DREPTUL AFACERILOR (Sinteza

)

OBIECTIVE
Disciplina Dreptul Afacerilor isi propune sa introduca studentii facultatilor cu profil economic in problematica complexa a aspectelor juridice privind schimburile de marfuri, cooperariea economica si tehnico-stiintifica, domeniu deosebit de actual si care necesita o abordare atenta a principiilor, conceptelor si aspectelor legale. Spre deosebire de studentii facultatilor de drept, beneficiarii unui bagaj suficient de cunostinte juridice care le permite sa patrunda mai usor in materie, studentii facultatilor de Marketing si Afaceri Economice Internationale si cei de Finante si Banci au cunostinte mai reduse de ordin juridic, fapt pentru care ne-am straduit sa facem cat mai accesibila, din acest punct de vedere disciplina cautand, de fiecare data sa utilizam numai acele notiuni si concepte care sunt cu adevarat la indemana lor. Prezenta sinteza enunta si evidentiaza conceptele cu care operam, institutiile juridice care evidentiaza particularitatea acestei discipline, tratand intraga problematica, asa cum am mai afirmat, deosebit de complexa, in mod succint, insa in deplina concordanta cu programa analitica.

ASPECTE INTRODUCTIVE Problematica Dreptului Afacerilor Actualmente, pe plan international, are loc un amplu proces de regandire a vechilor principii, concepte, categorii politice, economice si financiare. De asemenea, se incearca repozitionarea relatiilor comerciale pe noile fundamente impuse de revolutiile care au avut loc in Europa centrala si de est in ultimul deceniu al secolului trecut, precum si dupa incetarea razboiului rece. In acest context, principiile fundamentale, alaturi de normele promovate de catre Conventia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International, cum ar fi: libertatea comertului, concurenta loiala, egalitatea partilor, libertatea conventiilor, buna credinta, au devenit coordonatele dezvoltarii actuale a comertului mondial. Importanta tranformarilor, mai mult decat substantiale, in comertul mondial este reliefata si de urmatoarele considerente: - raporturile juridice de comert international sunt reglementate atat de norme juridice comerciale cu caracter intern, cat si de norme de drept cuprinse in acordurile si tratatele internationale; - exista un permanent „razboi”(sui generis), nascut din multitudinea si diversitatea reglementarilor cu caracter comercial care se suprapun sau se contrazic uneori;

1

- asistam la numeroase eforturi, desfasurate pe plan mondial, pentru elaborarea unor reguli uniforme ori a unor legi cadru, menite sa conduca la promovarea unor reguli unitare aplicabile raporturilor juridice de comert international. Avand in vedere complexitatea si importanta deosebita a Dreptului Afacerilor in lumea contemporana, prin cursul de fata ne propunem sa dam un raspuns urmatoarelor probleme: -familiarizarea studentilor cu principiile, notiunile si conceptele cu care opereaza Dreptul Afacerilor -evidentierea principalelor tendinte si orientari manifestate in codificarea multitudinii si diversitatii de reglementari intalnite in fluxurile comerciale -reliefarea evolutiilor inregistrate in ultimii ani, in tara noastra, in alinierea legislatiei noastre comerciale la legislatia europeana si indeosebi la Dreptul comunitar si, nu in ultimul rand, al dispozitiilor normative din conventiile internationale la care Romania este parte.

I. NOTIUNEA AFACERILOR. PARTICULARITATI. 1) Notiunea Dreptului Afacerilor Putem defini Dreptul Afacerilor, in sens larg, ca fiind totalitatea activitatilor economice, bancare, financiare, etc., prin care se realizeaza, la nivel mondial, schimburile economice, cooperarea economica si tehnico-stiintifica. Stricto sensu, Dreptul Afacerilor este definit prin insasi gama de operatiuni de import/export, derulate de persoane fizice si/sau juridice dintr-un stat cu parteneri cu aceeasi vocatie dintr-un alt stat, avand ca obiect marfurile, capitalurile si serviciile. Din aceasta definitie reiese, cu claritate, ca Dreptul Afacerilor insumeaza acele norme juridice „care reglementeaza relatiile comerciale ce depasesc cadrul intern sau international al unui stat si au aderente internationale, cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale”. 2) Obiectul Afacerilor Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter volitional si patrimonial, precum si de de comercialitate si internationalitate. 3)Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Afacerilor se deslusesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, si anume: a) caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de comert intern si international isi stabilesc, potrivit vointei lor proprii, drepturi si obligatii corelative in domeniul schimburilor, al cooperarii tehnico-stiintifice si economice. b) caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile in bani, care iau nastere intre cei care iau parte la vehicularea marfurilor, valorilor si cunostintelor pe plan mondial si care urmaresc obtinerea unui profit. c) caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, in raport de definirea sa, in dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art. 3 alin. 2 din Codul Comercial Roman, care arata ca actele civile se disting de actele comerciale prin cauza acestora din urma, ce consta in interpunerea in procesul de circulatie a marfurilor si serviciilor cu intentia de a realiza beneficii; d) caracterul international implica in aceasta privinta, obligatoriu, existenta unuia sau a mai multor elemente de extraneitate.

2

4) Metoda de reglementare Prin metoda sa de reglementare a raporturilor juridice comerciale, Dreptul Afacerilor recurge la norme de drept privat. De retinut un aspect foarte important: in raporturile juridice comerciale, subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica, unele fata de altele. Chiar si statul, in cadrul acelorasi raporturi, se manifesta ca subiect de drept privat –de jure gestionis, cu alte cuvinte pozitia sa juridica este egala cu a celeilalte parti, indiferent daca aceasta este o persoana fizica sau juridica, ce apartine unui alt stat. 5) Asemanari si deosebiri intre Dreptul Afacerilor si alte discipline A. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL COMERCIAL a) ASEMANARI: a.1.) Ambele reglementeaza raporturi juridice cu caracter patrimonial si comercial, iar subiectii acestor raporturi (fie ei persoane fizice ori persoane juridice) au, in mod obligatoriu, calitatea de comerciant ; a.2.) Raporturile juridice reglementate de ambele ramuri de drept sunt guvernate de Codul comercial, de celelalte legi comerciale si de subsidiarele acestora ; a.3.) Dreptul Afacerilor si-a insusit unele caractere, norme de reglementare si dispozitii normative de la dreptul comercial, devenind un drept special in raport de dreptul comercial, care ramane dreptul comun b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI: b.1.) In mod obligatoriu, raportul juridic de Dreptul Afacerilor contine un element de extraneitate, care ii imprima un caracter specific de internationalitate, pe cand raportul juridic comercial intern nu prezinta aceasta caracteristica. b.2.) Din cauza acestui caracter specific, adica al elementului de extraneitate, raportul juridic de Dreptul Afacerilor este susceptibil sa cada sub incidenta a doua sau mai multe sisteme de drept (cel putin doua), aspect asupra caruia vom reveni. B. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL CIVIL a) ASEMANARI: a.1.) Corelatia care exista intre Dreptul Afacerilor si dreptul civil rezulta chiar din primul articol al Codului comercial roman, care stipuleaza ca „in contract se aplica legea de fata” si, mai departe, legiuitorul precizeaza ca „unde ea nu dispune se aplica Codul civil”. a.2.) Atat in raporturile de Dreptul Afacerilor, cat si in raporturile de Drept civil, partile sunt, totdeauna, pe pozitie de egalitate, ceea ce atesta existenta unei metode de reglementare comune.; a.3.) In sfarsit, evidentiem ca, atat in Dreptul Afacerilor, cat si in Dreptul civil, raporturile juridice sunt raporturi de drept privat, iar contractul este principalul izvor de obligatii pentru ambele discipline. b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI: b.1.) Subiectele de Dreptul Afacerilor au o capacitate speciala de a efectua operatiuni de comert exterior, in timp ce subiectele Dreptului civil(persoanele fizice si persoanele juridice) nu au o asemenea calitate ;b.2.) Raporturile de Dreptul Afacerilor au, in principiu, caracter patrimonial, in timp ce raporturile de Drept civil se clasifica in patrimoniale si nepatrimoniale.; b.3.) Raporturile de Dreptul Afacerilor au caractere specifice de comercialitate si internationalitate, spre deosebire de cele civile care nu prezinta aceste caractere. Dreptul Afacerilor mai are stranse legaturi cu dreptul procesual civil, cu dreptul international privat, cu dreptul international public.

3

II. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI AFACERILOR a. Principiul libertatii comertului. Acest principiu este consacrat in Constitutia Romaniei, prin art.134 alin.2, care statueaza obligatia asigurarii libertatii comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de decizie. In cadrul acestui principiu distingem urmatoarele subprincipii (ori linii de actiune calauzitoare) si anume: - libertatea de a revinde pentru a obtine un profit - consensul ca politica monopolista aduce atingere principiului libertatii comertului; - controlul exercitat asupra subiectelor de Drept al Afacerilor prin mijloace financiar-bancare de catre stat. b. Principiul concurentei loiale Dupa cum se cunoaste, concurenta, in orice domeniu al activitatii umane, are un rol benefic, cu atat mai mult in schimburile de marfuri si servicii, constituind, in aceasta privinta, un factor real de progres economic. Si in ceea ce priveste acest principiu, deosebim, in cadrul sau, mai multi factori de determinare si anume: b.1. Concurenta presupune, in primul rand, o competitie de piata intre subiecte de drept cu activitati comerciale asemanatoare, care se intrec nestingherite pe piata libera; b.2. Domeniul concurentei comerciale internationale amplifica rolul concurentei de pe piata interna, ridicand-o, pe aceasta din urma, la nivel continental, regional sau mondial, dupa cum se manifesta. Acest principiu se regaseste in actele normative cu aplicare interna si cu vocatie internationala, el fiind, de altfel, o forma de manifestare a principiului libertatii comertului, acesta din urma reprezentand, pe de alta, parte, fundamentul economic al exercitarii concurentei loiale in comertul international. Dintre actele normative care asigura pe plan national desfasurarea raporturilor juridice comerciale in conditii de concurenta loiala, evidentiem Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, care sanctioneaza persoanele fizice si juridice ce efectueaza acte si fapte de comert cu incalcarea principiilor libertatii comertului si a concurentei loiale. Functiile concurentei loiale Avand in vedere ca, din totdeauna, concurenta loiala este unul dintre principiile fundamentale ale Dreptului Afacerilor, expresie a liberalismului economic, ea are functii importante in evolutia relatiilor comerciale internationale, dintre care exemplificam: - garantarea desfasurarii economiei de piata; - facilitarea liberei circulatii a marfurilor, capitalurilor, serviciilor si persoanelor; - stimularea initiativei in cadrul schimburilor comerciale internationale. Acest principiu fundamental orienteaza reglementarile nationale si internationale in vederea asigurarii: • accesului liber pe piata; libertatii cererii si a ofertei; libertatii economice, in general; prevenirii si reprimarii actelor anticoncurentiale recuperarii prejudiciilor nascute din abuzul de libertate in schimburile comerciale internationale. Concurenta neloiala poate fi definita in mod succint ca fiind recurgerea, de catre comercianti, la fapte si acte care contravin uzantelor oneste in activitatea de comert international. Concurenta neloiala este caracterizata, de regula, prin: - utilizarea unor mijloace si metode reprobabile in activitatea comerciala; - comiterea unor acte blamabile, prejudiciabile, in atragerea clientelei.
4

In cazul in care se constata.637/2002 privind normele pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat in materia insolventei si Legea nr. Izvoarele interne In aceastã categorie sunt incluse. natura juridica. Acest principiu pretinde ca orice conventie trebuie sa fie efectuata de catre parti cu „bona fides”. comerciale. precum si a caracterului volitional al raportului juridic de Dreptul Afacerilor. sa hotarasca asupra modului de rezolutiune sau de reziliere a acestuia. el va suporta rigorile legii. Egalitatea juridica a partilor . e. Astfel. De asemenea. De stricta actualitate sunt Legea nr. precum si norme de procedura incidente in litigii privind aceleasi raporturi (civile. Principiul bunei-credinte actioneaza. in primul rand. 10 din Constitutie se stipuleaza ca Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu celelalte state ale lumii. pentru sine. din partea unui contractant. pe care apoi sunt obligate sa le respecte intocmai.187/2003 privind competenta de solutionare a litigiilor nascute dintr-un raport de drept international privat 5 . reaua-credinta. cu consecintele de rigoare ce decurg din respectarea ori nesocotirea clauzelor stipulate. buna-credinta se prezuma. foarte aspre in acest sens. subiectele raportului juridic pot sa stabileasca. care priveste direct raportul de comert international. III. in art. in ceea ce priveste desfasurarea tuturor operatiunilor de comert international. de comun acord. in domeniul incheierii si derularii contractelor de comert international si are o importanta covarsitoare. d. potrivit caruia fiecare parte contractanta are dreptul sa actioneze conform vointei sale. in scopul obtinerii unui profit. partile raporturilor juridice de comert international isi pot alege. Aceasta conventie obliga partile sa nu efectueze acte si fapte de comert international care pot aduce atingere premiselor raportului juridic stabilit intre ele. In raporturile comerciale interne si internationale. in mod liber partenerii si sa trateze cu acestia clauzele contractuale. libertatea contractuala le permite partilor sa stabileasca. f. astfel incat sa se concretizeze interesul lor.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat. cu respectarea dispozitiilor legale. In cuprinsul ei se intalnesc norme referitoare la determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat.Conventia anticoncurentiala poate fi definita ca o manifestare a principiului libertatii comertului. pe care le doreste realizate. obiectul si continutul contractului de comert international. dar fara a incalca dispozitiile imperative in materie.Este un alt principiu fundamental al Dreptului Afacerilor. iar partile contractante sa nu recurga la uzante necinstite. prin care partile pot prevede in contractul de comert international o clauza cu caracter anticoncurential. prin acelasi act de vointa. relatii bazate pe principiile si normele generale admise in dreptul international. natura si conditiile contractului. dand dovada de concurenta neloiala. de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate). dispozitiile constitutionale. c. Principiul libertatii conventiilor Potrivit acestui principiu. in scopul apararii intereselor reciproce. Un act juridic important este Legea nr. Contractele de comert international au putere de lege intre partile contractante Potrivit acestui principiu. IZVOARELE SI CODIFICAREA DREPTULUI AFACERILOR a. in primul rand.

obiceiul juridic si practica judecatoreasca. Sa mai adaugam printre izvoarele la care facem referire legea civila. intre altele. din randul carora se reliefeaza Codul comercial roman din 1887. b. Aceastã importantã activitate practica s-a realizat. dar si alte acte normative comerciale. in masura in care reglementeaza in domeniul afacerilor. sunt legile comerciale.2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si in mediul de afaceri.in materie civila si comerciala. la nivel mondial. toate fiind importante izvoare interne de Drept al Afacerilor.04. care reglementeaza. Conventiile internationale. daca este recunoscuta legal. Acestea trebuie sa indeplineasca trei conditii pentru a fi aplicabile in materie: legea in care este cuprinsa norma aplicabila sa nu fi fost aleasa de subiecti o lex contractus. precum si conditiile in care Grupurile Europene de Interes Economic sunt recunoscute si pot functiona pe plan national. si anume Grupul de Interes Economic. devine izvor de Drept al Afacerilor. prin: Reglementarile uniforme elaborate de Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International (UNCITRAL). indiferent de denumirea sa (conventie. al caror continut este format din drepturile si obligatiile participantilor la raporturile juridice de comert international. trebuie mentionata Legea nr. 2. este o manifestare de vointa a doua sau mai multe state prin care ele inteleg sa reglementeze. ea constituind o cristalizare a unei practici indelungate si cu caracter de repetabilitate. Cutuma. constituind. in acest sens. . Cele mai importante izvoare interne. la un anumit moment dat. document de drept international public. menita sa concentreze si sa monitorizeze actele normative din toate statele si cutumele operationale in materia comertului international in vederea uniformizarii si modernizarii mijloacelor utilizate la incheierea si desfasurarea tranzactiilor comerciale. prevenirea si sanctionarea coruptiei. intr-un anumit mod. Normele de drept financiar cuprinse in legi speciale sunt si izvor intern al Dreptului Afacerilor. o sfera de relatii internationale bine delimitata. in raport cu sitemele de civil-law. izvoarele internationale au o importanta covarsitoare. Dintre conventiile bilaterale evidentiem: Tratatul comercial. pot fi bilaterale sau multilaterale. precum si normele privind recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti pronuntate in statele Uniunii Europene.161 din 19. desfasurata pe plan mondial. cu adevarat predominante. protocol. 6 .un subiect sa fie cetatean al tarii careia apartine legea respectiva. cu modificarile ulterioare. nota diplomatica etc). si o noua institutie juridica pentru Romania. De asemenea.aplicarea legii nationale se fie acceptata de subiectii raportului juridic. Reglementari uniforme emise de catre Comisia Economica pentru Europa a ONU (CEE – ONU). Codificarea Dreptului Este o activitate salutara si continua. Izvoare internationale Apreciate in doctrina ca fiind elementul substantial al Dreptului Afacerilor. cu sublinierea expresa ca cea din urma are o importanta sporita in sistemele de common-law. in calitatea lor de creatoare de norme cu caracter normativ. compromis. . acord. noi norme de drept international sau modificand ori abrogand pe cele existente.

astfel incat este evident ca raportul juridic de comert international are un caracter volitional. se impune sa reliefam si caracteristicile acestuia. Continutul raportului aflat in discutie. Premisele raportului juridic de comert international Premisele se desprind. a) CARACTERUL VOLITIONAL Aducerea la indeplinire a raporturilor juridice de comert international se realizeaza. la nevoie. Dreptului comertului international. De asemenea. cu usurinta. din chiar definitia pe care am dat-o raportului juridic de comert international. Practica judecatoreasca si arbitrala nu constituie izvor de drept. intrucat legiuitorul roman nu admite acest lucru. la fel ca orice alt 7 . Reglementarile uniforme ale Camerei de Comert International de la Paris (CCIP). subiectii de drept determina ei insisi actiunile pe care le intreprind ori le pretind de la cealalta parte pe durata existentei raportului juridic. aflate pe pozitie de egalitate juridica. societatile comerciale. - IV. ca grupari organizate (persoane juridice).Reglementari uniforme ale UEE privind incheierea de conventii pentru realizarea de norme in domeniul dreptului comertului international. de regula. Totusi. subiectele participante la raporturile comerciale internationale sunt acele persoane care au comertul ca profesiune obisnuita. in 1953 au aparut Regulile INCOTERMS. Si intr-un caz si in celalalt. partile. prin forta coercitiva a statului. in mod direct raporturile juridice de dreptul comertului international. A. prin aceeasi vointa juridica concordanta. se poate conchide ca normele juridice de comert international reglementeaza conduita posibila ori datorata a subiectelor de drept participante la raporturile comerciale internationale Caracteristicile raportului juridic de comert international Avand in vedere specificitatea raportului juridic de comert international. ca fiind o relatie cu caracter patrimonial. de regula. in mod nemijlocit. vointa juridica. in mod distinct: A) SUBIECTELE DE DREPT Subiectele raportului juridic de comert international pot fi individuale. a caror aducere la indeplinire poate fi obtinuta. in situatia de fata. reglementata de norme juridice si in cadrul carora. Sub aceastã egida. prin contractele comerciale care au un caracter de internationalitate si titlurile de valoare. instituita ori sanctionata de catre stat si a carei respectare este asigurata. de intreaga doctrina. de unificare si standardizare a uzantelor comerciale internationale. Aceste premise sunt cele pe care le vom evidentia in cele ce urmeaza. RAPORTUL JURIDIC DE COMERT INTERNATIONAL Raportul juridic de dreptul comertului international este definit. jurisprudenta are o importanta deosebita in interpretarea si adaptarea normelor juridice. au drepturi si obligatii corelative. ambele subiecte de drept isi manifesta. precum si alte forme organizatorice cu personalitate juridica pe care le vom prezenta pe larg intr-o sectiune viitoare. indeosebi in ipoteza in care acestea nu au fost constituite pentru a reglementa. in materie de vanzare comerciala internationala (ultima sa republicare a avut loc in anul 2000). b) NORMA JURIDICA DE COMERT INTERNATIONAL Cunoscand ca norma juridica este o regula de conduita. prin extrapolare. ca persoane fizice sau colective. care ia nastere in schimburile comerciale internationale. pe deplin. In cazul Dreptului comertului international. iar altele sunt specifice si apartin. Unele dintre acestea prezinta un caracter comun celorlalte ramuri ale dreptului. prin forta coercitiva a puterii publice.

indeosebi in conditiile unei economii de piata reale. dupa vointa. Avand in vedere principiul libertatii comertului. 1. acelasi caracter volitional al raportului juridic de comert international. in primul rand este mai mult decat evident ca subiectii unui raport juridic de comert international au chiar posibilitatea de a alege. Aceeasi lexitate volitionala se afla la latitudinea participantilor la un asemenea raport juridic si. adica a legii care va guverna fondul si efectele unui anumit control de comert international. caracter de internationalitate. atat de complexa si de grabita. in mod categoric. Acestia pot fi clasificati. B. Partile raportului juridic de comert international Sunt parti sau subiecte al raportului juridic de comert international toti comerciantii. in ceea ce priveste jurisdictia care va fi competenta sa solutioneze un eventual conflict survenit intre parti.raport juridic poate fi modificat. domiciliul sau fondul de comert reprezinta acel element sine qua non al raportului juridic de comert international. completat. pentru a obtine un anumit profit. in functie de ordinea juridica careia ii apartin. un contract comercial dobandeste. care urmareste. este comerciant acela care savarseste fapte de comert. carora norma juridica le atribuie o anumita semnificatie. valorica. fac parte: comerciantul-persoana fizica. in mod indubitabil. persoane fizice si juridice care participa. avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale. stabilirea regimului juridic sub care se naste. participante la raporturile juridice de comert international ♦ Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale. care impune o competitie acerba intre concureti. declarata si legala de a obtine un anumit profit. cu consecintele juridice de rigoare. alaturi de celelate trasaturi ale sale. Cu alte cuvinte. 7 din Codul comercial roman. de la sine inteles. participante la raporturile juridice de comert international ♦ Din prima categorie. tocmai pentru ca sediul. de indata. daca mai este nevoie. subiectii raportului juridic de comert international au intentia normala. asupra jus loci. Comerciantul – persoana fizica Potrivit dispozitiilor art. In acest context. ceea ce nu stirbeste cu nimic evidentierea faptului ca raportul juridic de comert international are o dimensiune. c) RAPORTURILE COMERCIALE INTERNATIONALE Raporturile comerciale internationale sunt constituite din actele si faptele de comert international. c) ELEMENTUL DE EXTRANEITATE Cea mai importanta caracteristica a raportului juridic de comert international. ca obtinerea acestui profit. modificarea sau stingerea unui raport juridic de comert international concret. dobandirea unor avantaje economice. ceea ce ii confera un loc si un rol aparte. este prezenta elementului de extraneitate. in doua categorii: ♦ Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice nationale. in mod activ la schimburi comerciale. printre alte contracte comerciale. reziliat sau rezolutionat numai prin acelasi acord de vointa al participantilor care au calitatea de comercianti. Este. capata o importanta covarsitoare datorita consecintelor juridice care pot surveni la un moment dat. putem vorbi de acele imprejurari in raport cu care norma juridica determina nasterea. cea a subiectelor de drept national. nu este la indemana oricarui comerciant. 8 . In lumea contemporana. evidentiind. se modifica si se stinge un astfel de raport sau stabilirea cu certitudine a jurisdictiei careia i se va supune un eventual conflict ivit intre comercianti. care ii confera specificitatea sa aparte. b) CARACTERUL PATRIMONIAL La fel ca si in raportul juridic comercial. societatile comerciale si grupurile de interes economic.

sa nu existe o stare de incompatibilitate. serviciilor si capitalurilor. Dintre principalele obligatii enuntam: • inscrierea comerciantului in Registrul Comertului. in domeniul comertului. sa desfasoare actele de comert in nume propriu. Din cuprinsul normei juridice amintite. Statutul juridic al comerciantului este alcatuit din drepturile si obligatiile acestuia. iar aceste fapte de comert sa fi savarsite cu titlu profesional. • dreptul comerciantului de a fi informat cu privire la orice schimbare legislativa. persoana fizica trebuie sa faca acte de comert. independent si pe riscul sau si. au dreptul de a indeplini acte si fapte de comert international. • dreptul comerciantului de a-si alege denumirea firmei sub care isi va desfasura activitatea comerciala. de decadere sau de interdictie cu privire la persoana comerciantului. persoane fizice straine. cu sau fara participare straina la capitalul social. in mod expres. falimentul si lichidarea afacerii comerciale. care in acest caz este domiciliul comerciantului. • dreptul comerciantului la libera circulatie. dizolvarii ori lichidarii societatilor comerciale este supus dreptului comun.Dupa cum se poate observa legiuitorul roman a inteles sa faca. cumulativ acestor conditii impuse de chiar textul legii comerciale. In cazul Romaniei. comerciantii care sunt persoane fizice straine. • tinerea de evidente privind afacerile. societati in nume colectiv. cu conditia ca aceste acte sa fie prevazute in actul constitutiv al acestora ca obiect de activitate si sa fie permise de legea romana. • libera circulatie a marfurilor. in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata. distinctie intre comerciantul individual-comerciantul persoana fizica si societatea comerciala. dreptul la firma este un drept patrimonial. Societatile comerciale romane. modificarii. Societatile comerciale Regimul juridic al constituirii. conferit comerciantului ca un drept de folosinta exclusiva care precizeaza cum este comerciantul si ce fel de comert desfasoara el. • transparenta comerciantului in ceea ce priveste bilantul. pot face acte de comert international. recunoscute si consacrate in legislatiile nationale enuntam pe urmatoarele: • dreptul persoanei de a-si alege singura si de a exercita profesiunea de comerciant. Caracteristic statutului juridic al comerciantului strain este elementul de extraneitate. De asemenea. guvernat de actele normative interne. toate societatile comerciale care isi au sediul in Romania sunt persoane juridice romane. pentru a dobandi statutul de comerciant.31/1990 si a Codului comercial roman. societatile comerciale cu participare straina pot dobandi oricare din formele legale de existenta prevazute de legea romana. cu respectarea dispozitiilor legale cuprinse in legea nationala a statului respectiv. se bucura de aceleasi drepturi ca si cetatenii romani. nu in ultimul rand. persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Statutul juridic al comerciantului strain Comerciantii. In conformitate cu dispozitiile legale. pe actiuni. Potrivit legii-cadru nr. in comandita simpla. 2. inclusiv asociatiile in participatiune. dupa cum urmeaza: Dintre drepturile cele mai importante. 9 . fiind irelevanta cetatenia in determinarea capacitatii comerciantului. aceasta firma trebuie inscrisa in Registrul Comertului. rezulta ca.

31/1990 privind societatile comerciale. participante la raporturile juridice de comert international fac parte statele si organizatiile internationale de state cu caracter interguvernamental. grupurile de interes economic sunt persoane juridice romane cu scop patrimonial. 10 . structura organelor de conducere. Perspectivele aderarii la Uniunea Europeana presupune adoptarea si a altor norme de drept comunitar in legislatia nationala. republicata. iar membrii sai raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile sociale ale grupului. cu exceptia cazului in care in contractele incheiate cu tertii cocontractanti s-a prevazut contrariul. Astfel. printre altele si: a) constituirea de societati comerciale. in special a celor de prsoane. fuziunile si divizarile. Astfel. in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai. Romania va trebui sa transpuna integral in legislatia nationala cele 11 directive. filiale sau sucursale. 4. Legea nr.161/2003 stabileste si conditiile in care Grupurile Europene de Interes Economic (GEIE) sunt recunoscute si isi pot desfasura activitatea in Romania. administrare.31/1990 privind societatile comerciale. Referitor la subiectele de drept. etc. dupa caz cu sediul in strainatate pot efectuat investitii in Romania. functionare.161/2003 reglementeaza in Cartea I .35/1991 privind regimul investitiilor straine.In conformitate cu prevederile Legii nr. ♦ Din categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale. Grupurile de interes economic prezinta si unele carctere specifice si anume: a) pot avea calitatea de comerciant sau necomerciant b) se pot constitui cu sau fara capital social c) numarul membrilor nu poate fi mai mare de 20 si nu poate avea mai mult de 500 de angajati d) activitatea grupului trebuie sa se raporteze la activitatea membrilor sai (are caracter accesoriu) 4. obligatiile sociale. Caracterele juridice ale grupurilor de interes economice sunt similare cu cele ale societatilor comerciale. sunt considerate ca investitii straine.Titlul V din cuprinsul sau modurile de constituire. modificare si incetare a grupurilor de interes economic asemanator celor prevazute de Legea nr. modificarile de capital. potrivit art. Reglementari specifice in dreptul european comunitar. b) participarea la majorarea capitalului social al unei societati existente sau dobandirea de parti sociale ori actiuni la asemenea societati. persoanele fizice si persoanele juridice cu domiciliul ori. participante la raporturile de drept comercial intern si international. aporturile. precum si de obligatiuni sau alte efecte de comert.1 din Legea nr. Legea nr. In afara de reglementarea Grupurilor de Interes Economic. in una din modalitatile prevazute in cuprinsul acestei legi.35/1991 republicata. Aceste directive privesc domenii importante. potrivit prevederilor Legii nr. cum ar fi constituirea. Grupurile Europene de Interes Economic. 3. Grupurile de Interes Economic Prin Grup de Interes Economic se desemneaza forma de asociere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice. constituita pe o perioada determinata. aplicate in spatiul economic european din 1994. precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii respective. cu capital integral strain sau in asociere cu persoane fizice sau persoane juridice romane.

C. Obiectul raportului juridic de comert international Obiectul raportului juridic de comert international este prestatia la care este obligat debitorul(subiectul pasiv) fata de creditor(subiectul activ). printre altele. In vederea formularii unei definitii a faptelor de comert s-au formulat. cat si la raporturi juridice de drept international privat. D. Prin prestatie intelegem conduita sau comportamentul la care debitorul obligatiei de comert international trebuie sa o manifeste in cadrul unui raport juridic de comert international concret. de a da sau de a face. raporturile juridice la care statele participa ca persoane juridice sunt raporturi de dreptul comertului international. prin modul lor de constituire. in acelasi timp. in scopul realizarii unui beneficiu. Notiune si caracterizare Sunt considerate acte si fapte de comert international actele si faptele care contin elemente de extraneitate si prin care se realizeaza o interpunere in vehicularea bunurilor. in vederea satisfacerii intereselor sale legitime. imprejurare in care legifereaza statutul juridic al celorlalte subiecte de drept. astfel incat fiecare dintre subiectele raportului juridic va avea. Asa cum am aratat raportul juridic de comert international se caracterizeaza. are intotdeauna natura juridica patrimoniala si se considera executata numai in momentul in care creditorul va obtine rezultatul urmarit prin operatiunile de comert international. prin pozitia de egalitate pe care se situeaza participantii in cadrul operatiunilor de comert international. care participa la raporturile juridice international in doua ipostaze: a) Ca titulare ale suveranitatii (de jure imperii).1. Statele sunt subiecte originare de drept. Continutul raportului juridic de comert international Continutul raportului juridic de comert international este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor corelative pe care le au. raporturile juridice la care statele participa ca titulare de suveranitate sunt raporturi de drept international public. potrivit scopului si finalitatii lor. prevazute expres in conventia internationala de constituire. V. cateva teorii in vederea caracterizarii acestei notiuni. Aceste organizatii sunt subiecte derivate de drept. acord concretizat intr-o conventie internationala multilaterala la care participa mai multe state ca titulare de suveranitate. Alaturi de aceste doua categorii de subiecte ale raportului juridic de comert international. atat calitatea de creditor(subiect activ). de-a lungul timpului. tendinta la nivel european fiind reglementarea acestora prin norme juridice uniforme. exced regimului juridic national al statelor. b) Ca persoane juridice (de jure gestionis). 2. amintim societatile transnationale care. Organizatiile interguvernamentale sunt create prin acordul de vointa al statelor interesate. respectiv le incumba subiectelor raportului juridic de comert international. 11 . care participa atat la raporturi juridice de drept international public. ACTELE SI FAPTELE DE COMERT INTERNATIONAL 1. Aceasta conduita se concretizeaza intr-o actiune. cat si calitatea de debitor(subiect pasiv) al obligatiei sau prestatiei care formeaza obiectul raportului juridic. in mod direct ori indirect. titulare de drepturi si obligatii. cunostintelor tehnico-stiintiifice si serviciilor.

deoarece se concretizeaza prin contracte de comert international incheiate intre parteneri din state diferite. conform careia actul de comert este considerat ca fiind unul de circulatie. dar care dobandeste caracter de comercialitate. mai precis de interpunere in circulatia marfurilor intre producator si consumatorul final. pe baza ideei de cumparare a marfurilor la un anumit pret si revanzare la unul mai mare. executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor. care considera ca actul de comert este cel indeplinit printr-o intreprindere. de exemplu. precum si calitatea persoanei care il aduce la indeplinire. c) Teoria intreprinderii. cu scopul de a obtine profit. realizat in scopul obtinerii de beneficii. intalnim si pe cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale. c) Actele si fapte de comert international mixte. astfel considerate de lege. Clasificarea actelor si faptelor de comert international Ca si actele si faptele de comert intern. Aceasta categorisire se face in functie de scopul urmarit. care pot fi intalnite sub forma contractuala ori sub forma constituirii de societati comerciale cu capital comun. ele fiind. accentuandu-se caracterul esential al actului in sine si anume realizarea de profit. 12 . obiectul si forma actului incheiat. asa cum. actele si faptele savarsite de un comerciant (persoana fizica sau juridica) sunt de natura civila. la randul lor. actele si faptele de comert international se impart in: obiective. care prezinta caracter comercial numai pentru una dintre parti. a) Acte si fapte de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale sub forma contractuala. a) Acte si fapte de comert international obiective. pentru cealalta parte pastrand caracterul civil. natura sau obiectul lor. conform unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace materiale. sunt faptele de comert enumerate de Codul comercial roman. care considera ca adoptarea unui unic criteriu in vederea determinarii comercialitatii actelor juridice este greu de luat in seama si prefera imbinarea mai multor criterii dintre cele deja evidentiate. Sunt considerate a fi acte si fapte de comert international obiective acelea al caror caracter comercial se desprinde din chiar forma. b) Teoria circulatiei. daca nu sunt de natura civila ori daca nu rezulta contrariul din insusi actul respectiv. 3. Chiar daca. fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri. b) Acte si fapte de comert international subiective. d) Teoria mixta. privind o activitate metodic organizata. In aceasta categorie sunt incluse acte si fapte de comert international al caror caracter comercial le este conferit de calitatea de comerciant a celui care le savarseste.a) Teoria speculatiei. ele dobandesc caracterul comercial tocmai pentru ca sunt efectuate de un comerciant (exemplu. unde se vor desface marfuri – inchirierea este un act civil. inchirierea unui spatiu. care presupune o repetitie profesionala a actelor. Sunt incluse in aceasta categorie actele si faptele mixte de comert intern si international. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala Asa cum s-a aratat anterior. care apoi dau nastere. Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comert ca fiind acte juridice. toate avand drept specific promovarea cooperarii economice si tehnico-stiintifice. alaturi de actele si faptele de comert international propriuzise. prin savarsirea sa de catre un comerciant). potrivit careia actul de comert este unul eminamente speculativ. cu alte cuvinte. Multiplicarea si diversificarea schimburilor economice si tehnico-stiintifice in actuala conjunctura economica mondiala au condus la crearea unor contracte-cadru. subiective si mixte. 2. in anumite cazuri. unor contracte-sectoriale. Sunt astfel categorisite.

caracterul oneros este dat de faptul ca fiecare asociat sau actionar doreste sa obtina un profit . bazata pe proprietatea privata premisa care are drept socop protejarea interesului personal uman. Trasaturile juridice ale contractului de societate Indiferent daca societatile sunt infiintate prin contract de societate.are un caracter multilateral intrucat in conceptia legala are caracter sinalagmatic ceea ce impune participarea acel putin doi asociati iar pentru societatile pe actiuni un numar de cel putin 5 actionari exceptie facand societatea cu raspundere limitata care se poate constitui prin manifestarea vointei unei singure persoane . Societatile comerciale sunt o veche achizitie sociala. pentru obtinerea unui profit. Actele si faptele de cooperare de aceasta factura le intalnim la crearea de societati comerciale cu capital autohton si strain. ia nastere o persoana juridica ce devine subiect de drept al comertului international.caracterul comercial este cel care distinge un contract de societate comerciala de un contract care sta la baza unei societati civile intrucat acesta presupune o interpunere in vehicularea unor marfuri. asociatii) acced la un anumit profit pentru obtinerea caruia au pus in comun patrimoniul si au efectuat diligente. numai in temeiul actului constitutiv al unei asemenea societati comerciale. SOCIETATILE COMERCIALE Aspecte terminologice Societatea este un mecanism social. mobilul fundamental al cooperarii economice si a progresului social. contractul este lovit de nulitate . in baza unui contract de societate si. Societatea comerciala (trade company) mai este definita ca o forma esentiala a economiei de piata. mai recent.caracterul comutativ rezulta din faptul ca partile contractante cunosc de la inceput intinderea prestatiile la care se obliga . In acest fel. contractul de societate are urmatoarele trasaturi juridice: . Aceste acte si fapte de cooperare se materializeaza in acorduri bilaterale de cooperare economica si tehnicostiintifica internationale. VI. nascute din nevoia conlucrarii dintre persoane fizice cu aceleasi preocupari ori din necesitatea reunirii de capitaluri in scopul constituirii capitalului.are un caracter solemn fiind necesara incheierea sa in forma autentica in sens contrar. capitaluri. statut ori act constitutiv.b) Acte si fapte de cooperare economic si tehnico-stiintifica internationale sub forma constituirii de societatii comerciale cu capital comun. etc. economic si juridic prin care partile (actionarii. 13 . in toate domeniile si sectoarele de activitate. cu implicatiile si rolul ce i-au fost conferite de vointa partilor. servicii.

Din principiul raspunderii solidare si nelimitate a sociatilor. Societatea in comandita simpla Este o societate comerciala de persoane in care obligatiile sociale sunt garantate atat prin capitalul social cat si prin responsabilitatea solidara si nelimitata a unuia sau mai multor asociati numiti comanditati ceelalti asociati numiti comanditari avand o raspundere limitata la aportul adus ori sa-l predea societatii. decurg urmatoarele aspecte: . Societatea in nume colectiv – este o societate comerciala de persoane care ia nastere prin vointa reciproca a partenerilor care aduc un raport patrimonial si participa in mod personal la functionarea societatii. societatile comerciale sunt de 5 feluri si anume: 1. bucurandu-se de beneficiul de discutie. situatie in care se mentioneaza ca exista si alti actionari decat cei trecuti pe firma sociala . Ei raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile societatii. 4. ei obligandu-se in nume colectiv. primind actiuni in schimbul aportului adus la patrimoniul societatii. Societatea pe actiuni Este acea societate in care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social iar actionariatul raspunde numai in limitele aportului sau. Societatea in comandita pe actiuni Este o societate comerciala de capitaluri formata din asociati comanditati care administreaza societatea si care contribuie la activitatea acesteia numai prin munca lor si din asociati comanditari care participa in principal cu capital. 5. 2 din Legea nr.Formele societatilor comerciale In conformitate cu dispozitiile art. 3. republicata cu modificarile si completarile ulterioare. 31/1990 privind societatile comerciale. Creditorii societatii sunt garantati cu patrimoniul si in subsidiar cu responsabilitatea solidara si nelimitata a comanditatilor in timp ce actionarii au numai responsabilitatea limitata la valoarea actiunilor lor. b)Criterii de clasificare a societatilor comerciale 14 . dar au si o raspundere subsidiara. Societatea cu raspundere limitata Este societatea in care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social iar asociatii raspund pana la limita aportului lor. Aceasta societate isi desfasoara activitatea sub o firma in care pot figura doar numele comanditatilor.firma sociala este formata din numele tuturor asociatilor sau din firmele lor comerciale ori numai a unora dintre ei.asociatii raspund numai pentru obligatiile asumate si sub firma sociala si sub semnatura administratorilor autorizati ai societatii 2. Acordul unui comanditar ca numele sau sa fie trecut pe aceasta firma duce la pierderea beneficiului sau de a raspunde limitat.

societati de persoane (societati in nume colectiv. societati in comandita simpla) . 32/2000 privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor . 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura .societati comerciale care nu pot emite titluri de valoare In raport de modul de reglementare vom intalni: . statul si creditorii asupra activitatii desfasurate de societate - 15 .In raport de intinderea raspunderii asociatilor vom intalni: .societati cu raspundere limitata In raport de existenta sau inexistenta caracterului intuitu personae al societatii vom intalni .societati cu capital integral romanesc . 31/1990 privind societatile comerciale.societati bancare al carui statut juridic este reglementat de Legea nr. 240 din 2005 privind societatile de microfinantare .societati de intermediere si investitii al caror statut juridic este reglementat de Legea nr.societati comerciale reglementate de legi speciale . 297/2004 privind piata de capital Functionarea societatilor comerciale Din momentul dobandirii personalitatii juridice. 58/1998 privind activitatea bancara .societatile de microfinantare reglementate de Legea nr.societate cu raspundere limitata (societate cu unic asociat) In raport de nationalitatea. cetatenia participantilor la formarea patrimoniului.societati comerciale care emit titluri de valoare .societati cu capital integral strain . vom intalni: . vointa membrilor societatii devine insasi vointa acestei entitati juridice in cadrul careia vom distinge patru categorii de organe si anume: Un organ deliberativ care coordoneaza intreaga politica economica (Adunarea Generala a Asociatilor si Adunarea Generala Extraordinara a Asociatilor) Organ administrativ si de conducere care transpune in practica hotararile organului deliberativ Organul executiv cel care aduce la indeplinire activitatile necesare indeplinirii scopului societatii si obtine profiturile Organul de control al activitatii in randul carora intalnim cenzorii si auditorii financiari care au rolul de a inform Adunarea Generala. modificata si republicata .societati de capitaluri (societati pe actiuni) .societatile agrisole al caror statut este stabilit prin Legea nr.societati cu capital mixt In raport de participarea sau nu a statului la formarea capitalului social vom intalni: .societati comerciale al caror regim juridic este stabilit de Legea nr.societati cu capital privat In raport de titlurile de valoare vom intalni: .societati cu capital integral de stat .societatile de asigurari reglementate de Legea nr.societati cu raspundere nelimitata .

227-237 din Legea 31/1990. . b) Fuziunea si divizarea societatilor comerciale Putem defini fuziunea ca fiind un proces de absorbire a unei societati comerciale de catre o alta societate. in ceea ce priveste incetarea calitatii de comerciant a persoanei fizice impune renuntarea acesteia la efectuarea de fapte de comert insa aceasta renuntare trebuie sa fie efectiva si nu temporara sens in care cel in cauuza trebuie sa procedeze si la radierea inmatricularii sale din Registrul comertului ori depunerea autorizatiei administrative. De asemenea dovada calitatii de comerciant se mai face prin urmatoarele prezumtii care trebuie coroborate cu alte mijloace de proba: . In cazul unei persoane juridice. prin care se constata impiedicarea desfasurarii activitatii societatii din cauza neintelegerilor grave dintre asociati. dovada calitatii de comerciant efectuandu-se dupa cum urmeaza: .a expirat termenul stabilit prin actul constitutiv pentru durata societatii.imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii ori indeplinirea acestuia. lucrurile sunt mai simple.exista o hotararea judecatoreasca. 7 din Codul comercial.autorizatia administrativa de exercitare a comertului. . de aceeasi factura.prezentarea titulaturii de comerciant intalnita in corespondenta acestuia.o copie certificata de pe inregistrarea societatii in Registrul comertului . . 31/1990 privind societatile comerciale incetarea calitatii de comerciant are loc prin dizolvare atunci cand: .prin alte cauze prevazute in mod legal sau care se regasesc in cuprinsul actului constitutiv al societatii.dovada inmatricularii la Registrul comertului. . In mod obligatoriu. . . In situatia persoanei fizice dovada calitatii de comerciant se face prin mijloace de proba din care sa reiasa efectuarea de acte de comert cu caracter profesional asa cum pretinde art.declararea falimentului societatii. Pierderea calitatii de comerciant poate avea loc numai pe calea dizolvarii societatii si prin lichidare. Ne vedem obligati sa precizam.Incetarea calitatii de comerciant In conformitate cu dispozitiile legale dovada calitatii de comerciant se face in mod diferentiat dupa cum acesta este persoana fizica sau persoana juridica. Nu ne aflam inaintea unei pierderi a calitatii de comerciant a persoanei juridice daca aceasta isi inceteaza activitatea.adunarea generala a hotarat incetarea.a fost declarata nulitatea societatii.o copie certificata de pe inregeistrarea in registrul comertului in cazul regiilor autonome si organizatiilor cooperatiste Incetarea calitatii de comerciant se realizeaza in mod diferit pentru persoanele fizice si persoanele juridice. . dat fiind multitudinea de forme juridice a societatilor comerciale ca fiecare dintre acestea se dizolva in mod specific asa cum prevad art. . obtinuta la cererea oricarui asociat. a) Dizolvarea societatii comerciale Potrivit dispozitiilor din Legea nr. 16 .

in acest fel.in situatia in care a fost constituita una sau mai multe societati la data la care noua ori noile societati au fost inmatriculate in Registrul comertului. de obicei. c) Lichidarea societatilor comerciale ca mod de incetare a calitatii de comerciant O societate comerciala poate inceta calitatea de comerciant si prin operatiunea de lichidare urmata de repartizarea patrimoniului sau. 17 . in caz contrar ei raspund in mod personal si solidar pentru efectuarea acestora (aceasta interdictie se plaica din ziua expirarii termenului fixat pentru durata societatii ori de la data la care dizolvarea a fost hotarata de adunarea generala ori a fost declarata prin hotarare judecatoreasca. Numim divizare impartirea patrimoniului unei societati comerciale. Daca societatea comerciala a fost dizolvata inainte de expirarea termenului stabilit pentru durata sa dizolvarea ei are efect fata de terti numai dupa un interval de 30 de zile de la publicarea acestui fapt in Monitorul Oficial. a unei noi societati comerciale. cu inca 2 ani. asupra societatii nou infiintate. care isi incheie existenta. fuziunea ori divizarea au loc la urmatoarele date: . Cand fuziunea are loc prin contopire drepturile si obligatiile avute de societatea care isi inceteaza activitatea prin aceasta modalitate trec. Transmiterea universala a patrimoniului se face in schimbul atribuirii de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale nou infiintate ori deja existente sau a unei sume de bani care nu poate depasi 10% din valoarea nominala a partilor sociale ori a actiunilor care au fost atribuite. Procesul de fuziune (Merger) a doua soicetati comerciale priveste crearea. In situatia in care se produce o fuziune prin absorbtie societatea care a absorbit societatea dizolvata capata toate drepturile acesteia si isi asuma obligatiile acesteia. in starea in care se gaseste la momentul fuziunii ori a divizarii. pe actiuni. (Fuziunea dintre doua societati care au domenii de activitate diferite este denumita prin sintagma „fuziune de tip conglomerat”-conglomerate merger). firesc. Din momentul efectuarii fuziunii ori a divizarii se produce si dizolvarea (fara lichidare) a societatii care isi inceteaza activitatea. Atat operatiunea de fuziune cat si cea de divizare trebuie sa fie hotarate de adunarea generala a fiecarei societati in conditiile prevazute pentru aducerea de modificari actelor constitutive ale societatilor respective. Mentionam ca potrivit dispozitiilor legale. In mod concomitent se procedeaza la transmiterea universala a patrimoniului sau catre noua societate ori cea existenta deja. intre doua ori mai multe societati care se nasc de aceasta maniera sau care sunt deja existente.Fuziunea se mai poate realiza si prin contopirea a doua sau mai multe societati comerciale pentru a da nastere unei noi societati.pana la preluarea functiei de catre cei numiti in calitate de lichidatori administratorii societatii comerciale in cauza isi continua modelul cu care au fost investiti insa ei nu mai pot intreprunde noi operatiuni. . Lichidarea unei societati comerciale trebuie incheiate in 3 ani de la data dizolvarii insa tribunalul comercial poate prelungi acest termen pentru motive temeinice. Chiar daca in actul constitutiv al societatii respective este prevazuta modalitatea efectuarii lichidarii dispozitiile legale in materie impun anumite reguli de urmat si anume: .in celelalte cazuri la data inscrierii in Registrul Comertului a mentiunilor privind majorarea capitalului de catre societatea absorbanta.

Si o ultima precizare: lichidarea unei societati comerciale nu libereaza in mod automat. care pare mult mai realist decat sistemul unitar propus de Proiectul de Conventie Europeana din 1992. 85/2006. lichidatorii insarcinati cu aceasta activitate va cere radierea societatii din registrul comertului sub mentiunea unei amenzi judiciare in cuantum de 200 lei pentru fiecare zi de intarziere. inspirata din Conventia Consiliului Europei. Regulamentul realizeaza un compromis intre universalitatea procedurii (o singura procedura pentru un singur patrimoniu) si teritorialitatea procedurii (atate reguli procedurale distincte cate sedii sunt).proceduri principale pentru care este competent tribunalul locului unde debitorul are centrul intereselor principale si a unei . adoptand doua norme conflictuale determinante : competenta pentru deschiderea procedurii de faliment apartine instantei statului pe al carui teritoriu este situat centrul principalelor interese ale debitorului. Competenta internationala Conventia de la Bruxelles. Regulamentul are in vedere „legatura naturala” intre competenta jurisdictionala si cea legislativa. la trecerea a 15 zile de la terminarea lichidarii. pe asociati sau actionari de deschiderea falimentului in conformitate cu procedura instituita de Legea nr. iar 18 .proceduri locale pentru care este competent tribunalul locului unde debitorul detine un stabiliment. a consacrat existenta unei : . FALIMENTUL INTERNATIONAL • • • Competenta internationala Legea aplicabila in materie de faliment Regula aplicarii legii statului de deschidere 1. VI I. din 23 noiembrie 1995 privind procedurile de insolventa.De asemenea.

Cu toate ca Conventia de la Bruxelles nu a intrat in vigoare.16). 19 . Singura dispozitie existenta este cea prevazuta de art. 3 pct. Decizia jurisdictiei care deschide prima procedura in temeiul criteriului centrului principalelor interese ale debitorului va trebui sa fie recunoscuta in toate celelalte state membre. Este suficient ca una dintre ele sa retina criteriul sediului social statuar. orice alta procedura deschisa conform art. Rezolvarea conflictelor pozitive de competenta privind deschiderea procedurii principale trebuie sa se bazeze pe principiul increderii reciproce. Aceasta intrucat Regulamentul prevede recunoasterea imediata a deciziilor privind deschiderea. solutiile sale in materie de insolventa au fost retinute si preluate de Regulamentul 1346/2000 al Uniunii Europene.” Dar aceasta regula nu este aplicabila decat daca jurisdictia ulterior sesizata accepta sa nu deschida decat o procedura de lichidare si cu caracter teritorial. In aceasta privinta. dreptul comunitar pare sa se fi indreptat catre teza teritorialitatii.3 pct.3 pct. Regulamntul comunitar nu prevede nici un raspuns. fara ca aceste state sa o poata supune unui control.- legea aplicabila este legea statului membru in care s-a deschis procedura. Competenta teritoriala in cadrul acelui stat membru trebuie sa fie determinata de legea nationala a statului respectiv. iar cealalta pe cel al sediului real. Regulamentul nu contine nici o regula cu privire la solutionarea conflictelor pozitive de competenta. Este o aplicare unitara asupra falimentului. intrat in vigoare la 31 mai 2000. Regulile de competenta stabilite prin acest Regulament se limiteaza la competenta internationala. fara vreo alta procedura sau formalitate (art. desemnand statele membre ale caror jurisdictii pot deschide o procedura de faliment.3 : „atunci cand o procedura este deschisa conform art. Aceste reguli nu elimina insa orice conflict virtual de jurisdictie: doua jurisdictii deferite se pot totusi considera deopotriva competente sa deschida o procedura principala cu efecte universale. desfasurarea si inchiderea unei proceduri de faliment si a celor in directa legatura cu aceasta procedura.1 (procedura principala).in aparenta.2 este o procedura secundara. principiu care conduce la o regula a primei instante invesite („first in time rule”).

interdependenta dintre competenta judiciara si cea legislativa este deplina. atat procedurii principale cat si procedurilor locale. art. Legea falimentului este legea forului (lex fori). 4 din Conventia de la Bruxelles din 23 noiembrie 1995 privind procedurile de insolventa incheiate in cadrul Uniunii Europene. 4 din acest Regulament. deoarece instanta competenta. in absenta unei dispozitii contrare. 1. Regula aplicarii legii statului de deschidere 20 . competenta legislativa este adeseori influentata de cea judiciara. competenta jurisdictionala determina competenta legislativa. atat in privinta deschiderii procedurii cat si in privinta desfasurarii si inchiderii procedurii falimentului. art. ea avand vocatie generala pentru solutionarea problemelor juridice ale unui faliment. Este solutia pe care o consacra in unanimitate normele uniforme in materie de faliment : art. va aplica propria lege de drept international privat care ii va arata legea aplivabila fondului „lex causae”. 4 din Regulamentul nr. sesizata. Determinarea legii falimentului depinde de solutia pe care o adopta in conflictul de competenta jurisdictionala. normele nationale de drept international privat.2. Legea aplicabila falimentului In Dreptul comertului international. 1346 din 29 mai 2000 al Consiliului European privind procedurile de faliment. principiul este acela ca. se va aplica legea statului membru in care s-a deschis procedura (lex fori concursus). solutia conflictului de legi fiind data de cea a conflictului de jurisdictie. Astfel spus. Potrivit art. 19 al Conventiei Europene privind anumite aspecte internationale ale falimentului incheiate la Istanbul in 1990 intre statele membre ale Consiliului Europei. Si in materie de faliment. in aceasta materie. Este o norma conflictuala uniforma destinata sa inlocuiasca.

b) bunurile care alcatuiesc averea debitorului si regimul juridic al bunurilor dobandite de debitor ulterior deschiderii procedurii . in special in cazul unui concordat sau plan de reorganizare . c) atributiile debitorului si ale sindicului .Art. 4 din Regulament prevede domeniul legii falimentului. g) creantele ce urmeaza sa fie inregistrate la pasivul debitorului si regimul juridic al creantelor nascute dupa deschiderea procedurii . h) regulile vizand inregistrarea. d) conditiile in care se poate face compensarea obligatiilor . l) sarcina achitarii taxelor si a cheltuielilor de judecata . rangul creantelor si drepturile creditorilor care au fost partial dezinteresati dupa deschiderea procedurii prin compensatiune sau ca urmare a valorificarii unui drept real . k) drepturile creditorilor ulterior inchiderii procedurii . j) conditiile si efectele inchiderii procedurii. i) regulile care stabilesc distributia sumelor rezultate din valorificarea bunurilor. Potrivit acestui text. f) efecetele producerii asupra actiunilor individuale. aflate in curs de desfasurare . in raport cu calitatea acestora . anularea sau constatarea inopozabilitatii actelor juridice care prejudiciaza drepturile creditorilor din adunarea creditorilor. verificarea si admiterea creantelor . m) regulile referitoare la constatarea nulitatii. e) efectele producerii in ceea ce priveste contractele la care debitorul este parte. in special : a) debitorii care fac obiectul procedurii. 21 . legea falimentului va prevedea conditiile in care procedura trebuie deschisa. desfasurata si inchisa. printr-o enumerere cu caracter exemplificativ a aspectelor ce vor fi supuse legii statului de deschidere. cu exceptia proceselor aflate in curs de solutionare .

VIII. transport. de depozit. De regula. translative si declarative de drepturi. 22 . de obicei.2. de regula. Contractele de comert international sunt acte si fapte de comert deoarece ele tind la obtinerea unui profit. e.3. sediul sau 2. Trasaturile caracteristice ale contractelor de comert international • comercialitatea: un contract poate fi comercial ori civil. aceste contracte se incheie in forma scrisa. a. 2. a. Contractele de comert international cu caracter constitutiv sunt cele ce privesc. Notiune. c. b. a. ori a unui tert. 2. cat si intinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate (ori determinabile). crearea unor drepturi subiective. pe seama celor doua parti. Intrucat actualmente ponderea contractelor de comert international este mai insemnata ne referim in continuare la acestea.2. In Dreptul Afacerilor. deoarece au ca finalitate declarata obtinerea pentru parti a unui profit. de la un titular de drepturi la altul. In functie de efectele pe care le vor genera contractele de comert international (ca de altfel toate tipurile de contracte). dupa cum constituie sau nu un act de comert.1. Contractul de comert international are caracter comutativ pentru ca atat existenta. pentru ambele parti. convin sa dea. Prin contractul de comert international se intelege acordul de vointa care a avut loc intre doua sau mai multe subiecte de drept participante la comertul international. consultanta. consensuale. • internationalitatea: este o alta caracteristica a contractului de comert international. ele exprimand vointa manifestata de catre subiectii raportului juridic de comert international. din chiar momentul incheierii actului juridic respectiv. care decurge din faptul ca un asemenea contract contine elemente de extraneitate (nationalitatea. De regula. sa faca ori sa nu faca un anumit lucru. Categorii de contracte de comert international in raport de criteriile dreptului comun (dreptului civil) a. In principiu. Contractele de comert international sunt sinalagmatice dupa scopul lor. comision. Contractele declarative de drepturi sunt mult mai rar intalnite in comertul international. In raport cu modul lor de formare contractele de comert international sunt. avand domiciliul ori sediul in state diferite. doar pentru o parte si civil pentru cealalta parte. Criterii nespecifice de categorisire a contractelor de comert international a. acestea sunt drepturi de creanta si vor fi intalnite in contractele de mandat. avand ca finalitate nasterea. se impart in: constitutive.1. Sunt contracte de comert international translative de drepturi cele care transmit unele drepturi reale. contractul este definit ca fiind un acord de vointa prin care doua sau mai multe subiecte de drept. TEORIA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE 1. dar poate fi comercial. d. avand in vedere faptul ca dau nastere la drepturi si obligatii corelative pentru parti. iar prin ele se constata si se confirma pentru parti unele drepturi. ne aflam inaintea unor contracte cu titlu oneros. modificarea sau stingerea de raporturi juridice de comert international.

contractele de comert international se impart in contracte principale si contracte accesorii. comision. carora lise adauga contractele care implica o contraprestatie pecuniara. b. In functie de participantii la raporturile juridice de comert international vom intalni: a. Contracte obisnuite. Contractele de comert international cu executare imediata sunt cele care au ca obiect indeplinirea. Contractele care genereaza obligatia de a da (dare) sunt cele translative de drepturi reale. precum si cele de prestariservicii.2.1. navlu. intrucat prin finalitatea urmarita acestea sunt de esenta comertului. Contractele comerciale internationale cu executare continua cuprind obligatii care pot fi indeplinite de catre debitor in mod neintrerupt.2. c. c. e.3.1. persoane juridice cu vocatie comerciala. in general vorbind.3.1.b. de a face sau de a nu face. pe care si-o asuma una dintre partile contractante ori chiar ambele.2. Criterii specifice de categorisire a contractelor de comert international a.1. e. Sunt denumite contracte principale acele acorduri de vointa ale partilor care sunt de sine statatoare. c. succesiva sau continua.2. Dupa natura obligatiilor carora le da nastere contractele de comert international. d. iar exemplul cel mai elocvent este obligatia concreta de a se abtine de la anumite actiuni. Contractele care genereaza obligatia de a nu face (non facere) sunt mai rar intalnite in comertul international. Dupa modul lor de executare contractele de comert international se impart in contracte cu executare imediata. societati comerciale. de indata. 2. Contractele care genereaza obligatia de a face (facere) sunt intalnite in sfera executarii de lucrari si in aceasta privinta este clasic contractul de antrepriza. comision. mandat. b. a uneia sau mai multor prestatii. acestea se pot clasifica in contracte care genereaza obligatii de rezultat si contracte care genereaza obligatii de mijloace. indiferent de natura acesteia: pret. Dupa natura obligatiilor care intra in continutul lor contractele internationale se divid in contracte care genereaza obligatia de a da. d. chirie. d. 23 . b. iar existenta lor nu depinde de clauzele altui contract.1. atunci cand contractele se incheie intre participanti care apartin ordinii juridice nationale din state diferite. In raport de corelatia in care se afla. Contractele de comert international pot da nastere si la obligatii de mijloace (de diligenta). prima de asigurare. Contractele de comert international cu executare succesiva sunt cel mai adesea intalnite in practica de comert international.3. Contractele accesorii sunt cele care nu au o existenta de sine statatoare. etc. etc. cum sunt cele de consulting. iar partenerii contractuali se recunosc dupa calitatea si natura juridica asemanatoare: comercianti-persoane fizice. valoarea lor juridica este conditionata de existenta unui contract principal. d. e. Participantii la raporturile de comert international isi asuma obligatii de rezulta.

mandatul comercial international. incheiate intre subiecte de drept care apartin ordinii juridice internationale din state diferite. interdependente. etc. Contracte de executare de lucrari. prin intermediul carora au loc derularea raporturilor juridice privind productia si comercializarea de bunuri.a. 24 . incheiate de parti pe o perioada de timp care excede duratei de 5 ani.2.3. care are drept scop o anumita finalitate. care au ca obiect sporirea rezervelor valutare ale participantilor la operatiunile de comert international. d. acestea fiind regula in sfera comertului international. Din aceasta categorie enumeram contractul de vanzare comerciala. in cadrul carora acordul de vointa al partilor contractante genereaza drepturi si obligatii caracteristice pentru cel putin doua contracte unitare (de tip monolit). Contracte translative de drepturi.2. contractele de comert international se clasifica in cinci categorii: b. b.2.4. Contracte comerciale internationale mixte.3. depozitul international. c. contractele de comert international se clasifica in: c. Contracte de scurta durata. care au la baza un singur acord de vointa intre parti. al caror obiect este realizarea de lucrari de constructii sau a unor lucrari de montaj.1. Contracte de lunga durata. In raport de obiectul lor. b. d. incheiate pentru operatiuni ocazionale si a caror durata nu depaseste 1 an. care impreuna constituie un ansamblu contractual creat prin vointa juridica a partilor. care in raporturile comerciale actioneaza potrivit principiului de jure gestionis. c.3. care au ca obiect transmiterea drepturilor reale ori a celor de creanta intre parti. b. comisionul comercial international. Contracte comerciale internationale complexe care desemneaza o pluralitate de contracte comerciale internationale distincte.5.1. incheiate pe o perioada de timp de pana la 5 ani. efectuarea de operatiuni speculative cu devize si altele asemenea. Contracte de cooperare economica internationala si tehnico-stiintifica. Contracte comerciale internationale unitare. b. b. de asemenea agreata de parti. Aceste contracte se concretizeaza prin cumpararea si reexportarea de produse. In raport cu complexitatea lor. Contracte de prestari de servicii. executarea de lucrari. Specificitatea acestor contracte (numite in dreptul comercial englez state contracts) este conferita de faptul ca una dintre parti este un stat. In functie de durata pentru care se incheie. Contracte de aport valutar. c. Contracte mixte (semiinternationale). transferul de tehnologie avansata. care au ca obiect o prestare de servicii la care una dintre parti se obliga in favoarea celelilalte parti.1. d. Contracte cu durata medie. contractele comerciale internationale se vor clasifica dupa cum urmeaza: d. iar cealalta parte este o persoana fizica ori o persoana juridica ce apartine de ordinea juridica nationala a altui stat.2.

partile pot opta pentru schimbul de scrisori de intentie sau pentru incheierea unor acorduri de negociere. corespunzator sistemului de drept in care opereaza. implica respectarea unor reguli. indiferent de forma pe care o imbraca. scrisori de intentie care exprima categorii juridice traditionale. mai sunt intalnite inca trei categorii de scrisori de intentie. Documentele internationale nu dau o reglementare juridica acestor instrumente si tehnici de negociere. in scopul incheierii unui contract al carui obiect nu a fost decat partial determinat si intr-un mod insuficient pentru ca acel contract sa fie considerat ca fiind format. In afara acestei clasificari. definit in practica arbitrala ca fiind chiar un contract. informarea corecta si completa a eventualului partener asupra elementelor de evaluare al viitorului contract 25 . In ceea ce priveste acordul de negociere. si anume: scrisori de intentie care nu produs efecte juridice si care nu contin nici un angajament al partilor scrisori de intentie care contin angajamente ferme cu privire la anumite aspecte ale demersurilor precontractuale. Negocierea unui contract de comert international are ca scop stabilirea unui sistem de reguli.IX. In practica comerciala internationala sunt insa intalnite si produc efecte juridice. Astfel. ETAPA PRECONTRACTUALA este reprezentata de anumite demersuri pe care partile interesate le efectueaza in scopul informarii pietei internationale cu privire la intentiile lor sau in scopul de a se informa asupra tendintelor si oportunitatilor de pe piata internationala. Domeniul caracteristic al scrisorii de intentie este acela de a trasa etapele negocierii. de drepturi si de obligatii corelative care vor guverna viitorul contract. acesta este admis in sistemele de inspiratie romano-germanica. Negocierea. FORMAREA CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL Incheierea contractului de comert international se face. iar in urma obtinerii de date concrete cei interesati sa isi exercite optiunea referitor la operatiunea de comert international pe care doreste sa o efectueze. cum sunt oferta de a contracta sau acceptarea ofertei. de regula. Dialogul contractual este supus regulilor si strategiilor de negociere. Prin exploatarea informatiilor culese. iar in sistemele de common-law este considerat nul. cum sunt: a. din cauza incertitudinii care exista cu privire la termenii contractului care urmeaza a fi negociat. Etapa incheierii propriu-zise a contractului de comert international I. subiectii de dreptul comertului international pot renunta la efectuarea unei operatii comerciale fara potential profitabil sau se pot transforma in initiatorii dialogului contractual. scrisoarea de intentie a fost admisa ca tehnica de negociere si natura sa juridica poate fi determinata din clasificarea pe care a dat-o doctrina. In dreptul roman. care este predominanta. Etapa precontractuala II. prin care partile se obliga sa faca o oferta care sa permita continuarea negocierilor. Rolul acestor demersuri este acela de a prospecta si investiga piata. partile au posibilitatea sa incheie un acord de negociere. Pe durata negocierilor contractului. in doua etape: I.

evitarea repunerii in discutie a clauzelor contractuale asupra carora s-a cazut deja de acord e. temporar sau definitiv f.105/1992. executarea si stingerea obligatiilor contractuale reciproce. Vointa partilor preintampina un eventual conflict de legi. in conditiile legii aplicabile contractului. Exista astfel posibilitatea legala de a supune un singur contract mai multor sisteme de drept. in timp. respectarea termenelor prevazute de parti pentru incheierea diferitelor faze ale negocierii II. afara numai daca partea interesata si-a declarat expres intentia ori si-a rezervat dreptul de a intra in contact si de a negocia si cu alti potentiali parteneri . ETAPA INCHEIERII PROPRIU-ZISE A CONTRACTULUI Contractul se considera a fi incheiat in momentul in care s-a realizat acordul de vointa dintre partile contractante. de regula prin acordul partilor. colaborarea partilor pentru ca negocierea sa nu depaseasca. domiciliul. pe toata durata executarii contractului. stabilita tot de Legea nr. resedinta. potrivit normelor generale. se apreciaza ca un contract este format atunci cand acceptarea este receptionata la adresa persoanei ofertantului. In dreptul comertului international se admite ca partile sa desemneze legea care va guverna formarea.105/1992 retine pentru anumite categorii de contracte – cum sunt contractul de schimb sau contractul international de vanzare-cumparare . In situatia in care partile nu convin asupra leii aplicabile contractului. In dreptul uniform.b. pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor primite. Legea nr. reprezinta o concretizare a principiului potrivit caruia daca partile nu au ales legea aplicabila contractului. In afara de aceasta posibilitate de determinare a legii aplicabile contractului de comert international. sediul social ori fondul de comert. evitarea negocierilor paralele. care are la baza Conventia de la Haga. o durata strict necesara informarii si clarificarii cadrului contractual c. efectele. datorat caracterului de internationalitate al contractului. Norma aplicabila. Actul normativ care reglementeaza posibilitatea alegerii legii aplicabile contractului – care este Legea nr. in integralitatea sa ori numai unei anumite parti a contractului. Astfel. cu conditia de a nu aduce atingere validitatii formei contractului sau drepturilor dobandite de terti. Asupra acestui aspect vom reveni atunci cand vom trata pe larg aceste contracte. va fi luata in considerare legea statului cu care contractul are cele mai stranse legaturi. in subsidiar.si alte solutii de supunere a contractului unui anumit sistem de drept. Clauzele contractului comercial international 26 . Legea aplicabila contractului de comert international Determinarea legii aplicabile contractului de comert international se face. din 1964. la dat incheierii contractului. anuntarea imediata a celeilalte parti a hotararii de a intrerupe negocierile.105/1992 privind raporturile de drept international privat – da posibilitatea partilor sa aleaga potrivit vointei lor comune legea aplicabila contractului. In dreptul roman se considera ca momentul incheierii contractului este cel in care acceptarea ofertei a ajuns la ofertant si acesta a luat cunostinta de continutul acesteia. Partile au posibilitatea de a schimba legea aplicabila contractului oricand. in prezent legea aplicabila contractului este data de legea statului in care debitorul obligatiei contractuale sau al prestatiei caracteristice isi are. aceasta va fi stabilita de catre organul de jurisdictie. daca aceste informatii nu au un caracter public evident d.

G. CLAUZA CLIENTULUI CEL MAI FAVORIZAT – prin aceasta clauza. B. de a supune litigiile ce s-ar putea naste in legatura cu contractul pe care l-au incheiat arbitrajului institutional sau ocazional (ad-hoc). CLAUZA DE CONSOLIDARE VALUTARA si CLAUZA MULTIVALUTARA– aceste clauze reprezinta prevederi contractuale menite sa repartizeze riscul monetar intre partile contractante si sa previna cresterea pretului marfurilor sau serviciilor prin deprecierea unitatii monetare de plata. privind raspunderea partilor.Pe langa identificarea partilor – nume sau denumire. exprimat in cuprinsul contractului sau intr-un inscris separat. privind modalitatile de plata. CLAUZA DE HARDSHIP – in temeiul acestei clauze. renuntand la dreptul de a se adresa pentru aceasta organelor jurisdictionale ale statelor. I. a obiectului si cauzei contractului. competentele partilor. precum si clauze referitoare la rãspunderea contractualã. de forta majora. de regula. cu titlu de despagubire. daca s-au modificat circumstantele in considerarea carora partile s-au angajat initial. oricare dintre parti este indreptatita sa solicite adaptarea contractului incheiat. pe parcursul executarii contractului. CLAUZE DE INTERPRETARE – aceste clauze sunt incluse. D. pe care le vom aminti. de confidentialitate. asupra modului de garantare a obligatiilor. precum si prevederea duratei lui. daca nu executa sau executa necorespunzator ori cu intarziere obligatia asumata. se vor prevedea si clauze asiguratorii. CLAUZA DE FORTA MAJORA – prin aceasta clauza cocontractantii pot conveni ca partea care a fost impiedicata de o imprejurare de forta majora. domiciliu sau sediu . partile pot sa prevada in cuprinsul contractului ca debitorul sa plateasca. interesul economic si social al contractului. definirea unor termeni cheie si la stabilirea criteriilor de determinare a vointei reale a partilor. CLAUZA OFERTEI CONCURENTE – aceasta clauza permite uneia dintre partile contractante sa se prevaleze fata de cocontractantul sau de oferta mai favorabila avansata de catre un tert concurent. imprevizibila si invincibila sa isi execute partea sa de obligatie sa fie exonerata de raspunderea contractuala. in favoarea unui tert cu care ar incheia o operatiune comerciala similara. E. De asemenea. etc. promitentul se obliga fata de cocontractantul sau sa ii acorde conditiile cele mai avantajoase pe care lear consimti. C. dar numai partial de raspunderea pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor asumate. iar aceasta modificare a determinat agravarea considerabila a prestatiei uneia din ele. de exclusivitate. 27 . in preambulul contractelor si sunt contin referiri la obiectivele contractelor. CLAUZA DE MENTINERE A VALORII. Aceste clauze poarta denumiri specifice. dar cu conditia mentinerii pozitiei de egalitate a partilor. H. natura juridica a demersurilor precontractuale. de solutionare a litigiilor. Un contract comercial international va cuprinde obligatoriu si in functie de obiectul sau clauze legate de calitatea si cantitatea marfurilor. partile vor conveni asupra termenelor si locului de executare a obligatiilor. o suma de bani ori sa indeplineasca o alta prestatie. ca mijloc de aparare contra fluctuatiilor preturilor. CLAUZE LIMITATIVE DE RASPUNDERE – aceste clauze pot fi incluse in contract.. externa. CLAUZA PENALA – prin aceasta clauza. F. CLAUZA COMPROMISORIE – aceasta clauza reprezinta acordul partilor. Prin aceste clauze debitorul poate fi degrevat. pentru o operatiune similara. in cele ce urmeaza : A. a platii. Clauze contractuale tipice: de continuitate si mentinere a raporturilor comerciale traditionale intre parteneri. succint.

2. 28 . intr-un anumit sector de activitate si pe un anumit teritoriu. trebuie sã se regãseascã si sã se aplice cu deplinãtate in aceastã importantã si laborioasã activitate. prin strãduinta decelãrii sensurilor reale ale clauzelor stipulate si pe care partenerii le-au conceput. cu privire la scopurile si finalitãtile interpretãrii contractelor comerciale internationale. CLAUZA DE EXCLUSIVITATE – este inclusa in special in contractele de agent. si a celor cu caracter international. indubitabil. Interpretarea contractelor de comert international In procesul derulãrii obligatiilor asumate prin contracte. 3. incã din faza precontencioasã. astfel incat executarea contractului sã se efectueze dupã reala vointã a pãrtilor. date de cãtre pãrtile contractante. in general vorbind. Asa cum de s-a si statuat in doctrina juridicã de specialitate cu referire la acest principiu. in particular vorbind. Interpretarea si executarea contractelor de comert international 1. Prin aceasta clauza una dintre partile contractante are beneficiul exclusivitatii reprezentarii celeilalte parti sau desfacerii produselor acestuia pentru o anumita perioada. Activitatea complexã a contractelor.J. ci indeosebi aceea care trebuie sã existe. asistenta tehnica. de concesiune exclusiva si de franchising. pentru ca oricare cauzã stipulatã in contract sã fie remarcatã in mod clar. nu este vorba despre loialitatea care trebuie sã guverneze. inainte de a contracta cu un tert. publicitate. ca interpretarea sã denote respectul cuvenit celeilalte pãrti contractante. conform regulilor. cu specificarea faptului cã nu toate activitãtile de comert exterior au loc prin intermediul unui contract. prin deciziile pronuntate de instantele judecãtoresti sau arbitrare. pot surveni interpretãri contradictorii ale acelorasi clauze. b) Loialitatea solicitã. PACTUL DE PREFERINTA – prin pactul de preferinta. vanzare. in detrimentul celeilalte parti. in mod conceptional. principiul fundamental al dreptului comertului international. In domeniul industrial. Literatura juridicã se preocupã indeaproape. Cu toate cã interpretarea contractelor este preferabil sã aibã loc in baza bunei-credinte a partenerilor. pactul de preferinta este intalnit sub denumirea de clauza primului refuz prin care una dintre parti se obliga sa transmita cu prioritate ofertele sale viitoare cocontractantului sau si numai in cazul in care acesta refuza ofertele sa contracteze cu tertii. are la bazã necesitatea stabilirii sensului exact si complet al acestui instrument juridic. Definitia activitãtii de interpretare a contractelor de comert international Interpretarea contractelor de comert international este operatiunea juridicã de clarificare logico-rationalã si sistematicã de determinare a intelesului exact si complet al clauzelor contractuale. in mod principial. una dintre parti (promitent) se angajeaza fata de cealalta parte (beneficiar) sa-i propuna in viitor sa incheie o anumita operatiune comerciala al carei continut nu a fost inca determinat. Principiile care trebuie sa guverneze interpretarea contractelor de comert international a) Buna-credinta. K. CLAUZA DE NECONCURENTA – aceasta clauza defineste obligatia contractuala pe care una dintre parti si-o asuma de a nu indeplini o activitate profesionala determinata. L. CLAUZA DE CONFIDENTIALITATE . totusi ea se poate manifesta si in faza contencioasã.aceasta clauza este prevazuta de parti pentru asigurarea protectiei unor informatii transmise in special in contractele de engineering. M. Prin aceastã operatiune se va ajunge la eliminarea oricãrei confuzii ori ambiguitãti. uzantelor si cutumelor raporturilor comerciale internationale. la care facem referintã.

iar cealaltã parte le-a acceptat in mod expres. pot insã. Ca exceptie de la aceastã regulã. Aceste contracte-cadru cu clauze cu caracter general si adaptabile raporturilor juridice de un anumit tip dintr-un sector ori ramurã comercialã. le-au acceptat expres in afacerile proprii anterioare. ci nu dupã sensul literal al termenilor utilizati. locul si rolul fiecãrei clauze in configuratia contractului. devin obligatorii pentru pãrti. utilizarea unor clauze prestabilite. 977 din Codul civil roman. dacã partenerii. orice clauzã obscurã sau insidioasã se interpreteazã in contra vanzãtorului. Ele se regãsesc in contracte-tip. este o altã regulã interpretativã statuatã de art. b) In situatia in care o clauzã este interpretabilã din cauzã redactãrii sale ori dintr-un alt considerent. Dacã colaborarea intre pãrti nu vizeazã finalizarea multumitoare a prevederilor contractuale. c) In situatia in care o clauzã este susceptibilã de douã interpretãri. Acest principiu trebuie sã actioneze in mod prioritar in sfera rãspunderii contractuale. ambii comercianti. dacã acest lucru este necesar. Pãrtile contractante. in spiritul colaborãrii contractuale. b) Chiar dacã nu au fost propuse si respectiv acceptate in mod expres de cãtre pãrtile contractante. dandu-se fiecãreia intelesul ce rezultã din actul intreg. clarificand sensul dorit de pãrti avand insã nestirbit in vedere scopul general al contractului. se aplicã regula de drept potrivit cãreia aceasta va produce efecte. contractul se interpreteazã in favoarea celui care se obligã (in dubio pro reo). a impus. 2 din Codul civil roman. partea care se considerã nedreptãtitã poate solicita o reducere a daunelor-interese. potrivit dispozitiilor art. e) Clauzele contractuale se interpreteazã unele prin altele. sã elimine aceste clauze. 982 din Codul civil roman. Cu alte cuvinte. Aceastã regulã nu este contradictorie. operatiunea de confruntare si comparare trebuie sã aibã caracter sistematic. asa cum pretinde art. doar in situatia in care o parte le-a propus. In ipoteza in care va exista o neconcordantã intre o clauzã prestabilitã si o clauzã specialã prevãzutã de pãrti in contract. ci complementarã cu regula generalã a interpretãrii contractelor dupã intentia comunã a contractantilor. conform principiului libertãtii conventiilor. va prevala aceasta din urmã. cu o multiplicare deosebitã a raporturilor comerciale. Regulile de interpretare contractuala in comertul international a) Clauzele contractuale se interpreteazã dupã intentia comunã a pãrtilor care au incheiat contractul. la incheierea contractelor. d) In situatia in care existã o indoialã. Reguli de interpretare a contractelor de comert international cu clauze prestabilite Impetuoasa dezvoltare a comertului international modern. toate datele pe care le are pentru a se ajunge la clarificãrile dorite de pãrti. conform art. doar dacã acestea le acceptã in mod expres ori tacit (implicit). 29 . se aplicã regula conform cãreia se interpreteazã in sensul care este cel mai potrivit pentru natura contractului respectiv. clauzele prestabilite se considerã a fi introduse in contract. clauze repetabile. 983 din Codul civil roman. 5. 4. in raport cu mãrimea daunelor care nu s-ar fi produs in situatia in care partenerul sãu ar fi luat. astfel incat sã ducã la limitarea pierderilor si a castigului nerealizat de cãtre partea care a ridicat problema nerespectãrii clauzelor contractuale. ci nu in sensul neproducerii de efecte. a) Prima regulã interpretativã a clauzelor prestabilite statueazã cã acestea se considerã incorporate in contract. dacã au acest interes. punand la dispozitie. mãsurile necesare.c) Colaborarea intre parti este principiul care presupune ca fiecare parte contractantã sã depunã diligentele necesare la determinarea continutului contractului. 1312 alin. pentru cã sterilitatea din punct de vedere contractual (adicã nederularea contractului si neobtinerea de beneficii) nu a fost intentia pãrtilor la incheierea contractului. sã le modifice sau sã le completeze.

7. a) Odatã incheiate contractele de comert international. oricine invocã o stipulatie in favoarea sa. d) In ipoteza in care ambele pãrti contractante propun drept conditii generale clauze prestabilite. interpretarea va tine seama cu precãdere de cele care au fost propuse de cumpãrãtor. d) Interpretarea contractelor de comert international poate fi efectuatã si prin recurgerea la jurisprudentã si la doctrina care sistematizeazã solutiile pronuntate si pertinente. 8. In situatia in care se recurge la uzante care au fost codificate pe plan international. intre care existã neconcordantã. ele au precãdere asupra uzantelor locale. pe langã criteriile mentionate se recurge si la alte reguli de interpretare. a cãrui propunere este ulterioarã celei fãcute de vanzãtor si care este consideratã a fi acceptatã si. a unui beneficiu. care interzice uneia dintre pãrti sã revoce unilateral contractul si ca atare cealaltã parte va depune orice strãduintã admisã de lege pentru a obliga partea care si-a manifestat vointa sa unilateralã in detrimentul scopului contractului sã-si indeplineascã obligatia. opozabilã ambelor pãrti. iar dacã apar unele ambiguitãti ori texte excesiv de vagi. b) In functie de limba in care a fost redactat contractul de comert international. 6. Prin esenta lor. 1169 Codul civil roman). in egalã mãsurã. Astfel. putem vorbi de exceptii de la principiul obligativitãtii contractului in raporturile dintre pãrti. intrucat pãrtile isi asumã obligatii certe. cu precãdere. ca de altfel orice contract legal dobandesc pentru pãrti putere de lege. trebuie relevatã obligativitatea interpretãrii dupã sensul conferit termenilor. conventiile nu isi produc efectele decat intre pãrti. c) Interpretarea contractelor de comert international prin prisma textelor legale uniforme impune si ea cateva reguli de bazã. chiar dacã sensul acordat este. acelasi principiu al obligativitãtii tine orice parte si de la modificarea unilateralã a conventiei. Astfel. in consecintã. Efectele contractelor de comert international Dupã cum s-a retinut. c) In situatia manifestãrii fortei majore ori a decesului persoanei fizice ori a incetãrii activitãtii persoanei juridice. Alte reguli de interpretare a continutului contractelor de comert international Tinand cont de complexitatea interpretãrii unor asemenea contracte. in ceea ce priveste uzantele comerciale. sunt interpretate in favoarea celeilalte pãrti. cu multiple intelesuri. b) De asemenea. trebuie sã o dovedeascã atunci cand cealaltã parte o contestã (art. se va recurge la lucrãrile pregãtitoare ale Congresului Natiunilor Unite pentru Dreptul Comercial International. dacã se iveste un conflict intre acestea si o clauzã contractualã care a fost stipulatã expres. interpretarea efectuandu-se dupã aceastã regulã. uneori. In acest context actioneazã principiul obligativitãtii. Acest segment al executãrii obligatiilor asumate este momentul esential si ca atare el trebuie garantat. determinate sau determinabile. insã in domeniul comertului international este admisã stipulatia pentru altul. diferit de sensul dat de legea aplicabilã contractului. contractul de comert international este manifestarea acordului de vointã intre partenerii participanti la comertul international in scopul obtinerii. 973 din Codul civil roman.c) In cazul ambiguitãtii clauzelor prestabilite. interpretarea va lua in atentie. d) Potrivit dispozitiilor art. in cadrul contractelor incheiate intuitu personae. a) Astfel. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice de comert international 30 . propuse de una dintre pãrtile contractante. cu drepturi si obligatii corelative pentru pãrtile contractante. O astfel de adoptare a clauzelor contractuale se poate face numai cu acordul de vointã a pãrtilor. aceste contracte sunt comutative. va prevala aceasta din urmã. intelesul literal al prevederilor. expresiilor si formulãrilor din contract in limba de redactare a acestora.

a) Executarea voluntara Modalitãtile de platã Plata este fãcutã. specificã obiectului fiecãrui contract. in situatia in care obligatia este astfel afectatã (termenul uzual este regula. Plata este primitã de cãtre creditor sau de cãtre mandatarul acesteia ori de o persoanã autorizatã de lege ori de o instantã de judecatã. c) In cazul neexecutãrii fortuite a obligatiilor care au fost asumate in mod reciproc de cãtre pãrti. este dispusã de cãtre o instantã de judecatã. prin platã sau pe cale silitã. ea va fi executatã in naturã. de regulã.a) Creditorul poate sã nu aducã la indeplinire prestatia sa. avand in vedere cã drepturile si obligatiile din contractele de comert international sunt corelative. in numele debitorului. in naturã a contractelor de comert international Se recurge de cãtre creditor la executarea silitã a obligatiilor asumate. termenul este data inscrisã pe el de data emitentã. sarcina riscului se distribuie intre creditor si debitor. Locul executãrii obligatiei Pãrtile isi aleg locul executãrii obligatiei de platã. cel putin. termenul de platã curge de la data cand factura si documentele insotitoare ale mãrfii au ajuns la cumpãrãtor. 36 b) Creditorul care nu si-a indeplinit integral prestatia sa.1 din Codul comercial roman. repunerea pãrtilor in situatia anterioarã. la data facturãrii mãrfii. dacã acestea nu sunt executate in mod voluntar. are dreptul sã cearã si sã obtinã rezilierea sau rezolutiunea contractului de comert international. 9. -in cazul decontãrilor bancare prin incasso documentar. Executarea silitã. se executã in mod unitar. Data executãrii obligatiei Plata trebuie fãcutã: -imediat. in naturã ori prin echivalent. de cãtre debitor ori de cãtre o altã persoanã. Executarea contractelor de comert international Aducerea la indeplinire a obligatiilor care au fost asumate de pãrti prin incheierea contractului de comert international. dacã preferã. pe care debitorul de detine. solicitarea de despãgubiri). asa cum aratã art. 31 . Contractul de comert international poate fi reziliat sau rezolutionat in conditiile legii si cu efecte specifice fiecãreia dintre aceste institutii de drept (desfiintarea contractului. despãgubiri. la formarea contractului. 59 alin. In situatia in care obiectul obligatiei este o sumã de bani. -in situatia in care plata se face prin acreditiv documentar. in locul unde cel ce s-a obligat isi avea stabilimentul sau. domiciliul ori resedinta. b) Executarea silita. Executarea obligatiei contractuale are loc. dar refuzã sã le individualizeze si sã le predea. creditorul primind astfel prestatia datoratã ori. Creditorul este indreptãtit sã cearã executarea silitã in naturã a obligatiei. in absenta unei stipulatii exprese a locului in contract. in situatia in care debitorul nu si-o indeplineste pe a sa. iar exceptia termenul esential). dacã obiectul acesteia constã in a da bunuri de gen. -la expirarea termenului suspensiv. prin stipularea acesteia in contract sau in locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia pãrtilor.

limitarea daunelor pentru care se raspunde.imposibila executarea obligatilor asumate. Prejudiciul poate fi material sau moral. constã in:neexecutarea de cãtre debitor a obligatiilor contractuale asumate. conventii al caror obiect este modificarea clauzelor privind raspunderea contractuala. judiciara sau conventionala. in contractele de comert international se recurge la executarea prin echivalent. d) Conventiile privind raspunderea in contractele de comert international Partile pot incheia. reducerea nivelului raspunderii.ca si prin oricare alt mijloc de proba. Raspunderea debitorului este conditionatã de existenta unui raport de cauzalitate intre fapta pãgubitoare si prejudiciul suferit de creditor.independente de culpa celor care le invoca. producerea prejudiciului.adaptand-o conditilor specifice contractului respectiv. stabilirea unuiplafon maxim privind despagubirile ce urmeaza sa fie suportatede debitor. Proba fortei majore trebuie facuta de partea care o invoca. partile pot prevedea in contractele incheiate.Aceste evenimente trebuie sa fie ulterioare momentului incheieri contractului si sa faca. obligatiile contractuale au fost executate cu intarziere.dar si reglementarilor existente pe plan international si national. e) Repararea prejudiciului Creditorul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului care i s-a produs prin neexecutarea obligatilor asumate de catre debitor sau a executari acestora cu intarziere. Prin includerea in contract a clauzei de forta majora. Astfel.pe cale de expertiza. suprimarea clauzei solidaritatii pasive.cu adevarat. SOLUTIONAREA LITIGIILOR CARE DECURG DIN ACTIVITATEA DE COMERT EXTERIOR SI COOPERARE ECONOMICA SI TEHNICO-STIINTIFICA INTERNATIONALA Instantele judecãtoresti din Romania au competentã generalã. conform legii. X.partile fac precizari indeosebi cu privire la regimul juridic al acesteia. anume: existenta faptului ilicit. micsorand ori marind raspunderea debitorului.c) Executarea prin echivalent a obligatiilor din contractele de comert international Intrucat in cazul in care ne gãsim in fata neexecutãrii voluntare a obligatiilor stipulate. In aceastã situatie sunt aplicabile regulile rãspunderii contractuale.in concordanta cu mijloacele de proba admise de legea locului unde s-a produs evenimentul imprevizibil si de neocolit. iar daunele-interese sunt consecinta directã si necesarã a neexecutãrii obligatiei. inaintea producerii prejudiciului. 32 . Evaluarea daunelor pentru care i se acorda debitorului repararea prejudiciului poate fi legala. f) Interventia fortei majore in contractele de comert international Potrivit acceptiuni doctrinare. in vederea solutionãrii litigiilor care survin in comertul international.forta majora este manifestarea unor evenimente imprevizibile si de nedepasit. dacã sunt intrunite conditiile acesteia. Fapta ilicita. in cazul contractelor de comert international. executarea obligatilor asumate nu s-a fãcut in mod corespunzãtor.iar probatiunea se va face prin: certificate de forta majora eliberate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei. clauze privind: • decadereacreditoruluidin dreptul sau deaformulareclamatiidupa expirarea timpului. raport de cauzalitate intre faptul ilicit si prejudiciul cauzat si existenta vinovãtiei debitorului.

Problema care se pune. 2. a solutiona litigiul. Pãrtile inteleg sã se supunã regulilor de arbitraj. cu care insã nu se confundã.Sediul materiei se aflã in Capitolul XIV. ca institutii de sine-stãtãtoare si specializate.caracterul international rezultã din existenta unor elemente de extraneitate in litigiile supuse arbitrajului 3. conformandu-se relatiilor comerciale internationale.caracterul arbitral: acesta depinde de caracterele litigiului care constituie obiectul arbitrajului. riscurile unor decãderi sau nulitãti de ordin formal. fiindcã acestea le sunt cunoscute si accesibile. cu alte cuvinte. Procedura de solutionare a litigiilor de comert exterior in fata instantei de judecatã este stabilitã de legea forului (Lex fori). in procedura executãrii silite a hotãrarilor judecãtoresti este stabilitã de legea tãrii de executare a acestor hotãrari. civilã. ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNATIONAL Arbitrajul comercial international este considerat a fi o formã de jurisdictie derogatorie de la dreptul comun. rezolutiunii sau a rezilierii unui contract. 33 . Institutia poate fi definitã ca acea metodã (procedurã) de solutionare a litigiilor de comert international.CARACTERELE ARBITRAJULUI COMERCIAL INTERNATIONAL Doctrina juridicã opineazã cã arbitrajul este un concept complex. Arbitrajul ad-hoc (ocazional) functioneazã numai in vederea solutionãrii unui litigiu determinat. asupra cãreia pãrtile sunt in dezacord. Cartea a VI a din C. Se evitã.ca atare la cerintele practicii comertului international. In conformitate cu dispozitiile procesual civile din tara noastrã. a verifica ori a constata o situatie juridicã preexistentã. Aceastã procedurã este mai simplã si se adapteazã. precum si determinarea raportului de comert international cu element de extraneitete. In cazul anulãrii. . in primul rand. In cazul litigiilor privind imobilele. Activitatea lor este reglementatã de un act normativ special si este desfãsuratã de un numãr prestabilit de arbitrii. adicã diferendul pe care pãrtile doresc sã il solutioneze. este competentã si instanta locului executãrii obligatiei.caracterul comercial: rezultã cã litigiile supuse arbitrajului sunt nãscute ori se vor naste din derularea operatiunilor de comert international. competenta revine instantei locului unde sunt situate acestea. este de a afla instanta judecãtoreascã competentã in solutionare. in care se intalnesc aspectul formal (instanta competentã si procedura aplicabilã in fata acesteia) si fondul litigiului. la care se recurge in cazul in care nu existã o conventie arbitralã. ARBITRAJUL INSTITUTIONAL SI AD-HOC Arbitrajul institutional este efectuat de institutii permanente de arbitraj. . totodatã. proc. consacratã de practica raporturilor contractuale din domeniu. adicã de a „judeca”. . competenta in solutionarea unui litigiu cu element de extraneitate este instanta de la domiciliul paratului (sediul societãtii comerciale parate). care functioneazã pe langã Camerele de Comert si Industrie judetene ori pe langã asociatii corporative sau profesionale. toate legislatiile nationale cuprind norme care contribuie lastabilirea competentei instantelor din statele respective. care opereazã in dreptul comun. Arbitrii au capacitatea de a statua. 1. In general.

numitã mandant. CONTRACTUL INTERNATIONAL DE MANDATCOMERCIAL Este acel contract prin care o persoanã numitã mandatar se obligã. Arbitrajul fortat existã atunci cand legea prevede. Camera de Comert si Industrie poate organiza arbitrajul ad-hoc. in scopul constituirii unei asemenea instante arbitrale. 4. sã trateze in numele acesteia. pentru solutionarea litigiilor comerciale internationale. Pe baza autonomiei de vointã a pãrtilor este stabilitã insãsi procedura de arbitraj. neguvernamental. la propunerea Presedintelui in functiune al Curtii de Arbitraj. intermedierea are la bazã Conventia asupra reprezentãrii in domeniul vanzãrii internationale. cu alte cuvinte. Decret-lege nr. acte comerciale. Curtea de Arbitraj isi indeplineste atributiile prin complete de arbitraj. alcãtuite din 3 arbitrii sau printr-un arbitru unic sau desemnati conform regulamentelor de procedurã arbitralã. 1. dintre specialistii cu experientã in domeniul dreptului comercial si a relatiilor economice internationale. in Romania functioneazã ca arbitraj institutional Curtea de Arbitraj Comercial International. doar dacã intre pãrti existã o conventie arbitralã scrisã ori la cererea comunã a ambelor pãrti sau numai a uneia dintre ele. Actele incheiate trebuie sã fie de naturã comercialã atat pentru terti. REGIMUL JURIDIC AL INTERMEDIERII IN DREPTUL AFACERILOR Un capitol insemnat. organizeazã si aceastã formã de arbitraj. In relatiile internationale. existã o autoritate competentã. lipsit de personalitate juridicã. ca si pentru derularea corespunzãtoare a procedurii contencioase. roman si de art.139/1990. 102/1994 privind contractele de intermediere. dar numai dacã acele texte legale sunt compatibile cu specificul operatiunilor de comert international. cã orice contencios trebuie solutionat numai pe cale de arbitraj si numai dupã o anumitã procedurã. de art. care desemneazã. cat si pentru mandant. in baza indicatiilor primite de la o altã persoanã. care fiinteazã pe langã Camera de Comert si Industrie a Romaniei.In unele state. in mod expres. In dreptul roman. civ. in tratarea de afaceri pe seama mandantului.15351539 din C. adoptatã la Geneva in 1983 si Conventia asupra legii contractelor de intermediere si reprezentare. XI.139/1990.. arbitrii si solutioneazã cererile de recuzare a acestora. a) Obiectul specific al acestui contract constã. Ea functioneazã ca organism permanent de arbitraj.REGIMUL ARBITRAJULUI COMERCIAL INTERNATIONALIN ROMANIA In baza Decretului-lege nr. 374-412 din C. Competentele si modalitatea desfãsurãrii activitãtii Curtii de Arbitraj sunt statuate de cãtre Colegiul acesteia. numiti de Comitetul executiv al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. prin conventia pãrtilor (conventie arbitralã). ele sunt reglementate de Legea nr. 34 . de o deosebitã actualitate in domeniul comertului international. ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ARBITRAJULUI AD-HOC IN ROMANIA Acelasi act normativ. com. Curtea de Arbitraj este alcãtuitã din 35 – 40 arbitrii. adoptatã la Haga in 1977. in cazul in care cealaltã parte acceptã cererea respectivã. independent in exercitarea atributiilor jurisdictionale ce ii revin conform competentelor atribuite. 5. il reprezintã activitãtile de intermediere. pe o duratã de 3 ani. la momentul solicitãrii.

Activitatea agentului are caracter profesional si este independentã si de duratã. iar dovada incheierii contractului se face prin inregistrarea lui la intermediar. in materia comertului se aplicã teoria mandatului de interes comun. INTERMEDIEREA IN DREPTUL ANGLO-SAXON Deoarece acest sistem de drept nu cunoaste contractele de mandat si comision. privilegiul comisionarului asupra bunurilor incredintate. . . Spre deosebire de dreptul civil. Caracterele contractului de comision sunt: • in raporturile dintre comisionar si comitent existã relatii de mandat. Curtierul nu incheie el insusi contractul. chiar dacã unele dintre ele nu au fost prevãzute in mod expres. dar pe seama mandantului. poate cere despãgubiri. . in schimbul unei remuneratii. aceasta desfãsuranduse pe baza unor ordine izolate. Contractul de comision are douã forme: −comisionarul lucreazã in nume propriu. dar in contul comitentului. dar pe seama altei persoane. 2. si nu de esenta lui. in temeiul imputernicirii date de o persoanã. garantand executarea contractului. numitã principal (patron) unei alte persoane. intermedierea se desfãsoarã prin institutia juridicã numitã agency.b) Elementele specifice ale contractului de mandat comercial sunt: .independenta de actiune a mandatarului permite angajarea mandantului si in cazul unei aparente de reprezentare.mandatul comercial poate decurge din acordul de vointã al pãrtilor. -reprezentantul este un agent comercial cãruia o firmã producãtoare sau comercialã din tarã sau strãinãtate ii incredinteazã desfacerea mãrfii. comisionarul are calitatea de parte in raportul perfectat cu tertul. -curtierul este un intermediar care se ocupã cu mijlocirea incheierii contractelor comerciale. . intrucat mandatarul poate actiona in numele sãu propriu. 3. Prin contractul de agency o persoanã numitã agent se obligã sã actioneze in numele altei 35 . CONTRACTUL INTERNATIONAL DE COMISION Este un contract prin care o persoanã numitã comisionar se obligã sã trateze acte de comert in nume propriu. Partea lezatã ca urmare a revocãrii mandatului. reprezentant sau curtier: -agentul este un intermediar imputernicit sã mijloceascã in tarã in strãinãtate tranzactii comerciale. partea care este lezatã nu este obligatã sã dovedeascã abuzul sau reaua-credintã a pãrtii care revocã mandatul. Prin „agency” se intelege asadar raportul ce se stabileste. prin punerea in contact a celor doi parteneri interesati. El nu are activitate de curtaj permanentã. Raporturile juridice de agency se pot stabili printr-o intelegere simplã. ca o garantie a creantelor impotriva comitentului. ci numai constatã incheierea lui pe baza consimtãmantului pãrtilor. numitã comitent. „agreement”. −comisionarul actioneazã in numele comitentului. Revocarea fiind unilateralã.reprezentarea este de natura contractului.mandatul comercial se revocã numai pentru motive temeinice.mandatul comercial este intotdeauna un contract cu titlu oneros. agent.mandatarul este imputernicit sã intocmeascã toate actele necesare operatiunii cu care a fost investit. care acceptã sã actioneze in numele sãu. c) Mandatarul poate fi agent.

Prin exceptie de la dispozitiile art. trebuie sã cuprindã existenta. principalul (patronul) are. cea realã poate fi expresã sau tacitã. care poate fi realã sau aparentã. garanteazã executarea dispozitiilor primite. 36 . iar dacã nu au stabilit legea aplicabilã. agentul poate fi agent-servant (sau independent) si agent-contractor. c) Brokerul este un agent comercial care este reprezentantul principalului.persoane. cat si o rãspundere delictualã. cazurile de prejudicii care urmeazã sã fie reparate. iar agentul trebuie sã aibã o imputernicire realã sau acest acord poate rezulta dintr-o prezumtie legalã. principalul este obligat sã acorde o indemnizatie. pe baza unei imputerniciri numitã authority. 93 din Legea 105/1992. Dacã pãrtile nu au convenit altfel. in ceea ce priveste delictele civile. 1 din Legea 105/1992. vanzarea lor producand efecte asupra tertilor de bunãcredintã. rãspunde de calitatea mãrfurilor si de finantarea tranzactiilor realizate. facultãtile intermediarului de a delega puterile si de a desemna un intermediar aditional sau substituit. 73 si 74 din Legea 105/1992). 94 din Legea 105/1992. modul de executare a imputernicirii se va face conform conditiilor impuse de legea statului unde are loc executarea (Lex loci executionis). numitã principal sau patron. modificarea si incetarea puterilor intermediarilor. se va tine seama de sediul care are legãtura cea mai stransã cu actele indeplinite de mandatar sau comisionar. Firmele de brokeri asigurã desfacerea mãrfurilor. Pãrtile pot alege legea care sã le carmuiascã raportul juridic. atat o rãspundere contractualã. principalul rãspunde numai pentru actele ilicite sãvarsite de cãtre agentul-servant. in cazul in care activitatea de intermediere este exercitatã cu titlu profesional. De retinut cã un contract de agency indeplineste atat functiile contractului de mandat. consecintele depãsirii acestor puteri sau folosirii lor abuzive. Legea identificatã conform art. 4. a) In raport de gradul de control executat de principal (patron). avand drept de posesie si de control asupra lor. raporturile dintre reprezentant si mandatar. el trebuie sã lucreze doar in folosul principalului (patronului) si sã respecte instructiunile primite. DREPTUL APLICABIL INTERMEDIERII DE COMERT INTERNATIONAL In acest domeniu se aplicã principiul Lex voluntatis (art. 93 al. raporturile dintre reprezentat si intermediar sunt carmuite de legea sediului sãu profesional. agentul indeplinind acte juridice sau prestatii materiale sub controlul principalului. pentru pierderile si spezele suportate de agent. Pãrtile contractante ale unui asemenea contract au urmãtoarele obligatii: • agentul are obligatia sã actioneze conform promisiunii fãcute. cat si functiile contractului de comision. el are obligatia sã depunã o anumitã diligentã. d) Factorul este acel intermediar care lucreazã in nume propriu. se vor aplica normele conflictuale subsidiare. Acelasi text legal aratã cã. Imputernicirea agentului este aparentã. intinderea. Dacã reprezentarea are ca obiect un act de administrare sau de dispozitie referitoare la un imobil. conform art. principalul (patronul) este obligat sã transmitã agentului toate informatiile necesare si sã plãteascã suma stabilitã pentru serviciile prestate. pentru serviciile efectuate de agent. actionand pe seama sau in interesul patronului. Acest contract se incheie prin acordul pãrtilor. vor fi carmuite de legea statului in care intermediarul exercitã imputernicirea. clauza de neconcurentã. b) Dupã felul prestatiei poate fi: agent-general si agent-special. fãrã a avea insã posesia si controlul bunurilor negociate. fiind creatã de conduita principalului fatã de un tert. Dacã intermediarul are mai multe sedii profesionale in state diferite. ea este carmuitã de legea situãrii bunului (Lex rei sitae). dacã este retribuit. numai dacã imputernicirea se va pune in aplicare in tara de sediu a intermediarilor. care se deduce din insãsi conduita pãrtilor. Institutia juridicã agency este utilizatã indeosebi in domeniul comertului international. avand dreptul sã incheie tranzactii comerciale. in limitele imputernicirii pe care a dat-o. vanzand mãrfurile pe care i le incredinteazã principalul. Aceastã lege va coincide cu Lex contractus.

dupã intelegere. in comertul international predarea mãrfii nu se face direct cãtre cumpãrãtor. in primul rand. -modul de remediere a diferitelor aspecte. in schimbul cãreia vanzãtorul primeste pretul plãtit de cumpãrãtor. -punerea la dispozitie a documentatiei tehnice. fie sub forma unei oferte scrise. c) Intrucat prezintã elemente de extraneitate are si unele caractere juridice specifice: .FORMAREA SI OBIECTUL CONTRACTULUI INTERNATIONAL DE VANZARE Formarea lui ridicã. c) Operatiunea de predare a marfii Este operatiunea cea mai importantã. Dacã expedierea nu se poate face. ci unei societãti de transport. -executarea unor anumite marcãri. -comunicarea momentului plecãrii mãrfii. a) Obiectul contractului de vanzare-cumpãrare il formeazã marfa vandutã. Pãrtile sunt vanzãtorul si cumpãrãtorul. predarea rezultã si dintr-un act care atestã. -modul de constatare si comunicare a reclamatiilor de cantitate sicalitate. acest tip de contract are ca principal efect crearea unor obligatii corelative pentru pãrti. . Cumpãrãtorul are obligatia de a plãti pretul mãrfii si a prelua marfa vandutã. Prin contract. a serviciilor etc. intentia vanzãtorului de a pune marfa la dispozitia cumpãrãtorului. fie pentru ambele pãrti. dupã cum se convine (loc si destinatie). pãrtile pot prevedea si alte obligatii. problema formei acestuia. Legea romanã cere ca el sã fie incheiat in formã scrisã (sub forma unui inscris unic. sã transfere un bun in schimbul plãtii unui pret asupra cãruia s-a convenit. b) Obligatiile partilor si raspunderea pentru neexecutarea ori executarea necorespunzãtoare a obligatiilor Cum am mai arãtat. cãreia ii dã nastere contractul de vanzarecumpãrare. -este un contract translativ de proprietate (transmite dreptul de proprietate asupra bunului vandut). cu referire directã asupra transmiterii dreptului de proprietate si a riscurilor. confirmate in scris). b) Caracteristici:-este un contract bilateral. se obligã. 6. Ea constã in remiterea mãrfii si a documentelor acesteia cumpãrãtorului. asigurarea mijloacelor de transport. Dupã natura mãrfurilor. -asigurarea pieselor de schimb. in mod indubitabil. cum sunt: -predarea unor documente contra cãrora sã se facã plata pretului . De regulã. Astfel. se poate vorbi de bunuri fungibile (al cãror obiect se stabileste prin parametri calitativi si cantitativi indicati de cãtre cumpãrãtor prin comenzile fãcute) si bunuri nefungibile (al cãror obiect se determinã prin elemente precise si amãnuntite). sinalagmatic (dã nastere la obligatii simultane). vanzãtorul trebuie sã predea marfa vandutã si sã garanteze impotriva viciilor acesteia si contra evictiunii . -este un contract consensual (se naste prin simplul acord de vointã a pãrtilor). Marfa circulã pe riscurile vanzãtorului sau ale cumpãrãtorului.caracter exclusiv comercial. din state diferite.caracter international. d) Garantarea contra evictiunii 37 . CONTRACTUL INTERNATIONAL DE VANZARE DE MARFURI a) Notiuni si caracteristiciContractul de vanzare-cumpãrare in comertul international este actul juridic prin care pãrtile contractante (vanzator si cumparator). Un rol foarte important in aceastã materie il joacã uzantele comerciale.-folosirea unui anumit tip de ambalaj. in mod reciproc. -este un contract cu titlu oneros (fiecare parte primeste un echivalent patrimonial pentru prestatia la care se obligã).XII. -este un contract comutativ (pãrtile cunosc incã de la inceput existenta si intinderea obligatiilor reciproce).

contractul este supus legii statului in care vanzãtorul. Conform dreptului international privat roman. prin art. momentul de cand cumpãrãtorul suportã riscurile privind marfa transmisã. in baza cãruia conditiile de valabilitate si efectele contractului de vanzarecumpãrare vor fi carmuite de legea aleasã de cãtre pãrti (art. fie in momentul incheierii contractului. respectiv legea debitorului prestatiei caracteristice (in cazul contractului de vanzare-cumpãrare prestatia caracteristicã apartine vanzãtorului). cea mai importantã normã conflictualã este principiul autonomiei de vointã a pãrtilor (Lex voluntatis). prin valorificarea de cãtre tert a unui drept. plata trebuie fãcutã in locul si la data predãrii mãrfii. problema plãtii se rezolvã prin contract. Conformitatea mãrfii se determinã in momentul transmiterii riscurilor contractuale. In comertul international. dreptul cumpãrãtorului asupra mãrfii ce i s-a predat. Dacã pãrtile nu au ales legea carmuitoare a contractului. calitatea mãrfii este stabilitã de pãrti prin contract. 73 si 74 din Legea 105/1992). resedinta ori fondul de comert sau sediul social. In lipsa unei alte intelegeri a pãrtilor. dacã negocierile au fost purtate si contractul a fost incheiat de pãrti prezente in acel stat sau dacã contractul prevede in mod expres cã vanzãtorul trebuie sã execute obligatia de predare a mãrfii in acel stat (art. 88 din Legea 105/1992. nu si impotriva tulburãrilor de fapt. In practicã. incasso. pãrtile convenind asupra modalitãtilor de platã: acreditiv documentar. marfa trebuie sã fie concordantã cu cea contractatã. avea domiciliul sau. Art. 88 din Legea 105/1992 dispune cã la vanzarea de bunuri mobile corporale. impotriva cãrora il garanteazã pe cumpãrãtor. expres. f) Plata pretului . la data incheierii contractului. 89 din Legea 105/1992). drepturile si obligatiile pãrtilor. care exclude. in totalitate sau in parte. deoarece orice contract va produce efecte numai in mãsura in care va fi recunoscut de lege. in totalitate sau in parte ori tulburarea cumpãrãtorului in exercitarea dreptului de proprietate. Vanzãtorul garanteazã numai contra tulburãrilor de drept provocate de exercitarea de cãtre tert a unui drept asupra mãrfii predate. e) Garantarea contra viciilor bunului In momentul predãrii. 77 din Legea 105/1992). de regulã. standarde. validitatea si efectele intre pãrti a 38 . Ca exceptie de la art.Se face in ziua (perioada) si in locul convenite prin contract. in lipsã. dupã caz. in care scop se face verificarea calitãtii si a cantitãtii ei. de care cumpãrãtorul se poate apãra singur. dar neindoielnic. caiete de sarcini etc. care determinã sistemul de drept potrivit cãruia problema respectivã isi va gãsi solutionarea (legea aplicabilã contractului de vanzare-cumpãrare). care practic nu cunoaste plata in numerar. fie ulterior. contractul de vanzare-cumpãrare comercialã este supus legii statului in care cumpãrãtorul are fondul de comert sau sediul social. documentele in schimbul cãrora se face plata (facturã. se va aplica legea care are cea mai stransã legãturã cu contractul (art. executarea obligatiilor izvorate din contract. Legea 105/1992. g) Dreptul aplicabil ca Lex venditionis -In aceastã privintã trebuie sã procedãm la identificarea normelor conflictuale. panã la inceperea dezbaterilor asupra unui litigiu nãscut din contract. respectiv sã fie de tipul si cu calitãtile convenite. momentul de la care cumpãrãtorul are dreptul la productele si fructele bunului sau mãrfii predate. acoperã in principal: interpretarea contractului. certificat de calitate etc). 91. Vanzãtorul rãspunde pentru viciile ascunse. prin mijloace legale. Legea care carmuieste contractul poate fi aleasã atat direct. cumpãrãtorul are posibilitatea sã cearã rezolutiunea contractului sau reducerea pretului. Dacã marfa are vicii. cat si tacit. scrisoare de transport. intemeiat inclusiv pe dreptul de proprietate industrialã. cat si asupra locului plãtii (banca respectivã).Evictiunea este pierderea dreptului de proprietate asupra mãrfii.

clauzei de rezervã a proprietãtii. Dupã obiectul lor de activitate. cu exceptia chersiunilor ce sunt supuse legii procedurale a forului. regimul de proprietate. Ele atrag disponibilitãtile economice existente pe piatã de pa persoane si le utilizeazã in sectoarele economice. decãderea intemeiatã pe expirarea unui termen. care au rol de intermediari profesionisti. New York etc). La bursele de mãrfuri. bursele se divid in: burse de mãrfuri. cand livrarea mãrfii are loc la o datã ulterioarã. • dealerii sau jobberii incheie acelasi fel de operatiuni. Bursele de valori au ca obiect hartiile de valoare (actiuni si titluri de credit. in afarã de cazurile in care pãrtile nu au convenit altfel (art. In cadrul bursei existã douã feluri de operatiuni: . Bursele de marfuri au ca obiect tranzactionarea produselor fungibile vandute calitativ. iar nivelul lor este stabilit zilnic. modul de stingere a obligatiilor izvorate din contract. insã pe cont propriu. de toate categoriile). consecintele neexecutãrii contractului. De retinut cã unele situatii juridice nu intrã in sfera acestei Lex contractus (Legea 105/1992): −efectele reale ale contractului (transferul dreptului de proprietate) sunt supuse lui Lex rei sitae (art. inclusiv obtinerea de reparatii pentru prejudicii. cat si cele internationale valorifica marfuri care nu sunt tranzactionate prin intermediul bursei. Toate operatiunile de vanzare-cumpãrare la bursã se perfecteazã de cãtre membrii bursei. se utilizeazã conditii uniforme izvorate din uzantele comerciale (sunt uniformizate calitatea mãrfii. precum si mãsurile ce pot fi luate dacã marfa este refuzatã sau sunt supuse legii statului in care este efectuatã receptia. −termenele si procedura de verificare a mãrfii predate. care concerteazã oferta sau cererea unor mãrfuri si servicii. care indicã situatia economicã si influenteazã preturile pe plan mondial. mãrimea tranzactiei. Cotatiile se afiseazã zilnic in holul bursei si se publicã in presã.pe bani (cash). modul de dobandire a drepturilor si a cauzelor de stingere a dreptului. Acestia se impart indouã categorii: • brokerii sunt intermediari care primesc ordine de le persoane din afara bursei si sunt plãtiti din comisioanele pe care le incaseazã ca urmare a tranzactiilor incheiate. pentru a facilita incheierea operatiunilor. Vanzarea prin burse Bursa este o institutie a economiei de piatã. 92 din Legea 105/1992). 7. Licitatiile Licitatiile internationale reprezintã o piatã specialã. burse de valori si burse pentru operatiuni ajutãtoare. termenul de livrare si de platã etc). In functie de pozitia sau calitatea organizatorilor. 39 . -operatiuni la termen. Atat licitatiile interne. b. Bursele pentru operatiuni ajutatoare comertului international pot fi: de asigurãri (Loyd’s. cand livrarea mãrfii este imediatã sau la disponibil. 49 si 52 din Legea 105/1992) intrã deci sub incidenta lui Lex rei sitae clasificarea bunurilor si drepturilor reale. substituibile si conservabile. licitatiile sunt de import sau de export. Londra) si de navlosire (Piure. FORME SPECIALE DE VANZARE a. consecintele nulitãtii contractului. La bursã preturile se numesc cotatii sau cursuri. garantiile reale. Dupã forma de organizare vom intalni: burse private (infiintate si organizate de particulari) si burse infiintate si organizate de stat.

Acest tip de licitatii prezintã urmãtoarele avantaje: numãr mare de oferte. In unele tãri. XIII. deurwearder in Olanda si huissier in Belgia. ne aflãm inaintea unei operatiuni comerciale. licitatiile sunt supravegheate de oficiali. care tine loc de contract scris. sã asigure concesionarului aprovizionarea. ele sunt organizate de agenti specializati (auction brokers). instalatii si atribuirea lucrãrilor de constructii. vanzãtori sau de cãtre persoane specializate. prin semnarea acestui contract. le revinde clientilor sãi. a) Contractul de concesiune exclusiva Prin definitie. CONTRACTELE MODERNE DE COMERT INTERNATIONAL In aceasta sectiune finala. societãti comerciale si bãnci. La randul sãu.tehnica pretului crescãtor. mai des intalnite.tehnica pretului descrescãtor. impreunã cu mijloacele necesare comercializãrii mãrfurilor si serviciilor respective. Adjudecarea licitatiei se face printr-un proces verbal prin care comisia anuntã participantilor hotãrarea luatã. Concedentul se obligã. prin care o persoanã (concedent) vinde mãrfuri unei alte persoane (concesionar). cunoasterea pietei exterioare etc. decizii obiective si rentabile. prezentam in mod sintetic cele mai actuale contracte de comert international. dupã achitarea pretului de cãtre cumpãrãtor. care. Totodatã. numiti commissaires priseurs in Franta. De regulã. Franchisorul se obligã sã asigure pentru franchisee rentabilitatea investitiilor si sã supravegheze activitatea comercialã a concesionarului. -supralicitatiile. cand atribuirea comenzii este conditionatã de imprejurarea cã intr-un anumit interval de timp de la tinerea licitatiei sã nu intervinã o altã licitatie mai avantajoasã. concesionarea unei mãrci. data panã la care va putea incheia contractul de import. comisia comunicã in scris firmei care a obtinut comanda. numitã franchisee (concesionar). 40 . la care comanda se atribuie in ziua organizãrii. franchisorul (concedentul) acordã unei alte persoane. Licitatia se finalizeazã cu o notã de vanzare-cumpãrare. le termenele si in conditiile prestabilite. ordinul de livrare a mãrfii. in corelatie cu concesionarea mãrcii sale de fabricã ori a celei de serviciu. In baza acestei note se elibereazã. concesionarul se obligã sã revandã mãrfurile cumpãrate de la concedent. cu mãrfurile de care cel din urmã are nevoie. . Licitatiile de import se organizeazã pentru cumpãrarea de produse. Aceste licitatii se deruleazã prin douã metode: -licitatii obisnuite. b) Contractul de franchising Prin acest contract.Licitatiile de export sunt instituite de producãtori. intr-un ritm potrivit. fãrã a-l concura. Procedura licitatiei are douã tehnici de stabilire a pretului: . la randul sãu.

licentele depline pot fi si ele depline sau limitate. putem vorbi despre: contract de licentã exclusivã. atunci cand licentiatorul isi cedeazã dreptul de a mai acorda alte licente-nelimitate sau depline ori limitate(perioadã. contracte de knowhow combinat. in termenele si conditiile asupra cãrora pãrtile au convenit. opereazã rezilierea de plin drept. La randul lor. beneficiarul are obligatia sã plãteascã pretul convenit. precum si garantia cã vor rezulta beneficiile scontate din aplicarea procedeului ori a cunostintelor transferate. dacã o parte nu aduce la indeplinire obligatiile stipulate. Dupã complexitatea operatiunii de efectuat: −contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte simple. Dupã gradul de interferare cu alte operatiuni. cand dreptul licentiatului rezidã in utilizarea inventiei conform termenelor si conditiilor convenite de pãrti.In cazul acestui contract. Dupã expirarea termenului care a fost stipulat in contract. Furnizorul este obligat sã transmitã beneficiarului. −contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte complexe si stabilite in mai multe faze. obiectul acestuia intrã in domeniul public. dreptul de folosire exclusivã a procedeului tehnic respectiv. La randul sãu. In functie de drepturile pe care licentiatorul le acordã. pe langã cunostintele tehnice. presteazã o gamã largã de operatiuni de consultingengineering celeilalte pãrti. d) Contractul de know-how Este operatiunea comercialã de transmitere de la furnizor la beneficiar a unor cunostinte tehnice. fiecare parte avand dreptul sã utilizeze liber si gratuit toate cunostintele. e) Contractul de consulting-engineering Este acordul prin care o parte. in temeiul cãruia se transmite cãtre cel de al doilea dreptul de folosintã a unei inventii sau inovatii. informatii. cantitatea obiectelor produse. cand conditiile de transfer necesare unor conventii distincte se stabilesc in mod separat. Contractele de acest tip se clasificã dupã complexitatea operatiunii care face obiectul contractului si dupã interferarea cu alte operatiuni. de obicei o societate comercialã specializatã. informatiile si documentatiile transmise prin contractul de know-how. documentatii. in baza rezultatelor stiintifice si a experientei. Consultingul constã in studierea si cercetarea in favoarea beneficiarului a posibilitãtilor tehnice si comerciale. licentiatului. mod de aplicare a licentei. precum si orice alte termene si conditii convenite de cãtre pãrti. dreptul de a utiliza marca sa de fabricã. c) Contractul de licenta Constã in acordul intervenit intre titularul unui brevet (licentiator) si un beneficiar (licentiat). si asistenta tehnicã. cu precizarea necesarã cã licentele neexclusive limitate au stipulãri referitoare la: intinderea in spatiu. contracte de know-how complementar. obiectul contractului). in mod contractual. numitã beneficiar. procedee si tehnologii complexe. sã asigure confidentialitatea si calitatea produselor ori a rezultatelor obtinute. engineeringul 41 . vom intalni: contracte de know-how pur. cand transferul este ori o consecintã a altor operatiuni sau un accesoriu. numitã furnizor. preturi de vanzare. cand nu ne aflãm in prezenta unui transfer conditionat de o altã operatiune. la comanda si in folosul acesteia. La randul sãu. licentã neexclusivã (licentã simplã).

incorectitudinea si inexactitatea datelor si informatiilor puse ladispozitia societãtii de consultingengineering. furnizare etc). iar contractul commercial-engineering obligatii de rezultat. retributia fiind efectuatã de beneficiar printr-o sumã forfetarã. Responsabilitati si sanctiuni In cuprinsul unui contract de consulting-engineering sunt incluse. b.cuprinde totalitatea studiilor in baza cãrora se realizeazã un proiect. contractul de consulting-engineering la cheie cuprinde mai multe contracte care concureazã . mai putin constructiile civile. prin obiectul si scopul sãu. beneficiarul va plãti lucrãrile executate si va restitui societãtii cheltuielile efectuate. d. care fac obiectul unor contracte speciale (distincte sau accesorii). Dacã consulting-engineering-ul il constituie prestatii ingineresti pregãtitoare. licentã. impreunã. c. societatea este rãspunzãtoare doar dacã a sãvarsit o gresealã profesionalã. de locatie de servicii. sunt incheiate contracte de: vanzare-cumpãrare. la cheie: este contractul prin care furnizorul livreazã beneficiarului intreaga instalatie contractatã in stare de functionare. Rãspunderea societãtii comerciale beneficiare priveste: • nerespectarea dreptului de proprietate intelectualã si industrialã. Ele includ prestãri de servicii. Desi contractul de consulting-engineering cuprinde obligatii de mijloace. in scopul garantãrii executãrii la timp si in conditii de calitate a lucrãrilor. operatiuni realizate prin mijloace juridice (achizitionãri). Formele contractului de consulting-engineering a. fãrã ca furnizorul sã fie in culpã. precum si preparativele aducerii la indeplinire a unui anumit obiectiv ingineresc. calculatã la 20% din sumele care ar fi fost incasate de cãtre societatea de consulting-engineering. in situatia in care lucrarea este intreruptã sau anulatã. cuantumul acestuia. in practicã sunt deseori intalnite si contractele de commercial engineering. despãgubirile sunt proportionale cu onorariul. Desi este unitar. Astfel. acestea cãzand in sarcina beneficiarului. fãrã a depãsi. mixte sau combinate: sunt acele contracte prin care un furnizor general isi asumã rãspunderea realizãrii instalatiei. in regie: numim astfel acel contract in care cheltuielile societãtii de consulting-engineering se gãsesc se gãsesc sub controlul beneficiarului. care pot consta in daune-interese ori chiar desfiintarea in intregime a contractului. pentru servicii: acesta se incheie pentru fiecare operatiune in parte(antreprizã. retributia efectuandu-se dupã sistemul cost plus onorariu. anumite sanctiuni. 42 . de muncã etc. Rãspunderea societãtii de consulting-engineering priveste: • reparatia prejudiciului cauzat(numai consecintele directe). la aducerea la indeplinire a obiectivului general. Clientul (beneficiarul) are obligatia de a plãti si o indemnizatie de despãgubire. in cazul in care din culpã s-a produs o pagubã. retribuirea efectuandu-se printr-o sumã fixã. o diferentiere netã intre aceste obligatii este dificil de operat. raportatã la costul obiectivului. de imprumut pentru creditul acordat de vanzãtor. studii ingineresti pentru finalizarea unor masini si utilaje performante. prin sanctiuni exagerate. de asigurare. executie.

si obligatia sã plãteascã contravaloarea transportului. ambii gãsindu-se intr-un raport comercial de cooperare. Cãrãusul rãspunde de pierderea sau deteriorarea bunurilor transportate si tot el va rãspunde pentru intarziere. Acesta are obligatia de a expedia lucrurile in bunã si cuvenitã formã. b) Scrisoarea de trasura (scrisoarea de carat) ori conosamentul. alãturi de toate celelalte cheltuieli. cãrãusul are dreptul si la platã in raport cu drumul fãcut. care insãrcineazã pentru transportul unui bun si un intreprinzator. plãtind numai cheltuielile fãcute de cãtre cãrãus. conform scrisorii de trãsurã. care se obligã a efectua transportul in numele sãu propriu si pe socoteala lui ori intre unul dintre acestia si carausul. de ale cãror cuprins si legalitate este rãspunzãtor. mãsura ori numãrul bunurilor ce vor fi transportate. iar dacã impiedicarea are loc in timpul transportului. care se insãrcineazã a-l face. aceste documente vor cuprinde locul de destinatie a mãrfurilor. el are obligatia de a-l incunostinta de indatã pe expeditor. obligatiile si raspunderea expeditorului. concomitent cu bunurile ce vor fi transportate. Expeditorul are dreptul sã cearã suspendarea transportului si restituirea bunurilor transportate sau sã pretindã predarea lor altor persoane decat celei indicate in scrisoarea de trãsurã. obligatiile si raspunderea carausului.CONTRACTELE DE TRANSPORT INTALNITE IN COMERTUL INTERNATIONAL 1. persoanã fizicã ori juridicã. persoana destinatarului. greutatea. el are dreptul sã verifice starea lor. expeditorul va incredinta cãrãusului actele vamale ori celelalte acte necesare. in cazul transportului pe mare. Odatã cu scrisoarea de trãsurã. Acesta din urmã poate rezilia contractul de transport. Drepturile si obligatiile expeditorului.XIV. dacã intarzierea sa a dublat timpul stabilit pentru transport. calitatea. si scrisoarea de trasura (care poate fi la ordin sau la purtãtor). a) Drepturile. c) Drepturile. d) Drepturile. precum si numele si adresa cãrãusului. Drepturile si obligatiile expeditorului sunt corelate cu cele ale cãrãusului. putand chiar pierde intregul pres al transportului. insã plãtind cãrãusului cheltuielile efectuate de acesta si pagubele directe si imediate suferite. cãrãusului si ale destinatarului 43 . Elementele specifice ale contractelor de transport international Acest tip de contract se incheie intre expeditor. Scrisoarea de trãsurã pentru bunurile transportate pe calea feratã ori conosamentul. Acesta are obligatia sã inmaneze cãrãusului. referiri la natura. dupã ordinea in care le-a primit. In momentul in care cãrãusul predã bunurile. pretul transportului si sumele datorate cãrãusului pentru prestatia sa. Pe de altã parte. sigiliile si mãrcile aplicate alãturi de numele si adresa expeditorului. trebuie sã cuprindã. in mod obligatoriu. obligatiile si responsabilitatea destinatarului. In cazul in care forta majorã ori cazul fortuit il impiedicã pe cãrãus ori il fac sã intarzie.

dacã pãrtile nu au convenit altfel. -organului de jurisdictie de la locul preluãrii mãrfurilor sau de la locul prevãzut pentru predarea mãrfurilor. Solutionarea litigiilor privind derularea contractelor de transport international a) Contractul de transport rutier international de mãrfuri pe sosele. Solutionarea litigiilor este de competenta organului de jurisdictie:-dintr-o tarã contractantã asupra cãreia pãrtile contractante au cãzut de comun acord. nu va fi 44 . notificarea de cãtre destinatar trebuie fãcutã cãrãusului in 15 zile consecutive. la data predãrii mãrfii. Actiunile care decurg din raporturile contractuale se prescriu in termen de un an. se prezumã cã mãrfurile au fost predate asa cum se specificã in documentul de transport. dintre care cel putin una este tarã contractantã. Destinatarul are dreptul. agentiei). termenul de prescriptie este de un an. in trei ani. maritim. efectuat cu titlu oneros.bunurilor transportate nu fac numai obiectul clauzelor stipulate de pãrti in contractele incheiate. in baza legii din tara transportatorului. navlu si marfã. d) Contractele de transport international pe mare. Dacã in 60 zile din ziua lucrãtoare urmãtoare celei in care au fost predate mãrfurile destinatarului nu a fost notificat in scris cãrãusul. -organului de jurisdictie de la resedinta sau sediul paratului (sucursalei. pagubele se supun repartizãrii intre navã. destinatarul trebuie sã le reclame transportatorului in 48 ore de la primirea mãrfii. aerian sau combinat). conditiile si modalitãtile in care se efectueazã transportul respectiv. sunt stipulate in mod amãnuntit in „Regulile Uniforme privind contractul de transport feroviar international al mãrfurilor” (CIM). dacã destinatarul nu a constatat starea lor in momentul predãrii ori in cel mult 7 zile. Termenele. ca si modalitãtile prin care se pot intenta actiuni judecãtoresti impotriva acesteia. sub sanctiunea decãderii. Regimul reclamatiilor administrative care pot fi adresate cãii ferate. b) Contractele de transport feroviar de marfuri. care reglementeazã termenele. cu precizarea cã locul primirii bunurilor de la expeditor si locul predãrii acestora destinatarului se aflã in tãri diferite. Se prezumã cã mãrfurile au fost predate in conformitate cu cele consemnate in scrisoarea de trãsurã. care trebuie obligatoriu consultate. feroviar. In cazul in care pierderea sau avarierea nu sunt aparente. In cazul actiunii arbitrare. In situatia avariei comune. Primirea mãrfurilor de cãtre destinatar stinge orice actiune care poate fin indreptatã impotriva cãii ferate in baza CIM care reglementeazã cã termenul de prescriptie este de un an. Transportul este obligat sã examineze reclamatiile si pretentiile reclamantului in termen de 3 luni de la data primirii lor. Dacã cel mai tarziu in ziua urmãtoare zilei in care mãrfurile i-au fost predate. cand pierderile sau avariile nu sunt aparente. c) Contractele de transport fluvial international. sã reclame transportatorului pierderile si avarierea aparentã a mãrfurilor. iar in cazul dolului sau a unei culpe grave. destinatarul nu transmite cãrãusului o notificare privind pierderile sau avarierile. iar competenta revine organului de arbitraj de la sediul paratului. In situatia pierderilor si avarierilor neaparente. ci si a normelor elaborate la nivel national si international privind elementele esentiale ale contractelor de transport din fiecare ramurã in parte (rutier. cu vehicule. conditiile si modalitãtile menite sã garanteze transportul feroviar sunt stipulate in reglementãri regionale. Aceastã prezumtie opereazã panã la proba contrarã. 2. incepand cu ziua urmãtoare celei in care mãrfurile au fost predate destinatarului. proportional cu valoarea pagubelor.

e) Contractul de transport international aerian. 45 . dacã este exercitatã in termenul fixat de legea statului unde a fost inceputã procedura. a prepusilor sau a mandatarilor sãi. In conformitate cu prevederile conventiilor international in materie. Orice actiune care priveste transportul mãrfurilor pe cale maritimã se prescrie in cazul in care in termen de 2 ani nu a fost introdusã nici o procedurã judiciarã sau arbitrarã. Dacã in termen de 90 zile consecutive de la imprejurarea care a provocat o pierdere sau avariere cãrãusul sau cãrãusul efectiv nu a notificat incãrcãtorului acest lucru. In cazul in care actiunea a fost indreptatã numai impotriva unuia din cei doi transportatori. se considerã cã nu s-a suportat de cãtre cãrãus ori de cãrãusul efectiv nici o pierdere sau avariere din culpa sau neglijenta incãrcãtorului. orice actiune intentatã privind transportul efectuat de cãtre transportatorul de fapt poate fi exercitatã impotriva acestuia sau impotriva transportatorului contractual ori impotriva ambilor. O actiune in despãgubire poate fi exercitatã chiar si dupã expirarea termenului de prescriptie. acesta are dreptul sã introducã in cauzã pe celãlalt transportator.datoratã nici o despãgubire pentru prejudiciul rezultat din intarzierea in livrare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful