.funcţiile trigonometrice uzuale: sin.

4. 16 . iar dacă unul din ei are valoarea fals (0) atunci expresia are valoarea zero.disjuncţie logică la nivel de bit.conjuncţia logică (şi) Expresia: •op1&&op2 are valoarea adevărat (1) dacă cei doi operanzi sunt evaluaţi la adevărat. Operatorul de asignare Operatorul de asignare. Exemplele următoare sunt edificatoare. exprimat prin =.deplasare la dreapta. long) şi servesc la poziţionarea sau interpretarea valorilor întregi ca o secvenţă de valori binare.disjuncţia logică (sau) && . x = 0000 0000 0000 1101 (= 13) y = 0000 0000 0011 0100 (= 13. 2. •!op1 are valoarea fals dacă op1 este adevărat şi are valoarea adevărat dacă op1 este fals. y = x << 2.negaţia logică cu asociativitate de la dreapta la stânga  .5.4) z = 0000 0000 0000 0011 (= 13/4) 2. int. z = x >> 2. ~ . op1 =01100100 op2 =10111010 op1 & op2 = 00100000 op1 | op2 = 11111110 op1 ^ op2 = 11011110 De asemenea negaţia (~) acţionează la nivelul fiecărui bit schimbând 1 =n 0 şi 0 =n 1. >> .4.sau exclusiv la nivel de bit. Aceştia se pot aplica doar operanzilor de tip întreg (char.deplasare la stânga. Operatori la nivel de bit Limbajul C dispune de şase operatori pentru tratarea informaţiei la nivel de bit.3.Gheorghe GRIGORAŞ 2. << . Exemple: x = 13. short. are ca efect evaluarea expresiei din dreapta semnului = şi atribuirea acestei valori variabilei ce se află în stânga acestui semn.negare la nivel de bit (operator unar). ~ op1 = 10011011 Operatorii binari de decalare ( << şi >>) servesc la decalarea cu un anumit număr de biţi (dat de cel de-al doilea operand) la stânga sau la dreapta în cadrul primului operand. variabila = expresie.4.  . ^ . ^) este cea naturală (aminitm că 1 reprezintă valoarea logică “adevărat” iar 0 valoarea “fals”). Aceşti operatori sunt: & .4. Operatori logici Operatorii logici sunt operatori binari care se aplică unor operanzi ce au valori adevărat (1) sau fals (0) şi ei corespund operaţiilor logice uzuale: ! . în particular se poate obţine (rapid!) înmulţirea cu 2op2 (op1 << op2) sau cu 2-op2 (op1 >> op2). |.conjuncţie logică la nivel de bit. Semnificaţia primilor trei operatori binari (&. • op1op2 are valoarea zero (fals) dacă i numai dacă op1 şi op2 au ambii valoareea zero (fals).

este o expresie echivalentă cu construcţia: if (a > b) max = a. = varn = expresie. Operatorul condiţional Acesta este singurul operator ternar al limbajului C.4.. este o construcţie validă în C.6.7. valoarea expresiei din dreapta semnului # . >>= Faptul că atribuirea este privită ca un operator binar. Acest lucru permite “atribuirea în lanţ”precizând că asociativitatea operatorului de asignare este de la dreapta la stânga: var1 = var2 = . Astfel variabilă = expresie. prin care cele n variabile capătă valoarea expresiei din partea dreaptă. . Operatorul virgulă Forma generală a unei expresii ce utilizează acest operator este: expresie1. unde e1 şi e2 sunt expresii. *=.4.. Forma generală a sa este: op1 ? op2 : op3.. 2. este o expresie ce are ca valoare. expresia este egală cu op2 iar dacă op1 are valoarea fals. Spre exemplu i = j = k = l = 1.op3 sunt operanzi. expresia este egală cu op3. ^= • Operatori de decalare: <<=. |=. Exemplu: max = (a > b) ? a : b. limbajul C permite compunerea asignării (#) cu un operator binar (op) obţinându-se operatori de asignare compusă: e1 op = e2.. j. Operatorul condiţional se notează cu ?: şi are asociativitatea de la dreapta la stânga. 17 . l capătă valoarea 1. 2. %= • Operatori logici la nivel de bit: &=. Dacă op1 are valoarea adevărat.expresie2. permite ca aceştia să formeze expresii care au atribuite valori. Se obţin asignări compuse cu: • Operatori aritmetici: +=. else max = b. -=.op2. prin aceasta cele patru variabile i.Programare_ Limbajul_C Pe lângă acest tip de asignare. k. /=. Această asignare este echivalentă cu : e1 = (e1) op (e2). unde op1.

<< <. inegalitate Conjuncţie pe bit Sau exclusiv pe bit Sau (disjunctiv) pe bit Conjuncţie logică Disjuncţie logică Afectare condiţională Operatori de asignare compusă Operatorul virgulă Descrierea . operatorilor unari. i++. != & ^ | && || ?: =. >= ==.8. Precedenţa operatorilor limbajului C este dată în tabelul nr.delete ->* .<=. /.j = n-1. 18 Funcţia (semnificaţia) Acces explicit la o variabilă globală (unar) Acces explicit la o clasă (binar) Selectarea unui membru Indexarea unui tablou Apel la o funcţie Lungimea în biţi Incrementare.j = 0. i < 100. minus unari Acces la o variabilă Adresa unei variabile Conversie de tip (cast) Operatori de gestiune a memoriei Selectarea unui membru Operatori multiplicativi Operatori aritmetici Operatori de decalare Operatori relaţionali Egalitate. ~ ! +. >.6. Pentru limbajul C. 6. O asemenea construcţie apare frecvent în instrucţiuni for pentru realizarea mai multor acţiuni: for(i = 0.* *. %= +=. [] () sizeof -> . . ^=. i++.>> . decrementare Negare pe biţi Negare logică Plus. j--) 2.Gheorghe GRIGORAŞ Expresiile sunt evaluate de la stânga la dreapta iar valoarea întregii expresii este valoarea (şi tipul. i < j. % +. <<=.4.*=. Precedenţa operatorilor Asociativitatea şi precedenţa operatorilor indică ordinea în care se evaluează subexpresiile într-o expresie. |= . . >>= &=. * & () new./=. se înţelege) expresiei ultime ce apare în acest şir. Am văzut că operatorii primari de parantetizare pot schimba asociativitatea operatorilor. j++) for(i = 0.. operatorul condiţional şi cel de atribuire li se aplică asociativitatea la dreapta pe când tuturor celorlalţi li se aplică asociativitatea la stânga. Operator :: :: →. -=. Tabelul nr.

Dacă această specificare lipseşte. tipul implicit al funcţiei este int.5.descompunerea unei secvenţe lungi de procesare a informaţiei într-o mulţime de secvenţe “mici” de transformări de bază ale informaţiei.Cap 3 FUNCTII 3. etc. Declararea unei funcţii constă în a da signatura funcţiei. tip este unul din cuvintele rezervate care defineşte tipul funcţiei. În general. Apelul şi transmiterea parametrilor 3. Apelurile la aceste funcţii sunt gestionate în faza de editare a legăturilor. Să precizăm că nu se poate defini o funcţie în interiorul altei funcţii. .1.1. respectiv tipul valorii returnate de un apel la această funcţie. Funcţii cu un număr variabil de parametri 3. Definirea unei funcţii 3. funcţii ce se găsesc în bibliotecile sistemului. utilizarea unei funcţii permite: . Funcţia principală main În limbajul C . getc.spre deosebire de Pascal sau alte limbaje . Signatura unei . Sfârşitul execuţiei unui program 3. detaliile acestor elemente rămân “ascunse” pentru utilizator.relativ uşor . Aceste elemente de nivel înalt oferă o claritate în plus programului global şi permite .2. Returnarea unui apel 3. Aşa cum o variabilă trebuie declarată înainte de a fi utilizată într-o expresie. instructiuni.6.4.modificări ulterioare ale acestuia. În C există doar funcţii care returnează o valoare. 3.). Numele unei funcţii este un identificator şi acesta trebuie să respecte aceleaşi reguli ca cele referitoare la numele unei variabile. Definirea unei funcţii Definiţia unei funcţii are următoarea sintaxă: tip nume (lista parametri) { declaratii (de variabile). Mulţimea funcţiilor unui program poate fi partiţionată în mai multe fişiere care pot fi compilate separat.nu există noţiunile distincte de procedură şi de funcţie. Este posibilă definirea de funcţii care să retuneze valoarea vidă: în acest caz tipul valorii returnate este void. Limbajul C permite de asemenea utilizarea unor funcţii predefinite (printf.3. o funcţie trebuie declarată înainte de a fi apelată. } În această definiţie.furnizarea către alţi programatori a unor elemente de bază de nivel înalt. Funcţiile care returnează în programul apelant valoarea vidă se declară de tip void.

Iată câteva instrucţiuni de declarare a unei funcţii: long int cod (const char *.b\%d\n".b). int). int strlen (const char* s). Definirea unor astfel de funcţii se face printr-o sintaxă de forma: int printf (char *. linia de început conţine tipul său şi argumentele sale (număr şi tip).: printf ("Un apel cu un singur argument \n"). char* decod (long int). Funcţii cu un număr variabil de parametri Există funcţii care pot avea un număr nedeterminat de parametri. 3.2. Funcţia "exit" este o funcţie sistem care termină execuţia unui program. Returnarea unui apel Sintaxa instrucţiunii de returnare a valorii unei funcţii este: return expresie. int funct ( ).implicit: în definiţia funcţiei. /*3 argumente */. 3. În ultima linie avem un exemplu de funcţie fără parametri (numărul parametrilor este zero).explicit: printr-o instrucţiune ce descrie signatura sa în cazul în care se face apel la o funcţie descrisă într-un fişier separat sau în cazul în care apelul la funcţia respectivă precede declaraţia funcţiei în acelaşi fişier. int).Gheorghe GRIGORAŞ funcţii defineşte atât tipul său (tipul valorii returnabile) cât şi numărul şi tipul argumentelor sale. O funcţie care returnează valoarea vidă (funcţie de tip void) poate conţine instrucţiunea "return" fără argument sau poate omite această instrucţiune.x). Tipul acestei expresii trebuie să fie acelaşi cu tipul funcţiei. . O funcţie f returnează o valoare în corpul funcţiei din care s-a făcut apel la f. printf("x\%f\n". care în C++ se numeşte "elipsă"./*Un apel cu 2 argumente */ printf ("a\%d.. Sfârşitul execuţiei unui program exit (valoare). Există două moduri de a declara o funcţie: . prin instrucţiunea return (plasată în corpul lui f).a. ).4. scanf. Acesta este singurul exemplu de apel la o funcţie care nu returnează nimic: sistemul opreşte execuţia programului şi raportează valoarea 20 . Un exemplu la îndemână îl oferă funcţiile sistemului: printf.. 3. Valoarea expresiei "expresie" va fi returnată şi poate fi utilizată în programul apelant. void schimbare (int . . etc.3.

dacă funcţia este declarată fără tip şi prin folosirea numelui funcţiei urmat de lista de parametri actuali într-o expresie (în care este permis tipul ei) atunci când funcţia este declarată cu tip .5. De pildă. *y = temp. Funcţia schimba2 care simulează transmiterea parametrilor prin referinţă este: void schimba2(int* x . În C adresa unei variabile poate fi specificată într-o variabilă de tip "pointer" (de care vom vorbi mai târziu). *x = *y. } iar apelul în funcţia main se face prin: schimba2 (&a .. valoarea implicită a codului returnat la sfârşitul execuţiei unui program este 0. punând drept parametri actuali valorile adreselor variabilelor ce trebuiesc modificate. secvenţa: int n = 10. 3. Prin convenţie. printf ("a = %d. int y){ int temp = x. Singura 21 . Pentru înlăturarea acestui efect este posibilă simularea unui mod de transmitere prin referinţă. Un exemplu clasic al consecinţei acestui mod de transfer al parametrilor este ilustrat mai jos: void schimba1(int x. În absenţa unei instrucţiuni exit. a. tipăreşte (cu unele compilatoare) 10 10 şi nu 10 11. Să facem precizarea că şi în cazul funcţiei schimba2 transmiterea parametrilor se face prin valoare: am simulat aici transferul prin referinţă ce ar fi trebuit să se facă în cazul funcţiei schimba1. valoarea nulă (0) semnifică faptul că programul se termină normal iar o valoare nenulă (1 sau -1) semnifică faptul că s-a produs o eroare. x = y. Apelul şi transmiterea parametrilor Apelul unei funcţii se face prin: nume (listă _ parametri_actuali).Programare_ Limbajul_C transmisă la apel. } main ( ){ int a = 1. n++. y â temp. b =%d". schimba1(a. Această valoare poate fi utilă atunci când programul este executat în interiorul unei linii de comandă a interpretorului de comenzi. încât trebuiesc luate măsurile corespunzătoare. b = 2. Să precizăm că în C nu există decât un singur mod de transmitere a parametrilor şi anume transmiterea prin valoare. } Apelul funcţiei schimba1 în funcţia main nu are efectul scontat: prin apelul la printf se tipăresc valorile 1 şi 2 pentru a respectiv b. n). &b). printf ("%d %d \n". Asta înseamnă că o funcţie nu poate modifica parametrii actuali.b). b). Modificările efectuate asupra parametrilor formali nu au decât un efect local care nu este vizibil în afara funcţiei. int* y){ int temp = *x. Asta înseamnă că parametrul actual (de la apel) şi parametrul formal corespunzător (declarat în antetul funcţiei) sunt două variabile distincte. Ordinea evaluării parametrilor este în general de la stânga la dreapta dar acest lucru nu este garantat de orice compilator.

p2. Aşadar. Valoarea întreagă returnată de funcţia main este valoarea transmisă mediului la sfârşitul execuţiei programului (vezi funcţia exit). Funcţia principală main int main(int argc.. în particular. În cazul în care programatorul nu doreşte să utilizeze argumentele (parametrii) transmise la execuţie. for (i â 1.7) precum şi pentru limitarea numărului de valori ce trebuiesc puse în stiva de apel a execuţiei unui program.argc: numărul argumentelor din linia de comandă (inclusiv numele programului). parametrul corespunzător trebuie să fie de tip pointer..&b este adresa lui a respectiv b şi prin funcţia schimba2 se modifică valorile referenţiate. Aceasta defineşte punctul de intrare în execuţia programului. În general. “nume . 1.argv: un tablou de pointeri către fiecare din argumentele liniei de comandă. 3.6. i++) 22 .. pentru schimbarea conţinutului unor variabile printr-o funcţie. pn atunci argc va avea valoarea n^1 iar argv va fi un tablou ce conţine pointeri astfel: 0 1 : . arg[0] conţine numele programului executabil. Argumentele de tip pointer vor fi utilizate de asemenea pentru transmiterea ca parametru a unei variabile de tip structură (vezi Cap. else { printf ("Argumentele executiei sunt: \n"). Utilizarea instrucţiunii return precizează condiţia de terminare ( 0 . . char* argv[ ] ){ if (argc<2) printf ("Nu exista argumente in aceasta executie ! \n"). i < argc.char* argv [ ]) { instructiuni. Parametrii disponibili la apelul funcţiei main sunt: . } Funcţia main este singura funcţie absolut necesară într-un program C. În capitolul 6 vom discuta mai pe larg modul de transmitere al parametrilor de tip tablou ca argumente ale unei funcţii. Parametrii funcţiei main permit recuperarea argumentelor transmise din momentul execuţiei programului. .Gheorghe GRIGORAŞ diferenţă este că valoarea transmisă prin parametrii actuali &a.succes. la lansarea unui program.eroare). linia de comandă conţine numele programului urmat de o listă de parametri: nume-program p1. este permisă utilizarea funcţiei main fără parametri: int main( ) este o declaraţie validă pentru funcţia main.program” “p1” “pn” 0 n Iată un exemplu de utilizare a acestor argumente : Programul 2 main (int argc.

Programare_ Limbajul_C printf ("%s". argv [i] ). } } Dacă acest program are numele prg2 atunci linia de comandă: prg2 produce scrierea mesajului: Nu exista argumente in aceasta executie ! iar linia de comandă: prg2 Iata niste argumente ! produce scrierea mesajului: Iata niste argumente ! 23 .

h .4 Scrierea cu format 4. Un fişier în limbajul C poate fi un terminal. Datorită posibilelor conversii s-ar putea ca numărul de caractere scrise/citite să difere de numărul de caractere existente pe dispozitivul extern. Un flux se poate asocia unui fişier executând o operaţie de deschidere: odată deschis. stare. Unificarea sistemului de intrare/ieşire în C se face prin “pointerii” de fişier. Acesta din urmă este opţional pe ultima linie şi este determinat de modul de implementare. Standardul ANSI C permite organizarea unui flux text în linii care se încheie cu un caracter linie nouă(“ăn”). Pointerul de fişier identifică un anumit fişier şi este folosit de către fluxul asociat pentru a conduce operaţia de intrare/ieşire.Gheorghe GRIGORAŞ Cap 4 FUNCŢII DE INTRARE IEŞIRE 4. Deşi fiecare dintre acestea este foarte diferit de celelalte. •Fluxul binar este o secvenţă de octeţi cu corespondenţă biunivocă faţă de octeţii existenţi pe dispozitivul extern: numărul de octeţi scrişi/citiţi este acelaşi cu numărul acestora de pe dispozitivul extern.. încât aceeaşi funcţie care scrie date pe un fişier de pe disc poate fi folosită pentru a scrie date pe o altă categorie de dispozitive: consola. imprimanta.5 Citirea cu format 4. Pentru a putea utiliza într-un program funcţiile standard de intrare/ieşire trebuie scrisă la începutul acestui program o directivă "include" care are ca argument numele fişierului antet ce conţine definiţiile acestor funcţii: stdio. pot avea loc transferuri de informaţii între fişier şi programul curent în execuţie. # include <stdio.1 Fluxuri şi fişiere 4.2 Accesul la fişiere. Aşadar dispozitivul fizic pe care se scriu datele se numeşte fişier iar abstractizarea acestuia se numeşte flux (sau stream). o imprimantă sau “o zonă” (fişier) pe disc. Fluxurile sunt independente de dispozitivele iniţiale . Tipul FILE 4. Există două tipuri de fluxuri: •Fluxul text este o scvenţă de caractere.3 Funcţii de intrare /ieşire pentru caractere 4.h> Orice program C începe execuţia prin deschiderea unităţilor de intrare/ieşire standard: stdin stdout stderr stdprn : unitatea standard de intrare : unitatea standard de ie[ire : unitatea de eroare : unitatea standard de ie[ire prn (imprimant\) 24 .Fluxuri şi fişiere Sistemul de fişiere al limbajului C este conceput pentru a lucra cu o mare varietate de dispozitive. sistemul de fişiere le transformă pe fiecare într-un dispozitiv logic numit flux. Un pointer de fişier este un pointer către informaţia care defineşte diverse caracteristici ale unui fişier(nume. unităţi de disc sau de bandă etc. poziţie curentă etc).1. inclusiv cu terminale.

Dispozitivele standard de intrare (tastatura) şi de ieşire (ecranul) sunt văzute tot ca fişiere cu pointerii stdin şi stdout.Programare_ Limbajul_C Aceste unităţi standard sunt asociate. stdout) pot fi orientate şi către alte dispozitive sau fişiere. Declararea unei variabile de tip "pointer la fişier" se face folosind tipul FILE definit în fişierul antet stdio. Sistemul de fişiere ANSI C este compus din mai multe funcţii legate una de alta. Tabelul 5 NUME fopen( ) fclose( ) putc( ) fputc( ) puts( ) fputs( ) getc( ) fgetc( ) gets( ) fgets( ) fseek( ) printf( ) fprintf( ) scanf( ) fscanf( ) feof( ) ferror( ) rewind( ) remove( ) fflush( ) OPERA}IE Deschide un fişier Închide un fişier Scrie un caracter într-un fişier Analog lui putc() Scrie un şir pe ecran Scrie un şir pe fişier Citeşte un caracter dintr-un fişier Analog lui getc( ) Citeşte un şir de la tastatură Citeşte un şir din fişier Caută un anumit octet într-un fişier Scrie la ieşirea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei printf( ) Citeşte din intrarea standard Analogul pentru fişiere al funcţiei scanf( ) Returnează “adevărat” dacă se atinge sfărşitul fişierului Returnează “adevărat” dacă survine o eroare Iniţializează indicatorul de poziţie al fişierului la început Şterge un fişier Goleşte conţinutul unui fişier 4. Modurile posibile de deschidere (deci şirurile de caractere ce constituie parametrul lui fopen) sunt date în Tabelul 6. Deschiderea unui fişier se face prin funcţia fopen care returnează ca rezultat un pointer la un descriptor de fişier. în lipsa altor indicaţii.const char* mod) Aici. fişier este un şir de caractere (identificator) ce desemnează numele extern al fişierului iar mod este un şir de caractere ce descrie modul de deschidere al fişierului.h şi are forma: FILE* pointer_la_fi[ier unde pointer_la_fişier este un identificator (numele pointerului). Aceste fişiere (stdin. Bibliotecile standard C oferă o serie de funcţii pentru operaţii de intrare/ieşire orientate pe fişiere.1. Acest dispozitiv este gestionat de sistem pentru a asigura intrările şi ieşirile efectuate în program. Tipul FILE Conceptul de bază pentru intrări/ieşiri standard este cel de pointer la fişier. 25 . tastaturii calculatorului (intrare) şi ecranului (ieşire şi eroare). FILE* fopen(const char* fi[ier. Accesul la fişiere. Cele mai frecvent folosite dintre acestea sunt date în Tabelul 5 şi vor fi prezentate în continuare.

aceasta indică faptul că deschiderea s-a efectuat corect. 26 . valoare ce va fi utilizată în apelul la funcţiile de intrare/ieşire. Valoarea returnată este un pointer la un descriptor de fişier valid. "wt". deschide fişierul cu numele “nume_fişier” în modul de acces "mod". if(freopen("iesire. Programul 3 # include <stdio. deschiderea unui fişier existent în modurile "w" sau "w+" produce pierderea conţinutului său de până atunci. Prin închidere se eliberează descriptorul de fişier. exit (1). se actualizează fişierul pe disc şi încetează conexiunea logică între pointer şi fişier. "Eroare la reasignare \n").Gheorghe GRIGORAŞ Tabelul 6. if (freopen ("CON".stdout)==NULL) { fprintf (stderr. Dacă deschiderea nu s-a efectuat corect valoarea returnată este NULL(pointer la informaţia nulă) . const char* mod. stdout) == NULL) { fprintf (stderr. Dacă funcţia fopen returnează o valoare nenulă. Apelul la această funcţie închide fişierul cu pointerul "pf". FILE* pointer_la_fi[ier cod = fclose (pointer_la_fi[ier) Fişierele pot fi reasignate prin program folosind funcţia freopen: FILE* freopen (const char* nume_fisier. exit (1).h> main ( ){ printf ("Mesaj scris pe monitor \n"). } printf ("Mesaj scris in fisierul iesire.dat \n"). atribuind pointerul "pf" la acest fişier. fclose (stdout)."w+".dat". Aceasta permite redirecţiona-rea dispozitivelor periferice prin program. Închiderea unui fişier se face prin apelul la funcţia fclose: int fclose (FILE* pointer_la_fi[ier) Funcţia returnează EOF în caz de eroare şi 0 în caz normal. Acest lucru poate fi folosit pentru tratarea erorilor la deschiderea fişierului. mod "r" "w" "a" "r+" "w+" "a+" Semnificaţia Citire Creare (schimbare) pentru scriere Adăugare la sfârşitul fişierului (existent) Actualizare (citire/scriere) Schimbare pentru actualizare Actualizare cu scriere la sfârşitul fişierului (existent) Facem precizarea că. Programul următor ilustrează acest fapt. "eroare la reasignarea lui stdout la CON\n"). FILE* pf). Apelul la fclose se poate face prin: int cod.

este echivalentă cu: c = fgetc (stdin). 4. char c. c = fgetc(pointer_la_fişier).2. În caz de eroare este returnată valoarea EOF. char c. este echivalentă cu: fput (c. Spre exemplu: c = getchar ( ). int fputc(char c. Funcţia fputc scrie un caracter la sfârşitul fişierului pointat prin pointer_la_fişier.. int cod. } • • Limbajul C dispune şi de posibilitatea: ştergerii de fişiere prin funcţia remove: int remove(const char* nume_fi[ier). pointer_la_fişier). a scrierii apelului la fgetc şi fputc în cazul în care intrarea respectiv ieşirea este cea standard : stdin respectiv stdout. • creării unui fişier temporar: FILE*tmpfile (void). 27 . simplificată. redenumirii unui fişier: int rename (const char* nume_nou.Programare_ Limbajul_C } printf ("Mesaj scris din nou pe monitor \n"). stdout). Funcţia fgetc returnează valoarea întreagă a caracterului următor din fişierul pointat cu pointer_la_fişier sau constanta EOF în caz de eroare sau sfârşit de fişier. FILE* flux). Există de asemenea două funcţii getchar şi putchar care permit exprimarea în C. cod = fgetc(c. FILE* pointer_la_fişier. Funcţii de intrare/ieşire pentru caractere int fgetc(FILE* flux). iar putchar (c). const char* nume_vechi ). FILE* pointer_la_fişier.

Această secvenţă conţine. fprintf pentru scrierea într-un fişier. + : la formatul de ieşire va fi ataşat semnul + sau . la g sau G se vor afişa şi zerourile nesemnificative de după punctul zecimal. caracterul ce indică formatul conversiei. p sau X u f TIP ARGUMEN T int int int int float sau double CONVERSIA întreg în notaţie zecimală cu semn. Formatele de conversie utilizate de printf. b. Formatul "şir-format" este un şir de caractere ce conţine fie caractere ordinare fie directive de conversie pentru transformarea valorii unei variabile într-un şir de caractere Caracterele ordinare sunt transmise la ieşire aşa cum apar ele pe când directivele de conversie indică formatul de ieşire pentru argumentele transmise în apelul funcţiei.const char* şir_format. Se pot utiliza şi dimensiuni variabile: se utilizează '*' în loc de numărul ce indică dimensiunea iar variabila respectivă se pune în lista de argumente. Pentru formatele flotante ( e. int printf(const char* şir_format. int fprintf(FILE* flux. 28 . Acestea pot fi transmise la ieşirea standard. Funcţia printf se utilizează pentru afişarea la ieşirea standard.: rezultatul conversiei se va cadra la dreapta. în plus . f. Formatele ce se folosesc în C sunt date în Tabelul 7. e. …). Scrierea cu format Funcţiile de scriere cu format permit afişarea sub forma unui şir de caractere a diverselor valori. D. g. d.dddddd sau numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit acesta este 6). pentru x sau p se folosesc literele a. f. iar pentru X literele A.const char* şir_format. întreg în notaţie octală fără semn. întreg în notaţie zecimală fără semn real în notaţie zecimală sub forma [-]mmm.…). • eventual un număr pentru a indica dimensiunea minimală a câmpului în care se va afişa.Gheorghe GRIGORAŞ 4.…). iar sprintf pentru scrierea într-un şir de caractere. eventual caracterul l care precizează că numărul ce urmează a fi afişat este un "întreg lung" (long integer). O directivă se specifică prin caracterul % urmat de o secvenţă de caractere ce identifică formatul. într-un fişier sau într-un şir de caractere. G) rezultatul se va afişa cu un punct zecimal. Dacă dimensiunea rezultată prin conversie este mai mică. E. Dacă formatul este octal se va adăuga un o înaintea numărului. Indicatorii disponibili în C sunt: . în ordine: • eventual unul sau mai mulţi indicatori ce modifică semnificaţia conversiei.3. B. întreg în notaţie hexa fără semn. • • Tabelul 7. dacă acesta este hexazecimal se va adăuga ox sau OX înaintea numărului. F. int sprintf(char* s.cu excepţia cazului când primul caracter nu este semn. CARACTE R d sau i o x. E. #: desemnează un format alternativ. c. C. caracterele se vor cadra la stânga (implicit) sau la dreapta (pentru -).

In urma execuţiei se va afişa: Forma zecimala: i = 123 l = 123456789 ui = 45678 ul = 987654321 29 . afişarea unui şir de caractere până la întâlnirea caracterului '@0' (sfârşit de şir) sau până când numărul de caractere este egal cu numărul de precizie. Programul 4 # include <stdio. afişarea unui singur caracter după conversie în unsigned char. unsigned long int ul = 987654321UL.ul). ui). printf(" l = %ld\n".45. i). printf(" i = %d\n". printf(" Forma zecimala:\n"). i).h> int main ( ) { int i = 123. Permite afişarea caracterului ‘ % ‘ Exemple Următoarele programe ilustrează folosirea formatelor de afişare la apelul funcţiei printf rezultatele sunt ilustrate la sfârşitul fiecărui program. în stil f în caz contrar. double d = 123. afişare în acelaşi stil cu e dacă exponentul este -4 sau superior preciziei. l). printf(" ui = %o\n". afişează argumentul în notaţia pointer. printf(" ui = %u\n". printf(" ul = %d\n".dddddde ± xx sau [-]m. printf(" ul = %lu\n\n". ui). printf(" i = %lo\n\n". nu există nici conversie nici afişare în acest caz: este vorba de referinţe la un pointer la un întreg în care se va stoca numărul de caractere afişate până în prezent. long int l = 123456789L. printf(" Forma octala:\n"). unsigned int ui = 45678U. Numărul de d este dat de argumente de precizie (implicit este 6).Programare_ Limbajul_C e sau E float sau double g sau G c s p n % float sau double int char* void* int* real în notaţie zecimală sub forma: [-]m.ddddddE ± xx. ul).

4d|\n". printf("|%X| |%#X|\n". printf("|%+6. printf("\n").4o|\n".-123.123.4d|\n". 123). 123. ui). printf("Afisare in octal si hexazecimal:\n"). 123). printf("|% d| |%+d| |%d|\n". 123). printf("|%+6. printf("|%+5d| |%+-5d|\n". 123. 123). printf("Afisarea semnului:\n"). ul). 123. printf(" ul = %lX\n\n". printf("|%. printf("|%5d| |%-5d|\n". printf("\n"). 123). 123). printf("|% d| |%+d| |%d|\n". printf("|%o| |%#o|\n".Gheorghe GRIGORAŞ Forma octala: ui = 131156 ul = 7267464261 printf("Scrierea hexazecimala:\n"). printf("|%x| |%#x|\n". 30 .4d|\n". printf("\n").4X|\n". printf("|%+. 123).-123). printf("|%#5d| |%#-5d|\n". În urma execuţiei se va afişa: Scrierea hexazecimala: ui = B26E ul = 3ADE68B1 Afisarea semnului: |-123| |-123| |-123| | 123| |+123| |123| Afisare in octal si hexazecimal: |76| |0x7b| |7B| |0X7B| |173| |0173| /*Specificarea lungimii campului si a **numarului de cifre*/ printf("|%. 123). 123. 123. 123). printf("|%+6. 123). printf("\n"). 123). 123).123.4X|\n". 123. printf(" ui = %X\n". 123).-123.

110).1 E+11| 31 .0E|\n" 3. printf("|%E|\t|%G|\n". } Iată ce se va afişa de această dată: |3.14157).0001.1).E+123| |3. 3. printf("|%#. printf("|%E|\n" 3. 3.00001).14157e123).14157).14157). printf("|%G|\t|%G|\n".141570| |3. printf("|%.1e7). printf("|%#.1. 3.14157).11G|\n".0f|\n" 3.1E+10| |-1. printf("|%E|\n" 3. 3. printf("|%.14157e123).Programare_ Limbajul_C Iată ce se va afişa: |0123| |+0123| |0X007B| | 123| |123 | | +123| |+123 | | 0X7B| |0X7B | | +0123| | 0173| |0X007B| /* Afisarea numerelor in virgula flotanta*/ printf("|%f|\n" 3. printf("|%f|\t|%G|\n".3E|\n" 3.1e11).1e5.1| |3.1e6. 3. printf("|%.14157e123). 0.| |3. 3.1e10.100000| |3.0E|\n" 3. printf("|%. printf("|%f|\t|%G|\n".0001| |1E-05| |310000| |3.14157e123).141570E+123| |1.3f|\n" 3. -0.142E+123| |3E+123| |3.11G|\t|%. return0. 3. 3.142| |3| |3.14157e123). printf("|%.100000E+10| |3.0f|\n" 3.1E+07| |3100000| |3.

În general. Dacă este indicat un număr q (%qC) atunci sunt citite cel mult q caractere. de obicei sunt ignorate. întreg în notaţie octală(primul caracter 'o') sau hexa (primul caracter 'Ox' sau 'OX'). %*s): în acest caz câmpul este citit dar nu-i memorat. care încep cu '%'. .Gheorghe GRIGORAŞ 4. şir de caractere: se citeşte până la întâlnirea unui spaţiu sau până la atingerea numărului de caractere indicat. …). Tabelul 8.directive de specificare a formatului. const char* şir_format. const char* şir_format. Formatul (şir_format) este un şir de caractere care poate conţine: .caractere de spaţiere sau tabulare care vor fi ignorate. de la un fişier respectiv dintr-un şir de caractere sunt: int scanf (const char* şir_format.…). caracter. Implicit se citeşte un singur caracter. g p n FORMAT DE INTRARE întreg în notaţie zecimală. rezultatul citirii este memorat în variabila corespunzătoare din lista argumentelor funcţiei. Rezultatul interpretării este încărcat la adresele ce se dau ca argumente la apelul funcţiilor de citire. Se poate face o omisiune de afectare. corespunzătoare citirii de la intrarea standard. Pentru citirea următorului caracter diferit de spaţiu se foloseşte %ls. scrie în argument numărul de caractere citite până acum. întreg în notaţie hexa.5. întreg fără semn în notaţie zecimală. Directivele pentru specificarea unui format sunt utilizate pentru precizarea conversiei următorului câmp citit. Citirea cu format Funcţiile de citire cu format permit interpretarea unui şir de caractere ca o secvenţă de valori în concordanţă cu un format dat. valoarea unei adrese. întreg în notaţie octală. citindu-se şi spaţiile care. Formatele de conversie pentru scanf CARACTER d i o u x c s e. int fscanf (FILE* flux. Caracterele pentru specificarea unui format de citire sunt date în Tabelul 8. TIPUL ARGUMENTULUI int* int* int* unsigned int* int* char* char* float* double* void* int* 32 . Nu se face nici o operaţie de citire.…). int sscanf (char* s. f.caractere ordinare (în afară de %) care trebuie să corespundă următorului caracter citit. punând caracterul '*' în directivă (de ex. Câmpul ce urmează a fi convertit (ce este citit) se întinde până la primul spaţiu sau numărul de caractere din acest câmp este specificat în format. Aceste funcţii. real în notaţie virgulă flotantă. .

&i1. &i3). printf("Introduceti un text: ").s3).s3[10].. scanf("%4d%3d%4d". s4[4] =s5[4] =s6[4] ="\0". s3). i2. printf("Introduceti trei numere intregi: "). s3"). scanf("%4s %4s %4s". printf("s4=|%4s|\ts5=|%4s|\ts6=|%4s|\n".i1. printf("c1= |%c|\tc2=|%c|\tc3=|%c|\n"c1. char c1. s1.s6). printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n".i1.i2. c2.i3). i3. s2. s6[5].. printf("Introduceti trei numere intregi: "). Adaugă la argument caracterul '@0' (sfârşit de şir). &i2. scanf("%4c%4c%4c". printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n". &i1.s2. printf("Ati introdus:%d\t%d\t%d\n".] [∧.&c2.&c3). s5[5]. citeşte caracterele din intrare atât cât acestea nu sunt în mulţimea indicată în [ ] după care adaugă '@0'. printf("Introduceti un text: ").s1. s1. printf("Introduceti un text: ").s2[10]. s4.s3). printf("s1=|%s|\ts2=|%s|\ts3=|%s|\n".s5.c3). scanf("%s%s%s.] % citeşte caracterele din intrare atât timp cât acestea aparţin mulţi-mii indicate în [ ]. Programul 5 #include <stdio. char s4[5]. &i2.s2.s6)return 0. } Rezultatul unei execuţii a acestui program este: Introduceti trei numere intregi: 5454 -9988 0 A-ti introdus numerele: 5454 -9988 0 Introduceti trei numere intregi: 5454998 390 A-ti introdus numerele: 5454 998 390 Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exemplu!| 33 . &c1. &i3).Programare_ Limbajul_C [..i3). char* char* Programul următor ilustrează utilizarea formatelor de intrare. c3.i2.s1. permite indicarea caracterului literal '%'.s5.s4. s2. char s1[10]. scanf("%d%d%d".c2.h> int main(){ int i1. scanf("%c%c%c"..

Gheorghe GRIGORAŞ Introduceti un text: Iata un exemplu! s1=|Iata| s2=|un| s3=|exem| c1=|p| c2=|l| c3=|u| Introduceti un text: Iata un exemplu!: s4=|! Ia| s5=|ta u| s6=|n ex| 34 .

.'. defini]ii de func]ii. j --. j ++. 5.8. ++ k.' este o instruc]iune `n C..6.7. cod = printf ("%d\n".while Instruc]iunea for Instruc]iunea break Instruc]iunea continue Instruc]iunea go to Exerci]ii Solu]ii la exerci]ii Limbajul C ofer\ urm\toarele tipuri de instruc]iuni: declara]ii. Instruc]iunile if Instruc]iunea switch Instruc]iunea while Instruc]iunea do. end din alte limbaje). tip identificator = valoare. expresii. } Instruc]iunile de declarare a variabilelor (declara]iile) sunt de forma(vezi [i paragraful 2. 5.2. 5. 5. 5. O expresie urmat\ de caracterul '.. 5.Cap 5 INSTRUCŢIUNI DE CONTROL 5. . s [i] = t [j].10. i ++. ~n capitolul 2 am v\zut cum se construiesc expresiile `n C. Urm\toarele construc]ii sunt instruc]iuni C de tip expresii: i = 1.5.3) : • • • • • tip identificator. blocuri de instruc]iuni. 5.4. Vom trece `n revist\ `n continuare instruc]iunile de control ale limbajului C. Iat\ un bloc `n C: { i = 1. s [i] = t [j]. instruc]iuni de control..1. alpha). Un bloc este echivalent cu o instruc]iune. Un bloc este un [ir de instruc]iuni `ncadrat `n acolade: { [i } (care joac\ rolul de begin . 5. j = 2. ~n general o instruc]iune se termin\ prin '.9.3. 5.

if (x>y) printf("%d este cel mai mare\n". else if (x==y) printf("numerele sunt egale\n"). C\rui if `i este ata[at else? Limbajul C rezolv\ problema aceasta prin ata[area lui else celui mai apropiat if. }. 36 . Semantica acestei instruc]iuni este uzual\: dac\ valoarea expresiei "expresie" este nenul\ (ceea ce `nseamn\ "true") atunci se execut\ instruc]iune1 iar dac\ aceast\ valoare este nul\ ("false") se execut\ instruc]iune2 (dac\ aceasta exist\). b += 1.1." este facultativ\. if ( a < b ) { a += 2. Tipul expresiei de dup\ cuv=ntul rezervat if poate fi `ntreg (char. else printf("%d este cel mai mare\n". else printf("al doilea numar este mai mare\n"). short. y). if (x>y) printf("primul numar este cel mai mare\n"). Exemple: if (x>y) x = x-y.Gheorghe GRIGORAŞ 5.’ care reprezint\ instruc]iunea vid\! Apare [i problema ambiguit\]ii (a[a zisa problem\ “dangling else”): if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). x). Expresia se pune obligatoriu `ntre paranteze iar partea "else instruc]iune2. int sau long). else y = y-x. else a -=b. deci exemplul este interpretat astfel: if ( a == 1 ) if ( b == 2 ) printf (“ b este egal cu doi\n”). else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). Instrucţiunea if if (expresie) if ( expresie ) instruc]iune1 instruc]iune1 else instruc]iune2 Ca [i `n alte limbaje de programare aceast\ instruc]iune permite alegerea `ntre dou\ alternative. if ((c = getchar ( ) ) ! = EOF) putchar (c). Aten]ie! ~n acest ultim exemplu este o eroare de sintax\: alternativa else nu poate fi asociat\ cu if pentru c\ `naintea sa ( dup\ } ) apare caracterul ‘. real (float sau double) sau tip pointer.

break. `n cazul `n care exist\ pe una din ramuri alte instruc]iuni de control. break.Programare_ Limbajul_C else printf (“ b nu este egal cu doi\n”). b sau c\n"). break. 5. se execut\ instruc]iunile desemnate de ramura "default". Se `n]elege c\. case 'c': printf ("s-a citit litera c\n"). Aceasta permite execu]ia unei anumite ramuri `n func]ie de valoarea expresiei "expresie" din parantez\. dac\ aceasta exist\. break.. case 'b': printf ("s-a citit litera b\n"). } ~n acest exemplu. caracter sau enumerare. break poate lipsi (vezi exemplul de la insrtuc]iunea for). Instruc]iunea switch switch(expresie){ case const1: instruc]iune1 case const2: instruc]iune2 … case constn: instruc]iunen default: instruc]iune } Instruc]iunea switch este o structur\ de control cu alegeri multiple ce `nlocuie[te o succesiune de alternative de tip if. dac\ expresia nu are nici una din valorile indicate prin cons1. 37 .. dac\ valoarea sa este const2 atunci se execut\ instruc]iune2 [i urm\toarele p=n\ la "break" etc. . Cazul default este facultativ.. care poate fi de tip `ntreg. Exemplu: switch (getchar ( ) ) { case 'a': printf ("s-a citit litera a\n"). cons2. default: printf ("s-a citit altceva decat a.2. pe fiecare ramur\ s-a folosit instruc]iunea break. Dac\ expresia are valoarea const1 atunci se execut\ instruc]iune1 [i toate cele ce urmeaz\ dup\ aceasta p=n\ la `nt=lnirea unei instruc]iuni "break".

break. nspatii. } Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea instruc]iunii while [i a instruc]iunii switch. 38 . n = 0. break. Acest program analizeaz\ un text [i num\r\ vocalele. Instrucţiunea while while(expresie) instruc]iune Expresia "expresie". while (x!=y) { if (x>y) x = x-y. spa]iile goale [i restul caracterelor din acesta. else y = y-x. Programul 6 # include <stdio. este evaluat\ [i dac\ aceasta nu este nul\.\n". naltele.naltele). nvocale = naltele = nspatii = 0. un bloc). printf ("Introduceti un text\n -->"). char c.nvocale.h> int main (void){ int nvocale. binen]eles.Gheorghe GRIGORAŞ 5.3. case ' ': case '\t': nspatii++.nspatii. se execut\ "instruc]iune" (care poate fi. Dup\ execu]ia acestei instruc]iuni se face din nou evaluarea expresiei indicate `n while [i se repet\ execu]ia p=n\ c=nd evaluarea expresiei returneaz\ o valoare nul\. Exemplu: int c. n++ } int x. } } printf("In text sunt %d vocale. default: naltele++. y. while ((c = getchar( )) != EOF){ putchar (c). %d spatii si %d alte caractere. ce trebuie pus\ `ntre paranteze. while ((c = getchar( )) != '\n') { switch (c) { case 'a': case 'A': case 'e': case 'E': case 'i': case 'I': case 'o': case 'O': case 'u': case 'U': nvocale++.

printf ("Linia contine %d caractere\n". "instruc]iune" nu se execut\. n++. } Rezultatul unei execu]ii: Introduceti un text: --> Iata un text pentru test ! In text sunt 8 vocale. c.. dac\ "expresie" este evaluat\ prima dat\ la zero. n-1).. Spre deosebire de instruc]iunea while.Programare_ Limbajul_C return 0. 5.while.5. Instrucţiunea for for (expr1. int n = 1. c. "instruc]iune" se execut\ m\car o dat\ pe c=nd `n cazul while.4. Exemplu: int n = 0. • se execut\ (o singur\ dat\) expr1 [i se intr\ `n bucl\ (execu]ia de n ≥0 a instruc]iunii "instruc]iune"). 39 . while do instruc]iune while(expresie). "corpul" instruc]iunii do. do { c = getchar ( ).. Instructiunea do . • expresia expr2 se evalueaz\ [i se testeaz\ la fiecare `nceput de bucl\: dac\ este adev\rat\ atunci se execut\ "instruc]iune" altfel bucla se termin\. expr2.5 spatii si 13 alte caractere. } while (c!= '\n'). A[adar `n cazul do. expr3) instruc]iune Semantica acestei instruc]iuni poate fi descris\ `n dou\ moduri: 1. n-1). Execu]ia se termin\ atunci c=nd "expresie" are valoarea nul\. • instruc]iunea expr3 se execut\ la fiecare sf=r[it de bucl\.. c = getchar ( ) while (c!= '\n') { c = getchar ( ).while (adic\ "instruc]iune") se execut\ la intrarea `n aceast\ bucl\ dup\ care se testeaz\ condi]ia "expresie": dac\ aceasta are valoare nenul\ se execut\ din nou "instruc]iune" etc. Se constat\ u[or c\ cele dou\ secven]e de program sunt echivalente.. 5. printf ("Linia contine %d caractere \n".. n++ }.

} Instruc]iunea poate fi folosit\ [i prin suprimarea uneia dintre expr1. 40 . c = getchar ( ). printf("numarul de caractere:%d\n". expr2 sau expr3 sau prin suprimarea corpului ("instruc]iune"): • Suprimarea ini]ializ\rii. i++) if (c == '\n') break. S\ observ\m c\ ini]ializarea lui i s-a f\cut `n afara instruc]iunii for ! • Suprimarea expresiei de control: for( expr . (c = getchar( )) != '\0'. Instruc]iunea este echivalent\ cu secven]a: expr1. i++) putchar (c). • Suprimarea expresiei finale: for( expr1 . i). for( . i). ) instruc]iune Exemplu: for (i = 0.) Exemplu: i = 0. expr3) instruc]iune Aceasta este o bucl\ infinit\. . Singura modalitate de a ie[i din aceasta este utilizarea instruc]iunii break. . expr3) instruc]iune Aceasta este echivalent\ cu secven]a dat\ mai sus (2. while (expr2){ instruc]iune expr3. expr2 .){ putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n".(c = getchar( )) != '\0'. for(.) din care lipse[te prima instruc]iune (expr1.Gheorghe GRIGORAŞ 2. expr2 . Exemplu: for (i = 0.

break. ~n acest prim exemplu.3): 1. } printf ("Total: %d".5.6. sum). • Suprimarea corpului buclei: for( expr1 . do) sau dintr-o instruc]iune cu alegeri multiple (switch). if ( j >= 75. for (j = sum. } } printf ("Iesire din bucla while\n"). Instrucţiunea break Instruc]iunea break permite ie[irea dintr-o bucl\ (for. 2. j++) { j* = 1.Programare_ Limbajul_C • Suprimarea ini]ializ\rii [i a expresiei finale: for( . } 41 . i++). ) instruc]iune Exemplu: i=0 for (. expr3 ) . i). while ( ( c = getchar( ))!= EOF) { sum++. while. Exemplu: for (i = 0. (c = getchar( )) != '\0'. { putchar (c) i++ } printf ("numarul de caractere: %d\n". 5. expr2 .5) break. expr2 . if (sum>=50) { printf ("50\n"). instruc]iunea break permite ie[irea din bucla while dup\ citirea a 50 de caractere [i nu la `nt=lnirea caracterului EOF. Iat\ c=teva exemple de utilizare a acestei instruc]iuni (vezi [i programul de la sf=r[itul paragrafului 5. while ( ( c = getchar( )) != EOF) { sum++. getchar( )!= '\n'. sum <= 25.

gasit: printf (" a[%d]=b[%d]=%d\n". } print ("Suma este:%d\n". printf("Tablourile nu au elemente comune\ n"). numar++) { if (numar % 5 == 0) continue.8. j < m &&! gasit. suma = 0. Instrucţiunea go to Instruc]iunea go to provoac\ saltul necondi]ionat la o etichet\.Gheorghe GRIGORAŞ ~n acest caz instruc]iunea break permite ie[irea din bucla for.a [i]). for (i = 0. Iat\ un exemplu: int numar. . Etichetele sunt nume ce se pun `n fa]a instruc]iunilor ]int\ urmate de ":". j++) gasit = (a [i] == b [j]).j. i++) for (j = 0.7. Instrucţiunea continue Instruc]iunea continue ignor\ toate instruc]iunile ce urmeaz\ dup\ ea. .i. p=n\ la sf=r[itul buclei `n care se afl\. numar <= 100. . i++) for (j=0. if (gasit) printf (" a[%d]= b[%d]= %d\n". i < n. ea provoac\ trecerea la urm\toarea itera]ie. j++) if (a [i] == b [j] ) go to gasit.j. Se observ\ c\ prin continue se evit\ ad\ugarea la suma a numerelor multiple de 5.i. j < m. go to eticheta . else printf ("Tablourile nu au elemente comune \n"). int gasit = 0. 5.a[i]). for (numar = 1. `n cuprinsul acelea[i func]ii. 5. i < n && ! gasit. ~n exemplul urm\tor se ilustreaz\ folosirea instruc]iunii go to [i modul cum ea poate fi evitat\: for (i = 0. 42 . Este recomandat s\ se evite folosirea instruc]iunii go to (a[a cer principiile program\rii structurate) dar uneori este util\. suma++ = numar. suma).

Programare_ Limbajul_C 5. Se va utiliza o itera]ie pentru citirea caracter cu caracter a num\rului. 3. ~n bucla de citire. ad\ug=nd la sf=r[itul liniei suma lor. . i++) fact * = i. Programul va trebui completat cu un test pentru a controla valoarea citit\ [i cu un test pentru a verifica dac\ rezultatul calculului nu dep\[e[te capacitatea de reprezentare a unui num\r `ntreg. itera]ia se opre[te dac\ se cite[te un caracter ce nu este cifr\ hexazecimal\ [i. &n). Numerele n [i l se definesc ca valori constante.afi[area rezultaului. 4. 43 . fact = 1. printf ("Introduceti un numar natural ->"). Calculul factorialului. Ultima linie va con]ine suma sumelor. scanf ("%d".citirea unui num\r natural (dat de utilizator). se va face apel la o func]ie ce num\r\ bi]ii 1.h> int main (void) { int n. Exerciţii jgjj 1. Calculul factorialului Iat\ o solu]ia incomplet\ a problemei. Conversie Scrie]i un program care cite[te un num\r hexazecimal (ca o succesiune de caractere). Numărarea biţilor 1 într-un număr Scrie]i un program care cite[te 10 numere `ntregi [i pentru fiecare din acestea calculeaz\ num\rul bi]ilor ce au valoarea 1.9. Scrie]i dou\ variante ale programului: a) programul con]ine doar func]ia principal\ main ( ) b) func]ia principal\ main face apel la o func]ie de conversie a unui caracter reprezent=nd o cifr\ hexazecimal\ `n valoarea sa zecimal\: int conversie (char x). pe m\sur\ ce se citesc cifrele hexazecimale se face conversia `n zecimal. Soluţii la exerciţii 1. /* Calculul lui n! */ # include <stdio. for (i = 2. aliniat\ la sf=r[it de linie. Prezentare de date Scrie]i un program care cite[te n valori `ntregi [i le afi[eaz\ c=te l pe fiecare linie. i < = n. fact. i.10. 2. . verific\ validitatea sa [i efectueaz\ conversia `n zecimal. 5. Scrie]i un program care s\ realizeze urm\toarele: .calculul factorialului acestui num\r (iterativ).

c = getchar ( ) . } 2. } printf("Conversia zecimala :%d\n". } int main (void){ int numar = 0. Dac\ este o astfel de cifr\.'a' + 10). printf (" Introduceti un numar hexa ->").Gheorghe GRIGORAŞ printf (" %d ! = %d\". } b) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio. printf (" Introduceti un numar hexa ->"). return 0. p\str=nd valoarea cumulat\ a num\rului zecimal ob]inut. return 0. n.'A' + 10).'0': ((x>='a')&&(x<='f')?x-'a':x-'A')+10. Conversie Vom construi o bucl\ while care se execut\ at=ta timp c=t ultimul caracter citit este o cifr\ hexazecimal\: 0-9 sau a-f sau A-F. while (( c>= '0') && (c<='9')|| (c>= 'a') && (c<='f')|| (c>= 'A') && (c<='F') { if ((c>= '0') && (c<='9')) numar = numar*16 + (c . fact).h> int main (void){ int numar = 0. while (( c>= '0') && (c<='9')|| 44 . se converte[te `n valoare `ntreag\. a) /*Citirea unui numar hexa si conversia sa in zecimal*/ # include <stdio. char c. c = getchar ( ) .'0'). c = getchar ( ). char c. else if ((c>= 'a') && (c<='f')) numar = numar*16 + (c .h> int conversie (char x){ return (x>= '0') && ( x<= '9') ? x . Prima solu]ie face conversie `n func]ia main ( ) iar a doua solu]ie folose[te o func]ie de conversie. else numar = numar*16 + (c . numar).

printf ("Numarul bitilor 1 este: %d\n". } printf ("Conversia zecimala: %d\n". x >>=1. Prin instruc]iunea x >>=1 se decaleaz\ bi]ii lui x cu o pozi]ie la dreapta. i++) { printf ("Introduceti o valoare intreaga: "). /* Numararea bitilor 1 din reprezentarea binara a unui numar intreg */ # include <stdio. } 3.h> const n = 10. &val).Ultima linie contine suma sumelor */ # include <stdio. } return n.h> int numarbit(int). Numărarea biţilor 1 într-un număr Determinarea bi]ilor 1 se face prin decalaj succesiv [i testarea bitului. for (i = 0. scanf ("%d". la st=nga se adaug\ un zero. const l = 3. } int numarbit(int x){ int n = 0. i < 10. numar). transmiterea parametrului se face prin valoare. return 0. c = getchar ( ) . numarbit(val)). int val. Prezentare de date /* Se citesc n intregi si se afiseaza cate l pe **linie impreuna cu suma acestora la sfarsit de **linie. 4. } ~n func]ia numarbit. se poate a[adar utiliza x ca variabil\ de lucru. int main (void){ 45 .Programare_ Limbajul_C (c>= 'a') && (c<='f ')|| (c>= 'A') && (c<='F') { numar = numar*16 + conversie (c). } return 0. while (x!=0) { if (x & 01) n++. int main (void) { int i.

val). i < l. suma += sumap. sumap). printf ("%6d". for (nt = 0. printf ("%6d\n". for (i = nl. i < l. sumap). suma). n). nt++) { scanf ("%d". } } if (nl! = 0) { /*ultima linie este incompleta: se **completeaza cu spatii*/ int i. suma += sumap. &val). } 46 . nt < n. nl = 0. i++) printf (" "). ++nl. } /* alinierea sumei totale pe ultima linie */ int i. for (i = 0./*numarul intregilor pe linie */ suma=0. /*ultima valoare intreaga citita */ sumap=0. i++) printf (" "). /*numarul total de intregi */ printf ("Introduceti%d numere intregi".Gheorghe GRIGORAŞ int val. sumap = 0. /*suma din linia curenta*/ nl=0. return 0 . suma p+= val. printf ("%d\n". if (nl == l ) { printf (" %6d\n". /* suma sumelor par]iale */ nt.

De exemplu. aplicat unei variabile.8. permite ob]inerea adresei acesteia: int i. 6.1. 6. char *pc. indirectare.12. se specific\ faptul c\ pi este un pointer la o variabil\ de tip `ntreg iar pc un pointer la o variabil\ de tip "char". pi = &i. 6.11.1.4. Utilizarea unui pointer care este ini]ializat gre[it este o eroare des `nt=lnit\ `n programare [i din p\cate consecin]ele sunt imprevizibile. prin declara]iile: int *pi.5. Operatorul unar "&" numit operator de referen]iere sau adresare.9.10. 6. 6. permite derefen]ierea unui pointer. Operatorul unar "*". 6. chiar periculoas\ am spune: acesta permite citirea sau scrierea `n orice zon\ de memorie. Un pointer este o variabil\ ce con]ine adresa unei alte variabile. Pointerii au tip : aceasta `nseamn\ c\ un pointer nu poate fi folosit dec=t pentru a con]ine adrese de variabile de un singur tip. 6.2. 6. Pointeri tip *identificator. 6.6. x = *pi ⇔ x = i. Pointeri Tablouri cu o dimensiune Rela]ia `ntre pointeri [i tablouri Opera]ii aritmetice cu pointeri {iruri de caractere Tablouri cu mai multe dimensiuni Tablouri de pointeri Pointeri [i alocarea memoriei Operatorul sizeof Pointeri c\tre func]ii Exerci]ii Solu]ii 6. dereferen]iere.Cap 6 TABLOURI ŞI POINTERI 6. 6. .3. Utilizarea operatorului "*" este destul de delicat\. furniz=nd valoarea variabilei pointate de acesta: int x. 6.7.

`n limbajul C transferul implicit al parametrilor este prin valoare. cele 10 elemente ale tabloului vector sunt: vector[0]. `ntreg. ~n declara]ia de mai sus. incorect\ (semantic) `n limbaj C. y).y (actuale) pentru c\ func]ia lucreaz\ cu variabilele ei locale a [i b. b = temp. 6. Primul element al tabloului este cel de indice 0 iar ultimul este cel de indice dimensiune -1. vector[9] La declararea unui tablou se aloc\ o zon\ de memorie contigu\ care s\ stocheze toate elementele tabloului.1. a = b. A[a cum s-a precizat la capitolul "Func]ii". o declara]ie de tablou cu o dimensiune con]ine tipul tabloului (tip).care este un identificator precum [i dimensiunea sa. Referenţierea unui element al tabloului Elementele unui tablou pot fi accesate prin numele tabloului urmat de o expresie `ntre paranteze p\trate . 6. Un tablou este o colec]ie de elemente(date) de acela[i tip. Forma "clasic\" a func]iei. Dimensiunea este o constant\ `ntreag\ [i specific\ num\rul elementelor tabloului. temp = *p. define[te un tablou cu numele "vector" care are 10 elemente de acela[i tip. } Apelul corespunz\tor este: int x = 1. Dac\ se dore[te modificarea unui parametru formal.numit\ expresie indice . vector[1]. Exemplul clasic pentru acest procedeu este acela al func]iei de interschimbare a dou\ variabile. int vector[10]. care se `nchid `ntre acolade.…. dimensiune. schimbare_corecta (&x. *q = temp. Adresa primului element (cel de indice 0) este [i adresa tabloului iar celelalte elemente se raporteaz\ la acesta. Declaraţia int vector[10]. &y).Gheorghe GRIGORAŞ O aplica]ie important\ privind utilizarea pointerilor este transferul prin referin]\ al parametrilor unei func]ii. fiecare din acestea putând fi accesibilă.2. Iniţializarea unui tablou Ini]ializarea unui tablou se face prin semnul "#" dup\ declara]ia acestuia urmat de o list\ de valori ini]iale. A[adar. este: void schimbare (int a. 48 .2.care trebuie s\ aib\ valoarea `ntre 0 [i dimensiune .) nu are nici un efect asupra variabilelor x.1. Varianta corect\ este: void schimbare_corecta (int *p. } Un apel al acestei func]ii (prin schimbare (x. 6. int b) { int temp = a. trebuie transmis\ func]iei adresa variabilei iar `n corpul func]iei s\ se foloseasc\ operatorul de dereferen]iere. Tablouri cu o dimensiune tip nume[dimensiune]. int *q){ int temp. y = 2. separate prin virgule.2.2. numele tabloului (nume) . *p = *q.

tab[0] = 'a'. Spre exemplu int a[10] = {5. 'd'. }. Exemple: 1. 'f'}. atunci celelalte valori se ini]ializeaz\ cu zero. 2. valoare_2.2. char tab[marime]. 'b'. int a[4] = {1. char s[4] = {'a'. ini]ializarea se poate face [i cu [iruri de caractere incluse `ntre ghilimele. poate fi omis\ dimensiunea. De notat c\ `n cazul sirurilor de caractere ce se memoreaz\ `ntr-un tablou. '\0'}. aceasta se determin\ de c\tre compilator: float x[ ] = {2. acest caracter noteaz\ sf=r[itul [irului( vezi paragraful 6. 2. tab[3] = tab[4] = 'd'. 3. 'c'. 0}. 1}. 2. este echivalent\ cu: char s[6] = {'a'. Ini]ializarea unui tablou se poate face [i prin citirea succesiv\ a tuturor elementelor sale: int i. tab[marime/2] = 'c'. Tabloul va avea structura: 'a' 'b' 'b' 'd' 'd' tab[marime . 'b'. 3. 'f'.Programare_ Limbajul_C tip nume[dim] = { valoare_1. are ca efect crearea tabloului: 5 2 3 1 0 0 0 0 0 0 ~n cazul unui tablou care se ini]ializeaz\. Dupa aceste transformari structura sa va fi: 'a' 'b' 'c' 'd' 'e' Dac\ lista de valori ini]iale (dat\ dup\ declara]ie) cuprinde mai pu]ine elemente dec=t dimensiunea declarat\ a tabloului. 5. iar declara]ia: char s[ ] = "abcdef" . 3. este echivalent\ cu: char s[ ] = {'a'. .. # define marime 5. 'd'. 'c'.2 3 4 0 ~n cazul tablourilor de caractere. 0. 'c'. 2 0 5.5). declara]ia: char s[6] = "abcdef" .1] = 'e'. '\o'}. 'b'.. 49 . ultimul element al tabloului este caracterul ‘\0’. 4}. 'e'. tab[1] = tab[2] = 'b'. 'e'. 4.

Gheorghe GRIGORAŞ

float x [20]; for (i=0; i < 20; i++) { scanf (" %f", &x[i]); } Este de remarcat faptul c\ nu se face nici o verificare a limitelor unui tablou atunci c=nd se acceseaz\ un element al s\u. Spre exemplu dac\ se declar\ int a[3], b[3], c[3]; [i alocarea se face astfel: a[0] a[1] a[2] b[0] b[1] b[2] c[0] c[1] c[2] atunci expresiile a[4], b[1], c[-2], sunt echivalente, `n sensul c\ ele reprezint\ adresa aceleia[i zone de memorie.

6.3. Relaţia între pointeri şi tablouri
S\ consider\m urm\toarea secven]\: int tab[10]; int *pa; pa = &tab[0]; Ultima instruc]iune asigneaz\ variabilei pointer pa adresa primului element al tabloului tab. Nota]ia "*pa" este echivalent\ cu nota]ia tab[0] iar nota]ia "*(pa+1)" este echivalent\ cu nota]ia tab[1]. A[adar, `n general "*(pa+i)" este totuna cu tab[i]. Urm\toarele secven]e for sunt echivalente: for ( i = 0; i < 10; i++) tab[i] = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa+i) = 100; for ( i = 0, pa = &tab[0]; i < 10; i++) *(pa++) = 100;

~n limbajul C, numele unui tablou poate fi utilizat ca pointer (constant) la adresa de `nceput a tabloului. De aceea, cu declara]iile de mai sus, este perfect valid\ asignarea pa = tab; care este echivalent\ cu "pa=&tab[0];". Nu sunt valide (e lesne de dedus) expresiile: tab = pa; sau tab ++; A[adar se poate scrie [i: for ( i = 0, pa = tab; i < 10; i++, pa++) *pa = 100; ~n rezumat, echivalen]a `ntre elementele unui tablou [i numele s\u se exprim\ prin:
tablou[i] *(tablou + i) &tablou[i] tablou + i

50

Programare_ Limbajul_C

6.4. Operaţii aritmetice cu pointeri
Opera]iile aritmetice permise asupra pointerilor sunt adunarea/ sc\derea unei constante, incrementarea/decrementarea (^^, --) [i sc\derea a doi pointeri de acela[i tip. Trebuie precizat `ns\ c\ unitatea care intr\ `n discu]ie nu este octetul ci adresa obiectului pointat. S\ urm\rim urm\torul exemplu: float ftablou[10]; float *pf = ftablou; pf++; ~n acest exemplu, dup\ incrementare, pf pointeaz\ la cel de-al doilea element al tabloului ftablou. Iat\ [i alte exemple: `n partea st=ng\ se descrie o expresie `n care apar pointeri iar `n dreapta expresia echivalent\ `n termenii tabloului. Nota]ia pointer ptr = tablou ptr1 = ptr + 5 ptr + i ptr + 4 ptr - 3 ptr1 - ptr ptr ++ Nota]ia tablou i=0 i=i+5 tablou [i] tablou [4] tablou [-3] j-i i ++

6.5. Şiruri de caractere
~n limbajul C, nu exist\ un tip de baz\ pentru [iruri (lan]uri) de caractere. Pentru a reprezenta un [ir de caractere, se utilizeaz\ tablourile de caractere. Prin conven]ie, ultimul caracter dintr-un astfel de lan] este caracterul NULL (' @0'). Tabloul de caractere (pe care-l numim mesaj): 's' 'a' 'l' 'u' 't' '!' ' @o' poate fi declarat prin una din urm\toarele trei instruc]iuni: char mesaj[7] = {'s','a','l','u','t','!', '\o'}; char mesaj[7] = "salut!"; char mesaj[ ] = "salut!"; Citirea respectiv tip\rirea acestui [ir se face prin instruc]iunile: scanf("%s", mesaj); printf("%s", mesaj); scanf("%s", &mesaj[0]); printf("%s", mesaj[0]); Exist\ o bibliotec\ de func]ii standard pentru manipularea [irurilor de caractere care se prezint\ `n anex\.

6.6. Tablouri cu mai multe dimensiuni
Declararea unui tablou cu N dimensiuni se face prin:
tip nume[dim_1][dim_2]...[dim_n];

~n aceast\ declara]ie, dim_1, dim_2, ..., dim_n trebuie s\ fie constante. Un tablou declarat `n acest mod se compune din dim_1*dim_2*...*dim_n elemente de acela[i tip (declarat) stocate `ntr-o zon\ contigu\ de memorie.
51

Gheorghe GRIGORAŞ

Pentru a accesa un element dintr-un tablou exist\ mai multe moduri de notare, `n concordan]\ cu modul de stocare a elementelor tabloului `n memorie. Iat\ de exemplu o declara]ie a unui tablou cu dou\ dimensiuni de valori 3 respectiv 4 (a[adar o matrice cu 3 linii [i 4 coloane). int t[3][4]; O prim\ viziune a reprezent\rii acestuia `n memorie este cea natural\ a unei matrice: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3] t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementeul ha[urat din acest tablou se referen]iaz\ prin t[1][2] (este elementul de pe linia 2 [i coloana 3 din matrice, datorit\ numerot\rii indicilor de la 0). O alt\ viziune (acceptat\ de C) a acestui tablou este aceea a unui tablou cu o singur\ dimensiune `n care fiecare element este la r=ndul s\u un tablou cu o dimensiune: t t[0] t[1] t[2] t [0][0] t [1][0] t [2][0] t [0][1] t [1][1] t [2][1] t [0][2] t [1][2] t [2][2] t [0][3] t [1][3] t [2][3]

Elementul t[1] reprezint\ un tablou cu o dimensiune iar elementul ha[urat este referen]iat prin *(t[1]+3). ~n sf=r[it a treia viziune a tabloului este aceea a unei succesiuni de elemente dispuse `ntr-o zon\ contigu\: t [0][0] t [0][1] t [0][2] t [0][3] t [1][0] t [1][1] t [1][2] t [1][3]

t [2][0] t [2][1] t [2][2] t [2][3] Elementul ha[urat (acela[i ca [i `n cazurile anterioare) se referen]iaz\ prin: *( *t + 6) sau prin nota]ia echivalent\: *( &( t[0][0] + 6)) S\ not\m c\ `n acest caz t este de tip pointer de pointer de `ntregi (dubl\ adresare indirect\). O problem\ important\ relativ la tablourile cu mai multe dimensiuni este cea a ini]ializ\rii acestora. A[a cum referen]ierea unui element al tabloului poate fi f\cut\ `n mai multe moduri, [i ini]ializarea unui tablou se poate face `n moduri diferite (sintactic vorbind). S\ exemplific\m aceste moduri cu referiri la acela[i tablou pe care l-am reprezentat mai sus, t[3][4]: • ini]ializarea prin enumerarea tuturor elementelor tabloului ( `n ordinea liniilor dac\-i vorba de matrice): int t[3][4] = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12}; • ini]ializarea fiec\rei dimensiuni de tablou, separat: int t[3][4] ={{1, 2, 3, 4},{5, 6, 7, 8},
52

{5. • ini]ializarea numai a unor elemente din tablou: int t[3][4] = {{1}. "sambata". i < n-1. 10. Tablouri de pointeri Pointerii fiind variabile. while (! sortat) { sortat = 1. i++) if (tabp [i] != NULL) printf ( "%s\n". "miercuri". 6}}. 7). 6. t [1][0] cu 5 iar t [1][1] cu 6. S\ mai d\m un exemplu de func]ie care sorteaz\ lexicografic (alfabetic) [irurile pointate de tabp: void sortare (char* tabp[ ]. 11. Iat\ cum se declar\ un tablou de pointeri cu 7 componente ce se ini]ializeaz\ cu adresele [irurilor constante ce reprezint\ numele zilelor dintr-o s\pt\m=n\. for (i = 0. tabp[i] ). tabp [i+1]) > 0) { 53 . "marti". "duminica"). pot intra `n componen]a unui tablou. int n) { int i. for (i = 0. int n){ int i. i++) if (strcmp (tabp [i]. char *temp. O func]ie care s\ afi[eze toate [irurile de caractere (pointate de tabp) la un singur apel ar putea ar\ta astfel: void scrie(char *tabp [ ]. zi[0] 'l' 'u' 'n' 'i' zi[1] 'm' 'a' 'r' 't' 'i' zi[2] 'm' 'i' 'e' 'r' 'c' 'u' 'r' 'i' zi[3] 'j' 'o' 'i' zi[4] 'v' 'i' 'n' 'e' 'r' 'i' zi[5] 's' 'a' 'm ' 'b' 'a' 't' 'a' zi[6] 'd' 'u' 'm ' 'i' 'n' 'i' 'c' 'a' S\ consider\m un tablou de pointeri de tip char. char *zi[7] = {"luni". "vineri". cu numele tabp. }. i < n. "joi".Programare_ Limbajul_C {9. Astfel t [0][0] va fi ini]ializat cu 1. Un tablou unidimensional de pointeri corespunde la un tablou (cu dou\ dimensiuni) de elemente de tipul pointat. } Apelul acestei func]ii pentru scrierea zilelor s\pt\m=nii este: scrie (zi. restul elementelor sunt ini]ializate cu zero.7. sortat = 0. 12} }.

Gheorghe GRIGORAŞ

temp =tabp [i]; tabp [i] = tabp [i+1]; tabp [i+1] = temp; sortat = 0; } } } Apelul pentru sortarea alfabetic\ a zilelor s\pt\m=nii este sortare(zi, 7); ~n corpul func]iei sortare s-a folosit un apel la func]ia strcmp care compar\ 2 [iruri de caractere s1 [i s2; rezultatul este negativ dac\ s1 < s2, pozitiv dac\ s1 > s2 [i zero dac\ s1 # s2.

6.8. Pointeri şi alocarea memoriei
Printre func]iile de alocare a memoriei (vezi Anexa ), "maloc" [i "free" joac\ un rol important pentru c\ ele permit alocarea / dealocarea `n mod dinamic a spa]iului din memorie. Acest spa]iu este posibil de accesat cu ajutorul variabilelor de tip pointer. # include <stdlib.h> void *malloc (size_t dim); void free(void *ptr); Alocarea dinamic\ a memoriei este deosebit de util\ at=ta timp c=t programatorul folose[te structuri de date pentru care nu [tie dimensiunea la scrierea programului. ~n cursul execu]iei programul poate aloca memorie `n limitele impuse de sistem. Func]ia malloc are ca argument num\rul de octe]i dori]i a fi aloca]i [i `ntoarce ca rezultat un pointer c\tre zona de memorie liber\ alocat\ de sistem. Pointerul returnat este de tip "void" ce corespunde unui pointer la o variabil\ de tip oarecare. Pentru specificarea m\rimii unui tip particular, se poate utiliza operatorul "sizeof" (vezi sec]iunea urm\toare). Dac\ nu mai este memorie disponibil\ (nu se poate face alocarea) func]ia malloc returneaz\ valoarea NULL. Iat\ un exemplu: char *tampon; element *ptr; /*presupunem ca tipul element este definit undeva */ -------tampon = malloc(512); /* s-a alocat o memorie tampon de 512 caractere*/ ptr = malloc(32*sizeof(element)); /*s-a alocat o zona de 32 de "elemente"*/ if ((tampon == NULL || ptr == NULL)) { printf ("Alocare imposibila ! \n"); ... ... Func]ia "free" permite dealocarea spa]iului de memorie alocat `n prealabil de malloc. De pild\, dup\ utilizarea memoriei tampon [i ptr (`n exemplul de mai sus) se scrie (`n program) free (tampon); free (((char*)ptr);

54

Programare_ Limbajul_C

6.9. Operatorul “sizeof”
sizeof expresie; sizeof(tip);

Operatorul “sizeof” ofer\ dimensiunea `n octe]i a tipului expresiei considerate(tipului respectiv). Dac\ se aplic\ unui tablou, operatorul sizeof ofer\ dimensiunea `n octe]i a memoriei ocupat\ de `ntreg tabloul. Pentru a ob]ine num\rul elementelor tabloului t se utilizeaz\ expresia “sizeof t” sau “sizeof t[0]”. S\ not\m `n acela[i timp c\, atunci c=nd este parametrul unei func]ii, un tablou este considerat ca [i un pointer; prin urmare operatorul sizeof nu ofer\ dimensiunea memoriei ocupat\ de tablou ci dimensiunea tipului pointer. Acest lucru se ilustreaz\ `n exemplul urm\tor: double tab [100]; void f(double[ ]); /*declaratia este echivalenta cu void f(double*)*/ int main( ){ int i = sizeof tab; /* i este initializat cu 100 * sizeof(double)*/ f(tab); ... } void f(double t[ ]){ int i = sizeof t; /* i este initializat cu sizeof(double)*/ } Pentru a ob]ine dimensiunea memoriei ocupat\ de un tip anume se folose[te: sizeof(tip); De aceast\ dat\ parantezele sunt obligatorii. Apelul sizeof(long); ofer\ num\rul de octe]i utiliza]i pentru a memora un `ntreg “long” (este incorect a scrie sizeof long).

6.10. Pointeri către funcţii
O func]ie are un nume care este identificator dar acesta nu constituie o variabil\ `n C. Este posibil, pe de alt\ parte, de a defini o variabil\ de tip pointer c\tre o func]ie. Declara]ia unui pointer la o func]ie este de forma:
tip(*nume)(lista_arg);

tip: este tipul returnat de func]ia pointat\; nume: este identificatorul pointerului la func]ie; lista_arg : este lista argumentelor func]iei pointate. De exemplu declara]ia: char *(*p)(char*,const char*); precizeaz\ c\ p este un pointer la o func]ie de tip char* (pointer la tipul char), are doi parametri, unul de tip char*, cel\lalt de tipul const char*. Este important a se pune “*nume” `n parantez\ deoarece declara]ia “tip *nume (lista_parametri)” precizeaaz\ c\ nume este o func]ie de tip “tip*”.

55

Gheorghe GRIGORAŞ

Un exemplu de utilizare a tipului pointer la o func]ie este func]ia de comparare “cmp” ce apare ca argument la func]ia de sortare “qsort” (vezi anexa ): void qsort(const void* baza, size_t n, size_n t, int(*cmp)(const void* val1, const void* val2)) Func]ia qsort este o func]ie de sortare general\ care permite sortarea unui tablou de elemente de tip oarecare(baza) prin specificarea unei func]ii de comparare. Iat\ un program ce utilizeaz\ func]ia qsort : # include <stdio.h> # include <stdlib.h> # include <string.h> enum {n_max = 10}; int tab_int[n_max]; /* tab_int este tabloul ce contine lungimile liniilor **ce trebuie sortat */ char* tab_nume[n_max] = { "Ionescu Ion", "Constantin Vasile", "Ion Gheorghe", "Constantin Mircea", "Constantinescu Ioana", "Vasiliu Catalina", "Vasilescu Maria", "Constantiniu Calin", "Vasile Radu", "Vasilescu Cristi" }; /* tab_nume este tabloul ce trebuie ordonat **lexicografic */ /* se definesc functiile de comparatie */ int comp_int (const void* n1, const void* n2) { return(*(int*)n1- *(int*)n2); } int comp_nume (const void* p1, const void* p2) { return(strcmp(*(char**)p1,*(char**)p2)); } int main(void) { int i; printf("Lista initiala de nume : \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); for (i = 0, i < n_max; i++) tab_int[i] = strlen(tab_nume[i]); qsort(tab_int, n_max, sizeof(int), comp_int); qsort(tab_nume,n_max,sizeof(char*),comp_nume); printf("Lungimile numelor sortate:\n"); for(i = 0; i < n_max ; i++) printf("%2d: %d\n",i,tab_int[i]); printf("Nume ordonate lexicografic: \n"); for(i = 0; i < n_max; i++) printf("%2d: %s\n",i,tab_nume[i]); return 0; }
56

return -. c) char* strcat(char* dest. b) char* strcpy(char* dest. *dest = '\0'.i .11. return dest. se returneaz\ o valoare negativ\. 6.12. [irurile de caractere sunt memorate `n tablouri `n care ultimul element este un delimitator de sf=r[it de [ir: caracterul NULL(‘\0’). A[a cum s-a mai precizat. while(*scr != '\0') *dest++ = *src++. i++ } dest[i] = '\0'. while(s[i++] != '\0') . d) int strcmp(const char* s1. int strlen(const char *s){ int i = 0. `n C. Exerciţii 1. Implementarea func]iilor de la a) la d) se poate face folosind nota]ia tablou sau aritmetica pointerilor. } char *strcat(char *dest. while((s1[i] == s2[i] && (s1[i] != '\0')) i++. dac\ s1 = s2 se returneaz\ 0 [i dac\ s1 > s2 se returneaz\ o valoare pozitiv\. ~n anex\ sunt date func]iile din biblioteca standard care se aplic\ [irurilor de caractere. } 57 .const char* sursa) : func]ie ce copie [irul sursa `n [irul dest [i returneaz\ dest. S\ se scrie programe C care s\ implementeze func]iile: a) int strlen(const char*s) : func]ie ce returneaz\ dimensiunea [irului s. const char *s2){ int i = 0. const char* s2) : func]ie ce compar\ [irurile s1 [i s2 conform ordinii lexicografice. return dest.s2[i].Programare_ Limbajul_C 6. Soluţii 1.const char* sursa): func]ie ce concateneaz\ [irul sursa la sf=r[itul [irului dest [i returneaz\ valoarea lui dest. } char *strcmp(const char *s1. Dac\ are loc rela]ia s1 < s2. return s1[i] . const char *sursa){ int i = 0. const char *sursa){ while(*dest != '\0') dest++. while(sursa[i] != '\0') { dest[i] = sursa[i]. } char *strcpy(char* dest.

Dac\ evaluarea acestui parametru este valoarea fals (0) atunci assert returneaz\ un mesaj de eroare. strcat(strcat(strcopy(mesaj. const char *s2). char* strcat(char *dest.h> int strlen(const char *s) char* strcopy(char *dest. int main(){ char *inceput = "Iat\". char *mesaj.h> # include <assert. int lungime. lungime = strlen(inceput)+ strlen(mijloc) +strlen(sfarsit). return 0. const char *sursa). char *sfarsit = "exemplu ! ". char *mijloc = "un mic". assert(strcmp(mesaj. } 58 .mijloc). mesaj = malloc(lung + 1).inceput). Se folose[te func]ia assert (anexa ) care are ca parametru o expresie logic\ ce descrie o proprietate ce trebuie verificat\. # include <stdlib. const char *sursa). assert(lungime==strlen("Iata un mic exemplu ! ")).Gheorghe GRIGORAŞ Iat\ [i un program care testeaz\ aceste func]ii. assert(strcmp(mesaj. sfarsit). assert(strcmp(mesaj. "Iata un mic exemplu !")== 0). int strcmp(const char *s1. "Iat un micut exemplu!") < 0).inceput) > 0).

7 7.3 7.6 7.8 Redenumirea unui tip Tipul structur\ Accesul [i ini]ializarea c=mpurilor unei structuri Structuri autoreferen]iate Tipul enumerare Uniuni Exerci]ii Solu]ii ~n capitolul al doilea au fost introduse tipurile de baz\ ale limbajului C. typedef char Mesaj[49]. ~n acest capitol vom vedea c\ `n C putem construi “structuri” sau “uniuni” care permit regruparea elementelor de tipuri diferite `n scopul de a defini un nou tip. De asemenea exist\ posibilitatea de a renumi (redenumi) un anume tip.1 7. Mare a.2 7. De pild\ un tablou permite a regrupa o mul]ime de elemente de acela[i tip. 7. Sintaxa ei este: typedef tip nume_nou.5 7. Mesaj salut="!Bine a-ti venit la cursul<Limbajul C>". Instruc]iunea permite redenumirea at=t a tipurilor de baz\ (deja existente) c=t [i a tipurilor construite.4 7.b. .Cap 7 CONSTRUIREA DE NOI TIPURI 7.1. Redenumirea unui tip Instruc]iunea typedef permite redenumirea unui tip. Luna ianuarie = "ianuarie". ~n anumite programe este util s\ regrup\m diferite variabile pentru a exprima o anume rela]ie ce le caracterizeaz\. Aici “tip” este tipul ce se dore[te a fi redenumit iar nume_nou este numele ce se d\ acestuia. typedef char Luna[10]. Iat\ c=teva exemple: typedef long Mare.

Structura este o colec]ie de una sau mai multe variabile (numite membri) grupate sub un singur nume. popescu. typedef struct{ short ziua. short anul. S\ observ\m c\ structurile se pot defini f\r\ nume. struct Student{ char *nume. struct Data data_nasterii. popescu. typedef struct { char nume[20]. short luna. short anul. char *prenume. int varsta. O variabil\ de tipul “ struct nume” poate fi definit\ `n aceea[i instruc]iune `n care este definit\ structura sau separat Iat\ c=teva exemple: struct Persoana{ char nume[20]. short luna. Tipul structură Instruc]iunea pentru definirea structurilor este: struct nume{ declara]ii }. char *grupa. char prenume[20] Data data_nasterii. el este totu[i util pentru a identifica structura definit\. }. Persoana ionescu. struct Data{ short ziua.2. int an. } amicul. char prenume[20]. prin typedef li se atribuie un nume. 60 .Gheorghe GRIGORAŞ 7. } Data. ~n instruc]iunea de mai sus “nume” este facultativ. } struct Student ionescu. struct Persoana colegul. Fiecare linie din partea “declara]ii” define[te un c=mp al structurii. } Persoana.

c=mpurile din variabila “ionescu” sunt copiate `n c=mpurile corespunz\toare din variabila “necunoscut”. Are sens asfel: necunoscut = ionescu .. *necunoscut. O form\ echivalent\ este urm\toarea: (*necunoscut). amicul. 7.data_nasterii. urmat\ de numele c=mpului.nume este de tip char*. Dou\ structuri de acela[i fel pot s\ apar\ `ntr-o expresie de atribuire. dan. `ntr-un arbore binar. Exemplu: necunoscut = &ionescu. avem: ionescu. 61 ..nume = necunoscut->nume. } valoare.de pild\. variabilele “ionescu” [i “dan” sunt definite ca fiind de tip Persoana . De pild\. Elementul desemnat `n acest mod este echivalent cu o variabil\ de acela[i tip cu c=mpul definit `n structur\. unul la subarborele st=ng altul la cel drept.nume. Iat\ cum poate fi definit\ o astfel de structur\: typedef struct { .3. `nc=t o astfel de expresie are sens doar dac\ structurile sunt de acela[i tip. arbori etc.4.”) [i de numele c=mpului selec]ionat. fiecare nod este compus dintr-o informa]ie (valoarea nodului) [i doi pointeri. Structuri autoreferenţiate Utilizarea structurilor permite construirea de structuri de date evoluate ca: fi[iere. dan.varsta este de tip int. int varsta. Persoana necunoscut = { " " .varsta = 41. " " . Accesul la c=mpurile unei astfel de variabile(pointer la o structur\) se face ad\ug=nd dup\ numele varibilei pointer o “s\geat\” (“->”) . iar necunoscut este o variabil\ de tip pointer la structura Persoana . Prin aceasta. liste. urm\rind exemplele din paragraful precedent. necunoscut ->varsta = 41.ziua este de tip short.varsta = (*necunoscut). } Persoana. "Vasile" . 42 }. dan. 0}. Iat\. Accesul şi iniţializarea câmpurilor unei structuri Accesul la c=mpurile unei variabile de tip structur\ se face utiliz=nd numele unei variabilei urmat\ de punct (“. care este un tip structur\. char prenume[40].Programare_ Limbajul_C 7. S\ consider\m acum declara]ia: typedef struct{ char nume[40] .. ionescu. O atribuire de structuri este o copiere bit cu bit a elementelor corespunz\toare. Persoana ionescu. Ini]ializarea unei variabile de tip structur\ se poate face `n maniera `n care se ini]ializeaz\ un tablou: se descrie cu ajutorul unei liste de valori ini]iale c=mpurile structurii: Persoana ionescu = { "Ionescu". Aici.

Arbore* a2. S\ observ\m c\ structura Arbore se autoreferen]iaz\: printre c=mpurile structurii arbore sunt dou\ care sunt de acela]i tip struct Arbore. typedef struct Arbore{ valoare val. } void afisare (Arbore* a){ if (a! = NULL){ printf ("(%d". Arbore* s. adauga(3. struct Arbore* drept. struct Arbore* stang. NULL)). } Arbore. NULL. c->stang = s. a1. NULL). Arbore* d){ Arbore* c. } Arbore* adauga(valoare v. return 0. Arbore* d). afisare(a2). " ").Gheorghe GRIGORAŞ /* s-a definit tipul "valoare" pentru **informatia din nodurile arborelui*/ typedef struct Arbore{ valoare val. 62 . adauga(4. printf (" "). c->val = v. afisare(a1). Programul Arbori binari. c->drept = d. } Arbore. void afisare (Arbore* a). NULL. afisare (a->drept). adauga(2. Arbore* adauga(valoare v. NULL. Din acest motiv structura are un nume: Arbore. printf("\n"). NULL). struct Arbore *drept. printf("\n"). struct Arbore *stang. c=malloc (sizeof (Arbore)). int main( ){ Arbore* a1. Programul urm\tor ilustreaz\ utilizarea unei structuri autoreferen]iate: se construiesc doi arbori binari folosind func]ia “adauga” [i se afi[eaz\ un arbore `n nota]ia infix (func]ia “afisare”). adauga(20. return c.h> typedef int valoare. afisare (a->stang). printf("Primul arbore este: \n"). # include <stdio. a2=adauga(10. Arbore* s. a->val . printf("Al doilea arbore este: \n").h> # include <stlib. NULL)). a1=adauga(1.

5. oct. nu=0}. cu excep]ia cazului `n care programatorul ofer\ valori ini]iale acestor identificatori. feb. enum Bool {da=1. define[te o list\ de alegeri posibile. dec}. Similar cu definirea variabilelor de tip structura se definesc variabilele de tip enumerare: enum Bool raspuns. nov. Lista de declara]ii. Sintaxa este similar\ cu cea care define[te o structur\: union nume { declara]ii }..Programare_ Limbajul_C printf (")"). . iunie. nu}.. enum Bool spune=da. Uniunea trebuie privit\ ca o structur\ `n care membrii ocup\ aceea[i zon\ de 63 . Evident se poate redenumi [i tipul enumerare: Typedef enum {da. etc. mai. enum Bool {nu. iulie. } else printf ("nil"). Aici. nu are valoarea 0 iar da are valoarea 1. sept. april. Tipul enumerare Definirea unui tip enumerare se face prin instruc]iunea: enum nume { lista_de_identificatori}. Aici da are valoarea 0 iar nu are valoarea 1. spre deosebire de cea de la structur\. la un moment dat con]in un anume tip de variabil\ iar la alt moment acest tip se poate schimba. pentru c\ lui ian i s-a dat valoarea ini]ial\ 1. august.6. care definea c=mpurile acesteia. mar. nu} Bool Bool raspuns=nu. De fapt. al doilea valoarea 1. Primul identificator constant din lista de identificatori cap\t\ valoarea 0. enum Luna {ian=1. 12. 7. 3. } Execu]ia programului are ca rezultat afi[area urm\toarelor informa]ii: Primul arbore este: (1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) Al doilea arbore este: (10(1 (2 (3 nil nil) nil) (4 nil nil)) (20 nil nil)) 7. Exemple: enum Bool {da.. da} ~n ambele situa]ii. obiecte de tipuri diferite. Un tip enumerare permite ca. este vorba despre zone de memorie care. Uniuni Uniunile sunt structuri care pot con]ine (la momente de timp diferite). `ntr-o maniera elegant\. celelalte luni vor avea respectiv valorile 2.s\ definim un tip care nu poate lua valori dec=t `ntr-o mul]ime precizat\ de valori constante.

~n exemplul urm\tor se specific\ faptul c\ un punct `n plan poate fi definit fie prin coordonatele sale carteziene fie prin cele polare.ro. cum sunt de pild\ p1 [i p2. S\ not\m c\.tip sau p1. float teta.pol=2. long ordonata. Typedef union { struct { long abscisa. Desigur c\ `n acest caz se presupune c\ prin program se afl\ c\ p1 este de tip cart iar p2 este de tip pol. la un moment dat doar un membru al uniunii poate ocupa memoria. float pi=3.cart. poate con]ine fie valori `ntregi reprezent=nd coordonatele carteziene fie valori flotante reprezent\nd coordonatele polare. float ro. Coordonate p1.Gheorghe GRIGORAŞ memorie.cart.p1. struct { TidCoord tip. typedef union { TipCoord tip.abscisa.pol. printf("%f%f\n"..nec=0} TipCoord. Se mai poate elimina [i aceast\ redondan]\ prin urm\toarea declara]ie: typedef struct { TipCoord tip..p1. long abscisa.p2. C=mpul “tip” este prezent `n toate alternativele uniunii [i el poate fi consultat prin referin]a p1. 64 .pol.teta).tip.tip sau p1.cart. struct { float ro.pol. } cart. O variabil\ de tip Coordonate. } Coordonate. printf("%d%d\n". Declara]iile precedente pot fi modificate astfel (pentru a memora `n variabil\ `ns\[i tipul de reprezentare ales) : typedef enum {cart=1. p2. long ordonata. } pol.p2. struct { TipCoord tip. union { struct { long abscisa. float teta. long ordonata. } pol. dimensiunea memoriei alocat\ pentru o variabil\ de tip uniune este dimensiunea celui mai mare membru al uniunii. } Coordonate.ordonata). } cart.1415926. .

S\ se scrie un program care s\ realizeze: a) alc\tuirea unei liste de adrese care folose[te un tablou de structur\ pentru stocarea informa]iilor legate de adrese (nume.cart. Acest fi[ier va con]ine o mul]ime de linii.teta . strada. c) afi[area pe ecran a listei de adrese. dac\ p1. 65 .ordonata . } val.ro p2. b) completarea tabloului de structuri cu noi adrese. Exerciţii 1. De exemplu: anca tel.val. Dezavantajul este c\ numirea coordonatelor se face printr-o “cascad\” mai mare : p1.tip=1 p2.abscisa p1. fiecare av=nd c=te dou\ c=mpuri: un [ir de caractere ce `nseamn\ identitatea abonatului [i un num\r care corespunde num\rului s\u de telefon.1 crearea agendei telefonice sub forma unui fi[ier text.val. ora[. Iat\ un exemplu: andrei 1427 anca 2130 ana 2131 barbu 2140 bogdan 1430 … … [tefan 2143 victor 2114 zeno 1442 1.Programare_ Limbajul_C } cart.val.: 2143 quit 2.pol. } Coordonate.pol. float teta. codul po[tal).cart. } pol. Pentru aceasta va trebui s\ se realizeze urm\toarele: 1.2 crearea programului care realizeaz\ urm\toarele: a) ini]ializarea unui tablou de elemente structurate prin citirea fi[ierului ce reprezint\ agenda telefonic\. Scrie]i un program pentru consultarea unei agende telefonice la nivelul personalului unei societ\]i. struct { float ro.7.val.: 2130 anuta persoan\ necunoscut\ [tefan tel.tip=2 7. dac\ p2. b) consultarea agendei: la furnizarea unui nume programul ofer\ num\rul de telefon corespunz\tor (dac\ acesta exist\).

int tel.nume).h> # define dim_agenda 100 # define lung_nume 20 typedef char sir[lung_nume] typedef struct { sir nume./* se cauta in prima parte */ else if (compar>0) a=i+1. sir cineva. } /* urmeaza functia de cautare dihotomica */ int cauta_dih(char cineva[ ]){ int compar=1./* se cauta in a doua parte */ } return (compar==0)? i:-1. /* s-a definit o structura de tip persoana*/ persoana agenda[dim_agenda]. int i=0.txt". /* initializarea agendei telefonice */ fisier=fopen("telefon. int i.8. } int main(void){ FILE* fisier. /* numarul persoanelor din agenda */ /* urmeaza functia de cautare secventiala */ int cauta_secv(char cineva[ ]) { int compar=1. while ((compar!=0) && (a<=b)) { i=(a+b)/2."r"). if (compar<0) b=i-1. i++. } persoana. int i. while ((compar>0) && (i<n)) { compar=strcmp(cineva.agenda[i]. agenda[i].nume). fin=0. /* s-a definit agenda ca un tablou de persoane */ int n=0.Gheorghe GRIGORAŞ 7.h> # include <string. compar=strcmp(cineva. do { 66 . } return (compar==0)? i-1:-1. Soluţii 1. Vom construi dou\ func]ii pentru c\utarea `n agenda telefonic\: caut\_secv pentru c\utarea secven]ial\ [i caut\_dih pentru c\utarea dihotomic\(binar\). int b=n-1. # include <stdio. int a=0.

afiseaz\ -afi[area listei de adrese. /* sau i=cauta_dih(cineva). void sterge(void). scanf("%s". void init_lista(void). } while (!feof(fisier)). /* Program pentru listarea unor adrese folosind un **tablou de structuri*/ # include <stdio. unsigned long int cod_postal. fin=(strcmp(cineva. char oras[20]. Programul con]ine func]iile: init_lista -ini]ializarea listei. &(agenda[n]. sterge -[tergerea unei adrese. n++."%s%d". else printf("tel.agenda[i]. gaseste_liber(void). gaseste_liber -exploreaz\ tabloul de structuri `n c\utarea unui element nefolosit. 67 . & cineva).tel).cineva. printf("\t Dati prenumele celui cautat \n"). select_meniu -afi[area op]iunilor. int select_meniu(void). "quit")==0).nume). void main(void){ char optiune. } } return 0. afiseaza(void). printf("Consultare agenda telefonica\n"). init_lista(). */ if (i==-1) printf("tel.%s:%d\n".tel)). char strada[40]. unsigned long int numar.&(agenda[n]. introducere(void).h> # define MAX 100 struct adresa { char nume[30].h> # include <stdlib. } 2. if (!fin) { i=cauta_secv(cineva).%s:necunoscut!\n". printf("\t sau "quit" pentru sfarsit \n").Programare_ Limbajul_C fscanf(fisier.cineva). introducere -ad\ugarea unui nou nume `n urm\toarea structur\ liber\. } adresa_info[MAX]. while (!fin) { printf(">").

adresa_info[liber].strada). printf("Introduceti numele orasului: "). liber=gaseste_liber().++t)adresa_info[t]. } while (c<0 || c>4). } void introducere(void){ int liber. printf("2. int c. printf("4. gets(s). Iesire din program \n").10).10). 68 . case 4: exit(0). printf("3. break. Stergeti un nume \n").. printf("1. return. gets(s). printf("Introduceti numarul: "). } printf("Introduceti numele: ").nume[0]= °\0°. break. gets(adresa_info[liber]. printf("Introduceti numele strazii: ").nume).cod_postal= strtoul(s.oras). } } } void init_lista(void){ register int t. case 2: sterge(). °\0°. switch(optiune) { case 1: introducere(). adresa_info[liber]. printf("Introduceti codul postal: "). °\0°. gets(adresa_info[liber]. Afisati fisierul \n"). gets(s). Introduceti un nume \n"). } int select_meniu(void){ char s[80].numar=strtoul(s. break.Gheorghe GRIGORAŞ for(. case 3: afiseaza(). "). if (liber==-1) { printf("\n Lista este completa.) { optiune=select_meniu(). return c. do { printf("\n Introduceti optiunea dvs. char s[80]. c=atoi(s).t<MAX. for(t=0.: "). gets(adresa_info[liber].

} } printf("\n\n"). ++t) { if (adresa_info[t].adresa_info[t]. gets(s). /* Nu mai este loc in lista*/ return t. printf("%s\n".nume[0]= °\0°.adresa_info[t]. printf("%lu\n". adresa_info[t]. liber=atoi(s).strada). printf("%lu\n". t<MAX. inregistrarii: ").nume[0]&&t<MAX. } 69 . printf("Introduceti nr. for (t=0.Programare_ Limbajul_C } gaseste_liber(void){ register int t. if (liber>=0 & liber<MAX) adresa_info[liber]. char s[80]. printf("%s\n".cod_postal).adresa_info[t]. } void sterge(void){ register int liber. for(t=0.++t).adresa_info[t].adresa_info[t]. } void afiseaza(void){ register int t.nume).nume[0]) { printf("%s\n". if (t==MAX) return -1.oras).numar).

Cap 8 GESTIUNEA MEMORIEI 8. `n segmentul datelor programului.2 8.9 Precizarea unui mecanism de memorare Gestiunea automat\ a memoriei Gestionarea “register” a memoriei Gestionarea static\ a memoriei Variabile globale Declararea variabilelor externe Gestiunea dinamic\ a memoriei Exerci]ii Solu]ii Limbajul C ofer\ programatorului posibilitatea de a preciza mecanismul pe care-l dore[te pentru memorarea unei variabile. • `ntr-un registru al calculatorului.4 8. Memorarea poate fi: • static\. Compilatorul asociaz\ `n mod automat unei variabile un tip de memorare care corespunde locului unde sa f\cut declararea. ~n general programatorul nu trebuie s\ se g=ndeasc\ explicit la un mecanism anume de memorare.6 8.8 8.7 8. `n stiva de execu]ie.5 8. ~n acela[i timp `ns\.1 8. `n memoria disponibil\.3 8. . • dinamic\. • automat\. nu este lipsit de interes ca programatorul s\ cunoasc\ particularit\]ile fiec\rui tip de mecanism de memorare [i de asemenea s\ cunoasc\ modul `n care compilatorul va administra variabilele pe care le declar\ `n program. Acest mecanism se refer\ la gestionarea memoriei `n cursul execu]iei programului.

`n lipsa acestuia. `ncep=nd cu locul de declarare. valoarea ini]ial\. extern. Tipul variabilei va determina: dimensiunea zonei de memorie alocat\ pentru a reprezenta variabila. Exemple: auto float x. static. Gestionarea “register” a memoriei register tip identificator . 8. posed\ un anume tip [i este administrat\ de un anume mecanism de memorare. Gestiunea automată a memoriei Variabilele cu gestiune automat\ corespund variabilelor alocate `n stivele de execu]ie. unde: mem –este unul din cuvintele cheie: auto. register. Categoria de memorare (mem) c\reia-i apar]ine variabila va determina: vizibilitatea variabilei: identificarea p\r]ii din program capabil\ s\ foloseasc\ acea variabil\. Vom trece `n revist\ aceste mecanisme de memorare. interpretarea con]inutului variabilei atunci c=nd ea este supus\ unor instruc]iuni. Cuv=ntul cheie “auto” nu este obligatoriu. o variabil\ este identificat\ printr-un nume (identificator).1.Programare_ Limbajul_C 8. va fi nedefinit\.2. auto float *p = &x. Cum num\rul de regi[tri este limitat [i depinde de tipul de ma[in\ pe care ruleaz\ programul. ini]ializarea variabilei: con]inutul implicit (dac\ exist\ unul) al variabilei la crearea sa. /*cuvantul auto a fost omis. Declararea se face prin: auto tip identificator . Cuv=ntul cheie “register” permite programatorului s\ indice faptul c\ variabila ce se define[te se memoreaz\ `n unul din regi[trii calculatorului. Durata de via]\ [i vizibilitatea unei variabile “auto” vor fi limitate la interiorul blocului `n care este definit\. dac\ nu este dat\ explicit.3. Utilizarea acestei clase de memorare trebuie 71 . S\ mai not\m c\ limbajul C standard (ISO) permite ini]ializarea tablourilor [i structurilor `n cazul gestiunii automate a memoriei. [i trebuie s\ fie totdeauna `n interiorul unui bloc. A[adar. Ini]ializarea unei variabile “auto” se va efectua la fiecare intrare `n bloc. o variabil\ definit\ `ntr-un bloc va fi o variabil\ cu gestiune automat\. identificator – este numele variabilei. Precizarea unui mecanism de memorare Programatorul are posibilitatea s\ precizeze un mecanism de memorare prin instruc]iunea: mem tip identificator. tip – este cuv=ntul cheie ce define[te tipul variabilei. char mesaj[ ] = "Mesaj initial". cerin]a aceasta este satisf\cut\ `n mod real doar dac\ este posibil\. durata de via]\ a variabilei: perioada de timp `n care variabila este accesibil\.el este implicit */ /* x are o valoare nedefinita pe cand p este un **pointer care are ca valoare adresa lui x */ 8.

acesta ]ine cont de ea at=ta timp c=t exist\ regi[tri disponibili `n ma[in\. ansamblul c=mpurilor va fi ini]ializat cu zero. nedefinit\. utilizarea unei variabile globale vine `n contradic]ie cu principiile program\rii modulare. `ntregi. se folose[te cuv=ntul cheie “extern”. 8. ~n plus. Cuv=ntul rezervat extern indic\ compilatorului faptul c\ tipurile [i numele variabilelor care urmeaz\ au fost declarate `n alt\ parte [i nu mai aloc\ din nou spa]iu de memorie pentru acestea. Ea este efectiv\ doar pentru variabilele care pot fi codificate pe un cuv=nt-ma[in\: caractere.4. [i av=nd `n fi[ierul local specificarea extern. Pentru a defini o variabil\ global\ `n alt fi[ier. `n exteriorul oric\rui bloc. Ea este definit\ `ncep=nd cu declara]ia sa. Variabile globale O variabil\ global\ este o variabil\ static\ care poate fi referen]iat\ `n orice loc al programului. Declararea variabilelor externe O variabil\ extern\ poate fi declarat\ `n orice punct al programului prin: extern tip identificator . prin urmare nu se poate defini o variabil\ global\ `n corpul unei func]ii. pointeri. Valoarea ini]ial\ a unei variabile registru este. ~n cazul tablourilor sau structurilor. Exemple de utilizare a unor astfel de variabile sunt `n solu]ia exerci]iului 2 din capitolul precedent.Gheorghe GRIGORAŞ v\zut\ ca o directiv\ de optimizare dat\ compilatorului. Declara]ia “register” trebuie s\ fie plasat\ `n interiorul unui bloc. durata lor de via]\ este timpul de execu]ie al programului `nsu[i. 72 . Variabilele statice sunt alocate `n segmentul de date al programului. `n exteriorul unui bloc: va fi vizibil\ `ncep=nd cu definirea sa p=n\ la sf=r[itul fi[ierului. Aten]ie `ns\ c\ o variabil\ global\ poate fi modificat\ indirect pe perioada apelului la o func]ie. p=n\ la sf=r[itul fi[ierului surs\. 8. Implicit sunt ini]ializate cu 0 la `nc\rcarea programului.6. `nainte de execu]ia func]iei main. fie implicit cu valori 0. Gestionarea statică a memoriei static tip identificator . ini]ializarea structurilor [i tablourilor fie `n mod explicit indic=nd valori ini]iale. Aceast\ facilitate este legat\ de faptul c\ limbajul C permite compilarea [i legarea separat\ a diferitelor module de program: prin declararea unei variabile extern se comunic\ tuturor fi[ierelor variabilele globale necesare programului. O astfel de variabil\ se declar\ prin: tip identificator . oferindu-le posibilitatea s\ accead\ la aceste argumente. implicit. Vizibilitatea unei astfel de variabile statice depinde de locul `n care a fost declarat\: `n interiorul unui bloc: va fi vizibil\ doar `n blocul acela (la fel ca variabilele auto). ~n acela[i timp ele permit: evitarea transmiterii unor argumente la func]ii apelate.5. 8. Este u[or de `n]eles c\. Aceast\ declara]ie permite declararea local\ a unei variabile definit\ `n alt fi[ier(cu acela[i nume). declarate `n alte fi[iere. este imposibil a se ob]ine adresa unei astfel de variabile.

Durata de via]\ a unei variabile alocat\ dinamic este explicit\: -variabila este creat\ `n urma execu]iei opera]iei de alocare a memoriei (func]ia “malloc” `n C [i operatorul “new” `n C++). Fi[ier 2 extern int x. 73 .c.y=.c. void pop(sir ch).y. } . S\ not\m c\ o variabil\ alocat\ dinamic nu are un nume explicit. Declara]ia: extern void functie(char). 6) care con]ine adresa sa.8.. top.. adic\ tipul rezultatului [i al parametrilor de apel. ptr=malloc(sizeof(Persoana)). Defini]i un modul pentru gestionarea unei stive de [iruri de caractere. Gestiunea dinamică a memoriei Gestiunea dinamic\ a memoriei permite crearea de noi variabile pe parcursul execu]iei programului. ~n cazul func]iilor important este s\ se descrie signatura sa.x=.7. cuv=ntul extern este facultativ. void push(const sir ch).h” care are con]inutul: # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir]. -stiva... ... S\ se construiasc\ un program.. Modulele vor fi: -stiva. format din trei module.y. care con]ine implementarea func]iilor.c. Exerciţii 1.h. fun2(void){. Fi[ier 2 extern int x. 8.. funct1(void) { x=. y. Caracteristicile modulului sunt definite `n fi[ierul header “stiva.. int stiva_vida(void).. care con]ine declara]iile func]iilor din modulul stiva.. . vizibilitatea unei variabile alocat\ dinamic este legat\ de tipul de gestiune al pointerilor care referen]iaz\ indirect acea variabil\... De aceea. } ~n cazul declar\rii func]iilor ce se definesc `n alt modul (fi[ier). 2. extern char c. fun1(void){. int stiva_plina(void). -variabila dispare `n urma execu]iei opera]iei de restituire a memoriei (func]ia “free” `n C [i operatorul “delete” `n C++). este echivalent\ cu: void functie (char). stiva_vid\. stiva_plin\. 8. Aceast\ gestiune se efectueaz\ `n memoria disponibil\ care se nume[te “gr\mad\” (heap). care s\ implementeze func]iile uzuale aplicate unei stive de caractere: push.}. care con]ine modulul principal. De exemplu: Persoana *ptr..}. char c.. -prog.Programare_ Limbajul_C Exemple: Fi[ier 1 int x. extern char c.. Avem aici de-a face cu o variabil\ alocat\ dinamic care este referen]iat\ cu ajutorul pointerului ptr prin *ptr. pop. Ea este referen]iat\ folosind o variabil\ pointer (vezi cap. main(void){ .

void push(char c){stiva[index++]=c. char top_stiva(void).c" # include <stdlib. while (!stiva_vida()) { element=top_stiva().} void pop(){--index.c : modulul principal */ # include "stiva.} int stiva_vida(){return(index==0). int stiva_plina(void).9. citirea se va face p=n\ la `nt=lnirea sf=r[itului de fi[ier sau p=n\ la umplerea stivei. static int index=0.h*/ # define dimensiune_sir 80 # define dimensiune_stiva 10 typedef char sir[dimensiune_sir]. /* stiva. Pornind de la acest modul scrie]i un program test care realizeaz\: a) citirea unui [ir de [iruri de caractere care se vor “`mpinge” `n stiv\ (se vor stivui). 8. printf("<%c\n". printf("Iata continutul stivei: \n"). /*stiva.h> # include <stdio. } return 0. int stiva_vida(void). void pop(void).h" # include "stiva.} char top_stiva(){return(stiva[index-1]). pop(). } 2.c : modul de gestionare a stivei de **caractere */ # define dim 100. Soluţii 1.element).Gheorghe GRIGORAŞ Utiliza]i func]iile de manipulare a [irurilor de caractere (Anexa ) pentru definirea func]iilor acestui modul. int stiva_vida(void).h> int main() { char element.&element)!=EOF){ push(element). static char stiva[dim]. void push(const sir ch). void pop(sir ch).c 74 .} /* prog. int stiva_plina(void). /*modul.c */ void push(char).} int stiva_plina(){return(index==dim). while(!stiva_plina()&&scanf("%c". printf(">"). b) scoate [irurile din stiv\ [i le afi[eaz\ (evident `n ordinea invers\ stivuirii). printf("Incarcati stiva: \n>"). /* stiva.h : header ce contine declaratiile **functiilor din modulul stiva. } printf("\n").

} return 0.stiva[index]).h" /* ** variabile cu clasa de memorare *static*.} int stiva_plina(void){ return(index==dimensiune_stiva).h> # include "stiva.c : programul de test ce consta din doua **iteratii: prima pentru citirea din fisierul de **intrare si stivuirea informatiei. printf("Se incarca stiva: \n>"). printf("<%s\n". **nevizibile in alte fisiere. /* indicile top-ului stivei */ static sir stiva[dimensiune_stiva]. a doua pentru **afisarea rezultatului destivuirii.Programare_ Limbajul_C ** Gestionarea unei stive de siruri de caractere.x)!=EOF) { push(x). Inainte de aceasta se apeleaza functia **assert care impune o conditie pentru a continua **executia: stiva sa nu fie plina. index++. */ assert(!stiva_plina()). strcpy(c.h> # include "stiva.h> # include <assert.h> # include <string. printf("Iata continutul stivei: \n"). printf(">").x). */ static int index=0. } printf("\n"). void push(const sir c){ /* Se copie c in stiva dupa care se incrementeaza **index. */ # include <stdio. } 75 . --index. } /* test. */ # include <stdio. while (!stiva_goala()) { pop(x). } void pop(sir c){ /* se decrementeaza index apoi se copie top-ul **stivei in c */ assert(!stiva_vida()).h" int main(void){ sir x. while(!stiva_plina()&&scanf("%s".c). strcpy(stiva[index]. } int stiva_vida(void){ return(index==0).

1. f=i.. ~n primul caz de pild\. evaluarea unei expresii aritmetice sau logice în care componentele expresiei au tipuri diferite: float pi=3.4. if (pi>2) pi=pi/i.3. int i=2. Conversia la asignare 9. ca o consecin]\ se pierde valoarea frac]ionar\ a variabilei reale. 3.1. Conversii explicite 9.. utilizarea operatorilor de conversie: float f1=(float)14/5. . se poate interpreta con]inutul unei variabile de tip caracter ca fiind o valoare `ntreag\ [i drept urmare posibilitatea utiliz\rii acesteia `ntr-o expresie aritmetic\. int i=10. 2.5.1 Mecanisme de conversie 9. Evaluarea expresiilor aritmetice 9.1. Evaluarea expresiilor logice 9. Pointerul universal. Trebuie s\ facem distinc]ia `ntre dou\ maniere de conversie: aceea care are drept scop schimbarea interpret\rii con]inutului unei variabile [i conversia care are drept consecin]\ modificarea con]inutului unei variabile.1. ~n al doilea caz se poate converti o valoare real\ la o valoare `ntreag\.14. Conversii de pointeri.... asignarea cu tipuri diferite ale variabilelor termeni ai asignării: float f.2.1.Cap 9 CONVERSIA DE TIP 9. 9. Conversia de tip `n limbajul C ofer\ un mecanism simplu pentru evaluarea expresiilor aritmetice [i pentru transmiterea parametrilor.1.8 */ . Mecanisme de conversie Se disting patru cazuri `n care `ntr-un program C se aplică un mecanism de conversie: 1.1. /* f1=2.

9. 9. f\r\ semn. Faza II: .1.se alege tipul de evaluare: `ntreg. . o pierdere de informa]ie. apare o eroare (Floating point exception). Dac\ valoarea p\r]ii `ntregi a sursei este prea mare pentru a fi reprezentat\ `ntr-un `ntreg. real. lucrurile se petrec astfel: - 77 . poten]ial. ~n rezumat. c=nd apar dou\ tipuri diferite.0 */ apelul unei funcţii: printf(“%d\n”. /* f2=2. mecanismul este acela[i. asignarea unei valori reale `n dubl\ precizie la o variabil\ real\ `n simpl\ precizie: float=double ~n acest caz exist\ o pierdere a preciziei reprezent\rii valorii reale. etc. /*caracterul ‘z’ este convertit la un intreg */ ~n cazul `n care se utilizeaz\ operatori de conversie. Dac\ destinatarul este un tip far\ semn.Programare_ Limbajul_C float f2=14/5. bitul semn `n schimb nu se mai “transfer\”: unsigned long=int/short/char unsigned=short/char unsigned short=char 2.2 Evaluarea expresiilor aritmetice tipurile `ntregi mai mici dec=t int sunt convertite la int. (b) reprezentarea tipului “destinatar” este mai mare ca dimensiune dec=t cea a tipului “surs\”: long=int/short/char int=short/char short=char ~n acest caz nu exist\ pierdere de informa]ie: bi]ii sursei sunt completa]i cu zero (p\str=ndu-se eventualul bit semn). Conversiile `ntre tipurile de baz\ ale limbajului sunt considerate permise iar tratamentul la care sunt supuse datele de c\tre compilator este bine stabilit de regulile limbajului.tipul float este convertit la double. 3. lucrurile se petrec dup\ cum urmeaz\: 1.’z’).1.1 Conversia la asignare ~n conversia la asignare. Alte conversii `n care intervin tipuri definite de programator sunt considerate ilicite [i sunt respinse de compilator. Vom detalia `n continuare aceste mecanisme. asignarea unei valori reale la o valoare `ntreag\: char/short/int/long=float/double ~n acest caz sunt suprimate cifrele de la partea zecimal\: este conversie prin trunchiere [i nu prin rotunjire. Poate ap\rea [i aici eroarea “Floating point exception” dac\ partea exponent este prea mare pentru o variabil\ real\ `n simpl\ precizie. asign\ri `n care intervin dou\ tipuri `ntregi: (a) reprezentarea tipului “surs\” este mai mare ca dimensiune dec=t reprezentarea tipului “destinatar”: char=short/int/long short=int/long int=long ~n acest caz bi]ii de rang superior din valoarea din partea dreapt\ a asign\rii sunt suprima]i `nc=t exist\. compilatorul este cel care gireaz\ aceste conversii.

Ace[tia pot fi utiliza]i: pentru for]area conversiilor `n expresii... 78 . `n caz contrar prin “true”. Operanzii ce apar `n aceast\ expresie r\m=n neschimba]i. } ~nainte de prima evaluare a expresiei “i. De aceea evaluarea unei expresii logice se face prin: • evaluarea operanzilor: dac\ valoarea aritmetic\ este 0 atunci aceasta se interpreteaz\ prin “false”. rezultatul expresiei este convertit la tipul indicat. i are valoarea 10 deci expresia cap\t\ valoarea “true”. Evaluarea expresiilor logice Rezultatul evalu\rii unei expresii logice va fi 0 (reprezent=nd “false”) sau 1 (reprezent=nd “true”).4 Conversii explicite Conversiile explicite se exprim\ prin: (tip) expresie sau tip ( expresie ) At=ta timp c=t conversia este permis\. i se decrementeaz\. • asignarea valorilor 0-1: dac\ evaluarea expresiilor este “false” (true). etc.1. 9. /* b capata valoarea 0 */ i=10 while (i--) { .-“. b=(x>0) && (x<31). dup\ care.Gheorghe GRIGORAŞ Dac\ un operand este: double unsigned long long unsigned Exemple: i (int) int int i (int) Faza 1 Faza 2 Rezultat Faza 1 Faza 2 Rezultat + Cel\lalt operand se converte[te la: double unsigned long long unsigned + c (char) int int + b) (float) double double Rezultatul este: double unsigned long long unsigned Faza 1: Faza 2: Rezultatul: int (a (long) long double int double double double double double 9. Ace[ti operatori de conversie permit programatorului s\ specifice o conversie care nu se face implicit de c\tre compilator... valoarea asignat\ acesteia este 0 (1).1. Exemple: x=50.3.

/*functia ceil returneaza o valoare de tip intreg*/ 9. ptr = alocare(100). Exemple: int a=21..5 Conversie de pointeri.. S\ consider\m de pild\ urm\toarea secven]\: char *alocare(int dim). int* ptr1 double* ptr2 ptr1=alocare(10). r=sqrt(double(a)).Programare_ Limbajul_C pentru transmiterea valorilor cu tipurile cerute ca parametri `n func]ii. O variabil\ pointer de tip void* poate primi ca valoare pointer la un tip oarecare.. int *ptr. /* f=5. O a doua solu]ie const\ `n a utiliza tipul pointer universal void*. schimbarea tipului valorii returnate de o func]ie. /* f=5. . */ . f=a/b.. */ f=(float)a/b. ~n cea de-a treia linie a secven]ei de mai sus apare o asignare `ntre pointeri incompatibili.0.. Compilatorul for]eaz\ conversia [i afi[eaz\ un mesaj de avertisment (“warning”) `ntotdeauna c=nd `ntr-un program apare o astfel de conversie. ptr=(int*) alocare(100). */ f=a/(float)b.25.. o valoare de tip void* este implicit convertit\ la o valoare pointer de un tip oarecare.. /* f5. b=4. a=(int)ceil(r). Aceast\ incompatibilitate se poate evita `n dou\ moduri. O prim\ solu]ie const\ `n a utiliza o conversie explicit\: . float f.1. ptr2=alocare(20). Asign\rile pentru ptr1. Reciproc. double r.. Pentru exemplul precedent se procedeaz\ astfel: void* alocare(int dim). 79 ..25. Tipul pointer universal void* este folosit frecvent `n func]iile disponibile din bibliotecile limbajului C (Anexa) `n scopul de a realiza conversii implicite `ntre pointeri de tipuri diferite. ptr2 sunt corecte: tabloul de pointeri alocare este de tip void* `nc=t ace[ti pointeri pot fi asigna]i la pointeri de orice tip. Pointerul universal Conversia `ntre pointeri la tipuri diferite nu este implicit\.

preprocesorul substituie secven]a corespunz\toare de instruc]iuni `n locul acestui identificator.2.1. Programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator. 10.1.Cap 10 PREPROCESORUL 10.2 Macroinstruc]iuni tip func]ie ~n codul surs\ al unui program C se pot include instruc]iuni destinate compilatorului. • compil\ri condi]ionate conform unor parametri (valori) transmise `n comanda de compilare. ea face parte integrant\ din procesul de compilare: apelul compilatorului pentru un program execut\ mai `nt=i `nc\rcarea preprocesorului. Directiva #define 10. La apari]ia acestui identificator `n program. acestea se numesc directive pentru preprocesor.1 Directive preprocesor Preprocesorul trateaz\ doar liniile ce `ncep prin caracterul “#”.1 Constante simbolice.2. Preprocesorul realizeaz\ o faz\ de precompilare care are ca obiect: • includerea unor fi[iere (specificate) `n program. .1.2 Includerea fi[ierelor 10.2 Macroinstruc]iuni 10. • definirea macroinstruc]iunilor.3 Compilare condi]ionat\ 10. Precompilarea este o faz\ de prelucrare independent\ de compilarea propriu-zis\. acestea sunt directive c\tre preprocesor.4 Directiva #error 10. O directiv\ este de forma: # instruc]iune argumente Principalele instruc]iuni pentru preprocesor sunt: define if elif line ifndef else include error undef endif ifdif pragma De notat c\ un r=nd `n fi[ierul surs\ C nu poate con]ine mai mult de o directiv\.1 Directive preprocesor 10. • definirea unor constante simbolice.1 Macroinstruc]iuni predefinite 10.1. ~n acela[i timp `ns\. Rezultatul activit\]ii preprocesorului este un fi[ier surs\ `n care sunt tratate toate directivele de precompilare [i care este transmis compilatorului.

Programare_ Limbajul_C 10.. constante simbolice [i macroinstruc]iuni standard. 10..h care con]ine declararea acestor func]ii: 81 . # undefine UNU ... Exemplu: # define EOF (-1) .1 Constante simbolice. • a insera fi[iere “header” (care au extensia ‘.. # define UNU . 3.. 2. • a defini existen]a unei constante simbolice: # define ident • a suprima defini]ia [i existen]a unei constante simbolice: # undef ident Vizibilitatea constantelor simbolice `ncepe cu definirea lor (directiva #define) [i ]ine p=n\ la sf=r[itul fi[ierului.1.1. Exemplu Pentru a folosi func]iile din biblioteca matematic\ se include fi[ierul math. Acest mecanism permite: • a asigna unui identificator un [ir de caractere. Forma acestei directive este: # include <nume_fisier> /* se caut\ fi[ierul `ncep=nd cu directoarele standard */ sau # include ″nume_fisier″ /* se caut\ fi[ierul `n directorul curent sau cel indicat prin cale */ Includerea fi[ierelor poate fi utilizat\ pentru: • a insera fi[iere surs\ din biblioteci C care pot con]ine module de aplica]ii sau defini]ii de func]ii.. Constanta simbolic\ se define[te cu directiva “define”: # define identificator [ir_de_caractere Exemple: # define NULL 0L # define TRUE 1 # define FALSE 0 # define EOF (-1) Utilizarea constantelor simbolice are diverse scopuri. cu excep]ia cazului c=nd `n acesta apare o directiv\ #undefine pentru identificatorul corespunz\tor. Aceste fi[iere con]in: 1. `n textul surs\. declara]ii de func]ii incluse `ntr-o bibliotec\. 4. prin [irul de caractere asociat. defini]ii de tipuri.2 Includerea fişierelor Directiva #include cere compilatorului s\ ia `n considerare [i un alt fi[ier surs\ `n afar\ de cel `n care se afl\ directiva..h’). Preprocesorul `nlocuie[te fiecare apari]ie a identificatorului.. Directiva #define O constant\ simbolic\ asociaz\ unui identificator un [ir de caractere.

Aceste directive sunt: # if expr_constanta # else # endif # elif expr_constanta # ifdef identificator # ifndef identificator Directiva “if“ prin “expr_constant\” care urmeaz\ dup\ ea permite includerea por]iunii de cod `ntre “if” [i “endif” `n procesul de compilare. este asem\n\toare instruc]iunii ifelse din limbajul C. ~n concluzie.. # elif expresien codn... Are forma: # error mesaj La `nt=lnirea directivei este `ntrerupt\ compilarea [i se afi[eaz\ “mesaj”-ul ce este scris `n linia directivei. # endif Directivele “ifdef” (if defined) [i “ifndef” (if not defined) sunt utilizate pentru compilarea condi]ionat\ de definirea anterioar\ a lui “identificator” `ntr-o directiv\ de tipul #define. Ambele directive pot folosi o alternativ\ de forma #else dar nu [i #elif.1. # elif expresie2 cod2. val=pow(M_PI. 82 .4 Directiva #error Directiva #error cere compilatorului s\ sisteze compilarea. ea poate determina un lan] de if-else-if: # if expresie cod.h> . 10. /* se calculeaza puterea a n-a a lui π */ ~n fi[ierul math. . • traseul de execu]ie al programelor `n faza de test. Directiva “else” ofer\ o alternativ\ `n cazul `n care “if” e[ueaz\.Gheorghe GRIGORAŞ # include <math. # elif expresie1 cod1. • optimizarea unor coduri utiliz=nd avantajele specifice fiec\rei ma[ini. compilarea condi]ionat\ este folosit\ pentru: • scrierea de programe portabile: constantele simbolice ce se testeaz\ pot reprezenta tipul [i caracteristicile ma[inilor utilizate pentru o anume por]iune de cod. Directiva “elif” are sensul de “else if”. (double)n)... doar dac\ expresia este evaluat\ la “true” (`n caz contrar aceast\ por]iune de cod este ignorat\ de compilator).1.h se afl\ defini]ia constantei M_PI [i a func]iei pow( ).3 Compilare condiţionată Directivele de compilare condi]ionat\ permit compilarea selectiv\ a unor por]iuni din programul surs\.. Se utilizeaz\ la depanarea programelor. 10.

un avantaj major: m\rirea vitezei de execu]ie a codului fiindc\ nu mai apare nici o `nc\rcare suplimentar\ legat\ de apelarea func]iei. datorit\ codului care apare de mai multe ori. Exemplu: # define <stdio. # line num\r “nume_fi[ier”. 10. Identificatorul _LINE_ con]ine num\rul liniei de cod la compilare iar _FILE_ este un [ir care con]ine numele fi[ierului surs\ compilat. _STDC_. _DATE_. 10. Aceasta semnific\ faptul c\ implementarea este conform standardului ANSI C. # line “nume_fi[ier”. “nume_macro” poate fi un identificator ce reprezint\ numele macroinstruc]iunii. acesta devine noua valoare a lui _LINE_ `n punctul `n care se `nt=lne[te directiva. Ora la care a fost executat\ aceast\ conversie este con]inut\ `n _TIME_ sub forma [irului ora/minute/secunde.2.2 Macroinstruţiuni Prin acest mecanism programatorul asociaz\ o secven]\ de instruc]iuni unui identificator. utilizat `ntr-un text surs\. pe de o parte. Aici “num\r” este orice `ntreg pozitiv.1). Acestea sunt: _LINE_. _FILE_. `ncorporate `n compilator. iar “nume_fi[ier” este un identificator valid de fi[ier care devine noua valoare a lui _FILE_.2 Macroinstrucţiuni tip funcţie Aceste macroinstruc]iuni utilizator se definesc cu directiva #define: # define nume_macro secven]\_caractere Aici. dac\ dimensiunea macroinstruc]iunii tip func]ie este mare.ABS(1)). Macroinstruc]iunea _DATE_ con]ine un [ir de forma “lun\/zi/an” `n care lun\. Macroinstruc]iunea _STDC_ con]ine constanta 1 scris\ `n baza 10. zi. Pe de alt\ parte `ns\. Dar “nume_macro” poate fi [i numele unei func]ii urmat\ de parametri: prin aceasta se define[te o macroinstruc]iune de tip func]ie care poate fi ‘apelat\’ `n orice punct al programului `n care a fost definit\. Con]inutul acestor doi identificatori poate fi modificat prin directiva #line: # line num\r.ABS(-1). } Folosirea func]iilor definite ca macroinstruc]iuni are.h> # define ABS(a) (a)<0?-(a):(a) void main(void){ printf(″Valoarea absoluta a lui -1 si 1: %d%d″. acest supliment de vitez\ este “anihilat” de cre[terea dimensiunii programului. 83 .1.Programare_ Limbajul_C 10. Dac\ _STDC_ nu-i definit\ sau con]ine altceva dec=t 1. an sunt compuse din c=te dou\ cifre ce reprezint\ `n ansamblu data conversiei fi[ierului surs\ `n cod obiect. implementarea nu este `n variant\ standard. va fi `nlocuit cu “secven]\_caractere” care poate `nsemna o secven]\ de instruc]iuni C (vezi [i 10. Acesta.2.1 Macroinstrucţiuni predefinite Limbajul standard ANSI C define[te cinci nume de macroinstruc]iuni predefinite. _TIME_.

…. else return cmmdc_r(q. S\ se foloseasc\ cele dou\ func]ii pentru a verifica dac\ al nulea termen din [irul lui Fibonacci este num\r prim ( n = 1. r). Scrie]i apoi [i testa]i varianta iterativ\ a func]iei. Media …. k a unui num\r n. recursiv. 6. citirea a n numere reale. literele mari . S\ se scrie func]ii recursive pentru calculul factorialului unui num\r dat n. unde Min(Max) `nseamn\ cel mai mic(mare) dintre numerele citite p=n\ `n acel moment.c care s\ execute : a. Construi]i o func]ie “ int numar_cuvinte(const char *s) “ care s\ returneze numarul cuvintelor din [irul s ( cuvintele sunt desp\r]ite prin spa]iu/spa]ii). int q) { int r. Folosind func]ia “este_prim( … )” de la exerci]iul precedent. . S\ se testeze aceast\ func]ie pentru un [ir anume(fi[ier).Cap 11 EXERCIŢII 1. Max …. 7. 704 = 3 + 701. 9. S\ se scrie un program numit sumedia.c care s\ citeasc\ niste numere reale [i. … Num\r … Min …. a puterilor 1. cel mai mare divizor comun a dou\ numere `ntregi pozitive p [i q: int cmmdc_r(int p. 5. Urm\toarea func]ie calculeaz\. 12).b] : Orice num\r par n mai mare ca 2 este suma a dou\ numere prime. 4. S\ se scrie o func]ie “ int este_prim(int n) ” care s\z returneze 1 dac\ num\rul n este prim [i zero `n caz contrar. 2. Suma [i Media fiind suma (media) numerelor citite p=n\ `n acel moment 3. a sumei numerelor naturale m [i n. determinarea valorilor maxim [i minim dintre cele n numere citite. pentru fiecare s\ scrie un r=nd `ntr-un tabel ce are forma: Nr. Suma …. Descrie]i [i implementa]i trei algoritmi de sortare. 702 = 11 + 691. } Scrie]i un program pentru testarea acestei func]ii precum [i pentru calculul celui mai mare divizor comun a n numere date. if (( r = p % q ) == 0 ) return q. cifrele [i celelalte caractere(la un loc) dintr-un text(fi[ier).2 …. citirea unui intreg pozitiv n. De exemplu: 700 = 17 + 683 . c. S\ se foloseasc\ aceste func[ii `ntr-un program principal. etc. b. cu numele : int cmmdc_i (int p. S\ se scrie un program care s\ numere literele mici. scrie]i un program ce s\ verifice conjectura lui Goldbach pentru toate numerele pare dintr-un interval dat [a.crt. int q) 8. S\ se scrie un program numit maxmin. S\ se scrie o func]ie “ fibonacci ( int n) “ care s\ returneze al n-ulea termen al [irului lui Fibonacci.

size_t el_size. Se da o matrice patratica. 13. 17. Scrieti proceduri de citire si scriere a unui punct.90. 16. aaaaaaaacaaaabb. top. bababbcbbabab.01. etc). 15.j0] : 0<=i<=m-1} Scrieti un program care determina punctele sa (daca exista) ale unui tablou bidimensional. pentru un triunghi dat.43.j0] cu proprietatea: a[i0. determina cel mai lung subsir comun si pozitiile la care acesta incepe in fiecare dintre cele doua siruri. calculeaza data calendaristica care urmeaza unei anumite date.Programare_ Limbajul_C 10.04. 123.43. apoi sa se rearanjeze liniile astfel incat suma elementelor de pe diagonala sa fie minima. S\ se foloseasc\ acestea pentru a verific\ dac\ un [ir de caractere format numai din literele a. Un punct sa al acestui tablou este un element a[i0.01. Scrieti o procedura care determina. S\ se scrie un program `n care s\ se foloseasc\ func]ia sistemului : void qsort(void *array. c este palindrom cu centrul ‘c’: [irurile: aabacabaa . De exemplu lista: 2. aca. 23. triunghi etc. 0. dreptunghi. Scrieti un program care. size_t n_els. 11. 2. Proiectati o structura de date pentru reprezentarea datei calendaristice si scrieti subprograme care: • • • verifica daca valoarea unei variabile din structura este o data valida. cerc. 85 . 23. acb. Sa se proiecteze o structura de date pentru reprezentarea multimilor finite de numere complexe si sa se scrie proceduri care realizeaza operatii cu multimi de numere complexe reprezentate astfel. Sa se ordoneze crescator fiecare linie a matricii. 18. Fie a un tablou bidimensional (m x n). ccab. int compare(const void *.j] : 0<=j<=n-1} = max{a[i. calculeaza data calendaristica care precede o anumita data. 0. numarul punctelor de coordonate intregi aflate in interiorul sau.98 12. avand la intrare doua siruri de caractere.90. pop. 45.98 este sortat\ astfel: 45. aaaa nu sunt palindroame. S\ se scrie func]iile care implementeaz\ o stiv\ `n C(push.j0] = min{a[i0. const void *)) pentru a sorta o list\ de numere reale `n ordinea cresc\toare relativ la p\r]ile frac]ionare a acestor numere. b. a unui triunghi. bbcbb sunt palindroame pe c=nd [irurile: aabbcbb. 14. c. 123.04. Scrieti o procedura similara pentru cerc. Proiectati structuri de date pentru reprezentarea unui punct. S\ se scrie [i apoi s\ se testeze func]ii pentru adunarea a doi vectori [i pentru adunarea a dou\ matrice.

Bucuresti. Editura “Spiru Haret”. Liviu Negrescu Limbajele C si C++ pentru incepatori. B.Limbajul C++ Volumul III .Kalisz. Aplica]ii `n C [i C++.P\nsiu.. A.XI. manual pentru licee de informatic\. Limbajul C standard. Editura Didactic\. Teora 1998 2.C. Programarea calculatoarelor:Fundamente.Limbajul C Volumul II . Bucure[ti 1998 86 .V. cls. Ia[i.III. 5.. Informatic\ aplicat\.Giumale. Grigora[. vol I. Herbert Schildt C . Editura Teora. 6. P\tru]. Ed. E. Cluj-Napoca Volumul I .Limbajele C si C++ in Aplicatii 3. Gh. Gh. [i al]ii. Bucure[ti. Musc\. Editura Teora. 1999. 4.Manual Complet. 1998.Gheorghe GRIGORAŞ BIBLIOGRAFIE 1. Cristea. 1992.

h> <stdlib.h> <signal. Fi[ierul <limits. CHAR_MAX.h> con]ine macrouri (func]ii) pentru testarea caracterelor: • • • • • • • • • • • int isalnum(int c). DBL_MIN. 5. int isxdigit(int c). este tip\rit un mesaj(diagnostic) [i se iese din program. Dac\ expr este zero. int isprint(int c). int isgraph(int c). FLT_MAX.h> con]ine macrouri folosite pentru raportarea erorilor.h> <locale. /* c este alfanumeric? */ /* c este alfabetic? */ /* c este car. int isalpha(int c).h> <limits.h> con]ine defini]iile unor constante ce caracterizeaz\ `ntregii: CHAR_BIT. 2. int islower(int c).h> 1. DBL_EPSILON etc.h> <setjmp.h> con]ine macro-ul assert() • void assert (int expr). int isspace(int c). int isdigit(int c).h> <stdarg. 4.h> con]ine defini]iile unor constante pentru limitele unor valori flotante: DBL_MAX.h> <math.h> <ctype. 3.h> <stdio. Fi[ierul <assert. punctuatie? */ /* c este spatiu? */ /* c este litera mare? */ /* c este cifra hexa? */ Mai con]ine: int tolower (int c) [i int toupper ( int c) funcii ce permit transformarea literelor din mari ]n mici sau invers.h> <errno. int iscntrl(int c). INT_MAX etc. grafic? */ /* c este litera mica? */ /* c este tiparibil? */ /* c este car. Fi[ierul <ctype.h> <string. int ispunct(int c).h> <time. Fi[ierul <errno. Fi[irerul <float.h> <float. .ANEXA Biblioteca standard C FI{IERE HEADER <assert. int isupper(int c).h> <stddef. de control? */ /* c este cifra? */ /* c este car.

Fi[ierul <stdarg. int fflush (FILE *fp). TMP_MAX. double sin ( double x). 12. /* Returneaz\ valoarea indicatorului de pozi]ie a fi[ierului pointat de fp*/ void rewind (FILE *fp). const char *to). NULL. Fi[ierul <math. double cosh ( double x). Func]ii pentru accesul la fi[iere: • • • • • • • • • 88 FILE *fopen (const char *filename. 8. 7. double tan ( double x). Fi[ierul <setjmp> con]ine declara]ii [i prototipuri ce permite programatorului s\ utilizeze salturi nelocale. double flor ( double x). double fmod ( double x. double log10 ( double x).h> con]ine macrourile. De asemnea fi[ierul mai con]ine prototipurile func]iilor de intrare/ie[ire (vezi cap. double atan2 ( double y. double atan ( double x). double exp ( double x). defini]iile de tip [i prototipurile func]iilor utilizate de programator pentru a accesa fi[iere. /*tipul ob]inut din sizeof() */ NULL. Fi[ierul <stddef. int fseek (FILE *fp. double y). double fabs ( double x). double y). Sunt definite aici constantele BUFSIZ.4). double log ( double x). Fi[ierul <locale. FOPEN_MAX. stderr [i pentru structura FILE. stdout. int place). 11. /* Pozi]ioneaz\ indicatorul pentru urm\toarea opera]ie `n fi[ier la “place” + “offset” */ long ftell (FILE *fp). informa]ii monetare etc. . /* Seteaz\ indicatorul la `nceputul fi[ierului */ int fsetpos (FILE *fp. double sinh ( double x). double sqrt ( double x). const char *mode). /* Seteaz\ indicatorul la valoarea pos */ int rename (const char *from.h> con]ine defini]ii de tip [i macrouri ce se folosesc `n alte defini]ii: • • • • typedef typedef typedef #define char wchar_t. Fi[ierul < signal. double x).h> con]ine construc]ii (structuri. De asemenea sunt defini]i pointerii stdin. int fclose (FILE *fp). long offset.h> con]ine prototipuri pentru func]iile matematice: • • • • • • • • • • • double cos ( double x). double ceil ( double x). 10. double asin ( double x). /* tipul wide character*/ int ptrdiff_t. /*tipul diferen]\ de pointeri */ unsigned size_t. const fpos_t *pos).Gheorghe GRIGORAŞ 6. double tanh ( double x). double acos ( double x). 9. double pow ( double x. EOF.h> con]ine construc]ii ce permit programatorului s\ m=nuiasc\ condi]ii sau semnale excep]ionale. FILENAME_MAX. FILE *tmpfile (void). Fi[ierul <stdio.h> con]ine o redefinire (typedef) de tip [i trei m macrouri ce permit scrierea de func]ii cu un num\r variabil de argument ( ca [i printf ). func]ii) ce permit setarea unor propriet\]i “locale”: forma punctului zecimal.

size_t el_size). int compare(const void *. size_t n). orei ]i cele privind ceasul intern al calculatorului. const void *a_ptr. /* caut\ `n s1 prima apari]ie a lui s2 */ • char *strtok(char *s1. void *from. sortare. void *realloc(void *ptr. void *memcpy(void *to. generare de numere aleatoare. void qsort(void *a_ptr. void free(void *ptr). const char *s2. int c). Fi[ierul <string. const char *s2.h> con]ine prototipuri ale func]iilor pentru ob]inerea datei. /*concatenarea a cel mult n caractere din s1 la s2*/ int strncmp(const char *s1. char **end_ptr. int rand(void). conversie de stringuri. Se folose[te structura tm care este definit\ astfel: 89 . int denom). const char *s2.etc. long denumer). size_t el_size. void abort(void). size_t n). size_t n). void *from. c\utare binar\. /*concatenare*/ char *strchr(const char *s. Iat\ unele dintre ele: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • void *calloc(size_t n. size_t n_els. int base).h> con]ine prototipuri de func]ii pentru manipularea blocurilor de memorie sau a [irurilor: • • • • • • • • • • • void memcmp(const void *p.Programare_ Limbajul_C 13. void *memset(void *p. int compare(const void *. size_t n). size_t el_size. void srand(unsigned seed). ldiv_t ldiv(long numer. comunicarea cu sistemul. const char *s2). size_t n). Fi[ierul <time. size_t n). /* caut\ tokenuri `n s1 folosind caracterele din s2 ca separatori */ 15. /*cauta c `n [irul s*/ int strcmp(const char *s1. double strtod(const char *s). Fi[ierul <stdlib. const void *q.h> con]ine prototipurile func]iilor de uz general : alocarea dinamic\ a memoriei. void exit(int status). const char *s2). div_t div(int numer. /*lungimea [irului s */ char *strncat(char *s1. const char *s2). /* comparare a cel mult n caractere din [irurile s1 [i s2*/ • char *strncpy(char *s1. const void *)). size_t n_els. 14. int atoi(const char *s). void *memmove(void *to. void *bsearch(const void *key_ptr. const char *s2) /* copie s2 `n s1 */ size_strlen(const char *s). const void *)). const char *s2). /* comparare [iruri*/ char *strcpy(char *s1. long strtol(const char *s. int c. char *strcat(char *s1. long atol(const char *s). size_t size). void *malloc(size_t size). size_t n) /* copie cel mult n caractere din s2 `n s1 */ • char *strstr(const char *s1. long labs(long i). int abs(int i). double atof(const char *s).

/*secunde 0.31 */ int tm_mon.23 */ int tm_mday.11 */ int tm_year. /*ziua lunii 1. acum = time(NULL).60*/ int tm_min. De exemplu: … time_t acum. are ca efect scrierea datei calenderistice. /*luna anului 0.. ?8 converte[te timpul pointat de t_ptr la string .365 */ int tm_isdst.. /*returneaz\ nr. asctime(localtime(acum))). /*minutr 0. /*anul de la 1900 */ int tm_wday. /*ore 0. /*zilele din an 0. printf("%s\n%s ".. / 0 1 5 2 3 4 5 6 7 8 9 : .Gheorghe GRIGORAŞ struct tm { int tm_sec. • typedef long time_t. • clock_t clock(void). 6 < = > ? @ A B C D E 7 F G H I J K L M N O 8 P Q R S T U V W X Y 9 ‘ Z [ \ ] ^ _ a b c 10 d e f g h i j k l m 11 n o p q r s t u v w 12 x y z { | } ~ del 90 . . .. ctime(&acum).. de secunde trecute de la 1 Inuarie 1970 */ • char *asctime(const struct tm *tp)..data*/ • struct tm *localtime(const time_t *t_ptr).. Func]ii: • typedef long clock_t.59 */ int tm_hour. /*converte[te timpul inregistrat [i pointat de tp `ntr-un string ce reprezint\ data*/ • char *ctime (const time_t *t_ptr). /* Indicator de timp */ }. /*returneaz\ num\rul de tacturi CPU utilizate de program p=n\ aici*/ • time_t time(time_t *tp). /* zilele de la 0 la 6 */ int tm_yday. Codul ASCII American Standard Code for Information Interchange 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 nul soh stx etx eot enq ack bel bs ht 1 nl vt np cr so si dle dc1 dc2 dc3 2 dc4 nak syn etb can em sub esc fs gs 3 ’ rs us sp ! “ # $ % & 4 ( ) * + .

Caracterele cu codurile 0-31 [i 127 nu sunt tip\ribile. Diferen]a `ntre codurile literelor mari [i cele mici corespunz\toare este 32. A . 91 . Codurile caracterelor 0-9. bel bs cr esc ~n]elesul unor abrevieri audible bell ht tab orizontal backspase nl linie nou\ retur car nul null escape vt tab vertical ~n sistemele UNIX.Programare_ Limbajul_C • • • • • Observa]ii: Caracterul G este `n linia 7 [i coloana 1 deci are codul ASCII 71. comanda man ascii produce afi[area tabelei codurilor ASCII pe ecran.Z [i a . ~n tabela urm\toare se da “semantica” unora din caracterele de pe liniile 0-2. Caracterul cu codul 32 este spa]iu (gol) [i se tip\re[te ca [i un spa]iu gol.z sunt contigue.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful