FACULTATEA REI ANUL III 2011/2012

BURSE INTERNATIONALE DE MĂRFURI

- note de curs -

Prof. Univ. Dr. Gh. HURDUZEU

Sumar: I. BURSA - ELEMENTE DEFINITORII II. FUNCŢIILE BURSELOR DE MĂRFURI III. NATURA PIEŢELOR LA TERMEN IV. CONTRACTUL DE BURSĂ V. PREŢUL ŞI RISCUL DE PREŢ PE PIEŢELE BURSIERE VI. OPERAŢIUNILE DE ACOPERIRE (HEDGING) PE PIAŢA BURSIERĂ VII. ANALIZA PREŢURILOR PE PIEŢELE LA TERMEN VIII. PIAŢA OPŢIUNILOR
Bibliografie

2

I. BURSA - ELEMENTE DEFINITORII
Bursele actuale sînt rezultatul unei evoluţii istorice îndelungate şi reflectă, cu particularităţi zonale sau naţionale, modelul general al pieţei libere; natura specifică a bursei este dată de o serie de caracteristici. Piaţă de mărfuri şi valori Bursele sînt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri, precum şi pentru diferite tipuri de hîrtii de valoare. Dacă la începuturile lor, pieţele bursiere erau organizate pentru tranzacţionarea în egală măsură a mărfurilor şi valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele două mari categorii de burse. Deşi mecanismul de funcţionare se bazează pe un model comun, propriu oricărui tip de tranzacţie bursieră, bursele de mărfuri şi respectiv cele de valori au funcţii radical diferite într-o economie. Bursele de mărfuri sînt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează bunuri care au anumite caracteristici sînt bunuri generice, care se individualizează prin măsurare, numărare sau cîntărire; sînt fungibile, adică pot fi înlocuite unele prin altele; au caracter standardizabil, în sensul că marfa poate fi împărţită pe loturi omogene, apte de a fi livrate la executarea contractului încheiat în bursă; sînt depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumită perioadă de la angajarea contractului de bursă; trebuie să aibă un grad redus de prelucrare, ca o condiţie a menţinerii caracterului de produs de masă, nediferenţiat, omogen. În această categorie intră produse agroalimentare (grîu, porumb, orez, soia etc.), metale (cupru, aluminiu, zinc etc.), produse tropicale (cafea, cacao, zahăr etc.), produse de origine minerală (petrol); sînt însă mărfuri de bursă şi unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (ouă, carne). Pe de altă parte, există şi burse organizate pentru servicii, respectiv pentru închirieri de nave (navlosire) sau asigurări. Bursele de valori sînt centre ale vieţii financiare unde se fac vînzări/cumpărări de hîrtii de valoare (acţiuni, bonuri de tezaur etc.); totodată, la bursele de valori se pot realiza şi operaţiuni cu valute, metale preţioase sau efecte de comerţ. În ultimul timp în sistemul de tranzacţii al acestor instituţii au fost incluse produse bursiere noi (opţiuni, contracte futures pe indici de bursă etc.). Bursele de valori îndeplinesc funcţii majore în circuitul capitalurilor în economie, constituind un indicator general al climatului de afaceri din spaţiul economic, naţional şi internaţional, în care îşi exercită influenţa. Piaţă "simbolică" La bursele de mărfuri nu se negociază asupra unor bunuri fizice, individualizate şi prezente ca atare la locul contractării (ca în cazul licitaţiilor clasice), ci pe baza unor documente reprezentative ("hîrtii), care consacră dreptul de proprietate asupra mărfii şi constituie

3

imaginea comercială a acesteia (o anumită cantitate de marfă de o anumită calitate). Bursa este, prin urmare, o piaţă dematerializată unde se încheie contractul dintre părţi, identificarea şi circulaţia mărfurilor realizîndu-se în afara acestei pieţe. Caracterul specific al pieţei bursiere este relevat şi de importanţa tranzacţiilor la termen, în care caz executarea contractului se poate face nu numai prin predarea/primirea efectivă a mărfii, ci şi prin plata unei diferenţe în bani. În acest caz, operaţiunea bursieră nu este urmată de o mişcare efectivă de mărfuri; ea are un caracter pur financiar, bănesc (deci "simbolic"). Din acest punct de vedere, se vorbeşte despre "bursele de marfă fizică" (acolo unde contractele se execută, în mare măsură, cu livrare/primire efectivă de marfă), cum este cazul Bursei de Metale de la Londra (London Metal Exchange, LME), în funcţiune din 1877, şi "bursele de hîrtii" (acolo unde cea mai mare parte a tranzacţiilor se lichidează prin plata unei diferenţe băneşti), cum este cazul celei mai mari burse de mărfuri din lume pentru contracte futures, cea de la Chicago (Chicago Board of Trade, CBOT), înfiinţată în 1848. Bursele de valori sînt prin esenţa lor pieţe simbolice, deoarece aici se tranzacţionează în principal titluri rezultate din operaţiuni financiare (de exemplu, mobilizare de capital, atragerea unui împrumut). Acest caracter este şi mai bine pus în evidenţă de noile tipuri de tranzacţii bursiere; de exemplu, la contractele futures pe indici de bursă, obiectul tranzacţiei este o sumă de bani determinată prin calcul, iar executarea acesteia presupune exclusiv plata/încasarea unei diferenţe băneşti. Procesul de "simbolizare" a tranzacţiilor, reflectat de apariţia şi dezvoltarea bursei, răspunde unor cerinţe obiective izvorîte din evoluţia vieţii de afaceri, cum sînt următoarele: creşterea operativităţii şi a siguranţei în tranzacţii; sporirea atractivităţii pieţei, prin oferirea de multiple posibilităţi de cîştig; posibilitatea luării unor decizii comerciale şi financiare cu caracter anticipativ; facilitarea circulaţiei mărfurilor şi a factorilor de producţie în economie. Piaţă liberă. Bursele sînt pieţe libere, în sensul că asigură confruntarea directă şi deschisă a cererii şi ofertei care se manifestă în mod real în economie. Prin urmare, nu pot fi tranzacţionate la bursă decît acele mărfuri sau valori pentru care există o concurenţă liberă, adică un număr suficient de mare de ofertanţi şi cumpărători astfel încît să nu apară posibilitatea unor concertări în scopul manipulării preţului; bursa este opusă, prin esenţa sa, ideii de monopol. Menirea bursei este de a pune în valoare jocul liber al forţelor pieţei, "mîna invizibilă" - cum l-a numit părintele ştiinţei economice, Adam Smith excluzînd orice intervenţie extraeconomică, precum şi orice tendinţă provenită din afara sau din interiorul pieţei, de manipulare a variabilelor pieţei, în speţă a preţului. De aceea s-a şi spus că bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul teoretic al pieţei pure şi perfecte, asigurînd formarea preţurilor pe baza raportului ce se stabileşte în fiecare

4

moment între cerere şi ofertă şi reflectînd în permanenţă realitatea economică. În acest sens, pentru ca o marfă sau o hîrtie de valoare să poată face obiectul tranzacţiilor de bursă, trebuie să fie îndeplinite o serie de condiţii: oferta trebuie să fie amplă şi să provină de la un număr suficient de mare de ofertanţi; cererea trebuie să fie solvabilă şi relativ constantă; preţurile nu trebuie să facă obiectul unor măsuri administrative de control; trebuie să fie asigurată transparenţa informaţiilor privind piaţa. Piaţă organizată. Bursa este o piaţă organizată, în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi reguli cunoscute şi acceptate de participanţi. Aceasta nu înseamnă administrarea pieţei, ci reglementarea sa în scopul de a crea sau prezerva condiţiile pentru desfăşurarea concurenţei libere, deci un sistem de garantare a caracterului liber şi deschis al tranzacţiilor comerciale şi financiare. Organizarea pieţelor bursiere se realizează atît prin cadrul legal stabilit în fiecare ţară pentru activitatea bursieră, cît şi prin regulamentele bursiere - expresie concentrată a normelor şi uzanţelor consacrate în lumea afacerilor. Totodată, tranzacţiile bursiere se efectuează întotdeauna prin firme specializate (societăţi de bursă) şi prin intermediul unui personal specializat în acest scop (agenţii de bursă), care asigură stabilirea contactului între cererea şi oferta ce se manifestă pe piaţă. Importanţa organizării pieţei bursiere derivă din posibilitatea apariţiei unor factori de deformare a raportului dintre cerere şi ofertă, a unor tendinţe de manipulare a acestora în scopuri frauduloase. Istoria bursei cunoaşte, de altfel, numeroase astfel de "excese", de perioade de raliuri susţinute, urmate de crahuri răsunătoare. Prin reglementare se urmăreşte de fapt asigurarea uneia din condiţiile esenţiale ale viabilităţii bursei: credibilitatea acesteia, garanţia de seriozitate pe care o oferă tuturor participanţilor la tranzacţii. Piaţă reprezentativă. Bursa este o piaţă reprezentativă, servind drept reper pentru toate tranzacţiile care se efectuează cu acele mărfuri sau valori pentru care ea constituie piaţa organizată. La bursă se stabileşte preţul pentru mărfurile sau valorile negociate - aşa-numitul curs al bursei element esenţial pentru toate tranzacţiile comerciale sau operaţiunile financiare care se desfaşoară în ţara respectivă, iar în cazul marilor burse, în întreaga lume. De altfel, funcţia centrală a bursei este tocmai de a stabili zilnic nivelul preţului, adică punctul de echilibru al pieţei, acel preţ care asigură în condiţiile date - volumul maxim de tranzacţii. Prin această funcţie a sa, bursa devine un reper al întregii activităţi economice, sursă a informaţiei de bază pentru agenţii economici - nivelul preţului. Mai mult, prin funcţionarea permanentă - spre deosebire de licitaţii, care au un caracter periodic, bursa exprimă chiar continuitatea proceselor economice, caracterul neîntrerupt al tranzacţiilor comerciale şi financiare. Bursa se deosebeşte deci de tranzacţiile particulare efectuate întîmplător, prin

5

negocieri între parteneri determinaţi; ea reprezintă tranzacţia în genere, dincolo de modul particular în care aceasta se realizează. În concluzie, bursele sînt pieţe specifice, mecanisme de concentrare a cererii şi ofertei pentru anumite categorii de mărfuri ori pentru valori, în scopul realizării de tranzacţii într-un cadru organizat şi în mod operativ, în condiţii de liberă concurenţă. Bursa este piaţa prin excelenţă. În prezent, la bursele de mărfuri se tranzacţionează o gamă largă de mărfuri şi servicii cum ar fi: - cereale şi plante tehnice: grâu, grâu furajer, grâu de morărit, porumb, porumb furajer, ovăz, orz , orez, boabe de soia, ulei de soia, făină de soia, seminţe de floarea soarelui, ulei de floarea soarelui, rapiţă, ulei de rapiţă, canola (plantă specifică americană), seminţe de in, mazăre, cartofi; - carne şi animale vii: carcase de vită, carcase de porc, bovine vii, bovine la îngrăşat, porcii vii, porci la îngrăşat; - produse lactate: lapte, lapte praf, unt, brânză; - produse tropicale: cafea, cacao, zahăr, bumbac, ulei de palmier, citrice, concentrat de portocale, cauciuc natural; - metale: aur, argint, cupru, aluminiu, nichel, zinc, plumb, staniu; - produse energetice: petrol, motorină, benzină, păcură, gaze naturale; - alte produse: cherestea, ouă, energie electrică; - servicii: navluri. Repartiţia geografică a principalelor burse de mărfuri din lume Pe continentul american, pe teritoriul SUA, funcţionează 10 din cele mai mari burse de mărfuri din lume. Dintre acestea se remarcă, fără îndoială, Chicago Board of Trade şi Chicago Mercantile Exchange, oraşul Chicago având cea mai impresionantă activitate bursieră în ceea ce priveşte comerţul de bursă. În afară de Chicago, oraşe cu burse importante sunt: New York (cu bursele Nymex – importantă pentru tranzacţiile cu petrol şi produse petroliere, New York Cotton Exchange bumbac), Kansas (Kansas City Board of Trade - grâu, porumb şi seminţe de soia), Minneapolis, (Minneapolis Grain Exchange - grâu şi seminţe de floarea-soarelui) şi New Orleans (New Orleans Commodity Exchange bumbac, orez, boabe de soia). Tot pe teritoriul american, în Canada mari burse de mărfuri sunt Winnipeg Commodity Exchange (grâu) şi Toronto Futures Exchange (bovine, porcine şi cereale). Cea mai mare bursă de mărfuri din America de Sud şi una dintre cele mai mari burse din lume este bursa braziliană Bolsa de Mercadorias y Futuros. Acestă bursă a luat naştere în anul 1991, prin fuzionarea burselor

6

cositor. O bursă destul de importantă se află şi la Liverpool.Bolsa Mercandil y de Futuros (fondată în 1986) şi Bolsa de Mercadorias de Sao Paolo (fondată în 1917). aici se tranzacţionează cele mai mari cantităţi de zahăr "alb" (de calitate superioară). aici fiind cotate 17 sorturi de bumbac. putem observa că. Bolsa Brasiliera-Rio de Janeiro (soia. Osaka Grain. Tot la Londra. Kobe Rubber Exchange. Baltic Mercantile and Shipping Exchange (grâu. a fost înfiinţată London Commodity Exchange. The United Terminal Sugar Market (zahăr industrial şi rafinat). Activitatea bursei a cunoscut o stagnare după cel de-al II-lea război mondial. Cea mai importantă bursă de mărfuri engleză este. exportând mai mult de jumătate din producţia proprie. Alte burse franceze dar mai puţin importante sunt: Bourse de Commerce du Havre (cafea). în 1954. Tokyo Sugar Exchange. etc. La bursa franceză se mai tranzacţionează lână. cafea şi cacao. Alte burse londoneze importante sunt: International Petroleum Exchange (produse petroliere). cafea. cele mai importante burse de mărfuri sunt: Tokyo Commodity Exchange. cornute vii). grâu. Nagoya 7 . Rotterdam: Rotterdam Futures Market (seminţe şi uleiuri vegetabile comestibile) şi Rotterdam Petroleum Exchange (produse petroliere). cauciuc. în perioada actuală. zahăr. zahăr. În Japonia. bumbac. cartofi albi. Tranzacţiile la această bursă se axează pe cupru. piei. cacao. Olanda are o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte comerţul internaţional. The Paris International Futures Market a fost deschisă în 1964 în cadrul Bourse de Paris. etc. având drept membri fondatori numeroase asociaţii specializate pe tranzacţionarea unor mărfuri ca: făină de soia. aluminiu. argint. În Franţa. dar a fost revitalizată la sfârşitul deceniului 6. ouă. în prezent. Franţa şi Olanda. Bourse de Commerce de Roubais Tourcain (lână).000 de contracte pe an) comparativ cu celelalte pieţe mondiale specializate. London Rubber Terminal Market (cauciuc). orz şi navlosiri). În trecut olandezii comercializau cafea. cauciuc. Alte burse din America de Sud: Sao Paolo Coffee and Cocoa. zinc. carne de porc. Kobe Grain Exchange (grâu. laminate din oţel). Osaka Textile. În prezent. Tokyo Grain Exchange. Buenos Aires Commodity Exchange (porumb. nichel. cafea. plumb. lână. Franţa este cel mai mare producător de zahăr "alb" din întreaga lume (peste 4 milioane de tone pe an). Dacă avem în vedere bursele de mărfuri europene. Osaka Sugar. dar nici una dintre contractele futures pe mărfurile respective nu înregistrează cifre notabile (mai puţin de 30. Hokkaido Grain Exchange (grâu. London Metal Exchange (LME). orez). cacao). devenind în prezent cea mai importantă bursă unde se tranzacţionează metale. Burse active funcţionează în Amsterdam: Amsterdam Terminal Market (cartofi albi. cacao. orez). cele mai importante instituţii de acest gen sunt situate în Marea Britanie.

Primele mărfuri tranzacţionate aici au fost bumbacul (începând cu 9 mai 1977) şi zahărul (începând cu 15 noiembrie 1977). Malaysian Rubber Exchange and Licesing Bord (cauciuc natural). prin asigurarea unor servicii şi facilităţi: . . această marfă având un succes deosebit pe piaţă. Coffee. Din această cauză. o bursă de mărfuri cu un volum destul de ridicat de tranzacţii este Alexandria Cotton Exchange din Egipt. 8 . Doi ani mai târziu au început să fie tranzacţionate şi boabele de soia. în Asia mai există o bursă importantă. Instituţia bursei Bursa în sine. în Noua Zeelandă o bursă mai importantă este: New Zeeland Futures Exchange din Wellington (lână.un spaţiu fizic adecvat pentru desfăşurarea tranzacţiilor. Penang Metal Exchange (cositor). găzduieşte patru burse de mărfuri din New York: New York Mercantile Exchange. Începând cu 19 august 1980 s-a deschis piaţa aurului în cadrul acestei burse. Commodity Exchange. fiind în prezent a treia bursă din lume care realizează tranzacţii apreciabile cu aur.Grain and Sugar Exchange şi Kanmon Commodity Exchange (metale neferoase şi laminate de oţel). ovine vii). cauciuc natural). spaţiu care să răspundă particularităţilor mecanismului de licitaţii deschise sau de tranzacţionare computerizată. ci funcţia ei primordială constă în crearea unei cadru eficient pentru acţiunea forţelor pieţei libere. nu se angajează ca parte la tranzacţiile futures (sau de opţiuni). Sugar&Cocoa Exchange şi New York Cotton Exchange. în Hong Kong (Hong Kong Commodity Exchange). bursa din Hong Kong este deschisă în timp ce celelalte pieţe futures pe aur de pe glob sunt închise. Un exemplu în acest sens îl constituie Commodity Exchange Center. Alte burse asiatice cunoscute sunt: Singapore Commodity Exchange (cositor. Deoarece diferenţa de fus orar faţă de New York este de 12 ore. În Africa. În Australia există o singură bursă de mărfuri importantă: Sydney Futures Exchange (lână.o reţea de telecomunicaţii eficientă. cornute vii. precum şi accesul facil la aceste tranzacţii. carne de vită dezosată). bursa din Hong Kong completează bursele similare din New York sau Londra. Bangkok Commodity Exchange (orez). În afară de acestea. De asemenea. care să asigure diseminarea instantanee pe plan internaţional a preţurilor şi volumului de tranzacţii din cadrul bursei respective. care din 1977.

care să asigure condiţii egale şi corecte de participare la aceste pieţe. astfel încât participanţii la tranzacţii să poată realiza profiturile aferente poziţiilor lor futures. în general preţul acestui loc crecând odată cu creşterea volumului de tranzacţii din cadrul bursei respective. La bursele organizate sub forma cluburilor. CBOT în 2005) bursele s-au demutualizat devenind din asociaţii non-profit societăţi comerciale pe acţiuni şi au realizat ieşirea pe pieţele de capital. Locul astfel deţinut poate reprezenta o investiţie. Comitetele sunt specializate pe domenii de activitate. formate din membrii ai bursei şi asistate de personal administrativ.. . Regulamentul bursei este stabilit de către acest consiliu şi implementat în practică de către o reţea de comitete. 9 . un loc de membru asigură dreptul de a tranzacţiona contracte futures. fără plata comisioanelor impuse de firmele de brokeraj.sisteme de marje şi clearing eficiente. Din punct de vedere înstituţional. o bursă este o organizaţie ai cărei membrii pot fi persoane fizice sau juridice. asistaţi de un personal administrativ. . Recent (CME în 2003.o înregistrare rapidă şi eficientă a tranzacţiilor din incinta bursei. în general. deoarece. Calitatea de membru este limitată la un număr specificat de locuri (“seat”). în conformitate cu politica regulatorie la nivel naţional ce guvernează pieţele futures. iar numărul şi denumirea lor diferă de la bursă la bursă. Conducerea executivă este asigurată de un Consiliu de directori ales de către membrii bursei şi format din reprezentanţi ai acestora şi deseori de câţiva specialişti nemembrii ai bursei.regulamente de funcţionare. Managementul burselor revine membrilor acesteia.

Funcţia de facilitare a tranzacţionării. Funcţia de exercitare a unor influenţe determinante asupra evoluţiei comerţului internaţional cu produsele respective. se poate spune că bursele de 10 . realizat în afara instituţiilor bursiere.II. financiare şi comerciale. îndeplinind o serie de funcţii economice. punând astfel bazele unei pieţe caracteristice. FUNCŢIILE BURSELOR DE MĂRFURI Bursele de mărfuri exercită o influenţă deosebit de puternică asupra comerţului mondial. pentru a concentra oferta şi cererea activă. Pe piaţa cotaţiilor “la disponibil” (“spot”) şi la termen ne putem da seama dacă piaţa unui anumit produs înregistrează un “trend” ascendent sau descendent. va urma aceeaşi evoluţie ascendentă sau descendentă ca în cazul pieţelor la termen. Comerţul internaţional “la vedere”. Aceasta este cea mai importantă funcţie. bursele fiind create tocmai pentru a oferi un loc de întrunire comercianţilor. Cu alte cuvinte.

Una din întrebările care s-au pus frecvent de către cei care studiază pieţele la termen a fost aceea relativ la modul cum preţurile de pe cele două pieţe (la vedere şi la termen) se influenţează 2. reflectând fidel conjunctura dintr-un moment dat1. temperate de acţiunea speculatorilor. nu reflectă realitatea şi le influenţează negativ viaţa de zi cu zi sau afacerile. 6-9. care pot să afecteze într-o măsură sau alta atitudinea participanţilor la activitatea bursieră. reprezintă doar un simplu barometru. 2 Gosh.J. influenţa burselor depăşeşte graniţele naţionale.L. preţurile mărfurilor tranzacţionate la bursă au o volatilitate (scăderi sau creşteri zilnice) mai mică decât cele care nu au o piaţă bursieră urmare a faptului că volatilitatea preţurilor în bursă este îngrădită la majoritatea burselor prin regulamente la o mărime determinată şi. Gilbert. Hallett. nu ea fiind aceea care decide evoluţia preţurilor. Funcţia de stabilizare a preţurilor şi de reducere a amplitudinii fluctuaţiilor de curs. Stabilizing Speculative Commodity Markets.. evoluţia din ultimul timp a preţurilor pe aceste pieţe. pp. sunt locul de descoperire al preţurilor reprezentative pentru produsele negociate. ca instituţie. S. pieţe caracteristice. ci interacţiunea dintre ordinele de vânzare şi de cumpărare care ajung pe piaţă. Marile burse au un caracter internaţional. evoluţia unor evenimente sociale sau politice importante. bursele dau tonul pieţei. producători şi chiar politicieni cu privire la evoluţia preţurilor bursiere care. (1987). deoarece bursa. reduce decalajul dintre cursurile Din punct de vedere al sferei lor de influenţă sau provenienţei/originii produsului ce le formează obiectul de activitate. Această funcţie a stat la baza numeroaselor critici făcute de către consumatori. Deşi cu sediul într-o ţară sau alta. Aceste critici sunt în mare parte neavenite. Cum pot influenţa speculaţiile de pe pieţele la termen preţurile pe aceste pieţe şi cum se repercutează acest lucru pe pieţele la vedere? Deşi poate părea paradoxal.H. Funcţia de stabilire (formare) a preţurilor reprezentative pentru produsele de bază. anticipează trendul. 1 11 .. A. Cercetările empirice au arătat că tranzacţiile la termen pe mărfuri agricole duc la o reducere a volatilităţii preţurilor mărfurilor tranzacţionate la vedere iar prezenţa speculatorilor atenuează amplitudinea fluctuaţiilor de preţ. totuşi delimitarea strictă între ele este destul de greu de făcut. în acelaşi timp. C.mărfuri reprezintă adevărate “barometre” ale comerţului mondial pentru produsele respective. Această funcţie rezultă din corelarea unor factori precum raportul cerere-ofertă pe pieţele spot sau futures. bursele pot fi naţionale sau internaţionale. după opinia lor. Clarendon Press Oxford.

Astfel. Aceste condiţii se referă la: .extreme în interiorul unui sezon precum şi amplitudinea fluctuaţiilor de preţ de la un sezon la altul.) de a se proteja împotriva riscurilor de preţ rezultate din modificările de preţ pe piaţa produselor fizice. Această funcţie este îndeplinită prin hedging. care are lor după un program şi reguli respectate de toţi operatorii. prin intermediul burselor un operator se poate asigura faţă de riscul de preţ. sistemele de tranzacţionare permit tuturor participanţilor să cunoască preţul oferit şi cerut de fiecare. operatorul care iniţiază o asemenea operaţiune de acoperire pe piaţa la termen îşi asumă o poziţie opusă poziţiei sale luate pe piaţa fizică (piaţa spot). Bursele de mărfuri se apropie de modelul ideatic al concurenţei perfecte. Prin metoda de comercializare specifică burselor. 12 . - - Graţie faptului că pieţele la termen se bazează pe principiul transparenţei tranzacţiilor acestea reduc posibilitatea ca cei cu poziţii dominante să monopolizeze piaţa. cât şi în ceea ce priveşte funcţionarea acestora. Operaţiunile de acoperire sau de tip hedging sunt realizate din dorinţa operatorilor (fermieri. Pieţele futures oferă un mecanism de difuzare a preţurilor la toţi participanţii de pe piaţă. cu un câştig de pe piaţa la termen.numărul mare de participanţi de pe piaţă. este imposibil ca un individ sau un grup să exercite o influenţă negativă asupra preţurilor. pe care la transferă altui operator de pe piaţă (unui speculator). Funcţia de minimizare a riscurilor de preţ pentru marfa efectivă. Funcţia de favorizare a liberei concurenţe. procesatori etc. minimizându-şi riscurile. pieţele la termen sunt pieţe centralizate şi reglementate atât în ceea ce priveşte natura tranzacţiilor. neinteresând cine este cealaltă parte în tranzacţie. Astfel. multitudinea de condiţii reunite pentru asigurarea preţului făcând să considerăm că formarea acestuia se face în cadrul cel mai concurenţial cu putinţă. contractele la termen sunt standardizate. în speranţa compensării oricărei pierderi aferente pieţei fizice. nu există bariere de acces pe piaţă. Hedging-ul poate fi de vânzare sau de cumpărare în funcţie de poziţia pe care o are operatorul pe piaţa la termen. Pieţele la termen contribuie la înlăturarea poziţiilor de monopol şi luptă împotriva poziţiilor dominante. comercianţi.

etc. cea mai indicată variantă este studierea contractelor bursiere la termen cu scadenţa la momentul care-l interesează. Funcţia de informare a participanţilor la burse asupra disponibilităţilor de marfă şi a cererilor din lumea întreagă este realizată prin publicarea şi promovarea unor informaţii diverse. preţul recoltei peste un anumit interval de timp. Eventualele practici de monopol ce ar putea interveni la nivel local vor fi anihilate de accesibilitatea tuturor participanţilor la o piaţă unificată. Practic. – Getting Started in Commodity Futures Trading. a pieţelor locale şi la o mai redusă segmentare a pieţelor. De aceea. Pieţele bursiere conduc la o uniformizare a preţurilor.. constituie locul în care se concentrează informaţiile cu caracter economic şi politic. greve. Investor Publications. în acelaşi timp importanţa economică a acestora în economia mondială care poate fi redată succint prin următoarele: constituie o piaţă caracteristică pe care se concentrează cererea şi oferta privind anumite genuri de mărfuri. care permit evaluări pentru perioadele curente şi viitoare cu privire la stocul de mărfuri sau cererea mondială. consumatori. 1977. aceste informaţii constituie un adevărat ghid în programarea acţiunilor viitoare ale participanţilor la activităţile bursiere. cu aproximaţie.3 Analiza funcţiilor economice ale burselor de mărfuri dezvăluie. Pieţele bursiere de tip futures conferă participanţilor locali să acceseze pieţele naţionale sau internaţionale. unde operaţiunile sunt încheiate pe baza unor condiţii bine determinate. sunt folosite şi de alte organisme de piaţă pentru încheierea tranzacţiilor. arbitrajişti etc. tranzacţiile înlătură o parte din riscul de producţie şi din riscul comercial. Preţurile la bursă nu sunt influenţate doar de raportul cerere-ofertă. inflenţează nivelul preţurilor ce se formează în afara burselor. speculatori. O piaţă integrată la nivel naţional semnifică faptul că toţi operatorii locali vor putea să urmărească tendinţele pieţei naţionale iar preţurile vor deveni mult mai stabile. reprezentativă. Dacă un fermier doreşte să cunoască care va fi. modificări semnificative ale cursurilor valutare. p. socială sau politică (inflaţie. şi oricine îşi poate face o imagine de ansamblu cu privire la preţurile viitoare prin intermediul studierii cotaţiilor futures. ci şi de alţi factori de natură economică. 3 Powers. Studiile arată că cei care recurg la comerţul de bursă pentru acoperirea riscurilor înregistrează o mai mare stabilitate a veniturilor decât cei care nu recurg la astfel de pieţe. Inc.Funcţia de oferire de informaţii asupra nivelului preţurilor unor mărfuri disponibile la un anumit termen. exercită o influenţă determinantă asupra comerţului mondial cu produse de bază. informaţiile furnizate de pieţele bursiere interesează deopotrivă pe toţi participanţii la bursă: fermieri. M. schimbarea regimului politic sau al regimului fiscal. 13 .). comercianţi. 14.

participanţii la bursele de mărfuri dispun de suficiente informaţii în domeniu. nu negociază la bursele de mărfuri. Informaţii cu privire la preţuri. Gheorghe (coord. reviste financiare şi presă cotidiană care trazează aspecte referitoare la produsele negociate la bursele de mărfuri. a birourilor de comerţ. producătorii ca şi consumatorii ar trebui să fie în măsură să negocieze cu mai multă uşurinţă informaţii despre preţuri. editura RAO. Atunci când aceste informaţii despre preţuri nu sunt difuzate pe scară largă. Bursele de mărfuri sau pieţele la termen îşi verifică utilitatea în comerţul mondial prin aceea că ele contribuie la ameliorarea circulaţiei informaţiilor privind preţurile curente şi la termen ale produselor. În acest context. Informaţii cu caracter comercial. Preţurile astfel obţinute servesc ca barometru sau puncte de referinţă pentru negocierea mărfurilor pe mai multe pieţe conexe. mai ales dezvoltate. preţuri care ţin seama de informaţiile disponibile şi de previziunile referitoare la ofertă şi cerere. Bucureşti. Avantajele conferite de participarea la comerţul de bursă Utilitatea economică a pieţelor bursiere reiese din avantajele conferite de participarea la comerţul de bursă4. 4-7. În aceste ţări există posibilitatea ca informaţia să meargă de la o analiză generală a situaţiei economice şi politice în lume. În general. agenţii de bursă ca şi autorităţile bursiere încearcă să atragă clienţii punându-le la dispoziţie diverse studii asupra pieţei. 2002. micilor operatori le este foarte greu să acţioneze în mod eficace. a firmelor mici şi mijlocii. Cunoaşterea preţurilor. aici există multe ziare profesionale şi magazine. pp. Operaţiunile bursiere permit operatorilor să cunoască preţurile în condiţii de concurenţă. mai ales din ţările în curs de dezvoltare. 14 . dar pot pleca de la informaţiile despre preţuri date de bursele de mărfuri în vederea luării unor decizii corespunzătoare în materii de producţie şi comercializare. Unele din acestea sunt liber accesibile şi foarte simple.) .Speculaţia şi acoperirea pe pieţele la termen de mărfuri agricole. Majoritatea exploataţiilor agricole.4. în timp ce altele nu sunt comunicate decât clienţilor importanţi şi sunt foarte tehnice. Aşa cum demonstrează realitatea din diferite ţări.2. Cunoaşterea şi larga difuzare a cursurilor marchează un progres în raport cu alte sisteme de informare în care aceste cursuri nu sunt în general cunoscute decât de câteva persoane privilegiate. precum şi de la 4 Hurduzeu. Atâta timp cât există o piaţă la termen.

adaptarea permanentă a contractelor la nevoile operatorilor şi la modificările operaţiunilor efectuate pe piaţa cash. ele comportă însă un interes evident pentru cei care negciază un produs.înţelegerea de către administratorii fondurilor mutuale pe mărfuri a avantajelor diversificării şi ale investirii unei părţi din resurse în materii prime. În lipsa libertăţii de finanţare a tranzacţiilor internaţionale este dificil să ai o dezvoltare a comerţului internaţional cu materii prime. fie pe piaţa la termen. ce a conferit credibilitate burselor de mărfuri. sau dacă nu se urmăreşte decât convingerea clientului să efectueze operaţiuni asupra cărora agentul de bursă încasează un comision.). Astfel. Practica bursieră mondială a demonstrat că cercetarea ar trebui adâncită pentru a stabili dacă prin difuzarea tuturor acestor date se urmăreşte în mod real informarea publicului. nichel sau pentru titlurile financiare.incidenţele sale asupra cererii şi ofertei unui produs ca şi asupra preţurilor. clasice sau derivate etc. permiţându-le să-şi 15 . . până la studii sectoriale relative la un produs. Această libertate a favorizat dezvoltarea burselor de mărfuri pentru că la permite operatorilor internaţionali să intervină liber în vederea efectuării operaţiunilor bursiere. produse financiare. ca produsele petroliere. noi operaţiuni etc. . Inovaţia susţinută a burselor de mărfuri a influenţat comerţul cu produsele respective datorită: . Complexitatea acestei probleme ne arată că ar fi imposibilă enumerarea tuturor informaţiilor acumulate privitoare la bursele de mărfuri. liberalizarea mişcărilor de capital a fost importantă în dezvoltarea pieţelor bursiere. .avântul fondurilor mutuale pe materii prime şi mai ales a celor off-shore. a mişcărilor de capital şi a inovaţiilor dezvoltate de burse (noi produse standardizate. . Creşterea plasamentelor internaţiomale a favorizat dezvoltarea pieţelor bursiere. fie pe piaţa fizică. asupra comportamentului recent al pieţelor sau la analiza tehnică.apariţia capitalurilor internaţionale în căutare de plasamente avantajoase şi lichide.).introducerii de noi contracte asupra unor produse de bază din ce în ce mai complexe (materii prime. liberalizarea schimburilor a fost una din premisele dezvoltării burselor de mărfuri. De asemenea. De asemenea. .crearea de noi pieţe pentru materii prime strategice. la articole.emergenţa marilor averi particulare. dezvoltarea burselor de mărfuri a condus la creşterea schimburilor comerciale pe fundalul liberalizării schimburilor. Mai mulţi factori au contribuit la acest avânt: .

aceeaşi operatori intervin pe cele două pieţe. idem. 16 . instituţii financiare şi de credit. în numeroase situaţii când doresc să se protejeze împotriva creşterii preţurilor la materiile prime şi să fixeze şi preţurile de vânzare pentru producţia obţinută.cea reală (la vedere) şi cea la termen (futures). societăţile de producţie-procesare şi cele de comercializare. Fermierii efectuează operaţiuni de acoperire când doresc să protejeze valoarea produselor obţinute şi să-şi acopere costurile aferente păstrării mărfii până în momentul livrării (pe pieţele la termen sau pe piaţa “spot”). trebuie să efectuaze un import şi doreşte să-şi asigure o alternativă pentru cazul în care marfa nu soseşte la timp. prin urmare. hedgerii pot fi fermierii. când doresc să se asigure că va exista un cumpărător pentru producţia pe care urmează să o obţină sau când doresc să fixeze un preţ de vânzare pentru această producţie. în general. cele mai dese cazuri în care o asemenea societate apelează la hedging sunt următoarele: trebuie să efectueze o livrare (un export) în viitor şi doreşte să se asigure că va avea de la cine să cumpere marfa înainte de a o livra la preţul dorit. nu sunt afectaţi de fluctuaţiile preţurilor produselor agroalimentare. 5 Hurduzeu. Lărgind gama de contracte la termen oferite. În principiu. Societăţile de producţie pot beneficia de avantajele ce derivă din efectuarea unui hedging. Pieţele bursiere sunt instrumente de gradare voluntară a expunerii la risc5. simplu sau a unui hedging integrat. responsbilii burselor au permis unor noi operatori să apară pe pieţele bursiere (bănci. Prin iniţierea unor operaţiuni de hedging cei care le iniţiază doresc să-şi protejeze mărfurile pe care le deţin sau urmează să le deţină împotriva fluctuaţiilor preţurilor de pe pieţele “spot”. societăţi de investiţii etc. decât strategii simple de hedging datorită faptului că nu sunt implicaţi în procesul de producţie şi.). operatori ce aveau să atragă clientela să intervină şi să utilizeze aceste noi oportunităţi. cumpărând un număr de contracte futures care să reprezinte echivalentul mărfii importate. Comercianţii nu utilizează. Eficacitatea operaţiunilor de acoperire depinde de evoluţia preţurilor pe cele două pieţe . este întotdeauna posibil să fie executat un contract prin livrare fizică. Câteva raţiuni explică acest paralelism: . Deşi există o anumită autonomie între preţurile la vedere şi cele la termen ele evoluează sensibil de aceeaşi manieră (au o evoluţie paralelă).modifice imaginea discutabilă de pieţe speculative rezervate iniţiaţilor.

dacă nu şi-a anulat poziţia până la ultima zi de tranzacţionare la bursă. pentru a cumpăra când cotaţiile permit să se anticipeze o creştere şi pentru a vinde când acestea permit să se anticipeze o scădere. Toţi operatorii utilizează. volumul tranzacţiilor pe pieţele futures îl depăşeşte pe acela al tranzacţiilor cu produse fizice.piaţa futures este mult mai sensibilă decât cea a produselor fizice căci speculatorii nu raţionează de aceeaşi manieră asupra factorilor specifici care pot să influenţeze preţurile pe cele două pieţe. Evoluţia neidentică a preţurilor pe cele două pieţe este explicată prin faptul că: . Prin intermediul cumpărărilor şi vânzărilor de contracte futures. numai 2-3% din tranzacţii derulându-se în acest mod. pe cele două pieţe nu este cvasi-paralelă. Acest lucru este posibil datorită posibilităţilor oferite de pieţele futures de a anticipa preţurile la vedere viitoare. în consecinţă. Aceasta este situaţia cea mai des întâlnită în practică unde evoluţia preţurilor. alegând ziua. Acest mecanism permite o creştere a fiabilităţii cotaţiilor futures şi a preţurilor la vedere viitoare. toate informaţiile sunt incorporate în preţul contractelor. cotaţiile futures. Această modalitate de tranzacţionare este rar întâlnită. De asemenea. pieţele futures permit ca informaţiile pertinente să poată fi incorporate în procesul de formare a preţurilor la vedere viitoare.- vânzătorul sau cumpărătorul unui contract este obligat să livreze/primească produsul fizic. pieţele futures fac ca viteza cu care informaţiile ce vin de 17 . operaţiunile de acoperire aduc un profit sau operatorul va înregistra o pierdere. - Pieţele futures asigură opţiuni în materie de fixare a preţurilor permiţând operatorilor să îşi fixeze preţurile pe o perioadă determinată. protecţia nu este întotdeuna perfectă dar operatorii care le iniţiază sunt acoperiţi faţă de riscurile de preţ importante la care sunt expuşi. care sunt cele mai bune informaţii de care se poate dispune. Când variaţia preţurilor la termen nu este strict paralelă cu cea a preţurilor la vedere. Pe de altă parte. acest lucru având drept consecinţă modificări în cererea şi oferta de produse fizice dar şi modificări ale preţurilor pe cele două pieţe. Acest rol informativ oferit de pieţele futures este întărit de faptul că speculatorii şi operatorii în acoperire au ca obiectiv esenţial şi respectiv secundar anticiparea evoluţiei cotaţiilor. În consecinţă. preţurile pe cele două pieţe tind să se egalizeze pe măsură ce se apropie scadenţa contractelor. săptămâna sau luna cea mai favorabilă de executare.

Y. Pe de altă parte. operatorul care deţine stocuri trebuie să le finanţeze. băncile vor acorda aceste facilităţi. Exemplu: banca acordă un credit de 70% din valoarea mărfii. Venind să completeze pieţele la vedere. un volum mai mare de afaceri. Faptul că toate informaţiile disponibile sunt incorporate în preţ. Pe de altă parte. valoarea creditului va fi de 85% din valoarea mărfii. Dalloz marchandises. 18 . Folosind hedging-ul în planificarea necesarului de credite se poate utiliza. ducând la modificări ale preţurilor pe pieţele futures. ele fiind o reflectare a modificărilor pieţelor la vedere). prin utilizarea operaţiunilor futures în scop de acoperire un fermier poate avea un acces mai uşor la credite. Bourses de commerce et marches a terme de marchandises. băncile limitează angajamentele şi acordă finanţări ce reprezintă. la o ameliorare a procesului de alocare în timp a resurselor. Graţie pieţelor futures. Această stabilitate se poate traduce printr-o reducere a diferenţelor dintre preţurile cele mai mari şi cele mai mici de pe pieţele la vedere şi implicit. Dacă ei fac dovada că deţin un contract la termen (futures) la bursa de mărfuri. acestea nefiind deconecate de pieţele la vedere (pieţele futures nesubstituindu-se pieţelor la vedere. prelucrare şi comercializare constituind totodată. şi oportunităţi de finanţare6. De asemenea. 6 Simon. pieţele la termen permit o ameliorare a alocării în timp şi spaţiu a resurselor. iar pentru cei care au. cu toate efectele derivate pe care le are asupra rezultatelor financiare ale fermierilor. la apariţia de noi informaţii. Gestion. băncile vor putea acorda facilităţi pentru fermierii care şi-au acoperit riscul faţă de variaţiile nefavorabile ale preţului. cu aceleaşi investiţii. preţurile la vedere reflectă un veritabil preţ de echilibru. Pieţele bursiere pot contribui la creşterea întregii activităţi de producţie. Creditele acordate de bănci sunt frecvent gajate cu aceste produse. acestea tind să fluctueze mai puţin brutal. (1986). pentru cei care nu au contracte la termen la bursă. 40–60 % din valoarea garanţiei. reprezentativ pentru situaţia de pe piaţă în acel moment. de regulă. căci băncile sunt înclinate să acorde împrumuturi când beneficiile viitoare sunt protejate contra evoluţiei adverse a pieţei. Pentru a evita această situaţie şi a păstra o marjă de securitate.la cerere şi ofertă şi care sunt incorporate în procesul decizional cu privire la preţul pe piaţa la vedere să crească. Pentru bănci intervine riscul ca această garanţie să îşi modifice valoarea în sensul scăderii acesteia ca urmare a scăderii preţului la produsele de bursă. Variaţiile în cererea şi oferta de pe piaţa produselor fizice conferă multiple oportunităţi de arbitraj.

Interesele participanţilor la pieţele futures sunt variate. p. Cambridge University Press. operatorul acumulează marfă în stoc. Piaţa bursieră permite derularea activităţii eficiente de stocare a mărfurilor7. . dar aceştia pot fi grupaţi în două categorii: speculatori şi hedgeri. Aşadar. fermierul beneficiind astfel de finanţare suplimentară. Operatorul care îşi constituie marfă în stoc pe baza informaţiilor furnizate de piaţa futures are în vedere nu preţurile în unităţi absolute. dacă se anticipează o scădere a preţurilor. valorificând informaţiile furnizate de realţia dintre cotaţiile la vedere şi cele la termen şi valorificarea acestei relaţii în timp. În timp ce speculatorii urmăresc obţinerea de profituri în urma fluctuaţiilor de preţ. Astfel. pieţele futures reprezentând un instrument mai eficient în acoperirea riscului de Hurduzeu. dacă se anticipează o creştere a preţurilor. oferind fermierilor şi comercianţilor o mai mare libertate de acţiune şi o mai mare flexibilitate.Dacă mărfurile finanţate fac obiectul unei operaţiuni de acoperire. ci diferenţa dintre preţul la vedere şi cel la termen (futures). disponibilităţile temporate pot fi de multe ori fructificate mult mai eficient prin operaţiuni de bursă. invers. hedgerii au ca scop acoperirea riscului de preţ la care sunt expuşi pe piaţa fizică a produsului respectiv. Astfel. Deşi această funcţie este realizată şi de pieţele forward. către speculatori. şi deci banca îşi vede diminuată garanţia. Bursa reprezintă şi o posibilitate de investiţie.The economic function of futures markets. prin efectuarea operaţiunii de acoperire va rezulta un câştig pe piaţa futures şi deci scăderea preţurui nu are consecinţe nici pentru bancă. Astfel. mărimea stocurilor de marfă deţinute de un operator va varia funcţie de anticiparea cursurilor. Operatorul nu poate nici să îşi supraevalueze produsele din stoc deoarece preţurile de pe piaţă sunt cunoscute de către toţi. idem. 7 8 19 . Williams. dacă preţurile pe piaţa la vedere scad. 1986. pieţele futures îndeplinesc două funcţii prioritare: transferul riscului de preţ şi identificarea preţului activului respectiv8. În acest sens. În aceste condiţii. J. cunoscută şi sub denumirea de bază (basis). 68. băncile acordă împrumuturi care pot atinge 90% din valoarea mărfurilor. al căror efect de levier este considerabil mai mare decât nivelul dobânzii bancare. Pieţele futures contribuie la gestiunea optimală a stocurilor. pieţele futures permit transferul riscului de preţ de la cei ce nu doresc să şi-l asume (hedgeri). operatorul vinde marfă. Astfel. riscurile la care sunt expuse băncile dispar.

în cazul mărfurilor depozitate. contractele futures asupra aceleiaşi mărfi. lichidităţii sporite şi. Diferenţa între cele două categorii este transmisă şi preluată de către speculatori care acceptă să-şi asume riscul de preţ. În primul rând. Capacitatea pieţelor futures de a identifica preţul de echilibru al activului de bază reprezintă o componentă integrală a unui sistem economic eficient. se tranzacţionează simultan. influenţa lor poate deveni considerabilă. Funcţia economică a pieţelor futures este cu atât mai bine pusă în evidenţă cu cât intervenţia speculatorilor este marginală şi nu are alt obiectiv în afara preluării riscurilor de care vor să se debaraseze hedgerii. dar cu termene de livrare diferite. Tranzacţiile futures au loc exclusiv în cadrul burselor. Operaţiunile speculative sunt indispensabile unei bune funcţionări a pieţelor. La limită. Cel ce vinde futures poate contracta cu un operator care cumpără futures. dar este puţin probabil. Opinia specialiştilor este că pieţele futures funcţionează cu atât mai bine cu cât hedgerii nu intervin între ei (unul care se protejează contra scăderii cu unul care se protejează împotriva creşterii preţului activului de bază) ci îşi realizează contractele cu speculatorii. datorită costului scăzut al tranzacţiilor. Aceasta are ca rezultat formarea de preţuri futures diferite pentru aceeaşi marfă. datorită gradului înalt de accesibilitate în încheierea tranzacţiilor. Două motive stau la baza importanţei cunoaşterii preţurilor futures. la momente diferite din viitor. Toate aceste preţuri reflectă nivelul cererii şi al ofertei pentru marfa respectivă. prin determinarea mărimii stocurilor. poate chiar imposibil.preţ. deoarece este constatat statistic că pe toate pieţele futures hedger-ii sunt mai mult ca sigur majoritar de o parte sau de cealaltă. în final. atât în prezent cât şi în viitor. ca răspuns la diferenţele temporale 20 . Deci pieţele futures identifică preţurile de echilibru curente cât şi cele ce vor exista la anumite momente din viitor. ca pe piaţă să existe tot atâţia operatori care se protejează contra creşterii preţului câţi sunt şi cei care se protejează împotriva scăderii acestuia. preţuri futures scăzute vor determina creşterea acestora. Întreprinzătorul se protejează împotriva scăderii/creşterii preţului vânzând/cumpărând futures. Astfel. creşterile şi scăderile preţurilor determinate de intervenţiile speculative pot antrena variaţii ale preţurilor pe pieţele cash ale activelor de bază care nu s-ar fi produs în absenţa pieţelor futures. aceste preţuri determină deciziile firmelor comerciale referitoare la mărimea stocurilor. În continuare aceste preţuri sunt diseminate în mod continuu pe plan mondial. Atunci când ei ajung să realizeze tranzacţii între ei. preţul contractelor putând cunoaşte o evoluţie fără nici o legătură cu piaţa cash a activului de bază. în ideea că ele sunt contrapartea celor de hedging.

III. la o scadenţă fixă. Prin urmare. scadenţă). printr-un contract forward cumpărătorul se obligă să cumpere o anumită marfă sau valoare (activ financiar sau valută) la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului (preţ forward). în mod similar. vînzătorul şi cumpărătorul. capacitatea pieţelor futures de a asigura informaţiile cu privire la preţurile de echilibru reduce costurile aferente obţinerii acestor informaţii şi contribuie la o mai eficientă alocare a resurselor economice. afectează deciziile de producţie şi consum. de a livra şi respectiv de a plăti la o anumită dată viitoare o marfă. Contractul forward apare ca un bloc compact. cumpărat la o anumită dată şi menţinut pînă la expirare. contribuind la evitarea condiţiilor de sub sau supra-ofertă. NATURA PIEŢELOR LA TERMEN Contractele la termen Tranzacţiile cu lichidare la un anumit termen de la încheierea contractului au apărut cu cîteva secole în urmă pe pieţele de mărfuri. cunoaşterea preţurilor futures. Aşadar. în momentul perfectării tranzacţiei. preţul mărfii. Un contract forward este un acord între două părţi. după cum preţul la lichidare este mai mare sau mai mic decît cel contractual. Prin perfecţionarea acestui tip de tranzacţii şi extinderea lor la operaţiunile cu valute şi active financiare s-au consacrat în practica de afaceri două categorii de contracte la termen: forward ("anticipate") şi futures ("viitoare"). pe o anumită perioadă de timp. Preţuri futures înalte reprezintă un semnal pentru o producţie mai ridicată. În concluzie. în elementele sale esenţiale (obiect. valutei sau activului financiar se modifică pe piaţă. preţuri futures scăzute pot constitui un motiv pentru amânarea deciziei de consum pentru o perioadă ulterioară. valută sau un activ financiar la un preţ stabilit în momentul contractării. rămîne însă incertă valoarea acestuia la lichidare (deci rezultatul virtual al contractului). ţinînd seama de faptul că între momentul încheierii contractului şi cel al executării lui. preţ.dintre cerere şi ofertă. preţurile futures ajustează oferta unei mărfi. În al doilea rând. vînzătorul sau cumpărătorul poate înregistra diferenţe favorabile sau nefavorabile de preţ (deci profit sau pierdere în urma tranzacţiei). Contractul este deci determinat. Acest contract urmează să fie 21 .

dimpotrivă.O) pierde.lichidat numai la scadenţă. indică preţul din contract (preţul forward). cumpărătorul înregistrează o pierdere unitară de 20 (în grafic 0-X). nici nu pierde. deşi atît în contractele forward cît şi în cele futures executarea are loc la un termen viitor.1).P). . (-) scădere]. cele două categorii de operaţiuni se deosebesc în mai multe privinţe.punctul 0.Figura 3.tn) preţul curent al activului pe piaţă se poate situa oriunde pe abscisă (în speţă în intervalul (-X.X] cumpărătorul cîştigă. valută sau activ financiar la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului. profitul lui apare indicat pe grafic prin mărimea XP. în timp ce în [-X. 0+X). Notă : . preţul scade în perioada (to. la o scădere a preţului el cîştigă aceeaşi diferenţă. iar rezultatul lui virtual depinde de preţul zilei (preţ spot) din momentul expirării contractului (vezi Figura 3. Pentru un vînzător situaţia este perfect simetrică: la o creştere a preţului acesta pierde diferenţa dintre preţul spot de pe piaţă şi preţul forward din contract. cumpărătorul nici nu cîştigă. atunci cînd preţul spot la scadenţă este egal cu preţul forward din contract. în intervalul dintre momentul încheierii contractului şi momentul lichidării lui. Cum în perioada (t0. cu lichidare la termen. Dar. (-) pierdere. . deţinătorul contractului (cumpărătorul) are un cîştig unitar de 20 (primeşte activul la 100 şi îl poate vinde la 120). Dacă preţul spot se situează în intervalul (O.pe abscisă se indică mişcarea preţului pentru marfa. Dacă. .pe ordonată se indică valoarea contractului : (+) profit. cu lichidarea contractului la o dată viitoare. valuta sau activul financiar [(+) creştere. La scadenţa contractului (tn) preţul spot pentru activul care face obiectul contractului ajunge la 120 (în grafic. 22 .+X]) rezultatul virtual al contractului este indicat prin dreapta (-P. Un contract futures este tot un acord de voinţă de a cumpăra/vinde o cantitate determinată dintr-o marfă. În acest caz.tn) la 80.1 - Să presupunem că în momentul to se încheie un contract la preţul 100 (preţ forward).

5. Acest preţ este expresia raportului dintre cererea şi oferta pentru fiecare contract standardizat (acelaşi activ de bază. În al doilea rînd. valoarea contractului (dată de produsul dintre preţul unitar şi unitatea de tranzacţie) nu mai este fixă.Figura 3. aceeaşi scadenţă) şi el variază zilnic. ci este variabilă. 23 . De exemplu.) şi cantitatea contractată. Dacă valoarea contrac-tului creşte. În mod simetric. paper profit) al contractului. De aici rezultă una din caracteristicile definitorii ale contractului futures şi anume faptul că acesta este zilnic actualizat sau "marcat la piaţă" (engl. marked to market). definit în mod unitar în termeni cantitativi.În primul rînd.000 de dolari etc. Ca atare. numită şi unitate de tranzacţii (de exemplu. este dedusă din acel cont. wheat futures). contractele pe grîu cu scadenţă în mai formează specia grîu futures mai. Lunile de livrare sînt prestabilite şi cotează la bursă. Toate contractele futures pe acelaşi activ standardizat formează un gen de contracte futures. într-un contract futures condiţiile contractuale sînt standardizate în ceea ce priveşte natura activului de bază (o marfă de o anumită calitate. în cazul în care preţul pieţei scade. ele sînt contracte standardizate. iar contractele pe un anumit activ cu aceeaşi scadenţă formează o specie a contractului futures pe acel activ. toate avînd aceeaşi scadenţă. astfel încît pierderile uneia din părţile contractante sînt transferate ca venituri celeilalte părţi.2 - . ca în cazul contractului forward. Prin urmare. cînd vorbim de contractul futures avem în vedere mulţimea contractelor de un anumit gen şi care au o anumită lună de livrare. fiecare contract futures are un anumit termen de executare. cumpărătorul (deţinătorul unei poziţii long) primeşte în contul său la broker o sumă corespunzătoare profitului virtual (engl. Aceste contracte sînt reciproc substituibile pentru că obiectul lor este un activ omogen din punct de vedere calitativ. paper loss). mai precis o lună în care urmează să aibă loc lichidarea. contractele pe grîu negociate la CBOT formează genul denumit grîu futures (engl. de exemplu.000 busheli. o anumită sumă. dacă valoarea scade. în funcţie de condiţiile pieţei. preţul contractului futures se stabileşte în bursă prin procedura specifică de negociere şi contractare a acestei pieţe organizate. reprezentînd pierderea virtuală (engl. o anumită valută etc.). 100. Totodată.

fiecare fiind lichidat zilnic şi înlocuit cu un nou contract. contractele pe indici 24 . o sumă reprezentînd pierderea virtuală se deduce din contul vînzătorului. cumpărătorul beneficiind de o valoare a contractului de (0. settlement price) al zilei respective şi cel al zilei precedente. Adaptarea valorii contractului (numită şi actualizare) se face pe baza diferenţei dintre preţul de lichidare (engl. care are un preţ egal cu preţul zilei curente. contractul nu mai este acum un bloc compact. Această dată este stabilită prin regulamentul bursei şi poate fi: o zi determinată din luna de livrare. în contractul futures părţile au două posibilităţi: a) să lichideze contractul prin predarea/primirea activului care face obiectul acestuia. Să presupunem că în perioada (to. ci o serie de contracte forward expirate zilnic. În mod similar se petrec lucrurile şi în intervalul (t3. oricare din zilele lucrătoare din luna de livrare începînd cu prima (engl. adică prin livrare (engl. Prin aceste operaţii profitul/pierderea virtuală (sau "pe hîrtie") se transformă în profit/pierdere efectivă. pe baza cotaţiilor de închidere a bursei din fiecare zi (de aici denumirea de preţ de închidere) şi serveşte la regularizarea diferenţelor de valoare a contractului (de aici denumirea de preţ de regularizare). Operatorii rămaşi cu poziţii deschise pînă în ultima zi de livrare. last delivery day). mai multe zile succesive din luna de livrare. iar valoarea contractului creşte de la 0 la P 1. în schimb. first delivery day) şi sfîrşind cu ultima (engl. prin marcarea la piaţă aceste modificări sînt înregistrate în conturile celor doi operatori. în general.t4). cel care deţine o poziţie long poate lichida poziţia sa. Se poate spune că un contract futures este practic. Spre deosebire de contractul forward.d.t1) preţul contractului futures creşte de la 0 la x1 (de la 100 la 105). care se execută la scadenţă în condiţiile stabilite la încheierea contractului. delivery). vor intra automat în procesul lichidării contractului prin predarea/primirea activului care stă la baza contractului (executare în natură). b) să lichideze poziţia deţinută pe piaţa futures printr-o operaţiune de sens contrar.P4) ş. În cazul contractelor futures la care executarea nu se poate realiza prin predarea unui activ fizic sau a unui titlu financiar (de exemplu. offsetting).2. respectiv o compensare (engl. Operatorii (vînzătorii sau cumpărătorii) care îşi menţin poziţiile deschise trebuie să facă executarea în natură a contractului la data livrării (engl. Astfel. la o creştere a valorii contractului. Acest preţ se determină. un şir de contracte forward. delivery date).ceea ce înseamnă reducerea valorii contractului. Această adaptare zilnică la preţul pieţei poate fi ilustrată ca în Figura 8. vînzătorul înregistrînd o pierdere corespunzătoare. Cumpărătorul are un cîştig unitar de 5. deţinătorul unei poziţii short (vînzătorul) beneficiază de profitul virtual.a. iar cel care deţine o poziţie short o poate lichida prin cumpărarea futures a aceluiaşi contract. realizînd o vînzare futures a contractului respectiv.m.

Are o valoare fixă. pe măsura apropierii de scadenţa contractului futures. expresie a unei cereri mai mari decît oferta pe piaţa futures. 25 . de fapt. 3. Nu este standardizat.şi pe eurodolari). cumpărare pentru activului. Ca atare. părţi. Este întotdeauna standardizat. Deosebirile dintre contractele la termen FORWARD şi FUTURES Tabelul 3. Preţurile futures şi cele cash evoluează în acelaşi sens şi. Este lichidat la scadenţă în sau lichidat în bursă (vînzare. 3. valută. fiind zilnic marcat la piaţă pe baza diferenţei dintre preţul curent (al zilei respective) şi preţul zilei precedente. Se încheie în bursă. fiind bazat pe un activ standardizat (marfă. de către cel natură. 1. o creştere a preţului la contractul futures pe grîu. ele tind să se egalizeze. un titlu financiar.1. Nu are piaţă secundară. prin predarea care are o poziţie long. Are o valoare variabilă. contravalorii acestuia la preţul forward din contract. De exemplu. activ financiar) el reprezintă un titlu derivat. iar rezultatul virtual la scadenţă este dat de diferenţa dintre preţul contractului (forward) şi preţul curent (spot) al activului care face obiectul contractului. dar preţul său curent şi deci valoarea de piaţă a contractului. În raport cu obiectul contractelor futures. 2. va însemna o sporire a preţului şi pe piaţa cash a tranzacţiilor cu marfă efectivă. reflectă preţul activului de bază. Principalele deosebiri dintre contractele forward şi cele futures sînt sintetizate în Tabelul 3. 4. contractul futures cotează la bursă (ca orice titlu financiar). respectiv plata cel cu poziţie short). 2. pieţe "financiare" (financial futures) şi pieţe de indici (index futures).1 CONTRACTUL FORWARD CONTRACTUL FUTURES 1. printr-un meprin negociere directă între canism tranzacţional specific. Poate fi executat în natură sau cash. Are piaţă secundară. 4. Se încheie în afara bursei. Avînd o valoare de piaţă şi putând fi negociat la bursă contractul futures este. cotînd la bursă ca un titlu financiar derivat. "livrarea" se face printr-o lichidare cash (plăţi în numerar). pieţele de acest tip pot fi clasificate în trei mari categorii: pieţe "comerciale" (comercial futures).

de exemplu. Executarea contractului în natură se poate face în cursul lunii de livrare prin predarea/primirea unui titlu asupra mărfii (recipisă-warrant.3. vite vii). Tehnica tranzacţiilor comerciale futures Pieţele comerciale futures s-au conturat în forma modernă la jumătatea secolului trecut. decembrie. Mărfurile agricole care se lucrează futures sînt cerealele (porumb. pieţele comerciale pot fi clasificate în funcţie de provenienţa mărfurilor care se tranzacţionează la termen. la un preţ convenit în momentul contractării. produse animaliere (carcase de porc congelate. zahăr. esenţă de portocale. benzină şi propan. orez). Pe piaţa pentru produse alimentare şi fibre se lucrează contracte pe cherestea. Zahăr şi Cacao (Coffee. Un contract comercial futures constă în angajamentul părţilor de a livra. Contractul pe 100 de uncii (CBOT 100 . bumbac. iulie. pe piaţa futures pentru produse energetice se tranzacţionează ţiţei. unitatea contractuală fiind 10 tone metrice. o marfă determinată.2. rămasă pînă în zilele noastre cea mai mare bursă de mărfuri din lume. aluminiul. . Sugar & Cocoa Exchange. martie. Este important să se facă distincţia între contractele la termen de tip futures şi cele spot cu livrare amînată (engl. Acestea din urmă au caracteristicile unui contract spot (poartă asupra unei mărfi fizice.Ounce Gold Futures) cotează pentru luna curentă şi următoarele două luni calendaristice. respectiv prelua. conosament etc. În Statele Unite. Inc.CSCE) din New York. Pentru aur. cacao. la o dată viitoare (într-o anumită lună). se execută în natură). octombrie. Cafeaua de exemplu. În sfîrşit. iunie. în 1848 a Bursei de Comerţ de la Chicago (Chicago Board of Trade sau CBOT). ovăz. grîu. Piaţa futures a metalelor cuprinde aurul. în trei sortimente: boabe.). platina şi paladiul. În schimb. 31 gr. iar lunile de cotare decembrie. făină şi ulei). există două contracte distincte: cel pentru o cantitate standardizată de 1 kilogram şi cel pentru 100 de uncii (1 uncie aprox.). în timp ce vînzătorul futures are o poziţie "scurtă" (short). aprilie. august. dar spre deosebire de tranzacţia spot propriu-zisă. La bursa comercială din New York (New York 26 . plus lunile februarie. în cash forward livrarea mărfii fizice are loc la un anumit termen de la încheierea contractului. seminţe oleaginoase (soia. cuprul. septembrie. Cel care îşi asumă obligaţia de a prelua marfa (cumpărătorul) deschide o poziţie "lungă" (long). se negociază la Bursa de Cafea. contractul futures poate fi lichidat nu numai prin livrare efectivă. cafea. mai. ţara cu cea mai mare experienţă şi cel mai perfecţionat sistem de tranzacţii futures. cash forward). argintul. care presupune livrarea imediată a mărfii. după cum am arătat. un moment de referinţă fiind crearea. ci şi prin închiderea poziţiei.

de luni pînă vineri. decembrie.Variaţia minimă de preţ (tick size): 1/4 cenţi/bu = 12. Elementele contractului Tranzacţiile futures sunt. Dăm câteva elementele definitorii ale unor contracte futures pe marfă. apoi lunar pentru 27 luni. de exemplu. termenele de livrare: zilnic până la trei luni. .Unitatea de tranzacţie (trading unit): 5000 busheli (bu). în esenţă. . 27 .50 $/contract. . . în sensul că termenii contractului sînt predeterminaţi. septembrie. cotaţia: $/uncie.mai. . ..Ultima zi de livrare (last delivery day): ultima zi lucrătoare a lunii de lichidare.Programul bursier (trading hours): 930 a.m. toleranţe cantitative – 2%.Lunile de livrare (contract months): iulie. fluctuaţia minimă de preţ 50 pence/tonă.10 $/uncie si 10 $/contract. . mărimea contractului: 100 uncii. .m. Contractul pe cupru la bursa LME: bursa: LME. după cum am arătat. cotaţia: £/tonă. se negociază futures ţiţei uşor pe 18 luni consecutive începînd cu luna curentă.Ultima zi de tranzacţii (last trading day): a şaptea zi de bursă care precede ultima zi lucrătoare a lunii de livrare. fluctuaţia minimă de preţ: 0. .Limitele de variaţie zilnică a preţului (daily price limit): 20 cenţi/bu (1000$/contract) peste sau sub preţul de închidere al zilei precedente. .115 p. mărimea contractului: 25 tone.Cotaţia (price quote): în cenţi/bu.Anul contractual (contract year): iulie . asupra preţului. Contractul pe aur la bursa americană COMEX (Commodity Exchange): bursa: COMEX. calitatea: cupru electrolitic sub forma de catod (Grad A) sau de cablu (Grad A de dimensiuni standard şi greutate între 110-125 kg).NYMEX). Contractului pe grâu la CBOT: . mai. martie.Mercantile Exchange . negocierea purtînd. standardizate.Denumirea contractului: contract "viitor" pe grîu (wheat futures).

iulie.Unitatea de tranzacţie (engl.Ultima zi de livrare (engl.Cotaţia (engl.9kg). fiecare avînd un preţ propriu.Ultima zi de tranzacţii (engl.000 US gallons (1.Denumirea contractului: contract viitor pe petrol (engl. în cazul contractului iulie. last trading day): a şaptea zi de bursă care precede ultima zi lurătoare a lunii de livrare . care începe după 23 de luni faţă de luna curentă (inclusiv). de cinci contracte diferite. şi anume unul din următoarele sorturi: grîu roşu tare de iarnă. aprobată de laboratoarele COMEX. practic. În cazul livrării altor sorturi se practică prime sau rabaturi la preţ.Lunile de livrare (engl. contract months): următoarele şase luni calendaristice consecutive şi lunile Ianuarie.10 PM Unitatea de tranzacţie este volumul standardizat de marfă care face obiectul contractului. Locurile sau zonele unde se poate face livrarea mărfii fizice în contul contractului încheiat la 28 .lunile active: primele trei luni consecutive. vînzătorul unui contract se angajează să livreze 5000 busheli de grîu (1 bushel = 27. livrarea urmează să aibă loc în luna iulie la preţul cotat în momentul încheierii contractului. grîu nordic închis de primăvară. Aprilie.01 dolari/ba sau 10 dolari pe contract . trading unit): 42. cumpărătorul va plăti cash preţul stabilit în contract. martie. light sweet crude oil futures) .30 AM – 3. oricare dintre lunile ianuarie. vînzătorul putînd să stabilească data exactă. last delivery day): ultima zi lucrătoare a lunii de lichidare . este vorba. în funcţie de diferenţele de calitate.995 puritate. Pentru contractul pe grîu cotează în fiecare zi de bursă cinci luni de livrare. septembrie şi decembrie. tick size): 0. Toledo sau Ohio). corespunzător fiecărei luni de cotare (contract month).Variaţia minimă de preţ (engl. trading hours): 9. De exemplu.Anul contractual (engl. în cazul prezentat. price quote): cenţi/barrel . contract year): iulie-mai .000 barrels) . Iulie şi Octombrie . grîu roşu slab de iarnă. Elementele definitorii ale unui contract futures pe ţiţei la IPE (International Petroleum Exchange): . la predarea recipisei de depozit din partea vînzătorului. grîu nordic de primăvară.Programul bursier (engl. ultima zi de tranzacţii: cu trei zile lucrătoare înaintea sfârşitului lunii de livrare. Grîul va fi livrat prin predarea unei recipise de depozit aparţinînd unor antrepozite acceptate de bursă şi avînd o anumită localizare (Chicago. calitatea: nu mai puţin de 0. la preţul convenit în contract.

Preţul cotează pentru fiecare lună de livrare în cenţi/bushel.25 cenţi/bu x 5000 bu = 12. Se vor striga. operarea contului în marjă. piaţa s-a închis la 300 cenţi/bu. totodată. respectiv la unul mai ridicat (cînd s-a atins limit down). last delivery day). cuprinde următoarele faze: (1) Tranzacţia este iniţiată de cumpărători/vînzători ce dau ordine firmelor broker cu care lucrează pentru încheierea unui contract futures. ceea ce înseamnă că un nou preţ strigat în bursă trebuie să difere de preţul anterior cel puţin cu această mărime (sau cu multipli ai tick-ului). brokerul de bursă semnează tichetul de ordine şi-l trimite la firma sa. acesta înştiinţîndu-l pe client că a fost executat contractul şi precizîndu-i condiţiile acestuia (în speţă preţul şi volumul tranzacţiei).. practic. dar nu preţuri de 300 1/8. deci. vînzătorul este obligat să livreze marfa şi cumpărătorul să accepte această livrare pînă în ultima zi lucrătoare (de bursă) a lunii de livrare (engl. Acoperirea poziţiei prin compensare. un angajat al bursei . tick-ul este de 0. 300 1/4. în ziua precedentă. Totodată. 299 1/4. care urmează să-l execute în sala bursei.raportor (pit reporter) transmite preţul şi volumul tranzacţiei la 29 . Cînd limita a fost atinsă. contractul prevede un "pas de licitaţie" (engl.3. (2) După încheierea contractului. de exemplu.50$. tick) de 1/4 cenţi/bu. preţuri de 300. deci prin livrare efectivă de marfă. respectiv a şaptea zi de bursă dinainte de ultima zi lucrătoare a lunii de livrare. variaţia preţului nu poate să depăşească +/-20 cenţi/bu faţă de preţul de închidere al zilei precedente. încheierii şi lichidării unui contract futures este asemănător cu mecanismul tranzacţiilor cu titluri financiare primare şi cuprinde următoarele etape: transmiterea şi executarea ordinului. preţul poate să ajungă pînă la 320 cenţi/bu (limita superioară sau limit up) sau 280 cenţi/bu (limita inferioară sau limit down). se poate face pînă în ultima zi de tranzacţii (engl.bursă se numesc puncte de livrare (delivery points) şi sînt stabilite prin Regulamentul Bursei. intervenţia casei de compensaţie (de cliring) şi executarea finală a contractului. puţine contracte (sub 3%) sînt executate în natură. care reprezintă scadenţa finală a livrării. durata de viaţă a contractului curge din momentul cotării acestuia pînă în ultima zi de tranzacţii (aceasta fiind numită şi ziua expirării). în cursul unei zile de tranzacţii. deci lichidarea poziţiei. (3) După încheierea tranzacţiei în sala de negocieri. Încheierea şi derularea contractului Procesul iniţierii. ordinul este transmis brokerului de bursă (floor broker). Mecanismul general al operaţiunii. în "groapă" (pit). operatorii compensîndu-şi poziţia la bursă printr-o operaţiune futures de sens contrar. tranzacţiile pot fi făcute numai la acest preţ sau la unul mai redus (cînd s-a atins limit up). Teoretic. Prin urmare. prezentat în Figura 3. last trading day). Pe contract. dacă.

iar aceasta face reglările corespunză- . consemnîndu-se datele definitorii pentru tranzacţie (vezi Figura 3. firma broker ia legătura cu o firmă membră (numită membru cliring -clearing member). Ulterior. iar banca avizează ulterior în legătură cu efectuarea operaţiunii (5b). membrul cliring anunţă firma broker. numărul ordinului (în exemplu. Chicago Mercantile Exchange. tipul de agent de bursă care a primit ordinul (aici. broker angajat al unei firme de 30 . Transmiterea ordinului. Tichetul de ordine cuprinde o serie de elemente pentru identificarea tranzacţiei: bursa la care a avut loc operaţiunea (CBOT).departamentul de cotaţii şi totodată la personalul care operează sistemul informatic al bursei.3 - toare în contul clientului.4). înştiinţînd membrul cliring despre aceste activităţi (4b).Figura 3. transmiţîndu-i acesteia datele din contract. preţul va apărea instantaneu pe tabela electronică. (6) Banca plăteşte/încasează de la membrul cliring sumele băneşti rezultate din efectuarea compensaţiilor. 211). Aceasta din urmă procedează la marcarea la piaţa a poziţiilor deschise şi efectuează operaţiunile legate de compensarea poziţiilor şi lichidarea contractelor. (4) În cazul că nu este membră a casei de cliring. 1990 (5) Casa de cliring dă instrucţiuni băncii care asigură decontările băneşti rezultate din operaţiune în legătură cu creditarea/debitarea contului membrului cliring (5a). numărul contului clientului la firma broker. Ordinul clientului privind o vînzare/cumpărare futures este preluat de broker şi trecut pe tichetul de ordine. pentru a fi comunicate la casa de compensaţie (4a). Sursa: A World Market Place.

Figura 3. brokerul are latitudinea să anuleze una sau mai multe poziţii. luna de lichidare (J înseamnă iulie). Cînd disponibilul din cont scade sub marja de menţinere. ora/minutul cînd ordinele executate au fost înregistrate. Garanţia rămasă în cont la lichidarea contractului se restituie clientului. Contul în marjă. preţul (300 1/2 cenţi/bu). commodity accounts) la firmele broker cu care lucrează. ordinul indică simbolul membrului cliring prin care se va face executarea.4 timpul o marjă de menţinere de 2/3-3/4 din marja iniţială. codul brokerului cu care s-a contractat în bursă (cod 4321). De regulă. agentul de bursă care a executat ordinul (aici. În continuare se trec de către agentul de bursă datele referitoare la executarea ordinului: ora (se încercuieşte ora 1300). minutul (se scrie de mînă). de asemenea. însă. cantitatea (2 contracte). clientul este solicitat să suplimenteze disponibilul său prin noi depuneri. astfel încît să existe tot . brokerul trimite clientului un apel în marjă (margin call). dacă brokerul de bursă acţionează pe contul firmei sale sau pe contul clientului (C înseamnă că este vorba de contul clientului). care diferă în general de la o bursă la alta. iar pe verso se pune Ştampila casei de compensaţie cu ziua. iar dacă acesta din urmă nu poate să facă noi depuneri. 31 . Dacă disponibilul din cont scade sub această marjă. În vederea efectuării tranzacţiilor futures vînzătorii şi cumpărătorii deschid conturi speciale (engl. brokerul cu numărul 1234). pînă cînd disponibilul în cont reintră în limitele marjei de menţinere. marja iniţială este de 10% din valoarea contractului. sensul operaţiunii (C înseamnă cumpărare). În sfîrşit.brokeraj). Firmele broker solicită din partea clienţilor lor garanţii pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele futures (margin requirements). Se indică. Cînd disponibilul depăşeşte nivelul marjei. clientul poate retrage din cont fonduri cash sau poate utiliza disponibilul pentru deschiderea de noi poziţii futures.

pe care brokerul trebuie să o depună în cel mai scurt timp (de regulă. cumpărătorul primeşte în contul său în marjă o sumă cash echivalentă cu diferenţa dintre preţul de lichidare (regularizare) al zilei curente şi cel al zilei precedente. prin intermediul căruia efectuează regularizarea contractelor. procedura compensării poziţiilor este simplificată. Rolul esenţial în derularea tranzacţiilor revine casei de cliring. urmînd ca decontarea să se facă la lichidarea contractului. sporind sau diminuînd disponibilul din contul în marjă al acestora. adică prin compensare cu o operaţiune de sens contrar. după caz. care asigură atît marcarea zilnică la piaţă a poziţiilor futures.firmele broker. Lichidarea contractului. Dacă preţul evoluează contrar poziţiei deţinute de brokeri. ei depun marjele respective la membrul cliring. numite marje de regularizare (engl. se deduce din contul său în marjă o sumă obţinută prin multiplicarea numărului de contracte cu diferenţa dintre preţul curent şi cel al zilei anterioare. clearing margin). pentru asigurarea executţrii contractelor derulate prin mijlocirea lor. Prin această operaţiune de marcare la piaţă a fiecărei poziţii la sfîrşitul fiecărei zilei. sau prin lichidarea poziţiei (engl. prin vărsarea unei cote reduse sub formă de bani lichizi. Marcarea la piaţă (marking to market) reprezintă adaptarea zilnică a contractelor futures deja încheiate în raport cu evoluţia cursurilor futures pe piaţă. cît şi compensaţia globală a tranzacţiilor care se efectuează la bursă. Lichidarea contractului futures pe marfă se poate face în două modalităţi: prin livrare (engl. brokerul va face un apel în marjă. brokerii fac marcarea la piaţă în raport cu clienţii lor. lichidarea contractelor futures. decontare şi predare/primire de titluri . cînd urmează să se facă executarea în natură. solicitînd clientului depunerea unei garanţii suplimentare. Ansamblul operaţiunilor de compensaţie. În acest sens. multiplicată cu numărul de contracte. În cazul în care firmele broker care lucrează cu clienţii nu sînt membri ai casei de compensaţie. liquidation). membre ale casei 32 .desfăşurate sub coordonarea casei de cliring poartă numele de regularizare (engl. la rîndul lor. delivery). membrii cliring depun la casa de compensaţie garanţii. Garanţiile depuse de firmele broker provin din marjele pe care ei înşişi le solicită clienţilor. atractivitatea contractelor futures constă în faptul că permit cumpărarea sau vînzarea de mărfuri echivalînd cu o mare sumă de bani. Dacă valoarea contractului scade. astfel încît marja contului acestuia să reintre în limitele marjei de menţinere. Procesul de marcare la piaţă se derulează la două nivele: casa de compensaţii realizează marcarea la piaţă în raport cu membrii săi . fiecare contract futures are o anumită lună de livrare. o oră). astfel încît marja acestora se reduce sub nivelul de menţinere. Prin acest proces are loc actualizarea (marcarea la piaţă) sau . Casa de compensaţie (de cliring). La rîndul său. Regula este că dacă valoarea contractului creşte. settlement). adică prin predarea/plata mărfii. La CBOT. casa de compensaţie va solicita o marjă suplimentară (variation margin). Firmele broker.Cum valoarea garanţiilor este redusă în raport cu cea a contractelor încheiate.

Livrarea se poate efectua în oricare din zilele lucrătoare ale lunii de livrare. iar casa de compensaţie şi brokerii procedează la regularizarea contractului (engl. investiţiile în contracte futures au un important efect de levier sau. mai mult. făcînd regularizarea în ultima zi de livrare (last delivery day). highly leveraged). casa de compensaţie va lichida automat contractul. încheiate în afara bursei. numită ziua livrării (delivery day) are loc predarea mărfii (respectiv a titlului asupra acesteia) de către cel cu poziţia short. casa de cliring alege pe destinatarul livrării.Cu două zile înainte de ziua aleasă pentru livrare deţinătorul unei poziţii short anunţă casa de compensaţie cu privire la intenţia sa de a livra marfa. Cei mai mulţi operatori îşi închid poziţiile înainte de expirarea contractului. la opţiunea vînzătorului. Într-adevăr. prin regulamentul bursei se stabilesc limite zilnice de variaţie a preţurilor. clientul acţionează ca un investitor care mizează o sumă de bani (marja iniţială) în speranţa obţinerii de profit. În cazul în care deţinătorul unei poziţii deschise nu îşi anunţă intenţia de livrare pînă în ultima zi a poziţiei (două zile înaintea ultimei zile de bursă a lunii). .În următoarea zi lucrătoare. sînt intens multiplicatoare (engl. aşa cum se întîmplă în majoritatea cazurilor.) . aceasta este ziua poziţiei (positon day). (Prima zi a poziţiei este cu două zile înainte de prima zi admisă pentru livrare în luna respectivă. Atunci cînd.În a treia zi. settlement). Deoarece nivelul marjei este foarte redus în raport cu valoarea contractului.de compensaţie. are latitudinea să aleagă locul livrării (oricare din punctele de livrare stabilite de bursă) şi poate preda oricare din sorturile de marfă admise la contractul respectiv. ci numai pentru a beneficia de diferenţele favorabile de preţ la bursă. ele prezintă un dezavantaj pentru cumpărator. deschiderea unei poziţii se face nu cu intenţia de a preda/primi marfa care face obiectul contractului. vînzătorul poate preda marfa în oricare din zilele lucrătoare din luna livrării. După cum am mai arătat. aceasta avînd la dispoziţie în acest sens trei zile: . prin compensare (engl. lichidarea contractului prin livrare efectivă a mărfii reprezintă o cotă foarte redusă din ansamblul tranzacţiilor futures. trebuie să prezinte acesteia situaţia clienţilor lor care deţin poziţii deschise pentru luna respectivă. respectiv operatorul cu poziţia long cea mai veche. Contractele futures nu sînt deci o modalitate frecventă de cumpărare efectivă a unei mărfi. cum se mai spune. sau cînd clientul este short şi piaţa creşte). apoi îi anunţă pe vînzător şi pe cumpărător în legătură cu efectuarea livrării. cel cu poziţia long făcînd plata. astfel încît marja să fie suficient de mare pentru a acoperi diferenţele nefavorabile de preţ. numită ziua notificării (notice day). Pentru cumpărarea de marfă cu livrare efectivă la termen se utilizează contractele cash forward. la 33 . deoarece vînzătorul este cel care are opţiunea livrării mărfii fizice. Pe de altă parte. Prin urmărirea marjei curente brokerul se asigură în fiecare zi de existenţa unei garanţii din partea clientului care să acopere pierderile rezultate dintr-o mişcare adversă a pieţei (cînd clientul este long şi piaţa scade. De exemplu. offsetting).

contractul pe grîu de la CBOT limitele de variaţie zilnică a preţului sînt +/20 cenţi/bu, sau +/-1000 $/contract. La un preţ al grîului de 400 cenţi/bu, aceasta înseamnă o variaţie de +/-5%, astfel încît marja de menţinere de 7.5% să fie asiguratoare. În cazul unor modificări importante ale preţului, bursa poate fixa noi limite de variaţie. Pentru a ilustra modul cum se utilizează posibilităţile oferite de contul în marjă pentru contractele futures pe marfă vom prezenta două exemple. Aplicaţie: Futures pe o poziţie long Să presupunem că un investitor cumpără futures 50 de contracte a 5000 busheli grîu la 400 cenţi/bushel. Ţinînd seama de faptul că marja iniţială este de 10%, la o valoare a contractului de 1000000 $ (50 contracte x 5000 bu x 400 cenţi/bu) el va depune o marjă de 100000$. Cum pe parcursul derulării operaţiunii valoarea contractului variază în raport cu evoluţia preţului la grîu, brokerul urmăreşte zilnic menţinerea unei marje curente suficient de mare pentru a asigura acoperirea riscurilor legate de tranzacţie. Marja curentă (mc) se calculează în felul următor: mc = EQ + P - P', unde: - EQ = garanţia cash depusă iniţial; - P = profituri din poziţiile deschise; - P' = pierderi din poziţiile deschise. În cazul prezentat mai sus pot să apară două situaţii, după cum preţul grîului este în creştere sau în scădere. Curs în creştere. Dacă preţul grîului sporeşte la 450 cenţi/bu, valoarea contractului ajunge la 1125000 $ (250000 bu x 450 cenţi/bu) iar, în urma marcării la piaţă, clientul cîştigă 125000 $ = (4.50-4.00)$ x 50 contracte x 5000 bu; ca atare, marja curentă se ridică la 225000 $ (100000 EQ+125000 profit). Investitorul va primi automat în cont 112500 $, sumă ce reprezintă excedentul de marjă. Într-adevăr, la valoarea curentă de 1125000 $, marja sa trebuie să fie de numai 112500 $ (adică 10%), restul fiind la dispoziţia clientului. În această situaţie, investitorul poate să aleagă între mai multe posibilităţi: - să retragă total (sau parţial) fondurile rămase la dispoziţia sa; - să cumpere cu excedentul de marjă alte contracte futures; în cazul de mai sus, cu 112500 $ poate să mai achiziţioneze încă 50 de contracte. (Într-adevăr, la această valoare a marjei el poate cumpăra contracte în valoare de 1125000 $, iar cum preţul unui contract este de 4.50$/bu x 5000 bu, rezultă 1125000 $/(4.50$/bu x 5000 bu) = 50 contracte). - să lichideze poziţia sa deschisă, vînzînd cele 50 de contracte cumpărate iniţial şi rămânând cu un câştig net de (4.50-4.00)$ x 250000 bu = 112500 $, la care se adaugă cei 100000 $ reprezentînd garanţia restituită. (În toate cazurile trebuie însă să se ţină seama şi de costurile operaţiunii, reprezentate de comisioane şi taxe).

34

Se observă că mizînd 100000 $ ca garanţie, investitorul poate obţine un profit de 112500 $; dacă deducem costurile de, să zicem, 2500 $, rezultă o rată a profitului de 110%. Curs în scădere. În cazul în care cursul scade, cel care deţine o poziţie long va fi dezavantajat. Dacă, de exemplu, cursul ajunge la 380 cenţi/bu, marja clientului se reduce la 50000 $, deoarece din suma cash depusă iniţial (100000 $) se deduce rezultatul marcării la piaţă: (4.00-3.80)$ x 250000 bu = 50000 $. Dar la valoarea curentă a contractului de: 3.80 $ x 250000 bu = 950000 $ el ar trebui să aibă o marjă de 95000 $ (10%). Deoarece marja clientului a scăzut sub 3/4 (adică 7.5% din valoarea contractului) din nivelul stabilit pentru marja iniţială (50000$/950000$= 5.3%), casa de compensaţie solicită o marjă suplimentară din partea brokerului, iar acesta face un apel în marjă la adresa clientului. În cazul nostru, clientul va trebui să depună încă 3.80$/bu x 250000 bu x 7.5% - 50000$ = 21250$. Dacă investitorul face această depunere, marja sa se va încadra în nivelul marjei permanente (7.5% din valoarea contractului) şi el îşi va putea menţine poziţia long pe cele 50 de contracte (dar cu preţul unei cheltuieli suplimentare, expresie a pierderii înregistrate la tranzacţia în marjă). Apelul în marjă are ca scop compensarea cu o garanţie suplimentară a deteriorării poziţiei clientului ca urmare a evoluţiei nefavorabile a cursului bursei. Dacă investitorul nu răspunde apelului în marjă, brokerul va lichida o parte din contractele acestuia, vînzînd futures în contul clientului şi restabilind nivelul de garanţie impus de marja permanentă. În exemplul dat, brokerul trebuie să vîndă cel puţin două contracte, în urma operaţiunii respective clientul rămînînd cu o poziţie long în valoare de 48 contracte x 5000 bu x 3.80$/bu = 912000$ şi cu o marjă curentă de 50000$ + 2 contracte x 5000 bu x 3.80$/bu = 88800$ ceea ce înseamnă că marja reprezintă o garanţie de 9.7% din valoarea contractului.

Aplicaţie: Futures pe o poziţie short Pentru vînzătorul futures, deci pentru clientul care deschide o poziţie short, o scădere a preţului pe piaţă duce la obţinerea de profit, în timp ce o creştere a pieţei se reflectă în-tr-o pierdere în contul ţinut la broker. Curs în scădere. Să presupunem că un client vinde futures 50 de contracte la 400 cenţi/bu. În cazul unei scăderi a pieţei la, să zicem, 350

35

cenţi/bu, clientul cîştigă în urma marcării la piaţă (4.00-3.50)$ x 50 contracte x 5000 bu = 125000 $. Aceasta înseamnă că în contul său se vor acumula 225000 $ (100000 $ marja iniţială, plus 125000 $ cîştigul din poziţia deschisă). Dar la valoarea de piaţă curentă a poziţiei sale de 875000 $ (3.50$ x 250000 bu) necesarul de marjă este de numai 87500 $, clientul putînd dispune de diferenţa de 137500$ (225000-87500). Acest excedent de marjă poate poate fi retras sub formă de profit cash sau poate fi utilizat de client ca garanţie pentru alte tranzacţii futures. Totodată, clientul poate închide poziţia sa, obţinînd profitul cash (125000 $ din care se deduc taxele şi comisioanele) şi recuperîndu-şi garanţia iniţială (100000 $). Curs în creştere. Dacă, dimpotrivă, preţul grîului futures creşte la, să zicem, 420 cenţi/bu, clientul va pierde în urma marcării la piaţă (4.20-4.00)$ x 250000 bu = 50000 $ Cum marja curentă scade sub 3/4 din marja iniţială, brokerul va proceda la un apel în marjă, solicitînd clientului o depunere cash de 25000 $, astfel încît aceasta să se încadreze în limitele marjei permanente. (La o valoare de piaţă de 4.00$/bu x 250000 bu = 1000000 $, acesta trebuie să deţină în cont cel puţin 7.5% x 1000000 $ = 75000 $). În situaţia în care clientul nu răspunde apelului în marjă, brokerul procedează la lichidarea unei părţi din contractele pe care clientul a deschis poziţia scurtă. Importanţa contractelor futures pe marfă Deşi contractele futures sînt utilizate numai în mică măsură pentru achiziţionarea/livrarea efectivă de marfă, ele au o importanţă deosebită pentru lumea comercială prin funcţiile lor specifice: piaţa comercială futures este o principală sursă de informaţii pentru oamenii de afaceri; permite realizarea de tranzacţii în vederea obţinerii de profit, în speţă operaţiuni de speculaţii şi arbitraj; este folosită pentru acoperirea riscurilor comerciale prin operaţiuni de hedging. Piaţa futures reprezintă o sursă de informaţii comerciale referitoare la diferitele mărfuri care fac obiectul contractelor la termen. Aceste informaţii sînt publicate în ziare şi reviste de specialitate, cum sînt "Wall Street Journal" (SUA) şi "Financial Times" (Marea Britanie). În Tabelul 3.2 se prezintă un extras din pagina consacrată pieţelor futures în ziarul american mai sus menţionat. Contractele sînt grupate pe categorii: cereale şi seminţe oleaginoase, animale vii şi carne, alimente şi fibre, lemn şi, separat, instrumente financiare. Tabelul 3.2 Open High Low Settle Ch Lifetime High Low Open interest

36

După cum s-a mai arătat. preţul de lichidare (regularizare) . Pe ultima linie este prezentată o estimare a volumului tranzacţiilor în ziua curentă (Est. în paranteză fiind trecută bursa la care cotează contractul. preţul maxim al zilei .) şi variaţia în poziţiile deschise faţă de ziua precedentă. Thursday).low. preţul minim . dispare o poziţie deschisă. avem deci un contract cu lichidare în decembrie.a. +873 Pe prima linie a tabelului sînt trecute semnificaţiile coloanelor: preţul de deschidere .open.high. Mr Mai Iulie Sept 2951/ 2 2961/ 2 304 2991/ 2 306 3011/ 2 293 302 2971/ 2 2873/ 4 2891/ 2 286 2901/ 2 2961/2 306 301 1/2 2883/4 292 +31 /2 325 3241/ 2 +31 /4 +3 /2 1 318 3021/ 2 2471/2 253 263 2531/2 272 10130 13660 3775 5024 410 291 292 +3 +21 /2 305 Est. variaţia faţă de ziua precedentă change. în funcţie de luna de lichidare. cents/bu. pentru determinarea poziţiilor deschise se ia în calcul numai una din părţi. următorul în martie ş. dacă primul operator vinde poziţia sa. În aceste operaţiuni ceea ce contează nu este marfa propriu-zisă. vol. de joi (Vol. volumul tranzacţiilor din ziua precedentă. Thrs.) Operaţiunile speculative sunt realizate în scopul obţinerii unui profit din diferenţele de preţ între momentul încheierii contractului şi momentul lichidării poziţiei luate în bursă. Open int.).5000 de busheli.low înregistrat pe durata de viaţă a contractului (lifetime) şi volumul poziţiilor deschise (open interest) pe fiecare lună.. ci evoluţia valorii contractului futures. 3708. Pe a doua linie se indică denumirea mărfii . se creează o poziţie deschisă.WHEAT (CBOT) 5000 bu.settle. (Prin urmare. ea fiind aici reprezentată de un titlu. poziţia deschisă indică totalitatea contractelor încheiate. Fiecare din liniile următoare prezintă un contract futures particular. vol. Cînd un operator cumpără un contract de la un altul care îl vinde. în cazul nostru Chicago Board of Trade (CBOT). Vol.high şi minim .m. deşi fiecare contract are un vînzător şi un cumpărător. ea însăşi fiind o expresie a mişcării preţului mărfii care face obiectul contractului (preţul bursei). totalul poziţiilor deschise (Open int.grîu (wheat). urmează două coloane care prezintă preţul maxim .d. în continuare se arată unitatea de tranzacţii . 19849. care au rămas nelichidate pînă în momentul respectiv. 3506. Operatorul îşi 37 . Dec. şi unitatea de cotare a preţului (în cenţi pe bushel).

cu atît mai mare cu cît abaterea preţului va fi mai mare. ca atare. mizînd pe contrafaţa profitabilă a acestei atitudini . preţul evoluînd contrar aşteptărilor sale. Cum cele două contracte se compensează reciproc. el va pierde diferenţa respectivă (vinde la 400 ceea ce cumpără la 420). Desigur. în cazul în care pînă la scadenţă preţul scade.Figura 3. În aprilie grîul iulie cotează însă 380 cenţi/bushel. engl. cîştigînd diferenţa de preţ. cu atît pierderea este mai mare. engl. dacă operatorul nu poate să-şi acopere poziţia sa din martie decît la un preţ mai mare decît cel la care a contractat. à la hausse. cu atît speculatorul la scădere cîştigă mai mult.cîştigul. în ambele cazuri. Dimpotrivă. pentru ca. cîştigînd diferenţa dintre cele două preţuri. aceşti operatori se şi numesc "jucători" gamblers). cumpărînd un contract iulie la 380 cenţi/bushel. el va obţine un cîştig brut de 400-380 cenţi/ bushel (vinde la 400 ceea ce cumpără la 380). bull) anticipează o creştere a preţului şi dă un ordin de cumpărare futures (poziţie long). dacă piaţa invalidează estimările operatorului. Rezultatul virtual al contractului futures pentru o poziţie short este prezentat în Figura 3. Speculatorul la creştere (fr. În acest sens. De aceea. la fel ca într-un joc de noroc. Să presupunem. bear) mizează pe o scădere a pieţei şi deci pe reducerea valorii contractelor futures. . Dacă pînă la scadenţă preţul creşte. dacă nu îşi închide poziţia "scurtă" pînă în luna lichidării). Specificul acţiunii lor în bursă este caracterul "descoperit" al operaţiunii pe care o realizează. deoarece.5 simetric faţă de exemplul 38 . el va face o nouă operaţiune pentru acelaşi termen. de data aceasta de vînzare. à la baisse. Cu cît preţul scade mai mult (la stînga în raport cu preţul din contract). luînd deci o poziţie short. Speculatorul la scădere (fr. operatorul care deţine o poziţie short poate să îşi acopere poziţia deschisă în martie. El va da un ordin de vînzare futures. Cu cît preţul creşte mai mult (se mişcă în dreapta faţă de preţul din contract). el va înregistra o pierdere.asumă riscul evoluţiei preţului. Să presupunem că un operator vinde în martie un contract futures pe grîu iulie la 400 cenţi/bushel (aceasta înseamnă că el este obligat să predea grîul în iulie la 400 cenţi/bushel.5. de exemplu la 420. sunt posibile două situaţii. săşi acopere poziţia printr-o cumpărare cu aceeaşi scadenţă. ei pariază pe şansă.

Explicaţia este simplă: în momentul B preţul a crescut mai mult decît în A. dacă speculatorul long lichidează în A. la creşterea preţurilor.C.B. că un operator cumpără în martie un contract futures pe grîu pentru iulie la 400 cenţi/bushel (Figura 9. să fie în avantajul vînzătorului futures (cînd este sub preţul la care a contractat) şi în alte perioade în avantajul cumpărătorului futures (cînd este peste preţul la care a contractat). iar curba (T0.6 profit (de exemplu în A. el va cîştiga mai puţin decît dacă o face în B.).A. În schimb. în cursul duratei de viaţă a contractului futures cursul bursei oscilează continuu putînd. Desigur. cînd cursul este sub (T0. care poate lichida poziţia cu .Tn) este avantajat cel cu poziţie long (cumpărătorul).Figura 3. iar în C a scăzut mai mult decît în D.Tn) este avantajat cel cu poziţie short şi acesta poate lichida poziţia cu profit (în C. creşterea preţului aduce un profit: la 420 cenţi/bushel. speculatorul short cîştigă mai puţin în C decît în D. Numai că. cel cu poziţie long cîştigă ceea ce pierde cel cu poziţie short. Se observă că speculaţia futures este un joc cu sumă nulă: la scăderea preţurilor.Figura 3. Cînd cursul este deasupra liniei (To. în anumite perioade. B etc. la fel.7 - . Operatorul care deţine o poziţie long va fi dezavantajat de scăderea preţului: la 380 cenţi/bushel va pierde 20 cenţi/bushel (a cumpărat la 400 şi vinde la 380). Tn momentul scadenţei (iulie). D etc.6 am introdus şi dimensionarea temporală: T0 este momentul încheierii contractului futures (martie). el cîştigă 20 cenţi/bushel (a cumpărat în martie pentru iulie la 400 cenţi şi vinde în aprilie pentru iulie la 420 cenţi).precedent.D.E) indică mişcarea cursului bursei în intervalul respectiv. În Figura 3.). Aceasta înseamnă că operatorii trebuie să aleagă momentul cel mai 39 .2). ceea ce cîştigă cel cu poziţie short (vînzătorul futures) pierde cel cu poziţie long (cumpărătorul futures).

contractele respective avînd scadenţe diferite. într-una din variantele prezentate în Tabelul 9. soldul net al acestora va reprezenta un profit sau o pierdere pentru operator. Operaţiunea de spreading Tabelul 3. preluînd. Dar nimeni nu poate să spună cu precizie care este acel moment. Este important de menţionat faptul că preţurile cash şi futures tind să oscileze în aceeaşi direcţie. respectiv acel moment în care diferenţa favorabilă de curs este cea mai mare. Astfel. iar pentru aceeaşi marfă preţul cash şi preţul futures tind spre aceeaşi valoare în luna de livrare. Această tendinţă de egalizare este determinată de acţiunea celor care fac arbitraj între piaţa cash şi piaţa futures. Un operator care consideră că spread-ul este prea mare şi că în curînd acesta se va reduce la 0. Ca atare. poate cîştiga. ar fi obţinut o redresare în momentul E. cum s-a arătat.5.15 cenţi/pund (31260$/contract). Dar operaţiunile futures se realizează. Operaţiunile de spreading (sau spread-ul) constau în luarea la bursă a două poziţii opuse pe pieţele futures. riscul mai redus asociat cu schimbarea spreadului. pe bază de conturi în marjă deschise de către clienţi la broker.15 cenţi/p (40000x0. dar dacă menţine poziţia în continuare.6 grame). un operator care cumpără pentru scadenţa t 1 (poziţie long).15-77.3 Contractul iulie LONG Contractul august SHORT ($/pound) ($/pound) 40 . în contul în marjă se colectează toate profiturile şi pierderile zilnice.15) sau 400$/contract. Dacă însemnăm toate modificările în perioada (T0.7715$=30860$/ contract).Tn) (durata de viaţă a contractului).5 cenţi/p sau 200$/contract. în contul în marjă se înregistrează modificările în valoarea contractului ca urmare a marcării acestuia la piaţă. unitatea de tranzacţie fiind de 40000 punzi (1 pund = aproximativ 453. face concomitent o vînzare pentru scadenţa t2 (poziţie short). În mai cotaţia pentru contractul iunie este de 77. Iată un exemplu referitor la contractul pe vite vii (engl. ci în B). el vizează diferenţa dintre cele două preţuri futures care reprezintă şi ea o "bază" (spread). live cattle contract) de la Chicago Mercantile Exchange.potrivit pentru închiderea poziţiei lor în bursă. Ca urmare. în timp ce cotaţia pentru contractul august este de 78. în schimb. poate să ajungă să lichideze în C (deci în pierdere). Ca şi în cazul hedging-ului. iar cotaţia în cenţi/pund (pound). dacă ar mai fi aşteptat pe poziţia deschisă. În fiecare zi. el reduce sau elimină riscul asociat cu mişcarea cursurilor. de exemplu. spread-ul este de 1 cent/p (78. Cel care are curajul riscului poate să cîştige mai mult (nu lichidează în A. precum şi mărimea însumată a acestora în intervalul dintre deschiderea poziţiei şi lichidarea contractului.

005 0. dacă pentru o anumită marfă preţul cash ar fi mai mic decît preţul futures în perioada dinaintea expirării contractului futures. Contractul de bursă este reglementat 41 . dar oferta suplimentară pe piaţa futures ar duce la scăderea preţului la aceste contracte.0025 0.7815 Profit 0.0 0. IV. în urma căreia. în timp ce cererea de marfă fizică ar determina creşterea preţurilor cash. Invers. care datorită modalităţilor ieşite din tiparele obişnuite ce o afectează.0025 Profit total = 0. arbitrajiştii ar cumpăra futures (sporesc cererea).005 Profit total = 0.7765 0.0025 x 40000 + 0.1.7715 0. ceea ce ar elimina dezechilibrul creat între cele două pieţe.7765 Profit 0.7815 Preţ ulterior 0.005 $/pound x 40000 punzi = 200$ 2.0025 x 40000 = 200$ Astfel.0 Profit total = 0. Aceasta este o variantă a vânzării comerciale pentru livrare viitoare predeterminată în cea mai strictă conformitate cu regulamentul şi uzurile unei burse.7815 Preţ ulterior 0.005 $Pound x 40000 = 200$ 3. cerînd executarea în natură.7790 Profit 0. executînd contractul la scadenţă cu marfa cumpărată cash mai ieftin. arbitrajiştii ar vinde futures.7715 0. îmbracă o formă sui generis – aceea a contractului de bursă. Caractere juridice 1.7740 0. Preţ curent 0. revînzînd cash (pentru a obţine diferenţa de preţ) ar contribui la reducerea preţului mărfii fizice.7715 0. dacă preţul cash pentru a anumită marfă ar fi mai mare decît preţul futures.7815 Preţ ulterior 0. Preţ curent 0. CONTRACTUL DE BURSĂ Caracterele juridice şi elemente specifice ale contractului futures Definirea contractului de bursă Operaţiunea juridică prin care se înfăptuie activitatea bursieră este vânzarea – cumpărarea. Preţ curent 0.7715 0.

Caracterul impersonal se opune personalizării negocierilor în bursă. executarea facându-se prin plata unei diferenţe. Comerţul futures este interzis dacă se face în afara locurilor desemnate şi înregistrate ca burse. cu excepţia (i) părţilor – lucru puţin important pentru că tranzacţiile sunt impersonale. Unificarea şi uniformizarea clauzelor au făcut posibilă tipizarea contractului de bursă. celelalte clauze fiind prestabilite. după cum acestea sunt trecute sau nu printr-o casă de compensaţie. ci sunt acoperite înainte printr-o tranzacţie inversă (engl. 4. 2. Ca vânzător şi cumpărător apar brokerii şi nu clienţii lor. iar principalii răspund numai faţă de brokerii/casele de brokeraj cu care au contract de brokeraj. Contractele de bursă sunt absolut identice în ce priveşte clauzele.Legătura intimă dintre contract şi bursă este realizată prin închierea acestuia în incinta instituţiei cu observarea riguroasă a regulamentului. cantitate. 42 . plată etc. cât şi de membrii casei de compensaţie. la contractele de bursă consideraţia persoanei nu joacă nici un rol la închierea lor. insolvabilitatea părţilor fiind acoperită prin mecanisme specifice. 3. o asemenea afacere completă în ambele sensuri balansează contul operatorului. părţile extreme ale contractului nu ajung să se cunoască niciodată. îndeplinirea contractului este garantată atât de brokeri. Contractul de bursă este lichidabil sau executabil prin plata unei simple diferenţe Marea majoritate a contractelor nu ajung la scadenţă să se execute în natură. Contractul de bursă este uniform Uniformitatea contractelor reglementate se referă la produs – a cărui calitate este strict definită. (ii) lunii de livrare şi (iii) a preţului. tranzacţiile încheindu-se inter vivos între intermediari profesionişti lucrând în contul unor terţi. care este completat de drept cu prevederile regulamentului bursei. Contractul de bursă este impersonal Această trăsătură spune că. dar şi că întotdeauna casa de cliring devine contraparte. Operaţiunile bursiere sunt guvernate de regulamente şi presupun pentru toţi contractanţii obligaţia expresă de a i se conforma. offsetting). cât şi operatorii (prin contractul de brokeraj. al căror nume sunt ţinute a nu le divulga decât în anumite situaţii prevăzute limitativ în regulament. 5. Contractul de bursă este garantat Garantarea bunei executări a tranzacţiei bursiere se face diferit. care conţine o clauză în acest sens). la care au aderat atât membrii (prin cererea de adeziune). spre deosebire de contractele intuitu personae. Negocierea unui contract se concentrează asupra lunii de livrare şi a preţului. paritate de livrare.

În situaţia în care pe lângă bursa nu funcţionează o casă de compensaţie, executarea în natură este garantată de stocurile mari de marfă deţinute de bursă; executarea prin diferenţa este garantata de membrii bursei, care răspund solidar pentru acela dintre ei care nu-şi îndeplineşte obligaţiunile scadente. La bursele cu casă de cliring, executarea tranzacţiilor este garantată de casă, care îndeplineşte contractul în locul părţii în defect. Elemente specifice ale contractului de bursă 1. Termenul viitor sau futures Contractul de bursă fiind o convenţie de a cumpăra ori vinde la termen o marfă în condiţiile stabilite de regulament, executarea obligaţiilor este amânată pentru o dată viitoare; dreptul de proprietate nu se transferă, preţul nu se plăteşte înainte de scadenţă, iar marfa care îi face obiectul poate chiar nici să nu existe în momentul contractării. La bursă se pot face negocieri pentru livrare în viitor până la un an în mod obişnuit sau chiar până la doi ani. Viaţa unui contract este destul de lungă, iar pe măsură ce unul expiră, el este înlocuit cu alt contract pentru aceeaşi lună a anului următor. Nu toate lunile anului sunt active, alegerea lor fiind în funcţie de ciclul sezonier de producţie, concentrarea volumului de afaceri sau tradiţie. Practica fiecărei burse este diferită, aşa cum sunt şi disponibilităţile oferite în cursul anului, ciclurile de producţie, distanţele faţă de pieţe, ciclurile sezoniere de prelucrare, astfel încât fiecare produs are un calendar propriu de comercializare. 2. Închierea de către persoane abilitate Mecanismul complicat de tranzacţionare în bursă, caracterul ei de asociaţie sau de societate, valorile imense comercializate şi altele au făcut – în scopul măririi siguranţei circuitului comercial – ca afacerile să fie negociate în mod impersonal de intermediari profesionişti; aceştia deţin monopolul închierii de contracte de bursă şi încălcarea acestui monopol se pedepseşte diferit în diverse sisteme de drept bursier, putându-se ajunge chiar la sancţiuni penale. Intermediarul de bursă are statutul unui comisionar care lucrează proprio nomine, dar pe socoteala lui dominus negotii şi este, de plin drept, del credere. Pentru a contura mai bine statutul juridic al intermediarilor bursieri, vom arăta, prin prisma dreptului bursier comparat, următoarele : - recurgerea la oficiile lor este obligatorie; - sunt intermediari privilegiaţi, deoarece legea ori statutul bursei limitează numărul lor şi le asigură monopolul tranzacţionării; - sunt del credere, răspunzând de solvabilitatea ordonatorilor, precum şi de executarea contractelor încheiate în bursă;
43

- răspunderea intermediarului este angajată pentru greşală proprie sau a prepuşilor săi până la nivelul contribuţiei la averea socială a bursei în Statele Unite (în principiu) sau cu toate bunurile sale în Franţa; - contrapartea este formal prohibită de legea franceză şi belgiană, dar nu şi de cea americană; - intermediarii de la bursele de stat sunt funcţionari publici, în vreme ce la bursele particulare sunt simpli comercianţi; - brokeri sunt ţinuţi la păstrarea secretului profesional; - remuneraţia lor constă dintr-un comision. 3. Înregistrarea la casa de cliring a contractului de bursă Existenţa burselor cu casă de cliring şi a celor fără casă determină existenţa a două feluri de tranzacţii, respectiv contracte ce trebuie înregistrate la casă şi contracte neînregistrabile. Această disticţie a existat şi în unele sisteme de drept bursier cu burse cu casă de cliring, dar neinstituind obligativitatea înregistrării. Statutele burselor convenţionale prevăd obligativitatea înregistrării la casa de cliring a contractelor încheiate. La finele fiecărei şedinţe de bursă, dar nu mai târziu de următoarea, intermediarii înregistrează tranzacţiile la casa de lichidare, care devine, prin faptul înregistrării, parte la contract, îl garantează şi îi asigură executarea; are loc o segmentare a contractului de bursă prin interpunerea între brokerii contractanţi ai casei de cliring, ceea ce face ca „Fiecare broker, deci, care este lung sau scurt într-un contract futures să aibă legături numai cu casa de cliring după ce şi-a iniţiat poziţia şi nu cu brokerul care de fapt a ţinut cealaltă parte a poziţiei. În realitate, toate obligaţiile de a primi sau livra mărfuri sunt faţă de casa de cliring şi nu faţă de alţi brokeri ori persoane fizice”. Deşi în drept chestiunea dacă înregistrarea la casă este sau nu un element de validitate al contractului de bursă ar putea fi discutată, aducându-se argumente pro şi contra, iar uzanţele sunt şovăitoare în această privinţă, înclinăm spre soluţia afirmativă, bazându-ne şi pe un argument derivat din necesitatea asigurării cât mai depline a securităţii tranzacţiilor comerciale; acest deziderat al dreptului comercial în general este cu atât mai important în dreptul bursier, iar înregistrarea este de natură să aducă o garanţie sigură şi în plus a executării obligaţiilor contractuale, ne mai fiind necesar să se aştepte scadenţa, care ar putea releva insolvabilitatea uneia din părţi. 4. Depunerea de garanţii de bună executare Contractele de bursă se încheie futures; deoarece atunci când termenul se împlineşte, partea contractantă care este în pierdere poate fi în imposibilitate de a-şi satisface creditorul, s-a imaginat un mecanism original de garantare a bunei executări a obligaţiilor.

44

Conceptul nu este invenţie bursieră, ci o aplicare la condiţiile a ceea ce în comerţ se numeşte garanţie de bună executare şi este un depozit neregulat în garantarea îndeplinirii unei obligaţii. La bursele cu casă de decontare, graţie intervenţiei acesteia, operatorii nu au riscul insolvabilităţii cocontractantului; dar pentru ca însă casa să îndeplinească această funcţie de asigurator se cere de la fiecare membru al corporaţiei de cliring o contrbuţie la fondul comun de garanţie. S-a instituit un sistem de garantare multiplă şi succesivă prin depunerea unor acoperiri, depozite sau marje (engl. margin). Comitetele burselor stabilesc cuantumul minim obligatoriu al marjelor pentru conturi comerciale (ale hedgiştilor) şi speculative, însă casele de brokeraj au libertatea să ceară clienţilor marje mai mari. De asemenea, firmele de brokeri depun marje în funcţie de poziţiile clienţilor lor, dar la casa de cliring dacă sunt membri ale acesteia sau la o firmă membră a casei. Marjele clienţilor garantează executarea obligaţiilor asumate de principal faţă de firma comisionară, iar marjele de decontare / regularizare depuse de broker garantează executarea faţă de casa de cliring sau firma membră prin care îşi regularizează tranzacţiile, a contractului dechis în contul principalului. Marjele pe care membrii casei de decontare sunt ţinuţi să le aibă în funcţie de poziţia lor la fiecare produs de bursă asigură îndeplinirea tuturor contractelor futures. Aceste firme cer brokerilor care-şi decontează contractele prin intermediul lor, să verse o marjă sau depozit iniţial / de deschidere ori de câte ori deschid o poziţie şi, pe parcursul vieţii contractului, marje suplimentare / variabile / de menţinere pentru a acoperi oscilaţiile nefavorabile ale cotaţiilor pentru poziţia nelichidă a părţii. Nedepunerea depozitului iniţial, precum şi nevărsarea marjelor variabile la prima cerere şi până cel târziu, de obicei, prima bursă urmând cererii, sunt, fără punere în întârziere, sever sancţionate : neînregistrarea afacerii la casă în primul caz, executarea în bursă ca formă rapidă şi originală de executare silită în cel de al doilea. Corporaţia casei de cliring cere menbrilor ei marje fie pentru soldul poziţiei lor (contracte de vânzare minus contracte de cumpărare), care poziţie netă este lungă sau scurtă, fie atât pentru poziţii lungi, cât şi scurte. Depozitele de deschideresunt în mod obişnuit egale pentru toţi membrii casei, însă direcţiunea are puterea să devieze de la nivelul normal atunci când apar riscuri deosebite. În fiecare seară după o şedinţă de bursă, casa de lichidare dă fiecărui membru un decont de marjă. Dacă poziţia netă a acestuia creşte, marje suplimentare trebuie depuse înainte de următoarea bursă; dacă soldul scade, surplusul depozitului poate fi returnat membrului. Când piaţa este extrem de volatilă şi se mişcă împotriva poziţiei unui membru al casei, asociaţia de cliring îi poate cere oricând în cursul unei şedinţe să depună, în timp de o oră de obicei, marje pentru variaţiune.

45

marjele clienţilor apără pe comisionarii del credere de plin drept de insolvabilitatea ordonatorilor. Respectarea regulamentului şi a uzanţelor bursiere Această condiţie este. de esenţa contractului reglementat şi nu de natura lui. Riscul de preţ. componentă a riscului pieţei – risc conjunctural -.La bursele de stat. 5. apare ca urmare a variaţiilor preţurilor produselor agricole. astfel încât închierea unei afaceri cu neobservarea unei reguli imperative poate atrage nulitatea actului. cu titlu de exemplu. orice operaţiune în care comisionarul agreat este contrapartist este nulă. PREŢUL ŞI RISCUL DE PREŢ PE PIEŢELE BURSIERE De-a lungul timpului preţurile produselor agricole s-au caracterizat printr-o natură volatilă şi de multe ori imprevizibilă. ca ciclurile naturale din ce în ce mai schimbătoare. iar marjele vărsate de comisionari la casa de lichidare o asigură pe aceasta din urmă că obligaţia asumată de comisionar va fi îndeplinită întocmai la scadenţă. Stricta formalizare a contractului bursier este menită să asigure un acces egal la modalităţi de tranzacţionare în condiţii de concurenţă şi este făcută în concordanţă cu prevederile regulamentare. Cererea şi oferta de mărfuri agricole. implicarea crescândă a guvernelor în politicile agricole şi în comerţul mondial. inflaţia. nevoia sporită de capital ca şi deprecierile valutare au accentuat importanţa unei abordări manageriale a riscului de preţ. încorporate de drept în contract. conform dreptului bursier francez. după părerea noastră. este în dese situaţii nebalansată şi istoria arată că adesea am asistat la adevarate “şocuri” ale preţurilor. V. şi se 46 . cerinţele unui standard de viaţă mai ridicat. Factori naturali sau creaţi de om. urmare a factorilor specifici.

Riscurile care sporesc în loc să se anuleze când volumul angajamentelor creşte sunt de natură speculativă. ele fiind de fapt preţurile spot anticipate. nici în funcţia companiilor de asigurare să şi le asume. ca urmare a unei secete îndelungate. Spre exemplu. Ele s-au dezvoltat pentru ca operatorii pe o piaţă fizică . exportatori.manifestă printr-o neconcordanţă în timp a valorii unei afaceri. preţurile reflectă nivelul cererii şi al ofertei pentru marfa respectivă. Nu este nici în obiectul.1. protecţia neputind fi furnizată de organismele de asigurare. a unui incendiu sau inundaţii. organisme de stocare. Aceasta explică de ce riscul de preţ nu e transformat într-un cost pe calea unei asigurări obişnuite. cu alte cuvinte. un operator transformă riscurile sale într-un cost iar compania de asigurare şi le diminuează pe ale sale printr-o creştere a angajamentelor luate. Căutarea unei protecţii contra acestor riscuri de preţ explică naşterea tranzacţiilor la termen. 5. Asigurând asemenea eventualităţi ea îşi sporeşte propriul risc. importatori) nu pot să se protejeze contra variaţiilor de preţ apelând la societăţile de asigurări. Ele nu preiau decât riscuri comerciale nonspeculative. Pieţele futures. Preţurile futures Pe o piaţă la termen. atât în prezent cât şi în viitor. De ce o fermă. Astfel de facilităţi nu pot exista când e nevoie de protecţie contra unor creşteri sau scăderi a preţurilor căci nu exista o independenţa a riscurilor. utilizatori. nu poate recurge la serviciile unei companii de asigurări pentru a se proteja împotriva riscului de preţ? O companie de asigurări asigură riscurile cu condiţia ca acestea să fie independente unele de altele şi ca asiguraţii să fie numeroşi pentru a permite funcţionarea legii numerelor mari.cash – (producători. spre exemplu. în speţă speculatorii. Acestea asigură protecţia operatorilor care nu doresc să-şi asume riscul de preţ prin transferarea acestuia unor altor participanţi de pe piaţă. 47 . fiecare contract futures având propriul preţ. Ca atare. s-a recurs la formula acoperirii unor asemenea riscuri prin utilizarea pieţelor la termen. riscurile pierderii sau diminuarii unei recolte. ceea ce duce la posibilitatea apariţiei unor pierderi. pot fi asigurate căci sunt transformabile într-o pierdere medie probabilă calculabilă a priori. identifică preţurile de echilibru curente (cash) cât şi cele ce vor exista la anumite momente în viitor. Asigurându-se.

Dacă.cererea externă. în aceeaşi zi preţul cash CIF al boabelor de soia de o calitate superioară. . În această situaţie. 2 yellow este de 6. De exemplu.57 $/bushel.cererea şi oferta de produse substituibile. de exemplu. se vorbeşte despre o situaţie de contango (report). între preţul cash şi preţul futures există. .costurile de transport.stocurile rămase din anul anterior. funcţie de factorii specifici. (de exemplu nr. atunci baza pentru boabe de soia la contractul futures este de (6.problemele de transport. diferenţe. tranzactionându-se cu un discount. Pe piaţa futures de mărfuri agricole. . carrying charges).Deoarece. baza este cotată ca o primă al preţului futures faţă de preţul cash. .producţia mondială.1.1 ilustrează cum relaţia 48 . 5. de regulă. preţul futures face o primă faţă de cel cash. Daca îi este inferior. Aceste diferenţe sunt cunoscute sub denumirea de bază (engl. . . preţul futures este. mai mare dacât cel spot (deci o bază negativă).costurile asigurării. 7 over) pentru un preţ cash echivalent cu 6.30 $. 1).termenul de expirare a contractului futures. cost-of -carry.20 – 6. marfa la termen.fluctuaţiile sezoniere de preţ. datorită aşa-numitului cost-de-stocare (engl. Deoarece locaţia.politicile agricole.50 $/bushel. care influenţează pieţele la vedere şi la termen.50) $ = – 0. 30 under). Figura 5.perspectivele privind producţia anului curent. avem de-a face cu o situaţie de backwardation (deport).facilitaţile de stocare.30 $ sub nivelul preţului futures mai. costul de transport şi calitatea mărfii fizice se modifică. Această situaţie este denumită “30 sub” (engl. . însemnând că preţul cash este cu 0. .costurile stocării. la New Orleans. . ele au preţuri diferite. . Mărimea bazei poate fi influenţată de: . .1. Deci diferenţa dintre cele două preţuri (cash şi futures) poate fi negativă în primul caz şi pozitivă în cel de-al doilea caz. pe 10 februarie preţul cash FOB Chicago al boabelor de soia nr. baza se schimbă. Determinarea bazei Dacă preţul futures este superior celui spot. de cele mai multe ori. ar putea fi de 7 peste preţul futures mai (engl.20 $/bushel iar preţul futures mai este de 6. basis). .

reflectă costuri suplimentare.futures la diferite locaţii Diferenţele în bază datorate locaţiei. deşi reprezintă aceeaşi calitate a locaţiei. vremea nefavorabilă care poate afecta marfa în timpul transportului.1: Relatia cash . Locaţia B Locaţia A Calitatea mărfii cash + Calitatea mărfii cash Futures ++ cash Preţ (dola ri) Timp cash Preţ (dola ri) Timp Futures Fig. Un preţ futures reflectă aşadar. condiţii diverse pot cauza o insuficienţă a ofertei într-o anumită regiune. deoarece.cash – futures diferă în raport cu locaţia şi calitatea. cost of carry. baza se va ajusta corespunzător. De exemplu. reflectă costurile de transport al mărfii fizice de la o piaţă locală la punctele de livrare desemnate. Fiecare piaţă locală are un set specific de fundamente ale relaţiei cerere – ofertă care o diferenţiază de alte zone. Diferenţele în bază pot de asemenea reflecta diferenţele între tipurile de preţ cash luate în calcul. carrying changes). Dacă aceste fundamente se modifică. pot influenţa componentele bazei. Această situaţie ar putea determina o evoluţie anormală a relaţiei dintre preţul cash şi preţul futures datorită dezechilibrului local între cerere şi ofertă. De exemplu. 49 . un preţ CIF cash va face primă în raport cu preţul FOB. Disponibilitatea facilităţilor de transport. greve etc. faţă de acesta din urmă. între momentul încheierii contractului futures şi cel al livrării. asa numitul cost cu marfa fizică (engl. şi diferenţa dintre cerere şi ofertă între piaţa locală şi punctele de livrare pentru contractul futures. La o anumită locaţie preţurile futures fac primă în raport cu preţurile cash. Cele două preţuri. vor avea baze diferite. în timp ce oferta într-o altă regiune este suficient de mare pentru a satisface cererea. iar la o altă locaţie preţurile futures înregistrează discont faţă de cele cash. pentru aceeaşi locaţie. 5.

de administrare etc.T reprezintă costurile aferente păstrării unei unităţi de marfă pe perioada dintre t şi T.T ⋅ (T-t)/365 + Gt. în cazul cerealelor. La acestea se adaugă o primă sau se deduce un discont ce reflectă varietatea condiţiilor de piaţă. componenta cost of cary a preţului futures la canola.curăţare/spălare: 4. Rt.15$ per tonă Total: 40.00 $ per tonă. dobânzile şi costul manipulării.25 $ per tonă . Piaţă normală vs. 5.50 $ per tonă .T este rata anuală a dobânzii aferentă unui credit lipsit de risc. costul depozitării sau stocarii marfii. cotat la Winnipeg Commodity Exchange. acest cost are în vedere cheltuielile ce includ în primul rând. spre exemplificare. Aceasta include următoarele: . respectiv posibilitatea ca preţul să crească sau să scadă.T unde CPt este preţul cash la momentul t. pentru perioada T-t. preţurile cash la punctele de livrare vor rămâne sub nivelul preţurilor futures.80 $ per tonă . Astfel. pe o piaţă normală preţurile futures se pot determina pe baza preţuriLor cash.transport: 10. Dăm. sub numele de contango sau report.prima 6.00 $ per tonă .2. costul-de-stocare poate fi format din cheltuieli de cântărire.depozitare/dobânzi: 7.00 $ per tonă Aşadar.manipulare: 9. O relaţie cash – futures normală este asociată cu o ofertă adecvată relativ la cererea curentă şi viitoare.cântărire/inspectare: 0. de spălare şi de curăţare. să presupunem că în Wall Street Journal sunt publicate următoarele preţuri cash şi futures pentru porumbul galben nr. . De exemplu. iar Gt.1. de stabilire a calităţii. aşa cum am mai spus. asigurarea acesteia.administrare: 2. Aceasta situaţie fiind cunoscută. Piaţă inversată În condiţii normale.30 $ per tonă . 2 tranzacţionat la Chicago: 50 .T = CPt + CPt ⋅ Rt. relaţia de calcul fiind în acest caz: FPt.Dacă marfa poate fi depozitată. ce este cu atât mai importantă cu cât data de expirare este mai îndepărtată (o anumită "valoare-timp" a contractului).

se consideră că rata dobânzii este 15% iar cheltuielile cu depozitarea şi asigurarea sunt de 210 $/contract. depozitare. Dacă. pentru o perioadă de 30 zile. în acelaşi an de recoltare. de 0.71 ¼ 2.60 Feb Martie Mai Sept.90 2. 51 .96 Baza (cenţi/bushel) 8 19 ½ 28 ¾ 32 ¾ 3.71 ¼ 2.63 ¼ 2.07 $/bushel  210 $ 15 % x 2. Baza variază în raport cu fluctuaţiile costului componentelor: dobânzi.63 $/bushel. Iulie 2.65 2.95 2.1: Situaţia preţurilor pe o piaţă normală Contract Cash Futures Martie Mai Iulie Septembrie Dolari/bushel 2.Tabelul 5.70 2. spre exemplu.82 ¾ 2.80 2.75 2. carrying charges) mai mari.63 $/bu =  5 000 bu + 12 luni     .92 2. pentru că perioada de depozitare mai îndelungată necesită cheltuieli cu marfa (engl. atunci cheltuielile cu marfa (porumbul) al cărei preţ este 2. asigurare.63 ¼ 2. manipulare.92 2.85 2. vor fi.82 ¾ 2.2 ilustrează faptul că baza (cash – futures) este mai mare pentru contractele cu livrare mai depărtată în timp.2: Relaţia preţ cash – futures pe o piaţă normală Figura 5. 5.00 2. şi valoarea însăşi a mărfii. preţul fiecărui contract futures reflectând un anumit procent din costul total al deplasării produsului până la punctul final de livrare.96 Fig.

ar fi fost 0. Profitul realizat ar consta în diferenţa dintre preţul futures şi preţul cash însumat cu cc. respectiv: . Unele contracte. Baza în acest caz are relevanţă doar ca diferenţă între preţul spot în luna de livrare şi preţul cash al mărfii fizice. 4 x 0.06 ) $/bu 5 000 bu 12 luni x30 zile 52 . Diferenţa dintre preţul cash şi preţul futures iulie. Astfel. fapt ce poate încuraja construcţiile de facilităţi de stocare. Oferta mai mare de marfă cash în comparaţie cu contracte futures ar duce la mărirea bazei. cc). atunci ar fi profitabil pentru un operator să cumpere produsul cash. mai puţin deci decât întregul cost de 0. Dacă preţul futures ar depăşi preţul cash + cc (pentru mărfurile livrabile.07 $/bu + 210 $ 15 % x 2. ar vinde futures pentru că ar fi mai economic să cumpere marfa cash cu preţ mai mic şi să plătească cc.Dacă porumbul ar fi fost cumpărat pe 11 februarie şi depozitat până pe 1 iulie. la 11 februarie.34 $/bu (calculat pentru 4 luni şi 19 zile. Invers. plătind un preţ peste cc. dacă baza se reduce până la un punct în care se dovedeşte economică preluarea mărfii cumpărate futures.34 $/bu. De asemenea. prima zi de livrare pentru contractul iulie. decât să-şi păstreze poziţia de cumpărare (pozitia long). în locul cumpărării şi deţinerii mai costisitoare a produsului cash. un element de referinţă în ceea ce priveşte acţiunea sa pe piaţă.28 + 0. pentru a-l oferi pe piaţă mai târziu. ca vitele şi porcii vii. Apoi. creşterea vânzărilor de futures (pozitii short) ar duce la scăderea preţului futures. cc). atunci costul cu marfa (carrying charges) până în momentul livrării acesteia (1 iulie) conform contractului futures. S-ar dovedi atunci mai economică vânzarea cash în locul menţinerii poziţiilor futures short. să suporte cc. nu comportă asemenea cheltuieli cu marfa (carrying charges. a fost de 0. În cazul acestor mărfuri variatia bazei poate fi uneori excesivă căci determinanţii dominanţi ai bazei îi constituie anticipările în privinţa cererii şi ofertei viitoare pentru fiecare contract.63 $/bu x19 + = ( 0. să vândă simultan contracte futures pe marfa respectivă şi să procedeze la livrarea acesteia. întrunind specificaţiile contractuale). pentru un operator. cu atât un producător este mai tentat să-şi depoziteze marfa. iar cumpărările crescânde ale mărfii cash ar determina creşterea preţului cash. cum ar fi contractele futures pentru mărfuri nedepozitabile. operatorii.28 ¾ $/bushel. cu cât preţul futures este mai mare. preţurile futures nu pot depăşi preţurile cash cu o valoare mai mare decât cea a cheltuielilor cu marfa (carrying charges. astfel încât relaţia cash – futures s-ar diminua şi diferenţa dintre preţuri s-ar micşora până când acest profit nu ar mai putea fi obţinut. cererea mai mare pentru futures în raport cu cash tinde să mărească baza. dar acest profit nu ar putea fi obţinut multă vreme: pe măsură ce acest potenţial de profit ar deveni din ce în ce mai evident. Baza reprezintă. care deţin deja poziţii futures long.

inverted market). Ca atare. preţurile contractelor futures cu cel mai apropiat termen de expirare sunt mai mari decât preţurile futures pentru lunile ulterioare.31 $ Iulie August 6.40 $ Martie 6. lipsa unei mărfi de pe piaţă (deficit de oferta) poate da naştere la ceea ce se numeşte „piaţa răsturnată”. De semnalat.26 $ 6. Noiem. nici diferenţa dintre preţurile contractelor futures care expiră mai devreme şi cele care expiră mai târziu. Martie Mai Iulie August Figura 5.58 $ Noiembrie 6.3: Relaţia preţ cash – futures pe o piaţă “răsturnată” Pe o astfel de piaţă nu se poate determina prima pe care preţul cash o va menţine peste cel futures. faptul că există situaţii (în special la mărfurile agricole cu producţie sezonieră) în care situaţia de piaţă inversată poate apărea ca normală: 53 . preţurile cash depăşind preţurile futures (fac primă faţă de preţurile futures) Pe o astfel de piaţă.Situaţia de backwardation (deport) apare atunci când oferta de marfuri se reduce şi/sau cererea pentru livrări imediate devine excesivă în raport cu oferta.19 $ Tabelul 5. Piaţa răsturnată (lunile viitoare de scadenţă au un preţ mai mic decât al celei imediat precedente) Septembrie 6. Ian.47 $ Ianuarie 6. anormală sau „piaţă inversată” (engl.37 $ Mai 6.2: Situaţia preţurilor pe o piaţă inversată Preţ Sept.

În acest fel.spre exemplu. Operaţiunile de hedging se deosebesc de operaţiunile speculative. procesatorilor. scade foarte mult volumul tranzacţiilor futures – datorită unei imobilităţi prelungite a pieţei spot. VI. al căror scop este de a oferi producătorilor. modificări ce pot interveni între momentul încheierii contractului comercial şi momentul executării acestuia. scopul operatorului este “protejarea” preţului din contractul comercial. piaţa futures este blocată din cauza limitelor de preţ impuse de Casa de Clearing situaţia se datorează de obicei unor variaţii bruşte ale preţurilor pe piaţa fizică. indiferent de modificările preţurilor. piaţa futures devine excesiv de speculativă motiv pentru care cotaţia futures nu mai reprezintă în totalitate rezultatul cererii şi ofertei. OPERAŢIUNILE DE ACOPERIRE (HEDGING) PE PIAŢA BURSIERĂ 1. dar opusă în raport cu o poziţie cash (pe marfă fizică) existentă sau anticipată în momentul încheierii contractului bursier. consumatorilor o protecţie împotriva pierderilor ce pot proveni din cauza fluctuaţiilor preţurilor. a cărui menire este tocmai să îşi asume un risc în speranţa obţinerii unui profit din evoluţia favorabilă (din punctul lui de vedere) a preţului. La hedging-ul cu marfă agricolă. Aspecte teoretice Operaţiunile de acoperire sau de hedging sunt tranzacţii la termen. riscul evoluţiei nefavorabile a preţului pentru hedger este transferat către un terţ. hedging-ul constă în luarea la bursă a unei poziţii futures aproximativ egală. în principiu speculatorul. ceea ce urmăreşte operatorul este asigurarea. În cazul operaţiunilor de acoperire. prin mecanismul pieţei la termen. a echilibrului contractual într-o operaţiune realizată în afara bursei. Operaţiunea de acoperire îmbină aşadar un contract 54 . deci operaţiunea din bursă este acoperită cu marfă. piaţa spot prezintă variaţii considerate ca nefiind datorate unui raport natural cerere – ofertă. în luna mai cotaţia futures pentru grâu cu scadenţa iulie (luna recoltării) poate fi mai mică decât cotaţia spot. deoarece în cazul hedging-ului poziţia luată la bursă este complementară unei poziţii deţinute pe piaţa fizică. În esenţă. astfel încât să poată fi menţinută marja de profit la acest contract. comercianţilor.

cu marfă. Gradul de expunere la riscul de preţ care poate fi minimizat depinde de gradul de corelaţie dintre variaţiile preţurilor cash şi variaţiile preţurilor futures. În acest caz. producătorul de cereale va obţine în final preţul pe care l-a dorit la însămânţare. când vinde efectiv cerealele. paralel unul cu celălalt. preţurile tind să evolueze în aceeaşi direcţie. Prin calcularea diferenţei dintre preţul contractului futures cu scadenţa mai apropiată şi a celui cu scadenţa mai îndepărtată. Preţul mai scăzut pe care îl primeşte fermierul pe piaţa spot. în momentul când contractele futures (care au fost vândute în momentul însămânţării) vor fi cumpărate la un preţ mai mic. iniţierea unei operaţiuni de acoperire (un hedging de vânzare sau short). dar nu neapărat cu aceeaşi magnitudine. Dacă preţurile de pe piaţa cash scad datorită ofertei mărite din perioada de recoltare. Acoperirea riscului de preţ prin operaţiuni futures este posibilă datorită similarităţii şi eventualei convergenţe între preţurile cash şi cele futures. care va vinde marfa la recoltare. procesatorii îşi protejează preţul unor viitoare achiziţii prin cumpărarea de contracte futures. pentru a fi vândută mai tarziu. poate face o vânzare la bursă. această operaţiune permiţând hedger-ului 55 . dacă preţurile de pe piaţa cash scad. va fi contrabalansat sau compensat. vor scade şi preţurile futures. Întrucât ambele pieţe sunt influenţate de schimbări ale aceloraşi factori generali ai pieţei. care este tipic bursier. respectiv venitul suplimentar obţinut în urma stocării mărfii în prezent şi a vânzării ei ulterioare. chiar după ce a făcut însîmânţările). cu un câştig aproximativ egal. Piaţa futures poate fi folosită de asemenea. Cum poate un fermier. pentru a obţine un venit din stocarea unei anumite mărfi. operaţiune făcută de cele mai multe ori în afara bursei. Această vânzare prin intermediul bursei reprezintă de fapt. pierderile neexistând sau fiind neânsemnate. doreşte să aibe asigurat un preţ pentru marfa sa. rezultatul va fi următorul. un deţinător de marfă poate vedea ce îi rezervă oportunităţile pieţei. producător de cereale să folosească piaţa la termen pentru a se proteja faţă de fluctuaţiile nedorite de preţ? Să presupunem ca fermierul. Procesatorii de materii prime agricole (întreprinderi de morărit şi panificaţie şi alţi operatori din industria alimentară) folosesc ca instrument de protecţie împotriva riscului de preţ hedging-ul de cumpărare. cu un contract futures. ca o anticipare a viitoarei poziţii de pe piaţa reală-spot. cu mult timp înainte de a avea marfa (spre exemplu. Deoarece preţurile futures şi cele cash evoluează în general. Deoarece preţurile cash şi futures tind să se mişte împreună şi în acelasi sens (să crească sau să scadă). Astfel.

dacă un operator cumpără pe piaţa fizică în momentul (t). 56 . Protecţia este perfectă dacă ( P(t) -P(t+n) ) + ( T(t+n) . operatorul realizează o operaţiune de acoperire vânzând contracte futures pe piaţa la termen. long hedge). Spre exemplu.(dupa cum vom vedea).1. Dacă preţurile pe cele două pieţe. Perioada (t) Preţurile pe piaţa la vedere P(t) Perioada (t+n) Preţurile pe piaţa la vedere P(t+n) Preţurile piaţa termen T(t) pe la Cumpără Vinde Preţurile piaţa termen T(t+n) pe la Tabelul 6. short hedge) şi cel de cumpărare sau “lung” (buying hedge. de valoare aproximativ egală cu cea de pe piaţa fizică existentă sau anticipată în momentul încheierii contractului bursier la preţul T(t).T(t+n). el trebuie să-şi conserve preţul împotriva variaţiilor nedorite ale acestuia (în acest caz. Hedging-ul de vânzare este realizat de către un operator care la un moment dat. În (t+n) el vinde la preţul P(t+n) marfa deţinuta între perioada (t) şi (t+n) şi lichidează imediat poziţia sa la termen recumpărând la preţul T(t+n) un contract identic cu cel care a fost vândut în (t).P(n) ) este anulată de pierderea (câştigul) de pe piaţa la termen ( T(t) . în acelaşi timp sau ulterior. Câştigul (pierderea) pe piaţa la vedere ( P(t+n) . Tipurile de Hedging Există două tipuri principale de operaţiuni hedging: cel de vânzare sau “scurt” (selling hedge. la preţul P(t). împotriva scăderii preţurilor). 6.1. la vedere şi la termen au evoluţii paralele.T(t) ) = 0. vinde un număr echivalent de contracte futures. să-şi stabilizeze sau chiar să-şi mărească profiturile. un volum X de marfă. deţine în stoc sau cumpără marfă (proprietarul de silozuri) sau preconizează să producă o cantitate de marfă fizică (fermierul) şi.1: Hedgingul de vânzare Pentru evitarea riscului de preţ. Obiectivul hedger-ului în acest caz este de a-şi proteja valoarea mărfii din stoc sau a producţiei viitoare împotriva unei scăderi a preţului pe piaţă. câştigul (pierderea) pe piaţa la termen anulează pierderea (câştigul) de pe piaţa la vedere.

80)$ x 10. diminuarea valorii mărfii fizice a operatorului este parţial compensată de câştigul din contractul futures. el ar trebui să vândă după recoltare la un preţ de 3. câştigând (400 – 380) cenţi x 5. Într-un hedging de vânzare operatorul estimează că preţul va scădea şi astfel va câştiga din contractul futures.80 $/bu (cost) + 0.000 bu = 2. care a estimat – contrar supoziţiei celui care a făcut acoperirea – că piaţa va creşte. În condiţiile în care grâul Iulie cotează la bursă în mai 400 cenţi/bu. grâu Iulie Lichidează poziţia short în bursă la 380 cenţi/bu. Preţul cash a ajuns la 3.000 bu = 2 000 $ Piaţa futures Vinde două contracte Iulie la 400 cenţi/bu. atunci fermierul ia în considerare posibilitatea adoptării unei poziţii futures short. Preţul său de vânzare la recoltare trebuie să fie de 4. Piaţa de marfă fizică (cash) Mai Producătorul estimează că recolta sa va fi de 10. acest profit este transferat speculatorului. preţul cash este de 380 cenţi/bu. Exemplu: Să presupunem că un fermier care estimează să recolteze 10.000 busheli de grâu vrea să primească un preţ care să-i acopere costurile şi să-i asigure un profit rezonabil.00 $/bu. Dacă în perioada mai – iulie piaţa grâului scade şi. asumându-şi însă riscul scăderii acesteia). producătorul respectiv va vinde futures Iulie două contracte de grâu la CBOT (2 x 5 000 bu = 10. el îşi va compensa pierderea de la marfa fizică din câştigul obţinut la bursă. când în raport cu o poziţie cash la marfa fizică este luată o poziţie futures short şi preţul pe piaţă se reduce. rămânând cu o pierdere de: (4.000 $ Tabelul 6.00 $/bu.000 bu. În schimb. cotează la bursă la un preţ atractiv.Asadar. profitul pe care l-ar obţine la marfa fizică în cazul unei creşteri a preţului este anulat de pierderea suferită la contractul futures (de fapt. Potrivit calculelor sale.20 $/bu (profit) = 4. Producătorul vinde recolta pe bază de contract spot.000 bu). Dacă un contract futures cu lichidare la aproximativ aceeaşi dată cu cea la care fermierul recoltează grâul. atunci când producătorul dispune de grâu pentru vânzare. Pierderea de la marfa cash se compensează astfel cu câştigul înregistrat la bursă.00–3.80 $/bu. pentru a-şi acoperi costurile şi a obţine un profit rezonabil.2: Exemplu de hedging de vânzare 57 .

creşterea de 10 $ a costului exportatorului este compensată de câştigul de 10 $ din poziţia futures. dar pierderea de la bursă. deşi până la livrarea mărfii fizice piaţa a ajuns la 3. de exemplu. el se va putea proteja faţă de riscul de preţ prin cumpărarea de contracte la termen. la tranzacţiile pe contracte futures soia. Într-adevăr. iar preţul futures Iulie a crescut cu 10 $/cwt9. rezultatul final al operaţiunii este “fixarea” preţului de vânzare a grâului după recoltare încă din momentul efectuării hedging-ului (luna mai) pentru luna recoltării (iulie). 1 lb (pound) = 453. întrucât la preţul din contractul cash (3. 9 58 . producătorul vinde de fapt la 4.20 $/bu.3: Hedging de cumpărare De exemplu. cu livrare peste 3 luni la un preţ prestabilit.P(t+n) + ( T(t+n) . În practica bursieră.80 $/bu.20 $/bu peste preţul său normal. dar nu va cumpăra uleiul decât cu puţin timp înainte să-l livreze. dacă un operator vinde marfă cu clauza livrării ulterioare a acesteia.T(t) ) = 0. Dacă exportatorul doreşte să se protejeze împotriva riscului unei creşteri a preţului. preţul cash a crescut cu 10 $/cwt. crestere care ar reduce marja sa de profit. un exportator de ulei de soia primeşte în aprilie o comandă pentru 180. Protecţia este perfectă dacă ( ( P(t) . i-ar fi anulat acest profit suplimentar la marfa fizică. 1 cwt (hundredweight) = 100 lb.000 lb. atunci el cumpără 3 contracte futures Iulie pe ulei de soia.00 $/bu. exportatorul ar fi suportat un cost cu 10 $/cwt mai mare.592 g. producătorul ar fi putut vinde cu 0. Dacă 3 luni mai târziu (sau atunci când exportatorul trebuie să cumpere uleiul pentru a-şi îndeplini obligaţia contractuală de livrare).000 lb. Perioada t Preţul pe piaţa fizică Cumpără Vinde P(t) Perioada t+n Preţul pe piaţa la termen T(t) Preţul pe piaţa fizică P(t+n) Preţul pe piaţa la termen T(t+n) Tabelul 6. la 4. producătorul şi-a prezervat profitul normal dar fără să poată beneficia de conjunctura mai favorabilă la marfa fizică. Hedging de cumpărare (long hedging) presupune cumpărarea la un moment dat de contracte futures (poziţia long la bursă) în scopul acoperirii riscului de creştere a preţului la o marfă fizică pe care operatorul intenţionează să o achiziţioneze la o dată ulterioară. Prin operaţiunea de hedging. 10 $ pentru 100 lb se notează 10$/cwt. Folosind notaţiile din cazul hedgingului de vânzare. Exportatorul fixează preţul pentru această comandă la nivelul preţului cash al uleiului de soia în ziua încheierii contractului. de 0. Dacă nu ar fi apelat la hedging.20 $/bu (420 – 400).80 $/bu) se adaugă profitul de la poziţia short (400-380 cenţi/bu). În cazul în care piaţa cash ar fi crescut.După cum rezultă din exemplu. echivalente cu 180.

un fabricant de ciocolată care îşi propune să se protejeze împotriva creşterii costurilor la cacao va studia pieţele principale (New York şi Londra) pentru a vedea dacă există vre-o diferenţă între ele. atunci câştigul realizat din poziţia cash va fi compensat (anulat) de pierderea suferită la poziţia futures care este opusă celei cash. principalul obiectiv urmărit de operator este acoperire şi protejarea unei marje de profit împotriva unei schimbări nefavorabile a preţului. va reuşi acest lucru ca urmare a variaţiei favorabile a bazei. Pe lângă hedgigul „pur”. Din aceasta cauză. Hedging-ul selectiv este încheiat şi menţinut pe baza aşteptărilor privind direcţiile de mişcare ale preţurilor cash şi futures. Totuşi. 2. cât şi la cel de cumpărare. spre deosebire de hedgerul pur. până la data livrării. Un hedger selectiv va studia bine pieţele futures caracteristice. atunci oportunitatea reducerii costului şi măririi câştigului ar fi fost anulată de pierderea din tranzacţia futures. Hedging-ul long a permis exportatorului să fixeze costul fără să folosească o sumă mare de bani. atunci un capital considerabil ar fi fost mobilizat cu depozitarea şi asigurarea mărfii. operatorii care efectuează astfel de operaţiuni sunt mult mai toleranţi faţă de risc. Atât la hedging-ul de vânzare. De obicei. hedgerul selectiv nu va acorda o importanţă atât de mare lunii de livrare stipulată în contractul futures. 59 . păstrând marfa până în mai. pe pieţele futures se efectueaza şi operaţiuni de hedging selectiv. Spre exemplu. dacă sesizează faptul că în martie nu-şi va acoperii costurile în timp ce.2. în cele mai multe cazuri ei neefectuând operaţiuni de hedging în mod curent. dacă preţul evoluează în favoarea hedger-ului. dacă observă o distorsionare excesivă a preţurilor el va putea chiar să schimbe luna de livrare a contractului încheiat sau să transfere operaţiunea de acoperire o altă bursă de mărfuri care i-ar putea garanta un câştig mai mare (datorită evoluţiei favorabile a bazei pe piaţa futures respectivă). Hedgingul „pur” şi hedgingul selectiv Operaţiunile de hedging prezentate sunt operaţiuni simple de hedging. un operator care doreşte să-şi acopere costurile păstrării mărfii prin hedging îşi va schimba poziţia short adoptată pentru luna martie într-o poziţie short pentru luna mai. De exemplu. cei care le efectueaza putând fi consideraţi hedgeri „puri” deoarece încearcă să acopere cât mai mult posibil riscul derivat din fluctuaţiile preţurilor.Dacă uleiul ar fi fost cumpărat şi depozitat la data încheierii contractului de export.1. care va efectua operaţiunea de hedging pe o piaţă cât mai apropiată de piaţa cash pe care doreşte să se acopere. Dacă atât preţurile cash cât şi cele futures ar fi scăzut cu 10 $/cwt.

există trei posibilităţi. A ) Hedging de cumpărare La momentul t = 0. un hedger selectiv poate lua decizia de a nu include toată marfa de care dispune sau pe care speră să o obţină într-o operaţiune de hedging. datorită costurilor de păstrare ale mărfii (C0 < F0). înainte de însămânţare. dar va caştiga 60 . La momentul t = N însă. diferit de preţul futures curent F0. Preţ FN . preţul cash CN va fi egal cu preţul futures FN. după cum se poate remarca în figura 2. CN Cazul 1 F0 Cazul 2 C0 Cazul 3 0 N Timp Figura 6. a doua treime fiind supusă hedgingului în momentul recoltării şi lasă o treime din producţie în afara hedgingului. în ceea ce priveşte mişcările preţurilor cash şi cele futures: ambele preţuri cresc. ambele preţuri scad sau preţurile cash cresc şi cele futures scad. înainte de a se decide pe care piaţă să acţioneze. Hedging pe o piaţă normală În cazul unei pieţe „normale”.1. De multe ori. Pentru aceasta el va avea nevoie de o analiză a fiecărei pieţe în parte. 6. În acest caz hedgerul va pierde diferenţa CN – C0 pe piaţa cash. Edificator în acest sens este “regula” dupa care se ghidează unii fermieri americani: ei supun hedgingului o treime din producţia pe care speră să o obţină.1. Să considerăm că la momentul t = N preţul cash (CN) va fi egal cu preţul futures (FN).înainte de a decide unde să îşi plaseze operaţiunea. preţul cash pentru o marfă va fi C0. urmărind tendinţele sezonale ale preţurilor.1: Hedging perfect pe o piaţă normală Cazul 1: Ambele preţuri cresc până la momentul t = N.3.

2: Rezultatele hedgingului pe o piaţă „normală” când ambele preţuri cresc În cazul de faţă. Însă dacă nu ar fi efectuat operaţiunea de acoperire operatorul respectiv şi-ar fi asumat integral riscul privind evoluţia preţului pe piaţa cash. preţul futures scade. hedgerul va câştiga diferenţa CN – C0 pe piaţa cash şi va pierde diferenţa FN – F0 pe piaţa futures. CN F0 C0 A C 0 N B Timp Figura 6.2 el a câştigat segmentul C şi a pierdut segmentul A. Pierderea potenţială generată de hedging este privită în practică drept o primă de asigurare. rezultatul net fiind reprezentat de segmentul B. Dacă însă nu ar fi fost efectuat hedgingul (care a generat un profit reprezentat de segmentul A). în această situaţie. A ) Hedging de cumpărare 61 . neiniţierea hedgingului ar fi dus la un câştig mai mare. un cost suportat în mod voluntar pentru a preveni cheltuieli ulterioare mult mai mari ce ar putea surveni în cazul producerii evenimentului nedorit. Cazul 2: Preţul cash creşte. Rezultatul net este un câştig. B ) Hedging de vânzare În această situaţie. Preţ FN .diferenţa FN – F0 pe piaţa futures. pierderea ar fi fost mai mare (segmentul C). egal cu baza iniţială. Conform figurii 2. rezultatul net este o pierdere (segmentul B). Diferenţa dintre cele doua sume va reprezenta rezultatul net al hedgerului şi va fi egală cu baza iniţială. În concluzie.

în realitate. Dacă nu ar fi efectuat hedgingul. Cazul 3: Ambele preţuri scad A ) Hedging de cumpărare La momentul t = N.La momentul t = N. hedgerul va câştiga suma | CN – C0 | (segmentul H) pe piaţa cash şi va pierde suma | FN – F0 | pe piaţa futures (segmentul I). rezultatul net fiind un câştig reprezentat de segmentul F. rezultatul net fiind o pierdere (segmentul F) egală cu baza iniţială. Ca şi în cazul 1. Preţ F0 F F C0 0 N Timp D E Figura 6. Trebuie menţionat că. de regulă preţurile cash şi cele futures mişcându-se în aceeaşi direcţie. situaţia prezentată la cazul 2 este rar întalnită. apelarea la hedging este privită ca o asigurare contra evoluţiilor nedorite ale preţului cash. Rezultatul net este o pierdere (segmentul G) egală cu baza iniţială. hedgerul pierde atât diferenţa C N – C0 (segmentul E) pe piaţa cash. 62 . cât şi diferenţa FN – F0 (segmentul D) pe piaţa futures.3: Rezultatele hedgingului pe o piaţă „normală” când preţul cash creşte şi preţul futures scade B ) Hedging de vânzare La momentul t = N hedgerul va câştiga atât segmentul E. ar fi pierdut doar diferenţa CN – C0. Dacă nu ar fi efectuat hedgingul ar fi pierdut câştigul FN – F0. eventualul cost fiind asumat în mod voluntar. cât şi segmentul D.

63 . diferenţa | CN – C0 | ar fi devenit pierdere netă. Câştigul sau pierderea din tranzacţia cash este total compensat de pierderea sau câştigul din poziţia futures. prezentăm rezultatele nete ale hedgingului în funcţie de evoluţia bazei: Baza Piata Hedging de vânzare Hedging de cumpărare Se restrange Piaţă normală = Profit = Pierdere (narrowing) Piaţă inversată = Pierdere = Profit Se largeste Piaţă normală = Pierdere = Profit (widening) Piaţă inversată = Profit = Pierdere Tabelul 6.Preţ F0 G G C0 I H FN . baza este identică cu cea din momentul iniţierii operaţiunii de acoperire prin hedging. rezultatul net fiind un profit reprezentat de segmentul G. Acoperirile perfecte sunt puţin probabile întrucât preţurile cash şi futures nu variază identic. În cazul în care nu ar fi efectuat hedgingul. CN 0 N Timp Figura 6. atunci hedging-ul este considerat perfect. Situaţia de pe o piaţă inversată se prezintă simetric situaţiei de pe piaţa normală. Sintetizând.4: Rezultatele nete ale hedgingului în funcţie de evoluţia bazei Dacă atunci când poziţia futures este lichidată.4: Rezultatele hedgingului pe o piaţă „normală” când ambele preţuri scad B ) Hedging de vânzare Hedgerul va câştiga segmentul I dar va pierde segmentul H.

În tabelul de mai jos se prezintă pierderile şi câştigurile din evoluţiile preţurilor cash şi cele futures. dar mai mare decit în lipsa hedgingului Nici profit. provocând pierdere. nici pierdere Pierdere Profit. Schimbarea bazei constituie un risc care nu este totdeauna minimizat. Managementul său este totuşi mai puţin riscant decât cel al preţurilor absolute. dar mai mică decât în lipsa hedgingului Cresc Scad Profit Profit. dar mai mic decât fără hedging Profit Pierdere Pierdere Pierdere La fel ca preţurile absolute. a. dar Pierdere Pierdere. dar mai mic decât în lipsa hedgingului Profit. sau contrar aşteptărilor. dar mai mică decât fără hedging Pierdere. deoarece variaţia bazei este mai puţin volatilă şi mai previzibilă decât preţurile cash sau futures. nici pierdere Profit Scad Cresc Pierdere Cresc Cresc Cresc Pierdere. nici pierdere Pierdere Profit. mai mare dar mai decât fără mare decât hedging în lipsa hedgingului Tabelul 6. Hedgingul prin bază şi problema expirării acestuia 64 . dar mai mare decât în lipsa hedgingului Nici profit.5: Variaţiile câştigurilor şi pierderilor din mişcarea preţurilor Cresc de mărime egală cu creşterea preţului cash Cresc mai mult decât cele cash Cresc mai puţin decât cele cash Profit Profit Profit Pierdere. nici pierdere Pierdere Profit Pierdere Rezultate Poziţie short pe piaţa cash Neacoperit Profit Profit Profit Acoperit Nici profit. Miscările de preţ Preţur Preţuri futures i cash Scad Scad Scad Scad de mărime egală cu scăderea pretului cash Scad mai mult decât cele cash Scad mai puţin decât cele cash Poziţie long pe piaţa cash Neacoperi Acoperit t Pierdere Nici profit. baza poate evolua favorabil oferind câştig.

Uneori însă. se va opta pentru contractul futures iunie. dacă menţine contractul pe perioada lunii de livrare. deoarece preţurile futures sunt uneori foarte fluctuante în timpul lunii de livrare10. de regulă. Această situaţie poate fi costisitoare şi neconvenabilă. riscul asociat bazei este mai mare cu cât diferenţa de timp dintre expirarea hedging-ului (data lichidării poziţiei futures) şi luna de livrare este mai mare. mai mare la apropierea de expirare a contractelor futures.momentul t1: short pe contractul futures 1. S-ar putea presupune că atunci când expirarea hedging-ului corespunde unei anumite luni de livrare. Aceasta lucru presupune lichidarea unui contract futures şi luarea aceleiaşi poziţii într-un contract futures cu o lună de livrare ulterioară. Dacă poziţia futures de acoperire este lichidată în una din lunile decembrie.momentul t2: lichidarea contractului futures 1 şi short pe contractul futures 2. în această situaţie hedger-ul trebuind să reitereze acoperirea (engl. Dacă există contractele futures 1. ş. aprilie sau mai. . în teorie acest lucru poartă numele de ipoteza lui Samuleson (Samuelson Hypothesis). Mai târziu însă. 10 65 . septembrie şi decembrie. 49. Să considerăm o firmă care doreşte să se acopere pentru a reduce riscul asociat preţului de vânzare.m. Industrial Management Review. 3.momentul t3: lichidarea contractului futures 2 şi short pe contractul futures 3. Să presupunem că lunile de livrare pentru un anumit contract sunt mai. iunie. ianuarie sau februarie. Spring 1965. de regulă. informaţiile se multiplică iar preţurile au o volatilitate crescută” – Proof that Properly Price Fluctuate Randomly. . În practică se poate alege un contract cu o lună de livrare ulterioară. atunci se va alege contractul martie.. la începutul vieţii contractelor futures sunt puţine informaţii disponibile despre viitorul preţ futures.În general. … . De asemenea.d. se alege contractul cu acea lună de livrare. Acoperirea poate fi reiterată de mai multe ori. n (nu e necesar să existe neapărat toate în acest moment) cu date de livrare progresiv ulterioare una faţă de alta. roll the hedge forward).a. pe care-l va primi pentru marfă la momentul T. Acesta în lucrarea Proof that Properly Price Fluctuate Randomly. 2. dacă lichidarea se face în una din lunile martie. atunci firma poate utiliza următoarea strategie: . un hedger cumpărător se confruntă cu riscul de a fi nevoit să preia marfa fizică. p. data până la care este necesară acoperirea prin hedging este ulterioară datelor de livrare ale tuturor contractelor futures care pot fi utilizate. dar ulterioară faţă de data expirării hedging-ului. Alegerea lunii de livrare este influenţată de mai mulţi factori. a arătat că volatilitatea preţurilor futures este. De aceea. Samuelson argumenta „. . se alege acea lună de livrare care este cea mai apropiată posibil..… momentul tn: lichidarea contractului futures n–1 şi short pe contractul futures n. când aceste contracte se apropie de maturitate.

în martie. baza fiind cu 0. Aceasta strategie de stabilire a bazei. pentru a putea stabili cel mai avantajos moment de “fixare” a unei baze favorabile. să presupunem că un exportator de cereale are o pozitie short la porumb. fie de vânzător (vinde “on-call”). el adoptă o poziţie long (10 contracte) futures Mai.000 baloţi de bumbac în aprilie cu 75 de puncte peste preţul futures Mai. În această strategie există „n” riscuri asociate bazei. atunci el va trebui să plătească un preţ cash echivalent cu preţul futures Martie minus 0. la care să fie lichidat hedgingul. În plus. Astfel el poate determina un nivel favorabil al bazei de intrare sau ieşire de pe piaţă. există incertitudine în privinţa diferenţei dintre preţul futures al contractului care se lichidează şi preţul futures al noului contract. b. el va câştiga 0.000 baloţi de bumbac de o anumită calitate cu livrare în aprilie. Fiecare piaţă poate avea propriul ei model sezonier.10 $/bu sub preţul futures Martie. De exemplu. căci preţurile cash locale sunt afectate de factori de piaţă unici. Pentru a se proteja împotriva creşterii preţurilor. la un preţ cu 50 puncte peste preţul futures Mai. “against actuals” pentru zahăr şi cafea sau “exchanges for physicals” pentru cacao. stabilind că va cumpăra 1. Dacă va realiza tranzacţia. Fixarea bazei favorabile Un operator care doreşte să iniţieze o operaţiune de acoperire are nevoie să cunoască tendinţele sezoniere ale pieţii. La momentul T există incertitudine în privinţa diferenţei dintre preţul futures pentru contractul n şi preţul spot al activului care se acoperă. dacă va cumpăra porumbul dintr-un depozit local la un preţ cu 0. “ex-pit” pentru cereale. Pentru a estima modelul pe care îl poate urma evoluţia bazei. cu preţul futures pentru luna de livrare asupra căreia poartă hedging-ul.- momentul T: lichidarea contractului futures n. la fiecare din cele n–1 momente când hedging-ul este reiterat. intrinseci pentru acea regiune. poartă denumiri specifice pentru fiecare tip de marfă în parte: “on-call” pentru bumbac. să cumpere 1.12 $/bu.12 $/bu sub preţul futures Martie. să presupunem că un comerciant doreşte. În cazul unei tranzacţii “on-call” data la care va fi lichidată poziţia futures va fi stabilită fie de cumpărător (cumpară “on-call”). Din acest moment.02 $/bu. 66 . un hedger trebuie să compare modelul urmat de-a lungul timpului de preţul cash local. El reuşeşte să se înteleagă cu un producator de bumbac. De exemplu. ca urmare a stabilirii bazei la care să lichideze poziţia short adoptată iniţial. Compararea relaţiilor existente de-a lungul timpului între cele două preţuri îl familiarizează pe hedger cu relaţia cash – futures uzuală. preţul fiind “on seller’s call”. aşteptându-se să achiziţioneze bumbacul. în aprilie. la preţul de 70 cenţi pe livră.

instruind brokerul comerciantului să cumpere 50 contracte pentru decembrie. Într-o tranzacţie de tip “buyer’s call”. urmând a fi fixat mai târziu. Două săptămâni mai tarziu.20 $/bu sub preţul futures Decembrie. fabrica fixează preţul.000 baloţi în momentul în care baza ajunge la 70 de puncte peste preţul futures Decembrie. Pentru comerciant este garantat profitul ce va fi obţinut ca urmare a bazei ce a fost stabilită. poziţiile clienţilor la pretul curent al pieţei sau la un preţ stabilit de comun acord. în afara ringului. Să presupunem. “against actuals” şi “exchange for physicals” trebuie să fie lichidate doar prin întâlnirea. de asemenea. Astfel. 67 . O fabrică are nevoie două luni mai târziu de această cantitate. pe 10 aprilie producătorul decide să fixeze preţul cash. stabilind preţul lichidarii şi implicit preţul cash. iar aceştia se vor întâlni în afara ringului pentru a lichida poziţiile celor doi parteneri (poziţia short a depozitarului şi pozitia long a exportatorului). cei doi îşi vor instrui brokerii. la un moment dat. cei doi brokeri lichidează fiecare în parte. până pe data de 15 aprilie (intervalul limită de timp este stabilit de comun acord între vânzător şi cumpărător). producătorul va putea aştepta până când nivelul preţului va deveni atractiv pentru el. la 100 puncte peste preţul futures Decembrie. prin întâlnirea dintre brokerii cumpărătorilor şi vânzătorilor. Partenerii se înţeleg să tranzacţioneze porumbul pentru o bază cu 0. să presupunem că un depozitar de porumb are o pozitie long faţă de bază la 0.7225 $/livră. brokerii fixează preţul cash al tranzacţiei. el va fi protejat împotriva scăderii preţurilor. În aceste cazuri. utilizând bani din contul comerciantului. pentru o cantitate de 10. un broker care să accepte să adopte poziţia opusă a tranzacţiei faţă de unul din cei doi parteneri. Tranzacţiile de tipul “ex-pit”. tranzacţiile “ex-pit”.15 $/bu sub preţul futures pentru decembrie.10 $/bu sub preţul futures Decembrie. aşa încât acceptă să cumpere cei 5. nu există nici o garanţie că nu ar putea să se ivească. De exemplu. De aceea. Preţul este “on buyer’s call”. Dacă lichidările ar avea loc în cadrul ringului. Dupa ce a fost stabilită baza. El instruieşte brokerul cumpărătorului să vândă 10 contracte pe bumbac Mai. de exemplu. tranzactiile sunt lichidate în afara ringului. în acest fel. a brokerilor care-i reprezintă pe cei doi parteneri ai tranzacţiei. cumpărătorul are opţiunea de a decide limita de timp în care poate fi fixat preţul cash.vânzătorul poate fixa preţul tranzacţiei cash în orice zi doreşte. rezultând un preţ cash de 0.”against actuals” şi “exchange for physicals” sunt lichidate în mod diferit faţă de tranzacţiile “on call”. Dacă din martie până în aprilie preţurile la bumbac cresc. astfel încât celalalt partener să rămână cu poziţia sa futures nelichidată. În momentul în care se întâlnesc.000 baloţi de bumbac şi are o poziţie long. că un comerciant deţine 5.000 busheli şi este de acord să vândă această cantitate unui exportator ce are o poziţie short la 0. Cele 10 contracte pentru mai au fost vândute la un preţ de 73 centi/livra. Din acest moment fabrica are la dispozitie 45 zile pentru a fixa preţul la care doreşte să cumpere.

el poate amâna tranzacţiile în aşteptarea unor nivele de preţ mai favorabile.6. faţă de preţurile futures al uleiului de soia martie la aceeaşi bursă). (2) aceleaşi/diferite luni de livrare a aceleiaşi mărfi la burse diferite (între preţul futures al grâului septembrie la bursa din Chicago şi preţul futures al grâului septembrie la bursa din Kansas). 68 . Dacă pe piaţa cash un cumpărător sau vânzător nu este satisfăcut de preţurile curente. Deţinerea simultană de poziţii cash şi futures conferă unei firme oportunitatea de a realiza venituri suplimentare printr-o anticipare corectă a evoluţiei bazei. distribuţia şi marketingul produselor sale. un operator care speculează asupra mişcării preţurilor cash fără să fie acoperit. Avantajele hedging-ului Am văzut ca funcţia unui operaţiuni de acoperire este aceea de a minimiza implicaţiile financiare asociate unei evoluţii nefavorabile a preţului.3. nu are această flexibilitate şi poate fi forţat să ia decizii greşite dacă marja potenţială a profitului este diminuată de o variaţie nefavorabilă a preţului. Hedgerii pot beneficia nu numai dintr-o evoluţie favorabilă a bazei. comercianţii ca şi utilizatorii finali au ocazia de a beneficia de preţurile futures atractive şi de a-şi adapta prompt strategiile la schimbarea condiţiilor pieţei.1. În contrast. depozitarea. ci şi de pe urma disparităţilor pe termen scurt dintre preţurile futures. numărul de contracte şi alegerea lunilor de livrare putând fi adaptate rapid la schimbarea condiţiilor pieţei. de mare importanţă este creşterea flexibilităţii unei firme în producerea. între preţul contractului futures pe grâu decembrie şi preţul contractului futures pe grâu iulie). (3) aceleaşi/diferite luni de livrare ale unor mărfuri diferite dar între care există legătură. la aceleaşi/diferite burse (preţul futures al porumbului decembrie la bursa din Chicago faţă de preţul futures al ovăzului decembrie la aceeaşi bursă) şi (4) produse prelucrate şi materiile prime folosite la producerea lor (preţul futures al boabelor de soia martie la Chicago. Asemenea distorsionări ale preţurilor se pot manifesta între: (1) diferite luni de livrare pentru aceeaşi marfă la aceeaşi bursă (spre exemplu. Accesul continu la tranzacţiile futures pe durata programului bursier permite iniţierea şi lichidarea cu uşurinţă a poziţiilor futures. Avantajele şi problemele hedging-ului 6.3. Din hedging pot rezulta însa şi alte avantaje. Producătorii. Între acestea.

Întrucât hedging-ul reduce variabilitatea marjelor viitoare de profit. de regula. o firmă îşi poate reduce costurile. pe o piaţă normală. pot fi mai bine estimate. Un prim aspect. o firmă este mai sigură asupra fluxurilor viitoare ale încasărilor sale. În final. Anterior s-a arătat că un hedging de cumpărare poate genera reducerea cheltuielilor cu marfa (cost of carry) dacă acoperirea este iniţiată la o bază suficient de mare. Pe de altă parte. importante resurse. Gradul de risc al unei poziţii neacoperite poate fi cuantificat 69 . cât şi preţurile. nevoile de finanţare pot varia semnificativ de la o perioadă la alta. deoarece tranzacţiile futures se desfăşoară în marjă. un hedger are nevoie de numai 10% sau mai puţin din valoarea contractului pentru a stabili o poziţie la bursă. putând să economisească astfel. Utilizând tranzacţiile futures pentru a-şi acoperi necesarul viitor. împrumuturile sunt mai sigure iar băncile sunt dispuse să acorde cu mai multă uşurinţă credite în condiţii avantajoase. o firmă evită imobilizările masive de capital în construcţia unor facilităţi de stocare şi costurile menţinerii şi păstrării mărfii fizice până când aceasta este necesară în viitor. îl constituie decizia dacă riscul merită a fi acoperit prin hedging. 6. Problemele hedging-ului Hedging-ul presupune o serie de decizii care trebuie evaluate cu atenţie pentru a reduce în mod efectiv expunerea la risc şi a oferi oportunităţi de câştig din variaţia preţurilor sau a bazei. îşi poate planifica mai bine destinaţia alocării resurselor şi îşi poate îmbunătăţii eficienţa activităţii. hedging-ul poate fi de folos în planificarea mai eficientă a deciziilor. În contrast. O operatiune de acoperire poate îmbunătăţi marjele de profit reducând necesarul de capital şi disponibilizând fonduri care pot fi alocate în procesul productiv. conferind operatorului o mai mare libertate de acţiune. De exemplu. Deoarece hedging-ul reduce într-o oarecare măsură riscurile la care este expus operatorul. dacă poziţia cash nu este acoperită. Atât costurile. procentul nu se ridică. Finanţarea sporită de care dispune operatorul îi va permite un volum de activitate şi un venit mai mari.3. Menţinerea unei poziţii hedging poate spori şansele beneficierii de condiţii de finanţare favorabile. decât la 70 – 80%. rezultând profituri sporite.2. un operator care utilizează marfa drept colateral poate împrumuta până la 90% din valoarea mărfii dacă deţine o poziţie hedging cumpărătoare.Procedând la acoperire. Datorită ciclicităţii producţiei şi consumului în multe sectoare.

3. Chiar dacă poziţia spot a produs un profit mai mare decât pierderea futures. La o anumită dată. Este tentant să se procedeze astfel după un lanţ de pierderi şi apeluri în marjă. hedgerul trebuie să dispună de un fond de rezervă. dorit de firmă. costurile de oportunitate asociate dobânzii nerealizate la suma reprezentând marjele necesare tranzactionarii. a cărui mărime se poate determina ţinând cont de evoluţia anterioară a preţurilor futures. De aceea. mulţi hedgeri potenţiali tind să cântărească mai greu pierderile imediate din poziţiile futures decât câştigurile viitoare de pe piaţa spot. şi preţul efectiv (engl. Pentru că profiturile/pierderile futures se înregistrează imediat.1. profitul unei tranzacţii futures ar trebui să compenseze pierderea dintr-o operaţiune cash.2. după cum se ştie. Alternativa evitării unui apel în marja este închiderea operaţiunii futures. să retragi profitul spot pentru a acoperi pierderea futures. hedgerul trebuie să fie conştient că operaţiunea sa va produce atât caştiguri cât şi pierderi futures şi va necesita apeluri în marjă periodice. De aceea. marja pentru operaţiunile de hedging este mai mică decât cea necesară unei operaţiuni de tip speculativ. Pentru a face faţă apelurilor în marjă. 6. Alegerea contractului futures 70 . suma iniţială a marjei nu reprezintă un factor de importanţă majoră pentru hedger. În cazul unei operaţiuni de hedging. când contractul futures generează pierderi. slippage). Mai mult.utilizând variaţia anticipată a preţului şi probabilitatea producerii acestei variaţii în comparaţie cu costul hedging-ului şi toleranţa operatorului faţă de risc.3. Ce este cu adevarat important este efectul marcării la piaţă şi al apelurilor în marjă.2. pierderea financiară care ar rezulta dintr-o evoluţie nefavorabilă preţurilor sau a bazei şi diferenţa anticipată dintre preţul futures de iniţiere a tranzacţiei. iar profiturile/pierderile spot se înregistrează numai după ce hedge-ul s-a încheiat. hedgerul trebuie să depună în contul în marjă bani pentru a acoperi pierderea. 6. Cel puţin o perioadă vor exista profituri pe piaţa spot şi pierderi pe piaţa futures. este foarte mică şi relativ insignifiantă în raport cu mărimea poziţiei deschise. Marja şi marcarea la piaţă Marja în tranzacţionarea contractelor futures. dar acoperirea nu-şi va mai produce efectul şi operatorul se va expune riscului pe piaţa spot.2. Costurile hedging-ului includ comisioanele bursiere. ar fi imposibil sau cel puţin incomod.

la o anumită dată. luna de expirare. Această decizie necesită o analiză atentă a problemei şi înţelegerea direcţiei riscului. un hedger ar trebui să-şi menţină poziţia futures cât mai aproape posibil de expirare. va exista un orizont de timp în care operaţiunea de hedge îşi va păstra efectul. tipul poziţiei (long sau short). hedgerul trebuie să decidă dacă va cumpara sau va vinde futures. 3) După ce şi-a ales marfa şi luna de expirare. În cele mai multe cazuri. Situaţia se prezintă exact invers pentru un long hedger. 2) După ce un hedger şi-a ales marfa dintr-un contract futures. Un short hedger va vinde contracte futures şi. Acum trebuie să se presupună că aceasta se şi întamplă. hedgerii sunt sfătuiţi să evite să-şi menţină poziţia futures în luna de expirare deoarece în această perioadă sunt observate uneori oscilaţii neobişnuite ale preţului. Una dintre abordări constă în identificarea situaţiei celei mai dificile care poate apărea. 1) Există cazuri când marfa al cărei preţ trebuie protejat şi marfa care face obiectul contractului futures nu sunt aceleaşi. mărfurile sunt cotate numai pentru unele luni de livrare). Dacă deţii marfă. în cel mai rău caz. de aceea. Alt factor care trebuie luat în considerare este acela dacă contractul este sau nu bine cotat. va căuta acele contracte care sunt supraapreciate sau. contractele corect apreciate. După ce a ales luna activă (cât mai aproape de termenul legat de executarea tranzacţiilor pe piaţa cash) hedgerul trebuie să decidă asupra duratei menţinerii poziţiei futures. În multe cazuri. alegerea este evidenta. pentru ca apoi să 71 . în acest mod având asigurat cel mai bun hedge. pe pieţele futures. De exemplu. răul cel mai mare este ca preţul ei să scadă. Este important să se aleagă contractul futures pe o marfă strâns corelată cu marfa care face obiectul operaţiunii de hedge.Alegerea contractului futures constă în luarea unor decizii vizând: (1) (2) (3) (4) marfa futures. Pentru a obţine reducerea maximă a riscului bazei. numărul de contracte sau hedge ratio. ceea ce duce implicit la creşterea riscului. dacă un operator doreşte să-şi acopere riscul de preţ la uleiul de soia. dar există situaţii când ea este mai dificilă. el trebuie să decidă asupra lunii de expirare (luna activă) a contractului (după cum se ştie. el poate alege contractul futures pe boabe de soia. Totuşi.

Dacă doreşti să cumperi marfă în viitor. se poate obţine însă profit pe piaţa futures cumpărând contracte futures. numarul contractelor futures care ar trebui folosite pentru acoperirea riscului de preţ de pe piaţa cash. modificarea preţului spot la care se adaugă schimbarea preţului futures multiplicată cu numărul de contracte. 1 bushel de pe piaţa cash este acoperit printr-un bushel pe piaţa futures). (sau altfel spus.0. investitorul trebuie să deţină o poziţie short. 72 . prezintă importanţă noţiunea de rată optimă de hedging . adică deţinând o poziţie long. HR = poziţia futures/poziţia cash Rata de hedging trebuie să fie acel număr de contracte pentru care se armonizează cel mai bine profitul/pierderea futures cu profitul/pierderea cash.hedge ratio. Rata de hedging este raportul dintre mărimea poziţiei luate în contracte futures şi mărimea expunerii la risc sau cu alte cuvinte. Profitul ar reprezenta. în acest caz. Pe parcursul lucrării s-a presupus că rata de hedging este +/. riscul cel mai mare este ca preţul acesteia să crească pe piaţa spot. Dacă preţul creşte. Pentru a obţine un câştig pe piaţa la termen. Să presupunem că operatorul deţine un portofoliu de poziţii. Pentru găsirea răspunsului la întrebarea “cât din risc trebuie acoperit?”. Rata de hedging este (+1) la poziţiile long pe futures şi (– 1) la poziţiile short pe futures.1.apară întrebarea “cum se poate produce profit dintr-un contract futures?”. profitul sau pierderea sunt date de relaţia: P = ∆ S + ∆ F × HR unde: ΔS = variaţia preţului spot S pe perioada cât durează hedging-ul ΔF = variaţia preţului futures F pe durata acoperirii HR = rata de hedging. luna şi poziţia se mai ridică câteva întrebări: “cât din risc trebuie acoperit?” şi “ce strategie de hedging trebuie adoptată?”. 4) După ce s-a determinat marfa.

a modificării valorii poziţiei acoperite este dată de relaţia: v = σ S + HR 2σ F − 2 HRρ σ S σ F 2 2 unde: σ S = abaterea medie pătratică a lui ΔS σ F = abaterea medie pătratică a lui ΔF ρ = coeficientul de corelaţie dintre ΔS şi ΔF astfel încât valoarea lui HR care minimizează „v” este dată prin derivarea „v” funcţie de HR. este 73 . ∂v ∂ 2v =0 2 Punând condiţia de minim ∂HR şi observând că ∂HR pozitivă. Astfel: ∂v 2 = 2 HR σ F − 2 ρ σ S σ F ∂HR iar ∂ 2v 2 = 2σ F > 0 2 ∂HR . Acest exemplu se explică deci pentru short hedge. Aşadar. ∆ S şi ∆ F vor avea acelaşi semn. ∆F Din moment ce presupunem ca preţul futures şi cel spot se vor modifica în aceeaşi direcţie. dar conceptul este valabil şi pentru long hedge. dând astfel un HR negativ.Dacă profitul sau pierderea futures compensează total pierderea sau profitul spot. vom avea: ∆S HR = . profitul în urma operaţiunii de acoperire este zero (P = 0). unde: P = . rezultă că valoarea care minimizează pe v este: σ HR = ρ S σF .∆ S + ∆ F × HR În ambele cazuri covarianţa v.

β .5. rata optimă de hedging este 1. întrucât în acest caz preţul futures oglindeşte fidel preţul spot. de asemenea previzibil. VII. ANALIZA PREŢURILOR PE PIEŢELE LA TERMEN 74 .eroare (care este zero dacă deviaţia standard este 1).este în cazul nostru HR.parametru constant de regresie. HR este 0. Rata minimă de hedging mai poate fi determinată şi prin estimarea regresiei: S=α +β F+ε unde: α . ceea ce era de aşteptat. şi abaterea medie pătratică a lui ΔS raportată la abaterea medie pătratică a lui ΔF. ε .Rata de hedging optimă este deci produsul dintre coeficientul de corelaţie dintre ΔS şi ΔF. Dacă ρ = 1 şi σ F = σ S . Dacă ρ = 1 şi σ F = 2 σ S . căci în acest caz variaţia preţului futures este întotdeauna dublul variaţiei preţului spot.

în timp ce una exogenă ar fi căderea unei grindini pe un anumit areal de cultură intensivă. trend care să reflecte noua situaţie. bursă etc. ANALIZA FUNDAMENTALĂ Operatorii care folosesc analiza fundamentală se bazează pe principiile studierii şi interpretării factorilor ce afectează preţul pieţii. De aceea.Succesul tranzactiilor pe o piata la termen necesită o activitate temeinică de analiză a pieţei pentru a anticipa evoluţia cât mai exactă a preţurilor. Culegerea şi interpretarea acestor date se poate face printr-o varietate de metode. În mod firesc. “fundamentaliştii” vor lua poziţii pe piaţă înaintea operatorilor care fac analiza tehnică. Analistul fundamental îşi pune prima întrebare. când să se efectueze acest lucru?”. organizaţii publice. dacă preţul pe piaţă creşte.“Dacă da.“Trebuie tranzacţionat contractul X?” . ofertanţii vor produce şi vor oferii o cantitate mai mare de produse. cererii şi preţului se presupune a avea două relaţii de bază una faţă de cealaltă: 1. dacă preţurile cresc. 7. În teoria economică. Variabilele analizate vor fi fie endogene. fie exogene. De exemplu o variabilă endogenă este suprafaţa cultivata cu porumb. Metodele de analiză bursieră se pot clasifica în două mari categorii: metode folosind analiza fundamentală şi metode folosind analiza tehnică. trebuie să răspundă la cea de-a doua. Astfel avem primul concept: dacă preţul 75 .1. elementele fundamentale ale ofertei. Ei iau o poziţie pe piaţa la termen înainte ca să înceapă un trend. Problema deciziei asupra alegerii uneia din metodele de analiză bursieră impune căutarea răspunsurilor la următoarele întrebări: . pe când analiştii ce utilizează analiza tehnică şi mai ales speculatorii. producătorii sunt motivaţi să producă mai mult pentru a le creşte profitul marginal. Analiza fundamentală începe cu evaluarea cererii şi a ofertei şi continuă cu cuantificarea impactului pe care îl au asupra pieţei restricţiile impuse de guvern. O strategie bazată pe analiza fiundamentală necesită cunoaşterea conceptelor economice de bază şi o tehnică în a utiliza o mare cantitate de date (informaţii) pentru a previziona mişcarea preţurilor.

Dacă creşte producţia de substituenţi la un anumit produs agricol. evaluând condiţiile ofertei la scară globală.3.4. operatorul va urmării creşterea sau scăderea ofertei faţă de luna anterioară sau anul anterior. Un analist va evalua schimbarile în statistticile publicate de USDA în rapoartele sale. Suprafaţa cultivată. 1. 1. Rapoartele guvernamentale. ploile.5. Operatorii studiază. în principal. 1. Cantitatea de marfă existentă în stoc. Acestea sunt făcute publice de-a lungul ciclului de dezvoltare a culturilor. privind producţia şi marfa din stoc. aceasta poate duce la scăderea preţului pentru produsul de referinţă şi invers. progresul recoltelor din ţările mari producătoare. Substituenţi posibili. Aceasta este prima părere oficială a pieţei despre noul an de recolta. Aceasta se adaugă noii producţii şi se obţine oferta pentu anul current. regulile stabilite în cadrul tratatelor internaţionale etc.2. 1. Seceta. schimbările de temperatură pot răsturna condiţiile climaterice necesare unui bun randament al producţiei. 1. Subvenţionarea preţurilor de export. cantitatea de marfă oferită tinde să crească. Competitori internaţionali. Estimări ale recoltei. de asemenea. dacă preţurile cresc. trebuiesc luaţi în considerare. Dacă o cantitate importantă din recolta precedentă ramâne stocată.1. 76 . mulţi consumatori vor cere cantităţi mai mici de produse.2. mărfii creşte. oferta poate fi excesivă şi deci preţurile vor scade odată cu apariţia noii recolte. În analiza ofertei.8. Programe guvernamentale. 1. cantitatea de marfă cerută va scădea. Al doilea concept: dacă preţurile cresc. Vremea are o puternică influenţă asupra ofertei de produse agricole. La sfârşitul primului trimestru se face publică suprafaţa ce se doreşte a fi însămânţată.7. 1. au impact asupra politicilor de export. Programele naţionale pot duce la diminuarea sau creşterea suprafeţei cultivate la diverse soiuri de plante. În fiecare din aceste rapoarte. OFERTA reprezintă cantitatea oferită dintr-o marfă la diferite nivele de preţuri pentru o anumită perioadă. Condiţiile climaterice. 1.6. următorii factori: 1.

De carnea de pui fiecare din cele şeptelurile. 2. producţia lor internă şi creşterea economică sunt monitorizate pentru a determina nevoia ţării şi posibilitatea de a cumpăra produse agricole. Ca şi în cazul ofertei trebuie analizaţi următorii factori: 2.l. Guvernele pot susţine regulat cererea şi oferta prin programe de export. 2. Rapoarte privind porumbului.USDA) reprezintă cea mai importantă sursă pentru pieţele agricole.9. achiziţii guvernamentale iar în sens opus prin impunerea de embargouri etc. Veniturile consumatorilor reprezinta potenţialul puterii de cumpărare al acestora şi pot contribui în mare măsură la modificarea cererii. şrotului de soia. Cererea pentru o marfă este influenţată de preţul şi disponibilitatea şi preţul substituenţilor (se va bea mai puţină cafea dacă preţul creşte. Dacă carnea de vaca este prea scumpă faţă de cea de porc consumatorii o vor schimba cu aceasta. 2. 2. CSI. Pentru analiza pieţei cererea se referă la cantitatea dorită dintr-o marfă la diferite nivele de preţuri pentru o anumită perioadă.2. CEREREA reprezintă mai mult decât cantitatea dorită dintr-o marfă la un anumit preţ. importante în cazul Preferinţele consumatorilor. putând mări semnificativ oferta pe piaţa mondială. 2.4. etc. cererea pentru anumite produse poate fi exemplu consumatorii pot prefera într-un anumit sezon faţă de carnea de vacă. Achiziţii straine. 3. consumatorilor influenţată. fapt ce influenţează preţul la două sortimente. Programe guvernamentale. China. fiind utilizat în schimb mai mult ceai sau băuturi răcoritoare).1.5. Rata de creştere a populaţiei. Guvernele străine pot subvenţiona exporturile. Operatorii supraveghează ţările cu pondere importantă în comerţul mondial cu marfa respectivă şi îndeosebi marii importatori (pentru cereale. Prin rapoartele publicate de-a lungul sezonului se pun la dispoziţia 77 . 2.3.).6.Departamentul Agriculturii . Surse de informaţie Ministerul agriculturii (în SUA . Dacă preferinţele se schimbă. Programele guvernelor străine.

etc. SUA. Curba ofertei reprezintă cantitatea oferită la un preţ la un anumit moment sau cantitatea oferită la diferite preţuri de-a lungul unei perioade. evoluţia recoltei. 4. $/bu 5. Ei ţin de ciclul de producţie.comercianţilor informaţii cheie despre suprafaţa însămânţată. Rapoartele despre consumatorii importanţi. Această analiză continuă cu evaluarea impactului condiţiilor meteorologice asupra recoltei. De exemplu. Curbele cererii şi ofertei Curba cererii reprezintă cantitatea dintr-o marfă cerută la un anumit preţ la un moment dat sau cantitatea cerută la diferite preţuri la diferite momente de timp. reprezintă surse importante de informare pentru participanţii la piaţă. datele statistice despre piaţa internaţională a produselor agricole puse la dispoziţie ori de serviciul extern al Departamentului Agriculturii ori de agenţiile de informaţii. Brazilia şi Argentina reprezintă cei mai mari producători în timp ce Japonia este cel mai important importator. principalii producători şi consumatori. Dow Jones Commodities. De exemplu.. USDA scoate următoarele rapoarte: Raport Data apariţiei Stocuri de cereale în ianuarie şi la sfârşitul lunii martie Suprafaţa .intenţii de însămânţare sfârşitul lunii martie Producţie realizată lunar (din aprilie până în decembrie) Stadiul recoltei săptămânal (din aprilie până în decembrie) Şeptel lunar Aceştia au fost factorii luaţi în considerare în analiza fundamentală a pieţei agro-alimentare. traderii estimează oferta viitoare pentru un produs atât prin aprecierea suprafeţei însămânţate cât şi prin stocurile rămase disponibile din vechea recoltă.50 E1 E2 78 . Reuters. La începutul fiecărui sezon. pentru porumb şi soia. emise tot de Departamentul Agriculturii. stocuri existente.00 4. a şeptelulului de animale precum şi analiza pieţei internaţionale. începând cu însămânţarea şi terminând cu recoltarea. etc.

determinat prin intersectarea curbelor cererii şi ofertei. punctul E reprezintă punctul de echilibru.E3 S1 E S D 3. Elasticitatea se măsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate care arată modificarea procentuală a preţului la modificarea procentuală a cantităţii: ∆Q Q C= 1 ∆P P1 P1 × ∆Q Q1 × ∆P sau C= 6. Bu. 5. atunci noul preţ de echilibru este E1. În acest caz atât preţul de echilibru este mai mare cât şi cantitatea tranzacţionată. Acest punct indică faptul că 5 milioane de buşeli se vor schimba contra a 3. Informaţii şi estimări Beneficiile cele mai mari apar atunci când cel care ia decizia posedă informaţii şi estimări mai bune decât competitorii săi. Dacă se modifică atât S cât şi D rezultă E2. 7.00 2.1: Curbele cererii si ofertei si punctele de echilibru În graficul 4. valoarea ei fiind dată de raportul valoare aşteptată/costul obţinerii informaţiei. adică obţinerea unei informaţii este considerată eficientă în condiţiile în care avantajele conferite de deţinerea ei depăşesc costul economic al obţinerii. E3 reprezintă preţul de echilibru dacă cererea (D) se modifică la D1. un preţ de echilibru mai mare. Dacă însă curba ofertei (S) se modifică la Sl. Graficul 4. Informaţia este relativă. acesta fiind un preţ mai mare de echilibru dar cantitatea tranzacţionată e mai mică. cantitatea tranzacţionată fiind aceeaşi.5 $ /bu. Eroarea 79 .1.50 D1 3 5 7 Mil.

Pentru o serie de intervale modulul se calculează astfel: ∆1 Mo = x0 + h × ∆1 + ∆ 2 unde x0= limita inferioară a intervalului modal. pentru că preţul rămâne la nivele înalte doar pentru timp scurt. Analiza distribuţiei se face prin divizarea seriei de date în intervale mai mici egale sau neegale şi observarea frecvenţelor de apariţie a preţului zilnic într-unul din intervalele considerate. c) Modulul reprezintă varianta cu frecvenţa cea mai mare în serie. Cu cât cantitatea de date este mai mică. 80 . De exemplu. în cazul a 4 observaţii. Se aşteaptă ca distribuţia preţului la marfă să fie asimetrică la stânga (preţuri mici) şi să aibă o "coadă" mai lungă spre preţurile mai mari. Dacă seria este impară mediana este valoarea medie a termenilor centrali ai seriei. cu atât rezultatele vor fi mai neconcludente. 8. previziunea va avea o acurateţe de 1/ 36 = +/-16. Pentru o previziune econometrică a cererii de grâu. în sus neexistind o astfel de limită.Analiza mişcării preţului şi a riscului implică instrumente specializate de analiză a seriilor cronologice. Toate tehnicile se bazează pe cantitatea de date luate în considerare. Ai = valoarea preţului în momentul i. Eroarea = N − 1 2 unde N reprezintă numărul de date. b) Mediana reprezintă valoarea termenului din mijlocul seriei în cazul unei serii impare. eroarea este de 50%. h = mărimea intervalului modal. Distribuţia (d) Frecvenţa distribuţiei oferă o imagine bună a caracteristicilor datelor studiate.7 %. în cazul luării datelor lunare începând cu 3 ani în urmă. Pentru cuantificarea tendinţelor mişcării preţului se folosesc indicatorii tendinţei centrale: a) Media aritmetică ∑ Ai A= N unde N = numărul de observaţii asupra preţului. Preţul mărfurilor tinde să fie limitat în jos de costul de producţie şi de rezistenţa ofertanţilor de a vinde la un preţ care le-ar aduce pierderi.

anterior.termenii seriei. Abaterea medie liniară (d) este folosită pentru măsurarea repartiţiei şi se calculează ca o medie aritmetică ponderată sau simplă a depărtării termenilor seriei de la media lor în valoare absolută: d= ∑( x i − x) unde xi .numărul termenilor din serie. f) Media armonică: 1  1 1 1  =  A + A + . ∆ 1= ∆ 2 frecvenţa intervalului modal - frecvenţa intervalului = frecvenţa intervalului modal .frecvenţa intervalului Modulul poate fi aproximat astfel: Modul = Media – 3 (Medie Mediana) d) Media geometrică: G = ( A1 × A2 × . Dispersia şi asimetria Acestea sunt folosite pentru interpretarea datelor înregistrate.. x .  ∑ xi − x ) 2 ( σ =  N  2    1 N 81 .media aritmetică.. N ..× An ) n e) Media patratică: Q= 1 ∑ ( A) N 2 Rădăcina mediei pătratice este utilizată în calcularea abaterii standard. următor. + A  / N  H  1 2 n  Această medie reduce efectele extreme mai mult decât media geometrică.. Abaterea standard sau abaterea medie pătratică se calculează ca radical din media pătratică a abaterilor tuturor termenilor seriei de la media lor aritmetică. 9.

Regresia liniară Pentru aflarea relaţiei de dependenţă între cele două serii de date. folosim funcţia de regresie: Y = a + b X. σ unde K = coeficientul de asimetrie.Mediana )/ σ unde -3< K' < 3. 68% din termenii seriei sunt în intervalul de variaţie dat de ( x . 10. 10. Analiza regresională arată răspunsul variabilei dependente y la o modificare în valoare a variabilei independente x. a= ( ∑Y − b∑ X ) N 82 . Pentru determinarea lui a şi b. Asimetria se calculează cu ajutorul coeficienţilor de asimetrie ca raport între asimetria absolută (diferenţa între medie şi mod) şi dispersie. Într-o serie cu repartiţie normală. N) de la valorea teoretică Y să fie minimă.σ ). unde: b = coeficient de regresie care arată măsura în care se modifică variabila dependentă la modificarea cu 1 unitate a variabilei independente. Datele înregistrate la mărfuri nu sunt distribuite normal şi trebuiesc măsurate şi corectate cu ajutorul asimetriei. respectiv Σ (yi .Abaterea standard (medie pătratică) este cea mai populară metodă de calcul a gradului de dispersie a datelor. care reprezintă gradul de distorsiune faţă de simetria normală. 95.Y)2 trebuie să fie minimă: b= N ∑ XY − ∑ X ∑Y N ∑X 2 − (∑X ) 2 a = valoare constantă reprezentând ordonata la origine.7% în intervalul dat de ( x – 3σ ).2σ ) şi 99. -1< K < 1 sau. s-a folosit metoda celor mai mici pătrate care presupune că suma pătratelor abaterilor valorilor empirice (reale) y (cu i = l. folosind mediana: K= x − Mo K' = 3·( x .1.5% în intervalul dat de ( x .

10.2.1.2. Se calculează după relaţia: r= [ n∑ X n∑ ( X Y) − ∑ X ∑ Y 2 2 − ( ∑ X ) n∑ Y 2 − ( ∑ Y ) ][ 2 ] Cu cât coeficientul de corelaţie este mai aproape de 1 cu atât legătura este mai puternică. Modelul logaritmic: y = α + β ln x. dar în realitate relaţia între date nu este chiar atât de puternică. 10. Regresia neliniară Dacă regresia nu este liniară atunci se consideră că aceasta este curbilinie.3. Cele mai utilizate metode sunt: 10.2. Y = valoarea ajustată teoretic.2. Coeficientul de corelaţie măsoară intensitatea legăturii de tip liniar dintre două variabile X şi Y. Eroarea standard reprezintă măsura exactităţii liniei trasate prin punctele actuale: ε 2 (Y =∑ ' −Y ) 2 N unde : Y’ = valorile empirice. rezultatul conduce la existenţa unor relaţii teoretice. 83 .b.Pentru multe serii de date. Metoda exponenţilor: y = abx sau exprimată ca şi un logaritm ln y = ln a + x ln b. În cazul în care r = 0 variabilele sunt independente.c se determină cu ajutorul sistemului de ecuaţii: a ∑x + b ∑x 2 + c ∑x 3 = ∑xy N ⋅ a + b ∑x + c ∑x 2 = ∑ y a ∑x 2 + b ∑x 3 + c ∑x 4 = ∑x 2 y 10. Metoda parabolei de gradul 2 Se consideră funcţia: y = a +b x + c x 2 unde a.2.

. Ai . etc.amplitudinea. noua recoltă. Ecuaţia de exprimare a mişcării este: Yt = A0 + Al t + A2 cos (2π t/p) + A3 sin (2π t/p) + A4 cos (2π t/p) + A5 sin(2π t/p) Metoda sinusoidală este un caz special al metodei de regresie multifactorială. Metoda sinusoidală În cazul în care se observă o periodicitate a datelor în timp.: Y/ ppi = A0 + A1 X1 +. 11.factorii ce influenţează preţul (recolta. + A p ∑ X p = ∑ Y A0 ∑ X 1 + A1 ∑ X 1 + A2 ∑ X 1 X 2 .10. + A p ∑ X 1 Xp = ∑ X 1Y 2 A0 ∑ X p + A1 ∑ X 1 X p + . Unele cicluri sunt periodice în ceea ce priveşte alternanţa vârfurilor şi a văilor. în timp ce altele care nu sunt periodice au o amplitudine mai moderată.ponderea cu care fiecare factor influenţează preţul.…. care reprezintă diferenţa dintre nivelul maxim şi cel minim atins de preţ. .. Analiza ciclică Se bazează pe repetitivitatea (ciclurile) în evoluţia preţurilor. Xi .. Al. iar 2π /p desemnează secţiunea 1/p a ciclului t . Ap îi aflăm pe baza metodei celor mai mici pătrate. p = numărul de date în fiecare ciclu Xl = t (unde 2π t reprezintă perioada) X2 = cos (2π t/p) X3 = sin (2π t/p) unde 2π se referă la un ciclu întreg . + A p ∑ X p = ∑ X p Y 2 10..preţul anticipat ajustat cu indicele preţurilor de producţie. Metode de regresie multifactorială În cazul în care preţul depinde de mai mulţi factori: inflaţie.. . apariţia vârfurilor şi a văilor poate sugera un model ciclic.3. stocurile etc. Elementele unui ciclu de preţ sunt: . 84 .coeficientul ce exprimă influenţa factorilor neluaţi în analiză. inflaţia.). A0 N + A1 ∑ X 1 + .4. + Ap Xp unde: Y/ ppi . A0.. A0 .

Aceasta presupune: i) numărarea intervalelor dintre pulsuri (un puls reprezintă perioada ciclului). iii) folosirea graficelor de timp pentru a măsura durata procesului. ii) folosirea liniilor ca şi nişte dungi marcate pe grafic pentru a măsura distanţa dintre două valori maxime sau minime . Astfel. Determinarea ciclurilor este realizată prin mai multe metode: A) Metoda manuală de găsire a vârfurilor şi văilor în cadrul unor intervale fixe ale mişcării preţurilor. Trendul sezonal nu va fi folosit exclusi ci doar in corelatie cu alti indicatori (rata lunară a inflaţiei şi de influenţa acesteia asupra preţurilor analizate. Operatorul urmăreşte trendul sezonal pentru a stabili poziţii long când preţurile sunt joase şi a lichida poziţiile când preţurile sunt înalte. luându-se în considerare doar zilele de tranzacţionare(în cazul pieţelor futures). Operatorii utilizeaza trendul sezonal pentru a studia reacţia pieţii din trecut la diferite situaţii ale ofertei. Nu toate produsele au o sezonalitate de 12 luni. ani). .1. Pentru depistarea sezonalităţii la o marfă (de exemplu grâu). pentru porumb.perioada. punctele de maxim şi minim.. fie de la o valoare medie la o altă valoare medie.care relevă încrederea de care se bucură analiza acelui ciclu. De exemplu. deschiderea şi închiderea ciclului. ciclurile ofertei sunt determinate de creştere şi de cum evoluează furajarea acestora. zile. fie de la una maximă la o altă valoare maximă.gradul de repetabilitate a ciclului.). putem depista variaţia preţului mediu lunar faţă de cel anual pentru fiecare lună conform datelor anilor trecuţi. refacerea este pe parcursul a trei ani. cursul de schimb etc. Indicatorii de bază ai unui ciclu sunt punctele de întoarcere ale preţului. 85 . care se referă la lungimea unui ciclu (minute. La animale. ciclurile cu repetabilitate mai mare prezentând lungimi stabile de la un minim la altul sau de la un maxim la un alt maxim. Sezonalităţile preţurilor mărfurilor sunt diferite de la o situaţie la alta. iar apoi scad cu cât se apropie mai mult perioada de recoltare. pentru cafea. precum şi preţul mediu anual şi împărţind la acesta preţul mediu lunar putem obţine o rată a variaţiei lunare a preţurilor. preţurile cresc după însămânţare şi continuă până după primul sezon de maturizare a culturii. se ia în considerare preţul mediu lunar de-a lungul câtorva ani. ore. în cazul producerii unui îngheţ. mai exact lugimea medie a ciclului. 11. .sezonalitatea este un alt element important al ciclului.

iar al treilea pe cele de la 25 la 36. În prezent. Această tehnică este folosită împreună cu modelul Box-Jenkins. Oricum nici o metodă nu ne oferă o aproximare perfectă a seriei cronologice datorită factorilor aleatori. termenul fiind luat din fizică. atunci combinând ciclurile pure ar trebui să obţinem aproximări apropiate cu seria cronologică. Dacă aplicăm această procedură unei serii cronologice care conţine un ciclu vom observa că sumele de-a lungul rândurilor au o variaţie mai mică decât cele de-a lungul coloanelor. C) Metoda matematică pentru găsirea ciclurilor foloseşte o curbă trigonometrică. model dezvoltat pentru seriile pe termen scurt şi ocupându-se cu analiza ciclurilor induse de şocuri în sistem şi care dispar în absenţa acestora. Ca orice metodă. separând seria cronologică într-un spectru de diferite frecvenţe. adică nu iese dintr-o anumită secţiune pentru a reveni în una ulterioară. Să presupunem că suntem interesaţi de un ciclu cu lungimea de l2 luni. în timp ce o alta îl atrage într-o direcţie contrară.B) Metoda analizei şirurilor. fiind folosită în special pentru seriile de durate lungi în care comportamentele ciclice nu variază mult. Această metodă presupune umplerea unui şir cu datele unei serii cronologice reprezentând preţurile. Dacă datele originale conţin cicluri autentice. legată de analiza seriilor cronologice. 86 . Rapoartele statistice pot fi inexacte sau interpretarea prea subiectivă a informaţiei poate genera greşeli de interpretare. Ciclul este consistent dacă are o amplitudine constantă. astfel amplitudinea de-a lungul ciclului este una medie. Oportunităţile pot apare şi dispare înainte ca să ai şansa să reacţionezi. Aceasta presupune folosirea funcţiilor trigonometrice sinus şi cosinus pentru a ajusta frecvenţa şi amplitudinea ciclului. al doilea pe cele de la 13 la 24. Primul rând va conţine primele 12 obsevaţii. iar persistent dacă ciclul este întotdeauna în şirul de date. O informaţie poate influenţa preţul într-o direcţie. cu ajutorul căreia se determină dacă un ciclu este autentic. aceasta analiză este realizată cu ajutorul calculatorului. Un ciclu este autentic dacă este consistent şi persistent. iar în cazul că datele ar fi deterministe şi nu probabilistice s-ar obţine o potrivire perfectă a ciclurilor. Se aplică formula: Y(t) = al cos(wl t) + b1 sin(wl t) + a2 cos(w2 t) + b2 sin(w2 t) D) Analiza spectrală este o metodă de determinare a ciclurilor. analiza fundamentală are limitările sale. Motivul este acela că rândurile conţin un ciclu complet. seriile pe termen scurt devenind astfel serii fără cicluri. Se bazează pe analiza lui Fourier. în timp ce coloanele conţin amplitudinea la un anumit punct al ciclului şi astfel sumele pe coloane variază mai mult. Această tehnică asociază fiecărei valori succesive a seriei cronologice o valoare de timp. o formă a analizei regresionale.

ANALIZA TEHNICĂ Nu toţi operatorii sunt de acord cu utilizarea analizei fundamentale. în intervalul de timp în care preţul unei acţiuni se modifică 87 . profesioniştii care urmăresc evoluţia pieţei zilnic pot afla anumite informaţii importante înaintea simplilor investitori. se menţin pe o perioadă mai lungă de timp. Un revers se poate produce nu pentru că avem noi informaţii. chiar dacă fundamentaliştii găsesc răspunsul la întrebarile legate de evoluţia preţurilor. şi dacă au găsit răspunsul la toate întrebările.7. tehnicianul nu este preocupat de a înţelege de ce piaţa a evoluat astfel. Există operatori – analiştii tehnici – pentru care metoda analizei fundamentale este o procedura zadarnică de a determina evoluţia preţurilor pe piaţa la termen. diverse concluzii pot fi desprinse din aceeaşi informaţie. ei nu poţ fi siguri că au raspuns la toate întrebarile. acţionând pe baza aceleiaşi informaţii. Se porneşte de la presupunerea că trendurile preţurilor. Raţionamentul care a dus la această presupunere este că operatorii nu primesc şi nu interpretează informaţii în mod egal. o piaţă poate deveni supraevaluată deoarece. Aceştia susţin că. Această acţiune a operatorilor (care nu are legatură cu piaţa) poate avea un efect de turma şi în consecinţă piaţa ar putea să se prăbuşească. Apoi pe piaţă pot să apară manifestări care nu ţin de informaţiile disponibile. procesul prin care preţurile se ajustează în funcţie de informaţiile noi care apar este unul gradual. ci pentru că un număr în creştere de operatori decid să preia profitul deoarece ei simt că este neconfortabil să păstrezi poziţia la asemenea preţuri ridicate. dar şi de volumul tranzacţiilor şi al poziţiilor deschise. Din punctul de vedere al analiştilor tehnici. unii le primesc mai devreme sau le evaluează mai bine dacât alţii. Ei se bazează pe premisa că preţul pieţei la un anumit moment este dat de modelul mişcărilor anterioare ale preţului. el încearcă să previzioneze preţul futures ţinând cont de modelele stabilite ale mişcării din trecut a preţurilor. acţiunea in sine a pieţei este cel mai bun indicator privind mişcarea preţului în viitor. Spre exemplu. Pentru analiştii tehnici. Spre exemplu. odată apărute şi determinate.2. Tehnicianul lucrează presupunând că informaţiile fundamentale sunt deja reflectate în preţ. Astfel. operatorii anticipează că trendul bullish va continua. Spre deosebire de fundamentalist. Preţul este deci elementul cheie în analiza tehnică. fiind importantă studierea comportamentul rezultant al pieţei.

Raţionamentul analizei tehnice poate fi rezumat astfel: Preţul unui contract futures este determinat de raportul dintre cerere şi ofertă. Preţul şi volumul tranzacţiilor sunt instrumentele de bază ale tehnicienilor care cred că raportul dintre cerere şi ofertă se oglindeşte în anumite tipare de preţ şi volum.de la un nivel de echilibru la altul. Este important însă ca schimbarea raportului dintre cerere şi ofertă să fie detectată repede pentru a se acţiona în consecinţă. Medii mobile (MM) Metoda mediilor mobile este folosită pentru determinarea tendinţelor de sezonalitate. O scădere a preţurilor corelată cu un volum mare este considerată ca semn pentru o piaţă sub semnul ursului. Astfel. Preţurile necesită timp pentru a se ajusta schimbării rapide dintre cerere şi ofertă. Tehnicienii consideră că procesul de modificare al preţului de la un nivel de echilibru la altul poate fi determinat. analiştii sunt sceptici în ceea ce priveşte trendul crescător. Preţurile au tendinţa de a se mişca în trenduri. el se mişcă cu o anumită tendinţă (crescătoare sau descrescătoare). Pe baza unei analize între curba preţurilor şi curba mediilor mobile se poate deduce o eventuală schimbare de tendinţă în evoluţia preţului la o marfă agricolă. mulţi analişti considerând că ea este foarte bună pentru explicarea a ceea ce s-a întâmplat. de la un nivel de echilibru la altul. dar nu ajută prea mult la previzionarea viitorului. Trendurile pot fi analizate şi schimbările lor detectate. O creştere a preţurilor însoţită de scăderea volumului devine suspectă. studiind evoluţia preţurilor şi volumului trazacţiilor de-a lungul timpului. INDICATORII TEHNICI 1. se consideră că o creştere (scădere) a preţurilor contractelor este în general însoţită de o creştere (scădere) a volumului. termeni ce reprezintă preţul mediu lunar. Însă şi analiza tehnică este controversată. inclusiv factori fundamentali şi de “psihologie a pieţei”. Cererea şi oferta sunt influenţate de mulţi factori. 88 . calculată pentru ultimele 12 luni. Tehnicienii încearcă să determine tendinţele cererii şi ofertei pentru a previziona mişcările pe termen scurt ale preţurilor. În general se foloseşte o medie mobilă (MM) de 12 termeni. în fiecare lună pe parcursul unui an. Analiza tehnică se concentrează deci asupra mişcării preţurilor şi nu asupra nivelului lor. Dacă preţul creşte dar volumul tranzacţiilor nu creşte în acelaşi ritm.

65 20.(L-1) unde N = numarul de MM ce pot f construite.70 20. 89 .65 20.64 20.61 20.58 20.68 20. În schimb. L = lungimea specificata a MM. D = numărul datelor observate în serie.56 20. dacă MM este prea scurtă. determinând costuri excesive de tranzacţionare. Cu cât timpul specificat pentru o medie mobilă este mai mare. dacă MM nu e destul de sensibilă se pot pierde oportunităţi identificând semnale prea târziu.Atunci când curba mediilor mobile intersectează curba cursurilor bursiere ale unei anumite mărfi sau când îşi schimbă alura. se consideră următoarele date reprezentând evoluţia preţului la ulei de soia: Data Preţ de închidere termeni) 6ian 7ian 8ian 9ian l2ian l3ian l4ian l5ian 18ian l9ian 20ian 21ian 22ian 20. Numărul de MM ce se poate calcula se determină cu ajutorul formulei: N = D .60 20.69 20.62 20. ne găsim în prezenţa unei schimbări de tendinţă a pieţei.68 20.87 20.65 20. Principalul dezavantaj al mediei mobile este acela că MM urmează piaţa şi indentifică trenduri stabilite.62 20.86 Se observă că prima medie mobilă este o medie aritmetică a primelor 5 nivele ale preţurilor înregistrate.76 20. nefiind un indicator anticipativ. cu atât mai puţine MM vor fi calculate.63 20.72 20.78 20.69 20.82 20.74 20.87 MM (5 termeni) MM (15 20. Spre exemplu.67 20. intrările şi ieşirile de pe piaţă se pot înmulţi. MM pe termen lung reacţionează mai încet decât cea pe termen scurt.

n reprezintă numărul de observaţii Medii ponderate exponenţial.XAt reprezinta media exponenţială pentru perioada recentă.Susţinătorii MM evidenţiază faptul că sunt interesaţi mai mult de trend decât de mişcările zilnice.n este ponderea. Formula de calcul este: XAt = n Pt + ( 1. Regulile generale de interpretare: 1) cumpără dacă MM pe termen scurt este mai mare decât MM pe termen lung.n) este factorul de reducere pentru media sesiunii anterioare.XAt-1 este media exponenţială anterior calculată. De exemplu un trader poate utiliza MM pe termen lung ca factor de decizie şi dacă MM pe termen scurt este mai mare decât MM pe termen lung atunci o situaţie de cumpărare ar fi potrivită. Operatorul stabileşte lungimea MM şi determină semnalele de cumpărare şi vânzare.Pt este preţul de închidere. unde: . . Aplicarea acestei tehnici oferă operatorului o metodă de a fi permanent pe piaţă. 90 . 2) vinde dacă MM pe temen scurt este mai mică decât MM pe termen lung.. MM ponderate P W + . 3) dacă MM sunt egale se poate menţine poziţia de cumpărare sau vânzare până se realizează o întoarcere completă a pieţei. Media ponderată exponenţial consideră toate datele din serie.(1.n) XAt-1 . .. indicilor ratelor de schimb etc. . Media geometrică. Media geometrică se utilizează pentru determinarea mediei ratelor de schimb. Acest tip de medie nu pierde date prin mişcarea în timp ca şi cele prezentate anterior. . . fiecare medie fiind influenţată de cea calculată anterior.Pi ( i= 1. + PnWn MMW = i i ∑Wj unde: .n ) reprezintă preţurile înregistrate.

Totuşi.log P n unde Pi (i = l. Adăugând dimensiunea volumului şi a poziţiilor deschise se pot afla mai multe informaţii despre aşteptările bullish sau bearish ale pieţei. iar volumul de asemenea. Dacă volumul şi poziţiile deschise cresc o dată cu creşterea preţului. 3. o serie de preţuri actuale şi o serie de medii mobile. Ele reprezintă linii înconjurând o serie de date. * Pn ) 1 n sau log MG = ∑ 2.nivelul preţului înregistrat. această situaţie tinde să apară mai ales pe o 91 . Oscilatorii se obţin din diferenţa a două serii de preţuri. lună etc. compensate sau livrate. Dacă volumul se mişcă astfel. se spune că acesta "confirmă trendul preţului". Banda permite preţului să varieze între anumite limite. Volumul şi poziţiile deschise Volumul se referă la numărul de contracte tranzacţionate dintr-o anumită marfă pentru toate lunile de livrare într-o anumită perioadă de timp (zi. Poate fi utilizată pe pieţele care nu au trenduri explozive. Un impediment major al acestei tehnici este posibilitatea de apariţie a unor mişcări explozive ale preţurilor.. MG = ( P1 * P2 * .n) . canale ori coridoare. Dacă preţurile penetrează banda de sus apare o posibilitate de cumpărare şi invers dacă penetrează banda de jos apare o posibilitate de vânzare. 4. Filtre Filtrele sunt cunoscute ca şi bande. Deţinătorii de poziţii long îşi adaugă noi poziţii şi în piaţă intră şi noi participanţi. aceasta putând duce la a fi short pe o piaţă bullish sau long pe o piaţă bearish (în declin).. Dacă preţul scade. Oscilatorii consideră că departarea unei serii faţă de alta determină o schimbare a preţului. Volumul şi poziţiile deschise furnizează indicii despre forţa din spatele unui trend. Ajută la determinarea situaţiei de supracumpărare sau de supravânzare a pieţei. fiind construită ca o bază procentuală a unei serii de preţuri. Cu cât este mai mare depărtarea unei serii faţă de cea de referinţă cu atât este mai posibilă apariţia unei faze reacţionare de întoarcere a pieţei. aceasta poate reprezenta un semn de vânzare. aceasta este considerat un semn de piaţă bull (în creştere).) iar poziţiile deschise reflectă angajamentele deschise pentru o anumită marfă şi care nu au fost lichidate. Un volum mare şi poziţii deschise în creştere susţin un trend indiferent de direcţie.

Dintre informaţiile referitoare la preţ. dacă poziţiile deschise cresc relativ la modelul istoric. O altă informaţie importantă este poziţia netă deţinută de marii operatori pe o anumită piaţă. multe din pieţele de mărfuri (cereale) se ghidează după anumite modele istorice sau după factori de sezonalitate. cele mai importante sunt cele care se referă la preţ. Ghid pentru analiza volumului Preţ Interpretare Creştere uşoară Creştere Creştere Creştere Scădere Scădere Scădere Scădere uşoară Volum Neobişnuit de mare Crescător Stabil Descrescător Crescător Stabil Descrescător Neobişnuit de mare Bearish Bullish Bullish Bearish Bearish Bearish Bullish Bullish Ghid pentru analiza poziţiilor deschise Preţ Creşte Creşte Scade Scade Poziţii deschise Creşte Scade Creşte Scade Interpretare Bullish Bearish Bearish Bullish Tip operaţie Potenţial mare/ Acoperire Short Acoperire Short Potential mare/ Lichidare Lichidare 92 . apoi la volum şi în cel de-al treilea rând cele referitoare la poziţiile deschise. decât să vândă într-o piaţă în descreştere. modificările în numărul de poziţii deschise trebuie considerate în termeni relativi. Astfel. volum şi poziţii deschise.piaţă "bull" deoarece speculatorul din public este înclinat natural să cumpere într-o piaţă în creştere. Apoi. Când analizăm poziţiile deschise este important să avem în vedere şi alţi factori. Este o informaţie valoroasă dacă ţinem cont de faptul că marii operatori sunt mai experimentaţi şi se află de partea corectă a evoluţiei pieţei. multe contracte futures vor înregistra o cădere rapidă a numărului de poziţii deschise în apropierea lunii de expirare. De exemplu. aceasta reprezintă un semn de întărire a pieţei.

5. Cu cât golul este mai mare cu atât mai mare va fi mişcarea ce va urma. o declaraţie de embargo. unii aşteptând umplerea golurilor. Golurile ce apar în cazul unor situaţii de congestie sau de consolidare a pieţei tind a fi umplute pe termen scurt. piaţa încearcă să evalueze impactul acestuia. susţinând că piaţa reacţionează la orice eveniment şi odată început un trend. 7. Mişcări primare . Deşi Dow a conceput această teorie pentru a descrie mişcările din trecut ale preţurilor. Goluri sau întreruperi Golurile reprezintă momente în care nu s-a tranzacţionat pe piaţă. Studiind configuraţia se poate detecta mişcarea probabilă a preţului.reprezintă o evoluţie al cărei sens se menţine pe durata mai multor ani. pe termen scurt sau foarte scurt şi luarea unor poziţii contrare direcţiei de evoluţie a preţului. în timp ce cele apărute în afara fazelor de consolidare sau congestie cer mai mult timp pentru a fi umplute. Mişcări secundare (intermediare) . 2.3. iar chartiştii experimentaţi anticipează nu numai direcţia pieţei cât şi întinderea acestei evoluţii. acesta continuă până când se inversează. aparând pe grafic sub forma unor întreruperi în evoluţia cursului bursier. Teoria Dow Părintele analizei chartiste este considerat a fi Charles Dow. Operatorii răspund în mod diferit. se pot aplica totuşi instrumentele cantitative. Golurile apar când piaţa nu apreciază corect un eveniment produs sau unul posibil (ex. Mişcări de zi cu zi . 1. Chartiştii cred că graficele lor reprezintă cererea şi oferta. ANALIZA CHARTISTĂ Citirea graficelor este una dintre formele de artă ale analizei pieţei. 93 . îngheţ). alţii preferând să adopte o poziţie conformă cu evoluţia preţului. 3.apar în cadrul mişcărilor primare şi durează câteva săptămâni sau luni.apar întâmplător în cadrul mişcărilor primare şi secundare. suportul şi rezistenţa. El a creat multe din principiile larg utilizate astăzi. Teoria Dow porneşte de la existenţa a trei tipuri de evoluţii ale preţurilor: 1. Odată survenit evenimentul. Deşi posedă un grad mare de interpretare subiectivă. ea a fost folosită apoi pentru previzionarea pieţei.

Variaţiile de zi cu zi care apar destul de des au o importanţă minoră. datorită caracterului lor aleatoriu. corecţia crescătoare care îi urmează nu depăşeşte maximul anterior. în timp ce minimele se situează deasupra punctelor de minim anterioare. După ultima scădere a primei perioade. Această idee a fost mai apoi preluată de Elliot şi îmbunătăţită în teoria care îi poartă numele (Teoria valurilor lui Elliot). în timp ce minimele se situează sub punctele de minim anterioare. Acesta poate fi un semn pentru începutul unei mişcări primare descrescătoare.Teoria Dow a evidenţiat. reprezentat de linia întreruptă. O mişcare descrescătoare majoră se consideră a fi atunci când maximele succesive nu depăşesc punctele de maxim anterioare. 94 .2 Conceptul de bază al teoriei Dow timp Figura 5.2 ilustrează conceptul de bază al teoriei Dow. Fiecare dintre aceste scăderi este urmată de o mişcare crescătoare care depăşeşte maximul anterior. Se consideră că apare o mişcare crescătoare majoră atunci când maxime succesive depăşesc punctele de maxim anterioare. de asemenea. dar. Mişcări secundare preţ Mişcare primară Penetrarea minimului anterior Figura. Nici chiar analizele tehnice cele mai minuţioase nu încearcă să previzioneze aceste mişcări. dar există numeroase variaţii. Mişcările secundare dau naştere la aşa-numitele corecţii tehnice care ajustează excesele apărute. Deşi mai multe mişcări (secundare) descrescătoare apar în această perioadă. teoria Dow stabileşte drept condiţie esenţială ca acelaşi fenomen să se producă în variaţia a doi indicatori diferiţi. Aceste mişcări au o importanţă considerabilă în aplicarea teoriei Dow. aceste corecţii nu ating minimul anterior. importanţa volumului în stabilirea trendului şi a divizat piaţa "bull" sau "bear" în trei faze. este crescător pentru prima perioadă. Trendul primar.5. pentru ca o schimbare a tendinţei generale să fie confirmată.

Întreaga . mai ales după ce studiile asupra ratei ei de succes s-au dovedit a fi dezamăgitoare. Figura 5. Intuiţia lui Elliot este debordanta şi uimitoare: el presupune că fluctuaţiile pieţei sunt reflectarea sumei de reacţii psihologice (Dow) şi de asemenea. 2. reprezentată de tendinţe care pot dura de la circa două săptămâni la o luna. pe piaţă se manifestă trei mişcări ale cursului: . una de creştere şi alta de retragere. această teorie poate fi considerată ca fiind o teorie globală pentru întreaga analiză tehnică.Teoria Dow este concepută pentru a previziona începutul unei mişcări primare dar nu şi durata ei. Această tehnică este utilizată pentru determinarea trendului şi nu extinderea mişcării.3: Valurile lui Elliot Plecând de la teoria lui Dow rezultă că piaţa evoluează sub forma unor valuri cu o fază de formare.mişcare include alternarea a 95 .mişcarea imediată.3 prezintă 5 valuri. trebuie să reflecte o armonie fundamentală a Naturii (Fibonacci). Totodată. s-a dovedit că. care reprezintă o mişcare. dar în nici un caz să o anticipeze.mişcarea principală. Această teorie a fost însă destul de criticată de-a lungul timpului. datorită faptului că fluctuaţiile secundare nu sunt foarte clare. metoda nu face decât să confirme o schimbare în evoluţia pe termen lung a unei pieţe bursiere (şi chiar cu o anumită întârziere).. Figura 5. În fapt.Teoria valurilor lui Elliot Teoria lui Elliot este foarte cunoscută şi folosită şi oferă avantajul că înglobează câteva elemente din analiza tehnică tradiţională.mişcarea scurtă. care reflectă o tendinţă pe termen lung. putând dura circa 4 ani sau chiar mai mult. Mişcările pot fi adăugate până când este depistată întreaga întindere a avansului sau a declinului. . constând în fluctuaţiile zilnice de creştere şi scădere a preţurilor şi a deverului. De altfel. .

3.. aproape sigur aceasta va genera erori în calculul obiectiv şi înţelegerea mişcărilor. 2.2. Este necesară realizarea unor descompuneri aprofundate: . El se reprezintă printrun sistem de axe perpendiculare în care abscisa reprezintă unitatea de 96 . Graficul prin bare Graficul prin bare este probabil cel mai popular tip de grafic folosit în analiza tehnică şi. Un ciclu complet are la primul nivel două mişcări (o creştere şi o descreştere). determinarea unui scenariu – după realizarea unei descompuneri majore se iau in considerare ipotezele de la care s-a pornit. cea de-a doua (bear) două scăderi separate printr-o corecţie. una de urcare (bull) şi a doua de coborâre (bear). în mod sigur. la al treilea nivel 34 de mişcări (21 de creştere şi 13 de descreştere) etc.. determinarea perioadei de timp – descompunerea în valuri trebuie să aibă în vedere tipul de interrelaţie dorit (de exemplu: intervenţie intra-day sau o intervenţie pe termen lung). Procedura este gândită pentru minimum două etape succesive mergând de la un superciclu de 200 de ani până la unul de câteva ore. De aceea se recomandă realizarea unei descompuneri pentru un termen superior lămurind astfel tendinţele unei mişcări minore 3. la al doilea nivel . 4.. Prima fază (bull) presupune succesiunea a trei creşteri cu două corecţii. modul de descompunere al mişcării – se caută realizarea unei descompuneri folosind prudenţa maximă în cazul apariţiei unor semnale de alarmă sau a unor modificări de tendinţă. determinarea punctului de plecare – odată graficul stabilit trebuie determinat un punct de plecare pentru iniţierea valului de tendinţă (de regulă se alege un punct de extrem).l3. de fapt toate descompunerile elliotiste reprezintă un posibil scenariu al pieţei.21.5. fiecare număr fiind suma celor două precedente.). cel mai simplu.34. Cheia este dată de şirul lui Fibonnaci (l.8.două perioade.opt mişcări (cinci de creştere şi trei de descreştere). Pentru aplicarea în practică a acestei teorii speculatorii trebuie să aibă în vedere câteva lucruri: 1. 3. se va realiza o prognoză a evoluţiei cursurilor.dacă mişcările pieţei duc la crearea unor descompuneri atipice. Elliot afirma ca alura graficului este mult mai importantă decât respectarea amplitudinii şi a raţiilor de descompunere.

Astfel. lună) iar ordonata reprezintă diferitele niveluri ale cursurilor unui anumit contract. Graficul prin candlesticks Metoda de reprezentare grafică prin candlesticks (lumânări) este oarecum similară celei prin bare. Preţul de închidere este ilustrat printr-o mică linie orizontală. Reprezentarea grafică prin această metodă permite evidenţierea evoluţiei de ansamblu a unei zile bursiere (de creştere sau scădere).4: Reprezentarea grafică prin candlesticks Pe baza reprezentării grafice a configuraţiilor pentru o anumită perioadă se poate determina tendinţa evoluţiei bursiere. Deşi axa orizontală reprezintă timpul. 4. acesta nu este atât de important în realizarea graficului (unii chartişti indică totuşi luna în care a avut lor o anumită schimbare). negativă şi Yang. Preţul zilnic este reprezentat printr-o bară verticală a cărei limită superioară reprezintă maxima zilei iar cea inferioară minima zilei. Axioma metodei rezidă în interpretarea că o piaţă este economic pozitivă dacă se înregistrează evoluţii ascendente ale cursurilor contractelor.timp aleasă (zi. iar un curs de închidere inferior celui de deschidere corespunde unei zile de energie negativă. Graficul corespunzător va fi format din mai multe desene standard. Plecând de la concepţiile chinezeşti despre cele două tipuri de energie (Yin. pozitivă). volumul tranzacţiilor nefiind reprezentat în niciun fel. 97 . oarecum analog analizei pe baza graficului prin bare. prin compararea cursului de închidere cu cel de deschidere. 5. fiind utilizată mai ales de analiştii tehnici japonezi. Figura 5. analiştii japonezi realizează o similitudine între comportamentul bursier al unei zile şi infuziile de energie corespunzătoare. un curs de închidere superior celui de deschidere corespunde unei zile cu energie pozitivă. pentru a putea urmări simultan cele două variabile: preţul şi volumul. săptămână. Graficul prin x şi 0 Acest tip de grafic este într-un fel mai complex decât celelalte tipuri deoarece indică numai schimbările semnificative de preţ.4). care au însă elemente comune (figura 5. În partea de jos a graficului este reprezentat în general volumul tranzacţiilor.

Se notează deci pe grafic un x sau un 0 numai atunci când preţul creşte sau scade cu 1. 6.000 de unitati. Astfel. Există trei tipuri de triunghiuri: ascendent. În figura 5.000 de unitati monetare.5 reprezintă graficul prin x şi 0 al uneui contract. cele mai populare fiind triunghiurile. se pot identifica arii de “congestie”. Acestea sunt semnale de schimbare a trendului preţului. Triunghi descendent 98 . unele evidenţiind tendinţe bullish. Formaţiuni de congestie şi consolidare Duratele şi formele formaţiunilor diferă între ele.5: Grafic prin x şi 0 Scopul graficului prin x şi 0 este de a concentra numeroase schimbări ale preţului într-un spaţiu restrâns. pentru care se consideră a fi variaţie semnificativă o mişcare a preţului de 1. iar fiecare 0 reprezintă o scădere a acestuia. O arie de congestie este o bandă orizontală compactă de x şi 0. variabila timp nefiind importantă. O nouă coloană este începută atunci când direcţia mişcării preţului se schimbă. Cifrele reprezintă luna în care a avut loc schimbarea respectivă. Triunghiurile dezvoltă anumite caracteristici depinzând de tendinţele de creştere sau scădere ale pieţei. fanioanele şi dreptunghiurile.1. în funcţie de nivelul de variaţie considerat semnificativ pentru contractul respectiv. Fiecare x şi 0 dintr-un anumit grafic poate reprezenta o variaţie a preţului cu mai multe unităţi monetare.Fiecare x reprezintă o creştere a cursului. Figura 5. 35 000 30 000 25 000 20 000 x x x0x X x x0 x x x0 x0x x0x x0x0 x0 x2x0 5 x0x0x x x 0 x x 0 x0 x 70x x0 0 x x 0 x 6 0 x 0 x 0 x 0 x 0x 0x x0x x x 01 0 x 0x 0x0x0x 0x0x 8 0x 0x0 0x0x0 0x 0 0 0x 3 0x 0 0x 0x 0 4 Figura 5. altele bearish ori neutre. 6. descendent sau simetric. în rest.5 se poate observa că banda compactă din luna 8 a dus la o creştere semnificativă a preţurilor.

6. 6. O interpretare a acestui fapt este aceea că piaţa tinde să conveargă către echilibru.2 Fanioanele.3 Steagul se formează când o mişcare substanţială a preţului în sus este urmată de o modestă scădere a preţului de-a lungul a câtorva zile. crescând în continuare sub un unghi de 45o. 99 . În cazul fanionului în creştere. În cazul în care piaţa urmează un trend aleator se aşteaptă găsirea unor triunghiuri cu vârful atât în stânga cât şi în dreapta. creând impresia unui steag pe un stâlp în lipsa vântului.Triunghi ascendent Triunghi simetric Dacă vârful triunghiului este la stânga înseamnă că volatilitatea preţului scade dacă intrăm în triunghi de la stânga la dreapta. nivelul preţului de închidere nu avansează semnificativ Tipuri fanioane: Mişcarea largă de-o parte şi de alta cu limitele de sus şi jos covergând. Ceea ce caracterizează acest tip de formaţiune este faptul că în timp ce preţurile urcă. determinată de fanion este urmată de obicei de un triunghi. După ce se formează steagul. mişcarea în sus este întreruptă brusc. Steagul tinde să se mişte într-un paralelogram faţă de trendul anterior. Dezvoltarea modelului fanion al şirului de preţuri arată o constantă sau o tendinţă spre o îngustare progresivă. acesta începe cu o mişcare puternică a preţului în sus urmată de o mişcare cu o viteză mai mică.

6. Din punct de vedere al vitezei.4. 100 . Dreptunghi superior Dreptunghi inferior Tabel interpretativ pentru formatiuni Tip model Variaţie preţ şi Aşteptări piaţă Evoluţie Confirmarea evoluţie ulterioară a pe piaţă a preţului aşteptărilor Triunghi Reducere şi Aparent bullish Creştere Confirmare ascendent creştere preţ aşteptări bullish Triunghi Reducere şi Aparent bullish Scădere Neconfirmare ascendent creştere pret aşteptări bullish Triunghi Reducere şi Aparent bearish Creştere Neconfirmare descendent scădere preţ aşteptări bearish Triunghi Reducere şi Aparent bearish Scădere Confirmare descendent scădere preţ aşteptări bearish Triunghi Reducere şi Aparent neutru Scădere Indicii ale unei simetric nivelare a pieţe bearish mişcării Triunghi Reducere şi Aparent neutru Creştere Indicii ale unei simetric nivelare a pieţe bullish mişcării Pentru interpretare. La apariţia unei ştiri bombă sau a unei anticipaţii puternice. văi pereche) sau încete (vârfuri largi. Apariţia acestor forme sugerează o egalitate între tendinţele "bearish" şi "bullish" de pe piaţă. 7. Vârfuri şi văi Aceste modele intervin în partea de sus a unor mişcări importante. dreptunghiurile. preţurile ies din acest model. vârfuri pereche. acestea pot fi abrupte (puncte de întoarcere sau refugii de întoarcere). moderate (cap şi umeri. Dreptungiuri. văi largi). fanioanele şi steagurile pot fi substituite triunghiurilor.

De exemplu după un avans prelungit în care cei short nu au reuşit să-şi acopere pozitiile piaţa tinde spre limita de sus. Punctele de întoarcere respectiv refugiile de întoarcere apar în cazul evoluţiei preţurilor la mărfurile care depind de factorii climatici. în schimb punctele de întoarcere sunt precedate de o creştere moderată şi sunt urmate de cădere tot moderată. a. 7. cu atât este mai mare declinul aşteptat. a. Se observă că a şi c nu au fost depăşite în jos de e.7. cea de-a doua fiind "cap şi umeri-inferior".1. Penetrarea acestei linii oferă semnale pentru iniţierea unei tranzacţii. c. capătul ultimului declin. Cu cât este mai sus punctul e într-o formaţiune de tip vale.1. este depăşit în jos de capătul celui de-al doilea.2. c e a d E b x c a e X b d Prima formaţiune este "cap şi umeri-superior". În cazul refugiilor de întoarcere. În teorie. preţul prezintă o întoarcere bruscă. În formaţia "Cap şi Umeri-superior". Cel mai mare volum 101 . este depăşit de următoarea mişcare. E reprezintă o altă culme posibilă a umărului drept. După punctul de întoarcere. Formaţiunea Cap şi Umeri este cea mai cunoscută din formaţiunile tehnice. iar valoarea tranzacţiilor de la d la e este mai mică decât cea de la b la c sau de la x la a. Formaţiuni abrupte. Linia umerilor este partea ‘vitală’ a modelului Cap şi Umeri. această mişcare este caracterizată de un volum mic al tranzacţiilor. într-o anumită zi.2. Apariţia acestor formaţiuni coincide cu situaţiile de forţă majoră. A treia creştere de la d la e nu depăşeşte culmea c. în c. acestea sunt precedate de goluri de epuizare şi sunt urmate de goluri de fugă. În general. În formaţia "Cap şi Umeri-inferior". În figură. Câteodată pentru o marfă. punctul superior al primei creşteri. colapsul în jos a fost atât de puternic încât cei ce deţin poziţii long nu pot să le lichideze. capătul primului declin. cu atât mai mare va fi avansul aşteptat. Formaţiuni moderate 7. cu cât este mai jos umărul drept într-o formaţie de tip vârf.

Vârfurile pereche sunt un semnal de vânzare în timp ce văile pereche reprezintă un semnal de cumpărare. volumul primului avans fiind mai mare decât al celui de-al doilea.2.Văile largi (triple) necesită timp mai mult pentru a apare.3. b c d Vârfuri pereche h Văi pereche i a e g Creşterea de la a la b este mai mare decât cea de la c la d. În formaţiile vârf.se înregistrează la declinul de la x la a şi unul mai mic la declinul de la b la c. Vârfuri şi văi pereche.2. În formaţia vale. Acestea sunt reprezentate de vârfurile largi şi de văile largi. Influenţele majore aici le au informaţiile conflictuale (vechea recoltă vs noua recoltă.) Văi largi Vârfuri largi Văi triple Vârfuri triple 102 . Volumul joacă un rol important. culmea celei de-a doua văi este mai mare decât a j f primeia. a doua culme este mai mică decât prima. confuzia privind o neanunţată schimbare a politicii. dar se poate întâmpla să fie egale sau invers. 7. Acestea necesită un timp mediu pentru a opera. 7. Formaţiuni prelungite.

103 . Puncte de suport şi de rezistenţă Limita de sus a unui model grafic indică nivelul de rezistenţă. punctul de suport reprezintă punctul de pe grafic care reflectă faptul că. Astfel. 10. Un trader priceput poate profita de subtrendurile din cadrul trendului principal. Traderii de succes urmează trendurile. Trenduri şi canale Trendurile se referă la datele înregistrate despre preţurile unei mărfi. De exemplu. doar dacă se bazează şi pe trendul principal. formaţiunile “perverse” determină variaţii ale preţurilor în timp datorită participanţilor la piaţă care acţionează cu nerăbdare din cauza informaţiilor conflictuale primite. iar cea maximă de 66%. iar punctul de rezistenţă reprezintă punctul de pe grafic care indică faptul că ofertele de vânzare au fost în măsură să oprească creşterea preţului. În cadrul reluării direcţiei trendului. Formaţiuni “perverse”. Orice ieşire a graficului prin partea de sus este un semnal de cumpărare. Evoluţia trendului se realizează în valuri cu vârfuri şi văi. O caracteristică a nivelurilor de rezistenţă şi suport este aceea că odată ce au fost depăşite datorită unor cantităţi semnificative tranzacţionate se inversează poziţiile. Atât timp cât nivelurile de rezistenţă şi de suport cresc. Reconstituirea trendului anterior. Acest canal (tunel) delimitează graniţele evoluţiei preţului. orice ieşire a graficului prin partea de jos este un semnal de vanzare. care dezvoltă în timp o acţiune de reducere a variaţiei preţului deoarece participanţii de ambele părţi (vânzători şi cumpărători) determină preţul să graviteze spre un punct de echilibru. De asemenea trebuie menţionat că urmarea oarbă a trendului major poate duce la pierdere. Canalele sunt formate prin trasarea unor drepte aproximativ paralele. în timp ce limita de jos indică nivelul de suport.8. În canalul larg al trendului dominant există o varietate de mişcări. În funcţie de gradul de detaliere pot indica caracteristici pe termen scurt. preţurile tind să reconstituie în proporţie de un anumit procent mişcarea anterioară înaintea reluării trendului iniţial (major). cererile de cumpărare au fost în masură să oprească declinul preţului. prin unirea a trei puncte de maxim şi de minim ale preţurilor. mediu şi lung. în cazul unui trend în creştere ce determină creşterea preţului cu 3-4 $. 9. Reconstituirea minimă este de 33%. corecţia ulterioară poate reconstitui 50% din trend. Se poate urma trendul din trend adică urmarea trendului pe termen scurt care urmează trendul pe termen lung. Spre deosebire de dreptunghiuri şi fanioane. trendul este crescător. adică un nivel suport care a fost depăşit în jos devine punct de rezistenţă şi invers.

unde se tranzactionau mini-contracte futures pe cereale. deschizandu-se tranzactii futures pe porcii vii. infiintata in 1874. infiintata in 1868. 104 . dar la inceput s-a dezvoltat numai cheresteaua. In 1974. De-abia in 1981 Congresul adopta programul pilot al CFTC. In 1936. in mod oficial. miei.).VIII. Pana in anii ’60. “Commodity Futures Trading Act” permite CFTC sa reglementeze optiunile pe produse agricole. asanumitele “privileges”. porumb. in acelasi timp. unde. Cele mai importante doua centre unde se tranzactioneaza futures si optiuni in Statele Unite sunt Chicago si New York. cherestea. Numele de MACE este adoptat in 1973. aici s-au tranzactionat cartofi. vite de ingrasat. Astfel ca in 1984 CFTC autorizeaza fiecare bursa sa ofere timp de trei ani optiuni bazate pe 2 produse agricole deja tranzactionate in bursa. PIAŢA OPŢIUNILOR Istoria optiunilor este legata de cea a burselor de marfuri. etc. CBOT opteaza pentru optiuni pe futures pe porumb si soia. Congresul interzice tranzactionarea acestor optiuni. Acestea aveau de obicei ca activ de baza un contract futures pe cereale (grau. inaugurata in 1919 sub numele de Butter and Egg Board. In 1984 sunt lansate optiuni pe futures pe grau. prin “Commodity Futures Trading Act”. Intrucat in 1874 un decret al statului Illinois interzice tranzactionarea optiunilor pe materii prime. dar. In 1982. primele contracte futures propriu-zise incepand sa fie tranzactionate in 1877. Al doilea important centru de tranzactionare a optiunilor este New York. In urma autorizatiei primite de la CFTC. Incepand cu 1961 sunt introduse contracte futures pe carcase de porc. care incep sa se tranzactioneze de la 31 octombrie 1984 A doua mare bursa din Chicago este Chicago Mercantile Exchange (CME). vite vii. etc. In 1848 este infiintata Chicago Board of Trade (CBOT). urmasa lui Chicago Produce Exchange. prin “Commodity Exchange Act”. CFTC este insarcinata cu realizarea unei reglementari permitand burselor sa deschida piete de optiuni pe alte tipuri de contracte futures. piei. fiind vorba de contracte futures pe cereale. MidAmerica Commodity Exchange (MACE) provine din Pudd’s Exchange. sunt lansate optiunile pe futures pe vite vii. se dezvolta optiunile pe contracte. vite congelate. in special a celor din Statele Unite. este reinnoita interdictia de a tranzactiona optiuni ce au ca activ de baza un contract futures pe produse agricole. ceapa.

vînzătorul unui put îşi asumă obligaţia de a cumpăra activul de bază de la cumpărătorul opţiunii la preţul stabilit. Dateaza din 1925. option d'achat) este un contract. Toate opţiunile de acelaşi tip . In afara de contractele futures tranzactionate din anii ’20. infiintata in 1873. holder) prin care primul vinde celui de-al doilea dreptul de a cumpăra sau de a vinde un activ determinat. În funcţie de activul de bază. dacă este exercitat. dacă opţiunea este exercitată într-un anumit interval de timp. clasa opţiunilor de vînzare pe acţiuni IBM). precum cartofii. la preţul stabilit.New York Mercantile Exchange (NYMEX) isi are originea in Butter and Cheese Exchange of New York. chiar daca mai existau si alte contracte futures. option de vente) este un contract în formă negociabilă. opţiuni pe indici (index options) şi opţiuni pe contracte futures (futures options). Extinderea tranzacţiilor cu acest tip de titluri financiare s-a 105 . opţiunea reprezintă un drept care. Opţiunile negociabile sînt contracte standardizate încheiate între vînzătorul opţiunii (engl. Pe de altă parte. Coffee. Opţiunea de cumpărare (engl. option buyer. writer. În ultima categorie sînt cuprinse opţiunile pe contracte futures cu marfă. să cumpere de la vînzătorul opţiunii (seller. writer) activul de bază. precum cele pe platina. Sugar and Cocoa Exchange tranzactioneaza contracte futures pe zahar (brut-2 sortimente si alb). opţiuni pe valute (currency options). call. creează obligaţii între părţi privitoare la activul de bază. vînzătorul opţiunii call îşi asumă obligaţia de a vinde cumpărătorului activul de bază. valute. put. fr. opţiuni pe instrumente de datorie (debt options). dar ele reprezentau numai 1% din volumul tranzactiilor. care dă dreptul cumpărătorului (buyer. maker) şi cumpărătorul opţiunii (engl. rata dobînzii etc. holder) ca într-o anumită perioadă de timp. opţiunile se împart în mai multe categorii: opţiuni pe acţiuni (engl. Dupa cum ii spune si numele. Pana in anii ’70 specializarea acestei burse consta in produse agricole. care dă dreptul cumpărătorului opţiunii ca într-o anumită perioadă să vîndă activul de bază vînzătorului acesteia. in anii ’80 au fost introduse optiuni pe futures pe zahar brut. fr. la un preţ stabilit prin contract. din fuziunea a doua burse. stock options). Pe de altă parte.care au acelaşi activ de bază formează o clasă de opţiuni (de exemplu. cacao si cafea. în formă negociabilă. New York Cotton Exchange a lansat in 1984 optiuni pe contracte futures pe bumbac.call sau put . la un preţ stabilit prin contract. cafea si cacao. Opţiunea de vînzare (engl. dacă opţiunea este exercitată într-un anumit interval de timp. Primele contracte futures sunt tranzactionate in 1921. una dintre ele fiind infiintata in 1882. Prin urmare. option seller. După natura acestor obligaţii se disting două tipuri de opţiuni: cele de cumpărare şi cele de vînzare.

un contract pe opţiuni poartă. În 1973 Bursa de mărfuri de la Chicago (CBOT) a deschis prima piaţă organizată pentru opţiunile pe acţiuni. în 1982 a fost înfiinţată în cadrul CME de la Chicago. asupra a unui contract futures. În Franţa a fost deschisă. 10. la marile burse de valori (NYSE. ele sînt însă titluri derivate.1. dacă un investitor cumpără un contract pe opţiune (o opţiune. Totodată. lichiditate. b) Durata de viaţă 106 . Fiind construite pe baza unui activ financiar. Piaţa pe Indici şi Opţiuni (Index and Option Market . De exemplu.000 busheli de grâu. Chicago Board Options Exchange (CBOE). TSE) au fost lansate contracte cu opţiuni pe acţiuni şi indici de bursă.realizat îndeosebi în ultimele două decenii. iar pe unele pieţe organizate pentru tranzacţii futures se lucrează şi diferite clase de opţiuni (LIFFE). Piaţa Opţiunilor Negociabile de la Paris (Le Marché d'options négociables de Paris MONEP). la opţiunile pe indicele Standard & Poor's 100 multiplicatorul este de 100$. de regulă. în septembrie 1987. Caracteristicile opţiunii Ca titlu financiar. opţiunile prezintă caracteristicile definitorii ale unui produs bursier: standardizare. cumpără dreptul asupra unei unităţi de tranzacţii egală cu 100$ x S&P100 şi nu asupra unui anumit număr de acţiuni. a) Mărimea opţiunii Fiecare opţiune are ca obiect un activ standardizat din punctul de vedere al volumului sau valorii. De exemplu. opţiunile pe contractul futures pentru indicele Standard&Poor's 500. în aprilie 1973 s-au tranzacţionat primele opţiuni call. în limbaj bursier) el dobândeşte dreptul de cumpărare sau vânzare pentru 5. atunci când activul de bază îl constituie contractele futures. opţiunile negociabile se lucrau "la ghişeu" în tranzacţii interdealeri. Astfel. Ca atare. Ulterior piaţa opţiunilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. cît şi prin introducerea tranzacţiilor cu opţiuni la cele mai importante burse din lume. între altele. înainte de 1973. atît prin diversificarea activelor de bază. În cazul opţiunilor pe indici de bursă activul de bază se determină înmulţind nivelul indicelui cu o valoare fixă exprimată în moneda contractului (multiplicator). cel care cumpără un contract pe opţiuni. valoarea activului de bază fiind egală cu unitatea de tranzacţie de la contractul futures. pe măsura dezvoltării pieţei bursiere în marile centre financiare ale lumii.IOM). fără să se poată vorbi de o adevărată piaţă bursieră pentru aceste titluri. unde se tranzacţionează. negociabilitate. În SUA. La futures options fiecare opţiune poartă asupra unui anumit contract futures. iar din iunie 1977 au fost lansate opiunile put.

iulie şi octombrie. iulie şi octombrie. cînd cele pe aprilie expiră. opţiuni pe contracte futures cu marfă) ciclurile de expirare sînt stabilite după alte principii. 2) februarie. Ele sînt numite ciclurile "ianuarie". mai. Opţiunile aparţinînd unei anumite clase. 6 şi 9 luni. iar la un moment dat sînt disponibile pentru tranzacţii numai trei din cele patru luni scadente. 107 . dacă o anumită acţiune are o opţiune care expiră în ianuarie. septembrie şi decembrie. series). august şi noiembrie. care au aceeaşi dată de expirare şi acelaşi preţ de exercitare formează o serie de opţiuni (engl. iunie. aprilie. 3) martie. Altfel spus. De exemplu. O opţiune europeană poate fi exercitată numai într-o scurtă perioadă . iulie. deoarece la acest preţ se exercită dreptul pe care îl conferă opţiunea. opţiunile pe acţiuni trebuie să fie exercitate înainte de cea de-a treia sîmbătă a lunii de expirare. Durata maximă de viaţă pentru fiecare opţiune este de 9 luni. Astfel. Din punctul de vedere al modului de exercitare se face distincţia între opţiunile americane şi cele europene. c) Preţul de exercitare Preţul la care se poate cumpăra/vinde activul de bază al opţiunii se numeşte preţ de exercitare (engl. opţiunile din ciclul "ianuarie" au la acea dată scadenţe de 3. "martie".înainte de data expirării. la bursele americane (CBOE) s-au stabilit pentru opţiunile pe acţiuni următoarele cicluri: 1) ianuarie. în cazul unei opţiuni pe acţiuni. ultima zi de tranzacţii este în cea de-a treia vineri a lunii. data finală pentru exercitarea opţiunii se numeşte data expirării (engl. Perioada de exercitare se determină pe baza aşa-numitelor cicluri de expirare (engl. Acest preţ depinde de preţul activului de bază din momentul cumpărării opţiunii şi este stabilit de bursă de o manieră standardizată. toate opţiunile call pe acţiunile IBM. O asemenea serie se indică în felul următor: IBM ianuarie 40 call. se emit opţiunile pe ianuarie etc. expiration cycles). avînd scadenţa în ianuarie şi preţul de exercitare de 40$ formează o serie de opţiuni. Aceasta înseamnă că. O opţiune americană poate fi exercitată de cel care o deţine oricînd în perioada dintre momentul în care a fost cumpărată şi data expirării. "februarie". exercise price). în cazul ciclului "ianuarie". la bursele americane. În general. el este determinat în momentul încheierii contractului (de aici denumirea de striking price). Toate opţiunile put şi call din aceeaşi clasă sînt alocate unui anumit ciclu. octombrie. În cazul altor categorii de opţiuni (de exemplu.care poate fi şi de o zi . expiration date). ea are de asemenea opţiuni care expiră în aprilie. Denumirile respective se referă la tipul de opţiune şi nu la pieţele pe care sînt negociate. respectiv perioada de timp în care opţiunea poate fi exercitată. prin urmare. începe negocierea opţiunilor octombrie. La sfîrşitul lui ianuarie (cînd opţiunile pe ianuarie au expirat) cotează opţiunile aprilie. cînd opţiunile scadente în ianuarie expiră.Standardizarea se referă şi la durata opţiunii. Astfel.

d) Preţul opţiunii În schimbul dreptului care i se oferă prin opţiune.La bursele americane.PE . cînd valoarea intrinsecă este negativă se spune că opţiunea este "fără bani" (engl. Cînd valoarea intrinsecă este pozitivă se spune că opţiunea este "în bani" (engl. cu diferenţe de 5$. Mărimea valorii intrinseci (Vi) se calculează pe baza preţului de exercitare (PE) şi a preţului (cursului) activului de bază (C). en dedans). astfel încît preţul de exercitare central să se menţină reprezentativ. iar la cursuri de peste 200$. in-the-money. fr. Dacă PE=C opţiunea (call sau put) este "la bani" (at-the-money).opţiunea este "în bani" . preţurile de exercitare pot fi.1 108 . la o acţiune care cotează 223/8$.pentru opţiunile put: Vi = PE . out-of-money. În acelaşi caz opţiunea call este "fără bani". care reprezintă preţul opţiunii. de exemplu: 20$. Spre deosebire de opţiunile nenegociabile.pentru opţiunile call: Vi = C . în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta de opţiuni. at-the-money. en dehors). fr. fr. preţurile de exercitare sînt indicate cu diferenţe de 2. prime).care pot fi vîndute/cumpărate pe tot parcursul duratei lor de viaţă . Valoarea intrinsecă a opţiunilor Tabelul 8. Preţul de exercitare se modifică dacă apar fluctuaţii mari la preţul activului de bază. premium. în acest caz se stabilesc noi preţuri (pentru toate scadenţele care sînt mai îndepărtate de 20 de zile bursiere de la data modificării).timp. cu diferenţe de 10$. la opţiunile negociabile . Astfel. intrinsic value) este diferenţa dintre preţul de exercitare al opţiunii şi preţul activului de bază al opţiunii.5$. achitat în momentul încheierii contractului. O opţiune put are o valoare intrinsecă . cînd valoarea intrinsecă este egală cu zero. La opţiunile pe indici intervalele sînt de 5$. 25$ etc. opţiunea este "la bani" (engl.1. Valoarea intrinsecă (engl. conform următoarelor formule: . à parité). după următoarea regulă: cînd cursul acţiunii este mai mic de 25$. în general.preţul opţiunii este variabil şi se stabileşte la bursă. preţurile de exercitare aproximează cursul acţiunii care constituie activul de bază. După cum se vede. Preţul opţiunii are două componente: valoarea intrinsecă şi valoarea.C.cînd preţul de exercitare (PE) este mai mare decît preţul activului (C). O imagine sintetică asupra valorii intrinseci a opţiunilor o dă Tabelul 8. cumpărătorul plăteşte vînzătorului o primă (engl. la cursuri între 25$ şi 200$. 221/2$. fr. unde prima este fixă (la Paris se numea avec). preţul de exercitare pentru opţiunile pe acţiuni este stabilit.

ea este egală cu diferenţa pozitivă dintre preţul opţiunii şi valoarea sa intrinsecă. preţul activului influenţează direct proporţional prima opţiunilor call şi invers proporţional prima opţiunilor put. peste cea intrinsecă. Valoarea-timp este cu atît mai mare cu cît scadenţa este mai îndepărtată şi descreşte în timp (deoarece spaţiul estimăilor operatorilor cu privire la preţu opţunii se reduce treptat). time value) este valoarea suplimentară. o creştere de preţ. Valoareatimp arată cît este dispus să plătească investitorul (cumpărătorul opţiunii) în speranţa că. unde p este preţul opţiunii. cît şi la put: cu cît scadenţa este mai îndepărtată. deoarece pe piaţă se manifestă o cerere relativ ridicată pentru opţiunea respectivă. pe durata de viaţă. opţiunea va cunoaşte la un moment dat. Există însă şi o serie de particularităţi care ţin atît de natura 109 . ea are o valoare-timp de 2$. 10. În cazul exercitării opţiunii la expirare. Mecanismul tranzacţiilor Opţiunile se tranzacţionează în condiţii şi după o procedură asemănătoare cu cele practicate pe pieţele de titluri primare şi contracte futures. cu atît valoarea-timp a opţiunii este mai mare. anterior expirării. altfel spus. Opţiunea nu are valoare intrinsecă. cît şi la put: opţiunile pentru active cu fluctuaţii mari sînt mai scumpe decît cele pentru active stabile. volatilitatea preţului activului de bază se reflectă pozitiv asupra preţului atît la call. scadenţa opţiunii influenţează pozitiv preţul atît la call. valoarea-timp se identifică cu valoarea intrinsecă. o opţiune call pe aceste acţiuni cu preţul de exercitare de 40$ se poate vinde la 42$. Valoarea timp (engl.Opţiune call "În bani" "La bani" "Fără bani" C > PE C = PE C < PE Opţiune put C < PE C = PE C > PE C = preţul (cursul) activului de bază. deoarece preţul de exercitare este egal cu preţul activului. Pe de altă parte. Mărimea valorii-timp (Vt) se exprimă prin formula: Vt = p . preţul de exercitare influenţează pozitiv prima opţiunilor put şi negativ prima opţiunilor call. o opţiune neexercitată la scadenţăare o valoare-timp nulă. în condiţiile în care cursul acţiunilor GM este de 40$/acţiune. preţul opţiunii (p) reflectă valoarea intrinsecă (Vi) şi valoarea-timp (Vt) şi depinde de preţul activului de bază (C) şi de preţul de exercitare a opţiunii (PE). De exemplu. PE = preţul de exercitare al opţiunii.2. Totodată. În concluzie. pe care opţiunea o poate dobîndi pe piaţă ca urmare a cererii/ofertei de opţiuni.Vi. în schimb. După cum rezultă din cele de mai sus.

Tipurile de ordine utilizate sînt identice cu cele de pe piaţa de acţiuni: la piaţă. pentru opţiunile cu preţuri între 10$ şi 20$ acesta nu poate fi mai mare de 3/4 dintr-un punct (0. piaţa futures este supravegheată de Commodities Futures Trading Commission (CFTC). La CBOE acesta prezintă două preţuri: bid. Autoritatea pieţei este Securities and Exchange Commission (SEC). tipul opţiunii (call/put). în acest sens clienţii deschid conturi la firma broker de care aparţine brokerul. creată de CBOT şi Index and Option Market (IOM). opţiuni şi fonduri mutuale). limită. acesta avînd rolul să execute ordinele în contul clienţilor săi. ca şi clienţilor acestora investitorii instituţionali şi individuali. market maker. Un alt agent de bursă este brokerul (engl. obligaţiuni. precedenţă). Organizarea pieţei Piaţa americană (şi mondială) a opţiunilor este dominată de Chicago cu cele două burse specializate: Chicago Board Options Exchange (CBOE). cît şi de modul cum au fost organizate după 1975 . floor broker).acestor titluri. data expirării) şi numărul de contracte. preţul minim pe care MM îl cere pentru o opţiune la vînzare. cea care supraveghează în general industria titlurilor financiare (acţiuni. bursa stabileşte condiţiile pentru listarea opţiunilor. care preia ordinele cu limită de preţ ce nu se pot executa în momentul primirii lor de la clienţi. adică preţul maxim pe care MM îl oferă pentru o opţiune la cumpărare. în speţă la CBOE. Sistemul tranzacţional se bazează pe prezenţa în bursă a unui "creator de piaţă" (engl. investitorul lansează un ordin. Bursa stabileşte limitele spread-ului (diferenţa dintre preţul ask şi bid). de exemplu. ordin stop. 110 . el îl va informa pe MM în legătură cu cele mai bune ordine limită ale clienţilor.75$). astfel încît acestea să fie executate conform criteriilor de prioritate (prioritate de preţ. iar firma transmite acest ordin brokerului de bursă care lucrează în sala de negocieri. În sala de negocieri lucrează şi un funcţionar al bursei. numit responsabil cu carnetul de ordine (engl. în ordin trebuie să se specifice: direcţia operaţiunii (vânzare/cumpărare). MM). De exemplu. apoi. order book official). Bursa (CBOE sau IOM) stabileşte regulile şi procedurile privind operaţiunile cu opţiuni cotate care se aplică tuturor membrilor săi.bursele pentru opţiuni. Plasarea ordinului Iniţierea unei tranzacţii cu opţiuni se face prin deschiderea de către client (investitor) a unui cont la o firmă broker. şi ask. Vom prezenta în continuare organizarea pieţei şi mecanismul tranzacţional al opţiunilor pe acţiuni după modelul american. creat de CME. clasa opţiunii (activul de bază). după cum am arătat. seria opţiunii (preţul de exercitare. adică pentru admiterea acestora la tranzacţii în bursă. în vederea unei executări ulterioare (cînd condiţiile pieţei o permit).

similar. Prin urmare. care reprezintă numărul maxim de opţiuni care pot fi exercitate în fiecare cinci zile consecutive de bursă de către un investitor sau un grup de investitori care acţionează împreună.Executarea ordinului se face în "groapă" (engl. Scopul stabilirii acestor limite este de a contracara posibilitatea ca un investitor sau un grup de investitori să capete o influenţă semnificativă asupra pieţei. dacă preţul de exercitare a opţiunii este cel puţin egal cu cursul acţiunii. Pentru cumpărarea şi vînzarea de opţiuni clientul trebuie să asigure anumite garanţii. Totodată. gradul admis de îndatorare a investitorului faţă de broker depinde de preţul de exercitare şi nu de cursul acţiunii. minus mărimea primei.La vînzarea de opţiuni call acoperite (pentru care clientul deţine în momentul vînzării activul de bază). Deci orice tranzacţie cu opţiuni deschide pentru investitor o poziţie pe opţiuni şi creează o poziţie virtuală pe activul de bază. . dacă a cumpărat. adică numărul maxim de opţiuni pe care un investitor le poate deţine pe acelaşi tip de poziţie virutală la activul de bază. se stabileşte şi limita de exercitare (engl. Bursa stabileşte limitele de poziţie (engl. deci short pe acţiuni). short pe call (a vîndut o opţiune de cumpărare) sau short pe put (a vîndut o opţiune de vînzare). sau short. unde se postează creatorii de piaţă şi brokerii de bursă. dacă opţiunea este exercitată. dacă preţul de exercitare este mai mic decît cursul acţiunii. un operator poate avea long pe call (a cumpărat o opţiune de cumpărare). Este de remarcat că un long call şi un short put înseamnă acelaşi tip de poziţie virtuală la activul de bază (cumpărător al activului. dar ea poate să ducă la o poziţie de vînzare pe activul de bază. aceste tranzacţii nu se lucreză în marjă. clientul dobîndeşte o poziţie pe opţiune. position limits). un short call şi un long put înseamnă acelaşi tip de poziţie (vînzător al activului. dacă a vândut. investitorul nu trebuie să depună decît marja cerută pentru acţiuni. iar aceasta poate fi long. pit). exercise limit). deci long pe acţiuni). Poziţia pe opţiune nu trebuie confundată cu poziţia pe activul de bază. . Prin urmare. long pe put (a cumpărat o opţiune de vînzare). Casa de compensaţie 111 .La cumpţrarea de opţiuni investitorul trebuie să plătească integral preţul opţiunii (prima). din acest punct de vedere distingîndu-se trei situaţii: . astfel. un spaţiu octogonal pe mai multe nivele.La vînzarea de opţiuni call neacoperite (pentru care clientul nu deţine în momentul vînzării activul de bază) investitorul trebuie să depună 30% din valoarea de piaţă a activului de bază (la care se adaugă mărimea cu care opţiunea este "în bani" sau din care se scade mărimea cu care opţiunea este "fără bani"). un long put înseamnă o poziţie de cumpărare pe put. În urma executării ordinului.

a) Lichidarea opţiunii Această modalitate presupune plasarea de către cel care deţine o poziţie pe opţiuni a unui ordin de compensare (engl. closing transaction). devenind vînzătorul pentru toţi cumpărătorii de call care exercită opţiunea. Toţi creatorii de piaţă şi toate firmele broker care tranzacţionează în bursă trebuie să execute contractele prin intermediul membrilor cliring. printr-o cumpărare de put.OCC). iar vînzătorul (short call) dă un ordin de cumpărare de call. offsetting order): cumpărătorul de opţiune de cumpărare (long call) dă un ordin de vînzare a aceleiaşi opţiuni call. Constituită ca o instituţie autonomă. respectiv firmele broker membre (engl. cumpărătorul pentru cumpărătorii de put care exercită opţiunea etc. Membrii OCC. Cînd cumpără o opţiune. adică predarea/primirea activului asupra căruia poartă opţiunea. deschid conturi la casa de compensaţie prin intermediul cărora efectuează cliringul. care are un cont în marjă la o firmă membră a OCC. b) Exercitarea opţiunii Această modalitate înseamnă acceptarea de către client a tranzacţiei subiacente opţiunii. clientul primeşte în contul său profitul net din operaţiune (rezultat după deducerea comisioanelor şi taxelor). face un depozit (marjă) egal cu mărimea primei.Casa de compensaţie joacă un rol esenţial în procesul executării contractelor pe opţiuni. OCC se interpune în toate tranzacţiile încheiate în bursă. Options Clearing Corporation . în ultimă instanţă. Vînzătorul opţiunii. în SUA funcţia respectivă revine Corporaţiei de Cliring al Optiunilor (engl. iar numărul contractelor de cumpărare de opţiuni trebuie să fie egal cu cel al contractelor de vînzare. prima este depusă la casa de compensaţie. Ordinul de compensare se execută în acelaşi mod cu ordinul de deschidere a poziţiei: firma membră a casei de compensaţie anulează poziţia "lungă" a investitorului şi creditează contul brokerului care lucrează pentru investitorul respectiv. cumpărătorul unei opţiuni de vînzare (long put) îşi compensează poziţia printr-o vînzare de put. în contul firmei membre a OCC care a lucrează cu brokerul clientului. prin exercitarea opţiunii şi prin expirarea opţiunii. Această operaţiune se numeşte lichidarea opţiunii sau închiderea poziţiei (engl. clearing members). 112 . deoarece aceasta serveşte la garantarea operaţiunii. Lichidarea contractului Executarea contractului pe opţiuni se poate face prin lichidarea op_iunii. fiecare firmă membră a OCC ţine evidenţa contractelor clienţilor săi (creatorii de piaţă sau firme broker). OCC ţine evidenţa tuturor poziţiilor long şi short pe opţiuni ale membrilor săi. La rîndul său. iar vînzătorul unei opţiuni de vînzare. pe de altă parte. clientul trebuie s plătească integral preţul acesteia în dimineaţa zilei lucrătoare care urmează încheierii contractului în bursă. dar nu poate retrage acea sumă din cont.

atunci achiziţionarea de opţiuni «în afara banilor» devine foarte atractivă. adoptând astfel la bursă o poziţie long put. deschizând o poziţie short call. care notifică firmei membre a OCC decizia clientului său. el va cumpăra opţiuni call. Membrul cliring plasează un ordin de exercitare la casa de compensaţie. iar aceasta alege o altă firmă membră la care un terţ are o poziţie short pe aceeaşi opţiune. Dacă este vorba de o opţiune put. Această din urmă firmă membră. va cumpăra opţiuni put. va vinde opţiuni call. iar un operator care mizează pe stabilitatea preţurilor sau pe uşoara lor creştere. Dacă aceste estimări prevăd fluctuaţii puternice ale preţurilor întrun sens sau altul. iar vînzătorul ales (long writer) va plăti preţul de exercitare. iar cumpărătorul care a exercitat opţiunea (holder) va plăti preţul de exercitare. În mod simetric. 113 . pe baza unei proceduri stabilite de OCC. Cînd opţiunea expiră. fără să dea vreo instrucţiune firmei broker. selectează clientul său cu poziţie short (writer) care urmează să răspundă cererii de exercitare a opţiunii.Un investitor (long holder) care doreşte să exercite opţiunea trebuie să anunţe acest fapt firmei broker. fără riscuri adiţionale. iar atunci când acesta prevede scăderea preţurilor în viitor. Dacă opţiunea are valoare intrinsecă (este "în bani") această valoare va reveni holder-ului. un operator care se bazează pe stabilitatea preţurilor sau pe uşoara lor scădere. deschizând o poziţie short put. va vinde opţiuni put. cumpărătorul care a exercitat opţiunea (short holder) va livra titlurile. ea este anulată din evidenţele casei de compensaţie şi ale firmei membre. STRATEGII CU OPTIUNI Atunci când un operator intuieşte o creştere viitoare a preţurilor futures. dacă valoarea opţiunii este negativă ("fără bani") holder-ul pierde prima. pentru că aceste opţiuni sunt mai ieftine si îi oferă posibilitatea unor profituri ridicate. adoptând o poziţie la bursă long call. Dacă este vorba de o opţiune call vînzătorul ales (writer) va livra titlurile. c) Expirarea opţiunii În acest caz deţinătorul opţiunii îşi menţine deschisă poziţia pînă la scadenţă.

încasarea primei şi obligaţia depunerii unui deposit Realizarea unui profit limitat la mărimea primei. Asigurarea unui preţ de vânzare viitor minim. încasarea primei şi obligaţia depunerii unui depozit Realizarea unui profit limitat la mărimea primei. Pierdere nelimitată. Obţinerea unei poziţii pe futures la un preţ mai mic. Pierdere limitată.Principiu LONG CALL Cumpărarea unei opţiuni de cumpărare contra plţăii unei prime Scop A se profita de creşterea preţului futures. în condiţiile unei pieţe neutre sau descrescătoar e. profit nelimitat SHORT CALL Vânzarea unei opţiuni de cumpărare. 114 . pentru că nu există poziţie deschisă pe LONG PUT Cumpărarea unei opţiuni de vânzare contra plăţii unei prime SHORT PUT Vânzarea unei opţiuni de vânzare. ca urmare a A se profita de scăderea preţului futures. în condiţiile unei pieţe neutre sau crescătoare. Asigurarea unui preţ de cumpărare viitor maxim.

se vinde opţiunea “în bani”. în viitor. indiferent care va fi evoluţia ulterioarã a cursului bursier. a cursului activului suport. cursul activului suport (C) va depăşi pragul de rentabilitate (adică pretul de exercitare+prima). contractate până la scadenţa opţiunii. se vinde opţiunea “în bani”. pentru ca prima este maxima.futures Profilul câştigului şi (+) a pierderii (PE – preţul 0 de p exercitare . (+) Pret futures (+) p PE+ p 0 (-) PE PE+ Pret p PE PE-p p (-) PE-p PE (-) Pret futures futures Observaţii Efect de levier puternic în special dacă poziţia cumpărătorul ui este “fără bani” Dacă anticiparea este sigură. în viitor. va înregistra pierderi limitate la mărimea primei. El va înregistra un profit dacă. El câştigă cert prima încasată. 115 . Pozitia cumparatorului opţiunii Cumpărătorul estimează o creştere. Efect de levier puternic daca poziţia cumpărătorul ui este “fără bani“ Dacă anticiparea este sigură. În schimbul unei prime. În sens invers. (-) p – prima opţiunii ) (+) p PE Pret futures primei încasate. Abordarea analizei acestor strategii consta in determinarea profitului pe care il produce folosirea unei strategii pentru o varietate mare a preturilor activului la inchiderea pozitiei.(PE+p) Vânzătorul acestei optiuni este obligat prin contract să vândă activul suport la preţul de exercitare. dar îşi asumă un risc nelimitat pentru cazul de creştere a cursului bursier. el se asigură că va putea cumpăra activele suport. Profit = C. la un preţ de exercitare prestabilit. Optiunea call 1.

profitul se obtine cand castigul este mai mare decat prima. să cumpere activele – suport. Vânzătorul unui put încasează cert prima şi speră că. vânzãtorul are un câştig limitat la valoarea primei. în schimbul primei (p) încasate. apar două cazuri:  dacă cursul creşte mai puţin decât preţul de exercitare + prima. este nelimitat. cursul nu va scădea. Daca pretul activului creste peste pretul de exercitare. cand piata creste. În caz de scădere a cursului el va înregistra pierderi proportionale cu această scădere de curs. este limitata la marimea primei. castigul creste cand pretul activului scade sub pretul de exercitare. Profit = p 116 . pierderea lui putând fi practic nelimitatã. Poziţia vânzătorului opţiunii În vânzarea unei opţiuni call. Dacă anticipările vânzătorului se adeveresc. Dacă previziunea lui nu se adevereşte el îşi asumă riscuri. pe măsura creşterii cursului activului-suport. la un preţ de exercitare (PE) prestabilit. în viitor. Dacã cursul creşte peste preţul de exercitare.(C+p) Pierderea cumparatorului de put. el câştigă prima încasată. prima.2. Pozitia vânzătorului opţiunii Vânzătorul anticipează o stabilizare a cursului sau o creştere a acestuia. În aceste condiţii el este de acord să vândă un put prin care se angajează. optiunea este ‘in afara banilor’.  dacă cursul creşte mai mult decât pretul de exercitare + prima. Profit = PE. În cazul de faţã el câştigă atunci când cursul activului de bazã scade sub valoarea preţului de exercitare. Profit = p Optiunea put Pozitia cumparatorului opţiunii In cazul cumparatorului de put. atunci vânzãtorul câştigă de asemenea. cand piata scade. atunci vânzãtorul pierde. castigul sau.

117 . de exemplu. Comportamentul primei optiunii în raport cu volatilitatea este asemanator cu comportamentul primelor de asigurare în raport cu riscul pe care si-l asuma compania de asigurare. contractul futures pe grâu se tranzactioneaza la 400. prima ceruta de vanzator va fi mai mare pentru a compensa riscul mai mare suportat de vanzator. Daca pretul activului de baza variaza mai mult decat de obicei. reflecta opiniile vanzatorilor si cumparatorilor relativ la riscul sau beneficiul potential generat de tranzactionarea optiunilor respective. Daca riscul este considerat mare. compania de asigurare va cere o prima mai mare. existente pe piata la un moment dat pentru o anumita clasa de optiuni. cu cat este mai mare volatilitatea. cu alte cuvinte fluctuatiile pretului activului de baza. este de la sine înteles ca optiune call. care are un pret de exercitare de 350 va valora mai mult decat o optiune cu un pret de exercitare de 360. In caz contrar. Volatilitatea Volatilitatea pretului activului de baza este o masura a departarii pretului curent al activului de baza de pretul mediu in timp. Perceptia pietei despre evolutia viitoare a pretului activului de baza va determina valoarea de piata a optiunii. În mod similar o optiune de cumparare-call la 420 va valora mai putin. cu atat este mai mare prima optiunii. Ofertele de cumparare si de vanzare. In general. deoarece contractul futures se tranzactioneaza cu 20 de puncte mai putin. Daca. Influenta pretului activului de baza asupra valorii optiunii este fundamentala. daca riscul asumat este mic si prima va fi pe masura.Factori care influenteaza pretul optiunii Valoarea de piata a unei optiuni este influentata de 5 factori principali: Pretul de exercitare în comparatie cu pretul futures curent Volatilitatea pretului activului de baza Rata dobanzii Durata pana la expirare Randamentul oferit de detinerea activului de baza Pretul de exercitare în comparatie cu pretul futures curent Relatia dintre pretul de exercitare al optiunii si pretul futures curent reprezinta o influenta importanta asupra primei optiunii. Prima optiunii este influentata si de pretul de exercitare al activului de baza. Acesta determina valoarea intrinseca a optiunii.

In general. datorita modificarilor ulterioare ale volatilitatii. Timpul Dupa cum se stie. Oricum. Rata dobânzii Modificarile ratei dobanzii pe piata au o influenta limitata asupra valorii optiunilor în comparatie cu alti factori.Volatilitatea reprezinta uneori o capcana pentru investitori. Intervalul de masurare luat în considerare este ziua de tranzactie. se poate profita din modificarea volatilitatii în cazul în care piata se îndreapta în favoarea investitorului. Pe de alta parte. daca rata dobanzii creste. directia si amploare ratei dobanzii. ci este o marime non-directionala. Pentru un investitor experimentat. Pentru optiunile put. marimea volatilitatii conteaza prea putin. Exprimat simplu. aceasta reprezinta o masura a fluctuatiei pretului pentru o anumita marfa pe parcursul unei perioade. timpul ramas pana la scadenta are o influenta importanta asupra valorii optiunii. exceptind cazurile cind acestea sunt bruste si de larga amploare. cu atat este mai mare valoarea optiunii. Aceste efecte sunt resimtite mai puternic de optiunile cu durata de viata mai lunga. prima optiunii va reflecta perceptia pietei despre modificarea probabila. acesta este reflectat in nivelul mai redus a valorii timp în totalul primei. în cazul carora nu sunt aplicabile costurile de detinere si de oportunitate intre vanzator si cumparator. pentru vanzator prima este vazuta ca o compensatie pentru cheltuielile lui legate de detinerea activului de baza. adica cumparatorul unei optiuni call are astfel posibilitatea sa nu plateasca intregul pret de cumparare al activului de baza si sa investeasca banii ramasi în titluri purtatoare de dobanda. Volatilitatea nu indica directia de miscare a pietei în viitor. investitorul stiind din experienta sau intuitie perioadele de volatilitate accentuata ale pretului activului de baza. Modificarea perceptiei pietei despre miscarea viitoare a pretului activului de baza poate avea efecte neasteptate asupra strategiei adoptate de investitor. Rata dobanzii poate fi privita ca un cost de oportunitate. Cu cat este mai mare timpul ramas pana la scadenta. Volatilitatea istorica este masurata pe baza unui esantion de preturi alese la intervale egale si este exprimata ca deviatia anualizata standard a logaritmului natural al raportului dintre pretul futures de închidere si pretul futures de inchidere precedent. ar trebui sa ceara ajutorul brokerului. deoarece exista mai mult timp la dispozitie ca sa se modifice volatilitatea pretului activului de baza. nivelul ratei dobanzii pe piata sau impresia generala a 118 . Pe de alta parte. prima optiunilor call creste iar a optiunilor put scade.

Bernstein. – Trading the International Futures Markets. 2. R.Rolul burselor de mărfuri agroalimentare şi avantajele participării României la operaţiuni de bursă. 1993. valoarea timp a optiunii scade. . P. 5. Meaden. E. Oricum. la scadenta valoarea timp va fi zero. M. 1995. 119 .pietei si. ci devine mai accentuata in apropierea scadentei. 3. Economică. Previzionarea valorii . Teză de doctorat. 4. precum si efectul care il au asupra acestuia: Crestere in: Pretul activului de baza Pretul de exercitare al optiunii Durata ramasa pana la scadenta Volatilitatea activului de baza Rata dobanzii Efectul cresterii Call Put Creste Scade Scade Creste Creste Creste Creste Creste Creste Scade BIBLIOGRAFIE 1. McDivitt. N. vol 13. 6. M. 1995. Fackler.Tranzacţii bursiere: pieţele futures şi de opţiuni. Ed.. optiunea sa devina mai profitabila printr-o miscare favorabila a pietei.The Inteligent Speculator. .timp este destul de dificila. . deoarece rata scaderii ei este neuniforma. Pe masura ce durata ramasa pana la scadenta scade si oportunitatea ca optiunea sa devina profitabila se reduce. . Insa valoarea timp nu scade cu o rata constanta. Prentice Hall. sept. ASE Bucureşti. Gradu. Bucureşti. 1982. 2000. nr. 1996. The Journal of Futures Markets. Fessenden. Andrews. NY Institute of Finance. ca atare. In tabelul de mai jos sunt prezentati factorii care influenteaza pretul optiunii. J. – Derivatives Markets and Investment Management. Irwin. 6. J.Delivery and Manipulation in Futures Markets.. Duhnea.

J.Bursa. John Wiley&Sons. New York. C. New York. . – Speculaţia şi acoperirea pe pieţele la termen de mărfuri agricole. Robert W.7. Purcell.Analysing and Forecasting Futures Price: Guide for Hedgers.G. D. . Herbst. 1995. 2nd Edition. Dalloz Gestion. 1985. Kolb. I. S. An Edgar Reference Collection. Simon. A. Y.Bourses de commerce et marches a terme de marchandises. 12. 11.Options. Editura RAO. W. Tamarkin. VOL. 120 . . Understanding Futures Market. R. . Speculators and Traders. – Agricultural Futures and Options. 9. Hurduzeu. 13. Malliaris. 1997.. .C.1994. West Publishing Company. William Narrow & Co. 1986. Cambridge University Press. Giacotto.. 1999. 2002. A. J. 1997. Bucureşti.S. G. Koontz. 15.Futures Markets. – The New Gatsby: Fortunes and Misfortunes of Commodity Traders. 1995. . . Inc.The Economic Function of Futures Markets. Popa. 1997. B. 14. 8. 10. New Jersey. Prentice Hall. Bucureşti. 1992.Options and Futures.. 1 şi 2. Editura Adevărul. Prentice Hall International.. Hull. Futures and Other Derivative Securities. 17. Johnson. Williams. Blackwell Business. Ed. 16. vol I-III. 1994. Principles and Strategies.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful