Szfura Alexandra Bella Master Sculptura si Ambient Anul I

Olafur Eliasson
-artist intalationistNascut in 1967, Olafur Eliasson este un artist danez-islandez ale carui sculpturi si instalatii sunt puternic informate de cultura, ecologie, natura si de perceptia umana. Lucrarile sale profund psihologice explorand relatia dintre perceptua subiectiva si fenomenele naturale.Eliasson s-a nascut in Copenhaga, Danemarca dar si-a petrecut copilaria si in orasul natal al parintilor, Islanda. A urmat Academia Roiala de Arta din Copenhaga din 1989 pana in 1995, unde a studiat metodele traditionale de a crea arta, adica pictura, sculptura, desenul, si a invatat despre vechii maestri ale arte universale. Intre timp si-a indreptat atentia si subiectelor umane, cercetarii neorologice, studiului asupra sistemului nervos si a psihologiei Gestalt, pentru a analiza comportamentul si perceptia umana. Lucrarile lui incld si fotografi sau sculpturi, insa este cunoscut datorita instalatilor sale. Incepand cu mijlocul anilor 1990 el a participat la numeroase expozitii prin toata lumea, lucrarile sale ajungand la cele mai importante muzee cum ar fi Solomon R Guggenheim Museum din New York, Muzeul de Arta Contemporana din Los Angeles, si London Tate Modern. El are si cateva expozitii individuale cum este cea de la Muzeul de Arta Moderna de la Ville de Paris in Franta, de la ZKM-Centrul de Arta si Media din Karlsruhe, Germania si de la Kunsthaus Bregenz din Austria. Eliasson a reprezentat Danemarca in 2003 la Bienala din Venitia, o expozitie internationala prestigioasa care se organizeaza la fiecare 2 ani in Venetia, Italia. El a facut din Germania, centrul de resedinta pentru o mare parte a carierei sale, traind la Cologne, iar apoi mutanduse la Berlin. El nu este un artist traditional. Cele mai cunoscute lucrari ale sale nu pot fi atarnate pe pereti si nu include picturi sau aparate foto, ori materiale sculpturale. Eliasson creaza ceea ce este cunoscuta ca si arta instalationista.Aceasta arta moderna, neconventionala poate fi descrisa ca o arta in care privitorii trebuie sa experimenteze emotia estetica pasind in opera artistica. Arta instalationista este de obicei creata pentru un spatiu particular, fie in interiorul unui muzeu sau intr-un spatiu exterior. Ea nu poate apartine colectionarilor sau muzeului, ea exista pentru o perioada de timp dupa care este demontata. Nu poate fi pastrata pentru generatiile viitoare, exceptand photografiile,filmarile sau scrierile. Perceptia, in viziunea lui Eliasson, este o experienta senzoriala imediata la fel ca si inradacinarea in cadrul cultural al memoriei noastre. In cele mai multe dintre lucrarile sale, el foloseste tema luminii, a spatiului si a efemeritatii. Lucrari ca si “The Weather Project (2003) reprezinta un model ecologic, situat intr-un model institutional la galeria Tate Modern, sunt refuzuri fundamentale ale obiectelor de arta. In crearea spatiului si a situatiilor care degaja raspunsurile noastre senzoriale de baza, lucrarile lui Eliasson democratizeaza experientele artistice. Participarea si actul privirii aduce lucrarile lui la viata.

ingineri. ele implica calcule repetate si intensive. vazand ceata care umple o camera a galeriei capata o altfel de experienta diferita de cea pe care o intalnesc in spatiul exterior. care erau reflectate in oglinda si dadeau impresia unui cerc complet. „anesteziaţi” de peisajele urbane monotone ale oraşelor contemporane. Pentru vizitatorii care intrau in sala. cea care transformă interiorul în exterior şi viceversa: într-una dintre lucrări. artistul atarnand de fapt doar un semicerc de lumini. designeri. . Multe dintre lucrarile sale au calitatea unor iluzii. Vizitatorii. Lucrarea era o cascada artificiala construita ininteriorul unei galerii. generata de umidificatoare este formata din sute de lampi si suspendata pe peretele galeriei. unde se relaxează sau unde se distrează. Eliasson a angajat experti din numeroase domenii de acivitate pentru realizarea lucrarilor sale incluzand arhitecti. Înţelegând arta ca un subiect de interes public. este o versiune primara a artistului referitoare la soare si la cer. Desi unele dintre lucrarile lui par a fi simple la prima vedere. pe modul în care fiecare alege şi experimentează spaţii şi procese vizuale. Spre exemplu. iar sus pe tavan sunt suspendate oglinzi uriase. impactul vine din perspectiva in care publicul reactioneaza. fierari si matematicieni. Intre timp ce artistul produce lucrarea. reflectand vizitatorii. Fie că ne gândim la colorarea temporară în verde a apelor unui canal din Stockholm. Picaturile de apa erau luminate de niste stroboscoape creand iluzia ca ar fi suspendate in aer pentru o fractiune de secunda. Pentru Eliasson intotdeauna publicul joaca un rol important indicat in mare parte de tenacitatea lui de a folosi pronume posesive ca si “al tau” in multe din titlurile sale.el incurajeaza publicu sa reflecteze asupra relatiei dintre lumea naturala si mediul urban si intre natura si oameni. forţează – aşa cum ne sugerează şi titlul expoziţiei din Berlin – graniţa şi relaţia dintre interior şi exterior. arta lui zăpăceşte ochii trecătorilor. o camionetă cu o oglindă foarte mare pe o parte se plimbă încet prin oraş. Olafur Eliasson nu se mulţumeşte doar să-i invite pe oameni la muzeu.Artistul Olafur Eliasson ne-a obişnuit cu proiecte urbane care stârnesc reacţii puternice. Artistul realizeaza totusi ca aceste iluzii nu sunt perfecte. La o privire mai de aproape se putea vedea ca soarele nu era de fapt circular. creand intr-un spatiu interior un fenomen natural cum ar fi ceata sau lumina soarelui. realizând astfel un portret filmic efemer şi surprinzător. Lumina soarelui sau. In 1996 el avea prima lui expozitie a unei instalatii in New York. instalatie foarte populara in 2003-2004 la Londra in Tate Modern. oamenii prezenti deja inauntru pareau niste siluete negru intr-o lumina galben-portocalie. Eliasson face intotdeauna vizibil mecanismul de producere a iluziei. Prin infatisarea elementelor naturale recreate in spatii in care aceastea nu pot fi gasite. care îşi provoacă privitorii. Instalaţia cea mai puternică în acest sens se află chiar în inima clădirii Martin Gropius unde Eliasson a instalat un caleidoscop gigantic. cuprinsa de putina ceata. până la a deveni halucinant. Elementul recurent este cel al oglinzii. “The Weather Project” . la crearea unui apus dublu în Utrecht sau la construirea unor cascade în New York. ca siin galerii sau pe strazile aglomerate ale orasului. ci îşi şi duce lucrările acolo unde oamenii trăiesc. care se numea “Your Strange Certainty Still Kept”. bucăţi mari de granit de pe arterele capitalei germane formează o alee (pietonală) de acces chiar în spaţiul expoziţiei. care înglobează un luminator şi care „îl catapultează pe privitor într-o arhitectură impresionantă a reflecţiilor infinite”. unde accentul cade pe experienţa personală. El a prins de tavan un jgheab de ploaie intepat de mai multe ori si umplut cu apa care se scurgea printe numeroasele gauri. ba mai mult.

Eliasson a permis crearea unei iluzii a naturiisi a vremii intr-un spatiu interior.Cu aceasta intalatie. . dar de asemenea a permis publicului sa contemple natura artificiala a creatiei sale. generand privitorilor un sentiment de beatitudine si pace.