ochiul

OCHIUL Noţiuni de anatomie si fiziologie: Ochiul este organ pereche format din: • globul ocular • organele anexe Globul

ocular • tunica externă fibroasă formată ant - corneea post - sclerotica • tunica mijlocie coroida ant – iris cu pupilă în mijloc • coroida este o membrană intens vascularizată care hrăneşte ochiul • este intens pigmentată formând o cameră obscură • inapoia irisului se află corpul ciliar format din muşchiul ciliar procesele ciliare • zonula lui Zinn se prinde de muşchiul ciliar şi pe cristalin Prin contracţia muşchilor ciliari cristalinul se alungeşte sau se curbează – fenomenul se numeşte acomodare la distanţă. Prin jocul de dimensiuni pupilare, ochiul – se acomodează la lumină midriază = pupilă mărită la lumină slabă mioză = pupilă micşorată la lumină puternică

tunica internă – retina are: a) macula lutea (pata galbenă) care conţine receptorii vizuali (celule cu conuri şi bastonaşe) fovea centralis în centrul maculei b) papila optică (pata oarbă) locul de înmănunchere a fibrelor nervului optic

Mediile de transparenţă: • refractă lumina • în ochi sunt 3 medii de transparenţă umoarea apoasă - în camera anterioară - între cornee şi cristalinuleste - este secretată de procesele ciliare cristalinul - este lentilă biconvexă umoarea sticloasă (vitroasă) (corpul vitros) - în camera posterioară Formaţiunile anexe ale ochiului a) formaţiuni de mişcare • muşchii globului ocular • paralizia dă DIPLOPIE (vedere dublă) b) formaţiuni de protecţie • sprâncenele • pleoapele cu gene • conjunctiva • aparatul lacrimale • orbita Analizatorul vizual este format din I. segmentul periferic – RETINA II. segmentuş intermediar – CALEA OPTICĂ -

III.

segmentul central – LOBUL OCCIPITAL -

Anatomo-funţional ochiul prezintă 4 părţi (1) - formaţiunea nervoasă – RETINA – cu celule senzoriale cu conuri şi bastonaşe - macula lutea permite formarea imaginii clare (2) - aparatul diopric (de refracţie) CORNEEA CRISTALINUL (3) - apartul oculogir (asigură mişcările globului ocular) (4) - aparatul de protecţie VEDEREA • este funcţia analizatorului vizual • are trei componente: 1. - percepţia luminii 2. - percepţia formelor 3. - percepţia culorilor 1. Percepţia luminii vederea se realizează prin interferenţe a două moduri • vederea scotopică – în condiţii de adaptare la întuneric • vederea fotonică – în condiţii de adaptare la lumină • vederea mezopică – rezultă di cele două extreme ale vederii (scotopică şi fotonică) 2. Percepţia formelor
• detalii • forme • contururi • capacitatea

aparţine celulelor cu conuri

3.

Percepţia culorilor • mecanismincomplet cumnoscut • retina recepţionează radiaţii monocromatice • scoarţa elaborează senzaţia de culoare

Schema procesului de vedere impuls luminos ↓ prin cornee ↓ trece prin camera anterioară ce conţine umoarea apoasă ↓ traversează pupila ↓ trece prin cristalin ↓ trece prin umoarea sticloasă (corp vitros) ↓ se focalizează pe retină ↓ impuls nervos Retina se proiectează punct cu punct în aria striată Fibrele nervului optic se încrucişează parţial astfel că excitaţiile culese de cele două retine ajunse la emisferele cerebralefuzionează şi dau naştere unei singure imagini – (imagine) vedere binoculară – atunci când întreg sistemul optic funcţionează normal. Imaginea formată pe retina este:

- reală - mai mică - răsturnată Imaginea percepută pe scoarţă este: - nerăsturnată - dreaptă - considerată reală EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A ANALIZATORULUI VIZUAL Uzual se practică: A) Examen clinic oftalmologic 1. - antecedente eredo-colaterale: • breneoralopie • ectopii de cristalin • degenerescenţă familială de corneea • cataracte • glaucomulalbinism • retinopatie pigmentară • afecţiunile mamei în timpul sarcinii • tase familiare oculare • tase familiare generale 2. - antecedente personale • conjunctivite • keratite • irite • plăgi oculare • traumatisme oculare • infecţii • paralizii • rujeolă • scarlatină • afecţiuni hepatice • afecţiuni cardio-vasculare • afecţiuni pulmonare • afecţiuni uro-genitale • afecţiuni osteo-articulare • afecţiuni neurologice • traumatisme craniene • tumori cerebrale • paralizia • tabes, sifilis • intoxicaţii cu alcool, tutun • diabet • TBC • reumatism • HTA • toxoplasmoză • data naşterii şi circumstanţele ei • prematuritate • condiţii de creştere 3. - interogatoriu (anamneză): • vârsta • sex • profesie

condiţii de igienă

4. - motivele internării: • tulburări de vedere - scăderea acuităţii vizuale (AV) • brusc • insidios • mono sau binocular • interminent sau permanent - scotoame (pete sau lacune) - diplopie (cu cefalee şi ameţeli) - subluxaţii de cristalin - strabism operat - hemeralopic (congenitală sau dobândită) - miodesopsii (muşte zburătoare) - fulgere luminoase, steluţe (fosfene) - migrenă oftalmică - leziuni neaculare (edem, exudat, hemoragii) - macropsii (vedere mărită) - micropsii (vedere micşorată) - nictalopie (vedere mai bună la lumina slabă) - imagini deformate - oboseală vizuală 5. - manifestări subiective - dureri oculare, perioculare, iradiate - dureri superficiale sau profunde - dureri intermitente sau continui - dureri intense sau slabe - arsuri - senzatie de corp străin - prurit - nevralgii - lăcrimare cu sau fară semne oculare - fotofobie - blefarospasm (contracţie dureroasă a pleopei) 6. - aspectul anormal al ochiului • congestia - hemoragii subconjunctivale - conjunctivite - epioclerite - sclerite - keratite - iridiociclite - glaucom acut - celulită vibitală • secreţii • modificări de pozitie - exoftalmic - enoftalmic - strabism • modificări de mărime - microftalmic - glaucom congenital • deviaţii palpebiale - ectropion - entropion • ptoză palpebilă (totală sau parţială)

modificări de: - culoare - formă - mărime pupilară

Exoftalmia • este proeminenţa globilor oculari în afara orbitei • clasificare: - exoftalmic endocrină (b. Basedow) - exoftalmic neendocrină(unilaterală) • traumatisme • malformaţii • tumori maligne • flegneon • tumori bipofizare Enoftalmia • este înfundareaoculari în orbite • clasificare: - bilaterală (peritonite, caşexii) - unilaterală tumori cervicale sau toracice, cancer de vârf pulmonar, sindrom ClaudeBernard Hoiner

modificări la nivelul corneii • inel brun-verzui la limita sclerocorneei prin depunerea de Cu (inelul Kayser-Fleischer) • inel senil (gerontoxonul) de culoare albă-sidefie sau albă-albăstruie prin depunere de lipide (semn de ateroscleroză) modificări de culoare la nivelul sclerelor: • sclere albastre + surditate + fracturi osoase multiple în sindrom Lobstein (ereditar) • sclere glbene în icter • sclere brune sau negre (b. Addison) • sclere roţii (sclerite, procese inflamatorii) apar în poliglobulia esenţială modificări la nivelul pleoapelor • ptoza pleoapei superioare - în paralizia n. oculomotor comune • lagoftalmia (lărgirea fantei palpebiale fără exoftalmie cu imposibilitatea închiderii pleoapei) - în paralizia n. facial • echimoze palpebiale - în traumatisme ale feţei • edem palpebiale - origine renală - origine cardiacă - origine alergică - origine traumatică - origine inflamatorie • xantelasma (pată gălbuie proeminentă la nivelul unghiului intern al pleoapei superioare secundară datorată depunerii de lipide - ateroscleroză - hipercolesterolemie modificări la nivelul aparatului lacrimal • creşterea secreţiei lacrimale - b. Basedow - lumină puternică

- nevralgie de trigenom - conjunctivite - corpi străini intraoculari - contact cu substanţe iritante - aer rece - vânt - fum - sindromul “lacrimi de crocodil” apare în fracturi craniofaciale (apare hipersecreţie lacrimală în timpul mişcărilor de masticaţie) scăderea secreţiei lacrimale - în diabet zaharat - sindrom Sjögren

Reacţia pupilară (modificări la nivelul pupilelor) • fiziologic • reflex de construcţie – neioză - reflex fotoneotic (la lumină) - reflex de acomodare convergentă (de aproape) - reflex de atenţie (privire fixă) - reflex oculo-pupilar • reflex de dilataţie -neidriază - reflex la întuneric - reflex la durere - reflex la lateralitate - reflex la senzori (auditivi, tactili, gustativi, emoţii puternice) • patologic • inegalitate pupilară midriază unilaterală cauze oculare malformaţii oculare traumatisme TCC tumori cerebrale meningite scleroză în plăci midriază bilaterală cecitate completă sindroame neurologice intoxicaţii HTA intracranian TCC come toxice mioză unilaterală reflexă oculară paralitică în - tumori - inflamaţii - TCC - hemoragii - tabes mioză spastică neioză bilaterală afecţiuni neurologice centrale coma norcenică

B) Examenul general al bolnavului • examen neurologic • examen cardio-pulmonar • examen ORL

examen stomatologic examen urologic examen dermatologic examen endocrinologic Cristalinul şi cornee sunt medii refringente • normal cristalinul este transparent elastic Elasticitatea cristalinului scade cu vârsta. La 70 ani elasticitatea cristalinului este complet disparută datorită sclerozei • suferinţa cristalinului se manifestă prin pierderea transparenţei
• • • •

C) EXAMENE BIO-FUNCŢIONALE VIZUALE DE SPECIALITATE (1) Determinarea acuităţii vizuale (AV) • definiţie = acuitatea vizuală (AV) este capacitatea ochiului de a percepe cea mai mică distanţă între două puncte luminoase • determinarea = se face cu ajutorul optotipurilor pentru aproape şi pentru distanţă • OPTOTIPUL = conţine litere, cifre sau semne de diferite mărimi • modul de examinare: - se aşează bolnavul pe scaun la 5 m distanţă de optotip - AV se determină pentru fiecare ochi în parte (fără corecţie) - se începe întotdeauna cu ochiul drept - se acoperă ochiul stâng cu un triunghi negru • interceptare - ultimul rând al optotipului trebuie văzut şi citit în mod normal - AV este normală când este egală cu 1 = 5/5 la fiecare ochi (ochi emetrop) - litera din optotip este calculată pentru vederea la distanţă de 5 m sub un unghi de 5', litera este compusă din casete de 1'. Se face raportul dintre dimensiunea literei şi distanţa la care este văzută. • Observaţie: - AV se determină şi cu corecţii atât pentru aproape cât şi pentru distanţă - se specifică eficacitatea corecţiei Manifestări: ambliopia = scăderea AV - uşoară între 0,5 şi 0,3 - meolic 0,2 - accentuată sub 0,1 • cecitatea sau orbirea = AV SUB 0,08 - cu sau fără percepţia luminii - cu sau fîră percepţia mişcării - cecitate absolută când nu se percepe lumina • aciuate vizuală profesională (AV minimă necesară exercitării profesiei) - este normală când nu produce oboseală oculară - practic AV până la 0,75 se consideră compatibilă cu majoritatea profesiunilor * O lentilă are puterea de o dioptrie atunci când razele paralele sunt focalizate la distanţa de 1 m. O lentilă de 3 dioptrii focalizează la 33 cm depărtare de lentilă. • orbirea profesională - AV scade sub 0,05 • emetropia = focalizarea imaginii se face pe macula lutea • ametropia = focalizarea imaginii se face pe retină datorită unui viciu de refracţie

Vicii de refracţie

miopia – imaginea se formează înaintea retinei - obiectul trebuie apropiat de ochi - clasificare: - congenitală sau dobândită - miopie uşoară între 0,5 şi 3 dioptrii - miopie medie între 4 şi 10 dioptrii - miopie forte (malignă) peste 10 dioptrii - profilaxia miopiei: - poziţie corectă la citit şi scris - lumina să cadă din stânga - corecţie cu lentile biconcave (divergente) notate cu minus (-) • hipermetropia - imaginea se focalizează înapoia retinei - obiectul trebuie îndepărtat de ochi - clasificare: - hipermetropie uşoară (între 0,5 şi 3 dioptrii); corecţia se face prin acomodare - hipermetropie medie (între 4 şi 8 dioptrii) - hipermetropie forte (peste 8 dioptrii) - poate fi unilaterală sau bilaterală - corecţia se face cu lentile convexe, convergente, notate cu (+) • anizometropia – este situaţia când există o diferenţă de refracţie între cei doi ochi - se corectează când diferenţa nu depăşeşte 2D - corecţie ineficientă când se depăşeşte 2D - este o hipermetropie unilaterală • astigmatism – este un viciu de refracţie (astgmatică sau asferică) care împiedică focalizarea razelor orizontale şi verticale în acelaşi punct - se determină cu DIOPRUL - clasificare: - hipermetropic (simplu şi compus) - miopic (simplu şi compus) - mixt - se corectează cu lentile cilindrice convergente sau divergente • acomodaţia = refracţia dinamică - proprietatea ochilului de a vedea clar un obiect aflat la orice distanţă între infinitul ocular (considerat dincolo de 5 m) şi ochi • Proximetria = determinarea acomodităţii la aproape • presbiţia – este un viciu de refracţie ce apare după 40-45 ani prin pierderea elasticităţii cristalinului - este o tuburare de acomodaţie - nu se disting obiectele de la distanţa de 30 m de globii oculari - corecţia se face cu lentile convergente, convexe, dar pentru vedere de aproape notate cu plus

(2)

Măsurarea câmpului vizual Vederea periferică
• •

Definiţie = vederea periferică estespaţiul pe care-l cuprinde ochiul în timp ce priveşte un punc fix Măsurarea - se face cu arcuri perimetrice simplesau sferice, electrice - prin acest procedeu se pune în evidenţă deficitele până la 300 în jurul centrului câmpului vizual (CV) Manifestări – absenţă în câmpul vizual de zone limitate = scotom - scotoame patologice se întâlnesc în: - alterări de retină (simplu şi compus) - alterarea căii optice (hemianopsie) - alterarea scoarţei cerebrale - se determină C.V. Pentru

verde roşu albastru Interpretare: - câmpul vizual pentru verde şi roşu este strâmtat în papilite afecţiuni de n. optic - câmpul vizual pentru albastru este strâmtat în afecţiuni retiniene - limitele C.V. Pentru alb sunt temporal 900 nazal 600 vertical superior 500 vertical inferior 700 - patologic valorile scade - scăderi uşoare cu 10-200 - scăderi medii cu 21-300 - scăderi accentuate cu 31-400 - scăderi grave peste 400 când vederea este grav afectată • Examinarea: - se face în cameră obscură - se determină C.V. Separat pentru fiecare ochi - se începe măsurarea pentru ochiul drept Determinarea câmpului vizual cu PERIMETRU - perimetru este format dintr-un semicerc - pacientul îşi sprijină bărbia pe suportul aparatului şi fixează cu privirea un punct situat în mijlocul semicercului - dinspre periferie spre punctul privit se plimbă un mic pătrat alb sau un spot luminos - examinarea se face în trei direcţii: verticală orizontală intermediară - se citeşte pe lama perimetrului gradaiţia corespunzătoare - se notează valorile pe o schemă tip (de vedere normală) - prin unirea punctelor se obţine câmpul vizual

(3)

Determinarea simţului cromatic simţul cromatic (vederea cromatică) S.C. este capacitatea ochiului de a distinge culorile şi de a realiza vedere colorată • determinarea S.C. se face cu tabele speciale colorate cu diferite culori elementare şi nuanţe de culori sau cu aparatul numit CROMATOSCOP • limitele fiziologice obişnuite - se disting de la 75 cm distanţă de ochi culorile roşu galben verde albastru • manifestări patologice discromatopsiile = dificultăti de diferite grade în recunoaşterea culorilor sau lipsa percepţiei pentru unele culori daltonismul = incapacitatea de a distinge culorile roşu şi verde
• • • •

(4)

Vederea binoculară este capacitatea ochiului de a vedea obiectele într-o singură imaginea poate fi apreciat relieful şi sediul obiectelor în spaţiu tulburări de vedere binoculară • diplopia - vedere dublă - se determină cu DIPLOSCOP

strabism - tulburare de coordonare a musculaturii oculare extrinseci - se caracterizează prin deviaţia axială vizuală a unui ochi în timp ce celălalt fixează - vederea binoculară nu este posibilă - se determină cu STRABOMETRU (5) Adaptometria • adaptarea vizuală la întuneric şi lumină se determină prin adaptometrie • se determină timpul necesar adaptării retinei la întuneric cu NICTOMETRU • interpretare: - trecerea dintr-un mediu puternic luminat în întuneric necesită o adaptare ce nu depăşeşte 20 minute pentru o percepţie clară - adaptarea este cu atât mai rapidă cu cât expunerea la lumină a durat mai puţin - trecerea dintr-un mediu întunecat la lumină puternică necesită cca 5 minute pentru adaptare Vitamina A: are rol important în procesele de adaptarea • carenţa de vitamină A determină tulburări manifestate în special sub formă de hemeralopie nocturnă = incapacitate de adaptare vizuală la întuneric

(6)

Tonometria oculară T.O. = tehnica prin care se măsoară tensiunea globilor oculari cu ajutorul TONOMETRULUI • tonometrul se aplică pe cornee după anestezie prealabilă • valori fiziologice = 14-20 mmHg • valori crescute (peste 22 mmHg) în glaucom • valori scăzute în: uveite diabet zaharat tulburări hidroelectrice tulburări acidobazice
• • •

(7)

Oftalmoscopia (examenul fundului de ochi) F.O. se examinează interiorul ochiului cu ajutorul OFTALMOSCOPULUI Oftalmoscop = este un aparat cu sursa proprie de lumină - prezintă o oglindă cu orificiu în centru prin care se priveşte interiorul ochiului - aparatul este prevazut cu lentile ce neutralizează viciile de refracţie ale ochilor examinaţi cu ajutorul oftalmoscopului se examinează - fundul de ochi - nervul optic (pata oarbă) - vasele sanguine - retina, corpul vitros indicaţiile oftalmoscopice: - afecţiuni vasculare - HTA sistemică - afecţiuni encefalice - afecţiuni oculare - afecţiuni retiniene - hipertensiune intracraniană examinarea: - se face în cameră obscură - se măresc elementele de 15 – 20 ori pregătirea bolnavului - este necesară pentru ca pupila să fie dilatată în timpul examenului - cu 30 minute înaintea examinării se face instilaţie cu 1 – 2 pic de homatropină 1% sau neydrium în sacul conjunctival (este contraindicată instilarea de atropină sau neydrium în glaucom)

Oftalmoscopia directă = când imaginea fundului de ochi se vede direct prin apropierea oftalmoscopului de ochi Oftalmoscopia indirectă = fundul de ochi este văzut răsturnat - oftalmoscopul este ţinut la 40 cm distanţă de bolnav şi în faţa ochiului examinat se aşează o lentilă biconvexă de 20D → imaginea apare aeriană şi răsturnată Schema unui fund de ochi a) papila nervului optic - este galben-portocalie net conturată - modificări patologice: • în hipertensiunea intracraniană - marginile papilei şterse - edem papilo-retinian - vene dilatate, sinuase - hemoragii oculare - A.V. scăzută - C.V. îngustat • în glaucoma: - excavaţia fiziologică mărită - papilla decolorată - vase îngustate • în scleroză în plăci: - se modifică culoarea şi conturul n. optic - papilla roşie - vene dilatate - scotoame - margini papilare şterse - dureri oculare la palpare • în atrofia de n. optic - papilă excavată, decolorată cu margini conturate - vase îngustate - vedere scăzută b) pata galbenă (macula lutea) aspect fiziologic - este partea cea mai sensibilă a retinei - are rol în vederea de fixaţie - are culoare roşie mai intensă decât restul retinei - nu prezintă vase aspect patologic • în atreroscleroză - reflex şters - fovea centralis nu se mai distinge - apare capiluriza maculară c) vasele retinei - aspect fiziologic • arteriolele au formă de cordoane roşii deschis, înguste cu reflex strălucitor, cu lumen uniform, cu pereţi subţiri • venulele sunt mai mari decât arteriolele, colorate roşu mai închis, reflexe mai şterse, pereţi subţiri, lumen uniform - aspect patologic arteriolele - cu pereţi îngroşaţi, neregulaţi - inegalităţi de calibru - reflexe mate - semnul Salus-Gum (semnul încrucişării arterei îngroşate peste vena subiacentă) se manifestă de diverse grade I – VI

- semnul Salus-Gum I şi II poate fi fiziologic la pesoane în vârstă avansate arteriolele şi venulele - devin sinuoase - apare angiopatia retiniană ( cu Salus inversat – artera turtită pe vena supraiacentă dilatată) d) retina - aspect fiziologic - culoare roşie-roz mai închisă la bruneţi şi mai deschisă la blonzi - la tineri este roză fragedă cu reflexe vii, lărgită - la bătrâni este mai ştearsă - aspect patologic - caractere modificate - culoare spălăcită - apar pete, exudate, edeme, hemoragii la început papilar, apoi papiloretinian (stadiu de angino-retinopatie) - nuanţă cenuşie în dezlipire de retină - brună în tumori uveale, melanice (8) Măsurarea tensiunii în artera centrală a retinei (TACR) - Se măsoară tensiunea arterei oftalmice - Examinarea se mai numeşte : - oftalmo-dinamometrie - sfignoscopie retiniană - tonoscopie retiniană - Se execută sub controlul oftalmoscopului imediat după examenul de fund de ochi - Pregătirea este comună pentru ambele examinări Valori normale: TACR maximă este 60 – 70 mmHg TACR minimă este 35 ± 10 mmHg - în practică se se urmăreşte valoarea minimă mai stabilă TACR medie De reţinut: FO şi TACR au importanţă în: • diagnosticul precoce al HTA esenţiale • urmărirea evoluţiei oricărei HTA • tratamentul individualizat al HTA • evaluarea prognosticului HTA Indicaţiile FO şi TACR: - toate bolile cardiovasculare - boli renale (cu sau fără HTA) - boli pulmonare (BPOC, sindrom mediastinal) - diabet zaharat - homeopatii maligne (leucemii) - disproteinemii - colagenoze maligne - tumori cerebrale - boli neurologice - boli oculare - cefalee - ameţeli, etc. Observaţie - modificările FO nu sunt specifice, ci similare mai multor afecţiuni - cu ajutorul oftalmoscopiei nu se poate pune diagnostic de boală

Modificările FO şi TACR în hipertensiunea arterială Stadiul I - calibrul arterelor neregulat - reflex lărgit - traiect vascular sinuos - TACR creşte intermittent, adesea precede creşterile TA sistemice Stadiul II - modificări arteriale mai pronunţate - semnul încrucişării evident - edem peripapilar discret - hemoragii mici, liniare, perivasculare Stadiul III - angioscleroză retiniană - artere îngustate, filiforme, neregulate - margini papilare şterse - edem papilo-retinian - hemoragii şi exudates numeroase şi extinse - TACR este crescută concordantă cu TA sistemică Stadiul IV - angioscleroză retiniană pronunţată - vase obliterare - edem retinian (eventual întreaga retină) - hemoragii şi exudates diseminate pe întreaga retină - TACR are tendinţă la scădere TRAUMATISMELE ORGANULUI VIZUAL • cauze - accidente de muncă - accidente cotidiene - răni de război - accidente obstetricale - răni criminale • clasificare după natura agentului - plăgi contuze - plăgi tăiate - plăgi înţepate - arsuri (chimice sau fizice) - plăgi cu sau fără corp străin • plăgile aparatului lacrimal - afectează glanda lacrimală - hernia glandei - hernia punctelor lacrimale - hernia sacului lacrimal - hernia canalului lacrimalo-nazal - se asociază cu fracturi de maxilar • traumatismele conjunctivei - echimoze - enfizem - arsuri chimice - corpi străini • traumatismele corneei - keratite - corpi străini • traumatismele sclerei

• •

- arsuri - plăgi traumatismele coroidiene - hemoragii interstiţiale - rupturi - dezlipiri traumatisme retiniene - leziuni directe - comoţie retiniană - dezlipire de retină traumatismele nervului optic - directe (secţionarea) - indirecte (strivirea, dilacerarea) bolile pleoapei

BLEFARITA  definiţie = blefarita este inflamarea marginii libere a pleoapei  cauze - infectare cu microbi - mediu cu praf - diabet - afecţiuni hepatice - afecţiuni renale - subnutriţie - avitaminoze - agenţi chimici iritanţi - medicamente iritative - alergie  forme clinice - blefarită congestivă - blefarită scomoasă - blefarită ulceroasă (cea mai gravă datorită cicatricelor restante), distruge cilii, deriază genele spre globul ocular → TRICHIAZĂ  manifestări - congestia pleoapei - arsuri - prurit  intervenţii profilactice - igienă oculară corectă - evitarea atingerii pleoapei cu mâna murdară sau contaminată  intervenţii generale - urmăreşte vindecarea sau ameliorarea bolii - remonatrea stării generale  intervenţii locale • în blefarita congestivă - masajele marginii pleoapei 7 – 8 zile - pomadă cu ihtiol şi oxid de zinc - comprese calde - instilaţii cu adrenalină 1% - în formele alergice se fac masaje cu nitrat de Ag 1%, unguente cu hidrocortizon, comprese cu adrenalină 1% • în blefarita scomoasă - scoamele se îndepărtează cu soluţii calde de borat de sodiu 2% - se fac masaje cu precipitat galben de mercur sau pomadă xeroformată • în blefarita supurativă - ungeri pe marginile pleoapei cu unguent cu Aureociclină Penicilină Streptomicină

- masajul cu pomezi se face numai ziua când pleoapelei au mişcări continue - nu se aplică seara pentru că unguentele pătrund pe cornee şi conjunctivă pe care le irită URCIORUL (orgeletul, hordeolumel)  definiţie = urciorul este o inflamaţie supurativă a foliculului pilos şi a glandei sebacee, a cililor situaţi pe marginile pleoapelor  cauze - stafilococul auriu - mâna murdară - lipsa igienei - contaminare de la personae care prin profesie vin în contact cu astfel de germeni cauze favorizante: - scrofuloză - debilitate fizică - anemie - diabet  manifestări - formaţiune tumorală cu aspect inflamato-supurativ pe marginea palpeabilă - culoarea roşie se transformă în galben datorită colecţiei de puroi - edem palpeabil - eritem palpebal - prurit - durere locală - bolnavul clipeşte des - pleoapele nu se inched complet - evoluţie 3 – 5 zile - uneori infecţia se propagă şi la alţi foliculi pilosebacei - secreţie seropurulentă ce se adună la colţul intern al ochiului - poate apărea o furunculoză palpeabilă urmată de complicaţii specifice inflamaţiilor acute  intervenţii • igienă riguroasă • la aparitia primelor semene se intensifică măsurile de asepsie - spălare frecventă cu apă curentă - comprese cu muşeţel cald • se aşteaptă ca urciorul să abcedeze spontan • se poate face evacuarea puroiului pe cale chirurgicală prin incizie cu bisturiu sau galvanocauter • se interzice pacientului să-şi evacueze singur colecţia pentru a preveni complicaţiile URCIORUL INTERN (ŞALAZIONUL) definiţie = este o inflamaţie a glandei din tarsul palpebral – glanda lui Meibomius – infecţie similară urciorului dar care nu se vede la suprafaţă evoluţie - evoluează la fel ca şi urciorul - nu abcedează - se transformă într-un granulom (şalazion) intervenţii - când au dimensiuni foarte mici şalazionul se resoarbe fără să necesite tratament special - comprese calde - masaje foarte uşoare - şalazionul cronicizat se transformă într-o formaţiune tumorală de dimensiuni mari care deranjează funcţional şi estetic

- se indică evacuare chirurgicală TRAUMATISMELE PALPEBRALE - sunt importante prin consecinţele lor - pot fi localizate - pot interesa şi globul ocular contuzii - sângerări - echinoze - hematoame - enfizem palpebral când contuzia este concomitentă şi în legătură cu cavităţile nazale sau sinuzale plăgi traumatice - înţepare - tăiere - rupere corpi străini (ace, lemn, sticlă etc.) - se scot prin incizie funcţie de locul de implantare în pleoapă arsurile - asociate cu arsurile feţei - cele superficiale se vindecă fără sechele - cele profunde evoluează lent spre ectropion cicatricial, pleoapa devine rigidă şi nu mai acoperă ochiul BOLILE APARATULUI LACRIMAL DACRIOCISTITA definiţie - dacriocistita este rezultatul obstruării canalului lacrimonazal de un proces inflamator. Apare staza lacrimală, lichidul lacrimal se infectează şi apar fenomenele inflamatorii cauze - afecţiune congenitală - imperforarea orificiului extern al canalului lacrimal forme clinice - acută - cronică DACRIOCISTITA ACUTĂ manifestări: - lăcrimare abundentă - dilatarea şi inflamarea sacului lacrimal - formaţiune tumorală în unghiul intern ce evacuează prin orificiile lacrimale, la apăsare, puroi - netratată, afecţiunea ia caracter flegmonos complicaţii - cuprinde sinusul cavernos - complicaţii inflamatorii - tromboze intervenţii - scoaterea din mediul infectat sau cu praf - comprese călduţe local - antibiotice după antibiogramă - spălături oculare cu oxicianură de mercur 1/5000 - după constituirea colecţiei purulente, incizie cu drenaj şi pansament în dacriocistita congenitală - se încearcă repermeabilizarea căilor lacrimale fie prin presiune uşoară asupra

colecţiei, când puroiul se elimină în fosele nazale, fie prin sondaj (cu sondă foarte fină) prin punctual lacrimal inferior - sondajul se repetă câteva zile DACRIOCISTITA CRONICĂ - apare după dacriocistita acută - poate apărea şi insidios cu aspect cronic de la început manifestări: - lăcrimare abundentă, continuă, accentuată la frig sau vânt - tonifierea unghiului intern al ochiului - infecţia lacrimilor - eliberarea lichidului purulent la apăsare complicaţii - conjunctivită - blefarită cr. - ulcer cornean - tulburări oculare grave - pierderea vederii la ochiul afectat DACRIOADENITA definiţie - inflamarea glandei lacrimale manifestări - tumoră locală cu aspect inflamator - evoluţie acută sau cronică intervenţii - comprese umede calde - antibiotice - incizia colecţiei purulente - când afecţiunea este determinată de infecţii tuberculoase sau luetice se face tratament cu raze x - în caz de cronicizare se recomandă extirparea chirurgicală a glandei CONJUNCTIVITELE definiţie - inflamarea mucoasei conjunctivale benignă, în general fără urmări cauze - streptococ - stafilococ - pneumococ - meningococ - gonococ - bacil difteric factori favorizanţi - batistă infectată - prosop infectat - mână murdară - piscine cu apă murdară - autocontaminare (inf. genitale) - praf - fum - substanţe chimice - gaze toxice iritante - corpi străini oculari manifestări - înroşirea conjunctivei - secreţie conjunctivală (mucoasă, mucopurulentă, purulentă) - foliculi - ulceraţii

- flictene - edeme conjunctivale - senzaţie de arsură, usturime, corp străin în ochi - durere moderată - vederea normală în conjunctivita necomplicată intervenţii - tratament profilactic - igiena corectă a ochilor - evitarea contactelor cu b. de conjunctivită - profilaxia conjunctivitei gonococice la naştere (la n.n.) cu nitrat de Ag 1% - spălături antiseptice slabe cu oxicianură de mercur 1/6000 acid boric 4% rivanol 2‰ protargol 1% argirol 10% rezorcină 1% sulfat de zinc 1% hidrocortizon 10 mg/ml penicilina G 10000 UI/ml proculin - pomezi cu oxid galben de mercur 1% sau precipitat alb de mercur 1% în orice conjunctivită se recomandă - cultură microbiană - antibiogamă - antibiotice penicilină streptomicină aureomicină - nu se aplică pansamente oculare care stagnează secreţiile purulente - compresele aplicate vor fi schimbate frecvent - tratament parenteral în conjunctivite tuberculoase, gonococice sau luetice Tipuri de conjunctivite - conjunctivite catarale acute cronice - conjunctivite purulente - conjunctivita granuloasă INFLAMAŢIILE RETINE (RETINITE) cauze - infecţii acute manifestări - pete albe alternante cu hemoragii retiniene - tulburări vizuale - evoluţie funcţie de agentul pathogen - leziuni anatomo-patologice specifice bolii de bază (sifilis, TBC etc.) intervenţii - tratament etiologic - tratament simptomatic INFECŢII CORNEENE = KERATITE caracteristici - exogene (căpătate) - endogene - urmare a unei infecţii din organism - pot fi keratite - supurative

- nesupurative Keratita supurativă • se caracterizează prin evoluţia inflamaţiei spre ulcerarea şi chiar necroza corneei • cauze - lezarea coneei cu un corp străin • manifestări - dacă eroziunea corneeană nu se infectează, se vindecă fără urme - infecţia favorizează apariţia ulcerului cornean de amploare mai mică sau mai mare - ulceraţie - supuraţie seropurulentă - durere - scăderea acuităţii vizuale - fotofobie - cornea pierde luciu - apar ulceraţii corneene cu evoluţie spre perforare - umoarea apoasă se scurge în afară - irisul şi cristalinul vin în contact cu faţa posterioară a corneei care acoperă ulceraţia - pupilă deformată - apare leucomul (invazie conjunctivală netransparentă cu un aspect alb-cenuşiu) - apare stafilomul corneean (cicatrice întinsă pe iris herniat) uşor perforabil - panoftalmia (este o cicatrice de tip stafilom, urmare este o infecţie în interiorul ochiului după perforare) • intervenţii - profilaxia traumatismelor oculare - profilaxia infecţiilor oculare - tratament local cu penicilină sulfatiazol - penicilină pe cale generală sau infecţii în sacul conjunctival (Penicilină + Adrenalină 1% + Novocaină) Keratite nesupurative • clasificare - keratite nesupurative superficiale - herpesul corneean febril - herpesul zoster (vezicule corneene pline cu lichid clar care se desprind spontan lăsând locul erodat expus la infecţii şi ulceraţii) - keratite nesupurative profunde - keratite determinate de sifilis tuberculoză lepră • intervenţii - se face tratamentul bolii de bază - local se administrează cortizon căldură - căldura se aplică după anestezie pe cornee sub formă de cataplasme sau picături fierbinţi la 600C - se previn complicaţiile (iridociclitele) cu Dionină 2 – 3 % şi Atropină

INFLAMAŢIILE IRISULUI definiţie – afecţiunile inflamatorii ale irisului se numesc IRITE cauza – exogenă (toxinele agentului pathogen rămân localizate la suprafaţă sau pătrund în globul ocular) sau endogenă manifestări - durere oculară continuă sau intermitentă - fotofobie - lacrimare spontană - tulburări de vedere - congestie - exudat - noduli pe iris - modificări pigmentare intervenţii - atropină - dionină - cortizon - repaus ocular - antinevralgice - antibiotice - intervenţie chirurgicală în cazul sechelelor IRIDOCICLITA (uveita anterioară) definitie – este o leziune inflamatoare asociată a irisului şi a corpului ciliar clasificare : • dupa caracterul evoluţiei : - iridociclite acute; - iridociclite subacute; - iridociclite cronice. • dupa modul de reacţie : - iridociclite seroase; - iridociclite fizio-plastice; - iridociclite hematogice; - iridociclite purulente. • cauze : - exogene : - traumatisme; - microbi; - acizi sau baze; - toxine animale sau vegetale. - endogene : - infecţii bacteriene; - infecţii de focar; - alergii; - colagenoze; - diabet; - menopauză. • manifestări : - iridociclita acută : - debut brutal sau insidios 1-2 zile; - durere sau peri-orbitală intermitentă; - fotofobii; - lăcrimare, - congestie perikaractică, - mioză; - congestie conjunctivală roşu viu. - iridociclitele cronice : - congestie perikeratică;

- aderenţe iriene posterioare (SINECHII); - modificări ale corpului vitros; - modificări ale tensiunii oculare; - durere; - fotofobie; - lăcrimare abundentă. intervenţii locale : - obiective : - dilatarea pupilei; - sedarea durerii; - suprimarea inflamaţiei; - prevenirea aderenţelor - intervenţii aplicate : - administrarea de parasimpaticolice Colir Atropină 1-2% Efedrină - injecţii intraorbitale cu alcool 40-60% - corticosteroizi sub formă de : Colir pomezi - fenilbutazonă oral - comprese calde umede sau uscate - intervenţie chirurgicală intervenţii generale : - vaccinoterapie; - seroterapie nespecifică; - medicaţie antialergică; - imunosupresoare; - gamma globuline; - tratamentul bolii de bază.

Urgenţe oftalmologice Corpi străini oculari: - fragmente de lemn, - cozi de plante, - ace, - sticlă, - bucăţi de piatra, - cărbune, - zgură, - spini , - metale ( Zn, Mg, Pb, Cu ), - insecte, Afectarea oculară: • corpi străini conjunctivali - cantonaţi sub pleoapa superioară; se extrag uşor prin intoarcerea pleoapei şi ştergerea ei cu un tampon • corpi străini inclavaţi în conjunctivă sau pleoapă - se retrag cu acul după anestezic prin instilaţii cu xilină 1% • corpi străini corneeni inclavaţi - sunt mai periculoşi, supărători • corpi străini corneeini toleraţi - neinfectaţi - netoxici - inoxidabili • corpi străini intraoculari - cei mai gravi

zgârieturi, lăcrimare, fotofobie, durere.

- concomitent unui traumatism ocular cu plagă perforată - localizaţi în: - camera anterioară - cristalin - corp ciliar ( cu hemoragie) - peretele globului - corpul vitros Manifestări: • corp străin sub pleoapa superioară

• corp străin implantat in ornee ochi iritat, ochi roşu, durere, lăcrimare abundentă, fotofobia, acuitate vizuală, edem corneean, iritaţie iridociliară, suprainfectare corneană, ulcer corneean. • corp străin intraocular plagă corneeană, scleră perforată, umoarea apoasă se scurge la exterior, camera anterioară se goleşte, hemoftalmic (sg. în ochi), plaga poate interesa irisul, cristalinul, corpul ciliar. Intervenţii de urgenţă • corpii neinclavaţi conjunctivali - se extrag prin spălarea abundentă a sacului conjunctival cu apă sau oxicianură de mercur 115000 • corpii inclavaţi - se extrag cu un tampon de vată înmuiat in apă • corpii înplantaţi în cornee - va fi extras de medic oftalmolog - extragerea se face cu ac după anestezic cu xilină 1% Observaţii: dacă nu se reuşeşte îndepărtarea corpului străin se transportă bolnavul la serviciul oftalmologic, pericol de perforare a corneei Intervenţii după extragerea corpului străin: - se instalează epitelizante şi dezinfectante, - ochiul se pansează câteva zile, - local se administrează midriatice - general se administrează anteinflamatoare necortizonice (cortizonul impiedică epitelizarea) calmante antalgice ( bioneoval, algocalmin) Intervenţii de urgenţă în: • corpi străini intraoculari - urgenţă majoră - se face anamneza amănunţită • la locul accidentului: - instilaţii cu soluţii dezinfectante - pansament steril

- profelaxia tetanusului - transport rapid intr-o clinică de specialitate • în spital: - se fac examinări pentru confirmarea prezenţei corpului străin - oftalmoscopie, - radiografie simplă faţă şi profil - radigrafie cu lentilă combag - ecografie bidimensională (permite localizarea corpului străin chiar în masa de sg. intravitrean) - se face testul cu electromagnetul sub ecran radiologic - în principiu corpul metalic se va extrage cu electromagnetul - corpii radioopace magnetice se extrag sub ecran cu pensa - corpii radiotransparenţi se extrag pe cale chirurgicală (se poate salva globul ocular dacă se intervine chirurgical în cel mult 8 ore de la accident) Observaţii: - un corp străin intraocular magnetic duce la pierderea ochiului dacă este neglijat, alterarea degenerative a rectinei şi corneei, - corpii străini din Cu sunt toxici. Este importantă profilaxia accidentelor oculare. Arsuri oculare Pot fi provocate de : - agenţi chimici, - agenţi fizici. Interesează : - pleoapele, - conjunctiva, - corneea, - secundar celelalete structuri oculare. Clasificare funcţie de gravitate : gradul I - leziuni minime la nivelul : - pleoape, - conjunctivă, - cornee. - manifestări subiective : - uturime, - senzaţie de „ nisip sub pleoape ”, - lăcrimare, - fotofobie. - manifestări obiective : - pleoape congestive, - hiperemie conjunctivală, - cornee dezepitelizată. gradul II - leziuni profunde mai grave - manifestări subiective mai pronunţate - aceleaşi ca la arsurile de gradul I - acuitate vizuală scăzută - manifestări obiective - pleoape congestionate - pleoape edematiate - eventual flictene - zone de necroză sau ischemie pe conjunctivă - cornee tulbure, opacă gradul III

-

zone intense de necroză profundă pe pleoape, conjunctivă, cornee cornee ulcerată, edematiată cu opacifiere fotofobie pronunţată dureri oculare marcate (durerile pot lipsi cînd corneea este pufoiată)

Arsurile chimice pot fi date de: - acizi (sulfuric, azotic, acetic, clorhidric) caracteristic este coagularea proteinelor la suprafaţa ţesutului lezat - baze (soda caustică, hidroxid de sodiu) acţionează în profunzime nu se neutralizează - substanţe corozive (fosfor, clor, arsenic, sulf, apă oxigenată) - substanţe vezicante (iperita, substanţe arseniate) - substanţe lacrimogene - solvenţi organici - detergenţi - substanţe emoliente Arsurile fizice pot fi date de: - agenţi termici: flacără, gaze sau lichide firbinţi, metale topite - arsuri prin combustie (ardere): benzina - arsuri electrice: electrocutare, lovitura de trăsnet (apare cataracta specifică electrocutării) - arsuri actinice determinate de radiaţii - radiaţii ultraviolete; după 6-8 ore (chiar în timpul somnului) apare senzaţia de corp străin, înţepături la pleoape şi la globul ocular lăcrimare, blefarospasm, edem şi hiperamia pleoapei - radiaţii inflaroşii (fulgere, cuptoare pentru topit metale, explozii) Intervenţii de urgenţă: a) în arsuri chimice: - spălătură oculară abundentă cu apă curentă, apă distilată, infuzie de muşeţel, ser fiziologic - se dă bolnavului un calmant: bromoval fenobarbital algocalmin - antidot specific: pt. acizi → bicarbonat de sodiu (1-2 linguri la 1l apă) pt. baze → apă acidulată (o lingură oţet la 1l apă sau acid boric 3%) - antibiotice cu spectru larg - instilaţii cu mydrium - antiinflamatoare - combaterea hipertensiunii intraoculare se face cu Ederen - vitamine C, B2 - sechelele se tratează la 6 luni – un an după accident b) în arsuri prin agenţi fizici: - gravitatea depinde de: - temperatura agentului - timpul acţiunii - suprafaţa de contact - cantitatea agentului - segmentul de organ atins (prin reflex de clipire pleoapele protejează ochiul) (lacrimile prin evaporare contribuie la răcire parţială a agentului) Intervenţii la locul accidentului - scoaterea urgentă a bolnavului din mediu - sedarea bolnavului

-

-

îndepartarea resturilor contondente încinse; spălarea oculară abundentă cu apă curată dacă nu sunt arsuri caustice inslilare cu colir antiseptic colargol 3% argirol 10-5% cloramfenicol 5% asociat cu diomină 2 % şi un midriatic pansament ocular steril transport de urgenţă la un serviciu de specialitate oftalmolgic

Observaţii: • fototraumatismele necesită numai calmante, anestezice locale, antiseptice • în arsurile date de radiaţii ultraviolete manifestările apar după 6-8 ore şi necesită doar anestezic local (xilină 2%) • nu se dă cocaină→desepitelizează corneea Glaucomul este o tulburare de dezvoltare a căilor de drenaj a tumorii apoase care duce la mărirea ochiului. Glaucomul • afecţiune oftalmologică caracterizată prin: - creşterea tensiunii intraoculare - scăderea vederii - modificarea câmpului vizual Glaucomul congenital - o formă de glancorn infantil - apare la copilul mic - uneori debutează spre 10 ani semne clinice precoce - hiperlăcrimare - fotofobie - blefarospasme - strabism convergent funcţional - scade luciul corneei semne clinice tardive - fotofobie - cornee protuberantă opacă - buftalmie (ochi mărit cu aspect de ochi de bou) • tonometria se face sub anestezie generală de scurtă durată se obţin valori crescute până la 40mmHg, alteori sunt valori normale • netratată boala duce la pierderea funcţională şi autonomă a ochiului • tratamentul este chirurgical • tratamentul este eficient dacă diagnosticarea este precoce Glacomul adultului Manifestare sub dauă forme a) primitiv - acut (glancom cu unghi închis) unghiul irido-cornean este permanent sau ocazional închis - cronic (glancom cu unghi deschis) unghiul irido-cornean este permanent deschis b) glaucom secundar În glaucom tensiunea intraoculară creşte la valori foarte ridicate de 60-100 mm Hg (VN=15-20 mm Hg) Glanconul acut apare la persoane mai în vârstă anxioase, emotive, cu sistem vegetativ labil apare după instilare deu medicamente (sau injectie) cu efect parasimpaticoli-

tic – atropină, scopalamină apare în general după orice cauză ce determină midriaza (şedere în întuneric) Manifestări: dureri oculare şi perioculare foarte vii cu iradiere spre tâmplă şi regiunea occipitală acuitate vizuală scăzută greţuri vărsături dureri gastrice stare generală afectată Manifestări oculare: pleoape tumefiate cornee tulbure, insensibilă lăcrimare abundentă conjunctivă congestivă corneea anterioară mică umoarea apoasă tulbure pupila mărită fără reacţie la lumină edem cornean nu se poate executa F.O. Diagnosticarea trebuie să se facă în 24 ore pentru a nu se constitui atrofia n. optic Intervenţii de urgenţă plasarea bolanavului într-o camera foarte puţin luminată repaus la pat neanitol 5% 300 ml în perfuzie sedare cu tranchilizante, barbiturice diuretic din 6 în 6 ore (ederen 1-2 tb) efectul maxim se instalează după 3 ore pergative transport la un serviciu oftalmologic Intervenţii în spital • pentru calmarea durerilor injecţie retrobulbană cu novocaină 4% sau xilină 1% • se fac instilaţii cu Pilocarpină din 30 în 30 minute până scade tensiunea intraoculară apoi din 60 în 60 minute pilocarpina favorizează contracţia pupile şi scurgerea umorii apoase • adeseori se impune pentru scăderea tensiunii intraoculare practicarea IRIDECTOMIEI care permite evacuarea umorii apoase. Glaucomul cronic evoluează lent, insidios fără semne foarte evidente rareori apare după mai multe crize acute de glancom tratate insuficient sau rezistente la tratament Manifestări: • hipertensiune intraoculară permanentă • dureri periorbitale şi frontale permanente • semn important – vederea centrală este păstrată, iar vedere periferică dispare • boala începe la un ochi, dar dacă nu se intervine de urgenţă se imbolnăvşte rapid şi celălalt ochi scade acomodarea la întuneric percepţia culorilor este dificilă pupilă dilatată cu reflexe diminuate corneea nu mai este transparentă acuitate vizuală scăzută cecitate (prin atrofierea n. optic) • • •

• • • • • •

În glaucom nu se poate recupera vederea pierdută ci dor menţinerea vederii bolnavului din momentul descoperirii bolii dacă diagnosticarea se face precoce (prin control sistematic al tensiunii intraoculare după 40 ani). Intervenţii în glaucomul cronic • pilocarpină • edem • intervenţie chirurgicală (iridectomic parţial) • viaţă liniştită, fără stres • sedative (luminal, diazepan) • fără mese copioase • fără eforturi fizice şi psihice • interzise alcoolul, cafeaua • nu se administrază atropină STRABISMUL • definiţie - devierea axei vizale a unui ochi - tulburare de coordonare amusculaturii oculare extrinseci (care mişcă globul ocular) caracterizată prin deviaţia axei vizuale a unui ochi în timp ce celălalt fixează obiectul - vederea în acelaşi timp a unui obiect cu ambii ochi este imposibilă • caracteristici - poziţia asimetrică a globilor oculari - aspect de ochi (şaşiu) care priveşte cruciş - bolnavul priveşte un obiect cu un ochi, iar celălat ochi derivă înăuntru sau afară - încrucişarea celor doi ochi poate fi abia observabilă sau extrem de evidentă - generează defecţiuni patologice severe sau forme care tratate la timp şi insistent pot să vindece şi să ofere bolnavului o vedere normală ♦ Strabism convagent – ochiul bolnavului priveşte înăuntru ♦ Strabism divagent - ochiul bolnavului priveşte în afară • clasificare: - strabism paralitic - strabism neparalitic Strabismul paralitic (neconcomitent) • cauze - tulburări funcţionale ale m. oculari - paralizie de n. cranieni (III, IV, VI) - tumori - infecţii - traumatism • manifastări - diplopia • tratament - suprimarea crizei Strabismul neparalitic (congenital) - apare în copilărie - nu este însoţit de paralizii de muşchi - deviaţia strabică este aceeaşi în orice discuţie prieşte pacientul - afecţiune frecventă (circa 1% din copii) - nu apare diplopia prin acţiunea unor mecanisme neuropsihice ca neîntrebuinţarea unui ochi →se soldează cu scăderea vederii ochiului respectiv = ambliopie (anopsia) • cauze - anomalie a centrului nervos - n.n. nu-şi fixează simultan ochii pe un obiect - fixarea simultană apare după 2 luni - fuzionarea imaginei pe scoarţă se face in jur de un an - se numeşte strabism alternant când vederea este bună atât cu un ochi cât şi cu celălalt - dacă afecţiunea nu este tratată până la 6 ani se pierde vederea la ochiul nefolosit (cecitate parţială)

• tratamentul - se instituie înaintea vârstei de un an - se acoperă ochiul sănătos cu bandaj apoi cu o lentilă mată obligând copilul să folosească ochiul cu musculatură slăbită - după vârsta de 4 ani se trece la un tratament mai activ - ortoptica aplică exerciţii variate care obligă copilul sa-şi folosească simultan ambii ochi - după vârsta de 6 ani se poate face intervenţie chirurgicală cu scop estetic pentru că pacientul va vedea numai cu un ochi, celălalt fiind pierdut prin neutilizare - intervenţia redresează poziţia ochiului. CATARACTA • definiţie: opacifierea cristalinului • clasificare: - congenitală - traumatică - patologică - senilă - secundară ♦ Cataracta congenitală (bilaterală) - poate fi cauzată de unele boli ale mamei din timpul sarcinii (subeola etc.) ♦ Cataracta senilă - cea mai frecventă - debut insidios - scade acuitatea vizuală - se opacifiază cristalinul parţial apoi total, diploic - apare o scurtă perioadă de aparenţă ameliorare a vederii datorită condensării cristalului, bolnavul reuşeşte să citească fără ochelari apoi nu mai vede nici cu ochelari - evoluţia lungă (luni sau ani) • intervenţii - extragerea chirurgicală a cristalului - - poaoperator bolnavul va purta ochelari cu lentile concave foarte puternice (+10 dioptrii pentru vedere la distanţă, +14 dioptrii pentru citit) Îngrijiri pre şi postoperatorii în OFTALMOLOGIE • • Bolnavii necesită îngrijiri speciale De calitatea îngrijirilor depinde reuşita intervenţiilor

Bolnavii operaţi pe ochi sunt: - anxioşi - neliniştiţi - ambii ochi sunt acoperiţi - dezorientaţi - expuşi la accidente Îngrijiri preoperatorii - bolnavul trebuie să cunoască personalul care-l va îngriji după operaţie - bolnavul să cunoască topografia camerei şi a spaţiului din jur - să cunoască grupul sanitar - să cunoască aşezarea mobilierului şi a obiectelor din cameră - asistenta va face exerciţii de acomodare cu bolnavul cu ochii acoperiţi - camera (salonul) va fi în semioscuritate (cu jaluzele, perdele albastre) - patul va fi aşezat astfel încât lumina să vină lateral - patul să aibă rezemători laterale - se face pregătirea igienică generală pentru operaţie

- se fac analizele de laborator imediate preoperatorii - se face pregătirea preanestezică - se notează cu creion dermetografic pe fruntea bolnavului ochiul care trebuie operat Îngrijiri postoperatorii - se fac îngrijiri generale specifice bolnavilor cu afecţiuni oftalmologice - se fac îngrijiri specile variind de la un tip de operaţie la altul - se dau îngrijiri funcţie de indicaţiile oftalmologului chirurg - postoperator bolnavul prezintă nelinişte, durere - se dau calmante sau somnifere la nevoie - bolnavul trebuie să sttea cu capul complet nemişcat, fără să tuşească, să strănute, să vomite, să vorbească cu voce tare sau să facă mişcări bruşte - bolnavul va sta culcat pe parte neoperată - după 24 ore capul patului poate fi ridicat treptat, iar bolnavul poate să stea culcat şi pe spate - se supraveghează pansamentul ca să nu se mişte de la ochi, iar dacă este îmbibat cu sânge sau secreţii va fi schimbat - se lasă la îndemâna bolnavului o sunerie pentru a cere ajutor fără efort - bolnavul este servit la pat cu bazinet şi urinar - când sunt permise deplasările acestea se fac numai cu sprijinul şi îndrumarea asistentei - bolnavii nu au voe să se aplece 3-4 săptămâni (pentru a nu creşte tensiunea intraoculară) - se asigură comunicarea cu familia, prietenii - dieta va fi la început lichidă apoi foarte moale pantru a nu necesita mişcări puternice ale muşchilor masticatori - se urmăreşte ca scaunul bolnavului să fie moale (se dau laxative la nevoie) - asistenta va urmări evoluţia pacientului privind: - starea generală - pulsul - TA - temperatura - starea regiunii operate - senzaţia de presiune accentuată în ochi indică posibilitatea unei hemoragii - durerile vii indică hemoragii sau infecţii - la desfacerea pansamentului este posibil ca acuitatea vizuală să nu fie cea aşteptată de bolnav fie că nu va mai fi atinsă nicioată, fie ca aceasta va fi recuperată în timp - este necesar să se discute cu bolnavul rezultatul operaţiei Îngrijiri în covalescenţă - se urmăreşte evoluţia în timp - se respectă prescripţiile medicale - se fac consultaţii periodice de specialitate

Medicaţia folosită în oftalmologie În tratamentele oftalmologice se folosesc medicamente cu efect - local - general Medicaţia aplicată local – COLIRE • colire lichide – soluţii medicamentoase dizolvate în apă sau ulei de măsline - se folosesc proaspete - se păstrează în flacoane corect astupate • colire moi (pomeri) – o pomadă este formată din excipient (vaselină sau lanolină) în care este inclus medicamentul activ - perfect omogene, steril preparate • colire seci (pudre) • colire gazoase – tip spray, care se pulverizează Modul de administrare a colirei - instilaţii - atingeri - pulverizări ♦Tehnica instilaţiilor • se spală bine mâimile • se verifică temperatura lichidului (370C) (se ţine flaconul în mână câteva minute) • pipeta folosită se sterilizează zilnic sau înaintea utilizării • se spiră medicamentul în pipetă • pipeta se menţine în poziţia verticală pentru ca soluţia să nu vină în contact cu mica pompă de cauciuc • se îndepărtează pleoapele ochiului bolnav cu blândeţe • se picură colirul • surplusul se şterge cu tampon (curat) steril • bolnavul poate sta pe scaun cu capul pe spate sau în pat • după picurare se cere bolnavului să mişte ochiul cu pleoapele închise ♦Tehnica atingerilor • pomezile se aplică cu spatule de sticlă perfect şlefuite • unguientul se aplică pe conjunctiva pleoapei inferioare • după aplicare bolnavul va mişca ochiul cu pleoapele închise • • • • ♦ Tehnica aplicării pudrelor (colire seci) Ss foloseşte metoda pudrării se ia pudra cu o pensulă sau cu o baghetă şi se scutură pa mucoasa conjunctivală a pleoapei inferioare bolnavul ănchide ochii pudra se dizolvă în lacrimi Sunt colire seci sub formă de creioane (de alame, sulfat de cupru, nitrat de argint). Suprafaţa lor trebuie să fie perfect cmpactă. Substanţe antiseptice • nitrat de argint 1% - se foloseşte numai o dată pe zi - după aplicare se spală ochiul cu oxicianură de mercur 1/5000 sau ser fiziologic • argirol 15% • protargol 1-2% • colargol 2% ♦ Substanţe astrigente • alame în glicerină 1% (sulfat dublu de potasiu şi aluminiu) • sulfat de zinc 1% • acid tonic în glicerină 3%

• rezoicină 1% ♦Substanţe vasoconstrictoare şi vasodilatatoare • adrenalină 1% ± nivocaină • dionină (soluţie sau pomadă) ♦ Chimioterapice şi antibiotice • sulfatiarol 5% • penincilină soluţie proaspătă 1-2 picături pe oră ♦ Substanţe care dilată sau micşoreză pupila • midriatice (dilată pupila) neosinefrine • mioticele (mişcarea pupile) pilocarpină 1% ♦ Anestezice • cocaină 2-4% pic • novococaină 1% injectabil (+ adenalină) • xilină 1% injectabil ♦ Agenţi fizici • căldura - calmează durerea - favorizează resorbţia exudatelor • frigul - reduc inflamaţiile - opresc sângerările - au efect calmant • căldura umedă (500C, timp de 30I) – sub formă de comprese cu: apă ser fiziologic acid boric ceai de muşeţel • vapori de căldură • cataplasme (2 linguri de făină înmuiată în apă se aplică în strat de 1cm pe compresă) - se fac 2-3 cataplasme - se folosesc înmuiate în apă la 500C şi stoarse înaintea folosirii • căldura uscată - termofoare electrice - mici flacoane la t0=40-500C • frigul - pungă cu gheaţă - comprese umede la 8-12oC - apă cu gheaţă • fototerapia - helioterapia - căldara emanată de lămpi cu UV şi I.R. • electroterapia - ionizări - galvanizări Pansamente oculare • se folosesc pansamente - ocluzive - protectoare • se fac perniţe cu diametrul mai mare decât orbita • se aplică pansamente separate pentru cei doi ochi

• pentru imobilizare completă se aplică pansament şi pe ochiul sănătos • dacă pansamentul este pentru scurt timp fixarea lui se poate face şi cu ochelari • posoperator pentru protectia ochiului se foloseşte o apăratoare metalică (în mod curent se foloseşte grilajul binocular cu margini învelite în tifon). ÎNGRIJIREA OCHILOR EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE ♦Îngrijirea ochilor normali (sănătoşi) • spălarea cât mai frecventă a feţei, frunţii şi pleoapelor • spălarea abundentă cu apă curată a ochilor • se interzice frecarea ochilor sau scoaterea corpilor străini cu mâna sau improvizat • îndepărtarea corpilor trăini inclavaţi se face numai în servicii de specialitate • traumatismele ochilor copiilor se datorează folosirii unor jocuri periculoase - joc cu puşti cu aer comprimat - arcuri cu săgeţi - siliţe - pietre aruncate din praştie Aceste jocuri se interzic. • se previn bolile transmisibile ♦Igiena vederii • cum trebuie să cadă lumina în timpul lucrului şi al cititului • vor fi îndrumaţi la un cabinet de specialitate bolnavii care acuză cefalee sau lăcrimare abundentă după activitate prelungită • se indică celor ce execută lucrări migăloase, de fineţe din când în când să privească la distanţă mare • iarna sau vara se recomandă ochelari de soare cu lentile fumurii pentru protecţie la soare sau zăpadă • urmărirea programelor tv. Să se facă de la o distanţă de 2-5 m de ecran • se asigură alimentaţie completă, echilibrată (lipsa vit. A,B,C poate produce tulburări de vedere) • atenţie unele manifestări oculare pot fi cauzate de: diabet arterioscleroză boli renale tumori cerebrale • când apar tulburări de vedere se indică consult oftalmologic • corectarea tulburărilor de vedere se va face după indicaţia medicului • se va explica pacienţilor că nu toate tulburările de vede se corectează cu ochelari • psihoterapia • aplicarea corectă şi precoce a tratamentului în strabism • depistarea corectă a glancomelui • se urmareşte continuu şi atent urmarea tratamentului şi a indicaţiilor primite • bolnavii vor fi convinşi de necesitatea corecţiei cu ochelari • toţi pacienţii purtători de ochelari vor fi educţi - cum să cureţe lentilele - cum să le ferească de zgârieturi - cum să protejeze ochelarii • curăţarea ochelarilor se face prin spălare cu apă şi săpun şi ştergere cu o batistă curată (tifon etc.) • purtătorii de ochelari vor face controlulu periodic de specialitate Lentilele de contact • au indicaţii restrânse • sunt confecţionate din material plastic • au un diametru redus • se aplică direct pe cornee numai ziua (purtarea permanentă este iritantă pentru ochi) • îndepărtarea şi repunerea lentilelor de contact se va face în condiţii de igienă perfectă • în repaus lentilele sunt ţinute în soluţie dezinfectantă slab concentrată proaspăt preparată

uneori lentilele de contact provoacă senzaţia de corp străin contraindicaţiile lentilelor de contact - persoane care lucrează în mediu cu praf - persoane care au fost operate pentru cataractă (extragere de cristaliu) - bolnavii cu deformare de cornee - alte afecţiuni ale ochiului sunt utile pentru unele profesiuni - sportivi - artişti etc.

• •

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful