Capitolul 7

Politica privind protecţia mediului înconjurător
7.1. Concepte de bază privind mediul înconjurător
Protecţia mediului înconjurător - o problemă ce vizează viitorul planetei Protecţia mediului înconjurător este o problemă care interesează şi afectează toţi cetăţenii. Datorită faptului că daunele aduse mediului înconjurător au devenit din ce în ce mai grave, dorinţa de a face sacrificii pentru îmbunătăţirea mediului a crescut considerabil. O anchetă întreprinsă pe întreg cuprinsul UE (Eurobarometer, martie 1999) a relevat faptul că 86% din cetăţenii UE consideră îmbunătăţirea mediului înconjurător drept o prioritate politică. Doar şomajul, lupta împotriva sărăciei şi a crimei organizate şi menţinerea păcii au fost cotate mai sus. Cetăţenii din Europa aşteaptă, aşadar, ca UE să joace un rol activ în protecţia şi conservarea mediului, atât pe plan intern, în cadrul legislaţiei europene, cât şi extern prin participarea Comunităţii la diferite acorduri internaţionale. Protecţia mediului înconjurător - o provocare internaţională Problemele mediului înconjurător nu pot fi rezolvate eficient decât prin acţiunea tuturor părţilor implicate. Problemele de mediu internaţionale căpăta o importanta din ce în ce mai mare. Singura soluţie este ca toate ţările să coopereze. Probleme ca poluarea aerului şi distrugerea stratului de ozon de către clorfluorocarburi nu depind de graniţele naţionale Exemplul poluării aerului pe plan global arată clar că orice încercare a unui stat de a-şi păstra mediul curat este sortita eşecului dacă celelalte state nu sunt şi ele pregătite să facă un efort în domeniul protecţiei mediului.
p. 160

Acesta este produs de arderea combustibililor fosili pe bază de sulf, cum ar fi uleiul sau cărbunele. Odată degajat în atmosferă, dioxidul de sulf este - în adevăratul sens al cuvântului - "pe aripile vântului". Amestecul dioxidului de sulf cu umiditatea din nori provoacă ploi acide care adeseori contribuie la acidificarea solului şi a apei la mii de kilometri distanţă de zona de emisie a noxelor.

106
În nordul Suediei, de exemplu, se găsesc o serie de lacuri ale căror rezerve de peşte s-au diminuat drastic din cauza ploilor acide. Cu toate acestea, numai o parte neglijabilă din aerul poluat ce a provocat ploile acide provine din Suedia, cea mai mare parte provenind din regiunile industriale ale Europei Centrale şi din Marea Britanie. Situaţii similare pot fi întâlnite şi în Austria. Comisia Economică pentru Europa Naţiunilor Unite adună periodic date despre mişcările agenţilor poluanţi ai aerului din Europa. Din aceste date se poate observa unde ia naştere poluarea aerului. Conform acestor date, mai puţin de 6% din poluarea cu sulf detectată în Austria era autohtonă. Mai mult de 94% din poluarea provocată de emisiile de sulf apărută în Austria a fost aşadar ''importată" din străinătate. Şi în cazul poluării apei situaţia este similară. Eforturile uriaşe făcute de către Olanda pentru a purifica Rhinul ar fi fost sortite eşecului dacă Germania şi alte ţări riverane n-ar fi adoptat şi ele, simultan, măsuri în acest sens. Ameninţarea schimbării climei, lărgirea găurii din stratul de ozon, dispariţia diferitelor specii de faună şi floră sălbatică sau poluarea celor şapte mări atrag şi mai serios atenţia asupra nevoii de măsuri comune, la nivel global. Reducerea la nivel mondial a emisiilor de noxe, în special de dioxid de carbon (CO2) care este necesară pentru a evita schimbările climatice periculoase, cere acţiuni concertate. Acelaşi lucru este valabil în cazul încetării producerii şi folosirii substanţelor responsabile de subţierea stratului de ozon din stratosfera (în special clorfluorocarburi). Măsurile adoptate de către state în mod individual n-ar reprezenta decât o picătură în ocean. În zilele noastre, puternica interdependenţă în domeniul protecţiei mediului este binecunoscută. Un mare număr de acorduri şi convenţii internaţionale ar trebui să ajute ca problemele de mediu să poată fi ţinute sub control. Cu toate acestea, este o cale mult mai înceată şi mai grea aceea de a ajunge la acorduri eficiente, decât aceea de a elabora legi naţionale, de vreme ce în cazul acordurilor este nevoie de un compromis între mai mulţi participanţi. De asemenea, este mult mai dificil să se verifice dacă

crearea de noi locuri de muncă.Prima încercare a Comunităţii Europene de a rezolva probleme de mediu a avut loc la cea dintâi Conferinţă globală pe probleme de mediu -„Despre mediul înconjurător". 161 7. . Statele membre au cerut Comisiei Europene să elaboreze un Program de Acţiune pentru Mediu. îmbunătăţirea accesului publicului la informaţia privind mediul. nici în restul lumii. la 1 noiembrie 1993. ţinută la Stockholm. Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu a stimulat activităţile naţionale în domeniul protecţiei mediului în multe ţări europene. în 1957.Cel de-al treilea Program de Acţiune pentru Mediu. Cu toate acestea. Istoricul politicii de mediu . Luxemburg şi Franţa au fondat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) în 1951. Belgia.2. în multe zone nu există nici o alternativă la lungile şi greoaiele negocieri ale acordurilor internaţionale. reglementarea impactului asupra mediului produs de "sursele de poluare". dar în multe cazuri constituie singura soluţie viabilă p. Summitul de la Rio a catalizat interesele guvernelor în transpunerea scopurilor politicii generale de mediu în acţiuni concrete. reconstrucţia în Europa era principala problemă. prin elaborarea primelor legislaţii legate de produse (în special substanţe periculoase. Pe lângă aceasta. multe probleme pot fi soluţionate în mod semnificativ doar la nivel internaţional. centrul de interes era împiedicarea unui alt război în Europa. social şi de mediu. tratatele ce stau la baza Comunităţii Europene nu oferă nici o bază legală pentru activităţile Comunităţii în domeniul politicii de mediu.Al patrulea Program de Acţiune pentru Mediu s-a derulat în perioada 1987-1992. deschizând noi căi de comunicare între organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale care acţionează pentru realizare aceluiaşi ţel şi conştientizând publicul asupra soluţiilor la îndemână. punând accent pe acţiunea de prevenire a poluării în loc de controlul acesteia şi pe integrarea politicilor de mediu în celelalte politici comunitare. acum. focalizânduse pe integrarea politicilor de mediu în politicile sectoriale şi cuprinzând patru elemente cheie: implementarea efectivă a legislaţiei de protecţie a mediului existentă. . de obicei. . primul PAM a enunţat principiile de prevenire. asupra aspectelor globale de mediu.angajamentele sunt respectate şi să se impună sancţiuni dacă este necesar. încheierea de acorduri internaţionale pe probleme de mediu este. . pentru a decide care sunt acţiunile necesare pentru promovarea unei dezvoltări durabile în domeniul economic. detergenţi şi alte produse industriale) în strânsă concordanţă cu încercarea statelor membre de armonizare a reglementărilor care "afectează direct stabilirea şi/sau funcţionarea pieţei comune".Aceste principii au fost parţial reluate. Olanda. în acelaşi an. UE este un forum potrivit pentru rezolvarea problemelor de mediu. protecţia mediului nu era o preocupare la acea vreme. . 107 Nici în Europa. 162 . adoptat în 1983. incluzând un calendar precis.1982). Globalizarea problemelor mediului înseamnă că. reprezentanţii a 178 de naţiuni s-au întâlnit la Rio de Janeiro. în 1972. . schimbările procedurale au facilitat promulgarea măsurilor pentru mediu necesare la nivel comunitar.Primul Program de Acţiune pentru Mediu (1973 . Acest program prezenta o serie de măsuri care trebuiau adoptate în vederea controlării problemelor legate depoluare. un proces lent. a încercat să ofere o strategie generală de protejare a mediului şi a resurselor naturale la nivelul Uniunii Europene.1977) elaborat de către şefii de state şi de guverne din cadrul Comunităţii a reprezentat începutul politicii de mediu a UE. în special în cea privind planificarea teritoriului.Când Germania. ridicând nivelul de conştientizare. lărgite şi completate de al doilea Program de Acţiune pentru Mediu (1978 . Când. Italia. statele membre ale CEE au subliniat importanţa politicii mediului la Summitul de la Paris. Deşi primele măsuri s-au concentrat pe repararea daunelor deja apărute. . mai târziu. .În iunie 1992. Tratatul de la Maastricht ridicat protecţia mediului la unul dintre cele mai înalte ranguri printre obiectivele Comunităţii.Dezvoltarea politicilor de mediu Ia nivelul Uniunii Europene a demarat la începutul anilor '60. aceleaşi state au pus piatra de temelie a Comunităţii Economice Europene (CEE). De aceea. în Brazilia.Când a intrat în vigoare. p.

în special industrie. se poate spune că politica de mediu a Europei a primit un impuls pozitiv. respectiv: îmbunătăţirea integrării politicilor de mediu în politicile sectoriale: agricultură. industrii. p.chiar împotriva voinţei statelor membre mai puţin preocupate de mediu. înlocuirea instrumentelor de "comandă şi control" cu instrumente împart responsabilitatea privind protecţia mediului între diferiţi ac ca de exemplu: guverne. şi anume . cheia atingi obiectivelor privind 108 protecţia mediului. transport. Plecând de la ideea că succesul pe termen lung al politicilor privind Uniunea Monetară şi piaţa internă depinde de durabilitatea politicilor sectoriale. Acolo unde această revizuire a fost efectuată. intensificarea campaniilor de conştientizare a publicului. Suediei şi Finlandei (1995) .industrie. precum şi protecţia civilă. în special instrumente economice şi orizontale. mediul urban. In anumite domenii. împiedicarea degradării mediului.ţări având reputaţia de a fi sensibile la problema mediului -. gestionarea resurselor de apă. acest termenlimită pentru revizuire a fost prelungit. dezvoltarea proceselor de implementare şi control prin îmbunătăţirea şi simplificarea legislaţiei legate de mediu. energie. acidificarea şi calitatea aerului. menţinerea accesului permanent la resursele naturale. ajutorul financiar necesar pentru implementarea politicilor. El a fost conceput pentru a îndruma Comunitatea Europeană pe un curs de dezvoltare durabilă. siguranţa nucleară. derularea unor acţiuni suplimentare de comunicare şi informare. zonele costiere. cercetarea. instrumentele economice care trebuie să încurajeze producţia şi utiliza rea produselor şi proceselor tehnologice care nu pun în pericol mediul.prin prisma a şapte probleme de mediu: schimbările climatice. transport. protecţia împotriva radiaţiilor. ca de exemplu: informaţia. agricultură şi turism . programul avea în vedere trei elemente: riscul asociat industriei. .La 10 ianuarie 1996 Comisia a elaborat o propunere de Decizie a Parlamentului European110 privind revizuirea celui de-al cincilea Program de Acţiune pentru Mediu prin identificarea a cinci domenii prioritare. energie. energie. . 163 Pentru atingerea obiectivelor propuse. 164 . Legat de managementul riscului.Politicile de mediu ale Uniunii Europene pentru perioada 1993-1999 au $j formulate în cel de-al cincilea Program de Acţiune pentru Mediu. program ci stat la bata elaborării politicilor naţionale de mediu în statele membre şi ţări candidate. .O dată cu intrarea în UE a Austriei. Elementele cheie pentru atingerea dezvoltării durabile sunt: menţinerea calităţii vieţii. cel de-al cincilea Program de Acţiune pentru Mediu avea la bază două principii majore: integrarea politicilor de mediu în politicile sectoriale. protecţia naturii şi biodiversitatea. respectiv: legislaţia prin care sunt impuse standardele de mediu. p. UE a fost de acord să-şi revizuiască propriile standarde de mediu în anumite domenii ale legislaţiei. educaţia. gestionarea deşeurilor. creşterea rolului Uniunii pe plan internaţional Următorul pas în domeniul politicii de mediu europene a fost Tratatul de la Amsterdam111 (1997) care subliniază din nou importanţa protecţiei mediului şi a dezvoltării durabile. public etc. turism şi industrie. agricultură şi dezvoltare regională. instrumentele orizontale. să-şi adapteze aceste standarde la cele mai stricte ale statelor membre nou incluse. Al cincilea Program de Acţiune pentru Mediu se adresa unor sectoare ţintă. pe o 1 perioadă de patru ani şi. acolo unde este necesar. transport. strategia recunoştea necesitatea folosirii unui număr însemnat de instrumente. utilizarea unui spectru mai larg de instrumente de politici.

obiectivele şi instrumentele politicii de mediu A. • activităţile dintr-un stat membru nu trebuie să cauzeze deteriorări ale mediului în alt stat. trebuie redusă. care produce un dezechilibru major la nivelul ecosistemelor. finanţând în acest sens un proiect coordonat de Centrul Regional pentru Mediu din Europa Centrală şi de Est. de acţiunile necesare şi de zona geografică ce trebuie protejată. având la bază un concept comun dezvoltat pe termen lung. de aceea educaţia ecologică este esenţială.. • Un mai bun acces la informaţiile despre starea mediului oferit populaţiei. luând în considerare diversitatea situaţiilor din diferite regiuni ale Comunităţii. • Promovarea măsurilor internaţionale pentru rezolvarea problemelor de mediu regionale sau globale. Comisia Europeană a pregătit cel de-al şaselea Program de Acţiune pentru Mediu. Principiile politicii de mediu Principiile care stau la baza politicii de mediu au fost formulate de primul Program de Acţiune pentru Mediu. fiind finalizat de către Comisia Europeană sub forma unui program 110 Decizie 111 Tratatul adoptată în iulie 1998 a intrat in vigoare la 1 mai 1999 109 intitulat „Viitorul nostru. • Protecţia de nivel înalt. Cu cât publicul este mai . pe de altă parte. • informaţiile ştiinţifice legate de mediu trebuie aprofundate în vederea îmbunătăţirii deciziilor care trebuie adoptate în legătură cu acţiunile. încă din faza iniţială.3. Documentul sintetizează politicile de mediu ce trebuie implementate în perioada imediat următoare. • prin intermediul organizaţiilor internaţionale. Acest obiectiv se bazează pe principiul precauţiei şi pe principiul necesităţii acţiunii preventive. • responsabilitatea privind protecţia mediului revine fiecăruia dintre noi. Cerinţele de protecţie a mediului trebuie să fie integrate în definirea şi implementarea altor politici comunitare. alegerea noastră" (2001-2010). ţinând cont de tipul de poluare. B. ca şi îmbunătăţirea calităţii lui. p. Obiectivele politicii de mediu Principalele obiective ale politicii de mediu au în vedere: • Conservarea şi protecţia mediului. 7. • exploatarea resurselor naturale. Având în vedere că. elaborate de către Agenţia Europeană pentru Mediu. Principiile. 165 • principiul subsidiarităţii: măsurile de protecţia mediului trebuie adoptate la nivelul cel mai adecvat. care presupune acoperirea costurilor legate de prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului de către poluator. Comisia Europeană a invitat aceste ţări să participe efectiv la elaborarea Programului. • politicile de mediu din statele membre trebuie să ţină cont de interesele ţărilor în curs de dezvoltare. • programele naţionale de protecţia mediului trebuie armonizate cu programul Comisiei Europene. că protecţia mediului în contextul aproximării legislative reprezintă un sector cheie pentru toate ţările candidate. perioada de implementare a celui de-al şaselea Program de Acţiune pentru Mediu va coincide cu perioada în care cele 12 ţări candidate vor adera la Uniunea Europeană şi. • principiul "poluatorul plăteşte". Acestea se referă la: • principiul prevenirii poluării. Comisia Europeană şi statele membre trebuie să iniţieze acţiuni de promovare a problemelor legate de protecţia mediului cu efecte globale.Pornind de la "Evaluarea Globală a celui de-al cincilea Program de Acţiune pentru Mediu" şi de la Raportul privind starea mediului în Europa: "Mediul în Uniunea Europeană la sfârşitul secolului". pe de o parte. a combaterii sursei care provoacă deteriorarea mediului şi a obligaţiei celui responsabil să plătească. • Utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale. • în procesul de adoptare a deciziei cu privire la un nou proiect trebuie avut în vedere impactul realizării acestuia asupra mediului. devenit principiu de bază în cel de-al patrulea program de acţiune. • Protecţia sănătăţii umane.

ca de exemplu: utilizarea rezultatelor cercetării. Măsurile de mediu necesită un grad înalt de flexibilitate. .Regulamentele sunt direct aplicate în statele membre şi sunt adresate tuturor subiecţilor din cadrul Comunităţii. la cerere. fără a mai fi necesară o lege sau o ordonanţă naţională adiţională.există sectoare în care integrarea politicilor de mediu este avansată (sectorul industrial). eficiente şi transferabile în alte zone. . mai presus de toate. precum şi indicatori de evaluare a eficienţei acestui proces. O asemenea lege naţională nici măcar nu este permisă.Cel mai important instrument financiar pentru mediu al Uniunii Europene este programul LIFE (L’Instrument Financier pur l’Environement). pe cât posibil cuantificabile. planificarea utilizării 111 terenurilor. impusă de regulamentul UE în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul transportului de deşeuri. să se dezvolte indicatori de monitorizare a progreselor înregistrate în procesul de integrare. Aceasta înseamnă că regulamentele UE sunt obligatorii pentru flecare cetăţean al unuia dintre statele membre. bazându-se pe prevederile legale din Tratatul Uniunii Europene. . De exemplu. să se includă componente europene. este obligatorie pentru fiecare francez. Directiva cu privire la accesul la informaţia despre mediu prevede că autorităţile din cadrul statelor membre trebuie să furnizeze anumite date despre starea mediului tuturor cetăţenilor lor.iată ţelul pentru a întruni cerinţele pentru o dezvoltare durabilă şi conştientă de mediu.pentru a îmbunătăţi performanţele în procesul de integrare trebuie sa se prezinte obiective şi măsuri clare. Instrumentele utilizate de către Uniunea Europeană în vederea implementării politicii de mediu C1. la respectiva structură legală şi la diferitele tradiţii din cadrul fiecărui stat membru.sprijinirea proiectelor demonstrative flexibile.implementarea măsurilor de conservare pentru protecţia naturii. Obiectivele comune pot fi cel mai bine atinse prin măsuri de adaptare cât mai bună la diferitele condiţii climatice. turism). dar lasă în seama statelor membre alegerea măsurilor ce se impun (de exemplu. precum cele legate de calitatea apei. dar şi sectoare în care integrarea nu s-a realizat (agricultură.167 LIFE MEDIU . cu atât el poate să-şi asume mai bine rolul său în ceea ce priveşte co-responsabilitatea în crearea politicii de mediu europene.trebuie să se dezvolte noi instrumente de politici. Directivele lasă proporţia implementării lor la latitudinea statelor membre care sunt obligate să adopte legi pentru a îndeplini cerinţele directivei într-o anumită perioadă de timp. 166 C. Instrumentele financiare . LIFE sprijină proiectele de protecţie a mediului în statele membre şi candidate la UE. Modul în care această legislaţie se integrează în sistemul legal naţional rămâne şi el la latitudinea statelor respective. utilizarea studiilor de evaluare. Programul are două componente: LIFE NATURA . C2. Se poate spune că: . 110 • Minimizarea diferenţelor dintre standardele legate de mediu ale statelor membre luate individual. De exemplu. p. p. . diferite directive privind puritatea aerului impun valori limită ale calităţii aerului pentru anumiţi agenţi poluanţi. menţionează obiectivele ce trebuie atinse cu ajutorul fiecărei directive în parte. directivele sunt mult mai des utilizate pentru a implementa politica de mediu europeană decât regulamentele. la atitudinea populaţiei. naţionale şi locale. • Integrarea politicilor de mediu în politicile sectoriale. Un înalt nivel de protecţie a mediului care să fie cât de uniform posibil . Instrumentele legislative Comunitatea elaborează regulamente şi directive în conformitate cu programele de acţiune pentru mediu. interdicţia de a trimite deşeurile în anumite ţări în curs de dezvoltare. Din acest motiv. tehnologii nepoluante etc.bine informat despre starea mediului. cerinţe de mediu mai stricte pentru agenţii industriali deja existenţi) pentru a rămâne sub limita valorilor specificate.Directivele sunt adresate statelor membre şi. gestionarea deşeurilor. . Scopul acestui program este de a contribui la dezvoltarea şi implementarea politicii şi legislaţiei de mediu a Comunităţii. german sau italian.

în ceea ce priveşte protecţia mediului. transporturile de deşeuri. ISPA se concentrează asupra aplicării directivelor de protecţie a mediului care necesită mari costuri de implementare. p. Din acest punct de vedere.168 Chimicale.4. o măsuri împotriva poluării şi acidificării aerului. gestionarea deşeurilor solide şi a deşeurilor periculoase. în vederea facilitării integrării în politica planificării zonale. contribuind la dezvoltarea sănătoasă a mediului.Programul ISPA finanţează proiecte mari de infrastructură în sectorul protecţiei mediului şi al transporturilor. Legislaţia orizontală Legislaţia orizontală a fost dezvoltată de către UE în scopul: 112 de a oferi metode şi mecanisme unitare menite să conducă la îmbunătăţirea procesului de adoptare a deciziilor. 7. ca şi menţinerea varietăţii lor). standarde ale calităţii aerului. Politica deşeurilor (incinerarea deşeurilor. Politicile de mediu pe domenii specifice Controlul poluării aerului (evaluarea calităţii pentru anumite produse. . bateriile folosite). Poluarea fonică (stabilirea nivelului maxim admis pentru poluare fonic de către vehicule şi maşini industriale). Acestea se referă la următoarele domenii: furnizarea apei potabile. limitarea sau interdicţia deversării anumitor substanţe în apă). proiectelor pregătitoare ce contribuie la implementarea politicii şi legislaţiei de mediu ale Comunităţii. Slovenia şi Slovacia). deversarea deşeurile provenite din ambalaje. reducerea poluării). Politica privind protecţia apei (standarde de calitate pentru anumite ape. promovând dezvoltarea susţinută în domeniul activităţii industriale. controlul nivelului maxim admis de emisii în cazul centralelor industriale). D. România. Conservarea naturii (conservarea faunei şi florei. accidente industriale şi biotehnologie. Ungaria. Principalele reglementări incluse în acest sector sunt: . pentru dezvoltarea şi facilitarea procesului de implementare a legislaţiei. în special: o protecţia şi utilizarea raţională a Zonelor de coastă. în special a celor toxice şi periculoase. produsele sau 3 tipurile de emisii specifice. poluarea aerului.Directiva 337/85 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra . LIFE III (2000-2004).Sprijinul financiar LIFE este. Programul LIFE este deschis tuturor persoanelor fizice şi juridice înregistrate în UE şi în anumite ţări candidate (Estonia. Letonia. cum ar fi combustibilii. Acest program dispune de un buget total de 640 milioane euro. ca şi în planificarea utilizării terenurilor. inclusiv tratarea canalizărilor. Politica cu privire la controlul poluării industriale (managementul d1 mediu şi schemele de verificare. o reducerea deşeurilor. Implementarea acestor directive este strâns legată de îmbunătăţirea sănătăţii şi a calităţii vieţii cetăţenilor şi are un impact pozitiv asupra coeziunii sociale şi economice a ţărilor beneficiare. proiectelor cu efect demonstrativ sau proiectelor de sprijin tehnic în beneficiul autorităţilor locale. tratarea apelor uzate. obiectivul ISPA este să sprijine ţările beneficiare în alinierea standardelor UE din domeniul protecţiei mediului. În această categorie intră acea legislaţie legată mai mult de problemele generale ale managementului de mediu decât de sectoarele. ca şi împotriva acidizării ozonului din troposferă. o prevenirea poluării apei. destinat: proiectelor inovatoare şi acţiunilor pe scară demonstrativă. din care 47% pentru componenta NATURA şi 47% pentru componenta MEDIU. în primul rând.

O cerere de furnizare de informaţii poate fi refuzată doar în condiţii bine definite prin directivă. modificată prin Directiva 11/97.Regulamentul 1973/92 privind crearea unui instrument financiar pentru mediu: LIFE. Iniţial. florei.mediului. precum şi interacţiunile dintre acestea. pe baza unei analize caz cu caz sau a unui set de criterii stabilite pe grupe de activităţi. observaţiile s-au axat pe deşeurile radioactive. economisirea materialelor folosite şi a energiei. observate cu mult timp înaintea găurii din stratul de ozon sau a schimbărilor climatice. Informaţiile de mediu trebuie furnizate în maxim două luni oricărei persoane fizice sau juridice care le solicită. obiectivele şi măsurile pe termen mediu şi lung care vor guverna legislaţia şi acţiunile întreprinse de către Comisie în acest sector.Directiva 692/91 privind standardizarea şi raţionalizarea rapoartelor asupra implementării unor directive referitoare la mediu impune statelor membre elaborarea de rapoarte standard (pe baza unor chestionare transmise de către Comisie). fără o justificare a cererii. dar cuantumul acestora trebuie să fie rezonabil. Politica europeană în domeniul deşeurilor După definirea politicii generale în ceea ce priveşte protecţia mediului a Uniunii Europene. solului. 169 . Directiva pune un accent deosebit pe accesul la informaţia de mediu şi pe rolul consultativ pe care trebuie să-1 joace toţi actorii implicaţi în proiect. Această strategie defineşte principiile. pe de o parte. aerului. La început. Comisia Europeană a trecut la elaborarea strategiilor sectoriale din domeniu. inclusiv publicul. De asemenea. . prin intermediul celor şase Programe de Acţiune pentru Mediu. cele pentru care fiecare stat membru hotărăşte dacă le supune sau nu procedurii. dar eforturile s-au concentrat în curând mai mult pe problema deşeurilor non-nucleare. prima elaborată fiind Strategia privind Gestionarea Deşeurilor. a fost principala motivaţie pentru prioritatea clară acordată împiedicării risipirii resurselor şi reciclării deşeurilor înainte de distrugerea lor finală. la Copenhaga. procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. cu privire la modul de implementare a 27 de directive din sectoarele aer. patrimoniului cultural. Tot prin prevederile acestei directive. iar în cazul unui proiect cu impact semnificativ transfrontalier asupra mediului. climei. care ar putea avea un potenţial impact asupra mediului. peisajului. la fiecare trei ani. precum şi de a monitoriza modul în care se implementează legislaţia europeană şi se aplică măsurile de mediu. relaţiile internaţionale. celelalte state membre posibil afectate. pe de altă parte. . apei. să asigure accesul publicului la informaţia de mediu şi. Această directivă impune supunerea oricărei noi investiţii.Decizia Consiliului 672/97 privind Programul de Acţiune pentru Promovarea Organizaţiilor Neguvernamentale a fost adoptată pentru a asigura un instrument financiar pentru proiectele de mediu propuse de ONG-uri care acţionează la nivel european. . când pot fi afectate: securitatea publică. secretul comercial şi/sau industrial. faunei. p. 7. periodic. Directiva împarte proiectele în două categorii: cele pentru care procedura de evaluare a impactului asupra mediului este obligatorie.Directiva 313/90 privind accesul liber la informaţia de mediu impune autorităţilor publice. Pentru informaţiile furnizate. 113 . apă şi deşeuri. Agenţia este responsabilă cu elaborarea şi publicarea periodică a rapoartelor privind starea mediului în Europa. datele privind starea mediului. deoarece dispunerea neuniformă a deşeurilor industriale sau conductele sparte ce poluează pânza freatică au dus la daune asupra mediului. să disemineze această informaţie. Orice evaluare a impactului asupra mediului trebuie să cuprindă efectele directe şi indirecte pe care proiectul le are asupra sănătăţii umane.Regulamentul 1210/90 privind înfiinţarea Agenţiei Europene de 'Mediu şi a reţelei europene de informaţie şi observare pentru mediu (EIONET). cu copul de a colecta informaţiile de mediu prin EIONET şi de a ajuta Comisia Europeană şi statele membre în pregătirea informaţiilor necesare implementării politicilor de mediu. Abia mai târziu s-a hotărât că această prioritate ar . autorităţile pot percepe tarife. ca resurse.5. statele membre sunt obligate ă facă publice. Agenţia Europeană de Mediu a fost înfiinţată în anul 1993.

Directivele privind transportul deşeurilor. Pe lângă aceste obiective. Principiul proximităţii în dispunerea de deşeuri susţine că deşeurile neaprobate pentru distrugerea finala trebuie depozitate într-una dintre cele mai apropiate facilităţi de depozitare. . . incinerarea deşeurilor în instalaţii noi şi existente (369/89 şi 429/89). dioxid de titan (883/82). 114 p. Analiza eficienţei politicii europene în domeniul deşeurilor se poate realiza pe baza rapoartelor privind evoluţia sectorului în ultimii ani. 171 optimizarea procesului de depozitare finală.Directivele privind depozitarea deşeurilor . care precizează: cantitatea totală de deşeuri generată în fiecare an în Europa este de cea. Legislaţia europeană din sectorul deşeurilor este structurată pe cinci categorii şi acoperă: prevenirea producerii deşeurilor prin tehnologii şi produse. ca şi prin produse sănătoase pentru mediu. 2. . Principalele reglementări în domeniu sunt: . respectând efectul asupra mediului şi sănătăţii populaţiei. pentru a evita riscul încurcăturilor din cadrul facilităţilor de depozitare a deşeurilor.Directivele specifice pe tipuri de deşeuri . Principiul responsabilităţii producătorului menţionează că preţurile distrugerii unui produs trebuie evaluate la gradul de planificare al produsului.Propunerile de reglementări privind încheierea ciclului de viaţă al vehiculelor. să dezvolte sisteme de reglementare şi control specifice. politica în domeniul deşeurilor trebuie să respecte următoarele principii: în cadrul principiului autosuficienţei în depozitarea deşeurilor. 40 milioane tone fac parte din categoria deşeurilor periculoase.trebui să prevaleze. .incinerarea deşeurilor periculoase (67/94). acţiunile de remediere a amplasamentelor poluate.Directiva deşeurilor periculoase (Directiva 904/94) impune statelor membre să dezvolte planuri de gestionare a deşeurilor periculoasei să înregistreze şi să identifice locurile de depozitare a acestor deşeuri. . să se asigure că depozitarea deşeurilor se realizează astfel încât să nu pună în pericol sănătatea umană sau mediul. dintre care cea. depozitele de deşeuri şi incinerarea. datorate rarelor tratamente ale deşeurilor şi ale resurselor depozitate.Directiva privind deşeurile de ambalaje (Directiva 62/94) impune acţiuni de reducere a volumului ambalajelor prin elaborarea de standarde de înregistrare.Directiva Cadru privind deşeurile (Directiva 156/95) cere statelor membre să întreprindă toate acţiunile necesare pentru prevenirea generării deşeurilor. în ultimii ani. reglementarea transportului de deşeuri.000 milioane tone. Recuperarea şi reciclarea au prioritate asupra distrugerii finale. Această prevenire are prioritate asupra reciclării şi distrugerii finale a deşeurilor. Distrugerea finală (în special închiderea în rezervoare şi incinerarea deşeurilor) trebuie optimizată. recuperare şi reciclare. să încurajeze refolosirea şi reciclarea deşeurilor. Strategia Comunităţii pentru o administrare eficientă a deşeurilor.Regulamentul privind eco-etichetarea (Regulamentul 880/92) pentru evidenţierea produselor care au un impact redus asupra mediului pe toată perioada deviată. în acest caz. Comunitatea se bazează pe mecanismele pieţei libere şi concurenţei între tehnologiile de reciclare. care a fost revăzută de către Consiliu în 1997. a stabilit obiectivele prioritare: Împiedicarea poluării cu deşeuri este promovată prin tehnologii de producţie ce evită deşeurile. 10%. pentru a fi capabil să-şi asigure singur reintegrarea deşeurilor. . bifenil şi terfenil policloruraţi (403/76). . cantitatea de deşeuri generate în Europa a crescut cu cea.uleiuri uzate (439/75). reciclarea şi reutilizarea. deşeurile electrice şi electronice. fiecare stat membru trebuie să creeze o reţea adecvată de instalaţii pentru distrugerea deşeurilor. . Acest principiu nu se aplică deşeurilor ce urmează a fi reutilizate.

gestionarea apelor pe bazine hidrografice. 7. care defineşte următoarele principii ale politicii UE în sectorul calităţii apei: nivel ridicat al protecţiei. construcţiile. stabilirea corectă a preţurilor apei. valori limită de emisii: Directiva privind tratarea apelor uzate din mediul urban (271/91). implicarea mai mare a publicului în adoptarea deciziilor. într-o perioadă de timp bine definită. Cantitativ. 115 Începând cu mijlocul anilor 70. prima bazându-se pe obiectivele privind calitatea apei şi cea de-a doua pe valorile limită de emisie. campaniile de conştientizare a publicului s-au intensificat. iar impactul negativ cel mai semnificativ asupra mediului îl au deşeurile industriale. 172 deşeurile municipale în ţările OECD au crescut cu 11%. Directiva privind calitatea apelor piscicole (659/78). fiind clasificată în trei grupe. diminuarea poluării la sursă. Uniunea Europeană a elaborat două politici privind gestionarea apei. în principal. Comunitatea a adoptat prevederi pentru a proteja apele împotriva deversării de substanţe periculoase şi împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole. Pe de altă parte. o serie de directive separate stabilesc standarde de calitate pentru fiecare tip de apă (apă de suprafaţă pentru provizii de apă potabilă. în timp ce în ţările central şi est-europene cele mai importante sunt deşeurile din sectorul rninier. sursele de deşeuri diferă. majoritatea deşeurilor municipale sunt depozitate în gropi de gunoi şi doar foarte puţine ţări europene au introdus taxe de depozitare.6. integrarea politicilor de mediu în alte politici sectoriale. apă de scăldat. sectorul minier şi zonele urbane. apă pentru creşterea monistelor. Directiva privind utilizarea apelor de suprafaţă pentru captarea apei potabile (440/75). simplificarea legislaţiei. valorilor limită de emisii. astfel: standarde de calitate: Directiva privind apa pentru scăldat (110/76). iar în cadrul acestora deşeurile de hârtie. amendată prin Directiva 692/91. transportul şi tratarea deşeurilor nu se fac într-un mod uniform în Europa şi de aceea există dificultăţi în redactarea rapoartelor specifice. combinând instrumentele specifice valorilor limită de emisii cu standardele de calitate. Politica europeană în domeniul apei Politica în domeniul apei a fost unul dintre primele domenii de acţiune ale politicii europene a mediului. astfel. industria. amendată prin Directivele 869/79 şi 692/91. Comunitatea a adoptat o serie de prevederi legale în domeniul prevenirii poluării apelor. Evaluarea politicilor comunitare din domeniul apei a impus o abordare modernă. În toată perioada de dezvoltare a legislaţiei din domeniul apei. . cele mai importante junt deşeurile din agricultură. principiul precauţiei. monitorizării şi raportării. iar reciclarea deşeurilor s-a dezvoltat foarte mult. corespunzătoare standardelor de calitate. atingând aproximativ 200 milioane tone. organice şi de plastic au ponderea cea mai mare. informaţiile legate de producţia. atingerea statutului de "apă bună" pentru toate apele. bazată pe o combinaţie a celor două sisteme anterioare evidenţiată şi în Directiva Cadru privind Apa (2000). apă potabilă). în ţările cu un management eficient în domeniu. există două mari domenii de regulamente: Pe de o parte. Obiectivele principale ale Directivei Cadru privind Apa sunt: extinderea conceptului de protecţie a apelor la toate categoriile de ape de suprafaţă sau subterane. noua Directivă privind apa potabilă (83/98). apă pentru pescuit. 173 principiul poluatorul plăteşte. Legislaţia UE privind apa este foarte bogată. acţiunea preventivă.principalele surse de deşeuri sunt: agricultura. ţările vestice produc în special deşeuri industriale şi urbane.

acţiunile pe termen scurt care se iau în cazurile de poluare peste limitele admise şi planurile pe termen lung pentru încadrarea în valorile limită în perioada de timp prevăzută.Legislaţia privind calitatea combustibililor este cea de-a treia grupă din cadrul sectorului privind calitatea aerului. necesare omologării. monitorizarea şi raportarea: Directiva privind măsurarea şi prelevarea de probe din apele de suprafaţă (869/79) amendată prin Directiva 855/81 şi procedura comună privind schimbul de informaţii cu privire la calitatea apei (Decizia 795/77. care include cerinţe cu privire la inspecţiile periodice şi verificările în trafic. menţinerea calităţii aerului atunci când această calitate atinge un nivel optim şi îmbunătăţirea calităţii în zonele în care se înregistrează o deteriorare a acesteia. Lista iniţială de poluanţi include: Dioxid de sulf. Reducerea emisiilor ce provin de la autovehicule şi motoare se realizează prin îmbunătăţirile tehnologice aduse autovehiculelor noi şi prin inspectarea şi întreţinerea celor în uz.A doua grupă de reglementări cuprinse în sectorul privind calitatea aerului o reprezintă acelea care se referă la emisiile provenind de la autovehicule şi motoare. Comunitatea a căpătat un rol activ oarecum târziu. amendată prin Deciziile 422/84. difuzarea corectă a informaţiilor atunci când se înregistrează depăşiri ale pragurilor de alertă sau ale concentraţiilor relevante. inclusiv pentru măsurarea nivelului emisiei de noxe.conform Directivelor 220/70. cadmiu. directiva stabileşte principiile de bază cu privire la selectarea poluanţilor atmosferici. prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra sănătăţii omului şi asupra mediului înconjurător. controlul poluării industriale şi managementul riscului.conform Directivei 96/96. 574/86 şi 2/90). Detaliile pentru fiecare poluant în parte sunt prevăzute într-o serie de "directive fiice". 174 . gestionarea deşeurilor. în special: legislaţia orizontală.306/72. În această categorie intră: Directiva 12/93 privind concentraţiile maxim admise pentru sulf în anumiţi combustibili lichizi. inclusiv cu privire la cantitatea de plumb. oxizi de azot. .77/88 şi 537/77 şi amendamentelor ulterioare. stabilind valorile limită şi de prag. Benzen şi hidrocarburi aromatice policiclice. Monoxid de carbon. care actualizează şi extind normele existente cu privire la calitatea aerului. Ozon.amendată prin Directiva 15/98 şi Decizia 481/93. . Legislaţia purităţii aerului cuprinde patru grupe. la informarea şi avertizarea publicului. 175 . evaluarea calităţii aerului pe baza unor criterii şi metode comune. Directiva privind substanţele periculoase (464/76) etc. prin obligativitatea unor teste amănunţite în timpul fabricaţiei. De asemenea. poluant tratat iniţial prin Directiva 210/85.7. incluzându-se aici teste pentru măsurarea emisiilor. nichel şi mercur. p. Directiva privind nitraţii (676/9IX Directiva privind apele subterane (68/80). amendată prin Directiva 692/91. 7. Această directivă are următoarele obiective: evitarea. Politica europeană în domeniul purităţii aerului 116 În domeniul politicii privind puritatea aerului. protecţia naturii. astfel încât controlul emisiilor să se realizeze în două stadii diferite: în timpul fabricaţiei . cerinţele cu privire la monitorizarea şi evaluarea calităţii aerului.noile valori limită pentru aceşti poluanţi au fost adoptate în aprilie 1999. arsen. în timpul utilizării . particule fine şi în suspensie şi plumb . Legislaţia UE din domeniul apei este strâns corelată cu reglementările din celelalte sectoare de mediu.Politica Uniunii Europene cu privire la calitatea aerului este definită în Directiva Cadru privind evaluarea şi managementul calităţii aerului. care a introdus norme mai stricte cu privire la calitatea combustibililor. amendată în 1998 prin Directiva 70/98.

Directiva 61/96 privind prevenirea şi controlul integral al poluării are drept scop prevenirea şi controlul integrat al poluării datorate unei categorii largi de activităţi. să impună obligativitatea obţinerii autorizaţiilor de mediu pentru anumite unităţi industriale înainte de începerea funcţionării acestora. deşeurile produse sunt gestionate în conformitate cu prevederile directivelor UE şi în special cu Directiva 442/75. emisiilor de COV datorate depozitării şi distribuţiei benzinei de la terminale la staţiile de benzină. energia este utilizată în mod eficient. 7.Ultima grupă de legislaţie din acest sector o reprezintă reglementările cu privire la manipularea combustibililor. Principalele reglementări în legătură cu această problemă sunt: . controlul riscului la accidente industriale majore. astfel încât să se întărească condiţiile de siguranţă şi să se amelioreze calitatea vieţii.Directiva 609/88 privind limitarea emisiilor provenite de la instalaţii mari de ardere îşi propune reducerea poluării atmosferei prin reglementarea. în anumite situaţii. iar pentru acelea la care. 117 . apă. a particulelor provenite de la marile instalaţii de ardere. să reducă poluarea atmosferică produsă de unităţile industriale. respectiv: gestionarea resurselor naturale pe termen lung. acest proces este imposibil. auditurile de mediu şi etichetarea ecologică. de aceea. Centralele industriale şi evaluarea impactului lor asupra mediului Problema poluării industriale a fost cel mai bine dezvoltată în perioada de acţiune a celui de-al cincilea Program de Acţiune pentru Mediu şi. desfăşurarea activităţii nu conduce la o poluare semnificativă a mediului.Directiva 32/99 care a introdus o normă de 1% sulf pentru păcura grea. în cazul în care nu este posibil. s-au luat masurile necesare pentru prevenirea producerii accidentelor şi limitarea efectelor acestora. . s-au luat măsuri de stopare temporară a unor activităţi pentru care evaluarea riscului stabileşte efecte deosebite asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.Regulamentul EMAS nr. cuprinde reglementări care susţin principiile politicilor de mediu formulate în această perioadă. 118 . reducerea utilizării surselor de energie neregenerabile. pentru toate activităţile listate în anexa ei. Reglementările privind controlul poluării industriale acoperă trei zone: controlul emisiilor industriale. 1836/93 (Schema de ecomanagement şi audit) îşi propune îmbunătăţirea continuă a performanţelor de mediu a unităţilor industriale prin încurajarea acestora să participe la schema voluntară de audit şi management de mediu. oxizi de azot şi. Pentru atingerea scopului se prevăd măsuri de prevenire şi. Participanţilor la această schemă li se . sistemul de autorizare integrată cu specificarea condiţiilor de autorizare. funcţioneze doar dacă: s-au luat măsurile cele mai potrivite pentru prevenirea poluării şi. pentru a se atinge un nivel ridicat de protecţie a mediului 176 în ansamblu. întărirea acţiunilor de prevenire a poluării şi producerii deşeurilor. depozitarea " lor se face astfel încât impactul asupra mediului să fie minim.Directiva 360/84 privind poluarea atmosferei produsă de surse industriale îşi propune să prevină şi. economic sau tehnic. să identifice condiţiile în care aceste autorizaţii pot fi emise. în special a valorilor limită de emisii şi a obligativităţii aplicării principiului celor mai bune tehnici disponibile (BAT). s-a aplicat principul BAT. . în mod special. Directiva introduce.8. de reducere a emisiilor în aer. îmbunătăţirea sistemului de alegere a amplasamentelor pentru activităţile industriale. respectiv: deşeurile produse sunt în cea mai mare parte reciclate. . sol. pe baza unor criterii bine stabilite. care a impus introducerea unor norme tehnice minime pentru prevenirea. în această categorie intrând Directiva 63/94 cu privire la emisiile de compuşi organici volatili.Directiva 82/96 privind accidentele industriale SEVESO îşi propune prevenirea accidentelor industriale care implică substanţe periculoase şi reducerea impactului acestora asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului. Principiile conceptului de prevenire şi control integrat al poluării pleacă de la ideea că instalaţiile industriale trebuie să. inclusiv prin măsuri de reducere a deşeurilor. acolo unde nu este posibil. a emisiilor de dioxid de sulf.

dezvoltând legislaţia orizontală şi legislaţia cadru necesară implementării politicilor de mediu. . ceea ce va conduce la necesitatea diversificării instrumentelor de politici elaborate pentru rezolvarea acestor probleme. de larga mediatizare a acestor acţiuni. Protecţia mediului trebuie privită ca un factor de creştere economică. energia. precum şi de întărirea efectivă instituţională prin dezvoltarea cooperării instituţiilor de mediu din Uniunea Europeană cu aceste ţări. Ţările candidate consideră că succesul implementării politicilor de mediu este dependent de eficienta integrare a acestora în politicile sectoriale.Gestionarea resurselor şi deşeurilor. transportul. . în perspectiva extinderii Uniunii Europene. având capacităţile şi resursele necesare atingerii acestui obiectiv.Regulamentul privind eco-etichetarea 880/92 îşi propune să ajute la reducerea poluării prin încurajarea agenţilor economici să participe la o acţiune voluntară de eco-etichetare a produselor. care să coroboreze dezvoltarea rurală principiul conservării biodiversităţii. de fondurile structurale şi de Fondul de Coeziune pentru promovare acţiunilor inovante în regiune. . 119 . şi nu ca un proces costisitor şi inutil.Protecţia naturii şi biodiversitatea. în special. se consideră că Uniunea Europeană trebuie să joace rolul de reglementator la un anumit nivel. Politicile.cere elaborarea şi implementarea politicilor. Deşi gestionarea neadecvată a resurselor naturale şi a . agricultura şi turismul. De aceea se consideră că. gestionarea unor astfel de habitate presupune o abordare integrată.Dezvoltarea principiului subsidiariiăţii şi promovarea de către Uniunea Europeană a unei legislaţii cadru. a capacităţii instituţionale din ţările candidate de a adopta acquis-ul comunitar. în special industria. De aceea.Susţinerea procesului de dezvoltare durabilă prin politici locale. prosperitate şi îmbunătăţire a calităţii vieţii locuitorilor Europei. evaluarea performanţelor de mediu pe aceste amplasamente şi informarea publicului cu privire la acţiunile întreprinse şi rezultatele obţinute. Ţările membre consideră că. Ecosistemele bogate. . Viitorul politicii de mediu Priorităţile politicii de mediu în contextul extinderii Uniunii au în vedere: . complexitatea şi varietatea problemelor de mediu vor creşte. O dată cu extinderea Uniunii Europene. Din această cauză. iar structurile naţionale şi subnaţionale trebuie să reprezinte forţele responsabile pentru protejarea mediului în zonele geografice pe care le gestionează.9. specifice regiunilor forestiere şi de deltă vor fi integrate Uniunii Europene. în procesul de aproximare implementarea legislaţiei trebuie să devină prioritară în raport cu transpunerea. pentru încurajarea producerii şi utilizării tehnologiilor curate care reduc impactul asupra mediului pe tot ciclul de viaţă al produsului şi pentru informarea populaţiei cu privire la impactul asupra mediului pe care îl au produsele. cu specii protejate. programele şi sistemele de management de mediu trebuie evaluate de verificatori independenţi pentru a fi stabilită conformitatea cu reglementările existente. . precum şi numărul mare de reglementări din cadrul acquis-ului de mediu care trebuie aproximate conduc la lipsa de eficienţă în implementarea legislaţiei de mediu în ţările candidate. Ţările candidate consideră că succesul implementării legislaţiei de mediu în regiunile pe care le gestionează depinde de utilizarea instrumentelor financiare de tipul LIFE. 7. odată cu extinderea.Îmbunătăţirea procesului de integrare a politicilor de mediu în celelalte politici sectoriale. Capacitatea instituţională redusă de a adopta acquis-ul comunitar.Întărirea procesului de implementare a legislaţiei de mediu şi. programelor şi sistemelor de management de mediu I pentru fiecare amplasament unde îşi desfăşoară activitatea. cantitatea şi calitatea fondului biologic şi peisagistic al acesteia vor creşte.

stoparea pierderilor la nivelul biodiversităţii în cadrul Uniunii Europene şi la nivel global. fame and shame".deşeurilor este o problemă comună a statelor membre şi a ţărilor. unde speranţa de viaţă a populaţiei este mult diminuată faţă de nivelurile naţionale sau din Uniunea Europeană. transportul şi agricultura. Toate iniţiativele privind politicile comunitare ar trebui serios evaluate din punct de vedere al implicaţiilor de mediu.implicarea cetăţeanului prin ale cărui acţiuni zilnice este afectat' mediul: utilizând o mai mare transparenţă a procesului de adoptare a deciziei şi oferind informaţii practice cu privire la protecţia mediului. Comisia trebuie să dezvolte o bază de date privind utilizarea teritoriului şi să ofere informaţii legate de cele mai bune practici. în perioada 20082012. Schimbările climatice. Obiectivele majore sunt: protejarea şi.introducerea eco-taxelor în regiune. .Reforma fiscală . O mai bună planificare a teritoriului. protejarea solului împotriva eroziunii şi poluării. Protecţia naturii şi a vieţii sălbatice. ceea ce conduce. Comisia îşi propune să intensifice acţiunile legale prin intermediul Curţii Europene de Justiţie şi să informeze periodic publicul asupra progresului înregistrat de statele membre în implementarea legislaţiei de mediu utilizând strategia "Name. Pentru : aceste zone. . Programul de Acţiune pentru Mediu „Viitorul nostru.consumatorii au nevoie de informaţie (ca de exemplu: Schema Europeană de Eco-etichetare) pentru a fi capabili să aleagă produsele puţin nocive pentru mediu. 120 180 B. se impun programe de asistenţă financiară care să acopere costurile necesare remedierii arealelor poluate şi care să deblocheze astfel dezvoltarea economică şi socială a acestora.producătorii nu trebuie doar penalizaţi pentru greşeli. la începutul anului 2001. refacerea sistemului natural. reducerea emisiilor cu efect de seră cu 8% faţă de nivelul anului 1990. energia.subvenţiile publice periculoase pentru mediu trebuie oprite şi industria trebuie să inoveze şi să dezvolte noi tehnologii curate. 179 Având la bază aceste priorităţi şi ţinând cont de procesul de extindere a Uniunii Europene. pe termen lung. alegerea noastră".Sănătatea în raport cu mediul. întâlnesc în aşa-numitele "hotspot”-uri. Programul de Acţiune pentru Mediu (2001 . . la un consum foarte ridicat de resurse naturale pe locuitor. . care propune: Îmbunătăţirea procesului de implementare a legislaţiei de mediu existente. O mai bună integrare a politicilor de mediu în alte politici comunitare. Comisia Europeană a elaborat. candidate. . pentru acestea din urmă trebuie avute în vedere două noi probleme îi formularea politicilor de mediu pentru următoarea perioadă.Corelarea politicilor de mediu cu politicile de dezvoltare regională. respectiv: asumarea răspunderilor de mediu pentru daunele aduse în perioada comunistă şi remedierea în aceste cazuri. . Comisia considera ca acţiuni prioritare: ratificarea şi implementarea de către statele membre a Protocolului de la Kyoto. Acesta reprezintă primul pas în atingerea obiectivului de reducere a emisiilor cu 70% şi presupune restructurarea principalelor sectoare răspunzătoare pentru emisii cu efect de seră.Intensificarea acţiunilor pentru prevenirea poluării transfrontaliere.2010) a identificat patru domenii care necesită o atenţie deosebită: A. . ci şi premiaţi pentru bune practici. Cooperarea cu "piaţa" ţinând cont de interesul consumatorului şi de mediul de afaceri: . Obiectivul major este stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care nu provoacă variaţii anormale ale climei Pământului. Cele mai mari probleme de mediu se . acolo unde este necesar. contribuţia esenţială pe care industria grea o are în PIB-urile din aceste ţări. .

Uniunea Europeană trebuie să aibă în vedere în relaţiile externe problemele de mediu. Comisia considera că acţiunile cheie pentru atingerea acestor obiective trebuie să urmărească noi iniţiative în gestionarea deşeurilor. inclusiv elaborarea unei strategii privind solul în Europa. D. doar în final. securitatea şi. conservarea biodiversităţii. propunerea de noi iniţiative. mai ales. reutilizare. Resursele naturale şi deşeurile. incinerare şi. C. deşertificarea) să fie implementate. care să conducă la minimizare şi apoi la reciclare. Obiectivul: asigurarea unui mediu în care expunerea umană nu conduce la impact semnificativ sau risc pentru sănătatea acestuia. Pe plan internaţional. Printre acţiunile imediate identificate de către Comisie se numără: Realizarea unui sistem unic de gestionare a chimicalelor care să elimine cele mai periculoase substanţe şi să efectueze un control riguros al utilizării pesticidelor. Obiective: asigurarea consumului durabil al resurselor regenerabile şi neregenerabile şi. chimicalele. dezvoltarea. la depozitare. "decuplarea" consumului de energie de creşterea economică prin creşterea eficienţei. să exercite presiuni pentru ca cele mai importante convenţii globale de mediu (în special cele referitoare la schimbările climatice.Acţiunile cheie identificate de către Comisie au în vedere implementarea legislaţiei de mediu. inclusiv în domeniile privind comerţul. Acţiuni pentru mediu în raport cu sănătatea. noi strategii care să aibă în vedere diminuarea riscului asupra sănă4 taţii datorat poluării atmosferei şi zgomotului. .