Note de curs. Capitolul 12.

Angrenaje

96

IV. TRANSMISII MECANICE
Generalităţi

Transmisiile mecanice sunt caracterizate prin raportul de transmitere a
mişcării şi prin randamentul energetic:
1
2
2
1
12
P
P
n
n
i = η = unde n
1
, n
2
sunt turaţiile la intrarea în transmisie,
respectiv ieşire, iar P
1
şi P
2
sunt puterile la intrare şi ieşire. Se convine notaţia cu
indicele 1 pentru intrarea şi cu indicele 2 pentru ieşirea din transmisie.
Schema unei transmisii mecanice este indicată în fig.12.1
T.M. pot fi :
- roţi cu fricţiune
- roţi cu elemente elastice sau articulate (curele, lanţ)
- angrenaje - cilindrice (cu dinţi drepţi, dinţi înclinaţi)
- conice
- melcate
sau combinaţii ale acestora.

C
C
TM
MM
ML
MM – maşină motoare: ME; MAS; MAC; MH;
ML – maşină de lucru;
TM – transmisie mecanică;
C - cuplaj
Fig.12.1
i
12
η
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

97
12.Transmisii prin roţi dinţate
12.1. Caracterizare. Rol funcţional


Angrenajul e mecanismul cu roţi dinţate care serveşte la transmiterea
directă şi forţată a mişcării de rotaţie de la un arbore conducător (1) la un arbore
condus (2).
Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în
mod regulat pe suprafeţele teoretice numite suprafeţe de rostogolire.
Roata dinţată montată pe arborele conducător se numeşte pinion şi se
roteşte cu turaţia n
1
sau viteza unghiulară ω
1
, iar roata dinţată condusă, montată
pe arborele condus, se roteşte cu turaţia n
2
(viteza unghiulară ω
2
).
Procesul continuu de contact între dinţii roţilor conjugate ale unui
angrenaj, în vederea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două roţi dinţate, se
numeşte angrenare.
Angrenajul poate transmite mişcarea în ambele sensuri.
Avantaje :
- raport de transmitere constant :
2
1
n
n
i = ;
- durabilitate şi siguranţă în funcţionare;
- dimensiuni şi gabarit reduse;
- transmiterea puterii într-un domeniu larg de viteze şi rapoarte de
transmitere.
Dezavantaje:
- necesitatea unei precizii înalte de execuţie şi montaj;
- funcţionarea cu zgomot la viteze ridicate;
- rapoarte de transmitere discrete (numărul dinţilor este un număr
natural).

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

98

Materiale
Roţile dinţilor se pot construi dintr-o gamă foarte largă de materiale
metalice şi nemetalice. Alegerea raţională a sortimentului de material trebuie să
aibă în vedere sarcinile ce se transmit prin dantură, durata totală de funcţionare,
viteza şi precizia de execuţie.
Oţeluri: oţel carbon de calitate pentru cementare şi îmbunătăţire STAS 880
(OLC45)
oţeluri aliate pentru construcţia maşinilor STAS 791-66-80 : 41MoCr11
oţel carbon turnat în piese STAS 600
oţel aliat turnat în piese STAS 1773
Fonte: maleabile STAS 569 : Fmp 70-02
cu grafit nodular STAS 6071 : Fgn 700-2
antifricţiune STAS 6707
Metale neferoase : bronzuri – Cu Sn 10; CuSn 6Zn 4Pb4-STAS 197/2
Materiale nemetalice : bachelita, textolit, lignofol, poliamide.

12.2. Legea fundamentală a angrenării
(teorema Willis)

Legea fundamentală a angrenării arată condiţia ce trebuie s-o
îndeplinească curbele de profil care mărginesc doi dinţi în contact (dinţi
conjugaţi), pentru ca transmiterea mişcării să se poată realiza cu un raport de
transmitere constant (fig.12.2).
0
1
, 0
2
- centre de rotaţie ; a distanţă dintre axe
V
1M
= R
1
ω
1
(┴O
1
M) , V
2M
= R
2
ω
2
(┴O
2
M)
N-N – normala comună în punctul de contact al profilelor
T-T – tangenta comună în punctul de contact al profilelor
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

99
Se descompun vitezele : V
1M
şi V
2M
după N-N şi T-T;
t
2
n
2 M 2
t
1
n
1 M 1
V V V V V V + = + = ;
Din momentul intrării în angrenare a punctului M (primul contact) până la
ieşirea din angrenare (ultimul contact), punctul M descrie o curbă plană numită
traiectoria de angrenare
Elementele 1 şi 2 fiind rigide,
transmiterea mişcării devine posibilă
numai dacă V
n
1
= V
n
2

2 2 n 2
1 1 n 1
V V
V V
α =
α =
cos
cos

2 2 2 1 1 1
2 2 1 1
R R
V V
α ω = α ω
α = α ⇒
cos cos
cos cos

dar
¦
¹
¦
´
¦
= = α
= = α
2 b 2 2 2 2
1 b 1 1 1 1
R T O R
R T O R
cos
cos

2 2 b 1 1 b
R R ω = ω ⇒
deci :
1 b
2 b
2
1
2
1
12
R
R
n
n
i =
ω
ω
= =
Observaţii importante:
Dacă i
12
= ct, atunci trebuie ca ct
R
R
1 b
2 b
=
Se observă că O
1
O
2
taie normala N-N în punctul C şi că
2 2 1 1
CT O CT O ∆ ∆ ~
(dreptunghice şi unghiul C opus la vârf)

12
2
1
2
1
2 2
1 1
i
C O
C O
C T
C T
T O
T O
= = = ⇒
deci, dacă
2 2
1 1
T O
T O
= ct atunci şi
C O
C O
2
1
= ct, însă O
1
şi O
2
sunt constante – ca atare
punctul C trebuie să fie fix.
Fig.12.2
a

C

α
1

V
1M

V
2M

V
1
n
=V
2
n

V
1
t

ω
2

O
2

α


α
2

M

C
1
T
N

α
1
α
O
1


ω
1
N
T
T
1
T
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

100
Punctul C = polul angrenării sau centrul de rotaţie al vitezei relative.
- Se poate enunţa legea fundamentală a angrenării:
Pentru ca angrenarea să fie posibilă şi să se realizeze cu raport de
transmitere constant, profilele conjugate ale dinţilor trebuie astfel construite,
încât în timpul angrenării, normala lor comună în punctele succesive de
contact să treacă prin polul angrenării.
Concluzii
1) Deoarece V
1
≠ V
2
, deşi V
1
n
= V
2
n
⇒ V
1
t

≠ V
2
t
, deci profilele dinţilor în
contact se rostogolesc cu alunecare ;
2) Traiectoria angrenării este o dreaptă suprapusă normalei comune N-N,
deci trece prin pol; când M ajunge în C, au loc relaţiile :
V
1
este paralelă cuV
2
; V
1
= V
2
= V
1
n
= V
2
n
= V
C
⊥O
1
O
2
şi V
1
t
= V
2
t
= 0
(alunecare nulă). În C– numai rostogolire.
3) Cercurile tangente în C, cu
centrele O
1
şi O
2
,se numesc cercuri de
rostogolire ( razele r
w1
şi r
w2
)
r
w1
ω
1
= r
w2
ω
2

1 w
2 w
2
1
12
r
r
i =
ω
ω
= ⇒ = ct
4) Forţa se transmite de la o roată
la cealaltă prin normala de contact
1 b
1 t
1 b
1 t
1 1
1 t
1 n
d
M 2
r
M
T O
M
F = = =
r
b1
= raza cercului de bază
Curbe folosite pentru construcţia profilurilor dinţilor conjugaţi
(fig.12.3)
Satisfacerea legii fundamentale a angrenării este asigurată de orice pereche de
curbe reciproc înfăşurate : curba generată de un punct situat pe o generatoare
(ruletă) care se rostogoleşte fără alunecare pe bază fixă.
ω
1
ω
2
M
t1
M
t2
F
n1
F
n2
O
2
O
1
C
T
1
T
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

101

Dacă baza are raza foarte mare r
b
→∞ (dreaptă)⇒cicloidă propriu-zisă
Dacă ruleta R
G
→∞ iar baza este un cerc fix ( r
b
)⇒ evolventă
Cea mai utilizată este evolventa
de ce ?
- angrenajul cu dinţi în evolventă nu este sensibil la abaterile distanţei dintre axe,
deoarece profilele dinţilor conjugaţi fiind evolvente rămân în contact pe o nouă
linie de angrenare, deci raportul de transmitere nu-şi schimbă valoarea ;
- roţile cu dinţi în evolventă se pot prelucra cu o
sculă simplă având profil rectiliniu ;
- angrenajele evolventice se controlează uşor cu
aparate obişnuite de măsurat dimensiuni.
Condiţia rostogolirii fără alunecare:
arcul de cerc AT = segmentul de dreaptă NT
( ) α = θ + α tg r r
b b

[ ]
o
45 ... 10 ev inv tg ∈ α α = α = α − α = θ
Functia invα se numeşte funcţia involut sau evolventă de argumentul α. Unghiul
α se numeşte unghi de presiune şi poate lua valori cuprinse între 10 şi 45
o
.
O
T
Evolventă
N
1
N
A
θ
α
r
b
r
b1
Fig.12.3
C

R
G
M
2
R
G
M
1
G
2
G

G

G

r
b

B
B – baza; G -generatoarea
C
1
– epicicloidă;
C
2
– epicicloidă;
C – cicloidă

R
G
C
2 C
1
M
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

102

12.3. Elementele geometrice ale angrenajelor (STAS 6522)

Se disting elemente geometrice ale fiecărei roţi dinţate şi elemente geometrice
ale angrenajului în ansamblul său.
A. Elementele geometrice ale roţii (fig.12.4)
- cercul de vârf;
- cercul de bază;
- cercul de rostogolire;
- înălţimea dintelui;















Cremaliera de referinţă
Cremalieră: când z →∞ roata dinţată devine cremalieră ⇒ cercurile
devin drepte, iar evolventa devine profil rectiliniu (fig.12.5).
Cercul de
bază
T
2
O
2
C
T
1
O
1
Linia de angrenare
Cerc de rostogolire
Fig.12.4
O
2
T
2
T
1
a

Cerc de rostogolire
Cerc de vârf
Cerc de fund
Cerc de fund
O
1
h
h
f





h
a

Cerc de vârf
(exterior)
Cerc de fund
(interior)
h
a
= h
*
oa
m
h
f
= h
*
of
m
c* = hg - ha
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

103
Elementele geometrice standardizate se definesc pe cremaliera de
referinţă:

m
h
h
a
a
=

(coeficientul înălţimii capului dintelui)
m
c
c =

(coeficientul
jocului danturii) m /
f f
ρ = ρ

(coeficientul racordării piciorului dintelui).
Cremaliera de referinţă standardizată: α=20
o
; h
*
a
=1; c
*
=0,25; ρ
*
f
=0,38
a) pasul danturii p - măsurat pe cercul de divizare = distanţa dintre 2
flancuri omologe consecutive
p
b
= pas pe cercul de bază;
b) modulul - parametrul principal al unui angrenaj m. Modulul m este o
mărime standardizată prin STAS 822:
π d
1
= z
1
p, rezultă d
1
= z
1
p/ π = z
1
m ; z
1
= numărul de dinţi.
Observaţie importantă: roţile dinţate cunjugate pot angrena numai dacă sunt de
acelaşi fel şi au acelaşi pas şi deci acelaşi modul.
c) Diametrele caracteristice
- de vârf (exterior) d
a
: d
a1
= d
1
+ 2h
a
; d
a2
= d
2
+ 2h
a

- de fund (interior) d
f
: d
f1
= d
1
- 2h
f
; d
f2
= d
2
- 2h
f

- de divizare (de generare) d: d
1
= m z
1
; d
2
= m z
2

- de rostogolire d
w

- de bază d
b
: d
b1
= d
1
cosα; d
b2
= d
2
cosα; (α = 20
o
)
α
h

p/2 p/2
p
ρ
f
Dreapta de cap

Dreapta de referinţă

Dreapta de picior
Fig.12.5
h
a

h
f

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

104
d) Înălţimea dintelui h:
- înălţimea piciorului dintelui h
f
;

h
f
= h
*
f
m ; h
*
f
– coeficientul înălţimii
piciorului dintelui
- înălţimea capului din h
a
; h
a
= h
*
a
m; h
*
a
- coeficientul înălţimii capului
dintelui
- jocul la fund danturii c = h
f
- h
a
; c = 0,25 m
Pentru roţile dinţate obişnuite : h
a
= m; h
f
= 1,25 m
B)Elemente geometrice ale angrenajului
În procesul de funcţionare, punctele succesive de contact definesc segmentul de
angrenare AE.
Puncte pe linia de angrenare: A – punctul de intrare în angrenare; E – punctul
de ieşire din angrenare; B, D – punctele de angrenare unipară.
{ } { } { }
b 2 1 2 e
b
b
p E A B T T c A
cos p
z
cos d
z
d
p
− = =
α =
α π
=
π
=
I

{ } { } { }
{ } { }
2 1 2 1
b 2 1 1 e
T T 0 0 C
p E A D T T c E
I
I
=
− = =








Corespunzător celor doi dinţi conjugaţi, punctele specifice pe linia de angrenare
sunt: A
1
, A
2
, B
1
, B
2
, C
1
, C
2
, D
1
, D
2
, E
1
, E
2

Se defineşte :
b
p
AE
baza de cerc pe Pasul
angrenare de Arc
= = ε

p
b
p
b
A
B
C
D
E
d
a2
d
f2
d
2
d
1
d
a1
d
f1
Linia de
angrenare
O
1
O
2
ω
2
ω
1
T
1
T
2
C
e2
C
e1
1
A
1
B
1
C
1
D
1
E
1
2
A
2
B
2
C
2
D
2
E
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

105
ε = grad de acoperire şi reprezintă, sub aspect fizic, numărul mediu de
perechi de dinţi aflate simultan în angrenare;
ε > 1 pentru ca angrenarea să fie continuă, mişcarea să fie uniformă şi raportul
de transmitere i = constant
Dacă pinionul are un număr foarte mic de dinţi (z
1
< 17) şi angrenează cu
o roată condusă cu număr mare de dinţi (z
2
>>17), în timpul procesului de
angrenare apare fenomenul de interferenţă, care constă din tendinţa de
pătrundere a vârfului dinţilor roţii (z
2
) în profilul evolventic al dinţilor pinionului
(z
1
).
Evitarea acestui lucru se poate face prin :
- alegerea unui număr minim de dinţi z
1

min

- corijarea danturii
Număr minim de dinţi : z
1min

În ∆BC
o
a
o
a
o
a
o
a
o
a
h
z
mz
m h
d
m h
d
h
OC
h
BC
C A
α
= ⇒
α
=
α
=
α
=
α
= = α
2
*
min
* *
0
0
sin
2
sin
2
sin
2
sin ) 2 / (
sin
sin


Cum scula cremalieră se caracaterizează prin:
( ) 17
20
h 2
z 20 1 h
2
o
o a
= = ⇒ = α =
sin
,
*
min
*
dinţi





d d
h
o
N
N
α
α
C
B
A
T
T
Scula cremalieră
O
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

106
Corijarea danturii
Se deplasează scula cremalieră faţă de linia de referinţă T-T cu distanţa x, care
se exprimă în funcţie de modulul m:
→ = ξ ξ =
m
x
m x deplasarea specifică sau coeficient de deplasare (corijare)
Dacă x > 0 ⇒ roţi corijate pozitiv (cremaliera se apropie de centrul roţii
faţă de poziţia de referinţă);
x < 0 ⇒ roţi corigate negativ(cremaliera se îndepărtează de centrul
roţii faţă de poziţia de referinţă);
x = 0 ⇒ roţi necorijate.












h = h
on
+ x + h
of
- x = h
o
h = h
on
+ h
of
= m(z+1,25) = h
o

h = h
on
- x + h
of
+ x = h
o

Forma aproximativă a unor dinţi necorijaţi (“0”) şi corijaţi (“+”) sau (“-”) este
precizată în schema de mai jos:

x
=

+
ξ
m

>
0

r= d/2
r
b
= d
b
/2 r
b
= d
b
/2
α
0 α
0
α
0
C
C
C
x
=

+
ξ
m

>
0

x
=

-

ξ
m

<

0

x= ξm =0
h”= h”
a
+h”
f
=
= h
a
+ x + h
f
– x=
h
a
+h
f
= h
h'= h’
a
+h’
f
=
= h
a
+ x + h
f
– x=
h
a
+h
f
= h
h = m(h
*
a
+h
*
f
)
r
b
= d
b
/2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

107


Pentru a îmbunătăţi comportarea angrenajului, deplasarea profilului se
poate face, diferit, pe cele 2 roţi :
a) ( )
2 1 2 1 S
0 ξ − = ξ = ξ + ξ = ξ - angrenaj cu dantură compensată (se
schimbă raportul dintre înălţimile capului şi piciorului dinţilor)
( )
2 1 w
z z
2
m
a a + = =
b) 0
2 1 S
≠ ξ + ξ = ξ
( )
( )m a
a z z
2
m
a a a
2 1
2 1 W
ξ + ξ = ∆
∆ ± + = ∆ ± =

Necesitatea deplasării (corijării)
a) realizarea unor roţi cu gabarit redus, deci cu număr de dinţi foarte mic,
astfel încât să se evite fenomenul de interferenţă
b) realizarea unor distanţe dintre axe impuse
c) creşterea capacităţii portante la încovoiere şi la presiune contact
d) reducerea alunecării dintre flancuri
e) creşterea gradului de acoperire.
Realizarea unei roţi cu un număr minim de dinţi
“0”
“ +
“ –
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

108








ξ + =
ξ + α =
ξ + α = + = + =
α = α α = α =
min
sin
sin
sin sin sin ) / ( sin
*
*
1
1
a
2 1
a
2 1
ao a
2 1
z
2
2
z
h
m
2
mz
m h
m
2
mz
x AC x h h
2
mz
2 d BC CA

dar z
min
= 2 h
a
*
/ sin
2
α
dacă
min
min *
z
z z
1 h
1
a

= ξ ⇒ =


12.4. Cauzele scoaterii din funcţiune a angrenajelor


a) Cauze care duc la ruperea dinţilor:
- rupere prin oboseală
- suprasarcini
- desprinderea aşchiilor
b) Cauze care duc la distrugerea flancurilor (suprafeţelor)
h
a

h
a
o


N
N
α
α
C
B
A
T
T
O
+x
-x
+x
d
b
/2
d/2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

109
- ciupire (pitting)
- gripare
- uzură atrazivă
- strivire
- coroziune de contact
- fisuri pe flanc
- exfoliere
a) Ruperea dinţilor prin oboseală este cauza principală a scoaterii din uz
a roţilor dinţate din materiale dure (HB > 350) sau a angrenajelor din materiale
plastice.
Fenomenul se datoreşte încovoierii repetate a
dintelui, ceea ce duce la formarea unor fisuri de oboseală
care duce în final la ruperea dintelui.
Fisura începe de obicei în zona de racordare a dintelui
cu capul roţii unde se produce o puternică concentrare de
tensiuni.
b) Ciupirea (pittingul) este principala cauză care duce la reducerea
durabilităţii unui angrenaj din materiale cu durităţi mici şi mijlocii (HB < 350).
Fenomenul se manifestă prin desprinderea unor
aşchii fine de pe suprafeţele active ale flancurilor şi
apariţia ca urmare a acestor desprinderi a unor gropiţe
localizate cu precădere pe linia polului.

c) Griparea reprezintă deteriorarea rapidă prin uzarea intensivă de
aderenţă a flancurilor active ale dinţilor şi este hotărâtă de factorii tribologici ai
angrenajului.
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

110
Transmisiile cele mai sensibile la gripare sunt cele cu
viteze mari de alunecare pe inăţimea dintelui
(transmisia melcată, transmisia cilindrică elicoidală).

12.5. Angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi

a) Forţele de angrenaj: Forţa F
n
se deplasează pe flancul activ după cum
se deplasează dintele de la intrarea la ieşirea din angrenare.
Ţinând seama de imprecizia de
execuţie şi montaj si de repartiţia
sarcinii pe lăţimea angrenajului ⇒
sarcini dinamice suplimentare
Fortele nominale
1 n 1 f
1 t 1 n 1 r
1 n 1 t
1 w
1 t
1 b
1 t
1 n
F F
tg F F F
F F
d
M 2
d
M 2
F
µ =
α = α =
α =
α
= =
sin
cos
cos

µ fiind mic, µ=0,08…0,1
F
f1
≈ 0.
Analog se pot scrie şi forţele pentru roata 2 (F
n2,
F
t2
, F
r2
, F
f2
). Conform
principiului acţiunii şi reacţiunii, se poate scrie F
n1
= F
n2
şi apoi se poate stabili
legătura dintre momentele de torsiune şi raportul de transmitere.
În calculul angrenajului se consideră forţa nominală de calcul F
nc
:
k
1
d
M 2
k
F
k F F
1 w
t t
n nc

α
⋅ =
α
= ⋅ =
cos cos

Fig.12.8
M
t2

ω
2

ω
1


M
t1
F
n1
T
2
F
r1
F
t1
C
T
1
α
α
α
O
1
O
2

d
b1
= 2 O
1
T
1

d
w1
= 2 O
1
C
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

111
k = factor de sarcină: k = k
S

.
k
V

.
k
B

unde: k
S
= coeficient de suprasarcină, dependent de maşina de lucru şi de
maşina motoare
k
V
= coeficient dinamic dependent de viteză şi clasa de precizie a
angrenajului.
k
B
= coeficient de repartizare a sarcinii pe lăţimea dintelui, dependent de
lăţimea roţii şi de diametrul de rostogolire.
b) Calculul la solicitarea de încovoiere
Ipoteze simplificatoare :
- se consideră forţa normală de valoare F
nc
/ε aplicată în vârful dintelui (A
2
sau
E
1
) (ε - gradul de acoperire);
- se consideră doar efortul de încovoiere în secţiunea de la baza dintelui;
- secţiunea periculoasă de la baza dintelui se defineşte prin punctul de tangenţă
la profilul dintelui în zona de racordare cu corpul roţii dinţate.


E
1

D
1

C
1

B
1

A
1
E
1

D
1

C
1

B
1

A
1
1
2
30
o
30
o
F
tc
F
nc

F
rc
h
3
0

d
f
s
30
α
e
α
e
σ
ip
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

112
ε
⋅ ⋅ ⋅

± = ⋅
α ⋅ |
.
|

\
|
α |
.
|

\
|

ε ⋅ ⋅
± =
= ⋅

⋅ α ⋅ ⋅
α

ε
± =

⋅ α ⋅
ε
± =

± = ± = σ
Y Y k
m B
F
k
m
s
m
h
6
m B
F
m
m
6
B
s
h
k
F 1
6
B
s
h
F
6
B s
h F
Wi
Mi
f
t
2
30
e
30
t
2
30
30
e
t
2
30
30 e
nc
2
30
30 te
ip
cos
cos
cos
cos
cos

unde : B este lungimea dintelui; Y
f
= coeficientul de formă al dintelui

ε
=
ε
1
Y = coeficientul gradului de acoperire
PN
p
p
pai f
t
ip
k k
C
Y Y k
Bm
F
⋅ ⋅
σ
= σ ≤ ⋅ ⋅ ⋅ = σ
ρ ε
min
lim
relaţie ce poate fi utilizată pentru
dimensionare sau verificare;
unde : σ
p lim
- rezistenţa limită la oboseală prin încovoiere la piciorul dintelui
σ
p lim
= - 250…300 N/mm
2
pentru oţeluri aliate îmbunătăţite
- 400…450 N/mm
2
pentru oţeluri aliate de cementare
- 230…270 N/mm
2
pentru oţeluri aliate călite superficial
- 40…60 N/mm
2
pentru fonte cenuşii (F
c
)
- 150…170 N/mm
2
pentru fonte cu grafit nodular(F
gn
)
C
p min
= factorul minim de siguranţă la încovoiere
C
p min
= - 1,25…1,35 pentru materiale îmbunătăţite
- 1,75…2 pentru materiale cementate-călite
k
ρ
= factorul concentratului de tensiune : funcţie de raza de racordare a
piciorului dintelui – k
ρ
= 1…1,2
k
pN
= factorul numărului de cicluri
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

113

7
p
7
p
3
9 1
p
7
pN
10 N
10 N pentru 1
10 pentru
N
10
k p p
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦

|
|
.
|

\
|
=
/

N
p
= 60
.
n
.
h ( n – turaţia în rotaţii pe minut , h – numărul de ore de
funcţionare).
Pentru dimensionare :
Se alege : = = ψ
m
B
m
- 6 pentru dinţi neprelucraţi
- 10…20 pentru dinţi prelucraţi şi roţi pe lagăre
detaşabile
= = ψ
a
B
a
0,1…0,3 angrenaj deschis
0,15…0,3 angrenaje cu duritatea HB > 350
0,3…0,4 pentru reductoare obişnuite

¦
¹
¦
´
¦


= = ψ
350 HB 5 0 3 0
350 HB 1 8 0
d
B
1
d
, ... ,
... ,
0,3 pentru angrenaje
cementat călite prin CIF (curenţi de înaltă frecvenţă)
- Determinarea modulului

pai f
t
ip
Y Y k
m B
F
σ ≤ ⋅ ⋅ ⋅

= σ
ε

ε
ε
ε ε
⋅ ⋅ ⋅

|
|
.
|

\
|
= σ
⋅ σ ⋅ ⋅ ψ
⋅ ⋅ ⋅
= ⇒
σ ≤ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ψ ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅
= σ
Y Y k
d m
d
B
M 2
sau
z
Y Y k M 2
m
Y Y k
m m m z
M 2
Y Y k
m B d
M 2
f
2
1
1
1 t
ip
3
pai 1 m
f 1 t
ai p f
m 1
1 t
f
1
1 t
ip

i 1
a 2
d iar
1
+
= , i fiind raportul de transmitere.
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

114
Dacă se calculează modulul, atunci se standardizează m → STAS 822
Se calculează
( )
w
2 1 2 w 1 w
2
z z m
2
d d
a
α
α

+
=
+
=
cos
cos
şi apoi se
standardizează a. STAS 6055; pentru realizarea STAS a distanţei dintre axe se
face corijarea danturii (α = 20
o
, α
w
- unghiul real de angrenare).
In cazul când se calculează din relaţia de dimensionare d
1
şi apoi distanţa
dintre axe a
pai
2
2
1 t
a 4
d
B
i 1 M 2
m
σ
+
= ⇒
) (
min

b) Calculul pe baza solicitării de contact (ciupire, pitting)
Ipoteze simplificatoare (teoria lui Hertz)
- corpuri omogene şi izotrope
- materialul respectă legea lui Hooke (E = ct)
- forţele exterioare acţionează normal pe suprafaţă
- suprafeţele sunt netede
- se neglijează forţele de frecare
Contactul sub acţiunea sarcinii este o fâşie de lăţime 2b şi lungime B
ρ ⋅

= σ

ρ ⋅
=
B
E F
418 0
E B
F
52 1 b
nc
H
nc
,
,
max
(1)
unde ρ = raza de curbură redusă

2 1
r
1
r
1 1
+ =
ρ

E = modulul de elasticitate redus
Relaţia lui Hertz se aplică pentru
flancurile evolventice ,considerate
cilindri, în polul angrenării.
2b
R
1
R
2
B σ
H
F
nc
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

115

Identificarea mărimilor din (1) pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi :
F
nc
= forţa normală din punctul C; pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi,
forţa normală de calcul este (a se vedea punctele a şi b):

ε

α
= = Y k
F
kF F
w
t
n nc
.
cos

b = lungimea de contact a cilindrilor →lungimea dinţilor;
R
c
= raza de curbură echivalentă a cilindrilor
→ pentru angrenaj
2 1 c
R
1
R
1
R
1
+ = ,
unde R
1
= T
1
C şi R
2
= T
2
C razele de curbură ale cilindrilor cu care se
aproximează evolventele celor două flancuri. Dar T
1
C = O
1
C sin α
w
şi T
2
C =
O
2
C sin α
w

⇒ ( ) ( ) i 1
d 2
d d
2
R
1
w
1 w
2 w 1 w
w c
+
α
= +
α
=
sin sin

i = raportul de transmitere

E = modulul de elasticitate redus al materialelor
cilindrilor
2
2
2
1
2
1
E
1
E
1
E
2 υ −
+
υ −
= ;


E
1,2
= modul de elasticitate; υ
1,2
= coeficientul Poisson
Înlocuind în 1) ⇒ ( ) 2
1
1
max ad H c m
w
t
C H
Y Y Y k
i
i
bd
F
σ σ
ε
≤ ⋅ ⋅ ⋅
+
⋅ =
unde E 418 0 Y
m
, = - factor de material;
α
w
α
w
T
2
C
T
1
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

116
w w
C
2
Y
α α
=
cos sin
- factor al poziţiei punctului C pe linia de angrenare
σ
H ad
= tensiunea admisibilă :
N d R
H
H
Had
k k k
c
min
lim
σ
= σ , în care : σ
H lim
= tensiunea
de contact minimă, dependentă de material.
De exemplu:
σ
H lim
= 2,6 HB – pentru oţel, unde HB este duritatea Brinell (N/mm
2
)
= 1,5 HB – pentru fontă cenuşie
= 1,8 HB – pentru fontă de înaltă calitat
c
H min
= coeficient de siguranţă minim la oboseală superficială c
H min

1,15…1,25
k
d
= factor de duritate
k
R
= factor de rugozitate
k
N
= factor al numărului de cicluri – ţine seama de oboseala
materialului (curbe tip Wohler)

( )
¦
¹
¦
´
¦
⋅ ≤ ⋅
⋅ ≥
=
7
H
6 1
H
7
7
H
N
10 5 N dacă N 10 5
10 5 N dacă 1
k
/
/

N
H
= 60 hL
n

N
H
– număr cicluri
h – rot/min
L
n
– ore
Relaţia (2),
ad H c m
w
t
c H
Y Y
i
1 i
bd
Y k F
σ ≤
+


= σ
ε
.
max
, poate fi utilizată pentru
verificarea angrenajului sau pentru dimensionare.
Pentru dimensionare – interesează distanţa dintre axe a = ? cunoscând: M
t1

(momentul de torsiune), i (raportul de transmitere);
N
H
σ
ob
5
.
10
7
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

117
Se alege materialul (σ
H ad
), se alege un raport b/d
w1
= ψ
b

b
= 0,8…1 pentru
materiale cu HB < 350 şi ψ
b
= 0,3…0,5 pentru materiale cu HB ≥ 350)
În (2): Y
m
şi Y
C
se determină, respectiv se estimează pentru α
w
≈ α = 20
o
;
1 w
1 t
t
d
M 2
F = ;
k, Y
ε
se estimează
ad H c m
2
1 w 1 w
1 w
1 t
c H
Y Y
i
1 i
d d
d
b
k Y M 2
σ ≤ ⋅
+


|
|
.
|

\
|

= σ ⇒
ε
. ) / (
max
(3)
singura necunoscută este d
w1
; dar
( )
i 1
a 2
d
2
i 1 d
2
d d
a
1 w
1 w 2 w 1 w
+
= ⇒
+
=
+
=
Înlocuind d
w1
în (3) şi la limită
( )
3
2 2
4
2
1
1
4
). / (
c M
rad b
t
Y Y
i
i k Y M
a ⋅ ⋅
+
⋅ =
σ ψ
ε

d) Metodica de proiectare a unui angrenaj cilindric cu dinţi drepţi
Se dau : M
t1
, i, condiţii de lucru
Se aleg : materialul (σ
H lim
, σ
p lim
); b/d
1
;
Calcul : a
H min
→ a
STAS 6055
; m
min încov.
→ m
STAS 822
(dacă m< 1 se consideră m
= 1)

( )
⇒ ≈ ∆ ≤
|
|
.
|

\
| −
= ∆ → = →
+
= %; , 3 i
i
i i
i
z
z
i z
i 1 m
a 2
z
a
STAS 12
ef 12 STAS 12
1
2
ef 12 2 1
calculul
elementelor geometrice.
Calcul geometric:
A) Elementele cremalierei de referinţă α
o
= 20
o
; h
*
oa
= 1; h
*
of
= 1,25, c
o
*
=
0,25
B) Calculul deplasărilor specifice ale danturii
- unghiul de rostogolire a cremalierei a
w
cosα
w
= a
o
cos α
a
w
- distanţa dintra axe standardizată,
a
o
distanţa de referinţă a
o
= m (z
1
+ z
2
)/2 )
⇒ α
w

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

118
- suma deplasărilor danturii roţilor
( )
α
α − α
+ = ξ + ξ = ξ
tg 2
inv inv
z z
w
2 1 2 1 s

- repartizarea deplasărilor specifice ⇒ ξ
2
şi se calculează ξ
1
= ξ
s
– ξ
2

Elementele geometrice ale angrenajului
d
1,2
= mz
1,2
; d
b1,2
= d
1,2
cos α; d
w1,2
= d
1,2
cos α/cosα
w

d
f1,2
= d
1,2
– 2 m (h
*
of
– ξ
1,2
); d
a1,2
= - d
1,2
+ 2 m (h
*
oa
+ ξ
1,2
) ( angrenaje
fără joc)
d
a1
= 2 [a + m (h
*
oa
– ξ
2
)] – d
1

d
a2
= 2 [a +m (h
*
oa
– ξ
1
)] – d
2

- unghiul de presiune la capul dintelui (α
a1,2
); arcul dintelui pe cercul de
cap (D
a1,2
)
- lăţimea danturii b
1,2
; b
2
= d
1
(b/d
1
); b
1
= b
2
+ (2…6 mm)
- diametrele cercurilor începutului profilului evolventic d
11
, d
12
(relaţiile
sunt date în Indrumare de proiectare).
- gradul de acoperire ε
α

C) Relaţii de calcul pentru verificarea dimensională a danturii roţilor
- lungimea (cota) peste N dinţi; coarda de divizare etc (relaţiile sunt date
în Indrumare de proiectare).

12.6. Angrenaje cilindrice cu dinţi înclinaţi

a) Particularităţi faţă de angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi
- roata echivalentă
Dacă se secţionează roata cu planul normal N-N, angrenarea are loc pe o
porţiune de elipsă cu 2…3 paşi normali şi ca urmare se consideră că aparţin unei
roţi dinţate cilindrice cu raza cercului de divizare egală cu raza de curbură a
elipsei în punctul C. Raza de curbură a elipsei în punctul C este:
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

119

( )
o
2
2
0
2
e
2
d
2 d
2 d
b
a
β
=
β
= = ρ
cos /
cos /

unde a = semiaxa mare a
elipsei: a = (d/2 cos β
o
)
b = semiaxa mică a elipsei: b
= d/2
Diametrul cercului de divizare
al roţii echivalente (înlocuitoare)
d
V
= 2ρ
e
= d / cos
2
β
o

- pasul roţii echivalente (înlocuitoare) : p
n
= p
f
cos β
o

unde p
f
este pasul frontal (distanţa dintre două flancuri succesive în
plan frontal)
- modulul roţii echivalente (înlocuitoare) : m
n
= m
f
cos β
o
= modul normal
şi este STAS 822
- numărul de dinţi ai roţii echivalente (z
V
) : d
V
= d / cos
2
β
o
dar d
V
= z
V
m
n

şi d = m
f
z ⇒
o
3
V o f n
o
2
f
n V
z
z m m dar
z m
m z
β
= ⇒ β =
β
=
cos
cos
cos

Elemente geometrice
Observaţie : - este standardizat modulul normal m
n
→ notat m
*) pentru dinte - idem roata cilindrică cu dinţi drepţi :
h = h
a
+ h
f
= h
*
oa
m + h
*
of
m = m + 1,25 m = 2,25 m
**) pentru roată -
2 1
o
2 1
o
f
z
m
d z
m
z m d
, ,
cos cos β
= ⇒
β
= =

( )
( )
o 2 1
o
f 2 1 2 1 f
o 2 1
o
oa 2 1
o
a 2 1 2 1 a
5 2 z
m
h 2 d d
2 z
m
m h 2 z
m
h 2 d d
β −
β
= − =
β +
β
= +
β
= + =

cos ,
cos
cos
cos cos
, , ,
, , , ,

N
N
d

β
o Roata
echivalentă
(înlocuitoare)
Axa
roţii
C
b
a
C
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

120
* *) pentru angrenaj → distanţa dintre axe : ( )
2 1
o
2 1
z z
m
2
d d
a +
β
=
+
=
cos

ε - gradul de acoperire; punctele specifice pe linia de angrenare
**) roata echivalentă (înlocuitoare) → modulul m; numărul de dinţi
z
V
= z / cos
3
β
o

** (d
V
= mz
V
)
angrenaj echivalent : m; z
1V
, z
2V

b) Forţele din angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi se pot determina
utilizând roata echivalentă.
Se dă : M
t
(momentul de torsiune)
d - diametrul de divizare sau rostogolire
α
n
= 20
o
; β
o
(unghiul de înclinare a danturii)
Se cer : F
r
, F
t
, F
a











¦
¹
¦
´
¦
=
β = =

?
;
r
o t a t
F
tg F F
d
M 2
F

F
r
= ? din F
tn
= F
t
/cos β
o
⇒ în planul roţii echivalente F
r
= F
tn
tg α
n
F
n
F
tn
F
r
α
n
F
a
F
tn
F
t F
nf
F
r
α
f
Planul
normal
N
N
d

β
o
C
C
F
t
Plan frontal
β
o
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

121
Ca atare, rezultă
o
n t
r
tg F
F
β
α
=
cos

În plan frontal :
o
n
f f t
n t
f t r
tg
tg tg F
tg F
tg F F
β
α
= α ⇒ α =
β
α
⇒ α =
cos cos
, deci se
cunoaşte şi unghiul α
f

c) Calculul angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi – identic cu cel al
angrenajului cilindric cu dinţi drepţi, însă calculul se aplică pentru angrenajul
echivalent (înlocuitor), deci, pentru angrenajul cu modulul
m
n
= m şi numerele de dinţi z
1V
= z
1
/ cos
3
β
o
; z
2V
= z
2
/ cos
3
β
o

Unghiul β
o
de înclinare a danturii se recomandă a fi:
β
o
= 12
o
…15
o
pentru angrenaje din materiale cu HB < 350
o
= 8
o
…10
o
pentru angrenaje din materiale durificate (HB ≥ 350
o
)
- Relaţia de încovoiere a dinţilor se aplică roţii echivalente
( ); , ; ;
V 2 V 1
V
t
te
te
ip
z z functie K
d
M 2
F Y k
bm
F
= = ⋅ = σ
ε ε

b = lungimea dinţilor (b = B / cos β
o
, B - lăţimea roţii)
- Relaţia pentru solicitarea de oboseală superficială a flancurilor
i
z
z
z
z
i Y k
i
1 i
bd
F
1
2
v 1
v 2
e
e
e
1 v
tc
c H
= = = ⋅
+
⋅ = σ
ε
;
max

i
e
= raportul de transmitere al angrenajului echivalent.

Metodica de proiectare – idem angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi – cu
deosebirea că iniţial se alege şi β
o
(direcţia dinţilor faţă de axa roţii) – apoi
calculul se face pentru angrenajul echivalent (înlocuitor – m, z
1,2
)
Din calcule de portanţă ⇒ m şi a; se aleg z
1
şi z
2
⇒ celelalte elemente
geometrice.

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

122
12.7. Angrenaje conice

Sunt angrenaje cu axele roţilor coplanare care se intersectează, iar
suprafeţele de rostogolire formează o pereche de conuri tangente care se
rostogolesc fără alunecare.
a) Tipuri :
δ = unghiul dintre axele roţilor ; δ
1,2
– unghiular roţii 1, respectiv 2
După forma dinţilor ⇒ Există, teoretic, o infinitate de conuri tangente; se
consideră doar două: - conul exterior şi conul mediu.

δ
2
δ
1
δ
δ
2
δ
1
δ
Exterioare Interioare Cu roată plană
δ
δ
1

δ
2
δ
2
Conică dreaptă Conică
înclinată

Conică în arc de
evolventă
(dantură paloidă)
Conică în arc de
cerc
(dantură hipoidă)
Evolventă
Arc de cerc
Dreaptă
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

123

b) Elementele geometrice standardizate (fig.12.9)

















Se referă la conul exterior
⇒ d
1,2
= m z
1,2
, m = modulul standardizat; z
1,2
= numerele de dinţi.
Elementele geometrice ale unui dinte :
h = h
a
+ h
f
= h
*
oa
m + h
*
of
m = m (h
*
oa
+ h
*
of
) = 2,25 m
⇒ d
a1,2
= d
1,2
+ 2h
a
cos δ
1,2

(d
a1,2
– diametre exterioare sau de vârf, d
f1,2 -
- diametre interioare sau de fund)
⇒ d
f1,2
= d
1,2
– 2h
f
cos δ
1,2
M
O
2
O
1
axa roţii 2
a
x
a


r
o
ţ
i
i

1

G
d
f
2

d
2

d
a
2

d
a1
d
1
d
f1
δ
2
δ
1
δ
h
h
h
a
B
Fig.12.9
con mediu
con exterior
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

124
Ca atare rezultă:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
δ − =
δ + =
=
m 5 2 z m d
m 2 z m d
z m d
2 1 2 1 2 1 f
2 1 2 1 2 1 a
2 1 2 1
, , ,
, , ,
, ,
cos ,
cos



pe conul mediu (dus pe jumătatea dinţilor
2
B
2
B
, )







Modulul danturii pe acest con – m
m
(modul mediu)
Ce legătură este între m (modulul exterior standardizat) şi cel mediu m
m
?
Din triunghiurile asemenea O O
1m
M
m
şi O O
e
M
e

g
e
e
e
m
e e
m m 1
5 0 1
G
B
5 0 1
G
2 B G
OM
2
B
OM
OM
OM
M O
M O
ψ − = − =

=

= = ⇒ , ,
/

unde ψ
g
= coeficientul de lungime a dintelui : ψ
g
= 0,2…0,3
dar
( )
g m g
1
1 m 1 1
e e
1 m m 1
m m 1
5 0 1 m m 5 0 1
2 z m
2 z m
2
z m
2
d
M O şi
2
z m
2
d
M O
ψ − = ⇒ ψ − =
= ⇒ = = = =
, ,
/
/

Ce legătură există între δ
1
şi δ
2
, atunci când se cunoaşte δ şi raportul de
transmitere i:
h
f
=1,25m
h
a
= m
δ
1
d
1
d
a1
d
f1
G
δ
1


M
e

B/2
M
e
δ
2
G
B
Conul
mediu
M
m
M
m
δ
1
δ
O O
1m
O
e
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

125

1
2
2
1
d
d
i =
ω
ω
= ?
Viteza periferică într-un punct M :

2 2 2
1 1 1
ω
ω
⋅ =
⋅ =
M O V
M O V
M
M


1,2
– viteza unghiulară a roţii 1,2
Corpurile se rostogolesc ⇒ V
1M
= V
2M


( )
1
1
1
1
2
1
2
2
1
OM
OM
M O
M O
i δ ⇒
δ
δ − δ
=
δ
δ
= =
ω
ω
=
sin
sin
sin
sin

Dacă
2
π
δ = (cazul cel mai frecvent) ⇒ δ =
δ
δ
=
δ
|
.
|

\
|
δ −
π
= ⇒
1
1
1
1
1
ctg
2
i
sin
cos
sin
sin

δ
1
= arcctg i şi apoi ⇒ δ
2
= δ - δ
1

Deci, elementele geometrice sunt :
- modulul exterior m; mediu m
m

- unghiurile δ
1
, δ
2

1
= arc ctg i pentru δ = π/2)
- diametrele
- divizare d
1,2
= m z
1,2

- de vârf sau exterioare : d
a1,2
+ 2h
a
cos δ
1,2
=
- = m(z
1,2
+ 2 cos δ
1,2
)
- de fund sau interioare : d
f1,2
= d
1,2
– 2h
f
cos δ
1,2
=
- = m(z
1,2
– 2,5 cos δ
1,2
)
- lungimea dintelui B = Gψ
g
; G = d
1,2
/ sin δ
1,2

c) Particularităţi geometrice - angrenajul înlocuitor (echivalent) pe :
- conul exterior (în punctul M)
- conul mediu (în punctul M
n
)
Angrenaj înlocuitor exterior
δ
1
ω
2
ω
1
O

O
1
M
O
2
δ
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

126
Prin punctul M se duce un plan (N-N) perpendicular pe generatoarea comună
celor două conuri (OM). Acest plan intersectează axele roţilor în O
1v
şi O
2v
. Se
translatează planul N-N şi punctele de intersecţie O
1v
, M, O
2v
spre stânga ⇒ un
angrenaj cilindric cu dinţi drepţi numit angrenaj înlocuitor sau echivalent şi se
caracterizează prin următoarele :
- modulul, egal cu cel exterior, m (modul standardizat)
- numerele de dinţi z
1,v
, z
2v
= ?
- raportul de transmitere i
v

;
cos
cos
cos
cos
2
1
2
1
1
2
v 1
v 2
v
i
z
z
z
z
i
δ
δ
=
δ
δ
⋅ = = pentru δ = δ
1
+ δ
2
= π/2 ⇒ i
v
= i
2

Analog se defineşte şi
un angrenaj înlocuitor
(echivalent) pe conul
mediu (determinat prin
intersectarea conurilor
medii al celor 2 roţi cu
un plan perpendicular
pe generatoarea
comună dus prin
punctul M
m
)
Acesta se
caracterizează prin :
- modulul mediu m
m
= m (1 - 0,5 ψ
g
)
- numerele de dinţi z
1v
, z
2v
(z
1,2v
= z
1
/cosδ
1,2
)
- raportul de transmitere i
v
= i
2

Observaţie: Pentru calculele de rezistenţă privind capacitatea portantă se
recomandă utilizarea angrenajului înlocuitor (echivalent) pe conul mediu.
d) Forţele din angrenajul conic
A
x
a

r
o
ţ
i
i

2
d
2v
d
1v
O
2v
O
2v
O
1v
O
1v
δ
1
O

O
1
M
O
2
Axa roţii 1
δ
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

127
Se consideră cunoscute momentele de torsiune (M
t1
, M
t2
) transmise de
cele două roţi şi elementele geometrice (diametre de vârf, de divizare, de fund,
lungimile dinţilor, unghiurile δ
1,
δ
2
).
Se cer forţele (radiale, axiale, tangenţiale) necesare verificărilor privind
capacitatea portantă a angrenajului şi calculul reacţiunilor arborelui pe care sunt
rezemate roţile.
Se consideră conul mediu şi angrenajul înlocuitor pe conul mediu :
Forţa tangenţială a roţii 1 pe diametrul mediu
d
1m
= z
1
m
m
= z
1
m (1 - ψ
g
.
0,5) :
m 1
1 t
m 1 t
d
M 2
F = (direcţia perpendiculară pe planul foii x)
Pe angrenajul înlocuitor mediu, această forţă este tangentă la cele două
cercuri de pe diametre d
1mv
şi d
2mv
şi face cu normala unghiul α = 20
o
pentru
angrenaje necorijate.











Conform teoremei fundamentale a angrenării, fluxul de forţă se transmite
prin normala la profile, astfel că F
t1m
este o componentă a forţei normale F
n1v
,
cealaltă fiind F
r1v
.
O
1mv
F
r1v
F
n1m
F
t1m
M
t2
M
t2
A
x
a

r
o
ţ
i
i

2

d
2mv
d
1mv
O
2mv
O
2mv
O
1mv
δ
1
O

O
1
M
m
O
2
Axa roţii 1
F
t1m
δ
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

128
Astfel, F
r1v
= F
t1m
tg α. Se translatează această componentă F
r1v
în punctul
M
m
şi se descompune după direcţia radială a roţii 1 şi după direcţia axială a roţii
1 şi
⇒ componentele radială F
r1
şi axială F
a1


1 v 1 r 1 a 1 v 1 r 1 r
F F F F δ = δ = sin ; cos
Deci:
1 0 1 t 1 r
m 1
1 t
m 1 t
tg F F
d
M 2
F δ α = = cos ;

1 0 1 t 1 a
tg F F δ α = sin
Din principiul acţiunii şi reacţiunii se constată că forţele pentru roata 2 sunt :
m 2
2 t
m 2 t 1 a 2 r 1 r 2 a
d
M 2
F F F F F = = = ; ;
e) Metodica de calcul a angrenajelor conice
Calculul de rezistenţă (încovoiere la piciorul dintelui şi oboseala
superficială (pitting) a flancurilor) este asemănător cu cel de la angrenajele
cilindrice cu dinţi drepţi. Se aplică toate relaţiile obţinute la angrenajele
cilindrilor drepţi pentru angrenajul înlocuitor (echivalent) mediu (modulul m
m
= m(1-0,5ψ
g
), z
1v
= z
1
/ cos δ
1
, z
2v
/ cos δ
2
)
- Din solicitarea de pitting se deduce d
1

- Din solicitarea de încovoiere se deduce modulul m ⇒ celelalte elemente
geometrice
De exemplu : pentru solicitarea de încovoiere :

pai f
t
ip
Y
mb
KY F
σ ≤ = σ
ε
(relaţie dedusă la angrenaje cilindrice cu dinţi
drepţi)
( ) ( ) b b m m z z f Y z z f Y
d
M 2
F F
m v 2 v 1 v 2 1
m 1
1 t
m 1 t t
→ → = → = = →
ε ε
; ; , ;
(lungimea dintelui considerat de aceeaşi înălţime)

δ
1
F
a1
F
r1v
F
r1
M
m
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

129





Deci, relaţia portanţei la încovoiere devine
=
⋅ ⋅ ⋅
= σ
ε
b d
Y Y K M 2
m 1
fv v 1 t
ip

( )
( )
( )
2
1
2
1 t
1
1
g g 1
1 1 t
g g 1
1 1 t
1
1
g
1 t
z m
M
k
2
d
5 0 1 mz
M
k
G 5 0 1 mz
M
k
b
z
5 0 1 m
4 k M
' ' '
sin
,
cos
' '
,
cos
' '
cos
,
'
=
δ
ψ − ψ
δ
=
ψ − ψ
δ
=
δ
ψ −

=

Deci ⇒ σ ≤ = σ
pai
2
1
2
1 t
ip
z m
M
k ' ' ' modulul m pentru un z
1
cunoscut sau ⇒
pai
1 t
1 1
M k
mz d
σ
= =
' '

Deci, din condiţiile de portanţă (pitting şi ruperea dinţilor prin oboseală de
încovoiere) se deduc modulul exterior (modul standardizat) şi numărul minim de
dinţi z
1
)
- Din definirea raportului de transmitere ⇒ =
ω
ω
=
1
2
2
1
z
z
i z
2
şi unghiurile δ
1
, δ
2
;
( )
;
sin
sin
1
1
i
δ
δ − δ
= pentru δ = π/2 ⇒ δ
1
=2 arc ctg i
- Deducerea celorlalte elemente geometrice
diametre - de divizare : d
1,2
= mz
1,2

- de vârf sau exterioare : d
a1,2
= d
1,2
+ 2h
a
cos δ
1
b

b

h
m h
m

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

130
- de fund sau interioare : d
f1,2
= d
1,2
- 2h
f
cos δ
1
cu h
a
=
m; h
f
= 1,25 m
lungime dinte b = ψ
g
G = ψ
g
(d
1
/
2
) sin δ
1

12.8. Angrenaje melcate

a) Particularităţi cinematice
Generarea unui angrenaj melcat este identică cu a angrenajelor cilindrice
cu dinţi înclinaţi.
Melcul se caracterizează printr-un număr mic de dinţi (z
1
) (număr de
începuturi, similar cu un şurub). Se recomandă z
1
= 1…4, în funcţie de raportul
de transmitere i (de exemplu: z
1
= 4 pentru i = 7…8 şi z
1
= 1 pentru i ≥ 40).
Pe un cilindru se înfăşoară mai multe spire echidistanţate. Dacă raza cilindrului
este r
o
(diametrul d
o
) şi pasul unei elice este p
x
, la o rotaţie a cilindrului pasul
total este p
E
= z
1
p
x
;

Din figura alăturată, ;
o
x 1
o
E
o
d
p z
d
p
tg
π
=
π
= θ
θ
0
= unghiul de înclinare a elicei melcului ;
β
0
= unghiul de înclinare a dinţilor în comparaţie cu axa cilindrului (similar cu
angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi) (β
0
+ θ
0
= π/2)
Dar, p = m π, m
x
= modulul axial şi este standardizat prin STAS 822
p
E

=

z
1
p
x


πd
o
β
0
Spira 2

Spira 1
d
o
θ
0
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

131
Deci, ;
/ q
z
m d
z
d
m z
tg
1
x o
1
o
x 1
o
= =
π
π
= θ parametrul adimensional q = d
o
/m
x
se
numeşte coeficientul diametral al melcului şi este standardizat în STAS 6845.
b) Elementele geometrice
- diametrul de referinţă al melcului d
o1
= d
o
= m
x
q (din definirea coeficientului
diametral).
- diametrul de referinţă al roţii melcate d
o2
: d
o2
= m
x
z
2

- diametrul de divizare (rostogolire) al melcului d
1
= d
o1
+ 2m
x
x
t2,
x
t2
-
coeficientul de corijare a danturii roţii melcate)
- diametrul de divizare (rostogolire) al roţii melcate : d
2
= d
02
= m
x
z
2

- diametrele de picior (interioare sau de fund)
d
f1
= d
01
- 2 (h
*
oa
+ c
*
o
) m
x
= d
o1
- 2h
*
of
m
x

(h
*
oa
= coeficientul capului dintelui)
d
f2
= d
o2
- 2 (h
*
oa
+ c
*
o
- ξ
t2
) m
x

(c
*
o
= coeficientul jocului)
(h
*
of
= coeficientul piciorului dintelui)
- diametrele de cap d
a1
= d
o1
+ 2h
*
oa
m
x

L
1
A
A
b
2
d
e
2

d
a
2

d
f
2

d
a
1

d
1

a
1
2

d
f
1


0
A-A
d
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

132
d
a2
= d
o2
+ 2 (h
*
oa
+ ξ
t2
) m
x

- lăţimea coroanei melcate b
2
= ≤ 0,75 d
a1
pentru z
1
= 1; z
1
= 2
≤ 0,67 d
a1
pentru z
1
= 3 sau 4
- lungimea melcului L
1
≈ f (m
x
, z
1
, z
2
)
de exemplu : pentru z
1
= 1 sau 2 L
1
= (11 + 0,06 z
2
) m
x

- distanţa de referinţă dintre axe : ( )
2 02 01 12
2
1
2
1
2
1
z q m d d a
x
+ = + =
c) Forţele din angrenajul melcat
Viteza de alunecare este mare şi nu mai pot fi neglijate efectele forţelor de
frecare
;
cos
o
1 2
2
2
1 a
V
V V V
θ
= + =
pentru valori normale (θ
o
< 30
o
) ⇒ V
a
> V
1
deci alunecări mari (V
1
= π d
o1
n
1

unde n
1
= turaţia melcului)

Date : momentele de torsiune transmise de cele două roţi , M
t1
; M
t2
; geometria
roţilor. Se determină forţele
1 a
2
2 t
2 t
2 a
1 o
1 t
1 t
F
d
M 2
F
F
d
M 2
F
= =
= =



V
1
θ
o
V
2
V
a
Spiră (dinte)
roată
Spiră melc
Axa roţii 1
(melc)
Axa roţii 2
d
2

M
t1
M
t2
F
r2
F
t1
= F
a2
F
t2
= F
a1
F
r1
d
0
1

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

133


Se poate demonstra, analog cu asamblările filetate, că F
t1
= F
a2
tg (θ
o
+φ ')
unde φ ' este unghiul de frecare (tg φ ' = µ / cos α
on
, µ = coeficientul de frecare,
α
on
= 20
o
), şi ⇒
( )
o
on
t r
tg
F F
θ + ϕ
α ϕ
=
' sin
' cos
1 1

d) Calculul angrenajelor melcate
- Se alege q = f (P
2
) = 12 pentru P
2
< 4 kW
10…11 pentru P
2
= 4…7 kW
8…11 pentru P
2
> 7 kW
(P
2
= puterea transmisă de roata melcată)
- Se alege z
1
= f (i) = 4 pentru i = 7…8
3 pentru i = 9…13
2 pentru i = 14…27
1 pentru i ≥ 40
(i = raportul de transmitere)
- Din solicitarea de oboseală a flancurilor sau din condiţia de transfer
termic, se determină distanţa dintre axe, a = max (a
H
, a
T
), a
H -
distanţa dintre axe
din condiţia de oboseală superficială a flancurilor; a
T
- distanţa dintre axe din
condiţia termică (viteze de alunecare mari) (a
T
= f (n
1
, P
2
, condiţii răcire, etc)
- Determinarea modulului axial (m
x
) din condiţia geometrică

2 1
x
2 1 x 2 o 1 o
o
z z
a 2
m
2
z z m
2
d d
a
+
= ⇒
+
=
+
=
) (
şi se standardizează prin
STAS 822;
- Dacă distanţa dintre axe se standardizează ⇒ corijarea (modificarea)
danturii roţii melcate
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

134
;
xSTAS
o
t t xSTAS o
m
a a
x x m a a

= ⇒ + = se recomandă - 0,5 ≤ x
t
≤ 0,5 (x
t
-
coeficient de corijare);
- Cunoscând modulul standardizat (m
x
), coeficientul de corijare (x
t
),
numerele de dinţi şi coeficientul diametral standardizat q se determină toate
elementele geometrice (d
o1
, d
1
, d
2
, d
f1
, d
f2
, d
a1
, d
a2
, b
2
, L
1
).

12.9. Elementele constructive ale roţilor dinţate

Forma roţilor dinţate depinde de :
- dimensiunile roţii
- materialul din care se execută dantura
- posibilităţile de execuţie ale întreprinderii
Pentru ca roata să se facă separat de arbore trebuie ca :
g ≥ 0,6 p = 0,6 πm - pentru roţi din oţel (m =
modulul standardizat)
g ≥ 0,8 p = 0,8 πm - pentru roţi din fontă
Dacă g < 0,6 p
< 0,8 p atunci se face dintr-o bucată cu
arborele.
Criteriu practic : dacă d ≥ 2 d
arbore
– roata se face separat de arbore.
Când se face separat, există două variante constructive :
a) roata în construcţie masivă - execuţie uşoară, masă mare de amortizare
a vibraţiilor.
b)roată cu obadă, disc şi butuc (d
a
≥ 500 mm). Discul poate fi pe ⊥ butuc sau
oblic
s
c
≈ (0,5…0,6) p ≥ (8…10) mm
s
b
= 0,4 d
arbore
+ 10 mm pentru roţi din fontă
g

d
arbor
e
d d
f
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

135
0,3 d
arbore
+ 10 mm pentru roţi din oţel turnat
0,15 d
arbore
+ 5 mm pentru roţi din oţel forjat
L
b
≈ (1,2 … 1,5) d
arbore
sau L
b
≈ b + 0,05 d/2









Când diametrul roţii este foarte mare, roţile se execută separat de arbore şi se fac
din 2 jumătăţi - execuţie numai prin turnare, cu spiţe. Planul de secţionare trece
prin golul dintre dinţi.

Bibliografie
1. Rădulescu Gh. ş.a. - Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini,
vol II, Edit.Tehnică, Bucureşti, 1986;
2. Sauer L. – Angrenaje vol I şi II, Edit.Tehnică, Bucureşti, 1970;
3. Drăghici I. ş.a. – Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini, vol II,
Edit.Tehnică, Bucureşti,1982;
4. Pavelescu D. ş.a. - Organe de maşini. Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1985;
5. *** Organe de maşini – Standarde şi comentarii, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1972.


L
b
δ
s
c

d

d
a
r
b
o
r
e

s
b

d
a
<

5
0
0

m
m

Coronă
dinţată
Obadă
Disc

Butuc

s
c
a b c
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

136
?? Intrebări recapitulative
1) Transmisiile mecanice sunt organe de maşini care au rolul funcţional
de a:
a. transmite mişcarea şi fluxul de forţă de la o maşină motoare la o
maşină de lucru;
b. de a susţine diferite elemente aflate în mişcare pe ele;
2) Parametrii de bază ai oricărei transmisii sunt:
a. puterea taransmisiei;
b. sensul sau orientarea transmisiei;
c. turaţiile şi raportul de transmitere;
d. gabaritul transmisiei;
e. felul transmisiei (interioară, exterioară);
f. randamentul transmisiei;
3) Care dintre următoarele transmisii au raportul de transmisie cel mai
mare;
a. transmisii cu roţi dinţate cilindrice;
b. transmisii cu roţi dinţate conice;
c. transmisii cu roţi dinţate melcate;
d. transmisii cu elemente flexibile;
4) Care dintre următoarele transmisii pot transmite putere la distanţe
mari (a >1 m):
a. transmisii prin fricţiune;
b. transmisii cu elemente flexibile;
c. transmisii cu roţi dinţate;
5) Care dintre transmisiile de mai jos, pot proteja mecanismele la
suprasarcini:
a. transmisii cu elemente flexibile;
b. transmisii prin fricţiune;
c. transmisii cu roţi dinţate;
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

137
6) Care transmisii pot fi utilizate pentru transmiterea mişcării între
arbori, care se încrucişează
a. transmisii cu roţi dinţate cilindrice;
b. transmisii cu roţi dinţate conice;
c. transmisii cu roţi dinţate melcate;
7) Numiţi caracteristica cinematică a unei tarnsmisii mecanice:
8) Numiţi caracteristica geometrică de bază a unei transmisii mecanice:
9) Condiţia de func]ionare continuă şi neîntreruptă a unui angrenaj este
ca:
a. componentele vitezelor tangenţiale să fie egale;
b. componentele vitezelor normale să fie egale;
c. rezultantele vitezelor în punctul de contact să fie egale;
10) Care din următoarele mărimi sunt standardizate:
a. modulul m;
b. pasul p;
c. numărul de dinţi z;
11) Gradul de acoperire al angrenajului ne indică:
a. mărimea danturii;
b. numărul de perechi de dinţi aflaţi în angrenare;
12) Prin corijarea danturii se poate modifica:
a. numărul minim de dinţi;
b. îmbunătăţirea capacitatea portantă;
c. distanţa dintre axe;
d. gradul de acoperire;
13) Care este ordinea crescătoare a randamentului următoarelor
transmisii:
a. roţi dinţate cilindrice;
b. roţi dinţate conice;
c. roţi dinţate melcate;
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

138
14) Pasul danturii se defineşte ca distanţa dintre două flancuri alăturate
măsurate pe:
a. cercul de divizare;
b. cercul exterior;
15) În relaţia πd = pz, legătura dintre diametrul d şi pasul p este dată de:
a. valoarea π;
b. numărul de dinţi;
15) Valorile coeficienţilor de deplasare x
1
, x
2
se aleg din nomogramie în
funcţie:
a. mărimea modulului;
b. mărimea diametrului roţilor;
c. numărul de dinţi ai roţilor;
16) În relaţia forţei normale necesare de calcul F
nc
= k ⋅ F
n
, k este:
a. un coeficient de siguranţă;
b. un factor de suprasarcină;
c. un coeficient de unităţi de măsură;
17) Roţile dinţate conice au diametrul de rostogolire măsurat faţă de
punctul O:
a. variabil;
18) În cazul roţilor melcate, mărimile standardizate sunt:
a. q – coeficientul diametrelor;
b. m – modulul axial;
c. q şi m;
19) În care dintre tipurile de angrenaje enumerate mai jos nu se pot
neglija forţele de frecare:
a. cilindric;
b. conic;
c. melcat;

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje 12.Transmisii prin roţi dinţate 12.1. Caracterizare. Rol funcţional

Angrenajul e mecanismul cu roţi dinţate care serveşte la transmiterea directă şi forţată a mişcării de rotaţie de la un arbore conducător (1) la un arbore condus (2). Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în mod regulat pe suprafeţele teoretice numite suprafeţe de rostogolire. Roata dinţată montată pe arborele conducător se numeşte pinion şi se roteşte cu turaţia n1 sau viteza unghiulară ω1, iar roata dinţată condusă, montată pe arborele condus, se roteşte cu turaţia n2 (viteza unghiulară ω2). Procesul continuu de contact între dinţii roţilor conjugate ale unui angrenaj, în vederea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două roţi dinţate, se numeşte angrenare. Angrenajul poate transmite mişcarea în ambele sensuri. Avantaje : - raport de transmitere constant : i =
n1 ; n2

- durabilitate şi siguranţă în funcţionare; - dimensiuni şi gabarit reduse; - transmiterea puterii într-un domeniu larg de viteze şi rapoarte de transmitere. Dezavantaje: - necesitatea unei precizii înalte de execuţie şi montaj; - funcţionarea cu zgomot la viteze ridicate; - rapoarte de transmitere discrete (numărul dinţilor este un număr natural).

97

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Materiale Roţile dinţilor se pot construi dintr-o gamă foarte largă de materiale metalice şi nemetalice. Alegerea raţională a sortimentului de material trebuie să aibă în vedere sarcinile ce se transmit prin dantură, durata totală de funcţionare, viteza şi precizia de execuţie. Oţeluri: oţel carbon de calitate pentru cementare şi îmbunătăţire STAS 880 (OLC45) oţeluri aliate pentru construcţia maşinilor STAS 791-66-80 : 41MoCr11 oţel carbon turnat în piese STAS 600 oţel aliat turnat în piese STAS 1773 Fonte: maleabile STAS 569 : Fmp 70-02 cu grafit nodular STAS 6071 : Fgn 700-2 antifricţiune STAS 6707 Metale neferoase : bronzuri – Cu Sn 10; CuSn 6Zn 4Pb4-STAS 197/2 Materiale nemetalice : bachelita, textolit, lignofol, poliamide. 12.2. Legea fundamentală a angrenării (teorema Willis) Legea fundamentală a angrenării arată condiţia ce trebuie s-o îndeplinească curbele de profil care mărginesc doi dinţi în contact (dinţi conjugaţi), pentru ca transmiterea mişcării să se poată realiza cu un raport de transmitere constant (fig.12.2). 01, 02 - centre de rotaţie ; a distanţă dintre axe V1M = R1ω1(┴O 1M) , V2M = R2ω2(┴O 2M) N-N – normala comună în punctul de contact al profilelor T-T – tangenta comună în punctul de contact al profilelor
98

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje Se descompun vitezele : V1M şi V2M după N-N şi T-T;
V1M = V1n + V1t ; V2 M = V2n + V2t

Din momentul intrării în angrenare a punctului M (primul contact) până la ieşirea din angrenare (ultimul contact), punctul M descrie o curbă plană numită traiectoria de angrenare Elementele 1 şi 2 fiind rigide,
O1

transmiterea mişcării devine posibilă
T V1
t

ω1
N T1

α1 α

numai dacă Vn1 = Vn2
V1n = V1 cos α1
V1M

C a

C1 M

α1

V2M N

V2 n = V2 cos α 2 ⇒ V1 cos α1 = V2 cos α 2 R 1ω1 cos α1 = R 2 ω 2 cos α 2

α α2
T

T2 V1n=V2n

dar

R 1 cos α1 = O1T1 = R b1   R 2 cos α 2 = O 2 T2 = R b 2 

ω2
O2

⇒ R b1ω1 = R b 2 ω2

Fig.12.2 Observaţii importante: Dacă i12 = ct, atunci trebuie ca
R b2 = ct R b1

deci : i12 =

n 1 ω1 R b 2 = = n 2 ω2 R b1

Se observă că O1O2 taie normala N-N în punctul C şi că ∆ O1CT1 ~ ∆ O 2 CT2 (dreptunghice şi unghiul C opus la vârf)
⇒ O1T1 T1C O1C = = = i12 O 2 T2 T2 C O 2 C O1T1 OC = ct atunci şi 1 = ct, însă O1 şi O2 sunt constante – ca atare O 2 T2 O 2C

deci, dacă

punctul C trebuie să fie fix.
99

deci trece prin pol. În C– numai rostogolire.Se poate enunţa legea fundamentală a angrenării: Pentru ca angrenarea să fie posibilă şi să se realizeze cu raport de transmitere constant. încât în timpul angrenării. 2) Traiectoria angrenării este o dreaptă suprapusă normalei comune N-N. profilele conjugate ale dinţilor trebuie astfel construite. normala lor comună în punctele succesive de contact să treacă prin polul angrenării. când M ajunge în C. Angrenaje Punctul C = polul angrenării sau centrul de rotaţie al vitezei relative. Concluzii 1) Deoarece V1≠ V2. Capitolul 12. au loc relaţiile : V1 este paralelă cuV2.Note de curs. V1 = V2 = V1n = V2n = VC⊥O1O2 şi V1t = V2t = 0 (alunecare nulă).12. 100 . cu centrele O1 şi O2 .3) Satisfacerea legii fundamentale a angrenării este asigurată de orice pereche de curbe reciproc înfăşurate : curba generată de un punct situat pe o generatoare (ruletă) care se rostogoleşte fără alunecare pe bază fixă.se numesc cercuri de rostogolire ( razele rw1 şi rw2) r ω rw1ω1 = rw2ω2 ⇒ i12 = 1 = w 2 = ct ω 2 rw1 Fn2 T1 O1 ω1 Mt1 C T2 Fn1 Mt2 O2 4) Forţa se transmite de la o roată la cealaltă prin normala de contact M M 2M t1 Fn1 = t1 = t1 = O1T1 rb1 d b1 ω2 rb1 = raza cercului de bază Curbe folosite pentru construcţia profilurilor dinţilor conjugaţi (fig. deşi V1n = V2n ⇒ V1t ≠ V2t. . deci profilele dinţilor în contact se rostogolesc cu alunecare . 3) Cercurile tangente în C.

12.angrenajul cu dinţi în evolventă nu este sensibil la abaterile distanţei dintre axe. . 101 . Unghiul α se numeşte unghi de presiune şi poate lua valori cuprinse între 10 şi 45o.roţile cu dinţi în evolventă se pot prelucra cu o sculă simplă având profil rectiliniu . deoarece profilele dinţilor conjugaţi fiind evolvente rămân în contact pe o nouă linie de angrenare..3 Dacă baza are raza foarte mare rb →∞ (dreaptă)⇒cicloidă propriu-zisă Dacă ruleta RG →∞ iar baza este un cerc fix ( r b)⇒ evolventă Cea mai utilizată este evolventa de ce ? . C2 – epicicloidă. . Capitolul 12.angrenajele evolventice se controlează uşor cu aparate obişnuite de măsurat dimensiuni.. Angrenaje G C2 M2 RG G2 G rb C B M G RG RG M1 C 1 B – baza.45 o A N N1 Evolventă T rb1 θ α rb [ ] O Functia invα se numeşte funcţia involut sau evolventă de argumentul α. Condiţia rostogolirii fără alunecare: arcul de cerc AT = segmentul de dreaptă NT rb (α + θ) = rb tgα θ = tgα − α = invα = evα α ∈ 10.Note de curs. G -generatoarea C1 – epicicloidă. C – cicloidă Fig. deci raportul de transmitere nu-şi schimbă valoarea .

4) . . Angrenaje 12. .4 Cremaliera de referinţă Cremalieră: când z →∞ roata dinţată devine cremalieră ⇒ cercurile devin drepte. Capitolul 12. A.12.ha h O1 Cerc de fund Cerc de rostogolire T1 Cerc de vârf Cerc de rostogolire Cerc de fund (interior) Linia de angrenare Cerc de fund T2 a Fig. Elementele geometrice ale roţii (fig.12. Elementele geometrice ale angrenajelor (STAS 6522) Se disting elemente geometrice ale fiecărei roţi dinţate şi elemente geometrice ale angrenajului în ansamblul său.înălţimea dintelui. .cercul de vârf.5).cercul de bază. Cerc de vârf (exterior) ha hf O1 T1 O2 Cercul de bază C T2 O2 102 ha = h*oam hf = h*ofm c* = hg .Note de curs. iar evolventa devine profil rectiliniu (fig.3. .12.cercul de rostogolire.

103 (α = 20o) .de fund (interior) df: df1 = d1 .25. Cremaliera de referinţă standardizată: α=20o.5 Elementele geometrice standardizate se definesc pe cremaliera de referinţă: h∗ = a ha (coeficientul înălţimii capului dintelui) m c∗ = c (coeficientul m jocului danturii) ρ ∗f = ρ f / m (coeficientul racordării piciorului dintelui).38 a) pasul danturii p . Observaţie importantă: roţile dinţate cunjugate pot angrena numai dacă sunt de acelaşi fel şi au acelaşi pas şi deci acelaşi modul. z 1 = numărul de dinţi. db2 = d2cosα. Modulul m este o mărime standardizată prin STAS 822: π d 1 = z 1 p.măsurat pe cercul de divizare = distanţa dintre 2 flancuri omologe consecutive pb = pas pe cercul de bază. b) modulul .2hf . h*a=1. df2 = d2 . c) Diametrele caracteristice .12. Capitolul 12. da2 = d2 + 2ha .Note de curs.parametrul principal al unui angrenaj m.de rostogolire dw .de bază db: db1 = d1cosα.2hf. c*=0.de vârf (exterior) da: da1= d1 + 2ha. d2 = m z2 . rezultă d 1 = z 1 p/ π = z 1 m .de divizare (de generare) d: d1= m z1 . Angrenaje α h ha hf ρf p/2 p p/2 Dreapta de cap Dreapta de referinţă Dreapta de picior Fig. ρ*f=0.

ha. D2.25 m ω1 d1 df1 O1 {E} = {ce1 I T1T2 } {D} = A E − pb {C} = {0102 I T1T2 } A1 B1 1 B2 C1 D1 E1 E2 C2 D2 2 A2 Ce2 da1 T1 A B C D d2 da2 df2 pb pb Ce1 E T2 Linia de angrenare ω2 O2 Corespunzător celor doi dinţi conjugaţi. h*a . Angrenaje d) Înălţimea dintelui h: . Capitolul 12.25 m Pentru roţile dinţate obişnuite : ha = m. B1.jocul la fund danturii c = hf . Puncte pe linia de angrenare: A – punctul de intrare în angrenare. h*f – coeficientul înălţimii piciorului dintelui . E – punctul de ieşire din angrenare. ha = h*am.înălţimea capului din ha. B. B)Elemente geometrice ale angrenajului În procesul de funcţionare. D – punctele de angrenare unipară. C2. A2.Note de curs.înălţimea piciorului dintelui hf . π d b π d cos α = = p cos α z z {A} = {ce 2 I T1T2 } {B} = A E − pb pb = c = 0.coeficientul înălţimii capului dintelui . E2 Se defineşte : ε= Arc de angrenare AE = Pasul pe cerc de baza p b 104 . B2. hf = 1. C1. punctele specifice pe linia de angrenare sunt: A1. hf = h*f m . punctele succesive de contact definesc segmentul de angrenare AE. E1. D1.

Capitolul 12. Angrenaje ε = grad de acoperire şi reprezintă. care constă din tendinţa de pătrundere a vârfului dinţilor roţii (z2) în profilul evolventic al dinţilor pinionului (z1).Note de curs. mişcarea să fie uniformă şi raportul de transmitere i = constant Dacă pinionul are un număr foarte mic de dinţi (z1 < 17) şi angrenează cu o roată condusă cu număr mare de dinţi (z2 >>17). numărul mediu de perechi de dinţi aflate simultan în angrenare.α o = 20) ⇒ z min 2h * o = = 17 dinţi sin 2 20 105 . Evitarea acestui lucru se poate face prin : .alegerea unui număr minim de dinţi z1 min . sub aspect fizic. în timpul procesului de angrenare apare fenomenul de interferenţă.corijarea danturii Număr minim de dinţi : z1min În ∆BC sin α = ha 0 AC = = BC OC sin α o O d α α d N ho Scula cremalieră * ha 0 ha m 2h * a m = = mz sin α o (d / 2) sin α o d sin α o 2 * 2ha ⇒ z min = sin 2 α o A T N C B T Cum scula cremalieră se caracaterizează prin: (h * a = 1. ε > 1 pentru ca angrenarea să fie continuă.

care se exprimă în funcţie de modulul m: x = ξm ξ = x → deplasarea specifică sau coeficient de deplasare (corijare) m Dacă x > 0 ⇒ roţi corijate pozitiv (cremaliera se apropie de centrul roţii x < 0 ⇒ roţi corigate negativ(cremaliera se îndepărtează de centrul faţă de poziţia de referinţă).x = ho h = hon+ hof = m(z+1.x + hof + x = ho Forma aproximativă a unor dinţi necorijaţi (“0”) şi corijaţi (“+”) sau (“-”) este precizată în schema de mai jos: 106 . roţii faţă de poziţia de referinţă). x= +ξm >0 x= +ξm >0 x= ξm =0 x= .ξm < 0 α0 C C α0 r= d/2 α0 C rb= db/2 rb= db/2 rb= db/2 h”= h”a+h”f = = ha + x + hf – x= ha+hf = h h = m(h*a+h*f ) h'= h’a+h’f = = ha + x + hf – x= ha+hf = h h = hon+ x + hof .25) = ho h = hon. Capitolul 12. Angrenaje Corijarea danturii Se deplasează scula cremalieră faţă de linia de referinţă T-T cu distanţa x. x = 0 ⇒ roţi necorijate.Note de curs.

deplasarea profilului se poate face.angrenaj cu dantură compensată (se schimbă raportul dintre înălţimile capului şi piciorului dinţilor) aw = a = m (z1 + z 2 ) 2 b) ξ S = ξ1 + ξ 2 ≠ 0 aW = a ± ∆a = m (z1 + z 2 ) ± ∆ a 2 ∆ a = (ξ1 + ξ 2 )m Necesitatea deplasării (corijării) a) realizarea unor roţi cu gabarit redus. Angrenaje “+ “0” “– Pentru a îmbunătăţi comportarea angrenajului. pe cele 2 roţi : a) ξ S = ξ1 + ξ 2 = 0 (ξ1 = −ξ 2 ) . Capitolul 12. deci cu număr de dinţi foarte mic. astfel încât să se evite fenomenul de interferenţă b) realizarea unor distanţe dintre axe impuse c) creşterea capacităţii portante la încovoiere şi la presiune contact d) reducerea alunecării dintre flancuri e) creşterea gradului de acoperire.Note de curs. diferit. Realizarea unei roţi cu un număr minim de dinţi 107 .

Capitolul 12.suprasarcini .Note de curs. Angrenaje O d/2 α db/2 N B +x hao ha A +x T -x N C α T CA = BC sin α = ( d / 2 ) sin α sin α = h a = h ao + x = AC + x = h* m = a h* a = mz1 sin 2 α + mξ 2 mz1 sin 2 α 2 mz1 sin 2 α + mξ 2 z1 2 +ξ 2 z1 min z min − z1 z min dar zmin = 2 ha* / sin2 α dacă h * = 1 ⇒ ξ = a 12.desprinderea aşchiilor b) Cauze care duc la distrugerea flancurilor (suprafeţelor) 108 .4.rupere prin oboseală . Cauzele scoaterii din funcţiune a angrenajelor a) Cauze care duc la ruperea dinţilor: .

Angrenaje . ceea ce duce la formarea unor fisuri de oboseală care duce în final la ruperea dintelui.uzură atrazivă .coroziune de contact . c) Griparea reprezintă deteriorarea rapidă prin uzarea intensivă de aderenţă a flancurilor active ale dinţilor şi este hotărâtă de factorii tribologici ai angrenajului. b) Ciupirea (pittingul) este principala cauză care duce la reducerea durabilităţii unui angrenaj din materiale cu durităţi mici şi mijlocii (HB < 350). Capitolul 12.gripare . 109 .exfoliere a) Ruperea dinţilor prin oboseală este cauza principală a scoaterii din uz a roţilor dinţate din materiale dure (HB > 350) sau a angrenajelor din materiale plastice. Fenomenul se datoreşte încovoierii repetate a dintelui. Fenomenul se manifestă prin desprinderea unor aşchii fine de pe suprafeţele active ale flancurilor şi apariţia ca urmare a acestor desprinderi a unor gropiţe localizate cu precădere pe linia polului.fisuri pe flanc .ciupire (pitting) .strivire .Note de curs. Fisura începe de obicei în zona de racordare a dintelui cu capul roţii unde se produce o puternică concentrare de tensiuni.

O1 Ţinând seama de imprecizia de ω1 Mt1 db1 = 2 O1T1 dw1= 2 O1C Ft1 T2 execuţie şi montaj si de repartiţia sarcinii pe lăţimea angrenajului ⇒ sarcini dinamice suplimentare Fortele nominale Fn1 T1 α C Fr1 α Fn1 = α 2 M t1 2 M t1 = d b1 d w1 cos α Ft1 = Fn1 cos α Mt2 ω2 O2 Fr1 = Fn1 sin α = Ft1 tgα Ff 1 = µ Fn1 Fig.12. În calculul angrenajului se consideră forţa nominală de calcul Fnc: Fnc = Fn ⋅ k = Ft 2M t 1 k= ⋅ ⋅k cos α d w1 cos α 110 . Analog se pot scrie şi forţele pentru roata 2 (Fn2. transmisia cilindrică elicoidală). µ=0.Note de curs.1 Ff1 ≈ 0.08…0.5. Ff2). 12. Conform principiului acţiunii şi reacţiunii. se poate scrie Fn1 = Fn2 şi apoi se poate stabili legătura dintre momentele de torsiune şi raportul de transmitere. Capitolul 12. Fr2. Ft2. Angrenaje Transmisiile cele mai sensibile la gripare sunt cele cu viteze mari de alunecare pe inăţimea dintelui (transmisia melcată. Angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi a) Forţele de angrenaj: Forţa Fn se deplasează pe flancul activ după cum se deplasează dintele de la intrarea la ieşirea din angrenare.8 µ fiind mic.

kB unde: kS = coeficient de suprasarcină. b) Calculul la solicitarea de încovoiere Ipoteze simplificatoare : . kB = coeficient de repartizare a sarcinii pe lăţimea dintelui.se consideră doar efortul de încovoiere în secţiunea de la baza dintelui. dependent de lăţimea roţii şi de diametrul de rostogolire. dependent de maşina de lucru şi de maşina motoare kV = coeficient dinamic dependent de viteză şi clasa de precizie a angrenajului. Angrenaje k = factor de sarcină: k = kS . .secţiunea periculoasă de la baza dintelui se defineşte prin punctul de tangenţă la profilul dintelui în zona de racordare cu corpul roţii dinţate.Note de curs.gradul de acoperire). . kV . Capitolul 12. Frc Ftc E1 E1 2 D1 C1 B1 A1 30o 30o s30 h30 df Fnc/ε αe 1 D1 C1 B1 A1 σip αe 111 .se consideră forţa normală de valoare Fnc/ε aplicată în vârful dintelui (A2 sau E1) (ε .

unde : σp lim . Yf = coeficientul de formă al dintelui Yε = σ ip = 1 = coeficientul gradului de acoperire ε σ p lim Ft ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ≤ σ pai = ⋅ k ρ ⋅ k PN Bm C p min relaţie ce poate fi utilizată pentru dimensionare sau verificare.400…450 N/mm2 pentru oţeluri aliate de cementare .35 pentru materiale îmbunătăţite .25…1.40…60 N/mm2 pentru fonte cenuşii (Fc) .1. Angrenaje Fnc ⋅ cos α e ⋅ h 30 h Fte h 30 1 F m Mi ε σ ip = ± =± 2 =± = ± ⋅ t ⋅ k ⋅ cos α e ⋅ 30 ⋅ = B B m ε cos α Wi s 30 ⋅ B 2 2 s 30 ⋅ s 30 ⋅ 6 6 6 h  6 30  cos α e F Ft m  =± ⋅  ⋅ k = ± t ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε B⋅ m B ⋅ m ⋅ ε  s 30  2   ⋅ cos α m unde : B este lungimea dintelui.230…270 N/mm2 pentru oţeluri aliate călite superficial .150…170 N/mm2 pentru fonte cu grafit nodular(Fgn) Cp min = factorul minim de siguranţă la încovoiere Cp min = .Note de curs. Capitolul 12.2 kpN = factorul numărului de cicluri 112 .250…300 N/mm2 pentru oţeluri aliate îmbunătăţite .rezistenţa limită la oboseală prin încovoiere la piciorul dintelui σp lim = .75…2 pentru materiale cementate-călite kρ = factorul concentratului de tensiune : funcţie de raza de racordare a piciorului dintelui – kρ = 1…1.1.

n .3. h – numărul de ore de . i fiind raportul de transmitere.Note de curs..3 angrenaj deschis 0.Determinarea modulului σ ip = σ ip = Ft ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ≤ σ pai B⋅m 2 M t1 2 M t1 ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ≤ σ p ai z1 ⋅ m ⋅ ψ m ⋅ m ⋅ m d1 ⋅ B ⋅ m 2M t1 ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ψ m ⋅ z1 ⋅ σ pai ⋅ sau σ ip = 2M t1 ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε B  m ⋅ d 1 2 d   1 ⇒m=3 iar d1 = 2a .3 angrenaje cu duritatea HB > 350 0. Capitolul 12.. Angrenaje  10 7 1 / 9  pentru 10 3  N   p N p p 10 7 =  p   1 pentru N p ≥ 10 7  k pN Np = 60 ..5 HB ≥ 350  0.3…0.0 .1…0.15…0.6 pentru dinţi neprelucraţi . Pentru dimensionare : Se alege : ψm = B = m ( n – turaţia în rotaţii pe minut .4 pentru reductoare obişnuite 0 .1 HB ≤ 350 B  ψd = = d 1 0 .. 1+ i 113 .10…20 pentru dinţi prelucraţi şi roţi pe lagăre detaşabile ψa = B = a 0. h funcţionare).3 pentru angrenaje cementat călite prin CIF (curenţi de înaltă frecvenţă) .8.

considerate cilindri. pentru realizarea STAS a distanţei dintre axe se face corijarea danturii (α = 20o. STAS 6055.suprafeţele sunt netede .418 R1 unde ρ = raza de curbură redusă B σH 2b 1 1 1 = + ρ r1 r2 R2 E = modulul de elasticitate redus Relaţia lui Hertz se aplică pentru flancurile evolventice . 114 .materialul respectă legea lui Hooke (E = ct) .forţele exterioare acţionează normal pe suprafaţă . Angrenaje Dacă se calculează modulul. pitting) Ipoteze simplificatoare (teoria lui Hertz) . αw .Note de curs. Capitolul 12.corpuri omogene şi izotrope .unghiul real de angrenare). în polul angrenării. In cazul când se calculează din relaţia de dimensionare d1 şi apoi distanţa dintre axe a ⇒ m min 2 M t1 ( 1 + i ) 2 = B 2 4a σ pai d b) Calculul pe baza solicitării de contact (ciupire.se neglijează forţele de frecare Contactul sub acţiunea sarcinii este o fâşie de lăţime 2b şi lungime B b = 1.52 Fnc Fnc ⋅ ρ B⋅E Fnc ⋅ E B⋅ρ (1) σ H max = 0 . atunci se standardizează m → STAS 822 Se calculează a= d w1 + d w 2 m(z1 + z 2 ) cos α = ⋅ 2 2 cos α w şi apoi se standardizează a.

418 E . Înlocuind în 1) ⇒ σ H max C = υ1.2 = coeficientul Poisson Ft i + 1 ⋅ ⋅ k ⋅ Yε Ym ⋅ Yc ≤ σ H ad bd w1 i (2) unde Ym = 0 . Dar T1C = O1C sin αw şi T2C = O2C sin αw ⇒ ⇒ 1 2 = (d w1 + d w 2 ) = 2d w1 (1 + i ) R c sin α w sin α w i = raportul de transmitere αw T1 C T2 αw E = modulul de elasticitate redus al materialelor 2 2 1 − υ1 1 − υ 2 2 cilindrilor = . = + R c R1 R 2 unde R1 = T1C şi R2 = T2C razele de curbură ale cilindrilor cu care se aproximează evolventele celor două flancuri.Yε cos α w b = lungimea de contact a cilindrilor →lungimea dinţilor. Angrenaje Identificarea mărimilor din (1) pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi : Fnc = forţa normală din punctul C.2 = modul de elasticitate. pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi. 115 .factor de material. + E E1 E2 E1. Rc = raza de curbură echivalentă a cilindrilor → pentru angrenaj 1 1 1 . forţa normală de calcul este (a se vedea punctele a şi b): Fnc = kFn = Ft ⋅ k . Capitolul 12.Note de curs.

15…1. Capitolul 12. 116 .6 HB – pentru oţel. dependentă de material. în care : σH lim = tensiunea c H min de contact minimă. σ H max c = Ft ⋅ k . poate fi utilizată pentru 5.Yε i + 1 ⋅ bd w i Ym Yc ≤ σ H ad . Pentru dimensionare – interesează distanţa dintre axe a = ? cunoscând: Mt1 (momentul de torsiune).5 HB – pentru fontă cenuşie = 1.8 HB – pentru fontă de înaltă calitat cH min = coeficient de siguranţă minim la oboseală superficială cH min ≈ 1. i (raportul de transmitere).107 NH verificarea angrenajului sau pentru dimensionare.factor al poziţiei punctului C pe linia de angrenare sin α w cos α w YC = σH ad = tensiunea admisibilă : σ Had = σ H lim k R k d k N . Angrenaje 2 .25 kd = factor de duritate kR = factor de rugozitate kN = factor al numărului de cicluri – ţine seama de oboseala materialului (curbe tip Wohler) 1dacă N H ≥ 5 ⋅ 10 7 σob  kN =  ( 5 ⋅ 10 7 / N )1 / 6 dacă N ≤ 5 ⋅ 10 7 H H  NH = 60 hLn NH – număr cicluri h – rot/min Ln – ore Relaţia (2).Note de curs. De exemplu: σH lim = 2. unde HB este duritatea Brinell (N/mm2) = 1.

8…1 pentru materiale cu HB < 350 şi ψb = 0.k (i + 1)4 2 2 ⋅ ⋅ YM ⋅ Yc 2 i 4ψ bσ rad d) Metodica de proiectare a unui angrenaj cilindric cu dinţi drepţi Se dau : Mt1. → mSTAS 822 (dacă m< 1 se consideră m   ≤ ∆ i a ≈ 3%. h*oa= 1. h*of = 1. respectiv se estimează pentru αw ≈ α = 20o. se alege un raport b/dw1 = ψb (ψb = 0.⇒ calculul   ⇒ z1 = i −i z 2a . d w1 k. Calcul : aH min→ a STAS 6055. co* = 0. i + 1 ⋅ ⋅ Ym Yc ≤ σ H ad i  b  2   d  d w1 ⋅ d w 1   w1  d w1 + d w 2 d w1 (1 + i ) 2a ⇒ d w1 = = 2 2 1+ i (3) singura necunoscută este dw1.Note de curs.unghiul de rostogolire a cremalierei aw cosαw = ao cos α aw. Yε se estimează ⇒ σ H max c = 2( M t1 / Yε ) ⋅ k . i. Calcul geometric: A) Elementele cremalierei de referinţă αo= 20o. dar a = Înlocuind dw1 în (3) şi la limită a = 3 ( M t1 / Yε ).distanţa dintra axe standardizată. Capitolul 12. condiţii de lucru Se aleg : materialul (σH lim. = 1) mmin încov. Ft = 2 M t1 . σp lim).5 pentru materiale cu HB ≥ 350) În (2): Ym şi YC se determină.25. b/d1.25 B) Calculul deplasărilor specifice ale danturii . ao distanţa de referinţă a o = m (z1 + z2 )/2 ) ⇒ αw 117 .z 2 → i12ef = 2 → ∆ i =  12STAS 12ef  i m(1 + i ) z1 12STAS  elementelor geometrice. Angrenaje Se alege materialul (σH ad).3…0.

2 cos α.2 = d1. b2 = d1 (b/d1).Note de curs. d12(relaţiile sunt date în Indrumare de proiectare).2 = mz1.2 = d1.lungimea (cota) peste N dinţi.2) ( angrenaje fără joc) da1 = 2 [a + m (h*oa – ξ2)] – d1 da2 = 2 [a +m (h*oa – ξ1)] – d2 .2 = . Angrenaje .unghiul de presiune la capul dintelui (α a1. angrenarea are loc pe o porţiune de elipsă cu 2…3 paşi normali şi ca urmare se consideră că aparţin unei roţi dinţate cilindrice cu raza cercului de divizare egală cu raza de curbură a elipsei în punctul C.lăţimea danturii b1.2).2) . arcul dintelui pe cercul de cap (Da1. 12.2 – 2 m (h*of – ξ1.diametrele cercurilor începutului profilului evolventic d11.2 cos α/cosαw df1.d1. Raza de curbură a elipsei în punctul C este: 118 .2.2). .2 = d1.roata echivalentă Dacă se secţionează roata cu planul normal N-N.gradul de acoperire εα C) Relaţii de calcul pentru verificarea dimensională a danturii roţilor . coarda de divizare etc (relaţiile sunt date în Indrumare de proiectare).6. Angrenaje cilindrice cu dinţi înclinaţi a) Particularităţi faţă de angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi . dw1. Capitolul 12. da1.repartizarea deplasărilor specifice ⇒ ξ2 şi se calculează ξ1 = ξs – ξ2 Elementele geometrice ale angrenajului d1. b1 = b2 + (2…6 mm) .2 + 2 m (h*oa+ ξ1. db1.suma deplasărilor danturii roţilor ξ s = ξ1 + ξ 2 = (z1 + z 2 ) inv α w − invα 2 tgα .2.

numărul de dinţi ai roţii echivalente (zV) : dV = d / cos2 βo dar dV = zV mn şi d = mf z ⇒ z V m n = mf z cos 2 β o dar m n = m f cos β o ⇒ z V = z cos 3 β o N d C N a b C βo Axa roţii Roata echivalentă (înlocuitoare) Elemente geometrice Observaţie : .d = m f z = d a1.modulul roţii echivalente (înlocuitoare) : mn = mf cos βo = modul normal şi este STAS 822 .pasul roţii echivalente (înlocuitoare) : pn = pf cos βo unde pf este pasul frontal (distanţa dintre două flancuri succesive în plan frontal) .2 = d1. Capitolul 12.25 m **) pentru roată .25 m = 2.2 cos β o cos β o m m z 1 .2 + 2 h ∗ m = (z1.2 + 2 cos β o ) oa cos β o cos β o m (z1.2 − 2h f = .5 cos β o ) cos β o 119 d f 1. Angrenaje a 2 (d / 2 cos β 0 ) d ρe = = = b d/2 2 cos 2 β o 2 unde a = semiaxa mare a elipsei: a = (d/2 cos βo) b = semiaxa mică a elipsei: b = d/2 Diametrul cercului de divizare al roţii echivalente (înlocuitoare) dV = 2ρe = d / cos2 βo .este standardizat modulul normal mn → notat m *) pentru dinte .2 = d1.2 − 2.idem roata cilindrică cu dinţi drepţi : h = ha + hf = h*oa m + h*of m = m + 1.2 = z 1 .2 + 2h a = m m z ⇒ d 1 .Note de curs.

βo (unghiul de înclinare a danturii) Se cer : Fr.diametrul de divizare sau rostogolire angrenaj echivalent : m. z1V. Ft. punctele specifice pe linia de angrenare **) ** roata echivalentă (înlocuitoare) → modulul m.Note de curs. Fa N Planul normal C Fr αn Ftn Fr d C Fnf βo Ft Fa βo Ftn N Fn Ft αf Plan frontal 2M  Ft = d . Fa = Ft tgβ o ⇒  Fr = ? Fr = ? din Ftn = Ft /cos βo ⇒ în planul roţii echivalente Fr = Ftn tg αn 120 .gradul de acoperire. z2V αn = 20o. numărul de dinţi zV = z / cos 3 βo (dV = mzV) b) Forţele din angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi se pot determina utilizând roata echivalentă. Angrenaje * *) pentru angrenaj → distanţa dintre axe : a = d1 + d 2 m = (z1 + z 2 ) 2 cos β o ε . Se dă : Mt (momentul de torsiune) d . Capitolul 12.

K ε = functie(z1V . deci. z 2 V ). Metodica de proiectare – idem angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi – cu deosebirea că iniţial se alege şi βo (direcţia dinţilor faţă de axa roţii) – apoi calculul se face pentru angrenajul echivalent (înlocuitor – m. se aleg z1 şi z2 ⇒ celelalte elemente geometrice. Angrenaje Fr = Ft tg α n cos β o Ft tg α n tg α n = Ft tgα f ⇒ tgα f = . rezultă În plan frontal : Fr = Ft tgα f ⇒ deci se cunoaşte şi unghiul αf c) Calculul angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi – identic cu cel al angrenajului cilindric cu dinţi drepţi. z1.lăţimea roţii) . cos β cos β o Ca atare.Relaţia pentru solicitarea de oboseală superficială a flancurilor σ H max c = Ftc i e + 1 z z ⋅ k ⋅ Yε . însă calculul se aplică pentru angrenajul echivalent (înlocuitor). Capitolul 12.Note de curs. 121 . bm dV b = lungimea dinţilor (b = B / cos βo. pentru angrenajul cu modulul mn = m şi numerele de dinţi z1V = z1 / cos3 βo. Fte = . B . z2V = z2 / cos3 βo Unghiul βo de înclinare a danturii se recomandă a fi: βo = 12o…15o pentru angrenaje din materiale cu HB < 350o = 8o…10o pentru angrenaje din materiale durificate (HB ≥ 350o) . i e = 2 v = 2 = i bd v1 i e z 1v z 1 ie = raportul de transmitere al angrenajului echivalent.Relaţia de încovoiere a dinţilor se aplică roţii echivalente σ ip = Fte 2M t k ⋅ Yε .2) Din calcule de portanţă ⇒ m şi a.

7. Angrenaje 12.Note de curs. o infinitate de conuri tangente. Capitolul 12. iar suprafeţele de rostogolire formează o pereche de conuri tangente care se rostogolesc fără alunecare. se consideră doar două: .conul exterior şi conul mediu. teoretic. Dreaptă Evolventă Arc de cerc Conică în arc de Conică dreaptă Conică înclinată Conică în arc de evolventă (dantură paloidă) cerc (dantură hipoidă) 122 . δ 1. a) Tipuri : δ δ1 δ2 δ2 δ1 δ δ2 δ δ1 δ2 Exterioare Interioare Cu roată plană δ = unghiul dintre axele roţilor .2 – unghiular roţii 1. Angrenaje conice Sunt angrenaje cu axele roţilor coplanare care se intersectează. respectiv 2 După forma dinţilor ⇒ Există.

Elementele geometrice ale unui dinte : h = ha + hf = h*oam + h*ofm = m (h*oa + h*of) = 2.2 .9) G B ha axa roţii 2 δ δ1 hh δ2 O2 df2 da2 d2 M con mediu df1 axa roţii 1 con exterior d1 da1 O1 Fig.2 + 2ha cos δ1. m = modulul standardizat.2 – 2hf cos δ1.25 m ⇒ da1.diametre interioare sau de fund) ⇒ df1. z1. Capitolul 12.12.9 Se referă la conul exterior ⇒ d1.2 (da1.2 = m z1. Angrenaje b) Elementele geometrice standardizate (fig.2 = d1.2. df1.2 – diametre exterioare sau de vârf.2 = numerele de dinţi.Note de curs.12..2 = d1.2 123 .

5 cos δ m 1. Capitolul 12.2 = m z1.2  d = m z − 2 .5ψ g ⇒ m m = m(1 − 0.2 δ1 df1 d1 da1 ha = m hf =1. atunci când se cunoaşte δ şi raportul de transmitere i: 124 .Note de curs.2 = m z1.5ψ g ) Ce legătură există între δ1 şi δ2.25m pe conul mediu (dus pe jumătatea dinţilor B B . Angrenaje d1. ) 2 2 δ δ1 Conul mediu δ2 Oe O1m δ1 Mm O Mm Me B G Me B/2 G Modulul danturii pe acest con – mm (modul mediu) Ce legătură este între m (modulul exterior standardizat) şi cel mediu mm ? Din triunghiurile asemenea O O1mMm şi O OeMe ⇒ ⇒ O1m M m OM m = = Oe M e OM e OM e − B 2 = G − B / 2 = 1 − 0 .2  f 1 .2 + 2m cos δ1.2…0.5ψ g OM e G G unde ψg = coeficientul de lungime a dintelui : ψg = 0.2 1 .3 O1m M m = d1m m m z1 = 2 2 şi O e M e = d 1 m z1 m z /2 = = ⇒ m 1 2 2 m z1 / 2 dar = 1 − 0 .2   Ca atare rezultă: d a1.5 B = 1 − 0 .

2 c) Particularităţi geometrice .= m(z1.conul exterior (în punctul M) . Capitolul 12.unghiurile δ1.2 / sin δ1.2 = d1. mediu mm .conul mediu (în punctul Mn) Angrenaj înlocuitor exterior 125 . G = d1.de fund sau interioare : df1.divizare d1.lungimea dintelui B = Gψg.2 – viteza unghiulară a roţii 1.= m(z1.de vârf sau exterioare : da1.2 = .δ1 Deci.2 + 2 cos δ1.2 – 2hf cos δ1. δ2 (δ1 = arc ctg i pentru δ = π/2) .modulul exterior m. Angrenaje i= ω1 d 2 ? = ω2 d1 ω1 O1 δ1 δ2 O Viteza periferică într-un punct M : V1M = O1 M ⋅ ω1 V2 M = O2 M ⋅ ω 2 M O2 ω2 (ω1.5 cos δ1.angrenajul înlocuitor (echivalent) pe : .Note de curs.2 = m z1.2 – 2. elementele geometrice sunt : .2) .2 .2 Corpurile se rostogolesc ⇒ V1M = V2M ⇒ i= ω1 O 2 M OM sin δ 2 sin(δ − δ1 ) = = = ⇒ δ1 ω2 O1M OM sin δ1 sin δ1 π  sin − δ1  2 π  = cos δ1 = ctgδ ⇒ Dacă δ = (cazul cel mai frecvent) ⇒ i =  1 2 sin δ1 sin δ1 δ1 = arcctg i şi apoi ⇒ δ2 = δ .2) .2 + 2ha cos δ1.2 = .diametrele .

egal cu cel exterior. d) Forţele din angrenajul conic 126 .2) .0. m (modul standardizat) . z2v = ? .Note de curs.numerele de dinţi z1v.raportul de transmitere iv iv = z 2 v z 2 cos δ1 cos δ1 = ⋅ =i .modulul mediu . Acest plan intersectează axele roţilor în O1v şi O2v. Capitolul 12.2v = z1/cosδ1. Angrenaje Prin punctul M se duce un plan (N-N) perpendicular pe generatoarea comună celor două conuri (OM).raportul de transmitere iv = i2 Observaţie: Pentru calculele de rezistenţă privind capacitatea portantă se recomandă utilizarea angrenajului înlocuitor (echivalent) pe conul mediu. O2v spre stânga ⇒ un angrenaj cilindric cu dinţi drepţi numit angrenaj înlocuitor sau echivalent şi se caracterizează prin următoarele : . z2v (z1.modulul.5 ψg) d2v O2v d1v O1 δ1 δ2 O2 O O2v punctul Mm) .v. Se translatează planul N-N şi punctele de intersecţie O1v. M. pentru δ = δ1 + δ2 = π/2 ⇒ iv = i2 z1v z1 cos δ 2 cos δ 2 Axa roţii 1 O1v O1v M Axa roţii 2 Analog se defineşte şi un angrenaj înlocuitor (echivalent) pe conul mediu (determinat prin intersectarea conurilor medii al celor 2 roţi cu un plan perpendicular pe comună Acesta caracterizează generatoarea dus prin se prin : mm = m (1 .numerele de dinţi z1.

cealaltă fiind Fr1v. δ2). lungimile dinţilor.5) : Ft1m = 2M t1 (direcţia perpendiculară pe planul foii x) d1m Pe angrenajul înlocuitor mediu. Angrenaje Se consideră cunoscute momentele de torsiune (Mt1.ψg . tangenţiale) necesare verificărilor privind capacitatea portantă a angrenajului şi calculul reacţiunilor arborelui pe care sunt rezemate roţile. de divizare. Se cer forţele (radiale. această forţă este tangentă la cele două cercuri de pe diametre d1mv şi d2mv şi face cu normala unghiul α = 20o pentru angrenaje necorijate. 0. de fund. Se consideră conul mediu şi angrenajul înlocuitor pe conul mediu : Forţa tangenţială a roţii 1 pe diametrul mediu d1m= z1mm = z1 m (1 .Note de curs. astfel că Ft1m este o componentă a forţei normale Fn1v. 127 . Mt2) transmise de cele două roţi şi elementele geometrice (diametre de vârf. unghiurile δ1. axiale. O1mv O1mv Fn1m d1mv Fr1v Mt2 Mm Ft1m Ft1m Mt2 Axa roţii 1 O1 δ1 δ2 O2 Axa roţii 2 O O2mv d2mv O2mv Conform teoremei fundamentale a angrenării. fluxul de forţă se transmite prin normala la profile. Capitolul 12.

m → m m .Din solicitarea de pitting se deduce d1 . Yε = f (z1z 2 ) → Yεv = f (z1v . Fa1 = Fr1v sin δ1 Fr1v Fa1 Fr1 δ1 Deci: Ft1m = 2 M t1 .Note de curs. Angrenaje Astfel. Fr1 = Ft1 tgα 0 cos δ1 d1m Mm Fa1 = Ft1 tgα 0 sin δ1 Din principiul acţiunii şi reacţiunii se constată că forţele pentru roata 2 sunt : Fa 2 = Fr1 .z 2 v ).5ψg). Se aplică toate relaţiile obţinute la angrenajele cilindrilor drepţi pentru angrenajul înlocuitor (echivalent) mediu (modulul mm = m(1-0. z1v = z1 / cos δ1. Ft 2 m = 2M t 2 d 2m e) Metodica de calcul a angrenajelor conice Calculul de rezistenţă (încovoiere la piciorul dintelui şi oboseala superficială (pitting) a flancurilor) este asemănător cu cel de la angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi. Fr 2 = Fa1 . z2v / cos δ2) . Fr1v = Ft1mtg α. Capitolul 12. b → b d1m drepţi) Ft → Ft1m = (lungimea dintelui considerat de aceeaşi înălţime) 128 . Se translatează această componentă Fr1v în punctul Mm şi se descompune după direcţia radială a roţii 1 şi după direcţia axială a roţii 1 şi ⇒ componentele radială Fr1 şi axială Fa1 Fr1 = Fr1v cos δ1 .Din solicitarea de încovoiere se deduce modulul m ⇒ celelalte elemente geometrice De exemplu : σ ip = pentru solicitarea de încovoiere : Ft KYε Yf ≤ σ pai (relaţie dedusă la angrenaje cilindrice cu dinţi mb 2 M t1 .

Deducerea celorlalte elemente geometrice diametre .Din definirea raportului de transmitere i = i= ω1 z 2 = ⇒ z2 şi unghiurile δ1.2 = d1.2 + 2ha cos δ1 129 .5ψ g ) k' ' M t1 cos δ1 mz1ψ g (1 − 0 . Capitolul 12. ω 2 z1 sin(δ − δ1 ) . pentru δ = π/2 ⇒ δ1 =2 arc ctg i sin δ1 .2 = mz1. Angrenaje hm ≅ b b hm Deci.Note de curs.5ψ g ) d1 2 sin δ1 = k' ' ' Deci σ ip = k' ' ' d 1 = mz1 = M t1 ≤ σ pai ⇒ modulul m pentru un z1 cunoscut sau ⇒ 2 m 2 z1 k' ' M t1 σ pai Deci.2 .de divizare : d1. din condiţiile de portanţă (pitting şi ruperea dinţilor prin oboseală de încovoiere) se deduc modulul exterior (modul standardizat) şi numărul minim de dinţi z1) .5ψ g )G M t1 2 m 2 z1 m(1 − 0 .de vârf sau exterioare : da1. relaţia portanţei la încovoiere devine σ ip = = 2M t1 ⋅ K ⋅ Yεv ⋅ Yfv = d 1m b M t1k' ⋅4 z1 b cos δ1 = k' ' M t1 cos δ1 = mz1ψ g (1 − 0 . δ2.

Pe un cilindru se înfăşoară mai multe spire echidistanţate.Note de curs. πdo πdo θ0 = unghiul de înclinare a elicei melcului .2 .8. Dacă raza cilindrului este ro (diametrul do) şi pasul unei elice este px. mx = modulul axial şi este standardizat prin STAS 822 130 . tgθ o = pE zp = 1 x. în funcţie de raportul de transmitere i (de exemplu: z1 = 4 pentru i = 7…8 şi z1 = 1 pentru i ≥ 40). la o rotaţie a cilindrului pasul total este pE = z1 px. Angrenaje melcate a) Particularităţi cinematice Generarea unui angrenaj melcat este identică cu a angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi.2hf cos δ1 m. Angrenaje . p = m π. Capitolul 12. Melcul se caracterizează printr-un număr mic de dinţi (z1) (număr de începuturi.2 = d1. do πdo pE = z1px θ0 β0 Spira 2 Spira 1 Din figura alăturată. hf = 1. β0 = unghiul de înclinare a dinţilor în comparaţie cu axa cilindrului (similar cu angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi) (β0 + θ0= π/2) Dar. similar cu un şurub).de fund sau interioare : df1.25 m lungime dinte b = ψgG = ψg(d1/2) sin δ1 cu ha = 12. Se recomandă z1 = 1…4.

corijare a danturii roţii melcate) xt2 - coeficientul de .Note de curs.diametrele de cap da1 = do1 + 2h*oamx 131 .2 (h*oa + c*o . .2h*ofmx (h*oa = coeficientul capului dintelui) df2 = do2 . parametrul adimensional q = do/mx se π do do / mx q numeşte coeficientul diametral al melcului şi este standardizat în STAS 6845.2 (h*oa + c*o) mx = do1 .diametrul de referinţă al roţii melcate do2 : do2 = mxz2 A L1 A-A 2θ0 da1 d1 df1 d2 df2 da2 de2 A a12 b2 - diametrul de divizare (rostogolire) al melcului d1 = do1 + 2mx xt2.diametrele de picior (interioare sau de fund) df1 = d01 . tgθo = z1 m x π z1 z = = 1 . Capitolul 12.diametrul de referinţă al melcului do1 = do = mxq (din definirea coeficientului diametral).diametrul de divizare (rostogolire) al roţii melcate : d2 = d02 = mx z2 . b) Elementele geometrice . Angrenaje Deci.ξt2) mx (c*o = coeficientul jocului) (h*of = coeficientul piciorului dintelui) .

z2) 1 1 1 d 01 + d 02 = m x (q + z 2 ) 2 2 2 de exemplu : pentru z1 = 1 sau 2 L1 = (11 + 0.Note de curs. Mt2. Angrenaje da2 = do2 + 2 (h*oa + ξt2) mx . Capitolul 12.67 da1 pentru z1 = 3 sau 4 .75 da1 pentru z1 = 1. cos θ o pentru valori normale (θo< 30o) ⇒ Va > V1 unde n1 = turaţia melcului) deci alunecări mari (V1 = π do1n1 V2 Spiră melc θo V1 Va Spiră (dinte) roată Date : momentele de torsiune transmise de cele două roţi . Se determină forţele Ft1 = 2M t1 = Fa 2 d o1 2M t 2 = Fa1 d2 d01 Axa roţii 2 Mt2 Fr2 Ft2 = Fa1 Fr1 d2 Ft 2 = Axa roţii 1 (melc) Ft1= Fa2 Mt1 132 .06 z2) mx . Mt1. z1 = 2 ≤ 0. geometria roţilor.lungimea melcului L1 ≈ f (mx. z1.lăţimea coroanei melcate b2 = ≤ 0.distanţa de referinţă dintre axe : a12 = c) Forţele din angrenajul melcat Viteza de alunecare este mare şi nu mai pot fi neglijate efectele forţelor de frecare Va = V12 + V22 = V1 .

Note de curs. aT).distanţa dintre axe din condiţia termică (viteze de alunecare mari) (aT = f (n1.Determinarea modulului axial (mx) din condiţia geometrică ao = d o1 + d o 2 m x ( z1 + z 2 ) 2a = ⇒ mx = şi se standardizează prin 2 2 z1 + z 2 STAS 822. Angrenaje Se poate demonstra. condiţii răcire.Dacă distanţa dintre axe se standardizează ⇒ corijarea (modificarea) danturii roţii melcate 133 . aT .distanţa dintre axe din condiţia de oboseală superficială a flancurilor. că Ft1 = Fa2tg (θo +φ ') unde φ ' este unghiul de frecare (tg φ ' = µ / cos αon.Se alege q = f (P2) = 12 pentru P2 < 4 kW 10…11 pentru P2 = 4…7 kW 8…11 pentru P2 > 7 kW (P2 = puterea transmisă de roata melcată) . . se determină distanţa dintre axe. analog cu asamblările filetate. etc) . Capitolul 12. a = max (aH. P2. şi ⇒ Fr1 = Ft1 d) Calculul angrenajelor melcate . cos ϕ' tgα on sin (ϕ'+θ o ) αon = 20o).Din solicitarea de oboseală a flancurilor sau din condiţia de transfer termic. aH .Se alege z1 = f (i) = 4 pentru i = 7…8 3 pentru i = 9…13 2 pentru i = 14…27 1 pentru i ≥ 40 (i = raportul de transmitere) . µ = coeficientul de frecare.

Criteriu practic : dacă d ≥ 2 darbore – roata se face separat de arbore. L1). da1. se recomandă .6 πm .6 p < 0. Când se face separat. Capitolul 12. b)roată cu obadă.5 ≤ xt ≤ 0.0.8 p atunci se face dintr-o bucată cu arborele. d2. df1. 12. masă mare de amortizare a vibraţiilor. Elementele constructive ale roţilor dinţate Forma roţilor dinţate depinde de : . există două variante constructive : a) roata în construcţie masivă .posibilităţile de execuţie ale întreprinderii Pentru ca roata să se facă separat de arbore trebuie ca : g ≥ 0.6 p = 0.pentru roţi din oţel (m = modulul standardizat) g d df darbor e g ≥ 0.8 p = 0. numerele de dinţi şi coeficientul diametral standardizat q se determină toate elementele geometrice (do1.pentru roţi din fontă Dacă g < 0.5 m xSTAS a = a o + m xSTAS x t ⇒ x t = (xt - coeficient de corijare).9. coeficientul de corijare (xt). Discul poate fi pe ⊥ butuc sau oblic sc ≈ (0. . disc şi butuc (da ≥ 500 mm). b2.Note de curs.6) p ≥ (8…10) mm sb = 0.8 πm .dimensiunile roţii .5…0.4 darbore + 10 mm pentru roţi din fontă 134 .materialul din care se execută dantura .Cunoscând modulul standardizat (mx). Angrenaje a − ao . d1. df2. da2.execuţie uşoară.

a. Edit.a. Planul de secţionare trece prin golul dintre dinţi.05 d/2 da< 500 mm Lb a b darbore d Butuc sb Coronă dinţată Obadă Disc sc δ sc c Când diametrul roţii este foarte mare. Bucureşti. 1970. Didactică şi Pedagogică. – Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini. Bucureşti.5) darbore sau Lb ≈ b + 0.Tehnică. Edit. Capitolul 12.execuţie numai prin turnare. ş.Organe de maşini. ş. ş. roţile se execută separat de arbore şi se fac din 2 jumătăţi . Bibliografie 1. Edit. 5. Angrenaje 0. Bucureşti.a. .Note de curs.3 darbore + 10 mm pentru roţi din oţel turnat 0.Tehnică. 1972.15 darbore + 5 mm pentru roţi din oţel forjat Lb ≈ (1. Pavelescu D. vol II.Tehnică. Editura Tehnică. cu spiţe. 4. 1986. 1985. Rădulescu Gh.Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini. – Angrenaje vol I şi II. 2. Bucureşti. Sauer L.1982. Drăghici I. *** Organe de maşini – Standarde şi comentarii.2 … 1. Bucureşti. Edit. vol II. 135 . 3. .

transmisii prin fricţiune. Capitolul 12. d. Angrenaje ?? Intrebări recapitulative 1) Transmisiile mecanice sunt organe de maşini care au rolul funcţional de a: a. turaţiile şi raportul de transmitere. b. 4) Care dintre următoarele transmisii pot transmite putere la distanţe mari (a >1 m): a. d. de a susţine diferite elemente aflate în mişcare pe ele. a. transmisii cu roţi dinţate conice. puterea taransmisiei. pot proteja mecanismele la suprasarcini: a. f. exterioară). transmisii cu roţi dinţate cilindrice. transmisii cu elemente flexibile. c. 5) Care dintre transmisiile de mai jos. transmisii cu elemente flexibile. randamentul transmisiei. 3) Care dintre următoarele transmisii au raportul de transmisie cel mai mare. sensul sau orientarea transmisiei. b. transmisii cu elemente flexibile. b. b. transmisii prin fricţiune. c. transmisii cu roţi dinţate melcate. c.Note de curs. e. c. gabaritul transmisiei. 136 . 2) Parametrii de bază ai oricărei transmisii sunt: a. felul transmisiei (interioară. b. transmite mişcarea şi fluxul de forţă de la o maşină motoare la o maşină de lucru. transmisii cu roţi dinţate. transmisii cu roţi dinţate.

componentele vitezelor normale să fie egale.Note de curs. modulul m. roţi dinţate conice. 137 . distanţa dintre axe. c. îmbunătăţirea capacitatea portantă. 10) Care din următoarele mărimi sunt standardizate: a. numărul de perechi de dinţi aflaţi în angrenare. b. b. c. 7) Numiţi caracteristica cinematică a unei tarnsmisii mecanice: 8) Numiţi caracteristica geometrică de bază a unei transmisii mecanice: 9) Condiţia de func]ionare continuă şi neîntreruptă a unui angrenaj este ca: a. rezultantele vitezelor în punctul de contact să fie egale. roţi dinţate cilindrice. transmisii cu roţi dinţate melcate. c. transmisii cu roţi dinţate cilindrice. b. 11) Gradul de acoperire al angrenajului ne indică: a. 12) Prin corijarea danturii se poate modifica: a. transmisii cu roţi dinţate conice. b. b. c. 13) Care este ordinea crescătoare a randamentului următoarelor transmisii: a. Capitolul 12. roţi dinţate melcate. c. pasul p. mărimea danturii. d. gradul de acoperire. b. numărul minim de dinţi. Angrenaje 6) Care transmisii pot fi utilizate pentru transmiterea mişcării între arbori. care se încrucişează a. componentele vitezelor tangenţiale să fie egale. numărul de dinţi z.

19) În care dintre tipurile de angrenaje enumerate mai jos nu se pot neglija forţele de frecare: a. b. 18) În cazul roţilor melcate. b. q şi m. mărimea diametrului roţilor. un factor de suprasarcină. mărimea modulului. 138 . x2 se aleg din nomogramie în funcţie: a. b. b.Note de curs. b. cilindric. c. 16) În relaţia forţei normale necesare de calcul Fnc = k ⋅ Fn. c. cercul exterior. legătura dintre diametrul d şi pasul p este dată de: a. 17) Roţile dinţate conice au diametrul de rostogolire măsurat faţă de punctul O: a. 15) În relaţia πd = pz. numărul de dinţi. c. k este: a. variabil. b. mărimile standardizate sunt: a. valoarea π. conic. cercul de divizare. numărul de dinţi ai roţilor. Angrenaje 14) Pasul danturii se defineşte ca distanţa dintre două flancuri alăturate măsurate pe: a. 15) Valorile coeficienţilor de deplasare x1. melcat. q – coeficientul diametrelor. m – modulul axial. Capitolul 12. un coeficient de unităţi de măsură. c. un coeficient de siguranţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful