Ultimul atac de cord

Cand noaptea cade aspra asupra sufletului meu, Cand singuratatea din sticla devine tot mai densa si mai tare, Iti privesc dagherotipul si il sfaram intre ghiareTu esti tot ce-am vrut vreodata si ce voi vrea mereu… Si gheata de pe ferestre formeaza coroane funerare, Pentru sufletul meu ce sta in ruina, Tu ai fost intuneric si lumina, Ai fost pe rand iubire si visare… Dar nu m-ai vazut niciodata, Nu mi-ai vazut dorul din ochi, Cand singur eram in vifor Te strigam si te rugam:Te-arata! Te vedeam cum treci nepasatoare, Te vedeam,frumoaso,etalandu-ti parul, Iti sarutam buzele-n vis si-a doua zi ma chinuia iar dorul... Mi-as fi dorit ca umarul sa-mi fie ud de lacrimile tale, Mi-as fi dorit sa rup luna din locu-i vesnic, Sa sting soarele, si sa ti le pun tiara, Apoi sa ma saruti cu-ale tale negre petale... Dar simt cum gheata musca tot mai tare din sufletul meu, Si vin curge iar din ochii mei pe pardoseala intr-un menuet sinistru;Cu raceala privesc acum lumea ce m-a urat mereu... Si-as fi vrut sa-mi suspini numele in impreunare, Sa-mi tii mainile in mana, Sa fii a mea cununa, Si-amandoi sa murim in visare.. Roza vietii mele,ma vei gasi in iad, Unde-ti voi face ghirlande infocate cu dragoste stropite de-ale mele pacate, Pacatele de-a nu te fi intalnit vreodata... Imi iau adio,iubirea mea oarba, si dau otrava peste cap, Te vad cum ma porti pe brate intru eterna singuratate,

Te vad dar tu nu esti aievea, Esti o inchipuire in somnul in care zac...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful