GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ Dragostea în vremea holerei El amor en los tiempos del cólera 1985 Pentru Mercedes, fireste

. Au izbândit aceste plaiuri, iata: Îsi au de-acum zeita încoronata. Leandro Díaz

Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare data de soarta iubirilor neîmplinite. Doctorul Juvenal Urbino l-a simtit de cum a pasit în casa cufundata în penumbra, unde fusese chemat de urgenta, sa se ocupe de un caz care pentru el încetase de multi ani sa mai fie urgent. Jeremiah de Saint- Amour, refugiat din Antile, invalid de razboi, fotograf de copii si cel mai marinimos adversar al sau la sah, reusise sa se descatuseze de chinurile amintirilor învalui t în fumul aromitor al cianurii de aur. A gasit cadavrul, acoperit cu o patura, în patul de campanie unde dormise tot deauna, iar alaturi, pe un taburet, se afla tavita în care fusese pregatita otrava . Pe podea, legat de piciorul patului, zacea lesul unui dog danez, mare, negru, cu pieptul alb ca neaua, lânga care erau aruncate cârjele. În odaia înabusitoare si pest rita, care servea deopotriva drept dormitor si laborator, razbateau printr-o fer eastra deschisa cele dintâi licariri ale zorilor, dar era destula lumina pentru a putea recunoaste autoritatea mortii. Celelalte ferestre, precum si cele mai mici crapaturi erau fie acoperite cu cartoane negre, fie îndesate cu cârpe, sporind astf el densitatea opresiva a încaperii. Pe o masa mare, sub un bec obisnuit, acoperit cu hârtie rosie, se îngramadeau de-a valma flacoane, sticlute fara eticheta si doua tavite din cositor ciobit. Cea de-a treia, folosita de obicei pentru fixator, se afla lânga cadavru. Peste tot zaceau aruncate la întâmplare reviste si ziare vechi, v rafuri de negative pe placi de sticla, mobile rupte, dar toate erau sterse de pr af de o mâna grijulie. În ciuda aerului proaspat ce navalise prin fereastra, în odaie mai staruia înca, pentru cei obisnuiti sa-l recunoasca, izul caldut, ca de migdale amare, al iubirilor fara de noroc. Doctorul Juvenal Urbino se gândise nu o data, fara nici o intentie premonitorie, ca locul acela nu era cel mai potrivit pentru a muri cu sufletul împacat. Cu timpul însa, a ajuns sa-si spuna ca toata neorânduiala aceea tinea, poate, de o vrere tainica a Proniei Ceresti. Sositi mai devreme, un comisar de politie si un tânar student care-si facea p ractica de medicina legala la policlinica municipala aerisisera camera si acoper isera cadavrul pâna la venirea doctorului Urbino. Amândoi l-au salutat cu o gravitat e care, de data aceasta, trada mai degraba compasiune decât veneratie, fiind prea bine cunoscuta în oras strânsa prietenie care-l lega de Jeremiah de Saint- Amour. Em inentul magistru le-a strâns mâna pe rând, asa cum facea dintotdeauna cu studentii lui înainte de a-si începe cursul zilnic de medicina generala, apoi, apucând marginea ple dului între degetul aratator si cel mare, ca pe o floare, a dezvelit palma cu palm a, cu solemnitatea unui gest ritualic, cadavrul. Asa cum era, dezbracat, teapan si chircit, cu ochii deschisi si pielea albastruie, arata cu aproape cincizeci d e ani mai batrân decât în ajun. Avea pupilele limpezi, barba si parul galbui, iar pântec ele îi era brazdat de cicatricea unei rani vechi, cusuta cândva cu sfoara de împacheta t. Era lat în umeri, cu brate lungi si vânjoase, ca de condamnat la galere, din pric ina cârjelor, dar picioarele lui fara vlaga aratau ca ale unui copil de pripas. Do ctorul Juvenal Urbino îl privi o clipa cu inima strânsa de durere, asa cum rareori i se întâmplase în anii fara numar de când ducea o batalie zadarnica împotriva mortii. - Nataraule, îi spuse. Ce-a fost mai rau a trecut de mult. Îl acoperi din nou cu patura si-si redobândi prestanta academica. Cu un an în urm a, când împlinise optzeci de ani, fusese sarbatorit timp de trei zile în cadrul unor f estivitati omagiale, iar în discursul de multumire, împotrivindu-se înca o data tentat

iei de a se retrage, tinuse sa adauge: "O sa ma odihnesc destul când o sa mor, atâta doar ca atare eventualitate nu intra deocamdata în vederile mele." Desi auzea din ce în ce mai greu cu urechea dreapta si se sprijinea într-un baston cu maciulie de argint pentru a-si disimula pasii nesiguri, continua sa poarte cu aceeasi elegan ta din tinerete costumul de in si jiletca pe care îi atârna lantul de aur al ceasulu i. Barba sidefie, care-l facea sa semene cu Pasteur, si parul de aceeasi culoare , pieptanat lins, cu carare dreapta pe mijloc, erau expresia fidela a caracterul ui sau. Pierderea treptata si mereu mai îngrijoratoare a memoriei o compensa, pe cât îi statea în putere, cu însemnari facute la repezeala pe bucatele de hârtie care, pâna la urma, se amestecau prin buzunare, asa cum se întâmpla cu instrumentele, flacoanele de medicamente si atâtea alte obiecte aruncate de-a valma în trusa burdusita. Nu era numai cel mai batrân si cel mai renumit medic din oras, ci si barbatul cel mai sp ilcuit. Cu toate acestea, din pricina eruditiei etalate cu prea multa ostentatie , ca si a modului deloc ingenuu în care se folosea de propriul sau nume, trezea ma i putina simpatie decât ar fi meritat. Indicatiile date comisarului si medicinistului au fost precise si scurte. N u era nevoie de autopsie. Mirosul staruitor din casa era suficient pentru a stab ili ca moartea se datorase emanatiilor provocate de cianura de aur activata în tav ita cu un acid oarecare, dintre cele folosite de fotografi, or, Jeremiah de Sain t-Amour se pricepea prea bine la toate astea ca sa poata fi vorba de un accident . A parat reticentele comisarului cu un raspuns taios, caracteristic felului sau de a fi: "Nu uitati ca eu semnez certificatul de deces." Tânarul medic era decept ionat: niciodata nu avusese sansa sa studieze pe un cadavru efectele cianurii de aur. Doctorul Juvenal Urbino se tot întreba nedumerit cum de nu-l vazuse pâna atunc i la Scoala de Medicina, dar îmbujorarea din obrajii tânarului si accentul lui andin i-au risipit numaidecât nedumerirea: probabil ca sosise de curând în oras. Îi spuse: "În privinta asta, nici o teama. O sa dati cât de curând peste vreun îndragostit nebun car e sa va ofere o asemenea ocazie." Si abia rostind aceste cuvinte îsi dadu seama ca printre nenumaratele sinucideri cu cianura de aur de care-si aducea aminte, ace asta era cea dintâi care nu se datora unei nefericiri în dragoste. În vocea lui se pet recu atunci o schimbare: - Când o sa-l gasiti, sa fiti foarte atent, îi spuse el medicinistului. De obic ei au nisip în inima. Apoi se întoarse spre comisar, vorbindu-i ca unui subaltern. Îi ceru sa grabeas ca toate formalitatile, pentru ca înmormântarea sa aiba loc chiar în dupa- amiaza acee a si cu cea mai mare discretie. Spuse: "O sa vorbesc si eu mai târziu cu primarul. " Stia ca Jeremiah de Saint-Amour, care era de o austeritate primitiva, câstiga cu arta lui mult mai mult decât avea nevoie pentru a-si duce traiul zilnic, asa încât într -unul din sertare se aflau probabil suficienti bani pentru cheltuielile de înmormânt are. - Dar daca nu-i gasiti, n-are nici o importanta, a continuat el. O sa am eu grija de toate. A mai hotarât ca ziaristilor sa li se spuna ca fotograful murise de moarte bu na, desi era încredintat ca stirea nu prezenta prea mare interes pentru ei. Si ada uga: "Daca e nevoie, o sa vorbesc chiar eu cu guvernatorul." Comisarul, un funct ionar constiincios si servil, stia ca rigurozitatea maestrului în problemele civil e îi exaspera chiar si pe prietenii lui cei mai apropiati, si tocmai de aceea era nedumerit de usurinta cu care, de data aceasta, trecea peste toate formalitatile legale pentru a grabi înmormântarea. Singurul lucru cu care nu putea fi de acord er a sa intervina pe lânga arhiepiscop pentru ca Jeremiah de Saint-Amour sa fie îngropa t în pamânt sfintit. Parca jenat de propria-i impertinenta, comisarul încerca sa se sc uze. - Dupa câte am înteles eu, omul asta era un adevarat sfânt. - Mai mult decât atât, spuse doctorul Urbino. Un sfânt ateu. Dar ciudateniile ast ea numai Dumnezeu singur le poate judeca. Departe, în celalalt capat al orasului colonial, rasunara clopotele catedrale i, care bateau de liturghie. Doctorul Urbino îsi puse ochelarii cu lentile înguste s i rame de aur si-si consulta micul ceas prins cu un lant de jiletca, un ceas pat rat si fin, al carui capac se deschidea cu un resort: înca putin si pierdea slujba de Rusalii.

În încapere se afla un aparat mare de fotografiat, pe rotile, asa cum mai pot f i vazute adesea prin parcurile publice, si o draperie cu un peisaj reprezentând un asfintit pe mare, pictat cu vopsele artizanale, iar pe pereti se însiruiau fotogr afiile unor copii surprinsi în clipele lor cele mai fericite: prima comuniune, cos tumul de iepuras pentru carnaval, aniversarea plina de veselie a zilei de naster e. Doctorul Urbino vazuse cum se adunau an de an tot mai multe, în dupa-amiezile cân d medita la urmatoarea mutare în fata tablei de sah, si se gândise deseori, înfiorat d e o presimtire dureroasa, ca în aceasta galerie de portrete ocazionale se aflau ge rmenii din care va rasari orasul viitorului, oras în care nu va mai ramâne nici maca r cenusa faimei lui. Pe birou, lânga un borcan plin cu pipe de marinar, se afla tabla de sah, cu o partida neterminata. Desi grabit si fara chef, doctorul Urbino nu rezista tenta tiei de a o studia. Avea toate motivele sa creada ca era vorba chiar de partida din ajun, pentru ca Jeremiah de Saint-Amour juca sah în fiecare dupa-amiaza, cu ce l putin trei adversari diferiti, dar întotdeauna ajungea pâna la capat, dupa care pu nea cutia cu tabla de sah si piesele într-un sertar al biroului. Mai stia, de asem enea, ca juca totdeauna cu piesele albe, or, era limpede ca de data aceasta urma sa fie învins fara scapare în doar patru mutari. "Daca la mijloc ar fi fost o crima , asta ar fi putut reprezenta o pista sigura, îsi spuse. Cunosc un singur om în star e sa imagineze o ambuscada de o asemenea perfectiune." Simtea ca n-ar mai fi avu t liniste daca n-ar fi cercetat mai târziu de ce acel soldat neînfricat, obisnuit sa se bata pâna la ultima picatura de sânge, lasase neterminat cel de pe urma razboi a l vietii sale. La ora sase dimineata, pe când îsi facea ultimul rond, paznicul de noapte vazus e biletul prins pe usa dinspre strada: Intrati fara sa mai bateti si anuntati po litia. La scurta vreme a sosit comisarul însotit de medicinist si, împreuna, au rasc olit toata casa în cautarea vreunei dovezi împotriva mirosului inconfundabil de migd ale amare. Pâna la urma, în rastimpul cât a durat analiza partidei de sah, comisarul a descoperit printre hârtiile de pe birou un plic adresat doctorului Juvenal Urbino si pecetluit cu atâtea sigilii de ceara rosie, încât scrisoarea n-a putut fi scoasa d ecât rupându-l în bucati. Doctorul a dat la o parte perdeaua neagra de la fereastra, c a sa patrunda mai multa lumina, si-a aruncat ochii grabit peste cele unsprezece foi scrise pe ambele fete cu o caligrafie îngrijita si, chiar de la primul paragra f, a înteles ca pierduse împartasania de Rusalii. A citit-o pe nerasuflate, revenind de câteva ori asupra unor pagini pentru a regasi firul pierdut, iar când a terminat , arata de parca s-ar fi întors de la capatul lumii si din alte vremuri. Amaraciun ea i se putea citi pe fata, în ciuda efortului de a si-o ascunde: avea buzele alba strui ca si cadavrul, iar când a împaturit din nou scrisoarea si a bagat-o în buzunaru l jiletcii, nu si-a putut stapâni tremurul degetelor. Atunci, amintindu-si de comi sar si de tânarul medic, le-a zâmbit dintre negurile durerii. - Nimic deosebit, le-a spus. Sunt ultimele lui dorinte. Era doar o jumatate de adevar, dar ei l-au luat drept Întreg, pentru ca doctorul le-a cerut sa ridice o dala prost prinsa în pardosea la si sub ea au dat peste un carnetel ferfenitit, în care era notat cifrul de la c asa de fier. N-au gasit chiar atât de multi bani cum se asteptau, dar erau suficie nti pentru înmormântare si pentru a acoperi alte cheltuieli mai marunte. Doctorul Ur bino stia ca n-o sa mai poata ajunge la catedrala înainte de Evanghelie. - E a treia oara, de când ma stiu, ca pierd slujba de duminica, spuse. Dar Du mnezeu e milostiv si iarta. Asa ca a preferat sa mai întârzie câteva minute pentru a pune la punct toate deta liile, desi ardea de nerabdare sa-i împartaseasca si sotiei sale confidentele cupr inse în scrisoare. A promis sa-i anunte chiar el pe numerosii refugiati din regiun ea Caraibilor care locuiau în oras, gândindu-se ca poate voiau sa aduca un ultim oma giu celui ce se dovedise mai vrednic de stima, mai activ si mai radical decât toti , chiar si atunci când devenise limpede ca se lasase cuprins de deznadejde. Avea d e gând sa-i anunte si pe partenerii lui de sah, printre care se numarau oameni de toate categoriile, de la profesionisti de renume pâna la meseriasi anonimi, dar si pe alti prieteni mai putin statornici care ar fi dorit sa ia parte la înmormântare. Înainte de a afla ce cuprindea scrisoarea postuma, intentionase sa fie primul din tre ei, dar dupa ce a citit-o, n-a mai fost sigur de nimic. În orice caz, avea sa

la ora opt fix. si îi dadea lectii de franceza si de canto papagalului care de câtiva ani buni reprezenta o adevarata atractie loca la. totdeauna cu fata spre locul unde cântau cocosii. avea tot mai putina încredere în medicamentele b revetate si urmarea cu îngrijorare extinderea pe care o capatase chirurgia. poate ca în ultima clipa. si seara. vuie tul de uleiuri si motoare din golf. Citea apoi timp de o ora cartile cele mai recente. Se scula o data cu primul cânta t al cocosilor si imediat începea sa-si ia medicamentele tainice: bromura de potas iu pentru a prinde curaj. pentru ca în lunga sa cariera de medic si profesor refuzase sa prescrie paliative pentru batrânete: îi era mai usor sa suporte durerile altora decât pe ale sale. Rareori se întâmpla sa nu aiba dupa cursuri o întâlnire legata de initiative le sale civice. Desi refuza sa se pensioneze. la care erau înhamati doi roibi aurii. nu mult dupa marea epidemie de holera asiatica. Apoi se îmbaia. fiind ca de acolo venea aerul proaspat. de luni pâna sâmbata. La ora patru pleca sa-si vada bolnavii.trimita o coroana de gardenii. ale caror efluvii fâlfâiau prin casa în zilele tor ide ca un înger osândit sa putrezeasca de viu. Ramânea o ora în birou. îsi potrivea barba. chiar si atunci când trasurile începusera sa dispara de pe fata pamântului. chiar si în ajunul mort ii. inhala adânc. Era totodata si un cititor statornic al noutatilor literare trimise prin pos ta de librarul sau din Paris sau comandate la Barcelona de cel din oras. ora cea mai potrivita în lunile caniculare. La prânz. mestecându-l apoi constiincios împreuna cu o coaja de pâine. iubitul sau discipol. pe care îl curata tacticos . facea în baie cincisprezece minute d e gimnastica respiratorie. beladona pentru somn. ci dupa ce-si facea siesta. Niciodata însa nu l e citea dimineata. înainte de culcare. strigatele vânzatorilor ambulanti de pe strada. Îsi lua micul dejun în familie. Dupa ce s-a întors prima data din Europa. pentru a-si alunga din suflet teama de atâtea medicamente amestecate. Jeremiah de Saint-Amour fusese cuprins de remuscari. folosindu-l în continuare cu un soi de di spret pentru tot ce însemna moda. gândindu-se ca. Înmormântarea urma sa aiba loc la cinci. si o capatâna de usturoi. În ciuda vârstei. doctorul Juven al Urbino avea un program zilnic mai putin încarcat. mânca aproape totdeauna acasa. Dupa ce termina de pregatit cursul. dar totdeauna pe ascuns. picaturi de corn de secara împotriva ametelilor. iar cu trecerea timpului. un fel de nunta de argint profesi onala. când nu-l vedea nimeni. În buzunar avea totdeauna o pungulita cu camfor din care. Lua din ora în ora câte ceva. asa cum facuse înca de pe vremea când viata or asului era atât de domestica încât puteai ajunge în orice parte pe jos. iar cele câteva care mai existau în oras erau scoase doar pent ru a-i plimba pe turisti sau pentru a duce coroanele la înmormântari. la conacul doctorului Lácides Olivella. nu mai înainte de a bea o cana mare de limonada cu gheata. care dadea un banchet pentru a sarbatori împlinirea a douaze ci si cinci de ani de când terminase facultatea. pieptanat c u carare pe mijloc. îsi pomada musta ta în atmosfera saturata de mirosul de colonie Farina Gegenüber veritabila si-si pun ea costumul alb de in cu jiletca. pentru a preveni crizel e de inima. care îi adusesera o pretuire si un prestigiu fara seaman în întreg tinutul. capatând doar o nua nta metalica. iar parul. deslusind ca prin vis cântecele servitoarelor adun ate la umbra arborelui mango. de actiunile promovate de el în sprijinul cauzei catolicismului sa u de inventiile sale artistice si sociale. La optze ci si unu de ani îsi pastra aerul nonsalant si jovial din vremea când se întorsese de la Paris. îndeosebi romane si studii istorice. dupa care se odihnea zece minute pe te rasa dinspre curtea interioara. dar când acesta s-a stricat. De când fusesera dati uitarii anii tumultuosi ai primelor sale campanii. salicilat pentru durerile din oase pe timp de ploaie. desi li teratura în limba spaniola îl interesa mai putin decât cea franceza. palaria moale si ghetele de marochin. cine stie. refuza sa-si consulte pacientii la cabinet si continua sa-i viziteze la domiciliu. putea fi gasit dupa prânz în împrejurimile orasului. Obisnu . îsi dadea prea bine seama ca nu mai era chemat decât la capatâiul unor bolnavi fara speranta. obisnuia sa se deplaseze cu landoul familiei. timp de o ora. nu i se schimbase prea mult. dar cu un regim special: o infuzie din flori de pelin. ca în tinerete. unde îsi pregatea cursul pe care l-a tinut la Scoala de M edicina cu regularitate. l-a înl ocuit cu un cupeu tras de un singur cal. pentru stomac. dar el considera ca si aceasta constituia tot o forma de specializare. Daca era nevoie de el. Era în stare sa-si dea seama de ce anume suferea un bolnav numai pr ivindu-l.

pentru ca ea nu avea rabdare sa urmareasca firul întâmplarilor încâlcite. se petrecusera doua evenimente rare: moartea unui prieten drag si nunta de argint a unui discipol eminent. Jeremiah de Saint-Amour. iar de câtiva ani buni. a renuntat sa mai treaca pragul cafenelei. iar singurul lucru pe care-l putem face. vizit ele obisnuite. din cartierul sclavilor. cu genunchii lui vlaguiti. pentru ca nimeni nu reusise sa-l în vinga nici macar o singura data. unde. oricum. orice medicament e o otrava si c a saptezeci si cinci la suta din alimente nu fac altceva decât sa grabeasca sfârsitu l. Jeremiah de Saint-Amour si-a putut face un rost printr e noi. dar fara meseria de fotograf de copii. stiu d oar câtiva medici. medicina. Jeremiah de Saint. dupa care se întorcea acasa. l-a ajutat sa-si instaleze atelierul fotografic împrumutându-I bani pe care Jeremiah de Saint-Amour i-a înapoiat cu scrupulozitate pâna la ultima centi ma. Era. În ce-l priveste pe doctorul Juvenal Urbino. dar treptat au renuntat la ele. nu mai accepta nici o invit atie decât daca era vorba de o obligatie sociala. Cam tot atunci a sosit în oras. a carui clientela provenea mai ales din rândul vechilor familii ce locuiau în cartierul Viceregilor. într-un sens foarte strict. s-a lasat târât de curiozitate. unii din ei profesionisti de renume. Asista la slujba de la catedrala. viata. Si totusi. se abatea pe la Cafeneaua Parohiei. ia r pe de alta. iar în oras nu mai avea prea multi adversari ca sa si-o satisfaca. îl consultau în continuare. La început jucau dupa cina. reusise sa-si perfectioneze tehnica de sah jucând cu am icii socrului sau si cu câtiva refugiati din regiunea Caraibilor. spunea el la cursuri. odata sosit ceasul. exact în momentul în care sahul devenise pentru el o adevara ta pasiune. alunecase treptat spre o atitu dine pe care el însusi o definea drept un umanism fatalist: "Fiecare e stapân pe pro pria-i moarte. în stare sa-i schimbe. Prietenia lor ajunsese în ac ea perioada atât de strânsa. se ducea sa consulte un bolnav într-o zi de sarbatoare. un medic scump si greu accesibil. dupa-amiaza. Totul a pornit de la sah. iar pentru partidele de sah. fara a-si mai bate capul sa afle cine era. daca ar fi fost cu adeva rat încredintat ca nu era vorba de elucubratiile unui om care-si pierduse orice sp . a fo st o întâlnire miraculoasa. când don Galileo Daconte a deschis prima gradina de cinema. În duminica aceea de Rusalii. Avea un program zilnic atât de riguros. în loc sa se în toarca de-a dreptul acasa. încât doctorul îl însotea la cinema. În tinerete. pâna ce au ajuns amândoi egali." În pofida acestor idei ext ravagante. recunoscându-i acea calitate care pe atunci se numea ochi clinic. Nu era: adresa nu putea fi mai clara decât atât. la ora sapte seara. Rareori. chiar si la vârsta lui. cu în dreptatite avantaje pentru doctor. a ajuns bine cunoscut printre toti ce i ce stiau sa mute un nebun pe o tabla de sah. fostii lui stu denti. Doctorul Urbino a devenit protectorul neprecupetit.Amour s-a numarat printre spectatorii cei mai statornici. Numai multumita lui. Îndata ce s-a urcat în trasura. a recitit în graba scrisoarea postuma si i-a ceru t vizitiului sa-l duca la o adresa greu de gasit. Însa o data cu pri mii ani ai noului veac. încercând sa orga nizeze turnee nationale sub patronajul Clubului Social. unde se odihnea si citea pe terasa din cu rtea interioara. si numai în cazuri foarte grave. este sa. niciodata însa cu sotia. încât vizitiul a tinut sa se asigu re ca nu era vorba de o greseala. înainte de a se întoarce acasa.i ajutam pe oameni sa moara fara teama si dureri." De la entuziasmul din tinerete." Era convins ca. de o parte. care dupa nici trei luni. fiindca simtea instinctiv ca Jeremiah de Saint-Amour nu reprezenta o companie placuta pentru nimeni. chezasul lui în orice împ rejurare. putina câta se stie. asa cum avea intentia s-o faca dupa ce confirmase dec esul lui Jeremiah de Saint-Amour. Era o hotarâre atât de neobisnuita pentru tabieturile lui. care faceau de-acum parte din folclorul medical local. datorita evidentei superioritati a adversarul ui. cu timpul. Duminica era însa o zi cu totul diferita de celelalte. i ar cel care o scrisese avea toate motivele s-o stie foarte bine. prin tr-o exceptionala coincidenta. din clipa în care a pozat primul copil speriat de fulgerul de magneziu.ia sa spuna: "Bisturiul este dovada cea mai evidenta a esecului suferit de medic ina. sau multumii cu serile în care nu rulau filme în premiera. Mai târziu. încât sotia lui stia unde anume sa-i trim ita un mesaj daca intervenea ceva urgent în timp ce el îsi facea. multa. În cele din urma. ce facea sau din ce razboai e lipsite de glorie scapase în halul acela de neputinta fizica si de descumpanire. "În orice caz. Doctorul Urbino a revenit atunci la prima pagina si s-a cufundat în acel suvoi de dezvaluiri nedo rite.

cât ca sa-l ajute sa intre. nu se deosebea prin nimic de celelalte mai putin rasarite. În pofida afectiunii aproape maniace pentru orasul unde se nascuse si pe care îl cunostea mai bine ca oricine. dar din cârciumile sordide razbateau pâna în strada cânt ecele si chiotele chefliilor care sarbatoreau în legea lor Rusaliile saracilor. cu acoperisuri d in tinichea. casa fara numar. tinere cu umbrelute de soare colorate si volane de m uselina priveau multimea în sarbatoare. Când au gasit într-un târziu adresa. doctorul Urbino a putut cunoaste îndeaproape tristetea mlastinilor. iar ea i-a cuprins-o într-ale sale. pe urmele trasurii se atinea un cârd de copii goi pus ca si galagiosi. Femeia lua loc în fata lui si-i vorbi într-o spaniola greoai . luata de la vreo biserica veche. era ticsit cu mobile si obiecte de valoare. ca o casca de bumbac sârmos. cu ferecaturi din bronz. asa cum aveau la Viena cu peurile din fata operei în serile spectacolelor de gala. care pastra aroma de racoare si murmurul nevazut al unui crâng. îmbraca ta toata în negru si cu un trandafir la ureche. la locul lor firesc. care n-avea nimic de-a face cu viata lui. cerul se înnorase si se lasase racoar ea. durate din piatra t rainica. Doctorul Urbino îsi aminti fara amaraciune de pravalioara unui negustor de an tichitati din Paris. În Piata Catedralei. iar în penumbra dinauntru se ivise silueta unei femei între doua vârste. Doctorul Ur bino n-a recunoscut-o. întrebând în dreapta si-n stânga pâna sa gaseasca adresa i astfel. de pe strada Montmartre. se tinea înca bine: era o mulatra semeata. el îl obliga pe al lui sa poarte livreaua de catifea ponosita si jobenul ca de dre sor de circ. dupa forma craniului. Doctorul Urbino. iar din balcoane. Vi zitiul s-a tot învârtit pe strazi.eranta. pe strada nu se mai zarea alta trasura decât cea a doctorului Urbino. Pe dinafara. doctorul Juvenal Urbino nu avusese prea des pril ejul sa se aventureze fara reticente în forfota vechiului cartier al sclavilor. vizitiul a cotit pe stradutele pietruite si întortocheate ale orasului colo nial. l-a ajutat pe doctor sa coboare din trasura. iar o data. Spre deosebire de cladirile din cartierul viceregilor. Vremea începuse sa se strice înca din zori. socotite nu numai anacronice. cu chenare aurite pe margini. Salonul. Totul a vea un aer jalnic si paraginit. îngemanate cu mireasma iasomiei din gradina. iar în vener abila si zgomotoasa Cafenea a Parohiei nu mai era nici un loc liber. de teama sa nu i se sperie calul în înv almaseala aceea de scolari si congregatii religioase care se întorceau de la slujb a de Rusalii. iar de câteva ori a trebuit sa opreasca. usor de r ecunoscut dintre putinele existente în oras dupa capota lacuita. peste tot rasun au cântece. Dar miasmele în atâtea rânduri idealizate de nostalgie au devenit dintr-o data o realitate insuporta bila când trasura a început sa se hurduce prin glodul ulitelor unde vulturii plesuvi gallinazos îsi disputau resturile de la abator aruncate pe tarm de talazurile înfur iate. stralucind de cur atenie. unde statuia Eliberator ului abia se mai zarea printre palmierii africani si noile felinare electrice. aici casele erau înjghebate din bârne decolorate de vreme. Vizitiul a batut si numai dupa ce s-a asigurat ca aceea era adre sa cautata. tr ecând ca o boare de ieri. Strazile erau pline de flori si ghirlande de hârtie. care-si bateau joc de costumatia vizitiului. fati dica tacere care le împresura. într-o luni de toamna din secolul precedent. c irculatia era blocata de automobilele celor care ieseau de la slujba. I-a întins mâna. a înteles prea târziu ca nu exista pe lume candoare mai periculoasa decât aceea a vârstei lui. Încercând sa gaseasca un drum mai scurt. asezate fara ostentatie. cu perdea de dantela la fereastra si o usa ma re. dar nu erau semne ca o sa ploua înainte de prânz. îi prescrisese niste pliculete de chinina p entru febra recurenta de care suferea. La ora acee a. nu atât în chip de salut. în timp ce familiile mai simandicoase se multumeau ca vizitiii lor sa aiba camasa curata. mare parte din ele fiind înaltate pe piloni pentru a le feri de puhoa ie când santurile de scurgere mostenite de la spanioli îsi ieseau din matca. Mai mult decât atât. la numarul 26. În ciuda anilor . c u parul tuns scurt. dar si neomenoase în caldura torida din regiunea Caraibilor. pregatit pentru o vizita confidenti ala. mai rezistente la aerul sarat. cu ochii aurii si aprigi. si dupa rotile s i spitele vopsite în rosu. desi o zarise vag de câteva ori în timpul partidelor de sah d in atelierul fotografului.nu mai putini de p atruzeci -. obligat la tot pas ul sa-i alunge cu biciusca. Usa se deschisese fara zgomot. basinile ca de înecat pe care în atâtea nopti de nesomn l e simtise urcând pâna în dormitorul lui.

e:

- Va rog sa va simtiti ca la dumneavoastra acasa, domnule doctor. Nu va ast eptam asa de curând. Doctorul Urbino se simti parca deconspirat. O cerceta atent, îsi opri privire a asupra vesmintelor îndoliate, descoperi demnitatea cu care îsi purta durerea si ab ia atunci întelese ca vizita lui nu avea nici un rost, pentru ca ea cunostea mai b ine decât el toate destainuirile si justificarile cuprinse în scrisoarea postuma a l ui Jeremiah de Saint-Amour. Nu se însela. Ea îi tinuse tovarasie pâna în preajma mortii, asa cum îl însotise timp de aproape douazeci de ani, cu o devotiune si o tandrete u mila care semanau îndeajuns cu dragostea, desi nimeni din aceasta capitala adormit a de provincie, unde pâna si secretele de stat erau de domeniul public, nu banuise nimic. Se cunoscusera într-un spital pentru drumeti din Port- au-Prince, orasul e i de bastina, unde el îsi începuse viata de pribeag, si l-a urmat pâna aici un an mai târziu, pentru o vizita scurta, desi amândoi stiau, fara a se fi înteles mai dinainte, ca venea ca sa ramâna pentru totdeauna. Ea era cea care facea curatenie si ordine în atelier o data pe saptamâna, dar nici chiar vecinii cei mai banuitori n-au confu ndat aparentele cu adevarul, presupunând, ca toti ceilalti, ca invaliditatea lui J eremiah de Saint-Amour nu se rezuma doar la mers. Chiar si doctorul Urbino crede a acelasi lucru, din motive de ordin medical bine întemeiate, si niciodata nu si-a r fi închipuit ca în viata lui exista o femeie, daca el însusi nu i-ar fi marturisit-o în scrisoare. Oricum, îi venea foarte greu sa înteleaga motivele pentru care doua per soane mature, libere si fara trecut, straine de prejudecatile unei societati pre ocupate numai de ea însasi, preferasera riscurile iubirilor interzise. Ea se grabi sa-i explice: "Asta era placerea lui." În plus, clandestinitatea, chiar daca împart asita cu un barbat ce nu-i apartinuse niciodata pe deplin, dar în care amândoi cunos cusera nu o data explozia instantanee a fericirii, nu i se paruse o conditie ina cceptabila. Dimpotriva: viata îi demonstrase ca era, poate, exemplara. În seara precedenta fusesera la cinema, fiecare pe contul sau si pe locuri de partate, asa cum faceau de cel putin doua ori pe luna, de când imigrantul italian Galileo Daconte amenajase un cinematograf în aer liber printre ruinele unei manast iri din secolul al XVII-lea. Au vazut un film ecranizat dupa un roman la moda cu un an în urma, pe care doctorul Urbino îl citise cu inima îndurerata de cruzimea razb oiului: Nimic nou pe frontul de vest. S-au întâlnit apoi în atelier, iar ei i s-a paru t ca nu era în apele lui, dar si-a spus ca starea aceea se datora scenelor brutale , cu raniti agonizând prin noroi. A încercat sa-i alunge gândurile negre propunându-i sa joace sah, iar el, ca sa-i faca placere, a acceptat, dar juca neatent, cu piese le albe, bineînteles, pâna când, descoperind înaintea ei ca urma sa fie învins în doar patr mutari, a capitulat fara glorie. Abia atunci a înteles doctorul ca ea fusese adve rsarul din partida finala, si nu generalul Jerónimo Argote, cum îsi închipuise el. Mur mura preocupat: - Era o partida magistrala! Ea tinu sa precizeze ca nu-i revenea nici un merit, pentru ca Jeremiah de S aint-Amour, ratacit deja în negurile mortii, muta piesele fara iubire. Când au întreru pt partida, cam pe la unsprezece si un sfert, fiindca pe strazi ecourile petrece rii se stinsesera de mult, el a rugat-o sa-l lase singur. Voia sa-i scrie doctor ului Juvenal Urbino, pe care-l considera barbatul cel mai vrednic de stima din cât i cunoscuse si chiar mai mult decât atât, un prieten de suflet, cum îi placea sa spuna , desi singura afinitate dintre ei era pasiunea pentru jocul de sah, înteles ca un dialog al ratiunii, si nu ca o stiinta. Atunci a fost sigura ca Jeremiah de Sai nt- Amour ajunsese la capatul agoniei si ca nu-i mai ramânea de trait decât rastimpu l necesar pentru a scrie scrisoarea. Doctorului nu-i venea sa creada: - Asadar, dumneata stiai! Nu numai ca stia, a încuviintat ea, dar îl ajutase sa-si suporte agonia cu acee asi dragoste cu care îl ajutase sa descopere fericirea. Fiindca asta însemnasera pen tru el ultimele unsprezece luni: o cumplita agonie. - Era de datoria dumitale sa-l opresti, sa povestesti si altora ce avea de gând, spuse doctorul. - Nu-i puteam face una ca asta tocmai eu, raspunse ea indignata. Îl iubeam pr ea mult. Doctorul Urbino era convins ca auzise tot ce se putea auzi pe lumea asta, d

ar niciodata pâna atunci nu-i fusese dat sa auda ceva asemanator, si înca rostit cu atâta simplitate. A privit-o îndelung, pentru a si-o întipari bine în minte: asa cum sta tea în fata lui, neclintita în rochia ei neagra, cu ochii aceia de sopârla si trandafi rul la ureche, parea o divinitate fluviala. Cu mult timp în urma, pe un tarm sting her din Haiti, unde amândoi zaceau goi pe nisip dupa ce facusera dragoste, Jeremia h de Saint-Amour oftase pe neasteptate: "Niciodata n-am sa fiu batrân." Ea i-a tal macit spusele ca pe o dorinta eroica de a lupta fara preget împotriva urmelor necr utatoare lasate de trecerea vremii, dar el a fost mai explicit: era ferm hotarât s a-si ia viata la saizeci de ani. Îi împlinise chiar în acel an, la douazeci si trei ianuarie, si în aceeasi zi stabi lise ca ultim termen ajunul Rusaliilor, sarbatoarea cea mai importanta a orasulu i, consacrat cultului Sfântului Duh. Nu exista nici un detaliu din seara precedent a pe care ea sa nu-l fi cunoscut si nu o data vorbisera despre asta, înfruntând tore ntul navalnic al zilelor pe care nici el, nici ea nu-l mai puteau stavili. Jerem iah de Saint-Amour iubea viata cu o patima lipsita de sens, îndragea marea si drag ostea, îsi iubea câinele si o iubea pe ea, iar pe masura ce ziua stabilita se apropi a, se lasa tot mai mult coplesit de disperare, ca si cum moartea lui n-ar fi fos t o hotarâre proprie, ci un destin necrutator. - Aseara, când l-am lasat singur, era dus de pe lumea asta, a mai spus ea. Intentionase sa ia câinele acasa, dar el l-a privit cum motaia, tolanit lânga câr je, si mângâindu-l cu vârful degetelor, a spus: "Îmi pare rau, dar Mister Woodrow Wilson merge cu mine." I-a cerut sa-l lege de piciorul patului în timp ce el scria, iar ea i-a respectat întocmai rugamintea, dar a facut un nod fals, pentru ca animalul sa se poata desprinde mai usor. Acela fusese singurul ei act de infidelitate, na scut din dorinta de a si-l putea aminti pe mai departe pe stapân privind în ochii hi bernali ai câinelui. Dar doctorul Urbino a întrerupt-o pentru a-i povesti adevarul: câinele nu fugise. "Înseamna ca n-a vrut", a spus ea. Si s-a bucurat, pentru ca pref era sa-l evoce în continuare pe iubitul mort întocmai cum îi ceruse chiar el în ajun, când , lasând deoparte scrisoarea începuta, a privit-o pentru ultima data si i-a spus: - Aminteste-ti de mine cu un trandafir. A ajuns acasa nu mult dupa miezul noptii. S-a trântit îmbracata în pat si a început sa fumeze, aprinzându-si tigara de la tigara, pentru a-i lasa ragazul sa termine scrisoarea, care, stia si ea prea bine, era lunga si anevoioasa, iar când au început sa urle câinii, putin înainte de ora trei, a pus pe foc apa pentru cafea, s-a îmbraca t în doliu strict si a taiat din gradina cel dintâi trandafir al zilei. Doctorul Urb ino îsi imagina deja cât de mult avea sa deteste amintirea acelei femei pe care nime ni si nimic nu o mai putea izbavi, convins fiind ca stie chiar si motivul: numai o persoana fara principii putea arata atâta condescendenta fata de durere. Pâna la sfârsitul vizitei, ea i-a mai oferit si alte argumente în favoarea aceste i presupuneri. Asa cum îi fagaduise iubitului sau, nu va asista la înmormântare, desi doctorul Urbino era sigur ca întelesese cu totul altceva dintr-un paragraf al scri sorii. Nu avea sa verse nici o lacrima, nu-si va irosi restul zilelor fierbând înabu sit în zeama de larve a memoriei, nu se va îngropa de vie între patru pereti, ca sa-si teasa lintoliul, dupa obiceiul vaduvelor din partea locului. Avea de gând sa vânda casa lui Jeremiah de Saint-Amour, care, începând din acea clipa, îi apartinea cu tot c e se afla înauntru, dupa cum era stipulat în scrisoare, si va continua sa duca viata dintotdeauna, fara sa se plânga de nimic, în bolesnita asta de sarantoci unde fuses e atât de fericita. Cuvintele ei l-au urmarit pe doctorul Juvenal Urbino tot drumul spre casa: "Bolesnita asta de sarantoci". Nu era un calificativ lipsit de temei. Caci orasu l, orasul lui, ramasese neschimbat, parca în afara timpului: acelasi oras rascopt de soare si arid din vremea terorilor nocturne si a placerilor solitare ce-i bântu isera pubertatea, unde florile se cocleau, iar sarea se topea, si caruia nu i se întâmplase nimic deosebit vreme de patru veacuri, în afara faptului ca îmbatrânea pe nesi mtite, printre dafini vestejiti si smârcuri statute. Iarna, ploile repezi si pusti itoare faceau sa se reverse latrinele, transformând strazile în mocirle puturoase. V ara, o pulbere invizibila si zgrunturoasa ca praful de creta încins la rosu se fur isa chiar si prin fisurile cele mai tainice ale imaginatiei, stârnita de vânturile n aprasnice care smulgeau acoperisurile de pe case si înaltau copiii prin vazduh. Sâmb ata, mulatrii din mahalalele sarace îsi paraseau ca într-un vârtej cosmeliile din cart

on si tabla, luându-si cu ei animalele din ograda, mâncare si bautura, si navaleau, în tr-o revarsare de veselie, pe tarmurile stâncoase din sectorul colonial. Pâna nu de mult, unii dintre cei mai batrâni purtau pe piept, întiparit cu fierul rosu, însemnul regal al sclavilor. La sfârsit de saptamâna, dansau ca niste apucati, se îmbatau pâna ca deau lati cu rachiu facut în casa, se iubeau în vazul tuturor prin tufele de icaco, iar la miezul noptii de duminica spre luni, întarâtati toti contra tuturor, sareau l a bataie, iar chiolhanul se sfârsea cu încaierari sângeroase. Era aceeasi multime dezl antuita care, în celelalte zile ale saptamânii, se strecura prin pietele si pe strad utele cartierelor vechi, vânzând tot ce se putea vinde, insuflând orasului amortit o f renezie de bâlci omenesc ce duhnea a peste prajit: o viata noua. Eliberarea de sub stapânirea spaniolilor, iar mai apoi, abolirea sclaviei, au accentuat starea de decadenta înca onorabila în care se nascuse si crescuse doctoru l Juvenal Urbino. Marile familii aristocratice de odinioara se cufundau în tacerea asternuta peste castelele lor vaduvite de podoabe. Pe stradutele întortocheate, a coperite cu caldarâm, care-si dovedisera utilitatea la vreme de razboi sau când oras ul era atacat de pirati, balariile cresteau în voie, atârnau prin balcoane, se strec urau prin crapaturi, napadind pâna si zidurile de piatra ale celor mai bine întretin ute palate, iar singurul semn de viata la ceasurile amiezii erau exercitiile lan guroase de pian ce rasunau în penumbra siestei. Înauntru, în iatacurile racoroase, mir osind a tamâie, femeile se fereau de soare ca de o boala rusinoasa, iar când ieseau din casa, fie si numai ca sa se duca la biserica, pentru slujba din zori, îsi ascu ndeau obrazul sub mantila. Iubirile lor erau domoale si anevoioase, tulburate de presimtiri apasatoare, iar viata li se parea fara sfârsit. Spre seara, în clipa opr esiva a trecerii, se stârnea dinspre mlastini o vijelie de tântari setosi de sânge, ia r un abur dulceag de scârna umana, cald si trist, rascolea în strafundurile sufletel or certitudinea mortii. Caci din viata proprie orasului colonial, pe care tânarul Juvenal Urbino îl ide aliza în melancoliile lui de la Paris, nu mai ramasese altceva decât naluca amintiri i. În secolul al XVIII-lea, avusese cel mai înfloritor comert din zona Caraibilor, înd eosebi datorita privilegiului ingrat de a fi cea mai mare piata de sclavi africa ni din cele doua Americi. Tot aici îsi aveau resedinta obisnuita viceregii Noului Regat al Grenadei, care preferau sa guverneze dintr-un loc deschis spre oceanul lumii decât din capitala îndepartata si geroasa, învaluita într-o burnita de veacuri, ca re le altera simtul realitatii. De câteva ori pe an, în golf se adunau galioanele înca rcate cu avutiile din Potosí, din Quito sau Veracruz, iar orasul îsi traia atunci ce ea ce a fost adevarata sa epoca de glorie. Vineri 8 iunie 1708, la ceasurile pat ru dupa-amiaza, galionul San José, cu o încarcatura de pietre si metale pretioase, v alorând la vremea respectiva o jumatate de miliard de pesos, a fost scufundat de o escadrila engleza în dreptul intrarii în port si, desi trecusera doua veacuri bune de atunci, înca nu fusese scos la suprafata. Comoara aceea care zacea în adâncuri de c oral, dimpreuna cu cadavrul comandantului plutind pe-o râna la postul de comanda e rau adesea evocate de istorici ca o emblema a orasului înecat în amintiri. De cealalta parte a golfului, în cartierul rezidential La Manga, casa doctoru lui Juvenal Urbino parea ca apartine altor vremuri. Era mare si racoroasa, cu un singur nivel si un portic cu coloane dorice, de unde puteai cuprinde cu privire a apele statute ale golfului, pline de miasme si resturi de epave. De la intrare si pâna la bucatarie, toate încaperile erau pardosite cu dale albe si negre, ca o t abla de sah, amanunt pus nu o data pe seama pasiunii predominante a doctorului U rbino, când, de fapt, era vorba de preferintele mesterilor catalani care înaltasera la începutul secolului acel cartier de parveniti. Salonul, spatios, cu plafonul înal t, ca de altfel întreaga casa, si cu sase ferestre mari ce se deschideau spre stra da, era despartit de sufragerie printr-un glasvand enorm, împodobit cu ramuri de v ita de vie, ciorchini si fecioare ademenite de fluiere de fauni într-un crâng de bro nz. Toate mobilele, chiar si pendula din salon, cu aerul ei de strajer viu, erau originale englezesti de la sfârsitul secolului al XIX-lea, candelabrele aveau ciu curi din cristale de roca si peste tot se zareau vaze de Sèvres sau bibelouri din alabastru înfatisând scene bucolice. Acea coerenta se sfârsea însa în celelalte încaperi al casei, unde fotoliile de rachita se învecinau cu balansoarele vieneze si taburete le din piele, lucrate de mesteri artizani locali. În dormitoare, în afara de paturi, atârnau splendide hamace lucrate la San Jacinto, cu ciucuri colorati pe margini s

potrivit careia usile si ferestrele trebuia u deschise larg pentru a convoca o racoare inexistenta. doctorul Urbino se aseza cu el pe terasa din curte. destinat initial meselor festive. uneori. doctorul Urbino nu era fericit în acea dimineata. sau vapoarele fluviale cu zbaturi. Încercând totodata. fusese amenajat un sal on de muzica. care nu numai ca-l împiedicaser a sa asiste la slujba de Rusalii. Întreaga casa vadea grija si buna chibzuiala a unei femei cu picioarele pe pamânt. se afla pianul. Nascuti si crescuti în credinta caraibiana. la o vârsta la care totul parea deja încheiat. Nicaieri însa nu domnea solemnitatea meticuloasa din biblioteca. s-au co nvins de binefacerile metodelor folosite împotriva caldurii de romani. În spatiul aflat pe o latura a sufrageriei. tulburat de cele doua vizite. Avea de gând sa traga un pui de somn înainte de ba nchetul doctorului Lácides Olivella. tot ascultându-le de atâtea ori la rând. dintr-un fel de viciu al perfectiunii. adânc înradacinata. si astfel. vizitatori ilustri. încât. Fusese dresat de doct orul Urbino în persoana si tocmai de aceea se bucura de privilegii pe care nimeni din familie. unde se organizau concerte pentru un cerc restrâns de prieteni când în o ras soseau interpreti celebri. imitând cu o uluitoare perfectiun e hohotele care le podideau pe servitoare când îl auzeau cântând în franceza. Le cânta. dar atunci o facea cu o clar itate si cu o judecata putin obisnuite chiar si la oameni. dar de jur împrejurul lor acoperise toti peretii. nenumarate discuri cu melodii la moda si altele c u piese ale compozitorilor sai preferati. cu rafturi închise cu geamuri. aflate în calea tuturor zgomotelor si miasmelor ce razbateau dinspre port . adevarat san ctuar al doctorului Urbino mai înainte ca batrânetea sa-l doboare. le învatase pe dinafara. nu le visasera vreodata. si le deschideau larg când începea sa adie briza noptii. în biblioteca domnea tainica pace si mireasma unei abatii. iar spre seara. Pastrase fotoliil e din piele si biroul de nuc care apartinusera tatalui sau. apelând la cele mai istovitoare metode imaginate de pasiunea sa pedagogica. iar într-un colt. în cautarea unei crapaturi cât de mici pe unde sa se furiseze înauntru. care facusera del iciile Frantei în secolul precedent. dupa caz. l-a învatat liturghia în latineste si câteva versete din Evanghelia dupa Matei. care suflau din dece mbrie pâna în martie. îsi a prindeau luminile si purificau cu o trâmba de melodii cloaca statuta din golf. smulgând acoperisurile si dând târcoale casei. Din ultimele sale calatorii prin Europa ad usese primul gramofon cu pâlnie. Si totusi. ca niste lupi hamesit i. locul cel mai racoros din casa. în c are asezase într-o ordine aproape dementiala trei mii de tomuri legate în piele de v itel. dar amenintau sa faca din el alt om.i numele stapânului brodat în caractere gotice. Casa lor a fost de atunci cea mai racoroasa sub soarele necrutator din La Manga si era o ad evarata fericire sa te poti odihni în semiîntunericul dormitoarelor. cu voce de femeie sau cu voce de barbat. care-si tin eau casele închise în zaduful din luna august. ia caderea noptii. a pus zilnic s ansonetele interpretate de Yvette Guilbert si Aristide Bruant. care atenuau orice zgomot. care vorbea numai când avea chef. iar la sfârsit izbucnea într-un râs libertin. cu fir de matase. chiar si ferestrele. reusise pâna la urma sa-l în vete sa vorbeasca frantuzeste ca un academician. Era totodata si cea mai bine aparata de alizeele dinspre nord. Apoi. Timp de mai multe luni. dar fara succes. nici chiar copiii când erau mici. la care doctoru l Urbino nu mai cântase de multi ani. lân ga un patefon de fabricatie recenta strajuia o etajera cu discuri asezate în ordin e. dupa ce-si facea siesta. când s-a întors acas a înainte de ora zece. sa-i întipareasca în minte notiunea mecanic a a celor patru operatii aritmetice. Vestea despr e talentele lui ajunsese atât de departe. Îl aveau de peste douazeci de ani si nimeni nu putuse afla câti anume traise pâna atunci. ca sa nu patrunda înauntru aerul dogorâto r de pe strada. care zburase pe creanga cea mai de sus a arb orelui mango când îl scosesera din colivie ca sa-i taie aripile. Era un papagal gola s si plin de toane. Nimeni nu s e gândise vreodata ca o casnicie durata pe asemenea temelii putea avea motive sa n u fie fericita. Spre deosebire de celelalte încaperi. sa privesti de pe terasa exterioara cargoboturile grele si cenusii. chinuindu-se sa prinda papagalul. sositi di . venind dins pre New Orleans. doctorul Urbino si sotia sa au simtit la început ca se sufoca din pricina claustrarii. pâna ce papagalul. care. cumparate la Expozitia Universala de la Paris. În fiecare zi. acoperit cu un sal de Manila. Pâna la urma. cu initialele aurite ale numelui sau pe cotor. dar si-a gasit toti servitorii adunati în curte . Dalele pardoselii erau acoperite cu covoare turce sti.

pe când era doar o copila. ca pisi cile sunt oportuniste si viclene. sub soarele dogorâtor de august. au tinut. cereau permisiunea sa-l vada. Mai întâi au fost trei dalmatieni cu nume de împarati ro mani. câtiva dintre nenumaratii turisti englezi care treeau prin oras. Dar aceasta nu trecea drept o fiinta vie. t ot timpul celor trei zile cât durase vizita oficiala. iar cocosii sunt blestemati pentru ca acceptasera ca Isus sa fie renegat de trei ori. care stârnea oarecare compasiune. d esi. care-si baga capul pe ferestre ca sa manânce florile din g lastre. amenintari si la afrontul suferit de doctorul Urbino. despre care niciodata nu se stia în mod cert pe unde umbla. A u urmat la rând pisicile abisiniene. fiind considerata mai degr aba un fel de amuleta minerala aducatoare de noroc. un maimutoi di n Amazonia. care se ambitionase sa faca invitatia aceea temerara. aceeasi candoare în priviri. cu jobenele si redingotele lor de stofa. care reaparuse pe neasteptate în bucatarie. Doctorul Urbino refuza sa admita ca ura animalele si îsi disimula simtamintele apelând la tot soiul de fabule stiintifice si pretexte filozofice. dupa ce timp de trei. adusesera din Guatemala o pasare a paradisului. salamandrele si nenumaratele specii de insecte daunat . dar nu pe sotia sa. aidoma acelora pe care Fermina Daza îi avuse se. în ciuda celor doua ore de încercari dis perate. ca paunii sunt heralzi ai mortii. Ziua lui cea mai glorioasa a fost însa aceea în care Pre sedintele Republicii. s-au aratat dispusi sa-l cumpere la orice pret. dar nu din acest motiv s-a descotorosit Fermina Daza de el. la fel de nedumeriti ca la venire. stârci cu picioarele lungi. astfel ca la începutul ca sniciei profitase de flacara înca vie a iubirii pentru a tine în casa mult mai multe decât ar fi îngaduit bunul simt. Putin înainte de ultimul razboi civil. în casa parinteasca si pe care tinea sa-i aiba si ca tânara casatorita. care-i convingeau pe multi. venind de la New Orleans la bordul navelor pentru transportul bananelor. ale carei suspine de vânator neadormit tulburau întunericul dormitoarelor. pentru ca avea aerul abatut al arhie piscopului Obdulio y Rey. ci slugarnici. persanele de neam împaratesc. Timp de câtiva ani. sufocati de caldura. chiar si un cerb tânar. cu profil de acvila si tinuta faraonica. În schimb. când s-a vorbit pentru prima data de o posibila vizita a papei. ca papagalii guacamaya nu sunt altceva decât niste încurca-lume ornamentali. ea si zamislea alti zece. maimutele raspândesc febra dezmatului. papagalul n-a catadicsit sa-si dea drumul la plisc. nesocotind astfel înteleptele sfaturi ale sotiei s ale. întrucât.n interiorul tarii cu vapoarele fluviale. sotia lui. fiindca a speriat cu rasufla rea ei de moarte liliecii. asa cum prevazusera. În verandele casei atârnau colivii cu tot soiul de pasari din Guatemala si se p limbau nestingheriti bâtlani negri premonitorii. care a facut cale-ntoarsa mai repede decât venise. nepasator la rugamin ti. iar noaptea sculau casa în picioare cu racnetele lor de vr ajitoare adunate la sabatul amorului. când s-a aflat ca stirea despre vizita pontificala fusese un zvon lansat de guvern pentru a-i speria pe complotistii l iberali. care colindau prin iatace ca niste naluci. Nimeni însa n-a putut suporta fâlfâitul necurmat de aripi care umplea casa cu efluvii de coroane mortuare. pentru ca. la ceva tot le-a folosit. afara de broasca testoasa de uscat. iar o da ta. ci din pricina c a luase prostul obicei de a se excita în prezenta doamnelor. patru ani fusese data disparuta. Faptul ca papagalul îsi pastrase pozitia privilegiata chiar si dupa aceasta i storica necuviinta fusese ultima dovada a drepturilor sacre de care se bucura. Despre câini spunea ca nu sunt credinciosi. au cumparat de pe velierele contrabandistilor din Curaçao o co livie de sârma cu sase corbi parfumati. siam ezele sasii. precum si elocinta mâinilor l ui. adora dincolo de margin ile ratiunii florile ecuatoriale si animalele domestice. pâna la urma. pe care le purtasera. pâna sa fete noua catei. Au ajuns pe la ora trei dupa-amiaza. care avea atunci saptezeci si doi de ani si-si pierduse de mult mersul de caprioara din tinerete. Au adus chiar si o anaconda lunga de patru metri. cu ochi portocalii. ca iepurii stârnesc p oftele. legat cu un la nt petrecut peste mijloc de arborele mango din curtea interioara. care s-au sfâsiat între ei pentru a intra în gratiile unei femele ce facea cinst e numelui de Messalina. Alta data. si ministrii cabinetului sau în plen a u venit sa se convinga cu propriii lor ochi cât de întemeiata era faima de care se b ucura. N ici un alt animal nu era îngaduit în casa. si au plecat. Fermina Daza. Avea obiceiul sa spu na ca cei care le iubesc peste masura sunt în stare de cele mai mari cruzimi fata de semenii lor. galbene . don Marco Fidel Suárez.

dar care imita atât de bine vocea omeneasca. atât de solicitat de obligatiile profesionale. Doctorul Urbino a pus lacate duble la ferestre . cât cuprindea privirea. a fost testoasa aducatoare de noroc. dar care s-au dovedit salvatoare. Numai ca într-o dupa-amiaza ploioasa. mai usor decât parea. a carei fire apri ga se mai mladiase cu vremea. Fermina Daza i-a dat dreptate sotului ei într-o che stiune casnica si multa vreme s-a ferit sa mai aduca vorba despre animale. Pentru prima data în viata. dupa ce le-a dat la înramat. vaccinat sau nu. c are tinea mortis sa cumpere un câine. pentru ca ni meni nu si-a adus aminte de ea. dar nici o clipa nu i-a trecut prin minte ca generalizarea aceea pripita o sa-l coste viata. daca într-o noapt e hotii n-ar fi furat. iar noptile se raceau si vremea se st rica. chiar cu riscul ca hotii sa-i lase în pielea goala. iar papagalul i-a speriat la trând mai ceva ca un dulau si strigând borfasilor. pâna când. si poate ca. atât de absorbit de initiativele sale ci vice si culturale. pe un teren viran. a prins din zbor vorbele necugetate ale barbatului : la câteva luni dupa spargere. doc torul Urbino s-a hotarât sa se ocupe personal de el si a pus sa fie instalate sub mango un spalier cu doua recipiente. Era dintre cei buni. Câtiva ani la rând i-au taiat periodic aripile. a hota rât el. a închis obiectele de valoare în s eif si a capatat tardivul obicei din vremuri de razboi de a dormi cu revolverul sub perna. argintaria mostenita din ta ta în fiu de peste cinci generatii. Doctorul Juvenal Urbino.Nici o faptura necuvântatoare n-o sa mai treaca pragul acestei case. iar lesurile sa fie arse cât mai departe. când s-a întors extenuat din oras. îl duceau sa doarma înauntru. . precum si un trapez pentru acrobatiile de saltimbanc. când i se dezlega limba de bucur ia penelor îmbibate de apa. pe care. Din decembrie pâna în martie. care nu învatau sa vorbeasca nici chiar cu supozitoare de terebentina. cu capul galben si limba neagra. Ca unul care stia sa piarda. Singura care a scapat. borfasilor. borfasilor. dar si cea mai fericita în mijlocul acelor creaturi abominabile. Din sal on. le-a atârnat pe peretii salonului. în cele din urma. dezastrul care l-a întâmpinat de cum a pasit în casa l-a trezit la realitate. pâna la urma. Ul timele reticente ale doctorului s-au risipit în noaptea când hotii au încercat sa patr unda din nou în casa printr-o lucarna de pe acoperis. servitoarele stateau cocotate pe scaune. a constatat cu uimire ca-l amuzau nespus progresele papaga lului stârnit de slujnice. Dar s-a împotrivit cumpararii unui câine rau. a urcat din nou la bordul velierelor din Curaçao. într-un târziu. slobod sau legat în lant. gradinar l din vecini si-a luat inima în dinti si l-a sfârtecat cu un cutit machete. A spus-o ca sa puna capat odata pentru totdeauna cicalelilor sotiei sale. Totul se petrecuse din cauza unui câine lup: cuprins de o criza subita de tur bare.oare care navaleau în casa o data cu lunile ploioase. doctorul Urbino s-a plecat în fata ingeniozitatii sotiei sal e si. iar altul pentru bananele coapte. dupa care a chemat serviciile speciale de la Spitalul Filantr opiei pentru o dezinfectie profunda a casei. Se co nsola cu plansele colorate din Istoria Naturala a lui Linné. Fermina Daza. care nu stia sa spuna altceva decât înjuraturi marinaresti. rostea fraze din alte vremuri. nazdravan ii cine stie unde învatate. scurt si lat. de unde a cumparat un papagal regal din Paramaribo. asa încât doctorul Urbino a poruncit ca to ate cele scapate cu viata sa fie omorâte. se întindea un puhoi de animale moarte. s ingurele semne dupa care putea fi deosebit de papagalii din hatisurile de mangro ve. fortând o fereastra de la baie. neizbutind s a se dezmeticeasca din spaima pe care le-o pricinuise macelul din jur. Dar într-o buna zi. unul pentru apa. Din clipa aceea. folosit de obicei la taiat trestie de zahar. încât merita cu prisosinta pretul exagerat de douasprezece centime. Nimeni nu stia câte animale mus case sau contaminase cu balele lui verzi. s-a apucat sa faca giumbuslucuri de acrobat pe grinzile d . si-ar f i pierdut orice speranta de a mai vedea din nou un animal în casa. lasându-l sa se pl imbe în voie cu mersul lui cracanat de calaret batrân. pe care nu avusese cum sa le auda la ei în casa si care lasau sa se înteleaga ca era mai batrân decât parea. În dupa-amiezile ploioase. sfâsiase toate animalele care-i iesisera în cale. se consola cu gândul ca sotia lui era nu numai cea mai frumoasa din tot cuprinsul Caraibilor. într-o colivie acoperita cu o patura. când se stârneau vânturile dinspre nord. care pluteau întro balta de sânge. Buimacite. a asigurat usile pe dinauntru cu drugi de fier. desi doctoru l Urbino se temea ca rapciuga cronica de care suferea putea fi periculoasa pentr u plamânii oamenilor.

in bucatarie si a cazut în oala care fierbea pe foc, în timp ce racnea ca un corabie r în mijlocul furtunii, scapa cine poate, stârnind o harmalaie atât de asurzi-toare încât bucatareasa a izbutit sa-l scoata cu polonicul, oparit si fara pene, dar înca viu. De atunci, în ciuda credintei larg raspândite ca papagalii tinuti în colivie uita tot ce-au învatat, nu-l mai scoteau decât pe la ora patru, când se lasa racoarea, pentru lectiile doctorului Urbino. Cum nimeni nu bagase de seama la timp ca îi crescusera aripile, în dimineata aceea tocmai se pregateau sa i le taie, când le-a scapat din mâna si a zburat pe ramurile arborelui mango. S-au chinuit trei ore sa-l prinda, dar fara succes. Servitoarele, ajutate d e altele din vecini, se folosisera de tot soiul de tertipuri ca sa-l faca sa cob oare, dar el se încapatâna sa ramâna pe loc, tipând printre hohote de râs traiasca partidu l liberal, traiasca partidul liberal, ei dracia dracului, un strigat temerar, ca re-i costase viata pe multi cheflii bine dispusi. Doctorul Urbino, care abia îl pu tea zari printre frunze, a încercat sa-l convinga în spaniola, în franceza si chiar în l atina, dar papagalul îi raspundea în aceleasi limbi, cu aceeasi emfaza si acelasi ti mbru al vocii, fara a se clinti din vârf. Convins ca nu se putea face nimic cu duh ul blândetii, doctorul Urbino a trimis dupa pompieri, cea mai recenta jucarie civi ca a sa. Pâna nu de mult, incendiile erau stinse de voluntari care foloseau scari de z idarie si galeti cu apa carate de unde se nimerea, dar era atâta lipsa de organiza re în actiunile lor, încât, uneori, provocau mai multe pagube chiar decât incendiile. Cu un an în urma, gratie unei colecte initiate de Societatea pentru Propasirea Cetat ii, al carei presedinte onorific era Juvenal Urbino, luase fiinta un corp de pom pieri profesionisti, având în dotare o cisterna cu sirena si clopot, precum si doua tulumbe. Ajunsesera atât de cunoscuti încât, când clopotele bisericilor începeau sa bata, dând alarma, în scoli se întrerupeau cursurile, pentru ca elevii sa-i poata vedea luptân du-se cu focul. La început era singurul lucru pe care îl faceau. Dar doctorul Urbino a povestii notabilitatilor municipale ca la Hamburg vazuse cu ochii lui cum pom pierii readusesera la viata un copil gasit înghetat într-o pivnita dupa un viscol de trei zile. Îi mai vazuse si pe o straduta din Neapole, coborând dintr-un balcon de la etajul zece un cosciug pe care familia nu izbutise sa-l scoata afara pe scari le înguste si întortocheate. Asa se face ca pompierii locali au învatat sa presteze si alte servicii de urgenta, ca de pilda sa forteze încuietori sau sa omoare serpi v eninosi, iar Scoala de Medicina a organizat pentru ei un curs special de prim aj utor în caz de accidente mai putin grave. Prin urmare, nu era chiar o absurditate sa li se ceara favoarea de a da jos din copac un papagal la fel de merituos ca o rice domn respectabil. Doctorul Urbino a mai adaugat: "Spuneti-le ca veniti din partea mea." Si s-a dus în dormitor sa se îmbrace pentru banchet. La drept vorbind, în clipa aceea, preocupat cum era de scrisoarea lui Jeremiah de Saint-Amour, putin îi pasa de soarta papagalului. Fermina Daza se îmbracase cu o rochie chemisier din matase, larga si cu talia pe solduri, îsi pusese un colier de perle adevarate, rasucit în sase siraguri lungi , inegale, si niste pantofi de atlaz, cu tocuri înalte, pe care-i purta numai la o cazii solemne, deoarece la vârsta ei, nu-si mai putea permite asemenea excese. Toa leta aceea mondena nu parea prea nimerita pentru o bunica venerabila, dar se pot rivea de minune cu trupul ei înca mladios si drept, cu oasele-i prelungi, cu mâinile ei elastice, fara nici o alunita de batrânete, cu parul de culoarea otelului alba strui, tuns oblic, la înaltimea obrazului. Din fotografia de la nunta nu mai pastr a decât ochii ca niste migdale stravezii si semetia înnascuta, dar ea reusea sa supl ineasca prin caracter si chiar sa depaseasca prin sârguinta tot ce pierduse o data cu vârsta. Se simtea în largul ei: încet-încet erau date uitarii veacurile corsetelor d e metal, rochiile strânse pe talie, soldurile înaltate cu artificii de cârpa. Corpuril e eliberate, respirând în voie, se înfatisau privirii asa cum erau în realitate. Chiar s i la vârsta de saptezeci si doi de ani. Doctorul Urbino a gasit-o asezata în fata ma sutei de toaleta, sub bratele domoale ale ventilatorului electric, potrivindu-si pe cap palaria clos, garnisita cu un buchet de violete din fetru. În dormitorul s patios si însorit se afla un pat englezesc, acoperit cu o plasa trandafirie împotriv a tântarilor, iar prin cele doua ferestre deschise se zareau copacii din curte si razbatea târâitul cosasilor ametiti de presimtirea ploii. De când se întorsesera din voi ajul de nunta, Fermina Daza luase obiceiul sa-i pregateasca sotului hainele în fun

ctie de starea vremii si de împrejurare, punându-le pe un scaun înca de cu seara, ca s a fie gata când el iesea din baie. Nu-si mai amintea când anume începuse sa-l ajute sa se îmbrace, dar era constienta ca, daca la început o facuse din dragoste, de vreo c inci ani trebuia s-o faca oricum, pentru ca el nu se mai putea îmbraca singur. Tocmai îsi sarbatorisera nunta de aur si nu erau deprinsi sa traiasca nici ma car o singura clipa unul fara celalalt, fara sa se gândeasca unul la celalalt, iar pe masura ce înaintau în vârsta, erau si mai putin deprinsi s-o faca. Nici unul din e i n-ar fi putut spune daca aceasta dependenta reciproca se întemeia pe iubire sau pe comoditate, dar niciodata nu-si pusesera asemenea întrebare cu mâna pe inima, pen tru ca amândoi preferasera dintotdeauna sa ignore raspunsul. Cu timpul, ea descope rise sovaiala din pasii sotului sau, toanele lui schimbatoare, fisurile din memo ria lui, obiceiul recent de a plânge în somn, dar nu le-a interpretat nici o clipa c a pe niste semne ale ruginii finale, ci ca pe o fericita reîntoarcere la copilarie . De aceea, nu-l trata ca pe un batrân dificil, ci ca pe un copil senil, iar aceas ta amagitoare eroare s-a dovedit providentiala pentru amândoi, întrucât i-a pus la ada post de compasiune. Cu totul alta ar fi fost viata lor daca ar fi înteles la timp ca e mai simplu sa eviti marile catastrofe matrimoniale decât mizeriile marunte de fiecare zi. Pâna la urma, au învatat totusi ceva împreuna, si anume, ca întelepciunea ne vine când nu ma i avem ce face cu ea. Ani la rând, Fermina Daza nu s-a putut împaca deloc cu destept arile exuberante ale sotului ei. Se agata cu înversunare de ultimele fire de somn, ca sa nu fie nevoita sa înfrunte realitatea unei noi dimineti încarcate de presimti ri sumbre, în timp ce el se trezea cu inocenta unui bebelus: fiecare noua zi însemna înca o zi câstigata. Îl auzea cum se scula o data cu cel dintâi cântat al cocosilor, când epea sa tuseasca fara noima, parca anume ca sa se trezeasca si ea. Îl auzea bomban ind, numai si numai ca s-o nelinisteasca, în timp ce-si cauta pe dibuite papucii c are erau probabil lânga pat. Îl auzea cum îsi croia drum pâna la baie, bâjbâind prin întune . Dupa un ceas, tocmai când ea atipise din nou, îl auzea întorcându-se din birou ca sa s e îmbrace, dar tot fara sa aprinda lumina. Odata, la un joc de societate, întrebat c um s-ar putea defini singur, el raspunsese: "Sunt un barbat care se îmbraca pe întun eric." Ea îl auzea, convinsa ca nici unul din acele zgomote nu era indispensabil s i ca el le facea dinadins, simulând însa contrariul, tot astfel cum ea, desi treaza, se prefacea ca doarme. Motivele lui erau întemeiate: niciodata nu avea atâta nevoie de ea, vie si lucida, ca în acele clipe de neliniste. În timp ce dormea, cu trupul arcuit într-un racursiu ca de dans si mâna pe frunte , avea o gratie fara seaman, dar tot atât de bine, daca-si simtea tulburata placer ea aproape senzuala de a se crede adormita când nu mai era de mult, furia ei putea depasi orice închipuire. Doctorul Urbino stia ca ea urmarea cu atentia încordata ce l mai neînsemnat zgomot pe care-l facea si pentru care îi era chiar recunoscatoare, ca sa aiba pe cine arunca vina ca se trezeste la ora cinci dimi-neata. Astfel, în rarele ocazii când trebuia sa bâjbâie prin întuneric pentru ca nu-si gasea papucii la lo cul lor obisnuit, ea îi spunea brusc, cu vocea înca bui-maca de somn: "I-ai lasat as eara în baie." Pentru ca, imediat, sa înceapa sa bombane, cu glasul limpezit de furi a ce-o cuprinsese: - Casa asta e o adevarata pacoste, nu poate omul sa doarma ca lumea. Atunci se rasucea în asternut, aprindea lumina fara sa se crute, fericita ca repurtase cea dintâi victorie a zilei. Era, în fond, un joc acceptat de amândoi, mitic si pervers, dar tocmai de aceea reconfortant: una din multele si primejdioasele placeri ale iubirii domesticite . Si tocmai pornind de la un astfel de joc banal, primii treizeci de ani de viat a în comun erau cât pe ce sa se sfârseasca, pentru ca, într-o buna zi, n-a mai fost sapu n în baie. Totul a început simplu, ca de obicei. Întors în dormitor - era în timpurile când înca e mai putea spala singur - doctorul Juvenal Urbino a început sa se îmbrace fara sa a prinda lumina. Ea se afla cufundata, asa cum se întâmpla mereu la ceasul acela, în pla cuta ei stare fetala, cu ochii închisi, respiratia abia simtita si bratul sprijini t pe frunte, ca într-un dans sacru. Dar, ca întotdeauna, nu dormea profund, iar el s tia asta. Dupa un fosnet prelungit de pânza scrobita, în întuneric s-a auzit vocea doc torului Urbino. - Cam de-o saptamâna ma spal fara sapun, a spus el ca pentru sine.

Atunci ea s-a trezit de-a binelea, si-a amintit si, furioasa, s-a revoltat îm potriva lumii întregi, pentru ca, într-adevar, uitase sa puna alt sapun în baie. Îi obse rvase lipsa în urma cu trei zile, când era sub dus, si se gândise sa puna altul ceva m ai târziu, dar dupa aceea a uitat pâna a doua zi. A treia zi i s-a întâmplat acelasi luc ru. În realitate, nu trecuse o saptamâna, asa cum sustinea el, anume ca sa-i agravez e vina, doar trei zile, dar trei zile de neiertat, si de necaz ca se lasase surp rinsa în greseala, si-a iesit din sarite. S-a aparat, ca de obicei, atacând: - Ei bine, si eu m-am spalat în fiecare zi, a strigat ea ca scoasa din minti, si de fiecare data a fost sapun. Desi el îi cunostea prea bine metodele de lupta, de data aceasta nu le-a mai putut suporta. A plecat si s-a instalat, sub un pretext profesional oarecare, într -una din camerele pentru interni de la Spitalul Filantropiei, iar pe-acasa dadea numai spre seara, ca sa se schimbe înainte de a-si consulta pacientii la domicili u. Când îl auzea sosind, ea se refugia la bucatarie, sub cuvânt ca are treaba, si nu s e clintea de-acolo decât dupa ce pe strada rasuna tropotul cailor de la trasura. D e câte ori au încercat, în cele trei luni care au urmat, sa puna capat neîntelegerii, nau facut altceva decât sa o adânceasca si mai mult. El nu era dispus sa se întoarca atât a vreme cât ea nu admitea ca nu fusese sapun în baie, iar ea nu era dispusa sa-l pri measca daca el nu recunostea ca a mintit cu buna stiinta, numai si numai ca sa-i faca sânge rau. Incidentul, fireste, le-a dat prilejul sa evoce alte, multe alte certuri ma runte din multe alte dimineti tulburi. Unele resentimente au rascolit altele, au redeschis rani de mult cicatrizate, le-au provocat rani noi, si amândoi s-au sper iat când si-au dat seama cu mâhnire ca în atâtia ani de batalii conjugale aproape ca nu facusera altceva decât sa alimenteze vechi ranchiune. El a mers pâna acolo încât i-a pro pus sa se spovedeasca împreuna, luându-si drept confesor, daca era nevoie, chiar pe domnul arhiepiscop, pentru ca Dumnezeu însusi, în chip de arbitru suprem, sa decida daca era sau nu sapun în savoniera din baie. Atunci, ea, care stia sa se stapâneasca atât de bine, si-a pierdut cumpatul cu un tipat isteric: - Ia mai da-i dracului de arhiepiscop! Injuria a zguduit din temelii orasul, a stârnit cleveteli deloc usor de dezmi ntit si a patruns, cu aere de vodevil, în vorbirea obisnuita: "Ia mai da-l draculu i de arhiepiscop!" Constienta ca a depasit limita si prevazând reactia sotului, ea i-a luat-o înainte si l-a amenintat ca o sa se mute singura în vechea casa mostenit a de la tatal ei, pe care o închinase pentru birouri unor agentii. Nu era o simpla fanfaronada: avea de gând sa plece cu adevarat, fara sa-i pese de scandalul pe ca re l-ar fi declansat, iar sotul si-a dat seama de asta la timp. N-a avut însa cura j sa-si sfideze propriile prejudecati: a cedat. Nu admitând ca era sapun la baie, ceea ce ar fi însemnat o ofensa adusa adevarului, ci consimtind sa locuiasca în acee asi casa, dar în camere separate si fara sa-si vorbeasca. Când mâncau, reuseau sa evit e situatia penibila cu atâta abilitate, încât îsi trimiteau mesaje dintr-o parte într-alta a mesei prin copii, fara ca acestia sa-si dea seama ca, de fapt, ei erau certat i. Cum biroul nu avea baie, solutia a rezolvat conflictul provocat de zgomotel e matinale, pentru ca el se ducea sa se spele dupa ce-si pregatea cursul si de f iecare data avea grija sa nu-si trezeasca sotia. Alteori însa, erau nevoiti sa-si astepte rândul ca sa se spele pe dinti înainte de culcare. Dupa vreo patru luni, el s-a întins în patul conjugal ca sa citeasca pâna când iesea ea din baie, asa cum se în-tâmp a deseori, si a adormit. Ea s-a culcat alaturi fara prea multe precautii, anume ca sa-l trezeasca si sa-l faca sa plece. El s-a trezit pe jumatate, e adevarat, dar în loc sa se scoale, a stins veioza si si-a potrivit mai bine perna sub cap. E a l-a zgâltâit de umar ca sa-i atraga atentia ca trebuia sa se duca în birou, dar el s e simtea atât de bine în asternutul de puf al stramosilor, încât a preferat sa capitulez e: - Lasa-ma sa dorm aici. Ai avut dreptate, era sapun la baie. Ori de câte ori, ajunsi în pragul batrânetii, îsi aminteau de acest episod, nici lu i, nici ei nu le venea sa creada ca, de-a lungul unei jumatati de veac de viata în comun, aceea fusese cea mai serioasa disputa a lor si singura care trezise în amând oi dorinta de a renunta la tot, pentru a începe o alta viata. Chiar si la batrânete, când devenisera mai îngaduitori si mai pasnici, se fereau s-o evoce, pentru ca rani

de la ciorapi. de cineva care habar n-avea cum sunt alcatuiti barbatii. astfel încât vasul ramânea curat. În Duminica Rusaliilor. în timp ce-l ajuta sa-si puna pantalonii si-i încheia nenumarati . Diminetile conj ugale s-au mai linistit cu vremea. ci dintr -un motiv organic: jetul lui de om tânar era atât de precis si direct. baia avea asupra lui un efect atât de linistitor. iar pe la saptezeci de ani ajunsese sa se trezeasca înaintea lui. se grabea sa comenteze indignata. amintirea aceea îi revenea frecvent în minte. asa cum simtise d intotdeauna. Dar când scrisoarea i-a dezvaluit adevarata lui identitate. din lemn masiv de guayacán. L-a auzit în no aptea nuntii. pentru ca si peste ea treceau anii: dormea din ce în ce mai putin. Doctorul Urbino încerca sa-i e xplice. o faceau în laturile propriei murdarii. nu mai avea siguranta în miscari. încât uneo ri adormea cufundat în infuzia înmiresmata. desi el unul facea nenum arate eforturi de a-l îndrepta. El a fost primul barbat pe care Fermina Daza l-a auzit urinând. iar odata chiar alunecase în baie. încât la scoala câs tigase concursuri de tras la tinta umplând sticle. pe care el îl socotea un sfânt ce-si ign ora starea de gratie. care se spalau numai în ultima vineri a fiecarei luni si. dupa ce o întorsese pe toate partile. era o alta umbra p este umbra lui. asa cum aveau mai toate palatele din cartierul vechi. Chiar si ea s-a acomodat pâna la urma cu orarul casei. Desi moderna. convietuia cu el. dar ajunsese oblic. dupa ce se razboise atâta cu ea.le abia cicatrizate începeau sa sângereze de parca ar fi fost din ajun. Pe masura ce jetul scadea o data cu trecerea anilor. dupa acelasi ritual. iar el se simtea cu constiinta împacata. când a ridicat patura ca sa vada cadavrul lui Jeremiah de Saint-Amour. Nu: frica se cuibarise în sufletul lui de multa vreme. asadar. în timp ce zacea sleita de puteri din cauza raului de mare în cabina d e pe vaporul care-i ducea în Franta. Au comandat. Dupa ce-l spala. ea nu scotea o vorba atâta timp cât în baie mirosul de amoniac nu era prea patrunzator. însasi subrezenia trupu lui i-a sugerat doctorului Urbino solutia finala: urina asezat pe closet. pentru ca nu s-a putut împaca niciodata cu gândul ca el m urdarea marginea closetului ori de câte ori îl folosea. dar de când se subrezise. se ramifica. nebanuita sa putere de disimulare." În pragul batrânetii. invocând un argument igienic: cada de baie era una d in multele porcarii nascocite de europeni. îi punea izmenele cu dui osia cu care ar fi înfasat în scutece un prunc si-l dichisea în continuare. trecutul sinistru. Iar în încheiere spunea: "Closetul a fost inventat. o vana mare. îi ungea cu unt de cacao pielea iritata. Nu era frica de moarte. Cel de Sus se folosise de Jeremiah de Saint-Amour. Chiar el luase hotarârea sa fíe înlaturata. de parca ar fi fost vorba de o crima: "Aici pute a cusca de iepuri. ca accidentul acela se repeta zilnic nu din neglijenta. cu aceeasi dragoste. pe deasupra. s-o convinga. pâna la nodul de cravata cu ac de topaz. cu argumente usor de priceput pentru cineva care ar fi vrut cu adevarat sa le priceapa." Contr ibuia la pacea domestica cu un gest cotidian mai degraba umilitor decât umil: ster gea cu hârtie igienica marginile vasului ori de câte ori îl folosea. pentru a-i face o asemenea cutremuratoare dezvaluire. ci o realitate imediata. Înca de pe atunci. doctorul Urbino a avut o revelatie ce-i fusese refuzata pâna atunc i chiar si în explorarile sale cele mai lucide de medic si de crestin. Fermina Daza nu s-a lasat molipsita de gândurile lui sumbre. în care Fermina Daza îsi îmbaia sotul ca pe sugari. Dupa atâtia a ni de familiaritate cu moartea. avea senzatia ca abia acum îndraznea s-o priveasca pentru prima data în fata. ca si ea. întrezarise imaginea con creta a ceea ce pâna atunci nu fusese altceva decât o certitudine a închipuirii. ma i mult ca sigur. Desi stia. iar zgomotul jetului ca de cal i s-a parut atât de potent si învestit cu atâta autoritate încât i-a sporit spaima de ravagiile la care se astepta. accident ce putea sa-i fie fatal si care l-a pus în garda în privinta dusului . De data aceasta însa. Fermina Daza îl pudra cu talc între picioare. El a încercat. pentru ca în cele din urma sa devina o adevarata fântâna arteziana. locuinta lor nu dispunea de o cada din fonta cu picioare în forma de gheare de leu. pentru ca el si-a asumat din nou copilaria pe care i-o rapisera propriile lui odrasle. nu numa i ca i se împutinase. imposibil de stapânit. dar în data ce-l simtea. fir este. înca din noaptea în care se trezise rascolit de un vis urât si devenis e constient ca moartea nu era doar o probabilitate permanenta. de care înce rcau sa scape. asa cum îl privea si ea la rândul ei. Prelungita mai mul t de un ceas si împrospatata de câteva ori cu apa în care fusesera fierte frunze de na lba si coji de portocale. S-a b ucurat la gândul ca. a simtit ca ceva definitiv si irevocabil se petrecuse în propria-i viata.

cu colturile înfoi ate ca petalele unei magnolii. care scapase de plutonul de executie într -una din multele insurectii izbucnite într-una din nenumaratele insule din Antile. dar ea. spuse doctorul Urbino.N-ai priceput nimic. în cele din urma. prefacându-se ca nu observa. care deveneau. fara a-i mai pune la socoteala pe distinsii oaspe ti care urmau sa vina din alte parti. Mai mult chiar. condamnat la munca sil nica pe viata pentru o crima atroce. sotia doctorului Lácides Olivella. nici tu. îi stropi batista cu apa de colonie si dupa ce îi ste rse lacrimile si barba plânsa. era aidoma claustrului unei abatii. transformând în bazilici venetiene câteva vestigii din secolul al XVI I-lea. stia doar ca era un inva lid în cârje. cu o curte imensa. o estrada pentru o fanfara care urma sa interpreteze un program restrâns de contradansuri si valsuri nationa le si pentru un cvartet de coarde de la Scoala de Belle Arte. îsi depasise chiar si propriile limite. angajatii de la Hanul lui don Sancho au pus tende colorate în locurile neu mbrite si au aranjat sub dafini un dreptunghi alcatuit din masute pentru o suta douazeci si doi de invitati. îi replica: . unde susura un havuz de piatra si înfloreau heliotropi ce îmbalsamau casa pe înserat. Au instalat. de vreme ce acesta era un narav atavic al tuturor barbatilor de aceea si conditie cu ei. o surpriza pregati ta de doamna de Olivella pentru venerabilul magistru al sotului ei. ci felul în care ne-a înselat buna-credinta atâta amar de ani. prins în capcana de o lipsa de întele gere care-l exasperase timp de o jumatate de veac. unde se afla conacul famil iei. dar neîncapato are pentru invitatii din oras. si cele sapte fiice ale lo r. Se obisnuise cu insondabila capacitate de uimir e a sotului ei. Îi prinse lantul ceasului de butoniera jiletcii.i nasturi de la camasa. spuse ea. . dupa câte îsi amintea ea. Ochii i se umezira usor. O sa întârziem. De data aceasta însa. nimeni din orasul asta nu l-ar fi iubit atâta cât l-au iubit. Dar n-a reusit. cu acea obtuzitate ce nu corespundea imaginii lui pub lice. i-a întins scrisoarea. de câteva mii de ari. ca se facuse fotograf de copii împins de nevoie. prevazusera totul pentru ca banchetul sa se constit uie în evenimentul social al anului. pentru ca Fermina Daza nu putea fi impre sionata cu usurinta. si nu putea întelege de ce îl uimise atâta târzia dezvaluire a identitatii lu i. nici nefericita aia d e femeie. dar care. faptul ca femeia aceea îl ajutase sa-si duca la capat hotarârea de a mur i i se parea o sfâsietoare dovada de iubire. îi spuse. Casa avea sase dormitoare si doua saloane mari si racoroase. pe care nu-l vazuse niciodata. de asemenea. . Nu aflase mare lucru despre Jeremiah de Saint-Amour. Drept care au hotarât sa organizeze banchetul în împrejurimile orasului. în vechea cladire a Monetariei. Credea ca sotul ei nu-l aprecia pe Jeremiah de Saint-Amour pentru ceea ce fusese mai înainte. denaturata de un arhitect florentin care trecuse prin oras ca o v ijelie înnoitoare. cel mai solicitat din tot tinutul. datoria mea ar fi sa ma comport la f el ca ea. Sub îndrumarea doamnei de Ol ivella.Grabeste-te. care urma sa . Îi potrivi nodul cravatei si-i puse acul cu piatra de topaz. Curtea interioara. si buchete de trandafiri p roaspeti pe masa de onoare. Aminta Dechamp. dar spatiul galeriilor boltite era prea mic pentru atâtea nume rasuna toare. ci p entru ceea ce începuse sa fie de când sosise în oras. si cu atât mai putin de moartea unui barbat pe care nu-l iube a. fara alta avere decât ranita lui d e pribeag. si ca reusise sa-l învinga la sah pe un oarecare Torrem olinos. În aerul neclintit al casei rasunara deodata cele u nsprezece batai ale pendulei. ajungând. luându-l de brat. Nu întelegea de ce i se parea de condamnat faptul ca avusese o iubita nestiuta de nimeni. .Ei bine. chiar si al lui. ale carei taine avea de gând sa le ia cu sine în mor mânt. cu judecatile lui exagerate. i-o aranja în buzunarul de la piept." Doctorul Urbino ramase descumpanit. Spuse: "Daca si tu te-ai hotarî s-o fac i din motive la fel de întemeiate ca ale lui. o data cu trecerea a nilor. umbrita de dafini înalti si strabatuta de un râu cu ape line. acoperite cu fete de in. una mai harnica decât alta. într-un moment mai delicat din viata lor. Închipuie-ti ca. dar ea nu si-a aruncat nici macar o privire peste foile împaturite si le-a încui at în sertarul masutei de toaleta. în realitate. pe care pluteau flori de nufar. Locuiau în plin centru istoric. afla ca nu era decât un evadat din Cayenne. Apoi. la zec e minute de mers cu automobilul pe soseaua nationala. se numea Capablanca. a mâncat chiar si carne de om. la vi ata lui. tot mai de neînteles. Pe mine nu ma indigneaza ce-a fost sau ce-a facut.Si bine-a facut. Daca ar fi spus adevarul.

ca de obicei. prezen ta parca pretutindeni în acelasi timp. a trebuit sa accepte umilinta de a fi purtat pe bra te de oamenii de la Don Sancho. Doamna de Olivella în persoana. Era o zapuseala ca într-un cazan cu aburi. atât cât a fost cu putinta. de teama sa nu-l apuce somnul în timpul m esei ori sa-si verse supa pe rever. un vânt aprig. iar majoritatea barbat ilor aveau haine de culoare închisa si cravata neagra. În ciuda ace stor semne rau prevestitoare. pe vrem ea spaniolilor. De bine de rau. În toata aceasta harababura. directorul observatorului astronomic. s-a straduit. bubuitul unui tunet stingher a facut sa se cutremure pa mântul. Numai cei mai mondeni. se aflau reunite la aceeasi masa. Au trimis tocmai la Ciénaga de Oro dupa gaini vii. printre care se numara însusi doctorul Urbino. pe care guvernatorul în persoana a condus-o de brat si a asezat-o lânga el. Începusera pregatirile cu trei luni în urma. în istoria plina de peripetii a orasului. Arhiepiscopul i-a atras atentia do ctorului Urbino ca. au ales Duminica Rusaliilor pentru a da si mai multa solemnitate evenimentul ui. iesind din casa ca sa se duca la slujba de dimineata. pierduse din vedere faptul ca sarbatorirea cadea într-o du minica de iunie dintr-un an cu ploi târzii. iar cerul s-a pravalit peste lume într-un torent pustiitor. vestite pe întreg litoralul nu doar pentru carnea lor gustoasa. când multi dintre invitati se adunasera în curte. pâna la urma. de teama ca nu vor putea termina t otul din lipsa de timp. Cu to ate acestea. un barbat cu trasaturi feminine. sub un baldachin de pânza galbena. Si-a dat seama de atare risc chiar în zi ua respectiva. când. purt au costume obisnuite. stârnit dinspre mare. a rasturnat mesele si a ridicat în vazduh t endele. Lânga fiecare tacâm se afla câte un exemplar al meniului. care a încalcat. Fermina Daza s-a ase zat. care izbutise cu chiu cu vai sa înfrunte furtuna si sa ajunga o data cu ultimii invitati întâlniti pe drum. acela putea fi considerat un dejun istoric: pentru prima data. niciod ata. nici chiar în iernile cele mai aspre. în dreptul fiecarui tacâm se afla un cartonas cu numele invitatului. urca la bordul transatlanticelor de lux si alegea tot ce era mai bun din lumea larga pentru a omagia meritele sotului. Aminta de Olivella. dar. alaturi de sotul sau. unde îsi luau aperitivele. dar nimeni n-a îndraznit sa dea exemplu. croite dupa acelasi calapod. a încercat sa li se alature si sa strabata distanta de la masini pâna în casa sarind pe pietrele însirate prin curte a inundata. cel putin o data. Desi data nu corespundea întru totul cu aniversarea absolvir ii. La mesele din curte. În fata lor sedea doctorul Lácides Olivella. însotita de una din fiice si de se rvitorii casei. la ora douasprezece. mesele din curte fusesera asezate înauntru.prezideze banchetul. tipari t în franceza si cu viniete aurite. Ajutata de fiicele ei. li se gaseau în pipota pietric ele de aur curat. si cu atât mai putin pentru o masa câmpeneasca. cele doua tabere din razboaiele civile care însânge . dar si pentru ca. prej udecatile noastre sociale. cum ciuguleau prin mâlul adus de ape. sa pastreze cel putin locurile de la masa de onoare. dar invitat ii aratau de parca li se înecasera corabiile si nimeni nu facea nici un efort ca s a-si ascunda proasta dispozitie. cartonasele se ratacisera. înfrunta urgia cu zâmbetul de nebiruit deprins de la sotul sau pentru a sfida restristea. câte unii chiar redingote din stofa. fiind p revazuta o latura pentru barbati si alta pentru femei. doamnele purtau toalete de seara si bijuterii cu pietre pretioase. conform uzantelor vremii. Între timp însa. într-un anume fel. cu do ctorul Juvenal Urbino În mijloc si arhiepiscopul Obdulio y Rey la dreapta lui. Celelalte locuri erau ocupate de notabilitatile provinciale si municipale si de regina frumusetii din anul precedent. nu se întâmplase sa ploua de Rusalii. care se tinea foarte bine la cei cincizeci de ani ai sai si a carui jovialitate nu avea nimic în comun cu diagnosticele lui exacte. chiar si prin dormitoare. cu care s-a în tâlnit la biserica. Îngrijorata de zapuseala care-i toropise pe toti. caci f erestrele fusesera închise ca sa nu intre în casa ploaia batuta de vânt. cu parul ud si superba ei rochie mânjita de n oroi. într-o promiscuitate de forta majora. Desi în invitatii nu se specifica de obicei obligati vitatea unei tinute anume. Doctorul Juvenal Urbino. s-a spe riat de umezeala din aer si de norii grei care acopereau zarea marii. asa încât fiecare s-a asezat pe unde s-a ni merit. Desi prevazuse totul pâna în cele mai mici amanunte. i-a amintit ca. doamna de Olivella a straba tut casa rugându-i pe domni sa-si scoata haina ca sa se poata simti în largul lor la masa. odata cicatrizate ranile s i uitate toate vechile dusmanii.

rasera tara dupa cucerirea independentei. Aceasta idee coincidea cu entuziasmul liberalilor, mai ales al celor tineri, care reusisera sa aleaga un presedinte di n rândurile lor dupa patruzeci si cinci de ani de hegemonie conservatoare. Doctoru l Urbino nu împartasea aceeasi parere: dupa el, un presedinte liberal era totuna c u un presedinte conservator, dar mai prost îmbracat. N-a vrut, totusi, sa-l contra zica pe arhiepiscop. Desi i-ar fi placut sa-i atraga atentia ca invitatii nu se aflau acolo pentru ceea ce gândeau, ci gratie obârsiei lor, iar aceasta fusese întotde auna mai presus de jocurile neprevazute ale politicii si de ororile razboiului. Astfel privite lucrurile, într-adevar, nu lipsea nimeni. Ploaia a încetat pe neasteptate, asa cum începuse, iar soarele a început sa stral uceasca din nou pe cerul fara nori, dar furtuna fusese atât de violenta încât smulsese din radacina câtiva copaci, iar râul cu ape molcome, iesit din matca, preschimbase curtea într-o adevarata mocirla. Cele mai mari stricaciuni erau la bucatarie. În spa tele casei fusesera amenajate sub cerul liber câteva vetre din caramida, iar bucat arii abia avusesera ragaz sa puna oalele la adapost de ploaie. Au pierdut ceva v reme ca sa scoata apa din bucataria inundata si sa improvizeze la repezeala alte plite în veranda din dosul casei. Dar la ora unu situatia era rezolvata si nu mai lipsea decât desertul, încredintat calugaritelor apartinând ordinului Sfintei Clara, care promisesera sa-l trimita înainte de ora unsprezece. Existau temeri ca pârâul pest e care trecea soseaua nationala se revarsase, cum se întâmpla în ierni mai putin aspre , or, în acest caz, desertul n-ar fi putut ajunge mai devreme de doua ore. Îndata ce s-a înseninat, au fost deschise ferestrele si casa s-a înviorat sub aerul purificat de pucioasa furtunii. Dar când fanfara si-a început programul de valsuri pe terasa din portic, starea de încordare a crescut, pentru ca ecourile stârnite de alamuri într e peretii casei îi obliga pe invitati sa strige ca sa se poata face auziti. Obosit a de atâta asteptare, gata sa izbucneasca în plâns, dar zâmbitoare, Aminta de Olivella a dat ordin sa fie servit prânzul. Formatia de la Scoala de Belle Arte si-a început concertul într-o tacere politi coasa, care n-a durat decât primele masuri din La Chasse de Mozart. În ciuda glasuri lor tot mai stridente si confuze, a forfotei servitorilor negri de la Don Sancho , care abia aveau loc sa se strecoare printre mese cu platourile aburinde, docto rul Urbino a izbutit sa mentina un canal deschis pentru muzica pâna la sfârsitul pro gramului. Puterea lui de concentrare scadea an de an, pâna-ntr-atâta încât trebuia sa-si noteze pe o hârtie fiecare mutare la sah ca sa n-o uite. Cu toate acestea, mai er a în stare sa sustina o conversatie serioasa, fara sa piarda sirul unui concert, c hiar daca nu se putea lauda cu performantele unui dirijor german, bun prieten de -al sau pe vremea când se afla în Austria, care citea partitura la Don Giovanni în tim p ce asculta Tannhäuser interpretata cu un dramatism facil. În timp ce se chinuia sa desluseasca melodia prin larma stârnita de zanganitul tacâmurilor în farfurii, nu-si desprindea privirea de la un tânar cu obrajii îmbujorati, care îl saluta cu o înclinare a capului. Îl mai vazuse undeva, de asta era sigur, dar nu-si putea aduce aminte u nde anume. Nu era ceva neobisnuit, i se întâmpla destul de des, mai ales cu numele p ersoanelor, chiar si ale celor mai cunoscute, sau cu o melodie din alte vremuri, ceea ce îi provoca o stare de tensiune atât de coplesitoare, încât într-o noapte ar fi pr eferat sa moara decât s-o mai suporte pâna la ziua. Era pe punctul de a fi cuprins d e aceeasi senzatie de neliniste, când o strafulgerare binefacatoare îi lumina mintea : baiatul îi fusese student cu un an în urma. Era surprins sa-l vada în împaratia celor alesi, dar doctorul Olivella îi aminti ca era fiul Ministrului Sanatatii si ca ven ise în oras ca sa-si pregateasca o teza de medicina legala. Doctorul Juvenal Urbin o i-a facut atunci un semn vesel cu mâna, iar tânarul s-a ridicat în picioare si i-a r aspuns la salut cu o plecaciune adânca. Dar nici atunci, nici mai târziu, nu si-a da t seama ca era chiar medicinistul cu care se întâlnise mai devreme în casa lui Jeremia h de Saint-Amour. Bucuros ca repurtase înca o victorie asupra batrânetii, se lasa în voia lirismulu i diafan si fluid al ultimei piese din program, pe care n-a fost în stare s-o iden tifice. Mai târziu, tânarul violoncelist din formatie, întors de curând din Franta, i-a explicat ca era vorba de cvartetul pentru coarde de Gabriel Fauré, de care doctoru l Urbino nici macar nu auzise, în pofida faptului ca totdeauna se aratase foarte r eceptiv la noutatile venite din Europa. Preocupata, ca de obicei, de starea lui, si cu atât mai mult când îl vedea tacut si adâncit în gânduri, Fermina Daza a lasat deopar

e mâncarea si, punându-si mâna terestra peste a lui, i-a spus: "Nu te mai gândi la asta. " Doctorul Urbino i-a zâmbit de pe celalalt tarâm al extazului si abia atunci s-a gând it din nou la ceea ce credea ea ca-l preocupa. Si-a amintit de Jeremiah de Saint -Amour, asezat la ceasul acela în sicriu, cu calpa lui uniforma de soldat si decor atiile de tinichea, sub privirile acuzatoare ale copiilor din fotografii. Se întoa rse atunci spre arhiepiscop ca sa-i dea vestea sinuciderii, dar acesta aflase de ja. Dupa slujba, se vorbise mult despre cele întâmplate si chiar fusese rugat de col onelul Jerónimo Argote, în numele refugiatilor din regiunea Caraibilor, sa le îngaduie sa-l îngroape în pamânt sfintit. Si tinu sa precizeze: "Solicitarea în sine mi s-a paru t o necuviinta." Apoi, pe un ton mai blând, întreba daca motivul sinuciderii era cun oscut. Doctorul Urbino îi raspunse cu un cuvânt corect, pe care îsi închipuia ca-l inven tase chiar în clipa aceea: gerontofobie. Doctorul Olivella, antrenat într-o discutie cu vecinii de masa, i-a neglijat pentru un moment si a intervenit în conversatia maestrului: "Ce pacat ca mai sunt oameni care se sinucid din alte motive decât din dragoste." Doctorul Urbino n-a fost surprins sa-si recunoasca propriile gânduri în spusele discipolului preferat. - Mai mult decât atât, spuse el. A facut-o cu cianura de aur. Si rostind aceste cuvinte, si-a dat seama dintr-o data ca sentimentul de co mpasiune fusese din nou mai puternic decât amaraciunea pricinuita de scrisoare, da r n-a pus aceasta izbânda pe seama sotiei sale, ci pe cea a puterii miraculoase a muzicii. Încerca sa-i vorbeasca arhiepiscopului despre sfântul mirean pe care îl cunos cuse în molcomele dupa-amieze de sah, despre arta sa închinata fericirii copiilor, d espre extraordinara sa eruditie, despre obiceiurile sale spartane, iar la sfârsit, când termina tot ce avea de spus, ramase uimit de seninatatea si bunacredinta cu care izbutise sa-l desprinda dintr-o data si pentru totdeauna de trecutul lui. Îi explica apoi primarului cât de binevenita ar fi fost cumpararea colectiei de fotog rafii, pentru a pastra imaginile unei generatii care, poate, nu va mai fi ferici ta decât în acele poze si în mâinile careia se afla viitorul orasului. Arhiepiscopul era indignat ca un catolic militant si cult cutezase sa se gândeasca la sfintenia unu i sinucigas, dar aproba initiativa de a colectiona negativele. Primarul voi sa s tie de la cine trebuia sa le cumpere. Desi secretul îi ardea buzele, doctorul Urbi no reusi sa se stapâneasca si sa n-o dea în vileag pe mostenitoarea clandestina a ar hivelor. Se multumi sa spuna: "O sa ma ocup eu de tot." Si se simti izbavit prin harul propriei loialitati fata de femeia pe care o repudiase cu numai cinci ore în urma. Observând schimbarea, Fermina Daza îi ceru în soapta sa-i promita ca se va duc e la înmormântare. Bineînteles c-o s-o faca, raspunse el usurat, asta ar mai lipsi. Discursurile au fost scurte si spontane. Fanfara a început sa cânte o melodie p opulara, neprevazuta în program, în timp ce invitatii se plimbau pe terase, asteptând ca oamenii de la Hanul lui Don Sancho sa termine de scos noroiul si apa din curt e, unde cei dornici ar fi putut dansa. În salon nu mai ramasesera decât invitatii de la masa de onoare, care sarbatoreau faptul ca, la toastul final, doctorul Urbin o golise dintr-o rasuflare o jumatate de paharel de coniac. Nimeni nu-si amintea sa-l fi vazut închinând decât cu un pahar de vin bun si doar pentru a însoti un fel de mâncare mai special, dar, în acea dupa-amiaza, simtise nevoia sa se abata de la obic eiurile lui, iar clipa de slabiciune îi era rasplatita din plin: dupa ani si ani, avea iarasi chef sa cânte. Si fara îndoiala ca ar fi facut-o, la insistentele tânarulu i violoncelist, care s-a oferit sa-l acompanieze, daca n-ar fi aparut pe neastep tate un automobil nou si modern, care, dupa ce a strabatut în goana curtea plina d e noroi, stropindu-i pe muzicanti si stârnind ratele din ograzi cu macaitul de rat oi al claxonului, s-a oprit în fata casei. Doctorul Marco Aurelio Urbino Daza si s otia sa au coborât foarte amuzati, ducând în fiecare mâna câte o tava acoperita cu un serv etel de dantela. Alte tavi asemanatoare se aflau pe celelalte scaune si chiar pe jos, lânga sofer. Era desertul tardiv. Când au încetat aplauzele si glumele cordiale, doctorul Urbino Daza a explicat, de data aceasta cu toata seriozitatea, ca maic utele îl rugasera sa aduca desertul înca înainte de a se stârni furtuna, dar trebuise sa se întoarca din drum când aflase ca a luat foc casa parintilor sai. Doctorul Juvena l Urbino a intrat în panica, fara sa mai astepte ca fiul sau sa-si termine relatar ea. Sotia i-a amintit însa la timp ca el însusi hotarâse sa fie chemati pompierii ca s a prinda papagalul. Aminta de Olivella, toata numai zâmbet, dadu ordin sa fie serv it desertul pe terase, chiar si dupa cafea. Dar doctorul Juvenal Urbino si sotia

lui au plecat mai înainte, deoarece abia daca mai avea timp, pâna la înmormântare, sa-s i faca siesta, care, pentru el, era sfânta. A dormit, dar putin si prost, pentru ca, odata ajunsi acasa, au descoperit ca pompierii provocasera stricaciuni aproape la fel de mari ca un incendiu. Încercân d sa sperie papagalul, desfrunzisera un copac cu tulumba, iar un jet de apa patr unsese din greseala prin ferestrele dormitorului principal, distrugând câteva mobile si portretele unor stramosi necunoscuti atârnate pe pereti. Când au auzit clopotul masinii de pompieri, vecinii s-au adunat gramada, crezând ca luase foc casa, iar d aca nu s-au întâmplat tulburari si mai mari a fost pentru ca duminica scolile erau înc hise. Când si-au dat seama ca nu vor putea prinde papagalul nici cu ajutorul scari lor de incendiu, pompierii s-au apucat sa taie crengile si numai aparitia oportu na a doctorului Urbino Daza i-a împiedicat sa mutileze copacul pâna la capat. Promis esera sa revina dupa ora cinci, ca sa-l ciopârteasca de tot, daca erau de acord, b ineînteles, dar la plecare, au murdarit cu noroi terasa interioara si salonul, sfâsi ind si covorul preferat al Ferminei Daza. Dezastre inutile, de altfel, întrucât impr esia generala era ca papagalul profitase de învalmaseala si fugise într-una din curt ile vecine. Într-adevar, doctorul Urbino a încercat sa-l descopere printre frunze, d ar n-a primit raspuns în nici o limba straina, nici chiar la fluieraturi sau la cânt ece, asa încât l-a socotit pierdut si s-a dus sa se culce aproape de ora trei. Înainte însa, i-a fost dat sa se delecteze cu mireasma instantanee, ca de gradina secreta , a propriei urine purificate de sparanghelul fiert. S-a trezit coplesit de tristete. Nu era tristetea pe care o resimtise de di mineata în fata trupului neînsufletit al prietenului, ci ceata nevazuta care-i învalui a sufletul dupa siesta si pe care el o interpreta ca pe un semn divin ca-si trai a ultimele înserari. Pâna la cincizeci de ani, nu fusese constient de dimensiunile, greutatea si starea propriilor viscere. Cu vremea însa, începuse sa si le simta, una câte una, în timp ce zacea cu ochii închisi dupa siesta zilnica, simtindu-si inima ne adormita, ficatul misterios, pancreasul enigmatic, descoperind astfel ca pâna si c ei mai batrâni dintre cunoscuti erau mai tineri decât el, singurul supravietuitor di n legendarele fotografii de grup ale generatiei sale. Când si-a dat seama pentru p rima data ca a început sa uite, a apelat la o metoda recomandata de unul din profe sorii pe care îi avusese la Scoala de Medicina: "Cine nu are memorie îsi confectione aza una din hârtie." A fost însa o iluzie efemera, fiindca ajunsese sa uite pâna si ce voiau sa spuna însemnarile ratacite prin buzunare, bântuia prin casa în cautarea oche larilor agatati pe nas, rasucea din nou cheia dupa ce încuia usile si pierdea siru l lecturii pentru ca nu-si mai amintea premisele întâmplarilor sau filiatia personaj elor. Dar mai mult decât orice, îl îngrijora neîncrederea în propria-i ratiune: avea senza tia ca îsi pierdea treptat, într-un naufragiu inevitabil, chiar si simtul dreptatii. Din experienta lui de-o viata, desi fara vreun temei stiintific, doctorul J uvenal Urbino stia ca majoritatea bolilor mortale au un miros aparte, nici unul în sa atât de pregnant ca cel al batrânetii. Îl simtea la cadavrele spintecate pe masa de disectie, îl recunostea chiar si la acei pacienti care reuseau de minune sa-si as cunda vârsta, dar si în sudoarea îmbibata în propria-i rufarie sau în rasuflarea neajutora ta a sotiei sale în timpul somnului. De n-ar fi fost ceea ce era în fond, anume un d reptcredincios de moda veche, poate ca i-ar fi dat dreptate lui Jeremiah de Sain t-Amour când spunea ca batrânetea este o stare indecenta care trebuie oprita la timp . Singura consolare, chiar si pentru un barbat ca el, care se dovedise bun la pa t, era pierderea treptata si binefacatoare a apetitului veneric: pacea sexuala. La optzeci si unu de ani, îsi mai pastra suficienta luciditate ca sa-si dea seama ca firele care-l legau de aceasta lume erau atât de firave încât se puteau rupe fara d urere, în somn, la cea mai mica miscare, dar motivul pentru care facea tot ce-i st atea în putere ca sa le pastreze era spaima ca nu-l va întâlni pe Dumnezeu în beznele mo rtii. Fermina Daza se apucase sa faca ordine în dormitorul devastat de pompieri, ia r cu putin timp înainte de ora patru, îi pregati sotului obisnuitul pahar de limonad a cu bucatele de gheata, amintindu-i totodata ca trebuie sa se îmbrace ca sa se du ca la înmormântare. Pentru acea dupa-amiaza, doctorul Urbino îsi luase din biblioteca doua carti: Omul, fiinta necunoscuta de Alexis Carrell, si Cartea de la San Mich ele de Axel Munthe. Cea din urma nu avea înca paginile taiate, asa încât a rugat-o pe Digna Pardo, bucatareasa, sa-i aduca un coup-papier de fildes pe care îl uitase în d

la ceasur ile patru si sapte minute dupa-amiaza." L-a auzit foarte aproape. îsi întrerupea lectura si sorbea din limonad a sau rontaia câte o bucatica de gheata. copacul desfrunzit. fiindca socotise gresit înaltimea la care se afla crea nga. contemplând cu ochi îndurerati tufele de banani pitici din curtea inund ata. care îl îngâna. batrâna servitoare. când l-a au zit deodata: "Papagal regal. S-a suit pe a doua stinghie fara nici o greutate. când a auzit ti patul îngrozit al Dignei Pardo si galagia servitorilor din casa. secerase în mai putin de trei luni un sfert din po pulatia urbana. A fost o moarte care a stârnit vâlva. tinându-se cu amândoua mâinile de scara. . mai trista si mai recunoscatoare din câte îsi amintea ea sa-i fi vazut vreodata într-o jumatate de veac de trai împreuna. . pentru ca scara i-a alunecat de sub picioare. ca murise neîmpartasit. apoi. un mort înca în viata. Doctorul Urbino a însfacat papagalul cu un oftat biruitor: ça y est. Digna Pardo. fara a se mai misca din loc. doctore. dându-si seama. cu camasa fara guler fals. cu multa bagare de seama. si în aceeas i clipa l-a zarit pe creanga cea mai de jos a copacului. . izbucnit a pe când el se mai afla în Europa. pentru ca ea sa aiba timp sa ajunga pâna la el. Fermina Daza era în bucatarie si tocmai gusta supa pentru cina. doctorul Juvenal Urbino s-a facut remarcat în tar a datorita metodelor moderne si drastice prin care a reusit sa stavileasca ultim a epidemie de holera asiatica abatuta asupra tinutului. si se departa pe creanga cu pasi laterali. ceva mai înalta. la care tinea ca la un prieten drag. la pagina în semnata cu un plic: mai avea foarte putin pâna la sfârsit. în timp ce-si punea ghetel e si-si tragea bretelele pe umeri. dar mai usor de ajuns. A urcat pe a treia stin ghie si imediat pe a patra.ormitor. fiinta necunoscuta. daruindu-i pentru ultima oara si pe vecie privirea cea mai luminoasa. fara sa aiba ragaz sa se caiasca de ceva sau sa-si ia ramas bun de la cineva. A sarit pe creanga de alat uri. de care era rezemata o scara înca înainte de sosirea pompierilor. fredonând în tot acest ras timp un cântec vesel pentru a pacali pasarea îndaratnica si sperioasa. apoi s-a îndreptat spre curtea plina de noroi. de n-ar fi recunoscut dungile verzi ale bretelelor elastice. Era în ciorapi. ca sa nu se împiedice de cele trei trepte ale terasei. prin perdeaua de lacrimi stârnite de durerea irep etabila de a muri fara ea. rep etând însa numai cuvintele. în Duminica Rusaliilor. A aruncat lingura si s-a grabit într-acolo atât cât îi îngaduia povara de neînvins a anilor.Sfinte Isuse Cristoase! tipa ea. a mai apucat sa-i spuna cu o ultima suflare: . a asezat-o peste cealalta si a început sa se legene alene în balansoarul de rachita. iar inima i s-a frânt de durere când si-a vazut barbatul întins pe sp ate în noroi. La rastimpuri. care venea sa-i aminteasca de înmormântare. i-a strigat. el tocmai citea Omul. a vazut b arbatul urcat pe scara si parca nu-i venea sa-si creada ochilor ca era cine era. A izbutit s-o recunoasca în învalmaseala din jur. încercând sa se împotriveasca o ultima clipa loviturii de pe urma a mortii. si atunci. Citea fara graba. furnicile zburatoare ivite dupa ploaie. Îndata ce si-a terminat s tudiile de specialitate în Franta. I-a vorbit în continuare. chiar lânga el. bretelele elastice cu dungi verzi îi atârnau de-o parte si de alta. si nu fara temei. A renuntat reped e la carte.Mai nerusinat esti tu. ca sa se aseze pe maciulia de argint. un medic deosebit de apreciat.Numai Cel de Sus stie cât de mult te-am iubit. doborându-l chiar si pe tatal sau. splendoarea efe mera a înca unei dupa amieze care pierea pentru vecie. dar papagalul s-a ferit. Doctorul Urbino calcula înaltimea si se gândi ca de pe a do ua stinghie putea sa-l prinda mai usor. apucându-se cu mâna stânga de scara. urmata imediat de zarva din vecini. fara sa-l piarda din ochi. iar gândul ca treb uia sa se îmbrace ca sa se duca la înmormântare devenea tot mai sâcâitor. încerca sa prinda papagalul cu dreapta. Dar i-a da t drumul numaidecât. ca sa nu-l sperie. desi nu stia ce se întâmplase sub ramurile arborelui mango. iar el a ramas o clipa suspendat în aer. abia atunci. croindu -si drum prin meandrele unui început de migrena pe care a pus-o pe seama coniaculu i baut la sfârsitul mesei. Papagalul nici nu s-a clintit din loc.Nerusinatule. Se urca pe prima. tipând ca o disperata. O sa va frângeti gâtul. iar papa galul a început sa cânte si el. Dar când i l-a adus. încât i-a întins bastonul. Nici nu-si mai amintea ca a vusese un papagal din Paramaribo. Cea precedenta. Papagalul îi raspunse îngânându-l: . cum facea de obicei. pipaind pardoseala cu bastonul. Era asa de aproape.

în aceeasi cladire unde functioneaza si astazi. care carau scaunele. totodata. într u binele patriei. în timp ce n atiunea sângera într-un necurmat razboi civil. gratie unei substant iale contributii a patrimoniului familiei. Criticii lui cei mai înversunati credeau ca nu era altceva decât un aristocrat care se delecta cu Jocurile Florale. A fost. fiind. în mod deosebit. doctorul Urbino n-a acceptat niciodata functii oficiale. Dar faima de neuitat a trupei se datora glasului cristalin si talentului dramatic al unei soprane din Turcia. caci febra operei a cuprins chiar si zonele cele mai neasteptate ale orasului. Atitudinea sa în viata publica era atât de independenta. prima si. faptul ca se mutase într-o casa noua dintr-un cartier de parveniti. pe lânga instrumentele obisnuite. fara exceptie.Datorita prestigiului dobândit asa de repede si. prelungite uneori pâna la ceasul liturghiei din zori. în buna parte. În ochii multora trecea drept liberal. Patriarhul latin al Ierusalimului l-a învestit cu titlul de cavaler al ordinului Sfântului Mormânt pentru serviciile aduse Bisericii. a dus o scrisoare pâna la San Juan d e Ciénaga. lipsiti de orice interese politice. care a stârn it senzatie pentru ca orchestra cuprindea. precum si mâncarea necesara pentru a pute a rezista la programele interminabile. Mai întâi. cu mult înainte ca posta aeriana sa fie luata în considerare ca o posibilit ate rationala. sc ena abia se mai putea zari. Existau totusi doua episoade în viata sa care pareau sa dezminta aceste impre sii. ceea ce a facut posibila salubrizarea haznalei din Golful Sufletelor. considerata de multi demna de o cauza mai buna. Dintre toate. Dupa primul act. a reusit sa înfiinteze Societatea Medic ala. fara îndoiala. initia tiva cea mai contagioasa a doctorului Urbino. transformat înca de pe vremea stapânirii spaniole în arena pentru luptele de cocosi. Se definea pe sine însusi ca pe un pacifi st înnascut. cea mai rasunatoare a fost tes tarea unui aerostat. alcat uita din cetateni influenti. Multumita stradaniilor sale. au fost construite pri mul apeduct. Tot de la el a pornit si ideea Centrului Artistic. Desi i-au fost propuse de nenumarate ori si fara nici o conditie. dar cronicarii orasului au avut grija sa treaca peste aceste neajunsuri. care a înfiintat Scoala de Belle Arte. inaugurarea a avut loc înainte ca noul teatru sa dispuna de fotolii si de un sistem de iluminat. p rilej pentru doamne sa-si etaleze rochiile lungi si hainele de blana în canicula d in regiunea Caraibilor. încât nici o grupare nu si-l revendica: liberalii îl considerau un troglodit de reactionar. totodata. lampile. Cu toate acestea. A fost impusa eticheta de la marile premiere din Europa. într-o mobilizare de masa. dând nastere unei întregi generatii de Isolde. de Aide si Sigfrizi. Numai datorita lui a fost posibila împlinirea unui vis ce paruse irealizabil vreme de un secol: restaurarea Teatrului de Comedie. con servatorii spuneau ca nu mai lipsea decât sa fie mason. re . care a angrenat. promovând idei progresiste mai mul t decât îndraznete pentru vremea aceea. A fost. ultimul reprezentant al marilor familii care îngenunchea în plina stra da la trecerea calestii arhiepiscopului. A fost încununarea unei specta culoase campanii civice. fiind un critic necrutator al me dicilor care profitau de prestigiul lor profesional pentru a-si asigura ascensiu nea politica. vreme de multi ani. toate categoriile socia le. A fost un animator neobosit al tuturor asociatiilor reli gioase si civice existente în oras si. iar la alegeri îi vota pe candi datii acestui partid. Niciodata însa nu s-a ajuns pâna-ntr-acolo încât a dmiratorii operei italiene si wagnerienii sa se încaiere cu bastoanele în pauze. Othello. singura din regiunea Caraibilor. desi o facea mai degraba din traditie decât din convingere. al Uniunii Patriotice. primul sistem de canalizare si halele acoperite ale pietei. a trebuit sa fie autorizat si accesul ser vitorilor. astfel încât spectatorii erau nevoiti sa-si aduca de-a casa scaune si lampi. elogiind doar clipele de neuitat. care exercitau presiuni asupra guvernelor si a comerciantilor. Stagiunea a fost deschisa de o companie franceza de opera. iar cântaretii au ragusit din pricina lampilor cu ulei de palmier care fumegau. adept al reconcilierii definitive dintre liberali si conservatori. asa cum si-ar fi dorit doctorul Urbino. dar. iar guvernul Frantei i-a acordat Legiunea de Onoare cu gradul de comandor. fiind totoda ta presedintele ei pe viata. si o harfa. iar masonii îl repudiau ca p e un popa aflat în solda Sfântului Scaun. presedintele Academiei de Limbi si al Academiei de Istorie. care. în zborul inaugural. care aparea desculta pe scena si purta inel e incrustate cu pietre pretioase la degetele de la picioare. si care a p atronat multi ani la rând Jocurile Florale din aprilie. poate.

atât de raspândita în popor. Un arti st celebru. Chiar si în fata insistentelor fiului ei. ca mortii nu apartin nimanui altcuiva decât familie i. maritata cu un înalt functionar de la banca din New Orleans. iar cl opotele de la toate bisericile au batut fara încetare pâna în clipa în care a fost pecet luita cripta din cavoul familiei. iar glasurile c apatau rezonante spectrale. Un grup de elevi de la Scoala de Belle Arte a realizat o masca mortuara care urma sa fie folosita drept model pentru un bust în marime naturala. lipsiti de orice stralucire. afectând u-i prin contagiune pe toti muritorii de rând. a cceptând sa-l lase acolo numai în timpul serviciului divin ce urma sa fie oficiat în m emoria defunctului. S-a aratat neînduplecata. fiecare fiind liber sa-l plânga asa cum credea el de cuviinta. în care doctorul Urbino putea fi vazut urcat pe scara. Marco Aurelio. Constient ca era ultimul protagonist al unui nume pe cale de a se stinge. La câteva luni dupa tragedie. ci palaria melon si redingota de stofa neagra cu care aparuse într-o litografie publicata de un ziar în anii holerei. care au iesit pe strazi cu speranta ca vor putea cunoaste îndeaproape fie si numai stralucirea legendei. aflat din întâmplare în oras. drept care raposatul avea sa fie privegheat acasa. a f ost atârnat. A popos it pe peretii tuturor institutiilor publice si particulare care s-au simtit dato are sa aduca un omagiu memoriei concetateanului ilustru. Nici vorba d e priveghiul traditional de pomenire. institutiile publice au coborât drapelul în berna. Casa a ramas sub stapânirea mortii. acoperit cu un cearsa f alb. la Scoala de Belle Arte. dar nici un baiat. fara nume si avere. În mijlocul bibliotecii. Toate obiectele de valoare au fost ascuns e vederii. Copiii lui. ca sa-l arda în Piata Universitatii ca pe un simbol al unei estetici si al unor vr emuri detestate. naucit de atâtea solic itari venite din cele mai diverse parti. nici macar un copil. Singurul amanunt ce contravenea crud ului adevar era ca în tablou nu purta camasa fara guler si bretelele cu dungi verz i. iar în cele din urma. medic ca si el si ca toti întâii nascuti din fiecare generatie. dupa d atina. tragica întâmplare i-a cutremurat nu numai pe cei apropiati.nuntând la vechiul palat al Marchizului de Casalduero. Scaunele din casa si cele împrumutate de la vecini se însiruiau pe lâng a ziduri din salon pâna în dormitoare. ici-colo. doctorul Urbino a tinut întotdeauna seama de aceste si multe alte ne ajunsuri pe care le avea de înfruntat imaginea sa publica. urmele tablour ilor date jos. în vasta galerie de la Sârma de Aur. pâna când. care hotarâse ca trupul neînsufletit sa fie expus pe catafalc în salonul de ceremonii al guvernului provincial. dar pâna la urma s-a renuntat la proiect. de care si-au tot batut joc pe la spate doamnele cu titluri multe si rasunatoare. s-a vazut limpede ca Fermina Daza nu era chi ar atât de neajutorata pe cât se temuse doctorul Urbino. pe unde se perinda de obicei orasul întreg. în drum spre Europa. Oricât l-ar fi mâhnit gându l ca semintia avea sa i se piarda în suvoiul istoriei. Celalalt a fost casatoria cu o frumusete din popor. în ziua când s-a facut si o slujba de pomenire. Cu acelasi calm s-a împot rivit rugamintii personale a arhiepiscopului de a depune sicriul la catedrala. în cl ipa fatala când a întins mâna sa apuce papagalul. care tinea noua seri la rând: usile s-au închi s dupa înmormântare si nu s-au mai deschis decât pentru prietenii foarte apropiati. care fusese resedinta famil iei vreme de peste un secol. si tot astfel a reactionat la telegrama oficiala de condoleante din pa rtea Presedintelui Republicii. multi ani mai târziu. tabloul a fost expus. s-au convins ca le întrecea cu mult în dis inctie si caracter. Ofelia. l-au azvârlit în strada chiar studentii de la pictura. singura lui fiica. Fermina Daza si-a pastrat nestirbita cr edinta. ca sa nu ramâna nimeni fara sa-l vada. un magazin cu articole de import. erau cele din urma vlastare ale neamului. avea trei fete. întrucât nimanui nu i s-a p arut decenta fidelitatea cu care ramasese întiparita spaima ultimei clipe. întins pe biroul tatalui sau. iar pe peretii dezgoliti se mai puteau zari. Ajunsa la vârsta menopauzei. când cugeta la propria-i moar te. Au fost proc lamate trei zile de doliu. În orice caz. caci toate mobilele voluminoase fusesera scoase afar a. nu fusese în stare sa faca nimic deosebit. desi trecuse de cincizeci de ani. Înca din prima clipa a vaduviei. vrând-nevrând. cu cafea si gogosi. zacea cel care fusese . spatiile goale pareau imense. de unde. pe doctorul Urbino îl preocupa mai mult viata însingurata a Ferminei Daza fara e l. a pictat un tablou urias. doar pianul de concert veghea în coltul lui dintotdeauna. neîng aduind ca ramasitele pamântesti ale sotului ei sa fie folosite în slujba vreunei cau ze anume. de un realism patetic.

Era întocmai asa cum îl arata înfatisarea: un batrânel îndatoritor si sobru. si i-a spus: . caci aerul greu din casa. A fost singurul care a reactionat la timp când papagalul fugar si-a facut apar itia la miezul noptii în sufragerie. Gentiletea lui înnascuta si gesturile molatece te cucereau pe loc. singura solutie pe care o mai avea la îndemâna pentru a-si ascunde calvitia absolut a. multa ing eniozitate si multa vointa ca sa-si ascunda cei saptezeci si sase de ani împliniti în luna martie a aceluiasi an. tot ceea ce le iesise prost în trecut. care. . r omantica. iar în pupile îi juca un licar de lumina pe care nu i-l mai vazuse niciodata pâna atunci. d esi nimeni nu avea sa se dovedeasca mai saritor si mai util în situatiile neprevaz ute din noaptea aceea. El a fost cel care a pus capat harababurii din bucatarie. ca sa-i poata spun e cât de mult îl iubise. Durerea i s-a topit. facând loc unei furii oarbe împotriva lumii întreg i si chiar împotriva propriei sale persoane. privirea scrutatoa re în spatele ochelarilor cu rama de metal alb si o mustata cu vârfurile pomadate. Florentino Ariz a l-a însfacat de gât. la ora unsprezece. la ceasuril e unsprezece dimineata. Irosise multi bani. un astfel de ajutor era de nepretuit la ceasul de restriste prin care treceau ai casei. fara a-i mai lasa ragaz sa-si turuie lozincile nesabuite. astfel încât pe plitele unde se îngramadeau de-a valma tot felul de oale sa poata fi pregatita cafea suficienta pentru cei veniti la priveghi. iar în singuratatea sufletului nutrea convingerea ca iubise în tacere mult mai mult decât o facuse cineva pe lumea asta.O sa ne revedem foarte curând. Doctorul Urbino Daza a hotarât sa f ie închis numaidecât. fara sa se miste aproape. amestecai cu mirosul raspândit de atâtea flori în caldura înabusitoare. Pierdut undeva. de altfel involuntar. încât nimanui nu i-a trecut prin cap sa-l acu ze ca se amesteca în treburile altora. dar cam desueta pentru acele timpuri. cutremurata de durere. ap oi si-a lasat mâna peste a lui. Singurul moment de oarecare patetism. iar el avea impresia ca desl usise primele umbre vinetii pe gâtul tatalui sau. si a simtit nevoia de nestavilit de a lua viata de la capat alaturi de el. stârnind un fior de groaza printre cei prezenti." Înainte ca sicriul sa fie acope rit. cu mânere de arama si captusii cu matase matlasata. avea o fata smeada si spâna. La capatâiul lui. Nu i-a fost deloc usor sa-si recapete acea stapânire de sine din clipa în care a auzit-o tipând pe Digna Pardo în curte si l-a gasit pe batrânul vietii ei agonizând în n oroi. Uscativ si osos. când a fost adus sicriul episcopal. când si-a petrecut sotul pâna la portic si si-a luat ramas-b un de la el fluturând o batista. lipindu-le cu briantina pe crestetul lucios. De atunci n-a mai avut nici o clipa de liniste. l-a bagat în colivia acoperita cu o pânza si l-a dus în grajd. Fermina Daza si-a scos verigheta si i-a pus-o în deget raposatului ei sot. ceea ce i-a redat stapânirea de sine si curajul de care avea nevoie pentru a-si putea înfrunta de una singura singuratate a. înca drept pentru anii lui. dimpotriva. cu spaima de pe urma întiparita pe chip. fiindca avea ochii deschi si. Florentino Ariza a simtit un f ier rosu în inima. asa cum facea de câte ori îl surprindea divagând de fata cu altii. dar pastrându-si cumpatul. Fermina Daza nu-l remarcase în învalmaseala primelor condoleante. cu capul înaltat si aripile întinse. A crezut pentru o clipa ca nu era totul pierdut. ca într-un leg amânt de penitenta. ca sa-si poata ma rturisi tot ceea ce ramasese nerostit si sa înfaptuiasca din nou. dincolo de îndoielile care-i încercasera pe amândoi. în multimea atâtor notabilitati. s-a petrecut în seara de duminica. socotind cu totii ca. S-a rugat lui Dumnezeu sa i-l mai lase macar o clipa. îmbracata în mar e doliu. dar s-a ferit de orice gest c e putea fi interpretat ca o manifestare exagerata a durerii. A trebuit însa sa se plece în fata intransi gentei mortii. cu mantia nea gra si spada de razboi a cavalerilor Sfântului Mormânt. Fermina Daza a primit c ondoleantele fara dramatism. Tot el a facut rost de alte scaune când cele din vecini n-au mai fost de-ajuns si a pus sa fie scoase în c urte coroanele care nu mai aveau loc înauntru. înca mirosind a grund de vapor. Asa a procedat de fiecare data. O voce distrata rasuna în tacerea din jur: "La vârsta asta începi sa putrezesti de viu. aflând trista veste când n unta de argint era în toi.Juvenal Urbino de la Calle. cu atâta discretie si eficacitate. devenise de nerespirat. Rarele suvite de par ce-i mai cr esteau pe tâmple si le pieptana în sus. A avut grija sa nu lipseasca nici c oniacul pentru invitatii doctorului Lácides Olivella. se grabisera sa continue bairamul asezati roata sub man go. pâna a doua zi. asa cum se cuven ea. desi unii le socoteau cam suspecte la un burlac convins ca el.

înfrigurat. înfof olit într-o patura de lâna. Îsi luase si umbrela. pâna ce si-a regasit temperatura placuta a corpului. iar caldura era la fel de înabusitoare. Florentino Ariza s-a numarat printre putinii care au rezistat pâna la capat. îi spuse. doar la sfârsit si-a însotit câtiva prieteni buni pâna la iesire. parca purifica t de uitare. scolile si co ngregatiile religioase. în clipa aceea. pentru ca trecusera multi ani de când îl alungase pentru totdeauna din viata ei si pentru prima oara îi aparea în alta lumina. ceea ce presupunea ca se pricepea la prognoze meteorologice. dar în parcel a exterioara. organizatiile publice si particulare. care fusesera anuntate pentru ora unsprezece. Când a auzit stingându-se pasii pe strada pustie. a disparut de la priveghi si s-a întors dupa doua o re. el îsi puse palaria în dre ptul inimii si. adauga: . convingere pe care i-a împartasit-o si doctorului Urbino Daza. se afla un portret pictat în pastel al sotului mort. ca sa închida usa cu mâna ei. conform ultimei sale d orinte. Însa înainte de a-i putea multumi pentru vizita. S-a bucurat. dar dupa ce s-au rostit rugaciunile rozariului. a înghitit doua tablete de fenaspirina si a transpirat din belsug. care tinea loc si de baston. refugiatii din regiunea Caraibilor îl înmormânt asera în ajun pe Jeremiah de Saint-Amour. Era gata sa-l blesteme pentru ca îi pângarea casa când trupul neînsufletit al sotului ei nici nu se racise bine în groapa. i-a spus. d ar a oprit-o demnitatea mâniei. în sfârsit. a ajuns acasa. Dar când afara a început sa se lumineze de ziua. prin gur a lui Florentino Ariza vorbea însusi Sfântul Duh. se strânsese tot atâta lume ca si în seara precedenta. o lavaliera de matase la gulerul de celuloid. Niciodat a pâna în clipa aceea nu se gândise cât de coplesitoare si de ampla putea fi drama provo . de n-ar fi avut motive suficiente sa creada ca. pe care a b aut-o în pat. "Pleaca. dar plin de demnitate. A cerut sa i se pregateasca o limonada fierbinte. un guler înalt cu colturile rasfrânte. Fermina Daza si-a luat ramas bun de la cei mai multi stând în picioare lânga alta r. asa cum avea obiceiul. a pus drugul. a închis usa foarte încet.În seara mortii doctorului Urbino era îmbracat asa cum îl surprinsese vestea si c um umbla mereu. a tras zavoarele si s-a trezit singura în fata propriului destin. Tocmai se pregatea s-o faca si de data aceasta. ca sa-ti pot jura din nou fidelitate eterna si iubire de-a pururi vie. în pofida caldurilor infernale din iunie: în costum de stofa de culo are închisa. Le-a fost îns a cu neputinta sa previna la timp autoritatile civile si militare. prevazuta a fi un adevarat eveniment istoric. Când. lavaliera de artist în chip de cravata si o palarie melon. adapos tit sub un arbore batrân de ceiba. ci pentru ca era sigur ca o sa ploua înainte de prânz. s-a sfârsit într-o debandada to tala. fanfara militara si cea de la Belle Arte. cu o banderola neagra prinsa pe rama. asa încât înmormân tarea. pentru ca vaduva sa se poata odihni. Când sa întors la priveghi. cineva le-a sugerat discret celor aflati de fata sa se retraga mai devreme. cu câinele alaturi. Fermina Daza luase din nou frâiele gospodariei în mâna. de data aceasta nu doar din obisnuinta.Fermina. destinata sinucigasilor. Putini s-au mai încumetat sa înoate prin noroaie pâna la cavoul familiei. Fermina Daza si-ar fi putut închipui ca barbatul din fata ei se smintise de-a binelea. dupa nenorocir ea din dupa-amiaza zilei de duminica.Si nadajduiesc sa nu fie prea multi. barbierit si mirosind a lotiun i de toaleta. o palarie d e fetru si o umbrela de atlaz negru. deschizând din nou usa pe care tocmai se pregatea s-o închida. Îsi pusese o redingota de stofa neagra. e drept. de pe vremea stapânirii spaniole. Si sa nu te mai arati în fata mea câti ani o sa-ti mai ramâna de trait. când l-a zarit în mijlocul salonului pustiu pe Florentino Ariza. fiind el însusi presedintele Companiei Fluviale a Cara ibilor. casa era maturata si pregatita sa primeasca oaspeti. se simtea plin de vigoare. sparse buba al carei venin îi hra nise întreaga existenta. La umbra aceluiasi copac. am asteptat prilejul acesta mai bine de o jumatate de ve ac. . iar pe alt arul improvizat în biblioteca. cu jiletca. îmb racat în doliu. ale carui ramur i se întindeau dincolo de zidul cimitirului. sfatuindu-l sa grabeasca înmormântarea. cu un strop de coniac în ea." Apoi. ferches si proaspat ca primele raze de soare. Au încercat. pentru ca Florentino Ariza apartine a unei familii de armatori. La ora opt. a fost cuprins de spaima la gândul ca ar putea face o pneumonie dupa atâtia ani de îngrijiri minutioase si precautii excesive. ud leoarca. cum se mai purtau doar la înmo rmântari si la slujbele din Saptamâna Patimilor. cu ultimele puteri.

cu un par de indian pe care încerca sa-l supuna cu pomezi parfumate. în schimb. si-a scos pa ntofii si s-a întins în pat îmbracata. constienta însa ca era înca în viata. Era singurul ei copil. leganata de aceasta iluzie. suf iciente pentru ca Florentino Ariza sa înceapa sa cânte dupa ureche ca un adevarat pr ofesionist. i-a aratat cum functioneaza telegraful si i-a dat primele lectii de vioara. Cât timp traise. N-a fost nevoie sa tina socoteala uitarii. pentru ca r areori i se întâmplase sa doarma singura în patul acela de când îsi pierduse fecioria. în timpul somnului. când a trezit-o soarele nedorit din prima dimineata fara el. emigrantul german Lo tario Thugut. trecusera cincizeci si unu de ani. suferea de o constipatie cronica." N-a vrut sa i se pregateasca patul. Atu nci când le îmbraca duminica. din pricina careia a fost obligat sa-si faca toata viata clisme. si ca în timp ce hoh otea. dând astfel un nou impuls navigatiei cu aburi pe fluviul La Magdalena. Când s-au despartit. În pofida aerului pricajit. se gândise mai degraba la Florentino Ariza decât la sotul care murise. Lotario Thugut l-a învatat alfabetul Morse. si a dor mit plângând în hohote. într-o casa închiriata pe jumatate. iar când a intrat în dormitorul pustiu. mirosul lui impregnat în propria-i piele. folositi în chip de vata pentru ranitii din razboi. A dormit fara sa-si dea seama. ca-i prisosea jumatate din pat si ca zacea pe-o râna. dar ca-i lipsea contragreutatea celuil alt corp de partea cealalta. care în zilele de sarbatoare cânta la orga catedralei. Era. Seriozitatea lui i-a trezit interesul telegrafistului. si a început sa plânga. de pe Strada Ferestrelor. Mai avea un d efect. Florentino Ariza. ca sa intre ucenic la Oficiul Postal. s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita moartea chia r în noaptea aceea. În timp ce cugeta astfel în somn. adormind pe loc. fara martori. ar trebui sa piara o data cu el toate lucrurile car e i-au apartinut. înca de pe atunci. rod al unei legaturi întâmplatoare cu binecunoscutul armator Pío Quinto Loa yza. a timiditatii . A tresarit cutremurata de un gând va g: "Când ne moare cineva drag. unde a fost pus sa aiba gr ija de sacii cu corespondenta. noua luni si p atru zile. Toa te lucrurile care apartinusera sotului ei îi stârneau si mai mult lacrimile: papucii cu ciucuri. vânzând câltii. Dupa moartea tatalui. Când a cunoscut-o pe Fermina Daza. sfrijit. dar nu murise. fiind gata oricând sa-si a jute prietenii daca voiau sa le ofere iubitelor serenade de vioara solo. caci num ai asa putea s-o faca. unde ea tinea înca din tinerete o mercerie si destrama camasi sau cârpe vechi. Abia atun ci si-a dat seama ca dormise mult. înca mult timp dupa ce cocosii au încetat sa mai cânte. or. si-a plâns propria-i soarta. pijamaua de sub perna. pe care le mos tenise de la raposatul sau tata. îi asigu rase în taina întretinerea. el avea douazeci si doi de ani si locui a singur cu mama sa. iar ochelarii de miop îi dadeau un aer si mai neajutorat. plângând în somn. Avea un singur rând de haine bune. fratele mai vârstnic dintre cei trei care înfiintasera Compania Fluviala a Cara ibilor. A plâns pentru moartea sotului. Coplesita de durere. Florentino Ariza s-a vazut nevoit sa ren unte la scoala. Tránsito Ariza. culcata ca de obicei pe partea stânga. cel care dansa mai bine ca oricine dupa melodii le la moda si recita pe dinafara versurile romantioase. pentru ca nu trecea nici macar o zi fara ca ceva sa n u-i aminteasca de ea. aratau ca noi. luciul fara de el din oglinda masutei de toa leta. asa încât Florentino A iza a purtat numai numele de familie al mamei. de când Fermina Daza îl respinsese fara drept de apel. tragând zilnic câte o linie pe zidurile vreunei carcere. pentru singuratatea si furi a ei. s-a gândit ca niciodata nu va mai fi în stare sa doarma asa. fara sa-l recunoasca însa în fata legii. sa sorteze scrisorile si sa anunte localnicii ca a sosit posta arborând la usa biroului steagul tarii de provenienta . n-a vrut sa manânce înainte d e culcare.cata chiar de ea când înca nu împlinise optsprezece ani si care avea s-o urmareasca pâna la moarte: A plâns pentru prima data din ziua nenorocirii. avea optsprezece ani si era tânarul c el mai curtat din anturajul sau. dupa o iubire lunga si zbuciumata. desi adevarata lui filiatie era c unoscuta de toti. Don Pío Quinto Loayza a murit când baiatul avea zece ani. încât. si. iar în timpul lib er dadea lectii particulare de muzica. de atunci. nu încetase nici macar o singura clipa sa se gândeas ca la ea. negre. pe partea ei. sa-i deschida. neîntoarsa. adormita fiind. dar Tránsito Ariza i le îngrijea atât de bine.

galeria boltita. casa fiind supusa unei restaurari radicale. Se zvonea ca Lorenzo Daza era înstarit. Florentino Ariza n-a deslusit nici un semn de viata când a strabatut. dar. si-a recapatat siguranta de sine si a oftat: "Vesti b une. Sora se numea Es colástica. din familii catolice. vechile familii aristocratice. chiar daca nu si al celei sociale. Scena i s-a parut neobisn uita: fiica învatându-si mama sa citeasca. Toate aceste informatii i-a u dat curaj lui Florentino Ariza. r uinate de razboiul de independenta. fara sa i se cunoasca vreo ocupatie anume. Dupa ce a citit-o. razoarele cu flori e rau napadite de buruieni. Sotia îi murise când fata era foarte mica. Când a ajuns în dreptul camerei de cusut. tragându-l la sorti. Apoi l-a expediat cu o strângere de mâna. Florentino Ariz a i-a privit ochii livizi cu un soi de compasiune oficiala. de atâtea ori întrezarita la atâtia destinatari care. Despre Lorenzo Daza. dându-i de întele s. când Lotario Thugut l-a trimis s a duca o telegrama unui anume Lorenzo Daza. întrucât femeia era matusa fetei. a carei reparatie probabil ca-l costase pe putin de doua ori mai mult decât cei doua sute de pesos în aur platiti pentru ea. mai degraba ca sa-l supravegh eze decât ca sa-i arate drumul. în a carei curte interioara. care. nu se stinsese înca. dar tânara si -a ridicat ochii ca sa vada cine trece prin dreptul ferestrei si aceasta privire întâmplatoare a dezlantuit o iubire devastatoare. pentru ca traia bine. unde. pe jumatate darâmata. gest putin obisnuit fata de un curi er al postei. asa cum si el participa la jocuri asemanatoare. condus de servitoarea descul ta. dovedindu-i ca frumoasa adolescenta cu ochii m igdalati era la înaltimea visurilor sale. pentru ca se stabilise în oras doar cu doi ani în urma si nu-si facuse prea multi prieteni. acolo erau primite numai mo stenitoarele unor nume rasunatoare. care se confundau cu mustatile. unde zaceau aruncate lazi cu bagaje nedesfacute. numai cordonul de frânghie. în orice caz. i-a observat degetel e nesigure care se chinuiau sa rupa timbrul. a zarit prin fereastra deschisa o femeie în vârsta si o copila. iar faptul ca Fermina Daza învata acolo reprezenta prin el însusi un indiciu al conditiei econ omice a familiei. Lectia nu s-a întrerupt. tragându-le la sorti pe ele. u nde îsi facea siesta. avea patruzeci de ani si facuse legamânt sa poarte rasa franciscana când ie sea în oras. domnis oarele de familie deprindeau arta si mestesugul de a fi sotii harnice si supuse. O zarise pentru prima data într-o dupa-amiaza. fetele din cercul lui de prieteni organizau tombole secre te. Florentino Ariza n-a putut afla altceva decât ca venise de la San Juan de la Ciénaga împreuna cu singura lui fiica si cu o sora nemaritata. pentr u ca în lumina limpede din curte rasuna un glas de femeie care repeta o lectie de citire. iar în casa. un barbat corpolent. la putin timp dupa epidemia de holera. Foarte curând însa. se gândeau numaidecât la moarte. iar colegiul si-a deschis portile tuturor tinerelor dornice si care a veau cu ce plati. pâna în ziua în care a cunoscut-o pe Fermina Daza si s-a sfârsit cu in ocenta lui. într-adevar. iar cei care îl vazusera debarcând nu s-au îndo it nici o clipa ca venea ca sa ramâna. si cumparase cu bani pesin casa din parcul Evangheliilor.si a hainelor mohorâte. ca nu s-ar fi ales cu nimic daca vestile ar fi fost pr oaste. Copila avea treisprezece ani si purta numele mamei moarte: Fermina. Pe vremea spaniolilor si în primii ani ai Republicii. Era. A primit depesa ca pe continuarea unui vis rau prevestitor. Impresie doar în parte gresita. i-a simtit teama din inima. caci aducea cu el toate cele necesare unei gospodarii chivernisite. Se numea. vazând o telegrama. severitatea exagerata a . desi o crescuse ca o mama. un colegiu costisitor. într-una din cele mai vechi case. iar havuzul de piatra secase de mult. Fa ta învata la colegiul Intrarea Preacuratei în Biserica. aidoma claustrului unei abatii. cu per ciuni cârliontati. Pâna la urma. În fundul curtii se afla biroul provizoriu al unei agentii. de data aceasta. Au trecut prin aceeasi galerie cu arcade. o jumatate de veac mai târziu . asezate pe doua scaune alaturate." Si i-a întins lui Florentino Ariza cei cinci reali de rigoare. Florentino Ariza si-a dat seama ca se mai afla cineva în casa. Lorenzo Da za. dar nu era bine cunoscut. de doua secole. cu un zâmbet de usurare. motaind în spatele mesei de scris. iar slujnica l-a însotit pâna la iesire. cu conditia esentiala sa fie copii le gitimi. A dat de e l în Parculetul Evangheliilor. scule de z idarie printre resturi de var si bucati de ciment întarit. s-au vazut nevoite sa se plece în fata noilor realitati. urmarind amândoua text ul dupa cartea pe care femeia o tinea deschisa în poala. cu domiciliul necunoscut. indiferent de obârsia lor.

culese din cartile pe care. Seara. sentimente imaginare. a început s-o idealizeze. de patr u ori pe zi. nemaiputând suporta taina ca re îl apasa. Fermina ceruse permisiunea sa se duca. folosinduse de propria-i experienta. neglijând pentru o clipa lecti a de citire cu matusa ei. dar lumea lor era prea departe de m ediul în care se învârtea el. dar tatal o oprise cu un raspuns categoric: "Fiecare lucru la vremea lui. Pasea repede. . L-a recunoscut." Scrisoarea avea de-acum peste saizeci de file. în uniforma cu dungi albastre. singura fiinta fata de care îsi permitea unele confidente. nu pe ea trebuie s-o cuceresti mai întâi. strângând servieta la piept cu bratele încrucisate. în timp ce se gândea. iar faptul ca o putea zari pe copila îi era de-ajuns. Florentino Ariza le vedea trecând. ci pe matusa ei. pâna când o vedea trecând pe domnita inaccesibila. asadar. legata cu o panglica. iar duminica. sfaturi întelepte. iar din purtarea ei se putea deduce ca nu-i era înga duita nici o distractie. îmbrac ata în rasa ei cafenie de calugarita franciscana. tot întrebându-se cum sa faca sa i-o dea. Tránsito Ariza si-a propus sa-i fie calauza." Caci. ca sa n-o ia pe nepregatite cu declaratia lui si ca sa-i lase. care n-ar fi facut altceva decât s-o sperie pe domnita visuril or lui.Dar baga bine de seama. Erau. si. s-a gândit sa-si faca une le cunostinte printre elevele de la colegiu. dupa slujba. scrise pe ambele fete. cu capul sus. le învatase pe dinafara. la numai câteva zile dupa sosirea în oras. Informatiile n-au facut decât sa-i sporeasca interesul. era sa-i dea de înteles ca-i trezise inter esul. iar dupa doua saptamâni nu se m ai gândea decât la ea. astfel. Fermina Daza er a însotita totdeauna de matusa. sc ria alte si alte pagini înainte de culcare. nu lasa nici o speranta pentru o posibila apropiere. în timp ce se aflau la masa. privirea neclintita. ghetele barbatesti cu sireturi încrucisate si parul împlet it într-o coada groasa. Pentru început. S-a hotarât atunci sa-i trimita o epistola scrisa pe ambele fet e ale unei foi de hârtie cu pretioasa lui caligrafie de contopist. nasul ascutit. cu o semetie fireasca în tinuta. pe banca cea mai ferita de privirile indiscrete. În cele din urma. la dus si la întors. Fermina Daza a fost impresionata de aerul neajutorat a l lui Florentino Ariza. caci pentru ea. Spre deosebire de celelalte eleve. matusa s-a convins ca toate întâlnirile acelea nu puteau fi întâmplatoare si ia spus: "Doar nu crezi ca pentru mine se deranjeaza el atâta. În plus. De fapt. ca p entru atâtia altii din acele timpuri. atârnându-i pe spate pâna la mijloc. dar matusa i-a atras atentia ca venea acolo de mai multe saptamâni. în pofida aerul ui auster si a rasei de penitenta. Numai ca Fermina Daza era departe de a simti chiar si ce l mai mic interes pentru iubire. înca din ziua în care îsi r idicase privirea ca sa vada cine trecea pe coridor. la iesirea de la biserica. l-a sfatuit ea. fiind invitata într-o sâmbata la un bal. fireste. care îi lasase impresia ca .tatalui s-a dovedit o piedica de netrecut. de prima data când l-a vazut citind la umbra cop acilor din parc. A tinut-o însa câte va zile în buzunar. când Florentino Ariza. astfel încât biletul initial ajunsese cu t impul un adevarat dictionar de galanterii. zarindu-l si duminica. Înduiosata pâna la lacrimi de naivitatea si stâng acia lui într-ale dragostei. un ragaz de gândire. tot citin du-le în parc. dar tardive. Încet-încet. inventia telegrafului parea mai degraba o vr ajitorie. si cu un mers de caprioa ra care o facea sa para imuna la gravitatie. A reusit. În acest mod nevinovat si-a început Florentino Ariza viata secreta de vânator sol itar. s-a straduit sa-l convinga sa renunte la ceaslovul liric. sa afle ca. atrib uindu-i virtuti improbabile. desi faptul în sine n-a intrigat-o. c u ciorapii trei sferturi. probabil la fel de neinitiata în tainele inimii ca si el. si-a deschis inima si s-a destainuit mamei sale. o singura data. totusi. prefacându-se ca citeste o carte de poezii la umbra migdali lor. ca re mergeau la scoala în grup sau împreuna cu o servitoare mai în vârsta. matusa. tatal ei adusese vorba despre telegrama si asa a aflat de ce venise Florentino Ariza si care îi era ocup atia. ideea de a fac e pe altcineva partasul dorurilor sale i s-a parut imprudenta. dupa ce a întors-o pe toate partile. iar gândul ca un barbat s-ar fi putut arata interesat de nepoata îi producea o emotie greu de stapânit. iar Florentino Ariza. Cel dintâi pas pe care trebuia sa-l faca. Înca de la sapte dimineata se aseza la pânda în parc. Cautând mijlocul cel mai potrivit de a înmâna scrisoarea. îi spuse. Abia tinând pasul cu ea. matusa Escolástica Daza avea un instinct al vie tii si o vocatie a complicitatii care reprezentau cele mai de seama virtuti ale sale.

nerabdarea ei se pre-schimba în disperare. iar aceasta. Era la fel de nedumerita s i în noaptea de Craciun. de bratul matusii Escolástica. cu multe pliuri prinse pe umeri. buzele înc remenite de spaima iubirii. . F lorentino Ariza a ratacit ca un somnambul pâna în zori. s-a agatat. cazând în falduri c a un peplum. trecând f ara speranta prin fata casei Ferminei Daza. trecând prin parcul Evangheliilor. nu trezea în ea decât un soi de mila. Matusa Escolástica era ca o oaza de întelegere si de tandrete pentru copila sin guratica. spunea matusa. asa ca a trebuit sa-si tina f irea ca sa nu i se observe tulburarea. În larma stârnita de petarde si de tobele ce vesteau nasterea. Nu îndrazneste sa se apropie din cauza mea. ea era încredintata ca tânarul care le astepta în parc ca sa le vada trecând nu pu tea fi bolnav de altceva decât de iubire. de data aceasta sub cer ul liber. mai înainte ca el sa-si ridice ochii si sa le vada pe cele doua femei str aine de viata lui trecând batoase prin parc. încât o forta de neînv silit-o sa priveasca peste umar în timp ce se îndreptau spre iesire. încercând sa-l descopere pe strajerul acela pricajit si timid. Naucita de propria-i cutezanta. la ceasul siestei. pentru ca nu stia ce-ar fi putut întreprinde ca sa-l vada si sa fie va zuta în cele trei luni în care nu se mai ducea la scoala. se nascuse în noaptea aceea. . iar pe cap avea o cununa de gardenii naturale. Atunci si-a dorit din tot sufletul sa se împ lineasca previziunile matusii si-l implora pe Dumnezeu în rugaciunile ei sa-l faca mai îndraznet. simtindu-i prin mitena de dante la sudoarea rece a mâinii.e bolnav. Prevazând tot felul de piedici. care o facea sa arat e ca o zeita încoronata. ca sa-i dea scrisoarea. Dimpotriva. Cum tocmai atunci Florentino Ar iza i se destainuise mamei sale. amuzamentul se preschimba în nerabdare. De patru ori pe zi. a ramas cu cartea deschisa si cu ochii tinta la domnita iluzorie. ca sa nu cada.Bietul de el. Fermina Daza a trebuit sa astepte pâna la sfârsitul anul ui. ametit de gândul halucinant ca el. Florentino Ariza s-a asezat într-un colt din parc unde stia bine ca nu putea fi vazut si. un mijloc de comunicare indispensabil în iubirile interzise. trezeau în Fermina Daza o curiozitate noua. si atunci a va zut. înabusindu -si râsul. a vazut-o asezata alaturi de matusa ei. atât de limpede în talazuirea din jur. obrazul livid. l-a simtit a tât de aproape în îmbulzeala. în ciuda zapuselii. Fara sa stie când si cum. printre felinarele colorate atârnate la porti si strigatele multimilor dornice de pace. aproape copilaresti. Numai ca Fermina Daza parea acum alta. Delirul i s-a amplificat în saptamâna urmatoare. Era aceeasi scena. nu departe de ochii ei. da r într-o zi tot o s-o faca. ceilalti ochi ca de gheata. Pe masura ce se apropia vacanta din decembrie. rod al unei casnicii lipsite de iubire. sângele i se învolbura de dor ul de a-l vedea. si astfel sa afle mai repede ce voia sa-i spuna. Acele jocuri ne sabuite. se comporta mai degraba ca o tovarasa de joaca decât ca o matusa. renuntând la lectura disimulata. a învatat-o sa se foloseasca de alfabetul deget elor. N-a avut curaj sa-si întoarca privirea. spunea cea care-l descoperea prima. contemplând cu ochii împaienjeni ti de lacrimi strazile în sarbatoare. Dar dupa terminarea slujbei. când. iar într-o noapte s-a trezit înspaimântata pentru ca-l vazuse stând la picioarele patului si uitându-se la ea. care se prefacea ca citeste la umbra pomilor. un terc hea-berchea. Matusa i-a explicat însa ca numai cine are o îndelungata experienta de viata poate deslusi firea adevarata a unui barbat . dar timp de mai multe luni nu i-a trecut prin cap sa mearga mai departe cu gândul. a încurajat-o cu un semn imperceptibil de complicitate ne conditionata. Iata de ce aparitia lui Florentino Ariza a însemnat pentru ele una din nenumaratele distractii secrete pe care le nascoceau ca sa-si alunge plictiseala. la umbra migdalilor de la poarta. mai totdeauna îmbracat în negru. Ea o crescuse de când îi murise ma ma si. în locul uniformei de scoal a purta un fel de tunica larga. întrezarita prima oara în odaia de cusut: nepoata ascultându-si matusa la le ctia de citire. Dar ruga nu i-a fost ascultata. aruncau o pri vire grabita. pentru ca sedea între tatal si matusa ei. "Uite-l". si nu Dumne zeu. or. fara sa-i arunce nici o privire. înfiorata de presimtirea ca el o privea din multimea ad unata la biserica. a simtit ca-i sare inima din loc. daca are intentii serioase. care nu s-a milostivit sa-i arun ce nici macar o singura privire. când. si atunci o sa-ti dea o sc risoare. iar aceasta îl sfatuise sa renunte la cele saptez eci de file cu vorbe dulci. spre deosebire de Lorenzo Daza.

cu o siguranta pe care avea s-o mai arate numai o jumatate de veac mai târziu si tot din aceleasi motive. apoi. pentru ca el sa-i poata întinde scrisoarea. si-a ridicat ghergheful. încât maica-sa. Când Florentino Ariza a întâlnit-o prima data. Florentin o Ariza a traversat strada si s-a oprit în fata Ferminei Daza. a traver sat atunci strada si. cu obraj ii în flacari. o pasare se scutura printre frunzele migdalilor. si un vârtej de frunze uscate târâte de vânt. oprindu-se în fata ei. se întreb . va rog. Fermina Daza îsi ascunse repede ghergheful la spate.La început. N-a vazut decât plicul albastru tremurând într-o mâna încremenita de spaima si. Însufle tit de gândul nebunesc ca aceea fusese o oportunitate dinainte planuita. maica-sa a ghicit totul chiar înaint e ca el sa-i spuna ceva. si aceasta certitudine i-a da t un nou imbold. se refugie în politetea ei prudenta : . Florentino Ariza.Dati-mi-o." Fermina Daza nu l-a priv ii. starea i s-a complicat cu o pântecaraie f ara leac si niste varsaturi verzui ca fierea. Florentino Ariza se gândise sa-i aduca toate cele saptezeci de file pe care l e stia pe de rost de mult ce le citise. dar. zâmbindu-i pentru prima oara. cu scrisoarea în mâna. vazu strazile pustii. în fiecare dupa-amiaza. ca nu cumva el sa-si dea seama de cele întâmplate. Pe neasteptate. pentru ca îi pierise pofta de vorba si de mâncare. Florentino Ariza n-a înteles rostul acestor cuvinte decât lunea urmatoare. îngrozita de suferintele lui. . si-l privi pentru prima data în fata. îi spuse. care îl îndemna sa staruie. A ramas însa neclintit si i-a raspuns i mediat: "Atunci trebuie sa i-o cereti. se grabi s-o împatureasca si s-o ascunda în sân. dar în indiferenta ei era o stralucire aparte. într-o dupa-amiaza de la sfârsitul lui ianu arie. la ac eeasi ora. matusa si-a pus broderia la care lucra pe scaun si si-a lasat nepoata sing ura în fata portii. Nu asa îsi imaginase Fermina Daza vocea lui: era limpede si raspicata. de-a lungul celor trei luni de vacanta. dar în zilele urmatoare a înte les ca Fermina Daza se va afla acolo. si-a spus ca lectia la umbra migdalilor era o schimbare întâmplatoare . dar rotindusi privirea ca sa cerceteze împrejurimile.Veniti în fiecare dupa-amiaza. când a vazut de pe banca din parc aceeasi scena dintotdeauna. ." I mediat însa. fara sa-si ridice ochii de pe broderie: "N-o pot primi fara îngaduinta ta talui meu." Florentino Ariza s-a înfiorat auzind glasul acela învaluitor si dulce. p e care n-avea sa-l uite tot restul vietii. care nu în draznea nici macar sa-l priveasca. El îi întinse at nci camelia pe care o purta la butoniera. aproape smulgân du-i scrisoarea din mâna. Însa din clipa în care a început sa a stepte raspunsul la prima lui scrisoare. cu o singura variatie: cân d matusa Escolástica a intrat în casa. lasând sa-i cada gainatul c hiar pe broderie. si asteptati sa-mi schimb locul. amortite în toropea la secetei. nu mai a vea somn si se perpelea toata noaptea în asternut. dar fermitatea lui a întredeschis o portita pe unde înca pea lumea toata. i-a spus: "Acesta este cel mai însemnat moment din viata mea. cu o camelie alba la reverul redingotei. constienta ca timpul era pe sfârsite. .Acum va rog sa plecati si sa nu va mai întoarceti pâna ce n-o sa va anunt eu. încât îi putea simti rasuflarea întretaiata si mireasma de flori pe care o raspândea în j r si cu care avea s-o identifice toata viata. pâna la urma. i-a spus. datorata poate reparatiilor interminabile din casa. neputând concepe ca si ei sa i se observe tremurul degete lor. tradând o stapânire de sine care nu avea nimic de-a face cu gesturile lui languroase. atât de aproape de ea . nepasator. nu va cer altceva decât sa acceptati o scrisoare din partea mea . se hotarâse pentru un bil et de o jumatate de pagina. n-a surprins nici un semn de interes sau de repulsie. spuse: "Asta aduce noroc. I-a vorbit fara sa-si plece privir ea." Ea îsi arata recunostinta. Florentino Ariza. În clipa a ceea. sub ploaia de frunze galbene ce se scuturau din migdali. în care promitea numai esentialul: fidelitate în fata oricaror încercari si iubire vesnica. nu si-a întrerupt lucrul. Ea îl refuza: "E o floare de logodna. sobru si explicit. Scoase scrisoarea din buzun arul interior al redingotei si o întinse sub ochii dantelaresei speriate. l-a raspuns. sub ochii lui. Nimic nu lasa sa se înteleaga ca fusese vazut. i-a spus." Dupa care si-a îndulcit ordinul cu o rugam inte: "La mijloc e o chestiune de viata sau de moarte.Domnisoara. îsi pierdu simtul orientarii si se p rabusea ca din senin în nesimtire. Fermina Daza s-a ridicat si s-a asezat pe cel alalt scaun." Fermina Daza nu si-a ridicat ochii spre el.

îl înfofolea în paturi de lâna ca sa-i amageasca frisoanele. Aceste confuzii ale iubirii provocau atâtea încurcaturi si stârneau atâtea proteste din partea populatiei. îsi punea pe cap o boneta frigiana. când iesea în oras. era vorba de nava cunoscutei C ompagnie Générale Transatlantique. de fapt. asa încât se bucura de sufe rintele fiului de parca ar fi fost ale ei. iar în al ta zi. de buna seama. dar ei se întelegeau la fel de bine la birou sau în tavernele din port. iar seara. asa ca nu-i mai lipsea decât un sirag de clopotei ca sa arate ca Sfântul Nicolae. sosise vaporul Companiei Leyland. iar singura senzatie care îl încerca era nevoia urgenta de a muri. Circulau povesti dintre cele mai ciudate desp re tot felul de curiosi carora li se scosese ochiul cu andreaua. fireste. cu un instinct al fericirii pervertit de saracie. sc aldat tot într-o transpiratie searbada. Era gras si lataret ca o broasca testoasa. cu posta de la Saint-Nazaire. data fiind diferen ta de vârsta. Amicitia lor parea inexplicabila. nu gândeau la fel. daca n-ar fi fost Lo tario Thugut. dar Florentino Ariza dorea exact contrariul: sa-si savureze propriul martiraj. si despre atâtea alte incidente între pânditori si pânditi. ca esti tânar. rafinamente rezervate doar printilor. un batrân homeopat caruia Tránsito Ariza obisnuia sa-i destainuie tot ce avea pe suflet înca din vremurile ei de amanta tainuita. si îndura cât poti. care-i despartea. înalta drapelul Statelor Unite. ca sa poata mânca pe saturate chefal prajit si pilaf din nuca de coc os. ca a muribunzilor. nu-l durea nimic. si i-a sugerat o schimbare de aer pentru a-si gasi a linarea în departare. Dar consultându-l mai îndea proape. îi spunea. iar de multe ori zorii îl prindeau chefuind cu bezmeticii de marinari de pe goeletele din Antile. ajungând sa încurce pâna si steagurile care anun tau sosirea corespondentei. cum îi placea sa spuna. Dar Florentino Ariza nu accepta: era virgin si-s i propusese sa ramâna astfel atâta timp cât n-o facea din dragoste. În ciuda corpolentei sale. când. fiindca suferintele a stea nu tin toata viata. îi dadea sa bea ceai . unde îsi faceau veacul chefliii de toat a teapa. s-a ala rmat si el când a vazut în ce stare era bolnavul. despre altul ca re si-a recunoscut propria nevasta în cea pe care o spiona. dar în acelasi timp îl îndem sa-si afle mângâiere în propria-i descurajare: . când. se târguia cu ele la pret si la procedee. Florentino Ariza se las ase pe tânjala si umbla cu capul în nori. pâna la filf izonii îmbracati în haine de seara. arbora steagul germa n. ia r în marile saloane si în încaperile de marmura se înghesuiau acum camarute înjghebate din tr-un carton gaurit de-a lungul timpului cu acul. care erau închiriate deopotriva pentru a faptui si pentru a privi. Lotario Thugut obisnuia sa se abata pe-acolo dupa ce-si termina ultima tura la telegraf. Cei de la Oficiul Postal. Hotelul era un palat colonial care-si pierduse stralucirea de odinioara. oferindu-se sa le plateas ca în avans din propriul buzunar. I-a fost suficient un interogatoriu insidio s. Tránsito Ariza era o femeie lipsita de prejud ecati. pentru ca "pasaril . ca un boboc de trandafir. I-a prescris infuzii din flori de tei. fara slujba. dar se pare ca acesta era un cusur binecuvântat. sa zicem. cu posta de Liverpool. Când îl simtea delirând. bând cot la cot cu ei punci preparat cu jamaica si cântân d la acordeon. luat mai întâi lui. pentru efectul lor calmant. cu pulsul slab. Alegea pentru el "pasarile" care i se pareau mai pricepute. respiratia hârâita. în Europa. na din nenumaratele femeiusti care faceau negot cu amoruri precipitate într-un hot el de tranzit pentru marinari. care o stergeau de la banchetele organizate de C lubul Social. iar mai apoi mamei. De cum l-a cunoscut pe Florentino Ariza. de la betivanii care se milogeau pentru un strop de bautura. La cei patruzeci de ani ai sai. a constat ca nu avea febra. asa ca într-o miercuri. care l-a luat sa lucreze cu el si l-a pus sa cânte la vioara în balcon ul corului de la catedrala. Nasul lui Florentino Ariza.a daca nu era vorba mai degraba de ravagiile holerei decât de chinurile dragostei. de fapt. cu o barba aurie.Profita acum. Asa se face ca Lotario Thugut nu l-a putut convinge ca a privi si a se lasa priv it erau. Cel putin o data pe sapta mâna îsi încheia chiolhanul în bratele câte unei pasari de noapte. ca sa verifice înca o data ca simptomele iu birii sunt identice cu cele ale holerei. si-a pus în gând sa-l initieze în paradisul lui. despre domni simandico si care intrau acolo deghizati în precupete ca sa-si faca poftele cu botmani aflat i în trecere. în cât Florentino Ariza ar fi ramas. încât numai gându a-si arunca ochii în camera alaturata i se parea lui Florentino Ariza înspaimântator. Lotario Thugut avea un prâsnel de îngeras. ca de la bunic la nepot.

mai degraba concupiscent decât matern. dar nu s-a mai gândit la ea decât câteva luni mai târziu. a descoperit savoarea Ferminei Daza. Florentino Ariza era convins ca numai teroarea putea explica o asemenea înjosire. apoi pe digul unde se consolau facând dragoste îndragostitii fara acoperis. ca sa descopere alte arome ale femeii iubite. A tot baut din sticla pâna în zori. nu se poate face decât din iubire. Tránsito Ariza. Toate veneau sa-i dea socoteala în zori si sa-i ceara iertare în genunchi pentru câstigul neîndestulator. Dar una din cele trei fete l-a uimit d ezvaluindu-i adevarul contrariu. dar el se jura ca n-avea la îndemâna alte mijloace decât cele pe care i le lasase Dumnezeu . Si tot atunci. asteptând de la ei sa le insufle acea sig uranta de sine dupa care tânjesc atâta pentru a putea înfrunta viata. decât sa se culce cu el. când dragostea lui nesab uita i-a rascolit dorinta de a recupera comoara scufundata. pe care clientii importanti si chiar notabilitatile locale le împar taseau iubitelor efemere. Propria-i nesabuinta i-a zadarnici t însa placerea. zacea pe fun dul marii. într-un cufar al maica-sii o sticla de un litru cu apa de colonie adusa prin contrabanda de marinarii de la Hamburg American Line. când a cunoscut un barbat care traia ca un pasa pe spinarea a t rei femei deodata. parându-i-se prea anosta muzica mistica pentru starea lu i sufleteasca. Lotario Thugut ajunsese unul din clientii cei mai respectati ai hotelului . freamat de sarutari si fâlfâit de aripa în lâncezeala siestei. întemeiate . Iar daca acceptase sa-l acompanieze pe Lotario Thugut în f oisorul privilegiat al corului catedralei. în acele zile chinuitoare în care astepta raspunsul la prima lui scrisoare. Aceasta a fost si epoca în care. cedând dorintei arzatoare de a mânca gardeniile cultivate de Tránsito Ariza în gradina casei . sub ploaia de flori albe ale migdalilor.Asa ceva. pentru ca Fermina Da za sa se poata scalda în valuri de aur. n-a rezistat ispitei de a gusta din e a. S-a convins definitiv de acest adevar într-o etapa ceva mai avansata a educatiei lui sentimentale. i-a spus. într-un cotlon al golfului unde marea arun ca înecatii la tarm." A trebuit sa treaca mult i ani pâna ce Florentino Ariza si-a dat seama ca spusele lui erau. Multi ani mai târziu. si-atât. îmbatându-se de Fermina Daza cu sorbituri abrazive. mai întâi în tavernele din port. pentru ca. o vedea transfigurata în reverberat ia amiezii. l-a cautat în cele mai ascunse locuri si abia dupa prânz i-a gasit zvâr colindu-se în propria lui voma parfumata. a vea obiceiul sa se retraga într-una din camarutele înabusitoare. unde pururi era aprilie. iar cân d începeau sa racneasca de parca le ciopârtea cineva. nedorindu-si alta rasplata. înca din secolul al XVII-lea. Povestea l-a uluit. când l-a vaz . Si spunea prapadindu-se de râs: "Doar dragoste. Se raspândise zvonul ca fo losea o pomada cu venin de vipera ca sa le înfierbânte femeilor saua turceasca. Asa a fla Florentino Ariza amanunte despre nenumarate infidelitati sau despre unele se crete de stat. A profitat de perioada convalescentei ca sa-l certe pentru resemnarea cu ca re astepta raspunsul la scrisoare. si-a câstigat si el stima patronului. în perioada lui cea mai zbuciumata. care îl asteptase pâna la sase dimineata cu inima s trânsa de teama. fara sa le pese daca sunt auziti din camerele vecine. nu reusea s-o desprinda de sfâsietoarele amurguri din acele vremuri. Florentino Ariza si-a însusit lectia chiar mai bine decât s-ar fi cuvenit. la patru leghe marine spre nord de Sotavento. unde citea versuri si foiletoane lacrimogene. I-a amintit ca cei slabi de înger nu vor patrun de în vecii vecilor în necrutatoarea si meschina împaratie a iubirii. Florentino Ariza. atunci când aduce au mai multi bani. Tránsito Ariza nu si-a putu t reprima un sentiment de mândrie. poate. desi tacut si ascuns. gasind. Nu atât pentru darurile de preacurvar.e de noapte" cele mai hârsite în meserie îsi disputau sansa de a se culca cu el. când se lasase coplesit de deznadejde. se apucase s-o înflacareze cu valsuri de amor. se zguduia palatul din temelii si se cutremurau de spaima fantomele care îl cutreierau. . un galion spaniol încarcat cu aur curat si pietre pretioase în valoare de peste cinci sute de miliarde de pesos. Chiar si când o pândea fara a fi vazut. din întâmplare. pentru ca femeil e se daruiesc numai barbatilor îndrazneti. cât mai ales datorita farmecului sau per sonal. Tot acolo a aflat ca. pâna când s-a pr abusit în nesimtire. as tfel încât. iar reveriile lui lasau în urma cuiburi de întunecate rându nele prin balcoane. în o rice anotimp al anului. o facuse numai ca sa poata vedea cum se unduia tunica ei în adierea cântarilor sfinte. când încerca sa-si aduca aminte cum era în realitate domnita idealizata de alchimia poeziei. astfel încât Lotario Thu gut s-a vazut nevoit sa-l dea afara din cor.

Lectia de citire la umbra pomilor se sfârsea pe la doua dupa-am iaza. necunoscut daca n-ar fi fost semnatura de pe scrisoare. asa cum cr edea ea. Se închidea în baie la orice ora din zi. I-a da t ultimele sfaturi.ut iesind din pravalie îmbracat în hainele de stofa neagra. presimtindu-l acolo u . a carui fermitate a speriat-o. harnica si serioasa. ferindu-se chiar si de matusa Escolástica. si i-a lasat pe cei doi tineri singu ri sub migdalii de la intrare. în timp ce instrumentele celelalte cântau pentru toti. dar hotarârea lui era neclintita. dar va previn ca dumneavoastra o sa fiti raspunzatoare de tot ce-o sa se întâmple. a rup t plicul. de teama sa nu se tradeze. încercând sa descopere un cod secret. Dar nu s-a adresat Ferminei Daza. vioara cânta numai pentru ea. când orasul se trezea din siesta. se interesase si descoperise ca era copilul din flori al unei fem ei nemaritate. dar s-a ridicat speriata. comportamentul lui misterios îi trezisera o curiozitate greu de stapânit." Ea si-a dat s eama ca i se taiase rasuflarea de spaima. Sincer vorbind. cu palaria tare si laval iera lirica la gulerul de celuloid. Pâna la urma. încât nu se putea eschiva. Mai stia ca era unul din instrumentis tii de la catedrala si. care aparuse în viata ei ca o rândunica în toiul iernii. iar Fermina Daza continua sa brodeze cu ma tusa ei pâna ce caldura se mai potolea. cu urechile în flacari: "E cam tot aia. . în casa. da r scrisoarea era atât de explicita. si recitea scrisoarea . s-a surprins dintr-o data gândindu-se la Florentino Ariza mai des si cu mai mult interes decât ar fi dorit sa-si îngaduie.Va rog. într-o duminica a avut revelatia ca.Atunci n-o sa-i mai spun nimic. iar în locul ei a dat p este un bilet parfumat. Nu acestea erau manierele la care se astepta Escolástica Daza de la logodnicu l ideal. dar avusese grija sa nu fie vazut. desi aceasta îi întelegea zbuciumul de parca ar fi fo st al ei. Totul se desfa sura ca mai înainte. Nici ea singura nu-si putea explica de ce acceptase scrisoarea. cu inima înnebunita de emotie. A intrat. vesminte le sobre. a ajuns sa se gândeasca la el asa cum niciodat a nu si-ar fi putut închipui ca s-ar fi putut gândi la cineva. Am ceva i mportant sa-i spun. ci matusii: . cu un viitor pro mitator. De când înmânase scrisoarea. învingându-si astfel sfârseal a care îi înmuia genunchii. cu o luna în urma. iar uneori se întreba nelinistita de ce nu era în parc la ora stiuta. si înca unul bine pregatit. Era atât de înspaimântata. poate. dar promisiunea din ce în ce mai presanta de a da un raspuns îi facea viata un chin . îsi încalcase de nenumarate ori promis unea de a nu mai reveni în parc. Aflase ca nu era curier la posta. evita sa vorbeasca. încât la masa. Aceasta presupunere a înduiosat-o. pentru a sarbatori împreuna cucerirea. motiv pentru care si-a spus ca adusese telegrama numai ca s-o poata ved ea pe ea. Ochelarii lui de copil de pripas. când a fugit sa se închida în baie. fara motiv. fiti amabila si lasati-ma o clipa singur cu domnisoara. fiecare privire întâmplatoare. asadar. . pentru ca a avut pentru prima data impresia c utremuratoare ca prin gura lui Florentino Ariza vorbea însusi Sfântul Duh. nadajduind sa fie o scrisoare lunga si patimasa. dar marcata pe viata de stigmatul de foc al unei singure rataciri din tinerete. Tot ce-o priveste pe ea ma priveste si pe mine. ci ajutorul telegrafistului. chiar si numele i-ar fi ramas. Fiecare cuvânt al tatalui ei. N-a gasit însa nimic altceva decât întelesese la prima lectura. în sper anta ca spuneau mai mult decât spuneau. Florentino Ariza n-a mai asteptat ca matus a sa intre în casa si a traversat strada cu pasi martiali. l-a binecuvântat si i-a fagaduit printre hohote de râs alta stic la cu apa de colonie. gesturile lui cele mai banale i se pareau tot atâtea curse întinse pentru a-i descoperi secretul. desi niciodata nu îndraznise sa-si ridice privirea în timpul slujbei ca sa vada daca era acolo. Fermina Daza nu stia prea multe despre acel pretendent ta-c ut din fire. si l-a întrebat în gluma daca se ducea cumva la o înmormântare. desi nici o clipa nu-i trecuse prin minte ca aceasta curiozitate este una din mu ltele capcane pe care le întinde iubirea. Prinsa cum era în vârtejul î doielilor.Cum îndraznesti? se revolta matusa. Nu regreta. uitând ca îl rugase chiar ea sa nu revina si sa-i lase un ragaz de gândire. La început nu se gândise prea serios ca ar putea fi nevoie de vreun raspuns. El i-a raspuns. Nu era gen ul de barbat pe care si l-ar fi ales. ca sa ia alte ace de cusut. De când o primise. o formula magica ascunsa într-una din cele tre i sute paisprezece litere care alcatuiau cele cincizeci si opt de cuvinte.

A fost anul iubirii înversunate. scriind fara sa-si crute sanatatea. în aerul îmbâcsit de fumul lampilor cu ulei de palmier. s-a prefacut ca uita la ghiseu un breviar legat în piele de sopârla. mâncând tot mai multi trandafiri pe masura ce citea mai mult. Dar când a fost sa ia o hotarâre. În schimb. îi striga din dormi tor când auzea cocosii cântând. la plecare. indicându-i lui Florentino Ariza unde anume dorea sa gaseasca raspunsul. e o necuviinta sa nu raspundeti l a ea. n-a trecut nici o singur a zi fara sa-si scrie. iar la miezul noptii o citise de atâtea ori si înfulecase atâtia trandafiri. începuse ie îngrijorata de sanatatea lui. Metoda era foarte sim pla: Fermina Daza lasa scrisoarea într-o ascunzatoare aflata în drumul spre scoala. . În ultima vineri din luna februarie. pâna la sfârsitul anului. si-a simtit amenintata propr ia viata. Iar Flore ntino Ariza proceda la fel. Acesta a fost capatul labirintului. Mai mult chiar. Escolástica Daza traia din mila fratelui. Dupa prima scrisoare. În acea primavara deliranta. cât de cât. o jumatate de veac mai târziu. ca si în an ul urmator. oricât de banala si de scurta. i-a spus. în dupa-amiaza când i-a simtit p asii hotarâti pe covorul de frunze galbene din parc. i-a venit greu sa creada ca n u era vorba de un alt renghi pe care i-l juca imaginatia. dar ea s-a comportat de parca în viata lor nu s-ar fi cunoscut. Si s-a tinut de cuvânt.nde nu era. dorindu-si sa-l afle unde nu putea fi. i-a cerut scuze pentru întârziere si i-a promis solemn ca va avea un raspuns înainte d e sfârsitul vacantei. Dar el ni . Florentino Ariza îsi petrecea noptile în odaita din spatele pravaliei. Florentino Ariza însa nu înfruntase un abis ca sa se mai sperie d e cele ce-i urmau. Dar când el i-a cerut ra spunsul cu o fermitate care n-avea nimic de-a face cu apatia lui obisnuita. cu viniete aurite. mânjite de noroi. care. trezindu-se cu senzatia mater iala ca el o privea prin întuneric cum doarme. cu firea lui despotica. crapaturilor din fortaretele în ruina." Caci nu-si amintea sa fi cunoscut pe altcineva în asemenea stare de ratacire. Nici unul. lit era cu litera. uneori chiar de doua ori zilnic. Dar în primele trei luni. Asa se face ca. ea a reusit sa-si învinga spaima si a încercat sa scape marturisind adevarul: nu stia ce raspuns sa-i dea. sco rburilor din copaci. la vremea aceea. stia si ea prea bine. Nebun de fericire. asa ca i-a îngaduit sa rec urga la un mijloc ce-i dadea. nu si-au putut vorbi nici macar o singura data. sfâsiate de vitregia so artei sau chiar sa nu le gaseasca deloc. Nici o femeie din lume nu merita atâta osteneala. pentru a astepta scrisorile cu a ceeasi nerabdare cu care raspundeau la ele. întelegând ca nu era vorba doar de o toana adolescentina a nepoatei. dar n-a avut destul curaj sa patroneze o conversatie.Daca ati acceptat scrisoarea. n-a lasat-o inima sa-i pricinuiasca nepoatei aceeasi suferinta de neta maduit pe care ea însasi o purta în suflet înca din tinerete. pâna când matusa Escolástica s -a speriat de voracitatea rugului aprins chiar cu ajutorul ei. M aica-sa. numara optzeci de volume. încât maica-sa a tre buit sa-i bage cu sila pe gât o lingura de ulei de ricin. pentru a visa la celalalt. Trei luni mai târziu însa. iluzia nevinovatiei. care îl îndemnase cu atâta înflacarare sa-si afle mângâiere în suferinta. li se mai întâmpla sa gaseasca scrisorile umezite de ploaie. mat usa Escolástica s-a dus la oficiul telegrafic sa întrebe cât costa o telegrama pentru satul Piedras de Moler. iarasi si iarasi. a favorizat schimbul de mesaje aproape zilnice în întâlnirile aparent întâmplatoare de pe strada. Uneori. "O sa-ti pierzi mintile de tot. Florentino Ariza si-a petrecut toata zi ua mâncând trandafiri si citind scrisoarea. mustrarile de cuget ale matusii Escolástica au fost transferate cristelnitelor din biserici. nici altul nu traiau decât pentru a se gândi la celalalt. Pentru ca neavând alte mijloace de subzistenta. pe care o dusese la oficiul telegrafíe ca un soi de raz bunare împotriva proprie-i soarte. Între paginile caruia se afla un plic din hârtie fin a. de cân d s-au vazut prima oara si pâna în ziua în care el si-a repetat hotarârea. care. care nici macar nu figura pe lista de servicii. nu au avut niciodata prilejul sa se întâlneasca între patru ochi sau s a vorbeasca despre iubirea lor. otravindu-si cu fiece litera plamânii. Fermina Daza nu si-a pierdut cumpatul. dar mereu aflau o cale de a relua legat ura. n-avea sa-i ierte în veci faptul ca-i înselase încrederea. A primit informatiile chiar de la Florentino Ariza. iar scrisorile lui deveneau tot mai lungi si mai lunatice pe masura ce se straduia sa-si imite mai bine poetii preferati din colectia Biblioteca Populara. luând-o de la capat. asa încât.

pentru ca. a avut îndrazneala sa -i trimita o suvita de par într-o scrisoare. si nu ea. Ea. nu izbutise sa-si dea seama de sub ferestrele carei case se auzea. dupa ce lasa scrisoarea în ascunzatoarea dinainte stabilita. asa cum se vindeau atunci pe ascuns. nici macar un singur fir din cosita Ferminei Daza . Ajungea uneori la birou nedormit. a fost surprins de o patrula militara tulburând în zorii zilei castitatea mortil or cu provocarile lui amoroase. fi ind acuzat ca e spion si ca trimite mesaje în cheia sol vapoarelor liberale care m isunau în apele din jur. aripi de fluturi. În scrisoarea din aceeasi zi. s-a revoltat Florentino Ariza. asa cum îsi dorea cu înfocare. n-a mai avut nici o îndoiala ca mesa jul lui ajungea acolo unde trebuia. Desi avusesera loc unele incid ente. s-a simtit dezamagit de captivitatea prea scurta. Într-o noapte. compus tot de el. gestul lui a încurajat-o sa mai faca un pas. El. asigurându-i ca.Spion pe dracu'. desi nu-i prea venea sa creada ca Florentino Ariza ar fi fost în stare de a o as emenea imprudenta. pentru ca nu stia ce semnificatie avea o singura piesa muzical a în limbajul serenadelor. în schimb. de fapt. desi n-a primit niciodata drept raspu ns. Florentino Ariza. i-a daruit o bucatica de un centimetru patrat din rasa Sfântului Pedro Claver. Florentino Ariza a confirmat ca el era autorul serenadei. iar la ba trânete. cu parul ravasit de atâta iu bire. fara p rimejdia de a se arde cu focul. A doua zi de dimineata. N-a mai venit în parc. matusa Escolásti ca le-a marturisit ca-l zarise prin perdelutele de la dormitor pe violonistul so litar de cealalta parte a parcului. Nu numai graba si temerile de tot felul. abia daca reusea sa scr ie câteva rânduri pe o foaie rupta din caiet. Dornic s-o molipseasca de propria-i nebunie. pe o magura stearpa. A înfiorat-o clarviziunea ca fiecare nota era un semn de multumire pentru peta lele din ierbarele ei. povestite în stilul meticulos al unui jurnal de navigatie.ci n-o baga în seama. Cu o prezenta de spirit care i-a luat nepoatei o piatra de pe inima. A scapat ca prin farmec de o executie sumara. dar în noptile cu luna cânta în locuri anume alese pentru ca ea sa-l poata asculta din iatac fara nici o teama. caci din ziua aceea a înce put si ea sa-i trimita nervuri de frunze presate între filele dictionarelor. Lorenzo Daza abia îsi putea stapâni cur iozitatea. când amintirile atâtor altor razboaie i se învalmaseau în minte. când a înva tat cum poate fi stabilita directia vânturilor. pentru clipele rapite aritmeticii când îsi scria scrisorile. Unul din locurile lui preferate era cimitirul saracilor. pentru ca Fermi na Daza s-o poata gasi în drum spre scoala. iar de ziua lui. guver natorul a decretat legea martiala si interdictia de a mai iesi pe strada dupa or a sase în statele de pe litoralul Marii Caraibilor. întrucât un nou razboi civil dintre nenumaratele c are pustiau tara de peste o jumatate de secol ameninta sa se generalizeze. închizându-se în baie sau prefacându-se ca ia notite în clasa. iar în al doilea rând. unde îsi aveau salasul vulturii g allinazos si unde muzica dobândea sonoritati supranaturale. În luna august din acelasi an. Sunt doar un biet îndragost it. tot mai credea c a era singurul barbat din oras si poate din întreaga tara care târâse la picioare catu se de cinci livre din cauza iubirii. Scrisorile ei erau. terorizata de vigilenta t atalui si de curiozitatea bolnavicioasa a calugaritelor. s-a trez it speriata de muzica unei serenade: o vioara solitara interpretând un vals stingh er. purta numele pe care il daduse în taina Ferminei Daza: Zeita Încoronata. care umbla asa de nauc încât habar n-avea ce se întâmpla pe lu me. dar chiar si firea ei o în demnau sa evite orice complicatie sentimentala si sa se margineasca la întâmplari de fiecare zi. A dormit trei nopti cu lanturi la picioare în carcera garnizoanei locale. iar militarii comiteau tot felul de abuzuri sub pretextul unor pedepse exe mplare. . când se gândea mai mult la el decât la Stiintele Naturale . când Florentino Ariza ia facut Ferminei Daza propunerea solemna de casatorie într-o scrisoare ce cuprinde . la micul dejun. îi trimitea versuri de miniaturis t gravate cu vârful acului în petalele cameliilor. în timp ce Florentino Ariza se mistuia cu fiecare rând. Si totusi. oricum. Dar când a fost eliberat. Mai întâi. Ceva mai târziu. desi o ascultase cu toata atentia. pene de pasari maiestre. aflat în ba taia soarelui si a ploilor. o singura piesa e o îns tiintare de ruptura. pentru spaima de la examene. Trecusera aproape doi ani de corespondenta patimasa. un mod de a-si trece vremea si de a întretine jarul viu. iar valsul. la un pret inaccesibil unei scolarite de vârsta ei.

coborau din calesti în fata merceriei si. se culcau seara cu groaza ca acoperisurile palatelor aveau sa se prabuseasca peste ei în tim p ce dormeau. iar între ele se întindea un grajd încapator. fusesera nevoiti s-o închirieze. Florentino Ariza nu se astepta la acest raspuns. dar ca nu se gândea la ceva atât de serios precum logodna. despartita de aceasta printr-un grilaj de lemn. aerisit prin tr-o lucarna. neînsotite de dadace sau servitori incomozi. bijuteriile de atâtea ori rascumparate si iarasi amanetate printre lacrimi. Cuprinsa de panica. iar alaturi. dar insuficient pentru înca o persoana. Pe lânga venitul sigur pe care i-l aduceau merceria si câl tii hemostatici. acc eptau dobânzile exagerate în schimbul discretiei. de parca i-ar fi aparti nut. dormea Tránsito Ariza. ajunsese sa recunoasca. Tránsito Ariza le scotea din încurcatura cu atâta consideratie pentru obârsia lor înalta. se aflau puse la pastrare într-un ulcior îngropat sub pat când fiul a luat hotarârea sa se însoare. dar ea i-o înapoiase de fiecare data cu scrisoarea urmatoare. nemaiavând cu ce s-o întretina. încât mul e plecau de la ea mai recunoscatoare pentru respectul aratat decât pentru ajutorul primit. îi trimisese de mai multe ori o camelie alba. când trebuise sa-si hotarasca propria soarta. în care functionase înainte fabrica. În vechea tutungerie se afla merceria. pe care o împarteau cu înca doua familii. fiindca. Tránsito Ariza începuse demersurile pentr u a închiria în întregime casa. Asa ca Tránsito Ariza l-a convins pe proprietar sa-i închirieze si gal eria din jurul curtii interioare. Florentino Ariza fusese numit . cu titluri si nume rasunatoare. Fermina Daza era însa atât de descumpanita încât a cerut un ragaz de gândire. Cu sase luni în urma. îsi sporise economiile împrumutând bani unei clientele de nobili scapatati. Atunci si-a fac ut socotelile si a descoperit nu numai ca avea cu ce întretine casa straina timp d e cinci ani.a un singur paragraf. i-a povestit totul matusii Escolástica. La rândul sau. o alta. obligându-se în schimb sa întretina casa în buna stare timp de cinci ani. folosita si ca birou. preschimbate în aur curat. A cerut întâi o luna. cerân du-i sfatul. dându-i de întele s ca era dispusa sa-i scrie mai departe. al carei tata renovase din temelii o ca sa darapanata. ma mari t cu dumneata daca-mi promiti ca n-o sa ma silesti sa manânc vinete. prim-ajutor de telegrafist. suficient pentru traiul ei modest. îsi amanetau printre ho hote de plâns ultimele tinichele stralucitoare ale paradisului lor pierdut. a primit din nou o camelie alba. Tránsito Ariza ocupa aripa din fata. iar când s-au împlinit patru luni fara sa dea un raspu ns. Aripa unde fusese debitul de tutun dadea spre strada. stingheriti de situatia lor. ajunsi la sapa de lemn. dar ar fi putut chiar si s-o cumpere. În ultimele sase luni. dar maica-sa era pregatita pentru o asemenea posibilitate. si-a simtit pentru prima data inima sfâsiata d e ghearele mortii. se afla în fundu l unei curti pavate. înainte de a muri. prefa cându-se ca vor sa cumpere dantele de Olanda sau paspoaluri. i-a spus. când el îi marturisise pentru p rima data ca are de gând sa se casatoreasca. . Era o cladire di n secolul al XVII-lea. cu doua niveluri. sa stii de la mine. unde se afla o masa cu patru scaune. A fost rândul lui Florentino Ariza sa va da moartea cu ochii când a primit chiar în aceeasi zi un plic cu un petec de hârtie ru pt dintr-un caiet. i ar câstigurile astfel obtinute. si unde Florentino Ariza îsi atârna hamacul când zorii nu-l prindeau scriind. Când a primit însa cererea oficiala. în vechiul depozit. cea mai p ractica si mai bine conservata. Doamne cu aere de regina. totdeauna luase acel du-te-vino al cameliei ca pe o hârjoana între îndragostiti si nicidecum ca pe un moment de rascruce din viata e i. care. si cu atât mai putin pentru o domnisoara de la colegiul Intrarea Preacuratei în Biserica. cu titlu provizoriu. În partea din spate a pravaliei. apoi alta si alta. pentru cei d oisprezece nepoti pe care si-i dorea. Chiar daca esti moarta de frica. Era un spatiu tocmai potrivit pentru ei doi. în vreme ce multi altii. folosit în comun de c hiriasi ca spalatorie si uscatorie. iar Lotario Thugut intentiona . fusese amenajata o odaita. cu o usa mare spre strada. care adapostise pe vremea spaniolilor R egia Tutunului si ai carei proprietari actuali.Raspunde-i ca primesti. pe care era scris cu creionul un singur rând: De acord. dar si cea mai mica. Avea cu ce s-o faca. oricum o sa te caiesti toata viata daca-l refuzi. În mai putin de zece ani. iar aceasta si-a asumat responsabilitatea cu un curaj si o lucidita te pe care nu le avusese la douazeci de ani. La drept vorbind. chiar daca mai târziu o sa regreti. de data aceasta însotita de notificarea irevo cabila ca era ultima: acum ori niciodata.

La momentul potrivit. Cu timpul. cu parul ca o perie si atât de cumsecade. . Nimeni nu le mai tulbura visele. Iata de ce. ascultând parca de o porunca a fatalitatii.Razboiul se poarta de obicei în plin câmp sau prin cine stie ce coclauri. de la Homer pân a la cel mai neînsemnat poet local. încât nimeni nu pricepea cum de putea fi un bun administrator. Înca de la vârsta pubertatii. erau de o cruzime si de o perversitate nemaiîntâlnite nici chiar în literatura pentru adulti. Nasul lui. Cu toate acestea. lectura devenise pentru el un adevarat viciu. a fost de parere ca razboa iele nu trebuiau luate în consideratie. Mai întâi. homeopatul. scrisorile lor capatând pe nesimtite tonul familiar obisnuit între soti. maica-sa îi cumpara tot felul de carti ilustrate scrise de autori nordici . Între timp. Fermina Daza a acceptat termenul d e doi ani si conditia de a pastra o discretie absoluta. pastrând însa cea mai mare discretie. se va gasi si modalitatea de a încheia logodna. În orice caz. în peste o jumat ate de veac de viata independenta. Mult mai târziu. pe care Tránsito Ariza le cumpara de la anticarii din Porticul Copistilor si care cuprindeau de toate. îsi petr ecea mai mult timp acolo decât la birou sau acasa. Florentino Ariza le stia pe de rost si le recita fie la lectii. dar despre care nu se stia nimic sigur în privinta identitatii s i a resurselor de existenta. si. muncea acum cu atâta sp or încât Lotario Thugut i-a obtinut fara eforturi numirea cu drepturi de-pline în post ul de loctiitor al sau. . Viata tinerei familii era. în ordinea aparitiei. Atât din motivele exp use de maica-sa. fie la serbari le de la scoala. El însa nu alegea: citea volumul caruia îi venea rân dul. A acceptat chiar si propunerea privin d prelungirea logodnei. iar uneori se întâmpla ca. fara ca el sa i-o fi cerut. Tránsito Ariza sa nu-l zareasca decât când venea sa se schimbe. Noi . Îl cumpar ase treptat. sa treaca lungile luni care îl mai desparteau de încheierea logodnei. Iubirea împartasita îi daduse o siguranta de sine si o forta necunoscute lui mai înainte. Tránsito Ariza a socotit de cuviinta sa puna doua conditii. Viata lui Florentino Ariza se schimbase cu totul. Sfatuita de matusa ei. astia de la oras. sa bea cot la cot cu marinarii si sa-si încheie zi ua la hotelul de tranzit. din economiile strânse de-a lungul anilor. nefiind altceva decât înfruntari între calicii mân ati de la spate de mosieri si niste bieti soldati desculti împinsi în lupta de guver n. dar si impresarul pasarilor de noapte. dar care. volumele din Biblioteca Populara.sa-l lase în loc. o camera permanenta la hotel. De când îl învatase sa c iteasca.O sa îmbatrânim tot asteptând. dar si datorita ermetismului firii lui. dar si ca sa poata citi în voie sau sa-si compuna netulburat scrisorile de dragoste. Dimpot riva. dar familiaritatea cu ele nu-l ajuta sa-si învinga spaima. au continuat sa-si scrie cu aceeasi înflac arare si la fel de des. ca sef al oficiului. La cinci ani . vândute drept povestiri pentru copii. Proiectul Scolii de Telegrafíe si Magnetism cazuse. în realitate. aflat de fata din întâmplare. întâlnirea cu poezia a însemnat pentru el descoperirea u nei oaze de liniste si pace. în functie de ras punsul primit de la tatal ei. asadar. când ea urma sa termine liceul. era si un a si alta. sugerând totodata ca Flore ntino Ariza sa-i ceara mâna în vacanta de Craciun. Si totusi. Asteptând. iar ne amtul îsi consacra tot timpul liber singurei ocupatii care-i facea placere: sa se duca în port. citise în întregime. logodna trebuia sa fie lunga. Florentino Ariza a fost de acord cu pastrarea secretului absolut. asadar. a carei pronuntie nu lasa nici un dubiu a supra obârsiei lui. pâna ce amândoi se vor simti foarte siguri de sentimentele lor. daca se va hotarî vreodata sa le aiba. nu murim de gloante. nu doar pentru a-si potoli poftele de barbat tânar. amanuntele privitoare la logodna au fost stabilite în scrisorile din saptamâna urmatoare. sa cânte la acordeon. caruia administratorul i-a oferi t. zile în si r. pe noi ne omoara decretele. Cel putin asa gândea Florentino Ariza. întrucât. dar termenul i s-a parut nerealist. prevazuta sa ia fiinta în anul urmator. tara nu cunoscuse nici macar o singura zi de pace civila. i-o sporea. pentru ca viito rii soti sa se poata întâlni si cunoaste mai bine. când el avea sa devina director la Scoala de Telegrafie si Magnetism. dar fara spaimele de pâna atunci. în pofida nenumaratilor ani de . Florentino Ariza a înteles ca influenta l ui Lotario Thugut în acel lacas al placerilor se datora faptului ca ajunsese nu nu mai proprietarul stabilimentului. dar cel care îi slujea drept paravan era un omulet sfrijit si chior. a mai spus. asigurata sub aspect material. trebui a aflat cine era de fapt Lorenzo Daza. Apoi.

cu un minunat par argintiu. despre care spunea ca va ajunge un întelept vestit în lumea întreaga pentru ca era în stare sa-si îmbogateasca s ufletul dedicându-se lecturii în paradisul destrabalarii. Din acel moment. iar aman untul acesta a identificat-o imediat cu Florentino Ariza. care îsi alegea tot ce era mai bun de la fiecare . Florentino Ariza se trezea într-un palat populat de nimfe de spuiate. pasarile de noapte. Odaia permanenta de care dispunea era singurul ei camin. eleganta. si-l tundeau. dezumanizata. Mai mult chia r: cu timpul ajunsese sa fie singurul loc unde o simtea alaturi. Fiecare gatea separat si nimeni nu mânca mai bine ca Florentino Ariza. Astfel ca Florentino Ariza convietuia cu fetele. Florentino Ar iza îi purta atâta afectiune. În pofida st igmatului care o marca. care se sfârsea spre seara. ca sa nu se simta stingheri în paradisul nuditatii. divulgate chiar de protago nisti. de când o cunos cuse pe Fermina Daza. n-a reusit sa deosebeasca niciodata ce era bun de ce era rau în maldarele de carti pe care le citise. care nu participa la viata fireasca a despuiatelor si car eia acestea îi aratau un respect sacru. când prietenele lui. tot ce-i cadea în mâna. Florentino Ariza nu se simtea nicaieri atât de bine. Se obisnuise sa plânga s i el odata cu maica-sa când îi citeau pe poetii locali. dar ei i s-a parut ca n-ar fi putut trai în alta parte decât în acel hotel de desu cheate tandre. când despuiatele defi lau cântând pâna la baie. semne ca niste stele. o femeie în vârsta. la sase se . care comentau în gura mare secretele orasului. îsi aranjau na alteia parul. iar uneori. facuse pâna la urma o casatorie reusita. periuta de dinti. avea sa citeasca din scoarta în scoarta toate cele douazeci de volume din s eria Comoara Tineretii. era singurul loc unde nu se simtea stingher. îs etrecea dupa-amiezile stând de vorba cu ea. anii petrecuti la hotelul de tranzit nu s-au limitat doar la le cturi si la redactarea scrisorilor febrile. descoperind foiletoane le lacrimogene si alte proze mult mai profane ale vremii.lectura. poate din aceleasi motive. roade nefericite ale unor deceptii sau al e unor neglijente din tinerete. si-i dezbracau de cum paseau pragul casei. ci l-au initiat deopotriva în tainele amorului fara iubire. pândindu-si prima prada a noptii. de fapt. lasate de gloante. Daca înainte de a cunoaste dragostea pentru Fermina Daza nu cazuse în multele i spite din jur. În orice caz. se sulemeneau ca nis te paiate lugubre si ieseau la vânatoare. ia r dintre acestea. Înca de pe atunci mai facuse un pas. doi baieti si trei fete si-au disputat placerea de-a o avea alatu ri. viata casei devenea impersonala. ale caror plachete de versur i se vindeau prin piete si portaluri pentru doua centime. le împartasea bucuriile si necazurile. Aceasta a fost sursa de inspiratie pentru primele scrisori trimise Ferminei Daza. fara sa fie nevoie sa-i dezvaluie taina lui. îsi împrumutau sapunul. La batrânete. Nu stia altceva decât ca prefera prozei versurile. Era o sarbatoare reînnoita zilnic. pentru ca. fara vreo ordine anume. chiar si m ai târziu. Într-o buna zi. Un logodnic cam pripit o adusese acolo când era tânara si. Era încredintat ca stia multe despre dra goste. când a ramas singura. Tot acolo traia. cu atât mai usor cu cât erau mai melodioase si mai sfâsietoare. crestaturi de cutit dre pt marturie a iubirii. si a co ntinuat sa fie pâna când realitatea l-a silit sa se ocupe de probleme mai prozaice d ecât suferintele inimii. d ar nici lui. se sculau si ieseau din camere. când anii zbuciumati ai primei iubiri trecusera de mult. Multe dintre ele îsi etalau pe trupul gol urmele trecutului: rani vechi de pumnal pe pântec. La rândul sau. Viata începea acolo dupa prânz. cu atât mai putin avea s-o faca acum. asa încât. cusaturi de cezariene facute de macelari. pe care le retinea chiar de la a doua lectura. si era cu neputinta sa p articipi la ea fara sa platesti. fiecare cum o facuse maica-sa. dupa ce-si facuse poftele cu ea. încât o ajuta sa-si faca tânguielile în piata. iar el nu mai er a tânar. îsi schimbau între ele rochiile. O întâmpl are neprevazuta a dovedit cât de neclintita îi era hotarârea. în care amesteca la întâmplare paragrafe întregi din romanticii spanioli. forfecuta. o lasase în voia soartei. iar când s e întorcea de la birou. pentru ca îi daduse multe sfaturi. operele complete ale clasicilor editate de Fratii Garnie r. Dar tot atât de bine era în stare sa recite pe dinafara cele mai alese poezii castiliene din Secolul de Au r. când era logodnica lui. în traducere. nici lor nu le-ar fi trecut prin minte sa mearga mai departe. îi placeau îndeosebi cele de dragoste. Citea. si unele romane de duzina publicate de don Vicente Ibáñez în colectia P rometeo. Unele îsi aduceau în timpul zilei copiii de vârste fragede.

se strecurase pe nesimtite. Nu mai trebuia sa i se atraga atentia. Dar el a ramas insensibil la toate insistentele ei. încât în zori. când fetele se îmbracau pentru a-si primi clientii din noaptea aceea. a simtit-o descheindu-i nasturii. în clasa. cu un cos de gunoi si o cârpa cu care strângea de pe jos prezervativele folosite. prin temperament. Ea s-a speriat. întrucâtva. care. toate acele zgomote care i se adunau încet-încet în sânge. Unii se întorceau dupa lucrurile ui tate. Asa arata viata lui cu patru luni înainte de data prevazuta pentru încheierea l ogodnei. Totul se întâmplase cu o sâmbata în urma. si a descoperit într-un cufar cu fundul dublu un pachet cu toate scrisorile primite timp de trei ani. Era o munca grea si prost platita. ca prostituate nu sunt cele care se culca pentru bani. ca si alte femei. ceea ce. ca de obicei. iar el i-a simtit mâna calda si moale pe crucea pântecului. palid ca un mort. Fusese pâna atunci o femeie fara do rinte navalnice. ratacita în raiul despuiatelo r. dar cele mai multe ramâneau acolo. Aparitia unui barbat singur ca Florenti no Ariza. si spionând peste umar elevele. abia îsi putea stapâni dorinta de a ca cu primul cersetor care-i iesea în cale sau cu un betiv ratacit care sa-i faca pe plac fara alte pretentii sau întrebari. dar si multe alte enigme ale intim itatii: baltoace de sânge. descoperise ca Fermina Daza. i s-a parut un adevarat dar ceresc. în hainele ei obisnuite. în timp ce rasuflarea ei umplea toata încaperea. a m aturat cu deosebita grija. Avea doi copii. Noi doi avem ceva de vorbit. A int rat în odaita unde Florentino Ariza citea. odata si-odata. Lacrimi si res turi de voma. dând de câteva ori cu mat ura. Pe neasteptate. El o zarea zi de zi. deoarece si-a dat se ama înca din primul moment ca era ca si ea: o fiinta care tânjea dupa dragoste. si. acel palat decazut avea sa ajunga un muzeu al iubirii. si-a ferit trupul într-o parte. Se pastrase neprihanit pentru Fe rmina Daza si nu exista forta nici ratiune pe lumea asta care sa-i poata schimba hotarârea. de afacer i. caci Fermina Daza nu gasise nici prilejul. fara a se simti privit: umbla prin camere cu matura. nici modalitatea de a -l preveni. ca o penitenta îmbracata. fiecare de la un alt barba t. pregatita. abaterea era pedepsita cu exmatricularea. ascunse cu aceeasi iubire cu care fu . tânar si curat. pentru ca era co nvinsa. un sanctua r inviolabil pâna atunci. scrisori de dragoste. ca u n sarpe. s-a apropiat de p at. repetând u-si refuzul si în fata consiliului de disciplina. în camera l ui a intrat femeia de serviciu: o tânara îmbatrânita înainte de vreme si ofilita. de condoleante. fiindca prima conditie pusa la angajare fusese sa nu încerce sa se culce cu clientii. pare de înteles. din acest motiv. nemaiputând suporta. când maica Franca de la Luz. când. în loc sa ia notite. a simtit-o gasindu-l. cu atâta pojar si atâta chin.Vino cu mine. Lorenzo Daza si-a facut apari tia la oficiul de telegraf si a întrebat de el. si nu pentru ca ar fi fost aventuri întâmplatoare. scârtâitul paturilor. adunând prezervativele. s-a asezat pe ba nca si l-a asteptat pâna la opt si zece. O istoveau mai mult hohotele de plâns. ci pentru ca nu reusea sa faca dragoste cu cineva care revenea a treia oara. a confir mat verdictul de exmatriculare. scria un biletel de dragoste. Nu era pregatit pentru aceasta întâlnire. ci acelea care o fac cu necunoscuti. pete de excremente. Tatal însa a perchezitionat dormitorul. ochi de sticla. medalioane cu suvite aurii de par. dar ea o facea bine. la ora sapte dimineata. ca sa nu-l tulbure. Îsi începea lucrul la sase se ara si-si petrecea toata noaptea trecând din camera în camera.ara. pro teze dentare. pâna când. El s-a prefacut ca citeste. tinerelule. la ora de Notiuni de Cosmogonie. schimbându-si de pe un deget pe altul ghiul ul de aur încununat de un opal nobil. Cu fermitatea si onestitatea ce-i erau proprii. dar vi ata din casa aceea era mai puternica decât virtutile ei. ca de la barbat la barbat. tot ca de obicei. co nvins ca. Nu era deloc usor de imaginat cât e lucruri puteau lasa în urma lor barbatii dupa ce faceau dragoste. numai ci nci minute. Fermina Daza si-a rec unoscut vina. directo area colegiului Intrarea Preacuratei în Biserica. schimbând cearsafurile. dar a refuzat sa dezvaluie identitatea logodnicului tainic. Lorenzo Daza a descoperit fisura din regimul de fier aplic at fiicei. nu s-a împotrivit. sa astepte fara sa dispere. si-a dat seama imedi at ca era telegrafistul pe care îl cauta si l-a luat de brat. . Chemat de urgenta la directie. Co nform regulamentului scolii. iar Lotario Thugut le tinea sub cheie. Florentino Ariza. scrisori de toate felurile. iar când l-a vazut intrând. într-o buna zi. Cum nu sosise înca. care a rata. a simtit-o cautându-l. ceasuri de aur. i-a spus.

cu s ingura avere ce-i mai ramânea pe lume: bocceaua de fata batrâna si banii cu care put ea supravietui o luna de zile înfasurati într-o batista strânsa în pumn. fa gaduindu-i sub juramânt ca el va fi cel dintâi care o va ajuta sa-si gaseasca ferici rea alaturi de un pretendent demn de ea. Ferm ina Daza a purtat toata viata în suflet amintirea dureroasa a despartirii. vocea bubuitoare. care. dar Lorenzo Daza n-a putut crede nici atunci. Erau singurii clienti la ora aceea. La moartea sotiei. când a primit o scrisoare ce trecuse prin multe mâini si în care i se aducea la cunostinta ca murise aproape centenara în lazaretul Apa Domnului. matusa Escolástica sia luat ramas-bun în pragul casei. când. Convins ca o relatie atât de dificila n-ar fi fost cu putinta fara complicita tea surorii lui. si-a luat. pentru ca simtea nevoia sa dea pe gât ceva tare. care niciodata n-avea sa mai aib a cincisprezece ani. Întreaga lui faptura parea un tribut adus grosolaniei: burdihanul dizgratios. doar o negresa trupesa spala pe jos în salonul imens. la vârsta ei. refuzând sa manânce si sa bea. ca unic tel în viat . mai curând sau mai târziu. jucând ce se nimerea si cinstindu-se cu vin de la butoi. Înainte de a pleca. arzân d de febra în straiele ei monahale. Florentino Ariza nu-si venise înca în fire când Lorenzo Daza l-a apucat de brat s i l-a condus prin Piata Catedralei pâna la galeria cu arcade din fata Cafenelei Pa rohiei. Singura trasatura înduiosatoare. cu vitrinele crapate si prafuite. întrebând de ea pe oricine ar fi putut-o cunoaste. a pus sa fie cautata în toate provinciile de pe li toralul Marii Caraibilor. Lorenzo Daza nu-si imaginase ca fiica lui avea sa reacti oneze cu atâta ferocitate la pedeapsa nedreapta a carei victima fusese matusa Esco lástica. pâna la urma. mâinile butucanoase cu inelarul s ufocat de piatra de opal. îsi propusese. amagitoare. nu i s-a mai parut atât de fio ros cum îsi închipuia si chiar si-a mai venit în fire. Si totusi. întrebându-l da ca nu voia sa guste un paharel cu rachiu de anason. A încercat s-o îmbuneze cu vorbe dulci. perciunii de linx. ca între barbati. în timp ce se ciorovaiau în gura m are din pricina unor razboaie care n-aveau nimic de-a face cu ale noastre. era mersul de caprioara. S -a zavorât în dormitor. l-a de scumpanit pe Florentino Ariza. cu blestematul ala de venetic.sesera scrise. dar a avut grija sa-l ascunda sub camasa. icnind un potop de s udalmi si mascari. mai întâi cu amenintari. cot la cot cu asturienii din piata. s-a trezit fata-n fata cu o pantera ranita. Si-o imagina ca pe o disputa inegala. pentru ca fusese rânduita dintru început în destinul fiecaruia dintre e i. acelasi cu cel al fiicei lui. dar si pentru ca el însusi observase ca avea o privire furioasa chiar si atunci când râdea în hohote la masa de joc. identificata dintotdeauna de ea cu mama pe care abia daca si-o amintea. Imediat ce s-a eliberat de sub tutela tatalui. pe care nu-si amintea sa-l fi vazut vreodata si pe care ceasul rau i-l scosese în cale. se întrebase de nenumarate ori cum va fi întâlnirea pe car e. convins ca nimeni pe lume n-o putea împiedica. nu i-a acordat acesteia nici macar favoarea unei disculpe si a îm barcat-o fara drept de apel pe goeleta care mergea la San Juan de la Ciénaga. dar ea si-a pus cutitul de taiat carne la gât. Lorenzo Daza n-a pierdut mai mult de cinci minute pentru a se explica si a facut-o cu o sinceritate dezarmanta. Semnatura era foarte clara. Florentino Ariza a acceptat plin de recunostint a. nici mai târziu ca fata lui nu stia nimic altceva despre logodnicul ei se cret decât ca era telegrafist si ca îi placea sa cânte la vioara. iar când el a reusit. nu numai din pricina ca Fermina Daza îl a vertizase în scrisori asupra temperamentului violent al tatalui sau. Dar parca vorbea cu un mort. disparând pentru totdeauna în burnita din parc. unde scaunele zaceau cu picioarele în sus pe mesele de marmura. Neputincio s. trebuia s-o aiba cu el. si revolverul. Desi pâna în ziua aceea nu bause ni ciodata alcool la opt dimineata. pe care Florentino Daza a recunoscut-o de îndata ce l-a vazut umblând. apoi cu rugaminti prost disimula te. Const ient de fatalismul iubirii. a încercat s-o convinga cu duhul blândeti i sa înapoieze scrisorile si sa le ceara celor de la colegiu iertare în genunchi. Asa cum fagaduise. într-un târziu -o convinga sa-i deschida. din obisnuinta. dar nu i-a dat de urma decât treizeci de ani mai târziu. S-a straduit sa-i explice c a. trasa si cenusie la fata. A tunci si-a asumat riscul unei discutii de numai cinci minute. pâna la urma si-a iesit din sarite la masa de prânz de luni. iubirea era un vis înselator. cu o privire nauca pe care el nu s-a încumetat s-o înfrunte. când l-a poftit sa se aseze pe un scaun. fara sa-i tremure mâna. fara dramatism. invitându-l sa ia loc pe terasa. Florentino Ariza îl zarise deseori acolo pe Lorenzo Daza.

si-a lua t cei saptezeci de mii de pesos în aur strânsi cu atâta truda si. când satele erau prefacute peste noapte în scrum. dar cred ca numai ea are dreptul sa decida. c i mai degraba le-a împroscat silaba cu silaba: . cu gloria de mult spulberata. Asta e treaba de barbati si se rezolva între barbati. ca papagalii. încât i mediat ce a învatat sa citeasca. iar la doisprezece ani stia a tâtea lucruri si se descurca asa de bine. Dar odata sosit moment ul." În realitate. s-a mutat în orasul asta paraginit. Florentino Ariza îl ascultase preocupat numai de dezvaluirile privind trecutul Ferminei Daza. Era inteligenta si atât de metodica. Chiar în aceeasi saptamâna si-a luat fata în calatoria uitarii. putea oricând sa înceapa o viata noua. pentru ca se simti dintr-o data iluminat de Sfântul Duh: . a îndesat doua rogojini si un hamac înt r-o boccea si si-a pus în doua cufere mari toate hainele. încât ar fi fost în stare sa gospodareasca sin gura casa. Florentino Ariza simti un fior de gheata în maruntaie. Aparitia lui Florentino Ariza era un obs tacol neprevazut în acel plan înversunai. facu Lorenzo Daza.Fe-cior-de-cur-vis-ti-na. unde însa o f emeie frumoasa. Nu i-a dat nici o explicatie. În timp ce-si sorbea pe îndelete bautura. iar ochiul stâng i se roti în orbita si ramase strâmb într-o parte. si-a înfasurat-o pe mâna si. Ea l-a întrebat încotro plecau. cu media cinci la toate materiile si o diploma de onoare la serbarea de sfârsit de an. orice ar fi spus. Înainte de a se îmbraca. nu va pot da nici un raspuns atâta timp cât nu stiu ce crede ea. care stia f oarte bine pâna unde putea merge cu încapatânarea. convinsa ca era o calato rie fara întoarcere. fara sa se mai gândeasca la ce ar fi putut spune când i-ar fi venit rândul sa vorbeasca. . chiar si în vremurile cumplite d razboi. spuse oftând.Asta nu te priveste pe dumneata. s-a închis în baie si a mai apucat sa-i scri e lui Florentino Ariza un biletel de adio pe o bucata de hârtie igienica. Si-a vândut pamântul si animalele. era raspândita în toata provincia S an Juan de la Ciénaga. "Asa ca am venit sa-ti fac o rugaminte". Fermina Daza. Îsi aprinse o tigara ordinara de foi si se lamenta: "În afara d e boala. trase din ea fara sa scoata fum si încheie abatut: . nimic nu e mai rau pe lume decât faima proasta. Lorenzo Daza a trebuit sa-l priveasca piezis.Dar cu ea ati vorbit? întreba el. Îsi înmuie capatul tigarii în paharul cu rachiu.a. daca av ea norocul sa faca o casatorie reusita. Apoi si- . "E o catârca de aur". . . a navalit în dormitor cu mustatile îmbalosate de furie si tutun morfoli t între dinti. Nu exista glorie mai mare pe lume decât sa mori din dragoste. el a înteles ca lumea de la San Juan de la Ciéna ga era prea îngusta pentru nazuintele lui. si a carui reputat ie de geambas. Ar f i o tradare din partea mea. . Florentino Ariza vorbi aproape în soapta. dar cât putu de raspicat: . soarta îi era pecetluita. Când f ata a terminat scoala primara. De si n-a fost niciodata la curent cu premeditarea propriului destin.Puteti s-o faceti. dar el si-a scos cureaua cu catarama grea. sa faca din fata lui o adevarata doamna." Speriata de acel raspuns care semana prea bine cu adevarul . când a izbit o data cu ea în masa. chiar daca nu pe deplin dovedita.Nu ma sili sa-ti zbor creierii. iar el a spus: "La moarte. nici sa citeasca. fara ajutorul matusii Escolástica. ca sa-l poata g asi cu ochiul zbanghiu. a încercat sa-l înfrunte cu aceeasi dârzenie ca în zilele precedente. Rosti. adevaratul secret al averii pe care o strânsese statea în faptul ca nici unul din c atârii lui nu trudea atâta si cu atâta râvna ca el însusi. de arama. iar ogoarele pustiite. a rasunat în casa ca detunatura unei pusti. poruncindu-i sa-si faca bagajul.Da de unde. fata lui se c omporta ca un partener plin de entuziasm. spuse el cu mâna pe piept. Atunci Lorenzo Daza se lasa pe speteaza scaunului.Oricum. Tonul devenise amenintator si un client de la o masa vecina întoarse capul sp re ei. Dar glasul nu-i tremur a. coborând si el glasul: .Nu de altceva. l-a învatat si pe el. însufletit de noi elan uri. s puse Lorenzo Daza. Era un drum lung si greu pentru un n egustor de catâri care nu stia nici sa scrie. Iar cele trei cuvinte cu care a încheiat nu le-a rostit. cu o educatie aleasa. raspunse Lorenzo Daza. cu pleoapele înrosite si u mede.Nu ne mai sta în cale. si-a dat seama ca. continua el.

Li s-a întâmplat deseori sa se încruciseze cu câte un pâlc de soldati calari. razbatea de prin curti larma luptelor de cocosi. Traiasca regele! Doua zile mai târziu. Fermina Daza o uitase cu totul pe cea care i se paruse mai degraba o nascocire de legen da. dar în clipa aceea cât veacurile. De când plecasera la drum. nu-i mai adresas e nici un cuvânt tatalui ei. era obisnuit cu astfel de neajunsuri. ca sa procedeze în consecinta. a pus-o într-un etui de cat ifea brodata cu fir de aur si i-a trimis-o împreuna cu scrisoarea. acoperiti cu fru nze de palmier. a facut-o sul. Fermina Daza n -a izbutit sa doarma nici o noapte linistita. or. când o patrula fara filiatie cunoscuta a capturat doi calatori din caravana si i-a spânzurat de un copac. mânjit cu funingine pe obraz si cu o lampa aprinsa în mâna. ca pe niste juncani. ci la nenorocul de a nu le fi putut împartasi soarta. continuând sa rasune a ni la rând în mintea Ferminei Daza. pâna într-o noapte. Calarea pentru prima data. îl întrebase daca era liberal ori conservator. A treia zi. calare pe catâri. dadeau peste câte un han. nici alta. Pentru fata lui în sa. a raspuns Lorenzo Daza. nu mai avea pofta de ni mic. Desi nu-i cunostea pe cei doi. behaitul tapilor legati de tarusi. abrutizati de soarele ce dogorea pe cerul fara nori sau muiati pâna la piele de ploile piezise din octombrie.Ce noroc! a exclamat comandantul si s-a despartit de el cu un salut milit aresc. pe care îi prindeau din go ana calului cu arcanul. la o jumatate de leghe departare de lo cul de popas. dormitoare publice în aer liber. iar în zori i se întâmpla chiar sa-si întâlneasca vechi prieteni printre calatori. daca nu-si pierdus e si mintile era pentru ca îsi gasea alinare în amintirea pe care i-o pastra în suflet lui Florentino Ariza. araucani care motaia u pe vine. iar carausii le explicasera cum îsi puteau da seama carei tabere îi apartineau. peste tot misunau calareti pe bidivii de rasa. iar racnetul omului si ragetele dobitoacelor au rasunat multe ore dupa dezastru prin strungi si vagauni. încât îi vorbea doar dac a era silit de împrejurari sau îi trimitea mesaje prin catârgiu. Avea si motive s-o faca. târând dupa el si convoiul de sapte animale legate unele de altele cu frânghia. povârnisu rile din Sierra Nevada. Lorenzo Daza a pus sa fie coborâti di n streang si i-a îngropat crestineste. dar groaza si lipsurile de tot felul din timpul calatoriei i s-ar fi parut mai usor de îndurat daca n-ar fi fost convingerea ca ni ciodata nu-l va mai vedea pe Florentino Ariza si nici macar nu se va mai putea c onsola cu scrisorile primite de la el. Înca de la plecare se vorbise despre posibilitatea de a întâlni pe drum grupuri razlete de soldati. Nu mai avea nici o îndoiala: acela era tarâmul uitarii. asudând toata de frica. un catâr înnebunit de ta uni s-a prabusit în hau cu calaret cu tot. înjghebate la marginea drumului din pari asezati în sir. ea nu s-a gândit la bietul catârgiu mort. Spre seara. carate în spinare de catâri. dar în zori. Întreg bagajul ei s-a prabusit odata cu catârul. Agresorii îl trezisera împungându-l cu teava pustii în burta . pocneau . larma cocosilor de lupta în cosurile lor faraonice si rânjetul mut al câinilor dezvatati de stapâni sa mai latre în vremuri de razboi. arata ca un ia rmaroc pestrit. unde orice calator avea dreptul sa ramâna pâna în zori. . au strabatut.a taiat coada cu foarfecele de gradina. Sunt supus spaniol. în semn de multumire ca nu le împartasise soart a. . coborau în câmpia însorita unde se afla vesela asezare Valled upar. iar duhoarea ce se raspândea din cosurile cu peste sarat.Nici una. Tânjea dupa viata lasata în urma. o facuse sa-si piarda cu totul obisnuinta de a mânca. nici la animalele sfârtecate de tancuri. iar un comandant zdrentaros. A fost o calatorie dementiala. simtind prin întuneric vânzoleala calatorilor tacuti care îsi priponeau animalele de pari si-si atâr nau hamacele pe unde nimereau. Coplesita de atâtea grozavii. pâna ce urletul de spaima s-a stins de tot în adâncuri. când aveau mai mult noroc. unde se învalmaseau hamace agatate peste tot. timp de unsprezece zile. rasunau acor deoane la colt de strada. dar mereu cu rasuflarea împiet rita de aburul adormitor ce urca din prapastii. înnoptau în salasuri de indieni. Lorenzo Daza. unde li se serveau mâncaruri taranesti de care ea nici nu se atingea si li se închiriau paturi de campanie îmbibate de urina si su dori râncede. care îsi petrecuse jumatate din viata cutreierând în lung sin lat tinutul cu negustoria lui. Au pornit la drum cu o caravana condusa de c arausi andini si. iar acesta parea atât de stingherit. era o agonie perpetua. Cel mai adesea însa. aflati sub comanda unui ofiter în cautare de noi recruti. locul era aproape pustiu si linistit. Uneori. Ici si colo. Mai era însa si groaza de primejdiile razboiului.

Flo rentino Ariza a avut grija sa organizeze o ampla confrerie a telegrafistilor. i-a pregatit o baie de sezut si i-a mai alinat usturimile cu comprese de amica. care au tinut-o treaza pâna în zori. odata ajunsi la Riohacha. a partinea unei familii tipice din regiune: un trib încâlcit de femei aprige si barbat i buni la inima. obsedati pâna la dementa de s imtul onoarei. Poate ca nici el singur nu-s i dadea seama cât de mult îi slabise vigilenta. Abia atunci a aflat si ea totul. sâcâind-o cu efuziu nile lor nesuferite. Înainte de a porni în calatorie. care era itinerarul complet. Au fost gazduiti în casa unchiului Lisímaco Sánchez. socotind ca fiica-sa se vindecase de iubire. . care renuntasera. o femeie blajina. lânga biserica în stil colonial. caci ea. în graba si cu cea mai mare discretie. familia F erminei Sánchez se împotrivise din rasputeri cusatoriei ei cu un imigrant de rând. dupa multi ani. racoroase. a dus-o în dormitorul anume pregatit pen tru amândoua si s-a îngrozit. Când. de parca n-ar fi fac ut-o din dragoste. s-a hotarât sa se întoarca acasa. în fata unei livezi de pomi roditori. care fusese reparata si modificata în repetate rânduri. în timp ce detunaturile castelului din praf de p usca zguduiau casa din temelii. Fermina Sánchez n-a renuntat la capriciul ei si. Cu îndaratnicia oarba a îndragostitilor care-si vad iubirea zadarnici ta. au ramas singure în dormitor. care semana ca doua picaturi de apa cu sotul ei. s-a casatorit împot riva vointei familiei. un fel de schela pentru focurile de artificii. nu mai avea puterea sa mai iubeasca pe nime ni în lumea asta. cea mai frumoasa si mai semeata. musafirii au plecat. biata. primindu-l cu inima deschisa ca pe unul de-al lor. Ajutata de maica-sa. Lisímaco Sánchez. a fost s ingura care i-a înteles durerea de cum a vazut-o. dar gata oricând sa apese pe tragaci. învârtind o negustorie cu catâri salbatic i care parea prea simpla ca sa fie curata. fratele mamei ei. în fruntea unei cete ga lagioase de tinere rubedenii calare pe cei mai focosi armasari din tot tinutul. fle car si necioplit. Aflat a în Piata Mare. deselata cum era de atâta calarit. petrecerea de pe strazi s-a destramat în grupuri razlete. Verisoara ei. la prejudecat ile tribale. Nici n-au apucat bine sa descalece în grajd. si-i condusese apoi pe ulitele târgului care vuia de pocnetele artificiilor. ci ca sa acopere prin taina sfânta a cununiei o greseala premat ura. a pus zavorul la usa si a scos de sub rogojina din patul ei un plic sigilat cu însemnele Telegrafu lui National. pentru ca si pe ea o mistuia poj arul unei iubiri temerare. Când s-a înnoptat. cu doi ani mai în vârsta si cu aceeasi tinuta falnica de împarateasa. chiar mai înainte de a rupe cu dintii sigiliul de ceara rosie si de a se cufun da în baltoaca de lacrimi a celor unsprezece telegrame nesabuite. pâna la urma. semana cu conacele de pe pla ntatiile de trestie de zahar. neputând întelege cum de mai era în viata. casa. în sfârsit. Asa se face ca au reusit sa comunice în permanenta înca din clipa sosirii ei la Valledupar. chiar daca nu acesta fusese scopul. Aproape de miezul noptii. cu ajutorul carora s-o poata urmari pe Fermina Daza pâna în ultimul catun de la Cabo d e Vela. asadar. când Lorenzo Daza. unde sa poata plânge în voie. Ferminei Daza i-a fost de ajuns sa vada zâmbetul sagalnic al verisoa rei pentru ca în inima ei sa reînvie amintirea parfumului meditativ al cameliilor al be. Aflând. Hildebranda Sánchez. un an si jumat ate mai târziu. într-atâta îl flatau dovezile de pretuire din partea rudelor prin alianta. moarta de somn si cu stomacul întors pe dos. care i-au trezit brusc în suflet spaima i nstantanee de fericire. pentru ca tânara careia îi facea curte. Lorenzo Daza si-a aruncat toate autur ile în joc. Vizita a însemnat o reconciliere tardiva. si saloanele s-au umplut de tot felul de rude necunoscute care s-au îmbulzit în jurul Ferminei Daza.petarde si bateau clopotele. numeroaselor si încâlcitelor rubedenii risipite p rin târgurile si satele provinciei. cu odaile ei mari. mai tot timpul pe drumuri. Lorenzo Daza facuse imprudenta sa-l anunte telegrafic pe cumnatul sau. Într-alta parte. iar aces ta transmisese vestea mai departe. cu pielea numai basici. iar singurul lucru pe care si-l mai dorea er a un loc retras si linistit. iar verisoara Hildebranda i-a împrumutat Ferminei Daza o camasa de noapte din madipolan si a ajutat-o sa se culce într-un pat cu cearsaf uri stralucitor de albe si perne de puf. Fermina Daza însa trecea mai de parte fara sa vada multimea în sarbatoare. oamenii înaltau un castel de pirotehn ie. si veranda mirosind a sirop cald de melasa. când i-a vazut ran le în carne vie de pe fese. unde a ramas trei luni. care le iesise în întâmpinare pe drum. pâna la capatul calatoriei. Într-adevar.

indiferent unde si c um. Era elegant si îndemânatic si avea niste gene de visator care fac eau sa suspine pâna si pietrele. ea se plimba în voie. deoarece nu concepea o soarta atât de no rocoasa decât alaturi de barbatul pe care îl iubea. cu luciditatea perversa a nostalgiei. s-a simtit acompaniata s i ocrotita. când a fost chemat de urgent a la telegraf. Cartile au arata t ca în viitorul ei nu exista nici o piedica pentru o casnicie lunga si fericita. neîntelegând ca intransigenta fata de idila fiicei însemna. asa cum se întâmpla aproape întotdeauna. si-a asumat responsabilitatea propriilor hotarâri. care past rau. încât. pentru cazul în care cineva sosea în aintea telegramei de înstiintare. Pâna în ultimii ani de viata avea sa evoce acea calatori e. Însufletita de aceasta certitudine . de fapt. scopind juncani si domesticind catâri. cea mai frumoasa si mai îndatoritoare dintre toate. a carei pasiune f ara speranta pentru un barbat cu douazeci de ani mai vârstnic. i-a marturisit ca fusese la o ghicitoare a carei clarviziune o uluise. Mai degraba descumpanit decât magulit. Fermina Daza îl cunostea. devenind metodica. ca sa nu în . Fermina Daza privea cu atâta seriozitate ace st legamânt. în fata propriilor cumnati. Într-o seara. Dar odata obtinuta. Fermina Daza a recunoscut parola si a ramas la primul ei bal pâna la sapte dimineata.Douazeci si cinci de ani mai târziu. la vremea lor. un h amac pregatit si o oala cu mâncare fierbând pe foc. dar chiar împotriva ei. cu cartea de versuri pe genunchi. und e tocmai începuse o partida de carti cu Lotario Thugut. care îsi exprimase dorinta de a aranja casatoria fiicei sale cu mosten itorul fabuloasei averi a lui Cleofás Moscote. pentru ca una din verisoare surprinsese o convorbire între parintii ei si Lo renzo Daza. Îl vazuse str unindu-si în piete caii fara cusur. Hildebranda Sánchez. mereu mai vie în amintire. înconjurata de o droaie de verisoare. iar aceasta previziune i-a redat curajul. nu s-a multumit cu simplul raspuns afirmativ si a cerut o dovada ca Florentino Ariza în persoana mânuia aparatul la celalalt capat al liniei. Lorenzo D aza se plângea fata de aceiasi cumnati care i se împotrivisera lui. practica si mai intensa ca oricând. a considerat ca era o necuviinta sa accepte fara consimtamântu l logodnicului. dar ea l-a comparat cu imaginea lui Florentino Ar iza asezat la umbra migdalilor din parc. Florentino Ariza se afla în seara aceea la hotelul de tranzit. nebuna de fericire si de noi sperante . corespondenta tele grafica dintre ea si Florentino Ariza a încetat sa mai fie un proiect de intentii si promisiuni iluzorii. casatorit si cu cop ii. strabatând pajisti smaltate de flori si tapsane de vis. Alarmat a de intentiile tatalui sau. în seara în care taica-sau i-a dat voie sa mearga la primul ei bal. Dar timpul pe care îl irosea în lamentatii era pentru fata lui un timp câstigat în favoarea iubirii. Fermina Daza si-a descoperii identitatea. Descoperirea a speri at-o. pentru a le înmâna cui se cuvenea. În vreme ce el colinda pamânturile roditoare ale cumnatilor. respirând în voie un aer de libertate care i-a readus în suflet pacea si i -a redat dorinta de a trai. în frunte cu Hildeb randa Sánchez. Era telegrafistul din Fonseca: izbutise sa faca legatura cu sapte statii in termediare. fagaduind sa-si puna viata în slujba hotarârii c omune de a se casatori fara a mai cere permisiunea nimanui. Fer mina Daza si-a dat seama foarte curând ca ziua sosirii lor la Valledupar nu fusese ceva neobisnuit si ca. în ocalitatea Fonseca. el a compus o fraza de identificare: Spunet i-i ca ma jur pe zeita încoronata. Au fixat date. întâmpinati pest e tot cu muzica si petarde. caci pretutindeni gaseau o usa deschisa. alte mesaje telegrafice sosite la vreme. de îndata ce aveau sa se reîntâlneasca. asteptati de alte verisoare întelese în taina. fiecare zi a saptamânii era pe ntru oamenii locului prilej de sarbatoare. când a trebuit sa se schimbe în fuga. ca niste a ltare de biserica. se limita la priviri aruncate pe furis. Si astfel. calauzind-o cu tact si voios ie prin hatisurile spitei pâna la obârsie. au stabilit modalitati. Fermina Daza s-a dus s-o consulte. repetarea vicioasa a povestii sale de dragoste. Hildebranda Sán chez si-a însotit verisoara pâna la capatul calatoriei. Chiar în acele zile. si-au continuat calatoria pe povârnisur ile muntilor. s-a întors din plimbarea zilnica uluita de revelatia ca fericirea era cu putinta nu numai fara iubire. sarac si pricajit. s-a simtit pentru prima data stapâna pe propria-i viata. pentru ca Fermina Daza sa poata cere permisiunea de a se duce la bal . Musafirii dormeau unde îi apuca noaptea si mâncau acolo unde îi întetea foamea. în tinuturile acelea manoase. si n-a aflat în inima ei nici macar umbra vreunei îndoieli. îmbracati în valtrapuri bogat împodobite. Dupa vizita prelungita la Valledupar. asa cum si acest ia se lamentasera.

începând c u duminica urmatoare. în plus. ca sa poata cere ajutor în caz de accident. pe furtuna. La sfârsit. Dupa o discutie care n-a durat mai mult de zece minute. una din distra ctiile preferate ale lui Florentino Ariza era sa priveasca de pe stâncile digului cum îsi descarcau pescarii în barci navoadele pline cu pesti adormiti. În tot acest ra stimp. parca anume facut sa se strecoare printr-un hublou. o lampa cu ulei. Relatiile dintre ei au devenit pasnice. fara alte instrumente la bord decât propriul lui instinct. i-a facut lui Florentino Ariza socoteala cheltuielilo r: chiria pentru luntre. si Euclides a raspuns ca putea. dar s-a informat în amanunt despre calitatile lui de scafandru si navigator. chiria pentru sculele de pescuit. Nu exagera. În timpul calatoriei Ferminei Daza. flecar. care doar amortea pestii. si a sta le-a permis o convietuire atât de comoda. Toate pasarile cerului se napusti sera asupra prazii. Ideea i-a venit abia în acea dupa-amiaza si. Florentino Ariza i-a marturi sit ca era ferm hotarât sa recupereze pentru ea comoara de pe galionul scufundat. La întrebat daca era în stare sa conduca singur o luntre de pescuit în largul marii. ca sa nu piarda roadele acelui miracol interzis. unul din micii înotatori. dar niciodata nu i-a vorbii de casatoria pusa la cale. Florentino Ariza nu i-a dezvaluit scopul pe care îl urmarea. a pornit la treaba duminica urma toare. publicate în Statele Un ite si în Europa. pâna ce a fost înlocuita cu dinamita. dar cu un supliment de cin ci reali duminica. încât nimeni nu se îndoia ca era întemeiata pe iubire. chiar si în plina zi. L-a întrebat dac a era în stare sa pastreze un secret chiar daca ar fi fost supus la cazne în palatul Inchizitiei. L-a întrebat daca era capabil sa gaseasca un loc anume. cu acelasi scop. L-a întrebat daca putea c oborî fara aer pâna la douazeci de metri adâncime. iar pescarii trebuiau sa le alunge cu vâstele. Avea vreo doisprezece ani si era sprinten. o facea cu atâta naturalete. a fost cuprins si el de entuziasm la gândul unei explorari submarin e.târzie la slujba de la biserica. chiria pentru padela. Desi pedepsita de lege înca de pe vremea spaniol ilor. iar ideea îi venise ca o inspiratie divina într-o dupa-amiaza când marea p area pavata cu aluminiu din pricina puzderiei de pesti care pluteau ametiti pe s uprafata apei otravite cu seminte de lumânarica. În scrisorile pe care i le-a trimis în acele zile. Lorenzo Daza a interpretat aceasta schimbare ca pe o dovada clara c a departarea si timpul o vindecasera de capriciile adolescentine. s ituat la saisprezece mile marine spre nord-est de insula mare din arhipelagul So tavento. dar niciodata nu-i trecuse prin minte ca ar fi fost capabili sa scoata la s uprafata comoara de pe galion. iar Euclides a raspuns ca era în stare. L-a întrebat daca er a dispus sa faca toate astea pentru aceeasi suma pe care i-o plateau pescarii ca sa-i ajute la pescuit. a continuat sa fie o p ractica obisnuita. înca înainte de a sti ce e iubi rea. Au iesit în larg din portul pescarilor în zori. aproape un an mai târziu. Florentino Ari za a hotarât pe loc ca era tovarasul cel mai potrivit pentru o aventura ce se anun ta atât de rodnica si. iar Euclides a raspuns ca putea. caci la toate întrebarile el r aspundea afirmativ si. Mai era nevoi e de mâncare. Erau aceiasi copii c are ieseau înot. dar de o retinuta politete. cu un corp ca o a nghi-la. de o damigeana mare cu apa dulce. si Euclides a raspuns afirmativ. strânsese pe fundul cufarului mai multe s crisori si telegrame decât îi confiscase tatal ei si începuse sa se comporte ca o feme ie maritata. siret. a a vut înca un motiv de delir. iar Euclides a fost de acord. iar Euclides a r aspuns ca stia si chiar se folosea de niste descântece împotriva lor. o ceata de copii care înotau ca niste rechini cereau curiosilor de pe tarm sa arunce în apa monede pe care le recuperau apoi de pe fund. fara sa mai stea pe gânduri. printre pescarii din Marea Caraibilor. L-a întrebat daca stia sa se apere de rechini. L-a întrebat daca putea sa navigheze noa ptea. folosirea acestei otravi. Soarele si vântul îi ta bacisera pielea pâna-ntr-atâta încât era imposibil sa-ti dai seama ce culoare avea cu ad evarat. încât nu te puteai îndoi de s inceritatea lui. în calea transatlanticelor si despre a caror iscus inta în arta scufundarii pomeneau atâtea cronici de calatorie. Între timp. orientându-se dupa stele. bine echipati si înca mai bine di . iar Euclides a raspuns ca era în stare. Florentino Ariza îi stia dintotdeauna. ca nu cumva cineva sa banuiasca adevarul despre incursiunile lor. câteva luminari de seu si un corn de vânatoare. impusa de ea dupa alungarea matusii Escolástica. pâna la întoarcerea Ferminei Daza. Euclides. si asta îi facea si mai stralucitori ochii mari si galbeni.

care studiase ruta galioanelor pe hartile de navigatie al e vremii. precum si un cunoscator uluitor de avizat al marii si al epavelor din adâncurile ei. plutin peste pisicile de mare încalzite de soare. care transporta întreaga încarcatura pretioasa. iar marea atât de linistita si de transparenta. De când auzise prima oara la hotelul de tranzit povestea comorii scufundate. cu tot echipajul la bord si comandantul neclintit la pupa. ca San José nu zacea singur pe fundul de corali. pâna când Euclides a înteles ca pierdeau vremea degeaba. Curând cerul s-a înnorat. care era convins. la iesirea din golf. iar întunericul s-a lasa t atât de repede. ca Dum nezeu a facut marea numai ca s-o privim de la fereastra. Flota Tinuturilor de peste Mare. Eucli des statea în picioare. pe al caror fund de corali pu teau prinde cu mâna langustele adormite. în Panama. na va amiral a Flotei Tinuturilor de peste Marc ajunsese aici în anul 1708. imens si alb. Putea povesti cele mai nebanuite amanunte despre fiecare schelet de vapor mâncat de rugina. încât l-a vazut miscând u-se ca un rechin rapanos printre rechinii albastri care se încrucisau cu el fara sa-l atinga. au patruns în apele linistite ale arhipelagului. i-a s pus.N-am sa gasesc nimic atâta vreme cât nu stiu ce anume doriti sa gasesc. Florentino Ariza.spusi. care astepta în arhipelagul Sotavento. de unde încarcase o parte din comoara: trei sute de lazi cu argint din Peru si Veracruz si o suta zece cufere cu perle din insula Contadora. venind de la târgul legendar ce se tinea în luna mai la Porlobello. sufocându-se în costumul lui funebru sub dogoarea soa relui infernal. menita sa scape de sa racie regatul Spaniei: o suta saisprezece cufere cu smaralde aduse tocmai de la Muzo si Somondoco. . dupa patru o re. lavaliera de poet la gât si o carte cu care sa-si treaca vremea în timpul calatoriei pâna la insule. iar ap a îi ajungea pâna la brâu. Se stia însa cu certitudine ca vasul amiral. cu bratele ridicate. Florentino Ariza l-a rugat pe Euclides sa coboare la douazeci de metri si sa-i aduca de pe fund ceva. Aflase. pe lânga ei a trecut. care lasa în urma o dâra de ma zare frageda si conopida fiarta. în redingota. Apa era atât de stravezie. escortata de câteva nave fr anceze foarte bine înarmate. N-a primit raspunsul asteptat. un transatlantic venind din Franta. iar Florentin o Ariza. Asa încât San José nu era si ngura nava scufundata. . nu învatase niciodata sa în oate. i-a auzit în spate vocea. Euclides. a ridicat ancora din acest port. Congestionat tot la fata. se afla locul naufragiului. desi nu existau documente care sa certifice câte anume pier isera si câte reusisera sa scape de tirul englezilor. dar si-a dat repede seama ca Euc lides habar n-avea de existenta galionului scufundat. si chiar o spunea. Atunci i-a propus sa-si scoata hainele si sa coboare împreuna cu el chiar si numai ca sa vada celalalt cer al lumii. Serbarile s-au tinut lant în rastimpul de o luna cât a ramas aici pentru a încarca si restul comorii. În celalalt capat al acelui iaz imens. cu toate luminile aprinse la bo rd. Într-adevar. Asa încât au cautat locuri mai adânci. aerul a devenit rece si umed. Înca din prima duminica si-a dat seama ca Euclides se dovedea un navigator tot atât de în cercat pe cât de bun scufundator era. numarul de verigi ale lantului cu c are spaniolii închideau intrarea în golf. încât au fost nevoiti sa se orienteze dupa far ca sa gaseasca portul . cu talpile sprijinite pe fund. Dar Florentino Ariza. astfel. Florentino Ariza încercase sa se informeze cât mai pe larg asupra istoriei galioanel or. doar cu slipul pe care îl purta mereu. botinele de lac. si treizeci de milioane de monede de aur. tot mai spre nord. la o depa rtare de doua ceasuri de insula mare. cu palaria lui cernita. aproape gol. încât Florentino Ariza a avut ciudata senzatie ca e propria sa imagine rasfrânta în apa. Temându-se sa nu stie cumva si care era scop ul expeditiei. originea oricaror ruine de fortificatii. se dusese printre pri mele la fund. alcatuita din douasprezece ambarcatiuni de diferite dimensiuni. cunostea vârsta fiecarei geamandu ri. Vazduhul era atât de limpede. Au ie sit din golf trecând printre cele doua fortarete de la Boca Chica si. pe deasupra calamarilor sfielnici si a trandafirilor din beznele adâncurilor. era convins ca a reusit sa stabileasca exact locul naufragiului. Înainte de a patrunde în golf. dar care n-au fost în stare sa apere expeditia de ghiul elele bine tintite ale escadrei engleze. L-a vazut apoi disparând într-un hatis de corali si chiar în clipa în care se gândea ca era cu neputinta sa-i mai ajunga aerul. i-a pus câteva întrebari insidioase. aflata sub comanda lui Charles Wagner. din adâncur ile de corali.

ca sa-si dea seama ca cineva profita de pe urma naivitatii lui. mai devreme sau mai târziu. doua bijuterii. pe care Florentino Ariza nu fusese în stare s-o câr measca. a simtit nevoia sa-i des-tainuie Hildebrandei teama ca logodn icul lunatic îsi pierduse cu totul mintile. trebuia sa se întâmple: ca sa-si poata duce la b un sfârsit aventura. nici unul nu arata asa de bine ca navele scufundate. ast fel încât acolo continuau sa fie luminate de acelasi soare de la unsprezece dimineat a din acea sâmbata. n-a m ai fost de gasit nicaieri. dar câtiva membri ai Academiei de Istorie l-au con vins ca legenda despre galionul naufragiat fusese nascocita de vreun sarlatan de vicerege. fiind nevoie de o investitie mai serioasa pentru recup erarea celor cincizeci de nave încarcate cu o comoara babilonica. aflat la peste douazeci de leghe marine catre e st de locul prevazut de Florentino Ariza. Când. care pierduse t imp si bani încercând sa cointereseze o companie germana de scafandri în recuperarea c omorii. ca pe un trofeu al perseverentei. A povestit ca. când fusesera înghitite de ape. încât era cu neputinta sa le numeri si sa l e cuprinzi cu privirea. dar duminica urmatoare n-a venit în portul pescarilor. încât Florentino Ariza s-a hotarât sa învete sa înoate si sa se scufunde cât mai adânc cu putinta. încât nu se mai puteau multumi sa culeaga de ici. atâtea corabii. Acesta a modificat atunci planul initial si au început cautarile pe vechiul canal al galioanelor. a reusit sa ajunga lânga ea. a scos din gura. de parca s-ar fi scufundat odata cu spatiul si timpul lor. În orice caz. în uniforma de razboi. Nici nu trecusera bine doua luni. ca galionul San José. a trebuit sa înoate aproape o jumatate de ora pâna la barca luata de curent. cu tentaculele iesindu-i prin gurile tevilor de tun si care cr escuse atâta în sufrageria vasului. Eucl ides i-a jurat în genunchi lui Florentino Ariza ca nu era nimic necurat în afacerea aceea. Euclides scosese la suprafata atâtea dovezi despre povestile lui na strusnice. o auzise deseori de la tatal ei. risipite pâna hat departe. iar navele se desluseau atât de limpede pe fundul marii. în tr-o dupa amiaza cu ploaie pe mare. zaceau printre corali . harazit iubirii. Tot ce a povestit era atât de fascinant. nu cu mult timp înainte de întoarcerea ei. când. numai ca sa poata vedea cu ochi i lui minunea. 9 iunie. A povest it ca multe caravele aveau pânzele neatinse. si nu la douazeci. al carui nume aparea scris cu litere de aur la pupa. atârnat de un lan t mâncat de sarea marii. Si totusi. plut ind pe-o rina în cabina de comanda care arata ca un acvariu. Nimerise acolo purtat de luntrea lui Euclides într-o noapte când i-a prins furtuna în larg si. Euclides a ramas mai mult timp ca de obicei la fund. de atunci. unde nici o fiinta omeneasca nu putea ajunge. de colo cercei si inele risipite printre corali. Fer mina Daza stia ca galionul se afla la o adâncime de doua sute de metri. Era însa atât de obisnuita cu exagerarile lui poetice. dar si cel mai lovi t de artileria englezilor. luase obiceiul sa se duca în fiecare dupa-amiaza. când a vazut ca primeste alte scrisori. A povestit. povestite cu seriozitatea cu care îi jura iubire. era cel mai vizibil dintre toate. A povestit uluit ca. Florentino Ariza i-a cerut maica-sii sprijinul. iar când a revenit la suprafata. Povestea galionului scufundat nu-i era necunoscuta. Atunci s-a întâmplat ceea ce. A povestit ca zarise corpul comandantului. cuprinzând detalii si mai fantasmagorice. în sfârsit. Ei i-a fost d e-ajuns sa încerce între dinti metalul bijuteriilor si sa priveasca în lumina pietrele de sticla. sufocat de im petuozitatea propriei imaginatii. Îi aducea chiar si dovezile: un cercel cu piatra de smarald si un medalion cu chipul Fecioarei. A povestit ca a vazut înauntru o caracatita batrâna de pe ste trei veacuri. cum sustinea Florentino A riza. încât nu mai putea fi scoasa de acolo decât dezmembrând mai întâi nava. Fermina Daza a aflat aceste prime amanunte despre comoara dintr-o scrisoare primita la Fonseca. care îsi însusise bunurile ce reveneau de drept Coroanei. la optsprezece metri sub ei. Poate ca n-ar fi renuntat. Din toata aceasta paguboasa aventura Florentino Ariza nu s-a ales decât cu ta inicul refugiu de la far. dintre multele vapoare hodorogite c are pluteau în golf. ca sa asculte povestile despre minunatiile fara n . iar de atunci. Între timp.În felul acesta si-au pierdut trei duminici la rând si poate ca le-ar fi pierdu t mai departe pe toate daca Florentino Ariza nu s-ar fi hotarât sa-i dezvaluie lui Euclides taina. dar nu coborâse în calele unde era închisa comoara pentru ca nu mai avea aer. încât aventura cu galionul i s-a parut una dintre cele mai izbutite.

care ascundeau trupurile aproape tot atât cât si hainele de strada. nici unchiul lui nu-i împar taseau parerea. dar nu din pricina acestei atractii suplimentare se împrietenise cu paznicul farului. Florentino Ariza se numara si el printre ei. În zori. din simp la placere de a gusta fructele searbede din ograda vecinului. acostase în zori. Adevaratul motiv a fost ca. La drept vorbind. A fost locul pe care l-a îndragit cel mai mult. regasind o particica di n ele în strafulgerarile farului. într-o cabina care parea mai degraba latrina unei cârciumi. îndeosebi duminica. tot în portul de unde plecase. când. erau destui amatori care se înghesuiau duminica în jurul ocheanului. din cauza alizeelor ce se porneau în decembrie. iar mai târziu pe unchiul León XII sa-l ajut e sa-l cumpere. iar Fermina Daza. Nu era perioada cea mai potrivita pentru o calat orie pe mare. Nest iind ca sunt spionate. iar sforaitul de tigru al tatalui ei în patul de alaturi nu facea decât sa-i spore asca groaza. de pe coverta razbateau tânguiri ascutite. nicaier i n-a trait ceasuri mai fericite si n-a gasit un refugiu mai potrivit pentru nef ericirea lui ca la far. când paznicul n-a putut veni. dar dintre toate. farurile t recusera de mult în proprietatea statului. vorbind despre a . dupa ce Fermina Daza l-a respins. A învatat sa recunoasca vapoarele dupa suie ratul sirenelor. Ziua. fara sa fi avut nici cea mai mica presim tire. singura care se aventura sa faca astfel de curse. în aceeasi casa unde locuisera pâna în aj un. în mijlocul acelorasi rude si prieteni care o însotisera în port. încercând s-o înlocuiasca. descoperirea farului au reusit încet-încet sa-i aline dorul dupa Fermina Daza. iar mai apoi. într-o vreme când energia electrica nu ajunsese pâna la noi. apoi cu chiupuri de ulei. în ciuda raului de ma re. târâta de vânturile potrivnice. În cartierul Viceregilor. Nici una din aceste iluzii n-a fost zadarnica. fiind. Florentino Ariza a învatat sa întretina flacara mai întâi cu stive de lemne. si-a dat seama ca atipise. în timp ce el tânjea de dor în hamacul din odaita lui. vântul a încetat brusc si marea s-a potolit. iar când a ajuns sa dispuna de propriile sale mijloace. A învatat sa dirijeze si sa mareasca lumina cu ajutorul oglinzilor. dupa intensitatea luminilor la orizont. a aflat ca se întorsese. trezita de zanganitul lanturilor ancorei. Lo renzo Daza hotarâse sa se întoarca. dar si din cauza mirosului pestilential si a caldurii înabusitoare. sub bataia soarelu i. cealalta la stânga farului. unde l ocuiau bogatasii. prin ochean n u se putea vedea nimic mai mult sau mai excitant decât ce se vedea pe strada. povestea g alionului. în s chimb. domnisoarele de familie buna îsi etalau cum puteau mai bine nurii. în schimbul unei centime. si nu o data goeleta istorica. cu aceleasi rochii. Într-atâta. care încasau o taxa pentru intrarea în port. Fermina Da za a petrecut o noapte de cosmar. sperând sa-l zareasca pe Flore ntino Ariza în forfota din port. si t otusi. mamele îsi pazeau de pe tarm odraslele. Si-a desfacut chingile si a privit prin hublou. mai putin atragatoare. cu stomacul întors pe dos. Caci farurile din Caraibi apartineau în vremea aceea unor persoane particulare. Asa s-a si întâmplat. pe neasteptate. dar n-a vazut altceva decât magaziile vamii printre palmierii poleiti de primele raze ale soarelui si scândurile putrezite ale cheiul ui din Riohacha. a petrecut o noapte alba fara sa se gândeasca nici o clipa la Florentino Ariza. mai degraba de plictiseala decât din placere. în functie de dimensiunile navelor. de unde goeleta ridicase ancora în seara precedenta. Bala nsul era atât de puternic. legata cu chingi de p at. a ra mas sa vegheze din turn noptile marii. îmbracate în costumele lor de baie pline de volane. plaja pentru femei era despartita printr-un zid de cea pentru barbati: una la dreapta. distractia era alta. cu papuci si palarii de plaja. Paznicul instalase un ochean cu care oricine putea sa priveasca.umar de pe uscat si de pe mare pe care le stia paznicul. dupa o vizita prelungita la Riohacha. Într-adevar. dar nici maica-sa. numarând una câte una clipele eterne care mai ramâneau pâna la întoarcere a ei. aceleasi palarii si aceleasi umbrelute de organdi cu care fusesera la biserica. Restul zilei a trecut ca o halucinatie. Florentino Ariza credea ca acesta era singurul mijloc onorabil de a fac e din poezie o afacere profitabila. încât de câteva ori a avut impresia ca o sa plesneasca chiar si curelele patului. Asa s-a înfiripat o priet enie care a rezistat nenumaratelor prefaceri din lume. încât ani la rând a încercat sa-si convinga mama. iar el. ca într-un naufragiu . ca nu cumva barbati i de pe plaja alaturata sa le seduca pe sub apa. iar de câteva ori. nu numai pentru ca e ra îngusta. Asezate în balansoare de rachita. Pentru prima data în aproape trei ani. a fost cuprins de febra iubirilor risipite. plaja femeilor.

Îti încredintez cheile propriei tale vieti. aveau sa ajunga acasa. . în frenezia telegramelor schimbate cu câteva zile înainte de întoarcerea ei. dar convins ca. care s-au despartit cu aceleasi lacrimi de bu n-ramas si aceleasi mormane de cadouri de ultima ora care nu mai încapeau în cabina. calare pe catâri. Florentino Ariza n-a recunoscut-o. nefiind semne c a o sa se însenineze. dar în conditii si mai grele decât prima data. La cei saptesprezece ani ai sai. barbatii din familie au salutat plecarea goeletei cu o salva de focuri trase în aer. A visat ca se întâlnea din nou cu Florentino Ariza si ca acesta îsi scosese fata pe care i-o stia dintotdeau na si care. Fermina Daza nu mai era acum copila rasfatata si. când ven a chiar si pe ploaie. constienta ca fiecare pas facut în dobândirea libertatii era. Asa se face ca la ora opt seara a fost însotita din nou în port de ace lasi alai de rubedenii galagioase. În ajun. înt rucât un nou razboi civil izbucnit în statul andin Cauca se întindea pe litoralul Mari i Caraibilor. a vazut d in nou burnita trista din parc. Din balconul oficiului de telegraf. . cu ochiul strâmba t de alcool. fara curelele de siguranta. dupa o noapte bântuita de vise urâte. încât Fermina Daza se cutremurase de spaim a doar la gândul ca la fel putea fi si calatoria cu goeleta. a simtit pen tru prima dala o strângere de inima când. Era o repetare atât de fidela. Cei mai multi însa trebuiau sa abandoneze la jumatatea drumului salupa împotmolita si sa înoate prin noroaie pâna la debarcader. Se întreba uimita de ce nu era în parc. si brusc a înfiorat-o gândul ca poate murise. dar numaidecât si-a am intit ca. de câta dragoste avea nevoie pentru a-si iubi barbatul asa cum se cuvenea. când atlase dintr-o telegrama întâmplatoare despre întârzierea goeletei din pricina vânturilor potrivnice. La ora opt. si l -a gasit pe tatal ei bând cafea si coniac în sufrageria capitanului. pe care numai forta de neînvins a iubirii îl mai putea salva. cu senzatia uluitoare ca traia un crâmpei de viata pe care îl mai t raise înainte. nici macar pri ntr-o presimtire. la care Lorenzo Daza a raspuns de pe coverta cu c inci gloante de revolver. tatal ei a împuternicit-o sa se ocupe de gospodarie si a facut-o cu solemnitatea unui act sacramental. era o masca. care a venit d in stravechea si galagioasa mahala a sclavilor îndata ce a fost anuntata ca stapânii s-au întors. de ce nu-i trimisese nici un semn de viata. iar peste lumina pa lida a zorilor se cernea o ploaie marunta si deasa care foarte curând a rabufnit înt r-o aversa torentiala. S-a sculat foarte devreme. Când ancora a fost ridicata. Tocmai intrau în port. în folosul iubirii. coastele muntilor. Florentino Ariza a re cunoscut goeleta care. în timp ce mâncau gogosi si beau ciocolata l a masa mare din bucatarie. cât de g eu îi venea sa traiasca. Fermina Daza si-a asumat aceasta raspunder e fara sa sovaie. ci ca la un sot sigur caruia îi datora credinta dep lina. Nici ea singura nu si-a dat seama cât de mult se maturizase în timpul calatorie i decât în clipa când a intrat în casa pustie si si-a asumat sarcina eroica de a o face din nou locuibila cu ajutorul Galei Placidia. pentru ca se simtea inspirata de un suflu de levitatie cu care ar fi putut urni lumea din loc. dar cum era uda leoarca din cap pâna în picioa re. ca în atâtea alte rânduri. intrigata de visul enigmatic. tirani zata de tatal ei. fara sa-si desprinda privirea de la salupele care îi duceau la tarm pe cei câtiva pasageri hotarâti sa debarce cu orice pret. statuia eroului decapitat. ci doamna si stapâna unui imperiu napadit de praf si pânze de paia njen. iar în ziua aceea începuse sa astepte de la patru dimi neata. Nu s-a înspaimântat. chiar si pe furtuna. i-a spus. Chiar în seara întoarcerii. cu apa pâna la brâu. În sfârsit. Nelinistea Ferminei Daza s-a risipit repede. u itasera sa stabileasca o modalitate de a comunica în continuare. a luat-o pe Fermina Daza de pe goeleta si a dus-o în brate la mal. banca de marmura unde Florentino Ariza se aseza cu cartea de versuri pe genunchi. A asteptat în continuare. de fapt. deschizând fereastra de la balcon. A doua zi. a ancorat în fata debarcaderului pietei. asteptase pâna la unsprez ece dimineata. Nu se mai gândea la e l ca la un logodnic imposibil. dupa ce a traversat golful Sufletelor cu pânzele pleostite de ploaie.celeasi lucruri. pentru ca au avut toata noaptea vânt prielnic. servitoarea neagra. Îsi dadea seama cât de mult atârna în balanta timpul irosit de când plecase. deopotriva. dar chipul lui adevarat nu se deosebea cu nimi c de cel dinainte. un hamal negru. Nu le mai ramânea alta posibilitate de a se întoarce acasa decât sa strabata din nou. iar marea raspândea un miros de flori de câmp ca re a ajutat-o sa doarma bine. Goeleta luneca tacuta prin labirintul velierelor ancor ate în dreptul pietei ce-si raspândea miasmele pâna în largul marii. timp de doua saptamâni. de f apt.

e drept. cu o siguranta care nu lasa deloc de înteles ca ar fi facut-o pentru prima data. La bacanie. mai bine conturata si mai intensa. maturitatea p rematura. si pentru prima data iesise în oras fara uniforma de scoala. iar în seara zilei de luni a vazut la ferestre o lumina ratacitoare. asezat pe terasa Cafenelei Parohiei. nici de milogelile cersetorilor culcati prin gangu ri cu ranile lor aburinde. gratia celei mai dragi fiinte inimii lui. ca un lilia c în întuneric. pierzându-se în valmasagul zgomotos din cartierul comercial. A urmarit-o ascuns în multime. descoperind gesturile obisnuite. pâna la îmbracaminte de dama. dar numai pentru târguieli marunte. pe care o vedea pentru prima oara sub înfatisarea ei fireasca. iar dupa ce a mirosit piperul de Cayenne. buimacit de nesomn. Asa încât acea prima iesire în oras a fost pentru ea o aventura fantastica. de la mobila si alimente. prada acelorasi nelinisti însotite de greturi care îi tulburasera primele nopti de iubire.De fapt. încurcându-se în cosuri . când s-a simtit cutremurat de un fior care i-a sfâsiat maruntaiele. N-a mai putut dormi. ci pe umarul stâng. E ra mai înalta ca la plecare. ea plutea prin forfota strazii în propriu l sau spatiu si într-un timp diferit. gasind peste tot câte ceva care-i sporea dorinta fierbinte de viata. Îngrijorata ca fiul ei iesise în curte l a miezul noptii si nu se întorsese. doar din placerea de a putea contempla în voie esenta lucrurilor. Florentino Ariza era convins ca nu se întorsese. pâna s-a lu minat bine de ziua. Parul îi crescuse d in nou. Era ea. Plecase pe tarmul marii. cu frumusetea deca ntata de o siguranta de sine proprie numai persoanelor adulte. a stat si a pândit cel mai mic semn de viata din casa ei. Florentino Ariza a r amas împietrit pâna când faptura ce se ivise ca o nalucire a ajuns în celalalt capat al pietei. care ducea cosur ile pentru târguieli. În vreme ce Gala Placidia se împiedica la tot pasul. doisprezece yarzi de pânza de in pentru fetele de masa ale amândurora. La ora opt. A fost îndemnata sa încerce caltabosu l de Alicante. Traversa Piata Catedralei însotita de Gala Placidia. Se juca de-a cumparaturile. din simpla placere de a le simti în nari mireasma. A intrat în toate pravaliile. a des tupat un butoi cu scrumbii sarate. Dar aceeasi forta irezistibil a care-l tintuise pe scaun l-a silit sa alerge pe urmele ei când a disparut dupa c oltul catedralei. În pravalia cu mirodenii. a cumparat un pumn de cuisoare. la San Juan de la Ciénaga. care i-au trezit amintirea serilor copilariei petrecute în nord-est. fara vreun motiv anume. si trebuia sa alerge ca sa n-o piarda. percalul pentru cearsafurile de nunta umezite în zori de um . În drogheria frantuzea sca. dar telegrafistul d in Riohacha i-a confirmat ca se îmbarcase vineri pe aceeasi goeleta care nu ajunse se cu o zi mai înainte din cauza vânturilor potrivnice. iar aceasta schimbare neînsemnata o facuse sa-si piarda aerul copilaresc. unde a ratacit recitind versuri de dragoste în bataia vântului. s-a privit în oglinda de la Sârma de Aur. altul de anason înstelat si înca doua de ghimber si enibahar. Tránsito Ariza s-a trezit de la primul cântat al c ocosilor si l-a cautat. nici de indianul viclean care tinea mortis sa-i vânda u n caiman dresat. iar ea a cumparat doi pentru micul dejun d e sâmbata. cu gust de lemn-dulce. dar lucrurile de care avea cu adevarat nevoie le cumpara fara sa stea prea mult pe gânduri. i-au picurat dupa ure che un strop din parfumul atât de cautat atunci la Paris si a primit în dar o tablet a deodoranta pentru fumatori. A dat o raita peste tot. a râs de prop riul ei râs când. Mai fusese de multe ori în cartierul comercial împreuna cu matusa Escolást ica. pe care o idealizase de atâtea ori în visele copilariei. S-a bucurat simtind mireasma ca de levantica a frunzelor de vetiver împrast iate printre stofele din cufere. a strivit între palme. ci si pentru el. s-a înfasurat în matasuri viu colorate. întrucât tatal ei avea grija sa cumpere tot c e trebuia în casa. Asa ca la sfârsitul saptamânii. plângând de fericire. de unde a cumparat sapun Reuter si colonie de smirna. dar nu l-a gasit în casa. dar coada împletita nu-i mai atârna pe spate. costumata ca o manola madrilena cu un pieptene înalt în par si un evan tai pictat cu flori în mâna. care pe la ora noua s-a stins în dormit orul cu balcon. dar si câteva fileuri de batog si o sticla cu coacaze conservate în alcool. tocmai se gândea cum sa faca sa-i trimita Ferminei Daza urarea de bun-ven it. a iesit râzând cu lacrimi de atâta stranutat. fara sa se ciocneasca de nimeni. fara sa-si abata privirea de la drumul ei. zabovind ici si colo. frunze de salvie si de maghiran. fiind constienta ca nu cumpar a numai pentru ea. Nu s-a lasat ademenita de chemarile insistente ale sarlatanilor care o îmbiau cu elixirul iubirii vesnice. A ramas uluit de usurinta cu care îsi croia drum prin multime.

sase bucatele de turta dulce cu manioc. Florentino Ariza o privea fermecat. o urmarea cu rasuflarea taiata. fireste. cum de nu înnebunea de iubire lumea înt reaga la fosnetul cositei ei. discuta cu gratie si demnitate pâna când obtinea tot ce dorea. împiedicându-se. proasta reputati e de care se bucura piata aceea frematând de larma. care i-a întins un triunghi de an anas înfipt în vârful unui cutit de macelar. Ea. sase sarlote mici. Numele îi venea. întâmpina ri judecatoresti. sase turtite de susan. martipan cu ananas pentru baietii poznasi. acoperind harmalaia din jur. sase dintr-astea si sase din ce lelalte. de la ilustrate obscene si alifii afrodisiace. nepasatoare la damful de sudoare statuta care reverbera în caldura necrutatoare. S-a cufundat în vacarmul clocotitor. uimindu-l cu ingeniozitatea ei. atrasa de un pape tar care facea demonstratii cu cerneluri magice. cu un tulpan colorat pe cap. cerneluri rosii ca sângele. cerne luri cu reflexe mohorâte pentru mesaje funebre. S-a îndreptat apoi spre vânzatoarele de dulciuri. pâna la celebrel e prezervative catalane. cautând o umbra cât de mica pentru a se adaposti de soarele necrutator de la ceasurile unsprezece. acadele pentru mândre subtirele. cu o gratie i rezistibila. interzis. mireasma atât de cu noscuta. atât de diferita de oamenii obisnuiti. printre lustragii si vânzatori de pasari. tot ce era mai bun din fiecare lucru. cu creste ca de iguane. care vindeau pe sub mâna toate marafeturile echivoce aduse prin contr abanda din Europa. si nu pentru ca n-ar fi avut c um. platind cu bani de aur pe care n egustorii îi încercau din simpla placere de a le auzi clinchetul pe marmura tejghele i. care a r uns cu un zâmbet la scuzele lui. Înca de pe vremea spaniolil or. scrisori de felicitare sau de condoleante. atât de aproape încât doar ea a put ut-o deslusi în vacarmul din jur. nici cel mai neînsemnat indiciu al firii ei. rotofeie si frumoasa. ca o adiere. pentru a se putea bu cura împreuna de ele în casa iubirii. l-a bagat în gura. neatent la ce se întâmpla în jur. dar. de teama sa nu destrame vraja. si chiar a simtit. l-a savurat si înca îi mai savura aroma. Ca toate colegele ei de scoala. Nu-i scapase nici un gest. a rasunat o voce: . Nu lor li se datora. Se târguia la pret si stia s-o faca. Era o galerie cu arcade ce se întindea de-a lungul unei piatete u nde birjele si harabalele trase de magari îsi asteptau clientii. turte de cocos gustoase pentru fetele ochioase. Fermina Daza nutrea ciudata convingere ca P orticul Copistilor era un loc de pierzanie. dupa ce a încercat câteva. de buna seama. cu privirea pierduta pe deasupra multimii. printre vânzatoarele de cofeturi care-si strigau marfa în gura ma re. ori cu flori în vârf. A trezit-o din vraja o negresa vesela. sase bombonele de ciocolata învelite în poleiala. ci din pricina mersului ei maiestuos. când ea a trecut pe lânga el fara sa-l vada. Când a vazut-o însa disparând în forfota din Porticul Copistilor. ca sa se joace cu Florentino Ariz a. aratându-le cu degetul prin sticla. tintuind-o pe loc. dar n u îndraznea sa se apropie mai mult. Dar ea a trecut nepasatoare la zgomotul asurzitor. care se unduiau când era nevoie. care-si desfaceau petalele dupa bunul plac al beneficiarului. nepasatoare la vânzoleala din jur. si-a dat seama ca risca sa piarda oca zia dupa care tânjea de atâtia ani. iar comertul popu lar devenea mai intens si mai zgomotos. cerneluri fosforescente pentru a p utea citi pe întuneric. si a cumparat câte sase cofeturi din fiecare fel. cu jiletci de postav si mânecute de contopisti. si le-ar fi dorit pe toate. când un fior i-a zgâltâit tot trupul. Nedeprinsa cu forfota strazii. Fermina Daza a intrat în portic fara sa ia seama pe unde merge. aruncându-le pe rând în cosurile servitoarei. anticari si vraci. întocmind tot felul de acte: reclamatii. încât nu pricepea cum de ceilalti nu se tulburau auzind castanietele tocurilor ei pe caldarâm. petitii. Ea l-a luat. biletele de amor pe ntru îndragostitii de toate vârstele.orile lor amestecate. Din spate. ase zate în spatele cheselelor uriase. una. de la caligrafii taciturni. atât de seduc atoare. de câteva ori în cosurile servitoarei. sase din fiecare. la zborul mâinilor ei. cerneluri invizibile care ieseau la iveala în sclipirea unei flacari. ci negustorasilor de curând prip asiti în oras. ca re-si faceau veacul acolo. cum de nu li se zbatea ini ma în piept la fiecare suspin al volanelor ei. la clinchetul de aur al râsului ei. sase gurita reginei. pentru ca nu reusea sa se faca auzita în larma din jur: sase jeleuri de pepene. nepasatoare la roiurile de muste ademenite de mirosul siropului de zahar. s-a hotarât pentru o sticluta cu cerneala de aur. sase prajiturele cu crema. dulci ca mierea. I se parea atât de frumoasa. domnisoarel or binecrescute.

n-a mai simtit fiorul iubirii. iar dintre colegii lui de generatie. încerca sa spuna ceva. de farmecele plebee ale Fe rminei Daza. legata cu panglica de matase a uniformei de s coala. când v-am vazut. De teama sa nu ia o hotarâre fa tala. doctorul Juvenal Urbino fusese tânarul cel mai râvni t de domnisoarele aflate la vârsta maritisului. i se parea de neconceput fericire mai pura decât cea trait a în acele dupa-amiezi aurii. tinerele di n anturajul lui organizau tombole secrete tragându-l la sorti. tragându-le la sorti pe ele. când toate resursele lui afective erau absorbite de preocuparea pent ru soarta orasului natal. pâna în clipa în ca re s-a lasat vrajit. fara s-o invite înauntru si fara sa dea nici cel mai mic semn de sovaiala. în picioare. medalioanele cu sfinti. mai ales în acel mome nt al vietii. chiar lânga ochii ei. la rândul sau. S-a întors mai elegant. i-a trimis prin Gal a Placidia un bilet de doua rânduri: Azi. dar ea îl sterse d efinitiv din viata ei cu un gest al mâinii: . Uitati tot ce-a fost. bietul de el !" Florentino Ariza zâmbi. dupa o discutie aprinsa cu maicasa. Servitoarea i-a dus de asemenea telegramele.Asta nu e un loc potrivit pentru o zeita încoronata. versu rile si cameliile uscate.Va rog. macar ei. insistând pe lânga servitoare sa i le duca. nervurile de frunze din ierbare. Într-o singura clipa a înteles cât de mult se înselase. încât Florentino Ariza i le-a trimis pe toate. asa cum si el juca. chipul livid. numai ca de data aceasta. Tránsito Ariza a lasat deoparte orice orgoliu si a rugat-o pe Fermina Daza s a-i acorde. Seduse de aceste haruri personale si de trainicia averii familiei. Aflat în pragul nebuniei. Revenea dintr-o lunga calatorie la Paris. mi-am dat seama ca povest ea noastra nu e decât o iluzie. toamna târziu. acelasi joc de societate. mai sigur pe sine. În aceeasi dupa-amiaza. Cu toate acestea. iar Fermina Daza a primit-o la intrare. unde urmase studii superioare de medicina si chirurgie. cosita împletita de la cei cincisprezece ani ai ei. Florentino Ariza a dat jos de pe peretele din dormitor mica racla de sticla.. plina de praf. nici unul nu stia asa de bine dansurile la moda si nu improviza cu atâta talent la pian . în timp ce tatal ei îsi facea siesta. Nici el singur nu putea întelege cum de se întâmplase. A staruit cu atâta înversunare. încerca s-o urmeze. despre care afirma prea des si cu destula nechibzuinta ca nu-si avea seaman pe lume. pe care nu voia s-o înapoieze decât Ferminei Daza în per soana. în afara de coada legata cu panglica. Abia a mai avut putere sa-si spuna: "Dumnezeule mare. nici unul nu parea mai serios. N-a reusit. buzele încremenite de spaima. nu. ci abisul deziluziei. favoarea unei întrevederi de cinci minute. îi placea sa spuna ca iubirea aceea fusese urmarea unui diagnos tic gresit. când se plimba. Când îsi amintea. ceilalti ochi glaciali. iar din clipa în c are a pasit din nou pe pamântul natal. la bratul vr eunei iubite întâmplatoare. care nu se mai saturau sa se sarute pe terasele cafenelelor. dar aceasta a respectat întocmai instruc tiunile categorice de a nu primi nimic altceva decât darurile care trebuiau înapoiat e. iar Tránsito Ariza în perso ana a înapoiat-o în etui-ul de catifea brodata cu fir de aur. cu mirosul ca de padure al castanelor coapte. cerându-i totodata sa înapoieze scrisorile si darurile pri mite: cartea de rugaciuni a matusii Escolástica. petecul din sutana Sfântului Pedro Claver. Era înca prea tânar ca sa sti . mai bine pregatit în domeniul lui. A întors capul si a vazut. Doua zile mai târziu. La Paris. noua lun i si patru zile mai târziu. îsi spunea cu mâna pe inima ca pentru nim ic în lume n-ar fi renuntat la Caraibii lui din aprilie. asa cum le vazuse prima oara în învalmaseala din noaptea de Craciun. a dovedit cu prisosinta ca nu-si irosise ti mpul în zadar. fara sa opuna nici o rezistenta. pentru a-i putea vorbi o clipa. unde pastra cosita ca pe o relicva sfânta. întrebându-se î ozita cum de putuse adaposti în inima atâta timp si cu atâta nemasurata cruzime o asem enea himera. La douazeci si opt de ani. în multele întâlniri din lunga lor viata. intact si ispititor. el i-a scris în zilele urmatoare scrisori disperate . Florentino Ariza n-a m ai avut prilejul sa ramâna singur cu Fermina Daza sau sa vorbeasca între patru ochi cu ea. decât cincizeci si unu de ani. când i-a repetat legamântul de fidelitate eterna si de iub ire pururi vie în prima ei seara de vaduvie. cu aco rdeoanele languroase si îndragostitii lacomi. desi a reusit multa vreme sa se pastreze în stare de gratie.

La cinci. iar altele erau ciobite pe marea scara cu balustrada de arama care ducea la încaperile principale. cu inima sfâsiata de durere. Doña Blanca. mama sa. nu pareau sa aiba alta cale de ales decât m anastirea.Asta e viata. o femeie înca tânara. si desi vorbeau despre criza si despre razboiul civ il ca despre ceva îndepartat si strain. sufocându-se de caldura lânga ea în trasura închisa. rufele saracilor întinse la uscat prin balcoane . Coplesit. Când vaporul si-a croit drum în golf despicând stratul de animale înecate care plut eau la suprafata. La Paris te înverzesti. cu jiletca si un pardesiu usor. Abia când a zarit din nou. mai saracacios. Marea parea de cenusa. mai lugubru. pasii rari ai bâtlanului ratacit în dormitor. dar care acum se ofilea încet. de ce avea pie lea aceea stravezie. în împrejurimile orasului. încât caii de la trasura se poticneau speriati. a vazut havuzul plin de praf din curtea interioara. Tatal lui. doctorul Juvenal Urbino n-a putut închid e deloc ochii în noaptea sosirii. cu totii aveau un tremur evaziv în voce si o nesiguranta în pupile care le contraziceau spusele. si si-a lasat lacrimile sa curga în voie. Putin dupa aceea. s-a grabit sa-l întrebe. în inima cartierului Viceregilor. vulturii plesuvi încremeniti pe acoperisuri. de pe puntea vaporului. si si-a dat seama ca lipseau multe dale de ma rmura. teama lui congenitala de întuneric. cei mai multi pasageri s-au retras în cabine alungati de mirosur ile pestilentiale. iar odata cu el pierise si spiritul casei. vechile palate ale marchizilor abia mai puteau rezista proliferarii cers etorilor si era cu neputinta sa regasesti parfumul fierbinte al iasomiei în aburii ucigatori ce se înaltau din santuri. pre zenta invizibila a tatalui mort în vasta casa adormita. . îl asteptau surori le. ale carui ecouri rasunau în toata casa. în vreme ce un bâtlan care intrase în dormitor pe us a ramasa întredeschisa clampanea ora exacta ca un ceasornic. Recunoscându-se probabil în tulburare a fiului. când bâtlanul a dat ora exacta odata cu cocosii din vecini. n-a mai putu t suporta cruda realitate care navalea bezmetica prin fereastra. în ad ierea de camfor a valurilor cernite de vaduva. mama. Speriat de bezna si tacerea din jur. de naufragii sau de atât ea primejdii nestiute ale noptii. exaltându-le numai pe cele plac ute. cotropita de balariile printre care se plimbau iguanele. intrând în gangul în ecos. în ciud a dragalaseniei si a firii lor vesele. Doctorul Juv enal Urbino a înteles asta. târâitul nemil os al apei filtrate ce se scurgea în ulcior. n-a întâlnit nimic vrednic de nostalgii le lui. mama si prietenii lui cei mai dragi. parca pentru a se apara pe sine. ca de parafina. a întors capul ca sa nu-l vada maica-sa. I s-au parut palizi si lipsiti de spera nta. simtind ca nu va mai avea puterea sa traiasca n ici macar o zi în patria lui paraginita. cu parul despartit de o carare dreapta si palida si cu suficienta stapânire de sine ca sa-si disimuleze nodul ce i se pusese în gât. cu mirosurile . atentiile deloc dezinter esate cu care îl înconjurau tinerele din anturajul sau i-au mai alinat amaraciunea p rimelor impresii. pazit de soldati desculti si fara uniforme. Mai mult decât toti însa l-a impr esionai mama sa. sufocata de un do liu prevazut a fi etern. nu atât de tristete. afectiunea celor din jur. nu arata deloc mai semet în mijlocul naufragiului. Si totusi. Pe lungul dr um pâna acasa. promontoriul alb al cartierului colonial. artificiu gratie caruia reusim sa ne suportam trecutul. aflat în preajma. care se impusese în viata cu eleganta si cu ent uziasmul ei social. un medic mai degraba plin de abnegatie decât em inent.e ca memoria inimii evita amintirile dezagreabile. sub povara durerii înabusite. cu o barba ca a lui Pasteur la tineret e. a spus el. Pe cheiul pustiu. în ciuda aerelor mondene. Tânarul doctor a coborât pasarela îmbracat într-un costum impecabil d e alpaca. Încet-încet s-a obisnuit cu zapuseala din octombrie. dumi nicile petrecute la iarba verde. cât de groaza . Cele doua surori. Îl exasperau tipetele d elirante ale nebunelor de la ospiciul Divina Pastora. Vechiul palat al Marchizului de Casalduero. iar printre mormanele de gunoaie de pe strazi misunau atâtia sobolani înfometati. murise în timpul epidemiei de holera asiatica izbucnita cu sase ani în urma. înlocuise cu rugaciuni si slujbe renumitele serate lirice si concertele de camera organizate de raposatul ei sot. Totul i se parea mai mic decât la plecare. înca de când. a înteles ca fusese o victima usoara a capcanelor caritabile întinse de nostalgie. încercând sa-si alunge teama cu rugaciuni catre Sfântu l Duh precum si cu altele pentru izbavirea de calamitati. resedinta istorica a familiei U rbino de la Calle. doctorul Juvenal Urbino s-a încredintat cu trup si suflet Proniei Ceresti.

ci într-un loc cât mai departat. în cadrul carora sa li se explice cum sa -si construiasca propriile latrine. s-a lasat subjugat de farmecele obisnuintei. întrucât cei care ar f i putut s-o puna în practica dispuneau de bazine subterane unde apa de ploaie se a duna de-a lungul anilor sub o pojghita groasa de matasea broastei. stiind foarte bine ca. si-a spus. încredintat. cum ar fi aceea de a pune picioarele paturilor în vase cu apa. nu va faceti griji. si pentru construirea unor canale îngropate. nenumaratele diplome pe ca re el însusi le obtinuse cu calificative maxime în diferite scoli din Europa. uneori. aduca toare de fericire si prosperitate din decembrie. Totul îi iesea pe dos: spiritul lu i înnoitor. cu gust de flori de câmp. ca la cursuri atragea atentia asupra riscurilor mortale pe care le presupuneau vaccinurile. cu vesnicul mai vedem noi. care se încumetase sa nu-i bage în seama. ca-i cita pe Charcot si Trousseau de parca i-ar fi fost colegi de camera. cu filtre de piatra care picurau zi si noapte în chiupurile tinajas. bine dotate. se razbunau cumplit când dragostea le era respins a. ale noii scoli din Franta. pentru ca gunoaiele sa nu mai fie aruncate în crângurile de mangrove. Doctorul Juvenal Urbino a încerca t sa-i convinga pe membrii Consiliului Municipal de necesitatea organizarii unor cursuri obligatorii pentru cei nevoiasi. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa ia în stapânire cabinetul de consultat ii al tatalui sau. lumea trista si apasatoare pe care i-o harazise Domnul si careia îi datora credinta pâna la capat. ca viermisorii erau animes. A dat jos de pe pereti stampele deco lorate. masive si sobre. într-un cuvânt. pentru a împiedica bolile sa urce. Îs i petrecuse molcomele ceasuri ale copilariei contemplându-i cu o uimire aproape mi stica. un fel de spiridusi . din mâlul de la fundul apelor încremenite. P entru ca nimeni sa nu poata bea din carafa de aluminiu cu care se scotea apa. Era constient ca apa de baut putea declansa oricând epidemii mortale. de curând descoperite. ca atâtia altii. Chiar s i ideea de a construi un apeduct parea de domeniul fanteziei. Excrementele se uscau la soare. sau obligativitatea tinutei de gala si a manusilor din piele de caprioara în sala de chirurgie. cum se întâmpla dintotdeauna. A pastrat la locul lor mobilele englezesti. domnule doctor. dar doua treimi din locuitori. A încercat sa introduca metode si criterii moderne la Spitalul Filantropiei. în ciuda a tâtor precautii. precum si juramântul hipocratic. aveau haznale septice. vazuse puzderia de cioburi . Apa era sticloasa si r ece în penumbra lutului ars. transformându-se în pulbere. fara succes. lânga diploma tatalui sau. fiinte supranaturale care. vazuse cu ochii lui ce stricaciuni provocasera acasa la învatatoar ea Lázara Conde. civismul lui obsesiv.tari. desi nu i-a fost atât de usor cum îsi imaginase în entuziasmul sau juvenil. de lut ars. le faceau cu rte tinerelor fete. Copil fiind. toate virtutile lui cele mai de pret stârneau neîncrederea colegilor mai vârstn ici si glumele în doi peri ale celor tineri. Printre mobil ele cele mai cautate în vremea aceea erau dulapurile tinajeros din lemn sculptat. umorul lui blajin în tara vesnicei bascalii. Mai presus de orice însa. asezând în rafturile închise cu geamuri altele. si er au respirate de toti cu sarbatoreasca bucurie odata cu adierile racoroase. eleganta fiind considerata drept o condit ie esentiala a asepsiei. Dar doctorul Juvenal Urbino n u se lasa amagit de aceste metode de purificare. caci în stra vechiul asezamânt de sanatate erau respectate cu sfintenie tot felul de superstiti i atavice. p entru a salva o femeie. ci sa fie ridicate de cel putin doua ori pe saptamâna si arse pe terenuri virane. iar. Foarte curând a gasit chiar si o justificare facila pentru delasarea în care se complacea: aceea era lumea lui. dar a surghiunit în pod tratatele stiintei din vremea viceregilor si pe cele ale medicinii romantice. înghesuiti în cocioabele de pe marginea smârcurilor. fundul vaselor de lut era un adevarat sanctuar al viermisorilor. S-a luptat. iar în locul lor a agatat. A ins istat pe lânga cele mai înalte foruri pentru astuparea santurilor de scurgere. îsi faceau ne voile în aer liber. îl îngrijora starea precara de igiena a orasului. tiparit cu caractere goti ce. ma rginile ei erau zimtate ca o coroana de rege de carnaval. cu judecatile pripite ale prietenilor. Casele coloniale. car e sa nu mai fie deversate în golful pietei. pastrând-o numai pe aceea care reprezenta un medic luptându-se cu moartea. având în schimb o încred ere suspecta în supozitoare. si-n cele din urma. care trosneau în diminetile geroase. transformate de veacuri în balti pu turoase. care erau un imens cuibar de sobolani. Tuturor li se parea inadmisibil faptul ca tânarul de curând sosit gusta urina pentru a detecta prezenta zaharului.

restur i de animale care pluteau zi si noapte într-o balta de sânge. Pâna atunci. un maidan imens pe malul golfului Sufletelor. traversat de un pod de mortar pe a ca rui copertina trona o inscriptie cioplita în piatra din ordinul unui primar clarva zator: Lasciate ogni speranza voi ch'entrate. mai presus de orice. ca pe un copil adormit între picioare. d ar nimeni nu se plângea de atare neajunsuri. iar daca cine va ardea în preajma o pana de vultur. în schimb. pe doctorul Juvenal Urbino îl îngrijora lip sa de igiena a pietei publice. Când doctorul J uvenal Urbino a revenit din Europa. spunea. asa încât a fost amenajat un nou cimitir în livada obstii. Asezata pe propria groapa de gunoi. de doua ori mai mare. Au fost sapate gropi adânci. Juvenal Urbino nu-si putea reprima un fior de groaza vazând cum cei bo lnavi. avea sa-si piarda puterea de a provo ca o hernie onorabila. ale carei prime victime au cazut fulgerate în baltoacele din piata. iar în biserici n-a mai ramas nici un loc liber. La fel de mult ca impuritatea apei. îsi racoreau cu evanta iul testiculul enorm. daca de patru sute de an i ne tot chinuim sa-l dam gata si tot n-am reusit. Doctorul Juvenal Urbino propusese asanarea locului. apa din bazine a fost tinuta la mare cinste. mai putin bogati.pe strada si mormanul de pietre cu care aruncasera trei zile si trei nopti la rând în ferestre. despart ita de oras printr-un canal aproape secat. pentru ca. Doctorul Juvenal Urbino. printre cerbii si delic iosii claponi de Sotavento. Vulturii gallinazos si le disputau cu guzganii si câinii într-o încaierare perpetua. Vreme îndelungata. cu valoarea neasemuita a vestigiilor pe care le adapostea. atribuindu-ise hernia de scrot pe care atâtia barbati din oras si-o expuneau nu numai fara pic de pudoare. era în permanen ta supusa nestatorniciei marii furtunoase. desi ramasitele macinate de vreme ale nenumaratilor eroi anonimi ai neamului fusesera mutate în osuarul comun. nutrea pentru locul sau natal atât de mu lta iubire. Asa erau toti: îsi treceau viata împaunându-se cu ascendenta lor. e drept. pentru ca o hernie mare si bine toler ata era considerata. În primele doua saptamâni de la izbucn irea holerei. Saracii sfârseau la cimitirul colonial. asezati pe câte o banca din fata casei în zilele toride. pestrita si zgomotoasa. mutarea abatorului în alta parte. asa cum vazuse în vechile boquerías din Barcelona. atârnati de stresinile baracilor. Epidemia de holera asiatica. unde alimentele er au asa de colorate. în compania morocanoasa a episc opilor si a canonicilor. iar usile e i nu s-au mai deschis decât trei ani mai târziu. erau îngropati în curtile manastir ilor. se rasucea provocând o durere insuportabila. teste hacuite. d ar poate si cea mai alarmanta. Otravit de aburii ce se înaltau din cr iptele prost pecetluite. ci si alte gânganii daunatoare pu teau trece nevatamate prin candidele noastre filtre de piatra. dar chiar cu oarecare insolenta patriotica. cu eroismul si frumusetea lui. chiar si pe alei. curtea interioara a manastirii Sfânta Clara era plina de mor minte. a înteles ca nu numai ei. de atunci. Se povestea ca noapte a. în acest fel. hernia scotea un suierat de pasare lugubra. ca un semn al barbatiei. încât multi se opuneau mineralizar ii apei din bazine de teama ca. construirea unei piete acoperite cu cup ole de sticla. Într-a treia saptamâna. pe timp de furtuna. maruntaie puturoase. . dar ramâneau orbi la paragina d in jur. exact în locul unde râgâielile golfului înapo iau uscatului dejectiile din santurile de scurgere. altii. Nu mai aveau mult însa. cei câtiva morti ilustri ai oras ului îsi aflasera odihna sub lespezile din biserici. dar a învatat acest lucru ca sa nu-l mai uite niciodat a. Un celebru calator al vremii a descris-o ca pe u na din cele mai variate din lume. und e acostau velierele din Antile. aerul din catedrala devenise de nerespirat. Dar chiar si cei mai binevoitori dintre prietenii lui îl compatimeau pentru pasiunea pe car e o punea în aceste iluzii. În copilarie.Cât de nobil trebuie sa fie orasul acesta. cu meritele istorice ale orasului. unde mortii erau asezati pe trei . pe o magura batuta de vânturi. Era bogata. cam tot atunci când Fermina Daza l-a vazut prima oara de aproape pe Florentino Ariza la slujba din noaptea de Craciun . A trebuit sa treaca mult timp pâna când a învatat ca viermisorii erau de f apt larve de tântari anofeli. facuse în numai unsprezece saptamâni cele mai multe victime din istoria noastra. Tot acolo erau aruncate rama sitele de la abatorul din vecinatate. printre trufandalele de Arjona. era edificat în ce priveste netemeinicia acest or credinte atât de înradacinate în superstitia locala. când se ducea la scoala. cimitirul s-a umplut pâna la refuz. încât se simtea dator sa priveasca adevarul în fata. pe rogojini. stralucitoare si curate încât nu-ti venea sa le manânci. însirate jos.

a re nuntat la orice batalie inutila si s-a izolat de lume pentru a nu contamina pe n imeni. n-a tinut seama nici de culoarea pielii. poate. Si. populatia cea mai numeroasa si mai saraca. în cele din urma. Pâna atunci. s-a implicat într-atâta în actiunile de natura sociala. mai degraba caritabile decât sti intifice. spunând: "A fost un om bun. care îl crescuse si-l educase. ajungând naluci încetosate din alte vremuri. si nu era nevoie sa-l fi cunoscut pe autorul lor ca sa-ti dai seama ca semnatura fusese asternuta odata cu ultima suflare. a descoperit adevaratul chip al omului pe care îl cunoscuse pâna atunci ca p e nimeni altul. si gratie carora numele lui a ramas înscris." Mai târziu. doctorul Juvenal Urbino si familia lui privisera moartea ca pe o nenorocire care îi loveste pe altii. Multi ani mai târziu. zi si noapte. Din însarcinarea oficialitatilor. mai mult decât telegrama cu vestea cea proasta. de la unsprezece ani. iar. se stingeau pe nesimtite în propriul lor timp. pe buna dreptate. o ferma pentru cresterea vitelor aflata la mai putin de o leghe de oras si care de atunci a ramas cunoscuta drept Cimitirul Universal. a conceput si a condus personal strategia sanitara. îngrozit. Dupa trei saptamâni însa. favorizând. l-a pus. lipsite de logica. dintro data. N-a mai apucat sa se bucure de partea lui de glorie. mai presus de el nu parea sa existe nici o alta autorit ate. pe parintii celorlalti. Si totusi. dar care niciodata pâna la a ceasta scrisoare nu-si dezvaluise tainele trupului si ale sufletului din pura si simpla timiditate. iar de sub picioare tâsnea un sânge gretos. cu care maica-sa dormise în acelasi p at si facuse dragoste timp de treizeci si doi de ani. de-a lungul carora efectele evolutiei bolii puteau fi deslusite în treptata deformare a scrisului. A fost un sfâsietor ramas bun de dou azeci de file. ignorând. Trei zile mai târziu. când a pr imit copia scrisorii postume. Retras într-o camera de serviciu de la Spitalul Filantropiei.niveluri. a trebuit sa se plece în fata realitatii. dar mai ales curajul. avea sa-si reproseze lipsa de matu ritate: ocolea adevarul ca sa nu izbucneasca în plâns. Atunci s-a luat hotarârea ca mortii sa fie îngropati la Mina Domnului. în fortareata garnizoane i locale s-a tras cu tunul din sfert în sfert de ora. tatal lui Juvenal. trupul de culoarea cenusii a fost aruncat în groapa com una si nimeni dintre cei care l-au iubit nu l-a mai vazut vreodata. pe fr atii si sotii altora. Holera s-a manifestat cu mai multa virulenta printre negri. pe care nu -i vedeai îmbatrânind. a fost un adevarat erou a l acelor zile nefaste si totodata cea mai celebra victima a lor. A încetat la fel de brusc cum începuse. iar numarul victimelor n-a fost niciod ata cunoscut. Din clipa în care a fost decretata starea de epidemie. s-a renuntat la aceasta solu tie. si nu pentru ca ar fi fost imposibil de stabilit. de la noua sau. încât în momentele cele m i critice ale epidemiei. era. când a primit telegrama la Paris. pâna la urma. în care le multumea ca existasera si care lasa sa se în trevada cât de mult si cu cât nesat iubise viata. Doctorul Marco Aurelio Urbino. doctorul Juvenal Urbino . rasplatite cu nenuma rate onoruri când orasul s-a refacut dupa dezastru. fata în fata cu realitatea mortii. pâna ce îi înghitea uitarea. si pentru prima data a regretat ca nu i-a putut sta alaturi în singuratatea greselilor. a scris pentru sotie si copii o scrisoare de iubire febrila. A constatat toate astea cu acea compasiune a fiilor pe care v iata îi transforma pe nesimtite în parintii propriilor parinti. potrivit credi ntei atât de raspândite printre civili ca praful de pusca purifica aerul. în pripa si fara cosciuge. într-o anume privinta. a închinat o cupa de sampanie în memoria tata lui sau. nici de rang. desi. una din primele lui amintiri . Erau oameni cu vieti domoale. surd la apelu rile colegilor si la rugamintile fierbinti ale familiei. Scriso area postuma. vo racitatea molimei. dar nu pe ai lor. el desenând cu creta colorata ciocârlii si lanuri de flo . agonia bolnavilor care zaceau de-a valma pe coridoare. sub multe aspecte. doctorul Juvenal Urbino a a vut prilejul sa constate ca metodele tatalui sau. revazând cronica acelor zile. erau. abnegatia. un semn prematur pe care moartea i-l trimitea prin tatal sau. Dar nu i-a tag aduit meritele: stradania. în mare masura. alaturi de multi alti eroi din alte razboaie mai putin onorabile. Potri vit propriilor dispozitii. într-un chip brutal. Era o dupa-amiaza ploioas a si amândoi se aflau în birou. pentru ca pamântul prea plin mustea ca un burete. ci pentru ca una din trasaturile noastre dominante era pudoarea fata de propriile nenorociri. care tocmai lua cina cu niste amici. Când a recunoscut la el în susi schimbarile ireparabile pe care le constatase si compatimise la altii. în realitate. îmbolnavindu-se sau murind. dar.

dar n-a mai izbucnit ca epidemie. ca si el. si a potolit zelul comandantului fortaretei. lasând în urma lui o trâmb a de fulgi. a pus cartea deoparte si a început sa se scarpine pe spate cu o mica mâna de ar gint. Parintii si cei trei frati ai ei au fost izolati si pusi în carantina. iar când pericolul a trecut. Nu stia prea multe despre aceasta boala. iar într-a cincea a avut loc o recrudescenta alarmanta a bolii.Daca as muri în clipa asta. ucisese în F ranta si chiar la Paris. dar în cursul saptamânilor urmatoare. când elevii lui de la Sp italul Filantropiei l-au rugat sa-i ajute în stabilirea diagnosticului unui amarât d e pribeag. care voia sa decreteze legea ma rtiala si sa aplice imediat terapia bubuiturilor de tun din sfert în sfert de ceas . în secolul nostru. Doctorului Juvenal Urbino i-a fost de-ajuns sa-l vada din prag ca sa recunoasca dusmanul. colegii. Interesul lui pentru holera deveni foarte curând o adevarata obsesie. doar cu treizeci de ani în urma. profesorul Adrien Proust. nu molipsise pe nimeni. Nu mai suntem în evul mediu. Au avut noroc însa. De atunci si pâna târziu. ca sa fie localizata si pusa în carantina goeleta contamina ta. N-a trecut prea mult timp. Stia ca-i semana întru totul. dupa toate probabilitatile. Jurnalul Comertului a p ublicat stirea ca doi copii din zone diferite ale orasului murisera de holera. Unul din copii s-a îmbolnavit de holera. Pericolul a facut ca averti smentele doctorului Juvenal Urbino sa fie privite cu mai multa seriozitate de ca tre autoritati. Doctorul si-a prevenit. A spus-o fara vreun motiv anume. ci aproape pe tot litoralul Marii Caraibilor si în bazinul fl uviului Magdalena. tatal marelui romancier. pe care însa copilul nu i-a zarit.Pastrati praful de pusca pentru ziua când o sa vina liberalii. peste o suta patruzeci de mii de oameni. Bolnavul a murit dupa patru zile. dar s-a însanatosit f oarte repede. cu jiletca descheiata si mânecile strânse cu gumilastic. Nu mult dupa aceea. întorcându-se în tinuturile nat le. uimit ca nu-si simtea propriul c orp în timp ce era scarpinat. bolnavul ajunsese la camera de garda a spitalului pe propriile picioare si. nu numai ca a înteles cum de s-a întâmplat nenorocirea. Sosit cu trei zile în urma la bordul unei g oelete din Curaçao. dar celalalt. duhoarea ce razbatea dinspre piata si a vazut sobolanii colcaind prin santuri. S -a constatat ca unul din ei avusese dizenterie. a învatat. desi starea de alerta s-a mentinut în continuare. familia a revenit acasa. internat acolo din mila. a simtit înca din largul marii. Trecusera peste douazeci de ani de atunci. N-a reusit si si-a rugat fiul sa-l scarpi ne cu unghiile. fiind elevul celui mai ren umit epidemiolog al vremii si creator al cordoanelor sanitare. s-a convenit asupra necesitatii urgente de a . iar la aceasta convingere s e adaugase acum senzatia înspaimântatoare ca era. si i se parea de necrezut faptul ca. iar îngerul mortii a fâlfâit pentru o clipa în pen umbra racoroasa a încaperii si a zburat din nou pe fereastra. . A fost introdus un curs obligatoriu de holera si febra galbena l a Scoala de Medicina. Pe neastept ate. prinsa la capatul unui mâner lung. sufocat de o voma alba si grunjoasa. iar cartierul a fost tinut sub stricta s upraveghere medicala. holera a fost ende mica nu numai în oras. dar a fost sigur ca se putea repeta oricând. parea sa fi fost. a convins autoritatile sa dea ala rma în porturile vecine. care prezenta o ciudata coloratie albastruie a pielii. Nimeni nu s-a mai îndoit ca minunea se datora mai degraba masurilor riguroase ale doctorului Juvenal Urbino decât nenumaratelor rugaciuni ale tuturor. Nici nu se împlinise un an. n-a mai fost depistat nici un alt caz. dar mai ales.area-soarelui pe dalele pardoselii. dar la sfârsitul anului s-a considerat ca peri colul unei epidemii fusese înlaturat. iar tatal sau citind la lumina ce patrundea prin fereastra. doar atât cât se putea învata la câte un curs marginal . t ot ce se putea învata despre diversele forme de holera. pentru orice eventualitate. într-adevar. iar doctorul Juvenal Urbino urma sa împlineasca foarte curând vârsta tatalui s au din acea dupa-amiaza. tatal lui l-a privit peste umar cu un zâmbet trist. iar copiii tavalindu-se goi în baltoacele de pe s trazi. La sfârsit. nici n-o sa-ti mai poti aminti de min e când o sa ai vârsta mea de acum. muritor. o fetita de cinci ani. Au mai fost înre gistrate alte unsprezece cazuri în decurs de trei luni. ca un fel de penitenta pentru a-si linisti constiinta. . iar el i-a îndeplinit rugamintea. i-a spus. Dupa moartea t atalui sau însa. Astfel încât atunci când. victima holerei. i-a spus amu zat.

doctorul Juvenal Urbino a rugat-o sa se aseze pe marginea patului si. dar tipatul un ei femei i-a facut sa amuteasca pe loc. dar înauntru domnea o lumina buimaca si o frumusete ca dintr-o alta vârsta a lumii. într-o colivie foarte mare. cât mai departe de groapa de gu noi. în ca masa de noapte din matase. rasfirat pe u meri. îngrijorat de posibilitatea ca molima sa fi patruns în sanctuarul orasului vechi. Diagnosticul a fost o infectie int estinala de origine alimentara. iar ea raspunzând cu glas sugrumat. Staruia în aer un susur nevazut ca de izvor. cu o neasemuita delicatete . iar apoi de spa te. Impr . doctorul cu tuseul lui pudic sau bolnava cu sfiiciunea-i feciorelnica. l-a ruga t pe doctorul Juvenal Urbino sa treaca pe la ea pe acasa si s-o consulte. când fâlfâiau din aripi. La sfârsit. caci toate cazurile de pâna atunci fusesera depistate în mahalalele marginase si aproape toate în rândul populatiei de culoare. fara s-o priveasca. Bucuros ca fata lui nu avea holera.Domnisoara zice ca nu puteti intra acuma. proaspat varuita. i-a platit un peso de aur pentru vizita. dar era prea îngrijorat de posibilitatea izbucnirii epidemiei în sectorul colo nial al orasului ca sa mai remarce si altceva la acea adolescenta florala în afara de eventualele semne ale contagiunii. Nici unul însa n-a privit în ochii celuilalt. Lorenzo Daza în persoana i-a deschis usa si l-a condus pâna la dormitorul fiicei. casa adapostita la umbra migdali lor din parculetul Evangheliilor parea la fel de paraginita ca si celelalte din cartierul colonial. cu dantela pe margini. asa cum îl sfatuise servitoarea. cu sfârcuri d e copil. ca si peretii. medic ca si el. speriate de autoritatea glasului. cu portocali înfloriti si pardoseala d in cahle azulejos. cu bratele încrucisate. Într-adevar. i-a dat la o parte bratele. Undeva. Atunci s-a asternut o tacere atât de diafana încât dincolo de larma pasarilor si de silabele apei pe piatra. A urmat-o pe Gala Placidia prin galeria boltita. fiindca taica-sau nu e acasa. totul a por nit de la un diagnostic gresit. dar si-a luat ramas bun de la el cu dovezi nemasurate de recunostinta. când curtea era înca în ru ine.reface canalizarea si de a construi o noua piata. pentru ca exact atunci. Când s-a întors la cinci. umpleau curtea cu un parfum echivoc. se putea deslusi rasuflarea zbuciumata a marii. el punând între barile cu o voce impersonala. Medicul n-a luat-o în seama. luase hotarârea sa-si schimbe viata si sa uite de orice altceva în schimbul iubirii Ferminei Daza. câtiva câini legati au început sa latre înnebuniti de mirosul strainului. ochii înfrigurati. un prieten. în casa. doctorul Juvenal Ur bino si-a spus ca într-o casa ca aceea molima nu putea patrunde. S-a du s chiar în aceeasi dupa-amiaza. în timp ce o droaie de pisici au sarit de peste tot si s-au ascuns printre flori. Doctorul Juvenal Urbino povestea ca n-a simtit nici o emotie când a cunoscuto pe femeia alaturi de care avea sa traiasca pâna în ziua mortii. Îsi amintea camasa d e noapte bleu. de stresini erau agatate ghivece cu muscate. Cele mai ciudate dintre toate. mai înainte ca ea sa si-i ascunda în graba cu mâinile încrucisate. parul lung. i-a desfacut camasa de noapte pâna la brâu: sânii neprihaniti si semeti. erau trei cor bi care. Era greu de spus cine parea mai stânj enit. iar sub arcade atârnau colivii cu pasari ciudate. a trecut prin dreptul ferestrei camerei de cusut unde Florentino Ariza o vazuse prima oara pe Fermina Daza. dupa care s-a asezat întrun ungher întunecos. Ea a fost mai explicita: tânarul medic desp re care auzise vorbindu-se atâta în legatura cu holera i se paruse un pedant incapab il sa iubeasca pe altcineva decât pe sine însusi. care a cedat dupa numai trei zile de tratament c u leacuri babesti. si a ascultat-o cu urechea lipita de piept. preocupati amândoi mai degraba de prezenta barbatului asezat în penumbra. Vestibulul lung dadea direct într-o curte interioara patrata. Lorenzo Daza l-a condus p e doctorul Juvenal Urbino pâna la scara trasurii. A dat peste alte surprize mai putin neplacute. onorariu care i s-a parut exagerat chiar si pentru un medic al bogatasi lor. Înfiorat de certitudinea prezentei fizice a lui Dumnezeu. Dar Gala Placidia s-a întors aducând un me saj: . aidoma celor din Sevilla. au fulgerat o clipa în umbra iatacului. derutat si cu o aripa frânta. a urcat la etaj pe scara placata cu marmura noua si a asteptat sa fie anunt at înainte de a intra în dormitorul bolnavei. Doctorul Juvenal Urbino însa nu s-a mai preocupat sa-si reclame victoria. dar nici sa persevereze în misiunile sale sociale nu s-a mai simtit în stare. Pe dinafara. facând eforturi zadarnice sa-si stapâneasca respiratia suieratoare în timpul consultului. Convins ca a deslusit simptomele premonitorii al e holerei la o pacienta de optsprezece ani.

însotind-o cu un zâmbet fermecator. batând din aripi. dar Lorenzo Daza nici nu-l baga în sea ma. . dar Lorenzo Daza staruia sa-i fie respectat ordinul. care pâna atunci se prefacusera ca picteaza. Insista: "Hai mai repede. în tulburarea lui. Pasaril e scoasera un tipat sordid.Domnule doctor. doctorul Ju venal Urbino a revenit pe neanuntate si fara sa fie solicitat. a avut impresia ca îsi batea joc de ea. dar în acel moment. cu perciunii zburliti de un vis urât ce-i tulburase siesta. Împinse cele doua canaturi ale ferestrei de la odaia de cusut si-i porunci fiicei cu un racnet salbatic: . stimate domn.Vino sa-i ceri scuze domnului doctor. în redingot a alba. . si asta a înfuriat-o de-a bi nelea pe Fermina Daza. dar n-a primit raspunsul asteptat: .esionat de un nume atât de rasunator. chitaira ca niste guzg ani.Asa e. I-a luat pulsu l prin fereastra deschisa. impecabila cu jobenul lui alb. împreuna cu doua prietene. . Purta o diadema cu un fel de pandantiv pe frunte. Credea cu adevarat acest lucru. nu numai ca nu-si ascundea admiratia. Atunci Fermina Daza se întoarse la fereastra palida de furie si. tot binele pogoara de la Sfântul Duh. spuse. ca sa nu mai intre soarele. spuse Lorenzo Daza. Fermina Daza se afla în camera de cusut. Vazuse toata scena de la etaj si cobora scarile încheindu-se la camasa. dar ea se simtea mai stingherita. în timp ce ei stateau de vorba. iar ea avea sa afle foarte curând si pentru t ot restul vietii ca muzica era subiectul pe care îl folosea aproape ca pe o formul a magica atunci când dorea sa lege cu cineva o prietenie. citându-l gresit pe Sfântul Toma: Sa nu uitam ca. Si continua. se îmbracase ca pentru o petrecere. ca sa n-o târasca p e jos. va rog sa ma asteptati putin. dar cu prea multi spini. neprietenoasa a ochilor. si întreaga ei faptura raspândea în jur un aer de prospetime. ridicându-si fusta cu vârful degetelor. a pus-o sa scoata limba. Vocea tunatoare a lui Lorenzo Daza îl tintui loculu i. îi facu doctorului o reverenta teatrala: . schitând de fiecare da ta un gest satisfacut. când el a aparut la fereastra. Doctorul Urbino se declara multumit cu explicatiile ei. Dupa ce si-a termina t consultul. la lectia d e pictura în ulei. pentru ca nu facuse altceva decât sa înc hida fereastra. Mai mult chiar: nu mai voia sa-l vada în viata ei.Ce rost are întrebarea asta ? întreba ea. cele doua prietene. dupa ce el însusi îi asigurase ca nu va mai reveni decât dacá va fi chemat pentru ceva n eprevazut. Se purta mai degajat decât la vizita precedenta. Doct orul încerca sa-si ascunda stânjeneala. la rândul ei. ora cu totul nepotrivita. pentru ca nu întelegea motivul acelui consult neasteptat. dar ar fi facut orice ca sa-l poata întâlni din nou. Medicul a ramas intrigat de faptul ca. la trei dupa-amia za.Multumesc. Lucrurile ar fi trebuit sa se încheie aici. dar gresi drumul si. cersindu-le parca întelegere . cu fusta plina de volane ridicata pâna la glezne. Doctorul ramase o clipa descumpanit în fata ferestrei. în a carui piatra straluc itoare se rasfrângea culoarea rece. în împrejurari mai putin protocolare. trânti fereastra cu un zgomot sec." Ea îsi privi prietenele. Dar martea urmatoare. schitând cu jobenul un gest gratios d . pe care o închise cu un zgomot sec.Muzica e foarte importanta pentru sanatate. pentru o lectie obisnuita de pictura.I-am spus fiicei dumneavoastra ca arata ca un trandafir. Ea si-a lasat pe scaun tabloul la care tocmai lucra si s-a îndreptat spre fereastra pe vârfu l picioarelor.Sa-i multumim Domnului. se lovi de colivia corbilor parfumati.Aratati ca o roza abia înflorita. si raspunse ca nu avea de ce sa se scuze. iar hainele doctorului ramasera impr egnate cu un parfum de femeie. Va place muzic a ? I-a pus cu totul întâmplator întrebarea. i-a examinat gâtul cu o spatul a din aluminiu. Fierbând de mânie. . apoi încerca sa gaseasca iesirea.Va rog sa primiti scuzele mele cele mai umile. acoperindu-si fata cu tablourile la care lucrau. si spuse: . doctorul baga spatula în trusa burdusita cu instrumente si flacoane d e medicamente. si i-a facut semn sa se apropie. . Pe deasupra. Trecu pe lânga doctorul Urbino fara sa-l salute. de oriunde ar veni. i-a privit pe dinauntru pleoapa inferioara. Doctorul Juvenal Urbino o imita amuzat. Doctorul încerca sa intervina împaciuitor. buhai t si vânat la fata. .

dar de data aceasta. Dar când trasura a început sa se hurducaie pe caldarâm. insistând sa primeasca alt peso de aur pentru a doua vizita. gândindu-se la ea.N-am vorbit eu. Doctorul Urbino cunostea destul de bine femeile ca sa-si dea seama ca Fermi na Daza nu se va mai arata prin birou atâta timp cât el va ramâne acolo. oferindu-i o cafea drept reparatie a ofensei adus e. si Lorenzo Daza se întoarse sa-l întrebe ce-a spus. a început sa auda clopotele tragând a mort. iar el accepta bucuros. tusind tare. pe care a descris-o ca pe o fata inteligenta si s erioasa. "Unde esti de nu apari nicaieri". De fapt. "O sa-ti scoata ochii". pentru ca ea plângea de ciuda. Trecuse de ora sapte când a iesit din birou precedat de Lorenzo Daza. hârâind ca sa-si dreaga glasul. Le-a auzit mai întâi pe cele de la catedrala . a acceptat înca un rând de cafea si de rachiu. fara sa soarba din lingura. A fost rachiul de anason. ca sa risipeasca orice banuiala ca mai pastra în suflet vreo urma de resentiment. Apoi. a avut impresia ca desluseste vocea Ferminei Daza în fundul curti i si imaginatia i-a fugit pe urmele ei. iar tablourile neterminate erau asezate p e sevalete ca într-o expozitie. fara sa fie ajutat. Cân d Lorenzo Daza patrunse în vestibul. Era o n oapte cu luna plina. trântita cu fata în jos pe pat. Curtea idealizata de rachiul de anason plutea pe fundul unu i acvariu. de amigdalele ei gingase. iar coliviile acoperite cu pânze pareau niste fantome atipite în mireasma învaluitoare a portocalilor abia înfloriti. Întrun târziu. a v azut ca pâna si imaginea lui se gândea tot la Fermina Daza. Fereastra de la camera de cusut era des chisa. A ridicat din umeri. molfaia între buze trabucul stins. dându-si seama ca nu se mai vedeau unul pe altul prin întuneric. si totusi. stropea prin dormitoare cu pompa de insecticid. doar un p ahar de vin la ocazii solemne. însotind-o în timp ce aprindea luminile în coridor. pe masa veghea o lampa aprinsa. dar al carei unic defect. vrednica de un adevarat print. de limba ei de pisica. a vazut ca avea un ochi zbanghiu. foi ndu-se ca sa-si gaseasca locul în fotoliul giratoriu ale carui arcuri chelalaiau c a un animal în calduri. nu-l putea auzi. a ascultat cu atentie scuzele prezentate de Lor enzo Daza în numele fiicei sale. el o sa se dea batut si o sa-i c eara iertare pentru severitatea cu care se purtase mai înainte. spuse doctorul U rbino trecând mai departe. ca de peste mort. Bause de trei ori mai mult decât invitatul sau si nu s-a opr it decât atunci când. dupa afrontul din seara aceea. ca sa-si po ata lua revansa pentru umilinta din acea zi. dar Lorenzo Daza n-a pomenit nimic despre asa ceva. Vorbea ca o moara stricat a. vor mânca fara sa-si ridice ochii din farfurie. rosti doctorul cu glas tare.e muschetar. doctorul Urbino nu era obisnuit sa bea decât o singura ceasca de caf ea pe zi. Lor enzo Daza îl invita apoi în birou. Dupa al doilea pahar însa. nu parea sa ia în seama lip sa lui de atentie. iar vorbele care-i ieseau d in gura nu se potriveau deloc cu miscarile buzelor si se gândi ca avea halucinatii din cauza abuzului de alcool. desi mai avea de c onsultat câtiva bolnavi. dupa cum a tinut sa sublinieze. Lorenzo Daza l-a condus pâna la trasura. era fericit ca putea flecari în voie. . a scos un râgâit nisipos. Când doctorul Juvenal Urbino l-a privit în noua lumina. ametit de bautura. nu se îndura sa plece. a simtit ca i se face rau si i-a cerut vizitiului sa întoarca. singuri la masa. Când s-a privit în oglinda. dar a acceptat si un pahar de rachiu de anason. si dupa aceea altul. dar el n-a acceptat. I se fa cuse dor de pulsul ei. într-un târziu. si numai pe stomacul gol. Nici alcool nu avea obicei sa bea. prin întunericul care tocmai se lasase asu pra casei. dar nu primi drept raspuns surâsul binevoitor la care se astepta. dar Fermina Daza nu l-a auzit. nu numai ca a baut cafeaua o ferita de Lorenzo Daza. La început. orgoliul sau ranit nu-i va mai da pace. simtind ca. de aici sau de aiurea. corbii treji sub cearsafuri slobozira un tipa t funebru. Lorenzo Daza. s -a ridicat sa aprinda lampa. lua capacul de pe oala care fierbea pe foc si se uita s a vada daca e gata supa pentru seara aceea. si-a lasat capul în piept si a adormit. era firea ei îndaratnica de catâr. I-a dat vizitiului adresele exacte a le celor doi bolnavi pe care îi mai avea de consultat si s-a urcat în trasura singur . desi sti a ca ea n-o sa mai vrea sa-l vada în veci si nici n-o sa-i mai îngaduie s-o caute. asteptându-si tatal. pâna când. Doctorul înca mai spera s-o poata ved ea înainte de plecare. ca sa nu destrame vraja supararii. raspunse el. când ea si tatal ei. Atunci s-a ridicat cu senzatia fascinanta ca se a fla în trupul unui strain care continua sa stea pe locul lui si a trebuit sa faca un mare efort ca sa nu-si piarda mintile. iar în somn.

C. Lorenzo Daza a gasit în vestibulul casei un plic sigilat. Trebuie ca s-a întâmplat ceva cu totul neobisnu it de-ai venit acasa în halul asta. care l-a urma rit pâna în ziua mortii. de toate celelalte. Lorenzo Daza însa. adresat fiicei sale. care a interpretat un ciclu de sonate de Mozar t îndata ce orasul si-a mai revenit dupa doliul pricinuit de moartea generalului I gnacio María. încât sahul a devenit pentru el o adevarata obsesie. s d de vorba. L-a strecurat pe sub usa când a trecut prin dreptul dormitoru lui Ferminei. Spatula nu era din aluminiu. dar de fiecare data fusese r espins cu atât de multe bile negre. apoi se rasuci pe calcâie. îi spusese ca din întâmplare: "Ia gândeste-te ce-ar simti maica-ta daca ar sti ca un Urbino de la Calle îti face curt e. iar ea n-a putut întelege cum de ajunsese acolo. la scurt timp dupa serenada de piano solo. tinându-se strâns de tocul usii.U. . i-a invitat în salon pe doctor ul Juvenal Urbino si pe pianist. cu monograma J. iar când serenada a luat sfârsit.. iar înversunarea cultiva . într-o explozie de voma de anason înstelat. iar acesta s-a dovedit un el ev atât de silitor. au murit mortii. unde a ramas n edeschis mai multe zile. astfel ca a rupt-o în doua bucati inegale si i-a dat-o lui pe cea mai mica. fara sa-si dea seama ca. Doctorul Juvenal Urbin o o asculta fara s-o auda. încât. fiindca îl cautasera peste tot ca sa se duca la capatâiul generalului Ign acio María." Ea i-a raspuns scurt: "S-ar rasuci în groapa. mormai el în somn. ci dintr-un metal apetisant pe care ea îl mai savurase si în alte vis e. A doua zi dupa serenada.Sfânta Fecioara. nestiind ce sa mai inventeze ca sa-l poata întâlni pe Juvenal Ur bino ca din întâmplare. primise un sever avertis ment pentru încalcarea regulamentului. Îsi petreceau câteodata ore în sir în birou. care. pâna într-o dupa-amiaza ploioasa. A impresionat-o sobrietatea si seriozitatea lui. aducându-i în dar spatula cu care îi examinase gâtul. la rândul sau. si le-a multumit pentru serenada oferindu-le un pahar de coniac b un. îmbracati în ti nuta de seara. Lorenzo Daza. ca re îsi golisera oala de noapte în capul pretendentului nedorit. cup rinzând o singura rugaminte: sa-i permita sa-i ceara tatalui ei permisiunea de a o vizita. în schim b. însusi Juvenal Urbino fa cea pe dracu-n patru ca sa se lase întâlnit. Mama si surorile lui tocmai îsi luau cafeaua cu lapte si nelipsitele gogosi l a masa mare din sufragerie. Si tot atunci a mai aflat ca tatal ei solic itase în repetate rânduri sa fie primit în Clubul Social. . A regretat doar ca-i lipsea curajul altor codane furioase. Uneori. a deschis plicul. pentru altcineva. o noua încercare ar fi paru t cu neputinta. doborât în acea dupa-amia za de o congestie cerebrala: pentru el trageau clopotele. în urma acestui gest nechibzuit. Acolo i-a dat Lor enzo Daza primele lectii de sah lui Juvenal Urbino. pentru ca Fermina D aza n-ar fi îngaduit ca lucrurile sa-si urmeze cursul lor firesc atâta vreme cât el se afla acolo. Într-o seara. Era o scrisoare scurta si politicoasa. cu chipul ravasit si întreaga fap tura dezonorata de parfumul de cocote al corbilor. fiindca i se parea de neconceput ca tatal ei sa se fi schimbat într-atâta încât sa-i aduca o scrisoare de l a un pretendent. Profitând de prezenta r enumitului pianist Romeo Lussich." Prietenele care pictau cu ea iau povestit ca Lorenzo Daza fusese invitat sa ia masa la Clubul Social de doctor ul Juvenal Urbino. când l-au zarit în prag. dar se prabusi pe brânci. Nestiind ce sa faca. Si totusi. Când s-a trezit. care avea stomac de bun bautor. iar casa ramânea parca suspendata în afara timpului. tipa maica-sa. a lasat plicul pe noptiera. cu intentia sa ajunga în dormitor. ultimul nepot al Marchizului de Jaraíz de la Vera. doctorul Juvenal Urbino a pus sa fie urcat pianul de la Scoala de Mu zica într-o teleaga trasa de doi catâri si i-a oferit Ferminei Daza o serenada care a facut mare vâlva. când a visat ca Juvenal Urb ino venise din nou. lucrul cel mai neobisnuit nu se întâmplase înca. urmate. înghitea afrontur ile fara sa-i pese. Ea s-a trezit înca de la primele masuri si n-a avut nevoie sa se uite prin perdelele de dantela de la balcon ca sa stie cine era promotorul acel ui omagiu insolit. rând pe rând.Ei dracia dracului. Fermina Daza a înteles foarte curând ca tatal ei încerca sa-i înmoaie inima si s-o faca sa-si schimbe gândurile. imprimata în ceara rosie. Clopotul cel mare al catedral ei din preajma rasuna în aerul neclintit al casei. Maica-sa îl întreba îngrijorata unde disparuse. s-a îmbracat în graba. chiar si de hârburile hodorogite de la Sfânt ul Julián Ospitalierul. care venisera direct de la concert. faceau câte o escala la Cafeneaua Parohiei.

Speranta desarta: straina. pornind de la aceasta presupunere. când ploile erau pe sfârsite. într-un an si ceva. desi nici una din ele nu parea scrisa de aceeasi persoana. sperând sa-si gaseasca pe aceasta cale alinarea. incapabil sa-si tina gura fa ta de bolnavii pe care îi vizita. cân d rostea aceste cuvinte. cu oricât de multe explicatii. A bagat scris oarea într-o caseta si s-a gândit s-o ascunda pe fundul cufarului. amândoua purtau sigiliul de ceara rosie cu monograma si erau scri se cu mâzgaliturile acelea criptice pe care Fermina Daza le cunostea prea bine: sc ris de medic. pe de o parte. Era posibil ca s ub înfatisarea lui respectabila sa se ascunda alt om. Desi se considera victima unei nedreptati strigatoare la cer. primita tot în luna octombrie. Autorul era convins ca Fermina Daza îi facuse farmece doctorului Juvenal Urbin o si. dar în spatele tonului prevenitor se simtea o nera bdare nicicând deslusita în scrisorile atât de rezervate ale lui Florentino Ariza. dimpotriva: ar fi vrut sa-l poata descoperi pe autorul anoni mei. s-a razgândit. În plus. dar a c arei provenienta nu parea greu de imaginat: numai doctorul Juvenal Urbino i-ar f i putut-o trimite. dându-si seama ca era a doua oara. acelasi lucru ca si prima. prin însasi firea ei. Fermina Daza stia cum sa se apere de ispite. fiind si gura ca pentru nimic în lume nu s-ar fi lasat impresionata de avansurile lui Juven al Urbino. la un interval de doua saptamâni una dupa alta. dar Fermina Daza n-a remar cat acest lucru decât dupa ce a citit-o si a înteles ca era vorba de o anonima abjec ta. la fel de perfide ca si prima. umilita. Amândoua cuprindeau. în esenta. a mai primit înca doua scrisori nesemnate. În octombrie. ca se însela amarnic. Doua din ele fusesera aduse la poarta casei chiar de vizitiul doctorului Juvenal Urb ino. de lumea familiei Urbin o de la Calle. A treia scrisoare. privind în tot acest rastimp cum se umflau picaturile de ceara si plesneau de caldura. pentru ca nimeni sa nu-i poata spune vreodata ca se ratacisera pe drum. fara sa stie de ce. nu-si mai dorea altceva decât sa-l faca bucatele cu foarfecele de gradina. Poate ca era victima unui complot. de data aceasta. Se întreba îngrijorata d aca întâmplarea nu se datora cumva indiscretiei lui Juvenal Urbino. neînsotita de nici o scrisoare. Se perpelea toata noaptea în asternut. asa cum scria pe eticheta. fusese strecurata pe sub us a de la intrare si era complet diferita de cele precedente. fiind redac tate în acelasi stil reverentios.ta cu atâta dragoste timp de atâtea zile i s-a spulberat dintr-o data. ca sa-l convinga. a renuntat. Avea chiar intentia sa-i scrie si sa-i reproseze faptul ca-i fusese terfelita onoarea. dar nici ele nu auzisera altceva decât comentarii nevinovate despre serenada d e piano solo. Fer mina Daza le-a citit imediat ce le-a primit. însotita si de o cutiuta cu pastile de violete de la abatia din Flavigny. avea sa fie supusa oprobiului publ ic. iar acesta o salutase intentionat pe Gala Placidia de la fereastra trasurii . dar în clipa în care a vrut sa le arunce pe foc. Scrisoa rea se încheia cu o amenintare: daca Fermina Daza nu renunta la intentia ei de a p une gheara pe barbatul cel mai râvnit din oras. asa ca a ars-o la flacara lampii. Susp ina: "Bietul de el. ca atâtia altii din cercul lui de prieteni. cea di ntâi. gata oricând sa se împauneze cu tot felul de cucerir i imaginare. iar pe de alta. de teama ca el nici nu urmarea altceva decât sa primeasca un raspuns. Literele strâmbe si tr emurate dovedeau limpede ca fusese scrisa cu mâna stânga. reactia ei na fost vindicativa. Da ca la început si-ar fi dorit sa-l întâlneasca pe dusmanul nevazut ca sa-l convinga de eroarea lui. stiindu-se neputincioasa. cuprin sa de un val de rusine. gândul îi zbura la Florentino Ariza si ramase uimita cât de s train i se parea bietul de el. au mai sosit înca trei scrisori. pâna la urma. Nici o clipa însa nu i-a trecut prin minte sa raspunda la ele. întorcând pe toate fetel e detalii si fraze din scrisorile anonime. A încercat sa afle mai multe amanunte de la prietenele cu care picta în camera de cus ut. a scos-o ca s-o puna într-alta parte. dar. Simtea ca turbeaza de furie. Fusese cumparata din Martinica. primita într-una din acele zile. Aceasta amara constatare i-a fost confirmata de înspaimântatoarea întâmplare cu pap usa neagra. sau poate ca povestea despre asa-zisa idila secreta a ei fusese deformata mai mult decât era de presupus. av ." Brusc. dar si-a adus ami nte ca tot acolo pastrase scrisorile parfumate de la Florentino Ariza si. tragea concluzii dezgustatoare. ca sa nu mai existe nici un dubiu ca el era autorul scrisorilor . dar nu si de intrigi le perfide. În zilele urmatoare. I s-a parut mai întele pt sa considere ca nici n-o primise.

zelul servil al novicelor. Pâna la urma. Fermina Daza auzise de farmece si descântece africane.Pentru orice femeie cu ceva mai multa minte. dar chiar si din memoria comunit atii. a carui fire taciturna o speria uneori. Motivul exmatricu larii urma sa fie sters nu numai din documente. Maica Fran ca de la Luz. parul inelat. . Si-a facut aparitia la noua dimineata. asa cum ura tot ce avea de-a face cu ea. în calitate de directoare a colegiului I ntrarea Precuratei în Biserica. iar simpla lui evocare îi stâr nea fiori de groaza chiar si mai târziu. în timp ce vorbea . s-a hotarât s-o lase în timpul zilei pe perna din pat. La câteva zile însa.ea o rochie superba. Raspunse. se considera rasfatata de soarta: cea mai fericita femeie din lume. iar pa ntofiorii crapasera sub presiunea picioarelor. dupa un somn epuizant. si i-l legana prin fat . i se parea de neconceput ca Juvenal Urbino sa fie în stare de o asemenea atrocitat e. Încercân d sa dezlege enigma. dar viata a avut grija sa-i demonstreze cât de mult se însela. nu putea refuza solicitarea venita din partea unei familii ce-si aratase de atâtea ori bunavointa fata de ordinul ei monahal înca de p e când acesta se stabilise în America. . împletit cu fire de aur. bunul gust cu care aranjase gradina.Ne-am întâlnit doar de doua ori. spuse calugarita. laudând totodata chibzuinta cu care go spodarea casa. a salutat-o cu o bucurie ce parea sincera. ci de un vânzator de creveti. Nu banuiesti ci ne poate fi ? Abia în clipa aceea întelese totul. în schi mb. barbatul asta e un adevarat dar trimis de Pronia Cereasca. cu un Crist pe cruce cizelat în fildes. si amândoua au fost nevoite sa astepte o jumatate de ora. doctorul Juvenal Urbino a apelat la serviciile maicii Franca de la Luz. . Fermina Daza s-a gândit pentru o cupa la Florentino Ariza. iar când se gândea la fatarnicia ei de mironosita. încât. dar nu se încumeta sa i-o spuna în fata. Într-o ultima tentativa de a o convinge. parca-i trecea un sarpe rece prin sân. Se întreba în sinea ei cu ce drept acceptase ro lul de mesager al iubirii o femeie care îi rasturnase temeiurile vietii din pricin a unei scrisori nevinovate. într-adevar. mireasma învaluitoare a floril or de portocal încinse de soare. scoase din mâneca un sirag de matanii din aur.E vorba de rugamintea unei persoane vrednice de toata stima.Nu vrea sa te roage altceva decât sa-i acorzi o întrevedere de cinci minute. însotita de o novice. Era o nemtoaica virila. spuse calugarita. ca sa retraiasca într-o singura clipa toate chinurile îndurate la colegiu. ca. Uluita. cosma rul liturghiei de fiecare zi. si cauta din priviri un loc retras unde sa poata sta de vor ba între patru ochi cu Fermina. Ferminei Daza i s-a parut atât de amuzanta. învingându-si scrupulele. spuse calugarita. despre piosenia lui. vi ata întreaga. cu un glas metalic si o privire autoritara care contrastau cu pasiunile ei puerile. dar nici unul atât de înspaimântator ca acesta. si-a dat seama ca papusa crest ea: rochia minunata cu care era îmbracata abia daca îi mai acoperea coapsele. Avea dreptate: papusa nu fusese adusa de vizitiu. când. care. I-a fost de-ajuns s-o recunoasca din usa ba ii. Se arata uimit a vazând cât de mult crescuse si se maturizase. s-a obisnuit sa doar ma cu ea. teroarea examenelor. care. dar sa n u se apropie prea mult de corbi. Misterul n-a fost lamurit niciodata. Si îi povesti despre virtutile lui. privind în t ot acest rastimp coliviile cu pasari. casatorita si cu copii. în toata bogatia ei. despre daruirea cu c are îsi închinase viata celor suferinzi. ceea ce i-ar fi permis sa-si termine studiile si sa obtina bacalaureatul în litere. îl cunostea pe barbatul acela. A fost o întrevedere scurta si dura. care nu-si d oreste altceva în viata decât sa te faca fericita. Furia Ferminei Daza spori numai la gândul ca tatal ei putea fi amestecat în toa ta povestea. si închidea ochii când era culcata. Fermina Daza o ura mai mult decât orice pe lume. Pe de alta parte. necunoscut în cartier si despre care nimeni nu putea da o informatie exacta. spuse. si tocmai de aceea stia ca nu av ea nici un drept sa se amestece în viata ei. denaturata de niste suflete marginite. în schimb. Fermina Daza a vrut sa afle motivul. Ea a invitat-o în salon. pâna ce Fermina Daza si-a terminat baia. . Maica Franca de la Luz a trecut direct l a subiect si i-a propus Ferminei Daza o reabilitare onorabila. Îi porunci apoi novicei s-o astepte acolo. ar fi fost în star e sa-i scoata ochii. Sunt sigura ca tatal tau o sa fie de acord. într-o clipa de neatentie. când am fost bolnava. Acum nu vad de ce as face-o.

Nu pot întelege cum de va pretati la asa ceva tocmai dumneavoastra. si le promitea sa trimita cât de curând o cantitate suficienta de artificii si petarde. Hildeb randa era înalta si robusta. lucrata de un orfevru din Siena si sfintita de papa Clement IV. dar ea a cob orât zâmbitoare. desi totdeauna o facea pe ascuns chiar si de sot si de copii. în felul acesta. Maica Franca de la Luz se prefacu a nu lua în seama observatia. ca sa vada cât de necrutator fusese timpul cu ele de când nu se mai vazusera goale. se culcau amândoua într-unul din ele si le prindeau zorii stând de vorba cu lumina aprinsa. pâna când îi vazu ochii de barbat înecati în lacrimi. asa ca. o strânse în pumn si o privi pe Fermina de sus. Îi mai anunta ca nu putea veni sa-si ia fata mai înainte de luna martie. pentru ca nimeni sa nu le duca dorul în rastimpul cât avea sa ramâna acolo. spuse. Gala Placidia le pregatise în dormitor doua paturi identice. avea o goliciune palida. Fermina Daza. tot te mai gândesti la barbatul acela. si au zarit-o prin multimea de pasageri vlaguiti de raul de mare. clandestinitatea îi sporea placerea. Fermina Daza încercase prima tigara la Valledupar. pâna atunci. arzând de nerabdare sa le povesteasc a dintr-o rasuflare despre calatoria pe talazurile înfuriate.Cred ca ar fi mai întelept sa cazi la învoiala cu mine. raspunse Fermina Daza. Maica Franca de la Luz ascunse mataniile de aur în mâneca. în schimb. scurt si sârmos. viata si-a schimbat pentru amând oua cursul. fiindca el le putea face rost de cei mai buni. . aduse de Hildebranda. dar si pentru ca. asa cum faceau barbatii în vreme d e razboi ca sa nu se dea de gol prin întunericul noptii. ca sa vorbeasca despre barbati si sa fumeze pe ascuns. la vremea respectiva. Fermina Daza îsi simti tot sângele clocotind de mânie si atunci îndrazni: . suspina. unde se închideau chiar si câte zece ve risoare într-o camera. pentru ca dupa aceea s-ar putea sa vina chiar domnul arhiepiscop. cu pielea aurie. uneori. si cu el lucrurile stau altf el. sânii tari. Dar niciodata nu fumase s ingura. dar. a ramas cu acest obicei. înainte de culcare. care a venit sa petreaca sa rbatorile Craciunului cu verisoara ei. . si astfel. desavârsindu-si ucenicia mai întâi la Fonseca. se cautau de lindi ni.Ea a ta. care cr edeti ca iubirea e un pacat. c u un surâs compatimitor. în încercarea de a o îndepa rta de iubirea ei imposibila. asa cum facuse. privindu-se fiecare în oglinda celeilalte. daca n-ar fi fost Hildebranda Sánchez. . f acându-si ablatiuni reciproce cu apa din rezervor. Fumau. zise. Aducea în dar o gramad a de cosuri încarcate cu curcani si tot soiul de roade de pe manoasele ei ogoare.Are dreptate tatal tau când spune ca esti mai încapatînata decât o catârca. fara sa clipe asca. voia sa stie daca nu cumva aveau nevoie de muzicanti pentru sarbat ori. vara ei. Se sapuneau. . Era o bijuterie de familie. cu spe ranta ca va putea amagi uitarea. ca tâlharii de drumul ma re. nu numai din pricina ca o femeie care fuma în public era privita cu ochi rai. M Franca de la Luz si le sterse cu batista facuta ghemotoc si se ridica în picioare.N-are decât sa vina. Asa se face ca a fost cumplit . . Fermina Daza înghiti obraznicia. Continua sa-i legene prin fata ochilor mataniile. care le ascunsese în captuseal a cufarului. Si poate ca asediul s-ar fi sfârsit chi ar în aceeasi zi. de parca nu s-ar fi întâmplat nimic. rumegându-si în tacere mânia. dar se întelesese cu telegrafistul din Fonseca sa transmita cui i se cuvenea si cu cea mai mare discretie mesajele primite de la ea. De la venirea Hildebrandei. dar parul de pe trupul ei era de mul atra. fumau în fiecare seara. spuse. tatal ei. aveau tot timpul sa se bucure de viata. Lisímaco Sánch ez. Arhiepiscopul nu si-a facut aparitia. dar pleoapele i se înrosira. îsi comparau fesele. Învata se sa traga din tigara cu capatul aprins în gura. iar dupa aceea ardeau hârtie de Armenia ca sa înlature mirosul de taver na din dormitor. Au asteptat-o în port la cinci dimineata. S-au îmbaiat împreuna înca din prima zi. apoi la Riohacha. Apoi scoase din ceal alta o batista ponosita si botita. când sosea goeleta de Riohacha . cu linii pr elungi. cu pielea luminoasa si parul neted si moale. Cele doua verisoare au început numaidecât. Hildebranda acceptase. veche de peste o suta de ani. desi o convinsesera ca numai ea o putea ajuta pe F ermina sa se hotarasca pentru o partida excelenta. Si calatoria Hildebrandei fusese aranjata de parinti.a ochilor. niste trabucuri ordinare. si d e atunci. privind-o pe calugarita în fata.Biata mea copila.

a întrebat-o daca accepta o sugestie. Gala Placidia îsi pierdea toata saptamâna deschizând si închizând u a de la intrare. Nimeni n-o putea întelege m ai bine ca el. întrucât nimic din înfatisarea lui nu se potrivea cu imagi nea pe care si-o facuse din relatarile Ferminei Daza. Pe de alta parte. Cu atât mai mult. apoi le aseza . Viata îi era rânduita de altii. dupa cum i-a spus. o mai calca si pe cea nefolosita. dadea fuga la oficiul de lânga buc atarie si se apuca sa calce rufele pâna când le lasa fara nici o cuta. fa ra sa stie macar cine era: si nici n-a aflat vreodata. Flor entino Ariza a facut mai întâi câteva corecturi printre rânduri. pâna în pragul nebuniei. Lectiile de pictura n-au fost altceva decât un mod mai amuzant de a pierde timpul. Cu aceeasi râvna se îngrijea si de garderoba Ferminei Sánche z. a rupt foaia de hârtie si a scris alt mesaj. Când a iesi t de la telegraf. si pâna când stingea lumina în dormitor. nu facea altceva decât sa piarda vremea. cu cât Hildebranda se calauzea în dragoste dupa o conceptie universalista. negresele somptuoase cu zarzavaturi de la María la Baja si fructe de la San Jacinto. Cu o înd razneala care a umplut-o de groaza pe Fermina Daza. punea mâncare l a pasari. ce trebuia facut în fiecare împrejurare. fara sa-i puna nici o conditie. Si tot asa. i s-a par ut cu neputinta ca verisoara ei sa fi fost îndragostita. sau strigând înfuriata de la balcon fir-ar sa fie. în zatul de ca fea. acuma nu. cel care cumpara sticle goale. Veneau la rând vânzatoarea de peste. si se convingea ca florile nu mai aveau nevoie de nimic. dar e plin de iubire. Nu l-ar fi recunoscut. relatiile cu tatal ei erau lipsite de a fectiune. surorile de carita te. ce trebuia c umparat. cu lada în care gramezil e de pargos agonizau pe un strat de alge. iar ea a raspuns afirmativ. rostuind în acest fel viata unei cas e în care. vino alta data. care ei i s-a parut înduiosator. macar ca avea douaz eci de ani. cu aerul lui de câine haituit. Cum gasea o clipa de ragaz. nu mai avem nevoie de nimic. se perindau de dimineat a pâna seara cersetorii. în apa din ulcele. le-a scris din nou. hotarâta sa-l câstige de partea ei pe Florentino Ariza. putea sa-si piarda stralucirea. Mai mult decât orice. în dulapuri.E slut si nici prea vesel nu pare. ca sa spuna nu. laptarul. cu levantica printre ele. asa ca nu i-a cerut sa-si decline identitatea si nici macar n-a v rut sa stie adresa. încât Fermina le confunda chiar si în dragostea pe care le-o purta. De când fusese exmatriculata. Hildebranda abia îsi putea stapâni lacrimile. le-a taiat. prin case în care nimeni nu stia cu siguranta câti locuiau sau de câte tacâmuri era nevoie la masa. mama Ferminei. care n-aveau cum tulbu ra inima vreunei fete. în liniile palmei. fetele care vindeau bilete de loterie. ratacea la întâmp lare prin casa. pentru ca Florentin o Ariza s-a oferit imediat sa-i vina în ajutor.de dezamagita când a aflat ca Fermina Daza îl repudiase pe Florentino Ariza. Acesta era însa adevarul: de la sase dimineata. O înlocuia cu atâta zel si cu atâta har pe matu sa Escolástica. Mai întâi. tigancile fata rnice care se ofereau sa citeasca destinul în carti. când a citit mesajul scris de H ildebranda. i-a spus Ferminei Daza. nu era nimic de ostuit. când se scula. N-a renuntat însa la planurile ei. ia nu ne mai bateti capu' atâta. ca o fata batrâna. de fapt. complet diferit. cel care cumpara ziare vechi. care o trezea batând la poarta când ultimii c ocosi anuntau o noua zi. de u n biet contopist nebagat în seama de nimeni. care. Ea hotara ce anume aveau sa manânce la masa. iar când a vazut ca nu-i mai ramâne loc pentru altele. La prima vedere. tocilarul cu masina lui hârâitoare. i se întâmpla deseori sa se culce dupa p rânz si sa se trezeasca abia a doua zi. s-a dus singura la oficiul d e telegraf. . Dupa ce spala coliviile. Avea obsesii de sclava. pe Hildebranda a impresionat-o singuratatea în care traia verisoara ei. am cumparat de toate. pe lânga le njeria abia spalata. A regretat însa aceasta prima impresie. atât si nimic mai mult. Deciziile mai importante le lua însa Fermina Daza. negustorul am bulant care cumpara resturi de aur. ce dracu'. care murise cu paisprezece ani în urma. Solutia pe care i-a propus-o era foarte simpla: trebuia sa t reaca în fiecare miercuri dupa-amiaza pe la oficiul de telegraf sa ia de la el ras punsurile. De la surghiunul matusii Escolástica. Hildebranda nici nu-si imagina ca o fata de vârsta ei putea sa-si duca viata închis a ca într-o manastire. raspândita în tot tinutul. fiind convinsa ca cea mai marunta neîntelegere dintre doi îndragostiti avea repercu siuni asupra iubirilor din lumea întreaga. de atâta stat. Obisnuita cu o familie numeroasa. Se purta. dar nu se multumea numai cu atât. cu haine le lui de rabin în dizgratie si manierele lui ceremonioase. desi amândoi gasisera modalitatea de a convietui fara sa se stinghereasc .

care se aciuasera în bârlogul public de la Cafeneaua Parohiei. Niciodata nu-i vorbise despre afaceri le pe care le învârtea. pentru ca profeso ara. dar ea se comporta ca si cum ar fi trebuit sa dea seama în fata Tribunalului Inchizitiei. Ra mânea pâna atunci la Cafeneaua Parohiei. Spre seara. Florentino Ariza cânt a la vioara. o lume de burlaci. a caror afectiune se sfârsea odata cu fieca re lectie. În orice caz. jucând ce se nimerea. într-o noapte aidoma aceleia.a unul pe celalalt. fara sa-si scoale din somn fiica. dar di n seara aceea. bataile în usa dormitorului. To tdeauna ajungea acasa cu mintea treaza. . îmbratisând cu privirea orasul istoric. Fermina l-a simtit când s-a întors. dar de atunci nu le-a mai repe tat niciodata si nimic din ce s-a întâmplat mai târziu nu i-a adeverit spusele. dar si-a dat seama curând ca planurile ei erau zadarnice. s-a speriat de ochiul zbanghiu si de vorbele lui împl eticite. aflate într-un loc unde domnisoarelor bine crescute nu le era îngaduit sa calce nici chiar însotite de parintii lor. întregul tinut ne marginit al Caraibilor. Rare ori i se întâmpla sa lipseasca de la ritualul mesei de prânz. Lumea în care se învârtea taica-sau era alcatuita din traficanti. De Craciun. banca din parc unde Florentino Ariza o astepta prefacându-se ca citeste. ora stingerii în perioadele mai putin încordate ale razboaielor civile. Niciodata n-o refuz a. era do ar o eleva fara trecut. îmbracata în uniforma de la colegiul Intrarea Precuratei în Bi serica. au cum . hamali si pr ibegi scapati din cine stie ce razboaie. O data pe saptamâna îi dadea Ferminei banii necesari pentru cheltuielile ca sei. întrucât. s-au dus la slujba de la catedrala.Suntem ruinati. Când ea se scula. desi s e cinstea cu rachiu de anason îndata ce se dadea jos din pat si o tinea asa. Lorenzo Daza nu se întorcea acasa mai devreme de ze ce seara. noianul de insule din golf. Fermina Daza i-a aratat drumul pe care îl strabatea zi de zi împreuna cu matusa Escolástica. zidurile macinate de vreme. încât pentru Fermina Daza nu p uteau fi ecât niste prietene trecatoare. pe care ea îl ura din tot suflet ul. cocioabele de pe malul mlastinilor. pentru ca ea sa-l poata auzi din pat. desi stiau ca el n-o sa se atinga de ea pâna a doua zi. si au zabovit o clipa. ea a fost cea care a aruncat-o în vâltoarea vietii. pentru ca era specialis t în toate jocurile de cafenea si. pentru acestia. Traia întrun adevarat limb social. dar nici vecina vecinilor ei nu se putea socoti. într-o farfurie acoperita. ca sa stii si tu. Într-o seara însa. cu atât mai mult dupa acea dezonoranta exmatricular e. În ultimul an. acoperisuril e sparte. aducea si alte eleve în odaia de cusut. pretextând ca vrea sa cun oasca orasul. i-a spus. într-un paradis care îi era inaccesibil. Am ajuns la fundul sacului. Au urcat pâna la cimitirul saracilor. atent la directia de unde batea vântul. dup a ce se terminau lectiile de pictura. îi zarise pri ma data ochii înspaimântati. rasuflarea uriasa pe coridorul de la etaj. s-o învioreze. Nici seara nu mânca acasa: îi lasau cina pe masa. într-un cuvânt. pe deasupra. restaurat mai apoi si tra nsformat în colegiul Intrarea Precuratei în Biserica. desi aproape niciodata n u mânca. palatul lugubru ce adapostise pe vremuri temnita Inchizitiei. Fostele ei colege de scoala duceau o alta viata. Dintr-un motiv foarte simplu: nu ave a cu cine sa le puna în aplicare. un un profesor pentru începatori. niciodata nu-i cerea socoteala. pâna nu de mult. dar îi satisfacea orice rugaminte pentru cumparaturi neprevazute. toata ziua . stradutele pe unde o urmarea. fiindca se satura cu aperitivele si gustarile galiciene de la Cafeneaua P arohiei. Au fost singurele cuvinte pe care le-a spus. niciodata n-o luase cu el ca sa-i arate agentiile din port. calculati pâna la ultima centima si administrati de ea cu scrupulozitate. morfo lind între dinti chistocul stins si sorbind pe îndelete pahar dupa pahar. Fermina Daza a devenit constienta ca e singura pe lume. sa aduca muzicantii si petardele si castelele din praf de pusca ale tatalui sau si sa org anizeze un bal mascat al carui iures sa spulbere apatia verisoarei. care prefera lectiile în grup. ruinele fortaretelor cotropite de balarii. Erau însa fete de conditii sociale atât de diferite si îndoielnice. I-a auzit pasii de cazac pe sca ri. lectiile de pict ura o ajutasera întrucâtva sa mai uite de claustrarea în care traia. ascunzatorile pentru scrisori. S-au aventurat singure âna la Porticul Copistilor. Hildebranda voia sa deschida larg usile casei. I-a de schis si. unde. el era de mult plecat la treburile lui. pentru prima oara. Fermina s-a asezat pe banca de unde alta data putea auzi mai bine muzica tainica a lui Florentino Ariza si i-a aratat verisoarei locul exact în care. când i-o încalzeau pentru micu l dejun. o lua la plimbare.

parat dulciuri. Hildebranda a a les o palarie cu boruri mari si pene de strut. b uzele opsite cu o pomada de culoarea ciocolatei si ca toaletele lor nu erau delo c potrivite nici pentru ora. Fermina si -a pus una ceva mai moderna. sa-si încheie botinele cu tocuri înalte. Gala Placidia le-a ajutat sa-si strânga corsetele. câstigase campionatul de b ox din Panama. abia tinându-se pe tocuri. pentru ca era destul sa ridice pumnul. l-a recunoscut imediat. . dar ele s-au lasat pudrate cu amidon si s-au sprijinit cu atâta naturalete de o coloana de alabastru. Când Fermina si Hildebranda au iesit din studioul belgianului. de unde a disparut mult mai târziu. Când Hildebranda a murit. printr-o serie de întâmplari neverosi mile. ajungând pâna la urma. care. într-o dupa-amiaza când refuzase sa treaca prin dreptul palatului Marchizului de Casaldu ero pentru ca landoul cu caii de aur era oprit în fata portii. bun sau rau. un fotograf belgian îsi instalase studioul la etajul cladirii und e se afla Porticul Copistilor. le-a spus doctorul Juvenal Urb . Hildebranda a încercat sa-i aminteasca toate aceste a. Îi povestise cine era stapânul si încercase sa-i explice motivele antipatiei ei. În fata studioului domnea o însufletire neobisnuita. fiecare loc d in oras. Gala Placidia. le-a învatat cum sa se miste în armaturile de sârma ale malacoa felor. Fermina si-a pastrat fotografia pe prim a pagina a unui album de familie. jiletca de brocart. umbrelutele de soare. când amândoi trecusera de mult pragul celor saize ci de ani. blândetea din priviri. Fermina si Hildebranda s-au numarat printre cei di ntâi amatori. cu manusile în mâini si coroana pe cap. care-i atârnau pe spate. împodobita cu fructe din ghips vopsit si flori de eta mina. Strada le-a primit cu un val de zeflemele. Era în chiloti de sport. care i se întâmplase în viat a. Erau încoltite si nu stiau cum sa scape de batjocura multimi i. si-au împartit rochiile cele mai elegante. fara a pomeni însa nimic d e avansurile lui. sa-si puna manusile. Nu-si dadea seama ca fiecare pas facut de acasa pâna la scoala. descoperind cât de mu lt semanau cu propriile lor bunici. cerul se î norase. Desi nu-l mai vazuse pâna atunci. pentru ca belgianul tocmai îl fotografia pe Beny Centeno. în mâinile lui Florentino Ariza. s-au amuzat privindu-se în oglinda. si au plecat fericite.Va rog sa-mi faceti placerea si sa urcati. si toti suporterii l ui izbucneau în urale. gesturile calme. mai degraba în treacat si fara pic de interes. Dar când l-a recunoscut în pragul trasurii ca pe o aparitie de basm. Au scos din sifonier lucrurile Ferminei Sánchez. ca sa fie fotografiat. fara ca nime ni sa stie când anume si cum. n-a înteles mot ivele verisoarei. nici pentru timpurile acelea. printre cearsafurile împ aturite si parfumate. Zeflemelele au înce tat si grupurile ostile s-au împrastiat. alaturi de resturile unei pansele. când prin învalmaseala si-a croit drum landoul cu roibii aurii. si toti cei care aveau cu ce plati au profitat de ocazie ca sa-si faca o poza. piata din fata Porticului Copistilor gemea de lume. fiecare clipa din trecutul ei cel mai recent nu pareau sa existe decât pr in harul lui Florentino Ariza. A fost o fotografie eterna . Fermina Daza îi vorbi se despre el. iar ploaia statea sa înceapa din clipa în clipa. Când. pantofii de sarbatoare. tinându-si respiratia. dar ea n-a vrut sa admita. moarte de râs. aproape centenara. ca niste bebelusi care învata sa mearga cu tarcul pe rotile. ascunse între filele unei scrisori decolorate de trecerea anilor. care le-a privit din balcon cum travers au parcul sub umbrelutele deschise. în sfârsit. le-a venit rândul si celor doua verisoare. cu un picior pe pamânt si altul pe scara. Dupa ce s-au îmbracat. încât au re usit sa ramâna nemiscate mai mult decât parea cu putinta. dar nu reusea deloc sa ramâna în pozitie de atac timp de un minut. pentru ca niciodata n-ar fi admis adevarul ca iubi rea lui Florentino Ariza era singurul lucru. Hildebranda uitase tot. iar el nu putea rezista tentatiei de a le face pe plac. cu câteva zile în urma. le-a binecuvântat. prestanta lui. palariile si s -au îmbracat ca niste cuconite de la mijlocul veacului. exemplarul ei a fost gasit în sifonierul din dormitor. Hildebranda n-avea sa uite toata viata im aginea barbatului care s-a ivit pe scara trasurii. sa-si fa ca fotografia vietii lor. cu o luna înainte. iar Fermina Daza i-a aratat unde anume descoperise dintr-o data ca iubirea ei nu era decât un vis amagi tor. jobenul lui de atlaz. eta lându-si maiestria. Nu de mult. rugându-se sa iasa bine în poze. chinuindu-se sa-si îm pinga malacoafele cu tot trupul. s-au amuzat în pravalia cu hârtii multicolore. la ferma din localitatea Flores de María. Uitasera ca aveau obrazul alb de amidon.

dar probabil ca acest a a fost motivul entru care trasura a facut mai mult de o jumatate de ora pâna în pa rcul Evangheliilor. Sa vedem cine termina mai repede . Dar Hildebranda se dezlantuise si nu mai putea fi tin uta în frâu.Eu astept. sa-si arunce unul altuia întepaturi. si înca prost. Toate clopo tele bateau de vecernie. Hildebranda a marturisit ca o strângeau botinele si nu le mai putea suporta. La un semn al sau. si si-a luat ramas-bun de la doctor cu o strângere de mâna p rieteneasca. Fermina a imitat-o. dar ea nu s-a mai întors sa si-o recupereze. Puteti scapa de el chiar acum. Va conduc oriunde doriti. unul. spuse. oarecum speriata la gândul ca -si suparase verisoara.Astept un raspuns. Hildebranda a intrat vesela în dormitor. Hildebranda. asteptând dinadins pâna când ea si-a scos botinele de sub fu sta cu un hohot de râs triumfator. si mustatile cu vârfurile ascutite. cu spatel e la sensul de mers al trasurii. Când si -au întors privirile catre Fermina.Puteti sa va uitati. dupa ce s-au saturat de a tâta râs. folosind acelasi cod. cel al inimii. vizitiul a întors în loc trasura si a intr at în parcul Evangheliilor. Imediat ce tr sura a pornit din loc. Întelegând ca vorbea de malacof. Si începu sa-si desfaca sireturile ghetelor. Doctorul Juvenal Urbino a coborât si. Se prefaceau ca o ig nora pe Fermina. dar când a vrut sa-si traga mâna îmbracata în manusa de atlaz. iar ea se simti înfiorata de o rabufnire de panica. ca ea avea de gând sa sara din tr asura daca nu ajungeau mai repede acasa. Fermina privea în gol pe fereastra. de parca tocmai le pescuise dintr-un iaz. ci îngrozita la gândul ca ar fi fost în stare sa-si scoata fusta. era încântata. doctorul Juvenal Urbino a înteles ca jocul s e sfârsise. S-au împrietenit foarte repede. unde lampagiul tocmai aprindea felinarele. spuse doctorul Urbino. iar doctorul Urbino si mai încântat de încântarea ei. . ea i-a marturisit ca ar fi pu tut trai toata viata într-un loc atât de minunat. Si cu un gest rapid de prestidigitator îsi scoase batista din buzunar si se l ega la ochi . intercalând între silabele fiecarui cuvânt o alta stabilita în mod conventional. Nu aveau mult de mers. care. i-au vazut minunatul profil de mierla galbena. nu ma uit. iar celor doua verisoare nu le-a trecut nici o clipa prin minte ca doctorul Urbino putea fi înteles cu vizitiul. . Nu si-a ascuns entuziasmu . Hildebranda redev eni serioasa si o întreba pe muteste. i-a spus. îmb ujorata de rusine. . în schimb. mai ascutit ca niciodata.Acum îmi dau eu seama. Bandajul alb îi sublinia si mai mult puritatea buzelor. spuse. folosindu-se de alfabetul mâinilor: "Ce facem ?" Fermina Daza îi raspunse. Hildebranda a coborât repede. iar manusa a ramas atârnata în mâna medicului. abia atingând-o cu vârful dege telor. si. doctorul Urbino prinse ocazia din zbor. Fermina n-a mai avut ce face si a urmat-o. Stateau pe bancheta principala. ci colivia asta de sâr ma. ca nu pantofii ma jenau. Era de trei ori furioasa : din cauza situatiei nemeritate în care se afla. pr elungind astfel plimbarea. Nu i-a fost prea usor sa se aplece. ca sa se amuze. iar Hildebranda accepta sfidarea . . rot unjita. Fermina Daza a încercat sa schiteze un gest de refuz. Foarte curând însa. Când si-a scos batista de la ochi. Se întoarse spre Fermina. dar continuau jocul tocmai pentru ca stiau foarte bine ca înteleg ea tot si îi urmarea cu atentia încordata. iar el.Nimic mai simplu.Nimic mai simplu. si a comentat cu hazul ei înnascut întâmplarile zilei. din pricina purtarii libertine a Hildebrandei si pentru ca era sigura ca trasura se învârtea fara rost pe strazi. . S-a culcat nemâncata. Fermina s-a smucit. a ajutat-o sa urce în trasura. impresionata de mirosul învaluitor de piele naturala al can apelelor si de intimitatea interiorului capitonat. . ca între vechi prieteni. desenat pe vapaia amurgului. în fata lor.ino.Eu. dar Hildebranda apucase deja sa accepte. dar doctorul Urbino nu s-a grabit sa termine. Dupa ce a cinat cu Gala Placidi a în bucatarie. au înc eput sa râda. de data aceasta n-o mai privea furioas a. din cauza corsetului. au început sa vorbeasca într-o pasareasca usor de descifrat. spuse doctorul. doctorul Urbino i-a strâns degetul mijlociu. de parca nu s-ar fi întâmplat n imic. între barba neagra. raspunse Hildebranda.

luând-o peste picior. ca . nu s-a gândit nici o clipa s-o ia în serios. Hildebranda i-a marturisit: când doctorul Urbino s-a legat la ochi si i-a vazut dantura desavâr sita stralucind între buzele trandafirii. aflat la douazeci de zile de drum si la aproape trei mii de metri altitudine deasupra nivelului S trazii Ferestrelor. unchiul nu i-a dat slujba. în ca re nu-i spunea decât de acord. Din consideratie pentru vaduva fratelui sau. si a ramas în pat cu ochii deschisi. prin lentilele împaienjenite ale nefericirii. dar Lotario Thugut l-a convins cu argumente nemtesti ca putea face o cariera stralucita în administratie . fara nici o litera în plus sau în minus. desi îi trecuse supararea. Flore ntino Ariza. scotând scântei de pucioasa printre d nti. fusese emblema complicitatii lor. mai degraba zâmbitoare.l pentru doctorul Urbino. râzând. nimeni si nimic nu l-a putut clinti din starea de deprimare în care se p rabusise. stiut numai de ei doi si care. l-a trimis prin Gala Placidia doctorului Juvenal Ur bino. nu si-a luat ramas bun de la nimeni. a comis cu buna stiinta o ultima nebunie a inimii. Când a primit telegrama care-i anunta numirea. în ajunul plecarii. pentru eleganta si cordialitatea lui. Era una din scrisorile ei tipice. Florentino Ariza nu si-a dat niciodata seama ca era vorba de o calatorie cu efect terapeutic. asadar. calit la scoala suferintei. domnule doctor. în tr-o trasura necunoscuta ce urca spre cimitirul saracilor. ca tot ce i s-a întâmplat în acea pe rioada. S-a trezit cu noaptea în cap. extenuata. au amutit sub vraja adânca a melodi ei. încât si câinii. l-a bagat iute în plic si. I l-a cântat pe strunele viorii scaldate în lacrimi. o caciula cazaceasca si un palton cu guler de plus. a scris la repezeala un bilet. dar. singurul dintre cei trei frati care mai ramasese în viata. se pornisera pe latrat. în timp ce Hildebranda era la baie. ca sa fie pregatit pentru iernile aspre de pe podisurile înalte. Fermina Daza s-a întors cu fata la perete si a pus capat conv ersatiei. a simtit o dorinta irezistibila sa i le acopere cu sarutari. înainte ca Hilde branda sa se întoarca în camera. timp de trei ani. Tránsito Ariza a facut mai mult decât era cu putinta ca sa-i aline durerea. care l-ar fi putut costa chiar viata. care nu suport a nici macar ideea existentei unui bastard. îmbracat în hainele lui cele mai bune. cântând. nici telegramele si u nde sa nu se poata întâlni cu nimeni care sa-i spuna ceva despre orasul asta. Tránsito Ariza i-a ajustat hainele. Apoi. iar dupa o saptamâna a reusit sa-l convinga sa manânce din nou. aparându-si intimitatea cu ac eeasi hotarâre de fier cu care pastrase si taina iubirii lui înabusite. dar si un bilet pentru o cabina la bordul primului vapor ce urma sa plece din port. urmarita tot timpul de imaginea doctorului Juvenal U rbino. A vorbit atunci cu don León XII Loayza. mai întâi pe strada. c u o inspiratie atât de intensa. putea vorbi. Când a vazut ca-i pierise cheful de vorba. a cântat de unul singur sub balconul Ferminei Daza valsul de iubire compus anume pentru e a.Esti o stricata. provocând-o cu vorbe fara nici o noima. adevar at loc de pierzanie. gândindu-se la anii fara numa r pe care îi mai avea de trait. l-a implorat sa-i dea nepotului o slujba oarecare la compania lui de navi gatie. nu mai mânca si-si petrecea nop tile plângând întruna. consolându-l ca o adevarata îndragostita. N-a suflat nimanui nici o vorba despre plecare. educat în Europa si cu o reputatie putin obisnuita pentru anii lui. Avea sa si-o aminteasca mereu. dupa primele masuri. "Telegrafia e p meserie de viitor". nici macar paznicul de noapte. asista nepasator la pregatirile de cala torie. l-a împaturit în graba. iar valsul s-a încheiat într-o tacere supranaturala. un oras de vis. întocmai ca un mort la propria-i înmormântare. si fara sa-i marturiseasca adevaratul motiv. apoi în tot orasul. A avut un somn agitat. nimeni nu s-a aratat prin preajma. dar cu glas raspicat: . care i se arata pretutindeni. dar Fermina n-a facut nici un comentariu. cu tatal ei. Fereastra de la balcon nu s -a deschis. care-i fusese de mare folos în timpul iernilor geroase din Bavaria. abia murmurând cuvintele. I-a daruit o pereche de manusi c aptusite cu blana de iepure. numai sa fie cât mai departe. fara intentia de a jigni. într-un port pierdut prin padurile de pe valea fluviului La Magdalena. Unchiul León XI I i-a dat doua costume de stofa si niste ghete impermeabile ale fratelui sau mai mare. La un moment dat. pentru ca era mai putin corpolent d ecât taica-sau si mult mai scund decât neamtul. Când Florentino Ariza a aflat ca Fermina Daza urma sa se marite cu un medic d e. care. neam nobil si bogat. i-a spus. La miezul noptii. dar i-a g asit un post de telegrafist la Villa de Leyva. unde sa nu ajunga nici scrisorile. si i-a cumparat ciorapi de lâna si izm ene groase. cu ochii legati.

iar cei care n-aveau de ni ci unele dormeau pe mesele din sufragerie. capitanul. a reusit pâna la urma sa-i instaleze pe calatorii neprevazuti. împreuna cu sotia. dupa modelul legendar al celor care fa ceau cursa între Ohio si Mississippi. cu balustrade din lemn dantelat si stâlpi de fier. apartinând Companiei Fluviale a Caraibilor. fusese rebotezat. în schimb maica-sa îl obligase sa-si ia nelipsitul petate. fabricat e pe la jumatatea veacului la Cincinnati. întrucât debitul apelor era foarte bogat în acea perioada a anului. când s-a dus sa urineze la pupa si a vazut prin gaura closetului roa ta uriasa din scânduri învârtindu-se sub picioarele lui cu un vuiet vulcanic de ape însp umegate si aburi clocotitori. convins ca n-avea ce face cu ele într-o cabina cu pal si a sternuturi. iar vaporul a înaintat fara oprelisti în primele doua nopti. cu asternutul si plasa contra tântarilor adus e de acasa în boccea. în amintirea întemeietorului sau. în timp ce treceau prin dreptul catun ului Calamar. pentru ca din clipa în care Florentino Ariza si-a pus vioara în cutie si s-a îndepartat pe strazile amortite fara sa mai priveasca înapoi. care-i permitea sa strabata mai usor albia denivelata a fluviului. Florentino Ariza. vapoarele Comp aniei Fluviale a Caraibilor aveau masinile cu aburi si bucatariile pe puntea inf erioara. aproape din instinct. un urias din Curaça o. asa încât nici un sacrificiu nu era prea mare pentru ca o familie de rang atât de înalt sa se simta la noi ca acasa si chiar mai bine. în ultimul moment. Ca si acestea. Cine avea hamac si-l atârna în salon. pe care si le cosea sing ur între coperti de carton. Vaporul pe care urma sa se îmbarce. n -a mai avut senzatia ca pleca în dimineata urmatoare. fireste. care sosise chiar în acea dimineata din Europa si pe care îl însotea guverna torul în persoana. acest tip de vapoare avea doar o uriasa roata cu palete ori zontale la pupa. echipajul distribuia paturi pliante din pânza de cort. o boccea cu o perna. pusa în miscare de un cazan încalzit cu lemne. iar la pror a. cu hotarârea irevocabila de a nu se mai întoarce în veci. Aventura aceasta a fos t ca un descântec de alinare. dupa cina. cu doua caturi. toate înfasurate într-o rogojina legata cu doua frânghii. din care se putea înjgheba la nevoie un hamac. cu un pescaj de cel mult cinci picioare. atât de prac tic si atât de raspândit prin partea locului. daca se putea. Nu mai calatorise niciodata pâna atunci. pe care pas agerii si le întindeau pe unde apucau. ser vitorul în livrea si cele sapte cufere cu chenare aurite care abia încapusera pe sca ri. Spre deosebire de ambar catiunile mai vechi. ca b arbatul în haine de gala era noul ministru plenipotentiar al Angliei. care se identifica prea mult cu ne fericirea lui. un salon si o sufragerie. si cartile cu versuri de dragoste stiute pe de rost. dispuse pe laturile unui culoar care servea drept sufragerie comuna. cei care calatoreau prima oara. Era o adevarata casa plutitoare din lemn. identic cu alte doua. f erfenitite de atâta citit.re altadata venea sa asculte ultimele note ale serenadei. Voia sa-si continue drumul imediat. deschis spre fluviu. asa cum faceau . n-a regretat. a renuntat la cabina. La început. Într-adevar. unde noaptea pasagerii de rând îsi atârnau hamacele. la bord a urcat un pasager în tinuta de gala. Îsi luase într-un cufar de tabla hainele groase. înveliti cu fetele de masa. în drum spre c apitala republicii. Vapoarele mai vechi. Apelând la sentimentele patriotice ale creolilor. aveau de-o parte si de alta câte o roata propu lsoare. cabina capitanului si cele ale ofiterilor. ci ca plecase de multi ani. schimbate d oar de doua ori în tot cursul calatoriei. Renuntase la vioara. fiica. A devenit constient de n oua realitate care îl înconjura abia spre seara. dar înca din prima noapte a trebuit sa fie recunoscator simtului pract ic al mamei sale. La etajul intermediar. Florentino Ariza nu voia sa le ia. un cearsaf. iar marile tarcuri unde echipajul îsi atârna ham acele se încrucisau la diferite niveluri. Pío Quinto Loayza. existau sase cabine de clasa întâi. înaltata pe o ca rcasa plata din metal. un fel de salon. Pe la ora ci nci. Florentino Ariza nu se grabise sa exploreze vaporul îndata ce urcase la bord. amintindu-i totodata ca regatul pe care îl reprezenta contribu ise în mod decisiv la eliberarea noastra de sub dominatia spaniolilor. La etajul superior se aflau cabina de co manda. sub closetele înabusitoare de sub coverta pasagerilor. presarata cu cuvinte frantuzesti. Lui Florentino A riza i-a explicat într-o castiliana stâlcita. aproape de suprafata apei. unde pasagerii mai importanti erau invitati cel putin o data în cursul calatoriei sa c ineze si sa joace carti. foiletoanele ilustrate cumparate luna de luna. Florentino Ariza ramânea treaz aproape toa . o oal a de noapte din cositor si o plasa contra tântarilor.

în cursul unei altercatii. Capitanul n-a putut obtine nici o informatie. ale carei plete de meduza se unduiau în siaj ul navei.ta noaptea. iar noua zi se revarsa dintr-o data peste imasurile pustii si mlasti nile înecate în ceata. Nu numai din pricina caldurii si a tântarilor . Ceva mai târziu. Pe deasupra. o parte dintre calatori s-au împartit în doua tabere opuse. Au trecut mai întâi cadavrele a doi barbati. îsi spunea ca va reusi sa suprav ietuiasca uitarii. Astfel ca în timpul celor sase zile ramase pâna la sfârsitu l calatoriei. dar si a duhorii pe care o raspândeau bucatile de carne sarata puse la uscat pe balustrade. promitând solemn sa le resti tuie la sfârsitul calatoriei. Florentino Ariza a suportat neplacerile calatoriei cu acea rabdare minerala care o îndurera pe maica-sa si îi exaspera pe prietenii lui. care înca de la începutul calatoriei aparuse îmbracat în costum de vânatoare. Atunci li s-a interzis p asagerilor sa coboare nu numai în porturi. care au circulat din mâna în mâna. apoi cel al unei fetite de câtiva ani. pasagerii au capatat deprinderi de puscariasi. Calatoria i se parea atunci o dovada în plus a întelepciunii mamei sale si. Ca sa evite orice neîn telegeri si provocari. si îndeosebi europenii. când vaporul era tras la mal. iar zor ii îi prindeau sleiti de puteri si umflati de întepaturi. pentru ca niciodata nu se putea afla. deasupra carora se înghesuiau câtiva vultur i gallinazos. daca erau v ictimele holerei sau ale razboiului. unde s-au încrucisat cu un vapor care avea arborat pavilio nul galben. p deasupra mlastinilor. placut sau neplacut. în anul acela începuse înca un episod al razboiului civil intermiten t dintre liberali si conservatori. cu o carabina si o pusca cu doua tevi pentru vânat tigri. contemplând îngândurat stolurile de stârci care îsi luau zborul speriati. unde rareori se mai zarea câte o coliba de paie lânga stivele de lemne pregatite pentru cazanele cu aburi de pe vapoare. co ntemplarea pernicioasa a unui teanc de fotografii pornografice olandeze. Nu si-a facut cunostin te printre calatori. a vazut pluti nd pe apa trei cadavre umflate si verzi. una din distractiile preferate ale celor care calatoreau în acea vreme pe fluviu. a interzis vânarea caimanilor ce se soreau pe tarmurile nis ipoase. dar chiar si în locurile nepopulate unde acostau ca sa încarce lemne. si echipajul i-a informat ca vaporul cu s teagul galben avea la bord doi bolnavi de holera. iar albia se îngustase. Cei mai multi pasageri. Dar în aceeasi zi. auzind-o cântând în rasuflarea vaporului ce înainta c u pasi de salbaticiune uriasa prin bezna. Noaptea. convins ca desluseste glasul Ferminei Daza în briza racoroasa. pâna când primele dungi trandafirii se des enau în zare. semn al epidemiei. Îi purta gândul catre ea. Apele erau mai tulburi. amagind u-si singuratatea cu amintirea ei. Restrictiile s-au înasprit în dre ptul portului Tenerife. pâna si simplul fapt de a fi în viata parea de nesuportat. iar molima facea ravagii pe to ata portiunea fluviului care le mai ramânea de strabatut. unul dintre ele fara cap. S-a aratat neînduplecat chiar si fata de ministrul bri tanic. a confiscat toate armele. lamantinii care îsi alaptau puii cu mameloanele lor materna le si îi uimeau pe calatori cu plânsul lor de femeie. dar duhoarea lor gretoasa i-a pângarit în amint ire imaginea Ferminei Daza. Asa i se întâmpla de fiecare data: orice fapt. când vaporul tragea la tarm si cei mai multi calatori se plimb au neconsolati pe coverte. Printre acestea. abandonau cloaca din c abine si îsi petreceau noaptea plimbându-se pe coverte. simtind cum cresteau în el noi puteri. calatoria a devenit mai anevoioasa printre bancurile de nisip ivite pe neasteptate si bulboanele înselatoare. Dar chiar si aceasta distractie fara nici un viitor n-a facut altceva decât sa sporeasca plictiseala. care încarca vite pentru Jamaica. desi oric e veteran al fluviului stia prea bine ca reprezentau doar o mostra din legendara colectie a capitanului. când. N-a aflat niciodata. Îsi petrecea zilele privind de pe punte caimanii care se soreau pe nisip si pândeau cu falcile cascate fluturii c e roiau în jur. fara ca cineva sa poata spune de unde aparusera. în ce le din urma. el rasfoia sub lampa cu carbid din sufragerie. Dupa trei zile însa. nu a intrat în vorba cu nimeni. singur . strecurându-se printre paduri cu copaci uriasi. s-au întâlnit cu alta nava. Dar noaptea. alungând gânganiile ce navaleau de peste tot cu acelasi prosop cu care îsi stergeau broboanele de sudoare. iar capitanul luase masuri foarte severe pent ru asigurarea ordinii interne si a securitatii pasagerilor. Într-una din zile. pen tru ca celalalt vapor n-a raspuns la semnale. Larma papagalilor si harmalaia maimutelor nevazute sporea p arca arsita amiezii.

Se îmbarcasera la Barranco de Loba. compunea scrisori înflacarate. Abia a mai apucat sa simta prin întuneric trupul fara vârsta al unei femei goale . s-a gândit ca cea mai în vârsta putea fi mama celorlalte doua. numai si numai pentru ca vigilenta lor neobosita îl îndemna sa ia drept reala dorinta lui fierbinte ca amanta de-o clipa sa fie mama copilului închis în colivie. Acolo calatoreau doua femei tinere. Ea ramase o clipa întinsa peste el. când brusc s-a des his o usa. Atât de mult l-a sedus aceasta idee. ci de un plan elaborat din timp pâna în cele mai mic i detalii. În ciuda atâtor indicii încâlcite. cu cât. o alta ceva mai în vârsta. iar cele mai tinere îsi schimbau toaletele de câteva ori pe zi. zvârcolindu-se si icnind. scaldata într-o sudoare calda. alteori. fara sa tina seama de faptul atât de evident ca acea mama tânara nu traia decât pentru copilul ei. pâna când se stârneau primele adieri racoroase si se ducea sa motaie într-un fotoliu de pe punte. La început.Pleaca acum si uita tot. mirosind a mâl si creveti. iar dramele de atâtea ori citite si rascitite îsi redobândeau puterea magica de la înc eput. . cu colerete de dantela si palarii cu boruri mari. transformându-se astfel într-un dormitor cu doua paturi. l-a deposedat fara glorie de virgin itate. când el înlocuia protagonistii imaginari cu prieteni si cunoscuti din viata re ala. avusese o revelatie careia nu-i pute a da crezare. doua dintre ele ieseau sa se racoreasca pe coverta. pe care refuza s-o admita. efect al plictiselii. Mânuiau umbrelutele d e soare si evantaiele din pene cu o deosebita iscusinta. Florentino Ariza n-a izbutit sa descopere ce relatii existau între ele. în propria-i piele. absolvind-o imediat si pe cea ma i tânara. iar Florentino Ariza le remarcase numai pentru ca duce au copilul adormit într-o colivie mare. Asaltul se petrecuse în ultima cabina. au iesit toate. foiletoanele ilustrate. în timp ce a treia avea grija de copil înauntru. si-a întrerupt lectura mai devreme ca de obicei si tocmai trecea adâncit în gânduri prin sufrageria pustie. asadar. Aceasta certitudine magulitoare l-a nelinistit cu atât mai mult pe Flor entino Ariza. în care a ramas singur a în cabina. stiute aproape pe de rost . avea senzatia ca se departeaza tot mai mult dea adevar. respirând cu greu. dar într-o noapte mai cal duroasa. Într-o noapte. garnisite cu fl ori de etamina. singura explicatie plauzibila fiind aceea ca p rofitase de un moment întâmplator sau. Dar n-a avut sorti de izbânda. si înceta sa mai existe în întuner ic. în plus. i-a desfacut catarama de la curea. Nu p utea crede ca una dintre ele îndraznise sa faca tot ce facuse stiind ca tovarasele ei dormeau în paturile de alaturi. desi nu se îndoia ca faceau parte din aceeasi familie. A încercat. poate. foarte potrivit pentru o familie numeroasa. dar si cu intentiile in descifrabile ale momposinelor vremii. Nu avea mai mult de douazeci si cinci de ani. cu respiratia sacadata. de iubit parasit. dintre toate. în al carei instinct de pantera ar fi putut afla un rem ediu pentru nefericirea lui. încât a început sa se gândeasca la ea mai mult decât a Fermina Daza. A facut-o fara un motiv înte meiat. dinainte aranjat. cu fuste de mata se si jupoane. d ar care se tinea înca bine. Asa îsi petrecea cele mai grele ceasuri. unde ramâne au pâna târziu. Între noi nu s-a întâmplat nimic. portul care deservea orasul Mompox de când nestatornicia fluviului îl izolase de caile de acces pe apa. si un copil de câteva luni.a care ramânea aprinsa pâna în zori. Uneori. dar curând sia dat seama ca era prea tânara si. era z . anume ca iubirea iluzorie pentru Fermin a Daza putea fi înlocuita cu o pasiune lumeasca. i-a descheiat nasturii si. numai ea purta doliu. aruncându -se calare peste el. Dimpotriva. Erau îmbracate ca pasagerele de pe transatlanticele la moda. într upat uneori într-un print timid sau într-un paladin al iubirii. pe care le rupea si le arunca în v alurile ce lunecau necontenit spre ea. cu copilul adormit în colivia de rachita acoperita cu un voal. care comunica printr-o usa cu penultim a. care l-a trântit cu fata în s us pe pat. îi spuse. aducân d un aer primavaratic printre calatorii sufocati de caldura. pe masura ce înainta în cercetari. Amândoi s-au pravalit agonizând într-un hau fara fund. încât nu putea fi vorba de o nebuni e subita. Atacul fusese atât de rapid si de triumfator. sa afle identit atea violatoarei-magistru. Florentino Ariza s-a grabit sa înlature posibilita tea ca cea mai în vârsta sa fie autoarea asaltului. atingând culmea placerii. iar o mâna ca o gheara de soim l-a însfacat de mâneca si l-a tras într-o cabi na. mai fermecatoare si mai îndrazneata dintre ele. rezervându-si pentru sine si pentru Fermina Daza rolurile îndragostitilor fara speranta. Alteori. îndreptându-se spre closete.

facându-l sa-si regre te îndrazneala tardiva. fredonând cântece de îndragostita. Florentino Ariza îsi petrecuse timpul privindu-i pe negrii care carau în spate marfurile de pe vapor. iar dupa prânz. ca sa poata sta în fata ei. Le-a vazut cotind prin spatele cârciumii. locul arata ca un iar maroc. si chi ar a comis impertinenta calculata de a-si schimba locul la masa din sufragerie. scuipat. cuprins de extaz. Acolo coborau pasagerii care îsi continuau drumul spre interiorul provinci ei Antioquia. Dar nimic nu i-a confirmat banuiala ca era depozitara celeilalte jumatati a tainei lui. Îi urmarea pâna si ritmul respiratiei în tresarirea medalionului ce-i atârna peste bluza de batist. au pierit din viata lui. macar printr-un gest. Cele sase colib e din frunze de palmier si cârciuma de lemn cu acoperis de tabla care alcatuiau po rtul erau pazite de câteva patrule de soldati desculti si prost înarmati. În spatele cas elor.velta si aurie. Singura amintire care i-a ramas de la ea. ramasa la pânda în ultimele zile. cu o îndrazneala ce-i lipsise în zilele precedente. Înabusita pâna atunci în lacrimi. una dintre cele mai afectate de noul razboi civil. Atunci. D ar odata împlinita razbunarea. Se consola câteodata c u gândul ca. dar. i-a dat lovitura de gratie. capitanu . se înaltau pâna la cer culmile unor munti prapastiosi. în locul cel mai racoros. Florentino Ariza se agata de iluzia ca. umilit. întrucât se zv onise ca rasculatii aveau de gând sa atace si sa jefuiasca vapoarele. iar ele i-au raspuns toate la fel. dimpotriva. o vedea pe Fermina Daza ridicându-se teafara de jos. cu cununita din flori de portoca l ninsa de roua mortii si cu torentul înspumat al valului revarsat peste lespezile de marmura ale celor paisprezece episcopi înmormântati în fata altarului principal. îsi imagina mireasa. vaporul a strabatut o strâmtoare cu ape învolburate. straina. o sa-i apara în minte. cu o cornisa pe unde se rpuia un drum de cai taiat chiar la marginea prapastiei. Stia ca urma sa se casatoreasca chiar în sâmbata aceea. apoi le-a zarit catarându-se ca un sir de furnici carause pe marginea abisului si. a fost numele de botez: Ro salba. leganând colivia. când nalu ca iubitului înselat. si atunci. tot avea sa se dea de gol. cu indieni care vindeau amulete din lemn de palmier ragua si filtre de am or. agata colivia de tavan. în timp ce gândurile îi zburau p easupra privatiunilor calatoriei. în timp ce tovarasele ei jucau dame. a lui sau a nimanui. în cele din urma. una. printre catârii gata pregatiti pentru urcusul de sase zile spre jungla cu orhi dee din cordiliera centrala. cu o familiaritate care l-a rascolit pâna în maruntaie. cu niste pleoape portugheze care o faceau sa para si mai distant a. Fermin a Daza avea sa sufere o clipa sau chiar mai multe. gelozia a pus dintr-o data stapânire pe sufletul lui. dar atacul nu s-a produs. pentru a-i refuza omagiul ajunarii. vazuse cum erau descarcate cosurile cu faianta chinezeasc a. iar daca uneori se aseza la m asa si mai ciugulea câte ceva. s-a simtii singur pe lume. caci îi era cu neputinta sa-si închipuie lumea fara ea. si a sta numai pentru ca tovarasa ei mai tânara a strigat-o. a acostat la Puert o Nare. dar vie. Le-a zar it tocmai când se pregateau de plecare. se numara si grupul Rosalbei. Nimeni n-a dormit linis tit la bord. si orice barbat s-ar fi multumit numai cu firimiturile dragostei cu care îsi înco njura fiul. mai de vreme sau mai târziu. se ocupa de el în salonul de pe cover ta. capatul calatoriei. asezate piezis în sa. De la micul dejun pâna la culcare. prabusita pe dalele catedralei. iar când reusea sa-l adoarma. Se ruga fie rbinte ca trasnetul dreptatii divine s-o doboare pe Fermina Daza chiar în clipa când se va pregati sa jure iubire si supunere unui barbat care nu si-o dorea drept s otie decât ca pe un obiect de decor si. urmate de catârii ca re duceau în spinare cuferele. în mod sigur. iar amintirea Ferminei Daza. tulburându-i fericirea. iar spre dimineata. Cu o seara înainte de a ajunge în portul Caracoli. pianele cu coada pentru domnisoarele din Envigado si doar foarte târziu a obser vat ca. cu cizme de amazoane s i umbrelute în culori ecuatoriale. i-a facut Rosalbei un semn de adio cu mâna. cutiile de palarii si colivia copilului. Într-a opta zi de calatorie. o facea imaginându-si ca Fermina Daza se afla alaturi de el sau. N-a mai putut dormi. privind-o fara jena pe deasupra cartii pe care se prefacea ca o citeste. înaintând cu greu printre peretii înalti de marmura. în euforia nuntii si chiar în noptile patimase ale lunii de miere. Dar nici macar când era adormit nu se departa d e el. iar nunta stârnise înca din ainte multa vâlva. dar fiintei care o iubea cel mai mult pe lume si care avea s-o iubeasca în veci nu-i mai era îngaduit nici macar sa moara de dragul ei. se caia de propria-i rautate si atunci. printre pasagerii ramasi pe tarm.

Dar el a rezistat oricaror argumente. în stravechea Strada a Ferestrelor. încât a plecat m ai înainte cu salupa postei. Nu se luminas e bine de ziua când au acostat în micul golf Niño Perdido. ca sa-l consulte. Mai târziu. pen tru ca în marasmul sedativelor. orientându-se dupa ele. La început. oricum. cât mai ales pent ru ca stia foarte bine care erau adevaratele lui legaturi cu Compania Fluviala a Caraibilor. când în zare s-au ivit de sub apa coltii de stânca di n dreptul portului Caracoli. ai carei functionari îl socoteau ca pe unul de-ai lor. Golful arata în zori ca un iaz cu luciul neted. Coplesit de durere. nu atât din pricina cabinei. Nu i-a fost greu sa gaseasca un loc la înapoiere în schimbul cabinei cedate rep rezentantului reginei Victoria. febra îi disparuse si se simtea plin de sperante. hulubariile de pe acoperisuri si. Se trezise la cinci dimineata ca un condamnat în zorii executiei si toata sâmba ta nu facuse altceva decât sa-si imagineze minut cu minut nunta Ferminei Daza. Niciodata. Tocmai sosise goeleta de la Riohacha. cineva l-a anuntat pe comandant. pâna când a iesit din laguna si a disparut în ocean . o sâmbata a patimilor. iar seara venea de fiecare data în sufragerie îmbracat în tinuta lui impecab ila. Ministrul Marii Britanii supravietuise odiseei cu un stoicism exem plar. pentru instalarea unui astfel de sistem de comunic are pe vapoare. temându-se sa nu fíe vorba de un caz de holera. l-a luat cu el si pe medicul de bor d. iar înainte de a se lumina de ziua. Florentino Ariza a fost primul care a sarit pe uscat de pe salupa postei. Dar Florentino Ariza era atât de nerabdator. sa dea dracului stralucitul viitor al telegrafiei si sa se înt oarca. iar hamalii cu apa pâna la brâu luau calatorii de la bord si îi duceau în cârca pâna la tarm. i-a facut pe plac. Florentino Ariza a zarit turla catedralei poleita de primele ra ze. l-au dus mai mult târâs în cabina. aflat la noua leghe departa re de oras si ultimul port pentru vapoarele fluviale mai înainte de a fi fost drag at si dat din nou în folosinta vechiul canal de trecere de pe vremea spaniolilor. a cedat tentatiei de a face un gest simbolic: si-a aruncat în apa bocceaua cu asternutul si a urmarit-o cu privirea cum se departa pr intre tortele pescarilor nevazuti. iar capitanul n-a avut încot ro si. când s-a întors acasa. Pe deasupra negurilor care pl uteau peste ape. învatându-i pe toti cei care erau amato ri dansurile lui nationale. dându-si seama ca încurcase orele si ca totul fusese altfe l de cum îsi imaginase el. Vazându-l tremurân d de friguri. i-a mai spus. vânând cu aparatul de fotografiat animalele pe care nu avea voie sa le omoare cu pusca. care a lasat petrecerea balta si. Calatorii trebuiau sa astepte pâna la sase dimineata salupele închiriate care urmau sa-i duca la destinatie. se hotarâse o data pentru totdeauna si fara sa stea prea mult pe gânduri. A doua zi însa.l a oferit petrecerea traditionala de ramas-bun. unde mirosurile nenumarate din piata se învalmaseau cu împuticiunea de pe fundul marii. pentru a gusta deliciile primei nopti. Era sigur ca n-o sa mai aiba nevoie de ea pâna la capatul vietii. si-a facut aparitia în costumul clanului MacTa vish si a cântat din cimpoi dupa pofta inimii. Soarele se înaltase de mult pe cer când salupa postei si-a c roit drum prin labirintul velierelor ancorate în port. iar acesta i-a dat o doza buna de bromura si l-a trimis în ca bina de carantina. capitanul a încercat sa-l convinga sa re nunte cu argumentul binecunoscut ca telegrafia era stiinta viitorului. cu o orchestra de suflatori alc atuita din membrii echipajului si focuri de artificii colorate lansate din cabin a de comanda. încercând sa-si învinga frigul din o ase. când i s-a parut ca era momentul în care tinerii casatoriti plecau pe furis de l a nunta. iar din clipa aceea n-a mai simtit în n . contopindu-se în aceeasi duhoare. pe o usa secreta. dar n-a facut nimic ca sa si-o stearga din minte. la bordul aceluiasi vapor. care a culminat cu un nou acces de feb ra. A fost. În ainte de a coborî de pe vapor. pen tru ca niciodata n-avea sa mai paraseasca orasul Ferminei Daza. Florentino Ariza s-a retras în ungherul cel mai îndep artat de pe coverta. Aceasta presupunere i -a sfâsiat inima. pâna la urma. Dar la petrecerea de la sfârsit. a reusit sa localize ze balconul palatului Marchizului de Casalduero unde si-o imagina pe femeia neno rocirii lui dormind cu capul pe umarul sotului satisfacut. Exista ch iar un proiect. a avut bunul simt sa-si bata joc de propria-i fantezie. ca sa nu-i ajunga la urechi nici macar ecourile chiolhanulu i. Calatoria în josul fluviului a durat mai putin de sase zile. iar Florentino A riza s-a simtit din nou acasa când au intrat în laguna Las Mercedes si a vazut sirag ul de lumini de pe luntrile pescaresti leganându-se în siajul vasului. dimpotriva: sa complacut în suferinta. si si-a pus pe el paltonul lui Lotario Thugut.

Si-a scos mai întâi bluza de tafta brodata cu margele si a aruncat-o pe fotoliul din colt. i-a calauzit pasii pe carari pâna at unci nebanuite. încât nici chiar pentru preambuluri nu mai avea nevoie de vreun ajutor. încât fiecare gest parea întâmpin at de trupele de asalt cu salve de tun care zguduiau orasul din temelii. fara sa-i reproseze alta infide litate decât aceea de a fi murit fara ea. si a rama s în pielea goala. în timp ce-si arunca rând pe rând prin odaie valurile cernite a le vaduviei. Avea douazeci si opt de ani si nascuse de trei ori. de cealalta parte a patului. Înainte de aceasta noapte si din ceasul de gratie în care maica -sa o adusese pe lume. cu uimirea si inocenta celor cinci ani de fidelitate conjugala. nici macar în acelasi pat. Dimpotriva. ci mirosul personal al Ferminei Daza. Florent ino Ariza a încercat s-o ajute sa-si desfaca sutienul. Nu si-a permis prostul gust de a avea remuscari. descumpanit. risipindu-le pe jos ca pe niste zdrente. a carei amintire devenea tot mai vie. vestita vaduva a lui Nazaret le-a cerut înspaimântata adapost. când. a aflat ca Fermina Daz a îsi petrecea luna de miere în Europa. cu care juca biliard sau statea de vorba pe terasele cafenelelor de sub arcadele Pietii Catedralei. Neputând dormi d in pricina mingilor de foc care zburau tiuind pe deasupra acoperisurilor. dar si firea. care îmbal sama orasul.ari miasmele fetide ale golfului. a început sa-i vorbeasca despre dorul ei nestins dupa sotul m ort cu trei ani în urma. dar. pretextând ca în dormitorul ei nu era loc suficient. iar gând ul ca iubirea putea fi înlocuita oricând cu alta. caci de-a lungul a cinci ani de devotiune matrimoniala. Totul mirosea a ea. Singura lui preocupare pareau sa fi e foiletoanele de dragoste si volumele din colectia Biblioteca Populara. deoarece casa ei fuse se distrusa de o ghiulea de tun în timpul asediului generalului rebel Ricardo Gaitán Obeso. învatase asa de bine sa se descurce singura în timp ce facea dragoste. juponul cu volane. Si-a r eluat legaturile cu prietenii mai apropiati. iar inima lui îndurerata parca îi spunea ca va r amâne acolo. nu se culcase niciodata. A facut-o cu atâta entuziasm si cu niste pauze asa de bine chibzuite. monahala. dar trupul ei îsi pastra nealterat farmecul ametitor de fecioara. pe masura ce se stingeau celelalte. iar came ra s-a înnegurat dintr-o data sub ultimele ramasite ale doliului ei. a evoc at pâna în zori excelentele calitati ale sotului ei. si-a a zvârlit brasiera peste umar. cu alt barbat în afara de sotul ei. Numai ca ea hotarâse dinainte si pentru el. pâna când le învata pe dinafara. De când fu sese dezvirginat de Rosalba în cabina de pe vapor. pâna când nu i-a mai ramas nici macar verigheta pe deget. Tránsito Ariza a prins ocazia din zbor si a trimis-o pe vaduva în camera fiu lui. Asezata pe marginea patului unde Florentino Ariza statea întins si se întreba. si-a scos pantal onasii de dantela. daca nu pentru totdeauna. În dimineata în care s-a întors din calatoria neterminata. mirosul Ferminei Daza deveni mai putin intens si frecve nt. Încet-încet. dar ea i-a luat-o înainte cu o manevra abila. iar el în hamac. care l-a dezbracat sufocata de propria-i nerabdare. cu speran ta ca o alta iubire îl va putea vindeca de cea care îi facea viata un chin. la care n-avea sa renunte pâna la sfârsitul vietii si care i-a schimbat nu numai înfatisarea. pe care maica-sa i le cumpara în continuare si pe care el le citea si le recitea tolanit în hamac. de teama sa n-o ia drept o desfrânata. dar nu s-a mai dus la balurile de sâmbata seara: nu si le putea imagina fara ea. portjartierul de atlaz si funebrii ciorapi de matase. În cele din urma. Se gândea la Rosalba. si care a încercat sa-si potoleasca într-un singur asal t. Era derutat. nestiind încotro sa-si îndrepte viata. închis într-o lada cu capacul batut în dou . oricum pentru multi ani. Nu s-a mai întors la oficiul de telegraf. asa cum nu îndraznise s-o faca vreodata cu sotul ei. dar împacata la gândul ca niciodata nu-i apa rtinuse pe de-a-ntregul asa cum era atunci. lasându-i sa alunece cu o miscare rapida de înotatoare. ramase numai în gardeniile albe. într-o noapte de razboi. N-a întrebat nici macar unde era vioara. apoi si-a tras dintr-o s ingura miscare fusta lunga. iar în cele din urma. Si tot atunci si-a lasat sa-i creasca mustata cu vârfuri pomadate. Aceasta convingere i-a dat si primele sperante ca va putea uita totul. în realitate. ce anume ar fi trebuit sa faca. dorinta înabusi ta în timpul doliului. Florentino Ariza nu mai facuse dragoste si i s-a parut firesc ca într-o noapte atât de cumplita vaduva sa doarma în p at. Florentino Ariza n-avea sa înteleaga nici odata cum de fusese cu putinta ca niste vesminte de penitenta sa domoleasca neas tâmparul de iapa sireapa al acelei femei patimase.

încât nimeni nar fi putut dovedi ca avea o purtare necuviincioasa. exprimat sub o alta forma. si proceda cu atâta discretie. si sa c ontemple în zare zorii lumii întregi. Nimeni n-a întrebat-o daca era adevarat. Meritul ei a fost ca i-a aplicat sfatul întocmai. iar ea n-a vorbit niciodata despre acea sta întâmplare. când s-a zvonit ca arhiepiscopul Dante de Luna nu murise otravit din greseala cu ciuperci. niciodata n-a avut o cât de m ica inspiratie. convins ca o cunoaste mai bine ca oricine. . desi îi purta o vie recunostinta pentru faptul c a o pervertise. desi totdeauna spera sa descopere ceva care sa semene cu iubirea. unde îi primea numai pe cei car e îi erau pe plac. chinuindu-se sa nascoceasca altceva cu totul nou. Si înca un lucru care avea sa devina de atunci temeiul în tregii ei vieti. moarta de râs.Te ador. Doar rareori accept a un dar. renuntând la peri oada inutila a bluzelor cu floricele gri. iar orgasmele ei erau inoportune si epidermice: o dezolanta împreu nare si atâta tot. iar cele nefolosite de buna voie sau prin forta împrejurarilor. asa cum marturisea chiar ea. Florentino Ariza a fost convins ca era singurul. dupa saizeci si trei de zile d e asediu. du pa ce ea îl amenintase ca-si taie gâtul daca mai insista cu avansurile lui sacrilege . când avea chef si cum avea chef. nu era lipsit de temei. era ca tot ce-i lipsea vaduvei lui Nazaret în materie de arte martiale îi prisosea în tandrete. i-a spus. fara sa schimbe o iota. singura explicatie posibila si care n-a putut fi dezmintita de nimeni. sub ploaia de spuma sarata. si-a refacut casa darâmata de tunuri si a construit deasupra stâncilor de pe tarm o terasa unde se spargeau pe timp de furtuna talazurile înfuriate ale marii. oricât de ocupata ar fi fost. Cu toate acestea. barbatii îi faceau o favoare. considerând ca. le placea sa ramâna pe terasa de pe tarmul marii. încercând sa-si gaseasca alinare pentru mai vechea lui durere în alte ini mi risipite ici si colo. viata i s-a umplut de cântece de iubire si rochii provocatoare. pentru ca. ei îi lipsea orice talent pentru fornicatia bine controlata. singura femeie libera din tinut. pâna când a avut ghinionul sa vorbeasc a în somn. Uneori. lasat sa traiasca cu aceasta iluzie.Sunt fericita. Dar toate s-au dovedit pâna la urma lectii inutile. ca fiecare vine pe lume înzestrat cu anumite aptitudini pe ntru amor. El s-a straduit s-o învete toate trucurile pe ca re le vazuse la altii prin gaurile din peretii camarutelor de la hotelul de tran zit. Asa a aflat ca nu avea de gând sa se marite cu el. au început sa se întâlneasca tot mai rar. Era. iar ea l-a. O singura data a fost pe pu nctul de a stârni un adevarat scandal public. fara sa ceara de la nimeni nici un banut. dar si solutiile teoretice trâmbitate în gura mare de Lotario Thugut în noptile cân d era cu chef. Fapt care. cu papagali si fluturi pictati. Acesta a fost cuibusorul ei de nebunii. trupele generalului Gaitán Obeso au fost învinse. ci le mâncase intentionat. sa schim be pozitia conventionala a misionarului cu cea a bicicletei de apa. desi era o eleva plina de îndrazneala. Când. din mot ive de ordin personal sau nu. sau cu cea a puilor la frigare. când se întâlneau la ea acasa. cu conditia sa nu fie de aur. si totdeauna o facea fara pretentia de a i ubi sau de a fi iubita. sau a îngerului ciopârtit. când si-a lepadat pentru totdeauna doliul. Si chiar i-a marturisit-o de câteva ori: . dar nici felul de viata nu si l-a schimbat. el a reconstituit din frânturi harta de navigatie a visurilor si s-a strecurat printre numeroasele insule ale vietii ei tainice. sporovaia întruna în pat despre raposat ul ei sot. Din noaptea aceea. cum se amuza sa spuna fara nici o ironie. în cele din u . daca în acest fel contribu ie la perpetuarea iubirii. Dupa el. Florentino Ar iza o facuse sa-si piarda virginitatea unei casnicii conventionale. pâna când. Pe masura ce ea îsi extindea domeniile. iar el si le explora pe ale sale. de fapt. s-a rupt hamacul cu ei . anume. mai nociva d ecât virginitatea congenitala sau decât abstinenta vaduviei. iar toti cei care poftea u la trupul ei puteau sa-l aiba oricând doreau. dar fara inconvenientele iubirii. pe deasupra. pentru ca numai acum stiu sigur unde e când nu e a casa. Vaduva lui Nazaret n-a lipsit niciodata de la întâlnirile sporadice cu Florenti no Ariza. Mult timp. Încet-încet. care. Îi explicase ca nimic din ceea ce fac un barbat si o femeie în pat nu este imoral. A convins-o sa se lase privita în timp ce faceau dragoste. se pierd pe veci. N iciodata n-a putut întelege farmecul seninatatii în pat. iar odata au fost cât pe ce sa-si frânga gâtul când. Florentino Ariza nu putea întelege de ce era atât de solicitata o femeie asa de puerila.asprezece cuie de trei toli si la doi metri sub pamânt. fiindca ai facut din mine o târfa.

pâna în noaptea nuntii. fara sa pretinda nimic. de parca nici nu dusese alta viata de când se nascuse. mai ales dupa ce supravietuise înc ercarilor din primii ani. s-au despartit fara suferinta. plutind parca pe deasupra or icaror stavile ale realitatii. taciturn. încât lui Florentino Ariza i-au trebuit câteva mi nute bune ca s-o recunoasca. Florentino Ariza a f ost ferm convins ca reusise sa supravietuiasca chinurilor dragostei pentru Fermi na Daza. dispretuind-o pentru ca era o venetica fara nume. amândoi au profitat de ocazie ca sa se arunce în vâltoarea vietii. asaltat a de curiozitatea si admiratia noii lumi în care se învârtea. se întorsese. înca mai bâjbâia prin negurile inocentei. apoi. Si tot atunci si-a început initierea în amorul solitar. desi îi facea curte cu multa prudenta. si ele îl identificau ime diat ca pe un singuratic care cersea iubire cu o umilinta de câine haituit. Aceleasi doamne de nobil a stirpe care o luasera în derâdere la început. Revenea fara sa regrete cotitura din viata ei. totul la ea era diferit. inferior. botinele cu tocuri înalte. Avea. a continuat sa fie convi nsa ca pierderea virginitatii era un sacrificiu sângeros. asa cum visa maica-sa. pe deasupra. desi învaluite în cel m ai mare secret. ametite de farmecul ei. Se simtea sarac. de-a lungu l celor doi ani cât a durat voiajul de nunta. În ciuda atractiei pe care o exercitau asupra ei acele ritualuri initiatice. Er au singurele lui arme. Începuse sa si-o piarda în cursul calatoriei prin tinutul verisoarei Hildebranda. Totdeauna o facea rascolita de mustrari de cuget si îndoieli. a zarit-o iesind de la biserica la bratul sotului ei. se întreceau acum sa-i câstige bunavointa. pe care le-a înregistrat cu o scrupulozitate de notar într-un caiet cifrat. Fapt cu atât mai vrednic de admiratie în cazul unei tinere ca ea. f aptul ca putea recunoaste cu precizie. ca niciodata. La Valledupa r a înteles. si ast a le facea sa cedeze fara conditii. care se purta cu dezinvoltura si fluiditate. palaria cu voaleta. Îsi juc a atât de bine rolul de sotie mondena. t olanita pe pardoseala baii. Cincizeci de ani mai târziu. Florentino Ariza n-a simtit nici gelozie. nici fu rie. în schimb. îmbracat ca u n babalâc din alte timpuri. irecuperabila. urât. ned emn nu numai de ea. Dar. tinându-si rasuflarea. l-a impresionat faptul ca alcatuia împreuna cu sotul ei o pereche încânta toare. chiar dintr-o multime de oameni. fara nici o retinere. ca sa nu se dea de gol în dormitorul împartit cu alte sase verisoare. Dimpotri va: avea din ce în ce mai putine motive s-o faca. cu ciudata senzatie ca nu era ceva nou pentru instinctele ei: mai întâi în pat. Dupa sase luni de amor bezmetic cu vaduva lui Nazaret. . Pe de alta parte. de care n-a reu sit sa scape decât dupa ce s-a casatorit. si totdeauna în cel mai mare secret. avea vre o douazeci si cinci de caiete. Se schimbase complet: prestanta si aerul de femeie matura. ci de orice alta femeie de pe fata pamântului. fara sa fi avu t vreo presimtire. doua calitati care îl favorizau. I s-a parut mai frumoasa si mai tânara ca niciodata. a asistat la nuntirea brutala a magarilor. Florentino Ariza a dezvoltat metode ce pareau neverosimile la un barbat ca el. pe care nu le învrednicise nici macar cu o nota cât de neînsemnata. constient ca nimic nu era mai rusinos si mai umilitor decât un refuz. dar si cât de intense orgasme aveau. ci un cumplit dispret fata de sine însusi. si a continuat sa creada acest lucru cu o senzatie de nemarginita usurare pâna în duminica blestemata când. În loc sa-si lege vie tile într-o relatie statornica. încât s-a sfatuit si cu Tránsito Ariza de câteva ori. usor de recunoscut dintre multe altele dupa titlul care vorbea de la sin e: Ele. de când si de ce nu se mai culcau împreuna. dar atât de firesc. fara a mai pune la socoteala nenumaratele aventuri tre catoare. pricajit si.ma. dar. care. fara sa urmareasca a lta satisfactie decât sentimentul datoriei împlinite fata de un milog al strazii. desi traiau sub acelasi acoperis. cu parul despletit si fumând primele chistoace de caru tas. când Fermina Daza a fost absolvita de sfânta osânda a cununiei. a vazut nascându-se viteii si si-a auzit verisoarele comentând ca pe un lucru firesc care dintre rudele lor casatorite continuau sa faca dragoste si ca re. femeia c are îl astepta. Atât de convins. în sfârsit. dar cu ele a purtat batalii istorice. Mai întâi. Mai mult ca orice însa. Prima însemnare a fost cea privitoare la vaduva lui Nazaret. unde înregistrase sase sute douazeci si doua de amo ruri de mai lunga durata. desi n-a înteles motivul decât când i-a zarit rotunj imea pântecului sub rochia larga de matase: era însarcinata în luna a sasea. împodobita cu pana unei pasar i orientale. Asadar. A fost primul amor de pat al lui Florentino Ariza. în timp ce verisoarele ei se întreceau care mai de care sa povesteasca nu numai de câte ori pe zi si cum li se întâmpla. de ce cocosii alearga gainile.

iar în tot acest rastimp. amintind doar cu trei zile m ai înainte ca-si devansa plecarea spre portul La Rochelle. ca sa-si poata continua bairamul pâna la Paris. nu s-au petrecut actele brutale de care se temea atâta Fermina Daza. de trei episcopi. sa-si plece capul în fata faptului împlinit. caruia tinuta de gala i-a împrumutat pentru o zi un aer echivoc de respectabilitate. Fermina a fost din nou asaltata de biletele anonime. au fost târâti cu chiu cu vai pe tarm de nevestele speriate. Plângea si se tânguia cât îl tinea gura. la unsprezece dimineata. În ciuda dimensiunilor vaporului si a luxului din cabine. gest interpretat de unii drept zâmbetul zeflemitor al vic toriei. pe puntea batuta de soare si vânt a unui vapor ce n-avea sa-l poarte spr e uitare. vaporul cunoscutei Compag nie Générale Transatlantique si-a modificat itinerarul. prima noapte a fost o repetare îngrozitoare a calatoriei cu goeleta de Riohacha. pen tru a-i sta alaturi si a o consola. Tránsito Ariza.Astfel ca propria-i nunta. subrezite de artrita si resentim ente. murind de dorul ei. din cauza festelor pe care i le jucase istoria. filozof. desi abia atunci a vazut pe propria-i piele de ce era în s tare. De mult nu se mai întâm plase ca ulcioarele sa ramâna goale. poet si autor al textului imnului national. în mijlocul strazii. la bordul transatlanticului luminat feeric. s-a desfasurat pentru ea sub semnul groazei . Fermin a Daza a fost condusa la altar de tatal sau. Luna de miere o înspaimânta mai mult decât scandalul social stârnit de casatoria cu un june care nu-si avea seaman pe lume. cu bratel e încarcate de retete de bucatarie si daruri augurale. a arborat un surâs înghetat. dar ea abia daca le lua în seama. dupa ce a . Nici în prima noapte de furtuna. împrejurarile neprevazute. Furtuna s-a domolit a treia zi. Din cauza furtunii care bântuia în Marea Caraibilor. Din clipa în care au început strigarile de cas atorie la catedrala. si nu a doua zi. care cunostea prea bine lumea aceea. asezat pe jos. caci petrecerea s-a terminat dupa miezul noptii. cu hainele ferfenita. cum fusese prevazut cu sase luni în u rma. în fata altarului principal al catedralei. delira de febra. A sa încât. care se anunta a fi printre cele mai rasunatoare din ultimii ani ai veacului trecut. asa cum fac arabii când îsi bocesc mortii. la petrecere. A fost cununata pe viata. pe masura ce se raspândea zvonul ca nunta era irevocabila. îsi faceau apari tia pe neasteptate si fara nici o jena în casa din Parcul Evangheliilor. A sa încât cei câtiva nuntasi ametiti de sampanie care începusera sa-i întrebe pe chelneri d aca nu existau cumva cabine disponibile. A fost o întâmplare provident iala. care. Cei care au cobo rât ultimii l-au vazut pe Lorenzo Daza în dreptul cârciumii din port. Din fericire. Ch iar daca ea n-o facea în mod constient. dupa cum se putea afla înca de pe atunci din unele dictionare mai recente. caci. clientele veneau s-o roage sa-si dezgroape ulcioarele si sa le împrumute bijuteriile amanetate. care putea fi l a fel de bine o baltoaca de lacrimi. de trei or i presedinte al Republicii. în p reaînaltata vineri a Sfintei Treimi. singurul lucru pe care o somitate în medicina stia sa-l faca împotriva raului de mare. Toata lumea a fost convinsa ca schimbarea nu reprezenta decât una din multele surprize elegante ale nuntii. ca de clovn. nici în urmatoarele. unde o orchestra din Viena a cântat pe ntru prima data în acel voiaj valsurile cele mai recente ale lui Johann Strauss. În timpul ceremoniei religioase si mai târziu. iar doamnele cu nume rasunatoare sa-si abando neze cuferele în umbra si sa apara surâzatoare. tot ceea ce pâna at unci îi fusese potrivnic parea sa treaca de partea ei. asa încât avea sa ridice an cora chiar în noaptea nuntii. nu mai avea putere sa se mai teama si de altceva. unele cuprinzând chiar amenintari cu moartea. ghemuit într-o baltoaca puturoasa. Putea constata aceste schim bari în alaiul mereu mai numeros de femei livide. înspai mântata de iminenta violarii. purtându-si propriile bijuterii luate cu împrumut. stia ca în ajunul unor evenimente mai importante. convingându-se într-o buna zi de inutilitatea intrigilor. când marea s-a potolit. la ora aceea. precum si solicitudinea sotului au f acut ca primele nopti sa treaca pentru ea fara durere. i ar sotul ei s-a comportat ca un medic prevenitor si n-a dormit nici o clipa. în schimbul unei dobânzi suplimentare. dar care nu era decât un mijloc de a-si disimula spaima de fecioara abia c asatorita. care. indiferenta era cea mai nimerita atitudine pe care o putea adopta fata de anonime o categorie sociala deprinsa. la o nunta cum nu se mai vazuse alta în tot veacul si a carei încununare glorioasa a fost participarea în calitate de nas a doctorului Rafael Núñez. n-a avut nici un gând m ilostiv pentru Florentino Ariza. doar pentru douazeci si patru de ore. nic iodata în lunga ei viata matrimoniala.

Ea era di n nou încordata. lu ngile degete clarvazatoare. înca îmbrac . unghiile stravezii. . Între timp. si asta i-a redesteptat spaima de pasul urmator. Nu uita ca-i cunosc. apoi a apucat tot smocul cu cele cinci degete s i a tras. iar ea a simtit un fior ucigator zgâltâindu-i tot trupul. E prima oara ca dorm cu un necunoscut. Ea a încercat doar atâta cât sa nu-l doara si numaidecât a început sa-i caute mâna rat cita în întuneric. dar nici el nu si-ar fi permis s-o faca. încât se simteau ca niste prieteni vechi. puful matasos de pe brate. lovinduse de ceva nedeslusit. dar a facut-o cu atâta delicatete. încrederea trupului ei. I-a vorbit despre Paris. pe terasele pline de flori ale cafenelelor deschise rasuflarii de foc si acord eoanelor languroase ale verii. a înfundat crapaturile usii cu cârp e.u trecut de portul Guayra. dar înc a umeda de o roua gingasa. dar sigura." Si-a scos-o. mai întâi metacarpul aspru. I-a luat mâna rece si crispata de groaza. i-a spus amuzata: . în timp ce câstiga. de parca i-ar fi atins un nerv pe viu. ca sa fie întuneric bezna când se întorcea în pat. îi mângâia cu vârful de etelor dulcea arcuire a gâtului. deoarece. milimetru cu milimetru." A simtit-o zâmbind. de n-ar f i fost caldura pe care o iradia trupul ei. dar atunci petrecusera asa de mult timp împreuna si vor bisera despre atâtea lucruri. i-a plimbat mâna pe propriul lui corp. ea pândindu-l fara sa stie din ce parte ave a sa vina. Doctorul Juvenal Urbino a simtit-o cum se strecura sub cearsaf ca o mica vi etate speriata.Îmi aduc foarte bine aminte si înca nu mi-a trecut furia. Logodna l or fusese scurta si destul de neconventionala pentru epoca aceea. Dar pasul urmator a întârziat mai multe ore. El n-a mai lasat-o sa-i înlantuie degetele si. "Stai linistita. apoi hieroglifa destinului în palm a transpirata. a stins lumina din cabina. fara ca nimeni sa-i deranjeze. dar ti nându-se drept si frematând de nerabdare. iar glasul ei a rasunat în bezna mai dulce si parca schimbat. doctorul Juvenal Urbino a fost surprins c a tânara sa sotie nu-si facea rugaciunile înainte de culcare. caci doctorul Juvenal Urbino o vizita în fiecare zi spre seara. de atunci. Într-a patra sea ra. dar credinta îi ramasese nestirbita si învatase sa si-o pastreze în tacere. dar ea îl opri cu un gest brusc. i-a spus. si-i spuse: "Pot s-o f ac si singura. pâna când ea a simtit rasuflarea fierbinte a unui animal golas. El i-a înteles motivele si. în lipsa ei. iar când simti ca tensiunea scade. Atunci el a înteles ca depasisera capul bunei sperante si i-a prins din nou mân a mare si plinuta. întorcându-se în pat. doctore. desi practicau aceeasi religie. fara forma corporala. dar mai îna inte. când amândoi si-au reluat tabieturile. Ea nu i-ar fi îngaduit sa-i atinga nici macar vârful degetelor înainte de binecuvântarea episcopala. atât de caracteristic pentru felul ei de a fi. dar dupa aceea n-a mai facut nici o misc are. dar fara ca la întâlniri sa mai fie si altcineva de fata. Spre uimirea lui si chiar a ei. cu o forta nevazuta. Ea i-a marturisit sinc er: fatarnicia calugaritelor îi provocase o repulsie fata de orice fel de rituri. în timp ce întunericul se latea sub presiunea respiratiei ei tot mai inte nse. iar când a iesit. Ea n-a putut întelege cum de-i ajunsese mâna pe pieptul lui. S-a dus sa se schimbe în baie. el a încercat s-o mângâie. i-a spus el foarte calm. El îi spuse: "E un scapular. despre îndragostitii din Paris care se sarutau pe strada . i-a înlantuit degetele si a început sa-i susure la ureche amintiri din alte calatorii pe mare. el asteptând p rilejul potrivit pentru pasul urmator.Ce vrei. când i-a luat din nou mâna. El i-a dat brusc drumul si a facut saltul în gol: si-a umezit pe limba vârful d egetului mijlociu si i-a atins usor sfârcul luat prin surprindere. într-adevar. încercând sa ramâna cât mai departe de el. În timp ce-i vorbea pe întuneric. Abia în prima seara fara ploaie si vânt pe mare. pe cheiurile Senei. "Mai tare". Dupa un timp. "Prefer sa ma înteleg cu Dumnezeu fara intermediari". pântecul evaziv. încât ei i s-a parut fireas a sugestia de a-si pune camasa de noapte. descoperise ca. în timp ce stateau întinsi în pat. încerca sa-i ridice camasa de noapte. ca si cum ar fi vrut sa-l smulga din radacina. el se dezbra case complet. încât doctorul Urbino ar fi putut crede ca nici nu se mai afla acolo. i-a spus el . apucând-o de încheietura . Sa bucurat ca el nu-i putea vedea pe întuneric focul dogoritor din obraji. fiecare a facut-o în felul sau. pentru ca doctorul Urbino a continuat sa vorbeasca pe ac elasi ton potolit. unde faceau dragoste în picioar e. Au ramas câteva clipe tacuti si nemiscati. acoperindu-i-o cu sarutari stângace. într-un pat unde era cu neputin ta sa nu se atinga. nu si-a re ." Ea i-a mângâiat parul de piept. i-a simtit-o calda si relaxata. care îi zg uduise creierii.

I-a dat cearsaful la o parte. iar ea nu numai ca nu s-a împotrivit. ca sa-si demonstreze singura ca nici ma car în privinta greutatii nu era mare lucru de el. tot ce are el chef face." Ea râse atât de amuzata si cu atâta n aturalete. . dar si înduiosata de singuratatea ce-l coples ea. fara multe fasoane. când ea i-a oprit bratul. dar l-a a runcat cât mai departe de pat cu o miscare rapida a picioarelor. El ramase stupefiat . raspândea un miros atât de personal. nici n-a lasat-o inerta acolo unde i-o pusese el. spunând: "Eu vad mai bine cu mâinile. iar el a continuat s-o sarute usor pe obraz. Si imediat o vazu apucând din nou. asteptând pasul urmator. iar când ajunge mare.Nu mai spun ca sunt si prea multe fleacuri de prisos. speriata de îndârjirea lui. lasându-l apoi sa cada cu o strâmba tura de dispret: . Cu un ultim efort. îi raspunse el. amploar ea aripilor. cu multe functii inutile sau repetate. mai urât decât chestia femeilor. si ea voia sa aprinda lumina. Prinzând un moment favorabil. El era constient ca n-o iubea. dar nu în stadiul de dezvoltare în care ne gaseam noi. dar si dintr-un soi de vanitate. dar cealalta.Sper ca n-o sa mai continuam cu lectia de medicina. sa stabilim macar teoretic acest lucru. De data aceasta. trudesti toata viata. pe nas. pe pl eoape. era din ce în ce mai convins ca nimic nu-i va împiedica sa descopere o dragoste izb utita. Tocmai se pregatea s-o aprinda. ce urât e. cu binecunoscuta-i meticulozitate de m agistru. punând stapânire pe el cu o curiozitate minutioasa. animalul care-i stârni se curiozitatea. N-au vorbit despre asa ceva în acea prima noapte în care au vorbit despre atâte a alte lucruri pâna în zori si nici n-aveau sa vorbeasca vreodata. absolut necesare la alte vârste ale speciei umane. Asta o sa fie de amor. ca de vietuitoare a padurii. dar a ramas în alerta. . întrebând la ce folosea asta. forta ei. forta. în timp ce ea se lasa cala uzita cu docilitatea unei scolarite silitoare. când au adormit. spuse. pentru ca nu mai suporta caldura. ca sa nu râda de propria-i nebun ie. spuse. el a înc ercat sa-si învinga ameteala si sa reziste acelei investigatii ucigatoare." El a fost de acord. chiar ea a luat initiati . încâ putea fi recunoscuta cu usurinta dintre toate femeile lumii. asa cum s-a si întâmplat. Da: putea fi mai simplu si. adaugând si alte inconveniente mai grave de cât urîtenia. dar avea ambitia s-o faca singura. în timp ce ea îl saruta. pâna când au simtit amândoi ca se sufoca. tocmai de aceea. iar când s-a întors în ca bina. întorcându-l pe toate fetele. cercetându-i dimensiunea.Niciodata n-am putut întelege cum functioneaza masinaria asta. I ar în încheiere spuse: "Bineînteles ca numai Dumnezeu poate face asa ceva. pâna când. Nu strica. cu linii mult mai sobre decât atunc i când era îmbracat. . încât el profita de ocazie ca sa o îmbratiseze si sa-i dea primul sarut pe gura. îl cuprinse cu amândoua mâinile si-l cântari. În zori. ci. considerându-se îndeajuns de bine informat a. observându-l cu un interes mai mult sti intific. Trupul ei mladios si elastic. el o vazu ghemuita în pozitie fetala sub ce arsaf. de parca l-ar fi aruncat la gun oi.Nu. el a trebuit sa se duca la baie dupa ea. a strâns din dinti. Ea i-a raspuns. Spuse: "E ca un copil. I se parea depasit. a gasit-o asteptându-l goala în pat. pe care altcineva mai putin versat decât sotul ei ar fi putut-o confunda cu mângâierile. si a început sa pipaie animalul cabrat. Ea nu i-a îndepartat mâna. o auzi rostind drept încheiere: "Pfui. iar la sfârsit. ea continua sa fie virgina. dupa ce a învatat-o sa danseze valsurile vieneze sub cerul sid eral al Caraibilor. n-a ga sit altceva mai bun ca sa-si ascunda îmbujorarea decât sa se agate de grumazul barba tului si sa-l sarute prelung si apasat." Ea îl examina mai departe. Se casatorise pentru ca îi placeau trufia.tras mâna. Subiectul pe care îl propusese pentru teza lui de licenta fusese tocmai oportunitatea simplificarii organi smului uman. pâna când e a i-a dat drumul cu o dragalasenie copilareasca. mai putin vulnerabil. te sacrifici ca sa-l cres ti. încredintându-se cu t rup si suflet Sfintei Fecioare. ser iozitatea. În noaptea urmatoare. Lipsita de aparare sub lumina puternica si simtind un val de sânge fierbinte urcându-i în obraji. el ia sugerat ca era mai usor sa-i dea acele explicatii cu lumina aprinsa. totusi. în timp ce-si strecura mâna pe sub cearsaf si-i mângâia pubisul rotund si moale: un pubis de japoneza. " De fapt. În lumina tâsnita brusc. purtându-i mâna prin locurile pe care le mentiona. dar nu pentru mult timp. desi. Atunci el si-a început lectia metodic. Dar timpul a demo nstrat ca nu se înselase.

dar fa ra rezultat. pentru ca . când s-a întors acasa. iar ea nu era f acuta ca sa ramâna mai prejos. si au continuat s-o faca mereu mai bine. ca sa nu piarda contactul cu realitatea. a îndesat într-un cufar ciorchini de cirese artificiale. fazani întregi. nu numai fata de cum era u înainte. câte unul pentru fiecare ocazie. astfel. mai ales discuri cu muzica de camera. de la celebrul Baz ar de la Charité. Si-a mai adus maldare de încaltaminte italieneasca. Amândoi s-au descurcat bine. când. în nici un caz Émile Z ola. unde îsi acuse stagiul dupa terminarea facultatii. fabricata în ateliere obscure. Se întorceau animati de o noua concepti e asupra vietii. în plina agonie: tot ceea ce fusese folosit în ultimii douazeci de ani pe ntru a face din aceleasi palarii altele noi. stabilindu-se la Paris. si la R evue des Deux Mondes. Se abonase la Le Figaro. cu noutatile din literatura. când se hârjoneau în asternut pâna la prânz. mai înainte ca vânturile primaverii sa-i spulbere în cele patru zari c enusa. precum si o umbreluta de soare Dupuy. fara durere. ultima noutate pe piat a seductiei. s-a nascut fara probleme în zod ia Varsatorului si a primit numele bunicului mort de holera. în schimb. dar ea a luat înteleapta hotarâre de a devasta prav aliile cu solduri. panasuri de pauni. în plus. tiran absolut în lumea croitorilor de lux. Laferrière i se paruse mai putin pretentios si vorace. dar pe care o prefera renumitilor si extravagantil or pantofi Ferry. aducând cu ei noutati din lumea larga. bine antrenat. daruindu-i-se fara teama. la doua saptamâni dupa ce revenisera în tara. dar si cei pentru care avea o slabiciune aparte. de unde faceau s curte calatorii prin tarile vecine. Pierdusera orice speranta. rosie ca flacarile iadul ui. Si-a adus o întreaga colectie de evan taie din diverse tari ale lumii. dar n-a folosit-o decât o singura data. N-a cumparat decât o palarie de la Madame Reboux. caci amândoua au coincis în timp. ca sa nu piarda contactul cu poezia. câstigat pe merit de tatal sau. în p lin tipat. si nu s-a ales cu altceva decât cu o bronsita care a tintuit-o cinci zile în pat. La sfârsitul anului urmator.va. care i se parea insuportabil. pâna la capatul calatoriei. dupa ce a rascolit toata parfumeria. sa poata pastra titlul de promotor al concertelor din oras. cum ar fi Rémy de Gourmont si Paul Bourget. s-a întâmplat minunea. fiind prima femeie care a folosit-o la sindrofii pentru a-si retusa machiajul în public. Copilul pe care si-l dorisera atât de mult. cumparând tot ce-i era pe plac. pasari colibri si o nesfârsita varietate de pasari exotice disecate în plin zbor. întrucât ceea ce vazuse la marile magazi ne n-o impresionase deloc. El era un barbat plin de vigoare si. ramure le din pene de strut. Fermina Daza. În tot acest timp au facut dragoste zilnic si chiar de mai multe ori pe zi în duminicile de iarna. pentru ca nici chiar ea nu s-a mai recunoscut cu alt parfum. se întelegeau ca niste vechi amanti. pregatiti sa dea tonul în to ate. în plina iarna. printre altii. muzica. A adus si o trusa de cosmetice. Demersurile au fost obositoare. nenumarate buchetele de flori din fetru. iar când au ajuns în portul La Rochell e. la prezentarea c reatiilor lui Worth. Fermin a era însarcinata în luna a sasea si se socotea cea mai fericita femeie de pe fata p amântului. aproape ca printr-o minune. el s-a gândit sa se supuna amândoi unor examene minutioase la Hôpital de la Salpêtrière. zi si noapte. Se schimbasera profund. ca re jura ca erau haine de mort. dar chiar si în relatiile cu ceilalti. dupa câte a putut constata Florentin o Ariza când i-a zarit iesind de la biserica. în acea duminica nefericita pentru el. Au ramas saisprezece luni în Europa. Stabilise cu librarul sau de la Paris sa-i trimita tot ce publicau scriitorii cei mai populari ai vre mii. Era greu de spus daca iubirea sau calatoria în Europa îi facuse sa arate altfel . A adus o esenta tulburatoare. dar mai ales din stiinta care îl pre ocupa. cozi de cocosi asiatici. El. Mai aduceau cu ei trei amintiri de nesters: de la Paris premiera fara prece . în ciuda curajoasei sale interventii în procesul Dreyfus. cumparata. care nu s-a putut împaca niciodata cu rigorile modei. dându-si seama ca unul dintre ei era steril. în ciuda împotrivirilor sotului. Du pa trei luni de amor patimas. care le-a dat mult de furca si de scris pudibunzilor nostri cronicari monden i. cu bucuria unei aventuri în largul mari i si fara alte urme de ceremonial sângeros decât roza onoarei pe cearsaf. asa ca au fost nevoiti sa-si împarta puterea în pat. pe neasteptate si fara interventia s tiintei. Asistase la Tuileries. Acelasi librar se oferise sa-i trimita prin posta noutatile cele mai at ragatoare din catalogul Ricordi. si-a adus sase cufere cu toalete din anii anteriori. Anatole France si Pierre Loti. când acest gest era considerat indecent.

. Era ceva atât de firesc la ea. oras pe care învatase sa-l iub easca în amintire. întrezarita o clipa. De atunci. în care au pierit aproape toate gondolele din Venetia si pe care ei îl vazus era cu inima strânsa de durere de la fereastra hotelului.dent a Povestirilor lui Hoffmann. a iesit îmbracat foarte elegant. exista un adevarat cult pentru el. lun ga. uluindu-si sotul cu aerul ei degajat si cu misteriosul talent de a se întelege în s paniola cu oricine. în cele din urma sa-i solicite în scris o audienta particulara în numele îngerilor Constitutiei de la Rionegro. Juvenal Urbino s-a numarat si el printre cei sase studenti care au facut un timp de garda în fata resedintei poetului de pe bulevardul Eyleau si l-au pândit în ca fenelele unde se spunea ca urma sa vina negresit. "De limbi straine ai nevoie numai daca vrei sa vinzi ceva. trecân d întâmplator prin fata Gradinii Luxembourg. Juvenal Urbino l-a vazut iesind de la S enat împreuna cu o tânara care îl sprijinea de brat. neteda. iar majoritatea nume rosilor compatrioti care calatoreau în Franta se faceau luntre si punte ca sa-l va da. în pofida ploilor eterne. ea a expediat saisprezece luni de fericire în patru cuvinte: . ca si cum totul ar fi depins de el. o data cu prima ninsoare din ianuarie. molesita de sarcina. spunea ea în gluma. dar n-a venit niciodata. N-a vrut sa întineze aceasta amintire cu u n salut impertinent: era multumit cu acea imagine ireala care avea sa-i ajunga p entru tot restul vietii. . Arata mult mai batrân. Nici nu se împlinise bine un an de la nunta si s e misca prin lume cu dezinvoltura cu care o facea pe când era doar o copila. în vaga una de la San Juan de la Ciénaga. Juvenal si Fermina pastrau amintirea comuna a unei dupa-ami ezi cu fulgi mari. numai si numai pentru ca cineva îi atribuise afirmatia. de parca stia înca de la nastere cum sa se poarte. Când a vazut-o în fata catedralei. si a fost întrebata chiar de la sosirea în port cum i se parusera minunatiile din E uropa. imaginea lui Oscar Wilde. lumea te întel ege oricum. si-a spus. Florentino Ariza a luat vajnica hotarâre de a dobândi nume si avere pentru a putea fi vrednic de ea. de nimeni confirmata. abia se misc a. parul si barba lui nu mai aveau stralucirea din portrete. spre reg retul sau. iar când ea a încercat totusi s-o faca. Când. Sotul ei însa s-a opus ca tegoric. se adunase în fata unei mici librarii de pe bulevardul Capucinilor. dar impulsiva lui sotie a vru t sa traverseze bulevardul ca sa-l roage sa-si puna semnatura pe sigurul obiect care i se parea mai potrivit în lipsa unei carti: o frumoasa manusa de gazela. si. Putin îi pasa ca era casatorita. în ciuda viscolulu i de afara. doctorul Juvenal Urbino n-o putea împartasi cu sotia. iar paltonul cu car e era îmbracat parea prea mare pentru el. un de se afla Oscar Wilde. de aceeasi culoare cu pielea ei de tânara casatorita. Ca o consolare. Victor Hugo nu mai era în viata. Când a revenit la Paris. grupul l-a înconjurat cerându-i autografe pe cartile lui. nu pentru un popor de oame ni obisnuiti. Dar prin tre aceste amintiri si printre multe altele ca ele. în orice parte a lumii. fiindca data din perioada studentiei la Paris. fara nici o legatura cu cartile lui. incendiul devastator din fata Pietei San Marco. pentru ca. proaspat casatorit si pregatit s a-l întâlneasca într-un cadru oficial. Dar când vrei doar sa cumperi. într-un târziu. dar poate prea constient de acest fapt. i-a spus.Multa zarva pentru nimic. obosita de calatorie. Era sigur a ca un barbat atât de rafinat avea sa-i aprecieze gestul. nici cum. în sfârsit. nesocotindu-i parerea. co plesita de atâtea experiente învalmasite. când o sa te întorci. el nu s-a si mtit în stare sa supravietuiasca rusinii. când s-a întors acasa. dar era hotarât sa astepte acest eveniment inevitabil cu rabdare si calm pâna la sfârsitul veacurilor. ca doctorul Juven al Urbino trebuia sa moara.Daca traversezi strada. moale. Nu stia nici când. în acelasi timp. cu aerul ei de adev arata femeie de lume. când atentia le-a fost atrasa de un grup care. Era vorba de Victor Hugo care. Într-o buna zi. ca o constit utie ca a noastra era facuta pentru un popor de îngeri. apoi. la noi în tara. o sa ma gasesti mort. exista una pe care. se bu cura de o celebritate înduiosatoare. Doctorul Urbino se oprise numai ca sa-l vada. pentr u ca. N-au primit însa nici un raspuns. Cu toate acestea. însarcinata în luna a sasea." Era greu de imaginat ca altcineva s-ar fi putut adapta asa de reped e si cu atâta entuziasm la viata cotidiana din Paris.

N -a reusit niciodata. Nimeni nu l-a definit mai bi ne decât a facut-o el însusi atunci când. nu. l-a pus la încercare cu rigoarea unui regim cazon. ducând o viata atât de austera. comunicându-i ca este dispus sa se supuna hotarârilor sale. Cu o singura exceptie. unchiul León XII a continuat sa locuiasca împreuna cu sotia s i cei trei copii tot în orasul vechi. al carei sanctuar era Clubul Comertului. dar si pe acelea si le consacra îmbogatirii repertoriului liri c. Unchiul er a suparat pe el de când renuntase la postul avantajos de telegrafist de la Villa d e Leyva. pâna la urma. dar care putea cuprinde registre impresionante. spusese: . S-a înfiintat pe nepusa masa în biroul unchiului León XII. dar. Unchiul León XII n-a banuit niciodata ca motivul dârzeniei lui nu era nevoia de a-s i asigura existenta. careia nici o stavila din lumea asta sau de pe cealal ta nu-i putea sta în cale. O pornise de jos. frumos s i înduiosator. într-o casa asa de saracacioasa. Pr ietenii îi aduceau vazele cele mai fine pe care le gaseau în calatoriile lor prin lu me si organizau serate speciale pentru ca el sa-si poata vedea visul cu ochii.A început cu începutul. Cineva îi povestise ca Enrico Caruso era în stare sa faca zob o glastra când cânta si. dar si sa înece în lacrimi o adunare funebra cântând sfâsietoa ea arie In questa tomba oscura. nici nesimtirea mostenita de la tembelul de taica-sau. când a avut nastrusnica idee de a cânta When wake up in Glory. Între administrarea vapoarelor lui hodorogite si rezol varea problemelor tot mai alarmante ale navigatiei fluviale. unde duminica îi p lacea sa se întinda ca sa-si mai limpezeasca gândurile. În plus. Sub carapacea de negustor far a suflet se ascundea un lunatic genial. Dar chiar si dupa ce adunase destula avere ca sa-si poata permite sa traiasca precum împaratul roman cu care semana. pe deasupra. în stare sa înmoa ie cerbicia chiar si celui mai nabadaios ipochimen. dar fara sa lase mostenitori. pr esedintele consiliului de conducere si directorul general al Companiei Fluviale a Caraibilor. Dar n-a reusit sa-l înspaimânte. Acest comportament bizar. Alcatuiau elita unei paturi sociale cunoscute pe atunci sub numele d e aristocratia de tejghea. cu mutra lui lugubra si cei douazeci si sapte de an i inutili ai sai. si a fost întrerupt de capelan. necultivata. pâlpâia un licar de duiosie ca re sfarâma inimile la fel cum facea marele Caruso cu amforele de cristal si tocmai de aceea era atât de solicitat si admirat la înmormântari. în ciuda stigmatului de a fi copii nelegitimi si. fiindca citea literatura cu to . inventivitatea si spiritul întreprinzator de nestavilit au facut din el person alitatea cea mai de seama a navigatiei fluviale exact în epoca ei de mai mare stra lucire. l-a iertat. Sunt un sarantoc cu bani. la doua leghe de cladirea firmei. vaduva fratelui sau murise în anul precedent cu inima învenina ta de ura. Avea o voce ca de c ondamnat la galere. Dar mai presus de nenumaratele "ancora" din opere si de serenadele napolita ne. Ca fost profesor de muzi ca al unchiului León XII. pe care cineva îl elogiase într-un discurs ca pe o de menta lucida. n u-i mai lipseau decât lira si cununa de lauri ca sa arate aidoma incendiatorului N ero din mitologia crestina. Lotario Thugut si-a permis sa-i sugereze ca cea mai potr ivita ocupatie pentru nepot era aceea de a scrie. Din ziua în care acesta a v enit sa-i solicite o slujba. Cu parul lui cret si buzele-i groase. Singurul lux pe care si-l permitea era si mai modest: o casa pe tarmul marii.Bogat. ceea ce e cu totul altceva. fara alte mobile decât sas e taburete artizanale. nu-i prea ramâneau mu lte clipe de ragaz. un post inventat anume pentru el. ci a mbitia nascuta din iubire. ca de altfel si fratii sai. convins ca oamenii nu se nasc o data pentr u totdeauna în ziua când vin pe lume. încercase sa-l imite chiar si cu geamurile de la ferestre. din Louisiana. raspunzând acuzatiei ca e bogat. ner ecunoscuti. un imn funebru. ani în sir. care n-a putut întelege acea imixtiune luterana în biserica sa. când a ocupat functia de contopist la Directia Generala. ajungând cu totii acolo unde îsi propusesera. de atunci. de faun. Era o hotarâre tipica pentru don León XII Loayza. aflat mai aproape de birou. un dulap tinajero si un hamac pe terasa. încât niciodata n-a putut scapa de nemeri tata reputatie de avar. Dar în adâncul glasului sau tunator. chiar de mai multe ori. i-a permis sa întrevada numaidecât la Florentino Ariza ceea ce nimeni nu banuise pâna atunci si nici n-avea s-o faca vreodata. viata obligându-i sa se nasca din nou. Cei mai grei ani au fost cei de la început. Nimic nu-i facea mai mare placere decât sa cânte la înmormântari. Asa ca i-a dat o slujba nepotului ratac itor. care putea face sa tâsneasca un izvor de l imonada în desertul Guajira.

cu sufletul zdrobit de dur erea de a nu avea urmasi. atunci când unchiul León XII ia facut din nou observatie. Fara s a vrea. I-a povestit ca Pío Quinto dadea birourilor o întrebuintare mai agreabila decât a ceea stiuta de toata lumea si aranja în asa fel lucrurile ca s-o poata sterge dumi nica de acasa. tot na reusit sa-i vina de hac lebedei îndaratnice.Daca nu esti în stare sa redactezi nici macar o scrisoare comerciala. uneori. Dupa socotelile unchiului León XII. neamtul a avut dreptate. i-a spus. Când a descope rit si ea toata tarasenia. Într-u n fel. nu poate exista iubire. sa poata redacta o scrisoare comerciala acceptabila: una singura macar. care repetase întruna. oricât de grea si de umilitoare. descriindu-l mai degraba ca pe un visator decât ca pe un om de actiune. chiar daca nu atât din cea mai buna. Era epoca în care îsi p etrecea ceasurile libere în Porticul Copistilor. imitând modele din arhivele notariale cu a ceeasi sârguinta cu care îi imitase mai înainte pe poetii la moda. dar implorându-l pe Dumnezeu sa arunce blestemul vesnic asupra bastardului. de-a lungul carora a ocupat. puteau fi date semnalele marinaresti de cuviinta. ca sa le auda nevasta-sa daca statea cumva cu urechea la pânda. Florentino Ariza a acceptat sfidarea. o sa te trimit sa maturi cheiul. Florentino Ariza era descumpanit. nu si-a pierdut nici o clipa nepasarea funciara în fata insolentelor superiorilor sai. iar scrisorile comerciale obisnuite aveau un suflu liric car e le stirbea autoritatea. cu care. la nevoie. îi vorbea despre t aica-sau. rând pe rând. . când îl cuprindea aleanul. i-a spus. . nu însa fara o oarecare trufie.Singurul lucru care ma intereseaza e iubirea. Dar nici naiv n-a fost: toti cei care i-au stat în cale au suferit consecintele unei vointe nimicitoare. caci Florentino Ari za punea atâta pasiune în tot ce scria. pâna la ultima suflare. ajutându-i pe îndragostitii mai tiner i si nu prea deprinsi cu condeiul sa-si scrie biletelele parfumate. Mai mult chiar: pusese sa fie instalat în curtea unde se aflau magaziile de marfuri un cazan cu aburi scos din uz si o sirena. s-a declarat învins. a demonstrat cu propria-i via ta câta dreptate avea taica-sau. nici chiar salariul de m izerie nu l-a descurajat. Unchiul în persoana a venit într-o buna zi la el în birou cu un teanc de documente pe care nu avusese curajul sa le semneze si i-a acordat u ltima sansa de a-si salva sufletul. Cel putin asa ia povestit unchiul León XII. pretextând ca trebuie sa fie de fata la plecarea sau la sosirea unu i vapor. era prea târziu ca sa se mai razbune pentru atare infam ie. Asa ca. care. Florentino Ariza fus ese conceput. A facut un efort suprem ca sa învete si mplitatea terestra a prozei mercantile. Asa dupa cum prevazuse si dorise unchiul León XII. Când încerca sa si-l imagineze pe taica-sau. . toate functiile. studi ind fiecare fir din acea urzeala misterioasa care avea atâtea lucruri în comun cu me stesugul poeziei. desi el se gândise la altceva. i-a raspuns unchiul. care. mai degraba.ptanul.Nenorocirea. îndeplinindu-le pe toate cu o competenta admirabila. Nici un fel de munca. pentru ca si despre el spunea Lotario Thugut ca fusese cel mai prost elev al sa u la canto si cu toate astea. nici cioplitori în piatra mai îndârjit i. la adapostul unei ap arente stângacii. usurându-si as tfel inima de povara atâtor cuvinte de iubire pe care n-avea cum sa le foloseasca în facturile vamale. întrucât sotul murise. ca nu exista pe lume oameni cu mai mult simt practic. Dar dupa sase luni. . nici administratori mai lucizi si mai periculosi decât poetii. facea sa plânga pâna si lespezile de pe morminte. era în stare de orice. Si chiar asa s-a si întâmplat. din cea mai proasta. I-a supravietuit înca multi ani. e ca fara navigatie fluviala. pâna ce îsi va gasi locul care i se potrivea. mai mult ca sigur. S-a tinut de cuvânt si l-a trimis sa adune gunoiul de pe chei. pe masa din vreun birou lasat descuiat în vreo du pa-amiaza de canicula duminicala. dar n-a reusit sa câstige cea mai râvnita medalie de razboi. în timp ce nevasta tatalui asculta de acasa suie ratul de ramas-bun al unui vapor care n-a ridicat ancora niciodata. nici un secret al firmei nu i-a ramas necunoscut în cei treizeci de ani de d evotament si tenacitate în fata oricaror încercari. oricât i-a sucit si i-a rasucit gâtul. cât. avizele de expediere a marfurilor îi iesea u totdeauna rimate. dar i-a promis sa-l ajute sa urce încet-încet toate treptele ierarhiei functionaresti. În ciuda stradaniilor sale. Unchiul León XII a trecut peste observatia privind calitatea lecturilor nepotului. n-a reusit sa-l doboare. anume . încât pâna si documentele oficiale pareau scrisori de dragoste. fara sa-si dea macar seama de acest lucru.

dar si pentru ca lui îi era teama de el. Una fusese facuta la S anta Fe. dar nu se potrivea nici cu amintirile lui. nu mentiona decât ca era fiul natural al altei fiice naturale. singurul nostru docu ment de identitate a fost certificatul de botez. desi el si-o alesese. Baietelul de lânga el era unchiul León XII. Timp de multi ani. pentru ca nu reusea sa scrie nimi c fara sa se gândeasca la Fermina Daza. unele inspirate de Tránsito Ariza. a continuat sa le aduca banii acasa si sa ocupat de ei când Pío Quinto a murit de o colica prost tratata. fiind singurul copil al unei femei nemaritate. acesta a avut grija sa nu-i lipsea sca nimic. când a fost mutat în alte posturi. se pare ca o vreme. Florentino Ariza a descoperit aceasta asemanare mult mai târziu si abia atunci a înteles ca un barbat simte cât de aproape e batrânetea când îsi da seama ca începe sa semene cu propriul sau tata. Asa cum ara ta în poze însa. care era cu vreo zece ani mai tânar. taica-sau intra în cladire fara sa-i arunce nici macar o privire. nu semana deloc cu el. avea flinta cea mai lunga si niste mustati al caror miros de praf de pusca se mai simtea înca. îi avusese cu barbati diferiti . Într-o buna zi. la vârsta pe care o avea el când a vazut-o prima oara. pentru ca îi placuse mai mult . În fiecare vineri. aflat într-un grup de luptatori din nenumaratele noastre razboaie. Mai întâi. l-a sc apat de armata chiar în perioada cea mai sângeroasa a razboaielor civile. Cu timpul însa. dar. Mai târziu. si îi dadea banii de cheltuiala pentru o saptamâna. înregistrat în parohia Sfântul Toribio. si pe ale carui file erau desenate inimi strapunse de sageti. nemaritata. transfigurata de iubire. Dup a multe ceasuri. Nu-si amintea sa-l fi vazut pe Strada Ferestrelor. Dupa câte auzise. s-a hotarât s-o daruiasca tinerilor îndragostiti fara harul scrisului. dupa câte povestea unchiul León XII. dupa ce a asteptat mai mult ca de obicei. înt u totul asemanatoare cu a lui. Purta un palton ca o blana de urs si se sprijinea de un piedestal din a carui statuie nu mai ramases era decât jambierele goale. În cealalta fotografie. Florentino Ariza a trait drama de a nu-si putea birui lirismul. cu numele de Tránsito Ariza. dar pe car e taica-sau îl notase într-un caiet înca înainte de a se naste el: Când ma gândesc la moart .Tine si sa nu mai calci pe aici. pâna în ultima zi a vietii. dormise totusi acolo. n estiind ce sa faca cu iubirea care-i prisosea. taica-sau i-a dat banii si i-a spus: . iar unc hiul León XII o pocea cu umorul lui brutal. un aforism despre care credea ca-i apartine. pe gratis. Îmbracat în redingotele de stofa pe care Tránsito Ariza avea sa le ajusteze mai târziu pentru el si semanând la chip cu Sfântul loan Evanghelistul din icoane. dupa ce se întorcea de la scoala. nu mai calcase pragul casei. asa ca toti purtau numele ei de familie. al celui care domne a când s-a nascut el. caligrafia tatalui. iesea pe furis. desi. în acelasi timp. A fost ultima oara când l-a vazut.Maica-sa i-l descria ca pe un om deosebit. ar fi dorit ca baiatul sa intre la seminar. Apoi. Desi era liberal si ma son. taica-sau. Nicaieri nu era pomenit numele tatalui. dar dupa na sterea lui. cu o sepcuta d e capitan de vapor pe cap. Florentino pastra un caiet în care taica-sau scria poezii de dragoste. iar numele ajunsese pâna la fiul lui Tránsito Ariza sarind peste o întreaga generatie de pontifi. Elbers. în cazul unchiului León XII. nu numai din pricina ca tat al nu încerca s-o faca. ca si fratii sai. Florentino îl chema pe bunicul matern. Cât timp a fost caligraful Companiei Fluviale a Caraibilor. ca sa nu-l vada nici chiar vizitiul. i-o zugravea maica-sa. iar la botez primisera numele unui pa pa ales la întâmplare din calendar sau. si lui Pío Quinto i se reprosa lirismul documentelor. dar. întemeietorul navigatiei fluvi ale. compunând pentru ei. Florentino Ar iza nu credea ca asemanarea care li se atribuia era reala. la începutul idilei cu Tránsito Ariza. fara înclinatii negustoresti. se aseza în fata birourilor Companiei Fluviale a Caraibilor si se uita la pozele cu animale dintr-o carte fe rfenitita de atâta rasfoit. n ici cu imaginea pe care. dintr-un manual. Înca de la început îl intrigasera doua lucruri. fara sa lase nimic scris si fara sa mai aiba ragazul sa dea vreo dispozitie în favoarea singurului s au copil: un copil al strazii. Mama celor trei frati. scrisori de drag . Aceasta conditie sociala i-a închis lui Florentino Ariza portile semina rului. iar cel al lui Florentino Ariza . dar care se apucase de afaceri pentru ca fratele lui mai mare fusese un colaborator foart e apropiat al comandorului german Johann B. Nu-si vorbeau. avea sa afle ca unchiul León X II. bucatareasa de meserie. Vazuse si singurele doua fotografii ale tatalui sau. singurul lucru de care-mi pare rau e ca s-ar putea sa nu mor din dragoste.

Se obisnuise sa bea cafea la orice ora. A facut-o imaginându-si ce i-ar fi raspuns Fermina Daza daca l-ar fi iubit t ot atât de mult cât îsi iubea acea faptura neajutorata pretendentul. Florentino Ariza a fost atât de entuzi asmat de evidenta practica a reveriilor sale. cât mai potrivit cu emotia si vârsta copilei. se ducea la Clubul Comertului si juca domino cu c olegii de birou. încât si-a facut timp si a scris print re picaturi un Secretar al îndragostitilor. se descheia la vest a. asa ca se apuca sa astearna pagini întregi cu declar atii înflacarate de dragoste. pe care tocmai o primise si pe care Florentino Ariza a recuno scut-o ca fiind scrisa de el în ajun. scriind pentru fiecare atâtea modele câte alt ernative dus-întors erau cu putinta. Îsi schimbase chiar si deprinderile alimentare. nu i-a venit sa creada ca scrisorile de dragoste nu mai erau la moda. A însirat toate situatiile imaginabile în c are se puteau afla Fermina Daza si el. îs i tragea mânecutele ca sa nu-si murdareasca mansetele camasii. dintr-o discutie întâmplatoare.. si asa a ramas pâna la sfârsitul vietii: o ceasca mare de cafea la micul dejun. iar acestia au început sa-l trateze ca pe unul de-al lor tot auzi ndu-l vorbind întruna de compania de navigatie. se mai întâmpla sa-i ceara sprijinul câte o biata femeie care avea un necaz cu un baiat de-al ei. Clientilor noi nici macar nu le punea întrebari. dou a zile mai târziu. Dupa prima luna. pâna la urma. au aju ns în podul casei. scrisori în Porticul Copistilor. ca sa poata face fata nerabdarii îndragostitilor. Nu se înselau. caci stia sa-si schimbe scrisul dupa împrejurare si dupa caracterul fieca ruia. accepta sa fie tras la sorti de fete. stilul si genul de iubire pe care i le atribuise în prima epistola. cu timpul a devenit foarte riguros si cumpatat. nu-i putea ajuta. Daca mai înainte mânc a orice si când se nimerea. Dupa ce-si încheia ziua de munca. prietenii lui din tinerete erau conv insi ca. care i-a cerut speriata sa-i scrie un raspuns la o scris oare irezistibila. pe care n-o mai pomenea decât cu ini tialele: C. în trei volume la fel de groase ca dictionarul lui Covarrubias. Se schimbase. Nici n-a trecut bine o luna.C. oricât se straduia. s i cei doi au venit pe rând sa-i multumeasca pentru ceea ce chiar el propusese în scr isoarea baiatului. Multi ani mai târziu. pe gratis. pâna la urma. p entru ca numai în scrisorile de dragoste reusea sa fie convingator. A redactat raspunsul folosind un stil diferi t. mai poetic si mai cuprinzator decât cel care se vindea pâna atunci prin portaluri pentru numai douazeci de centime si pe c are jumatate din oras îl stia pe dinafara. ori un pagubas c are voia sa reclame furtul la guvern. o ceasca de cafea cu lapte si o bucata de brânza. dar. ca scrisorile lor fusesera scrise de aceeasi persoana si pentru prima data au ve nit împreuna sa-l roage sa le boteze baiatul. juca b iliard cu ei. Numai când au avut primul copil si-au dat seama. facea to t ce-i statea în putere ca sa fie iarasi cel de dinainte. cu caligrafia. avea sa-i paraseasca.oste în Porticul Copistilor. se ducea întins acolo. când Florentino Ariza a avut cu ce sa publice carte a. printre alte hârtii vechi. oriunde s-ar fi afl at si în orice împrejurare. a trebuit sa scrie si replica baiatului. în ciuda hotarârii ferme . ca s-o aiba la îndemâna. vreun veteran de razboi care insista sa i se plateasca pensia. chiar si câte treizeci de cescute pe zi: o infuzie de culo area si consistenta titeiului. la prânz. Când si când. dupa o metoda infailibila: totdeauna scria gândindu-se numai si numai la Fermina Daza.F. iar mai apoi acceptase cu devotiune raspunsul fetei: se casat oreau. Dupa ce s-a întors din cal atoria pe fluviu. a fost nevoit sa întocmeasca o l ista cu rezervari anticipate. iar înainte de culcare. Cea mai placuta amintire din acea perioada a fost întâmplarea cu o fetiscana ti mida. se strânsesera cam o mie de scri sori. dar si o caligrafie care sa semene cu a ei. o bucata d e peste fiert cu orez. sperând s-o uite pe Fermina Daza. aproape o copila. ca sa poata gândi mai bine. redesteptând sperant a în inimile celor sfielnici cu niste scrisori tulburatoare. se ducea la baluri. Bineînteles ca. asa încât. pe care prefera sa si-o prepare singur si pe care o pastra într-un termos. dar nici un tipograf din oras nu si-a asumat riscul sa le publice. se mai întâlnea cu câte unii. s-a trez it întretinând o corespondenta patimasa cu sine însusi. si uite asa. îi era de ajuns sa le vada albul ochilor ca sa-si dea seama ce era în inima lor. Îs i scotea redingota cu gesturile lui cumpatate si o aseza pe spatarul scaunului. când unchiul León XII l-a angajat ca functionar. Tránsito Ariza a refuzat categoric sa-si dezgroape ulcioarele ca sa-si cheltuiasca economiile de-o viata pe o trasnaie e ditoriala. În timp ce el facea primii pasi la Compania Fluviala a Caraibilor si compunea . Când a terminat. si ramânea uneori pâna noaptea târziu. Mai târziu.

astfel. Odaita din fundul pravaliei. a trebuit sa intre în . încât o convinsese pe Tránsito Ariza sa continue reparatia ca sei. da r el s-a mutat în dormitorul de la etaj. un sifonier vechi. negrese în piata. o facea nu ca sa-s i completeze educatia. Dup a un timp însa. A fost însa si epo ca în care Tránsito Ariza a avut primele simptome ale bolii ei incurabile. a fost merceria. Avea si de ce. se simt ea briza dinspre mare si mirosul îmbatator al trandafirilor. Desi nu-si mai vedea capul de treburi. au construit la etaj un dormitor pentru viitorii soti si altul pentru copiii p e care urmau sa-i aiba. ai caror stapâni n-au a vut cu ce sa le rascumpere. Agata servitoare prin parcuri. ca o marturie a gratitudinii fata de trecut. La început. de data aceasta. câteodata. lucru foart e grav în afaceri de acest soi. Peretii goi si zgruntur osi erau dati cu var. îi sporisera maretia. Florentino Ariza n-a pregetat sa-si în teteasca escapadele de vânator mereu la pânda. amândoua foarte mari si luminoase. mai devreme sau m ai târziu. si astfel reputatia deja subrezita a lui Florentino Ariza a primit lovitura de gratie. sub spanioli. cu o terasa interioara unde. caci nu de putine ori. unii si-au dat imediat seama ca nu-si ducea asa-zisul tovar as de betie la cârciuma. Dupa eratica experienta cu vaduva lui Nazaret. va gasi alinare pentru durerea pricinuita de Fermina Daza. cuconite fandosite pe plaja. iar ea fie ca nu le mai recunostea. iar mobilierul se reducea la un pat ca de puscarias. întâlnite pe strada. cu hamacul atârnat si masa plina de carti îngramadite de-a valma. recuperând restantele. o nop tiera cu o lumânare înfipta într-o sticla. A lichidat asadar afacerea cu amaneturi. Le ducea unde putea. ba chiar i-au mai ramas m ulte din cele mai vechi si mai de pret bijuterii din oras. ca sa fie gata s-o primeasca oricând s-ar fi întâmplat minunea. a continuat multi ani la rând sa vâneze pasarele ratacite în bezna noptii. ci într-una din odaite. mai pali de si sfrijite. au amenajat o gradina cu trandafiri de cele mai variate specii. La drept vorbind. noaptea. nu s e semnau nici un fel de hârtii. La început. datorat atât avântului luat de navigatia fluviala cât si comertului de tranzit. amagit de i luzia ca.si a eforturilor îndârjite de a ramâne asa cum fusese înainte de a-l birui iubirea. transformândul vreme de peste doua veacuri într-o adevarata poarta a Americii. iar cuvântul dat era acceptat ca o garantie suficien ta. în care pentru a proteja onoarea ambelor parti. Nu mai urmarea alt t el în viata decât recuperarea Ferminei Daza si era atât de sigur ca. Au transformat vechiul iatac în salon . Spre deosebire de felul în care reactionase fata de propunerea de editare a Secretarului Îndragostiti lor. unde dormea Florentino Ariza. Pâna la urma. iar în rarele ocazii când mai dadea pe acolo. c areia Florentino Ariza îi consacra ceasurile libere din zori. fie le confunda. iar în spatiul vechii fab rici de tutun. niciodata n-avea sa mai fie acelasi. iar cu comoara din ulcioare a reusit sa termine si sa mobileze casa. iar. un lavoar cu un lighean si o carafa. se multumea cu ce îi scotea în cale noap tea. Au fost însa câteva situatii pr esante în care a trebuit sa apeleze la o metoda comoda într-o epoca pe care el n-o c unoscuse: îsi îmbraca în haine barbatesti prietenele care se temeau sa nu fie recunosc ute si intrau în hotel cu aerul unor cheflii hotarâti sa-si faca de cap toata noapte a. nici el n-a mai stiut daca preacurvia fara sperante era o nevoie a constiintei sau un simplu viciu al trupului. care i-a deschis gustul pentru aventurile întâmplatoare. a renuntat sa se mai duca la hotel. Trecea din ce în ce mai rar pe la ho telul de tranzit. Îndata ce pleca de la birou. dar aratau tot mai îmbatrânite. dar se si potrivea într u totul cu austeritatea monahala a lui Florentino Ariza. pe la cinci dupa-amiaza. dar curând s-a vazut limpede ca nu a uzul o lasa. Nu numai pentru ca era camera cea mai mar e si mai racoroasa din toata casa. ci memoria. o si por nea la vânatoare de puicute în fuste. Clientele de altadata continuau sa vina la mercerie. Singurul loc care a ramas neschimbat. chiar si unde nu putea. Tránsito Ariza a mers mai departe: a cumparat casa cu bani p esin si s-a apucat s-o renoveze din temelii. aceiasi factori care. se parea ca avea sa ramâna surda. nu numai din pricina ca interesele lui urmau alte fagase. americance de pe vapoarele care veneau de la New Orleans. si-l va atinge. au lasat-o asa cum fu sese întotdeauna. Cu toate acestea. ci dimpotriva: cautând un refugiu pent ru a se restabili dupa excese. dar si pentru ca nu-i facea placere sa se afle ca avea si alte preocupari decât cele d omestice si caste pe care toata lumea i le cunostea. Lucrarile au durat aproape trei ani si au coincis cu un oarecare reviriment în viata orasului.

mai ales noaptea. l-a întors cu capul în jos. dupa ce Ausencia Santander l-a sucit si l-a rasucit pe toate pa rtile cu dibacia ei de vulpe batrâna. rasoale cu osul fraged. care era cea ma i buna garantie de discretie pentru pasarelele speriate. care dadeau salonului un aspect confuz si. lânga vuietul valuri lor care se spargeau de tarmul stâncos. dar proiectul a avut aceeasi soarta ca si cel anterior. dar de o distinsa amabilitate. care nu putea fi pregatit decât cu gaini de curte. într -o strafulgerare de inspiratie. care îi stârneau mila când auz ea cum le pârâie oasele la primul impact. Ausencia Santander l-a rugat pe Florentino Ariza s-o ajute sa duca târâs pâna la pat corpul inert de balena esuata si sa-i scoata hainele. legume si zarzavaturi din satele de pe malul fluviului. de pe urma careia se alesese cu trei fii. înghesuite peste tot. Dupa prima noapte însa. de mult casatoriti si cu copii. minunatiile artizanale pe care capitanul Rosendo de la Rosa l e adusese rând pe rând din fiecare calatorie. dar chel. Din acea perioada datau teoriile lui mai degraba simpliste despre relatia d intre fizicul femeilor si aptitudinile lor pentru dragoste. c u o mustata ca o bidinea si un glas ca huruitul unui cabestan. capitan pe un vapor fluvial.tr-un gang întunecos si sa faca la repezeala ce se putea face în spatele portii. Îi placea casa în sine. Turnul farului a fost un refugiu placut. când viata îi era de mult rostuita. si pe buna dreptate. muierustile acelea care pareau în stare sa înghita de viu chiar si un ca iman. de unde putea zari întreg orasul si trâmba de lumini ale pesc arilor de pe mare si chiar de pe mlastinile ce se pierdeau în zare. fara sa stea prea mult pe gânduri. nu uita sa soarba tacticos din paharul c u rachiu. de obicei. Ausencia Santander avusese o casnicie conventional a. L-a invitat la prânz. cât de frumusetea locuintei. Apoi. cu par pe tot trupul. i-a facut praf virtuozitatea teoretica si l-a înva tat singurul lucru pe care trebuia sa-l stie în dragoste: ca viata nu are nevoie d e lectii de la nimeni. dar care. capitanul Rosendo de la Rosa i-a povestit amanu ntit istoria fiecarui obiect. Terminase deja jumatate din damigeana si când s-au asezat la masa. Îi placeau obiect ele splendide. Nu avea încredere în tip ul senzual. Parea cladit din beton armat: urias. peste o tava cu pahare si sticle. carne de porc crescut la cocina. pe usa principala. mot iv pentru care se lauda. pentru care amândoi au fost recunoscatori conjunct . unde iubirea era mai int ensa. Nici un corp însa n-ar fi putut rezista la atâta bautura. Încântat de încântarea musafirului. care se furisase de multe ori noaptea pe usa din dos. bunul sau prieten. pentru ca avea ceva de naufragiu. l-a adus pe Florentino Ariza si i l-a prezenta t. Timp de douazeci de ani. Între timp. sa prabusit pe brânci. iar paznicul. Jos. riguros. l-a lasat ca un nou-nascut. se afla o casuta. dar care erau în stare sa-i dea gata chiar s i pe cei mai plini de vlaga si mai fanfaroni barbati. Tipul lui era cel opus: as chimodiile costelive dupa care nimeni nu se ostenea sa-si întoarca privirea pe str ada. Asa încât a continuat sa se duca acolo mai des decât în alta parte. Florentino Ariza p refera turnul farului. Îsi notase toate aceste observatii premature cu intentia de a scrie un suplim ent practic la Secretarul Îndragostitilor. pe Rosendo de la Rosa. îl primea totdeauna cu bratele deschise si cu un aer tâmp. pentru ca acolo se simtise totdeauna fericit. erau cele mai pasive în pat. l-a înaltat si l-a cob orât. trona un papagal cu penajul neverosimil de alb. Florentino Ariza s-a aratat la început mai putin entuziasmat de calitatea excelenta a mâncarii sau de exuberanta s tapânei. ra coroasa. Niciodata n-a fost limpede daca ea si-a parasit barbatul sau daca ac esta a parasit-o pe ea. când el s-a dus sa l ocuiasca la amanta lui dintotdeauna. ori amândoi s-au parasit în acelasi timp. iar ea a socotit ca-l poate primi ziua în ami aza mare. Chiar el a fost cel care. Pe terasa dinspre mare. pe care îl evoca cu nostalgie în pragu l batrânetii. iar câteodata îsi imagina ca o farâma din iubirile lui aju ngea pâna la marinarii de pe vapoare odata cu fiecare strafulgerare rotitoare. pâna când n-a mai ramas nici un coltisor l iber. cu patru ferestre mari prin care se vedea orasul vechi. împi etrit pe cercul lui într-o imobilitate meditativa care dadea mult de gândit: cel mai frumos animal pe care îl vazuse vreodata Florentino Ariza. ca era bunica cu cel mai grozav pa t din oras. cum numai el pute a avea. a adus o damigeana cu rachiu de casa si toate ingredientele necesare pentru un ghiveci epic. cu un vuiet asurzitor de naruire naprasnica. din care nu mai ramânea parca nimic când se dezbracau. de opotriva. Ca atare. scaldata toata în lumina.

uneori. iar ea începe a sa-l dezbrace cu o adevarata desfatare imediat ce închidea usa în urma lui. I se strecura pe dedesubt. unul câte unul. plutind în baltoaca propriilor sudori. el continua sa creada ca ea nu urmarea altceva decât sa-s i satisfaca propria placere cu o voracitate meschina si. mai i ntensa. iar. cu un bâzâit ca de bondar. ori de câte ori se dezbraca într-o casa straina. înaintând. schimbând directia pentru a încerca alta cale. fie pe sofaua unde tocmai îl d ezbracase. prefera sa amâne amorul decât sa-si stinga nelipsitul trabuc cubanez. pâna când ramânea ca un peste despicat de viu pe burta. asa cum facea de obicei. la sfârsit. iar Florentino Ariza si-a dat seama astfel ca începuse sa-l iubeasca. când ea l-a invitat în mod special. si chiar îi arata. în timp ce-l descheia la haine de jos în sus. iar la sfârsit. în realitate. se simtise bine în casa aceea. îi tragea pantalonii o data cu izmenele. cu doua întretaiate si melanc olice. poseda un instinct atât de personal în ceea ce priveste dragostea. si disparea pâna la urmatoarea întâlnire. la fel de superstitios si el." Ea izbucnea într-un râs de fem eie lipsita de prejudecati si-i raspundea: "Dimpotriva: ca si cum ai fi unul mai putin. mai întâi nasturii de la prohab. fara s-o sugereze macar. amintindu-si de amorul cufundat în sine al Ausenciei Santander . pentru ca acesta av ea bunul obicei de adevarat navigator sa-si anunte sosirea mai întâi cu trei suierat uri lungi. care facea sa se zguduie lu mea. cu luciditatea cumplita a singuratatii. apoi ochelarii si le punea pe toate în ghete. ea se napustea asupra lui. punând stapânire cu t ot trupul pe trupul lui. îsi lua aceasta precautie . îl aseza în salon. Îi deschidea usa asa cum o crescuse maica-sa pâna la vârsta de sapte ani: în pielea goala. Nu-l lasa sa faca nici un pas înainte de a-i scoate hainele. în schimb. ducându-i de fieca re data în dar un trandafir solitar. ca. desi mai rar. coplesit de impresia ca nu era decât un instrument al placerii. jiletca si camasa. apoi cure aua. era un mare admirator al farmecelor nuditatii. revenind imediat. niciodata nu statea mai mult de dou a ore. Totdeauna. cu o explozie de fericire triumfatoare. pe care ajuns ese s-o îndrageasca de parca ar fi fost a lui. Ausencia Santander avea. Si chiar i -o spunea: "Ma tratezi de parca as fi unul mai mult. niciodata nu dormise acolo si numai o data acceptase sa ramâna la masa. unde putea gasi prin întuneric acel ceva pe care numai ea îl stia si pe care si-l dorea numai pentru sine. pentru sotie si cei noua copii. îi desfacea jartierele din jurul pulpelor si-i scotea cio rapii. cufundata în sine. conv insa ca orice barbat îmbracat cu care ramânea câtva timp în casa îi putea aduce ghinion. în pat. la vreo doi ani dupa ce se cunoscusera. pl eca ferm hotarât sa nu mai revina niciodata. Florentino Ariza ramânea epuizat. ea i-a scos ochelarii ca s a-l poata saruta mai bine. bâjbâind cu ochii închisi prin bezna ei laun trica. Florentino Ariza. dar absolut totdeauna. o vizita cu un singur scop. în acela si timp. mereu imp . ca sa fie si gur ca n-o sa le uite. dar cu o funda de organdi în par. s-au dezbracat în camera de alaturi. îi scotea ghetele. Nu exista pericolul sa fie luati prin surprindere. dar. când capitanul er a plecat. iar apoi. parca stiind ca are sa vina. încât nu exi stau teorii artizanale sau stiintifice capabile s-o puna în încurcatura. Desi. simtindu-se ofensat. stia când o putea vizita si t otdeauna se ducea fara s-o anunte. pâna când se prabusea de una singura în propr iul ei abis. era o capcana a fericirii pe care o detesta si o dorea deopotriva. care era la curent cu itinerarele vapoarelor. iar ea îl p rimea de fiecare data bucuroasa. la orice ora din zi sau din noapte. fara sa se fi înteles mai dinainte." Cu toate astea. cam cincizeci de ani. sarutându-l s i lasându-se sarutata cu saruturi întretaiate. Flore ntino Ariza. În fond. A cesta era un motiv de permanente neîntelegeri cu capitanul Rosendo de la Rosa. Dupa care. Într-o duminica.iei propriilor astre. fie. în loc sa se grabeasca sa-l dezbrace înca de la usa. care credea ca e de rau augur sa fumezi dezbracat si. dupa fiecare sarutare. Imediat ce termina. întelegea. nesatisfacut. dar din care îi era cu neput inta sa scape. fara sa si-o fi propus. înca din prima zi. alta forma de a continua fara a se scufunda în mlastina de mucilagiu ce i se scurgea din pântece. fara s a-i mai lase ragaz s-o salute sau sa-si scoata palaria si ochelarii. se trezea fara nici un moti v în toiul noptii si. întrebându-se si raspunzându-si singura în graiul ei matern. Acasa însa. si au continuat mai bine de sapte ani sa se dezbrace ori de câte ori au avut prilejul. Florentino Ariza renunta pentru o clipa la sarutari si facea singurul luc ru care îi revenea în acel ceremonial atât de riguros: îsi scotea ceasul prins cu lantul de butoniera jiletcii. pentru amanta.

în parte pentru ca au adormit dupa un amor potolit. ca sa stie unde se ascundea iubirea. Si pe buna dreptate: nu exista dusman mai cumplit pentru iubirile ta inuite decât o trasura asteptând în fata portii. din pânza ordinara. se evaporase. Restul.revizibila. bâjbâind dupa animalul c are zacea nemiscat. Florentino Ariza a invitat-o la o înghetata. Mai târziu. peste casa se asternuse o tacere stravezie. lui Florentino Ariza îi mai rasunau în urechi tipetele papagalului. cu valtrapuri aurite. O remarcase în tramvai. o noutate a începutului de secol. fireste. Când s-a trezit. to t. Singurele obiecte care mai ramasesera în casa erau lampile atârnate de tavan. Tocmai de aceea se gândea cu atâta nostalgie la vechiul tramvai. goala pentru eternitate. îi era cu neputinta sa treaca peste imaginea unei pasarele ratacite. Dintre atâtea amintiri înduiosatoare însa. de parca ne-ar privi cineva. Ea îl privi fara sa se arate mirata si îi spuse: "Accept cu mare placere. totul. asa cum banuia si chiar i-a spus-o ea. unde nu mai exista alt mobilier decât cel din dormitorul în care se aflasera ei si trei taburete de pi ele. tot ceea c e facuse din casa ei una din cele mai încântatoare si mai bine înzestrate din oras. Capitanul Rosendo de la Rosa n-a putut întelege niciodata de ce Ausencia Santa nder n-a reclamat jaful sau n-a luat macar legatura cu traficantii de lucruri fu rate si nici de ce n-a mai vrut sa auda vorbindu-se de nenorocirea ei. cu turlele lui poleite si marea în flacari. În zapuseala de la ora patru. reusea sa sta bileasca macar primele contacte pentru o întâlnire ulterioara." El a râs ca de o gluma buna si a dus-o sa vada din balconul cofetariei parada calestilor. cei mai b ogati în vânat. luminat din spate de soarele dupa-amiezii. Si-a rarit însa vizitele. gândindu-se ca mai m ult nici nu merita." Si nici ea. asa cum avea chiar presedintele Rafael Núñez. dar cu funda de organd i în par. dar suficienta ca sa-l dezguste pentru tot restu l vietii de babilonia inofensiva a carnavalului. dar va avertizez ca sunt nebuna. A închiriat apoi un domino si . Îl lua de patru ori pe zi: de doua ori când se ducea la birou si de doua ori când se întorcea acasa. dar Florentino Ariza i-o îndeparta si-i spuse: "Acuma. N-a apucat însa sa iasa bine din dormitor si a scos un tipat de groaza. când soarele mai era înca pe cer. Florentino Ariza a continuat s-o viziteze în casa jefuita. care a reprezentat pentru el un cu ib original si plin de pasarele slobode. a regretat acei ani. timp de trei zile. pâna hat-departe. Hotii patrunsesera si iesisera pe usa ce dadea spre terasa de pe tarmul marii. Parea surda la cântecele care vuiau în tot orasul si nici nu-i pasa ca multimea de pe strada arunca în calatori cu faina de orez sau îi stropea cu cerneal a violeta când trecea tramvaiul tras de bietii catâri. covoarele indiene. în Jamaica. ea se dadu jos din pat. Prof itând de învalmaseala. în timp ce cite a cu adevarat. nu avea ni ci o podoaba. uitate de hoti în bucatarie. chiar si papagalul sacru. dar. nu: nu stiu de ce. când unchiul León XII i-a pus la dispozitie o trasura trasa de doi catâri cafenii. nu pentru ca l-ar fi dep rimat casa pustie. careia n u i-a aflat niciodata numele si alaturi de care abia daca a izbutit sa petreaca o jumatate de noapte frenetica." Ea stârni din nou papagalul cu râsul ei fericit si-i raspunse: "Pretextul asta nu-l înghite nici macar femeia lui lona. în interiorul caruia era de ajuns sa arunce o privir e piezisa. si se duse sa caute ceva de baut în bucatarie. La cinci. statuile s i goblenurile. dar am o senzatie ciudata. Dar în duminica în care ea i-a scos ochelarii ca sa-l sarute. Ausencia Santander întinse mâna hoinara. iar rochia lalâie. prefacându-se ca citeste. dar i s-a parut amuzant si amândoi sau iubit o vreme în tacere. ale carui alamuri stridente con trastau cu frumusetea lui. cele patru ferestre deschise si câteva cuvinte s crise cu bidineaua pe peretele din fund : Asa pateste cine se reguleaza toata zi ua. impresionat de totala ei indiferenta fata de harmalai a din jur. de cele mai multe ori. cât ti nea nebunia. ci din pricina tramvai ului cu catâri. iar pe fereastra dormitorului se zarea orasul vechi. ca sa nu ramâna nici macar urma rotilor în praful d e pe strazi. mobilele unicat. Nu mai ramasesera decât odaile pustii. si-au petrecut t oata dupa-amiaza goi în patul urias al capitanului. fara sa repete amorul. Nu-si putea crede ochilor. fara sa le tulbure iubirea. Arata cam de douazeci de ani si nu parea sa-i arda de carnaval. Asa încât prefera s-o lase acasa si s-o p orneasca pe jos în escapadele lui. umblau plini de pulbere alba si cu palarii de flori pe capatâna. iar câteodata. doar daca nu se gândise cumva sa se travesteasca îmbracându-se ca o bolnava neajutorata: pa rul galbui si lins îi atârna pe umeri. care. nenumaratele bibelouri din pietre si metale pretioase. în parte din acest motiv. cu catâr ii lui costelivi si rapanosi.

care l-a atins ca un deget. Se oprea în fata cladirii si se uita la bolnavele care îi strigau pe fereastra tot felul de mascari. dansând în vazul tuturor. când se decerna u de obicei premiile pentru cele mai izbutite costume de carnaval. striga printre hohote de râs. Stia însa. o bluza decoltata care îi lasa umerii descoperiti. Ca sa se convinga defini tiv. Ar ata întocmai ca sclavele din gravuri. crezând ca acea captura sângeroasa era una din multele farse din timpul carnavalului. dar târfa. pe care i-l smulsese gradin arului din mâna. tânara si draguta. asa încât. Într-ad evar. care era pustie la ora ac eea. Nu s-a lasat usor prinsa. era plina de imaginatie. încât el nu putea gândi decât ceea ce a si gândit: n gresa. ca o fericire atât de usor dobândita nu putea dura mult. pe masura ce crestea vacarmul noptii. Era cautata de toate fortele de ordine înca de la trei dupa-amiaza. când fugise. Câtev a luni mai târziu. i-a spus. fata tocmai îi facuse semn ca e gata sa-l însoteasca la far. deodata.s-au alaturat multimii care dansa în Piata Vamii. Asa ca. Ea a a cceptat imediat. dar Florentino Ariza i-a daruit fetit ei cutia. Dar n-a zarit-o niciodata. unde s-au distrat ca niste îndrago stiti. pe care si-o ridica cu un gest ca de dans când sarea peste baltoacele de pe strada. când a coborât din tramvaiul cu catâri. sperând sa aiba noro cul s-o vada si pe ea în spatele gratiilor de fier. unde era capatul tramvaiului. cu prinsa de frenezia carnavalului. cu atâta nerusinare. Si si-a sters-o imediat din minte. S-a aparat cu un foarfece de gradina ascuns în sân si a fost nevoie de sase barbati ca sa-i puna camasa de forta. Se întorcea acasa cu tramvaiul de la ora cinci. Si-a ridicat privirea si a vazut-o foarte desl usit printre calatorii din celalalt capat. când doi cerberi si o infirmiera de la ospiciul Divina Pastora s-au napustit asupra ei. care a fost adevarata femeie a vietii lui. indiferenta ei se risipe a: dansa ca o profesionista. a întors capul ca sa se convinga de ceea ce stia mai dinainte: era ea. pentru ca. când. fara nici o îndoiala. Lui Florentino Ariza noaptea aceea îi amintea de nebuniile nevinovate din ado lescenta. auzind tacanitul tocurilor pe caldarâm. dar n imanui nu i-a trecut prin cap ca putea fi pe strada. si l-a linistit pe taticul stingherit batându-l usor cu palma pe umar. le arat a cutia de ciocolata. Tatal a certat-o si si-a cerut scuze. când înca nu aflase ce înseamna sa suferi din dragoste. Florentino Ariza a coborât în Piata Birjelor. . în timp ce multimea îng hesuita în Piata Vamii aplauda si fluiera înveselita. mai degraba din nenumaratele patanii decât din experientele reusite. nu le mai ramânea altceva de facut decât sa ia a ca tâlharii la drumul mare si sa se foloseasca de sex ca de un cutit. Florentino Ariza a ramas cu inima sfâsiata si chiar din Miercurea de Cenusa a început sa treaca pe strada Divina Pastora cu o cutie de ciocolata englezeasca pentru ea. sperând ca acel gest sa-l izbaveasca de toata tristetea. pentru ca maica-sa îl astepta la ora sase. i-a propus fe tei sa mearga împreuna la far. desi nici unul n-a stiu t-o vreodata si nici dragoste n-au facut. Nu de putine ori.Erau pentru o iubita. mai multe siraguri de margele colorate la gât si u n turban alb. iar ea a grabit pasul pe urmele lui. pentru ca voia sa plece în oras si sa danseze la carnaval. seara. ca sa le trezeasca astfel curiozitatea. punându-l la gâtul primului trecator întâlnit pe strada: sexul sau viata. dar l-a rugat sa mai astepte pâna când se termina decernarea premii lor. Au perch ezitionat o gramada de case. cotrobaind chiar si prin rezervoarele de apa. pentru ca nu putea concepe nimic mai nedemn decât sa plateasca iubirea: na facut-o niciodata. tot în tramvaiul cu catâri a cunoscut-o si pe Le ona Cassiani. a simtit-o chiar înainte de a o vedea: a fost o privire mater iala. Atunci el se întoarse si îi taie calea pe . Am scapat de la balamuc. stia sa se distreze si ave a un farmec coplesitor. purta o fusta cu volane. . Decapitase un gardian si ranise grav alti doi cu un cutit machete. ca sa contemple de acolo rasaritul soarelui. S-a strecurat repede prin labirintul tarabelor. Dimpotriva: l-a privit tinta. dar acum s-a dus dracului tot. înainte de a se lumina de ziua. iar când a ajuns de cealalta parte a multimii. Florentino Ariza a cotit pe ulicioara Gazornitei.Nici nu stii în ce bucluc ai intrat cu mine. Florentino Ariza a ramas încredintat ca întârzierea aceea i-a salvat viata. Ea nu si-a plecat ochii. Ca o compensatie a destinului. Le stia de la hotelul de tranzit. o fetita care tocmai trecea p e strada cu tatal ei i-a cerut o bomboana de ciocolata din cutia pe care o avea în mâna. li se întâmpla sa nu aiba ce mânca la prânz.

aproape de cheiul fluviului. dar mai ales de poponari timizi. ai carei membri se recunosteau între ei în orice l oc. Când au construit-o. Ea se opri în fata lui. cei care faceau dragoste des traiau numai pentru asta. a fost vopsita toata în albastru. galbene. împrejmuita cu sârma ca o poiata. unde putrezeau toate vechiturile adunate într -o jumatate de secol de navigatie fluviala: epavele unor vapoare istorice. A fost greseala vietii lui. . pe care avea sa si-o reproseze la fiecare ora d in fiecare zi. precursorii nemti au vop sit acoperisul în rosu. al carei nume vorbea de la sine despre rolul vag ce-i reven ea în cadrul companiei si unde sfârseau uitate de Dumnezeu problemele ramase fara so lutie în celelalte sectii. dar como de si bine echipate. nasul lui. Birourile C. încât se laudau cu aventura lor de parca tocmai inventasera amorul. dar unele erau înca în buna stare si ar fi fost de ajuns un strat de vopsea ca sa poata pluti din nou pe fluviu. Lor însa le convenea. ci de ingineri navali.trotuar. iar cân d Florentino Ariza a început sa lucreze acolo. unchiul León XII oc upa. care nu fusesera proiectate de ar hitecti civili. ca un functionar oarecare. fara nici o legatura cu portul pentru transatlantice. modestie si devotament. era o sandrama prafuita. de frigizi. spuse el. ci de o slujba de orice fel. raspunse ea. iar peretii de lemn într-un alb stralucitor. la Compania Fluviala a Caraibilor. încât mai aveau în cabine ventilatoarele electrice. printr . Acolo. pentru ca aceasta situatie ambigua îi proteja. un birou identic cu celelalte. ca atare. fara sa aiba nevoie de o limba comuna. ca niste cabine de vapor. cu acoperisul ruginit. cu un cerdac ce se întindea pe toata fatada si m ai multe ferestre cu plasa de sârma prin care vapoarele ancorate la chei se zareau ca niste tablouri atârnate pe pereti. în orice conditii si pent ru un salariu oricât de mic. Nu de dragoste avea ea nevoie. cu acoperis de tabla în doua ape. . Iata de ce. unde ea a ramas ti mp de trei ani. Se simteau asa de b ine. Dupa experienta capata ta de-a lungul anilor. cu un ghiseu pentru bilete si pentru bagaje. Nu vorbeau niciodata de ispravile lor. Alcatuiau un fel de loja secreta. de la cele primitive.C. asa încât cladirea în sasi semana cu un vapor fluvial. pâna în ultima clipa a vietii. sau cu debarcaderul pietei din golful Sufletelor. încât. se aratau indiferenti la comentariile altora. nu se destainuiau nimanui. Florentino Ariza a reformulat-o în alti termeni: "Lumea se îm parte în doua: cei care se reguleaza si cei care nu se reguleaza. stia ca el stia ca ea stie. de pilda. de pe tarmul celalalt al g olfului. cu singura deoseb ire ca. cu ape murdare si rau mirositoare. mai noi. La parter se aflau sala de asteptare pentru cala tori. stiind ca viata lor depindea de discretia cu care se comportau. în fund. el gasea în vaza de sticla de pe masa de lucru flori p roaspete si placut mirositoare. pierduta în spatele unui pupitru de scolar. în fiecare dimineata. si cu a tât mai putin de amor platit. erau mut i ca mormântul. înca de la înfiintare. pâna la unele atât de re cente. lui Flo rentino Ariza. cârpit ici-colo cu bucati de tabla noua. care tot încerca sa-l vindece de constipada cronica: "Lumea se împart e în doua: cei care se caca usor si cei care se caca greu.F. La capatul coridorului.Te înseli. fara a mai tulbura iguanele care misunau pe punte si fara a taia din radacina hatisul presarat cu flori mari. cu birouri mici. În sc himb. încât a dus-o la seful personalului . Cele mai multe fusesera dem ontate pentru ca materialele puteau fi folosite la alte nave. care le faceau si mai nostalgi ce. muncind cu seriozitate. Nu ti-o dau. se în altau doua magazii mari. sprijinindu-se cu ambele mâini pe umbrela." Pornind de la aceasta dogma. cu un singur cos. Florentino Ariza s -a simtit atât de rusinat de propria-i comportare. pe care o considera mai reusita si mai riguroasa decât astrologia. Mai târziu. de o culoa re nedefinita." Nu avea încredere în acestia din urma: când li se întâmpla sa calce pe de laturi. inaugurate de Simón Bolívar. iar dincolo de ele. Era o cladire de lemn . Florentino Ariza n-a fost surprins de raspunsul fetei: era una de-a lor si. iar acesta i-a dat un post modest în cadrul sectiei generale. se aflau. Florentino Ariza îsi aminti de o fraza auzita în copilarie de la medicul famili ei. iar undeva. dobândind astfel faima de impotenti. se întindea un canal parasit . În sp atele cladirii. frumoaso. doctorul elaborase o întreaga teorie asupra caracterului oamenilor. La etajul cladirii se afla sectia administrativa. Se vede pe fata ta. într-o curte albita de salpetru.Bineînteles ca nu. controvers ata sectie generala. cum i se întâmplase. totul li se parea atât de neobisnuit.

Dupa înca trei. i-a spus unchiul. dupa o metoda rapid a. . Se apucase însa sa învete singura engleza. iar în urmatorii patru a ajuns în pragul se cretariatului general. trei ca asta. De care însa nu s-a folosit niciodata în propriul sau interes. a chemat-o în birou si a stat de vorba cu ea. iar problemele sa fie rezolvate chiar de cei care le creau. ca sectia generala nici nu exista în realitate: era cosul de gunoi unde sfârseau pro blemele stânjenitoare. si inventase pentru e a un post fara o denumire anume si fara atributii specifice. Au discutat cam despre toate câte putin. spre a fi rezolvate. Se tinuse intentionat deoparte. iar solutia a dat pâna la urma rezultatele scontate. Cele cuprinse în referat erau lucruri de bun simt. întoarce-te iar la tramvai si adu-mi toate fetele ca ea pe care le gasesti. dupa ce sectia gen erala a fost îngropata fara onoruri. însotit de o nota prin care îl ruga sa-l studieze si. de mare viitor.Ei. Solutia era de o s implitate alarmanta. se afla Leona Ca ssiani în ziua când unchiul León XII în persoana a venit sa vada ce dracu' ar mai putea nascoci ca sa puna sectia generala pe roate. dar dupa ce a citit r eferatul. Remarcase. iar el i-a spus adevarul. Singurul tel pe care l-a urmarit în viata a fost sa mature scara cu orice pret. ca. ci din respect fata de superiorii ei ierarhici. Luase hotarârea sa elimine dintr-o trasatura d e condei sectia generatoare de conflicte. Dar când nu se putea altfel. iar si m ai înainte se afirmase despre masinile cu aburi. dar care echivala. o sa-ti punem pe linia de plutire galionul. tacuta. unchiul León XII începuse deja sa-i spuna asa cum ave a sa-i spuna mereu: tiza mea Leona. iar de trei luni urma un curs seral de dactilografie. fara profesor. Era dinamica. chiar si c u pretul sângelui. de care voiau sa scape celelalte sectii. solutia era desfiintarea sectiei generale si returnarea pr oblemelor. pentru ca era doar cu o treapta mai jos decât Florentino Ariza. Pe de alta parte. când Florentino Ariza a venit la birou. conform sugestiilor Leonei Cassiani. o meseri e noua. nu ma i urmase alte studii. în afara de clasele primare si cursurile de la Scoala pentru Palarieri. Leona Cassiani avea un talent diabolic în manipularea secretelor si totdeauna stia sa fie unde trebuia la momentul potrivit. dar Leo na Cassiani vedea lucrurile exact invers. dovedea o voi nta de fier. Florentino Ariza a luat-o ca pe una din glumele obisnuite ale unchiului León XII. daca i se parea o portun. Unchiul León XII îsi propusese o reorganizare profunda. fara sa-si fi calculat prea bine propriile forte. asa cum mai înainte se spusese despre telegrafie. timp de doua ore. A doua zi. s-a înt ors în biroul lui îngrijorat de constatarea ca nu gasise nici macar o solutie pentru atâtea probleme. în pofida intrigilor urzite de dusmanii lu i ascunsi. Dar unchiului León X II nu prea îi pasa de asta: pe el nu-l interesa decât ea.e gramezile de saci cu porumb si maldarele de hârtii nerezolvate. de fapt. Leona Cassiani a renuntai foarte repede la scrupu lele ei de la început. dar a doua zi s-a trezit fara trasura care îi fusese pusa la dispozitie cu sa se luni în urma si care acum îi era luata ca sa umble si sa caute talente ascunse pr in tramvaie. dar în referat atragea atentia ca nu o facuse di n dezinteres. de presup uneri teoretice si verificari concrete cu toti functionarii adunati în plen. atunci. în demna ei conditie de functionara angajata din mila. Unchiul León XII habar n-avea cine era Leona Cassiani si nici nu-si amintea s a fi vazut la reuniunea din ajun pe cineva cu numele asta. a gasit un referat al Leon ei Cassiani. sa i-l arate si unchiului sau. Era singura care nu scosese nici o vorba în timpul inspectiei din ajun. În consecinta. Cu înca doua. daca era nevoie. metoda de care el se folosea întotdea una când voia sa cunoasca mai bine oamenii. Pâna atunci fusese subordonata lui si voia sa ramâna p e mai departe astfel. de o întelea pta amabilitate. dupa o logica foarte simpla. pentru ca Florentino Ariza sa urce pâna acolo un de îsi propusese. controla tot. dar lipsite de importanta. Când s-a încheiat întrevederea. unchiul León XII l-a întrebat pe Florentino Ariza de unde o scosese pe Leona Cassiani. la sectiile de unde plecasera. unde a refuzat sa intre. oricât o durea sufletul. scotând la iveala tot ce tinuse ascuns cu atâta siretenie în prim ii trei ani. Ar fi facut-o . cu usa închisa. menite sa-l ajute sa urce tot mai sus. În aceeasi zi. cu functia de asistenta personala a sa. sustinând. desi realitatea era cu totul alta: nici chiar Florentino A riza nu-si dadea seama ca nu facuse altceva decât sa puna în practica sugestiile ei. printre altele. Dupa trei ore de întrebari. dimpotriva: noi si variate probleme pentru nici o solutie.

de fapt. iar în departare rasuna si rena unui vapor care avea sa ajunga abia dupa o ora. desi nu-i venea prea usor. i se adresa el. cerceii si bratarile ei de os. siragurile de margele si inel ele cu pietre false pe toate degetele: o leoaica a strazii. Era însa prea târziu: prilejul se ivise o data cu ea în tramvaiul cu catâri. care ramasese sa lucreze pâna târziu. dar cu ea lucrurile stateau altfel: nu putea risca sa greseasca a doua oara. s-a gândit atunci cât a putut de bine si a depus armele. ar trebui sa va gânditi mai bine. mânata de o nestavilita sete de putere. impasibilul Florentino Ariza nu avusese nici o clipa de liniste interioara în fata spectacolului fascinant al acelei negrese dezlantuite. Florentino Ariza. când tocmai se pregatea sa plece. orice umbra ce s-ar fi putut strecura între ei s-a risipit fara a lasa nici o urma de tristete. Putinele persoane c are îl aflasera începusera sa-l uite din motive de forta majora. numai ca de data aceasta a facut-o ca sa nu se observe ca-i tremurau genunchii. Plutea într -o maturitate splendida. într-adev ar. leoaica mea draga. încât în usi Florentino Ariza s-a încurcat în urzelile ei si. într-o întreprindere aflata în permanenta criza.Nu. . . dar acum pierise pentru totdeauna. chiar daca. era acolo: singura la masa de lucru. Florentino Ariza a simtit un ghimpe în inima la gândul ca nu el avusese ultimul cuvânt. Mai mult ca sigur c . i-a spus. farmecul ei feminin era si mai nelinistitor. asa cum facuse pe ulicioara Gazornitei când îi taiase calea. iar corpul ardent de africana devenea tot mai dens. aceleasi turbane fistichii. de fapt. Într-adevar. a încerca t sa i se puna de-a curmezisul. ar fi fost nevoita sa i-o marturiseasca în chipul cel mai brutal. a regretat adeseo ri ca nu era cea pe care si-o închipuise când o cunoscuse. Mi s-ar parea ca ma culc cu fiul pe care nu l-am avut nicioda ta. La drept vorbind. nu se gândise la asa ceva. Imperceptibilele det alii pe care le adaugase trecerea anilor nu faceau decât s-o avantajeze. ea i-o luase înainte si se afla dincolo de cei douazeci de ani de viata cu care el o depasea în vârsta: îmbatrânise pentru el. Caci Leona Cassiani nu se schimbas e deloc de atunci. fireste. a zarit lumina în biroul Leonei Cassiani. Era convins ca o femeie care spune nu asteapta. Caci dupa atâtea ti calosii pe care le savârsise din umbra pentru el. Florentino Ariza nui mai facuse avansuri. care. prins cum era în viitoarea acelui razboi sordid. Leona Cassiani l-a pus însa la punct. îi spuse. a facut-o în mod constient. convins ca ea era cea care facea tot ce putea ca sa-i opreasca înaintarea. Dar dupa ce i-a înteles purtarea. pentru a se jus tifica. noaptea eterna se asternuse peste marea tenebroasa. . Florentino Ariza. din pura gratitudine. cu niste ochelari noi care îi dadeau un aer profesoral. cheiurile erau pustii. Florentino Ariza si-a dat seama înfiorat de f ericire ca se aflau singuri în toata cladirea. într-un moment nefericit. încâ refera sa-l iubeasca mai departe decât sa-l amageasca.Spune-mi. Florentino Ariza se sprijin i cu mâinile pe umbrela. iar Florentino Ariza a înteles. Dar din noaptea aceea. îi spuse. preocupata. ispasindu-si cu o aspra penitenta pacatul originar. nu l-a încurajat în nici un fel. mânjita toata de rahat si de amor în înclestarea luptei. Într-o seara. dupa atâta abjectie suportata de d ragul lui. Niciodata nu-l tutuise pâna atunci. se afl ase tot timpul în preajma ei. . asa cum i se întâmpla destul de des dupa moartea mamei sale. Dragostea ei era atât de mare. ferm ecându-l cu râsul ei solar. cu un calm desavârsit.oricum.Ah. care îl ajutase în toate celelalte împrejurari. Era atât de hotarâta sa mearga pâna la capat. iar e a. S-a retras fara sa se arate suparat si chiar a glumit. Eu pot sa ma dau la o parte si sa las totul ba lta oricând doriti. Leona Cassiani a fost singura fiinta careia Florentino Ariza s-a simtit ten tat sa-i dezvaluie secretul iubirii lui pentru Fermina Daza. când o sa iesim din încurcatura asta ? Ea îsi scoase ochelarii fara sa se arate surprinsa. altfel s-ar fi sters la f und cu toate principiile lui prostesti si ar fi facut dragoste cu ea chiar daca ar fi trebuit s-o plateasca cu pepite de aur. în sfârsit. ca poti fi prieten cu o femeie fara sa te culci cu ea. purta aceleasi rochii de sclava frematând de neastâmpar.Cred ca gresiti. orasul adorm it. dar înainte. sa fie rugata înai nte de a lua hotarârea finala. serioasa. obsedat de ese curile lui de vânator mereu la pânda si de recuperarea tot mai incerta a Ferminei Da za. dar. A deschis usa fara sa mai bata si. Timp de zece ani. de zece ani tot astept sa-mi pui întrebarea a sta. Florentino Ariza.

F. cei care îi cu nosteau taina faceau cu totii parte din anturajul Ferminei Daza. Hildebranda îi vorbi se despre Florentino Ariza convinsa ca era unul din poetii anonimi care aveau ma ri sanse de a câstiga Jocurile Florale.a trei dintre acestea îl luasera cu ele în mormânt: maica-sa. Florentino Ariza se simti din nou dezgustat de propria-i inferioritate. în sfârsit. în afara de maica-sa.C. trecând de la un subiect la altul. Din lumea lui n u mai ramasese decât el. numai pentru ca le spunea el. singur cu povara coplesitoare pe care de atâtea ori simtise nevoia s-o împarta cu altcineva. careia îi era vesnic recunoscato r pentru ca îi adusese într-o carte de rugaciuni prima scrisoare de dragoste din via ta lui. dupa ce a urcat scara abrupta din cladirea C. despre care nu stia daca mai era în viata. Florentino Ariza habar n-avea ca trebuia sa-l puna la socoteala si pe docto rul Urbino. prin mâna carora trecusera toate telegramele. Florentino Ar iza l-a invitat pe doctorul Juvenal Urbino sa astepte în biroul sau. Doctorul Urbino nu-si amintea sa fi cunosc ut o astfel de persoana. dar care. Florentino Ariza nu se simtea în stare sa întretina o conversatie si sa-si expuna parerile personale despr e acest subiect. Mai ramâneau cei unsprezece telegrafisti din provincia Hildebrandei Sánchez. dar ea i-a explicat fara nici o urma de rautate ca fuse se singurul iubit al Ferminei Daza înainte de a se casatori. Pe Florentino Ariza îl irita distinctia lui fireasca. dar parea putin probabil ca vreunul dintre ei sal fi divulgat. Într-una din numeroasele ei vizite. au fost zece minute eterne. Pentru el.Va place muzica ? Întrebarea l-a luat prin surprindere. care se sfârsise de batrânete în casa celei ce-i fusese ca o fiica. si. tolanit în fotoliul din birou. fara sa se sinchiseasca daca e ra ascultat sau nu. Pe neasteptate. Leon ei Cassiani însa stia ca-i putea spune ce avea pe inima. asa cum îsi închipuise ea. când ven ise sa-l caute pe León XII. O facuse cu totul întâmplator si într-un moment atât de nepotriv it. A facut-o convinsa ca o legatura atât de nevinovata si de efemera nu putea decât sa-l înduioseze. vazându-l atât de aproap e si auzindu-l vorbind. umbla din poarta în poarta. dar nimeni nu-i câstigase pâna atunci încrederea. cu întregul alai de verisoare zvapaiate. prin însasi profesia sa. facându-le sa par a. Se mai întâlnisera si cu alte ocazii. servea drept anticamera. care chiar în clipa aceea îsi înce puse obisnuita siesta de zece minute. oprindu-se l a fiecare treapta. pentru ca. Hildebranda Sánchez îi dezvaluise secretul înca din primii ani. usurinta si siguranta cu care vorbea. mai ramânea sa vada cum si când o va face. dar nu i-a intrat pe nici una. ca sa-si mai traga sufletul în zapuseala de la ceasurile trei. Gala Placidia. mirosul discret de camfor. a intrat gâfâind în birou. ca sa evite exmatricularea. cu hainele leoarca de transpiratie si i-a spus abia mai res pirând: "Cred ca ne paste un ciclon." Dar imedi at si l-a sters din minte. Tocmai la asta se gândea în dupa-amiaza caniculara de vara când doctorul Juvenal Urbino. a caror afinitate cu cele pe care el însusi le compusese . încât doctorului Urbino nu numai ca nu i-a intrat pe o ureche ca sa-i iasa pe ce alalta. îndeosebi d e valsurile sentimentale. dar niciodata pâna atunci nu simtise cu atâta claritate ca aparitia aceea nedorita avea totusi de a face cu viata lui. "Cafeaua e o adevarata otrava" a tinut el sa precizeze. printre altele. cu palaria în mâna. Era epoca în care doctorul Juvenal Urbino. Sufletul lui duios se simtea atras de muzica la moda. dezinvoltura si eleganta cu care debita cele mai banale lucruri. în c autare de subventii pentru proiectele sale artistice. i-l dezvaluise maicii Franca de la Lu z. odata biruite toate primejdiile ca re îi amenintau cariera. esentiale. farmecul lui personal. care înca înainte de a muri nu-si mai aducea aminte de nimic. doctorul Juvenal Urbino n-a acceptat nici macar o cescuta. Poate ca Lorenzo Daza . probabil ca nu mai traia. într-un anume fel. doctorul trecu la al t subiect: . rastimp în care s-a dus de trei ori sa vada daca nu cumva unchiul León XII se sculase mai devreme si a baut u n termos întreg de cafea. Desi nu lasa sa-i scape nici unul din c oncertele sau spectacolele de opera care aveau loc în oras. aflat alaturi de cel al unchiului León XII si care. Unul din cei mai statornic i si mai generosi contribuabili era unchiul León XII. În schimb. dar de data aceasta.. era obisnuit sa-si controleze în functie de criterii etice uitarea Dupa câte îsi putea da seama Florentino Ariza. Doctorul Urbino i-a raspuns fara s-o priveasca: "Nu stiam ca individul e poet." Florentino Ariza îl zarise de câteva ori. dupa atâtia ani. Si a continu at sa vorbeasca. Hildebranda Sánchez. si Escolástica Daza. ca un milog. cu numele si adresele exacte .

nu era un raspuns se rios la o întrebare atât de serioasa pusa de un specialist. chiar în cursul acelei luni fusesera epuizate biletele pen tru piesele politiste interpretate de compania Ramón Caralt. aprobându-l cu o usoa ra miscare a capului. provocând stricaciuni în mare parte din oras. Ea îi raspunse fara sa stea prea m ult pe gânduri: "E un om care face multe lucruri. ca atare.în adolescenta sau cu versurile pe care le scria în taina nu putea fi tagaduita. nu era numai cea mai entuziasta colaboratoare. Stateau de vorba doar de câteva minute. un energumen basc care înfrunt a cu mâinile goale taurul în arena. pentru ca nopti în sir s a nu si le mai poata scoate din minte. dar neîndraznind sa spuna nimic. M ultumit o data mai mult de generozitatea unchiului León XII. Spuse ceva despre cicloane le lunatice din iunie si imediat. E la moda. tocmai acum. I-au fost de ajuns însa câteva fraze. Din tot disc ursul acela fascinant. Doctorul Urbino îsi dadu seama imediat cu cine avea de a face: "Ah. Doctorul Juvenal Urbino însa nu parea sa observe nimic. Si adauga: "Fara ea. iar camera începu sa trosneasca din încheieturi ca o corabie aflata în deriva. încercând sa-si imagineze reactia Ferminei Daz a când avea sa afle a cui e umbrela. prea multe poate. dezvaluindu-i chiar atunci secretul. desi solicitat de atâtea obligatii. care. cum numai inimii i se nazare câteodata. înteleg . se gândi sa profite de ac ea ocazie unica. pe care. În ultima vreme era dezamagit de p roasta calitate a spectacolelor organizate în oras. dupa ce vreme de o jumatate de secol trecusem prin doua razboaie civile. dar cred ca ni ." Si trecu discret peste acel moment stânjenitor povestindu-i despre n oile si numeroasele sale proiecte. Florentino Ariza a retinut îndeosebi posibilitatea reluarii Jocurilor Florale. da. când în birou îsi facu aparitia Leona Cassiani si. de teama sa nu-l tradeze vo cea. Pentru prima data în cei douazeci si sapte de ani necurmati de când tot astepta. într-o clipa cât o straful gerare fosforescenta. dar cei din guvern nu auzisera în viata lor d e aceste nume. la urma urmei. iar aceasta constatare l-a lovit ca un trasnet. Nu-si revenise înca din socul provocat de întâlnire .Îmi place Gardel. Dar acestuia n ici nu-i pasa. puteau fi socotite drept unul singur: mereu acelasi. Florentino Ariza nu s-a putut împiedica sa-si spuna cu inima sfâsiata de d urere ca acel barbat vrednic de întreaga lui admiratie trebuia sa moara pentru ca el sa fie fericit. Ciclonul a trecut repede. dar vijelia a devastat în doar cincisprezece minute mahalalele de pe malul mlastinilor. când aerul cald si umed se raci brusc s i o furtuna cu vânturi încrucisate zgâltâi din balamale usile si ferestrele în bubuit de t unete. si chiar pentru abominabilul Ursus. daca europenii însisi se la sasera antrenati într-un razboi barbar. în schimb. Îi e ra de ajuns sa le auda o singura data. dar si din alte zone ale Caraibilor. pentru Los Santanelas. ca de obicei. ci însus i sufletul actiunilor pe care le promovase pâna atunci. fara nici o legatura. Nici nu era de mirare. pentru ca blestemata de inima i-a jucat o festa urâta. spuse în cele din urma." Florentino Ariza îl asculta impasibil. ca sa sparga o data pentru totdeauna buboiul care îl chinuia atâta: acum sau niciodata. cea mai rasunatoare si de mai lunga durata actiune promovata pâna atunci de doctorul Juvenal Urbino. pentru Danyse D'Alteine. prezentata ca fosta dansatoare la Folies Bergères. luând din greseala umbrela pe care Florentino Ariza i-o împrumutase ca sa poata ajunge pâna la trasura. urma sa le realizeze f ara nici un sprijin din partea oficialitatilor. Pentru el. Avea dreptate: de un an se c hinuia sa vânda abonamente pentru a putea invita trioul Cortot-Casals-Thibaud sa d ea un concert la Teatrul de Comedie. Pentru început. dezvaluindu-i ca atât el. n-ar fi nimic de capul meu. doctorul Juvenal Urbino gasea ragaz sa-si adore sotia cu aceeasi înflacarare ca si el. doctorul Juvenal Urbi no n-a mai asteptat sa se însenineze si a plecat. care îsi schimbau costumatia direct pe scena. chiar si în treacat. se apuca sa vorbeasca de spre sotia lui. Cu greu s-a putut abtine sa nu-i spuna ca si el fusese un participant statornic la acel concurs. care nici pe departe nu le put eau egala în stralucire pe cele din veacul precedent. când noi începeam sa traim în pace. o întreba ce parerea avea despre doctorul Juvenal Urbino. care ajunsese sa trezeas ca interesul unor mari poeti din tara. Dimpotriva: se bucura. inefabili iluzionisti. fireste. . pentru Compania de Op ereta si Zarzuela a lui don Manolo de la Presa. ca sa-si dea seama ca. cât si barbatu l pe care îl considerase dintotdeauna dusmanul sau personal erau victimele aceluia si destin si împarteau hazardul unei pasiuni comune: doua vite de povara tragând la acelasi jug. N-a putut r eactiona asa cum si-ar fi dorit. Dar acesta.

I ntuitia populara i-a împartit în doua categorii: chinezii rai si chinezii buni. care intrau în tara fara sa lase nici o urma în registrele vamale. dar niciodata nu câstigase n ici macar ultima mentiune. Nu numai din pricina ca era neobisnuit. îi rascolise nostalgia dupa anii tineretii. Ascuns în penumbra salii. ramasese stabilit s-o faca si în anii urmatori. amintirea de neuitat a Jocurilor Florale. nici chiar Leonei Cas siani. dar în numai câtiva ani. ale caror ecouri rasunau în fiecare an la 15 aprilie pe tot cuprinsul An tilelor. iar de atunci. În clipa aceea. care a pustiit tinuturi întregi din Panama în timpul construirii caii ferate dintre cele doua ocea ne. în cât nimeni nu-i putea deosebi. patru ulite din mahala lele portului s-au umplut cu noi chinezi intempestivi. încheie ea. . . purtat în zo rii zilei pe aripile vântului." Apoi ramase pe gânduri si începu sa roada guma creionului c u dintii ei ascutiti si mari de negresa. în timp ce vor sta întinsi alaturi în patul fericirii. ca nu în credintase nimanui taina iubirii lor. Cei buni erau chinezii de la spalatorii . avea sa-i po vesteasca Ferminei Daza. Cei rai erau patronii tavernelor lugubre din port. Ferminei Daza îi reven ise rolul de a deschide plicurile sigilate si de a citi numele câstigatorilor. a r evenit unui imigrant chinez. unii cu neves te. Nimeni nu a înteles numele când Fermina Daza l-a citit oarecum descumpanita. Florentino Ariza a vazut-o în seara primului concurs pe Fermina Da za deschizând pe scena vechiului Teatru National cele trei plicuri sigilate. alungat de flagelul febrei galbene. proliferând chinezeste. iar dupa un timp. Se poate spune ca a fost chiar mai rau: Orhideea de Aur. N-a fost sa fie însa. dar acesta mai mult decât oricare altul. dar si pentru ca nimeni n-avea habar cum t . întâmplarea din dupa-amiaza aceea nu-l tulburase atât de mult. ea ridica doar din umeri si pleca. cu douazeci si patru de ani în urma. ca de altfel în tot ce facea. iar unanimitatea me mbrilor îsi avea justificarea în calitatea exceptionala a sonetului. Nu: n-avea s-o dezvaluie niciodata.Da. unde puteai la fel de bine sa fii ospatat împarateste sau sa cazi lat în fata unei farfurii cu mâncare din carne de sob olan si seminte de floarea soarelui. Participase de mai multe ori. ci cu orice se nimerea.Toti oamenii trebuie sa moara odata si odata. mireasma gardeniilor of ilite între filele scrisorilor. pentru el concursul avea o atractie suplimentara: la prima editie. Florentino Ariza încerca s-o mai retina. Si el era unul din protagonistii lor nelipsiti. cât. ci pentru ca abia a tunci si-a dat seama ca pierduse cheia. întrucât n-o facea din ambitie. Si totusi. traind chinezeste. care îti înapoiau camasile mai curate decât atunc i când fusesera noi. . premiul cel mai râvnit al poeziei noastre nationale.Poate ca tocmai de aceea face atâtea lucruri. ridica din umeri.Ma doare sufletul când ma gândesc ca trebuie sa moara. cu o camelie înca vie palpitând la reverul hainei din p ricina emotiei. desi decizia era corecta. care au ramas aici t oata viata. încât nimeni nu pricepea când avusesera timp sa îmbatrâneasca. cu gulerele si mansetele scrobite si netede ca hârtia. Sosise în ultim ii ani din secolul precedent. Nimeni n-a putut crede ca autorul era chiar chinezul premiat. mai curând. nici macar singurei persoane care îsi câstigas e dreptul de a o afla. La fel procedasera atâtia altii ca el. dar de fiecare data. . Florentino Ariza a stiut ca. într-o noapte incerta din viitor. si nu mai plecase. mostenitori ai unei stiinte sacre. Scandalul public provocat de acest rezultat a pus l a îndoiala seriozitatea concursului.meni nu stie ce gândeste. ca pentru a pune capat unei discutii care n-o interesa câtusi de putin. ramânea în umbra. semanând asa de mult între ei. Lui însa nu-i pasa. replica ea. Unul din acesti chinezi învinsese la Jocurile Florale alti saptezeci si doi de adversari înz estrati cu harul poeziei. Nu se îndoia ca-i va recunoaste scrisul si ca în acea clipa avea sa ev oce dupa-amiezile când broda la umbra migdalilor din parc. Unii dintre cei tineri ajungeau asa de rep ede patriarhi venerabili. La început n-au fost mai multi de zece. Ca sa nu fie nevoit sa gândeasca. Neîntelegând ce anume voia sa spuna. copii si nelipsitii câini de mâncat. iar despre ei se zvonea ca faceau trafic nu numai cu femei. Se într eba curios ce avea sa se întâmple în inima ei când va descoperi ca el era câstigatorul Orh ideei de Aur. chiar de l a inaugurarea lor. dar nu din pricina ca n-ar fi vrut sa deschida pentru ea sipetul în care o pastrase cu atâta strasnicie mai bine de o jumatate din viata. valsul confidential al zeitei încoronate.

adunase timp de zece ani taieturi din ziare si fotografii legate de cele mai importante evenimente din viata publi ca. iar zeii tutelari ai poeziei au profitat de ocazie pentru a pune lucrurile la punct: tânara generatie gasea sonetul atât de nere usit. ca de gitana. pieptul imens de soprana. iar pe strada nu se zarea nici tipenie.rebuiau pronuntate numele chinezilor. într-adevar. O remarcase înca de la încep ut. dar si cu regretul de a nu fi obtinut în viat a singurul lucru pe care si-l dorise din tot sufletul. ca si ochii ei cu priviri îmbietoare. existase un complot. au putrezit în mormânt cu secret cu tot. Primul lucru pe care l-a remarcat Florentino Ar iza când a intrat în salon a fost dormitorul alaturat. cu vocea ei joasa. impasibila. si o alunita facuta cu creionul.Eu mi-am scos-o pe a mea. La moartea sa. însotit de o vinieta modernista. dupa cum spunea.Ce-ati spune daca am merge undeva si am plânge împreuna. A primit Orhid eea de Aur de optsprezece carate si a sarutat-o fericit în vacarmul stârnit de huidu ielile si fluieraturile celor mai putin creduli. Dar când a trecut noua salva de huiduieli. întradevar. Pâna sa se dumireasca publicul. Autorul articolului era convins ca sonetul apartinea. Nimen i n-a înteles nimic. daca. Jurnalul Com ertului. câteva inele identice. asezata pe fotoliul de lânga el." Îi arata magnolia de plus pe care o tinea în mâna si-si deschise inima: . numai pentru ca ea însasi îi povestise despre albume în timp ce se întorcea u pe jos de la Teatrul National. asa ca el o convinse sa-l invite la un coniac s i sa-i arate albumele în care. cuprins de înfrigurarea asteptarii premiilor. cu pietre rotunde si stralucitoare. cu fecioare dolofane si cornuri ale abundentei poleite. Îl impresionase tenul sidefiu. Cei care pusesera la cale complotul . amintirea acelui scandal era legata de imaginea un ei necunoscute opulente. a încercat sa dreaga lucrurile si sa salveze p restigiul orasului publicând un eseu erudit. le merita. de cea mai pura stirpe p arnasiana. Ea îl lamuri: "Mi-am d at seama când am vazut cum va tremura floarea de la rever în timp ce erau deschise p licurile. iar chinezul îsi acceptase rolul hotarât sa pastreze secretul pâna la moarte. dar Florentino Ari za o îmbarbata cu instinctul sau de vânator nocturn: . pe obrazul drept. mireasma de grasana fericita. la o vârsta orientala. Purta o rochie mulata pe corp. faima de poet. sala a ramas încremenita de uimire. uitase imediat de existenta ei. . Era asa de sigur de victorie. Prive listea l-a tulburat. În harmalaia aplauzelo r finale. încât nimeni nu mai punea la îndoiala faptul ca autorul era chiar chinezul mort. Era gata sa izbucneasca în plâns din cauza înfrângerii suferite. dar de data aceasta. chinezul pre miat a tâsnit din fundul salii. În ce -l priveste. Pe Florentino Ariza nu l-au impresionat atât de mult condoleantele pe care. dint r-o catifea neagra. în presa a fost evocat incidentul de mult uitat de la Jocurile Florale si a fost reprodus sonetul. despre traditia si influenta culturala a chinezilor în Caraibi. Pentru Florentino Ariza. strabatut de un suflu de inspiratie care trada complicitatea condeiul ui unui maestru.Va rog sa ma credeti ca va înteleg si-mi pare sincer rau. iar parul. ziarul nostru traditional. Apoi l-a invitat sa ia loc pe o canapea îmbracata în creton înflorat. iar când s-a asternut tacerea. a ram as neclintit pe scena. pe degete. si înca de la primul vers. cu o cuvertura de brocart si cu tablii împodobite cu ramuri de bronz. O conduse acasa. Era un sonet perfect. cu obrazul luminat de surâsul acela serafic pe care îl arboreaza chinezii când se întorc devreme acasa. ca un apostol trimis de o Divina Providenta mai putin dra matica decât a noastra. unde trona un pat mare si som ptuos. era aproape miezul noptii. Era un truc vechi. factori care îi îndreptateau sa particip e la Jocurile Florale. Singura explicatie posibila era ca vreunul din marii poeti ai v remii pusese la cale toata farsa aceea ca sa ridiculizeze Jocurile Florale. o ricum. mai curând indigest. cât faptul ca cineva îi descoperise secretul. unde dormea o pisica . justificându-si raspicat opinia Înca din titlu: Chinezii sunt toti poeti. aceluia care sustinea ca-l scrisese. învaluitoare. Când au ajuns în fata usii. încât îsi pusese camasa din matase galbena harazita riturilor de primavara. îi facuse propunerea fara nici o inten tie ascunsa. dar. Avea niste cercei mari. si a fost îngropat cu Orhideea de Aur în cosciug. îl privise pe Florentino Ariza cu o compasiune nedisimulata. si mai negru. Fermina Daza l-a cit it din nou. încununat de o magnolie artificiala. Nu si-a pierdut cumpatul. a sortati cu colierul. era prins la ceafa cu un pieptene mare. îi spuse. anume. chinezul premiat a murit nespovedit. Ea si-a dat probabil seama si s-a grabit sa închida usa. a citit poemul premiat.

Florentino Ariza a privit de la bun început aceasta legatura ca pe o aventura clandestina. cu un scâncet de fetita rasfatata. formele si culorile. Totdeauna venea noap tea târziu. Cumparasera de la piata un sirag întreg. si. sub presiunea interioara. si o stergea pe vârful picioarelor înainte de a se lumina de ziua. ridicându-si brusc privir ea. în voie. Dar începând din noaptea urmatoare. N-a fost prea greu. cum se spunea pe atunci. grabiti si neîndemânatici. iar ea se rasuci de placere. Si se grabi s-o ajute sa-si desfaca l unga împletitura de sireturi încrucisate de la spate. iar tâtele astronomice au putu t respira. care n-a putut uita niciodata spaima primei sale experien te. dar când încerca s-o sarute din nou . nesatios si fierbinte. Florentino Ariza a început sa le rasfoiasca în graba. au continuat s-o faca înca multi ani la rând. de toate dimensiu nile. c u vârful degetelor. chiar si fara binecuvântarea lui Dumnezeu sau a legii oamenilor. abia atingând-o cu buzele. Nici ea n-a mai nutrit aceasta speranta dupa ce logodnicul pe care îl iubise c u pasiunea aproape dementa de la optsprezece ani s-a razgândit cu o saptamâna înainte de nunta. Dar chiar daca era vorba doar de o solutie de compromis. dar îi sugera sa-si dea d rumul la corsaj. n u merita sa traiasca daca n-avea un barbat în pat. pre ocupati mai degraba sa evite ghearele pisicii furioase decât dezastrele provocate de iubire. pisica se napusti mieunând asupra lor. probabil. aceasta prima experi enta. fiindca nimic nu era mai linistitor decât plânsul. lasând-o sa rataceasca într-un limb de logodnica parasita sau de domnisoar a patita. preocupat mai degraba de urmatorii pasi pe care îi avea de f acut decât de fotografiile din fata lui. îmbracati. locuind împreuna cu multi alti chiriasi într-o casa aflata în pestritul Pasaj al Logodnicilor din vechiul cartier Ghetsimani. Florentino Ariza. cu ranile înca sângerânde. îi vazu ochii înecati în lacrimi. risca o mângâiere epidermica pe gât. în loc s-o dezguste pentru toata viata. Trezita din somn. ca relatiile dintre ei sa devina publice . care îi cunosteau firea misterioa . i-a dezvaluit uluitorul adevar ca. vecinii stiau probabil mult mai multe lucruri decât la sau sa se înteleaga. caci un barbat din medi ul si din vremea ei cu greu se hotara sa ia de nevasta o femeie cu care se culca se. transpirati. i ar pentru asta ar fi putut plati cu viata. Desi brutala si efemera. Când si-a dat seama ca a început s-o iubeasca. dar tenace. În realitate. trebui a sa suga o suzeta ca sa atinga divina fericire a voluptatii. Preda bunele maniere si educatia civica la scolile profesionale si se între tinea singura. ca sa se simta mai comod. în timp ce ei se cautau pe pipaite. ea se afla în plenitudinea celor p atruzeci de ani. când câstigase un concurs cu un volum de versuri despre iubirea pentru saraci. un sot infidel. Si nu era vorba de precautii exagerate: o singu ra data a facut imprudenta sa lase o urma compromitatoare sau o dovada scrisa. iar în tinerete cunoscuse timp de un sfert de ceas celebritatea. Avusese câtiva amanti întâmplat ori. furisându-se pe usa de serviciu. Flor entino Ariza nu se putea schimba. Niciodata nu si-a permis sa faca vreo greseala. iar Sara Noriega le atârna la capul patului. Atunci el o saruta în acelasi loc. se comporta ca si cum ar fi fost sotul etern al Ferminei Daza. Însasi Tránsit o Ariza a murit încredintata ca fiul nascut din iubire si crescut pentru iubire er a imunizat împotriva oricarei forme de iubire de primul lui esec din tinerete. si amândoi se rost ogolira îmbratisati pe jos. dar fara sa se opreasca din plâns. într-o casa de raport ca aceea. în sfârsit. multe persoane din anturajul lui. asa cum facuse mai înainte cu degetele. tavalindu-se peste albumele rupte. plina de lume la orice ora. care n-a fost publicat nici odata. nici chiar în împrejurari mai putin complicate. Amândoi erau constienti ca. iar Florentino gas ea acest obicei încântator. ca sa le p oata gasi pe pipaite în momentele de extrema urgenta. cu nici o femeie. si i-a pus pe masa din mijloc colectia de albume. pentru ca. m aritata sau nu. ea îsi întoarse spre el trupul monumental. niciodata n-a comis indiscretii.. În timp ce facea dragoste. Desi ea nu s-ar fi opus. iar el urma sa împlineasca treizeci. asa era firea lui si asa avea sa ramâna pâna la sfâr situl vietii. O sfatui sa nu se jeneze de el si sa plânga oricât a vea chef. care lupta din rasputeri sa scape din robia ei. dupa un timp. corsajul a cedat singur. fiind la fel de lipsita de prejudecati ca si el. Cu toate acestea. gas indu-se într-un târziu. Se numea Sara Noriega. dar nici unul nu manifestase intentii matrimoniale. ca niste începatori. Un asemenea ermetism nu putea prospera fara a genera echivocuri. crutând-o însa de suferinta pe care i-ar fi pricin uit-o banuiala ca el o însela.

Dar în seara aceea si-a dat pentru prima data seam a ca viata Ferminei Daza îsi urma cursul. de parca ar fi înotat pe sub apa. Florentino Ariza se întrebase care anume era dragostea adevarata. si-a descoperit nalucirile propriei vieti . care era oricând pregatit pentru el. se schimbau obiceiur ile. Ea se apara sustinând ca amoru l este. A pierdut însa di n nou. dar Sara Noriega l-a linistit cu argumentul de bun simt ca tot ce face au ei în pielea goala era iubire. de pilda. pentru ca si el îi spunea. stiind ca era incapabil sa-i rosteasca numele fara ca paloa rea buzelor sa-l tradeze. ei îi placeau ceas urile pe care. publicate în brosuri ce se vindeau pe strada pentru doua centime. în timp ce rasfoia albumele ca în atâtea al . Asemenea nenumaratelor femei din viata lui. cea din asternutul ravasit si tumultuos. nu mai sun a atât de raspicat. Florentino Ariza se zvârcolea de gelozie. era convinsa ca Fermina Daza urzise un complot împotriva ei. în timp ce Sara Noriega pregatea ceva de mâncare. ca unui copil pe care vrei sa-l faci sa taca. iar Florentino Ariza trebuia sa-i vâre cu forta suzeta în gura. obosita de atâta amor. Florentino Ariza era la curent cu aceste cleveteli. Avea obiceiul sa spuna: "Ori stii asta d in nascare. Cu toate acestea. Florentino Ariza nu reusea sa priceapa cum putea fi atât de priceputa la barbati o femeie nemaritata s i fara trecut. Er a prost dispus înca de la înmânarea premiilor. Nu numai ca pu tea reproduce cu o precizie uluitoare cele mai recente versuri sentimentale ale vremii. iar pe drumul spre casa s-a dezlantuit. asa cum o facea cu toate. A încercat sa-si împrospateze amintirile rasfoind albumele Jocurilor Florale. înfatisarea îi trada conditia de mama. ci la femei. Dintre multele lucruri care nu prea îi conveneau. continua sa-si turuie versurile în timp ce face a dragoste. Ajunsese s-o viziteze la orice ora. dar trebui a sa taca si sa înghita. Nu o data. dar mai ales duminica dimineata. Nici pe Sara Noriega n-o preocupau. dar fara sa-l iubea sca. pentru ortografie. l-a acceptat asa cum era de fapt: un barbat mereu în trecere. când era mai putin ocupat." Definitia i s-a parut foarte potr ivita pentru un poem dedicat iubirii divizate. se schimbase profund: pentru prima data. Privind pozele din reviste. în timp ce el nu facea altceva decât sa astepte.sa si înclinatiile pentru vesmintele mistice sau pentru lotiunile bizare. iar mer sul era mai nesigur. o noutate pentru el. În seara aceea însa. dar chiar si glasul. dar avea obiceiul sa prinda cu bolduri pe pereti poemele care îi placeau mai mult. Dintr-un motiv pe ca re nu si-l putea explica. dar niciodata n-a întreprins nimic ca sa le dezminta. pe care l-au scris la patru mâini s i pe care ea l-a prezentat la cea de-a cincea editie a Jocurilor Florale. asa cum trecea chiar propria lui viata. când avusese impresia ca Fermina Daza. Era furibunda. o dorinta trecatoare. ca sa nu-i fie premiat poemul. înainte de toate. Ea lasa balta orice alta treaba si se dedica cu tot trupul fe ricirii lui. nu numai pentru ca mijlocul i se îngrosase. sau aceea din dupa-amiezile molcome de duminica. un har natural. dar în care nu i-a permis niciodata sa recurga la ritualuri liturgice. ori n-ajungi sa stii în veci". ca era singura lui amanta. cum de era în stare sa-si miste trupul dolofan de marsuin cu atâta us urinta si gingasie. împartasea u parerea ca nu era imun la iubire. moda: totul. Dar aproape la fel de mult ca hârjonelile epuizante din pat. banuind ca avea mai multa cautare la barbati decât lasa sa se înteleaga. în imensul pat înzorzonat. Florentino Ariza nici nu i-a dat atentie. Nu era. Patosul ei declam ator era atât de navalnic. Compusese o versiune în endecasilabi pari a manualelor de bune maniere si educatie civica. ilustra tele îngalbenite de vreme care se vindeau altadata sub boltile porticurilor ca ami ntiri. Pâna atunci se hranise cu iluzia ca numai lumea se schimba. e drept. când a citit lista premiilor. asa cum exista. Si adaugase: "Dragoste sufleteasca de la mijloc în sus si dragoste trupeasca de la mijloc în jos. în afara de ea. a trebuit pân a la urma sa se resemneze si sa accepte în pat pisica înfuriata. încât uneori. Pâna atunci nu îndraznise sa vorbeasca despre ea cu nimeni. satisfacându-si. careia Sara Noriega îi taia ghearele ca sa nu-i sfâsie în bucati în timp ce faceau dragoste. aflase ca baiatu l mergea de-acum la scoala. vârsta ei nu i se paruse pâna atunci a tât de evidenta ca în seara aceea. convin sa ca nimeni nu participase pâna atunci cu un poem atât de original. fireste. pe care n-o mai vazuse de mult. care îi f aceau pe plac. dar n-a reusit sa obtina autorizatia de publicare. ca sa l e poata citi în gura mare la orice ora. le consacra cultului poeziei. revazând lumea aceea fantomatica.

Daca n-ar fi fost atât de scârbit. ca sa stie câte petale din Orhideea de Aur le-ar fi re venit de caciula. Florentino Ariza îi întinse degetul aratator înmuiat în coniac. pe care îl potrivi fara sa mai verifice ora ex acta. Cu mai putina brutalitate. o invita sa se aseze alaturi. Temându-se de o dezvaluire care i-ar fi p utut schimba întreaga viata. ar fi insistat pe lânga Sa ra Noriega. în furia înfrângerii. Tulburat pâna în maduva oaselor." Si puse ca pat discutiei. Era o floare de ie ri. deoarece era abs olut convins ca o femeie care se culca o data cu un barbat va continua s-o faca ori de câte ori el i-o va cere. dar el profita de ocazie ca sa-si verse naduful si astfel discutia lor degen era într-o disputa meschina. uitase sa mai tina socoteala paharelor de coniac. E modul cel mai josnic de a fi târfa. sigur ca îsi va sfârsi noaptea tavalindu-se cu ea în pat. desi se simteau bine împreuna. pe pleoape începeau sa-si arate umbra vechile nefericiri. desi era la curent cu hotarârile secrete ale juriului. Mai erau zece minute pâna la miezul noptii. femeile. încercând sa-i aline suferinta. îl întrerups e Sara Noriega. întelesese brusc ca numai ea trasese sforile si-i suflase premiul. Si peste ea treceau anii. care o pornise de jos. chiar si c ele mai abjecte istorii de amor. nu se vazusera niciodata. pe canapea. vazând o poza a Ferminei Daza travestita în pantera neagra l a un bal mascat. sa-i sugereze ca ar cam fi fost timpul sa plece. mai ales în pat. n-o va putea înlocui niciodata cu ea p e Fermina Daza. Din acel moment. se apuca sa calculeze contributia fiecaruia dintre ei la poemul învins în lupta pentru premiu. si-a reluat pânda nocturna de vânator solitar. una dintre cele mai lungi si mai stabile în viata l ui Florentino Ariza. Rugându-se în sinea lui ca Sara Noriega sa-l lase în patul ei. pe fotoliul destinat musafirilor. ajungând sa câstige respectul tuturor numai prin propriile sale merite. totul s-a sfârsit între noi. iar Sara Noriega se urca pe un sc aun ca sa întoarca ceasul cu pendula. iubirea i se irosea în hohote de plâns.E o târfa. nu era noaptea ei cea mai buna: în timp ce mâncau pilaful de nuca de cocos încalzit din nou.Acum nu. Într-un moment de inspiratie pe care nu putea sa sio explice. Nu s-au mai vazut niciodata. Astept pe cineva. si a plecat fara sa-si ia ramas bun. trecuse cu vederea totul. În plus.Gratie unei casatorii din interes cu un barbat care n-o iubeste. dar cu aceeasi rigiditate morala. Dar Sara Noriega nu s-a lasat pâna nu si-a varsat toata furia împotriva Ferminei Daza. .te seri de plictis duminical. asa cum îi placea s-o faca în preambulurile amorului. Sara Noriega spuse pe un ton categoric: "Noi. cu conditia sa stie s-o înduioseze de fiecare data. facând în asa fel încât sa-i . poate. Natura ei îmbelsugata se ofilea fara glorie. avem darul de a ghici adevarul. iar Fermina Daza nu avea nici un cuvânt de spus în atribuirea pr emiilor. n-a fost în stare sa gaseasca o replica potrivita pentru înversunarea Sarei Noriega si înc erca sa schimbe subiectul. Florentino Ariza o privi cu alti ochi. dar nu se îndoia ca era o femeie admirabila. . s-a grabii sa-i ia prudent apararea. Suportase totul în numele acestei convingeri. n-a fost totusi singura din acei cinci ani. A spus-o în treacat. Florentino Ariza învatase sa-si rezerve totdeauna ultimul cuvânt. A tinut sa preci zeze înca de la început ca o cunoaste foarte putin pe Fermina Daza. Florentino Ariza simti atunci nevoia imperioasa de a rupe legatura aceea lipsita de dragost e si cauta s-o faca astfel încât initiativa sa-i apartina: asa cum avea sa procedeze totdeauna. facând tot ce putea ca sa i se observe supar area. numai ca sa nu-i acorde nici unei femei nascute din femeie oportunitatea de a lua decizia finala. care le rascoli toate ranchiunele din cei cinci ani d e iubire divizata. Dar în noaptea aceea s-a simtit atât de umilit. ca sa-l suga. si n-a fost nevoie sa-i rosteasca numele pentru ca Florentino A riza sa-si dea seama despre cine vorbea. ca niciodata nu trecuse de obisnuitele saluturi politicoase si nu stia nimic despre viata ei int ima. dupa ce termina de întors ceasul. maica-sa îi spus ese acelasi lucru. încercând. spuse. Hot arât lucru. Nu era prima oara ca-si pierdeau timpul cu astfel de ciorovaie li. Legatura cu Sara Noriega. încât a dat pe gât coniacul. Când a înteles ca. De când fusese respins de Fermina Daza. Sara Noriega a avut una din acele intuitii întâmplatoa re care îti îngheata sângele în vine: . Dar ea prefera sa ramâna la distanta. pentru ca e l sa-i poata spune nu. Nu p utea aduce nici o dovada în sprijinul acestei presupuneri: nu se cunosteau.

îl ajutasera s a descopere cât de fericite erau femeile dupa ce le murea barbatul. ci chiar la propria identitate. si toate astea în schimbul unei sigurante care se dovedise a nu fi altceva decât unul din mu ltele visuri amagitoare de logodnice. caci numai si faptul de a trece pe lân ga un barbat le putea compromite. era cu totul altceva: alta viata. pe dreptu l de a avea un pat întreg numai pentru ele. le cuprindea spaima ca barbatul nu se va mai întoarce niciodata. în locuri inimaginabile. când îsi lasa balta treburile la o rice ora. Nenumaratele vaduve din viata lui. pe strazile cele mai neasteptate. si nu era îngrijorat în privinta asta. când pleca sa înfrunte realitatea. cum nu i se mai întâmplase înainte. dintr-o data. punând nas turii pe care niciodata nu avusesera timp sa-i coasa mai înainte. pân a ce trupul. la rândul e i. Cu toate acestea. În schimb. începând cu vaduva lui Nazaret. Numai ele stiau ce grea povara era barbatu l pe care îl iubeau cu patima si care poate ca le iubea si el. mâncând n umai când le era foame. Poate ca n-ar mai fi fost atât de entuziasmat daca ar fi banuit cât de departe era Fermina Daza de aceste calcule fanteziste. vaduvele desco pereau singurul mod de a trai cu adevarat. dându-i sa suga. Le vazuse veghind înnebunite de dure re la catafalcul sotului. încât pâna la urma aflat ca lumea era plina de vaduve fericite. stapâne. jumatate din aerul lor de respirat. pregatita de viata sa-l accepte asa cum era. ferita de orice contagiune gratie imunitatii mortii. Ruptura cu Sara Noriega i-a rascolit dorurile atipite si s-a simtit din nou ca în vremea lecturilor interminabile din parc. De cum îl zareau în lumina stralucitoare a zorilor. lasându-se în voia propriului trup. gratie lor. Nu vedea de ce Fermina Daza n-ar fi fost o vaduva ca toate celelalte . Cunoscuse atât de multe în incursiunile lui de vânator solitar. urma sa-l faca fericit. si puterile pentru toate. Asta era viata. pasi de pasarele. Ceea ce pâna atu nci fusese pentru el o simpla iluzie devenise. în sfârsit. jumatate din noaptea lor. traversau strada pe celalalt trotuar. dupa atâtia ani de captivit ate stearpa. ca sa le poata gasi daca s-ar fi întâmplat sa se întoarca din moarte fara sa le anunte. el era convins ca o vaduva n econsolata. Dragostea. calcând camasile c u mansete si gulere ca parafina pâna ce nu mai ramânea nici o cuta. numai a ei. îndemnat chiar de ele sa dea piept cu lumea.ajunga si timpul. deveneau confidente le servitoarelor. ca s-o caute pe fagasurile incerte ale presimtirilor. mai mult decât oricare alta femeie. singu r. unde era cu neputinta s-o gaseasca. daca exista. Dar de-a lungul acelor liturghii închinate singurat atii deveneau treptat constiente ca erau din nou stapâne pe viata lor. rat acind la întâmplare. hotarâta sa descopere alaturi de el fericire a de a fi fericita de doua ori. când îl vedeau iesind din casa . Si totusi. perna cu initialele lui în pat. Florentino Ariza le întâlnea când ieseau de la slujba de utrenie. ducându-l cu zaharelul ca sa-i risipeasca groaza care îl cuprindea dimineata. înfasurate în lintoliul negru si cu corbul destinului pe umar. a sa cum avea obiceiul când traia. în care nimeni nu le disputa jumatate di n cearsaful lor. cu pasi marunti si topaiti. dormind fara sa fie nevoie sa se pref aca adormite ca sa scape de indecenta amorului oficial. farfuria si tacâmurile la masa. care sa preschimbe fiecare clipa a vietii într-un miracol. În diminetile lui de braconier. În reconfortantele ceasuri de ragaz ale singuratatii. numai ca de data aceasta nerabdare a lui crestea la gândul ca doctorul Juvenal Urbino trebuia sa moara. renasteau din cenusa cu o vitalitate mereu sporita. Cel putin a putut rezista fara s-o va da pe Fermina Daza. Continuau sa-i p una sapun în baie. amantele pernei. Sara Noriega a reusit ca prin minune sa-l consoleze pentru o vreme. satul sa-si viseze propriile-i vise. cu pieptul zbuciumat de chin. pâna când reusea s-o vada macar o cli pa. Si totusi. care. La început lâncezeau ca niste plante parazite în umbra hardughiilor pustii. mai întâi cu iubirea de zi cu zi. cu alta iubire. eliberata de orice sentiment imag inar de vinovatie fata de sotul mort. schimbându-i s cutecele murdare. o posibilitate reala si la îndemâna. Dimpotriva: era pr egatit. putea ascunde în adâncul sufletului sa mânta fericirii. Stia de multa vreme ca era ursit sa faca fericita o vaduva. ca sa nu înfrunte singure neprevazutul vietii. dar pe masura ce se împacau cu realitatea noii lor situatii. când ea abia începea sa întrezareasca o . apoi. ratacind fara rost. se trezea. dupa ce ren untasera nu numai la numele de familie. Îsi iroseau ceasurile de prisos îngrijind hainele raposatului. iubind fara a minti. rugându-se sa fie îngropate de vii în acelasi cosciug. dar de care trebuia u sa aiba grija ca de un copil pâna la ultimul suspin.

o cuprindea un soi de panica pe care nu reusea sa si-o stapâneasca decât d aca gasea prin preajma pe cineva care sa-i usureze constiinta. toti erau siguri ca-l vazusera de multe ori s i chiar vorbisera cu el. vedea copacul care fusese al lui. Toti cei de fata stiau ca era un fel de "delfin" al tot mai prosper ei Companii Fluviale a Caraibilor. aceasta avea tendinta sa se identi fice cu Floretino Ariza." La un moment dat. Discutiile cu verisoara Hildebranda au derutat-o si mai mult. În orice caz. îl iubea tot atât de putin ca si pe celalalt. se simtea terorizata de fantasma vinovatiei: sing urul Sentiment pe care era incapabila sa-l suporte. Atun ci Fermina Daza a avut revelatia motivelor inconstiente care o împiedicasera sa-l iubeasca. pentru ca nici macar nu era conv insa ca n-ar fi putut trai fara iubire. si. Era cu neputinta sa nu-l privesti ca pe o creatie a unui complot p atern. se grabea sa-i spuna sotiei: "Fii linistita. când ajunsese în pragul batrâne tii. daca se spargea o farfurie în bucatarie. odata adunate. le-a descoperit pe neasteptate în cursul unei discutii întâmplatoare despre Flore ntino Ariza. La drept vorbind. iar Fermina Daza a fost încred intata de acest lucru înca din clipa când l-a vazut revenind pentru un consult medic al care nu-i fusese solicitat. si multe dezavantaje. daca ea însasi îsi prindea deg etul în usa. draga mea.rizontul unei lumi în care fusese prevazut totul." Avea dreptate: umbra cuiva pe care nimeni nu l-a putut cunoaste cu adev arat niciodata. se întorcea spre adultul aflat prin apropiere si se grabea sa-l acuze: "Tu esti de vina. deruta ei a s porit. Fermina Daza deschidea în fiecare dimineata fereastra de la balcon sperând sa zareasca fantoma solitara care altada ta o pândea din parcul pustiu. suferind de dragul ei." Desi. Desi în acel e timpuri bogatia avea. pâna l a urma. Ori de câte ori o simtea aprop iindu-se. daca cineva cadea. argumentul principal împotriva doctorului Juvenal Urbino era asem anarea sa mai mult decât suspecta cu barbatul ideal pe care Lorenzo Daza îl visa pen tru fiica sa. în schimb nu-l cunostea aproape deloc. În fond. trebuia sa închida fereastra la loc. eu sunt vinovat. Luni în sir. Cu toate acestea. pe lânga nenumarate avantaje. în afara de nenorocire. Prin însasi pozitia ei de victima. s-a simtit chiar dezamagita ca el nu se dovedea atât de insistent cum îsi închipuise ea. întrucât îsi dadea seama ca nu avea motive reale ca sa-l prefere. suspinând: "Bietul de el. nu tinea sa afle cine era vinovatul sau sa se convinga de propria-i vinovatie: se multumea doar sa puna lucrurile la punct. chiar daca realitatea arata cu totul altfel. scrisorile lui nu aveau febri litatea scrisorilor celuilalt si nici nu-i daduse atâtea înduiosatoare dovezi ale ho tarârii sale. fiind convins ca totdeauna îsi aveau originea într-un sentiment de vinovatie. uitând ca Lorenzo Daza o invitase probabil în speranta ca v a interveni în favoarea doctorului Urbino. ordine. La vremea acee a nu si-a putut da seama ce mobiluri oculte ale ratiunii o faceau sa fie atât de înc rezatoare în perspicacitatea ei. de cum o zarea. dupa ce-l ref uzase fara motive reale pe Florentino Ariza. Fermina Daza îl respinsese pe Florentino Ariza într-o st rafulgerare de maturitate pe care a platit-o imediat cu un acces de compasiune. ca sa-l co . iar uneori simtea dorinta t ardiva de a primi o scrisoare care n-a sosit niciodata." Caci de nimic nu se temea atât de mult ca de hotarârile subite si definitive ale sotiei sale. fara sa fie totusi cu adevarat iubire. Îndo ielile acestea o puneau si mai mult în încurcatura. Numai Dumnezeu stie cât a luptat Fermina Daza împotriva tendintei de a-si însoti verisoara când aceasta s-a dus la oficiul de t elegraf ca sa-l cunoasca pe Florentino Ariza. Ar fi vrut sa-l revada. Juvenal Urbino o curtase fara a-i pomeni niciodata de dragoste si era destul de ciudat ca un catolic militant ca el îi oferea numai bunuri pamântesti: siguranta. Dar în timp ce rezista asediilor doctorului Juvenal Urbino. dar nici unul nu reusea sa-l identifice în amintire. banca ferita de p riviri indiscrete unde el citea gândindu-se la ea. cifre imediate care. Dar când a fost nevoita sa se confrunte cu posibilitatea de a se casatori cu Juvenal Urbino. tulb urarea care a cuprins-o dupa ce l-a respins pe Florentino Ariza n-a putut fi spu lberata cu câteva cuvinte de consolare. jumata te din omenire si-o dorea cu orice pret. Doctorul Juvenal Urbino si-a dat seama la timp ca armonia caminului lor era amenintata de aceasta fantasma notorie si. dar multi ani mai târziu. ci doar o umbra. dar niciodata nu s-a îndoit ca hotarârea ei fusese cea mai potrivita. când era prea târziu ca sa mai îndrepte trecutul. care e ra exact tipul opus de barbat. În realitate. Când era mica. ar putea avea o oarecare asemanare cu iubirea. considerând ca era singura posibilitate d e a-si asigura eternitatea. Si comentase: "Parca nici n-ar fi o persoana în carne si oase.

exasperata de purtarea artagoasa a doñei Blanca. iar în locul e i a lasat sa înfloreasca un câmp de maci. despre mersul ei aproape mistic. de parca s-ar fi eliberat de ceva ce nu-i apartinea. I se rupea sufletul cân d vedea în ce stare ajunsese maica-sa. Îl simtise iesind din trupul ei cu un sentiment de usurare. eternele comentarii rautacioa se despre felul cum tinea tacâmurile. I-au trebuit sase ani ca sa scape. alaturi de un barbat asupra caruia se însela se. ca sa fie sigura ca decizia ei impulsiva n-avea s-o precipite spre al ta mult mai grava. iar singurul om din lume care o putea ajuta sa împiedice naufragiul final era paraliza t de teroare în fata autoritatii materne. ci din pricina spaimei ca putea pierde ocazia si a iminentei celor douazeci si unu de ani. O deprimau singuratatea. încredintat ca întelepciunea Celui de Sus si netarmurita cap acitate de adaptare a sotiei sale aveau sa aranjeze totul. În afara de el. s-au cunoscut unul pe celalalt si astfel a descoperit ca parintii îsi iubesc copiii nu pentru ca sunt copiii lor. pe care i-a petrecut. Dar îndoielile cele mai cumplite au început s-o cuprinda abia dupa ce s-a întors din voiajul de nunta. În orice c az. Sase ani îngrozitori. Atunci i s-au risipit toate îndoielile si a putut face fara remuscari singurul gest decent pe care i-l dicta ratiunea: a tre cut cu un burete fara lacrimi peste amintirea lui Florentino Ariza. determinând-o sa capituleze în razboiul personal împotriva tatalui sau. limita confi dentiala pe care si-o stabilise pentru a se pleca în fata destinului. Si-a cautat un refugiu în copilul abia nascut. fusese vreme de aproape patruzeci de ani sufletul paradisului ei social. Lui. barbatul cu care se maritase era un om lipsit de vointa: un polt ron care se împauna cu faima numelui sau. dar nu pentru c a ar fi impresionat-o frumusetea virila a pretendentului. cu fete de mas a brodate. care. sa-l cunoasca mai bine. Doctorul Urbino. casnicia fericita a Ferminei Daza s-a sfârsit o data cu voiajul de nunta. daca nu putrezisera pâna atunci în sihastria u nei chilii era pentru ca o aveau de multa vreme în suflet. Întelesese prea târziu ca. Pâna la urma. Nu si-a permis decât un suspin mai adânc ca de obicei. de despachetat mobilele si de golit cele unsprezece lazi pe care le adusese ca sa se instaleze ca doamna si stapâna în vechiul palat al Marchizului de Casalduero. urmele necrutatoare lasate de trecerea vremii în enormele iatacuri fara ferestre . nu mai suporta nimic si pe nimeni în casa care îi adusese nefericirea. inteligenta. într-un moment crucial al vietii. ci pentru ca. si de imbecilitatea cumnatelor. cu pasii ac eia mari de femeie simpla. a învatat sal cunoasca. sa-i poata vorbi între patru ochi. pentru ca cinci fantom e sa manânce gogosi si sa bea câte o ceasca de cafea cu lapte la cina. gradina ca un cimitir . facând din ea o femeie pu hava si ursuza. nu cumnatelor cretine si soacrei pe jumatate nebune. care ura întreaga omenire. ca niciodata în viata. despre rochiile de circareasa. asa a si facut. a carei pofta de viata insufla altadata dor inta de a trai pâna si celor mai pesimisti dintre oameni. Într-adevar: femeia aceea frumoasa. în ciuda prestigiului profesional si a fascinatie i sale mondene. ultimul: "Bietul de el!". soacra ei. sing urul sacrificiu cuvenit ar fi fost acela de a supravietui de dragul ei. Simtea ca-si pierde mintile în noptile dilatate de tipetele nebunelor de la ospi ciul din preajma. si ceea ce era mai grav. cu c ordonul ombilical înfasurat în jurul gâtului. de o sensibilitate rar întâlnita în mediul sau. îi atribuia Fermina Daza vina pentru capcana ucigatoare în care er a prinsa. care se resemnase sa aduca spitei tributul cuvenit. bogatia lui legendara. de fapt. O exaspera obiceiul de a pune masa în sufragerie. A fost de aj uns acel moment unic pentru a lua hotarârea întocmai cum era scris în legile Domnului si în cele ale oamenilor: pâna la moarte.nfrunte cu propriile sale îndoieli. Singura explicatie posibila a acestei d egradari era resentimentul provocat de convingerea ca sotul se sacrificase de bu navoie pentru o liota de negrotei. leacurile babesti cu c . sclifoselile de la masa. si se îngrozise constatând ca nu simtea nici cea mai mica afectiune pentru vitelusu l acela de lapte pe care moasa i l-a aratat gol. tacâmuri de argint si candelabre ca la înmormântare. Vaduvia o schimbase într -atâta încât nu-ti venea sa crezi ca era aceeasi de mai înainte. Dar în singuratatea palatului. Detesta rugac iunile rostite pe înserate. ramânea surd la rugamintile ei. faima lui timpurie sau vreunul din meritele sale reale. mânjit de grasime si de sânge. într e ei se înfiripa o adânca prietenie. când. purtându-le de grija. cum avea obiceiul sa spuna. când si-a dat sea ma cu o spaima de moarte ca era prizoniera într-o casa diferita de cea pe care sio imaginase. Nici nu terminase bine de deschis cuferele.

iar apoi din cauza ces tii cu ulei de ricin. se încurcase mai repede decât credea în p lasa conventiilor si a prejudecatilor noii sale lumi. iar taica -sau o obligase sa înghita toata mâncarea pregatita pentru sase persoane. venita din Anglia. A crezut c a o sa-si dea duhul. N u admitea ca neîntelegerile dintre ei si-ar fi putut avea originea în aerul rarefiat al casei si le punea numai pe seama naturii casatoriei: o inventie absurda. ca s-o vindece de pedea psa. îngretosata de amintirea uleiului de ricin." A fost un ordin pe care chiar si fiul ei a încercat sa-l discute." Dar mai târziu. dar care s-a prapadii pe neasteptate dupa numai cincisprezece zile. înainte de micul dejun. doña Blanca spusese cu subîntel es: "Nu cred ca pot exista femei decente care sa nu stie sa cânte la pian. Dumnezeu o sa asculte rugile doñei Blanca si o s-o i a la el mai repede. si a continuat în ca multi ani dupa aceea cu capelmaistrul de la seminar. Avea obiceiul sa spuna: "Partea proasta într-o casnicie e ca se sfârseste în fiecare noapte dupa ce faci dragoste si trebuie s-o iei de la capat în fiecare dimineata. Cealalta nenorocire a fost harfa. Caci desi nu voia s a recunoasca în forul sau interior si nici în disputele surde pe care le avea cu sot ul ei în ceasurile harazite pâna atunci iubirii. Fermina Daza s-a sup us acestui supliciu de lux. Chiar si ea era surprinsa de obedienta pe care o arata. Doctorul Urbino îsi justifica propria slabiciune cu argumente de criza. Într-o buna zi. pe care i l-au bagat pe gât cu sila. pentru care avea de gând sa pregateasca biscuiti imperiali si dulceata de flori. pâna la urma. cu educatii diferite si chiar de sex diferit. Senzatiei ca se afla într-o casa straina i s-au adaugat alte doua nenorociri si mai mari. când avea cinci ani. ca acum bate vântul. s-a aratat dispusa sa suporte orice umilinta . De dat a aceasta însa. desi la ma turitate a recunoscut ca îi prinsesera bine. Când si-a invitat prima data prietenele la ceaiul de l a cinci dupa-amiaza. de teama sa nu-si piarda privilegiile câstigate pe merit si sa ajunga în gura lumii. la Viena o harfa superba.are îsi trata barbatul si obiceiul mitocanesc de a-i da copilului sa suga fara sasi acopere sânul cu scutecul. uitând sa se întrebe daca nu cumva erau împotriva rânduielilor bisericii careia îi apartinea. dupa o moda recenta. c u caractere diferite. la care doña Blanca nu admitea sa renunte din respect pentru raposatul ei sot si pe care Fermina Daza refuza sa le manânce. sa doarma în acelasi pat." În ce-i privea pe ei. în loc de ciocola ta. când Fermina Daza a povestit ca visase un necunoscut care se plim ba în pielea goala prin odaile palatului. trebuia sa-si întoarca privirea de la farfuria cu care era îmbiata. asadar. Una era dieta aproape zilnica de vinete preparate în toate felurile p osibile.O femeie decenta nu poate avea asemenea visuri. iar la prânzurile abominabile de la palatul Marchizului de Casa lduero. ca sa nu comita necuviinta de a voma peste ea. doña Blanca a întrerupt-o brusc: . opuse. brânza topita si pâine de manioc. obisnuia sa-si a firme libertatea de opinie cu o fraza rituala: "Ia mai da-l dracului de evantai. neînrudite. a carui rasuflare de gro par distorsiona arpegiile. ca unul care-si petrec use cei mai frumosi ani ai vietii osândit la caznele lectiilor de pian. N-a reusit sa obtina de la maica-sa alta concesie decât înlocuirea pianului cu harf a. împrastiind pe unde trecea pumni de cenusa . Nici macar visurile n-au scapat de cenzura ei. lucrurile stateau . Nu si-o putea imagina însa pe sotia sa supusa acelorasi chinuri la douazeci si cinci de ani si cu un caracter ca al ei. Gustul acesta si spaima de otrava i-au ramas de atunci întiparite în minte ca u n singur purgativ. încercând sa împiedice naufragiul cu un sacrificiu final. spusese acelasi lucru la masa. Într-o dimineata. mai întâi când a varsat vinetele mistuite. car e nu putea exista decât gratie bunatatii netarmurite a lui Dumnezeu. A început lectiile cu un maestru al maestrilor adus special din orasul Mompox. cu speranta ca. care arata si chiar suna de parca ar fi fost d in aur si care a reprezentat una din relicvele cele mai pretioase de la Muzeul O rasului pâna când au mistuit-o flacarile cu tot ce avea înauntru. uneori. aducându-i argumentul pueril ca acesta este instrumentul îngerilor. Ura vinetele înca din copilarie. doña Blanca s-a opus c ategoric ca în casa la ea sa fie servite medicamente pentru febra. Au comandat. La început. a trebuit sa admita ca în viata ei se schimbase totusi ceva în bine. sa-si uneasca desti nele. p entru ca pe vremuri. Era împotriva o ricarei ratiuni stiintifice ca doua persoane care abia se cunosteau. sa fie oblig ate dintr-o data sa traiasca împreuna. chiar înainte de a le fi gustat. pentru ca îi aminteau de culoarea veninului.

pe pardoseala. plângând dupa nepot. mereu ciclul. tot trebuia sa afle: adevarul despre afacerile fabuloase si niciodata cunoscute ale tatalui sau. caci proveneau din doua clase antagonice si locuiau într-un oras care tot mai visa la întoarcerea viceregilor. mai devreme sau mai târziu. Fermina Daza nu si -a putut înabusi un oftat de usurare când a aflat ca murise si nici n-a tinut doliu. iubindu-se fara sa si-o spuna. Totdeauna o durea capul sau era prea cal d. în timp ce le auzeau pe servitoare vorbind despre ei în spal atorie: "Cum sa mai aiba copii daca nu mai fac dragoste. ori de câte ori se închidea s a fumeze în baie.si mai rau. ca atare. în spatele acestei aparent e se ascundea un sâmbure de adevar: de câtava vreme se urca la bordul vapoarelor din tara lui numai ca sa bea un pahar cu apa din rezervoarele navei. nu era altceva decât un si tem de pacte atavice. el îi mai purta destula dragoste încât s-o roage sa-l sapuneasca. Singurul liant posibil era. singura care mai ramânea în picioare. dupa zece ani de casnicie. nostalgia ghemuita în spatele usii îi dobora dintr-o lovitura si atunci se petrecea o explozie miraculoasa în care totul era din nou ca mai înainte. Pâna-ntr-atâta încât doctorul Urbino îndraznise sa spuna la cursuri. dar. Dar în afara de aceste rare ocazii. plângea dupa el. plângea pe înfundate. ceva atât de improbabil si nestatornic precum dragostea. dar a trait mult mai mult decât si-ar fi dorit oricare din victimele sale. fem eile ajung sa aiba ciclul chiar si de trei ori pe saptamâna. nu existase când s-au casatorit. în ciuda surorilor ticnite cu mama care le facuse cu tot. ca atunci când era tânara. Partea cea mai absurda a situatiei celor doi soti era ca niciodata nu au ar atat mai fericiti în public ca în acei ani de restriste. cum îi spunea Ferminei Daza de când se casat orise. Si cum un necaz nu vine niciodata singur. totdeauna. rasucindu-si tigarile de hârtie parfumat . care l-a convocat pe Juvenal Urbino la ca binetul sau ca sa-l puna la curent cu ticalosiile socrului. libera î casa ei si stapâna pe propriul sau corp. clamându-si inocenta si încercând pâna în ultima clipa sa-si convinga ginerele ca fusese victima unei intrigi p olitice." Unele din matrapazlâcurile cele mai grave le facuse la umbra autorit atii de care se bucura ginerele si ar fi fost greu de crezut ca acesta si sotia sa nu erau la curent. iar pentru cinci minute. A plecat plângând dupa fetita lui. A plecat fara sa se dea batut. ciclul. fumând singura. moderni si. dupa tara unde ajunsese bogat si liber si unde reusise s a faca din fiica lui o doamna distinsa. pâna la urma se tavaleau. unul dintre ei era totdeauna mai obosit d ecât celalalt când se culcau. Fusesera de mult uitate momentele încântatoar e când ea intra din întâmplare peste el în timp ce facea baie si. dar luni în sir. care îi stârnea atâta îngrijorare înainte de a o cunoaste. Când a plecat. Pentru Fermina Daza însa. uzurpatori ai ordini i traditionale. lasându-se amagiti de amintiri. le-a rezumat într-o si ngura fraza: "Nu exista lege divina sau omeneasca pe care ipochimenul asta sa no fi încalcat. dupa ce se întor ceau de la o petrecere nebuna. În realitate. de ceremonii banale. atunci când ex ista. redeveneau amantii desantati din luna de mi ere. cu o furie surda. fara sa stie de ce: de fapt. dar în cazul lor. Viata mon dena. si. topiti de d ragoste. A plecat în tinutul sau de bastina ca si cum ar fi fost vorba de una din acele calatorii de placere pe care le faci când si când pentru a amagi nostalgia. au fost anii ce lor mai mari victorii asupra ostilitatii înabusite a unui mediu care nu se resemna sa-i accepte asa cum erau: diferiti. de cuvinte dinainte stabilite cu care se amageau în societate unii pe altii ca sa nu se sfâsie între ei. era batrân si bolnav. Ea întârzia în baie. iar destinul nu facuse altceva decât sa-i oblige sa înfr unte realitatea când tocmai erau gata sa-l descopere. Nota dominanta a a . Ea accepta." Uneori. Preocupat sa-si protejeze propria reputatie. ca. recidivând în amorul ei de consolare. umplute la izv oarele din satul sau natal. Asa ca Lorenzo Daza sa îmbarcat pe primul vapor si nu s-a mai întors niciodata. numai ca sa-s i poata usura sufletul fara a se mai spovedi. cedând fara sa vrea. în fond. în ciuda certurilor. cu farâmele de iubire care îi mai ramasesera din Europa. Guvernatorul provinciei. sau avea ciclul din nou. doctorul Juvenal Urbino a uzat de întreaga sa influenta si a reusit sa înabuse scandalul punându-si cuvântul de onoare în joc. sau se prefacea ca doarme. Asa arata viata lor în anii harfei. a v inetelor veninoase. a fost cea mai usoara batalie. Fermina Daza a trebuit sa se conf runte în cel mai cumplit an din viata ei cu ceea ce. ca sa evite orice întrebare stânjenitoare. dupa ce biruise toate stavilele cu ajuto rul unor afaceri destul de tulburi.

În parculetul Evangheliilor traia timp de câteva ceasuri viata tihnita a unei mame celibatare. pâna când s-au auzit cântâ d ultimii cocosi. festivitatile patriotice. cu claritatea unei revelatii. A deschis din nou camera de cusu t unde Florentino Ariza o zarise prima oara. nu trebuie decât sati învingi teama. Nimeni n-a fost altfel de cum a vrut ea sa fie. asa cum era chiar ea. Ea gasise o definitie mai simpla: "Ca sa te poti descurca în viata publica. si s-a aprins soarele pe cer. sa plânga împreuna dupa paradisul pierdut. avea sa-i ramâna în amintire ca cel mai frumos oras din lume. si-a strâns cure aua. nestiind cum anume ar fi putut în departa amenintarea aceea orbitoare pe care le-o trimitea lumea din afara. buhait de atâta vorbit. cu orasele. le-a facut favoarea de a-i ajuta sa o cunoasca. cu cartea deschisa pe genunchi. în ciuda grosolaniei homerice a birjarilor. luându-si inima în dinti. a pravaliasi lor sordizi. sa se certe. îmbracat în hainele tatalui. iar ca s-o scoti la capat în viata conjugala. ajustate pe masura lui. în ciuda ploii necontenite. sa se confrunt e cu ea. de învolburarea stralucitoare a valsurilor. o s a plece amândoi sa caute iubirea pe care o pierdusera în Europa: chiar mâine si pentru totdeauna. A fost atât de neclintit în hotarârea luata. ci numai asa cum si le imagina ea în inima. în anii lor de mare cumpana. se ducea pe ascuns acolo. pentru ca numai astfel a ajuns sa înteleaga cât de nefericita era. La rândul sau. aratând aidoma imaginii de odinioara p e care o pastra în amintire. numai ei doi în casa pe care o pregatise pentru el cu aceeasi iubire cu care el o pregatise pe a lui pentru ea. iar sotul. ci pentru ca acolo îsi petrecuse cei mai fericiti ani din viata. Tocma i împlinise douazeci si unu de ani si aproape ca nu iesise din casa decât ca sa se d uca la scoala. de pilda. risipita înca de la începuturi în tot felul de afaceri. Erau prezenti peste tot si aproape totdeauna se aflau la originea si în fruntea tu turor actiunilor publice. În loc sai înspaimânte si mai mult. a adunat pisici de pe strada si a lasat toata casa în grija Galei Placidia. evenimentele artistice . cu inima otelita de atâta plâns. care îi administra toate bunurile. prima calatorie cu balonul. bonuri si hârtii inviolabile si lente. în vastul salon al Clubului Social.cestui paradis al frivolitatii provinciale era teama de necunoscut. pe banca dintotdeauna. iar aceasta simpla presupunere a speriat-o. tombolele filantropice. depanând nenumaratele amintiri din copilarie. trebuie sa-ti învingi plictisul. înca din clipa în care si-a facut intrarea. dar fara nici o asemanare cu înfatisarea lui din ultima vreme." Descoperise acest lucru brusc. si nu din pricina ca era astfel în realitate. primi nd când si când vizita prietenelor mai noi sau mai vechi. S-a gândit cu teama ca vedenia aceea era o pr evestire de moarte si s-a întristat. si-a strâns sireturile de la ghete. ca sa-si dea seama ca adversarii ei nu erau împietriti de ura. târând dupa ea imensa trena a rochiei de mireasa. A cu mparat alti corbi parfumati. Într-o dupa amiaza de iarna. numai ca manevrate cu mai multa inteligenta si cu o solemnitate calculata. dar despre care nu stia altceva decât ca n . si a transformat-o într-un sanctua r al trecutului. care nu i se pareau mai frumoase sau mai urâte. care. A îndraznit chiar sa-si spuna ca poate ar fi fo st fericiti împreuna. desi batrâna si subrezita de reumatisme. ca pu tea exista pe lume cineva mai fericit decât ei sau o casnicie mai armonioasa decât a lor. cu aerul rarefiat de miresmele învalmasite ale atât or flori. iar doctorul Juvenal Urbino o puses e sa scoata limba ca sa-i poata cunoaste inima. încât a facut demersurile necesar e pentru ca Banca Tezaurului. l-a vazut pe Florentino Ariza asezat sub migdalii din parc. ci paralizati de frica. Nimi c nu se întâmpla în oras fara ei: defilarile. investiti i. Jocurile Florale. draga mea. si-a obligat sotul sa discute deschis. Nimeni nu-si imagina. la fel cum i se întâmpl a. si-a strâns bruma de barbatie care-i mai ramânea si i-a spus da. sa lichideze imen sa avere a familiei. si s-a facut lumina printre perdelele dantelate ale palatului. De câte ori pute a scapa de privirea iscoditoare a celor din jur. Parisul. când îl zarise cu totul întâmplator. când a vrut sa închida fereastra de la b alcon înainte de a se dezlantui grindina. doctoru l Urbino s-a impus cu ajutorul acelorasi arme care fusesera folosite împotriva sa. Casa abandonata de tatal ei a fost pentru Fermina Daza limanul unde fugea s a se ascunda de atmosfera înabusitoare din palatul familiei Urbino. Atu nci. printre care se numarau câte va din fostele colege de scoala si de la lectiile de pictura: un substitut inoce nt al infidelitatii. dar i-a fost de-ajuns sa-si roteasca privirea în jur. istovit de nesom n. mai avea des tula vigoare ca sa reînvie atmosfera de altadata. de învalmaseala barbatilor tra nspirati si a femeilor care o priveau înfricosate.

se ruja. dar ea l-a privit fara sa schiteze nici cel mai mic gest de co mpasiune pentru ravagiile calvitiei lui premature. îmbracata într-o rochie cu volane de organdi. caci ceva se schimbase în adâncul inimii lui dupa c umplita întâmplare cu Olimpia Zuleta. Asa încât. uzurpata personajului dintr-o poveste pentru copi i. Oricum. Florentino Ariza a demontat într-o noapte tejgheaua si dulapurile cu sertare din vechea mercerie. dragul meu baiat. Florentino Ariza tocmai îl condusese pe unchiul León XII acasa. când îl vedea asezat în jiltul în care obisnuia sa citeasca. transformat în locuinta. m oscul pentru pleoape. Nu s-a mai dus sa joace domino la Clubul Co mertului. cautase o femeie în vârsta care s-o îngrijeasca. care arata mai degraba ca o roc hie de mireasa. Era chiar el. iar Florentino Ariza s-a descoperit si a f acut o reverenta. Se afla chiar pe cheiul unde era acostat transatlanticul ce urma sa plec e spre Franta. La sugestia unchiului León XII. care primise o educatie ce permitea înca de pe atunci sa se între vada cum avea sa fie la maturitate: întocmai asa cum a fost. facându-si vânt cu un manunch i de pene trandafirii. Olimpia Zul eta parea sa faca parte din familia viespilor: avea soldurile înalte si late. Ei bine. Vecinii stiau ca astepta mereu acelasi raspuns: "Parca ai fi Libarc a Martínez. Florentino Ariza ramânea acasa pân a când reusea s-o adoarma pe maica-sa. când a zarit din trasura o tânara maruntica si v ioaie. eu cine sunt ? Se îngrasase atât de mult." Aceasta identitate. încercând sa prinda umbreluta de soar e pe care vântul i-o smulsese si i-o purta în zbor pe deasupra marii. în landoul tras de caii aurii. când ea a sosit. iar pentru o vreme a renuntat la întâlnirile cu cele câteva prietene vechi p e care le frecventase pâna atunci. pânda sâcâitoare de vânator furisat." Fermina Daza a dat usor din cap. a batut în cuie usa dinspre strada si a aranjat localul asa cum îi povestise chiar ea ca arata dormitorul Libarcii Martínez . pe o furtuna îngrozitoare. i-a povestit ca era maritata de aproape un an cu un tarabagiu din piata pe care Florentino Ariza îl vazuse de multe ori desca rcând de pe navele companiei lazi pline cu tot felul de boarfe si maruntisuri si c u o droaie de porumbei într-o colivie aidoma acelora folosite de tinerele mame pen tru a-si duce bebelusii când calatoresc la bordul vapoarelor fluviale. Pe drum. lasându-ne pentru multa vreme în convalescenta.u era atât de fabuloasa pe cât se povestea: suficienta însa ca sa nu fie nevoit sa se gândeasca la ea. trebuia convertita în aur marcat. era singura care o multumea. dupa ce iesea de la birou. A invitat-o în t rasura si s-a abatut din drum ca s-o conduca acasa. N u erau de ajuns tracasarile de la birou. odata cu primii cocosi. apatia car e îl cuprinsese odata cu trecerea anilor. caci dormea foa rte putine ceasuri pe zi. da r sarmana umbla mai mult adormita decât treaza. fara îndoiala. îl întreba surprinsa: " a' tu al cui esti ?" Desi o lamurea de fiecare data. pudra ca o crusta de var pe obraz. Alerga buimacita de colo-colo. pâna când nici lui. carminul pe buze. împreuna cu sotul si copilul. Si di n nou nelipsita întrebare: "Cum îmi sta ?" Când si-a dat seama ca maica-sa ajunsese ba taia de joc a cartierului. De mult e ori. încât nu se mai putea misca si-si petrecea tot timpul în m erceria unde nu mai era nimic de vândut. pâna târziu. dichisindu-se si sulemenindu-se de când se scula. Juvenal Urbino si-a s cos palaria si l-a salutat vesel pe Florentino Ariza: "Ne ducem sa cucerim Fland ra. se pudra p e obraz si pe brate. iar de atunci. si i-a vazut coborând asa cum îi zarise la atâtea festivitati: perfecti. putina sau multa. Florentino Ariza mai exista p e lume. iar câteodata lasa impresia ca si ea uita cine era. cu fata spre zarea marii si o curte întesata de casute pentru porumbei. pâna când o lua iar de la capat: coroana de flori din hârtie. bust . Nici Florentino Ariza nu trecea prin cele mai fericite momente din viata. întreba pe oricine se afla din întâmplare în preajma cum îi statea. Îsi punea ghirlande de flori pe cap. a carei memorie sfârsise fara amintiri: era aproape o foaie alba. Continua sa se legene. n-a mai întrebat niciodata cine era. în ciuda presupunerilor Ferminei Daza. mai avea de înfruntat si criza finala a ma ica-sii. iar la sfârsit. un schit vechi.Da' ia spune. care se vedeau din strada. nici sotiei sale nu le mai ramânea nici macar un coltisor unde sasi dea obstescul sfârsit în tara asta neînduratoare. da r asa cum îl vedea ea: umbra unui barbat pe care n-a reusit sa-l cunoasca niciodat a cu adevarat. ea îl întrerupea din nou: . Fusese ca un trasnet. mult dupa miezul noptii. Îl luau cu ei si pe baiat. care ur ma sa fie transferat treptat la bancile din strainatate unde avea cont deschis. cum se dezlantuie de obicei în octombrie.

Cât despre l. Câteva zile mai târziu. unde locuia cu sotul ei. cu un bile tel de dragoste semnat. În cabina aproape goala. A fost o dupa-amiaza încântatoare. la ceasul când împartea ca de obicei mâncarea în curte. A doua zi. totul. cel care nu dadea nimic. el o întreba: "Si cine vrea sa aiba unul ce trebuie sa faca ?". n-a trebui t sa astepte pâna a doua zi. acelasi copil i l-a adus din nou. Asa se face ca în seara aceea Florentino Ariza s-a înt ors acasa cu un dar din partea Olimpiei Zuleta. dând imprudent târcoal e casei cu porumbei. Florentino Ariza a auzit foarte l impede în urechi glasul diavolului. si un glas pitigaiat cu care rostea numai lucruri intelige nte si amuzante. a descoperit deodata ca avea prins de inel un b iletel cu un singur rând: Nu primesc anonime. vânatorul care îsi pândea ghemuit prada n-a mai tinut seama de nimic. dar si cel mai meschin.". înainte de a pleca la birou. Era prima oar a. prins de inel împreuna cu trandafirul cel mai proaspat. cu alta scrisorica nesemnata. a dat din nou drumul porumbelului. a gasit o hârtiuta înfasurata pe inel: o declaratie de dragoste. Florentino Ariza a dat din no u drumul porumbelului. nici la piata. l-a leganat în brate si. când un copil de pe strada i-a dat porumbelul închis într -o colivie si i-a turuit dintr-o rasuflare ca asta-i de la doamna cu porumbeii s i mi-a zis sa va zic ca va roaga sa-l închideti bine în colivie. în cabina unui vapor fluvia l tras la chei pentru a fi revopsit. Ea îi raspunse fara sa-si întrerupa treaba: "O ia în trasura pe stapâna când o g aseste ratacita prin ploaie". l-a scos din colivie. obrajii pistruiati. inima îi era din nou strapunsa de lancea iubirii. ajunsese de nerecunoscut: amantul care nu-si asumase niciodata vreun risc. ochii rotunzi. aruncându-se o rbeste într-o viitoare de scrisori semnate. ori. îi trimisese porumbelul pentru ca el sa i-l trimita iarasi înapoi. staruia un iz de terebentina tocmai bun pentru a-l pastra în amintire ca semn al unei dupa-amiezi f . si nu avea sa fie ultima. Dupa trei luni de asedii. dupa o îndelungata chibzuinta. A doua zi dupa-amiaza. de mila. a trecut ca din întâmplare prin dreptul casei Olimpiei Zuleta si a vazut-o în cur te dând de mâncare porumbeilor. d a' daca mai scapa o data. frumo asa stapâna a hulubariei dadea invariabil acelasi raspuns: "Eu nu sunt dintr-alea. Dar când l-a prins si s-a uitat mai bine l a el. si abi a a putut dormi în noaptea aceea de nerabdare. de data aceasta îmbarcând marfa. I-a strigai peste gard. poate. descoperind în aceasta lenesa abandonare tot atâta voluptat e ca si în dragoste. Tránsito Ariza s-a jucat pân a târziu cu porumbelul. când Florentino Ariza lasa o urma scrisa. În aceeasi zi. cu tatal acestuia si cu alti membri ai familiei. ca a laltaieri vi l-a dat înapoi din buna-cuviinta si acum vi-l trimite asa. spunându-i ca uite. dupa ce l-a condus pe unchiul León XII. parul sârmos. desi de dat a aceasta a avut prudenta sa nu se semneze. dragostea era o hârjoana de porumbita ce se zbenguie. tot încercând sal adoarma cu cântece pentru copii. Sase luni dupa prima întâlnire. Sâmbata dimineata. de parca ar fi fost încununarea primei sale aventuri. De data aceasta. cu un inel de metal la picior. iar când vaporul a ridicat ancora. în semn de recunostinta: un porumb el mesager. în sfârsit. frum oasa stapâna a hulubariei a vazut ca porumbelul daruit în ajun se întorsese printre ce ilalti si s-a gândit ca probabil scapase. ma i aprins si mai parfumat din gradina. N-a fost chiar atât de simplu cum îsi închipuise. era într-o miercuri.ul îngust. l-a vazut din nou pe barbatul ei în port. N-a stiut ce sa creada: sau porumbelul pie rduse scrisoarea pe drum. de culoarea aramei. domnule. Ea l-a recunoscut si i-a raspuns vesela: " Nu sunt de vânzare. s-au regasit. tocmai se pregatea sa intre în casa. Dupa prânz. ce l mai avid de dragoste. Pentru prima oara din anii tineretii lui zbuciu mate. s-a sculat dis-de-dimine ata si. care zburataceau în jurul ei. Atunci. vioi si foarte departati. în schimb. în alta col ivie. chiar ca nu vi-l mai da înapoi. " A continuat totusi sa primeasca mesajele si chiar a acceptat sa se duca la întâlni rile pe care Florentino Ariza le aranja în asa fel încât sa para întâmplatoare. chiar si atunci când stia foarte bine ca stapânul nu era plecat nici în calatorie. Lui Florentino Ariza i s-a parut mai degraba nostima decât atraga toare si a uitat-o imediat ce a lasat-o acasa. Pentru Olimp ia Zuleta. dorindu -si. cel care nu îngaduise nimanui sa-i lase o urma cât de mica în ini ma. sau stapâna lui facea pe proasta. de cadouri galante. Florentino Ariza l-a citit cu inima în nebunita de fericire. dupa care îi placea sa zaca goala ore în sir. A doua zi. iar va trimite porumbelul care v-a scapat. din trasura: "Cât costa un porumbel ?". ca altfel iar o sa scape si dup-aia nu vi-l mai da înapoi. pe jumatate vopsita.

o umflatura cu puroi la vintre. Ceva ma i înainte de a muri. ca sa pastreze ordinea.ericite. vizitele duminic ale la cimitir. Si-a învins stânjeneala cu conventionalele ex clamatii de uimire: "Drace. înca înainte de a-si pierde memoria . pat ru gâlme pe cap si de sase ori pecingine. Florentino Ariza a desfacut capa cul unui borcan cu vopsea rosie de lânga pat. Într-una din zilele lungilor ani de ast eptare. care reaparea dupa fiecare batalie pierduta. si-a înmuiat degetul aratator si a pic tat pe pubisul frumoasei stapâne a hulubariei o sageata îndreptata spre sud. îl va iubi vesnic. ci de una singura. sulemenita toata si florala. Amândoi trandafi rii se înmulteau cu atâta frenezie. Florentino Ariza a îngropat-o la vechea ferma Mâna Domnului. dar cu numele si data mo rtii mâzgalite cu degetul pe cimentul proaspat al criptei. întâlnindu-se cu una din nenumaratele pere chi care se casatorisera gratie epistolelor scrise de el. drept Cimitirul Holerei. cei doi trandafiri se întinsesera ca bal ariile printre morminte. când sotul fugar a fost prins si a povestit ziaristilor cum a savârsit crima si de ce. si imediat l-a fulgerat gândul ca nu putea fi vorba decât de o farsa sinistra a sotului. încât abia dupa doua ore si-a dat seama ca era moarta. din cauza unei ploi torentiale neobisnuite pentru acel anotim p. iar câteva din bijuteriile cele mai de pret n-au ma i putut fi recuperate. iar când s-a întors. Florentino Ariza a descoperit ca nu dep arte de acolo era îngropata Olimpia Zuleta. si i-a plan tat pe mormânt un trandafir. i-a rasadit un lastar taiat din trandafirul maica-sii. dar si mai multi din acel decembrie îndepartat când Fermina Daza i-a trimis o scrisoare spunându-i ca d a. fara lespede. atât de hulita si atât de temuta. cât mai degraba drept trofee de razboi. ca de obicei. De fapt a gasit-o asezata în balansoar . numai daca nu se zarea nimeni prin preajma. Era rugina rutinei. vesnicele romane de dragoste. desi doctor ul spunea ca nu era vorba de sase. pe deasupra. în timp ce ea îsi punea camasa de noapte. partidele d e domino de la Clubul Comertului. Când trandafirul a înf lorit. holera cu dragostea. care n-a suflat o vorba. se însela. cât îl îngrozea gândul ca ar putea avea nesansa ca Fermina Daza sa afle de infidelitatea lui. A fost însa mai pre sus de puterile lui: dupa numai câtiva ani. a tinut socoteala a nilor de puscarie ai asasinului. Florentino Ariza treb uia sa aduca de acasa foarfecele si alte unelte de gradinarit. pentru ca totdeauna avusese sanatatea de fier a celor bolnaviciosi. a scris câteva cuvinte: Pasarica asta e a mea. Florentino Ariza n-a aflat despre cele întâmplate decât dupa câteva zile. Seara. cunoscuta. a gasit-o moarta. Înca de la primele vizite la cimitir. a vazut rândunelele de pe firele electrice de curând instalate si brusc si-a dat seama ca trecusera ceva an i de la moartea maica-sii si de la asasinarea Olimpiei Zuleta. Mai avusese. iar când s-a întors acasa. uitând de insc riptie. Doar cu o saptamâna în urma. dar nu se temea atâta de briciul sau de scandalul public. iar mai târziu. cu o privire atât de vie si un surâs as a de mucalit pe buze. pentru ca baiatul avusese în taina sase blenoragii. Oricum. . dar s-a dus drept la baie dupa briciul de barbi erit. s-a întâmplat ca femeia care o îngrijea pe Tránsito Ariza sa întârzie mai mult decâ revazuse la piata. Nu s-a nelinistit nici chiar atunci când corpul a început sa-i dea cele dintâi semnale de al arma. întâlnirile în ordine stricta cu amantele cronice. Tránsito Ariza avea obiceiul sa spuna: "Baiatul meu n-a fost bolnav la viata lui decât de holera". nu l-a recunoscut pe b aiatul lor mai mare. Timp d e mai multi ani s-a tot gândit îngrijorai la scrisorile semnate. dar care pe el îl ajutase sa-si ignore vârsta. care îl cunostea foarte bine. îi lasa câte o roza pe mormânt. Olimpia Zuleta s-a dezbracat în fata sotului. Moartea maica-sii l-a lasat din nou pe Florentino Ariza prada îndeletnicirilo r sale maniace: biroul. propriul sau fin. nic i macar nu s-a schimbat la fata. Pâna atunci se comportase ca si cum timpul n-ar fi trecut decât pentru ceilalti. nici altui barbat nu le-ar fi trecut prin minte sa le ia drept boli. împartise copiilor din vecini. Cu toate acestea. chiar si dupa trecerea atâtor ani. pâna când un primar mai putin realist decât întelepciunea populara a sters de pe fata pamântului orice amintire a trandafirilor atârnând sub bolta de la in trare o inscriptie republicana: Cimitirul Universal. fireste. iar dea supra. iar cimitirul de pe vremea molimei s-a numit de atunci Cimitirul Rozelor. i-a taiat gâtul dintr -o lovitura. încât. în chip de bomboane. într-o duminica de decembrie. toata comoara din ulcelele îngropate sub pat. dar nici lui. Confunda. ce mare s-a facut! E un barbat în toata firea". Sub impulsul unei inspiratii insolite. când tr andafirii de pe morminte reusisera sa biruie foarfecele. pe pântec.

La patruzeci de ani, fusese nevoit sa se duca la doctor, din cauza unor dur eri difuze în tot corpul. Dupa mai multe consultatii, medicul se multumise sa-l co nsoleze: "Ce sa-i faci. Vârsta îsi spune cuvântul." El se întorcea însa de fiecare data ac asa la fel de nepasator, de parca tot ce se întâmpla nu l-ar fi privit în mod direct. Caci, pentru el, singurul reper din trecut era idila efemera cu Fermina Daza si numai ceea ce avea legatura cu ea intra în socotelile propriei sale vieti. Dar când a zarit rândunelele pe firele electrice, a încercat sa-si rememoreze trecutul, începând cu amintirea cea mai îndepartata, iubirile întâmplatoare, nenumaratele stavile pe care trebuise sa le învinga pentru a ajunge într-un post de conducere, neajunsurile fara de numar iscate de dorinta nestramutata ca Fermina Daza sa fie a lui, iar el a ei, mai presus de orice, în pofida oricaror piedici, si abia în clipa aceea a înteles ca viata nu statea pe loc. A simtit un fior rece în maruntaie, care i-a împaienjenit ochii, si, lasând jos uneltele de gradinarie, s-a sprijinit de zidul cimitirului, ca sa nu-l doboare cea dintâi lovitura a batrânetii. - Drace, îsi spuse îngrozit, s-au si facut treizeci de ani! Asa era. Treizeci de ani care trecusera, de buna seama, si pentru Fermina D aza, dar care fusesera cei mai placuti si reconfortanti din viata ei. Zilele de groaza din Palatul Casalduero zaceau uitate în cosul de gunoi al memoriei. În noua c asa din La Manga se simtea libera, stapâna pe destinul sau, alaturi de un sot pe c are, daca ar fi trebuit s-o ia de la capat, l-ar fi ales din nou dintre toti bar batii lumii, cu un fiu care continua traditia familiei la Scoala de Medicina, si cu o fata care îi semana atât de mult, încât, uneori, avea tulburatoarea senzatie ca e imaginea repetata a propriei sale tinereti. Între timp, se întorsese de trei ori în Eu ropa, dupa calatoria nefericita din care n-ar mai fi vrut sa se întoarca în veci, ca sa nu fie obligata sa traiasca într-o permanenta teroare. Se prea poate ca Dumnezeu sa fi ascultat, în cele din urma, rugile cuiva: se aflau de doi ani la Paris, încercând sa descopere printre ruine ce mai ramasese din iubirea lor, când au fost treziti în miez de noapte de o telegrama ce-i înstiinta ca d oña Blanca era grav bolnava, urmata, la câteva ore doar, de alta cu vestea mortii. S -au întors imediat. Fermina Daza a coborât de pe vapor îmbracata într-o rochie cernita, ale carei pliuri nu reuseau sa ascunda starea în care se afla. Era din nou însarcina ta, iar stirea a dat nastere unui cântec popular mai degraba glumet decât rautacios, al carui refren a fost la moda tot restul anului: Ce-o fi gasind frumoasa la Pa ris, de cite ori se întoarce, mai face un copil. Multi ani la rând, de câte ori se duc ea la petrecerile de la Clubul Social, doctorul Juvenal Urbino cerea sa-i fie cânt at, în ciuda grosolaniei versurilor, numai si numai ca sa le demonstreze celorlalt i ca era în stare sa înfrunte orice situatie cu zâmbetul pe buze. Nobilul palat al Marchizului de Casalduero, despre existenta si blazoanele caruia nu s-a gasit niciodata vreo marturie sigura, a fost vândut mai întâi Trezorerie i Municipale la un pret rezonabil, iar mai târziu, revândute pentru o adevarata aver e guvernului central, atunci când un cercetator olandez a facut sapaturi, încercând sa demonstreze ca acolo se afla adevaratul mormânt al lui Cristofor Columb: al cinci lea. Surorile doctorului Urbino s-au retras la manastirea calugaritelor salesien e, iar Fermina Daza s-a mutat în vechea casa parinteasca, pâna când a fost terminata v ila din La Manga. A pasit în noul camin fara sa sovaie, hotarâta sa-si impuna vointa , si-a aranjat, în sfârsit, mobilele englezesti aduse din voiajul de nunta si cele c omandate dupa calatoria de reconciliere si înca din prima zi a început sa umple casa cu tot soiul de pasari exotice pe care le cumpara chiar ea de pe goeletele veni te din Antile. S-a mutat în vila din La Manga împreuna cu sotul ei, careia reusise s a-i redobândeasca întreaga dragoste, cu baiatul, acum maricel, si cu fetita care ven ise pe lume la patru luni dupa întoarcerea lor în tara si fusese botezata cu numele de Ofelia. La rândul sau, doctorul Urbino a înteles ca îi era cu neputinta sa-si recup ereze pe deplin nevasta si sa reînvie zilele voiajului de nunta, caci cea mai mare parte a dragostei si a timpului ei era harazita copiilor, dar s-a resemnat, mul tumindu-se cu ce mai ramânea. Armonia atât de dorita si-a gasit împlinirea când se astep tau mai putin, la un dineu de gala unde s-a servit un fel de mâncare delicios, pe care Fermina Daza n-a reusit sa-l identifice. Dupa prima portie, a mai luat înca u na, la fel de mare, atât de mult îi placuse, si tocmai se gândea cu regret ca trebuie sa renunte la a treia, ca sa nu încalce regulile etichetei, când a aflat cu stupoare ca tocmai mâncase cu o nebanuita placere doua farfurii pline cu piure de vinete.

A avut taria sa-si recunoasca înfrângerea cu eleganta, ca o adevarata doamna: începând d in acea zi, în vila din La Manga vinetele pregatite în cele mai diverse feluri si se rvite aproape tot atât de des ca si în Palatul Casalduero au devenit mâncarea favorita a familiei, asa încât, la batrânete, doctorului Juvenal Urbino îi placea sa spuna în glum a ca si-ar mai fi dorit o fata, ca sa-i poata pune numele atât de îndragit în casa: Be renjena Urbino. Fermina Daza se convinsese între timp ca, spre deosebire de viata publica, vi ata intima e nestatornica si imprevizibila. Nu-si putea da seama daca existau di ferente reale între copii si adulti, dar, în ultima instanta, prefera copiii, pentru ca aveau opinii mai precise si mai clar exprimate. Abia depasise promontoriul m aturitatii, eliberata, în sfârsit, de orice iluzie, când începu sa întrevada din ce în ce m i limpede ca viata ei nu arata asa cum si-o imaginase în reveriile de tinerete din parculetul Evangheliilor. Nici chiar în adâncul sufletului nu îndraznise sa-si martur iseasca pâna atunci ca era, de fapt, o servitoare de lux. În societate ajunsese sa f ie cea mai iubita, cea mai rasfatata, si tocmai de aceea, cea mai temuta de toti , dar nicaieri nu i se pretindea mai mult si nu i se ierta mai putin ca în propria -i gospodarie. Avea senzatia ca traia o viata de împrumut: domnea ca o suverana ab soluta peste un vast imperiu al fericirii cladit de sotul ei, dar numai pentru e l. Era constienta ca o iubea mai presus de orice, mai mult decât pe oricine altcin eva, dar numai pentru el: o roaba supusa bunului sau plac. Cea mai mare tortura pentru ea erau mesele zilnice. Nu numai din pricina ca trebuia sa fie gata la timp: nu, trebuia sa fie perfecte, trebuia sa-i pregatea sca exact ce avea el chef sa manânce, fara sa-i cunoasca dinainte preferintele. Da ca îl întreba uneori, ceremonie inutila, ca atâtea altele, a ritualului domestic, el n ici macar nu catadicsea sa-si ridice privirea de pe ziar si raspundea: "Orice". O spunea cu toata sinceritatea, în felul sau amabil, pentru ca nu exista pe lume s ot mai putin despotic ca el. Dar la masa nu putea fi chiar orice, ci exact ceea ce voia el, nici o greseala, nici o abatere nefiind trecute cu vederea: carnea n u trebuia sa aiba gust de carne, pestele sa nu miroasa a peste, carnea de porc s a nu aiba gust de rapan, iar puiul, de pene. Chiar si când nu era vremea sparanghe lului, trebuia sa faca pe dracu-n patru si sa-l gaseasca, pentru ca el sa se poa ta desfata cu mireasma propriei urine. Nu-l învinovatea pe el: vinovata era viata. Numai ca el era un protagonist implacabil al vietii. Era de ajuns umbra unei îndo ieli, ca sa de la o parte farfuria si sa spuna: "Mâncarea asta a fost facuta fara dragoste". Uneori, dovedea o fantezie greu de imaginat. Odata, abia si-a muiat b uzele în ceaiul de musetel si l-a refuzat imediat cu o singura fraza: "Chestia ast a are gust de fereastra". Atât ea, cât si servitoarele au ramas cu gura cascata, pen tru ca nici una nu auzise pâna atunci de cineva care sa fi baut zeama de fereastra fiarta, dar când au gustat ceaiul, încercând sa priceapa ceva, au înteles: într-adevar, a vea gust de fereastra. Era un sot perfect: niciodata nu se apleca sa ridice ceva de pe jos, nu sti ngea lumina si nu închidea usile. Dis-de-dimineata, când se îmbraca si descoperea un n asture lipsa, începea sa bodoganeasca pe întuneric: "Un barbat ar trebui sa-si ia do ua neveste, pe una s-o iubeasca si alta sa-i coasa nasturii". Zilnic, la cea din tâi sorbitura de cafea sau la prima lingura de supa aburinda, scotea un urlet sfâsie tor, care nu mai speria pe nimeni din casa, si imediat îsi varsa naduful: "Sa stit i ca într-o buna zi o sa-mi iau lumea în cap, m-am saturat sa tot umblu cu gura frip ta". Se plângea întruna ca niciodata nu se gateau mâncaruri atât de gustoase si variate ca în zilele în care el nu putea pune nimic în gura pentru ca luase un purgativ si, co nvins de perfidia nevesti-sii, pâna la urma, a obligat-o sa ia si ea purgative oda ta cu el. Satula de lipsa lui de întelegere, Fermina i-a cerut un cadou mai neobisnuit de ziua ei: sa faca timp de o zi toate treburile gospodariei. El a acceptat amuz at si si-a luat rolul în serios înca din zori. A pregatit un mic dejun copios, dar a uitat ca ei nu-i faceau bine ouale prajite si nu-i placea cafeaua cu lapte. A împ artit instructiunile pentru masa de prânz, la care aveau opt invitati, a dat dispo zitii sa se faca imediat curatenie prin camere si s-a straduit atât de mult sa-i d emonstreze ca e mai priceput ca ea într-ale gospodariei, încât înainte de ora douaspreze ce s-a vazut nevoit sa capituleze fara nici un pic de jena. Înca din primul moment , si-a dat seama ca habar n-avea de rosturile casei, iar servitoarele l-au lasat

sa scotoceasca dupa fiecare lucrusor în parte, pentru ca si ele intrasera în joc. L a ora zece, nu fusese luata nici o hotarâre în privinta prânzului, pentru ca în casa cur atenia nu era înca terminata, nimeni nu dereticase prin dormitor, baia a ramas nes palata, a uitat sa puna hârtie igienica, sa schimbe cearsafurile, sa trimita trasu ra dupa copii si a încurcat în asa hal atributiile servitoarelor, încât a pus-o pe bucat areasca sa faca paturile, iar pe cameriste le-a trimis sa gateasca. La unsprezec e, când mai era foarte putin timp pâna la sosirea musafirilor, Fermina Daza, moarta de râs, a luat din nou frânele gospodariei în mâini, dar nu cu atitudinea triumfatoare p e care si-ar fi dorit-o, ci cu un sentiment coplesitor de compasiune pentru inut ilitatea domestica a sotului ei. Înciudat, el si-a racorit inima cu argumentul bin ecunoscut: "În orice caz, m-am descurcat mai bine decât ai face-o tu daca te-ai apuc a sa vindeci bolnavi". A fost o lectie binevenita, si nu numai pentru el. O data cu trecerea anilor, amândoi au ajuns pe cai diferite la concluzia înteleapta ca era cu neputinta sa convietuiasca altfel, sa se iubeasca altfel: nimic nu era asa d e complicat pe lumea asta ca dragostea. În plenitudinea noii sale vieti, Fermina Daza avea prilejul sa-l zareasca tot mai des, la diverse festivitati, pe Florentino Ariza, pe masura ce el avansa în f unctie, dar tocmai de aceea ajunsese sa i se para atât de firesc faptul ca-l întâlnea, încât, uneori, uita sa-l mai salute. Auzise vorbindu-se despre el destul de frecven t, pentru ca, în lumea oamenilor de afaceri, ascensiunea lui prudenta, dar de nest avilit, la C.F.C. era unul din subiectele permanente. Remarcase schimbarile în bin e din comportamentul lui: timiditatea i se decantase într-un soi de detasare enigm atica, se mai împlinise si nu-i statea rau, placiditatea proprie vârstei nu facea de cât sa-l avantajeze si reusise sa rezolve cu demnitate calvitia pustiitoare. Conti nua totusi sa sfideze vremurile si moda, purtând aceleasi haine cernite, redingote le anacronice, palaria unica, lavaliera de poet, din merceria maica-sii. umbrela sinistra. Fermina Daza s-a obisnuit treptat cu noua lui înfatisare si, în cele din urma, nu se mai gândea la el ca la adolescentul languros care suspina de dorul ei sub vârtejurile de frunze galbene din parcul Evangheliilor. Nu-l privea însa nicioda ta cu indiferenta, iar vestile bune despre el o bucurau, pentru ca încet-încet o usu rau de povara vinovatiei. Pe neasteptate însa, tocmai când îl credea definitiv sters din amintire, i s-a ar atat din nou, de data aceasta, preschimbat în naluca propriilor ei nostalgii. Erau primele adieri ale batrânetii, când a început sa simta ca ceva iremediabil se petrecu se în viata ei, ori de câte ori auzea tunetul care anunta ploaia. Era rana de nevind ecat a tunetului însingurat, bolovanos si punctual, care bubuia în fiecare zi de oct ombrie, la trei dupa-amiaza, în muntii Villanueva, si a carui amintire devenea tot mai vie odata cu trecerea anilor. În timp ce întâmplarile recente i se învalmaseau în min te doar dupa câteva zile, amintirile din calatoria legendara prin tinutul verisoar ei Hildebranda deveneau, gratie luciditatii perverse a nostalgiei, atât de intense , încât pareau din ajun. Îsi amintea de târgusorul Manaure, cocotat pe povârnisurile munti lor, cu singura lui strada, dreapta, înecata în verdeata, cu pasarile sale de bun au gur, îsi amintea de casa cu stafii si de noptile când se trezea cu camasa uda leoarc a de lacrimile nesecate ale Petrei Morales, care, odinioara, se sfârsise de dragos te chiar în patul unde dormea ea. Îi reveneau în amintire gustul guayabelor, care nici când dupa aceea n-a mai fost acelasi, presimtirile atât de intense, încât susurul lor se împletea cu cel al ploii, dupa-amiezile de topaz de la San Juan del César, când pleca la plimbare cu alaiul de verisoare gurese dupa ea, iar pe masura ce se apropia de oficiul de telegraf, strângea tot mai tare din dinti, ca sa nu-i iasa inima din piept. A vândut casa parinteasca fara sa se mai gândeasca la pret, pentru ca nu mai putea suporta dorul dupa anii adolescentei, spectacolul dezolant al parcului pu stiu întrezarit de la balcon, mireasma sibilinica a gardeniilor în noptile canicular e, naluca îmbracata ca o doamna din alte vremuri din fotografía facuta în acea dupa-am iaza de februarie când i se hotarâse soarta, toate amintirile din care o pândea mereu chipul lui Florentino Ariza. A avut însa luciditatea sa-si dea seama ca nu erau am intiri de dragoste, nici de cainta, ci imaginile unei neîmpliniri care lasa în urma o dâra de lacrimi. Fara sa-si dea seama, era pândita de aceeasi capcana a compasiuni i în care cazusera atâtea victime imprudente ale lui Florentino Ariza. Si-a cautat un sprijin în sotul ei. Exact când el însusi avea mai multa nevoie de ea, pentru ca o depasea pe drumul vietii cu zece ani, bâjbâind singur prin negurile

Au vazut de sus. în care se consemna pentru posteritate ca aceea era prima corespondenta transportata prin vazduh. Guvernatorul provinciei le încredintase o scrisoare pentru autoritatile mun icipale din San Juan de la Ciénaga. asa cum le vedea din cer Dumnezeu. sustinând ca aventura aceea nu era del oc potrivita pentru o femeie. dar nu mai ave a importanta: ajunsesera de-acum pe tarmul celalalt. mizerii le reciproce. localitate aflata la circa treizeci de leghe spre nord-est. m ai vulnerabil. Pierdut în multimea nestiutoare. strazile cotropite de balarii. fara graba si fara excese. parasit în graba de locuitorii îngroziti de urgia holerei. V iata avea sa le rezerve. pe care frumoasa femeie cu palarie cu pene le arunca din nacela balonului. si alte surprize mortale. se comportau ca o singura fiinta divizata. si se cufundau ca niste toni ca sa prinda pachetele cu haine si alimente. care cânta plina de entuziasm imnul national. Au zburat peste casele înaltate pe piloni din Troja de Cataca. Au zburat peste plantatiile tinere de banani. pe cât de deprimanta. cu crescatoriile lor de iguane si perdele de balsamine si astromel ii înflorite atârnând prin gradinile lacustre. ruinele stravechiului s i eroicului oras Cartagena de Indias. cu altare de aur si viceregi putreziti de holera în armuri. iar Fermina Daza sia adus aminte ca pe la trei. care parea. ca atare. patru ani. a spus. palatele de marmura. mai degraba. îndreptându-se spre Juan de la Ciénaga. . mai întâi pe deasupra coastelor muntilor cu piscurile ni nse. se aruncau de la ferestre. Au vazut zidurile împrejmuitoare intacte. purtati de un vânt lin si favorabil. dupa o calatorie ag reabila. se plimba prin crângul umbros de mâna cu mam a sa. în linie dreapta. Cu prilejul sarbatoririi noului secol. mai putin pentru a noastra. în timp ce balonul câstiga înaltime. cea mai frumoasa asezare de pe fata pamântul ui. peste întinderea nesfârsita a mlastinilor din Ciénaga Grande. aproape un copil printre celelalte femei. Au ajuns sa se cunoasca atât de bine. aversiunile stârnite din senin. Sute de copii despuiati se aruncau în apa stârniti de strigatele din jur. la rândul ei. au avut loc o serie de manifestari p ublice inedite. Pâna la urma însa.batrânetii. un ocean de umbre. dupa ce reusise sa re ziste mai bine de trei veacuri la atâtea asedii ale englezilor si la navalirile co rsarilor. Au zburat la mica înaltime. Jumatate din pop ulatia urbei s-a adunat pe plaja de la Arsenal ca sa admire înaltarea uriasului ba lon confectionat din tafta în culorile drapelului national. Sau. Florentino Ariza l-a aprobat în sinea lui pe necuno scutul care comenta într-un grup evenimentul. A fost e poca în care s-au iubit mai bine ca oricând. cal atoria n-a fost chiar asa de periculoasa. care a inaugurat posta aeriana. mai ales la vârsta Ferminei Daza. nu atât de periculoasa . îmbracate . de buna seama. cea mai remarcabila dintre toate fiind prima calatorie în balon. fabuloasele izbucniri de mânie ale complicitatii conjugale. simtindu-se uneori stânj eniti de faptul ca-si ghiceau fara sa vrea gândurile sau de situatia de-a dreptul ridicola când unul dintre ei anticipa în public ceea ce avea de gând sa spuna celalalt . Doctorul Juvenal Urbino si sotia sa. secolul al XIX-lea s-a încheiat pentru toata lumea . doctorul Juvenal Urbino n-a stat prea mult pe gânduri ca sa dea raspunsu l ce avea sa stârneasca atâtea comentarii injurioase. dar constien ti si multumiti de victoriile neverosimile repurtate asupra vitregiei soartei. dezavantaj la care se mai adauga faptul ca era barbat si. iar apoi. pe un cer de un albastru neverosimil. r od al initiativelor inepuizabile ale doctorului Juvenal Urbino. încât dupa aproape treizeci de an i de casnicie. fortificatiile mistuite de tufele de pansele. flacoanele cu pastile d in rasina de tabonuco pentru tuse. vopsite în culor i ametitoare.Dupa opinia mea. Balonul a ajuns cu bine la destinatie. s-au urcat cei dintâi în nacela de rachita. car e încercasera emotia zborului la Expozitia Universala de la Paris. Întrebat de un ziarist de la Jur nalul Comertului care ar fi ultimele sale cuvinte daca s-ar întâmpla sa piara în acea aventura. de pe acoperisurile ca selor. din canoele pe care le conduceau cu o uluitoare îndemânare. urmati de inginerul de zbor si de alti sase invitati de vaza. învaluit întro tacere coplesitoare ce se înalta pâna la ei ca un abur letal. Biruisera împreuna neîntelegerile cotidiene.

i-a spus. foarte înalta. . cu roata din fata. când era mic a. Îi povestise chiar si t atalui ei toate astea. Fermina Daza nu dorea altceva decât sa-si revada locul natal. conducea conversatia cu un far mec si cu o veselie care scânteiau ca un foc de artificii. în spatiul interzis a l intimitatii ei. fiindca fiecare mort are un glonte în ceafa. si mai bine de un ceas s-a plimbat. fara sa fie vazut. lipsita cu totul de aparare. când a revazut-o la o demonstratie de c iclism patronata tot de sotul ei. Fermina Daza era sigura ca mai trecuse pe acolo. dar tu n-ai de unde sa stii cum a fost. lasându-i în inim a o dâra de neliniste. mai târziu. roca dura strabatuta de crapaturi. pentr u ca el nu simtea trecerea necrutatoare a timpului pe propria-i piele. fara sa lase ocheanul din mâna: . Într-o seara. Conducea un velociped bizar. care se aparau cum puteau de vipia soarelui sub niste umbrele obisnuite. asa cum facea de obice i când venea sa ciuguleasca la repezeala câte ceva. Trei zile mai târziu. Dar dupa-amiaza. Deodata. la vremea aceea. s-a ratacit printre alte hârtii. ca un aparat de circ. ci doar în schimbarile imperceptibile pe care le constata la Fermina Daza de câte ori o întâlnea. încât i-a simt it mirosul printre rafalele de parfum împrastiate de ceilalti. astfel încât i s-a pierdut pentru to tdeauna urma. acolo se strânsesera autoritatile târgulu i. cea mai buna de pe toata coasta Marii Caraibil or. Au trecut atât de aproape de el. împrastiate peste tot. Erau însa singurele repere dupa care se orienta în viata. Când festivitatea a luat sfârsit. si s-a asezat în coltul cel mai îndepartat. pe care era fixata sau a. iar acesta vazu carutele cu boi pe ogoare. Pu rta niste pantaloni bufanti. îmi aduc foarte bine aminte de tot. care îi ieseau în cale lui Florent ino Ariza dupa cum avea toane hazardul. asezata la masa în asa fel încât el o putea privi reflectata în toata splendoarea. Îi întinse ocheanul doctorului Juvenal Urbino. ca sa-l confrunt e cu cele mai vechi amintiri ale sale. dispareau la fel de brusc. Pierdut în multime. membrii expeditiei s-au întors în portul de plecare istovit i de furtuna ce se dezlantuise în timpul noptii pe mare si au fost primiti ca nist e eroi. Inginerul de zbor. precum si orchestra populara din prospera l ocalitate Gayra. care. fireste. a vazut-o glumind cu cel de-al patrulea do n Sancho al spitei. pâraiele înghetate. cu rasuflarea taiata. a v azut-o abia gustând din paharul cu vin. trupurile încremenite. Doctorul U rbino comenta. A mai baut patru cesti de cafea. În asteptarea lor. care d ogorea mai tare ca focul. de la masa lui soli tara. unde mlasti na se unea cu marea. un restaurant de lux de pe vr emea spaniolilor. au fost condusi calare pe catâri pâna la debarcaderul Pueblo Viejo. dar el a murit încredintat ca era cu neputinta ca ea sa tin a minte cele întâmplate. care scruta lumea prin ochean. dar nimanui nu i s-a permis sa intre în ora s din cauza epidemiei. întreaga asistenta a fost cât pe ce sa se sufoce în lâncezeala discursuril or. pâna când a vazut-o plecând împreuna cu tot grupul. împreuna cu maica-sa. într-un car tras de o pereche de boi. cu sotul ei si cu înca doua familii. Dupa ce doctorul Juvenal Urbino a înmânat istorica scrisoare. iar frumusetea ei parea si mai stralucitoare sub uriasele policandre de cristal: Alice trecuse din nou de partea cealalta a oglinzii. Aceasta imagine fugara si ca ea atâtea altele. a intrat la Hanul lui don Sancho. spuse: "Am impresia ca sunt morti". Florentino Ariza a recunoscut pe chipul Fermi nei Daza semnele groazei. cu umbrelute albe si palarii de crep. strânsi sub genunchi cu panglici rosii. ceea ce a stârn it indignarea printre doamnele mai în vârsta si i-a descumpanit pe barbati. orice urma de oboseala disparuse.Probabil ca e o forma necunoscuta de holera. Fara sa banuiasca nimic. scol arii care fluturau stegulete în ritmul imnurilor. întrucât inginerul de zbor n-a reusit sa înalte balo nul.Ai avut dreptate.ca si ea în rochii de muselina. Nu mult dupa aceea au zburat peste talazurile înspumate ale marii si au coborât fara incidente pe un tarm de silitra. dar nime ni n-a putut ramâne indiferent la îndemânarea ei. încât abia se putea sprijini pe ea. sinele de cale ferata. a trait un crâmpei de viata alaturi de ea. iar cea din spate atât de mica. . Florentino Ariza a privit-o în voie. ca sa-si omoare timpul. reginele frumusetii cu flori ves tejite si coroane din carton poleit. pentru ca s-a întâmplat cu cel putin cinci ani înainte sa te nasti. a vazut-o mâncând. Cineva spuse ca holera facea ravagii în localitatile din Ciénaga Grande. a zarit-o în oglinda cea mare de pe peretele din fund pe Fermina Daza.

îl condamnase la regimul impersonal al f ormulelor protocolare si niciodata n-a schitat vreun gest care sa-i dea de înteles ca îsi amintea de el din vremea când nu era casatorita. Mult mai târziu si-a pus întrebarea daca indiferenta aceea nu era cumva o p latosa împotriva fricii. da r în timp ce el se straduia din rasputeri sa reduca distanta. Florentino Ariza a atârnat oglinda în salon. dar i-a întins mâna lui Florentino Ariza cu un zâmbet de salon. vechiul pod de piatra construit de spanioli fusese darâmat si înlocuit cu altul din caramida. ea nu facea decât sa d ea înapoi. ci numai ca s-o poata zari si ca sa se încredinteze ca mai exista pe lume.Din seara aceea. lasând fiecarui a impresia ca îi purta o afectiune aparte: mai întâi capitanul navei. în uniforma de gal a. Ea n-a spus nici da. despartita de orasul istoric printr-un canal cu ape verzui si acoperita de tu fisuri de icaco. iar Florentino Ariza pusese totdeauna aceasta comportare pe seama caracterului Ferminei Daza. Fermina a avut o usoara sovaiala în fata mâinii întinse a lui Flore ntino Ariza. într-un costum de stofa de culoare închisa. aproape un an de zile l-a tot batut la cap pe proprietarul restaurantului sa-i vânda oglinda. luminat cu becuri electrice. Ideea i-a venit pe neasteptate la inaugurarea primului va por de apa dulce construit la santierele locale. îmb acata toata în auriu imperial. în schimb. timp de doua ore. care se altera numai când îl salutau pe el. când o salva de aplauze a izbucnit pe chei. printre soldatii garzii de onoare îmbracati în uniforme de parada. pâna la palarioara clos. s-a întreb at cu infinita sa capacitate de iluzionare daca o indiferenta atât de înversunata nu era cumva un subterfugiu folosit pentru a-si disimula o suferinta din dragoste. se afla Floren tino Ariza. N-a fost deloc usor. dupa aceea guvernatorul si primarul cu respectivele lor c onsoarte. Dupa ce l-a salutat pe coman dantul fortaretei. alaturi de autoritatile municipale. Cartierul La Manga se afla pe o insula aproape pusti e. Juvenal Urbino i-a sal utat pe cei iesiti în întâmpinarea lor cu binecunoscuta sa cordialitate. iar câteodata îsi permitea chiar sa-l bata usor cu palma pe umar. cu uluitoarea fluiditate a unor siamezi. Florentino Ariza tocmai se ocupa de invitati în salonul vaporului mirosind înca a catran. era. pasind falnic. Traiau în doua lumi opuse. cu aceeasi nerabdare ca odinioara în parculetul Evangheliilor. Aproape întotdeauna o vedea pe Fermina Daza la bratul sotului ei. Florentino Ariza i-a asteptat pe punte. de bubuitul petardelor si de cele trei suie raturi dense ale vaporului. sub vârtejul de serpentine si petale de flori aruncate de la ferestre. în vacarmul stârnit de muzica fanfarei. doctorul Juve nal Urbino îi strângea mâna cu o calda cordialitate. De data aceasta însa. dar nu pentru ca ar fi vrut sa admire desavârsita frumusete a ramei. cioplita de ebenisti vienezi. Nu era prima data când reactiona astfel. La coada. A început sa dea di n nou târcoale casei Ferminei Daza. în calitatea sa de vicepresedinte al C. unde pe vremuri îsi aflau adapost îndragostitii duminicali. de la pantofii cu tocuri înalte si cozile de vulpe atâr nate la gât. ci ca sa poata privi spatiul interior. se mai întâmplase în doua împrejurari din trecut si avea sa se mai întâmple. perechea geamana a celei care apartinuse Mariei Antoineta si care dispa ruse fara urma: doua bijuterii unice.F. iar fanfara a atacat un mar s triumfal. era greu sa treaca neobservat. urmati de comandantul fortaretei. Aceasta coincidenta a facut ca întreg evenimentul s a capete o solemnitate aparte. când a zarit-o pe frumoasa femeie a visurilor sale la bratul sotului. încât parea singura în multime. Militarul. dispus sa faca prezentarile. pe unde treceau noile tramvaie cu ca . În dupa-amiaza aceea însa. Când a cedat într-un sfârsit.. fusese ocupat de imaginea atât de îndragita. ca o regina din alte vremu ri. într-un spatiu numai al lor. în toata splendoarea maturitatii ei înfloritoare. motiv pentru care nici una din personalitatile ma rcante ale orasului n-a lipsit de la festivitate. sosit de curând în oras dintr-un tinut a l Anzilor. Nu de m ult. care. Cu greu si-a putut stapâni fiorul cu care era obisnuit aproape de-o vi ata. pentru ca batrânul don Sancho credea cu adevarat ca rama aceea minunata. aproape invizibil printre atâtea notabilitati. care au învaluit cheiul în aburi. A fost de ajuns acest gând ca sa-i stârneasca vechile doruri. dupa câte se p ovestea.C. dar ea era asa de stralucitoare. Într-adevar. Ea. prilej cu care Florentino Ariza . oferindu-i în schimb bani sau favoruri. apoi arhiepiscopul. nici nu. a întrebat-o daca se cunostea u. miscându-se a mândoi într-o armonie perfecta. l-a reprezentat pentru prima data în mod oficial pe unchiul León XII. Amândoi raspundeau la ovat ii fluturând din mâna. dar nu cu intentia bine calculata de a fi vazut. orice si -ar fi dorit în viata.

cazanul a ucis patru puscariasi care evadaser a la caderea noptii din închisoarea locala si se ascunsesera în capela. din toata p limbarea nu-l interesa decât mausoleul din marmura trandafirie. Nici mai târziu. Derutat de aceasta somatie. calul a alunecat în noroi si a cazut pe burta. neprevazute în proiect. Dupa o zi grea l a birou. Din fericire. mai zaboveau cu priete nii la taclale sub palmierii din piata. pitulate printre gradini napadite de verdeata. iar. Florentino Ariza si-a pierdut câteva duminici la rând pe terasa de la Cafeneaua Parohiei. dar vreme de aproape un an de zile cât a tot dat târcoale casei. Copiii Ferminei Daza se întor ceau de la scoala pe la cinci. iar casele rare. care îl vazuse cu hainele leoarca si picioarele înfundate în noroi pâna la genunchi. n-au renuntat si a ni în sir au facut drumul pâna acolo cu trasura. Într-o dupa amiaza. nu de mult . mai bine chiar decât din turnul farului. cei din familia Urbino se duceau dumini ca pe jos la catedrala. Nefiind la curent c u aceste schimbari. într-un sfârsit. Într-una . locuitorii din La Manga au avut mult de suferit de pe urma primei uzine electrice din oras. . pe jumatate ascuns printre tufele de banani si stufosii copaci mango. când s-au mutat. unul din lacasurile ce le mai frecventate pâna acum câtiva ani de lumea buna din oras. cu atât de frumoase traditii amoroase. care luasera locul balcoanelor de odinioara. pâna când alti trecatori s-au oferi t sa-l duca acasa în trasura lor. La început. Florentino Ariza lua o birja si o pornea la plimbare. pâna când. Nici în cele mai neb unesti deliruri ale sale nu visase Florentino Ariza un asemenea noroc. ale carei trepidatii. iar drumul se sfârse a de obicei pe un dâmb de unde oricine putea privi în voie amurgurile sfâsiate din oct ombrie. i -a adus o umbrela si l-a poftit sa se adaposteasca pe terasa. Dar dupa ce a fost înaltata biserica semin arului din La Manga. Desi cladirea paraginita fusese a bandonata la începutul aceluiasi an. sau rechinii care pândeau nemiscati plaja seminaristilor. nevazut în umbra. când s-a încapatînat sa-si continue plimbarea solitara. vizitiul a încercat sa ridice calul fara sa-l mai deshame si osia trasurii s-a rupt. Florentino Ariza s-a dat jos cu chiu cu vai si a trebuit sa îndure rusinea sub rapaiala ploii. totdeauna singur. nu. a survolat jumatate din oras si a facut praf galeria stravechii manastiri Sfântul Julián Ospitalierul. si astfel a avut pri lejul sa-l vada în cele patru duminici ale lunii august pe doctorul Juvenal Urbino . pândind lumea care iesea de la liturghie. cazanul uzinei a sarit în aer cu o bubuitura îngrozitoare. unde asistau la liturghia de dimineata. alegând cele mai imprev izibile trasee ca sa adoarma orice banuieli ale birjarului. nici macar doctorul Juv enal Urbino n-a putut convinge autoritatile s-o mute într-un loc mai îndepartat. Oriunde în alta parte. Pe vremea când locuiau în orasul vechi. dar fara Fermina Daza. dar în loc sa lase jos cosul trasurii. pareau fac ute anume pentru a-i descuraja pe îndragostitii furisati. dar în dupa -amiaza aceea ar fi preferat sa moara decât sa fie vazut de Fermina Daza în halul în c are era. Mahalaua aceea tihnita. transatlanticul care trecea în fiec are joi. n-a put ut zari nici macar umbra aceleia dupa care tânjea atâta. cu terasele lor pardosite cu mozaic. te rog. fara sa-i treaca p rin cap ca însasi consternarea lui îl putea da în vileag. asa cum faceau toti ceilalti în lunile calduroase. Într-o noapte. atât de aproape.târi. dar nu aici. îl vedea plecând la vizitele sale obisnuite pe doctorul Juve nal Urbino. replica nereusita a conacelo r idilice de pe plantatiile de bumbac din Louisiana. s-a grabit sa se duca la biserica noua. încât îti venea sa-l atingi cu mâna. care sosea totdeauna la ora opt. desi se pornise prima ploaie devastatoare din iunie. imens si alb. cutremurau fara încetare pamântul. De fapt. Florentino Ariza îi vedea sosind în trasura familiei si.Aici. pe canalul portului. Strazile erau înecate în praf vara. o servitoare a familiei Urbino . s-a dovedit însa neprielnica pentru iubirile fara de noroc atunci când a devenit un cartier de lux . uneori. i-a venit în ajutor complicitatea sa bine dovedita cu Pronia Cere asca. care avea un cimitir în preajma si chiar o plaja privata. ramânea ascun s pe bancheta din spate. i-a strigat. Florentino Ariza si-a dat seama cu groaza ca se oprisera chiar în fata vilei Ferminei Daza si l-a implorat pe birjar s-o ia din loc. imediat dupa aceea. În timp ce astepta. o ceremonie mai degraba mondena decât religioasa. n-a u mai dat pe la catedrala decât cu prilejul marilor sarbatori. a zbur at pe deasupra vilelor noi. În pofida trecerii de care se bucura. iesise moda promenadelor în trasuri de piata trase de un cal. însotit de copii. mocirloase iarna si pustii mai tot timpul anul ui. Când si-a dat se ama de încurcatura.

nim eni nu auzise despre femeia cu valul negru. în mirosul acela de acid fenic. pe care le aratau prietenilor veniti sa-i vad a. pierduta în ploile preistorice din tinutul Darién. de buna seama. Printre ele. cu destinatia Panama. cu perde le din pânza ordinara la ferestre. Daca ar fi fost pus sa aleaga. Florentino Ariza stia ca bogatasii din tara lui nu sufereau niciodata de bo li scurte. dar timpu l nu facea decât sa-i întareasca credinta ca zvonurile erau adevarate. dar desi l-a cautat peste tot. Mai presus de orice însa. care era lumea lui. comparându-le cu cele ale nefericitilor care pierisera sufocati de prea multa f ericire. în alte împrejurari. fusese zarita la miez ul noptii îmbarcându-se pe transatlanticul companiei Cunard. fara sa-i pomeneasca însa numele. as cultând fara pic de evlavie slujbele din biserica seminarului. participând la festiv itati care. a primit un raspuns încarcat de venin: . nici macar la cele prilejuite de sarbatorile Craciunului. iar Florentino Ariza nutrea convingerea ca nu-l uitas . nimeni n-a putut afla vreodata ceva despre vedeniile bolnavilor care nu se m ai întorceau acasa. Îsi amintea ca îl vazuse ani în sir participând la galagioasele înfru ntari dintre sahistii de la Cafeneaua Parohiei. Povesteau ca. alaturi de cea a sotul ui. ca sa ascunda urmele devastatoare ale bolii r usinoase care o rodea pe dinauntru. aproape totdeauna în ajunul unei mari sarbatori. având un epitaf comun: Împreuna si în pacea Domnului. Când cineva a întrebat ce rau asa de cumplit put ea doborî o femeie atât de falnica. În pauza. În schi mb. fie se stingeau pe nesimtite . Dar pentru disparitia Ferminei Daza nu exi stau explicatii. vestea despre moartea lui Lorenzo Daza în satul cantab ric unde se nascuse. într-un oras und e se afla tot si unde multe lucruri erau cunoscute chiar înainte de a se întâmpla. ragusit de atâta vorbit. ca de pilda. îndeosebi ale celor mai nefericiti dintre ei: cei care îsi sfârseau zilele surghiuniti în pavilionul tuberculosilor. unde bolnavii pierd eau sirul putinelor zile care le mai ramâneau de trait în odaile însingurate. Recluziunea în Panama era aproape o penitenta în viata lor. Florentino Ariza a surprins o discutie într-un grup de spectatori care în mod sigur vorbeau despre ea. Nimeni nu stia nimic. dorea sa cunoasca adevaru l. Mai ales cele care îi priveau pe bogatasi. În lumea navigatiei fluviale. Nu-si mai vorbisera din secolul precedent. si pâna la capatul vietii nu mai conteneau sa tot povesteasca despre nalu cile îngeresti pe care le vazusera pe când se aflau sub efectul cloroformului. rapusi mai degraba de monotonia p loii decât de suferinta. îngeri de marmura si lespezi aurii pentru întreaga famil ie. cu numele sapate în litere de aur. o ha rdughie alba. Dar cele mai multe comentarii le-a stâr nit absenta ei de la deschiderea stagiunii de opera. Fie se prapadeau pe neasteptate. Florentino Ariza n-ar fi putut spune ce anum e prefera pentru Fermina Daza. se afla si piat ra de mormânt pregatita pentru doña Fermina Daza de la Calle. În vâlvora atâtor cercetari. nici o confidenta nu ramânea nedezvaluita. nici o taina nu p utea fi pastrata. cu vitralii gotice. odata si odata. Cu toate acestea. Cei care se vindecau se întorceau cu bratele încarcate de cadouri. oricât de amar. care se ducea naibii din cauza doliului. despre care nimen i n-ar fi stiut sa spuna cu siguranta daca era semnul tamaduirii sau al mortii.O doamna atât de distinsa nu poate avea decât tuberculoza. în afara de absenta mamei. Unii dintre ei se întorceau de acolo cu pântecele brazdat de cusaturi grosolane. s i ca purta un voal cernit pe fata. s-a plimbat prin noul cimitir din apropiere. ale caror intimitati ajungeau pâna la urma de domeniul public. tot mai g ros si mai artagos pe masura ce se cufunda în nisipurile miscatoare ale unei batrâne ti nemiloase. nu l-a putut afla. Se lasau în voia doctorilor si a lui Dumnezeu la Spitalul Adventistilor. iar inima i-a tres arit când a descoperit la umbra unei ceiba uriase cel mai somptuos monument dintre toate. f acute parca cu sfoara de cizmarie.din acele zile. Florentino Ariza continua sa-si piarda vremea prin La Manga. unde cei do i soti straluceau de obicei prin eleganta. de la acel nefericit pa harel de rachiu de anason. în luna iunie. unde bogatii locui tori ai cartierului La Manga îsi construiau cavouri somptuoase. a aflat alte noutati de care habar n-avea sau pe car e nu le cauta. care sa confi rme zvonurile. Totul parea n ormal în casa familiei Urbino. cineva o sa-i dea o informatie cât de marunta. Fermina Daza n-a mai fost vazuta la nici o festivitat e publica. Fusese convin s ca. Pâna la sfârsitul anului. nu i-ar fi trezit nici un fel de interes. usor stânjeniti si parca nerabdatori sa dobândeasca iertarea pentru indiscretia de a mai fi înca în viata . macinati de suferinte îndelungate si groaznice.

în plina maturitate. fina ei. Într-adevar. nefiind nici de aici. În cel de-al doile a an. de sin gura criza serioasa care le tulburase casnicia vreme de douazeci si cinci de ani . vânzatori ambulanti de amulete si mâncare. si amândoi si -au regretat slabiciunea. atrasi nu atât de predicile docte sau de indulgentele papale. a ramas încredintata ca raspunsul avea sa ajunga acolo unde trebui a. care îi cunostea prea bine încapatânarea. ca so spovedeasca. luând aceast a hotarâre de comun acord cu sotul ei. Totul fusese atât de neasteptat pentru amândoi. orasul unde copilarise si de care. Când a luat hotarârea nechibzuita de a-si p arasi caminul. ca sa poata obtine o informatie d e la tatal ei. Dar nici n-au disparut bine în noapte luminile de pe vapor. Se abatuse asupra lor din senin. cât de faima catârcii. chiar daca stia ca pretul acelei bucurii putea fi necunoasterea adevarului. dar cât se poate de ferm. pâna la urma s-au împotmolit într-o situatie puerila care nu era de nicaieri . consolându-se cu binecunoscutul proverb: Femeie boln ava. N-avea sa-i ajunga niciodata. cu copiii mari si bine educati. stirea i-ar fi ajuns oricum la urechi. daca Fermina Daza ar fi murit. în turneu pastoral. Într-un moment de furie.e. Pâna la urma s-a împacat cu ideea spitalului pent ru bolnavii fara de speranta. în timpul careia s -a vorbit numai despre lucruri lumesti. dar. fara sa stie macar de ce o facea. . se amagea cu gândul ca. în cea mai mare taina si cu obrazul acoperit de un val cernit. cu lacrimi si mijlocitori. ea se hotarâse sa plece . pe la amiaza. la mosia unde verisoara Hildebranda traia uitata de lume. când. cu amabilitate. Pe urmele lui au navalit din toa te colturile tarii lautari cu acordeoane. Însa dorinta de a afla ceva sigur despre starea Ferminei Daza era atât de mare. timp de aproape doi ani nici unul din ei n-a fost în stare sa g aseasca o cale de întoarcere care sa nu fie subminata de orgoliu. chiar si dupa ce îsi vazuse v isul cu ochii si-si capatuise asa de bine fata. la jumatate de leghe departare de oraselul Flores de María. se pregateau sa îmbatrâneasca fara amaraciune. le-a spus copiilor ca are de gând sa se odihneasca vreo trei luni l a mosia matusii Hildebranda. Desi au întretinut o corespondenta formala privind sanatatea copiilor si treb urile gospodariei. copiii si-au petrecut vacanta la Flores de María. ci cu întelepciunea natiilor Europei. Pe deasupra. asa ca. cu valtrapuri brodate în aur. Ea a refuzat. era hotarâta sa ramâna acolo pentru to tdeauna. Cel putin aceasta a fost c oncluzia la care a ajuns Juvenal Urbino citind scrisorile pe care i le trimitea fiului sau. într-o buna zi. Dupa masa de prânz. Pentru ca Fermina Daza se afla. care strabatuse tot drumul sub nelipsitul baldachin si cala re pe o catârca alba. Plecase fara multa vâlva. fara s-o mai c aute. iar împrejurimile conacului au fost asaltate timp de trei zile de schilozi si bol navi fara speranta. iar el. desi. dar toti capitanii de pe vapoare si autoritatile din fiecare port fusesera anuntati de aceasta calatorie. nauciti amândoi. pastrându-i. coplesit de deznadejde. ca pe o pedeapsa trimisa de Cel de Sus pentru multele l ui pacate. despre care se povestea ca savârsea adevarate minuni pe ascuns de stapân. femeie eterna. chiar în perioada când acolo a avut loc istoricul turneu de sah în care Jeremiah de Saint-Amour a înfru ntat singur patruzeci si doi de adversari. teafara si ne vatamata. iar Fermina Daza s-a strad uit din rasputeri sa para multumita de noua sa viata. Episcopul cunostea îndeaproape familia Urbino de la Calle înca de pe vremea când era doar un biet preot. Asa a aflat ca Lorenzo Daza murise. aceeasi ranchiuna. a lasat balta to t bâlciul si a sters-o la conacul Hildebrandei. explicându-i ca nu se stia cu nici un pacat pe suflet. dupa obicei ul locului. Când si când. a plecat însotita doar de o copila de cincisprezece ani. încât. în sinea ei. a luat-o deoparte pe Fermina Daza. care crescuse laolalta cu servit orii din casa. Fermina Daza se îmbarcase la miezul noptii. în ultima vreme. ca si el de altfel. constient de propria sa vinovatie. începuse sa frecventeze din nou Cafeneaua Parohiei. încât nu vrut sa rezolve neîntelegerea cu certuri. socotindu-se la adapos t de orice ambuscada a necazurilor. ca niste adolescenti. Doctorul Juvenal Urbino. nici de acolo. Nesocotind vointa sotului si uzantele vremii. i-a respec tat hotarârea cu umilinta. dar nu pe transatlanticul companiei Cunar d. Desi nu acesta fusese scopul ei. v este care l-a bucurat din toata inima. îsi amintea cu tot mai multa nostalgie. cu destinatia Panama. cam tot atunci s-a aflat acolo. ci pe vaporasul ce facea cursa regulata la San Juan de la Ciénaga. cel p utin constient. nu fusese în stare s-o opreasca. si ep iscopul de Riohacha.

ca sa vada daca trebuia sa le dea la spalat. spunând ca Dumnezeu nu-i lipise de florile marului pe fata nasul acela iscoditor si ascutit ca un cioc de mierla galbena. când era bezna mai adân ca. sa fumeze si chiar sa dea pe gât rachiu de doi bani. când ea. speria te. N-a spus nimic si nici n-a mai regasit mirosul în fiecare zi. adulmecând ca un ogar. Ea lua lotul în gluma. amintind mai degraba de ceva propriu naturii umane. stia ca doc torul Juvenal Urbino prefera sa faca dragoste numai noaptea. cum spunea chiar el. doar nici unei femei cu mintea întreaga nu i-ar fi trecut prin cap sa faca dra goste la repezeala si la asemenea ore.Dupa mirosul de caca. în timp ce scotea lantul de ceas prins la b utoniera. Fermina Daza n-ar fi putut plasa mirosul undeva anume în programul sotului ei . baiatul. totul datorându-se p rostului obicei al sotiei sale de a mirosi hainele de care se dezbracau ai casei si de care se dezbraca ea însasi. portofelul si cele câteva monede risipite prin buzunare. butonii de topaz de la mansete. Nu mai încapea nici o îndoial a: în fiecare obiect staruia un miros pe care nu-l mai simtise niciodata de când tra iau împreuna. n-a mai adulmecat hai nele sotului din simpla obisnuinta. asa cum facea ori de câte ori n-avea chef de discutii. se apucasera sa rascoleasca si prin vecini. închisa în baie. pâna cade au late pe podele. mai cu seama cu un musafir. trei ori târcoale. ci cu o neliniste care îi rodea maruntaiele. încât nu putea fi vorba decât de un instinct supranatural. care avea atunci trei an i. Într-o dim ineata. pentru ca. De altfel. daca sotul ei n-ar fi observat totul chiar din noaptea nuntii. sau. dar si într-o inima de piatra. iar servitoarele. si doar în cazuri extreme înainte de micul dejun. ghinionul naibii. stiut fiind c a femeile din mediul ei aveau obiceiul sa se adune mai multe într-o odaie. dupa aceea a mirosit pantalonii. mirosind d in obisnuinta hainele purtate de sotul ei în ajun. în timp ce scotea cele unsprezece c hei prinse de un inel si briceagul cu prasele de sidef. Asa încât co ntaminarea hainelor nu putea avea loc decât în timp ce-si vizita bolnavii sau în seril e dedicate sahului si filmului. si si-a gasit copilul adorm it într-un sifonier. paturile nefacute. si-a mai dat seama si ca fuma.Doctorul Juvenal Urbino avea obiceiul sa spuna. nu fara oarecare cinism. îndeosebi în viata sociala. întors pe neasteptate de la scoala c u capul spart. dar din clipa aceea. Când s-a întors. nici de flori. în timp ce scotea acul de cravata. mirosul nu-i servea numai ca sa stie când trebuie sa dea ru fele la spalat sau ca sa gaseasca la iuteala copii pierduti: era simtul dupa car e se orienta în viata. p unându-le rând pe rând pe masuta de toaleta. iar la sfârsit a mirosit i zmenele. sa pregateasca prânz ul. Juvenal Urbino remarcase acest lucr u chiar de la începutul casniciei. ci si nesanatos. cu un doctor calare pe ea. La drept vorbind. înainte de slujba de dimineata. ca sa stie daca trebuia sa le dea la spalat. unde mai pui. când. Când sotul a între bat-o uluit cum de-l gasise. cu o asemenea stiinta a vietii. nasturele de aur de la gulerul fals. era mai mare chinu l sa se dezbrace si sa se îmbrace la loc decât placerea unui amor cocosesc. sa vorb easca despre barbati. A mirosit mai întâi haina si jiletca. Dar obiceiul de a amusina orice haina îi iesea în cale i s-a paru t nu numai indecent. Aceasta abilitate de temut. nici de esente artific iale. când casa era n ematurata. ciorapii si batista brodata cu monograma lui. portcreionul. Fermina Daza a avut senzatia cu tremuratoare ca dormise cu un barbat strain în pat. s-a dovedit o adevar ata belea într-o duminica nenorocita. un miros imposibil de definit. înota prin hatisul de corali ascutiti fara a se lovi de nimeni. unde nimanui nu-i trecuse prin cap sa-l caute. În plus. Fermina Daza era prea mândra ca sa-si . Între cursul de dimineata de la Scoala de Medicina si masa de prânz era cu neputin ta. ceea ce nu l-a surprins deloc. care îsi putea avea sorgintea la fel de bine într-o întelepciune milenara. venetica pripasita într-un mediu ce-i era ostil de trei sute de ani. în timp ce era plecata dupa cumparaturi. si. n-a mai fost de gasit în nici o ascunzatoare din casa. O facea înca din copilarie si niciodata nu si-ar fi închipui t ca cei din jur ar putea sa bage de seama ceva. ar fi putut s-o gaseasca despuiata la unsprezece dimineata. când se trezea leganat de ciripi tul primelor pasarele. Dupa aceasta ora. în toiul cautarilor. apoi a mirosit camasa tighelita. când unul din copii. ch iar daca pareau curate. Acest ultim aspect era greu de cercetat. în hara babura din casa. ea i-a raspuns: . ca vina pentru acei doi ani amari din viata lor nu-i apartinea. a dat de doua. când trebuia sa se duca la piata. spre deosebire de atâtea prietene ale ei. de cel putin trei ori pe zi.

si care sfârseau redusi la o fraza scrisa chiar de mâna lui în josul fi sei medicale: Odihneste-te în pace. N-a putut lamuri nimic. dar si ca era hot arât sa staruie în el. Sub imboldul propriei imaginatii. la vârsta de opt ani. Si-a dat seama. mai navalnica decât d emnitatea ei: un supliciu fascinant. nu mai ca naluca lui nu raspândea în jur ura. si-a dat seama ca sotul ei nu se împartasise de Înaltare si nici în cele d oua duminici care au urmat. alcatuiau o lume inaccesibila ei. când îl vedea pe Florentino Ariza la picioarele patului. de parca o persoana straina îi lua se locul. facând cercetari ca re i se pareau indecente. i-a suprav egheat întârzierile. În cursul celor trei saptamâni care au urmat. împinsa de la spate de o rabufnire mai puternica decât trufia ei înnascuta. închipuindu-si ca traiau numai datorita lui. nu mai era barbatul linistit de altadata. întrucât doctorul Juvenal Urbino tinea o evidenta amanuntita a pac ientilor si a onorariilor primite. desi una din ele fusese o duminica petrecuta în familie. ci dupa dureri. Se f acea ca el o privea prin întuneric cu ochii parca încarcati de ura. pentru ca toti pacientii lui. predispus la exasp erare si la replici ironice. de astrolaburi. ridica t în capul oaselor o privea cum dormea. care parea cel mai potrivit pentru infidelitati. iar când ramânea acasa. Mai traise aseme nea spaime în adolescenta. nu dupa culoarea ochilor sau dupa ascunzisurile inimii. de la prima comuniune. Si-a lasat din nou capul pe perna si i-a spus: . Voia sa afle adevarul si îl ca uta cu o neliniste aproape la fel de cumplita ca si teama de a-l gasi. iar în cursul acelui an nu gasise timp pentru meditati i si reculegere. încercând sa descifreze cu o superba lupa de Bengal încâlcitele însemnari despre consultatiile din ultima luna. era si cel mai u sor de verificat. care nu puteau fi cunoscuti dupa chip. ci dupa dimensiunile ficatului. a început sa pândeasca orice schimbare din pu rtarea sotului. Când l-a întrebat carui fapt se datorau acele schimbari neobisnuite pentru sanatatea lui spirituala. de fot ografiile aproape sterse ale unor grupuri de scolari. cu oameni fara identitate. el nu las ase niciodata sa treaca o sarbatoare atât de mare fara sa se împartaseasca. de diplome tiparite pe per gament. Fermina Daza a iesit din birou cu senzatia ca se las ase ispitita de indecenta. ci iubire. Dupa întâmplarea din noaptea aceea si dupa altele asemanatoare din aceeasi peri oada. Într-o d upa amiaza s-a trezit fara sa vrea în biroul lui. pentru ca. de vreme ce nu mai simtea nevoia sa ceara sprijin duhovniculu i sau. în afara. Dupa dou a ore de cautari zadarnice. de prietenii comuni. Era prima oara ca intra singura în biroul acela mi rosind a creozot. Un sa nctuar tainic pe care îl considerase totdeauna ca singura parte a vietii intime a sotului ei la care n-avea acces pentru ca nu facea parte din dragoste. asa încât în ra rele ocazii când intra acolo o facea în prezenta lui si în mare graba. sau dupa halucinatiile din noptile cu febra. dupa depunerile d e pe limba si din urina. dar când l-a întrebat de ce o facea. colectionate ani în sir. l-a regasit apoi când se astepta mai putin si l-a descoperit mai persistent ca niciodata câteva zile la rând. însirându-i tot felul de minciuni ca sa poata scoate de la el adevarul. În cel e din urma. a primit un raspuns în doi peri. de la prima consultatie pâna în clipa în care îi petr ecea pe drumul fara întoarcere cu o cruce finala si câteva cuvinte pentru odihna lor vesnica. Acesta a fost m omentul hotarâtor. ci un leu în cusca. Fermina Daza a avut ametitoarea senzatie ca e pe cale sa-si piarda mintile. el a nega t. Niciodata nu-si imaginase ca va suferi atât de cumplit pentru ceva întru totu . Pentru prima data de când erau casatoriti. Oameni car e credeau în sotul ei. de data aceasta nu mai era vorba de o plasmuire a mintii: sotul ei era treaz la doua noaptea si. le-a controlat minut cu minut. Dar nu mai putea da înapoi. Domnul te asteapta la Poarta Raiului. În schimb. Simtea ca nu av ea dreptul sa intre singura si cu atât mai putin sa scotoceasca. fara chef la masa si în pat. asadar. când ei doi nu se despartisera nici o clipa.Probabil ca ai visat. I se parea evaziv. întesat de carti legate în pielea unor animale necunoscute. tra iau pentru el. dar contradictiile din raspunsurile lui sfârse au prin a o rani de moarte. Într-o noapte s-a trezit înspaimântata de o nalucire. progra mul vizitelor. bineînteles. În plus. nu numai ca sotul ei se afla în pacat de moarte. când nu mai stia cu siguranta unde se sfârsea realitatea si unde începea visul. Fermina Daza n-a mai simtit miros ul din haine timp de câteva zile.spioneze barbatul sau ca sa-i ceara altcuiva s-o faca pentru ea. când. de fapt. de pumnale frumos cizelate.

a râs auzi nd asemenea prevestire. si-a ridicat ochelarii pe frunte si l-a interpelat fara nici o urma de asprime în glas: . straduindu-se însa sa se comporte în asa fe l încât discipolii sa nu-i surprinda nici un gest care sa nu para întâmplator. l-a pus pe vizitiu sa treaca pe strada un de. Doctorul Juvenal Urbino nu dadea consultatii la dispensar. ca. tot trebu ia sa se întâmple: naluca domnisoarei Barbara Lynch trecuse. care credea ca se cunoaste foarte bine. . de la per eti pâna la acoperisul de tabla. doctor în teologie. Într-o dupa-amiaza. care îi va pune în mare cumpana casnicia. iar în dimineata aceea purta o rochie rosie cu buline albe si o palarie din acelasi material.Uita-te în ochii mei. iar ezitarile nu faceau d ecât sa-i sporeasca farmecul. dar si-a întiparit foarte bine în minte datele identitati i ei. cu garoafe si ferigi în ghivecele atârnate la intrare. ceasul acela sosise. El se supuse. uitându-si tabieturile. între timp. În coli via agatata de streasina cânta un turpial. casa era aidoma celor din Antile. Era o mulatra înalta. care colinda calare pe o catârca mahalalele saracacio ase de pe malurile mlastinilor. cu litera mica. oricum. spuse ea. ci cuprinsa dintr-o data de o pace adânca. si-a lasat lucrul în poala. cu pielea de culoare a melasei. Doctorul Juvenal Urbino a înteles atunci ca nesfârsitele ce asuri de zbucium se sfârsisera. va trebui sa se confrunte cu o p asiune pustiitoare. dar de câte ori trecea pe acolo si avea timp. Cufundat în lectura romanului L'Île des pingouins. . intr a ca sa le aminteasca fostilor sai studenti ca nu exista medicament mai bun decât un bun diagnostic. ca si pe al altora. A facut tot ce a putut ca sa fie de fata la consultul mulatre i ce navalise pe neasteptate în viata lui. imediat dupa ce se însurase. pentru ca. privind-o fara s-o vada prin lentilele aburite ale ochelarilo r de citit. mai devreme sau mai târziu. propovaduind cuvântul unui dumnezeu al carui nume doctorul Juvenal Urbino îl scria. fiind sigur de trainicia radacinilor sale morale. dar n-avea ce face. îi spulberase orice dorinta de . un prieten îl avertizase de fata cu tânara sa sotie. vopsita toata în galben. Vorbea o spaniola destul de corecta. care nu rezistase mai mult de doi ani. domnisoara Barbara Lynch a avut timp sa-l recunoasca pe doctor.Tu stii mai bine decât mine. iar co piii care se buluceau la intrare l-au obligat pe vizitiu sa traga de haturi ca s a nu i se sperie calul. se afla locuinta ei si. El. negru si uscativ. în timp ce sotul ei îsi termina le ctura zilnica pe terasa. fericit sa o poata asculta povestindu-si viata. s-a asezat lânga el si s-a apucat sa teasa ciorapii rupti . îi venise si ei rândul. o întreba. a zarit-o pe terasa.l opus iubirii. grabindu-se. gratie acestei întâmpla ri. N-a mai rostit alte cuvinte. asa cum prevazuse. Cocotata pe piloni în mlastina Mala Crianza. iar el. într-adevar. a acceptat. cu perdele din pânza groasa la ferestre. fara o clipa de ragaz. divortase nu de mult de alt pastor.Ce s-a întâmplat ?. Ei bine. Urma sa împlineasca douazeci si opt de ani în decembrie. era fiica unica a unui pastor p rotestant. Zis si facut. odihnindu-se sub adierea racoroasa a vântului de primavara. L-a salutat ca pe un vechi cunoscut si l-a invitat la o cafea. Par ea de un sex mai bine definit decât ceilalti muritori. dar n-a mai fost nevoie sa si-i scoata ca sa-i simta jarul din privi re. asa încât. pentru a-l d eosebi de al sau. Era sentimentul de mare usurare ca se întâmplase mai devreme decât se astepta ceea ce. pragul casei. Domnisoara Barbara Lynch. Ea insista: . singurul lucru care îl mai interesa începând din acea di mineata si singurul care avea sa-l mai intereseze. pe care toata lumea îl citea în acele zile. cu oase mari. ca sa nu moara de durere. eleganta. care îi umbreau pleoapele. Pe neasteptate. cu niste boruri foarte mari. De mult. sa fac a ordine prin casa. el i-a raspuns fara sa iasa la suprafata: Oui. în sfârsit. A fost un adevarat noroc. iar casnicia aceea nefericita. Si-a pus din nou ochelarii pe nas si si-a vazu t mai departe de treaba. asa cum retinuse la dispensar. Nu si-a simtit însa inima zguduita ca de un cutremur . Când o vazuse cu patru luni în urma asteptându-si rândul la dispensarul de la Spita lul Filantropiei. dupa ultima vizita. Peste drum era o scoala primara. doctorul Juvenal Urbino simtise ca în destinul sau intervenise c eva ireparabil. discipol al tatalui ei. în urmat oarele luni. si abia d aca i-a aruncat o privire. În aceeasi zi. nu-i mai ramânea alta solutie decât sa dea foc cuibului de vipere care îi înven inau maruntaiele.Doctore.

. pe masura ce-si uita propriile cuno stinte. doctore. acelasi miros omenesc pe care Fermina Daza îl descoperise în hainele s otului sau.Etica îsi închipuie ca noi. Fermina Daza avea sa citeasca aceasta însemnare. Se dusese la dispensar pentru ca o suparau. r când a fost sigura ca medicul nu se mai gândea la stiinta lui. de parca abi a iesise îmbracat dintr-un iaz.a recidiva. ci ca un muritor de rând. a amintit ca din întâmplare de consultatia medi cala din acea dimineata. în schimb. Apoi îsi însemna în agenda de buzunar: Do mnisoara Barbara Lynch. Întinsa pe un pat de campanie.Eu credeam ca asa ceva nu e permis de etica. spuse. pretindea siguranta si iubire. el a perseverat în asediile zilnice. Dar ea l-a crutat de orice stânjeneala cu un hohot de râs care a umplut de lumina dormitorul. descoperind cu uimire.Ce credeam eu n-are nici o legatura cu ce se poate întâmpla. . Ea îi întinse o mâna recunoscatoare si continua: . nu ca cel mai bun medic de pe lito ralul Caraibilor. Transpirat tot. iar ea i-a vorbit cu atâta farmec despre propriile sale suferinte. nu mai cunoscuse o asemenea stare de tensiune. La rândul sau. A fost o marturisire atât de umila încât îti stârnea mila. negresa. încât el i-a promis sa revina a doua zi. spuse el. iar doctorul Urbino a fost de parere ca asemenea simptome nu erau de neglijat. De mult. sa repete ceremo nia palparii si auscultarii cu oricâte violari etice dorea. Doctorul Urbino era însa prea preocupat ca sa-i mai treaca prin cap ca o spusese intentionat. sâmbata. se lasa în voia deliciilor pipaitului. Domnisoara Lynch tinea sa-si pastreze onoarea nepatata . asa cum spunea chiar ea cu atâta gratie. tratamentul si evolutia bolii. corpul întreg. bineînteles. Doctorul Juvenal Urbino a ajuns la întâlnirea de sâmbata cu zece minute mai devre me. dar nu i-a îngaduit sa intre în came ra nici macar atunci când era singura acasa. n-am încetat nici o clipa sa ma gândesc la dumneavoastra . niste crampe ca un sfredel. iar aceea fusese cea mai rusinoasa zi din viata. Ea s-a speriat. ca faptura aceea minunata era la fel de frumoasa pe dinauntru ca si pe d inafara. îmbracata într-un combinezon subtire de matase. În clipa când se pregatea sa plece. pentru ca pacienta i-a îndepart at indignata mâna. asa încât a înlaturat-o fara regrete de pe lista preferintelor sotului ei. pentru ca mai târziu sa-l faca sa plateasca cu vârf si îndesat. torturat de instinctele dezlantuite. si credea ca le merita. I-a permis. Stia ca nu-si putea permite sa apeleze la un medic atât de renumit. el îi raspunse în timp ce-si stergea mâinile si fata cu un prosop: . N-a fost deloc usor.m. s-a asezat pe pat si i-a spus: "Ce vreti dumneavoastra se poate întâmpla. Dimpotr iva: se întreba buimacit daca atâtea facilitati dintr-o data nu erau cumva o capcana pe care i-o întindea Dumnezeu. Domnisoara Lynch. dar imediat si-a alungat din minte un asemenea gând ca pe o elucubratie te ologica datorata starii de confuzie în care se afla. Câteva luni mai târziu . i-a spus: . domnisoara Linch era de o netarmurita frumu sete. exact în aceasta ordine. I-a oferit doctorului Urbino ocazia s-o seduca.Mi-am dat seama de când te-am vazut la spital. Numele i-a atras imediat atentia si s-a gândit pentru o clipa ca era una din actritele alea destrabalate de pe vapoare le care transportau banane la New Orleans. Oi fi eu neg resa. . Ia gândeste-te ce ar însemna pentru o biata negresa de rând ca mine sa-mi acorde atentie un barbat atât de renumit. Si adaugase: "Singura mea dragoste e turpialul". Asa încât a palpat-o mai degraba cu intent ie decât cu atentie si. dar proasta nu sunt. pe deasupra. era din Jamaica si. la patru fix. înca de pe vremea când se afla la Paris si trebuia sa se prezinte la un examen. completata cu detalii privind d iagnosticul. nefiind în stare sa dea drumul mo . 4 p. gingiile diafane cu dinti perfecti. N umai o singura data i se mai întâmplase ceva asemanator în austera sa cariera de medic . în schimb. Totul la ea era mare si intens: coapsele de sirena. sanii buimaci. medicii. mlastina Mala Crianza. dar când a citit adresa si-a spus ca. stiind ca nimic nu-i face mai mare placere unui bolnav decât sa-i vorbesti despre suferintele lui. dar nu asa". p robabil. suntem de lemn. când domnisoara Lynch nici nu apucase bine sa se îmbrace pentru vizita. ca s-o consulte pe îndelete.De când v-am cunoscut. pielea ca un jar mocni t. raspândind un m iros sanatos. dar el o linisti: "În profesia noastra facem în asa fel încât bogatii sa plateasca si pentru cei saraci". i-a lasat mâinile s-o mângâie în voie. dar fara s-o dezbrace.

dar fara nici un fel de lenjerie p . Nu se mai putea gândi la altceva. Din motive de ordin practic. era propria sa conditie. îl astepta totdeauna la poarta . În febra delirului promitea totul. în timp ce. o vede au cu un turban colorat pe cap turuindu-le si ea. pentru ca ad evarul putea fi descoperit si cu ajutorul retetelor. Solutia din urma s -a dovedit cea mai potrivita. întocmai cum procedau mai toti priete nii lui de la Clubul Social. Ar fi trebuit ales un moment în care copiii nu erau la scoala. medic ul însusi. Fara a mai avea timp sa-si spuna ceva. fiica lui îi învata pe copiii din carti er Evanghelia. amândoi si-au dat seama de riscuri. uita de alte întâlniri. iar cel dintâi lucru pe care îl zareau era casa de pe celalalt trotuar. îsi punea o fust a jamaicana. lasa totul pentru mai târziu. Acesta era cusurul lui. iar posibilita ti nu existau decât doua: fie în pauza de la prânz. astfel încât întâlnirile ajunsesera din ce în ce mai grabite si mai anevoioase. ora cinci dupa-amiaza cea de toate zilele. cu stralucitoarea ei voce cara ibiana. si altele inutile. ca sa evite astfel presupunerile rautacioas e ori premature.De când te cunosc. odata potolita prima nebunie. Atunci se întorcea fericit acasa. Desigur ca pentru trasura oprita în fata casei domnisoarei Lynch puteau fi gasite justificari dintre cele ma i oneste. iar doctorul Juvenal Urbino n-a avut niciodata tari a sa înfrunte un scandal public. din zori pâna-n noapte. cu usile si ferestrele larg de schise înca de la sase dimineata. era bine cunoscuta în oras. în afara de ea. care citea pe terasa. iar de întors. larga. Asemenea tertipuri nu erau însa de prea mare ajutor. Astepta du pa-amiezile într-o stare insuportabila de încordare. si cea mai grava pentru el. ca sa nu st ea trasura asa de mult în fata casei. desi cam tot atunci doctorul îsi termina vizitele si nu-i ramânea prea mult timp ca sa ajunga acasa pentru cina. dar el era prea slab ca sa se opr easca la timp. Când vizitele la do mnisoara Lynch au devenit prea batatoare la ochi. ca sa nu sfideze pe mai departe h azardul. nu pentru câta si-ar fi dorit el: toata viata. În schimb. Caci. o sa ma fac ca n-am auzit nimic. usor de descifrat la farmac ie.melii dupa ce muscase din ea. cu volane si flori rosii. fie spre seara. pe masura ce crestea dorinta de a f i alaturi de ea. Reverendul Lynch nu avea un program regulat. între douasprezece si doua. ca sa apere în acest fel dreptul sacru al oricarui bolna v de a muri în pace si de a-si duce în mormânt taina bolii. sporea si teama de a o pierde. motiv pentru care doctorul Urbino prescria. daca distanta nu era prea mare. din proprie initiativa. Si l-ar fi putut face complice pe vizitiu. Când trasura oprita în fata casei a devenit prea batatoare la ochi. pe deasupra. când docto rul se ducea la masa. Ei bine. când copiii plecau acasa. dar în timp ce trasura se apropia de mlastina Mala Crianza. sau sa ia o birja. e prima oara ca te aud spunând ceva necuvenit. uita de tot . se rug a sa se întâmple ceva neasteptat. dar mai târziu simtea ca înnebuneste de nerabdare. Uneori. astfel încât o puteau vedea pe domnisoara Linch atârnând colivia de streasina pentru ca turpialul sa învete lectiile turuite de ei. Alt inconvenient era scoala de pes te drum. iar dupa trei luni. putea pleca oricând pe catârca lui cocosata sub povara desagilor cu biblii. în fiecare zi. o vedeau apoi stând în tinda si cântând singura în e gleza psalmii dupa-amiezii. A treia problema. se întorcea când te asteptai mai putin. în timp ce deretica prin casa. Doctorul Urbino a avut o reactie neobisnuita pentru felul sau de a fi si i-a taiat-o scurt: . o relatie mai îndelunga ta cu domnisoara Linch era aproape imposibila. ajunsese de-a dreptul ri dicola. brosuri de propaganda si provizii. care sa-l oblige sa treaca mai departe. Lumea i se parea un adevarat iad. dorindu-si sa fie din no u. dar dupa ce trec ea tot. unde copiii îsi turuiau lectiile privind pe fereastra. domnisoara Linch intra în dormitor imediat ce-l vedea sosind pe amantul grabit. Uneori chi ar se bucura când zarea de la coltul strazii parul ca de bumbac al reverendului Ly nch. dar nu pentru multa vreme si. Nu exista nici o solutie. însusi batrânul vizitiu în livrea a în draznit sa-l întrebe daca nu era mai bine sa vina si sa-l ia mai târziu. Într-un oras ca acesta era cu neputinta sa pastrezi secretul unei boli atâta timp cât trasura doctorului oprea la poarta. În zilele când îl astepta. se parea ca relatia lor nu mai putea continua. în salon. pe lânga medicamentele absolut nec esare. dar asa ceva nu-i statea în obicei. Trasura. la care nu putea renu nta si care. asa cum la fel de slab avea sa se dovedeasca mai târziu ca sa conti nue. se hotara sa faca drumul pe jos. în orice caz.

îsi facea rugaciunea fara tragere de in ima. se cufunda în hatisul domnisoarei Lync h. si nu de azi. Avea apa la inima. iar la sfârsit. pâna la urma. Oricum. Dar niciodata nu-i trecuse prin minte ca un medic la vârs ta lui. întrucât copiii se îmbolnavesc numai când sunt cu adevarat bolnavi si nu pot comu nica cu medicul prin cuvinte conventionale. Îsi simtea ficatul cu atâta precizie. caci mare si milostiv e Dom nul. sim tindu-se bolnav când. Totul se întâmplase în dupa-amiaza când ea l-a întrerupt din lectura cerându-i s-o pri easca drept în ochi. leoarca de sudoare. în schimb. Adultii. cea mai onesta specialitate dintre toate. de parca ar fi facut dragoste la ho tarul dintre viata si moarte. ca sa se poata simti cu cugetul împacat. pe care el o iubea cel mai mult în lumea asta si fata de care tocmai îsi facu se datoria. stia foarte bine. nu era. mai în gluma. Recunostea simptomele. trusa de medic. mai în serios. din simpla prejudecata stiintifica. de fapt. se repezea ca un glont în dormitor. încât ar fi putut spune cât e a de mare fara sa-l mai palpeze. în mireasma ei de dumbrava împietrita ca o statuie întinsa pe un mormânt. fara nimic. s-ar putea pierde cu firea. El îi amagea cu paliative. afirmase de la catedra: "În viata nu am nevoie decât de cineva care sa ma înteleaga." Dar când s-a trezit ratacind prin labirintul domnisoarei Lynch. pre ocupat mai degraba sa plece cât mai repede decât sa-si satisfaca placerea. fiind cu neputinta ca Fermina Daza sa descopere adev arul doar cu ajutorul mirosului. c u lantul de aur al ceasului prins de jiletca. o simtea revenindu-si. de fapt. ca sa nu-l stânjeneasca. palaria panama. care într-o buna zi se apucau sa descrie diverse sindromuri cu atâta exactitate încât pareau luate direct din cartile de medicina. în timp ce nevasta-sa se tot învârtea prin casa. era bolnav. Profesorul sau de pediatrie de la Hôpital de la Salpêtrièr e îl sfatuise sa-si aleaga medicina infantila. la Fermina Daza. cu tot. când. în patul ei u nde si-ar fi dorit sa moara. nu avea nevoie în viata decât de cineva care sal înteleaga. S-a gândit. fie au simptomele fara boli. Toate simptomele reale sau imaginare ale pacientilor sai mai vârstnici se îngra madisera în trupul sau. imaginându-si ca aceasta facilitate avea sa-l ajute sa-si în vinga spaima. desi. o data . care credea ca vazuse tot pe lumea asta. Citise despre ele în manuale. asadar. Pe masura ce îl cuprin ea somnul si capul i se apleca peste carte. blestemându-se pen tru ca n-avea destul curaj ca sa-i ceara Ferminei Daza sa-i dea jos pantalonii s i sa-l puna cu fundul pe jaratic. si înca o data.e dedesubt. Nu stia cum. pâna când se obisnuiau cu suferinta si n-o mai simteau dupa ce convietuisera cu ea în gro apa de gunoi a batrânetii. se prefacea ca îsi continua lectura de la prânz. de ieri. Uneori. Important însa era ca nu depasise timpul: atâta cât sa faca o injectie intravenoasa într-un tratament de rutina. Atunci se întorc ea acasa rusinat de propria sa slabiciune. când ea îl va astepta fara nimic altc eva sub fusta de zanatica din Jamaica decât muntele ei cu un somoiog negru deasupr a: cercul infernal. le constatase pe viu la pacientii mai vârstnici. ca în orasul asta era imposi bil sa pastrezi un secret. bastonul. isprava pe care o savârsise nu era decât partea de efort fizic din actul iubirii. zumzetul sângelui în artere. pierzând pasul. epuizat. se dovedeau a fi imaginare. si facea dragoste în pripa. Nu se înselase: chiar si la cei cincizeci si opt de ani ai sai. Nu cina. paralizat de groaza. cu pantofii în picioare. asteptând ca timpul sa rezolve totul. el se lasa prada deznadejdii. Dar în loc sa apeleze la remediile cu care încerca sa le alunge bolnavilor team a. toate astea nu i s-au mai parut o gluma. azvârlind pe jos tot. La putin timp dupa aparitia primelor posturi particul . fara antecedente grave. Ea ramânea cu buzele umflate si abia daca apuca sa intre în tunelul propriei sale singuratati când el se încheia din nou la nasturi. Sau chiar mai rau decât atât: ca nu si-ar accep ta. s imtea stralucirea irizata a vezicii. dorindu-si sa moara. de fapt. începând de la o anumita vârsta. când. O urma gâfâind. O sim tea gresind ritmul. punând ordine în lume înainte de culcare. ca la marsurile militare de la colegiu. iar în pat. se trezea dimineata cu senzatia ca se înabusa ca un peste pe uscat. Îsi simtea rinichii torcând ca o pisica adormita. Înca d e la patruzeci de ani. suferinta. ci doar prin intermediul simptomelor concrete ale unor boli reale. cu sacoul încheiat. De câtiva ani începuse sa simta povara propriului trup. si din acea clipa nu mai era în stare sa se gândeasca l a altceva decât la ora cinci dupa-amiaza de mâine. cu pantalonii lasati pe vine. fie si mai rau: boli grave care prezinta simptomele alt ora inofensive. fiinta care îl iubea mai mult decât or icine. iar el a simtit pentru prima oara ca cercul sau infernal fuse se descoperit.

în momentul acela. Ultimul semn primit de la el a fost o diadema cu smaralde. Înainte de a îngenunchea în fata micului altar din dormitor. Cu ani în urma. simptome cifrate ale iubirii tainuite. asa încât la cinci dupa-amiaza n-a mai trecut pe la domnisoara Lynch. înspaimântate. si sa se prefac a mai departe pierdut în dulcile meandre ale insulei Alca. Si cu atât mai mult când era vorba de cea mai cumplita d intre toate: spaima ca ar putea ramâne fara el. la urma urmei. Fermina Daza n-a mai spus nici ea nimic. d espre plânsul care îl podidea pe înserat. stiind ca a . cu cât plângea mai tare. despre junghiurile subite. îi era teama de toda veche: un biletel strecurat pe sub usa de o mâna necunoscuta putea fi mult ma i eficace.Ar fi cel mai bun lucru. vorbindu-i despre insomniile lui matinale. De data aceasta însa. Ceva mai târziu. într-o cutiuta înfasurata anume în hârtie de farmacie. iar duminica urmatoare s-a împartasit cu inima zdrobita de durere. hotarârea lui era luata. Asa încât. si. fata de o infidelitate d ovedita. dar cu sufletul împacat. c u atâta demnitate ca ea si cu un caracter atât de puternic. N-a descoperit mirosul. Chiar în seara renuntarii. dar era totuna: nu intrasera zilele în sac. iar multe alte familii. trecuse printr-o criza grava si îi vorbise despre posibila sa moarte. Gelozia le ocolise caminul: în cei peste treizeci de ani de pace conjugala. În schimb. Dupa ce a terminat de tesut ciorapii. indiferent daca era vorba de dureri trupesti sau sufletest i. ca sa-si ascunda tulburarea. fericirea tihnita pâna la moart e. muscând perna ca sa n-o simta el. ca sa-si faca rugaciunea. dar si din pricina ca obârsia sa legendara permitea sa i se atribuie o oarecare legatura cu vrerea Proniei Ceresti. era sigur ca îi dorise din toata inima moartea si o aseme nea constatare l-a speriat pâna la urma. în timp ce-i lua hainele de care se dezbraca.are de telefon. nu i-a trecut altceva prin minte de cât sa-si lase din nou privirea în jos. fiin dca ea nu plângea usor. fara nici o n ota scrisa. Întâmplarea l-a descumpanit de-a binelea. fara nici un mesaj. Juramintele de iubire eterna. în timp ce se pregatea de culcare. toate fagaduielile pe care i le facuse înfierbântat de patima au ramas uitate pe veci. dar mai ales când mânia ei îsi avea originea în t ama de vinovatie. nu numai pentru ca garanta dublul anonimat al expeditorului si al des tinatarului. si-a marturisit plin de cainta pacatele înaintea duhovnicului. Trebuia sa-s i descarce sufletul fata de cineva ca sa nu moara. în timp ce-si framânta mint ea cum sa iasa din încurcatura. Dar. si numai Dumnezeu stie cât a suferit din pri cina acestei eroice hotarâri. Ea l-a ascultat cu atentie. casa discreta numai pentru ea. n-a mai zarit-o nici m acar din întâmplare pâna la sfârsitul vietii. El n-a îndraznit s-o consoleze. Doctorul Urbino o p usese pe seama firii neînduratoare a femeilor. câteva casnicii care pareau trainice s-au destramat din cauza tele foanelor anonime. Plângea doar când era foarte furioasa. d octorul Urbino se laudase nu o data în public. a aruncat toate lucrurile de-a valma în cosul de cusu t. De atunci. ca sa poata supravietui catastrofei sale launtrice. în loc sa se duca la ea. neputândusi ierta slabiciunea si smiorcaielile. si pâna atunci spusese adevarul. unde s-o poata vizita fara teama. fara sa scoata o vorba macar. pentru ca mesagerul s a creada ca era vorba de un medicament urgent. iar ea îi daduse aceeasi replica brutala. pe care vizitiu l i-a înmânat-o domnisoarei Lynch fara comentarii. fiind bolnav. Asa o sa ne putem gasi amândoi linistea. si atunci. se înfuria si mai mult. gratie careia pamântul continua sa se roteasca în jurul soarelui. nestiind la acea vreme ca ea se baricada în spatele fur iei ca sa-si ascunda frica. Miros ea fiecare lucru fara sa-si tradeze furia si-l arunca la întâmplare în cosul cu rufe m urdare. atare spovedanii erau de mult consfintite în ri tualul domestic al iubirii. Nu stia însa cum ar fi putut reactiona o femeie atât de orgolioasa ca a lui. care nu se aprind decât frecate de propria lor c utie. el si -a încheiat pomelnicul necazurilor cu un suspin trist si sincer: "Mi-e teama c-o s a mor. a dat la bucatarie dispozitiile pentru masa de seara si s-a dus în dormitor. La ora cinci. câte lacrimi amare a trebuit sa verse închis în closet. au renuntat sau au ezitat a ni în sir sa si le instaleze. pe ca re el i le însira ca si când ar fi fost vorba de neajunsurile batrânetii. s-a jeluit Fermin ei Daza. ca e l e aidoma chibriturilor suedeze. dar fara sa-l priveasca. dupa ce s-a uitat în ochii ei." Ea nici n-a clipit când i-a raspuns: . ca sa nu fie nevoit sa povest easca adevarul. Doctorul Urbino stia ca sotia lui se respecta prea m ult ca sa permita o încercare de delatiune anonima prin telefon si nu-si putea ima gina pe cineva atât de îndraznet încât s-o faca dându-si numele. a auzit-o suspinând prin întun eric.

s -i curga în voie lacrimile mari si sarate care îi siroiau pe obraz. iar sentimentu l de umilinta pe care i-l provoca aceasta convingere i se parea mult mai greu de suportat decât rusinea. în timp ce el vorbea. ca un adevarat barbat. dupa o discutie epuizanta de trei zile. sa se indigneze de atare calomnie. Abia acum îmi dau eu seama: era un miros de negresa. cu timpul reusisera s-o depaseasca fara prea mare greutate. sa ramâna ne pasator chiar si în fata celor mai coplesitoare dovezi ale infidelitatii: pe scurt . convins ca ea stia si nu voia sa afle decât amanuntele. în ciuda celor zece zile de calatorie pe mare. mai fusese de câteva ori în Europa. Sotul nu avea nici o îndoiala ca ea se va întoarce acasa imedia t ce îi va trece furia. fiind smulse din radacina pentru totdeauna pâna si din amintirea lui. din pricina ca el nu se comporta asa cum asteptase ea cu inima cât un purice. a crezut c-o sa orbeasca de mânie. fara sa se sinchiseasca macar. El o corecta: "Mulatra". Când însa i-a mai povestit ca se spovedise în dupa-amiaza ace ea. dar niciodata nu se mai întorsese la San Juan de la Ciénaga dupa zborul nereusit în b alon. Era sigura ca bârfele pe seama lor umblau din gura în gura mai înainte ca sotul ei sa-si fi terminat penitenta. toate sedimentele adunate pe fund ul vârstei de-a lungul atâtor ani se ridicasera la suprafata si o îmbatrânisera într-o sin gura clipa. de buna s eama. asa încât. Biruit de oboseala. Înca din scoala nutrea convingerea ca oamenii bisericii sunt lipsiti de orice har dumnezeiesc. copiii au luat -o ca pe o calatorie de nenumarate ori amânata. dar fara urma de mânie în glas. de buzele ei ofilite. a atipit câteva minute. chiar daca târzie. aproape cu blândete: . învatase sa traiasca si sa gândeasca altfel. a plecat convinsa ca furia nu-i va trece nici odata. reusind sa stearga orice urma. Ea îi vorbi fa ra sa-l priveasca. de cenusa din parul ei. onoarea semenilor. N-o planuise în urma dezastrului matrimonial: o av ea de mult în minte. fir-ar al dracului sa fie: cu o negresa. asa ceva însemna sfârsitul. încerca s-o convinga sa doarma: era trecui de ora doua. Fermina Daza s-a îmbarcat pe vaporasul de San Juan de la Ciénaga. Doctorul Juvenal Urbino n-a însotit-o în p ort. Necunoscând adevaratele motive.Tot un drac. Dupa voiajul din luna de miere. ca sa evite orice întrebari si ca sa-l scuteasca de altele asemenea pe sotul ei. si o ardeau pe c amasa de noapte. doar cu un cufar. Si colac peste pu paza. de data asta. ea începu din nou sa plânga. Înduiosat de ridurile ei instantanee. Desi era vorba de o discrepant a esentiala în armonia casniciei lor. Vineri seara. si-i pârjoleau viata toata. dar fara sa plânga. si furia. sa dea dracului rahatul asta de societate ca re calca în picioare. Ea. Cunostea lumea. ea aprinsese veioz a si statea cu ochii deschisi. pentru ca asa stabilisera împreuna. Chiar si numai gândul de a-si regasi locurile dragi unde îsi petr ecuse adolescenta reprezenta o consolare în cumpana prin care trecea.r fi fost ca si cum ar fi încercat sa mângâie o tigroaica ranita de moarte. în schimb. în cursul careia au mai hotarât ca ea sa plece la mosia verisoarei Hildebranda Sánchez din localitatea Flores de María. Se însela. pentru a reflecta mai bine înainte de a lua decizia finala. si de fiecare da ta se simtise fericita. pe care chiar ei si-o doreau de mu lt. Pentru ea. simtind ca-si lua de pe suflet o povara cât lumea d e grea. motiv pentru care Florentino Ariza. nici n-a a vut curajul sa-i spuna ca motivele plânsului ei disparusera chiar în acea dupa-amiaz a. Toate astea s-au întâmplat într-o luni. . . unde urma sa ramâna o vreme. desi avea la în demâna destule mijloace de investigare. Doctorul Urbino a aranjat în asa fel lucrurile încât nimeni din cercul lor de prie teni perfizi sa nu poata face speculatii malitioase si s-a descurcat de minune. la ora sapte. spuse. întovarasita de fina ei si cu obrazul ascuns sub mantila.Ori îi povestesti lui. n-a fost în stare sa afle nimic despre dispa ritia Ferminei Daza. depasea orice închipuire. când a debarcat împreuna cu fina ei la San Juan de la C . Dar atun ci orice precizare era de prisos: ea terminase. Când s-a trezit. ori unei precupete din piata. adica sa nege totul pâna la capatul vietii. Ceva definitiv se întâmplase în timp ce el dormea: rascolite de chinurile geloziei. Dar faptul ca-i îngaduise duhovnicului sau sa se amestece pâna într-atât a într-o intimitate care era si a ei. lasând. cât al nostalgiei. Desi fusese avertizata. totuna. Calatoria prin tinutul verisoarei Hildebranda avea pentru ea semnificatia unei izbaviri. Foarte curând însa. avea sa descopere ca aceasta hotarâre exagerata nu era atât rod ul sentimentelor. si nedreptatea infidelitatii.Am dreptul sa stiu cine e. Atunci el îi povesti totul.

cu prostituate din toate colturile lumii. în sfârsit. al caror tata nu era barbatul visurilor ei fara speranta. a vazut casa cea mai mare si mai frumoasa. cu o poarta ca de manastire. d e fapt. iar în timp ce se gândea la ea. Îsi acoperea fata cu mantila. dupa ce a ocolit cât a putut trecutul. când ea nu va mai avea memorie ca sa-si aminteasca.Asa e. care pa rea sa le stie pe toate. pe care continua s-o caute. ca sa vada cu ochii ei daca. Dar în ciuda trupului ei macinat de trec erea anilor. dintr-un nou razboi. si asa puteau sa-si mai dezmorteasca picioarele plimbânduse pe terenurile de golf ale companiei bananiere. nu era altceva decât o crescatorie de porci. dar nici macar un copil nascut la sapte luni. S-a gândit la matusa Escolástica. cu blazoane cioplite în piatra deasupra portilor si jaluzele de bronz la ferestre. cu o veranda boltita. de la gara si pâna la cimitir. . Parintele Patriei fusese lasat sa moara pe dusumele. din piatra înverzita. a ajuns. coborau sa mulga vacile care pasteau pe imasuri. fara nici un copac. salvele de gloante de la vreun chiolhan sau. si pâna la sfârsitul calator iei a ocolit cu grija asezarile evocate de atâtea ori cu nostalgie. Fermina Daza era pr ea deprimata de tot ce vazuse si auzise de când plecase de acasa. pentru ca. cu care se maritase din disperare s i care a iubit-o ca un nebun toata viata. dar trenul galben facea pâna acolo o zi întreaga. poate . Comandantul civil si militar al orasului. înc onjurata de o droaie de copii zvapaiati. ca pe vremea calatoriei în balon. fara speranta. sirul de trasuri funebre cu caii motaind de-a -npicioarelea. Comandantul garnizoanei îi spu se: "Holera. a invi tat-o la o plimbare cu trasura oficiala pâna la plecarea trenului spre San Pedro A lejandrino. cât din cauza cadavrelor umflate de caldura care zaceau peste tot. cu p avajul de silitra dogorind în soare. F ermina Daza a ajuns îngrozita si abia daca a mai avut timp sa admire tamarinii hom erici de crengile carora Eliberatorul îsi atârna hamacul de muribund si ca sa consta te ca în patul în care se spunea ca murise nu numai ca n-ar fi încaput un barbat atât de slavit. barbatii se scaldau în pielea go ala în râurile cristaline si reci ca gheata care se rostogoleau de pe povârnisurile mu ntilor. a avut nevoie de tot calmul si taria sa de caracter ca sa-l poata recunoas te. ca sa si-o poata aminti pe mai depart e asa cum o vazuse prima data. ci un militar în retragere. Dupa câteva zile petrecute în aer libe . A vazut piata pustie. larma luptelor de cocosi. spuse ofiterul. se va naste Alvaro. aceleasi exercitii de pian pe care mama sa. Înca de la începutul plimbarii. în adâncul fiintei ramasese aceeasi. Fermina Daza si-a acoperit obrazul cu mantila. asa cum rareori i se arata când evoca anii nefericiti de scoala. le repeta în casele celor bogati cu micile ei eleve. iar dupa colt se întindea strada bordelurilor. pline de baltoace înverzite. care aratau ca niste tarmuri nisipoase." Îsi daduse seama si ea. a revazut palatele portughezilor. si fereastra dormitorului unde pest e ani. ca re iesisera la poarta asteptând sa treaca postasul. Oricât s-au învârtit pr in oras. în ceruri si pe pamânt. sovaitoare si triste . cu cartea de versuri pe genunchi. Un alt vizitator. chia r pe colt. unde voia sa ajunga cu orice pret. ca sa se mai poa ta bucura în voie de amintirile din calatoria precedenta. pentru ca vazuse grunjii albi pe buzele lesu rilor arse de soare. Era grasa si baccelita. la conacu l verisoarei Hildebranda. i-a aparut în minte Florentino Ariza. Doar astfel a izbutit sa le fereasca si s-a ferit ea însasi de deziluzie. iar când îi întetea foamea. dar i se parea ciudat ca nici unul nu avea glontul de grati e în ceafa. caruia îi fusese recomandata. Nu era orasul ei. Între San Juan de la Ciénaga si vechea plantatie de trestie San Pedro Alejandri no erau doar noua leghe. abia casatorita. i-a povestit ca patul era o falsa relicva. iar când nu mai avea încotro si trebuia sa treaca totusi prin câte o asezare. caci aco lo unde trebuia sa se afle. A revaz ut strazile. nu atât de teama sa nu fie recunoscuta. patul în care murise Eliberatorul era la fel de mic ca al unui co pil. Pe scurtaturile pe und e se furisa. stând sub migdalii din parc. care îl rugau tot timpul sa opreasca. asa cum se povestea. Chiar si Dumnezeu îsi mai îmbunatateste metodele. i-a fost cu neputinta sa-si regaseasca undeva casa copilariei. trenul galben de la San Pedro Alejandrino. în haine le lui de literat. iar lânga biserica. De data aceasta Fermina Daza si-a revazut orasul în lâncezeala amiezii. pentru ca mecanicul de pe locomotiva era prieten bun cu calatorii obisnuiti. i-a venit sa lesine: parca ar f i fost propria ei imagine rasfrânta în oglinda adevarului. încercând sa scape de dezamagire. razbateau pâna la ea zvonul acordeoanel or.iénaga. cu saloane unde rasunau. si când a vazut-o în prag. Într-o seara.

doar duminica mai pleca de acasa. ci cum si-l imaginase înainte de a-l cunoaste. iar mai apoi. spectacolul stelelor de pe firmament era mai încântator decât cel al iubirilo r mute de pe ecran. unde tocmai pregatea niste vinete umplute. pe la unsprezece. dar de data aceasta i-a multumit din tot sufletul. toropit de dimensiunile dramei. dar si hotarâta sa-si ia revansa pe tacute pentru toate suferintele amare care îi sfâsiasera viata. care îsi datora faima dialogurilor scrise de poet ul Gabriele D'Annunzio. parca ghicindu-i gândul: . fara sa-i spuna pe cine invitase la masa. unde. În dimineata aceea. si ca atare. dar a evitat sa faca plimbari mai lungi. multumesc. sau poate pentru oras. fara sa-si întoarca privirea.r si dupa ce au depanat împreuna nenumarate amintiri placute. de fericita. bineînteles. dar recunoscatoare destinului care îi harazise netarmurita bucurie de a se putea întoarce acasa. Leona Cassiani urmarea cu sufletul la gura întâmplarile istorice. filmul asta e mai lung decât o zi de post! N-a mai spus altceva. s-a straduit sa-si potoleasca bataile inimii si i-a iesit barbatului în întâmpinare cu mersul ei usor de caprioara. o femeie rosti. Într-una di n zile a trecut prin oraselul Flores de María. Leona Cassiani l-a convins destul de usor s-o însoteasca la spectaculo asa premiera a filmului Cabiria. Florentino Ariza îsi aducea aminte de Dumnezeu doar la ne caz. A crezut ca o sa moara de fericire. nici nu mai încape vorba. ci din pricina ca nu stia cum sa-si înving a orgoliul. La vreo doi ani dupa disparitia Ferminei Daza. cu pântecul rotunjit de s amânta primului ei copil sub tunica de Minerva.Mai bine sa ajungi la timp decât sa fii invitat. iar în semiîntunericul gradinii nu se auzea decât târâitul ca de ploaie al proiectorului. pasii apasati pe coridor si vocea barbatului: . dar când l-a vazut. Asa ca s-a dus fara s-o mai anunte.Dumnezeule." Stia ca statea chiar pe scaunul din spatele lui. convinsa ca n-avea ce face acolo. când se ducea la slujba de dimineata împreuna cu nepotii tovaraselor ei de nebunii de altadata. Îndata ce a primit raportul episcopului de Riohacha. salvele trase în aer. nepasator la dezastrele istorice care se . stralucind de fericire. din care a dedus ca nevesti-sii i se inversasera nostalgiile: acum nu se mai gândea decât la casa ei. care stateau în picioare în carutele tra se de boi si o tineau tot într-un cântec pâna la biserica misiunii din vale. fir-ar al dracului sa fie. cu capul sus. Din nefericire pentru ea. ce bun esti !". s-a aranjat la repezeala. S-a sters la rep ezeala pe mâini cu sortul. a avut loc una dintre acele coincidente imposibile pe care Tránsito Ariza ar fi socotit-o o farsa a lui Dumnez eu. gatite de sarbatoare. pe care o purta în suflet din dupa-amiaza când o auzise rostind sub trâmba de frunze galbene di ntr-un parc solitar: "Acum va rog sa plecati si sa nu va mai întoarceti pâna ce n-o sa va anunt eu. pri virea otelita. O vedea de parca ar fi avut-o în fat a ochilor. Gradina în aer liber a lui don Galileo Daconte. fiindca. îi simtea respiratia calda si egala si aspira cu iubire aerul purificat de rasuflarea ei sanatoasa. doctorul Juvenal Urbino s-a d ecis sa se duca dupa ea. ca si mamele lor pe vremuri. murmurând: "Multumesc Doamne. Ajunsese la concluzia ca sotia lui îsi prelungea sederea nu pentru ca n-ar fi vrut sa se întoarca. a ramas încântata. Desi Florentino Ariza nu fusese impresionat în mod deosebit de aparitia cinema tografului. a apelat la toata semetia cu care maica-sa o adusese pe lume. Nu parea roasa de viermele mortii. dupa un schimb de scrisori cu Hi ldebranda. n-a mai reusit niciodata sa si-l a minteasca asa cum era în realitate. În spatele lui. s-a spalat la re pezeala pe mâini. fusese asaltata de un public select. rusinata probabil de ecourile stârnite în penumbra din ju r de vocea ei. când a auzit strigate le argatilor. flacai calari pe armasari focosi si fete frumoase. caci obiceiul de a agrementa filmele mute cu acompaniament de pia n nu ajunsese pâna la noi. Fermina Daza se afla în bucatarie. gândindu-se ca e asa de batrâna si de urâta. N-a mai stat pe gânduri. nechezatul cailor. pe care nu-l vizitase în calatoria pr ecedenta. gândindu-se ca înca nu facuse baie din cauza blestematelor de vinete pe care Hildebranda o ru gase sa le pregateasca. lânga sotul inev itabil. a încercat sa s i-o aminteasca asa cum o zarise. în une le seri. Chiar si la douazeci de stânjeni sub pamânt ar fi putut recunoaste vocea aceea adânca si învaluitoare. încât lui o sa-i para rau ca venise când o s-o vada în halul asta. nasul de razboinic. Florentino Ariza motaia. era fericita s a plece cu el. cu obrazul asa de pârlit de soare. În schimb. cum obisnuia sa sio imagineze în clipele de deznadejde din ultimele luni. Fermina Daza si-a ma i venit în fire. desi lucrurile n-aveau sa fie ch iar asa de simple cum credea el.

unde pasii lor rasunau ca potcoavele cailor pe caldarâm. ca pe ultimul vad din ultimul râu al vietii. Prima data. prin ferestrele deschise razbateau pâna la ei frânturi de glasuri fugare. Tunsoarea scurta. La vârsta pe care o avea doctorul Juvenal Urbino în seara aceea. s-au trezit tuspatru atât de aproape. În schimb. A s alutat-o mai întâi pe Leona Cassiani. doar atunci. confidente de alcov. ca mogâldeata trântita de-a curmezisul tro tuarului era un cersetor mort. iar cântecul lui se revarsa peste tot. barbatii înfloreau într-un soi de tinerete tomnatica. Dupa numai câtiva ani însa. În loc s-o conduca pe Leona Cassiani cu masina. amplificate de acustica fantasmal a a stradutelor adormite sub mireasma încinsa a iasomiilor. Florentino Ariza era foarte sensibil la astfel de poticneli ale vârstei. a asteptat ca ceilalti sa se ridice. încât. sa bage bine de seama ca erau trei. ea îi spusese: "Daca ai de gând sa urci . îsi întrerupea lectura ca sa-i observe pe batrâneii care se sprijineau când traversau strada. Florentino Ariza a rugat-o s a-l invite la un coniac. zâmbetul cuiva care îi vazuse de multe ori. iar corpul ei îsi mai pastra zveltetea de pe vremuri. doar unul. Aspira cu nesat parfumul de migdale care adia dinspre inti mitatea ei si se întreba nelinistit cam cum credea ea ca ar fi trebuit sa se îndrago steasca femeile din film pentru ca iubirile lor sa doara mai putin decât cele din viata. Era alta. nu avea nevoie sa-I fie prezentati. sa-i duca de brat ca pe niste milogi. c a sa nu le raneasca orgoliul. Când si când. care îi cunostea. Era a doua oara ca îi facea o asemenea propunere în împrejura ri similare. rest abilite între timp. Florentino Ariza ramase surprins ca iesise în oras cu o mantila de sar antoaca si cu papuci de casa. Cu câteva clipe înainte de sfârsit. ca niste logodnici batrâni. barbatii se prabuseau pe neasteptate în haul unei bat râneti necrutatoare cu trupul si cu sufletul. încât nu se mai temea atâta de moarte cât de ziua îngrozitoare când ar fi trebuit sa se sprijine de bratul unei femei. Când o vazu îndepartându-se la bratul sotului prin multimea care parasea cine matograful. pentru ca totdeauna si-o descheia în timpul filmului. Întâlnirea i-a alungat somnul.revarsau de pe ecran. Florentino Ariza se privise de atâtea ori în aceasta oglinda. Când e ra tânar si-si petrecea vremea citind versuri prin parcuri. cu zece ani în urma. Fermina Daza le-a adresat un zâmbet p oliticos. dar parul nu mai avea culoarea mierii. Un barbat cânta într-un balcon din Piata Vamii. si nu doua tre pte. ofilite si neputincioase. a în sotit-o pe jos prin orasul vechi. ea gândindu-se la frumusetile Cabinei. iar atunci venea rândul sotiilor. va tre bui sa renunte pentru totdeauna la Fermina Daza. dobândeau mai multa prestanta odata cu primii ghiocei d e la tâmple. suspine de amor. iar el. n-a calculat bine înaltimea si a fost gata-gata sa se împiedice de treapta de la usa. vrân d-nevrând. la cinema. care a trebuit sa o ia de brat ca sa-i arate drumul spre iesire. ca atare. Juvenal Urbino a fost primul care a facut-o. Flore ntino Ariza abia s-a putut stapâni sa nu-i dezvaluie Leonei Cassiani iubirea lui îna busita pentru Fermina Daza. Leona Cassiani i-a raspuns cu gratia ei de mulatra. cu un colt arcuit ca o aripa pe obraz. dar. Florentino Ariza a ramas asa de naucit când a vazut-o. Când s-au aprins luminile. Paseau agale unul lânga altul. lectii de viata care îl ajutasera sa întrevada cum avea sa arate propria sa batrânete. s-a ridicat s i el fara graba. si-a dat seama într-o strafulgerare de bucuri e ca niciodata nu se aflase atâta vreme si asa de aproape de fiinta pe care o iube a atât. apoi i-a strâns mâna lui Florentino Ariza cu obisnuita lui gentilete. s-a întors distrat. când au ajuns în fata casei Leonei Cassiani. si înca di ntre cei mai chinuiti. Stia ca atunci. Mai mult decât orice l-a impresionat însa gestul sotul ui. în t imp ce sotiile. la neferi cirea lui. ca era o baltoaca în mijlocul strazii. încât s-a fâstâcit cu totul. oricum. ajutându-i sa traverseze cu chiu cu vai strada. dar chiar s i asa. care stia cine sunt si. pe care o cunostea bine. trebuia sa fie duse de brat ca sa nu s e împiedice de propria lor umbra. Nimic din înfatisare nu lasa sa se întrevada ca ar fi suferit de teri bila boala la moda sau de vreo alta. Pe strada Sfintii de Piatra. brusc. ci a aluminiului. trebuiau sa se salute. iubindu-se fara graba. si. dar era limpede ca ultimii doi ani trecusera pentru ea cât zece. o avantaja. iar frumosi i ochi lanceolati îsi pierdusera jumatate din stralucire în spatele ochelarilor de b unicuta. O data mai mult. deveneau ingeniosi si seducatori. soptindu-le la ureche. încheindu-se la haina. în ecouri înlantuite: Când strabateam talazurile marii. mai ales în ochii tinerelor femei.

. cu gesturile lui de seducator experimentat. Nu-i vazuse chipul. încât se simtea acolo ca acasa. bausera câte trei coniacuri fiecare. dar niciodata pâna atunci nu discu tasera despre nimic altceva decât despre munca zilnica. Era convins c a fiecare din momentele zilei. putea dormi linistit. când se dusese la o întâlnire destul de riscanta cu inima apasa ta de teroarea neprevazutului. îi sfâsiase hainele si o posedase cu o graba frenetica. Dar dupa ce a vazut-o poticnindu-se la cinema. care pâna atunci îl favorizasera nu ca niste simpli a liati. au vorbit despre ei . nu-i auzise vocea. ea si -ar fi dorit ca barbatul acela sa ramâna acolo pentru totdeauna. care îi rasuna în urechi ca suieratul de ramas bun al unui va por în bezna. Lucrau în birouri alaturate. iar uneori ramânea pâna noaptea târziu. dupa marimea lui si dupa felul lui de a face dragoste. Florentino Ariza i-a pus mâna pe coapsa si a început s-o mângâie usor. care a violat o biata negresa pe stâncile din Gol ful Înecatilor. ca. Asezati comod pe sofa. Dar în seara când s-au întors de la film. sa-i spui unde ma poate gasi. încât nu-i mai ramânea nici o speranta. iar el îsi spuse ca toate acele schimbari staruitoare fusesera facute în m od intentionat. ci ca niste complici legati prin juramânt. ca atare. de teama sa nu co mpromita o femeie atât de îndatoritoare murind în patul ei. Florentino. un barbat puternic si foarte îndemânatic. contribuise atât de mult la amenajarea locuintei. am reusit sa-i facem de petrecanie t igrului. Cu ani în urma. începea sa conspire împotriva lui. Întinsa pe pietre. Asa se face ca a ajuns pe negândite în sanctuarul unei iubiri înabusite înainte de a se naste. spuse: "Nu ma mai tine mint e. atunci va trebui sa ramâi pentru totdeauna. chiar daca mai apoi ar fi trebuit sa-si calce cuvântul. într-o zi de 15 octombrie. ca sa moara de dr agoste în bratele lui. . Mobilele nu se mai aflau la locul lor dintotdeauna. Zvonul rautacios despr e pavilionul tuberculosilor îi destramase visul. a mai facut un pas. care duminica o vizita cu consi mtamântul parintilor ei. întrucât se întemeia pe realitate. Parintii Leonei Cassiani murisera. picatura cu pic atura. abia ar avea timp sa-l ia de brat . Când el încerca însa sa mearga mai departe. C u doar câtiva ani în urma. îi spuse la despartire. mictiunile. N-a fost singurul lucru care s-a sfârsit în acea noapte. ar f i urcat în orice conditii. Acum însa. Pisi ca nu l-a recunoscut." O spunea din simpla obisnuinta si o spusese de a tâtea ori pâna atunci. Asa ca nu era deloc exager at sa presupuna ca femeia cea mai îndragita din lume. descoperind dintr-o data ca el însusi putea muri înaintea ei. Când s-a facut ora doua noaptea. iar ea traia singura în vechea casa parinteasca. Mi-am dat seama de mult ca nu esti barbatul pe care îl caut. A fost una dintre cele mai cumplite presimtiri. trezindu-i banuiala de neconceput ca Fermina Daza era muritoare si. îi lua mâna exploratoare si i saruta palma. dar era sigura ca lar fi recunoscut dintr-o mie dupa forma lui. ia r el s-a convins ca nu era barbatul cautat de ea si s-a bucurat s-o afle. Erau de m ult apusi anii de asteptare imobila. dar în ultima clipa s-a razgândit.Fii cuminte. De atunci. pe pereti atârnau alt e stampe. caruia nu i-a vazut niciod ata fata. a avut senzatia ca salonul fusese purificat de tot ce ar fi putut amint i de el.la ora asta. de nadejdi de mai bine. în timp ce turna coniacul în pahare." Ea îi raspunse fara sa se întoarca spre el. pe cont prop riu. spre abis. cu trupul numai rani. cam pe la unsprezece si jumatate noaptea. putea muri oricând înaintea sotului ei. moartea zilnica la ceasul amurgului." N-a urcat. oricui voia s-o asculte îi spunea: "Daca vreodata a uzi de un tip solid si puternic. În tinerete. fara un geamat de disperare. dinspre partea asta. din noptile de nesomn. Florentino Ariza ascultase de multe ori povestea. când înca nu pier duse speranta de a si-o face amanta. În timp ce stateau de vorba. dar ea nu i-a raspuns nici macar din politete cu o cât de mica înfiorare. pentru ca pisicile nu-si aduc aminte de nimeni. despre vietile lor înainte de a se cunoaste într-o dupa-amiaza din cine stie ce an în tramvaiul cu catâri. singurul ei frate facuse avere în C uraçao. L eona Cassiani l-a invitat sa urce fara nici o obligatie. pentru a perpetua certitudinea ca el nu existase niciodata. iar la orizont nu înt rezarea decât oceanul insondabil al bolilor imaginare. Speriat de înversunarea uitarii. foarte aproape unul de celalalt. îi spuse. o trântise pe neasteptate pe stâncile de pe tarmul marii. pe care o asteptase de la un secol la altul. gasise usa descuiata si balamalele unse pentru ca el sa poata intra fara zgomot.Bravo leoaico.

l-a împuscat pe fratele Juan Eremita. si nu prea multi ar fi avut curaj ul sa marturiseasca fara jena ca înca mai plângeau pe ascuns din pricina unui afront din secolul precedent. Florentino Ariza trecuse de mult de hotarul batrânetii. era aproape firesc ca. nu atragea prea mult atentia. c onducatorul comunitatii monahale. teafar si nevatamat. pentru ca fusesera ani de iubire. Si. tinând seama de criteriile epocii. desi erau captusite cu vata. era o demnitate soc iala. Pe ntru femei nu existau decât doua vârste: a maritisului. cea mai crâncena batalie a lui. iar bastonul se bucura de mare trecere înca de la treizeci de ani. o amanta vreme ca si rea de gura. care îi spunea verde în fata ce gândea. criteriile de admitere a elevilor dev enisera mai putin stricte. încât Brígida Zuleta.si sa-l ajute sa traverseze o strada presarata cu tumuli lunari si razoare cu ma ci rascoliti de vânt. nevestele. dus în numele iubirii. Florentino Ariza a aratat totdeauna mai batrân decât era. pentru ca despuiat avea c u douazeci de ani mai putin. dar moda batrânetii începea aproape imediat ce se sfârsea adolescenta si dura pâna la mormânt. câstigate cu arma în mâna în batalii îndoielnice. iar în scolile publice era un adevarat talmes-balmes de origini si de conditii sociale. Tinerii se îmbracau ca bunicii lor. care nu-si mai socotea vârs ta în functie de anii traiti. n-avea de ce sa nu împartaseasca opinia generala d espre batrânete. vesmintele acelea. erau înca de pe atunci. desi stia ca avea ciudatul noroc de a parea batrân înca de copil. În plus. copiii aristocratilor scapatati umblau îmbracati ca niste p rinti de pe vremuri. pentru ca îndraznise sa afirme la ora de catehis m ca Dumnezeu era membru titular al partidului conservator. tepo s si gros. Nu erau timpuri potrivite pentru a fi tânar: exista. purtata fara ragaz si pierduta far a glorie. care nu putea depasi douazec i si doi de ani. scotându-si de la naftalina pantalonii scurti si bereta de mari nar. ca sa ajunga. Celelalte. poate. mai întâi pentru ca nici nu-i placea sa se îmbrace altfel. Dar nici un barbat din acele timpuri n-ar fi riscat sa se faca de râs încercând sa para tânar la vârsta lui. elev în clasa a treia la colegiul La Salle si colonel de militie în retragere. cum. ca de cal. pe de alta parte. îi amenintau pe profesori d aca le dadeau note proaste. Pe de alta parte. Florentino Ariza. cele mai potrivite cu natura enigmatica si firea lui posaca. iar în al doilea rând. dupa haosul din timpul razboaielor civile. Pâna-ntr-atâta. si au ram as pâna la sfârsit. si-a dat seama ca era condamnat sa îndure chinurile un . nu s-a sfiit sa-i marturise asca din prima zi ca-l placea mai mult când se dezbraca. bunicile. Mai mult decât o vârsta. Ca atare. Pâna atunci.C. duhnind a praf de pusca. Din fericire." Oricum.F. mamele. Cel mai cumplit lucru pe care l-a auz it a fost când cineva i-a strigat pe strada: "Calicu' si slutu' ramân doar cu jindu' . iar câte unii mai saraci. si-a comandat un costum croit la fel ca hainele tatalui sau. pe care si-l amintea ca pe un batrân mort la vener abila vârsta a lui Cristos: treizeci si trei de ani. iar unul dintre ei. În recreatie îsi rezolvau certurile cu focuri de arma. alcatuiau o specie aparte. De când a descoperit primele fire de par ram ase între dintii pieptenului. chiar desculti. Niciodata însa n-a fost în stare sa-si schimbe înfatisare a. Copilandri cu cas la gura veneau la scoala dire ct de pe baricade. din p ricina ca nimeni n-ar fi stiut cum sa se îmbrace la douazeci de ani ca sa arate ma i tânar. dupa par erea lui. vazând-o pe Fermina Daza împiedicându-se la iesi rea din cinema. o moda pentru fiecare vârsta. asa încât se ducea la scoala primara cu nis te redingote care atingeau podeaua când se aseza în banca si cu niste palarii minist eriale care îi cadeau pe ochi. decât. vaduvele. De fapt. e ade varat. cum purta ochel ari de miop înca de la cinci ani si mostenise de la maica-sa parul de indian. Avea cincizeci si sase de ani batuti pe muchie si. fusese cea împotriva cheliei. sa se cutremure de groaza la gândul ca parsiva de moarte l-ar pute a învinge în razboiul lui îndârjit. traiti din plin. si vârsta celibatului etern: fetele batrâne. si cu pistoalele regulamentare la centu ra. pe celalalt trotuar al mo rtii. Când a primit cea dintâi functie mai importanta la C. îmbracati în uniforme de ofiteri rebeli. Printre atâtea ciudat enii provenite din toate colturile provinciei. a înfruntat perfidiile batrânetii cu un curaj nestra mutat. nici înfatisarea lui nu era mai edificatoare. purtate de nevoie. desi dintre cei mai bizari. în schimb. Tránsito Ariza desfacea hainele pe care tatal lui se hotara sa le arunce la gunoi si îi croia lui altele. indiferent daca arata asa sau doar i se parea. Florentino Ariza. aveau un aer mai respectabil cu ochelari i prematuri. ci de timpul ramas pâna la moarte. La început fu sese o necesitate.

preferind sa apeleze la un strain de cu rând sosit. în ciuda nenumaratelor dureri d e masele. Pierderea dintilor. A învatat pe dinafara instructiunile din Alma nahul Bristol pentru agricultura. încercase o suta saptezeci si doua. a trecut prin oras un italian care confectiona din par natural peruci pe masura. Într-o zi. apoi se radea cu un brici pâna ce scafârlia arata ca un poponet de bebelus. unul din betivanii care îsi faceau veacu l pe chei. la patruzeci si opt de ani. Costau o avere. în schimb. Ceva mai târziu a recurs la o alta metoda. A renuntat la frizeru l lui de-o viata. Noul frizer tocmai era pe cale s a demonstreze ca avea mâna buna si ca metoda lui dadea roade. De groaza frezei cu pedala. avea deja o to nsura de sfânt. cautat de mai multe politii din Antile. care publicau doua p ortrete alaturate ale aceluiasi barbat. îsi sapunea nu numai barbia. Floren tino Ariza a evitat o vreme sa se duca la dentist. din pricina ca raspândea o lumina fosfo rescenta în întuneric. Florentino Ariza a fost printre primii. A rezistat multi ani la rând.Ce mândrete de chelie ! a strigat. Dar din clipa în care si-a asumat-o cu toata seriozitatea. nu se datora unei calamitati naturale. iar fabricantul nu garanta mai mult de trei ani pentru ele. a descoperit ca tot chinul venea d e la abcese. dar singurul lucru cu care s-a ales de pe urma lor a fost o eczema urât mirositoare care îi provoca mâncarimi. pe lânga alte metode suplimentare . l-a îmbratisat cu mai multa efuziune ca de obicei când l-a vazut iesind d e la birou. nici superstitie în care sa nu creada. nici sacrificiu pe care sa nu-l accepte ca sa-si apere de voracita tea devastatoare fiecare fir de par. calvit ia provocându-i o senzatie de goliciune care i se parea indecenta. La vremea aceea Florentino Ariza avea o colectie întreaga de reclame pentru c ombaterea cheliei. Dupa sase ani. n-a renuntat la palaria funebra nici chiar atunci când a început sa fie la moda tartarita. când s-a descoperit ca era un violator de tinere calugarite. într-unul cu capul neted ca un dovleac. Ca urmare. Înainte de a se îmbaia. N-au existat pomezi sau lotiuni pe care sa nu le încerce. În cele din urma. recomandate pe etichetele sticlutelor. pâna când n-a mai putut rabda. i-a atribuit toate virtutile virile de spre care auzise vorbindu-se atâta si pe care le dispretuise mai înainte ca pe niste simple nascociri ale chelosilor. În anul zero. dar când l-a pus sa deschida gura ca sa vada unde îl durea amorul. în fiecare diminea ta. un negru cât un munte. încât s-a temut sa nu i se faca maciuca la o adica. . acope rindu-si craniul cu suvitele mai lungi care-i ramasesera în partea dreapta.ui infern de neimaginat pentru cei care nu-l cunosc. închipuindu-si ca era vorba de aceeasi suferinta din vremurile de demult. ci nepr iceperii unui dentist ratacitor. care nu tundea decât când era luna plina. aparute în ziarele din bazinul Caraibilor. care a hotarât sa-i smulga din radacina toti dint ii sanatosi ca sa curme o infectie obisnuita. i-a scos palaria în hohotele de râs ale hamalilor si I-a sarutai zgomoto s pe crestet. care calatorea pe vapoarele fluviale cu un în treg cabinet dentar vârât în niste desagi de vataf si care colinda asezarile de pe mal . Pâna atunci nu-si scotea palaria nici macar în birou. Singura sa consola re a fost ca voracitatea calvitiei nu i-a mai lasat prilejul sa stie cam ce culo are ar fi avut parul lui carunt. s i a fost pus în lanturi. dar aproape nici unul din barbatii cu chelie si ceva bani n-a putut rezista ispitei. Cu toate acestea. deoarece aflase de la cineva ca exista o legat ura directa între cresterea parului si ciclurile recoltelor. obicei pastrat pâna la sfârsitul vietii. în c elalalt mai paros ca un leu: înainte si dupa folosirea medicamentului infailibil. care era complet chel. A probat o peruca asa de asemanatoare c u parul lui de altadata. în timp ce razboiul civil de O Mie de Zile însângera tara. Unchiul León XII l-a trimis la doctorul Francis Adonay. În seara aceea. dar pâna sa-si dea seama de escrocherie. cu jambiere si pantaloni de calarie. a cumparat toate buruienile de leac vândute de indieni în piata si toate fierturile magice sau potiunile orientale pe care le-a g asit în Porticul Copistilor. cum era cunoscuta prin p artea locului canotiera. Maica-sa s-a speriat când l-a auzit toata noa ptea gemând în camera de alaturi. cunoscuta prin tre vracii din Martinica drept râie boreala. dar si portiunile de pe crani u unde începeau sa-i iasa tuleie. si-a ras parul rar de la tâmple si de pe ceata si si-a asumat destinul de chel absolut. aproape estompate în negurile memoriei ei. dar nu s-a putut obisnui cu ideea de a purta pe cap parul unui mort.

i se rupsese una în timp ce mesteca niste jumari de porc. Nu i-a displacut nici ideea protezei. Caminul acela fusese însa destinat de la bun început feric irii Ferminei Daza. Dar în timpul calatoriei de întoa rcere. a tinut-o pâna la ultima suflare. unchiul León XII i-a comandat doctorului Adonay de la bun început doua proteze: una din materiale mai ieftine. fara sa vrei. iar alta pentru duminici si sarbatori. în diferi te colturi din casa. când vazduhul tot rasuna de dangatul clopotelor. Din fericir e. nelinistea caimanilor care bateau apa cu coada. tocmai se grabea sa termine treaba începuta cu una din fetele care faceau curatenie duminica. dobândea noi privilegii secrete. proteza i-a scapat din gura odata cu rasuflarea finala si s-a cufund at în apa. pentru zile le de lucru. pâna ce a fost confecti onata la repezeala alta proteza. domnisoara. într-o du minica de Florii. S-a uitat în gura lui Florentino Ariza si a hotarât pe loc sa-i scoata chiar si dintii sanatosi. În sfârsit. Pe . tratamentul acela pen tru magari nu i-a provocat cine stie ce îngrijorare. în ciuda mirosului acru de cauciuc vulcanizat. asa cum avea sa i se para chelia. al carei zâmbet fara cusur i-a lasat impresi a ca altcineva îi ocupase locul în lume. Unchiul León XII a bagat capul pe usa crezând ca a gresit încaperea si s-a holbat pe deasupra ochelarilor la nepotul îng rozit. S-a lasat fara sa crâcneasca în voia cles tilor doctorului Adonay si a suportat convalescenta cu stoicismul unui magar de povara. Pentru ca nepotul sa nu ajung a si el victima unor întâmplari asemanatoare. duminica sau în zilele de sarbatoare. Prin bezna ce învaluia fluviul. Vaporul a trebuit sa ramâna trei zile în portul Tenerife. când nu mânca acasa. la o masa câmpeneasca. "Tii. manifestat înca din primele sale calatorii pe fluviul La Magdalena. dar la nota culminanta. spuse privind undeva în gol: . drace. cu fiecare treapta urcata în ierarhia companiei. N-avea de ce sa creada ca era vorba de o lovitura vicleana a batrânetii. obisnuia sa-si ia la el alta de schi mb. ce chestie. Cam tot atunci a murit si maica-sa.ul apei ca un agent comercial al teroarei. La fel ca taica-tau !" Si înainte de a închide din nou usa. spaima pesti lor care încercau sa sara pe tarm. strada fiind foarte discreta. Spre deosebire de calvitie. Motivul interesului deosebit pentru protezele denta re. iar Florentino Ariza a preferat sa piarda multe ocazii din a nii sai cei mai rodnici decât sa-l pângareasca prosteste cu alte iubiri. si proteza ce a noua s-a dus si ea la fund. încercând sa sperie caimanii tolaniti la soare. pe când era vicepresedinte. mai întâi. care. De atunci a avut copii de dinti peste tot. te duceau cu gândul la nenumaratii ochi ce pândeau de dupa perdele. A iesit perfecta. care priveau fara sa clipeasca vaporul ce luneca pe valuri. a facut pariu cu un topograf neamt ca o sa trezeasca din somn vietuitoarele padurii cântând o romanta napolitana pe puntea capitanului. iar el a ramas singur în casa. pe când se aflau în dreptul portului Gamarra. fiind convins ca. îsi s cosese cele doua maxilare si le lasase sa vorbeasca singure pe o masa. În plus. el asezat pe scaunul de la birou. întrucât.Iar dumneata. într-un sertar de la birou si câte una la bordul celor trei vap oare ale companiei. în ciuda feres trelor din numele ei. unchiul León XII a aspirat adânc aerul arzator al junglei. Florentino Ariz a a iesit în oras cu o identitate noua. Era un loc tocmai potrivit pentru iubirile lui. pentru ca un a din nostalgiile copilariei lui era imaginea unui scamator care. iar ea calare pe el. odata. iar unul dintre cele mai utile pentru el s-a dovedit posibilitatea de a folosi birourile seara. spuse unchiul fara urma de uimire în glas. vezi-ti mai departe de treaba si nu te jena. iar. a atacat cea mai înalta nota de care a fo st în stare. Într-o noapte cu luna plina. în al doilea rând. care sa-i dea o nota suplimentara de veridicitate. Odata. Unchiul León XII s-a ocupat de toate detaliile operatiei de parca ar fi fost vorba de propriii lui dinti. se simteau bataile de aripa ale stârcilor în mlastini. încercând sa-i explice capitanului cum o pierduse pe cealalta. într-o cutiuta pentru pastile de tuse. zâmbetul ortopedic o sa-i dea un aer mai curat si mai îngrijit. ca sa-l scape odata pent ru totdeauna de alte necazuri. la un bâlci. cu complicitatea paznicilor . Putin a l ipsit ca sa câstige. în afara de teama fireasca de m acelul fara anestezie. pentru ca numai asa scapa de durerile de masele care îl chinuisera de m ic aproape tot atât de mult ca si suferintele dragostei. convinsi ca o sa-i plesneasca arterele de a tâta încordare. era pasiun ea obsesiva pentru bel canto. când cei adunati pe punte s-au temut pentru viata cântaretului. când usa s-a deschis brusc. cu o sclipire de aur la mase aua zâmbetului.

pe masura ce ajungeau sa ocupe f unctii de conducere. Spre deosebire de fratele sau. Lucrau la orel e cele mai nepotrivite si se purtau cu o impertinenta ce nu parea deloc întâmplatoar e. ca sa vada daca se potriveau la culoare cu peretii. lipsita de orice vocatie fluviala. o sofa enorma. în razboiul din '76. în timp ce batrânul se odihnea într-un hamac cu numele lui brodat în fir de matase. cu înfatisarea lui funesta si umbrela de vampir. apar alte legi. Una din preocuparile unchiului León XII si c are revenea mereu în discutii. Aici. a preferat sasi sfârseasca zilele admirând. izb ucnesc noi razboaie. fapt care îl determinase sa mai amâne hotarârea de a-l numi succesor. la fiecare trei luni sunt proclamate noi constitutii. ori daca era o maniera delicata si foarte personala de a-i atrage atent ia ca întrecuse masura. Lacatusii au sosit fara sa anunte pe nimeni si au început s a ciocaneasca de bubuia casa mai ceva ca la razboi. iar la întrebarile unuia sau altuia. mereu mai frecvente. Daca ajunge pe mâna reactionarilor aia din capitala." Lui Florentino Ariza. a carui manivela avea o forta de recul atât de mare. nu putea fi împiedicat decât renuntând de bunavoie la monopolul asup ra vapoarelor cu aburi. credea ca declinul navigatiei fluviale. chiar si pozit iile astrelor în univers. în care moartea era mereu un musafir nevazut. diferite de cele ale majoritatii barbatilor . Avusese patru baieti si o fata. au fixat un z avor la usa. cu sp atele la mare. de la o fereastra aflata la cincizeci de metri înaltime . departe de toate. La conacul de pe mosia lucrata p e vremuri de sclavi. a carui indiferenta politica se învecina cu absolutul. era posibilitatea ca navigatia fluviala sa încapa pe mâna întreprinzatorilor din interiorul tarii. dar despre care nimeni nu credea ca s-ar putea petrece aievea: cei patru baieti murisera unul câte unul. era un critic sever al politicii companiei. îi sunau în urechi ca zvonul valurilor marii si nu le dadea atentie. pe terasa îmbracata în flori de astromelii. Contrar opiniei unchiului sau. rareori li se întâmpla sa vorbeasca despre altceva decât despre navigatia fluviala în acele dupa-amiezi domoale. Se ducea sa-i tina de urât în refugiul sau campestru." Florentino Ariza n-a aflat niciodata daca o astfel de inger inta fusese un gest de amabilitate din partea unchiului. S-au gasit destui care sa dea drept sigur zvon ul ca numai Florentino Ariza. le dadea mereu aceeasi replica: "Razboiul de O Mie de Zile a fost pierdut c u douazeci si trei de ani mai înainte. dar înca n-am vazut sa se schimbe ceva în tara asta. de unde. acordat de catre Compania Fluviala a Caraibilor Congresu lui National pentru nouazeci si noua de ani si o zi. atât de fre cvente în romanele vremii. iar o sa le-o faca plocon nemtilor.O sa fac în curând o suta de ani si am vazut schimbându-se atâtea. unde ajungea la bordul unui a dintre primele automobile din oras. care îi veghea amorurile razlete." Îngrijorarea lui era consecinta une i convingeri politice pe care o repeta cu placere chiar si când nu era cazul. Când unchiul a fost silit. care aveau strânse legaturi cu concernel e europene. Fratilor sai masoni. unchiul León XII Loyaza avusese timp de saizec i de ani o casnicie trainica si totdeauna se lauda ca nu lucrase niciodata dumin ica. încât soferului îi smulsese bratul din umar. se z areau crestele ninse ale muntilor. Unchiul protesta: "Ideile a . iar fata. vapoarele ce treceau pe Hudson. dar saptamâna urmatoare. la recomandarea medicilor. Nu s-a mai vorbit despre cele întâmplate. ca sa se poata închide pe dinauntru. îsi petreceau ceasuri întregi stând de vorba. spre seara. pâna când. sa se retraga din aface ri. care puneau toate relele pe seama esecului federalismu lui. iar saptamâna urmatoare au bagat pe fereastra.cuvântul meu de onoare ca nici nu ti-am vazut ochii. În sch imb. în sfârsit. N-a banuit niciodata adevaratul motiv. tapiterii au adus mostre de creton. "De la bun început afacerea asta n-a fost deloc o joaca. fiindca pe usi nu încapea. îmbracata în imprimeuri cu flori dionisiace. dadeau mereu acelasi raspuns: "Ordin de la directia generala. Florentino Ariza a început sa-si sacrifice de bunavoie unele amoruri duminical e. put use face farmece ca sa se petreaca atâtea coincidente deodata. Tâmplarii au luat masuri fara sa s puna de ce. spunea. . Electricienii au dat buzna si au agatat d e tavan un ventilator. carora voia sa le lase mostenire imperiul p e care îl întemeiase. Ca întotdeauna. aceste peroratii. dar viata i-a rezervat un sir de întâmplari neprevazute. anume ca unchiul León XII nu voia altceva decât sa-l încurajeze. Trebuie sa as uzi ca un sclav ca sa mearga pe roate. dar noi traim tot ca pe vremea când eram doar o colonie. fiindca si lui îi ajunsesera la urechi zvo nurile despre obiceiurile nepotului. în biroul lui Fl orentino Ariza nu s-a mai putut lucra. care parea mai tot timpul sa se afle în pr agul dezastrului.

dupa ce am cântat la atâtea înmormântar i. în ciuda tuturor stavilelor pe care i le ridicase în cale destinul. Florentino Ar iza a fost adânc miscat. sa arunce totul peste bord. Ca atare. A cântat-o a capella. nu pentru ca batrânetea l-ar fi facut mai putin vizionar decât fusese totd eauna. aj unsese pe culmea cea mai înalta fara alta motivatie decât hotarârea înversunata de a fi teafar si în deplina putere în clipa în care avea sa-si asume destinul la umbra Fermin ei Daza. desi nu-si pierduse nici un cârliont d in parul imperial si nici o farâma de luciditate. a instalatiilor portuare. dupa obisnuita cupa de sampanie. nici nu se putea altfel.stea ti le baga în cap tiza mea Leona cu bazaconiile alea anarhiste ale ei. Majoritatea actionarilor companiei priveau acele dispute ca pe niste ciorov aieli între soti. opozitia înversunata a presedintelui Simón Bolívar n-a fost deloc un obstacol de neglijat. Ar fi prefera t sa renunte. cu singura conditie onorabila ca acest pas sa nu fie facut înainte de moartea sa. batrânul leu în retra gere le-a cerut celor de fata scuze pentru ca vorbea stând în balansoar si a improvi zat un scurt discurs care parea mai degraba o elegie. cu mult mai v echi decât navigatia fluviala. îl luase în brate.Plec din viata asta cu sigurul regret ca. un succesor demn de întreprinderea pe care o întemeiase. stilul sau preferat. nimeni nu l-a contra zis când si-a asigurat drepturile în asa fel încât nimeni sa nu se poata atinge de ele îna inte de stingerea legala a contractului. numai la a mea n-am s-o pot face. Unchiul credea. Îi ramasese totusi un nou motiv de preocupare: dorint a ca Florentino Ariza sa se însoare. a mijloacelor de transport. încercând sa atenueze dramatismul dramei. ca esecul lui Elbers nu se datorase privilegiilor. nu numai amintirea ei l-a însotit la petrec . Când a împlinit nouaz eci si doi de ani. Numai ca. ci din pricina ca renunta rea la monopol ar fi însemnat sa arunce la gunoi trofeele unei batalii istorice. Florentino Ariza tremura numai la gândul ca truda lui de o viata s-ar fi putu t duce de râpa în ultima clipa din cauza acestor conditii neprevazute. care o pornise în calatoria sa nefericita spre moarte. i-a evitat cu înversunare pe cei c are l-ar fi putut compatimi. lânga o masuta unde servitoarele aveau grija sa fie în permanenta o oala cu cafea calda si un pahar cu doua proteze în solu tie de bicarbonat. A fost ultima sa interventie. unchiul León XII a acceptat renuntarea la privilegiul centenar. în urma hotarârii unanime a actionarilor. dar abia daca si-a tradat emotia în tremurul vocii când a mul tumit. sa moara decât sa-si calce cuvântul fata d e Fermina Daza. Primul fusese faptul ca Eliberatorul însusi. I-a spus-o de mai multe ori si totdeauna cu a celasi cuvinte. mai sp unea. n-a mai acceptat sa fie consultat si. De atunci n-a mai vorbit cu nimeni despre afa ceri. Florentino Ariza îsi întemeiase argumentele pe experienta comodorului german Johann B. unchiul León XII n-a mai insistat. leganându-se într-un balansoar vienez. a cântat aria "Adio viata" din Tosca . Sase luni mai târziu. Din fericire. A spus ca viata îi era marca ta de doua evenimente providentiale. în schimb. a adaugat: . Nu-mi pot imagina o nevasta mai potrivita. când Florentino Ariza depusese deja armele în dupa-amiezile de meditatie de la conac. Si totusi. în localitatea Turbaco. În ziua în c are a fost instalat în functie. Primea foarte pu tine vizite si nu mai vorbea decât despre un trecut foarte îndepartat. m-as însura cu tiza mea Leona. Îndaratnicia batrânului li se parea fireasca. Asa cum facuse si planuise tot ce facuse si planuise pâna atunci în viata. a cailor de acces pe uscat. Îsi petrecea zilele contemplând de pe terasa zapezile v esnice. Florentino Ariza a fost numit presedintele consiliului de conducere si director general. . pe care nu si le punea decât când avea musafiri. ci angajamentelor contractate în acelasi timp deodata si care echivalau cu asumarea raspunderii pentru întreaga geografie nationala: întretinerea fluviului în bune conditii pentru navigatie. Iar ca încheiere. împ otriva unor adversari puternici din lumea întreaga.Daca as avea cu cincizeci de ani mai putin. în seara aceleiasi zile. Celalalt era sansa de a fi gasit." Era a devarat doar pe jumatate. Elbers. pe neasteptate. cum se afirma de obicei cu prea multa usurinta. si-a desemnat nepotul drept unic mostenitor legal si s-a retr as din afaceri. si cu o voce înca sigura. a carui ambitie nemasurata distrusese tot c eea ce construise cu nobila sa inventivitate. În plus. în care ambele parti au dreptate. Dupa care.

valorificându -l singura. i-a condamnat pe amândoi la infidelitate. În anii ei ce i mai buni. ca în versurile de la Jocurile Florale. fara sa stie macar daca pe ea trebuie so caute. cântând cele mai frumoase suite din câta muzica s-a compus pe lume la violoncelul c are suna ca o voce de barbat între coapsele ei aurii. chiar si în clipele de cumpana. asa cum i se întâmpla ori de câte ori era speriat. cât si cele care înca îsi mai odihneau capu l pe perna lânga sotul cu coarnele poleite de razele lunii. cunoscuta mai ales ca Vaduva celor Doi . si de toate cu aceeasi patima. pentru ca îngropase doi barbati. când lumina portocalie de la fereastra baii îl avertizase ca nu putea intra: cin eva i-o luase înainte. ci Tránsito Ariza o poftise înauntru. cea dragastoasa. singura cu care pângarise casa materna de pe strada Ferestrelor. si-a dor it sa fie cu toate deodata. chiar daca era o mototo ala în pat. îsi amâna calatoria cu câteva clipe înainte ca pasarela vaporului sa fie ridicata: totdea una dintr-un motiv care avea de-a face cu Fermina Daza. Cu e a a fost mai întelegator decât cu oricare alta. pentru ca era singura care iradia în j ur suficienta dragoste pentru a o înlocui pe Fermina Daza. Cineva: barbat sau femeie. fara sa-i cunoasca numele de familie. În numerosii ani ai vietii lui se pregatise de câteva ori sa plece în cautarea ei. a înmormântat-o pe cheltuiala lui si a însotit-o singur la groapa. Singur în multimea de pe chei. Dar vocatia ei de pisica hoinara. vaduva lui Zúñiga. Îi era de ajuns sa închida ochii ca s-o vada în rochia de muselina si palaria cu pangli ci lungi de matase. fara sa stie unde . care a f ost cât pe ce sa-i taie prâsnelul în timpul somnului cu foarfecele de gradina. gratie devizei lor de muschetari : Infideli. vaduva lui Arellano. si amintirea Ferminei Daza a pus din nou stapânire pe spatiul întreg. Durerea despartirii era însa prea mare si ochii i s-au umplut de lacrimi. Si-a amintit de vaduva lui Nazaret. goala cum o facuse maica-s a. printre crânguri de orhidee. care îi rupea nasturii de la haine ca sa-l oblige sa mai ramâna pâna îi coase la loc. fara s-o tradezi pe nici una. Si de Josefa.erea oferita în cinstea lui de Leona Cassiani. Dar nici nu disparuse bine în zar e vaporul. pentru ca And rea Varón nu se uita la fleacuri de genul asta când era vorba de amor. prin fata casei careia trecuse cu o saptamâna în ur ma. De fiecare data însa. leganând colivia copilului la bordul vaporului. n-avea importanta. Înca din prima noapte cu luna. de pe urma care . Datorit a ei. cea mai iubita dintre toate. În lipsa uneia. timp de aproape treizeci de ani. cea mai batrâna dintre supravietuitoare. îsi spusese cu o rabufnire de fu rie: "Inima are mai multe camarute decât un hotel de târfe". Asa ca în seara aceea a evocat-o pe Rosalba. se st raduise sa pastreze o legatura cât de neînsemnata cu nenumaratele amante din multii sai ani: totdeauna le-a urmarit firul vietii. Florentino Ariza a înteles ceea ce practicase fara sa stie: ca poti sa fii înd ragostit de mai multe persoane deodata. iar singura amintire lasata în urma pe terasa cu luna au fost semnele de ramas bun facute cu o batista alba care parea un por umbel alb în zare. cu sexul ei gingas si violoncelul de pacatoasa. cea care câstigase trofeul virginitatii lui si a carei amintire îl durea ca în prima zi. dar niciodata neloiali. amândoi si-au zdrobit inimile cu un amor mistuitor de începatori. A fost. Caci pâna si în perioadele cele mai dificile pentru el. dar convins ca avea s-o gaseasca undeva. Cu toate acestea. dupa cum avea chef. Dar Ángeles Alfaro a plecat asa cum venise. solitar si trist. gândindu-se la el si multumindu-i pentr u trandafirii pe care îi planta pe morminte. au continuat sa se vada când si când. care ven ise pentru sase luni ca profesoara de instrumente de coarde la Scoala de Muzica si-si petrecea noptile alaturi de el pe terasa casei. pe un t ransatlantic sub pavilionul uitarii. facuse o cariera legendara de curtezana clandestina. nebuna de dragoste dupa el. Si-a amintit de efemera Ángeles Alfaro. fara ajutorul vreunui administrator. din cauza unei întâmplari neprevazute sau a unei sovaieli subite. chiar daca nu el. ca sa n u fie al nimanui. L-au însotit în amintire toate: atât cele care-si dormeau somnul de veci în cimitire. mai nestavilita decât puterea tandrete i. chiar daca n-ar mai fi putut fi nici al ei. De Prudencia Pitr e. Si-a amintit de Andrea Varón. cea mai veche dintre toate. în plus. singura pentru care Florentin o Ariza n-a sovait sa-si puna obrazul: când a fost anuntat ca murise si ca urma sa fie îngropata din mila publica. Dintre toate cele aflate pe lista. Si de cealalta Prudencia. asa cum se cuvenea. Si-a mai adus aminte si de alte vaduve pe care le iubise. era singura care traia de pe urma corpului ei.

când a murit Juvenal Urbino. atât cât mai puteau s-o faca. dar care avea t ot ceea ce nici o alta nu avusese pâna atunci ca sa-l scoata din minti. cu nelipsita bocceluta în care se afla rogojina s i asternutul. Dupa vreo sase întâlniri. Era. S-au potrivit. în numele careia cersise de atâtea ori iubi re. înca un copil: cu strungareata si genunchii juliti. si o valijoara de tabla. rugându-l s-o ia sub aripa lui ocrotitoare. totusi. spre abatorul lui clandestin. E fectul asupra ei a fost imediat: i s-au deschis portile raiului. ca de papusi. întrucât complicii ei ilustri au avut grija s-o protejeze. pe umarul ei au plâns câtiva din eminentii nostri oameni de arme si de litere. asa ca îl puneau în pusculita-purcelus. ca sa se st rânga mai multi si sa cumpere din Portalul Copistilor vreun bibelou sau orice alt flecustet adus de peste ocean. St abilisera un pret simbolic de un peso de fiecare data. un adevarat sti mulent pentru studiile ei. De dragul ei. i-a câstigat dragostea. iar din clipa în care a coborât de pe vapor cu botinele ei albe si coada aurie pe spate. de amurguri copil aresti. care se înrudeau cu Florentino Ariza si apelasera la el. Scosese din minti guver natori si amirali. trimisa de parinti. A izbucnit într-o ecloziune florala si s-a simtit plutind într-un limb de fericire. A fost singura cu care a luat cele mai drastice masuri de precautie împotriva une i sarcini accidentale. Si-a risipit nurii cu darnicie a tâta timp cât corpul i-a permis-o si. si chiar unii care îs i meritau pe drept gloria. Se considera un barbat norocos. nici el nu i-l dadea. convingându-l sa si le faca împreuna în dupa-amiezi le lor nebune. nici unul din ei nu visa decât la dup . s-a marginit la amantele statornice. uniforma de scoala. ca o copila dornica s a descopere viata sub îndrumarea unui barbat venerabil care nu se mira de nimic. a fost cotlonul cel mai adapostit din golful batrânetii. Mai mult chiar: ideea substitutiei. cu febrilitatea voluptatii crepusculare. nu-i mai ramasese d ecât una. dar el a între zarit într-o clipa ce fel de femeie avea sa fie foarte curând si a pregatit-o într-un lent an de sâmbete la circ. cu care i-a câstigat încrederea. deoarece tot timpul s-a straduit sa fie prima din cla sa numai si numai ca sa nu piarda permisiunea de a pleca de la internat la sfârsit de saptamâna. una singura. gustul searbad al inocentei avea farmecul une i perversiuni regeneratoare. singura care îl facuse sa simta gustul veninului fusese Sara Noriega. nimeni nu i-ar fi putut aduce vreo acuzatie bazata pe dovezi catego rice. desi asemanarea era mai mult decât izbitoare. recitând versuri atât de desantate. când încercau sa inventeze si mai mult amor în timpul amorului. atât cât ma rau în viata. între doua vizite întâmplatoare în oras. ca. cu o delicata viclenie de bunicut blajin. unde nu lucrase nici macar o singura zi. c ulcându-se cu ele atât cât mai erau bune la ceva. presedintele Rafael Reyes ia acordat o pensie viagera pentru merite deosebite în serviciul Ministerului de Fi nante. cu cei paisprezece ani ai ei. Dar dupa ce i-a fost încredintata soarta bunului mers al companiei. caci dintre atâtea aventuri riscante. Pentru el. Ea se comporta asa cum era în realitate. în schimbul unei întâlniri de o jumatate de ora. care însa erau mai putin ilustri decât credeau ei. N-a identificat-o nici o clipa cu Fermina Daza. chiar daca i-ar fi fost sot. începând cu vârsta. iar ea si-a încalcat juramântul solemn de a nu o face gratis cu nici un barbat. abia împliniti. O trimiteau cu o bursa primita de la guvern pentru Scoala Normala. desi comportarea ei necuviincioasa era de dome niul public. dar nici ea nu-l primea d irect în mâna.ia îsi câstigase porecla de razboi Doamna Noastra a Tuturor. Se numea América Vicuña. îi disparuse cu totul din minte. el a avut cumplita pre simtire ca multe duminici de-atunci înainte o sa-si petreaca siesta împreuna. de duminici cu înghetate prin parcuri. D upa atâtia ani de amoruri calculate. Florenti no Ariza si-a încalcat principiul sacru de a nu plati. purtând-o pe nesimtite de mâna. încât a fost izolata ca sa nu le scoata de-a binelea din minti pe celelalte nebune. Venise cu doi ani în urma din localitatea maritima Puert o Padre. În duminica Rusaliilor. A fost adevarat. parul împletit într-o coada sau mersul de vietate a padurii. i ar el se comporta cu buna stiinta asa cum niciodata n-ar fi dorit sa ajunga: ca un amant senil. si pâna la caracterul ei semet si imprevizi bil. constienti ca ar fi avut de pierdut mai mult decât ea de pe urma unui scandal. Ea a fost cea care a imprimat o senzualitate apar te clismelor împotriva constipatiei. în toate privintele. care si-a sfârsit zil ele la ospiciul Divina Pastora. Cu timpul. nu i-a mai ramas prea mult tim p si nici destula energie ca sa mai caute pe cineva care s-o înlocuiasca pe Fermin a Daza: stia ca e de neînlocuit. Îi placea pentru ca era asa cum era si a început s-o iubeasca pentru ca era asa cum era.

cu trupul palid dungat de razele ce patrundeau prin jaluzelele trase pe jumatate. iar diferenta mare de vârsta îi punea la adap ost de orice banuiala. coborau capot a si se plimbau pe plaja. Cineva o sfatuis e sa nu-l însoteasca mai mult decât era absolut necesar. iar ea. în plus. pentru ca batrânetea e molipsitoare. Pesemne ca e un rechin din cei mari. Tocmai facusera dragoste în Duminica Rusaliilor. stiinta telegrafiei si despre a carui soarta nu mai aflase nimic.a-amiezile de duminica. Pe vremea când era tânar. Când a murit arhiepiscopul Dante de Luna. era paradisul ei duminical.C . sa nu manânce din ce gustase el si sa se fereasca de respiratia lui. Florentino Ariza nu era câtusi de putin un expert în treburile bisericesti si n u mai calcase pe la biserica de pe vremea când cânta la vioara cu un neamt care îl învat ase. América Vicuña. . care îl invitau totdeauna la întrunirile si manifestarile lor publice. Jeremiah de Saint-Amour fusese gasit mort în atelier. daca bat pentru el clopotele de la catedrala. el cu palaria lui funebra. fiind refuzat numai celor saraci lipiti pamântului. la ora patru dupa-amiaza. pe deasupra. în zori. când au în ceput sa bata clopotele a mort.F. încredintat ca va fi mai mult mort decât viu când ea va termina scoala normala. . Florentino Ariza o iubea asa cu m iubise atâtea alte femei întâmplatoare din lunga sa viata. Dar e i putin îi pasa. la sugestia lui Florentino Ariza.Or fi batând fiindca sunt Rusaliile. când era înnorat. iar înmormântarile au ajuns sa fie asa de costisitoare încât numai bogatasii si le puteau permite. numai pentru un guvernator sau altul de rang si mai mare bat c lopotele asa. provocând atâta tulbur are în rândul populatiei. Murise cin eva în oras. Desi nu-l cunostea îndeaproape. spuse. Pentru copila în sa. Totusi. Amândoi pareau indiferenti la ce ar fi putut spune lumea. Nu era pro priu-zis un dormitor. Dar dupa ultimul nostru razboi . de huruitul macarale lor din port si de suieratul prelung al vapoarelor trase la chei. Florentino Ariza a simti t din nou în preajma fantasma din tineretea lui de mult apusa.Ei. tinândusi cu amândoua mâinile bereta de marinar. Florentino Ariza era prieten cu multi alti refugiati. re zervându-l numai mortilor ilustri. încât succesorul lui a hotarât sa se renunte la acest ritual.. îsi luase singur viata. la cumpana dintre veacuri. în ciuda ventilatorului agatat de tavan. ca si vapoarele. goala toata. un necredincios militant si un anarhist convins. dracie. Camera parea mai degraba cabina unei ambarcatiuni. cu peretii de lemn acope riti de straturi succesive de vopsea. ritualul dangatelor era inclus în pretul funeraliilor. Florentino Ariza si-a stapânit cu greu bataile ini mii. În cursul saptamânii era greu sa dormi acolo cu toata harmalaia din jur. clopotele din toata p rovincia au batut fara ragaz timp de noua zile si noua nopti. Tocmai de aceea. care. la patru dupa-amiaza. care nu voia altceva decât sa-si poata înjgheba o vizuina pentru idilele de la batrânete. ci o cabina de uscat. iar el stia cine. regimul conservator si-a consolidat obiceiurile col oniale. construita în spatele birourilor C. spuse el în penumbra. pentru ca rudenia dintre ei era bine cunoscuta. O delegatie a refugiati lor din Caraibi venise chiar în acea dimineata sa-l anunte ca. nu mai încapea nici o îndoiala. moarta de râs. . . nu avea vârsta la care începi sa te gândesti la moarte. Facusera dr agoste dupa prânz si lâncezeau în resacul siestei. dar pe ea o iubea cu mai multa febrilitate decât pe oricare. América Vicuña. Nu i-a trecut nici o clipa prin minte ca puteau fi dangatele dupa care tânjise atâtia si atâtia ani. înca d in duminica în care o vazuse pe Fermina Daza însarcinata în sase luni la iesirea de la biserica. dar mai ales la înmormântari.C. Întrucât era singura persoana autorizata s-o scoata din internat.F. goi amândoi sub ventilatorul al carui bâzâit nu reusea sa acopere duruitul ca de grindina stârnit de vulturii plesuvi care se plimbau pe acoperisul de tabla încins de soare. aerul era mai încins decât în cabinele de pe n avele fluviale din cauza acoperisului metalic care reverbera caldura. iar uneori. se ducea s-o ia în Hudsonul de sase cilindri al C. ca sa nu i-o zboare vântul. Da r era sigur ca dangatele care se auzeau nu vesteau nici o sarbatoare. tocmai se trezise. stârnita de racnetele hamalilor. era sigur ca cl opotele nu bateau pentru Jeremiah de Saint-Amour. când a auzit clopotele de la cat edrala batând în ziua de Rusalii.Nu. dar la patru dupa-amiaza.

or. când s oferul i-a povestit cum murise. i-a împletit copilei coada solitara si a urcat-o pe m asa ca sa-i strânga sireturile de la pantofii de uniforma si sa-i faca nodul.Pai pentru doctorul ala cu tacalie. În casa nu te puteai misca din cauz a înghesuielii. se jucau cu mingea. dar dangate le staruitoare i-au sporit nedumerirea. .În ziua de Rusalii planuisera sa ramâna împreuna pâna la ora cinci. ca de obicei. América Vicuña. moartea aceea nu avea nimic în comun cu barbatul despre care credea ca e vo rba. Totusi. iar ea îl ajut a s-o ajute cu un aer firesc. Automobilul astepta la umbra magaziilor. sa înaltat pe vârfuri. îmbracata în rochia de buni cuta abia maritata cu care fusese la petrecere. datorita nenumaratelor sale merite. draga mea copila. iar clopotele si mai sfâsietoare. Tot ce înfaptuise Florentino Ariza dupa casatoria Ferminei Daza se întemeiase p e speranta ca. pentru cine bateau clopotele. amândoi îsi uitasera vârsta si se comportau unul fata de celalalt cu familiaritat e. Florentino Ariza îsi imaginase clipa aceea pâna în cele mai mici amanunte înca din . pentru ca i se parea neîntemeiata. Nimic nu defineste mai bine pe cineva decât felul în care moar e. speranta de-o clipa i s-a spulberat. la întrebat ce i se întâmplase. dar. care aflasera trista veste când petrecerea era în toi. asa cum îsi dori se sa-l vada înca din clipa în care auzise prima oara vorbindu-se despre el. t ipându-i în ureche. c-am uitat. Automobilul a luat-o prin spatele magaziilor împrejmuite cu plasa de sârma. îngândurata si trasa la fat a. pent ru ca ea nu se pricepea. Florentino Ariza i-a strâns mâna în mâna lui înghetata. s-a uitat peste umarul celor care blocau usa si l-a vazut pe J uvenal Urbino în patul matrimonial. pe jumatate despuiati.Ah. Tâmplarul tocmai termina de luat masurile pentru sicriu. indiferent pent ru cine ar fi batut. ca doi soti care si-au ascuns atâtea în viata încât aproape ca nu mai au ce sa-si spu na. Alaturi. spuse soferul. balacindu-se în ticalosia mortii. . nu s-a simtit cutremurat de bucuria biruintei pe care o întrevazus e în atâtea ceasuri de nesomn. ca în orice zi de sarbatoare. care statea lânga el în automobilul ce se zdruncina pe caldarâm. Si totusi. unul din fruntasii urbei. Pe strazile din jur era un du-te-vino de automobile si trasuri. Florentino Ariza era sig ur ca onorurile funebre nu puteau fi pentru Jeremiah de Saint-Amour. pâna la urma. Florentino Ariza si-a dat seama imediat despre cine era vorba. dar ei nu l-au trezit pe sofe rul adormit cu capul pe volan decât dupa ce s-au urcat si s-au asezat pe bancheta. la optzeci si unu de ani. Si totusi. se afla. A lasat-o pe fata la poar ta internatului. apoi îi s puse soferului sa-l duca la locuinta doctorului Juvenal Urbino. A uitat de înmormântarea lui Jeremiah de Saint-Amour. Invitatii doctorului Lácides Olivella. odat a sosit ceasul. Florentino Ariza a coborât cu copila în curtea cu silitra pe jo s. O ajuta fara nici o intentie de a o umili. De acolo lumea parea mai necrut atoare decât din penumbra cabinei. mi-ar mai trebui înca cincizeci de ani ca sa-ti povestesc. oricât parea de absurd. Înainte însa. cazând dintr-un mango cân d încerca sa prinda un papagal. Cum îi zice. când ea trebuia s a fie înapoi la internat. dar cerul senin si linistea duminicala asternuta în ju r aminteau de vremea blânda din lunile precedente. îndeplinindu-si parca o datorie: înca de la primele întâln iri. unde pe vremea spaniolilor fusese portul de îmbarcare a sclavilor si unde zacea u aruncate cântarul. vestea aceasta sa-i ajunga la urechi. Zapuseala din aer prevestea cele dintâi ploi ale anului. Fermina Daza. soseau si ei gramada. iar lânga cheiu l pustiu nu se afla decât un vapor cu cazanele stinse. amintind toate de comertul cu negri. socotit. apoi a iesit d in portul fluvial stârnind un nor de praf fierbinte în jur. Birourile erau închise si întunecate. Când l-a vazut asa de palid. cu cinci minute înainte de rugaciunea de seara. auzin d clopotele. a strab atut spatiul în care se aflase cândva vechea piata din golful Sufletelor si unde acu m oameni în toata firea. Florentino Ariza si-a adus aminte ca fagaduise sa asiste la înmormântar ea lui Jeremiah de Saint-Amour si s-a grabit sa se îmbrace mai devreme decât avea de gând. Îi puse soferului mâna pe umar si-l întreba. ci sfâsiat de groaza: fantastica revelatie ca toate clo potele acelea ar fi putut la fel de bine sa bata pentru el. era chiar el: cel mai batrân si mai renumit medic din oras. lanturi si obezi mâncate de rugina. promitându-i în graba ca o sa vina dupa ea sâmbata urmatoare. iar în fata vilei se adunase o mul time de curiosi. suspina el. îsi zdrobise sira spinarii. dar Florentino Ariza si-a facut loc pâna la dormitorul principal.

Pusese în ea toata mânia de care era în stare. mi rosul pielii lui care avea sa staruie multa vreme într-a ei. dar care. el îi povestise un lucru de neconceput pentru e . În urmatoarele doua saptamâni n-a mai putut închide ochii noaptea. Miercuri. abia mâncând câte ceva. în prima ei noapte d e vaduvie. legamântul de fidelitate eterna si de iubire pururi vie. Luni însa. si-si musca limba ca sa nu-i scape a devarul prin sparturile inimii zdrobite. pe care si-o închinase în întregime cauzei unei iubiri temer are. Toate lucrurile lui îi stârneau plânsul: pijamaua de sub pern a. cu o tenacitate ce nu le parea tocmai bar bateasca altor barbati din acele vremuri. Câteodata se oprea din treaba si se lovea cu palma peste frunte. putea fi interpretata de Florentino Ariza drept o scrisoare d e dragoste. dormind si mai putin. în care ratacea dezorientata. odata cu moartea sotului ei. fara îndoiala. stiind ca nici ei n-avea sa-i fie mai usor. Se întreba dispe rat unde se afla Fermina Daza fara el. Fermina Daza n-avea cum sa-si imagineze ca scrisoarea ei. Constatarea ca. bineînteles. pe deasupra. dar justificat de teama ca un prilej ca acela n-avea sa se mai repete în veci. a trebuit sa recurga la paliativ e mai neplacute decât clismele. papucii care ei i se parusera totdeauna papuci de bolnav. între bându-se nedumerita cine oare era mai mort: cel care murise sau cea care ramasese în viata. Nu-si putea reprima sentimentul mocnit de ciuda pe sotul care o lasase sing ura în mijlocul oceanului. caci inima lui ghicise totul înca de la cea dintâi tresarire: era scrisoarea pe care o asteptas e necontenit de peste o jumatate de veac. ce avea sa faca în anii care îi mai ramâneau de trait sub povara spaimei pe care el i-o lasase pe umeri. când s-a întors pe Str ada Ferestrelor. A fost ultimul act al unui amar exorcism de doua saptamâni. prin orice mijloace. si-a facut din nou aparitia la b irou si când l-a vazut asa de palid si ravasit. sa recupereze tot ce fusese nevoita sa cedeze într-o robie de o jumatate de veac c are o facuse fericita. dar nu putea face nimic. Leona Cassiani s-a speriat. Din cauz a constipatiei care i-a umflat burta ca o toba. amintindu-si brusc ca uitase sa-i spun a ceva. ins ultele cele mai umilitoare si. dar care ei i se pareau blân de fata de gravitatea ofensei. încercând s desluseasca semnele tainice care i-ar fi putut arata calea izbavirii. deoarece inima îi spunea ca noaptea aceea cumplita fusese scrisa dint otdeauna în destinul lor. lipsit de cea mai elem entara buna-cuviinta. l-a cuprins o apatie nejustificata. A mai petrecut o saptamâna ireala . cu mintea secatuita de gânduri. pent ru ea îsi îngrijea sanatatea si înfatisarea. Plecase din casa îndol iata zdrobit de durere. nu-i mai lasa nici macar vestigiile propriei identitati. prin care încerca sa se împace cu noua ei stare. Suferintele batrânetii. Pentru ea se straduise sa câstige. Era o fantoma într-o casa stra ina care devenise peste noapte imensa si pustie. pe care le suporta mai usor decât cei de o vârsta cu el pentru ca le cunostea înca din tinerete. trimisa într-un acc es de furie oarba. moartea intervenise în favoarea lui i-a insuf lat curajul de care avea nevoie ca sa-i repete Ferminei Daza.tineretea lui zbuciumata. Ploaia nu i-a lasat nici macar ragazul unei raze de lumina ca sa poata reflecta în tihna. amintirea imaginii lui dezbracându-se în adâncurile oglinzii în timp ce ea se pieptana înainte de culcare. Dar începând de vineri. ca tot ce facuse în viata fusese z adarnic si nu avea cum sa mai continue: era sfârsitul. Era constient ca fusese un gest necugetat si pripit. Odata. pentru ea asteptase ziua aceea asa cum nimeni pe lume n-ar fi putut astepta ceva sau pe cineva: fara sa sovaie nici ma car o clipa. nedrepte. dupa o saptamâna de absenta. si chiar îsi imaginase de n enumarate ori cum avea sa se petreaca. Clipa de clipa îi veneau în minte nenumaratele întrebari cotidiene la care num ai el îi putea da un raspuns. l-au asaltat toat e deodata. ce gândea oare. în sfârsit. Voia sa redevina ea însasi. a vazut în apa ce baltea în gang un plic si a recunoscut imediat sc risul apasat pe care atâtea schimbari ale vietii nu izbutisera sa-l schimbe si chi ar a avut impresia ca simte parfumul nocturn al gardeniilor ofilite. pe care a interpretat-o ca pe o p revestire ca nimic nou nu se va mai putea întâmpla. dar n-a fost sa fie. renume si avere. Îsi dorise o întâlnire mai putin brutala. El însa o linisti: de vina era insomnia. vorbele cele mai grele.

Caci. ca sa-i lase macar consolarea unei firave raze de lumina. pentru ca ea sa-si poata instala în birou camera de cusut pe care n-o avusese niciodata de când se maritase. balansoarul în care îsi pe trecea siesta si de unde ultima data se ridicase ca sa moara. Fiul a acceptat sa ia biblioteca. oricât se straduia. singurele cu care se simtea în largul ei. dar acesta dezaprobase cu fermitate o asemenea posibil itate. A fost. Nu era naluca pricajita care o pândea în Parculetul Evangheliilor si pe care o evoca de obicei cu oarecare duiosie. Când s-a trezit în prima dimineata de vaduvie. atâtea alte obiecte în gemanate pâna-ntr-atâta cu viata lui încât se identificau cu el. chiar aceste amintiri au ajutat-o sa iasa din hati sul doliului. Pe de alta parte. nu i-o îngaduia: pentru orice eventualitate. n-ar fi vrut sa se complaca la nesfârsit în suferinta. dar nu pentru ca s-ar fi simtit singura. si numai lui Juvenal Urbino i-ar fi putut trece prin cap sa sustina oportunitatea constru irii lor. din sufragerie. pe oriunde ar fi trecut. dadea mereu peste ceva care îi aducea aminte de el. pe masura ce deveneau mai stralucitoare. impr ovizata în veranda. dupa trei saptamâni. palariile care îi semanau chiar mai mult decât fotografiile. Mai rau chiar: dupa ce a ars hainele. si ab ia în acel moment el a murit cu adevarat pentru ea.a: invalizii simt dureri. Abia dupa ce fiica e i. Pâna la urma. orice ar fi facut. nu reusea sa scape de prezenta sotului mort: oriunde s-ar fi dus. fiind pe deplin convinsa ca sotul ei ar fi aprobat-o. a luat hotarârea ferma de a-si continua viata aminti ndu-si de sotul ei ca si cum n-ar fi murit. baga furculita prin oale si gusta din toate câte putin. Stia ca trezirea din fiecare diminea ta va fi în continuare o povara. a prietenelor apropiate care veneau sa-i tina de u rât în acele zile. s-a rasucit în asternut. un holocaust inutil. Era o utopie. Ignorând uimirea tacuta a servitoarelor. a început sa-i fie dor nu numai de tot ce îndragise la el. Fermina Daza n-a uitat însa teama lui de întuneric si. durerea se va domoli. ci la una mai mica. Toate aceste aranjamente au însemnat o adevarata usurare pentru F ermina Daza. pala vragind între timp cu servitoarele. furnicaturi în piciorul sau mâna care le-au fost amp utate. pentru ca Biserica nu îngaduia existenta crematoriilor în cimit irele noastre. desi i se parea normal si drept sa sufere. bineînteles. Cealalta revelatie a avut-o la ma sa. ci din cauza se nzatiei ciudate ca mânca împreuna cu cineva care nu mai exista. înca d in secolul precedent. Ofelia. cautând o pozitie mai comoda. a vecinilor. Dar. pantofii din pielea cea mai fina. Si tot usi. nici chiar pentru cei de alta religie decât cea catolica. stând în picioare în fata plitei. Fermina Daza si-a dat seama foarte curân d ca amintirea sotului mort era tot atât de refractara la foc pe cât parea sa fie la trecerea zilelor. si nu num ai din motive de igiena. ca sa-si poata continua somnul. Într-adevar. fiica ei urma sa ia câteva mobile si multe al te obiecte care i se pareau foarte nimerite pentru licitatiile de antichitati de la New Orleans. Pâna la venirea lor mâncase când si cum se nimerea. oricum. le purtase cineva în oras. îsi dadea seama tot mai mult ca în c alea vietii ei statea de-a curmezisul o fantoma afurisita care nu-i dadea pace n ici o clipa. Caci numai atunci si-a dat sea ma ca era prima noapte când el nu dormise acasa. singura solutie care i-a veni t în minte ca sa poata trai mai departe fara el. a pus sa fie aprins un foc pe maidanul din spatele casei si a ars tot ce-i amintea de sotul ei: hainele cele mai scumpe si elegante pe care. desi naucita de cel e întâmplate. îndraznise sa sondez e opinia arhiepiscopului. a început sa întrezareasca primele raze de lumina . cum si era de fapt. fara sa-si puna în farfurie. Îsi exprimase de multe ori dorinta de a fi incinerat si n u ferecat în bezna fara nici un licar de lumina dintr-o cutie din lemn de cedru. dar încet-încet. Trecea prin buca tarie la orice ora din zi când i se facea foame. Înainte de orice. desi nu-i facea deloc placere sa constate ca lucrurile cumparate de ea în calatoria de nunta erau considerate niste vechituri. R eligia. a venit de la New Orleans cu sotul si cele trei fetite. a carui impertínenta stupida o tulburase în asa masura încât îi era c u neputinta sa nu se mai gândeasca la ea. Asa încât a luat drastica hotarâre de a înde arta din casa tot ce îi amintea de raposatul ei sot. Întocmai asa cum i se întâmpla si ei când îl simtea acolo unde nu mai era. s-a asezat di n nou la masa. fara sa d eschida ochii. A facut-o fara nici o u rma de sovaiala. De când îl respinsese la optsprezece ani. a avut grija sa-i spuna tâmplarului sa faca o mica deschizatura în sicriu. dar nu la cea obisnuita. dar chiar si de ceea ce o deranjase mai mult: zg omotele din zori. ci strigoiul cu redingota de calau si palaria pe piept. A fost o ceremonie de exterminare. ra . cârcei.

continuând sa fie la fel de enigmatic chiar si dupa ce-si facuse dru m în viata într-un mod atât de spectaculos si. când s-a trezit gândindu-se la el. disparusera chi ar si copacii cu covorul lor de frunze galbene. Hildebranda parea mai melancolica decât oricând si foarte marcata d e povara batrânetii. Încerca sa-si aduca aminte cum aratau parculetul. la lotiun ile lui rare. cu timpul. bineînteles. în uniforma de gala.masese cu convingerea ca sadise în el o samânta de ura care. în schimb. mai devreme sau mai târziu afla despre fiecare persoana mai importanta din oras. cât o fi suferit!" Caci ea nu mai vedea de multa vreme ni ci o durere pe chipul lui: era o umbra pierduta în negurile amintirii. fara ani. Cu toate acestea. a adus si fotografia cu ce le doua cuconite îmbracate ca pe vremuri. da r pe ea zvonul asta n-a impresionat-o. fara cel mai mic respect pentru d urerea ce-o apasa. În schimb. Ca sa-si mai aline împreuna aleanul. îl zarise de multe o ri. Si-l amintea ca în prima zi. Îi era însa cu neputint a sa creada ca era acelasi de altadata si ramânea surprinsa când o auzea pe Hildebra nda oftând: "Bietul de el. dar a mândoua s-au recunoscut prin ceata deziluziei. fara informatii justificative. onest. pe deasupra. c olonel în armata. nu mult dupa ce s-a întors d e la Flores de María. iar cel al Hildebrandei era aproape sters. în schimb. banca de piatra unde el suspina de dragul ei. fara nume. ca si taica-sau. avea sa crea sca. în interiorul caruia se af lau contoarele instalatiilor electrice din zona. chiar si simpla lui aparitie o tulbura. s-a încumetat totusi sa evoce pentru prima data timpurile iluzorii al e acelei iubiri ireale. a fost convinsa ca acea necuviinta nu era altceva decât primul pas din cine stie ce plan de razbunare. De atunci. dar nu-i venea sa creada ca era unul si acelasi cu primul ei iubit. oricum. o speria într-atâta încât ni ciodata n-a fost în stare sa se poarte firesc cu el. În noaptea când i-a repetat legamân tul lui de iubire. vânduta cu multi ani în ur ma. Hildebranda nu se putea abtine sa vorbeasca despre Florentino Ariza. si o însotea baiatul ei mai mare. pe deasupra. era mai grasa. Niciodata nu pierduse din vedere aceasta ura. Nu mult dupa calatoria la Flores de María. facuta în atelierul belgianului în dupa-amia za când tânarul Juvenal Urbino i-a dat lovitura de gratie îndaratnicei Fermina Daza. dar fericita ca venea s-o vada. în seara când l-a vazut la cinema. Dar furia o cuprindea din nou si foarte curând si-a dat sea ma ca dorinta de a-l uita era cel mai bun stimul pentru a si-l aminti. negresa. unde încercase sa-si revina dupa nec azul cu domnisoara Lynch. pe de-o parte. se spuneau lucruri asemanatoare despre multi alti barbati în afara de orice banuiala. si niciodata n-a reusit sa-si scoata din inima imaginea lui de turturel nemângâiat condamnat la uitare. pentru ca niciodata nu-si pleca urechea la cleveteli. Biruita d e nostalgie. a reusit sa si-l scoata din minte cu un simplu act de vointa. o simtea în aer când strigoiul se afla prin preajma. asa cum. pentru ca nimic din toate astea nu mai era ca pe vremuri. Persistenta cu care îi revenea în amintire o înfuria si mai mult. N-a fost uimita sa-l vad a însotit de o femeie si. verisoara Hildebranda Sánchez i-a întors vizita. iar statuia eroului decapitat fu sese înlocuita cu cea a altui viteaz. ceva ciudat s-a petrecut în inima ei. Casa ei. migdalii cu crengi rupte. cu a c arui soarta se identificase totdeauna. iar pe de alta. pârjolindu-i inima cu o ofensa ce ardea ca fierul rosu si care îi taia respiratia ori de câte ori se gândea la ea. faptul c . înaltata pe un soclu somptuos. tinere si frumoase. A doua zi dupa în mormântare. Afla mereu câte ceva despre el. A impresionat-o. cele doua verisoare s-au mai întâlnit de multe ori si de fiecare data îsi petreceau ceasuri în sir evocând cu nostalgie anii în care se cunoscusera. putea fi unul si acelasi cu bosorogul ramolit care se protapise în fata ei fara nici un fe l de consideratie pentru starea în care se afla. Nu-i venea usor sa-si imagineze cum arata pe atunci Florentino Ariza si m ult mai putin sa admita ca tânarul taciturn. fara sa schimbe vreo vorba cu el. se naruia pe-ncetul din neglijenta guvernului provincial în stapânirea caruia se afla. care îl repudiase ca urmare a comportarii sale ne demne în macelarirea muncitorilor de pe plantatiile de banani de la San Juan de la Ciénaga. Îmbatrânise. atât de neajutorat sub ploaie. E xemplarul acesteia se pierduse. când îl cunoscuse la oficiul de telegraf. Se po vestea ca nu se însurase pentru ca avea altfel de gusturi decât ceilalti barbati. asa cum nu avea u sa mai fie niciodata. deoarece. Totul fusese schimbat. i se parea ciudat ca Florentino Ariza nu renunta la vesmintele lui mistice. La u ltima sa vizita. în casa în care mai staruia mireasma florilor pentru raposatul ei sot. Fermina.

iar Florentino Ariza a avut impresia ca acea catast rofa a tuturor avea ceva în comun cu dezastrul lui. Era peste puterile lui: de câte ori se gasea în pragul dezastrului. La celalalt capat al orasului se afla Leona Cassiani. A trecui. Din cauza ploilor violente. ce dor îi era de capul ei de regina de carnaval. i-a trecut prin minte ca lânga nici una nu s-ar fi putut simti mai bine ca lânga Prudencia Pitre: Vaduva celor Doi. Mai mult chiar: spatiile memoriei de unde reusea sa alunge ami ntirile despre cel disparut erau cotropite încet. compasiunea de care avea nevoie. îi amintea de moarte. care nu mai avea ochii de altadata si nu l-ar mai fi putut distinge decât în plina . l-a pr ivit cu mai multa compasiune. înca mirosind a scutece ude. Strada era cufundata în întuneric. dar chiar a interpretat prezenta lui ca pe o încercar e de a pune capat ranchiunei: un gest de iertare si de uitare. Brusc. toropita si calda de somn. timp de mai bine de douazeci de ani. În noaptea mortii sotului ei. cu atâta se înfuria mai tare. dar si-a dat seama numaidecât ca era prea inteligenta si se iubeau prea mult ca sa se duca sa-i plânga la piept fara sa-i d ezvaluie motivul. Se cunoscusera în secolul precedent si renuntasera sa se mai întâlneasca din pricina c a ea refuza cu încapatânare sa se mai lase privita în halul în care ajunsese: pe jumatat e oarba si în pragul decrepitudinii. fara sa stie macar daca mai lo cuia tot acolo. în noap tea aceea si numai lui. la o vârsta când nici unul dintre ei nu mai avea ce aste pta de la viata. a ratacit fara tinta pe strazile inundate de potopul din acea dupa-amiaza. împodobii c u flori de hârtie. În unele case. Florentino Ariza a recunoscut glasul barbatului pe care el si Leona Ca ssiani îl auzisera cântând cu multi ani în urma. la orice ora si în orice împrejurare. f ara îndoiala. libera si. si a vazut lumina la lu ngul sir de ferestre ale dormitorului pe care América Vicuña îl împartea cu colegele ei. S-a asezat la biroul raposatului ei sot si i-a scris lui Florentino Ariza o scrisoare irationala de trei foi. în oras fusese decretata starea de urg enta. Dar aerul era blând. Imediat ce si-a amintit de ea. Prudencia Pitre. de câmpul cu maci unde zaceau îngropate amintirile despre Florentino Ariza. daca traia singura sau daca mai era în viata. dar ea . la trei. într-un anume fel. În noapt ea în care i-a repetat Ferminei Daza declaratia de iubire. De atunci. Un cântec care. Si pentru Florentino Ariza acele trei saptamâni au trecut ca o agonie. ca se comporta cu mai multa dezinvoltura. plina de injurii si de provocari infame. ca un bunicut nebun. Era cu zece ani mai tânara decât el. Furia îngrozitoare din prima clipa nu s-a domolit nici dupa incinerarea simbo lica a sotului. singura. Florentino Ari za s-a întors pe strada Ferestrelor. la aceeasi ora si la acelasi colt de st rada: M-am întors de pe pod scaldat în lacrimi. Tocmai de aceea a surprins-o atât de mult reînnoita si dramatica marturisire a unei iubiri care pentr u ea nu existase niciodata. în tacerea ce se asternuse pe ste oras. Se gândea la el fara sa vr ea si. iar el abia se zarea în hainele de stofa neagra. cu palaria tare si umbrela agatata ca un liliac de brat. care nu uitase cum zgâria el la usa ca sa-si semnaleze preze nta pe vremea când înca se mai credeau tineri. ratacind ca un somnambul prin orasul pustiu s i. Abia s-a putut stapâni sa n-o ia acasa. iar stelele Caraibilor sclipeau neclintite la locul lor. întrebându-se îngrozit ce putea fa ce cu blana tigrului pe care tocmai îl ucisese. dar inexorabil. ci ea se schimbase dupa ce domnisoara Lynch navalise în viata ei. N-ar fi fost prima oara ca ar fi su nat la usa ei în singuratatea insomniilor. desi nu mai erau. gata sa-i daruiasca la doua noaptea. a pus într-o punga doua sticle de porto si un b orcan mic cu muraturi si a pornit-o spre casa ei. cu cât se gândea mai mult. barbati si femei pe jumatate dezbracati încercau sa salveze de potop ce mai dadea Dumnezeu. sporind si ramificându-se pe masura ce se simtea mai putin capabil a sa si-o domine. hotarât s-o porneasca pe drumul spre cele accesibile. iar cu cât se înfuria mai t re. Niciodata ca atunci nu simtise cât de mult îi lipsea Tránsito Ariza. care i-a lasat senzatia consolatoare ca a comis cu buna stiinta cea mai josnica fapta din lunga sa viata. asadar. dupa ce-i rezistase mai bine de ju matate de veac. pe la Scoala Norm ala. într-un târziu. pâna când n-a mai putut suporta si si-a iesit din min ti. dar nici o cli pa nu i-a trecut prin cap ca poate nu el. se gândea si mai mult la el.a se tinea asa de bine. câta nevoie av ea de cuvântul ei întelept. simtea nevoia sa ceara ocrotire unei femei. A chibzuit mult. i-a deschis fara sa mai puna întrebari. nu numai ca i s-a paru t normal ca el sa fie acolo.

l-a recunoscut dupa sclipirea ramei metalice a ochelarilor. nu exista altul mai alunecos. Vazuse de la balcon mili tarii calari. privind luna înconjurata de un h alo. larma cântarilor funebre ce acopereau dangatele clopotelor de l a toate bisericile. cu fata spre zarea marii. S-au tot întins la vorba si nici nu le-a pasat ca timpul trece. dar ea a refuzat: cu mult timp în urma. nici macar lui. iar alaiul s-a risipit în toate partile. chiar daca ar fi trebuit sa-l plateasca pentru asta cu o ra.Parca te-ai duce la o înmormântare. putin dupa ora prânzului. sa-si scoata tot. Era uluit cât de mult îmbatrânise de când o vazuse ultima oara. închipuindu-si ca sunt din nou tineri. caci amândoi er au obisnuiti înca din tinerete sa-si petreaca împreuna insomniile. doar se c unosteau mai bine în pielea goala decât îmbracati. când amândoi îsi vor fi revenit dupa socul initial. ce dracu'. comunitatile religioase. Nu se însela. jiletca. O trez isera din siesta bubuitul tunurilor de artilerie care zguduia pamântul. când peste oras s-a praval it potopul. privindu -se în oglinda. sicriul galben. dar îsi dadea se ama ca si ea credea acelasi lucru despre el. dorinta nesatioasa de a pr imi totul fara sa dea absolut nimic în schimb. asa încât aveau mult mai putin de pierdut în insomniile de la batrânete.Moartea nu are simtul ridicolului. iar alte trei era pe drumuri. neghiobiile de batrân prematur. si au reusit sa stabileasca o relatie mai serioasa si mai lunga decât parea cu putinta. ea ar fi fost în stare sa-si vânda s i sufletul ca sa se marite cu el. care bateau fara ragaz înca din ajun. chiar si dupa ce el a aranjat cum s-a putut mai bine lucrurile si Prudencia Pitre s-a maritat cu un comis voiajor. . Cuprins de o euforie pe care nici chiar cu patru pahare de porto nu reusise . vuietul fa nfarelor militare. spuse. Când a întâlnit-o Florentino Ariza. dar mai stia ca nici un barbat nu s e lasa iubit ca el. Stateau pe terasa. privind luminile colorate de pe vapoarele anco rate în larg. se vor obisnui încet-încet un l cu altul si nu vor mai baga de seama cât de mult îi burdusise viata. în uniforme de parada. acoperit cu drapelul.Ce moarte absurda. grupurile de scolari . Si ea iesise la fe reastra înca de la ora unsprezece. . Au fost singurele cuvinte pe care a izbutit sa le rosteasca. îi spuse ea. tabieturile si maniile. . Desi nu prea obisnuia sa bea mai mult de doua pahare. lungile limuzine negre ale notabilitatilor invizibile. Cum însa.Miluieste-te de un adapost pentru un biet orfan. ca sa vada cortegiul cel mai numeros si mai falnic care trecuse pe strazi de la moartea arhiepiscopului De Luna. Stia ca nu era usor sa-i suporte meschinaria. Era lac de transpiratie. pantalonii. idila lor n-a trecut dincolo de hotarul pâna la care se putea ajunge cu el: pâna acolo unde n u se interfera cu hotarârea de a-si pastra libertatea pentru Fermina Daza. care ocupa jumatate din cer. dricul tras de cai cu p anase si valtrapuri tesute în aur. la treizeci si cinci de ani. unul din ei fiind. Relatia lor s-a prelungit însa multi ani. Florentino Ariza nu-si venise în fire nici dupa cel de-al tr eilea. bucurându-se de adierea calda si înmiresmata de dupa furtuna. numai ca sa sp una ceva. Sorbeau vi n Porto si mâncau muraturi pe felii de pâine de tara. la fel de bine. care continuau sa ex iste ca sa poarte coroanele pentru morti. în sfârsit. al lui Florentino Ariza. trasurile descoperite. pentru ca nu putea exista pe lume altul care sa aiba atâta nev oie de dragoste. care statea trei luni acasa. ar fi primit în casa orice barbat care ar fi vr ut sa-i tina tovarasie. asezat pe afetul unui tun istoric si.lumina. spuse ea. îsi daduse seama ca nu va mai avea curajul sa se arate goala nimanui . Parea un asasin cu mâinile înca mânjite de sânge. Petrecusera multe nopti asemanatoare dupa ce ea ramasese vaduv a si fara copii. ca aproape întreg orasul. Nici n-a trecui bine cortegiul prin fa ta balconului Prudenciei Pitre. El a fost de acord sa-i urmeze sfat ul numai daca facea si ea la fel. si cu care a avut o fata si patru baieti. în care se re flecta lumina felinarului. iar Vaduva celor Doi i-a sugerat sa-si scoata ha ina. dupa cum se jura ea. spuse el si adauga îndurerat: Mai ales l a vârsta noastra. Desi niciodata nu i-a facut nici o aluzie. asa cum erau când s-au cunoscut: cu patruzeci de ani în urma . . Se linisti însa la gândul ca o clipa ma i târziu. pe care Prudencia Pitre le tai ase la bucatarie. daca avea chef.

Deodata. noua luni si patru zile. América Vicuña a comandat înghetata ei prefe rata. A chemat-o ca sa mearga împreuna în oras si. nu cele de la miezul noptii. Si începu sa fredoneze cu vocea ei frumoasa cântecul la moda: Ramona. Florentino Ariza a continuat sa vorbeasca despre minunatele amintiri din trecut. i-a spus. servita într-o cupa înalta.Te gândesti cumva la vaduva lui Urbino? Exact atunci când s-ar fi cuvenit mai putin s-o faca. ca sa nu se simta asa de singur." A dus-o la Cofetaria A mericana. s-a. spuse. plina pâna la refuz la ora aceea de parinti si copii care mâncau înghetata s ub uriasele ventilatoare atârnate de tavan.Vrei sa ma pacalesti. dupa atâtia ani de când n-o mai vazuse. a încercat s a gaseasca o portita de scapare: "Ma gândeam la tine. în privinta asta. Când în zare s-au ivit primele licariri ale zorilor. fara sa fie nevoie: "Azi n-o sa facem prostioare. . Ea ramase cu lingurita în aer si se uita la el cu un licar de teama în ochi. care ajungea pâna în fundul cupei. s-a gândit sa încerce o manevra piezisa. înmiresmat de ultimele dalii din iunie. singurul subiect care îl mai preocupa în ultima vreme. dar care în dimineata aceea nu i-a mai rascolit sufle tul. de fapt. ca sa nu i se va da lacrimile pe care nu si le mai putea stapâni. Batrâneii nu se însoara. Prudencia le întrecea pe toate. América Vicuña si servitoarele se ju cau cu mingea în gradina.N-ai ghicit. fiecare de alta culoare. vaduva si la anii tai?" Ea râse cu obrazul încretit de z bârcituri si-l întreba la rândul ei: . si ca re era sortimentul cel mai cautat. când se trezea. Si-a dat seama ca era sâmbata. s-a gândit la pasul urmator pe care ar fi trebuit sa -l faca. când s-a trezit în fata unei ferestre stra lucitoare. în rarele ocazii când îl chinuia singuratatea. îi spuse. Dumnezeu s-o odihneasca în pace. Pe perete le din fata patului atârna oglinda cea mare de la Hanul lui Don Sancho. numai ca sa bea vin si sa manânce pâine de t ara cu muraturi. iar. iar vocea ei l-a trezit la realitate: se afla în patul mai ca-sii. iar când a iesit în veranda de la etaj. caci de asta avea el nevoie: sa-si dezlege baierile inimii si sa-si verse ama rul pe gura. pe deasup ra. A întrebat-o ca din întâmplare: "Ce-ai face tu daca cineva te-ar ce re de nevasta asa cum esti. s-a opr it s-o priveasca pe frumoasa copila în uniforma care prindea mingea cu o gratie ce -l înfiorase atâtea sâmbete la rând. doar stia si ea foarte bine ca nici el." Ea râse din nou: "Asta sa i-o spui ma-tii. încercând. cu mai multe etaje. fara sa-si plece privirile: . sa gaseasca în trecut o modalitate secreta de a scapa de povara ce-l apas a. de fapt. Florentino Ariza uita c a femeile se gândesc mai mult la sensul ascuns al întrebarilor decât la întrebari în sine. s-a parfumat si si-a pomada t mustata carunta cu vârfuri ascutite. iar lui îi e ra de-ajuns s-o priveasca dimineata. altele: cele care îi ramasesera în gât în urma cu cincizeci si unu de ani. pentru ca raspândea un parfum magic. fara sa stie. înainte de a se urca în automobil. orasul era altul. . Îmbracat tacticos cu cel mai bun costum.Ma însor. Pierduse cu totul notiunea timpului. A fost rândul lui sa treaca pe celalalt trotuar. . Când a iesit. În noaptea asta am toate motivele sa cânt. În timp ce facea baie. saraca. nici vreun alt barbat n-ar fi trezit-o la trei noaptea si. iar pe st rada tineretii lui se perindau vaduvele cernite. pentru ca numai sâmbata sofer ul o aducea pe América Vicuña de la internat. în dormitorul pe care îl pastrase neschimbat si unde se culca de obicei. spuse Prudencia Pitre. asa cum îsi închipuia el. în drum spre slujba de liturghie de la ora cinci. Spre seara a lasat-o la internat chiar la ceasul când începea rugaciunea. Cuprins de o spaima subita l a auzul unei replici atât de bine tintite. Si-a dat seama ca adormise fara sa sti e.sa si-o potoleasca. Florentino Ariza a luat o cafea tare si tot timpul a privit-o tacut pe copila cum îsi mânca îngh etata cu o lingurita lunga. el neîndraznind sa joace jocuri interzise cu o femeie care îi dovedise cu prisosinta ca stie cum arata cealalta fata a luni i. A fost sfârsitul noptii. ca s-o vada reflectata în adâncur ile ei pe Fermina Daza.Atunci. Si adauga: "Cine face asta înseamna ca simte nevoia sa plânga pe um arul cuiva. unde se afla. dar. da r îsi reveni imediat si zâmbi." Apoi îi ceru de-a dreptul sa -i marturiseasca deschis ce gânduri îi umblau prin cap. care i-a înghetat sângele în vine. sa cântam. fara tine nu mai pot trai." Florentino Ariza batu în retragere: . visând ca nu putea dormi din cauza unui vis tulburat de chipul furios al Fermin ei Daza.

si a ramas asa timp de patru ceasuri.mai întâi. l-a sters cu batista. ci strecurata pe sub usa. pentru ca era dezlipit din cauza umezelii. dupa exact trei saptamâni de patimire. litera cu litera. Duminica i-a trimis automobilul. pentru ca Florentino Ariza sa poata ajunge în dormitor. dar scrisoarea era uscata: trei pagini scrise marunt. ca o statuie de marmura pe un mormânt. în aceeasi pozitie. iar. pentru ca de o saptamâna devenise constient de vârsta fiecaruia dintre ei. ci prot ectorul ei. ce rcetând-o pe fiecare în parte. camerista a intrat în camera cu alt termos plin. când sorbea din cafea. mai intrigat de ton decât de c ontinut. au privit împreuna spectacolul de papusi din parc. ca sa duca la internat. de data asta. cu mâinile la ceafa. Când a batut de miezul noptii. a pus-o fara plic în sertarul noptierei. caci cel care o adusese remarcase probabil ca vaduva lui Urbino îi scria cuiva din afara cercului ei de prieteni. încât a hotarât sa nu fie în mânata cuiva anume. Mâna îi tremura atât de tare. care era o maniera cu totul personala de a se linist i. si-a scos lavaliera de matase neagra si gulerul de celuloid care nu mai era la moda nicaieri în lume. A pus plicul umed pe pat. Brusc a simtit un fior pe sira spinarii pentru ca nu mai stia unde era scrisoarea si. întrucât . sub o ploaie care nu se mai sfârsea. între timp. Luni. putina. Cele doua servitoare se culcasera si lasasera aprinsa doar o lampa în toata casa. a aprins veioza de pe nopt iera si cu un calm simulat. Înainte de a deschide plicul. Era opt seara. multa. si cu atâta discretie. Si-a pus prote za în paharul cu acid boric pe care îl gasea totdeauna pregatit pe noptiera si s-a c ulcat din nou în pat. naucit. si-a scos haina uda si a asezat-o pe speteaza scaunului. asezat pe pat. fara sa clipeasca. si-a pregatit u n termos de cafea neagra si vâscoasa ca pacura si l-a adus în camera. la doar trei saptamâni dupa moartea sotului. si chiar de la prima pagina a înteles ca era tocmai scrisoarea de insulte la care se astepta. chiar si numai ca sa nu capituleze. ca sa se plimbe cu prietenele daca avea chef. Stia c a cina lui saracacioasa si insipida îl astepta pe masa din sufragerie. câta mai avea dupa ce atâtea zile mâncase la întâmplare. si a citit-o dupa aceea înca de patru ori. si-a scos pantofii si ciorapi i uzi. pâna ce. abia respirând. N-a fost nevo ie sa rupa plicul. dar c u usoare variatii la intervale regulate de timp. s-a dus la bucatarie. si-a descheiat camas a pâna la brâu. Florentino Ariza stia care aveau sa fie pasii urmatori. la repezeala. pâna când cuvintele asternute pe hârtie au început sa-si piarda sensul. au mâncat la prânz peste prajit la tarabele de pe dig. Singurul lucru car e îl interesa era faptul ca scrisoarea în sine îi oferea prilejul si-i recunostea drep tul de a raspunde. i-a pier t când a descoperit. care. cu atâta graba. nu s-a simtit jignit de insulte si nici nu si-a prea batut capul sa vada ce era cu acuzatiile acelea nedrepte. dar pofta d e mâncare. A lasat-o sub lumina veiozei. si-a întins bine musta ta sub legatura speciala din piele de caprioara si s-a culcat în pat. apoi s-a întins pe spate. A reluat lectura scrisorii. pâna la urma. scrisoarea. ca orice bilet anonim. fara sa-si s coata pantalonii si camasa. de suparare. în sfârsit. a lasat t otul pe a doua zi. La ceasul acela. De fapt. fara nici o formula de adresare la început si semnate cu initialele numelui ei de casatorie. Asa ca viata ajunsese pâna la hotarul la care el însusi dorise sa ajunga. dar. si-a desfacut cureaua. ar fi putut fi si mai cumplite. s-a gândit ca secretul nu mai era cunoscut doar de doua persoane. fiindca nu-si amintea s-o fi pus pe pat. Restul depindea numai de el si. în asa fel încât sa nu se înt inda cerneala cu care era scris numele lui. cunoscând caracterul Ferminei Daza si gravitatea motivului invocat. si. teapan ca un mort. Mai mult chiar: îl obliga s-o faca. a împaturit-o bine si a pus-o peste haina. si-a scos jiletca. dar n-a mai vrut s-o vada. Într-un târziu. cu capul sprijinit pe doua perne care îi serveau drept spatar când citea. a stins plafoniera de la întrerupatorul aflat lânga usa. încât n-a vrut sa trimita scrisoarea prin posta. A citit-o o data. au cumparat dulciuri de pri n portaluri. În seara aceea s-a hotarât sa-i scrie Ferminei Daza si sa-i ceara scuze. pentru ca ea sa se poata obisnui cu ideea ca el nu mai era amantul. a ajuns acasa ud pân a la piele si a gasit scrisoarea de la ea. si s-au plimbat prin oras în automobilul desc his. la sase dimineata. si-a s cos palaria si a pus-o sa se usuce lânga fereastra. ci de cel putin trei. au vazut custile c u animale salbatice de la circul care tocmai sosise. încât abia a reusit a aprinda lumina în dormitor. ca sa poata respira în voie. pentru ca nici o intentie ascunsa sa nu-i scape. privind tinta luciul oglinzii unde se aflase ea. si-a pierdu t într-atâta cumpatul încât a ramas uluit când a gasit-o.

Când zgomot ul a reînceput. pentru ca aveau sa fie ultimele. fara nici o referire la idila din trecut. datorat faptului ca nu dispu nea de mijloace de scris mai moderne decât penita. era un document de iubire. cu mai mul ta patimire. Cu toate acestea. dar solemna: Doamna. a vertizându-l ca era nevoie de cel putin un an ca sa înceapa.nu se îndoia ca infernul sau personal de peste o jumatate de veac îi pregatea multe alte încercari cumplite. masina de scris era un animal de birou. ca sa poata f i acceptat într-o orchestra de profesionisti. dar fara numele expeditorului pe spate. Nu avea nici tonul. care nu semana cu nici una din multele scri se de el pâna atunci. Sa stii ca nu m-am gândit niciodata la asa ceva. într-un plic cu viniete negre. în realitate. la care nu era nevoie decât de un deget. a scris. Era o pauza. serenade pe aripile vântului. Nici Florentino Ariza nu se gândise pâna atunci. Cum teai simti daca ai primi o scrisoare de dragoste scrisa la scula aia a ta? Ea. de alte sase ca sa învete sa scrie si sa gândeasca în acelasi timp. si de alte trei ca sa termine prima scrisoare fara greseli. Si chiar asa s-a întâmplat. mai multe ciorne. pe care le-a citit si le-a recitit de câteva . si de câte sase ore zilnic toata viata . A început cu o formula simpla. dar atunci. . dar nu se opri din scris pâna la capatul paragrafului. A trimis-o prin posta. ca sa nu se obse rve ca. dupa uzantele vremii. o scrisoare personala scrisa cu mijloace mecanice avea sa fie cons iderata aproape jignitoare. îsi întoarse spre usa obrazul luminat de minunatul e i zâmbet solar. care nu se mai mira de nimic. Era o scrisoare de sase pagini. încât parfumul un ei gardenii ar fi parut o necuviinta. era hotarât sa le înfrunte cu mai multa însufletire. . a carui domesticire pentru uzul privat nu era prevazuta în c odul bunelor maniere. Într-un anume fel. de cinci. când a ajuns la birou. dar se hotarî sa riste. s-a oferit sa-i dea lectii de dactilografie la domiciliu. asa cum facea în biletelele parfumate din tineret e. Parea mai degraba de un modernism îndraznet si probabil ca t ot asa a interpretat-o si Fermina Daza.Ce chestie! exclama ea. nici stilul. a avut o reactie de îndreptatita uimire.Vreau sa te întreb ceva. din cimitirul saracilor. nici macar la trecutul simplu: a sters tot ul cu buretele si a luat-o de la capat. care asculta de degetele ei ca un instrument viu. Dându-si seama ca e privita. A avut nevoie de trei zile ca sa învete pozitia liter elor pe taste. nu vedea de ce n-ar fi reusit la saptezeci si sase cu un instrument ca masina de scris. Scrisorile lui erau o ampla meditatie as upra vietii. a fost cea mai apropiata ca stil de scrisorile comerciale pe care nu le-a putut compune niciodata. Numai ca. nici suflul retoric din pri mii ani ai iubirii. La început. spuse Florentino Ariza. si-nca mai multa iubire decât pe toate cele dinainte. dupa ce mai întâi a stricat o jumatate de top de hârtie. inspirata din propria sa experienta si din opiniile lui despre rela tiile dintre barbati si femei. iar continutul era atât de judicios si cumpanit. A plecat acasa cu una din masinile de la birou . Dar el era împotriva oricarui fel de stu diu metodic de când Lotario Thugut încercase sa-l învete sa cânte la vioara dupa note. însotit de glumele cordiale ale subalternilor: "Papagalul batrân nu mai învata sa vo rbeasca. Florentino Ariza n-a facut nici cea mai mica aluzie la scrisoarea cumplita primita de la ea. a învesmântat totul în stilul patriarhal al memoriilor unui om batrân. de vreme ce în a doua scrisoare pe care ia trimis-o lui Florentino Ariza dupa ce a primit peste o suta de la el îsi cerea înc a de la început scuze pentru scrisul ei necaligrafic. asa cum era ob iceiul pe vremuri. Tocmai de aceea nici nu avea alt raspuns. leoaica mea draga. al caror tacanit ca un ropot de ploaie devenise cu timpul mai putin perceptibil decât tacerea lor. el a convins-o pe maica-sa sa-i cumpere o sc ripca de cersetor si cu cele cinci reguli de baza învatate de la Lotario Thugut. si a semnat cu initialele numelui. d upa mai putin de un an. ca sa cânte bine. Daca la doar douazec i de ani se descurcase cu ceva asa de dificil precum vioara. care se entuziasma de tot ce era nou. s-a trezit brusc plutind în vidul a brupt si nefiresc al masinilor de scris. fii nd vorba de o vaduva recenta. de data aceasta. ca o completare la Secretarul Îndragostitilor. Florentino Ariza a deschis usa de la biroul Leonei Cassiani si a v azut-o stând în fata masinii de scris." Leona Cassiani. fara o etica proprie. opinii pe care nu o data se gândise sa le reuneasca în volum. Cinci zile mai târziu. s-a încumetat sa cânte la catedrala si sa-i trimita Ferminei Daza. recurgând de la bun început la o metoda diferita de seductie. Multi ani mai târziu.

asa cum a încercat într-o dimineata ploioasa. se socotea multumit dac a scrisoarea nu-i era înapoiata. În plus. bineînteles. uimirea. A continuat sa treaca prin fata casei Andreei Varón pâna când a vazut c a lumina de la baie era stinsa si nu s-a dat în laturi sa se destrabaleze în patul e i. când Fermina Daza se v a convinge. potrivit unei credinte de-a lui. în oricare alta de mai târziu sau de la sfârsitul veacurilor. ca scrisorile sup limentare erau simple foi albe pe care Florentino Ariza si le trimitea tot lui p entru ca niciodata nu întretinuse o corespondenta personala cu nimeni. Stia ca orice abatere de la tonul protocolar. Între timp. nici s-o trimita prin cineva care ar fi pu tut palavragi în dreapta si-n stânga. îi cerea soferului sa opreasca un minut în fata unei c utii de la un colt de strada. putea trimite oricând un functionar sa cumpere timbre pentru o întreaga luna. din precautie. A asteptat. a înlocuit plicurile de doliu cu altele albe si lungi. cu cât treceau mai multe zile fara scrisori înapoiate. folosind singura metoda noua ce-i trecuse prin minte. N-a fost înapoiata. puterile te tin a tâta vreme cât nu te dai batut. în drum spre birou. Prevazând un raspuns favorabil. era dispu s sa-si puna rabdarea la încercari si mai mari. pâna la urma. crestea si nelinistea lui. A vizitat-o de câteva ori pe Prudencia Pitre. ci o cauza si un scop în sine. sa trezeasca noi sperante. asa cum n-a fost nici una din c ele care i-au urmat. ci cu încapatânarea unui batrân de granit. cu convingerea ca va fi teafar si stapân pe facultatile sale de barbat a doua zi. Când au aju ns zilnice. a h otarât sa renoveze a doua oara casa. în afara de i nformatiile privitoare la America Vicuña trimise la sfârsitul fiecarei luni parintil or ei. dar pe masura ce treceau zilele. Trebuia sa fie un vis atât de nebunesc încât sa-i poata insufla curajul de a arunca la gunoi prejudecatile unei clase careia nu-i apartinuse de la bun început. fie si numai ca sa nu-si piarda obisnuinta de a face dragoste. si asta deoarece n-ar fi riscat sa fie vazut la oficiu punând zilnic o scrisoare pentru aceeasi persoana. ca într-un razboi final: totul trebuia sa fie diferit. ar fi preferat ca acest lucru sa nu se întâmple nici macar o singura data. În schimb. cel putin atâta timp cât nu-si putea d a seama prea limpede daca. ceea ce le-a co nferit impersonalitatea complice a scrisorilor comerciale. iar el cobora sa puna scrisoarea. îsi pierdea sau nu vremea degeaba. cea mai mica nesabuinta nostalgica îi puteau rascoli în inima amin tiri neplacute si. Foarte curând a inclus acest nou ritual printre tabieturile sale: profita de insomnii ca sa scrie. ca sa fie demna de cea care s-ar fi putut con sidera stapâna ei înca de când fusese cumparata. . ia r uneori. niciodata dezmintita pâna în acel moment. punea mai multe scrisori deodata. sanatatea si rezultatele la învatatura ale fetitei lor. în sfârsit. în ciuda ravagiilor batrânetii. Când a început. nu numai în noptile când se simtea sing ur si parasit. carora le împartasea impresiile personale despre purtarea. apoi doua si. se identificase mai mult de cât cu oricare alta. a fost încântat sa constate cât de mult progresase posta fata de vremurile l ui de stegar. ca nu va putea scapa de chinurile ei de vaduva solitara decât coborând podul mobil pentru el. Trebuia s-o învete sa se gândeasca la dragoste ca la o stare de g ratie care nu era un mijloc. împinsa de vânturi prielnice. la o femeie car e traise din plin o viata completa. Înca din prima luna a început sa numeroteze scrisorile si sa prezinte la începutu l fiecareia un rezumat al celor precedente. caci. ca sa-i demonstreze ca.ori. caci. asadar. câte una în fi i. si. si-a continuat viata obisnuita. exact ca în foiletoanele din ziare. în pl us. planul pâna în cele mai mici amanunte. pe ntru ca Fermina Daza sa-si dea seama ca aveau o oarecare continuitate. pentru ca gestul lui sa para mai firesc. desi nu înlatura posibilitatea ca ea sa-i înapoieze o suta de scr isori înainte de a se încumeta s-o deschida pe prima. care n-avea nimic altceva de f acut la o companie fluviala ce naviga singura. A avut bunul simt sa nu astepte un raspuns imediat. dupa cum îi fagaduise. iar dupa aceea sa strecoare scrisoarea într-u na din cutiile postale raspândite pe strazile orasului vechi. Frecventa scrisorilor a fost conditionata la început de înd emânarea mâinilor lui: mai întâi una pe saptamâna. dar fara suferintele de tot felul pe care i le provocau asteptarile din tinerete. cu atât mai mult crestea speranta într-un raspuns. el o iubea în plin soare si cu usile deschise. care n-avea nimic altceva în minte. Si-a conceput. într-adevar. analizându-le la rece înainte de a le arunca în foc. Soferul n-avea de unde sa stie. starea de spirit . Niciodata n-a ad mis ca soferul s-o faca în locul lui. iar a doua zi. dar cu care. ca sa stâr neasca din nou curiozitatea. în sfârsit.

se descurca destul de bine. zeama de la lamâi e. recurgând la subterfugii inexplicabile. nu-si dadea seama ca femeile se pot maturiza în trei zile. Florentino Ariza. asa. iar cu stânga îi cauta pe pipaite piciorul. Florentino Ariza se apleca peste umarul ei ca sa vada ce scria. O lasa în grija servitoarelor. se lasa în voia ei si nu-si mai putea gasi drumul de întoarcere decât dupa ce ajungea la capat. Erau singuri în toata casa. Nu credea ca exista pe l ume femeie în stare sa reziste timp de o jumatate de an curiozitatii de a afla de ce culoare era cerneala cu care fusesera scrise epistolele primite zilnic. la paradele militare din parc ul copiilor. adauga un catel de usturoi. Într-o sâmbata d upa-amiaza. a înteles ca metoda aceea juvenila nu . Servitoarele iesisera în oras. Oricât s-a straduit sa atenueze socul. fara sa le mai deschida. în schimb. Se gândea ca. or. ca pe un biet cersetor orb . atunci nu putea fi alta decât ea. Nu: acum era o femeie în toata firea. puteau fi deslusite fraze care îi tradau starea de spirit. si-a dat seama ca el se comporta ca si cum ar fi fost adevarat. scriind cu un deget de la mâna dr eapta. Era de ajuns sa vada plicurile urmatoare ca sa faca acelasi lucru. îi dadu mâna la o parte. schimbarea a fost pentru ea brutala. acum camasuta asta. gata. asa. a început din nou sa se pe rpeleasca în asternut pâna în zori. el îsi pierdea orice control. Îsi vazu mai departe de treaba. cufundata în gânduri. într-un fel de scriitura automata. cu povestioare de adormit copiii: ia sa vedem noi. În ziua în care el i-a spus la cofetarie ca se va însura. parfumul hainelor. amagita de aspectul ei inocent.Singura piedica a fost relatia lui cu América Vicuña. respiratia întretaiata. Orbit de noua lui iluzie. întinsa pe spate. suspinând de nerabdare. Ea îl cunostea foarte bine: începând din acest moment. îl potrivi de sare si de piper dupa gustul ei. dar. cu un ceas mai devreme ca de obicei. la tombolele de binefacere. de parca n-ar fi avut cu saizeci de ani mai mult decât ea. a facut o greseala pe care o fac t oti barbatii: si-a închipuit ca ea s-a convins de inutilitatea oricaror avansuri s i s-a hotarât sa dea totul uitarii. ceapa tocata. când si el o sa ajunga la capatul meditatiilor scrise. pe care el o dezbraca tacticos. ratacind prin pustiul unui alt fel de insomnie. i se tulbura mintea. ca sa nu fie nevoit s-o duca în paradisul din spatele birourilor . o aruncas e la cos fara macar s-o mai rupa. careia îi placea sa ia initiativa. si tot asa pâna la capatul veacurilo r. iar cuptorul ajunsese l a temperatura potrivita. Foarte curând însa. crescând. ma rturisindu-i adevarul. iar când a ajuns la intern at. Florentino Ariza simtea ca batrânetea nu e un torent orizontal. pe unde se scurge memoria. Ea a ramas în pat. ca s-o duca dupa-amiaza la cinema. si acum un pupic mic pe pasarica lui taticu'. Era prea ocupat sa-si vada de ale lui ca sa se mai gândeasca la altceva. Ea se tulbura când îi simti caldura de barbat. Dupa ce au trecut sase luni fara sa primeasca nici un semn. sigura ca era gata pregatit în tava. de când o luase de pe motovelierul care venea de la Puerto Padre. Îl duse de mâna pâna la pat. îl gasi. Dar d aca exista totusi vreuna. Fermina Daza deschisese probabil prima scrisoare. ci un rezervo r fara fund. îl cerceta. dar apoi i s-a parut ceva a tât de absurd. punând la întâmplare pe hârtie. Ingeniozitatea lui era pe sfârsite. ca sa poata da de urma iepuroaicei ghemuite care îi distrusese viata. încât a uitat tot. dar vazând initialele cunoscute din scrisorile de odinioara. se ridica în capul oaselor si spuse cu glas tremurat: . pentru catelus . îl simti reînviind. ici si colo. chia r daca nu banuia motivul. acelasi cu cel al pernei lui. Florentino Ariza a gasit-o în dormitorul lui.Stai cuminte. sau aranja programe duminicale pentru e a si colegele ei. Îi repetase soferului ordin ul de a o lua sâmbata la zece dimineata de la internat. o frunza de dafin. tot ce-i trecea prin cap. si-l desfacu bucati-bucatele cu o tandrete rautacioasa. trecusera trei ani . dar nu stia ce sa faca cu ea. încercând sa scrie la masina . iar ea a simtit schimbarea. acum chiloteii astia cu floricele. n-avem balonase. A fost prima data când a neglijat-o. ea a fost cuprinsa de panica. pentru ursulet. Nu mai era fetita de curând sosit a. îsi ascutise mirosul. Ba tuse peste o jumatate de pagina. îsi înghitise de mult lacrimile. pentru iepuras. Dar el r eusi sa se smulga din extaz chiar pe marginea abisului. unde ea ar fi vrut sa se întoarca mereu de când fusese acolo prima oara. iar respiratia lui de om batrân deveni gâjâita si greoai e. Dupa c e a dat câteva zile târcoale vilei din La Manga. pantofiorii astia. iar zidarii si dulgherii nu lucrau sâmbata: lumea întreaga era numai a lor. îsi ascutise ghearele. ci cu saizeci mai putin. si cum la scoala urma un curs de dactilografie.

purta ta de obicei de vaduve si chiar de catre doamnele dornice sa intre în rândul lor. ca sa ocupe un loc pe unde Fermina Daza nu putea trece fara sa-l vada." Fiica ei r eplica mirata: "Bine.va izbuti sa doboare portile ferecate de doliu. rezervate cu caracter viager si ereditar. în locul palariei cu voaleta. dar a proape tot timpul a stat în picioare. desprinzându-se din grupul celor care o îns oteau. ochii lanceolati îsi traiau viata proprie sub uriasele candelabre din naos. dar distanta infinita a acelei voci inabordabile i-a taia t orice elan. si o roseata subita i-a dogorit obraj ii când a recunoscut initiala semnaturii. iar pasul atât de sigur. familia a trimis invitatii la parastasul de la catedrala. iar când a încercat sa i-o ia fara sa-l trezeasca. dar n-a putut rezista tentatiei de a-si arunca privirea peste ea. gest pe care l-a regreta t chiar din clipa în care a trimis-o. a adormit cu ceasca în mâna." Avea de gând sa arda scrisoarea mai târziu. Leona Cassiani si-a sarbatorit ziua de nastere si a invitat acasa un grup restrâns de prieteni. Florentino Ariza s-a simtit smuls din centrul sau de suflarea unui vânt supranatural: ea îl vazuse. îmbracata într-o rochie de catifea neagra cu mâneci lungi. Intrigata . A fost un eveniment social mai degraba fastuos decât trist. El a fost tot timpul dus pe gânduri. el a reactionat rusinat: "Nu te deranja. Cele mai potrivite i se pareau cele din nava centrala. ceea ce l-a facut sa ia îndrazneata hotarâre de a asista la slujba chiar daca nu era invitat. încât nu parea mai în vârsta decât fiul care o însotea. Florentino Ariza a sosit printre primii invitati. Nu numai ca primise scrisorile. Într-adevar. Într-un târziu. Când a primit-o pe prima. n-a mai asteptat la locul ei sa-i fie reînnoite condoleantele. absent la ce se întâmpla în jur si si-a patat haina cu sosul de la friptura. Salutând în dreapta si-n stânga. Flo tino Ariza. apoi i l-a legat ca pe o babetica la gât. a recunoscut vocea serioasa si afonica: "Alo!" A închi s fara sa spuna nimic. dar v enise atâta lume încât n-a mai gasit loc liber si a trebuit sa se aseze pe bancile lat erale. îmi odihneam ochii. A remarcat ca în tim pul mesei si-a scos de câteva ori ochelarii ca sa si-i stearga cu batista pentru c a îi lacrimau ochii. deoarece si-a dat seama ca ei doi nu se aflau la o distanta de sapte pasi. Leona Cassiani a adormit cu gândul la el. suportând ceremonia cu aceeasi prestanta cu ca re asista la spectacolele de opera." În noaptea aceea. La cafea. "O scrisoare de condoleante de la guvern. Fermina Daza s-a asezat în banca familiei din fata altarului principal. La sfârsit însa. a ajuns si la bancile rudelor sarac e si. închisa în nasturi de la guler pâna la vârful picioarelor. Într-o dimineata. descoperind în ele motive de reflectie asupra modului cum avea sa-si traiasca mai departe viat a. a privit în jur ca sa se asigure ca nu uitase pe nimeni dintre c ei cunoscuti. îi întinse mâna cu acea dezinvoltura cu care se comporta totdeauna în societate s i-i spuse zâmbind blând: . tocmai îsi lua micul dejun cu fiica ei. La prima comemorare a mortii lui Juvenal Urbino. Soneria a sunat lung si. fara sa fi primit în schimb nici un semn. Ea i-a sters reveru l cu servetul înmuiat în paharul cu apa. fara nici o p odoaba. multumind fiecarui invitat în parte: o inovatie care se potrivea perfect cu felul ei de a fi. ci si-a facut loc printre b anci. si cu un sal din dantela castiliana pe cap. aveau pe spatar o placa de arama cu numele stapânului. din nava rudelor sarace. tinuta ei era atât de dreapta si impuna toare. Se astepta sa fie replica binemeritata la scrisoarea ei plina de injurii. L-a format. Bancile din primele rânduri. Dar si-a revenit repede si a bagat scris oarea în buzunarul sortului. in trigata de faptul ca era scrisa la masina. De acolo a vazut-o intrând pe Fermina Daza la brat ul fiului ei. ci traiau în doua zile diferite. l-a descoperit din întâmplare si pe al ei. Cam tot atunci. care statea în picioare. uimita ca arata dintr-o data atât de îmbatrânit. departe de întrebarile fiicei.Va multumesc ca ati venit. a trebuit sa se sprijine cu vârful degetelor de spatarul bancii din fata pâna ce i-a trecut ameteala. în spatele bancilor rezervate. dar înca de la formula senioriala de adresare si de la primul paragraf. încalcând uzantele vremii. ca o sutana de episco p. dar le citise cu mare interes. ca sa evite un accident mai grav: arata ca un bebelus batrânicios. Ob razul descoperit avea o stralucire de alabastru. si-a dat seama ca ceva se schimbase pe lume. într-un târziu. dar le-ai primit pe toate. A deschis-o." Ea nici nu clipi: "A mai venit una. cautând un numar în cartea de telefon. Florentino Ariza trimisese cam tot atunci scriso area cu numarul o suta treizeci si doi.

ci piatra lunara care le prilejuise atâtea ceasuri fericite pet recute împreuna. Si le dorea dintr-un impuls primar pe care sotul ei se amuza sa-l tempereze. ea îi striga se: "Nici nu-ti dai seama cât sunt de nefericita. Caci tocmai în acest scop fusesera cumparate: pe ntru ca ceilalti sa le poata vedea o singura data. îi întelegea nerabdarea cu care o iubea. foar te curând. dar în acelasi ti mp fara sa-si explice gestul printr-o scrisoare pe care orgoliul ei refuza s-o s crie. i le-ar fi înapoiat lui Florentino Ariza cu primul prilej. nu avea int entia sa le pastreze. A linisti t-o însa certitudinea ca scrisoarea aceea de batrân întelept nu era o încercare de a rep eta impertinenta din seara înmormântarii. câte una la fiecare trei. din metal lacuit. dar fara capriciile lui de barbat. batând din aripi ca niste pasari de noapte. simple. c a sa nu se piarda ceva atât de util pentru omenire. dar care se destramau într-o trâmba de pene când încerca sa le prinda. timpul a trecut. ramânea cu o senzatie de culpabilita te de care nu reusea sa scape. exasperata. Descoperea în ele un F lorentino Ariza necunoscut. dar pe care. într-o singura fraza. fara ex igentele lui de patriarh. în gândurile ei cele mai intime. si înca o data regreta ca sotul ei nu mai traia. întreaga povara a întele pciunii lui insuportabile: "Sa nu uiti niciodata ca cel mai important lucru într-o casnicie reusita nu e fericirea. dar obiectele acelea. ea a în teles înca de la început ca fraza aceea nu ascundea amenintarea meschina pe care i-o atribuise atunci. de fapt. Erau reflectii despre viata si dragoste. c are nu-si justificau pretul în aur decât în clipa trecatoare când cineva din lumea ei re strânsa le vedea pentru prima oara. Când au început sa soseasca numerotate. asa cum faceau înainte de culcare cu unele întâmplari ale zilei. cu încuietori si coltare de arama. Acum îl întele gea mai bine decât atunci când traia. Din pacate. revarsându-si asupra ei apele limpezi ale ochilor de copil. despre batrânete si moarte: idei car e trecusera de multe ori. unde începeau sa se îna lte primii zgârie-nori. clare. si a citit-o dintr-o suflare de trei ori. nu ca pe o naluca. ci o maniera eleganta de a face uitat trec utul. iar ea n-a stiut cum sa faca sa le înapoieze fara sa-l jigneasca.. si. tronând în chip de suverana peste ultimele minunatii ale lumii. în vitrinele din Roma. pe . dar. Într-o zi. Uneori îl descoperea." Doctorul Urbino râdea de planurile ei inutile. a gasit justi ficarea morala de care avea nevoie ca sa nu le distruga. Amintirea purificata a sotului a încetat sa mai fie un obstacol în viata ei . uriase. Fusese suficient acel prim an ca sa se obisnuiasca pe deplin cu situatia de vaduva. patru zile. Le-a ars totusi. Se întorcea acasa cu câteva cu fere înalte. ar trebui sa sc apam de ele cumva. nici cu purtarea lui ursuza dintotdeauna. iar acest gând a speriat-o la fel ca prima data. în intentiile cele mai simple. pe deasupra capului ei. pe masura ce le ardea. fara pretentia epuizanta ca ea sa-l iubeasca cu acelas i ritual de sarutari inoportune si cuvinte tandre cu care o iubea el. ci stabilitatea. Scrisorile urmatoare au linisti i-o definitiv. În nenumaratele ei calatorii prin lume. Si capata curaj stiindu-l în preajma. ca sa le comenteze împreuna. Dar ea nu capitula. ca niste s icrie ornamentale. frumoase si utile atâta timp cât se aflau în mediul lor natural. devenind o prezenta ocrotitoare care o calauzea fara s-o stinghereasca." El si-a scos ochelarii cu gestu l lui atât de cunoscut. nu rezistau confruntarii cu Strauss si jumarile de porc sa u cu bataile cu flori la patruzeci de grade la umbra. de la Par is si Londra sau din trepidantul New York al charlestonului. Fermina Daza avea obiceiul sa cumpere toate lucrurile care o atrageau prin noutatea lor. înzestrat cu o clarviziune care nu avea nimic în comun c u biletelele patimase din tinerete. Devenise constienta de frivol itatea propriei imagini publice cu mult înainte de a îmbatrâni si deseori putea fi auz ita spunând: "Nici nu ne mai putem misca prin casa de atâtea boarfe. Acum le avea în fata ochilor. stiind ca. întocmai cum si-ar fi dorit si ea sa le rost easca. Îi arunca pe umeri. fara sa se înfurie. În orice caz. n-o avusese niciodata. spatiile eliberate aveau sa fie ocupate din nou. s crisorile au continuat sa soseasca tot anul." în solitudinea vaduviei. s-a încuiat în dormitor. înca în viata. ci în carne si oase acolo unde avea cu adevarat nevoie de el. ca s-o poata citi în tihna înainte de a o arde. nevoia im perioasa de a-si afla în ea siguranta pe care parea sa se întemeieze viata lui publi ca. nu fara a l e citi mai înainte. Er au mai degraba cuvintele barbatului prin gura caruia matusa Escolástica credea ca vorbea chiar Duhul Sfânt.

dupa care s-a întors la New Orleans. de pilda. Desi i se parea de neconceput.ntru ca. casa era întesata de lucruri inutile. comoda si numai a ei. fie ca erau lucruri noi sau vechi. dar care îi devenise si mai apropiata dupa moartea lui Juvenal Urbino. într-adevar. aici. Fiul venea cu sotia. iar în casa nu s e mai putea respira din cauza mirosului întepator de naftalina. Întâlnirea de la parasta s a fost împrejurarea providentiala care i-a permis sa-i dea de înteles lui Florenti . au începu t s-o viziteze si prietenele mai apropiate. încercau retete noi la bucatarie. tocma i atunci a fost identificata cu el mai mult ca oricând. o puneau la curent cu viata secreta a lu mii nesatioase care continua sa existe fara ea. Asa încât arderea pe rug era amânata. o aristocrata de moda veche cu care fusese totdeaun a prietena. dar o si consulta în privinta proiectelor civice si mondene care se puneau la cale în oras. Lucrecia del Real nu numai ca îi tinea de urât.Ar fi pacat sa le ard. Cu toate acestea. Doar atunci a putut re spira în voie într-o casa asa cum si-o visase: spatioasa. Pacea se asternea în sa din nou dupa numai câteva ore. asa cum spunea si el. Ofelia. în timp ce spatiile eliberate. ca sa nu mai ramâna nici o urma a nenorocirii în casa. ei i se facea mila de atâta matase aruncata pe jos. O data cu trecerea mortii prin casa a fost gasita si solutia. golea podurile. rasturn a cu fundul în sus cuferele. au fost nevoiti sa scoata din birou jumatate din lucruri si sa le îngramadeasca prin dormitoare ca s a aiba unde-l veghea. dar pe care nici sa le arunci pe foc nu poti. de racoare s i pace: dumbrava ireparabilului. fara sa se mai sinchiseasca de invidia bogatasilor sau de razbunarea saracilor care mureau de foame. domnisoarele de familie buna nici nu-i luau în seama. caci si-a pierdut dreptul de a purta numele de domnisoara sub care fusese totdeauna cunoscuta. spunea. pe masura ce se apropia prima comemorare a m ortii sotului. pâna la urma. pâna când Fermina Daza catadicsea sa le pun a pe undeva ca sa nu mai poata fi vazute. a hotarât sa fie taiat din radacina arborele mango. Fermina Daza simtea cum se afunda într-o zona umbrita. dându-i la o pa rte pe oameni. pala riile pe care. stârnind un taraboi ca dupa o batalie. avea. în fata curtii golase. dându-i astfel prilejul sa se simta utila p rin ea însasi si nu datorita umbrei protectoare a sotului. a ramas sa-i tina tovarasie trei luni. de atâtea cozi de vulpe argintie condamnate sa fie arse pe rug. dar pe care. Numai datorita lor a putut sa-si înteleaga p ropria viata si sa astepte cu seninatate hotarârile batrânetii. . transformate în depozite de solduri. Caci nu era chiar asa de ordonata pe cât se credea. iar lucrurile nu faceau altceva decât sa-si paraseasca locurile privilegiate de pâna atunci si sa treaca în v echile grajduri. încurajata de aceasta constatare. pentru ca. o metoda personala si disperata de a parea astfel: as cundea dezordinea. ravasea sifonierele. aruncând tot. si au trecut multe luni pâna cân d a înteles. Nu-si dadea seama. de la camasile atârnate de clantele usilor. când se scula mai plina de elan. în gramadind de-a valma hainele vazute de-atâtea ori de cine trebuia sa le vada. duminica si chiar în c ursul saptamânii când avea timp. de atâtea brocarturi de prisos si resturi de pasmanterie. sa se reverse de obiecte care traiau doar o clipa. pentru ca erau la fel cu papucii cumparati de negrese din piata. Toata dimineata terasa interioara ramânea în stare de asediu. si a donat papagalul viu noului Muzeu al Orasului. când atâta lume n-are nici macar dupa ce sa be a apa. cât de mult o ajutau sa-si redobândeasca linistea sufleteasca reflectiile din scrisorile lui Florentino Ariza. ca mai apoi sa moara prin sifoniere: pâna la urmatoarea arde re pe rug. ca sa manânce în familie." Asa era: o îngro zea voracitatea cu care obiectele invadau treptat spatiile vitale. Fermina Daza si-a dat seama ca nu-i tremurase mâna si. În cele din urma. începeau sa se umple din nou. pantofii confectionati de artistii Europei dupa modelul celor p urtati de împaratese la încoronare. a continuat sa aprinda când si când rugul. Una din cele mai constante era L ucrecia del Real del Obispo. devenind va duva lui Urbino. pâna la paltoanele europene înghesuite prin dulapurile din bucatar ie. În câte o dimineata. nu le purtase niciodata pentru ca nu i se ivise prilejul cât timp f usesera la moda. Fiica ei. înghesuindu-i prin colturi. În ziua mortii lui Juvenal Urbino. Dupa ce a ars hainele sotului. Întepenita de artrita si spasita de viata dezordonata de pâna atunci. în schimb. Ea spunea: "Ar trebui gasita o solutie pentru lucrurile care nu mai s unt bune la nimic. a fost amânata mereu. Odata depasita perioada critica a doliului. jucau carti pe terasa.

care si-a croit drum în viata singur. dar n-a fost în stare. s-a speriat când i-a vazut fata ca de mort. s-a gândit sa-i spuna ca nu putea. dar n iciodata nu-i daduse crezare si nici importanta. îndeosebi când venea posta si nu mai primea scrisori din partea lui. sau ca nu era în stare de ocamdata sa primeasca vizite. într-o dupa-amiaza." Când s-a dus prima data la padure. iar pasarea s-a prabusit ca fulgerata. un tovaras de joaca îl învatase câteva cuvi nte magice. O durere ca un sfredel îi rasuci maruntaiele. care se sperie când îl vazu în ce hal arata. Florentino Ariza astepta. ca nu aveau nimic de vorbit. n-a mai putut rezista nevoii imperioase de a pune lucrurile la punct. Servitoarea. acolo. patru ori si de fiecare data se v azuse nevoit sa capituleze. Fermina Daza auzise povestea asta de când se stia. în timp ce vorbea cu Lucrecia del Real del Obispo . la o ora mai potrivita. fie chiar si cu o scuza amabila. aceeasi vointa lirica. ." A fost atât de vehementa. încât joia urmatoare. iar când a patruns în umbra racoro asa a salonului. Era. fara sa obtina însa r ezultatul scontat. afurisit a de burta îi facuse festa în public de vreo trei. În primul moment. Doua zile mai târziu. Dar si -a revenit imediat si i-a cerut servitoarei sa-l invite în salon si sa-i aduca o c afea pâna când se îmbraca ea ca sa-l primeasca. Pe când era copil. gratie scrisorilor lui de încurajare. a steptând sa-i treaca primul val de frisoane. Lucrecia i-a raspuns ca da si a adaugat: "Se pare ca e un pederast înrait. iar aceasta certitudine îl linist ea. a venit don Florentino. despre care se zvonise într-o vreme ca a r avea gusturi cam îndoielnice. cuprinsa de panica. În fata usii. si a ramas nemiscat în penumbra. spuma tot mai densa si dureroasa din burta scoase un vaiet. anume ca nu i se cun ostea nici o legatura cu vreo femeie si ca avea un birou secret unde aducea copi i gasiti noaptea pe chei. deodata. rica.no Ariza ca si ea. i-a declarat foarte convinsa: "E un om cin stit. a întrebat-o din senin daca îl cunostea din întâmplare pe Florentino Ariza." Si-i povesti tot ce se zvonea prin oras. Fermi na Daza a continuat multe zile sa se gândeasca la ea cu nostalgie si cu constiinta atât de împacata. fara sa-si piarda cumpatul. cumpara camasi si cearsafuri vechi. sa vina alta data. sub soarele infernal de la ora trei. pe care le destrama si le vindea în chip de vata. ca sa poata doborî cu piatra o pasare: "Pasarica. crezând ca asa o sa se simta mai bine. i ar el se trezi scaldat într-o sudoare înghetata. asadar. I-a reamintit ca maica-sa tinea o mercerie pe Strada Ferestrelor. proprietar ul navelor de pe fluviu. te-oi nimeri. când. Se cunostea bine: în ciuda constipatiei congenitale de care suferea. si despre mine umbla cam aceleasi zvonuri. a primit de la el o cu totul alta epistola: scrisa de mân a si cu numele expeditorului trecut foarte clar pe spatele plicului. Dar auzind-o repetata cu atâta co nvingere de Lucrecia del Real del Obispo. . Era pregatit sa nu fie primit. era dispusa sa uite trecu tul. Se gândea mereu la el. hotarât sa îndure în acel moment orice alta napasta în afara de accidentul acela nenorocit. Mesajul însa l-a cutremurat pâna în maduva oaselor. iar pe vre mea razboaielor civile. l-a povestit ca îl cunostea pe Florentino Ariza înca din copilar ie. care tocmai îi aducea ca feaua.De ce nu va scoateti haina? spuse ea. pe ntru ca o explozie de spuma dureroasa i s-a revarsat pe neasteptate în maruntaie. dar aplicate unui simplu paragraf de gratitudine pentru deferenta salutului de la catedrala. S-a asezat pe un scaun. Simtea ca n-o sa mai poata rezista ni ci macar un minut. ori. Îi trecu vag prin minte ca înt re una si alta exista o oarecare legatura si repeta formula. de-oi tint i. Numai în atare împrejurari îsi dadea seama cât de mult adeva r cuprindea fraza pe care o repeta în gluma: "Nu cred în Dumnezeu. când. " Ea deschise fereastra. dar ma tem de el. n-a mai avut timp sa se gândeasca la miracolul pe care îl traia. asaltat de blestemata amintire a ga inatului de pe prima lui scrisoare de dragoste. o servitoare o trezi din somn cu o soapta speriata: . încât Lucrecia si -a retras spusele: "La urma urmelor. dar cum soarele îi c adea chiar pe fata. Trecusera doua saptamâni . obligându-l sa se r idice de pe scaun. îsi facu aparitia Fe rmina Daza. Era acelasi stil înflorit din primele lui scrisori. mai bine. În încheiere. ri." Fermina Daza n-a avut curiozitatea sa se întrebe de ce îi lua apararea cu atâta patim a unui barbat care nu fusese decât o umbra în viata ei. tinându-si respiratia. El suspina: "Caldura e de vina. i-a încercat puterea folosind o prastie noua. aproape invizibila în penumbra.Doamna. " N-a mai avut timp s-o puna la îndoiala: încerca sa-si aminteasca o rugaciune oarec are. o închise repede la loc.

el o sa-si dea seama s i singur cât de zadarnic îi era visul si astfel îsi va putea rascumpara impertinenta c omisa. la ora cinci. ziua în care venea s-o vada Lucrecia del Real del Obispo. ci unor tineri de mult disparuti în negura vremii si c are le-ar fi putut fi nepoti. putând sa se priveasca în voie. daca tot sunteti aici. voia sa spuna ca nu mijloacele de transport se schimbasera.V-as ruga. riscul unei pneumonii. vorbisera despre cele mai diverse subiecte. Întocmai ca multi altii. a ramas agatat de cablurile electrice. într-o casa a nimanui. fatarnicia localnicilor. când n -avea nimic de-a face cu compania. ca de obicei. ca sa se vada asa cum erau: doi bat râni pe care îi pândea moartea. cu multi ani în urma. Ea îsi aminti ca mâine era joi. pe o terasa ca o tabla de sah. samavolniciile comise d e guvern în numele centralismului. înca mirosind a fl ori de cimitir. Unul dintre ele. daca se poate. încât si-a lasat o bucata din aripa într-un copac di n vecinatate si. Nu-i venea sa creada ca. De câtva timp. Ea. Spuse: "Da. calatorise pe valea fluviului o singura data. pâna la urma. în afara de cele car e îi interesau cu adevarat si pe care nici unul nu îndraznea sa le abordeze. unde amerizau hid . un hidroavion Junkers zbura de-a lungul fluviului. Ea a ramas împietrita în mijlocul salonului. executând acrobatii la centenarul Eliberat orului. tare si fierbinte. Totul se petrecea. Se simti dintr-o data ca renascut. care pe vremuri luase parte fara nici un fel de teama la primul zbor în balon. Nici ea nu cunostea locurile stra batute de apele fluviului. El refuza cu o vo ce care ei i se paru un oftat de durere: . Florentino A riza i-a multumit în gând lui Dumnezeu când servitoarea l-a condus prin semiîntunericul salonului pâna la terasa din curte. Izbuti totusi sa supravietuiasca o cl ipa. dintr-o localitate într-alta. dar nu-si cunostea u propria tara. Ignora adevaratul motiv. i-a cerut mai mult e amanunte despre vapoarele fluviale. incapabila sa pr iceapa ceva din cele întâmplate. don Floro. când îi deschise portiera. unde Fermina Daza îl astepta lânga o masuta pregat ita pentru doua persoane. c are o înviora dupa siesta. se aflau fata în fata s i atât de aproape. trecuse numai ca s-o întrebe când îl putea primi în viz ta. Încercând sa evite taceri stânjenitoare sau subiecte nedorite. pâna când pocnetele automobilului s-au stins în celalalt capat al strazii. dar îi oferi o solutie fara drept de apel: "Poimâine. ci ea.El se gândea ca durerea ar fi fost si mai mare decât sfredelul ucigator daca ea ar fi auzit cum îi bolboroseau maruntaiele. Dar odata ajunsi în fata ca sei. Vineri.Aveti grija. De multe ori ramânea uluita când auzea huruitul avioanelor care treceau pe deas upra casei. a trecut atât de aproape de ac operisurile caselor din La Manga." Floren tino Ariza i-a multumit. ramase impasibil. iar ea îi spuse servitoarei: "Pentru mine. dar acum e cu totul altceva. iar el si-a termin at cana cu cafea. Nici macar nu av usese curiozitatea sa faca o plimbare pâna la golful Manzanillo. ciocolata sau cafea." Ca de obicei însemna o infuzie din tot felul de plante orientale. mâine. la cinci fix. sotul ei nutrea pentru tinutur ile andine o adevarata aversiune. îi spuse: . negru. îi spuse: "Chiar acum. ca o lacusta de aluminiu. îsi destinse muschii si se lasa în voia propriului corp." Si-l invita pe terasa din curte. având la bord. a schitat cu palaria un gest de salut si a plecat fara sa se atinga de cafea. se minuna singura ca avusese curajul sa se lanseze într-o asemenea aventura. Îl întreba daca dorea ceai. Cu toate ace stea. Când ea a ajuns la fundul ceainicului. iar el ar fi fost în s tare sa-si vânda sufletul ca sa i-l poata spune. închise ochii. pâna la urma. Soferul. Florentino Ariza comen ta: "Parca ar fi un cosciug zburator. unde probabil nu era asa de cald. ca un vultur urias. în afara celor doi membri ai echipajului. Florentino Ariza încerca sa-si gaseasca o pozitie cât mai putin du reroasa pe bancheta din spate. care dupa atâtia ani în slujba lui nu se mai mira de nimic. Ea îsi spunea ca. atâta cât sa-i poata spune nu. Fermina Daza nu se putea obisnui cu existenta avioanelor. sase pasageri si sacii postei. neavând altceva în comun decât amintirea unui trecut efemer ce nu le mai apartinea lor. nedumerita. sa nu fie cumva holera. Amândoi e rau intimidati si se întrebau nedumeriti în sinea lor ce faceau atât de departe de tin eretea lor. în picioare." De fapt. asadar. Florentin o Ariza ceru cafea. Pentru prima oara dupa o jumatate de veac. pe care încerca sa si-o disimuleze folosindu-se de cele mai diverse argumente: cât de primejdios era pentru inima aerul tare al înal timilor. Le vazuse zburând foarte jos." Ea. Cunosteau jumatate din lume. ca de obicei. desi era propriet arul lor.

i-a spus ea. O scrisese în ajun. I-a vorbit mai departe despre alinarea pe care i-o adusesera în cumpana grea prin care trecea si a pus atâta entuziasm. Ideea ca niste a vioane nu cu mult mai mari puteau transporta opt persoane nu-i intra cu nici un chip în cap. bancurile de nisip sau atacurile banditilor." Dar ea a schimbat imedia t subiectul. prilejul s-a ivit singur. Chiar se gândea. care nu aveau ruliu. iar. e ra prea târziu ca s-o mai recupereze. Se simtea mai încrezator. încercând s-o determi ne sa spuna ceva si despre scrisorile lui. Florentino Ariza nici macar n-a clipit. era într-o marti. Ea s-a prefacut ca nu întelege aluzia si i-a întins scrisoarea spunând: "Ce pacat ca n-o pot citi. scrisorile apartin celui care le trim ite. într-o cumplita stare de deprimare. se sfârsisera si atacurile armate. Ea încerca sa-l consoleze: vapoarele n-aveau sa dispara niciodata. deosebit de active si prospere. La urma urmei. dar tot n-a fost în star e sa înteleaga cum de era cu putinta ca un barbat atât de robust. atâta recunostinta si poate chiar af . Pâna la urma însa. a rugat-o însa pe Fermina Daza sa nu citeasca scrisoarea. . ca de pilda.Bineînteles. pentru ca nu uitase cât de schimbatoare era firea Ferminei Daza si cât de imprevizibile reactiil e ei la douazeci de ani. ca nis te camere de hotel. Nu se însela. desi erau pândite de primejdi i si mai mari. pentru ca n u erau multi nebuni dispusi sa se vâre singuri într-o masinarie care parea sa încalce toate legile firii. nu mai înainte ca salupele pazei de coasta sa alunge din preajma lunt rile pescaresti si barcile de agrement. iar când a chibzuit mai bine. spuse. iar odata cu ulti mul razboi civil. Dar încercarea n-a avut sorti de izbânda. Florentino Ariza i-a explicat ca toate acestea erau povesti de mult uitate: vapoarele din vremea lor aveau un salon de dans. În schimb. iar raspunsul primit l-a uluit din nou.Aveti dreptate.roavioanele. când servitoarea i-a întrerupt ca sa-i înmâneze Ferminei Daza o scrisoare primita chiar at unci prin serviciul special al postei urbane. . cabine mari si luxoase. sa i le înapoieze. progresul rapid al aviatiei reprezenta un pericol real pentru to ti. spuse ea. Cred ca e chiar scrisoare a pe care v-am trimis-o eu. Când si-a luat ramas-bun. Abia a îndraznit s-o întrebe cu o umilinta sincera daca ma i putea veni si alta data. iar în casa începusera sa se aprinda l uminile. a revenit pe neanuntate. pe care el însusi îl sustinuse si care stimulase concurenta: în loc de o singura companie. si-i sp use: "Nici nu va imaginati cât sunt de fericit s-o aflu." El respira adânc . ci file razlete dintr-o carte p e care i-ar fi placut s-o scrie. ea nu si-a putut gas i ochelarii. dar nu-si facea prea multe iluzii. pentru ca celelalte mi-au fost de mare ajutor. nu avea nici un motiv sa creada ca se schimbase între timp. Tocmai de aceea sunt înapoiate când are loc o ruptura. Îsi cerea scuze pentru îndra zneala de a fi venit s-o vada fara s-o anunte în prealabil si renunta la vizita pr oiectata. da ca el nu i-o lua în nume de rau. auzise ca era o adevarata placere sa calatoresti cu vapoarel e fluviale. El îi marturisi ca nu erau scrisori în sensul strict al cuvântului. acum existau trei. Florentino Ariza a profitat si a adus vorba de progresele înre gistrate de posta în transportul si distribuirea corespondentei.Veniti când doriti. cu gândul la patania rusinoasa din timpul primei sale vizite ratate. Cu toate acestea. iar ea n-a ma i asteptat sa fie servit ceaiul ca sa-I vorbeasca despre scrisori.S-ar putea sa nici n-aveti nevoie de ei. uluit ca ea marturisise cu un aer atât de firesc mai mult decât nadajduia. ca aceste progrese se datorau în mare parte dreptului la libera navigatie. Aproape totdeauna sunt singura. Si ea le interpretase la fel. cu satisfac tia unei victorii personale. O pusese la cutie fara sa stea pe gânduri. iar el n-a izbutit sa-l mai reia pâna la sfârsitul vizitei. Patru zile mai târziu. Asa batrân a cum era. îi revenise cinstea de a-l întâmpina cu un buchet de trandafiri pe Charles Lindbergh când acesta ne-a vizitat într-un zbor de curtoazie. ca cele de pe mare. . tot mai numeroase în ultimii ani. pe de alta parte. pe car e doi mecanici au împins-o de la spate când a fost sa-si ia zborul. cu baie proprie si ventilatoare electrice. Ca de obicei. de blond si de fru mos sa se înalte în vazduh într-o masinarie facuta parca din staniol mototolit. Se îndepartasera mult de subiect. trecuse de sase. N-a gasit de cuviinta sa dea prea multe expl icatii. o inovatie de data recenta care ut iliza sistemul de distribuire a telegramelor. ca sa le poata da o mai buna între buintare. I-a mai explicat. El se aventura si mai facu un pas apasat înainte: .

desi. spuse. pe care el o cumparase cu cincis prezece centime dintr-un vraf de ilustrate vechi vândute cu gramada în Portalul Copi stilor. Ea se întreba daca se cuvenea sa-i arate atâta buna vointa. desi trandafirii de acest soi nu-i placeau deloc. i-a adus fotografia facuta împreuna cu Hildebranda în atelierul belgianului cu peste o jumatate de veac în urma. Asa ca a revenit marti.Vreau sa spun. i-a cerut servitoarei sa-i aduca mapa de scrisori. .E adevarat. Un trandafir rosu. ca un dar fara intentii ascunse. fara s-o mai previna. pentru ca erau insipizi si muti: nu spuneau nimic.Nici nu m-am gândit ca ar avea vreunul. iar ea îi punea stavile. castane glasate. ritualul zilei de marti. Pâna la urma. Într-o dimineata. Florentino Ariza a primit lovitura drept în inima. Florentino Ariza s-a gândit sa-i duca unul la urmatoarea vizita. pentru ca ea nu se schimbase. . . Si-au terminat c ea de-a doua ceasca într-o tacere strabatuta de presimtiri.Toate s-au schimbat pe lume. Dar el merse si mai departe: "Vreau sa spun.Nu vad ce rost ar mai avea atâtea vizite.Altadata ne tutuiam. Nu mai avea u despre ce vorbi. vizitele saptamânale devenisera la fel de firesti ca multe alte tabieturi ale l or. într-un fel. s-a hotarât sa-i rupa spinii. Florentino Ariza si-a dat seama ca nimerise t inta. pe masuta pentru c eai astepta întotdeauna o vaza cu apa. dupa doua lun i. În ultima clipa. simtea nevoia sa plânga si nu mai era în stare sa spuna nimic. Rostise un cuvânt interzis: altadata. între timp. iar când ea si-a revenit . dupa cum prea bine stiti. O îmbujor . . Lim bajul florilor facea alegerea dificila. l a ora cinci. Trandafirii galbeni. inu til. iar el nu-si putea explic a întâmplarea decât ca pe un miracol al iubirii. continua el. masline greces ti. Într-o marti. spuse ea. Nu de mult am împlinit saptezeci si doi de an i.Ce importanta mai are. Ar fi vrut sa gaseasca un raspuns rapid si bine tintit. pentru ca ea si-a întors fata ca sa nu i se vada roseata din obraji. . spuse. dar intentia era alta. ci cameliile. el i-a amintit ca ar putea veni martea urmatoare la aceeasi ora. pentru ca. Se simtea batrân. spuse. mai ales ca era vorba de o vaduva recent a. în timp ce punea trandafirul în vaz a. Florentino Ariza aducea biscuiti englezesti. e xprimau în limbajul comun gelozia. Dar dumneavoastra? Ea ramase cu a doua ceasca de ceai în aer si-l pironi cu o privire care rezis tase timpului necrutator. El însa a simtit si si-a dat seama ca tre buie sa înainteze cu mai multa prudenta. Asa se întâmpla mereu: el încerca sa înainteze.Eu nu. A fost bine primit.ectiune în spusele ei. . tot felul de delicatese pe care le cumpara de pe transatlanticele sosite din Europa. în timp ce taia trandaf iri în gradina. care a îmbogatit. trist. Într-o marti. care. si în toate celelalte zile de marti care au urmat. Cineva îi povestise odata despre trandafirii negr i din Turcia. spuse ea." Ea s-a enervat si a trebuit sa faca u n mare efort ca sa-si ascunda supararea. erau aducatori de noroc. Când el sosea cu trandafirul alb. învatase sa se poarte cu mai multa amabilitate. Ea simti cum fâlfâia prin preajma îngerul him eric al trecutului si încerca sa-l ocoleasca. simbol al unei pasiuni înflacarate. în ciuda raspunsului prompt. în scrisorile noastre de altadata. el i-a spus ca din întâmplare: . Fermina Daza nu întelegea cum de ajunsese acolo. s-a hotarât sa-i duca unul a lb.Pe vremea noastra nu erau la moda trandafirii. dar imediat s-a gân dit ca o asemenea precautie putea trece în ochii ei drept o ticalosie. îl durea inima si fiecare lovitura îi rasuna în vene ca un ecou metalic. ca aceste scrisori sunt cu totul altceva. de teama ca Fermina Daza ar putea face v reo remarca rautacioasa. dar povara vârstei l-a coplesit: nicio data nu se simtise asa de epuizat dupa o conversatie atât de scurta. într-alt limbaj. spuse el. Înainte de a-si lua ramas-bun. era la fel de reticenta si neprietenoasa ca în tinerete. încât Florentino Ariza a îndraznit sa mai faca un pas: un salt mo rtal. dar el nu putuse face r ost de un rasad ca sa-i cultive în gradina. . ca o sageata. putea fi jignitor pentru doliul ei. De data acea sta însa. care ar fi fost probabil cei mai indicati. Prima lui reactie a fost so roage sa le pastreze întrucât avea acasa copii facute la indigo. .

de fiecare data altele. Era însa. iar. dar a fost de-ajuns o singura zi ca sa învete regulile de la Fermina Daza. acesta n-a avut încotro si a trebuit sa-l duca în alta parte. oportune si prompte. Doctorul Urbino Daza era aidoma imaginii sale publice: un barbat cam margin it la minte si stângaci. dar au fost stabilite chiar si norme precise privind aportul fiecaruia d intre ei. el o initiase în primele ei le cturi. ca si pâna atunci. îsi petrecea ore în sir la mercerie. iar nesatioasa n evoie de dragoste a lui Florentino Ariza si-a gasit împlinirea în senzatia iluzorie ca se afla în familie. doctorul Urbino Daza l-a invitat la masa: "Mâine. care îl framântau înca din ajun pe Florentino Ariza. motiv pentru care îi pastra o vie si veche recunostinta. tot felul de minunatii cumparate de pe vapoarele venite din Europa. Nevasta-sa. Unchiul León XII avusese experi ente de-a dreptul ofensatoare în acest sens si chiar Florentino Ariza cunoscuse um ilinta de a fi obligat sa paraseasca localul dupa ce se asezase deja la masa. con tribuiau cu prajituri si torturi delicioase. Îi povestise ca erau prieteni si se jucasera împreuna înca din copilarie. dadeau distinctiei ei înnascute un aer mai putin distan t. ci vietii care îi despartise. Desi Florentino Ariza intervenise deseori în favoarea lui. Foarte curând vizitele au început sa capete o incomoda amploare familiala. Turneele aveau loc în cea de-a treia ma rti din fiecare luna si întrucât nu jucau pe bani. Caci Clubul Social îsi rezerva dreptul de a nu admite pe oricine. ca din întâmplare. în chip de contributie. si ramâneau sa joace carti.". iar da ca mai târziu nu-l mai întâlnise atât de des pe Florentino Ariza. A fost o zi proasta. ceea ce te facea sa-i pui la îndoiala pu terea de discernamânt. ajutându-l sa-si transporte marfurile pe navele companiei. Mai mult chiar: mintise ca sa-l puna într-o lumina favorabila. ceva cu totul deosebit. Florentino Ariza a acceptat invitatia doctorului Urbino Daza si n-a avut de ce sa se plânga. de când ea se m utase de la San Juan de la Ciénaga. si a carei impertinenta i-a rascoli t Ferminei Daza dezgustul pentru propria-i faptura. la douasprezece si jumatate. Doctorul Urbino Daza si sotia lui. la Clubul Social.Cei care facem regulamentul avem mai mult ca oricine obligatia sa-l respe ctam. iar discutia a decurs pe un ton potolit. Nu se puteau imagina parteneri mai potriviti la masa de joc. Înfruntând orice risc. ea si-a facut un examen de constiinta si a constatat cu bucurie ca nu-i mai ra masese nici o urma de resentimente. Florentino Ariza aducea. dar o posibila dis puta ca între logodnici i s-a parut atât de ridicola la vârsta si în situatia lor. juvenila. stropite însa cu un vin otravit. care se emotiona din te miri ce. asa ca amândoi le-au trimis în s cris sotilor Urbino Daza o provocare pentru martea urmatoare. o adevarata artista. deoarece a fost tratat cu o deosebita conside ratie. Florentino Ariza a încercat sa abata discutia spre alte subiecte mai putin stânjenitoare. Într-o seara. Masa n-a durat mult. S-a gândit chiar sa-l roage sa nu mai vina. Florentino Ariza a dedus ca ea îi v orbise despre el. care era o excelenta gospodina. ceea ce Florentino Ariza nu si-ar fi dorit în ruptul capului sa se spuna despre el: un om bun. fie la n ecaz. de sine statatoare. Temerile lega te de acea întâlnire. brodând împreuna cu Tránsi to Ariza. si se înrosea tot pentru orice fleac. încât ea a înteles ca se daduse de gol si asta i-a sporit furia. iar Fermina Daza se straduia sa nascoceasca în fiecare saptamâna alte si alte surprize pentru invitatii ei. când au plecat împreuna. iar vorbele de duh. Încât a odidit-o râsul. în timp ce Florentino Ariza punea trandafirul în apa . pe deasupra. Erau întâlniri atât de p lacute pentru toti. dar gentiletea lui a f ost atât de evidenta. era o femeie agera si plina de haz. Era un local select. încât nu numai ca au fost oficializate la fel de repede ca si vi zitele. Florentino Ariza nu stia sa joace.are arzatoare. unde se serveau mâncaruri excelente. Martea urmatoare. in vitat fiind de unul din asociatii sai. . s-au risipit od ata cu paharul de porto baut la aperitiv. Din tot ce i-a povestit. iar unul din impedimentele care atâr nau cel mai mult în balanta era conditia de bastard. Doctorul Urbino Daza voia sa discute c u el despre maica-sa. si asta i se putea citi pe fata de prima data. chiar daca nu i s-a cerut sa semneze în cartea de onoare a invitatilor de v aza. fie la bucurie. faptul nu se datora pr opriei lor vointe. d upa ce iesea de la scoala. care era foarte priceputa la lucrul de mâna. . Îi mai spusese ca. În schimb. caci doctorul Urbino Daza si sotia lui îsi faceau când si când aparitia. i-a spus. cel care pierdea era obligat sa a duca la partida urmatoare.

În societatea de mâine. Pe masura ce treceau anii. ca sa ne aduceti si ei. s-a încurcat în propriile sale explicatii. în cele din urma. când s-a întors de la întâlnirea c u doctorul Urbino Daza. Si adauga: "Printre batrâni. Florentino Ariza a ramas pe deplin satisfacut de rezultatul întrevederii. în mâhnirile si tristetile lor. aceeasi femeie sa moara în acelas i chip la un interval de un an de zile. singur a solutie ramânea azilul. încât si-a su cit glezna stânga. Doctorul Urbino Daza. În cli pa în care cadea. care nu realizase pâna atunci cât de lipsita de tact si d e neavenita era profetia lui. Glezna i-a fost prinsa pâna la pulpa într-o platosa de ghips. l-a implorat. din punct de vedere medical. dar mai ales dupa discutia triumfala. la adapo st de neîntelegerile firesti cu generatia urmatoare. a încheiat el. unde batrânii se puteau consola unii pe altii. Nu s-a înselat. Era convins ca lumea a r putea înainta mai repede daca n-ar fi tinuta pe loc de cei vârstnici. s-o faca în conti nuare si sa aiba întelegere pentru toanele ei senile. Doua luni din viata mea valoreaza cât zece ani de-ai dumitale. A încercat de câteva ori sa se dea jos din pat. amânând-o mereu pe ntru luna urmatoare. o cerere în casatorie facuta dupa toate regulile etiche tei parea de prisos. Scara abrupta si îngusta din cladirea companiei i se parea cea mai periculoasa dintre toate. "Fiti fara grija. fiind convins ca. Si comenta: "Omenirea. Sunt cu patru ani mai în vârsta decât ea. se puteau r egasi în gusturile si aversiunile celorlalti. . iar moartea vine odata cu a doua. ci înca înainte de a veni dumneavoastra pe lume. si mie.Nu-mi face asta. avanseaza cu viteza celui mai le nt. urca tot mai încet. dumneavoastra ar trebui sa mergeti acum la cimitir." Îsi imagina un viitor mai uman si tocmai de aceea mai civilizat. convins ca o astfel de solutie nu era decât o concesie facuta batrânetii. n-a mai putut rezista tentatiei de a-si descarca sufletul cu o aluzie ironica. nici o ocazie n-ar fi fost mai nimerita. ceea ce l-a obligat sa ramâna nemiscat în pat. nu i-a venit sa creada ca putea avea atâta ghini on. câte un buchet de anturii pentru masa de prânz. dar nu pentru ca i-ar fi fost mai greu. de suferinta si de înspaimântatoarea singuratate a batrânetii . Daca ar fi avut consimtamântul Fermi nei Daza. Dar Florentino Ariza l-a ajutat sa iasa din impas. Înca din tinerete. dupa paharul de porto de la aperitiv si jumatatea de pah ar de vin rosu din timpul mesei. a încercat sa ajunga direct pe a treia treapta cu un pas de dans asa de tineresc. putea fi stabilita drept limita vârsta d e saizeci de ani. a cazut pe spate si doar printr-o minune nu si-a rupt gâtul. o urca privind atent fiecare treapta si tinându-se de balustrada cu amândoua mâinile. doctorul Urbino Daza si-a permis câteva digresiuni pe tema batrânetii. vreme de atâtia ani. mai devreme sau mai târziu. ci si pentru ca i-a demonstrat cu câta bunavointa ave a sa fie primita acea solicitare inexorabila. asa cum se grabea el sa explice. mai putin primejdioasa. Mai mult chiar: dupa discutii le de la acel prânz istoric. s-a grabit sa se justifice si. va trebui sa aiba o alta întrevedere cu doctorul Urbino Daza.Înainte de a ajunge la propunerile pe care avea de gând sa i le faca. doctore. ca sa îndeplineasca o formalitat e inevitabila: cererea în casatorie a Ferminei Daza." În consecinta. înca înainte de epoca în care si-a dat seama ca începuse sa-si târsâie picioarele. Cu toate acestea. pentru propriul lor bine si pentru comoditatea tuturor. Dar pâna când avea sa fie atins acest nivel de filantropie. Radia de fericire. ci pentru ca de fiecare data ur ca cu si mai multa bagare de seama." Dupa care. Când doctorul i-a prescris cel e saizeci de zile de imobilitate. fiind încredintat ca batrânetea începe cu o cadere fara importanta. pent ru a-i cruta de rusinea. a mai avut destula putere sa-si spuna ca nu se putea sa moara di ntr-o simpla poticneala. Prânzul a fost încurajator nu num ai datorita motivului în sine. fiindca nu era cu putinta în logica vietii ca doi barbati care iubisera cu atâta patima. de unde sa nu poata pleca singuri. ba trânii par mai putin batrâni. asa încât. si asta nu de ieri. doctorul Urbino Daza dorea sa-i multumea sca lui Florentino Ariza ca-i tinea de urât maica-sii în singuratatea vaduviei si-l implora. de alaltaieri. întocmai ca ostirile pe câmpul de lupta. dar el sovaia sa ia o hotarâre. . dar e l se simtea mai plin de viata decât înainte de a cadea. De nenumarate ori i s-a sugerat sa construiasca alta scara. Credea ca. ridicându-si piciorul de statuie . în care oameni i urmau sa fie izolati în orase marginase. Florentino Ariza urca si cobora scarile cu mare bagare de seama. i-a spus.

au reînceput sa schimbe impresii despre pro pria lor viata. Coresponden ta dus-întors a devenit atât de frecventa si intensa. n-a fost în stare s-o înteleaga: Ai rabdare. un ziar de seara al carui unic scop era sa loveasca în familiile aristocrate. dupa doar trei fra ze conventionale de salut. dar f ara nici un cuvânt în plus sau în minus. Doua zile mai târziu însa. ca sa poata fi citit pe întuneric. prin care îl implora sa n-o mai sune. Rolurile se inversasera. vocea iubita. Când. cu o fraza pe care el. încordata din pricina misterului depart arii. L-a scris de mâna. cerându-si scuze. Doar asa îsi putea explica înfrigurarea si inco erenta cu care evoca mereu trecutul. fara sa tina seama de nimic. Fermina Daza îsi supraveghea mai mult ca oricând toate cuvintele si gesturile. lasa timpul sa fr eaca si-o sa vedem ce-o sa ne mai aduca. a recunoscut cealalta voce si. se comporta ca un copil când era v orba de propria lui viata. Florentino Ariza a fost dezamag it de indiferenta ei: se aflau din nou la început. În schimbul acestei eficiente. si-au luat ramas bun. foarte impresionata. pe o hârtie parfumata. asadar. Când ea i-a raspuns pentru a doua oara. Ea i-a raspuns doua zile mai târziu. foarte amabila. Fermina Daza nu se putea stapâni: toate astea i se pare au niste simple copilarii. dar el refuza sa accepte fatalitatea de a nu o mai vedea pe Fermina Daza a doua zi. si a dramatizat fara pic de jena gravitatea incidentului. I-a cerut centr alistei sa-i faca legatura cu numarul de trei cifre pe care îl stia pe de rost înca de când sunase prima oara. încât legatura o facea o telefonista care îi cunostea pe toti abonatii. i-a fost returnat a fara nici un comentariu. pre textând ca trebuie sa supravegheze zilnic bunul mers al companiei. l-a pus la punct cu o întrebare strecurata ca din întâmplare printre alte comentarii banale: "De ce tii cu tot dinadinsul sa vorbe sti despre ceva ce nu mai exista?" Mai târziu i-a reprosat încapatânarea sterila cu ca re refuza sa îmbatrâneasca în chip firesc. Pâna la urma. a raspuns. a avut suficiente motive ca sa-si spuna ca destinul îi rasplatise perseverenta cu o cade re providentiala. de ped eapsa imobilizarii la pat. pentru prima data în decurs de patru luni. asemenea acelora folosite de bolnav i în spital ca sa manânce. era la curent cu toate convorbirile. Ziua cea mai grea pentru el a fost cea dintâi luni. în sfârsit. Existau atât de putine telefoane în or as. pe care le scria la o masuta portabila. Desi o durea sufletul pentru el. s-a simtit mai împacat cu situatia si i-a trimis Fermine i Daza un bilet. a primit de la ea o scrisoare. le cunoste a viata si ispravile si nu renunta când cei chemati nu erau acasa: îi gasea oriunde s-ar fi aflat. Durerea cedase. numai ca Florentino Ariza a în cercat înca o data sa înainteze prea repede: i-a scris numele cu acul pe petalele un ei camelii si i-a trimis-o într-o scrisoare. El a prins ocazia din zbor si i-a scris din nou. chi ar si fata de prietenii cei mai apropiati. ascunzatoril e pentru scrisori pe drumul spre scoala. a început umble din nou. Pe de alta parte. În pofida vietii ei fara pata . descoperea tainele cele mai intime. ca represalii pentru ca fi ii proprietarului nu fusesera admisi în Clubul Social. în cursul acelui an aparuse Dreptatea. cu glezna întepenita de durere si spatele tot numai o rana. Si asta pentru ca niciodata nu fusese u n elev atât de silitor ca ea. Doua zile mai târziu. lectiile de broderie la umbra migdalilo r. Tocmai de aceea a continuat sa pastre ze legatura cu Florentino Ariza prin firul anacronic al scrisorilor. a uitat de tot. De data aceasta. în za paceala si graba lui. dar de fiecare data l-a învins realitatea. iar previ ziunile medicului erau încurajatoare. dupa siesta. ca sa poata înfrunta viitorul.cu amândoua mâinile. întocmai ca în maretele zile ale iubirii de odini oara. fara n ici un fel de reticente. cu cernea la luminoasa. capabil sa faca reflectiile care o ajutasera sa se împace cu starea ei de vaduvie. Au început sa se tutuiasca din nou. încât el a uitat de picior. întocmai ca în scrisorile de odinioara. constiinta fugacitatii timpulu . Motivele erau foarte întemeiate. Si cu atât mai mult încercarile lui ulterioare de a evoca dupa-amiezile cu versuri melancolice din parculetul Evangheliilor. dramele cele mai bine pazite si nimeni nu s e mai mira când intervenea în discutie pentru a-si expune punctul de vedere sau pent ru a potoli spiritele. era rândul ei sa-i dea curaj. consacrându-si în întregime timpul epistole lor. Vocea învaluitoare. el s-a hotarât sa mearga mult mai departe decât în conversatiile cifrate din timpul vizitelor de marti si a pus sa-i fie instalat un telefon lânga pat. Nu pricepea de ce un barbat în toata firea. încercând sa-i trezeasca un cât de mic sentiment de compasiun e. Imobilitatea fortata.

ca re în decembrie urma sa-si ia diploma de învatatoare. îi punea plosca. dar auzul îi slabise atât de tare. surghiunise în grajd radio . careia nu reusea sa -i dea de urma. no lasa inima sa-i spuna cât de false i se pareau sentimentalismele din scrisori. Primise o scrisoare oficiala de la scoala. nici prin viu grai. prin urmare. Nu numai cele doua femei care îl îngrijeau. numai iubire nu. Fiecare dintre ele avea o alta explicatie pentru inapetenta lui. îl stergeau cu prosoape de bumbac egiptene. Desi era de o sinceritate brutala. Nimeni însa nu-l putea înlocui pe Flo rentino Ariza si dupa-amiezile lui cu efect calmant. ca sa vada daca nu putea scapa de durerile de urechi care nu cedau cu nici un fel de tratam ent.i. când se întorsese. totul dovedea ca teama lui de un accident fusese mai întemeiata si mai tragica decât prevazuse. Nu: nici un rând din scrisorile lui de odinioara. Într-unul din obisnuitele ei accese de simplificare. Leona Cassiani îl ajuta sa se spele si sa-si schimbe pijamaua din doua în doua zile. E drept. Oric um. Fara sa -si dea seama. si chiar din ce în ce mai bine pe masura ce timpul o îndeparta de tabie turile sotului. iar dupa o luna. fapt care o facea sa t reaca aproape zilnic si la orice ora s-o vada. Leona Cassiani credea ca e vorba de preludiile mortii. pentru ca imobilitatea s a nu-i provoace suferinte si mai mari. cunoscuti pentru dibacia cu care mânuiau cutitul machete l a recoltarea trestiei de zahar. îmbracata si în picioare. nu era drept: mai mult patimeau ele îngrijindu-l decât el fiind atât de bine îngriji t. cât de pagubitoare pentru cauza lui se dovedea insistenta obse siva cu care încerca sa recupereze trecutul. cât de degradante erau min ciunile lui lirice. a începu t sa mediteze mai îndelung la realitatea mortii. Au fost suficiente doar trei saptamâni pentru ca Fermina Daza sa-si dea seama cât de mult îi lipseau vizitele lui Florentino Ariza. A lasat. îi facea clisme. fusese orice. lucrurile asa cum erau. stingherit de un sentiment de vinovatie pe care încerca sa si-l înabuse. Doar cu zece ani în urma. îl masau pe tot corpu l. în parte. amâna sa ia o hotarâre. asa cum se încapatâna el sa creada. Parea cu neputin ta sa fie unul si acelasi cu barbatul rasucit de pe o parte pe alta de doua feme i care doar cu câteva luni în urma îl faceau sa freamate de iubire si care acum îl sapun eau de sus pâna jos. îi facea masaj. América Vicuña îi atribuia o origine oculta. se simtea mult mai bine. Amintirea trecutului nu putea rascumpara viitorul. Dar el a evitat sa-si faca datoria: nu le-a scris nimic parintilor. Sâmbata si duminica o înlocuia América Vicuña. El îi promisese ca o va trimite sa-si continue studiile în Alabama. asa cum recomandase medicul. Lucrecia del Real del Obispo fusese plecata în Panama. atât de însingurate. oricât de minunata si de nobil a. iar acesta avea un nume propriu. nu avea de gând sa-i marturiseasca aceasta convingere nici prin posta. dar mai ales ca sa evite reprosurile pe car e ea nu stia cum sa i le faca si explicatiile pe care el însusi i le datora. Nicio data nu si-a dat seama cât de mult suferea în insomniile ei de la internat. d upa ce cunoscuse minunata consolare a meditatiilor lui. lasând-o în stare de gratie mai repede decât un cocos filipinez. Doar el cunostea adevarul. Pentru prima data în viata lui. îi pregatea cataplasme cu amica pentru ranile de pe spate. ca l-ar putea acuza de esecul ei. dar chiar Florentino Ariza însusi era uluit de schimbarea care se petrecuse cu el. pentru ca niciodata n-a înteles cât de mu lt îl iubea. în sâmbetele si duminicile fara el. si pe buna dreptate. încât trebuia sa foloseasca un cornet acustic. se simtea bine cu pr ietenele ei. în spatele scarii p rincipale din casa. în speranta ca moartea va rezolva totul. prin care era informat ca de pe primul loc pe care îl ocupase pâna atunci ajunsese ultima din clasa si chiar r isca sa piarda examenul final. în viata ei fara el. dorinta nebuna de a o vedea. care nici macar n-o sarutase vreodata si pe c are tatal si unchii ei. si nici cu ea n-a discutat nimic. fara ca el sa scoata nici cel mai mic suspin de tulburare. temându-se. A trebuit sa-i daruiasca o casa mobilata ca s-o convinga sa jure ca fusese dezono rata de un fel de iubit duminical. Fermina Daza era singura prietena care îi tolera întrebarile si raspunsurile anapoda. ca s a-si înabuse mustrarile de constiinta. atât d e insuportabile cum erau fara el. pe cheltuiala companiei fluviale. Dimpotriva: Fermina Daza ramânea neclintita în credinta pe care o avusese di ntotdeauna ca acea înflacarare de la douazeci de ani. se napusti se asupra unei servitoare si o posedase. nici un moment din propria ei tinerete detestata nu o facusera sa sim ta ca dupa-amiezile unei zile de marti pot fi atât de lungi. l-au obligat s-o ia de nevasta.

se hotarâse sa nu-l mai foloseasca. cât mai degraba împotriva sotului Lucreciei d el Real. Florentino Ariza înca nu-si terminase cele saizeci de zile de recluziune.ul pe care sotul i-l daruise mai de mult de ziua ei si pe care amândoi aveau de gând sa-l doneze muzeului pentru ca fusese cel dintâi din oras. Când acesta a fost sil it sa se exileze. dedat pacatului sodomiei cu negrii de pe plantatiil e lui de trestie de zahar. nu pentru ca ar fi vrut sa se delecteze. împreuna cu fotografiile protagonistilor. insistându-se asupra acordului tacit al sotului. astfel încât uneori treceau luni în sir fara sa stie unde îsi pusese ochelarii. au ordonat sa fie deschis sifonierul cu oglin zi din fostul dormitor al Ferminei Daza. a pus sa fie adus înapoi în s alon. dupa ce au scotocit peste tot. îndepartate si clare. cu frecventa întâlnirilor si împrejurarile în care aveau loc. Aceasta a fost încununarea unui lant de cercetari care duceau la Lorenzo Daza ca ultima veriga a unei vaste operatiuni internationale. asa cum i l-a povestit Gala Placidia. dupa întrevederea cu guvernatorul. ca sa afle ce se mai întâmpla pe lume. Politia descoperise ca batrânii asasinati. desi fiecare dintre ei ave a o casnicie reusita si o familie numeroasa. Totul s-a întâmplat în ziua când doi agenti de politie s-au prezenta t cu un ordin de perchezitie în casa din parcul Evangheliilor si. la un post necunoscut. negasind ce caut au. articolul nu parea îndreptat împotriva doctorului Juvenal Urbino. ci ca sa-si mai treaca de urât cu romanel e lacrimogene difuzate de la Santiago de Cuba. iar în rarele ocazii când ramânea singura în casa. Oricum. Se faceau speculatii în legatura cu amanuntele acestei r elatii. singura în casa si fara po sibilitatea de a preveni pe cineva. Gala Placidia. A ramas în sa si mai impresionata când Lucrecia del Real i-a povestit toate amanuntele public ate într-un ziar local. începuse sa-si piarda deprinderea de a citi pe care sotul ei i-o cultivase cu atâta râvna înca din timpul voiajului de nunta. doctor ul Urbino i l-a confirmat. care nu plânsese niciod ata la serialele radiofonice. Dreptatea a atacat-o exact în punctul ei cel mai slab: afacerile tatalui. N-au fost ultimele lacrimi pe care Fermina Daza a trebuit sa si le stapâneasc a. d dea radioul foarte încet si asculta. fara sa aduca o of ensa memoriei celui disparut. în timp ce-i plimba pe lac. Facuse o adevarata pasiune pentru serialele radiofonice de la Santiago de C uba si astepta cu nerabdare episoadele din fiecare zi. ales doar cu o saptamâna înainte presedintele Clubului Social. de culoarea sângelu i. pentr u ca. iar aceasta i-a interpretat gestul ca o recunoastere a vinei. pentru ca o vaduva de rangul ei nu putea asculta nici un fel de muzica. Fermina Daza. Foarte curând a devenit limpede ca nici Fermina Daza nu se afla la adapost de nenumaratele primejdii care îi pândeau pe cei din aceeasi clasa cu ea. a carui memorie se bucura de respectul unanim. dar niciodata nu fusesera amanti . ea de saptezeci s i opt de ani. iar ea a ramas convinsa ca taica-sau fusese victima u nor intrigi infame. ca sa-i jefuiasca de tot ce aveau asupra lor: paisprezece dolari. pretextând ca nu avea cheia. ca mai înainte. a simtii un nod în gât si abia si-a putut stapâni lacrim ile. Mai târziu. Dupa a treia saptamâna însa. Într-o seara. nici chiar în intimitate. Povestea. nu exista nici o pista sigura: Juvenal Urbino si Lucrecia del Rea l erau prieteni buni înca înainte de a se casatori. Scandalul a fost înabusit în câteva ore. A fost o hotarâre binevenita. când Dr eptatea a publicat pe prima pagina. taietura din ziar cu stirea respectiva. si-a pierdut cu totul acest obicei. a cazut ca un trasnet peste zaharisita comunitate a aristocratiei locale. de la nasterea fetitei. În scrisoarea urmatoare. Cu toate acestea. publicata cu litere mari. erau de fapt doi amanti clandestini. a auzit o stire sfâsietoare: doi batrâni care de patruzeci de ani îsi repetau luna de miere în acelasi loc fusesera omorâti cu vâsla chiar de barcagiu. Florentino Ariza i-a trimis. a refuzat sa-l deschida. un a rticol despre presupusa legatura amoroasa dintre doctorul Juvenal Urbino si Lucr ecia del Real del Obispo. fara nici un comentariu . Coplesita însa de umbrel e doliului. Câteodata urmarea stirile. iar el de optzeci si patru. Era o escrocherie magis . cu cântecele sentimen tale transmise la postul de la Riobamba. iar dupa ce i-a slabit vederea. Dar Lucrecia del Real del Obispo n-a mai calcat pragul ca sei Ferminei Daza. dansurile merengues din S anto Domingo sau plenes din Puerto Rico. c are îsi petreceau vacantele împreuna de patruzeci de ani. Atunci unul din agenti a spart oglinzile cu patul revolverului si a desc operit în spatele lor o ascunzatoare burdusita cu bancnote false de o suta de dola ri. ea a aflat un singur episod din afacerile lui tulburi. care a izbucnit pe neasteptate cu atâta claritate de parca ar fi transmis din vecini.

banii se aflau deja în ascunzatoare când l-au adus în casa. de vama si i-a cumparat pentru suma simbolica de o suta de pesos. În timpul exilu ui fortat al lui Florentino Ariza. fusesera sterse bancnote de un dolar. era descompusa la fata si atât de scârbita de toate. care a ramas câteva luni bune în oras. stiind ca. Totodata erau da te în vileag legaturile lui cu o organizatie internationala clandestina. nu se putea sti ce anume o afectase mai mult. dar politia a dovedit ca dulapul era acolo înca de pe vremea când Fermin a Daza mergea la scoala. ci pentru ca fusese prins vânzând tutun de import amestec at cu hârtie tocata marunt. Articolul din Dreptatea afirma în încheiere ca Lorenzo Daza nu plecase de la Sa n Juan de la Ciénaga în cautarea unui mediu mai potrivit pentru viitorul fiicei. Când Florentino Ariza s-a dat jos din pat. care sosise la vama din Riohacha. încercând sa perfecteze o încâlcita afacere cu arme. platind cu aur curat. Korzeniowski. o afacere prospera si asa de bine pusa la punct. atât de înjositor pentru reputatia sa. în schimb. primul drum pe ca re l-a facut a fost acasa la Fermina Daza. un complice de-al lui a cumparat în aceleasi conditii încarcatura de boca nci pentru piciorul stâng. asa cum îi placea lui sa spuna. În versiunea ziaristilor de la Dreptatea. doctorul Urbino Daza îl vizitase de doua ori si -i povestise cât de consternata era maica-sa de cele doua articole din Dreptatea. Parul de culoarea otelului. În schimb. avusese norocul sa strânga în brate si un barbat adevarat. Dreptatea mai povestea ca. Lorenzo Daza a încercat sa se dezvinovateasca sustinând ca sifonierul fusese cumparat mult dupa c asatoria fiicei sale si ca. Oricum. în locul nelipsitei umbrele. când încarcatura a ajuns în port. care i-a cumparat încarcatura de arme în numele guvernului. Cam t ot atunci. nu se stie pe ce cale . parea sa fie singura afacere curata de care se ocupase vreodata. pe vremea când generalul Rafael Reyes a înfiintat Ma rina de Razboi. oricât si-ar fi iesit ea din fire. Numai el ar fi putut ascunde falsa avere în spatele oglin zilor. printre atâtea persoane care-i trecus era prin pat. probabil. Lucreciei del Real i-a trimis vorba prin oricine a r fi vrut sa faca pe mesagerul ca cel putin. Korzeniowski.trala. polonez de orig ine. aflat sub pavilion francez. împreuna cu ceilalti membri ai echipajului de pe cargobotul Saint Antoine. el tot nu mai putea auzi din cosciug insultele pe care ar fi vrut sa i le arunce în fata: s-a certat cu mortul. Primul o facuse sa turbeze de furie când aflase de infidelitatea sotului si de tra darea prietenei. Numai ca ziarul dezvaluia si alte matrapazlâcuri. de pilda. Lorenz o Daza a facut disparute armele într-un atac cam dubios. Povestea. spriji nindu-se pentru început într-un baston. d aca articolul în sine sau descoperirea târzie a adevaratei identitati a tatalui sau. arata acum ca niste câlti galb . Lorenzo Daza facuse pe intermediarul între guvernul presedinte lui liberal Aquileo Parra si un oarecare Joseph K. care pros perase la sfârsitul secolului precedent introducând ilegal în tara chinezi din Panama. încât nic i fumatorii cei mai avizati nu-si puteau da seama de înselatorie. îndoielnicul comert cu catâri. pentru ca hârtia bancnotelor avea filigranul original din fabrica: printr-u n procedeu chimic care parea mai degraba o vrajitorie. a fost singurul participant la licitatia organizata. Lorenzo Daza a refuzat so ia în primire. care mai târziu avea sa devina celebru în to ata lumea sub numele de Joseph Conrad. cu spatele tot o carne vie. încât îi pierise orice chef de viata. cu Lorenzo Daza. ca în timpul unuia din multele razboaie civile izbucnite în secolul precedent. ca sa înabuse scandalul. Dupa ce încaltarile au fost puse în ordine. iar în locul lor fusesera imprimate bancnote de o sula. În ce privest e articolul despre Lorenzo Daza. unul din articole sau amândoua laolalta o secatuisera de puteri. Lorenzo Daza a cumparat pe mai nimic de la armata engleza o cant itate excedentara de bocanci si cu aceasta operatie si-a dublat averea în numai sa se luni. a intrat în legatura. iar din clipa aceea a renuntat sa se mai duca o dala pe luna la cimitir. pentru ca nu fusesera trimisi decât bocancii pentru piciorul drept. dupa care le-ar fi revândut e la un pret de doua ori mai mare decât cel real conservatorilor aflati în razboi cu guvernul. cu ac te în regula. Conform ziarului. N-a mai recunoscut-o. Acesta a fost singurul lucru pe care doctorul Urbino i l-a povestit sotie i lui când s-a angajat în fata guvernatorului sa-si trimita socrul înapoi în tara de bas tina. Lorenzo Daza s-a prevalat de legaturile lui de rudenie cu fam ilia Urbino de la Calle si a vândut bocancii recent înfiintatei Marine de Razboi cu un câstig de doua mii la suta. conform legilor în vigoare. care îi dadea un aer atât de nobil. asa cum facuse pâna atunci.

într-o sâmbata dupa-amiaza. mai daunatoare pentru bunul renume al familiei decât escroc heriile lui Lorenzo Daza sau aventurile nevinovate ale lui Juvenal Urbino. Fermi na Daza a ascultat-o fara sa scoata o vorba. de parca iar fi fost fiica. Dar el nu s-a dat batut. nici timp ca sa si le faca singura. El a descoperi t printre ruine o raza de speranta. pâna la urma a aflat si Fermina Daza. Ceea ce pentru doctorul Urbino Daza era o salutara afinitate între doi batrâni singuri. asa cum facea totdeauna când voia sa fie departe de urechile servitoarelor. Asa a fost mereu Ofelia Urbino. Un alt barbat în lo cul lui Florentino Ariza s-ar fi întrebat ce mai puteau astepta de la viata un bat rân ca el. care a venit de la New Orleans cu primul vapor îndata ce a aflat ca Fermina Daza întretine a o ciudata prietenie cu un barbat de o moralitate îndoielnica. si cu atât mai putin la optzeci. Doctorul Urbino Daza era prea slab ca sa-i poata tine piept. Nu putea concepe inocenta prieteniei dintre un barbat si o f emeie nici chiar la vârsta de cinci ani. urmar ea o relatie echivoca.ui. asa cum îi placuse totdeauna. Ea avea un nou motiv de recunostinta fata de Florentino Ariza. ca si ea . Desi renuntase de mult sa mai fumeze. Era distinsa ca si ea. încât a fost atribuita unora din cei mai ilustri scriitori ai provinciei. cumparând cele mai proaste tigari pe care le gasea în comert. închisa în baie sau c um se nimerea. i-a strigat. . a îndraznit chiar sa afirme ca tot ce mai lipsea ca Flor entino Ariza s-o consoleze în sfârsit pe maica-sa era sa se bage în patul ei de vaduva . cel mai vechi si mai serios ziar de pe tot litora lul caraibian. si o femeie care nu -si mai dorea alta fericire decât moartea. Cam tot atunci. dar la sfârs it era cu totul alta: se întorsese la viata. Ofelia si-a iesit din minti. Într-o dispu ta aprinsa cu fratele ei.Chiar si la vârsta noastra iubirea e ridicola. incisiva si frumos scris a. pe ntru ca a recunoscut câteva idei si chiar o fraza întreaga din reflectiile morale al e lui Florentino Ariza. pentru ca. de câta trecere se bucura în casa. el trimisese ziarului Dreptatea o scris oare exemplara despre responsabilitatea etica a presei si despre respectul fata de onoarea semenilor. fara ca nimeni sa-i spuna. A fost un glas solitar în mijlocul oceanului. la început rasucindu-si singura tigarile. ca nu mai am destula putere sa-ti trag la . atât de asemanatoare cu doña Blanca. dar a rasunat pâna în adâncuri si pâna departe. América V icuña s-a trezit singura în dormitorul din Strada Ferestrelor si. fara sa le fi caut at. schiop si cu spatele jupuit ca spinarea unui magar. din pura întâmplare. Doctorul Urbino Daza s-a bucurat când a aflat ca au fost reluate vizitele car e îi aduceau atâta alinare maica-sii. a descoperit într-un dulap descuiat copiile dactilografiate a le meditatiilor lui Florentino Ariza si epistolele scrise de mâna ale Ferminei Daz a.De un singur lucru îmi pare rau. de data aceasta în public si cu o voracitate nestapânita. iar minunatii ei ochi de pantera nu-si mai puteau recapata stralucirea de od inioara nici chiar în scapararile mâniei. S-a ambitionat sa-l goneasca din casa pe Florentino Ariza cu orice pret si a facut-o cu atâta zel. dar autorul a trimis o copie redactori lor de la Jurnalul Comertului. niciodata nu avus ese curaj s-o înfrunte. când a asistat neputincioasa la susotelile si ci orovaielile ca între logodnici din timpul vizitelor care se prelungeau pâna noaptea târziu. dar la vârsta lor e o porcarie. d upa aparitia celor doua articole infame. iar acestia i-au acordat un loc de cinste pe prima pagina. cu o afectiune reînnoita în starea de de primare si deruta în care se afla. lui i se parea ca nefericirea o înnobila pe Fe rmina Daza. Nu tot astfel gândea însa Ofelia. Ofelia n-a crutat-o: avea convingerea ca Flor entino Ariza. pentru ea era o forma vicioasa de concubinaj secret. a prejudecatilor. asadar. N-a fost publicata. A chemat-o în dormito r. trufasa si sclava. si i-a cerut sa-si repete acuzatiile. dar sotia lui a intervenit cu calm. Era se mnata cu pseudonimul Jupiter si atât de bine argumentata. explicând ca iubirea se poate naste la orice vârsta. furia o facea si mai frumoasa. nu nepoata. fara sa clipeasca macar. si-a reluat obiceiul. Fer mina Daza si-a dat seama imediat cine era autorul. încât. bunica dinspre tata. a carui faima de pervers nu mai era un secret pentru nimeni. . pentru ca nu mai avea nici rabdare. Îngrijorarea ei a aj uns la paroxism când si-a dat seama cu câta familiaritate era tratat Florentino Ariz a. iar ura împotriva lumii întregi îi rascolis e încapatânarea greu de strunii de la douazeci de ani. i ar mai apoi. sora lui. L-a primit. Fiecare gest al ei lasa sa se întrevada ca îi pierise cheful de viata.

dar ideea unui voiaj atât de anevoios. Om fi noi vaduve. dar cel putin ne mai ramâne avant ajul ca nu mai are cine sa ne bata la cap si sa ne spuna cum trebuie sa ne purta m. se simtea de prisos chiar si în propria-i casa. Florenti no Ariza s-a grabit sa-i asigure ca Fermina Daza va fi un oaspete de onoare pe v apoarele lui. Când s-a convins. îi spunea. si-ti jur pe osemintele maicamii ca n-o sa-i mai calci pragul atâta timp cât eu o sa mai fiu în viata. într-un târziu. a privit spre baltoaca din curtea unde niciodata n-avea sa mai rasara copacul nenorocirii ei si a spus : . Într-una din primele sale vizite. Nimeni n-a fost în stare s-o faca sa renunte. ca de altfel de majoritatea caraibienilor din generatia lo r. singurele care în acele zile înnegurate mai ramasesera cur ate. chiar în capitala republi cii. Dar c hiar acum îti faci bagajele si pleci din casa asta. ca toate caile de atac erau epuizate. ilustrate cu amurguri de o frumusete rapitoare.Ai putea pleca pe un vapor. . i-a facut în cele din urma o confidenta în limbajul suculent din anii ei cei mai buni: "Acum un secol mi-au facut de rahat viata cu omul asta. cu care întretinuse totdeauna o complicitate lipsi ta de fasoane. si de data aceasta calatoria i s-a parut re alizabila. pentru ca eram.fund o bataie buna. acum vor s-o ia de la capat. Dupa multe insistente. dar a fost de-ajuns sa admita o asemenea posibilitate ca sa se hotarasca. sa merg drept înainte si sa nu ma ma i întorc niciodata aici. scrise de calatori celebri sau care ajunsesera astfel datorita pe rfectiunii desavârsite a versurilor. . asa cum ai merita pentru obraznicia si intrigile tale. A adus harti. dupa ce sufletul i-a fost otravit de inf amiile cu care fusese împroscat tatal ei. poeme închinate paradisului salbatic din valea La Magdalena. . bietul de el. si nu pentru ca m-ar interesa peisajul. nici interventia prietenelor nau reusit s-o înduplece. voia sa fie trezita în miez de noapte de plânsul ca de femeie al lamantinilor. dupa o zi de mers cu trenul. iar capitanul în persoana se va ocupa de siguranta si bunastare a ei. i-ar fi placut sa vada cum se soreau caimanii pe t arm. putea ajunge.Sa-i ia dracu' pe toti. o s-o fac pentru ca asa am hotarât. Dar dupa cearta cu fiica ei. în timp ce-si sorbea infuzia din frunze universale." Si-a aprins alta tigara de la cea pe care abia o term inase si a dat afara tot veninul care îi rodea maruntaiele: . de furia împotriva ipocriziei Lucreciei del Real.Stii ca nu e o idee rea? Nu-i trecuse niciodata prin minte pâna atunci. Nurorii. de ranchiuna pe care i-o purta sotului m ort. chipurile.Nu e nevoie sa ma duci cu zaharelul ca pe un copil. ca sa-i arate ruta si sa-i trezeasca interesul.Ce n-as da sa pot pleca din casa asta. va dispune de o cabina speciala unde se va simti ca acasa. pe care atâtia ani o socotise cea mai buna prietena. N-a fost nimic de facut. i se parea fantezista. Flor entino Ariza o invitase pe Fermina Daza sa faca o calatorie de agrement pe fluvi u. Nici interventia fiului. În schimb. sub numele pe care îl avusese pâna în secolul precedent: Santa Fe. Între timp. de unde trimitea tot felul de rugaminti prin emisari de cel mai înalt nivel. vorbindu-i despre vapoarele companiei. dar fara s-o primeasca în casa: jurase pe osemintele maica-sii. Fermina Daza îl privi gân ditoare: . prea tineri. va avea tot ce-i trebuie. spuse Florentino Ariza. pen tru ca suntem prea batrâni. Daca o sa pl ec. si cu atât mai mult pentru o vaduva singura s i la vârsta ei. Într-o dupaamiaza. chiar în lipsa sotului. Fermina D aza a acceptat sa-si ia ramas bun de la ea. simtea o adevarata fasci natie pentru valea fluviului. unde la orice ora din zi pe strazi era o înghesuiala de cortegii funerare si târâia o ploaie necurmata de p e vremea lui Papura Voda: mai rau ca la Paris. Dar în zadar. Ofelia s-a întors la New Orleans. cunoscuta de ei. unde fe meile nu ieseau din casa decât ca sa se duca la liturghia de la cinci dimineata si nu puteau intra nici în cofetarii. când ea s-a convins ca merit a sa traiasca. nici în birourile publice. Ofelia s-a mutat acas a la fratele ei. Florentino Ariza i-a repetat invitatia mai târziu. Daca voia. Ea însa împartasea a versiunile sotului si nu tinea sa viziteze o capitala înghetata si mohorâta. Fiul si nora au fost încântati. Ea îsi arunca privirea peste ele când era bine di spusa.

mai devreme sau mai târziu. s-a simt it parasita si trista si ar fi vrut sa ramâna singura ca sa poata plânge în voie.Când fiul i-a sugerat s-o ia si pe sotia lui. primindu-i pe doctorul Urbino Daza. în seara zilei de 7 iulie. doctorul Urbino Daza si sotia lui si-au lua t ramas bun de la ea fara dramatism. N-a vrut sa mai spuna altcuiva ca pleaca. Se numea Diego Samaritano. cunoscuta drept Cabina Prezidentiala. Capitanul vaporului a facut onorurile case i. o pereche de pantofi pentru îmbarcar e si debarcare. Doctorul Urbino D aza nu si-a putut ascunde nemultumirea: .Dar parca nu asa ne-a fost vorba. Ariza pleca în calatorie. odata sosita ziua. era urias si vânjos ca o ceiba. înregistrase prima nava cu aburi care a brazdat vreodata apele fluviului La Magdalena. avea o tinuta de o corectitudine desavârsita. iar pe masura ce orele se rostogoleau un a dupa alta. spatioa sa si confortabila: un salon cu mobile de bambus în culori vesele. si. la ora sase. o camera de baie cu cada si dus. cunoscut atunci drept Cimitirul La Manga. A simtit o imensa usurare la gândul ca va putea trai op t zile la dus si cinci la întors doar cu strictul necesar: sase rochii de bumbac. un fel de foisor ca o veranda cu geamlâc. brodata în fir de aur pe sapca. iar Florentino Ariza i-a însotit pâna la pasare la. pe care însa n-a îndraznit sa le interpreteze. Când sirena a dat ultimul semnal. Odata ajunsa la bord. Desi calatorise de nenumarate ori. Aceasta locuinta de lux . nu numai în scop publicitar. comandorul Juan Bernardo Elbers. se sim tea de parca o facea pentru prima data. purta o uniforma impecabila de in alb. avea un glas tunator si maniere de cardinal florentin. Într-adevar. Noua Fideli tate. o simpla coincidenta istorica si nu una din nastrusnic ele nascociri ale romantismului cronic de care suferea Florentino Ariza. într-un monolog în ca e i-a însirat toate reprosurile binemeritate. ia r Florentino Ariza îl botezase. s-a dus la cavoul de la cimitirul seminarului. Doctorul Urbino Daza a vrut sa-i faca loc sa treaca dupa sotia lui si abia a tunci si-a dat seama ca si Florentino. ea i-a taiat-o scurt: "Sunt des tul de mare ca sa am grija si singura de mine. pentru ca acolo calatorisera pâna atunci t rei presedinti ai Republicii. ci si cu convingerea i ntima ca. când sirena a dat primul semnal de plecare. În ianuarie 1824. de la vârful ghetelor pâna la i nsigna C. s i s-a împacat cu raposatul ei sot. ea a luat în stapânire Cabina Prezidentiala în cali tate de suverana cu drepturi depline. Florentino Ariza i-a aratat cheia cabinei lui cu o intentie foarte evidenta : o cabina obisnuita de pe puntea comuna. si nimic mai mult: visul ei de-o viata. asa cum facea de câte ori calatorea în Europa. în amintirea predecesorului sau glorios. În zori.F. Noua Fidelitate avea lânga cabina capitanului o cabina suplimentara. Doctorului Urbino Daza nu i s-a parut în sa o dovada suficienta de nevinovatie. Un secol mai târziu. obiectele de toaleta pentru igiena personala. întemeietorul navigatiei flu viale.." Asa ca s-a ocupat chiar ea de to ate amanuntele calatoriei. atâta amar de vreme înabusite. întocmai ca ceilalti capitani de p e navele fluviale. doctorul Urbino Daza si s otia sa au însotit-o pe Fermina Daza la bordul vaporului care avea s-o poarte în pri ma ei calatorie pe fluviu. care asigura un climat de primavara perpet ua. I-a poves tit apoi despre calatorie si s-a despartit de el cu un Pe curând. o cuprindea tot mai mult nelinistea.C. o hodoroaga de patruzeci de cai putere care se numea Fidelitatea. un dormitor mat rimonial decorat în întregime cu motive chinezesti. Era cel dintâi vapor construit la santierele locale. împiedicând totodata sa patrunda orice zgomot din afara. spre deosebire de celelalte vapoare fluviale. papucii de casa pentru restul calatoriei pe vapor. acela avea sa fie cuibul fericit al calatori ei de nunta cu Fermina Daza. Fermina Daza a simtit o durere ascutita în urechea stânga.C. Fermina Daza n-a putut admite niciodata ca acel nume atât de plin de tâlc pent ru ei doi era.F. S-a uitat la nevasta-sa ca un naufragiat. într-adevar. la care se adauga un sistem de racire silentios. pentru ca d orea sa evite despartirile obositoare. La ora sapte seara. stând în picioare în fata criptei. Florentino Ariza hotarâse sa fie amenajata imediat dupa numir ea sa ca presedinte al C. cu ferigi atârnând în ghivece si vedere spre partea din fata si spre cele doua laturi ale vaporului. Oricum. . În noaptea dinainte avusese vise bântuite de presimtiri rele. pe sotia sa si pe Florentino Ariza cu sam panie si somon afumat. foarte mare. mai vechi sau mai mod erne. era rezervata autoritatilor de rang înalt si unor in vitati mai speciali.

i-a pus Ferminei o patur a de lâna pe umeri si s-a asezat alaturi. pe care capitanul Diego Samaritano a condimentat -o cu povestiri din cei patruzeci de ani petrecuti pe fluviu. pe care i le-a dat una câte una. Din foisor. Numai pentru o clipa însa. Dupa un lung rastimp. i-a raspuns ea. A ramas pe punte pâna când automobilul a disparut în praful de pe chei. sp rijiniti de balustrada. a intrat în panica. ca si sora lui. credea ca. semn ca. iar pasarela a fost ridicata. Sprijinit de balustrada salonului. iar între timp. vaporul nu s-a desprins de la tarm pâna când capitanul nu si-a term inat masa si n-a urcat la postul de comanda ca sa supravegheze manevrele. ca sa priveasca împreuna fluviul. iar Florentino Ariza a lasat-o sa se piarda în gândurile ei. caci imediat a u redevenit asa cum le visasera. nu te-as mai fi invitat înauntru. . nici alta nu era mâna pe care si-o imaginasera înainte de a se atinge. pâna când s-a terminat cutia . si-a croit drum pe canal e nevazute. dar Fermina Daza a trebuit sa faca un mare efort ca sa para amuzata. Ea începu sa vorbeasca despre raposatul ei sot la timpul prezent. A încercat sa-i povesteasca si Ferminei Daza câteva. care se amuzau sa identifice l uminile orasului. Ofelia. Desi sirena daduse ultimul se mnal de avertisment la opt. iar el le-a facut un semn cu mâna. dar în timp ce privea fluviul. farâmitata în soapte adormit e. Fermina Daza a preferat sa se refugieze în cabina. Ea si-a rasucit o tigara din cutia darui ta de el. Ea îi spuse î soapta. A întrerupt-o numai ca sa-si ia ramas bun în fata cabinei. F lorentino Ariza a avut senzatia ca vede o fantoma cu profilul de statuie estompa t de o lumina albastruie si si-a dat seama ca plângea în tacere. Fermina Daza si Florentino Ariza au ramas pe puntea comuna. le simtea reînviind în strafulgerari orbitoare.cautând descumpanit un punct de sprijin. doctorul Urbino Daza si sotia sa s-au întors sa-l priveasca înainte de a se urca în automobil. de parca ar fi fost din ajun. în rândul pasagerilor a rasunat o explozi e de bucurie si toti au început deodata sa danseze. Atunci el întinse degetele înghetate prin întuneric. Florentino Ariza pastra amintiri tulburi din calatoria facuta în tinerete. cu capatul aprins în gura. se zarea câte o coliba de paie lânga care se înaltau flacaril e unor ruguri mari. fluviul neted. acolo se vindeau lemne pentru cazanele de pe vapoar e. lasând-o singura cu propriile ei amintiri. Florentino Ariza a renunta t. fara sa scoata o vorba. si pasunile de pe cele doua maluri aratau sub razele lunii pline ca o câmpie fosforescenta. iar el întelese în acel moment ca s . bâjbâind dupa cealalta mâna. doar putin frig. când a privit-o pe Fermina Daza în scânteierea fluviului. Înconjur ati de multimea galagioasa a celorlalti calatori. asa cum ar fi dorit ea.Vrei sa ramâi singura? a întrebat-o. Muzica a încetat dupa miezul noptii. si o gasi asteptându-l. apoi s-a dus în cabina sa se schimbe pentru prima cina la bord. gata aprinse. larma s-a risipit. închipuindu-si ca astfel o s-o mai învioreze. Florentino Ariza i-a privit în timp ce cob orau. batând în ritmul rasuflarii gâfâite a vaporului. a rasucit-o cu o surprinzatoare îndemânare. a fumat-o tacticos. Florentino Ariza a tras do ua fotolii de rachita lânga balustrada.Daca as fi vrut. dragostea începe sa fie indecenta. Luminile orasului disparusera în zare. l-a invitat în foisor. care urma sa fie servita în sufrageria capitanului. . s-a apucat sa rasuceas ca tigari. de la o anumita vârsta. Amândoi au fost suficient de lucizi ca sa-si dea seama. în aceeasi clipa fugara. dupa care si-a mai rasucit doua si le-a f umat una dupa alta. ci doua mâini cu oase batrâne. dar cum ei nu-i era somn. pâna când vaporul a iesit din golf. Asa cum se astepta si-si dorea. a stins luminile. de parca ar mai fi fost în viata. Florentino Ariza a baut în tot acest rastimp doua termosuri de cafea tare. A stiut sa se stapâneasca în sa la timp si s-a despartit de Florentino Ariza cu o strângere de mâna mai degraba r esemnata decât recunoscatoare. Atunci or chestra a atacat o piesa populara la moda. învaluit în tac ere. pe un ton sever: "Si tu?" Da: si el. dar ea fuma în alta lume. Când si când. Nu scosese o vorba toata s eara. Dar în loc s-o consol eze sau sa astepte sa-i sece toate lacrimile. dar a întâlnit o privire înghetata. Amândoi i-au raspuns. iar cele doua inimi au ramas singure în foisorul cufundat în umbre. ora la care au coborât toti vizitatorii. prin mlastini presarate de luminile tremuratoare de pe luntrile pesc aresti si a rasuflat adânc în aerul liber al Marelui Fluviu al Magdalenei. ca nici una. A fost o noapte splendida.

Se încheia cu rugamintea de a-l anunta pe steward când va fi gata. spre ziua. A urcat singura. aversiuni nicicând stinse pe deplin. încât capitanul Sama . pe care Fermina Daza a observat-o de la prima privire c a pe o musca în lapte. L-a auzit iesind pe întuneric. spuse. depanând întâmplarile propriei sale vie ti. Se simtea descumpanita si cauta cu înfrigurare o cale de a întelege. cineva stinsese luna. dar si pentru ca. Dar ea îl respinse cu glasul ei ragusit si blând: . "Noi. gata s-o slujeasca. ci ca la batrânul ramolit si schiop. în afara de cureaua de p iele maro. A fost gata la unsprezece. cu dragostea lui ceremonioasa. pantaloni de pânza si o camasa cu gul erul rasfrânt. a carui amintire nu-i mai trezea nici mac ar o luminita de nostalgie. Îsi aprinse alta tigara si. descoperea mai degraba necazuri decât satisfactii. iar când s-a trezit. cu cordialitatea lui cuceritoare. barba tii. Era o scrisoare calma. acum nu mai are rost: miros a baba. si o scrisoare de la Florentino Ariza. Fermina Daza se întorsese de pe tarâmul nelinistii. cu mâneci scurte si monograma lui brodata pe buzunarul de la piept. se schimbase. si l-a gasit pe Florentino Ariza stând de vorba cu capitanul pe puntea d e comanda. iar când si -au dat seama ca amândoi erau fâstâciti. se apleca spre ea si încerca sa o sarute pe obraz . iar el s-a fâstâcit de fâstâceal i. Era de nerecunoscut. s-au fâstâcit si mai tare. nu si-a putut a scunde roseata din obraji. Constienti ca se comportau ca doi logodnici. care se afla în serviciul personal al capitanului. foarte uzata. Si a stiut. Nu-si putea imagina un s ot mai bun decât cel lânga care traise si. în timp ce fuma. facândui un semn de adio cu palaria lui alba de pe alt vapor al trecutului. îmbracata cu o rochie de doliu foarte simpla. suntem robii prejudecatilor. nici consideratii morale pe care sa nu fie dispusa sa le ocole asca: nu mai tine cont de nimic." Când si -a sfârsit spovedania. Fermina Daza a citit-o si s-a simtit rusinata de galopul desant at al propriei sale inimi. când l-a salutat." Fermina Daza a ramas n emiscata pâna târziu. . El o auzi deodata oftând: "E de necrezut cum poti fi fericit ani la rând. ce putea face cu dragostea care îi ramasese fara stapân. fir-ar sa fie. când o femeie îsi pune în cap sa se culce cu un barbat. Vazându-l asa. cu pet alele înca pline de roua.Acum poti sa pleci. prea multa lipsa de înteleger e de ambele parti. nici cetate pe care sa n-o darâme. ca sa nu-si traga mâna dintr-a lui. s-au fâstâcit pâna-ntr-atâta. i-a auzit pasii pe scari. certuri inutile. iar peste eternii lui ochelari de miop îsi pusese un dispozitiv de lentile închise la culoare. cu o neostoi ta pofta de viata. îmbracat în mod vadit în cinstea ei. Vaporul înainta la pas. Toate aratau ca noi si era lim pede ca fusesera cumparate special pentru acea calatorie. da r n-a trimis mesajul solicitat. Fermina Daza îi spusese stewardului s-o lase sa doarma în voie. si restabilita complet dupa fu rtuna ce-i ravasise sufletul în acea noapte. totusi. întrucât capitanul îi astepta pe puntea de comanda ca sa le explice cum func tiona vaporul. Fermina Daza renunta la tigara. care n u-si propunea altceva decât sa dea expresie simtamintelor ce-i copleseau inima din ajun: la fel de lirica si la fel de retorica precum toate celelalte. îl zari pe doctoru l Juvenal Urbino. În locul vesnicelor sale vesminte fune bre. gândindu-se la Florentino Ariza nu ca la strajerul ne consolat din parculetul Evangheliilor. P e cap avea o bereta scotiana tot alba. În timp ce vaporul o târa gâfâind spre cele dintâ sclipiri trandafirii. în realitate. îmbaiata si mirosind a sapun de flori. l-a auzit încetând sa ma i existe pâna a doua zi. cu solemnitate. S-a fâstâcit. daca asta e dragoste sau nu. a gasit pe noptiera o vaza cu un trandafir alb. nu exista zid care sa-i reziste. dar p e care n-a fost în stare sa-l recunoasca. dar întemeia ta pe realitate.i pentru ea sosise ceasul sa se întrebe cu demnitate. purta niste pantofi albi foarte comozi. fara sa stii. cuprinzând atâtea pag ini câte reusise sa scrie de când se despartise de ea. din etamina gri. care o în sotea pe vapor: barbatul care i-a stat mereu în preajma. proaspat.Nu. nici chiar de Dumnezeu. nu numai din pricina ca ea îl vedea cu alti ochi. cu rigoarea lui profe sionala. cu hainele lui impecabile din pânza de in. ea se ruga fierbinte ca Florentino Ariza sa stie cum s-o ia de la capat a doua zi. dar real. îi spusese el odata. punând cu grija u n picior înaintea celuilalt: un animal urias la pânda. în ciuda atâtor scandal uri si aiureli. În schimb. A comandat un mic dejun sobru steward -ului în costum alb impecabil. orbita de stralucirea cerului f ara nori. Florentino Ariza îi strânse mâna.

tipând si plângând. Capitanul Samaritano le-a explicat ca în doar cinc izeci de ani defrisarile nesabuite distrusesera fluviul: cazanele de pe vapoare mistuisera jungla deasa. dar chipul ei i s-a parut cunoscut. d espre care spunea ca sunt domnite aflate sub puterea unui blestem pentru cine st ie ce pacate de iubire. doar o femeie în alb. acela era un episod istoric: lamantinul orfan. ma rog la Dumnezeu ca nenorocitul ala de yankeu sa se îmbarce din nou pe vaporul meu. era doar o iluzie a memoriei. a fost pe punctul sa-si piarda licenta de navigator si a stat sase luni la închisoare. d upa ce au trecut prin dreptul orasului Calamar. zdrobindu-i capul. iar a doua zi avea s a fie si mai uimit când calatoria a devenit si mai anevoioasa. unul din cele mai mari fluvii din lume .. pe masura c e pierise vegetatia din jur.De câte ori trec pe acolo. înne bunit de durere. în ciuda legilor care interziceau acest lucru. Fermina Daza. . a fost ultimul vazut de atunci pe valea fluviului. si împartasea credinta atât de raspândita ca erau singurele fe mele fara masculi din regnul animal. În urma protestelor diplomatice. Capitanul Samaritano nutrea o afectiune aproape materna pentru lamantini. ci domoale si stravezii. I-a scos din încurcatura explicându-le timp de doua ore manevrele de comanda si mecanismul de functionare a vaporului. dar de data aceasta. ramasese. care îi amagea pe marinari si atragea vapoarele spre vârtejurile periculoase de lânga celalalt mal . de o sarbatoare perpetua. Fermina Daza s-a întors în cabina dupa masa.Asta e tot ce ne-a mai ramas din fluviu.nu si-a putut stapâni un tremur de compasiune. cu toate documentele în regula. Flore ntino Ariza a motait asezat în salonul principal. ca sa-l mai pot lasa o data pe tarm. cu strazi pustii. îsi petrecea siesta în colivia . . cu copaci uriasi. iar pe vânator l-a lasat pe tarmul pus tiu. Au trecut atât de aproape de ea. ea. care îsi ala ptau puii si plângeau cu glas de femeie neconsolata pe tarmurile nisipoase. cu o stralucire metalica sub soarele necrutator. nu exista. dar a iesit h otarât s-o ia de la capat ori de câte ori i s-ar mai fi ivit prilejul. îi încalcase ordinele s i ochise cu Springfield-ul lui o mama-lamantin. si a visat-o pe Rosalba foarte aproape de locul un de o vazuse îmbarcându-se. p entru siesta ei inevitabila. Fermina Daza nu întelegea de ce nu o luau la bord. care i se paruse atât de apasatoare lui Florentino Ariza în prima sa calatorie. pe un fluviu fara maluri. pândind cu falcile cascate fluturii ce roiau în jur. papagalii galag iosi si maimutele cu tipetele lor de nebune murisera încetul cu încetul. a ramas atât de impresionata de urias ul acela tandru. care nu-l prea simpatiza. A fost o zi lunga si calduroasa. iar el si-a dat în sfâr sit seama ca parintele vaii La Magdalena. spuse. dar capitanul i-a explicat ca era naluca unei înecate. dar n-a putut dormi bine deoarece durerea din urech e a devenit si mai intensa când vaporul a schimbat saluturile de rigoare cu o alta nava a C. asa cum era obiceiul. însufletit. în realitate.F. Oricum. Un vânator din Carolina de Nord. încât i-a rezervat numaidecât un loc privilegiat în inima. Fermina Daza a avut senzatia ca s trabateau o delta presarata cu ostroave de nisip. comenta capitanul. ca sa-l îngrijeasca. Apele nu mai erau tulburi ca la varsare. îmbracata în hainele ei de momposina din v eacul precedent. încât Fermina Daza a vazut-o foarte clar în lumina pu ternica a soarelui si nu s-a mai îndoit ca. nu copilul. De pe vapor nu se zarea tipenie de om. lânga cadavrul mamei ucise. care a crescut mare si a trait multi a ni în parcul de animale rare din San Nicolás de las Barrancas. Fermina Daza n-avea cum sa mai vada anima lele la care visase: vânatorii veniti sa caute piei si blanuri pentru tabacariile din New Orleans exterminasera caimanii care faceau pe mortii ceasuri în sir în viroa gele de pe mal. Calatorea singura. În aintau foarte încet. din moment ce parea atât de disperata. Capitanu l a urcat puiul la bord. unde cei mai multi dintre pasage rii fara cabina dormeau dusi. Florentino Ariza era surprins de schimbari. Într-adevar. iar puiul. dar care acum era un port în ruine. erau o specie decimata de gloantele blindate ale vânatorilor amatori. cu care s-a încrucisat câteva leghe mai sus de Barranca Vieja. Fermina Daza si Florentino Ariza au ramas pe puntea de comanda pâna la prânz. A facut bine : calatoria era abia la început si aveau sa se mai iveasca destule ocazii ca sa-si dea seama ca nu se înselase. care le facea semne cu batista. lamantinii cu mameloanele lor maternale. peste trupul prabusit la pamânt. care se rasfira printre fâsii de nisi p pâna în zare.C. Totdeauna i-a oprit pe calatori sa-i împuste de pe punte. pâna în urma cu câtiva ani.

dar o apuca din nou. care nu-si crutau fortele. A fost un vis atât de enigmatic si totodata atât de amuzant. iar în zare se dezlantuiau fulger e fara tunete. dar niciodata nu-si închipuise ca se afla acolo ca s-o vada. Când ecourile muzicii s-au stins.Ce ciudate sunt femeile. Caldura înceta la apusul soarelui. În noaptea ac eea însa. dar a privit cum era îmbarcata prima încarcatura de lemne pentru cazane dintr-o râpa golasa . în ziua zborul ui cu balonul sau când se plimbase pe velocipedul de acrobat.Ma gândeam la cei doi batrânei. Fermina Daza n-a vrut sa cineze. Cei care au fost omorâti cu vâsla în barca. cu mâna lui. Dar când vaporul a ridicat ancora. plina de ti neri. si numai el le citea. si n-a trebuit sa caute prea mult. Norii acoperisera luna. numai si numai ca s-o poata vedea. În timpul mesei. în timp ce juca domino cu capitanul si cu doi cunoscuti. simtindu-se dintr-o data cuprinsa de temeri. s-a stârnit o adiere r acoroasa. si se gândi din nou la batrânii in barca. A iesit în culoar. Pasager ii ieseau ca dintr-o letargie. de câte ori vaporul suiera la întâlnirea cu alta nava. majoritatea studenti galagiosi. Atunci a fost rândul ei sa-i caute mâna în întuneric. În urma cu aproape un an. tacuta . Nu pareau sa mai existe alte fiinte pe o dis tanta de multe leghe jur împrejur. Florentino Ariza statea pe o banca de pe cu loar. din cauza durerii sâcâitoare din ureche. iar e a. Ea izbucni într-un râs gângurit. de neconceput pe transatlantice. Fermina Daza se întrebase toata dupa-amiaza la ce mijloace avea sa recurga Fl orentino Ariza ca s-o vada fara sa mai bata la usa cabinei. dar ea n-a fumat decât patru. chinuita de durerea care o lasa în rastim puri. orchestra începea sa cânte muzica de dans. Amândoi au schitat acelasi gest de uimire. o putea suporta. Florentino Ariza i-a spus o minciuna: scria numai pentru ea. Lui Florentino Ariza i-a înghetat inima în piept: . dar n-a gasit-o asteptând. care luminau pentru o clipa tot cerul. aflati în grija unui mosn eag care se ocupa si de vânzarea lor. umezita de o sudoare rece. iar zapuseala se simtea chiar si în fo isorul cu aer conditionat. raspunse ea. pentru ca l-a luat prin surpri ndere. de porumbita tânara. s-au dus la culcare. iar petrecerea galagioasa se întindea pâna la miezul noptii. Florentino Ariza i-a rasuc it tigarile. Pentru Fermina Daza a fost o escala lunga si pl icticoasa. tacut si trist. în mâna ei. pentru ca se simtea bine si în siguranta. desi amând oi stiau ca se prefaceau. iar viata de pe vapor se însufletea. proaspat îmbaiati. întocmai ca în parculetul Evangheliilor. iar la birourile portului nimeni n-a dat semnalul convenit pentru îmbarcarea de marfuri sau de pasageri. aflati si ei pe vapor. si se a sezau pe fotoliile de rachita în asteptarea cinei. ea a înteles ca durerea era mai puternica decât dorinta de a sta cu el. dar pe la ora opt na mai avut rabdare sa astepte. Asa îi era ei scris: imaginea lor avea s-o urmareasca în veci.de rachita atârnata de streasina. versuri pentru ea. saracii. si au strabatut împreuna coverta de clasa întâi. îmbracati cu haine curate. El i-a povestit cu cât nesat o privise de fiecare data la Jocurile Florale. încât amintirea lui l-a urmarit toata dupa-amiaza. si se întreba de peste doua ore cum sa faca s-o vada. În oraselul Sitio Nuevo era o singura lumina la o singura fe reastra de la o singura casa. iar mai apoi a încetat si vânzoleala pasa gerilor de pe puntea comuna care îsi atârnau hamacele în salon. unde nu se mai zarea altceva decât o gramada de busteni. profitând de ulti mele zile ale vacantei ca sa-i mai traga un chef. purtând mirosuri din strafunduri de paduri. . anuntata la ora cinci fix de un chelner care strabatea coverta de la un capat la altul sunând dintr-un clopot de târcovnic în aplauzele si hohotele de râs ale tuturor. sperând sa dea de el ca din întâmplare . Florentino Ariza si Fermina Da za au baut o limonada direct din sticla. eliberata de or ice sentiment de vina. dupa ce i-a citit scrisorile. si-a dat brusc seama ca el nu participase niciodata la Jocurile Florale: de buna seama ca ar fi câstig at. asa încât vaporul a trecut mai departe fara sa-si mai anunte prezenta. în dre ptul vreunei localitati adormite sau înaintând încet pentru a sonda albia râului. spuse. Stia ca ar fi simtit o alinare doa . dar n-a mai putut îndura durerea d in ureche. Când s-a terminat muzica. si cu câta nerabdare a stepta tot anul festivitatile publice. asezati ca niste studenti la bar. iar muzica a devenit dintr-o data mai saltareata. asa cum o asteptase ea pe a lui. spuse: "Ce îngrozitor!" Florentino Ariza o întreba ce anume o îngrijora. dupa o lunga si placuta conver satie în foisorul întunecat. Ar fi ramas asa pâna în zori. ca de putine ori în viata. Si ea îl zarise de nenumarate ori.

care altadata sporeau arsita amiezii. În schimb. Vaduva lui Nazaret. avea mi rosul acru al vârstei. dar cu patru ani mai vechi. ca o cicatrice veche. parintii plecasera de la Puerto Padre si erau pe drum. Cu toate acestea. Dar toate astea apartineau trecutului. În pragul usii a încercat sa-si ia ramas bun cu o sarutare. unde apa baltea pe strazi chiar si pe vreme de sec eta. Ce aiurita pot sa fiu pe vapoare. se întindeau acum câmpii pârjoli te. Zilele care au urmat au fost calduroase si nesfârsite. pentru ca. Era semnata de Leona Cassian i. El a insistat. albia se îngusta tot mai mult. încât i s-a facut frica. daca asta ar fi ajutat-o sa scape de durere. Noaptea nu-i mai trezeau cântecele de sirena ale lamantinilor de pe maluri. Erau asa de putine locurile unde se mai taiau lemne si atât de departate unel e de altele.Dumnezeule mare! spuse. din dupa-amiaza când matusa Escolástica îsi lasase cartea de rugaciuni pe tejgheaua oficiu lui postal. Era gata sa adoarma. care n u-si putea tine gura. nu i-l suporta pe al lui: mirosul lui de crai batrân. Prad a unei deprimari mortale. Plictisiti. Vaporul a ramas acostat aproape o saptamâna. din pricina ca fusese respinsa la examenul de diploma. c i duhoarea gretoasa a mortilor care treceau plutind spre mare. . În adâncul inimii Florentino Ariza îsi spunea ca stirea nu era completa. nu mai ramasese decât vasta tacere a pamântului pustiit. A insistat si a doua oara." Din larma papaga lilor si harmalaia maimutelor nevazute. În restul anilor care i-au m ai ramas de trait. plecau în . América Vicuña bause o sticluta de laudanum pe care o furase de la infirmeria scoli i. Nu ma i aveau de unde cumpara: taietorii de lemne îsi parasisera catunele alungati de fe rocitatea mosierilor. pe care a încercat sa si-o ascunda cu un râs de mult uitat. i-o spusese pe sleau: "Mirosim a hoit. pasagerii organizau întreceri de înot. la urma urmei. Ca sa poata supravietui. alungati de holera nevazuta. La unsprezece dimineata. erau chit: mirosul meu fata-n fata cu m irosul tau. al car ei miros de scutece îi trezea instincte materne. asa cum nu mai facuse de pe vremea când era telegrafist. Si-a sters-o din gând. c u aceeasi tresarire. croin du-si drum prin labirintul de hamace adormite. Florentino Ariza era tulburat: într-adevar. nu trebuia sa-si permita supliciul acelei amintiri. Nu mai erau razbo aie. iar înmormântarea urma sa aiba loc chiar în acea dupa-amiaza. Important era ca. încât. în timp ce echipele de marinari r ataceau prin mlastini de cenusa. iar ea i-a întins buzele si l-a primit cutremurat a de o înfiorare adânca. la ora cinci. Apele fluviului erau m ai tulburi. dar ea i-a întins celal alt obraz cu o cochetarie pe care nu i-o cunoscuse pe vremea când era doar o scola rita. avea data din ajun si întreaga ei grozavie încapea într-un singur rând: América Vicuña m arta ieri motive inexplicabile. iar în locul hatisului de copaci uriasi c are îl uluise pe Florentino Ariza în prima lui calatorie. în cautarea copacilor risipiti ici si colo.r marturisindu-i ce o supara. Florentino Ariza nu mai cunoscuse o fericire atât de mare ca în noaptea aceea: atât de intensa. asa cum spusese chiar ea. a aflat mai multe amanu nte dintr-o convorbire telegrafica avuta cu Leona Cassiani. de multe ori se gândise preocupat ca poate América Vicuña. desi. alungati de razboaiele incipi ente pe care guvernele se straduiau sa le înabuse cu decrete menite doar sa abata atentia opiniei publice. poate. manipulând el însusi apa ratul de transmisie. cioturi si putregaiuri de paduri mistuite de cazanele de pe vapoare. Noua Fidelitate n-a mai avut combust ibil. dar corpurile umflate continuau sa treaca pe apa." Amândoi si-l suporta u unul altuia. Capitanul a lasat deoparte orice gluma si a adoptat pentru o clipa un ton grav: "Am primit o rdine stricte sa spunem pasagerilor ca sunt înecati accidentali. Dar nu: Amér ica Vicuña nu lasase nici un bilet care sa permita învinuirea cuiva pentru hotarârea e i. înca din noaptea nuntii. iar ea i-l simtise. Flo rentino Ariza a rasuflat adânc. în timp ce se îndrepta spre cabina lui. nici molimi. Avea senzati a ca îl cunostea de parca ar fi trait cu el toata viata si-l credea în stare sa întoar ca vaporul în portul de plecare. o simtea când si când sagetându-l din senin. cu respiratia întretaiata. Înstiintati de Leona Cassiani. dar n-a facut-o ca sa nu-l îngrijoreze. Florentino Ariza prevazuse ca în noaptea aceea lucrurile se vor petrece asa s i s-a retras. Era mirosul fermentilor umani pe care îl remarcase la amantel e lui mai vârstnice si pe care si ele îl simtisera la el. într-a patra zi de calatorie. când contabilul de pe nava l-a trezit la cinci dimineata în portul Zambrano ca sa-i înmâneze o telegrama urgenta. se consola cu gândul ca si el avea probabil acelasi miros. dar ea i-a întins obrazul stâng. ruinele oraselor uitate de Dumnezeu.

iar când si-a dat seama de dezastru. Cu mult înainte de a ajunge presedintele C. ca sa nu se gândeasca la propria soarta cu prea multa luciditate. au pierit papagalii. Flo rentino Ariza citise undeva: "Adevarata dragoste devine mai trainica si mai gene roasa în nenorocire. nestânjeniti de exasperare. dar Florentino Ariza si-a închipuit ca o facea ca sa prind a curaj pentru pasul final. iar zorii îi prindeau sleiti de puteri si umflati de întepaturi. cu fata în sus.Pentru ca n-o sa-ti placa. Ea îi sp use: "Nu te uita. În primele trei zile. Noaptea. i-a disp arut brusc si definitiv ca târâitul unui cosas strivit sub picior. oprirea vaporului a fost pentru ei un incident providential. A vea umerii zbârciti. când Florentino Ariza i-a spus ceva si ea si-a întors capul ca sa-l poata întelege. a îndraznit sa-i exploreze cu vârful degetelor gâtul vestejit. niciodata nu si-a prea batut capu l cu asta. când au pierit lamantinii m aternali. Ca sa poata supravietui noaptea. nu mai exista alta solutie decât sa fie adus un alt fluviu în loc. închisa într-o camera cu prietenele din lumea ei de împrumu t. nest ind nici de data asta ce sa faca cu blana tigrului pe care tocmai îl omorâse. în care le era mai usor sa se iubeasca fara sa-si puna întrebari. Si totusi. dar el abia daca le citea. Prostituatele sarace din localitatile vecine au venit pe urma expeditiilo r. iar pielea de pe coaste era palida si rece. sanii cazuti. o sa strabatem albia secata în automobile de lux. pâna si simplul fap t de a fi în viata parea de nesuportat. Îl duse în dormitor si începu sa se dezbrace fara falsa pudoare. iar mai târziu. soldurile cu oasele macinate. traiau ceasuri inimaginabile. pieptul blindat cu vergi metalice. Cabina Prezidentiala s-a transformat într-o cafetiera cu aburi. . când era de ja maritata si avea copii." Umezeala din Cabina Prezidentiala i-a cufundat într-o letargie ireala. au instalat corturi de campanie într-o râpa de pe tarm. N-a povestit nimanui ce i se întâmplase . peste câtiva ani. le spintecau pe burta si le co seau la loc cu ace groase si sfoara de împachetat. . acelasi rachi u din care bea pe furis cu ceata verisoarei Hildebranda. ea lasa sa patrunda prin f erestrele deschise adierea stârnita dinspre fluviu si alunga tântarii cu un prosop. Atunci el o privi si o vazu goala pâna la brâu. dupa ce le scoteau ciorchinii d e oua translucide si moi. Durere a din ureche devenise insuportabila. pe care le puneau la uscat însirate pe balustradele vapo rului. Florentino Ariza se întinse în pat. fumând cu ochii închisi si sorbind când si când din paharul cu rachiu. Florentino Ariza primea dese ori rapoarte alarmante despre situatia de pe fluviu. care uneori putea dura ch iar si cincizeci de zile. ca sa poata dormi si marinarii. alu ngând gânganiile ce navaleau de peste tot cu acelasi prosop cu care îsi stergeau brobo anele de sudoare." El întreba de ce. maimutele. Fermina Daza si Florentino Ariza si-au gasit un refugiu în dulcea primavara din foisorul închis.Nici o grija. râdea capitanul.expeditii de vânatoare si se întorceau cu iguane vii. cu luminile apri nse.Daca tot e sa facem prostii. dar într-o dimineata. încercând sa-si vina în fire. dar f ara sa se înfioare. orasele: când a pierit tot. spuse.C. pentru ca pompa de insecticid nu avea nici un efect când vaporul era oprit. sarutându-se. Ea l-a primit cu bunavointa. privind însa mai departe în tavan. Si-a dat seama ca nu mai auzea cu urechea stânga abia spre seara. scrisese: "Este unul din pelerinajele cele mai anevoioase si mai incomode pe car e le poate face cineva. dar când au fost rationalizate lemnele. si îndeosebi europen ii. tinându-se de mâna. V orbind despre calatoria în canoe si pe spinarea catârilor. ea l-a asteptat cu o sticla de rachiu de anason. lasându-se ametiti de mângâieri. avea destul rachiu în inima. Într-un târziu. . iar sistemul de racire n-a mai functionat. Asezati în fotoliile de rachita.F. chiar si când apele erau crescute. resemnându-se în fata unuia din nenumaratele betesuguri iremediabile ale vârstei. vasul tre buia tras la tarm. întocmai asa cum si-o închipuise. au adus lautari si bautur a si au început chiolhanul în fata vaporului esuat. Orbit cum era de pasiunea pentru Fermina Daza. macar sa le facem ca oamenii mari. abandonau cloaca din cabine si-si petreceau noptile ratacind pe coverte. când s-a trezit. Încurajat de aceasta iluzie. un calator englez de la începutul secolului al XIX-lea. În a treia ara de toropeala. iar atunci. ca . Cei mai multi pasageri. când mângâierile i-au alunecat pe pântec. raspunse ea. lânga balustrada. Simtea nevoia sa se ameteasca putin." Afirmatia lui îsi pierduse orice temei real în primii optze ci de ani de existenta a navelor cu aburi. dar si-a redobândit actualitatea o data pentru totdeauna când caimanii au mâncat ultimii fluturi. coapsele de caprioara batrâna..

ca o pisica jucausa si tandra care gaseste placere în c ruzime. despre faptul neverosimil ca se af lau goi în bezna unei cabine de pe un vapor esuat. Avea arma înaltata. I-a prins mâna si si-a pus-o pe piept: Fermina Daza i-a simtit batrâna inima neostenita batând grabita. pubisul aproape fara par. i-a mângâiat pântecele.de broasca. si-l descoperi dezarmat. gata de atac. pentru ca într-o împrejurare ca aceea nu-i era usor sa deosebeasca între c ompasiune si dragoste. Dar la sfârsit. au început sa vorbeasca despre vietile lor atât de diferite. o cuprindea teama ca el se suparase si nu se va mai întoarce niciodata. la ora unsprezece dimineata. nemaiputând îndura martirajul. Totul fusese atât de rapid si d e trist. Au ramas mult timp întinsi pe spate în pat. asa încât învatase sa conviet uiasca cu fantasma aceea: de fiecare data trebuia sa învete din nou. dar rugându-se sa n-o pufneasca râsul din senin. în pofida remuscarilor ei pentru ideea nebuneasca cu rachiul de anason. el din ce în ce mai naucit. duhovni cul a întrebat-o din senin daca îsi înselase vreodata sotul si ea s-a ridicat fara sa raspunda. În schimb. prudenta l ui Florentino Ariza a primit o rasplata neasteptata: ea a întins mâna în întuneric. s-a simtit goala pe dinauntru. Spuse: "Ai o piele de bebelu s. totusi. Atunci el se ridica si începu sa se dezbrace pe întuneric. azvârlind hainele peste ea. Nici macar nu i-a lasat timp sa-si scoata camasa de noapte pe care si-o pus ese când începuse sa adie briza din zori. convinsa în sfârsit ca o iubea. A procedat totusi bine nepunând nici o întrebare. . în zile . era furios pe el însusi si ar fi vrut sa gaseasca un motiv oarecare ca s-o poata învinui pe ea de esecul lui. Dar i-a placut curajul cu care o spusese. A comentat toate astea în treacat. fara sa-si ia ramas bun. Ca sa le treaca timpul mai usor. iar ea si-a dat seama ca si-o etala dinadins ca pe un trofeu de razboi. N-a deranjat-o. pentru ca scrisor ile lui de iubire erau alcatuite în întregime din astfel de fraze. îl cauta din nou fara iluzii. proaspat si reconfortat. Era prima data ca facea dragoste în ultimii douazeci de ani si murea de curio zitate sa vada cum putea fi la vârsta ei." A spus-o însa fara convingere: îi venea sa intre în pamânt de rusine. în aceeasi zi. ca sa prinda cu raj. a plecat în cabina lui. Ea a continua t sa se gândeasca la el pâna în zori. cât prin puterea lor de seductie. dintotdeauna. aproape abulica. într-un oras unde se stia totul chiar înainte de a se fi întâmplat cu adevarat. În tr-o perioada în care relatiile ei cu Biserica erau destul de deteriorate. flancurile. ea tot nu l-ar fi crezut. Florentino Ariza si-a pus brusc o întrebare la care n-ar f i cutezat sa se gândeasca pâna atunci: ce fel de viata tainica dusese ea în umbra casn iciei.Am vrut sa-mi pastrez fecioria pentru tine. stia ca femeile se comporta la fel ca si barbatii în aventurile lor secrete: aceleasi stratageme. si s-a dezbracat în fata ei cu oarecare ostentatie. nici la alt preot. aceleasi inspiratii subite. pâna când el. încât ea se gândi: "Acum s-a dus dracului tot. cu pielea smeada. Ei i -a facut placere sa-l vada în plina lumina asa cum si-l imaginase pe întuneric: un b arbat fara vârsta. cu par lins si rar la subtiori si pe pubis. fara sa-si duca pâna la capat confesiunea. cu vigoarea si neastâmparul unui adolescent. neteda si lucioasa ca o umbrela deschisa. ea. Nu l-ar fi mirat nimic. El spuse: "În chestia asta dragostea prea multa e la fel de rea ca lipsa de dragos te. cu toate. linistita. în timp ce ea i le ar unca înapoi printre hohote de râs." Se însela: în ciuda dezamagirii l or. dar pe masura ce abu rii alcoolului o paraseau în valuri lente. Dar el nuI lasase ragazul sa afle daca si corpul ei îl dorea. de parca ar f i fost prima oara. Chiar daca ar fi fost adevarat. când mai firesc ar fi fost sa se gândeasca la moarte. iar graba lui de începator a înduiosat-o. acele asi tradari lipsite de remuscari. asa cum i se întâmpla ori de câte ori dadea pe gât mai mul te pahare de rachiu decât se cuvenea. în ciuda reprosurilor pe care si le facea el pentru stângacia de care daduse dov ada. Ea nu auzise niciodata vorbindu-se despre eventualele lui ave nturi cu vreo femeie. care nu convingea u prin continut. Ea stia si tocmai de aceea a început sa provoace corpul lipsit de apa rare cu mângâieri rautacioase. pe masura ce i se risipeau aburii betiei. Ea îsi acoperi pieptul cu bluza si stinse lumina. iar de atunci nu s-a mai spovedit nici la el. I se întâmpla mereu prima data. pe neasteptate. iar el i-a raspuns fara nici un tremur în glas: . despre nici una macar. dupa o pauza atât de îndelungata." Apoi facu pasul final: îl cauta acolo unde nu era. La rândul sau. spuse el. S-a întors.E mort.

Era vorba despre faptul ca vapoarele transportau marfuri numai la duce re. dupa ce strabatusera o zi între aga cu trenul o savana de vis. asa ca s-a grabit sa se refugieze din nou în cabina. avea angajamen te pe care Florentino Ariza le cunostea mai bine ca oricine. iar într-o seara le-a fa cut o serenada cu valsuri de pe vremea lor si i-a dat ordin bucatarului sa le pr egateasca în gluma mâncaruri asezonate cu mirodenii excitante. Si-au parasit refugiul imediat ce au debarcat pasagerii. Florentino Ariza l-a ascultat pâna l a capat si abia atunci a pus întrebarea care capitanului i s-a parut prevestirea u nei idei salvatoare: . dar se întorceau goale. avea contracte pent ru transportul marfurilor. un drum direct." De data aceasta însa. în haina lui zdrentaroasa. fara opriri în nici un port. al pasagerilor. a avut rabdare sa-l asculte. Capitanul era preo cupat de o problema pe care voia de mult s-o discute cu Florentino Ariza. fara nimic? Capitanul raspunse ca. Singurul motiv care putea justifica nesocotirea acestor o bligatii era un caz de epidemie la bord. Fermina Daza n-a observat c a pe vapor începusera sa urce pasagerii pentru calatoria de întoarcere. era doar o ipoteza. Îsi lu ase palaria de pe cap. "Cu avantajul ca ma rfurile aduc mai multi bani si. o pusese cu fundul în jos pe chei. fara marfuri si f ara pasageri. Capitanul Samaritano. ma i potrivite pentru clima Caraibilor. vaporul a acostat pe celalalt mal. N-au mai încercat sa fa ca dragoste decât mult mai târziu. Impresionat de starea ei de deprimare. în plus. când inspiratia le-a venit fara s-o caute.S-ar putea face oare. pentru ca numai ea îl privea. urmau sa ajunga la prânz în port ul final La Dorada. care începeau sa se ofileasca de cald ura. era înal tat steagul galben si se putea naviga fara teama cu toata viteza. Privind din cabina promontoriul cu case luminate de un soare palid. dar pe care acesta o evita mereu cu argumentul lui obisnuit: "Leona Cassiani se pricep e la treburile astea mai bine decât mine. Fermina Daza si Florentino Ariza au înteles motivul pentru care orasul se numea "cel aurit". adauga. Florentino Ariza a gasit-o încremenita de spaima: prefera sa moara decât sa se afle printre ai ei ca pl ecase într-o calatorie de agrement la scurt timp dupa moartea sotului. chiar si câtiva prieteni care pâna de curând veneau s-o consoleze si sa-i împartaseasca durerea. atât de lipsite de sens în zapuseala si praful din jur. în schimb pasageri aveau tot timpul. În forfota din piata. Tocmai sosisera de pe înaltele platouri andine. În plus.C. dar li s-a parut mai putin evident ceva mai târziu când au simtit rabufnind aerul care clocotea ca un cazan si au vazut fierbând asfaltul pe strazi . le trimitea trandafirul alb în fiecare dimineata. Atunci vaporul intra în carantina. C. Fermina Daza mânc a fara chef. e doar o ipoteza. într-adevar. unde se afla capatul liniei ferate s pre Santa Fe. N-ar mai fi iesit din cabina daca n-ar fi primit un bilet de la capitan. Fascinata de spectacolul mirific car e parea dat în cinstea ei. în majoritat e imposibil de anulat. S-ar fi zis ca veneau din Europa. Unele purtau în par minunate flori de cartof. un mosneag amarât si pricajit scotea în pumni puisori de ga ina din buzunarele paltonului de cersetor. croindu-si drum prin multime. Florentino Ariza i-a promis sa gaseasca o modalitate mai placuta de a o proteja decât cabina ca o carcera. nu cer de mâncare". în asteptarea monedelor pe care i le-ar fi putut arunca trecatorii. Întro clipa cheiul s-a umplut de puisori speriati. care descoperea din instinct orice taina de pe v asul lui. Capitanul Sama . piuind printre picioarele calator ilor grabiti care-i calcau fara sa-i simta. Le era s uficienta fericirea simpla de a fi împreuna. cu paltoanele lor nordice si pal ariile din veacul precedent. si începuse sa scoata de prin buzunare p uisori plapânzi si albiciosi. care pareau sa prolifereze printre degetele lui.le urmatoare nu s-au mai despartit nici o clipa. dupa unsprezece zile de drum. al postei si multe altele. Toata bucuri a i s-a spulberat dintr-o data: printre cei sositi a zarit multe fete cunoscute. Ideea i-a venit brusc în timp ce mâncau în sufrageria privata. ca re îi anunta ca în sfârsit. Fermina Daza a res pirat aerul placut al impunitatii în salonul gol si amândoi au contemplat de pe punt e multimea agitata care îsi cauta bagajele în vagoanele unui tren ca o jucarie. Abia daca ieseau din cabina ca sa manânce.F. Se ivise ca din pamânt. mai ales femeile. prea lunga si prea larga pentru el. enervata de discutia plictisitoare dintre cei doi barbati despre op ortunitatea de a stabili tarife diferentiate. si înca nu avusesera timp sa-si puna alte haine.

nu era un secret pentru nimeni ca vremea holerei nu se sfârsise. primim ordine de la dumneavoastra. În cursul zilei jucau carti. spuse. În aceeasi seara. dar capitanul îi spunea Tartorita Mea: o ve che prietena pe care obisnuia s-o ia dintr-un port ca s-o lase într-altul si care a urcat pe vapor aducând cu ea un suflu de fericire si de voie buna. în ciuda calcu lelor optimiste ale autoritatilor sanitare. au încarcat lemne pent ru restul calatoriei. l-a vazut în semiîntuneric cosându-si un nasture la camasa si s-a grabit s-o faca ea. Se numea Zenaida Neves. cu sc urte întreruperi. În vagauna acee a dezolanta. când sa trezit. În plus. Dar ce mai conta: serbarea pe valuri îsi avea propriul acoperis. Fermina Daza a coborât la bucatarie în ovat iile echipajului si si-a adus contributia personala la zaiafet pregatind pentru toti o mâncare atunci inventata. Într-o dimineata. înt elese totul. iar p asagerilor li s-a explicat ca era o defectiune la sala masinilor si au fost îmbarc ati pe nava altei companii. sa facem si noi la fel. care avea sa tina. dar si de viiturile care se pravaleau dinspre izvoare. A fost o ca latorie rapida. Asa se face ca Noua Fidelitate a ridicat ancora în zorii zilei urmatoare fara încarcatura. t rezindu-se din somn vlaguiti. de multe ori în istoria fluvi ului pavilionul galben era înaltat pentru a nu plati impozite. careia nu-i mai lipsea decât barba ca sa fie ang ajata la circ. pentru a nu lua la bord un pasager nedorit. ca pasarile cântau în zori mai frumos si ca Dumnezeu crease un lamantin pe care îl lasase pe plaja de la Tamalame que special ca s-o trezeasca pe ea. desi autoritatile sanitare îi obligau pe medici sa scrie pe c ertificate ca era vorba de dizenterie banala. ca în jungla Amazonului. Fermina Daza s-a speriat când în urechea sanatoasa a început sa-i tiuie sirena va porului. Bineînteles ca vorbea serios si ca atare.Ei bine. li s facea mila de ei si trageau cu tunul ca sa îndeparteze holera. si dupa prânz dormeau bustean.E adevarat ca eu comand pe vas. iar ei le multumea u cu un suierat trist. pentru a evita perchezitii inoportune. lucrurile au mers cu m se poate mai usor. Nici Florentino. dar si noi. si a rezolvat pâna la urma problema ochelarilor pierduti. Spre seara au luat din Puerto Nare o femeie mai înalta si mai robusta decât capit anul. unde s-a nascut Mercedes. unde Florentino Ariza a retrait nostalgia pentru Rosalba când a vazut trenul de Envigado urcând cu greu pe vechea poteca a catârilor. s-o vada pe matroana enorma alaptându-si puiul în brate. se scula înaint ea lui ca sa-i spele cu periuta proteza. în sfârsit. de o nemaivazuta frumusete. vinete la iubire. mâncau pâna plesneau. Florentino Ariza nu vedea de ce n-ar putea proceda la fel din iubire. dar cu flamura galbena fluturând vesel în chip de pavilio n. Florentino Ariza întâlni mâna Ferminai Daza sub masa. careia Florentino Ariza i-a gasit în inima lui un n ume mai potrivit decât vinete la cuptor. pe care el o lasa în pahar în timpul somnul ui. comandantii. pentru ca se putea f olosi de ai lui si ca sa citeasca si ca sa teasa ciorapii. s-au rupt norii si s-a pornit o ploaie potopitoare. Asa ca. În unele localitati. Când l-a auzit. cu instinctul lui de vulpoi batrân. Putinele marfuri deja încarcate au fost coborâte pe chei. dar dupa doua zile de rachiu.ritano o facuse de multe ori în viata din cauza nenumaratelor cazuri de holera car e apareau pe fluviu. La urma ur mei. . Descoperi dintr -o data ca mirosul florilor era mai intens ca înainte. auzea mai bine cu amândoua. vaporul aproape gol înainta pe fluviul umflat de rapaiala din cer. Capitanul ramase încremenit. spuse. Cât despre vapor. Vapoarele cu care se încrucisau pe drum le trimiteau semnal e de condoleante. capitanul a dat ordin sa fie s chimbata directia vaporului si asa au putut. dati-mi un ordin în scris s i plecam chiar acum. De vreme ce astfel de aranjamente erau facute din mo tive imorale si chiar mârsave. fara pasageri. daca vorbiti serios. a semnat ordinul pe loc. În orasul Magangué. si anume. ca sa nu-l auda repetând fraza rituala ca avea nevoie de doua neveste. . E . Capitanul nu-l ruga altceva decât sa-i permita o escala la Puer to Nare. iar la apusul soarelui puneau orchestra sa cânte si se cinsteau cu rachiu de anason si cu somon pâna dincolo de satietate. ca sa ia pe cineva care urma sa-l însoteasca în calatorie: avea si el inima lui ascunsa. unde a plouat toata sapt amâna la fel de mult ca pe întreaga vale. pâna la capatul calatoriei. când îi vedeau trecând. dar imediat. nici Fermina nu si-au dat seama cât de mult se identificasera vietile lor: ea îl ajuta sa-si faca clismele.

nici unul dintre ei nu se simtea capabil sa cap ituleze cu atâta usurinta. cu vorba împleticita de râgâielile alcoolului. cu seninatatea unor batrâni trecuti prin multe. Zenaida dormea. Doar atunci a avut curajul sa-si martur iseasca deschis cât de mult o iubise. Când s-au sculat si s-au îmbracat. N-a mai putut dormi . pentru prima data în viata ei. Peste turlele poleite ale orasu lui viceregilor se înalta o stralucitoare zi de joi. mâncând altfel decât pe vapor. cu ghirlande de hârtie si becu ri colorate. capitanul raspundea strigând în gura mare la întrebarile patrulei înarmate. dar ea a refuzat. dar cu atât mai intensa cu cât se apropia de moarte. Capitanul si Zenaida au dansat strâns lipiti primele bolerouri care începeau în anii aceia sa sfarâme inimile. câti erau bolnavi. în ti mp ce capitanul se contopea cu tandra lui tartorita în penumbra boleroului. iar la un moment dat. Spre seara s-a înseninat.O sa fie totuna cu moartea.a. L-au gasit pe capitan în sufragerie. În ajunul sosirii au organizat o mare petrecere. Într-o noapt . ploaia necurmata n-a mai deranjat-o si s-a gândit prea târziu ca poate Parisul nu era chiar asa de lugubru cum i se paruse ei si nici pe strazile din Santa Fe nu erau chiar atâtea înmormântari. Florentino Ariza s-a apucat sa rascoleasca vechile nostalgii c u vioara din orchestra. în schimb. asezat în balansoar. când o salupa a serviciilor sanitare din port a dat ordin ca vaporul sa fie oprit. . Ea. ci al iminentei întoarcerii. cu mâinile la ceafa. pâna la ultima lacrima. La un moment dat. Treceau în tacere. ca doi soti batrâni caliti de viata. nu a avut nevoie de ajutorul lui decât o singura data. câti pasageri se aflau pe vapor. nu se mai simteau ca niste tineri îndragostiti si cu atât mai putin ca niste amanti târzii. daca existasera posibilitati de contagiune. Fara sa si-o spuna. a dansat asezata pe scaun. Fermina Daza s-a trezit brusc sufocata de un plâns care nu mai era de furie. semetia citadelelor profanate de iguane: oroarea v ietii reale. era totuna cu moartea. trecusera de canalele si mlastinile pe unde navigasera odinioara spaniolii si-si croiau drum printre epavele si petele de ulei ars din golf. Într-adevar. Gândul la alte calatorii viitoare cu Fl orentino Ariza se înalta la orizont: calatorii nebune. nici ea nu se mai puteau imagina loc uind în alta parte decât în cabina. Florentino Ariza încremeni. Toata noaptea însa a batut tactul cu capul si cu tocu rile. s-au iubit fara graba. Contrar presupunerilor capitanului si ale Zenaidei. cu o durere de cap înmiresmata de anason s i cu sufletul tulburat de senzatia ca doctorul Juvenal Urbino se întorsese. De pe puntea de comanda. ducând o viata care li s fi parut pe veci straina. pâna când l-au oprit cu forta. cu ochii injectati de nesomn. spuse. omorâti de vâslas. În schimb. La rândul sau. iar aceea avea sa ramâna pentru ea cea mai frumoasa amintire din calatoria lunatica p e fluviu. ci de tristete pentru soarta batrânilor din barca. dar Fermina n-a mai putut sup orta pestilenta maretiei lui. Florentino Ariza sia luat inima în dinti si i-a propus Ferminei Daza sa danseze împreuna valsul lor con fidential. cu aceleasi h aine din ajun. pregatindu-se pentru debarcare. Când a reusit sa si-l stapâneasca în linistea înmiresmata din cabina. Caci traisera destul împreuna ca sa-si dea seama c a dragostea era dragoste oricând si oriunde. fara sa-si dea seama. dincolo de festele brutale ale iluziilor si de mirajele de zamagirilor: dincolo de iubire. s-a chircit de durere si n-a mai fost în stare sa amâne adevarul: s-a închis în ba ie si a plâns în voie. Îsi pastra totusi destula luciditate ca sa-si dea seama ca nu era efectul rachiului de anason. fara atâtea cufere. A baut atâta rachiu încât n-a putut urca scarile decât ajutata si a podidit-o un râs cu lacrimi care i-a alarmat pe toti. Era ca si cu m ar fi sarit peste lungul calvar al vietii conjugale si-ar fi ajuns de-a dreptu l în miezul iubirii. pentru ca ea daduse glas gândului care îl framânta înca d e când începuse calatoria de întoarcere. Capitanul le . iar dupa o jumatate de zi a reusit sa cânte pentru ea vals ul Zeita Încoronata si i l-a cântat ore în sir. si o astepta la intrarea casei. A ramas întins în pat. fara obli gatii sociale: calatorii pline de iubire. Voiau sa stie ce boala aveau la bord. dincolo d e capcanele pasiunii. S-au trezit la sase dimineata. mai gr as si mai tânar decât atunci când alunecase din copac. într-o stare care nu se potrivea deloc cu eleganta lui obisnuita: nebarbierit. amintindu-si de América Vicuña. Nici el. S-au ase zat la masa si au început sa manânce în tacere. când l-a rugat sa -i puna ventuze pentru ca o durea spatele.

dar iritarea i se oglindea chiar si în felul cum încalca regulile bunei cuviinte pe care se întemeia legendara r eputatie a capitanilor de pe fluviu. lotusi fluviali cu flori liliachii si frunze în forma de inima .De când ma stiu. spuse: . raspunse Florentino Ariza. . Apoi. oric um. a încheiat marturisind ca nu stie cum sa iasa din buclucul cu holera. În timp ce el îsi termina portia de oua. iar pasarile pamântului si ale apei se ro teau deasupra lor scotând tipete metalice. el nu se adresa cuiva anume. capitanul s-a sters pe buze cu co ltul fetei de masa si. Vântul dinspre Marea Caraibilor patrunse pe ferestre o data cu larma pasarilor si Fermina Daza simti în sânge bataile înnebunit e ale liberului sau arbitru. omorâti cu dinamita de braconieri. Fermina Daza si Florentino Ar iza îl priveau fara sa spuna nimic. ci încerca sa a junga la o întelegere cu propria sa furie. dar amândoi stiau ca. când aveau sa fie definitivate formal itatile necesare pentru ca vaporul sa intre în carantina.-a raspuns ca nu erau decât trei pasageri si toti aveau holera. orizontul neted. Capitanul a tras o înjurat ura de birjar si i-a facut semn pilotului sa întoarca spre mlastini. pentru ca era naucit de înspaimântatoarea putere de inspiratie a lui Florentino Ariza. vaporul iesi din golf cu cazanele potolite. Dar capitanul ni ci nu o lua în seama. spuse. dar fusesera compl et izolati. Apoi îl privi pe Florentino Ariza. cana cu cafea cu la pte. si-l înfiora banuiala târzie ca nu moartea. Fermina Daza se cutremura când recunoscu glasul de odinioara prin care vorbea însusi Sfântul Duh si imediat se uita la capitan: el era destinul. . Florentino Ariza avea raspunsul pregatit de cincizeci si trei de ani.Toata viata.Sa mergem drept înainte. Nemultumit probabil de raspuns. Fermina Daza si Florentino Ariza auzisera tot de la masa. . Abia atunci se uita capitanul la Fermina Daza si vazu sclipind între genele e i primele boabe de chiciura. cerul de decem brie fara nici un nor.Chiar vorbiti serios? îl întreba. A zdrobit cu vârful cutitului cele patru oua prajite din farfurie si a început sa înmoaie în ele bucati de banana pe care si le bag a întregi în gura. asteptând ca niste scolari cuminti sa le fie cit ite notele finale. A continuat sa manânce în tacere. capitanul gândea pentru ei: se vedea dupa cum i se zbateau venele de la tâmple. despicând stratul de tarulla. cât viata e fara de margini. sapte luni si unsprezece zile cu noptile lor. icni pe nerasuflate un potop d e sudalmi si vorbe asa de spurcate ca praful si pulberea s-a ales de bunul nume al capitanilor de pe fluviu. În dreapta. Nici calatorii care urmau sa se îmbarce în portul La Dorada. comandantul patrulei le-a ordonat sa iasa din golf si sa as tepte în mlastina Las Mercedes pâna la ora doua. n-am spus decât lucruri serioase. estuarul Marelui Fluviu al Magdalenei îsi înt indea apele tulburi si molcome pâna în cealalta zare a lumii. îsi croi drum pe canale. Dupa ce s-a usurat înjurând ca la usa cortu lui. De fapt. ------------------------------------- . apele pe veci navigabile. nici cei do uazeci si sapte de membri ai echipajului nu venisera în contact cu ei. Când n-a mai ramas nimic de mâncat în farfurii. Nu schimbasera nici un cuvânt cât timp durase dialogul cu patrula sanitara si habar n-aveau ce se va alege de viata lor. dar capitanul nu parea sa-i bage în seama. Florentino Ariza l-a ascultat fara sa clipeasca. privind pe ferestre cercul complet al cvadrantului cu roza vânturilor. calmul lui impertu rbabil. iubirea lui de neînfrânt. Apa era irizata de puzderia de pesti care pluteau pe-o parte. mestecându-le cu o placere salbatica.Si pâna când dracu' credeti ca o sa ne putem fâtâi de colo-colo? îl întreba. platoul cu banane. . drept înainte si sa ne întoarcem iar în portul La Dorada . si se întoarse în mlastini. nemaitinând seama de nimeni.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful