You are on page 1of 28

SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX „SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR” TÂRGOVIŞTE

Lucrare de atestare a competenţelor profesionale la Dogmatică

OMUL - CHIP ŞI ASEMĂNARE ÎN CELE TREI CONFESIUNI CREŞTINE

Profesor coordonator, Pr. Prof. Pleşa Alin

Elev, Grigore Alexandru Marius

Târgovişte 2004

Cuprins

Capitolul I Capitolul II

Capitolul III

Capitolul IV Capitolul V Capitolul VI

Chip şi asemănare – dinamica cuvintelor Chipuri asemănătoare la Sfinţii Părinţi 1. Omul stăpân 2. Omul fiinţă liberă 3. Omul fiinţă spirituală cugetătoare Persoană 1. Distincţie între persoană şi natură 2. Persoană şi semeni 3. Persoana umană în relaţia cu Dumnezeu 4. Raportul cu Arhetipul Asemănarea Chip şi asemănare în doctrina romano-catolică Chip şi asemănare la protestanţi

Pag.

Argument
Căutăm mereu calea adevărată pentru soluţionarea acestor probleme fundamentale ale gândirii umane: adevăr şi realitate, natura spaţiului şi a templului, materie şi energie, originea şi natura vieţii, originea şi natura sufletului, problema liberului arbitru, a valorilor, a originilor şi viitorului speciei umane.
2

comodul şi gratuitul existând un singur mod de acces la adevăr revelaţia” Petre Ţuţea.Toate aceste întrebări au rolul de a-l conduce pe om la cunoaştere căci: “Nimic nu-i mai preţios decât cunoaşterea: cunoaşterea este lumina sufletului raţional. Capitolul I CHIPURI ASEMĂNĂTOARE LA SFINŢII PĂRINŢI “Căci chipul e chip numai câtă vreme nu-i lipseşte nici o însuşire din câte se pot atribui originalului. Cunoaşterea nu trebuie însă să posede un caracter autonom deoarece “limitele speculaţiei omului de ştiinţă monetiste nu depăşesc metapsihologia. Acolo unde nu are revelaţia. aristrocaţia umană şi demnitatea acesteia chemată să ajungă Dumnezeu prin har la asemănarea cu Dumnezeu prin actualizarea chipului. tot aşa şi lipsa cunoaşterii înseamnă întunericul raţiunii. Contrariul ei ignoranţa este întuneric. Actul cunoaşterii –semn al aristrocaţiei umane este în acelaşi timp o consumare şi o depăşire a realului. nu sunt surse ale adevărului ci îl reflectă în măsura în care vrea Dumnezeu. Acest privilegiu al omului îl obligă la actualizarea chipului. Prin cunoaşterea calităţii de chip al omului vom observa având ca suport revelaţia divină. “Ţara Dumnezeule. După cum lipsa luminii este întuneric. metalogica. limbajul mişcându-se între intuiţie şi metodă nedepăşind utilul. chip indefinibil datorită Creatorului său ce-i serveşte drept model. lipsite de raţiuni” Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful. Chipul nu obligă la cunoaştere în vederea progresului spre “resemnare” – scopul omului. Printre revelaţie – acţiunea directă a divinităţii asupra subiectului gânditor – omul a putut ajunge la cunoaşterea propriei valori “aceea de a fi creat după “chipul lui Dumnezeu” în vederea ajungerii la “asemănarea cu Acesta prin har”. Ignoranţa este nota fiinţelor. Fără cunoştinţă de sine ne-o ***1*** chiar şi imperfecta metodală nu vom putea afla niciodată ce vom putea deveni şi în ce scop trăim. adică unde Dumnezeu nu-ţi acordă favoarea de a şti cine eşti şi în ce scop eşti nu vei afla niciodată” Petre Ţuţea. Adevărul nu se caută ci se primeşte pentru că omul la scara lui ca şi natura . un asalt în sine şi prin aceasta către supranatural. Crearea omului “după chipul lui Dumnezeu reprezintă în istoria umanităţii cea mai înaltă perspectivă ce i s-a oferit vreodată. fără credinţă omul devine un animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. iar în clipa în care dimpotrivă se îndepărtează de original din acel moment el nu mai este chip. Dacă aşadar una din caracteristicile privitoare la Fiinţa 3 . Microcosmos – manifestare prin natură a lumii sensibile prin corp “raţiune plasticizată” şi inteligentă prin suflet omul spune Sfântul Grigore de Nyssa nu datorează importanţa sa acestei numiri ci faptul de a fi creat după chipul lui Dumnezeu.

Lossly aminteşte despre dublul aspect al chipului înscrierile Sf.. 1.11 4 Sf. Bucureşti. p. 1998. de a trăi în legătură cu El. 1986. superiorităţii sale în lumea sensibilă.dumnezeiască este aceea de a nu putea fi înţeleasă cu mintea atunci neapărat că şi în această privinţă chipul trebuie să fie asemănător modelului. p. Referindu-se la diferitele sensuri pe care “chipul” îl ia în scrierile Sfinţilor Părinţi V. neputinţa de a-l cunoaşte fiind şi ea o mărturie sigură că fiinţa dumnezeirii este de nepătruns. Editua I. precum şi prin limbajul articulat şi superioritatea facilităţilor sufletului uman faţă de cel animal căci “Sângele este sufletul oricărui animal”3sufletul animal fiind pământesc nu cunoaşte nemurirea şi “nu are darul vorbirii”4. superioritate ca urmare a actului creaţiei. 1998.O. conducătoare a fiinţei sale. omul fiinţă ce contemplă cerul. al B. Prof. Grigore de Nyssa Scrieri partea a doua trad de Pr. Subiectul este ed haustiv nimeni nu şi-a rugat vreodată dreptul de a fi spus că el a dat o definiţie completă a chipului lui Dumnezeu din om. Dr.2 Tot V. cu nemărginirea lui sau cu facultatea de a-l cunoaşte pe Dumnezeu. al B. cu simplitatea lui.R. Sf. Vasile Răducă. Grigore de Nyssa şi ale Sfântului Grigorie Palama Plecând de la exegeza textelor scripturistice Sfinţii Părinţi au arătat superioritatea omului prin raportarea sa la celelalte creaturi terestre Superioritate dată de poziţia verticală a omului. Bucureşti.O. trad de Pr. Teodor Bodogae în PSB 30. cu posibilitatea de participare la Dumnezeu cu satisfacerea Duhului Sfânt din suflet”.B. Vasile cel Mare. prin implicarea directă a lui Dumnezeu şi Sfatul persoanelor Treimice. Grigore de Nyssa deducem incapacitatea noastră de a defini noţiunea de “chip” de a găsi termenul ce ar putea numi semnificaţia şi corespondenţa a ceea ce reprezintă chipul li Dumnezeu în om. Lossky făcând o sinteză a acestora spune că: “uneori se atribuie caracterul de chip al lui Dumnezeu demnităţii împărăteşti a omului.R. în suflet sau în partea principală. facilitatea de a se determina din interior în virtutea căreia omul este adevăratul principiu al actelor sale. 172 4 . Căci dacă firea acestui chip ar putea fi cuprinsă de minte pe când dimpotrivă modelul sau prototipul ar rămâne cu mult mai presus de puterea noastră de cunoaştere. Editura Bonifaciu. Înscrierile Sfinţilor Părinţi noţiunea de chip cunoaşte o mare bogăţie de sensuri ce nu se exclud reciproc şi care vin să ateste nemărginirea numelui chip. Câteodată chipul lui Dumnezeu este asimilat cu vreo calitate a sufletului.Omul stăpân 1 Sf.. alteori se vrea închipuit în partea sa duhovnicească. urmează că el are deplina asemănare cu Cel desăvârşit.1 Din analogia făcută de Sf. Fecioru în PSB 17.34 2 Vladimir Lossly. Editura I. în minte în facilităţile superioare ca inteligenţa raţiunea sau în libertatea proprie omului.B. trad de Pr. Teologia mistică a Bisericii de Răsărit. p. Omiliii la Henamerom. Dacă însă firea cugetului nostru întrece puterea noastră de cunoaştere întrucât el e tocmai chipul Celui ce ne-a zidit. D. Macarie Egipteanul şi de participarea trupului la “chip” aspect întâlnit în operele Sfântului Irineu.M. atunci contradicţia dintre însuşire ar fi o mărturie limpede că ele nu se aseamănă.M. 102 3 Lev 17.

Ioan Gură de Aur insistă încă o dată pe calitatea de stăpânitor al chipului. Bucureşti1999. Ioan Ihristostom aminteşte din nou calitatea de “stăpân” ce-i corespunde “chipului” “Gândeşte-te cât de mare îi era înţelepciunea lui Adam ca să poate pune nume … într-un cuvânt tuturor animalelor… Ai văzut putere desăvârşită? Ai văzut autoritate de stăpân? Pe lângă toate celălalt gândeşte şi la aceea că au venit la Adam cu toată supunerea.R. al B. 20-21. după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el”. Aceste cuvinte sunt în loc de: “l-a pus stăpân pe toate cele văzute”. Grigore spune că virtuţile sunt acelea ce caracterizează cel mai bine 5 6 Fc. 1. Ioan Gură de Aur. În Omilia a XXI-a Facere Sf.…abia atunci a rânduit Dumnezeu să vină omul pe lume. ”În ziua în care l-a făcut pe Adam. Dr. al B..O. Această calitate de stăpân al omului asupra întregii creaţii este prezenţă şi în scrierile Sf. Editura I. 107 7 Ibidem.M. 163 8 Ibidem. să aibă stăpânire peste toate cele văzute”8.M.B. ci toate sunt sub stăpânirea lui”6 referindu-se la o predică anterioară acelaşi Sfânt Părinte spune” Aţi aflat atunci ce înţeles cuvântul chip. Sf. 22 5 .O.. Teodor Bodogae. că el nu înseamnă asemănarea omului Cu Dumnezeu după fiinţă. că acest lucru înseamnă: “după chipul lui Dumnezeu. Căci nu era firesc să apară stăpânul înainte de supuşi ci întâi trebuia pregătită împărăţia şi abia după aceea urma să aibă loc primirea sumarului – după ce aminteşte minunăţiile cu care a fost împodobit palatul pentru a-l putea primi pe “suveran” Sf. colecţia PSB 30. D. reduce noţiunea de chip doar la calitatea de stăpân al omului asupra întregii creaturi pământene. Grigore de Nyssa astfel el spune: “Încă nu-şi făcuse apariţia între vieţuitoarele lumii acea falnică şi graţioasă fiinţă care e omul.R.Sf. Grigore continuă . 246 9 Sf.B. Prof. Scrieri partea întâi. şi nimic nu este pe pământ mai mare decât el. p. iar în al doilea rând ca stăpân al lor. Grigore de Nyssa. p. Fecioru.“Şi a zis Dumnezeu să face om după chipul nostru şi după asemănare fi să stăpânească peste mări şi păsările cerului şi peste toate târâtoarele care se târăsc pe pământ”5. Editura I. După chipul lui Dumnezeu în ce priveşte conducerea. că Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie stăpân peste toate cele de pe pământ.26 Sf. Omilii la facere. în ce priveşte stăpânirea. trad. fiind creatorul tuturor tot aşa a voit Dumnezeu ca şi această fiinţă cugetătoare pe care a creat-o. După cum Dumnezeul universului are stăpânire peste toate cele văzute şi cele nevăzute. Pr. pentru ca folosindu-le să –şi dea seama cine este Cel ce i le-a dăruit iar prin frumuseţea şi măreţia întregii acestei privelişti să fie îndrumat a păşi pe urmele puterii cele nenumite şi nedescrise care i le-a făcut. Bucureşti. trad Pr. nu în ce priveşte chipul formei ci în ce priveşte stăpânirea de aceea a şi adaptat “să stăpânească…”. mai întâi ca privitor al atâtor minunăţii. ca la un stăpân… Şi omul nu s-a temut de nici una din ele”7. 1987. “Deci prin cuvântul “chip” trebuie înţeles “stăpânire” şi nimic altceva. Comentând pasajul scriptic în care se descrie venirea tuturor animalelor terestre la Adam pentru a le pune fiecăreia un nume ”propriu şi potrivit”. p. ci asemănarea cu El în ce priveşte stăpânirea. p. Plecând de la acest citat biblic Sfântul Ioan Gură de Aur. ci ca unul care în clipa naşterii se cădea să fie împărat peste supuşii săi”9Amintind de unele însuşiri de care se bucură omul . p. . Scrieri partea a doua – Scrieri ***1*** dogmatico-psalmice şi morale. Iată de ce omul a fost introdus ultimul între creaturi: nu pentru că ar fi fost aruncat la urma ca un dispreţuit.

op. este resimţită ca o ofensă adusă persoanei. 36 13 Emil Cioran. a fost creată să aibă rol de conducător peste altele pentru că se aseamănă cu împăratul tuturor făpturilor. Prin analogia dintre un rege şi partritul acestuia Sf. “… tot aşa şi firea omenească. 38 6 . Lacrimi şi Sfinţi 14 Albert Comus. apoi spune că “Dealtfel şi faptul că omul poartă în el chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemneze altceva decât că de la început firea omului a fost destinată s fie regină10”. 23 Ibidem. Camus “nu poţi iubi viaţa fără să fi deznădăjduit în faţa vieţii”14.”12acelaşi mod de a privi lucrurile îl întâlnim şi la Emil Cioran “Atâta vreme cât există ne asimilăm lui nu existăm. Astăzi datorită unei proaste uzări a forţei sale împotriva creaţiei se observă o creaţie a naturii împotriva omului. Prezenta libertăţii absolute devine poate conduce la o negare a libertăţii umane sau a divinităţii. p. Libertatea a fost contestată prin raportarea la Creator a Cărui libertate absolută ar anula-o pe cea umană ce a determinat şi apariţia conceptului de predestinaţie în protestanţi şi prin observarea interfecţiunii naturii umane prin apariţia determinismului. În acest sens L. 2002. Tomas Spidlit în Spiritualitatea Răsăritului Creştin. fiind astfel ca un tablou viu. Ca urmare a acestui fapt suntem forţaţi să impunem limite libertăţii pentru a nu produce o diminuare a persoanei. Dispariţia speciilor faunei şi florei şi distrugerea habitatelor naturale.. dar care are comun cu modulul său veşnic atât vrednicia cât şi numele”11 Această calitate a omului de stăpân asupra creaţiei implică şi responsabilitatea omului neavând dreptul să se comporte ca un tiran. Omul doreşte să aleagă în mod liber fie cp e vorba de bine sau de rău”. Dar omul poate şi trebuie să fie liber deci Dumnezeu nu există. Libertatea Libertatea umană a constituit şi continuă să o facă în istoria umană un subiect ce a determinat numeroase dispute. iar când i ne opunem n-are rost să mai existăm”13 Toate acestea provin poate dintr-o prea mare dragoste de viaţă căci spune A. omul este un sclav. Fără îndoială relaţia dintre ordinea comună şi libertatea personală va rămâne pentru totdeauna problema esenţială a vieţii noastre. “Una din primele caracteristici ale libertăţii este aceea de a fi nelimitată . Alegerea răului poate conduce omul la ablaţiune la dispariţie”15 nu una totală. 2. Grigore arată legătura dintre om şi Dumnezeu. oricât de mică ar fi. p. Maria Cornelia Ică jr. apud. p. cit. Mitul lui Sisif 15 Tomas Spidlik. Blaga spune:” Toţi oamenii 10 11 Ibidem.. Editura Deisis Sibiu. Fără respect faţă de creaţie omul riscă să rămână stăpânul unei lumi moarte şi artificiale. Echilibrul natural ţine de conservarea şi ***3*** tot ceea ce înseamnă natură înconjurătoare. fiecare limitare a libertăţii. Liberul arbitru a fost pe rând contestat şi aprobat.calitatea de rege al omului. “Dacă Dumnezeu există libertatea omului nu mai există. au efect nociv şi asupra omului. 23 12 Botun . trad. p.

Căci al omului era să aleagă. 1983.aspiră la libertatea în chip necondiţionart. Rolul este mişcarea funcţiunilor sufleteşti spre altceva decât ţinta finală. Ioan Ihrisastom. 15. care urmează voinţa lui”18. Ioan Ihrisastom libertatea e un dat al puterii voluţionale a sufletului “-Ce înseamnă “sufletul viu” – “Înseamnă lucrător . Creat “după chipul” lui Dumnezeu omul este o fiinţă liberă. Liberul nostru arbitru dăinuieşte nedesăvârşirea firii omeneşti căzute. editura IBM al BOR.. Clement cea mai înaltă distincţie ea stabilind legătura cu Dumnezeu. Maxim Mărturisitorul. “Iată ţi-am pus înainte binecuvântarea şi blestemul… moartea şi viaţa. Maxim moartea este o cauză a libertăţii noastre de care omul a uzat greşit. Dr. LA Sf. liber fiind iar al lui Dumnezeu să dea ca un stăpân. seria II. Dacă omul nu ar fi creat liber atunci acesta ar fi disculpat de răul săvârşit. ci mai degrabă întărirea ei în fixitate şi neclinitirea cea după fire sau o cedare liberă că de unde eram existenţă. Maxim această libertate de alegere este deja o nedesăvârşire o mărginire a adevăratei libertăţi. Prof. Pr. p. Editura Dacia. op. cit. Maxim consideră că supunerea este metoda prin care “vrăşmaşul cel de pe urmă care va birui este moartea” (1 Cor. sileşte-te să obţii ce-ţi lipseşte”19 Comentând modul în care Sf. Elanul Insulei. căci dacă Dumnezeu nu l-ar fi creat pe om liber. anul N 1958 20 Sf. Dacă voieşti. dacă voieşti cu adevărat şi nu te îndoieşti. Pr magistrand Marin M. O fire desăvârşită n-are nevoie să aleagă pentru că ea cunoaşte în chip firesc binele.. trad. în baza unei gândiri greşite”20. a cedat lor cu totul lui Dumnezeu”21 comentând versul” Căci nu mai trăise eu. Dă celor ce voiesc şi stăruiesc şi cer pentru ca astfel mântuirea să fie lucrarea lor proprie. rămânând totuşi liber să aleagă să se întoarcă din nou spre Dumnezeu. 1977 Ist XV 19-30 18 Sf. Maxim Mărturisitorul.. Sf. Clement Alexandrinul libertatea este strâns legată de redempţiune.T. Pentru Sf. de acolo să 16 17 Lucian Blaga..26). ci Hristos trăieşte în mine (Gal 2. Lossky spune: …”după Sf. În concepţia Sf. pierderea asemănării cu Dumnezeu…ceea ce este înapoi chipul lui Dumnezeu este târât în prăpastie. Căci Dumnezeu nu constrânge îi e urâtă forţa ci arată cale celor ce caută. noiembrie-decembrie. Bucureşti. nimeni nu vrea să ştie că avem un drept doar la libertatea pentru care ne putem lua răspunderea”16 tot despre libertate.20) Sf. “Aceasta pentru că voinţa noastră de a fi stăpân pe noi înşine adică libertatea prin care făcându-şi moartea intrarea în noi a întărit asupra noastră stăpânirea stricăciunii. deschid celor ce bat. alege deci viaţa”17 Omul trebuie să aleagă viaţa pe Dumnezeu aducându-şi aminte că “acolo unde este Dumnezeu e prezentă şi libertatea. Libertatea reprezintă pentru Sf. apud. Voinţa persoanei umane anulează orice determinism acesta fiind superioară celorlalte facilităţi raţionale. dă celor ce cer. 145 19 Clement Alexandrinul. 75 7 . Maxim Mărturisitorul vede libertatea V. Maxim afirmă: “Dar să nu ne vadă tulbure ceea ce am spus eu căci nu spun că se va produce o suprimare a libertăţii. “Cuvântul “dacă voieşti” i-a arătat dumnezeieşte liberul arbitru. apud. Dumitru Stăniloaie 21 Sf. S-ar fi negat pe Sine ca libertate absolută. libertatea sa este întemeiată pe această cunoaştere. p. Dumtiru Stăniloae în PSD 80. Cluj Napoca. De Pr. Ambigua. Branişte în S. Omul este însă liber având posibilitatea să o leagă: binele şi răul această formă a libertăţii fiind cel mai simplu mode de a rezolva problema libertăţii. iadul şi raiul fiind în acest caz lipsite de sine. Prof.

Libertatea adevărată constă în a deschide acţiunii definită dătătoare a lui Dumnezeu în om. Teodor Bodogae. cit. Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire. Plecând de la existenţa acţiunii umane şi a facultăţii deliberatoare Sf. 141 8 . libertatea de gândire şi cuvânt şi libertatea de alegere şi cea ontologică”27Toate acestea fac din om o fiinţă liberă . care urmăreşte împlinirea conformă cu raţiunea după care a fost creată şi ajungerea ei la veşnica durată fericire. Libertatea se manifestă în mişcare. a sorţii a naturii a sporului sau a întâmplării. op. Virtuţile ce contribuie la libertatea persoanei sunt: “nepătimirea. desigur că nu-l putea lipsi de tot ce era mi scump de a fi independent şi liber”. “Libertatea ne dată ca să alegem ceea ce promovează firea noastră ceea ce e conform ei. Editura IBM al BOR. Sfântul Ioan Damaschim demonstra existenţa liberului arbitru prin negarea noţiunii determinante ale lucrurilor el respinge implicarea lui Dumnezeu cu excepţia ***3***. Pr. Bucureşti1990.Ioan Damaschin. p. Răducă vorbim despre libertatea la Sf. aşa mişcarea poate să ne ducă fie la unirea cu Dumnezeu ca veşnică existenţă fericită fie la coruperea şi moartea fiinţei şi la încetarea mişcării ba chiar la robirea libertăţii. Bucureşti. trad. fire de păcat. iar prin voinţă liber. V. Ioan Damaschin va confirma existenţa libertăţii “Rămâne deci ca omul care acţionează şi lucrează să fie principiul faptelor sale şi să aibă liberul arbitru. Mai mult dacă omul cu nici un chip nu este principiul acţiunilor sale este zadarnic să aibă facultatea de a delibera. şi cu voia lui Dumnezeu. Bucureşti. 87 26 Sf. Ioan Damaschin. Grigore de Nyssa spune despre aceasta că este ontologică şi rezultantă mai multor virtuţi. Libertatea este un prerogativ al persoanei şi la Sf. Pr. Sf. Grigore de Nyssa. Editura IBM al BOR în PSB30. 22 23 Ibidem p. iar pe de altă parte el are o superioritate vizibilă prin libertatea sa mângâietoarea potrivit căreia el se poate hotărî şi conduce singur în mod liber după voia sa”26”Cel ce a creat pe om cu scopul să guste din toate (nu putea/darurile Lui.Prof. p. “Căci pe de o parte sufletul lui îi spune chemarea lui împărătească că îi spune că el trebuie să se ridice mai mult asupra (principilor/minciunilor de toate zilele. a voi întărirea firii noastre în vederea eternităţii ei fericite în Dumnezeu nelucrând contrar ei nelucrând la slujire şi coruperea ei. Ioan Damaschin ea fiind cea care alege. Editura Scripta. Deci precum libertatea poate să vrea binele sau răul propriu fiinţei. Ediţia a III-a.dorim a primi şi a ne mişca”22interpretând acest pasaj Părintele Dumitru Stăniloaie spune. Ceea ce promovează cu adevărat firea noastră e acordarea ei cu Dumnezeu. Grigor de Nyssa.71 24 Ibidem p. libertatea fiind o facultate a persoanei. trad. 75 Sf. De Pr. căci cuvintele “după chip” indică raţiunea şi liberul arbitru”24. Părinte” Aceasta numim chip dumnezeiesc. Astfel a voi ceea ce voieşte Dumnezeu pentru noi înseamnă a ne voi pe noi înşine a voi conform cu firea noastră. Antropologia Sf. dacă nu este deloc stăpânul acţiunii sale? Orice deliberare se face în vederea acţiunii”25. Scrieri exegetice. dr. 1993.Fecioru. ci mai mult în libertatea voinţei23 libertatea este parte a chipului căci : spune acelaşi Sf. Grigore de Nyssa consideră libertatea ca fiind o podoabă a “chipului”. Spun fără de păcat nu pentru că ar fi incapabil de a păcătui căci numai Dumnezeirea este incapabilă de păcat ci pentru că nu are în firea sa facultatea de a păcătui. Căci la ce îi va folosi deliberarea. D. arhetipul ei. p. 70 25 Sf. 1998 27 Vasile răduca.

op. Aşadar tot cel ce este liber este suprem. al cărei stăpân va fi fiecare ins. o libertate de exprimare ce nu implică ***4***. Rpducanu. Culmea atotputerniciei tăinuieşte astfel o neputinţă paradoxală. 147 33 Oliver Clement. V. Şi desigur că natura dumnezeiască este izvorul oricărei virtuţi”31 şi alta de a afirma demnitatea de împărat al chipului libertate bazată pe puterea cognitivă şi activă a sufletului. cit. o adaptare ce este lipsită de tendenţiune de îndrăzneală şi neruşinare “În calitate de copia a frumuseţii arhetipale omul nu are vreo patimă: chip al celui fără de patimă π α ρ ρ η δ ι α desfătându-se de fericirea vederii lui Dumnezeu”29 Eλ ε ν θ ε ρ ι α (libertatea ontologică) şi π ρ ο α ι ρ ε σ ι π ρ (libertatea existenţială sau de comportament). Virtutea este supremă. Dacă la Dumnezeu nepătimirea este dinamismul curat al persoanei absolute. mişcarea sufletului în direcţia firească a naturii sale adică spre modelul său”28 pe care trebuie să îl reflecte “ Razele acestei virtuţi adevărate şi dumnezeieşti.144 31 Sf. Iubirea luzi Dumnezeu este spaţiul libertăţii mele”33N. francheţe în limbaj. facilitate lipsită de orice servitute şi libertate. zugrăvind soarele în inimile noastre”. reflectându-se în viaţa curăţită prin împărţirea care se revarsă din ea. CiprianSpon.. de a vorbi fără disimilare. op. apud. Omul neîmpătimit este cu adevărat oglindă în care se oglindeşte dumnezeirea. Răducă. p. apud. dar la nivel creat anume. 146 32 Ibidem p. Lossky vede libertatea umană ca pe capacitatea omului de a respinge pe Dumnezeu şi ca expresie a măreţiei. 142 Sf. p. fondată pe independenţa puterii de judecată”32 Libertatea este privită de către unii teologi moderni ca fiind “riscul asumat de către Dumnezeu” O Clement “ Pe culmea atotputernicie creatoare căci numai Iubirea dătătoare de viaţă poate face viu şi liber – se înscrie astfel riscul. 146 30 Pr. cit. Dumnezeu se limitează într-un fel se retrage pentru a da omului spaţiul libertăţii. la om ea trebuie să exprime acelaşi lucru.. în mare a lui consideraţie pentru om. Rpducanu. Întrebări asupra omului.Aπ α θ ε ι α (nepătimirea) “Ea este un fel de prezenţă în om a revărsării nepătimirii divine. Dreptul de a spune orice. Grigore de Nyssa. Şi aceasta este posibilă deoarece culmea atotputerniciei este iubirea iar Dumnezeu poate totul mai puţin să-l constrângă pe om să-l iubească. πα ρ ρ η δ ι α (libera exprimare) este a doua virtute ce contribuie la libertatea persoane. cit. op. În actul creator însuţi. V. Aşadar oricine este liber spre armonie cu Cel asemenea lui. nu face nivelul pe cel nevăzut de înţeles pe cel inaccesibil. ca şi noi să avem împărăţia noastră. p. Alba Iulia. Prof. Iosif Pop şi Pr. Atotputernicia (este iată) se împlineşte limitându-se. “Cel care dispune în mod liber de toate a permis. În cazul nostru este vorba de autodeterminare. “Acest 28 29 Ibidem p. Grigore de Nyssa. trad. ultima desemnează funcţionalitatea celeilalte existenţa primei condiţionări corectitudinea celei de-a doua30 Libertatea comportă astfel două dimensiuni una direcţionată spre Dumnezeu prin participarea la acesta în acest caz libertatea apologică fiind sinonimă cu “procesul de asemănare cu Dumnezeu” “Eλ ε ν ε ρ ι α este asemănarea cu Cel care este independent şi suveran asemănarea care ne-a fost dată de Dumnezeu de la început (…) Iar libertatea este una prin natura sa şi constă în armonia cu ea însăşi. 1997 9 .

Sufletul este liber voliţionar. fără de formă. Se serveşte de un corp organic şi ţi dă acestuia puterea de viaţă de creştere. p. astfel el spune:” După chipul Său l-a făcut Dumnezeu pe om. spirituală. aceea este spiritul în suflet. trad. Pentru Sf. în mod paradoxal. Acest lucru îl deducem din cele spuse de Apostol în epistola către Efeseni (1 Tesal 5. Grigorie de Nyssa: “Sufletul este o natură creată. de simetrie şi de naşte. natură vie şi inteligibilă. op. pp. cit. Omul fiinţă spirituală cugetătoare Omul apare ultimul în creaţie cu o natură ce înglobează în ea spirit şi materie – spirit nu în formă absolută căci numai Dumnezeu e spirit absolut în definitiv prin raportarea la Dumnezeu toate sunt materie. prin suflet pe cea afectivă şi prin duh pe cea cugetătoare. Lidia şi Remus Rus. ci întregii fiinţe umane – trup şi suflet acelaşi lucru îl afirmă şi Sf. Ioan Damaschin – este substanţa vie simplă necorporală. 49 10 . Oare aceasta nu presupune riscul de a fi vedea creaţia distrusă? Acest risc este necesar s-a spunem. înţelegând partea vegetativă. 71 36 Grigore de Nyssa. Bucureşti. V. trupul sufletul i duhul şi să se păzească întru venirea Domnului Iisus Hristos prin trup. p. atâta vreme cât natura trupului s-a arătat vrednică de aceasta”36. Dumnezeu riscă neîncetat prăbuşirea celei mai înalte făpturi a Sa tocmai pentru ca ea să poată fi cea mai înaltă”34 3. Introducere în teologia Ortodoxă. Grigorie de Nyssa nu doar sufletul este chip al lui Dumnezeu ci şi trupul. Despre suflet Chr. Răducă op. ceea ce e la fel ca şi cum ar fi spus că firea omenească a fost făcută părtaşă la toate bunătăţile” 37 se poate observa că Sfântul Părinte nu atribuie calitatea de cheie sufletului singur. Nu are un spirit deosebit de el ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Ioan Damaschi. activ schimbător adică schimbător prin voinţă pentru că este zidit. invizibilă ochilor trupeşti. trebuie. Creaţia pentru a înnoi cu adevărat creează “un altul adică o fiinţă personală capabilă de a-l respinge pe Cel Care a creat-o. PE toate acestea le-o primit în chip natural prin harul celui care l-a creat prin care a primit şi există părea cum şi de a exista prin fire în acest chip”35. prin natura sa. 1993 Sf. care transmite prin sine trupului organic şi palpabil puterea virtuală şi a organelor de simţ. “În sfârşit la urmă de tot apare omul sud întreitul lui context ca o unire sublimă i sinteză fericită dintre substanţa dotată cu putere de cugetare i elementul sensibil al firi.23cărora le doreşte să li se “sfinţească în întregime. Persoana este cea mai înaltă creaţia a lui Dumnezeu. 85 37 Sf. Căci ceea ce este ochiul în trup. nemuritoare raţională. Într-un mod asemănător se exprimă şi Sf. fără de prihană. Scrieri partea a II-a. cit. să se manifest chiar în culmea atotputerniciei. Grigore de Nyssa. Grigorie Palama Căci 34 35 Vladimir Losskz. doar pentru faptul că Dumnezeu îi dă puterea de a iubi şi prin urmare de a respinge. apud. Tommars spune că este unul din termeni a cărui explicare şi înţelegere este dintre cea mai dificilă atât în Sfânta scriptură cât şi în literatura creştină datorită bogăţiei sale de sensuri. “Sufletul spune Sf.fiinţe (oamenii) pot decide însă şi împotriva lui Dumnezeu. Editura ecnciclopedică.

Suflarea de viaţă pe care Dumnezeu a insuflat-o în faţa omului nu a dat omului un suflet.T. nedefinit. care s-a făcut în el suflet viu.Alexandros Kalomiros Sfinţii Părinţi despre originile şi destiul cosmosuluoi şi a omului colectiv de aut. adică activ. pentru faptul că raţiunile existenţei noastre preexistă în Dumnezeu”42 În finalul disertaţiei despre om fiinţă spirituală voi reproduce două citate din Christos Yonnarus: locul lor putea fi şi unul iniţial” Astăzi. P. op. care poate prin mişcarea mădularelor să-şi arate măiestria sa. 8traducătroi V. Ioan Gură de Aur pune apariţia sufletului în crearea omului după crearea trupului “-Ce înseamnă “ a suflat suflare de viaţă?” – Dumnezeu a voit şi a poruncit ca trup creat de el să aibă putere de viaţă. Maxim mărturisitorul care spune “legat de suflet şi trup cp: “trupul şi sufletul sunt părţi ale omului şi părţile au cu necesitare o referire una la alta pentru că ele constituie întregul ce le caracterizează. adică din viaţa lui un suflet viu.Referitor la faptul de a fi “parte” din Dumnezeu Sf. p. omul a dobândit Viaţă adevărată. dac cel mai adesea în Sfânt Scriptură prin acest termen este numit omul. care atunci când murim iese din noi împreună cu ultima noastră suflare şi merge “altundeva” Nu este însă acesta sensul biblic al cuvântului. Ambigua. Maxim Mărturisitorul spune :”Deci suntem şi ni se zice “parte “ a lui Dumnezeu. Irineu consideră omul ca chip în întreaga sa fiinţă chip aparţinând omului desăvârşit “omul desăvârşit este acela care deţine Duhul lui Dumnezeu se arată fără vină în suflet în Trup. adică cel care păstrează credinţa în Dumnezeu şi dreptatea faţă de aproapele”38.nu numai sufletul este.Ioan Ică Diac Andrei Kuraev. Pr. mai întâi i-a făcut trupul şi apoi sufletul”39. op. Trad. Pr. un suflet viu. 85 11 . El arată modul în care viaţa se manifestă 38 39 V. Dumitru Stăniloaie. Psihi este numit tot cea ce este viaţa viu chiar şi animalele. o existenţă veşnică”41. Ambigua. Doru Costache. 98 41 Dr. p. Prof. cei mai mulţi oameni înţeleg sufletul ca fiind…ceva asemănător cu aerul. ci a făcut din suflet. ci şi trupul omului este creat după chipul lui Dumnezeu împreună au fost create după chipul lui Dumnezeu” Şi Sf. Contrar acestei opinii avem scrierile Sf.Editura Deisis. Din energia Duhului lui Sfânt pe care Dumnezeu a suflat-p în faţa lui. în greacă)…au tradus în greceşte prin psihi termenului ebraic sephesch care este un cuvânt cu multiple sensuri. ca părţi ale omului să se anticipeze sau să-şi urmeze pentru cp altfel numită raţiune a uneia la alta va dispărea”40Despre suflarea de viaţp Alexandros Talomiros spune:” Suflarea de viaţă pe care Dumnezeu a suflat în faţa omului era aceiaşi energie a Duhului lui Sfânt care a vitalizat ele în prima zi a creaţiei …Suflarea de viaţă de care vorbeşte aici Sfânta Scriptură nu este suflarea unei vieţi vremelnice ci suflarea unei vieţi adevărate şi veşnice .cit.Ioan Gură de Aur. p. Maxim Mărturisitorul.MaximMărturisitorul. Rpducă. iar cele referitoare una la alta sunt din cele ce totdeauna şi oriunde au venit la existenţa deodată constituind ca părţi prin întâlnirea lor specia întreagă şi nefiind despărţire între ele decât prin cugetarea spre cunoaştere a ceea ce este după fiinţa fiecăruia – e cu neputinţă ca sufletul şi trupul. cit. Sufletul omului cu toate calităţile pe care le posedă prin bunătatea lui Dumnezeu nu este o parte din Dumnezeu aşa cum cred unii ce pleacă de la “suflarea de viaţă” din Dumnezeu o dă omului. 151 40 Sf. 115 Sf. Tot aşa şi la crearea omului.Sibiu 203 42 Sf. Sf.

Nu se referă numai la o anumită parte a existenţei noastre – pare spirituală în contrast cu cea materială de exemplu – ci indică pe omul întreg ca ipostar unitar viu.37. “Dar vine pogorându-se cu iubirea Sa de oameni şi cu arătarea Sa Căci văzând neamul raţional”… Făcându-şi oameni neraţionali şi amăgirea diabolească 43 44 Christis Yonnoras. “Odată pentru totdeauna există multe lucruri pe care refuz să le ştiu. Zenaida Luca. alţii care disting părţi ale sufletului “partea raţională” cea “pătimaşă” şi cea “ a dorinţelor”. cu reprezintă şi partea “sensibilă” “sufletul” este “amestecat. Legată d suflet indisolubil se găseşte calitatea de cugetător a fiinţei umane. p. el este mai curând suportul sau purtătorul vieţii”43. sufletul “ceresc” şi “dumnezeiesc”. Iustin Martirul şi Filozoful apud I. 2000 Sf. Bucureşti. După cum lipsa luminii este întuneric tot aşa şi lipsa cunoaşterii este lipsa raţiunii.51 12 . Sufletul nu sălăşuieşte numai în trup ci se exprimă prin trup. Iar drept mărturisire stă faptul că toţi oamenii sunt dotaţi cu putere de judecată li de hotărâre”47. Scrieri partea a II-a. Sufletul este un om. Contrariul ei ignoranţa este întuneric. principiu contemplativ şi raţional al lor există însă şi o parte “pasivă şi iraţională” a sufletului. deoarece acesta (psihi) constituie semnul vieţii…acesta nu înseamnă că el este sursa vieţii…atât ca manifestare interioară cât şi ca interioritate şi sbiectivitate .Există expresii la Sf. Bucureşti. Persoană şi Eros. Nietzsche. 28.45. “vrednicia acestui “chip” stă în legătură cu întreaga omenire. Editura Anastasia. Grigorie de Nyssa. Faptul că omul este unanimul raţional o putem observa şi din următoarele texte patristice: ”Această fiinţă cugetătoare care e omul se rezumă la elementele tuturor celorlalte categorii de vieţuitoare”. în cuvânt şi în duh Grigorie Palama “ sufletul este zidirea cugetătoare şi frumoasă şi mare şi minunată şi lumea şi asemănare şi chip a lui Dumnezeu”44. “***6*** e prezentă în tot şi puterea cugetului în întreg organismul omului”. Scrieri partea a II-a. trad.e ste cinema.51 45 Sf. Editura Bizantină.. plămădit cu natura materială prin simţuri” unt unii Părinţi care nu **5**despre “sufletul trupesc” sau vii. “…sufletul este adevărat şi desăvârşit este ceva unic. 1996 Chrstos Zammoros.37. Amurgul idolilor. omul a recunoscut importanţa cunoaşterii” nimeni nu-i mai preţios decât cunoaşterea. trad de Pr dr Constantin Coma. Tipografia 47 Sf. Abecedarul Credinţei.45. Părinţi în care natura umană este reportată la două “esenţe” esenţa netrupească a sufletului şi “esenţa lipsită de raţiune a trupului”. ”Sufletul este cu asemănări în Duh. capabil să cugete…”.G. sufletul este liber să se conducă pe sine. “iubitor al patimilor care îl stăpânesc”… se poate formula părerea emiţând orice fel de definiţia că în terminologia biblică cât şi în cea patristică distincţia dintre suflet şi trup pare să indice şi să înfăţişeze deseori distincţia ontologică dintre persoană şi natură”. Dar sufletul nu reprezintă în exclusivitate partea “gânditoare” şi raţională a naturii umane. Coman**6**de literatură şi filosofie patristică 46 Friederich Nierzsche. trad. “după chipul şi după dumnezeiască asemănare fiind una în minţi. Ignoranţa este nota specifică fiinţelor lipsite de raţiune”45a recunoaşte faptul că” Ştiu că nu ştiu nimic” şi şi-a impus singur limite le cunoaşterii. Dea lungul timpului. Grigorie de Nyssa. dar şi “iubitor de materii”. p.în om. Înţelepciunea pune şi limitele cunoaşterii”46Fr. cunoaşterea este lumina sufletului raţional. “Forţa cugetătoare nu ocupă vreun spaţiu în locurile goale ale corpului omenesc”. 28. Dinu Grama.

95 56 O Zanaras. cu ceea ce e propriu ei atunci chipul se va fi vrut la modelul său după care tinde acum” “Omul a fost făcut din bunătatea Lui. DISTINCŢIE ÎNTRE NATURĂ ŞI PERSOANĂ Calitatea de persană nu se atribuie decât fiinţelor înzestrate cu raţiune. ce este şi cum este”54 amândouă sunt puse în valoare de persoana umană. Bucureşti. “Fiinţele personale constituie culmea creaţiei deoarece ele pot deveni Dumnezeu prin liberă alegere şi prin har. p. Popescu. Psihophias Perennis. 21 13 . “Când vom uni această facultate deinformă şi dumnezeiască adică mintea şi raţiunea noastră. p. nu se poate vorbi despre persoane în cadrul lumii animale. spirit. “Căci cuvintele după chipul indică raţiunea şi liberul arbitru…”În sufletul este o substanţă vie…raţională”50 “Deci după cum sufletul îşi regăseşte desăvârşirea în faptul că e inteligent şi e dotat cu putere de judecată”51”Omul e obligat să se cunoască şi să cunoască. p. MaximMărturisitorul. de cucerit şi de condus decât universul fizic.127 53 Teodor m. pentru ca sufletul raţional şi mintal dat lui. idealuri. univers. p. a doua arată că este. 93 50 Sf. p. 71. nici chiar Dumnezeu nu o poate asuma şi transforma”56 Plecând de la etimologia cuvântului C. Ambigua. p.Ioan Gură de Aur. fiind după chipul Celui ce l-a făcut pe El”49”Acesta numim “chip dumnezeiesc”. op. Omul este o fiinţă personală a lui Dumnezeu şi nu o natură oarbă”55. Ioan Damaschin. Persoana este cea mai înaltă creaţie a lui Dumnezeu pentru faptul că Dumnezeu îi dă putinţă de a iubi lui prin urmare de a respinge. instincte. cit. din suflet şi trup. căci în cest caz judecăm pe loc”52”Microcosmosul psihic este mai greu de cunoscut. Lossky. Persoana umană. 100 55 Sf. Scrieri partea a II-a. introducere în teologia Ortodoxă. unde şi în spre ce este un lucru. Ambigua. “Persoana este un absolut pe care nimeni. gândire. 246 Sf. Meditaţii Teologice 54 Sf. judecăţi. nerepetată şi inimitabilă”53. virtuţi. moral şi fizic şi câte altele nu trebuie transformate în modele comode.umbrindu-i de preatutindeni şi ascunzându-le cunoştinţă Dumnezeului adevărat “aşa a voit Dumnezeu ca şi această fiinţă cugetătoare pe care a creat-o să aibă stăpânire”48. 45 52 Petre Ţuţea. p. Grigore de Nyssa.Aducerea sa în existenţa nu coincide cu fiinţa căci “cea dintâi arată când. Editura Icar. Omul este o individualitate. Corp. Capitolul III PERSOANA 1. pasiuni.p. Zonnaros 48 49 Sf. persoana ce va face subiectul următorului capitol.72 51 Sf. idei. 1993. cit. nişe. e un mister de neatins e exprimarea fiinţei noastre. op. o umanitate. interese. suflet. Persoană şi Eros. Maxim Mărturisitorul. sentimente.

p. adică în mod liber. “Ideea de persoană implică libertatea de fire persoana este liberă de firea sa nu este determinantă de ea. Firea este conţinutul persoanei. 108 60 Sf. Editura Bunavestire. Vasile cel mare apud Iheoreteos Nafpottos în Persoana în Tradiţia Ortodoxă. Alexadnros Kalomiros. capacitatea de a primi energia Duhului Sfânt posibilitatea creativităţii şi cele asemănătoare. Dumnezeu este Dumnezeu pentru că este Persoană. ochi (o ϕ ο α λ λ ο s) înfăţişare. .IoanDamaschi Idem. adică pentru că existenţa lui Dumnezeu nu depinde de nimic nici măcar de Fiinţa sau Noţiunea Sa. Prepoziţia π ρ ο s (“Către spre în direcţia) împreună cu substantivul ω ψ care înseamnă “Primire” (oµ µ α ) . cit. Abecedar al Credinţei. p. persoana este existenţa firii”63 Tomas Spidlik făcând comparaţie între “Boetiu şi urmaşi săi” şi gânditorii ruşi spune despre cei din urmă că în gândirea lor “Prioritatea absolută este dată aici persoanei nu ea este cea care se realizează într-o natură determinantă”64 şi nu persoana creată “ 57 58 C. Dumnezeu ca Persoană. p. “Persoana nu e o matură … libertatea raţionalitatea. op.. Persoana este aceea care prin raţiunea actelor sare proprii şi a calităţii personale ne înfăţişează un chip care este aparte de cel al celor având aceiaşi natură cu a sa precum Gavril . 30 14 . Bacău. constituie Fiinţa sau Natura Sa şi nu Fiinţa sau Natura fac Obligatorie Existenţa Sa”58 Acest raport între fiinţă şi persoană se găseşte şi la om sub raportul manifestării fiinţei prin intermediul persoane însă la om natura este un dat şi nu o manifestare a persoanei.. op. 21 Idem. 59 63 Valdimi Lossly – Teologia Mistică. Zonnaras. faţă aţintită spre cineva sau ceva mă aflu faţă în faţă cu cineva sau cu ceva”.110 64 Tomas Spildlik. trad Prof. p. p. Persoană şi Eros. Losky face deosebire şi între ipostasa şi persoană (nu este singurul).109. ci ale unei persoane”62”Ceea ce corespunde în noi chipului lui Dumnezeu nu este deci o parte din firea noastră ci persoana care cuprinde în ea firea”.defineşte persoana ca fiind o “realitate amorfică acea a raportării. chip şi faţă (ο ψ ι s) formează conceptul compus π ρ ο sω π ρ “om privirea. 78 59 Valdimi Lossly – Teologia Mistică. adică de a exista în acelaşi mod în care există şi Dumnezeu”. Acestea nu sunt caracteristicile unei maturi. p. 108. U. p. Caracterul amorfic e indicat în principal de folosire iniţială a termenului. Persoana şi defineşte ca rapoartare şi ca relaţie şi definirea o raportare şi o relaţie57Această putere de alteritate a fost dată omului de către Dumnezeu: “ Omul a fost înzestrat de Dumenzeu cu darul de a fi persoană personalitate. de exemplu “situaţia în care se află o fiinţă vie faţă de un om”60 Dacă “ genta este un lucru care mişcă în sine şi nu are nevoie de altul pentru existenţa sa” ea se manifestă prin intermediul persoanei – O persoană este cea care prin raţiunile propriile sale fapte şi calităţi ne înfăţişează o personalitate distinctă şi aparte faţă de cele de aceiaşi natură cu a sa. Paul Bălan. nemurirea. Într-un anumit sens însă individ şi persoană au un înţeles contrar individul exprimând un oarecare amestec al persoanei cu elemente care tinde firea obştească – persoana înseamnă dimpotrivă ceea ce deosebeşte de fire”59 Pentru a arăta diferenţa dintre natură şi persoană voi recurge la operele câtorva Teologi moderni care s-a u ocupat de acest subiect: “Substanţa şi persoana comportă diferenţa care există între general şi particular... 70 62 Dr. cit. şi Paul”61. 2000 61 Sf.

eu sunt subiect şi primul obiect al cunoaşterii şi toate le cunosc prin mine”68Eu sunt cel ce raţionează şi prelucrează informaţia reunită de la un alt cu alt ce prin adunarea de lumină. Chipul nemuritor. p. Yonnoras. Persoana şi semenii Omul e comunicare. Solitudinea „represiunea în memori” nu va putea niciodată să-l facă pe om fericit. suntem cel mai nedrepţi. ci faţă de cel care ne este indiferent”. Setea de cunoaştere a omului e impreţuită de semenii săi. p. Pentru fiecare sufletul celuilalt e o lume transedentă”(l. Persoana şi Eros. p. p.. „Fiecare suflet are o lume a lui. Blaga). 97 67 Dumitru Stăniloae. are nevoie de alţi oameni pentru a trăi.. Cunoaşterea se realizează la nivelul personal.. eul devine şi iradiant. Grigore de Nyssa)66 Persoana este amoforică spune Yannoras. semeni ce-i îmbogăţesc cunoaşterea relevându-i noi valori asupra propriei persoane şi asupra lumii. Fără comunicare omul se anulează ca persoană tinde către o diminuare a fiinţei sale.46 Valdimi Lossly. doar dacă există un altul „Iar dacă nu eşti tu şi el. p. 45. p. 62 70 Ibidem. distrugere faţă de un altul. 12 68 Ibidem. 62 15 . Introducere în…. n-am cei ce comunic. nu pot aduna lumină. Manifestarea e cea care îl aduce la existenţa pe om. Relaţiile cu ceilalţi sunt veşnice fiecare rămâne întipărit în viaţa celuilalt şi astfel sunt veşnice fiecare rămâne întipărit în viaţa celuilalt şi astfel rămâne în existenţa ca dorul de nemurire sau veşnicie la Platon” „Suntem legaţi pentru veci unii de laţii şi fiecare e imprimat în fiinţa spirituală a altora” Nimeni nu se poate gândi la sine şi nimeni nu se poate bucura fără să se 65 66 C. 35 69 Ibidem. şi nu ştiu de adunarea şi de răspândirea ei de către tine şi de către el adică de ceilalţi”69Ceilalţi sunt pentru mine centre şi periferii „Eu ştiu că nu mă realizez decât răspunzând solicitărilor conştiente ale lor şi nevoii mele de a mă comunica lor”70. „Viaţa spirituală a celui ce are pe Dumnezeu şi semenii săi. Omul se foloseşte de nume pentru a se defini pe sunt şi pe alţii însă fără ca numele să epuizeze omul ca fiinţă – numele se găseşte doar ca mijloc de recunoaştere. Se spune că indiferenţa ucide „acest fapt la remarcat şi Netzasche când a spus „Şi nu faţă de cel pe care-l detestăm. „.sporeşte mereu”67. există ca element al alteraţiei e comunicabilă şi transmite se manifestă există prin ceilalţi şi pentru ceilalţi are nevoie de comunicare pentru că omul este “fiinţă socială” 2. Persoanele umane reprezintă o altă lume.Părintele Stăniloaie vorbeşte despre transcederea (persoanei).natură privilegiată” ca la primii “Natura este prima denumire a fiinţei…Orice persoană reprezintă posibilitatea manifestării universale a logosului Fiinţei”65Persoana Adică chipul lui Dumenzeu în omeste libertatea omului faţă de propria sa natură “Faptul de a fi eliberat de necesitatea şi de a nu supus stăpânirii naturii ca capabil de a hotărî liber” (Sf.

1973. Omul şi Cosmosul în viziunea Sf. nr. trebuie să întregească un alt cuvânt ipostatic sau ontologic”73 În comunicarea sa omul arată o dorinţă exteriorizată. desăvârşire care nu se poate realiza fără Dumnezeu. a ceastă unire nu implică însă schimbarea naturilor sau speciilor diferenţiate.Ambigua. 105 74 Pr. Chipul lui Dumnezeu şi responsabilitatea lui în lume. p. ci mai degrabă desăvârşirea lor”75Această mediere s-a realizat Tatăl prin Iisus Hristros. Omul intervine în lume modificând-o pentru alţii”. Dumtiru Stăniloaie. Ci trebuia ca binele să se reverse şi să fie răspândească pentru ca să fie mai mult celor cărora să le facă bine” Sf. pentru că ***7*** a aceasta *** cerea pentru acele. 249 16 .Editura IBM al BOR Bucureşti. Ei. El trebuie să face ceva mai mult decât să reflecte pur şi simplu structura universului. în Ortodoxia. iulie spetembrie. Prof. Remus Rus. p. p. faţă de el”76Omul animal care a primit poruncă să devină dumnezeu este într-o continuă legătură cu Creatorul său: prin energiile cu ajutorul cărora Dumnezeu menţine totul în existenţă: „Fiindcă nu ajunge Bunătăţii să se mişte prin autocomplare. Grigore Teologul 77 Dumnezeu ne-a creat ca parteneri de dialog din dragoste pentru a ne bucura de darurile Sale. 1999 76 Pr. apud.gândească la cei pe care i-a cunoscut ca persoane distincte”71Prin relaţiile cu alţii omul capătă noi valenţe de putere „Simt nevoia ca altul să mi se comunice. Prof. Care nu se identifică numai cu interesul mereu noi. Dacă omul îşi câştigă libertatea doar atunci când voinţa se este conformă cu chipul şi tinde spre 71 72 Ibidem. 3. în unicitatea sa şi în interesul ei pentru acelea.Maxim Mărturisitorul. De Prof. Sf. însă fiecare om trebuie să lucreze la dualizarea universului. ci şi cu interesul mereu nou al persoanelor.persoana lucrează asupra lumii nu mai pentru a şi-o acomoda sieşi. de împărţire a experienţei sale şi de a acumula experienţa liberă fără a exista vreun moment în care ar dori încetarea relaţiilor de comunicare. 100 73 Ibidem p. Persoana umană în relaţia cu Dumnezeu Omul nu se poate mulţumi să rămână în relaţii cu realităţi finite. p. 270 77 Sf. Teologia Dogmatică. Ea vrea să le influenţeze şi pe acelea ca să se dezvolte în sensul adevărat”74 „Pentru Maxim a şi pentru Nemesius din Emesa. I.. clare nevoie de relaţie ci realitatea infinită în care se include în acelaşi timp noutatea continuă. Dumitru Stăniloaie. Bucureşti 75 Lars Ihundlurg. ci şi pentru a se arăta altor persoane. 65 Ibidem. Anul XXV.. al omului. pentru că-i pot aduce aceluia i întărire şi aceasta mă întăreşte pe mine în existenţă”72 Omul e doar o parte a cuvântului o jumătate „omul ca şi cuvântul ipostatic sau ontologic. Grigorie Teologul. omul micro-cosmos este chemat să fie şi meditator. Maxim Mărturisitorul trad. Sarcina lui este de a conduce multiplicitatea şi dualitatea acestuia din urmă spre unirea finală.

Dumnezeu despre nemurire omul trebuie să ştie că ea se realizează tot prin perioada prorocilor şi culminând cu Întrupare lui Iisus Hristos – a doua Persoană a Sfintei Treimi. ca Cuvânt în acţiune. care izvorăşte din Fiinţa divină a celor trei ipostasuri. „Deschis spre înălţime – dispune de însuşirea firească de a transcede pe sine şi de a atinge dumnezeiescu. Dogmatica Ortodoxă Manual pentru Seminarile Teologie. Editura Renaşterea. Vasile cel Mare special pentru sufletul său se deosebeşte de cel al animalelor prin faptul că este cugetător. ea implică purificarea întregii fiinţe detaşare excetică şi progres moral. El tinde spre aceasta. Arh prof. sau mai degrabă mai presus de noi(Sf. Prof. pe de o parte să grăiască şi el altuia în numele 78 79 Ibidem Pr. dar vede că nu este în puterea lui să ajungă prin sine la ea. prin care vrea să ajungă la exprimarea sa integrală. Grigorie Palama – „este posibilă deoarece omul întrucât nu este fiinţa autonomă. ci chip al lui Dumnezeu. sau să fim uniţi cu lumina cea neamestecată. Grigorie Palama )” În relaţia omului cu Dumnezeu harul este deasemenea un factor ce-l conduce pe primul la îndumnezeirea căci harul care este parte din natura lui îl face pe om deplin”78 Harul divin mântuitor este energia puterea sau lucrarea dumnezeiască necreat. Cluj. Prof. 37 17 . Cuvânt cuvântător aici şi-a suflat grăirea în om. Imposibilitatea Omuluis-L cunoaşte pe Dumnezeu este înlăturarea de calitatea personală a Dumnezeului cretin – străin de termenul finitate despre care Pr. p. dar niciodată nu ajunge la capăt. Stăniloae spune că-i lipseşte personalitatea. prin capacităţile sale intelectuale este incapabil să-l cunoască pe Dumnezeu – incognos în ceea ce priveşte Fiinţa Sa pentru aceasta este nevoie de a serie mare a tot ceea ce înseamnă cu o curăţire de patimi o rugăciune intensă prin care mintea noastră (sufletul mintal) să fie scos afară din el şi să primească cunoaşterea din partea lui Dumnezeu. Omul estre după cuvintele Sf. pentru că acesta. Ioan Zăgrean. D. dr. Cioran. Isidor Todoran. Chipul nemuritor. Unitatea persoanei umane şi în acelaşi timp complexitatea ei se arată în faptul că un sine unitar se manifestă într-o multiplicare nesfârşită de gânduri de simţire de acte. Omul este o unitate omnilaterală de competenţe contreastante în continuă întărire dar care o poate deveni o unitate de contrarii. spre o plinitudine.” Este imposibil să-l posedăm pe Dumenzeu în noi sau să-l trăim pe Dumnezeu în pluritate. omul n-a avut nici un moment existenţial fără Dumnezeu căci în fond „Nu există decât Dumnezeu şi cu mine” E. „Omul e în genere o unitate personală şi în acelaşi timp nespus de complexă. dacă nu ne curăţim prin virtute dacă nu ieşim în afară . ”Această cunoaştere poate di directă după Sf. fiind nedespărţită de Acesta şi care se revarsă prin Duhul Sfânt asupra oamenilor în scopul mântuirii şi sfinţii lor”79. Omul este cuvântător deoarece „Cuvântul dumnezeiesc ş-ia impregnat chiar prun creaţie chipul Său în om. 2000 80 Pr. Omul. Aceasta însuşire nu este dor intelectuală. că pentru ai are nevoie de tot ce există şi de Absolutul de care depinde toate”80. D. Stăniloaie.

Branişte 85 Ibidem. tu care lupţi împotriva lui Hristos ascultă că Dumnezeu vorbeşte cu Cel Care a luat aparte cu el la facerea lumii. p.Domnului şi pentru ca să poate auzi spiritual”81 cu „Cuvântul” omul are o relaţie specială. Dumnezeu fiind bun îi face părtaşi de chipul Domnului nostru Iisus Hristos şi-i zideşte după chipul şi asemănarea ca. p. 105 18 . Iar cel bun nu pizmuieşte pe mine. Cui îi spune Dumnezei: „După chipul nostru) Cui altcuiva decât „Celui Care este strălucirea sclavei şi chipul ipostasului. Cel de o fiinţă cu Tatăl. a făcut (toate cele ce suport) din cele ce nu sunt. ci i-a făcut după chipul Lui. Adică pe Cuvântul Tatălui să poată să dobândească prin El înţelegerea Tatălui şi cunoscând pe Făcătorul să trăiască viaţa mulţumită şi cu adevărat fericită”85 81 82 Idem Sf. fiind ca un fel de umbre ale Cuvântului şi fiind cuvântători să se poată menţine în fericire. Paul. Omilii la Facere. Care ţine pe toate cu cuvântul puterii Sale. Care este chipul Dumnezeiescului celui nevăzut”? Deci propriei Sale icoane vii Celui Care a spus: „Eu şi tatăl una suntem şi „Cel Care M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”83Şi la Clement Alexandrinul omul este legat de Hristos căci „Scopul nostru este asemănarea pe cât cu putinţă cu Logosul cel drept şi restabilirea în desăvârşita împlinire prin Fiul84Din iubire faţă de oameni Dumnezeu Care este bun. creat. 101 83 Sf. p. pe oameni pur şi simplu. pentru ca. Domnul nostru Iisus Hristos. izvorul a toată bunătatea. Vasile cel Mare. După chipul tatălui Iisus Hristos face mijlocirea spre cunoaşterea lui Dumnezeu „Şi de ce i-ar mai fi făcut Dumnezeu pe aceştia dacă n-ar fi voit să fie cunoscut de ei? Deci ca să nu se întâmple aceasta. împărtăşindu-le şi din puterea Cuvântului Său. apud Marin M. De aceea. prin Cuvântul Său. prin care s-a adus toate la fiinţa? Lui I-a spus: „ Să facem om după chipul nostru şi dup asemănare”82”Să facem om! Ascultă. Raportul cu Arhetipul „Punctul de plecare şi centrul teologiei CHIPULUI” ESTE PENTRU Părinţi învăţătura Sf. cu Cel prin care a făcut şi veacurile”. 179 84 Clement Alexandrinu. Domn puternic. Omilii la Yhenameron. Ioan Gură de Aur. Este un dat hermeneutic al ştiinţei biblice actuale faptul că pentru Panol „chip al lui Dumnezeu I-a zi „Să facem om? Cine altul decât Îngerul de mare Sf. Dintre ele înainte de toate S-a milostivit de neamul oamenilor de pe pământ Căci ştiind că datorită faptului că e făcut nu se poate menţine pururea le-a dăruit lor ceva mai mult adică nu i-a (Uitat. 4. Sfetnic minunat. printrun astfel de har. nepizmuind existenţa primăverii. cunoscând chipul. mai bine zis.

D. Prof. nu s-ar fi întrupat omul m-ar fi realizat însuşirea de a fi după chipul lui Dumnezeu în mod deplin şi într-un anumit sens ”chipul lui Dumnezeu” 86. Părinţi astfel Sf. anul XI. La aceasta cei mai mulţi Sfinţi Părinţi spun că se poate ajunge prin calea virtuţii căci după cum „Dup chipul înseamnă. 1958. fericirea. Magistrand Ioan Turciu Conceptul de chip şi implicaţiile lui soteriologice în Ortodoxia. Stăniloae. nepătimirea. 353-359 Pr. Venind în maxima apropiere de noi el a făcut posibilă îndeumnezeirea noastră căci: „Dumnezeu sa făcut om pentru că omul să-şi facă dumnezeu”. Această dorinţă se face pornind de la chip deoarece „Tendinţa după chipul lui e aceea de a se actualiza în asemănare cu Dumnezeu ca virtute”87 Despre asemănarea datorată virtuţilor vorbesc şi alţii” Sf.. Editura IBM al BOR 19 . iulie septembrie.. aşadar mintea şi liberul arbitru. nr. 3. Capitolul IV ASEMĂNAREA Plecând de la chip omul trebuie printr-o alegere personală să ajungă la asemănare. în Ortodoxia – Chipul lui. Grigorie de Nyssa spune: „curăţirea. înstrăinare de orice rău şi multe altele de acest fel sunt cele prin care se exprimă 86 87 Pr. El a dat putere omului de vieţuire unind în Persoana Sa toate medierile pe care omul le avea de făcut El e „Calea Adevărului şi Viaţa” şi fără de le nu putem realiza nimic.. Expresia „după chipul lui Dumnezeu arată fiinţa umană având pe Fiul Absolut ca chipul de model al Tatălui. iar „după asemănarea” asemănarea în virtute pe cât e cu putinţă. Iisus Hristos este cel care a realizat scopul pe care omul îl are de îndeplinit.Fiinţa umană poate fi numită nu numai „după chipul lui Dumnezeu ci şi „chip al lui Dumnezeu. p. Expresia „chipul lui Dumnezeu” arată acel lucru dar şi mai mult în relief ceea ce are fiinţa umană comun cu Fiul mai ales după întrupare: relaţia filială cu Tatăl absolut Dacă n-ar fi existat Fiul etern în cer „ca chip al Tatălui” n-ar fi fost creată după chipul lui Dumnezeu.

Atanasie al Alexandrei **6**legată asemănătoare de Duh „Dumnezeu S-a făcut purtător de trup pentru ca omul să poată deveni purtător de Duh”. op. p. p. Cit. ar fi putut-o păstra în gândirea la El”90 Pentru Clement Alexandrinul asemănarea cu Dumnezeu cu realizarea prin libertate „Cuvântul „dacă voieşti” ia arătat dumnezeieşti liberul arbitru.. 135 20 .. blândeţea. Cit.. „Betalmenu Kedemutenu” 88 89 Idem. Cit. Răducă. 594 92 Ibidem p. Ioan Ihrisistom cuvântul „asemănare” înseamnă ca noi să ajungem. Bucureşti. asemenea lui în ce priveşte bunătatea. op. p. trad. apud. Pentru Sf. E tot aşa spune Sf. Ioan Ihrisostom . 596 93 O. Asemănarea nu trebuie înţeleasă ca un proces static şi ca unul dinamic mântuirea nu se poate opreşte la nici un nivel al existenţei. p. Clement. 1896 95 Sf. Cit. op. Folosirea puterilor naturale pe calea virtuţii este prezentă şi la Sf. Trad V. pentru ca astfel mântuirea să fie lucrarea proprie lor”91 şi har „a mântui pe cei ce voiesc e har”92. Cit. de Pr. Ortodoxia.. Grigore de Nyssa..asemănarea omului cu Dumnezeu Sf. V. toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate concepte ca mai bun. Grigorie de Nyssa spune că „Firea omenească a fost făcută părtaşă la toate bunătăţile” şi ca o asemănare a noastră cu Arhetipul se va face cu ajutorul bunurilor inserate de Dumnezeu în chipul său ”Tot raiul de bunătăţi. tocmai în 7***7 din creşterea întru bine şi în a nu opri procesul de desăvârşire la vreo limită”95 Capitolul v "Chip" şi "asemănare" îndoctrina romano – catolică Omul a fost creat „după chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu. Atanasie cel Mare asemănarea se raportează la cugetarea lui Dumnezeu – „Omul .. Frumuseţea chipului nu constă într-anumite celor ci în locul acestora condiţie la puritate de nepătimirea la fericire la înstrăinarea de orice rău şi la toate celălalte prin care se configurează în oameni asemănarea cu Dumnezeu” 88. p. op. Branişte. Maxim Mărturisitorul: „Căci trebuia ca odată ce Dumnezeu ne-a făcut asemănători Lui prin aceea că vrem prin împărtăşire trăsăturile exacte ale bunătăţii Lui şi a plănuit înainte de veacuri să fim în El”. op. 122 Sf. Răducă.. Cit. poate şi ne permite să împlinim chipul în asemănare”93 Hristos îi dă omului puterea să lucreze iar lumina dumnezeiască restabileşte asemănarea”94. 94 91 Clement Alexandrinul aud M. atât cât ne stă în putinţa noastră omenească.. Dă celor ce voiesc şi stăruiesc şi cer. virtutea”89. 72 90 Sf.. Numai unirea dintre libertatea noastră şi Duh prin nevoinţele iubirii. p. Sf.pentru asemănarea lui cu Cel ce este . Această manifestă dinamica fiinţei umane opt atestat prin interpretarea cuvintelor ebraice ce amintesc crearea omului drept „chip” şi „asemănare”. orice virtute. Atanasie cel Mare. Irineu Ioan Popa. 31 94 Paul Evdokimov. op. Desăvârşirea constă de fapt.

92 P. În acest impuls şi în această mişcare progresivă. echivalenţă. Grigore Palama „ În fiinţa noastră după chip. cum ar fi o statuie sau o elegie. nu există creaţie din nou. rodeşte şi apoi transformă timpul de epuizare şi îmbătrânire. p. ci totul este determinat de germene. Germenele „ a fi fost creat după chip – duce la aceasta deschidere „A exista după chip”98 asemănarea ca proces dinamic este remarcat şi e Sf. prin însăşi structura sa dinamică cere asemănarea subiectivă personală. CHIP ŞI ASEMĂNARE ÎN BISERICA ROMANO-CATOLICĂ Pornind de la calitatea omului de a fi creat „după chipul lui Dumnezeu doctrina romano-catolică ca şi cea ortodoxă a încercat să ofere explicaţii suficiente şi **8***legate de originea. pentru că este nestatornic”99. evoluează. În vechiul Orient „telem” era manifestarea unei încarnări a celui care era astfel reprezentat. nici o alterare. 92 Ibidem. În contextul acestui termen omul este o reflectare a chipului lui Dumnezeu sau mai corect spus Dumnezeu este realitatea absolută a cărei imagine se reflectă în sufletul uman.Trelem (chip) tradus în greacă prin următorul ε ι κ ο ν α . poziţia şi omul omului în univers „Esenţa antropologiei paradisiace a romano-catolismului o constituie faptul că Dumnezeu l-a creat pe o după chipul său şi le-a statornicit în prietenia sa Făptură spirituală omul nu poate trăim această prieteni decât sub forma supunerii de lumină faţă de Dumnezeu. scopul. înlocuitor. ciclic. de destinarea iniţială. omul este superior îngerilor. Cit. creşteri este înalta tensiune spre împlinire. germene. natura. 92 21 . Chipul este întreg dintr-o singură bucată şi nu poate suferi nici o modificare.. 96 97 98 99 P. p. „Dacă analizăm conţinutul cuvântului tot în spirit pozitivist ebraic atunci temah înseamnă creare. reprezentare. arătare. în timpul naşterii.înseamnă exact apariţie. de ceea ce era la început. devin progres. iar Părinţii subliniază puternic că Hristos reia ceea ce devenise şi se întrerupsese din cauza căderii”96 Chipul este legat de Hristos deoarece „Scopul nu ar fi atins decât dacă în cele din urmă ar exista ceea ce teoretic ar fi trebuit să existe la început o umanitate dumnezeiască”97 Berson „Termenul ebraic Telem de la tel = umbră reflexie. Evdokimov Op. dinamică şi izbucnirea vieţii căci temah este germenele care se dezvoltă. adică timpul de fabricaţie.Asemănarea presupune o evoluţie continuă are Dumnezeu căci mântuirea nu e un proces static cine nu urcă coboară – este concluzia Sfinţilor Părinţi Actualizarea chipului cu un prerogativ al fiinţei umane este legat de persoană prin care omul îşi manifestă întreaga fiinţă direcţionând-o spre Dumnezeu sau împotriva lui conducându-l pe om către mântuire sau diminuarea personală către incapacitatea de a se bucura de aducerea sa la existenţă. Trema mai înseamnă – sămânţă. desemnează o imagine plastică. ar prin asemănare le este inferior. Revenirile timpului cosmic. Asemănarea este tot un proces dinamic cerut de chip „Chipul fundamentat obiectiv. P. Ortodoxia. Ivdokimov.

L’etat de grace de mos premierr parents etait. După chipul „lui Dumnezeu omul definea calitatea de stăpân asupra pământului Această suveranitate a omului asupra creaţiei terestre se datorează Creatorului. Astfel prin „chipul natural” se înţelege putinţa naturală de a da răspuns apelului divin. chip şi asemănare Idem 102 Idem 103 l Grind L. Dreptatea fiind privită ca fiind o sfinţenie adonomă a omului şi nu un act dinamic de comunicare. dându-i un suflet raţional care-l ridică deasupra animalelor100 această raţionalitate a omului îl face să fie după chipul lui Dumnezeu „Creaturile inteligente. O altă trăsătură a chipului o constituie liberul arbitru sau capacitatea de autodeterminare cu care Dumnezeu a înzestrat fiinţa umană. Fer. par la ginerosite divine. de iubire dintre om şi Dumnezeu. Dr. voinţa sau libertatea la faptul că omul a fost creat ca parte de dialog a lui Dumnezeu prin urmare el este o fiinţă în relaţie cu Dumnezeu legat în profunzimea sa cu Dumnezeu afirmându-se astfel capacitatea ontologică a omului de a răspunde Creatorului capacitate existentă şi în omul păcătos. În ultimul timp calitatea de chip trece de la natura raţională sau puterea dominatoare.Dreptatea fiind templul care reglementează raportul omului cu Creatorul. având în ele o trăsătură de asemenea cu inteligenţa şi înţelepciunea lui Dumnezeu sunt singurele la propriu vorbind alcătuite după chipul său”101 Întunericul reprezintă sediul chipului deoarece acesta ca parte mobilă.26 părintele L Grimal spune 100 101 Toma D’Aquno apud pr. Raţionalitatea este de asemenea calitate a chipului deoarece „Ceea ce dă superioritate omului este că Dumnezeu l-a creat după chipul Său. accompagne de dens exceexcellente qui ****9**et emlasossement la mature numaine”103comentând versul de la Facere1. oferă dominaţie asupra creaturilor. pp. Cu toate acestea se mai face totuşi diferenţa între „Chipul natural” şi „ chipul supranatural”. Eliberarea prin Hristos de păcat. Libertatea fiind reglementată pentru ca omul să ajungă la sfinţenie. totuşi numai în creatura inteligentă poate fi numită chip”. Trupul participă la calitatea de chip doar într-un mod indirect. Augustin face deosebire şi între „chipul originii – capacitatea sufletului de a-L simţi şi caută pe Dumnezeu şi chipul în împlinirii care este posesia lui Dumnezeu sau comunitatea cu El în vedere”102. Un factor important ce asigură omului farul de sfinţenie îl constituie harul un dat supranatural. 107 22 . Calitatea de chip poate fi atribuită doar omului ca fiinţă inteligentă căci: în toate creaturile trebuie o anumită asemănare cu Dumnezeu. Asemănarea îndoctrina romano-catolică este legată de har „chipul supranatural fiind harul înţeles ca asemănare. omul poartă asemănarea divină în el nu pentru că şi în măsura în care este un corp ci pentru că şi în măsura în care este spirit”. Prin acesta omul capătă calitatea de sfinţenie. Cristian Popescu. sufletul fiind sediul chipului. extrinsec fiinţei umane un dat supranatural extrinsec fiinţei umane fără acesta omul era în paradis prin fire – „după chipul” Creatorului. asemănarea fiind doar un apanos al spiritului. lege şi moarte este o descărcare de jurisdisme iar libertatea faţă de moarte se înţelege ca suprimarea atât cât este posibil a fricii de moarte. L’homme. în timp ce „chipul supranatural” reprezintă orientarea omului natural spre omului Dumnezeu şi spre asemănarea graţiei.

107 23 . p. Acest lucru a dus la considerarea omului ca fiind alcătuit încă de la început „după chip şi asemănare” atribuindu-i astfel omului perfecţiunea fiinţială prin confundarea acestora contrar doctrinei romano-catolice care separă cumplit chipul de asemănare. Asemănarea pare astfel redusă doar la o manifestare a omului în vederea unei perfecţionări în vederea unei fericiri egoiste şi nu o comuniune de iubire ca în Teologia ortodoxă. Nois elle peuvent aussi noir un sens plus pleinet indique la similitude par la grace La ressemblance dans l-etat de glorie este prepare par la ressemblance dans la grance La Sainte Ecriture a ffirme la rectitude de l’etat primitif dupremier homme: et cette rectitude doit etre entondue au sens sutr naturel de l’etat de grace”104 Doctrina romano catolică comportă două direcţii ale asemănării una provine din scopul natural care este perfecţionarea în cunoaştere şi moralitate şi scopul supranatural care este vederea haotică. „Afirmaţiile despre natura omului existente în catolicism au puţin întors în teologia protestantă important fiind dacă el îşi primeşte 104 Ibidem.„Elle pourroient siomeier simplement la ressemblance divine qui at dans la mature humaine. Prin naţionalizarea excesiv doctrina romano-catolică a ridicat un zid insurmontal între om şi Dumnezeu. Pentru protestanţi dispare astfel teoria despre natural şi supranatural omul cunoscând un om prin creaţie natural. Sensul creat de Dumnezeu după chipul său ajunge la Dumnezeu prin har mai mult decât printr-o putere voluţionară proprie persoanei umane fapt ce a creat în catolicism o răcire a relaţiilor dintre Dumnezeu şi om. Încercând să argumenteze căderea protopărinţilor protestanţilor nu au remarcat faptul că probleme reală o constituie ideea de perfecţiune statică şi impersonală şi au fost trecerea de la perfecţiunea prin har la aceea existentă prin fire. omul fiind văzut ca o creatură rece în legăturile sale cu Dumnezeu. Capitolul IV Chipul şi asemănarea la protestanţi Ca reacţie la perspectiva doctrinei romano-catolice ce atribuie omului o perfectabilitate prin har protectantismul atribuie omului primordial o perfecţiune ontologică fiinţială. „Chipul şi asemănarea” devin calificative ale vieţii umane ce nu cunoaşte un adaos haric primul terme caracterizând perfecţiunea antologică. iar al doilea perfecţiunea morală.

) ( pentru că numai ) relaţia socială deschisă între oameni e forma vieţii care îi corespunde lui Dumnezeu”. nu doar sufletul său.. exagerează o anumită parte ore care omul ajunge la asemănare astfel îi consideră fiinţa umană ca fiind perfectă prin creaţie (acest lucru nu explică căderea omului) obţinând astfel o creatură autonomă ce nu mai are nevoie de Dumnezeu îndepărtându-l pe acesta din viaţa umană. seria a II. anul XXXVI. Cit.viaţa din mâna lui Dumnezeu sau dacă el se menţine într-un mode oarecare în autonomia sa”105Astăzi teologii protestanţi încearcă o reconciliere între har şi fire plecând de la starea paradisiacă „Iurgin Moltamannn vorbeşte despre o dimensiune teologică a omului adică de o prezenţă a lui Dumnezeu în om şi de o dinamică a chipului El presupune traducerea lui „după chip” cu „să fie chip” Dumnezeul e prezent în om pentru ca omul să devină asemenea lui în relaţie cu el „Chipul” înseamnă că omul îl reprezintă pe Dumnezeu pe pământ. 96 110 Ibidem 111 Daniel I. p. op.111 Ca şi în catolicism protestanţii. cu renunţarea la afirmarea de sine şi informa stării de dreptate”107 depăşirea dintre har şi fire prin interioritate se poate observa la Juragen Moiltmann din **6***Dumnezeu care vrea să fie reprezentat pe pământ prin imaginea sa apare de altfel în această imagine şi imaginea de sine o revelaţie indirectă a Fiinţei divine în forma pământească”108Legat de asemănare acelaşi teolog protestant spune aceasta „ mai întâi înseamnă relaţia lui Dumnezeu cu fiinţele umane şi că numai apoi ca o consecinţă a acestui fapt.acestea sunt chipul lui Dumnezeu”110 Unii teologi au privit asemănarea cu Dumnezeu şi ca un aspect ce implică fizicalitate.. Between God and humanitz and ndeed explicitlz forbids the marking af ali images . ”Acelaşi teolog protestant dă numele de chip întregii persoane umane „ întreaga persoană omenească. Cit. Ltefan Bughiu. Migliore. 390 108 Jurgen Moltmam apud Doru Costache. Poate fi trăită doar comuniunea umană (. în S.. (înseamnă) şi relaţia oamenilor cu Dumnezeu (. p. Cit. Acordin to rome interpreters human being in their upreight stature have a phzsical resemblance to God Some passags of the Bibnle are strikinatig anthropomorphi in their depiction of Goof Howerer with its more characteristic emphasis little suport tu the nation of a psihsical ressemblance. 5-6. op. ea implică şi o transcindere personală către ceilalţi oameni precum şi relaţia omului cu restul creaţiei „asemănarea cu Dumnezeu nu poate fi trăită (realizată) în izolare. p. pp. Această relaţie defineşte firea umană şi nu unele caracteristici sau alte care disting fiinţele umane de celelalte făpturi”109 „Asemănarea cu Dumnezeu nu se rezumă la relaţia cu Acesta. 145 107 Drd.. op.. că (2) e partener de dialog cu Dumnezeu li cp (3) e manifestare a **4*** lui Dumnezeu”106 acest act este relaţional cu Dumnezeu este prezent şi în „Confesiunea Augustantă” despre natura putându-se vorbi decât că „intenţia Creatorului cu el-omul. 121 24 . nr. p. adevărata comunitate umană. Faith Sceking Undirstanding... nu doar individul. 146 109 Ibidem. Concepţia despre om şi mântuire în Confesiunie Augustină.. omenirea care se dezvoltă împreună cu natura.a.).T. Ştefan Buchiu. mai iunie 1984 106 Dorul Costache. O viaţă în credinţă şi ascult de Dumnezeu. 105 Drd. nu doar fiinţele umane în confruntarea lor cu natura ..

un mister ce poartă înşişi în el nostalgia paradisului pierdut „Regresia în 25 . Incognocibil în ceea ce priveşte esenţa chipului lui Dumnezeu în el. omul rămâne un mister pentru el însuşi.Concluzii Omul cunoaşte în religia creştină cea mai înaltă creaţie aceea de a fi creat după chipul lui Dumnezeu ce tinde către asemănarea cu Acesta Privit sub diferite forme omul perfect este fie prin lucrarea harului fapt susţinut de doctrina romano-catolică fie prin firea sa ca în teologia protestantă aceste moduri de vedere conduc la o perfectabilitate umană datorată în primul caz lui Dumnezeu iar în cel de-al doilea omului. Teologia ortodoxă emiţând aceste extreme vorbeşte despre o asemănare ce implică o conlucrare a omului prin exprimarea voinţei libere de a se îndrept spre Dumnezeu şi o apropiere a lui Dumnezeu către om pentru ca acesta din urmă să devină Dumnezeu. Conformarea voinţei omeneşti cu ceea ce este specific firii sale îl conduce pe cel ce uzează de darurile oferite de Dumnezeu la asemănări.

Bucureşti. trad de D. Teodor Bodogade. Cuvânt despre întruparea Cuvântului. Bucureşti. Ţuţea ci doar la o depărtare a sa faţă de sine. Dacă chipul din om şi recapătă strălucirea prin Iisus Hristos asemănarea este un proces continuu.trad de Pr. Vlădulescu o câştigare a umanităţii starea paradisiacă fiind subumană pentru alţii Sf. în PSB 80. Adevărul nu poate fi cunoscut decât prin relaţie pe care am primit-o în mode deplin prin Iisus Hristos arhetipul nostru. Fecioru. Ambigua. trad Pr. Dogmatica. Sfântul Ioan Damaschin. Cioran dar şi pentru L. D. Editura Scripta. trad de Pr. 1987 5. Sfântul Ioan Gură de Aur. Bucureşti. Editura IBM al BOR. Bucureşti. Care vine să restaureze firea umană oferindu-se pe Sine jertfă şi model de urmat în vederea ajungerii la asemănarea cu El. Editura IBM al BOR.memorie” fiind pentru E. Dacă pentru unii păcatul original reprezintă o manifestare a umanului. dinamic ce nu cunoaşte la un moment dat creun punct static. Biblia sau Sfânta Scriptură. trad de Pr Prof. D. Fecioru. Prof. 1989 în PSB 30 6. Sfântul Maxim Mărturisitorul. Sfântul Vasile cel Mare. Omilii la Ihenomerom. Stăniloae. o afirmare a ceea ce este omenesc Che. 1983 4. 1976 2. Maxim Mărturisitorul această posibilitate a alegerii reprezintă un indiciu al perfecţiunii. dogmatico-polemice şi morale. Omilii la Facere în PSB 21 trad de Pr. d. Scrieri exegetice. De. Stăniloaie Editura IBM al BOR. Editura IBM al BOR. 1987 3. Editura IBM al BOR. Bucureşti. Blaga o confundare în amintirea pe care omul o are cu privire la fericirea iniţial paradisiacă. P. dr. Fecioru 7. în PSB 15. în PSB 17. Bucureşti 1993 26 . Sfântul Atanasie cel Mare. Autonomia omului nu-l va conduce pe acesta niciodată la cunoaştere a adevărului: „omul la scara lui ca şi natura nefiind duse ale adevărului”. Împlinirea omului se realizează prin mişcarea către Cel ce este „Calea Adevărului şi Viaţa” Bibliografie 1. Sfântul Grigore de Nyssa.

8. Teologia Bizantină. Editura Anastasia Bucureşti 200 16. Dr Constantin Coma. editura Deisis Sibiu.Idem. Editura IBM al BOR. 1996 20. Spiritualitatea Ortodoxă. Univ . Ciprian Span. 1986 25. Editura Mitropoliei Olteniei. trad. Ascetica şi Mistica. Introducere în dogmatica ortodoxă. Migliore Faith Seeking Understanding. Spiritualitatea Răsăritului Creştin vol IV. Dumitru Stăniloae. Editura Libra Bucureşti 1997 24. 1996 9. Sfinţi Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi a omului. Bucureşti. Omul şi destinul său în filozofia religioasă rusă. Nedit Maison de la Bonne Press Paris 1922 27. Bucureşti. Editura IBM al BOR. Editura Bizantină. Bucureşti. 19 Editura IBM al BOR. Sibiu. Ortodoxia. Irineu Ioan Popa. Bucureşti. An introduction to Christian Theoloz Wilia. conf. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Omul animal îndumnezeit. Editura IBM al BOR. B. D. trad de Ieron Iosif Pop şi Pr.Christos Yommorar.Pr.Ihierotheos. dr. 1998 27 . Editura IBM al BOR. Alba Iulia 1997 14. sa conditionpresente sa vie future. Abecedar al credinţei. Mitropolit de Nofpoktos. Pr. 1998 12.Idem.Tomas Psidlik. Dr. Perosana în tradiţia ortodoxă. Bucureşti. trad Diac Ioan Ică jr. Dumitru Popescu. 1995 18. Editura Christana. Bucureşti 1993 13. Editura Bunavestire. 2002 22. trad Pr. 2003 26. Remus Rus. trad. trad de Pr. 1992 11. Chipul nemuritor al lui Dumnezeu.Idem. Editura a III. Craiovam 1987 10. Vasile Răducă. trad prof. 1999 23. dr. Editura IBM al BOR. 2002 17.Valdimir Lossly – Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit. Editura Deisis.Jogn Megendorff. Pr. Editura IBM al BOR. trad. Zenaida Luca. Vasile Kăducă. Paul Bălan. Ioan Ică dr Alexandros Kalomoros diac Andrei Kuraev pr Doru Costache.Pr.L. 2002 21. Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa. Bacău. Alexandru Stan. Întrebări asupra omului. Lidia şi Remus Rus. 1996 19. 1996 15.Lars Thunberg. Bucureşti. Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia Răsăriteană trad Pr. Dr. dr. Grimal J-Home. diacon Doru Costache. trad. Editura Bonifaciu.Editura Enciclopedică.Paul Evdokimov.Daniel L. Vasile Răducă. Dr. Prof. dr. trad Prof. Idem.Pamazotis Nellas. Introducere în teologia Ortodoxă. Grand Rapidor Michigan. Son origine. Bucureşti. Bucureşti. Sibiu.Oliver Clement. Persoani şi eros. Lect. trad Maria Cornelia Ică jr. Editura Deisis. Omul şi cosmosul în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul.Idem. prof. Eerdmans Publishing Companz. Bucureşti.Pr. Univ.

nr. 1995 36. 3.Pr. noiembrie – decembrie.Teodor m.2.Pr.Pr. Dogmatica Ortodoxă Manual pentru seminariile teologice. Chipul lui Dumnezeu şi responsabilitatea lui în lume în Ortodoxia anul XXV. Mitul lui Sisif.28. Bucureşti 31. Dr.T. Dr. Conceptul de chip şi implicaţiile lui Soteriologice în Ortodoxia. 1997 32. Antropologia Vechiului Testament în Studii Teologice. Editura Rao. Seria a II-a anul XLI.Lucian Blaga. Editura Dacia. 3 iulie septembrie 1973.T. Bucureşti 34.I. Bucureşti. Arh. meditaţii teologice 38. Stăniloaie. drd. 1989.Petre Ţuţea. Editura Renaşterea Cluj. 5-6.Pr. nr. prod. Lacrimi şi Sfinţi. 3. seria a II. anul XXVI.mai iunie 1984. magistrand Ioan Turcu. 2000 29. Ioan Zăgren. Anul XI. prof. 1977 35. anul X/1958 30. Branişte. Magistrand Marin M. 9-10 seria a II-a. mai iunie. Amurgul idolilor sau cum se filozofează cu ciocanul 37. prof. ianuarie martie.G. Bucureşti. Editura IBM al BOR.Emil Cioran. Dr. Coman. Psihophia Perennis 39. Editura Humanitas 1991 40.Pr. Elanul Insulei.Pr. Isdor Todoran. Cluj Napoca. D. drd. 2000 41.Pr. iulie septembrie 1959 33.Albert Camus. Popescu. nr. Concepţia antropologică a lui Clement Alexandrinul în I. Chip şi asemănare în teologia romano-catolică şi în teologia ortodoxă în Studii Teologice seria a II-a anul XLIX nr. Cristian Popescu. Problema de filosofie şi literatură patristică. 1.Frederich Nierzsche. Bucureşti 28 . Ioan Bude. nr. Ştefan Buchiu„Concepţia despre om şi în mântuire în Confesiunea **4** în S.