Note de curs DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE CURSUL 1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DREPTUL DE AUTOR. Definiţie şi izvoare.

Dreptul de autor cuprinde două accepţiuni : 1) Instituţia de autor – privită ca totalitatea normelor care reglementează drepturile născute din creaţia intelectuală. 2) Drept subiectiv de autor – totalitatea drepturilor pe care le are creatorul unei opere literar-artistice ca urmare a realizării operei. În România, prima lege care a reglementat dreptul de autor de opere literare şi artistice a fost Legea presei – 13 aprilie 1862, lege care a fost adoptată în timpul domniei lui Cuza Vodă şi recunoştea creatorilor, dreptul de a se bucura ca de o proprietate în tot timpul vieţii lor, de dreptul de a reproduce, de a vinde şi de a ceda operele lor. Era prevăzut că reproducerea sau imitarea unei opere fără consimţământul autorului se sancţionează printr-o dublă sancţiune şi anume : confiscarea exemplarului astfel obţinut cât şi plata unei amenzi echivalentă cu preţul a 1.000 de exemplare din ediţia originală. Dreptul de a transmite exploatarea operei prin moştenire se făcea pe o perioadă determinată şi anume 10 ani de la moartea autorului („de cuius”). Sub rezerva reciprocităţii, legea recunoştea acest drept străinilor, cu precizarea că ei nu putea beneficia în România de drepturi care le erau recunoscute în ţara lor de origine. La 28 iunie 1923 intră în vigoare o lege specială consacrată dreptului de autor şi anume : „Legea proprietăţii literare şi artistice”. Această lege se caracterizează prin două trăsături esenţiale şi anume : - protecţia dreptului de autor era asigurată independent de îndeplinirea vreunei formalităţi; - recunoştea dreptul de autor şi străinilor în aceleaşi condiţii ca şi pentru români – „principiul tratamentului naţional”. Legea a consacrat şi o serie de drepturi morale, precizând că în cazul morţii autorului, moştenitorii săi, vor păstra dreptul moral de a împiedica denaturarea operei respective. Această lege a statuat că acest drept se transmite pe cale succesorală doar pe o perioadă de 30 de ani din momentul morţii autorului. Din momentul în care opera înceta de a mai constitui un drept exclusiv intrând în patrimoniul public , dreptul de control care forma esenţa dreptului moral al autorului revenea Academiei României devenind un drept perpetuu. Tot în această lege se recunoştea dreptul autorului de a interzice prin testament publicarea operelor publicate în timpul vieţii dar numai pentru o perioadă de 30 de ani. „Legea proprietăţii literare şi artistice” a fost completată în 1946 printr-o altă lege – Lege privind contractul de editură şi dreptul de autor asupra operelor literare. Această lege a fost parţial abrogată prin Decretul nr. 16 din 14 ianuarie 1949 – „Decret privind difuzarea şi editarea cărţii”.
1

La 16 februarie 1951 intră în vigoare „Decretul nr. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor literale susceptibile de a fi tipărite”, decret care a suferit o modificare în ianuarie 1952 prin Decretul nr. 428/1952. Toate aceste legi şi decrete vor fi abrogate expres prin Decretul nr. 321/1956 privind dreptul de autor, care a rămas în vigoare până în 1996. După 1990 au existat câteva priorităţi legislative printre care şi o nouă reglementare a dreptului de autor, dar aceasta nu s-a produs decât în 1996 prin promulgarea Legii nr. 8/1996. Legea nr. 8/14 martie 1996 „privind dreptul de autor şi drepturile conexe” a fost publicată în M.O. nr. 60 din 26 martie 1996 şi a intrat în vigoare la trei luni de la publicare. Textul iniţial a fost modificat şi completat succesiv prin legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi legea nr. 285/2004 publicată în M.Of.nr.587/2004. Legea cuprinde 154 de articole ceea ce constituie o dovadă suficientă pentru a constata că ea se aliniază reglementărilor europene în materie dar nu numai prin proporţiile ei, fapt mai rar întâlnit în dreptul nostru, ci şi prin soluţiile consacrate. Operele de creaţie intelectuală se împart în trei categorii , şi anume : -opere literare , artistice sau ştiinţifice , precum şi orice asemenea opere de creaţie intelectuală care generează dreptul de autor ; -interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi sau/şi executanţi ; înregistrările sonore ale producătorilor de înregistrări sonore şi emisiunile organismelor de radiodifuziune şi televiziune ; -invenţiile care dau dreptul la brevetul de invenţie şi care constituie titlul de protecţie pentru invenţie ; Potrivit art. 1 din legea nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire ( publ. în M.Of. nr. 588/21.11.2000 ) , prin drepturi de proprietate intelectuală , se înţeleg următoarele categorii de drepturi : - dreptul de autor ; - drepturile conexe dreptului de autor ; - dreptul asupra brevetelor de invenţii . - dreptul asupra mărcilor de produs sau de servicii înregistrate ; - dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale ; - dreptul asupra indicaţiilor geografice ; Dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei sau persoanelor fizice care au realizat o operă originală de creaţie intelectuală în domeniul literar , artistic sau ştiinţific , oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor ori altor titulari legali , persoane fizice sau juridice . Drepturile conexe sunt drepturile de proprietate intelectuală , altele decât drepturile de autor , de care beneficiază artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii , producătorii de înregistrări sonore pentru propriile înregistrări , organismele de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile emisiuni . Brevetul de invenţie este titlul de protecţie care poate fi obţinut pentru orice invenţie , ce are ca obiect un produs , un procedeu sau o metodă , în toate domeniile tehnologice , cu condiţia ca invenţia să fie nouă , să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de o aplicare industrială . ( legea nr. 64/1991 privind brevetul de invenţie , publ. în M.Of. nr. 212/21.10.1991)
2

Marca de produs sau de serviciu reprezintă un semn susceptibil de reprezentare grafică care serveşte la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altei persoane . Pot constitui mărci semnele distinctive : cuvintele , inclusiv numele de persoane , desenele , literele , cifrele , elementele figurative , formele tridimensionale , combinaţiile de culori , etc. Desenul sau modelul industrial reprezintă aspectul nou al unui produs , având o funcţie utilitară . Indicaţia geografică reprezintă denumirea care serveşte la identificarea unui produs originar dintr-o anumită ţară , regiune sau localitate a unui stat, în cazul în care o calitate , reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi , în mod esenţial , atribuite acestei origini geografice . În continuare vom trata noţiunile legate de dreptul de autor şi drepturile conexe drepturilor de autor , urmând ca celelalte drepturi ce derivă din creaţia intelectuală să le tratăm în partea a doua a cursului . Obiectul dreptului de autor. În conformitate cu prevederile art. 7 al Legii nr. 8/1996, obiectul dreptului de autor este constituit din operele originale de creaţie intelectuală din domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. O operă pentru a se bucura de protecţie juridică trebuie să îndeplinească 3 condiţii : - să fie rezultatul unei creaţii intelectuale din partea autorului; - să îmbrace o formă concretă de exprimare, perceptibilă simţurilor – ceea ce înseamnă că nu în toate cazurile opera trebuie să fie fixat pe un suport material; - să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţa publicului prin reproducere, executare, expunere, reprezentare sau orice alt mijloc. Prin operă ( de la latinescul opera = creaţie,lucrare ) se înţelege produsul activităţii de creaţie intelectuală , ca emanaţie a inteligenţei şi voinţei autorului . Decretul 321/1956 prevedea şi el această obligaţie din actuala reglementare dar asigurarea protecţiei era condiţionată de faptul aducerii la cunoştinţa publicului a operei în cauză. Legea nr. 8/1996 recunoaşte acest drept prin simplul fapt al creaţiei. În doctrină prima condiţie este denumită originalitatea operei şi este considerată ca o expresie a amprentei personalităţii şi individualităţii autorului. Originalitatea nu trebuie confundată cu noutatea care pentru invenţie este o condiţie impusă pentru ca aceasta din urmă să poată fi brevetată. O operă poate fi originală fără a fi nouă. Alături de operele absolut originale există şi opere relativ originale ai căror autori au împrumutat unor creaţii preexistente elemente protejate, fără ca acest lucru să-i priveze de vocaţia la dreptul de autor, cum este cazul unei întregi categorii de opere denumite derivate sau compozite.

3

” De asemenea . pictura. operele coregrafice şi pantomimele. menţionate separat. precum şi orice alte opere audiovizuale. cum ar fi : enciclopediile şi antologiile. au recurs la o enumerare a operelor protejabile fără însă a atribui acestei enumerări un caracter limitativ. c) compoziţiile muzicale cu sau fără text. design. şi mai ales pentru 4 . În unele cazuri. desene. colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date.Categorii de opere protejate. h) operele de arhitectură. pentru a nu da naştere la interpretări au enumerat această categorie de opere protejate : „a) scrierile literare şi publicistice. adnotările. gravura. cum ar fi: operele de sculptura. Operele ştiinţifice sunt. 321/1956 cât şi actuala reglementare . inclusiv planşele. cursurile universitare.legea nr. precum şi programele pentru calculator. j) operele de artă digitală .” Prin opere derivate se înţeleg acelea care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente . conferinţele. arta monumentala. hărţile şi desenele din domeniul topografiei. g) operele de arta grafica sau plastica. scrise sau orale. b) culegerile de opere literare. artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie. machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură. artistice sau ştiinţifice. b) operele ştiinţifice. Atât Decretul nr. prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale. Pentru recunoaşterea operei derivate . prin alegerea sau dispunerea materialului. 8/1996 . inclusiv bazele de date care. predicile. ceramica. pledoariile. mărginindu-se fie la o definiţie cu caracter general. printre care şi actuala lege română. e) operele cinematografice. artistice şi muzicale. d) operele dramatice. tapiserie. Condiţiile protecţiei fiind desprinse de jurisprudenţă şi doctrină. geografiei şi ştiinţei în general. opera muzicală este înglobată în categoria celor artistice. scenografie. Legislaţiile mai noi însă. f) operele fotografice precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. constituie creaţii intelectuale. protejate ori nu. aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare. articolul 8 din legea 8/1996 include în obiectul dreptului de autor şi următoarele categorii de opere derivate : „a) traducerile. dramatico-muzicale. uneori. lucrările documentare. litografie. plastica sticlei si a metalului. adaptările. studiile. precum si alte opere de arta aplicata produselor destinate unei utilizari practice. Majoritatea legislaţiilor nu cuprind o enumerare a categoriilor de opere protejate în cadrul dreptului de autor. manualele şcolare. cum ar fi : comunicările. i) lucrările plastice. proiectele şi documentaţiile ştiinţifice. fie la o referire la cele trei mari categorii de clasificare doctrinală şi anume : opere literare. Unele legislaţii nu cuprind o definiţie a operei protejabile.

1 din lege conform cărora dreptul de autor ( respectiv de titular al dreptului de autor ) asupra unei opere este recunoscut şi garantat „ în condiţiile prezentei legi” . 1 alin. Conform prevederilor alin. prin lege . Subiect al dreptului de autor poate fi atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică . procedeele. Legea face distincţia între calitatea de autor al unei opere . adică acele persoane care au creat nemijlocit opera şi subiecte derivate – persoane care 5 . Calitatea de autor al unei opere o poate avea numai persoana umană . oricare ar fi modul de preluare. exprimate în orice fel de limbaj . . ceea ce se poate acorda şi se acordă uneori . Doctrina împarte subiectele dreptului de autor în subiecte primare / originare. Însă . autorul dobândeşte dreptul de autor asupra operei realizate şi . procedeele . Prin dreptul de autor nu sunt protejate : „a) ideile. metodele de functionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile. sigiliul. Ea rezultă din prevederile art. în materia programelor pentru calculator nu sunt protejate : ideile .manualele . blazonul. calitatea juridică de subiect al dreptului de autor . drapelul. din cadrul capitolul IX din lege care reglementează programele pentru calculator. 72 . administrativă. c) simbolurile oficiale ale statului. de scriere. metodele de funcţionare . deoarece numai ea dispune de însuşirile şi capacităţile fizice şi spirituale care sunt necesare realizării unei asemenea creaţii . judiciară şi traducerile oficiale ale acestora. b) textele oficiale de natură politică. descoperirile stiintifice. pe de altă parte . include în categoria operele de creaţie intelectuală protejate şi : . Actuala noastră reglementare recunoaşte un drept de autor şi persoanelor juridice şi ca urmare acestea vor putea deveni titularii drepturilor născute din creaţia intelectuală. . 1 din lege precizează că „ este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera” .orice expresie a unui program . insigna. pe de o parte . altor persoane fizice sau juridice nu este calitatea de autor . e) ştirile şi informaţiile de presă. d) mijloacele de plată. conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator .materialul de concepţie pregătitor. de explicare sau de exprimare. care în mod firesc nu poate aparţine decât creatorului . şi aceea de subiect al dreptului de autor al unei asemenea opere . odată cu aceasta . este necesar ca prin această operă să nu fie prejudiciate drepturile autorilor operei originale .protecţia ei. legislativă. . emblema.programele de aplicaţie şi sistemele de operare . ecusonul şi medalia. conceptele. Subiectul dreptului de autor. chiar dacă nu este terminată . ci numai „ beneficiul protecţiei” acordate autorului .” Art. cum ar fi : stema.2 al articolului 72 din lege . continute intr-o opera. Articolul 3 alin. ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor. teoriile. De îndată ce opera de creaţie a luat o formă concretă . f) simplele fapte şi date.

ceea ce ar putea duce la posibilitatea ca fiecare să-şi poată valorifica singur numai partea din operă în aşa fel încât să nu-i prejudicieze pe ceilalţi.opera a fost creată de o singură persoană. . situaţie în care dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa. Se prezumă a fi autor persoana sub numele căreia opera a fost adusă la cunoştinţa publicului – prezumţie relativă. fiind rezultatul unirii.opera să fie creată de două sau mai multe persoane. Spre deosebire de operele comune. ( comună ) Aşa cum se susţine în doctrină. asupra căreia mai multe persoane (coautorii) îşi vor exercita drepturile. Ceea ce se dobândeşte sunt în primul rând drepturi patrimoniale şi în mod cu totul excepţional o parte din drepturile personal nepatrimoniale. În cazul mai mult autori s-ar putea întâlni situaţia în care unul dintre autori să fie principal iar ceilalţi coautori. sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată (spre exemplu opera cinematografică sau altă operă audiovizuală).este considerat coautor persoana care a desfăşurat o activitate de creaţie şi nu cea care a acordat un sprijin ştiinţific. . pentru existenţa coautoratului trebuie îndeplinite trei condiţii : .opera a fost creată de două sau mai multe persoane – operă cu mai mulţi autori. Dacă opera a fost adusă la cunoştinţa publicului sub un pseudonim sau sub formă anonimă.în virtutea competenţelor recunoscute de lege dobândesc atribute ale dreptului de autor.existenţa unei înţelegeri prealabile între coautori. într-un corp comun a mai multor opere individuale. . realizare în coautorat. Opera poate fi un tot unitar fără a putea determina partea fiecărui coautor. au un caracter complex. În cazul coautoratului există un obiect comun : opera. O altă ipoteză este aceea în care contribuţia fiecărui coautor să fie distinctă. Subiectele derivate sunt toate persoanele succesoare în dreptul de autor. 6 . situaţie în care coautorii nu pot exploata opera decât de comun acord. operele colective. Acestea pot dobândi dreptul fie prin moştenire potrivit legislaţiei civile fie prin acte între vii. ca urmare şi aici se vor aplica regulile cu privire la coproprietate din dreptul comun. foloasele materiale împărţindu-se între aceştia. În legătură cu subiectele originare întâlnim următoarele situaţii : . dreptul de autor va fi exercitat de către persoana fizică sau juridică care o face publică dar numai cu consimţământul autorului atâta timp cât acesta nu-şi dezvăluie identitatea.

Josserand2. L. Flammarion. În teoria lui Josserand însă. ceea ce a determinat pe legiuitor să 1 2 Vezi în acest sens Claude Colombet. 137 – 143. Această teorie s-a dezvoltat ulterior sub două variante : cea monistă şi cea dualistă. Dalloz 1999. potrivit căreia drepturile inventatorilor şi acelea ale autorilor formează o categorie distinctă. Teza caracterului dualist a fost reprezentată în ţara noastră de prof. 1. 5 Pentru amănunte vezi Yolanda Eminescu. în „Mélanges en l’honneur de Paul Roubier”. 4 R. DREPTUL DE AUTOR.dreptul de a realiza şi exploata opera. opozabilă tuturor. 321/1956 enumera în art. calificare care într-un înţeles convenţional. se mai păstrează încă pentru drepturile autorilor de creaţii tehnice. Natura dreptului subiectiv de autor. aceea a drepturilor intelectuale. ca cea a lui R. În doctrina şi chiar în legislaţia unor state continuă să fie folosită şi expresia proprietate literară şi artistică1. Constantin Stătescu care considera că această caracteristică rezultă nemijlocit din actul normativ care reglementează dreptul de autor. 9e édition. 453 – 466. Paris. 846. Ed. 3 atât drepturi personal nepatrimoniale câr şi pe cele patrimoniale fapt ce a permis teoretic să discute acest caracter dualist al dreptului de autor. Astăzi.dreptul de a împiedica pe terţi de a o reproduce. 94. multiplica şi valorifica (ius prohibendi sau ius excludenti alios)5. éd. al cărei ultim reprezentant modern a fost. 7 . II. p. Consideraţii generale. Bucureşti 1997. deoarece sunt caracterizate prin două trăsături : . Cours de droit civil positif français. 1961. Dalloz. Decretul nr. 1938. . teoria dominantă este aceea formulată în 1877 de Edmond Picard3. p. În teoriile mai recente. Majoritatea civiliştilor români au relevat dependenţa prerogativelor patrimoniale de existenţa celor nepatrimoniale. Josserand. 1920.Note de curs DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE CURSUL 2. „Dreptul de autor – Legea nr. Lumina Lex. în forma lor modernă (prin abandonarea sistemului privilegiilor) drepturile intelectuale pe care le califică drepturi de proprietate. Natura juridică a drepturilor autorului şi inventatorului. p. I. Franceschelli4. 3 Într-un articol de revistă la care E. Franceschelli. Vezi L. care şi astăzi se numesc drepturi de proprietate industrială. vol. în măsura în care dreptul de autor comportă o apropiere exclusivă. care consideră de asemenea că drepturile la care ne-am referit alcătuiesc o categorie specială. p. care trebuie adăugată clasificării tradiţionale.8 din 14 martie 1996 – comentată”. Propriété littéraire et artistique et droits voisin. în dreptul francez. deşi majoritatea autorilor au părăsit teza dreptului de autor considerat ca drept de proprietate. le denumesc drepturi de monopol. vol. Picard se referă în Le droit pur. Conţinutul dreptului de autor. Legislaţia Revoluţiei franceze recunoaşte pentru prima oară. Paris. Sirey. era vorba despre „un fel de proprietate”.

d) dreptul la inviolabilitatea operei şi la folosirea acesteia în condiţii potrivite cu natura ei. Toate aceste drepturi se caracterizează prin faptul că sunt inalienabile în timpul vieţii autorului . uniunii sau asociaţiei respective de creatori ori. Deak şi St. 2. 321/1956 sublinia dependenţa elementului patrimonial de a ceea a dreptului personal nepatrimonial concluzionând : „dreptul de autor este un drept personal nepatrimonial ce dă naştere pe cale de consecinţă şi la drepturi de ordin patrimonial care fiind împletite organic cu cele de ordin personal nepatrimoniale formează un tot unitar”. Drept civil. la moartea autorului. în majoritatea doctrinei europene. Fr. consecvent punctului de vedere adoptat cu privire la natura dreptului de autor. Ionaşcu face însă o distincţie între „dreptul autorului de a fi recunoscut autor şi dreptul său la inviolabilitatea operei şi la folosirea ei în condiţii potrivite cu natura operei. Române” făcând o analiză a dreptului de autor aşa cum era reglementat în acea perioadă prin Decretul nr. Universitatea din Bucureşti. autorului. Drepturile morale (personal nepatrimoniale) În doctrina română. Stătescu. Ionaşcu. în lipsă. 8/1996 care sunt drepturile morale (sau personal nepatrimoniale) şi care sunt drepturile patrimoniale de care se bucură autorul operei. Contractele speciale. şi dreptul personal nepatrimonial al autorului de a aduce opera la cunoştinţa publicului şi cel de a consimţi la folosirea de către alţii. Pentru A. pe de o parte. p. c) dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea actelor de folosire săvârşite de alţii fără consimţământul său. netransmisibile atât prin acte între vii. autorii – pornind de la dispoziţiile legii din 1956 – nu au fost întotdeauna de acord asupra conţinutului categoriei denumite. enumeră ca reprezentând „aspectul personal nepatrimonial al dreptului de autor” următoarele prerogative care sunt strâns legate de personalitatea autorului şi. în consecinţă.deroge de la dreptul comun stabilind că drepturile patrimoniale care aparţin autorului se vor transmite contrar dreptului comun pe o perioadă determinată de timp. drepturi morale. C. A. b) dreptul de a fi recunoscut autor sau dreptul la calitatea de autor. 6 Vezi. Aurelian Ionaşcu în „Dreptul de autor în legislaţia R. 8 . organului de stat competent. c) dreptul la inviolabilitatea operei. Noua reglementare. drepturile personale nepatrimoniale ale autorului sunt următoarele : a) dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului. Cărpenaru6. 1983. pe de altă parte. Cărpenaru. St. că se sting la moartea autorului.P. cât şi pentru cauză de moarte : a) dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului. Dreptul de moştenire. cu privire la care în lipsa unei dispoziţii în lege ajunge la concluzia dedusă din natura lor. stabileşte în Capitolul IV al Legii nr. Deak. care se transmite. Pentru Fr. Dreptul de autor. 339 – 343. erau recunoscute de legea din 1956. următoarele drepturi personal nepatrimoniale: a) dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului. b) dreptul de a fi recunoscut autor. netransmisibile la moştenitori şi imprescriptibile.

”7 Legea noastră nu enunţă caracterele juridice ale drepturilor morale de autor . Yolanda Eminescu formulează următoarea concluzie : „Dreptul subiectiv al autorului presupune următoarele prerogative cu caracter personal nepatrimonial : a) dreptul de divulgare sau dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului pentru prima oară. un drept esenţial. exerciţiul dreptului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor şi a dreptului de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări şi atingeri care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului se transmit prin moştenire .dreptul moral de autor este strâns legat de persoana autorului : autorul personal are şi exercită dreptul de a decide dacă . 3.dreptul moral al autorului este inalienabil şi neurmăribil ( insesizabil ) : este destinat a asigura protecţia personalităţii autorului . d) dreptul la respectul integrităţii operei sau dreptul la calitatea acesteia. d) dreptul la inviolabilitatea operei. În legătură cu opiniile exprimate de autorii la care ne-am referit. chiar încetat din viaţă . în ce mod şi cum va fi adusă opera la cunoştinţă publică.drepturile morale ale autorilor au un caracter perpetuu şi imprescriptibil : utilizarea operei nu poate aduce atingere memoriei autorului .b) dreptul de a fi recunoscut ca autor. reprezentare etc. Astfel : . Numai pentru C. b) dreptul de retractare.) a cărui consecinţă este aceea de a consimţi la folosirea operei de către alţii. p. dar acestea pot fi desprinse din unele dispoziţii ale legii . cit. numele sub care opera va fi adusă la cunoştinţă . 8/1996. După moartea autorului . de a o retrage. oricând. dreptul de retractare şi modificare. 145. toţi autorii citaţi sunt de acord asupra prerogativelor nepatrimoniale care alcătuiesc dreptul de autor. precum şi retractarea operei divulgate pentru motive care sunt lăsate la aprecierea suverană a autorului . dreptul autorului de a folosi opera (prin reproducere. în principiu. Imprescriptibilitatea drepturilor morale înseamnă că ele pot fi exercitate atât timp cât opera rămâne în memoria oamenilor şi face obiectul unei exploatări . cu alte cuvinte. Stătescu. modalitatea în care acest lucru va fi făcut .. c) dreptul la paternitatea operei sau dreptul la calitatea de autor. aparţine categoriei drepturilor patrimoniale. 10 din Legea nr. 9 . care rămâne stăpân al operei sale. . Yolanda Eminescu face următoarele constatări : „a) Cu o singură excepţie. iar opera nu poate fi disociată de creatorul ei . op. Dreptul de divulgare 7 Vezi Yolanda Eminescu.” Luând în considerare prevederile exprese ale actualei reglementări în materia dreptului de autor (într-o formă mai analitică). dreptul autorului. respectiv art. revenind asupra consimţământului dat la folosirea operei sale sau de a o modifica. . difuzare. c) dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea actelor de folosire săvârşite de alţii fără consimţământul său. b) Nici unul dintre autorii citaţi nu menţionează distinct printre drepturile personale nepatrimoniale.

ca drept personal nepatrimonial nu este transmisibil prin acte între vii. Dreptul de retractare Dreptul de retractare este contraponderea dreptului de divulgare şi consecinţa directă a caracterului absolut şi discreţionar al acestuia. Dreptul la paternitatea operei şi la nume. II. Dreptul de a retracta opera constă în posibilitatea recunoscută autorului de a-şi retrage opera pe care a divulgat-o anterior . după caz . Cu privire la dreptul absolut şi discreţionar. p. 10 lit. Le droit d’auteur en France. pentru că îi permite – este aspect moral propriu-zis – să păstreze manuscrisul. 10. numit în doctrină dreptul la paternitatea operei.Noua reglementare în materia dreptului de autor prevede expres dreptul de divulgare : „Art. în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică. pe titularii drepturilor de utilizare . motivele care stau la baza deciziei aparţinând exclusiv autorului şi neputând fi supuse cenzurii instanţei. recunoscut de toate legislaţiile autorului de a-şi aduce opera la cunoştinţa publicului. 3 din lege . 5. 421 – 422. de a o „divulga”. dacă este cazul. 10 lit. H.” În conformitate cu prevederile articolului 77 alin. Dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei este prevăzut de art. Acest drept moral se transmite moştenitorilor sau . El constituie totuşi un drept distinct a cărui soartă nu este indisolubil legată de cea a dreptului de divulgare. despăgubind. sau – şi este aspectul intelectual – să nu-l publice cât timp opera nu i se va părea corespunzătoare idealului şi aşteptărilor sale”8. ed. e din Legea nr. Dreptul de retractare poate fi exercitat în orice moment care survine divulgării . Dreptul de divulgare. Paris. dar art. organismelor de gestiune colectivă . 4. 1966. 8/1996 prevede în mod expres acest drept : „e) dreptul de a retracta opera. Dreptul de retractare nu a fost prevăzut în reglementarea anterioară . 10 . prejudiciaţi prin exercitarea retractării. dreptul de retractare a operei nu este recunoscut în cazul programelor de calculator . în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publicului . – Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă. b) din lege. Desbois. Desbois arată că această putere de decizie a scriitorului şi artistului „apare ca un atribut de ordin intelectual şi moral prin excelenţă.” Dreptul de a decide dacă. pe care nu l-a redactat decât pentru el . Dalloz. lucru care apare cu evidenţă în cazul operelor postume. 8 H.dreptul de divulgare – are un rol hotărâtor asupra naşterii drepturilor patrimoniale care prin exercitarea dreptului de divulgare devin drepturi propriu-zise.

d) din legea nr. drept la respectul sau integritatea operei. ministru al lui Napoleon9. potrivit legii. care constă în dreptul autorului de a revendica oricând calitatea de autor. Dreptul la paternitatea operei face parte din categoria prerogativelor a căror supravieţuire după moartea autorului este necontestată. pe durată nelimitată .8/1996 : „d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări. Lerouge. şi un aspect negativ – adică dreptul de a se opune la orice act de contestare a acestei calităţi din partea unor terţi. ci a unei încălcări a dreptului personal nepatrimonial la nume. opera sau fragmente din ea pot fi folosite fără consimţământul autorului. a unor memorii abuziv atribuite lui Fouché. sub un pseudonim sau fără indicare de nume.”). pe programe.). 10 lit. În cazul în care un terţ publică o operă proprie sub numele altuia (de obicei. Numele autorului. 123. Jurisprudenţa franceză s-a pronunţat încă în secolul trecut în acest sens. 9 Vezi. p. În cazul operelor derivate este obligatorie şi indicarea numelui autorului operei originale. la începutul sau sfârşitul celor publicate în culegeri sau periodice. reprezentare. Acest drept îmbracă un aspect pozitiv. Prin acest drept se înţelege prerogativa autorului de a face cunoscută opera sa în forma hotărâtă de el şi. 11 . Paris. ca urmare. într-un proces celebru privitor la publicarea de către un editor. 10 lit. 6. dar şi a dreptului la calitatea de autor. Dreptul la inviolabilitatea operei este denumit în doctrină şi în unele legislaţii. inadmisibilitatea oricăror suprimări. modificări sau completări fără acordul autorului. Dalloz. dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa. Aspectul pozitiv al dreptului la paternitatea operei implică şi dreptul autorului la nume. Nerespectarea voinţei autorului în legătură cu numele va constitui adesea. c din legea 8/1996 prevede : „c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică. afişe şi orice materiale publicitare. Obligaţia de indicare a numelui există şi în cazurile în care. un autor cunoscut) nu ne vom afla în faţa unei încălcări a dreptului la calitatea de autor. organismelor de gestiune colectivă . precum şi oricărei atingeri aduse operei. exerciţiul acestui drept se transmite moştenitorilor sau . nu numai o încălcare a dreptului la nume. nu şi persoanelor juridice . duce de Ostrante. după caz . Dreptul la calitatea de autor este recunoscut numai persoanelor fizice . trebuie indicat de cesionarul dreptului de reproducere. pe coperta operei publicate în volum separat. După moartea autorului . adică dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publicului sub numele său. Dreptul la inviolabilitatea operei este prevăzut expres în art. Gérard Gavin. 1960. cu iniţială etc.”. executare sau difuzare în orice alt mod al operei. poate reveni oricând asupra acestei hotărâri şi publica opera sub numele său (art.Dreptul la paternitatea operei sau dreptul la calitatea de autor se întemeiază pe necesitatea de a respecta legătura firească dintre creator şi opera sa. Dreptul la inviolabilitatea operei. Voinţa autorului cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectată întocmai (cu prenumele întreg. dacă acesta a decis publicarea operei sub numele său. Le droit moral de l’auteur dans la jurisprudence et la législation française.

Conform art. inalienabil şi imprescriptibil . 8. Drepturile patrimoniale. În ce priveşte dreptul la reparaţie în caz de folosire fără drept a operei. b) şi d) se transmite prin moştenire. exerciţiul drepturilor prevăzute la art. Cele mai frecvente situaţii în practică sunt acelea în care autorul îşi exercită dreptul la utilizarea şi exploatarea operei prin intermediul altor persoane fizice sau juridice . din lege : „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă. o protecţie absolută. a). În consecinţă . potrivit legislaţiei civile. în ce mod şi când va fi utilizată opera sa. fără nici un fel de îngrădiri decât acelea care decurg din obligaţia generală a oricărei persoane de a respecta legea şi bunele moravuri . Din acest drept exclusiv care aparţine autorului de a-şi exploata opera iau naştere alte drepturi distincte şi exclusive ale autorului prevăzute expres prin art. Majoritatea legislaţiilor naţionale europene asigură prin consacrarea acestui drept protecţia operei împotriva oricăror modificări care ar constitui o atingere adusă onoarei. el nu încetează şi nici nu poate fi considerat diminuat în cazul cesionării pe cale convenţională sau legală a exerciţiului drepturilor patrimoniale ale autorului asupra operei . exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau. inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. În vechea legislaţie acest drept prevedea doar posibilitatea de utilizare şi exploatare a operei. iar mai departe reglementează transmiterea exerciţiului drepturilor cu privire la calitatea de autor şi respectarea integrităţii operei : „(2) După moartea autorului. sau de dreptul autorului de valorificare a operei. Drepturile patrimoniale de autor sunt legate de persoana autorului . fără a analiza diferenţele de opinii cu privire la determinarea prerogativelor patrimoniale ale dreptului de autor. autorului. Dacă nu există moştenitori. Legea franceză şi belgiană garantează în această privinţă. vom analiza dreptul autorului de a folosi opera şi de a dispune de ea. Să subliniem faptul că noua reglementare în art. din domeniul respectiv de creatie ” . îmbrăţişăm părerea exprimată de Yolanda Eminescu şi considerăm că nu este cazul să fie transformat într-o prerogativă în compunerea dreptului de autor. organismului cu cel mai mare numar de membri. Drepturile patrimoniale de autor sunt drepturi subiective .Natura nepatrimonială a dreptului la inviolabilitatea operei face ca acest drept să aibă un caracter absolut . 10 lit. Pe baza noii reglementări. reputaţiei sau altor interese ale autorului. 12. 13 din lege. deoarece el este o regulă de răspundere civilă care intervine în toate cazurile de încălcare a unor drepturi recunoscute de lege. după cum urmează : 12 . pe durată nelimitată. el poate face aceasta în orice chip şi prin orice modalităţi .” În cazul în care autorul se decide să-şi utilizeze şi să-şi exploateze opera în mod direct . a căror existenţă este condiţionată de manifestarea de către autor a dreptului de a aduce opera la cunoştinţă publică şi de a o exploata în beneficiul său şi al succesorilor săi . dupa caz. 11 se pronunţă ferm şi explicit : „(1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări”. sunt exclusive şi limitate în timp .

a originalului sau a copiilor unei opere. prin împrumut se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare. cu scopul comercializării. Potrivit art. . 321/1956. se înţelege realizarea uneia sau mai multor copii ale unei opere. inclusiv realizarea oricarei inregistrari sonore sau audiovizuale a unei opere. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări.” În literatura noastră de specialitate s-a arătat că prin reproducere se înţelege fixarea materială şi durabilă a operei pe un lucru . realizate cu consimţământul autorului. direct sau indirect a operei. b) originalele sau copiile operelor de design ori de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice. .. în cadrul activităţii obişnuite.dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza distribuirea operei . cu titlu oneros ori gratuit. astfel încât să poata fi accesată în orice loc şi în orice moment ales. Acest drept de a autoriza închirierea operei poate fi acordat pe o perioadă de timp limitată. În art. Prin import. în scopul comunicării publice ori pentru a căror utilizare există un contract. în sensul prezentei legi. a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport. 14 indice 5 că nu pot face obiectul închirierii sau împrumutului: a) proiectele de structuri arhitecturale. e) operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă. dar în schimbul unui avantaj economic sau comercial direct sau indirect. prin orice procedee .dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă.dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza împrumutul operei . prevede şi înţelesul noţiunii de distribuire a operei . în scopul de a fi comunicată publicului indirect . a unei opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop. directă sau indirectă . precum şi oferirea publică a acestora”. inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului.dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza închirierea operei . de către public. De remarcat că acest drept este o noutate în reglementarea actuală el nefiind prevăzut în decretul nr. . se intelege introducerea pe piaţa internă. 14 din lege. . Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la o remuneraţie echitabilă.dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza reproducerea integrală sau parţială . astfel : „ Prin distribuire . . 14 indice 1 din lege. Legiuitorul a prevăzut în art. pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect. se intelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere. în sensul prezentei legi. prin orice mijloace şi sub orice formă a operei. în mod individual. 13 . este prevăzut înţelesul noţiunii de reproducere în sensul că : „Prin reproducere. prin orice mijloc şi sub orice formă . dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul. temporară sau permanentă . c) originalele sau copiile operelor. prin orice mijloace. prin intermediul acelui lucru . Art. 14 indice 4 .dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea publică. d) lucrările de referinţă pentru consultare imediată sau pentru împrumut între instituţii.

sub forma unui drept de creanţă. .0.3%. . adaptarea. publicarea în culegeri. care şi-a transmis cu titlu oneros originalul operei. Suma care îi va reveni autorului la fiecare revânzare a operei se calculează conform următoarelor cote.000 euro .01 la 50. Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.000 euro . Principalele contracte prin care autorul poate transmite ( cesiona ) altora 14 . prin cablu.000.4%. saloane.dreptul autorului de a-şi transmite drepturile patrimoniale prin moştenire potrivit legislaţiei civile. artă grafică sau al unei opere fotografice pentru orice revânzare care implică. prin fir. Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi .000.000. . . b) de la 3. cumpărători sau intermediari. inclusiv prin satelit.dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza realizarea pe baza operei sale a unor opere derivate (traducere. f) peste 500. . la un anumit teritoriu şi respectiv la o anumită perioadă de timp . de a încasa o cotă din preţul de vânzare obţinut la orice revânzare a operei. Acest drept este recunoscut în mod expres de lege autorului operei de artă plastică .000. 1 : „Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi autorului la preţul de cost al materialului.5%. Toate aceste informaţii cât şi obligaţia de a reţine şi a plăti cota rezultată din preţ trebuie să fie date autorului într-un termen limită de 2 luni de la vânzarea operei. în scopul recepţionării de către public .01 la 500.0. ori a reprezentării digitale a acestora. sau fie transmiterea unei opere sau a reprezentării digitale a acesteia.dreptul de suită ( denumire preluată din limba franceză ) reprezintă dreptul autorului. Autorul unei opere chiar dacă şi-a înstrăinat-o poate pretinde proprietarului sau posesorului operei să-i permită accesul la acea operă dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său.dreptul de recuperare pe care-l are autorul asupra unei opere care ar urma să fie distrusă aflată în proprietatea altei persoane.000 euro . sunetelor sau imaginilor. e) de la 350. prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor..000 euro . în calitate de vânzători.25%. precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente. Conform art.01 la 200. dacă aceasta constituie creaţie intelectuală. galerii de artă.000 euro .01 la 350. ulterioară primei înstrăinări de către autor . prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar. Acestor autori li se recunoaşte şi o altă serie de drepturi care rezultă din dreptul de suită : dreptul de a fi informat despre locul şi data vânzării.000 euro . 23 alin.1%. fără a putea depăşi 12.” .dreptul autorului sau al titularului dreptului de autor de a ceda drepturile sale patrimoniale prin contract . c) de la 50. I se impune totuşi autorului o condiţie şi anume aceea de a nu aduce atingere unui interes legitim al proprietarului sau posesorului.dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza radiodifuzarea operei .500 euro: a) de la 300 la 3. d) de la 200.5%.dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza retransmiterea prin cablu a operei . despre preţul de vânzare şi despre locul unde se află opera sa. în scopul recepţionării de către public. precum şi orice comerciant de opere de artă. Prin radiodifuzare se poate înţelege fie emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune.

proiectele de invenţii . sunt de la data dobândirii . Legea nr. d din C. 1 din Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei .drepturile sale sunt : contractul de comandă a unei opere viitoare . precum şi alte asemenea bunuri . Textul indicat mai sus nu se referă la drepturile morale sau la drepturile patrimoniale de autor . ci la obiectele materiale prin care se exteriorizează opera de creaţie intelectuală a autorului . Drepturile morale nu pot aparţine decât soţului autor . schiţele şi proiectele artistice . având acelaşi regim ca şi retribuţia . dacă opera a fost realizată şi exploatată în timpul căsătoriei . bunuri comune . Dreptul de autor şi regimul matrimonial . Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită . 8/1996 nu cuprinde dispoziţii relative la dreptul de autor şi regimul matrimonial . contractele ce pot fi încheiate în domeniile speciale reglementate în partea a doua a legii : în domeniul operelor cinematografice sau domeniul utilizării programelor pentru calculator . constituie bun comun. . 15 . Foloasele patrimoniale obţinute de autor rezultate din exploatarea operei realizate în timpul căsătoriei . obiect care este distinct de operă . Pe de altă parte . de oricare dintre soţi . 31 din C. d – manuscrisele ştiinţifice sau literare . contractul de editare . 30 alin. enumeră limitativ . Autorul are un drept de proprietate asupra obiectului material . contractul de închiriere a unei opere .fam. contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală . categoriile de bunuri care sunt proprii : lit. etc. 31 lit. acesta fiind dreptul la care se referă art.fam. art. Potrivit art.

exerciţiul dreptului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor . cât şi la limitele exercitării dreptului de autor. Ideea limitării duratei dreptului de autor datează încă din secolul al XVIII–lea şi se bazează atât pe natura specifică a acestui drept cât şi pe raţiuni de interes social. . DREPTUL DE AUTOR. Comparând dreptul de proprietate cu dreptul proprietăţii intelectuale în privinţa existenţei în timp. Durata protecţiei dreptului de autor Drepturile de autor se divid în drepturi nepatrimoniale ( denumite de actuala lege drepturi morale ) şi în drepturi patrimoniale . Limitele exercitării dreptului de autor.exerciţiul dreptului de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări şi oricărei atingeri aduse operei . 16 . Drepturile morale sunt inalienabile şi imprescriptibile . din partea vreunei alte persoane . pe când operele intelectuale au tendinţa de a cădea în domeniul public. Napoleon considera la timpul său că : „proprietatea autorilor n-ar trebui să dureze decât în timpul vieţii lor”. Legiuitorul a acordat un tratament diferenţiat proprietăţii asupra bunurilor corporale faţă de proprietatea asupra bunurilor incorporale (creaţiile intelectuale) datorită faptului că bunurile corporale în general sunt utilizate de un proprietar sau mai mulţi coproprietari. Drepturile morale sunt cele enumerate de art. artistice.Note de curs DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE CURSUL 3.exerciţiul dreptului de a decide dacă. 24 alin. Articolul 11 alin. Acest drept ia naştere din momentul creaţiei operei indiferent de modul sau forma concretă de exprimare a acelei creaţii. Autorului unei opere literare. 10 din lege .în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică . Drepturile morale sunt ocrotite din momentul creării operei şi până la decesul autorului . adică nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări din partea autorului sau al unei dobândiri . 1 . ştiinţifice i se recunoaşte un drept asupra operei pe tot parcursul vieţii sale – art. 2 din lege prevede trei excepţii . . când exerciţiul unor drepturi morale se transmite prin moştenire : . vom constata că dreptul de proprietate este perpetuu pe când dreptul de proprietate intelectuală este limitat în timp. pe orice cale . dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului . de multe ori necunoscându-se autorul unei opere după trecerea unei perioade mai îndelungate de timp. Discutând limitele dreptului de autor ne vom referi atât la durata protecţiei dreptului de autor.

33 din lege sunt : a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare. limitări care corespund cu prevederile comunitare în materie respectiv Directivele Comisiei Comunităţii Europene”. parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică. Aceste utilizări. el trebuie să reprezinte în ansamblu textul în care este încorporat. în ceea ce priveşte durata drepturilor de exploatare . a ideii pe care 17 . . 2 – să nu contravină exploatării normale a operei. dacă sunt respectate următoarele 3 condiţii : 1 – utilizarea să fie conformă bunelor uzanţe. După împlinirea termenului de protecţie opera cade în domeniul public adică monopolul exploatării operei .de asemenea trebuie reprodus întreg citatul în sensul că citatul trebuie reprodus fidel în formă exactă aşa cum a fost cuprins în textul publicat de autor. în scop de analiză. iar după moartea acestuia ele se transmit prin moştenire potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 70 de ani . . se nasc chiar din momentul creării operei şi durează pe tot timpul vieţii autorului. sunt permise utilizări ale operelor fără consimţământul autorului şi fără ca acesta să fie remunerat. în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului. Astfel conform reglementării române. 3 – să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare .Transmiterea acestor drepturi morale are loc pe durată nelimitată . recunoscut titularilor drepturilor patrimoniale încetează şi din acel moment opera intră în patrimoniul comun al umanităţii şi poate fi folosită liber . un accesoriu şi nu raţiunea de „a fi” a textului. În Capitolul VI al Legii nr. 3 din lege prevede că . b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera. aşa cum sunt prevăzute în art. Limitele exercitării dreptului de autor Majoritatea legislaţiilor prevăd excepţii de la dreptul exclusiv al autorului de a utiliza opera sa datorită unor considerente de interes general cât şi datorită factorului social îndeplinit de dreptul de autor. . 8/1996 şi legislaţia română a prevăzut limitele exercitării dreptului de autor. se prelungeşte până la termenul prevăzut de această lege .desprinderea citatului din contextul operei trebuie să se facă în aşa fel încât să nu dea naştere la nici o alterare a înţelesului pasajului citat. în cazul operelor a căror autori au decedat înainte de intrarea în vigoare a legii nr.cât priveşte întinderea citatului. şi pentru care au expirat termenele de protecţie . Drepturile patrimoniale cuprinse în conţinutul dreptului de autor. 8/1996 . În privinţa dreptului de citare se fac următoarele precizări : . Articolul 149 alin.citarea nu trebuie să fie un scop în sine ci ea trebuie să fie justificată de natura sau scopul operei în care reproducerea dintr-un alt autor este folositoare. comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare.

fotografică sau artă aplicată. De asemenea legea prevede că nu constituie o încălcare a dreptului de autor reproducerea unei opere fără consimţământul autorului pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii dar trebuie respectate următoarele condiţii : 1 – opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţă publică. reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă. care nu sunt realizate în scopul obţinerii unui avantaj comercial sau economic direct ori indirect. De menţionat faptul că pentru cazurile prevăzute la alin. în cadrul bibliotecilor. De asemenea. destinate exclusiv învăţământului. licitaţiilor publice de opere de artă. cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera. Reproducerile unei opere permise de art. precum şi reproducerea pentru învăţământ. 3 – să nu aducă un prejudiciu autorului sau titularului dreptului de utilizare .autorul citat a exprimat-o aşa cum reiese ea din citarea pasajului în întreg contextul din care a fost desprins. e) reproducerile specifice realizate de către biblioteci accesibile publicului. d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere. a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare. cât şi accesul publicului să fie fără plată. sunt permise şi următoarele transformări ale operei : a – transformarea privată. f) reproducerea. c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii. cercetare . exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea. amplasată permanent în locuri publice. pentru înlocuirea acestuia. distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură. f) şi i) este impusă menţionarea sursei şi numelui autorului dacă acesta apare pe lucrarea utilizată. i) utilizarea. în principiu . în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială. şi locul unde se găseşte originalul. al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective. filmotecilor. 35 din lege . ca mijloc de promovare a evenimentului. c). în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale. artă plastică. fonotecilor. h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică. iar în cazul operelor de artă plastică sau de arhitectură. muzeelor. în măsura justificată de scopul urmărit. în cazul distrugerii. în conformitate cu prevederile art. în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri.1 literele b). distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale. 2 – reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei. de către instituţii de învăţământ sau muzee ori de către arhive. 33 fără consimţământul autorului au . numai scop de informare pentru învăţământ . al târgurilor. e). care funcţionează fără scop lucrativ. arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice. excluzând orice utilizare comercială. g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ. de articole izolate sau de scurte extrase din opere. 18 . care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului. actualitate sau în beneficiul persoanelor cu handicap. în scopuri publicitare.

acestea se transmit potrivit Codului civil. perioadă care începe să curgă din momentul în care opera a fost adusă la cunoştinţa publicului pentru prima data. opera să fi fost adusă la cunoştinţă publică . era de 50 de ani. O problemă care s-a pus în literatura juridică este aceea a operelor postume( divulgarea tardivă ) . În privinţa drepturilor patrimoniale. c – dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor. Deoarece în legislaţia ţărilor membre a U. Soluţia propusă de legea actuală ni se pare justă deoarece aceste trei drepturi sunt intrinsec legate de un anumit autor. din domeniul respectiv de creaţie. în prealabil .E. artistice se face atât pe cale succesorală cât şi prin acte inter vivos. Este firesc ca cel care moşteneşte dreptul de a exploata opera după moartea autorului să vegheze ca acea operă să apară sub numele celui care a creat-o şi întocmai cum ea a fost creată. de organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare numar de membri. Deşi art. pentru ca aceste transformări să fie permise este necesar ca . În caz de moştenire vacantă exercitarea acestor drepturi este preluată de oganismul de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau. numai că durata transmiterii este limitată în timp. În vechea reglementare perioada maximă de timp . în lipsa unui mandat. dreptul la paternitatea operei şi cel la inviolabilitatea operei se transmit prin moştenire potrivit dreptului comun pe durată nelimitată. datorită faptului că iau naştere din creaţia intelectuală sunt exceptate de la dreptul comun în sensul că trei dintre cele patru drepturi şi anume dreptul de divulgare. Transmiterea dreptului de autor Transmiterea drepturilor născute din crearea unei opere literare. această perioadă este de 70 de ani legiuitorul român a armonizat şi în această privinţă legislaţia internă cu cea europeană astfel că drepturile patrimoniale se transmit potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 70 de ani. ci drepturile lui de cuius sunt preluate de 19 . cu condiţia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia din urmă. Cel care publică o astfel de operă va beneficia de toate drepturile patrimoniale care ar fi aparţinut autorului dar numai pentru o perioadă de 25 de ani. Moştenitorii acestor drepturi morale au obligaţia de a le exercita în aşa fel încât să nu prejudicieze moral memoria celui dispărut şi pentru a respecta în totalitate adevărul istoric. În situaţia moştenirilor vacante avem de asemenea o derogare de la dreptul comun în sensul că nu revin statului. 35 nu prevede expres . Această perioadă nu este influenţată de faptul că opera a fost adusă la cunoştinţă publică sau nu. Transmiterea succesorală – Drepturile personal nepatrimoniale din conţinutul dreptului de autor deşi în principiu sunt ne transmisibile.b – dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură. pentru care se transmiteau aceste drepturi .

În noua reglementare legiuitorul a analizat amplu şi distinct contractul de cesiune a dreptului de autor. prin contractul de folosinţă a unei într-un film şi prin contractul de difuzare a unei opere prin radio şi televiziune”. contractul de difuzare a unei opere prin radio sau televiziune. de reprezentare publică. durata termenelor de protecţie se calculează începând cu data de 01 ianuarie a anului următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţă publică – art. numai că în acest caz termenul de 70 de ani va începe să curgă din momentul morţii ultimului coautor. Anterior acestei legi contractul de valorificare a dreptului de autor era supus reglementărilor dreptului comun. reprezentare dramatică până la difuzarea prin orice procedee a cuvintelor sunetelor şi imaginilor. numită cedent (autorul operei). dispoziţiile ei erau aplicate prin extindere şi contractului de reprezentare. 19 din 16 februarie 1051) conform căruia : „dreptul de autor putea fi valorificat direct sau prin contractul de editare.organisme de gestiune colectivă care au ca membrii un număr mai mare de membrii din domeniul în care a creat autorul. În situaţia în care înăuntrul acestui termen. transmite cu titlu oneros sau gratuit. De asemenea sunt reglementate contractul de editare. pentru fiecare dintre moştenitorii coautorilor este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor pe care îl moştenesc. 956 din 24 iulie 1946. în tot sau 20 . O excepţie de la dreptul comun este aceea că deşi data deschiderii moştenirii coincide cu data morţii celui ce lasă moştenirea. contractul de comandă cât şi contractul de închiriere a unei opere. Privitor la contractul de cesiune.). de reprezentare în public a unei opere (formele prin care se poate realiza această comunicare sunt variate : de la recitarea publică. sub pseudonim. durata dreptului patrimonial. sau fără indicare de nume cât şi cei ai autorului operei realizate în colaborare. acesta este definit astfel : „convenţia prin care o parte. 32 din lege . Dacă contribuţia fiecărui coautor este distinctă. În cazul operelor colective durata drepturilor patrimoniale asupra acestor opere este de 70 de ani şi începe să curgă de la data aducerii operei la cunoştinţa publicului. Legea amintită nu s-a ocupat decât de operele literare şi de contractul de editare . În cazul programelor pentru calculator . opera nu a fost adusă la cunoştinţă publicului durata drepturilor patrimoniale expiră la trecerea unei perioade de 70 de ani de la crearea operei. O nouă reglementare a contractului a intervenit în anul 1949 prin Decretul nr. Transmiterea contractuală a dreptului de autor Prima reglementare privind transmiterea contractuală a dreptului de autor a fost Legea nr. De aceeaşi durata de 70 de ani se bucură şi moştenitorii operei aduse la cunoştinţa publicului. 17 din 14 ianuarie (completat ulterior prin Decretul nr. execuţie lirică. drepturile patrimoniale ale autorului programelor de calculator se transmit pe cale succesorală tot pentru o perioadă de 70 de ani. contract pe care îl vom întâlni doar în cadrul proprietăţii industriale.

. Legea nr. contractul de închiriere şi contractul de comandă . anulare care poate fi cerută de partea interesată.în parte unei alte persoane numită cesionar (persoană fizică sau juridică) drepturile patrimoniale născute din crearea unei opere literare. Clauzele obligatorii în contractele de cesiune : 1 – părţile contractante cu indicarea exactă a elementelor de identificare ale acestora. Cesiunea poate fi limitată în timp. aceasta se va stabili prin acordul părţilor şi va putea fi proporţională cu încasările provenind din utilizarea operei sau se poate stabili o sumă fixă. şi regulile speciale pentru contractul de editare . intuitu personae . 2 – precizarea expresă a dreptului patrimonial care se transmite prin contractul în cauză. contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală . 6 – remuneraţia titularului dreptului de autor. Cesiunea exclusivă.este un contract sinalagmatic . 4 – durata în timp a cesiunii. Este lovit de nulitate absolută contractul de cesiune care are drept obiect cedarea dreptului patrimonial privitor la totalitatea operelor viitoare ale autorului. în mod corespunzător .are ca obiect transmiterea drepturilor patrimoniale de autor . nu mai poate utiliza opera în modalitatea sau pe teritoriul convenit cu cesionarul.este un contract consensual . el nu mai poate transmite drepturile respective şi unei alte persoane. De la această regulă există o excepţie : contractul care are ca obiect folosirea operei în presă.este un contract cu titlul oneros . în completarea regulilor speciale . Cesiunea este exclusivă în situaţia în care titularul dreptului de autor. Cesiunea neexclusivă. . pentru celelalte tipuri de contracte reglementate de lege . În privinţa remuneraţiei care i se cuvine autorului. Titularul dreptului de autor poate ceda prin contract numai drepturile sale patrimoniale . în principiu . putând fi exclusivă sau ne exclusivă. 5 – felul cesiunii (exclusivă sau ne exclusivă). 3 – modalitatea de utilizare a operei. Regulile comune ale cesiunii se aplică . 21 . Lipsa oricăreia dintre aceste clauze poate duce la anularea contractului. artistice sau tehnice”. Caracterele juridice ale contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor sunt : . Cesiunea este neexclusivă în situaţia în care titularul dreptului de autor îşi poate păstra el însuşi opera şi poate transmite dreptul său neexclusiv şi altor persoane. Contractul trebuie să îmbrace forma scrisă cerută însă numai ad probationem şi nu ad validitatem.este un contract . care conţine regulile comune pentru contractele de valorificare a drepturilor patrimoniale . . . în spaţiu sau la un anumit drept. precum şi în cazul încheierii unor contracte nenumite prin care se valorifică drepturi patrimoniale de autor . 8/1996 reglementează cesiunea drepturilor patrimoniale de autor în capitolul VII . nominalizate sa ne nominalizate. De asemenea.

instanţa urmând a stabili suma datorată. Potrivit art. drepturile patrimoniale sunt stabilite prin acel contract de muncă şi ele (drepturile patrimoniale) pot aparţine fie. 43 alin. De asemenea. autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei . având unele asemănări cu acţiunea în resciziune pentru leziune din dreptul comun . acesta nu va putea fi mai mare de 3 ani de la predarea operei. Dacă prin contractul de muncă s-au cedat unităţii drepturile patrimoniale născute din crearea operei este obligatorie precizarea termenului pentru care ele au fost cedate. drepturile patrimoniale vor reveni autorului. autorul are dreptul să ceară acest lucru pe cale judecătorească. După expirarea acestui termen. autorul unei opere create în baza contractului individual de muncă. iar în cazul în care acest termen nu se regăseşte în contract. fie autorului. În cazul operelor create în cadrul unui contract individual de muncă. Legea noastră reglementează şi o acţiune specială pentru revizuirea contractelor lezionare . îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei create în baza contractului ca parte componentă din ansamblul creaţiei sale. unităţii care l-a angajat pe autor.Dacă părţile nu au stabilit prin contract modalitatea de remunerare. 22 . ţinând cont de sumele care se plătesc uzual pentru astfel de situaţii. 3 din lege . în funcţie de felul cesiunii. cât şi de opera în sine. în cazul unei disproporţii evidente între renumeraţia autorului şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale .

Contractul de comandă trebuie să prevadă atât termenul de predare cât şi pe cel de acceptare a operei de către cel ce a comandat-o. iar în ceea ce priveşte obligaţia autorului de a autoriza publicarea operei sale terminate. în cazul unui autor cunoscut şi recunoscut ca valoros într-un anumit domeniu. interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil. În situaţia în care beneficiarul refuză opera. Legea recunoaşte şi autorului dreptul de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl exploatează sau îl exploatează într-o măsură insuficientă şi dacă. 8/1996. După predarea operei. prin aceasta. contractul are natura unui contract de valorificare a drepturilor de autor. Această cerere se poate materializa printr-un contract de comandă. . dar mai ales asupra actului de creaţie al autorului. respectiv cheltuielile făcute cu executarea lucrărilor pregătitoare în vederea realizării operei. adică denunţă unilateral contractul. . nu se obligă numai să cedeze în limitele prevăzute de lege. DREPTUL DE AUTOR. contractul apare ca un contract de executare de lucrări. a fost reglementat şi prin Decretul nr. În ceea ce priveşte obligaţiei autorului de a crea opera cerută. dar. . Termenul în care se poate cere desfiinţarea contractului de cesiune în cazul neexploatării sau exploatării insuficiente a operei.fapta unui terţ pentru care nu e ţinut să răspundă. se poate ivi dorinţa de a se solicita acelui autor crearea în beneficiul unei persoane a unei anumite opere. Cauzele de exonerare de răspundere pentru cesionar în caz de neexploatare sau exploatare insuficientă a operei sunt : .forţa majoră. (continuare) În general contractele de valorificare a drepturilor de autor au ca obiect o operă terminată în momentul încheierii contractului. autorul operei are dreptul să păstreze sumele încasate şi să primească drept despăgubire contravaloarea lucrărilor.Note de curs DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE CURSUL 4. să o refuze sau să ceară anumite modificări. Contractul de comandă a unei opere viitoare. Acesta din urmă. Transmiterea contractuală a dreptului de autor. începe să curgă doar după expirarea a 2 ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra operei.culpa autorului. drepturile pe care le va dobândi asupra operei sale viitoare. dar şi să creeze acea operă.cazul fortuit. beneficiarul poate să o accepte. Ceea ce este specific acestui tip de contract este faptul că acordul părţilor nu poartă numai asupra unei opere viitoare. 321/1956 dar este reglementat şi în actuala Lege nr. Dacă opera cedată 23 .

urmează a fi publicată în publicaţii cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaţiilor periodice de 1 an. În cazul vânzării originalului unei opere de artă plastică sau fotografică, cumpărătorul are dreptul să o expună public chiar dacă ea nu a fost publicată până la acel moment, cu condiţia ca autorul să nu fi interzis în mod expres exercitarea acestui drept în actul de înstrăinare a operei. Cel ce dobândeşte proprietatea asupra suportului material al operei nu dobândeşte ca urmare a acestui fapt şi un drept de utilizare asupra operei. Contractul de editare. Contractul de editare este acel contract prin care autorul cedează editorului temporar în schimbul unei sume de bani numită remuneraţie, dreptul său de reproducere şi distribuţie a operei. Pe lângă aceste două drepturi cedate autorul poate ceda editorului său şi un drept de a autoriza traducerea şi adaptarea operei. Contractul trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii relative următoarele clauze : - felul cesiunii (exclusivă sau ne exclusivă); - întinderea cesiunii în spaţiu; - durata şi remuneraţia autorului. Pe lângă aceste clauze obligatorii, contractul mai poate să prevadă : - un termen până la care autorul trebuie să predea originalul operei; - un termen până la apariţia şi difuzarea exemplarului fiecărei ediţii, - numărul maxim şi minim de exemplare; - modul în care autorul poate să controleze numărul de exemplare produs de editorul său. Editorul are următoarele obligaţii specifice : a – să respecte clauzele contractuale; b – să permită autorului să facă modificări în cazul unei ediţii noi; c – să ceară consimţământul autorului atunci când doreşte să cedeze contractul de editare; d – să înapoieze autorului originalul operei primite pentru publicare dacă nu s-a convenit altfel. Contractul de editură încetează la expirarea perioadei pentru care el a fost încheiat. Autorul are dreptul să ceară desfiinţarea contractului dacă editorul nu-i publică opera în termenul convenit cât şi daune dacă prin nepublicare, a suferit un prejudiciu. În privinţa suportării riscului contractului, legiuitorul a făcut distincţia între operele publicate şi cele nepublicate. Astfel, riscul pieirii operei va fi suportat de editor, dacă opera a fost publicată, el având obligaţia de a plăti remuneraţia convenită autorului. Dacă opera este distrusă total înainte de a fi pusă în circuit civil editorul este îndreptăţit să pregătească o ediţie nouă , iar autorul va avea drept de remuneraţie numai pentru una dintre aceste ediţii . Contractul de editare poate îmbrăca forma a 2 feluri de contracte :
24

1 – contract de prestare de servicii, 2 – contract de antrepriză. În primul caz, autorul pe cheltuiala sa îl împuterniceşte pe editor să-i reproducă opera, urmând ca autorul să-şi valorifice singur opera după editare. În cazul în care autorul îl împuterniceşte pe editor ca pe cheltuiala sa să-i reproducă opera şi să i-o difuzeze suntem în situaţia celui de-al doilea tip de contract şi anume cel de antrepriză, căruia I se aplică dispoziţiile codului civil. După cum se cunoaşte contractul de antrepriză este acel contract în virtutea căruia una dintre părţi – denumită antreprenor – se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare pentru cealaltă parte – denumită client – în schimbul unei remuneraţii. Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală. Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală este acel contract prin care titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică sau o pantomimă în schimbul unei remuneraţii, cesionarul având obligaţia să o reprezinte sau să o execute în condiţiile convenite. Contractul se va încheia în formă scrisă, fie pe durată determinată fie pe un număr determinat de comunicări către public. Faţă de contractul de editare contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală, deosebirea care apare se referă la faptul că în cel de-al doilea legea prevede includerea în contract, în mod expres, a datei la care va avea loc premiera sau singura comunicare a operei, după caz, celelalte clauze fiind asemănătoare. Contractul de închiriere a unei opere. Acest tip de contract, este prevăzut în legea nr. 8/1996, dar în mod sumar, precizându-se doar că I se aplică regulile din dreptul civil, referitoare la contractul de locaţie, prevăzut de art. 1410 Cod civil. Prin acest contract, autorul unei opere, cedează utilizarea , pe un anumit termen, cel puţin a unui exemplar, al operei sale, în original sau copie, în schimbul unei sume de bani. Acest tip de contract se foloseşte în special pentru categoria de opere ca : programe pentru calculator sau opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Din analiza acestor contracte se poate desprinde concluzia că, pe de o parte, prin ele se realizează atât aducerea operei la cunoştinţa publicului cât şi exploatarea acelei opere, iar pe de altă parte, următoarele trăsături esenţiale ale acestor contracte : a – au ca obiect, transmiterea temporară a dreptului de a utiliza o operă determinată; b – sunt contracte consensuale;
25

c – sunt contracte sinalagmatice; d – sunt contracte încheiate intuitu personae; e – forma scrisă este prevăzută pentru aceste contracte ca o condiţie ad probationem şi nu ad validitatem. În privinţa capacităţii autorului de a încheia un contract de valorificare a drepturilor sale asupra operelor create se vor aplica dispoziţiile comune cu privire la capacitate. Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale Operele cinematografice ca obiect al dreptului de autor au dat naştere la numeroase discuţii în literatura juridică, iar soluţia adoptată de diferite legislaţii naţionale sunt departe de a fi unitare. Până la apariţia Legii nr. 8/1996, în ţara noastră, aceste opere nu au fost reglementate în mod distinct. În actuala reglementare ele se regăsesc tratate separat în capitolul VIII al legii menţionate iar dispoziţiile referitoare acestui fel de opere sunt în concordanţă cu directivele comunitare în materie. Legiuitorul român defineşte acest gen de opere astfel : „Opera audiovizuala este opera cinematografica, opera exprimata printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice alta opera constand dintr-o succesiune de imagini in miscare, insotite sau nu de sunete.” Opera audiovizuală are mai mulţi autori. Producătorul şi regizorul care sunt consideraţi autori principali, la care se mai adaugă şi alţi autori, cum sunt : autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie când acestea reprezintă o parte importanţă a operei. Cei doi autori principali, regizorul şi producătorul, sunt definiţi astfel de actuala reglementare : „Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică ce îşi asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.” „Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare.” Între producător şi regizor se încheie un contract prin care părţile pot conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia. În cazul în care opera audiovizuală urmează să fie creată prin adaptarea unei alte opere preexistente, trebuie reamintit faptul că dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală. În aceste condiţii legea prevede că este necesară cesiunea dreptului exclusiv mai sus precizat printr-un contract încheiat între titularul dreptului de autor şi producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare, în care se vor prevedea expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale.
26

De remarcat că în cazul în care nu există o convenţie contrară. periodic. procedeele. precum şi alţi autori cu contribuţii la aceasta. situaţia încasărilor realizate din utilizarea operei.” Nu sunt protejate prin lege. în condiţiile legii. precum şi manualele. autorii operei audiovizuale. acestea se vor împărţi între autorii operei audiovizuale. exprimate în orice fel de limbaj. Prin lege se interzice distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copiei-standard. versiunea definitivă. Autorul programelor pentru calculator are aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale ca şi oricare autor al unei opere literare sau artistice. El poate ceda drepturile de utilizare a unui program pentru calculator fără ca aceasta să ducă la transferul dreptului de autor asupra programului. 27 . ideile. acestea pot fi exploatate de cel angajat. Rezilierea contractului dintre producător şi autor poate fi cerută de acesta din urmă dacă producătorul în termen de 5 ani de la încheierea contractului nu finalizează opera audiovizuală sau nu difuzează opera în termen de 1 an de la finalizarea ei. materialul de concepţie pregătitor. Autorul operei de artă plastică se bucură de toate drepturile morale şi patrimoniale prevăzute de lege. Reproducerile după operele de artă plastică se pot realiza doar pe baza unui contract care trebuie să conţină indicaţii necesare pentru identificarea operei (o schiţă. îşi păstrează toate drepturile de utilizare separată a propriilor contribuţii. conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator. reglementare care este considerată insuficientă în legislaţia română. Remuneraţia autorului poate fi stabilită pentru fiecare mod de utilizare a operei audiovizuale care este proporţională cu încasările brute rezultate din utilizare. Dacă programele pentru calculator sunt realizate în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Autorii au dreptul să ceară producătorilor. Operele de artă plastică. metodele de funcţionare. fie în cod-sursă sau cod-obiect. 72 din lege „protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program. dacă prin contract nu s-a convenit altfel. Programele pentru calculator Programele pentru calculator sunt reglementate în capitolul IX din Legea nr. de arhitectură şi fotografice a) Operele de artă plastică. În ceea ce priveşte folosirea drepturilor patrimoniale. Producătorul şi autorul principal sunt cei care hotărăsc dacă opera audiovizuală este terminată sau nu. dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publicului şi modul în care va fi exploatată versiunea definitivă a operei. inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale. 8/1996. În conformitate cu prevederile art. programele de aplicaţie şi sistemele de operare. pot fi bi sau tridimensionale la baza protecţiei lor stând individualitatea operei care se bazează pe creaţia artistică.

acest nume trebuie să figureze şi pe reproducere. acte documente de orice fel. După realizarea reproducerii toate instrumentele speciale care au folosit la realizarea acelei reproduceri. trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile. Autorul. poate fi utilizată doar cu consimţământul destinatarului acelei corespondenţe .”. se prezumă faptul că acele fotografii aparţin pentru o perioadă de 3 ani celui care a făcut comanda sau angajatorului. b – Portretul persoanei reprezentate constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare. a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei de informare. o fotografie) precum şi referiri la semnătura autorului. Operele care conţin un portret nu pot fi utilizate fără acordul persoanei reprezentate de acel portret. timp de 20 28 . De la această regulă există şi excepţii. În situaţia în care opera de artă plastică este expusă într-o expoziţie. va trebui să poarte la loc vizibil numele arhitectului. Corespondenţa adresată unei persoane. desene tehnice şi alte asemenea. Reproducerile nu pot fi puse în vânzare fără consimţământul titularului dreptului de autor. dacă nu s-a convenit altfel. Şi anume . b) Operele de arhitectură – pot fi realizate numai cu acordul arhitectului. dacă nu sunt achiziţionate de către titularul dreptului de autor sau dacă nu s-a convenit altfel. Dacă fotografia originală poartă numele autorului. persoana fizică sau juridică care organizează acea expoziţie suportă riscul dispariţiei sau distrugerii totale sau parţiale a operei. De asemenea modelele originale după care s-au realizat reproducerile trebuie restituite titularului.un desen. iar după moartea sa . 2) difuzarea unei opere care conţine un portret poate fi făcută fără autorizaţia persoanei reprezentate dacă : a – Este o persoană general cunoscută şi portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice. c) Operele fotografice sunt protejate în cadrul instituţiei dreptului de autor cu precizarea că „nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori. Transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra unei opere fotografice se produce în momentul înstrăinării negativului operei fotografice. Persoana care comandă să I se execute o fotografie poate să publice sau să reproducă acea fotografie fără consimţământul autorului dacă nu s-a convenit altfel. Protecţia portretului. iar construcţia realizată. 1) în cazul în care persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a fost remunerată pentru a poza . În ceea ce priveşte opera fotografică realizată în baza unui contract individual de muncă sau la comandă. consimţământ care este dat după examinarea reproducerii. un peisaj sau o manifestare publică. proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia pe o perioadă de 20 de ani după moartea sa.

29 . cu condiţia ca persoana destinatară să nuşi fi exprimat o altă dorinţă. Autorul are dreptul să ceară editorului sau producătorului său. cu consimţământul succesorilor săi.de ani . Numai cu consimţământul persoanei sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se poate dezvălui secretul. Atât destinatarul cât şi persoana reprezentată într-un portret se bucură de dreptul moral de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune modificărilor sau denaturărilor ce i-ar crea un prejudiciu. să păstreze secretul sursei de informaţii folosită în operă şi să nu comunice documente referitoare la aceasta.

8/1996. ocupând o reglementare textuală mai mare decât întreaga reglementare anterioară privitoare la drepturile de autor. 5 din această directivă prevede : „protecţia drepturilor conexe drepturilor de autor nu aduce atingere şi nu modifică sub nici un aspect protecţia conferită în cadrul drepturilor de autor. următoarelor 3 categorii de persoane ( titularii drepturilor conexe ) : 1 – artiştii interpreţi şi executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii. Prin drepturile conexe drepturilor de autor înţelegem ansamblul prerogativelor nepatrimoniale ( morale ) şi patrimoniale pe care legea le recunoaşte unor categorii de persoane fizice sau juridice care desfăşoară activităţi subsecvente activităţii de creaţie propriu-zisă . un capitol cu reguli comune atât pentru autori cât şi pentru artişti şi producători. Art. Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi.Note de curs DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE CURSUL 5. sunt recunoscute şi protejate drepturile conexe drepturilor de autor. 8/1996) este în strictă concordanţă cu reglementarea comunitară în privinţa drepturilor conexe drepturilor de autor. pentru prima oară în legislaţia României sunt reglementate drepturile conexe drepturilor de autor. 94 din Legea nr. Pentru că ei nu participă la crearea operei interpretate sau executate 30 . În conformitate cu prevederile art. pentru propriile înregistrări. Aceste drepturi sunt reglementate în 5 capitole ale legii. DREPTUL DE AUTOR. 3 – organismele de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile lor emisiuni şi servicii de programe . În doctrină s-a pus problema dacă aceşti artişti sau executanţi sunt coautori la realizarea operei.” Actuala reglementare (Legea nr. 2 – producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale. Pentru aceste două categorii de titulari de drepturi conexe drepturilor de autor legea cuprinde în afară de dispoziţiile din capitolele care le sunt destinate. Prin aceasta. DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR Directiva comunitară din 1993 impune statelor membre Uniunii Europene coordonarea unor reguli ale dreptului de autor şi drepturile conexe aplicabile radiodifuziunii prin satelit şi retransmisia prin cablu .

falsificări sau alte modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale. care foloseşte expresia „spectacol de orice fel”. joacă. recită. declamă. muzicienii. 95 din lege. . un spectacol de orice fel. sunt opere cu entitate proprie. 94 .s-a considerat că nu pot avea calitatea de coautori. 96 din lege. dansatorii şi alte persoane care prezintă. regizează. cântă. cântăreţii. În conformitate cu prevederile art. 2 – dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acesteia. interpretează.emisiunile organismelor de radiodifuziune şi televiziune . Actuala reglementare. şi poate consta din: .” Din ultima parte a textului de lege. Obiectul drepturilor conexe se deduce din conţinutul art. Drepturile morale În conformitate cu prevederile art. .înregistrările sonore şi audiovizuale ale producătorilor unor astfel de înregistrări. de circ ori marionete. Ca urmare s-a considerat că pentru protecţia prestaţiei interpreţilor sau executanţilor este necesar să se instituie un regim care deşi modelat după cel al dreptului de autor să fie diferit de acesta. prestaţia lor a fost considerată drept operă derivată. dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică. Este adevărat că artiştii prin talentul lor măresc frumuseţea unei opere şi de multe ori importanţa rolului lor este egală cu cea a autorului iar uneori chiar superioară. 3 – dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări. Această calificare. mai ales pe scara realizărilor şi realităţilor comerciale. de varietăţi. sunt consideraţi artişti interpreţi sau executaţi : „actorii. artiştilor interpreţi sau executaţi li se recunosc următoarele drepturi morale : 1 – dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii. recunoaşte acestor artişti interpreţi sau executanţi o serie de drepturi morale şi patrimoniale asemănătoare cu cele recunoscute autorilor. 31 . nu este justă pentru că ar însemna să se pună această prestaţie pe aceeaşi treaptă cu traducerile sau adaptările care însă. care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa. inclusiv folcloric. rezultă existenţa unor drepturi conexe de autor şi altor categorii de artişti interpreţi sau executanţi ai unor creaţii sau realizări artistice decât cele expres denumite şi enumerate în cuprinsul textului de lege. Legislaţiile care au consacrat o asemenea protecţie au realizat-o în cadrul aşa numitelor drepturi conexe. dansează.interpretările şi execuţiile artiştilor interpreţi sau executanţi . Existenţa unei conexiuni speciale între opera interpretată sau executată şi interpretarea sau executarea ei este demonstrată de faptul că de multe ori interpretarea ori executarea unei opere poate compromite sau să dea strălucire operei preexistente.

organismului cu cel mai mare numar de membri. din domeniul respectiv. dreptul de a autoriza efectuarea de către terţi a următoarelor activităţi : a) fixarea interpretarii sau a executiei sale . 98 din lege. temporară sau permanentă. a interpretării sau a execuţiei fixate: c) distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate. g) radiodifuzarea şi comunicarea publică a interpretării sau a execuţiei sale. un reprezentant pentru exerciţiul drepturilor prevăzute de art. trupe teatrale. e) împrumutul interpretării sau al execuţiei fixate. f) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a execuţiei fixate. se prevede expres înţelesul termenului de fixare. conferă interpreţilor. care permite perceperea.În continuare. potrivit legislaţiei civile. într-un mod oarecare.” b) reproducerea integrală sau parţială. În condiţiile prevăzute de art. de sunete. în scris cu acordul majorităţii membrilor grupului. astfel încât să poată fi accesată. Astfel : „În înţelesul prezentei legi. reproducerea ori comunicarea lor către public. prevede că drepturile morale conexe drepturilor de autor ale artiştilor interpreţi sau executaţi. se consideră fixare încorporarea. 98 din lege. artiştilor interpreţi sau executaţi li se recunoaşte un drept patrimonial conex dreptului de autor şi cu privire la prestaţiile colective. cor. 99 din lege. imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentări digitale ale acestora. dupa caz. corp de balet. Aliniatul 2 al art. 98 din lege. în mod individual. prin orice mijloc şi sub orice formă. Drepturile patrimoniale Artiştilor interpreţi sau executaţi li se recunoaşte un drept patrimonial exclusiv asupra realizărilor lor care. membrii unui grup. directă ori indirectă. stabileşte că exerciţiul drepturilor morale ale drepturilor conexe drepturilor de autor ale artiştilor interpreţi sau executaţi pot fi transmise prin moştenire. în afara cazului în care interpretarea sau execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată. trebuie să-şi desemneze dintre ei. În art. d) închirierea interpretării sau a execuţiei fixate. nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări. pe durată nelimitată. 97 din lege. h) punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate. în orice fel de suport. şi care. în orice loc şi în orice moment ales. 97 din lege. 32 . inclusiv electronic. legea a reglementat două situaţii cu privire la drepturile patrimoniale ale acestor artişti. i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate. de către public. Pentru cazul în care artistul interpret sau executant îţi desfăşoară activitatea pe baza unui contract individual de muncă. art. potrivit art. realizate în formaţii cum ar fi. la fel ca şi drepturile morale ale autorilor. prin orice mijloc. În caz de vacanţă succesorală exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat drepturile artistului interpret sau executant ori.

producătorilor de înregistrări sonore. ori a unei înregistrări sonore. dacă nu există o convenţie contrară. În situaţia în care artistul interpret sau executant a participat la realizarea unei opere audiovizuale. 1 din lege. Pe lângă acest drept moral. pe lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant şi propriul său nume şi denumirea întreprinderii sale. are dreptul recunoscut de lege ca în cazul reproducerii şi difuzării înregistrărilor sonore pe care le realizează. fie că aceasta constituie sau nu o operă în sensul prevederilor Legii nr. fie în sumă fixă sau orice alt mod. 102 din lege. art. Autorul unei prestaţii executate în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a acesteia ca parte integrantă în ansamblul creaţiei sale. tot pe cale judecătorească revizuirea contractului de cesiune în situaţia în care există o disproporţie între remuneraţia primită şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale. import. 100 din lege prevede posibilitatea ca dreptul patrimonial prevăzut la art. a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori executie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilor digitale ale acestor sunete. orice fixare. in sensul prezentei legi. cutii şi alte suporturi. art. Producătorii de înregistrări sonore sunt persoanele fizice sau juridice care îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţării realizării primei fixări a sunetelor. Remuneraţia cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale care aparţin unui artist interpret sau executant se stabilesc prin acordul părţilor. Potrivit art. la fel ca şi în cazul contractului de cesiune a drepturilor de autor. Dacă remuneraţia nu a fost stabilită prin contract artistul interpret sau executant poate solicita organelor jurisdicţionale competente stabilirea remuneraţiei. În lipsa unei prevederi exprese în contractul individual de muncă drepturile patrimoniale aparţin artistului interpret sau executant. 8/1996. 103 alin. distribuire.Astfel. exclusiv sonora. prevede că durata este de 50 de ani începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc fixarea sau comunicarea către public. se consideră inregistrare sonora sau fonograma. În ceea ce priveşte durata în timp a drepturilor patrimoniale recunoscute artistului interpret sau executant. se consideră că acesta cedează producătorului dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate prin reproducere. 98 să poată fi transmis celui care angajează. inclusiv pe coperte. Se poate solicita. oricare ar fi metoda si suportul utilizate pentru aceasta fixare. Cuantumul remuneraţiei poate să fie calculat fie proporţional cu încasările provenite din exploatarea prestaţiei. Drepturile producătorilor de înregistrări sonore. să înscrie pe suporturile acestora. inchiriere si imprumut. Producătorul de înregistrări sonore. li se recunoaşte un drept patrimonial exclusiv de a autoriza efectuarea de către terţi a unor activităţi cu privire la acestea : 33 . cu condiţia ca transmiterea dreptului să fie expres prevăzută în contractul individual de muncă.

Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare. furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare. aceasta este de 50 de ani şi începe să curgă cu data de 1 ianuarie al anului următor celui în care a avut loc prima fixare. Organismele de radiodifuziune şi de televiziune sunt creatori de programe iar programele reprezintă o operă comună creată de mai mulţi coautori. 5 al legii. astfel încât să poată fi accesate. însoţite ori nu de sunet şi. c) închirierea propriilor înregistrari sonore. următoarele activităţi : 34 . temporară sau permanentă. art. 106 indice 1 arată că se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare. oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare. în vederea comercializării pe piaţa internă. Producătorii de înregistrări audiovizuale pot exercita acelaşi drepturi morale şi patrimoniale ca şi producătorii de înregistrări sonore . în orice loc şi în orice moment ales. prin orice mijloc şi sub orice formă. cu excepţia celor publicate în scop comercial. în această calitate. cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor în cauză. de către public. Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale. a copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore.reproducerea integrală sau parţială. în colaborare. a) Art. 113 alin. directă ori indirectă. h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore. 3 din lege. 105 alin. b) distribuirea propriilor înregistrări sonore. g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore. în mod individual. Conform art. f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore. însoţite sau nu de sunet. aşa cum o defineşte art. d) împrumutul propriilor înregistrări sonore. aceste organisme de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza. 1 din lege. e) importul. La aceste drepturi. Organismele de radiodifuziune şi de televiziune. ori de la data aducerii la cunoştinţă publică. a propriilor înregistrări sonore. Cu privire la durata drepturilor patrimoniale recunoscute de lege producătorilor de înregistrări sonore. prevede şi dreptul exclusiv al producătorului de înregistrări sonore de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.

a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. a fost reglementat pentru prima oară prin Legea nr. Acest nou mod de transmitere prin satelit. Comunicarea publică prin satelit.a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune. inclusiv retransmiterea pe Internet . directă ori indirectă. în mod individual. La cele de mai sus se adaugă dreptul patrimonial exclusiv al organismelor de radio şi televiziune de a împiedica importul de copii realizate. inclusiv prin cablu sau satelit. b) reproducerea integrală sau parţială. a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. d) importul. prin fir. Şi în cazul acestor drepturi. prin cablu. fiind permise fără consimţământul organismelor menţionate. indiferent dacă au fost emise prin fir sau fără fir. e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir. prin satelit sau prin orice alt procedeu similar. prin orice mijloc şi sub orice formă. Prin comunicare publică prin satelit se înţelege introducerea sub controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul 35 . f) comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune în locuri accesibile publicului. cu plata intrării. fixate pe orice tip de suport. de pe propriile programe de radio sau de televiziune. fixate pe orice tip de suport. temporară sau permanentă. legiuitorul a prevăzut unele din limitările exercitării acestora. 8/1996. cât şi utilizarea programelor de radio şi de televiziune pentru uzul personal sau pentru cercul unei familii. i) punerea la dispozitia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. fapt ce se impunea datorită nivelului atins de ştiinţa şi tehnica mondială a telecomunicaţiilor. c) distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. perioadă ce începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima emitere sau transmitere a acestor organisme. h) împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. g) închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune. de către public. precum şi prin orice alt mod de comunicare către public. Durata drepturilor patrimoniale exclusive ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune este de 50 de ani. astfel încât să poată fi accesate în orice loc şi în orice moment ales. fără autorizarea lor. în vederea comercializării pe piaţa internă.

Răspunderea pentru comunicarea publică prin satelit trebuie să revină acelor organisme de radiodifuziune sau de televiziune care sunt titularele programelor în cauză. Titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe dreptului de autor asupra operelor sau prestaţiilor care ar putea face obiectul unor programe comunicate prin satelit. Organismele de gestiune colectivă pot încheia contracte cu distribuitorii prin cablu. Dacă în acelaşi domeniu există mai multe organisme de gestiune colectivă.României. Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturile lor unui organism de gestiune colectivă. îşi vor putea cesiona drepturile lor. organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Introducerea acestei reglementări în legislaţia actuală este de asemenea o noutate în legislaţia noastră şi a devenit posibilă şi necesară ca urmare a evoluţiei telecomunicaţiilor în general pe plan mondial şi a utilizării acestui mod de comunicare publică pe scară tot mai largă în ultimul timp şi în ţara noastră. pot să-şi revendice drepturile de la acele organisme în termen de 3 ani de la data retransmiterii prin cablu. 36 . a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public. 8/1996. Astfel. pe baza contractelor încheiate prin intermediul unor organisme de gestiune colectivă. În situaţia în care semnalele purtătoare de programe sunt emise sub o formă codificată. precum şi persoanelor fizice sau juridice care au primit din partea acestora autorizarea efectuării acestor comunicaţii publice. 1 din lege. 117 alin. În acest caz este vorba despre un nou contract de cesiune care se adaugă celorlalte contracte de valorificare a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe prevăzute de Legea nr. 8/1996. întrun lanţ neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine pe pământ. în conformitate cu prevederile art. Legea stabileşte că titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu. comunicarea aceasta va fi considerată comunicare publică numai dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului prin organismul respectiv sau cu consimţământul său. titularul de drepturi poate opta între acestea. Titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe. Retransmiterea prin cablu. apte a fi transmise publicului pe această cale. Trecerea la utilizarea pe scară largă a acestui nou sistem de comunicaţii publice nu trebuie să aibă ca urmare încălcarea în vreun fel a drepturilor creatorilor de opere în general sau a altor categorii de participanţi la realizarea unor opere audiovizuale. în vederea realizării unei astfel de comunicări publice. Ideea centrală a acestei reglementări o constituie afirmarea principiului conform căruia nici prin acest nou mod de comunicare publică. trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe protejate prin Legea nr. dreptul de autor şi drepturile conexe acestuia nu pot fi ignorate sau încălcate în nici un fel. numai printr-un contract încheiat individual sau prin intermediul unui organism de gestiune colectivă. organismele de radiodifuziune şi de televiziune care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin satelit.

37 . dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate. Drepturile fabricantului bazei de date iau nastere o data cu definitivarea bazei de date. 121 indice 1 din lege prevede însă două cazuri în care retransmiterea prin cablu este permisă fără consimţământul titularului de drepturi şi fără plata vreunei remuneraţii : 1 – în cazul programelor proprii ale organismelor publice de radiodifuziune şi de televiziune cu acoperire naţională. Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date. de date sau de alte elemente independente. Prin bază de date se înţelege o culegere de opere. evaluata calitativ sau cantitativ.Art. incepand cu data de 1 ianuarie a anului imediat urmator definitivarii bazei de date. Durata protectiei este de 15 ani. protejate ori nu prin drept de autor sau conex. 122 indice 1 fabricantul unei baze de date este persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiţie substantială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii. verificării sau prezentării conţinutului unei baze de date. Potrivit art. 2 – în cazul retransmiterii unor programe ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune ale căror programe sunt retransmise prin cablu . Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza si de a interzice extragerea si/sau reutilizarea totalitatii sau a unei parti substantiale din aceasta.

cum sunt autorii. Apărarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se face printr-o serie de mijloace de drept administrativ. operele creaţiei literare.Note de curs DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE CURSUL 6. la cererea lor. Aceste organisme acţionează în limitele mandatului încredinţat pe baza unui statut adoptat după procedura prevăzută de lege. artistice şi ştiinţifice sau de orice altă natură asemănătoare. prin organisme de gestiune colectivă. producătorii precum şi alţi titulari persoane fizice sau juridice ai drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe. Aceste organisme au statutul asociaţiilor fără scop lucrativ şi dobândesc personalitatea juridică în condiţiile legii cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. originalul este protejat de lege în mod necondiţionat. Realizarea prin dispoziţiile legii a cadrului juridic necesar creării unor organisme de gestiune colectivă prin care se pot exercita şi proteja unele dintre drepturile de autor sau dintre drepturile conexe acestora. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste organisme pentru a fi avizate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sunt stabilite de lege. De asemenea. Apariţia unei legi. Dispoziţiile obligatorii pe care trebuie 38 . reglementarea drepturilor conexe a constituit un al pas în crearea cadrului legislativ necesar apărării acestor drepturi. artiştii interpreţi sau executanţi. DREPTUL DE AUTOR. Pentru prima dată Legea nr. a permis intrarea în legalitate şi în acest domeniu în care datorită schimbărilor apărute în tehnică şi tehnologie. constituie mijloace de drept administrativ cu caracter organizaţional. Organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin libera asociere care au ca obiect de activitate în principal colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari. civil şi penal. Gestiunea şi apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe. prevede că titularii dreptului de autor şi a drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile lor nu numai în mod personal dar şi. a cerut-o cu necesitate. Organismele sunt create direct de către titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe. 1. mărcile. în concordanţă cu legislaţia internaţională în materie. desenele şi modelele industriale). Ocrotirea dreptului de autor prin mijloace de drept administrativ în general. Spre deosebire de alte obiecte ale dreptului de proprietate intelectuală (invenţiile. 8/1996. Mijloace de drept administrativ cu caracter organizaţional prin care sunt protejate drepturile de autor.

b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate. vom aminti că în conformitate cu prevederile art. purtând numele reprezentantului legal. prin acestea. f) să asigure accesul propriilor membri la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de repartizare a acestora. în limita obiectului lor de activitate. ca urmare a utilizarii repertoriului propriu. Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii : a) să acorde autorizaţii neexclusive utilizatorilor. Pentru a evidenţia rolul de protecţie pe care îl au organismele de gestiune colectivă. în vederea repartizării. potrivit prevederilor din statut.să le cuprindă un astfel de statut sunt prevăzute în art. în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor cuvenite. a – j din lege şi trebuie să fie completate cu orice dispoziţii obligatorii reieşite din legislaţia în vigoare. organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii de programe prin cablu. cu utilizatorii. prin licenţă neexclusivă. informaţiile şi documentele transmise vor fi însoţite de adresa de înaintare. 129 alin. 127 lit. ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi. d) să protejeze interesele membrilor lor. în format scris şi electronic. conform mandatului special primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe. 39 . 4 din lege orice titular al dreptului de proprietate sau al drepturilor conexe. pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe care le colectează. h) să ceară utilizatorilor comunicarea de informaţii şi transmiterea documentelor necesare. semnătura şi ştampila. g) să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale. în afara teritoriului României. în cazul acelor opere al caror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi. în formă scrisă. cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite. în limitele obiectului lor de activitate. dacă gestiunea categoriei de drepturi în cauză intră în activitatea sa statutară. în schimbul unei remuneraţii. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. contracte generale cu organizatorii de spectacole. înfiinţate prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat. prin încheierea de contracte de reprezentare cu organismele similare din străinătate. la cererea acestora. c) să încheie. j) să îndeplinească orice altă activitate. în numele titularilor de drepturi care le-au mandatat sau pe baza convenţiilor încheiate cu organisme similare din străinătate. poate încredinţa prin contract exerciţiul drepturilor sale unui organism de gestiune colectivă. e) să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de drepturi. i) să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectiva în raporturile cu autoritatile publice care au drept de control şi. acesta din urmă fiind ţinut să accepte exercitarea acestor drepturi pe bază colectivă. având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat. 8/1996.

conform prevederilor art. (H. contra cost. observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi a drepturilor conexe. pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate. precum si activitati de instruire. g) controleaza din oficiu. 138 din lege.G. inregistrarea.Existenţa unui organism administrativ central cu competenţă naţională pentru protejarea drepturilor de autor denumit Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. 46 din 18 martie 1997). f) avizeaza. la care statul roman este parte. 8/1996 prin transformarea Agenţiei Române pentru Protejarea Drepturilor de Autor – organ de specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii – prin schimbarea denumirii şi subordonării. m) efectueaza. prin specialisti proprii. n) desfasoara activitati de informare privind legislatia din domeniu. inscrierea in Registrul aflat la grefa judecatoriei. a asociatiilor si fundatiilor constituite in domeniul drepturilor de autor si al drepturilor conexe. c) tine evidenta repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectiva. la nivel national. privind contraventiile sanctionate in domeniul drepturilor de autor si al drepturilor conexe. potrivit legii.O. prin decizii ale directorului general. Atribuţiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. ca organ de specialitate al administratiei publice centrale. Oficiul funcţionează pe baza unui regulament aprobat de Guvern. pe cheltuiala proprie. 40 . constatari tehnico-stiintifice si expertize. l) asigura secretariatul procedurilor de mediere desfasurate potrivit legii. la solicitarea organelor de cercetare penala sau a instantelor judecatoresti. pe cheltuiala celor interesati. inclusiv in ceea ce priveste asociatiile pentru combaterea pirateriei. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are autoritate unică pe teritoriul României în ceea ce priveşte evidenţa. e) avizeaza constituirea si supravegheaza functionarea organismelor de gestiune colectiva. si aplica sanctiuni contraventionale. ridica mijloace materiale de proba si le inainteaza organelor de urmarire penala. d) organizeaza si administreaza. Odată cu schimbarea denumirii acest organism a devenit organ de specialitate subordonat Guvernului. activitatile care constituie incalcari ale legislatiei in domeniu. nr. potrivit legii. Directorul general al acestui organism precum şi cei 20 de arbitrii (jurişti) sunt numiţi de guvern. j) incheie acte de constatare a infractiunilor din domeniu. contra cost. h) controleaza functionarea organismelor de gestiune colectiva si stabileste masurile de intrare in legalitate sau aplica sanctiuni. sunt următoarele : a) reglementeaza activitatea din domeniu. o) desfasoara activitati de reprezentare in relatiile cu organizatiile de specialitate similare si cu organizatiile internationale din domeniu. dupa caz. Acest organism a luat fiinţă pe data intrării în vigoare a Legii nr. este o garanţie suplimentară pentru garantarea drepturilor titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe. 60/10 martie 1997 publicată în M. b) elaboreaza proiecte de acte normative in domeniul sau de activitate. in registrele nationale si in alte evidente nationale specifice. prevazute de lege. k) administreaza baza de date. nr. respectarea legislatiei din domeniu si aplica sanctiuni contraventionale potrivit legii. i) controleaza la cerere. pe cheltuiala proprie.

cel care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi va putea cere instanţei să oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins . 41 . titularii pot solicita instanţei de judecată luarea unor măsuri asiguratorii ca : 1 – remiterea pentru acoperirea prejudiciilor suferite a încasărilor realizate prin actul ilicit sau. artistice ori literare. remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită. 998-999 C. text aplicabil şi în materia drepturilor nepatrimoniale de autor şi a acelora conexe cu acestea .p) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege. până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate. cei vătămaţi vor putea promova şi alte acţiuni cum ar fi:îmbogăţirea fără justă cauză sau plata nedatorată . În afara acestor acţiuni.Civil ). în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice . potrivit legii” . 31/1954 . a căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit. dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod. fiind fie acţiuni în răspundere civilă ( art. 4 – publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată. fie acţiuni în răspundere contractuală. Pentru prevenirea unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestor drepturi recunoscute de Legea nr. Apărarea drepturilor de autor prin mijloace de drept penal. de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate”. 3 – scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate ilegal. pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta. Litigiile născute din încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe sunt de competenţa organelor jurisdicţionale. în vederea valorificării acestora. Există încă şi alte prevederi care ocrotesc unele drepturi nepatrimoniale . la onoare . care în articolul 54 prevede că „ persoana care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim . Apărarea drepturilor de autor prin mijloace dreptului civil şi ale dreptului procesual civil. la denumire . În prezent textul de bază privitor la această problemă este articolul 139 alin. potrivit dispoziţiilor dreptului comun şi ale Legii nr. la reputaţie. contravenţională sau penală . Acţiunile civile vor avea ca obiect recunoaşterea drepturilor şi reparaţia prejudiciului. după caz . 2 – distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului. 8/1996. 1 din lege care statuează : „ Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă . Totodată . 8/1996. cum ar fi Decretul nr.

actuala reglementare (Legea nr.000 lei fapta persoanei care-şi însuşeşte fără drept calitatea de autor a unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţa publicului o operă sub un alt nume decât acela decis de autor. săvârşeşte cu vinovăţie. dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. În timp ce Decretul nr. Această nouă reglementare se remarcă şi prin înăsprirea pedepselor aplicate pentru faptele reţinute ca infracţiuni. 8/1996.000 lei. În conformitate cu prevederile art. b) importul.000. f) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe. 321/1956 sancţiona infracţiunea de uzurpare a calităţii de autor cu pedeapsa închisorii de la o lună la 1 an sau cu amendă.000.000. g) realizarea de opere derivate.8/1996. sunt grupate în mai multe categorii : A. una din faptele prevăzute în art. Infracţiuni prin care se aduc atingere drepturilor de autor şi drepturilor conexe. după caz. În conformitate cu textul legal citat. h) fixarea. a copiilor operelor sau produselor purtatoare de drepturi conexe. consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin lege. Infracţiunile prevăzute în Legea nr. fapta persoanei care fără a avea autorizaţia sau după caz consimţământul titularului drepturilor recunoscute de Legea nr. e) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe. pe piata interna. c) inchirierea operelor sau produselor purtatoare de drepturi conexe. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000. a – h din Legea nr. 140 lit. d) comunicarea publica a operelor.000 lei la 300.000 lei la 500. dacă nu constituie o infracţiune mai gravă. 141 din lege. Infracţiunea de uzurpare a dreptului de autor. după cum urmează : a) distribuirea operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe. fără a avea autorizaţia sau. 321/1956) care avea un singur articol incriminator. 8/1996) prevede un număr de 30 de infracţiuni pentru anumite fapte care încalcă dreptul de autor şi drepturile conexe.Faţă de anterioara reglementare (Decretul nr. 8/1996. a interpretarilor sau a executiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune. 42 . B. in scop comercial. altele decat cele muzicale. cu privire la dreptul de autor şi a drepturilor conexe. sau a produselor purtatoare de drepturi conexe. Constituie infracţiune. fapta persoanei care. în actuala reglementare sunt prevăzute pedepse cu mult mai mari pentru toate faptele reţinute ca infracţiuni în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe. realizate cu consimtamantul titularilor. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă de la 100.

se înţelege încunoştinţarea făcută de o persoană sau grup de persoane care au suferit o vătămare prin săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni.” După cum se cunoaşte. privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe. fara drept. 139 alin 2 din lege. sunt unele infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate iar pentru alte infracţiuni. constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 50. „Titularii drepturilor încălcate pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente.000. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Sesizarea din oficiu pentru săvârşirea unei infracţiuni din domeniul drepturilor de autor sau a drepturilor conexe. in mediul digital În conformitate cu prevederile art. Prin sesizare din oficiu ca mijloc de punere în mişcare a acţiunii penale. dispozitive ori componente care permit neutralizarea masurilor tehnice de protectie sau care presteaza servicii care conduc la neutralizarea masurilor tehnice de protectie. prin orice mod. după caz. 43 . inclusiv. instanţă de judecată sau alt organ determinat prin lege) se autosesizează în baza atribuţiilor şi îndatoririlor care i-au fost recunoscute sau impuse prin lege cu privire la săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni. ori modifica pe acestea orice informatie sub forma electronica. in cunostinta de cauza si cu scop comercial. importa. astfel incat sa poata fi accesate. provoaca sau ascunde o infractiune prevazuta in prezenta lege. se înţelege acea procedură penală prin care un organ de stat competent (organ de urmărire penală. in orice loc si in orice moment ales in mod individual. privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil. De asemenea . spre vanzare sau inchiriere. În unele cazuri în care legea prevede necesitatea formulării unei plângeri prealabile.000 lei la 300.000. au fost inlaturate ori modificate fara autorizatie. 140 din lege. importa in scopul distribuirii.000 lei la 300. opere sau alte produse protejate.000.000 lei. Infracţiuni mai grave decât cele prevăzute la art. ofera. dacă nu constituie o infracţiune mai gravă fapta persoanei fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege : a) inlatura. stiind ca acest lucru permite. prin intermediul tehnicii digitale. b) distribuie. 143 din lege. in vederea comercializarii. distribuie sau inchiriaza. poate fi declanşată şi de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor aşa după cum reiese din atribuţiile acestui organ conferite de lege .C. pentru care informatiile existente sub forma electronica. ori detine. formularea şi prezentarea acesteia în scris sau oral este o condiţie a punerii în mişcare a acţiunii penale. În conformitate cu prevederile art.000. faciliteaza. de pe opere sau alte produse protejate.000 lei fapta persoanei care produce. constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului în conformitate cu normele legale. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50. radiodifuzeaza ori comunica public sau pune la dispozitia publicului. a pedepsirii persoanelor vinovate şi a reparării prejudiciilor morale şi/sau patrimoniale suferite ca urmare a săvârşirii acelor fapte. adresată unui organ de urmărire penală în scopul încetării faptei dăunătoare. recunoaşterea drepturilor lor. Prin plângere în sensul prevederilor codului de procedură penală.

la Congresul care se ţinea la Berna în 10 la 13 septembrie 1883. apoi unei prime revizuiri la Berlin în 1908. 132/1926 intrată în vigoare la 1 ianuarie 1927. în funcţie de 2 criterii şi anume : 44 . Ultimele două revizuiri ale convenţiei de la Berna. Convenţia de la Berna se bazează pe două principii şi anume : a – principiul tratamentului naţional. Aceste diferite revizuiri aveau ca obiect ridicarea nivelului de protecţie a regulilor convenţionale. apoi unei alte revizuiri – actul de la Bruxelles – din 26 iunie 1948. În fapt. b – principiul tratamentului unionist sau al minimului de protecţie pe care statele membre sunt obligate să-l asigure în acest domeniu. adică ea dispune ca protecţia acordată operelor originare dintr-un stat membru al Uniunii trebuie să fie aceeaşi ca şi aceea acordată operelor de origine locală de către legea statului în care protecţia este reclamată. Convenţia de la Berna din 1886 a făcut obiectul unui prim amendament la Paris la 4 mai 1896. Primul principiu prevede că în fiecare dintre ţările membre ale uniunii. unei noi revizuiri – actul de la Roma – din 2 iunie 1928. cea de la Stockholm din 1967 şi cea de la Paris din 1971. Stimulată de elaborarea convenţiei de la Paris asupra proprietăţii industriale. Uniunea de la Berna numără 105 state printre care şi USA care a aderat la această uniune în 1989 după o lungă perioadă de izolare. În temeiul acestui principiu. au fost necesare trei conferinţe internaţionale înainte de adoptarea textului definitiv. operele resortisanţilor acestora sunt supuse regimului stabilit pentru operele naţionalilor. Consiliul federal elveţian a trimis acest proiect „tuturor ţărilor civilizate” informându-le de ţinerea în anul următor a unei conferinţe diplomatice destinată a discuta despre acest proiect. 152/1926 promulgată prin Decretul nr. era considerată. au scăzut protecţia acordată prin regulile convenţionale prin dispoziţii derogatorii dreptului de autor în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare. Asociaţia literară şi artistică internaţională (ALAI) adopta un proiect de „convenţie pentru constituirea Uniunii generale pentru protecţia drepturilor autorilor asupra operelor lor literare şi artistice”.Regimul internaţional al dreptului de autor Prima convenţie privitoare la drepturile de autor a fost „Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice”. la vremea sa. În prezent. a unui nou amendament în 20 martie 1914. beneficiază în toate ţările membre de un minim de protecţie. operele resortisanţilor uniunii. Al doilea principiu reprezintă un pas înainte pe linia uniformizării soluţiilor. ca „modelul cel mai desăvârşit al textelor legislative”. Convenţia de la Berna instituie ca principiu „asimilarea unionistă naţionalului”. Ne aflăm în prezenţa unui conflict de lege care se rezolvă în mod uniform pe întreg teritoriul uniunii în favoarea legii statului în care se revendică protecţia. dimpotrivă. România a aderat la Convenţia de la Berna prin Legea nr. sau al asimilării străinilor resortisanţi ai uniunii cu naţionalii. Problema de a stabili dreptul unui autor la beneficiul tratamentului naţional este rezolvată în Convenţia de la Berna. Convenţia de la Berna din 12 septembrie 1886 fruct al muncii a 17 „savanţi” reprezentând 12 ţări.

beneficiază în toate celelalte ţări ale uniunii. 2 – criteriul locului publicării operei. intereselor industriei. mijloacele de informare sunt în strânsă legătură. DREPTUL PROPRIETĂŢII INDUSTRIALE. b – autorii care nu sunt resortisanţi ai unei ţări membre a uniunii şi nici nu-şi au reşedinţa obişnuită într-o asemenea ţară beneficiază de aceiaşi protecţie pentru operele publicare pentru prima dată într-o ţară a uniunii sau simultan într-o asemenea ţară şi o ţară străină a uniunii.cel european . naţionalilor. Legea nr. s-a stabilit : a – autorii resortisanţi ai unei ţări membre a uniunii precum şi cei care îşi au reşedinţa obişnuită într-o ţară a uniunii.” În prezent pe plan mondial există două sisteme juridice principale şi anume : . tratate şi acorduri internaţionale la care România este parte. În fapt. cu semnele distinctive. Sfârşitul secolului al XX . Potrivit dispoziţiilor art. 8/1996 prevede în art.1 – criteriul naţionalităţii autorului.lea se caracterizează în special printr-o explozie nemaiîntâlnită a tehnologiei şi o veritabilă revoluţie a mijloacelor de informare. publicitatea şi mărcile de fabrică spre exemplu .cel de copyright. 147 următoarele : „străinii. Dreptul proprietăţii industriale formează o parte dintr-un ansamblu denumit proprietatea intelectuală. Între aceste două sisteme există deosebirea că primul acordă prioritate intereselor autorului iar cel de-al doilea. iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români cu condiţia ca aceştia să beneficieze la rândul lor de tratament naţional în statul respectiv. Respectând condiţiile reglementărilor internaţionale. Tehnologia priveşte brevetele . Prin publicare simultană se înţelege publicarea intervenită în două sau mai multe ţări în interval de 30 de zile de la prima publicare. Menţinerea celor două sisteme este consacrată în prezent instituţional în măsura în care ele coexistă în sistemul uniunii de la Berna la care USA a aderat. altele decât ţara de origine. proprietatea intelectuală cuprinde totalitatea 45 . pentru operele lor publicate sau nepublicate de dreptul recunoscut în fiecare ţară în parte. titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţii. desenele şi modelele . 3 şi 4 ale convenţiei aşa cum a fost după ultima revizuire de la Paris din 1971. având unele în raport cu altele importante consecinţe (incidenţe). Note de curs DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE CURSUL 7. Dreptul de copyright are în centrul atenţiei exclusiv cercul exemplarelor şi implicit un caracter dominant economic.

272 et s. a alege un semn pentru a face din el o marcă nu este o operă de creaţie. însemnul. indicaţiile de provenienţă şi concurenţa neloială10. Concurenţa datorează legătura sa cu creaţiile noi şi semnele distinctive tradiţiei. Contribution à l’analyse objective du droit du breveté d’invention. – Convenţia de la Paris. t. un monopol.12 Această teorie a suscitat unele rezerve. Drepturile de clientelă diferă de drepturile personale deoarece sunt opozabile tuturor. Dreptul proprietăţii industriale cuprinde brevetele de invenţie. s-a pornit de la constatarea că aceste prerogative realizau asupra unei clientele o influenţă originală în raport cu drepturile de proprietate sau de creanţă. denumirile de origine.. 46 10 11 . Le droit de la propriété industrielle. a drepturilor de autor şi de know-how (savoir-faire). 1952. p. p. MOUSSERON. Civ. Drepturile de clientelă se caracterizează printr-o exclusivitate. Dr. Mousseron şi care i-a permis să demonstreze că dreptul brevetului nu este alt ceva decât un drept de proprietate. 1. brevetul poate interzice oricui fabricarea produsului protejat sau utilizarea procedeului acoperit de brevet. t. 1. Ele constituie alături de drepturile personale şi reale o a treia categorie de drepturi. n° 247 et s.. ROUBIER. nu sunt perpetue. 1883. P. invenţia cât şi modelul şi desenul industrial . Constituie o creaţie industrială. drepturile de proprietate industrială nu sunt totuşi drepturi reale.-M. . 1952. Ori definiţia drepturilor de proprietate industrială trebuie să se bazeze pe analiza conţinutului acestor drepturi. Aceeaşi calificare este Art. Natura juridică a drepturilor de proprietate industrială În opinia lui P. . 12 P. provenind dintr-un act de creaţie intelectuală sunt drepturi intelectuale. Brevetele de invenţie precum şi drepturile aferente modelelor şi desenelor industriale. Dar. În acelaşi fel. n° 9 et s. a propus să se facă distincţia în interiorul familiei drepturilor de clientelă a unui grup de drepturi pe care le-a calificat ca „intelectuale”. 1960. 228 et s. Roubier împingând mai departe analiza. dimpotrivă. numele comercial. Titularul unui drept de proprietate industrială poate deci să opună dreptul său „erga omnes”. Roubier toate drepturile de proprietate industrială sunt „drepturi de clientelă”11. însemnele. I se reproşează a fi fundamentată exclusiv pe funcţia drepturilor de proprietate. Dacă Roubier le-a calificat drepturi de clientelă. un „drept de proprietate incorporală”13. 86 et s. Caracterul disparat al acestor drepturi nu împiedică gruparea lor în trei categorii : drepturile cu privire la creaţiile industriale. modelele şi desenele industriale. Acesta este demersul care a fost urmat de M. de comerţ şi de servicii. 98 et s. Ele nu sunt drepturi reale deoarece au o durată relativ scurtă . Rev. În schimb. 1. Brevetul de invenţie provine fără nici o îndoială dintr-un act creator al minţii (spiritului) ca şi modelul şi desenul industrial. n° 22. semnele distinctive şi concurenţa neloială. Într-adevăr. numele comercial. denumirea de origine şi indicaţia de provenienţă sunt semne distinctive. marca. 1935. 13 J. Le droit de la propriété industrielle. titularul mărcii poate să se opună ca oricare concurent să utilizeze acelaşi semn pentru a desemna un produs asemănător. Drepturile asupra semnelor distinctive nu intră în această categorie căci ele nu implică nici un efort creator.reglementărilor care tind la protecţia drepturilor proprietăţii industriale. p. ROUBIER. Trim. mărcile de fabrică. A utiliza o denumire de origine sau o indicaţie de provenienţă nu aparţine mai mult creaţiei.

p. FINNISS. G. şi rămâne. Pentru ţările în curs de dezvoltare. Les brevets et l’expansion économique. Y. se pare că industrializarea este un imperativ comun şi pentru multe dintre ele o vie şi presantă aspiraţie. Căci în lipsa dreptului de proprietate industrială. Marca constituie un minunat instrument de cucerire a pieţelor datorită în special dezvoltării mijloacelor care permit publicitatea. LITEC. Tech. 2. J. Pe de altă parte. Dreptul proprietăţii industriale este mai uşor de cunoscut şi de pus în operă decât dreptul obligaţiilor.L. n° 223) . in Mélanges Bastian. absenţa protecţiei prin brevet nu incită deţinătorii de tehnologii să le transfere. Brevetul de invenţie constituie acest instrument. Legea nr. PIBD 1978. Reglementarea juridică a brevetelor de invenţie.9 (n° spécial. BOUJU. p. Lib. Lib. Le jour où les brevets d’invention cesseront d’être déposés. 169. Prin dreptul exclusiv pe care-l conferă.581 . Ea este. Tech. Droit de la propriété industrielle. mélanges Goldman. singurul instrument care permite să se distingă un produs de alte produse similare. Dr. Comparé. « La propriété industrielle et les pays en voie de développement ». Etude de quelques contraintes juridiques applicables au contrat de transfert technologique. 1982 . B. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Mélanges Weill. Se cunosc toate dificultăţile pe care le întâlneşte negociatorul de know-how sau savoir-faire (nebrevetat) ţinut la relevări suficiente pentru a aduce partenerul său la a trata având grijă să nu i se spună prea mult astfel încât interesul pentru achiziţionarea know-how – ului să rămână puternic. operaţiile sale sunt reglate prin dreptul obligaţiilor. Trecerea lor la stadiul industrial postulează pentru ele împrumuturi masive de tehnologii străine. t. 15 A. Brevetul joacă astfel un rol important în circulaţia informaţiilor ştiinţifice şi tehnice şi contribuie astfel la îmbogăţirea patrimoniului tehnologic al societăţii15. EMINESCU. Le cas des pays andins. Progresul economic presupune reunirea a două condiţii fundamentale : existenţa unui instrument care să stimuleze activitatea inventivă şi care să uşureze schimbul de cunoştinţe tehnice. Rolul esenţial al proprietăţii industriale este de a întări climatul de încredere. A. t. Droit de la propriété industrielle. « Le rôle des brevets dans la stimulation de la création nationale et le transfert de techniques ». Le droit des brevets et les pays en voie de développement. Proprietatea industrială şi expansiunea economică Este admis în general că proprietatea industrială constituie un factor de dezvoltare tehnică şi de progres economic14. deţinătorul donator de tehnologie solicită ca tehnologia sa să fie protejată în ţara beneficiară a transferului în scopul de a putea să se opună unei eventuale contrafaceri. Cel care preia tehnologia va putea în plus să cunoască consistenţa a ceea ce i se propune graţie brevetului. FRANCON. P. Int. Pe de altă parte.adecvată tuturor drepturilor de proprietate industrială aşa cum o confirmă şi legislativul şi jurisprudenţa. in Mélanges Bastian. La rândul său. P. MATHELY. Le rôle du système des brevets dans le développement. 1978. Rev. 223 . . 89 . p. donatorul va avea sentimentul unei mai mari securităţi juridice. Collection CEIPI. 33. BISMUTH. brevetul de invenţie oferă inventatorului speranţa de a-şi amortiza investiţiile adesea considerabile pe care le implică transformarea unei invenţii într-un produs sau un procedeu industrializabil şi comercializabil. Dar aceste transferuri implică un climat de încredere. 47 14 . REMICHE. 2.

soluţia consacrată de art. După cum remarcă Dr. consecinţă a soluţiilor abuzive. Dispoziţii tranzitorii şi finale (art. Regimul juridic al creaţiei intelectuale. decât în absenţa unor clauze contractuale mai favorabile inventatorului. 48-54) VI. 65-70). de legiuitorul perioadei comuniste. Drepturi şi obligaţii (art. pe toată durata sa de valabilitate (prelungită la 20 de ani). nr. Noua lege pune pe prim plan dispoziţiile care consacră dreptul inventatorului asupra invenţiilor sale. 64/1991 ( publicată în M. 1-6) II. O importantă inovaţie a noii reglementări priveşte regimul invenţiilor de serviciu. ed.Publicată în Monitorul Oficial nr. nu sunt supuse regimului invenţiilor de serviciu.16 în intenţia legiuitorului. Dispoziţii generale (art. contrar soluţiei abuzive din legea anterioară ( legea nr. consideră. 752/2002 . 7. dar nu mai scurtă de 10 ani. 348/2003 ) . Noua lege cuprinde o serie întreagă de dispoziţii de mult aşteptate de inventatori şi care urmăresc nu numai stimularea în viitor a activităţii creatoare în acest domeniu. 64/1991 privind brevetele de invenţie. dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi (care operează în temeiul transmisiunii succesorale sal al unui contract de cesiune). legea din 1906. Brevetul este unicul titlu de protecţie a invenţiilor şi conferă titularului. Legea nr. Prezentare generală. publicarea şi examinarea cererii de brevet. Inspirată după modelul francez. un drept exclusiv. Comentariul Legii brevetelor de invenţie. Invenţia brevetabilă (art. eliberarea brevetului (art. Legea brevetelor de invenţie a intrat în vigoare la data de 21 ianuarie 1992 . care a pregătit aderarea României la Convenţia de la Paris şi totodată o încercare de aliniere la legislaţiile moderne. din momentul depozitului cererii de brevet. 3 din noua lege. 55-62) VII. ignorate deliberat. YOLANDA EMINESCU. Ediţia a II-a. 7-13) III. 5. Atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci privind invenţiile (art. Yolanda Eminescu. prin luarea în considerare a transformărilor intervenite în dreptul de proprietate industrială. Înregistrarea. Brevetul de perfecţionare are durata brevetului principal (pentru restul perioadei de valabilitate în curs). Transmiterea drepturilor (art. invenţiile realizate în condiţiile definite de lege. 64/1991a fost republicată în Monitorul Oficial nr.62/1974 ) . regim al cărui limite sunt strict definite. Legea brevetelor de invenţie nr. această lege reprezintă o întoarcere la principiile fundamentale ale primei noastre legi în acest domeniu. 212 din 21 octombrie 1991. regimul invenţiilor de serviciu. p. dar şi repararea unor nedreptăţi. Apărarea drepturilor privind invenţiile (art.G. LUMINA LEX 1997. În plus. Conform prevederilor art. 48 16 . 3. iar prin H. potrivit art. 34-47) V. nr.Of. atât de frecvente în legea anterioară. 63-64) VIII. transformări de cele mai multe ori. Legea este structurată în 8 capitole cu 70 de articole astfel : I. ca un regim de excepţie. Acest regim poate fi rezumat astfel : Dr. 14-33) IV. 499/2003 s-a aprobat Regulamentul de aplicare a legii nr.

În toate cazurile.art. în lipsa unor clauze contractuale diferite. 14 lit. în toate celelalte cazuri brevetul aparţine inventatorului salariat. brevetul aparţine angajatorului.la art. inclusiv în agricultură” . 5. cu aceleaşi caracteristici. Să remarcăm. 8 : „ O invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii” . vor putea fi invocate în termen de 2 luni de la constituirea acestuia. . 11 „ O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi realizat sau utilizat cel puţin în unul dintre domeniile industriale . pentru o persoană de specialitate . cu privire la depozitul cererii. În definiţia caracterului industrial apare criteriu repetabilităţii. chiar dacă. 17 se asigură o prioritate din momentul constituirii depozitului sau de la data priorităţii invocate şi recunoscute. care făceau obiectul art. invenţia este susceptibilă de a fi reprodusă. pentru a fi înregistrată cererea trebuie să fie însoţită de descrierea invenţiei. 7 defineşte invenţia brevetabilă într-o formulare clară şi modernă şi formulează cele trei condiţii de brevetabilitate : noutate. angajatorul nu a depus cererea de brevet. dacă în termen de 60 de zile de la data când a fost informat. pentru realizarea invenţiei a folosit mijloacele tehnice ale întreprinderii în care era angajat sau invenţia aparţine domeniului de activitate al acesteia. ceea ce făcea inutilă reglementarea specială a unor cazuri de nebrevetabilitate. dar că revendicările şi desenele explicative pot fi depuse în termen de 2 luni de la înregistrare. b. angajatorul va avea un drept de preferinţă la încheierea unui contract de cesiune sau licenţă cu inventatorul. 10 „ O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă . Priorităţile care n-au fost invocate în momentul depozitului.a. elemente care sunt la rândul lor definite : . . Alt fel spus. brevetul aparţine organizaţiei care a încheiat un contract de cercetare cu inventatorul. inventatorul are obligaţia de a informa pe cel care l-a angajat.art. ori de câte ori ar fi necesar . Art. Legea nouă este caracterizată şi printr-o amplă reglementare a procedurii în faţa O. Deosebit de importantă este dispariţia din noua lege a diferitelor forme de cesiune legală. c. 17 Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci 49 . a şi b din vechea lege şi care acopereau de fapt 90-95% din cererile de brevet. final al art. Actele care confirmă prioritatea invocată (de depozit sau expoziţie) pot fi depuse într-un termen de 3 luni de la data depozitului. ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii” . dacă contractul de muncă prevede o misiune inventivă specială încredinţată expres salariatului şi care corespunde funcţiilor sale efective.M. Data depozitului naţional este data înregistrării în Registrul Naţional şi potrivit prevederilor art.S. Potrivit alin. cu condiţia de a exercita acest drept în termen de 3 luni din momentul în care a primit oferta inventatorului. cu privire la realizarea invenţiei. 18 alin. inclusiv cele de la lit. a şi b de mai sus. faptul că.17. Inventatorul va putea breveta invenţia pe numele său. Art. ultim face o menţiune specială cu privire la invenţiile referitoare la un „microorganism” şi depozitul său la o instituţie indicată printr-o decizie a guvernului sau având calitatea de autoritate de depozit internaţional.I. în toate cazurile. activitate inventivă şi caracter industrial. în lipsa unei clauze contractuale diferite.

punerea în vânzare sau vânzarea de exemplare ale unui produs brevetat.Publicarea cererilor care îndeplinesc condiţiile legale. . 18 Vezi prevederile art. . depunătorul are dreptul să modifice revendicările. precum şi utilizarea pe bordul vehiculelor terestre.folosirea cu bună-credinţă a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului . cererea de brevet se consideră abandonată. cât mai pe larg. ca şi în cele de neplată a taxelor18 sau de retragere a cererii Oficiul pronunţă o decizie de respingere. se va face într-un termen de 18 luni de la constituirea depozitului reglementar. care trec temporar sau accidental pe teritoriul ţării. decizia va fi luată în termen de 18 luni de la cererea depunătorului de a se proceda la examen şi va fi publicată în termen de 30 de luni de la pronunţarea ei. 23 din lege. la cererea depunătorului. doctrina s-a pronunţat în sensul că dispoziţiile sale sunt în general supraabundente. termen care poate fi redus la cererea depunătorului aşa cum expres prevede art. navale şi aeriene (aparţinând ţărilor membre ale unor convenţii internaţionale la care România este parte). desenele şi descrierea. În conformitate cu prevederile art. 47 din lege. Cu privire la capitolul consacrat drepturilor şi obligaţiilor. anterior vândute de titularul brevetului .folosirea invenţiilor în construcţia şi în funcţionarea vehiculelor . fie într-un termen de 30 de luni de la această dată. ci mai ales cu intenţia de a explica inventatorilor. formulată fie în momentul constituirii depozitului. dar nu numai dintr-o preocupare de fotogenie.producerea şi utilizarea într-un scop exclusiv privat şi necomercial . 33 din lege se aduce o nouă şi importantă precizare în sensul că întinderea protecţiei este determinată de revendicări.exploatarea de către terţi a invenţiei sau a unei părţi a acesteia la a cărei protecţie s-a renunţat . drepturile lor. care vor fi interpretate în lumina descrierii şi a desenelor. 25 din lege. 35 prevede următoarele 6 ipoteze de folosire a unei invenţii. În aceste cazuri. Art. fără însă a depăşi limitele divulgării în momentul depozitului.exerciţiul unui drept de posesiune anterioară şi personală. Examenul cererii se face potrivit prevederilor art. În ipoteza în care cererea de examinare nu se face în termenele prevăzute de lege. care nu aduc atingere dreptului exclusiv al titularului : . Potrivit prevederilor art. . Până la luarea deciziei. . 29 din lege. 50 .

Dispoziţiile art. 58 alin. Este vorba de : . 37 din lege. 53). sunt o reproducere a textelor Convenţiei de la Paris (art. precum şi posibilitatea pentru tribunal de a decide confiscarea obiectelor contrafăcute. În art.revocarea de către Oficiu a deciziilor sale. Titularul brevetului este obligat să informeze OSIM – ul în caz de obţinere a brevetului în străinătate. renunţarea titularului trebuie să fie comunicată inventatorului. 53-66). În cazul invenţiilor de serviciu.contrafacerea. care poate fi declarată în termen de 3 luni de la comunicare (art. În art. Brevetarea în străinătate este însă încurajată. 54). privind licenţa obligatorie în caz de neexploatare a brevetului şi condiţiile în care pot fi acordate aceste licenţe. 1. Transmisibilitatea dreptului la eliberarea brevetului.Dreptul inventatorului la nume este expres prevăzut la art. Legea prevede dreptul celui păgubit la repararea daunelor. este consacrată într-o redactare analitică în art. în materia drepturilor patrimoniale. în temeiul unei cereri motivate. 36 din lege care adaugă că în cazurile în care titularul brevetului este o altă persoană decât inventatorul. În caz de neplată a anuităţilor pentru menţinerea în vigoare a brevetului. a brevetului eliberat şi a drepturilor născute din brevet. În schimb cu excepţia acestei dispoziţii de principiu.contestaţia împotriva deciziilor Oficiului. legea nu cuprinde nici o altă dispoziţie cu privire la diferitele forme de transmisiune şi particularităţile lor. intervine sancţiunea decăderii. 38 care consacră însă dreptul titularului la revalidarea brevetului. 51 . se face consacrarea regulii libertăţii contractuale. de a continua folosirea. 48-52). Drepturile patrimoniale ale titularului de brevet se stabilesc prin contract şi. 5 alin. 35 alin. prin hotărârea Tribunalului Municipiului Bucureşti. sancţionată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. . 57). . licenţelor obligatorii şi din oficiu. final extinde aplicarea acestei dispoziţii la persoanele beneficiind de protecţia provizorie prevăzută de art. acesta din urmă are dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului. sau amendă.acţiunea penală în caz de însuşire ilicită a calităţii de autor al invenţiei (art. Legea nouă menţine obligaţia de a efectua primul depozit în ţară. care va avea dreptul să ceară transferul pe numele său. Articolele 67-68 privesc atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Legea prevede dreptul terţilor care au folosit invenţia în intervalul dintre decădere şi revalidare. . 41 se consacră dreptul titularului de a renunţa expres la brevet. 48. 47. potrivit dreptului comun. Un capitol important din lege priveşte apărarea drepturilor (art. la cererea celor interesaţi. prevăzută de art. Art. în caz de dezacord între părţi. sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. 4). introdusă în termen de 6 luni de la publicarea deciziei (art. în aceleaşi condiţii şi limite. Ea consacră în schimb restul capitolului (art.

Dacă inventatorul este salariat. fie în domeniul de activitate al unităţii. fie cu ajutorul material al unităţii.în momentul încheierii contractului individual de muncă la angajare.unităţii de cercetare.subiect individual unic – inventatorul sau succesorul său în drepturi . b – salariatului – pentru invenţiile sale realizate fie în exercitarea funcţiilor sale.Invenţia a fost creată în cadrul unui contract cu misiune inventivă. fie în domeniul unităţii. .Ultimele articole ale legii sunt grupate în capitolul VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale.unităţii care a comandat lucrarea. . 3 – În cazul în care s-au prevăzut prin contract că invenţiile vor fi realizate de salariat.contractul individual de muncă reînnoit şi care prevede o misiune inventivă. . fie în exerciţiul funcţiilor sale. 52 . Misiunea inventivă poate fi introdusă în contractul individual de muncă în mai multe feluri : . dreptul la brevetul de invenţie aparţine : a – unităţii – pentru invenţiile realizate în exercitarea unui contract de muncă în care se prevede pentru angajat o misiune inventivă încredinţată în mod explicit şi care corespunde cu funcţiile acestuia. dreptul la eliberarea brevetului de invenţie aparţine unităţii.încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă prin care se prevede o misiune inventivă. 64/1991 distinge două categorii de subiecţi de drept : . fie cu ajutorul material al unităţii şi nu există clauză contractuală contrară. dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea. în lipsa unor prevederi contractuale mai avantajoase lui. .invenţia a fost creată de salariat fie în exercitarea funcţiilor sale. În lipsa acestor clauze. fiecare având calitatea de coautor a invenţiei. 2 – Invenţia a fost realizată în cadrul unui contract de cercetare în care se poate prevedea o clauză prin care dreptul la eliberarea brevetului de invenţie să aparţină fie : . Subiecţii raporturilor juridice ale dreptului proprietăţii industriale Legea nr. Dreptul la eliberarea brevetului de invenţie aparţine salariatului în următoarele situaţii : . .există o clauză prin care dreptul la brevetul de invenţie aparţine salariatului. fie în domeniul de activitate al unităţii. 1 . fie cu ajutorul material al unităţii. . Condiţiile existenţei subiectului colectiv nu diferă de cele prevăzute de lege în cazul dreptului de autor.subiect colectiv – în situaţia în care invenţia a fost creată de mai mulţi inventatori.ambelor.

53 . care cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului până la data înregistrării cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute.. Obligaţiile persoanelor fizice titulare de brevet care sunt salarizate cu contract de muncă pentru o misiune inventivă. agricultură şi poate fi reprodus în aceleaşi caracteristici ori de câte ori este necesar. nu a depus cerere de brevetare a invenţiei la OSIM. Capitolul II din Legea nr. 64/1991 se intitulează INVENŢIA BREVETABILĂ. Dacă unitatea va fi titular de brevet de invenţie va avea obligaţia să plătească taxele pentru menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie. datorită faptului că invenţia a fost realizată în cadrul unui contract de cercetare. Obligaţiile unităţilor titulare de brevet 1 – Obligaţia de a-l informa pe inventator că renunţă la brevet şi ca urmare acesta poate să-şi breveteze singur invenţia. c) să fie susceptibilă de aplicare industrială : Obiectul invenţiei poate fi folosit cel puţin într-un domeniu de activitate din industrie.unitatea nu este interesată de eliberarea brevetului.invenţia a fost realizată de salariat în timpul executării contractului individual de muncă dar ea nu este în legătură cu activitatea unităţii şi nu a fost creată în exercitarea funcţiei salariatului. 3 – Obligaţia de a achita taxele referitoare la brevet. Obiectul raportului juridic de invenţie Obiectul raportului este constituit din invenţia care urmează a fi brevetată. b) să rezulte dintr-o activitate inventivă : Această condiţie este îndeplinită dacă pentru o persoană de specialitate din acel domeniu invenţia nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii. dar dacă unitatea. . trebuie să îndeplinească 3 condiţii : a) să fie nouă : Noutatea presupune ca ea să nu fie cunoscută în stadiul tehnicii. 1 – Obligaţia de a informa unitatea în scris despre realizarea invenţiei şi despre stadiul în care s-a ajuns cu ea. Pentru ca o invenţie să poată fi protejată prin brevet de invenţie. Invenţia poate avea ca obiect : . 2 – Obligaţia de a nu divulga invenţia realizată. în termen de 60 de zile de la data când salariatul a informat în scris unitatea despre realizarea invenţiei.un procedeu. . 2 – Obligaţia unităţii de a informa pe inventator asupra stadiului în care se află cererea depusă la OSIM pentru obţinerea brevetului de invenţie.un produs. .deşi dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii.

complementare : . 2. tehnologiei lor se intercondiţionează reciproc în aşa fel încât soluţionează o problemă tehnică dată obţinându-se eficienţe noi sau superioare.o metodă.invenţie de noi combinaţii realizate prin reunirea într-o modalitate nouă fie a unor elemente cunoscute.După apartenenţa drepturilor asupra invenţiei : .invenţie de procedeu sau metodă . 6. modelele matematice.de completare . După criteriul brevetabilităţii : . regulile de joc. metodele de învăţământ şi instruire. 3.După obligaţiile contractuale ce revin inventatorului : . fie a unor elemente cunoscute cu elemente noi. După natura invenţiei : .invenţii brevetabile : . nu pot fi brevetate invenţii care contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.invenţii nebrevetabile. Clasificarea invenţiilor 1.obişnuite . care în combinaţia realizată să reprezinte o alcătuire în care elementele componente prin specificul construcţiei. programele de calculator în sine.invenţie de produs nou industrial . diagramele. După obiectul invenţiei brevetate : .invenţii cesionate.invenţii simple – au ca obiect o soluţie tehnică sau produs nou..de serviciu – realizată în baza unui contract de muncă cu misiune inventivă. care revin autorului . soluţiile cu caracter economic sau de organizare. ori un procedeu.invenţii colective. teoriile ştiinţifice.de perfecţionare .invenţii libere – a căror modalitate de protecţie prin brevet este lăsată la latitudinea autorului invenţiei.pionier . Ceea ce înseamnă că încălcarea acestei dispoziţii imperative duce la nebrevetabilitatea unei invenţii. 5. reţetele culinare. 12 din lege.invenţii proprii sau necesionate .invenţii individuale . Nu sunt considerate invenţii brevetabile : ideile. funcţionării. sistemele urbanistice. planurile şi metodele de sistematizare.complexe – au ca obiect mai multe soluţii conjugate. fenomenele fizice în sine. . descoperirile.După subiecţii protecţiei : . realizări cu caracter estetic. . Conform art. 54 . 4.

M. Privilegiile – un alt termen folosit pentru recunoaşterea drepturilor de autor în sec. Certificatul ca titlu de protecţie a fost prevăzut în Legea nr. 62/1974 în situaţia în care invenţia era brevetată de unitate. având semnificaţia de titlu de protecţie a invenţiei. Brevetul ca titlu de protecţie Cuvântul brevet provine din latinescul „brevis” ceea ce înseamnă scurt.Titlurile de protecţie a invenţiilor În România. Certificatul este folosit ca titlu de protecţie a invenţiei în Franţa unde Legea din 1968 prevede 3 titluri de protecţie : A – brevet de inventator – asigură o protecţie timp de 20 de ani de la data constituirii depozitului cu condiţia achitării taxelor anuale. XIV şi XV. protecţia juridică se realizează prin brevet. Aceste titluri au rolul de a asigura o ocrotire specifică invenţiei. puţin. În legislaţia ţărilor vecine a existat un certificat de autor. care va fi preluată şi de legea italiană – 1855. dar titlul de protecţie mai poate fi certificat de autor sau de inventator. 55 . . inventatorul va primi un duplicat al brevetului de invenţie. pe durata de valabilitate a acestuia . Astăzi patent înseamnă brevet. Spre deosebire de brevet acest certificat de invenţie nu era un titlu de protecţie a invenţiei.I. urmând apoi perioada în care drepturile referitoare la invenţii sunt denumite patente. Brevetul este titlul eliberat de către O. În legea franceză din 1791 apare denumirea de brevet. inventatorul având un drept de opţiune între acesta şi brevet. În prezent. legiuitorul a renunţat la acest certificat. În Roma antică – nota brevis însemna menţiunile succinte pe care cei însărcinaţi le făceau despre discursurile oratorilor în senat. mic. ci un titlu prin care se recunoştea inventatorului calitatea de autor al invenţiei şi drepturile ce decurgeau din această calitate. legea portugheză – 1896. care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare . C – certificat adiţional – conferit pentru elementele de perfecţionare. Convenţia de la Paris din 1883 a folosit pentru prima oară în convenţie internaţională denumirea de brevet. legea spaniolă – 1878.S. În această situaţie inventatorul avea dreptul la eliberarea unui certificat de inventator. sau de a asigura drepturile inventatorilor asupra invenţiilor realizate. B – certificat de utilitate – mic brevet ce acordă o protecţie de 6 ani. iar în situaţia în care titularul brevetului este unitatea.

Descrierea invenţiei este prezentarea în scris a invenţiei în condiţiile art. fără a divulga invenţia. referitor la înregistrarea. Revendicările determină întinderea protecţiei conferite prin brevet şi acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii : . Dacă sunt mai mulţi solicitanţi. legea prevede procedura de obţinere a brevetului în capitolul III. protecţia juridică este legată de îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă prevăzute de lege..O. 56 . Toate aceste documente alcătuiesc depozitul naţional reglementar. care trebuie să se bazeze în întregime pe descrierea invenţiei. DREPTUL PROPRIETĂŢII INDUSTRIALE. revendicările şi desenele explicative. Pe lângă cerere. dacă acestea sunt necesare. . domiciliul şi cetăţenia pe cererea tip.prezentarea stadiului anterior al tehnicii în măsura în care solicitantul îl cunoaşte şi îl consideră util pentru înţelegerea invenţiei. . Cererea de eliberare a brevetului se completează pe formular tipizat şi în limba română. nr. 15 din lege şi trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele : .expunerea invenţiei astfel încât să fie înţeleasă problema tehnică pe care o realizează. Această procedură se desfăşoară în faţa OSIM şi cuprinde mai mult etape şi care sunt detaliate în regulamentul de aplicare a legii (M.precizarea domeniului de aplicare a invenţiei. eliberarea brevetului. în domeniul proprietăţii industriale.prezentarea în detaliu a obiectului invenţiei pentru care se solicită protecţie şi modul său de executare şi folosire cât şi indicarea în mod explicit a modului în care invenţia îndeplineşte condiţia de aplicare industrială. publicarea şi examinarea cererii de brevet. aceştia vor trebui să-şi menţioneze numele.Note de curs DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE CURSUL 8. personal sau prin mandatar solicită OSIM eliberarea brevetului. .G.să indice elementele tehnice ale invenţiei. . . În privinţa invenţiilor. solicitantul va trebui să mai depună descrierea invenţiei. 348 din 2003. Obţinerea brevetului Spre deosebire de dreptul de autor. nr. 499/2003) Redactarea cererii de eliberare a brevetului – este operaţia de întocmire a înscrisului pretins de lege prin care solicitantul. H.titlul invenţiei.să definească în termeni tehnici obiectul pentru care se solicită protecţie. iar dacă este o persoană juridică în cerere se va menţiona pe lângă elementele de identificare ale persoanei juridice şi numele şi prenumele conducătorului societăţii.

actul de prioritate care este data primului depozit al cererii de brevet. . numărul de la Registratura generală a OSIM şi documentele primite sub semnătură. OSIM va înscrie pe cerere data primirii. printr-o hotărâre judecătorească se stabileşte că altă persoană 57 . conform invenţiei. Dacă inventatorul sau inventatorii au cedat dreptul la eliberarea brevetului de invenţie unei persoane fizice sau juridice înainte de depunerea cererii de brevet de invenţie solicitantul va depune la OSIM actul prin care solicită această transmitere. sub semnătură privată la înregistrarea cererii sau într-un termen de 3 luni de la data depozitului. Autorizarea privind dreptul la invocarea priorităţii. Dacă cererea de brevet conţine desene explicative toate elementele tehnice menţionate într-o revendicare vor fi însoţite de semnele de referinţă respective. Este admisă într-o cerere de brevet invocarea unor priorităţi multiple cu condiţia respectării unităţii invenţiei şi a termenului de prioritate. Persoanele fizice şi juridice străine. Actul de transmitere a dreptului la eliberarea brevetului de invenţie. suficient de conturate astfel încât să asigure reproducerea invenţiei. într-o expoziţie internaţională organizată în România sau în statele membre ale convenţiilor la care România este parte.procura în cazul în care depunerea cererii se face prin mandatar autorizat. . ale statelor părţi la convenţiile la care România este parte precum şi resortisanţii acelor state sau succesorii lor în drepturi beneficiază de un drept de prioritate cu începere de la data primului depozit. fie prin poştă – recomandat cu confirmare de primire. Un exemplar al cererii completat se va returna solicitantului. solicitantul de brevet de invenţie este obligat să depună şi alte documente care nu condiţionează data depozitului naţional reglementar.rezultatul invenţiei care indică domeniul tehnic căruia îi aparţine. dacă cererea de brevet este depusă în termen de 6 luni de la data introducerii în expoziţie a produsului. Când solicitantul cererii de brevet invocă un drept de prioritate care aparţine altei persoane pentru recunoaşterea priorităţii este necesară depunerea la OSIM a unei autorizaţii din partea cedentului din care să rezulte că solicitantul are dreptul să invoce prioritatea primului depozit. dacă solicită. în termen de 12 luni de la această dată acordarea unui brevet pentru aceeaşi invenţie. Desenele sunt necesare în măsura în care contribuie la înţelegerea invenţiei şi a elementelor de noutate ce o caracterizează. În cazul în care în perioada de la înregistrarea unei cereri de brevet şi până la eliberarea brevetului. Cererea de brevet trebuie să se refere numai la o singură invenţie şi trebuie să fie depusă la Registratura generală a OSIM fie direct. Invocarea priorităţii unei invenţii într-o cerere de brevet se poate face şi în baza unui depozit creat în urma expunerii produsului. dar care sunt necesare : . indiferent de autoritatea naţională competentă la care s-a făcut depozitul cererii în condiţiile Convenţiei de la Paris.Revendicările pot fi independente sau dependente şi trebuie să asigure protecţia invenţiei în limitele pentru care aceasta poate fi finalizată cu aceleaşi efecte tehnice. Pe lângă aceste documente care alcătuiesc depozitul naţional reglementar. să constituie elemente noi. pentru confirmarea primirii.

OSIM este obligat să execute hotărârea judecătorească. Cererile de brevet de invenţie care îndeplinesc condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege se publică după expirarea unui termen de 18 luni de la data depozitului naţional sau a priorităţii invocate şi recunoscute. Examinarea de fond a cererii de brevet Condiţii : 1 – Începerea examinării să fi fost cerută (cererea se poate face la data depozitului cererii de brevet sau separat. Atribuirea caracterului secret unor invenţii din domeniul apărării şi siguranţei naţionale create pe teritoriul României revine Ministerului Apărării şi Ministerului de Interne.să fie invocate priorităţile şi să fie stabilită unitatea inventivă şi brevetabilitatea ei. cât şi Serviciului Român de Informaţii prin reprezentanţii lor desemnaţi. Examinarea cererii de brevet are în vedere următoarele : . Divulgarea înainte de publicare a cererii de brevet se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale. divulgarea lor fără acordul inventatorului fiind interzise indiferent de modalitatea în care persoanele au luat cunoştinţă de ele şi oricare ar fi calitatea lor (mandatar. Toate cererile de brevete de invenţie. examinatorul de stat de specialitate întocmeşte un raport de examinare pe baza căruia 58 .invenţia să fie expusă în descriere. Atribuirea caracterului secret se face în termen de 15 zile de la data depozitului naţional prin aplicarea pe documentaţia cererii a unei ştampile cu înscrisul secret şi semnătura în clar a reprezentantului care a atribuit acest caracter. OSIM are dreptul să ceară solicitantului actele pe care le consideră necesare în legătură cu depozitul constituit sau îndeplinirea condiţiilor de brevetare. în conformitate cu prevederile legii. indiferent de solicitant se depun în limba română. într-un termen de 30 de luni de la această dată). 2 – Să se fi achitat taxa de examinare. . consilier în proprietate industrială). Hotărârile OSIM În urma examinării cererii de brevet. Dacă după publicarea cererii o altă persoană cere examinarea în fond. 3 – Să existe dovada plăţii acestei taxe.decât solicitantul sau succesorul său în drepturi este îndreptăţit la eliberarea brevetului. acest fapt se notifică solicitantului. OSIM are obligaţia să asigure confidenţialitatea cererii de la data depunerii acesteia la registratură până la publicare. revendicări şi desene suficient de clar. Pentru ca cererile să fie publicate în termenul arătat. Datele conţinute în cererea de brevet sunt confidenţiale până la publicarea acestora de către OSIM. complet şi corect din punct de vedere ştiinţific şi tehnic astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să nu desfăşoare o activitate inventivă. OSIM examinează cererea şi documentaţiile depuse odată cu aceasta verificând dacă au fost îndeplinite cerinţele legale ceea ce reprezintă faza de examinare preliminară a cererii de brevet de invenţie. Odată cu depunerea cererii de brevet. solicitantul are obligaţia să depună şi taxa de înregistrare a cererii.

Brevetele se înscriu în registrul naţional al brevetelor de invenţie. OSIM poate proceda din oficiu la revocarea hotărârilor sale pentru neîndeplinirea prevederilor legii dar numai până la comunicarea hotărârii. Împotriva hotărârilor OSIM privind cererea de brevet. revendicărilor şi desenelor pentru neîndeplinirea oricăror condiţii prevăzute de lege pentru invenţia brevetabilă. 54 orice persoană interesată poate cere revocarea în tot sau în parte a hotărârilor de acordare a brevetului de invenţie în termen de 6 luni de la publicarea descrierilor. titularul datorează taxe pe perioada de la data depozitului până la eliberarea brevetului conform legii. Această durată este reglementată diferit în funcţie de caracterul brevetului. iar descrierile şi revendicările în 3 luni de la emiterea hotărârii de acordare a brevetului. Comisia poate hotărî : a – Admiterea contestaţiei sau cererii de revocare dispunând acordarea brevetului de invenţie ori respingerea cererii sau trimiterea cauzei de reexaminare în serviciul de specialitate al OSIM. Potrivit art.o comisie de examinare din cadrul OSIM ia o hotărâre. fie de acordare a brevetului de invenţie. Contestaţiile şi cererile de revocare se soluţionează de comisia de reexaminare formată din alte persoane decât cele care au examinat cererea în fond. fie de respingere. nerespectarea condiţiilor de formă şi procedură. Unul dintre membrii acestei comisii este consilierul juridic al OSIM. După eliberarea brevetului de invenţie. Cererea de revocare. Dacă OSIM hotărăşte acordarea brevetului de invenţie acesta va fi eliberat de către directorul general al OSIM. Perioada de valabilitate începe să curgă de la data constituirii depozitului naţional reglementar. Toate hotărârile luate de comisie se comunică solicitantului sau succesorilor săi în termen de 30 de zile şi se înscriu în Registrul Naţional al cererilor de brevete de invenţie depuse. Perioada de valabilitate a brevetului Perioada de valabilitate a brevetului exprimă durata de timp în care protecţia legală a invenţiei este actuală. b – Respingerea contestaţiei sau cererii de revocare. Termenele care stabilesc perioada de valabilitate a brevetului se calculează potrivit normelor de procedură civilă. Comisia este formată dintr-un preşedinte desemnat de către directorul general al OSIM şi 2 membrii desemnaţi de şeful serviciului de examinare de specialitate. persoanele interesate pot formula contestaţii sau cereri de revocare în termen de 3 luni de la comunicare. va cuprinde expunerea motivelor şi documentelor în susţinere. luate de comisia de reexaminare pot fi atacate la Tribunalul municipiului Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare. Încetarea perioadei de valabilitate a brevetului 59 . pentru a putea fi invocată. Hotărârile de respingere. Hotărârile de acordare a brevetului de invenţie se publică în Buletinul Oficial de proprietate industrială. Perioada de valabilitate este de 20 de ani .

sunt următoarele : . Renunţarea – manifestarea de voinţă prin care titularul de brevet de invenţie. Din acest moment renunţarea este opozabilă terţilor. Când există mai mulţi titulari. brevetul îşi produce toate efectele juridice prevăzute de lege. Obiectul renunţării poate fi numai brevetul. Renunţarea ca act unilateral de voinţă este în afara anulării pentru vicii de consimţământ irevocabilă şi trebuie să fie redactată în scris şi semnată de autorul sau autorii ei. Cauze de anulare Fiind un act juridic.Încetarea perioadei de valabilitate a brevetului. La brevet pot renunţa numai titularii acestuia. Pentru persoanele fizice sau juridice străine taxele se datorează în valută.expirarea duratei de protecţie.renunţarea titularului de brevet. C. marchează momentul în care răstimpul de valabilitate al brevetului a încetat sau împrejurările în care drepturile care decurg din brevet se sting. . Prin renunţare drepturile titularului se sting numai pentru viitor. valabilitatea acestuia s-ar fi menţinut. înainte de expirarea brevetului îşi abandonează dreptul asupra brevetului său. acesta poate fi lovit de nulitate. Analiza cauzelor de nulitate ne duc la concluzia că suntem în prezenţa unei nulităţi absolute. Decăderea din drepturile conferite de brevet Decăderea din drepturi este o consecinţă suportată de titularul de brevet în situaţia în care nu-şi plăteşte taxele legale. B. Acestea sunt : 60 . Cauze de stingere a drepturilor ce decurg din brevetul de invenţie. iar durata renunţării priveşte perioada până la expirarea brevetului. Data care determină momentul în care efectele juridice ale renunţării se produc este data înregistrării cererii de renunţare la OSIM. Renunţarea poate fi totală . hotărăşte motivat asupra admiterii sau respingerii cererii respective. răstimp în care dacă nu ar fi intervenit renunţarea. invenţia devenind publică iar titularul de brevet şi-a abandonat drepturile. datorate anual pentru menţinerea în vigoare a brevetului.când vizează revendicările în totalitate. 45 alin. Cauzele care duc la încetarea valabilităţii brevetului de invenţie sunt cele care determină încetarea drepturilor ce decurg din brevet şi se concretizează în : A. ori pe ambele deodată. Declaraţia de renunţare trebuie depusă la OSIM şi înregistrată. în situaţia în care brevetul nu a fost întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale. 3 din lege decăderea se publică în Buletinul OSIM. Pentru perioada trecută cuprinsă între începerea valabilităţii brevetului şi data renunţării. brevetul fiind în vigoare. Renunţarea poate să privească o invenţie principală sau una complementară. Expirarea – împlinirea termenului de valabilitate a brevetului . Potrivit art. Comisia care a examinat şi a acordat brevetul după ce verifică legalitatea renunţării. sau parţială – când se referă numai la o parte din ele. fiecare dintre aceştia trebuie să renunţe expres la dreptul respectiv.

dacă se referă la limitarea la o parte din teritoriu. fără a fi ţinut de vreo garanţie a valorii comerciale a invenţiei. Legea prevede că la cererea oricărei persoane interesate Tribunalul municipiului Bucureşti poate acorda o licenţă obligatorie la expirarea unui termen de 4 ani de la înregistrarea cererii de 61 . TRANSMITEREA DREPTURILOR REFERITOARE LA INVENŢII Transmiterea drepturilor născute din crearea unei invenţii se poate face atât pe cale succesorală legală sau testamentară cât şi prin acte între vii (inter vivos) respectiv prin cesiune sau prin licenţiere.. . dacă invenţia este susceptibilă de mai multe aplicaţii şi numai o parte dintre acestea formează obiectul transmiterii. Poate fi de drept comun când titularul îşi poate transmite dreptul cui doreşte.din punct de vedere al conţinutului dreptului transmis când cesiunea poate să se refere. ori în cursul efectuării procedurii de acordare a brevetului. interesul general este ca orice invenţie să fie pusă în aplicare. numai asupra dreptului exclusiv de a fabrica produsul brevetat cu păstrarea dreptului de a comercializa acele produse. spre exemplu. Cesiunea este totală dacă se transmit drepturile în integralitatea lor iar parţială când se transmit numai o parte din aceste drepturi. în cazul invenţiilor libere poate fi consimţită odată cu înregistrarea acesteia. Cesiunea dreptului asupra brevetului poate fi consimţită de cei în drept doar după acordarea brevetului. Cesiunea poate fi parţială : . .din punct de vedere teritorial. Nulitatea poate fi invocată de orice persoană interesată şi poate fi făcută în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului şi se judecă de către Tribunalul municipiului Bucureşti. Licenţa poate fi exclusivă sau neexclusivă. unei alte persoane. .neîndeplinirea condiţiilor legale pentru existenţa invenţiei brevetabile. Cesiunea este oneroasă când se încheie contra unui echivalent şi generează pentru cedent obligaţia de a garanta valabilitatea brevetului la data transmisiunii. Cesiunea se poate rezilia sau rezoluţiona potrivit regulilor de drept comun.din punct de vedere al aplicaţiilor. Hotărârile judecătoreşti prin care se anulează brevetul se înregistrează la OSIM şi se publică în termen de 30 de zile. gratuit sau oneros. drepturile sale născute din invenţie.nebrevetabilitatea investiţiei în situaţia în care invenţia contravine ordinii publice şi bunelor moravuri. În toate cazurile cesiunea parţială se traduce printr-o coproprietate asupra brevetului. Cesiunea drepturilor la acordarea brevetului. Cesiunea gratuită are loc în ipoteza în care cedentul acţionează dintr-o intenţie de liberalitate. Cesiunea este convenţia prin care titularul dreptului la acordarea brevetului ori titularul dreptului asupra brevetului transmite în tot sau în parte. Deoarece invenţiile au o importanţă deosebită pentru progresul tehnic al unei ţări. sau specială când titularul nu-şi poate cesiona dreptul decât unei instituţii specializate.

Această licenţă se înregistrează la OSIM şi produce efecte din momentul înregistrării. fără drept. OSIM este organ guvernamental şi are competenţă generală pe întreg teritoriul României în privinţa invenţiilor. 57 din lege. mărcilor. 58 din lege. Poate fi retrasă tot de către Tribunalul municipiului Bucureşti în situaţia în care beneficiarul ei nu respectă condiţiile de exploatare a invenţiei în condiţiile stabilite. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. divulgarea de către personalul OSIM şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile. Comisiile din cadrul OSIM. însuşirea fără drept. nivelul redevenţelor şi drepturilor băneşti cuvenite inventatorului. de drept civil şi/sau de drept penal. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Mijloacele de drept civil şi procesual civil se concretizează prin acţiunile civile care pot avea ca obiect următoarele : 1 – acţiunea în anulare a brevetului. a datelor cuprinse în cererile de brevet până la publicarea lor. Legea nr. în orice mod. 2 – conform dispoziţiilor art. a obiectului unui brevet sau al unui alt drept decurgând din brevet în cursul duratei de valabilitate. Mijloacele de apărare a drepturilor privind invenţiile Apărarea drepturilor privind invenţiile se poate face prin mijloace de drept administrativ. denumirilor geografice şi a celorlalte elemente care pot face obiectul dreptului de proprietate industrială. desfăşoară o activitate jurisdicţională administrativă iar hotărârile acestor comisii pot fi atacate cu recurs la Tribunalul municipiului Bucureşti. Săvârşirea acestei infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Această licenţă se acordă numai în situaţia în care invenţia nu a fost aplicată sau insuficient aplicată pe teritoriul României. Mijloacele de drept penal vizează faptele care constituie infracţiuni în acest domeniu. 3 – conform dispoziţiilor art. Licenţa obligatorie este întotdeauna neexclusivă şi este acordată în condiţii determinate în ceea ce priveşte durata. constituie infracţiune contrafacerea care în sensul legii este definită ca fabricarea. iar titularul brevetului nu poate să justifice inacţiunea şi nici nu s-a ajuns la o înţelegere cu acesta. acţiune care este de competenţa exclusivă a Tribunalului municipiului Bucureşti. 64/1991 stabileşte care sunt infracţiunile în acest domeniu astfel : 1 – conform dispoziţiilor art.brevet sau a unui termen de 3 ani de la eliberarea brevetului socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu. 62 . a calităţii de inventator constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. OSIM reprezintă România în relaţiile cu celelalte organisme internaţionale similare şi cu organizaţia mondială a proprietăţii industriale. Mijloacele de drept administrativ vizează posibilitatea contestării hotărârilor OSIM prin cereri de revocare adresate organului emitent şi soluţionate de către acesta. utilizarea sau punerea în circulaţie. 61 din lege.

Conform acestui principiu. Legea prevede că. Pentru a da naştere unui drept de prioritate. d – cele privind drepturile patrimoniale în cazul invenţiilor de serviciu.2 – acţiuni care sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti conform prevederilor codului de procedură civilă cu privire la competenţă : a – cele privitoare la calitatea de autor sau titular de brevet. Această regulă fundamentală denumită şi principiul asimilării străinilor cu naţionalii. Acest principiu este cheia întregului sistem al Convenţiei de la Paris. cu alte cuvinte un depozit care îndeplineşte condiţiile cerute de convenţiile internaţionale bilaterale sau multinaţionale încheiate între ţările uniunii. fără ca acestea sau faptele petrecute în intervalul care s-a scurs de la efectuarea primului depozit să-i fie opozabile. Spre deosebire de celelalte state europene. în oricare din statele unioniste de tratamentul pe care ţările respective îl aplică naţionalilor lor. referitor la drepturile privind invenţiile. Este necesar a se lua o serie de măsuri legislative care să realizeze apropierea sistemului european în acest domeniu şi de Oficiul European de Brevete – organism care are printre atribuţiile sale şi organizarea unor cursuri de perfecţionare a magistraţilor în acest domeniu. asimilează în ceea ce priveşte protecţia legală acordată invenţiei pe străinul cetăţean al unui stat unionist cu cetăţeanul oricăreia din statele membre ale uniunii. 63 . b – cele privind alte drepturi decurgând din brevete de invenţie decât calitatea de autor. c – cele privind drepturile patrimoniale legate de contractele de cesiune şi licenţă. 1 din Convenţie şi permite depunătorului sau succesorului său în drepturi de a efectua unul sau mai multe depozite. Regimul internaţional al invenţiilor Convenţia de la Paris – 1883 – a stabilit următoarele principii : 1 – Principiul tratamentului naţional potrivit căruia cetăţeanul unei ţări membre a Uniunii se bucură. 2 – Principiul asigurării priorităţii convenţionale care se referă la recunoaşterea dreptului de prioritate în favoarea resortisanţilor Uniunii care au depus într-una din ţările membre ale Uniunii o cerere de brevet de invenţie. partea vătămată are dreptul să ceară recuperarea prejudiciului suferit în urma comiterii infracţiunii. e – cele privind dreptul de informare al inventatorului şi la asistenţă din partea unităţii în cazul invenţiilor de serviciu. în condiţiile dreptului comun. în situaţia în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă se constată că o altă persoană decât cea care figurează în brevetul de invenţie este îndreptăţită la acordarea brevetului. prioritatea se naşte din primul depozit al unei cereri de brevet de invenţie într-o ţară a Uniunii. aşa cum este consacrat în art. Acţiunile civile enumerate mai sus nu sunt supuse taxei de timbru. a. alin. noi nu avem un cod al proprietăţii industriale şi nu dispunem de tribunalele de brevete – tribunale specializate. având acelaşi obiect în oricare altă ţară a Uniunii. 4 lit. primul depozit trebuie să fie un depozit naţional. OSIM are obligaţia să elibereze brevetul persoanei îndreptăţite şi să facă publică această schimbare. În cazul săvârşirii unei infracţiuni din cele amintite.

eliberarea de avize asupra noutăţii invenţiilor propuse pentru brevetare. Pentru a-şi produce efectele acest al doilea principiu presupune îndeplinirea următoarelor cerinţe : o primă cerere de brevet trebuie să fie depusă într-o ţară a Uniunii indiferent dacă în baza acelei cereri a fost sau nu eliberat brevetul. Obiectul unificării îl formează în principiu condiţiile de brevetabilitate şi efectele brevetului. Invocarea priorităţii trebuie să se facă de către titulari sau succesorii lor în drepturi odată cu depunerea cererii de brevet de invenţie. care includ în structura lor lucrări realizate prin folosirea unor invenţii brevetate (principiul se regăseşte în legea română la art. fie exploatează insuficient invenţia brevetată de care dispune. persoanele fizice îndreptăţite pot beneficia de credite în valută pentru plata taxelor. 5 – Principiul recunoaşterii imunităţii vehiculelor terestre. regulă care permite ţărilor resortisante să reglementeze sub forma licenţelor obligatorii sancţionarea titularilor de brevet care fie nu exploatează. Termenul de prioritate de 12 luni începe să curgă din ziua depozitului primei cereri fără ca acea zi să fie cuprinsă în calcul. imposibil de realizat numai prin garantarea tratamentului naţional. 4 – Principiul sancţionării abuzului de monopol. termenul expiră în prima zi lucrătoare care urmează. stabilind următoarele reguli : a – autorii invenţiilor trebuie să înregistreze cererea de brevet de invenţie la OSIM şi apoi să ceară brevetarea în străinătate (primul depozit trebuie făcut în ţară). Aprecierea primului depozit se face potrivit regulii locus regit actum cu privire la forma sau regularitatea depozitului. navale şi aeriene. În ce priveşte 64 .Ţinând cont de prevederile Convenţiei de la Paris. oficiu care are ca atribuţie principală. Convenţia de la Strassbourg – 1963 – care a intrat în vigoare în august 1980 şi a avut ca obiect unificarea unor elemente ale brevetelor de invenţie. legea română reglementează în art. b – în cazul invenţiilor din domeniul apărării şi siguranţei naţionale care au un caracter secret. 3 – Principiul consacrării dreptului moral al inventatorului potrivit căruia. Prioritatea invocată trebuie să fie confirmată prin actele de prioritate. brevetarea în străinătate se face numai cu aprobarea instituţiilor care le-au atribuit acest caracter secret. În vederea brevetării în străinătate a invenţiilor. Depunerea depozitului ulterior trebuie să privească o invenţie identică cu cea cuprinsă în primul depozit şi să fie constituit într-un stat al Uniunii. cât şi numele şi prenumele în brevetul acordat. Scopul urmărit de Convenţie prin consacrarea dreptului de prioritate a fost acela de a asigura protecţia internaţională a investiţiilor. iar dacă ultima zi este o zi nelucrătoare. ceea ce înseamnă că inventatorul este obligat să plătească taxele în valută. 45 – 46 modul în care se poate face brevetarea în străinătate a invenţiilor create de persoane fizice române. inventatorului i se recunoaşte dreptul de a i se menţiona calitatea sa. 37) Acordul de la Haga – 1947 – acord care a avut drept scop crearea şi organizarea institutului internaţional de brevete cu sediul la Haga – institut devenit Direcţia Oficiului European de Brevete. în publicaţii sau documente ce privesc invenţia.

Aranjamentul de la Strassbourg – 1971 – este important deoarece cu această ocazie s-a încheiat un aranjament pentru clasificarea internaţională a brevetelor. dar odată cu trecerea timpului acest sens s-a extins incluzând elemente de ordin intelectual ca experienţa şi competenţa. cunoştinţe şi experienţă necesare fabricării unui produs sau punerii în aplicare a unui procedeu. iar revendicările au fost considerate ca determinând limita protecţiei. Tratatul de la Washington – este tratatul de cooperare în materie de brevete încheiat la Washington în 1970. de cele mai multe ori. iar cea de a doua (examenul preliminar internaţional) este facultativă. Aşa cum s-a arătat. Iniţial sensul expresiei se limita la a desemna o aptitudine născută sau dobândită care permitea executarea unei lucrări. precum şi un examen preliminar internaţional. planuri. ceea ce înseamnă că nu este divulgat. Din definiţii rezultă că know-how – ul este alcătuit din elemente abstracte ca abilităţi. În literatura de specialitate. clasificare care se face în funcţie de obiectul lor şi facilitează cercetările de anterioritate. În practică. după care a pătruns şi în Europa – în Franţa expresia „savoir-faire” are acelaşi sens şi conţinut cu expresia americană şi este folosită frecvent. Definiţii date : 1 – Know-how = un ansamblu de noţiuni. Uniunea a publicat şi un ghid pentru utilizarea clasificării internaţionale a brevetelor şi a elaborat instrucţiuni pentru cercetările de anterioritate şi pentru uzul clasificărilor. Contractul de know-how Expresia de „know-how” este de origine americană şi înseamnă a şti cum să faci (to know how to do it) sau desemnează o dexteritate. cunoaştere. Aceste trei elemente sunt grupate în 2 faze dintre care prima (depozitul şi cercetarea internaţională) este obligatorie. elementul intelectual nu poate fi separat de suportul material. contractele de comunicare de know-how sunt în 65 . Invenţiile devenind tot mai complexe şi sofisticate descrierea lor este adesea insuficientă. De aceea este necesară încheierea unor contracte de know-how. Expresia de „know-how” a fost prima dată folosită în USA în 1916.ul nu este niciodată brevetat.condiţiile de brevetabilitate au fost reţinute cele 3 condiţii. intrat în vigoare în 1978. Esenţial este că know-how . 2 – Knou-how = ansamblu de cunoştinţe brevetabile sau nebrevetabile dar nebrevetate necesare fabricării. experienţă. întreţinerii sau comercializării unor produse sau elaborării şi funcţionării unor tehnologii ori procedee. elemente intelectuale care pot avea un suport material ca : obiecte. schiţe sau alte documente. pentru a le putea pune în practică. funcţionării. şi a avut ca obiect organizarea unui sistem caracterizat printr-un depozit unic de cerere de brevet de invenţie cu o cercetare internaţională de natură să stabilească stadiul tehnicii. cât şi activitatea unor organisme internaţionale a stat preocuparea pentru definirea acestei noţiuni.

66 . Obligaţia principală la care dă naştere contractul este acela de transmitere a know-how-ului . datorie plătibilă sub formă de cote. formulate după modelul celor de licenţă purtând asupra unor drepturi de proprietate intelectuală.mod curent contracte de licenţă de know-how. 2 – este un contract al cărui obiect presupune o noutate relativă (se raportează doar la părţile convenţiei) şi subiectivă (se determină numai în funcţie de cunoştinţele tehnice ale părţilor). deţinute de un comerciant cedent . adică a cunoştinţelor şi soluţiilor noi . utile în industrie . subiectivă şi implică un anumit secret. se transmit cunoştinţe tehnice nebrevetate care reprezintă o noutate relativă. poate fi definit ca fiind o convenţie prin care pentru plata unor redevenţe. Caracterele juridice ale acestui contract sunt : 1 – nu este un contract reglementat printr-o lege specială şi deci se aplică regulile de drept comun. Acest contract. iar clauzele înscrise în aceste contracte sunt în general. altfel spus convenţia prin care se transmite documentaţia tehnică a unei invenţii. secrete . comerţ sau servicii . 3 – un contract al cărui obiect reprezintă un secret specific faţă de secretul cerut unei soluţii brevetabile în înţelesul că nerespectarea lui duce de obicei la diminuarea valorii know-how – ului şi nu la desfiinţarea lui. substanţiale şi identificate .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful