You are on page 1of 12

Mesopotamia

1. Protoistoria Mesopotamiei: formarea oraşului-stat şi epoca predinastică
Dacă în zona anatoliană sau balcanică aşezările nu au reuşit să evolueze spre stadiul de oraşe, cele care vor reuşi acest lucru vor fi aşezările din spaţiul mesopotamian. Aici rodnicia pământului a permis creşterea comunităţilor şi eliberarea unei părţi din aceasta de obligaţia obţinerii cotidiene a hranei, faopt esenţial pentru depăşirea stadiului comunei primitive. Evoluţia aşezărilor mesopotamiene de după 6000 a.Chr. este ilustrată de cea de la TELL-ES-SAWAN, care aparţine culturii Samarra. Nivelul de organizare şi structura acesteia o apropie foarte mult de aşezările din spaţiul balcanic. Această aşezare era situată pe Tigru, într-o zonă secetoasă şi prin urmare locuitorii de aici practicau o agricultură avansată bazată pe un amplu sistem de irigaţii. Aceasta are trei nivele de locuire ce acoperă mil. 6-5 a.Chr. în prima ei fază, aşezarea era deja fortificată, fiind apărată de un şanţ cu traiect rectangular, care a fost repede abandonat pe măsură ce populaţia s-a extins. În faza 3 fortificaţia era mult mai avansată constând dintr-un zid de cărămidă crudă secondat de un şant în afara lui, amândouă de o formă regulată. Suprafaţa fiind foarte mică (2 ha) casele erau construite îngrămădit, dar în zona centrală exista un spaţiu liber deschis. Atât reţeau de irigaţie cât şi fortificaţia au necesitat un efort bine dirijat. O parte din populaţie trebuia să se ocupe permanent de sistemul de irigaţie, în timp ce o altă parte executau muncile specializate din cadrul construcţiilor. Toate aceste realizări implică existenţa unei pături superioare, coordonatoare. În ciuda unei clare organizări sociale, a pieţii publice centrale, a canalelor de drenaj sau a fortificaţiilor de formă regulată, aşezarea de la Tell-es-Sawan mai are mult până să devină un oraş. Îi lipseşte trama stradală şi edificiul public monumental al întregii comunităţi. În cursul mil. 4 a.Chr. dezvoltarea culturii Obeid a însemnat întemeierea localităţilor ce vor deveni viitoarele oraşe-stat sumeriene. În ultima fază a acestei culturii se fac cei mai importanţi paşi spre urbanizare. Pentru aceasta cel mai bun caz este aşezarea de la ERIDU. aceasta atinsese în acea vreme o suprafaţă de 10 ha şi o populaţie de 4000 locuitori. Spre deosebire de toate celelalte aşezări, aceasta prezintă un adevat edificiu public, templul, care capătă o fizionomie şi o structură proprie. Aceasta a fost la început o clădire rectangulară, probabil o capelă, cu o simplă masă de ofrande sau un altar. În perioada următoare (nivelul XVI), deasupra vechii capele a fost descoperit un edificiu mult mai complex care consta dintr-o încăpere centrală cvasipătrată (pare-se împărţită într-un naos şi pronaos), unde se găsea masa cu ofrande şi care în partea din spate se termina cu o absidă în care se afla statuia de cult. În faza Eridu VII (3700-3600 a.Chr.) apare, în acelaşi loc, un edificiu cu aspect de templu propriu-zis, dar al cărui plan este incomplet. Doar în cadrul următoarelor două faze, când aşezarea ajunge la 25 ha suprafaţă şi o populaţie de 8-10000 de locuitori, se poate vorbi de un templu clar individualizat de restul ambientului (3600-3500 a.Chr.). Acesta prezenta o sală centrală înaltă, înconjurată de încăperi mai joase. În cadrul acesteia se găsea statuia divinităţii şi altarul. Intrările erau situate pe laturile lungi. Edificii asemănătoare s-au găsit şi la Tell Uqair şi Tepe Gawra, devenind prototipul edificiului de cult mesopotamian pentru câteva milenii. Prezenţa templului unic este dovada clară a dispariţiei relaţiilor gentilice, bazate pe ideea strămoşului comun şi înlocuirea lor cu un element de coeziune pentru toţi locuitorii aşezării, divinitatea tutelară a oraşului. Astfel relaţiile de rudenie fac loc celor de vecinătate. De altfel, apariţia unui edificiu monumental de aşa anvergură atestă prezenţa unei mâini calificate, ocupatîngrijirea acestuia şi care nu se mai ocupa de producerea de hrană. De altfel, o asemenea specializare este indicată şi de inventarea roţii olarului, mecanism pe care nu oricine putea să-l folosească. La fel, prezenţa unor materiale de construcţie, care lipseau din zona Mesopotamiei arată existenţa unor legături comerciale trainice cu alte regiuni. Nu în ultimul rând, exitenţa unui asemenea edificiu implică şi existenţa unui aparat sacerdotal, separat de restul comunităţii şi întreţinut de ea, care îşi asumă rolul de coordonare a activităţii comunitare. Totuşi, mica anvergură a aşezării de la Eridu, precum şi faptul că aceasta nu era centrul unei regiuni agricole, fac din aceasta o aşezare de tip preurban, mai degrabă decât un de tip urban. Punctul în care într-adevăr putem vorbi de existenţa unor centre urbane este în jurul anului 3500 a.Chr., mai exact în perioada Uruk (3500-3000 a.Chr.). în această perioadă putem vorbi de existenţa unor oraşe-state propriu-zise. La mijlocul mil. 4 a.Chr. oraşul URUK atinge o suprafaţă de 100 ha şi o populaţie de cca. 20 000 locuitori, fiind cam de două ori mai mare decât oricare alt oraş sumerian. La sfârşitul aceluiaşi mileniu (faza IVA), acesta ajunge la o suprafaţă de 250 ha şi o populaţie de 30-50 000

. de unde impresia unora că templul s-a laicizat. EN. De asemenea la NV de incinta Eanna a funcţionat celebrul templu alb. dar treptat se va rezuma doar la sensul de mare-preot. În faza IVB (3200-3100 a. Pe la 3500 a. Pare-se că templul a fost construit. Si mai târziu această titulatură va denumi pe monarh.Chr.Chr. Element foarte important este faptul că în afară de incinta Eanna şi templul alb nu s-au găsit nici un fel de alte clădiri impozante. Acesta era centrul unui întins teritoriu rural. găsite într-o încăpere laterală a unuia dintre temple. într-adevăr. palatul propriu-zis apărând de abia prin 2750-2700 a.p. devenind un palat regal. funcţii şi meserii. Acesta fiind înconjurat de un zid de incintă devine un adevărat centru politico-religios al oraşului. denumită Djemdet Nasr (3000-2700 a. funcţiile militare ale conducătorului suprem separându-se de cele religioase. Noului plan îi aparţin două temple gigantice.) datează sanctuarul Eanna. unde de timpuriu s-a constituit un stat unitar. dispuse. În încăperea centrală se află altarul şi statuia zeului. unul dintre cele mai bine păstrate edificii de cult din lumea sumeriană. După 2700 a. 3 a. ceea ce va constitui trăsătura . Tot acum începe o perioadă de lupte interstatale pentru hegemonie. Mesopotamia mil. flancată de două nave laterale mai joase.) peste vechile edificii sunt construite unele noi de acelaşi plan. precum şi scări pentru urcat la etaj. care să vorbească despre o scindare socială. Acesta pare-se să fi domnit în perioada Uruk IVA sau Djemdet Nasr şi este inventatorul mitic al scrierii. care era lucrat în parte de populaţia oraşului.Chr. prezenţa unor numeroase gropi cu ofrande atestă păstrarea caracterului cultic al incintei. mari preoţi. pe plan.Chr. Totuşi. ajungând la o suprafaţă de aprox.). ceea ce atestă faptul că erau. Datorită faptului că regii-preoţi din aceste două perioade au rămas anonimi.de locuitori. în primul rând.Chr. Nici un text sau inscripţie nu pomeneşte numele unui astfel de conducător: singurul pare să fie En-merkar. din această perioadă datează şi primele tăbliţe cu scriere pictografică. Centrul religios s-ar fi mutat în zona „templului alb”. Spre deosebire de Egipt. De altfel. în ţara dintre cele două fluvii (în greceşte Mesopotamia înseamnă „Tara dintre cele două fluvii”. De asemenea în listele de renaguri. Putem spune că sunt temple datorită formei clasice a templului sumerian: o navă centrală supraînălţată. În această perioadă în sanctuarul Eanna clădirile se diversifică: nu mai există un edificiu impozant cu un plan asemănător templului.) apar primele temple monumentale şi primii cilindrii sigilii cu reprezentarea conducătorului. Tigru la E şi Eufrat la V) forma principală de organizare a fost oraşul-stat. dedicat zeiţei frumuseţii Innana. epoca în care aceştia au domnit a fost numita predinastică. 2. Din două motive orânduirea primelor oraşe-state sumeriene (epoca predinastică) a fost caracterizată drept comunism teocratic. iar cealaltă de micile aşezări rurale. Pe lângă faptul că sunt reprezentaţi ca mari preoţi. În cadrul nivelului V (3300-3200 a. arheologic singura instituţie statlă identificabilă este lăcaşul de cult.d. cunoscut şi sub numele de ziguratul lui A Anu. În cazul acestei zone statele unitare sau imperiile s-au dovedit a fi efemere. sau construcţii mai arătoase. conducătorul oraşelor-stat din perioadele Uruk şi Djemdet Nasr au funcţia de rege-preot şi nu doar cea de mare-preot. Aceştia sunt reprezentaţi pe cilindrii sigilii ca exercitând diferite funcţii rituale.Chr. Civilizaţia sumeriană s-a dezvoltat în S Mesopotamiei şi a iradiat de aici asupra zonelor înconjurătoare. 500 ha şi o populaţie de 60-80 000 de locuitori.Chr.Chr. fondatorul celei de-a III dinastii din Ur. pe platforma aflată sub ziguratul lui Ur-namu. aşezările au ajuns să atingă caracterul aglomeraţiilor urbane: aşa-numitele oraşe-temple cu o conducere comunistteocratică. aceşti en sunt reprezentaţi îndeplinind şi o serie de funcţii laice. şi teocratic pentru că întreaga viaţă social-politică era dirijată de către clasa sacerdotală în formare. Arheologic sunt atestat doar cartiere de locuinţe modeste. ce cuprind nişe şi încăperi. oraşul se dezvoltă şi mai mult. care consta dintr-un centru urban şi micile aşezări care grevitau în juru-i. pentru că nu există o proprietate clară asupra pământului şi munca voluntară este prestată de către toată lumea. care funcţionau ca sateliţi. De asemenea d. perpendicular. plasată într-o absidă. Astfel. servind atât unor ceremonii religioase cât şi unor reuniuni laice.v. Pe lângă edificiile religioase existau si câteva laice. în fruntea ierarhiei este situat suveranul. fără nici un fel de vile. În perioada următoare. Comunism. pe care-l cunoaştem datorită epopeii omonime. morfologia acestora s-a schimbat. În faza IVA (3100-3000 a. cee ce denotă faptul că sanctuarul Eanna îmbina funcţiile religioase cu cele politicoadministrative. corespunzând nivelului III de la Uruk.

printre care cel mai important rămâne apariţia unor forme de irigaţie controlată. în India. Aka a fost învins de Ghilgameş.. ajungând în Podişul Iranian şi. iar spre NV. . pomeniţi şi de tradiţia mitică. de acolo. În toată această parte peste 80% din populaţie era alcătuită din sumerieni.Chr. Mai la V. fiind numită „Lista sumeriană a regilor”. fie prin deşert cu caravanele. care s-a infiltrat încă de timpuriu la Sippar şi Kiş. trecerea regalităţii de la un oraş la altul înseamnă schimbarea oraşului care exercită dominaţia asupra celorlalte. dinastia gutti-lor şi dinastia amorită din Isin. Astfel. au durate de domnie mitice (28 000. 4 a. la graniţa cu Siria. 3.fundamentală a vieţii politice din Mesopotamia.Chr. urmându-i apoi Bad-tibira. port la Eufrat şi cu ieşire la mare. oraşul Mari. Istoria lumii sumero-akadiene Mesopotamia evoluează mai mult sau mai puţin sincron cu Egiptul. primul fiind Eridu. o primă lucrare istorică este datată în jurul lui 2100 a. De aici această formă s-a răspândit în toate oraşele. precum şi Lagash şi Umma (amplasate mai spre E. Sippar şi Suruppak. Către N se găsea Nippur. unde sunt pomeniţi 23 de regi. amoriţii. Totuşi. Enlil. Prin descrierea acestor rute comerciale arătăm deosebita importanţă pe care au avut-o relaţiile comerciale ale Sumerului cu alte regiuni. cei antidiluvieni. Isin şi Babilon. în care recunoaştem alte două personaje legendare: En-Merkar şi Ghilgameş.Chr. noi valuri semitice. aceasta dispare fiind asimilată de cea sumeriană. fondând Larsa. Totuşi.. constituirea elitelor ereditare care-şi asumă funcţii economice. Aici s-a dezvoltat în mil. Ultimii doi regi ai dinastiei din Kiş sunt En-Mebaragesi şi Aka. datorată faptului că fertilitatea solului era utilizată numai pentru agricultură. pe care o distrug. cel mai mare dintre oraşele sudice. unde se găsea altarul zeului principal. având o importanţă strategică foarte mare. cea din Akkad. „Marea de Sus” fiind Marea Mediterană) se găseau oraşele Eridu (cel mai vechi centru politic după tradiţie) şi Ur. În zona C-N a Mesopotamiei domina elementul semitic. cu o scriere clar influenţată de cea sumeriana. a fost înfiinţat. Dijala. dezvoltarea unbor modalităţi particulare de distribuire şi redistribuire a bunurilor cu crearea unor reţele stabile de schimb la mare distanţă. iar începând din 2100 a. sistemul de numărare fiind cel sexazecimal). În punctul de apropiere maximă între cele două fluvii a fost înfiinţat. spre Ebla (cel mai autoritar oraş-stat). alcătuită la porunca lui Utu-kengal din Uruk. În acelaşi timp se face simţită presiunea nomazilor din zona deă presiunea nomazilor din zona semideşertică.Chr. Primii dinaştii. pe Valea Tigrului. 36 000 sau 64 000 de ani. se putea străbate Munţii Zagros. De asemenea. Pentru lumea sumeriană ieşirea din anonimat se datorează tradiţiei istorice din timpul celei de-a III dinastii din Ur. În inima Sumerului se găseau oraşele Uruk şi Larsa (situate în V pe Eufrat). Larak. Aceştia îsi termină dominaţia odată cu potopul. Conform acesteia regalitatea a coborât din ceruri în 5 oraşe sacre ale Sumerului. centrul religios al ţarii. acaparează Mari.Chr. numită proto-elamită. către N Siriei. Pe la 2300 a. 3 a. spre Damasc şi Kadeş. care a dat numele zonei respective. după care regalitatea a coborât din nou. în timp ce locuitoirii din Ebla alcătuiesc ramura vestică. Pe la 2700 a. Această importanţă se datorează lipsei de materii prime necesare industriei. Urmează apoi dinstia din Uruk. controlândaxele comerciale N-S şi E-V. oraşul Akkad.Chr. De fapt. Spre N. între fluvii). numită de sumerieni Elam („Ţara de Sus”). există şi diferenţe care constau în primul rând în tendinţa unificatoare a egiptenilor faţă de mesopotamieni.Chr. în cadrul căreia Susa va cunoaşte o înflorire. precum cea din Ur. în 2350 a. şi începutul mil. dar de data aceasta la Kiş. Pe valea afluentului Tigrului. La E de Sumer se găsea câmpia înaltă a Susianei. La sfârşitul mil. De la Mari drumul comercial E-V se ramifica fie pe Eufrat. în ambele zone apar o serie de fenomene comune. au coborât pe Eufrat. care au avut ca rezultat pătrunderea akadienilor în partea de N şi C. o cultură originală.. Pe malurile Golfului Persic („Marea de Jos” cum o denumeau sumerienii. pentru care prevalează fragmentarea politică şi unde tipul normal de stat este oraşul-stat. se îndreaptă spre Ebla. Nagar şi Hureira.Chr. prin 2900 a. Locuitorii din Akkad şi Mari formează cea mai timpurie ramură semitică estică. Trecând Munţii Liban şi Antiliban ajungeai pe coastă la Byblos şi Damasc. în acest mod producându-se schimbarea de hegemonie. s-a dezvoltat oraşul Assur. prin oaza Tadmor (mai târziu Palmyra).Chr. 3 a. În continuare sunt amintite alte dinastii. când apar listele dinastice.

sceptrul lui Mesilim dedicat în templul lui Ninghirsu.1. De altfel. Astfel. Kiş. Mebaragesi este atestat dintr-o inscripţie de pe un vas databil din 2650 a. nu este menţionată în rândul celor 11 dinastii care au domnit asupra ţării Sumerului.p.Chr. şi astfel trecu regalitatea de la Kiş la Eanna (denumirea Uruk-ului după sanctuarul principal). Arheologic constatăm în această perioadă seperarea palatului de templu apariţia unei noi forme arhitectonice fiind expresia procesului de individualizare a instituţiei monarhice (ex. coroborând listele dinastice cu elementele arheologice se poate reconstitui foarte bine această perioadă: a) Perioada hegemoniei oraşului Kiş. Epoca dinastică arhaică (2750-2350 a. listele dinastice evidenţiază faptul că fiul lui Mebaragesi. ne este revelată şi de Epopeea lui Ghilgameş. DIN KIŞ într-un conflict dintre Umma şi Lagaş. înregistrată de tradiţi sumeriană. între 2450-2350 a. Dominaţia acestui oraş asupra lumii sumeriene esre reflectată şi de faptul că titlul de en din Uruk a fost păstrat până în epoca Isin-Larsa. ceea ce atestă numeroasele conflicte. 3. Ca dovadă a acestei proeminenţe a oraşului Kiş se perpetuează până în epoca asiriană titlul onorific de rege din Kiş (lugal / şar Kişi) la dinaşti care nu au domnit niciodată efectiv în acesta. limba acestora devenind una de cult.) datează şi primele ziduri de incintă ale oraşelor. Astfel. cronologia dinaştilor devine certă. Epoca începe odată cu apariţia primelor unelte şi arme de bronz şi se subîmparte în trei etape:  Dinastic arhaic I. monarhii dibn Kiş. Alături de aceasta se vorbea akadiana. faptele lor fiind consemnate anual. alături de termenul de en apare şi cel de lugal (în sumeriană) şi şarrun (în akadiană). contemporană cu prima dinastie din Ur. en din Uruk. ultimele două personaje sunt certe d. De aceea. Din această perioadă (cca. Mai departe. când. perioada anterioară o numim „epoca dinastică arhaică”. care fiind semitică era apropiată de avea a amoriţilor.v. epopeea îi atribuie lui Ghilgameş meritul construirii fortificaţiilor din Uruk. b) Perioada hegemoniei oraşului Uruk.Chr. istoric: En-Mebaragesi şi Akka. Conflictul cu Akka este şi el descris în rândurile epopeei. Eridu sau Eşnuna). la Tell-el-Obeid. zeul tutelar al oraşului Lagaş. 2600 a. La fel. Fondatorul acestei dinastii este MES-AN-NI-PAD-DA.Odată cu epoca Imperiului sumero-akadian.CHR.Chr. Această . Săpăturile arheologice au dus la descoperirea unei necropole princiare. a fost înfrânt de Ghilgameş. odată cu dinastic arhaicul II. Ur.Chr. Totuşi..d. După epoca Isin-Larsa. MES-KALAM-DUG pare să fi fost un principe vasal regelui din Uruk sau Kiş şi nu un monarh independent. între 2750-2550 a. Din această perioadă protagoniştii înceteazii personaje de legendă şi existenţa lor este probată de descoperirile arheologice şi diferite inscripţii. dar care îşi are începuturile mai devreme. începe pe la 2550 a. Akka.Chr. atâta timp cât inscripţia de hotărnicie a lui En-temena din Lagaş aminteşte despre arbitrajul regelui MESILIM acesta şi-a extins autoritatea şi asupra acestui oraş. După prăbuşirea Imperiului Sargonid a urmat o scurtă hegemonie a gutti-lor. vechea denumire de en evoluând tot mai mult spre sensul de „mare preot”. regele din Uruk. Uruk. între 2550-2450 a. Mormântul său se datează la sfârşitul epocii dinastice I.Chr. instaurând o efemeră dominaţie a propriului oraş-stat. care ne-a lăsat mai multe inscripţii. Din lista regilor acestui oraş. diferit de cel de „rege”. De altfel. care făcea parte din statul Lagaş) au relevat-o. termen care îl desemna pe monarh.) Această epocă este perioada luptei pentru hegemonie între diferitele oraşe-state sumeriene. deci probabil şi asupra S Mesopotamiei. invazia amoriţilor va duce la dispariţia poporului sumerian. cu sensul de „rege-hegemon”.  Dinastic arhaic III. arată că c) Perioada dominaţiei primei dinastii din Ur. după care suveranitatea oraşelor-stat este refăcută sub cea de-a III dinastie din Ur. iar fiul său A-an-ni-pad-da a construit un templu lângă Ur. dar săpăturile de la Tello (anticul Ghirsu. d) Dinastia din Lagaş. unde monarhia a coborât prima dată din ceruri după Potop. Lagaş şi Umma au reuşit să se imupnă în faţa celorlalţi regi din Sumer. pe rând. fapt ce explică continuitatea civilizaţiei sumero-akadiene în timpul epocii babiloniene şi epoca asiriană. pare-se că oraşul Kiş şi-a păstrat o oarecare hegemonie în N.  Dinastic arhaic II. dezvoltată în paralel cu cea din Ur.

În afară de aceste oraşe-stat. dar aceasta nu ţine mult datorită faptului că după 6 ani de la instalarea pe tron.. Opera politică a lui Lugal-zaggesi n0-a supravieţuit morţii acestuia. ceea ce l-a determinat pe URUK-AGINA să recurgă la nişte reforme: limitarea exceselor aristocraţiei şi ajutorarea clasei de mijloc şi săeace a populaţiei sumeriene. care va duce la o schimbare a centrului de greutate din S Mesopotamiei în centru. acesta îşi va detrona suzeranul şi se va proclama Şarru-kin („rege legitim”). Ceea ce a determinat această schimbare în structura politică sumeriană şi a declanşat o expansiune teritorială de o asemenea anvergură a fost asigurarea libertăţii comerţului din Siria de Nord. nu l-a sprijinit pe Uruk-agina.Chr. Oricum. În numele monarhului. îşi avea altarul la Nippur.dinastie a fost întemeiată de UR-NANŞE. Pe la 2340 a. atestat pe plăcile de întemeiere a mai multor temple. cucereşte. Domnia sa poate fi datată la sfârşitul dinasticului arhaic II şi începutul dinasticului arhaic III. după cum mărturiseşte o inscripţie (de la marea de jos până la mare de sus). spre E. Viaţa lui personală ne este cunoscută doar prin intermediul legendelor şi tradiţiei de mai târziu. ceea ce instituia un monopol asupra comerţului din întreaga regiunea. Sumer. îşi întinde stăpânirea asupra întregului Sumer. Pe vremea lui Lagaş-ul are o nouă perioadă de înflorire. iar. preluând de la învins cele două titluri de rege al ţării Sumerului (la care adaugă şi Akkadului) şi mare ensi al lui Enlil.) Această epocă începe cu marele cuceritor SARGON (Şarru-kin). În final. Lugal-zaggesi. iritată de reformele sale. Al treilea membru al dinastiei. Cu Lugal-zaggesi se termină perioada de luptă pentru hegemonie între oraşele-stat sumeriene şi se deschide perioada Imperiului akadian. faptul datorându-se infiltraţiei triburilor semitice akadiene şi constituirea statului din Akkad. en din Uruk şi rege al ţării Sumerului. . pune capăt hegemoniei oraşului Ur şi a dominaţiei Kiş-ului. O altă cauză lafel de importantă pare a fi necesitatea apărării ţinutului dintre cele două fluvii de atacurile triburilor nomade şi seminomade. Recuperat de un grădinar. pune stăpânire pe Mari şi pe partea septentrională a Siriei (Amurru). puterea regală se întăreşte în faţa celei a templelor. Enlil . Capitala sa va fi Akkadul şi în scurt timp va reuşi să domine toată partea de N a Mesopotamiei. Kiş şi chiar Mari. catalizând energiile centralizatoare şi incitând la cucerirea ţării Amurru (N Siriei) până la Marea de Sus. pentru a rezolva un diferend teritorial cu oraşul vecin Umma. care l-a abandonat după naştere într-un coş pe apele Eufratului. EANANTUM I. zeul suprem. Sargon se va intitula „rege al celor patru ţinuturi” (probabil Akkad. cunoscută de acum sub numele de ţara Akkadului. În listele dinastice ea este amintită imediat după prima dinastie din din Ur. Aceasta ultimă noţiune apare pentru prima dată. Al treilea rege al său. fapt ce denotă încercarea de creare a unui regat unitar. începe un lung război cu Umma. toate oraşele-stat sumeriene şi se intitulează. cucerind. Uruk. ceea ce va conferi o unitate imperiului său. Elam-ul şi Dilmun-ul (Bachrain). după cum ne informează marea stelă triumfală descoperită la Susa. Acesta va cuceri Lagaş-ul în 2350 a. Sargon îl înfrânge pe Lugal-zaggesi şi. el ar fi fost rodul unei relaţii nelegitime între regele din Kiş şi o mare preoteasă. 3. După o răscoală nereuşită a vasalilor săi. Epoca Imperiului Sargonid (2334-2193 a.Chr. în final.Chr. Astfel. în vremea dinaştilor din Lagaş. ajungând la un foarte înalt grad funcţionăresc în Kiş. ceea ce face din acest oraş capitala lui Lugal-zaggesi. care se afla sub controlul oraşelor Ebla şi Mari. ajunge până la Pădurea Cedrilor (Liban) şi la Munţii de Argint (Taurus). Mai târziu. după cum este atestată de stela vulturilor şi o serie de alte inscripţii comemorative. Mai departe. În documentele oficiale el impune limba oficială ca fiind akadiana (care a preluat scrierea sumeriană). astfel. Se pare că urmaşii săi nu au mai avut autoritatea necesară hegemoniei celorlalte oraşe. Umma. el va întemeia oraşul Akkad (2350 a. poate şi din cauza faptului că aristocraţia din oraş.2.). Pentru a-şi accentua autoritatea el a mai luat tilul de mare ensi al lui Enlil (locţiitor al zeului suprem).Chr. a recurs la argumente de drept istoric şi la arbitrajul lui Enlil (zeul superm). el va avea o ascensiune fulminantă. cucereşte şi Subartu. Acesta aparţinea seminţiilor imigrate în Mesopotamia pe la mijlocul mil. În consecinţă. Această situaţie a impulsionat ambiţia statelor sudmesopotamiene. 3 a. Lugal-zaggesi a mai stăpânit şi Syria. Sargon cucereşte. treptat. atâta timp cât EN-TEMENA. condus de regele LUGAL-ZAGGESI. treptat. spre N. Amurru şi Subartu). până în epoca asiriană Nippur-ul şi-a păstrat preemnineţa de capitală spirituală. e) Perioada dominaţiei dinastiei din Umma a fost una efemeră.Chr. De altfel. de dincolo de Tigru şi Eufrat sau de dincolo de munţii de la N şi V. fiind locul de încoronare al majorităţii regilor. Ur.

Strălucita domnie a lui Gudea a marcat începutul renaşterii sumeriene. regele din Uruk. Perioada de dominaţie a gutt-lor (2150-2111 a. UR-NAMMU. Un relief rupestru de la Diarbekir stă mărturie a expansiunii statului akadian până în Munţii Armeniei. Aceştia nu au fost nimiciţi. prima titulatură poate fi interpretată ca cele patru regiuni să constituie cele patru puncte cardinale. astfel că astăzi nu se ştie despre ei ce limbă vorbeau sau cărei rase îi aparţineau.Chr. datorită necesităţii materiilor prime pentru acestea. ceea ce dovedeşte reluarea relaţiilor comerciale. Trei aspecte importante trebuie să fie reţinute în legătură cu această perioadă:  Efortul de stabilizare a ţării prin eliminarea tensiunilor ancestrale dintre oraşele-state sumeriene.  Structurarea unui regat relativ unitar în care regele dispune de două instrumente de putere: o armată de mercenari care-i asigurau cuceririle şi o ideologie legitimă exprimată într-o titulatură nouă de tip universalist.) în 2116 a. Mai mulţi cilindri de lut pomenesc despre ridicarea aici a unui templu numit Enninu şi dedicat lui Ninghirsu. De asemenea.Chr. acesta va constitui un exemplu pentru următoarele două milenii. Gudea îşi avea reşedinţa în Ghirsu.Chr. zeul tutelar al Lagaşului. fapt ce constituie un precedent în istoria Mesopotamiei. Sargon şi succesorii săi trec la elaborarea unei administraţii unitare. Tirigan. Astfel Sumerul nu mai era decât o parte a unui imperiu şi. El nu a profitat însă prea mult de această victorie.Chr.Chr. cetăţile sumeriene se vor răscula.Oricum. Din cauza faptului că au fost nomazi. în fruntea unei coaliţii de oraşe-state reuşeşte să-l alunge pe regele din Guttium. După ce au câştigat puterea politică. Aceasta a fost realizată atât printr-o politică de forţă cât şi printr-o politică de bunăvoinţă (o serie de daruri pentru marea preoţime sumeriană. unde şi-a construit un palat. pe vremea fiului său. ei au fost rapid asimilaţi. chiar dacă imperiul sargonid a avut o existenţa efemeră. datorită numeroaselor temple edificate ne-au rămas şi multe statui ale acestui monarh în poziţia hieratică de orant.4. Cel mai faimos document de pe vremea acestuia este stela lui Naram-sin. acesta reface unitatea imperiului şi respinge atacurile nomazilor care se abăteau asupra semilunei fertile (elamiţii). inaugurând o perioadă tulbure. 3. nepot al lui Sargon. Aceasta însă nu a putut face faţă invaziei muntenilor dinspre Munţi Zagros: lulubi şi gutti. O altă figură reprezentativă a dinastiei akadiene a fost NARAM-SIN. fapt relevat de strălucirea pe care o capătă oraşul Lagaş sub strălucita domnie a lui GUDEA („profesionistul” pe la 2125 a. Acesta a purtat tilul de rege al celor patru regiuni şi rege al universului. Rimuş.  politică economică agresivă. bazată pe o limbă comună şi pe o economie aflată de acum în mână monarhului. care era deţinătorul unor proprietăţi imense (reechilibrând balanţa împotriva marii aristocraţii sumeriene care deţinea preponderenţa). Pe la 2150 a.) După Naram-Sin imperiul akadian decade rapid şi pe moment de acest fapt profită cea de-a IV dinastie din Uruk. dar în siuda acestui fapt a lăsat în urma sa numeroase temple. expresie metaforică pentru întregul univers. UTU-KENGAL. De data aceasta. care stă la baza cuceririlor înfăptuite de dinaştii sargonizi.). aflată la muzeul Louvre şi găsită la Susa. căci prin 2111 a.3. 3. aceştia îşi instaurează supremaţia asupra Mesopotamiei. care se adaugă cele de „rege din Kiş” (dreptul de a arbitra în conflictele dintre cetăţile sumeriene). chiar dacă era cea mai civilizată acest lucru va duce la un declin al întregii civilizaţii sumeriene. Acest Gudea poartă titlul de ensi al regelui din Guttium. Renaşterea sumeriană de sub cea de-a III dinastie din Ur (2111-2004 a. De o oarecare libertate temporară se bucură şi Ur-ul şi mai ales Urukul prin Utu-kengal.Chr. înfăptuită sub cea de-a III dinastie din Ur. care a dus sub ascultare toate marile cetăţi sumeriene. ci doar absorbiţi treptat de un mediu diferit în sânul căruia după o perioadă de timp au devenit o minoritate. Pierderea independenţei nu a însemnat o decadenţă a culturii sumero-akadiene. unde a fost adusă ca pradă de război de vreun monarh elamit. care avea o poziţie mult prea puternică pentru a nu fi luată în seamă). care şi-a instaurat efemera supremaţie asupra S Mesopotamiei şi care apare în consecinţă în listele regale după dinastia akadiană. În această stelă. Oricum. la început guvernator al Ur-ului şi . Naram-Sin este identificat cu un zeu. După domniile mai puţin prestigioase ale tatălui şi unchiului său.

pentru a-şi afirma predominanţa. Larsa. ei reuşesc să fondeze. cea a rivalităţii asiro-babiloniene. acesta a reuşit să supună şi o parte a Akkadului. Oricum. Lagaş şi. în sec. iar apoi a Sumerului. sub amoriţi unele din vechile oraşe au cunoscut o prosperitate alături de unele nouînfiinţate.Chr. se vor infiltra şi în Mesopotamia.Chr. Mari a avut o poziţie geografică privilegiată. dar fără şansă de izbândă căci treptat ultimii dinaşti vor pierde controlul asupra Akkadului. Ibbi-sin. Nippur. se creează un adevărat regat amorit. şi începutul mil 2 a. Interesant este că dacă imperiul akadian s-a bazat pe o armată puternică întendinţa unificatoare a Mesopotamiei. refacerea lăcaşelor de cult şi restabilirea obligaţiei regale de a instaura starea de armonie socială. După o scurtă perioadă de dominaţie asiriană în sec. intitulându-se. cel puţin în rândul elitelor. aceşti monarhi purtau chiar nume sumeriene şi adoptau titulatura de en din Uruk.. Mai departe. din care ni s-au păstrat câteva fragmente. 18 a.1. Într-o domnie prestigioasă de 18 ani. în consecinţă.Chr.  cea akadiană. Aceştia invadaseră oraşele palestiniene şi siriene încă de prin 2300 a. De altfel. care a preluat dominaţia de la Isin.. creându-se un aparat funcţionăresc de carieră. suveranii din Larsa şi-au impus dominaţia asupra . cucereşte treptat Uruk.Chr. Palatul acestuia a fost cel mai renumit al epoci sale. lasând o autonomie locală foarte largă provinciilor imperiului. în 2017 a. cu toată energia de care a dat dovadă nu a reuşit să oprească atacurile elamiţilor conjugate cu invazia semiţilor amoriţi. acest rege este primul din Mesopotamia care dă un cod de legi. când oraşul avea să fie distrus. Instalaţi. dar se vor lovi tot mai des de invaziile amoriţilor.. Ultimul suveran al celei de-a III dinastii din Ur.Chr. 19-18 a.Chr.Chr. o nouă dinastie la Isin. conjugarea cuceririi cu o politică economică activă şi reluarea titulaturii regale universaliste. direct subordonat regelui. marcată de efortul de unificare a zonei. şi. acesta va cădea pradă politicii expansioniste a lui Hammurabi.Chr. sub Ur-nammu şi sub urmaşul său. treptat. Cea mai importantă realizare edilitară a lui Ur-nammu a fost ziguratul temlului Nanna din Ur. Mari a cunoscut o epocă de mare strălucire sub domnia lui ZIMRI-LIN (1782-1759 a. rege al Sumerului şi Akkadului. Invazia amoriţilor Această invazie pune punct istoriei sumeriene şi deschide o nouă etapă. iar frescele găsite aici se bucură de o mare notorietate. constituind un avanpost în drumurile comerciale care legau Mesopotamia de ţărmul egeeomediteranean. prin această dinastie ei îşi impun hegemonia asupra diferitelor oraşe sumeriene. care a cucerit Assur-ul şi Elamul (învingându-l pe regele din Susa). Dintre oraşele nou fondate cel mai prosper a fost Larsa. 3 a.). Urmaşii săi vor păstra titulaturile şi vor fi în continuare identificaţi ca zei. dinastia amorită i-a adus un deosebit prestigiu. Această dinastie poate fi considerată moştenitoarea unei duble tradiţii:  cea sumeriană exprimată prin revenirea la limba sumeriană. astfel. Urmaşul lui Ur-nammu este ŞULGHI. în cadrul căruia elementul semitic va înăbuşi pe cel sumerian. devenit independent.vasal al regelui din Uruk. continuând politica dinaştilor din Ur. 4. 3. mai întâi.5. vechiului oraş Mari. Împotriva acestora a fost construit chiar şi un zid în punctul unde Eufratul şi Tigrul sunt cel mai apropiate. extinzându-şi dominaţia asupra întregii ţări a Sumerului. care veneau dinspre stepă. tocmai această autonomie este eliminată. intitulându-se. După modelul lui Naram-sin el s-a identificat cu un zeu (justificare ideologică a politicii sale de unificare). rege al celor patru ţinuturi. structurându-se o administraţie la nivel central şi la nivel provincial. Aceasta se vede prin reluarea legăturilor comerciale şi prin promulgarea celui mai vechi cod cunoscut vreodată: codul lui Ur-nammu. 3 a. în final. Rivalitatea asiro-babiloniană 4. Epoca Isin-Larsa La finele mil. Pană în 2004 a. alt oraş fondat de amoriţi şi care-şi exercitase hegemonia până la sfârşitul mil.Chr. la Mari. Astfel. În ceea ce priveşte administraţia. al cărui etaj inferior încă se mai păstrează. cu sediul la Larsa.

Hammurabi a efectuat şi o reformă religioasă. ceea ce-l plasează între muritorii de rând şi divinitate. Ascensiunea acestui rege şi a oraşului său este astăzi reconstituită pe baza arhivei de la Mari. cu Elamul şi Ranul spre N. cu excepţia Babylonului. Pentru realizarea acestui stat unitar.întregului spaţiu S-mesopotamian. cel care este prezentat ca creator şi organizator al lumii zeilor şi a celei a oamenilor. numit Enuma eliş („Pe când acolo sus. Subartu se revoltă dar este învins. atingând apogeul puterii pe vremea lui RIM-SIN (1822-1763 a. se va intitula zeu al regilor.CHR. cel care s-a bucurat de cea mai mare faimă a fost Babylonul. În al 31-lea an de domnie el îî goneşte pe duşmani până în Subartu şi Guttium. Cu toată că încă administraţia mai avea un caracter patriarhal (suveranul se implica direct în toate problemele). Cel mai important reprezentant al primei dinastii babiloniene a fost HAMMURABI (1792-1750 A. instanţa de apel se afla la Sippar. Acestea erau conduse de o . În rest. în cel de-al 22-lea an de domnie. Hammurabi însuşi. alesul lui Marduk. la fel ca dinaştii celei de-a III dinastii din Ur. un stat centralizat. obligativitatea. Începând cu Hammurabi. Marduk (zeul răsăritului de soare al amoriţilor) devine zeu suprem. ştergând autonomiile locale. începând elaborarea Decretelor dreptăţii ale zeului Shamash (= Codul lui Hammurabi). chiar dacă în ţara Sumerului se constituise în jurul sanctuarului de la Nippur şi a zeului său Enlil un nucleu unificator sub aspect spiritual.). acestei supremaţii i-a pus capăt expansiunea babiloniană a lui Hammurabi. în scurt timp. La scurt timp după formarea sa. Din timpul lui Hammurabi pare să dateze şi poemul creaţiei. monarhul babylonian instituie. limba relaţiilor internaţionale.Chr. O primă acţiune războinică întreprinsă de Hammurabi este cea împotriva lui Rim-Sin. Scopul era ca legea să domnească şi să pătrundă în relaţiile individuale. limba sumeriană păstrându-şi rolul cultual. legile locale cu o lege unică. În continuare însă în fiecare oraş. Peste doi ani. De aceea el a decis să înlocuiască. iar regele se va intitula soarele Babylonului. În al 29-lea an de domni se constituie o coaliţie în jurul lui Rim-Sin din Larsa.. cu o adevărată justiţie de stat. dar în realitate Hammurabi a realizat un adevărat imperiu. el a recurs la metoda predecesorilor. Deşi Assur nu este deloc menţionată este clar că în cursul acestor repetate campanii spre N şi NE Asiria ajunge şi ea sub dominaţia lui Hammurabi. El nu s-a mai mulţumit cu o simplă dominaţie asupra unor prinţi vasali. aşa cum se jura în numele lui Marduk. Lor le urmau guvernatorii oraşelor şi comunelor. care vor intră în vigoare în cel de-al 30-lea an de domnie. care duce la cucerirea oraşelor Uruk şi Isin. Subartu şi Guttium. Acest cod înlocuieşte obiceiurile locale şi justiţia exercitată mai ales de cler. Tot în scopul centralizării. exista o oarecare ierarhizare a acesteia. cuprinzând şi Elamul.2. Concomitent numele semiticei Iştar a devenit sinonim cu cel de seiţă pur şi simplu. iar apoi o perioadă lungă de pace. monarhul se considera ensi / işşaku al zeului tutelar. De asemenea. După aceasta urmează doi ani de lupte minore. În fine. Până la el fiecare oraş-stat avea propria sa divinitate tutelară. Alături de suveran exista un fel de prim-ministru. căruia i se subordonau cei doi guvernatori cu reşedinţele la Larsa şi Sippar. cumulând atributele celorlalte zeităţi feminine. precum şi pe baza listelor dinastice eponime babiloniene. Hammurabi iese învingător şi în anul următor cucereşte Larsa. acesta a reuşit să distrugă oraşul vecin Kiş şi să se opună tendinţelor de hegemonie ale regilor din Isin şi Larsa. Prin aceasta limba akkadiană va deveni singura limbă oficială recunoscută şi. Nippur sau Dilbat.”). Un alt izvor din care putem afla organizarea Imperiului Babilonian sunt corespondenţele monarhului cu funcţionarii săi. Acesta profita de pe urma unei poziţii geografice extraordinare: se afla la răscrucea drumurilor comerciale ce legau Mesopotamia de syria şi Asia Mică spre Apus. Mitul are rolul de a exalta rolul cosmizator al lui Marduk. Aparent această domnie se aseamănă cu cele precedente. 4. ci i-a înlocuit pe aceştia cu guvernatori. de a se jura pe persoana regelui. Doar în regiunile îndepărtate. Însuşi codul de legi este prezentat ca o înţelegere între Hammurabi şi Shamash (zeul soarelui şi al justiţiei).. înlocuind vechiul drept al ginţilor şi obiceiul răzbunării sângelui (vendetta) cu reglementările aplicate de organele judecătoreşti ale statului. iar unele instanţe districtuale se afalu la Larsa. Hammurabi se menţine pe aceeaşi linie a tradiţiei mesopotamiene. monarhul babilonian trebuia să topească vechile oraşe-state într-o structură statală nouă. descoperită în 1936 şi care conţinea corespondenţa dintre Zimri-Lin şi Hammurabi. în cazul judecăţilor. pentru ca în al 32-lea an de domnie să cucerească Mari. cu sediul la Babylon. în cel de-al 38-lea an de domnie toţi duşmanii săi sunt goniţi din nou până în Subartu. De altfel justiţia era puternic centralizată: instanţa supremă se afla la Babylon şi era prezidată de rege. Vechiul imperiul babilonian Dintre oraşele înfiinţate de amoriţi.).

ambele.Chr. Regatul Mării.3. ci s-a apropiat de o structură politică modernă.. după cum o demonstrează numeroasele contracte de închiriere găsite. de fapt spioni ai regelui. în S Mesopotamiei.Chr. care a fost contemporan cu faraonul eretic Echnaton. instaurându-şi stăpânirea pentru 6 ani. urmaş al ultimului rege din Isin. În Codul lui Hammurabi societatea mesopotamiană apare împărţită în 3 clase sociale:  oamenii liberi şi bogaţi (amelu) au dreptul şi posedă proprietatea liberă asupra bunurilor mobile şi imobile. 15-14 a.adunare a notabililor sau sfatul bătrânilor. el nu a servit unui grup etnic sau vreunei cetăţi. Această structură era dublată de una de curieri. administraţia palatului este separată de cea a statului. tocmai pentru a preîntâmpina ameninţarea asiriană. Pe de altă parte.  Karaindaş III. după cum o dovedesc scrisorile acestuia găsite în arhiva de la Tell-el-Amarna. trebuie precizat că prin instituirea justiţiei. ceea ce a dus la pierderea Mesopotamiei. care iniţiind o expediţie în Siria.Chr. supravegheau pe funcţionarii administraţiei de stat. De fapt. Întrucât limba textelor a rămas mai departe akkadiana. .). Hammurabi a intrat în istorie nu ca un mare cuceritor. În cursul sec. a reuşit să se opună expansiunii statului Mitanni  Burraburiaş II. posedau averi imense. care. Babylonul fiind redus la vechea stare de oraş-stat. imperiul fondat de el s-a dezagregat rapid. ca un fel de aripă estică a huriţilor. dar nu şi-a exploatat victoriile căzând pradă unei conspiraţii. pe care-l vor distruge în 1324 a. Apare chiar şi o adunare reprezentativă a Imperiului la Sippar. succesorul lui Kurigalzu. Regele hitit s-a întors triumfător în capitala sa. sub Hammurabi. care nu vor întârzia să-şi afirme tot mai mult independenţa. care a reuşit să unifice ţinutul mării şi al Babyloniei. Fiul său a fost în continuă luptă cu Elamul şi cu tot sprijinul acordat de nomazii kasiţi nu a reuşit să împiedice formarea unui stat independent. Dar nici Babylonul nu va reuşi să se refacă. În final. care pe la 1400 a. Astfel. Cel mai adesea proprietăţile acestora era arendate. imperiul lui Hammurabi nu mai are caracterul unui despotism arbitrar. kasiţii s-au aşezat în număr tot mai mare în câmpie. fie ca urmare a imposibilităţii de plată a unor datorii. nefiind de altfel singurul. 500 ani) a însemnat pentru oraşul care a dominat întreaga Mesopotamie. În consecinţă. Babylonul în perioada dominaţiei kassite Epoca kassită (aprox. Hattuşaş. asirienii vor ataca Babylonul. Codul lui Hammurabi are un rol important în apărarea proprietăţii şi drepturilor stăpânilor. În acest sens prevederile economice ale codului vin să întărească afirmaţia precedentă: statul se asigură să creeze un sistem unic de măsuri şi greutăţi. aproape de ceea ce numim noi astăzi „stat de drept”. astfel că regele kassit Agume II s-a stabilit aici împreună cu războinicii săi. pentru o perioadă limitată de 3 ani.  oamenii liberi mici proprietari şi săraci (muşkenum)  sclavii (uardu). Prin intermediul birocraţiei se asigura centralizarea statală. acordate în continuare de despot. trece în Mesopotamia. 4. cucerind Mari.Chr. urmaşii lui Hammurabi au pierdut. nu putem preciza nici măcar ce idiom vorbeau kassiţii. care pot să ajungă în această stare fie în umra unor războaie. care pe lângă misiunea de a menţine coeziunea imperiului asigurând comunicaţii rapide. În aceste condiţii. regii kasiţi au semnat mai multe alianţe cu regii hitiţi. Dintre regii kassiţi ai Babylonului mai importanţi sunt:  Ulamburiaş. Babylonul nu va rezista invaziei celui de-al 4-lea rege al hitiţilor. ajungând să trăiască sub regi proprii. are se reunea sub preşedinţia unui primar (rabianum). după slăbirea hitită. treptat controlul asupra Mesopotamiei. ci caun bun administrator. Odată cu moartea lui Hammurabi. o perioadă de pasivitate şi slăbiciune politică. Murşil I. Acesta a fost fondat de Ilumilu. se stabilesc echivalenţe şi cuantumuri de plată. Aceştia au avansat spre Lauristanul de astăzi. Pentru prima dată. unde sunt convocaţi uneori cei mai de seamă demnitari. Peste aceste trei clase se află la loc de cinste adevărata elită formată din corpul sacerdotal şi nobilimea de curte. corespondenţa sa arătând preocuparea pentru o bună administrare şi nu pentru i jefuire a supuşilor. iar apoi distrugând Babylonul (1595 a. a cărui fiincă a devenit nevasta faraonului Amenophis III  Kurigalzu I. Totuşi. În acest sens.

A urmat o perioadă de cca. Sub el este reluată tradiţia analelor asiriene şi începând cu domnia sa cronologia devine sigură. ceea ce a declanşat vaste mişcări de populaţii: astfel pe la sfârşitul sec.Chr. la constituirea unei clase dirigente asiriene. Primii au reuşi să-şi constituie un stat în sec. Tukulti-Ninurta se intitulează rege al Sumerului. grupuri indo-europene răsăritene au înaintat tot mai profund în podişul Iran şi în cursul mil.Chr. De remarcat este domnia lui ASSURNASIRPAL II (883-859 a. a construit un nou palat la Nimrud. Egiptul a fost confruntat cu invaziile „popoarelor mării”. 3 secole în care huriţii şi apoi statul Mitanni şi-au impus dominaţia asupra Asiriei. secolele 13-12 a. de altfel. Sub urmaşii săi puterea Asiriei a sporit necontenit. Fiul său. ajungând până la Karkemiş. dispărând vechi forţe şi apărând altele noi. Asiria Istoria politică a Asiriei cuprinde trei mari etape: imperiul vechi. Asiri va atinge apogeul şi gloria. cel mijlociu şi cel nou.4. Ca urmare a acestor cuceriri. al Akkadului.Chr.Chr.Chr. dublate de atacurile vecinilor (mai ales kaşkeenilor – vecini din NE). din Armenia de astăzi. În primele decenii ale sec. forţă şi deportări masive de populaţie. Asiria se afirmă ca o putere ambiţioasă sub Assur-uballit I (1365-1330 a. Perioada Imperiului Mijlociu.Chr. Urmaşul său. Concomitent mişcările de populaţie şi anarhia.). Assunadinnahe II. 1 a. 13 a..Chr.4.). până la Golful Persic. 8 a. Concomitent au început să se producă invazii ale unor popoare de origine indo-europeană. ci de la început un regat unitar. De abia în cadrul ultimei perioade. în timp ce monarhii din Assur îşi iau din nou tilul de ensi. După asasinarea acestuia. principatele arameene fiind treptat cucerite. Perioada Imperiului Vechi.Chr. Regatul s-a constituit în jurul centrului religios de la Assur şi în Asiri nu au existat mai multe oraşe-stat concurente. Asiria scapă de sub dominaţia mitanniană. Tradiţia regilor asirieni coboară până la începuturile legendare când sunt pomeniţi „cei 7 regi ce trăiau în corturi”. fiind minor regenţa a fost asigurată de mama sa. în primele două ea fiind obligată să se mulţumească cu performanţe mai obscure. În această perioadă este inaugurată o etapă de criză în care conducătorii militari şi nobilimea războinică ajung să decidă destinele imperiului. În această perioadă grupuri indo-europene din Balcani vor pătrunde în Asia Mică: frigienii în C şi lydienii în V. puterea Asiriei decade şi în scurt timp pierde toate cuceririle făcute. Imperiul Mijlociu a avut începuturi obscure. Apogeul Imperiului Mijlociu este atins de domnia lui TUKULTI-NINURTA I (1235-1198 a. este amintit în arhiva de la Tell-el-Amarna ca primind subsidii de la Amenophis III. care a şi pus capăt primului imperiu asirian. 14 a. Treptat. De fapt. Işme-Dagan a fost înfrânt de Hammurabi. atât cele din Mesopotamia cât şi cele din Syria. au constituit pentru Orientul Apropiat o perioadă foarte tulbure în care s-au produs importante mutaţii pe eşichierul politic. SALMANASSAR III (858-824 a. care a mutat capitala de la oraşul sfânt Assur la Nimrud.Chr. Concomitent străinii (în special statul Urartru) ameninţă un imperiu fragil bazat pe teroare.Chr. o aristocraţie războinică.Chr. ilustrată de decadenţa a două mari civilizaţii: cea miceniană şi cea hitită. iar regele său. de către hitiţi. unde a construit un nou palat imperial.Chr. iar în S elimină statul care a continuat pe cel mitannian. El a supus la tribut atât pe aramei cât şi pe iudei. .Chr. în urma unor intrigi de palat. contemporanul lui Burraburiaş II şi Echnaton.) care a pornit ofensiva împotriva semiţilor arameeni. cărora le-a pus capăt de abia victoria lui Ramses II din 1170 a. i-a succedat în 811 a. Huriţii vor contribui. vor juca un rol important în istoria Orientului Mijlociu. cel care a cucerit Mari.). pe fondul unei decăderi a puterii regale. pentru a lupta împotriva hitiţilor şi mitannienilor. Şamşiadad V.) încep conflictele cu statul Urartru. Sammuramat (Semiramida). Noul Imperiu Asirian începe cu ASSUR-DAN II (935-912 a. în loc de regi. Singurul stat care nu a fost complet zdruncinat de pe urma acestei crize (după care fierul se impune ca principal materiale în fabricarea uneltelor) a fost Asiria. inclusiv insulele Bachrain. care cucereşte Babylonia. aceasta îşi va întinde stăpânirea asupra vecinilor. în paralele. care folosea ca principală armă carul de luptă.Chr. Perioada Imperiului Nou. Imperiul Vechi s-a format treptat în urma infiltrării asirienilor în N muntos al Mesopotamiei. pun capăt noului imperiu hitit. al Sipparului şi Babylonului. Sub SALMANASSAR I (1265-1235 a.).). După cucerirea capitalei celor din urmă. Imperiul vechi a cunoscut cea mai mare expansiune pe vremea lui ŞAMŞIADAD I (1815-1782 a. Fiul şi urmaşul său. Structurile politice tradiţionale au intrat într-o profundă criză.

Un an mai târziu. Maxima înflorire a Imperiului Nou a fost pe vremea domniei Sargonizilor.Prestigiul monarhiei este restaurat odată cu TIGLATPILASAR III (745-727 a. de către SARGON II. dinasrtie întemeiată în 722 a. cu trupe egiptene.5. În 605 a. construind una nouă la Ninive. pentru prima oară. Acesta nu a fost în stare să menţină controlul asupra regiunilor cucerite şi nici presiunii militare persane. are loc o primă înfrângere care se soldează cu predarea oraşului Sippar. unde a ridicat „palatul de SV”. care ajung în Asia Mică vecini cu lydienii. precum jefuirea şi distrugerea Babylonului. cucerind chiar Samaria (capitala Israelului) şi ciocnindu-se în Gaza. El este cel care a înfrânt rezistenţa egipteană. a titulaturii regale sumero-akkado-babyloniene. O proclamaţie dată de acesta marchează preluarea.Chr.Chr.) care reface dominaţia asiriană asupra Syriei şi Palestinei. de către regele persan. Sargon II a dispus construirea unei capitale noi la Dar-Şarrukin („Cetatea lui Sargon”).Chr. După moartea lui Assurbanipal. deportând foarte mulţi evrei în Babylon.). El a părăsit capitala tatălui său.Chr.) a continuat politica de cuceriri a predecesorilor. fapt ce va avea un puternic răsunet în tot Orientul.Chr. cucerind Theba. lui Nabopalassar îi urmează fiul său NEBUKADNEZAR (Nabucodonosor). acesta lasă un imperiu care se întindea de la Marea Caspică la Marea Mediterană şi de la Golful Persic până în Egipt. Ultimul rege al imperiului neobabylonian a fost NABONIDE (556-539 a.Chr.Chr.: perioada Uruk: 3500-3000 a. care a domnit până în 562 a. promovând mica nobilime. Imperiul neo-babylonian în 625 a. iar în 612 a. imediat după cucerire de cre Cambyse.) a fost persoana cea mai controversată a dinastiei. Totodată a fost şi un mare constructor de diguri şi canale. El este cel care a cucerit şi distrus Ierusalimul. Cultura Obeid: 4500-3500 a.Chr. Pe o stelă comemorând victoria acestuia este reprezentat faraonul de origine etiopiană Taharqa şi regele Sidonului. fondatorul efemerului imperiu neo-babylonian.).Chr.. lovind astfel în marea aristocraţie. de numele său fiind legată cucerirea Memphisului în 671 a.Chr. cucerind chiar şi regatul filistinilor din Gaza.Chr. În 539 a. El a reuşit să refacă Imperiul tatălui său (Tiglatpilasar III). două noi forţe impunându-se cu repeziciune: mezii şi Babylonul. SENNAHERIB (704-681 a. statul asirian va cunoaşte un rapid declin. Epoca predinastică: 3500-2700 a.Chr. capitala Elamului. reuşind să-şi nemulţumească supuşii. La moarte. El este autorul şi unei importante reforme militare şi administrative.Chr. Babylonia devine o satrapie guvernată. fiul lui Assarhadon care s-a făcut remarcat atât datorită expediţiilor sale cât şi ca iubitor de artă şi literatură (biblioteca sa din Ninive conţinea peste 20 000 de volume adunând toate ecrierile sumero-akkadiene cunoscute). remarcându-se prin nenumărate acte de cruzime terioare şi chiar acte demenţiale.Chr. Nabonide a fost alungat de către aceştia şi Babylonul îşi deschide porţile în faţa armatelor persane ale lui CYRUS.Chr. Cultura Halaf: 4500-3750 a. Fiul acestuia ASSARHADON (681-669 a. Fiul său. iar de numele său se leagă introducerea culturii bumbacului în Mesopotamia. iar „semiluna fertilă” a fost luată de către chaldeeni. Rezumat: cronologia istoriei mesopotamiene: Cultura Hassuna Cultura Samarra: 5500-4500 a. pe tronul Babylonului s-a urcat chaldeeanul NABOPALASSAR.Chr.Chr. devastând tot ţinutul înconjurător. care a stopat ascensiunea aristocraţiei războinice. mezii au cucerit Assur-ul. . târâţi cu belciuge în nări de regele asirian. Cel mai important rege asirian a fost ASSURBANIPAL (668-627 a. În 648 a. Astfel moştenirea asiriană a fost împărţită astfel: N a revenit mezilor. 4. cucereşte Babylonul apoi Susa.Chr. În principal el a întărit cavaleria uşoară în dauna carelor de luptă. fiul şi prinţul de coroană desemnat de Cyrus. În 614 a. perioada Djemdet Nasr: 3000-2700 a.Chr. aceştia aliaţi cu chaldeenii au cucerit Ninive.Chr.

Epoca dinastică arhaică: 2700-2350 a. Dinastic arhaic II: 2550-2450 a.Chr.Chr.Chr.Chr. Perioada de dominaţie a gutt-lor: 2150-2111 a. Renaşterea sumeriană de sub cea de-a III dinastie din Ur: 2111-2004 a.Chr. Dinastic arhaic III: 2450-2350 a. .Chr.: Dinastic arhaic I: 2750-2550 a.Chr. Epoca Imperiului Sargonid: 2334-2193 a.