GANDIRERA ECONOMICA A LUI ARISTOTEL

Realizat de Livinti Liliana

ale căror idei comune cu ale altor autori din antichitate nu au conţinut nici . Perioada antică a contribuit la dezvoltarea ideilor economice. Xenophon. se naşte din filozofie. Platon. prin opera filozofilor antici ca Hesiod. Aristotel. Economic. Democrit. iar studiul economiei în civilizaţia europeană începe în mare parte cu autorii greci.Investigaţiile moderne în gandirea economică din antichitate sau a ”economiştilor” preclasici permite să se contureze o imagine mai coerentă a „teoriei economice” în plină evoluţie. ca o ştiinţă morală şi care în aceea perioadă nu au un statut independent.

Aristotel (384-322 a. Prin valori economice se înţelege conştiinţa utilităţii unui bun în comparaţie cu altele. Schimbul putea fi troc. Utilitatea reprezintă valoarea de utilizare sau întrebuinţare derivată prin consumul unui bun sau lucru. Aristotel identifică existenţa dobanzii pentru camătă.o concepţie particulară despre legile raţionale care guvernează fenomenele distribuţiei bogăţiei. dacă nu sunt diriguite inteligent. La început gandirea economică a fost un reflex sau o componentă a gandirii religioase. senzualismul au exercitat un impact copleşitor asupra ideilor legate de valoare şi utilitate. creştinismul. ele se pot transforma în contrariul lor: aristocraţia poate deveni plutocraţie. aducand contribuţii originale în politică. Observator atent al vieţii economice.c. politice şi sociale. Aristotel a fost discipolul lui Platon. logicieni. economie. Aristotel este primul care a făcut distincţia între diferitele tehnici economice folosite în cadrul unei campanii şi în familie. banii şi dobanda.) este cel dintai mare ganditor al lumii care s-a preocupat cu egal interes de toate domeniile cunoaşterii umane. Valorile economice sunt valori materiale. este primul om de ştiinţă care sistematizează toate cunoştinţele acumulate pană la vremea sa. abordează teme cum ar fi valoarea. Chiar dacă scopul lor este doar etic. Chiar dacă nu analizează în detaliu problemele economice şi nici nu consideră relaţiile între variabile sau fenomene. monarhia poate deveni Tiranie. concept folosit de Aristotel şi menţinut pană în secolul XVII-XVIII. Aristotel folosea cuvantul grec „crematistica”. un lucru are cu atat mai multă valoare cu cat mulţumeşte o trebuinţă mai imperioasă. cunoscător rafinat al psihologiei maselor şi al patimilor politice. ca mijloc de schimb. aceştia fiind consideraţi . Aristotel consideră drept valoare ceea ce mulţumeşte o trebuinţă. Perioada descrisă de mine în această lucrare este caracterizată de faptul că teoreticienii economici erau deopotrivă filozofi.Schimbul în sine nu era condamnabil pentru că decurge din diversificarea nevoilor şi specializarea producătorilor. Aristotel foloseşte cuvantul „economie” pentru a se referi la administrarea casei şi căminului. din diviziunea muncii. Consideră banii în două dintre foloasele lor. De asemenea face distincţie între valoarea de uz şi valoarea de schimb. Comerţul era considerat o întreprindere nenaturală de obţinere a bunurilor . Pentru a se referi la problemele pe care noi le considerăm economice. stabilind reperele fundamentale în teoria valorilor. ca mijloc de schimb şi ca marfă folosită pentru a uşura schimburile. fără intervenţia banilor. Orice lucru putea fi întrebuinţat fie direct în funcţie de calităţile sale particulare fie indirect. Se referă şi la teme relaţionale cu proprietatea privată sau sclavagismul. teologi sau oameni de ştiinţă. iar gandirea economică apare într-o istorie a gandirii filozofice. Aristotel avertizează încă de acum peste 2000 de ani că aceste forme de guvernămant. iar democraţia se transformă uşor în demagogie. precum şi între bani şi bogăţie. Curente etice sau filozofice precum aristotelnismul. pe care o condamnă din punct de vedere etic.

ca aurul şi argintul şi altele. Apariţia banilor ca o consecinţă a schimbului reprezintă un catalizator al producţiei de bunuri. considerand că fiecare societate produce bunuri în scopul satisfacerii dorinţelor individuale. Rezultă că utilitatea în sens aristotelic este valoarea conferită prin utilizarea produsului. fără a se face distincţie între valoarea care apare în cadrul schimbului şi preţul bunului cumpărat. cartea I. precum şi de dezvoltarea conceptului de utilitate. există puţine îndoieli cu privire la faptul că s-au utilizat cele două concepte – valoare şi preţ în acelaşi sens.19 ) „şi astfel oamenii se învoiră ca la schimbul lucrurilor să dea şi să ia în locul lor un oarecare obiec . iar despre evoluţia banilor Aristotel zicea în cartea sa ( Politica. avea avantajul că era lesne de manuit în călătorii. iar în cele din urmă îi întipăriră şi o efigie. care au încercat adoptarea sistemului aristotelic şi realizarea unei armonii între aceasta şi gandirea creştină.naturali odată cu introducerea comerţului între ţări . bucăţile metalice fiind mai uşor de transportat. Mai mult. care fiind el însuşi un lucru folositor. Aristotel a făcut distincţia dintre valoarea de utilizare (axia) şi valoarea de schimb. căci „banul este element şi ţintă a schimbului”.adică a unei activităţi ce consta în folosirea banilor pentru a face schimb şi maximiza profitul. utilizarea banilor în cadrul schimbului. legand fenomenul schimbului de etică.la început îi determina valoarea numai după mărime şi greutate.III. fl:18. Asemenea . esenţa schimbului fiind echivalenţa. Aristotel a recunoscut influenţa cererii asupra valorii şi a considerat ca nevoile reprezintă sursa valorii. existenţa. Preţul de piaţă al unei mărfi ar fi un index al dreptăţii comutative (termen preluat din Etica Nicomatică) a lui Aristotel. care şi-au construit gandirea şi analiza sprijinindu-se în mod explicit pe gandirea aristotelică.fl:19 şi cap. fără de care schimbul ca şi fenomen nu ar exista. căci efigia era pusă ca semn al valorii”. Ideile lui Aristotel au exercitat o influenţă puternică asupra filozofiei predominante din Evul Mediu şi asupra scolasticismului. Utilizarea banilor aduce cu sine eliminarea dublei coincidenţe a nevoilor. Banii fiind de fapt expresia cantitativă a valorii de schimb a bunului cumpărat. Importanţa pe care o dăm lui Aristotel în gadirea economică se datorează în mod exclusiv influenţei pe care o exercită asupra ganditorilor islamişti şi şcolii de la Salamanca. ca ei să scutească de măsurătoare. care le este atribuită de către oameni. Aristotel a arătat în cartea aVa din „Etica Nicomatică” că dreptatea contractuală sau comutativă solicită „un schimb de echivalenţe”. ca proporţie. . Cu toate acestea banii au permis dezvoltarea comerţului. El descrie explicit schimbul şi utilizarea banilor în cadrul schimbului de mărfuri. care a descris problema justiţiei comutative: rata de schimb justă a bunurilor trebuie să fie echivalentă. Contribuţia aristotelică esenţială la gandirea economică este legată de schimb. avand numeroase avantaje. cu valoarea lor intrinsecă. valoarea de schimb este subordonată utilităţii.

care cedase locul la oraşe–state. scopul fiind obiect al deliberării şi alegerii. Aristotel consideră că sunt două tipuri de virtuţi: intelectuale (ce rezultă din învăţare) şi cele morale (ce rezultă din deprinderi). şi nu pentru a fi sporiţi prin dobandă. Virtuţile sunt un mijloc în vederea unui scop. fiindcă acestea îşi scot caştigul tot din bani şi nu din obiectul natural al acestora” . Comerţul se îndeletniceşte cu banii. Aristotel evidenţiază că atunci cand un număr de indivizi au în comun un predicat. el nu controlează direct nici economia. prezentand teorii alternative. în vreme ce el trebuie să vandă pantofii pe care-i face. şi anume fericirea „aşadar. ci justă proporţie. Cauzistica scolastică a fost influenţată profund de comerţ. iar conceptul de potenţialitate este convertibil în anumite situaţii cu condiţia să poată fi traduse într-o formă în care conceptul să nu figureze. a liniei de mijloc. omul e cea mai rea dintre fiinţe. prietenie). pentru a putea trăi. Orice virtute este o medie între două extreme Rezultă doctrina medietaţii. Statul nu este o simplă asociere în vederea schimbului şi a prevenirii delictelor. Există două întrebuinţări ale unui lucru. bunăoară poate fi purtat. Statul lui Aristotel nu va dispune de mijloace de producţie. improprie. Comerţul cu amănuntul se spune în carte nu e pe de o parte a agonisirii naturale. una proprie şi una improprie: un pantof. dar legiuitorul veghează ca regimul economic al cetăţenilor să fie guvernat potrivit.”acest fel de agonisire a avuţiei este cel mai nefiresc dintre toate …” . aceasta nu se poate datora relaţiei lor cu ceva de acelaşi fel cu ei. dar între sclavi şi stăpanul lui nu există nimic comun . Aristotel considera ca dreptatea nu presupune egalitate. care numai uneori înseamnă egalitate. Aristotel face o critică teoriei ideilor. ci cu ceva mai ideal. Modul natural de agonisire este administrarea pricepută a casei şi a pămantului.Cat priveşte economia. iar legea nu poate exista fără stat. dar poate fi şi vandut prima este întrebuinţarea sa proprie. Aristotel recunoaşte că există relaţii de inegalitate „fiecare să fie iubit proporţional cu cat pretuieşte”. Căci pentru înlesnirea schimbului au luat fiinţă banii. cea de a doua.sclavul este o unealtă socială. Rezultă că în cazul cizmarului avem de-a face cu ceva degradant. consideră că între oameni poate exista ceva în comun (ex. pe cand cea dobandită prin negoţ nu. Statul este cea mai desăvarşită formă de comunitate care ţinteşte la supremul bine.Virtuţile unor oameni depind în mare măsură de poziţia socială. Bogăţia dobandită prin comerţ este pe bună dreptate detestată pentru că e nenaturală „împrumutul cu dobandă şi camătă sunt urate cu cea mai mare dreptate. De asemenea. actele legate de mijloace trebuie să fie conforme cu alegerea deliberată şi voluntare ”. Aristotel preconizează apariţia erei imperiilor. dar avuţia nu înseamnă acumulare de monede. Avuţia ce se poate dobandi pe această cale are limite. Fără lege.

în timp ce procedura democratică constă în desemnarea lor prin tragere la sorţi. dar în oameni trebuie cultivată bunăvoinţa în aşa fel încat folosinţa bunurilor să poată fi în mare parte comună. cantitate. Proprietatea trebuie să fie privată.Aristotel desemnează prin acelaşi cuvant împrumutul cu dobanda în general şi ceea ce astăzi numim camătă. posesie. Aristotel nu şi-a dat seama niciodată de dificultatea pe care o comportă „egalitatea conform proproţiei”. adică împrumut cu o rată a dobanzii exorbitantă. În majoritatea epocilor proprietarii de pămant au fost debitori. s-a împărţit mereu în debitori şi creditori. ci excesului: nimeni nu devine tiran pentru a scăpa de frig. Aristotel crede că omul destoinic dobandeşte aproximativ venitul ce i se cuvine.De exemplu dacă cumpăr nişte mărfuri care costă 4. Influenţa lui Aristotel a fost foarte mare în numeroase domenii. în timp ce comercianţii au fost creditori. . nici foarte mare. considerand că natura e de neconceput fără mişcare şi ca nu există mişcare în afara lucrurilor . Pentru Aristotel virtutea şi bogăţia nu sunt sinonome. Bunăvoinţa şi generozitatea sunt virtuţi. relaţie. poziţie. nu lipsei. omenirea sau parte a ei economiceşte mai evoluată. Pe termen lung orice inegalitate socială înseamnă inegalitate de venit. timp. calitate. schimbare calitativă. De la vechii greci şi pană astăzi. El susţine docrina liniei de mijloc. El enumeră zece categorii – substanţă. ce rest trebuie să prmesc? Deci silogismul este un raţionament deductiv. Filozofii greci aparţineau sau erau angajaţi de clasa latifundiarilor şi asa se face că dezvoltau dobanda. mişcare în raport cu cantitatea. iar creditorii o privesc favorabil. loc. deplasare . Aristotel clasifică formele de mişcare. Debitorii depozitează dobanda. iar în lipsa proprietăţii private ele ar fi cu neputinţă. Orice dreptate alta decat egalitatea absolută va răsplăti în practică vreo calitate cu totul diferită de virtute şi ca atare trebuie dezavuată. nici foarte mic.El susţine că cele mai mari nelegiuiri se datorează. Aristotel nu este adept al egalităţii . adică o avere moderată e cel mai probabil să se asocieze cu virtutea. Aristotel foloseşte termenul de categorie noţiuni necesare cu ajutorul cărora se poate examina condiţiile oricăror lucruri. Cea mai importantă contribuţie a lui Aristotel este teoria silogismului.63 dolari şi îi dau vanzătorului o bancnotă de 5 dolari. o premisă minoră şi o concuzie . Democraţia. adică un raţionament format din trei părţi – o premisă majoră. mişcare în raport cu calitatea. Aristotel spune că alegera magistraţilor are caracter oligarhic. spunea Aristotel. Aristotel ia apărarea proprietăţii private şi a familiei.Astfel apar noţiunile de creştere sau descreştere. se naşte din credinţa că oamenii care sunt egal de liberi să fie egali în toate privinţele. acţiune şi pasiune.

Tineretului.Orizonturi  Mircea Oprişan – Gandirea economică din Grecia Antică .  J.Humanitas  Constantin Noica – Pentru o interpretare a categoriilor. 1968. Bucuresti1977. vol.1999-Suceava. p. 1964.Bucuresti. Marii ganditori economici medievali au pus bazele ştiinţei economice moderne.Teoretic.Xenofon. Ed. adancind cercetările ştiinţifice şi luand poziţie critică şi mai accentuată faţă de doctrina ideilor. Platon. Bibliografie  Alexandru Toma – Istoria filozofiei – Momente–Direcţii–Curente. Gandirea economică a progresat foarte puţin în Evul Mediu.162-206 . Bucuresti.Pepin şi F. Bucuresti  Figuri ilustre ale antichităţii – Aristotel. ceea ce a facilitat dezvoltarea meşteşugurilor.Acad.F. Braunstein .Muşatinii  Bertrand Russell – Istoria filozofiei occidentale. Ed. Aristotel.I –Ed. Ed. a umanizat relaţiile sociale. anticipand idei ce vor fi dezvoltate de economiştii secolelor următoare. dar se face remarcată prin apariţia scolasticii care a avut un rol pozitiv prin educaţia pe care a făcut-o poporului în spiritul muncii. al solidarităţii dintre membrii diferitelor corporaţii. Aristotel si-a căutat propriul său drum filozofic.Ghid de cultură generală. atenuand tensiunile dintre grupuri. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful