P. 1
Unitatea_de_invatare_nr.2

Unitatea_de_invatare_nr.2

|Views: 21|Likes:
Published by Dan Stefan

More info:

Published by: Dan Stefan on Feb 09, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/09/2012

pdf

text

original

Sections

  • Obiective urmărite:
  • Rezumat:
  • Cuvinte cheie:
  • Timp de studiu:
  • 2. Derivate parŃiale de ordinul I
  • 3. Derivate parŃiale de ordin superior. DiferenŃiabilitate
  • Derivatele şi diferenŃialele funcŃiilor compuse
  • 4. Formula lui Taylor pentru funcŃii de două variabile
  • 5. Extremele libere ale funcŃiilor de mai multe variabile
  • 1. FuncŃii implicite
  • 3. Extreme condiŃionate
  • 4. Probleme rezolvate
  • 5. Schimbări de variabile şi de funcŃii. Probleme rezolvate
  • 6. TEST DE AUTOEVALUARE
  • 7. TEMĂ DE CONTROL
  • 8. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU UNITATEA DE INVĂłARE Nr. 2

73

UNITATEA DE ÎNVĂłARE Nr. 2 –
CALCUL DIFERENłIAL ÎN ℝ ŞI
n

Obiective urmărite:
1. Însuşirea noŃiunilor fundamentale şi a algoritmilor specifici de rezolvare a problemelor
din domeniul calculului diferenŃial în ℝşi
n
ℝ ;
2. Formarea şi dezvoltarea bazei matematice a studenŃilor pentru disciplinele fundamentale
şi de specialitate din anii superiori;
3. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi aptitudinilor de analiză logică, formulare
corectă şi argumentare fundamentată în soluŃionarea problemelor de natură matematică
şi de specialitate, precum şi formarea şi dezvoltarea unui raŃionament riguros şi a
abilităŃilor de calcul rapid şi corect necesare pentru diferite aplicaŃii.
4. Formarea şi dezvoltarea capacităŃilor de abstractizare, generalizare şi sinteză;
5. Aplicarea analizei matematice in alte domenii ale stiintei si practicii.

Rezumat:
În această unitate de învăŃare sunt prezentate, pe parcursul a două lecŃii, principalele noŃiuni
teoretice referitoare la limite de funcŃii vectoriale de variabilă vectorială, continuitatea şi
diferenŃiabilitatea funcŃiilor vectoriale de variabilă vectorială, funcŃii implicite, dependenŃă
funcŃională, extremele libere şi condiŃionate ale funcŃiilor de mai multe variabile, precum şi
algoritmii cei mai des întâlniŃi pentru rezolvarea problemelor specifice referitoare la tematica
acestui modul.
După parcurgerea celor două lecŃii din cuprinsul unităŃii de învăŃare studenŃii vor
dobândi cunoştinŃele teoretice şi îşi vor forma deprinderile practice cu ajutorul cărora vor
putea recunoaşte, înŃelege şi rezolva probleme specifice referitoare la tematica anunŃată
anterior.
Organizarea materialului este următoarea:
la începutul fiecărei lecŃii sunt prezentate pe scurt principalele rezultate teoretice,
formule şi algoritmi de rezolvare pentru problemele specifice temei studiate;
urmează un număr semnificativ de probleme rezolvate, care acoperă întreaga gamă a
noŃiunilor teoretice şi algoritmilor de rezolvare prezentaŃi anterior;
în finalul fiecărei lecŃii este propus un test de autoevaluare şi la sfârşitul unităŃii de
învăŃare una sau două teme de control, problemele propuse fiind variate, ordonate
după gradul lor de dificultate şi acoperind întreaga tematică studiată în unitatea de
învăŃare respectivă.
Materialul trebuie parcurs în ordinea sa firească prezentată în cuprinsul unităŃii de
învăŃare, inclusiv în porŃiunea referitoare la aplicaŃii. Metoda de studiu va fi cea specifică
disciplinelor matematice, cu utilizarea expresă a adnotărilor făcute cu creionul pe tot parcursul
textului. Se recomandă întocmirea unui caiet de probleme. Pentru fiecare tip de exerciŃiu se
recomandă identificarea algoritmului şi descompunerea acestuia în etape succesive. Se
recomandă studierea soluŃiilor problemelor rezolvate şi rezolvarea completă a problemelor
propuse în testele de autoevaluare şi în temele de control propuse.

74
Cuvinte cheie:
FuncŃie reală de variabilă vectorială, funcŃie vectorială de variabilă vectorială, limite iterate,
continuitate parŃială, derivate parŃiale, diferenŃiabilitate, extreme libere şi extreme
condiŃionate, funcŃii implicite şi extreme de funcŃii implicite, dependenŃă funcŃională,
transformări regulate.

Timp de studiu:
Timpul mediu necesar parcurgerii şi însuşirii noŃiunilor teoretice, algoritmilor practici de
rezolvare a problemelor, formării deprinderilor practice de rezolvare şi dobândirii
competenŃelor anunŃate este de aproximativ 2-3 ore de studiu pentru fiecare lecŃie, într-un ritm
constant, pe toată durata semestrului. Se adaugă un timp mediu aproximativ egal pentru
rezolvarea Testelor de autoevaluare si a Temelor de control.

LECłIA 1 - FUNCłII VECTORIALE. LIMITE. CONTINUITATE
1. FuncŃii vectoriale. Limite. Continuitate
DefiniŃia 3.1.1. O funcŃie : ,
n
f X X → ⊂ ℝ ℝ , se numeşte funcŃie reală de
variabilă vectorială ( ) X x x x x
n
∈ = ,..., ,
2 1
.
DefiniŃia 3.1.2. Fie m funcŃii reale
m
f f f ,..., ,
2 1
definite pe o aceeaşi mulŃime
n
X ⊂ ℝ . CorespondenŃa:
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
1 2 1 1 2 2 1 2 1 2
, ,..., , ,..., , , ,..., ,..., , ,...,
n n n m n
x x x f x x x f x x x f x x x →
defineşte o funcŃie ( )
m
f f f f ,..., ,
2 1
= pe
n
X ⊂ ℝ cu valori în
m
ℝ . Se spune că
f este o funcŃie vectorială de variabilă vectorială.
DefiniŃia 3.1.3. Fie funcŃia : ,
m n
f X X → ⊂ ℝ ℝ şi a un punct de acumulare al
mulŃimii X. Se spune că un vector
m
b∈ℝ este limita funcŃiei f în punctul a dacă pentru
( ) 0 ∀ ε > , ( ) ( ) 0 ∃ δ ε > , astfel încât pentru ( ) x X ∀ ∈ , ( ) , cu x a x a ≠ − < δ ε să
avem ( ) ε < −b x f .
NotaŃie: ( ) b x f
a x
=

lim .
DefiniŃia 3.1.4. Fie funcŃia : ,
m n
f X X → ⊂ ℝ ℝ şi X a ∈ . Se spune că funcŃia f
este continuă în punctul a dacă pentru ( ) ( ) ( ) 0, 0 ∀ ε > ∃ δ ε > , astfel încât pentru
( ) ( ) , cu x X x a ∀ ∈ − < δ ε să avem ( ) ( ) ε < − a f x f .
Dacă a este punct de acumulare al mulŃimii X, atunci continuitatea funcŃiei f în a este
echivalentă cu:
( ) ( ) ( ) ( ) lim sau lim 0
x a x a
f x f a f x f a
→ →
= − = .
75
ObservaŃii:
1) Dacă f este continuă în punctul a, există o vecinătate a lui a în care funcŃia este
mărginită.
2) Dacă f este continuă în punctul a, atunci funcŃia f este continuă în punctul a.
Reciproca nu este adevărată în general.
3) Dacă f şi g sunt continue în punctul a, funcŃiile g f + şi f ⋅ λ sunt continue în a.
4) Dacă există ( ) x f
a x→
lim în
m
ℝ şi f nu este definită în punctul a, atunci f se poate
prelungi prin continuitate în punctul a, punând condiŃia ( ) ( ) a f x f
a x
=

lim .
5) Fie funcŃiile : , : ,
m p n
f X Y g Y X → ⊂ → ⊂ ℝ ℝ ℝ . Dacă funcŃia f este
continuă în punctul X a ∈ , iar funcŃia g este continuă în punctul ( ) Y a f b ∈ = , atunci
funcŃia compusă :
p
g f X → ℝ este continuă în punctul X a ∈ .
6) Fie funcŃia reală : ,
n
f X X → ⊂ ℝ ℝ . Dacă f este continuă în punctul X a ∈
şi ( ) 0 ≠ a f , există o vecinătate V a lui a, astfel încât pentru X V x ∩ ∈ să avem
( ) ( ) 0 > ⋅ a f x f .
7) Fie funcŃia vectorială : ,
m n
f X X → ⊂ ℝ ℝ continuă în punctul X a ∈ şi
( ) 0 ≠ a f . Atunci există o vecinătate V a lui a, astfel încât pentru X V x ∩ ∈ să avem
( ) 0 ≠ x f .
DefiniŃia 3.1.5. Fie : ,
m n
f X X → ⊂ ℝ ℝ şi X a ∈ . Fie submulŃimea
( ) { }
1 2 1 1
, ,..., , , ,...,
i i i i i n
X x a a a x a a X X
− +
= ∈ ∈ ⊂ ℝ . Pe aceasta, funcŃia f este o
funcŃie
i
f de o singură variabilă
i i
X x ∈ . Dacă
i
f este continuă în punctul
i i
X a ∈ ,
spunem că f este continuă parŃial în raport cu variabila
i
x în punctul ( )
n
a a a a ,..., ,
2 1
= .
Teorema 3.1.6. O funcŃie f continuă într-un punct ( )
n
a a a a ,..., ,
2 1
= este continuă
în acest punct în raport cu fiecare variabilă.
ObservaŃie. Reciproca acestei teoreme nu este în general adevărată. Dacă o funcŃie
este continuă într-un punct în raport cu fiecare variabilă în parte, nu rezultă că ea este continuă
în acel punct.
Exemplu
Fie funcŃia
2
: f → ℝ ℝ definită prin:
( )
( ) ( )
( ) ( )
6
2 12
3
, , 0, 0 ;
,
0, , 0, 0 .
xy
x y
f x y x y
x y
¦

¦
= +
´
¦
=
¹

Dacă ( ) 0 , 0 lim 0
0
= ⇒ =

y f x
y
, deci funcŃia f este continuă în raport cu variabila y
în punctul ( ) 0 , 0 .
Dacă ( ) 0 0 , lim 0
0
= ⇒ =

x f y
x
, deci funcŃia f este continuă în raport cu variabila x
în punctul ( ) 0 , 0 .
76
În acelaşi timp, funcŃia f nu este continuă în punctul ( ) 0 , 0 , deoarece pentru
( ) ( )
( )
6
2
, 0,0
3
0, 0, cu , lim ,
1
x y
m
x y y m x m f x y
m

→ → = ⋅ ∈ ⇒ =
+
ℝ , limită care
depinde de parametrul real m, deci nu este unică.
DefiniŃia 3.1.7. Fie : ,
m n
f X X → ⊂ ℝ ℝ . Se spune că f este uniform continuă pe
X, dacă pentru ( ) ( ) ( ) 0, 0 ∀ ε > ∃ δ ε > , astfel încât oricare ar fi punctele
( ) , cu x x X x x ′ ′ ∈ − < δ ε să avem ( ) ( ) ε < ′ − x f x f .
Teorema 3.1.8. O funcŃie f uniform continuă pe o mulŃime X este uniform continuă în
raport cu fiecare variabilă.
ObservaŃii:
O funcŃie vectorială continuă pe un interval compact
n
I ⊂ ℝ este mărginită pe I.
O funcŃie vectorială continuă pe un interval compact
n
I ⊂ ℝ este uniform continuă
pe I.
Pentru o funcŃie vectorială continuă pe un interval compact
n
I ⊂ ℝ există un punct
I ∈ ξ , astfel încât ( ) ( ) x f f
I x∈
= ξ sup .
O funcŃie reală de variabilă vectorială, continuă pe un interval compact
n
I ⊂ ℝ , îşi
atinge marginile.
Exemple
1) Fie funcŃia ( )
2 2
, y x y x f + = definită pe discul
2 2 2
R y x ≤ + . Aceasta este
continuă pe domeniul ei de definiŃie. Minimul funcŃiei este atins în punctul ( ) 0 , 0 şi are
valoarea 0, iar maximul funcŃiei este atins în orice punct ( ) y x, situat pe cercul de ecuaŃie
2 2 2
R y x = + şi are valoarea R.
2) FuncŃia ( ) y x f , definită pe discul
2 2 2
R y x ≤ + prin:
( )
( ) ( )
( ) ( )
6
2 12
3
, , 0, 0
,
0 , , 0, 0
xy
x y
f x y x y
x y
¦

¦
= +
´
¦
=
¹

nu este uniform continuă pe domeniul de definiŃie, deoarece nu este continuă în punctul
( ) 0 , 0 .
ObservaŃie. Vom particulariza, în continuare, noŃiunea de continuitate uniformă pe ℝ.
DefiniŃia 3.1.9. Fie : , f X X → ⊂ ℝ ℝ. Se spune că f este uniform continuă pe X,
dacă pentru ( ) ( ) ( ) 0, 0 ∀ ε > ∃ δ ε > , astfel încât oricare ar fi punctele
( ) , cu x x X x x ′ ′ ∈ − < δ ε să avem
( ) ( )
f x f x′ − < ε .
Criteriul Cauchy-Bolzano
Fie : , f X X → ⊂ ℝ ℝ şi a un punct de acumulare pentru mulŃimea X.
77
Atunci există ( ) lim
x a
f x

dacă şi numai dacă pentru ( ) ( ) ( ) 0, 0 ∀ ε > ∃ δ ε > , astfel încât
pentru ( ) , x x X ′ ′′ ∀ ∈ , care verifică ( ) ( ) , x x ′ ′′ < δ ε < δ ε , să avem
( ) ( )
f x f x ′ ′′ − < ε .
2. Derivate parŃiale de ordinul I
DefiniŃia 3.2.1. Fie funcŃia
2
: , f X X → ⊂ ℝ ℝ şi ( ) b a, un punct interior lui X.
Se spune că:
f este derivabilă parŃial în ( ) b a, , în raport cu variabila x, dacă:
( )
( ) ( )
+∞ <



→ a x
b a f b x f
a x
, ,
lim , iar limita se numeşte derivata parŃială a lui f în raport
cu x şi se notează ( ) ,
x
f a b ′ sau
( )
,
f
a b
x


;
f este derivabilă parŃial în ( ) b a, , în raport cu variabila y, dacă:
( )
( ) ( )
+∞ <



→ b y
b a f y a f
b y
, ,
lim , iar limita se numeşte derivata parŃială a lui f în raport
cu y şi se notează
( )
,
y
f a b ′ sau ( ) b a
y
f
,


.
ObservaŃie. Dacă o funcŃie este derivabilă parŃial în raport cu variabila x în fiecare
punct al mulŃimii de definiŃie X, spunem că funcŃia este derivabilă parŃial în raport cu x pe
mulŃimea X.
Exemplu
FuncŃia ( )
2 2
2
: , , e
x y
f f x y
+
→ = ℝ ℝ este derivabilă parŃial în raport cu x şi cu y
pe
2
ℝ şi
( ) ( )
2 2 2 2
, 2 e , , 2 e
x y x y
x y
f x y x f x y y
+ +
′ ′ = ⋅ = ⋅ .
DefiniŃia 3.2.2. Fie funcŃia : ,
n
f X X → ⊂ ℝ ℝ şi ( )
n
a a a ,..., ,
2 1
un punct
interior lui X. FuncŃia f este derivabilă parŃial în punctul ( )
n
a a a ,..., ,
2 1
în raport cu
variabila
k
x dacă:
( )
( ) ( )
k k
n n k k k
x x a x
a a a f a a x a a a f
k



+ −

,..., , ,..., , , ,..., ,
lim
2 1 1 1 2 1
şi este finită.
Limita se numeşte derivata parŃială a lui f în raport cu variabila
k
x şi se notează
( )
1 2
, ,...,
k
x n
f a a a ′ sau ( )
n
k
a a a
x
f
,..., ,
2 1


.
O funcŃie ( )
n
x x x f ,..., ,
2 1
are n derivate parŃiale.
Exemplu
FuncŃia
( )
( )
3 2 2 2
: , , , ln 1 f f x y z x y z → = + ⋅ ⋅ ℝ ℝ are derivatele parŃiale:
78
( ) ( )
( ) ( ) ( )
2 2 2 2
2 2 2 2 2 2
2 2
3
2 2 2
2 2
, , , , , ,
1 1
2
, , , , , .
1
x y
z
x y z y x z
f x y z f x y z
x y z x y z
z y x
f x y z x y z
x y z
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
′ ′ = =
+ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
⋅ ⋅
′ = ∀ ∈
+ ⋅ ⋅


ObservaŃii
1) Dacă funcŃia reală ( )
n
x x x f ,..., ,
2 1
este derivabilă parŃial în raport cu variabila
k
x în punctul ( )
n
a a a a ,..., ,
2 1
= , atunci f este continuă parŃial în raport cu variabila
k
x în
punctul a.
2) Dacă funcŃia reală ( )
n
x x x f ,..., ,
2 1
este derivabilă parŃial în raport cu fiecare
variabilă
n
x x x ,..., ,
2 1
în punctul ( )
n
a a a a ,..., ,
2 1
= , atunci f este continuă în raport cu
fiecare variabilă în parte în punctul a.
DefiniŃia 3.2.3. Fie funcŃia vectorială : ,
m n
f X X → ⊂ ℝ ℝ , componentele sale
m
f f f ,..., ,
2 1
fiind funcŃii reale derivabile parŃial în raport cu fiecare variabilă
n
x x x ,..., ,
2 1

într-un punct ( )
n
a a a ,..., ,
2 1
X ∈ .
Derivata parŃială a funcŃiei f în raport cu
k
x în punctul a este definită prin:
( ) ( )
k k
n n k k k
a x a x
a a a f a a x a a a f
k k


+ −

,..., , ,..., , , ,..., ,
lim
2 1 1 1 2 1

şi se notează cu ( ) a f
k
x
′ .
ObservaŃie
Dacă se consideră funcŃia f raportată la o bază
1 2
, ,...,
m
e e e , atunci:
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
1 1 2 2 1 2
... , , ,...,
n
m m n
f x e f x e f x e f x x x x x = ⋅ + ⋅ + + ⋅ = ∈ℝ .
Derivata sa parŃială ( ) a f
k
x
′ are componentele:
( ) ( ) ( )
1 2
1 2 1 2 1 2
, ,..., , , ,..., ,..., , ,...,
m
n n n
k k k
f f f
a a a a a a a a a
x x x
∂ ∂ ∂
∂ ∂ ∂
.
Exemplu
FuncŃia vectorială ( )
1 1 1
2 2 2 2 2 2
+ +
⋅ +
+ +
⋅ +
+ +
⋅ =
y x
z
k
x z
y
j
z y
x
i r f

definită pe
3
ℝ are derivatele parŃiale de forma:
( )
( ) ( )
2 2 2 2
2 2 2 2
1 2 2
;
1
1 1
f xy xz
r i j k
x
y z
x z x y
∂ − −
= ⋅ + ⋅ + ⋅

+ +
+ + + +

( )
( )
( )
( )
2 2
2 2
2 2 2 2
2 1 2
;
1
1 1
f xy yz
r i j k
y
x z
y z x y
∂ − −
= ⋅ + ⋅ + ⋅

+ +
+ + + +

79
( )
( ) ( )
( )
2 2
2 2
2 2 2 2
2 2 1
.
1
1 1
f xz yz
r i j k
z
x y
y z x z
∂ − −
= ⋅ + ⋅ + ⋅

+ +
+ + + +

3. Derivate parŃiale de ordin superior. DiferenŃiabilitate
Fie funcŃia
2
: , f X X → ⊂ ℝ ℝ , derivabilă parŃial în raport cu fiecare variabilă în
parte, în punctele interioare ale lui X. Dacă ( ) y x
x
f
,


şi ( ) y x
y
f
,


sunt, la rândul lor,
derivabile parŃial în raport cu fiecare dintre variabile, atunci derivatele lor parŃiale se numesc
derivate parŃiale de ordinul doi ale lui f şi se notează prin:
2 2
2 2
2 2
, ,
, .
xx yy
xy yx
f f f f
f f
x x y y
x y
f f f f
f f
x y x y y x y x
| | ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
| |
′′ ′′ = = = =
| |
∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∂ \ ¹
\ ¹
| | ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
| |
′′ ′′ = = = =
| |
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
\ ¹
\ ¹

Exemplu
FuncŃia ( ) ( )
2 2
1 ln , y x y x f + + = definită pe
2
ℝ are derivatele parŃiale:
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
2 2 2 2
2
2 2 2
2 2
2
2 2 2
2 2
2
2 2
2 2
, , ,
1 1
2 4
, ,
1
1
2 4
, ,
1
1
4
, .
1
x y
xx
yy
xy yx
x y
f x y f
x y x y
x
f x y
x y
x y
y
f x y
x y
x y
xy
f x y f
x y
′ ′ = =
+ + + +
′′ = −
+ +
+ +
′′ = −
+ +
+ +

′′ ′′ = =
+ +


yx xy
f f ′ ′ ′ ′ , se numesc derivate parŃiale mixte de ordinul al doilea.
Criteriul lui Schwarz. Fie
2
: , f X X → ⊂ ℝ ℝ şi punctul ( ) X y x ∈
0 0
, . Dacă
există
2 2
,
f f
x y y x
∂ ∂
∂ ∂ ∂ ∂
într-o vecinătate V a lui ( )
0 0
, y x şi sunt continue în ( )
0 0
, y x , atunci
( ) ( )
0 0
2
0 0
2
, , y x
x y
f
y x
y x
f
∂ ∂

=
∂ ∂

.
DefiniŃia 3.2.4.
2
: , f X X → ⊂ ℝ ℝ şi ( ) b a, un punct interior al lui X. Atunci
funcŃia f este diferenŃiabilă în punctul ( ) b a, , dacă există , λ µ∈ℝ şi există o funcŃie
: X ω → ℝ continuă şi nulă în ( ) b a, , astfel încât:
80
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2 2
, , , f x y f a b x a y b x y x a y b − = λ⋅ − + µ⋅ − + ω ⋅ − + − ,
pentru ( ) ( ) , x y X ∀ ∈ .
ObservaŃie. Dacă f este diferenŃiabilă în punctul ( ) b a, , atunci f admite derivate
parŃiale de ordinul întâi în ( ) b a, şi ( ) ( ) , , ,
f f
a b a b
x y
∂ ∂
λ = µ =
∂ ∂
.
DefiniŃia 3.2.5. Fie funcŃia
2
: , f X X → ⊂ ℝ ℝ şi ( ) b a, un punct interior lui X,
astfel încât funcŃia f admite derivate parŃiale continue în ( ) b a, .
( ) ( ) ( ) d , , d , d
f f
f a b a b x a b y
x y
∂ ∂
= ⋅ + ⋅
∂ ∂
se numeşte diferenŃiala de ordinul I a
funcŃiei f în punctul ( ) b a, .
DefiniŃia 3.2.6. Operatorul d d d x y
x y
∂ ∂
= ⋅ + ⋅
∂ ∂
care aplicat funcŃiei f dă
diferenŃiala funcŃiei f în punctul ( ) y x, se numeşte operatorul de diferenŃiere.
Criteriul lui Young. Fie
2
: , f X X → ⊂ ℝ ℝ şi punctul ( ) X y x ∈
0 0
, . Dacă
există derivatele parŃiale
y
f
x
f




, într-o vecinătate V a punctului ( )
0 0
, y x şi sunt
diferenŃiabile în ( )
0 0
, y x , atunci ( ) ( )
0 0
2
0 0
2
, , y x
x y
f
y x
y x
f
∂ ∂

=
∂ ∂

.
ObservaŃii:
Pentru o funcŃie : ,
n
f X X → ⊂ ℝ ℝ diferenŃiala de ordinul întâi este:
1 2
1 2
d d d ... d
n
n
f f f
f x x x
x x x
∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ + + ⋅
∂ ∂ ∂
,
iar operatorul de diferenŃiere de ordinul întâi este:
1 2
1 2
d d d ... d
n
n
x x x
x x x
∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ + + ⋅
∂ ∂ ∂
.
Pentru o funcŃie vectorială : ,
m n
f X X → ⊂ ℝ ℝ , diferenŃiala este:
1 2
1 2
d d d ... d
n
n
f f f
f x x x
x x x
∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ + + ⋅
∂ ∂ ∂
.
Exemplu
FuncŃia ( )
3 2 2 2
: , , , f f x y z x y z → = + + ℝ ℝ este derivabilă parŃial pe
( ) { }
3
\ 0, 0, 0 ℝ şi: ( ) ( )
2 2 2 2 2 2
, , , , , ,
f x f y
x y z x y z
x y
x y z x y z
∂ ∂
= =
∂ ∂
+ + + +

81
( )
2 2 2
, , ,
f z
x y z
z
x y z

=

+ +

de unde rezultă că
2 2 2
d d d
d
x x y y z z
f
x y z
⋅ + ⋅ + ⋅
=
+ +

Este diferenŃiala funcŃiei f pe
( ) { }
3
\ 0, 0, 0 ℝ .
DefiniŃia 3.2.7. DiferenŃiala unei funcŃii de mai multe variabile se numeşte
diferenŃiala totală a funcŃiei.
Teorema 3.2.8. CondiŃia necesară şi suficientă pentru ca diferenŃiala unei funcŃii
2
: f I ⊂ → ℝ ℝ să fie identic nulă pe I este ca f să fie constantă pe I.
Teorema 3.2.9. Fie expresia diferenŃială ( ) ( ) , d , d E P x y x Q x y y = ⋅ + ⋅ , unde
funcŃiile P şi Q sunt continue pe
2
I ⊂ ℝ .
Dacă E este diferenŃiala unei funcŃii
2
: f I ⊂ → ℝ ℝ, pentru orice punct
( ) I y x ∈ , , atunci:
( ) ( ) ( ) ( ) , , , , ,
f f
P x y Q x y x y I
x y
∂ ∂
= = ∀ ∈
∂ ∂
.
Teorema 3.2.10. CondiŃia necesară şi suficientă pentru ca diferenŃiala unei funcŃii
:
n
f I ⊂ → ℝ ℝ să fie identic nulă pe I este ca f să fie constantă pe intervalul I.
Teorema 3.2.11. Fie expresia diferenŃială
( ) ( ) ( )
1 1 1 2 1 2 1
,..., d ,..., d ... ,..., d
n n n n n
P x x x P x x x P x x x ⋅ + ⋅ + + ⋅
cu funcŃiile componente ( )
1
,..., , 1, 2,..., ,
k n
P x x k n = continue pe
n
I ⊂ ℝ . Dacă expresia
diferenŃială este diferenŃiala unei funcŃii :
n
f I ⊂ → ℝ ℝ, pentru orice ( ) I x x
n
∈ ,...,
1
,
atunci
( ) ( )
1 1 1
1
,..., ,..., ,...,
n n n
n
f f
P x x P x x
x x
∂ ∂
= =
∂ ∂
.
DefiniŃia 3.2.12. Fie funcŃia
2
: , f X X → ⊂ ℝ ℝ , derivabilă parŃial de două ori în
X şi cu derivatele parŃiale de ordinul doi (deci, şi cele de ordinul întâi) continue. DiferenŃiala
de ordinul doi se notează cu ( )
2
d , f x y şi este definită prin:
( )
2 2 2
2 2 2
2 2
d , d 2 d d d
f f f
f x y x x y y
x y
x y
∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅
∂ ∂
∂ ∂
.
Operatorul
( ) 2
2 2 2
2 2
2 2
d 2 d d d d d x x y y x y
x y x y x y
| | ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅
|
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
\ ¹

se numeşte operatorul de diferenŃiere de ordinul doi.

82
DefiniŃia 3.2.13. Fie funcŃia
2
: , f X X → ⊂ ℝ ℝ , care are în X toate derivatele
parŃiale de ordinul n continue. DiferenŃiala de ordinul n a funcŃiei f se notează cu
( ) d ,
n
f x y şi este definită prin:
( )
1 1
1
d , d d d ...
d d ... d .
n n
n n n
n
n n
n n
k n k k n n
n n
n k k n
f f
f x y x C x y
x x y
f f
C x y C y
x y y




∂ ∂
= ⋅ + ⋅ ⋅ + +
∂ ∂ ∂
∂ ∂
+ ⋅ ⋅ + + ⋅
∂ ∂ ∂

Operatorul
( )
d d d
n
n
x y
x y
| | ∂ ∂
= ⋅ + ⋅
|
∂ ∂
\ ¹
se numeşte operatorul de diferenŃiere de
ordinul n.
Derivatele şi diferenŃialele funcŃiilor compuse
1) Dacă funcŃiile , : u v X ⊂ → ℝ ℝ au derivate continue pe X şi dacă funcŃia
2
: f Y ⊂ → ℝ ℝ are derivate parŃiale continue pe Y, atunci funcŃia
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
, , F x f u x v x x X = ∀ ∈ , are derivata continuă pe X dată de:
( ) d d d
d d d
F x f u f v
x u x v x
∂ ∂
= ⋅ + ⋅
∂ ∂
.
2) Dacă funcŃiile
2
, : u v X ⊂ → ℝ ℝ au derivate parŃiale continue pe X şi dacă
funcŃia
2
: f Y ⊂ → ℝ ℝ are derivate parŃiale continue pe Y, atunci funcŃia
( ) ( ) ( ) | | y x v y x u f y x F , , , , = are derivate parŃiale continue pe X, date de:
; .
F f u f v F f u f v
x u x v x y u y v y
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂

3) DiferenŃiala funcŃiei F este dată de:
d d d
F F
F x y
x y
∂ ∂
= ⋅ + ⋅
∂ ∂
.
Exemplu
Fie ( ) ( ) xy y x f y x F + + = 1 , ,
2 2
definită pe
2
ℝ .
Considerând ( ) ( )
2 2
, , , 1 u x y x y v x y xy = + = + avem:
2 ; 2 .
F f f F f f
x y y x
x u v y u v
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂

DiferenŃiala funcŃiei F este
d 2 d 2 d
f f f f
F x y x y x y
u v u v
∂ ∂ ∂ ∂
| | | |
= ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅
| |
∂ ∂ ∂ ∂
\ ¹ \ ¹
.
ObservaŃie
Derivatele parŃiale şi diferenŃialele de ordin superior se calculează astfel:
83
2
2
2
2
2
2
2 2
2
2
2
2
x
v
v
f
x
v
x
u
u v
f
x
v
v
f
x
u
u
f
x
u
x
v
v u
f
x
u
u
f
x
v
v
f
x
u
u
f
x x
F
x
x
F





+
+



|
|
¹
|

\
|



∂ ∂

+





+





+



|
|
¹
|

\
|



∂ ∂

+





=
=
|
¹
|

\
|





+







=
|
¹
|

\
|




=




|
¹
|

\
|




=
∂ ∂

|
|
¹
|

\
|




=


x
F
y y x
F
y
F
y
y
F
2
2
2
, .

2 2 2
2 2 2
2 2
d d 2 d d d
F F F
F x x y y
x y
x y
∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅
∂ ∂
∂ ∂
.
4. Formula lui Taylor pentru funcŃii de două variabile
Fie funcŃia
2
: , f X X → ⊂ ℝ ℝ , derivabilă de 1 + n ori pe X, cu toate derivatele
mixte egale şi fie ( ) b a, un punct interior lui X. Se consideră funcŃia
( ) ( ) ( ) ( ) | |
, , , , 0,1 F t f a x a t b y b t x y X t = + − ⋅ + − ⋅ ∈ ∈ (
¸ ¸
.
Deoarece f are derivate până la ordinul 1 + n pe X, rezultă că şi F este derivabilă până
la ordinul 1 + n pe intervalul | | 1 , 0 , iar funcŃiei F i se poate aplica formula lui Taylor stabilită
pentru funcŃiile de o variabilă. Rezultă că:
( ) ( ) ( ) ( )
( )
( )
n
n
R F
n
F F F F + ⋅ + + ′ ′ ⋅ + ′ ⋅ + = 0
!
1
... 0
! 2
1
0
! 1
1
0 1 ,
unde restul
( )
( )
( ) ( )
1
1
, 0,1
1 !
n
n
R F
n
+
= ⋅ θ θ∈
+
.
Având în vedere că ( ) ( ) ( ) ( ) 1 , , 0 , F f x y F f a b = = , ( ) ( ) ( ) ( ) t y t x f t F , = , unde
( ) ( ) ( ) ( ) , x t a x a t y t b y b t = + − ⋅ = + − ⋅ şi calculând derivatele de ordin superior ale
lui F în punctul 0, se obŃine formula:
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
2
1
, , ,
1!
1
, ...
2!
1
, ,
!
n
n
f x y f a b x a y b f a b
x y
x a y b f a b
x y
x a y b f a b R
n x y
| | ∂ ∂
= + − + − ⋅ +
|
∂ ∂
\ ¹
| | ∂ ∂
+ − + − ⋅ + +
|
∂ ∂
\ ¹
| | ∂ ∂
+ − + − ⋅ +
|
∂ ∂
\ ¹

unde restul are expresia:
84
( )
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
1
1
,
1 !
n
n
R x a y b f a x a b y b
n x y
+
| | ∂ ∂
= − + − ⋅ + θ − + θ −
|
+ ∂ ∂
\ ¹
,
cu ( ) 1 , 0 ∈ θ .
5. Extremele libere ale funcŃiilor de mai multe variabile
DefiniŃia 3.3.1. Fie funcŃia : f X → ℝ,
n
X ⊂ ℝ şi punctul X x ∈
0
. FuncŃia f are
un minim local în
0
x , dacă există o vecinătate V a lui
0
x , astfel încât
( ) ( ) ( )
0
, f x f x x V ≥ ∀ ∈ .
Punctul
0
x este punct de maxim local pentru funcŃia f, dacă ( ) ( )
0
f x f x ≤ ,
( ) x V ∀ ∈ .
Teorema 3.3.2. Fie funcŃia : ,
n
f X X → ⊂ ℝ ℝ şi ( )
n
a a a ,..., ,
2 1
un punct
interior lui X. Dacă:
funcŃia f are un extremum în punctul ( )
n
a a a ,..., ,
2 1
,
funcŃia f are derivate parŃiale în punctul ( )
n
a a a ,..., ,
2 1
,
atunci derivatele parŃiale ale lui f se anulează în punctul ( )
n
a a a ,..., ,
2 1
.
ObservaŃia 3.3.3. Punctele în care funcŃia f poate avea extreme sunt date de soluŃiile
sistemului:
( )
( )
( )
1 2
1
1 2
2
1 2
, ,..., 0
, ,..., 0
...
, ,..., 0
n
n
n
n
f
x x x
x
f
x x x
x
f
x x x
x

¦
=
¦

¦
∂ ¦
=
¦

´
¦
¦

¦
=
¦

¹


SoluŃiile sistemului se numesc puncte critice sau puncte staŃionare.
Pentru ( )
0 0
2
0
1 0
,..., ,
n
x x x x = punct critic pentru funcŃia f, se notează
( )
2
0 0 0
1 2
, ,...,
ij n
i j
f
a x x x
x x

=
∂ ∂
.
Atunci:
1) dacă toŃi determinanŃii
11 12
1 11 2
21 22
, ,...,
a a
a
a a
∆ = ∆ =
nn n
n
n
a a
a a
...
... ... ...
...
1
1 11
= ∆
sunt pozitivi, funcŃia f are un minim în punctul respectiv;
85
2) dacă toŃi determinanŃii ( )
* * *
1 1 2 2
, ,..., 1
n
n n
∆ = −∆ ∆ = ∆ ∆ = − ⋅ ∆ sunt pozitivi,
funcŃia f are un maxim în punctul respectiv.
Se poate preciza dacă un punct critic este de extrem, folosind semnul diferenŃialei de
ordinul doi.
Astfel:
dacă
( )
2 0 0 0
1 2
d , ,..., 0
n
f x x x > , punctul
( )
0 0 0
1 2
, ,...,
n
x x x este de minim.
dacă
( )
2 0 0 0
1 2
d , ,..., 0
n
f x x x < , punctul
( )
0 0 0
1 2
, ,...,
n
x x x este de maxim.
Exemple
1) Fie funcŃia ( )
2 2 2
: , , 2 f f x y x y x → = + − ℝ ℝ .
2 2; 2
f f
x y
x y
∂ ∂
= − =
∂ ∂
,
deci punctul ( ) 0 , 1 este punct critic pentru funcŃia f.
Având în vedere că ( )
2 2 2
d 1, 0 2 d 2 d 0 f x y = ⋅ + ⋅ > , rezultă că punctul ( ) 0 , 1 este
punct de minim.
2) Fie funcŃia ( )
2 2 2
: , , 2 f f x y x y x → = − + ℝ ℝ . Pentru aceasta avem:
2 2; 2
f f
x y
x y
∂ ∂
= + = −
∂ ∂
,
deci punctul ( ) 0 , 1 − este punct critic.
Având în vedere că ( )
2 2 2
d 1, 0 2 d 2 d f x y − = ⋅ − ⋅ nu are semn constant, punctul nu
este de extrem.
6. Probleme rezolvate
1 Folosind criteriul Cauchy-Bolzano, să se cerceteze existenŃa limitelor:
a)
0
1
lim sin ,
n
x
x n
x →
⋅ ∈ℕ; b) x
x
sign lim
0 →
;
c)
x x
1
cos lim
0 →
; d)
1
lim
1 + → x
x
x
.
IndicaŃie de rezolvare:
pentru 0 > ε arbitrar, se caută ( ) 0 > ε δ , astfel încât pentru ( ) , x x ′ ′′ ∀ , care
respectă condiŃia ( ) ( ) ε δ < ′ ′ ε δ < ′ x x , , să se verifice ( ) ( ) ε < ′ ′ − ′ x f x f ;
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
n
n n
n n
x x
x
x
x
x x f x f ε δ < ′ ′ + ′ ≤
′ ′
⋅ ′ ′ −

⋅ ′ = ′ ′ − ′ 2
1
sin
1
sin şi impunând ca
( ) ( ) ( )
n
n
2
0 2
ε
< ε δ < ⇒ ε < ε δ şi deci, conform teoremei Cauchy-Bolzano, limita există;
86
pentru
( ) ( )
1 1
şi , 2 x x x f x f x
n n
′ ′′ ′′ ′ ′′ = < δ = − < δ ⇒ − = , deci limita nu
există;
pentru
( )
( ) ( )
1 2
, 1
2 2 1
x x f x f x
n n
′ ′′ ′ ′′ = = ⇒ − =
π + π
, deci limita nu există.
2 Să se studieze continuitatea uniformă a funcŃiilor:
a)
( ) | )
2 2
2
sin , 0,
1
x
f x x x
x
+
= ⋅ ∈ ∞
+
;
b) ( ) | |
ln , , e , 0 f x x x = ∈ ε ε > ; c) ( ) ( |
ln , 0, e f x x x = ∈ ;
d) ( )
2
sin , f x x x = ∈ℝ; e)
( ) ( )
, 0,
1
x
f x x x
x
= + ∈ ∞
+
;
f)
( ) ( )
, 1,
1
x
f x x x
x
= + ∈ − ∞
+
.
IndicaŃie de rezolvare:
a) pentru
1 2 1 2
2 , 2 0
2
x n x n x x
π
= π = π + ⇒ − → ,
dar ( ) ( ) 1
2 1
> − x f x f , deci funcŃia nu este uniform continuă;
b) funcŃia este continuă pe interval compact, deci este uniform continuă;
c) pentru
1 2 1 2
1 1
, 0
2 1
x x x x
n n
= = ⇒ − →
+
.
( ) ( ) 2 ln
1
2 ln
2 1

|
¹
|

\
|
+ = −
n
x f x f ,
deci funcŃia nu este uniform continuă;
d) nu este uniform continuă;
e) pentru 0 > ε arbitrar şi pentru ( )
1 2
, 0, x x ∈ ∞ , pentru care
ε ε ε
δ < δ < ⇔ δ < −
2 1 2 1
, x x x x , se va obŃine:
( ) ( )
( )( )
ε
δ < − ⋅ <
+ +

+ − ≤
≤ −
+
− +
+
= −
2 2
1 1
1 1
2 1
2 1
2 1
2 1
2
2
2
1
1
1
2 1
x x
x x
x x
x x
x
x
x
x
x
x
x f x f

şi impunând condiŃia ε < δ
ε
2 , rezultă că funcŃia este uniform continuă;
f) pentru
1
1
1 x
n
= − + ,
2
2
1 x
n
= − +
1 2
1
0 x x
n
⇒ − = → , dar
( ) ( ) ∞ → −
2 1
x f x f , deci funcŃia nu este uniform continuă.
3 Să se studieze continuitatea uniformă a funcŃiilor
1 2
, f f ,
1 2
f f + ,
1 2
f f ⋅
definite pe ℝ prin
87
( ) ( )
2 2 2 2
1 2
sin ; cos f x x x f x x x = ⋅ = ⋅ .
IndicaŃie de rezolvare:
Pentru
( )
1 2 1 2
2 1 , 0
2
x n x n x x
π
= + = π ⇒ − → , dar
( ) ( ) ∞ → −
2 1 1 1
x f x f ,
deci funcŃia
1
f nu este uniform continuă.
În mod asemănător se arată că nici funcŃia
2
f nu este uniform continuă.
FuncŃia ( )( ) x x f f = +
2 1
şi este uniform continuă pe ℝ.
Se arată că funcŃia
2 1
f f ⋅ nu este uniform continuă, considerând
( )
1 2
2 1 ,
4 2
n
x n x
π π
= + = .
4 Se consideră funcŃia ( )
2 2
2 2
,
y x
y x
y x f
+

= . Să se calculeze limitele iterate
( )
|
¹
|

\
|
→ →
y x f
y x
, lim lim
0 0
şi ( )
|
¹
|

\
|
→ →
y x f
x y
, lim lim
0 0
.
IndicaŃie de rezolvare:
( )
2 2 2 2
2 2 2 2
0 0 0 0 0 0
lim lim lim1 1, lim lim lim 1 1
x y x y x y
x y x y
x y x y
→ → → → → →
| | | |
− −
= = = − = −
| |
| |
+ +
\ ¹ \ ¹
.
5 Să se calculeze
x
k y
x x
y
|
¹
|

\
|
+

∞ →
1 lim .
IndicaŃie de rezolvare:
Se calculează limitele iterate şi ambele sunt egale cu . e
k

6 Fie funcŃia
2
: f → ℝ ℝ definită prin
( )
( )
( ) ( )
( ) ( )
2 3 5
2 4
sin
, , 0, 0 ;
,
0, , 0, 0 .
x y x y
x y
f x y
x y
x y
¦
⋅ + +
¦
≠ ¦
=
´ +
¦
=
¦
¹

Să se arate că deşi funcŃia are limite iterate în punctul ( ) 0 , 0 , ea nu are limită în acest
punct.
IndicaŃie de rezolvare:
( )
0
sin
lim
sin
lim lim
2
3
0
4 2
5 3 2
0 0
= =
|
|
¹
|

\
|
+
+ + ⋅
→ → →
x
x
y x
y x y x
x y x
şi
88
( )
0
sin
lim lim
4 2
5 3 2
0 0
=
|
|
¹
|

\
|
+
+ + ⋅
→ →
y x
y x y x
x y
,
deci limitele iterate există.
Pentru a se arăta că f nu are limită în origine, se consideră două perechi de şiruri
convergente la zero, de forma:
( )
2
, ,
n n n n
x y x y = şi
( )
1 1 1 1
, , 2
n n n n
x y x y = ⋅ .
Pentru acestea avem:
( )
2
1
, lim =
∞ →
n n
n
y x f şi ( )
5
2
, lim
1 1
=
∞ →
n n
n
y x f ,
deci cele două limite sunt diferite.
7 Să se arate că funcŃia
2
: f → ℝ ℝ, definită prin:
( )
( )
( ) ( )
( ) ( )
3 3
2 2
sin
, , 0, 0
,
0, , 0, 0
x y
x y
f x y
x y
x y
¦
+
¦
≠ ¦
=
´ +
¦
=
¦
¹

este continuă pe
2
ℝ .
IndicaŃie de rezolvare:
Se demonstrează că pentru ( ) ( ) ( ) 0, 0 ∀ ε > ∃ δ ε > , astfel încât pentru
( ) ( )
2
, x y ∀ ∈ℝ pentru care ( ) ( ) ( ) ε δ < − 0 , 0 , y x , să rezulte
( ) ( ) ε < − 0 , 0 , f y x f .
( ) ( ) ( ) ( ) ε δ < ⇔ ε δ < + = − x y x y x
2 2
0 , 0 , şi ( ) ε δ < y .
Rezultă
( ) ( )
( ) ( )
( )
( )
( )
3 3 3 3
3 3 3 3
2 2 3 3 2 2 2 2
2 2
2 2 2 2
sin sin
, 0, 0
1 1 1
1 .
2 2 2
x y x y
x y x y
f x y f
x y x y x y x y
x y x y xy
xy
x y x y x y
x y x y
+ +
+ +
− = = ⋅ ≤ =
+ + + +
+ + −
= = + ⋅ − ≤ + ≤ + < δ ε < ε
+ +

8 Fie funcŃia
2
: f → ℝ ℝ,
89
( )
2
2
e , 0;
,
0, 0.
x
y
x
y
f x y
y
y

¦
¦
¦
⋅ ≠
=
´
¦
=
¦
¹

Să se studieze continuitatea în punctul ( ) 0 , 0 .
IndicaŃie de rezolvare:
Se consideră şirurile ( )
n
n
x
∈ℕ
şi ( )
n
n
y
∈ℕ
, astfel încât
0 lim lim = =
∞ → ∞ →
n
n
n
n
y x ,
de forma ( )
2
,
n n
x y n = ∀ ∈ℕ. Pentru acestea ( ) 0
e
1
, lim
2
≠ =
∞ →
n n
n
y y f , deci f nu este
continuă în origine.
9 Fie funcŃia
2
: f → ℝ ℝ, definită prin:
( )
( ) ( )
( ) ( )
2 2
, , 0, 0 ;
,
0, , 0, 0 .
x y
x y
x y
f x y
x y

¦

¦
+
=
´
¦
=
¹

Să se arate că f este continuă în raport cu x şi cu y în ( ) 0 , 0 , dar nu este continuă în
raport cu ansamblul variabilelor în acest punct.
IndicaŃie de rezolvare:
( ) ( ) 0 , 0 0 0 , lim
0
f x f
x
= =

şi ( ) ( ) 0 , 0 0 , 0 lim
0
f y f
y
= =

,
deci f este continuă în raport cu fiecare variabilă în parte.
Pentru a demonstra că f nu este continuă în raport cu ansamblul variabilelor, se
consideră şirurile 0
1
→ =
n
x
n
şi 0 → =
n
k
y
n
, pentru k real fixat.
Rezultă ( )
2
1
, lim
k
k
y x f
n n
n
+
=
∞ →
, limită care depinde de k, deci f nu este continuă pe
2
ℝ .
10 Să se calculeze derivatele parŃiale de ordinul întâi pentru următoarele
funcŃii:
a)
2
e
y x
z

= ; b) ( )
2 2
ln y x z + = ; c) ( )
2 2
ln y x x z + + = ;
d)
x
y
z arctg = ; e)
y
x z = ; f)
y
x
y x z sin
2 2
⋅ + = ;
g)
x z y
z y x u ⋅ − + = 2 ; h) z u
y x 2
sin e
2 2
⋅ =
+
.
IndicaŃie de rezolvare:
2 2
e , 2 e
x y x y
z z
y
x y
− −
∂ ∂
= = − ⋅ ⋅
∂ ∂
;
90
2 2 2 2
2 2
,
z x z y
x y
x y x y
∂ ∂
= =
∂ ∂
+ +
;
2 2 2 2
,
z y z x
x y
x y x y
∂ ∂
= − =
∂ ∂
+ +
;
g) z z x y
x
u
x y
ln 2
1
⋅ ⋅ − ⋅ =



,
1 2 1
ln , ln 2
z y x
u u
z y x x y y x z
y z
− −
∂ ∂
= ⋅ + = − ⋅
∂ ∂
;
h)
2 2 2 2
2 2
2 e sin , 2 e sin
x y x y
u u
x z y z
x y
+ +
∂ ∂
= ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅
∂ ∂
,
2 2
e sin2
x y
u
z
z
+

= ⋅

.
11 Pornind de la definiŃie, să se calculeze:
a) , 0 , ,
4 4 4
f f
x y
∂ π ∂ π π
| | | |
| |
∂ ∂
\ ¹ \ ¹
, dacă ( ) y x y x f
2 2
sin sin , + = ;
b) ( ) 1, , 1, 0
2
f f
x y
∂ π ∂
| |
|
∂ ∂
\ ¹
, dacă ( )
y x
y x f

=
sin
e , ;
c) ( ) 1 , 1
2
y x
f
∂ ∂

, dacă ( )
2 2
, y x y x f + = ;
d) ( ) ( )
2 2
1,1 , 1,1
f f
x y y x
∂ ∂
∂ ∂ ∂ ∂
, dacă ( ) , ln , 0 f x y x y x x = ⋅ ⋅ ≠ ;
e) ( ) ( ) ( )
2
2, 2 , 2, 2 , 2, 2
f f f
x y x y
∂ ∂ ∂
− − −
∂ ∂ ∂ ∂
, dacă ( )
3
2
, y x y x f ⋅ = ;
f)
|
¹
|

\
|
π
∂ ∂

0 ,
4
2
y x
f
, dacă ( ) ( ) y x x y x f + ⋅ = sin , .
IndicaŃie de rezolvare:
( )
2
2
4
4
sin sin
lim
4
0 ,
4
0 ,
lim 0 ,
4 4 / 4 /
=
π

π

=
π

|
¹
|

\
|
π

=
|
¹
|

\
|
π


π → π →
x
x
x
f x f
x
f
x x
;
2
/ 4 / 4
1
, ,
sin 1
1
4 4 4
2
, lim lim
4 4 2
4 4
y y
f y f
y
f
y
y y
→π →π
π π π
| | | |

+ −
| |
∂ π π
| |
\ ¹ \ ¹
= = =
|
π π

\ ¹
− −
;
91
( ) 1, 0, 1, 0 0
2
f f
x y
∂ π ∂
| |
= =
|
∂ ∂
\ ¹
;
( ) ( )
( ) ( )
2
1
,1 1,1
1,1 1,1 lim
1 x
f f
x
f f y y
x y x y x →
∂ ∂

| | ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= =
|
∂ ∂ ∂ ∂ −
\ ¹
,
unde:
( ) ( ) ( )
2 2 2
1 1
, ,1 , 1,1
2
1
f y f f
x y x
y y y
x y x
∂ ∂ ∂
= ⇒ = =
∂ ∂ ∂
+ +
;
rezultă că ( )
2 2
1
1
2
1
1
1
lim 1 , 1
2
1
2
− =


+
=
∂ ∂

→ x
x
y x
f
x
;
( ) ( ) 1 1 , 1 1 , 1
2 2
=
∂ ∂

=
∂ ∂

x y
f
y x
f
;
( ) ( ) ( )
2
2 1 1
2, 2 , 2, 2 , 2, 2
3 3 9
f f f
x y x y
∂ ∂ ∂
− = − − = − = −
∂ ∂ ∂ ∂
;
|
¹
|

\
|
π
− ⋅ =
|
¹
|

\
|
π
∂ ∂

4
1
2
2
0 ,
4
2
y x
f
.
12 Să se arate că derivatele parŃiale ale funcŃiei:
( ) z y x z y x ⋅ ⋅ ⋅ − + + = ω 3 ln
3 3 3

verifică ecuaŃia:
z y x z y x + +
=

ω ∂
+

ω ∂
+

ω ∂ 3
.
IndicaŃie de rezolvare:
Avem identitatea
( )( ) yz xz xy z y x z y x z y x z y x − − − + + + + = ⋅ ⋅ ⋅ − + +
2 2 2 3 3 3
3 ,
de unde
( ) ( ) yz xz xy z y x z y x − − − + + + + + = ω
2 2 2
ln ln
va avea derivatele parŃiale:
2 2 2
1 2x y z
x x y z
x y z xy xz yz
ω ∂ − −
= +
∂ + +
+ + − − −

2 2 2
2 2 2
1 2
1 2
y x z
y x y z
x y z xy xz yz
z x y
z x y z
x y z xy xz yz
ω
ω
∂ − −
= +
∂ + +
+ + − − −
∂ − −
= +
∂ + +
+ + − − −

care, înlocuite în ecuaŃia dată, o verifică.
92
13 Să se arate că funcŃia
( )
1, 0, 0
,
0, 0 sau 0
x y
f x y
x y
≠ ≠
¦
=
´
= =
¹

nu este continuă în origine, dar admite derivate parŃiale în origine.
IndicaŃie de rezolvare:
FuncŃia f nu este continuă în origine, deoarece
( ) ( ) 0 0 , 0 1 , lim
0
= ≠ =
=

f y x f
mx y
x
.
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
0 0
, 0 0, 0 0, 0, 0
0, 0 lim 0, 0, 0 lim 0
x y
f x f f y f f f
x x y y → →
− − ∂ ∂
= = = =
∂ ∂
.
14 Pornind de la definiŃie, să se arate că următoarele funcŃii sunt diferenŃiabile
în punctele indicate:
a) ( )
2 3
, y y x x y x f + ⋅ + = în punctul ( ) 1 , 1 ;
b) ( ) ( ) ( )
2 2
1 2 , − + − = y x y x f în punctul ( ) 1 , 2 .
IndicaŃie de rezolvare:
( ) ( ) 4 1 , 1 3 ,
2
=


⇒ + ⋅ =


x
f
y x y x
x
f
şi
( ) ( ) 3 1 , 1 2 , =


⇒ ⋅ + =


y
f
y x y x
y
f
;
( ) ( ) 0 1 , 2 1 , 2 =


=


y
f
x
f
. Se caută o funcŃie
2
: ω → ℝ ℝ continuă şi nulă în punctul
( ) 1 , 2 , pentru care:
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2 2
1 2 , 1 , 2 , − + − ⋅ ω = − y x y x f y x f .
Rezultă ( ) ( ) ( )
2 2
1 2 , − + − = ω y x y x , care este continuă pe
2
ℝ şi ( ) 0 1 , 2 = ω ,
deci funcŃia f este diferenŃiabilă în punctul ( ) 1 , 2 .
15 Fie funcŃia
2
: f → ℝ ℝ, definită prin:
( )
( ) ( )
( ) ( )
2 2
, , 0, 0 ;
,
0, , 0, 0 .
x y
x y
f x y x y
x y
¦ ⋅

¦
= +
´
¦
=
¹

Să se arate că f admite derivate parŃiale în origine, dar f nu este diferenŃiabilă în acest
punct.
93
IndicaŃie de rezolvare:
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
0 0
, 0 0, 0 0, 0, 0
0, 0 lim 0, 0, 0 lim 0
x y
f x f f y f f f
x x y y → →
− − ∂ ∂
= = = =
∂ ∂
.
Dacă f este diferenŃiabilă în punctul ( ) 0 , 0 , atunci există o funcŃie
2
: ω → ℝ ℝ
continuă şi nulă în acest punct şi care verifică:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2 2
, 0 0 , 0 0 0 , 0 0 , 0 , y x y x y
y
f
x
x
f
f y x f + ⋅ ω + − ⋅


+ − ⋅


= − .
De aici rezultă
( )
( ) ( )
( ) ( )
2 2
, , 0, 0 ;
,
0, , 0, 0 ,
x y
x y
x y x y
x y
¦ ⋅

¦
ω = +
´
¦
=
¹

care nu este continuă în origine. Deci, f nu este diferenŃiabilă în origine.
16 Să se arate că funcŃia
2
: f → ℝ ℝ, definită prin:
( )
( ) ( )
( ) ( )
2 2
, , 0, 0 ;
,
0, , 0, 0 ,
x y
x y
x y f x y
x y

¦

¦
+ =
´
¦
=
¹

este continuă şi admite derivate parŃiale în origine, dar nu este diferenŃiabilă în acest punct.
17 Să se arate că derivatele parŃiale de ordinul doi mixte ale funcŃiei
2
: f → ℝ ℝ, ( )
2
2
2
ln 1 , 0
,
0, 0
x
y y
f x y
y
y
¦
| |
⋅ + ≠
¦ |
|
=
´
\ ¹
¦
=
¹

nu sunt continue în origine şi totuşi ( ) ( ) 0 , 0 0 , 0
2 2
x y
f
y x
f
∂ ∂

=
∂ ∂

.
IndicaŃie de rezolvare:
( )
( )
( ) ( )
( ) ( )
3
2
2
2 2
4
, , 0, 0
,
0, , 0, 0
x y
x y
f
x y x y
x y
x y
¦
⋅ ⋅

¦
∂ ¦
= +
´
∂ ∂
¦
=
¦
¹
şi
( )
( )
( ) ( )
( ) ( )
3
2
2
2 2
4
, , 0, 0
,
0, , 0, 0
x y
x y
f
x y x y
y x
x y
¦

¦
∂ ¦
= +
´
∂ ∂
¦
=
¦
¹

94
de unde rezultă că derivatele parŃiale mixte sunt egale.
Pentru a demonstra că nu sunt continue, se consideră şirurile de numere reale,
convergente la zero ( ) ( ) ,
n n
n n
x y , de forma ( ) ,
n n
x y n = ∀ ∈ℕ.
Rezultă
( )
0 1
2
4
lim
2
2
4
≠ =


∞ →
n
n
n
x
x
.
18 Să se calculeze diferenŃialele de ordinul întâi şi al doilea pentru funcŃiile:
a) ( ) y y x f
x
cos e , ⋅ = ;
b) ( ) z y x z y x f ⋅ ⋅ = , , .
IndicaŃie de rezolvare:
d d d e cos d e sin d
x x
f f
f x y y x y y
x y
∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅
∂ ∂
şi
2 2 2
2 2 2
2 2
2 2
d d 2 d d d
e cos d 2e sin d d e cos d ;
x x x
f f f
f x x y y
x y
x y
y x y x y y y
∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ =
∂ ∂
∂ ∂
= ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅

d d d d f y z x x z y x y z = ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
şi

2
d 2 d d 2 d d 2 d d f z x y x y z y x z = ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ .
19 Să se calculeze derivatele parŃiale şi diferenŃiala de ordinul n pentru funcŃia
( )
by ax
y x f
+
= e , .
IndicaŃie de rezolvare:
( ) ( ) ( )
, e e , , , .
k n
k ax by k n k
k k n k
f f
x y a x y a b f x y
x x y


∂ ∂
= ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅
∂ ∂ ∂

Rezultă diferenŃiala de ordinul n: ( ) d e d d
n
n ax by
f a x b y
+
= ⋅ ⋅ + ⋅ .
20 Să se calculeze ( ) d 1,1 f şi ( )
2
d 1,1 f pentru funcŃiile:
a) ( ) 7 5 3 2 ,
2 2
+ ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ − = y x y y x x y x f ;
b) ( )
y x
y x f

= e , ;
c) ( ) y x y x f ⋅ = ln , .
IndicaŃie de rezolvare:
( ) y x f y
y
f
x
x
f
f d 2 d 4 1 , 1 d d d d ⋅ − ⋅ = ⇒


+


=
( )
2 2 2 2
2 2 2
2 2
2 2 2
d d d d d d d
d 1,1 2d 2d d 4d ;
f f f f
f x x y y x y
x y y x
x y
f x x y y
∂ ∂ ∂ ∂
= + ⋅ + ⋅ + ⇒
∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∂
⇒ = − ⋅ +

95
( ) ( ) ( )
( )
2 2 2
d 1,1 e d d , d 1,1 e d 4d d d f x y f x x y y = ⋅ + = ⋅ + ⋅ + ;
( ) ( )
2 2 2
d 1,1 d d , d 1,1 d d f x y f x y = + = − − .
21 Să se calculeze ( ) d 3, 4,5 f , dacă ( )
2 2
, ,
y x
z
z y x f
+
= .
IndicaŃie de rezolvare:
d d d d
f f f
f x y z
x y z
∂ ∂ ∂
= + +
∂ ∂ ∂
, unde ( )
( )
2 / 3
2 2
, ,
y x
z x
z y x
x
f
+

− =


,
( )
( )
2 / 3
2 2
, ,
y x
z y
z y x
y
f
+

− =


şi ( )
( )
2 / 1
2 2
1
, ,
y x
z y x
z
f
+
=


.
Rezultă ( ) ( ) d 3, 4,5 0, 04 3d 4d 5d f x y z = + − .
22 Să se calculeze
d
d
f
x
, ştiind că ( ) ( ) ( ) , , , f f u v u u x v v x = = = , pentru
funcŃiile:
a) ( )
v
u v u f = , ; b) ( )
2 2
, v u v u f + = ; c) ( )
v
u
v u f arctg , = .
IndicaŃie de rezolvare:
a) se foloseşte regula de derivare a funcŃiilor compuse, adică:
1
d d d
ln
d d d
v v
f f u f v
v u u u u v
x u x v x

∂ ∂
′ ′ = ⋅ + ⋅ = ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
∂ ∂
;
b) ( )
2 2
d 1
d
f
u u v v
x
u v
′ ′ = ⋅ ⋅ + ⋅
+
;
c) ( )
2 2
d 1
d
f
v u u v
x
u v
′ ′ = ⋅ ⋅ − ⋅
+
.
23 Să se calculeze ,
f f
x y
∂ ∂
∂ ∂
pentru funcŃiile:
( ) ( ) v u v u f + =
2
ln , , unde ( ) ( )
2
2
, e , ,
x y
u x y v x y x y
+
= = + ;
( )
v
u
v u f arctg , = , unde ( ) ( ) , sin , , cos u x y x y v x y x y = ⋅ = ⋅ .
IndicaŃie de rezolvare:
;
f f u f v f f u f v
x u x v x y u y v y
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
, de unde rezultă:
( ) x u
v u
u
x
f
+ ⋅
+
=


2
2
2
şi ( ) 1 4
1
2
2
+ ⋅
+
=


y u
v u
y
f
; 0 =


x
f
şi 1 =


y
f
.

96
24 Fie ( ) v u f f , = , unde y x u ⋅ = şi
y
x
v = . Să se calculeze derivatele
parŃiale de ordinul doi ale funcŃiei f.
IndicaŃie de rezolvare:
v
f
y u
f
y
x
v
v
f
x
u
u
f
x
f


⋅ +


⋅ =





+





=

∂ 1

2
2
2
2 2 2
2
2 2 2
2
2
1 1
1 1
2

f f u f v f x f
x
y u y v y u v
y
f f f f f f u
y y
x x x u y v u u y v x
x
f f v f f f
y y
v u y v x u v
u y v
u f
v
u
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = ⋅ − ⋅
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
| | | | ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
| |
= = ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅ ⋅ +
| | |
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∂ \ ¹
\ ¹ \ ¹
| | ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
+ ⋅ + ⋅ ⋅ = ⋅ + ⋅ + ⋅ =
|
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∂
\ ¹

= ⋅ +

2 2
2
2 .
f v f
u v u
v
∂ ∂
⋅ + ⋅
∂ ∂


Similar, se obŃin rezultatele:
2 2 2 2
2 2
2 2 2 3 2 2
2
2 2 2
2
2 .
f f v f f v f
u
x y u u u v
u v
f f f v f v f
uv v
u v u u v
y u v
∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ − ⋅ + − ⋅
∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∂
∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅
∂ ∂ ∂
∂ ∂ ∂

25 Să se calculeze
d
d
f
x
, dacă ( ) ( ) ( ) ( ) x v x u x f , ϕ = , pentru:
( ) ( ) ( ) , , cos , sin u v u uv u x x v x x ϕ = + = = ;
( ) ( ) ( )
2 2 2
, e , , 2
u v
u v u x x v x x

ϕ = = = − ;
( ) ( ) ( ) , , sin , cos
v
u v u u x x v x x ϕ = = = .
IndicaŃie de rezolvare:
a)
( ) ( )
d d d
1 sin cos cos 2 sin
d d d
f u v
v x u x x x
x u x v x
∂ϕ ∂ϕ
= ⋅ + ⋅ = + ⋅ − + ⋅ = −
∂ ∂
;
b)
( )
2
4
d
2 e
d
x
f
x
x
− +
= − ⋅ ;
c)
( ) ( )
( )
cos 1
2 2
d
sin cos sin ln sin
d
x f
x x x x
x

= ⋅ − ⋅ .
26 Să se calculeze
d
d
f
x
, dacă ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) x w x v x u x f , , ϕ = , pentru:
97
( ) ( ) ( ) ( )
2
, , , 1, ln , tg u v w uvw u x x v x x w x x ϕ = = + = = ;
( ) ( ) ( ) ( )
2 2
, , , cos , sin ,
w
u v w u x R x v x R x w x h
u v
ϕ = = = =
+
.
IndicaŃie de rezolvare:
a)
d d d d
d d d d
f u v w
x u x v x w x
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
= ⋅ + ⋅ + ⋅ =
∂ ∂ ∂


( )
2
2
1 ln
2 ln tg tg 1
cos
x
x x x x x x
x
x
| |
= ⋅ ⋅ + + ⋅ + ⋅ +
|
\ ¹
;
b)
d
0
d
f
x
= .
27 Să se calculeze ,
f f
x y
∂ ∂
∂ ∂
pentru ( ) ( ) ( ) ( ) y x v y x u y x f , , , , ϕ = , unde:
( ) ( ) ( )
2 2
, , , , , f u v u x y x y v x y x y = ϕ = + = + ;
( ) ( ) ( )
2 2
, , , , , e
x y
f u v u x y x y v x y

= ϕ = − = .

IndicaŃie de rezolvare:
a) 2
f u v
x
x u x v x u v
∂ ∂ϕ ∂ ∂ϕ ∂ ∂ϕ ∂ϕ
= ⋅ + ⋅ = + ⋅
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂

2
f u v
y
y u y v y u v
∂ ∂ϕ ∂ ∂ϕ ∂ ∂ϕ ∂ϕ
= ⋅ + ⋅ = + ⋅
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
.
b)
v
xv
u
y
y
f
v
yv
u
x
x
f

ϕ ∂
⋅ +

ϕ ∂
⋅ − =



ϕ ∂
⋅ +

ϕ ∂
⋅ =


2 , 2 .
28 Să se arate că:
a) ( ) ( )
2 2
, y x y y x f − ϕ ⋅ = , unde ϕ este o funcŃie derivabilă, verifică ecuaŃia
f
y
y
f
y x
f
x
⋅ =


⋅ +



2
1 1 1
;
b) ( )
|
¹
|

\
|
ϕ ⋅ + ⋅ =
x
y
x y x y x f , , unde ϕ este o funcŃie derivabilă, verifică ecuaŃia
f y x
y
f
y
x
f
x + ⋅ =


⋅ +


⋅ .
IndicaŃie de rezolvare:
Se consideră ( )
2 2
, y x y x u − = , de unde rezultă că derivatele parŃiale ale funcŃiei f
sunt:
( ) ( )
d
2 , 2
d
f u f
y y x y y
x u x y
∂ ϕ ∂ ∂
′ ′ = ⋅ ⋅ = ⋅ ϕ ⋅ = ϕ+ ⋅ ϕ ⋅ −
∂ ∂ ∂
.
98
Înlocuite în ecuaŃia dată conduc la ϕ ⋅ =
ϕ
+ ϕ′ ⋅ − ϕ′ ⋅
y y
y y
1
2 2 , deci ecuaŃia este
verificată.
29 Ce devine ecuaŃia : 0
2
2
2
2
2
2
=


⋅ −



y
f
y
x
f
x ,
dacă ( ) ? , ,
|
¹
|

\
|
ϕ =
x
y
xy y x f
IndicaŃie de rezolvare:
Se consideră
( ) ( )
, , ,
y
u x y xy v x y
x
= = , de unde rezultă că:
2
2
2
2
2
2
2
2
2
3 2
2
4
2 2
2
2
2
2
2
2
2
1
2
2 2
v x
v u
u
x
y
f
v
x
y
v x
y
v u
x
y
u
y
x
f

ϕ ∂
⋅ +
∂ ∂
ϕ ∂
⋅ +

ϕ ∂
⋅ =



ϕ ∂
⋅ ⋅ +

ϕ ∂
⋅ +
∂ ∂
ϕ ∂
⋅ ⋅ −

ϕ ∂
⋅ =



şi ecuaŃia devine 0 2
2
=

ϕ ∂
+
∂ ∂
ϕ ∂
⋅ −
v v u
u .
30 Folosind formula lui Taylor de ordinul doi, să se calculeze valoarea
aproximativă pentru:
a)
3
98 , 0 03 , 1 ⋅ ; b) ( )
01 , 2
95 , 0 ; c)
3 2
03 , 3 01 , 2 02 , 1 ⋅ ⋅ .
IndicaŃie de rezolvare:
a) se consideră funcŃia ( )
3 / 1 2 / 1
, y x y x f ⋅ = , care se dezvoltă după formula lui
Taylor în punctul ( ) 1 , 1 pentru 0, 03 h = şi 0, 02 k = − ; rezultă
3
98 , 0 03 , 1 ⋅ ( ) ( ) ( ) ( ) +
|
|
¹
|

\
|



+ ⋅


+ = + + = k
y
f
h
x
f
f k h f 1 , 1 1 , 1
! 1
1
1 , 1 1 , 1
( ) ( ) ( ) 0081 , 1 1 , 1 1 , 1 2 1 , 1
! 2
1
2
2
2
2 2
2
2
2
≈ +
|
|
¹
|

\
|



+ ⋅
∂ ∂

+ ⋅


+ R k
y
f
hk
y x
f
h
x
f
;
b) se consideră funcŃia ( )
y
x y x f = , , care se dezvoltă după formula lui Taylor în
punctul ( ) 2 , 1 ; rezultă 0, 05, 0, 01 h k = − = şi ( ) 902 , 0 01 , 2 ; 95 , 0 ≈ f ;
c) se consideră funcŃia ( )
3 2
, , z y x z y x f ⋅ ⋅ = , care se dezvoltă după formula lui
Taylor în punctul ( ) 1, 2,3 0, 02, 0, 01, 0, 03 h k ⇒ = = = ℓ şi
( ) 6159 , 114 03 , 3 ; 01 , 2 ; 02 , 1 ≈ f .
31 Considerând , , x y z suficient de mici, să se aproximeze funcŃia
( ) ( ) ( ) ( )
2 / 1 2 / 1 2 / 1
1 1 1 , ,
− −
+ ⋅ + ⋅ + = z y x z y x f .
99
32 Să se găsească punctele de extrem local pentru funcŃiile:
1) ( ) ( )
3 3 2
, 3 , , f x y x y x y x y = + − ⋅ ⋅ ∈ℝ ;
2) ( ) ( )
2 3 2
, 3 15 36 9, , f x y x y x x y x y = ⋅ ⋅ − − ⋅ − ⋅ + ∈ℝ ;
3) ( ) ( )
4 3 2 3 2 2
, 8 18 8 3 3 , , f x y y y y y x x x x y = − ⋅ + ⋅ − ⋅ + − ⋅ − ⋅ ∈ℝ ;
IndicaŃie de rezolvare:
1) Se determină punctele critice, care sunt soluŃiile sistemului:
( ) ( )
2
2
0
3 3 0
A 0, 0 , B 1,1
3 3 0
0
f
x y
x
f
y x
y

¦
=
¦
¦
⋅ − ⋅ =
∂ ¦ ¦
⇔ ⇒
´ ´

⋅ − ⋅ =
¦ ¦
¹ =
∂ ¦
¹
sunt punctele critice;
2 2 2 2
2 2
6 , 6 , 3
f f f f
x y
x y y x
x y
∂ ∂ ∂ ∂
= = = = −
∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∂
,
de unde rezultă, pentru punctul critic
A(0,0): ( )
2
d 0, 0 6d d f x y = − ,
deci punctul nu este de extrem; pentru punctul critic
B(1,1): ( )
2 2 2
d 1,1 6d 6d 6d d 0 f x y x y = + − > ,
deci punctul este de minim;
2) Punctele critice sunt A(2,3) şi B( ) 3 , 2 − − şi nici unul dintre acestea nu este de
extrem, deoarece
1 2
6 6
6 ,
6 6
x y
x
y x

∆ = − ∆ = ; rezultă 0
2
< ∆ , pentru ambele puncte
critice, deci ele nu sunt de extrem;
3) Punctele critice sunt:
( ) ( ) ( ) 1 2 3
M 1 2, 2 , M 1 2, 2 3 , M 1 2, 2 3 , + + + + −
( ) ( ) ( ) 4 5 6
M 1 2, 2 , M 1 2, 2 3 , M 1 2, 2 3 − − + − − ;
dintre acestea,
2
M şi
3
M sunt puncte de minim,
4
M este punct de maxim, iar celelalte nu
sunt puncte de extrem.



100
7. TEST DE AUTOEVALUARE
1 Să se arate că funcŃiile următoare verifică ecuaŃiile indicate:
a) ( )
|
¹
|

\
|
ϕ =
x
y
y x f , , unde ϕ este o funcŃie derivabilă, verifică ecuaŃia
0 =


⋅ +



y
f
y
x
f
x ;
b) ( ) ( )
2 2 2
, , , z y x y x z y x f − + ⋅ ϕ = , unde ϕ este o funcŃie derivabilă, verifică
ecuaŃia
( ) 0
2 2
=


− +





z
f
y x
y
f
yz
x
f
xz .

2 Să se calculeze df şi
2
d f , dacă:
( )
|
|
¹
|

\
|
ϕ =
y
x
y x f , , unde ϕ este de clasă
2
C ;
( ) ( ) y x y x y x f − + ϕ = , , , unde ϕ este de clasă
2
C ;
( ) ( )
2 2 2
, , , z y x z y x z y x f + + + + ϕ = , unde ϕ este de clasă
2
C .

3 Să se scrie formula lui Taylor pentru funcŃia ( )
y x
y x f
+
= e , în punctul
( ) 1 , 1 − .

4 Să se determine punctele de extrem local pentru funcŃiile:
a) ( ) ( )
2 2 2 3
, , 2 4 6 , , , f x y z x y z x y z x y z = + + + ⋅ + ⋅ − ⋅ ∈ℝ ;
b) ( ) ( ) , , sin sin sin sin f x y z x y z x y z = + + − + + ,
( ) ( ) ( ) ( ) , , 0, 0, 0, x y z ∈ π × π × π ;
c) ( )
1
, , , 0, 0, 0
16
x y z
f x y z x y z
x y z
= + + + > > > ;
d) ( ) ( )
2 3
, , , , , f x y z a x b x y x z y z x y z = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ∈ℝ .



101
LECłIA 2 – FUNCłII IMPLICITE. EXTREME CONDIłIONATE
1. FuncŃii implicite
DefiniŃia 3.4.1. Fie ecuaŃia ( ) 0 , = y x F , unde
2
: F X ⊂ → ℝ ℝ. O funcŃie
( ) x f y = definită pe mulŃimea A⊂ ℝ, astfel încât pentru orice A x ∈ , ( ) ( ) X x f x ∈ , se
numeşte soluŃie în raport cu y a ecuaŃiei ( ) 0 , = y x F pe mulŃimea A, dacă
( ) ( ) A x x f x F ∈ ≡ pentru 0 , .
DefiniŃia 3.4.2. FuncŃiile ( ) x f y = definite cu ajutorul ecuaŃiilor ( ) 0 , = y x F se
numesc funcŃii implicite sau funcŃii definite implicit.
ObservaŃie. O ecuaŃie ( ) 0 , = y x F poate să aibă pe A mai multe soluŃii sau nici una.
Exemple
EcuaŃia 0 1
2 2
= − + y x are în raport cu y o infinitate de soluŃii definite pe | | 1 , 1 + −
prin funcŃia:
( )
| | | |
2
2
1 , , 1, 1
1 , 1, 1 \ ,
x x
f x
x x
¦
− α ≤ ≤ β α ≥ − β ≤
¦
=
´
¦− − ∈ − + α β
¹

deoarece fiecare verifică ecuaŃia 0 1
2 2
= − + y x .
Se observă că soluŃiile nu sunt continue în punctul sau x x = α = β.
EcuaŃia ( )
4 4 2
1 0, , x y x y + + = ∈ℝ nu are nici o soluŃie reală.
EcuaŃia ( )
2
2 3 5 0, , x y x y − + = ∈ℝ are o singură soluŃie,
( )
5 2
3 3
f x x = + ⋅ pe ℝ
Teorema 3.4.3. Fie funcŃia : , , F X Y X Y × → ⊂ ⊂ ℝ ℝ ℝ şi ( )
0 0
, y x un punct
interior lui Y X × . Dacă:
1) ( ) 0 ,
0 0
= y x F ,
2)
( ) ( ) ( )
, , , , ,
x y
F x y F x y F x y ′ ′ sunt continue pe o vecinătate Y X V U × ⊂ × a
lui ( )
0 0
, y x ,
3) ( ) 0 ,
0 0
≠ ′ y x F
y
, Atunci:
1) există o vecinătate U U ⊂
0
a lui
0
x şi o vecinătate V V ⊂
0
a lui
0
y şi există o
unică funcŃie ( )
0 0
: V U x f y → = , astfel încât ( )
0 0
y x f = şi
( ) ( )
0
pentru 0 , U x x f x F ∈ ≡ ;
2) funcŃia ( ) x f are derivata continuă pe
0
U dată de:
( )
( )
( ) y x F
y x F
x f
y
x
,
,


− = ′ ;
3) dacă ( ) y x F , are derivatele parŃiale de ordinul k continue pe V U × , atunci ( ) x f
are derivata de ordinul k continuă pe
0
U .
102
DefiniŃia 3.4.4. Fie ecuaŃia ( ) 0 , ,..., ,
2 1
= y x x x F
n
, unde ( ) y x x x F
n
, ,..., ,
2 1
este
o funcŃie reală de 1 + n variabile definită pe o mulŃime
1 n
X
+
⊂ ℝ .
O funcŃie ( )
n
x x x f y ,..., ,
2 1
= definită pe mulŃimea
n
A⊂ ℝ este soluŃie în raport
cu y a acestei ecuaŃii, dacă pentru ( ) A x x x
n
∈ ,..., ,
2 1
avem:
( ) ( ) 0 ,..., , , ,..., ,
2 1 2 1

n n
x x x f x x x F .
Teorema 3.4.5. Fie ( ) y x x x F
n
, ,..., ,
2 1
o funcŃie reală definită pe X Y × ,
,
n
X Y ⊂ ⊂ ℝ ℝ, ( )
0 20 10 0
,..., ,
n
x x x x = un punct interior lui X şi
0
y un punct interior
lui Y. Dacă:
1) ( ) 0 , ,..., ,
0 0 20 10
= y x x x F
n
,
2) funcŃia ( ) y x x x F
n
, ,..., ,
2 1
este continuă împreună cu derivatele parŃiale
1 2
, ,..., ,
n
x x x y
F F F F ′ ′ ′ ′ pe o vecinătate V U × a punctului ( )
0 0 20 10
, ,..., , y x x x
n
,
3) ( ) 0 , ,..., ,
0 0 20 10
≠ ′ y x x x F
n y
,
atunci:
1) există o vecinătate U U ⊂
0
a lui ( )
0 20 10 0
,..., ,
n
x x x x = , o vecinătate V V ⊂
0

a lui
0
y şi o unică funcŃie ( )
0 0 2 1
: ,..., , V U x x x f y
n
→ = , astfel încât
( )
0 0 20 10
,..., , y x x x f
n
= şi ( ) ( ) 0 ,..., , , ,..., ,
2 1 2 1

n n
x x x f x x x F pentru
0
U x ∈ ;
2) funcŃia ( )
n
x x x f ,..., ,
2 1
are derivate parŃiale continue în raport cu
0
, 1, 2,..., pe
i
x i n U = date de
( )
( )
1 2
1 2
, ,...,
, 1, 2,...,
, ,...,
i
i
x n
x
y n
F x x x
f i n
F x x x

′ = − =

;
3) dacă ( ) y x x x F
n
, ,..., ,
2 1
are derivate parŃiale de ordinul k continue pe V U × ,
atunci funcŃia implicită ( )
n
x x x f ,..., ,
2 1
are derivate parŃiale de ordinul k continue pe
0
U .
2. DependenŃă funcŃională
DefiniŃia 3.5.1. Fie ( )
1 2
, ,..., , 1, 2,...,
k k n
y f x x x k m = = , m funcŃii reale definite
pe o mulŃime
n
X ⊂ ℝ . O funcŃie reală ( )
n
x x x F ,..., ,
2 1
definită pe X depinde de funcŃiile
m
f f f ,..., ,
2 1
pe mulŃimea X, dacă există o funcŃie reală de m variabile ( )
m
y y y ,..., ,
2 1
Φ
definită pe o mulŃime
m
Y ⊂ ℝ , astfel încât pentru X x ∈ să avem
( ) ( ) ( ) ( )
n m n n
x x x f x x x f x x x F ,..., , ,..., ,..., , ,..., ,
2 1 2 1 1 2 1
Φ ≡ .
Exemplu
Fie funcŃiile
3
, , : f g h → ℝ ℝ definite prin:
( ) ( ) ( )
2 2 2
, , ; , , ; , , . f x y z x y z g x y z x y z h x y z xy yz zx = + + = + + = + +
Avem ( ) ( ) h f g zx yz xy z y x z y x 2 2
2 2 2 2 2
+ ≡ ⇒ + + + + + = + + , deci g
depinde de funcŃiile f şi h.
103
DefiniŃia 3.5.2. FuncŃiile ( )
1 2
, ,..., , 1, 2,...,
k k n
y f x x x k m = = , definite pe o
mulŃime
n
X ⊂ ℝ sunt în dependenŃă funcŃională pe o mulŃime X A ⊂ , dacă cel puŃin una
dintre ele depinde de celelalte pe mulŃimea A.
Teorema 3.5.3. CondiŃia necesară şi suficientă pentru ca n funcŃii de n variabile
independente ( )
1 2
, ,..., , 1, 2,...,
k k n
y f x x x k n = = , definite pe o mulŃime
n
X ⊂ ℝ , cu
derivate parŃiale continue pe X, să fie independente funcŃional pe X A ⊂ este ca
determinantul funcŃional:
( )
( )
n
n n n
n
n
n
n
x
y
x
y
x
y
x
y
x
y
x
y
x
y
x
y
x
y
x x x D
y y y D


















=
...
... ... ... ...
...
...
,..., ,
,..., ,
2 1
2
2
2
1
2
1
2
1
1
1
2 1
2 1

să fie identic nul pe A.
DefiniŃia 3.5.4. FuncŃiile ( ) ( ) ( )
1 1 2 1 1
,..., , ,..., ,..., ,...,
n n n n
f x x f x x f x x definite pe
o mulŃime
n
X ⊂ ℝ se spune că sunt independente într-un punct ( ) X x x x
n

0 20 10
,..., ,
dacă nici una din funcŃii nu depinde de celelalte într-o vecinătate a lui
( ) X x x x
n

0 20 10
,..., , .
FuncŃiile ( ) ( ) ( )
1 1 2 1 1
,..., , ,..., ,..., ,...,
n n n n
f x x f x x f x x sunt independente pe X
dacă sunt independente în orice punct interior al mulŃimii X.
3. Extreme condiŃionate
Fie ( )
n
x x x f y ,..., ,
2 1
= o funcŃie reală definită pe o mulŃime
n
X ⊂ ℝ şi un sistem
de n p < ecuaŃii de forma:
( )
( )
( )
1 1 2
2 1 2
1 2
, ,..., 0
, ,..., 0
.........
, ,..., 0
n
n
p n
F x x x
F x x x
F x x x
¦ =
¦
=
¦
´
¦
¦
=
¹

funcŃiile reale
1 2
, ,...,
p
F F F fiind definite pe aceeaşi mulŃime
n
R X ⊂ .
DefiniŃia 3.6.1. Extremele funcŃiei ( )
n
x x x f y ,..., ,
2 1
= când punctul
( )
n
x x x ,..., ,
2 1
parcurge numai mulŃimea A a soluŃiilor sistemului (5.6.1) se numesc
extremele funcŃiei f condiŃionate de sistem.
Teorema 3.6.2. Fie funcŃia ( )
p n
x x x λ λ λ Φ ,..., , ; ,..., ,
2 1 2 1
de p n + variabile
definită de:
( ) ( ) ( )
n p p n n
x x F x x F x x f ,..., ... ,..., ,...,
1 1 1 1 1
⋅ λ + + ⋅ λ + = Φ
104
şi ( )
p n
a a a µ µ µ ,..., , ; ,..., ,
2 1 2 1
un punct staŃionar liber al funcŃiei Φ. Punctul
( )
n
a a a ,..., ,
2 1
este punct staŃionar al funcŃiei ( )
n
x x x f y ,..., ,
2 1
= cu legăturile
0 ,..., 0 , 0
2 1
= = =
p
F F F .
ObservaŃie. Numerele
p
λ λ λ ,..., ,
2 1
se numesc multiplicatorii lui Lagrange.
Pentru a determina punctele de extrem ale unei funcŃii ( )
n
x x x f y ,..., ,
2 1
= cu
legăturile
1 2
0, 0,..., 0
p
F F F = = = se procedează astfel:
1) se formează funcŃia ajutătoare:
( ) ( ) ( )
n p p n n
x x F x x F x x f ,..., ... ,..., ,...,
1 1 1 1 1
⋅ λ + + ⋅ λ + = Φ ;
2) cu
1 2
, ,...,
p
λ λ λ parametri;
3) se rezolvă sistemul:
1 2
1 2
0, 0,..., 0
0, 0, 0
n
p
x x x
F F F
∂Φ ∂Φ ∂Φ
¦
= = =
¦
∂ ∂ ∂
´
¦
= = =
¹

cu p n + ecuaŃii şi p n + necunoscute;
4) dacă ( )
p n
a a a µ µ µ ,..., , ; ,..., ,
2 1 2 1
este o soluŃie a acestui sistem, punctul
( )
n
a a a ,..., ,
2 1
este punct staŃionar condiŃionat al funcŃiei ( )
n
x x x f y ,..., ,
2 1
= .
Punctele de extrem condiŃionat ale funcŃiei f se găsesc printre punctele staŃionare
condiŃionate.
Pentru a stabili dacă punctele staŃionare condiŃionate sunt de extrem, se studiază
diferenŃa ( ) ( )
n n
a a a f x x x f ,..., , ,..., ,
2 1 2 1
− pentru punctele care verifică sistemul
1 2
0, 0,..., 0
p
F F F = = = , de unde rezultă că avem:
( ) ( ) ( ) ( )
n n n n
a a a x x x a a a f x x x f ,..., , ,..., , ,..., , ,..., ,
2 1 2 1 2 1 2 1
Φ − Φ = − ,
adică se studiază diferenŃa:
( ) ( )
n n
a a a x x x E ,..., , ,..., ,
2 1 2 1
Φ − Φ = .
Aplicând formula lui Taylor funcŃiei ( )
n
x x ,...,
1
Φ în punctul ( )
n
a a a ,..., ,
2 1
, avem
( )
2
1
,...,
1
d d
2
n
i j
i j
a a
E x x R
x x
∂ Φ
= +
∂ ∂

, unde d , 1, 2,...,
i i i
x a x i n − = = .
Semnul diferenŃei E este dat de semnul formei pătratice:
( )
( )
2
2 1
1
,...,
d ,..., d d
n
n i j
i j
a a
a a x x
x x
∂ Φ
Φ =
∂ ∂

.

105
4. Probleme rezolvate
3.7.1 Să se calculeze ( ) ( ) 1 , 1 f f ′ ′′ pentru funcŃia implicită ( ) x f y = , definită
prin ecuaŃia ( ) ( ) 0 2 3
2 2
3
2 2
= − + ⋅ − + y x y x , satisfăcând condiŃia ( ) 1 1 = f .
IndicaŃie de rezolvare:
Se consideră funcŃia
( )
( ) ( )
3
2 2 2 2
, 3 F x y x y x y = + − ⋅ + definită pe
2
ℝ . Pentru
ea există derivatele parŃiale de ordinul întâi de forma:
( )
( )
( )
( )
2 2
2 2 2 2
, 6 6 , , 6 6
F F
x y x x y x x y y x y y
x y
∂ ∂
= ⋅ + − = ⋅ + −
∂ ∂
.
Pentru un punct ( )
2
0 0
, x y ∈ℝ , pentru care ( )
0 0
, 0 F x y = şi
0
0 y ≠ ,
2 2
0 0
1 x y + ≠ , se verifică ipotezele din teorema funcŃiilor implicite şi putem scrie:
( ) ( ) 1 1
F
x
x
f x f
F
y
y


′ ′ = − = − ⇒ = −



( )
( )
( )
2
2 2
1
1 2
f x
x y x y x
f x y f
x x y y
y y
| | ′ ∂ ′ | | ∂ − ⋅
′′ ′′ = = − = − = − + ⇒ = −
|
|
|
∂ ∂
\ ¹
\ ¹
.
3.7.2 Se consideră funcŃia ( ) x f y = definită implicit prin relaŃia
2 2
2 0, 1 x y a x y a + + ⋅ ⋅ ⋅ = > . Să se arate că ( ) 0 = ′ ′ x f .
IndicaŃie de rezolvare:
Fie ( )
2 2
, 2 , 1 F x y x y a x y a = + + ⋅ ⋅ ⋅ > , definită pe
2
ℝ .
Există ( ) ( ) , 2 2 , , 2 2
F F
x y x ay x y y ax
x y
∂ ∂
= + = +
∂ ∂
.
Fie un punct ( )
2
0 0
, x y ∈ℝ , astfel încât ( )
0 0
, 0 F x y = şi pentru care
0 0
0 y ax + ≠ . Derivatele parŃiale de ordinul I ale lui F sunt continue pe
2
ℝ , deci şi pe o
vecinătate U V × a punctului ( )
2
0 0
, x y ∈ℝ şi ( )
0 0
, 0
F
x y
y



. Astfel sunt îndeplinite
condiŃiile din teorema funcŃiilor implicite şi este asigurată existenŃa funcŃiei
0 0 0 0
: , , f U V U U V V → ⊂ ⊂ şi a derivatei sale.
Deoarece ( ) x f y = trebuie să verifice
2 2
2 0, 1 x y a x y a + + ⋅ ⋅ ⋅ = > , rezultă că
( ) ( ) 0 2
2 2
= ⋅ ⋅ + + x f x a x f x . Derivând aceasta, vom obŃine:
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( )
( )
2 2 2 2 0
x a f x
x f x f x a f x a x f x f x
a x f x
+ ⋅
′ ′ ′ ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ = ⇒ = −
⋅ +
.
106
Derivând ultima relaŃie obŃinută, rezultă:
( )
( ) | |
( ) ( ) | | ( ) 0 0 2
1
2 2
3
2
= ′ ′ ⇒ = ⋅ ⋅ + + ⋅
+

= ′ ′ x f x f x a x f x
x f a
a
x f .
3.7.3 Să se determine punctele de extrem pentru funcŃiile implicite ( ) x f y =
definite prin:
1) 0 1 4 2 5 2
2 2
= + ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ − y x y y x x ;
2) 0 3 3
2 3 3
= − ⋅ ⋅ − + y x y x ;
3) 0 3 4 2
2 2
= − ⋅ − ⋅ ⋅ + x x y y ;
IndicaŃie de rezolvare:
1) ( )
4 10 2
2 2 2
+ + −
− −
− =




− = ′
y x
y x
y
F
x
F
x f , unde s-a considerat
( )
2 2
, 2 5 2 4 1 F x y x x y y x y = − ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ + .
Se obŃine sistemul:
2 2
2 2 2 0;
2 5 2 4 1 0,
x y
x xy y x y
− − =
¦
¦
´
− + − + + =
¦
¹

care are soluŃiile ( )
1 1
A 1, 0 , B ,
2 2
| |

|
\ ¹
.
În acelaşi timp,
( ) =
|
|
¹
|

\
|
− −
− −


=
|
|
¹
|

\
|
− −
− −


= ′ ′
2 5
1
4 10 2
2 2 2
y x
y x
x y x
y x
x
x f
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( )
( ) 0 1 1
2 5
5 1 1 2 5 1
2
< − = ′ ′ ⇒
− −
′ − − − − − − ′ −
= f
x f x
x f x f x x f x x f
,
deci punctul 1 este de maxim, iar 0 1
2
1
> =
|
¹
|

\
|
′ ′ f , deci punctul
2
1
este de minim.
2)
( )
( )
( )
2
2
3
2 2
3 3 2
3 6 0
3 6
A 0, 3 , B 2, 1
3 3
3 3 0
x xy
x xy
f x
y x
x y x y
¦
− =
− ¦
′ = − ⇒ ⇒ − −
´

+ − − =
¦
¹
sunt soluŃiile sistemului;
( )
( )
( )
3 2 2 2 2
2
2 2
2 2 2 2 y x y xy x x y x y y
f x
x y
′ + − + ⋅ − − ⋅
′′ = ⇒


107
( ) ( )
3
2 2
0 , 2 ,
3 3
f f ′′ ⇒ = − = −
deci 0 este punct de minim, iar 2 − este punct de maxim;
3) fie
( ) ( )
2
2 2
2 2
3 4 2 ,
x y
xy
x f x yx y y x F
+

− = ′ ⇒ − − + = ,
de unde se obŃine sistemul:
¹
´
¦
= − − +
=
0 3 4 2
1
2 2
x yx y
xy

cu soluŃiile ( )
1
A 1, 1 , B , 2
2
| |
− −
|
\ ¹
;
( )
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( )
2
2
2
2 1
2
x x f
x x f x xf x x f x f x x f
x f
+
+ ′ − − + ′ +
⋅ − = ′ ′
şi deoarece 0
2
1
<
|
¹
|

\
|
′ ′ f , rezultă că punctul
2
1
= x este de maxim. Punctul 1 − = x nu este
de extrem, deoarece diferenŃiala de ordinul doi a lui F este
( )
2 2 2
d 1, 1 4d 2d 8 d d F x y x x y − − = − − − nu păstrează semn constant;
3.7.4 Să se calculeze ( ) ( ) 1, 0 , 1, 0
f f
x y
∂ ∂
∂ ∂
pentru funcŃia ( ) y x f z , = definită
implicit prin 0 1 cos cos cos = − + + x z z y y x , satisfăcând condiŃia ( ) 0 0 , 1 = f .
IndicaŃie de rezolvare:
Fie funcŃia ( ) , , cos cos cos 1 F x y z x y y z z x = + + − definită pe
3
ℝ .
Rezultă:
( )
, , cos sin
F
x y z y z x
x

= − ⋅

, ( ) , , cos sin
F
x y z z x y
y

= − ⋅

,
( )
, , cos sin
F
x y z x y z
z

= − ⋅

şi sunt continue pe
3
ℝ .
Se consideră punctul ( )
3
0 0 0
, , x y z ∈ℝ , pentru care ( )
0 0 0
, , 0 F x y z = şi
( )
0 0 0
, , 0
F
x y z
z



. Astfel, funcŃia F şi derivatele sale parŃiale de ordinul I sunt continue
într-o vecinătate a lui ( )
3
0 0 0
, , x y z ∈ℝ , fiind îndeplinite condiŃiile din teorema funcŃiilor
implicite şi putem scrie: ( )
( )
( )
( )
( )
( )
, ,
, ,
, , ,
, , , ,
F
F
x y z
x y z
f f y
x
x y x y
F F
x y
x y z x y z
z z


∂ ∂ ∂

= − = −
∂ ∂
∂ ∂
∂ ∂
,
de unde rezultă:
108
( ) ( )
cos sin sin cos
, , ,
sin cos sin cos
f y z x f x y z
x y x y
x y z x y y z x
∂ − ∂ − +
= − = −
∂ − + ∂ − +
,
deci ( ) ( )
1 1
1, 0 , 1, 0
cos1 cos1
f f
x y
∂ ∂
= − = −
∂ ∂
.
3.7.5 Să se calculeze derivatele parŃiale de ordinul întâi şi doi ale funcŃiei
implicite ( ) y x f z , = , definite prin:
a) 0 1
2
2
2
2
2
2
= − + +
c
z
b
y
a
x
;
b) 0 1
2 2 2
= − + + z y x .

IndicaŃie de rezolvare: :: :
a) fie ( ) 1 , ,
2
2
2
2
2
2
− + + =
c
z
b
y
a
x
z y x F , se scriu derivatele parŃiale de ordinul I ale
lui F, care sunt continue pe
3
ℝ şi se consideră un punct ( )
3
0 0 0
, , x y z ∈ℝ , pentru care
( )
0 0 0
, , 0 F x y z = şi
( )
0 0 0
, , 0
F
x y z
z



; astfel, funcŃia F şi derivatele sale parŃiale de
ordinul I sunt continue şi pe o vecinătate a lui ( )
3
0 0 0
, , x y z ∈ℝ şi sunt verificate condiŃiile
din teorema funcŃiilor implicite, rezultă:
2 2
2 2
,
F
F
z c x z c y y
x
F F
x z y z
a b
z z


∂ ∂ ∂

= − = − ⋅ = − = − ⋅
∂ ∂
∂ ∂
∂ ∂
;
( )
3
2 2
2 2
4
2
2
2
2
z
b y
b a
c
z
x
a
c
x x
z
x
x
z −

=
|
|
¹
|

\
|
⋅ −


=
|
¹
|

\
|




=


;
( )
3
2 2
2 2
4
2
2
2
2
z
a x
b a
c
z
y
b
c
y y
z
y
y
z −


=
|
|
¹
|

\
|
⋅ −


=
|
|
¹
|

\
|




=


;
3 2 2
4
2
2 2
z
y x
b a
c
z
y
b
c
x y
z
x y x
x ⋅


− =
|
|
¹
|

\
|
⋅ −


=
|
|
¹
|

\
|




=
∂ ∂

;
b)
2 2 2 2
2 3 2 3
1 1
, , ,
z x z z z y z x
x z y x
x z y z
∂ ∂ ∂ − ∂ −
= − = − = =
∂ ∂
∂ ∂
,
2
3
z x y
x y
z
∂ ⋅
= −
∂ ∂
.
3.7.6 Să se calculeze
2
d , d z z pentru funcŃia implicită ( ) y x f z , = definită prin:
2 2 2 2
a z y x = + + ;
IndicaŃie de rezolvare:
109
Fie ( )
2 2 2 2
, , F x y z x y z a = + + − , derivatele sale parŃiale de ordinul I sunt
( ) ( ) , , 2 , , , 2
F F
x y z x x y z y
x y
∂ ∂
= =
∂ ∂
şi
( )
, , 2
F
x y z z
z

=

, care sunt continue pe
3
ℝ ; se consideră un punct ( )
3
0 0 0
, , x y z ∈ℝ , pentru care ( )
0 0 0
, , 0 F x y z = ,
0 z ≠ ; funcŃia F şi derivatele sale parŃiale de ordinul I sunt continue şi pe o vecinătate
a lui ( )
3
0 0 0
, , x y z ∈ℝ , fiind astfel verificate condiŃiile din teorema funcŃiilor
implicite; rezultă:
( ) ( ) , , ,
z x z y
x y x y
x z y z
∂ ∂
= − = −
∂ ∂
;
( )
1
d d d d d
z z
z x y x x y y
x y z
∂ ∂
= + = − ⋅ ⋅ + ⋅
∂ ∂
;
2 2 2 2 2 2
2 3 2 3
2
3
, ,
,
z x y a z y x a
x z y z
x z y z
z y xy
x y x z
z
∂ ∂ − ∂ ∂ −
| | | |
= − = = − =
| |
∂ ∂
∂ ∂ \ ¹ \ ¹
∂ ∂
| |
= − = −
|
∂ ∂ ∂
\ ¹

de unde se obŃine:
2 2 2 2
2 2 2
3 3 3
d d 2 d d d
y a xy x a
z x x y y
z z z
− −
= ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ .
3.7.7 FuncŃiile ( ) ( ) , , , u x y v x y = ϕ = ψ sunt definite implicit prin relaŃiile
, 1 u v x y x u y v + = + ⋅ + ⋅ = . Să se calculeze , , ,
u u v v
x y x y
∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∂ ∂ ∂
.
IndicaŃie de rezolvare:
Derivând în raport cu x cele două relaŃii, obŃinem:
( ) ( )
1, 0
, .
u v u v
u v x u y v u x y
x x x x x x
u u y v u x
x y x x x y
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
+ = + = ⋅ + ⋅ = + ⋅ + ⋅ = ⇒
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∂ + ∂ +
⇒ = =
∂ − ∂ −

Derivând cele două relaŃii în raport cu y, obŃinem: ,
u v y v v x
y y x y x y
∂ + ∂ +
= =
∂ − ∂ −
.
3.7.8 Fie funcŃia compusă ( ) y x f z , = , definită de
3 3
v u z + = , în care funcŃiile ( ) , u x y
şi ( ) , v x y sunt definite implicit prin relaŃiile
2
u v x + = ,
2 2
u v y + = . Să se calculeze
,
z z
x y
∂ ∂
∂ ∂
.
110

IndicaŃie de rezolvare:
2 2
2 2
3 3 ;
3 3 .
z z u z v u v
u v
x u x v x x x
z z u z v u v
u v
y u y v y y y
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂

DiferenŃiind relaŃiile de definiŃie, obŃinem:
( )
( ) ( )
d 2 d d , 2 d 2 d d
1 1
d d d , d d d .
1 2 1 2 2 1 2
u v v x u u v v y
u
u x y v x y
u v u v u
+ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ = ⇒
⇒ = − = − ⋅ + ⋅
− − −

Rezultă
( ) ( )
1 1 1
, , ,
1 2 1 2 1 2 2 1 2
u u v u v
x u y u x v u y v u
∂ ∂ ∂ ∂
= = − = − =
∂ − ∂ − ∂ − ∂ −

şi deci:
( )
( )
2
3 3 3
, 3
1 2 1 2 2
u u v z z
u v
x u y u
− ∂ ∂
| |
= = ⋅ − ⋅ + ⋅
|
∂ − ∂ −
\ ¹
.
3.7.9 Să se calculeze dz , dacă , e , e
u v u v
z u v x y
+ −
= ⋅ = = .
IndicaŃie de rezolvare:
( ) d d d d z u v v u u v = ⋅ = ⋅ + ⋅ .
DiferenŃiind relaŃiile care definesc pe ( ) , u x y şi ( ) , v x y , obŃinem:
( ) ( ) d d d e , d d d e
u v u v
x u v y u v
+ −
= + ⋅ = − ⋅ .
Rezultă
1 1 1 1 1 1
d d d , d d d
2 2
u x y v x y
x y x y
| | | |
= + = −
| |
\ ¹ \ ¹
, de unde:
( ) ( )
1 1
d d d
2 2
z u v x v u y
x y
= + + − .
3.7.10 Fie funcŃia ( ) y x f z , = definită implicit prin
y x z
y x z e e e ⋅ + ⋅ = ⋅ . Să se
calculeze ,
u u
x y
∂ ∂
∂ ∂
, dacă
z y
z x
u
+
+
= .
IndicaŃie de rezolvare:
DiferenŃiind relaŃia de definiŃie a funcŃiei implicite ( ) y x f z , = , obŃinem:
( ) ( ) ( ) 1 e d 1 e d 1 e d
1 1
d e d e d .
1 1
z x y
x z y z
z z x x y y
x y
z x y
z z
− −
+ ⋅ ⋅ = + ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ ⇒
+ +
⇒ = ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
+ +

111
În acelaşi timp avem
( )( ) ( )( )
( )
2
d d d d
d d
y z x z x z y z x z
u
y z
y z
+ + − + + | | +
= = =
|
+
+ \ ¹

( )
( ) ( ) ( ) ( )
2
1 1 1
e d e d .
1 1
x z y z
x y
y z y x x x z y z y
z z
y z
− −
¦ + + ¹
( (
= + + − ⋅ ⋅ + − + + − ⋅ ⋅
´ `
( (
+ +
¸ ¸ ¸ ¸
+ ¹ )

Rezultă:
( )
( ) ( )
(
¸
(

¸


+
+
− + +
+
=


−z x
z
x
x y z y
z y
x
u
e
1
1 1
2

şi
( )
( ) ( )
(
¸
(

¸


+
+
− + + −
+
=


−z y
z
y
z y z x
z y
y
u
e
1
1 1
2
.
3.7.11 Fie funcŃiile ( ) , , f x y z x y z = + + , ( ) , , g x y z x y z = − + şi
( ) ( ) z y y x z y x h ⋅ + ⋅ ⋅ = 4 , , definite pe
3
ℝ . Să se cerceteze dependenŃa funcŃională a
acestor funcŃii.
IndicaŃie de rezolvare:
Matricea funcŃională a lui Jacobi:
( )
|
|
|
¹
|

\
|
+
− =
|
|
|
|
|
|
|
¹
|

\
|


















y z x y
z
h
y
h
x
h
z
g
y
g
x
g
z
f
y
f
x
f
4 4 4
1 1 1
1 1 1
are
rangul doi, deci cele trei funcŃii sunt dependente funcŃional. Două dintre funcŃii, f şi g, sunt
independente funcŃional, iar a treia, h, este dependentă funcŃional de acestea.
3.7.12 Să se cerceteze dependenŃa funcŃională a funcŃiilor:
a)
1 2
2 2 2 2
,
a x b y
y y
x y x y
⋅ ⋅
= =
+ +
definite pe
( ) { }
2
\ 0, 0 ℝ ;
b)
2 2 2
1 2
, y x y z y x y z x y y z x z = + + = + + − ⋅ − ⋅ − ⋅
şi
z y x z y x y ⋅ ⋅ ⋅ − + + = 3
3 3 3
3
definite pe
3
ℝ ;
c)
( )( ) ( )( ) ( )( )
1 2 3
1 1 1
, , , y y y x y z
x y x z y z y x z x z y
= = = ≠ ≠
− − − − − −
IndicaŃie de rezolvare:
a) Matricea lui Jacobi este:
( )
|
|
¹
|

\
|


+
2
2
2 / 3
2 2
1
bx bxy
axy ay
y x
şi are rangul 1;
funcŃiile sunt dependente funcŃional: 1
2
2
2
1
= |
¹
|

\
|
+ |
¹
|

\
|
b
y
a
y
;
112
b)
2 1 3
y y y ⋅ = ;
c) 0
3 2 1
= + + y y y .
5.7.13 Să se determine extremele funcŃiei ( ) x y y x y x f − − + =
2 2
,
condiŃionate de 1 = + y x .
IndicaŃie de rezolvare:
Se consideră funcŃia lui Lagrange:
( ) ( ) ( ) y x g y x f y x L , , , ⋅ λ + = , unde ( ) 1 , − + = y x y x g .
( ) ( ) 1 ,
2 2
− + ⋅ λ + − − + = y x x y y x y x L .
Se rezolvă sistemul de forma:
2 1 0;
2 1 0;
1,
L
x
x
L
y
y
x y

¦
= ⋅ − + λ =
¦

¦
¦

´
= ⋅ − + λ =
¦

¦
+ =
¦
¹

de unde se obŃin soluŃiile:
1
0,
2
x y λ = = = .
Deoarece
2 2 2
1 1
d , 2 d 2 d 0
2 2
L x y
| |
= ⋅ + ⋅ >
|
\ ¹
, punctul
1 1
,
2 2
| |
|
\ ¹
este de minim.

3.7.14 Să se determine extremele legate pentru funcŃiile:
a) ( )
2 2 2
, , 2 2 , 9 f x y z x y z x y z = − + + + = ;
b) ( )
2 2 2
2 2 2
2 2 2
, , , 1, 0
x y z
f x y z x y z a b c
a b c
= + + + + = > > > ;
c) ( )
2 2 2
, , 2 2 , 16 f x y z x y z x y z = + − + + = ;
d) ( )
2 2 2
, , , 2, 4 f x y z x y z x y z x y z = + + − + = + + = ;
IndicaŃie de rezolvare:
a) Se consideră ( ) ( ) 9 2 2 , ,
2 2 2
− + + λ + + − = z y x z y x z y x L şi se rezolvă
sistemul:
2 2 2
2 2 2
2 2 2
1
0
2
1 2 0
1
0 2 2 0
2 2 0
1
0
9
9
9
L
x
x
x
L
y y
y
z
L
z
x y z
z
x y z
x y z

¦
¦
=
= −
¦
¦

λ
+ ⋅ λ ⋅ =
¦ ¦
¦

¦ ¦
¦
= − + ⋅ λ ⋅ = =
¦ ¦ ¦

λ ⇔ ⇒ ⇒
´ ´ ´
+ ⋅ λ ⋅ =
¦ ¦ ¦

= −
=
¦ ¦ ¦
+ + =
¹ λ

¦ ¦
¦ ¦
+ + =
+ + =
¹
¹

113
1 2
1 1
,
2 2
⇒ λ = − λ = ;
se obŃin punctele ( ) ( ) A 1, 2, 2 , B 1, 2, 2 − − − şi se determină
2 2 2 2
d 2 d 2 d 2 d L x y z = λ + λ + λ ,
de unde rezultă că punctul A este de maxim, iar B de minim;
b) ( ) ( )
2
1
A , 0, 0 , B , 0, 0 a a a λ = − ⇒ − sunt puncte de maxim,
( ) ( )
2
2
C 0, 0, , D 0, 0, c c c λ = − ⇒ − sunt puncte de minim;
c)
1
3 4 8 8
A , ,
8 3 3 3
| |
λ = − ⇒ −
|
\ ¹
este punct de maxim;

2
3 4 8 8
B , ,
8 3 3 3
| |
λ = ⇒ − −
|
\ ¹
este punct de minim;
d) Se consideră
( ) ( ) ( ) 4 2 , ,
2 2 2
− + + µ + − + − λ + + + = z y x z y x z y x z y x L
şi se rezolvă sistemul:
2 2 2
2 2 2
0
1
1 2 0
0 ;
2
1 2 0
1
0 1 2 0 ;
2
2 0
2 0
1
;
4 0
2
4 0
L
x
L
x
x
y
y
L
z y
z
x y z
x y z
z
x y z
x y z

¦
=
¦

¦
∂ λ +
¦
¦
+ λ + µ⋅ =
¦ = = −
¦
¦
∂ µ
¦
¦
− λ + µ⋅ = ¦
´ ¦
∂ λ −
¦ ¦
¦
= ⇔ + λ + µ⋅ = ⇒ =
´ ´
∂ µ
¦
¦ ¦
− + − =
¦
− + − =
¦ ¦ λ +
¦ = −
¦ ¦ + + − =
¹
µ
¦ + + − = ¹
¹

rezultă
1 1
1 1 4 2 4
, A , ,
3 2 3 3 3
| |
λ = µ = − ⇒
|
\ ¹
punct de maxim şi
2
1 λ = − ,
2
1
2
µ = ⇒
( ) B 0, 2, 0 − punct de minim.
5. Schimbări de variabile şi de funcŃii. Probleme rezolvate
3.7.15 Ce devin ecuaŃiile următoare dacă se fac schimbările de variabilă indicate?
a)
3
0, e
t
x y x y y x ′′′ ′ ⋅ + ⋅ − = = ;
b) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
3 2
1 3 1 1 ln 1 , ln 1 x y x y x y x x t ′′ ′ + ⋅ + + ⋅ + + ⋅ = + + = ;
c)
( )
2 2
1 0, cos x y x y y x t ′′ ′ − ⋅ − ⋅ + ω ⋅ = = ;
d)
( ) ( )
2
2 2
1 2 1 0, tg x y x x y y x t ′′ ′ + ⋅ + + ⋅ + = = ;
114
IndicaŃie de rezolvare:
a)
2
2
2
d d 1 d d d d d
e , e e e
d
d d d d d d
d
d
t t t t
y y y y y y
y y
x
x t t t t t
t
t
− − − −
| |
| |
′ ′′ = = ⋅ = ⋅ = ⋅ ⋅ = − ⋅
|
|
|
\ ¹
\ ¹
;
2 3 2
2 3
2 3 2
d d d d d d
e e 3 2 e
d d d
d d d
t t t
y y y y y
y
t t t
t t t
− − −
(
| | | |
′′′ = − ⋅ ⋅ = − + ⋅
( | |
| |
(
\ ¹ \ ¹
¸ ¸
;
înlocuind derivatele lui y în ecuaŃia dată, se va obŃine noua ecuaŃie:
3 2
3 2
d d d
3 3 0
d
d d
y y y
y
t
t t
− + − = ;
b) ( ) 1 e e 1 1 ln − = ⇒ = + ⇒ = +
t t
x x t x ;
2 2
2 2
2 2
d d 1 d
e ,
d
d d d
d
d d d 1 d d
e e e ;
d
d d d
d d
d
t
t t t
y y y
y
x
x t t
t
y y y y
y
x
t t t
x t
t

− − −
′ = = ⋅ = ⋅
| |
′′ = = ⋅ ⋅ = ⋅ − ⋅
|
\ ¹

înlocuind derivatele lui y în ecuaŃia dată, se obŃine noua ecuaŃie:
2
2
d d
2 e
d
d
t
y y
y t
t
t

+ + = ⋅ ;
c)
2
2
2
d
0
d
y
y
t
+ ω ⋅ = ;
d)
2
2
d
0
d
y
y
t
+ = ;
3.7.16 Ce devin ecuaŃiile următoare dacă se schimbă funcŃia după cum urmează:
a)
( )
ln 1 0,
z
x y y x y y
x
′ ⋅ − ⋅ − = = ;
b)
( )
2 2
2
4 2 4 ,
z
x y x y x y x y
x
′′ ′ ⋅ + ⋅ + − ⋅ = = ;
IndicaŃie de rezolvare:
a)
2
d d
ln 0
d d
y z z x z
y x z z z
x x x
x
′ ⋅ −
| |
′ ′ = = = ⇒ ⋅ − =
|
\ ¹
;
b) x z z 4 = − ′ ′ ;

115
3.7.17 În ecuaŃia ( ) ( ) ( ) ( ) 0 1 1 2 1
2 2 2
= + − ′ ⋅ + − + ′ ′ y y y y y , unde y este o funcŃie
de x, se face schimbarea tg y z = . Să se găsească ecuaŃia verificată de ( ) z x .
Răspuns: ( )
2
2
2 cos 0 z z z ′′ ′ − − = .
3.7.18 Ce devin următoarele ecuaŃii dacă se schimbă rolul variabilelor?
a) ( ) 0
3
= ′ ⋅ + ′ ′ y x y ;
b) ( ) ( )
3 2
2 y x y y ′ ⋅ + ′ − ′ ′ .
IndicaŃie de rezolvare:
a)
( )
3
1
, 0
x
y y x x
x
x
′′
′ ′′ ′′ = = − ⇒ − =


este noua ecuaŃie;
b) 0 2 = − ′ + ′ ′ x x x .

3.7.19 În ecuaŃiile care urmează să se facă schimbările indicate la fiecare
a)
( ) ( )
2
2
e ;
0,
e ,
t
u
x
x y y x y y u u t
y
¦
=
¦
′′ ′ ⋅ ⋅ − ⋅ + = =
´
=
¦
¹
;
b) ( )( )
( )
3
;
2 1 0,
;
x y u
y x y y
x y v u
− = ¦
′′ ′ ⋅ + + − =
´
+ =
¹

c)
( ) ( )
( )
2 2
sin ;
1 3 1 0,
,
cos
x t
x y x y a y z z t
z
y
t
=
¦
¦
′′ ′ − ⋅ − ⋅ ⋅ + − ⋅ = =
´
=
¦
¹
;
IndicaŃie de rezolvare:
a)
( )
( )
d d 1
e e
d
d d
e
d
u u t
t
y
y u
x t
t

′ ′ = = ⋅ = ⋅ ;

( )
( )
2
2
d
e e e
d
u t t u t
y u u u u
t
− − −
(
′′ ′ ′′ ′ ′ = ⋅ ⋅ = ⋅ + −
¸ ¸
;
efectuând înlocuirile, obŃinem ecuaŃia: 0 e = + ′ − ′ ′
t
u u ;
b) 0 = + ′ ′ v v ;
c) 0
2
= ⋅ + ′ ′ z a z ;
3.7.20 Luând u şi v ca noi variabile independente, să se transforme următoarele
ecuaŃii:
a)
2 2
0, ,
z z
y x u x v x y
x y
∂ ∂
⋅ − ⋅ = = = +
∂ ∂
;
b) 0, ,
z z y
x y z u x v
x y x
∂ ∂
⋅ + ⋅ − = = =
∂ ∂
;
116
c) ( ) ( )
2 2
0, ln , arctg
z z x
x y x y u x y v
x y y
∂ ∂
+ − − = = + =
∂ ∂
.
IndicaŃie de rezolvare:
a) ,
z z u z v z z u z v
x u x v x y u y v y
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = ⋅ + ⋅
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
;
rezultă că 2 , 2 0
z z z z z z
x y
x u v y v u
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= + ⋅ = ⋅ ⇒ =
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
este ecuaŃia transformată;
b) 0 = −


⋅ z
u
z
u ;
c)
2 2 2 2 2 2 2 2
,
0.
z x z y z z y z x z
x u v y u v
x y x y x y x y
z z
u v
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ − ⋅ = ⋅ + ⋅ ⇒
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
+ + + +
∂ ∂
⇒ − =
∂ ∂

3.7.21 Luând pe u şi v ca noi variabile independente, să se transforme următoarele
ecuaŃii:
a)
2 2 2
2 2
4 3 0, 3 ,
z z z
u x y v x y
x y
x y
∂ ∂ ∂
− + = = ⋅ + = +
∂ ∂
∂ ∂
;
b)
2 2 2
2
2 2
2cos sin sin 0;
z z z z
x x x
x y y
x y
∂ ∂ ∂ ∂
+ − − =
∂ ∂ ∂
∂ ∂

sin ;
sin ;
u x x y
v x x y
= + −
¦
´
= − +
¹

c)
2 2
2 2
2 2
0, ,
z z x
x y u x y v
y
x y
∂ ∂
− = = ⋅ =
∂ ∂
;
d)
2 2
2
2
2 0, ,
z z z z y
x y y x y u x v
x y x y x
y
∂ ∂ ∂ ∂
⋅ + + + ⋅ = = =
∂ ∂ ∂ ∂

;
e)
2 2 2
2 2
4 4 0, 2 ,
z z z
u x y v y
x y
x y
∂ ∂ ∂
− + = = ⋅ + =
∂ ∂
∂ ∂
.
IndicaŃie de rezolvare:
a)
3
z z u z v z z
x u x v x u v
z z u z v z z
y u y v y u v
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = ⋅ +
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ = +
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂

117
2
2
2 2 2
2 2
3 3
9 6
z z z u z z v
u u v x v u v x
x
z z z
u v
u v
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
| | | |
= + ⋅ + + ⋅ =
| |
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∂ \ ¹ \ ¹
∂ ∂ ∂
= ⋅ + ⋅ +
∂ ∂
∂ ∂

2 2 2 2 2 2 2 2
2 2 2 2 2
2 ; 3 4 .
z z z z z z z z
u v x y u v
y u v u v
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= + ⋅ + = ⋅ + ⋅ +
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∂ ∂ ∂ ∂

Înlocuind, se obŃine ecuaŃia 0
2
=
∂ ∂

v u
z
;
b) 0
2
=
∂ ∂

v u
z
;
c) 0 2
2
=



∂ ∂


u
z
v u
z
v ;
d) 0
2
=


+
∂ ∂


u
z
v u
z
v ;
e) 0
2
2
=


v
z
.







118
6. TEST DE AUTOEVALUARE
1 Să se determine extremele funcŃiei ( ) y x f z , = , definită implicit prin:
a) 0 11 6 4 2
2 2 2
= − ⋅ − ⋅ + ⋅ − + + z y x z y x ;
b) 0 2 2 2 2
2 2 2
= − ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ − + + z y x z y z x z y x .

2 Să se arate că funcŃiile:
3 3 3
1 2
, 6 y x y z y x y z x y z = + + = + + + ⋅ ⋅ ⋅
şi
( ) ( ) ( ) x z x z z y z y y x y x y + ⋅ + + ⋅ + + ⋅ =
3

sunt dependente funcŃional pe
3
ℝ . Care este relaŃia de dependenŃă?

3 Să se determine extremele funcŃiei ( ) y x f , cu legăturile indicate:
a)
( )
2 2 2
1 1 1 1 1
, , f x y
x y
x y a
= + + = ;
b)
( )
2 2
, , 0
x y
f x y x y
a b
= + + = ;
c) ( ) ( )
2
2 2 2
, 1 , 1 f x y x y x y = − + − = ;
d) ( ) , , 1 f x y x y x y = ⋅ + = ;
e) ( )
2 2
, 2 , 5 f x y x y x y = + ⋅ + = .

4 Să se determine valoarea maximă şi valoarea minimă pentru:
a) ( )
2 2 2 2
, 3 2 1, 1 f x y x y x y x y = + − ⋅ − ⋅ + + ≤ ;
b) ( )
2 2 2 2
, 5 3 , 1 f x y x x y y x y = ⋅ + ⋅ ⋅ + + ≤ .

5 Să se transforme în coordonate polare, făcând înlocuirile: cos x r = ⋅ θ,
sin y r = ⋅ θ, următoarele expresii:
a)
y
z
y
x
z
x E





= ;
b)
2
2
|
|
¹
|

\
|


+
|
¹
|

\
|


=
y
z
x
z
E ;
c)
2
2
2
2
y
z
x
z
E


+


= ;
d)
2
2
2
2
2
2
2
2
y
z
y
y x
z
y x
x
z
x E


+
∂ ∂

⋅ ⋅ +


= .

119
7. TEMĂ DE CONTROL
1 Să se scrie formula lui Taylor pentru:
a) ( ) 4 2 6 3 2 ,
2 2
− ⋅ − ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ + − = y x y y x x y x f în punctul ( ) 1 , 2 − ;
b) ( ) 4 3 4 2 , ,
2 2 2
+ − ⋅ − ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ + + + = z y x z y y x z y x z y x f
în punctul ( ) 1 , 1 , 1 .
2 Să se determine extremele funcŃiei:
a) ( ) ( )
3 2 2 3
, , 12 2 , , , f x y z x y z x y z x y z = + + + ⋅ ⋅ + ⋅ ∈ℝ ;
b) ( ) ( )
2 3
, , 7 2 3 , 0 f x y z x y z x y z x y z = ⋅ ⋅ ⋅ − − ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ≠ ;
c)
( )
( )
( )
( )
2 2
1
2 3
, , e , , ,
x y z
f x y z x z x y z
+ +
= + ⋅ ∈ℝ .

3 Să se arate că dacă funcŃia ( ) y x f z , = este definită implicit prin
( ) ( ) 0 sin = + ⋅ − ⋅ + z x y z z y , atunci este satisfăcută ecuaŃia:
0 sin
2
=


⋅ −


⋅ ⋅
y
z
y
x
z
z z .

4 Fie funcŃiile
( ) ( ) ( )
2
, , , , , 2 2 f x y z x y z g x y z x y z = + + = ⋅ + − ⋅
şi
( ) y z z x y x x z y x h ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ = 18 12 2 3 , ,
2

definite pe
3
ℝ . Să se arate că:
funcŃiile f, g şi h nu sunt independente în origine;
există o vecinătate a punctului ( )
0
M 1, 0,1 − pe care f depinde de g
şi h.

5 Presupunând pe u şi v ca noi variabile independente şi pe w ca o nouă funcŃie,
să se transforme în noile variabile următoarele ecuaŃii:
( ) z x y
y
z
x
x
z
y ⋅ − =


⋅ −


⋅ , dacă
( )
2 2
;
1 1
;
ln ;
u x y
v
x y
w z x y
¦
= +
¦
¦
= +
´
¦
¦
= − +
¹

120
2 2 2
z
y
z
y
x
z
x =


+


, dacă
;
1 1
;
1 1
;
u x
v
y x
w
z x
=
¦
¦
¦
= − ¦
´
¦
¦
= −
¦
¹

( ) ( ) z y x
y
z
y
x
z
z y x ⋅ + =


− +


+ ⋅
2
1 , dacă
;
;
;
u y z x
v x z y
w x y z
= ⋅ −
¦
¦
= ⋅ −
´
¦
= ⋅ −
¹

x
y
z
y
y
z 1
2
1
2
2
=


⋅ ⋅ +


, dacă
;
;
;
x
u
y
v x
w x z y
¦
=
¦
¦
´
=
¦
¦
= ⋅ −
¹

0 2
2
2 2
2
2
=


+
∂ ∂

+


y
z
y x
z
x
z
, dacă
;
;
.
u x y
v x y
w x y z
= +
¦
¦
= −
´
¦
= ⋅ −
¹


6 Ce devine expresia
2
2
2
|
¹
|

\
|


+
|
|
¹
|

\
|


+
|
¹
|

\
|


z
u
y
u
x
u
în coordonate sferice
sin cos , sin sin , cos x r y r z r = ⋅ ϕ⋅ θ = ⋅ ϕ⋅ θ = ⋅ ϕ?
121
8. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU UNITATEA DE INVĂłARE Nr. 2
1. I. Colojoară, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1983
2. M. Craiu, V. V. Tănase, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980
3. M. Craiu, M. RoşculeŃ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
4. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică. Culegere de probleme,
vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, 1979
5. I. P. Elianu, Principii de analiză matematică. Calcul diferenŃial, Editura
Academiei Militare, Bucureşti, 1976
6. P. Flondor, O. Stănăşilă, LecŃii de analiză matematică, Editura ALL, 1993
7. ..........................................., Manual de Analiză matematică, vol. I, EdiŃia a V-a,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
8. E. Popescu, Analiză matematică. Structuri fundamentale, Editura Academiei
Tehnice Militare, Bucureşti, 1998
9. M. RoşculeŃ, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1973
10. M. RoşculeŃ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1968
11. I. SprinŃu, Elemente de analiză matematică, Editura Academiei Tehnice
Militare, Bucureşti, 2001
12. O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981
13. I. SprinŃu, V. Garban, Analiză matematică I. Calcul diferenŃial şi integral,
Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 2003


Cuvinte cheie: FuncŃie reală de variabilă vectorială, funcŃie vectorială de variabilă vectorială, limite iterate, continuitate parŃială, derivate parŃiale, diferenŃiabilitate, extreme libere şi extreme condiŃionate, funcŃii implicite şi extreme de funcŃii implicite, dependenŃă funcŃională, transformări regulate.

Timp de studiu: Timpul mediu necesar parcurgerii şi însuşirii noŃiunilor teoretice, algoritmilor practici de rezolvare a problemelor, formării deprinderilor practice de rezolvare şi dobândirii competenŃelor anunŃate este de aproximativ 2-3 ore de studiu pentru fiecare lecŃie, într-un ritm constant, pe toată durata semestrului. Se adaugă un timp mediu aproximativ egal pentru rezolvarea Testelor de autoevaluare si a Temelor de control.

LECłIA 1 - FUNCłII VECTORIALE. LIMITE. CONTINUITATE
1. FuncŃii vectoriale. Limite. Continuitate variabilă vectorială x = ( x1 , x 2 ,..., x n ) ∈ X . DefiniŃia 3.1.1. O funcŃie f : X → ℝ, X ⊂ ℝ , se numeşte funcŃie reală de
n

DefiniŃia 3.1.2. Fie m funcŃii reale f1 , f 2 ,..., f m definite pe o aceeaşi mulŃime

X ⊂ ℝ n . CorespondenŃa:

( x1, x2 ,..., xn ) → ( f1 ( x1, x2 ,..., xn ) , f 2 ( x1, x2 ,..., xn ) ,..., fm ( x1, x2 ,..., xn ) )
defineşte o funcŃie f = ( f1 , f 2 ,..., f m ) pe X ⊂ ℝ f este o funcŃie vectorială de variabilă vectorială.
m m

n

cu valori în ℝ . Se spune că
n

m

DefiniŃia 3.1.3. Fie funcŃia f : X → ℝ , X ⊂ ℝ

şi a un punct de acumulare al

mulŃimii X. Se spune că un vector b ∈ ℝ este limita funcŃiei f în punctul a dacă pentru ( ∀ ) ε > 0 , ( ∃) δ ( ε ) > 0 , astfel încât pentru ( ∀ ) x ∈ X , x ≠ a, cu x − a < δ ( ε ) să avem f ( x ) − b < ε .
x →a

NotaŃie: lim f ( x ) = b . DefiniŃia 3.1.4. Fie funcŃia f : X → ℝ , X ⊂ ℝ şi a ∈ X . Se spune că funcŃia f
m n

este continuă în punctul a dacă pentru

( ∀) x ∈ X ,

cu x − a < δ ( ε ) să avem

( ∀ ) ε > 0, ( ∃) δ ( ε ) > 0 , f ( x ) − f (a ) < ε .

astfel încât pentru

Dacă a este punct de acumulare al mulŃimii X, atunci continuitatea funcŃiei f în a este echivalentă cu:
x→a

lim f ( x ) = f ( a ) sau lim f ( x ) − f ( a ) = 0 .
x→a

74

ObservaŃii: 1) Dacă f este continuă în punctul a, există o vecinătate a lui a în care funcŃia este mărginită. 2) Dacă f este continuă în punctul a, atunci funcŃia f este continuă în punctul a. Reciproca nu este adevărată în general. 3) Dacă f şi g sunt continue în punctul a, funcŃiile f + g şi λ ⋅ f sunt continue în a.

4) Dacă există lim f ( x ) în ℝ m şi f nu este definită în punctul a, atunci f se poate
prelungi prin continuitate în punctul a, punând condiŃia lim f ( x ) = f (a ) .
x→a x →a p

5) Fie funcŃiile f : X → Y ⊂ ℝ , g : Y → ℝ , X ⊂ ℝ n . Dacă funcŃia f este continuă în punctul a ∈ X , iar funcŃia g este continuă în punctul b = f (a ) ∈ Y , atunci
funcŃia compusă g

m

f : X → ℝ p este continuă în punctul a ∈ X .

6) Fie funcŃia reală f : X → ℝ, X ⊂ ℝ n . Dacă f este continuă în punctul a ∈ X şi f (a ) ≠ 0 , există o vecinătate V a lui a, astfel încât pentru x ∈ V ∩ X să avem f ( x ) ⋅ f (a ) > 0 . 7) Fie funcŃia vectorială f : X → ℝ m , X ⊂ ℝ n continuă în punctul a ∈ X şi f (a ) ≠ 0 . Atunci există o vecinătate V a lui a, astfel încât pentru x ∈ V ∩ X să avem f (x ) ≠ 0 .
DefiniŃia 3.1.5. Fie

f : X → ℝ m , X ⊂ ℝ n şi a ∈ X . Fie submulŃimea

X i = { xi ∈ ℝ ( a1, a2 ,..., ai −1, xi , ai +1,..., an ) ∈ X } ⊂ X . Pe aceasta, funcŃia f este o
funcŃie f i de o singură variabilă xi ∈ X i . Dacă f i este continuă în punctul ai ∈ X i , spunem că f este continuă parŃial în raport cu variabila xi în punctul a = (a1 , a 2 ,..., a n ) . Teorema 3.1.6. O funcŃie f continuă într-un punct a = (a1 , a 2 ,..., a n ) este continuă în acest punct în raport cu fiecare variabilă. ObservaŃie. Reciproca acestei teoreme nu este în general adevărată. Dacă o funcŃie este continuă într-un punct în raport cu fiecare variabilă în parte, nu rezultă că ea este continuă în acel punct. Exemplu Fie funcŃia f : ℝ → ℝ definită prin:
2

Dacă x = 0 ⇒ lim f (0, y ) = 0 , deci funcŃia f este continuă în raport cu variabila y în punctul (0,0 ) . în punctul (0,0 ) .
y →0

 3 xy 6 , ( x, y ) ≠ ( 0,0 ) ;  f ( x, y ) =  x 2 + y12  ( x, y ) = ( 0,0 ) .  0,

Dacă y = 0 ⇒ lim f ( x,0 ) = 0 , deci funcŃia f este continuă în raport cu variabila x
x →0

75

În acelaşi timp, funcŃia f nu este continuă în punctul

(0,0 ) ,

deoarece pentru limită care

x → 0, y → 0, cu y 6 = m ⋅ x, m ∈ ℝ ⇒
m

( x, y ) →( 0,0 )
n

lim

f ( x, y ) =

3m , 1 + m2

depinde de parametrul real m, deci nu este unică. DefiniŃia 3.1.7. Fie f : X → ℝ , X ⊂ ℝ . Se spune că f este uniform continuă pe X, dacă pentru

x, x′ ∈ X cu

( ∀ ) ε > 0, ( ∃) δ ( ε ) > 0 , astfel încât x − x′ < δ ( ε ) să avem f ( x ) − f ( x ′) < ε .

oricare

ar

fi

punctele

Teorema 3.1.8. O funcŃie f uniform continuă pe o mulŃime X este uniform continuă în raport cu fiecare variabilă. ObservaŃii: O funcŃie vectorială continuă pe un interval compact I ⊂ ℝ este mărginită pe I. O funcŃie vectorială continuă pe un interval compact I ⊂ ℝ este uniform continuă pe I. Pentru o funcŃie vectorială continuă pe un interval compact I ⊂ ℝ există un punct ξ ∈ I , astfel încât f (ξ ) = sup f ( x ) .
x∈I n n n

O funcŃie reală de variabilă vectorială, continuă pe un interval compact I ⊂ ℝ , îşi atinge marginile. Exemple

n

1) Fie funcŃia f ( x, y ) = x 2 + y 2 definită pe discul x 2 + y 2 ≤ R 2 . Aceasta este continuă pe domeniul ei de definiŃie. Minimul funcŃiei este atins în punctul (0,0 ) şi are valoarea 0, iar maximul funcŃiei este atins în orice punct ( x, y ) situat pe cercul de ecuaŃie
x 2 + y 2 = R 2 şi are valoarea R.

2) FuncŃia f ( x, y ) definită pe discul x 2 + y 2 ≤ R 2 prin:
 3 xy 6 , ( x, y ) ≠ ( 0,0 )  f ( x, y ) =  x 2 + y12 0, ( x, y ) = ( 0,0 ) 
nu este uniform continuă pe domeniul de definiŃie, deoarece nu este continuă în punctul (0,0 ) . ObservaŃie. Vom particulariza, în continuare, noŃiunea de continuitate uniformă pe ℝ . DefiniŃia 3.1.9. Fie f : X → ℝ, X ⊂ ℝ . Se spune că f este uniform continuă pe X, dacă pentru

x, x′ ∈ X cu

( ∀ ) ε > 0, ( ∃) δ ( ε ) > 0 , astfel încât x − x′ < δ ( ε ) să avem f ( x ) − f ( x′ ) < ε .

oricare

ar

fi

punctele

Criteriul Cauchy-Bolzano Fie f : X → ℝ, X ⊂ ℝ şi a un punct de acumulare pentru mulŃimea X.

76

a 2 . x k . X ⊂ ℝ şi (a. a k +1 ..2. b ) − f (a. a n ) în raport cu şi (∃) x → xk lim f (a1 .. a2 . astfel încât x→a pentru ( ∀ ) x′. b ) un punct interior lui X.. f ( x.. z ) = ln 1 + x ⋅ y ⋅ z 2 2 ( 2 ) are derivatele parŃiale: 77 . care verifică x′ < δ ( ε ) .. Dacă o funcŃie este derivabilă parŃial în raport cu variabila x în fiecare punct al mulŃimii de definiŃie X.... f y ( x. a n ) − f (a1 .1. în raport cu variabila y.. Fie funcŃia f : X → ℝ. să avem f ( x′ ) − f ( x′′ ) < ε . xk − ak Limita se numeşte derivata parŃială a lui f în raport cu variabila x k şi se notează f x′k ( a1. ∂x k O funcŃie f ( x1 . x′′ < δ ( ε ) . x 2 . y ) = e 2 x2 + y2 este derivabilă parŃial în raport cu x şi cu y 2 ′ pe ℝ şi f x ( x....2. an ) sau Exemplu 3 ∂f (a1 .. FuncŃia f : ℝ → ℝ. y ) − f (a.. a n ) şi este finită. b ) sau f este derivabilă ∂f ( a. în raport cu variabila x.....2. x n ) are n derivate parŃiale. a k −1 . Se spune că: f este derivabilă parŃial în (a. a 2 . b ) sau ∂f (a. Exemplu FuncŃia f : ℝ → ℝ. Fie funcŃia f : X → ℝ. iar limita se numeşte derivata parŃială a lui y →b parŃial (a. dacă: 2 (∃) lim f (x. ( ∃) δ ( ε ) > 0 . iar limita se numeşte derivata parŃială a lui x→a x−a f în raport ′ cu x şi se notează f x ( a. FuncŃia f este derivabilă parŃial în punctul (a1 . y ) = 2 y ⋅ e x + y2 . Derivate parŃiale de ordinul I DefiniŃia 3.. b ).... a 2 . 2. b ).Atunci există lim f ( x ) dacă şi numai dacă pentru ( ∀ ) ε > 0. X ⊂ ℝ variabila x k dacă: n interior lui X.. f ( x. b ) ... b ) < +∞ . a n ) . y... dacă: y−b f în raport ′ cu y şi se notează f y ( a.. spunem că funcŃia este derivabilă parŃial în raport cu x pe mulŃimea X. x′′ ∈ X .. DefiniŃia 3. ∂x în (∃) lim f (a.. b ) < +∞ . b ) ... a 2 . a 2 . ∂y ObservaŃie. y ) = 2 x ⋅ e 2 x2 + y 2 ′ . a n ) un punct (a1 .

f y ( x... z ) ∈ ℝ 3 . e2 . xn ) este derivabilă parŃial în raport cu variabila 2) Dacă funcŃia reală f ( x1 .... atunci f este continuă parŃial în raport cu variabila xk în punctul a. a n ) . an ) .3... a n ) .. a 2 . a k −1 .. a2 .. y...... X ⊂ ℝ . x = ( x1.... f m fiind funcŃii reale derivabile parŃial în raport cu fiecare variabilă x1 . Fie funcŃia vectorială f : X → ℝ ..f x′ ( x. xn ) este derivabilă parŃial în raport cu fiecare variabilă x1 .2. ObservaŃie Dacă se consideră funcŃia f raportată la o bază e1. z ) = 2x ⋅ y2 ⋅ z2 2 y ⋅ x2 ⋅ z 2 ′ .. Derivata parŃială a funcŃiei f în raport cu x k în punctul a este definită prin: f (a1 . + em ⋅ f m ( x ) .. x 2 . a 2 . x2 . a k +1 . 1 + x2 ⋅ y 2 ⋅ z 2 1 + x2 ⋅ y 2 ⋅ z 2 2 z ⋅ y 2 ⋅ x2 ... a 2 . x2 .. xk . a2 .. a2 . 2 ( a1.... x n în punctul a = (a1 .... DefiniŃia 3.. y..... a n ) ∈ X .. ∂f −2 xy (r ) = i ⋅ ∂y y2 + z2 + 1 ( ) 2 + j⋅ ( 1 x2 + z 2 + 1 ) +k ⋅ (x 2 + y +1 2 ) 2 . atunci: f ( x ) = e1 ⋅ f1 ( x ) + e2 ⋅ f 2 ( x ) + . a 2 .. a n ) − f (a1 . x2 .. ∂xk ∂xk ∂xk Exemplu FuncŃia 3 vectorială f (r ) = i ⋅ x y2 + z2 +1 + j⋅ y z2 + x2 +1 +k ⋅ z x2 + y2 +1 definită pe ℝ are derivatele parŃiale de forma: ∂f −2 xy 1 (r ) = i ⋅ 2 2 + j ⋅ ∂x y + z +1 x2 + z 2 + 1 ( ) 2 +k⋅ −2 xz (x 2 + y +1 −2 yz 2 ) 2 .. y .... em . z ) = . xn ) ∈ ℝ n . ∀ x... a 2 . ObservaŃii 1) Dacă funcŃia reală f ( x1 . m ( a1. an ) . a n ) lim xk →ak xk − a k ′k şi se notează cu f x (a ) . z ) = f z′ ( x.... atunci f este continuă în raport cu fiecare variabilă în parte în punctul a. 78 ......... componentele sale m n f1 . x2 . ′ Derivata sa parŃială f xk (a ) are componentele: ∂f1 ∂f ∂f ( a1.... y ....... 2 2 2 ( ) ( 1+ x ⋅ y ⋅ z xk în punctul a = (a1 ... an ) .... f 2 . xn într-un punct (a1 .

y ) = 2x 2y ′ .  =  = ∂x  ∂x  ∂x 2 ∂y  ∂y  ∂y 2 ∂  ∂f  ∂ 2 f ∂  ∂f  ∂ 2 f ′′ ′′ = f xy . µ ∈ ℝ şi există o funcŃie ω : X → ℝ continuă şi nulă în (a. în punctele interioare ale lui X.∂f −2 xz (r ) = i ⋅ ∂z y2 + z2 + 1 ( ) 2 + j⋅ −2 yz (x 2 + z +1 2 ) 2 +k ⋅ (x 1 2 2 + y +1 ) . (1 + x (1 + x 2 +y 2 ) 2 . Dacă ∂2 f ∂2 f . ∂y∂x ∂x∂y funcŃia f este diferenŃiabilă în punctul (a. y 0 ) .4. ′′ f yx se numesc derivate parŃiale mixte de ordinul al doilea. 3. − 4 y2 2 +y 2 ) 2 . Fie f : X → ℝ. y 0 ) . într-o vecinătate V a lui ( x 0 . X ⊂ ℝ . b ). derivabilă parŃial în raport cu fiecare variabilă în parte. b ). f : X → ℝ. y ) = ln 1 + x + y 2 ( 2 ) definită pe ℝ 2 − 2 are derivatele parŃiale: f x′ ( x. 1 + x2 + y 2 1 + x2 + y 2 4 x2 1 + x2 + y 2 2 1 + x2 + y 2 −4 xy ′′ f xx ( x. X ⊂ ℝ 2 şi (a. y ) = ′′ f xy . b ) un punct interior al lui X. y ) = ′′ f xy ( x. y ) şi ∂f (x. y 0 ) = (x0 . atunci derivatele lor parŃiale se numesc derivate parŃiale de ordinul doi ale lui f şi se notează prin: ∂  ∂f  ∂ 2 f ∂  ∂f  ∂ 2 f ′′ ′′ = f xx . = f yy . (1 + x 2 +y 2 ) 2 ′′ = f yx . y ) = ′′ f yy ( x. Atunci 79 .2. Derivate parŃiale de ordin superior. atunci există ∂x∂y ∂y∂x ∂2 f ∂2 f ( x0 . y 0 )∈ X . Dacă 2 ∂f (x. ∂x ∂y derivabile parŃial în raport cu fiecare dintre variabile.  =  = ∂x  ∂y  ∂x∂y ∂y  ∂x  ∂y∂x Exemplu FuncŃia f ( x. X ⊂ ℝ şi punctul ( x 0 . dacă există λ. astfel încât: DefiniŃia 3. = f yx . y ) sunt. fy = . y 0 ) şi sunt continue în ( x 0 . la rândul lor. DiferenŃiabilitate Fie funcŃia f : X → ℝ. 2 Criteriul lui Schwarz.

∂f ∂f ( a. b ). y 0 ) . ObservaŃie. + ⋅ dxn .6. X ⊂ ℝ diferenŃiala de ordinul întâi este: n df = ∂f ∂f ∂f ⋅ dx1 + ⋅ dx2 + . y 0 ) . b ) ⋅ dx + ( a.2.5. ∂x1 ∂x2 ∂xn m n iar operatorul de diferenŃiere de ordinul întâi este: d= Pentru o funcŃie vectorială f : X → ℝ . ∂x1 ∂x2 ∂xn ℝ3 \ {( 0. X ⊂ ℝ există derivatele parŃiale 2 şi punctul ( x 0 . b ) ⋅ dy se numeşte diferenŃiala de ordinul I a ∂x ∂y funcŃiei f în punctul (a. z ) = x 2 + y 2 + z 2 este derivabilă parŃial pe ∂f x ∂f y şi: ( x. ∂f ∂f ( a. b ) şi λ = (a. Fie f : X → ℝ. diferenŃiabile în ( x 0 . ∂x ∂y x +y +z x +y +z 80 . Operatorul d = ∂x ∂y diferenŃiala funcŃiei f în punctul ( x. X ⊂ ℝ şi (a. + ⋅ dxn . f ( x. µ = ( a. y ) se numeşte operatorul de diferenŃiere.2. b ).. DefiniŃia 3. z ) = 2 2 2 . y ) − f ( a . Fie funcŃia f : X → ℝ. y .. + ⋅ dxn . b ) un punct interior lui X... y ) ∈ X . X ⊂ ℝ . ( x. într-o vecinătate V a punctului ∂x ∂y şi sunt ∂2 f ∂2 f ( x0 .0 )} f : ℝ3 → ℝ. atunci ∂y∂x ∂x∂y ObservaŃii: Pentru o funcŃie f : X → ℝ. Dacă f este diferenŃiabilă în punctul parŃiale de ordinul întâi în (a. y 0 )∈ X . (x0 . z ) = 2 2 2 . df ( a. y 0 ) Dacă ∂f ∂f ..0. y. b ). ∂ ∂ ⋅ dx + ⋅ dy care aplicat funcŃiei f dă DefiniŃia 3. atunci f admite derivate ( x. y 0 ) = (x0 .f ( x. ∂x1 ∂x2 ∂xn ∂ ∂ ∂ ⋅ dx1 + ⋅ dx2 + . b ) = Criteriul lui Young. b ) . b ) = λ ⋅ ( x − a ) + µ ⋅ ( y − b ) + ω ( x. y .. b ) . diferenŃiala este: df = Exemplu FuncŃia ∂f ∂f ∂f ⋅ dx1 + ⋅ dx2 + . ∂x ∂y 2 astfel încât funcŃia f admite derivate parŃiale continue în (a. y ) ⋅ pentru ( ∀ ) ( x − a )2 + ( y − b )2 .

xn ) ⋅ dxn 1 cu funcŃiile componente Pk ( x1 .0 )} ..... ∂x∂y ∂x ∂y Operatorul  ∂  ∂2 ∂2 ∂2 ∂ 2 ⋅ dx + 2 ⋅ ⋅ dx ⋅ dy + 2 ⋅ dy 2 =  ⋅ dx + ⋅ dy  ∂x∂y ∂y ∂x 2 ∂y  ∂x  se numeşte operatorul de diferenŃiere de ordinul doi. z ) = ∂z de unde rezultă că z x2 + y 2 + z 2 . DefiniŃia 3. y ) = 2 ⋅ dx + 2 ⋅ ⋅ dx ⋅ dy + 2 ⋅ dy 2 . Teorema 3.. Q ( x. ( ∀ ) ( x.. y ..2.∂f ( x.. y ) ∈ I . y ) ⋅ dy . ∂x ∂y Teorema 3. ∂x1 ∂xn 2 DefiniŃia 3..8. CondiŃia necesară şi suficientă pentru ca diferenŃiala unei funcŃii f : I ⊂ ℝ 2 → ℝ să fie identic nulă pe I este ca f să fie constantă pe I. Fie expresia diferenŃială P ( x1. y ) = ∂f ∂f ... xn ) . DiferenŃiala de ordinul doi se notează cu d f ( x. xn ) ⋅ dx1 + P2 ( x1. xn ) = 1 n (x1 . DiferenŃiala unei funcŃii de mai multe variabile se numeşte diferenŃiala totală a funcŃiei... pentru orice punct P ( x. y ) ∈ I . 2 (x. Fie expresia diferenŃială E = P ( x.. xn ) ⋅ dx2 + ... Fie funcŃia f : X → ℝ...11. y ) ⋅ dx + Q ( x.7. X ⊂ ℝ . y ) = .2.... ( 2) 81 .. atunci: Dacă E este diferenŃiala unei funcŃii f : I ⊂ ℝ 2 → ℝ .9.... Dacă expresia n diferenŃială este diferenŃiala unei funcŃii f : I ⊂ ℝ → ℝ . unde funcŃiile P şi Q sunt continue pe I ⊂ ℝ . Teorema 3. + Pn ( x1.....12. ∂f ∂f .. CondiŃia necesară şi suficientă pentru ca diferenŃiala unei funcŃii f : I ⊂ ℝ n → ℝ să fie identic nulă pe I este ca f să fie constantă pe intervalul I.. Teorema 3.2. xn ) = ..2.0. continue pe I ⊂ ℝ ..2..10.. y ) şi este definită prin: 2 2 ∂2 f ∂2 f ∂2 f 2 d f ( x. 2. derivabilă parŃial de două ori în X şi cu derivatele parŃiale de ordinul doi (deci. Pn ( x1. df = Este diferenŃiala funcŃiei f pe ℝ \ 3 x ⋅ dx + y ⋅ dy + z ⋅ dz x2 + y 2 + z 2 {( 0. n..2. pentru orice atunci P ( x1. şi cele de ordinul întâi) continue. xn ) ∈ I ... k = 1.

y )] are derivate parŃiale continue pe X. ( ∀ ) x ∈ X . are derivata continuă pe X dată de: dF ( x ) ∂f du ∂f dv = ⋅ + ⋅ . Fie funcŃia f : X → ℝ. y ) = x + y .2. y ) şi este definită prin: n n ∂n f 1 ∂ f n d f ( x.DefiniŃia 3. v : X ⊂ ℝ 2 → ℝ au derivate parŃiale continue pe X şi dacă 2 funcŃia f : Y ⊂ ℝ → ℝ are derivate parŃiale continue pe Y. v( x. y ) = n ⋅ dx + Cn n −1 ⋅ dx n −1 ⋅ dy + .. v ( x ) ) .. ∂v  ∂v   ∂u  ∂u ObservaŃie Derivatele parŃiale şi diferenŃialele de ordin superior se calculează astfel: 82 . v ( x. y ). ∂x ∂y Exemplu Fie F ( x. ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y 3) DiferenŃiala funcŃiei F este dată de: ∂F ∂F dF = ⋅ dx + ⋅ dy . + Cn n ⋅ dy n . date de: ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v = ⋅ + ⋅ . ∂x ∂u ∂v DiferenŃiala funcŃiei F este ∂F ∂f ∂f = ⋅ 2 y + ⋅ x.. ∂y ∂u ∂v ∂f ∂f   ∂f   ∂f dF =  ⋅ 2 x + ⋅ y  ⋅ dx +  ⋅ 2 y + ⋅ x  ⋅ dy . v : X ⊂ ℝ → ℝ au derivate continue pe X şi dacă funcŃia f : Y ⊂ ℝ 2 → ℝ are derivate parŃiale continue pe Y. = ⋅ + ⋅ . care are în X toate derivatele parŃiale de ordinul n continue. dx ∂u dx ∂v dx funcŃia 2) Dacă funcŃiile u . ∂x n − k ∂y k ∂y  ∂  ∂ ⋅ dx + ⋅ dy  Operatorul d =  ∂y  ∂x  n ( n) se numeşte operatorul de diferenŃiere de ordinul n. 2 2 ( ) 2 Considerând u ( x.. DiferenŃiala de ordinul n a funcŃiei f se notează cu 2 d n f ( x. atunci F ( x ) = f ( u ( x ) . atunci funcŃia F ( x. y ) = f x + y . + ∂x ∂x ∂y k + Cn n ∂n f n∂ f ⋅ dx n − k ⋅ dy k + .13. X ⊂ ℝ . Derivatele şi diferenŃialele funcŃiilor compuse 1) Dacă funcŃiile u . y ) = f [u ( x. y ) = 1 + xy avem: 2 2 ∂F ∂f ∂f = ⋅ 2x + ⋅ y . 1 + xy definită pe ℝ .

( n + 1)! x ( t ) = a + ( x − a ) ⋅ t . Rezultă că: (a. θ∈ ( 0. ∂x∂y ∂y  ∂x  ∂2F ∂2F ∂2F 2 d F = 2 ⋅ dx + 2 ⋅ ⋅ dx ⋅ dy + 2 ⋅ dy 2 . b ) + .. F ( 0 ) = f ( a. + ⋅ F (n ) (0 ) + Rn . y ( t ) = b + ( y − b ) ⋅ t şi calculând derivatele de ordin superior ale lui F în punctul 0.. b ) un punct interior lui X. b ) +  ( x − a ) + ( y − b )  ⋅ f ( a .∂  ∂F  ∂  ∂f ∂u ∂f ∂v  =  ⋅ + ⋅ =  2 ∂x  ∂x  ∂x  ∂u ∂x ∂v ∂x  ∂x  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v  ∂u ∂f ∂ 2 u  ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u  ∂v    = 2 ⋅ +  ∂u ∂x ∂u∂v ⋅ ∂x  ⋅ ∂x + ∂u ⋅ ∂x 2 +  ∂v 2 ⋅ ∂x + ∂v∂u ⋅ ∂x  ⋅ ∂x +     = ∂f ∂ 2 v + ⋅ 2 ∂v ∂x ∂2F ∂y 2 2 ∂2F ∂  ∂F  . ∂x∂y ∂x ∂y 4.1] . 1! 2! n! unde restul Rn = Având în vedere că F (1) = f ( x.. unde 1 n +1 ⋅ F ( ) ( θ ) . b ) + Rn . se obŃine formula: 1 ∂ ∂  f ( x. b + ( y − b ) ⋅ t  .   egale şi fie Fie funcŃia f : X → ℝ. y (t )) . t ∈ [ 0. derivabilă de n + 1 ori pe X. =   ∂y  ∂y   ∂  ∂F  ∂2F =  .1] . rezultă că şi F este derivabilă până la ordinul n + 1 pe intervalul [0. F (t ) = f ( x(t ). y ) = f ( a. + 2!  ∂x ∂y  1 ∂ ∂  +  ( x − a ) + ( y − b )  ⋅ f ( a. X ⊂ ℝ . ( x. b ) . Se F ( t ) = f  a + ( x − a ) ⋅ t . Formula lui Taylor pentru funcŃii de două variabile mixte Deoarece f are derivate până la ordinul n + 1 pe X. y ) ∈ X . b ) + 1!  ∂x ∂y  1 ∂ ∂  +  ( x − a ) + ( y − b )  ⋅ f ( a. iar funcŃiei F i se poate aplica formula lui Taylor stabilită pentru funcŃiile de o variabilă. cu toate derivatele consideră funcŃia 2 1 1 1 F (1) = F (0 ) + ⋅ F ′(0 ) + ⋅ F ′′(0 ) + . y ) .1) .. n!  ∂x ∂y  unde restul are expresia: n 2 83 .

.. Fie funcŃia f : X → ℝ .. xn . FuncŃia f are un minim local în x0 .. X ⊂ ℝ şi punctul x 0 ∈ X ..3.. x n punct critic pentru funcŃia f.3. x2 .b + θ( y − b)) . Dacă: funcŃia f are un extremum în punctul (a1 .. (a1 .. ..1. Teorema 3........ x 2 ... Pentru x 0 = x1 .1) .   ∂f  ∂x ( x1. xn ) = 0  n SoluŃiile sistemului se numesc puncte critice sau puncte staŃionare... ObservaŃia 3... Punctele în care funcŃia f poate avea extreme sunt date de soluŃiile sistemului:  ∂f  ∂x ( x1. xn ) = 0  1  ∂f ( x1.. a n1 . a 2 ... ( ∀ ) x ∈V . a 2 . xn ) = 0   ∂x2 . 5. n +1 ⋅ f ( a + θ( x − a ) .. ∆ n = .. ( ∀ ) x ∈V .... a 2 ... Fie funcŃia f : X → ℝ..... X ⊂ ℝ şi interior lui X. 84 . a n ) . a n ) .3... x2 . . dacă f ( x ) ≤ f ( x0 ) . a nn a21 a22 sunt pozitivi. ∂xi ∂x j ( ) Atunci: 1) dacă toŃi determinanŃii ∆1 = a11. a1n ... a n ) .... dacă există o vecinătate V a lui x0 ..2. a 2 . funcŃia f are un minim în punctul respectiv. n n f ( x ) ≥ f ( x0 ) .3. a n ) un punct atunci derivatele parŃiale ale lui f se anulează în punctul (a1 . se notează ( 0 0 0 ) ∂2 f 0 0 0 aij = x1 ... funcŃia f are derivate parŃiale în punctul (a1 .... Extremele libere ale funcŃiilor de mai multe variabile DefiniŃia 3. x2 .∂ ∂  1  Rn =  ( x − a) + ( y − b)  ∂x ∂y  ( n + 1)!  cu θ ∈ (0.. x2 .. astfel încât Punctul x0 este punct de maxim local pentru funcŃia f. ∆ 2 = a11 a12 a11 ..

x ) este de maxim... n ∈ ℕ . d) lim x →0 x →1 x + 1 x IndicaŃie de rezolvare: pentru ε > 0 arbitrar. x2 . se caută δ(ε ) > 0 . f ( x. Având în vedere că d f ( −1.. = −2 y . c) lim cos . xn dacă d 2 0 1 0 2 0 n 0 1 0 2 0 n 2 ( ) ( ) este de minim.. ∂f ∂f = 2 x − 2. punctul ( x .0 ) = 2 ⋅ dx − 2 ⋅ dy nu are semn constant. să se verifice ( ∀ ) x′... ∂x ∂y deci punctul (1. x2 . ∂x ∂y deci punctul (− 1. punctul x1 . limita există. rezultă că punctul (1.* 2) dacă toŃi determinanŃii ∆1 = −∆1 . astfel încât pentru condiŃia respectă x ′ < δ(ε ). b) lim sign x . Având în vedere că d f (1. x . conform teoremei Cauchy-Bolzano. xn > 0 ... punctul nu este de extrem.... să se cerceteze existenŃa limitelor: n a) lim x ⋅ sin 1 . 0 0 0 0 0 0 Exemple 1) Fie funcŃia f : ℝ 2 → ℝ. x ′′ < δ(ε ) .. 2 2 2 2) Fie funcŃia f : ℝ 2 → ℝ. y ) = x 2 + y 2 − 2 x . f ( x′) − f ( x′′) = ( x ′)n ⋅ sin 2(δ(ε ))n 1 1 n n − ( x′′)n ⋅ sin ≤ x ′ + x ′′ < 2(δ(ε ))n şi impunând ca x′ x ′′ ε < ε ⇒ 0 < δ(ε ) < n şi deci. Probleme rezolvate 1 Folosind criteriul Cauchy-Bolzano. Astfel: dacă d f x1 . f ( x. 2 85 . ∆* = ∆ 2 . Se poate preciza dacă un punct critic este de extrem..0 ) = 2 ⋅ dx + 2 ⋅ dy > 0 . Pentru aceasta avem: ∂f ∂f = 2 x + 2..0 ) este punct critic.. 2 2 2 6. f ( x . ∆* = ( −1) ⋅ ∆ n sunt pozitivi..0 ) este punct de minim. x′′ . n 2 n funcŃia f are un maxim în punctul respectiv.. x . = 2y . x ) < 0 .. care f ( x′) − f ( x ′′) < ε . x →0 x →0 x 1 x ... folosind semnul diferenŃialei de ordinul doi.0 ) este punct critic pentru funcŃia f. y ) = x 2 − y 2 + 2 x .

π ⇒ x1 − x2 → 0 . n x1. x′′ < δ ⇒ f ( x′ ) − f ( x′′ ) = 2 . 1 1 c) pentru x1 = . ∞ ) . x 2 d) f ( x ) = sin x . f 2 . ∞ ) . deci este uniform continuă. f) f ( x ) = x +1 a) f ( x ) = IndicaŃie de rezolvare: a) pentru x1 = 2nπ . 2nπ ( 2n + 1) π Să se studieze continuitatea uniformă a funcŃiilor: x+2 ⋅ sin 2 x 2 . x2 = −1 + ⇒ n n f ( x1 ) − f ( x 2 ) → ∞ . x2 = ⇒ x1 − x2 → 0 . 2 b) funcŃia este continuă pe interval compact.e ] . deci limita nu n n 1 2 . n şi impunând condiŃia 2δ ε < ε . f1 + f 2 . x2 ∈ ( 0. rezultă că funcŃia este uniform continuă. x ∈ [ 0. x′′ = ⇒ f ( x′ ) − f ( x′′ ) = 1 . e) f ( x ) = + x. n 2n + 1  f ( x1 ) − f ( x 2 ) = ln 2 +  deci funcŃia nu este uniform continuă. x ∈ ( 0. x2 < δ ε . x +1 x + x. deci funcŃia nu este uniform continuă. deci funcŃia nu este uniform continuă. f) pentru x1 − x2 = dar 3 Să se studieze continuitatea uniformă a funcŃiilor f1. ε > 0 . f1 ⋅ f 2 definite pe ℝ prin 86 . pentru x′ = 2 1 1 < δ şi x′′ = − . d) nu este uniform continuă. ∞ ) . deci limita nu există. x2 = 2nπ + dar f ( x1 ) − f ( x 2 ) > 1 . şi pentru pentru care x1 − x2 < δ ε ⇔ x1 < δ ε . x ∈ [ ε. e) pentru ε > 0 arbitrar 1  ≥ ln 2 . c) f ( x ) = ln x. se va obŃine: f ( x1 ) − f ( x2 ) = ≤ x1 − x2 + x x1 + x1 − 2 − x2 ≤ x2 + 1 x1 + 1 x1 − x2 < 2 ⋅ x1 − x2 < 2δ ε (x1 + 1)( x2 + 1) 1 → 0.e ] . x +1 b) f ( x ) = ln x. x ∈ ℝ . x ∈ ( −1. 1 2 x1 = −1 + .pentru x′ = există. ∞ ) . x ∈ ( 0.

ea nu are limită în acest IndicaŃie de rezolvare: 3  x ⋅ y 2 + sin x 3 + y 5   = lim sin x = 0 şi lim  lim  x →0 x 2 x →0 y →0 x2 + y4   ( ) 87 . dar 2 f1 ( x1 ) − f1 ( x 2 ) → ∞ .0 ) . x →0  y →0 x 2 + y 2  x →0 y → 0  x → 0 x + y 2  y →0     5 y  Să se calculeze lim 1 +  .   x → 0 y → 0   y →0 x→0 IndicaŃie de rezolvare:   x2 − y 2  x2 − y 2  lim  lim  = lim 1 = 1. FuncŃia ( f1 + f 2 )( x ) = x şi este uniform continuă pe ℝ . y ) = ( 0. x2 = nπ ⇒ x1 − x2 → 0 . Se arată că funcŃia f1 ⋅ f 2 nu este uniform continuă.0 ) .0 ) . 4 2 x2 − y2 x2 + y2 . x2 = . deci funcŃia f1 nu este uniform continuă. În mod asemănător se arată că nici funcŃia f 2 nu este uniform continuă. Să se arate că deşi funcŃia are limite iterate în punctul (0. 6 Fie funcŃia f : ℝ → ℝ definită prin 2  x ⋅ y 2 + sin x3 + y 5  . considerând x1 = ( 2n + 1) 4 π nπ .f1 ( x ) = x ⋅ sin 2 x 2 . y ) ≠ ( 0. ( x.  f ( x. y ) . y ) şi lim  lim f ( x. ( ) ( x. x → ∞ x y →k k x IndicaŃie de rezolvare: Se calculează limitele iterate şi ambele sunt egale cu e . y ) =   lim  lim f ( x. IndicaŃie de rezolvare: Pentru x1 = ( 2n + 1) π . f 2 ( x ) = x ⋅ cos 2 x 2 . y ) =  x2 + y 4   0.  punct. Să se calculeze limitele iterate Se consideră funcŃia f ( x. lim  lim 2  = lim ( −1) = −1 .

0 ) < ε .0 )  f ( x. Pentru a se arăta că f nu are limită în origine. ( x. f ( x. IndicaŃie de rezolvare: Se demonstrează că pentru 2 ( ) ( ∀ ) ( x. y ) ≠ ( 0. n→∞ 2 5 2 ( ) deci cele două limite sunt diferite. y n = . definită prin:  sin x3 + y 3  .0 ) = sin x3 + y 3 x2 + y 2 ( ) = sin ( x 3 + y3 x3 + y 3 xy ≤ )⋅x 3 + y3 x2 + y2 ≤ x3 + y3 x2 + y 2 = = ( x + y ) ( x 2 + y 2 − xy ) x2 + y 2 = x + y ⋅ 1− x2 + y 2 1 1 1 x + y ≤ x + y < δ ( ε ) < ε. se consideră două perechi de şiruri convergente la zero. ( x.2 3 5    lim x ⋅ y + sin x + y  = 0 . 2 2 2 8 Fie funcŃia f : ℝ → ℝ . 2 88 . 7 Să se arate că funcŃia f : ℝ → ℝ . xn = yn şi ( x . n Pentru acestea avem: n →∞ lim f ( x n . lim  y →0 x →0 x2 + y4   ( ) deci limitele iterate există. y ) ∈ ℝ 2 pentru care ( x. y ) − f ( 0. y ) − f (0.0 ) < δ(ε ) . y ). ( ∃) δ ( ε ) > 0 . y n ) = 1 2 1 1 şi lim f x n . ( x.0) = Rezultă ( ∀ ) ε > 0. astfel încât pentru x 2 + y 2 < δ(ε ) ⇔ x < δ(ε ) şi y < δ(ε ) . yn ) . y ) − (0. să rezulte f ( x.0 )  este continuă pe ℝ . y ) − (0. y ) =  x 2 + y 2   0. de forma: 2 ( xn . x 1 n 1 n 1 n = 2 ⋅ y1 . y ) = ( 0.

h) u = e IndicaŃie de rezolvare: 2 2 ∂z ∂z = ex− y . 89 . ∂x ∂y y z x ⋅ sin 2 z .0 ) . astfel încât n →∞ lim x n = lim y n = 0 .0 ) .  Să se arate că f este continuă în raport cu x şi cu y în (0. y ) =   0. y = 0. y n ) = 2 n →∞ 1+ k consideră şirurile x n = 10 funcŃii: Să se calculeze derivatele parŃiale de ordinul întâi pentru următoarele x− y 2 x2 + y2 . y ) = ( 0.0 ) . y ≠ 0. b) z = ln x + y 2 2 ( ). n n k 2 . x y a) z = e . se 1 k → 0 şi y n = → 0 . 2 ( ∀) n ∈ ℕ . pentru k real fixat. ( x. IndicaŃie de rezolvare: Se consideră şirurile ( xn ) n∈ℕ şi ( yn )n∈ℕ .0 ) = 0 = f (0. f) z = x + y ⋅ sin . limită care depinde de k. dar nu este continuă în raport cu ansamblul variabilelor în acest punct. y ) ≠ ( 0.x  − 2  x ⋅ e y . IndicaŃie de rezolvare: x →0 lim f ( x. y →0 deci f este continuă în raport cu fiecare variabilă în parte.  f ( x. 2 Pentru acestea lim f y n . e) z = x .0 ) şi lim f (0.0 ) .  Să se studieze continuitatea în punctul (0. y n = n→∞ ( 2 ) 1 ≠ 0 . c) z = ln(x + x2 + y 2 ) g) u = x + y − 2 ⋅ z . deci f nu este continuă pe ℝ .0 ) . = −2 ⋅ y ⋅ e x − y . definită prin:  x⋅ y  x 2 + y 2 . ( x. y ) =  y 2   0. Pentru a demonstra că f nu este continuă în raport cu ansamblul variabilelor. continuă în origine. x y y 2 2 d) z = arctg . n →∞ de forma xn = yn . y ) = 0 = f (0. deci f nu este e 9 Fie funcŃia f : ℝ → ℝ . f ( x. Rezultă lim f ( x n .

dacă f ( x.0 ) − f  . dacă f (x. y ) = x 2 + y 2 . (1.0  = lim π π x→π / 4 2 ∂x  4  x→π / 4 x− x− 4 4 π  π π 1 f  . ∂y ∂z h) 2 2 2 2 ∂u ∂u = 2 x ⋅ e x + y ⋅ sin 2 z . ( −2.  sin 2 y + − 1 ∂f  π π  1 4  2  4 4  = lim lim  = . ∂z 11 Pornind de la definiŃie. 2 ) . = 2 . y ) = x ⋅ y ⋅ ln x. 2 ∂x x + y ∂y x + y 2 ∂z y ∂z x =− 2 . ∂x  4  ∂y  4 4  ∂f  π  ∂f b) (1. . y ) = 3 x 2 ⋅ y . ∂x∂y  4  IndicaŃie de rezolvare: π  π f ( x. dacă f (x. să se calculeze: ∂f  π  ∂f  π π  2 2  .0  .  . y ) = x ⋅ sin ( x + y ) . y ) = sin x + sin y . ∂x  2  ∂y ∂2 f c) (1. x ≠ 0 .1) .0  .  = y →π / 4 π π y →π / 4 ∂y  4 4  2 y− y− 4 4 90 .  .1). ∂x∂y ∂y∂x ∂f ∂f ∂2 f e) ( −2.  . ( −2.∂z 2x ∂z 2y = 2 = 2 . y− f  . ∂x ∂y 2 2 ∂u = e x + y ⋅ sin 2 z . 1. 2 ) . = 2 y ⋅ e x + y ⋅ sin 2 z . y ) = e sin x⋅ y . dacă f ( x.0 ) . dacă f ( x.  . dacă f ( x. ∂x ∂y ∂x∂y f) ∂2 f  π   . ∂x∂y a) ∂2 f ∂2 f d) (1.0  sin x − sin ∂f  π   4  = lim 4 = 2. = y 2 ln y − 2 x ⋅ z x −1 . 2 ) .  .1) . ∂x x + y 2 ∂y x + y 2 ∂u g) = y ⋅ x y −1 − 2 ⋅ z x ⋅ ln z . ∂x ∂u ∂u = z ⋅ y z −1 + x y ln x.

1. = ∂x ∂y ∂z x + y + z IndicaŃie de rezolvare: Avem identitatea x 3 + y 3 + z 3 − 3 ⋅ x ⋅ y ⋅ z = ( x + y + z ) x 2 + y 2 + z 2 − xy − xz − yz . 2 ∂2 f rezultă că (1. y ) = ∂y y x2 + y 2 1 ⇒ − ∂f ( x. (1.1) = lim x + 1 x →1 x −1 ∂x∂y 2 ∂2 f (1.1) =   (1. 2 ) = − .1) = ∂y 1 2 ∂f 1 (1. 2 x 2 + 1 ∂y 1 .1) − (1. o verifică.  . ∂y∂x ∂x∂y =− 1 2 2 .1) = .0 ) = 0 . ∂x  2  ∂y ∂f ∂f ( x.1) = ∂ f (1.∂f  π  ∂f (1. înlocuite în ecuaŃia dată.1) = 1 . 91 .0  = ∂x∂y  4  2  4  12 Să se arate că derivatele parŃiale ale funcŃiei: ω = ln x 3 + y 3 + z 3 − 3 ⋅ x ⋅ y ⋅ z verifică ecuaŃia: ( ) ∂ω ∂ω ∂ω 3 + + . ∂f 2 ∂f 1 ∂2 f 1 ( −2.1) ∂ f ∂  ∂f  ∂y . de unde ( ) ω = ln( x + y + z ) + ln x 2 + y 2 + z 2 − xy − xz − yz ∂ω 1 2x − y − z = + 2 2 ∂x x + y + z x + y + z 2 − xy − xz − yz ( ) va avea derivatele parŃiale: ∂ω 1 2y − x − z = + 2 2 ∂y x + y + z x + y + z 2 − xy − xz − yz 1 2z − x − y ∂ω = + ∂z x + y + z x 2 + y 2 + z 2 − xy − xz − yz care.2 ) = .1) = lim ∂y x →1 ∂x∂y ∂x  ∂y  x −1 2 unde: ∂f ( x. ( −2.  = 0. ∂x 3 ∂y 3 ∂x∂y 9 ∂2 f  π  2  π ⋅ 1 −  .2 ) = − . ( −2.

y ) = ( x − 2 )2 + ( y − 1)2 în punctul (2.13 Să se arate că funcŃia 1. y ) ≠ ( 0. (x − 2)2 + ( y − 1)2 . y ) ⋅ (x − 2)2 + ( y − 1)2 . 92 .1) = 0 .1) = 4 şi ∂x ∂x ∂f (x. ∂y ∂y ∂f (2. IndicaŃie de rezolvare: FuncŃia f nu este continuă în origine.1) = ω( x. ℝ 2 şi ω(2.1) . IndicaŃie de rezolvare: (2. Să se arate că f admite derivate parŃiale în origine. dar f nu este diferenŃiabilă în acest punct. deoarece x →0 y = mx lim f ( x.1) . x = 0 sau y = 0 nu este continuă în origine. y ) =  0.  0. dar admite derivate parŃiale în origine.1) = 3 . y ) =  x⋅ y . 15 Fie funcŃia f : ℝ → ℝ .1) . y ) =  x + y  ( x. lim = 0.0 ) = x →0 ( 0.0 ) f ( 0.0 ) = y →0 x y ∂x ∂y 14 Pornind de la definiŃie. ( 0. care este continuă pe deci funcŃia f este diferenŃiabilă în punctul (2.1) = 0 . y ) = ( 0. x ≠ 0. y ) = x + 2 ⋅ y ⇒ ∂f (1. să se arate că următoarele funcŃii sunt diferenŃiabile în punctele indicate: a) f ( x.1) = ∂f (2. y ) − f ( 0.0 ) . y ≠ 0 f ( x. pentru care: ∂f (x. y ) = 1 ≠ f (0. y ) = 3 ⋅ x 2 + y ⇒ ∂f (1.0 ) . y ) = x 3 + x ⋅ y + y 2 în punctul (1.1) .  2 2 f ( x. f ( x.0 ) ∂f ∂f lim = 0. definită prin: 2 Rezultă ω( x.0 ) − f ( 0.0 ) = 0 . ( x. b) f ( x. Se caută o funcŃie ω : ℝ 2 → ℝ continuă şi nulă în punctul ∂x ∂y f ( x. y ) − f (2.

∂y∂x ∂x∂y IndicaŃie de rezolvare:  4 ⋅ x3 ⋅ y .0 ) . y ) ≠ ( 0. y ) = ( 0. ∂x ∂y  x⋅ y . ( x. ( x. y ) =  x 2 + y 2  0.0 ) . f nu este diferenŃiabilă în origine.  ω ( x.0 ) ⋅ ( y − 0 ) + ω(x.  ( ) 2 . y ≠ 0   f : ℝ 2 → ℝ . ( x. 16 Să se arate că funcŃia f : ℝ → ℝ . ( 0. y ) = ( 0. y ) ≠ ( 0.IndicaŃie de rezolvare: f ( x. dar nu este diferenŃiabilă în acest punct. f ( x.0 )  0.0 )  ∂2 f  2 2 2 şi ( x.0 ) = y →0 ∂x ∂y x y Dacă f este diferenŃiabilă în punctul (0.0 ) 93 . atunci există o funcŃie ω : ℝ → ℝ continuă şi nulă în acest punct şi care verifică: 2 f ( x. y ) − f ( 0.0 ) ( x.  ( )  4 x3 y  ∂2 f ( x. y ) = ( 0.0) = (0. definită prin: 2  x⋅ y . y = 0 ∂2 f ∂2 f nu sunt continue în origine şi totuşi (0.0 ) ∂f ∂f lim = 0.0 ) f ( 0.0) . y ) =  y     0.  2 2 f ( x. y ) ≠ ( 0.  care nu este continuă în origine. y ) ⋅ x 2 + y 2 . y ) =  x 2 + y 2  ∂y∂x   0. y ) − f (0.0 ) . ( x.0 ) . y ) =  x + y  0.0 ) ⋅ ( x − 0 ) + ∂f (0. y ) = ( 0. 17 Să se arate că derivatele parŃiale de ordinul doi mixte ale funcŃiei  2  x2   y ⋅ ln 1 + 2  .0 ) = x →0 ( 0.  este continuă şi admite derivate parŃiale în origine. Deci. y ) ≠ ( 0.0 ) − f ( 0.0 ) . ( x. lim = 0. y ) =  x + y ∂x∂y  ( x.0 ) = De aici rezultă ∂f (0. ( x.

k ( ∂x ∂n f x. Pentru a demonstra că nu sunt continue. ( ∀ ) n ∈ ℕ . IndicaŃie de rezolvare: 19 Să se calculeze derivatele parŃiale şi diferenŃiala de ordinul n pentru funcŃia ∂k f x. y ) = ln x ⋅ y .1) = 4 ⋅ d x − 2 ⋅ d y ∂x ∂y ∂2 f 2 ∂2 f ∂2 f ∂2 f 2 d f = 2 dx + dx ⋅ dy + dy ⋅ dx + 2 dy ⇒ ∂x∂y ∂y∂x ∂x ∂y 2 ⇒ d 2 f (1. se consideră şirurile de numere reale. ( yn ) n . y ) = a k ⋅ eax ⋅ eby . c) f ( x. y ) = e x⋅ y .de unde rezultă că derivatele parŃiale mixte sunt egale. y ) = e x ⋅ cos y . 94 . b) f ( x. IndicaŃie de rezolvare: df = ∂f ∂f d x + d y ⇒ d f (1. convergente la zero ( xn ) n . de forma xn = yn . a) f ( x. k n−k ( ∂x ∂y n ax + by Rezultă diferenŃiala de ordinul n: d f = e ⋅ ( a ⋅ dx + b ⋅ dy ) . y ) = a k ⋅ b n − k ⋅ f ( x . z ) = x ⋅ y ⋅ z .1) pentru funcŃiile: 2 a) f ( x. y ) = x 2 − x ⋅ y + 2 ⋅ y 2 + 3 ⋅ x − 5 ⋅ y + 7 . n 20 Să se calculeze df (1. b) f ( x. y.1) = 2dx 2 − 2dx ⋅ dy + 4dy 2 . y ) . f ( x. Rezultă lim n →∞ (2 ⋅ ) 4 4 ⋅ xn 2 2 xn =1≠ 0. IndicaŃie de rezolvare: 18 Să se calculeze diferenŃialele de ordinul întâi şi al doilea pentru funcŃiile: df = ∂f ∂f ⋅ dx + ⋅ dy = e x ⋅ cos y ⋅ dx − e x ⋅ sin y ⋅ dy şi ∂x ∂y ∂2 f ∂2 f ∂2 f 2 d f = 2 ⋅ dx + 2 ⋅ ⋅ dx ⋅ dy + 2 ⋅ dy 2 = ∂x∂y ∂x ∂y 2 = e x cos y ⋅ dx 2 − 2e x sin y ⋅ dx ⋅ dy − e x cos y ⋅ dy 2 . df = y ⋅ z ⋅ dx + x ⋅ z ⋅ dy + x ⋅ y ⋅ dz şi d 2 f = 2 ⋅ z ⋅ dxdy + 2 ⋅ x ⋅ dydz + 2 ⋅ y ⋅ dxdz .1) şi d f (1. y ) = e ax +by .

c) f (u . pentru dx u u 2 + v 2 . z ) = ( ) z x +y 2 2 . ştiind că f = f ( u . dx u + v 2 ∂f ∂f Să se calculeze . y . v ) = u . v ) = arctg . v ) . y ) = e x + y .1) = e⋅ ( dx + dy ) . 2 2 dx u +v df 1 c) = 2 ⋅ ( v ⋅ u′ − u ⋅ v′ ) . 21 Să se calculeze df ( 3. dx ∂u dx ∂v dx df 1 = ⋅ ( u ⋅ u′ + v ⋅ v′ ) . unde ∂x ∂y ∂z ∂x x2 + y2 ( ) 3/ 2 . v ) = arctg . df (1.1) = e⋅ dx 2 + 4dx ⋅ dy + dy 2 . v 2 ( ) ∂f ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f ∂u ∂f ∂v = ⋅ + ⋅ . v ) = v IndicaŃie de rezolvare: a) se foloseşte regula de derivare a funcŃiilor compuse. = ⋅ + ⋅ . adică: df ∂f du ∂f dv = ⋅ + ⋅ = v ⋅ u v −1 ⋅ u′ + u v ⋅ ln u ⋅ v′ . ⋅ u 2 + x şi ∂x u + v ∂y u + v ∂y ∂x 95 ( ) ( ) .5 ) . d 2 f (1. y ) = x ⋅ sin y. y ) = x 2 + y . z ) = ∂z x2 + y2 ( ) 1/ 2 .1) = dx + dy. y ) = x ⋅ cos y . dacă f ( x. IndicaŃie de rezolvare: df = ∂f x⋅z ∂f ∂f ∂f ( x. v = v ( x ) . u = u ( x ) . y .df (1. pentru funcŃiile: 23 ∂x ∂y b) IndicaŃie de rezolvare: f (u .04 ( 3dx + 4dy − 5dz ) . unde u ( x.1) = −dx 2 − dy 2 . d 2 f (1. y . v ) = ln u 2 + v . u f (u . 22 funcŃiile: Să se calculeze df .4. unde u ( x. Rezultă df ( 3. z ) = − dx + dy + dz . = 0 şi = 1. z ) = − ∂y x2 + y2 ( ) 3/ 2 şi ∂f 1 ( x. de unde rezultă: ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂f ∂f ∂f ∂f 1 2u = 2 = 2 ⋅ 4u 2 y + 1 . v ( x. b) f (u .4. y .5 ) = 0. v a) f (u. y⋅z ∂f ( x. v ( x.

se obŃin rezultatele: ∂2 f ∂ 2 f v 2 ∂ 2 f ∂f v ∂f =u⋅ 2 − ⋅ 2 + − ⋅ u ∂v ∂x∂y ∂u u ∂v ∂u ∂2 f ∂2 f v3 ∂ 2 f 2v 2 ∂f = uv ⋅ 2 − 2v ⋅ + ⋅ + ⋅ . Să se calculeze ϕ ( u . v ( x ) = cos x . unde u = x ⋅ y şi v = x . ∂u∂v u ∂v 2 v ∂u Similar. v ( x ) = sin x . dacă f ( x ) = ϕ(u ( x ). v( x )) . dx df Să se calculeze . IndicaŃie de rezolvare: a) b) c) df ∂ϕ du ∂ϕ dv = ⋅ + ⋅ = (1 + v ) ⋅ ( − sin x ) + u ⋅ cos x = cos 2 x − sin x . pentru: 26 dx 96 ( ) . v( x ). v ) = u + uv. dx ∂u dx ∂v dx 2 df = ( −2 x ) ⋅ e − x + 4 . dx df cos x −1 = ( sin x ) ⋅ cos 2 x − sin 2 x ⋅ ln ( sin x ) . v ) . IndicaŃie de rezolvare: ∂f ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f 1 ∂f = ⋅ + ⋅ = y⋅ + ⋅ ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u y ∂v x ∂f ∂f ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f = ⋅ + ⋅ = x⋅ − 2⋅ ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u y ∂v ∂2 f ∂x 2 = + ∂  ∂f  ∂  ∂f 1 ∂f  ∂  ∂f 1 ∂f  ∂u + ⋅ = y⋅ + ⋅ ⋅ +  = y⋅ ∂x  ∂x  ∂x  ∂u y ∂v  ∂u  ∂u y ∂v  ∂x ∂  ∂f 1 ∂f  ∂v ∂2 f ∂2 f 1 ∂2 f y⋅ + ⋅  ⋅ = y2 ⋅ 2 + 2 ⋅ + 2⋅ 2 =  ∂v  ∂u y ∂v  ∂x ∂u∂v y ∂v ∂u ∂2 f u ∂2 f v ∂2 f + ⋅ = ⋅ 2 + 2⋅ . Să se calculeze derivatele y parŃiale de ordinul doi ale funcŃiei f. v ( x ) = x 2 − 2 . u ( x ) = sin x.24 Fie f = f (u . ϕ ( u . pentru: dx ϕ ( u . u ( x ) = x 2 . u ( x ) = cos x. v ) = u v . ∂u∂v u ∂v 2 u ∂v ∂y 2 ∂u 2 ∂2 f 25 df . v ) = eu − 2 v . dacă f ( x ) = ϕ(u ( x ). w( x )) .

v ( x. v ( x. u ( x . unde ϕ este o funcŃie derivabilă. y ) = x 2 − y 2 . w ( x ) = tg x . v. v. verifică ecuaŃia 1 ∂f 1 ∂f 1 ⋅ + ⋅ = 2⋅f. u ( x. de unde rezultă că derivatele parŃiale ale funcŃiei f 2 2 ( ) ∂f dϕ ∂u ∂f = y⋅ ⋅ = y ⋅ ϕ′ ⋅ ( 2 x ) . u ( x ) = x 2 + 1. ϕ ( u . y )) . ∂x du ∂x ∂y 97 . f = ϕ ( u . dx ∂f ∂f 27 Să se calculeze . = ϕ + y ⋅ ϕ′ ⋅ ( −2 y ) . unde: ∂x ∂y a) ( ) f = ϕ ( u . y ) = ϕ(u ( x. w ) = w u +v 2 2 . unde ϕ este o funcŃie derivabilă. y ). u ( x ) = R cos x. y ) = x + y . IndicaŃie de rezolvare: a) ∂f ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ ∂ϕ = ⋅ + ⋅ = + 2x ⋅ ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v ∂f ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ϕ ∂ϕ = ⋅ + ⋅ = + 2y ⋅ . w ( x ) = h . verifică ecuaŃia x ∂f ∂f + y⋅ x⋅ = x⋅ y + f . 2 x cos x  df b) = 0. y ) = e x ⋅ y . y ) = x − y . = −2 y ⋅ + xv ⋅ . v ) .ϕ ( u . ∂x ∂u ∂y ∂u ∂v ∂v Să se arate că: a) f ( x. v ) . v( x. v ( x ) = ln x. w ) = uvw. IndicaŃie de rezolvare: df ∂ϕ du ∂ϕ dv ∂ϕ dw = ⋅ + ⋅ + ⋅ = dx ∂u dx ∂v dx ∂w dx 1 ln x  = 2 x ⋅ ln x ⋅ tg x +  x +  ⋅ tg x + ⋅ x2 + 1 . pentru f ( x. x ∂x y ∂y y  y b) f ( x. y ) = x ⋅ y + x ⋅ ϕ  . y ) = y ⋅ ϕ x 2 − y 2 . ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v b) 28 ∂f ∂ϕ ∂ϕ ∂f ∂ϕ ∂ϕ = 2x ⋅ + yv ⋅ . ∂x ∂y IndicaŃie de rezolvare: sunt: Se consideră u ( x. y ) = x 2 + y 2 . v ( x ) = R sin x.

02 . 2.03) ≈ 114. 31 Considerând x .01.  2!  ∂x 2 ∂x∂y ∂y   b) se consideră funcŃia f ( x. y.01 ⋅ 3. y ) = ϕ xy.1) pentru h = 0. k = 0. z ) = x ⋅ y 2 ⋅ z 3 .1) ⋅ hk + ∂ 2 (1. z ) = (1 + x )1 / 2 ⋅ (1 + y )−1 / 2 ⋅ (1 + z )−1 / 2 .2.1) +  (1.03 ⋅ 3 0. 3. ℓ = 0.2 ) .1) ⋅ k  +   ∂x ∂y 1!   + 2 2  f 1  ∂2 f  (1.   y ? x y .02.01) ≈ 0. care se dezvoltă după formula lui Taylor în punctul (1. y ) = x1 / 2 ⋅ y 1 / 3 . y ) = xy.902 . 98 .03 f (1. k = 0.0081. dacă f ( x.02.03 ⋅ 3 0. rezultă  ∂f 1  ∂f 1.03 şi k = −0.3) ⇒ h = 0. să se aproximeze funcŃia f ( x. de unde rezultă că: x IndicaŃie de rezolvare: Se consideră u ( x. v ( x. care se dezvoltă după formula lui şi Taylor în punctul (1. 2. b) (0. y .95.1) ⋅ h 2 + 2 ∂ f (1. rezultă h = −0.98 .1) ⋅ h + (1. y. ∂u∂v ∂v 30 Folosind formula lui Taylor de ordinul doi.Înlocuite în ecuaŃia dată conduc la 2 y ⋅ ϕ′ − 2 y ⋅ ϕ′ + verificată. deci ecuaŃia este y y 29 Ce devine ecuaŃia : x ⋅ 2 ∂2 f ∂x 2 − y2 ⋅ ∂2 f ∂y 2 = 0. c) 1.6159 . 01 .1 + k ) = f (1. z suficient de mici.98 = f (1 + h.05.01 şi f (0.01.1) ⋅ k 2  + R2 ≈ 1.95) IndicaŃie de rezolvare: 2.02 ⋅ 2. 2 3 a) se consideră funcŃia f ( x. c) se consideră funcŃia f ( x. ϕ 1 = ⋅ ϕ . să se calculeze valoarea aproximativă pentru: a) 1. y ) = x y . y ) = ∂2 f ∂x 2 ∂2 f ∂y 2 2 y 2 ∂ 2ϕ y 2 ∂ 2ϕ y ∂ϕ + 4 ⋅ 2 + 2⋅ 3 ⋅ = y ⋅ 2 − 2⋅ 2 ⋅ x ∂u∂v x ∂v x ∂v ∂u = x2 ⋅ ∂ 2ϕ ∂u 2 + 2⋅ 1 ∂ 2ϕ ∂ 2ϕ + 2⋅ 2 ∂u∂v x ∂v ∂ 2ϕ ∂ 2 ϕ ∂ϕ şi ecuaŃia devine − 2u ⋅ + = 0.03 . care se dezvoltă după formula lui Taylor în punctul (1.

99 . = = −3 . y ) = 3 ⋅ x ⋅ y − x − 15 ⋅ x − 36 ⋅ y + 9. 2) Punctele critice sunt A(2. rezultă ∆ 2 < 0 . 2 + 3 .1): d f (1.3) şi B (− 2.  ∂f 3 ⋅ y2 − 3 ⋅ x = 0   =0   ∂y  ∂2 f ∂2 f ∂2 f ∂2 f = 6 x. dintre acestea.0 ) = −6dxdy .0): d f ( 0. 2 2 2 deci punctul este de minim. y ) = x + y − 3 ⋅ x ⋅ y .1) sunt punctele critice. M (1 − 2.0 ) . B (1. 2 3 4 3 ( x. iar celelalte nu sunt puncte de extrem. care sunt soluŃiile sistemului: ( x. IndicaŃie de rezolvare: 1) Se determină punctele critice. M 2 1 + 2. M 4 este punct de maxim.2 − ) 3). M (1 − 6 2. 2 . ∆ 2 = critice. pentru ambele puncte 6 y 6x M1 1 + 2. y ) ∈ ℝ 2 . ∂x∂y ∂y∂x ∂x 2 ∂y 2 de unde rezultă. 2 − 3 . deci ele nu sunt de extrem. pentru punctul critic A(0. y ) = y − 8 ⋅ y + 18 ⋅ y − 8 ⋅ y + x − 3 ⋅ x − 3 ⋅ x. y ) ∈ ℝ 2 . 4 5 ( M (1 − ) ( 2. 2 ) .2 + ) ( 3 ) . 3) f ( x.  ∂f 2  ∂x = 0   3 ⋅ x − 3 ⋅ y = 0 ⇔ ⇒ A ( 0.32 Să se găsească punctele de extrem local pentru funcŃiile: 3 3 1) f ( x. ( x. = 6 y.−3) şi nici unul dintre acestea nu este de extrem. 3) Punctele critice sunt: −6 x 6 y . M 3 1 + 2. pentru punctul critic B(1. 2 deci punctul nu este de extrem. deoarece ∆1 = −6 x. M 2 şi M 3 sunt puncte de minim. y ) ∈ ℝ 2 . 2 2 3 2) f ( x.1) = 6dx + 6dy − 6dxdy > 0 .

dacă: x f ( x. unde ϕ este de clasă C 2 . ( x. ( x. x y z 16 d) f ( x. y ) = e x+ y în punctul 4 Să se determine punctele de extrem local pentru funcŃiile: a) f ( x. x 2 + y 2 + z 2 . x − y ) . y.7. f ( x. 1 x y z c) f ( x. y ) = ϕ  . z ) = ϕ x + y + z . b) f ( x. ( ) (1. y.−1) . z ) = sin x + sin y + sin z − sin ( x + y + z ) . π ) × ( 0. y > 0. z > 0 . z ) = + + + . z ) ∈ ( 0. y. y. y ) = ϕ( x + y. y ) = ϕ  . z ) = ϕ x ⋅ y. y. unde ϕ este de clasă C 2 . z ) ∈ ℝ 3 . z ) ∈ ℝ3 . unde ϕ este o funcŃie derivabilă. x 2 + y 2 − z 2 . z ) = a ⋅ x 2 − b ⋅ x ⋅ y + x ⋅ z + y ⋅ z . unde ϕ este o funcŃie derivabilă. ∂x ∂y b) f ( x. y. ( x. x > 0.  y   f ( x. unde ϕ este de clasă C 2 . π ) . π ) × ( 0. verifică ecuaŃia x x⋅ ∂f ∂f + y⋅ = 0. 3 Să se scrie formula lui Taylor pentru funcŃia f ( x. y. ∂x ∂y ∂z 2 ( ) 2 Să se calculeze df şi d f . z ) = x 2 + y 2 + z 2 + 2 ⋅ x + 4 ⋅ y − 6 ⋅ z . y. 100 . verifică ecuaŃia ( ) xz ∂f ∂f ∂f − yz + x2 − y2 =0. y. TEST DE AUTOEVALUARE 1 Să se arate că funcŃiile următoare verifică ecuaŃiile indicate:  y a) f ( x.

y ) sunt continue pe o vecinătate U × V ⊂ X × Y a ′ 3) Fy ( x0 . 1) există o vecinătate U 0 ⊂ U a lui x0 şi o vecinătate V0 ⊂ V a lui y 0 şi există o unică funcŃie y = f ( x ) : U 0 → V0 . X ⊂ ℝ. +1] \ [ α. β]  deoarece fiecare verifică ecuaŃia x + y − 1 = 0 . y ) = 0 . O funcŃie 2 EcuaŃia x + y − 1 = 0 are în raport cu y o infinitate de soluŃii definite pe [− 1. y ) = 0 se numesc funcŃii implicite sau funcŃii definite implicit. EcuaŃia 2 x − 3 y + 5 = 0.LECłIA 2 – FUNCłII IMPLICITE. Fie ecuaŃia F ( x.4.1. y ) = 0 pe mulŃimea A. ( x. ′ F y ( x.2. y 0 ) un punct 1) F ( x 0 . y ) 3) dacă F ( x. astfel încât pentru orice x ∈ A . y 0 ) = 0 . 5 2 ( x.4. 101 . y ) ∈ ℝ 2 nu are nici o soluŃie reală. Y ⊂ ℝ şi ( x0 . y ) . y 0 ) ≠ 0 . y ) . Exemple 2 2 DefiniŃia 3. ′ 2) F ( x. x ∈ [ −1. β ≤ 1 f ( x) =  − 1 − x 2 .+1] prin funcŃia: 2   1 − x . f ( x )) ≡ 0 pentru x ∈ U 0 . unde F : X ⊂ ℝ → ℝ . Dacă: 4 4 2 2 ( x. O ecuaŃie F ( x. FuncŃii implicite y = f ( x ) definită pe mulŃimea A ⊂ ℝ . EXTREME CONDIłIONATE 1.3. astfel încât f (x0 ) = y 0 şi F ( x. interior lui X × Y . y 0 ) . EcuaŃia x + y + 1 = 0. Se observă că soluŃiile nu sunt continue în punctul x = α sau x = β . dacă F ( x. y ) are derivatele parŃiale de ordinul k continue pe U × V . y ) ∈ ℝ 2 are o singură soluŃie. atunci f ( x ) are derivata de ordinul k continuă pe U 0 . Atunci: lui ( x0 . Fie funcŃia F : X × Y → ℝ. 2) funcŃia f ( x ) are derivata continuă pe U 0 dată de: f ′( x ) = − Fx′ ( x. f ( x ) = + ⋅ x pe ℝ 3 3 Teorema 3. Fx′ ( x. y ) . FuncŃiile y = f ( x ) definite cu ajutorul ecuaŃiilor F ( x. y ) = 0 poate să aibă pe A mai multe soluŃii sau nici una. DefiniŃia 3. f ( x )) ≡ 0 pentru x ∈ A . α ≤ x ≤ β.4. ObservaŃie. α ≥ −1. f ( x )) ∈ X se numeşte soluŃie în raport cu y a ecuaŃiei F ( x. Fy ( x.

.......... 3) dacă F ( x1 ....... 2 2 2 2 2 + 2h .4.. xn 0 ) un punct interior lui X şi y 0 un punct interior lui Y.2.. x2 .... Dacă: Teorema 3... dacă există o funcŃie reală de m variabile Φ( y1 .. xn ) ≡ Φ( f1 ( x1 . z ) = xy + yz + zx..... y 2 ... xn ) ..... x n ) ∈ A avem: O funcŃie y = f ( x1 .. Fx′n . y 0 ) ≠ 0 . x20 ... x 20 . xn . 1) există o vecinătate U 0 ⊂ U a lui x0 = ( x10 . y 0 ) = 0 . x2 . y. x2 .... x2 . deci g 102 . x n ....... ′ Fy ( x1. x 2 . xn )) . xn 0 ) = y 0 şi F ( x1 .1.. 2. xn . x 2 . 2. f 2 ... x 2 . xn ) xi .. Fx′2 .2.. xn0 . 2) funcŃia F ( x1 . x20 ....... x20 .. Fie ecuaŃia F ( x1 .. k = 1.4.. x n ) definită pe X depinde de funcŃiile n f1 .. x2 ... h ( x. DependenŃă funcŃională DefiniŃia 3...4...... x 2 . y m ) pe o mulŃime definită Y ⊂ ℝ m . g . X ⊂ ℝ n . 2) funcŃia f ( x1 .. unde F ( x1 .. f m pe mulŃimea X. i = 1.. n pe U 0 date de f x′i = − i . astfel încât atunci: a f ( x10 . x n ... i = 1... m funcŃii reale definite pe o mulŃime X ⊂ ℝ .. y. Fie yk = f k ( x1 .... x0 = ( x10 .... y ) este continuă împreună cu derivatele parŃiale ′ Fx′1 ... x 2 . n . dacă pentru ( x1 . x n . x2 . y. m . astfel încât pentru F ( x1 .. xn )... x 2 . y ) o funcŃie reală definită pe X × Y .... y 0 ) . 1) F ( x10 . xn .. x n . f ( x1 . z ) = x + y + z. f m ( x1 ... x n ) definită pe mulŃimea A ⊂ ℝ este soluŃie în raport n .. Exemplu Fie funcŃiile f . x2 . x2 ..... x 2 ... x 20 .. y ) este o funcŃie reală de n + 1 variabile definită pe o mulŃime X ⊂ ℝ n +1 cu y a acestei ecuaŃii.. F ( x1 ... Fie F ( x1 . g ( x.. xn )) ≡ 0 . f ( x1 .5. ′ 3) Fy ( x10 . x 2 .... xn )) ≡ 0 pentru x ∈ U 0 .. o vecinătate V0 ⊂ V lui y 0 şi o unică funcŃie y = f ( x1 ..DefiniŃia 3. h : ℝ → ℝ definite prin: 3 x∈ X să avem f ( x.....5. xn0 . Fy pe o vecinătate U × V a punctului ( x10 . y ) are derivate parŃiale de ordinul k continue pe U × V . x n 0 ) ........ x 2 .. x n ) are derivate parŃiale continue în raport cu Fx′ ( x1. x2 . O funcŃie reală F ( x1 ... y ) = 0 ... xn 0 ... Avem ( x + y + z ) = x + y + z + 2( xy + yz + zx ) ⇒ g ≡ f depinde de funcŃiile f şi h. Y ⊂ ℝ . z ) = x 2 + y 2 + z 2 . x 2 . x n ) : U 0 → V0 .... x2 ... xn ) atunci funcŃia implicită f ( x1 .. x n ) are derivate parŃiale de ordinul k continue pe U 0 . x20 . x2 .

. Extreme condiŃionate Fie y = f ( x1 ....... k = 1.. x n ) o funcŃie reală definită pe o mulŃime X ⊂ ℝ şi un sistem de p < n ecuaŃii de forma: n  F1 ( x1. xn ) ... f 2 ( x1. xn ) definite pe o mulŃime X ⊂ ℝ se spune că sunt independente într-un punct ( x10 .. x ) = 0 n  p 1 2 funcŃiile reale F1. ∂y n ∂x 2 ∂y1 ∂x n ∂y 2 ....2.... Extremele funcŃiei y = f ( x1 . xn ) .2.. cu derivate parŃiale continue pe X..2... DefiniŃia 3..1.. + λ p ⋅ F p ( x1 .... x 2 ........ λ1 . să fie identic nul pe A..3. n . CondiŃia necesară şi suficientă pentru ca n funcŃii de n variabile independente yk = f k ( x1 .. x n 0 ) ∈ X dacă nici una din funcŃii nu depinde de celelalte într-o vecinătate a lui (x10 .....DefiniŃia 3...6..... definite pe o mulŃime X ⊂ ℝ sunt în dependenŃă funcŃională pe o mulŃime A ⊂ X .. xn ) + λ1 ⋅ F1 ( x1 ... 3.. xn ) sunt independente pe X dacă sunt independente în orice punct interior al mulŃimii X.. f n ( x1 .. n FuncŃiile f1 ( x1.6... xn ) = 0  ........... x n ) n parcurge numai mulŃimea A a soluŃiilor sistemului (5. λ 2 .... λ p de n + p variabile (x1 ... x2 ..  F ( x . ∂x n . Teorema 3. x n ) + .. x .. Teorema 3. x 2 . x20 . x2 .. FuncŃiile f1 ( x1.... x 2 . FuncŃiile yk = f k ( x1 . ∂x n ..4...... xn ) = 0   F2 ( x1. xn ) ........ să fie independente funcŃional pe A ⊂ X este ca determinantul funcŃional: n n ∂y1 ∂x1 ∂y 2 D( y1 .. Fie funcŃia Φ x1 .... f 2 ( x1. xn ) când punctul ( ) definită de: Φ = f ( x1 ... xn ) . k = 1....... DefiniŃia 3.... ..... x 2 ..5. xn ) ... xn ) .. ∂y n .. xn0 ) ∈ X . xn ) 103 .. 2.. F2 .............5..1) se numesc extremele funcŃiei f condiŃionate de sistem. x2 . x 20 . y 2 ... ∂y n ∂x1 ∂y1 ∂x 2 ∂y 2 ∂x 2 . m .. dacă cel puŃin una dintre ele depinde de celelalte pe mulŃimea A.5. Fp fiind definite pe aceeaşi mulŃime X ⊂ R . f n ( x1 . x2 . x2 ...... x n ) . definite pe o mulŃime X ⊂ ℝ . y n ) = ∂x1 D( x1 .. x n .6.

adică se studiază diferenŃa: E = Φ( x1 .. xn ) − f (a1 ........ x 2 . F p = 0 ........ a n .. xn ) . a 2 ... n ..... F2 = 0.. Punctul este punct staŃionar al funcŃiei y = f ( x1 . Fp = 0 se procedează astfel: 1) se formează funcŃia ajutătoare: Φ = f ( x1 . i = 1.. x2 . a n ) (a1 ... punctul y = f ( x1 ... 2) cu λ1. x n ) . x 2 ..... x 2 ... x n ) cu legăturile F1 = 0... avem 1 E= 2 ∑ ∂ 2Φ ( a1............ x 2 . µ p ) un punct staŃionar liber al funcŃiei Φ .. 3) se rezolvă sistemul: ∂Φ ∂Φ  ∂Φ = 0... x n ) − Φ (a1 . an ) = 2 Semnul diferenŃei E este dat de semnul formei pătratice: ∑ ∂ 2Φ ( a1. a 2 ....... an ) dxi dx j + R ... xn ) − Φ(a1 ..... a n ) pentru punctele care verifică sistemul F1 = 0. a 2 ... a 2 .. µ1 ........ Fp = 0 .. a n ) . se studiază diferenŃa f ( x1 ... Punctele de extrem condiŃionat ale funcŃiei f se găsesc printre punctele staŃionare condiŃionate. (a1 .2. a 2 .. λ p se numesc multiplicatorii lui Lagrange.. xn ) + λ1 ⋅ F1 ( x1 .. a 2 . λ 2 . µ 2 . Pentru a determina punctele de extrem ale unei funcŃii y = f ( x1 .. = 0. a 2 . λ p parametri...şi (a1 ... F = 0 2 p  1 cu n + p ecuaŃii şi n + p necunoscute. F2 = 0. µ 2 .. F = 0. Numerele λ1 ... µ1 .. λ 2 .. =0  ∂x ∂x2 ∂xn  1  F = 0....... a n ) = Φ( x1 .. unde xi − ai = dxi ... ObservaŃie......... a2 .. x n ) în punctul (a1 ..... ∂xi ∂x j 104 . a 2 . de unde rezultă că avem: f ( x1 . x 2 . ∂xi ∂x j d Φ ( a1.. x n ) + . x n ) − f (a1 .... µ p ( ) este o soluŃie a acestui sistem.. x n ) cu legăturile F1 = 0. Aplicând formula lui Taylor funcŃiei Φ ( x1 .. a n ) . a n ) ... an . an ) dxi dx j . F2 = 0.. + λ p ⋅ F p ( x1 .. Pentru a stabili dacă punctele staŃionare condiŃionate sunt de extrem.......... a n ) este punct staŃionar condiŃionat al funcŃiei 4) dacă a1 .. x2 .

y0 ) ∈ ℝ şi ( x0 . a > 1 . vom obŃine: x + a ⋅ f ( x) . a ⋅ x + f ( x) 2 ⋅ x + 2 f ( x ) ⋅ f ′ ( x ) + 2a ⋅ f ( x ) + 2a ⋅ x ⋅ f ′ ( x ) = 0 ⇒ f ′ ( x ) = − 105 . y ) = 2 y + 2ax . IndicaŃie de rezolvare: Fie F ( x. a > 1.2 Se consideră funcŃia y = f (x ) definită implicit prin relaŃia x 2 + y 2 + 2 ⋅ a ⋅ x ⋅ y = 0. y0 ) ∈ ℝ 2 . 2 2 2 Există ∂F ∂F ( x. se verifică ipotezele din teorema funcŃiilor implicite şi putem scrie: ∂F x f ′ ( x ) = − ∂x = − ⇒ f ′ (1) = −1 ∂F y ∂y ∂f ′ ( x ) ∂  x  y − x ⋅ y′ x2  1  = −  = − = − 2  y +  ⇒ f ′′ (1) = −2 . astfel încât F ( x0 . definită pe ℝ . Probleme rezolvate 3. y ) = 6 y ⋅ x 2 + y 2 ∂y ( ) 2 − 6y . Pentru ( ) ea există derivatele parŃiale de ordinul întâi de forma: ∂F ( x. Derivatele parŃiale de ordinul I ale lui F sunt continue pe ℝ 2 . V0 ⊂ V şi a derivatei sale. y0 ) = 0 şi 2 2 x0 + y0 ≠ 1. Derivând aceasta. f ′′ ( x ) =  y  ∂x ∂x  y  y2 y   3. definită 2 2 3 ) ( 2 2 ) − 2 = 0 . y0 ≠ 0 .7.1 prin ecuaŃia x + y − 3⋅ x + y IndicaŃie de rezolvare: ( Să se calculeze f ′ (1) . Se consideră funcŃia F ( x. y0 ) ≠ 0 . ∂x ∂y Fie un punct ( x0 . ∂F ( x. U 0 ⊂ U . y ) = 2 x + 2ay. deci şi pe o ∂F 2 vecinătate U × V a punctului ( x0 . Astfel sunt îndeplinite ∂y condiŃiile funcŃiilor implicite şi f : U 0 → V0 . 2 2 din teorema este 2 asigurată existenŃa funcŃiei Deoarece y = f ( x ) trebuie să verifice x + y + 2 ⋅ a ⋅ x ⋅ y = 0. ( x.4. rezultă că x2 + f (x ) + 2a ⋅ x ⋅ f (x ) = 0 . a > 1. Să se arate că f ′′( x ) = 0 . Pentru un punct ( x0 . y ) = x + y 2 ( 2 3 ) − 3 ⋅ x 2 + y 2 definită pe ℝ 2 . y0 ) = 0 şi pentru care y0 + ax0 ≠ 0 . y0 ) ∈ ℝ 2 . y ) = x + y + 2 ⋅ a ⋅ x ⋅ y . y ) = 6 x ⋅ x 2 + y 2 ∂x ( ) 2 − 6 x. satisfăcând condiŃia f (1) = 1. pentru care F ( x0 . f ′′ (1) pentru funcŃia implicită y = f ( x ) .7.

rezultă: f ′′( x ) = 3.7. f ′′( x ) = = (1 − f ′(x ))(x − 5 f (x ) − 2 ) − (x − f (x ) − 1)(1 − 5 f ′(x )) ⇒ ( x − 5 f (x ) − 2 )2 deci punctul 1 este de maxim. −1) 2) f ′ ( x ) = − 2 2 3 3 2 3 y − 3x  x + y − 3x y − 3 = 0  ( ) sunt soluŃiile sistemului. Se obŃine sistemul:  2 x − 2 y − 2 = 0. [ ] Să se determine punctele de extrem pentru funcŃiile implicite y = f ( x ) 2 1) x − 2 ⋅ x ⋅ y + 5 ⋅ y − 2 ⋅ x + 4 ⋅ y + 1 = 0 . 1 1 . deci punctul 1 1 este de minim. unde s-a considerat ∂F − 2 x + 10 y + 4 ∂y F ( x. iar f ′′  = 1 > 0 .   2 2  x − 2 xy + 5 y − 2 x + 4 y + 1 = 0. f ′′ ( x ) = 2 y 3 + 2 x 2 y − 2 xy 2 + 2 x x ⋅ y − x 2 − y 2 ⋅ y′ ( ) (x 2 −y 2 ) 2 ⇒ 106 .0 ) . B ( −2. 2 2 ∂  2x − 2 y − 2  ∂  x − y −1  = =   ∂x  2 x − 10 y − 4  ∂x  x − 5 y − 2      f ′′(1) = −1 < 0 . IndicaŃie de rezolvare: 2 2 3 2 ∂F 2x − 2 y − 2 1) f ′( x ) = − ∂x = − . y ) = x 2 − 2 ⋅ x ⋅ y + 5 ⋅ y 2 − 2 ⋅ x + 4 ⋅ y + 1 .3 definite prin: 2 3 a2 −1 [a + f (x )] 3 ⋅ x 2 + f 2 ( x ) + 2a ⋅ x ⋅ f ( x ) = 0 ⇒ f ′′( x ) = 0 . 2) x + y − 3 ⋅ x ⋅ y − 3 = 0 . 3) y + 2 ⋅ y ⋅ x − 4 ⋅ x − 3 = 0 . 3 3 . 2 2   2 3 x 2 − 6 xy 3 x − 6 xy = 0 ⇒ ⇒ A 0.  care are soluŃiile A (1.Derivând ultima relaŃie obŃinută.− . B  În acelaşi timp.

z0 ) ≠ 0 . Astfel. 3 3 deci 0 este punct de minim. y ) = − ∂F ∂x ∂y ( x. B  f ′′( x ) = −2 ⋅ 1 2 1  . . funcŃia F şi derivatele sale parŃiale de ordinul I sunt continue ∂z 3 într-o vecinătate a lui ( x0 . z ) ( x. y ) = y 2 + 2 yx 2 − 4 x − 3 ⇒ f ′( x ) = − de unde se obŃine sistemul: 2 xy − 2 y + x2 .7. y0 . y. z ) = cos y − z ⋅ sin x . fiind îndeplinite condiŃiile din teorema funcŃiilor ∂F ∂F ( x. y. y . ( x. y ) = − ∂F ( x.0 ) = 0 . f ′′ ( −2 ) = − . z ) ( x. deoarece 2 diferenŃiala 2 de F este d F ( −1. Punctul x = −1 nu este 2 ordinul doi a lui extrem. ( x. y0 .0 ) pentru funcŃia z = f (x. y0 . 3 Rezultă: ∂F ∂F ( x. z0 ) ∈ ℝ . y . z0 ) ∈ ℝ . z ) = cos x − y ⋅ sin z şi sunt continue pe ℝ3 . ∂y ∂x ∂F ( x. IndicaŃie de rezolvare: Fie funcŃia F ( x.0 ) . 3) fie F ( x. (1. ∂z 3 Se consideră punctul ( x0 . z0 ) = 0 şi ∂F ( x0 . z ) = x cos y + y cos z + z cos x − 1 definită pe ℝ .2  . y. z ) ∂f ∂f ∂y ∂x implicite şi putem scrie: . y0 . y . −1) = −4dx − 2dy − 8 xdxdy nu păstrează semn constant. ∂f ∂f 3. y. z ) ∂z ∂z de unde rezultă: 107 . pentru care F ( x0 . −1) . z ) = cos z − x ⋅ sin y . iar − 2 este punct de maxim. satisfăcând condiŃia f (1.4 Să se calculeze (1.  xy = 1  2 2  y + 2 yx − 4 x − 3 = 0 cu soluŃiile A ( −1. y .⇒ f (0) = 3 2 2 . 2  ( f ( x ) + xf ′(x )) f (x ) + x 2 − (xf ( x ) − 1)( f ′( x ) + 2 x ) ( ( f (x ) + x ) ) 2 2 şi deoarece f ′′  < 0 . rezultă că punctul x = de 2 1 este de maxim. y ) definită ∂x ∂y implicit prin x cos y + y cos z + z cos x − 1 = 0 .

definite prin: a) + + −1 = 0 . d z pentru funcŃia implicită z = f ( x. =  =   z3 ∂y 2 ∂y  ∂y  ∂y  b 2 z  a 2 ⋅ b 2   ( ) ∂2z ( ) x⋅ y c4 ∂  ∂z  ∂  c 2 y  ∂2x   = − 2 ⋅  = − 2 2 ⋅ 3 . y ) . . y ) = − ( x. y ) definită prin: 2 x2 + y2 + z2 = a2. rezultă: a) fie F ( x. =   ∂x∂y ∂x  ∂y  ∂x  b z  a ⋅b z   b) ∂z x⋅ y x ∂z z ∂2 z y 2 − 1 ∂2 z x2 − 1 ∂ 2 z =− . ⋅ = =   = − z3 ∂x 2 ∂x  ∂x  ∂x  a 2 z  a 2 ⋅ b 2   4 x2 − a2 ∂  ∂z  ∂  c 2 y  − = c ⋅ ⋅ . =− ∂F ∂F ∂x a 2 z ∂y b2 z ∂z ∂z ∂2 z y 2 − b2 c4 ∂  ∂z  ∂  c 2 x  . z0 ) = 0 şi ( x0 . y0 . =− .7. = 3 .∂f cos y − z sin x ∂f − x sin y + cos z . y0 . = 3 . IndicaŃie de rezolvare: x2 y2 z2 − 1 . z0 ) ∈ ℝ . IndicaŃie de rezolvare: 108 .6 Să se calculeze dz .7. ∂x∂y z ∂y x ∂x 2 ∂x z z z ∂y 2 3. (1. funcŃia F şi derivatele sale parŃiale de ∂z 3 ordinul I sunt continue şi pe o vecinătate a lui ( x0 .0 ) = − (1. a 2 b2 c2 2 2 2 b) x + y + z − 1 = 0 . ∂z = − ∂y = − c ⋅ y .0 ) = − cos1 ∂y cos1 ∂x 3. ( x. se scriu derivatele parŃiale de ordinul I ale a2 b2 c2 3 3 lui F. care sunt continue pe ℝ şi se consideră un punct ( x0 .5 Să se calculeze derivatele parŃiale de ordinul întâi şi doi ale funcŃiei implicite z = f ( x. z0 ) ∈ ℝ şi sunt verificate condiŃiile din teorema funcŃiilor implicite. y0 . y ) = − ∂x − y sin z + cos x ∂y − y sin z + cos x deci ∂f 1 ∂f 1 . . z ) = x2 + y2 + z2 ∂F ∂F 2 2 ∂z ∂x = − c ⋅ x . pentru care ∂F F ( x0 . z0 ) ≠ 0 . y. y0 . =− 3 . astfel.

( x ⋅ u + y ⋅ v ) = u + x ⋅ + y ⋅ = 0 ⇒ ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂u u + y ∂v u + x ⇒ = = . y0 . ∂x ∂y ∂x ∂y IndicaŃie de rezolvare: Derivând în raport cu x cele două relaŃii.7. y ) = − . = −  = = −  = ∂x 2 ∂x  z  ∂y 2 ∂y  z  z3 z3 ∂2 z ∂  y xy = −  = − 3 . z ) = 2 z . ( x. z0 ) ∈ ℝ .Fie F ( x. z ) = x + y + z − a . = . y ) şi v ( x. ∂x ∂y z ∂2 z ∂  x  y 2 − a2 ∂ 2 z ∂  y  x2 − a2 . Să se calculeze ∂u ∂u ∂v ∂v . care sunt continue pe ∂x ∂y ∂z ℝ3 . . u + v = y . . rezultă: ∂z x ∂z y ( x. ∂x y − x ∂x x − y Derivând cele două relaŃii în raport cu y. 3 3 z z z 2 3. v = ψ ( x. ∂y y − x ∂y x − y 3 3 2 2 3. ∂x ∂y 109 . y ) . x ⋅ u + y ⋅ v = 1 . y. . pentru care F ( x0 . z ≠ 0 . y. y ) sunt definite implicit prin relaŃiile u + v = x . fiind astfel verificate condiŃiile din teorema funcŃiilor implicite. y ) = − .7 FuncŃiile u = ϕ ( x. în care funcŃiile u ( x. ( x. . ∂x z ∂y z dz = ∂z ∂z 1 dx + dy = − ⋅ ( x ⋅ dx + y ⋅ dy ) . . z0 ) = 0 . funcŃia F şi derivatele sale parŃiale de ordinul I sunt continue şi pe o vecinătate 3 a lui ( x0 . y ) sunt definite implicit prin relaŃiile u + v = x + y. derivatele sale parŃiale de ordinul I sunt 2 2 2 2 ∂F ∂F ∂F ( x. ∂x∂y ∂x  z  z de unde se obŃine: y2 − a2 xy x2 − a2 2 d z= ⋅ dx − 2 3 ⋅ dx ⋅ dy + ⋅ dy 2 . y. z0 ) ∈ ℝ3 . definită de z = u + v . . y0 . z ) = 2 x.8 Fie funcŃia compusă z = f ( x. y ) . y . obŃinem: ∂ ∂u ∂v ∂ ∂u ∂v ( u + v ) = + = 1. z ) = 2 y şi ( x.7. y0 . Să se calculeze 2 ∂z ∂z . obŃinem: ∂u v + y ∂v v + x = . se consideră un punct ( x0 .

dacă z = u ⋅ v. obŃinem: ( z + 1) ⋅ e z ⋅ dz = ( x + 1) ⋅ e x ⋅ dx + ( y + 1) ⋅ e y ⋅ dy ⇒ ⇒ dz = x + 1 x− z y + 1 y− z ⋅ e ⋅ dx + ⋅ e ⋅ dy. ( dx − dy ) . ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂x ∂x ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂u ∂v = ⋅ + ⋅ = 3u 2 ⋅ + 3v 2 ⋅ . . y = eu − v .9 Să se calculeze dz . obŃinem: du + 2 ⋅ v ⋅ dv = dx. dz = d ( u ⋅ v ) = v ⋅ du + u ⋅ dv . y ) . 1 − 2u ∂x v (1 − 2u ) ∂y 2v (1 − 2u ) ∂x 1 − 2u ∂y şi deci: ∂z 3u ( u − v ) ∂z 3 3   = = ⋅  −3 ⋅ u 2 + ⋅ v  . x = e IndicaŃie de rezolvare: u +v . ∂x ∂y y+z IndicaŃie de rezolvare: DiferenŃiind relaŃia de definiŃie a funcŃiei implicite z = f ( x. . ∂x ∂y (1 − 2u )  1 − 2u 2  3. . dy = ( du − dv ) ⋅ eu − v . y ) . 2x 2y z x y 3. Să se x+z ∂u ∂u . z +1 z +1 110 . Rezultă du = 11 1  11 1   dx + dy  . dacă u = . DiferenŃiind relaŃiile care definesc pe u ( x. y ) definită implicit prin z ⋅ e = x ⋅ e + y ⋅ e . y ) şi v ( x. de unde: 2 x y  2 x y  dz = 1 1 ( u + v ) dx + ( v − u ) dy . obŃinem: dx = ( du + dv ) ⋅ eu + v . ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂y ∂y DiferenŃiind relaŃiile de definiŃie.7. dv =  dx − dy  .7. .10 calculeze Fie funcŃia z = f ( x.IndicaŃie de rezolvare: ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂u ∂v = ⋅ + ⋅ = 3u 2 ⋅ + 3v 2 ⋅ . dv = − 1 − 2u v (1 − 2u ) 2v (1 − 2u ) ∂u 1 ∂u 1 ∂v u ∂v 1 = =− =− = . 2 ⋅ u ⋅ du + 2 ⋅ v ⋅ dv = dy ⇒ ⇒ du = Rezultă 1 1 u ⋅ dx + ⋅ dy.

y3 = 1 ( z − x )( z − y ) .0 )} . Două dintre funcŃii.   y  y  funcŃiile sunt dependente funcŃional:  1  +  2  = 1 .7. y2 = x 2 + y 2 + z 2 − x ⋅ y − y ⋅ z − x ⋅ z şi y3 = x 3 + y 3 + z 3 − 3 ⋅ x ⋅ y ⋅ z definite pe ℝ3 . f şi g. este dependentă funcŃional de acestea. b) y1 = x + y + z . z ) = x − y + z şi h( x. z ) = x + y + z . deci cele trei funcŃii sunt dependente funcŃional. Să se cerceteze dependenŃa funcŃională a acestor funcŃii. 3.În acelaşi timp avem  x + z  ( y + z )( dx + dz ) − ( x + z )( dy + dz ) = du = d  = 2 y + z)  y+z ( =  x + 1 x− z  y + 1 y−z    ⋅ e  ⋅ dx +  − ( x + z ) + ( y − z ) ⋅ e  ⋅ dy . y2 = b⋅ y x +y 2 2 definite pe ℝ \ 2 {( 0. y.7. y . = − (x + z ) + ( y − z ) z +1 ∂y ( y + z )2    Fie funcŃiile 3. y . IndicaŃie de rezolvare:  ∂f   ∂x  ∂g Matricea funcŃională a lui Jacobi:   ∂x  ∂h  ∂x  ∂f ∂y ∂g ∂y ∂h ∂y ∂f   ∂z   1 1 1  ∂g   1  are = 1 −1 ∂z     ∂h   4 y 4( x + z ) 4 y  ∂z   rangul doi. g ( x.  ( y + z ) + ( y − x ) z +1 z +1     ( y + z )2   1 Rezultă: ∂u 1  ( y + z ) + ( y − x ) x + 1 ⋅ e x−z  =  ∂x ( y + z )2  z +1   y + 1 y −z  1 ∂u  şi ⋅e . c) y1 = 1 ( x − y )( x − z ) . y2 = 1 ( y − z )( y − x ) . h. sunt independente funcŃional. z ) = 4 ⋅ ( x ⋅ y + y ⋅ z ) definite pe ℝ3 . x≠ y≠z IndicaŃie de rezolvare: a) Matricea lui Jacobi este: (x 2 1 2 + y2 ) 3/ 2 2  ay 2 − axy     − bxy bx 2  şi are rangul 1.  b   a 111 .12 Să se cerceteze dependenŃa funcŃională a funcŃiilor: a) y1 = a⋅x x +y 2 2 . iar a treia.11 f ( x.

 este de minim. y. IndicaŃie de rezolvare: Se consideră funcŃia lui Lagrange: f ( x. 2 2 2 d) f ( x. a) Se consideră L( x. y ) = x 2 + y 2 − y − x L( x. 2 2 1 1 2 2 Deoarece d L  . unde g ( x.14 1 1  . y.7. z ) = x + y + z . z ) = x − 2 y + 2 z . a > b > c > 0 . punctul 2 2 3.13 Să se determine extremele funcŃiei condiŃionate de x + y = 1 . 5. y ) . z ) = x + 2 y − 2 z . 2 2 Să se determine extremele legate pentru funcŃiile: a) f ( x. x 2 + y 2 + z 2 = 9 . a b c 2 2 2 c) f ( x. y ) = x 2 + y 2 − y − x + λ ⋅ ( x + y − 1) . y.7.  1 de unde se obŃin soluŃiile: λ = 0. y ) = f ( x. c) y1 + y 2 + y 3 = 0 . L( x. x − y + z = 2. y ) + λ ⋅ g ( x.b) y 3 = y1 ⋅ y 2 . x + y + z = 16 . z ) = x − 2 y + 2 z + λ x + y + z − 9 şi se rezolvă sistemul: 2 2 2 IndicaŃie de rezolvare: ( )  ∂L 1  x=−  ∂x = 0  2λ 1 + 2 ⋅ λ ⋅ x = 0   1   ∂L = 0   ∂y  −2 + 2 ⋅ λ ⋅ y = 0 y = λ ⇔ ⇒ ⇒  2 + 2⋅λ⋅ z = 0  ∂L   1  =0  x2 + y 2 + z 2 = 9 z = −  λ  ∂z   x2 + y 2 + z 2 = 9  x2 + y 2 + z 2 = 9   112 . x = y = . y ) = x + y − 1 . x2 y 2 z 2 b) f ( x.  ∂y   x + y = 1. x 2 + y 2 + z 2 = 4 .   ∂L = 2 ⋅ y − 1 + λ = 0. y. z ) = x + y + z . 2 + 2 + 2 = 1. Se rezolvă sistemul de forma:  ∂L  ∂x = 2 ⋅ x − 1 + λ = 0. y .  = 2 ⋅ dx + 2 ⋅ dy > 0 .

3 t b) ( x + 1) ⋅ y′′ + 3 ( x + 1) ⋅ y′ + ( x + 1) ⋅ y = ln ( x + 1) .0. −2. µ 2 = ⇒ 3 2 2 3 3 3 5. 2 2 se obŃin punctele A (1. −2 ) şi se determină d 2 L = 2λdx 2 + 2λdy 2 + 2λdz 2 . z = − 2µ  B ( 0.15 Ce devin ecuaŃiile următoare dacă se fac schimbările de variabilă indicate? a) x ⋅ y′′′ + x ⋅ y′ − y = 0. c) λ1 = − 3  4 8 8 ⇒ A  . 8  3 3 3 L ( x. −c ) sunt puncte de minim.1 1 ⇒ λ1 = − . Probleme rezolvate 3. y = 2µ   λ +1 . x = cos t . −2.0 ) sunt puncte de maxim.0 ) .  este punct de minim.  λ −1  . . de unde rezultă că punctul A este de maxim. 2 λ 2 = −c 2 ⇒ C ( 0. x = e . 2 ) . µ1 = − ⇒ A  . 2 2 2 2 2 113 . ln ( x + 1) = t . B ( − a. x = tg t . y . z ) = x + y + z + λ ( x − y + z − 2 ) + µ x 2 + y 2 + z 2 − 4 d) Se consideră ( ) şi se rezolvă sistemul:  ∂L  ∂x = 0   ∂L = 0 1 + λ + 2µ ⋅ x = 0  ∂y 1 − λ + 2µ ⋅ y = 0   ∂L   =0 ⇔ 1 + λ + 2µ ⋅ z = 0 ⇒   ∂z x − y + z − 2 = 0 x − y + z − 2 = 0    x2 + y2 + z 2 − 4 = 0   x2 + y 2 + z 2 − 4 = 0  rezultă λ1 = λ +1   x = − 2µ .7. B ( −1. −  este punct de maxim. 2. c ) . d) (1 + x ) ⋅ y′′ + 2 x (1 + x ) ⋅ y′ + y = 0. 1 1 1 4 2 4 . λ 2 = . 8  3 3 3 3  4 8 8 λ 2 = ⇒ B  − .0. Schimbări de variabile şi de funcŃii. . D ( 0. b) λ1 = − a ⇒ A ( a.  punct de maxim şi λ 2 = −1 .0.0. iar B de minim. 3 2 c) 1 − x ( ) ⋅ y′′ − x ⋅ y′ + ω ⋅ y = 0. − .0 ) punct de minim.

16 Ce devin ecuaŃiile următoare dacă se schimbă funcŃia după cum urmează: a) x ⋅ y′ − y ( ln x ⋅ y − 1) = 0. 2 dx dx  x  x b) z ′′ − z = 4 x . x 2 ( 2 IndicaŃie de rezolvare: ) ⋅ y = 4 x. y = xz . 2 dt d2 y d) + y = 0. dx dt dx dt dt d 2 y d  dy −t  1 d 2 y −2t dy −2t =  ⋅e ⋅ = ⋅e − ⋅e . y′′ =  ⋅ e−t  ⋅ e−t =  2 −  ⋅ e −2t . 3 dt dt dt înlocuind derivatele lui y în ecuaŃia dată.  2    dt  dt dt  dt  dt   dt   d3 y d2 y dy −3 2 +3 − y =0. 2 dt dt d2 y c) + ω2 ⋅ y = 0 . a) y′ = dy d  z  z′ ⋅ x − z =  = ⇒ x ⋅ z′ − z ln z = 0 .  dt  dx dt dx dt dt  dt dt    dt y′′′ = d  d 2 y dy  −2t  −t  d 3 y d2 y dy  −  ⋅ e  ⋅ e =  3 − 3 2 + 2  ⋅ e −3t .7.IndicaŃie de rezolvare: a) y′ =  d 2 y dy  dy dy 1 dy −t d  dy  = ⋅ = ⋅ e . y′ = dy dy 1 dy −t = ⋅ = ⋅e . dt dx 2 dt  dt  dx dt 2 dt d2 y dy + 2 + y = t ⋅ e −t . dt 2 3. y = b) x ⋅ y′′ + 4 x ⋅ y′ + 2 − x 2 y′′ = înlocuind derivatele lui y în ecuaŃia dată. se va obŃine noua ecuaŃie: b) ln( x + 1) = t ⇒ x + 1 = e t ⇒ x = e t − 1 . 114 . se obŃine noua ecuaŃie: z .

17 În ecuaŃia y ′′ 1 + y 2 de x. a) y′ = ( ) ) ( ) ( b) v ′′ + v = 0 . u = x. 2 ( 2 ) − 2(1 + y ) ⋅ ( y ′) − (1 + y ) = 0 . ∂x ∂y ∂z ∂z y + y ⋅ − z = 0. u = x.7.7.3. v = . c) 1 − x ( 2 )  x = sin t . e ⋅ d t dx dt e dt d u −t 2 y′′ = e ⋅ u′ ⋅ e −t = eu − 2t ⋅ u′′ + ( u′ ) − u′ .20 Luând u şi v ca noi variabile independente.  z z = z (t ) . x + y = v (u ). y= . ∂x ∂y x 115 . 3. să se transforme următoarele ecuaŃii: a) y ⋅ b) x ⋅ ∂z ∂z − x ⋅ = 0. 3.  2 b) 2 ⋅ y′′ + ( x + y )(1 − y′ ) = 0.  u = u (t ) . se face schimbarea y = tg z .  ⋅ y′′ − 3 ⋅ x ⋅ y′ + a − 1 ⋅ y = 0. u y = e . c) z ′′ + a 2 ⋅ z = 0 . IndicaŃie de rezolvare: 2 3 a) y′ = 1 x′′ . 3 b) y ′′ − ( y ′) + 2 x ⋅ ( y ′) . v = x 2 + y 2 .  + y = 0.  3  x − y = u. Să se găsească ecuaŃia verificată de z ( x) .  cos t  ( 2 ) IndicaŃie de rezolvare: dy d u 1 = = eu − t ⋅ u ′ .18 Ce devin următoarele ecuaŃii dacă se schimbă rolul variabilelor? a) y ′′ + x ⋅ ( y ′) = 0 .   dt t efectuând înlocuirile.7.7. obŃinem ecuaŃia: u ′′ − u ′ + e = 0 .19 În ecuaŃiile care urmează să se facă schimbările indicate la fiecare a) x ⋅ y ⋅ y′′ − x ⋅ ( y′ ) 2  x = et . Răspuns: z′′ − 2 ( z′ ) − cos z = 0 . unde y este o funcŃie 2 2 3. y′′ = − ⇒ x′′ − x = 0 este noua ecuaŃie. 3 x′ ( x′ ) b) x ′′ + x ′ − 2 x = 0 .

= 2 ⋅ + 2 ⋅ ⇒ ∂x x + y 2 ∂u x + y 2 ∂v ∂y x + y 2 ∂u x + y 2 ∂v ∂z ∂z ⇒ − = 0. v = y . u = 3 ⋅ x + y. ∂x∂y ∂x 2 ∂y 2 ∂2z ∂2 z ∂z 2 ∂ z b) + 2cos x − sin x 2 − sin x = 0.c) ( x + y ) ∂z ∂z x − ( x − y ) = 0. v = arctg . y ∂x ∂y IndicaŃie de rezolvare: a) rezultă că ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v = ⋅ + ⋅ . = ⋅ + ⋅ .7. v = x + y . ∂x ∂u ∂v ∂y ∂v ∂u ∂z − z = 0. ∂u ∂v 3.21 Luând pe u şi v ca noi variabile independente. 2 ∂x∂y ∂x ∂y x ∂y e) ∂2 z ∂2z ∂2 z −4 + 4 2 = 0. ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z = + 2⋅ x . = 2⋅ y ⇒ = 0 este ecuaŃia transformată. x ⋅ y = v . u = ln x 2 + y 2 . v = . = u . să se transforme următoarele ecuaŃii: ∂2 z ∂2 z ∂2 z a) −4 + 3 2 = 0. ∂x∂y ∂x 2 ∂y ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂z = ⋅ + ⋅ = 3⋅ + ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂z = ⋅ + ⋅ = + ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v IndicaŃie de rezolvare: a) 116 . u = x.  v = x − sin x + y. ∂x∂y ∂y ∂x 2 ∂y u = sin x + x − y. ∂u b) u ⋅ c) ∂z x ∂z y ∂z ∂z y ∂z x ∂z = 2 ⋅ − 2 ⋅ . u = 2 ⋅ x + y. y ∂x 2 ∂y 2 ∂2 z ∂z ∂z y 2∂ z d) x ⋅ y +y + x + 2 ⋅ y = 0. c) x 2 x ∂2 z ∂2z − y 2 2 = 0.

= 3⋅ 2 + 4⋅ + . ∂u∂v ∂ 2 z ∂z c) 2 ⋅ v = 0. ∂u∂v ∂v 2 ∂x∂y ∂u∂v ∂v 2 ∂y 2 ∂u 2 ∂u ∂2z Înlocuind. ∂u∂v ∂2z b) = 0. + ∂u∂v ∂u ∂2z e) = 0. se obŃine ecuaŃia = 0. ∂v 2 117 . − ∂u∂v ∂u ∂ 2 z ∂z d) v ⋅ = 0.∂ 2 z ∂  ∂z ∂z  ∂u ∂  ∂z ∂z  ∂v = 3 +  ⋅ + 3 +  ⋅ = ∂x 2 ∂u  ∂u ∂v  ∂x ∂v  ∂u ∂v  ∂x = 9⋅ ∂2 z ∂2 z ∂2 z + 6⋅ + ∂u∂v ∂v 2 ∂u 2 ∂2z ∂2 z ∂2z ∂2 z ∂2z ∂2 z ∂2z ∂2z = + 2⋅ + .

definită implicit prin: a) x 2 + y 2 + z 2 − 2 ⋅ x + 4 ⋅ y − 6 ⋅ z − 11 = 0 . y ) = 5 ⋅ x 2 + 3 ⋅ x ⋅ y + y 2 . x + y = 1 . ∂x∂y ∂y 118 . x + y = 5 . b) x 2 + y 2 + z 2 − x ⋅ z − y ⋅ z + 2 ⋅ x + 2 ⋅ y + 2 ⋅ z − 2 = 0 . y ) = c) f ( x.6. 2 2 2 2 d) f ( x. x 2 + y 2 ≤ 1 .  ∂x    ∂2z ∂2z . + =0. Care este relaŃia de dependenŃă ? 3 Să se determine extremele funcŃiei f ( x. y ) = x ⋅ y . Să se transforme în coordonate polare. 2 2 4 Să se determine valoarea maximă şi valoarea minimă pentru: a) f ( x. y ) cu legăturile indicate: 1 1 1 1 1 + . făcând înlocuirile: x = r ⋅ cos θ . x − y = 1 . + c) E = ∂x 2 ∂y 2 d) E = x 2 ∂2z ∂x 2 + 2⋅ x⋅ y ∂2z ∂2z + y2 2 . y ) = ( x − 1) + y . e) f ( x. x 2 + y 2 ≤ 1 . y ) = x 2 + y 2 − 3 ⋅ x − 2 ⋅ y + 1. a b a) f ( x. 2 Să se arate că funcŃiile: y1 = x + y + z . y ) = x + 2 ⋅ y. ∂x ∂y 2 2  ∂z   ∂z  b) E =   +    ∂y  . x y x y a y 2 2 x b) f ( x. y ) . y2 = x3 + y 3 + z 3 + 6 ⋅ x ⋅ y ⋅ z şi y 3 = x ⋅ y ( x + y ) + y ⋅ z ( y + z ) + z ⋅ x( z + x ) 3 sunt dependente funcŃional pe ℝ . y ) = x + y . b) f ( x. TEST DE AUTOEVALUARE 1 Să se determine extremele funcŃiei z = f ( x. y = r ⋅ sin θ . 2+ 2 = 2. următoarele expresii: 5 a) E = x ∂z ∂z −y .

2 Să se determine extremele funcŃiei: a) f ( x. y. y. atunci este satisfăcută ecuaŃia: z ⋅ sin z ⋅ ∂z ∂z − y2 ⋅ = 0 . z ) = x3 + y 2 + z 2 + 12 ⋅ x ⋅ y + 2 ⋅ z . y ) este definită implicit prin 4 Fie funcŃiile f ( x. g şi h nu sunt independente în origine.  119 . y. y. b) f ( x.1) . ∂x ∂y x y   w = ln z − ( x + y ) . Să se arate că: funcŃiile f. ∂x ∂y Să se arate că dacă funcŃia z = f ( x. ( x. z ) = x 2 + y 2 + z 2 + 2 ⋅ x ⋅ y − y ⋅ z − 4 ⋅ x − 3 ⋅ y − z + 4 în punctul (1. există o vecinătate a punctului M 0 ( −1.1. g ( x. z ) = 2 ⋅ x + y − 2 ⋅ z 2 şi h( x. y . b) f ( x. z ) = x ⋅ y 2 ⋅ z 3 ⋅ ( 7 − x − 2 ⋅ y − 3 ⋅ z ) .7. y . ( y + z ) ⋅ sin z − y ⋅ (x + z ) = 0 . z ) ∈ ℝ3 . să se transforme în noile variabile următoarele ecuaŃii: u = x 2 + y 2 .1) şi h. z ) ∈ ℝ 3 . y. c) f ( x. ( x. y. x ⋅ y ⋅ z ≠ 0 . y ) = − x 2 + 2 ⋅ x ⋅ y + 3 ⋅ y 2 − 6 ⋅ x − 2 ⋅ y − 4 în punctul (− 2. pe care f depinde de g 5 Presupunând pe u şi v ca noi variabile independente şi pe w ca o nouă funcŃie.1) . TEMĂ DE CONTROL 1 Să se scrie formula lui Taylor pentru: a) f ( x. dacă v = + . z ) = ( x + y + z ) . y .0.  ∂z ∂z 1 1  y ⋅ − x ⋅ = ( y − x ) ⋅ z . z ) = x + z 3 ( 2 )⋅e ( x y 2 + z 2 +1 ) . z ) = 3 ⋅ x 2 + 2 ⋅ x ⋅ y − 12 ⋅ x ⋅ z − 18 ⋅ z ⋅ y 3 definite pe ℝ .

dacă v = − .  ( ) u = y ⋅ z − x.  1 1 2 ∂z 2 ∂z 2 +y x = z . dacă v = x − y. y = r ⋅ sin ϕ ⋅ sin θ.  z x  (x ⋅ y + z ) ∂z + 1 − y 2 ∂z = x + y ⋅ z .  2 2 2  ∂u   ∂u   ∂u  6 Ce devine expresia   +  +     ∂x   ∂y   ∂z  x = r ⋅ sin ϕ ⋅ cos θ.  u = x + y.  v = x ⋅ z − y.u = x. x ∂y 2 ∂y  w = x ⋅ z − y. +2 2 ∂x∂y ∂y ∂x  w = x ⋅ y − z.  w = x ⋅ y − z. dacă ∂x ∂y x  u= . y x ∂x ∂y   w = 1 − 1 . dacă v = x. ∂ z ∂ z ∂ z  + 2 = 0 .  y  2 ∂ z 1 ∂z 1  + ⋅ y ⋅ 2 = . z = r ⋅ cos ϕ ? 2 2 2 în coordonate sferice 120 .

. M. SprinŃu. M. M. Editura Academiei Tehnice Militare. I. Bucureşti. I. 1983 2. Editura Didactică şi Pedagogică. Structuri fundamentale.... Stănăşilă. Bucureşti. Analiză matematică. Popescu.. Editura Didactică şi Pedagogică. Tănase. Analiză matematică. Editura Didactică şi Pedagogică.8. Editura Didactică şi Pedagogică... Bucureşti. 1979 5. 1980 8. 2001 12. Bucureşti... EdiŃia a V-a. .. V. Editura Academiei Tehnice Militare. RoşculeŃ.. 1980 3. Stănăşilă. vol. Analiză matematică. II. Culegere de probleme de analiză matematică.. Bucureşti. Editura Academiei Militare. vol.. Calcul diferenŃial. O. I. M.. Bucureşti.. E. Bucureşti. RoşculeŃ... Elemente de analiză matematică. 1968 11... Editura Didactică şi Pedagogică. 1973 10. Editura Academiei Tehnice Militare. Culegere de probleme. I. Donciu. V.. P. Principii de analiză matematică. 2 1. Colojoară. Flondor.. Editura Didactică şi Pedagogică.. 1998 9.... 1978.. D... Craiu.. Analiză matematică.. Editura ALL. N. Manual de Analiză matematică...... Garban. M. V. Craiu... Bucureşti. Analiză matematică I. 1993 7. Calcul diferenŃial şi integral.. Bucureşti. I. Elianu. Analiză matematică... Bucureşti. 1976 4.. Algebră şi analiză matematică. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 1976 6. Culegere de probleme de analiză matematică. I.. SprinŃu. 2003 121 . Bucureşti. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU UNITATEA DE INVĂłARE Nr. Flondor.. LecŃii de analiză matematică. 1981 13. O. Editura Didactică şi Pedagogică. RoşculeŃ. P.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->