Atanasie Berzescu

LACRIMI SI SÂNGE REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA DIN MUNTII BANATULUI

Editura Marineasa Timisoara, 1999

Cuprins
PREFATA BOTEZUL PRIGOANELOR I. PRELUDIU PRIGOANA ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA II. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL PARUL DE LA ALBA-IULIA ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA REZISTENTA ARMATA DIN BANAT CONFERINTA DE LA LUGOJ ANUL 1948 LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) LUPTELE DE LA TEREGOVA FENES LUNCAVITA DOMASNEA RUSCA FENES VERENDIN ARMENIS CORNEA CARANSEBES BORLOVA VALISOARA PETROSNITA OTELUL-ROSU CIRESA MAL MARGA VAR BOUTAR RUGI ZORLENTUL-MARE OHABA RUGINOSU JDIOARA CARPA GLIMBOCA LUGOJ FARLIUG CAPRIOARA GRUNI CAPÂLNAS I. GRUPUL DORAN-POPOVICI GRUPUL ORAVITA LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE

LUPTELE DE LA FENES LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949 II. SALASUL DE LÂNGA MEHADICA. - Noaptea de 7/8 febr. 1949 III. FENES IV. DORANIE LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI. UN OSTAS AL IANCULUI O POLITA PLATITA CERCETARILE ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJUL ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA CARANSEBES LUGOJ LANTURILE AIUD, 1950 - Sectia a II-a LA CELULAR. CARE VREI MURI. ÎN FABRICA LA ROTARIE LA OFITERUL POLITIC IARASI LA ROTARIE PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE SALUPA ROTARIA PE FIR CRACIUNUL ANULUI 1952 DIN FRAMÂNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR. SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE . SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10 SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII LA VIATA ÎNCHISORILE - UNIVERSITATILE NOASTRE SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER SPITAL (VI). SALONUL 9 SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD DOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTI. LAGARELE. I. ÎN TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINARE STAFIILE DE LA NOUA-CULME MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME ÎN LIVADA CU CAISI MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. GEORGESCU O ÎNSCENARE DE EVADARE DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA. PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU. STUFUL DE LA PERIPRAVA. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI. FENOMENUL PERIPRAVA ELIBERAREA

CONFRUNTARI CU PREZENTUL MUNTII MARTURISESCI SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE CUVÂNT CATRE TARA

Sotiei mele MARIA Fiilor mei Adrian si Horia Nepotilor mei Adrian, Gabriel si Alina

PREFATA
Numele lui Atanasie Berzescu a intrat, de câtiva ani încoace, în atentia publicului iubitor si interesat de istoria noastra zbuciumata sub dominatia comunista. Este cunoscuta contributia sa la diferite publicatii: Memento din Timisoara, saptamânalul Lugojul din Lugoj, Gazeta de Vest din Timisoara si Permanente din Bucuresti. Dar ceea ce îi stabileste autoritatea de luptator si martor deopotriva este aparitia Suplimentului social-istoric al Gazetei de Vest din Timisoara: “Razboiul anticomunist din Muntii Banatului”, 1995. Carticica a fost primita cu multa caldura si cu mult interes, chiar solicitata peste asteptari. Rasunet în surdina, dar deschizator de orizonturi noi în fata unor documente inedite. Ea a avut darul sa incite noi cercetari si studii laudabile. S-au strecurat si câteva omisiuni regretabile. Asa de pilda nu se vorbeste nimic despre activitatea importanta în rândurile studentimii de atunci a lui Constantin Pascu, sau despre personalitatea luptatorului oravitean Martin Balan, ori despre contributia în mediile taranesti a învatatorului Ion Popescu. A fost deosebit de elogiata aparitia cartii profesorului Ion Gheorgheosu “Voi n-ati fost cu noi celule”. Atanasie Berzescu este atestat drept mentor al unui tineret care se pregatea pentru marea experienta de lupta si daruire. Au fost târâti acesti minunati elevi, frati de cruce, în anchete, judecati, închisori sau în infernalul Canal. Cartea de fata a lui Atanasie Berzescu, LACRIMI SI SÂNGE, cuprinde memoriile unui luptator care participa la marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameni prigoniti pentru dreptate, pentru adevar si pentru bine. Marturisitori de credinta pentru împlinirea Cuvântului împotriva comunismului. Cartea are o remarcabila unitate de ton, de gândire si de simtire româneasca. Autorul reuseste printr-o viziune proprie sa structureze evenimentele brute în forme simple, dar foarte expresive. Înzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el are putere de retraire si evocare,

selectând cu grija faptele semnificative. “Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma — zice Berzescu — parca le traiesc mai intens si ard în mine mai mult. Pas cu pas retraiesc viata de atunci, cea ferecata în lanturi”. Povestitorul trece de la o stare la alta cu usurinta, printr-o diversitate stilistica: memorialist, cronicar sau filosof al istoriei. Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea în sine este ultima realitate, ci adevarul. El îsi arata dezgustul pentru minciuna si delatiune. Pentru aceasta, toate mijloacele epice sunt puse în slujba trairii în spiritualitatea crestina. Personajele, fiintele acestea chinuite, nu ilustreaza atât o tipologie umana, cât un principiu etic. Contributia moralistului este de cele mai multe ori directa. Naratiunea se întrerupe lasând loc reflectiei filosofice asupra conditiei umane în comunism. Pe Atanasie Berzescu nu-l intereseaza atât nota de senzational. Dar faptele în sine sunt pline de senzational si de groaza. În realitate, vremurile merg spre distrugere si degradare. Fiinta umana este mutilata si desfigurata. Totul intra în descompunere si spurcaciune. Scenele de cruzime sumbra sunt relatate de Atanasie Berzescu cu mult simt realist, fiind el însusi victima: “Mois voia cu tot dinadinsul sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru”. Dar anchetatul nu voia asta, desi în realitate fusese participant. Se tinea tare. Povestirea intra într-un crescendo teribil al anchetei. — “Nu vreau sa te aud. Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor”. — “Si dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lânga mine. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa cu bani. Îngramadit acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele pe mine...” etc., etc. Maretiei tragice a luptelor de la Pietrele Albe îi urmeaza taria caracterelor în anchete. Tarani umili, cu genealogii nobile, îsi încearca destinul eroic. Caciulile geto-dace sunt pângarite si aruncate la gunoi. Încet, încet, vremea se deruleaza în istorie. De la Timisoara la Aiud, apoi în vesnicie. Si din tortura vesniciei Aiudului la Periprava, la tentativa reeducarii si prelungirii fara termen. Scrisul lui Atanasie curge fara pauze, fara respiratie. Suntem prinsi în duhul mortii. Povestea este trepidanta. Privim gloatele de tebecisti, care cad în lupta cu suferinta, si cinismul gardienilor manipulati si înraiti. În fabrica, la Rotarie, o vânzoleala de nedescris în realizarea normelor. Timpul se întinde

Dintr-o data istoria se deschide ca o carte. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova care a tras în noi sa ne omoare pe toti. Fericirea aceea care sustine viata. Dar patosul cald. a sarit în sus spunând: — «Ce ma. prietenul afectuos. Însa ceea ce Atanasie Berzescu simte mai acut nu este atât întunericul ferecat cu obloane. învârtea niste chei pe dupa deget. ing. Îsi arata maretia si decaderea. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. fostii ministri ai ingratului Maresal. strigând: «Mai tovarasi. etc. când rânduri. Îndeosebi bunul general. Poate. Gen. este fericirea care l-a ridicat pe Steinhardt.. “fiti tari!” Dar unde mai puteai retine filosofia lui Lae. — “Într-o zi pe la sfârsitul lui aprilie vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. fericirea evanghelica: Fericiti veti fi când va vor batjocori pe voi si va vor prigoni. pe timpul lui Antonescu. exista si clipe de fericire care mângâie si întareste. care fusese închis — pentru ce? — si la Alba-Iulia ca elev. Deodata se întoarse spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. Istoria se întoarce ca o mustrare. spunea Lae Orbulescu. marele general Ion Arbore. Atâta mi-a trebuit. Stii tu asta?» Numaidecât..ca o mlastina.” etc.. uneori.. aici. aparent nimic neobisnuit. el. stând de vorba cu noi. în contrast. Dar. “Mlastina deznadejdii”. iertator. Tin-te acum la scandal. cât întunericul spiritual.. al lui Atanasie Berzescu îi învaluie cu dragoste pe acesti mari generali. pandemonic. care paseau acum în rând cu legionarii: Arbore. Povestitorul intra direct ca participant si ca martor. constituind tonul esential al acestei cronici. seful sectiei. Iacobici. voi trebuia sa fiti toti omorâti. Si totusi. Când a auzit de Teregova. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit». ramân consternati.... aspectul sinistru este transfigurat în viziune de grandoare a istoriei. El. grijuliu. Iata o scena. “Mai baieti”. în timpul tunsului. . Acum generalii. Arbore ramase consternat. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova.. De fata în timpul tunsului era si gardianul. . rânduri de carute trebuiau sa iasa pe usa fabricii. eroul de la Teregova. iese afara pe sala si cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. viata însasi. si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra. intelectualul de seama. Memorialistul devine simbol al maretiei istoriei. Mares. camarazi de suferinta ai povestitorului. dincolo de sentimentul tragic al existentei în robia comunista. mai. Era în Celular la 309.

Ramânem cu admiratia în suflet pentru destinele umane realizate în lupta si suferinta. De neuitat sunt paginile privind personalitatea. în care Atanasie Berzescu ni-l înfatiseaza pe marele poet Radu Gyr ca pe un sfânt. Cu aceasta binecuvântata fotografie credea Atanasie ca l-a învins pe Coller. orice tara.. Georgescu. Pot . împotriva urgiei comuniste. Daca un cuvânt iesea din gura mea. evadând în spirit. Curgeau broboane de sudoare de pe mine. marea personalitate a profesorului Ioan V. citata mai sus.. este un lucru extrem de greu si de-o mare îndrazneala. Ca sa nu uitam nimic din ceea ce a fost lupta noastra de rezistenta. Sa prinzi rabufnirea neamului nostru împotriva pericolului de moarte. are datoria si dreptul la mândria trecutului sau si ca uitarea trecutului de catre patura conducatoare a unui popor este cea mai mare nenorocire ce i se poate întâmpla acestuia. distinsul prieten al memorialistului. Încerc sa schitez o parte din Istoria Banatului în luptele de rezistenta si de afirmare a neamului românesc. am luat ca îndemn cuvintele Printului Mihail Sturza. Invocatia divina se ridica din adâncurile sufletului: “Doamne. Te introduceai în universul creatorului.. Petrasievici si frizerul”. trecând zi cu zi prin lacrimi si sânge. dupa puterile mele. din Rusia. orice tinut. eram pierduti. Nu sunt scriitor si nici istoric cu pretentii de a dezlega enigmele sforariilor trase de toti chematii si nechematii în a lua în mâna destinele neamului. Simteam ca ard totul.” Din Mihail Sturza . Nu le-am spus nimic. eu. ma straduiesc sa dau. pe fata si pe cap. parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Omul ia cunostinta de sacru prin ierofanie. prin aureola de mit si sfintenie. cum ar zice Mircea Eliade. dupa revolutia din 1917. PETRU HAMAT “Cred ca orice neam. din cartea sa. memorabile. pentru oamenii care stiau sa fie liberi prin poezie.. Poetul avea darul de a ridica sufletele pe culmi..Lungului proces de desacralizare a miturilor crestine i se opune mereu împrospatata credinta. satanismul declansat din rasaritul Europei. Si mare a fost bucuria. — etc. orice sat. Vecinii mei de pat erau speriati.. Pagini întregi.România si Sfârsitul Europei În memoriile mele. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. Si libertatea aceasta era contagioasa si ispititoare.. etc. O mica scrisoare si o fotografie de familie îl fac pe memorialist sa cânte ca într-un tropar bisericesc. . adevarul asa cu a fost el. Aparitia lui Iisus în celula este coborârea harului divin în sufletele celor îndurerati. Este un act de regenerare spirituala si de creatie.

în realizarea unui tot despre marea înclestare a neamului nostru cu raul. ma simt dator sa pun pe hârtie tot ce am cules din tinerete si pâna-n prezent. Asa poate ca vor ajunge sa cunoasca si urmasii nostri prin ce am trecut noi si ce am realizat întru apararea credintei. prin cartea sa — “Et Ego” — realizeaza ineditul în genul memorialistic. Bune si rele. lasând pe dinafara lucruri extrem de importante. 3. Fiecaruia din noi ne-au ramas viu în minte numai unele aspecte din cele traite în acest iad. Eu cred ca niciodata nu se va reusi sa se spuna totul despre acest infern rosu. Este imposibil acest lucru. Ca unul dintre cei multi. Sunt pagini întregi care te îndeamna la meditatie. Sebastian Mocanu. Am încercat dupa puterile mele sa-i prind pe cei trei. altii — cu multe scapari. Citind memoriile mele. 1.afirma însa ca neamul românesc este cel care îsi ia destinele în mâna si-si alege singur pe cei care trebuie sa-l apere. cu toate pornirile de iad. s-a desfasurat întru Hristos. în cartea sa — “Mântuirea” — prinde caracteristica gulagului românesc. poate. realizând opere de valoare. a se repeta în expunerea lor. Niciodata neamul nostru românesc n-a gresit când a trebuit sa-si apere existenta. Staniloae sau de Sfântul Grigore de Nisa. schitându-le profilurile literare. Prinde puterea de daruire a românului în lupta pentru neamul sau pâna la jertfa suprema. Nascut crestin. mai ales filozofia crestina. Ion Gavrila. Este un povestitor inegalabil. Cu cât vor fi mai multi în marturisirea trecerii lor prin iadul gulagului românesc si rusesc. Sunt pagini întregi unde el realizeaza o filozofie crestina. a neamului si a tarii. Fiecaruia din noi. un eseist si un gânditor în domeniul filozofiei. ca . Poate fi considerat un apologet al Crestinismului. de neîntrecut. alaturi de Nicolae Steinhardt. Au ajuns. Se poate spune ca este un bun mânuitor al limbii române în literatura. cu atât mai bine se va reusi a se oglindi fidel zbuciumul neamului românesc. Cred eu ca pâna acum trei sunt care s-au întrecut pe sine în memoriile lor. fara a fi teolog. vor sta la îndemâna. trecând prin lupte si prigoane. prin cartea sa — “Brazii se frâng nu se îndoiesc” — prinde spiritul de lupta în rezistenta poporului român împotriva comunismului. nu-i este dat sa spuna totul. care poate sta alaturi de D. cu un dar de evocare de adânca sensibilitate si traire interioara. Viorel Gheorghita. cei care am încercat sa asternem pe hârtie cele traite în aproape jumatate de secol. multi vor obiecta ca s-a scris atât de mult despre lupta de rezistenta împotriva comunismului. 2. Multi s-au confruntat cu falsul în istorie.

trecând pe ulita mare. fie el taran. pe strada principala. trecusem în clasa a IV-a. Acolo. Luna august se arata tare frumoasa.” — “Sa stii tu. PRELUDIU Mi-aduc aminte ca acum. pe stâlpii de fire telefonice am observat ca erau lipite afise mari cu portretul Capitanului. În luna octombrie 1937. înfiripez o discutie cu el. îi omul care ne va scoate pe noi de la multe necazuri. . ca omul ala. Ala îi omul lui Dumnezeu. Era o vara fierbinte a anului 1937. Ma straduiesc sa fiu un evocator al luptelor de rezistenta. din Fratia de Cruce a Scolii Normale din Caransebes. Fiind în vacanta mare. muncitor sau intellectual. avea grija de vite si de toata gospodaria înfiripata acolo. era scris: . Cu litere mari. cum îi mai spunea si lumea din comuna. Eram 12 colegi din clasa care faceam parte din manunchiul de prieteni. tot din clasa a VI-a si el. ma duceam ziua la salasul nostru de pe valea râului Igeg. taica Ion Berda. Sa-i dea Dumnezeu alduitul multa sanatate si putere sa biruie pe cei rai. Ca elev la Scoala Normala din Caransebes. si nicidecum pentru a ma compara cu ei. am vazut. Ajuns la bunicul meu. duse în Banat si al zvâcnetelor de traire interioara în pornirile de iad ale închisorilor din tara.model pentru toata lumea. asa cum cei care si-au daruit viata s-au facut întelesi de neamul nostru românesc. care ducea la gara. Ma duceam cu drag la el. de-o schioapa. eu am fost primit în manunchiul de prieteni. As vrea sa fiu simplu si curat în expunere. din clasa a VI-a.Corneliu Zelea Codreanu -. ma primea si el cu mult drag. La rândul lui. El aduce dreptatea în tara si va baga pe toti hotii la închisoare. Pe vremea aceea a fost cel mai tânar frate de cruce de la noi. la început de nou an scolar 1937-1938. Sa fiu înteles în scrisul meu de toata lumea. pregatit fiind de Fisteag Nicolae. ma întreaba: — “Ma nepoate. Seful meu direct era Curescu Ion. la înaltimea sufletului românului. BOTEZUL PRIGOANELOR I. Din clasa noastra Zaharia Marineasa a fost încadrat mult mai devreme de anul 1937. când ai venit aici. bunicul meu dupa tata. Printre altele. cu mult soare si cald. Plecând de acasa. mai copile.” Cu aceste amintiri intram în miezul povestirii noastre. tu ai vazut pe stâlpii de telefon afise mari cu chipul lui Zelea?” — “Da. la Caransebes. Caut sa nu-mi încarc stilul prin înlantuirea de metafore.

m-ai adus pe la procese. cu dispozitia. mai ales în procesul educational. Eu. bietii de noi. Scoala lui. La o sumara ancheta. locul. nu altceva. o echipa din acestea a fost prinsa de jandarmi în acea noapte si arestata. în luna februarie. Friza politicul. Ca un lup la pânda. purtându-i pe salile tribunalului. Din îndemnul lui Horia Sima a venit avocatul Valeriu Strainu la Caransebes si împreuna cu avocatul Nita Cârpan au organizat apararea. care era un model de disciplina. întorcându-ne la internat. Si acum mi-aduc aminte de cuvintele lui tata de pe salile tribunalului din Caransebes: — “Vezi ce mi-ai facut? Tu. Boica ne-a întocmit la fiecare dosarul si ne-a trimis în judecata. desfiintând partidele politice.În anul 1938. om în toata firea. de la centru de a nu vota cu constitutia. pe jos. Sa te tii acum necaz pe capul nostru. facuta de seful de post de jandarmi. pentuneric ca trei muschetari.” Parca eram pe alta . am format o echipa. acum se facuse vinovata de încalcarea unor legi destul de severe. de origine etnica sârb. parintii nostri. dupa ce regele Carol al II-lea instaureaza dictatura. Amândoi ne învatau ce sa declaram ca sa iesim bine la proces. Horia Sima pe vremea aceea era professor la liceul C. neobservati de nimeni. Mândri de noi. numa câta om. Directorul scolii. Noi cei de Scoala Normala am fost trimisi pe sate. Si acum. Profesorul de gimnastica. Ura din toata fiinta lui Miscarea Legionara. vrând nevrând. marsaluind în forta spre o tinta. în echipe de câte trei. sarind gardul de scânduri din gradina scolii si am plecat la Zaguieni. Ne-am îndeplinit misiunea cu bine. Intrase politia orasului pe fir. avea grija de noi ca un parinte. pe aici pe gangurile astea întunecoase. Cu multa sârguinta si ura. între ciocan si nicovala ne gasisem. le venea sa ne manânce. da o noua constitutie. acum. Chestorul politiei era Boica. Iovanescu. iar pe de alta parte. a si sarit pe noi. am iesit din internat. noi toti. Pe de o parte. aprobata de popor printr-un referendum. prof. Tot din Lugoj era si Iovanescu. Dar. L-am cunoscut pe pielea mea în beciurile politiei în timpul anchetelor. Gheorghe Neamtu. Noaptea. de vii. Si asa. Fiind minori. parintii nostri au fost implicati în proces. ne declara pe toti cei care am fost în misiune. împreuna cu Nicolici Dusan din Zagujeni. directorului scolii si dirigintelui. pe furis. era extrem de afectat. Brediceanu din Lugoj. Eu. suparati foc pe noi ca i-am facut de râs. si cu Ion Topleanu din Cosava. tin-te frate la scandal si înca unul mare de tot. n-am pasit o data prin judecati.

Berzescu Atanasie . Dupa comunicare ne întoarcem fiecare în clasele noastre. Cei mai multi eram noi cei din clasa a IV-a. Petrescu Valeriu . Din clasa ne luam toate lucrurile.Cosava 13. Profesorul nostru.Dalci 10. La proces am fost achitati toti. stateam totusi lipit de el.Orsova 9. Muroni Iova si Topleanu Ion.Var De ceilalti nu-mi mai aduc aminte. Cu copilaria din noi. Bireescu Liviu . Din clasa a V-a erau numai doi. pregatindu-ne sa iesim toti odata. cu privirile în van. cam prin luna aprilie 1938. Nu ziceam nimic.Surducul-Mic 12. Topleanu Ion . În tristetea noastra eram totusi mândri.Devesel 7. directorul scolii.Teregova 5.lume. Toti pleostiti în aparenta. ne miscam automat unul dupa altul. Dupa câte îmi aduc aminte. Muroni Iova . În timpul asta eu stateam mâlcom. Tudorescu Gheorghe . Jula Vasile . intuiam totusi ca anul 1938 va fi un an al marilor încercari.sef clasa 2. Desi ma certa. dar… mândri ca luptam pentru neam si tara. La scurt timp dupa terminarea procesului. Suntem eliminati deci din toate scolile din tara pe un an de zile si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. comunica eliminarea noastra. un an de cotitura pentru neamul nostru. aduna toata scoala pentru a comunica un lucru neobisnuit. Era ora de geografie. . parca tot cerul pica pe noi. Avea sa se petreaca la sfârsit de acel an — 29 spre 30 noiembrie 1938. Gheorghe Neamtu. asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Plecam pentru totdeauna din mijlocul colegilor nostri. — “Numai tu ai fost în stare sa-mi faci asta.Lugoj . cu putinatatea întelegerii momentului politic.Iaz 8. hotarâta de consiliul profesoral.” îsi încheie tata învinovatirea mea. al marilor dureri. Ciucur Nicolae . Cu lacrimi în ochi. Tacuti si retrasi în noi. Trifu Octavian . Era jertfa cea mare a neamului nostru. înainte de Pasti. va dau tabelul cu elevii eliminati atunci din scoala: 1.Iablanita 3. Nicolici Dusan .Zagujeni 4. dar eliminati pe un an de zile din toate scolile din tara si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. Ca mine erau toti camarazii mei din manunchiul de prieteni. într-o buna zi. Puraci Patrichie . Haralambie Ghinescu. Marineasa Zaharia . Brânzei Simion . cu vocea tremurânda. Peste clasa se asternuse o liniste de mormânt.Dalci 11. holbându-mi numai ochii.Alibunar 6. înecându-si amarul din sufletul lui. Era o durere pentru toti.

îl chema Romica. mai ales. avea sa ajunga si el în F. Surorile mele.D. alaturi de mama ne-am îndreptat spre gara. Repede intervine uica Romolos. Desi era o comuna mare Teregova. În comuna parca vuia ceva. În sufletul meu se îngramadise atâta durere si revolta ca era în stare sa izbucneasca într-un vulcan. dar treceam prin marea scoala a Fratiilor de Cruce. si luptator în grupul lui Spiru Blanaru. cum spuneau ei. spunându-i: — “Ma omule. de bulversare. Eram bun prieteni. vecinul nostru. îmi tineau partea. la locul de plimbare al domnilor si al elevilor de la oras. Un framânt trecea de la unul la altul. Când scolile erau în vacanta. cu multi bolovani mari si mult. Mai târziu. Romulus Copaceanu-Stroie. Fara sa-mi dau seama. dupa noi a venit vecinul nostru. nu atât de oboseala. Era un drum de pamânt. mult noroi când era vremea ploioasa. Deschidem usa si plecam pentru totdeauna din aceasta scoala. Abatut. Ca sa nu ne mai vada lumea. eu si cu mama. cei din comuna. ma mai duceam si eu pe lunca. la cras. S-o fi apucat sa faca politica cu legionarii.ridica toata clasa în picioare. gata sa izbucneasca în plâns. pe la Saiba. Eram pregatit pentru ce aveam sa înfrunt.” Ne ureaza sa fim tari si cu nadejdea în Dumnezeu. Lasa ca o sa treaca si asta. intram în camera. de la scoala de la oras. avea si el un copil la liceu. Pentru ai mei. ci mai mult de o stare de sfârseala. Vina lor este ca-si iubesc tara si neamul prea mult. Pe scari ne întâmpina tata. cel care îmi luase apararea când venisem acasa de la Caransebes. cu lacrimi în ochi spune: — “Astazi pleaca din rândurile noastre cei mai buni elevi ai mei si cei mai buni colegi ai vostri. Si asa are el destule pe capul lui acum. Romulus Copaceanu-Stroie. tot ei trebuiau sa înfrunte dispretul si clevetirile celor din sat. de-abia rasuflând. vorbeau: — “Auzi tu. Ma aparau. l-or fi dat afara pe copilul lui Berda. ne lasam bagajele. cum . Acasa era tata cu surorile mele. cum îi spuneam noi. alb la fata si încruntat în priviri. abatuti si-ntristati. cum îi spuneam noi. Când am intrat în curtea casei. De la Caransebes. sa lasi copilul în pace. dar nu si parintii mei. Eu trebuia sa fac toate corvezile. pe clasa a III-a. de acasa.C. Si acum. cu bagajele în mâna. nu erau prea multi elevi la scoala. Afara pe coridor m-astepta mama. ajungem acasa. cu peste cinci mii de locuitori. Nu va necajiti!” Cu mama împreuna. era o mândrie ca eu învat mai departe la oras. în tacere. care trebuiau sa înfrunte o comuna întreaga. Anica si Lenuta. Femeile. de la gara am luat-o pe scurtatura. În casa mi se aplica un regim de pedeapsa.

acum când ma vedeau îmi strigau ca eu vreau sa conduc tara. Ma întelegea. el m-a îndrumat sa intru la Scoala Normala. pe când era professor la liceul Traian Doda. Locul era strajuit de tei înalti si umbrosi. ca multi dintre cei plecati peste hotare au avut grija sa-si câstige titluri si functii pentru ei. el n-a facut-o din rautate. pe lunca. Venise în toamna lui 1932. Era student la drept la Bucuresti. Uluit. Într-una din zile ma plimbam pe lunca cu Ion Iliescu si cu Romica Copaceanu. în scrisul lui. uitând de îndatoririle lor fata de neamul nostru românesc. fete si baieti: — “Ce-ai facut? Vezi daca te pisi contra vântului! Acum trebuie sa suporti!” Deodata am simtit ca mi se aprinde fata. Zâmbind. un tânar preot. Se apropiau Sfintele Pasti. Lica îi spuneam noi. ca elev fiind la scoala . A depasit limitele bunului simt. Când a facut gluma aceea cu mine. Asa cum spune Sebastian Mocanu. În Teregova cunosteam bine pe toti legionarii de atunci. Ma uitam la legionarii nostri. D-na Gheorghiu. mai ales ca eram singurul din comuna napastuit la început de prigoana. de catre regele Carol al II-lea. În grupul cu care ma plimbam. Se plimbau pe lunca. Timpul avea sa dovedeasca si istoria sa consemneze ca el a fost pe masura glumelor lui. Mut parca. vad lucrurile altfel. N-am mai reusit sa uit aceasta întâmplare. Eu ma bucuram de multa atentie a parintelui Traian Coseriu. Ma asteptam sa ma primeasca cu mai multa caldura. Horia Sima reusise sa organizeze o garnizoana. premiantul scolii. Plimbându-ne asa. de fata fiind multa lume. D-na Iliescu si D-soara Stoichescu. Facea parte din grupul studentesc din Bucuresti. Învatatoarele care ma avusesera ca elev. doctor în drept. În exil a ajuns la o cariera universitara. Ma primisera în rândul lor. fara îndoiala.ne spuneau satenii. Toti elevii si studentii erau în vacanta. eu eram ca un cal breaz. asa sareau în sus când ma vedeau. La gluma lui n-a râs nimeni. am realizat o stare de revolta. ma opreste si-mi spune. am început sa tremur. Dar n-a fost sa fie asa. Avea sa se declanseze prigoana legionara din 1939. mai ales ca eram si rudenie cu el. fiu de taran. în locul lui Nicolae Petrascu. Despre toti cei care am fost eliminati se poate spune ca am facut “Botezul Prigoanei”. azi când scriu aceste aduceri aminte. De fapt. parca le pusesem ardei iute în fund. apare în fata mea Ilie Smultea. pe partea opusa Bisericii si Scolii. Desi fusesem cel mai bun elev al lor. mai mici ca mine cu o clasa. Trecuse prin Fratiile de Cruce din Caransebes. Totusi. ca valoare morala. destul de puternica.

Marsaluiau cântând prin Teregova. gândind dupa puterile mele de atunci. Adesea ma încuraja. înfaptuind o lume noua. fiind mereu în jurul meu si mult mai aproape de mine. ca vei reusi sa scapi si de necazul asta. retras în mine. cald. Am reusit sa vad printre ei si pe consatenii mei: Gheorghe Novac zis Ghita Toni. Tunea Traian. Mama. resemnat. cu un ciomag de alun. uitându-se în catalog. Atunci mi-a spus ca tatal meu a fost elevul lui. ca la niste feti frumosi. În tineretea lui. În zori de zi florile se desfaceau realizând raiul pe pamânt. nu-ti fie teama. eu. Nicolae Maranu. m-a întrebat daca nu sunt din Teregova. Sa fii tu sanatos si gata. care mai târziu a fost seful plasei Teregova. De multe ori. bine slefuit si cu o carte în mâna. îi vedeam aievea pe primii cuceritori ai Banatului. cu mai multa întelegere a lucrurilor. singurul oropsit. când ma opream din citit. Horea Anculia-Miloi. spunându-mi: — “Lasa ca are grija Dumnezeu si de tine. cu un baier atârnat de gât.primara. pasteam mieii ramasi de la oile pe care le bagasem în ciopor. Era si seful meu de dormitor. Adesea ma întrebam în acest timp la ce scoala voi merge eu la toamna. înainte de culcare. cald de tot. Intuia mai . Florile învesmântasera fânetele oamenilor de prin gradini ca-ntr-un adevarat rai. pentru brânza. cei care am fost eliminati. alaturi de comandant. În fruntea lor era Horia Sima. Ma târam dupa ei. Nu mai stiam ce se va alege de noi. Tata mi-a confirmat acest lucru. În familie simteam zbuciumul lui tata. Ca-ntr-o oglinda îmi aparea Ion Curescu. la colegii mei. îmi zbura gândul la scoala. se axa pe coordonatele majore ale credintei în Dumnezeu. În zilele acestea de un mai fierbinte. Ilie CojocaruMocea. ne înveselea cu snoave auzite de la batrânul professor de pedagogie.” În simplitatea ei. cu multa initiativa. Si-acum îl vad cu parul vâlvoi în fruntea coloanei. Era abatut si îngândurat. tesute parca de mâini nevazute. Seara. Când ei se dadeau pascutului. În toata comuna asta mare. Petre Grozavescu-Maranu. seful meu de manunchi de la Scoala Normala din Caransebes. Când a dat de mine. cucerind Banatul pas cu pas. nu ma slabea din ochi. De la Domasnea era Nicolae Horascu. o traista mai mica. prof. Atunci nu s-or râde vecinii de noi. venind de catre Rusca si îndreptându-se spre Luncavita. Martin Copaceanu-Rica si Romulus Anculia-Miloi. Tunea a fost învatator la Teregova. Pareau covoare frumoase. Cartea o pastram într-un chies. eu ma asezam lânga un prun si citeam. Sfârsit de mai în anul 1938.

la munca câmpului. elev la Scoala Normala din Deva. bunicul meu dupa mama. Eu. Din ordinul regelui Carol al II-lea au fost asasinati 270 de legionari. Vara.R. o parte din noi s-au înscris la liceul Traian Doda din Caransebes. directorul de la Caransebes. auzeam de la unii si de la altii despre arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu. PRIGOANA Lucrând la pamânt. de abia pe clasa a IV-a si totusi as fi dorit sa-l vad pe Capitan. Era elev pe atunci si calcase disciplina. Mereu ma gândesc la fratele Ilin Dumitru.mult decât rationa. care a avut fericirea sa-l vada si sa vorbeasca cu el în 1937. II. haituit si convulsionat — poporul român. în tabara de la Carmen Silva. Toata vara pâna-n toamna am petrecut timpul cu ea. Pe lânga . Aveam 19 ani. Se declansase prima mare prigoana. cu functia de sef de judet. am strâns fânul de pe dealul Tomancica. cei de la Scoala Normala din Caransebes. de cele doua palme date de Capitan lui. la existenta lui. unde ne simteam în largul nostru. Aveam 17 ani.T. Deseori îl trimitea Horea Sima la Bucuresti cu rapoarte. când ne povestea cu multa emotie. Asa am ajuns la Deva ca elev la Scoala Normala. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata copilaria noastra. Eu fiind nascut la Teregova. Tata era constructor de linii telefonice — la P. si Muroni Iova pe clasa a V-a.T. pe clasa a IV-a. am constituit preludiul prigoanei. ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA Acest an a fost anul convulsiilor. împreuna cu sora mea cea mica. fâneata pe care taica Ianas. Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail. Regele se dezlantuise. locuiam cu parintii la Lugoj. diavolul cu toate puterile lui a început atacul la însasi fiinta lui. numai noi doi. ne-o daduse s-o lucram. veneam la Teregova. Noi. pentru oi si doua vaci cu lapte. Lenuta. Parca stihiile naturii sociale si politice siau adus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zgâltâit. intentându-i-se proces. din zori si pâna-n noapte. ne-am înscris la Scoala Normala din Deva. Am trait si înca traiesc aceasta parere de rau. al abisurilor. La fel îmi aduc aminte si de Ion Sadovan. În toamna anului 1938. împreuna cu Tudorescu Gheorghe si Petrescu Valeriu. ca unul care am facut parte din Fratiile de Cruce în timpul vietii lui. o mâna de tineri. la Periprava fiind. Singuri. Eram înca prea tânar.. prietenii mei erau aici. Se legase o prietenie între noi. Pe vremea aceea. la interventia lui Gheorghe Neamtu.

Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii în 28 iunie 1940. Cu ranitele în spate. Ochiul . La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe. La îndemnul lui organizam o excursie la Garâna. Iosif Petzak. cu umbra lui ne îmbia la odihna. care ne îndemna la drumetie. admirândo. mereu împreuna. BraduMosului si pe sub poalele muntelui Semenic. Descumpaniti fiind. Cu Ion Iliescu eram buni prieteni. la un fag mare izolat. traiam tragedia neamului românesc. Era poiana lui Radu Besari. târât de securitate. Iata. Dupa o scurta odihna. în sir indian. A doua zi am vizitat Valiugul si împrejurimile. plecam iarasi la drum. De altfel si parintii nostri erau în bune relatii de prietenie. învatator. când. înfipt cu fruntea în bolta cerului însorit. glumind. Sub ochii nostri de copii. ne facea sa mai uitam pentru câteva clipe de convulsiile neamului. cu fruntile în soare. Soarele scapata dupa creasta de deal. pe ici si colo cu falnici brazi. Se lasa în jos pe-o panta lina. vedeam cum tara noastra întregita în 1918. ianuarie. înca din scoala primara. 1949. Peste noapte am dormit la niste oameni de omenie. unul dupa altul. ziua 28. ungurii ne rapesc Ardealul de nord. pe iarba matasoasa. urmaream pe Spiru Blanaru. La Bradu-Mosului am facut un popas. Eram patru tineri. Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. colegul meu de clasa la scoala primara. În viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. Bulgarii ne rapesc Cadrilaterul. mai apareau si singuraticii stejari. deci. Basarabia. Din loc în loc.asta mai trebuia sa lucram si pamântul nostru. aici aveam sa înfrunt moartea. Brebu. Pe doi septembrie 1940 plecam în excursie. În Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi. Era o zi frumoasa de început de septembrie si cu mult soare. Iata visul de secole al neamului nostru românesc spulberat. peste dealul Poieni. Am trecut prin Garâna. O vara târzie. tara noastra ciopârtita. fara nici un protest din partea regelui Carol al II-lea. Peste ani. Salasul lui se ridica exact ca un conac în mijlocul poienii. Brebu-Nou si seara am ajuns la Valiug. vestind înseratul. Valiug si cele trei izvoare ale Timisului. La aceasta treaba venea si mama. asa cum au visat-o de mult stramosii nostri. condusi de Ioji Petzak. se destrama. De-abia tragându-ne sufletul de atâta drum. marginita de o mareata padure de fag. ne aruncam privirile asupra poienii. lasam în urma Teregova si ne apropiem de Garâna.

de dimineata. 1938. Cu totii ne-am dus si noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. Miscarea Legionara stapâneste situatia politica din tara. dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo. pe un an de zile. El ne spune vesti de o mare importanta despre cele întâmplate în tara. comentând evenimentele din tara. ne îndreptam spre casa. am plecat spre casa. adunându-ne aproape de locul unde au fost executati în septembrie 1939. începura avalansa de întrebari în mintea mea. Nedumeriti. Arestarile. Spre deosebire de ceilalti. Cu tineretea din noi. spre Bradu-Mosului. la cele Trei Ape. Într-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. anchetele politiei. pentru moartea lui Armand Calinescu. priveam înmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. procesul nostru de la Tribunalul din Caransebes si eliminarea noastra din toate scolile din tara. cu numele de familie Grozavescu. ale celor petrecute cu mine în urma cu numai doi ani. Se schimbase totusi ceva. s-a trecut la o alta stare de spirit. în sufletul meu începuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri. cu neastâmparul din noi. pe acelasi drum. Atunci i-am vazut pe prof. o dorinta de mai bine. Am stat o zi prin Valiug. Întorsi din excursie. Eu eram singurul dintre ei care fusesem încadrat în Fratiile de Cruce la Caransebes.si sufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. Un optimism. Ni se pareau toate din alta lume. Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe. De la starea de tensiune în urma dezmembrarii tarii. pe ziua de 5 sept. Acolo ne-am luat si noi dupa lumea cea multa. lânga dâlma. unde fusese internat. Fluidul de optimism era . izvoarele Timisului. Horia Sima printr-o manevra armata da peste cap regimul lui Carol al II-lea. ne învaluia pe toti. Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. gasim în comuna o alta atmosfera. În 3 septembrie 1940. ne întâlnim cu Patru Maranu. de noi sperante în viitorul neamului. sorbeam totul. Împreuna cu generalul Antonescu. Se ducea la Garâna. Rabufnise ceva. din ordinul lui Carol al II-lea. Moise Dumitru a vorbit despre lagarul de la Miercurea-Ciuc. A treia zi. Cu multa disponibilitate si atentie. Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre spiritul de jertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. admirând farmecul naturii. responsabil de asasinarea Capitanului. Trecând de Garâna si cele trei ape. Ghenadie Ilie si pe Moise Dumitru de la Lugoj.

toate fortele raului se dezlantuisera împotriva legionarilor. a dragostei fata de neam. Sef de judet era Viorel Boborodea si prefect . III. târând tara în destramare si neamul românesc în degradare morala. Cu totii voiam atunci sa reparam nedreptatea facuta neamului de catre rusi. În luna noiembrie 1940 s-a facut reînhumarea legionarilor împuscati dupa executarea lui Armand Calinescu. tot în timp va trebui sa se realizeze si procesul de ridicare a poporului. prof.Iosif Costea. Inspector general la învatamânt era prof. Sef de unitate în cadrul F. 1939. a omului s-a petrecut în timp. unde sa-si gaseasca un loc de liniste si pace.C. pe calea cinstei. Dupa acest act nefast al lui Antonescu.-ului era Puspurica Toma din cls. Director al Scolii Normale era prof. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL Trecusera doi ani de scoala aici la Deva. pornirile din partea celor care si pâna atunci ne-au urât si pâna azi ne urasc. de sport. cu atâtea sperante. Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se stabileasca.D. de mare suflet si bun pedagog. Am . Stoica. venind din Ardealul cedat. Legasem prietenii cu cei mai multi colegi din clasa. de matematica. În concluzie. Si acum. mai ales ca pe capul nostru ca neam cazuse si sfârtecarea tarii. cei veniti de la Caransebes. pâna în 1989. Se încerca atunci o salvare a poporului român.pe masura tragismului prin care treceam ca neam. a omului din sânul neamului nostru. în dorul de afirmare. Lucrase cu Horia Sima. acuzele. Noul an scolar 1940-1941 începe într-o alta lume parca. a corectitudinii. a tarii. De felul cum s-au miscat atunci. Asa s-a ajuns la asa numita — Rebeliune — care nu era altceva decât o lovitura de stat a lui Ion Antonescu. Ion Margineanu. Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii.C. a VIII-a. de sub stapânirea comunismului. La Scoala Normala plutea un suflu nou de viata. Fusese si el internat în lagarul de la Vaslui. Printre profesori aveam pe Barbu Cornel. se dezlantuie o noua prigoana. I. au dat navala peste ei sudalmele. un om bine pregatit. era greu de redresat într-un timp atât de scurt. Petru Popa. Au fost legionari care au stat în închisoare din 1941 si pâna în 1964. legionarii nu mai stiau ce sa faca mai întâi pentru a alina durerile prin care trecea neamul românesc. mai dura si mai draceasca decât a lui Carol. a daruirii. unguri si bulgari. Gheorghe Cornea si Nicolae Sârbu. Scurtul timp cât a fost la îndemâna. 22 sept. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s-a legat aproape fara întrerupere de cel de al III-lea val. Unitatea de aici a Fratiei de Cruce luase legatura cu noi. cât a mai ramas în urma sfârtecarilor din trupul tarii. Procesul de alunecare a poporului. dupa revolutie. Refugiati erau peste tot.

aparati fiind de directorul scolii. Alaturi de marii capitani ai neamului. Înainte de prohodire. student la drept la Sibiu. Prin luna iunie 1943. sef al unitatii era Adrian Mihut. Subversiv. Asa am si facut. Closca si Crisan si Avram Iancu. Barbu Cornel. Dupa rebeliune lucrurile s-au linistit. transferat de la Caransebes. Dupa cum vom vedea. Cu totii deci ne-am trezit peste câteva zile în beciurile politiei. continuam lupta de rezistenta. În anul scolar 1942-1943 preiau comanda unitatii de la Scoala Normala din Deva. Am format careul unde sicriele au fost depuse pentru slujba de înmormântare. multi morti si cu zecile de mii de arestati. Deodata vad pe prof. curierul meu.D. Mi-a spus ca-mi va da în loc centura lui de ofiter. Printre cei care au organizat aceasta sarbatoare a fost si prof. Horia. unde am reusit sa descopar troita care strajuia mormântul legionarilor cazuti. Dupa aceasta lovitura de stat. student la medicina. ajutorul lui. De aici si arestarea lui Rista. De la Scoala Normala au fost arestati urmatorii: . centura cu diagonala. initiata în arestari legionare. venise. cei trei legionari martiri au fost acoperiti pâna la cap cu camasi verzi si centuri cu diagonala. declarând politiei ca elevii lui n-au iesit din scoala. în care era ceva si de la mine. Hunedoara avea ca sef pe Palcu Traian. Cu un an înainte. ca elev la Deva. alaturi de camasa sa. începe marea prigoana a lui Ion Antonescu. Palcu este arestat împreuna cu Iuga Petru. cu toate urmarile ei nefaste. care ne aresteaza si pe noi. Dupa ani si ani. cu toate organizatiile din Deva. Legatura cu Palcu o tineam prin Rista. Se cunostea scrisul prin sculptura.C. Rista Gheorghe. m-am dus cu masina la Tebea. Grupul 54 F. desi era ras de cei fara Dumnezeu. organizându-ne în Fratiile de Cruce. initiativa o iau Centrele Studentesti si Fratiile de Cruce din toata tara. La liceul Decebal din localitate. Barbu ca vine la mine si-mi cere sa-i dau repede centura mea cu diagonala pentru a o pune pe pieptul lui Petru Popa. atât Fratiile de Cruce cât si cei din grupul politic. în sicriu. unitatea noastra iesise la lupta în strada cu ceilalti legionari din oras. cam prin anul 1970. Totul s-a desfasurat sub comanda lui Viorel Boborodea. strajuiau de la Tebea destinul neamului nostru. Cu ochii scaldati în lacrimi m-am rugat la mormântul lor. cu câteva zile înaintea noastra. De la Sibiu venise pe fir la Deva.luat parte la aceasta slujba religioasa. Venise de la Bucuresti o brigada mobila. Procesele se tin lant în toate judetele. În timpul rebeliunii.

ne dadeam cu greu jos din vagonul duba. în simfonia lanturilor grele. suntem pusi în lanturi grele la picioare si transferati la Alba-Iulia. cu broboane de sudoare . În zornaitul lanturilor. grupul 54 F. Muresan Grigore 7. seful de grup. încurajati de sudalmile si bruscarile gardienilor. Brad si Gura-Barza la închisoarea militara din Sibiu. Hunedoara. într-o buna zi. elevi si studenti. încolonându-ne pe peronul garii. ne-am facut intrarea în cetatea de scaun a marelui Mihai Viteazul. Curca. de dimineata. Sosise un vagon-duba de la Ploiesti. care era tocmai în centrul urbei. se uita la noi. început de iulie. Eram un grup de peste 30 de tineri. Apararea la proces a fost organizata de Dr. forfota. unde am fost judecati si condamnati de catre Curtea Martiala. Bara Traian 3. Pop Aurel Dupa anchetele facute la Deva. înmarmurita. unul dupa altul. pentru a fi judecati de Curtea Martiala a Corpului 7 Armata. Sub arsita soarelui. tot lotul nostru. Fruma si Dr.D. am fost transferati toti elevii de la Deva. fratii de cruce. Se întreceau unul pe altul în a înjura si a striga la noi. în frunte cu Traian Palcu. PARUL DE LA ALBA-IULIA Era în vara anului 1943. Hunedoara. în cadenta comandata.1. în zornaitul lor.C. În gara orasului. trasi unul dupa altul. Am primit pedepse grele de închisoare. Pe asfaltul strazilor cetatii înaintam noi. cu Petru Iuga ajutor. Atunci am cunoscut iadul transferului cu vagonul-duba. încolonati fiind câte trei în rând. realizata de impactul lor cu strada. Câmpeanu Viorel 6. prin închisoarea din Ploiesti. Lumea nu prea obisnuita atunci cu astfel de pasageri. Bejan Gherasim 5. Berzescu Atanasie 2. Din el începuseram noi sa ne dam jos. cald ca-n luna lui cuptor. în iunie 1943. Dupa condamnare. care pentru prima data realizase unirea tuturor românilor. Murarescu Alexandru 8. am primit comanda de înaintare pe jos pâna la închisoarea orasului. unite acum. unde am stat doua saptamâni. Achitati au fost Bejan Gherasim. Câmpeanu Viorel si Pop Aurel. Cu picioarele ferecate în lanturi grele. În gara de la Alba-Iulia. veniti de la Sibiu. Rista Gheorghe 4. Dupa Burebista si Decebal ajunsese întâiul voievod al celor trei tari românesti. încadrati de gardieni.

Ne primeste cu zâmbetul pe buze. Ironia sortii. Nu prea stiam noi atunci ce însemneaza lanturile în viata unui detinut. Dupa perchezitia obisnuita. cunoscând obligatiile si drepturile noastre. cei care luptam pe viata si pe moarte împotriva comunismului. Toti eram mândri de noi c-am fost pusi în lanturi pentru credinta noastra. cu numarul 40. Am început sa facem cunostinta cu cei mai vechi din Alba-Iulia. În mijlocul lor trona unul mai rasarit. Tin sa mentionez can urma hotarârii ministrului de interne. siroindu-ne spinarea. prin Maresalul ei. A doua zi am intrat în programul închisorii. tara. Ne duceam greul în spinare. tinerii tarii angajati într-un razboi declarat comunismului. — “Ce-ati vrut. Pâna la închisoare am fost petrecuti de o lume întreaga. Iata-ne si la închisoare. ni s-au taiat lanturile de la picioare.brazdându-ne fata. Tragea în copiii lui. Noi pe mijlocul strazii. ma? Sa rasturnati guvernul? Voi vreti sa conduceti?” Primirea s-a încheiat cu obisnuitele înjuraturi. anul . unde regimul de detentie era mai aspru. care vorbea ragusit. iar drepturile. Generalul Petrescu era comandantul închisorilor pe tara. comandant era maiorul Munteanu. aproape inexistente. cu detinuti politici. Mai ramasesera si la Aiud. Era destul de sever si absurd. gras. acestea lasându-si urme adânci în carnea noastra. La Alba-Iulia era colonelul Musca. Deci la vremea aceea. În piepturile noastre tinere. un om mic de statura. tânara pe atunci. cu fruntile în soare. Erau frati de cruce din toate judetele tarii. Închisorile din tara. Ne conduceau. ne rasplatea cu temnita. D-l Prim era seful gardienilor. am fost dusi în camera noastra de la etajul I. erau conduse de magistrati militari. ca atunci când le-am purtat în timpul comunismului. Ion Antonescu. Aici au fost adusi toti cei care aveau si pedepse disciplinare. A fost numit comandantul închisorii din Transilvania. aproape toti fratii de cruce au fost adusi la Alba-Iulia. Aici. cu o ploaie de ironii. ei pe trotuare. pe noi. paseam în necunoscut. La Târgu-Ocna de asemenea mai erau frati de cruce. ucigându-i si aruncându-i în închisori. la intrarea într-o noua închisoare. pusese tunurile si mitralierele sa traga. Eram copiii lor. La Aiud. cu bratele goale. în curtea administratiei. Ca-n toate închisorile. târând dupa noi lanturi grele. Maresalul Ion Antonescu ne declarase razboi tinerilor de atunci. Într-un hol mare suntem primiti de o droaie de gardieni. Mai târziu s-a numit camera hunedorenilor. pentru ca am crezut în biruinta neamului românesc. obligatiile erau multe.

regulamentul nu s-a respectat. Nu se mai respecta regulamentul închisorilor. Ca organizare. La ora protestului. Avea acest dar de a polariza lumea.1943. între detinuti. îndemna lumea la disciplina si rabdare. Cei de la administratie stiau ca Ripan conduce. parca era un facut. întotdeauna au fost la dispozitia Maresalului. mai erau si informatori. Cu echilibrul lui interior. Fratii de cruce de aici. Murarescu Alexandru si eu. Nicolae Itu si Iacob Toma. nu l-am mai gasit acolo. Ca-n tot locul si-n orice închisoare. Se batea pâna la lesin. S-au calcat în picioare drepturile omului. ci consimtit: Iosif Ripan. scrisori. ca nu se respectau drepturile lor.. Cei care ne-au pus la curent cu cele întâmplate au fost lugojenii.. a tratativelor sa rezolve acest conflict cu administratia. închisoarea de la Alba-Iulia avea un sef consimtit si nu ales. Se înscaunase un regim de teroare. Desi erau judecatori. tâmplar de meserie. închisorile cu detinuti politici aveau ca directori magistrati militari. Cu toate acestea. mi-au povestit totul. instaurându-se teroarea. Când am venit eu la Alba-Iulia. Voia ca pe calea dialogului. tocmai atunci s-au comis cele mai mari nedreptati. Toti se grupasera în jurul lui Iosif Ripan. Acolo ascultam de un legionar mai batrân. cu de-amanuntul. Pe lânga badia Suciu. toti ascultau de el. bataile se întetisera. Spiritele mai erau înca agitate. Detinutii politici aveau multe drepturi în plus fata de dreptul comun. din grupul lugojenilor. Mâncarea se înrautatise. din Vintu de Jos. Printre ei era Itu Nicolae si Iacob Toma. Suciu Ion. de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. care ajunsera cu un an înaintea noastra — 1942. vorbitor. În grupul hunedorenilor eram câtiva banateni: Rista Gheorghe. fratii de cruce înca timorati. Conducea efectiv închisoarea. Noi toti ascultam de el. pe acea vreme. Îi cunosteam pe lugojenii mei de afara. Dar. care declansase lupta pe viata si pe moarte cu legionarii. Am gasit închisoarea de la Alba-Iulia într-o atmosfera destul de încarcata. ca dupa o grea batalie. de badia Suciu. nu ales. pachete. prin luna mai 1943. protestasera energic împotriva conducerii închisorii. cum îi spuneam. exact ca-n timpul comunismului. iulie 1943. Berzescu Atanasie. Îl adusese colonelul Musca de la Aiud pentru a-i lucra mobila pentru el si conducerea închisorii. Detinutii au trecut la amenintare cu greva . Ar fi trebuit sa stapâneasca simtul dreptatii în închisori. mai era cineva dintre fratii de cruce care se impunea si conducea toata închisoarea.

administratia a trecut la represalii. pe loturi de judecata. putin timorati. un par frumos si mare. când ne urcam în camerele noastre. Toti eram o familie. Atmosfera. Strângând din dinti. Doi câte doi. nr. sau si trei. când suna desteptarea la ora 5. Izoleaza un grup de detinuti în frunte cu Ripan. Gheorghe Rista. Înfuriat. ne plimbam si discutam fel de fel de probleme din multele noastre preocupari. Dupa aceasta demonstratie de forta. era destul de încarcata si fratii de cruce. Petrescu a strigat ca un nebun: — “Acesta-i seful lor. avea cam la mijlocul ei. pe lânga zid. Grigore Muresan. La rândul ei. multi ne asezam pe paturi când soarele ardea mai tare. în discutiile noastre. mai mult spre dreapta. Vine la fata locului generalul Petrescu de la Bucuresti. nu s-a auzit nici un cuvânt de durere. De dimineata. loc al nostru de plimbare. cea care ducea la bucatarie si ateliere. Prima curte era cea care ducea la administratie. 2. Cei izolati sunt adusi în curtea închisorii si-n fata detinutilor si a conducerii. a rabdat. Acolo stateam pâna seara. pentru program. Curtea în care noi aveam acces era cea din mijloc. Biruise. La umbra lui. aplicându-i-se loviturile. Eu nu l-am mai întâlnit decât afara. li se aplica pedeapsa de 25 de lovituri la spate. totusi. ne faceam programul de camera si ieseam afara în curtea închisorii. Curtea din mijloc. De la liceul Decebal erau . Alexandru Murarescu. ne adunam pe grupuri de judet. a doua era a noastra. Fusesera întinsi la pamânt pe o rogojina. Adesea. De obicei. Am ajuns sa cunosc destul de bine si detinutii si gardienii care ne pazeau.” Asa a ajuns Iosif Ripan mutat disciplinar de la Alba-Iulia la Târgu-Ocna. de la Scoala Normala. 2. lucrurile s-au mai linistit. unde stateam toata ziua. n-a scos nici un cuvânt de durere. Când a ajuns rândul lui Ripan. De-a lungul zidului era o alee. asa cum am descris-o. nr. în frunte cu colonelul Musca si generalul Petrescu. De jur-împrejurul curtii. prieteni fiind. unde noi stateam si ne plimbam toata ziua. iar doi gardieni aplicau loviturile. mai visam si acasa. Atanasie Berzescu. iar a treia. gen. fiecare din noi îsi gasea câte un loc de odihna. Hunedorenii se adunau în jurul lui Traian Palcu si Iuga Petru. Pe lânga ei doi mai eram si noi ceilalti: Traian Bara. Sa-l trimeteti la Târgu-Ocna cu regim sever.foamei. sfidându-ne.

La plimbare când ieseam. la Aiud. visând si acum ca-n tineretile noastre. a parului de la Alba-Iulia. Între noi era o strânsa prietenie si buna întelegere. Era printre ei un tânar. Purta în timp de iarna. l-am cunoscut si pe Ion Gavrila. plimbându-ne doi câte doi. în timpul regimului comunist. a venit si iarna pe capul nostru. Tot de atunci. Sufletul si fizicul se armonizau. Dupa plecarea lui Iosif Ripan. când eram copil. Era anul 1943. De la Alba-Iulia nu l-am mai vazut pe Ion Gavrila decât în 1 sept. din Bucuresti. un suman bine croit. buni prieteni între noi. Se purta la noi la Teregova în timp de iarna. aruncat pe umeri. cam de vreo 17 ani. Acum era soferul col. când s-a oficiat o slujba religioasa de pomenire a mortilor din temnita Aiud. suba era cea care ma scotea din iarna. erau Ion Almajan si Iuliu Bumba. Si asa. din grupul Fagaras. în loc de palton aveam o suba. care semana a suman. Periprava. a parului. Mitica Oniga. Se parea ca pacea si armonia se realizasera în rândurile noastre. la Aiud. ca si stapânul. ca sef al închisorii a ramas tot badia Suciu tâmplarul. Ne devenise acea curte de mijloc. De atunci. locul nostru de taina. sfatuitorul nostru de taina Mateescu. ascultam de ei. locul de unde. Dupa multe framântari ale noastre am ajuns sa-l consimtim ca sef al închisorii pe Sotirescu Stefan. de la Periprava. nu l-am mai întâlnit decât în 14 sept. De la Gura-Barza era Gâlea Vasile. cu ocazia conferintei tinuta la Universitatea de Vest în legatura cu rezistenta . În acest timp m-am apropiat mult de bucovineni. cum o numeam noi. ducându-ne amarul prin glume si plimbari. 1994 la Timisoara. Legasem prietenii cu atâtia din fratii de cruce din toata tara. Mai târziu. si altul ne-am bucurat mult de întâlnirea aceasta din Aiud. Aveam pe atunci 22 de ani. am stat cu el. Era locul nostru de odihna. Si unul. Musca. Din Hunedoara oras. cot la cot. din vremea aceea. destul de primitoare. ma împrietenisem cu Nicolae Itu si Iacob Toma de la Lugoj. la scoala primara. Noua-Culme. Pâna când am ajuns la Caransebes ca elev la Scoala Normala am purtat aceasta suba. În afara de fratii mei de cruce din judetul Hunedoara. De fapt. soferul Capitanului la Bucuresti. 1994. Ei doi erau ca parintii nostri. Fata-i era luminata de zâmbetul tineresc. visam la mai bine.Adrian Mihut si Constantin Iancu.

ca pâna când toate perele s-au copt si au cazut. Era spre sfârsitul lunii iulie 1943. Au comunicat evenimentul iesit din comun la Bucuresti. parul nostru devine ispititor. De la prima para cazuta la pamânt. am patruns în atelierul de tâmplarie. crezând în Hristos. De data aceasta. acum încarcat de roada. nu mult dupa ce venisem noi de la Sibiu. În felul acesta ne treceau zilele fara sa ne dam seama. se apropia unul dintre noi si ridica para cazuta. nu cu mult. Din zi în zi. Administratia. parul ocrotea lânga tulpina o buna gramada de pere. fratele lui mai mic. Dupa acel conflict dintre conducere si detinuti s-a aprobat câte o scrisoare si vorbitor. copiii de atunci. Mehedinti i-am cunoscut pe Stanica Mihaiescu. Erau coapte. nimeni dintre noi n-a mâncat o para. Eu. De la acest prim gest. scriitor. destul de important. Parul nostru.din muntii Fagarasului. perele erau tot mai frumoase. ca si cum asta ar fi porunca. Acest fapt a uimit lumea. când ne retrageam la camere. cadeam tot mai mult în ispita. student la Stiintele Economice. toti care observam ca vreo para a cazut o luam si o asezam lânga tulpina parului. Am început sa lucrez la sculptura. Marian Bejat. ca mai este cineva liber si lupta pentru salvarea neamului nostru. Cald peste masura. seful grupului. Trebuie retinut un lucru. Asa am luat legatura cu familia. Erau coapte de-a binelea. Seara. dupa un timp. Stiam ca nu este al nostru. au început sa cada. Emil Cizmarescu. îsi apleca crengile tot mai mult spre pamânt. Musca în frunte si gardienii care ne pazeau a ramas uimita de gestul nostru. ne trezim în luna august. Si nimeni n-a fost sfatuit sa nu se atinga de vreo para. si pe Nicolae Ciovârnache. cu col. Trecând zilele. Pomul nu era pazit de nimeni. a fost o nadejde de mai bine. tot frumos si cald. la pamânt. Ne plimbam unul dupa altul. Mircea Bejan. Perele ne tentau tot mai mult. Ticu Mihaiescu. Noi. punând-o lânga tulpina. coapta fiind. Mai târziu. În timpul anilor de temnita. Din grupul jud. Pentru mine. el a fost un îndemn la rezistenta si o speranta în ridicarea neamului nostru. Perele se aratau acum mai frumoase si mai îmbietoare. acum cunoscut sub numele de Emil Manu. trecând fiecare pe sub coroana lui. lipsiti fiind de fructe. De la interne au . una câte una. Printre lugojeni au mai fost Dabici Valeriu si Pop Aurel.

la Iasi sub conducerea lui Alexandru Butunaru. în acei ani de început. Nordului Bucovinei si Tinutului Hertei. când visul de secole al natiunii române — “Întregirea neamului nostru în granitele lui firesti” — se realizase un nou grupaj de necesitati pentru mentinerea acestui vis înfaptuit — România Mare. S-au convins la fata locului. crezând cu tot sufletul nostru în Hristos Iisus. Asa se explica faptul ca azi. adunati în padurea Dobrina în 1919. a României Mari. de la unul la altul. — Istoria parului de la Alba-Iulia. Atunci am câstigat o batalie în fata istoriei. ca Fratiile de Cruce. se cereau oameni noi. desi Pactul Ribbentrop-Molotov este anulat. se decid sa lupte pentru apararea neamului împotriva pericolului de la Rasarit. urmarile lui nu sunt reparate. Sa aruncam acum o privire generala asupra istoricului Fratiilor de Cruce si asupra scopului acestui fenomen în revolutia spirituala începuta de generatia de la 1922. înfaptuit acum. De aici a fost informat si Maresalul Ion Antonescu. comunismul. La vremuri noi. Telul final era ridicarea si apararea neamului românesc. De aici si pâna în 1922. ministrul de interne. lucrurile iau amploare. . unde am învatat sa fim cinstiti si corecti. trecusem un examen si înca unul din cele mai mari din viata noastra.venit generalul Petrescu si generalul Pichi Vasiliu. fratii de cruce din toata tara. ca scoala în domeniul educational. noi. Fara sa ne dam seama. altfel. La 4 mai 1924 ia fiinta prima Fratie de Cruce din tara. sa nu furam. toti aveau ochii atintiti asupra noastra. visul unirii. pe care Lenin si toti ai lui ca si pâna-n prezent n-au vrut s-o recunoasca. Am dovedit. se va destrama în fata pericolului din afara ca ceata în fata soarelui. din 24 iunie 1927. Prin Bucuresti circula aceasta fapta. nu sunt o utopie. Dupa anul 1918. Corneliu Zelea Codreanu sesizeaza acest pericol. Am demonstrat ca am fost crescuti în scoala Fratiilor de Cruce. Si azi acelasi pericol comunist ne ameninta. O mâna de elevi. Parintii care veneau la vorbitor ne confirmau acest lucru. Constatam ca acest fenomen se impune ca o necesitate în scoala româneasca. Fratiile de Cruce nu au facut altceva. Începând cu Lenin. iesita din comun. Se declanseaza revolutia spirituala. A fost primul dintre examenele pe care le-am dat în fata neamului. Elev fiind. Nu vor sa ne recunoasca drepturile noastre asupra Basarabiei. în acea vreme. decât au pregatit aparitia fenomenului legionar prin înfiintarea Legiunii Arhanghelului Mihail. La rasarit ne pândea pericolul rosu.

sublocotenent. Am alaturat raportului sefului de post o copie dupa foaia de eliberare si o copie dupa decretul de amnistie. Printre ei si Ion Bohotici. între pozitia ocupata de scoala noastra si Scoala de Ofiteri nr. Prin el am luat legatura cu unitatea legionara. Era în fata comunei Mocrea. cantonat la Valea-Boului. nu dupa mult timp. Se dau acum lupte grele între armata maghiara si elevii de anul II. dupa ce luase legatura cu Ion Bohotici. era regimentul . Nu fac nici o luna de zile. din Hunedoara amândoi. neinstruiti. “copiii aia”.ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA În 1944. Din aceasta unitate mai facea parte si Stoleru. Asa cum eram. de catana neinstruita. fratii de cruce aruncati în închisori pe nedrept. în luna iunie 1944. am ocupat o pozitie de lupta. Aici dau de toti fostii colegii mei de la Scoala Normala din Deva. ma trezesc cu o citatie de la Curtea Martiala din Timisoara. Echipati de razboi. primesc si ordinul de încorporare. Facuse Scoala de Ofiteri în Germania. Ajuns acasa. În aceeasi zi au fost respinse 12 atacuri ale ungurilor. elev în anul II. un mamelon pe care noi adesea faceam instructie. cu ranita si tot echipamentul necesar. pentru a fi trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva. Acolo erau toti colegii mei de clasa. dupa lungi ezitari. Eu cu Bara Traian eram în anul I. acum scriitorul Emil Manu. Îsi schimbase atitudinea fata de mine. Acolo ma întâlnesc cu Emil Cizmarescu. plecam pe front cu toata scoala. Iata ca ne prinde si 23 August 1944. Se scursese mai bine de o luna de când venisem în aceasta scoala. Cei din anul II au ocupat o pozitie pe dealul Mocrea. Iata-ma si soldat. În 13 mai 1944 am fost pus în libertate. Prin Biroul de mobilizare din Lugoj sunt încorporat la 5 Vânatori Timisoara. la Regimentul 96 Infanterie din Caransebes. împreuna cu Bumba Iuliu si Ion Almajan. Era comandantul meu de pluton. cantonat la Sacalaz. cum le-a spus el înaintea executarii din 1946. ca-mi vine si ordinul de lasare la vatra. fiind condamnat politic. 2 Bacau. ca nu m-am sustras de la încorporare. Fac întâmpinare prin postul de jandarmi din Teregova. Toti erau în anul II. De la 5 Vânatori sunt trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva din Ineu. În timpul cât eu îmi faceam dosarul pentru Curtea Martiala. sub numele de “Legea 70”. I-au dat peste cap. Pe linia frontului. formând un dosar cu actele necesare de justificare. Eram dat în judecata pentru nesupunere la încorporare. Maresalul Ion Antonescu se decide sa elibereze o buna parte din tinerii sau. Se da un decret de amnistie.

Lazar Tiberiu si altii. Venise Filon Verca din Germania. a ocupat doua pavilioane alaturi de noi. Rezistenta armata din BANAT Suntem în anul 1946. O parte din elevii nostri au fost luati de rusi în linia întâi a frontului. întorcându-se la Oradea la scoala. pe noi trimitându-ne la Scoala de Ofiteri de rezerva nr. Era un exod al disperatilor din iadul frontului. dupa program. Cu infanteria motorizata. Niciodata neamul românesc n-a fost mai mult hartuit ca-n lupta cu SATAN. Cât timp am stat la Ineu. Aparuse un decret care scutea de armata pe toti studentii în teologie. 2 Bacau. Ne întâlneam la cantina scolii lor. cu scopul de a organiza rezistenta împotriva comunismului. În 20 octombrie. Gasindu-ne fata în fata cu inamicul. Cu noi veneau din plin si civilii. Pe baza acestui decret am fost lasat la vatra. atât de ordin strategic cât si de ordin tactic în lupta poporului român împotriva lui Satan de la rasarit. Eram. Pe acolo frontul a fost spart. toata scoala s-a întors în cazarma. când aparent caderea comunismului s-a realizat pe plan mondial. dupa doi ani de scoala militara. de luari de pozitie. încercându-se o învaluire a scolii noastre. Deci în toamna anului 1945 eram student la teologie. Eram student anul I la teologie. Refugiata din cauza frontului din Moldova. În februarie 1945. loviturile lui din . Parasutarile din 1945. Se stabilise în Caransebes.5 Vânatori Timisoara. Petru Hamat. Eram în apropierea comunei Gurahont. Alaturi de Ion Iliescu. împreuna cu Petru Maranu. Din timp ne-am retras spre Buteni. Din acest an se începe reorganizarea Miscarii Legionare. deci. lucram sub ordinele lui Filon Verca. cu carutele pline de bagaje. Acum. Cu multa greutate au scapat de rusi. El era seful judetului Severin. Era elev la Scoala de Ofiteri nr. ca professor de limba româna la Liceul “Traian Doda”. se desfiinteaza ambele scoli. În toamna anului 1945 reusesc sa fiu lasat la vatra. 1 din Ploiesti. târându-si dupa ei si traistile pline cu te miri ce. au scos în evidenta o multime de probleme. ma întâlneam zilnic. parasutat fiind în 1945. rusii i-au respins pe unguri. cu Petru Hamat. Am intuit faptul ca lupta va fi de lunga durata si cu multe sacrificii. care era ordonanta la un capitan de la ei. taran din Teregova. la un pahar de vin. fugarindu-i pâna aproape de Chisineu-Cris. în Ineu. an de hotarâri. doua scoli de ofiteri în Ineu. la sfârsit de secol XX.

Fratiile de cruce erau deja organizate. 72 Severin. Cunosteam legionarii din aceste comune. nu-l credea pe Filon ca acest act este o realitate. primind în mâna un act semnat de Seful politiei judetului Severin. Asa am ajuns sa lucrez si cu Spiru Blanaru.” — “Iosife. la grupul politic. La Timisoara era Ion Constantin. Din 1947 eram seful grupului FDC 72 Severin. Ca legionarii aflati în clandestinitate sa se prezinte autoritatilor. Severin. La Lugoj îl aveam pe Iosif Ripan. Cu el ma sfatuiam în bunul mers al Fratiilor de Cruce. Domasnea. Petru Cojocaru era seful regionalei Banat la FDC. si Partidul Comunist. organizarea rezistentei prinde viata. Zis si facut. — “Filoane. Si acum. Ca ajutor l-am avut pe Petrica Dragulete. Sub masca democratiei. respectând urmatoarele trei obligatii: 1). În ruptul capului. . prin Nicolae Petrascu si Vica Negulescu. Daca este numai o manevra a lor de a ne prinde? Atunci ce ma fac? Ei sunt în paza mea. pervers ne lovesc din umbra. Armenis si alte comune din jur. Îndata i s-au facut formele de legalitate. Iosif Ripan lucra sub directa comanda a lui Filon. 2). El cunostea bine oamenii din Lugoj. precum si elevii de la liceele de acolo. Sa predea armamentul pe care-l detin. Eu eram ajutorul lui Ion Iliescu. ca nu a fost vorba de colaborare cu comunistii. pe atunci student la teologie si seful grupului FDC nr. a credintei în Dumnezeu. Filon Verca este ajutat de prof. eu nu-mi tradez oamenii. fara dubiu. prin Ana Pauker si Teohari Georgescu. prezentându-se conform actului încheiat între parti. lupta este tot atât de acerba. Activitatea mea se desfasura pe tot cuprinsul jud. care la aceea vreme conducea partea de nord a judetului Severin. N-a fost vorba aici de nici o colaborare. În acea zi a mers Filon Verca la politia judetului Severin. Din acest act reiese. Sa nu participe la activitatile electorale (cele din 1946). la noi în tara. mergi cu mine la politie si eu sunt primul din judet care fac acest pas. Dupa o aparenta liniste pe plan politic. egalitatii si fraternitatii. În cursul anului 1945 are loc un act între Miscarea Legionara. izbind cu o putere de necrezut. cum mintea omului nu-si poate imagina. Ion Iliescu.agonie sunt cele mai periculoase si cele mai perverse. tu stii ca si eu sunt pâna acum tot în clandestinitate. Din pozitia aceasta lucram îndeaproape cu Filon Verca. a libertatii. Deseori mergeam trimis de Filon la Teregova. Odata întors în tara. 3). Aici se cade sa amintesc dialogul lui Filon Verca cu Iosif Ripan la Lugoj. Filon Verca ia în mâna reorganizarea Miscarii Legionare. Ne dadeam seama de pericolul comunist. ca si-n 1946. Luncavita. Aici este conditionata eliberarea legionarilor din închisori.

Iata din ce a constat aceasta confuzie: 1). Peste tot era o unitate de vederi. o singura problema s-a dezbatut si anume cea a activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Pâna la urma a biruit punctul de vedere al lui Nicolae Petrascu. la Lugoj. Abaterile erau tot mai evidente din partea comunistilor. pe care le câstigasera taranistii cu neta superioritate. demonstrativ. Au continuat cu arestarile. ei continuând cu arestarile. La conferinta au luat parte. Asupra acestui punct erau doua pareri: 1). cei mai numerosi. toti oamenii lui au venit la casele lor. dupa câte am retinut din cele spuse de Iosif Ripan. acest act. timp de trei zile. Dar. pâna la trecerea urgiei comuniste. a fost o cale lunga si plina de surprize. dispusi oricând la crime. Comandamentul Miscarii Legionare tine o conferinta. de aici si pâna la respectarea întelegerii. La mijloc erau comunistii cu caracteristica lor de oameni crescuti în scoala minciunii. Nistor Chioreanu. mergeam si curier trimis de Filon în sudul judetului. erau pentru continuarea activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. 2). la grupul politic si sub comanda lui Ion Sadovan la FDC. Iosif Ripan s-a lasat convins. Radu Mironovici. — Cu capul la pamânt —. cu expresia — cu capul la pamânt — 2). Unii. a generat si-n rândul legionarilor o confuzie. Dupa cum vom vedea. CONFERINTA DE LA LUGOJ Suntem martorii unui fapt de o mare importanta. Din istoria evenimentelor se stie ca legionarii n-au fost eliberati din închisori. mai putini la numar. lucra Iosif Ripan. Altii. prin grija si obladuirea lui Iosif Ripan. Asa s-a simtit nevoia de a se trece la lamurirea lucrurilor.Numai dupa acest gest al lui Filon. În organizarea luptei de rezistenta s-a mers fara sovaieli. a actului. În nord. la Lugoj. Eram toti uniti sub comanda lui Filon. ANUL 1948 . Nicolae Petrascu. În cadrul acestei conferinte. erau pentru încetarea activitatii legionare. Actul a fost încalcat de catre comunisti. Au înscenat abateri din partea Miscarii legionare. într-o casa bine pazita. De aici încolo. În luna octombrie 1946. Nicolae Lupu si Vica Negulescu. Radu Mironovici sustinea sa se înceteze orice activitate a Miscarii. spre Dealul Viilor. desi eram sefului grupului FDC 72 Severin. Nicolae Petrascu era de parere sa se continue lupta de rezistenta împotriva comunismului. la vremea aceea. hotarându-se linia pe care trebuia sa o adopte în fata Comunismului. de a continua activitatea si lupta de rezistenta împotriva comunismului. Eu. acuzând-o de interventie vadita în favoarea lui Iuliu Maniu la alegerile din 1946.

O parte din ei iau calea codrului. realizând acea fantastica simfonie a lor în contactul cu metalul stralucitor în bataia razelor soarelui rasare. Iata ca a venit si luna iulie.Se dezlantuise marea prigoana legionara. Petru Grozavescu-Maranu si Ilie Cojocaru-Mocea. Romulus Anculia-Miloi. “Domnule professor”. Se asternea atunci un fâsâit de coase în fânul ud de roua diminetii. S-au înselat însa. . Fânul trebuia cosit. dupa arestarile din mai. Petru Anculia-Miloi. Eu sunt un taran prost. Auzul li se ascutise. plecau unul dupa altul la postata de fâneata. de cuvintele însufletite ale lor. luna florilor a anului 1948. pentru nepotii si stranepotii nostri. nu stiu cum sa-ti spun. cu cucia în cioc si pistolul mitraliera în banduliera. privirile li se otelisera. — LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA. decât ei. de dimineata tare.” Si asa am ramas pentru ei toti si-n ziua de azi. fara sa-mi dau seama. ascutindu-si coasele. Unii dintre ei au mai dat si pe acasa. haituiti ca vânatul din padure. Acolo. când li se parea ca-i liniste. Si acum mi-aduc aminte cum îmi povesteau când ma duceam la ei. un adevar istoric. ca la o comanda. LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA Mai. cum de-abia-n rasarit de soare. sus. cum au fost Martin Copaceanu-Rica. În rasarit de soare. pe dealurile de sub Semenic. Întotdeauna îmi spunea: — “Nu pot sa-ti spun pe nume. dupa o vreme se obisnuisera cu codrul. cuciile mângâiau apasat ascutisul coaselor. ca doar sub ochii lui am crescut. stând la pânda. Mai târziu au mai venit si altii. Eram vecini cu casa. ea este o realitate. La orice miscare. vremea coasei.” Martin Rica nu voia sa-mi spuna pe numele de botez. Se adaptasera legilor de aparare ale jivinelor din padure. cosind fânul toti la un loc. mai ales de ale lui Martin Copaceanu-Rica: — “D-le professor. La Teregova. nelasându-se prinsi de comunisti. ca securitatea a pus mâna pe ei. cu semnul crucii facut înainte de începerea lucrului. pun mâna pe arma. N-avea cine sa-l taie. Era parca o ceremonie înaltatoare. fiind nedespartiti. iar instinctul lucra din plin. Sa fi stat numai deoparte si sa-i fi vazut pe acesti adevarati haiduci ai zilelor noastre. desi azi. sus. Se duceau de la unul la altul. Se ortaceau. D-ta ai scoala multa. trezindu-ma în pozitie de tragere. Trebuie sa te respect. cei care au scapat de arestarile din 15 mai au luat calea codrului si ei. Se înfratisera cu codrul toti cei care. scapasera liberi. fiecare cu coasa pe umar. Si asa s-a creat aceasta legenda pentru mai târziu. care mai traiesc. Data de 15 mai 1948 este cea când sunt arestati cei mai multi legionari din tara. chemau pe Dumnezeu cu ei într-ajutor. dar parca ne-am salbaticit. îi alungase de acasa pe o parte din legionarii de la Teregova.

Grupul de legionari. în toata acea vara fierbinte a anului 1948. Daca ati sti cât de frumos povestea Romulus Anculia-Miloi. drept marturie nepieritoare a istoriei neamului nostru. Eu n-am reusit sa ajung la acele caiete. Se realizase un paradox. de pe dealurile Domasnei. caci Spiru Blanaru a fost o realitate. Asa au lucrat ei. când era la Caransebes ca professor. Cu urechile ciulite. Moartea l-a luat înainte de 1989. La urma se alegeau cu un râs si voie buna. acesti haiduci ai zilelor noastre. si nu o fantasma. Pe la orele noua. înfaptuind acte de eroism. Desi se gaseau într-o lume de iad. pe genunchi era asezat pistolul mitraliera. Cineva este interesat ca acestea sa nu iasa la iveala. când soarele se ridicase bine pe cer. realizau atunci un petec de rai pe pamânt. poporul român îsi pierde libertatea. toti recrutati de Horia Sima. GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) O data cu actul de la 23 august 1944. se desfasurau unul dupa altul. schimbând cuvinte mai mult în soapta. strajuiti de codrul des. cu o extraordinara abilitate si cu o perversiune neîntrecuta în . Îmi mai povesteau haiducii mei ca ori de câte ori. De acum încolo îi vom urmari pe toti. Era un taran cu multa carte. în marginea de padure. venea prânzul gatit de familia cu fâneata. în pozitie de tragere. prigoniti de Satan. se asezau cu grija la masa asternuta pe un masai (fata de masa) anume facut din cânepa.Doamne. povestite mie în zilele de închisoare. cu oamenii lui. în timpul coasei. cu brazda alcatuita atunci de fiecare din ei. scaldata de razele soarelui rasare. a alcatuit nucleul grupului de rezistenta care avea sa se formeze când Spiru Blanaru avea sa vina pe dealurile Teregovei în noiembrie 1948. Un autodidact. acesti cavaleri ai Crucii. realizau dumnezeiescul în frumosul tablou: La coasa. Oamenii ostracizati. comunistii. se auzea câte un zgomot neobisnuit. Cum stateau ei în fata castronului cu mâncare. cu fânul de curând cosit. desfasurându-se în sânul grupului condus de Spiru Blanaru. în cadenta coaselor. În mod cert. aruncau coasele în fâneata si cu pistolul în mâna se aruncau la pamânt. ca s-au speriat din senin. Mergeau unul dupa altul. ce dumnezeiesc era acest neuitat tablou. care în mod sigur ascund o sumedenie de adevaruri si fapte petrecute. A scris opt caiete din memoriile lui. fiind gata oricând sa puna mâna pe el. fugiti de urgia satanicului regim comunist. Rusii. Nu sunt în stare sa va redau cele povestite si traite de ei. cazând în robia comunismului. liberi în mijlocul naturii. La umbra unui pom sau a unui arbore.

politica mondiala, cu consimtamântul Apusului, la Ialta, pun stapânire pe Estul Europei. De comun acord, Stalin, Churchill si Roosevelt determina sfera de influenta a fiecarei puteri în Europa. Asa ajungem noi, neamul românesc, sub jugul sovietic. Cu trupul tarii sfârtecat, cu capul plecat în semn de rob, resemnati, asteptam parca barda calaului sa ne taie capul. Si de data aceasta, ca-ntotdeauna, neamul românesc gaseste solutia de a iesi din criza social-politica, dar mai ales spirituala. Se organizeaza în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Românii din pribegie, fugiti de urgia comunista, iau atitudine în fata actului din 23 August. Sub comanda lui Horia Sima se înfiinteaza GUVERNUL DE LA VIENA în toamna anului 1944. Tot acum, în 1944, se organizeaza ARMATA NATIONALA. Se face apel la toti românii din exil ca sa se înroleze în aceasta armata nationala pentru a lupta împotriva Rusiei, care ne rapise Basarabia si nordul Bucovinei. Dupa terminarea razboiului, 9 Mai 1945, ARMATA NATIONALA se desfiinteaza. Tancurile rusesti pun stapânire pe întregul popor român. Comunistii, la vremea aceea, erau putini la numar, în jur de 1000, dar, cu puterea moscovita în spate, au calcat si supus toata tara. Pe rând, grupuri, grupuri de români, din fosta ARMATA NATIONALA, vin în tara si se organizeaza în rezistenta pentru aparare. Intuisera ca primejdia era mare. Era în joc însasi fiinta neamului. Acum au loc parasutari în toata tara. În Banat a fost parasutat profesorul Filon Verca. Odata ajuns pe pamântul tarii, începe organizarea de rezistentei, de comun acord cu puterile din Apus. Nu la întâmplare s-a pornit lupta împotriva comunismului. Centru de organizare în Banat a fost Caransebesul. Aici Filon Verca a fost ajutat de prof. Ion Iliescu, care tot timpul era alaturi de el, fiind student la Teologie. Pe atunci, grupul FDC al jud. Severin era condus de Ion Iliescu. În acea vreme, eu, Atanasie Berzescu, ca student la Teologie, am luat parte activa la organizarea rezistentei, totodata fiind si ajutorul lui Ion Iliescu. Tin sa mentionez ca eram sub directa conducere a lui Ion Sadovan, seful regionalei Banat. Filon Verca a fost ajutat si de Petru Hamat, professor la liceul “Traian Doda”, de Ion Chirila, Nicolae Balanescu, Adam Andrei si altii. La Lugoj l-a avut colaborator pe Iosif Ripan, care conducea rezistenta din nordul judetului Severin. În partea de nord a judetului se angajasera în lupta de la tinerii frati de cruce

pâna la cel mai batrân luptator. Nordul Banatului, care a cuprins si Aradul, l-a avut ca organizator pe ing. Ion Constantin, ajutat de Ion Sadovan, seful regionalei Banat F.D.C. I-a mai avut alaturi pe Gheorghe Brahonschi, Constantin Pascu, C-tin Florescu, Teodor Roman si altii. Tin sa mentionez ca, dupa trecerea lui Moroaica în Germania, care de fapt fusese numit în locul lui Ion Constantin, ramâne Constantin Pascu la conducerea regionalei Banat. La rândul sau, Ion Sadovan, a fost ajutat de Petru Cojocaru, Virgil Procapovici, Constantin Munteanu, Viorel Gheorghita, Ion Godea si altii. În sudul Banatului, prof. Verca a mai fost ajutat de Nicolae Horascu si Spiru Blanaru, în plasa Teregova. În garnizoana Teregova i-a avut pe Horia Anculia, sef de garnizoana, pe Petru Grozavescu si Romulus Anculia. În plasa Orsova, ca organizatori au fost Zaharia Marineasa, Comandorul Petru Domasneanu si Gogu Cristescu. Pâna acolo se ajunsese cu actiunea dusa împotriva poporului român, ca la Moscova, în cadrul ministerului de externe, functiona o directie speciala pentru România. De acolo, deci, era condusa România. O multime de rusi, care cunosteau bine limba româna, au primit cetatenia româna, au ocupat mari functii în stat. Poporul român se gasea deci într-unul din cele mai grele momente din istoria lui. Era în pericol existenta lui. Ne aflam în anul 1946. Se pregateau alegerile parlamentare. Preocupati, cei de la conducere, de acest lucru, noi ne-am desfasurat mai liber în organizarea rezistentei. Dintr-un loc într-altul, razlet, mai lua nastere câte un grup de partizani, mai ales în nordul Moldovei, prin Bucovina. Se impune un lucru de luat în seama. Toti cei care au facut parte din Armata Nationala, ajunsi în tara, s-au înrolat în grupurile de partizani. Aici au luptat cu dârzenie. Ajunsi la acest moment, se cuvine sa mentionam un lucru: — Când grupurile de partizani au luat fiinta de-a lungul muntilor Carpati, angajându-se în lupta cu comunismul, adevarata armata a neamului românesc, cu arma în mâna, o formau luptatorii din aceste grupuri de partizani. Aceasta era adevarata armata a poporului român. Numai ei luptau pentru neam si legea lui Hristos. Cealalta era armata rosie care secera cu necrutare sutele de mii de români. Istoria ne mai marturiseste ca pe vremea lui Avram Iancu — 1848-1849, neamul românesc s-a gasit într-un mare impas. Singura armata lui Avram Iancu, de 6000 de ostasi, reprezenta neamul românesc. Prin ei, neamul traia si se afirma. Asa si acum, în vremea anilor 1948-1949 si pâna la desfiintarea ultimului grup de

partizani, luptatorii din rezistenta formau adevarata armata a neamului românesc. Atunci când, la alegerile din 1946, se furasera voturile, comunismul era considerat cel mai mare dusman al nostru. Trebuia luptat împotriva lui chiar cu pretul vietii. Dupa ce în tara se fixeaza la teren, sprijiniti de tancurile rusesti, ei îsi desfasoara planul de atac împotriva rezistentei românesti. Cu experienta de lupta a Moscovei, ei încep treaba. Din 1947, alegerile din 1946, U.R.S.S.-ul, prin armata sa, a trecut la organizarea comunismului la noi în tara. Îsi înfaptuiau planurile, tavalugind lumea. L-au alungat pe regele Mihai în mod necinstit si dictatorial. Au urmarit din aproape pe ofiterii monarhisti, partidele istorice si pe toti cei care se gaseau luptând pentru apararea neamului românesc. Portile închisorilor s-au deschis. Au intrat cu miile, cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii. Muntii nostri au început sa gazduiasca o multime de români, constituiti în grupuri armate. Erau partizanii. Asa au luat fiinta grupurile de partizani, printre care cel al lui Spiru Blanaru din Teregova si al colonelului Ioan Uta. Când Gheorghe Ionescu, notar public, organizeaza comuna Teregova în formatiune de lupta, juramântul fiind luat de Parintele Alexandru Nicolici, Spiru Blanaru era deja organizat la munte în grup armat de partizani. Gheorghe Ionescu face aceasta organizatie pentru a veni în ajutorul celorlalte grupuri de partizani din munte. În vremea aceea nu se mai facea deosebire între taranisti, liberali, militari sau legionari. Toti erau români, frati între ei, cu o singura datorie, de a apara neamul de dusmanii de la rasarit, comunistii. Tin sa mentionez un singur lucru, în partea aceasta a Banatului nu au fost trei grupuri de partizani, ci numai doua: Spiru Blanaru si Colonelul Ioan Uta. Gheorghe Ionescu a organizat com. Teregova numai pentru a putea sustine si aproviziona cele doua grupuri din munte. Nu a avut grup separat. Când a trebuit sa fuga în munti, el s-a dus în grupul lui Spiru, a luptat alaturi de comandantul grupului. La sfârsitul lui 1948 si începutul lui 1949, Spiru Blanaru, cu grupul sau, se gasea pe dealurile Teregovei, organizându-se si aprovizionându-se. Iarna aspra se napustea tot mai naprasnic. Frigul nu cruta pe nimeni. Se gândeau tot mai mult la greutatile care vor veni. Aprovizionarea cu arme si alimente devenea o problema. Aveau arme, dar nu erau suficiente. În munti fugeau tot mai multi români. Acum securitatea se organiza pentru a înabusi actiunile grupului de partizani.

LUPTELE DE LA TEREGOVA
Era acalmie. Ca-ntotdeauna înainte de furtuna, oamenii erau nelinistiti. Asteptau sa se

întâmple ceva. Adesea, ieseau din case si plecau prin comuna, fara nici un rost. Un du-te vino peste tot. Dupa Sfântul Ioan, în ianuarie 1949, cam pe la 9-10 seara, securitatea îi aresteaza pe Grigore Ianosiga-Ionescu si pe Moise Anculia-Pasule, membri activi ai organizatiei din comuna. Toata Teregova se afla în alerta. Cei din organizatie se temeau de un denunt al celor doi arestati, în cazul în care ar fi cedat la ancheta. Aflati în aceasta situatie, destul de periculoasa pentru existenta grupului si a organizatiei, oamenii lui Spiru Blanaru se hotarasc sa atace primaria comunei, unde se afla postul de jandarmi cu cei doi arestati. Dupa orele 22,30 începe atacul asupra primariei din Teregova. Se arunca mai multe grenade în curtea primariei, producându-se panica. Se deschide foc de mitraliera în geamurile imobilului. Toti ostasii si jandarmii au fugit care-ncotro, împreuna cu ofiterii de paza. Partizanii au intrat în postul de jandarmi si i-au eliberat pe cei arestati, Grigore Ianosiga si Moise Anculia, care a plecat cu ei. Grigore Ianosiga s-a dus singur în padure. De acum furtuna se declanseaza. A doua zi, în comuna Teregova, securitatea a adus un batalion de ostasi pentru lupta. Erau decisi sa lichideze cu partizanii. Noi, cei de jos, care aveam misiunea de a coordona grupurile, am început lucrul. Aprovizionam cu arme si alimente. Zilnic faceam drumul în padure pe cai ocolite. Unul câte unul, cei din comuna se duceau acolo, la grupul lui Spiru Blanaru. În 16 ianuarie 1949, apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toti aceia care se dovedeau ca lupta împotriva statului, cauzând moartea în rândurile securitatii. Nu ne-a ramas decât lupta pe viata si pe moarte. În 23 ianuarie 1949, eu am fost la Spiru Blanaru pentru a ne întelege asupra a ceea ce aveam de facut. Ne asteptam, fara îndoiala, la un atac de proportii mari din partea securitatii. Am ajuns acolo condus de Tudor Ruset, curierul meu. Grupul îsi avea locul fixat pe dealul Tomnacica, la nord-est de Teregova. Pâna acolo sunt aproximativ 7 km. Slatina-Timis se afla la o distanta de 15 km. În toate comunele din jur se înstapânise o atmosfera grea. Un neastâmpar ne cuprinsese pe noi toti, cei care ne angajasem în lupta. Era multa speranta si nestramutata credinta ca vom birui. Toti ne rugam si nadajduiam în mai bine. Cale de întoarcere nu mai aveam. Lupta împotriva comunismului trebuia dusa chiar cu pretul vietii. Simteam cu totii ca moartea ne da târcoale. Noi eram putini. Ei erau multi. Stalin, prin

armata lui, era în spatele lor. Noi, cei putini, aveam credinta în Dumnezeu si în misiunea noastra de a apara credinta, neamul si tara. Dupa lungi discutii, am cazut de acord cu tot grupul, în frunte cu Spiru Blanaru si cu Petru Domasneanu, sa nu se dea un atac frontal. În cazul când vor fi surprinsi, atunci se vor apara luptând. Tot acum tin sa va încredintez si mesajul lui Spiru catre neamul românesc. Stând de vorba cu el, acolo sus, în mijlocul padurilor care frematau a bejenie, pe îndelete mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. Era o zi de iarna, nu prea frig, desi albastrul cerului vestea ger, soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut, zapada nu se topea. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al omatului. Era o feerie. În masura zbuciumului din sufletele noastre, în aceeasi masura crestea farmecul naturii, cu albul zapezii scânteind în soare. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantia alba, ne trezea la realitate. Asa cum am mai spus, ei erau multi, sprijiniti de tancurile rusesti, iar noi eram putini si fara arme. În lupta aceasta cu raul, cu noi era numai Dumnezeu. Vânati din toate partile, într-o iarna grea, ne zbateam sa gasim o iesire. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc, Spiru începe marturisirea lui. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: — “Mai frate Tase Berzescu, suntem prinsi ca-ntr-o menghina. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. Cred totusi ca tu o sa scapi. Este bine sa stii unele gânduri ale mele. Stând asa, unul lânga altul, în mijlocul întinsului de zapada, ascultam la ce-mi spunea Spiru. Aparuse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. Iata ce-mi spune Spiru: A).— “De când stau aici în grup cu acesti oameni, hotarâti sa lupte pâna la unul, am observat un lucru extrem de important în felul lor de comportare. Desi suntem, ca apartenenta politica, diferiti, ne întelegem ca fratii. Nu facem diferenta între noi. Aici, dupa cum stii, sunt multi legionari, taranisti, liberali si militari. Suntem de atâta timp la un loc, nu i-am auzit o data sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate, noi aici am reusit sa

unindu-ne în gânduri si nadejdi. încredintate mie. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. la momentul potrivit. B). mai ales asupra unitatii. — “În fata primejdiei. As dori ca odata sa fie liber. Avea sa fie ultimul ramas bun dintre noi. mare si unit. daca va mai apuca sa scape cu viata. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. S-a realizat o prietenie. neamul nostru românesc.realizam. m-am întors înc-o data cu privirea spre Spiru. unitatea între noi. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. în ciuda pacatului. Poporul român s-a nascut crestin. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. sa stie si ai mei. Fiul meu. în “toiul beznelor adânci”. — “As dori ca. Dumnezeu sa fie cu el. Fa acest lucru. D). crescuti în legea crestina. ne-am îmbratisat si sarutat. familia mea. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. de comun acord cu ei am fixat ziua de 28 ianuarie 1949. Ca treziti dintr-un vis. frate Tase. fratele meu. încredin-tându-mi pentru viitor cele spuse de el. Dezmembrarile de partid sa dispara. Dupa ce m-am despartit de Spiru am stat de vorba cu Petru Domasneanu. la fel si sotia mea. aproape o ora. — “Îmi este draga tara noastra. ci ca unele framântari ale mele ca om. La despartirea mea de oamenii din grup si de Spiru. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si Comandorul. zi de o noua întâlnire. la Slatina-Timis. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. care nici în prezent nu este. Eu însa îl consider mesaj catre toti românii. ne privim în ochi. . catre tara. facându-i semn cu mâna de bun-ramas. Cu totii ne rugam ca sa scapam din draceasca înclestare între bine si rau. despartindune. C). Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credinta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. nu ca pe un mesaj. de acasa. si este de-ajuns pentru mine. De atunci nu ne-am mai vazut. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. de liniste. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. În mare. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. jertfindu-se pentru ele. Plecând spre casa. as vrea sa cunoasca prin ce am trecut. Eu. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de tacere. El n-a avut pretentia unui mesaj. de traire interioara pentru amândoi.

Nimic serios. Ajuns în fata lui Mois si luat în zeflemea. Coloana de masini a plecat din Caransebes la orele 2 din noapte catre Teregova. am fost condus de unchii mei Petru si Ion Berzescu. Mois însa era la curent cu cele întreprinse de mine în legatura cu grupul lui Spiru. În miez de noapte vine Mois la mine în celula si-mi spune sa-l urmez. În mintea mea încoltise o iesire . Nu-mi puteam da seama de unde stie aceste lucruri. În biroul lui îmi da urmatoarele instructiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiter de securitate. declarând ca nu stiu nimic de Spiru. acesta începe o ancheta sumara si de forma numai. Personal. pe carari de noi stiute. în închisoare. de Martin Copaceanu si de Martin Moatar. Eu refuz. Spiru a coborât în Slatina-Timis si a stat de vorba cu sotia mea. Eram professor la Slatina-Timis. de la centru. Eram preocupat de jocul pe care trebuia sa-l fac. am aflat ca Samfiu Banu. de la catedra. grupul a fost informat de caderea mea. în plina iarna. gazda mea unde locuiam la Slatina-Timis. cu numele de Ionescu si voi fi tratat ca atare. De aici avea toate datele Mois. în 27 ian. ma rugam lui Dumnezeu sa ma scape din acest impas. Seful centrului era chiar Aurel Mois. Singur în celula. când am stat de vorba cu Martin Moatar. Mois ma obliga sa merg în urmarirea lui Spiru Blanaru cu compania de securitate. la Caransebes. Sotia. peste coclauri înzapezite. Si-au dat seama ca nu-i de glumit. într-un jeep în urma coloanei. Mois era în frunte. îmi spune sa ma pregatesc pentru a merge cu armata sa-l prinda pe Spiru Blanaru. informându-se de cele petrecute cu mine.Spre Slatina-Timis. Gheorghe Ionescu se ocupa de aprovizionarea cu arme si alimente pentru grup. 1949. De acest joc stia numai el si cu capitanul Schnellbach. cu gândul de a ma împusca. era informatorul securitatii. eu am fost arestat de catre securitate. i-a spus ca m-am dus la Spiru. Am acceptat jocul cu moartea. în timpul când am fost professor. care a facut parte din grupul lui Spiru. Dupa doua zile. din Bucuresti. Am mers pe ultima carte. în vremea aceea. sunt predat maiorului Aurel Mois. Arestat fiind. care ma însotea. îmbracat sumar. Pe înserate am ajuns acasa. Spiru nu trebuia descoperit si tradat. Eu cu cei doi ofiteri. Mult mai târziu. Pâna seara. ma vor duce legat. Daca refuz. În seara zilei de 27 ianuarie. Se pregateau de retragerea spre muntele Semenic. În 25 ianuarie 1949. unde era centrul de actiune al securitatii împotriva rezistentei. La Teregova. care era din Slatina-Timis. Pe tot timpul urmaririi eu am fost încadrat de Schnelbach si înca un ofiter. Tot drumul l-am strabatut fara sa-mi dau seama. fiind în bune relatii cu el.

de tine depinde reusita noastra. Daca nu-mi reuseste planul de a-i duce. tatal lor. — “Cine-i curierul tau de aici?” — ma întreba Mois. numai sa-l scap pe Spiru. în alta parte decât la locul de taina al lui Spiru. sa ma duci la el. de la nord spre sud. Spiru cu tot grupul. pe dealul Poeni. Imediat. Am declarat ca nebunul de Miluta este curierul meu. Mai târziu. Ei stiu unde. prin viclenie. Sa ni-l dai pe Spiru Blanaru în mâna daca vrei sa nu fi împuscat!” — “Domnule maior. Nimeni nu-i avea grija. Înaintea lui Tudor Ruset l-am avut curier pe Martin Copaceanu zis Rica. — “Ce vrei sa spui cu asta?” — “Plecati de la o premisa falsa si nu puteti conclude just. Eu îmi faceam planul de bataie. La tradare nu voi ajunge în nici un caz. atunci. Tu stii unde este. stabilind drumul care trebuia parcurs cu armata. Ma cheama Mois în biroul postului de jandarmi si-mi spune: — “Asculta. Pe mine ma stia foarte bine. Credeam ca va fi plecat asa cum neam înteles. smulgându-ma dintre cei doi ofiteri. nebun. Ajungând la Teregova. Acum el era în grupul lui Spiru. voi merge la moarte. O data cu Miluta este adus si tatal sau. Sa stiti ca si el este ofiter. Deci erau tot la vechiul loc. chiar daca ma împusca. Toata lumea din comuna îl cunostea asa. Eram hotarât sa-i înfrâng prin viclenie. catre Herculane. ca dintr-un facut. Spiru Blanaru nu mai este acolo. Tu trebuie sa ai un curier si aici în comuna. mai Berzescule.din acest joc satanic. Voi simula o evadare. dupa trei zile de la arestarea mea. Mihai Copaceanu zis Meila Rica. Cel de Sus m-a luminat. Mois îl întreba pe Miluta . care tot timpul ma tineau de brate. a plecat cu tot grupul. cu numele de Miluta. batrân de tot. Mois trimite pe seful de post dupa el. Vor trage în mine împuscânduma. Era plin de viata. Petru Domasneanu. Eram vecini cu casa bunicilor din Teregova. de fapt. hotarât. în situatia în care ne aflam noi acum.” — “Nu-i nimic. Atunci eu nu mai stiam unde se afla. m-am linistit. Ma hotarâsem sa duc armata în punctul opus al dealului Tomnacica. în închisoare. Martin Copaceanu avea un frate mai mic. mos Mihai Copaceanu. — “Miluta Copaceanu zis Rica”. Mai traia si batrânul. nu numai dvs. Era bolnav de nervi. Cu el este si un comandor. noi nu putem sti.” Acum când ma gaseam în momentele cele mai grele. dar se tinea bine înca. am aflat ca ei nu s-au miscat de acolo. Si cu pretul vietii mele îl voi salva totusi pe Spiru. raspund eu. iar Gheorghe Ionescu este un ofiter mai bun decât toti la un loc.

tu esti om zdravan la minte si serios. Parca era armata din Tiganiada lui Budai-Deleanu. Noi ne foiam întruna în jurul orelor patru dimineata. ziua când eu trebuia sa ma întâlnesc cu Spiru Blanaru. mi-am zis. cu o luna care lumina ca ziua pe cerul tremurând parca a ger. Miluta nebunul primise mesajul meu. pe carari în sus. aproape de Bradu-Mosului. la coliba noastra. ne miscam spre o tinta imaginara. cu un cer senin si mii de stele. domnul Atanasie Berzescu. împreuna cu toti partizanii. mai stii unde este acum?” — “Da. ne jucam de-a moartea. Banditii sunt peste tot si bine înarmati. locotenent Ionescu de la Bucuresti. cu precizarea ca fiul sau Martin se afla acolo sus. domnule maior. stiu ca voi plati-o cu vârf si îndesat. — “Da. Fratele tau Martin. ca niste iepuri tremurând a spaima. cu adevarat. Sa fiti cu bagare de seama la orice miscare. Era 28 ianuarie 1949.daca ma cunoaste pe mine. Noapte de iarna. este profesorul nostru.” — “Unde este acum?” — “Apoi. Curierii mei. Luna plina ne lumina drumul si ne arunca umbrele noastre miscatoare când pe zapada înghetata. Si acum la drum. când am auzit asta.” În vremea asta îmi batea inima de sa-mi sara din piept. Ma uitam în ochii lui si repetam mereu dealul Poieni. Îi duceau în fata. erau în fruntea coloanei. — “Mai Miluta. este acolo sus pe dealul Poeni. Tot în salturi am . cu frig si zapada scârtâind la fiecare pas al nostru. Eu eram la urma. Miluta si mos Meila Rica. Mergeti cu el si sub supravegherea lui. la adierea vântului întepator. mai vine si mos Meila Rica. acolo sus la Tomnacica. Dar. Gânduri limpezi se depanau în mintea mea. Urmaream pas cu pas desfasurarea expeditiei. Îi sugeram parca prin gând lui Miluta sa spuna ce-i dictez eu. încadrat de doi ofiteri. Atenti ca pasarea de prada si tremurând la orice fosnet de padure. pacea s-a coborât în sufletul meu. Daca voi scapa cu viata din aceasta urmarire. doar cu el am crescut. când pe negrul pamânt dezgolit si înghetat. Ne trânteam pe burta la pamânt. cu rasuflarea întretaiata. Teama disparuse. mergând unul dupa altul. Daca voi scapa cu viata. Schnellbach si înca unul. domnule. tatal sau. Mois îmi da ultimele instructiuni.” Fratilor. Cu inimile zbatându-se în piept. Ma prezinta armatei: — “Dumnealui este tov. Daca vântul se întetea pe alocuri si facea ca zgomotul sa fie mai tare. iepureste ciuleam urechile la alte zgomote sau miscari ale inamicului din spaimele bietilor ostasi ai securitatii. Si sunt acolo multi. ca doar eu am fost la el cu mâncare. d-le. îmi garantam o batalie câstigata. La cele declarate de Miluta. noi auzeam comanda în soapta de “culcat”. stiind ca nu trag în ei. pe dealul Poeni.

ne trebuia cale lunga si nu ne ajunge nici ziua. Satan pusese stapânire si pe sufletele lor. pâna sus pe culmea careia i se spune Cracul lui Daucu. Nu plecasera de acolo. venite din stepele rusesti. epuizati de salturile iepuresti ale vitejilor ostasi de sub ocrotirea rosiei armate din rasarit. pe buna dreptate. Pâna la ei. Credeam cu tarie ca pe Spiru l-am salvat. la munte sus. — “Mosule. al lui Berda. Miriade de stelute faceau ca zapada sa scânteieze în soare. unde se vedea fumul iesind. Mi-am dat seama ca ostasii acestia din securitate nu aveau nimic comun cu vitejia ostasului român. De la doua colibe iesea fum. Se miscau în urma tancurilor comuniste. era apararea neamului. acolo este si copilul meu. ca nu-i asa aproape Bradu-Mosului. jos de tot. pe dealul Poieni. cu soare scânteietor. desi ne întelesesem sa plece daca eu voi fi arestat. Mergând asa. . în bataia soarelui. Frica îsi batuse joc de ei în mod caraghios. falnici si ei. taicule. Unul dupa altul. era tradarea. Mergeam stapânit de un curaj supraomenesc. pe culme de deal. încadrat de cei doi ofiteri. Rupt de oboseala. Aici se formeaza o padure deasa. iar jos. sus. spre dealul Tomnacica. iar încheietor de coloana eram eu. am ajuns pe o zi senina. Sus. Urcând Cracul lui Daucu. o podoaba a naturii. cum îmi spuneau ei în comuna. dupa atâtea culcari în zapada. ud la picioare. mos Meila Rica sufla tot mai greu în fruntea coloanei. În fruntea coloanei erau cei doi. ma uitam în dreapta mea. spre muntele Semenic. de brazi înalti. În bataia soarelui se vedea numai aburul fiecarui viteaz din coloana. Nu-mi venea sa cred ochilor. cu putini fagi în margini de poiene.urcat dealul Poieni. La vremea aceea neamul românesc a trait prin grupurile de partizani din tot lantul de munti ai tarii noastre. Eram târâti sa ne vindem fratii nostri care. El a prins jocul meu si mergea si el cu multa încredere în acest joc. Am aflat asta când am stat de vorba cu ei la închisoare. mergeam obositi pe drumul în urcus. Batrân si cu bastonul în mâna. mai avem mult?” îl întrebau ofiterii. la locul unde stiam ca-i lasasem în 23 ianuarie pe toti cei din grupul lui Spiru. Comunismul. Miluta si mos Mihai Copaceanu zis Meila Rica. Erau ei. profesorul lor. Dupa cum vom vedea. mergeam fara încetare pâna la punctul unde ei îsi vor da seama ca s-au înselat si n-au facut nimic.” Bradul-Mosului este alt deal legat de dealul Poieni. — “Mai avem. asa sa si întâmplat. scaldati în lumina soarelui. pe vremea aceea erau cei ce reprezentau neamul românesc. jos.

Ne-am oprit la coliba lui Radu Besari. Eu cu Miluta si mos Meila Rica. De la coliba lui. vedeti d-voastra ce greu este când urmaresti niste banditi? Sa nu uitati când faceti raportul acolo la Bucuresti. Dupa încetarea focului a venit Schnellbach la mine. curierii mei. În timpul acesta se deschide foc de arme înspre culme. glontele pe la urechile mele. m-a dus la coliba. aduceau un om.Pe la orele 14 am ajuns si noi la Bradu-Mosului. Toti mâncau din pachetele lor. Îl prinsesera într-o . cu amestec de fag si brad. la zece metri de mine. Obosit si el. de lupta mea împotriva dusmanului de clasa. ca va împusca nebunii aia!” Eu am auzit. Acum era padurar. la vreo zece metri numai. Dumnezeu m-a salvat. în plinul poienii. Ma gândeam ce voi pati eu când îsi vor da seama ca i-am învins. dar blânda. care nu stia cine sunt. care era asezata într-o poiana. Plutonierul. din tot sufletul multumeam lui Dumnezeu ca m-a salvat de la moarte. luându-ma de brat. Soldatii din jurul poienii trageau acum spre noi. razlet. nu mâncam nimic. îmi spune: — “Era sa va împuste soldatii astia. deci.. piuuu. din adâncul padurii. În gândul meu. rugându-ma: — “Domnule locotenent. Eu ramasesem lânga un fag înalt. seful de post din Teregova.” Se facea ca nu stie nimic. un consatean si colegul meu de clasa la scoala primara. în stânga mea. în marginea unei întunecate paduri de fag si brad. care era destul de gros. în dreapta acesteia se facea o panta destul de lunga. era culcat în zapada. În gluma. De-abia atunci mi-am dat seama de ce cei doi ofiteri au disparut de lânga mine si m-au lasat în paza sefului de post. Se sfârsea jos de tot. Eu. Era în stânga mea. sus.. Seful de post striga la mine: — “Domnule locotenent. aproape de culme si ma uitam cum se desfasoara armata de securitate. Am uitat sa va spun ca în timpul cât trageau soldatii cu armele spre mine. M-am asezat pe un scaun la masa. Va rog sa nu uitati. dati-va dupa fag. piuuu. Sa amintiti si de mine. se apropie de mine cu rasuflul greu. Am intrat împreuna în coliba. Trageau în mine. dar nu lipsea nici stejarul. De lânga mine disparusera cei doi ofiteri care tot timpul m-au însotit. Drept tinta eram numai eu. Avea o gospodarie frumoasa. trebuia sa mai traiesc. Dintr-un salt am si fost dupa fag.” Eu înregistrasem acest lucru si-mi dadusem seama ca jocul meu luase proportii.

” La cele auzite. Într-un târziu. Eu eram pe banca din . plin cu lapte si mamaliga calda. De abia prinsesem si eu puteri. Mi-am dat seama. Lam salvat pe Spiru Blanaru. ci ei m-au facut ofiter. îmi ziceam eu. Acum cazuse în gura lupului. Se apropia seara. mos Meila Rica. Dumnezeii tai. care se facea ca nu ma cunoaste.coliba din desisul padurii. îmi aduce un blid de lemn. Mi-am dat seama ca-mi întinde o cursa. sotia lui Radu. Cu noi este adus si mos Grigore Ianosiga-Ionescu. care ma luase drept locotenentul Ionescu si ma înjura: — “Mai banditule. În gândul meu. Pe mine ma ia în masina maiorul Zoltan Kling. I-am învins. Cu toate acestea. Eu vin si ma plâng ca la un om cinstit si tu râzi de mine. a sarit în sus. împreuna cu Moise Anculia. v-am spus de la început ca ei. îmbarcati în masini. cel pe care Spiru Blanaru îl salvase de la postul de jandarmi. dar voi afla pe pielea mea mai târziu. am multumit iarasi lui Dumnezeu ca totul se terminase cu bine. ca nu sunt. Mi-a pus câteva întrebari. În plina noapte ne-am întors acasa pe valea Teregovitei. alta trasnaie pe capul meu. Vazând ca-l înfrunt. El refuzase sa mearga cu Spiru. Lasa ca ai sa-ti iei tu plata!” — “Domnule maior. Femeia. ce bun a fost. Nu mai eram locotenentul Ionescu. N-a fost sa fie asa. Era mos Grigore Ianosiga-Ionescu. Aici. am plecat la Caransebes. Ma ia de mâna si ma duce în fata lui Nikolski. ei au fost înfrânti. Vine la mine seful de post. Mois s-a linistit. ma ia în primire Mois. singur la postul de jandarmi. De la Teregova. care venise si el la Teregova pentru a savura o victorie a lor. dar eu nu m-am prezentat drept locotenent. Schnelbach ma îndeamna sa manânc. Sa nu-i credeti asa de prosti. Afara. nu stiam atunci. lasa ca iei tu. Eram sigur ca totul s-a terminat. Lui Miluta Copaceanu i-au dat drumul acasa. ti-ai batut joc de mine. deodata aud comanda sefului de expeditie ca ne întoarcem acasa. Da la o parte pe sofer si conduce el masina. A fugit de unul singur. când am ajuns la Caransebes. Ajunsi la Teregova. Eu am câstigat o batalie si înca una mare. Doamne. dar l-au arestat pe tatal sau. Doamne. Eu câstigasem o batalie. comandantul securitatii judetului Severin. alias Copaceanu. ma întreaba daca vreau sa manânc ceva. — “Dumnezeii tai de bandit! Ti-ai batut joc de mine. ca totusi Cel de Sus are grija de mine. dupa caderea mea. Deci pe o alta cale. vor pleca. Asta mi-a fost mâncarea pâna a doua zi. în sinea mea. Cu ce pret. strigând la Mois: —“Du-l de aici!” M-am trezit aruncat într-o camera. împreuna cu doi ofiteri. la care n-am voit sa raspund. gazda noastra.

Grigore Ianosiga si cu mine. Horea Smultea — taran — mort 18. între cei doi ofiteri. Uta 24. mos Mihai Copaceanu. De aceea eu te-am ajutat. Romulus Maritescu — taran — mort 19. Ajunsi la centru. Gavrila Stoichescu — mecanic — mort 23. Iancu Ghimboasa — taran — mort 21. Petru Berzescu — taran — mort 8. Gheorghe Ivanici — macelar 14. zis Meila Rica. Trecuse mult de miezul noptii. La începutul lunii februarie 1949. au pornit spre Caransebes. eu am priceput jocul facut de dumneata. împreuna cu mai multi din comuna. grupul Spiru Blanaru avea urmatoarea componenta: TEREGOVA 1. cu vocea tare. — mort 3. se întoarce cu fata catre mine si-mi spune: — “Sa multumesti lui Dumnezeu ca a iesit asa si copiii aia. Sa stii un lucru. public — mort 4. Stând jos pe o rogojina unul lânga altul. Gheorghe Smultea — student — mort 17. Pavel Stoichescu — taran — mort 5. cu dragoste de neam si tara. Romulus Anculia — taran — mort DOMASNEA . Tudor Ruset — taran — mort 11. ca daca vom fi atacati. Într-o goana nebuna.” Dumnezeu sa-l odihneasca pe mos Mihai Copaceanu. A fost un om viteaz si bun luptator.spate. Kling. Nicolae Ciurica — meserias — gr. Martin Copaceanu — taran — mort 22. ne arunca pe toti trei într-o celula. Gheorghe Ionescu s-a dus si el în munti. domnule professor. * Dupa un timp arestarile s-au întetit în comuna Teregova. le spune celor din masina: — “Sa stiti.” Frica intrase bine în bietele oase ale viteazului maior de securitate Kling. Ilie Ghimboasa — fierar — mort 15. au scapat cu bine. Spiru Blanaru — avocat — mort 2. în grupul lui Spiru Blanaru. mos Meila Rica. Iovan Berzescu — taran — mort 13. fara sa opresc. Iacob Cimpoca — taran — mort 10. Ion Berzescu — tâmplar 9. Ion Stoichescu — taran — mort 6. Petru Domasneanu — comand. Înainte de a pleca. Nicolae Ghimboasa — taran — mort 20. alias Copaceanu. Ianas Grozavescu — taran — mort 16. Moise Anculia — taran — mort 7. Gheorghe Ionescu — n. eu voi mâna masina cu toata viteza. Petru Anculia — taran — mort 12.

Petru Stoichescu — taran — mort 27.25. Ion Lazarescu-tatal — taran — mort 8. Dumitru Popescu — taran — mort 20. Nicolae Cojocaru — taran 6. Traian Smultea — taran — mort 28. Vasile Valusescu — ofiter Acestia au fost partizanii care s-au angajat în lupta pâna la dezmembrarea grupului în 12 martie 1949. Petru Puschita — taran — mort 29. Iacob Niculescu — taran 24. Ion Coltan-fiul — taran — mort . Romulus Copaceanu — medic — mort 13. Horea Anculia — taran — mort 7. Ilie Cristescu-Voica — taran — mort gr. Ion Caraiman — croitor — mort SLATINA-TIMIS 32. Alexandru Nicolici — preot — mort 2. Ion Bica — taran 26. Gheorghe Grozavescu — taran 17. angajându-se în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Nicolae Burai — taran 23. Horea Librimir — taran 15. Traian Stepanescu — taran 22. — 4. Ion Iliescu — prof. Gheorghe Urdareanu — taran — mort 30. Petru Stepanescu — taran 21. Ilie Grozavescu — taran 19. Corneliu Costescu — avocat — mort 12. Toma Grozavescu — taran — mort 10. Petru Cojocaru — inginer 5. Ion Lazarescu-fiul — taran — mort 9. Petru Ruset — taran — mort 14. Nicolae Horascu — taran — mort 26. Martin Moatar — cojocar — mort PRIGOR 33. * Acum urmeaza tabelul cu oamenii care au sustinut lupta în padure si cei care au facut închisoare. Petru Grozavescu — taran — mort 25. Nicolae Iacobescu — taran — mort 16. Uta FENES 31. Anispara Horascu — studenta — mort 27. Atanasie Berzescu — prof. Dumitru Stoichescu — preot — mort 3. TEREGOVA 1. Vichente Puschita — taran — mort 28. Pavel Bona — taran 18. 11.

Mircea Vladescu — taran — mort 2. Ion Pepa 23. Ilie Cojocaru — taran — mort 41. Dumitru Isfanut 20. Ion Inga 25. Petru Dragan . Cala Cristescu 6. Grigore Cristescu — economist 5. Iosif Pepa 24. Gheorghe Munteanu — taran — mort 2. Constantin Românu 12. Dumitru Cristescu 17. Horea Stoichescu — taran 43. Ion Velea — taran — mort 34. Eftimie Soimu 19. Ion Isfanut 21. Vichenta Puschita — mort 7. Ilie Pârvulescu — taran — mort 31. Traian Stoichescu — taran — mort 36. Ion Buru 14. Petru Vuculescu — taran — mort DOMASNEA 1. Toma Românu 13. Ilie Dragulescu — taran 38. Boba Petcu 18. Dumitru Benghia 26. Nistor Duicu 16. Octavian Stoichescu — taran — mort 37. Petru Maran — taran — mort 40. Petru Românu 11. Petru Grozavescu — taran 39. Gheorghe Cristescu 10. Grigore Ianosiga — taran — mort 44. Mihai Copaceanu — taran — mort 35.29. Ion Iacobici — meserias — mort 33. Petru Bumbacila — taran — mort 32. Ion Duicu 15. Petru Coltan-tatal — taran — mort 30. Felicia Stoichescu — înv. Nicolae Românu 3. Tudor Cristescu 9. Roman Grozavescu — taran 42. Stefan Jubereanu 22. LUNCAVITA 1. Maria Cristescu 4. Petru Duicu — taran 8.

— mort 6. — mort 5. Arsenie Marchescu — taran 4. Gheorghe Fenes CORNEA 1. Gheorghe Novac — taran — mort 2. Manole Vlad — ing. 8. Petru Matei — medic 9. Ion Pârvulescu — taran ARMENIS 1. Ion Vela 3. 7. Ion Banda — taran — mort 3. Petru Ionescu RUSCA 1. silvic — mort 2. Gurgu Mihai — colonel — mort 2. Ion Nicoara — taran — mort 4. Sabaila CARANSEBES 1. Ion Berzescu 6. Veniamin Nistor — episcop — mort 2. Traian Anderca-fiul — jurist — mort 11. Ianas Fenes — înv. Nistor Vela 5. Toma Suru — preot 2. Ilie Ghinescu — taran — mort 3. Ion Draganescu — mecanic 3. Petru Hamat — prof. Gheorghe Danescu 30. Ion Dragomir 4. Atanasie Serafim 29. Traian Anderca-tatal — mort 10. Adam Andrei — preot 4.27. Moise Jurchescu 28. Traian Banda — taran — mort 5. Nemes 4. 2. Tiberiu Lazar — prof. Iosif Tocaci — ofiter — mort . Ilie Ponoran — taran — mort VERENDIN 1. Ion Brânzei 3. Ion Stepanescu — taran — mort 6. Petru Gherga — taran — mort FENES 1. Ion Sadovan — ing. Petru Gherga — taran — mort 7. Ianas Gherga — taran — mort 8. Ion Matei — ing.

Nicolae Orbulescu — prof. — mort 25. Francisc Nimu — mort 37. Isaia Suru — preot — mort 23. Mihai Suciu — mort 29. Toma Lintu — înv. Dragu Grozavescu 33.12. 18. — mort 22. 15. Ion Obrejan — mort 20. Cornel Olaru — preot 30. Miron Iovanescu 50. Ion Petrovici — prof. Alexandru Cucu 44. Pantelimon Cristescu — prof. Petru Jumanca 53. Silvestru Trica — mort 14. Filip Pop — mort 42. Petru Grozavescu 34. Mihai Buracu — prof. Gheorghe Iovanescu 49. Petru Delurintiu 19. 17. Achim Crâsnic 32. Ion Jumanca-fiul 56. Ion Popescu 38. Petru Aldea — înv. Dumitru Guia — mort 36. — mort 31. — mort 21. Ion Dalea . Busu Busuioc — înv. — mort 48. Dragan — mort 46. Patrichie Puraci — înv. Ion Udrea — înv. Filip Naia — ofiter — mort 13. Gavrila Dumitru — mort 28. Mihai Popovici 27. Petru Iana — preot — mort 43. Nicolae Liuba 52. Traian Dobromirescu — preot 24. 47. Ion Jumanca-tatal 55. 16. Ion Chetu 45. Constantin Jumanca 54. Victor Târu — impegat — mort 26. Aurel Vernichescu — ing. Pavel Raut — mort 40. Nicolae Stângu 57. Filimon Liuba 51. Ion Boldea — mort 35. Stefan Sipca — mort 41. Zarie Raut — mort 39.

Mihai Anderca PETROSNITA 1. Ilie Turcin 8. Moise Roi 5. Virgil Molin 19. 61. Nistor Bocicai VALISOARA 1. Nicolae Cristoi BORLOVA 1. Remus Faur 18.58. Petru Unguras — mort 7. Traian Caciulat — mort 13. Ion Lenghel 21. Cristea C. Gheorghe Cristea — econom. Atanasie Boldea — mort MAL . Mihai Zarafu 14. Toader Oprea — mort 4. Andrei Moraru — mort 6. Miron Ivanescu 2. Costi Vasilescu — mort 65. Mihai Ciobanu — mort 23. Nicolae Marian — mort 12. Frant Alexandru — mort 64. Pavel Dragut — mort 4. Manase OTELUL-ROSU 1. Petru Oprea — mort 9. Simion Margan — mort 17. Mihai Spunei — mort 3. Gheorghe Zgaverdea 59. Simion Gheorghe 60. Iova Zgârcea — mort 16. Martin Munteanu — mort 11. Cristea — economist 62. Alexandru Gaina 10. Ion Cerna — mort 22. Pamfil Dragut — mort 3. Ion Jumanca 63. Petru Dragulete 2. Mihai Novac 20. Brândusa Târziu — mort CIRESA 1. Petru Tocaci — mort 2. Gavrila Marta 15.

Petru Ilca — mort 4. Remus Ambrus 6. Lazar Menescu RUGINOSU 1. Aureliu Târziu (Ciuntu) 2. Toma Gogoasa — mort 8. Vasile Menescu 2. Nicolae Munteanu — mort 7. Petru Ambrus — mort 5. Matei Gaspar 11. Sabin Varan — mort RUGI 1. Petru Tantu — mort 5. Martin Guia — mort 7. Matei Mâtu — mort 3. Vasile Izverceanu GLIMBOCA 1. Liviu Achim JDIOARA 1. Ion Vucu — medic — mort 2. Alexandru Crâsnic . Aurel Craciun CARPA 1. Ion Eremia 8. Antoniu Atnagea — preot 5. Martin Rada ZORLENTUL-MARE 1. Ion Rada — mort 6. Toma Tantu — mort 3. Beg 4. Pavel Bilca — preot — mort 2. Ion Murariu — mort 10. Sârbu Bujor — mort BOUTAR 1. Gheorghe Suciu — mort MARGA 1.1. Constantin Munteanu 4. Mihai Beg 2. Lazar Maghet — preot 2. Anton Buciuman VAR 1. Avram Mâtu (Brangiu) — mort 9. Martin Mezin 3. Virgil Atnagea OHABA 1.

Ion Mâtu — mort 17. Timotei Lazarescu 9. Petru Jurescu 3. dupa cum am mai amintit. Petru Lupulescu — mort 7. Mehadica. Gheorghe Cristescu — mort 17. În vara anului 1948. Iata luptatorii arestati din comuna Cuptoare: 1. Gheorghe Golopenta . Mehadica. Plugova si Baile-Herculane. Nicolae Trica 6. Stefan Cristescu — mort 10. fara a diminua arestarile din anii anteriori. Tudor Sârbu — dentist 4. Plugova. Nistor Lazarescu 8. Simion Boaru Luptatorii împotriva comunismului din comunele: Cuptoarele. Saracovan Gheorghe 5. Iablanita. Petru Teregovan 13. Pavel Sorinca — mort 15. Petnic. Victor Goanta — jurist 18. Andrei Jurescu — mort 6. Actiunea de represiune a regimului comunist se declanseaza în forta. Grigore Vetanescu 7.12. Activitatea este descoperita si sunt arestati în ziua de 19 februarie 1949. Moise Stolojescu — mort 12. Sabin Cristescu 14. Ion Juca — mort 4. Baile-Herculane: 1. Andrei Iliescu — mort 11. Paun Stolojescu — mecanic — mort 2. Petnic. Iablanita. Nicolae Târziu — înv. Ion Stolojescu 16. Gheorghe Dragulete — mort 13. Moise Cristescu — jurist 15. Ion Iliescu — prof. 2. Pentru sustinerea luptelor. cei din Cuptoare se organizeaza în jurul mecanicului Paun Stolojescu. Pavel Luca — preot — mort 16. Tudor Iliescu — mort 5. Ratec Iosif — preot — mort 3. Protestul curajos al luptatorilor împotriva comunismului ramâne ca o faclie luminoasa pentru generatiile care vor veni. se organizeaza rezistenta în muntii Banatului. în anul 1948. Matei Crâsnic 14. Victor Lisi — mort 18.

Ion Ghilezan 20. Ioan Petchescu 4. Petru Dragan 10. Samoila Martinescu 17. care a rezistat în anchete în mod eroic. Luca Dragulescu * Consemnam în mod deosebit comportarea demna si curajoasa a fetelor care au fost arestate si condamnate. — mort 11. Ilie Velcan 9. Ion Dârpes 15. Petru Guran 13. Ilie Vulpes 14. Alexandru Dorobantu 11. surori si fiice.8. Petru Grozavescu 15. Stefan Dumitrescu 3. Gogu Spataru-Bacila 6. Toma Marasescu 5. Zaharia Marineasa 2. Ion Târziu 14. iar primele ciocniri au avut loc la începutul anului 1948. 1. ca de altfel si celelalte sotii. Anisoara Horascu. Gheorghe Popovici 7. care au fost alaturi de luptatorii anticomunisti. Pavel Ciucur — preot 10. Tudor Vadraru — brig. Felicia Stoichescu din Teregova. Cei care urmeaza au scapat de pedeapsa cu moartea. întrucât nu era aparuta legea de condamnare la moarte. Constantin Ismana 8. în partea de sud a Banatului. Alexandru Domasneanu 13. la Baile-Herculane. Moise Popescu 19. Talpes ? 17. Mentionam ca primele forme de organizare a luptei anticomuniste pe aceste meleaguri apar în anul 1946. Gogu Cristescu . Cornel Lacatus 12. Pavel Vadraru 12. Ioana Laitin 16. mame. Ion Tomescu 9. Stefan Matasaru 16. Ion Spataru 18. Martin Radoi 18. si Ioana Laitin. De asemenea nu trebuie uitate dragostea si ajutorul populatiei comunelor respective.

Aurel Chera 32. ele au facut parte din aceeasi organizatie. desprindem urmatorul fapt: Atacul a fost dat de un grup de peste patruzeci de ostasi ai securitatii care au luat cu asalt . sotia comand. la Timisoara. Ion Bulbucan 35. sefii si majoritatea membrilor fiind vechi prieteni sau camarazi. Desi aceste grupuri au cazut pe rând. var primar al comandorului Petru Domasneanu. Gheorghe Stoicovici 29. a fost executat Ilie Domasneanu. * Fete care au aprovizionat cu alimente si medicamente pe partizani: 1. Ilie Marascu 33. partizanii au optat pentru solutia de separare în grupuri mai mici. Din marturiile depuse de luptatorii care au scapat din încercuire si din rapoartele securitatii. Gheorghe Marascu 34. Nistor Draghicescu 26. D-na Domasneanu. Sofia Roseti Bacila 4. Ana Vulpes 5. Gheorghe Damsescu 36. Acest grup actiona în raza altor comune. Petru Domasneanu — student 39. Tica Artimescu Tin sa mentionez ca Gogu Cristescu si Tica Artimescu au fost arestati dupa un an si executati la Lugoj în 1950. Ion Costescu 30. Tot în 1950. sotia comandorului. Ica Hategan * A existat în Banat si grupul condus de colonelul Ioan Uta. Din grup a facut parte si d-na Domasneanu. Numai dupa trei sau patru luni de la arestarea ei. Dumitru Petchescu — elev 38. comandorul este obligat sa ia drumul muntilor.21. Rudolf Cristin 23. Neli Miulescu Domasneanu 2. Stela Blidaru 3. la intervale de timp. Ion Bacila 24. Petru Belovici 37. Nicolae Taranu 31. 22. Pentru a avea o capacitate de miscare si aprovizionare mai usoara. Mugurel Simian 27. Ilie Ciucurel 28. Petru Nicoara 40. taranist. Aceste formatiuni urmau sa se uneasca în clipa declansarii luptei generalizate împotriva comunismului. Lazar Miutescu 25.

— mort 16. Zevedei Moraru — prof. 19. Dumitru Jura 14. În timp ce sudul Banatului. cad colonelul Uta. Petru Orbulov — croitor — mort 17. Gheorghe Duma — mort 10.salasul din apropierea comunei Mehadica. Gheorghe Marinescu — inv. Careba. nordul Banatului. împreuna cu alti opt partizani. Valeriu Dabici — avocat 28. — mort 31. Colonelul Uta si cei din grupul sau si sunt veritabili martiri ai poporului român. — mort 29. Toma Lintu — înv. Corneliu Zaslotzi — preot — mort 6. în special Lugojul. Ion Murariu — ofiter 20. Coriolan Belgia — medic — mort 24. Ioan Duma — mort 11. Pantelimon Erimescu. Ion Boldureanu-fiul — prof. Traian Isfanescu 22. — mort 23. sustine lupta de rezistenta prin arme si alimente. Ion Cristescu — prof. alcatuind grupuri de partizani. Valeriu Streinu — avocat — mort 3. Ion Boldureanu-tatal — mort 18. Ion Gaspar — comert 15. Tiberiu Mitar — prof. Silviu Stoicovici — medic — mort 13. în muntii Poiana-Rusca. Cornel Duma — mort 9. în data de 7 spre 8 februarie 1949. Ion Popovici — prof. — mort 4. Oamenii care au luptat în rezistenta din jurul Lugojului si chiar din Municipiul Lugoj LUGOJ 1. Au luptat eroic în acea coliba. — mort 7. se organizeaza si se angajeaza în lupta de rezistenta. Grigore Ripan — croitor — mort 12. Dupa o ora de aparare îndârjita. — mort 27. Dumitru Moise — librar — mort 5. Iacob Toma — econom. mai bine zis judetele Severin si Caras. Pavel Micsa . Iosif Ripan — sef-cont. Stefan Ilca — ing. în care era colonelul Uta. Caius Petric 32. Rusalin Olaru — prof. Alexandru Peta — avocat — mort 8. activa si rezista grupul de partizani al maiorului Duma. Tot aici. Petru Vasilescu — preot — mort 26. despre care încercam sa adunam date. — mort 25. 21. Ilie Cristescu-Voica si E. — mort 2. 30. Dumitru Ilin — sef-cnt.

Aurora Peta — înv. Iosif Vancea — taran 40. Ion Carapantea 69. 59. Ion Tomescu 77. Ion Boncila — prof. 34. Lazar Tinca — mort 52. — mort 51. Xenia Mamaliga 43. Ioachim Tarlie 50. Petconi Aurel — muncitor 41. Semenica Moraru — medic 42. Ovidiu Hodos — mort 60. Cornel Lacatus 71. Ana Tomescu 78. Ion Cristea 66. Ion Petrutescu — dentist — mort 39. Ion Sârbu 68. Nicolae Voin — prof. Petru Serban 74. Liviu Bireescu — ing. Dumitru Samson 75. Dandu Jucu 72. — mort 38. Emil Ghilezan — jurist 63. 46. Atanasie Berzescu — prof. Eugen Hodos — mort 58.33. 45. Ion Lupulescu 55. Bulzan 48. Traian Stanescu 47. Damian Amariei 73. Ion Târziu — avocat — mort 65. Petru Civig — medic 53. Gheorghe Rista — înv. Cornel Hoban 37. Gheorghe Radivoievici . 44. Ion Hercu 57. Ilean Lazarescu — comert — mort 36. Ion Paul — mort 67. — mort 61. Ioan Marcu — comert — mort 56. Lazar Cadia — econom. Ionita Bratu 76. Tiberiu Sevici — notar public — mort 64. Victor Sudresan 49. Iosif Lazarescu — comert — mort 35. Felicia Stoichescu — înv. Nicolae Cardas — preot 54. Ion Lazarescu 70. Nicolae Munteanu 62.

Damaschin Luca 26. Oamenii care au luptat în grupurile de rezistenta din jud. Nicolae Garu 8. Maxim Pircea 13. Nicolae Caragea-Boanta 7. Ioan Botosan 27. Ilie Dancea 4. Strein Olaru 30. Nicolae Doran — comisar — mort 2. Nicolae Zarcula 17. si Banat. Vichentie Dancea 14. Constantin Coniac 25. Octavian Botos . Ion Chirila 33. Martin Balan 5. Valeriu Lazar 23. Andrei Ion 24. Remus Groza 31. Nicolae Irimia 18. Paul Cojan 28. Cornel Lazar 16. Paul Dica-Botos 29. Gheorghe Stoica 21. I. Tiberiu Târziu FARLIUG Mustetea Ion CAPRIOARA Eugen Spineantu GRUNI Liviu Barboni CAPÂLNAS Ion Cristea Tin sa mentionez ca din cei notati la Lugoj. Nicolae Caragea 6. Caras. Vasile Martin 10. Ca ofiter activ. Stefan Luca 22. GRUPUL DORAN-POPOVICI 1. Puiu Rosu 32.79. Ion Murariu are o contributie deosebita în cadrul rezistentei din Banat. Pavel Cotârla 9. Pavel Andrei 15. Adam Maran 19. Pavel Brânzei 12. Nicolae Murgu 20. face legatura dintre regiunea Cluj. Nicolae Popovici-Ionescu — mort 3. Vasile Maran 11.

cu multa zapada. Viorel Pistrila 29. Costea 35. Ion Munteanu — medic LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE Februarie 1949. Alexandru Rusmir 14. Gheorghe Linta 22. Gerul nemilos se arata din ce în ce mai aspru. Mircea Cârmaciu 34. Asteptau cu înfrigurare atacul securitatii. Doru Blaj 3. Petru Tunea 13. Ion Nicola 20. Pavel Tamas 19. Traian Puia 15. Partizanii patrulau si pândeau din locuri ascunse. Pavel Raica 21. Ion Bubuiescu 17. Iosif Bentura 26. cu hatisurile. Bubu Vonea 12. Nicolae Popistas 32. Nicolae Penta 23. Gheorghe Bogoievici — preot 5. Iarna grea. Ion Micicoi 30. Petru Babeu 7. Ilie Rusmir 9. Ioan Chetrinescu 28. Traian Blaj 2. . Gheorghe Talescu 11. Ioan Ciocu 27. Ioan Goian 24. Alimpe Aldescu — preot 6. Alexandru Eva 31. Carol Breiceanu 18. Eugen Cârdu 10. Gheorghe Baiescu 16. de unde în voie puteau sa observe orice miscare a inamicului. cunoscute numai de ei. Se înfratisera cu muntele. Tunei 36. Gheorghe Munteanu — economist 37. Traian Schiopu 33. Maxim Radovan 8. Coriolan Buracu — preot — mort 4. cu locurile tainuite. GRUPUL ORAVITA 1. Petru Negovan 25.II.

Ajunsi acolo. De aici s-au deplasat spre Pietrele Albe. În adâncul noptii. Era începutul lui martie 1949. sub muntele Semenic. Petru Anculia-Miloi si Ghita Urdareanu din Domasnea. Se asteptau la un alt atac mai bine pus la punct. Din aceasta pozitie partizanii au respins atacul securitatii cu un foc nemilos de arme automate. De la partizani nici un mort. gerul aspru. Vazând ca flancul stâng este bine fixat la teren si înzestrat cu armament bun. iar Spiru Blanaru se retrage spre muntele Tarcu. tragator si Petru Berzescu-Berda încarcator. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu hotarasc sa împarta grupul în mai multe parti si sa dispara din raza de actiune a armatei. În grup au fost cercetati de Gheorghe Ionescu si Spiru Blanaru. Spiru Blanaru conducea lupta. Au cazut multi morti din partea securitatii. derutând securitatea prin sustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. la Fenes. Securitatea a deschis focul cu toate armele în flancul stâng al grupului. Au fost arestati de Maritescu Romulus si de Martin Moatar de la Slatina-Timis. Astfel. Se aflau pe dealul Cârciobati. îngreunând tot mai mult retragerea luptatorilor din rezistenta. Era ziua de 22 februarie 1949. Spiru Blanaru. Acesta a reusit sa fuga. Aici au facut o bresa. Erau din Teregova. Cu cei doi agenti a mai fost fiul lui Munteanu. au fost prinsi doi agenti ai securitatii. Zapada mare. . în cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-Berda. La mitraliera. Am uitat sa mentionez ca atacul securitatii a fost declansat la orele 15 si 30 de minute. Doi partizani au cazut în lupta. Se apropia de înserat. spre Iablanita. Nu mai aveau timp sa se ascunda. De comun acord cu grupul. Armata era hartuita din toate partile de grupuri de câte trei partizani. Gheorghe Ionescu pleaca spre Orsova. atacând flancul drept al grupului.Duminica. Armata s-a retras încarcându-si mortii în caruta. Grupul a facut o manevra de retragere organizata. Ningea fara încetare. a informat securitatea de cele întâmplate. S-au pregatit de lupta. Lupta a durat pâna noaptea târziu. securitatea a deschis un alt foc. Atacul a fost respins. partizanii au reusit sa scape de urmarire. Zapada crestea mereu. Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii. Petru Domasneanu. Ajuns în Teregova. frati. cu numele de Munteanu Gheorghe zis Jura si de Pavel Cherciu. 21 februarie 1949. s-au asezat în linie de aparare.

deschizând foc asupra lor. Dupa un schimb de cuvinte cu socrul lui Caraiman. la locul numit Târsâtura. La Valea de Pesti. iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior. într-o coliba la Valea de Pesti. Au ajuns la un alt loc. s-au hotarât sa plece de acolo. se organizeaza iarasi în aparare. ei pleaca înapoi spre locul lor. Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc. Valea de Pesti. Securitatea le-a luat urma. Între Rusca si Fenes. În aceasta lupta a cazut mort Ion Caraiman.În urma înfrângerii de la Pietrele Albe. Ajunsi la Fenes. au ramas Nicolae Horascu. Ei au adus vestea de cele întâmplate în lupta de acolo. În aceasta situatie. LUPTELE DE LA FENES Spiru Blanaru. În casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul lui Caraiman. au intuit primejdia vânzarii. în ziua de 12 martie 1949. sânge varsat în apararea neamului de urgia . Acum. pe pozitia de aparare. Se asteptau la o vânzare. În timpul acesta. Sângele lui Ion Caraiman curgea în aceeasi iarna cu zapada mare. organizându-se în aparare. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca si pleaca cu ei la Fenes. Când au ajuns la Târsâtura. în casa lui Ion Caraiman. Ei au raspuns cu foc. Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa. Socrul. Cornereva. fugind prin gradina spre padure. Un grup în frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes. Era 12 martie 1949. Au stat ca pe spini si la locul acesta. s-au întors de la Fenes Petru Berzescu si Iacob Cimpoca. Spre seara. ajung aproape de Fenes. unde s-au instalat. Anisoara Horascu si Ion Berzescu. cu grupul. Târsâtura. a disparut. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s-au retras spre padure. Acum Spiru formeaza o echipa din: Ion Caraiman. Ion Caraiman îsi cunostea socrul. extinzând-o pâna la Domasnea. plecând afara. în jur de o saptamâna. pregatindu-se de lupta. Înspre Caransebes au cuprins toate comunele din jurul Slatinei-Timis. îsi dau seama ca securitatea sta la pânda. socrul lui Caraiman pregateste vânzarea. lui s-a retras de la Pietrele Albe catre Fenes. Asa stând lucrurile. Mehadia. Târziu în noapte. pentru informatii si alimente. în intervalul de la prima vizita a lui Spiru la Fenes si pâna la a doua. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se înrosise. securitatea a organizat urmarirea în întreaga zona a Teregovei. Aici voi adauga unele fapte care mi-au fost aduse la cunostinta în ultimul timp de la martori oculari ai acelor vremuri.

FENES 1. Pentru a deruta urmarirea. În analele O. Ilie Cristescu-Voica — Domasnea 3.S. ca: “Banditii de pe dealurile Teregovei.S. Si era anul 1949. au fost mult mai târziu prinsi.R. spre nord-est de Teregova.. Careba III. DORANIE 1. Horea Smultea-Crisu — Teregova LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI Timisoara —Padurea Verde — 16 iulie 1949 1. E. murind pentru lege si neam. 1949 1. în zilele de 13-14 martie 1949. fiica sa. Zapada fiind mare. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949 1. * Pe dealul DORANIE. Asa au mai reusit sa scape de urmarire. SALASUL de lânga MEHADICA — Noaptea de 7/8 febr. Petru Anculia-Miloi — Teregova 2. a mai fost o încercare de rezistenta din partea lui Iovan Berzescu-Micsescu si Horea Smultea-Crisu.N. partizanilor le-a îngreunat retragerea si chiar lupta de aparare. Ion Tanase 4. extrem de mare. Sângele lui Spiru Blanaru se înfratea cu sângele lui Ion Caraiman în omatul mare. În tot timpul luptelor de la Fenes au fost urmariti si cu aviatia. Petru Domasneanu 3. Nu a încercat nici o sinucidere cu grenada.-ului. Gheorghe Urdareanu — Domasnea II. Grupul lui Spiru Blanaru înscrie o pagina în istoria neamului românesc ca luptatori cu arma în mâna împotriva comunismului. Ei au cazut în lupta. dupa Tomnacica. Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. Nicolae Horascu si cu Anisoara Horascu.-lui sunt mentionati de catre ministrul de externe al U. * Dupa luptele de la Fenes. Ion Caraiman — Fenes IV.comunista. Pantelimon Erimescu 4. Puschita Petru-Mutascu 5. Colonelul Ioan Uta — Lugoj 2. au încaltat opincile cu gurguiul la spate. Iovan Berzescu — Teregova 2. grupul s-a retras spre Teregova si Domasnea. LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I.. Romulus Maritescu . care lupta cu arma în mâna împotriva comunismului”. Spiru Blanaru 2. de abia peste câteva luni. Aici au fost înconjurati si prinsi cei din Teregova.U.

Datoria voastra este sa nu-l uitati. eu eram copil mai marisor si-l tin bine minte. înfiintate de Maria Tereza pentru apararea granitelor imperiului. sa stiti ca voi. 15-17 iunie 1848. nepot de frate. ostas al Regimentului de Granita din Caransebes. 1848-1849. Asa se face ca strabunicul meu. copii fiind. Aurel Vernicescu 2. Sa mergeti pe urmele lui. o parte din el. Regimentul de graniceri. s-a dus în armata lui Avram Iancu. ostas al Iancului. unde aveam pamântul nostru. ati avut un strabunic care a luptat în armata lui Avram Iancu. Aceasta frumoasa istorie de familie este înregistrata de mine. Eram vecini cu mos Simion Leican. Gheorghe Popovici 3. Teodor Ungureanu 4. aparând fiinta neamului românesc. Pe vremea aceea. mos Gheorghe facea parte ca ostas în termen din compania de graniceri de la Teregova a regimentului de graniceri din garnizoana Caransebes. unchiul meu. Toti locuitorii comunelor din raza Comunitatii de Avere se bucurau de multa libertate prin faptul ca erau constituiti în unitati militare. Gheorghe Smultea-Crisu 5. Petru Puschita-Liber 6. Printre altele ne spune si aceasta legenda: — “Mai copii. unchiul bunicii mele dupa tata. aflati la datorie. Gheorghe Ionescu — Teregova — notar public UN OSTAS AL IANCULUI Dupa o suta de ani de la revolutia lui Avram Iancu. mos Gheorghe. Petru Berda Berzescu. Pe vremea aceea. din neamul vostru. Ion Berda Berzescu. Gheorghe Luminosu Timisoara — 1950 1. când el era batrân. a revolutiei lui Avram Iancu.Timisoara — Padurea Verde — 2 august 1949 1. Printre ei se afla si mos Gheorghe Berda Berzescu. Nicolae Ghimboasa-Miclut 7. Fiind nepotii lui. ne povestea multe lucruri. Eu cu Ion. prezidata de Eftimie Murgu. Gheorghe Berda Berzescu. 1848-1849. si Atanasie Berda Berzescu. în Muntii Apuseni. de la mos Simion Leican. stranepotul lui mos Gheorghe. îndesat si brunet. mos Gheorghe Berda se afla pe vremea aceea. dar bine legat. în apararea poporului nostru . Elena Berzescu. Era un om mai mult mic de statura. faceau legatura cu strabunicul lor. frati. pasteam oile pe dealul Poieni. se gaseau cu arma în mâna. al lui Berda. În aceasta unitate se aflau douazeci de tineri din comuna Teregova. luptând pentru credinta si neam împotriva comunismului. trei stranepoti ai luptatorului din armata Iancului. Dupa adunarea poporului român de pe Câmpia Libertatii din Lugoj.

românesc. Vedeti voi, ca si acum toti vor sa ne sara în cap si sa ne sfâsie.” Iata deci, un mesaj al lui mos Gheorghe pentru noi cei de azi. Cuvintele de atunci, ale lui mos Simion Leican, au dospit în sufletele noastre. În adâncul fiintei noastre, ele si-au gasit loc, asteptând clipa de a tâsni. Au tâsnit din fiinta noastra exact dupa o suta de ani de la lupta Iancului. În arc peste timp, lupta Iancului de atunci se lega cu lupta vremurilor noastre, pe viata si pe moarte împotriva comunismului. Parca era ca acum. Ma vad cu pistolul în mâna pasind în sus, pe coasta dealului Tomnacica, alaturi de uica Patru si uica Ion, fratii tatalui meu. Ma conduceau spre Slatina-Timis, împreuna cu Martin Moatar si Martin Copaceanu, prietenii si camarazii mei. Fusesem la o întâlnire cu Spiru Blanaru si Petru Domasneanu. Ore întregi am discutat cu ei despre ceea ce trebuia sa facem în lupta noastra de aparare. Era 23 ianuarie 1949. Neaua era mare si frig. Pasind la vale prin omat, ne-am înfratit cu duhul lui mos Gheorghe Berda, ostasul Iancului din 1848. Unitu-s-au atunci Duhul Iancului cu Duhul Codreanului, punte de legatura, Duhul neamului lui Berda Berzescu. De aici si credinta ca neamul nostru românesc, poporul nostru are o misiune de la Dumnezeu. În masura în care-si îndeplineste misiunea, în masura aceea îsi va gasi un loc în fata divinitatii. Un lucru am învatat din tot zbuciumul acesta de luptator de o viata: — “Daca în tot ceea ce faci nu esti curat ca lacrima, atunci totul este cenusa.”

O POLITA PLATITA
În neastâmparul animalului de prada, maiorul Aurel Mois, seful securitatii, ma astepta în camera de ancheta. În fata lui Nikolski, comandantul suprem al securitatii pe tara, suferise o înfrângere. Si-a dat seama de acest lucru numai dupa ce prinsese pe Tudor Ruset, curierul meu. Auzind cele declarate de Ruset, ca exact în ziua de 28 ianuarie 1949, eu aveam o întâlnire cu Spiru Blanaru, pe vechiul loc la Tomnacica si ca trebuia sa fiu condus tot de curierul meu, la Spiru, Mois de data asta s-a pierdut. Înfrângerea lui din 28 ianuarie era o realitate si înca una din cele mai mari din viata lui de pâna atunci. Vom vedea mai târziu si vom conclude aceasta în urma declaratiilor lui în timpul crizei de nervi. Era prin luna martie, ziua 16, 1949. În sinea lui se considera înfrânt, mai ales ca avea toate datele care conduceau la acest adevar, pierderea unei batalii. Expeditia pentru prinderea

lui Spiru Blanaru s-a facut tocmai în ziua în care eu trebuia sa ma întâlnesc cu el acolo în padure. În mod evident si pentru Mois, eu stiam precis unde se gasea Spiru, mai ales ca ei nu se mutasera din locul acela dupa arestarea mea, asa cum a declarat Tudor Ruset. Eu am mers pe ultima carte, jucându-ma cu moartea. Mi-am riscat viata. Cu pretul vietii mele trebuia deci sa-l salvez pe Spiru Blanaru de a cadea în mâinile securitatii. Si l-am salvat. Iar pe Mois l-am înfrânt în acea zi de 28 ianuarie 1949. În cele ce urmeaza va voi desfasura asa cum s-au întâmplat lucrurile, între mine si Mois, în acea zi memorabila de 16 martie 1949. Zapada era mare atunci, atât de mare pe pamânt, ca parca încerca sa acopere durerile provocate de impactul cu Satan. În ziua aceea, eu unul am trait iadul pe pamânt. Într-adevar, de abia acum îsi dadea seama maiorul Mois, dupa declaratiile lui Tudor Ruset, ca în fata generalului Nikolski suferise o înfrângere. Acest lucru l-a durut mult de tot. Eu n-am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. De data aceasta pe Mois nu-l mai interesa ca eu nu recunosc cele declarate de Tudor. El era convins de un lucru. Eu, în mod vadit, am condus securitatea în punctul opus fata de locul unde se aflau partizanii, riscându-mi viata. Acest lucru pentru Mois era o certitudine. Acum trebuia sa înfrunt dezlantuirea unui nebun. Nu mai putea vorbi. Gemea. Era ravasit pâna la nebunie. Racnea. Era ca un animal salbatic ranit. Înjurându-ma, mi-a zis: — “Nu trebuie sa declari nimic. Ti-ai batut joc de mine cum nimeni n-a facut-o pâna acum. Te bat pâna ma satur. Nicolae Petrascu, pe care l-am anchetat zile în sir, nu si-a batut joc de mine asa cum tu ai reusit s-o faci.” Era un om înalt, voinic, blond si cu ochii albastri. O fire impulsiva. Striga la mine cu ochii iesiti din orbite: — “Tu stiai precis unde este Spiru în data de 28 ianuarie, când am fost cu armata în urmarirea lui, pe dealurile Teregovei. Tocmai atunci aveai întâlnire cu el. De ce ai facut asta?” Eu cautam sa-i spun ca nu-i adevarat, el ma oprea zicând: — “Nu vreau sa te aud! Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor.” Si, dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lânga mine. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa de bani. Fiind îngramadit

acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele asupra mea, ma melita de la cap la picioare si de la picioare la cap, ca pe cânepa. Cu mâinile îmi ocroteam pe cât puteam capul. Ma uitam cu coada ochiului la fata lui. Era îngrozitor de turbat. Îi curgeau balele din gura. Congestionat la fata, gemea. Acum era de-a binelea nebun. În gândul meu ziceam: — “Doamne, scapa-ma!” Extenuat, rasufla sacadat. De abia ajunse la scaunul de la biroul sau. Desfacut la haina, cu parul vâlvoi, de parca era o gramada de paie pusa cu furca, sprijinit cu capul pe mâna dreapta, se uita la mine. Inima-mi batea în piept ca un ciocan pneumatic. Ajunsesem o mogâldeata de om, care semana cu o zdreanta. Începusem sa ma misc; scotându-mi capul de sub brat si uitându-ma numai cu un ochi la el, am ramas înmarmurit de sinistrul tablou din fata mea. Curgea apa de pe el, de parca atunci ar fi iesit din râu. Când m-a vazut ca ma misc, a sarit ca un nebun la mine, strigând: — “Uite-l, ma, ca n-a murit, gângania dracului! Ma, n-ai murit? Dumnezeii ma-ti de nemernic. Tu râzi de mine si acum? Nu-ti pasa ca te-am melitat ca pe un snop de cânepa? Mai ai oase întregi? Tu-ti bati joc de mine, de un om întreg la cap si serios? Tu o gânganie, o jigodie ordinara, ma învârti dupa degete?” Ambalându-se, din nou sari pe mine. Calauzit de acelasi duh satanic, cu mai multa truda, cu mai multa patima dorea sa ma omoare. Nu stiu cum s-a întâmplat, dar am simtit ca Dumnezeu ma ocroteste si ma ajuta. Oasele mele parca erau elastice. Nu se frângeau. Se îndoiau parca, asa ca nuielele de alun si-si reveneau la loc în ciuda lui. Si iar striga si iar ma înjura. Iata cum din tragic realizam comicul. Atunci parca primeam tarie si suportam mai cu sânge rece durerile, care erau mari de tot. Multumesc lui Dumnezeu ca nu l-am tradat pe Spiru. Din contra, l-am aparat, asa cum de altfel fac si acum. Mereu îl apar si-l fac cunoscut lumii întregi ca erou si martir al neamului nostru românesc. Toate acestea începusera pe la orele 11 din 16 martie 1949. Grupul lui Spiru Blanaru se dizolvase. Naucit de pumni, cu dintii rupti si zdrobit cu cizmele, nu mai puteam sta prea bine pe picioare. Fata mi se umflase, vânataile la ochi se accentuasera, buzele îmi crescusera, iar sângele îmi siroia din gura si din ranile de pe corp. Oricât s-ar fi dezlantuit asupra mea, rusinea

înfrângerii n-o putea sterge. Generalul Nikolski era martorul înfrângerii lui. Era umilit. În camera vecina erau mai multi teregoveni. Îngroziti, au trait acele clipe de spaima, de iad adevarat. Erau niste colegi de ai mei de scoala primara. Unul mai traieste si acum, Gheorghe Grozavescu-Mutu. Dupa ce a obosit, Mois m-a trimis la închisoare, unde era depozitul securitatii. N-au trecut doua ore si m-au dus iarasi la Mois. Acum, cu mai multa furie ma lovea. Ma ridica si ma izbea de podele. Tipa la mine sa nu scot o vorba, ca ma omoara. Lesinând, am fost transportat din nou la închisoare. Asa s-au petrecut lucrurile pâna la orele 23 din noapte. De cinci (5) ori am facut drumul de la închisoare la securitate, dus-întors. Directorul de atunci al închisorii, Litera, era un om mai bun, cu mai mult suflet. Fusese directorul închisorii înainte de a veni comunistii la putere. Ultima data, seara la orele 23, vine la mine speriat si ma întreaba: — “Ce au astia cu dumneata, domnule? Te omoara.” Plecând, si-a facut cruce. În celula, pe prici, unde era numai o rogojina ca asternut, ma astepta cu sufletul la gura parintele Alexandru Nicolici din comuna Teregova. Era arestat ca luase juramântul teregovenilor din organizatia de lupta. Mirat de halul în care ma vazuse, ma întreaba: — “Ce-i cu tine? Doamne, astia vreau sa te omoare.” Cu un prosop ud, începe sa ma linisteasca, stergându-mi sângele de pe fata si de pe corp. Ma batusera si la talpi. Dupa câteva zile, cam prin 18 martie 1949 seara, au venit o multime de oameni arestati. Nu mai aveau loc în celule. Erau asezati pe jos, pe coridor. Ma uit prin vizeta. Îi recunosc, sunt teregovenii. Îi arestasera pe toti cei care facusera parte din organizatia lui Gheorghe Ionescu, notar public în Teregova. El a înfiintat aceasta organizatie cu scopul de a ajuta grupul lui Spiru Blanaru si al colonelului Ioan Uta cu arme si alimente. Sa ne întoarcem la Mois. Înca nu se potolise fiara din el. Am mai fost chemat si anchetat. În acest timpul am vazut multe lucruri înspaimântatoare. În localul securitatii era învalmaseala. Barbati si femei, arestati cu totii, erau înghesuiti în camere pâna la refuz. Au fost batute femei în mod bestial. Printre ele erau mama lui Ion Matei si cea a lui Vlad Manole. Voiau sa stie unde se ascund copiii lor. Tot atunci a fost arestat si domnul Talpes cu sotia, fostul proprietar al fabricii de tigla din Caransebes.

Asa se încheiase un trist, dar glorios episod din marea înfruntare a neamului nostru cu Comunismul. Cei aserviti lor, comunistilor, îsi permiteau totul, sub scutul legii însa, pentru a ucide omul însusi, destramând sufletele, înlocuind dragostea cu ura, adevarul cu minciuna. Porniti sa distruga totul în calea lor, au început cu Biserica. Setea cu care s-a dezlantuit Mois asupra mea este setea caracteristica comunismului în totalitate. Si de la Revolutia din Decembrie 1989 încoace, aceeasi sete îi devora pe nostalgicii rosii, care cei mai multi dintre ei erau în functii superioare de stat. În încheiere, tin sa informez asupra unui lucru: — În “România libera” de vineri 8 octombrie 1993, nr.1073 (serie noua) a aparut un articol semnat de d-l Marius Ghilezan. “Cazul Apateu — un tortionar al securitatii se apara în spatele usii întredeschise. — Calaul din Cristian Tell 31 — Este vorba de maiorul Mois Aurel, pe atunci maior de securitate, care în prezent locuieste pe str. Cristian Tell 31, Bucuresti. Astazi este un om în etate, imobilizat într-un scaun. Are coxartroza, fiind operat în urma cu doi ani. Despre crimele pe care le-a facut spune: — “Nu-mi amintesc de acele vremuri. A trecut prea mult de atunci... am uitat.” În dreapta articolului apare fotografia lui. Parca-l vad si acum, în felul cum sarea pe mine cu cizmele. El nu-si mai aduce aminte de acele vremuri. Dar... nici cei de la Revolutia din 1989, mult încoace, aflati la putere, nu-si mai aduceau aminte ca mai trebuie sa fie si un proces al Comunismului. Îl ocroteau pe Aurel Mois, cum l-au ocrotit si pe Nikolski. Neocomunistii de azi îi apara pe comunistii de ieri. D-l Marius Ghilezan încheie asa: — “Prin atitudinea d-lui Mois Aurel am regasit atitudinea securistilor mai noi sau mai vechi.” Noi trebuie sa întelegem un lucru. Sa ne unim cu totii în spiritul dragostei crestine, iertatori, dar nu tradatori, întelegatori, dar nu delasatori si sa realizam mai departe apararea poporului român. Sa iubim omul în lumina lui Hristos, indiferent de etnie, de confesiune, de apartenenta politica. Dragostea în Hristos este mai mare ca toate.

CERCETARILE
O data cu acea polita platita se încheie jocul nefast al lui Mois cu mine. Era la începutul lui aprilie 1949. În mintea maiorului, cu siguranta, se desfasura acel plan de lucru — anchetele. Material prea destul. Gemeau camerele securitatii si ale închisorii din Caransebes de atâtea suflete haituite. Se intra din plin în cercetari. Loturi, loturi se formeaza în vederea deferirii în justitia

La întâmplare. anchetele. în implicarea mea în procesul lui Spiru Blanaru. Ma voia implicat cu Spiru Blanaru. Se trecuse la arestarea Fratiilor de Cruce în Banat. în desfasurarea lor. cunoscând. dar. unitatile mele. sef de grup al jud. ma considera seful Fratiilor de Cruce din judet. Adesea nu se tinea seama ca ai fost sef sau nu în alcatuirea loturilor. În mod aparent. Zoltan Kling. mai târziu. arestarea mea s-a facut datorita faptului ca eu eram seful Fratiilor de Cruce pe judetul Severin. marturisind cele vazute si traite în iadul comunist. zic eu. Mois si Kling au toata reteaua de organizare a FDC-ului în mâna. în mod vadit. aveau sa nu dea câstig de cauza lui Mois. de elevi. Erau îngramaditi si pe coridoare. eu am fost lasat la o parte. Nu dadea nici o importanta actiunii mele în grupul lui Spiru. Severin.înrobita tancurilor rusesti. cad în mâinile securitatii. Au umplut pâna la refuz celulele închisorii. când voi reda cu amanunte conflictul dintre Mois si Kling. se punea problema activitatii mele în cadrul FDC-ului în jud. ca în timp mai aveam de vorbit. Severin. Mois. se trezea câte unul ca-i sef de lot. În timp însa. Severin ma avea în planul lui de ancheta ca o piesa rara. Dumnezeu voise ca eu sa mai traiesc. Dupa caderea lui Spiru Blanaru se aresta zi si noapte.. neamul românesc. cade Petru Cojocaru. Telul final era anularea personalitatii fiecarui ins în parte si atacul la fiinta neamului. Vom vedea la momentul potrivit. sortii de izbânda erau în favoarea mea. În aceste conditii. Asa stând lucrurile. Desi actiunea mea se rezumase numai la lupta de partizanat în grupul lui Spiru. fondul problemelor. Securitatea. de multe ori. La sfârsitul anului 1948. în planul doi. Satanic se lucra peste tot. totusi eu contam ca organizator al Fratiilor de Cruce. Se dezlantuise taurul rosu. În cursul lunilor aprilie si mai se fac arestarile masive în rândul fratilor de cruce din judet. în evidenta lui. eu am fost implicat în actiunea de lupta în rezistenta din Banat. Rând pe rând. Se vede ca în planul iconomiei divine. noi. Dictonul englezesc: “Strugle for life” — exprima de minune fenomenul românesc în lupta. Numai dupa aceea. care-si disputau sefia în actiunea împotriva grupurilor de partizani. se dezlantuise împotriva mea. în . fiind seful securitatii din jud. Aceasta. din Banat. Kling însa.. în grupul lui Spiru Blanaru. Din toate comunele din jurul Teregovei erau ridicati oameni. prin informatiile detinute de la agentii sai ma stia de curier al lui Spiru Blanaru cu Bubi Roman. Pentru rusi am ramas si vom ramâne înca multa vreme inamicul numarul unu.

ca tot acolo ajungem. Uneltire împotriva statului. Anchetele se desfasurau. Erau sute de oameni. Pe lânga profesori au mai fost si învatatori ridicati din comunele din jurul Caransebesului. în timp. Pentru mine. asezate parallel. Pe rând. În felul . Talpile si fundul erau expuse la o bataie satanica pâna la lesin. cu un loc între ele cât ar putea intra un om. foamete si sete. data la maximum. dupa cum am mai spus. neodihna. Iata cum functiona: Arestatul era dezbracat la pielea goala sau numai în camasa si chiloti. De la cei din rasarit învatasera sisteme de tortura si chin satanic. În aprilie si mai 1949 au fost arestati. Sistemul acesta de tortura se numea “Prepeleac”. Ei erau supravegheati de anchetatori. Oamenii au fost izolati în grupuri mai mici sau mai mari. torturi. În camera în care se batea era un anumit mobilier. Mâinile erau petrecute peste genunchi. Erau doua mese masive de stejar. cu fruntea ajungând la genunchii îndoiti. Capetele de acuzare abundau în jurul actiunii de partizanat. De obicei era câte o simfonie. Se lucra intens pentru formarea dosarelor în vederea deferirii în justitie. pe o masa cânta un aparat de radio. Cel legat se balansa pe drugul de fier cu talpile picioarelor în sus. de abia acum încep cercetarile. pentru toata lumea în acelasi fel diabolic — batai. adica îmbratisau genunchii si legate o data cu gleznele. ba chiar mii. În timp ce se batea. De multe ori tâsnea sângele din talpi si din fund. Securitatea i-a implicat si pe ei în înscenarile de uneltire contra statului si a ordinii sociale. cum vreti sa-i numiti. dupa cum aprecia securitatea gradul lor de vinovatie. Ele erau plasate la mijlocul camerei. Cei care erau la pielea goala si batuti de mai multe ori se trezeau cu sângele curgând din spate si talpi. fara exceptie. Se introducea un drug de fier în latul format de mâinile legate si glezne si asezat între cele doua mese. Toti acesti oameni au fost împartiti în loturi. Ne întrebam cu totii ce se va întâmpla cu atâtia arestati. Tot atunci au fost ridicati si o parte din profesorii de la scolile secundare din judet. Severin. Se cautau capete de acuzare.repaus. Omul era adunat ca o minge. la calai. potrivit pentru tortura. fratii de cruce din jud. schingiuiri. rupt si el de atâtia necajiti ca si mine sau poate mai rau. ducându-mi necazul pe petecul de rogojina. lucrurile au fost lamurite. Cu ei de asemenea au fost arestati si multi studenti. În jurul lor se învârteau batausii sau calaii.

Se ducea lupta între Mois si Kling. Dar. Sa faca ce vrea el cu mine. Ca batausi. Acolo vom fi la dispozitia lui Mois. Mois voia. Pâna în cele din urma au cazut de acord prin faptul ca maiorul Kling i-a promis lui Mois ca la Lugoj va pregati dosarul întregului lot FDC-Severin si ne va expedia pentru proces la Timisoara. în ancheta. Mois însa se opunea. o buna bucata de vreme. De aici. sub directa supraveghere a maiorului Kling Zoltan. La Caransebes. fara ancheta. dar nu avea date suficiente. desi orasul Caransebes era sub ordinea lui Kling. care s-au întrecut pe ei. împreuna cu un lot de elevi din Caransebes. Dupa multe încercari. n-a recunoscut nimic ca am fi colaborat. lasând pe altii sa-si faca datoria de batausi. fiul doctorului Mircu de la Lugoj. în frunte cu directorul. În mod vadit îsi disputau întâietatea la comanda. Severin. de confruntare a noului cu vechiul. Înainte de a trece la descrierea timpului petrecut în Lugoj. Era sectorul lui. cu tot dinadinsul. Cristescu de la Orsova si uneori Mircu. Faptele petrecute în aceasta închisoare pledeaza pentru acest . care era seful jud. Nu-l interesa pe ce retea eram eu arestat. sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru. norocul meu a fost ca nu am recunoscut întâlnirea mea cu Spiru si nici el. ulterior. Litera. ma voi opri la a prezenta închisoarea din Caransebes. dar sa termine odata cu acest cosmar. au fost Zabaila. din regiunea de sud a Banatului s-a pornit din plin si de mare rasunet rezistenta armata împotriva Comunismului. al contradictiilor. ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES Caransebesul anilor 49-50 era cel al framântarilor. Kling voia sa ma transfere la Lugoj. fratele preotului de la Luncavita. nici comandorul Petru Domasneanu n-a recunoscut vreo întâlnire cu mine. de a ajunge la o declaratie definitiva. Închisoarea se înscrie pe aceeasi linie de comportament. La fel. chiar în vazul lumii. În ancheta. Lui Kling însa. Kling lucra sub comanda lui Mois. al paradoxurilor. Kling se opunea. prin luna august. iar personalul. Se straduia Mois sa ma implice în lotul lui Spiru Blanaru. A fost interceptata o discutie a lui Mois cu Kling asupra mea. de cele mai multe ori.acesta am fost si eu anchetat în luna aprilie la Caransebes. el lucra la formarea dosarelor. au renuntat si m-au lasat în pace pentru un timp. îi revenea sarcina de a se ocupa de Fratiile de Cruce. actiune careia el îi dadea amploare. Vremurile se anuntau a fi noi. ne-a lasat în pace. Ajunsi la Lugoj. era format din cei cu mentalitate veche.

Se îmbulzeau. Atmosfera era tensionata. Înghesuit de nu-ti mai puteai trage sufletul. care-si platise polita. cu privirile pierdute în zare.paradox. Ma provoca mereu la discutii. Asta aparent numai. Mai bine de doua luni am stat cu el în camera. Pe vremea aceea nu-l stiam cine-i si ce hram poarta. ducând si aducând oameni de la schingiuirile satanice. dupa 18 martie se întetisera arestarile. În camera eram împreuna cu parintele Alexandru Nicolici si cu parintele Dumitru Stoichescu din Teregova amândoi. Se parea ca am intrat într-un fagas normal. dar eu nu-i raspundeam la . Desi eram fumator. De la sine. care mai de care la chistoacele lui. peste câtva timp. ca ce-a urmat o sa vedem nu peste mult timp. Asa am ajuns sa stau cu Milos Gavrila. pe coridoare. cum erau claie peste gramada. Îl vedeam însa ca nu-i tace clontul si se ducea de la om la om cu vorba. destul de sumbru. Ma ocrotea mult de tot. ca pe spate nu aveam loc. cu buzunarele pline de chistocuri de tot felul de tigari. Dupa doua ore cel putin. Îti dadeai seama ca învolburarile erau mari. Zbârnaiau zi si noapte jeepurile securitatii. Mai erau oameni care dormeau si pe sub prici si pe intervalul de la prici la perete. lucrurile s-au domolit. fiind lânga cuptorul camerei iar eu lânga el. securitatea în mod sigur ca a bagat si oamenii lor. aparea în camera. informatorii. calare pe tancurile aducatoare de moarte. ca ale dacilor. La un asa colorit de oameni. Cu noi mai era si Tibi Lazar. Pe prici. Tot la doua zile era scos afara din camera de un ofiter. ca-n camere nu mai aveau loc. Camera noastra avea numarul 52 — etaj II. te prosternai în fata sortii. unde talpile erau vinete în urma batailor de la securitate. Eu dormeam lânga parintele Sandi Nicolici acesta fiind lipit de peretele care era un pic mai cald. Mai ales dupa întâmplarea cu Mois. profesorul de la “Traian Doda”. în jurul orelor 11 ziua. noaptea dormeam numai pe o dunga. scrutând parca viitorul. Îmi oblojise ranile si-mi pusese comprese cu apa rece la picioare. al bietului neam napastuit de cei de la rasarit. când a început iadul anchetelor. În camere. niciodata nu m-am dus la el dupa un chistoc. Gemea închisoarea de oameni adusi din toate partile. cu caciulile lor tuguiate si date pe o parte. cu subele tinute pe umeri. Te uitai la ei când. fiecare om îsi gasise locul. renumit informator al lor.

Am aflat mai târziu ca era finul lui. De aici vedeam si-n oras peste casele din fata noastra. sacrificând zeci de milioane de oameni. Insista mereu asupra grupului Spiru Blanaru în discutiile pe care le avea cu mine. prin dreptul comun din închisoare. a psihozei ca vin americanii.” Era o psihoza ce ne cuprinsese pe toti. circula zvonul ca: “Vin americanii. Lua mâna copilului si-o misca în sus si în jos. Geamul nostru dadea în curtea închisorii. Un vot de blam pentru SUA. În urma informatiilor lui au fost arestati oameni cu duiumul din toate comunele din jurul Domasnei. Pe atunci si-n Caransebes. Acestia comunicau cu noi prin diferite mijloace. Facea teren cu securitatea. Ei erau în curte toata ziua. Când am fost arestat de lânga el. dar. la anchete am fost luat la rost de cele vorbite în camera. El era domasnean. cât si pentru Anglia. ca de altfel în toate închisorile din tara. Analizând acea vreme. Acum. la semnele ei. Noi le vedeam pe ele. Le pândeam la geam. scoteam mâna afara si le faceam semne. facând jocul Moscovei. Tot prin acest geam culegeam stirile de la dreptul comun. Erau zile când lipsea din închisoare. al Comandorului. adesea lansa zvonurile ca “Vin americanii”. Sa ne întoarcem la închisoarea noastra din Caransebes. Securitatea. a avut patru luni. fiind cu copilul în brate. nu vin americanii sa va scoata de aici? Mai asteptati mult si bine pâna vin ei. De la acest geam am vazut-o pe sotia mea care venise cu fiul nostru. când îl zaream în bratele sotiei. Cerea date si asupra lui Domasneanu.” Asupra acestui fapt. Zarindu-le. ajungi la concluzia. se pot spune multe lucruri. Era opera lui Milos Gavrila. îmi facea si ea semne cu mâna. sotia mea. Venea adesea câte un ofiter si ne întreba: — “Ce ma.nimic. asupra unor adevaruri graitoare întru condamnarea celor de la Ialta. nu ne vedeau decât numai mâinile scoase printre gratii. Era unul care ne transmitea în limba franceza. Occidentul face acelasi lucru cu statele din estul Europei. În prezent. Au facut jocul Comunismului. Tibi. Din partea gardienilor n-aveam necazuri. Eu îi raspundeam la fel. Cu toate acestea. promitatoare. Sotia lui Tibi Lazar stia care-i geamul de la camera noastra. deloc placuta. Marioara. Din când în când mai treceau avioane sau elicoptere noaptea. istoria îl va da. când comunismul stapânea aici ca le el acasa si când America ne vânduse pe cel putin 50 de ani la Ialta. Se . Mereu se amuza securitatea pe seama sperantelor noastre ca vin americanii. Vestile primite pe geam erau alarmante. Tibi Lazar le primea. la rândul lor. Vedeam bine când veneau familiile noastre sa ne vada. fara îndoiala. era trecut de sase luni.

Foc se facea de catre plantoanele de pe coridor. fara nici un tratament. A cazut ca un erou pe câmpul de lupta. nadajduind poate si el ca “Vin americanii”. ca doar fiecare securitate îsi avea specificul ei. era o zapuseala nemaipomenita. ca doar. unde a si murit peste câteva zile. vom fi liberi!” Si asa. unde ne luase Kling în primire. au fost scosi toti elevii mei. mâine vom fi liberi. Sobele aveau usa afara. În luna august. Pe coloane întregi era redat acest proces. si transferati cu masina la Lugoj. Aici la Caransebes ne-am întâlnit cu toti cei din grupul Spiru Blanaru. Tot la etajul unu erau si elevii mei din grup. Geamul nu ajungea petru aerisire. Lotul pentru proces se formase. De atunci si pâna acum am vazut cu totii ce-a fost. Împreuna cu Spiru. ai neamului românesc. cu mine împreuna.” L-au tinut asa. Vara. cu rasunet în toata tara.” — “Eu nu mai scap de aici. ca ai sa scapi de boala si o sa mergem si acasa” — îl încurajam eu. adormeau la loc pe amarâta de rogojina. dupa ce se încheiasera dosarele. cetatea lui Eftimie Murgu. Sigur ai sa scapi. ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. Frig peste tot. Se pregatise un mare proces. Fara îndoiala. în schimb. cu procesul lui Spiru. Febra era mare si-l epuiza. facând meningita. Stateam lânga el. La ancheta lau dezbracat la pielea goala si l-au batut. ne conformam obiceiului locului. Nu mai pot de durere de cap. si pe la început.” — “Lasa. Toti eram nauciti de înscenarile securitatii la proces. într-o camera. în betia libertatii. Un martir printre sutele de mii. unde erau si unchii mei. cu zâmbetul pe buze. târziu de tot. într-o buna zi. Tot aici cu mine a fost si Martin Copaceanu-Rica. Am sa mor. “Roaga-te la Dumnezeu sa-ti ajute. mai fratilor. N-am reusit sa ma întâlnesc cu ei decât la Lugoj. Asa se scurgeau zilele în sir. Nu peste mult timp au fost dusi la Timisoara pentru proces. doar o fi ceva. toata ferfenitita. ce aveau sa fie dupa aceea. toti cei care se încadrau în . erau jos la etajul unu. Ziua ma duceau la camera 54. A fost scos si dus la infirmerie. Iarna am petrecut-o tare greu. Nu erau cu noi. cu speranta în suflete. Petru si Ion Berzescu. ridicându-se în sezut. soptind extaziati: “Vin americanii! Îi auziti? Vin cu avioane. Au ajuns si pe la noi ziarele din luna iunie 1949. nea Martine. chiar si pentru întreaga lume.trezeau oamenii din somn. Toate ziarele vorbeau doar despre procesul lui Spiru Blanaru. Nu stia ce sa mai faca. LUGOJUL Ajunsi la Lugoj. Ne încalzeam unii de la altii. eu nu mai scap. Atunci a racit. la etajul II. la închisoare. Zacea bolnav pe patura zdrentuita de vreme. Mereu îmi spunea: — “Domnu professor. Am sa mor.

Îmi facea semn din cap ca totul merge bine. Era tânar pe atunci. deci. Zilnic îl vedeam de unul singur. în cadrul episcopiei greco-catolice din Lugoj. Eu am fost dus într-o camera cu mai multi lugojeni. Camera noastra avea geamul spre curte. Pentru noi toti cei arestati. Era buna ca ne astâmparam foamea. Peretii erau umezi. A mai fost parintele Balan. Celulele acelea erau de curând construite si cu ciment pe jos. Printre ei l-am cunoscut pe d-l Moise Dumitru.S. Sediul securitatii era pe str.C. Ici-colo. fostul librar la Lugoj. . Tot în acea curte.S. Se ruga tot timpul. palizi si cu obrajii de ceata.fenomenul de tortura si conduceau dupa bunul plac erau tortionari. Ioan Ploscaru era un om ales. cu ea. de pâine. Pe atunci era canonic. Se întreceau în a schingiui si tortura lumea. Îi vedeam pe toti cei care se plimbau. Se lua la harta cu toti gardienii. 10. În vremea aceea era cu noi si actualul episcop unit al Lugojului. ne mai scoteau si la plimbare. consilierul episcopului Balan al Lugojului. Privin-du-ne-n ochi. Celula avea o ferestruica deasupra usii. bine facut. voinic si frumos. unit si el. la plimbare. privind-o cum se plimba. Îsi avea libraria în fostul Bazar lugojean. Ma vedea si ea cum ma uitam la geam. Pe lânga ciorba mai primeam si 250 gr. Eram slabi si prapaditi. Ma bucuram de curajul si daruirea ei. Mai înainte fusese vânzator si la libraria Diecezana. Asa ne-am putut da seama cine se mai gasea arestat. Când îl vedeam. Ne miscam prin camera ca niste stafii. Lucrasem. scos la plimbare. primeam curaj si nadejdi de mai bine. Era eleva la Scoala Normala din Lugoj. Traian Grozavescu nr. Din când în când. Asteptam ora mesei asa cum asteapta un câine legat în lant sai aduca stapânul mâncare. zilnic. prin curtea securitatii. Statea într-o celula de unul singur. Se dovedise cu mult suflet si credinta puternica în Dumnezeu. în care nu prea vedeai varza si nici uleiul. N-a declarat nimic. Regimul de camera era foarte sever. câte o steluta de ulei si o frunza ratacita de varza. Traian Stanescu de la Faget. Ioan Ploscaru.-ul. de la el parca ne venea linistea si pacea. Deseori ne facea semne. o asa-zisa ciorba de varza. tare ca o caramida. mergeam unul dupa altul. În acelasi corp de cladire era si W. dar numai pentru putin timp. P. un model de viata. P. Dupa un timp s-a eliberat. o mai vedeam si pe Felicia Stoichescu. O data pe zi primeam mâncare.S.S.

Gemeau închisorile tarii de atâtia fii ai neamului românesc. Aici. Au început cu mine. dar si de an 1949. Zilele de octombrie. fara acel echilibru si bun simt la taranului român. Avea parca lumina mai multa ca la Lugoj. de altfel. ati vrut sa ajungeti ministru? Vedeti ca nu v-a mers. Usa se deschide si patrundem cu totii. 7. întregului popor. Venea la mine si. daca nu semnez. La protestul meu. Nedumeriti. Gherga Ion din Rusca. Facea o exceptie de la regula. la închisoarea militara. atragându-mi atentia ca. o smucitura de sa te dai peste cap. Acuma stati ca un catel în lant. pentru proces. adica cu obligatia de a semna declaratiile masluite de ei. am fost lasati toti în pace pâna la proces. Era batuta la masina. Aici viata ni se parea mai linistita. Fereastra era mai mare. ne dam jos din camion. Într-o zi am fost chemati la camera de ancheta pentru completarea dosarului. Pâna la urma am fost obligat sa semnez. ma întreba: — “Ce. în camera. Cu asta. zeflemitor. unde voi lua de la capat tot procesul de ancheta. voi fi dus din nou la Caransebes. ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA Era pe strada Popa Sapca nr. fiind usor manevrat de comunisti. În octombrie am fost dusi la Timisoara.” Nu eram suparat pe el. în fata camerei nr. în camionul care ne adusese de la Lugoj. ne fac vânt în “Castel”. În luna septembrie 1949. 7. Aici era lume multa. anchetatorul. . Am protestat. îmi spune. aproape de Teregova. Primeam mâncare de trei ori pe zi si aveam o ora de plimbare. Urcam pe niste scari la etaj. d-le professor. Desi toamna. Paza era formata din ostasi ai securitatii. Cu ei au mai fost si alti lugojeni. trecând prin toate fazele de torturi. O frâna pusa puternic. Viata se parea ca se desfasoara normal. din toate partile Banatului. Cu bune si rele. în închisoare. i-am întâlnit pe Ion Boldureanu si Ion Petrutescu. caracteristic. Se opreste salbatic în fata portii castelului de pe Popa Sapca nr. ne dam seama cum zilele se scurg. de la securitate am fost dusi la penitenciarul din Lugoj. si frumoase de parca-ti parea rau sa mori si cu atât mai mult sa nu fii liber. 17. Iata-ne si la Timisoara.Grupul nostru era tinut acolo pentru formarea dosarelor în vederea procesului. de securitate în special. mi-au întins o declaratie pentru semnat. catre sfârsit de luna. Aveam un sergent. Era un biet taran. care nu era altul decât locotenentul Mircu Vasile. totusi cald ca-n zilele de vara. Se juca aceeasi piesa cu alti oameni. claie peste gramada. încolonati în graba. de aici. Ne bucuram de conditii de viata mai omenesti.

pereti. plutonierul îl scoate pe el de la neagra si ma vâra pe mine în locul lui. În fata camerei noastre era o camera de izolare. dupa Ianas cazui în plasa. cel despre care aveam sa scriu. pe noi teregovenii. De unde o fi aparut. Eu primisem 10 ani de temnita grea. Deschid repede vizeta de la neagra si-i arunc pâinea lui Ianas. Se tinea raul de el ca scaiul de oaie. Numaidecât. usa si tot ce era în camera. Erau fost tarani de la Cornereva. cu o bucata mare de pâine în mâna. Deci aici statuse bietul Romulus Tranda din Teregova. despre eroismul si jertfa lui pentru neam si tara. ci priciuri. Nu prea veneau paznicii pe acolo. S-a desfasurat dupa indicatiile si sub ochii securitatii. Nu peste mult timp apare si Ianas Fenes de la Caransebes. Procesul a fost o mascarada moscovita. A fost învatator la Armenis. Mâncarea era putin deosebita fata de Lugoj. De fapt nu erau paturi. Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui Romulus Maritescu. dupa câte îmi amintesc. Dupa proces am fost scosi din camera 17 si bagati în alta camera mai mare si cu mai multi oameni. Aici am stat pâna dupa proces. Lui îi mai spuneau oamenii si Fiert. Dupa trei zile sunt scos de la neagra. 17. Este si astazi prietenul meu de o viata. la rândul meu. Parca era un facut. unul dupa altul. dându-ne fiecaruia din noi anii de temnita. de unde si este de nastere. ce face. asa deodata. nr. de care am avut parte de mai multe ori. aici la Popa Sapca. reuseste sa ajunga la neagra. Canicea si Domasnea. Ne tragea ata. era situata la capatul coridorului scurt. condamnati deja. armata ne pazea. parca mai buna. peste multi ani. ce nu face. Camera noastra.Acomodati cu camera. Eu. A colindat toate închisorile din tara. nu stiu. Nu pica bine aici la Timisoara si degraba. începem sa studiem si sa observam paturi. Ma trasese ata si pe mine sa stau în camera în care statuse Romulus Maritescu înainte de executia din 16 iulie 1949. . destul ca si eu. numita “neagra”. Fiind închisoare militara. la Padurea-Verde. n-am de lucru si ies pe coridor. A fost doar o formalitate. Sunt multi ani de atunci. Securitatea ne condamnase deja. În timpul asta ma vede plutonierul de pe coridor. care a avut loc începând din 6 decembrie 1949 si pâna în 9 decembrie inclusiv. dar observ ca memoria înca ma mai ajuta.

Sârbu Bujor 2. Izverceanu Vasile 6.Intrati aici. Spineantu Eugen 6. Cristea Ion 5. Delurintiu Petru 4. ca vorbitor si pachet o data pe luna. Parintele Ratec a murit de mult. Stateam de vorba. Justitia militara a facut un pas de neînchipuit în adâncul mocirlei comuniste. Barbosu Liviu LANTURILE În Timisoara. Lazarescu Victor Liceul Traian Doda 1. Va dau mai jos componentii grupului FDC 72 Severin care au fost condamnati la ani grei de temnita pentru lupta de rezistenta împotriva comunismului. Târlie Ioachim 3. Nicaieri în lume. Seful grupului FDC 72 Atanasie Berzescu 2. un tehnician dentist tot din Mehadica. Sudresan Victor Liceul Comercial 1. Ajutor sef de grup Petru Dragulete CARANSEBES Scoala Normala 1. am avut parte si de alte drepturi. Hoban Cornel 2. Radoi Martin 4. Boncila Ion 2. Craciun Aurel 5. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. Toti. sfârsitul de an 1949 îmi aduce condamnarea asa cum am scris mai sus. Aldea Petru 3. de 10 ani de temnita grea. De multe ori venea pe la noi parintele Iosif Ratec de la Mehadica. Obrejan Ion 2. “Lingai aplecati de sale” îi califica foarte bine Radu Gyr. amintindu-ne din trecutul nostru cu nostalgie. Dragulescu Luca 7. Crâsnic Achim LUGOJ Liceul Brediceanu 1. de scenete jucate cu multa arta. regizata de Moscova. Faur Remus 3. Buracu Mihai 3. slujitorii justitiei militare n-au plecat capul în fata comunismului ca-n România. fara exceptie. Mustetea Ion 4. Procesele îsi urmau cursul lor de parodii. . Adesea venea însotit de Tudor Sârbu. 1.

a comunismului? Ei erau formati de scoala româneasca. Mihai Stefanescu: — “Domnilor. regizat de ei. ca magistrat militar. ale celor care-l înconjuraseram pe Stefanescu. în 1952. aparuse un noian de întrebari. Un lucru mi se pare acum contradictoriu. ca doar de el eram condamnati. va rog sa ma credeti. Când n-au mai avut nevoie. Dumneavoastra toti ati fost judecati si condamnati de securitate. în sufletele noastre. Era lupta omului cu omul. De ce atunci. Se temea de moarte. Era ceva uluitor. Vesnica lupta dintre bine si rau. Acum. eu. de formatie democrata. De ce acest lucru? De ce aceasta miscare abisala a justitiei românesti din aceasta perioada a . La început s-a speriat de noi. Iata ce ne declara fostul presedinte al Tribunalului Militar din Timisoara. Când l-am vazut. la caldura credintei în Dumnezeu. la noi în tara. l-au aruncat în temnita. M-am întâlnit cu el în fabrica la Aiud. la început de era comunista. spunându-i ca nu-i facem nimic. în spirit crestin. când privesc retrospectiv derularea evenimentelor. a). ca pe noi securitatea ne-a judecat si condamnat. de când s-a instaurat comunismul la noi în tara.” În aceste momente. la stivuit scânduri. al dezvaluirii uneia din tainele înclestarii dintre oameni. ca sunt condamnat si eu. Toate mi-au fost ordonate în scris pentru fiecare om în parte. în spiritul libertatii. Tribunalele militare jucau teatru. realizau o mascarada. Eu am fost judecat ca sef de lot de colonelul magistrat Mihai Stefanescu. criminal de razboi. s-a modelat atât de repede conceptiei de viata atee. Eu nu am facut altceva decât am jucat teatru. Se misca acum sufletul omului pe un registru atât de mare si de urias. S-au folosit de el pâna la finalizarea proceselor politice în Banat. L-am linistit. toti cei din Timisoara. justitia este anulata. a celor fara Dumnezeu. În anul 1952 este si el condamnat la 7 ani închisoare. justitia militara. Pâna la urma l-am ajutat. l-am înconjurat si care mai de care îl întrebam de toate. Se contura fenomenul cunoasterii. De-abia atunci ni s-a confirmat ceea ce noi banuiam. dându-i mâncare din portia noastra. Lucra în curtea fabricii. noi. n-am dat nici o sentinta cu de la mine putere.eram judecati si condamnati de securitate. nu-mi mai este frica si va spun adevarul curat. Ne cunostea pe toti. Nu faceau altceva decât regizau festivitatea procesului — forma. Dreptatea este a celor mai tari si venali. La noi în România. Fondul era de competenta securitatii.

2). care am facut ani grei de închisoare.anilor 1947-1960? Alta întrebare se pune acum. s-au pus pe rol atâtea procese împotriva comunismului. nemodelata conceptiei noi de orânduire democrata. si dupa revolutia din 1989. În asteptare. nu s-a modelat dezideratelor Marii Revolutii din 1989. suntem în perspectiva de a mai face alti ani de temnita. dupa noua orânduire. în 1992. Iar noi. Acum aveam dreptul la vorbitor. luptând pentru Hristos si neamul lor. Justitia militara de acum. dupa 1989. În zilele acestea de vorbitor era mare vânzoleala prin camera. toti cei din lotul meu se linistisera. dupa anii 1946-1960. dupa Marea Revolutie din Decembrie 1989. achita aproape în întregime pe cei care se fac vinovati de genocid. Sa ne întoarcem la Timisoara. libera fiind. din 1945 si pâna în 1989. justitia militara acum îi apara si-i elibereaza pe cei vinovati de genocid? De ce nu se mai produce acelasi fenomen de modelare dupa noua conceptie de viata. de înalta spiritualitate crestina? De ce în toate procesele intentate comunismului si celor care au ucis în decembrie 1989. cu multa uitare de sine si cu multa . formata în spirit comunist. câstiga teren. b). asa cum ne-a fost rânduit. Justitia îsi apara mentorul. Acum. sentinta ne-o comunicasera. Asteptam ca viata sa-si urmeze cursul ei. în vederea transferului nostru la locul de osânda al diferitelor închisori din tara. numai pentru faptul ca erau români. cu tot arsenalul lui de cuceritor al lumii? Sau ce altceva se petrece? Ramâne ca timpul sa raspunda la aceste întrebari. si-n altul. formata în spirit crestin. comunismul. Sa speram însa ca nu va fi asa. Numai unul singur din familie avea dreptul sa vina la vorbitor. în toata epoca comunista. Ne pregateau lanturile pentru mâini si picioare. ne bucuram de mai multa liniste si de oarecare libertate dupa proces. justitia militara. ne mai puteam întâlni cu familia. Asa cum am mai scris. Deci si-ntr-un fel. dar modelata orânduirii de atunci. crescuta si formata în conceptie atee de viata a comunismului de aproape 50 de ani. 40. De ce acum. cu pretentie de tânara democratie în spiritul libertatii? Ce proces psihic se petrece? A fost atât de tare si bine înfipt în constiinta poporului Comunismul. condamna la ani grei de temnita pe cei nevinovati. În concluzie: 1). Justitia militara din anii de început a comunismului. Dupa comunicarea sentintei. eram în camera nr. la noi în tara. când.

Cei mai multi erau tarani din Cornereva. care-l facea sa reziste si chiar sa biruie. învatatorul. La unul din aceste vorbitoare s-a comis un act de indisciplina din partea oamenilor mei din camera. Se va suspenda vorbitorul. Se vedea foarte bine si vorbitorul cu toti cei care veneau la vorbitor. Asa s-a ajuns la o buna întelegere între noi. Nicoara al meu. acel mare echilibru sufletesc. Verendin si Luncavita. M-am înteles cu elevii mei din lot. Cu toate acestea. daca pot. Comandantul pazei vine în camera si cerceteaza înfuriat cazul de indisciplina. Cautam sa nu le fac zile grele si. În acest timp este observat de paza si reclamat.bucurie. dându-i înainte cu semnele. Îi atrag atentia sa înceteze cu semnele ca va face rau celor care n-au fost la vorbitor pâna acum. Sa le dam întâietate în toate serviciile din camera. Care de care veneau cu vesti de la ai lor. Era acea curatenie sufleteasca specifica taranului român. Terminând cu vorbitorul. acesta îsi punea nadejdea în Cel de Sus. sa-i scot de la necazuri. Domasnea. Judecau lucrurile într-un mod extrem de simplist. În timpul zilei se formau grupuri-grupuri si discutau multe lucruri si bune si rele. Insistent întreaba cine a facut semne. ca sa avem grija de toti taranii nostri din camera. Se puteau observa intrarile si iesirile din curtea închisorii. În simplitatea lui. Ascultau toti de mine. în vremuri grele. N-a voit sa asculte. nu vrea sa iasa în fata si sa . la una din ferestre. învatatorul Ion Nicoara din Canicea facea semne spre vorbitor. Fusesem numit seful camerei. Rusca. Eu am fost printre primii chemati. Cautam sa ne toleram si sa nu ne certam între noi. În camera. Nu puteau întelege de ce au fost condamnati. În camera erau peste 60 de oameni. Multi dintre tarani erau descumpaniti. Ferestrele camerei dadeau spre curtea si poarta închisorii. mai apareau si suparari. La vorbitor erau chemati în ordinea intrarii familiilor noastre la locul de vorbit. Ne întelegeam bine unii cu altii. Dupa mine terminasera si o buna parte din elevii mei. acea potenta spirituala. am venit la camera. Canicea. de la casele lor. fiind destul de mare. Din adâncurile fiintei lui tâsnea. Cei mai multi însa dintre tarani n-au fost la vorbitor. La masa îi rugam sa manânce ei primii.

dar si cu straniile noastre fericiri. ca în lantul închisorilor. cu necazurile. Steinhardt în Jurnalul Fericirii.recunoasca greseala. Acum începe peregrinul nostru prin închisorile tarii. în plina iarna. Într-o fractiune de secunda miam dat seama de pericol. Salvasem camera. Într-o zi. am fost luat din camera si dus la izolare. ascultam seara de seara o multime de povesti si întâmplari traite. Asta era vestita “neagra” cu care de altfel facusem cunostinta în primele zile când venisem de la Lugoj. nu m-am gândit la asta. Acolo. cu plafonul jos si lumina slaba. într-o camera fara lumina si cu rogojini pe jos. pentru a salva camera de la pedeapsa. asa cum spunea N. traite prin diferite camere si celule ale închisorilor. Începe odiseea noastra. fara mâncare. cum îi spuneau în limbajul închisorii. În jurul lui. M-am bucurat de mult respect din partea lui. Era o camera mica. comandantul pazei se arata mai dur cu mine. Am ajuns. domnule professor. Aveam în camera cu noi pe inginerul silvic Emil Câmpeanu. Pe prici. decât o bucata de pâine si apa. camerele . Aceasta închisoare civila a Timisoarei facea parte din vechile constructii ale cetatii. au fost si clipe fericite. la “serparie”. am stat deoparte si am vorbit mai mult cu el: — “Domnule comandant. ne-am gasit culcus. suferintele noastre. aveti dreptate. Acolo am întâlnit si ascultat multi oameni de cultura. deci. cutreierate prin tara. În ianuarie 1950 am fost transferat cu tot lotul meu la închisoarea civila din Timisoara. Am iesit în fata si am declarat ca eu am facut semne. care pe unde am apucat. Pe loc. pe cimentul camerei. Zidurile erau masive.” De atunci m-am împacat cu el. când mi-a venit bine. Ne mai povestea din când în când si romane. Suntem amenintati cu suspendarea vorbitorului. Cei care au învatat ceva din viata de la mine au fost elevii mei si o buna parte din tarani. Învatatorul Ion Nicoara n-a mai venit sa-si ceara scuze si nici sa-mi multumeasca ca l-am salvat. pe o rogojina. cei nou veniti n-au avut loc. Apoi mi-a raspuns pe un ton conciliant: — “Da. sa stiti ca aici se intra foarte usor. Mi-am dat seama ca nu este padure fara uscaturi. sub prici. fost inspector general de vânatoare regala. Am stat o saptamâna încheiata la izolare. dar se iese foarte greu. La închisoarea civila din Timisoara am fost cazati claie peste gramada. cu o parte din elevii mei. Când m-am întors de la izolare. prin cunoastere. care-l condamnau pe învatatorul lor. Ne-am gasit locul.” A stat câteva clipe si a meditat.

Ora de plimbare trecea repede. Acolo ne faceam plimbarea în cerc. subconstientul. Posibilitatile omului sunt covârsitoare. ne fauream o lume a noastra de vis. la aceste povesti si întâmplari ale fiecaruia din noi. În aceasta lupta au cazut multi. Grupuri. Curtea. treierându-ne zilele. Acum. Eram ancorati în viitor. când termenii de comparatie sunt la îndemâna. îmi dau seama ca omul ca entitate spirituala este foarte rezistent. pozitia de cetatean sa fie sfânta. cu tragismul din ele. Nimeni n-a scapat sa nu plateasca. la camera. unul dupa altul. salvând omul ca existenta. Le traiesc cu multa intensitate. ca-ntr-un film. Mlastina deznadejdii si-a luat tributul prin înecarea a sute de mii de frati de-ai nostri. români si alte multe nationalitati. viata noastra de zi cu zi traita pâna-n prezent. plafoanele joase si ferestrele mici. Am fost permanent în dialog cu Dumnezeu. sa le fi jucat memoria vreo festa. Nu am întâlnit pe nimeni din miile de oameni cu care am stat. Numai asa am reusit sa strapungem zidurile nevazute ale utopiei comuniste. Ea . prin înfatisarea ei. ca si credinta lui în mai bine si nadejdea în dragostea lui Dumnezeu. cu arcade interioare. aduce mai mult a han medieval. Puneam cu totii mult suflet la aceste discutii. Traiesc din nou aceste emotii prin care am trecut. cu mâinile la spate si cu capul în pamânt. cu gratii destul de groase. Numai acest mister ne-a salvat. De multe ori mi-e teama ca nu sunt capabil sa va redau clipele traite asa cu au fost. Toti ne aduceam aminte. Era o constructie cu multa igrasie si insalubra. în sir. Speram si rezistam. Credintei si sperantei le datoram totul. perspectiva asupra acelor vremuri este alta. Fiecare etnie si-a dat tributul ei. ne adunam si începeam discutiile lasate neterminate la anuntul plimbarii. cu multa claritate. Parca eram niste cai rapciugosi. aveam 29 de ani. acum când va povestesc. destul de mica. A fost singurul fir de care ne puteam agata în recile temnite. Intrând într-o lume lipsita de libertate. Cu mult suflet ne îndreptam. depozitul fortelor spirituale ale lui fac saltul spre lumina. Sperând. Acum. De aceea se impune cu necesitate ca în sânul poporului nostru. Visul era carapacea noastra care ne apara de moarte. traiam. Potentele lui latente. Istoria se va scrie abia acum cu adevarat. grupuri. când scriu aceste lucruri. Atunci eram tânar. în locurile de detentie.mai mari.

Altii au platit-o cu viata. Era un om blând si bun. Era mai batrân ca mine. Catusele erau groase si late. Catusa. În catuse si lanturi grele strabateam în timp spre temnita grea Aiudul. legati în catuse si lanturi grele. sau ne trageam unul pe altul. În drum spre masina-duba. Eram pe la sfârsitul lui ianuarie 1950. cu noaptea în cap. Într-o buna zi. Deabia atunci. Ne uitam unul la altul cu resemnare si cu speranta ca odata vom scapa. Avea peste 40 de ani. Ferestrele noastre de la camera dadeau spre curte. asa am mers împreuna la WC. jud. ca-n timp de iarna. Auzeam cum le bateau lanturile la picioare. Trebuie sa fim foarte atenti si sa pasim deodata amândoi. loturi de detinuti spre alte închisori. spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr. cu multa dragoste fata de om si cu multa credinta în Dumnezeu. se deschide cu zgomot usa camerei si ne anunta sa ne luam bagajele si sa iesim afara. Comunitatea de idei sa fie liantul nostru în România de mâine. . Si acum pastrez în suflet zornaitul lor de metal ucigator. ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pe picioare. într-o Europa unita. Cu fiecare zi care trecea. reci.trebuie sa se înfrateasca si sa ne uneasca. pacea si linistea se va instaura la noi în tara. cum eram strigati dupa tabel. De cu noapte pregateau lotul de plecare. ca altfel ne împiedicam. eram condusi la butucul cu lanturi. Împinsi si înjurati de gardieni. fiind grea. Suntem amândoi ferecati în lanturi grele. si cu aceasta. Am trait zile de urcus greu de moarte. totusi ne-am despartit tare greu. urcus greu spre zari de alta lumina. lumina libertatii pe care acum o platim scump. Eu am fost legat în lanturi împreuna cu parintele Ioja Sinezei. Asa am dormit. respectând însa specificul fiecarei natiuni. Asa ne-am dus zilele. din comuna Ranusa. se realiza simfonia lanturilor grele. Desi îi pregatisem din timp pentru acest eveniment. Numai aceia care erau considerati mai periculosi si sefii de loturi. Nu toti au fost legati în lanturi. Parintele Ioja Sinezie era legat de piciorul stâng. Acum ma despart de copiii mei. Zilnic plecau din închisoare loturi. Arad. noi ne pregateam sa înfruntam neprevazutul. ne urcam foarte greu cu lanturile la picioare. Ajunsi la duba. Blândele priviri ale parintelui Sinezie ma încurajau. Lotul nostru era de 30 de oameni. Unul câte unul.

Era sectia a II-a din Aiud. pâna când au luat drumul spre locul de executie a pedepsei — Târgsor. Iata-ne si-n vestitul Aiud. intram în masina. zilnic vânzolindu-se pe ele. La gara a fost un alt chin pentru noi. fierar de meserie. elevii. Dumitru Crihana — ing. cu priciuri etajate. ajungem la un butuc. De acum. De aici. Nicolae Cristetiu — ing. în coloana de câte doi. Constantin Bodea — ing. Dupa o zi si o noapte de mers pe drum de fier. 5. 1950 . Era un vagon special construit pentru detinuti. 3. mergem câte doi în rând.Sectia a II-a Sfârsit de ianuarie si început de februarie 1950. Era Aiudul. Emil Câmpean — ing. cu vai. Era înzestrat cu darul preotiei. Pavel Cristetiu — secretar pol. ne conduc o droaie de gardieni într-o curte mica. silvic 2. Tot timpul ni se adresau cu “banditule. ne taie lanturile de la picioare. Sinezie Ioja — preot .rodea prin ciorapii subtiri. ne gasim fiecare locul pe niste rogojini. Era un secret al lor. Uneori ne mai si amuzam. 7. banditilor”. ne ducem amândoi amarul. 8. 6. trebuind sa ne dam cu greu jos si sa urcam în vagonul-duba. Ne ajutau înjuraturile si pumnii gardienilor. aici în Aiud. pe scaun. Aurel Popa — ing. Ajunsi la gara. încolonati spre sectia a II-a. spre necunoscut. locul de osânda al nostru pentru multi ani. Iuliu Daba — ing. Pe rând. am ajuns într-o gara. au fost cazati în alta parte. Ne mai învatasem cu lanturile. unde un detinut de drept comun. asist. Ajunsi la Aiud. Facea parte din mijloacele de tortura. Cu parintele Sinezie lânga mine. ne astepta vagonulduba. Nimeni nu ne spune un cuvânt despre tinta drumului. asist. 4. De la gara ne-am urcat într-o masina-duba. în vagon. parându-ne ca plutim. prof. Îti descretea fruntea si mai uitai de necazuri. asa cum am spus mai înainte. De-abia dezmortiti de lanturile grele de la picioare. AIUD. prevazut cu usi metalice grele si cu geamuri cu gratii solide. univ. Iata si pe cei de care mi-am adus aminte ca au fost cu mine în sectia a II-a Aiud: 1. cam ferfenitite de atâtea oase trudite. Avea o voce blânda si cu multa bunatate în ea. Cu chiu. Într-o camera mare. cu o dalta si un ciocan în mâna. Copiii mei. ajungem într-o sectie cu multe camere mai mari. Dupa fiecare lant cazut jos se auzea câte un oftat de eliberare. unul dupa altul.

La locul unde bateau în perete puneam gamela si ascultam. le-o recitam si celor care nu s-au ostenit so învete. Nu mai puteam sa manânc. Asa am început si noi sa ne bucuram de aceste valori spirituale din cultura româneasca. Corneliu Hobincu — medic 12. cu câte 4-5 strofe. cautam sa fim cât mai linistiti si împacati cu ce ne-a fost dat sa înduram. Nu dupa multe zile încep sa vina mici biletele de hârtie cu poeziile lui Radu Gyr. În felul acesta treceau în zbor zilele. Nici n-ajunsesem bine în camera. 14. Mihet ? — ing. Începutul l-am facut cu “Balada clopotarului din stele”. Pe nesimtite. Într-un colt. ca vecinii nostri ne si cheama la perete. iar în jurul lor. ne vânzoleam care-ncotro. de-abia gasindu-ne starea. pe priciul de jos. una dupa alta. cu concursul plantoanelor de pe sala. ne învatase bine de tot. seara de seara. În ochii fiecaruia din noi se citea nedumerirea si haul în care ajunsesem. Frigul era parca mai tare ca de când venisem. sa ne povesteasca din ispravile lui si din atâtea carti citite. Inginerul Câmpeanu si aici pornise. Dupa ce am învatat-o. Stând pe priciul de jos turceste. Erau cei din dreapta. Aiudul. gardianul de pe sala raporteaza conducerii de boala mea. în dreapta catre geam. dar de data asta devenisem o stafie. Tin minte ca acum cât de mult m-am bucurat învatând aceste poezii. un mot cu multa dragoste. aveam eu locul lânga Mihai Tomus. Ce eram eu slab si pâna acum. mari si boldanosi. Atanasie Berzescu — professor 15. Ramasesera numai ochii de mine. univ. Dar. În situatia aceasta. Înghiteam la strofe ca gaina boabele. nici o miscare. de curând ajunsi. luând legatura cu noi. Resemnat. cu ciudateniile lui. Ca-n oricare loc. Se auzea foarte bine tot ce ne comunicau. Asa ne-au pus la curent cu toate cele ce se întâmplau la Aiud. asist. puterile ne paraseau. Prin luna martie. Mihai Temus 10. galben ca turta de ceara. Eu pe mai departe îmi duceam amarul de osândit. viata de rob îsi urma cursul ei. Ma împrietenisem cu el. în mijlocul lor. Dragomir ? — contabil 13. Ion Constantin — ing. fara sa ne dam seama. Fara sa simtim. Viorel Damian — ing. 11. cu tinta în . ma chemau colegii de camera sa le-o recit. fac un icter de toata frumusetea. Resemnati.9. Mâncarea era extrem de slaba. asteptând de fiecare data sa ne apara alte biletele.

Nu mai fusesem niciodata aici. Iesim din sectie. ies afara. Dar. dar cert este ca cei trei se uitau la mine ca la altceva. Ne oprim la etajul III. Cu multi dintre ei aveam sa ma mai întâlnesc în fabrica. Ajuns pe sala. general. Al doilea se scoala în picioare si se prezinta. balabanindu-ma mergeam dupa sanitar. M-am cutremurat. traversând drumul. si usa se închise cu un scrâsnet de zavor. cu unii din ei. intram în Celular. nu pot sa mai stiu. cu bocceaua sub brat. cu fata spre sectia a II-a.necuprins. cu bocceaua sub brat. cum au fost parintele Ioja Sinezie si Tomus Mihai. cu plasa de sârma între etaje si un târsâit de pâslari al pazei si plantoanelor de pe sala. zdrannng. cu sufletul la gura. Asa se anunta anul 1950 în Aiud. Un sanitar în halat alb ma anunta sa-mi fac bagajul si sa ies afara. fost ministru al economiei în timpul lui Antonescu. Pe aripa scurta. Credeam ca nu se mai termina. haotic dimensionat si construit. Infernul lui Dante.. Ioan Arbore. Gardianul deschide usa si-mi face vânt în celula. Se parea ca-i un colos. nadajduiam în Dumnezeu. se zgâiau la mine. iadul secolului XX. stând pe prici sub geam. Arata ca un infern fara sfârsit. fostul ministru al agriculturii în timpul lui Antonescu. Al treilea vine si el la mine. elev de liceu. Nedumerit si pierit de tot. Nu era voie sa bocaneasca pe coridoare. cum de altfel nici în Aiud. galben la fata ca sofranul. Ca furii. îmi iau ramas bun de la toti ai mei. În urma mea. cu nenumarate usi zavorâte mestesugit. galben. prezentându-se Turcu Nicolae. Asistenta medicala era aproape inexistenta. Primul din stânga vine la mine si se prezinta — Nicolae Mares. Era inginer constructor de cai ferate. LA CELULAR Nu dupa multe zile se deschide usa de la camera noastra.. prapadit si slab ca vai de el. Parca eram din alta lume. În fata ochilor se desfasura grandoarea iadului sofisticat. urc etaj dupa etaj. Ei trei erau locatarii celulei 309 de la . Pe vremea aceea la Aiud se murea pe capete. Nu era celula sa nu fie bolnavi în ea. Cum oi fi aratat eu la înfatisare. În fata mea. trei stafii. n-aveam sa ma mai vad. ascultând si vizionând pe dracescul ochi al usii. Dupa sanitar. cu care venisem de la Timisoara si. Înaintea lui Iacobici a fost seful Marelui Stat Major. celula 309. spionau fiecare usa.

în fata noastra. colegii mei de la 309. si povestindu-ne. uneori fac loc dezmembrarii. nu renunta la telul lor final. ori de câte ori ar fi înfrânti. când scriu. gândul îmi zbura la cei pe care i-am lasat în sectia a II-a. mai ales de grupul de ingineri din Politehnica Timisoara. A trebuit ca timpul sa dovedeasca. cu durere în suflet. asistenti si profesori universitari. unitatea noastra nu mai este aceeasi.comunismul. timisorenii mei. incapacitatea omului. Tevile de calorifer erau mai mult reci decât calde. în mod cert. ma primisera la mijloc. în mijlocul nostru. Înca mai mult. Era cunoscut de toti. sa sporesc numarul la patru. trecut de 80 de ani. Stateam mai mult pe prici. Orgoliile. însa în acelasi timp scotea în evidenta si lucrurile bune.vestitul Celular al Aiudului. ne punea la curent cu multe greseli întâmplate în Banat. De multe ori. De-abia încapeam pe prici. Din pacate. O iau de la capat cu lupta lor. dar în lumina adevarului. Cu spirit critic. niste rogojini tocite de vreme si de bietele noastre oase osândite erau singurul asternut al nostru în vreme de iarna si fara caldura în celula. ne îndeamna la unitate si lupta cot la cot. De la el am aflat o multime de lucruri întâmplate în organizarea rezistentei din Banat. Am mai venit si eu. reaua credinta i-au luat locul. comunismul mai bine zis. Mai mult. . Comunismul lupta cu aceeasi tenacitate. Strain printre ei. cu patura în spate. revoltat ca noi nu ne dam seama. Locul meu era între generalul Arbore si Turcu. stând pe priciul de jos. S-a destramat. Asta ca sa stim ca ne puteam încalzi acoperindu-ne cu ele. îsi asuma multe din greselile facute de noi toti. ca cele afirmate de Ion Constantin sunt si azi de actualitate. Pe prici. Drept învelitoare aveam niste paturi roase si ele ca bietele rogojini si cu mai multe gauri. departe de ei. Acum. Goana dupa marire duce la neunitate. Fiind cel mai prapadit. îmi amintesc de ing. necunoscând îndeaproape inamicul din fata . parca-i vedeam mai bine pe fiecare în parte. Ion Constantin. Era convins si constient de diavolismul din ei si de vointa ferma de a câstiga teren. o predau la cei ce vin dupa ei. Parca si acum îl aud cum ne spunea. Si acum. Neîntelegerea lucrurilor. chiar daca nu reusesc sa obtina o victorie într-o generatie. Ion Constantin este tot lucid su cu multa seninatate. Acum. alt prapadit. Asta se întâmpla în anul 1950 la Aiud. ca toti comunistii. Concluzia era ca noi ne gasim cu ei într-o lupta pe viata si pe moarte.

Tatal sau. de la Ion Constantin. Sa ne întoarcem de unde am început lupta pentru ridicarea neamului. Liti îi spuneam noi în comuna. vremurile sunt mari. în comuna îi spuneam Bârsascu. Sa nu uitam. Stiut este ca la vremurile grele. ca ei. tenace si neîndurator. Acest colos ne vrea noua moartea cu orice pret. pe priciul de la 309. Si-n prezent am ramas. În comuna lumea îi spunea Patru Dascalul. Azi. dusmanul numarul unu pentru rusi. trebuiesc oameni mari. rusii. în anul 1950 la Aiud. În singuratatea mea. polul frigului. gândul îmi zboara la ing. De la familia lor a ramas si cartierul nostru din comuna cu numele de “Bârsesti”. Un fiu al lui cu numele de Ion Berzescu a fost delegat la adunarea de la Alba-Iulia în 1918.În concluzie. când toti se napustesc asupra noastra ca lupii. la Vorkuta si Verhoiansk. Nicolae Cristetiu. când vremurile sunt atât de grele. diabolic. Orgoliul si veleitatile ne pustiesc sufletele. ci sa-l luam asa cum este el. Ion Constantin ne sfatuia atunci sa nu desconsideram inamicul. în 1960. noi suntem dezbinati. . vremuri mari. când s-a facut Marea Unire. dar am locuit pe aceeasi strada. a fost secretarul Politehnicii. Aceste lucruri auzite atunci.. Auzind Pavel Cristetiu de numele meu. de la Ion V. unde de altfel m-am nascut si eu. ne spunea el. Numai în jurul altarului gasim calea spre biruinta. peste ani. locuiesc în acest cartier. aveam sa le mai aud. ca secretar a fost unul Ioan Berzescu din Teregova.. comunismul de fapt. A fost nepot al învatatorului Petru Berzescu de pe timpul Austriei. când neamul românesc este la grea cumpana. Pavel. Singura cale de salvare este sa ne întoarcem la Icoana. Trebuie sa stim ca în fata noastra este un colos. cei mai multi cu numele de Berzescu. Era prieten bun cu o fata de la Teregova. Îi cunoscuse la ei acasa pe rusi. fac politica mondiala. Noi. Pun la bataie vagoane de aur pentru a-si face drum în telul lor. Bica Felicia. ne pretam unii dintre noi sa denigram pe cel ce a mers în rând cu noi pe baricada. Ba mai mult. care facuse 11 ani de lagar în Siberia. Cu Nicolae Cristetiu ne-am gasit cunostinte comune. noi românii. în comuna. m-a întrebat daca nu sunt cumva ruda cu fostul secretar al Politehnicii. Uniti în jurul Bisericii sa cautam biruinta. Cu el si cu tatal sau legasem o prietenie. dar.. Ura a luat locul dragostei si minciuna locul adevarului. oamenii sunt mici. Azi. Georgescu.. Înaintea lui. I-am spus ca nu sunt ruda apropiata cu el. De fapt.

Studiase conservatorul la Timisoara, sectia Canto. Am copilarit si am crescut cu ea împreuna. Suntem chiar rude. Mama mea a fost din familia lor, Bica. Nicolita Cristetiu îmi povestea de prietenia lor, iar eu de copilaria noastra. Demn de retinut este un lucru extrem de important, povestit de Nicolita. Ne spunea el, cu mult haz, ca dupa terminarea facultatii, ajungând inginer, era putin dezorientat. Nu stia ce-i de facut ca sa poti câstiga si tu un ban mai mult. Deodata îi vine inspiratia sa se duca la scoala de instalatori de apa. Zis si facut. Se înscrie la una din aceste scoli cu durata de trei ani. Iatal si ucenic pe Nicolita al nostru, ditamai inginerul. La terminarea cursurilor de trei ani, directorul scolii îi cere diploma de bacalaureat pentru a-i putea face diploma de meserias instalator de apa. Cristetiu îi duce diploma de inginer. Directorul, când vede treaba asta si anume ca-i inginer, intrigat cumva, îi spune: — “Pai, bine domnule, de ce nu mi-ai spus de la început ca esti inginer?” — “Nu v-am spus pentru ca am vrut sa învat meserie. Dac-ati fi stiut lucrul acesta, m-ati fi corcolit si n-as fi învatat meserie. Asa, iata-ma si instalator de apa, cu diploma la mâna.” Se împlinesc acum aproape 50 de ani de când am trait acele vremuri în blestematul acela de Aiud. Si acum traiesc parca din plin acele clipe de iad. Dintre cei de la camera 28, sectia a II-a, numai cu ing. Viorel Demian si cu ing. Ion Constantin m-am întâlnit în 1994, la Aiud, în ziua de 14 septembrie, la sfintirea monumentului. Stând tacut pe prici, lânga generalul Arbore Ion si Nicolae Mares, gândurile mele zburau hat departe, peste munti si vai, dealuri si vâlcele, la cei de acasa, care, de buna seama, cu lacrimi în ochi se gândeau la noi, cei naclaiti în sânge si rosi de atâtea boli abatute asupra capului nostru. Stând pe prici, mai mult turceste, lânga generalul Arbore, cu boala în oase, îmi duceam amarul si osânda-n spinare. În fiecare zi pe la orele 10 venea un sanitar cu un planton si-mi aducea laptele într-o gamela. Fiind bolnav de icter eram trecut la regim. Laptele pe care-l primeam era preparat din praf de lapte. Mâncarea o primeam tot de la regim, separat. Era parca fara nici un gust. Asta poate ca de unde eram bolnav, nu aveam nici o pofta de mâncare si nici ea nu avea vreun gust. Nu dupa mult timp, în celula noastra mai este vârât pe usa un om mai mult înalt decât

scund, brunet la fata. Parea putin adus de spate. Daca bine-mi amintesc, se prezentase cu numele de Nedelcu, locotenent. Pe prici nu mai avea loc. Se aciuieste si el pe podea, lipit de peretele din dreapta cum intri pe usa. De acum eram cinci în celula. Spre norocul nostru, al celor de la celula 309, nici unul din noi nu era cu artag. Nu eram pusi pe cearta. Era multa liniste. Toata ziua ascultam la cele povestite ba de generalul Arbore, ba de Nicolae Mares. Ca mai batrâni, pe lânga faptul ca au fost ministri în timpul lui Antonescu, mai aveau de povestit si cele petrecute într-o viata de om. De multe ori uitam de mine si de boala mea, ascultând-i cu nesat. Asa se face ca noi, cei mici si de jos, ne faceam acum intrarea în lumea care odata a condus destinele acestei tari. Când venea vorba de maresalul Antonescu, îl priveau dintr-un unghi cu totul aparte, în mod critic. Acum îi gaseau toate pacatele. Istoria începuse sa-l judece. Ca fosti apropiati colaboratori, cunosteau multe lucruri si bune, si rele. 1. Dintr-un început condamnau actul de la 23 august 1944. Condamnau atitudinea regelui Mihai I fata de Antonescu. 2. Au optat pentru initiativa Maresalului de a iesi din razboi. Din timp, ei si-au dat seama ca Germania va pierde razboiul. Voiau desprinderea de Hitler, dar nu prin tradare. 3. Acum, în perspectiva istoriei, conflictul dintre generalul Iacobici, Ministrul de Razboi si fostul Sef al Marelui Stat Major al Armatei si Maresalul Antonescu îl vedeau cu alti ochi. Îi dadeau dreptate lui Iacobici. Cât a putut, generalul Iacobici a frânat trimiterea pe front de noi trupe. Tragea de timp. Nu voia sa sacrifice armata pentru o cauza deja pierduta. Zilnic, noi cei mici din camera ascultam la cele povestite de cei doi ministri antonescieni. Pe rând, erau trecuti prin sita lor toti fostii ministri si generali ai armatei române. Asa am reusit si eu sa ascult si sa-mi dau seama de tot ce s-a petrecut în drumul parcurs de Maresalul Antonescu în timpul guvernarii lui. Cert este ca el trebuia tratat ca un erou si luptator împotriva comunismului. Nu trebuia prins printr-un ieftin siretlic si predat rusilor. Cei care s-au pretat la aceasta scamatorie vor fi judecati de istorie si-n mod sigur condamnati. Din povestirile generalului Ion Arbore am înteles multe lucruri. Era fiu de preot, ceea ce s-a si vazut în tot comportamentul lui. Se ruga tot timpul în celula. Privea lumea din jurul lui cu multa îngaduinta si dragoste. Ne ocrotea cât putea pe noi, cei din apropierea lui, ca pe niste copii. La rându-ne, fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru, cu toate neajunsurile si pataniile noastre. Generalul Arbore si-a petrecut copilaria în Dobrogea, în apropierea

Deltei, la Sarinasuf, unde tatal sau era preot. Mai avea un frate, professor de limba româna la Focsani. Ne povestise mult despre el, cu lucruri bune si frumoase. Avea o biblioteca mare si temeinica, de peste 10.000 de volume. Era un om de mare sensibilitate. Spre deosebire de aproape toti cei cu care el a lucrat afara, în mari functii de stat, era de o modestie rara. El credea cu toata caldura în Dumnezeu. A murit la Jilava îngrijind bolnavii. Le spala rufele de pe ei, murdare de atâta boala, rugându-se lui Hristos. Nu stiu cum o fi fost în libertate, dar aici în temnita l-a gasit pe Dumnezeu. A fost un om de o mare tinuta morala. Nu l-am auzit o data bârfind pe cineva. De câte ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva, el îi spunea: — “Mai Nicolae mai, nu vorbi cu pacat de oameni, ca numai Dumnezeu stie ce-o fi fost în sufletul lor, de-or fi gresit. Nici noi n-am fost mai buni.” Adeseori ne povestea lucruri din copilaria lui, de felul cum a reusit sa razbata în viata. A parcurs drumul, în cariera lui de ofiter, de la sublocotenent si pâna la gradul de general prin puterile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.

CARE VREI MURI
Era prin luna aprilie 1950. Pe Nicolae Mares, într-o buna zi, de dimineata, dupa deschidere, îl striga un ofiter cu lista în mâna sa-si faca bagajul si sa iasa afara. Tiptil, putin adus de spate, destul de firav, cu bocceaua sub brat, îsi ia ramas bun de la noi si iese afara. Târziu am auzit, când deja eram liber, ca a fost dus la Sighet, unde a si murit. De la plecarea lui am ramas iarasi patru. Vizita medicala se facea o data pe saptamâna de catre medicul civil al închisorii, într-o celula special amenajata. Pe sala, ca planton era si unul, Giury pe numele lui, ungur de origine. Înainte de vizita umbla ca o vijelie, de la celula la celula, strigând cât îl tineau plamânii: — “Care vrei muri! Care vrei muri! Care vrei muri!”, tragând zavoarele de la usi, de sa le rupa, nu alta. La început nu stiam ce-o fi cu asta. Generalul Arbore îmi spune însa ca-i vizita medicala. Cine vrea sa mearga la medic se îmbraca si iese pe sala. Ma ridic si eu si ma iau dupa ai mei. În frunte era generalul si dupa el eu. Când am iesit pe sala, deja coada se formase. Ne asezam si noi la coada, încheind rândul. Rezemati de perete, oamenii vorbeau între ei. De-abia ne mai vedeam unii cu altii, din celulele vecine. Erau scoase cam 5-6 celule deodata. În timpul

asta îl vad pe Arbore ca-l ia de mâna pe un batrân, mai mic de statura ca el, brunet, si-i spune: — “Mai Iacobici, vino sa-ti prezint pe un banatean de-al tau de la Teregova, professor de meserie si-i tânar de tot.” Eu, sfios din fire, dar mai bine zis timid, dau mâna cu el. Cu multa afectiune mi-o strânge, bucurându-se ca mai vede pe cineva dintr-ai lui, din acel colt de tara, care a avut curajul sa înfrunte urgia comunista. — “Ma bucur mult de tot ca va cunosc, d-le Berzescu. Eu sunt din Armenis de nastere. Numele d-tale mi-e tare cunoscut. Pe tatal d-tale nu cumva îl cheama Gheorghe?” — “Ba da, d-le general, Gheorghe îl cheama.” — “Sa stii, frate draga, ca o verisoara de a mea, Iconia, a fost casatorita cu unul Ion Berzescu din Teregova. Eu sunt varul ei primar, parintii nostri, frati. — “D-le general, o cunosc foarte bine pe matusa Iconia. Doar în bratele ei am crescut. Sotul ei, uica Ion, a fost varul primar al bunicului meu, Ion. Tatal meu, Gheorghe, tot în bratele ei a crescut. Locuiam în aceeasi casa mare, facuta din caramida din timpul Austriei.” M-a mai întrebat de multi oameni din Teregova, pe care-i cunosteam bine. I-am mai spus ca atât bunicul meu, Ion, traieste, cât si uica Ion, sotul Iconiei, traieste. I-am lasat în viata. S-a bucurat nespus de mult. Asa l-am cunoscut si eu pe generalul Iosif Iacobici, fostul ministru al Apararii Nationale si înainte de asta Seful Marelui Stat Major. De atunci, de fiecare data când Giury ne scotea la vizita medicala, ne întâlneam pe sala. Dupa mai mult timp de regim alimentar, fara nici un medicament, icterul meu dispare. Am trecut cu masa la comun. Scapasem eu de necazul bolii de ficat si cade fratele meu de suferinta, Turcu. Se îmbolnaveste de plamâni, începe sa faca febra mare, sa tuseasca si sa nu mai poata mânca. Batem în usa, raportam ca-i bolnav destul de grav, dar nimeni nimic. Nici n-au venit sa-l vada, cel putin. La vizita medicala, medicul se multumea cu consultul. În rest, nimic. Fara nici un fel de tratament, îsi ducea boala cu resemnare. Noaptea transpira si tusea întruna. Dupa cum am mai spus, pofta de mâncare nu avea. Sub ochii nostri, la sfârsitul lui aprilie 1950 s-a stins. A murit întins pe prici lânga mine. Dimineata am vazut ca nu mai misca. Întepenise sub patura zdrentuita. Înca unul, pe lânga cei multi, trecuse în vesnicie, fara ca Administratia sa miste un deget, sa ia o masura. Cu buna stiinta au savârsit crima. Se înscrie în planul lor de asasinare a întregului neam românesc. Rusii, cu premeditare, urmareau exterminarea neamului nostru.

Pe la început de mai 1950, ramânem în celula 309 numai trei oameni: generalul Ion Arbore, locotenentul Nedelcu si cu mine. Nu dupa mult timp, prinsera sa umble un ofiter si un civil, din celula în celula, si întrebau pe fiecare ce meserie are. Nu stiam de ce fac lucrul asta. Dupa o vreme, generalul Arbore ne spune ce credea el despre treaba asta si anume ca ei vor sa scoata oameni cu meserie în fabrica. Stând si gândind, deodata-mi vine-n minte o idee. Când mai vin prin celule, întrebând de meseriasi, eu voi declara ca sunt tâmplar. Cunosteam destul de bine tâmplaria. Nu aveam teama. Speram c-o sa fie bine. Erau zile de mai, când soarele cu razele lui începuse sa razbata si-n celula noastra. Soare de mai cu nadejdi de mai bine. Într-o zi se deschide iarasi usa celulei si întreaba de meseriasi. Eu ies în fata si le spun ca sunt tâmplar. Ma noteaza si închid usa. — “Ei, acum sa te pregatesti de fabrica. Pe toti care-i noteaza îi scot în fabrica”, îmi spune gen. Arbore. În zilele urmatoare ne muta pe toti cei din celula noastra într-o alta celula, tot pe partea scurta, dar în partea cealalta a Celularului. De acolo, de pe geam, se vedea curtea fabricii. Era o vânzoleala de oameni. Se auzea destul de bine vuietul de ciocane în tabla de metal. Era atelierul de tinichigerie. Albastrul cerului vazut din celula era atât de îmbietor si de linistitor, încât pentru o clipa uitam ca suntem în temnita. Razele soarelui ne scaldau fata îngalbenita si stafidita de atâta lipsa de lumina si libertate. Toate concurau la o imagine de mult râvnita de noi, osânditii, libertatea si sanatatea. Într-o zi, gen. Arbore îmi spune iarasi: — “În curând vei merge la acel vuiet de fabrica si-ti vei gasi o liniste oarecare.” În celula noastra, 309, se facea curatenie. Se varuia peste tot. Dupa terminarea varuitului ne-am mutat la locul nostru, 309. Florarul parca ne mai potolea dorul de libertate. Ne miscam mai vioi si-n celula. Speram în mai bine. Ne rugam Celui de Sus sa ne întareasca. În fiecare zi, gen. Arbore se ruga cu multa caldura, stând pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate câte veneau pe capul lui. Niciodata nu l-am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov, multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâmpla. Într-o buna zi, usa se deschide si un ofiter îmi spune sa-mi fac bagajul si sa ies afara. Îmi iau ramas bun de la generalul Arbore si de la Nedelcu si ies afara. Gen. Arbore îmi ureaza mult noroc. De atunci nu l-am mai vazut. Aveam sa aflu ca a murit la Jilava, îngrijind bolnavii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace, ca a fost un mare român si un bun crestin.

ÎN FABRICA

cu înca vreo câtiva ca mine. cu treaba si fara treaba. Afara ne astepta un civil. mânuite de buni mesteri strungari. Acolo zbârnâiau daltile înfipte în lemn. Intram pe poarta în fabrica. Asteptam sa vedem care-ncotro va merge la locul de munca. spre fabrica. de statura mijlocie. Cu gaterul în continuare era sala strungurilor în lemn. cum intrai în fabrica. în stânga. sefi de ateliere. taindu-l în scânduri la dimensiunea ceruta. dar sigur nu mai sunt. azi trecut întru cele vesnice. parca 31. dupa birouri. în fata unei celule. Mares se opreste în fata noastra. cu specificul lor de lucrat în lemn. De la strunguri intrai în atelierul de rotarie. El. cu un bat în mâna si cu privirea tot în pamânt. mai la distanta. în fruntea coloanei. Acolo era altfel decât la 309. ferestre. aproape de poarta. ne-a si luat în primire o zumzaiala. Pe lânga Mares erau mai multi gardieni. îmbracat si el în zeghe ca toti detinutii. Ajungem la etajul I. cu ofiterul în fata. un gardian cu cheile în mâna. a zis: — “Hai sa mergem!” Mai târziu aveam sa aflu ca era Mares. se desfasurau atelierele de fierarie. Arata curtea aia ca un furnicar. dupa ce ies din celula 309. dupa el. cearceafuri. tinichigerie. cu doua pânze. erau birourile fabricii. iar noi. pentru fabrica. Erau patru paturi de fier cu saltele curate. Cobor de-abia rasuflând scarile. Sunt repartizat la o masa unde se confectionau . perina si paturi bune. forja si altele. Parca ar fi cautat ceva. mobila si tapiterie. un gater. usi. La iesirea din Celular erau mai multi detinuti încolonati. Legate de rotarie erau atelierele de tâmplarie. pe aripa lunga. Asteptau si ei repartitia. un du-te-vino al oamenilor. scrâsnea ritmic la un bulvan de brad. Dupa ce toti am intrat în fabrica. mai rasarit parca. Îmi deschide usa invitându-ma sa intru în celula. Dupa noi era si seful sectiei. Ne preda unui detinut. directorul fabricii. Dupa aceste ateliere venea si atelierul de jucarii. Statea linistit. Pe partea dreapta. Mi-am lasat bagajul pe patul de jos. unde aveam sa lucrez eu multi ani de fabrica. din dreapta camerei si am iesit afara dupa ofiter. toti ca mine. Eu ajung la atelierul de jucarii. De la intrarea în fabrica. Se miscau în toate partile. cu lista în mâna. Erau colegii nostri. fratii nostri de lupta. Acolo lucra si prietenul meu bun Mihai Puscasu. Nu mai stiu bine ce numar avea celula. paturi. În dreapta. pe partea dreapta a Celularului.De la etajul III. Eram numai ochi si urechi. Când m-am atasat grupului. unde lucrau de zor o multime de ingineri proiectanti. De cum am intrat. merg în urma ofiterului cu bagajele sub brat.

spre deosebire de animale. Asa ajunsesem la o oarecare libertate. necunoscut. Ridicam ochii din curtea fabricii si priveam acel colt de Celular. n-am mai iesit niciunde din celula ca sa-i pot cunoaste. Aceasta a fost. Usa de la camera era permanent deschisa. Nu-mi mai amintesc cine erau acei colegi de camera dintr-un început. Ma ducea mereu. Cel care ma luase în primire se si ocupa de mine. de luni de zile. Cei de la jucarii lucrau numai în schimbul întâi. Fiecare mergea la WC-ul din capul coridorului. gasesc înca doi detinuti.jucarii. cu mijloacele lui de oprimare. Ne apropiam de cele normale. afara de iesirile la vizita medicala pe Celular. Ma preocupa lucrul din fabrica. de de-abia-si tinea sufletul. La iesirea din fabrica. printre oameni. schimbând mediul satanic de oprimare. desi erau toti politici. de la Timisoara. Toti cei din atelier îmi erau necunoscuti. Adesea ma întrebam pâna unde se poate merge în nesiguranta asta si ce-o aduce ziua de mâine. Eram patru oameni în fiecare celula. alt regim de camera si alte conditii de viata. Totul parea nou pentru mine. Ajuns la celula mea. unde stiam ca-l lasasem . luam masa de prânz. ca. la patul lor. liberi fiecare dupa luarea mesei. Fabrica lucra în trei schimburi. Nu-mi dadeam seama atunci ca de fapt aceasta-i o caracteristica a gulagului. M-apuc de lucru. cu numele de Movila. Acest Movila era seful atelierului de jucarii. gândul la generalul Arbore. aratându-mi ce trebuie sa fac. ne îndreptam spre Celular. Zis si facut. Cel care m-a luat în primire era un detinut de drept comun. prima mea iesire din celula. Si-a dat seama pe loc ca noi de-abia am apucat sa scapam de Celular si sa mai prindem un pic de libertate. zi si noapte. Ce n-am observat de la început a fost faptul ca în celula nu era tineta pentru nevoile noastre. de la orele 6 la 14. Toate încercarile de suprimare a omului de catre om nu sunt altceva decât consecintele înclestarii în lupta dintre bine si rau. slabit de tot. Dintr-o data. De prima data îmi da niste placute de lemn pe care trebuie sa le slefuiesc. De fapt n-aveam de unde sa-i cunosc. Era un om tare bun si echilibrat. punându-si traista cu gamela la capul patului. De acolo. Mi-am pus si eu traista la capul patului. pe care-l lasasem în celula.

Avea un suflet mare si curat. patriarh al Alexandriei? Tu nu-l meriti. În legatura cu numele meu de botez. adesea ma gândeam la el. dar fara rautate în continut. Începusem sa cunosc lumea de acolo.” M-am uitat lung la el. Era numai viata în el. de la slefuit am trecut la confectionat piese pentru jucarii. Nu stia ca terminasem si eu teologia. De la o vreme. Timpul trecea repede. — “Cum de porti numele unui mare sfânt. îmi spune si el cine-i si de unde vine. În fata mea. face o gluma. pe Tudor Popescu. Se recrutau informatori. Nae Popescu si altii. Ca-ntotdeauna. vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. Cu o oarecare retinere. Eram ca doi frati. I-a mai avut profesori pe Nichifor Crainic. cu o rogojina ferfenita si o patura. repede de nu-ti venea sa crezi. Ajuns la un oarecare confort. Vocea lui blajina si dragostea fata de om îl defineau ca pe un adevarat parinte.pe Arbore. judetul Vaslui. când se faceau miscari mari de oameni. dupa o vreme. Si-a dat seama de gafa facuta. se uita insistent spre mine. Mâncarea în fabrica era mult mai buna. În mai 1950. Atanasie. slefuia de zor un om. care dormea tot pe prici. îi raspund la întrebarile lui. Zilnic erau chemati la el câte 2-3 oameni din fabrica. cât eram la Celular cu generalul Arbore. Am uitat sa va spun o întâmplare de-a mea. Învatasem un lucru. Aveam sa devenim buni prieteni. La atelier. Destul de comunicativ. de ne spuneau cunoscutii nostri ca suntem de nedespartit. care fusese preot în comuna Bacesti. Georgescu. dintr-un loc într-altul. nesarata un pic. Într-o zi. ma întreaba cine sunt si de unde vin. Atanasie cel Mare. Îmi cauta prietenia. la 309. intrasera multi detinuti în fabrica. slab la fata. Era parintele Dumitru Mitoiu. de statura mijlocie si cu privirile vii de tot. nascut în 1916. Mereu altii si iar altii. fara sa-i raspund. pe la sfârsitul lui aprilie. De fata tot . S-au facut destule încercari asupra mea. Facuse teologia si dreptul la Bucuresti. Era cu 5 ani mai mare ca mine. Nimanui nu i-am vorbit despre activitatea mea din libertate. roasa de vreme si gaurita. sa nu leg discutii cu nimeni pe linie politica si nici sa-mi dau pareri asupra conducerii de stat. veche de când lumea. La rându-i. caruia studentii îi spuneau: “Hunul”. încercând sa se poarte frumos cu mine. L-a avut ca professor pe Ion V. ofiterul politic avea activitate intensa. la jucarii.

la Rotarie. Aici. marturisind trairi interioare. seful de atelier. iese afara pe sala si-i cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. N-au reusit. bucurându-ma de aprecierea lui Movila. mai. Ma întorc iarasi pentru o clipa la jucarii. îmi pune întrebarea: — “Ce ma. nefiind agreati politic. stând de vorba cu noi. gândul meu zbura adesea la cei dragi de acasa. ascultând cele vorbite în celula. Atât eu cât si parintele Mitoiu. Ma întrebam de multe ori daca si copilul meu avea în . sectia de prelucrare a lemnului. belelele curg pe capul tau. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Când a auzit de Teregova. tinând de cruda realitate. Sa stii!” S-au uitat la mine ca la urs si s-au dus. care a tras în noi sa ne omoare pe toti. seful sectiei. am fost dati la munca cea mai grea din fabrica. Deodata se întoarce spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. Generalul Arbore ramasese consternat. învârtea niste chei pe dupa deget. Asa din senin. Aveam un fiu de trei ani. de o mare cuprindere sufleteasca.” Atâta mi-a trebuit. strigând: — “Mai. numai prin faptul ca esti român si crezi în Dumnezeu. Stii tu asta?” Numaidecât. Libertate-Robie. si se holbau la mine ca la alta aratare. La jucarii am stat un an de zile. Lucrând cu migala la jucarii. ca sa se afle în treaba. Tin-te acum la scandal. ca sa nu faca zgomot când se deplasa de la usa la usa. Nu stiam peste ce am dat. treceau jucarii. Ajunsesem sef de echipa. a sarit în sus spunând: — “Ce ma. Unul dintre ei. voi ati vrut sa darâmati Comunismul? Aici o sa-ti putrezeasca oasele. Numarul muncitorilor s-a mai redus. Peste cizme avea încaltati niste pâslari. toti cu pâslari în picioare. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. Vin repede vreo trei gealati. Politicul ma cunostea însa foarte bine dupa dosar. voi trebuia sa fiti toti omorâti. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova. una mai frumoasa ca alta. în timpul tunsului. De aceea a si insistat prin altii sa ma capteze în rândul informatorilor.timpul era si gardianul. Asa se face ca am ajuns eu împreuna cu Mitoiu sa lucram la roate. prin mâinile mele. la ora când. tovarasi. De abia atunci mi-am dat seama si am observat ca într-adevar luptele de la Pietrele Albe au avut un mare rasunet în lume. În anul 1951 începusera sa nu mai confectioneze asa multe jucarii.

Se primise o comanda de 10. Atelierul de rotarie era legat de sala strungurilor în lemn. silvic Iosif Roescu. Acolo erau asezate tot felul de tejghele si cai de confectionat rotile. gaterul si al rotariei era ing. Seful atelierului era Nicolae Pitaru din Negresti. Comanda era mare.mâinile lui vreo jucarie din cele facute de noi. ci toti care aveau copii acasa. vazându-i cu traista plina de jucarii. deci moldovean. erau la locul lor. Gândul nostru zbura la ei. Puteam sa ajung la tâmplarie. La vremea aceea. sa le finisam. Vaslui. LA ROTARIE Daca am îndraznit sa ma opun si sa nu primesc a lucra cu politicul. ca sa se joace cu ea? La ora aceea. Era rotar de meserie. Pitarul Nicolae. ramase seful rotariei. De-abia acum se aranja atelierul în plina forma. seful rotariei. Ion Roescu. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. Pe lânga acestea. Coordonator al atelierelor. unde se muncea din greu. sau la mobila fina. unde se lucra mult mai usor. ajutorul lui. L-am avut si eu învatator la . jud. De nastere era din comuna Rusca. Acolo lucra si Ion Bohotici.000 de carute din partea armatei. înca 2500 de sarete. aproape de Teregova. unde ni s-au dat niste spite de roata. Resita. am ajuns la Rotarie. Viata se juca cu noi atât de crud. la încaltat. A mai avut un frate învatator. nu era fixata vreo norma. si Dragomir. Nicolae al nostru era un om foarte bun. crezând cu multa putere în Dumnezeu. De fapt. Cu noi care am îndraznit sa zicem NU raului. Întotdeauna ne aparau în fata conducerii. gata pentru batut în butuc. În felul cum se purtau cu noi. cum îi spuneau ei în limbajul tehnic al lor. rob ca si noi. dar si cu multa dragoste fata de om. unde multi din prietenii mei lucrau. cei întemnitati. El a fost judecat în lotul lui Auschnit. maistru rotar detinut. Lucra numai dimineata. La rotarie am fost dat împreuna cu parintele Mitoiu. îi spuneam eu. rotaria se organizeaza în trei schimburi. Nea Mitu. noi toti. de strunguri în lemn. eram niste jucarii în mâinile destinului. unde se puneau sinele de fier. sa ne opunem cu pretul vietii puhoiului din rasaritul satanizat. Toate se desfasurau de la cele mai simple piese pâna la roata data gata pentru fierarie. nu numai eu gândeam asa. În închisoare s-a purtat cu multa demnitate. La începutul activitatii noastre la acest atelier. Era o fire iute la mânie. ca el a fost primul care a venit la mine si m-a încurajat. cei care conduceau rotaria erau cei doi maistri civili: Crisan. parca. Ne-am asezat si noi la o tejghea. S-a apropiat de mine ca un frate mai mare. Asa stând lucrurile.

M-am bucurat de multa încredere din partea lui. rotar de meserie. Ca sa te întelegi cu vecinul. Mai bine zis. Pe lânga Lae. Eu lucram lânga parintele Mitoiu. trebuia sa te apropii de urechea lui sau sa strigi. în anii 52-53. De la batutul spitelor în butuci. lupta de clasa se ascutise. Mitoiu ajunsese seful echipei de . Cu dalta si ciocanul ajusta spatiile de la butuc. Asta-i era lucrul lui. apoi slefuitul spitelor. Vom vedea ce am realizat si cu normele când voi ajunge la anii respectivi. numai dupa sase luni. si Gheorghe Ungureanu. cum îi spuneam noi. Cel care era mereu cu noi si conducea era Pitarul Nicolae. împreuna cu Mitoiu. la rotarie. Îi fusesera degerate picioarele. norma se cerea pe echipa. Roescu s-a purtat bine în tot timpul cât a condus aceste ateliere în fabrica. Ioan Tonea. decât numai când lua. La începutul lui 1952. Mai târziu. Parca-l vad si acum. Umbla greu de tot. mai ales. Ing. în obezile care trebuiau montate pe spite. de la sefii de sectii. la lovitul ciocanelor în daltile care pregateau butucii pentru montat spitele. unde Mitoiu era preot. Ajunsesem deja la facutul rotilor. trecem la alta operatie. se încaltau rotile. Destul de des venea la el Aurel Cadareanu de la strunguri în lemn. Atelierul era destul de mare. banatenii. unde i se monta panta de fier. Comuna Bacesti. Dupa ce ne-am obisnuit cu lucrul. finisând un butuc de roata. fiind stapâni pe meserie. era aproape de Negresti. În locul lui a venit ing. mai era si Nelu Cristea. jud. unde veneau batute spitele. Mai mult vorbea decât lucra. a fost adus si Lae Orbulescu. tot silvic de meserie. Tot în toamna acestui an. Dupa aproape un an a fost schimbat. Asta însa. Montarea obezilor pe spite era ultima operatie a rotii. nea Lae. la facutul rotilor. la râscaitul ferastraului care taia spitele la dimensiunile cerute. De la izbitul barosului de 5 kg. administratia încalecându-ne cu normele. tare slab ca fizic. Vaslui. rapoartele cu lucrul executat în timpul schimbului de lucru. nu pe om. cam spre sfârsitul lui 1951. apropiatii lui. Era o vânzoleala si o harmalaie de-ti tiuiau urechile. Pe atunci. Îl cunostea foarte bine parintele Mitoiu. toate la un loc realizau simfonia muncii. De aici si reumatismul. s-a instaurat o atmosfera de mult calm si de prietenie. Noi nu prea aveam tangenta cu coordonatorul. dupa care mergea la forja. fiind vecini cu comunele.Teregova. Era numai os si piele.

În schimb. când va trebui. nu puteam sa le facem fata. Tonea m-am înteles. l-am ocrotit. fiind mari pentru noi la rotarie. Asta. Nea Lae însa. eu îi tin locul de sef de echipa. Hamat. numarul nostru a crescut. Cât a fost în spital. Devenisem buni rotari. La început mai sareau aschii cam prea mari din roata. La rindea nu se lasau prea usor la curatat. în cazul acesta. Lucrul de la executarea rotilor cerea multa atentie. când nu realizam norma pe echipa. se simtea tare bine în echipa. Cel mai greu era la finisatul rotii. cu noi. S-a facut. niciodata nu-si facea norma la butucii lui. venea ing. una pentru cant si alta pentru fete. Întotdeauna ne faceam un plus de roti peste norma. sa dea de zor cu ciocanul în dalta.rotarie. Realizasem o unitate de credinta si de fratietate între noi. se curatau tare greu. de rau. cei care bateam obezile am fost scosi din atelier. Lucrul acesta nu-l stia nimeni. Le-am uitat numele. Mitoiu ajunge la operatie de apendicita la spital. Numai de Toader Bahna mi-aduc aminte. În timpul acesta. Aveam multi vrânceni printre noi. Eram ca-ntr-o familie. Mitoiu si cu mine. un flacau frumos. dar pâna la urma. Comenzile. pentru a avea rezerve. În fiecare zi. Eram 105 oameni la rotarie. fiind facute din lemn de esenta tare. Urma dupa aceea curatatul fetelor. În locul nostru au fost instalate frezele si strungul pentru butuci. Cât despre cei care lucram la facutul rotilor. unde de obicei ieseam bine. Cu ing. fiii Vrâncioaiei din legenda. ca sa fie un cerc bun. Adesea îi spuneam sa fie atent numai când vine vreun gardian sau altii mai mari. s-a reusit. m-am descurcat destul de bine cu normele. înalt si destul de voinic. Cu toate astea. mai aveam putina caldura. Dupa o mai îndelungata chibzuinta a inginerilor în frunte cu Tonea. Cât am putut. au facut doua freze de curatat. roata trebuia curatita pe cant. Nu dupa mult timp. ne-am mutat . un pas mare pentru rotarie. decât numai noi trei. ca de restul ne îngrijim noi. Tot ce tinea de rotarie se instalase în locul nostru. Toti trei eram în acelasi schimb. unde iarna. De multe ori mai venea si câte un control de calitate. Tonea si lua situatia. De acolo. la terminarea lucrului. mai venise si Petru Hamat. Tot aici. Totul se facea din mâna. acesta fiind unul din marile ateliere din fabrica. Platiseram deci facutul frezelor. totusi. de bine. Dupa ce se bateau obezile. sa mearga. o data cu realizarea frezelor. de la scut. Obezile.

reactionam prompt la fiecare încercare a lor de patrundere si perturbare a sistemului de munca si a armoniei din cadrul echipei. prin octombrie 1951. însarcinat era unul Dorobantu cu actiunea de reeducare. La rotarie mereu ne dadeau târcoale. în Aiud. Cu un cuvânt. Ba. În vremea aceasta. Pe la sfârsitul anului 1951. În fabrica. Noi. dar rezervat. Hamat si cu mine. obtinându-le din zi în zi tot mai mari. în timpul liber de masa dupa prânz. cu tot arsenalul satanic de la Pitesti. În mijlocul baracii era instalata o soba mare din tabla. El lucra la mobila fina. cei care ne uniseram în lupta împotriva lor. În schimbul nostru la roate. si aici la Aiud. printre scânduri. ce folos? În fata te pripeai. mai încercasera sa se strecoare si-n fiecare atelier. Ion Bohotici la el. Aceasta functiona ca acele de ceasornic. Iar din partea detinutilor era Pânzaru Constantin. eu sunt chemat la ofiterul politic. Cum de altfel s-a actionat si la Gherla. Din partea conducerii. sa fiu întelegator. de control al muncii de calitate si al productiei. Era o toamna . Peretii erau din scândura. începusera lupta împotriva noastra. o multime de informatori aveau functii de raspundere. cam pe la orele 10 înainte de masa. Se luasera dupa Pitesti. la rândul nostru. unde puneam lemne cu nemiluita. pâna se rosea. Daca vreun vechi cunoscut sau fost prieten vine la mine. cu scopul de a sparge normele. Îmi spune sa fiu atent si rezervat. lucram numai noi trei. Asa am lucrat o parte din iarna lui 1951-1952 si cea din 1952-1953 în întregime. Stau de vorba cu el asupra atitudinii ce trebuia luata în fata studentilor veniti de la Pitesti. iar în spate înghetai. Distanta dintre scânduri era mare. vin o multime de noi oameni în fabrica. Sa nu dau curs liber sentimentului de prietenie. Parca ne studiau în vederea unei anulari sau chiar a disparitiei unuia dintre noi. Ca oriunde. Ma cheama. reeducarea era precedata de organizarea retelei de informatori. Printre ei erau multi studenti de la Pitesti. când fabrica fierbea în organizarea reeducarii si când reteaua de informatori se structura. LA OFITERUL POLITIC În acest timp. Puteai baga si mâna pe unele locuri. unde sef era Ordeanu.afara.. din partea biroului politic se încerca o reeducare. Stiam prin ce trecusera ei si înca mai îndurau si acum.. într-o baraca. unde în mod dracesc s-a recurs la anularea tuturor potentelor spirituale ale omului. facuta numai pentru depozitarea materialului. mai ales ca cei mai multi venisera de la Pitesti. Dar. Mitoiu.

Ma încurajeaza si el ca toti ceilalti.” Asa se face ca. Ai sa simti tu lucrul acesta cât ai sa stai în închisoare. A încercat sa ma convinga de orientarea sanatoasa a regimului comunist. când batea vântul tare si ningea. dar si înghetai.. atunci întelept era sa fi facut acest lucru pâna a nu intra în închisoare.” — “Bine. Zi de zi. dar sa fii cu mare bagare de seama la cele ce faci si ce vorbesti. voi primi batai si chiar promisiuni de moarte. unde în acelasi timp te frigeai. În repausul de masa vine Ion Bohotici la mine si ma întreaba ce a vrut politicul. Cât mai putina vorba. Îmi oferea toate avantajele în fabrica. cu securitatea. Cauta sub toate formele sa ma recruteze ca informator. prin golurile dintre scânduri. Burta ardea si fundul îngheta. se apropia masa de prânz. Ba chiar si libertatea sub o forma oarecare. acum sa te tii la belele pe capul tau. zapada s-asternea pe noi. Când m-am întors în fabrica. Ei erau cei mai apropiati prieteni ai mei. si nu acum dupa atâtia ani de temnita si privatiuni de strictul necesar unui om.. nu eu. caruia îi spun totul cum a fost. La ofiterul politic am stat vreo doua ore. Trec zilele si eu uit de conflictul cu politicul. pe lânga faptul ca mereu voi face izolari. dupa aceasta solicitare a politicului. Ce rost are. El îsi face datoria si meseria de politic. De multe ori. d-ta o sa suferi. Iata ce ma sfatuieste Ion: — “Mai Tase. A râs si mi-a spus sa nu-mi pese si sa-mi vad de treaba. IARASI LA ROTARIE Ne bagam în iarna cu perspectiva de a lucra tot în baraca aceea afurisita. atunci se anunta sumbra perspectiva de a nu mai iesi din închisoare. Parca era o vara târzie. sa ma terfelesc acum. Ma întâlnesc si cu nea Victor Târu.cu mult soare. I-am spus totul cum a fost si cum au decurs discutiile între noi. la mine au început sa curga belelele. d-le locotenent. cu ei eram împreuna. Repede cu lopetile si maturile aruncam zapada afara. Altfel ne confruntam cu umezeala si noroiul în baraca. Bine ai facut ca l-ai respins si l-ai pus la punct în felul asta.” Ma întreaba si nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic. Iata ca . Si ziua se anunta frumoasa si calda. În cazul când eu nu voi primi. Dar. un adevarat consiliu de familie l-am tinut cu Petru Hamat si cu parintele Dumitru Mitoiu. Tin minte ca acum raspunsul pe care i l-am dat la sfârsitul discutiilor: — “Domnule locotenent. domnule. dupa atâta suferinta. daca ar fi fost cazul sa colaborez cu regimul. iar noi suntem obligati sa ne aparam.

am intrat în fabrica drept muncitori calificati. Deci. civili. fabrica nu se oprea din lucru. nu-i nimic. Vine la noi la atelier. Profesori îi aveam pe maistrul Crisan si pe Dragomir. tin sa va spun unele lucruri mai importante petrecute în fabrica. care îi are în primire. scârtâitul gaterului ce despica nemilos lemnul de brad. Crisan. Ne întreaba de nume si zice: — “A. îi spune politicului. însoteau 24 de ore din 24 de ore viata cruda si nemiloasa a condamnatilor politici. meseriasi. Cu toate acestea. astai. oamenii acestia sunt la munca cea mai grea. spre toamna. acum. Am urmat aceste cursuri. izbite de baroase grele. Dupa orele de lucru în schimb. an care avea sa aduca unele schimbari în organizarea muncii în fabrica. voi sunteti Mitoiu si Berzescu? Bine. Vuietul de ciocane. prin directorul ei. PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA Era vara anului 1952. detinut. aceasta scoala. Iata. Nu era de prima data când îi cerea lucrul acesta. Pâna a nu trece. scrâsnetul strungurilor de lemn. ofiterul politic îi cere lui Mares sa ne dea pe mine si pe Mitoiu la cea mai grea munca din fabrica. În cursul anului 1951. când Mares ne cunostea. Dupa discutia asta vine la noi Pitaru si ne spune despre cele discutate cu Mares. în anul 1952. în timpul acesta. de fapt.timpul nu sta pe loc. Maistrii civili ne mai strecurau câte ceva din cele vorbite la administratie împotriva noastra. si pe Nicolae Pitaru. Începând cu martisorul anului 1952. însa. care iarasi insista sa ne dea la o munca grea: — “Tovarase ofiter. Era si Crisan acolo. lânga noi este tov. politicul îmi purta sâmbetele. Nici nu ne cunostea bine Mares pe noi. cursantii scolii de rotarie. În închisoare. Un . asistând la cursuri. Mares. Vine si 23 August 1952. urmam cursurile de calificare. si parintele Mitoiu. cei care urmam aceasta scoala ramâneam si schimbul II în fabrica. Prindem si anul 1952. În oala asta erau si Petru Hamat. Voi sa fiti linistiti si sa lucrati pe mai departe aici. geamatul obezilor de la rotarie.” Ofiterul politic. de noi n-a uitat. s-a initiat un curs de rotarie de catre conducerea fabricii. Nu ne scapa din ochi. Cauta sa ma plaseze la muncile cele mai grele. Era îngerul nostru pazitor. Începutul de iarna si sfârsitul de an se savârsesc. Este drept ca la dosarul nostru este trecuta aceasta scoala si calificarea de rotar. noi. Noi. Îl ia mai la o parte pe Pitaru si-l întreaba de noi doi. zanganitul de tabla. Alt loc nu mai am. întrebând pe fiecare cum îl cheama. timp de 6 luni. Ajunge la mine si la Mitoiu. Într-o zi. o zi calduroasa de august.

Pe jos era apa pâna la glezna. ne cere sa-l urmam. Le-am pus una peste alta si ne asezaram cu rândul ca sa ne odihnim cât de putin. Parintele Mitoiu si cu mine. la beci. Ne rugam Domnului ca din suferinta sa ne faca punte spre biruinta. În lupta de zi cu zi. Lipsa de aer se facea tot mai simtita. cu gurile cascate dupa un pic de aer. se deschide o usa de fier. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de sânge. Cu satisfactia vizibila. în echipamentul vargat al închisorii. ne vâram nasul în crapatura acesteia. cu picioarele în apa. unde lucram. ne rugam în tacere sa ne ajute Cel de Sus. Acolo coborâm pe scari în jos. Îmbracati sumar. gardianul ne împinge înauntru si trânteste usa dupa noi. Pe fetele noastre se citea suferinta si durere. am gasit bucati de caramida. În jurul prânzului. ne tineau de cald si ne protejau talpile picioarelor. care nu era altceva decât o camera de tortura. cu fetele brazdate de sudoare. Toti eram nedumeriti. Petecul acela de cer. îsi face aparitia un gardian si întreaba: — “Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie?” Asa. Parintele Mitoiu se ruga pentru noi toti. izbiti cu capul de pereti. Moartea îsi lasase pictata fata pe zidul celulei. Nu mai puteam respira si rezista. zapuseala ne strivea. la atelierul de rotarie. Stateam rezemati de pereti. în fata noastra. De ce ne-au adus aici? Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta încercare. Aerul era greu mirositor si umed. Eram nouasprezece oameni. mânat de treburi prin ateliere. încaltati numai în galenti de lemn. mergem la Celular. ne îndemna la rezistenta. cu inima tremurânda. Nu eram singuri. sorbind aer mai curat. de acolo de sus primeam noi tarie si dârzenie. îmbracati sumar. Tot mai mult simteam lipsa de aer. mai se aflau si altii. cu puritatea lui. fiind lânga usa. Cine stie câti or fi murit în chinuri. nu facusem nimic rau. De la o vreme. nu mai întelegeam nimic. Pe jos. Ne trezim în bezna. Dupa el. lânga perete. la lumina becului de afara am vazut peretii celulei. începusera sa ne chinuie setea si . în pantaloni si camasa. gândind la libertate. îsi îndreptau privirile spre cerul albastru. Noroc cu galentii. În întuneric.furnicar de oameni desculti sau lipaind în galenti de lemn se misca febril. Un aer înecacios de urina si de fecale se simtea tot mai puternic. Când s-a deschis usa. Camera nu avea nici o fereastra si nici bec. Ne uitam nedumeriti unul la altul. Pe coridor.

Si ne-a dat. înalt si putin . ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. Am rezistat patruzeci de ore. fara mâncare. Umiliti. Ceream apa. Fiecare. Pânza informatorilor se întinsese peste tot în fabrica. ne durea capul. Usa se deschidea si aparea câte un ofiter. La rotarie era un student. DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE Asa se explica faptul ca politicul. Acum în toate sectiile se voia majorarea normelor. pentru a duce pe mai departe lupta noastra împotriva comunismului. ca sa putem bea. Nici nu mai stim cum am trecut prin viata. cu capetele plecate. în gând. banatean de origine. ne-a scos din camera. Îndemn tinerii de azi sa preia stafeta de la noi. zâmbind. la Gherla era în toi. priveam cum apa era aruncata pe jos. închideau usa. la orele 7 dimineata. La Pitesti esuase. Petrica Iosif. Era un plan al lui de a ne purta sâmbetele. Radu Gyr a cântat suferintele noastre ca nimeni altul. Tinerii de atunci suntem batrânii de azi. a trecut prin fata noastra. Satisfacuti. iar la Aiud nu putea prinde teren. capitanul Dorobantu. — “Daca ai credinta si te rogi cu toata caldura sufletului tau. în ziua de 24 august 1952. o aratare parca. ne-a luat numai pe noi de la rotarie si înca 17 oameni din fabrica. arunca apa pe jos la picioarele noastre. si ne-a spus: — “Acum mergeti în fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit în ziua de 23 August!” A fost o demonstratie de forta comunista împotriva noastra. a fiecaruia. si nu om. Am crezut si am biruit. cu un sadism extrem. multumeam lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa iesim cu bine din aceasta încercare. cu ochelari. a venit directorul închisorii. Fripti de sete. ofiterul si gardianul. Când ne apropiam. Se încearca o actiune de reeducare. fara lumina. din toata fabrica. masurându-ne de sus pâna jos. gardianul se apropia de usa. soldurile si spatele erau întepenite. cu vadra în mâna. Ne uitam unul la altul zâmbind. Am rezistat. Am învatat un lucru. dar aveam puterea de a zâmbi. vei birui. de care ne dam toti seama ca ia amploare. la ordinul ofiterului. înjurându-ne si îndemnându-ne sa bem apa de pe jos. fara apa. întrebându-ne ce mai vrem. fara aer. Pe loc. Dupa izolarea aceasta din beciul celularului. ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. În fata noastra.” Dupa patruzeci de ore. dar mai ales setea. eu cu Mitoiu deveniseram foarte atenti la tot ceea ce se întâmpla în apropierea noastra. ne-a asezat pe un singur rând. Oamenii politicului ajunsesera normatori.foamea. Pielea s-a zbârcit pe picioare. Nu stiau însa de unde s-o apuce. demonstrativ. Acolo unde pluteau fecalele.

În schimb. Ei. de data asta. Pot sa spun ca-n timp ce Apusul se ridica realizând un maximum de civilizatie. un maximum de nivel de trai al omului. Fiind ascuns dupa stiva de roti. Norma era de 8 roti. Cu toate acestea. ca tot el a gresit. dar si a satanismului în anularea omului ca valoare spirituala. De ce acum nu vrem sa facem acest lucru. odata. când am fost internat în spital. cu tot dinadinsul. Ori la lumina zilei. Faptul acesta. nu s-au putut realiza mai multe roti. În cadrul echipei. bun român. nu prea le venea la îndemâna normatorilor. n-au reusit sa depaseasca numarul de 8 roti pe schimb. La acest raspuns nu se asteptase de la mine. ascunsi fiind dupa stiva de roti. roata asta cu gâlceava era facuta parca pentru expozitie. Acest lucru ne ajuta la realizarea normei pe echipa. sef de echipa era tot Mitoiu. tot la 8 roti a ramas pe schimb ca norma. dar parca eram întelesi noi trei. Cu toate pornirile de iad ale Aiudului. o voiau majorata. Petrica Iosif stia ca si eu. Am realizat 15 roti în timp de 8 ore. cu martori. În timpul acesta. I-am raspuns. subtirel. cu Hamat împreuna. de-abia acum se va înscrie. când eu n-oi mai fi. Oricâta stradanie din partea normatorilor. Mitoiu. n-a vazut bine ceasul. la realizarea unei adevarate istorii a Golgotei noastre.adus de spate. dupa stiva de roti. tot el fiind. Astfel. în toamna anului 1952. fiind întuneric. a omului ca . totusi a fost si o cetate a spiritualitatii neamului nostru. Cât am mai ramas în fabrica. de betivan. În secret. pâna în mai 1953. Poate ca. nici o greseala la executie. Hamat si cu mine. ei ne-au cronometrat. Hamat si cu mine. în medie faceam câte 15 roti. ca sa nu putem face roata în mai putin de 60 de minute. cu norma de 8 roti. O istorie a Aiudului. cetatea suferintelor. de a urca norma. fiecare din noi trei. Mitoiu. de repetate ori am fost cronometrati la facutul unei roate. Faceam rezerve. Aducerile aminte despre rotarie si anul 1952 ma fac sa zabovesc mai mult si sa povestesc tot ce stiu. când cercul luminos al cercetarilor istorice va insista asupra lui. Nu stiu cum s-o fi întâmplat treaba. ajungând poate pâna la idolatrizarea insului. sa recunoastem ca se poate mai mult. marturiile mele vor prinde bine unui istoric. Niciodata n-am facut-o în mai putin de 60 de minute. Avea o voce cam ragusita. nu puteau mari norma pâna nu vor realiza o cronometrare pe fata. suntem banateni si-n particular ne-a cronometrat pe ascuns.

culcat pe rogojina cu libarci? Va veni vremea când Vestul va cersi intrarea în spiritualitatea noastra. cum este Dunarea. a Europei spiritualizate. SALUPA Tin sa amintesc si de acest episod destul de important în viata de rob al Aiudului. inginer specialist în constructii de nave. tinutul Hertei si Bucovina. la o traire întru Hristos pâna la mucenicie si sfintenie. anulat ca valoare morala. ca mai batrân si cu experienta. si pe fiul sau. se îndeparta de Hristos. întrebarea fireasca: Cine este cu adevarat în Europa. Se înalta. Aici. ba se ajunsese chiar la un cult al omului. satanic organizat. cu statele din spatele cortinei de fier. omul era ucis. Era un om cinstit si corect. azi. traind întru Hristos Iisus. de ce nu? Îl aveau pe Vasile Arama. Estul se ridica în înaltimile spiritului. îsi alege oamenii. În timpul când Vestul a ajuns la un grad mare de prosperitate. facându-si din om Dumnezeu? sau cei care. În concluzie. L-a coborât de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci. L-am cunoscut bine pe nea Vasile. 2). cei de la interne au socotit sa construiasca o salupa pe Dunare. cu cei din imperiul gulagului. directorul fabricii. Nea Vasile. cum de altfel era si fiul sau. unde jertfele omului au ajuns de ordinul zecilor de milioane. Estul. a Ateismului. sub cortina de fier. aici. sau de mare. în lumea Mondialismului. Vasile Arama se prinde sa construiasca o salupa. când omul ca entitate a fost idealizat. asa cum noi. se ridica pe plan spiritual. L-au avut pe Iisus lânga ei. maistru constructor de nave de la Constanta. În timp ce Vestul aluneca în abisul necredintei. 1). gasindu-l numai aici pe Dumnezeu. spre îndumnezeirea omului. neglijând sau chiar uitând cu premeditare de fratii nostri din Basarabia. cersim cu caciula în mâna intrarea în Europa necredintei. În Aiud. mucenicind L-au gasit pe Dumnezeu? Cei care. Omul de aici îl gasea pe Hristos. pe buna dreptate. în celula. s-a ajuns la o spiritualitate înalta. Deosebirea între Vest si Est este mare. Radu Gyr a adus pe Iisus în celula. . Securitatea a speculat pâna la sânge toate posibilitatile de creatie ale detinutilor politici. Cum specialisti aveau. la vreme actuala? Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu.entitate. În urma tratativelor duse cu cei de la Interne si cu Mares. pierdea pe Hristos din sufletul lui. Ne punem. Iisus în Celula poate fi considerat un imn al îndumnezeirii omului. Desi Aiudul se afla la mare distanta de un fluviu navigabil.

în câteva luni. Era bun prieten cu Vasile Arama. Eu uitasem treaba asta. Dupa un timp. Din ele îi duceam de fiecare data si lui Ianu Mocanu. asteapta sa-si ia zborul. si a doua salupa prinde contur. o duc la gara. Cu toate amenintarile la adresa lui. 1952. Se stie însa ca dupa o luna de anchete ale politicului. întâi treceam pe la nea Ghita Brahonschi. A fost unul din conducatorii miscarii de rezistenta din Banat. corecti si cinstiti. Întotdeauna avea câte ceva de spus. ROTARIA PE FIR Mitoiu si cu mine ne facuseram obiceiul ca. dar n-au reusit. dupa care. Nimeni nu se prindea sa duca lucrul mai departe. Într-o buna zi. Se apuca de lucru. De fiecare data. La salupa se lucra de zor. a doua salupa a fost terminata. Printre cei care au fost solicitati s-a gasit si ing. n-a vrut sa-l umileasca. cu o mare întârziere. atunci când intram în fabrica. prinsesera gustul constructiilor navale.Asa îsi face o echipa de lucru. în toamna aceluiasi an. Vopsita. Lucrul de la salupa a fost întrerupt. Crihana îsi dadea seama ca. Si asa. nea Vasile si cu fiul sau dispar din Aiud. pe partea atelierelor de fierarie. De la Brahonschi mergeam la Sebastian Mocanu. facându-ne sa ne simtim si noi mai tari si încrezatori în destinul nostru. Ianu. pe care tineam neaparat sa-l vedem în fiecare zi. salupa-i buna de dat la apa. Într-o buna zi. formata din oameni foarte buni. alaturi de Ion Constantin si Ilie Ghenadie. conducerea se afla într-un impas. însa. sa trecem mai întâi pe la prietenii nostri de la alte ateliere. salupa prinde contur. special amenajat. Eu cu Mitoiu aveam dreptul la tigari. Dumitru Crihana de la Timisoara. nea Vasile Arama si fiul sau nu mai vin în fabrica la lucru. Chemarile s-au repetat. unul si unul. Spre toamna. Totusi. la construirea salupei. ocrotindu-ne parca. Asa se face ca mai comanda la înca o salupa. n-a primit sub nici o forma sa lucreze mai departe la salupa. cu multa pompa. de la Interne. Drept . Ne trata ca pe fratii lui mai mici. în curtea fabricii. Cei din conducerea închisorilor. Disparusera. El lucra aproape de birourile fabricii. fara nici un rezultat. Vasile Arama si fiul sau au fost chemati la politic. Dupa o luna de zile. Au încercat sa-i angajeze pe altii. Unde? Nimeni nu stie. Ne primea cu multa bucurie. Ne încuraja. Cumparam fiecare câte 700 de tigari. vazându-se cu o salupa data la apa. este asezata pe un car. n-a uitat. acum când trecusera atâtia ani.

Prin bataia ei îsi facea loc de intrare. în vorba cu el. picând pe mine sa-i instruiesc în aceasta operatie. Prin fabrica. unul dupa altul. la rotarie. Ne fusesera bagati pe gât. ca sa-i dam la batut bucse. A ramas acelasi om cinstit. “Trio Rotaria”. vlajganii mei. care în acelasi timp erau si informatori. mai mult sarea în sus decât sa intre în butuc. Un carturar de seama si un mare român. De fiecare data îl vedeam si pe Victor Târu. Ea trebuia batuta ca sa mearga fortat în butuc. câltos.semn al prieteniei. demn si corect. Cu el aveam multe de vorbit. ca sa mearga mai repede. faceam cu burghiul loc de intrare pâna la doua . Printre ei era si Petconi Aurel. ne aduceam aminte de Lugojul nostru si de vremuri mai bune. Acolo erau doua baroase mari si cu toate uneltele necesare acestei operatii. Sef de echipa era tot Mitoiu. În drumul nostru spre atelier. Bucsa blestemata. tinem un consiliu de familie. Într-una din zile. dar nu prea era corect. cu tot dinadinsul. Adesea. erau mereu în jurul nostru. Hamat si cu mine. care era din lemn de ulm. nu stiam ce sa facem. Când am batut noi bucsele. cum ne spuneau cei din fabrica. Pitaru ne ajuta mult de tot. dar mai ales al lui Mitoiu. ne mai întâlneam cu mai multi prieteni si cunoscuti. Nu iesea din cuvântul nostru. unitatea noastra de la rotarie. Bucsa din fonta era cu doi milimetri mai mare în diametru decât gaura butucului. cei patru veniti erau destul de tineri si voinici. S-a aprobat propunerea mea. Normatorii. Cu repartizarea celor patru oameni în echipa noastra. Ma duc cu ei la locul unde se bateau bucsele. tinând la stors. Fac eu o propunere. Trebuia multa forta si rabdare. Ne uitam la ei. prietenii si cunoscutii nostri îi spuneau “Popa Rotila”. de pe vremea lui Antonescu. S-au apucat oamenii mei de lucru. Voiau sa sparga blocul nostru. Ce facem cu ei? ne întrebam noi. Cumva îngrijorati. Zis si facut. Le arat ce trebuie sa faca. Era cea mai grea munca din rotarie. Era o fire extrem de prietenoasa si cu multa disponibilitate. din Lugoj si el. la rotile venite de la atelier. El se amuza. ne sunt repartizati patru oameni în echipa noastra. Lucra la tinichigerie. mi-a trimis cu dedicatie un exemplar din cartea lui Mântuirea. Pitaru ne-a aratat o smecherie. Se schimbau la baros. Mitoiu. gata pentru forja. Era în închisoare din 1941. În cazul asta. Broboanele de sudoare începeau sa curga pe fruntile lor.

treimi din butuc. Mai ramânea o treime, pe care bucsa trebuia sa o strapunga fortat. În felul acesta, noi reuseam sa facem norma, dincolo absurditatea normatorilor din fabrica. Erau prietenii lor si ai politicului. Tot schimbul, de-abia au reusit sa bata bucsele la doua roti. Norma era de 8 roti pentru ei patru. Cât au realizat, atât le-am trecut pe situatia data de ing. Tonea. Hei..., azi asa, mâine asa, treaba tot nu mergea. Spargatorii mei de norma nu faceau fata. De protestat, nu puteau protesta. Acesta-i lucru, altul nu-i pentru ei. Noi îi urmaream, dar nu le ziceam nimic. Se framântau de nu-si gaseau locul. Transpirau, si înca ce mai transpirau, ca lucrul tot nu-l realizau asa cum trebuia. Lucrurile se desfasurau în favoarea noastra. Voiam, cu tot dinadinsul, sa scapam de ei. Si-am scapat. Dupa o saptamâna de truda, oamenii mei n-au mai venit la lucru la rotarie. Vine Pitaru la noi râzând si-i spune lui Mitoiu: — “Parinte Mitoiu, ce-ati facut cu oamenii aia de la bucse, ca nu mai vreau sa vina la rotarie?“ — “Mai Nicolae, mai, ce sa facem cu ei? Nu-s buni de nimic. Nu fac treaba. Lasa-i sa se duca. Astia numai ne-au încurcat.” — “Mai parinte, da frumos ati scapat de ei. Ati facut o treaba buna.” De aci încolo, la bucse au ramas tot cei ce au fost înainte, care stiau cum sa lucreze. Aveam niste oameni din Vrancea în aceasta echipa. Erau de-ai Vrâncioaiei, toti unul si unul. Când eram în schimbul de dimineata I, venea la noi mereu, la Petrica Hamat si la mine, în repausul de prânz, Vasile Valusescu, fost ofiter de meserie, care a luptat în grupul lui Spiru Blanaru. Ne împrietenisem bine de tot cu el. Tot în acest timp, în fiecare zi ma întâlneam cu Iosif Ripan, de care ma lega o sincera prietenie si o dragoste de frate. Deseori, vorbeam de Lugojul nostru, de muntii prin care am umblat ca frati de cruce. În Aiud s-a bucurat de mult respect. La rotarie viata pulsa si prietenia se închega tot mai mult. Cu cât normatorii ne presau, cu atât noi strângeam rândurile. Eram ca o cetate, ca o reduta greu de cucerit. Asa eram când ne pregateam sa înfruntam înc-o iarna, cea din 1952-53, tot în baraca, unde pe-o parte ne frigeam, iar pe alta înghetam. Iata-ne în luna decembrie, apropiindu-ne de Nasterea Domnului. Începuseram sa uitam de câte ori am petrecut în închisoare Sfântul Craciun. De unul singur îmi aduc aminte mai bine. Acela a fost anul 1952.

CRACIUNUL ANULUI 1952
A venit si-n Aiud Craciunul (articol publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. 19 din 18-25 Decembrie 1991) Iisus se naste si-n spatele zidurilor reci si groase, în spatele gratiilor si usilor ferecate.

În ajun de Craciun lucram în fabrica. Asteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca sa mergem în Celular. Ne pregateam cu totii de colindul ce avea sa fie în noaptea de Ajun. Îl asteptam cu neastâmpar de copii. Asa cum se întâmpla în toate închisorile din tara, si-n Aiud se iau toate masurile de paza si de aplicare a unui tratament aspru asupra detinutilor. În toate zilele marilor sarbatori crestine sau în zilele sarbatorilor comuniste, ne aplicau un regim de teroare, cu perchezitii, suspendarea plimbarilor, mâncare slaba si paza dubla, atât în cordonul de paza al închisorii, cât si pe coridoarele Celularului. Îsi faceau loc din plin înjuraturile, bataile, ba chiar mai mult, punerea în lanturi sau izolarea în camera de tortura a celor mai periculosi detinuti. Ofiterul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolati. Cu cât era însa prigoana mai mare, cu atât noi ne înaltam mai sus în spiritualitate si rezistam mai mult. Cum am iesit din fabrica, ne îndreptaram cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de toate zilele. Ne pregateam de sarbatoare, de parca am fi fost liberi sa mergem cu colindul. Întelesi fiind cu totii, ca dupa ora închiderii (21), prin alfabetul “morse”, ne dam de stire unii la altii, în toate cele peste 300 de celule, ca putem începe colindul. Închiderea s-a facut, usile s-au ferecat. În sfârsit, semnalul de colinde s-a dat. Noi, toti cei din celula, patru la numar, cu expresia fetei din copilarie, cu inima zvâcnind în piept, cu mâinile înfipte în zabrele, cu ochii aprinsi, scânteind în noapte, începem colindul “O, ce veste minunata”, continuând apoi pe aceeasi melodie, “A venit si-aici Craciunul”, versuri de Radu Gyr. Colind sfânt, din stramosi mostenit, vestind si preamarind pe Noul Nascut, în scutece înfasat, Pruncul Sfânt Hristos Iisus. Colindul, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai tare, parca venea de peste veacuri, din glasurile stramosilor nostri, laudând si preamarind pe Cel prea Înalt si Sfânt. Era un cer senin, cu infinitul numar de stele. Cu ochii pironiti în ele, extaziati, cântam colindul de care vuia tot vazduhul. Gardienii bateau disperati în usi cu pumnii, sa încetam. Dupa ora închiderii, regulamentul nu mai permitea deschiderea usilor, decât în prezenta ofiterului de serviciu. Ori, fiind peste 300 de celule, practic ofiterul nu putea face nimic. În noaptea aceea nu s-a deschis o usa. Populatia civila s-a adunat în jurul închisorii. Ascultau uimiti colindul, ca la sfârsit sa cânte si ei cu noi. În aceste momente de înaltare spirituala si de traire adânca a fiintei noastre, de undeva,

dintr-o celula, Radu Gyr sigur colinda si el cu noi. La fel, înfipt cu mâinile în zabrele, traia din farmecul colindului. Era creatia lui. El ne spunea ca nu mai este al lui, ci al neamului nostru românesc. A cunoscut în aceste clipe cele mai coplesitoare sentimente de multumire si de omagiu adus celui mai mare poet care a cântat durerile celor din închisoare. Este poetul patimirii noastre, a neamului românesc. Nu cred ca a fost vreun scriitor care sa cunoasca o mai mare satisfactie si multumire sufleteasca si un adânc respect pentru opera lui, ca Radu Gyr. Am avut fericirea sa stau cu el mult timp. Simt si azi cum, strângându-ma la pieptul lui, cu caldura sufleteasca de parinte, ma coplesea, ma fascina. El era patriarhul nostru si comandantul nostru, al Aiudului întreg. Din gura lui am cules laude si îndemn la rezistenta. Îl pastrez în minte si-n suflet pâna la moarte. În noaptea aceasta de Craciun, cu ochii înfipti în stele, colindând, vedeam aievea chipul sfânt al mamei, cu obrazul siroit de lacrimi, al tatalui albit si îmbatrânit de vreme, al sotiei cu fata brazdata de durere, strân-gându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni, al bunicilor albiti si ei de timp, al fratilor si surorilor, al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. În aceste marete clipe, noi, cei din spatele usilor ferecate, prin colindul nostru din marginire, faceam saltul în nemarginire, în dumnezeire. Eram extaziati. Am simtit si trait adânc aceste momente sublime. În acele clipe, puteau sa se deschida usile toate, gardienii sa ne ucida, ca noua nu ne mai era frica de nimic. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. Tin sa mentionez ca împreuna cu noi în celula, era si un ungur, Polgar Stefan si un evreu, Tauber Carol. Cu noi împreuna au trait acele clipe fericite de Sfântul Craciun. Eram oameni cu totii în fata lui Dumnezeu, egali în drepturi si-n obligatii, cu multa disponibilitate unii fata de altii, nu precum cei din parlamentul tarii noastre, de azi. Pacea si dragostea ne-au fost chezasie. Toti aveam impresia, în noaptea aceea, ca cetatea infernului, Aiudul, zbura în înaltul cerului, ca un castel fermecat, de o energie nestiuta luminat. Parca-l purtau îngerii si nu diavolii. A doua zi, noi, cei fericiti în timpul colindului, ne-am luat plata. Conducerea ne-a platit politele. A început ancheta. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. N-au gasit nimic. Ne-au suspendat plimbarile. Mâncarea s-a înrautatit simtitor, iar noaptea, perchezitiile si înjuraturile îsi facusera loc. Se dezlantuise un regim de teroare. Înduram în tacere. Traim înca acele

clipe fericite din miez de noapte, de Sfântul Craciun. În fabrica, de ziua Craciunului nu s-a lucrat aproape nimic. Maistrii civili ne respectau si nu ne faceau zile grele. Simteau si ei, ca si noi, ca traiau împreuna cu noi maretia Nasterii Domnului. Clopotele Aiudului, prin dangatul lor, acordate într-o armonie cereasca, asa cum nu sunt multe azi în lume, ne mângâiau surghiunul. Realizau simfonia clopotelor din stele. Cu ele se încheie maretia sarbatorilor Sfântului Craciun din Aiud. * În baraca noastra, unde noi, rotarii, lucrând de zor la realizarea rotilor, în timp de iarna, pe de o parte ne frigeam, asa cum am mai spus, iar pe cealalta, înghetam, am ajuns, cumva, sa iesim si din iarna asta grea. Cum a trecut peste capul nostru, numai noi stim. Prin aprilie 1953, în plina primavara, boala da peste mine. Încep sa fac febra si sa tusesc. Noapte de noapte, transpir tot mai tare. Pofta de mâncare nu mai aveam. Se uita Petrica Hamat la mine si-i parea rau ca-s bolnav. La fel si parintele Mitoiu. Eram ca fratii între noi. Dintre noi, cel mai mare era Mitoiu. Era nascut în 1916. Se realizase “Trio-Rotaria”, condusa de “Popa-Rotila. Asa ne ramasese numele în tot Aiudul. În repausul de masa, de la prânz, când ne mai duceam pe la unii sau altii, strigau dupa Mitoiu: — “Mai Popa Rotila, mai, unde te mai duci?” Cu alta ocazie, când ne vedeau pe toti trei împreuna, îsi spuneau unii altora: — “Uite-i, ma, ca a plecat “Trio-Rotaria” prin fabrica!” Ceea ce pot sa va mai spun despre aceasta unitate a noastra este faptul ca se baza pe dragostea frateasca dintre noi si pe hotarâre în fata dusmanului, a primejdiei. În mai 1953, drumurile noastre se despart. Eu apuc drumul spitalului, unde aveam sa stau patru ani si câteva luni, pâna în 27 noiembrie 1957, când ma eliberez din Aiud pe baza conditionalului de munca. Sa ne întoarcem pentru o clipa la anul 1952, în fabrica. În aceasta vara, a acestui an, când lucram în schimbul III, într-o buna noapte, pe la orele 23, sunt adusi de la Zarca mai multi detinuti în fabrica, pentru o corvoada, si anume sa faca curat, cât se poate, în curtea fabricii. Se adunase mult rumegus de la gater, mult talas de la strunguri în lemn. Acesta trebuia scos din fabrica. Totul se încarca în carute, la care împingeau oamenii. Dupa miezul noptii, pe la orele 1, ies din baraca, pentru putin timp, în curte. Nu departe de unde am iesit era grupul de oameni de la Zarca. Încarcau rumegusul în carute si-l scoteau

afara din fabrica. Ma apropii mai mult un pic de ei, dar nu prea tare, ca erau paziti de multi gardieni. Cu mine erau mai multi curiosi. Unul de lânga mine-mi spune: — “Uite, ala cu fruntea lata este Nicolae Petrascu.” M-am uitat bine si l-am vazut. Era îmbracat în haine vargate. Si acum îi pastrez imaginea vie în sufletul meu a acestui om cu figura de dac, cu fata brazdata de gânduri si dureri, într-o lupta fara egal. Pe ceilalti nu mi-i mai amintesc cum aratau si cine erau.

DIN FRAMÂNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR.
Aiudul anului 1953, prin luna mai, ma arunca pe un pat al spitalului. Lucrul din fabrica, în trei schimburi, în conditii precare, ma sleieste de puteri. Munceam la rotarie. Munca aceasta era din cele mai grele. Nu mai puteam face fata lucrului. Febra era destul de mare si pofta de mâncare mi se taiase de tot. Asa am ajuns sa fiu internat în spitalul din Aiud. Ajuns acolo, dupa examenul medical si controlul la raze, se constata ca am un infiltrat TBC la plamânul stâng. Aveam, deci, tuberculoza pulmonara. Uluit, m-am retras în mine pâna la mutenie. Ce eram eu mai mic de statura, acum ajunsesem si mai mic si prapadit. Doamne, mi-am zis, dar câte trebuie sa mai fie pe capul meu? Nu-mi venea sa cred. Si totusi, lucrurile asa stateau. Pe patul de spital, zacând, nu primeam aproape nimic din cele ale tratamentului, doar câte 3 aspirine si ceai neîndulcit. De mâncare, nici nu mai puteam vorbi, ca pofta nu aveam deloc. Era mai slaba ca-n fabrica. Salonul unde eram internat era plin de bolnavi. Când ma uitam la ei, Doamne, ce rau aratau, slabi si galbeni la fata ca turta de ceara! Oare, mai apuca-voi sa ies eu de aici? ma întrebam în deznadejdea mea. Tuseam care mai de care mai tare. Parca concerta moartea în salonul acela. Cu spaima în suflet, m-am trezit de-abia pronuntând cuvintele: — “Scoate-ma, Doamne, din iadul acesta!” Dupa câteva zile m-am mai paciuit un pic. Începusem sa ma regasesc. Speranta în Dumnezeu îmi dadea noi puteri. Ma rugam mereu, si-n neputinta mea, nadajduiam în mai bine. În curtea spitalului era locul de plimbare. Ne scoteau în zilele senine mai mult timp la aer curat. De obicei ne plimbam. S-a scurs o luna de zile destul de repede. Febra începuse sa mai cedeze. Paream mai linistit. Pofta de mâncare însa nu mi-a revenit. Mâncam în sila. Arpacasul acela, Doamne, îmi statea în gât. Era un canon pe capul meu pâna ce terminam gamela. Alta data n-o mai terminam.

Ajunsi la sectia a II-a. condamnat din 1941 de catre Antonescu. Nici în ruptul capului nu ma puteam împaca cu gândul ca sunt bolnav de tuberculoza pulmonara. Îmi iau bocceaua cu mine si-l urmez pe sanitarul spitalului în grad de plutonier. febra a mai scazut pâna în jur de 37. Pe rând. Aici erau priciuri cu etaj. Îl stapânea o fire dispusa la dialog. Ei stiau ca asta-i drumul fiecarui bolnav. Asa era Uta. ma ia în primire si ma vâra într-o camera. trebuia sa fac ceva. Era doctorul Constantin Uta. Sa nu ma sperii. cu un halat alb. Aici am luat în primire o gamela si o lingura. Ma umpluse . Raspundeam la întrebarile lor. veneau la mine ca sa ne cunoastem. cât avea de Aiud. Era blând. La el erau toate fisele medicale ale sectiei. Aveam sa-mi dau seama mai târziu ca doctorul Uta conducea sectia.4. priveam pierdut biata gamela. Pofta nu aveam deloc. cu gardienii. avea vocea de tenor. Ajung si eu la un loc pe prici. Ne cunostea pe toti dupa aceste fise. cu ochii holbati. seful sectiei . Pe marginea priciului. Avea multa disponibilitate sufleteasca. Vine la mine si-mi spune sa fiu linistit. Din sufletul lui radia dragostea întru Hristos pentru om. Ma pune la curent cu felul de cum trebuie sa ma port si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu avem de-a face cu paza. un om în vârsta si destul de blând în aparenta. ca totul se va termina cu bine. Schimbând locul si oamenii de la spital. cu gamela aburinda pe genunchi si cu lingura în mâna. Medicul sef al Aiudului era doctorul Ranca. Dupa un timp intra în camera un detinut de statura mijlocie. Tacut.La început de iunie 1953. un gardian. Aici. Într-o dimineata ma anunta sa-mi fac bagajul. Pe la ora unu sosea masa de prânz. sub geam. Venea destul de rar în sectie. Nu cunosteam pe nimeni din camera. blând de tot si cu o inima unde încapea toata lumea. îmbietoare. priveam în jurul meu descumpanit. Cu mâncarea în fata. trecând si prin spital. Din nou aceeasi stare de spirit. Îmi primesc portia de mâncare. Cu multa bagare de seama ma instalez la locul meu. din Celular sau din fabrica. desi aparentele îl defineau mult mai sever. Era medicul sectiei a II-a. atmosfera era mai blânda. gardienii îl cunosteau bine de tot. spunându-le ca vin din fabrica. aici parca eram picat din luna. De doisprezece ani. arpacas gros si o bucata de pâine. în sectia aceasta. Ma vedea timorat. dezolanta.

ca eram într-adevar pe baricada. înfuriat dupa aceea de realitatea destul de sumbra. În sfârsit. Asta-i boala. ma ia dupa cap si-mi spune: — “Hai. Sa stii un lucru. În programul de dupa masa avea loc si plimbarea. M-a ajutat sa birui si sa traiesc. Speriat la început. înfuriat. spre WC-ul sectiei.” N-am sa-l uit pe doctorul Uta toata viata mea. Aici în închisoare nu avem alt tratament împotriva bolii. Aratam speriat si destul de timid. pe cap cu o boneta vargata si camasa cu mâneci scurte. Îmi venea sa plâng. Te-ai angajat în lupta. comunistii asta si vor. Pâna acum. Nu stiam ca Uta ma pândeste. În mijlocul curtii era WC-ul. Eu te oblig sa manânci tot. ce greu era! Cu fiecare lingura dusa la gura. Broboane de sudoare curgeau pe frunte. Eu te ajut.greata si parca-mi venea sa o iau la fuga. Deodata vad ca se apropie de mine un om mai înalt. tu vei ajunge cu certitudine acasa. cu mine la plimbare. Doamne. Si vom razbi. Vrei sa le faci voia? Sa îngenunchezi în fata lor? Esti obligat sa lupti. se ridica un nod în gât. Si eu am fost asa la începutul bolii. Eram în dreptul usii. nu intuisem atât de bine. trebuia sa luptam.” Buimac parca. totul va fi bine. m-apuc sa manânc din gamela. linistea punea din nou stapânire pe sectie. asculta-ma ce-ti spun. Acum lupta. înghiteam în sila fiecare dumicat. fiecare. Vine la mine si cu blândete îmi spune: — “Mai Berzescule. daca vrei sa mai ajungi la ai tai acasa. Esti ud tot pe frunte si camasa. ochii înlacrimati. la iesirea în curte. Ajung în curte. Eu stiu ca ti-e greata si nu poti mânca. demi venea sa dau afara totul. cu ochelari pe un nas destul de mare. decât credinta în Dumnezeu si vointa de a lupta. Vine la mine si zâmbind îmi spune: — “Ai terminat? Ma bucur ca ai înteles. Se deschideau usile camerei si ieseau în voie. Doctorul Uta ma urmarea cu atentie. Ma luptam cu boala. Târâs-grapis. Tu trebuie sa stii un lucru. Zâmbind. am terminat totul din gamela. Ma iau si eu dupa ei. putin adus de spate. ca de aceea ai ajuns aici. întinde mâna dreapta spre mine. chiar daca broboane de sudoare curg de pe fruntea ta. unde ma opresc. sa nu manânci si sa mori. la plimbare. Era obisnuit cu comportarile noastre.” . Nu te speria. Ai obligatia morala fata de tine si cu toata vointa ta trebuie sa manânci tot ce primesti. nu te lasa sa dai înapoi. Dupa ce luam masa de prânz. începusem sa ma trezesc la realitate. colega. dar ajuta-ma si tu pe mine. în fata lui Uta. Sa te schimbi! Daca vei face tot asa. dar si cu cei care-mi vroiau moartea. prevazut cu mai multe cabine.

Nu. duhurile noastre parca s-au unit. Esti egal cu mine. Asa l-am întrebat odata: — “Domnule professor. Sa-l avem pe Dumnezeu în noi tot timpul. Într-o zi. Eu ma pierdusem de tot. cum compuneti poeziile. începuse sa-mi vorbeasca. Fiind alb. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. El a ramas tot Radu Gyr al neamului românesc. poetul patimirii noastre. pe Alexandru Virgil Ioanid. ca si eu am fost odata tot asa un biet professor. a celor care acum mai traim. mergând în dreapta lui. strofa cu strofa. îi simteam caldura corpului. îmi prezenta o multime de colegi de suferinta. plimbându-ne tot asa. Ca un copil traiam sentimentul bucuriei. pe care eu nu-i mai stiu. la începutul fiecarei plimbari. Când ies afara. Sunt atât de mic si prapadit. D-ta esti aici alaturi de mine în blestematul acesta de Aiud. când. îi smulge declaratia de retractare a tot ce-a scris. Traian Petrescu si multi altii.Ma strânse la pieptul lui si plecaram la plimbare. bune si rele. Îmi simtea timiditatea si se straduia sa ma linisteasca. ma întorc cu gândul si sufletul la anii de zbucium ai lui Radu Gyr — 1961-1962 — când colonelul Craciun. ce bine ma simteam! Paseam în rând cu Radu Gyr.” Strâns la pieptul lui. iar eu atât de mic. Eram coplesit. iar D-voastra poet si professor universitar. ca: pe Relu Stratan. O bucurie neîncercata pusese stapânire pe mine. Reeducarea nu l-a putut desfiinta. D-voastra tot îmi spuneti “colega”. pe Gheorghe Dutchievici.” — “Nu te necaji. dar eu am fost un biet si amarât de professor începator. uite cum! Stau în pat pe spate si ma uit în plafon. În plimbarea noastra. Uitasem de boala. Si asa. Astazi. mi-l închipui hârtia mea. desi el era atât de mare. în fata ochilor. scriu versurile asa cum vin ele din inspiratie.” Dupa aceasta lamurire. comandantul Aiudului. Asta s-o retii si nimic mai mult. — “Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara. când scriu aceste rânduri. Acum. Ma încuraja sfatuindu-ma sa fiu mai senin si sa iau lucrurile asa cum sunt ele. pâna termin poezia. El este pentru noi si neamul nostru tot uriasul de la Aiud. Doamne. Acolo. Mi se dezlegase si mie limba. parca eram în al noualea cer. îl întreb: — “D-le professor. Parca si acum îi simt bratul drept petrecut dupa capul meu. ma lua dupa cap si ne plimbam roata în jurul WC-ului. la plimbare. asa fara hârtie si creion?” — “Pai. la care tinea foarte mult. Acel zvâcnet de sfintenie al lui în pornirile de iad ale Aiudului nu l-a facut în fata noastra. îl iau pe unul dintre voi si-i spun poezia . mai mic. Asa au trecut zilele la rând.

S-a realizat o liniste desavârsita. vrute si nevrute. A fost ordinul . Observ pe fetele colegilor un zâmbet. Vrând-nevrând. Sa nu fi suparat pe Uta ca te-a mutat. când iesim la plimbare. Norocul meu ca din pozitia sezând turceste pe prici rezistam. În camera era însa multa liniste. si-mi povestea Traian Comanescu al meu despre toate si de toate. Eu aveam darul de la Dumnezeu sa pot înghiti multe. Traian al meu. numai eu nu stiam nimic. la unii poate chiar ironic. — “Asculta. Toti îsi dadeau seama de acest lucru. Berzescule. Locul meu de dormit era pe peretele din stânga cum intrai în camera. Asta numai tu ai facut-o. de cum se scula si pâna la plimbare. la altii de multumire. El este biblioteca mea. Lucrurile se desfasurau normal. Si-mi povestea. Si asa. Dupa câteva zile vine la mine doctorul Uta si-mi spune sa-mi iau bagajul si sa vin cu el. Îmi iau bocceaua si-l urmez. îl ascultam. nepotul maiorului Comanescu. Putin încurcat. cum este Gili Ioanid. El stie toate poeziile mele de aici. care fusese mult timp aproape de Capitan. Stând el la picioarele patului. Ma baga într-o camera cu alti bolnavi. Si-ai facut-o foarte bine. — “Dar asta-i cel mai important lucru. Nu mai avea parca timp nici sa respire. zi de zi. Nu repezeam omul cu usurinta. atunci când Uta m-a mutat din camera mea. credeam eu. la mine pe pat cu sacul de povesti. Pâna aici. care era lânga Radu Gyr. Daca se întâmpla sa moara unul. Traian era tot la mine în vizita pâna când suna stingerea. tocmai sub geam.” Am încercat sa-i spun ca eu nu am contribuit cu nimic. Am uitat sa va spun ca. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. Si am avut dreptate. L-ai neutralizat pe Comanescu. În camera. decât ca îl ascultam tot timpul pe Traian Comanescu. Dupa o saptamâna. era o liniste cum nu mai fusese acolo niciodata. dar nu puteam face altceva. Traian al meu era. vine la mine Radu Gyr si ma ia iar dupa cap si pornim la plimbare. Fac cunostinta cu toti colegii de camera. pe prici. Mai sunt si altii care le învata.facuta în camera. sa ramâna altul care sa le scoata afara. Stii de ce?” — “Am intuit ca esti omul care va aduce linistea în camera aceasta. nu prea mi-a picat bine. în fiecare zi era scandal facut de Traian. ce sa spun. acum pot sa-ti spun ca eu te-am mutat în camera cu Comanescu. Din prima zi ma ia în primire Traian Comanescu. Mie mi se parea ca totul merge bine în camera noastra. se simtea foarte bine povestind. îmi iau patul meu în primire si tac din gura. Se apropiase mult de mine.

Spre sfârsit de august si început de septembrie. parca le traiesc mai intens. credeam noi. fac eu ca trenul si o sa fie bine. lung de tot si întrerupt din când în când. În timpul acesta. A început sa se strânga surubul. Gardienii si-au schimbat atitudinea. doctorul Uta. d-le general. Asa ca. sunt necajit ca nu mai aud trecând trenul acela care fluiera lung de tot.. Dupa el. . puf. petrecuta tot în Aiud. la etajul III. Timpul trecea si lucrurile au început sa se schimbe. nu stiu nici eu cât o fi trecut. în Aiud se schimba conducerea. d-l general se ducea la tineta si urina. Dupa mult timp. — “D-le Radu Gyr. retraiesc viata de atunci. fost ministru de interne în timpul lui Antonescu. fostul comandat al Aiudului.” Si încep eu atunci sa fac asa ca trenul: puf. d-l general se plimba nervos prin celula.” Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma. Ma consuma si ard în mine mai mult. cu generalul D-tru Popescu. Pas cu pas. — “Eram la celular. da în primire colonelului Stefan Coller conducerea închisorii. Toata ziua stateam pe prici si mai povesteam. Au fost necesare mai bine de trei luni de predare. Capitanul Dorobantu. m-a luat la plimbare prin curte si-mi povesteste o întâmplare hazlie a lui. se auzea un tren care pleca din gara cu un fluierat lung. Atunci ma duceam si eu la tineta. Amândoi stiam multe din viata noastra. bucuros ca lucrurile au iesit bine. generalul mergea la tineta. Cred ca m-ai înteles.. nu mai auzim acest fluierat. De aici auzeam toate trenurile care treceau într-o directie sau alta. retraiesc acele clipe fericite. D-le professor si sunt multumit ca am reusit sa fac si eu un lucru bun. Era vara si destul de cald. dragul meu. u-u-u-u-u-u-u-u-. ca si eu am avut parte de unul ca Traian Comanescu. De aci încolo totul decurse bine. Dupa acest fluierat. vezi. primul care pleaca este Radu Gyr. în jurul orei patru. I-am simtit din plin caldura sufletului sau.” Radu Gyr. În fiecare dupa-masa. Procesul de schimbare a luat o cale lunga si lenta. bun si drept. Geamul îl tineam deschis pentru aer curat. Îl întreb de ce este suparat.meu. Devin mai duri decât au fost. Se vedea ca este nelinistit si chiar nervos. Si asa în fiecare zi. Iritat si scâncind. Aveam sa-mi mai aduc aminte de el de multe ori în viata. Coplesit. Dintre noi. într-o camera pe partea dinspre sectia asta a noastra. Pâna la urma m-am acomodat cu viata din sectie. Imaginea lui Radu Gyr si acum este vie în fata ochilor. M-am învatat asa si nu mai pot urina daca nu mai aud fluieratul trenului.” — “Am înteles. cea ferecata în lanturi.” — “Nu-i nimic.

ziceam: — “Ce-o mai fi. Coller se facea tot mai simtit. În mod special numai pentru ei era pregatita reeducarea care avea sa se încerce în 1961. Când ma vede. Sita lui Coller începuse sa cearna si-n rândul nostru. încet. ca altfel vei orbi. scapând de orbire. Mihai. tot cu tratamentul pentru ochi. vara. student la medicina la Iasi. aveam sa mai aud de Radu Gyr. ochii mi s-au limpezit. Craciunul îl petrecem sub domnia lui. Din toata tara. O data cu toamna anului 1953. salonul mortii. tintuit la pat. O SCHIMBARE DE CONDUCERE Luni de zile i-au trebuit lui Stefan Coller sa preia conducerea. Încet. Nu avea nici haine. ca de altfel si la Periprava. A început sa bata asupra Aiudului vântul bejeniei. SPITALUL (II). Pâna la urma.. Eu eram în salonul 10. Ne înghesuie pe mai multi într-o camera. cu grad de maior. în 1961. Bogateanu. Ca un sfânt rabda si se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute. Izolarile erau mereu tixite cu detinuti din vini imaginare. Aparuse la amândoi ochii o albeata. De sus i-am trimis o pijama pentru dormit. tot în 1961. Paza devenise destul de irascibila. Cu el vine si fiul lui. A si început cu praf fin de zahar. Coller preia conducerea închisorii. Ma usturau ochii de nu mai stiam ce sa fac. Alaturi de mine mai era si parintele Bumbac de la Constanta.Mi-a ramas în minte cum mi-a tratat ochii. Doctorul Ranca este schimbat cu un alt doctor mai tânar. doctorului Uta. Locul de unde. cu noi? Ce mai vine pe capul nostru? Ce mai vreau de la noi?” Peste doi ani. sectia a II-a. tu trebuie sa faci un tratament la ochi. în 1955. mina si alte colonii de munca. avea sa se declanseze o noua reeducare. legionarii erau adusi la Aiud. îi datorez lumina ochilor. Radu Gyr era într-o stare grava de boala. În fiecare zi facea operatia aceasta. suflat în ochi printr-o pâlnie de hârtie. În locul doctorului Uta este adus doctorul Gheorghiu — professor universitar la Iasi. Primul lucru pe care l-am pierdut a fost plimbarea pe timp îndelungat. asupra Aiudului se abate furtuna. reducându-se numarul lor. Te tratez eu. Aveam acum numai câte o ora. Se pregatea pâna în cele mai mici amanunte la dezlantuirea unei noi torturi.B. Lui. De buna seama ca legionarii constituiau un real pericol pentru comunism. Speriati si noi ca jivinele din padure. ca se internase în salonul 5 al spitalului. Zis si facut. Doamne. De acum pentru Aiud începe CALVARUL. . când codrul freamata a furtuna. avea sa se pregateasca si sa se încerce o reeducare gen Aiud. al celor ramasi la T. al prevestirii de furtuna.C. canal. Este bine stiut ca Aiudul si Periprava erau cele doua locuri unde se depuneau legionarii. îmi spune: — “Ma.

M-am bucurat mult de tot de aceasta întâlnire. Izolarile deveneau tot mai neîncapatoare. Ioan Iliescu. Gheorghiu a ajuns la Zarca. care înainte era toata a bolnavilor T. Ianas Fenes — înv. ca de altfel toti cei curati la suflet si cinstiti. pe timp de trecea. La sectie. totul. fiul sau. din libertate. cât putea. acum. realizând planul satanic de reprimare. sufocati de nametii mari de zapada. fiind liberi prin curte. Aveam sa-l cunosc bine pe pielea mea. Cu un cuvânt. Mâncarea. Prin ianuarie 1954. era o oarecare libertate pe sectie. Când ieseam la barbierit. alti detinuti pe sala. În învalmaseala de reorganizare a închisorii. Se anunta sa fie una foarte grea. Era pe masura lor. ca prof. Parea ca de data asta si-au gasit omul si doctorul. bolnavii erau înghesuiti numai pe aripa de catre morga. se închid usile cu zavorul. un avocat . alt politic. Nu-i mai vazusem din 1948. Ce-o mai urma acum? ma întrebam. acum. Se urmarea sa fie schimbat. iarna se asternuse de-a binelea în Aiud.B. nu se mai respecta programul prevazut de regulamentul închisorii. toamna. se primenise totul. N-a tinut mult aceasta vânzoleala de reorganizare — sistem Coller —. Asa ne mai întâlneam unii cu altii. Nu trece mult si doctorul Gheorghiu este schimbat cu un alt doctor si anume Cureleanu. Nu stiu daca mai traieste. era tot mai slaba. Era omul politicului. Prin curte se înstapânise tot mai mult pustiul. Pe sectia a II-a. în octombrie. O data cu venirea lui Coller se primenise toata lumea. un om mic de statura. blond la înfatisare si negru la suflet — naravit. Dupa cele auzite de noi. Ziua ne întâlneam cu cei veniti de la canal. Romulus Copaceanu — medic —. schimbând câte o vorba. alt medic pentru noi. în prezent academician. când în mod obisnuit le aveam toata ziua deschise. care serveau si ciripeau. deschidea usa la doua camere deodata. Gheorghiu.Sa ne întoarcem la Aiudul anului 1953. dar a fost un om bun si cinstit. Nicu Boscaiu. si prof. prof. Dupa câte am auzit.C. ne ajuta. care erau cazati în camerele de pe aripa lunga a sectiei. c-au si pus biciul pe noi. Cu ocazia asta l-am întâlnit pe Cornel Costescu. în toata tara. Ma întelegeam bine cu Mihai. alti gardieni. pe sala. ca si tatal sau. Asa mam întâlnit cu o multime de prieteni si cunoscuti. ca vesti dinafara. butucanos. Frigul din noiembrie se simtea tot mai mult. cu zapada mare.. Doctorul Gheorghiu. Desi eram bolnavi. nasul meu. aveau sa moara multi oameni liberi.

bagati unul într-altul de frigul iernii si al urgiei din Aiud. fie ei mari carturari sau mari luptatori din toate timpurile. un gardian vine cu o lista în mâna si ma striga sa-mi fac bagajele si sa ies afara. ne facea sa ne adunam tot mai mult în noi. cu mersul ca de ratoi. La sfârsit de februarie 1954. În sectia a II-a. începutul de an 1954 ne strânge tot mai tare în chingi pe noi. Mic si îndesat. Toti ma . a ajuns coada de topor. sa tacem si sa înduram jugul robiei tot mai greu. o parte din noi am fost scosi afara din infirmeria sectiei a II-a. professor de radiologie la Facultatea de Medicina de la Iasi. În ciuda parca. Din când în când îsi mai aducea aminte câte un gardian de noi. oameni multi. aveam sa-l gasesc în documentele secrete ale securitatii. De aceea. când deschidea usa de la camera. Acolo. dupa deschidere. cu omatul mare. sa stii ca pe sala la noi a ajuns om de serviciu si Ion Stoichescu al lui Cica. cu ochelari pe nas. De multe ori ma provoca. Spun si eu acum.” În toate vremurile. Dupa acest control. a doctorului Cureleanu parca venise si urgia. Iarna grea. O data cu venirea. în 1993. Ne facea impresia ca voia sa ne rapeasca. suntem dusi pe rând. Printre altele-mi spune: — “Mai Tase. Sa traiesti si-ti multumesc ca mi-ai spus. Era si el bolnav de T. omul permanent se confrunta cu acest mare pacat: ura fata de semenul sau. El se face ca nu ma vede. am aflat cu certitudine ca Ion Stoichescu al lui Cica era informatorul securitatii.B. din grupul lui Spiru Blanaru. De câte ori ma vedea la Aiud. taranist. Plimbarea aproape ca nu era.C. dar insistent. A înfruntat atunci moartea si acum si-a vândut sufletul. la repezeala. ca era omul lor de informatii printre luptatori.din Teregova. suntem vazuti la aparat de catre doctorul Costin. Printre ei eram si eu. Acolo. mi-am spus. fugea de mine. camera cu camera. Tu sa ai grija!” — “Bine ca mi-ai spus. Cornele. Adesea cade victima celor stapâniti de duhul raului. ca “padure fara uscaturi nu exista. Ne-am îmbratisat si ne-am sarutat bucurându-ne mult de tot. Dupa eliberarea noastra din 1964. pe sectie. Ba mai mult. si aici si-a vârât coada? Ion al meu. sunt aruncat într-o camera tot pe sectia a II-a cu fata spre Celular. Era condamnat pentru crima de razboi. Aveam sa aflu mai târziu de toate potlogariile facute de el în închisoare. desi faceam febra de peste 38 de grade.” Doamne. sa ne ia gaia în gheare. ne privea tacut. Din partea lui n-am avut nici o neplacere. Sa te pazesti de el ca-i omul politicului. dar nu-i raspundeam. Într-o zi.B. ca si eu l-am vazut pe sala facând serviciu. A murit înainte de 1989. ca foarte multi oameni cinstiti si corecti. imperfectiunea implica necinstea sufleteasca — uscatura. informator ordinar.C. la un control radiologic la spital. bolnavii de T.

Tot timpul ma servea la masa. dar de cele mai multe ori erau amândoua ude. îi raspund eu. La insistenta lui venei gardianul cu . în partea stânga. Boala îsi spunea cuvântul. batu la usa si chema medicul. cel care luase juramântul în organizatia lui Gheorghe Ionescu în 1948. Iata cum se realiza genocidul. Nu stiu nici eu. Sa ne întoarcem la camera unde am fost aruncat în 1954. — “Lasa ca trece si asta. Cât am stat aici.C. sef de camera era parintele Sandi Nicolici. ma schimbam. Venise luna martie si iarna nu se lasa dusa. fiecare cu greul ei. parân-du-i-se ca aici se ascunsesera cei mai mari dusmani ai clasei muncitoare. În aceasta camera mi-am gasit locul sus pe prici. Stiau ca un flagel al tuberculozei face ravagii în mijlocul maselor de oameni neajutorati. parintele Nicolici. Din ce trecea timpul.. Deodata. Noapte de noapte. nimeream tot sub geam. conducerea ne-a scos pe noi.B. Luasem drumul spre moarte. Iar colonelul Craciun. Premeditat. la Aiud. cei bolnavi de T. Noaptea transpiram si nu puteam sa dorm. la un serial al “Memorialului Durerii”.” Iata paradoxul.C. Se napustise asupra bolnavilor. desi am febra de peste 38 de grade”. aud o voce în soapta: — “Mai Tase. Când aveam o camasa zvântata. În orice camera eram aruncat. m-am dus la el pe prici si ma întreaba: — “Cum de ai ajuns aici?” — “M-au dat afara din infirmerie. bolnav de T. aruncându-ne pe câte unul în mijlocul celor sanatosi. eu nu puteam sa manânc. niciodata n-au trait mai bine ca-n Aiud. Nimeni nu spunea o vorba. Stateam ud sub patura pâna ma zvântam. nu-i de mine. Dumnezeu are grija de noi. Col. Era locul cel mai ocolit de detinuti. hop si eu. colonelul Coller Stefan se afla bine si sanatos în SUA. dar parca era un facut. Am ajuns sa-mi spun: “Unde-i rau. Asa treceau zilele. Mureau cu duiumul legionarii. tu esti? Vino aici la mine!” Ma uit mai bine si-l recunosc pe parintele Sandi Nicolici de la Teregova. Nu aveam pofta de mâncare. însa. Se petreceau crime împotriva umanitatii.B. tot sub geam. Desi mâncarea era slaba. Ce cautam eu cu tuberculoza evolutiva în mijlocul unor oameni sanatosi? Acum când scriu eu. alarmat. deci în stare de contaminare.” Nu luase bine conducerea în Aiud.priveau întrebator. iar în presa se scria ca nu mai moare nici un legionar. el a avut grija de mine.” Aici. Bucuros. declara: — “Cei patru mii de legionari. tot ud de transpiratie îmi duceam calvarul. Coller a si început atacul. De la o vreme. Asistenta medicala era inexistenta cu rea intentie. Febra crestea. eu slabeam tot mai tare. unde-i bine.

ma supune unui control radiologic. tacere peste tot. Tacut. În dreapta mea. doctorul la mine. îmi aranjez patul. Ramasesera numai ochii de mine. A fost ca un adevarat frate pentru mine. Aici era iadul pe pamânt. SPITALUL (III). 10 Cum venise Coller. era patul unui bolnav de la Medias cu numele de Lungu. Usa se închide. Ajunsi la spital. conducerea astepta. slab si prapadit de tot. Preotul din el îl îndemna sa stea la capatâiul unui bolnav în surghiun. Calculat. SALONUL MORTII NR. Eram planificat sa dispar. era inginerul Gheorghe Dragon din Ploiesti. într-o buna zi. acum devenisem o mogâldeata de om. parca venise moartea în Aiud. în pat cu patura trasa pâna sub . Ca nou venit. Ce eram eu mic de statura si brunet. Eu îmi duc mai departe calvarul meu. Eu trebuia sa dispar. pe perete. cântarindu-ma din priviri si pleca. bulversat parca. Venise primavara. Ma încuraja si se ruga tot timpul pentru mine. Medicul Cureleanu îsi facea datoria si de turnator. Cu bagajele în mâna ma duce la salonul 10. os si piele numai. Parintele Alexandru Nicolici era tot timpul lânga mine. dupa câte-mi amintesc. din zi în zi. Pe la începutul lui mai 1954. am decedat. Dispozitiile ofiterului politic trebuiau îndeplinite. Febra mare si tusea ma chinuiau tot mai mult. unde erau mai multi detinuti încolonati. Stihiile mortii fâlfâiau deasupra Aiudului. Ma alatur lor si plecam. Se declansase furtuna în iad. DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. Iarna trece si eu ma simt tot mai rau. fara pofta de mâncare. Stia cine sunt. În urma acestui control sunt internat în spital. Între noi era o noptiera. cu febra mare. unde aveam sa stau mai mult de doi ani în acelasi pat de suferinta. situat pe peretele opus usii de la intrarea în salon. Ma instalez în patul al doilea. Acum. doctorul Costin ma interneaza în spital. Zilnic morga era plina cu trupuri firave. ajunsesem sa nu ma mai pot misca din pat. un raport al medicului ca eu am disparut. În urma controlului radiologic. În stânga mea. Se uita din rama usii. Stia ca-i încins si cu sabia neamului. asa cum am mentionat mai înainte.medicul dupa el. ca si când nimic nu sar fi întâmplat. ca la broscoi. vine la mine doctorul Cureleanu si ma scoate afara pe sala. Zilele trec si nimeni nu ma întreaba ce fac. Prin tot comportamentul lui din închisoare a dovedit ca a fost un mare român. lipit de patul meu.

Era înalt. din gura lui.. când ieseau la plimbare prin curtea spitalului. de sfârseala totala. Pusese stapânire pe mine o stare de somnolenta. La un moment dat vine la mine doctorul Costin.barbie. realizând o stare de sufocare. Nu mai puteam sa merg singur. La fel ma uitam dupa ei. Stia el ce stia. pe zi ce trece. în 1953. În fata mea erau alte paturi. Când venea masa. ma uitam pe rând la fiecare bolnav. Îmi aduceam aminte cemi spusese doctorul Uta. întrebându-ma cum a evoluat boala. vecinul meu de pat. Faceam febra mare. era un chin pe mine. Se apropiase de mine mult de tot Constantin Voichin. S-a uitat pe fisa mea de la doctorul Costin. fara sa ma întrebe un cuvânt. tot mai rau. Ma uitam cum altii reuseau s-o faca si se miscau destul de vioi prin camera. cu grad de maior. Ma consulta cu multa atentie. adevarul. Simteam cum inima îmi batea ca un ciocan. Zilele treceau si boala mea avansa. Era de-a binelea cald si mult soare. am început sa manânc cu noduri în gât. bolnav si el. A facut pentru mine tot ce se putea face la vremea aceea de catre un medic detinut. Eram ametit. apoi îndepartându-se de patul meu. Intrasem în luna iunie 1954. dar nu asa de greu. parca era prea cald. cu jind. Ne împrietenisem bine de tot. Nu puteam mânca nimic. puse într-un rând pe peretele usii de la intrare. credeam cu tarie ca vom ajunge sa mai fim liberi. Ma simteam. Doctorul Costin ma încuraja ca va trece aceasta stare grea de boala. Razele acelea de primavara târzie. Îmi face fisa medicala si-mi prescrie medicamentele necesare. discutând ceva în soapta. Afara era atâta soare si cald. Contribuise si el la agravarea bolii mele. Se purta frumos si cu multa caldura fata de mine. Pe deasupra ne mai luptam si cu moartea. Aveam sa aflu mai târziu. într-o masura oarecare. medicul oficial al Aiudului. Pe undeva în adâncul sufletului meu. Eu eram tintuit la pat si pace. Ce-or fi discutat nu stiu. Erau toti în ghearele mortii. Cel care ma ajuta mai mult era inginerul Gheorghe Dragon. A venit la mine si Bogateanu. Cu gândul la cele spuse de el. un nod în gât. nu reuseam sa manânc totul niciodata. voinic si cu multa dragoste de om.. Am înteles ca voia sa ma ajute. Pentru luna mai. la începutul bolii. îmbracati în . S-a uitat atent la mine. încercau parca sa ne încalzeasca bietele noastre trupuri galbejite de boala. peste 39 de grade. Dar. Bolnavii care puteau merge ieseau la plimbare.

când învinsesem boala. Era medic primar. Nu puteam sta mult în picioare. medicul ftiziolog. tot timpul si prin toate închisorile si lagarele pe unde am trecut. Cum putusem sa cred si sa afirm cu atâta tarie si credinta ca noi vom ajunge liberi acasa. Simteam ca am febra mare si-mi era rau de tot. Pe lânga Dragon si Voichin. ea era trecuta de 40 de grade. noi nu murim aici. În realitate. Si-am ajuns. în pesimismul lui. se scurgea un foc mare. La tineta ma ducea Voichin.halate de spital. La vremea aceea eu nu stiam cât eram de bolnav. permanent uscat. va marturisesc cu toata curatenia sufleteasca. Bietul Lungu. la raze. era lesietic si salciu. îi spuneam de-abia soptind: — “N-ai frica. iar dimineata în jur de 39 de grade. Eu ramâneam pe loc. noi vom ajunge cu siguranta acasa. când moartea tintea sa ma prinda. Gustul apei nu-l mai simteam. Voichin. Nimeni nu voia sa-mi spuna ce febra aveam. Simteam ca ma sfârsesc. ma întreba atunci daca mai ajungem acasa vreodata? Cu fata catre el. îmi spunea ca nu-i mare. Afara fusese directorul sanatoriului de la Bisericani din Moldova. Parca totul ardea în jurul meu. tot de la Zeana. sa depasesc boala. Într-unul din paturi. Singur. neputincios ma rugam Celui de Sus. mai eram ajutat si de Ion Cristea. Asta datorita numai si numai credintei în Dumnezeu si-n neamul meu românesc. Ramasesem si eu uimit de optimismul meu de atunci. de lânga mine. Catre sfârsitul lui iunie nu ma mai putui ridica din pat. el venea cu mine. Simteam cum din corpul meu. se adunau toti în jurul meu. ma ajutau. când eu eram mai mult mort decât viu? Si-n clipele acestea când scriu. unele dupa altele. si eu eram tot mai sfârsit si aproape fara glas. În . Aveam sa aflu mai târziu tot adevarul despre mine. în jur de 38 numai. tintuit la pat. De altfel. Gâtul. sa ma ajute sa scap de suferinta. Sa-mi dea putere sa rezist.C. parca dadeau vapai de foc. bolnav si el de T. Se scurgeau zilele. era doctorul Ion Zeana. din Dobrogea si de Ionel Zeana. Când îmi luau temperatura. ca voi ajunge acasa si voi fi liber.” Tot mai târziu aveam sa aflu ce zisesem de la el. nesatula. Uitându-se la termometru. în ghearele ei. Îmi cunostea bine plamânii. Sufletul parca mi-l frigea. Seara faceam peste 40 de grade. În clipele acelea. Mie nu-mi spunea nimic. plecau capul în jos si se îndepartau de patul meu. de pe rândul opus mie. Ori de câte ori mergeam la control. ma ardea. eu am crezut cu tarie. ma întepa la fiecare înghititura în sec. De sub patura mea.B. Slabisem de tot. Febra mare ma chinuia. prin mâini si picioare. toti cei care erau în camera si puteau.

Eu parca nu mai aveam nevoie de nici un tratament. mai. Când ma vede ca ma misc si vorbesc.” Bucuria lui m-a întarit si pe mine. Afara era cald. În ciuda mortii. Trec doar câteva zile si din nou sunt dus la raze. Se petrecuse o minune. Ce aveam eu febra mare. Toti stiau. Asteptam aceasta clipa fara sa ma gândesc la moarte. La raze erau doctorul Costin si Ionel Zeana. Inima îsi spunea cuvântul. eu am ridicat capul putin de pe perina. A doua zi vin medicamentele pentru fiecare bolnav. luna lui cuptor. Fara medicamente. Dupa acest control am cazut într-o amorteala totala. aveam impresia ca ma simt mai bine. care ma purtau mai mult pe sus. ci una de vis. bucuros îmi zice: — “Ma Berzescule. Ma încapatânam sa traiesc. ca medic ftiziolog. din acea dimineata de început de iulie 1954. tu n-ai sa mai mori. tot asa pe tacute am fost dus la pat. Acolo. Mi se parea ca alunecam într-o alta lume. O rumoare în tot salonul. Dumnezeu a întarit-o cu puterea dragostei Lui si a neamului nostru românesc. aruncându-mi privirea asupra camerei. nu cea reala. suntem dusi la control. Toata noaptea m-am zbatut între viata si moarte. Într-una din zile. desi eram de-a binelea în ghearele ei.dogoarea din pat. Dupa control sunt luat pe sus si dus la patul meu. de-abia sunt asezat la aparat si tinut de Voichin. dar si iulie dogorea. intrând gardianul în salon. numai eu nu stiam nimic. Constient însa. Era iulie. Dupa desteptare vine la mine doctorul Costin. singur cu Ionel Zeana si Voichin. Susoteli si întrebari tainuite între unii si altii. Aveam certitudinea ca voi supravietui. . nu ma desprindeam de existenta mea reala. Despre acest lucru aveam sa aflu adevarul de la Ionel Zeana. pe la orele 10. Parca la o comanda. când s-a dat desteptarea. Batea. Medicamentul care m-a salvat de la moarte a fost CREDINTA în DUMNEZEU. tu mai traiesti? Te simti mai bine? Mai. La mine nu vine nimeni cu nici un medicament. cu senzatia de plutire spre o alta existenta. toti bolnavii au ridicat capul sus si se uitau la mine ca la alta minune. Tu ajungi acasa. Si trebuia sa traiesc. ma miscam. Dupa mine vin si ceilalti colegi de salon. Dimineata. De la raze. Eram pierdut de tot. Dupa acest control s-a asternut o liniste de mormânt în salon. dus mai mult pe brate. batea a viata. Biruise. la raze. Eu traiam. ma gândeam mereu când voi ajunge sa ma mai fac si bine.

tu aveai o diseminare totala. Deci ma numar printre primii medici specialisti în chirurgie pulmonara. a minunii petrecute cu mine. Azi dimineata. se petrecuse o minune cu adevarat. Stiintific. Eu cu doctorul Rosu am fost primii ucenici ai lui. parca se schimbase totul în salon. Am facut raportul pentru administratie ca ai murit. Sperantele în mai bine îsi facusera loc în sufletele noastre. Eu ramasesem de tot uluit de cele întâmplate. cu tine. Plamânii mei se limpezisera. acum îti spun totul cum a fost. vine Ionel Zeana la mine. Nu mai aveai de trait decât câteva ore. Înainte de prânz vine la mine în salon si Bogateanu. Toti care faceau diseminari totale mureau a doua zi fara nici o exceptie. Eu ma bucur mult de acest lucru. trecut de 80 de ani. doctorul Costin m-a dus din nou la raze. Asa cum am mai spus. nu-mi pot explica acest lucru. împreuna cu Costin. Am fost directorul Sanatoriului de la Bisericani. lung la mine. tu nu mai mori. nu mai aratau ca înainte cu o zi. împreuna cu Costin si Bogateanu. Mi-am dat avizul ca tu vei muri pâna dimineata. doctorul Zeana mai traieste.Se facuse o minune. Împreuna cu Zeana. tu esti un miracol. medic primar. Bogateanu l-a semnat si l-a predat administratiei. Dar. În fata lui Dumnezeu ma condamn pentru ca. împreuna cu Zeana si Bogateanu. A doua zi. Pentru mine. vine repede la mine doctorul Costin si bucuros îmi spune cum stau lucrurile: — “Mai Berzescule. primul chirurg din tara în bolile de plamâni. tu. El poate sa confirme cele scrise de mine. De câte ori ma trezeam. prin marea Ta dragoste fata . — Doamne... În chirurgie pulmonara am fost ucenicul lui Carpinisanu. A vorbit ceva în soapta cu Costin si a plecat. Când colo. în ciuda mortii. când trebuia sa fii dus la morga.” Din aceasta zi. categoric. ceea ce am vazut la tine si un caz ca al tau nu am întâlnit în viata mea. Speram si credeam ca va fi bine. s-a petrecut o minune.” Acum când scriu aceste lucruri. Ieri când te-am vazut la raze. mai ales ca din cauza mea tu ai facut o recidiva. din ghearele mortii m-ai scos si mi-ai lasat viata. Ajunsi la patul meu. la patul meu si-mi spune totul ce credea el: — “Mai Tase. Pentru mine este o minune. eu sunt medic ftiziolog batrân. eu te-am scos din infirmerie cu 38 de grade. ridicam capul sa vad daca mai traiesti. nu mai mori?” S-a uitat lung. Ai învins moartea. traiesti. în martie 1954. Erai trecut pe lista politicului pentru a fi scos din infirmerie. contrariat cumva. Ori pe tine eu te-am vazut la raze. Dupa ce a plecat Bogateanu din spital. Bogateanu ma întreaba zâmbind: — “Ce. Nu-si puteau explica cum de n-am murit. medicul oficial.

dar se tinea tot în jur de 39 de grade. multumindu-ti — Amin. tu arati acum ca un broscoi!”. Aveam deci doua caverne. Alta solutie nu avea nici el. am fost dus la control din nou. Febra a mai cedat un pic. ca mai facui una cruda. Tâsnea sânge proaspat din plamâni. boldanosi. îmi dau o lingura de sare cu putina apa. îmi face niste injectii de coagularea sângelui. Cu toate astea pe capul meu. am început sa dau sânge pe gura. aratam ca un broscoi cu ochii mari. cu doua. De la o vreme. — “Ma. De la o vreme s-a oprit. — Na. intrasem bine în luna august 1954. Cu asta. Tot timpul eram în pericol de moarte. Cei din salon. începusem si eu sa mai prind putere. Tin-te acum la necaz. slab si pricajit. Cu chiu. De-abia mai puteam vorbi. Pâna sa vina medicul era târziu. acum sunt un om aranjat. Nu dupa mult timp ma prinsese si o tuse seaca. slabit si pierit de tot. Se facuse închiderea.B. Eram sortit mortii. Costin. De la o vreme. le aveam pe toate acum pe capul meu. la dreptul de data asta. De atunci. Când s-au linistit de tot plamânii mei. Catre Tine. Eu aratam ca o stafie. mi-am zis eu. Fulgerator. Nu puteam expectora. ci se tine de capul lui pâna-l darâma de tot daca-i posibil. Nu mult dupa aceea începe expectoratia.C. îmi ia gamela de la capatâi si mi-o pune la gura. când am fost dus la sectia a II-a T. Febra mare înca mai faceam. Sarea a început sa ma arda pe esofag. dupa o criza puternica de tuse. Stând turceste în pat. broscoi mi-a ramas numele cât am stat în spital. îmi plec fruntea si Tie ma rog tot restul vietii. Slabit eram. destul de brunet. dar mai mica. Nu mai stiam ce sa fac. ramasesera numai ochii de mine.de om. Nu mai îndrazneam sa ma ridic din pat. De-abia acum îmi explic. Dupa un alt control la raze. auzind cele întâmplate. de frica hemoptiziei. Zeana era lânga mine. îmi zice Costin într-o zi când intra în salon. Na. Iata cauza hemoptiziei. Doamne. c-a si prins-o din zbor. A doua zi. de ce pentru mine nu mai scoteau medicamente. dar în schimb a aparut la stângul o caverna de toata groaza. sângele s-a oprit. Cum eram eu mai mic de statura. îmi descopera o alta caverna. Într-o seara. Asta îmi mai trebuia acum. dar din ce în ce mai putin. din jurul meu. . Se apropia toamna. pâna în toamna anului 1956. nu se lasa de om cu una. Doctorul Costin avea o grija deosebita si se apropiase mult de tot de mine. Voichin sare din patul lui. mi-am zis în gândul meu. cu spuma. Dar raul. Atât i-a trebuit vulgului. Facusem o hemoptizie. A durat acest proces al hemoptiziei multe zile la rând. Plamânii se limpezisera. Tusea ma îneca. La medicamente nu prea aveam acces. asa cum este el.

streptomicina. decât cu o rugaciune. Medicamente nu primeam. Hidrazida si 14 buc. Ca o gâza trezita la viata. DIN GHEARELE MORTII LA VIATA Usor ca fulgul. numai ochii de mine. de Pass. înfipta în drepturile toamnei. Poate-ti ajuta. iadul comunist. mortii. din acest salon erau dusi la morga o multime de oameni. gândindu-ma mereu la doctorul Uta. Nadajduiam sa . de acum. dupa fiecare masa. Într-o zi vine la mine doctorul Costin cu un gram de Streptomicina din Anglia. sa mori aici. Am ajuns sa merg singur prin camera. Într-un târziu. M-a scos din ghearele mortii. Desi eram în salonul mortii. Cu adevarat Dumnezeu facuse o minune cu mine. Hotarât. Bucuros. pentru mine. ma plimbam si eu prin curtea spitalului.-ului. Era o vara târzie cu mult soare. tot singur mergeam. Cald. deci. trebuia sa-ti dai viata. În secolul XX. Va cer iertare daca nu reusesc sa va redau tot ce s-a petrecut în domnia lui Satan. care la vremea aceea faceau mare vâlva în lumea T. Ma mai tine în viata ca sa pot povesti si scrie ce s-a întâmplat în aceasta împaratie a mortii.cu vai.B. Eram convins ca Dumnezeu m-a învrednicit cu darul vietii si ca eu traiesc numai din supliment pâna la capatul vietii mele. Nu prea stiau nici medicii sa le dozeze. Iata. în urma lor. Se vede ca voia Lui a fost sa mai traiesc. la raze. ca si penicilina. mâncam si eu ce primeam.” La vremea aceea. spunându-mi: — “L-am luat de la dreptul comun. aruncat ca un câine. Furtuna se dezlantuie tot mai tare. pentru ca ti-ai iubit tara si neamul. ma faleam si eu în rândul lor. la noi în tara. Cât pot. crezând cu caldura în Hristos Iisus. voi pleca cu pasi siguri spre viata. camarazii mei din salonul mortii. Viata începuse tot mai mult sa-si spuna cuvântul.C. ma ostenesc. ca domnia lui Coller începe cu acest tribut de lacrimi si sânge. De aici. sortita. îmi dadeau de lucru. sorbind viata din soare. câta durere era. Doamne. Te uitai la câte unul cum se stinge ca o lumânare. primesc oferta si-mi face injectia. Luam pe zi câte 7 buc. decât aspirine. cu fata luminata. Era prima streptomicina din viata mea. Eram ca o umbra miscatoare dupa ei. era o raritate. Hai sa-ti fac acum o jumatate de gram si mâine cealalta jumatate. sa faci închisoare. sa fii înmormântat fara haine. cum de altfel si la control. Plamânii mei gauriti. Era lumina vietii din mine pe care Dumnezeu mi-o daruise în acea tainica noapte. Nu-l puteai ajuta cu nimic. SPITALUL (IV). pe ascuns. încep sa ne aduca si noua Hidrazida si Pass. pe care eu i-am vazut murind. cald de tot pentru luna septembrie a anului 1954. eu ma încapatânam sa traiesc.

când ajungeam în camera. Nu-i mai retin pe toti cum se numeau. Doctorul Costin se apropiase mult de mine sufleteste.B. Acolo ma vedea pe mine primul si dupa aceea ma chema la el la aparat. se elibereaza din salonul nostru subinginerul Ioan Cristea. Era omul politicului. Numai în cazurile grave nu spunea nimic. sa le spun la fiecare ce am vazut la el. Dupa fiecare control radiologic. Bucuros. sa vezi acum pe capul meu alta dandanaie. cu vârf si îndesat. L-au scos din spital. În timpul acesta. ma invita sa citesc eu ce vad. din Dobrogea. Îmi aduc aminte de Sebastian Danila. citesc la raze pentru fiecare bolnav în parte si prescriu medicamente. Prin noiembrie 1954. în anul 1955. Cât a fost el cu noi. ne spunea la fiecare ce a vazut. De la o vreme.fie bine. dar nu era asa de apropiat fata de mine. când am fost pe moarte.C. a murit de ascita T. A murit de tuberculoza esofagiana si intestinala. pe numele de Lungu. Si asa a si fost. El fusese unul . Acum eu eram doctorul lor. ma duceam singur la raze si numai dupa aceea veneau colegii de camera. Dupa câteva sedinte. Îl întrebam pe fiecare ce-i trebuie si-i treceam pe fisa. asa cum a fost cazul meu. apropierea si intimitatea la care ajunsesem cu Costin. Ma bucur ca ai progresat. un elev din Moldova. am început sa citesc asa cum facea el. Altii au fost scosi din spital. Timid. îmi spune: — “Vezi ca ai înteles si ai început sa vezi la raze. care venise în locul lui Costin. Îmi spunea multe lucruri si bune. Cineva din salon informase politicul ca eu fac fisele. Doctorul Cureleanu nu stie sa citeasca asa cum citesti tu. aproape de Iasi. Zeana nu mai era cu noi. când Costin avea sa plece acasa. Un muncitor de la Resita. Îmi explica amanuntit tot ce se vedea. Si multi altii pe care eu nu-i mai stiu. desi erau grav bolnavi. s-a purtat bine. Saptamânal ne ducea la raze. toti erau gramada pe mine. Mai târziu. Nu mai puteam face nimic. Au fost dusi la Zarca.” Na. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute de mine. Din timp a venit la mine si mi-a luat toate datele si adresa sotiei mele. Am uitat sa va spun ca în acest timp au murit multi din salon. Mi-a atras atentia sa ma feresc de doctorul Cureleanu de pe sectia a II-a. mi-am zis. Venea Costin cu fisele la patul meu si-mi spunea sa le trec ce medicamente le trebuie. ca specialist. eu aveam sa platesc. Doctorul Marcoci. Îmi arata imaginea plamânilor la fiecare bolnav din salonul meu.

Prima senzatie pe care am avut-o. l-au scos din spital. În locul lui m-am mutat eu. doctorul Costin. T. la fiecare pat. La plimbare ma tineam si eu dupa ceilalti. ca apoi la o noua reactivare a procesului pulmonar sa-i aduca înapoi.. În timpul acesta. Ma supraveghea tot timpul. cântându-le în gând fiecare dupa datina coltului de tara de unde veneam. Tot acum. masura si cântarea cu privirea. Coller se facea simtit în tot Aiudul. cubi de aer. poporul român are o vorba din batrâni: — “Nu mor caii când mor câinii!” Asa a fost cu Zeana. se arata prin salonul mortii. Nici nu voia sa auda. El i-a comunicat unchiului meu.C.C. traiam colindele. Mergeam la control destul de des. Craciunul se apropia de noi. Tare greu mi-a fost pâna la acomodare. la ambii plamâni. La o luna dupa plamânul stâng. am auzit ca Nelu Cristea s-a tinut de cuvânt si a scris acasa. Cepi. sa lupt mai departe. Mi-a tratat toata dantura. pe Celular. Ofiterul politic. Voichin si altii. cu aprobarea lui Bogateanu. îmi instituie pneumotorax la plamânul stâng. Deci eram cavitar bilateral. cu chiu. în noiembrie 1954. a fost cea de sufocare. vecinul meu de pat din dreapta. Dragon. A trecut mult timp pâna m-am obisnuit cu noua mea stare de lucruri. prin octombrie. dar ma tineam si nu ma lasam. pe Lungu. De câte ori ieseam la plimbare. pentru a vedea cum evolueaza boala.B. Un om exceptional. Locuia cu doctorul Costin în camera. cu vai. Fugea ca de moarte de T. Când am ajuns acasa. Respiram tare greu. dentist. pneumotorax bilateral. Parca-si fotografia clientii. ca sunt la spital si ma simt mai bine. Insistent. La instituirea pneumotoraxului a fost si doctorul Octavian Nitu.dintre martorii care au vazut prin ce am trecut eu. Ion Berzescu. Îmi baga câte 500 cm. unde am ramas pâna în toamna anului 1956. În sinele nostru. Eu stiam acum din fise ca aveam caverne la ambii plamâni. îmi baga si la dreptul aer. atunci la instalare. Dar. Din salonul 10 au fost scosi bolnavi nevindecati si dusi pe Celular sau la Zarca.. ma urmarea cu atentie si ma sfatuia sa nu ma las.B. punându-l la curent cu toata odiseea mea. când am fost aruncat la sectia a II-a. N-au murit. Am uitat sa va spun ca. Eram acum umflat ca un butoi. care mai ramasese întreaga din bataile lui Mois la Caransebes. de data asta pentru a muri. Deci am stat în acelasi . în 1964. destul de des. desi fusesera programati pentru asta. Nu-i venea sa creada ca n-am murit. Coller n-a venit niciodata pe la noi.

atunci când ieseam la plimbare. asta vreau sa fac. un pas si ne trezim cu Noul An 1955. Dar eu asta o voi face si pace. numai pe noi. îi dam înainte cu tigara. ca lucrul asta nu-l poti face!” — “Vom vedea. mai aprindeam câte o tigara. ma. Daca am ajuns la capitolul aducerii aminte de cele scapate. În inimile noastre inundau colindele. Ca si la Craciun. Petrica Ardeleanu. Trece pe la fiecare. Conducerea spitalului îl pusese pe el sa ne barbiereasca în fiecare duminica. Colindam în noi colindul libertatii. putini la . Pentru doctorul Costin era anul eliberarii. Dar. Îmi facea rau. îi spun: — “Mai Petrica. Primeam de la ei ratia mea de tigari pe o luna de zile. sa stii ca m-am hotarât sa nu mai fumez toata viata mea. ne îmbarbata. Era la curent cu necazul fiecarui bolnav. frizer de meserie. si bune. spunându-va una buna. dupa datina strabuna. de când m-am mutat în patul respectiv. vine cu sculele de barbierit la noi în salon. în salonul 9. îndemnându-ne la rezistenta. Când si când. cei din saloanele 9 si 10. am auzit ca nu mai traieste. Nadajduiesc sa pot realiza acest lucru. din câmpul muncii. numai sa vrea. Fuma si el destul de mult.” Acum când scriu suntem în anul 1994. De la Nasterea Domnului. În vremea asta. au trecut multe. care manânci tigara? Tu n-ai sa poti lasa tigara. Va merge în pace acasa.” — “Tu vorbesti. Petrica Ardeleanu. peste capul nostru.pat. fiind aici venit din fabrica. numai daca te lasa ea pe tine. eu n-am mai pus tigara în gura. Dragon. Ne încuraja. sa vi le povestesc acum. La ora asta. A fost un Sfânt Craciun sarac. veneau la mine camarazii mei de munca sa ma vada. El ma stia din fabrica pe mine ca fumam mult de tot si cu patima. Eu. dorindu-ne din tot sufletul un an mai bun. vine la noi în vizita doctorul Nitu. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! Nu mai poate auzi ca eu m-am tinut de cuvânt. tot din timpul lunii mai 1954. În locul meu s-a mutat ing. M-a ajutat Dumnezeu sa-mi tin cuvântul. Sa ne întoarcem acum la firul povestirii noastre. suferind si nostalgic. N-o puteam fuma. Vezi-ti de treaba. si rele. Daca mi-ajuta Dumnezeu. cum spunea el. doctorul Nitu vine la noi în salon cu sorcova. obisnuit sa pufai. daca vom trai. dupa cum vom mai vedea. Când ajunge la mine. Pentru unii. În dimineata de 9 mai 1954. Din acea data de 9 mai 1954. lucrul asta? Tu. Simteam cum venea din partea lui suflul dragostei întru Hristos. Cine vrea sa se lase de fumat se poate lasa. era internat si un bun prieten al meu de la Arad. în jurul orei 10. în acelasi loc. Coller a avut grija sa ni-l faca mai sarac decât oricare alta zi. Petrica. îmbiindu-ne la nadejdea în mai bine. În dimineata de Craciun. doi ani. urându-ne din tot sufletul “Sarbatori fericite”. De atunci.

Era pe rândul meu de paturi. Înghiteam fiecare din noi ca gaina boabele. prof. Statea de multe ori în sezut pe pat. Dupa cum am mai spus. se realizeaza o strategie a terorii. era internat un tânar fecior. De la ei am aflat si noi multe lucruri. ducândusi batrânetile la Suceava. . Se hotaraste de sus ca Aiudul sa fie numai pentru legionari. dar pentru altii nicidecum. Era un om destul de înalt de statura si brunet. Aveam sa ma împrietenesc cu el si sa stam împreuna multi ani de închisoare. poate. ca si mine. Aurel Visovan si ing. De multe ori era si taios la vorba. El nu mai avea speranta de scapare de la moarte. Ca inginer chimist. Era stapânit de un scepticism exagerat. Leonida îi da Hidrazida si Passul.numar. Se internase destul de bolnav în spital. În vremea asta eu ma obisnuisem cu plamânii umflati de aer. noul an a adus si bucuria eliberarii din iad. bolnav destul de greu la plamâni. bucurându-ne cu versurile lui pline de duh si dragoste de tara. Nu-mi puneam problema inutilitatii tratamentului.C. ca un Fat-Frumos la înfatisare. mereu soseau loturi. În decursul anului. Credeam în steaua mea. Ion Carabulea. la sectia a II-a T. loturi de legionari în Aiud. aceste pastile binevenite. Asa a venit inginerul Viorel Demian. De altfel. dupa o vreme nu mai vrea sa ia medicamentele. Leonida al meu însa. în ciuda oamenilor rai. traieste. cam în al treilea pat de la mine. Le aduna si le punea bine cu multa grija. Câte unul din ei mai venea si la spital. Acum si el. Cu o voce de tenor. În timpul acesta. Spunea ca nu mai are nici un rost. Un om tare bun la suflet si cu multa daruire. Leonida Lupascu. omul cu multa dragoste pentru semenul sau. în salonul mortii. tratamentul nostru era Hidrazida si Passul. Avea grija de el ca de copilul lui. la sectie. Leonida Lupascu stia ca. Eu înghiteam si speram. avea multa caldura si duiosie în exprimare.B. S-a hotarât sa nu mai ia pastile si sa i le trimita lui Oniga la sectie. La noi în salon venea pentru tratament un sanitar detinut. pe nesimtite parca. pentru unii. Mitica Oniga este grav bolnav. În legatura cu Leonida Lupascu sunt de spus mai multe lucruri. Speram si eu în mai bine. mai ales. Din toata tara. erau adusi legionarii. De acum este târziu. Dumitru Oniga. a si dovedit acest lucru. Se vedea si se simtea. Pentru cei multi însa. Nutream aceasta nadejde ca voi ajunge la ai mei. El stia sigur ca nu-i nici o scapare. cu spatele proptit de speteaza patului si glumea cu noi. îsi dadea seama ca stadiul bolii în care ajunsese pleda pentru moarte.

Erau speriati de mortii care ieseau din salonul acesta si de boala care ne macina plamânii. pe când venise în salon. în mare. Mergeam de la pat la pat si-i încurajam. Eram cel mai vechi în salon. Încercam sa-l încurajez. Radu Gyr si Nichifor Crainic. De Aurica Visovan m-am apropiat tare repede. arde în noi aceasta prietenie. cei de la spital. apoi. În vremea aceasta continuam tratamentul cu Hidrazida si Pass. Pârâia acul pâna ajungea unde trebuie. Acul era si el lung si gros. se uitau din usa numai si plecau închizând usa. Si azi. ca . pe lânga satanismul din ele. Asa se facea ca aveam la noi fascicole din Noul Testament.adunate mai multe la un loc. la batrânetile noastre. putem spune. Stiam toata Predica de pe Munte. cu stângacie. lui Carabulea ca sa le duca lui Oniga la sectie. În felul acesta uitam ca suntem bolnavi si-n temnita. Degetele lui erau destul de butucanoase. Noi. care era destul de speriat de boala lui. noi învatam. Avea un aparat unguresc cu care masura aerul introdus. pe care le puteam ascunde în saltea mai repede. legându-ne printr-o prietenie calda. Cei de la sectie nu primeau tratament ca noi. Când era vorba de perchezitie. Îmi era tare greu câteva zile cu respiratul. cei care am trecut prin universul concentrationar. Si când veneau. Ca sa nimereasca în mod sigur între coaste cu acul. S-a mai dus un frate de al nostru în vesnicia vietii de dincolo. ma prindea o neliniste. Tot ce aparea de pe sectie. Bucuria a fost mare. mare de tot. Era bun cu noi si ne apara. Zis si facut. Când intra aerul. nu prea veneau pe la noi. Pot spune ca de ing. Doctorul Costin avea un fel de-al lui de a baga aer. Tare m-am bucurat când la sfârsitul lui 1993 am dat de Aurica Visovan. Asa a ajuns Mitica Oniga sa se faca bine si sa se salveze de la moarte. El este unul dintre titanii de la Pitesti. simteam cum se umfla cavitatea toracica. baga acul în cavitatea dintre pleure. Învatam pe de rost versete si capitole întregi pe dinafara. ÎNCHISORILE – UNIVERSITATILE NOASTRE Fac o paranteza si va prezint. Când îmi venea rândul sa-mi bage aer. îndepartându-le putin. A doua saptamâna îmi baga si la celalalt plamân. pe buna dreptate. Mai aveam si câte un capat de creion si hârtie. Leonida Lupascu se stinge din viata sub privirile noastre îndurerate. Viorel Demian m-am apropiat tot asa de mult ca si de Aurica Visovan. Nu dupa mult timp. ce au fost pentru noi închisorile din timpul comunismului. de care faceam rost de la doctorul Costin. apasa cu aratatorul de la mâna stânga între coaste.

prin tevile de la calorifer sau prin batai în perete. Cei setosi s-au adapat de la cei înzestrati cu izvor nesecat de cultura. geografie si literatura. matematica. Pentru noi toti a fost o universitate. Poezii întregi scriam cu vârful de ac sau de cui. toti la un loc. Pantazi. avea o contramasura a noastra. Dupa cum pritocirea oamenilor prin camere se facea destul de des. Cel care vorbea apropia buzele de fundul gamelei si transmitea ce dorea el. din toate disciplinele. În Celular si Zarca. Pâna la gasirea solutiei. tarani. Când vorbeam la perete. pe care. Mircea Vulcanescu. 1. Scrijeleam peretii cu cunostintele noastre pentru a lasa si la altii care veneau dupa noi. în ordine si cu migala. pe care o puneam pe perete. 2. În fabrica si spital am reusit sa avem hârtie si creion. noi mai foloseam si gamela. cât si pentru realizarea unei înalte spiritualitati crestine. Ba de cele mai multe . muncitori. în aceleasi conditii de viata. poezii sau alte cunostinte. În conditii inumane. Aici s-au format caractere. Constantin Noica. Iosif Iacobici. N-a fost perete din camere sau celule în Aiud sa nu aiba scrise coloane întregi de cunostinte. generalii Ioan Arbore. istorie. ne-am însusit alfabetul Morse. tinând loc de microfon. De la o vreme. de la camera la camera. elevi si chiar studenti sa învete limbi straine. noi ne continuam munca în scoala noastra. maestrul si ucenicul. în iadul comunist. având ca dascali elita intelectualitatii interbelice. am gasit calea de a ne instrui si forma lânga mari dascali ai neamului românesc. în acest univers concentrationar. Se auzea destul de bine. amiralul Horia Macelaru si multi altii. asa cum au fost: Radu Gyr. pe peretele alb ca hârtia. Traian Trifan. Nicolae Steinhardt. Nu mai stiau ce sa faca. în mod normal. Cu un ac sau cu un cui bine ascutit scriam pe peretele alb tot ce ne însuseam de la dascalii nostri sau ce primeam de la unul la altul prin viu grai.am absolvit si aceste mari universitati din scoala vietii. au realizat si conditii de scoala înalta. chimie. Nicolae Mares. Orice masura luata de ei. fizica. Dumitru Staniloae. Închisoarea poate fi considerata o înalta scoala atât pentru instruire. Aici. mintea omeneasca nu le cuprinde. Asa s-a ajuns ca oameni simpli. Nichifor Crainic. Puneam urechea pe gamela si ascultam. George Manu. Acolo treceam tot ce auzeam. noi ajungeam sa citim pe pereti atâtea lucruri bune. Marea noastra biblioteca o constituiau peretii celulelor. pe care nu-i mai stiu. Ioan V. Pentru a ne împartasi din marea cultura am recurs la toate mijloacele necesare. Georgescu. conducerea închisorii se luase de grija. Gheorghe Bratianu.

În timp ce noi scrijeleam pe pereti cu acul. zisi But. Avea darul povestirii.materia. a devenit un foarte bun cioplitor în piatra si zidar. pe buna dreptate. au continuat studiul. mai diabolica. un alt teregovan.. iesind afara. unchii mei Petru si Ion Berzescu. O criza pe plan spiritual se va asterne asupra lui. a recurs la o alta masura. Atunci. Caracteristica lor. I. Iata. Asa cum spune N. cum azi ei ne obliga pe noi sa batem la portile lor. Pe masura ce Rasaritul se înalta. tot teregoveni si ei. Apusul. Ion Lazarescu. Soljenitîn. este o burta plina . Spre final. îndumnezeirea omului. crezând în Hristos. În felul acesta. Tocmai acest gulag cu scoala lui. pentru drepturile lui. a Estului. iubindu-ne unii pe altii. Estul Europei. Gheorghe Ivanici-Casapu. Despre aceasta mare scoala se pot spune multe lucruri. ei. cel de dupa cortina de fier. Petru Grozavescu-Maranu. pentru a ne pastra identitatea de om si pentru a ne înalta spre cer. II. Caracteristica noastra. Asa au reusit ca pe peretii camerelor sa nu mai apara scrisul. Afara si-a cultivat pamântul ca un agronom. Vestul si Estul. ca Romulus Anculia-Miloi. decretândul drept suprem ideal. ei vor ajunge sa bata la portile Rasaritului. cele doua profiluri ale Europei. a Vestului.. Telul lor final este omul. prin lacrimi si sânge. Asa au fost unii din teregovenii mei. Ion Coltan. au dovedit ca. Gheorghe Grozavescu-Mutu. Apusul aluneca în haurile ateismului. Petru Maranu-Cornerevintu. pe buna dreptate. La fel. undeva. au absolvit o universitate. Moise Anculia-Pasule se pregatise în domeniul agriculturii. pentru un trai mai bun. care dupa ce a iesit din închisoare si-a scris memoriile în opt caiete. nu pentru un suflet mai curat si mai nobil. luptau pentru om ca individ. dragostea întru HRISTOS. defineste si chiar distinge Rasaritul de Apus în Europa. peretele nu mai era curat ca hârtia. a facut ca omul sa se dezmeticeasca si sa tâsneasca spre o înalta spiritualitate crestina. pe când al nostru este învierea. cred .ori îsi puneau la punct gramatica limbii române. Vazând Coller ca nu mai are ce face cu noi. tatal si fiul. ridicându-i statuie. asa cum bine schiteaza. realizându-si fiecare o frumoasa biblioteca si sporind-si darul de a vorbi. Dumnezeu. este un suflet curat. În jurul omului s-au schimbat constitutii si au fost îngenuncheate popoare. De asemenea. ci era denivelat prin stropitura. deci. În toate camerele si celulele din Aiud au stropit peretii cu ciment si var. fiecare din noi am realizat si clipe de fericire în nefericirea din iadul comunist. Steinhardt.

Dupa consultul medical. când da peste mine si o hepatita. Era de la fiere. Din stomac iesea o secretie verzuie si amara. Se îmbolnavise bila. Vomita si el. ma pune . iar Tavi al meu a scapat cu fata curata. Gura îmi era amara. Când ma vede si ma consulta doctorul Costin. * Tot pe acum apare în salonul nostru Octavian Radulescu. Dadeam numai verde afara. daca îmi faceti raport eu am sa declar ca D-voastra mi-ati dat creionul. Iata ca nu mi-a fost dat sa am liniste. ci trebuia sa mai am si asta pe capul meu. Într-o zi deschide usa pe neasteptate si-l surprinde pe Tavi Radulescu cu un capat de creion în mâna. Vestul si Estul. Trece la tratarea hepatitei. Barabas. Ma împrietenisem bine cu el. când s-a facut sfintirea monumentului. Tavi îi spune: — “Domnule gardian. Îmi suspenda tratamentul cu Hidrazida si Pass. Passul si Hidrazida ma dadusera peste cap. Spitalul nu avea altceva decât urotropina si sare amara pentru drenarea bilei. nici doua.” — “Ce. Barabas pune mâna pe creion. A fost mult mai blânda. bolnav si el de tuberculoza. gata sa-i noteze numele. îl baga în buzunar si pleaca. Cu mine în salon mai era si Adrian Carausu. Vomitam destul de des. Aveam sa-l întâlnesc pe Tavi la Aiud în 1994 — 14 sept. Iarna lui 1955 n-a mai fost precum cea din 1954. Era cu carnetul în mâna. Pe vremea aceea gardian era un ungur. Nu mai puteam mânca. îmi spune ca am hepatita. Tare rau la suflet era si fricos de mama focului. Nici una. esti nebun? Când ti-am dat eu creionul?” S-a uitat lung Barabas la el si a plecat fara sa-i mai noteze numele. Se încalzise destul de bine în luna martie. Era mai tânar si plin de viata. Sa închidem paranteza si sa ne întoarcem la episodul nostru. amara ca fierea. Îi spuneam Tavi. Gardianul s-a speriat.într-o armonizare si un echilibru între cei doi frati. Se leaga de o întâmplare destul de hazlie. Însotit si de greturile respective. dar mult mai putin. Nu l-a mai putut ascunde. Ne-am adus aminte de sotia asta. mai ales dimineata pe nemâncate. bucurându-ne mult de tot. Sa stiti ca asa am sa declar. Se apropie de Tavi si-i cere datele. La ochi apare galbenul.. Vorbea cu toata lumea fiind destul de comunicativ si binevoitor. Nu dupa mult timp vine iarasi în salon. grea si cu multa zapada.

Pâinea prajita mi-a prins bine. era prea mult.” Din acel moment. Tinea sa-mi spuna multe lucruri de-ale lui. numai umbra de mine. bucatarul meu: — “Asculta. Pierdevara. Dar va rog un lucru. cu numele de Pierdevara. mai aveam si o oala cu ceai. Fusese omul politicului. medic militar. Îi expira pedeapsa. din momentul acesta este bolnavul tau.” — “Bine. Îmi balanganea si capul de slab ce eram. Ce mâncam dadeam afara. când se poate. De la o vreme. si mai târziu si doctorului Cornel Petrasievici. Eu stiam de acest lucru si nu-i destainuiam nimic. ca va fi bine. expunându-i cazul fiecaruia în parte. Vine cu el pe la toti bolnavii. sa pregatesti si sa aduci la bolnavul acesta regimul pe care ti-l prescriu eu. avea grija sa-mi spuna: — “Mai omule. Se pregatea sa plece acasa. Vine la mine cu o cutie de lemn plina cu fiole pentru injectii simi . parca mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Întotdeauna venea cu gamela plina. domnule doctor. tu sa faci asa cum îti spun eu. Si lui îi datorez mult de tot. Adrian Carausu n-a mai facut hepatita. Nu puteam sa manânc tot. Îl cheama la el pe bucatarul spitalului.la regim alimentar. Ai auzit?” Cu acestea zise. Începusem sa mai manânc câte ceva. dar sa ma asculti. De câte ori venea. Zaharul îl aducea într-o punga de hârtie. sa manânci. Eu am sa te pun pe picioare. Ma ducea Marcoci în brate la control si apoi iarasi în pat. Eu la raze nu mai puteam merge pe picioare. basarabean de origine. fara sare si cu ulei crud. dar pe mine m-a ajutat. Îmi aducea Pierdevara de toate. Îl introduce în tainele spitalului. Eu am grija de tine. sa mi-l dati mie în primire. ca eu îti aduc de toate. ai înteles?” — “Da. Sa pot veni la el cu mâncare de regim când pot eu. Ma împrietenisem cu el. Cu o zi înainte este anuntat sa se pregateasca. Vine si Bogateanu la mine si ma vede. sa fie bolnavul meu si sa am eu grija de el. În timpul acesta doctorului Costin i s-a adus un ajutor. Când venea. tu sa asculti de mine. de altfel. Pe la orele zece venea cu pâine prajita si câte un gratar. am înteles. ca si lui Marcoci. uite aici. Iata ca vine si ziua când doctorul Costin trebuie sa plece acasa. Pe lânga mine. A tinut-o asa cu regimul acesta pâna în toamna anului 1956. Aproba regimul alimentar. dar numai când putea. cu pâine prajita si câte un gratar. Era doctorul Marcoci. care era un criminal de razboi. Venea Pierdevara la mine de câte ori avea ceva sa-mi aduca. Poate chiar viata. pleca de la mine.” Ajunsesem slab de tot. Ai auzit ce a spus Bogateanu? Esti bolnavul meu. varsaturile se rarisera. — “Mai bucatar. tinea sa-mi spuna.

Vine într-o zi la mine si-mi spune sa-i dau niste fiole unui bolnav. Gresisem. Când a fost luat din camera. Sa fugi de turnatori si de gardieni. Ma bucur ca te las mai bine si sper sa scapi si tu cu bine. Doctorul Marcoci îmi continua tratamentul cu pneumotorax bilateral. dar neiertator cu cei slabi. pneumotorax. Cât a ramas la spital. a venit la mine si si-a luat ramas bun. A stat cutia cu injectii mult timp la mine sub pat. la Aiud. cu multa dragoste fata de om. Deci. Ce mi-o fi venit mie atunci sa-l refuz nu stiu. Când mi-a spus ca-i Dragon. în salonul nostru. M-am bucurat de gestul asta. Când ma vede ramâne mirat de ce am putut sa dau eu. aveam hidrotorax si la dreptul. Le dai tu cui vrei.” M-a îmbratisat cu multa duiosie si cu lacrimi în ochi ne-am despartit. care m-a îngrijit mult de tot. eu plec acasa. Nu l-am mai recunoscut. Asa m-a luat Marcoci în primire. Era batrân. Cu el am stat cel mai mult de vorba. a venit Marcoci si a luat-o. Am dat la toti care au avut nevoie. Am uitat sa va spun ca în timpul lui Costin am facut lichid la stângul. A venit la mine cu multa bucurie. vizitând tot ce era de vizitat. cinstit si corect. Sunt pentru voi. Nu mi-a zis nimic si a plecat prin salon. Lui îi datorez extraordinar de mult. Îmi spusese Costin ca am niste gauri de necrezut. am sarit la el de bucurie. ma ajuta.spune: — “Mai Berzescule. Refuza si nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Cred ca ma iertase. Dumnezeu sa fie cu tine. Era bun si el. Îmi parea rau. Vine la pat. ne-a ajutat foarte mult. El spera sa ma vindec. Tot timpul mi-a parut rau de felul cum m-am purtat cu el. ca era tot vecin cu mine si se aseaza pe el. Aveam sa ma întâlnesc cu el în 14 sept. Atunci când nu puteam nici sa manânc. El nu ma ierta. Între timp apare din nou Zeana la spital. îmi ridica. Merg acasa cu sufletul împacat ca ai scapat de moarte. Zi si noapte era la mine. capul si cu dreapta îmi dadea sa manânc cu lingura. 1994. Luase în primire doctorul Marcoci. cu mâna stânga. S-a suparat. Tu stii acum ca eu te-am îmbolnavit a doua oara. intrând împreuna în închisoare. Îsi aduc tie aceste economii ale mele. ca n-am facut-o niciodata. Eu îi spun sa ia injectiile care i le trebuie. . Îmi cer si acum iertare de la el. Din cauza acestei cutii aveam sa-l supar pe Dragon. Sa ai grija de tine si sa fii cuminte. Dupa o vreme. desi era un suflet mare si bun.

în lumina lui Hristos. Ghiata a avut grija de mine. Pâna când a învatat treaba asta l-a luat pe doctorul Zeana pe lânga el. prin toate închisorile pe unde au trecut. ajuta-l pe unde-o fi. Ajung jos. se ridica din pat si bate la usa. Odata era sa dau ortul popii. poate. Se apropia vara lui 1955. Ma asez culcat pe masa ca sa mi-l scoata. Plecând Dragon. iar cu ficatul fixat la regim. Se daruia îngrijirii bolnavilor. Tu numai cu dreptul mai traiesti. Ma vedea slab si prapadit. Acum. Si de data asta am sarit peste moarte.” Ma duce repede jos pe masa. cubi de aer peste lichid. Bogateanu. toti legionarii au facut asa. speriat. multumindu-i din tot sufletul pentru tot ce a facut pentru mine. la dreptul pneumotorax. Îmi revin si încep sa respir mai bine.Doctorul Costin plecând mi-a spus: — “Sa stii ca plamânul tau stâng a ajuns la ramolitie. asa cum i-a spus Zeana. eu nu mai pot sa respir. Îi datorez multa recunostinta domnului Ion Ghiata. M-a ajutat foarte mult. în sfârsit. Bogateanu îmi spune ca trei ore sa stau în sezut cu perina la spate si sa nu ma misc. Zeana ma vede. unde Bogateanu îmi vede lichidul. încearca sa bage acul. daca nu era Zeana cu mine în salon. Din cauza lichidului ai o pahipleurita la stângul. dupa scurt timp. Operatia de pneumotorax o facea acum doctorul Bogateanu. Daca mi-e sete. La plecarea de la raze. Cu noi în salon mai fusese internat si Ghiata Ioan. A scos prea mult lichid si a facut un soc. Îmi baga vitamina C fiole în lichid. dar nu nimereste imediat. Termina operatia si ma duce Marcoci sus în salon. Ma învinetisem la fata. Asa l-am tinut doi ani. Zeana îi spune lui Marcoci sa fie atent Bogateanu sa nu-mi scoata prea mult lichid. Asa-mi petreceam amarul. Sa ai grija. Avea un suflet mare. S-a purtat cu mine ca si cu fratele lui bun. Doamne. cald de tot. chiar . De altfel. Ma duce Marcoci jos la raze ca sa-mi scoata lichid. Eu cu ambii plamâni tot în pioneze. Vine Marcoci si Zeana îi spune: — “Du-l repede jos pe Berzescu si spune-i lui Bogateanu sa-i bage 300 cm. la stângul lichid. Acum Marcoci trebuia sa aiba grija de mine sa-mi scoata lichid din când în când. caci îmi poate provoca un soc. Adesea îmi spunea: — “Eu te-am facut bine si te-am salvat!” Ma bucuram sincer. pe masa de la raze. reuseste si începe sa bage aer. ca. toti s-au daruit omului. Fara exceptie. lichidul acesta. când m-a luat pe mine la raze. altcineva sa-mi dea apa. A treia oara. un sofer din Bucuresti. Pierdevara se tinea dupa mine. Era cald. nu mai lucreaza decât pentru el. La un moment dat.

A fost adus de la Zarca. Noul bucatar nu se mai ocupa îndeaproape de regimul hepatic. se pregateau sa sara asupra noastra. omule? Aveam o respiratie sacadata. Scrâsnea Aiudul ca doua falii ale pamântului. Aiudul se misca pe nesimtite. mai domoli. nu-l mai vedem pe doctorul Marcoci. de liniste. tot în 1955. Spre toamna. Sa ne întoarcem la întâmplarile noastre din salonul zece. desirat parca. Din vorba în vorba. dar destul de vigilenti. Îi înlocuiau cu dreptul comun. Ca animalul de prada. SPITALUL (V). ca un colos. În atmosfera plutea parca un început de furtuna. Primeam si pe mai departe fara sare la masa. Hepatita mea nu cedase mult. O data cu plecarea lui Pierdevara. osoasa. proiectata sa se dea în Aiud. Gardienii pareau mai blânzi. Gemetele miilor de oameni se faceau tot mai auzite ca un cutremur de pamânt. loturi de legionari. Dac-o fi murit. când se declansase cutremurul reeducarii. O data cu venirea lui. — “Aici trebuie sa facem ceva. Se faceau pregatiri minutioase în vederea unei mari lovituri. Seismele se faceau percepute de noi.m-a salvat de la moarte si el. Pierdevara al meu. pititi la pamânt. Povestindu-i de familie. adesea aparentele înselau. Se simtea cum haturile erau tot mai strânse.” — spune el. Lichidul de la plamânul stâng tot îsi mai facea de cap. Ne-am îmbratisat si i-am multumit de toata dragostea si grija ce mi-a purtat-o. La dreptul îmi baga aer. În locul lui apare doctorul Cornel Petrasievici. se urzeste. Ca-nainte de furtuna. un om înalt. regimul meu de masa s-a schimbat. Parea ca se abatuse si o boare de pace. c-a mai fost si om adevarat. Aveam sa ma . din spital. Hepatita era pe sfârsite. Se simtea de la distanta ca ceva se misca. A venit la mine si si-a luat ramas bun. îmi spune ca el a meditat-o pe sotia mea la franceza. SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER S-au scurs doi ani de când peste Aiud stapân ajunsese Coller. doctorul Petrasievici s-a speriat. vietuitoarele colosului. Doctorul Petrasievici îsi luase în primire sectia lui de bolnavi din spital. Din fabrica începusera sa fie retrasi tot mai multi detinuti politici. În locul lui l-au dus pe doctorul Marcoci. Când m-a consultat si a vazut cum aratam. afla ca sunt din Lugoj. când era la liceul “Iulia Hasdeu” din Lugoj. Dumnezeu sa-l ierte. Trece prin saloane pe la fiecare bolnav. cu fata prelunga. Cu acelasi regim aveam sa plec în 1956 la sectia a II-a. Mirat m-a întrebat: — “Cu ce mai respiri. de slab ce era. Tot în acest an se elibereaza si el. Din tara mereu soseau loturi. Îi venise rândul sa plece acasa. se parea ca atmosfera se îmblânzise.

cu scrisul sters. Curgeau broboane de sudoare de pe mine. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. Sa ne întoarcem la început de decembrie 1955. Nu le-am spus nimic. în lichid. 3 pe Libertatii. Dupa cele spuse de Petrasievici. Asa. eu sunt din Lugoj. M-am uitat dupa el extaziat. . Petrasievici si frizerul. eu. Eu sunt sârb. De aici încolo a fost extrem de atent cu mine. Iar eu. cum ma simt. Simteam ca ard totul. Petrasievici este de parere sa nu mai continuam pneumotoraxul la stângul. Copilul este mare si are 7 ani. Am declarat ca am luat-o din bagaj. îmi duceam calvarul. Într-o doara l-am rugat sa comunice ca ma simt mai bine si ca voi veni acasa. mai ales dupa cele discutate cu doctorul Petrasievici. Am fost vecini cu casa. Inima se va îmbolnavi. Cu toate sperantele de liniste si pace din Aiud. Adrian. Zarca era ticsita pâna la refuz. în fata fântânii. Coller strânge cercul tot mai tare. Te cunosc. A dat mâna cu mine si zâmbind mi-a spus sa fiu cu curaj ca voi pleca acasa. dar nascut în Lugoj. Eu locuiam peste drum. parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Ma gândeam mult la ai mei de acasa. Pe dosul fotografiei a fost ceva scris. Mi-era frica. Într-o dupa-masa vine la mine un plutonier cu halat alb luat numai pe umeri. Îmi continua tratamentul cu pneumotorax la dreptul. — “Sa stii ca acasa este totul bine. tot la locul meu. Permanent îmi introducea vitamina C. Se apropie de patul meu si ma întreaba încet. Erau sotia si fiul meu. Vecinii mei de pat erau speriati. dupa ce noul an 1956 a venit si la noi. eram pierduti.” Doamne. lichidul începuse sa scada. unde am locuit. Ti-o va da Petrasievici. Asa ca. la 7 ani. locuiai cu parintii la nr. O data cu resorbtia lichidului. când mi-am luat din haine. injectii. Daca un cuvânt iesea din gura mea. Si mare a fost bucuria. Ai sa primesti o fotografie cu ei. la spital. În jurul meu nu era nimeni. dar a sters totul doctorul. în acelasi pat. Acum sunt frizer aici la administratie. daca ar pica în mâinile gardienilor. La stângul. — “Nu te speria. Spune-mi ce vrei sa transmiti acasa. El îmi spune ca-mi va dauna sanatatii. Îl abandoneaza. nu s-ar întâmpla nimic. Peste trei zile vine la mine Petrasievici cu o fotografie. Perchezitiile se întetisera tot mai mult.conving de acest lucru când m-am eliberat din închisoare. Asa s-a si întâmplat. pe fata si pe cap. ce sa spun?” Am ramas naucit si nu-l credeam. eu faceam pneumotorax numai la dreptul.

N-a tinut seama de apartenenta politica. În Aiud. din siroaiele de lacrimi si sânge. numai în soapta si fara martori. Cei din jurul meu n-au stiut nimic si nici n-au aflat vreodata de acest lucru. mai ales pe frizer. A fost un act de mare curaj al doctorului Petrasievici si al plutonierului frizer. sanatatea si nadejdea în mai bine. A facut pentru mine extraordinar de mult. Dar nici eu n-am spus la nimeni nimic. Pe fiul meu îl lasasem de patru luni. N-am spus la nimeni nimic. cei de sub zavoare. Extraordinar de mare. la Timisoara. dac-o fi în viata. Doctorul Petrasievici n-a mai comentat nimic despre acest lucru. La fel îi multumesc si plutonierului-frizer de atunci. O minune. la vorbitor. am reusit sa primesc vesti de acasa si sa primesc o fotografie cu sotia si fiul meu. navalesc în mintea mea zilele de zbucium în lupta cu moartea. Cu toata vigilenta lui Coller. Acum. din durerile ranilor sângerânde. Pentru cei de afara pare un lucru fara importanta. este mare lucru. A avut în el atâta caldura sufleteasca. A contribuit la vindecarea mea într-o mare masura. Mai presus de toate a fost medicul întru Hristos. de atunci facuta. pe unde a trecut. Din vremea aceasta mi-amintesc de doua din visele mele mai semnificative. ca era membru de partid. asa bolnav cum eram: — L-am înfrânt pe Coller. A facut pentru mine extrem de mult. De sase ani si mai bine nu-i mai vazusem. dar eu am credinta ca acest lucru a fost cel mai puternic medicament. din aerul îmbâcsit al urinei si fecalelor. As vrea ca pe aceasta cale sa-i multumesc mult de tot. S-a purtat ca un om adevarat. Se plimba fotografia mea de la om la om. încât pe multi i-a tamaduit numai cu dragostea din el. Simteam cum în firavul meu trup patrundeau taria. Asa a patruns în sufletul meu o raza de lumina. închisoarea militara. Un semn de Sus. . în 1955. a murit. Era însa extrem de multumit de bucuria mea. Îl mai vazusem în decembrie 1949. Acum. Nimeni nu m-a întrebat de unde o am. S-a lucrat ca-n cea mai temerara actiune de spionaj. din întunericul celulei. Mi-aduc aminte de vremea când doctorul Bogateanu îmi facuse raportul pentru Administratie ca murisem. dar pentru noi. din mucegaiul podelei. La Dumnezeu toate-s cu putinta. cât am stat în Aiud. de caldura sufleteasca din partea familiei mele. a lasat urmele lui de mare caldura sufleteasca. de întarire la rezistenta era. Toti au fost fiii acestui napastuit popor. mi-am spus atunci. în 1997. Pe drept cuvânt. Poate ca gresesc si sunt subiectiv. totul pe tacute. Ne putea costa chiar viata.Zile întregi ma uitam la fotografie.

Simteam la respiratie o usurare. Umblam acum prin salon ca o sfârleaza. lung de tot. dar mai cu putere. La încercarile mele nereusite. Cum ma ridicam. Asa mergând. stateam în iarba tolanit pe stânga. dar la fel nici eu. De la o vreme am încercat sa ma ridic. tot transpirat. asa usor cum eram. Seninul cerului albastru. usor ca un fulg de pasare. pe cararea aceea cu macris. ca si mine. într-o camasa lunga de noapte. Ma privea lung. Ma facea sa ma bucur de viata aceea care de-abia mai pâlpâia în mine. Al doilea vis l-am avut dupa ce trecusem hopul mortii. voi scapa cu viata si voi ajunge acasa. Cu dreapta rupeam câte o frunza de macris si o duceam la gura.a). pe dreapta. în visul meu. din plin. cadeam la loc în iarba. Când ma gaseam între viata si moarte. mergeam pe o carare mai lata. Nu se putea tine pe picioare. sotia mea. cu razele fierbinti ale soarelui. Ma straduiam sa dau o dezlegare visului. dar totusi merge cu mine mai departe printre florile de câmp si macris. — Din tot jocul acesta cu moartea. Se facea ca eram tot la salasul de la Igeg. În focul meu de peste 40 de grade. zvâcnind a viata si dor. cald de tot. statea tolanita în iarba moale si verde. Ma straduiam sa-l ridic de jos pe bunicul meu. Si ea. Îl târam dupa mine cât puteam. asa cum era ea. Era cald. Am ajuns acasa si am îmbatrânit alaturi de sotie. la salasul nostru de la Igeg. alba. cu seninul cerului din ochii ei limpezi si mari. lânga o tufa de macris salbatic. dupa eliberarea mea din 1964. fara sa-mi spuna ceva. Alaturi de mine. într-o noapte visez: Se facea ca. când eu copilarisem pe acolo. Parca glas n-avea. alaturi de sotie. va pot spune ca dupa doua luni de la primirea vestilor si a fotografiei de acasa. sotia mea sare si ma prinde de mijloc si porneste cu mine pe carare greu de tot. O admiram mâncând la frunze de macris. Era tare slabit. dupa tata. ca el murise în 1954. Timpul avea sa dovedeasca. Era tare bun si acrisor. Întorcându-ma de la vis la realitate. Clocotea parca . ma privea în mutenia ei cu multa lacomie. m-am trezit din vis. Eu nu reuseam sa-l ridic în nici un fel. plina de iarba verde si flori de câmp. Pâna la urma n-am reusit sa-l salvez. ca asa a si fost. bogat în plete. dar n-a fost chip. lichidul meu a început sa se resoarba. îmi talmacesc visul. acel iulie fierbinte din 1954. b). cu parul balai. Pofta de mâncare a reaparut. Aveam sa aflu. proptit în mâna. revarsat pe sânii tineri. la vârsta de 87 de ani. Ion. Acum. îmi scalda fata.

Nu de mult timp. îmbietori la ura. înv. parca de stup. mai venea în vizita prin saloanele noastre un tehnician sanitar. învârtind-o în fel si chip. prin 1956. SALONUL 9 Ca sa ajungi în acest salon trebuia sa treci prin salonul 10. Se realizase un zumzet usor. Au trecut pe aici multi bolnavi de care eu nu-mi amintesc. Ne obisnuiseram unii cu altii. iulie 1954. Era oarecare destindere. cu gradul de adjutant. Noi ne puteam misca mai liberi prin spital. îl ia si . subtirel. Pentru noi toti.viata în mine si nadejdea de biruinta asupra raului. Se sucea ca un paun printre noi. Îl înfruntasem pe Coller. cât si-n lagare. În acest salon. Dumnezeu i-a dat tarie sa reziste pâna la sfârsit. Ne apropiam de toamna lui 1955. Constantin Butan. vreo câtiva din noi. bolnavi mai putin grav se internau. din salonul 10.. duseram în vizita la cei din salonul 9. Ne duceam unii la altii în vizita. Tot aici a fost internat si Constantin Pascu. Ne-a legat o prietenie curata si multa întelegere între noi. Petru Sandru. în salonul meu mai venisera Tavi Popa. Un om mai mult înalt decât mijlociu. atât la Aiud. Tot timpul eram unii la altii. În salonul 9 a fost internat.. dupa masa. Suntem în 1955. Avea grija întotdeauna sa-i vedem gradele de ofiter adjutant. vara. medic. ing. Dar iata ca lucrurile se mai si schimba. Din acest salon avea sa auda prin ce am trecut eu în salonul mortii. ca doar Coller era stapân. Aveam sa-l cunosc foarte bine si sa stau multi ani cu el în camera. Adesea venea cu câte o rigla în mâna. cum spune o vorba din batrâni. dupa bunul plac. Scria versuri. dar eram opt insi care veniseram în vizita. Am cunoscut un tânar bihorean. dar mai târziu. Mereu o chinuia. Cepi Stere. desi se vorbea în soapta. mai ales saloanele 9 si 10. în salon. când Petrasievici a venit ca medic la spital. si Ion Bohotici. Cu toate astea au fost cazuri când paza mai lua si masuri arbitrare. care cocheta cu muza. SPITAL (VI). Nu întotdeauna merg bine. cu ochii sfredelitori. el este unul dintre titanii de la Gherla. Cu el am stat mult de vorba. Între timp. când linistea se asternuse în spital. care mai supravietuim gulagului românesc. depanam firul amintirilor. Dar când îi e dat omului sa-l ia Sarsaila în cotarita. Nu avea alta intrare decât pe aici. cu o voce metalica si cam pitigaiata. Nepasatori. Din nou a aparut si Ionel Zeana. Se parea ca lucrurile merg bine. Într-o buna zi.

Ne fixa pe fiecare cu o privire sfredelitoare. o liniste de mormânt. vor fi scosi din spital. Desi grav bolnavi. În acest timp eu judec ca cineva trebuie sa ia aceasta sarcina. uitându-se înca o data la fiecare din noi si iese din salon. hop ca deschide usa de la salon gardianul Barabas. Acum asteptam sa ma scoata din spital. — “Bine.”. Altfel.” Asta s-a petrecut în timp scurt. nimeni n-a mai intrat în salonul 9 o bucata de vreme. Ma ridic din pat si raspund: — “Eu am fost. Barabas închide usa de la salonul 9. care era pe peretele cu usa de la salonul 9 si întreaba: — “Cine a fost în salonul 9?” Nimeni nu raspunde un cuvânt. trece cu gardianul pe la fiecare din cei care fuseseram în salonul 9. Toti taceam mâlc.din usa bisericii. Nu trece o ora si vine cu ofiterul adjutant dupa el. cei opt din salonul 10 ne ridicam în picioare. Ceilalti. Nimeni nici o vorba. În salon. care s-au ascuns. Dupa doua ore vine cu un tabel în mâna si le spune celor sapte bolnavi sa-si faca bagajul. mai întreaba înc-o data acelasi lucru. altii n-au mai fost?” El stia câti au fost. exclama el.. cade beleaua pe tot salonul. au fost scosi din spital si dusi pe Celular. ca-i raportase gardianul. salvând salonul de la pedeapsa. Scos din sarite. Cam dupa orele trei dupa-masa. ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD Anul 1956 aduce în Europa un nou suflu de viata. De atunci. cum te numesti?” Îmi noteaza numele. asta ar fi cerut zile întregi pâna la aprobare. Daca ar fi fost vorba de a ajuta un bolnav cu medicamente. — “Bineee. Se întoarce spre mine si-mi spune: — “Pentru ca ai fost sincer si ai avut curajul raspunderii. Cuminti. cu capul plecat. Îi noteaza si pleaca. trecem fiecare la patul lui. Ca la o comanda. când eram siguri ca nu-i nici un pericol. Începe sa se plimbe nervos prin salon.. d-le adjutant. tu nu patesti nimic. Cade ispita acestei vraji de libertate Ungaria. sau nu se mai proba. Se opreste în dreptul patului meu. Cineva trebuia sa ia asupra lui aceasta abatere. Necuratul l-a adus pe Barabas peste noi. Suflul libertatii începe sa-si faca loc si dupa Cortina de Fier. care avea sa plateasca scump . Unul câte unul defilam prin fata gardianului spre salonul nostru. SPITALUL (VII). Ne fotografiase.” Cu carnetul în mâna. Tacere. Au fost extrem de operativi când era vorba de facut rau. Adjutantul mai întreaba înc-o data: — “Numai el a fost în salonul vecin. trece agale prin salonul nostru.

Nu va mai trebui sa ne tundem la piele. Nu numai noi. Nimeni nu stia ce va fi mâine. Probabil. realizând teroarea în rândul popoarelor. gardienii nu stiau ce atitudine sa ia. pe la anumite colturi prin fabrica. dar si un tragism nebanuit.S. ci democratia. În Aiud. Începusera sa fie uitate ziare prin W. cu peste 600. un duh al libertatii deasupra Europei Centrale si de Est.-uri. Au trebuit sa treaca ani multi pâna când a aparut Gorbaciov.S. Speriati si ei de noile întorsaturi. Arad.R.încercarea de a-si cuceri libertatea. Se temeau. care a semnat sentinta de condamnare la moarte a comunismului. Oradea. Mergeam zilnic la plimbare. ca si-n cel al pazei. ca Tg. În spital. Plutea nesiguranta însa. Privirile lui se îndreptau spre Apus. Asa se scurgeau zilele. de liniste. tot în acelasi pat. doreau libertatea. deasupra celor de dupa Cortina de Fier. spre lumea libera. În Aiud. ne voiam liberi. cunosc framântari de mase în mirajul libertatii. cu toate ca era Coller la conducere. Asupririle Comunismului determina locuitorii acestor orase sa se miste si sa spere. intuise ca drumul cel bun nu este totalitarismul. era un climat de pace. pe atunci. . foarte multi din rândul membrilor de partid. Plutea. Mures. Cluj. Timisoara.C. Oprimatii se miscau. Citeam si noi ce apucam.000 de disparuti si deportati în U. cei întemnitati si zavorâti. anul 1956 aduce multa speranta în rândurile noastre. la ziua în care vor azvârli la gunoi carnetul de membru de partid. nu economia dirijata. Nichita Hrusciov voia sa fie altfel decât Stalin. Alternanta între teama si nadejde. A mers pe drumul despotilor de la Kremlin. fara sa dai de un capat. Cei de la conducere nu mai erau siguri pe ziua de mâine. Prin oras. dupa cum vom vedea în cele ce urmeaza. nu s-a putut desprinde de totalitarism. dar si ei. cei care ne pazeau pe noi. Fiecare voia sa scape de un cosmar — cizma ruseasca. ci aceea de piata. descatusarea de opresor. nu mai aveau grija noastra. Marile orase din Transilvania si Banat. Nefiind siguri de ziua de mâine. Atât în Ungaria. asteptam ceva sa vina. în mod sigur ca se discuta despre ce se întâmpla în UNGARIA. mai degajati parca. una dupa alta. unde ma aflam pe atunci. Multi. cât si în România se naste un climat de revolta împotriva opresorului. Se vorbea ca ne vor lasa cu parul mare. visau la o întoarcere la libertate. Cu toate acestea. atmosfera era aceeasi ca-n toata închisoarea.

cu care aveam sa stau mai mult împreuna. Mi se ofera un pat liber pe dreapta. un plutonier. În tara s-au facut arestari si condamnari pentru faptul de a fi simpatizat si manifestat pentru revolutia din Ungaria. Hrana ajunse sa fie slaba de tot. Se scosesera priciurile. Rusii. dupa aceea. si Stefan Puscasu si Polgar Stefan. Îmi fac bagajul si-mi iau ramas bun de la toti colegii de camera. si-a reluat activitatea.aproape inexistenta. sa realizam o caldura de adevarata familie. la sectia a II-a. pe aripa dreapta. Mai târziu a venit si Constantin Pascu. au început represaliile. Dupa mai bine de doi ani de spital. La Ialta au fost negociate natiuni întregi. În atmosfera aceasta. Au mai sosit. Se-nasprisera lucrurile. asupra lumii libere. ma pregatesc de plecare. cu fata spre morga. Rusii s-au facut vinovati de agresiune. sub geam. Ion Berzescu a fost internat în spital. jos însa. Dar cu ce pret? Cu un popor decimat. Acolo i-am întâlnit pe Vasilica Alupei. deci. cu tancurile lor. Pacatul acesta cade si asupra Apusului. Am uitat sa va spun ca dupa ce am fost trecut de la spital la sectia a II-a. dupa ce regimul comunist din România si-a dat seama ca nimic nu-i poate abate din drum pe cei de la Moscova. un om cu mult suflet. razbatuse vestea ca revolutia din Ungaria a fost înabusita. Spre toamna. într-o buna zi sunt anuntat sa-mi fac bagajul. Surprins. În camera în care am intrat erau paturi de fier etajate.C. Zaceau oamenii în pat fara sa fie chemat medicul. teroarea în închisoare. unchiul meu. încet. Trebuia sa faca operatie de hernie. pe care-l cunoscusem la spital. de tensiune parca. Sunt condus de sanitarul spitalului. a doua zi. Intrasem în toamna bine de tot. au trecut peste ei fara mila. pe Aurica Visovan. pe o parte si pe alta a camerei. De afara. declarati de ONU agresori. Reusisem. Asistenta medicala . nu mai eram învatat cu schimbarea de loc si de pat. numai pentru a putea declara Rusia ca agresor. Cât puteau. trecusem de jumatatea lui octombrie. tot la T. se simte ca ceva s-a schimbat afara. în timp. Mureau pe capete..B.Informatii mai primeam de la noii veniti în spital. dupa octombrie. În Ungaria a fost macelarit un popor. mai bine zis. Erau. Coller. Nu mai primeam nici un fel de medicament. A ajuns în salonul . Gardienii devin mai morocanosi si mai putin comunicativi. ei ne încurajau. din Moldova. încet. În Aiud. Morti cu zecile de mii. în octombrie.

cât amar o fi fost în sufletul lui noi nu stiam. Dupa aceea. dar cu o zi înainte am fost scos din spital si dus la sectia a II-a T. Ioan. ramasese la Gherla. În toamna lui 1956. Nu aveam voie sa ne întâlnim nici în iadul acesta unul cu altul. paseste pe drumul acesta. Asa a avut loc cazul lui Popa T. dupa ce-l asculta. La acest eveniment. Atât i-a fost dat lui sa poata duce jugul robiei. Le era frica de o familie aruncata acum în închisori. Ioan. În mod sigur.9. Ion a fost repede operat de hernie si dus pe Celular. numai el a stiut. Dupa câte stiu era de la Vintul de Jos. dar prin faptul ca eu eram în spital. frig. dupa eliberarea mea de la Periprava. iar Ion. Un regim de viata inuman. Mergeam din rau în mai rau. izolari cu nemiluita. lucrurile s-au linistit. dupa consumarea revolutiei din Ungaria. Aveam sa ma întâlnesc cu Ion în anul 1964. Ioan nu mai putu suferi durerile. Regimul acesta dracesc. ci s-a dus tinta catre sârmele ghimpate din zona interzisa. când Popa T. în toamna lui 1956 izbucneste greva foamei . Ne urmareau pas cu pas. legionar condamnat din timpul lui Antonescu. În starea aceasta de lucruri. Ostasul a tras în plin o rafala de pistol mitraliera. într-o colectivitate determina stari incalculabile de tensiune. Celularul a reactionat pe loc cu batai în usa si strigate. Coller trece la un regim de exterminare. A tinut aproape o ora aceasta manifestatie de protest. care declarase la mina ca-i legionar. Uica Petru. Pe fetele oamenilor se citea o nemaistapânita revolta. Aiudul. batai pâna la sânge. îi raspunde: — “Du-te si arunca-te în sârme!” Acesta a fost tot raportul. unde se întâlneste cu Ion Bohotici. Bolnav fiind de ulcer. Coller. Dupa multe insistente este scos la acest raport. Întors în celula. un regim de tortura. Într-o zi. a fost adus la Aiud. La spital. nu voiau ca noi doi sa ne întâlnim. mai ales prin foame. Trebuia sa faca mai din vreme aceasta operatie. se cere la raportul lui Coller. împinge lumea pâna-n pragul nebuniei. Sarmanul de el. prin Coller. trântindu-l la pamânt si omorându-l pe loc. Popa nu a mai intrat în tarc dupa colegii lui de camera.B. Când au fost scosi la plimbare.C. le spune colegilor cum a decurs audienta. cinic asa cum era el. de teroare. fratele tatalui meu. Popa T. Ion Bohotici îi spune ca eu am fost aici. ajunsese la capatul puterilor. intentionat realizat de Coller dupa revolutia din Ungaria. în salonul 10.

Îi depasisera actul de protest al detinutilor. n-au reusit. Fel de fel de probleme ne puneam între noi. Coller numai la asta nu se asteptase. Ne omoara!. în toamna lui 1956. sa se întâmple ceva.. asteptând. Aveam sa aflu mai târziu ca. Ne asasineaza!. din Fagaras. Nicolae Popa de la Piatra Neamt. Ce-o mai veni. au început si ai nostri de pe sectie sa trânteasca obloanele de la ferestre.. caldura.B. Dar.. Gheorghe Jijie si Victor Florea. de aci încolo. mult dupa greva. Când s-au trântit însa obloanele de la ferestre. tot bolnavi.C. Detinutii cereau: a). se hotaraste o mare schimbare de oameni. vin niste ofiteri si doctorul Bogateanu. de pe Celular. sectia a II-a.. în frunte cu Coller. Greva continua unicitatea în tot gulagul românesc. A trecut o buna bucata de vreme de la iesirea din greva si este adus. d). a iesit si Aiudul din greva. strigate repetate: — “Ne omoara!. care a fost dus la Cluj. venit de catre Celular. tot Aiudul iese din greva. Vin dupa aceea si niste zgomote puternice. N-a scapat nici el de necazul asta. Legatura cu familia. Sunt vânzoliti oamenii ca-n iad. Astea au tinut cam o jumatate de ora. În vremea aceasta.. Dreptul de a citi si a scrie. În mod sigur însa. în urma renuntarii la greva de catre Nistor Chioreanu. urmate de puscaturi de arme. c). b). Venise si parintele Mitoiu. student la medicina. Tot timpul cei de la Interne se zbateau sa gaseasca o iesire. De la el auzim ce s-a întâmplat cu greva. S-a încercat în repetate rânduri scoaterea din greva. Ce masuri se vor lua? Pe sectie ne înmultisera bine de tot. ing. ba chiar si dincolo de fruntariile tarii. Cât am putut l-am încurajat. Asistenta medicala conform regulamentului. Înnebunisera cu totii cei de la conducere. cu toate amenintarile lor. Peste hotare se vorbea despre acest act îndraznet. cu sufletul la gura. De la o vreme.” De aici se aude si din partea Zarcii acelasi lucru. cei de la T. N-a fost camera sa nu fi fost rasturnata cu fundul în sus. Ne asteptam la masuri severe de disciplina. . Aveam sa stau mult timp cu ei împreuna. Dupa ce s-au linistit lucrurile. în camera noastra. hrana mai buna. Era si el bolnav de tuberculoza. cât si în Celular. Vine odata Bogateanu la noi si ne spune ca singuri ne-am facut-o. Au mai venit de la Zarca. de catre superiorii veniti de la Bucuresti. Se uita la noi fara sa spuna o vorba. noi. Ne solidarizasem cu Celularul si Zarca. atât în sectie.la Zarca si apoi pe Celular. Conditii de viata umana.. de parca s-ar sparge niste usi si s-ar trânti ferestre. pe capul nostru vom vedea.. stateam si asteptam cu înfrigurare sa vedem ce se întâmpla cu greva. Urmarile le vom vedea mai târziu. numai bine nu va fi. Într-o buna zi auzim un vacarm neobisnuit. Târziu de tot.

În dreapta. într-un antreu. Nu prea ma gândeam la eliberare. Acolo îl gasesc pe doctorul Ionel Zeana. În celula aceea am stat aproape un an întreg. Dosarul fiecaruia trecea prin fata unei comisii. La camera 3. deci. uica-tu. în graba parca. Usa se deschide. înca mai tare strigând la mine: — “Aici îi Ion” sau “Aici îi Manole”. peste Zeana. În alta zi aud o alta voce. iar pe deasupra mâncare proasta. mai bine zis cam din luna iunie 1957. Pe rând. ravasiti si scosi de la regimul de bolnavi. intru în Celular. dar cred ca Stefan Puscasu. una dupa alta. ma striga un ofiter cu o lista în mâna. Ocup si eu patul de sus din dreapta. când pe coridorul de la sectia a II-a se aude un ropot de cizme si susuit de soapte. Aveam parte acum de un regim de teroare si chin. Într-o zi vad o mâna scoasa pe la marginea oblonului si aud o voce strigând la mine: — “Aici sunt eu. spunându-mi sa-mi fac bagajele. Ne anunta pe fiecare sa ne facem bagajele. Cred ca era pe la începutul lui decembrie 1956. Dupa mutarea noastra. într-un triunghi din acela zidit în curtea Celularului.Începuse Coller sa-si plateasca polita. numai pentru a fi sicanati. cu sicane si perchezitii nenumarate si chinuitoare. Asa ne treceau zilele în sir. în ziua de 27 noiembrie 1957. Dupa mine mai vine unul. gardianul sectiei deschide usa si-mi face vânt în camera. si un ofiter apare în camera cu o lista în mâna. începusera sa se elibereze oamenii cu conditionalul de munca. perchezitiile curgeau lant. deasupra lui Puscasu. Ajunsese la etajul III. asezat pe patul din stânga jos. De la o vreme. nu-mi mai aduc aminte cine era. Spre surprinderea . suntem scosi toti afara. unul câte unul. un gardian ma duce la administratie. dar nu-l mai tin minte cine era si ocupa al patrulea pat de sus. Cu toate astea. Fac la stânga pe scurta Celularului. Tot timpul închisorii îmi purtase sâmbetele. Când îmi vine rândul. dupa masa. Ion. când m-am eliberat cu conditionalul de munca. pâna la 27 noiembrie 1957. viata începe sa se desfasoare dupa tipicul ei. de unde ma vâra într-o celula de vizavi. drept pedeapsa pentru obloanele date jos. aplicându-ni-se un regim de pedeapsa pentru ca am îndraznit sa protestam împotriva unui regim de exterminare.” Era unchiul meu Ion Berzescu. mai ales cum eu aveam un înger pazitor în Aiud ofiterul politic. Dupa el. Acolo ti se hotara soarta. Ma scoate din camera pe sala. ies si eu pe sala. Acolo ma astepta un gardian care ma conduce spre iesirea din sectie. În vremea asta. Iata-ne. Ieseam si noi la plimbare în fiecare zi câte 15 minute. De acolo.

observam ca noi nu mergem acasa. putin cam stingheriti. militianul care era sef de post la Latesti ne ia în primire si ne duce cu o caruta pâna în Latesti. facându-ne toate formele de eliberare. numai pentru noaptea asta. d-l Moise ma recunoaste si ma îmbratiseaza. întocmindu-ni-se dosar. Peste noapte am ramas la un hotel. însotiti de militianul respectiv. În libertate fusese un om bine facut. pe colo. D-le sef. Seful de post bate la usa discret. aparând un om de statura mijlocie. Asa am pornitt cu Ghita Munteanu spre Latesti. în comuna Rachitoasa-Ialomita. Ajunsi pe înserate la Latesti. Nu mai bine aratam si eu.mea. Dupa masa. la lumina lampii de petrol. Dimineata ne-am întâlnit în gara cu militianul nostru. Catre seara am plecat fiecare. În timpul asta. eu. . Acolo am ajuns pe înserate. d-le Moise. acolo îi întâlnesc pe Ion Iliescu. sa gazduiesti oamenii astia care i-am adus acum de la Fetesti. un militian ne ia în primire si ne scoate afara pe poarta închisorii.” — “Bine. unde ni se iau niste date. De aici ne conduce la militie. cât am asteptat la militie. Se înserase de-a binelea. vine si Aurica Visovan dupa noi. mai erau acoperite si cu stuf. Eu si cu Aurica Visovan ramasesem la d-l Moise. LATESTI De la postul de militie din Fetesti-Sat.” Si asa intram noi în casa. Ni se muiasera picioarele.. Eram liberi. Pe Ghita nu l-am mai recunoscut. Acolo ne-a predat sefului de militie.. la militia orasului ne-a însotit militianul de la Aiud. iar Ion Iliescu. catre comuna noastra. din raionul Fetesti. de-abia ne dezmeticiram de întâlnirea si înfatisarea noastra. Pe ici. Aurica Visovan si Ghita Munteanu nedumeriti ne trezim pe un mamelon. Era destul de joasa. Slabise mult de tot. la Fetesti. Te rog. La o casa mai aproape de noi licarea o lumina slaba în fereastra. I se deschide numaidecât. toate acoperite cu paie. blând si frumos la înfatisare. târziu. si pe Gheorghe Munteanu de la Domasnea. Ne cheama pe rând la birou. buna seara! Ce s-a întâmplat?” — “Nimic rau. iar Ghita Muntean este dus la alt binefacator din sat. Pâna la Fetesti-Sat. putin mai înalt decât mijlociu. d-le sef. Acum ramasese numai osul si pielea de el. unde ne facuse rost de camere tot militia. — “O. Când ne uitam mai bine în foile noastre. s-a facut. noi ne ducem în niste comune cu Domiciliul Obligatoriu. DOMICILIUL OBLIGATORIU. La fiecare ne da câte o foaie în mâna. toti trei. prietenul si nasul meu. Eu cu Ghita Munteanu mergeam în comuna Latesti-Ialomita. presarat cu niste mogâldete de case. adus de alt militian. Intrati în camera. Surprinsi.

Tot acum. Când veneam acasa. anuntându-i ca m-am eliberat din închisoare si sunt cu domiciliul obligatoriu în Baragan. era destul de frig.Da mâna si cu Aurica. Numai bine cred ca nu. Ca de sfârsit de noiembrie. tata. De o parte si de alta a mesei erau asezate doua paturi. De cum am ajuns în Fetesti. Avea casa peste drum de parintele Ciorbaru. În camera mi s-a parut destul de cald. am fost invitati la masa. Lânga el era cladita soba de paie. din bagaj. A . unde ani de zile au stat îngramadite. când ne-am sculat. Mergeam cam greu. ne-am culcat. De Sfântul Nicolae. Dadeam câte 10 lei tractoristului si pace. am scris acasa. A fost prima noastra masa de sarbatoare de când am intrat în închisoare. bucurându-ne si de acest fel de libertate. ne vedeam unii pe altii. unde ne-am simtit tare bine. unde-si facea de mâncare. Statea cu familia împreuna. Ne ofera cu bucurie doua scaune la o masa asezata la geam. cu hainele acelea ponosite de la Aiud. în decembrie. cunoscând si pe altii. La lumina unei lampi de petrol. Usa de alimentare o avea în antreu. Eram. în 6 decembrie 1957. Nu aveam antrenament. cu câte un tractor. din Dobrogea. la Fetesti. cât si Aurica Visovan. pe care-l prezint cu multa atentie. am cunoscut vecinii. distanta. Georgescu. 9 km. dar eu n-am primit-o. Asa am trecut noi toata iarna. N-a trecut nici o saptamâna si ai mei au venit la mine. Afara. Soba cea mare se încalzea dupa ce o alimentai cu vreo doua cosuri cu paie. Nu-i vazusem de mai bine de 8 ani. Speriati. cu d-l Moise împreuna. A doua zi. Era gazduit de un vecin de-al nostru. o luam pe scurtatura. Dupa ce am mai stat de vorba cu d-l Moise. În zilele urmatoare ne-am dus mai departe în sat. cu viscole stârnite de Crivatul pustiitor. atât eu. fiind ziua onomastica a parintelui Nicolae Ciorbaru. Deseori ma duceam cu Aurica. Haine pentru iarna nu prea aveam. peste câmp. am îmbracat trei camasi pe noi si am luat tot ce aveam. mama si sotia mea. ne-am odihnit destul de bine. Vecin cu d-l Moise era parintele Nicolae Ciorbaru. Avea un cuptor facut din caramida si cu plita. iarna se pusese asa cum de obicei sunt ele în Baragan. venise si profesorul Ion V. Eu nu mai stiu cum voi fi aratat asa îmbracat. ca sa ne fie mai cald. deci. în tara Crivatului. Ei au dat o telegrama ca vor veni. Cu Aurica în pat.

var al doilea cu mama mea. trecuse de 9 ani. Alt mijloc de locomotie nu era.A. Aurica. fiul lui Traian Hubda. iau adus si d-lui Moise pachet de la ai lui din Lugoj. Fiul meu Tibi. Între timp. Era aproape de noi. mergea la lucru. Anisoara. Asa cum am mai spus. s-a bucurat si el de cunostinta familiei mele. Gavrila a facut parte din grupul lui Spiru Blanaru. la vorbitorul din închisoarea militara din Timisoara. Dupa plecarea lor. aproape de locul unde locuiam. ziua. Mi-au adus de toate. Acum fiind în toiul iernii. pâna aproape de sfârsitul iernii. s-a nimerit o zi cu soare si pamântul uscat. Nu cu mult . Mare ne-a fost bucuria revederii noastre dupa atâta vreme de despartire. Domnul Moise îi primise cu multa caldura sufleteasca. Acasa totul era bine.-ul Bordusani. Aurica si d-l Moise si-au gasit alta gazda pentru timpul cât vor sta ai mei la mine. Aurica cu d-l Moise au venit acasa. Desi era timp de iarna si frig. timp în care de-abia am reusit sa ne povestim atâtea lucruri. Aurica si-a gasit o casa destul de buna. La fel si surorile mele Anica si Lenuta erau bine. M-am bucurat când am aflat ca Anica mai are un fecior. pe numele lui de familie tot Stoichescu. ne duceam la Fetesti. peste câmp. Ramasesem acum numai cu d-l Moise. a locuit un var de-al meu. eu cu Aurica. deseori. la I. Am stat mult împreuna. fie cu vreo ocazie.doua zi dupa venirea lor soseste si telegrama. Spre primavara s-a mutat în casa lui. Când au venit la mine ai mei. haine de iarna si încaltaminte. Ei toti îi spuneau Misu. reluându-ne firul vietii de toate zilele. n-au riscat o îmbolnavire a lui. înaintea d-lui Moise. în munte. pe malul bratului Borcea. A participat la luptele de la Pietrele-Albe. Parintii si sotia mea au ramas cu mine trei zile. pe nume Mihai. de unde ei au plecat mai departe spre Fetesti.S. acasa la Latesti. Nu-l mai vazusem din decembrie 1949. Mai vedea si el oameni din Lugojul lui de altadata. De întors. S-a apucat si a reparat-o. acum era mare. ne luam traista în mâna si veneam pe scurtatura. La despartire i-am condus pâna la marginea satului. Domnul Moise. din Teregova. cu ineditul si farmecul ei. prietenul si fratele meu. fie pe jos. Vremea era frumoasa acum. acesta. împreuna cu nepoata mea. nici 1 km. pâna la birourile fermei. Gavrila Stoichescu. mai ales cu câte un tractor. Din discutii cu d-l Moise am aflat ca în casa asta.

peste bietele noastre case. Petru Varlan. mai venea si parintele Nicolae Ciorbaru. am cunoscut pe aproape toti oamenii din Latesti. de-abia ne-am facut loc de mers. Era destul de întinsa. cel care scrisese “Visul unui legionar”. pitite de furia lui. Zapada era mare. Iosif Ratec si altii. Victor Florea. Din înclestarea lor se desprindea un geamat de nebun. varul meu Gavrila nu mai este printre noi. de obicei. Ajunsesem deci sa stau în casa în care a locuit înaintea mea. care a murit la . se eliberase si el. pomi sau vreo fiinta ratacita. ca: Pop Grigore. iarna s-a asezat de-a binelea peste noi. un bucovinean cu multa dragoste în el. un urlet de te scotea din minti. pâna la drumul principal ce ducea la Sfat si de acolo la Biserica si scoala. Spre Craciun. Cei mai vechi locuitori acolo. mânând din urma ciulinii Baraganului. Artemie Colibaba. Biserica era amenajata într-o casa obisnuita. acoperita cu stuf. voiau parca sa ne înghita. Latestiul ramasese ca o comuna a banatenilor. Apoi i-am mai cunoscut pe Victor Tarniceru. Era Crivatul înfuriat. N-am mai stiut nimic de el. Uneori. de parintele Iosif Ratec. S-a dus acasa la Teregova. În memoria locuitorilor de acolo. case. dar foarte multe case acum erau parasite. care i-am cunoscut mai întâi au fost cei veniti din închisori. un preot cu mult suflet si dragoste de om. inginer. Cei.timp înaintea venirii mele. Mai erau printre ei si unii pe care-i întâlnisem în puscarie. împreuna cu Aurica Visovan si cu Ghita Munteanu. dar mai rar. Zapada mare si vântul dezlantuit din Dobrogea. inginer. erau basarabenii. Se vedeau carari de la fiecare casa. acum deveniti pentru noi bastinasi. Alerga bezmetic peste câmpia întinsa. D-l Moise facea oficiul de prezentare. Victor Ioan Pica. În fata casei. facând parca loc nebunului sa treaca. Victor Medrea. A murit într-un accident de masina. M-am bucurat când mi-a povestit Moise de el. dar ei au plecat cu totii la casele lor. Asa. unde slujea parintele Ioan Sârbu. De Craciun ne-am dus la biserica. Eu si cu Aurica ne uitam pe geam la înclestarea draceasca a Crivatului turbat cu tot ce-i sta în cale. pe Mihai Dragomirescu. Mai vechi decât ei au fost banatenii. Stefan Pâcleanu. câtiva salcâmi destul de mari îndrazneau sa i se împotriveasca. Se aplecau salcâmii cu crengile la pamânt. dulgher. Acum. pe Mihai Enescu. Parintele Sârbu mai era ajutat.

pe Midovschi. în cadrul CFR-ului. ca cei mai vechi locuitori de acolo. M-am bucurat mult de aceasta neasteptata vizita. ramasesem numai cu Moise în casa. când veneau acasa la Latesti.-ul din Bordusani. Echipa era condusa de ing. dar pâna la urma am razbit. La întoarcerea spre casa a venit si la mine la Latesti.S. I-am multumit d-lui Moise de dragostea cu care m-a adapostit si ajutat pâna acum. cât am putut. Lucram de zor la amenajarea ei pentru locuit. Acum îmi luasem casa în primire. Pe atunci era tare slabit. Georgescu se mutase si el la casa lui. La început am lucrat la reparatul gardului de sârma ghimpata în jurul fermei. Pamântul de la casele parasite îl lucrau ei. asa cum am mai spus. când am avut nevoie de tratament. Aproape toti cei din Latesti lucrau la IAS-ul Bordusani. mi-am gasit si eu o casa. buni prieteni. M-a ajutat.A. În Latesti. macedonean de origine. la spitalul din Navodari. la construitul de grajduri. l-am ocrotit. Ne-am împrietenit repede si asa am ramas. la mare. porci si pasari de curte. Altii lucrau la Fetesti-Gara. Basarabenii. A fost trimisa de spitalul TBC Lugoj într-o delegatie cu niste copii bolnavi de TBC-osos. El ar fi dorit sa nu plec si sa ramân cu el pâna la eliberare. A tinut minte acest lucru. unde. Era un om deosebit. Plateau la Sfat o taxa. Mai târziu. unde locuiau de luni si pâna sâmbata. A fost cam greu la început. pentru a sta cu el. din Brasov. Într-o vreme a lucrat si rotarie. Statusem destul de mult la d-l Moise. S-a instalat destul de bine. Primavara se anunta timpurie. Nu mult dupa Aurica. a venit la Latesti si doctorul Sonea Octavian. o casa pe aproape. La început de aprilie se încalzise bine de tot. L-am cunoscut bine la Aiud. carute cu cai. Îl încurcasem destul de mult în gospodaria lui. Acest lucru n-a fost posibil din partea mea.Noua-Culme. ca . pregatindu-ma de mutat. vaci cu lapte. în infirmerie. am mai cunoscut pe Nicolae Guli. Prin luna martie a venit la mine sotia mea pentru o zi. s-a ocupat mult de mine. Profesorul Ion V. Ne angajasem în echipa de constructii. A lucrat un timp în fabrica. Aurica Visovan îsi gasise. pâna la sfârsitul vietii lui. aveau acum gospodarii bine înjghebate. mai târziu. Spre primavara. Îi cunoscusem bine de tot si pe unii dintre ei. ofiter de aviatie si pe Ion Oarga din Ardeal. la margine de sat. Statea cu casa aproape de mine. Erau angajati la I. Victor Tarniceru. Apoi. Eu începusem sa lucrez la IAS Bordusani. Acolo aveau o baraca. apoi. Venise la el si sotia. desi am contribuit la întretinere cu de toate.

Pe lânga porumb. Lucrarea o conducea inginerul Petru Vârlan. La fel si pe Doamna Maria Antonescu. îmi trimit bani de acasa. Chiar atunci când au venit la mine tatal si fiul meu Tibi. în gradina osteneam dupa ce veneam de la lucru. nu ma duceam la lucru. Cu toate acestea. Nu stiam ca aveam sa mai stau departe de casa înca 6 ani de aci încolo. cu adevarat. sotia Maresalului Ion Antonescu. când eram împreuna cu sotia. cartofi si fasole. a tinut sa-mi spuna ca a fost obligata sa se casatoreasca cu generalul Praporgescu pentru a scapa de urmarire. am întâlnit-o aproape de scoala. în luna mai. al coptului. Maria Antonescu era cu parul alb.dulgher. Pâna seara aveam timp destul de rupt oasele în gradina. cu priviri sfredelitoare. Într-o zi. De cât am eu nevoie. putin adusa de spate. De cele mai multe ori. a devenit frumos. îmbracata în negru. adesea se plimba de una singura prin sat. a trebuit . Tot în aprilie 1958. mai pusesem multe lubenite si pepeni galbeni. În timpul cât erau ai mei la mine. Nu prea lega discutii cu cei pe care-i întâlnea. Camera mare era plina de lubenite si pepeni galbeni. cu un baston în mâna. mi-am lucrat si gradina de pe lânga casa. Mâncam cât ne tinea burta. Ma pregatisem de iarna. Aveam doi ani de stat în Baragan. în jurul orelor 5 dupa masa. în zilele când nu se lucra la IAS. în a doua jumatate a lui iulie si început de august 1958. Cu Doamna Codreanu am stat de multe ori de vorba. n-a scapat de ceea ce a fugit. În timpul acesta de plimbare am cunoscut-o si pe sotia Capitanului. M-am descurcat destul de bine cu el împreuna la construitul grajdurilor. Multi din cei galbeni plezneau de copti ce erau. Ei ma sfatuiau sa nu lucrez. noi ne mai plimbam prin sat. Atunci am vorbit mai mult cu ea. Din contra. Erau acum îmbatrânite de vreme. Am avut o recolta de lubenite si pepeni. Era angajata femeie de serviciu la scoala. cu o primavara îmbietoare. Avea o figura distinsa. lubenitele si pepenii galbeni erau în toiul lor. Doamna Elena Codreanu. Ma luase Artemie Colibaba pe lânga el. Când timpul. Eu totusi lucram fara stirea lor. Desi avea numai 9 ani. Acum era casatorita cu generalul Praporgescu. Acum fiind numai noi doi si cu sotia mea. dupa ce ne-am cunoscut. tot ce trebuia unei gospodarii. Ne cunostea pe toti cei care veniseram din închisoare. foarte bogata. fiul meu exclama: — “N-am mâncat de când sunt eu atâtia pepeni!” Pusesem de toate în gradina mea.

Între orele 16 si 17 veneam de la lucru. am încercat sa linistesc lucrurile. Era o fire comunicativa si cu multa caldura sufleteasca. Dupa cum am mai spus. Oprindu-ma odata de vorba. Acest lucru n-a fost cu putinta si nici nu-i ceream lucrul acesta. Ba din contra. au facut bine urmând un drum firesc al omului pe pamânt. Nu-mi pare rau.” La aceste discutii. Întotdeauna însa. în Latesti. 1958. daca se casatoreste cu mine si ia alt nume. Se temea. am intrat si eu în focul acesta. aici. în sinea noastra. oprindu-ma la o vorba buna. Tot timpul cât a stat în Latesti a avut o atitudine demna. intram în gradina si lucram . destul de repede. din familie. Timpul trecea atât de repede. procesul se desfasura fara crutare. era cu generalul împreuna. Era procesul culpei de a se fi coborât de pe culmile maretiei. Cu ele a fost D-na Elena Codreanu. lucram în echipa de constructii de la IAS-Bordusani. generat de sinele ei. neasteptate de fapt. spunându-le ca n-au gresit cu nimic. Alta data. Am acceptat lupta si de pe pozitiile acestea. spunându-mi: — “Domnule professor. a o apara de comunisti. ca n-a fost sa fie asa. va fi lasata în pace. chiar si pentru mai multe zile. când se întâlnea cu noi. când noi cei de la Latesti am fost ridicati si dusi la Noua-Culme. Fapt care o determina sa intuiasca pozitia ei de culpa. Fusese sotia lui Cornel Zelea Codreanu. în 19 sept. parca era vara cu adevarat. în timpul când eu nu aveam pe nimeni la mine. mergând pe linia dragostei crestine. generalul Praporgescu deschide el discutia. Cu toate acestea. Eram copiii Capitanului. Dupa ce mâncam. am fi voit de la ea un sacrificiu. n-a reusit nimeni sa-l stinga. de nu-ti venea sa crezi. Aveam timp sa-mi fac de mâncare. Dimpotriva. când ne-am mai întâlnit. Vârlan. Ma alaturasem lui Colibaba la dulgherie. dar m-am înselat. Pentru noi era mult c-o avem cu noi. Capitanul. Simtea nevoia sa se destainuie. În sinea ei. acasa. Era urmarita pas cu pas. Pentru mine a fost o binefacere sa lucrez ca dulgher în cadrul echipei de constructii. traind întru Hristos. spunându-i ca noi tot atât de mult tinem la ea ca si înainte. uneori chiar mai devreme. Intuise faptul ca noi. Ne-am salutat cu mult respect. sub comanda ing.sa vina dupa ea si generalul. eu am luat pe Elena de sotie numai pentru a o ocroti. fetele noastre au fost si ele ridicate de securitate si duse la Noua-Culme. Era o zi calduroasa de mai. Am încercat s-o linistesc. Am crezut ca. Dupa câte stiu. Tot timpul se simtea cu noi cantr-o familie. acest complex al culpei. evita sa ne spuna ceva despre Capitan. Toata lumea o respecta.

în insula Borcea. M-am bucurat mult de tot când am vazut-o. O luam pe scurtatura pâna la Latesti. în timpul liber. Adesea. asteptându-i. Mai târziu avea sa vina Ria la Fetesti. mai adia acum o boare alinatoare de caldura. pâna când ne-a ridicat securitatea. dupa ce ne-am odihnit. unde racoarea din camera ne linisti. au venit la mine si surorile mele Anica si Lenuta. dar pâna la urma s-au hotarât sa se casatoreasca. Acum pentru el venise de fapt. înotând pâna în insula. De cum plecase sotia mea acasa. Am uitat sa va spun ca în cursul lunii aprilie 1958. la începutul lui mai 1958 si pâna la venirea tatalui meu si a fiului Tibi. pentru care avea sa înghita multe bobârnace si amenintari din partea doamnei doctor Popovici. unde de abia ma mutasem. a unui bandit din grupul lui Spiru Blanaru. la salarizare era pe ultima treapta. nu alta. mergeam cu totii. m-am dus la lucru în echipa mea. internându-ne în lagar la Noua-Culme. transferata în interes de serviciu. Simteam în fata cum aerul se misca. ca vin la mine. împreuna cu Victor . A venit împreuna cu colega ei Ria Moisescu. În gara te frigeai. când iarna Crivatul se lua dupa ciulini. mai racorindu-ne un pic. S-au simtit tare bine la mine. Dupa câteva zile au plecat la Lugoj. Pentru faptul ca era sotia mea. Îsi luase o permisie de câteva zile. Am fost în gara la Fetesti. Seara au facut cunostinta cu d-l Georgescu. Toti ceilalti. omul partidului. dintr-o zapuseala într-alta. la constructii IAS. care stiau sa clampaneasca. Ramânând iarasi singur. primeau de trei ori pe an premii. nu primea nimic. cu Victor Tarniceru. cu o caldura de te coceai. care legase o corespondenta cu Victor Tarniceru. Am si facut un tur de orizont prin sat. Au stat aproape o luna la Latesti. Dupa trei zile s-au dus acasa.pâna nu se mai vedea. într-o padurice plina de vegetatie si pajisti cu iarba verde si matasoasa. 20 iulie. Când era vorba de premii. când soarele te cocea. zi de zi. M-au ajutat sa mai fac reparatii la casa. în sfârsit. cu d-l Moise si o multime de alti cunoscuti si prieteni. Iata-i si pe ei. pâna dupa 20 august. De 1 Mai ma trezesc cu sotia mea la mine. apoi cu parintele Iosif Ratec. Ce-au facut. ce n-au facut. Asa am ajuns acasa. Se dau jos din tren. ca asistenta medicala la dispensarul din Fetesti-Gara si sa stea cu Victor. Treceam bratul Borcea cu multa bucurie. dupa Sfântul Ilie. Era luna lui cuptor. tata si fiul meu. eu am lucrat. Pe întinsul Câmpiei Baraganului.

la vârsta de 14 ani. întrebând si adunând cele auzite sau citite. Sa ai în familie un martor al grozaviilor petrecute sub dracescul imperiu comunist si sa nu doresti sa afli si sa stii nimic din cele traite de ai tai! Asta-i un mare pacat în fata lui Dumnezeu si a neamului nostru. ne întorceam vlaguiti de caldura soarelui. De fapt. dupa alegere ne luam câte un pepene si cu lingura îi mântuiam. din acele zile petrecute la Latesti. unde ne asteptau lubenitele si pepenii galbeni. N-au pus mâna pe el. straini de mine. cu multa durere în suflet. cred eu. Le-am servit atâta material scris. De ce? Nu stiu nici eu.Tarniceru si cu parintele Ratec. în toata izolarea aceasta. de iad. o lipsa de maturitate în gândire si o neputinta spirituala a lor. sau sa-mi spuna cum s-a simtit acolo si cu ce a ramas în sufletul lui. si nici nu le rasfoiesc. dar nu stiu daca le-au rasfoit macar. De ce? De ce? De ce acest lucru? Deseori. ca am sa mor si copiii mei nu vin la mine sa ma întrebe o vorba despre lupta noastra de rezistenta. îi spun sotiei. nu m-a întrebat o data despre toate acestea. doi dintre ei. teanc. adesea îi gaseam plezniti de copti ce erau si cu un miros îmbatator. l-am gasit într-o mutenie dezolanta. de baia facuta în Dunare si de plaja de pe nisipul din poiana. O data nu m-a întrebat. Nu-si iubesc neamul îndeajuns. de obicei îl trecea Victor în insula. Pe cei galbeni. De fapt. nu numai de acest capitol este vorba aici. în general. iar Alina la 10 ani. pe unde am trecut? si ce am îndurat? cunoscând cât de putin si el din acest trist capitol al istoriei noastre. Am mers pâna acolo ca le-am vârât pe gât carti si reviste. care au ajuns. acasa. Parca s-ar confrunta cu o conspiratie împotriva mea si a neamului întreg. Din aceasta frumoasa iesire la iarba verde. nici ei nu ma întreaba nimic. Stau cartile si revistele la mine. Fiecare din noi. ci. n-a deschis gura cu o întrebare. De câte ori am încercat sa depanam firul amintirilor. cu durere trebuie sa o spun ca nici Horea. Au fost zile pline de farmec si veselie. vin si ma întreaba. Carui fapt sa-i datorez aceasta mutenie a lui? Nu stiu. Întotdeauna la cunoastere s-a ajuns prin cercetare. Adrian si Gabriel. de toata perioada mea de închisoare. Altii. Nepotii mei. Pe Tibi. voita de putere. Nici pâna azi nu stiu cu ce impresie si amintiri o fi ramas fiul meu despre acele zile petrecute în vara lui 1958 la Latesti. trecut prin iadul comunist. celalalt fiu al meu. Cunoasterea este un rezultat al stradaniei de zi cu zi. . prin dorul de a afla. De buna seama ca aici este. Erau nespus de buni.

a stat mult timp cu el la Latesti.” Nu voi uita niciodata acest sfat al celui mai bun prieten al meu. I-am cunoscut toata familia. Desi am scris mult despre el. tot fara condamnare.. îmi facea si Victor Medrea câte-o vizita. asa cum si eu facusem.Cunoscând. sotia. acum eu o sa plec acasa daca vor vrea astia sa-mi dea drumul. înainte de plecare. gândeste-te la mine. aprovizionându-se cu de toate. îmi vine în minte un sfat al lui. sa ne întoarcem la cele bune. care de altfel m-a ajutat mult în viata: — “Mai Tase. destainuindu-ma sau chiar marturisindu-ma celor care vor veni dupa mine. Dar. Doamna Ariana. mai bine de 10 ani. fara sa vreau. chiar cu riscul repetarii. copiii si cele doua surori. sotia lui. a marcat lumea. Se pregatise si el de iarna. dar acesta-i crudul adevar. Tin neaparat sa încep cu acest sfat. Nu se stie daca ne vom mai vedea. Lui nu-i placea sa munceasca. Georgescu. tot timpul urmarit si chinuit de securitate. unitate de vederi. am facut o paranteza în rândul celor povestite. iar ignorând. chiar daca vi l-am mai spus. Ne împrietenisem chiar. a fost dus la Gherla. asa cum l-am cunoscut si ce am reusit sa prind de la el. Te sfatuiesc un lucru. construiesti.. a lasat urme. Ca . Iata. asa sa faci. sau sa faci ceva. Iata si sfatul pe care mi l-a dat. A fost un om deosebit. Între noi doi exista aceasta comuniune. unde a mai stat înca doi ani. tu nu vei gresi niciodata. dispari ca om pe linie spirituala. polul frigului. Daca faci treaba asta. Dupa ce a venit din Rusia. Vei merge pe drumul cel drept si curat. în multe articole. Ori de câte ori am ocazia sa vorbesc despre el. totusi atâtea sunt pe care nu le-am scris si nici povestit cuiva. dar si ca om de stiinta. De multe ori. de altfel cum a stat si-n Rusia. de eliberare. Ma doare. În aceste aduceri aminte acord un capitol profesorului universitar Ion V. încât formam o unitate în gândire. ce ti-as spune eu sa faci. poate. pe care mil daduse în anul 1962. Atât de mult ne apropiasem unul de altul. În decembrie 1957 se elibereaza de la Gherla si vine la Latesti cu domiciliul obligatoriu. Atât de deosebit încât a creat o unicitate. multe lucruri si chiar învatând. Pe unde a trecut. în decembrie 1955. cum de altfel facuse si el cu ai mei. si la Vorkuta. în gândul tau sa stai de vorba cu mine si cam ce sfat ti-as da eu. Atunci când vei fi la o rascruce de drumuri. fara voia lor. Tot în vremea asta. în a lua o hotarâre. ma apropiasem mult de domnul Georgescu. nu numai în lupta de rezistenta a neamului românesc. iertând pe cei ce înca mai gresesc. la Verhoiansk. n-am facut-o. uneori. la Polul Nord.

Pe linie spirituala era o mare asemanare. desi între noi era o mare diferenta. Eu. În vremea asta. eu si cu sotia mea aduceam un cos mare cu paie pentru încalzit soba în camera în care stateam. pe când el professor universitar si om de stiinta. m-am îmbujorat la fata. timp de 12 ani de când am fost rapit de pe strada de rusi. ma simteam atras de el. într-un loc mai retras. Adresa veche pe care el o stia nu mai era cea reala. Într-o buna zi. Nelinistea luase loc în sufletul lui. îi raspund eu. Cum vom fi aratat noi la fata nu stiu. Crezul nostru întru Hristos si destinele neamului românesc erau comune. Georgescu. dar prin altcineva. cred eu. Scrisese sotiei. si sigur de adresa. noi ne-am apropiat mult. mai ales. Dupa nume. Timpul avea sa dovedeasca acest lucru. ca si mine. pregatindu-se de noapte. lumina ochilor îi scaldase toata fata.” Luat prin surprindere. Eu. el de pe pozitiile lui înalte. . Sotia si parintii venisera la mine. am ramas surprins. Georgescu trecea prin fata noastra spre casa lui. ni se adreseaza: — “Hei. începe sa se framânte. totusi ceva ne apropiase. Era peste drum de d-l Moise. Afara era frig. este primit de un om în casa lui. Îi fusese professor la Facultatea de Teologie din Bucuresti. tinerii. ca vârsta si pregatire.” Am dat mâna cu el. cum era blonda. îl cunosteam foarte bine. tot asteptând sa primeasca o veste de acasa. Din acel moment privirile noastre s-au întâlnit mereu si tot mai des. tinerii trec voiosi si fericiti. s-a îmbujorat si mai tare. Foarte des ne vedeam unul pe altul. îmi spune: — “Iata ca tot ce am sperat eu. iar sotia mea. când a ajuns la Latesti a scris acasa. iar eu de pe umilul meu loc. prezentându-ne unii altora. Spera ca asa sotia lui va lua cunostinta ca-i în Latesti. Bucuros si cu multa dezinvoltura. dar tocmai atunci Ion V. Navaleau în mintea mea toate cele povestite de Mitoiu la Aiud. un biet absolvent al Institutului de Teologie. Jucausa. De la o vreme. cu diploma la mâna. Si el. as putea spune. bine cunoscut. ne facea sa ne gândim tot mai mult la felul cum ne vom împotrivi Crivatului. În orice sarbatoare îl regaseam la biserica. în cei cinci ani de lagar pe care i-am facut zi de zi împreuna si înca 14 ani în libertate. Slujeam aceluiasi crez. de obicei pe dreapta. — “Da. simtind apropierea sufleteasca dintre noi. Stiam despre el multe de la parintele Mitoiu.si mine. Când am auzit ca-i Ion V. Nu-l cunoscusem pâna acum personal. ne pregatim soba pentru noapte. Într-o dupa masa. frig si zapada mare.

Se ocupa de lucratul gradinii si de amenajatul casei. mai ales Victor Tarniceru. începusem si noi sa ne miscam în acelasi ritm al vietii. câta diferenta de stare de spirit exprimata de fata lui. a omului când trece de la necaz la bucurie. De peste doisprezece ani nu-si mai vazuse sotia si copiii. I. Nu stiusem pe atunci nici conditiile în care disparuse el în 1945 din Bucuresti. Sa fi vazut. de nedescris. despre viata lui. trezite la viata. în zumzaitul gâzelor. ce bucurie a fost. în zbenguiala lor. Simtea nevoia de a împartasi cuiva zbuciumul sufletului sau. Acum îi astepta. îi spun eu. Lumea toata ar fi încaput atunci în el. casa era pusa în ordine si cu mult gust. îsi alesese o casa la margine de sat. adesea sfarâmate. si pe copiii lui. la amenajarea . O data cu zvâcnetul ei. în suvoiul primaverii. copiii sanatosi si vor veni cât de curând la el. Doamne. este bine sa sperati si sa mai asteptati. în pomi si iarba.V. înainte. nazuintele lui. pe drumul ei. atunci. Totul zumzaia. în care timp noi am purtat corespondenta si ne-am vizitat. fata-i radia de lumina. Sunt tare amarât. asa cum am mai spus.” Nu puteam întelege atât de bine framântarile lui. Georgescu. L-am ajutat si noi. îi vine si lui o scrisoare de acasa. Doamne. în timpuri bune. Iata ca într-o buna zi de primavara. Ce s-o fi întâmplat cu ai mei nu stiu. cât si de cea din deportarea lui în Siberia. în deschiderea de boboci a florilor de primavara.ca voi mai gasi pe ai mei în viata si-n pace se naruieste. Cât de putin. polul frigului. la Verhoiansk. atât cea de acasa. în lagarul de la Noua-Culme. O astepta pe doamna Ariana. Numai lumina de Sus venita si-n sperante data. Îi scrisese si data sosirii. în ciripitul pasarilor. loc destul de bun si cu multa liniste. mult mai târziu. Primavara se anuntase din vreme. 5 de lagar si 14 de libertate. destul de des. Viata. cei apropiati mult de el. Aveam sa aflu de la el. cautând fiecare sa ne lucram bucata de pamânt din jurul casei. caracteristic primaverii. Un neastâmpar pusese stapânire pe el. Totul va fi bine pâna la urma. Desi era destul de brunet. clocotea. se înalta în trairea lui. Asa am ajuns eu sa fiu acela caruia sa-i destainuiasca pasul inimii lui. Eu cred ca nu-i nimic rau. Mergeam acum. ne purta cu ea. Aveam sa fiu si de aci înainte înca 19 ani. De atâta vreme n-am mai primit nimic. Simtea cum totul navaleste în sufletul lui.” — “Domnule professor. Totul în jurul nostru se trezea la viata. nu era strain de lucrul pamântului. din jurul nostru. Ca fiu de taran. unul dupa altul. Sotia îi scrisese ca totul este bine.

Copiii se mai obisnuisera cu el. Nu se terminase scoala. a frumosului. În cadrul echipei. copiii au fost extrem de rezervati. Mi-a prins tare bine lucrul acesta al dulgheriei. Din fire era destul de sever cu ei.V. de nedescris. atâta vreme cât a fost tata la mine împreuna cu fiul meu Tibi. Toata ziua îl vedeam pe Cretulescu. Nu era de acord cu acest fapt. când ei au venit sa ridice lucrurile. Dupa o absenta de peste 12 ani. plimbându-se cu un motan tare frumos . I. Razvan si Bogdan. nu puteam sa apar în fata barbatului fara dinti. iar sotia mai avea doi batrâni si pe fiul meu de întretinut. Nici chiar sotul ei. sfatuindu-l sa aiba mai multa întelegere. aproape toata vara. care-i simbolul vietii. Femeia însa. — “Eu nu puteam sa viu la el în halul în care aratam. La orele 16 eram acasa. Buna întelegere. omul trebuie sa tina seama de anumite reguli. Ma tineam de Colibaba. Erau întretinuti de cei de acasa. Nici nu banuia ca eu lucrez la ferma. La un moment dat ma gasesc numai cu d-na Ariana. bucurestean de loc. Nu puteam accepta ca eu sa fiu întretinut de ei. precum cea a armoniei. Cu timpul însa. Mai târziu avea sa-mi povesteasca cu multa bucurie de felul în care vedea lucrurile d-na Ariana. de dimineata de la orele 7 pâna la orele 15.casei. În Latesti viata se parea ca se desfasoara normal.” Iata deci ca eu unul nu m-am gândit la acest lucru. cunoscându-i si eu bineînteles. a prestantei. intuieste mai bine ca-n viata. linistea s-a asternut peste tot. În Latesti erau multi care nu lucrau. lucru pe care sotia l-a condamnat. Îmi spune atunci de ce a trebuit sa întârzie cu venirea mai bine de doua saptamâni. Munceam de zor la IAS. lucrurile au intrat în normal. o impresie pe care nas fi sters-o niciodata.. Tata avea numai 500 de lei pensie. Într-o zi apare si d-na Ariana cu copiii. au ridicat si banii mei de la IAS. În timpul verii au venit si au stat mai mult împreuna. de legi. De prima data. I-as fi creat o deceptie. Tin sa mentionez ca. Dupa ce mâncam. Am învatat si eu ceva. dupa masa. Mai ales ca noi am tinut extrem de mult unul la altul. Cu barda în mâna ciopleam si fasonam lemnul pentru acoperis. viata însasi. nu s-a gândit asa. pâna seara ne saturam de lucru în gradina. au aflat ca eu am lucrat tot timpul. nu am mai lucrat la ferma. Numai dupa ce am fost internat în lagar. sotia si copiii au plecat acasa. lucram alaturi de Colibaba ca dulgher. a elegantei. A fost o mare bucurie pe toti. Gradina mi-am lucrat-o la vreme. armonia si chiar dragostea luasera loc rezervei în familie. Dupa câteva zile. Dupa câteva zile de la sosirea lor.

Pe noi. ne ocolea. a ramas singur acasa. micut. ea exista si va exista permanent întru apararea neamului. unde s-a facut de toata frumusetea. în 1996. Mânuiam barda ca un mester. A murit de batrân. în forma de teracota. Asa lucrând. Asa s-a si întâmplat. A fost chemat de securitate ca martor. Daca-i nevoie si ne ataca cineva. cu o blana frumoasa. ca partid sau organizatie politica. Ajuns la maturitate. iar pe motanel l-a luat sora mea Anica. Fiind eu arestat. lucram zi de zi ca dulgher. Sunt multi din Latesti ale caror nume le-am uitat. Mereu veneau de la centru ofiteri si ne chemau pe rând . S-a tinut de vorba si mi-a dat si mie un motanel. În septembrie începeau scolile. Ai mei au venit la Latesti si au luat toate lucrurile. tata si cu fiul meu pleaca acasa. în asa fel construita. Arata ca un tigru. Se simtea totusi o boare a nelinistii. cei care azi mai traim. M-am bucurat tare mult când lam vazut. d-l Mitru. Ajunsesem pe acoperis. motanelul meu devenise tare aratos. noi ne aparam crezul pentru care sutele de mii au murit si pentru care noi am luptat. cei mai multi. Avea înfatisarea si caracteristicile unui motan salbatic. Miscarea Legionara. suntem legionari. ne miscam în tacere. ca fenomen românesc. nu mai exista. L-a dus la Lugoj. Faptul ca eram legionari îl determina sa ne ocoleasca. un om de o aleasa cultura. Îmi aduc aminte de d-l Carandino. noi. A avut grija de el vecinul meu cu casa. Cu planurile în fata pentru realizare.pe umar. decât doar ca dainuire spirituala. Îmi procurasem caramida buna pentru o soba de gatit în camera mica. între 70 si 80 de ani. Tata ma lasase destul de bine aranjat pentru iarna. dobrogean de obârsie. parca. Postul de militie ne tinea tot mai strâns. în septembrie 1958. Desi Miscarea Legionara. Spre sfârsitul lui august 1958. De racila asta nici azi n-am scapat. dar extrem de rezervat. micut de tot. porumbul se apropia de copt. putin comunicativ. Eram din Aiud si ciumati. mi-a promis ca-mi da un motanel si mie. Vazând ca-i admir motanul. dându-i-se si casa în primire si având obligatia de a anunta familia mea sa vina sa-mi ridice lucrurile. frumoasa de tot. ca sa se lege cu soba. când scriu aceste lucruri. În gradina. cu gândul cel drept si visând la un viitor mai bun. Lam prins si eu acasa în 1964. din camera mare. când am venit de la Periprava. Ceva plutea în vazduh.

În partea stânga era calea ferata. de gradul I. în zbârnaitul de motoare. Cum noi veneam dinspre nord. ma pregatesc îndelete. în crapat de ziua. la chestionari de umplutura. nu stiu pentru ce. Fugeau cinci molotovuri. spre est acum. pâna în anul 1964. cum am mai spus. trecem Dunarea pe poduri plutitoare în Dobrogea. cu domoale coline scaldate în soare.la vorba. Cu inima zbatându-se în piept. luati fara de veste în zori de zi din Latesti. ne primeste. lagarul de exterminare Noua-Culme. Pe rând. când tatarii dadeau navala în Moldova. d-l Mitru si-i preda casa în primire. La Vadul Oii. La un moment dat ne desprindem de soseaua spre Constanta si o luam spre sud. cu zâmbetul satanic pe buze. unde erau mai multe masini. maiorul Ioanitescu. în goana nebuna s-au întins masinile spre nord. Iata ca-n noaptea de 19 septembrie 1958. facând loc masinilor sa intre în colonie. mergeam spre locul ordonat. Sunt luat de ofiter si dus catre sfat. Tara Dobrogei. portile se deschid larg. ne dam jos din masina. în surghiun. ÎN TARA LUI DOBROTICI. Nu stiam unde mergem. care cu ani în urma servise canalul.. Era într-o zi de sfârsit de septembrie 1958. gonind întocmai ca pe vremea lui Stefan cel Mare. Cu revolutia din Ungaria . gata sa se încalece. De-a lungul Dunarii. Nebunatica se vedea acea trâmba de praf. Ajunsi. Suntem la portile iadului din tara lui Dobrotici. în uruit de motoare. URSS-ul înghite hapul servit de America. pe la orele 5 dimineata. de la apus la rasarit. se desprindeau în adâncime baracile. Plini de praf. Se facuse de ziua si era 19 septembrie 1958. Deschizând usa. Pe plan .1956. fâsâind pe luciul soselei. intuind ca un nou val de arestari se petrece acum în tara. a celor care-l cunosteam de la Aiud. LAGARELE I. UN LAGAR DE EXTERMINARE O trâmba de praf alerga înnebunita pe soselele Dobrogei. multi dintre noi. Îl cheama. Era comandantul coloniei. cu noi în spinare. din cap pâna-n picioare si cu spaima-n vine. ne primeste într-o adâncitura de teren. dar. De-o parte si de alta a drumului principal. lagarul Noua-Culme era spre dreapta. Lagarul mortii. pe vecinul meu. sagetam întinderea pamântului dobrogean. apare un ofiter de militie si-mi spune sa ma îmbrac si sa merg cu el. Simteam ca ceva se pregateste împotriva noastra. chiar cu viata. unul dupa altul. pe o panta usor ridicata spre vest. De acum.. aveam ce plati. pline cu oameni. cineva bate la usa cu putere ca sa deschid. Hei! De acum încolo. unde aveam sa ne ducem amarul ani în sir. Cu nori de praf dupa noi. unul dupa altul. Spre stupoarea noastra.

se spera ca în acest lagar ne vom gasi sfârsitul. Asa se face ca noi. ne spune un ofiter. În 1958. prevazuta cu un gemulet care se deschidea pentru aerisire. asa cum am mai spus. Aici am fost înghesuiti peste 50 de oameni. cu canalul de Suez. Mirati. Viata de aici era un adevarat infern. Pe o parte si pe alta erau aranjate doua rânduri de paturi suprapuse. Noua-Culme. dobrogean de origine. în sudalme si picioare în spate. cu Ungaria. de pe o mica terasa am intrat într-o camera lunga si întunecoasa. Dupa ce ne-am ocupat fiecare locul în camera. batute în cuie si cu geamurile vopsite cu var pe din afara. Ei nu mai puteau acuza Apusul. erau considerati periculosi pentru existenta statului. iau fiinta lagarele de exterminare de gradul I. Georgescu. Aici au fost adusi toti detinutii care se eliberau din închisori si cei care. În urma acestei înfrângeri. Care cum am putut. — “Vedeti? Daca n-ati fost cinstiti acasa la voi si ati început sa faceti iarasi politica. unde sunt adunati toti cei care prezentau un pericol pentru ei. De câte ori îl vedeam pe Ioanitescu ne trezeam la realitate. un nou val de arestari în toata tara se dezlantuie cu mai multa sete. ne întrebam ce au de gând cu noi.V. am ocupat câte un pat. în cadrul ONU-lui. Daca n-am murit în închisoare. Asa se desfasoara unul din primele episoade din infernul de la Noua-Culme. flamânzi si goi. în stânga. Iata-ne în fata unui fapt împlinit. În miez de iarna. URSS-ul ia atitudine si dezlantuie în toate statele satelite o noua prigoana. Acum stati aici ca animalele”. cei ce speram ca dupa domiciliul obligatoriu sa mai ajungem si acasa. ridicati pe nestiute. În dreapta. liberi fiind. În stânga usii era un cuptor de caramida. ca o teracota. Sub mine era parintele Nicolae Ciorbaru. I. în asa fel ca sa nu se poata vedea nimic ce se petrece în curtea lagarului. discutând fel de fel de lucruri. de acasa. la etaj. era prof. noaptea în baraca tremuram . erau ferestrele.politic au suferit o înfrângere. În fundul camerei mai era o fereastra. în pustiu parca. se formeaza grupuri. ca agresori. apoi aruncati undeva. pe tot peretele. deoarece cazusera ei în plasa. Vecin cu mine. Iarna era mai cald. lagarul mortii. Franta si Anglia. Eu m-am urcat într-un pat suprapus. La baraca. Aici. domiciliul obligatoriu. ne trezim într-un lagar al mortii. Iar în 1959. ne bulucim într-o camera de baraca. grupuri de oameni. Acum si ei erau acuzati de agresori.

Toma Lintu. Era pe la sfârsitul lui ianuarie si începutul lui februarie 1959. Era tremurul silniciei si al umilintei. Lucram doi câte doi în echipa. înasprit de Crivat. din Lugoj si el. atârnat de gât. Mantaua vargata si subtire nu ne ajuta la nimic. în scrâsnet de dinti. Voiau degradarea omenescului din noi. Doamne?” Asa ajungeam noi la Nazarcea. ne duceam chinul în cadenta satanica. întorcându-l catre vânt. iar ziua. I-a învatat sa-si iubeasca neamul si tara. ne îngheta fata si ochii lacrimau. eram mânati din spate ca vitele în jug. se întindea toata podgoria. Soldatii de paza întindeau tot cordonul înconjurând locul de munca. Pe o coasta lina. aproape de Caransebes. În bataia Crivatului dezlantuit. Se numara si el printre cei care l-au sustinut pe Spiru Blanaru. se adaposteau în crama de la vie. A fost învatator. Mergeam tropaind pe drumul de piatra. crezând cu . Batea vântul fara încetare. crezând în Hristos. pentru stâlpii de spalier. Aici trebuia sa refacem spalierul învechit al viei. Purtau. sprinten si vioi la cei 85 de ani.de frig. Daca încercam sa ne stergem ochii sau nasul. Respirând în oftaturi. Coloana era încadrata de ostasii de paza ai securitatii. A fost un om exceptional. De nastere a fost din Golet. cu nasul curgând. în timpul muncii silnice. Acum a trecut de la noi întru cele vesnice. Luptator “de-o vesnicie”. Un tremur ne cuprinsese pe toti. cât lucram la vie. ce ne mai ocrotea. Erau stâlpi grei de stejar. împreuna cu tehnicianul podgoriei. Frigul. de la est la vest. Cu ochii lacrimând. Eu lucram cu un bun prieten al meu. Faceam gropile adânci de 50 de cm. într-o coloana de 48 de oameni. Acestea erau dezideratele comunismului. cum putini s-au gasit împotriva comunismului. Se lucra la viile de la Nazarcea. noi duceam o viata trudnica. un pistol mitraliera. stârnit de vântul dobrogean. În timpul mersului nu aveam voie sa ne desprindem de brat. cu zâmbetul pe buze. Zapada mare era spulberata de vânt si calcata în picioare de noi. În adâncul fiintei noastre se înstapânise nelinistea. Adesea l-am revazut prin Lugoj. întrebându-ne: — “Pâna când. musca din noi fara mila. Multe generatii de elevi au trecut prin mâna lui. Din lagar mergeam pe jos câte sase insi în rând. anularea personalitatii. tinându-ne de brat. soldatul striga la noi ca trage daca nu ne tinem de brat. Se tintea la desfiintarea totala a omului din noi. Doar spatele. cu ochii spre cer. Gerul. cu degetul pe tragaci. o distanta de 7-8 km. ne uitam în sus disperati.

primeam o gamela de ciorba si 250 gr. Sperantele noastre. Asa manevram cazmaua la sapatul gropilor. Se tineau ciucure de noi. Când ajungeam în colonie. pâna dimineata sa se usuce. la Lugoj. cu înjuraturile gardienilor si ale unor soldati înraiti. Dumnezeu sa-l odihneasca în dragostea lui. De multe ori. în forma de teracota. îndemnându-ne la munca printr-o înjuratura. sa ne întoarcem la Nazarcea. cu drumul pâna la podgorie. Scoteam ciorapii din picioare. În camera era un cuptor de caramida. sub o patura zdrentuita. Tusind. Peste ei ne culcam. Salteaua era umpluta cu paie. În câteva minute gamela era goala. Acum. mai crescura. A mers pe urmele generalului Dragalina si ale lui Eftimie Murgu. Razele soarelui ne mai încalzeau putin. În loc de manusi aveam niste ciorapi trasi pe mâna. ca de la caldura corpului. unde este înmormântat. ne culcam în graba. A murit în ziua de 4 ianuarie 1995. ne uitam unul la altul si ne îndemnam la rezistenta. mai venea în spatele nostru gardianul. Pamântul era înghetat la mare adâncime. de pâine. daca ne-am încalzit un pic. De abia ne astâmparam foamea. Granicer si el al Comunitatii de Avere din Caransebes. Printre rafalele Crivatului. pâna când a început sa se desprimavareze. Toma îmi spunea sa nu ma las. fara sa reusim a ne satura. Eram extenuati. când veneam obositi de la munca. trecea timpul si se apropia ora plecarii în lagar. cu mâinile înghetate si picioarele amortite de frig. si-i puneam între cearsaf si saltea. Numai asa mai reuseam sa ne încalzim. îi puteam încalta din nou. Groapa dupa groapa. începeam iarasi munca si lupta cu Crivatul.tarie în destinele neamului nostru. ne frecam mâinile si ne scuturam parca de rele. Când ajungeam la 30 cm. Rebegiti de frig si uzi la picioare de zapada framântata în atâtea ore de munca. Respiram anevoie în zvâcnete de inima. . la vie. De abia se dezmortea camera si lemnele se si terminau. cu gerul. adâncime. A doua zi. în bine. ca trebuie sa ajungem acasa. amintindu-ne de frumosul trecut. pe rând în groapa. o data cu caldura soarelui. Acest ritm de munca a tinut tot timpul iernii. Asa. ne bagam cu picioarele. Tot timpul lucrului nu mâncam nimic. Trudeam din greu pâna reuseam sa sapam câte o groapa. În calea Crivatului. Înfrigurati. uzi leoarca. ne îndreptam spre baraca noastra pentru a ne odihni si noi cât de putin.

Fi-va oare si sfârsitul urii dintre oameni? Fi-va oare începutul mileniului III si al secolului XXI un început de dialog cu Dumnezeu? Al credintei si al dragostei între oameni? Se va realiza oare acea armonie pe glob si unitate între oameni si popoare? Fa. Moartea si-a luat partea ei din oameni. ne gasim la sfârsit de secol XX. ne dezbracau în pielea goala si ne faceau control. Acum. Ce eram noi slabiti si amarâti pâna la declansarea epidemiei si ce ajunseseram cu totii dupa boala. Peste lagar se abatuse o epidemie de gripa numita asiatica. cu febra mare. Când a aparut gripa. sfârsit de mileniu. STAFIILE DE LA NOUA-CULME Era pe la începutul verii anului 1959. dureri de cap. Raiul bietului om. Asta mi-a fost crucea. Ne încurajau cât puteau. Cred ca nimeni si niciodata nu va putea reda prin cuvinte infernul trait de noi toti în împaratia comunismului. Plecam cu noaptea în cap la vie. ca în numele sutelor de mii de eroi si martiri. Zaceam în pat. Asa se scurgeau clipele vietii noastre în infernul comunist.” Sfârsit de secol. gardienii ca o haita de lupi ne sculau din somn. Primisera de la infirmerie numai termometre. la perchezitie. În tot timpul închisorilor. În felul acesta ne luau si putinele clipe de odihna. care si-au dat viata pentru mai bine. al carui principiu de viata a fost ura. cu tot cortegiul simptomelor acestei epidemii. În plina iarna. II. Ne pregateam de munca. în fiecare baraca s-au numarat cu zecile bolnavii. fara pofta de mâncare. un loc al patimirii neamului românesc. dezvaluit lumii prin presa comunista. într-o galagie infernala. hotia. când va istorisesc aceste clipe de iad traite de noi. Printre cei care picasera la pat eram si eu. Doamne. scaldate de razele soarelui stralucitor.de abia adormiti. Nu adormeam bine si suna desteptarea. cei care am supravietuit. sa se realizeze acea dragoste crestina între toti fiii Pamântului. ateismul. ameteli. niste stafii. Cu noi aveam multi medici.. minciuna. Nu aveam nici un fel de tratament. în miez de noapte. n-am scapat ocazia ca acolo unde-i rau sa nu fiu si eu. ca astazi sa va pot povesti o mica parte si dupa puterile mele. Traim dictonul latin: — “Homo homini lupus est. se ascunde undeva. Ei se îngrijeau de noi cum puteau. secolul cruzimii. printre usoare coline. afara ningând pe noi. unul mai prapadit ca altul.. . În mijloc de tara dobrogeana. frumoasa ca o gradina de rai. Dar Dumnezeu m-a ajutat sa scap din toate închisorile.

ca ale minerilor. nu aveam voie sa stam în pat. Bolnavii nu prea puteau sa se ridice la geam si sa priveasca în curtea lagarului. De când ne sculam si pâna la culcare. Din cauza epidemiei de gripa. Regimul acesta de camera îl aveam cu toti. mâinile se balanganeau pe lânga corp. singura baraca unde nu erau varuite geamurile era infirmeria. aici la Noua-Culme. ca sa nu se poata vedea ce se petrece prin lagar. de abia reuseam sa ne odihnim un pic. mai rau ca într-o zi de munca. despre care s-a dus vestea în toate colturile pamântului. În camera sau la lucru. ca-ntr-un amurg. Am rezistat. picau în pat istoviti. Clipa de clipa traiam în chinurile iadului. Pe mijlocul camerei era o banca pe care de abia încapeau zece oameni. unde am facut peste opt ani de închisoare. claie peste gramada. Aici la Noua-Culme era mai rau ca la Aiud. seara la culcare. care se asterneau pe noi lovind pe unde nimereau. lung de doi metri. Desi erau multe geamuri. dar nici pâna azi nu l-am uitat. ne vâjâiau urechile. Cei care erau la camera. pe din afara. Acolo erau gealati cu bâtele în mâinile lor. cei care ieseau la lucru aveau iadul lor. la stuf. Asa am fost internat la infirmerie. acolo era Noua-Culme. mi s-a redeschis procesul pulmonar. chiar si cei care nu puteau iesi la munca. chinurile se consumau fara exceptie. Cei de la munca nu mai aveau nevoie de plimbare. Bineînteles. Ajunsesem aici dus pe targa. În restul baracilor domnea umbra mortii. ne durea spatele. Calvarul nostru. iadul de la Noua-Culme îl depasea. Odata. Cei 40-50 de oameni. Desi Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din tara. Daca îndrazneam sa ne asezam un minut pe pat se deschidea usa si eram chemati afara de gardian. la ora 9 seara. Acest fel de viata s-a desfasurat pe un lung sir de ani. asa cum am mai spus. Toate geamurile erau date cu var. când am fost dusi la Periprava. Se murea pe capete. pe rând numai. . din septembrie 1958 si pâna în mai 1960. Fiecare baraca avea doua camere unde încapeau cam 40-50 de oameni. se miscau muncind. calvarul neamului românesc în raiul comunist. În tot lagarul Noua-Culme.Acolo era iadul. Nu exista plimbare. am avut si eu norocul sa fiu mângâiat de un astfel de par. Ne dureau picioarele. Eu l-am apucat aproape doi ani. fiind prea batrâni sau bolnavi. lumina era slaba. Nimeni care a trecut prin Noua-Culme nu poate spune ca a avut norocul si a scapat într-o zi fara a fi batjocorit. prin luna iunie 1959. despre care am mai vorbit.

un mare român si bun luptator. Închid ochii si nu-mi vine sa cred. Medicamente nu erau. cei din echipa lui Turcanu. La el boala a facut ravagii. îsi ducea greul bolii cu multa seninatate. acum s-a redeschis. ostasul Iancului. asezat într-un pat în coltul din dreapta al salonului. despre care vorbeste Dumitru Bordeianu în cartea sa. . Nu era sal mai cunosc. cu ocazia sfintirii monumentului. Misu Dragomirescu n-a putut depasi pragul mortii. Mihai Dragomirescu. El era acela care în 23 ianuarie 1949. Aurica Visovan a fost luat de securitate de la Noua-Culme si dus la interne. O adevarata stafie. În iadul de la Noua-Culme ne gaseam acum doi stranepoti ai ostasului Gheorghe Berda. Parca-i sunau ciolanele în vânt. Mi-a ramas un prieten foarte bun. din Orastie de loc. cu tot satanismul din ei. El este unul dintre titanii de la Pitesti. parasita acum. Într-o dimineata de iunie 1959. cu un cer senin si soare stralucitor. În coada convoiului îl recunosc pe unchiul meu Petru Berzescu. N-au reusit sa-l înfrânga. Toti care au avut odata un proces pulmonar. O data cu noi au fost adusi Aurica Visovan si Misu Dragomirescu. împreuna cu celalalt unchi al meu. asa arata Petru Berzescu. În prezent este la Alba-Iulia. cu patru nepoti pe lânga el. unul bolnav în infirmerie. stiindu-l un bun român si mare luptator împotriva comunismului. la Aiud. I s-a intentat un nou proces. Acolo era o coloana de vreo 70 de detinuti. tare în zori. În prezent este la Sighetul Marmatiei. cu multa dragoste de om. Gemea infirmeria. unchiul meu. Ca mine au fost adusi mai multi detinuti. numai os si piele. N-a mai fost chip sa-si revina. M-am întâlnit cu el în 14 septembrie 1994. Martin Copaceanu-Rica si cu Martin Moatar. iar altul. 1994. Într-o dimineata. ma petreceau de la întâlnirea mea cu Spiru Blanaru. Ion Berzescu. luptator în armata Iancului. Nu dupa mult timp. Era licentiat în stiinte economice. despre care am mai scris. o stafie. pe albia canalului. si-a dat duhul. Un schelet batut de vânt si sustinut de parul vietii. decât aspirina si termometre. schelet îmbracat în piele. spre Slatina-Timis. Toti din salon l-am plâns. cu ani în urma. El era stranepotul lui mos Gheorghe Berda Berzescu.Aveam febra mare si expectoratie din abundenta. cu un iz de nostalgie a vietii din libertate. la Aiud. cautând sa-l condamne la moarte. care mergeau la cariera de piatra. Si cu el m-am întâlnit tot în 14 sept. Ori cu acestea. Sa încep cu Ion Lupu. pe la sfârsitul lunii. privesc si eu pe geamul infirmeriei în curtea lagarului.

pe un pat al infirmeriei. Flamând si gol se ducea sa trudeasca la piatra. eu as fi fost dat afara din infirmerie. stafie cum era el. din acea vara fierbinte a lui 1959? Nu stiu. de conspirator. tinea un târnacop. iar Ion Banda dat afara de la munca lui. os si piele. ne duceam greul în lagarul mortii de la Noua-Culme. în acea vara din 1959. piele si os numai. reusind la rândul nostru sa-l . Îl cunoscuse bine pe uica Patru. El flamând si straveziu în lumina soarelui. din armata Iancului. Prin colonie el se misca mai liber.Mergea la munca. la piatra. o crescatorie de porci. Asa arata. Doar atât stiu. la neputinta si la sunatul ciolanelor în vânt. dar cu mult suflet. luptator si el în miscarea de rezistenta din Banat. Daca am fi fost prinsi. profitând de libertatea lui. cu pâinea ascunsa în sân. sa silniceasca acolo. de pâine. câte o gamela de ciorba. acum. de abia-si potoleau foamea. Veneau seara în amurg si luau masa. Eram în subzistenta ministerului sanatatii. Ce s-o fi petrecut în sufletul însingurat al lui uica Patru. cu ochii în patru. în acele zile grele? Cum s-or fi desfasurat gândurile lui. strabateam. ca-n osânda amândoi. iadul de la Noua-Culme. la o parte. Aveam dreptul la 750 g. Cel de Sus ne-a ajutat însa. atunci. se strecura printre oameni pâna la uica Patru. iar eu. cu ochii în zare. În vremea aceea lagarul avea în curtea lui. La infirmerie mâncarea era mai buna. alaturi de Spiru. dându-i pâinea cu mult sânge rece. prânzul si cina la un loc. În felul acesta l-am putut ajuta pe uica Patru. traiam nostalgia locurilor de lupta. În mine s-a declansat un proces de revolta al neputintei. Nea Ion Banda. al setei de a plati odata si odata calailor ceea ce se cuvine. Asa stând lucrurile. Cautându-ne unul pe altul. Unchi si nepot. l-am rugat sa-i dea o bucata de pâine de la mine. cu mult risc. încolonat în convoiul care mergea la cariera de piatra. De la lupta cu pistolul mitraliera în mâna împotriva comunismului. În fiecare dimineata îi dadeam lui Banda câte o bucata de pâine pe fereastra de la camera mea. cu mult curaj. Îngrijitor era Ion Banda din Rusca. ros de o boala de plamâni. nepotul lui de frate. În noi mai ramasese numai sufletul si nadejdea în mai bine. în arsita soarelui. Cu adevarat era un mare risc. aproape de Teregova. În mâinile în care tinea atunci pistolul. Cu aceeasi mâncare insuficienta. Mos Gheorghe Berda Berzescu. al nemultumirii. Cu el trudea la scosul pietrei. pas cu pas. din aceeasi tulpina a luptatorului de la 1848. uica Patru.

mai ales. al anului 1959. Ca principiu este numai binele. care genereaza din imperfectiune. A realizat dialogul cu Dumnezeu. În lagarul mortii. Ca-n orice lagar sau închisoare. în lupta de rezistenta si de înfrângere a comunismului. Este drept ca a fost ajutat de Mircea Vulcanescu. Noua-Culme. El ne enunta continutul notiunii de moarte. îi parea rau ca ma lasa aici. fara sfârsit parca. a armoniei. în tot complexul ei de existenta. ne indica noua. fara sa fie de specialitate. urmând sa fim transferati în alta parte. este creata în baza unei legi. Ne luptam cu viata. sub conducerea maresalului Ion Antonescu. Spera în mai bine. Când a venit de la Aiud. raul se tine scai de noi. Prin Noua-Culme si prin întregul gulag românesc si îndeosebi prin Marea Revolutie din Decembrie 1989. În fiecare dimineata noi ne vedeam la geam. Deci este o negatie. S-a comportat în mod exceptional. În timpul razboiului. desi azi. se afla si generalul de artilerie Nicolae Stoenescu. în iad. MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME Lagarul mortii trebuia sa-si defineasca prin fapte numele. Asa cum am mai spus. În acelasi timp. S-au scurs zilele-n sir cu munca silnica în spate. cu noi. el a fost ministru de finante. Raul nu este altceva decât o absenta a binelui. Unde? Nu stia nimeni sa ne spuna. mai la dos. Îi spusese Banda sa se uite. însa. moartea începuse sa ne învaluie în mantaua ei din ce în ce mai mult. În acest lot a intrat si unchiul meu. prin destin parca. De plecare s-a bucurat mult. mângâind pe cât era posibil niste fete palide de stafii. neamului românesc si mai târziu lumii întregi ca am pasit pe culmi în afirmarea noastra si. Prin aer plutea speranta în mai bine. trebuie sa fie si o iesire din impas. neamul românesc a facut un salt pe verticala. Într-o baraca cu geamurile varuite. în vara anului 1959 se declanseaza o epidemie de gripa numita “asiatica”. poporul român. Sa luptam chiar cu pretul vietii împotriva raului. unde razele soarelui patrundeau slab de tot.ajutam pe uica Patru. Se vede bine ca lumea aceasta. în acest iad. i-au dat 72 de luni pedeapsa administrativa. Gardienii nu prea veneau pe acolo. Spre toamna auzim ca se formeaza un lot de câteva sute de oameni. dupa puterile noastre. Noua-Culme. Ne tinea la curent cu tot ce se întâmpla în lagar. ca om si ministru. Era un loc ferit de ochii administratiei. Petru Berzescu. un alt mare om de cultura al . din acest colt de lume. adica 6 ani lagar. cu tot raul din ea. Sa speram în el.

neîngrijit de nimeni si este înmormântat în zdrente. cu drapelul românesc pe piept. Acum pot depune marturie de felul cum a murit si cu mine sunt miile de detinuti care au trecut prin lagarul mortii. se dovedeste a fi foarte capabil. A fost aruncat într-o groapa. într-un adevarat iad. care au fost strapunse de gloantele trase de generalul Macri. când generalul Stoenescu a murit. cu niste zdrente pe el. luptator împotriva Comunismului. cei care în 22 Decembrie 1989 ati jurat. moare un alt general în închisoare. dar si un martir în lupta de rezistenta împotriva comunismului. s-a facut o mare nedreptate. domnilor. Deci. fara putinta de a te odihni ziua pe pat. în revolutia din 1989. Este înmormântat cu onoruri militare. A fost un mare luptator împotriva Comunismului.poporului nostru. Acei ce vin dupa noi sa judece drept si sa decida. Strig în auzul întregii lumi. Nevoile de organizare a armatei au aparut instantaneu. Preotii prezenti în lagar s-au rugat în tacere si au slujit generalului nostru slujba de înmormântare. drapel ce fusese sfintit de sângele curs din piepturile goale ale tinerilor. adevarului si frumosului? Ca veti deschide larg portile democratiei? De ce ati profanat drapelul pe care piepturile strapunse de gloantele lui Macri l-au sfintit? Eu am fost prezent în lagarul de la Noua-Culme. cu drapelul pe piept. într-o cumplita izolare. La moartea lui. Într-o încapere dintr-o baraca. unul din vinovatii genocidului din Decembrie 1989? Unde sunteti. În zilele noastre. fara lumina. în fata tarii. professor la Scoala de Razboi. A murit la Aiud. ofiter superior de artilerie. ca un cersetor. noi am cântat în gând “Cu noi este Dumnezeu”. generalul Macri. Fusese închis sub acuzatia de genocid. în primavara anului 1991. a murit stors de boala si de batrânete. sau generalul Macri. La arma artileriei a fost propus Nicolae Stoenescu. s-a comis un sacrilegiu. Generalul Nicolae Stoienescu se numara printre marii generali ai armatei române în tara întregita la 1918. fara aer. ca veti sluji poporul în numele binelui. în timp ce un vinovat de genocid este înmormântat cu onoruri. Acesta a fost generalul Nicolae Stoenescu. Noi am facut ce am . în conditii inumane. Unde este dreptatea? Generalul Nicolae Stoenescu moare la Noua-Culme. care a murit ca un erou în lagarul mortii de la Noua-Culme în vara anului 1959. ca un erou. fara sicriu. fara sicriu. Cine este cu adevarat erou al neamului românesc? Generalul Stoenescu. pentru ca la o tara mare trebuia si o armata puternica.

de cele mai multe ori. Cu cele necesare la noi. multimea de caisi aparea ca un colt de rai. Eram robi si nu aveam dreptul la cuvânt. Voi. Tavalugul rosu trecuse din nou peste poporul nostru. Împreuna lucrând si povestind. visând la mai bine. De cele mai multe ori am . un ferestrau de mâna si doua foarfeci de curatat pomii. De-a valma. de a supravietui. spre apus. soldatii care ne încadrau erau cu ochii pe noi si cu degetul pe tragaciul pistolului mitraliera. Ne deplasam pe covorul verde de iarba. Fiecare echipa avea o scara dubla. Ne gaseam tot în sectorul fermei de stat Nazarcea. Desi eram în lagarul mortii. pâna pe culme. sa vietuim. ati profanat ceea ce altii au sfintit cu pretul vietii. ne desfasuram în livada. Schelete fiind. De la magazia de unelte se formau echipele de lucru. libertatea de a gândi. Si am reusit sa mai traim. ÎN LIVADA CU CAISI Începuse sa se desprimavareze. Începuse taiatul pomilor de uscaturi. În urma noastra veneau gardienii. În fata ochilor. Coltul ierbii înviat ne îmbia la lucru. livada se desfasura pe o alta panta lina în jos. Omenescul din noi îsi cerea dreptul sau. Eu eram cu Ion V. unde erau cladirile livezii. cei care am luptat si acum la batrânete înca mai luptam. Închideam pentru o clipa ochii si ne credeam liberi. cei ce ati condus tara la înmormântarea gen. ne trezeam parca la viata. tinerii si batrânii tarii au umplut închisorile si lagarele. cu sufletul curat. Era prin martie 1959. Georgescu. Dupa ce am terminat lucrul de la via din Nazarcea. Trebuia numai sa silnicim în munca. rugându-ne. din câte doi detinuti. de a trai. De dorul de a trai. aratând ca niste stafii. Noi. De acolo. ca gâzele pamântului. Dar. cei înfrigurati si chinuiti din Noua-Culme. Soarele parca se mai apropiase de noi. Era un pic mai departe decât via. tot încolonati si tinându-ne de brat. veneam pe jos. Asa cum am mai scris. Livada era asezata tot în dreapta soselei. de a realiza. mai prindeam si noi puteri când razele soarelui ne învaluiau. Eram amortiti de frigul iernii dobrogene. Macri.putut. Se mai încalzeau bietele oase. curatindu-i de uscaturi si facând si taierile de rod. credem cu tarie ca Dumnezeu este cu noi. anul marelui val de arestari în tara. Sfârsiti de crivatul pustiitor de la rasarit. Prindeam si noi viata. am trecut la livada de caisi. voiam sa biruim. nu stiam cum trecea timpul. Sa stiti ca odata veti plati în fata istoriei. ne înclestam în disperare de viata. De la sosea urcam o panta lina. Pentru lucrul din livada au fost scosi mai multi oameni. de la cais la cais. cum mergeam la Nazarcea. cu mici portiuni de teren drept. Erau zile când noi veneam cu remorca la lucru. Li s-a parut lor c-au mai ramas liberi dintre cei mai buni români. Soarele dobrogean parca ne-a trezit la viata.

de a apara si promova fiinta neamului românesc. senin la fata si parca luminat. Flamânzi fiind. În povestirile lui. Era amarui. Capitanul îl întâlneste pe prof.” Dupa un anumit timp. îmi spune: —“ Mai Tase. Nae Ionescu si-l antreneaza la o discutie: — “Domnule professor. domnule professor. Acum. Se parea ca-i dicteaza cineva. printre caisii treziti la viata. I. În aceasta livada de caisi am avut si clipe de fericire. Pe umerii nostri apasa sarcina pe care ne-am luat-o la Icoana în fata lui Dumnezeu. Ma voi stradui sa gasesc acest lucru. Dar fara voia lui Dumnezeu nu se poate. Adesea. Suntem o miscare de mase. cea mai puternica la ora actuala. Nae Ionescu. Doresc sa-mi gasiti un text biblic. Eu nu cred ca cineva va putea gasi asa ceva. Nae Ionescu vine la Capitan si-i spune: — “Capitane. Lega vorbele rar si apasat. eu as putea în 24 de ore sa ocup aceasta putere. când suntem un milion de membri cu simpatizanti cu tot. zice Capitanul. — “Vedeti. întepenita pe câte o ramura. mai bine de o luna. uitând de noi. o dezlegare din învatatura crestina. de istorie si mai ales din viata Miscarii Legionare. dar nu va promit nimic. prin care sa-mi permita sa declansez o revolutie armata pentru a cuceri puterea de stat în România. prof. într-un calm desavârsit. Georgescu avea grija sa-mi destainuiasca si lucruri mari. Codreanu si prof. mâncând sâmburele. traind din plin cele auzite.” — “Capitane. ne miscam de la pom la pom. Asta este o realitate. nu am reusit sa gasesc nici un text din Sfânta Scriptura în legatura cu ceea ce mi-ati cerut. în zvârcolirile de iad ale lagarului. Prin el îl cunoscuse pe Corneliu Zelea Codreanu. a legat o alta discutie cu Profesorul.” La cele auzite de la Nae Ionescu. Cu Ion V. ni se pareau deosebit de gustosi. Steinhardt le semnalase în iadul închisorilor. cu gust de migdala. as vrea sa stam mai mult de vorba asupra unei probleme care ma preocupa de multa vreme. Probleme de cultura. Georgescu am trait aceste clipe. la Bucuresti. . îmi cereti un lucru extraordinar de greu. Din marturisirile lui am înteles ca fusese ucenicul lui Nae Ionescu. sa fii acum atent la ceea ce-ti voi spune. Îti voi reproduce o discutie între Corneliu Z. Pentru mine este de o mare importanta. Îl ascultam cum îmi povestea. Din când în când mai gaseam câte o caisa uscata. Într-o buna zi din vara anului 1937.V. Si asa povestind. Din acest dialog se contureaza personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. Corneliu Zelea Codreanu. O luam si o spargeam.avut timp frumos. Într-o zi cu mult soare si cu o boare de liniste în aer. din vara anului 1937. se întâmplau si acele momente sublime pe care N.

am cautat si eu acest text biblic. A stat mult timp în jurul lui Nae Ionescu. Acesta a fost profesorul universitar Ion V. îmi povestea adesea despre discutiile avute cu Nae Ionescu. în anii de închisoare. pregatindu-si teza de doctorat în teologie. N-am reusit sa-l gasesc. uimindu-si profesorii din comisie prin felul cum a sustinut-o. Cândva acest lucru va fi o piatra de temelie la unirea întru Hristos a celor doua mari biserici. Îl considera ca primul si cel mai mare gânditor si filozof care a creat scoala în cultura româneasca. Georgescu. cel mai mare din 5 copii. muncind din greu. a lasat o dâra de lumina. în mijlocul celorlalte popoare. Întors în tara. Noi trebuie sa mergem pe drumul convingerilor. A studiat teologia si literele la Universitatea din Bucuresti. jud. Acolo a stat doi ani. în comuna Bascov. Iata-l cu doua doctorate. În clipele de ragaz. cât am stat la Polul Nord. culegând toate datele cerute de studiul lui de specialitate si pregatindu-si cu multa sârguinta teza de doctorat. Capitanul a fost inspirat când a plecat pe drumul revolutiei spirituale. Nu dupa mult timp. îmi spune I. În Rusia. dupa doi ani de studii.Trebuie sa dovedim lumii ca si poporul român. N-a fost pentru violenta. au facut primul pas în împacarea si unirea celor doua mari biserici. pasind prin viata. timp de aproape 11 ani. în privinta unificarii. deschis cu multi ani în urma. are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit. a ocupat postul de secretar al facultatii de teologie din Bucuresti. Georgescu. Noi am declansat o revolutie spirituala. GEORGESCU Încerc sa daltuiesc figura unui om care. Dupa pregatiri minutioase. cu urmele pasilor lui adânc înfipte în lutul tarii. MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. ma duce gândul la dialogul început între Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica. Ion Mota si Vasile Marin. care trebuie dusa la îndeplinire. trei feciori si doua fete. îsi sustine si teza de doctorat în istorie la universitatea din Bucuresti.” — “Asa s-a încheiat dialogul între Corneliu Zelea Codreanu si Nae Ionescu. îsi sustine teza de doctorat în teologie. Eu de atunci. l-am cautat neîncetat. S-a nascut în 13 ianuarie 1909. Dupa ce si-a luat licenta în teologie si istorie. În timpul acesta era asistent si secretar la facultatea de teologie din Bucuresti. iubindu-si neamul si glia stramoseasca de pe înaltimile lui Petre Tutea. în care a trait. Fiu de taran. . dar fara violenta.V. fiindu-i un apropiat ucenic. ca teolog. prin jertfa lor pentru Hristos. Arges.” Acum când scriu aceste lucruri. s-a dus la Atena pentru studii de specialitate. de când Nae Ionescu mi-a împartasit cele discutate cu Capitanul.

Horia Sima lasa la conducerea Miscarii Legionare din tara pe Ion V. axata pe coordonatele neamului si constantele crestine ortodoxe. în schimb. Calculat. dintr-un început. pâna când i-au retras bursa. tot prin Nae Ionescu.Dintre toti gânditorii nostri. Vintilescu reuseste sa-l trimita pe front pe Ion V. botezata de el “rebeliune”. dupa ce se decreteaza Statul national legionar. i se propune un post de ministru în guvernul format de Gen. Vintilescu prinde aripi. Prin Nae Ionescu cunoaste bine fenomenul legionar. sa i se permita sa se ocupe de formarea omului în spiritualitatea crestina ortodoxa a facultatii de teologie din Bucuresti. a trimis pe multi dintre ei la studii în strainatate. Georgescu pas cu pas. Georgescu.V. Din aceasta pozitie avea un ascendent asupra profesorilor facultatii. un oportunist. Cei din jurul regelui Carol al II-lea au uneltit împotriva lui. care era cu toti cei care erau la putere. Se integreaza revolutiei spirituale a poporului nostru. reusind pâna la urma sa-i anuleze plecarea la studii. Plecând din tara. Din acel moment Vintilescu i-a devenit dusman de moarte. Avea ca subiect “CIVILIZATIA DIN BELUCISTAN”. pregatind astfel elita de mâine a culturii neamului nostru românesc.” La auzul acestei înfruntari otelite. Pe umerii lui apasa o sarcina grea. ajunge titularul catedrei de Istoria Biblica la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Îl urmareste pe I. Georgescu. Ion Antonescu. Obtine o bursa “Humboldt”. Paralel cu studiile de teologie. Îl stiau ca facând parte dintre ucenicii lui Nae Ionescu. fara nici un cuvânt. Destinele neamului alaturi de Horia Sima sunt în mâinile lui. Georgescu. Stiindu-l o lichea. Parintele Vintilescu. Nae Ionescu a avut cei mai multi ucenici. În 22 iunie. Iata ca. drumul spinos îsi deschide portile pentru Ion V. Se pregatea sa plece în Belucistan. Cere. . Din prea multa modestie refuza. În situatia aceasta îl prind evenimentele de la 23 august 1944. Dupa lovitura de stat a lui Antonescu. vine la I. Dupa doi ani de front. În domeniul acesta îsi alesese o lucrare care necesita multa munca si cercetari îndelungate pentru elucidarea ei. În 1940. Prin uneltirile lui.V. se întoarce la catedra. îi întoarce spatele si pleaca. Fiind bine pregatit. România declara razboi Rusiei. îi spune: — “Parintele Vintilescu. Georgescu si-i cere sfatul cum sa ajunga sa stea de vorba cu Horia Sima. Era unul din vârfurile Miscarii Legionare din tara. se ocupa si de studiile de istorie universala. Ajunsese acum conferentiar la catedra de Istoria Biblica. În timpul acesta — 1937 — este arestat în mod abuziv si tinut doua luni. sa stiti ca Horia Sima miroase de la distanta lichelele.

Singurul lui raspuns era: NU. neodihna si batai. venea de la facultate. întrebându-l de sanatate. Asa. a fost dus direct în fata lui Beria. De aici. sumar îmbracat de vara. Acasa îl asteptau doi copii. numai ca sa-i poata întretine pe cei . urcat în avion si dus la Moscova. În învalmaseala gândurilor se trezeste cu doi barbati în floarea vârstei în fata. pe la sfârsit de luna. în plina zi de vara a anului 1945. rapirea lui Ion V. Rapit de rusi. Ion V. prinzându-l de brate. Georgescu. Se mai oprea din loc în loc. sete. noapte de noapte. Cu multa greutate a gasit de lucru la un atelier de fierarie în Bucuresti si anume la forja. Sotia a executat tot felul de munci. Georgescu. atitudinea lui a fost una singura — N-a acceptat nici un compromis. În tot timpul anchetelor a fost supus la presiuni neobisnuite. Mirarea si întrebarile se desfasurau de-a valma în capul lui. La toate încercarile. Razvan si Bogdan. În avion. agale. cu o masina. anume ca vor lua masuri si asupra sotiei. si-a dat seama ca-i rapit. si sotia Ariana. spre casa. Georgescu. Pe el nu l-a speriat nici amenintarea cu moartea. Ion V. se faceau presiuni asupra prof. tot timpul. Aceasta se confirma si prin ceea ce voiau sa obtina de la prizonier prin anchetele facute asupra lui timp îndelungat. sub presiune. la 36 de ani. Dupa ce si-a revenit din starea aceea de om bulversat.Într-o zi de august 1945. Ajunsi la Moscova. de la aeroport. Georgescu se poate spune ca a fost facuta de Beria. uitându-se pe la vitrine. Ne gasim la marea închisoare din Moscova — Liublianka. rapit de pe strazile Bucurestiului. Deci. Fiind sumar îmbracat. Îl obliga sa intre în masina si zboara cu el pâna la aeroport. cu toate metodele binecunoscute de noi toti care am trecut prin infernul comunist. unde zoriti îl arunca de-a valma în avion. cu seninul cerului scaldat de razele soarelui dogoritor. în avion a îndurat de frig ca-n timp de iarna. L-au amenintat si cu familia. Cei doi îl încadreaza între ei. pantaloni albi si cu sandale în picioare. cu o camasa cu mâneci scurte. Intuia ca-i un drum poate chiar fara întoarcere. Iata-l pe Ion V. sub toate metodele de ancheta. sa bata cu barosul. îl poftesc cu ei pâna la masina. Sotia a fost amenintata si data afara din serviciu. cu mult calm. cu foame. cei doi mascau multa bunavointa si respect. Pâna la urma au trecut si la aceste lucruri. într-o româneasca perfecta. ajungem în luna octombrie 1945. Zi de zi anchetat si torturat.

Din când în când. când se întorcea de la . Georgescu a fost condus într-o alta celula. la un moment dat. Într-una din zilele lui octombrie 1946. cu peretii si tavanul lacuiti cu negru. discutând. Georgescu era zavorât într-o camera de supliciu.doi copii. De atunci. Raspunsul a fost NU. Fusese seful Miscarii legionare în tara. Iata deci programul de zi cu zi al prizonierului: în miez de noapte plimbarea. Un an de zile n-a vazut lumina zilei. în închisoarea Liublianka. Într-o noapte cu stele multe pe cerul Moscovei. au recurs si la alte lucruri. si va realiza cele propuse. la Moscova. Din când în când. galagie. n-a raspuns nimic si a plecat. zdrobind încercarile de rezistenta. sub senilele tancurilor rusesti. obligând-o chiar sa divorteze. Atunci când. Aerul era conditionat. un ostas credincios al lui Horia Sima.V. pe terasa închisorii. mai murdare. profesorul Ion V. raspicat. mai venea câte un ofiter în timpul plimbarii pe terasa. în tara. Mai târziu. fiind întrerupta chiar si fraza. deci. o mare de lumini. în camera instalat un microfon. l-a întrebat pe ofiter: — “Ce-ati face d-voastra daca odata ati descoperi pe Dumnezeu dupa o stea. cu un bec de 500 de lumini pentru a-i strica ochii si sanatatea. muzica. ancheta a luat sfârsit. Asa s-au tinut lant anchetele si presiunile asupra lui. foamea. pe care acum o priviti cu atâta indiferenta?” Ofiterul s-a uitat lung la el. Ochii îl jenau din cauza luminii prea puternice a becului. în afara de gardianul care-l pazea si avea grija de el si vorbea româneste. fara lumina soarelui. pâna prin luna octombrie 1946. un adevarat infern. Razvan si Bogdan. Toate acestea i se aplicau în mod deliberat prizonierului pentru faptul ca nu rostea alt cuvânt decât NU. setea si neodihna. I.30. Permanent era supravegheat. Avea. pe la orele 11. n-a mai venit nimeni la el. În camera îl chinuiau lipsa de aer. Pe jos era ciment mozaicat ca-ntr-o baie. se implanta comunismul. n-a vazut fata de om. mai mare. Prin gura canalului venea un zgomot ca de frigider. profesorul Georgescu. cu gura de canal pentru scurgerea apei. ziua prin gura de canal se auzeau tot felul de strigate. În tavan era montat un bec de 500 de lumini. când i-au promis solemn ca daca va primi sa lucreze cu ei. gardianul. mergând în Apus. De acolo se vedea Moscova noaptea. La plimbare era scos numai în miez de noapte. cu peretii si tavanul lacuiti în negru. Camera nu avea nici o fereastra. asupra ei. îl vor pune în locul lui Petru Groza.

Dupa doi ani de anchete si suplicii în marea închisoare Liublianka din Moscova. Georgescu. Ion V. vine la prof. n-a întâlnit nici un român. Georgescu este dus într-un lagar de munca din nordul Siberiei. Georgescu. continuându-se ancheta de la aceeasi fraza întrerupta. Ne întrebam acum. Cei mai revoltati împotriva regimului erau rusii. a muncit din greu. niciodata. Uhta. la ce au folosit toate acestea? Acum. Aici n-a stat mult si a fost scos la suprafata. exact la aceeasi ora — 11. Frigul îl chinuia greu de tot. Asa s-au scurs zilele anului de izolare si-n octombrie 1947. La un moment dat lagarul ramâne fara medic. dupa un scurt interval de convietuire cu rusii. Conditiile de viata erau grele. de acelasi ofiter. îi dadea câte o bucata de pâine. Le era frica de evadare sau razvratire. Era asa de frig. În asa fel a fost pazit de securitate încât nu a reusit. Ion V. În soapta îi spunea s-o manânce repede. pedeapsa administrativa.plimbare. Se împrietenise bine cu ei. polul frigului. Aici unde era polul frigului. Numai dupa aceea chinezii. când în Rusia Partidul Comunist nu mai are puterea. De aici se poate conclude la ce tehnica au ajuns în a distruge tot ce-i omenesc si a anula orice personalitate din om. Verhoiansk — polul frigului. În tot timpul lagarului. Din toata ancheta nu s-a putut ajunge la intimidarea lui Ion V. Mai tâsnea din când în când acea bunatate a omului de pretutindeni. I-au dat 20 de ani de lagar. în toti anii lui de patimire în gulagul rusesc. Cei mai multi se îmbolnaveau de inima. ca daca scuipai. unde a muncit la exploatarea lemnului din padurile Siberiei. farâma din divinitatea sadita de Dumnezeu în adâncul fiintei umane. omul nu putea sa reziste mult. N-au reusit sa-l condamne. Pe lânga rusi si chinezi mai erau si alte nationalitati. sa întâlneasca un român. care se ocupa cu dosarele detinutilor.30 — în aceeasi zi. a fost bagat în mina. Irkutsk. cei mai multi cu care a stat împreuna au fost rusii. Pe unde s-a dus. . sa învete bine limba rusa. a fost chemat la ancheta. Vorkuta. Pe cei care i-a cunoscut mai bine dintre straini erau chinezii. Ajunsese. dar mai putini. Ofiterul politic. exact ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat. De mentionat este faptul ca prof. Ajuns la Verhoiansk. saliva pâna jos ajungea ca o piatra. Krasnoiarsk.

prin el securitatea îi facea tot felul de sicane sotiei sale. ajuta-ma. doctor în istorie si teologie. Viata acestui om. Sotia si copiii au fost scosi în drum si-n casa a intrat un ofiter de securitate. Cu greu scapa de acolo. Cu toate acestea. El era. care era proprietate personala. ma rugam lui Dumnezeu. esti prietenul meu si-ti marturisesc din intimitatile mele. Niciodata. Sotia a trebuit sa divorteze pentru a putea creste copiii. nu ma parasi!” — M-a ajutat si am venit si-n tara. Pe dosarul lui scria “doctor isteolog”. Adica. spitalul era improvizat într-o cladire facuta din lemn. numai si numai Ion V. La vremea aceea nu se mai putea afla nimic de acasa. constituie una din marile epopei ale neamului nostru. Îi explica politicului acest lucru. Intuia ca cei de acasa. dorul de tara sa-l usuce si gândurile sa-l macine.V. Georgescu. Georgescu sa fie în acelasi timp si un mare credincios. sa scape de urmarirea securitatii. când ma gaseam greu bolnav la Verhoiansk. Georgescu suferea si se ruga. El ramâne surprins. Dumnezeul meu cel viu.” Dumnezeu a voit ca teologul de frunte Ion V. El ne îndemna sa ne rugam lui Dumnezeu cu tarie si caldura sufleteasca. întrebându-se de ce îi cere lui lucrul acesta. Puterile începeau sa-l paraseasca. din România. el n-a reusit sa-si piarda urmele în marea masa a detinutilor de toate neamurile. Stia un lucru si anume ca istiologia era o disciplina a medicinii. Fratele prof. În . peste mari si tari. Ofiterul nici nu voia sa stie de cele ce-i spune prof. dar nu este înteles. în spitalul unde I. Într-adevar. acasa era mult mai greu. De acum începe calvarul.Georgescu si-i spune sa ia în primire cabinetul medical. Este internat în spital. sunt prigoniti si maltratati. zbura cei la de acasa. securitatea n-a lasat-o în pace. gândul lui zboara peste munti si vai. Georgescu. Este bagat la arestul lagarului pentru nesupunere. Asa ma rugam: — “Doamne Iisuse Hristoase. din tara. În zilele acelea grele de arest. Pâna la urma a fost obligata sa se recasatoreasca. Georgescu ajungând colonel de securitate. Acolo. Fruntea lui boltita se înnoura. În tot acest timp se ruga lui Dumnezeu. La vremea aceea. a luat-o tot securitatea. Iata ce mi-a declarat într-una din zile la “Noua-Culme”: — “Mai Tase mai. punându-si nadejdea în Dumnezeul cel viu. când el nu este medic. urmarit pâna în pânzele albe. Poate ca tu le vei duce mai departe si unde trebuie. ca acum sa ti le spun tie. Dorul de tara si gerul aspru de la Verhoiansk l-au îmbolnavit de inima. simtindu-L ca este viu si-I cu mine. Casa. Sa ne întoarcem la Verhoiansk.

Sau de a fi. Puterile începusera sa-l paraseasca. Din iarba aceea culege tot felul de vitamine. Dupa o îndelungata suferinta în spitalul din Verhoiansk. Desi împovarat de ani. o lume necunoscuta. spunându-le: — “Vedeti voi omul acela.” Întelegea acum foarte bine limba rusa.urma îndelungatei boli de inima. Constiinta lui oscila între cele doua limite. alta. dorul de tara si de cei de acasa. Într-o zi calduroasa de vara. se sprijinea si-n mâini. Era stapân pe ea. Se va salva singur. facându-l sa-si dea seama ca mai exista. În fata lui se afla un grup format din medicul sef si ajutoarele lui. La un moment dat nu mai putea nici sa umble singur pe picioare. slabise mult de tot. Dupa aproape 11 ani de suferinta în gulagul rusesc. cu fata brazdata de suferintele anilor petrecuti în gulagul rusesc. prof. Georgescu cum manânca iarba. Era o curte mare. de luptator împotriva comunismului. medici si sanitari. Georgescu. în mod insistent. care manânca iarba? Tine cu dintii de viata. Ion V. Îl copleseau amintirile. prin luna noiembrie 1955. Se producea parca o alunecare din planul existentei. a fost solicitat sa ramâna în Rusia ca cercetator stiintific în cadrul Universitatii din Moscova. Îsi dadea seama de gravitatea bolii. I se parea ca-i mai usor. prin cei care o conduceau. Starea sufleteasca era în plin zbucium. Cugetând asa. mentinându-se pe aceeasi pozitie. voia si dorea din tot sufletul sa-si vada tara pe care a iubit-o cu pretul vietii lui. Georgescu cu închisoarea de la Gherla. din loc în loc cu iarba pe jos. Le arata cu mâna spre Ion V. mestecându-le îndelungat si apoi înghitindu-le. se mai întremeaza si-i scos din nou la munca. Înainte de a pleca spre tara. Acesta era mecanismul gândirii lui în momentele de odihna pe petecul de iarba din curtea spitalului din Verhoiansk. iubita atât de mult. atunci când cele doua lumi încercau sa-l atraga fiecare în inima ei: a). dar extrem de îmbietoare. cu toate ca aceasta tara. toamna vine în tara. dar altfel decât înainte. bolnavii au fost scosi în curtea spitalului la soare. la hotarele dintre fiinta si nefiinta. b). el rupea cu mâna dreapta firicele de iarba si le ducea la gura. L-au scos si pe Ion V. îl rasplateste pe Ion V. în acela al altei existente. unde-si . când mai multi români sunt eliberati din lagarele rusesti. Stând în sezut. desi aluneca mereu spre punctul de a nu mai fi. în care soaptele celor doua voci se întâlneau. Georgescu la soare pe un petec de iarba. Vointa lui de a trai îl va scoate din impas. În clipele când cugetul lui se desfasura. A refuzat categoric acest lucru. Nu va muri. i se parea ca se afla la limitele conditiei umane. la fel ca în anchetele lui din 1945-1947. în 1955.

Bucuresti. Am stat cu el în camera la Noua-Culme. A fost un luptator de elita în rezistenta româneasca. era iadul pe pamânt. În acea vreme. când coloana mergea. Prin aceasta tentativa s-a urmarit exterminarea lui Ion V. cum de altfel a ramas si acum. în 12 sept. la lucru la Nazarcea. Astepta nerabdator sa simta lovitura glontului. Atunci. O buna parte din cele întâmplate este relatata si de Bucur Stanescu în bilunarul AFDPR-ului — Rezistenta — nr. ma aflam la infirmeria lagarului. 1958 am fost ridicati si dusi în lagarul de la “Noua-Culme”. Bucur Stanescu. Trece pe lânga caporal. anul 1959. va redau mai jos tristul episod al înscenarii de evadare. Mai ales atunci când mai eram pedepsiti. În decembrie 1957. si-i spune: — “Domnule caporal. aducator de liniste si pace. am lucrat împreuna tot timpul cât am stat în aceasta comuna. în luna iulie 1959. Foarte rar aveam momente de ragaz. În Latesti. În acest iad. gardienii se repezeau si loveau în stânga si-n dreapta. l-am întâlnit pentru prima data. asa cum am mai scris. 17 din 1991. Pe Bucur Stanescu l-am cunoscut foarte bine. O ÎNSCENARE DE EVADARE Ceea ce va istorisesc acum este un episod trist. Se lucra la via din Nazarcea. În rest. dar adevarat. De atunci si pâna la moartea lui din 21 dec. 1976. Este unul dintre ucenicii lui Lucian Blaga si Constantin Noica. ajuns la exasperare. Eu nu vreau . Aici s-a lucrat munca silnica. seful escortei. ne aruncam la izolare. unde ne mai odihneam. Pentru a întelege lucrurile mai bine. Cuprins de un fel de extaz. la Latesti. Acolo. de istovire si de aruncare în moarte. pregatit sa traga. Ca prin vis aude o voce gâtuita de emotie: — “Domnule. A fost professor de filozofie. bine pregatit.duce cu fruntea senina mai departe calvarul. cât si pe cea a caracterului. atât pe linia culturii. Ion V. desi este trecut de 80 de ani. Dupa cum iarasi am mai scris. face un salt în afara coloanei si fuge. Nu am încotro si e pacat. Georgescu se elibereaza de la Gherla si este trimis în com. Georgescu. traind din plin urgia si zvârcolirile celor de acolo. am fost împreuna. Latesti cu domiciliul obligatoriu. într-un moment de dezechilibru psihic. ca de obicei.” A început urmarirea. Într-o buna zi. pe care l-am publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. În spatele lui Bucur se auzeau pasii ostasului care-si arma pusca. evadatul nu avea de gând sa se opreasca. vara. ca eu trebuie sa trag. prof. 2 din aprilie 1991. Se dezlantuie într-o fuga nebuna. vrea sa ma bata! Eu fug de sub escorta. s-a încercat o înscenare de evadare. nemaifiindu-i frica de moarte. supranumit lagarul mortii. nu mai fugi.

Se vedea ca fortele latente ale poporului român umpleau de har sufletul acestui tânar. Dintr-un salt a fost la el. în rândul coloanei de detinuti. razbunarea lui Baspalian a fost cumplita. pastrându-si însa sapa. Prinzând cu amândoua mâinile de coada sapei. fixându-l spre capul detinutului. Printr-o încordare. Gardianul. A început lupta. uimit de comportarea lui Bucur si a caporalului. Fulgerator. Bucur a facut sa-i intre taisul sapei în podul palmei. Ca o fiara s-a napustit asupra sapei. Baspalian a luat o mâna de pe coada sapei si a prins de tais.” Lui Bucur nu-i venea sa creada. Bucuria si mândria pusesera stapânire pe Bucur. si-a dat seama ca tânarul ostas folosea o alta limba decât cea oficiala: “Domnule”. de nedescris. Se uita pe furis la Bucur. m-ati convins. dar l-a asigurat ca nu va fi batut. care urmareau si ei uimiti cele ce se petreceau. Gardianului îi era frica de sapa. Câstigase o batalie. Cu toata starea lui de transa. Caporalul. Atunci. dar lui Bucur Stanescu i s-a parut o vesnicie. oblojindu-si rana cu o cârpa. a început sa loveasca în stânga si-n dreapta. vizibil usurat. si nu “Banditule”. care începuse sa sângereze abundent. se straduia sa i-o smulga. Bucur s-a ridicat în picioare. Atât de mari erau starile sufletesti. Grabindu-se sa-i dea lovitura fatala. încheind: — “D-voastra în interior faceti ce vreti cu ei.sa-mi încarc sufletul cu viata d-voastra. repezindu-se sa-l loveasca. Atunci caporalul i-a explicat ca detinutii sunt sub escorta lui. în apropierea d-voastra.” Apoi s-a îndepartat de Stanescu. Gardianul era mai înalt si mai tânar. Baspalian i-a ordonat lui Stanescu sa se culce la pamânt. dar nu ma mai duc în cordon. nici existenta cu ele.” Ajunsi la vie. El s-a culcat. fara sa ameninte sau sa înjure. gardianul a început sa-l înjure si sa-l ameninte. deci mai puternic decât Bucur. dar la lucru nu aveti dreptul sa-i bateti ca se întâmpla ceea ce s-a întâmplat. Le aplicati regimul dorit. Bucur s-a oprit din fuga. seful escortei. socotelile mele sunt doar ale mele si nu am dreptul sa va împovarez sufletul. al satului românesc. Ai sa vezi tu la colonie. stau la pamânt. Lupta a durat câteva minute. Într-adevar. Gardianul îl ameninta: — “Mi-ai taiat mâna.” Caporalul i-a explicat ca nu-i da voie regulamentul sa faca asa ceva. unde voia sa-l izbeasca. Stanescu îi spune: — “Domnule caporal. cu mâinile înclestate pe sapa. Dumnezeul ma-ti de bandit. încât umbreau teama de ceea ce avea sa urmeze. Baspalian. îngrozit ca trebuie sa ucida. În detasamentul de munca era si profesorul Ion . venea spre fugar. M-am oprit. Când s-a apropiat de Bucur. A cazut în genunchi si se vedea pierdut.

Georgescu. De acum începe calvarul. Se uita si el la cele ce se petreceau. Georgescu si o evadare în masa din lagar. S-a mentinut pe pozitie. Si acum le simt. în 1945 luna oct. prietenul meu cel mai bun. afirmând ca a avut un moment de ratacire. Georgescu nu facuse nimic. Securitatea voia cu orice pret sa scoata un proces de organizare a detinutilor de la Noua-Culme sub conducerea lui Ion V. pusa la cale de Ion V. Daca eu voi scapa din acest infern si voi reusi sa ies afara înaintea ta. Georgescu au fost scosi din coloana si dusi la izolare. Au fost supusi la suplicii de neînchipuit. Sa renunt la Miscarea Legionara si sa colaborez cu ei. considerat pe atunci de securitate ca unul dintre marii comandanti ai rezistentei românesti. 2). Ion V. Vezi tu. atunci nu mai ai obligatia acestui mesaj. Ajunsi în colonie. de groaza. în celule separate si anchetati zile în sir. Ai vazut din aceasta înscenare de evadare. Un om exceptional. fugind de sub escorta. Tot corpul era numai sânge si rani. crescut si format de Nae Ionescu. Sunt dusi amândoi la izolare. Bucur Stanescu si-a pastrat cumpatul. Se ocupa pâna în cele mai mici detalii pentru a înscena o evadare organizata. Voiau sa-i condamne la moarte. Dupa toate aceste peripetii. Daca tu scapi cu viata din acest iad. care nu le-a reusit. ca securitatea este hotarâta sa ma lichideze. Profesorul Ion V. Ceea ce-ti spun acum este mesajul meu catre Horia Sima. într-un moment de disponibilitate.V. Dumnezeu l-a întarit pe Bucur Stanescu si n-a recunoscut nimic din cele înscenate de securitate în legatura cu evadarea. profesorul Ion V. sa transmiti mesajul meu celor în drept din conducerea Miscarii Legionare. de un caracter cum rar se poate întâlni. Sa merg în Occident. Securitatea se razbuna. Sa fii cu mare bagare de seama. Le sunt incomod. în cadrul anchetei urmatoarele: 1). — La Moscova. Aici este marele lui merit. La fel si Bucur Stanescu. . Georgescu a primit 100 de lovituri la spate. Georgescu ma ia deoparte si-mi spune: — “Asculta. mi s-a cerut de catre Beria. Georgescu. unde sa duc o activitate de anulare a Miscarii Legionare pe plan politic si ideologic. pâna la starea de lesin. A salvat viata unui om de aleasa cultura. Bucur Stanescu si Ion V. am sa-ti destainuiesc câteva lucruri foarte importante. dar eu m-am ales cu o suta de lovituri la spate.

Ascultându-l pe omul care i-a înfruntat pe Beria si pe Stalin. ce se pregatea cu mult. Este o caracteristica a fiintei neamului românesc. cu pretul vietii. Sa-l suprim pe Horia Sima. Daca tot m-a ales pe mine sa duc acest mesaj. am reusit sa ne salvam vietile. 1962.3). bine pregatiti si pusi la punct cu toate problemele. din 6 mai 1964. 4). atunci m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute si sa ma lumineze. voi fi bine rasplatit. Horia Sima. Noi am continuat lupta împotriva celor care voiau sa instituie reeducarea pâna în 1963. bucurându-ne ca am scapat cu bine din infern. totalitara si nici comunista. prin orice mijloace. scapând de o noua tentativa de reeducare. Îmi era teama ca nu voi fi în stare sa fac acest lucru. Georgescu. Viata din Periprava ne-a unit mai mult. al unuia dintre cei mai mari luptatori din miscarea de rezistenta din infernul rosu — Ion V. m-am înfiorat. supus de multe ori greselilor. se fac vinovati cei care lau primit de la mine si nu l-au dus unde trebuie. În toate actiunile mele voi fi ajutat de oameni de încredere. Sa duc acest mesaj. în 1946. Tot timpul s-a considerat un umil soldat în transee. Tu stii foarte bine toate astea din cele ce ti-am povestit pâna acum de când ne-am împrietenit. Georgescu era urmarit si anchetat de securitate destul de des. Ion V. aici în colonie. În 1946. Am reusit sa scot Miscarea Legionara ca o miscare democrata. în luna mai 1960. A fost în cele din urma primita de conducerea politica a securitatii. muncind tot timpul împreuna. am fost dusi la Periprava. Tin sa mentionez ca si aici. de centru. Daca n-a ajuns în mâinile lui Horia Sima. Datorita atitudinii luate de el si a sfaturilor pe care ni le-a dat noua. cu argumente bine sustinute. deci la ei acasa. N-a fost niciodata nici fascista. S-a eliberat în 12 sept. Dupa eliberarea mea. constituie obiectul unor alte episoade. este singurul care s-a dovedit capabil dintre noi toti. Nu am primit acest lucru. la Moscova. spre sfârsitul anchetelor. Sa ma întareasca sa duc la îndeplinire aceasta misiune. Ion V. am reusit sa iau legatura cu prof. Daca voi face acest lucru. eu mi-am facut datoria. În fata lui Dumnezeu si a neamului românesc. mi-au promis locul lui Petru Groza ca presedinte al Consiliului de Ministri în România. Georgescu. cu toate slabiciunile lui si cu tot omenescul din el. la Periprava. Ne faceam vizite la Bucuresti si Lugoj. De la Noua-Culme. Pentru mine. Este o miscare democrata. când am reusit sa-i dam pe nebuni peste cap. celor multi. Felul cum s-au scurs zilele noastre. Eu am facut o caracterizare a Miscarii Legionare în câteva zeci de pagini batute la masina. . Acest mesaj l-am transmis exact asa cum este cel de fata. În prezent se gaseste în dosarul meu de la Moscova.

Fara voia lor. Ba chiar l-au si retinut câte doua. Asa-mi explic eu acum faptul ca aveam permanent un agent dupa mine. În 21 dec. la fundul de ochi. Nu este exclus ca si acum. Asta a fost si dupa revolutia din 1989. iadul unde ne târam zi si noapte. a facut un control medical.B. la Bucuresti.În 17 iunie 1976. o epidemie de gripa. universitar. În 21 dec. mi-a declarat ca daca ar trebui s-o ia de la capat cu viata. la Academia de Stiinte Medicale. în iunie 1976. S-ar putea interpreta ca acest tratament a fost aplicat gresit cu buna intentie de catre medicul curant. tot timpul de pe baricade. Scapau de Noua-Culme. a fost gresit. unde avea o nepoata angajata. Acolo. care era si prof. Numele lui va fi mereu pe buzele noastre. medicul respectiv i-a spus ca tratamentul care i s-a aplicat. când primul lot de detinuti a plecat undeva. Securitatea era la curent cu vizitele noastre. În legatura cu moartea lui se pot spune multe lucruri. mi-a destainuit unele lucruri care acum îmi dau de gândit. Am ramas noi. DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA Sperantele noastre de a scapa din lagarul mortii s-au înfiripat înca din toamna anului 1959. chiar daca în necunoscut se duceau. când am fost la el acasa. trei zile. În acel an. Ion V. 1976 a murit în urma unui atac de cord. A declarat tot ce stia despre noi. Georgescu a luptat pâna la moarte împotriva comunismului. Singura tinta cunoscuta de ei era exterminarea noastra. nu s-a mai putut face nimic. I-a provocat un proces T. de ani de zile. Ziua de 17 iunie 1976 a fost si ultima întâlnire a noastra. a tinut sa-mi spuna multe lucruri. cei care am trebuit sa mai trecem o iarna în acest cazan smolit. Voiau “realizarea” a cât mai multor disparuti. 1976 a decedat. orbecaind fara nici o tinta. Niciodata n-a regretat ca a mers pe acest drum. tot pe acest drum ar merge. asa cum a fost cea de la . pentru ridicarea neamului românesc.C. unul la altul. Figura lui va fi permanent în mijlocul nostru si vom striga totdeauna prezent pentru el. Boala era destul de avansata si nu stiau daca se mai poate face ceva. iadul rosu. Daca pentru toata planeta “Pamânt”. acest purtator de grija sa fie dupa mine. Eroismul de care a dat dovada este legendar. Când am fost la el. Un mare semn de întrebare. Într-adevar. Mi-a si spus sa nu ma feresc de prietenia noastra. cu analizele respective. Într-o zi. bucuria le umplea sufletul. A fost chemat de multe ori de securitate. Nu se stia unde.

Un freamat se strecurase în tot lagarul. cam pe la mijlocul ei. prima etapa o reprezenta distrugerea lui. Prinsesem viata. O soapta zbura prin colonie: — “Mai frate. scapam de infernul rosu.. în lagarul mortii. si nu dragostea. Omul urca Golgota spre învierea lui din moarte la viata. ca mladitele pomilor primavara. ca primavara vegetatia. plecarea s-a facut în luna aprilie 1960.Noua-Culme era considerata o primejdie pentru viata omului. Procedau la înlantuirea lui. era alta. O unda de bucurie ne umplea sufletele. îsi facuse loc un zvon. Bucuria era mare. totul se întorcea la viata. sa stii ca plecam de aici. capital nepretuit . bucuria plecarii era umbrita de teama ca ne vor duce în Rusia. printre noi. de supravietuire. totusi. orice actiune secreta îsi are fisura ei. spre noi nadejdi de vietuire. Ca prin farmec. ca de altfel în orice moment din viata omului. si acum. ne spuneam noi în gândurile noastre. spre nemurire. Scapam de moarte. La început de primavara. la toate neamurile. exploatându-l prin cele mai sofisticate metode. vom scapa si asta-i bine. La noi acum. nimic nu este. ca fiinta umana. Ca-ntotdeauna si pretutindeni pe pamânt. În realizarea omului nou. parca. cei considerati dusmanii poporului. Prinsesem cu totii curaj. speranta întotdeauna este secondata de deznadejde. însa. dar n-a renuntat la lupta de aparare. totul se schita pe lumina bucuriei. altii o fixasera în luna aprilie. gripa din 1959 a constituit un eveniment de mare bucurie si deplina satisfactie a conducerii. Daca ne duc în .” La început. Dar. Ne apropiam de luna mai 1960..omul. lupta pentru mai binele omului. cei ramasi la Noua-Culme. Asa am ajuns si noi sa stim cu câteva zile înainte de plecarea noastra. când speram sa plecam din lagar. Unii dintre noi fixasem data plecarii în mai. Si. s-a dovedit ca daca dragoste nu este. dupa câte-mi aduc aminte. principiu de viata era ura. când seva datatoare de viata le smulge din amortire. pe care o fluturau în toata lumea drept ultim scop si suprem ideal. ca entitate spirituala. noi nadejdi. Omul a platit si aici tributul lui cu miile de morti. De aceasta veste eram siguri. pe unde strapunge si se îndreapta spre cei carora le este destinata. Aceasta era dragostea fata de om. Se încropeau. de teama. Acesta este unicul drum spre viata vesnica. prin aprilie 1960. Plutea lin peste noi vestea plecarii din lagarul mortii si desfiintarea lui. ca natura le-a prilejuit o secerare în rândurile noastre. Pentru ei. ca din senin parca venita. Dar. Asa eram noi acum. Realitatea.

gamela si lingura legate toate în patura. în primirea pazei. înghesuiti în vagoane. OMUL. Eu eram cu el tot timpul. Acolo. securitatea. toata marfa vie. de acolo nu mai venim acasa. cald si placut pentru cei liberi. de-abia trenul se urneste din loc. Noi. Freamatul bucuriei era diminuat de cel al fricii de deportare. Din mersul trenului vedeam toate baracile. Ne asteptau vagoanele de marfa. Gându-mi zboara la Miron Costin. ne pregatisem bagajele. Freamatul necunos-cutului. Noaptea a fost adus un tren cu mai multe vagoane de marfa închise. La 500 de metri de colonia noastra era halta CFR. Bietul om. Ne asezam pe sumarul bagaj. în ordinea apelului ne urcam în vagoane. Gardienii strigau la noi. Parca la o comanda. Lasam în urma o viata hartuita. Unde mergem? Unde ne duc? Ne duc în Rusia? ne întrebam fiecare din noi. fiecare din noi ne cautam un loc. sa fie tare. Se formeaza o coloana parca nesfârsita. care era asezata. Asa era si profesorul Ion V. ne îndreptam spre gara. la vest. . Încolonati. Georgescu. Pe acolo ne vor ramâne oasele. Vom iesi si de aici cu bine. Colonia prinsese viata. camera dupa camera. pe o panta lina în urcus. Era pentru noi. deci. fata de calea ferata. lung de tot al locomotivei se da semnalul de plecare. Cu un zvâcnet de vagoane si cu scâncet de tampoane. Dumnezeu cu noi!” Printr-un fluierat lung. treceam prin fata coloniei. legat în patura jerpelita. Deznadejdea plutea pe aripile mortii. în soapta. Eram în luna aprilie 1960. prin fata noastra. încolonati dupa nume. despre care am mai vorbit. Printre noi aveam multi oameni care mai fusesera în Siberia ca prizonieri de razboi sau ostatici.Rusia. Tot timpul ne încuraja si ne spunea ca omul trebuie sa spere. Era o zi cu soare. care speram în mai bine. Peste tot un freamat. care asa a spus: — “Bietul om sub cârma vremii. Vagon dupa vagon se completeaza si se da. ne chemam unii pe altii. Urcati în vagoane. Ne gândeam cu totii în tacere la acel: — “Pohod na Sibir. spre gara. defilând parca. Obiditii sortii. Din vârf de piramida în creatia lui Dumnezeu.” În raiul comunist am trait din plin acest dicton. un loc de tribut în vieti omenesti. a ajuns la pozitia de animal. plecam. Pentru plecare. Furnicarul de oameni se misca în toate partile. un loc de sinistre întâmplari. înjurându-ne. Orice intrare are si iesire.” Vine si ziua plecarii. toti într-un oftat exclamam cu voce tare: — “De acum. Ne încolonam. cele câteva zdrente. de-abia. numarati si cântariti. Acolo. Asa cum suntem. în vagoanele acelea era înghesuit cel mai de pret capital al Comunismului. dar acum si pentru noi.

Simteam ca nu ne vom mai întâlni cu acest lagar al mortii. Ceea ce am observat cu totii era faptul ca mergeam tot în necunoscut si de aci încolo. Totusi ne bucuram ca am plecat. pe rând. Încolonati. singura speranta care ne-a mai ramas. spulberata de vânt în cele patru unghiuri ale pamântului. cu gândul de a dormi. Mergând în zanganitul de tabla si al loviturilor de tampoane ale vagoanelor. Atât doar stiam. Ne apropiam de Tulcea. încet. dar. deci. iar de aici încolo. Iata. Se vedea Dunarea.” Unii dintre noi refuzam sa credem ca-n lumea asta-i numai rau si bine nicidecum. N-aveam prea mult câmp de vedere si nu observam mare lucru. De-acum. în simfonia valurilor Dunarii. lagarule flamândule. ne îndreptam spre vapor. Blastamat sa fii de neamul românesc pe vecie!” Unde anume am plecat. De la bifurcarea liniei ferate Bucuresti-Constanta. Una dupa alta. Am uitat sa va spun ca plecarea de la Noua-Culme s-a facut dis-de-dimineata tare. somnul nu se prindea de noi. Printre noi. pulbere de drumul mare. Maria Ta. trenul nostru o ia spre nord. Vaporul aluneca pe luciul apei. pe rând. ca un facut. — “Dobrotici. de acum sa stiti ca “Pohod na Sibir” este drumul nostru. prea multi frati ne-ai înghitit. încet. unde? Dumnezeu stie. Pâna la Tulcea am mers în simfonia rotilor de tren. intram în zona dealurilor Dobrogei de nord. Se facuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile. îsi fac loc si clipe de fericire. n-am stiut nici unul din noi. Apareau Muntii Macinului. Se anunta o zi cu mult soare. fiecare vagon se deschide si tot asa. acum când ne-am urcat pe puntea vasului aveam cu totii credinta ca Siberia ne va înghiti. facea-te-ai stana de piatra. cum. ca mergem în necunoscut. rumoare. cu acest infern pe pamântul tarii noastre. Din când în când ne mai asezam capul pe bocceaua noastra. De la o vreme începuse sa se mijeasca de ziua. Se aud voci deznadajduite si cobitoare: — “Fratilor. stelele dispareau de pe bolta cerului. un vas cu apa si tineta pentru necesitati. ce frumos a aparut rasaritul soarelui. Dobrotici. În noapte nu prea vedeam mare lucru pe malurile Dunarii. Cautam dialogul cu Dumnezeu. prea multi au murit într-un lagar din tara Ta!” — “Adio. ne dam jos. Usile vagoanelor erau bine închise. Doamne. Cu noi aveam hrana rece. Vapaile de foc ale lui se oglindeau jucause . Priveam numai pe cele patru geamuri mici si cu gratii ale vagonului. în sufletele noastre de surghiuniti. Suntem în paza lui. la vale. Daca pâna acum unii dintre noi mai speram sa nu mergem în Siberia. Ajunsi în gara.

rapitoare. fara geamuri varuite. Luptându-se cu valurile. plecam din micul port. Se realizase descatusarea fiintei noastre. peste Dunare. Azi pretind ca-i cuibul lor. Când am intrat în colonie. Napasta terorii disparuse. un port improvizat în delta. strainii îsi facusera cuib. tara cetatilor lui Stefan cel Mare si Sfânt. Detinutii. ferita de inundatii si de umezeala accentuata în timpul ploilor. plina de . Dintr-o data parca. toti respiraram usurati. extaziati. Doamne! Robi fiind. — Minunate sunt lucrurile Tale. oras altadata al nostru. Baracile erau asezate în ordine. cu mai multa lumina pe fetele speriate. fratii nostri basarabeni luasera drumul Siberiei. Tu ne-ai învrednicit cu aceste clipe de fericire. Si mai suntem si în apropierea vestitei paduri LETEA. la colonie. pe o suprafata de 10. furându-l. câte patru în rând. Toti cei care erau aici trebuiau sa munceasca. Am scapat de “Pohod na Sibir”. cu sudul ei. Ajunsesem deci în colonia Periprava. În ordine. acum rapit de vecinii de la rasarit. altadata pline de grâu si pline de dor. tropaind pe drumul uscat si plin de praf al deltei.. Acolo citim pe o tabla-indicator: “Periprava”. ne dam jos. Ca la o comanda. Respiram în voie si usurati. Se vedea Vâlcovul. Colonia Periprava era asezata pe un mamelon domol. Cu sutele de mii. Se vedeau localitatile si frumoasele coline ale Basarabiei. casele oamenilor pline de saracie si toate-n pustie. la Periprava. câstigat cu truda. Cu amorteala în oase. fiecare din noi ne dezmeticeam si ne adunam pe puntea vasului. puhoiul libertatii rupsese barajul interdictiilor.000 de hectare. colbaiti din cap pâna-n picioare. Sa putem privi tot farmecul creatiei Tale. Suntem de acum în plina delta. fara cadenta. cu boccelele-n spate. Se lucra pe terenul IAS-ului din cadrul Ministerului de Interne. pasari de noapte. Aici se muncea într-o atmosfera mai umana. Din fata coloniei. Era o feerie. Era un lagar de munca de gradul IV. cu ferestre mari si luminate. Ni se parea ca de-abia acum ne miscam si noi ca oamenii. Nu ne venea sa credem. tara plina de grâne. se desfasura o priveliste încântatoare. decât numai când se facea numaratoarea. Încolonati. de faptul ca eram robi.. vaporul nostru ajunge la un ponton. cuib de cucuvele. Uitasem de-a binelea. am ramas surprinsi cu totii de marea deosebire dintre Noua-Culme si Periprava. Acum. se puteau plimba fara opreliste prin colonie. Dupa o jumatate de ora de mers. spre nord. Gardienii nu se faceau vazuti.în apele Dunarii. Priveam cu nesat un rasarit de soare în Delta. în timpul liber. Ne aparea frumoasa noastra Basarabie. Pe pamânturile noastre.

surprinse cu puii dupa ele. din regnul animal si vegetal. ni s-a parut mai usoara în raport cu cea de la Noua-Culme. Preponderenta aveau rosiile. bineînteles din rândurile noastre. de fuga ratelor salbatice. de freamatul padurilor. de zbenguiala pestilor în apele Dunarii si ale nesfârsitelor canale din delta. Toti ne întelegeam foarte bine. ca oricare ar fi numit sef de brigada. Tâsneau care-ncotro. Iata ca din nou. Celelalte se cultivau în raport cu nevoile coloniei. Iata si un paradox. pe malul Dunarii si pe nesfârsitele tarlale ale IASului din cadrul MAI-ului. Cele mai multe ocazii mi le-a oferit Periprava. cei veniti din lagarul mortii. Universul concentrationar românesc. asezata pe malul Dunarii. LETEA. si vietuitoarele padurii. Extaziati. pentru foarte multi detinuti politici. disparând în desisuri. ale acestui frumos parc natural. asemenea celor tropicale. Lucram la gradina lagarului. Canal.dor. în brigazi de lucru. de jocul pasarilor în zbor. realizam acea fericire. formata de un dig facut de . asa cum spunea Nicolae Steinhardt. Gradina avea o suprafata de 25 de hectare. PERIPRAVA. De-a lungul Dunarii era o dâlma. cei veniti din lagarul mortii. în stufarisul des. Sef de brigada era unul consimtit de noi. Mina si Aiud. Ne bucuram din plin de razele soarelui din delta. delta este un rai. nepotul de frate al scriitorului Liviu Rebreanu. Realizasem atâtea clipe de fericire în Universul Concentrationar românesc. de colonie. Faceam cale de o ora pâna la locul de munca. ne bucuram de farmecul naturii. Munca se desfasura organizat. Se cultivau toate zarzavaturile necesare coloniei. Eu am fost în brigada lui Petre Rebreanu. Munca dusa în aer liber. de farmecul si perfectiunea creatiei lui Dumnezeu. O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU Asa vedeam noi. Ajunsesem la acest consemn între noi. Pasind pentru prima data în padurea Letea. la vreo 5 km. surprinsi am fost si noi. facând abstractie de multele neajunsuri create de cei ce ne pazeau. Periprava. în infern. de parfumul întinselor covoare de flori dintre canale si de pe malul lacurilor naturale din padurea Letea. tot un colt de rai l-am considerat. Noua-Culme. Daca pentru tot ce-i în viata. în cei patru ani traiti în delta. s-a încheiat cu aceasta raza de lumina din iadul rosu. la gradina. ardeii si varza. detinutii. atunci si noi. sa lupte pentru a ne usura viata. ca Periprava era ca o raza de lumina în infernul comunist.

cu albastrul cerului scânteind în soare. iar adâncimea apei. de 5 cm. Pe acest canal venea suvoiul de apa si alimenta toata gradina. cu felurite zarzavaturi si plante. fiecare alergam de colo-colo.. unde se vedea Vâlcovul. se desprindeau alte canale secundare. La deschiderea fiecarui canal secundar era o usita care se ridica în sus ca la stavila. de o jumatate de metru. Ne vom lua pamântul. pe o anumita distanta. care trageau apa din Dunare. Colt din tara noastra.. noi. De la Dunare pleca un canal principal. care fusese al razesilor lui Stefan cel Mare. cu diminetile senine. Din acest canal principal se desprindeau alte canale secundare. nu va trece mult si istoria ne va face dreptate. adesea ne uitam pe celalalt mal. fiind mai rezistente la umezeala. care aveau nevoie de apa în plina vara. De la distanta îti facea impresia ca-i un canal sapat numai în pamânt. Din acest canal principal. asa cum am mai spus. asa cum de altfel am mai spus. Puneam mâna stresina la ochi si adulmecam zarea oftând. în inima tarlalelor gradinii. doua pompe de mare calibru. În lunile de vara. conducând apa unde si cât trebuia fiecarei parcele. Toata gradina era împartita în parcele mari. Toate canalele secundare. ni l-au mâncat strainii. oras românesc din mosi-stramosi. dar . pe care venea apa pentru a iriga nesfârsitele parcele din inima gradinii. Pentru care Ioan Voda cel Viteaz a murit spintecat de turci. ardeii si varza aveau prioritate la udat. ca nu cumva apa. dupa cât era nevoie sa dai drumul la apa. prevestind o caldura înabusitoare. Din loc în loc erau facute punti de trecere peste canal. erau construite tot din scândura. ne spuneam noi atunci. care taia gradina în doua. Latimea canalului era de 1 metru. prin presiunea ei. dupa nevoile culturilor respective. De acolo. Rosiile. Tot canalul era construit în adâncul digului care taia gradina în doua. amenajat pe un dig. de dimineata si pâna la orele 12. Se putea merge pe el cu masina. echipa de udatul gradinii.oameni pentru apararea terenurilor agricole de revarsarile Dunarii. Se putea regla. în chiloti albi si cu sapa în mâna. permanent. sa faca vreo fisura în canal si sa se piarda. Acest dig avea latimea de 3 m. care plecau perpendicular de pe linia lui. Se putea trece si prin saritura. Era o munca istovitoare. Pe malul Dunarii mergeau. Acest canal principal era construit din scânduri groase de stejar. Dar. inundând fara rost cultura.

ba chiar clipe de fericire în timpul lucrului. Dadeam drumul la apa la mai multe parcele deodata. deschizând la parcela opusa a canalului. de multe ori gardienii se solidarizau cu noi. Numai chilotii erau albi pe noi. Cafeaua cu o bucata subtire de pâine o luam aproape din mers. când caldura era prea mare. Cu asta lucram noi pâna la orele 13. Când ajungea apa la jumatatea plantei. De atâta soare în nenumarate zile de vara. Ajunsi la gradina. cei care eram în aceasta echipa. Eram toti niste fapturi în soare. pielea noastra se bronzase peste masura. Cu toate acestea. îi spalam si se uscau la soare. Era recomandat de medic si le facea bine. când ni se aducea masa la locul de munca. care de la natura sunt cam tuciuriu. colt de rai. fara a încetini ritmul de munca. ne bagam în canalul principal si faceam baie. la udat. Dupa-masa soarele era prea puternic. trebuia sa venim si duminica la lucru. Sa ne mai întoarcem acum si la gradina noastra. unele chiar inedite.si reconfortanta. în sticle de bere. cu apelul facut si gata de plecare. Cu adevarat. Noi. La Periprava. brigada dupa brigada. un bun prieten si coleg. Si asa. Puteam mânca oricât am fi dorit. . ne gaseam încolonati. închideam micul canal al parcelei cu o sapa de pamânt. luat de alaturi. cu conditia de a nu duce nimic în colonie. Desteptarea suna la ora patru dimineata. trebuia sa terminam cu udatul. Când se murdareau de stropitul cu noroi din canal. pe malul vechiului Danubiu: La gradina. Se pazeau si ei mai mult de turnatori. Periprava a facut o nota aparte fata de toate celelalte închisori si lagare din tara. udam cu multa grija. în chiloti numai si cu galenti în picioare. În jurul orei 5. nu eram opriti de la consumul lor. aratam ca un negru. învatator în Caransebes. povesteam atâtea lucruri. au fost momente de oarecare destindere. Alte medicamente nu erau pentru noi. Adesea. Programul de lucru începea cu noaptea în cap. parcela cu parcela. împotriva turnatorilor. Eu ma nimerisem la loturile cu ardei. Unii lânga altii. Cam la trei zile fiecare parcela ajungea din nou la apa. am dus în colonie suc de rosii. nici în jumatate de ora. Ne sculam repede si ne pregateam. Mai ales eu. A doua zi veneam si sapam ceea ce cu o zi înainte udasem. Cât lucram la conserve. pâna la orele 12. Asta se întâmpla de obicei când pregateam zarzavaturile pentru conserve sau pentru ambalare. Gardianul nu ne avea treaba noastra. Statea la umbra sa nu-l arda soarele. pentru cei care erau bolnavi de colita. De multe ori aveam grija sa-l aprovizioneze pe Ion Udrea.

în zilele de ploaie.încadrati de ostasii de paza. cu sufletul ademenit spre zari senine. noi ne vedeam de ale nostre pâna la ora mesei. Ne întâlneam seara în camera. Asa ca portiile lor de mâncare le cedasera conductorilor nostri de la carute. Au fost colegi de an la facultatea de agronomie. dupa ce ing. La înfatisare. Sub ochii nostri. nu voia sa manânce de la cazan. adesea luam si eu parte la aceste amicale discutii. nu mai arata asa de slabit. Petru Berzescu. Cu lacrimile înecate în noi. copii. încheiam sirul vedeniilor dragi cu bunicii. care-l si escorta. frati si surori. Stateam în camera cu el si cu unchiul meu. în spatiul mioritic. Deci avea si legatura cu familia. Savu ne repartiza pe toti la locul de munca. mâncam din pachetul lui. dar nu ne dam batuti. dupa lemne de foc pentru nevoile coloniei. ne uneam cu cei de acasa. Adeseori se duceau si pâna-n inima padurii. De multe ori noi. Mâncarea era suficienta. ne repartiza la lucru. sotie. cu ochii pierduti în zare. Se bucura când îi spuneam ca am umblat la provizii. Avea o caruta în primire. La gradina. Dreptul comun. Era pe postul de conductor de caruta. de multe ori. El se scula la ora 3 dimineata pentru a pregati caii si caruta. Se întremase. într-un fel oarecare. Astfel se face ca eu si Costica Pascu. Pascu se ducea la patul lui Savu. Pentru masa aveam la dispozitie o ora. mama. Erau bine organizati în desfasurarea muncii de conductori de carute. Eu însa nu ma bucuram de acest drept. fiind luati în primire de gardianul cu gradina. tata. Inginerul Savu. ne asezau pe un singur rând. prin ciur si prin dârmon. Fiecare caruta era data în primire unui ostas care raspundea de om si caruta. În fiecare seara îsi facea planul pentru a doua zi. Era în elementul lui. Cu noi în aceeasi camera mai era si Constantin Pascu. Mergea acest convoi de carute prin toata delta. soarele deltei smulgea plantele din pamântul bogat si le înalta cu fruntile spre cer. executam alte lucrari. detinut si el. O ducea foarte bine. De la el din pachet nu mai putea sa manânce. care lucra la bucatarie. Seara. care lucra la grajd. cei care-i . Fiind si eu pe aproape cu patul. Cei care eram în echipa de udat. unde legau lungi discutii. cu gândul în zbor peste munti si vai. Uica Patru mai primea de acasa si pachet. Dupa el venea un soldat în colonie. Erau peste zece carute. bucurându-se de farmecul ei. primeau mâncarea pe saturate. Lotul de parcare al carutelor fiind aproape de bucatarie. gradina cu fiecare zi ce trecea lua alta înfatisare. Trecut-am amândoi.

sa uitam de cele îndurate în trecutul atât de apropiat. haita de nebuni. Eram în plina vara a anului 1960. luam si pentru unchiul meu Petru Berzescu. Împreuna cu uica Patru. Desi nu prea aveam timp de ele. De fiecare data când luam carti pentru mine. care faceau acest lucru cu pasiune. Poporul nostru are o zicala cu multa întelepciune în continutul ei: — “Unde dai si unde crapa. lucrau miile de detinuti din Periprava. Munca în colonia Periprava se desfasura în cinci puncte de lucru: 1). Atunci când noua. 4). Aici era o brigada formata din specialisti în zidarie si dulgherie. tinteau la pregatirea terenului prielnic declansarii unei reeducari gen Pitesti. când veneam de la lucru. Aproape toate erau teziste si-n sprijinul ideologiei comunist-atee. ne mâna ca pe vite la lucru. dupa o atât de îndelungata vreme. Periprava ni se parea o raza de lumina. Aici lucrau mai putini oameni.mai aveam. În interiorul lagarului erau mai multe puncte de . Pâna acolo se mergea cu remorca. am lucrat la culesul porumbului. dar putine. În aceasta brigada am lucrat si eu un timp destul de îndelungat. În spatele nostru. a crapat unde ei nu se asteptau. cartile au fost anume selectionate pentru noi. vara. Se construiau case pentru paza coloniei si noi baraci pentru detinuti. celor ce lucrau la Cultura Mare li se parea un iad aceasta colonie. de 25 hectare. iadul pe pamânt. În anul 1961. CULTURA MARE. s-a înfiintat o biblioteca pentru noi.A. De la orele 17. GRADINA. prin înfiintarea bibliotecii. am reusit sa luam carti si sa ne bucuram de ele. Era la o distanta de cel putin 15 km. Se mai strecurau din când în când si ziare. fara voia opresorilor nostri. Aici a fost calvarul. S-au mai strecurat printre ele si carti bune. Pe malul Dunarii se întindea locul gradinii. Fara doar si poate. cu parul în mâna. Am avut si eu parte de el. unde lucra o brigada formata din 100 de oameni. În cadrul IAS-ului. Veniti de la Noua-Culme. de colonie. spre Sulina. În aceasta brigada lucrau în jur de 100 de oameni. 2). într-adevar. 3). Si pe bun drept asa si era. CONSTRUCTII. Totusi.I. când suna stingerea. În planul lor. am reusit. Îi placea sa citeasca. cam în jur de 20. 5). condusi de ing. si pâna la orele 21. în buna masura. CÂMPUL EXPERIMENTAL. mai încercam sa citim. Constantin Pascu.” Timpul a dovedit ca. la locul de munca ne mai confruntam si cu rânjetul sau bruscatul în surdina al unor gardieni. M. celor ce lucram la gradina. ATELIERELE DIN COLONIE. actiunea întreprinsa în vederea reeducarii.

Aici. De aici se alegeau pentru bulion si pentru pasta de rosii. În timp ce. asezându-ne pe pat. Asa eram de obositi în zilele când lucram la cultura mare. în colonie. La vreme de zakuska. Erau trei cuptoare cu cazane mari. Asa se scurgeau zilele. Fiecare din ei avea câte o gamela de . b). de toate soiurile. Cea mai placuta munca era la început de toamna. Rând pe rând. Seful escortei era mereu în mijlocul nostru. De câte ori munceam la cultura mare. sub biciul si înjuraturile gardienilor. Balabanindu-ne. munca noastra cea de toate zilele. la locurile de desfacere. Se aplicau doua regimuri de munca: a). croitoria. grajdurile si întretinerea curateniei în colonie. Rosiile. ni se parea ca ne ducem cu pat cu tot în fundul pamântului. munca se desfasura în conditii mai bune. si cu rele. de unde erau încarcate în slepuri încapatoare si transportate în tara. În cultura mare a IAS-ului. fruntile se înseninau. le strângeam. de asemenea. Nu ne oprea nimeni. aproape de dig. Seara. în dreptul pontonului. Aici lucrau 90% dintre detinutii coloniei. când ne întorceam în colonie. gardienii însarcinati cu supravegherea noastra au ajuns sa se împrieteneasca cu noi. fieraria. Faceam si stive de ardei. uzina electrica. traiam clipele de iad de la Noua-Culme si Aiud. Asa se face ca cei care au lucrat numai în cultura mare. tâmplaria. afara de cultura mare. precizându-le ca la locul de munca ei raspund de pacea si linistea din timpul lucrului. unde se fierbeau bulionul si pasta. Îi alegeam pentru noi. Niciodata nu mi-am putut explica aceasta mare diferenta de comportament al pazei la locul de munca. munca se desfasura într-o nota aparte. De multe ori interveneau ostasii din cordonul de paza. Cu totul altfel era la gradina. Se faceau stive mari de varza. în lagarul din Periprava. aveau la dispozitie ce era mai bun. În aceste puncte ne desfasuram noi. dar pentru unii numai. iar noi uitam adesea unde ne gaseam. dupa ce veneau oamenii de la lucru. La toate punctele de lucru din colonie.lucru: cizmaria. dupa cum se coceau. Din cele descrise pâna acum am putea spune ca. Pentru ei însa a fost tot timpul un iad. Un regim mai blând. de-abia ne târam la baraca noastra. toti se bucurau de acelasi tratament. eram darâmati. zi de zi. Cei care lucrau în echipa de conserve. oamenii uitând de starea în care se gaseau. si cu bune. la gradina. muncind si glumind. Se muncea în mai multa liniste si pace. le recoltam si le depozitam în cazi mari. Nu permitea nici o iesire a gardienilor. unde. tapiteria. Atunci începea recoltatul produselor gradinii. Regimul dracesc. având la dispozitia noastra uleiul si sarea. cei mai frumosi si-i mâncam. n-au sa înteleaga niciodata ca Periprava a fost si o raza de lumina.

Atunci aveam grija si-l aprovizionam cu de . C-tin Pascu din Timisoara. În timpul cât gardianul îsi înfuleca zakuska. Ne-a creat cu adevarat un mediu placut de munca. A facut parte din grupul de rezistenta din partea Clujului . Din partea MAI-ului. aproape de Lugoj. atât de mult râvnita de noi în desertul comunismului. Sef de brigada era Ion Murariu. iar Comandantul ajutor. Se urmareau si se vânau unul pe altul ca fiarele din padure. cu Spiru Blanaru. Observatiile acestea se facea cu multa precizie si minutios. În simplitatea lor. seful de escorta si paza. noi îl pazeam sa nu fie surprins de colegul lui. O mâncau cu multa pofta. În brigada de constructii. munca se desfasura dupa un program bine stabilit. Erau amenintati cu închisoare. La câmpul experimental se muncea în conditii cu totul diferite de celelalte puncte de lucru. cel care raspundea de toate lucrarile de aici era un inginer agronom de la Bucuresti. se supuneau orbeste dispozitiilor satanice. Avea multa putere si influenta în Ministerul Afacerilor Interne. A facut scoala de ofiteri în Germania. din Olosag. Nu era nici un gardian cu noi. Se cultivau tot felul de culturi. În acele clipe. Se reclamau unii pe altii politicului si comandantului coloniei. Toate rezultatele se înregistrau într-o condica. Erau împartiti în doua tabere: — Comandantul cu o parte din ofiteri si gardieni. dar nu aveau ce face. surprindeam omul din ei. Atunci ne considerau semenii lor. Aici am sesizat cel mai bine lupta care se ducea între ei. urmarindu-se în mod stiintific evolutia plantelor pâna la maturitate.Ardealul de Nord condus de Aurel Calin. Ei nu mai aveau treaba noastra pâna când venea timpul de plecare la colonie. de unde venisem. În lupta de rezistenta a fost unul din marii luptatori împotriva comunismului. cei care formau grupul de paza si cei din administratia lagarului. se destainuiau ca s-au saturat si ei de haituiala. Între patru ochi. de cealalta parte. De multe ori venea la gradina unchiul meu Petru Berzescu. Aici era o adevarata oaza a pacii si a linistii. pentru a transporta produse din gradina pentru bucataria coloniei. Se realizase o comuniune sufleteasca între muncitori. cu caruta. Era cercetator stiintific din cadrul Academiei Stiintelor Agricole de la Bucuresti. de o parte. Nu era nici un fel de dragoste între ei.zakuska. ofiterul politic si alti gardieni. Ne purta grija numai caporalul. celalalt gardian. Lucrarile erau conduse de ing. A fost trimis în Banat pentru a lua legatura cu grupul de rezistenta de aici. o parte din noi ne întorceam la gradina. Atunci când nu era nevoie de 20 de oameni la lucru.

Când ne întâlneam în colonie si aveam un pic de ragaz. începuse sa-mi povesteasca din aducerile aminte de anii de încercare în luptele grele cu arma în mâna. departe. de parca raiul coborâse asupra-ne. când era tânar fecior. când ne-am vazut. Dumnezeu l-a luat la el. la padurea Letea. parca amutiseram amândoi. în ziua de 29 iunie 1995. am fost dusi la tunsul oilor. Loc de amintiri acum. mai ales rosii si ardei. îmi spunea ca de multe ori îi venea sa se dea jos din caruta. asa cum ne spune atât de convingator parintele Dumitru Staniloae. La cei 85 de ani ai sai. îngânându-l în ecouri pâna departe. le aduceam la tuns. peste vaile împadurite. În anul acela. Ion. Întorcându-ne la oile noastre. scaldati în lacrimi. cald si cu mult soare. Acum. Le punea în lada de sub sezutul carutei. asa cum facea odinioara. fiind încarcator la mitraliera. în marginea padurii. De-abia îl asteptau colegii lui de la grajd. pe la sfârsitul lunii mai 1961. Si bucuria ne-a fost atât de mare ca. Copil fiind. Mânuind . pe rând. Numai ochii vorbeau. într-o echipa. sub comanda lui Spiru Blanaru. Cât despre padurea Letea. Nostalgic. la început. fusesem la el la Potoc. când. de Pietrele-Albe. ziua se aratase de tot frumoasa. în aceeasi camera. îmi aduc aminte de timpul când. îmi povestea despre plimbarile lui cu caruta prin padurea LETEA. unde numai noaptea ne vedeam de cele mai multe ori. Acolo.toate. unchi si nepot. a luptat împotriva comunismului. al doinelor cântate din frunza si al vâjâitului gloantelor din pistoalele mitraliera. Cerul era atât de senin si de un albastru limpede. sa vina cu rosii si ardei. sa-si rupa o frunza din copac si sa doineasca din ea. Cânta în noi tot farmecul padurii. Eram amândoi. limpede si poleit cu aurul razelor de soare. Ne ancoram în ideal. L-am iubit tare mult pe uica Patru. Se auzea pâna-n Tomnacica. De dimineata. una câte una. a Sfintilor Petru si Pavel. în visul omului de a realiza îndumnezeirea. Era o zi de vara. rasuna padurea. si acum parca-l aud cum cânta din frunza. cu ochii scrutând parca necunoscutul. era saivanul coloniei. împreuna cu fratele sau. Îi ramasesera în suflet si-n minte cadenta gloantelor de mitraliera si glasul ferm al lui Spiru. anume pentru a-l îmbratisa si saruta de ziua lui. prin padurea dealului Poieni de la Teregova. în rândul dreptilor. loc de amintire al luptelor încrâncenate împotriva comunismului. pe data de 11 decembrie 1995. ca o zi de vara. Când doinea el.

lucram de zor sa terminam tunsul oilor. ni s-a parut un colt de rai în imensul infern al comunismului. eu am avut norocul de a ramâne în colonie. Toate se derulau ca-n lumea basmelor si a legendelor. Oameni si locuri se învolburau parca. În interiorul lagarului. Cu regretul în suflet ca vom parasi frumosul loc. credeam cu adevarat ca viata noastra a luat alt drum. fiecare oaie se scula scuturându-se parca de o nesuferita greutate. care nu stia sa strige. drumul spre libertate. Ca-ntotdeauna.foarfecele. Am cunoscut numai aspectul pozitiv. Pe înserate ajungem la colonie. în mijloc de ape. Era acum mai libera. Desi robi. Uitam de hamaitul de zi cu zi al gardienilor. încalzit de raze. la degajarea lagarului de zapada si la mentinerea curateniei în interior. Gardienii nu se prea omorau cu grija noastra. tundeam cu multa grija. Visam. STUFUL DE LA PERIPRAVA Noi. colt de rai. ajungem acum sa cunoastem o alta fata a coloniei din Periprava. Dupa operatia tunsului. Speram si. traiam. Acea raza de lumina. mai usoara si respira în voie. biruitor al zmeului din poveste. sperând. sa nu taiem blândul animal. când am pasit în colonia asta din adâncul deltei. întarindu-ne. Spre asfintit de soare am terminat cu tunsul oilor. În schimb. Asa si noi. . Ne simteam bine. cei veniti din lagarul mortii. Periprava. asteptând si noi un Fat-Frumos. Remorca ne astepta. Se legasera oamenii de meseria lor. a cazut pacostea pe capul unchiului meu Petru Berzescu. Sa ne pregatim de o noua lupta. aceleasi locuri. noi. la întretinerea silozurilor de produse agricole. De data aceasta. de truda lor. Nori negri se adunau deasupra Peripravei. A muncit din decembrie 1960 si pâna la 1 aprilie 1961. ajunsi la Periprava. Partea rea ne apare în toata goliciunea ei. aceeasi panorama. Cei care au avut ghinionul de a fi trimisi la stuf. Cerul începuse sa se întunece. încetul cu încetul aluneca spre asfintit. O data cu iarna. Cei ramasi am fost mai linistiti. ne urcam toti în remorca. Vântul rece al înclestarii prinse sa bata de la rasarit. padurea Letea. Asezati în genunchi pe covorul de iarba. când ai în fata doua lucruri rele. cel mai putin rau devine bun. cei de la Noua-Culme. Mireasma padurii ne îmbata. au cunoscut iarasi lupta cu moartea. soarele cu binefacatoarele lui raze ne încalzea si ne tamaduia. ciripitul pasarilor ne încânta. despre care am încercat sa vorbesc. minunile naturii ne înaltau spre lumina. Lucram în jurul coloniei. Mereu aceiasi oameni. munca din ateliere era mai putin placuta si de tot plictisitoare.

detinut si el. un rau nu vine singur. va redau câteva pagini din Catalin Ropala: — “Bacul era un slep metalic afectat în mod obisnuit transportului cerealelor si care fusese amenajat pentru cazarea noastra. Cu experienta lui de om de stiinta si de cercetator. fapt care a contribuit la înlaturarea lui din acest post de conducere extrem de repede. statul comunist a înlaturat toate obstacolele. În toamna anului 1960. Pe vremea aceea. s-a opus acestui proces. Romulus Proistasescu. Gheorghiu la liceul din Ploiesti. Fusese directorul Câmpului Experimental de la Fundulea. iar iarna se racea foarte repede. Un om cu mai mult bun simt. Taranul român. comandat al coloniei era colonelul Gheorghiu. ca si-n viata. Ca sa întelegeti mai bine conditiile precare în care s-a lucrat în tot timpul campaniei de recoltare a stufului la Periprava.” Aceasta parere i-a fatala: a disparut de la conducere. Au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni din Dolj si Mehedinti. cei care au umplut pâna la refuz colonia si cei care au împânzit marile întinderi de stuf în timp de iarna. Conducea gradina coloniei. Ei nu sunt vinovati cu nimic de ceea ce îndura pe nedrept aici în colonie.Toata atentia era îndreptata spre stuf. Nici vara nu se putea locui. Pentru realizarea lui. Toti cei care au muncit la stuf au fost cazati în bacuri. Adeseori le spunea gardienilor: — “Mai. ne-a fost de mare ajutor noua. Printre ei era si un inginer agronom. Procesul colectivizarii trebuia sa fie încheiat pâna în 1961. fiindca în afara unei sobe improvizate în strafundurile sale erau instalate paturile în trei rânduri . ca mâine vor pleca de aici si vor ajunge sa conduca aceasta tara. sa va purtati bine cu acesti oameni. Savu pe numele lui. nu era bun pe timp de iarna sa locuiesti în el. anume amenajate. Când spun amenajat sunt îndatoritor. dupa câte îmi aduc aminte. Am stat cu el în camera la Periprava. Nu ajungeau conditiile precare de viata. fusese coleg de clasa cu col. în tara s-au facut multe arestari în rândul taranimii. Gardienii cei mai înraiti erau la acolo. Sa ne întoarcem la oltenii nostri. se mai adaugau si haituielile gardienilor. Asa era la stuf. prin instinctele lui de proprietate. celor din Periprava. fiind construit din tabla groasa de metal. Asa am ajuns sa cunoastem si noi gândurile lui. N-au voit sa intre în colectiv. Bacul. A fost acuzat de pactizare cu taranii. Vara se încalzea peste masura. de 25 de hectare. Târaste dupa el un al doilea rau. Toti cei care s-au opus colectivizarii au fost arestati.

În burta bacului unde erau instalate cele trei rânduri de paturi suprapuse se cobora pe o scara. Pentru a ilustra conditiile noastre de viata este nevoie a aminti niste detalii fara de care imaginea nu ar putea sa capete un contur real: tinetele erau niste ciubere ale caror extremitati erau prevazute cu doua orificii-ureche prin care se trecea un bat pentru a fi purtate. iar combustibilul era tot stuful. În aceasta burta metalica urma sa fim adapostiti în cursul noptii pe toata durata campaniei. fiindca pe de-o parte plecam la lucru. fara sa avem cutit. ori aici timpul era foarte scurt. Soba era improvizatie ad-hoc. Urcarea scarii trebuia sa se petreaca într-un ritm lent. trebuia sa ne ajunga cel putin 12 ore. Urcarea pe aceasta scara verticala se facea printr-o procedura sui generis. care de fapt constituia prânzul. cum puteam împarti pâinea în 8 portii egale. aproape verticala si numai aceia care au trait în aceste conditii au realizat echilibristica la care erau supusi detinutii de serviciu care trebuiau sa evacueze tinetele si sa aduca hrana. orizontalitatea ciubarului. fara nici o instalatie electrica. Desteptarea se dadea la ora 4 dimineata. care consta numai din cafea si pâine. a fost suficient sa apara primul “lampas”. mai ales din cauza efortului fizic si a frigului din încapere. cât de cât. pâna la masa de seara. în limita celui pe care puteam sa-l sustragem din necesitatile bucatariei si ale spalatoriei improvizate.suprapuse într-o întunecime totala. aceste recipiente erau insuficiente. pentru a nu fi împroscati de continut. Desigur ca e greu sa-ti imaginezi cum se putea derula pregatirea mesei pentru 300 de oropsiti. astfel ca în genere erau pline ochi. în care unul din cei ce manipulau recipientul urca câte o treapta sprijinindu-se de rampa. cum puteam înfuleca în graba cele 2 feluri de mâncare si toate aceste pe întuneric? De fapt nu eram complet în întuneric. ca în curând tot acest decor dantesc de . teoretic. iar colegul sau îsi sprijinea prajina pe umar ca sa poata asigura. la cei peste 300 de insi pe care îi adapostea închisoarea improvizata. iar timpul ramas disponibil pentru hrana era cât se poate de aglomerat. În campania stufului nu erau prevazute decât doua mese: masa de dimineata. iesirea de la lucru fiind în mod general planificata pentru ora 5 dimineata. iar pe de alta parte. erau folosite în timpul noptii de nenumarate ori.

Picioarele încaltate în acesti galenti dadeau o siguranta extrem de precara. mai ales din cauza lunecusului cauzat de mâzga noroioasa de pe pardoseala. Desigur ca treptele scarii aveau si ele un start gros de noroi de unde trebuia sa faci un effort ca sa poti sa-ti eliberezi piciorul în timp ce urcai. sustinuta la suprafata pe o surcea. de multa vreme ciorapii cu care fuseseram arestati se tocasera. iar în picioare opinci de cauciuc. efortul facut ducea la desprinderea neasteptata din clisa noroioasa. Nu trebuie sa uitam ca aducerea mâncarii de pe pamânt. astfel încât galentul facea un salt în forma de arc. În strafundurile nepieritoare ale bacului. Un lampas era confectionat dintr-un borcan de sticla ca de iaurt pe care plutea o festila muiata în gaz. un fel de ciorapi de cauciuc care se ridicau peste genunchi (asemanându-se cu botforii ce constituiau echipamentul de gala al Escortei Regale pe vremea când executam serviciul militar). Din opinci si peste pantaloni trageam “ciulcii”. dar nimeni nu avea timp sa se mai opreasca din cauza acestei întâmplari. aspectul nostru nu era jalnic. unde se gasea bucataria. Protectia picioarelor contra înghetului era asigurata de clasicele obiecte cazone pe care le confectionam distrugând dosurile de perna din echipamentul patului de dormit. iar în locul cureluselor figurau sfori încrucisate. În interior toti erau echipati cu galenti de lemn. De ciorapi nu putea fi vorba. un fel de sandale romane primitive si originale. De multe ori. mai rar pe o bucatica de pluta. ci . ceva în sensul unor candele primitive. trebuia neaparat sa urmeze coborârea pe scara verticala urmând aceeasi procedura ca si urcarea tinetelor. pe cap aveam o caciula cu clape pentru urechi. acele luminite firave imaginau un straniu decor de înviere. Ni se distribuise fiecaruia un echipament specific muncii ce urma sa o execute: aveam un costum-pufoaica format din veston si pantalon. Ciulcii erau impregnati de noi cu sapun la cusaturile din spate ca sa nu patrunda apa si erau asigurati ca sa nu alunece în jos prin niste legaturi împletite din papura. confectionate din tot felul de scândurele sau deseuri de lemn. asa cum purtau de altfel si militienii si localnicii si sentinelele. aterizând în ciubarul cu mâncare.întuneric si frig sa fie populat cu licurici. Când apaream în front aliniati pentru a pleca la lucru.

Vestoanele erau scurte si aproape ajungeau ciulcii. dar din cel mai fraged care nu ajunsese înca la maturitate. la început. Singurul remediu era miscarea. când temperatura scazuta prezuma înghetarea baltii. Pufoaicele aveau impregnat pe spate un mare C. un lipovean urias. Toata tehnica recoltarii stufului era prevazuta numai pe anotimpul de iarna. nu avea rezistenta ca sa suporte greutatea omului. atitudine ce nu era prevazuta în regulamentele coloniei de munca. uneltele care serveau la recoltarea stufului.C. ca niste ucenici necunoscatori. miscarea haotica si continua pentru a nu degera. el se infiltra prin pufoaicele subtiri. eram aproape înghetati. iar nojitele de papura împletite peste gambe ne dadeau un aspect razboinic. Nu ni se zareau decât ochii care luceau în întuneric ca ai lupilor. Vântul nemilos al deltei nu ne cruta. stuful forma un fel de protectie. asemanându-se cu vechii cruciati din Evul Mediu.. ni s-a parut ca munca va fi aspra.mai mult trufas: clapele caciulii erau lasate peste urechi si peste sprâncene. Tulpinile astfel taiate se rânduiau în ordine pe gheata si când erau de dimensiunile unui maldar se legau printr-o funie confectionata tot din stuf. Tehnica recoltarii era. Nenorocirea era ca. Daca pentru încaltaminte gasisem imediat antidotul . astfel ca ne-am trezit în apa pâna la brâu. brigadierul civil. iar cu dreapta sprijineai tarpanul pe luciul ghetii si printr-o singura lovitura circulara (ca la coasa) desprindeai tulpinile. am parasit cu totii locurile de munca refugiindu-ne pe un teren solid.R. astfel ca balta. chiar daca avea un start de gheata la suprafata. Ca la comanda. pe care îl purtau detinutii de drept comun care lucrau pe alte bacuri. iar noi. prelungita cu un bat de circa un metru. în principiu. Surpriza s-a produs în prima zi de munca: gheata ceda pe toata întinderea suprafetei. ne-a facut cunoscuta tehnica secerarii stufului. foarte simpla: cu mâna stânga cuprindeai un manunchi de tulpini de stuf. dar barbateasca si ca prin inventivitatea detinutului politic vom gasi noi metode pentru usurarea muncii noastre. înseamna contra revolutionar si trebuia sa ne desparta de D. tarpanul era un fel de secera ascutita. Din capul locului. în naivitatea mea am crezut ca am de-a face cu o organizare perfecta în care fiecare individ avea impregnate initialele numelui sau. Vanea. când ne-am primit pufoaica. Curând m-am lamurit ca C.R. bietii lucratori stuficoli. Ni s-au distribuit tarpanele. desi temperatura era de câteva grade sub zero.

Cum spuneam. cautau aer curat. Nu am auzit ordinul “Foc” fiindca acest ordin nu s-a dat. Multimea aceea de licurici. în toamna târzie a anului 1960 au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni. Aerul devenea încarcat de vapori de apa. Din decembrie 1960 si pâna . publicat în “Din documentele rezistentei” nr. si-ntr-altul. Încaperea se umplea de aburi. pentru pufoaicele îmbibate de apa nu exista remediu: trebuia sa le purtam ude pe noi si numai vântul le mai putea zvânta la suprafata. La refuzul nostru de a intra în apa am fost aliniati ca într-un pluton de executie. rebegiti de frig. Toti au plecat la stuf. atârnându-le de pat. Peretii bacului. Personal.” Fragment din articolul Campania de recoltare a stufului la Periprava . nu putea sa lumineze cum trebuie. când se întorceau. Curând s-au declansat bolile. Noaptea.6/1992 — Arhiva Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România Seara. cu argumente pro si contra.schimbând puful de stuf din opinci ud cu praf uscat. 169-175. dar în acel moment mi-era perfect indiferent daca acest ordin va fi dat sau nu. Si-ntr-un fel. ziua umezeala patrundea din afara spre corp. sufocant si rau mirositor. ei tot uzi ajungeau. a trebuit sa rezistam trei luni. se apropiau de cuptor sa se încalzeasca. iar cei de pe margini resimteau frigul. Cei care erau lânga soba se supraîncalzeau. A urmat o lunga tocmeala. se producea un alt fenomen. pag. formata din lampasele improvizate. fiindca în aceste conditii. nimeni neputându-si asuma raspunderea secerarii a 300 de vieti omenesti. Lumina din camera era slaba de tot. Am cedat si rezultatul a fost ca ne-am semnat singuri sentinta. E drept ca pe parcurs cam 5% din efectiv s-a prabusit plecând pe drumul fara întoarcere. iar Vanea. brigadierul civil. Se trezeau la un moment dat ca-ntr-o baie de aburi. uzi pâna la piele. Cuptorul se încalzea prea tare. Se schimbau de hainele ude. apoi. iar în fata noastra santinelele si-au încarcat armele si pustile mitraliera asteptând numai semnalul pentru a deschide focul. Stapânirea voia sa scape de ei. tineau rece. Cu gurile cascate. iar noaptea pornea din interior spre afara. niciodata nu am crezut ca acest ordin poate fi dat. Se trezeau oamenii cu broboane de transpiratie siroind pe spate si pe fata. ne-a mângâiat aratându-ne ca si lucratorii civili lucreaza în aceleasi conditii. fiind din metal si fiind complet în apa. Totul se facea pe bâjbâite. cei batrâni si slabi adesea plateau cu viata. nu stiau ce sa faca mai întâi. În concluzie. de Catalin Ropala. în încaperile bacului. care reuseau. Cei tineri au rezistat mai mult.

cel mai numeros lot din tot lagarul. ghioceii. ca sunt bine si sanatosi. oltenii nostri s-au acomodat cu Periprava. spiritele începusera sa se agite prin colonie. Era bucuros ca vor fi anuntati ai lui. mai blânzi. Trebuia sa mai ramâna înca 3 dupa mine. Mie îmi parea rau ca-l las în urma. al celor carora li se împlineau anii de lagar. De-abia asteptam ca oamenii sa se întoarca de la stuf ca sa vedem cine a scapat cu viata. cei de la stuf. înjuraturi. Dupa un an de lagar. sinistrul cuvânt — reeducarea. În 12 septembrie trebuia sa ne eliberam. În baracile oltenilor. deci pâna în 1964. cei care au mai ramas în viata.” Eram în 1961. care venise din mijlocul lor. Spre sfârsitul anului 1961. Gardienii începusera sa se faca tot mai des vazuti printre noi. Era . Locul unde atâtia au patimit si au murit. îmi spunea: — “Au murit multi. Pe fetele lor se citea dezolarea. El avea 6 ani de lagar. fratele tatalui meu. Aripa mortii îndolia si colonia Periprava. care era considerata ca o oaza în desertul comunist. nu-si mai faceau aparitia printre noi. O data cu vestitorii primaverii. ca prea au fost curati la suflet. Au cazut ca spicele de grâu înaintea coasei. În 12 septembrie 1961 trebuia sa fim pusi în libertate. cei vechi si caliti în focul iadului. eram un lot de 121 de oameni. cei care aveam la ora aceea peste 10 ani de temnita. Aveau sa ne prelungeasca pedeapsa cu înca trei ani. Celor mai multi dintre noi le expirau pedepsele la aceeasi data. Nume intrat în istoria universului concentrationar din România comunista. Aproape ca ne luam ramas bun de la cei mai apropiati. cei ramasi. despre el. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI FENOMENUL PERIPRAVA Periprava. S-au daruit jertfei cu totul. s-au întors în colonie. Bruscari. de la Teregova. Ziua mult asteptata a sosit. Dar n-a fost sa fie asa. toti care îsi ispasisera anii de lagar erau eliberati la termen. Unii din fostii gardieni. Ne-am pregatit din vreme. Se distingea tot mai insistent pe buzele noastre. dar si înversunarea. Nu se puteau împaca cu gândul ca le-au luat pamântul si libertatea. Ma gândeam la uica Patru. familiilor lor despre ei. Ne luam angajamentul de a comunica celor dragi. fara exceptii. din puzderia de oameni din toamna. trei la numar. Din timp m-am pregatit sa ma despart de uica Patru. Nu se mai deosebeau de noi. Nu erau obisnuiti cu hartuielile ca noi. anul sperantei noastre. cam prin luna septembrie.în aprilie 1961 au murit foarte multi dintre ei. Inginerul Sava. Îl stiam slabit înca de la Noua-Culme. acum vedeam rândurile rarite. Pâna atunci.

afara. Dumnezeu sa-l ierte. Îmi cunostea foarte bine familia. dar si resemnare. la Mehadica. Un lucru ne-a parut noua suspect. un ofiter cu lista în mâna anunta 20 de oameni din lotul nostru. fara raspunsuri. ca s-a înecat ca tiganul la mal. Cei 20 de strigati si-au facut bagajele si s-au dus. Cu mult sânge rece. Simteam cu totii ca ceva s-a întâmplat. ceva nu-i în regula. Acesti oameni care au plecat. Dupa o saptamâna. toti cei ramasi. Ce se întâmplase? ne întrebam noi. împreuna cu sora mea. l-au vazut la geam. ca multe mai sunt de îndurat! ne spuneam noi în sinele nostru. unde ofiterul politic. Nimic si nici un nume strigat. Spre seara. Afara la poarta a iesit sotia lui. pe la orele 4 dupa-masa. Noianul de întrebari se bulucea în capul nostru. El s-a retras repede de la geam si a disparut. cu un maldar de dosare în fata. dar nimic la orizont. În tot timpul închisorii a fost un om cinstit si corect. Nici o miscare prin colonie. Ce-o fi? Nimeni nu stia. sa-l întrebe ce stie despre mine. Afirm acest lucru în urma unei întâmplari. Am tot asteptat noi. Ce-au discutat. s-a dus la el. le-a . cu mult fast. cei în cauza. pe rând au fost chemati de ofiterul politic. nimeni n-a aflat. Unul din cei care a plecat în aceste conditii era dintr-o comuna apropiata de Teregova. Sotia l-a recunoscut. am fost poftiti pe rând la o masa. Acolo. nici un nume strigat. Alta lista n-a mai urmat la rând. am fost chemati la clubul coloniei. Era o liniste prevestitoare de furtuna. când a auzit ca el s-a eliberat având aceeasi pedeapsa ca si mine. ca linistea s-a asternut peste toata colonia. cu inima cât un purice. În total aveam 6 ani de lagar. la casa lui. în sala mare a bibliotecii. Doamne. 101 la numar. Începuse sa se dezlege enigma. Sotia mea. Era din Mehadica. ca vor colabora cu securitatea. Deci trebuia sa mai facem înca trei ani.12 septembrie 1961. îndeplinea formalitatea de a-l anunta pe fiecare ca ni s-a prelungit cu înca trei ani lagarul. Cei 20 care au plecat din lotul nostru. Acum este mort de multa vreme. în dosul perdelelor. Când au ajuns la Mehadica. au fost eliberati în urma angajamentelor luate. Pe fetele noastre se citea nedumerire. Fiecare treceam si semnam de luare la cunostinta. cu o saptamâna înainte de plecare. În zadar am asteptat. în libertate. Mult mai târziu am aflat de ce s-au petrecut aceste lucruri.

A recunoscut ca i-a fost frica. Veneau pentru asta ofiteri de la centru. din iulie 1961. D-voastra veti pierde partida. Nicolae Steinhardt. Cei ce vin dupa noi vor învinge. dupa ce si-a facut în genunchi rugaciunile. Profesorul Ion V. desi era preot. L-am iertat. a fost chemat la ancheta prof. Am stat în Rusia 11 ani. reiesea ca erau hotarâti sa . nici o explicatie. parinte Nicolae?” El a raspuns: — “Ma rog si pentru cei care ne-au ucis si chinuit. Sotiei mele nu i-a mai trebuit nimic. pentru ca este o utopie. dar neamul românesc sa-i judece si sa lase urmasilor nostri o lectie de aparare a neamului în fata raului. Sa-l ierte si Cel de Sus. Cazuse. Ion V. ca eu stiu mai multa politica decât d-voastra. Sa-i ierte si pe ei Dumnezeu.” A fost scos afara si amenintat cu izolarea. sfatuindu-ne sa fim extrem de atenti ca un nou val de teroare va avea loc acum la Periprava. Ne-a explicat pe larg cum stau lucrurile. a fost întrebat de sotia unui martir de la Sighet. Ion V. Georgescu. Enigma se dezlegase. Dupa lungi discutii. mi-a relatat întâmplarea cu sotia mea. de a prelungi nejustificat detentia noastra. Toate acestea le stiu de la el. El fugea de noi. Pentru mine a fost o mare deceptie ca acest om cazuse. Anchetele securitatii se tineau lant. Georgescu a fost repezit pentru îndrazneala lui de a-i acuza. împotriva comunismului. Am stat de vorba cu Beria si-mi dau seama foarte bine cum se misca lumea în prezent. care l-a însotit la biserica de acolo: — “Pentru cine va rugati. Comunismul va fi înfrânt. Ne-am resemnat si ne-am continuat viata de lagar cu munca si cu nadejdile noastre de mai bine. Acesta i-a raspuns ca au fost represalii dictate de centru în urma manifestatiei românilor de la Paris. Iata ca si aceasta enigma s-a dezlegat. Este calatorit si nu vine decât peste câteva zile.” Si eu zic sa-i ierte. La acest lucru i-a raspuns: — “Domnule colonel. Georgescu îl întreaba pe ofiterul anchetator de ce si-au permis sa faca aceasta mare greseala politica. în fata altarului. Atunci s-a facut lumina. de familia mea. Plina de revolta si dezgust. sa stiti un lucru. Dupa felul cum au decurs anchetele pâna atunci si dupa întrebarile puse de ofiterul anchetator. nici o lamurire. Era prin octombrie 1961. când ne-am eliberat si m-am întâlnit cu el. a înteles cum stau lucrurile. cu multi ani de lupta. ca n-au stiut ce-au facut. Dupa 1964.spus ca sotul nu este acasa. ca tare a fost slab. chiar daca noi vom muri. Într-una din zile. N-a rezistat pâna la sfârsit. care era seful securitatii de la Constanta. a lotului de 101 oameni. fiind sub ascutisul sabiilor voastre.

Se anunta o lupta grea. Aiud. de panica în mijlocul nostru. cei pe care Dumnezeu ne-a întarit si scapat cu viata din prima încercare de reeducare. Dupa declaratiile lui Craciun. Acum era marginalizat si bagat în lagar cu pedeapsa administrativa. comandantul Aiudului. Intrasem bine în anul 1962. a spus ca pe vremea aceea se hotarâse de catre conducerea “Partidului” ca în Aiud sa fie adunati toti legionarii din tara. ca-n viata nu exista nici o problema careia sa nu i se gaseasca si rezolvarea. Horia Cosmovici. Ion Sadovan. Noaptea nu se mai putea prinde somnul de noi. De când i-am vazut împreuna. în prezent. cei ce veniseram de la Noua-Culme. Mihai Angheliu. ofiterul de la . Fusese în Comitetul Central. Willi Popescu. Prin el se încerca. schiop de piciorul drept. S-a creat o stare de tensiune. Anul 1961. Georgescu. Tiberiu Mitar.declanseze o noua persecutie sau chiar sa precedeze exterminarea noastra. Bucur Stanescu. din om în om. Gherla. în Aiud erau peste 4000 de persoane. în fata tuturor. Cu zâmbetul pe buze. Angheliu era un om mic de statura. Eram convinsi. pe Ioanitescu si pe Angheliu. O a doua experienta pe spatele celor torturati nu se putea închipui ca va avea loc. Aveam cu noi câtiva români cu multa experienta în lupta de rezistenta: Prof. La fel si la Periprava. Satana parca-i adusese pe amândoi. care trecusem prin lungul sir al închisorilor. Ilie Ghenadie. am ramas uluiti. pe viata si pe moarte. totusi. Despre acest lucru aveam sa aflam mai târziu. Sebastian Erhan. reeducarea. an de cotitura în lupta noastra de rezistenta. În colonie a aparut la un moment dat maiorul Ioanitescu. Mai venise în colonie si un detinut. Se studia cum sa se puna în aplicare planul de reeducare la Periprava. În jurul lor eram noi. ne-am dat seama ca ne pregatesc pieirea. unde reusise sa aduca moartea în mijlocul nostru. a fost si anul când în Aiud s-a declansat reeducarea. În colonie se gaseau foarte multi care au trecut prin infernul de la Pitesti. Zvonul se facea tot mai auzit. brunet si cu o voce metalica. Pentru noi. în colonie apareau tot mai des sentintele de divort. noi. Era un fost dizident din timpul lui Gheorghiu-Dej. de la cei veniti de acolo la Periprava. Când l-am vazut. cu ochii aprinsi. cei multi. uscativ. În mintea noastra se derulau planuri de tot felul. Colonelul Craciun. fostul comandat ajutor de la Aiud si comandantul lagarului de la Noua-Culme. În acest timp. Cu mult fast erau communicate. Ion V. Într-unul din episoadele “Memorialului Durerii”. era ceva uluitor.

Nu era nimeni. Pâna seara. Georgescu.birou anunta divortul si astepta satisfacut înmarmurirea celui în cauza. singur pe aleea din spatele baracii. afara de Cel de Sus. Pe sotiile noastre le-au obligat la aceasta. Dar. Spre vara. La doua . Lacrimile-mi siroiau fata. economic si mai ales edilitar.. intrigat. Ma obseda figura sotiei si a copiilor. biblioteca fusese înfiintata cu un anumit scop. spunându-mi: — “Nu ti-e rusine? Ai uitat cine esti? Acesta-i exemplul tau de conduita în colonie? Nu esti tu acela care. în desis de padure si-n nesfârsitele întinderi de stuf.. mi-a dat doua palme zdravene peste fata. La serviciu. de a crea o atmosfera de destindere. erau urmarite de un agent al securitatii. Era cel mai bun prieten al meu. fara ca cineva sa fi stiut vreodata de acest tragic sfârsit. S-ar fi putut întâmpla ca trupurile noastre sa fi îngrosat fundurile lacurilor si canalelor din Delta. ai condus grupul de rezistenta? Sa nu te mai prind cu lacrimi pe fata. Primele trei zile am rezistat. am reactionat invers decât ceilalti. În interiorul meu eram. În clipa urmatoare. Am parat lovitura cu exclamatia: — “Bine a facut. Du-te si te spala. Toti cei din jurul meu au ramas consternati de seninatatea cu care primisem sentinta. însa. ma. Ion V. în fata mea apare prof. de luare de contact cu realitatea de afara. însa. sa nu te mai vada nimeni!” De atunci n-am mai scapat o lacrima. Pentru moment am ramas consternat. Nu ma asteptam. pe strada si acasa chiar. Erau direct interesati sa luam cunostinta de realizarile pe plan cultural. Sa-i ajute Dumnezeu!” Ofiterul. Dar a fost sa nu fie asa. stiindu-ma stapân pe sentimentele mele. m-a întrebat: — “Ce. Si-a luat o grija de pe cap. Prietenii veneau si glumeau cu mine. De acum este libera. am fost si eu anuntat de sentinta de divort. Eram la margine de lume parca. Într-o dimineata. Pe cei de acasa îi amenintau cu darea afara din serviciu. Avalansa de divorturi numai dupa 1961 a început. Copiii nostri n-au fost primiti la scoala daca mama nu era divortata. dat peste cap. M-a surprins cu durerea înecata-n lacrimi. Noaptea aveam cosmaruri. numai eu stiam cât eram de tare. din libertate. tie nu-ti pare rau?” — “Nu!” i-am raspuns eu. Ca din senin. Greul mi l-am dus în tacere. afara. colonia aflase cum înfruntasem ofiterul si cât de linistit paream. Ardeam. m-a napadit durerea. Cu ochii scânteind. unde era infirmeria. spre stupefactia ofiterului. În colonie. Totul era regizat de afara.

cu un scris marunt si îngrijit. Rusia. textul scrisorii. Acest lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de divort. venea ofiterul politic si ne facea o scurta expunere. Era scrisul sotiei. facuta sul. Sa iau prosopul si sa caut în tivul lui de la ambele capete. România a reusit sa fie în fruntea popoarelor ni se spunea. Cu el m-am înteles cum sa ne trimita vesti de acasa. Toate acestea. însa. Numai cei de la ateliere si grajduri. Nimeni din colonie nu credea o iota din cele debitate de ei cu atâta îndrazneala. Foarte putini mai primeau pachete. cam prin aprilie 1962. Doamne. La patul lui. În 1962 se elibereaza din lagar un prieten de-al nostru. uica Patru m-astepta cu zâmbetul pe buze. în 12 septembrie 1958. De-abia asteptam pachetul lui uica Patru. sotia mea era . nu mai stateam cu el în baraca. nu primeam. Oamenii care scriau acasa completau textul de pe tabla. ofiterul politic scria. scrisorile au fost suspendate pentru cei mai multi din lagar. Unii au luat contact cu familia. De un timp. De primit scrisori. Ion Banda de la Rusca. eram tentati sa strigam ca niste copii. Era spre bine? Scrisorile ne erau dictate.saptamâni o data. Unii dintre noi aveau dreptul la expedierea unei scrisori pe luna si la pachet. În sala de club. Prin el am primit si eu vesti de acasa. acesta este semnul ca ne-a scris. M-am asezat în pat si am început sa desfac tivul de la stergar cu multa grija. Ne rugam amândoi: — “Multumescu-Ti. Când m-au arestat din Baragan. ca de tigara. Am primit vesti multe si îmbucuratoare. De sub perina scoate stergarul si mi-l întinde. nu mai stiam pe unde calcam. Am gasit foita dupa foita. În sfârsit. cu datele fiecarei familii. de creion chimic. pe o tabla mare de scoala. Seara m-am dus la baraca lui. Grabit sa ajung cât mai repede la el. pe o carte postala. în baraca. ca ne-ai ajutat!” Cu înfrigurare am luat stergarul si ca un bezmetic am întins-o la baraca mea. se petreceau înainte de 12 septembrie 1961. daca uica Patru va primi un prosop în pachet. pachetul a venit. Printre ei era si uica Patru. El mi-a precizat ca. Dupa o vreme. Învaluiti amândoi în lumina bucuriei. cu biblioteca si scrisorile. Numai pachetul îl primeam. Mi-era teama ca nu gasesc stergarul în pachet. Numai luând exemplu de la marea noastra prietena si protectoare de la rasarit.

la 7 luni. La fel si uica Patru a primit de stire. la mijlocul anului 1962. Ni se pune în vedere ca acele comunicari sustinute la club trebuie sa fie facute cu alt scop. Pedepsele se întetisera. Lucrurile s-au desfasurat în modul acesta lent. Sa prelungim starea aceasta de trecere. Nu mai lucram la gradina. nu mai aveam nimic. Ceea ce. Acum am aflat ca mai am un fecior. Ion V. deocamdata. de la sotia lui. Pâna acum. la Aiud. În ele trebuia. ne-am miscat oarecum mai în voie. Eram izolati într-o baraca. Eu îmi alesesem “Hanu-Ancutei” de Sadoveanu. În colonie se strânge surubul tot mai tare. S-a bucurat luminându-se la fata. pâna când s-au hotarât ca reeducarea sa înceapa cu adevarat. câte unul din noi mai citea câte o dizertatie pe marginea unui volum de literatura. Trebuia sa avem grija sa nu atacam regimul. Locul lor îl ocupau detinutii de drept comun. Georgescu. se cerea si la Periprava. Cu mine în camera era si un bun prieten al meu. la început de reeducare. în frunte cu prof. S-au retras o multime de carti. În stergarul primit erau si pentru el 5 foite. ajungem la concluzia ca avem nevoie de timp. Spre toamna. nu am mai stiut nimic despre cei de acasa. ca la o comanda. Acesta era imperativul vremii. colonelul Craciun le pretinsese la începutul anului 1961. de la . lucrurile s-au schimbat. politica. Recunoasterea partidului comunist. Petru Grozavescu-Maranu. economie si-n crearea unei lumi noi. S-a nascut în ziua de 5 decembrie 1958. se întrerup toate lucrarile. Pâna catre mijlocul anului 1962. Intrând pe fir Mihai Angheliu. La acest semnal de lupta. au început sa se ia masuri de restrângere a libertatii. deci. sa chibzuim. Numai acesta ne orienteaza pe calea cea buna. De atunci si pâna la primirea prosopului. Nu mai spun de Eminescu. cu vesti de acasa. cu numele de Horea. Nasterea a fost înainte de termen. de la Teregova. mai ales clasicii literaturii române. Nu ni se cerea sa-l laudam.însarcinata. sa aratam ca numai “Partidul Comunist” merge pe linia constructiva a socialismului. La gradina erau tot mai putini din ai nostri. sunt scosi de la grajd detinutii politici. ca singura forma legala si constructiva a societatii de mâine. în cultura. Spre sfârsitul anului 1962. Ce era de facut? Ne adunam câtiva. Pe la sfârsitul lui ianuarie 1959 trebuia sa nasca. calauzitor al drumului firesc pe care poporul român trebuia sa mearga. Nimeni nu mai voia sa contribuie cu comunicari literare. Dupa lungi discutii. fara exceptie. creator al omului nou. dupa bunul plac. Iata-ne. Au disparut în buna masura cartile bune. Atacul l-a început cu biblioteca. schiopul. la club.

anume hotarârea noastra de a continua comunicarile literare în cadrul clubului. La vremea aceea eram deja despartiti în doua tabere de lupta. pe cât este posibil. Toti acestia erau patati. Pentru a îmblânzi atmosfera si a abate atentia celor care declarasera reeducarea. si-a dat drumul la limba. care erau informatorii securitatii sau fosti tortionari la Pitesti. sa actionam repede. din scriitorii români. Lucrarile sa respecte fondul literar. era pe lânga el. Georgescu. Reusita depindea de strategia uneia din tabere si de cel ce avea initiativa la lovitura de gratie. vine si ne spune ca noi trebuie neaparat sa ne mentinem pe pozitia luata în toamna târzie a anului 1961. Din clasicii rusi erau mai multe. Aproape tot timpul cât maiorul Ioanitescu se afla prin colonie. Georgescu. ca este un Makarenko al nostru. Corneliu Octavian. Ion V. Sa continuam travaliul pentru comunicari literare în cadrul clubului nostru. nu ne-ar fi auzit nimeni strigatul final. La finele lucrarii. La îndemnul lui Ion V. Asa cum era izolata colonia. Suferea de logoree. Se cerea. Sa ne alegem. Georgescu. Prof. Primul care a luat un subiect a fost I. Georgescu ne recomanda clasicii rusi ca subiecte de lucrari si cei care au simpatizat cu ei. se straduia sa-l convinga pe maiorul Ioanitescu. Era un om extrem de abil si intelligent. dar friza usor lipsa de caracter. Stia ca asta însemna moarte. care la ora aceea devenise brigadierul sef al coloniei. Angheliu s-a luminat la fata. Gherla si Aiud. sa recunoastem bunavointa partidului de a ne reda societatii. Îi cunosteam pe toti.destindere la saltul în reeducare. subiecte din clasicii nostri.V. În tabara noastra se afla un avocat din Focsani. avea tot mai multi detinuti în jurul lui. Pe ofiterul politic ajunsese sa-l domine. La biblioteca era un mare numar de carti care elogiau pedagogia marelui educator rus Makarenko. câti mai ramasesera în biblioteca. Mult mai volubil în manifestare. am optat pentru o cale de mijloc în elogierea comunismului. prof. Angheliu. Ca un cuvânt de ordine. ajutorul de comandant al coloniei. Aici intra si Sadoveanu. ceea ce era bine în prezent la el e ca nu admitea nici el reeducarea. Când am transmis acest lucru. al românilor. Dar. Georgescu ne impune sa tragem de timp. Ion V. Reusise sa se înconjoare de multi oameni compromisi. Pe zi ce trecea. Sa le-o luam înainte tortionarilor. . cu experienta lui din Siberia si cu intuitia lui asupra primejdiei declansarii unui nou macel în rândurile noastre. deci. bucurându-se din plin.

El numai pe mine m-a avut în primire. ofiterul politic. I. pe prof. Norocul lui si al nostru a fost ca a reusit de prima data sa puna televizorul în functie. Atunci nu vei gresi. dupa multi altii. mai ales a comandantului. când cu unii. Zilnic era la clubul cadrelor. La Periprava aveam multi preoti în jurul nostru. Ne rugam lui Dumnezeu. Nu avea nici o tangenta cu ofiterul politic din Periprava. Pe atunci. Nu stiau cum sa-l instaleze. Sa nu-ti fie frica de el. Clubul cadrelor cumparase un televizor “Cosmos”. E un om cu multa judecata. Asa au facut apel la Corneliu Octavian. nu se stie. tu sa te gândesti la mine. în tara la noi era o noutate. facând televizorul sa mearga bine.În tot zbuciumul acesta. Georgescu. Îl urmarea pas cu pas pe I. Georgescu. Îl avea în supraveghere. A intuit. ce as spune eu. sa iesim curati din înclestarea aceasta. tu vei ramâne aici. Asa stând lucrurile. De felul .V. Dupa un timp destul de îndelungat. Georgescu. au stat ca un zid de aparare a noastra. Când luati o hotarâre. Am observat ca tine la tine. Numai Biserica Ortodoxa a dat peste 2000 de preoti târâti în lanturi si aruncati în celulele reci si întunecoase ale izolarilor.V. îmi spune: — “Mai Tase. Ion V. asa cum ti-am spus alta data. În rest o scalda. a câstigat încrederea cadrelor. care lucra mâna în mâna cu Ioanitescu si. în disperarea noastra. sa te apropii de Corneliu Octavian si sa-l cultivi. ca ne va fi de mare folos în lupta noastra. Cu ei împreuna au fost si preotii uniti si romano-catolicii. Stiam ca daca nu vom gasi o portita de iesire vom muri cu totii. De aici si ura politicului pentru el. dar în numar mai mic. S-a observat ca. Sub imboldul lui. Într-una din zile. Corneliu Octavian era chemat zilnic de comandantul coloniei. I. Georgescu începe sa-l cultive pe Corneliu Octavian. care s-a apucat de lucru. era chemat la ancheta Corneliu Octavian. El se pricepea la electronica. atunci când venea la Periprava un colonel de securitate de la Centru. Comandantul era multumit de el. Va va fi de mare folos în lupta voastra. prof. Se rugau tot timpul sa ne ajute si sa ne întareasca Cel de Sus sa putem birui. de la ierarhi si pâna la ultimul preot. din partea securitatii de la Bucuresti.V. dupa pozitia pe care o avea în colonie si dupa apropierea fata de comandant. eu voi pleca acasa daca îmi vor da drumul la termen — 12 septembrie 1962. Ion V. Corneliu Octavian avea o linie precisa în ceea ce priveste reeducarea. În vremea aceea. S-au grupat pâna la unul în jurul profesorului lor de teologie. iar la urma. Georgescu. era chemat si I. Biserica a luat parte efectiva la lupta. din Rusia. Georgescu l-a pornit împotriva lui Angheliu. Era împotriva ei.V. pâna când. când cu altii.

Se declansase un razboi între cele doua tabere ale Administratiei. Mai bine zis: 1). în speranta ca-l voi sprijini în actiunea lui de lupta împotriva lui Angheliu. Era destul de prudent. Îl astepta Comandantul. În schimb nu-l puteau suporta maiorul Ioanitescu si ofiterul politic. fie buna. Locuiam împreuna în aceeasi baraca. când paznicii cu pazitii. fie rea. Printre ele era si . o parte din ofiteri si mai multi gardieni. Tabara maiorului Ioanitescu. Corneliu este chemat afara. Am riscat în manevrele noastre de a atrage de partea noastra pe Comandant. Pe tacute. lupta împotriva raului. ca din senin. În concluzie. ale grupului care ne opuneam reeducarii. nici o manevra. care nu voiau sa se angajeze în nici un dialog. vorbeam întotdeauna cu el. La una din aceste scene. ca erau foarte putini din acesti oameni. a celor care luptam împotriva reeducarii. 2). la clubul cadrelor. care îi spune ca de acum încolo de el nu se va mai lega nimeni. Ma cultiva si el pe mine. lupta se contura tot mai precis. între comandanti a fost o discutie la cutite. Periprava a devenit astfel un caz unic în gulagul românesc. Când venea de la clubul cadrelor. ne-am zis. Mereu îl repezeau si-l aruncau în colonie. Este acest fenomen fara precedent în istoria gulagului românesc. Nu dupa multa vreme. În curtea coloniei s-au constituit mai multe puncte de lucru pentru noi. Apropie-te de Corneliu Octavian. Aceasta tabara era pentru reeducare. s-a aliat cu Angheliu. ofiterul politic si cu putini gardieni. Nu mai lega nici o discutie cu nici un gardian. apare comandantul coloniei. Deci. Vechii tortionari stiau ca daca vom muri noi. Vine la baraca si povesteste cele întâmplate.cum va miscati depinde victoria voastra. Câstigase încrederea comandantului si a altor ofiteri. Târât. În rândurile noastre. pe ei nu mai are cine sa-i acuze. Asa am si procedat. Corneliu se familiarizase cu clubul cadrelor. de Corneliu Octavian nu s-a mai prins nimeni. fara nici un motiv. tabara formata de comandantul coloniei. frontul de lupta. Va executa numai ordinele lui. si-au facut aparitia si cei care nu voiau sa admita nici o repliere. Erau cei duri. a stiut sa-l atraga pe comandant. Se contura acum. prin Corneliu Octavian. Norocul nostru. s-a aliat cu noi. Tabara noastra. Corneliu fusese azvârlit în colonie. uniti. În jurul lui erau numai ofiteri si gardienii care se strânsera în jurul comandantului. când celor doua tabere ale detinutilor li s-au aliat câte una din cele ale Conducerii. bine de tot. Din acel moment si pâna la sfârsitul coloniei. Totul sau nimic.

dar nu l-am mai întâlnit. Stiam ca-i în oras. Tu când vei iesi afara. Ion Maxim. pentru atitudinea luata fata de reeducare si pentru îndemnul de a continua activitatea clubului pe linie culturala. cu securitatea. Vei colabora cu ei. ma întretai cu el pe strada. Era atât de pornit ca nici nu voia sa stea de vorba cu nici care din noi. îi spune: — “Domnule Carianopol. Fiind foarte buni prieteni. ca a murit de mult! Un alt om. pe zilumina. Hamat a avut dreptate. care-l cunostea foarte bine. dupa câtiva ani. vor fi primii care vor colabora cu ei. La ce i-a folosit bravada aceea? A ajuns sa-i dedice poezii Elenei Ceausescu. Virgil Carianopol se gasea lânga Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. Dupa eliberare s-a stabilit în Timisoara. vei fi primul care te arunci în bratele lor. Nu l-am mai vazut mult timp. Ion V. Vrem sa învingem noi. Sa stiti ca multi dintre cei care azi braveaza în fata lor si sunt intransigenti. Într-una din zile. de altfel om cinstit si corect. când se facea schimbul. El era unul care se lua la harta cu toti ofiterii si gardienii ce veneau în contact cu el. Atunci la ce foloseste aceasta bravada a d-voastra? La auzul acestei apostrofari. Dumnezeu sa-l ierte. celor ce vrem sa ocolim reeducarea. Cu el am avut o discutie. Aici lucram si eu. de ce nu va linistiti? De ce mereu vorbiti la adresa lor vrute si nevrute? Eu stiu ca aveti dreptate. Într-o echipa se afla si poetul Virgil Carianopol. si nu ei. A mers pâna la a-l insulta.” Mi-a raspuns ca nu-l cunosc daca asa pot vorbi cu el. Ion V. era prof. Ioane. Credeti ca-i puteti convinge? Va faceti numai rau si d-voastra. Facea si el parte din grupul celor care nu voiau sa dialogheze cu administratia. Nici nu voia sa auda de comunicari literare. În 1974. si noua. cu multa credinta în Dumnezeu. — “Asculta. Se lucra în doua schimburi. când vor iesi afara. nu s-o înfruntam. Când toti ne-am eliberat. profesorul Petru Hamat. Mereu era dus la izolare sau chiar batut. Bucuros de . Georgescu? mai ales într-un mod grosolan si gratuit si pe o tema unde tu nu ai dreptate. Carianopol a sarit în sus si n-a mai vorbit cu Hamat. Georgescu. Îl atacase pe prof. tot asa de îndaratnic din fire si putin aplecat spre întelegere. Timpul însa a dovedit ca prof.atelierul de confectionat rogojini. intransigent si dur. cum ti-ai permis sa-l insulti pe prof. dar acum nu faceti nimic cu asta. mi-am permis sa-l bruschez. desi era cel mai în masura s-o faca.

Avea numai 4 ani de lagar. Ai avut dreptate. dar mai stiu ca nici nu uiti neghiobia mea si lipsa de patrundere a realitatii. Stiu ca nu ma condamni pentru acest lucru. ajungând la conducerea coloniei ca brigadier sef si fiind în bune relatii cu ofiterul politic si cu Ioanitescu.V. Încet. Mai apropiat de el era unul Suciu. Era foarte bine cunoscut de catre administratie. Pentru asta eu te stimez foarte mult si apreciez cinstea si curatenia ta sufleteasca. Te rog sa ma ierti. A cazut în propria-i plasa. care era la un pas de noi. ca vechi activist. ca noi ne angajasem pe o linie de lupta. Nicolae Alexa. prin care el urma sa se impuna în ochii partidului.-ului.C. pentru a o citi în cadrul clubului. fiind destul de abil. Georgescu.revedere. Lucrez la o revista si-mi public versurile. Le destainuie marele . Ion V. care mi-ai spus cu atâta franchete ca eu. Dumnezeu a fost cu noi. În fiecare zi erau chemati la ancheta oameni din colonie. Tu ai vrut sa fiu pe baricade cu tine. Voi ati înfruntat moartea. În treacat am mai spus ca Angheliu a facut parte din Comitetul Central al P. în urma turnatoriilor lui. Dupa luni de zile de activitate în colonie. apoi îmi declara: — “Mai Tase. câstigase încrederea totala a politicului si a lui Ioanitescu. dar negru la suflet. În lagarul de la Periprava. a ajuns si-n închisoare. Foarte mieros la vorba. Dupa disparitia acestor doi corifei din arena politica. Eu colaborez cu ei ca sa pot trai. Mai târziu. pe care l-am jignit în mod grosolan. Îl numisem Timurlenk. ai fost singurul din tot lagarul de la Periprava. fara sa prinda Revolutia din 1989. Georgescu. întinsa pentru altii. La biblioteca clubului lucra prof. se înconjurase de turnatori. îsi pregatise ucenicii. a predat lucrarea lui învatatorului Stefanescu. acolo la Periprava. a fost marginalizat si Angheliu de catre GheorghiuDej. a început sa urzeasca planuri mari. de la biblioteca Universitatii din Iasi si învatatorul Ion Stefanescu. la politic. am sa colaborez cu ei. O singura greseala la mutarea de pe tabla de sah a Peripravei si ne costa viata. încet.” A murit si el devreme. Ajunsese spaima coloniei. M-am împacat cu I. vreo patru sau cinci la numar. Îsi însusise toata tehnica sovietica Stalin-Beria. fost student. Georgescu se elibereaza. ma ia de brat si începe sa-mi povesteasca multe lucruri.R. înainte de a pleca din lagar. Ion V. Suntem acum prin luna septembrie. prin anii 1950. când voi iesi afara. Brigadier sef al coloniei era Angheliu. pe vremea lui Teohari Georgescu si Anei Pauker.

-ului. Angheliu spera ca din aceasta actiune de reeducare de la Periprava sa-si faca o trambulina de lansare în conducerea P. Acest grup.R. inteligenta altora îl supara de moarte pe Angheliu. Am fost diriguiti si torturati de Angheliu mai bine de un an. Ne spunea: — “Nu va fie frica. Gheorghiu-Dej. cu tot Comitetul lui Central. apare dihonia. Pe unul dintre cei care era dat la o parte l-am cunoscut si eu. Nu-l dau cu numele. Fiecare din acesti îsi avea locul lui bine fixat si promis în Comitetul Central. Se apropia de 70 de ani. A mers pâna în detalii cu planul lui. din zi în zi. O data ce grupul lui Angheliu s-a consolidat.. .lui vis. era tot mai apasatoare. Nu m-a înfrânt razboiul. nu-ntotdeauna-i cum planuieste omul.C... Le puneau la punct. Aceia care la început erau mai apropiati de Angheliu. Deci. ci cum da Domnul. Aveam cu noi un taran. Ni s-a parut destul de suspecta aceasta apropiere. ucideri si înlocuiri de secretari generali si comitete centrale. Îl devora ura împotriva lui Gheorghiu-Dej. Cu adevarat ca printre cei care acum erau dati la o parte erau oameni destul de inteligenti. Fecioru. Telul lui era de a rasturna pe rivalul lui de o viata. ba înca cei mai buni prieteni. Din ce în ce tot mai multi erau chemati la ancheta pentru abateri de la disciplina interioara si colportari de stiri împotriva partidului. Cei care se credeau marginalizati si cu functii mai mici au început sa bata în retragere. Era o capacitate. de cremene. Nu era singurul marginalizat. În septembrie 1963 se împlineau doi ani de când începuse sa se strânga surubul.. Intereseaza doar actiunea. Lupta pentru putere. Asa a si fost si-n acest nucleu format de Angheliu pentru rasturnarea lui Gheorghiu-Dej. Se ocupau acum de maruntisuri. dat la o parte. O credeam manevra a lui Angheliu. ca de obicei. Asa s-a întâmplat si cu noi. În noi îi duhul lui Stefan Cel Mare. Eram în primavara anului 1963. s-au trezit la periferia grupului. Eram speriati cu totii. Viata în lagar. Dar. de la putere. mai copii. În planul sau de înlaturare intra si comandantul coloniei. Angheliu era as în astfel de urzeli. asa cum am mai spus. a început apropierea de noi. cum frumos îl numea Aron Cotrus pe Horea. grupul sau s-a împartit în doua. ca-i sfarâmam ca pe niste surcele.” Dar. nefiind nevoie de acest lucru. De ce sa nu se poata? Doar întreaga istorie a Partidului Comunist era constituita din detronari. unde nu-i lucru curat. pe badia Sebastian Erhan din Câmpulung Moldovenesc. daramite napârcile astea. urma sa iasa pe teren si sa înceapa ofensiva. Dar.

În jurul nostru. suntem salvati”. Cea mai apropiata asezare omeneasca era comuna Periprava. În planul lui mai intra si comandantul coloniei. În acele vremuri. Aceasta se facea dupa planul lui Angheliu. am realizat o deosebire esentiala în comportamentul gardienilor. care-i confirma cele declarate mai înainte. acolo ne duceam viata cu perspective sumbre. toata ziua erau portile tarcurilor deschise. acolo vine cu înca doi prieteni de ai lui. nici o suflare de om. Daca era într-o zi o echipa a gardienilor cu mai multa întelegere si omenie. pe care voia sa-l înlature de la comanda coloniei. În tura gardienilor buni. de a înlatura pe Gheorghiu-Dej de la putere. mizam pe ajutorul comandantului. Fiecare tarc avea un gardian. Îi venea sa cada în genunchi si sa multumeasca lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ne-a dat o raza de speranta.În lupta contra lui Angheliu. Iata ca într-o buna zi. Cu mult tact. dar trebuie sa-mi dati în scris toate aceste lucruri. Am uitat sa va spun ca din 1962 vara. sub al carui control eram.. a început schimbarea oamenilor prin baraci. vine la Corneliu Octavian si-i spune din fir a par tot planul lui Angheliu. ne vedeam închisi în tarc. Peste Dunare. Deseori ne ameninta: — “Lasa ca va schimb eu din baraci si va sparg gasca voastra de criminali împotriva Partidului. atunci cealalta echipa era îndracita. era Vâlcovul. cu serpi de toate marimile. înalte de 3 metri. Mlastinile din jurul nostru. se apropie de omul care-i adusese informatia. eu va salvez de la o mare nenorocire. Ne duceam unii la altii si stateam de vorba. în colonie a început construirea de tarcuri mari din plasa de sârma. Acolo ne faceam plimbarea. la 7 km. Vazând îndoiala lui Corneliu si ca nu prea are credit. unul dintre prietenii lui Angheliu. În urma celor auzite. De data aceasta. cu ochiuri mici. acum margina-lizat. pline de stuf si balarii. vin la el cu 3 declaratii semnate. Spre rasarit era comuna Sistovka. Corneliu le spune categoric: — “Daca voi sustineti ca-i adevarat ceea ce îmi spuneti. Ne tineau închisi toata ziua în tarcuri. spre apus. Ce tarcurile au fost facute.. De-abia atunci ne povesteste Corneliu Octavian toata întâmplarea.” Au cazut de acord. Fecioru. Peste câteva zile. prin Corneliu Octavian. pe la sfârsitul lui septembrie 1963. I se parea un vis. — “Daca-i totul adevarat. rugându-l sa fie sincer si sa nu umble cu povesti. împreuna cu Comitetul Central. Cucerisem o cota înalta în . Doua câte doua baraci intrau în fiecare tarc. Corneliu Octavian ramâne înmarmurit. la vreo 14 km.” Cât era ziua de mare.

În acele clipe. comandantul coloniei. Toti. Dupa o ora de anchete si explicatii. Depinde mult de maiestria lui Corneliu Octavian. Cele doua tabere ale administratiei declanseaza confruntarea surda. Aceasta era pe la sfârsitul lui octombrie 1963. fiecare în felul sau. ne anunta ca Angheliu nu va mai fi brigadier sef în colonie. Fecioru. la indicatiile lui Corneliu Octavian. fara sa ne angajeze pe noi. El ne ajutase sa câstigam o batalie. l-a numit brigadier sef pe Ion Itu. Era un torent al bucuriei. La Aiud. prinsese meserie destul de bine. ne rugam si multumeam lui Dumnezeu. unde unul din ofiterii straini ne pune un sir de întrebari în legatura cu Angheliu. din partea noastra. Când a facut propunerea Ion Itu. din nou. . I-a trebuit lui Ion Itu câteva zile sa-i explice ca nu-i el cel de la Aiud. din nou. Acum va juca un rol mare diplomatia noastra. nevenindu-i sa creada. Era si comandantul coloniei. Itu îl adusese imediat la atelier. Dupa acest eveniment s-a produs o usoara destindere. Înca mai era maiorul Ioanitescu comandant ajutor. manifestat în tacere. ca. N-a durat o saptamâna si apare în colonie un grup de ofiteri straini. Clubul. Comandantul. îi înmâneaza declaratiile celor trei fosti prieteni ai lui Angheliu. Acum am reusit eu sa-l plasez pe uica Patru la atelierul de cizmarie. în câteva luni. Ion Berzescu. Ajuns în fata lui Fecioru. cu ei. Comunicarile literare de la club au încetat. tot mai putin vazuti printre noi. am ales un alt brigadier sef. Tot mai multe si mai dese erau ciocnirile între Fecioru si Ioanitescu. La urma. o rumoare a prins toata sala clubului. Începusera gardienii sa se faca. Observator la aceasta batalie era Corneliu Octavian. I-a prins bine. un om cu mult curaj si cu mult bun simt. decât tangential. avusese un conflict cu celalalt unchi al meu si fratele mai mic al lui uica Patru. devine sala de lectura si loc de întâlniri ocazionale. Corneliu Octavian îi relateaza cu lux de amanunte toate cele întâmplate. De fapt. având încuviintarea lui Fecioru.lupta noastra. auzind de numele Berzescu. fara exceptie. dar ucigatoare. Ioanitescu a sarit în sus. Ne aduna la club. Toti am încercat momente de euforie. Iata-l acum pe uica Patru si cizmar. Dupa câteva zile. ca sa-i aprobe lui Patru Berzescu sa intre la cizmarie. De acum începe însa o alta lupta la Periprava. vazându-l pe Fecioru ca ramâne uimit.

de la unii la altii. Era o zi linistita. La o masa. fara sa ne mai bruscheze nimeni. noi nu iam mai vazut pe Ioanitescu si pe ofiterul politic prin colonie. tineri si batrâni. Pot spune ca am fost prezent la una dintre cele mai mari victorii din tot sirul de închisori si lagare din istoria gulagului românesc. Aveam sa-l întâlnesc afara si sa mai stam împreuna înca 14 ani. Ne bucuram. împreuna cu Fecioru si cu un ofiter care-l însotea mereu prin colonie. la batrânete.Înainte de Craciunul lui 1963. Georgescu. Ca niste copii. ma podidesc lacrimile bucuriei. Multi ne-am împartasit prin stradania preotilor care aveau sfânta cuminecatura ascunsa în tivul hainelor lor. vin în colonie un colonel de securitate si un capitan. beti parca de multumire. Noul colonel ne punea întrebari referitoare la comportamentul lui Ioanitescu si al ofiterului politic. De la disparitia lui Ioanitescu si a ofiterului politic. dupa câte-mi amintesc. Noi fiind multi n-am avut loc sa intram toti în sala. Si acum. lumea se linistise. gândul meu zbura spre Ion V. Iata-ne si-n anul 1964. din colturosii bolovani ai chinurilor din închisori. plini de satisfactia bataliei câstigate. Preotii nostri si-au facut simtita prezenta. cu colinde si bunavoie între noi. ne bucuram. Fecioru era tot timpul informat de Corneliu despre bruscarile si bataile lui Ioanitescu si ale ofiterului politic. Ne plimbam în voie. Anchetele se rarisera mult de tot. Sperantele noastre cresteau o . erau asezati colonelul si capitanul de la centru. A fost un Craciun frumos. De când am scapat de spaima reeducarii. Norii negri de pe cerul Peripravei s-au împrastiat. Ne aduna la club pe toti detinutii. de apa cristalina. dupa biruinta asupra lui Angheliu. La toate s-a raspuns în maniera în care au fost relatate de Corneliu Octavian. saream prin curtile lagarului. De-abia acum bucuria noastra tâsneste ca un izvor de sanatate. ne spune Corneliu Octavian ca au venit un capitan în locul de ajutor de comandant si un alt ofiter politic. Eliberarile se faceau la termen. Adesea. De la acest victorios si Sfânt Craciun al anului 1963. portile tarcurilor nu s-au mai închis. Dumnezeu a fost cu noi si este cu noi. lacrimile recunostintei ca Dumnezeu ne-a ajutat ca din moarte sa trecem la viata. De la aceasta adunare de la club. Cât am mai stat la Periprava. ma împartasisem iarasi din frumusetea padurii Letea. Era anul în care ne luam ramas bun de la Periprava. Respiram usurati. nici gardienii care ne bruscau n-au mai aparut prin colonie. De Craciun. când scriu aceste rânduri. timp în care am învatat multe de la el. Nu mai vedeam serparia din ea si moartea prin radacinile arborilor asemenea celor de la tropice.

Se instaurase un climat de pace. cei care n-am fost chemati. Cu mine mai ramasese si doctorul Aristide Lefa medicul lagarului. dusa departe prin ecouri. A doua este sa nu te opui orânduirii. întrebându-l ce a fost.data cu mireasma florilor de primavara. Mai ramaseseram câtiva nechemati. rea. învingatori ai zmeului din poveste. La început de mai 1964. stapânea împrejurimile. sa fim una? ca tara mare si frumoasa. dar n-aveam ce face. Îl pândesc sa vad daca mai se întoarce. Cu urmele catuselor groase si ale lanturilor grele. capitanul îmi spune: — “Intentionat te-am lasat la urma. din fluier cântata. fiind asezata pe un mic mamelon. îngânata în spatiul mioritic. visam la o doina pe plai de munte. visul nostru adesea se destrama. Visam la tara cu Feti Frumosi si Ilene Cosânzene. puteam vedea pâna la Dunare si. nici alta. Ceilalti îsi faceau bagajul si se duceau spre poarta. În ziua de 6 mai. Pe înserate. ELIBERAREA Anul 1964. apar ofiteri straini prin colonie. Colonia. luna aprilie. asteptam termenul de eliberare. în familie. Uite ce-i. El era în alta baraca. Asta-i una. Era un capitan de la Timisoara. forfota prin lagar. în granitele firesti ale acestui popor? Macinati de gânduri si purtati de doruri. ajunge-vom iarasi sa mai fim stapâni pe întreaga noastra tara. Ne faceam noi calculul ca vom ramâne pe mai departe în lagar. sa semnezi o declaratie ca afara nu vei sta de vorba cu nimeni despre închisorile prin care ai trecut. Repede îmi spune ca ne da drumul acasa. trebuie s-o primim si pe asta. pe unde ai trecut. la Periprava. Când oare. reusesc sa ajung la el. ma cheama si pe mine la ancheta. dar mai multi odata. de liniste. oras care pe vremuri era al nostru. Sa te supui legilor statului. De la locul de unde se lucra la rogojini. Nu dupa mult timp îi vine rândul lui uica Patru. în nesfârsit de ape. chiar si Vâlcovul. Asa au fiert colonia pâna înspre seara. am fugit înapoi. La margine de tara. dincolo de ea. Era anul când ne expira prelungirea pedepsei. În jurul orei opt sunt chemati oameni la ancheta. Cei care ieseau de la ancheta nu aveau voie sa ia contact cu noi. ca sa te mai fierb un pic. prin închisorile acestea din tara. Ca sa nu ma prinda gardianul. purtate prin nenumarate închisori. Toti ne asteptam termenul de eliberare. Acum vei merge acasa. de dimineata. Nu ne era totuna. Buna. ca destul ne-ai fiert tu pe noi. Focul cel mare se stinsese. Totusi. Vei intra în . Nici una.

realizând spaima în rândurile inamicului. târziu. gasindu-si calea cea buna în izbavire si-ntr-o înalta spiritualitate. Uta fusese numit prefect de Maresal. ba din contra. CONFRUNTARI CU PREZENTUL Raspuns d-lui Radu Ciuceanu la “Potcoava fara noroc”.câmpul muncii. Ca unul care am facut parte din acest grup. Mi s-au facut si mie formele de eliberare si am intrat în rând cu ceilalti. nu vei avea cu nimeni nimic. prin comunele din jurul Caransebesului. Nimic de condamnat în acest gest. Sa trecem acum la sustinerea celor afirmate pe baza de documente. Asa stând lucrurile. Teregovei si al Bailor Herculane. Daca respecti ordinea sociala. Nu la întâmplare s-a ajuns la vechea zicala: “Codru-i frate cu românul”. I Colonelul Ioan Uta a fost numit prefect al judetului Severin dupa lovitura de stat a generalului Ion Antonescu din ianuarie 1941. aparându-si neamul si glia. Merg la baraca si-mi iau bagajul.” Asa ne-am despartit unul fata de altul. pe întuneric. cum col. se numara si el printre cei care trebuiau sa fie arestati. pentru ca într-adevar codrii si-n zilele noastre de rezistenta s-au înfratit cu românii. îsi face o multime de prieteni si de . De aici. se aruncau în lupta împotriva dusmanului. Meridian 1994. ca Fetii Frumosi din basme. A ocrotit si salasuit pe cel napastuit si haituit pentru dreptate. MUNTII MARTURISESC De când s-a nascut neamul românesc. editata la Ed. în special a judetului Severin. muntele pentru el a fost cetate si altar. col. Dupa procesul Maresalului Ion Antonescu din 1946 si mai ales dupa executarea lui. Citind cartea D-lui Radu Ciuceanu Potcoava fara noroc — Memorii II. ne-am despartit de Periprava. au urmat în tara o multime de arestari din rândul ofiterilor superiori din imediata apropiere a Maresalului. Colonia Periprava intra într-o bezna adânca. Uta declara pe fata razboi comunismului. Adesea a tinut loc de altar întru HRISTOS. scapând de acest val de arestari. În fata birourilor erau toti fratii mei care se eliberau. pentru ca în felul acesta. am constatat pachetul de contradictii de-a lungul prezentarii rezistentei din Banat si inadvertentele istorice întâlnite la tot pasul. care se instalase de-a binelea la conducerea tarii. A fost întaritor. În aceasta parte a Banatului de sud. în regiunea muntoasa. Pe masura ce înaintam spre portul improvizat. am ramas surprins de lipsa de obiectivitate în relatarea evenimentelor si a datelor istorice din capitolul: “Partizanii din Banat”. a fugit de acasa în sudul judetului Severin. Seara. Ori. de apreciat.

În vremea aceea pe toti ne preocupa problema rezistentei împotriva puterii comuniste. Actionau la o singura comanda. . fost prefect de Caras-Severin. ne spune: “. Nucleele de rezistenta. niciodata n-a avut mai multi de noua oameni cu el. 211 ne spune asa: — “Scena confruntarilor suprapunea regiunea masivelor Godeanu. ca de altfel si-n toata tara. de-abia în anul 1948.. data de colonel. mare ca numar si uniti între ei. incluzând Valea Cernii.”. unde chiar a si poposit putin timp. colonelul Uta îsi formase o grupa de luptatori alaturi de care va actiona pe un teritoriu întins. mergând pâna la izvoarele Jiului românesc si Muntii Semenic. fara legatura între ele. La pag. Asa se face ca se întâlneste si cu Aurel Vernichescu la Lugoj. în vara din 1948. într-o succesiune de miscari care a permis regimului comunist sa-si concentreze fortele. Moraru si Tarcului. dupa arestarile masive de legionari din 15 mai. Tot în cuprinsul aceluiasi capitol. Uta. Comandantul unitatilor de partizani era colonelul Uta. de-a lungul muntilor Carpati. se formeaza în muntii Banatului. Gârdoman. el nu a stat doar ascuns în padure.. c. lipsind un comandament unic. Adevarul este altul si anume ca fiecare grup actiona la comanda conducatorului de grup.. chiar si pâna la Timisoara.cum afirma d-l Ciuceanu despre col.. De multe ori s-a deplasat. Oslea. 214. Din cele prezentate în alineatul de mai sus reiese clar ca Uta avea o unitate bine formata de partizani. însa. “Partizanii din Banat”: a.cunostinte. II Cunoscându-l acum pe colonelul Uta. Dar.” Din acest alineat se desprinde în mod clar ca grupurile de rezistenta nu aveau o comanda unica. sa trecem la ceea ce prezinta Radu Ciuceanu în cap. Era primul detasament de partizani. care matura regiunea de contact al Muntilor Olteniei cu cei ai Banatului. miscarile n-au putut fi coordonate. În realitate. deghizat. rezistenta a fost expresia unei nemultumiri generale fata de ideologia otravitoare pentru lumea satului. Cracurile Maneasa. În acest timp. la pag. de la care a nadajduit mult ajutor. Radochioasa. dar pe care la vremea oportuna nu l-a avut cum trebuia. sa izoleze si sa distruga focarele de revolta. b. Refugiat în Muntii Tarcului. trecând prin Caransebes si Lugoj. Rascoala a izbucnit din puncte diferite. Prin incursiunile îndraznete colonelul Uta reusise sa puna pe fuga posturile de militie si autoritatile locale comuniste.

cad colonelul Ioan Uta. Trupul sau a fost scos mai târziu din vagauni. unde a fost capturat comandorul Petru Domasneanu. grupele de partizani au fost obligate sa se retraga ori sa piara în lupta. desi aici nu se gasea decât noua partizani. colonelul Uta împreuna cu putinii supravietuitori pe care-i mai avea alaturi au respins atacurile succesive ale batalioanelor de interventie. strabatând zidurile puscariei. însa. când au fost efectuate 51 de arestari în judetul Severin. Iata ce ne spune la pag. a luptat eroic în acea coliba. 1949. Somat sa se predea. au mai pierit în lupta înca trei partizani: Pantelimon Erimescu. lupta a durat aproape o ora. 213-214: — “Sub tirul aruncatoarelor de grenade. fara sa fie împuscat. aruncându-se cu mitraliera în . Grupul colonelului Uta a fost capturat în apropierea comunei Mehadica din jud. a. Peste patruzeci de soldati au luat cu asalt salasul în care se afla colonelul Uta si. legatura cu altii prin curieri. Prapastie atât de mare si de aproape de câmpul de lupta nu este. Ilie Cristescu si E. 1949. împreuna cu ceilalti partizani. Cea mai apropiata prapastie este în partea de sud a masivului Tarcu-“Mânioasa”. Careba. Trupe de interventie din Batalionul 9 de securitate au fost trimise în comuna Valea-Bolvasnita. Iata ce zice autorul la pag. agatat de mitraliera cu care trasese în atacatori. b. Dupa o ora de aparare îndârjita. Careba. Pantelimon Erimescu.” Aici. izvorul Râului Rece sau Hidegul. Caras. pe data de 7/8 febr. III Autorul nu ne da data aproximativa a luptelor angajate între securitate si grupul de partizani condusi de col. colonelul. concludem ca lupta s-a dat între masivul Tarcu si masivul Godeanu. ma adresez istoricului. vârât într-un sac si expediat de securitate la Bucuresti. — Izolat pe saua care leaga Muntii Tarcului de masivul Godeanu. Ioan Uta în masivul muntos al Carpatilor Meridionali. Când a fost? Nu se mai stie. în jurul comunei Mehadica. Deci. începe s-o ia la vale. s-a aruncat în prapastie. De aici.” Si din acest alineat. cum se mai numeste acum. autorul arata ca Ioan Uta. Ilie Cristescu si E.Tineau. — Din nou ne gasim în fata unui alt mare neadevar. Apar acum relatarile contradictorii. col. nu numai fostului detinut politic Radu Ciuceanu: — Când a murit Colonelul Uta cu adevarat? — În luptele dintre Tarcu si Godeanu. Amanunte asupra ultimelor lupte au ajuns la noi. 317: — “Atacul s-a declansat la 7/8 febr. Uta a murit aici aruncându-se în prapastie. cu multa precizie. Cu toata parerea de rau. În afara de Uta. pe saua de acolo. persoanele vizate fiind banuite ca ar întretine legaturi cu partizanii.

este amintit de patru ori. 30200 din 24 februarie 1949. 317. Banditii. pag. RAPORT: — Comandamentul Unic Timisoara Strict secret prin curier Nr. banditii au deschis foc cu armamentul automat. eroismul lui si martiriul sau nu exclud lupta si eroismul lui Spiru Blanaru. la capitolul “Partizanii din Banat”. aproape de Mehadica. ora 15. 317318. IV În “Potcoava fara noroc”. desi istoria îl consemneaza ca un mare luptator si conducator. La primirea focului si dupa ce a fost conturata zona de desfasurare a companiei pe cei .” — O alta inadvertenta.prapastie. autorul nu vorbeste aproape nimic de Spiru Blanaru. — Colonelul Ioan Uta a fost un luptator împotriva Comunismului. la circa 22 km vest de Cornereva. a. la Cracul Stanei. Catre Ministerul Afacerilor Interne. Trece totul sub tacere. Insista însa asupra comandantului Petre Domasneanu. împuscat în spate când a încercat sa se strecoare afara din coliba? — Sau l-ati scos d-voastra de guler din prapastie si l-ati adus sa lupte din nou la Mehadica? — Care-i adevarul? Sa fim lamuriti de un singur lucru.30. De Gheorghe Ionescu nu aminteste în nici o parte a cartii. Lupta colonelului Uta. La pag. sau pe data de 7/8 febr. compania a luat contact cu banditii. 200 m. Operatiunea de urmarire a fost continuata pâna în regiunea Pietrele Albe. “Note”. Teregova. cu grupul de partizani. Severin. A luptat cu securitatea si a murit rapus de gloantele dusmane. 1949. Doar în partea ultima. Compania Teregova era în executarea misiunii de captare a bandei “Teregova”. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu. 1949. în primele elemente ale Companiei. Secretariatul General pentru Trupe. un erou prin comportamentul sau în apararea neamului românesc. Nu s-a aruncat în prapastie ca sa scape de inamic. gasindu-se pe un punct dominant au vazut compania care se îndrepta (cu masuri de siguranta) pe vâlceaua cere duce înspre Pietrele Albe. autorul noteaza urmatoarele: — “O parte din grupul lui Spiru Blanaru cade în lupta la 22 februarie 1949. “În ziua de 22 II 1949. Aici. Sa lasam sa vorbeasca securitatea despre aceste lupte din 22 febr. jud. La aprox. cota 1099/8 Km V.

ramânând fara comandant.” În concluzie. Desfasurarea a fost mult îngreunata si apropierea întârziata simtitor. taranistii si militarii. de-abia încarcându-si mortii si ranitii în caruta. actioneaza pe cont propriu. Lipiti de pietrele albe si reci trageau înversunati legionarii. Deci. Ghimboasa Nicolae si Smultea Gheorghe. pe timpul când învaluirea s-a produs simtitor. Securitatea. poate cea mai mare din toata rezistenta. consemnata de istorie — 22 februarie 1949. mai putin mitraliera. instalata înapoi pe un punct dominant. Cu toate acestea. asa cum Muntele Semenic marturiseste despre aceasta mare batalie: — Era o zi cu ger aspru si zapada mare. Trupa.doi versanti ai vâlcelei cu scopul de executa o dubla învaluire. care era mult mai în spate în apropierea padurii. a fost data peste cap. adica toti românii înfratiti pâna la moarte în lupta contra comunismului. liberalii. ceea ce denota ca în rândurile banditilor sunt unii raniti. asa cum spune Radu Ciuceanu. Nimeni n-are voie sa uite aceasta mare batalie. au repurtat una din marile batalii din rezistenta româneasca. si nu la Cracul Stânii. confirma întru totul lupta dusa de Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu cu grupul de partizani în ziua de 22 februarie 1949 la Pietrele Albe. REZULTATE: Au fost împuscati mortal în timpul luptelor: — banditul Petre Anculia — banditul Ghita Urdareanu Au fost prinsi: — banditul Ghimboasa Nicolae — banditul Smultea Gheorghe. când urmele au fost pierdute. Muntele parca fierbea si Codrul tragea în acea zi de macel în apararea neamului. Operatiunea s-a facut în tot timpul sub observatia si focul extrem de puternic al banditilor. La orele 17. lasa o ariergarda alcatuita din Petre Anculia. Securitatea. Ghita Urdareanu. Airoaiei Vasile cade ranit la piciorul drept de doua gloante. pe care d-l Radu Ciuceanu i-a uitat. Totusi trupa a ramas în tot cursul noptii în zonele unde s-a desfasurat lupta si a doua zi dimineata a reluat înaintarea pe urmele lasate de banditi. Uniti sub comanda lui Spiru Blanaru. La adapostul acestei ariergarzi. Continuarea operatiunii a fost mult îngreunata si de faptul ca întunericul a înlesnit fuga banditilor si pierderea urmelor. simtind învaluirea schitata de Companie. condusa de Spiru Blanaru si de Gheorghe Ionescu. Întreaga ariergarda a fost capturata. Banditii. sprijinita de focul unei mitraliere. . S-au gasit urme de sânge. restul banditilor se retrag si dispar în padure. prin rapoartele ei. la Pietrele Albe s-a dat lupta. Operatiunea s-a dus strabatând întregul masiv paduros pâna în regiunea satului Brebul-Nou. în acea zi. Slt.

în mod samavolnic. Împreuna cu tot grupul constituie simbolul luptei de rezistenta în Banat. de desfiintare a acesteia. de episcopul Veniamin al Caransebesului. episcopul Caransebesului. fara voia autorului. Sa încercam sa facem un pic de lumina. a refuzat. Au mai fost lasati la o parte mai multi preoti care au luptat si au rezistat cu eroism încercarilor satanice din închisori si lagare din timpul comunismului. Am citit articolul cu mare atentie. 1.U. Ca sa se confirme acest adevar.S. Si-a dat demisia.La sfârsitul lui martie 1949. ca într-adevar în Banat s-a luptat împotriva comunismului.. s-au strecurat unele greseli la numele de persoane si localitati.U. banditii înarmati lupta împotriva Partidului Comunist!” Cine sunt acesti banditi de pe dealurile Teregovei? Sunt partizanii condusi de Spiru Blanaru. ministrul de externe al U.N. cu sufletul curat pot sa marturisesc ca Veniamin Nistor.S. greseala pare sa fie nevinovata. nu-l implica cu nimic pe episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului. a trebuit ca rusii sa declare la O. 4-6 / 1996 Am citit cu mult interes în Altarul Banatului articolul d-lui Cicerone Ionitoiu. Iata ce spune autorul: — “Un exemplu de tarie în fata fortei l-a constituit si cazul preotului ortodox Daicovici care. dar nu si-a încarcat constiinta cu o faradelege”. Aici as dori sa nu ne grabim si sa judecam lucrurile cu multa disponibilitate si cu mare atentie. Autorul lasa sa se înteleaga. în fata întregii lumi. unii chiar murind întru Hristos. atunci este destul de regretabil. Spiru Blanaru a fost o realitate. a fost un act .R.N. Oare numai atât se stie despre episcopul Caransebesului? Daca-i asa. Fiind eu martor al vremurilor acelea. Actul de nedreptate facut Bisericii Greco-Catolice în 1948. Voi încerca sa completez golurile. din cele scrise. În continutul lui. Este vorba despre sfârsitul lucrarii. la O. ca unul care am fost la fata locului si am luat parte la organizarea miscarii de rezistenta din Banat începând înca din 1945.-ului a vorbit asa: — “În România. prin slujitorii ei. chemat de episcopul Veniamin al Caransebesului si ordonându-i-se sa mearga sa ocupe si sa preia cheile catedralei greco-catolice de la Lugoj. Ma bucura faptul ca se consemneaza aportul Bisericii Crestine în lupta împotriva comunismului. prin faptul ca a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite de la Lugoj. Ca s-a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite din Lugoj. ba chiar a mai avut loc si plasarea unor actiuni imaginare. Raspuns d-lui Cicerone Ionitoiu la articolul: SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST publicat în Altarul Banatului nr. facea parte din miscarea de rezistenta din Banat. pe dealurile Teregovei. ca vladica Veniamin a avut o actiune negativa. Ma voi stradui sa le aduc în lumina adevarului.

Vedeam în el simbolul unitatii si al biruintei întru Hristos. ascultam vorba taioasa a blândului diacon de pe amvon.administrativ. molcom. Acest fenomen era si înca este si acum în multe locuri. Cu un ton obisnuit. Alaturi de Filon Verca. Petru Hamat si Ion Iliescu am luat parte activa la organizarea miscarii de rezistenta împotriva comunismului. Asa a trecut sarbatoare de sarbatoare a fiecarei duminici din calendar. la liturghie. când ajungea. În Biserica se asternuse o liniste de mormânt. fiind student la teologie. . blând si linistitor. unul câte unul. Pâna aici. Totul. în liniste ieseau afara din biserica. vine la Caransebes un tânar de curând licentiat în teologie la Bucuresti. al carui martor am fost si eu. lumea venea la biserica. eu mâine ma duc la biserica. cei care asistau si se rugau la liturghie. Eu sunt unul dintre martorii acelor vremuri. Dupa instalarea lui Veniamin ca episcop al Caransebesului. În urma predicilor tinute se ajunsese la o stare de spirit deosebita în Caransebes. de obicei.” Si asa. voi povesti un episod. Se crease o stare de spirit aparte. Cu sufletul la gura. ticsind sfântul lacas pâna la refuz. se misca în jurul episcopului Veniamin. rândul predicii. predica era a lui de pe amvonul catedralei. ca iarasi vorbeste tânarul diacon la predica. atunci când se stia ca predica diaconul nostru. Vremurile de bejenie ale neamului românesc de dupa 23 august 1944 l-au gasit pe vladica Veniamin la postul lui. în foarte scurt timp acesta s-a identificat cu aspiratiile si încercarile eparhiei de realizare a pacii si trairii întru Hristos. si nicidecum de cult. 3. Ne fascina. La vremea aceea. mergea vorba ca fulgerul. pe baricada. Pe strazile orasului se soptea de catre unii si altii: — “Ma. lua o pornire navalnica spre adevar. De fiecare data. ca professor de Teologie fundamentala si dogmatica la Academie si în acelasi timp si hirotonit ca diacon. Caransebesul era centrul de organizare a miscarii de rezistenta în Banat. Pentru a reliefa mai bine aceasta stare de lucruri. Cuvântul lui era ascutis de sabie. Atât de înaltator vorbeste de parca acum-acum pravaleste la pamânt raul din lume si pe toti lingaii care s-au înhaitat cu rusii. putem spune. însufletindu-se parca pe masura ce predica. 2. Oricând pot marturisi despre lupta dusa de Vladica Veniamin contra comunismului. Se ajunsese ca în fiecare duminica. În anii aceia. fiu al orasului. Problema a fost rezolvata de protopopiatul Lugojului. de la unii la altii. de unitate în lupta a celor care ne hotarâseram sa rezistam comunismului.

ajunge preot în com. STOICHESCU DUMITRU — preot în com.S. Nu a facut parte din grupul lui Aurel Vernichescu. Tatal lui a fost tot preot. De atunci. s-a abatut sabia lui Satan. nascut în Teregova. sub obladuirea episcopului de Caransebes. 4-6 1996 — Note si comentarii. Ne era teama sa si respiram.Aici însa. atunci în 1948-1949. Tânarul diacon de atunci este mitropolitul de azi al Banatului. dar când începea predica tânarului diacon. lucrurile se petreceau invers. Teregova. II Acum sa trecem la partea a doua a lucrarii si anume la completarea numelor preotilor. 76 — Altarul Banatului nr.S. Mai târziu.P. necredintei si urii. Teregova. 1. îndreptându-se spre surghiunul impus la Alba-Iulia. alaturi de preotul Dimitrie Stoichescu. Nicolici Alexandru a facut parte si el din aceasta organizatie. cât si în Aiud. a fost judecat de Timisoara în lotul al doilea — Spiru . asupra pastorului si luptatorului. Sa-mi fie iertat ca am îndraznit sa povestesc acum ce am trait si vazut atunci. Tufari. vrednicul si blândul pastor si vladica Veniamin parasea scaunul episcopal. Cuvânt dupa cuvânt ne mergea la inima. Erau loviturile de sabie date comunismului. La pag. Iata ce spune parintele Dimitrie Baloni într-un articol din Altarul Banatului nr. atât la securitate. biserica se umplea. Nicolae Corneanu. la Fenes. I. Linistea desavârsita punea stapânire pe biserica. 170: — “Îmi amintesc de trista zi de 31 martie 1949. A fost arestat în martie 1949. pag. si ale celor care au fost uitati din necunoastere. încep arestarile în masa în com. luând juramântul la toti membrii organizatiei. Tot acum este arestat si parintele Nicolici Alexandru. Teregova este organizata militar de catre notarul public Gheorghe Ionescu. Veniamin Nistor. Daca în timpul liturghiei erau credinciosi si nu erau. com. este trecut preotul Nicolici Alexandru. episcopul Caransebesului. Parintele Nicolici Alexandru nu s-a deplasat niciodata în munti la partizani. Nicolici Alexandru s-a nascut în com. 2. care se abatusera asupra lui Hristos si a neamului românesc. mereu ma gândesc la felul cum s-au desfasurat evenimentele. Dupa caderea lui Spiru Blanaru din 12 martie 1949. Este o greseala. Împreuna cu parintele Nicolici Alexandru. când în gara Caransebes. În toamna anului 1948. trecute gresit. Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ia drumul calvarului si al rezistentei pâna la sfârsitul vietii.” Deci. Teregova. 4-6 1996. Veniamin. Am stat mult timp cu el în camera. nici nu-l cunostea. aproape de Orsova.

Ranusa. A fost arestat în 1949. A fost condamnat la 10 ani de temnita. Prin lupta lui a fost un erou. 14. BILCA PAVEL — preot în com. SURU TOMA — preot în comuna Verendin. pe când lucram în fabrica. trecând si prin Aiud. A fost arestat în 1848. A fost arestat si condamnat în 1949 de catre Tribunalul Timisoara. 6. 13. Am stat si cu el mult timp în celulele închisorii. Era o fire blânda. sustinând grupul lui Spiru Blanaru si cel al colonelului Ioan Uta. . jud. SURU ISAIA — protopop al Caransebesului. A fost condamnat si dus la Aiud. cu grupul de rezistenta din sudul Banatului — Baile-Herculane. cu un lot de 30 de oameni. iar preotul Stoichescu. ZASLOTZI CORNELIU — preot greco-catolic la Lugoj. A facut parte din miscarea de rezistenta din Caransebes. Arad. 1961 de la Periprava. A facut parte din miscarea de rezistenta. 8. A fost arestat în martie 1949 la Caransebes. la Aiud. Pe la sfârsitul lui ianuarie aveam sa fiu legat în lanturi grele la picioare împreuna cu parintele Ioja Sinezie si transferat. printre care si Aiudul. Uta. Mehadica. A sustinut grupul lui Spiru Blanaru si col. A fost arestat în anul 1949 si condamnat la multi ani de închisoare. A facut parte din miscarea de rezistenta. Curtea. 3. unde m-am întâlnit cu el în anul 1950. GLAVAN PAVEL — preot la Timisoara. A fost arestat în 1949 si condamnat la multi ani de temnita. La Periprava am stat mult timp împreuna. A fost arestat în 1943. trecând prin Aiud si Periprava. IANA PETRU — preot în com. În anul 1948. A fost un mare luptator si un bun român. 5. A facut parte din grupul de rezistenta din Caransebes. A fost professor de religie. La Periprava am stat cu el împreuna. A facut parte din miscarea de rezistenta. avea vorba domoala. un an de zile. 11. A luptat cu tot sufletul împotriva comunismului. Bania. 7. 9. A fost arestat în 1949. A facut parte din miscarea de rezistenta din Lugoj. 4. RATZEC IOSIF — preot în com. A facut parte din miscarea de rezistenta Oravita. IOJA SINEZIE — preot în com. Rugi. Se elibereaza în 12 sept. L-am cunoscut la închisoarea civila din Timisoara 1950.Blanaru. Preotul Nicolici a luat 15 ani munca silnica. A trecut prin multe închisori. dupa desfiintarea episcopiei si trimiterea în surghiun a episcopului Veniamin Nistor. 10. aproape de Faget. BOGOIEVICI PAVEL — preot în com. aproape de Caransebes. A fost arestat în martie 1949. a fost arestat si condamnat. CIUCUR PAVEL — preot. ATNAGEA ANTONIU — preot la Zorlentu-Mare.

acolo unde cu trei ani în urma au murit tinerii acestui neam. La orele 11 am sosit cu masina de la Lugoj la Timisoara. Costica.P. A fost arestat în 1948 si condamnat la multi ani de temnita pentru a fi luptat împotriva comunismului. ma struneste. 18. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. 16. 15. Arestat în 1949. în casa lui Constantin Pascu.A murit bolnav de tuberculoza la Târgu-Ocna dupa multi ani de temnita. 17. A fost professor universitar la Academia Teologica din Arad. Ne-am adapostit pâna la sosirea autocarului pe scarile catedralei. BOGOIEVICI GHEORGHE — preot aproape de Oravita. În autocar ma rog lui Dumnezeu sa-mi ajute sa merg sanatos. este condamnat la ani multi de închisoare pentru ca a fost împotriva comunismului. ALDESCU ALIMPE — preot în protopopiatul Oravita. 1949 a fost condamnat la un an. 1992 Plecarea în Germania . 1961. Glimboca. apoi arestat din nou în 14 martie 1959. preot fiind si professor de religie la Arad. Arad. FELEA — preot. 10 dec. moare la 18 sept. Plecarea are loc la 10 si 10 minute. început de drum. în fabrica. De la orele 19 si pâna la 21 a vorbit despre credinta în Dumnezeu. despre jertfa Mielului ca unicitate în rascumpararea si mântuirea omului. condamnat la 20 de ani munca silnica. LUCA PAVEL — preot în com. 21. Seara am luat parte la conferinta Parintelui Galeriu în aula Facultatii de Medicina. întrevedere care a durat 45 de minute. în acelasi timp si rector. Joi. La orele 12 am fost în audienta la I. La orele 10 fara un sfert. Sunt în preziua plecarii în Germania. A fost arestat si condamnat ca luptator anticomunist. Cu multa emotie m-am vazut în fata masinii. Ploua marunt si rece. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. Nicolae Corneanu. în urma unei ocluzii intestinale. La 28 oct. Dupa multa suferinta. mai stapân pe sine. cu pieptul desfacut si cu mâinile ridicate spre cer pentru a cuceri libertatea. BEJ TEODOR — preot în jud.S. 19.la orele 10. MEILA IOAN — preot în Bocsa-Montana. I s-a refuzat orice tratament. L-am cunoscut la Aiud. JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE Miercuri. autocarul a fost în fata Catedralei.S. Pâna la plecare am fost însotit de bunul meu prieten Costica Pascu. 20. 9 decembrie 1992 Început de jurnal. Afara ploua încet si marunt. din fata Catedralei Ortodoxe. A fost arestat pentru a fi facut parte din miscarea de rezistenta din Oravita. ILARION V. Sa pot . BERGHIANU ? — A fost arestat în 1948.

La orele 13 am ajuns la frontiera. care au plecat fara a respecta viza de intrare în tara. Pâna la vârsta de 72 de ani aproape. iata-ne la frontiera Germaniei. eu n-am iesit din tara mea. dar si placut surprins de frumusetea locurilor. Si-n Ungaria. de o jumatate de ora. La orele 16 plecam spre Budapesta. Aici. în schimb. ajungem la frontiera Cehoslovaciei. în ceea ce priveste economia. la Karlsruhe. râuri si poduri. Aici o multime de calatori se dau jos din autocar. Aceasta din cauza a doua tinere femei. Datorita prieteniei lui Aron si a Magdalenei Florincas. Obosit. Budapesta mi se pare un oras frumos. 1992 De la frontiera ne îndreptam spre Nürnberg. întinzându-si oasele. granicerii români ne-au dat drumul liber de trecere. Din loc în loc apareau locurile de parcare cu WC-uri. si cu partea frumoasa a lor. oras mare si frumos si cu un trecut bogat în istorie. Pe la miezul noptii. Mai ramânem o mâna de oameni. Târziu în noapte ajungem la Budapesta.observa cu ochii mintii totul pe unde trec. stam mult de tot. facem o halta de ajustare. Pamântul e acoperit cu un start subtire de zapada. bunastarea si gradul de cultura. Dupa o buna bucata de drum. Din partea Cehoslovaciei ne-au dat drumul repede. am ajuns la Karlsruhe cam . ploaia toaca marunt. fusese un start subtire de zapada. Trecem fara sa oprim prin Würzburg. Strabatem orasul trecând Dunarea. în treizeci de minute. dar mai ales sosele si autostrazi serpuind pe întreg cuprinsul tarii. la o parcare. Erau îngrijite ca-n povesti. La punctul de granita al Germaniei. de la granita Cehoslovaciei si pâna la aproape de cea a Frantei. La unguri am stat trei ore. La iesirea din oras. oras dupa oras. Pe întreg cuprinsul distantei. si ei frânti de oboseala. Verdele grâului rasarit cu ruginiul padurilor desfrunzite realizau simfonia începutului de iarna pe pamântul Germaniei. Soferii. dealuri si câmpii frumoase. codri dupa codri. Toate în slujba omului. Trecem prin Nürnberg. lingându-si ranile razboiului si ale înfrângerii. ajungem în Frankfurt am Main. Pasesc pentru prima data pe pamântul Germaniei. S-o vad acum când ea sta în fruntea Europei. locul unde poporul german a fost îngenuncheat în urma binecunoscutului proces. Asa am vazut din goana masinii. 11 dec. Desi e noapte. sa cunosc si sa înregistrez asa cum sunt lucrurile. Ne-a prins noaptea la frontiera. voi reusi sa vad Germania. Au trecut anii si Germania s-a ridicat. Am pornit de-a latul Germaniei. se misca de ici-colo prin masina sau chiar se dau jos. Spre ziua.

desi eram destul de batrân. o adevarata feerie. l-am gasit pe Aron Florincas asteptându-ma. la 72 de ani.la orele 15. Nu mai vazusem în viata mea asa ceva. Am ramas uluit. puternic luminata.” Inscriptia gravata în partea de nord. lumea infernului rosu. decedat la 12 mai 1738. în mijlocul familiei Florincas. Dumnezeu sa le dea multa sanatate si noroc mult. Împlinisem 30 de ore de mers cu autocarul de la Timisoara la Karlsruhe. pe Piramida Monument: “Margraful Karl Wilhelm depune primul piatra de temelie la noua sa resedinta a acestui oras. la informatii. pe una din strazile largi ale centrului. cu hainele botite si cu încaltamintea murdara. unde era si locul de parcare a autocarului. unde l-a si înmormântat. deasupra strazilor suspendate. Ne-am îmbratisat si am plecat spre casa. în vitrinele mari ale magazinelor. În gara centrala. Este adevarat ca si eu am vazut multe minuni. în centru. Leni. amplasata în centrul orasului. frumosul încorona ordinea constructiilor. Am intrat într-o cladire mare cu patru etaje. care de fapt o putem numi Piramida Monument. curatenie peste tot. Eram ca trei pasari ratacite. dar într-o lume a lui Satan. de-a dreptul uimit de ce-mi aparea în fata. privind si-n dreapta si-n stânga. instalatii de lumini electrice. Aron m-a plimbat pe la locurile cele mai însemnate. Azi a fost o zi de vizita prin oras. undeva prin landurile bogate ale Germaniei. în forma de piramida. sotia lui. de-o parte si de alta. Frânt de nedormit si de oboseala. Si acum întreaga omenire . la 17 iunie 1715. împodobiti cu becuri electrice si panglici. În atmosfera aceasta de prietenie. Acest monument i-a fost ridicat de Biserica. din inima Carpatilor. Din loc în loc apareau brazi de diferite marimi. nascut în Durlach la 18 ian. Era în 11 decembrie 1992. ca sa pot vedea multe minuni ale lumii. cu inscriptia gravata în partea de sud: “Margraful Karl Wilhelm. Asa am vazut monumentul istoric. unde cu multa caldura m-a primit. îmbratisându-ma. am început si eu sa-mi trag sufletul.” De la acest monument am plecat prin oras. Seara mai ales. am intrat în locuinta lui Aron Florincas. lumea comunismului. Tot aici. 12 decembrie 1992 Sunt cu adevarat în Karlsruhe. brazi de diferite marimi. 1679. într-o piata s-au amenajat mici casute iluminate fermecator în asteptarea lui Mos Craciun. primit cu toata caldura sufleteasca de catre Leni si Aron.

la nobletea sufletului neamului nostru. în decursul istoriei. din vestitul Occident al Europei. Aceasta mare cladire. dar din nefericire adesea am pierdut razboiul. de cele mai multe ori. a treia de când sunt la Aron. cu scari rulante. Facându-mi cizmulitele. gândul ma împinge spre realitati românesti. spre a dovedi înca o data ca prin credinta si dragoste nemasurata se poate ajunge la mântuire. românii. monahul de la Rohia ne-a învatat cum sa ne rugam lui Dumnezeu si cum sa iubim omul. acea toleranta si ospitalitate a nedreptatitului nostru neam. 15 decembrie 1992 A fost o zi senina si cu mult soare. Aici m-am simtit foarte bine. Ajungem la Sântion. la sfârsit de mileniu. La spatiul mioritic al lui Blaga. neam întors la Aron. Aici vom ajunge numai daca mergem pe drumul Bisericii. Erau direct interesati sa afle cât mai multe vesti din tara. unde luam un ceai fierbinte si discutam despre multe altele. Seara. despre oameni si fapte. Prea multa rugina pe sufletele noastre. Dar sa nu se uite ca-n acelasi timp am adus si acea disponibilitate a sufletului românesc. zi de sarbatoare. Nu dupa mult . acea îngaduinta si dragoste de aproapele. Zgura n-o putem îndeparta decât atunci când poporul român va realiza reforma morala. se numeste KARLSTADT. 1992. Ies pe balcon si-mi curat cizmulitele de noroiul adunat la vama noastra. 14 decembrie 1992 Am stat acasa tot timpul. un supravietuitor al gulagului românesc. vânt rece. Eu. aducându-ne aminte de vremurile trecute ale regimului comunist. De aici. fericiti.mai simte miscarile sale de zvârcolire. mai precis de o vizita la un alt român — Valeriu Sântion. vas ales de Dumnezeu. la peticul de pamânt ROMÂNIA. În jur de orele 15 ne pregatim de o plimbare în oras. 13 dec. Mai mult am discutat de anii petrecuti la SMT Lugoj. pe care am s-o descriu mai în aproape. Aici. Pe la orele 10 plecam în oras. un pic de noroi de la noi în Karlsruhe. ma gândesc cu mult dor la tara mea. Am adus si eu. cât am putut. am câstigat victorii. O zi cu cer mohorât. unde Nicolae Steinhardt s-a desavârsit ca om. deci. Zi de duminica. Noi. La sfârsit de secol. cu semne de iarna. De-abia sunt în a patra zi de când sunt în Germania si dorul de tara m-a luat în stapânire. asa cum îl vedea Petre Tutea. le-am spus tot ce stiam la ora aceea. spre marea mea bucurie. am reusit sa realizam un colt din tara noastra.

a gasit în interiorul clapelor o frunza de copac mototolita. Este prima zi când vad Karlsruhe scaldat într-un soare de iarna. Era o masina foarte buna si putin întrebuintata. Dupa ce a curatat-o. Aron a asezat-o pe masa si da-i cu controlul pe ea. ti-o fac tie cadou. Cautând. Am uitat sa spun ca-n piata vânzatorul a cerut 10 marci pe ea. multumindu-i din tot sufletul. Ajunsi la un anticariat. spunându-mi cu mult drag: — “Tasule. Alina si cu Marioara. Frunza ajunsa între clape blocase masina. Poate ca la ora asta si ele se gândesc la mine. mareata. Aprovizionându-ne cu alimente. scoate si un aparat de radio portativ si mi-l întinde si pe acela. bine împrejmuita si pazita de politisti cu pistolul mitraliera în mâna. Eram nerabdatori sa vedem ce anume are de nu prea merge cum trebuie. Cu gândul la ai mei din tara. bunica ei. Intram apoi în cladirea Postei. sa stii ca frunza asta este cauza defectiunii masinii. Sfânta zi de miercuri ne-a ajutat. Cu aceeasi emotie l-am primit si pe acesta. Lânga ele persista Tibi. cu emotie. spunându-mi sa-l primesc în dar din partea lui. Pâna la urma am scos-o cu 7 marci. Sa fii sanatos si s-o folosesti cu mult succes. Dupa aceea. De dimineata am fost cu Aron la piata de vechituri. Tot cautând. Mergea foarte bine. Ajunsi acasa. supla si destul de frumoasa la înfatisare. ocupa locul de frunte. cu un scris elegant. pentru depistarea hibelor. Îl aud pe Aron ca-mi spune: — “Mai Tasule. arata ca noua. plecam toti trei în oras. a încercat-o. ne întoarcem acasa. prezenta unele defecte. Aron mi-a încredintat-o. am rânduit darurile în dulapul unde îmi pastrez hainele. vând un ceas vechi de buzunar cu 100 de marci.” Eu. 16 decembrie 1992 Sfânta zi de miercuri din postul Craciunului ne-a ajutat. În drum spre acest magazin am vazut cladirea Tribunalului Constitutional al Germaniei. care se pricepe la ele. am gasit o masina de scris. spunându-i ca nu-i prea buna. îi raspund eu. în mod amanuntit.timp a venit acolo si d-l Mitrofan din Timisoara. Aron i-a dat numai 7 marci. Horia si cu nepotii mei Adrian si Gabriel. cu toti ai casei. plini de viata si bine dispusi. A încercat-o pe o coala de hârtie. Dupa o ora. Pâna la urma am luat-o si-am pornit spre casa. . Aron. Ai mei mereu îmi apar în fata ca pe un ecran de televizor. unde domneste o ordine desavârsita si o liniste îmbietoare.” — “Sar putea”. am primit-o.

Din nou am fost la Karstadt. din Germania. Am cunoscut o doamna din Lugoj. Joi. depanând firul amintirilor. Ne-am întâlnit doi prieteni. acum stabilita în Germania. din tot ce am înfaptuit. Am vorbit despre tara si despre oamenii de acolo. din Karlsruhe. noi multumeam lui Dumnezeu ca în tot greul vietii ne-a ajutat ca si din înfrângeri sa învatam câte ceva. Doamna ne-a aratat o bucata decupata dintr-un ziar din Lugoj. care-l cunosc ca pe un om cinstit si corect.. bunastarea si la noi în România.. Putem concluziona ca. Stam acasa. Dupa masa am fost cu Aron în oras. Cu toate acestea. cu vreme rece si ninsoare de iarna. Te oboseste. care am avut viata supraîncarcata cu evenimente si întâmplari destul de neobisnuite. aceasta extraordinara rânduiala a marfii. cu toate aparentele victoriei neocomunismului. românii. Totul este asa de frumos. Din pacate. Azi se împlinesc trei ani de la începutul Revolutiei din decembrie 1989. apare acest lucru cu multa pregnanta. 17 decembrie 1992 S-a scurs o saptamâna de când am plecat din România. ca Dumnezeu ne va ajuta sa vedem pacea. Dar. Niciodata n-am urât omul si nici n-am încercat sa ne razbunam. Ne-am adus aminte de sângele varsat de tinerii Timisoarei pentru libertate. Aron a facut si face mult pentru noi. Azi a venit pe la noi d-l Mitrofan. din inima Germaniei. cu numele de Gruber. în Germania. De aici. ar fi lovita de catre cetatenii orasului cu . se pregateste pentru întâmpinarea Craciunului. Azi am întâlnit-o si cunoscut-o pe Nadina Radu. 18 decembrie 1992 Ne apropiem de Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului. Prin comportamentul lui. din Germania. La fel surorile mele. pretul atât de mare te sperie când îl citesti. Simt tot mai mult dorul de tara. Vineri. cu alta palarie. în care scriau niste neadevaruri grosolane la adresa orasului Karlsruhe si anume ca statuia unui cal troian. nepoata lui Aron de la Arad. Sigur ca toti se gândesc la mine. aceiasi oameni. Anica si Lenuta. timpul ne-a dat dreptate. cu trei picioare. Aici. istoria va dovedi lumii ca jertfa Timisoarei n-a fost zadarnica.Nusa si Anisoara. în aceeasi masura. Cred cu tarie si o spun de aici. parca. Este o zi linistita. Fiecare casa de aici. Am colindat prin magazine. Sunt multe de spus dintr-o viata de om. a atras admiratia germanilor. Vorbind. Tot mai mult gândul meu zboara la cei de acasa. Este o fata frumoasa si cu multa caldura sufleteasca. cu un start subtire de gheata pe masinile din strada.

cu cladirile monumentale si cu 14 linii de peron.oua stricate. în România. brad frumos”. A trebuit sa vin aici. Pe aici nimeni nu vorbeste de poporul nostru. Duminica. unde ne facem fotografii din diferite pozitii. În jurul orei 13 ne-am îndreptat spre casa. 20 decembrie 1992 Azi n-am iesit în oras. Am ascultat slujba sfintei liturghii la Europa Libera. în vizita la locurile mai importante. era statuia Calului Troian. Câteodata. Am intrat în libraria garii. a doua zi ne-am dus la fata locului. tremurând de frig si foame. unde. Este o gara mare. Ne ocolesc toti. Totul este la dispozitia omului. 19 decembrie 1992 Ne-am pregatit de mers în oras. Ma simt foarte bine aici. Toate acestea se datoresc faptului ca în ultimii trei sute de ani neamul românesc a început sa alunece în haul dezmatului si al decaderii morale. Sâmbata. prin ploaia marunta. trebuie sa constat ca ai nostri de la Lugoj sunt de rea credinta si sustin în acel articol de ziar lucruri neadevarate. dupa treburile zilei. românii. Am admirat îndeaproape acest monument. Intrigati de acest fapt. spre Calul Troian. ca sa-mi dau seama ca acest cuvânt de România are mai multa plinatate decât atunci când esti în tara. Pe la orele doua ne întoarcem acasa. sub protectia umbrelelor. cu voie buna. în frunte cu Alina. Am luat tramvaiul si am ajuns la teatru. La televizor am ascultat cu multa emotie colindele pomului de Craciun. Cu toate acestea de-abia astept sa ma întorc la ai mei. dar n-am gasit. unde am cautat o revista cu constructii de barci. jignind un oras întreg. toate acoperite. Eu cu Aron ne îndreptam. De acolo. plecam prin oras. Anii prea multi adunati în spatele nostru îsi spun . dar prea scump. 21 decembrie 1992 Am ajuns la solstitiul de iarna. În acele clipe mi-am adus aminte cum în închisoarea din Aiud cântam “O. cu trei picioare. îmi vine sa spun ca noi. Afara ploua marunt si-i cam prea cald pentru acest anotimp. Lumea. Luni. obositi ca dupa o zi de coasa. Apoi am vizitat gara centrala. Trecem în fuga si pe la prietenul nostru Sântion si la doamna Camelia. la Aron. mai ales vazuti din Germania. De la ei ne ducem la magazinul Karstadt. în Germania. Gândul si dorul meu au zburat la cei dragi din tara. Parca si acum ma vad într-o celula a Aiudului. cântând “O brad frumos” pe versurile de Radu Gyr. în parc. este un du-te-vino. tare suntem mici si prapaditi. îmbracat în zeghe. Cu parere de rau.

luându-ne bradul ambalat. Erau indonezieni. statea bunicul meu. pe care vânzatorul l-a împachetat într-o plasa speciala. Miercuri. singura. lânga el. zâmbind. Marti. 23 decembrie 1992 Azi noapte l-am visat pe bunicul meu. de locurile acelea frumoase. ale . A raspuns mama lui pentru el. Catre orele 14 am ajuns obositi morti. îmbracat în haine curate. Pe toti îi caracterizeaza curatenia sufleteasca. Era cu mama lui. Este o fata frumoasa si comunicativa. ca un sac. veniti la studii. am întâlnit un copil marunt. cu pletele lui albe sclipind în soare. foarte buni. o tânara femeie. trezit din acest vis frumos. nu dupa mult timp. 22 decembrie 1992 Îl însotesc pe Aron la magazinul din apropiere de locuinta si facem aprovizionarea cu apa minerala si bere pentru sarbatori. apoi ne-am îndreptat spre casa. lasând-o pe Nadina la noi. Se facea ca eram mai multi în jurul lui. tare simpatica. în magazinul acela mare. presarata din loc în loc cu mesteceni pletosi si ciresi salbatici. dar zglobiu si vioi cum n-am prea întâlnit. Dupa aceea plecam în cautarea unui brad frumos de Craciun. cred. undeva pe dealul Poieni. cu multi pomi fructiferi si ici-colo pâlcuri de arbori razletiti de padurea încheiata de fag. care. departe de casa. Discutam de parca ne-am fi cunoscut de-o vesnicie. Aron a cumparat niste struguri. Bradul ales lam lasat în curtea depozitului cu un bilet purtând numele lui Aron si am purces la vizitarea magazinului. de toate marimile.cuvântul. dar scumpi. Aron a pus mâna pe crestetul copilului si l-a întrebat ce face si unde se duce. Brazii sunt expusi în suporturi speciale. a plecat acasa. pe o pajiste bogata în flori si verdeata. Acum. Si acum mi-a ramas în minte imaginea lui de copil zglobiu. Un magazin urias si-o forfota de lume. împreuna cu Corina. unde. În jur de orele 16 a venit Nadina la noi. Se facea ca era o zi frumoasa de vara. ne vorbea. taica Ion Berda. Aron si-a ales un brad frumos. Ajungem la marele magazin Wertkauf. Pe tulpina unui copac de mult cazut la pamânt. Am uitat sa spun ca acolo. este un loc special amenajat cu o multime de brazi. Toti copiii pamântului sunt asa. trântit de vânt. uscat acum de-a binelea.am admirat. cu fata radiind de lumina bucuriei. ca mai târziu pe acest fond sa se grefeze pacatele omului.

Îl socotesc de bun augur. Toti români. dar m-a si înseninat.copilariei mele. care-i gazduieste întotdeauna pe românii ortodocsi. închinata Nasterii Domnului. poate cu misiunea de-a vorbi si a scrie prin ce am trecut. cu ochii înfipti în stele. Acest vis m-a rascolit. Colindând. departe de tara. Am ajuns pe la orele 11 fara 15 minute. dar grele ale luptelor noastre duse în grupul lui Spiru Blanaru. asa cum era el. pe un pat din spitalul închisorii. de asta data. ne-am dus prin oras pentru aprovizionarea cu cele necesare pentru Craciun. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. ma rog cu caldura. Parintele Dr. mereu cu zâmbetul pe buze. aici. Azi pot spune ca Dumnezeu n-a voit sa mor acolo. o atmosfera de o înalta traire spirituala. Nostalgic. A fost înaltator. Toata viata lui a fost un om care a stiut sa înfrunte greul. Biserica este luterana. Barbati si femei luam parte la raspunsurile cantorului. A murit în 1955. Heidelberg si Heilbron. în Karlsruhe. Suntem mai aproape de Nasterea Domnului. 24 decembrie 1992 Suntem în ajunul Craciunului. mi-l aduc aminte bine. s-a creat. cu brazde de durere. Voia Lui a fost ca eu sa traiesc si. din Aiud. În noaptea aceea de Craciun. În fata bisericii e multa lume adunata. Când se gasea la cel mai mare necaz.. Începe slujba religioasa. În aceasta biserica luterana. Pe lânga aceasta parohie mai are înca trei: Frankfurt. el se consola spunând: — “Asa a fost voia lui Dumnezeu!”. Alaturi de Aron si Nadina m-am simtit foarte bine. Viorel Mehedinti este parohul Bisericii ortodoxe din Karlsruhe. Pe vremea aceea eu eram în Aiud. Asa mi s-a parut mie. colindând. al sotiei. La sfârsitul slujbei am colindat cu totii gândindu-ne acasa.. strângându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. între zidurile reci ale celei mai grele închisori din tara. A trait 87 de ani. femei si barbati. Aron ma prezinta multor prieteni si cunoscuti. obrazul siroit de lacrimi al tatalui albit si îmbatrânit înainte de vreme. Cu gândul la ai mei si tara mea. La orele 11 va începe slujba. al . în salonul mortii. L-am ajutat pe Aron la fixarea bradului întrun suport. cel care pentru prima data am iesit din hotarele tarii mele si-n ajun de Craciun luam parte la o slujba religioasa. De dimineata ne pregatim pentru a merge la biserica. traiesc clipele frumoase. mi-am adus aminte de colindul din 1952. bolnav de tuberculoza. De dimineata. Înaintea slujbei se produce o oarecare fierbere. Joi.

Am ascultat si colinde de Craciun. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. urmez firul gândurilor. înregistrate de Aron. Dar. de altfel ca si aici în Germania. acesta fiind de serviciu. Cu creionul în mâna. l-am visat pe I. Se facea ca era la mine acasa. Când totul a fost gata. Masa de prânz am luat-o în mijlocul familiei lui Aron. Apoi am sarutat crucea si am luat nafura. pot spune cu sufletul curat ca nu au dreptate. Eram extaziati.. în Germania.P. am ramas uimit. al fratilor si surorilor. întrebându-l ce-i cu el? Mi-a raspuns ca-i tare obosit. emotionat. ma scol la orele 6 dimineata. în mijlocul familiei lui Aron.S. Vineri. Aici a venit si parintele Viorel Mehedinti. mai multi au venit la mine. i-am raspuns si-n numele tarii mele. prin colindul nostru din marginire. simt atât de aproape tara mea. L-am luat în brate parca si l-am asezat pe pat. Aron m-a prezentat parintelui cu multa caldura. În gând ma întreb ce vor face ai mei? Cum vor petrece sarbatorile fara mine? Dupa obiceiul meu. în dumnezeire. aici în Germania. În acele clipe puteau sa se deschida usile toate. cu gândul la el. Ce i s-o fi întâmplat acolo la Timisoara? Sigur ca si azi sunt multi care-l încoltesc. Când l-am vazut. Nicolae Corneanu. faceam saltul în nemarginire. S-a creat o atmosfera de intimitate.. El. afara de Ion. departe de ai mei. ca noua nu ne mai era frica de nimic. În biserica. sotul lui Eli. femei si barbati. împreuna cu Eli si Monica si cu familiile lor. Asa mam trezit din vis. mitropolitul Nicolae Corneanu. Aron ne-a fotografiat pe toti. Dintre cei prezenti. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. Toti au fost prezenti. Într-una din noptile de Craciun. cei din spatele usilor ferecate. Departe de tara. în orasul Karlsruhe. gardienii sa ne ucida. Ne-a primit foarte bine. se gaseste pe drumul de lupta în lumina . În acele marete clipe. parintele ne-a vorbit despre Nasterea Domnului. am mers la d-l Petru Calarasu. în Germania. 25 decembrie 1992 Ziua Nasterii Domnului. la Lugojel. aproape de granita cu Franta. strângându-mi mâna. de felul cum reprezinta Biserica si neamul nostru aici.bunicilor albiti si ei de timp. Eu. cu care am stat mai mult de vorba. dupa colinde. Craciunul. Aici.S. îmi petrec Sfintele Sarbatori. noi. un moldovean de isprava. înainte de nafura. Dupa toate acestea. România. A fost o masa cu de toate.

Sâmbata. drumul jertfei. Am facut mai multe fotografii împreuna cu Nadina. Si aici. Ne-am bucurat unii de altii. A fost o întâlnire placuta. voievozi si iarasi regi. Un lucru trebuie stiut de catre noi toti: Neamul românesc s-a nascut crestin si monarhic. Noi. Am început ziua cu ascultarea cuvântarii tinute de Regele Mihai I. Helga lucreaza la Institutul de Cercetari din Stuttgart ca fiziciana. Ana si Helga Wingert. dar ferm. Pe la orele 12 ne-am întors acasa zgribuliti de frig. Cuvânt firesc de încurajare pentru poporul român. . Ma rog lui Dumnezeu sa le ajute si sa-i tina pe toti sanatosi si cu mult noroc în viata. Si acum îi aud glasul în raspunsul de multumire dat parintelui Galeriu în Aula Facultatii de Medicina din Timisoara la 9 decembrie 1992. Aron ne-a facut mai multe fotografii. drumul fara întoarcere în lupta pentru Hristos.dragostei întru Hristos. spre deosebire de multi români de aici. ci întotdeauna am avut regi. Dupa masa. în jurul cafelelor. fosta casiera de la SMT Lugoj si înca doua doamne tot din Lugoj. mai ales asupra lui Nicolae Steinhardt. Sa-i aud glasul blând. cam pe la orele 15 si 30 de minute. A fost o surpriza pentru mine. În jurul orei 10 am plecat la plimbare prin Grötzingen cu Aron si Nadina. De-abia apuc sa ma întorc acasa si sa-i fac o vizita. Cu emotie. 26 decembrie 1992 A doua zi de Craciun. Ma întorc. care nici nu auzisera de gânditorul de la Paltinis si de Monahul de la Rohia. Drumul lui pe care a apucat este drumul PAULIN. Cu Helga am avut mai multe schimburi de idei. S-a creat o atmosfera calda de familie. Leni si cu Aron s-au gândit la mine si mi-au oferit daruri. revazându-ne dupa atâtia ani de despartire. iarasi. Vântul de nord ne mângâia fata. au venit la noi în vizita doamna Gabi Ross. cu ocazia Nasterii Domnului. Grötzingen este bunica orasului Karlsruhe si mama Durlach-ului. La fel si despre Constantin Noica. la masa bogata a acestei zile de Sfânt Craciun. niciodata. nam avut presedinti de tara. La fel si Monica din partea familiei ei mi-a adus multe cadouri. Am vazut mai din aproape cartierul în care locuia Aron. Neam regasit unul cu altul în felul de a pune problemele. Am ramas surprins de cunostintele si cultura Helgai. Afara era destul de rece. A fost maret de frumos. constat ca a venit si la mine mos Craciun. încurajându-ma în ceea ce vreau sa fac.

Este ziua ei de nastere. Ne-am simtit tare bine la ea. La masa de prânz ne ducem la Monica. Parca taie cu palosul. Acolo au refuzat sa prelungeasca sederea. Ne-a primit cu multa caldura. Mi-e tare dor de tara. Asa s-a mai scurs o zi. Seara. pe data de 28 decembrie. Afara-i frig si vântul bate tare si ascutit. desi ma simt foarte bine aici la Aron si la Leni. spre tara mea. Am stat pâna spre seara. orele 18 pentru plecarea noastra spre casa. Marti 29 decembrie 1992 Aici. împlineste. apropiindu-se plecarea mea. Luni. dar rece.Duminica. Copaci si pomi desfrunziti dau privelistii nota de iarna. Acum are cetatenia germana. Deci trebuia sa plec pe ziua de 9 ian. Soarele-i spre asfintit. data de 7 ian. Am fixat. ca sa ajungi în tara esti la discretia soferilor de pe autocar. Privesc afara pe geamul din camera mea. Este o zi senina. Au stat în jurul meu. venita în Germania de 14 ani. stând mai mult de vorba. cu fel de fel de stiluri în constructie. una mai frumoasa ca alta. cu albul lor caracteristic. de unde am primit în dar mai multe haine. În timpul acesta Aron a vorbit la telefon cu Zornek din Freiburg despre cursa spre tara. Ne rugam sa ne ajute ca prin rugaciunile lui sa iesim din acest mare si greu impas al poporului nostru. Ne-a povestit despre multe lucruri si mai ales despre necazurile ei. Pe acest fundal apar casele. deci. Un neastâmpar a pus stapânire pe mine. Dupa masa pe la orele 16 ne-am dus în vizita la doamna Flori Hateganu. când ne-am dus acasa. 27 decembrie 1992 Este ziua Sfântului Stefan. Nu este un birou al societatii cu care vrei sa pleci. cel dintâi martir al Crestinismului. Se apropie trei saptamâni . cu fatade neasemanându-se una cu alta si cu podurile toate mansardate. 28 decembrie 1992 De dimineata am fost la politie pentru prelungirea termenului de ramânere în Germania. 1993. De-abia o astept. În fata mea se arata maiestuos un deal poleit cu aurul soarelui dinspre apus. Cu toate acestea gândul meu zboara spre casa. facându-ma sa ma simt bine. L-am petrecut în mijlocul familiei lui Aron si Leni. 41 de ani. Îti percep taxe dupa bunul lor plac si numai în marci. Nu dupa mult timp a venit si Eli pe la noi. la Grötzingen. Am trecut pe la dl Sântion. în Germania. 1993. ruginii si parca fara viata. în jurul orei 20. mai ales de când politia a refuzat prelungirea termenului. A trecut si Craciunul. ne-am întors acasa. Sunt nerabdator de a pleca acasa. Zilele acestea trebuie sa-mi adun bagajele.

lau alungat din tara lui. 31 decembrie 1992 Iata-ne si-n ajunul anului nou si la sfârsit de an vechi. si P. Citind aici. acum în iarna vin putini oameni cu marfa lor de vânzare. Sunt 45 de ani de când Regele Mihai I a fost izgonit de pe tronul lui întrun mod absurd si pervers. Asa stând lucrurile. Ma bucura mult faptul ca voi pleca acasa. Marioara. Iata unde ne-au adus cei care atunci ne luasera în brate — Tatucul Stalin si toti acolitii lui. Conflictul dintre A. Nusa. Alina. nepoata mea. Am primit multe lucruri bune si folositoare de la Aron si Leni. Cu un lucru nu ma împac eu. În jurul orei 10 a venit Eli pe la noi si am plecat cu totii prin oras. Am fost si la piata de vechituri. Norocul a fost ca am luat cu mine medicamentele necesare. Mi-e dor de tara si de toti ai mei. Ei si nepotilor Adrian si .de când sunt în Germania. fara unitate. Am fost de dimineata cu Leni în oras pentru cumparaturi si anume sa luam ciorapi pentru femeile din familie. noi nu vom realiza nimic. 30 decembrie 1992 Se împlinesc azi 45 de ani de când România a fost aruncata într-un hau adânc. “Expres Magazin”. sezonul rece îmi da de lucru. Si aici totul este scump. Dupa masa mi-am facut bagajele pentru plecare. Anica si Lenuta.C. Spre deosebire de sezonul cald. de la Marioara si Tibi. Totusi nu reusesc. Joi. Nici acum nu vrem sa întelegem ca. ce sta la locul de frunte. nici cea politica si nici cea economica. Haul comunismului. Numai uniti vom învinge. desi aici ma simt minunat. dar n-am gasit nimic. De la piata am plecat prin oras dupa cumparaturi.A. nu este de bun augur. Iarasi sperante de mai bine. în Germania. Oriunde as fi. Pe lânga ele mai este una. o ridicase printre tarile fruntase la vremea aceea. Leul românesc era la paritate cu francul elvetian. Dupa ce a fost decorat de catre Stalin si i s-a facut o avioneta cadou. Miercuri. cu frumoasele felicitari de sarbatori. respiratia este foarte grea si tusea ma cam supara. cea mai frumoasa din familie. Acum caut sa vorbesc cu ei la telefon si sa le anunt data plecarii de aici si a sosirii în Timisoara.C. Cât de departe suntem de adevarata libertate si de sensul real al democratiei. Presa noastra se ocupa mai mult de felul cum tuseste si-si scutura pletele Adrian Paunescu si nu de câti înca mor în Basarabia si Bucovina. Anisoara. nu vom depasi criza. constat cu durere ca opozitia noastra se destrama. Tot astazi a sosit si o scrisoare de acasa. strabunicul lui. Din tara pe care Carol I.

ne spunea: . aproape de Strasbourg. La televizor. l-am început aici în Germania. în locuinta lor. Tibi. Anul Nou 1993. Am trecut apoi pe balconul casei si-am asistat la un spectacol nemaivazut de mine. cu cei din familia Florincas. sa petrecem revelionul împreuna. petrec noul An în anturajul celor de vârsta lor. Vasile cel Mare. Cu gândul la ai mei din tara. Se auzeau pocnetele cartuselor ca-n vreme de razboi. Pe la orele 18. îmi aduc aminte de Petre Tutea. în Grötzingen.2 si 3. sfârsit de an si cu început de an. dar numai pentru putin timp. priveam în întunericul de afara. Am ramas pe canalul 1. sampanie de Alba-Iulia. în Karlsruhe. îl petrec si ma bucur nespus de mult împreuna cu Leni si Aron. fiind tineri. Din pat am mai urmarit programul la televizor. Noi. unindu-ne în duh crestin si visând la mai bine. cei cu mai multi ani în spinare. raspândind în vazduhul întunecat o lumina feerica în fel de fel de culori. ne-am urat unii altora multa fericire. Împreuna cu ei s-a dus si Nadina. Le-am urat noul an fericit si cu multa sanatate. oras al culturii franceze si locul de unde începe sa radieze în toata lumea pacea si adevarata dragoste între popoare. Cei tineri. La orele 24. sanatate si pace în lume. La fel. Dumnezeu mi-a ajutat sa fac acest lucru. M-am bucurat ca un copil ca am vorbit cu ei. aratate pe toate ecranele televizoarelor lumii. Undeva în sud-vestul Germaniei. Am uitat sa va spun cel mai important lucru. În jur de orele trei dimineata m-am dus la culcare. în fata Catedralei. întelegându-i marea dragoste pe care a avut-o pentru poporul român. rude si prieteni. am întâmpinat Noul An 1993 cu traditionalul pahar de sampanie. pentru ca sunt departe de tara mea. Emotionati. împreuna cu dulciuri. La televizor s-au dezlantuit noi dansuri si cântece de pe întreg cuprinsul Germaniei. cu vise si sperante. I-am spus ca vin acasa si ca pe ziua de 8 ian. spre bucuria noastra. 1993 voi fi la Timisoara. Acum. luminat din când în când de lampile multicolore. am luat cadouri si pentru Tibi si Horia. la orele 18. cu familiile. A raspuns fiul meu cel mare. Nadejdi noi pentru încercatul om de pe planeta Pamânt. pâna la al 32lea canal a fost muzica si dansuri. Vineri. Eli si cu Monica. M-am gândit iarasi la toti ai mei din tara. Azi îl sarbatorim pe Sf. 1 ianuarie 1993 Un nou an. El. atât cele de stat 1. în frumosul oras Karlsruhe. Si a fost. în închisoarea Aiudului. am reusit sa vorbim la telefon cu Lugojul. am ramas acasa. pe toate canalele. cât si cele particulare.Gabriel le-am luat mai multe lucruri. Mii si mii de cartuse trase în înaltul cerului.

Nu stiu cum vor fi altii. Spre seara au venit pe la noi Eli si cu Ion. Am luat. printre straini. am constatat un lucru. Am baut cu ei un vin foarte bun de pe Rin. D-l Gheorghe Stredie este un om aparte. Asa mi s-a parut mie. cu ochi patrunzatori si cu multa caldura sufleteasca. în tara. La ora 10 plecam. Sa ne rugam lui Dumnezeu ca poporul român sa ajunga sa fie respectat de celelalte popoare. 2 ianuarie 1993 Înc-o zi din noul an. îti dai seama cât de mult îti iubesti tara si neamul. Daniela si Gigi. Din Lugoj îl voi pune la posta. A venit Eli cu masina dupa ele. vorbind despre toate. eu cu Aron mergem la Monica si Gigi. Un om înalt de statura. Timpul se apropie. Sa mai vad ca neamului nostru românesc i s-a facut dreptate. Sa ajungem si noi odata la cultul muncii. De aceea exista între ei un respect reciproc. Eu cu Aron am ramas acasa. Tot mai mult ma gândesc la ai mei. ca numai atunci când esti departe de tara ta. Sa fim drepti si buni când judecam oamenii acestui popor din Carpati. Duminica. bine îngrijita si cu mobilierul ales cu mult gust. curata. Leni si Nadina pleaca la cumparaturi de dimineata. care vine cu masina si ne duce la ea acasa. la Bruchsal. M-a impresionat locuinta D-nei Gabi. te însufletesc. Dupa masa. de la ei. Am vorbit despre multe lucruri si ne-am adus aminte de oameni si fapte de la noi din tara. Noi toti suntem gata de plecare. La plecarea lor a venit si Monica cu toata familia ei. Ura si minciuna sa dispara.— “Nu poporul român trebuie sa ne considere eroi. Sta . dar si gata oricând de a sanctiona raul din om. sotul ei. Vorbind împreuna cu totii. 3 ianuarie 1993 De dimineata ne-am pregatit de o vizita. te dinamizeaza. un pachet pentru mama lui Gigi. Acolo ne-am simtit foarte bine. O asteptam pe doamna Gabi Roos. daca vrem sa fim în rândul oamenilor adevarati.” Sunt batrân la cei 72 de ani ai mei si ma rog lui Dumnezeu sa ma tina sa pot vorbi si scrie. Sâmbata. ci noi trebuie sa multumim poporului român ca ne-a dat ocazia sa luptam pentru el si chiar sa murim. Pe mine ma bucura mult faptul ca socrul si ginerele se întâlnesc pe linia aceasta a omeniei. sotul ei. Sa ne axam pe drumul cinstei si al corectitudinii. iar sperantele în mai bine te aprind. dar eu asa sunt. Despre greselile conducerii vorbesti cu durere si revolta. la plecare. Aron. Monica si Gigi.

Ma gândesc acum la Lugojel. am observat ca în ajun de . adesea ne aprindeam pâna la emotie. sfânta cruce. Depanând firul amintirilor. în Lugojul nostru cu vechi traditii românesti. asa si spune. atunci ce sa mai zicem de noi românii? Daca si Germania. mai cu alta. în urma manifestarilor extremiste. ne uitam la dezmembrarea Cehoslovaciei. Dar. zi de post. La Gabi ne-am simtit foarte bine. timpul a trecut repede aici în vizita noastra la Bruchsalul frumos si bine îngrijit. în Karlsruhe. Pe toate cele patru fete se afla câte un ceas mare. aducându-ne aminte de oameni si fapte din trecutul nostru. capitalul strain a fost stopat în Germania. într-o buna masura. peste tot pamântul. Un patrulater înalt si cu cruce în vârf. atunci ce sa mai spunem despre tara noastra? Mai cu una. Luni. la Alina si Marioara. Am luat Busul din oras si ne-am îndreptat spre Karlsruhe. pregatita ca la noi în tara. Dar ne înfierbântam si când ne gândim la raul din lume. Dupa masa am plecat în vizita la dl Mitrofan. Ne-a servit cu un vin bun de pe valea Rinului. Ne-a servit o masa bogata. unde numarul somerilor a început sa creasca. Acolo am fost primiti cu multa caldura. ne uitam si constatam impasul în care se gaseste azi Germania. Karlsruhe este la numai 2 km. La orele 16 si 30 de minute am plecat spre casa. fara zapada. Asa am petrecut câteva ore placute si cu nostalgice amintiri din vremuri de demult. –7 grade. 4 ianuarie 1993 A mai trecut o zi. Ne uitam în Iugoslavia. mai mult. ziua aceasta de post o traiesc în mine. având un stil neobisnuit pentru mine. ne uitam la subrezenia pacii în fosta URSS. Pe aici. cu gândul la Cel de Sus. Cu noi a fost si Nadina. Aici. Daca si aici se întâmpla astfel de fenomene. luându-ne ramas bun de la doamna Gabi si multumindu-i din tot sufletul de felul cum ne-a primit. zi de reculegere si meditatie. Este o iarna pe sec. Catre orele 20 am plecat spre casa lui Aron. Afara s-a facut mai frig. 5 ianuarie 1993 Suntem în ajun de Boboteaza. de anii petrecuti la SMT Lugoj.într-un bloc la parter. cu de toate. care primesc preotul cu crucea. sa ne ajute sa iesim la lumina. Din cauza nesigurantei sociale. Cu smerenie si cu pietate îl primeam si sarutam crucea. si-a pierdut credibilitatea în fata marilor capitaluri. Acasa la noi ne-a întâmpinat o atmosfera calda si îmbietoare de familie: “Bine ca la noi acasa nu-i niciunde!” Omul. de Rin. Marti. unde ea a fost mult timp casiera. aproape de noua biserica cu un turn patrat.

Boboteaza se bucura de un mare respect si se manifesta printro bogata ceremonie. Suntem bine îmbracati.Boboteaza umbla prin oras copiii mai mari. în felul lor. Ne fericea ca aveam caciuli pe cap. Merg de la casa la casa. Toti ne pregatim sa mergem la Valeriu si la Camelia. în Germania. Aron i-a raspuns ca da. Azi suntem invitati la dl Sântion la masa. El tragea de palarie pe cap. De s-ar ajunge odata la adevarata dragoste si armonie pe pamânt. Gândul si dorul meu zboara catre cei de acasa. în frigul acesta. facând putina ordine în camera si apucându-ma sa mai notez câte ceva în jurnalul meu. A . Ajunsi acasa. Miercuri. S-au purtat cum nici nu se putea mai bine. i-am luat drept tigani. flamânzi si înfrigurati. Oameni si popoare. mai tânar si cu palarie pe cap. Eu. Acasa am ajuns pe la orele 13 si 30 de minute. pe întreaga planeta Pamânt. cu Irozii si cu stele mari aurite. Nu stiu daca vreodata voi putea sa fiu la înaltimea lor. Al doilea nume de botez al lui Valeriu este Ioan. La urma. Din nou am colindat pravaliile. De Sf. adica români pe limba lor. Aron le spune ca noi suntem Ciobané. doua femei si doi barbati. îl întreaba pe Aron. multumindu-le din tot sufletul. m-am sculat tot de dimineata. Au sarit în sus de bucurie si ca asa da. erau patru albanezi. În total am fost 8 insi. ca dupa caciulile noastre nu paream nemti. ne spune ca sunt albanezi de la Kosovo si ca iugoslavii sunt la pamânt. îmbracati în costume speciale si cu coroane aurite pe cap. pe str. Dupa un timp. daca suntem nemti. cu paltoane si caciuli. Händel nr. Vorbeau repede si se pareau a fi tigani si dupa grai. cu un pahar de tuica ne-am încalzit si am mâncat foarte bine. ca de obicei. Afara-i frig cu minus 8 grade. fiind destul de tuciurii. Ion voi pleca cu autocarul la orele 18. Neam despartit în mare veselie. În tramvai. 6 ianuarie 1993 Botezul Domnului. desi la Leni si Aron m-am simtit excelent. 25. Pe la 10 am plecat în oras dupa fotografii si dupa cumparaturi. ca simtea destul de bine frigul. în fata noastra. un ger pe uscat. respecta si cred în acelasi Dumnezeu. A fost invitata si familia Mitrofan. respectând si realizând datina din batrâni. Pe la orele 13 suntem primiti cu multa caldura de familia Sântion. unul din ei. La înfatisare. Astept cu emotie si nerabdare plecarea. Aici. în germana. Din vorba în vorba.

Caldura cu care am fost primit de Leni si Aron a fost extraordinar de mare. Bagajele au fost încarcate în masina. în tara. pace în suflete si mult. Urmeaza sa plec a doua zi. Si acum si aici am realizat un colt din tara. De dimineata încerc un sentiment de parere de rau parca.fost o masa ca-n povesti. trecând prea repede timpul de stat în Germania. 7 ianuarie 1993 A sosit si ziua plecarii. împlinind ultimele pregatiri de plecare. 1993. ne miscam într-un fel haotic. Am multe bagaje. Ma rog lui Dumnezeu sa-i ajute. îmi imprima o stare de bulversare. Pe la 17 si 30 am fost în fata garii. în Gara Centrala. Ma misc într-o parte si alta. Joi. împreuna cu Nadina. Ajunsi acasa la Aron. la orele 18. Este ziua Sfântului Ioan Botezatorul. M-am despartit de Leni cu lacrimi în ochi. Dupa multa truda. cu de toate. multumindu-le de felul cum am fost primiti. La orele 16 si 30 de minute am plecat. Îmi aduceam aminte ca si plecarea mea în Germania tot prin ploaie a fost. Aron s-a dovedit expeditiv. Asta ma face un pic nelinistit pâna ma vad urcat în autocar. Destul de emotionati. mult noroc pâna la adânci batrâneti. La plecare mi-am luat ramas bun de la distinsele gazde. si servita de catre Camelia dupa toate regulile artei. împachetând ceea ce a mai ramas prin camera. O femeie ne-a strigat de pe o lista pe mine si pe Nadina. în România. joi. sa le dea sanatate. Pentru câteva ore România a fost la Sântion acasa. Cu întelegere din partea soferilor. Aceasta. M-am rugat sa-mi ajute sa ajung cu bine acasa. Aici. Au cazut bagajele de pe carucior încurcându-ne un pic. am reusit sa urcam calabalâcul în masina. unde asteptam autocarul lui Zorneck. al meu în . Niciodata nu voi putea sa le multumesc de tot ce au facut pentru mine. am reusit sa-l prindem. când va sosi autocarul. Eram cu Costica Pascu pe treptele Catedralei si ploua marunt si rece. 7 ianuarie 1993. L-am rugat sa ma astepte în fata Catedralei Ortodoxe în ziua de vineri 8 ian. La orele 18 fara 10 minute a sosit autocarul. în România. A venit la noi Gigi Stredie cu masina. la Timisoara. împreuna cu neastâmparul dorului de tara. S-a pregatit sa ne duca la Gara Centrala. Ploua marunt si rece. am dat un telefon lui C-tin Pascu. A adus doua carucioare pentru mine si Nadina si acolo ne-a pus bagajele. Mi-a promis ca vine si ea la gara.

iar al Nadinei pentru Arad. care rula încet printre oameni. Ne-am îmbratisat si ne-am despartit cu lacrimi în ochi. Încetase conversatia cu soferul ungur. Am apreciat acest lucru ca fiind ceva bun pentru om. Se întoarce spre mine si pune capul pe umarul meu atipind pentru o clipa. De la o vreme Nadina a obosit. Aron a fost primul. Plecam din mijlocul unor oameni adevarati. Eram o mâna de români într-o masa compacta de germani. pe locul I din spatele soferului. Poceste cuvintele de-ti ia maul. Pâna la urma s-a rezolvat. Sosim la Frankfurt. Eram unul lânga altul. Nadina si-a gasit de vorba cu femeia care se ocupa cu taxarea calatorilor. trancaneste cu taxatoarea în germana si sfârseste întotdeauna într-o engleza stricata. Aici s-au urcat noi calatori. La plecarea autocarului. de unde alti calatori se urca în masina. În sfârsit am ajuns la locul meu în autocar. La urma a venit si Leni. Locul unde era amplasat WC-ul a fost ocupat. 130 de marci.locul indicat pentru Timisoara. Peste tot pe unde trecem este lumina ca ziua. În autocar. Aron mi-a platit drumul pâna la Timisoara. O cuprinsese somnul. ales de ea. unde ajungem la orele 22. ginerele sau. dar calatorii trebuiau luati. În autocar e cald. iar Nadina pe locul II. Aici a aparut o problema. Atunci luau fiinta noi cuvinte în engleza. S-a renuntat la WC. în plina noapte de iarna. Pe drum însa masina a oprit mai des. apoi Monica. Am îndemnat-o sa se culce fara . sarutându-ma cu mult drag. neamt din Freiburg. Ajungem la München. cald bine de tot. Ploua si ploua ca toamna si era tare rece. De la München o luam spre nord si ne oprim numai la Nürnberg. Pe ici si colo îsi facea aparitia câte un petic mare de zapada. Unul din soferi este ungur la origine si vorbeste cu Nadina ungureste. Însingurati. ne-am mai facut din mâini semn de calduroasa despartire. printre straini. Era o cunostinta din Arad. fapt pe care noi de-abia-l asteptam. Pornim spre Ulm. bine îngrijite. ne-am gasit caldura sufleteasca necesara pentru a fi uniti în gând si fapta. dupa el a venit Gigi. Pe rând au venit la mine si si-au luat ramas bun. Din loc în loc erau construite WC-uri publice. Celalalt sofer. o caldura placuta te îmbia la somn. În autocar aproape toate locurile erau ocupate.

” Sub ochii mei au fost puse de unde le-a luat. la toti ai casei. Ne voiam acasa. La Budapesta ajungem pe ziua. aici ninge cu fulgi mari. zapada se face tot mai mare. De data aceasta toata Ungaria am traversat-o la lumina zilei. Iata-ne ajunsi si la Nürnberg. Bucuria este mare.nici o retinere. Spre seara ajungem la Seghedin. Din Arad zburam prin zapada spre Timisoara. destul de riscant pe timp de iarna. Si eu. Oprirea în Budapesta a fost de mai lunga durata. Se vedea cum din înaltul cerului. Drumul era destul de anevoios pentru autocar. Pe masura ce mergeam. Trecem prin Bratislava. dar n-a fost asa. cu soselele în serpentina. soferii se odihnesc. Toate localitatile erau asa de aratoase ca nu se putea sa nu fie admirate. si Nadina dadeam dovada de multa nerabdare. Când ma uit la locul unde erau bagajele mele. frumoasa si bine îngrijita. Trecem prin Brno fara sa oprim. pune-le la locul lor!” — Pai sa vedeti ca vreau sa le scot pe ale mele. La vama trecem fara dificultate. Era în plina zi. La granita se mijeste de ziua. ajut sa le dea jos. Daca la Karlsruhe ploua. eu ma dau jos din autocar. În autocar vad ca aproape toti calatorii motaiau. Pornim iarasi la drum. Te rog. De atunci. în schimb. Se face ziua. apropiindu-ne de frontiera cu Ungaria. la lumina farurilor. se merge foarte greu pe ele. Strabatem colinele Boemiei si Moraviei. fulgii de zapada se lasau . De aici iarasi la drum. Strig la cel care se chinuia cu ele. La vama trecem fara nici o problema. Soselele fiind acoperite cu zapada. nu mai stiu nimic de ea. Ramâneam fara ele daca nu ma dadeam jos din autocar. Afara. Am sa le pun iarasi la locul lor. orele 22. La Bratislava. mai omule? Acestea sunt ale mele. O îmbratisez cu multa caldura si ne despartim. Este o tara binecuvântata de Dumnezeu. amândoua erau date jos. Suntem în plina noapte. Pe masura ce ne apropiem de tara. apropiindu-ne de frontiera Cehiei. fiecare în felul lui. un oras mare si frumos. — “Ce faci. Se citeste pe fata noastra. S-a cuibarit si a adormit. Suntem în tara. Ne îndreptam spre Arad. Afara ninge cu fulgi mari si desi. Nadina coboara si ea cu bagajele ei. autocarul face o oprire. pe malul Dunarii. De la Nürnberg ne îndreptam spre est. mantaua alba a zapezii acopera tot pamântul. Nadina era asteptata de mama ei. Jos. gândul meu fugea spre tara. în piata. Statusem o luna de zile cu ea la Aron si la Leni în Germania. Când opreste în Arad. Speram sa ajungem mai devreme.

catre Tara. Mi-a facut asa de bine caldura sufleteasca cu care ne-a primit familia Pascu. Romulus Maritescu. iubindu-L pe Hristos si neamul lor. autocarul. Tibi si Horea. asteptam sa vad pe careva din ai mei. este mai actual ca oricând. fiecare din noi ne dam jos din masina. obosit si troznind din toate încheieturile. crucea a fost ridicata si sfintita pe locul unde a fost executia. A fost o mare bucurie pentru toti. alti membri ai grupului. De la Timisoara plecam spre Lugoj dupa orele 2 din noapte. precum si caldura rachiei fierte.Timisoara). se opreste din mers. Si de aici drumul a fost tot anevoios prin zapada si prin întuneric. Gheorghe . Ion Tanase. desi nu erau condamnati la moarte. care în lupta lor au mers pâna la jertfa suprema. Iar în data de 2 august 1949. Petru Domasneanu. Petru Puschita-Mutascu. adusesem de la Aron cam multe lucruri. în cinstirea memoriei martirilor neamului nostru: Spiru Blanaru. scrutând întunericul. Realizam cu adevarat ca eram în tara mea si-n mijlocul celor dragi. o navalnica dragoste de familie si de tara. Acolo ne asteptau cu tuica fiarta. vad ca apar cei doi fii ai mei. Mesajul constituie de fapt TESTAMENTUL SPIRITUAL AL LUI SPIRU BLANARU. Dupa un timp. Prin continutul lui. tin totusi ca memoriile mele sa le închei cu acest mesaj al lui Spiru Blanaru catre Neamul Românesc. au fost executati în acelasi loc. în anul 1949 la 16 iulie de catre regimul comunist pentru ca au luptat împotriva lor. Eu. Dintr-o data casa s-a umplut de bucurie si de bagaje. zâmbind. luându-si fiecare bagajul si plecând.alene pe pamânt. La orele 5 am ajuns la Lugojel. Lumea se cam rarea. În fata Catedralei. Din initiativa AFDP-Timis si a fundatiei culturale “Memoria”. Ajunsesem la orele 24 din noapte. ducându-ne la Costica Pascu acasa. Sa cinstim pe cei care si-au dat viata pentru Hristos si neamul lor! La 16 iulie 1992 s-a înaltat o sfânta cruce în memoria celor care au fost executati la Padurea Verde (lânga Muzeul Satului . Ce-i drept. Ca furnicile. Asa se încheie calatoria mea la Karlsruhe si înapoi cu. unde bucuria cea mare a revenirii a izbucnit din plin. Fiecare vorbeam în limba noastra. multumindu-i familiei Pascu pentru toata dragostea ce ne-o poarta. Nu mai aveam loc în camera. Sotia si nepoata Alina erau în bratele mele. Ei sunt: Aurel Vernichescu. I-am sarutat pe amândoi si ne-am urcat în masina. Era 8 ianuarie 1993. CUVÂNT CATRE TARA Desi ma repet. transcriind o parte din acest testament în cuprinsul lucrarii.

Ei erau multi. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. ne întelegem ca fratii. desi albastrul cerului vestea ger. noi aici am realizat în ciuda pacatului. militari.Mai frate Tase Berzescu. Desi suntem ca apartenenta politica diferita. Se realizase o prietenie. dar zapada nu se topea.De când stau aici. dupa cum stii. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantie alba ne trezea la realitate. Era o zi de iarna. Comunistii s-au napustit cu o înversunare draceasca asupra memoriei lui Spiru Blanaru.În fata primejdiei. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. cu acesti oameni hotarâti sa lupte pâna la unul. . am observat un lucru extrem de important în felul de comportare. La vremea potrivita sa le faci cunoscute. Teodor Ungureanu. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: . cu albul zapezii scânteind în soare. Iata ce-mi spune Spiru: . stând de vorba cu Spiru Blanaru. Comunistii creasera prin legi draconice atmosfera prielnica lichidarii noastre ca dusmani ai lor. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. Soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. sustinuti de tancurile rusesti. Suntem de atâta timp la un loc. Stând asa. Era o feerie. ne zbateam sa gasim o iesire.Popovici. Aici. Nu facem diferenta între noi. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. taranisti. Petru Puschita-Liber si Nicolae Ghimboasa-Miclut. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. este bine sa stii unele gânduri ale mele. Ma întorc în urma cu 44 de ani. Aparuse si legea care prevedea pedeapsa cu moartea. sunt multi legionari. acolo sus. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. noi eram putini si fara arme. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. Eram în plina lupta cu Raul. liberali. nu i-am auzit niciodata sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. pe îndelete. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al zapezii. Gheorghe Smultea. si altora. unul lânga altul. cred totusi ca tu o sa scapi. Spiru Blanaru începe marturisirea lui. cu o iarna grea. când. în 23 ianuarie 1949. unitatea dintre noi. Vânati din toate partile. Ne luptam la ora aceea cu moartea. contestându-i chiar eroismul. În masura zbuciumului din sufletele noastre. Cu totii ne rugam ca sa scapam de draceasca înclestare între bine si rau. suntem prinsi ca într-o menghina. în grup. liantul fara de care nu va . nu prea frig. daca vrei. în mijlocul întinsului de zapada. Cu noi era numai nadejdea ca dreptatea va iesi la iveala si Dumenzeu este cu noi. ascultam la cele spuse de Spiru.

Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. A mai fost sprijinit si de oamenii din Mehadica. El n-a avut pretentia unui mesaj catre toti românii. mare si unit. am stat de vorba cu Petru Domasneanu. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si comandorul. ne-am îmbratisat si sarutat. Nu am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. Dupa ce ne-am despartit de Spiru. sa stie si ai mei de acasa. lipseste cu desavârsire. De atunci nu ne-am mai vazut. însa.As dori ca la momentul potrivit. În tot timpul anchetelor a avut mult echilibru si judecata în gândire. prin Petru Guran. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. eu trebuia sa fac parte din lotul de judecata al lui Spiru. Fiul meu. sa dipara. de partid. de Nicoara Ion. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de liniste. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra lor. Poporul român s-a nascut crestin. Eu. curierul meu. sunt datorita lui Spiru Blanaru. Dupa caderea mea din 25 ianuarie 1949. dar pacatul dezbinarii l-am mostenit în mod sigur. Asa se face ca eu am fost scos din lotul lui Spiru.ca eu daca mai sunt în viata. împartasite mie. . Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. frate Tase. Tin sa mentionez un lucru . Spiru a luat legatura cu Ianas Fenes de la Armenis. si este de ajuns pentru mine. continuând lupta de rezistenta. Stiam ca ne hârjonim cu moartea.Îmi este draga tara noastra. a comunistilor. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. Unitatea. în toiul beznelor adânci. daca va mai apuca sa scape cu viata si sotia mea la fel. Nu stim ce am mostenit noi de la daci. de traire interioara pentru amândoi. încredintându-mi pentru viitor cele spuse de el. neamul nostru românesc si as dori ca odata sa fie liber. fratele meu. Fa acest lucru. Ca treziti dintr-un vis.fi niciodata biruinta. Dumnezeu sa fie cu el si dezmembrarile politice. jertfindu-se pentru ele. catre tara. de Veltanescu din Corni. al românilor. aproape o ora. El a declarat ca nici nu ma cunoaste. În urma declaratiilor lui Tudor Ruset. nu ca pe un mesaj. ar vrea sa cunoasca prin ce am trecut. seful rezistentei din comuna. despartindu-ne. . În mare. familia mea. unindu-ne în gânduri si nadejdi. . dar ca unele framântari ale mele ca om. Apelul la unitate nationala este un deziderat al nostru. crescuti în legea crestina. avem obligatia morala fata de copiii si nepotii nostri sa le lasam mostenire credinta dreapta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. ne privim în ochi. El mi-a salvat viata.

ca s-ar rusina. cu arma în mâna si sa-i cunosc crezul si taria sufleteasca. Dumnezeu a harazit neamul românesc sa se nasca crestin. pe meleagurile Banatului. Sa nu uitati: Spiru Blanaru este simbolul rezistentei armate din Banat. Dupa ce am scris tot ce am stiut si mi-am adus aminte despre grupul de rezistenta armata din Banat. pentru ca a dat cei mai multi luptatori si morti în rezistenta armata din 1949. el ramâne în istorie simbolul luptei pentru credinta si neam. Aparându-L pe El. împreuna cu o multime de români din sudul Banatului. împotriva comunismului. De asemeni si de Samoila Martinescu din jurul Mehadiei. ma înfior. Deci. Lupta dusa de voi împotriva rezistentei armate din Banat si din tara. ca sa fie pilda vie nepotilor si stranepotilor în apararea lui Hristos si a neamului nostru românesc. Desi Spiru a fost moldovean. Ati aruncat o tara întreaga în criza morala si politica. este pentru totdeauna banatean. prin lupta si jertfa lui. alaturi de multi oameni din comuna. Eu am avut fericirea sa fiu alaturi de el.învatatorul de la Canicea. Comuna Teregova. în memoria martirilor nostri. aceea de a crede în El si a-L apara. mi-am auzit acuza ca eu l-am creat pe Spiru erou si luptator pâna la jertfa suprema asupra comunismului. condus de Spiru Blanaru. cu atât mai mult îl aureolati. Manevrati fiind de comunisti. m-a creat pe mine scriitor al faptelor de arme si dragoste de tara a românilor banateni. ne aparam fiinta neamului nostru. Timpul este cel mai bun judecator. reflectând. prin jertfa lui. Prin aceasta i-a încredintat si o misiune. Dumnezeu l-a harazit luptator. Spiru Blanaru va ramâne pentru vesnicie comandantul rezistentei armate din muntii Banatului din anii 1948-1949. Acum când scriu cele petrecute la ridicarea Crucii de la Padurea Verde din 16 iulie 1992. Pacat ca cei morti nu mai pot auzi cele vorbite de fratii lor. fratilor! Nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou! Prin nasterea lui. de copiii lor si de nepotii lor. Nu. care ar trebui sa fie considerata comuna erou. Prin lupta dusa împotriva lui Satan. va prabusiti voi în haurile urii si ale minciunii. Va fi ca un far luminos în negura . indiferent de etnie si crez politic. este cel mai puternic argument ca ea a existat si neamul românesc a luptat pentru salvarea lui. ei îl contesta pe Spiru Blanaru ca sef al lor. nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou si martir. ci el. azi constituie un paradox. cu cât atacati si cautati sa-l defaimati pe Spiru Blanaru. punându-i arma în mâna si dragostea de neam în suflet. oprindu-ma din scris. cât va dainui acest popor românesc. Ponegrindu-ne pe noi. Domnilor nostalgici ai rosiilor de la rasarit. Istoria va consemna aceste lucruri când apele se vor limpezi. de la oameni apropiati si altii necunoscuti.

vremii. se va înalta o Catedrala. pe locul unde au fost executati. la Padurea Verde. Cândva. . Crezul lui a fost si va fi crezul neamului românesc pâna la sfârsitul veacului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful