UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris C.Z.U.:338.1(4):339.923:061.1 EU(043.2)=135.1 C46

MARCEL CHISTRUGA

EVOLUŢIA DEZVOLTĂRII ECONOMICE A ŢĂRILOR EUROPEI CENTRALE ŞI DE EST ÎN PERIOADA POST-INTEGRARE
Specialitatea 08.00.14 – Economie mondială; relaţii economice internaționale

TEZĂ DE DOCTOR ÎN ECONOMIE Conducător ştiinţific, dr. hab., prof univ. Petru ROŞCA Autorul: Marcel CHISTRUGA

Chişinău, 2009
1

INTRODUCERE ......................................................................................................... 3

Capitolul I. Aspecte teoretico-metodologice cu privire la creşterea şi convergenţa economică........................................................................... 7 1.1 Noţiuni de bază privind factorii exogeni şi creşterea economică ..................... 7 1.2 Locul şi rolul procesului de integrare în dezvoltarea economică a ţărilor Uniunii Europene .................................................................... 21 1.3 Convergenţa economiilor Europei Centrale şi de Est privită prin prisma factorilor externi ................................................................................. 30

Capitolul II. Identificarea rolului factorilor externi la creşterea economică a ţărilor ECE ......................................................................................... 47 2.1 Particularităţile şi factorii creşterii economice în ţările Europei Centrale şi de Est ........................................................................................ 47 2.2 Impedimente de natură macroeconomică şi structurală în calea creşterii economice. Analiză comparată a ţărilor Europei Centrale şi de Est prin prisma Republicii Moldova.............................................................................. 55 Capitolul III. Eficientizarea potenţialului economic şi de export al Republicii Moldova în perspectiva integrării europene........................................................... 81 3.1 Rolul comerţului exterior la creşterea economiei naţionale ........................... 81 3.2 Impactul Investiţiilor Străine Directe asupra creşterii economice ................ 94 3.3 Inovarea şi cercetarea ca factor al creşterii economice................................. 104 Sinteza rezultatelor obţinute .................................................................................. 115 Concluzii şi recomandări ........................................................................................ 116 Bibliografie............................................................................................................... 122 Adnotări ................................................................................................................... 133
2

Cuvinte cheie............................................................................................................ 136 Lista abrevierilor utilizate ...................................................................................... 137 Anexe ........................................................................................................................ 138

3

inclusiv prin prisma factorilor externi. problemele şi soluţiile de creştere economică au o actualitate sporită. fenomen ce este prin esenţa sa destul de controversat şi dificil de limitat la careva reguli şi soluţii predefinite sau predeterminate.INTRODUCERE Actualitatea temei de cercetare. Scopul lucrării poate fi structurat în felul următor. Teza tratează aspectul creşterii economice. Procesele integraţioniste şi dorinţa de a ne integra în Uniunea Europeană sunt un alt motiv important pentru analiza particularităţilor de dezvoltare economică ce au stat la baza atât a succeselor cât şi a insucceselor ţărilor Europei Centrale şi de Est. În condiţiile crizei economice. Sursele şi înţelegerea creşterii economice este un factor important pentru definirea strategiei de dezvoltare a oricărei ţări. relaţiile dintre diferiţi determinanţi ai creşterii devin extrem de importanţi. Scopul şi obiectivele principale ale lucrării. Cunoaşterea acestora şi modul de ai combina pentru a pune accentul pe acele surse ce au un randament mai mare este vital pentru orice stat. Pentru a face acest lucru sunt necesare studii de analiză a creşterii economice. În condiţiile în care o ţară precum Republica Moldova. surse şi căi de susţinere a economiei naţionale trebuie identificate şi mai apoi traduse în politici publice coerente. în condiţiile unei economii mici şi deschise. Un alt obiectiv a fost evidenţierea şi structurarea factorilor ce împiedică dezvoltarea Republicii Moldova în comparaţie cu aceeaşi indicatori din Europa Centrală şi de Est. Pentru realizarea scopurilor menţionate. Modele. Sinteza abordărilor conceptuale şi de esenţă a creşterii economice de-a lungul timpului este un aspect ce nu poate fi ignorat de către comunitatea economică şi socială. O atenţie sporită a fost acordată modelării econometrice a fenomenelor macroeconomice. Accentuarea diferitor particularităţi în nivelul şi calea de dezvoltare parcursă de diferite ţări. Familiarizarea cu definirea şi conceptul de creştere economică într-o măsură sintetizată. ce a trecut şi mai are de trecut prin multe schimbări structurale este deosebit de important ca cercetarea economică să fie axată pe o creştere durabilă. Factorii şi modelele de creştere economică au fost o preocupare a savanţilor din toate timpurile şi astăzi în condiţiile în care perioada de tranziţie în multe ţări ea un caracter peren. Determinarea evoluţiei şi factorilor de creştere economică în ţările Europei Centrale şi de Est. Identificarea şi sistematizarea modelelor de creştere economică. au fost trasate următoarele obiective de bază: 4 . Un obiectiv esenţial s-a materializat în încercările de estimare a unor laturi a economiei moldoveneşti. Realităţile economiei Republicii Moldova şi criza care a afectat sistemul economic mondial sunt alte aspecte ce direcţionează spre analiza creşterii şi dezvoltării economice.

• analiza comparativă a dezvoltării economice în ţările ECE.Gribincea.Lobanov. datele Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova şi a Băncii Naţionale a Moldovei. În calitate de surse de informare. metoda studiului de caz. • modelarea şi explicarea econometrică a unor fenomene ce vizează direct creşterea şi dezvoltarea economică în Republica Moldova. R. Baza informaţională a lucrării o reprezintă rezultatele cercetărilor. Băncii Mondiale. • identificarea. rapoartele Ministerului Economiei şi Comerţului.Chircă. Fondului Monetar Internaţional şi Eurostat. N.Chistruga. metoda extrapolării. N. metoda analizei economice comparative. de asemenea. au fost folosite următoarele metode ştiinţifice: metoda abstracţiei ştiinţifice. Barro. Levine şi alţii). metoda observării. VAR.Maximilian. Hausmann. Velasco. • studierea evoluţiei creşterii economice şi a determinanţilor creşterii în ţările Europei Centrale şi de Est (ECE). V. B. A. Rodrick. • depistarea impedimentelor de natură macroeconomică şi structurală în calea dezvoltării economice. analiza şi evoluţia surselor externe ce contribuie la creşterea economică.Moldovanu.Ţâu. metoda indicilor statistici. precum şi rezultatele unor cercetători din Republica Moldova (P. metoda unităţii analizei cantitative şi calitative. medii ponderate. La calcularea indicatorilor şi a datelor empirice. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei al tezei rezidă în ansamblul de teorii şi concepte ce vizează procesul de creştere economică în ţările ECE şi aplicaţiile fundamentale elaborate de către autori cu renume mondial (D. au fost utilizate datele statistice din bazele de date ale ONU. D. medii cu bază în lanţ. Solow. calcule bazate pe filtrul HodrickPrescott etc. Obiectul de studiu îl constituie determinanţii creşterii economice în ţările ECE în perioada post-integrare şi analiza empirică a impedimentelor şi particularităţilor ce susţin sau încetinesc procesul de creştere economică. În procesul cercetării. J. metode de regresie.Railean şi alţii). metode statistico-matematice şi econometrice (metoda celor mai mici pătrate. Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în: 5 . au servit. definirea şi conceptul de creştere economică.). Stieglitz. S. S. medii cu bază fixă. studiile empirice şi alte surse editoriale expuse în publicaţiile periodice şi în monografiile autorilor străini şi autohtoni.• analiza teoriilor cu privire la rolul.Roşca.

• identificarea impedimentelor de natură macroeconomică şi structurală. La nivel macroeconomic. Aprobarea rezultatelor investigaţiilor. model teoretic şi practic pentru alţi cercetători preocupaţi de aspectele creşterii economice. Rezultatele cercetării pot fi utilizate pentru perfecţionarea politicilor de stat. Rezultatele pot fi folosite şi pentru unele cursuri universitare: microeconomie. macroeconomie. • pentru prima dată în Republica Moldova a fost estimat econometric impactul investiţiilor şi exporturilor asupra creşterii economice naţionale. integrare economică. • analiza sustenabilităţii procesului de creştere economică în ţările ECE şi Republica Moldova prin intermediul modelelor propuse de Barro (1991) şi Levine şi Renelt (1992).• efectuarea diagnozei creşterii economice (growth diagnostics) pentru ţările ECE şi CSI prin identificarea elasticităţii şi contribuţiei factorilor clasici (capital. economie internaţională. • pentru prima dată în Republica Moldova a fost calculată descompunerea creşterii economice pentru trei perioade de referinţă – 1991-1995. Multe din calculele efectuate pot fi tratate ca surse pentru viitoarele cercetări. ele prezintă un înalt grad de aplicabilitate. Ed. • pentru prima dată în Republica Moldova au fost identificate şi modelate canalele de transmisie monetară în economia naţională în cadrul analizei impactului inflaţiei ca principal obstacol a stabilităţii macroeconomice. politici economice etc. • pentru prima dată în Republica Moldova a fost analizată problema competitivităţii exporturilor ca reacţie la aprecierea cursului de schimb. • pentru prima dată în Republica Moldova au fost calculaţi indicii de diversificare şi de concentrare a exporturilor şi indicii Avantajului Comparativ Explicit pentru fiecare ramură exportatoare. în calea dezvoltării economiei naţionale abordată prin prisma experienţei ţărilor Europei Centrale şi de Est. muncă) şi determinarea influenţei Productivităţii Totale a Factorilor (PTF) asupra creşterii economice. Rezultatele cercetării au fost expuse în articole ştiinţifice şi aprobate la conferinţe ştiinţifice şi seminare de profil: Simpozionul Internaţional al Tinerilor cercetători (14-15 apr. pot fi folosite la estimarea priorităţilor de politică economică şi pot ajuta la fundamentarea şi înţelegerea mai corectă a procesului de creştere economică. bazată pe abordarea Hausmann. Velasco şi Ricardo (HVR). 2006). Conferinţa Internaţională „Problemele actuale ale 6 . valoarea aplicativă a tezei rezidă în recomandările formulate şi aplicaţiile de modelare a economiei elaborate. Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în faptul că ea poate servi drept bază metodologică. a 4-a. 1996-2000 şi 2001-2007.

Capitolul I. Lucrarea cuprinde. Este analizat comerţul extern al Republicii Moldova. Structura tezei de doctorat. Propunerile au fost prezentate Ministerului Economiei şi Comerţului în cadrul temelor aplicative anuale produse de către Institutul de Economie. productivitatea totală a factorilor. 14 iulie 2007. „Eficientizarea potenţialului economic şi de export al Republicii Moldova în perspectiva integrării europene”.teoriei şi practicii relaţiilor moldo-japoneze”. conţine analiza creşterii economice în Moldova efectuată prin prisma factorilor externi. modelarea economiei. S-a făcut o analiză amplă a investiţiilor şi indicatorilor de atragere a lor. atenţia principală este acordată evoluţiei şi determinanţilor creşterii economice în ţările Europei Centrale şi de Est. „Identificarea rolului factorilor externi la creşterea economică a ţărilor ECE”. 13-14 mai 2005. trei capitole. Aspecte ce ţin de integrare şi convergenţă sunt prezentate prin prisma incidenţelor ce le exercită asupra sistemului economic. conţine analiza principalelor ipoteze şi teorii cu privire la procesul de creştere economică. tabele. determinanţii creşterii economice. Finanţe şi Statistică cu participarea autorului. analiza constrângerilor. ţintirea inflaţiei. întitulat „Aspecte teoretico-metodologice cu privire la creştere şi convergenţa economică”. modele de creştere economică. Sunt structurate şi analizate grafic aspectele dezvoltării acestor state. Rezultatele unor calcule şi aspecte ce ţin de creşterea economică în Moldova a fost discutată cu specialiştii Băncii Mondiale în Moldova. Capitolul III. politici publice. Au fost evidenţiate aspectele macroeconomice şi structurale ce frânează creşterea economică în Republica Moldova comparativ cu ţările ECE. bibliografie. Sunt analizate unele teorii şi modele economico . de asemenea. Teza constă din introducere. dezvoltare economică. creşterea economică în ţările ECE. Ultimul aspect abordat ţine de inovare şi cercetare şi influenţa lor asupra economicului. În capitolul II. IEFS. estimări şi anexe. figuri. Cuvinte-cheie: creştere economică.matematice existente. inflaţie. concluzii şi recomandări. Publicaţii: La tema tezei au fost publicate 8 articole ştiinţifice cu un volum total de circa 3 coli de autor. 7 . Au fost organizate dezbateri şi prezentări publice în cadrul IDIS Viitorul. Seminar „Probleme actuale ale economiei Moldovei”.

• abordarea prin prisma ofertei. aceasta fiind preocuparea filozofilor încă din antichitate.Capitolul I. în această ordine de idei putem vorbi despre: • abordarea factorială. Aspecte teoretico-metodologice cu privire la creştere şi convergenţa economică 1. cu precădere însă la aspectele ocupării forţei de muncă paralel cu abordarea problematicii cererii şi ofertei [9. Se căutau căi de a îmbunătăţi condiţiile de trai atât la nivel colectiv cât şi la nivel individual. Începând cu Confucius. • abordarea din punctul de vedere al ofertei şi cererii. de programare şi de planificare a unor sectoare. Modele de inspiraţie keynesiste au oferit răspunsuri viabile la gravele dezechilibre care au generat marea criză. Astăzi. Din acest motiv. asistăm la o intervenţie activă a statului în economie privind măsurile de stimulare şi orientare a investiţiilor. mai apoi Platon şi Aristotel au fost doar unii di gânditorii timpului care şi-au expus viziunea asupra a ceea ce înseamnă creşterea economică. În ciuda vastei literaturi de specialitate şi a numeroaselor studii şi teorii. Un aspect care a căpătat o amploare deosebită pentru studierea creşterii economice îl constituie necesitatea fundamentărilor teoretice [86. Literatura economică şi econometrică scrisa pe tema creşterii economice a dobândit un interes foarte mare în ultimii ani. este cea în baza căreia creşterea economică este apreciată ca o sporire globală a produsului net al economiei care este însoţită firesc 8 . Toate acestea au contribuit la apariţia ideilor ulterioare. de ajustare a cererii şi ofertei. măsuri de raţionalizare a energiei etc. • abordarea ciclică.1 Noţiuni de bază privind factorii externi şi creşterea economică Ideea creşterii economice nu este de dată relativ recentă. p34-37]. • abordarea sub aspectul echilibrului. Adam Smith.25]. Autori ca W. toţi au avut contribuţii conceptuale la creșterea economică şi aspectele ei. K.Petty. O primă tendinţă întâlnită în literatura de specialitate.Marx. nu s-a ajuns la un consens general în ceea ce priveşte definirea acestui concept. analiza conceptului de creştere economică este făcuta în strânsă legătură cu cea a conceptului de dezvoltare şi progres economic. Schumpeter şi Keynes. referitoare la creşterea economică. de stimulare a creşterii demografice. p. Henri Lepage. Abordarea creşterii economice de-a lungul timpului a avut mai multe tendinţe şi manifestări.

p.89]. După el întreaga istorie socială trebuie să parcurgă cele cinci stadii ale creşterii economice caracterizate în raport cu nivelul de dezvoltare al economiei [30. ocrotirea mediului ambiant. creşterea populaţiei sunt doar o parte din problemele ce sporesc complexitatea definirii corecte a fenomenului în cauză. Creşterea economică trebuie să se concretizeze în sporirea volumului de utilităţi produse şi în consecinţă a nivelului de trai.78]. a volumului producţiei sau a potenţialului economic.29] sau ca o sporire a consumului real pe locuitor ceea ce în concepţia lui R. reorientarea tehnică.Rostow. Creşterea economică are sens doar în cazul în care se caută atingerea în paralel şi a următoarelor scopuri: creşterea longevităţii.56]. redistribuirea veniturilor în scopul eliminării sărăciei.W. aceste două noţiuni echivalează cu creşterea capacităţilor de producţie. idee întâlnită la S. este întâlnită la W. fiindcă se poate creşte producţia şi consumul bunurilor în condiţiile exploatării severe a resurselor naturale. calitativ superior. Dar creşterea economică nu trebuie privită numai ca un fenomen cantitativ de sporire a venitului naţional total şi pe locuitor. în realitate şi creşterea economică presupune modificări de structură. o aşa fel de creştere trebuie exclusă din atenţia noastră fiindcă ea sau este instabilă din punct de vedere durabil sau chiar nu are nici un sens [118. 9 . mărind trecerea de la un stadiu de dezvoltare la altul. Pentru alţii. De aceea. În timp ce dezvoltarea ar presupune modificări de structură. o satisfacere mai eficientă a necesităţilor şi raţionalizare a consumului. În alte curente de opinie este sugerată ideea echivalării creşterii cu progresul economic şi social. De altfel. Identificarea progresului economic şi social cu creşterea economică. p. conservarea şi sporirea resurselor naturale. creşterea nivelului de educație şi cultură a populaţiei. Creşterea continuă a necesităților.Kuznets [110. angajarea deplină a forţei de muncă. Barro ar indica sporirea resurselor disponibile faţă de populaţie [21.p. Conceptul de creştere economică în sine e foarte contradictoriu.de schimbări structurale. Se consideră că creşterea ca şi dezvoltarea economică se referă la fenomene pe termen lung. raritatea resurselor. p. în timp ce progresul economic este definit ca o creştere continuă a produsului net pe locuitor. asta ar fi şi accepţiunea pentru o creştere economică durabilă (de aceea se va face referire la creştere economică prin prisma acestei accepţiuni).

participarea politică şi egalitatea oportunităţilor atât între indivizi cât şi între naţiuni. se merge mai departe cu accepţiunea de libertate decât în mod tradiţional (ca eliberarea de servitute). libertatea este abordată în sensul emancipării din alienarea condiţiilor materiale ale vieţii şi eliberarea de servituţi sociale de genul ignoranţei. În acest sens există patru abordări: 1. rolul legii.105].A. oportunităţi de locuri de muncă mai numeroase şi inegalităţi mai mici în privinţa veniturilor constituie condiţiile necesare dar nu şi suficiente ale dezvoltării economice durabile) libertatea. Abordarea din punctul de vedere a pieței libere. Astfel. libertatea de expresie. mai multe locuri de muncă. Conform celor expuse ne bazăm pe definirea caracterului durabil al creșterii economice şi anume pe faptul că creșterea economică trebuie sa asigure nevoile şi necesitățile prezentului fără a compromite abilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile. ci acela al creşterii posibilităţilor oamenilor de a alege” [116. p. Creşterea PNB/locuitor. o mai bună educaţie. Se susţine că interesul personal (selfinterest) va asigura durabilitatea. creşterea economică şi dezvoltarea economică trebuie privite prin prisma unor procese multedimensionale ce implică schimbări majore în structurile sociale. Laureatul Premiului Nobel W. creşterea nivelului de trai. Prin urmare şi ca o adăugare la cele spuse mai sus despre conceptul de dezvoltare durabilă. respectiv generarea unui mai mare autorespect naţional şi individual [1.82]. Conceptul de libertate la rândul său implică aşa concepte ca securitatea personală. instituţiilor şi credinţelor dogmatice. o mai mare atenţie acordată valorilor morale şi umaniste. mizeriei. urmărindu-se respectarea unor aşa valori care ar implica: acoperirea nevoilor de bază pentru o parte cât mai mare a populaţiei unei ţări. proces ce include venituri ridicate. O alternativă la acest indicator e PNB/loc sau în ce măsură creşterea PNB depăşeşte creşterea populaţiei.Lewis spunea: „avantajul creşterii economice nu-i acela al fericirii unei avuţii crescute. eliminarea sărăciei absolute. p. p. Daca toate resursele sunt private şi drepturile de proprietate bine 10 . Viziunea propusă e legată de capacitatea omului să aleagă. în atitudinile populare şi în instituţiile naţionale. (Aceasta la rândul ei implică un progres economic susţinut şi continuu la nivel individual şi social. dependenţei de alte persoane.Deşi vorbim de creştere economică nu putem să nu menţionăm că ea este o componentă a dezvoltării economice care în mod tradiţional a fost înțeleasă drept capacitatea unei economii (ale cărei condiţii erau mai mult sau mai puţin statice de-a lungul timpului) de a genera şi a susţine o creştere anuală a Produsului Naţional Brut la rate de circa 5-7 % sau chiar mai mult [127.159].

De aceea după cum am menţionat voi face referire la creştere şi dezvoltare economică doar prin prisma acestor concepte. iar o parte este consumat. Este un proces de dezvoltare continuu şi în esenţă este absolut necesar să fie durabil. Toate aceste aspecte de mai sus nu pot fi apreciate şi urmărite decât în dinamică. Acest fapt implică ideea conform căreia o creştere în cererea agregată va fi însoţită de o creştere în oferta agregată. Notaţi că nu există export net (X-M) la sfârşit. Keynes a presupus că o parte din venit este economisit. această abordare nu pare să ţină cont de generaţiile viitoare şi necesităţile ei. Ea susţine că resursele pământului nu sunt ale noastre. ca rezultat a caracteristicii limitative a resurselor. O abordare din punctul de vedere al eficienţei sociale.stabilite atunci cu cât se vor folosi mai multe resurse cu atât preţul lui va creşte mai mult. 4. În această abordare se iau în calcul doar interesele populaţiei prezente şi nu se ştie cât din costuri şi beneficii atribuim generațiilor viitoare. În aşa fel costurile şi beneficiile sociale includ atât costurile şi beneficiile externe cât şi pe cele private. 3. Această abordare are puţin sens în cazul în care ne întrebăm următoarele: • de unde vine acest surplus de output ? 11 . nu se va discuta despre comerţ internaţional (deşi se va discuta despre fluxurile internaţionale de capital). Ele sunt lăsate în grija noastră. Accepţiunea Keynesistă. Abordarea conservatoare. Acest fapt va impune pe proprietarii de resurse rare sa le conserve şi să le menţină sau se va impune căutarea de noi tehnologii care vor folosi mai eficient resursele disponibile. 2. dar fundamentele acestei teorii au fost puse odată cu unele inexactităţi a keynesiştilor. analizând şi beneficiind de pe urma acţiunilor anterioare şi în acest mod punând baza liniilor de dezvoltare viitoare. Se considera că atunci când resursele sunt folosite se ţine cont atât de costurile cât şi de beneficiile sociale şi nu doar interesele producătorului sau a consumatorului. Toată teoria creşterii economice începe cu mult timp în urma teoriei neoclasice. Această abordare este mai mult filozofică şi ţine de faptul că este absolut necesar de a lăsa pământul generațiilor viitoare în starea în care l-am primit de la strămoșii noştri. De aceea. economia sa era de forma Y= (1-s)Y+I+G. Această abordare susţine că populaţia trebuie să fie responsabilă nu doar pentru ea şi generaţiile viitoare ci şi pentru mediul înconjurător. Oricum. Un nivel zero al creşterii este propus. Ca şi alte abordări macroeconomice analiza începe de la simpla identitate Y=C+I+G. fiindcă ele duc la o înrăutăţire a mediului ambiant. De aceea se recomandă îndepărtarea de tendinţele de creştere şi consum.

p. p. Nicolas Kaldor. rata de rentabilitatea a capitalului este stabilă. respectiv.256-367]: • • • • capitalul este supus randamentelor descrescătoare – condiţie pentru convergenţa economică randamentele de scară sunt constante. În mod normal există nevoia de a incorpora toate acestea într-o teorie. progresul tehnic este exogen. nu ar fi mai bine dacă am economisi aproape nimic pentru a mări efectul multiplicatorului până la infinit ? (aceasta ar face politicile fiscale cu adevărat foarte impunătoare). cu doi factori de producţie (capitalul fizic K şi munca L). Iar răspunsul la întrebările de mai sus sunt de natura a ofertei agregate.• de ce economisim. fără a avea tendinţa de a scădea. susţinându-se realizarea unui proces de convergenţă economică între ţări. nimic de consumat. datorită următoarelor ipoteze [117. Astfel se căuta un model ce ar satisface aceste legităţi [121. înapoiate din punct de vedere tehnologic.139]: • • • • outputul pe muncitor este în continuă creştere. . care au acumulat capital). L) Condiţia pentru randamente constante de scară implică o scriere a outputului (a venitului) astfel: 12 (creşterea se încetineşte în ţările. contribuind la recuperarea tehnologică a ţărilor Se consideră o funcţie de producţie agregată. această abordare eşuează deoarece este abordat doar din punctul de vedere al cererii agregate. Teoria economică neoclasică. a exemplificat careva fapte şi legităţi care creşterea economică ar părea că le satisface. Şi anume: outputul este creat de către companii. Y = F(K. fără capital nu ar fi nici producere şi. economisirile sunt menite să crească sau să menţină stocul de capital. Mărimea acestuia depinde de inputuri (factori de producere) şi tehnologiile folosite. Mai mult. randamente de scară constante. Aceasta a venit odată cu lucrările lui Solow din anii 1950 şi a continuat cu creşterea endogenă din anii 1990. Acestea au fost principalele momente ce au nemulţumit economiştii până la apariţia noii teorii neoclasice. dezvoltată originar în cadrul modelului Solow-Swan. raportul capital/output este stabil. În mod evident. difuzarea tehnologiilor este instantanee. este bazată pe aspectul exogen al creşterii economice. regiunile bogate. Modelul Solow-Swan de creştere economică. care presupune randamente marginale pozitive şi descrescătoare ale factorilor. raportul capital per lucrător este în continuă creştere.

La creşterea cu rate constante. atunci creşterea populaţiei în cei t ani va fi nt. ∆ Stocul de capital al unei economii se majorează ca urmare a acumulării (I) şi se reduce în urma deprecierii capitalului deja existent (δ×K).δ×k (2) Pentru simplificare. Stocul de capital pe lucrător (k) se diminuează ca urmare a: . se obţine: ∆K/L = s × f (k) . L(t) numărul de lucrători după t ani). (rata de creştere a populaţiei se aproximează prin logaritmarea funcţiei factorului muncă. în care producţia (Y) este omogenă. Dacă se împarte ultima relaţie la factorul muncă. Astfel. deoarece populaţia şi forţa de muncă evoluează conform funcţiei: L(t) = L(0)ent. unde: k = K/L (stocul de capital pe locuitor).creşterii numărului de lucrători (n). L/L) Y = L×F(K/L. y = Y/L (producţia.δ×K (1) (K reprezintă modificarea stocului de capital). atunci 1 – s constituie fracţiunea care este consumată.Y/L = F(K/L. Dacă t este perioada de timp (exprimată în ani). destinată consumului (C) sau investiţiilor (I) pentru a crea noi unităţi de capital fizic (K). ecuaţia (2) devine: ∆k = s × f (k) – (δ+ n )×k (3) Ecuaţia (3) reprezintă ecuaţia diferenţială fundamentală a modelului Solow-Swan. s × f (k*) = (δ+ n ) × k*. Capitalul este supus deprecierii cu rata δ constantă şi pozitivă. L(0) numărul iniţial de lucrători. k* = s ×f (k*)/(δ+ n ) 13 . venitul pe locuitor). 1) = L×f(k). rata de creştere este n. I = S = s ×Y = s ×F(K. L) . . iar migraţia este neglijată. L) ∆K = s ×F(K. cu un singur sector de activitate. Modelul ia în considerare o economie închisă. se consideră că rata de creştere a populaţiei (n) este constantă.deprecierii capitalului (δ×K). Dacă s reprezintă partea din venit care este economisită (s-constantă şi pozitivă). economiile fiind egale cu investiţiile (I = S). y = f (k). pentru un an.

productivitatea marginală a acestuia se reduce. O analiză interesantă este cea legată de soluţia de echilibru. Dacă rata de economisire este mare. rata de creştere economică este influenţată pozitiv de rata economisirii şi negativ de rata deprecierii şi de rata creşterii populaţiei. Concluzia acestei analize este aceea că. nivel care este unic şi stabil.pentru k > k*. Traiectoria de creştere echilibrată pe termen lung se determină prin logaritmarea funcţiei venitului la creştere echilibrată. Are loc o creştere a venitului pe lucrător. se poate enunţa ipoteza convergenţei absolute. atunci ele vor tinde către acelaşi nivel de echilibru al venitului pe locuitor. care presupune că: 14 . salariile se reduc. . Indiferent de nivelul stocului de capital de care dispun economiile. Astfel. n. nivelul venitului pe lucrător fiind în mod pozitiv influenţat de rata economisirii şi negativ de rata deprecierii capitalului şi de rata de creştere a populaţiei. rata modificării producţiei pe lucrător va avea atunci aceeaşi tendinţă cu rata de modificare a stocului de capital pe lucrător. la nivelul y* venitul pe lucrător nu se modifică. venitul pe lucrător se reduce. s f (k) > (×δ+ n ) ×k. . atunci stocul de capital pe lucrător nu se modifică (K/L = constant). expresie a randamentelor marginale descrescătoare ale capitalului. pe termen lung. rata de creştere a venitului (Y) va fi aceeaşi şi. δ). dacă ţările dispun de aceeaşi parametri structurali (s. astfel: ln y* = (α/1-α)×ln s – (α/1-α)×ln (δ+ n) Dacă se înregistrează o creştere a ratei economisirii (s’). atunci economia va avea un stoc mai important de capital şi un nivel mai ridicat al outputului. ceea ce conduce la o diminuare a înzestrării cu capital a factorului muncă. Rezultă că şi rata de modificare a economisirii (s×f (k*)) va avea aceeaşi tendinţă. rata de creştere a stocului de capital fiind egală cu rata de creştere a populaţiei. care ia forma: y* = [s /(δ+ n )]α/1-α Soluţia de echilibru este unică. prin urmare. deoarece economia atinge un nou nivel de echilibru (y*’ > y*). acumularea netă de capital contribuie numai pe termen scurt la stimularea procesului de creştere economică şi nu pe termen lung. stabilizându-se la nivelul y*. ambele fiind considerate constante. Pe măsură ce se acumulează capital.pentru k < k*. În condiţiile unor randamente de scară constante. k = 0. acumulează mai mult. are loc o pierdere netă de capital. aceasta va deplasa funcţia acumulării către dreapta. s × f (k) < (δ+ n ) × k. adică un echilibru stabil al venitului.Dacă la nivelul k*. adică cu n. are loc o acumulare netă de capital. dar numai pe termen scurt. În consecinţă. acestea vor tinde către creştere echilibrată. În aceste condiţii. ceea ce înseamnă că economiile care iniţial dispun de puţin capital.

15 . deşi ţările mai sărace pot creşte mai repede decât ţările bogate. Stocul de capital la creştere echilibrată va fi de asemenea mai ridicat în ţara mai bogată. Prin urmare. nu se mai poate vorbi de convergenţă absolută.• la nivelul unei ţări.1.2.1. totuşi diferenţele de dezvoltare rămân semnificative. însă. dar care nu au aceeaşi rată a economisirii (s ţara mai săracă < s ţara mai bogată).1). va exista un nivel diferit al venitului de echilibru către care vor tinde cele două ţări (figura 1. Acest proces se caracterizează printr-o relaţie negativă între nivelul iniţial al venitului şi rata de creştere economică. cele iniţial mai sărace vor creşte mai repede decât cele iniţial mai bogate. Dacă ţările nu posedă aceleaşi caracteristici structurale. ci doar de convergenţă reală condiţională. dacă există o relaţie negativă între nivelul iniţial al venitului şi rata de creştere economică. se înregistrează o rată de creştere a venitului pe locuitor cu atât mai mare cu cât se află mai departe de nivelul său de echilibru pe termen lung (care corespunde unei creşteri economice echilibrate). diferenţele de dezvoltare se pot menţine sau chiar accentua (există astfel o divergenţă a veniturilor). • între ţări. Presupunem două economii în care ratele de depreciere şi de creştere a populaţiei sunt identice. rata de creştere economică se reduce pe măsură ce nivelul venitului se apropie de starea de echilibru. în condiţiile în care caracteristicile structurale nu sunt aceleaşi. în consecinţă. starea de echilibru pe termen lung a venitului diferă. altfel spus. se manifestă un proces de convergenţă economică absolută. Prin urmare. către aceeaşi stare de echilibru pe termen lung. ca în figura 1.

„Advanced Macroeconomics”.2. calea cea mai simplă de a o abandona o constituie imaginarea unei funcţii de producţie agregate (Y=AK) care presupune randamente marginale constante. Deoarece teoria creşterii economice exogene susţine ipoteza randamentelor marginale descrescătoare. Dincolo de modelul Solow: creşterea economică endogenă Noua teorie a creşterii tratează modificarea tehnologiei ca pe o variabilă endogenă care răspunde la semnalele apărute pe piaţă. Investiţiile în capitalul uman. sporirea succesivă a investiţiilor ar putea avea randamente crescătoare. p. conferă externalităţi pozitive.. p.1. adică acelea în care se stimulează creşterea economică în lipsa progresului tehnic (modelele AK) şi respectiv cele potrivit cărora progresul tehnic este rezultatul activităţii economice desfăşurate în sectorul de cercetare-dezvoltare al ţărilor dezvoltate. cercetare-dezvoltare etc.. Astfel. Ed.1. Modelele creşterii economice endogene pot fi grupate în modele cu sau fără cercetaredezvoltare.Figura 1. Convergenţa condiţională în modelul Solow-Swan Sursa: Romer D. Capitalul înregistrează randamente crescătoare.356]. educaţie. Difuzarea tehnologiei este de asemenea endogenă.1.1. chiar în absenţa progresului tehnic. adăugând cantităţi în creştere la producţia totală [162. 5-23. Astfel. 1996. rata de creştere economică pe termen lung este întotdeauna pozitivă. pentru că: 16 . McGraw-Hill.

şi anume: ∆K = s Y-δ× K. conceput de Romer [144. ceea ce generează creşterea productivităţii naţionale. • dezvoltarea de proiecte în ceea ce priveşte infrastructura de transport. • acumularea capitalului generează externalităţi tehnologice pozitive.• învăţarea prin practică şi difuzarea cunoştinţelor elimină tendinţa spre randamente descrescătoare. p. de asemenea. Modelul AK. în consecinţă.187-205]implică o producţie proporţională cu stocul de capital al unei economii. • taxarea activităţilor care conduc la externalităţi negative. Conform abordărilor creşterii economice endogene. fiecare individ măreşte stocul de capital uman al unei ţări. O comparaţie sugestivă între teoriile neoclasice şi endogene ale creşterii se face prin analiza figurilor 1.1. deoarece investiţia totală este întotdeauna superioară deprecierii (s Y > δ×K). majorarea acestuia nu se opreşte în timp. Rata de creştere a venitului este de asemenea o funcţie crescătoare în raport cu rata investiţiilor. Capitalul se acumulează conform ecuaţiei cunoscute din modelul Solow. • prin ameliorarea educaţiei şi a formării profesionale. • crearea mecanismelor de stimulare şi de implementare a inovaţiilor (brevete).4: 17 . intervenţia statului este justificabilă dacă determină randamentele crescătoare de scară ale activităţilor economice şi. considerând că populaţia rămâne constantă. Această intervenţie poate lua diferite forme: • subvenţionarea activităţilor generatoare de externalităţi pozitive. implică un proces de creştere economică. politicile publice care măresc această rată influenţează pozitiv şi procesul de creştere economică. ea nu oferă explicaţii pentru determinanţii economici ai progresului tehnic. • inovaţiile tehnologice şi cheltuielile de cercetare-dezvoltare permit.1. • promovarea şi susţinerea investiţiei în educaţie. Chiar dacă teoria neoclasică atribuie creşterii economice pe termen lung progresului tehnic.3 şi 1. Economia este într-o situaţie de creştere echilibrată oricare ar fi stocul de capital utilizat. prin urmare. realizarea unei creşteri economice susţinute. iar α=1.

Un proces susţinut de creştere economică nu există decât dacă numărul ideilor nou create şi aplicate în fiecare perioadă este crescător [144. de.1. Dar mecanismul nu este acelaşi. dar şi a venitului. progresul tehnic este produsul unui sector specific al economiei. într-un mod permanent. p. În consecinţă. unde u reprezintă timpul consacrat muncii. Barro D. unde h reprezintă capitalul uman pe locuitor. Acest rezultat este similar celui obţinut în modelul Solow cu progres tehnic. Există mai multe modele ale creşterii economice endogene. Se presupune ipoteza randamentelor de scară constante - Modelul creşterii economice endogene Funcţia de producţie are randamente marginale constante Se presupune ipoteza randamentelor de scară crescătoare Figura 1.. pentru că utilizarea ideilor este non-rivală şi non-exclusivă. cu atât acestea vor avea un impact mai semnificativ. „Economic growth”. 2004. acesta din urmă majorează rata de creştere a capitalului uman ∂h/h = (1-u). Funcţia de producţie are randamente marginale descrescătoare. şi anume al celui de cercetare-dezvoltare.- Modelul Solow.68].4. a II. timpul alocat formării profesionale. În alte modele ale creşterii endogene. ca lucrători în activităţile de cercetare-dezvoltare.. care utilizează o parte din resursele unei economii. nu va exista un proces de convergenţă economică între economii. fiind vorba de o creaţie endogenă a noilor idei: cu cât este mai numeros numărul persoanelor care generează aceste idei. Aceasta deoarece ţările mai dezvoltate sunt de asemenea şi lideri ai tehnologiilor. Chiar în prezenţa unor randamente marginale descrescătoare ale factorilor. MIT Press. iar 1-u. El presupune că acesta evoluează conform ecuaţiei următoare: h = (1-u) h.3 . Modelul lui Lucas (1988) utilizează o funcţie de producţie de forma: Y = Kα (hL)1-α.1. Modelul Solow şi cel al creşterii economice endogene Sursa: Sala-i-Martin X. 1. iar cele mai puţin dezvoltate nu adoptă strategii de inovare în 18 .

două procese fundamentale: aglomerarea şi fluxurile de factori complementari [129. astfel că transferul de tehnologie funcţionează mai rapid. Aglomerările vor atrage fluxuri tehnologice. O revalorificare a modelelor care susţin divergenţa economică. informaţionale şi financiare. Aceste regiuni vor rămâne în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea. În ceea ce le priveşte pe acestea. Pentru Romer.74-85]. modelul Solow îl indică deja: creşterea încetează în condiţiile în care nu se înregistrează progres tehnic. ceea ce poate influenţa negativ eficienţa politicii de coeziune. Ceea ce limitează capacitatea de difuzare a noilor tehnologii este capacitatea de absorbţie a acestora. p. Putem spune că motorul creşterii economice este inovaţia. Antreprenorii inovează. La nivel matematic. iar rata de creştere economică va fi mai ridicată. dacă beneficiază de tehnologiile performante ale ţărilor mai avansate şi dacă au posibilitatea de a exploata acest avantaj. Noua economie geografică Divergenţa economică se va accentua între economiile capabile să se adapteze rapid la noul tip endogen de creştere şi cele care evoluează în condiţiile unor randamente factoriale descrescânde. dar şi fluxuri de forţă de muncă şi de capital (consideraţi drept factori complementari). Analizei neoclasice îi lipsesc. acestea pot înregistra o creştere economică mai rapidă. s-a făcut în cadrul modelelor noii economii geografice. de infrastructura necesară şi de o calitate ridicată a instituţiilor interne. Douglas North consideră că procesul de creştere este datorat în mare parte generalizării drepturilor de proprietate care permit indivizilor să-şi angajeze resursele în proiecte de investiţii pe termen lung [136. p. Pentru aceasta trebuie să dispună de o forţă de muncă bine calificată şi adaptabilă la cerinţele noilor tehnologii. Totuşi. şi nu imposibilitatea de a accede la ele.249]. Centrul dispune de un stoc important de capital uman şi de aptitudini. ceea ce afectează sustenabilitatea procesului de convergenţă economică. în speţă a celor care susţin creşterea economică endogenă şi cauzalitatea cumulativă [128. Procesul de integrare economică presupune mobilitatea capitalului.acest domeniu. Bunurile publice vor fi 19 . a muncii şi a tehnologiilor între ţări (regiuni). conducând la un progres tehnologic continuu. astfel încât alte regiuni decât aglomerările nu ar beneficia de aceste fluxuri esenţiale dezvoltării mai rapide. Mobilitatea capitalului ar fi din ce în ce mai limitată. vor genera alte idei. Consecinţa va fi aceea a apariţiei unei structuri stabile centru-periferie. atunci cercetarea se opreşte şi astfel şi creşterea economică [146. p.54]. p. iar pe măsură ce piaţa le recompensează invenţiile.185]. conform lui Myrdal. influenţând în mod diferit economiile centru (dezvoltate) şi pe cele periferice (mai puţin dezvoltate). Periferia se caracterizează printr-o slabă capacitate de implementare a tehnologiilor productive performante. dacă cercetătorii nu pot să-şi recupereze costurile apariţiei ideilor.

în timp ce aglomerarea se poate atenua ca urmare a creşterii concurenţei dintre firme. atunci când externalităţile sunt globale. Pentru neoclasici. Procesul autoîntreţinut al formării aglomerărilor conduce la repartizarea activităţilor economice conform schemei centru (acolo unde există tendinţa de localizare a activităţilor) periferie (de unde se relocalizează activităţile economice). aglomerările se formează prin concentrarea activităţilor economice în jurul metropolelor. întreprinzătorii îşi vor localiza activităţile într-un număr redus de regiuni. veniturile încasate la buget vor fi din ce în ce mai mici din cauza scăderii bazei de impozitare. p. Astfel. Această concluzie nu se verifică în realitate – majoritatea activităţilor implică niveluri ridicate ale costurilor fixe şi randamente de scară crescătoare. ceea ce le va permite să beneficieze de economii de scară şi să-şi minimizeze cheltuielile de transport. p. O altă explicaţie vizează faptul că modelul neoclasic neglijează externalităţile între producători şi consumatori. Analiza procesului de creştere economică prin prisma externalităţilor produse de cunoştinţe permite evidenţierea modificărilor schemelor de aglomerare. Problema care se pune este dacă procesul de integrare economică poate realiza o conciliere a două procese fundamentale: creşterea economică şi coeziunea interregională a statelor membre. Asocierea teoriilor creşterii economice endogene şi a economiei geografice permite studierea legăturilor dintre procesul de concentrare a activităţilor economice – ca formă de manifestare a divergenţei economice – şi procesul de creştere economică. însă nu generează şi coeziune economică. conform modelului „centru-periferie” [64.furnizate din ce în ce mai ineficient. Şcoala noii economii geografice [107] furnizează o serie de explicaţii ale absenţei convergenţei. Firmele vor căuta să-şi concentreze activităţile în proximitatea principalelor pieţe de desfacere. Una dintre explicaţii vizează ipoteza randamentelor de scară constante. În consecinţă.147-173]. o regiune de două ori mai bogată în ceea ce priveşte dotarea cu factori de producţie va produce de două ori mai mult [1109.67-69]. susţin procesul de creştere economică. iar cererea se va reduce. 20 . îndepărtându-se astfel de modelul neoclasic standard. În aceste condiţii. Acestea vor permite liberul schimb şi vor stimula mobilitatea factorilor. Din contră. Politicile promovate la nivelul Europei Centrale şi de Est (ECE). deoarece există tendinţa de polarizare a activităţilor economice. difuzarea locală a acestor externalităţi intensifică aglomerarea activităţilor economice în acea regiune. Modelele specifice noi economii geografice analizează consecinţele reducerii costurilor legate de comerţ (prin eliminarea barierelor tarifare şi netarifare) şi a altor costuri de tranzacţie (între regiunile mai sărace şi regiunile mai bogate). numai numărul de firme înregistrează o creştere. Economiştii care au îmbrăţişat teoria cauzalităţii cumulative au analizat declinul regional ca rezultat al aglomerării.

78]: 1. de regulă. Deoarece dinamica macroeconomică este corelată cu dinamica demografică. 21 . contabilitatea naţională care se utilizează pentru cuantificarea creşterii economice nu măsoară decât ceea ce se plăteşte efectiv pe piaţă. Se exprimă în preţurile pieţei şi a factorilor.B. Această contestare a mitului P. respectiv prin Produsul Intern Brut (PIB). Aceste aspecte negative au stat şi stau la baza principalelor critici aduse Produsului Naţional Brut care nu cuprind şi elemente care să ţină seama de calitatea vieţii. PNB sau VN. 2. Nivelurile ridicate ale ritmurilor de creştere economică înregistrate de ţările capitaliste după cel de-al doilea război mondial au fost de natură să antreneze unele aspecte negative care ţin de calitatea vieţii.Indicatorii creşterii economice Creşterea economică văzută ca fenomen dinamic necesită cuantificarea sa cu ajutorul anumitor indicatori. Costurile cerute de măsurile care vizează diminuarea şi eventual înlocuirea consumului de resurse neregenerabile. corectaţi cu mărimea deflatorului. frecvent variaţia indicatorilor macroeconomici se raportează la variaţia populaţiei totale. Indicatorii cei mai utilizaţi cu care se operează practic în cuantificarea şi analiza creşterii economice sunt: produsul naţional brut. Costurile necesare care vizează diminuarea şi eventual oprirea poluării. pe total şi pe locuitor. Serviciile gratuite efectuate care ar trebui cuprinse în fluxurile pozitive ale P. Analiza indicatorilor creşterii economice se începe de la Produsul Naţional Brut care cuprinde produsele finale şi investiţiile brute. p. p. De aceea nu toţi economiştii acceptă Produsul Naţional Brut ca etalon al creşterii economice. economiile populaţiei. făcea interesanta remarcă potrivit căreia. PNB = agregat economic ce măsoară în expresie bănească activitatea economică a unităţilor economice instituţionale ce aparţin unei ţări. o amploare deosebită luând poluarea şi consumul de resurse neregenerabile. într-un an. etc [62. se bazează pe criticile sistemelor actuale de contabilitate naţională. În practică. economiile personale. Bertrand de Jouvenel. Cei care au adus astfel de critici au venit şi cu unele corecţii necesare. Myrdal susţine ideea includerii în produsul naţional brut a următoarele elemente [129. produsul naţional net. Creşterea economică se exprimă prin indicatorii macroeconomici ai rezultatelor activităţii în termeni reali.N. creşterea economică se măsoară sintetic prin ritmul de creştere al PIB.218].B. Creşterea economică nu trebuie să reflecte doar aspecte de natura cantitativă ci şi de natură calitativă. în schimb ceea ce nu se plăteşte nu este măsurat.N. Produsul Naţional Brut (PNB – în prezentarea franceză şi GDP – în cea anglo-saxonă) şi Venitul Naţional (VN).63]: 1. venitul naţional. desfăşurată. încă din 1966. Astfel G. Astfel. p. aici includem [94.

8. 5. corijat.B. El ridică probleme foarte complexe în legătură cu evaluarea diferitelor elemente. Determinarea acestui indicator ridică problema calculării şi evaluării anumitor factori menţionaţi mai sus. 3. Servicii nemarfare (+). bunăstarea economiei naţionale [105. În prezent se vorbeşte tot mai mult despre o „nouă creştere” care presupune un „nou tip de creştere” şi o nouă calitate a vieţii. 10. Degradările datorate poluării (-). dar dacă pentru o parte din elementele propuse datele sânt disponibile prin statisticile existente. Prelevările efectuate asupra naturii. neînregistrate în contabilitate decât în costul de scoatere [24. p. 6. creştere a cărei finalitate trebuie să includă cu precădere aspectele socio-umane.B. Servicii redate prin echipamente colective (+). Acest calcul a fost posibil prin adăugarea factorilor consideraţi pozitivi şi scăderea celor consideraţi negativi. Daunele şi prejudecăţile care au efecte directe în calitatea vieţii şi care ar trebui cuprinse în partea de fluxuri negative ale P.N. Indicatorul astfel determinat poate fi considerat ca P. Consumul gospodăriilor private (+). Inconvenienţele datorate urbanizării (-). Formula de calcul al PNB poate fi exprimată in felul următor: 22 . nu este omogen şi nu este capabil să ia în considerare inegalităţile sociale. 4. 2. Chirii (+). 7. 9.2. p. sunt necesare calcule statistice aprofundate. 3. Preocupările de cuprindere a părţii neoficiale din economie în produsul naţional brut. Consumul public (+).N. au condus în Japonia la determinarea unui indicator care să cuprindă sub aspect monetar. Noul tip de creştere.143]. culturale şi ecologice. în modul următor : 1. Toate adaptările aduse indicatorilor clasici sunt de fapt o consecinţă directă a trecerii către acest mod de tratare a creşterii economice.73]. trebuie abordată într-un cadru mai larg care să ţină seama de aspectele sociale. Creșterea economică văzută în noul context. Întreţinerea mediului (-). pentru altele baza statistică este insuficientă şi se impun importante studii analitice. trebuie să asigure o creştere continuă a bunăstării economice şi sociale. Servicii redate prin bunuri durabile interne (+). Investiţia netă (+).

iar pe de altă parte la nivel macroeconomic urmărind practic evoluţia întregii economii. Cele trei modele evidenţiate sunt: 1 Modelul neomercantilist care este aplicat în unele ţări din Asia de Sud-est. care adunate împreună pe parcursul unui an reflectă mărimea PNB. însă numai trei [123] dintre acestea au condus la un reviriment economic semnificativ în ţările care le-au aplicat. care reflectă consumurile (С) şi economiile (S). 93]. p. G – cheltuielile statului pentru procurarea de bunuri şi servicii. А – amortizarea. Esența modelului japonez consta în: economia funcționează după modelul familiei şi promovarea se bazează pe merit combinat cu vechimea in munca si loialitate faţă de firmă. I – dobânda bancară.2 Locul şi rolul proceselor de integrare în dezvoltarea economică a ţărilor Uniunii Europene Un loc major în analiza creşterii economice îl ocupă desigur dimensiunea economică. 1. Reperele fundamentale sunt executate de întreprinderi mari. iar Xn – exportul net (diferenţa dintre exportul şi importul unei ţări). 23 . Pornind de la acţiunea specifică a factorilor menţionaţi. comportamentului competiţional şi al adaptabilităţii pieţelor la diversele şocuri provocate. imobil.PNB = C + Ig + G + Xn= C + S + P + R + I + T + A. În mare măsură. TV. îmbrăcăminte. Reperele supuse modei sunt executate de întreprinderi mici. Japonia şi Coreea de Sud. de scurtă durată (produse alimentare. In cadrul acestui model regăsim mentalitatea etniei japoneze.). a cererilor ce se manifestă pe piaţă. plata serviciilor prestate de avocaţi. etc. frizeri. etc. C + S – reprezintă veniturile populaţiei în formă de salarii şi de la activităţi individuale. a analizei eficienţei producţiei şi costurilor. Ig – prezintă investițiile individuale. Totodată. Acesta trebuie analizat pe de o parte la nivel microeconomic urmărind în acest sens evoluţia desfăşurării activităţilor specifice la nivel de agent prin intermediul preţurilor practicate de către subiecţii economici.). R – venituri în formă de rentă. medici. Unde: C – exprimă consumul individual (cheltuielile menajelor pentru procurarea bunurilor de lungă durată (automobile. sau le aplică. frigidere etc. Japonezii au inventat multe lucruri fiind un popor unit. Р – profitul corporaţiilor. Т – impozite pe activitatea antreprenorială.). există în prezent o multitudine de modele de creştere. Toate categoriile de cheltuieli enumerate mai sus reflectă tipurile posibile de consumuri. Confucianismul (doctrina care sta la baza acestui model) presupune o puternica subordonare fata de putere [138.

au avut şi o poziţie bună de start prin faptul că au dispus de o forţă de muncă mai educată şi de un sistem mai eficient al administraţiei publice. . au furnizat mediul propice. asigurând creşterii economice. au asigurat creşterea continuă a nivelului economiilor financiare. în cea mai mare măsură. a cunoscut o dezvoltare rapidă şi o îmbunătăţire a productivităţii. guvernele acestor ţări au intervenit. . în anumite cazuri.ţările est-asiatice au obţinut creşterea susţinută. moderne. Într-o formă sau alte. el este datorat. în paralel cu scăderea importanţei sale relative. Politicile fundamentale au fost completate şi susţinute de politici intervenţioniste. acumulării superioare de capital fizic şi uman.investiţia internă privată şi creşterea rapidă a capitalului uman au fost principalele motoare ale creşterii. sistematic şi prin multiple canale pentru a sprijini creşterea economică şi.câteva dintre aceste ţări.agricultura. Având în vedere aceste aspecte. esenţial pentru investiţia privată. se poate spune că recordul superior de creştere al ţărilor estasiatice nu mai este chiar atât de miraculos. concentrate asupra şcolilor primare şi secundare . ale productivităţii muncii. drepturile sale fundamentale. . Politicile fundamentale ale dezvoltării au jucat un rol important. în ritmuri înalte. politicile de preţuri au ţinut distorsiunile preţurilor în limite rezonabile şi au fost permanent deschise ideilor şi tehnologiilor străine. trebuie amintite politicile privind educaţia care . fiind un ingredient deosebit al obţinerii creşterii rapide. ca urmare: . dar nu în ultimul rând. • politicile agricole au pus accentul pe productivitate şi nu au supus economia rurală unor taxe excesive.nivelurile înalte ale economiilor financiare interne. . Astfel: • politicile manageriale.ratele de creştere a populaţiei au înregistrat scăderi mai mari şi mai rapide în aceste ţări decât în celelalte părţi ale lumii. pe această bază. • în sfârşit. ţări aflate în curs de dezvoltare. cu cele mai rapide ritmuri de creştere. 24 . dezvoltarea unor ramuri specifice. au susţinut nivelurile înalte ale investiţiei din aceste ţări. au generat creşteri rapide ale calificării forţei de muncă şi. asigurând managementul macroeconomic deosebit de bun şi performanţa macroeconomică deosebit de stabilă. • politicile de creştere a integrităţii şi stabilităţii sistemului bancar şi de al face mai accesibil depunătorilor netradiționali.

în ceea ce priveşte creşterea susţinută. Primul val a fost cel din anii '60 când Japonia a înregistrat ritmuri de creştere economică spectaculoase. La fel. 2 Modelul economic al capitalismului social-democrat aplicat cu precădere în Franţa. Danemarca şi Olanda. Logica modelului de bazează pe careva acţiuni de natură macroeconomică şi reacţia la acestea a economiei. de aproape patru decenii. care urmează cu consecvenţă punerea în aplicare a . Recordul de succes pe care ţările Asiei de Est îl deţin. cursuri de pregătire profesională şi recalificare. pune accent pe programele de formare profesională în sectorul industrial. adică a unui regim neutru de stimulare. geografic şi cultural. Însă. tot atât de adevărat este faptul că aceste strategii de promovare selectivă au fost strâns legate de rate înalte ale investiţiei private şi ale productivităţii. Malaiezia şi celelalte ţări membre ale Comunităţii Statelor din Asia de Sud-est. alocă credite şi finanţări pentru companii prin mecanisme stabilite de stat (cazul Franţei) sau prin instituţii bancare (cazul Germaniei). Hong-Kong şi Singapore. Ultima va face pe firme să caute creşteri în productivitate. sunt încurajate politici ce susţin un salariu corect.Se poate spune că cel puţin unele din aceste intervenţii ale statului violează dictonul stabilirii unui mediu de “fair play”. În principiu acest model. O caracteristică definitorie care individualizează practic modelul capitalismului social democrat se referă la politica de protecţie socială. se evidenţiază prin următoarele caracteristici: stabileşte un sistem de securitate socială şi financiară printr-un regim de impozitare progresiv şi taxe pe valoare adăugată. atenţia organismelor internaţionale preocupate de studierea şi dezvoltarea politicilor economice. ţările din estul şi sud-estul Asiei au fost martore ale unor valuri consecutive de dezvoltare economică. În sfârșit al treilea val cuprinde în prezent modelului neomercantilist de creştere. astăzi aceste ţări înregistrând unele din cele mai înalte rate anuale de creştere din lume [174]. cel din anii '70 a cuprins Coreea. în ritmuri înalte. posibilă de realizat numai în condiţiile unei economii prospere. în încercarea de a explica originile miracolului economic asiatic. politici industrial adecvate. Surplusul bugetar ar reduce din presiunile inflaționiste şi va rezulta într-o rată a profitabilităţii redusă. Austria. statul trebuie să înregistreze surplusuri bugetare şi ele trebuie canalizate spre investiţii publice. O rată înaltă a ocupării poate fi atinsă cu ajutorul unui management al cererii. Taiwan. Având o situaţie favorabilă manifestată prin prisma apropierii sub aspect istoric. a atras de mai multă vreme şi într-o măsură tot mai mare. Al doilea val. Germania şi cu unele paliative în Suedia. Toate acestea însoţite de 25 Thailanda. Politicile fiscal restrictive.

.modelul keynesist (în care intervenția este acceptata doar ca agent economic şi decizional ). Obiectivul principal al acestor acorduri era liberalizarea schimburilor economice între membri şi ulterior. După cel de-al doilea război mondial problema integrării economice regionale a devenit o preocupare atât pentru politicieni cât şi pentru oamenii de ştiinţă care doreau să găsească soluţii viabile pentru înlăturarea numeroaselor obstacole apărute în dezvoltarea fiecărei naţiuni. Unii autori care au extins aceste definiţii la ansamblul naţional. Succesul modelului economic liberal este asigurat în bună măsură de rezultatele politicilor monetare şi fiscale promovate. financiare şi sociale privilegiate între entităţile considerate. 3 Modelul economic liberal Britanie. Modelul economic de piață american se afla la confluenta a doua mari modele teoretice si anume : . aplicat cu rezultate remarcabile în S. un grup de elemente se numeşte integrat dacă relaţiile dintre acestea sunt stabile şi reflectă o anumită coeziune. modelul exercită presiuni asupra firmelor. care asigură dezvoltarea unor relaţii comerciale.modelul neoclasic ( în acest tip de economie . supranaţional sau regional susţin că integrarea este una dintre cele mai simple modalităţi de deschidere spre exterior. sunt: favorizează o gestiune macroeconomică caracterizată printr-un mare grad de neutralitate. favorizează sectorul particular pe scară largă. priorităţile naţionale. Integrarea poate fi definită ca o reuniune a unor părţi într-un întreg. încredinţează sectorului particular şi universităţilor mandatate de cercetare. Astfel. stabileşte măsuri de protecţie a concurenţei între firme. intervenția statului este exclusa ). Din punct de vedere al analizei economice. astfel că cele mai dezbătute teme au fost legate de acordurile comerciale. Iniţial.eliminarea din economie a companiilor neperformante. foloseşte informaţia disponibilă în modul cel mai eficient. Principalele particularităţi care caracterizează un astfel de model. impunându-le la schimbări tehnologice şi creştere economic. prin obligativitatea divizării marilor concerne. extinderea liberului schimb la scară planetară. studiile au vizat schimburile comerciale între state.A şi Marea 26 .U. În afară de aceste particularităţi în dezvoltarea ţărilor un factor ce a contribuit la creşterea economică este integrarea. evită o prea mare concentrare de putere în sectorul industrial şi financiar.

Alţi autori apreciază că nu este binevenită îngustarea termenului de integrare economică. pe termen mediu.186]. figura de mai jos rezumă efectele preconizate de realizarea unei pieţe comune. Una dintre cele mai cuprinzătoare sinteze asupra definirii conceptului de integrare economică o găsim la Balassa [150. întrucât economia politică a integrării a surprins şi posibilitatea unor provincii din ţări diferite.126-134]. Unul din cele mai celebre studii a fost raportul Cecchini din anul 1988 [135.Încercarea de a găsi momentele de început ale termenului integrare economică în accepţiunea pe care o vom da pe parcursul cărţii. 27 . desăvârşirea pieţei unice va conduce la: creşterea câştigurilor. Deşi libera circulaţie a mărfurilor . Acest autor a pledat pentru integrarea economică redusă la o stare de fapt sau un ansamblu de procese prin care diferite state constituie un grup sau un bloc comercial regional. amplitudinea procesului de integrare nu poate fi exprimată relevant nici prin simpla analiză a gradului de liberalizare în circulaţia factorilor şi bunurilor. Într-o prezentare simplificată. S-a reproşat adesea că raportul ar fi fost foarte optimist. reducerea şomajului. care pot deveni "mai integrate" sau diferite naţiuni în cadrul mai multor blocuri regionale sau integrarea la scară globală a mai multor blocuri regionale [157. p. el a oferit şi o sinteză a mecanismelor de consolidare a integrării economice. arată că în literatura de referinţă economică el nu apare înainte de anii 1940. dar gradul de relevanţă al rezultatelor poate fi înşelător. p. Astfel. Procesul de integrare implică mutaţii legislative şi transformări instituţionale. anumite progrese în procesul de integrare economică interstatală pot fi exprimate prin creşterea volumului schimburilor comerciale reciproce. care a demonstrat că. reducerea inflaţiei şi diminuarea deficitelor. Numeroase analize în care se încearcă demonstrarea beneficiilor pe care le poate aduce o astfel de grupare s-au realizat în special prin perspectiva creării pieţei unice europene. el propunând respingerea definirilor prea generale.64]. Nivelul de integrare poate fi exprimat prin analiza unor indicatori sau a evoluţiei unor fluxuri economice. Deşi printre primele şi mai apropiate abordări a termenului de integrare au fost folosite în anul 1948. p. serviciilor şi factorilor de producţie este un deziderat şi un instrument al integrării economice.

. Efectele aşteptate în urma realizării unei pieţe comune Sursa: Efectuată de autor după raportul Cecchini. în care ansamblul măsurilor de politică economică (agricolă. prevăd liberul schimb de produse între ţările membre. fiecare stat menținând-uși deciziile proprii asupra politicii comerciale vis-à-vis de ţările terţe. completată cu definirea unei politici comerciale comune a uniunii în raport cu ţările nemembre.Uniunea economică reprezintă o piaţă comună. în literatura de specialitate sa reuşit întocmirea unei anumite tipologii simplificate a acordurilor. Debutul integrării s-a realizat prin construirea unei uniuni vamale ca premisă esenţială formării pieţei comune şi conturării celorlalte politici economice necesare unificării. Din punct de vedere istoric şi conceptual.2.Piaţa comună este un acord care extinde dispoziţiile uniunii vamale în domeniul schimburilor şi la nivelul factorilor de producţie. 1988. Acordurile regionale pot cuprinde ţări cu stadii de dezvoltare şi dimensiuni diferite. .Grupări ale comerţului preferenţial sunt acorduri în cadrul cărora dispoziţiile constitutive se limitează la o reducere parţială a măsurilor protecţioniste asupra schimburilor comerciale între ţările semnatare. . locul şi rolul procesului de integrare poate fi urmărit în felul următor. .Asociaţii ale liberului schimb sunt o formă limită a acordurilor precedente. Fără a se pretinde acoperirea în totalitate a aranjamentelor posibile de conceput. 28 .1. în sensul că.Uniunea socială şi politică reprezintă o uniune economică şi monetară care pune în aplicare şi norme de politică socială comună (protecţia socială. are loc o unificare a politicilor monetare şi bugetare. caracterizate succint astfel: .Uniunea vamală se referă la o zonă de liber schimb. de exemplu).  Mai bună alocare a resurselor Extinderea pieţei Concurenţă Dimensiune  Creşterea producţie i Intensificarea schimburilor Creşterea cererii Economii de scară Stimularea investiţiilor Favorizarea inovaţiei ş i progresului tehnic Creşterea productivităţii Figura 1. fiscală de exemplu) fac obiectul armonizării între ţările membre. în plus.Uniunea economică şi monetară este o uniune economică în care monedele naţionale ale statelor membre sunt înlocuite cu o monedă comună. . .

Concomitent.).173]. Libera circulaţie a serviciilor are două componente: libertatea de stabilire şi libertatea de prestare. condiţiilor de muncă şi drepturilor cuvenite. B. remunerării. însă. Libertatea de prestare reprezintă dreptul de a presta servicii. etapă a integrării totale. p. Libertatea de mişcare a lucrătorilor se detaşează ca importanţă datorită implicaţiilor asupra ocupării forţei de muncă. şi R. în cele patru zone vamale ale Comunităţii (Benelux. solidar. Primul proces. libera circulaţie a persoanelor asigură coeziunea socială necesară existenţei unui spaţiu unitar. Ţările comunitare au considerat că trebuie să continue procesul integrării prin instituirea deplină a celor patru libertăţi fundamentale: a mărfurilor. acceptate prin unele dispoziţii ale tratatului. Taxele vamale interne au fost desfiinţate în totalitate şi aliniate la tariful vamal comun la 1 iulie 1968. Anii care au urmat au fost. p. Condiţii specifice au determinat înregistrarea unor progrese rapide. cu doi ani mai devreme decât termenul prevăzut. caracterizaţi de o relansare a practicilor protecţioniste. s-a avut în vedere şi libertatea de mişcare a persoanelor. derulat în trei etape. Dificultăţile înregistrate în 29 . a capitalurilor. a fost unificarea tarifară realizată prin dezarmarea tarifară intra-comunitară liniar sau selectiv. îndeosebi pentru sectorul agricol [132. Orice discriminare pe criteriu de naţionalitate este interzisă. cât prevedea tratatul [130. Împreună cu alte măsuri de armonizare socială. a serviciilor şi a persoanelor. taxele vamale fiind eliminate până la 1 iulie 1968. Piaţa comună Uniunea vamală a fost doar o primă etapă în liberalizarea pieţelor interne. stabilirea unui tarif vamal comun şi eliminarea restricţiilor cantitative [7. p. integrat. În această perioadă eforturile europenilor s-au concentrat asupra instituirii unei circulaţii libere reale a mărfurilor prin eliminarea obstacolelor existente şi armonizarea legislaţiilor naţionale. Italia. Realizarea ei presupune folosirea într-o măsură importantă a principiului recunoaşterii mutuale şi cel al armonizării minimale. cu câteva excepţii.F.A. O clauză de accelerare a permis adoptarea unui ritm mai rapid pentru realizarea reducerilor tarifare într-un context economic favorabil. numită piaţa comună. Libertatea de stabilire presupune dreptul unei întreprinderi dintr-un stat membru de a implanta o filială sau orice alt tip de unitate în orice altă ţară parteneră. Uniunea vamală Europenii şi-au propus formarea unei uniuni vamale între ţările membre într-o perioadă de tranziţie de 12 ani.G. prin eliminarea taxelor vamale. Ele dau conţinut unei alte forme de integrare. faţă de 1 ianuarie 1970. oriunde în comunitate şi indiferent de naţionalitate. Tariful vamal extern comun s-a stabilit la nivelul mediei aritmetice a taxelor aplicate la 1 ianuarie 1957.52]. Franţa.38]. Libera circulaţie a mărfurilor reprezintă fundamentul integrării economice.

un pas deosebit de dificil. poziţia adoptată a dovedit însă realism prin opţiunea pentru o formă de integrare ce nu aducea atingere principiului suveranităţii. credem. serviciilor şi persoanelor. Stabilirea unui moment în care un ansamblu de ţări trece de la realizarea între ele a unei pieţe comune la o uniune economică. Uniunea economică În literatura de specialitate. Era de la sine înţeles că instituirea progresivă a pieţei comune va antrena interdependenţe accentuate între economiile membre.acest domeniu ţin de progresele insuficiente în recunoaşterea mutuală a diplomelor şi absenţa unui drept european al societăţilor. gradul de armonizare al legislaţiilor. creşterea posibilităţilor de finanţare datorită mai bunei mobilizări a economiilor europene. progresele în 30 . se consideră un imperativ deoarece independenţa statelor membre în domeniul monetar limitează efectele favorabile ale constituirii pieţei unice. piaţa comună şi uniunea economică sunt prezentate ca forme distincte de integrare. Statele membre îşi păstrează deplina libertate în elaborarea politicii monetare. Dar. de uniunea economică. o mai bună organizare şi implicit posibilităţi ridicate de a face faţă concurenţei pe piaţa financiară internaţională. Libera mişcare a capitalurilor presupune libertatea de prestaţie a serviciilor în domeniul financiar şi libera circulaţie a capitalurilor. În momentul lansării procesului. completează şi sprijină integrarea comercială. teoretic. în funcţie de: numărul de politici comune. exceptând agricultura-domeniu în care a fost pusă rapid în aplicare o politică comună. Uniunea economică este un stadiu de integrare în care interdependenţele sunt atât de accentuate încât aproape toate politicile economice ies de sub elaborarea strict naţională. Avantajele aşteptate în urma acestui proces sunt : scăderea costurilor intermediare. Ea este consecinţa firească a mişcării libere a mărfurilor. Renunţarea la aceasta. diversificarea ofertei. Fondatorii Comunităţii erau convinşi că realizarea pieţei comune va fi condiţionată de politici economice şi monetare comune. Piaţa comună pare mai curând o componentă a uniunii economice. obligând la armonizare şi coordonare într-o primă etapă iar apoi la adoptarea de politici comune. C. este. În cadrul uniunii economice pot exista însă diferite nivele de integrare. Elaborarea politicilor economice a revenit statelor membre care îşi asumau obligaţia de a urmări obiectivele stabilite la nivel comunitar în strânsă colaborare cu instituţiile CEE. Din analiza a ceea ce este în fapt o piaţă internă unică. interdependenţa existentă între economiile participante. un mijloc de realizare a acesteia. se poate constata că realizarea ei implică măsuri ce ţin. imposibilă.

p1-17]. întârziind şi chiar punând în pericol procesul de integrare. În privinţa modalităţilor de unificare a zonei monetare s-au conturat mai multe concepţii. Acest proces încă nu s-a extins la nivelul întregii arii geografice europene. bazată pe concurenţa liberă între monede. Această viziune este completată prin definirea în cadrul tratatului a unor criterii macroeconomice: .datoria publică trebuie să fie cel mult 60 % din PIB . Diferite etape s-au succedat până la decizia adoptării unei monede unice [153.A. răspunde unei concepţii constructive despre integrare monetară. d) Concepţia concurenţială a unificării monetare. . Uniunea economică şi monetară Preocuparea ţărilor membre CEE de a introduce o disciplină monetară internă s-a datorat iniţial problemelor ridicate de interdependenţa ridicată a economiilor şi flotarea liberă a monedelor începând cu deceniul opt. 1. p. 31 .dobânda pe termen lung nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2% media primelor trei ţări membre cele mai performante. Două aspecte esenţiale sintetizează această concepţie : .3 Convergenţa ţărilor ECE privită prin prisma factorilor externi.5% faţă de media a trei state cele mai performante. a) Prima concepţie de integrare monetară.deficitul public nu trebuie să depăşească 3% din PIB . . Unificarea monetară se produce în doi timpi: mai întâi se stabilesc parităţi fixe între monedele ţărilor membre.alegerea monedei se face de către consumator. b) În 1961. Teoria. caracteristica sa principală o constituie strategia graduală de unificare.inflaţia nu trebuie să fie mai mare de 1. R. cu dezvoltările ulteriore ce i-au fost aduse de către alţi cercetători. . . Conform lui R. Mundell elaborează teoria zonei monetare optimale şi s-au pus astfel bazele fundamentării teoretice a unificării spaţiilor monetare.zona monetară optimală evoluează suplu. concepţie numită de tip Keynesistă [30. ulterior se stabileşte o monedă unică. în funcţie de preferinţele consumatorilor. A. problema fundamentală a proceselor de integrare şi dezintegrare monetară o constituie “zona monetară optimală” [60. Mundell.47]. p. o reprezintă sistemele de schimb organizate. care determină zonele monetare optimale (părţi din piaţă deţinute de diferite monede). cea mai cunoscută.planul coordonării/armonizării au fost extrem de lente.116]. D. c) Tratatul de la Maastricht corespunde unei concepţii constructiviste de tip monetarist. Ea stabileşte drept condiţie fundamentală pentru unificarea zonelor monetare obţinerea unor diferenţe nule între ratele de inflaţie ale naţiunilor respective.

ceea ce va reduce intensitatea impactului iniţial [56. deoarece realizarea sa presupune un orizont mai redus de timp. rata dobânzii pe termen lung. creşterea competitivităţii sectoarelor expuse 32 . însă îndeplinirea în totalitate a criteriilor de la Maastricht este în măsură să asigure o mai mare stabilitate macroeconomică. În plus.diferenţele de productivitate între sectorul bunurilor comercializabile şi cel al bunurilor necomercializabile. procesul de convergenţă reală influenţează variabilele nominale. pe de o parte.29]. Astfel: . determină de asemenea o creştere a veniturilor. sunt stabilite de tratatul de la Maastricht. Procesul de convergenţă nominală a fost privilegiat în raport cu cel de convergenţă reală. o influenţă favorabilă (ca urmare a reducerii ratei inflaţiei). Conform acestuia. Una dintre sursele des citate în literatură în legătură cu relaţia de dependenţă dintre convergenţa reală şi cea nominal se referă la efectul Balassa-Samuelson. iar. pe de altă parte. Progresele în îndeplinire a criteriilor de la Maastricht au influenţat variabilele economice reale. performanţele economice sunt mai bune decât cu o inflaţie moderată. precum şi majorările salariale uniforme în cele două sectoare (efectul BalassaSamuelson) vor genera persistenţa unui nivel mai ridicat al inflaţiei [17]. De asemenea. cu atât adaptarea la un nou regim macroeconomic este mai rapidă. precum şi la stabilitatea cursului nominal de schimb.Procesul de catching-up al ţărilor din Europa Centrală şi de Est este influențat de calitatea managementului celor două tipuri de procese – convergența reală şi convergenţa nominală. deficitul şi datoria publică. p. Aderarea Criteriilor de convergenţă nominală.reducerea ratei inflaţiei şi a ratei dobânzii (pentru a respecta criteriile de la Maastricht) determină o creştere a investiţiilor şi prin urmare a PIB-ului. reducerea ratei inflaţiei accelerează procesul de convergenţă a salariilor. una nefavorabilă (prin respectarea criteriilor finanţelor publice) asupra procesului de convergenţă reală. ceea ce va crea premisele unei rate superioare de creştere economică. Impunerea respectării criteriilor de la Maastricht (mai ales în ceea ce priveşte deficitul bugetar şi datoria publică) poate afecta procesul de convergenţă al economiilor în care nivelul investiţiilor este redus. referitoare la rata inflaţiei. existenţa unor deficite bugetare sustenabile (deşi mai mari decât 3 % din PIB) poate contribui la adaptarea structurală mai rapidă a acestor economii la cerinţele UE. în condiţiile unei rate reduse a inflaţiei.reformele structurale impulsionează convergenţa PIB-ului/locuitor ceea ce conduce la o creştere neinflaţionistă a salariilor. Evidenţele empirice sugerează că. atât favorabil. Iniţial. ultimul inducând noi constrângeri pentru economiile care intenţionează să adere la zona euro. cât şi nefavorabil: . o majorare a încasărilor bugetare ceea ce va reduce deficitul bugetar şi datoria publică. . Cu cât flexibilitatea unei economii este mai ridicată. Îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală are. cele două procese fiind de fapt complementare. convergenţa nominală poate genera o reducere a performanţelor.

precum şi la implicaţiile liberalizării contului de capital şi ale adoptării strategiei de ţintire a inflaţiei (care vizează reducerea variabilităţii inflaţiei şi a producţiei). se manifestă iniţial creşterea consumului şi a acumulării de capital. dar şi a ţărilor ECE. iar tendinţa de egalizare a salariilor între cele două sectoare (comercializabil şi necomercializabil) ale economiei este responsabilă de creşterea preţurilor interne [65. ceea ce poate avea ca efect o rată mai ridicată de creştere economică pe termen mediu. Pentru ţările aflate într-un proces de recuperare a decalajelor de dezvoltare. • contribuie la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă atât în activităţile în care s-a investit. • conduce la creşterea productivităţii şi a veniturilor. la evoluţia şi finanţarea deficitului de cont curent. în condiţiile unei rate de schimb flexibile. dacă nu este finanţat în cea mai mare parte de intrări de capitaluri stabile (de exemplu. • reprezintă o sursă stabilă de finanţare a deficitului de cont curent. el finanţându-se prin intrări de capital. arată că fluxurile de capital au avut un efect pozitiv asupra procesului de convergenţă reală.concurenţei externe determină creşterea exporturilor şi a ofertei de valută care generează aprecierea monedei. În schimb. • grăbeşte procesul de ajustare structurală a economiei de destinaţie. a productivităţii şi cea structurală. În condiţiile echilibrului macroeconomic raportul dintre economiile şi investiţiile interne este în măsură să reflecte evoluţia soldului de cont curent. cât şi publice. cât şi creşterea ratei inflaţiei. p. Experienţa ţărilor de coeziune. care s-au confruntat cu deficite considerabile ale contului curent. şi anume: convergenţa veniturilor. Investiţiile străine directe constituie o sursă important a procesului de convergenţă reală.precum şi în cele conexe acestora. • dacă presupun transfer de tehnologie.86]. atunci economia se poate deplasa pe o cale de creştere superioară (conform modelului Solow). Alte surse ale corelaţiei dintre cele două forme ale convergenţei se referă la relaţia dintre economiile şi investiţiile naţionale. fiind o caracteristică a procesului de modernizare economică. cazul Moldovei. adică economii naţionale – investiţii naţionale = deficitul de cont curent. Existenţa deficitului nu ar trebui să constituie o problemă. 33 . deoarece influenţează sursele acesteia. Deficitul de cont curent reflectă o cerere agregată mai mare decât producţia internă. astfel: • determină creşterea stocului de capital al economiei. variabilele nominale putând fi afectate negativ (creşterea deficitului bugetar. economiile sunt atât private. ultimele referindu-se la soldul bugetului de stat. investiţiile străine directe). mărimea acestuia poate genera anumite dezechilibre. în lipsa acestora. ceea ce deteriorează soldul contului curent. a datoriei publice). Manifestarea acestuia presupune atât aprecierea nominală a monedei naţionale.

datorită acumulării mai mari de capital. aceasta pare a fi direcţia de acţiune. În condiţiile unei strategii de ţintire a inflaţiei. Convergenţa reală este unul din cele mai importante obiective ale pentru toate ţările ECE din cauza necesităţii procesului de catching-up înainte şi după aderarea în 34 . • dacă se manifestă o slabă elasticitate a creditării la modificarea ratei dobânzii în lei. într-o economie incomplet restructurată. la evoluţia gradului de integrare economică [9. Unele dintre acestea se referă la ratele de creştere a PIB pe locuitor şi ale productivităţii la ponderea diferitelor sectoare de activitate în PIB. consecinţa în ceea ce priveşte soldul contului curent pare a fi aceeaşi. deoarece mare parte din creşterea cererii este satisfăcută prin importuri. acesta presupune luarea în considerare şi a următoarelor efecte adverse: • dacă economia traversează o perioadă de expansiune economică. iar mediul de afaceri a fost unul favorabil dezvoltării afacerilor. atunci impactul asupra creşterii economice va fi redus (canalul de transmisie al politicii monetare prin intermediul ratei dobânzii are o importanţă redusă tocmai datorită creditării în valută. p. Referitor la procesul de creştere economică pe termen mediu. • reducerea ratei dobânzii poate crea presiuni inflaţioniste. atunci procesul de economisire va fi afectat.Impactul a fost unul mai semnificativ. În ceea ce priveşte procesul de convergenţă reală nu există nişte criterii formale şi nici un acord deplin în ceea ce priveşte variabilele care ar trebui luate în considerare. stimulată de aprecierea nominală a leului). Interesul faţă de convergenţa reală a devenit mai intens şi des întâlnit în literatura de specialitate după lărgirea Europei. atunci ar creşte variabilitatea inflaţiei şi s-ar diminua credibilitatea băncii centrale în atingerea ţintei de inflaţie. însă. dar şi majorarea deficitului de cont curent. • dacă rata dobânzii devine mai redusă decât rata inflaţiei. Procesul de liberalizare a contului de capital induce aprecierea bruscă a monedei naţionale. Oricare ar fi încercarea de rezolvare a acestei dileme a politicii monetare promovate de către autoritatea monetară. şi anume sporirea deficitului. În aceste condiţii. deficitul de cont curent majorându-se. autoritatea monetară trebuie să stabilească rata dobânzii de politică monetară astfel încât să realizeze un compromis între următoarele efecte potenţiale: • creşterea ratei dobânzii conduce la aprecierea monedei naţionale şi la majorarea fluxurilor speculative de capital. creşterea ratei acesteia asigură o creştere economică pe termen mediu. dacă au fost însoţite şi de transferuri de tehnologie. ca urmare a fluxurilor ridicate de valută. • conform modelului Solow. mai ales că rata de schimb poate fi folosită ca o ancoră externă antiinflaţionistă. 59]. răspunsul standard ar fi acela ca rata dobânzii să fie redusă pentru a stimuli activitatea economică.

la momentul aderării lor la UE. 248]: • • • • • convergenţa unei economii privită prin prisma convergenţei a mai multor economii convergența în termenii ratei de creştere versus convergenţă în termenii nivelului venitului convergenţă „beta” versus convergenţă „sigma” convergenţă absolută versus convergenţă condiţionată convergenţă deterministică versus convergenţă stohastică. Rezultă că în cazul ţărilor ECE. Totuşi. Studiile referitoare la convergenţă arată că există mai multe moduri de a studia convergenţa [143. În plus. în cele mai multe cazuri. Malta şi Slovenia) şi cele mai puţin dezvoltate (Polonia. p. aceasta a însemnat. între cele mai avansate (Cipru. Disparităţile sunt importante şi în cazul acestor ţări. Aceasta a furnizat statelor candidate un model de elaborare a politicilor sale economice (date fiind criteriile de aderare şi dorinţa de integrare în UE. ţările ECE trebuie să ţină cont de multitudinea aspectelor ce pot ajuta la construirea unor politici de creştere economică pe viitor. în măsura în care politica respectivă nu este comunitară).UE. iar experienţa ţărilor din UE. În momentul aderării la UE. chiar preluarea obiectivelor şi politicilor comunitare respective în ansamblul lor sau copierea politicilor anumitor state membre. Aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat un proces de compatibilizare a unei economii cu standardele şi criteriile specifice Uniunii Europene.94]. În principiu convergenţa este un proces continuu. ne poate da o explicaţie asupra factorilor ce au determinat creşterea economică şi deci au impulsionat procesul de convergenţă. această analiză are un anumit grad de relativitate. ambele aflate la peste 70% din media venitului din UE cu 27 de membri. noile ţări membre nu sunt decât la aproximativ 55% din media UE. Mai ales în perioada de după aderare la UE. p. ca PIB/locuitor în paritatea puterii de cumpărare [66. procesul de convergenţă nominală a susţinut procesul de convergenţă economică. Dintre noile ţări membre. Această perspectivă a vizat realizarea stabilităţii macroeconomice în condiţiile înregistrării unor performanţe superioare a variabilelor nominale în comparaţie cu ţările de coeziune. evoluţia ţărilor ECE a presupus armonizarea a două procese specifice – tranziţia postcomunistă şi aderarea la Uniunea Europeană. ţările de coeziune au înregistrat niveluri ale PIB-ului pe locuitor (în PPC) superioare mediei noilor state membre. ţările baltice). cele mai ridicate niveluri ale PIB-ului pe locuitor le înregistrează Slovenia şi Cehia. 35 . Noile ţări membre (ca medie) au înregistrat cele mai reduse niveluri de dezvoltare economică dintre toate ţările care au aderat în trecut la UE. În ciuda unei creşteri economice mai puternice decât cea înregistrată de UE (cu 15 membri) pe parcursul ultimului deceniu. determinat de caracteristicile structurale diferite.

Majorarea stocului de capital fix. Asistenţa structurală a avut cel mai ridicat impact pe ansamblul perioadei analizate în Spania. ceea ce a contribuit la creşterea flexibilităţii economiei. precum şi a gradului de ocupare a forţei de muncă vor contribui pe termen mediu la creşterea standardului de viaţă în aceste regiuni. cauza fiind aceea a unei industrii mai puţin competitive. politicile de ocupare a forţei de muncă.405-441]. 36 . mixul de politici. ajutoarele de stat sau transferurile publice influenţează de asemenea procesul de coeziune atât la nivel regional. Grecia a obţinut rezultate superioare numai în urma aderării la UEM. • Politica de coeziune. ca rezultat al proiectelor de dezvoltare implementate. Nu există o corelaţie pozitivă între sumele acordate ţărilor de coeziune (euro pe locuitor) şi consecinţele asupra PNB. În afară de acestea. p. tendinţa fiind aceea a reducerii ponderii agriculturii. În Irlanda şi Portugalia efectele au fost mai reduse. pentru a contribui la realizarea unui efect de antrenare a fondurilor structurale alocate. disparităţile de dezvoltare internaţionale se pot menţine. cât şi naţional. în exerciţiul bugetar 1994-1999. dar nu şi suficientă pentru reducerea disparităţilor de dezvoltare. în condiţiile în care ajutoarele structurale nu vizează adaptarea acestor regiuni la o economie bazată pe cunoaştere. în lipsa politicilor locale de potenţare a efectelor pozitive ale asistenţei financiare. s-a dovedit că politica de coeziune nu este singura politică capabilă să genereze o creştere a veniturilor. • Politici alternative de asigurarea a coeziunii economice şi sociale. investiţiile străine directe. a pregătirii forţei de muncă şi la stimularea apariţiei de IMM. Acestea au un impact pozitiv şi temporar asupra cererii agregate regionale (sau naţionale) şi a PIB-ului. Potenţialul economiei este stimulat însă într-o mai mică măsură. Irlanda şi Spania au beneficiat de cele mai mari ajutoare structurale [2. Totuşi. De exemplu.Experienţa a arătat că ajutorul financiar constituie o condiţie necesară. În condiţiile existenţei unei divergenţe structurale între ţările de coeziune. Procesul de convergenţă a fost marcat de modificarea structurii producţiei. determinantele convergenţei economice au fost diferite. Ţările care au înregistrat cea mai ridicată pondere a serviciilor în PIB nu au obţinut şi o creştere economică mai ridicată. De asemenea. • Convergenţa veniturilor este însoţită de modificarea structurii economiei. numai că prima economie a beneficiat şi de alte surse ale creşterii economice. Fondurile structurale şi de coeziune contribuie printre altele la îmbunătăţirea infrastructurii. Asistenţa financiară comunitară trebuie completată de politici interne de sprijinire a regiunilor mai puţin dezvoltate.

. (exemplele Greciei şi Portugaliei). dezvoltarea tehnologiei comunicațiilor si a informației au ca efect dezvoltarea integrării economice globale. 37 . capitalul extern si forța de munca bine calificata. chiar şi parţiale (Spania. decât eşecuri (Grecia). • Determinantele creşterii economice nu sunt aceleaşi. ci trebuie să fie urmate de creşterea fluxului de ISD şi de difuzarea tehnologiilor.stabilitatea macroeconomică reprezintă o condiţie esenţială pentru o rată de creştere economică susţinută. la fel ca şi presiunea concurenţială de pe piaţa internă. Fluxul de capital. Implementarea programului Pieţei Interne Unice nu a generat o convergenţă economică spontană.Comparând structura valorii adăugate la PIB a sectoarelor de activitate economică în 2007 faţă de 1990 se observă că s-au înregistrat creşterea ponderii serviciilor şi reducerea ponderilor agriculturii şi industriei.impactul asistenţei financiare asupra convergenţei reale a depins de eficienţa utilizării sumelor acordate. cercetare-dezvoltare. care contribuie la restructurarea economică. în cazul acesteia din urmă într-un ritm mai scăzut. termen lung. experienţa post-aderare la Uniunea Europeană a ţărilor de coeziune a arătat că: • parteneriatul cu UE nu garantează un proces de catching-up. Companiile multinaționale combina tehnologia avansata. convergenţa fiind o ţintă pe integrarea economică poate eşua atunci când economiile sunt puţin competitive Factorii externi şi acţiunea lor. Portugalia). creând oportunitatea de dezvoltare la o scala fără precedent. scăderea costurilor transportului. . pentru a determina creşterea productivităţii şi scăderea şomajului. • • procesul de convergenţă nu este în mod necesar continuu. însă îl face mai uşor posibil. dezvoltarea comerțului si a piețelor financiare. În concluzie. cât şi una internă. . Rata de creştere a investiţiilor în pregătirea profesională trebuie să fie mai mare decât media UE.comerţul liber este cel mai important factor de dezvoltare. aceasta fiind caracterizată de următoarele: .eliminarea barierelor comerciale şi asigurarea mobilităţii depline a factorilor de producţie nu garantează o convergenţă automată a veniturilor. în privinţa ţărilor de coeziune există mai multe succese (Irlanda). dar presupun existenţa unor elemente comune.convergenţa a fost condiţionată de investiţii (care pot suplini deficitul de capital fizic şi uman) în infrastructură. care presupune atât o susţinere externă. .

Politicile interne. locurile de munca si coeziunea sociala exercita o influenta puternica in capacitatea companiilor europene de a fi competitive pe plan mondial. Lansarea Rundei Doha in 2001 a constituit momentul oportun pentru regândirea politicilor interne relative la competitivitate. deschiderea către comerț si investiții a fost un catalizator major pentru creșterea economica a Comunităţii in ultimele doua decade. Pe termen lung. UE si partenerii săi vor avea nevoie in continuare de un sistem comercial multilateral. având ca principala prioritate liberalizarea comerțului mondial. cum este OMC. Îmbunătățirea condiţiilor pentru investiții este unul dintre scopurile EU in materie de acorduri si negocieri bilaterale. însă. Strategia de la Lisabona stabilește o agenda coerenta pentru adaptarea economiilor europene in cadrul noului mediu global. Prin suspendarea negocierilor OMC. Competitivitatea din piața interna determina creșterea competitivității in plan extern. fiind gata oricând sa finalizeze negocierile in momentul in care circumstanțele o vor permite. educația. determinând companiile sa evolueze continuu. SPS sau TBT [78. sa inoveze. marketingul si tehnicile de distribuție pentru toate tipurile de produse sporesc competitivitatea [5. cercetarea si dezvoltarea. O mai mare deschidere către celelalte economii ale lumii si deschiderea lor către Europa sunt factori reciproc avantajoși in stimularea competitivității europene.Dezvoltarea unei politici moderne de creștere economica si locuri de munca sunt punctele principale de pe agenda Comisiei Europene. creșterea competiției in piața interna. însă conținutul lor este limitat la angajamente de acces pe piața. p. p. Ca si in cazul pieței unice. Comerţul internaţional Liberalizarea comerțului mondial a avut o contribuție esențială la creșterea competitivității globale. cum ar fi competiția. in timp ce valorificarea inovației. Beneficiile liberalizării comerţului 38 . justiție sociala si dezvoltare durabila. după completarea DDA. accesul la noile tehnologii si stimularea investiţiilor cresc productivitatea. stimularea inovației. membrii OMC vor trebui sa aibă in vedere rolul organizației in modelarea sistemului comercial mondial. Creșterea eficientei alocării resurselor. sa se restructureze si sa se adapteze schimbărilor tehnologice. asigurând conexiunile necesare guvernării internaționale. eficient si solid. constituind condiția esențială pentru prosperitate economica. cu lacune in ceea ce privește IPR. ceea ce determina Europa sa rămână fidela angajamentelor OMC. Regulile pieței interne si a politicii comerciale interne cresc dinamica si competitivitatea. inovația. Acordurile bilaterale existente sunt complementarea DDA şi reprezintă un răspuns parțial la nevoile EU.24]. s-a pierdut o oportunitate importanta pentru creșterea si dezvoltarea globala.214].

unde media tarifelor vamale la import a scăzut de la 30 % la 10 % în ultimii 20 de ani [76. s-au înregistrat succese notabile în eradicarea sărăciei. Ţările în curs de dezvoltare au fost beneficiarele acestei prosperări. deschiderea comerţului. Ţările ECE şi-au mărit şi ele substanţial exporturile de produse fabricate şi servicii prestate. Câștigurile potenţiale din eliminarea barierelor comerciale existente sunt considerabile. p. ţările în curs de dezvoltare au devenit mult mai importante în comerţul mondial.Pentru a avea o creştere economică durabilă este nevoie de politici care ar deschide economia ţării către investiţiile şi comerţul cu restul lumii. Ca urmare a acestui proces. în comparaţie cu ¼ la începutul anilor 70. Şi la nivel de comunitate. care a urmărit o creştere a propriilor standarde de viaţă. în majoritatea ţărilor. ele deţin o cotă de 1/3 din comerţul internaţional. Paşi importanţi în direcţia deschiderii pieţei constituie ultimele iniţiative ale Uniunii Europene.104]. iar în 2005 – peste 39 . De exemplu. p. nu a făcut-o fără a fi deschisă către restul lumii. În aceste ţări numite de OMC („noii globalizatori”). ţările ECE ar putea servi drept exemplu. ceea ce depăşeşte dublu creşterea producţiei globale [151. De altfel. Dar. Procesul de integrare comercială realizat de către cele 10 ţări recent aderate la Uniunea Europeană justifică corectitudinea direcţiei alese. împreună cu investiţiile directe străine. ce va reveni ţărilor în dezvoltare. cota comerţului cu ţările UE atinsese în ţările ECE circa 50%. venitul în unele din ele crescând considerabil. p. În consecinţă. comerţul ţărilor ECE a crescut deosebit de rapid în anii 2001-2007 – exportul produselor fabricate s-a majorat cu 31% [12.234]. Nici o ţară în deceniile recente. în utilizarea mai eficientă a scutirilor de datorii şi a ajutoarelor financiare externe. actualmente. USD şi 680 mld.367]. partea rămasă. sunt un element important al succesului economic al Asiei de Est. în multe ţări. Aceasta demonstrează că integrarea comercială şi financiară a ţărilor ECE ar putea deveni o formă destul de constructivă de încurajare a creşterii economice şi ridicare a standardelor de viaţă. Ca completare. va fi de două ori mai mare decât actualele ajutoare financiare primite de aceste ţări În ultimii 20 de ani. creşterea medie anuală a comerţului mondial a constituit circa 6%. USD pe an [169. numărul persoanelor foarte sărace a scăzut cu 120 milioane (14 %) între 2000 şi 2005 [172]. Aceasta consolidează încrederea şi curajul ţărilor subdezvoltate în realizarea dificilelor reforme interne. atingând în 2006 o cotă de 8% din exportul total al Uniunii Europene (UE 25). în producţia anumitor bunuri. sau 280 mld dol. În acest sens. ele se cer a fi extinse asupra unei game largi de bunuri şi a fi însoţite de reguli simple şi transparente. p.74]. Ele se estimează la o cifră între 250 mld. Orientarea către economia mondială a fost un factor esenţial în dezvoltarea avantajelor competitive. către 1995. Pentru a fi eficiente. Aproximativ 2/3 din această sumă va reveni statelor industriale.

de regulă. iar bunurile primare. ea devenind. principalul lor partener comercial. respectiv către îndepărtarea barierelor comerciale de dincolo de granițe. respectiv. a condus la modificarea structurii acestora. Către anul 2007. dezvoltarea piețelor de aprovizionare. implicarea unor noi parteneri. dezvoltarea unei politici comerciale moderne are ca scop principal stimularea creșterii economice si crearea de noi locuri de munca. Statele contemporane trebuie să privească dincolo de reducerea taxelor. în anii 1990-2007. respectiv. ca urmare a semnării Acordurilor de Asociere cu Uniunea Europeană. Politica comerciala externa trebuie susținută de o politica interna solida. urmărindu-se adaptarea completa către noile provocări ale globalizării. Aceste operaţiuni sunt realizate. unde se afla un imens potențial de dezvoltare. politica comercială trebuie să vizeze următoarele obiective : protecția drepturilor de proprietate intelectuala. Reorientarea geografică a fluxurilor comerciale. Aceasta militează în favoarea dezvoltării segmentelor de producţie cu utilizare intensivă a capitalului. Prin urmare. Este exact ceea ce este necesar pentru realizarea cu succes a tranziţiei spre economia de piaţă organizată. partea cea mai importantă a importurilor şi exporturilor ţărilor ECE o constituiau „bunurile manufacturate”. La moment.65%. într-un timp destul de scurt. de întreprinderile filiale ale firmelor multinaţionale originare din Uniunea Europeană. din contra. ţările ECE reprezentau al doilea partener comercial al UE. Astfel. noua strategie de intrare pe piață. Acordurile bilaterale de comerț cu partenerii cheie vor reprezenta piatra de temelie pentru liberalizarea din viitor Integrarea financiară şi creşterea economică 40 . implantate în ţările ECE. social-orientată. Ţările din Europa Centrală şi de Est importă din Uniunea Europeană bunuri intermediare şi echipamente utilizate la producerea altor bunuri finite. care sunt. ţările date au reuşit să realizeze performanţe semnificative în ceea ce priveşte comerţul regional. creșterea eficientei import/export. Este demn de remarcat şi faptul că cele trei ţări baltice – Estonia. 64 şi 58%. pe reguli corecte si coerente. deţineau în importurile şi exporturile acestor ţări o pondere mai redusă – 16% şi 20%. fiind precedate de SUA. asigurând deschiderea progresiva către piața mondiala. reexportate cu preponderenţă în UE. care reprezentau. Pentru a identifica noi piețe. bazata pe piața libera şi investiții. Un obiectiv important este dezvoltarea relațiilor comerciale cu Asia. la rândul lor. în Lituania – la 47%. În Estonia. cota comerţului exterior cu UE s-a ridicat în perioada 1992-2007 până la 67%. în Letonia – la 65%. În anul 2007. Letonia şi Lituania. Mărfurile de consum. pe o buna capacitate de adaptare. politica anti-dumping si alte masuri de protecție. 3% şi 6% din totalul importurilor şi exporturilor. au reuşit destul de repede să-şi reorienteze fluxurile comerciale către Uniunea Europeană.

Modelele teoretice identifică un număr de căi (modalităţi) prin care integrarea financiară internaţională poate să promoveze o creştere economică în ţările în dezvoltare. Cu toate acestea, s-a dovedit a fi foarte greu de identificat empiric legătura dintre integrarea financiară şi creşterea economică. Beneficiile potenţiale ce pot fi căpătate în urma globalizării financiare ( o abordare teoretică). În teorie sunt mai multe canale directe şi indirecte prin care globalizarea financiară poate să ducă la o creştere în ţările subdezvoltate. În tabelul nr. 1.3.1 [24, p.273] găsim o înfăţişare sumară şi schematică a acestor canale. Aceste canale într-o măsură careva interferează una cu alta, dar această delimitare este absolut necesară pentru a putea evidenţia empiric importanţa cantitativă a fiecărui canal. Canalele directe A. Mărirea economisirii interne Fluxurile de capital între ţările din Nord şi cele din Sud, în principiu, ajută ambele grupuri de ţări. Ele dau voie să se investească mai mult în ţările sărace în timp ce ţările bogate au un randament al capitalului investit mai mare, decât ar avea în economiile sale. Aceasta reduce mult rata riscului în ţările subdezvoltate .Brooks, în 2002, examinează impactul trend-urilor demografice, incluzând şi prognozele asupra ratei fertilităţii în diferite ţări, asupra fluxului de capital între Nord şi Sud. Attanasio şi Violante (2000) se pronunţă pentru faptul că folosirea acestor fluxuri ar fi foarte benefică. Aceasta presupune lipsa unei mobilităţi a forţei de muncă dinspre Sud spre Nord, lipsă ce ar putea reduce schimbările mari demografice. Tabelul 1.3.1 Căile prin care integrarea financiară ar putea duce la o creştere economică. Integrarea financiară internaţională

• • • •

Căile directe Mărirea economisirilor interne Un cost al capitalului mai mic datorită unei alocări mai bne a riscului Transferul de tehnologii Dezvoltarea sectorului financiar

• •

Căile indirecte Promovarea specializării Stimularea unor politici mai bune Intensificarea afluxurilor de capital ca urmare a semnalizării unor politici mai coerente

Creştere economică pronunţată Sursa:Elaborată de către autor după Lane P., „Financial Integration”, IMF, 2003 B.Reduceri în costul de capital prin intermediul distribuţiei globale a riscului. 41

Modelele de evaluare a activelor internaţionale prezic că liberalizarea pieţei de valori îmbunătăţeşte diversificarea riscului. ( Henry (2000) şi Stulz (1999)). În primul rând, tranzacţiile şi oportunităţile ce se ivesc între investitorii străini şi cei naţionali, dacă vorbim de faptul că tot mai mult se împarte riscul între ei, duce la diversificarea lui. Această consecinţă de diversificare a riscului încurajează firmele de a investi mai mult, astfel asta înlesneşte creşterea. Şi în al treilea rând, odată cu creşterea fluxurilor de capital, piaţa de valori internă devine tot mai lichidă, ceea ce ar putea reduce şi mai mult riscul de deţinere a valorilor mobiliare (acţiunilor), în aşa fel scăzând costurile investiţionale. C. Transferul de Know-how tehnologic şi managerial. Economiile integrate financiar se pare că atrag o mare parte a influxului de investiţii străine, ceea ce măreşte posibilitatea de a genera salturi tehnologice şi serveşte drept catalizator pentru trecerea la practici manageriale mai bune. Aceste salturi pot creşte productivitatea totală şi desigur, impulsionează creşterea economică [41, p.117]. D. Stimularea dezvoltării sectorului financiar naţional Deja a fost menţionat că fluxurile internaţionale de lichidităţi (numerar şi împrumuturi) pot să sporească lichiditatea pieţei naţionale de valori mobiliare. O cotă parte mai mare a capitalului străin în băncile naţionale , de asemenea, poate genera o multitudine de beneficii. (Levine (1996); Caprio şi Honohan (1999)). În primul rând participaţiile străine pot facilita accesul la pieţele financiare internaţionale. În al doilea rând, se îmbunătăţeşte cadrul de funcţionare şi supraveghere a băncilor din ramura bancară. În al treilea rând, băncile cu capital străin adesea introduc noi instrumente şi tehnici financiare în aplicare, ceea ce desigur, duce la creşterea îmbunătăţirilor tehnologice pe piaţa internă. Intrarea pe piaţă a unor agenţi străini poate duce la o intensificare a competiţiei, fapt ce duce la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor financiare naţionale cât şi a eficienţei alocative. Căile indirecte A. Promovarea specializării Faptul că specializarea producţiei poate creşte productivitatea şi potenţa creşterea economică este intuitivă. Deşi, fără un mecanism de reglare a riscului o producere prea specializată va fi foarte nestabilă, deci, prin urmare, va duce la un consum volatil. Preocuparea legată de expunerea la o aşa creştere a volatilităţii poate descuraja unele ţări în ceea ce priveşte unele măsuri de specializare; mai mult, volatilitatea înaltă se răsfrânge negativ asupra ratei de economii şi investiţii. În principiu, globalizarea financiară ar putea juca un rol benefic, ajutând diferite ţări în distribuirea internaţională a riscului, astfel reducând volatilitatea în consum. Această idee va fi analizată din nou în secţiunea următoare a lucrării. Acum, notez doar că diversificarea riscului indirect duce la încurajarea

42

specializării. Mai mult aflaţi de la Brainard şi Cooper (1968), Kemp and Liviaţăn (1973), Ruffin (1974) şi Imbs şi Wacziarg (2002). În ţările dezvoltate, mai ales între regiunile acestor state se poate observa că absenţa unor riscuri emitente duce la o anumită specializare. În lipsa legăturii directe între integrarea financiară şi creşterea economică nu semnifică faptul că teoriile, ce stabilesc conexiunile, sunt inadecvate. Se poate afirma că aceste teorii sunt valabile pe termen lung, dacă, totuşi, se face abstracţie de mai mulţi factori secundari, precum sistemul politic şi guvernamental. Într-adevăr, ţările aflate în procesul post-industrializării trebuie să-şi consolideze şi să-şi dezvolte legăturile financiare pentru a putea beneficia de oarecare performanţe economice pe viitor. În calitate de exemplu ar putea servi fluxurile investiţionale din ţările Europei de Vest în ţările ECE, care contribuie substanţial la creşterea economică în aceste ţări. Tabelul 1.3.1 Volumul ISD din EU-15 efectuate în ţările ECE (mld dol SUA)
2001 Polonia Cehia Ungaria Slovenia Slovacia România Total (10 ţări noi) Rusia Croaţia SerbiaMuntenegru 7,7 3,5 0,6 0,5 0,3 0,8 13,0 1,2 1,2 – 2002 10,6 2,9 4,9 0,2 1,4 0,7 20,7 2,0 0,7 – 2003 6,7 4,7 4,4 0,6 1,5 1,0 19,0 2,6 1,1 – 2004 4,1 8,5 3,0 1,1 4,3 1,1 21,4 3,4 0,9 0,5 2005 4,6 2,2 2,1 1,1 0,9 2,2 25,8 8,0 1,3 1,1 2006 12,9 4,9 4,6 1,4 2,6 6,5 27,1 15,4 2,2 1,9 2007 7,7 11,0 6,7 1,7 3,1 6,4 29,8 14,6 2,9 3,0

Sursa: European Investement Report 2005. pag.36, 80; WIR 2006

Un rol aparte ca sursă de creştere economică, menţionăm serviciile. Prin procesul permanent de apariţie şi perfecţionare a serviciilor, sfera serviciilor îşi lărgeşte continuu dimensiunile, se îmbogăţeşte cu noi caracteristici. Să analizăm, cum serviciile contribuie la crearea PIB prin modificarea ponderii lor în PIB. Serviciile au un impact semnificativ asupra creşterii eficienţei şi a performanţei economice, în ansamblu, prin intermediul unei largi varietăţi de industrii utilizatoare. Actualmente, serviciile reprezintă 2/3 din PIB global. Ponderea valorii adăugate a serviciilor în PIB-ul ţărilor dezvoltate constituie circa

43

Figura 1. ponderea serviciilor este mai mare decât cea a industriei şi agriculturii (figura 1.2. În figura 1.69% (73% în SUA). respectiv în ţările cu venituri medii şi joase. Eurostat New Cronos database Theme 2 (EU data) Rolul major al serviciilor este determinat şi de impactul lor asupra gradului de angajare a populaţiei. Chiar şi în ţările slab dezvoltate. este prezentată ponderea numărului de lucrători din sectorul servicii în totalul lucrătorilor în economia ţării respective. În perioada 1990-2000. În ţările cu venituri scăzute.1).3. cota serviciilor în totalul angajărilor este de 4 puncte procentuale. 55% şi 44%. Acesta este cazul Indiei şi Nigeriei – 2 ţări a căror cotă a serviciilor în PNB este de 48% şi 28% respectiv. se observă o deplasare semnificativă a angajărilor din sectoarele agricol şi industrial către sectorul producător de servicii. 44 . Contribuţia serviciilor la totalul angajărilor este de 5 puncte procentuale în ţările cu venituri înalte şi de 7 puncte procentuale în ţările cu venituri medii. această creştere fiind pe parcursul perioadei serios influenţată de creşterea modestă a sectorului serviciilor în China – de la 10% la 13%.3. există diferenţe semnificative. acest sector însumând mai mult de jumătate din angajări (până la 75% în SUA). Datele despre angajări confirmă şi ele prevalarea serviciilor asupra agriculturii şi industriei pentru majoritatea ţărilor.1 Ponderea serviciilor în PIB Sursa: World Bank. Între ţările din cadrul aceluiaşi grup.3. World Development Indicators (WDI) database online (September 2005).

• menţinerea nivelului productivităţii muncii.numărul populaţiei). Y(1970)/n(1970) y(1970)/N(1970) 1870 1890 1910 1930 1950 1970 1990 2010 2030 Figura 1. inclusiv prin investiţii enorme în acest domeniu. Evoluţia PNB per capita în ţările industrial dezvoltate în restul lumii 45 .3.3.70-72]: • dezvoltarea sectoarelor ITC.numărul populaţiei). p.Figura 1. Succesele economice ale ţărilor industriale dezvoltate se explică prin [46.3. y – PIB. n. N. Eurostat New Cronos database Theme 2 (EU data) Evoluţia exporturilor fondurilor fixe în economia mondială: aspect metodologic. PIB per capita este în creştere în toate ţările lumii. Sau: Începând cu anul 1870. Toate acestea. unde Y – PIB.3. fac ca economiile dezvoltate să-şi dezvolte şi mai mult sectoarele ce au un potenţial mare. Politicile economice stau la baza succesului unor ţări şi la baza insucceselor altor ţări. Figura 1. către PIB per capita în ţările restului lumii (y/N. plus o cerere internă puternică.3. World Development Indicators (WDI) database online (September 2005). Măsurarea nivelului sărăciei şi dezvoltării într-o ţară se poate face cu ajutorul raportului PIB per capita în ţările industrial dezvoltate (Y/n.2 Ponderea numărului de lucrători în servicii (în %) Sursa: World Bank. • dezvoltarea mijloacelor de producere în baza dezvoltării şi diversificării industriei grele.

002-0. conform calculelor raportul PIB per capita din ţările industrial dezvoltate către PIB per capita a ţărilor restului lumii va staţiona.177=92. Figura 1. va fi egal cu: ((50*25*9*3)/(90*115*131*137))*11–((140*25*9*3)/(90*25*41*47))*30+ ((140*50*9*3)/(115*25*16*22))*52-((140*50*25*3)/(131*41*16*6))*73+ ((140*50*25*9)/(137*47*25*6))*97=0. Spre exemplu.3. indicatorul Y(t)/n(t). conform datelor statistice1: Y(2007)/n(2007) : y(2007)/N(2007) = 97. Această tendinţă poate fi explicată.9 Distanţarea ţărilor industrial dezvoltate de ţările din restul lumii poate fi interpretată grafic.654+9. În baza acestor date poate fi elaborat modelul evoluţiei acestui raport: − 1960 )(t − 1985 )(t − 2001 )(t − 2007 ) * 11 + (1870 − 1960 )(1870 − 1985 )(1870 − 2001 )(1870 − 2007 ) (t − 1870 )(t − 1985 )(t − 2001 )(t − 2007 ) * 30 (1960 − 1870 )(1960 − 1985 )(1960 − 2001 )(1960 − 2007 ) (t − 1870 )(t − 1960 )(t − 2001 )(t − 2007 ) + * 52 + (1985 − 1870 )(1985 − 1960 )(1985 − 2001 )(1985 − 2007 ) (t − 1870 )(t − 1960 )(t − 1985 )(t − 2007 ) * 73 (2001 − 1870 )(2001 − 1960 )(2001 − 1985 )(2001 − 2007 ) (t − 1870 )(t − 1960 )(t − 1985 )(t − 2001 ) + * 97 (2007 − 1870 )(2007 − 1960 )(2007 − 1985 )(2007 − 2001 ) (t Către anul 2010 raportul Y(2010) / n(2010) : y(2010) / N (2010).329+158.Sursa: Calculul autorului Însă. 2007 46 . de-a lungul timpului se distanţează tot mai mult de y(t)/N(t). În următorii ani.711-74.4 Evoluţia raportului Y/n:y/N+ Sursa:Elaborat de autor 1 World Bank Indicators Database.

Această forţă poate fi cuantificată. Ecuaţia de regresie are forma Y=457+124t. este dat de relaţia Y*/K* .(α/c)*(S*/S) dt. Importul capitalului fix este în dependenţă directă de cu salariul în ţara A.2 . Fluxul capitalului fix în direcţia A→B este susţinut de Y*/K* . Rezolvând ecuaţia determinăm trendul. Şi notăm Y* şi Y – PNB în aceste două ţări. După unele transformări obţinem o ecuaţie diferenţiată cu variabile separabile: Eficienţa fondurilor fixe în ţările A şi B le notăm: După separarea variabilelor obţinem: dy1/(y1-y)= . Un model general. USD.Ţările din restul lumii sunt impulsionate de către ţările industrial dezvoltate. în care majorăm fondurile fixe şi munca de n ori. Conform bazei de date a ITC. se folosi combinaţii diferite de capital Kt şi muncă Lt. în anul t. PNB este Yt. În anul 2010 exportul va constitui 784 mld. K* şi K –capitalul fix al acestor ţări. unde α – coeficientul de proporţionalitate. a1 = 124. Acest fapt nu este datorat intenţiilor de bună voinţă a ultimelor. Dacă acceptăm ca ţara A să fie una industrializată. S. ci mai de grabă datorită progresului tehnicoştiinţific şi circulaţiei informaţiei.cK((Yt*/Kt*) – (Yt-1*/Kt-1*)). se poate exprima: Y= A(nk)α(nL)β= nα+β AKα L β=nα+β Y . Pentru o analiză mai detaliată să examinăm procesul de export al capitalului fix.Y/K > 0. sub impactul a două 47 . putem face un sistem de ecuaţii de forma: De unde determinăm a0= 457. Pentru ajunge la nivelul PNB Yt. Această relaţie cuantifică „coeficientul de respingere” a fondurilor de tipul K* din ţara A spre ţara B. S* şi în dependenţă inversă cu salariul în ţara B. Ea este de forma: dY/dK*=. exportul fondurilor fixe din ţările industriale dezvoltate este în creştere Anul 2000 Exportul 500 2001 602 2002 700 2003 804 2004 900 2005 1012 2006 1200 2007 1415 Pentru o analiză mai coerentă. iar ţara B o ţară slab dezvoltată. Pe de altă parte. Deci. apare o forţă de atracţie a fondurilor fixe în ţara b din ţara A. dY/dK*=α ((Y*/K*-Y/K) / S)(S*). Conform calculelor în fiecare 5 ani volumul exporturilor fondurilor fixe din ţările industriale spre celelalte se va dubla. În ţara A. după care se schimbă volumul fondurilor fixe din ţara A. Atunci diferenţa dintre eficienţa fondurilor fixe a ţărilor A şi B.Y/K.

fiind înlocuită în relaţia de mai sus.3. obţinem: reprezentat grafic: y(0) Progres tehnologic . Acest rezultat poate fi y1 y Figura 1. Această tendinţă se va păstra până se va îndeplini condiţia: Determinăm eficienţa capitalurilor fixe în ţara A după o primă iteraţie de fluxuri de capital de tipul K* în ţara B: Valoarea eficienţei fondurilor fixe din penultima relaţie.forţe: „de respingere” şi „ de atracţie”.4. Din ipoteza că în anul de bază eficienţa fondurilor fixe a constituit: După modificări obţinem: . Eficienţa fondurilor fixe din ţara A Sursa: elaborată de autor Conform relaţiei de mai sus nivelul redus de remunerare a muncii din ţara B multiplică forţa de atracţie a capitalului din ţara A. iar în ţara B creşte. Grafic poate fi reprezentat prin o curbă de forma: Y(0) y Figura 1.5.4. Tendinţele de omogenizare a eficienţei fondurilor fixe Sursa: Elaborată de autor 48 . Dacă integrăm ecuaţia de mai sus obţinem: . După o perioadă de timp eficienţa capitalurilor se reduce.

1 Creşterea economică pe plan mondial şi ritmului mediu anual al creşterii PNB/loc PNB/Loc 1966 1974 1981 1991 1998 Regiunea 19961973 1980 1990 1997 2005 2007 Total 1.2% 2. respectiv de aproape 4 ori.500 de dolari. vezi tabelul 2. adică de 13 ori.1% 5.7% 1. Capitolul II Identificarea rolului factorilor externi la creşterea economică a ţărilor ECE 2.1.0% 4.7% 3.2% dezvoltate Ţări în curs 1.4% 1. În acelaşi timp.9% 5.9% 2.6% 3. in 1900.5% mondial Ţări 2. economia mondială a cunoscut o expansiune rapidă.500 de dolari la 5.5% Subsahariană 49 .0% Asia Centrală Orientul Mijlociu si 5.2% 2.Concluzia cea mai importantă este acea conform căreia forţele de respingere şi de atracţie susţin fluxul de capital după principiul vaselor comunicante.9% 1. De-a lungul ultimului secol al mileniului trecut.3% 6. venitul anual mediu pe persoană a sporit de la 1. la 30 trilioane de dolari.2% 5% de dezvoltare Europa şi 6.6% 4.1.8% 3. Tabelul 2. la sfârşitul secolului.4% 3.8% 7.2% 3.5% 4.0% 3.3% Africa de Nord Africa 5. Produsul brut mondial a crescut de la 2.3 trilioane dolari.7% 3.1.9% 4.7% 0.1% 8.1 Particularităţile evoluţiei economice în ţările ECE Prezentarea generală a ţărilor din Europa Centrala si de Est.3% 6.1% 3.0% 3.2% 1.9% 5.0% 2.

ele n-au făcut fata crizei economice. atât pe ansamblul economiei mondiale.7% 4.6% 6.1% 4. Sarcina principala a guvernelor naționale a fost de a aloca resursele în modul cel mai eficient si sa susțină. p. în ţările Central şi Est Europene s-au înregistrat progrese în domeniul democratizării vieții social-politice şi economice şi s-au produs schimbări în politica acestor ţări şi transformări radicale în economie prin căutarea celor mai benefice modalităţi de tranziție la economia de piață cu eforturi cât mai mici şi cu costuri sociale cât mai scăzute. pe lângă cele naţionale. pentru 1991-1998. doar acele activităţi care duceau la mărirea venitului național. cât şi pe principalele regiuni ale lumii. pentru 1966-1990. Până la 50 . care sa le susțină dezvoltarea. atât la nivel de stat.39]. datorita declinului brusc al producției. Situația economică din ţările ECE a fost precară şi aceasta genera riscuri de instabilitate economică şi politică. populaţia ţărilor aflate în tranziție din centrul si estul Europei. Din 1989 încoace.0% 5.9% 9.8% 7. distribuției inegale a veniturilor si creșterii șomajului. World Development Report pentru 1999-2007 Datele prezentate evidenţiază creşterea susţinută a produsului intern brut (PIB). p. cât si la nivelul instituțiilor societăţii civile [73. Chiar dacă unele dintre aceste ţări aveau milioane de locuitori ca forța de munca si resurse naturale suficiente.8% 7. sporul demografic. ceea ce explică ritmurile medii anuale semnificative înregistrate şi de produsul pe locuitor. Situaţia economica era diferita destul de mult de la o ţară la alta.7% 4.4% Sursa: World Bank. duritatea si durata lor au depins în mare măsură de calea aleasa pentru tranziție la economia de piaţă [71. Au creat condiții pentru investițiile străine pentru a dobândi resurse financiare. în ciuda unor semnale parţiale de creştere economica ce par ca au început sa se arate din anul 2000. Totuși.6% 5.Asia de Est Asia de Sud 7.89]. de regulă. Transformările politice şi teritoriale de la începutul anilor 1990 au stimulat ţările ECE să înceapă procesul de integrare economică şi politică în Uniunea Europeana.9% 6. prin semnarea Acordurilor europene de asociere. în general. şi-au manifestat intenția de a deveni membri ai Uniunii. Procesul de tranziție al ţărilor din ECE către o economie de piață şi democrație a scos în evidenta numeroase lipsuri şi slăbiciuni manifestate. Creşterea economică a devansat. În timp ce unele dintre aceste probleme au fost inevitabile în perioada de tranziție. a suferit o scădere a nivelului de viaţă. Ulterior. Ca urmare a proceselor de reforme economice s-a produs stagnare în dezvoltarea economica pentru o perioada. World Economic Survey.7% 3. Atenția specialiștilor a fost direcționată spre înțelegerea priorităţilor economico-sociale şi spre timpul necesar pentru înfăptuirea lor.

Costul extinderii spre Est a Uniunii Europene a fost estimat. 3) ţările cu mers încetinit al reformelor – Bulgaria si România. s-a revenit iar la o creştere economică ascendenta” [93. p.200]. p. în urma unor reforme reuşite şi ajutoare acordate de statele dezvoltate. deşi impresionante. Activitatea economică s-a menţinut după datele prognozate doar în Bulgaria şi Estonia. s-a observat o creştere economică destul de importantă pentru aceste ţări aflate în tranziţie. Slovacia. în valori comparative.1% pe an în perioada 19931999 [51. 218].61]. fiind în medie de 4. Dar să nu uităm şi faptul că orice reformă a fost suportată de populaţia ţării naţionale şi unele măsuri economice sau politice au fost însoţite de măsuri de protecţie socială sprijinite de UE. Cehia si ţările baltice. Ca urmare. ceea ce a dus spre o creştere semnificativă a PIB şi a nivelului de trai al populaţiei. Un nivel de trai 51 . Majoritatea ţărilor din regiune au avut nevoie de timp să se acomodeze noii politici democrate şi trecerii la economia de piaţă. Creşterea economică s-a stabilizat. Reforma „terapiei de şoc” a pus fundamentul dezvoltării economice din 1992 şi a propulsat economia poloneză spre o creştere economică. cele mai multe succese în realizarea reformelor au atins Ungaria. Punctul de turnură pentru evoluția economiei slovene l-a constituit anul 1993.216-219]. la aproximativ 393 miliarde de euro primul deceniu. Slovenia. în principal datorită înrăutăţirii mediului economic extern. În urma schimbărilor politice şi după depăşirea recesiunii economice.urma. p. Prima tara din ECE care a pus în practica politici economice de tranziție radicale după 1989 a fost Polonia. însa din anul 2000. 4) celelalte ţări din regiune. Polonia a fost prima ţară din această regiune care a înregistrat în 1994 depășirea PIB din 1989. că de fapt procesul de tranziție este strâns legat de cel al pregătirii pentru aderare [9. Ungaria şi statele baltice (mai putin Estonia). Polonia. Situaţia economică a ţărilor din ECE s-a bucurat de îmbunătăţiri semnificative abia la începutul noului mileniu. într-un document în lucru pregătit de Comitetul Bugetar al Parlamentului European. Dar creşterea economică a scăzut la 4. Mai ales.1% în 1999. s-a adeverit prin programele de transformare. în medie de 5. Slovacia.2% în perioada 1994-1999 [106. ţările Europei Centrale si de Est pot fi împarţite în patru grupe: 1) ţările „terapiei de şoc” – Polonia. Letonia şi Lituania s-a mărit rata de creştere a PIB începând cu anul 2000. În Slovenia îmbunătăţirile macroeconomice din '92-'93. 2) ţările cu o stabila dezvoltare progresivă – Cehia. p. au fost obținute pe aceleaşi fundaţii economice care au condus la hiperinflaţie şi stagnarea economică din anii '80. După caracterul reformelor şi modului de realizare a lor. În Cehia. România.

1. Un alt exemplu îl găsim în România. Economia slovenă s-a orientat mai repede spre servicii şi industrie. UE-25=100) 199 199 199 200 2001 200 2003 200 200 2006 200 2008 8 9 0 2 4 * UE (27 : : : : : : 96 96 96 96 96 96 ţări) UE (25 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 ţări) 26 27 27 28 28 31 32 34 35 36 38 Bulgari 26 69 67 66 65 66 68 71 72 74 76 77 79 Cehia 39 39 42 44 47 51 53 60 65 69 73 Estonia 38 34 34 35 37 39 41 44 49 53 57 60 Letonia 33 39 37 38 40 42 47 49 52 55 57 60 Lituani 37 46 46 47 46 46 47 49 50 51 53 54 Polonia 45 : : 25 25 26 28 30 33 34 36 37 39 Român 72 74 73 74 75 77 80 82 84 84 86 Sloveni 71 47 48 47 47 49 51 53 54 57 60 63 66 Slovaci 50 51 52 54 57 59 61 61 62 63 63 63 Ungari (:) . 15]. că nu este mare diferenţă între valorile PIB în ţările din Europa Centrală şi de Est. adică edificarea unui sistem monetar bine organizat.2. Din datele tabelului nr.2 Evoluţia produsului intern brut pe locuitor (paritatea puterii de cumpărare. Dar. alteori sunt greşit administrate de conducere. a fost introdusă simultan cu un nou program de stabilizare de reducere a ratei inflaţiei şi creşterea rezervelor de valută. Denominarea nu a avut un rol confiscativ. dacă am face o comparaţie cu ţările din vestul Europei.2. p. din venitul ţării. Uneori ele sunt pozitive. coerent şi eficient. şi respectiv 32%. cu un venit pe cap de locuitor anual aproximativ egal cu cel al Greciei şi Portugaliei. ”Inflaţia anuală a scăzut treptat de la 118% în 1991.datele nu sunt disponibile. ca celelalte două evenimente similare din anii 1947 şi 1952. iar „rezervele valutare au crescut de la aproape zero. 52 . în Slovenia o nouă monedă.decent pentru cetăţeni înseamnă mai mult ca orice reformă.73] şi la momentul aderării la 3.000 leu vechi (ROL) devin 1 leu nou (RON).7%. care deţin 60%. dolar-ul sloven. Sursa: Eurostat yearbook 2006-2007. care la 1 iulie 2005.2. la 32% în 1993” [118. în momentul obţinerii independenţei. Slovenia este cea mai prosperă ţară din Europa Centrală şi de Est. p.*-estimări Politica de macrostabilizare. Ţările din Europa Centrală şi de Est au avut de îndeplinit şi alt obiectiv extraordinar. Cetăţenii înfăptuiesc reformele şi resimt efectele lor. de aceea. Tabelul 2. la 1. observăm. atunci ţările ECE sunt depăşite semnificativ de ţările cu economie de piaţă dezvoltată. De exemplu. 10.5 miliarde de dolari în 1993” [133. Unele ţări din regiune după proclamarea independenţei şi-au adoptat monede naţionale proprii şi noi politici monetare.

5 6.7 2.8 Cehia 8.1 Lituani 10. BNR a adoptat o nouă strategie de politică monetară .8 2.8 59.3 6.9 22.3 34.9 10.06.6 2.7 8. În Lituania.8 2. a elaborat un raport de analiză privind politicile bugetare aplicate în anii 1996-2000.6 3.1 0.8 3.4 1.03 6.5 6.1999 cu o leva noua (BGN).5 5.0 2.1 10. Prin eforturile depuse şi reformele aplicate rata inflaţiei a avut o evoluţie descendentă.000 de Levă grele din 1962 (BGL) au fost preschimbate în 05.5 8. În Polonia. că România a avut cea mai mare inflaţie dintre ţările regiunii în anii '90.3 4.6 Estonia 9.6 7. Experienţe asemănătoare în ultimii ani ai tranziţiei mai sunt: Bulgaria. Slovenia şi Ungaria la capitolul stabilitate macroeconomică stăteau cel mai bine. se observă. 1.9 2.3 7.6 2.9 Sursa: Eurostat yearbook 2006-2007 Făcând o scurtă analiză a datelor tabelului 2. Tăierea de zerouri a fost o decizie care a survenit în urma unei perioade de depreciere masivă şi de inflaţie galopantă.4 6.0 0.1 2.8 3.1 5.1.7 2.6 1.3.1 Letonia 8.6 1.2* 10. Tabelul 2.8 ia Sloveni 8.7 10.3 5.9 6. Comisia Europeană.8* 7.0* 11.1 4.7 6.1 2.5 4.5 1.6 10.4 -0.1 3.1 45.2 9.2 3.2 2.6 11. în care Bulgaria.3 Rata inflaţiei în ţările Europei Centrale şi de Est (%) 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Bulgari : 18.2 1.0 4. la 01.1 2.5 2.0 7.5 14.3 3.8 3.9 5.9 4. 10. indiferent de valoarea sumei. 100 talonas (cupoanele de plată introduse imediat după independentă) au fost schimbate la 25.4 Ungari 18.4 5.5 7.6 3.8 6.3 1.2* Român 154.4 3.4 4. Începând cu august 2005. În România „trebuia să adopte măsuri urgente pentru consolidarea politicilor fiscale” [10.2 9.9 12.5 3.1995.7 8.7 7.1993 pentru 1 lită. p.8 1.302].01.0 2.9 -1. Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României în prezent este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.2 10.0 6.1 Slovaci 6. ajungând de la niveluri de trei cifre în 1996. de asemenea.6 2.3 5. Experţii europeni au rezumat că problemele economice cu care s-a confruntat România la sfârşitul secolului XX „s-au reflectat în performanţele sale 53 .3 2.9 3.1 2.6 a 9.5 1.6 5.4 7.1.6 1. noua monedă naţională.06.000 zloţi grei au fost schimbaţi cu 1 zlot nou.7 1. de două cifre până în 2004 la unul cu o singura cifră în 2005.7 15.5 4.0 8.1 6.schimbul a fost paritar corect.5 a Polonia 15.1 45.3 7.7 7.8 3.ţintirea directă a inflaţiei [179].

dar ceea ce deranjează în prezent este marele număr al imigranţilor.6 7.9 : Slovacia 9.3 6.7 5.4 13. realitatea e alta şi atâta timp cât va exista subocupare pentru anumite locuri de muncă în ţările UE şi sărăcie în ţările vecine Uniunii.4.3 7.7 12. după datele tabelului 2.9 7.7 13.6 8. ceea ce a permis dezvoltarea unei economii subterane înfloritoare şi a condus la scădere economică” [165.7 7.2 5. UE şi-a luat în serios rolul de „tutore” al ţărilor central şi est-europene.9 5. şi.3 6.4 11.1 18. care încearcă să adopte stilul de viaţă vestic. oamenii disperaţi vor căuta diferite modalităţi să emigreze în UE.8 8.6 14.2 7.4 9.6 3.9 8.5 18.7 16. Tabelul 2. nu însă şi valorile vestice.9 6.5 12.2 7.2 10.2 6.1 7.6 19. Începând cu anul 2001.8 5.2 10.3 12.4 5. Ocuparea forţei de muncă. UE se străduia să ţină sub control acest proces.8 6 13.3 7.4 19.9 12.6 8.5 10. iar imigranţii.5 13. În urma restructurării şi privatizării sectorului industrial.9 : 9.6 : : 10. să rămână şi să-şi restructureze propriile economii.1 7. Imigraţia a existat şi va exista. având scopul de a descuraja traficul crimei organizate şi susţine guvernele fiecărei ţări membre să determine domeniile în care au nevoie să atragă forţă de muncă din alte ţări.8 12.1 13.0 9.4 10.0 7.6 8.0 10. p. o problemă pentru majoritatea ţărilor lumii.5 7.0 199 : 6.3 11.7 8.7 16.7 6.2 6.2 19. Reducerea numărului de locuri de muncă în sectoarele industriale şi întreprinderile de stat neprofitabile a fost mai mare decât numărul de locuri noi de muncă creat în sectorul privat.48].9 1.81-87]. astfel. prin introducerea unui program strict de supraveghere a performanţelor economice din aceste ţări şi pregătirea lor spre aderare [47.9 19.4 12. perioada de după 1990 s-a manifestat prin concedieri masive în sectoarele minier.4 13.9 5. Ocuparea forţei de muncă a fost.3 6. dar pentru ţările ECE a reprezentat una dintre cele mai serioase probleme ale tranziţiei.8 19.1 7.1 9.2 16.bugetare.1.2 6.6 6.6 Ungaria 1997 : : 9.1.3 6. întotdeauna.7 17.4 7. metalurgic şi feroviar. p. oricât de ieftini şi de capabili ar fi. Unii specialişti europeni cred că UE trebuie să-şi educe populaţia în profesiile care lipsesc.9 6.7 6.4 11.2 14.7 12.4 8.3 6. tendinţele de ocupare a forţei de muncă au fost negative până la începutul secolului 21 în majoritatea ţărilor din regiune.4 16.0 8.3 10.4 1996 : Bulgaria : Cehia : Estonia : Letonia : Lituania : Polonia : România Slovenia 6.4 18.3 18. Dar.3 5.0 6.6 18.0 13.1 5.4 7.3 13.4 16.0 17.9 16.3 4.4 8.4 54 .4 Rata şomajului (%) 199 2000 2001 200 2003 2004 200 200 200 : 16.8 9. Europa de Vest a intrat în secolul 21 încercând să se reîntregească cu statele ex-comuniste ale Europei Centrale şi de Est.0 7.

Unde nu sunt investiţii şi activităţi de producţie naţionale. Este evident.0 4296. specialişti europeni au mult de lucru pentru a găsi cele mai avantajoase şi eficiente căi de a rezolva această problemă şi de a preîntâmpina migraţia în Uniune.vecinii ţărilor noi aderate şi la locurile de muncă din domeniul tehnologiilor noi şi informatică. De asemenea. în care costul forţei de muncă în anii '90 era relativ scump. ceea ce de regulă îndepărtează investitorii străini. rata şomajului a crescut continuu în majoritatea ţărilor din regiune. Tabelul 2.5 Nivelul salariului mediu lunar în unele ţări europene în anul 2007 Ţara Luxemburg Franţa Salariu mediu (euro/lună) 4498. ţările recent aderate sunt încă cu mult în urma celor vestice şi rezultă că nivelul de trai în aceste ţări este. În tabelul 2. un decalaj economic major şi. Un exemplu demn este Slovenia. diferit.2 Ţara Cehia Ungaria Salariu mediu (euro/lună) 954. Cele opt ţări ce au aderat la UE în 2004 au mai atenuat cât de cât această situaţie. Observăm că. dar după aderarea la UE a primelor ţări din Europa Centrală şi de Est a început procesul invers. la fel.Sursa: Eurostat yearbook 2006-2007 De la începutul mileniului şi până în anul 2004.5. Această percepţie există referitor la Austria şi Germania . dar la începutul mileniului a reuşit să-şi redreseze economia şi să reducă numărul şomerilor.0 55 . şi care a avut o rată a şomerilor mai mare decât Cehia sau România în anii '90. Ţările ECE s-au confruntat cu o birocraţie şi corupţie mare la nivelul instituţiilor de stat.1. cred că. care ar permite unui investitor să beneficieze de drepturi şi obligaţii şi să activeze în condiţiile economiei de piaţă fără a fi pus în pericol de legislaţia şi corupţia locală.1. Cu susţinerea UE şi a guvernelor naţionale prin programe speciale de ocupare a forţei de muncă şi de creare de noi locuri de muncă s-a redus numărul şomerilor. Europenilor le este frică că extinderea va duce la pierderea multor locuri de muncă. am prezentat nivelul salariului mediu pe economie în câteva ţări membre ale Uniunii. Numărul şi situaţia lor diferă de la ţară la ţară. numai că aceste legi nu sunt respectate adecvat. iar Bulgaria şi România încă mai au nevoie de eforturi să înlăture aceste situaţii. În fiecare ţară din ECE s-a adoptat sistem legislativ funcţionabil şi eficient. acolo sunt şi un număr mare de şomeri. că în acest domeniu se manifest. ceea ce putea reduce competitivitatea economiei. Costul mic al forţei de muncă în ECE ajută să devină mai competitive firmele austriece şi germane în mediul concurenţei tot mai intense. se observă orientarea spre est a activităţilor firmelor multinaţionale din Austria şi Germania şi concentrarea forţei de muncă capabile spre ţările noi membre ale Uniunii [87]. comparativ cu celelalte ţări din ECE. În Bulgaria şi România la fel s-a sprijinit menţinerea ratei şomajului la un nivel cât mai mic posibil şi pregătirea lor pentru aderarea din 2007.0 944.

în unele ţări să participe la privatizare şi nici nu puteau face 56 . totodată. în perioada 1994-1999 [153.7% din totalul investiţiilor de pe plan mondial. Statele Unite ale Americii şi.1 Sursa: Monthly labour costs. dar sunt şi diferenţe. în România (50-54%).176]. Eurostat yearbook 2006-200. puţine economii din lume au un nivel asemănător al intrărilor de ISD cu cel al liderilor Europei Centrale şi de Est în atragerea investiţiilor .5 1556.2 713. După anul 1990. Italia etc. investiţiile au reprezentat în medie 4. La început străinii nu puteau să cumpere pământ. Germania.1%.7 1604. Statele membre ale Uniunii Europene au participat la formarea capitalului străin (la nivelul anului 1996) în Polonia. p. Pentru a compensa această evoluţie trebuie să se facă eforturi suplimentare de a stimula crearea de locuri de muncă. mai puţin.6 358. Cehia şi Ungaria au deţinut 64.4 700. au fost un suport considerabil pentru acest proces complex şi dificil. Ţările care au avansat în realizarea reformelor pentru construirea economiei de piaţă liberă reprezintă şi principalii beneficiari de investiţii străine directe.2 229.26 Ca proporţie în PIB. care. îndeosebi din ţările dezvoltate. Politicile naţionale de investiţii ale ţărilor din Europa Centrală şi de Est au multe trăsături comune.).0 Polonia Estonia Slovacia Lituania Letonia România B u lg aria 818. când s-a început construcţia unei economii de piaţă liberă şi orientarea acesteia la economia mondială. Investiţiile străine directe. în anul 1998.Marea Britanie Olanda Belgia Spania Slovenia Portugalia Malta 4071. datorită îmbunătăţirii considerabile a mediului de afaceri.0 3938. Din volumul (stocul) investiţiilor de care au beneficiat toată ţările regiunii. Franţa. Sursă de investiţii pentru grupul ţărilor central şi est-europene au fost: ţările din Europa Occidental . Cehia. Olanda. Estonia şi Letonia. Slovenia şi Lituania (60-80%).5% din PIB. Slovacia. în Bulgaria şi Ungaria (72-74%). statele nu mai subvenţionează unele activităţi de amploare mare şi mai ales întreprinderi care nu aduc venituri la nivelul unei economii moderne. Intrările de investiţii directe străine în perioada 1990-2000 [103] au fost de circa 142 mld $. ceea ce a reprezentat 3. Fluxurile de investiţii în această zonă au continuat să crească rapid pe termen mediu.200 mld $ în 2001.0 2134. În aceste patru state.5 558. economiile ţărilor central şi est-europene au devenit un domeniu de interes pentru investiţiile străine directe.Ungaria. Polonia. Oricum. oricât de ieftină ar fi forţa de munca din regiune.8 432. Marea Britanică.ţări membre ale Uniunii Europene (Austria. etc.4 3974. Cea mai mare sumă a fost de 27. Japonia. care se referă la facilităţile acordate investitorilor străini.9 1386. prin măsuri menite să încurajeze dezvoltarea sectorului privat.

Aceste aspecte ale câştigurilor de productivitate sunt tranzitorii.38]. p. Dificultăţi în acces la finanţe pe plan extern (condiţionate de rating-ul jos sau poziţia vulnerabilă a ţării) şi intern (din cauza nivelului jos de economii sau a intermedierii 57 . însumează următoarele: Deficitul factorilor complementari ai funcţiei de producţie: ■ capital (K). O analiză mai detaliată a aspectelor ce ţin de sursele creşterii economice se poate găsi în Anexa 1 – Diagnosticul creşterii economice în ţările ECE şi CSI. au modificat legislaţia naţională în favoarea atât a investitorilor. indicând că o parte din căderea productivităţii era temporală. cu timpul. impedimentele potenţiale. Cea mai mare parte în creşterea productivităţii a fost pe seama realocării resurselor. Ţările din Asia. creşterea capacităţilor utilizate. Creşterea contribuţiei capitalului la creşterea economică din anii 2001-2007. care pot influenţa parametrii funcţiei de producţie formează setul potenţial de impedimente critice. însă. este atribuită creşterii economiilor în majoritatea ţărilor analizate. ilustrând reducerea ocupării şi investiţiilor.2 Impedimente de natură macroeconomică şi structurală în calea creşterii economice. dar şi-a revenit după anii 1995. În conformitate cu această reprezentare. Diferiţi factori. cât şi a ţării şi populaţiei ei. şi sunt reprezentate în Anexa 2 [141]. având factori de producere sub-utilizaţi. în comparaţie cu anii 1996-2000. 2. TFP a scăzut dramatic şi contabiliza aproape jumătate din scăderea de output. în sensul că ele nu pot produce creştere economică încontinuu. ECE şi ţările cu cele mai mari ritmuri de creştere economică (Irlanda. Cea mai importantă provocare constă în faptul că nu este clar dacă recentele creşteri ce au fost impulsionate de TFP vor putea fi susţinute pe timp mediu şi lung.investiţii în domenii considerate strategice din punct de vedere a investitorilor şi pentru economiile naţionale totodată. Analiza prezintă descompunerea creşterii economice pentru ţările CIS. unele ţări din regiune au creat un mediu prietenos şi au redus birocraţia. Rezultatele arată că creşterea TFP a fost negativă în primii ani ai tranziţiei. Pe parcursul contracţiei din perioada 1991-1995. analizate în cadrul sub-capitolului dat. Pentru a atrage investitorii străini. eficientizarea investiţiilor. politicile de investiţii în unele ţări au fost mai permisive [104. De exemplu în ţările CIS rata medie a investiţiilor în raport cu PIB a crescut cu aproape 4 % din perioada 1996-2000 până în perioada 2001-2007. Contribuţia factorilor de producţie s-a redus dramatic. Analiză comparată a ţărilor Europei Centrale şi de Est prin prisma Republicii Moldova Analiza este structurată în ordinea expunerii impedimentelor. eliminarea ineficienţelor şi o intensitate mai mare a muncii. India şi altele).

Ţările luate în calcul. Eşecurile în inovaţii şi competitivitate (A). ■ condiţii naturale sau capital natural. regimul valutar şi termeni de comerţ nefavorabili exporturilor. Armenia. pornim analiza de la faptul că un nivel scăzut al activităţii economice poate fi explicat printr-o rentabilitate sau mai bine spus o ineficienţă a capitalului ce are ca scop acoperirea necesităţilor sociale ale ţării. Bulgaria. Ce factori pot explica o creştere economică slabă ? • Nivel scăzut a investiţiilor private. cu trecut istoric comun şi nivel de dezvoltare comparabil sunt: Ucraina. condiţiile climaterice şi dotarea cu unele resurse naturale. Dezechilibre între cererea de piaţă şi oferta de resurse de muncă. regimul de impozitare. • Nivel scăzut a activităţii economice. ■ climatul investiţional. Conform schemei din Anexa 2. România. Acest compartiment analizează riscuri microeconomice şi condiţii de practicare a afacerilor precum practice fiscale. corupţie. şi pentru însuşi desfăşurarea activităţilor economice. ceea ce duce la concentrarea treptată asupra producerii unui set de bunuri cu valoare adăugată scăzută. Lituania Slovacia şi altele. Infrastructura intră indirect în funcţia de producţie şi este o bază necesară pentru implicarea altor factori de producţie. Randamentul insuficient al procesului de producţie cauzat de eşecul de a introduce modificări şi inovaţii. drepturi de proprietate şi accesul la justiţie Instrumentul principal de sesizare a existenţei impedimentelor în domeniile menţionate este comparaţia performanţei Moldovei la aceste capitole cu rezultatele înregistrate de alte ţări a Europei Centrale şi de Est. Acest lucru înseamnă o insuficienţă a investiţiilor în factorii de producţie complimentari. acces pe pieţele externe. În anumite cazuri. Motivele potenţiale de natură macroeconomică ale atractibilităţi joase sunt instabilitatea şi volatilitatea macroeconomică.financiare slabe). în special din contul altor ţări din Europa de Est şi fosta URSS. ■ capital uman (L). fie din cauza lipsei accesului la finanţare. Albania. Macedonia. 58 . fie din cauza ineficienţei investiţiilor. ■ Infrastructură (cuazi-factorul de producţie). Georgia. în scopul obţinerii unei imagini mai cuprinzătoare. Letonia. altfel spus o rentabilitate joasă a investiţiilor. lista ţărilor selectate pentru comparare este lărgită. Respectiv se poate de modificat problema în felul următor: De ce există un nivel scăzut al activităţii economice. Estonia. Probleme care ţin de amplasarea geografică a ţării. Rentabilitate/deficienţe scăzută a investiţiilor (1-T): ■ riscuri de natură macroeconomică. Kîrghizstan.

Cu toate că în comparaţie cu ţările din Europa şi cele din fosta URSS. Indicatorii BERD evaluează starea infrastructurilor analizate prin prisma existenţei instituţiilor de reglementare independente. alte ţări cu condiţii climaterice similare utilizează semnificativ mai multă apă pe un lucrător în agricultură. În cazul Republicii Moldova. Primele clasate sunt Polonia cu România. totuşi.I. regiunea separatistă impune alte probleme comerciale ce impune costuri adiţionale asociate cu mediul de afaceri. implicarea sectorului privat. căile ferate. etc. În special amintim despre drumuri şi aprovizionarea cu apă. Mai mult de atât. În ceea ce priveşte dotarea cu terenuri. Rentabilitatea capitalurilor cu destinaţie socială Republica Moldova este o ţară continentală mică şi este mărginită de două ţări Ucraina şi România. Calitatea infrastructurii aici este evaluată în baza indicatorilor de infrastructură a BERD2 pe o scară de la 1 la 4.3 cu referinţă la energia electrică. implicarea guvernului în activitatea acestora. telecomunicaţii şi aprovizionarea cu apă şi servicii de canalizare. drumuri. problemă structurală Investiţiile în infrastructura ţării s-au bucurat de puţină atenţie şi poate fi caracterizate ca deficiente. Odată cu recuperarea economiei şi agriculturii în particular. politica tarifară adecvată. 2 59 . Acest fapt impune costuri asupra economiei. EBRD). deficitul de apă poate deveni un impediment important în faţa creşterii economice. planificarea activităţii şi asigurarea cu fonduri.2. La capitolul cai ferate suntem în faţa Bielorusiei. Republica Moldova are soluri agricole excelente ce cuprind aproape 77 % din suprafaţa ţării. Serbia şi Azerbaidjan au situaţie mai rea. Moldova nu este ultima la acest capitol. având legături comerciale prin intermediul cailor ferate şi drumurilor până la cel mai apropiat port de la Marea Neagră. cu certitudine se poate de spus că atunci când e vorba de infrastructura energiei electrice doar Albania. 1. Infrastructura – impediment în dezvoltare. o evaluare generală a calităţii infrastructurii plasează ţara printre ţările cu o calitate a infrastructurii în general redusă (Figura 2.1). deficitul resurselor de apă potabilă se va mări. structurile organizaţionale. punctând 2 puncte. Apa şi epurarea apei este un domeniu în care avem un clasament mai mare decât media şi cel mai bine am punctat la capitolul telecomunicaţii. electricitate şi gaz. Drumurile sunt cea mai mare problemă Moldova având cel mai slab punctaj. având câte 4 puncte. Cea mai mare problemă la ora actuală o constituie irigarea şi resursele acvatice ale ţării. Pe termen lung. De exemplu. O descriere a indicatorilor de infrastructură BERD este disponibilă în rapoartele de tranziţie ale BERD (Transition report 2007.

este probabil componentul care necesită în prezent cea mai mare atenţie.2). în comparaţie cu anul 2000. Un alt component al infrastructurii din Republica Moldova. Figura 2. în ceea ce priveşte calitatea 60 .1 Calitatea infrastructurii.2. starea de lucruri în energetică în 2007 a degradat puţin.2. De fapt.2. iar calitatea infrastructurii în telecomunicaţii sa îmbunătăţit semnificativ. drumurilor şi de furnizare a apei (Figura 2. şi anume infrastructura de transporturi terestre.Figura 2.2 Starea infrastructurii în Moldova Sursa: Întocmit de autor în baza datelor BERD. Conform unui clasament elaborat de World Economic Forum [176].2007 Sursa: Calculele autorului conform indicilor BERD. Datele BERD susţin că în Moldova infrastructura electrică şi de telecomunicaţii sunt cele mai calitative în comparaţie cu infrastructurile căilor ferate.

Utilajul este uzat atât fizic cât şi moral.. de exemplu în Chişinău sunt concentrate mai mult de 50% din toate companiile din Moldova şi care asigură cu mult peste 50% din PIB-ul ţării.2. Această concentrare a companiilor în Chişinău ridică preţurile pentru factorii de producere (de ex. 2006.2. deşi este motorul sectorului serviciilor. În condiţiile în care nu avem resurse energetice proprii. În Moldova dezvoltarea sectorului de telecomunicaţii. O situaţie destul de complicată o avem şi în sectorul de aprovizionare cu energie electrică şi încălzire. WEF Rating. Cu toate că companiile nu se plâng în mod deosebit de constrângerile de infrastructură. (Figura 2. resursele umane şi imobilele) în capitală în comparaţie cu restul ţării. se plasează sub media ţărilor ECE. Moldova este plasată aproape la sfârşitul clasamentului. 61 . Sursa: World Economic Forum. este subdezvoltat în comparație cu tehnologiile folosite de către vecinii europeni. Noile tehnologii ce apar la frontiera tehnologică nu sunt implementate în Republica Moldova. calitatea infrastructurii serviciilor este extrem de importantă.3 Clasamentul infrastructurii terestre. ambele componente ale infrastructurii transporturilor terestre.infrastructurii de transporturi terestre. totuşi se pare că ele sunt concentrate acolo unde infrastructura nu este o problemă. atât drumurile cât şi căile ferate. Astfel. devansând-o doar pe Albania. Infrastructura transporturilor terestre este inadecvată în Republica Moldova. în afara telecomunicaţiilor toate celelalte domenii ale infrastructurii pot fi catalogate ca impedimente în dezvoltarea şi creşterea economică a Moldovei şi în special cel al drumurilor. O concluzie în acest sens ar fi că infrastructura degradată a drumurilor reduce mobilitatea factorilor de producţie.3) Figura 2. Chiar şi calculele efectuate în baza evaluării BERD în rapoartele privind indicatorii de tranziţie confirmă acelaşi lucru – şi luate separat. mai ales în lumina ultimilor şocuri energetice.

ne-destinate consumului final. Ungaria. Iar consumul intern este treptat substituit cu produse de import. Dar există şi anumite riscuri în ceea ce priveşte analiza propusă în acest mod. Kîrghizstan (116). În aceeaşi ordine de idei. Capitalul uman – impediment de natură structurală. progresul tehnologic propriu rezultă în mărirea nomenclatorului de bunuri produse de ţară (sofisticarea) şi sporirea calităţii produselor existente. Concentrarea la studierea exporturilor invocă un beneficiu suplimentar . poate fi adevărat ca avantajul comparativ al Moldovei este în produse noi. Mongolia (114) şi Uzbekistan(113) [175]. Totodată rămâne mult în urmă de aşa ţări din Europa Centrală şi de Est cum ar fi Cehia. Moldova are un grad ridicat de şcolarizare (99. însă există date despre numărul de produse exportate. situându-se pe locul 111.bunurile exportate sunt prin definiţie competitive.1 %) şi un grad ridicat de înrolare în învăţământul primar (86 % şi e în scădere din 1991) şi secundar (76 %). Inovarea tehnologică şi difuzarea ei . excepţie nu fac nici ramurile tradiţionale ale economiei. decentralizarea educaţiei şi modernizarea învăţământului terţiar este absolut necesară pentru a putea utiliza pe deplin avantajele comparative pe care le are Moldova în forţa de muncă cu un înalt nivel de pregătire profesională. Polonia etc. Şi anume facem referire la faptul că o bună parte a exporturilor sunt îndreptate spre ţările CSI şi/sau ţări în tranziţie. 62 . Moldova este o ţară cu un indice al dezvoltării umane mediu. Astfel considerăm că şi capitalul uman se prezintă ca un impediment în calea creşterii economice. Totodată. sau corespund standardelor minime de calitate.impediment de natură structurală Cel mai des caracterizăm acest sector prin lipsa de competitivitate a produselor naţionale şi inexistenţa procesului de inovare în cadrul companiilor producătoare. Evidenţa numărului de bunuri produse lipseşte. Progresul în astfel de inovaţii este mai puţin vizibil din punctul de vedere al consumatorului de rând. Indiferent de poziţia ţării faţă de frontiera tehnologică. Moldova a devansat pe Tadjikistan (122). 3. din ţările analizate. Într-adevăr. orientate spre export. În acelaşi timp. cele mai competitive produse din sectoarele de vinificaţie şi textile nu au reuşit să pătrundă masiv pe pieţele occidentale. În acest clasament. În privinţa educaţiei. conform Human Development Indicators.Iar diferenţa în preţuri pentru factorii de producere este un indicator implicit al diferenţelor regionale în disponibilitatea componentelor de infrastructură. În comparaţie cu late state. este de menţionat faptul că un indicator alternativ în cazul Republicii Moldova şi care merită o atenţie deosebită este şomajul în rândul tinerilor (ca indicator al legăturii dintre oferta şi cererea de muncă) şi rata savanţilor şi inginerilor în societate (ca indicator a economiei bazată pe cunoaştere). 2.

6).03. Cea mai mare rată de utilizatori ai internetului este în Estonia. în mod normal. Cel mai mult cheltuiesc companiile din Slovenia şi Cehia (4. din aceeaşi sursă aflăm că media globală este de 3.5 %. Ţările ECE. În timpul în care media este de 71 %. la 100 de locuitori).2. Moldova are 17.7). Cele mai mari rate le are Slovenia (42. Având o rata de penetrare a telefoniei fixe de 24.5 puncte.Acest fapt implică nivele de calitate a produselor exportate mai scăzute. respectiv mai puţin competitive şi.4 Difuziunea inovaţiilor Sursa: calculele autorului conform datelor Băncii Mondiale Utilizatori de internet avem mai puţini decât media.3 la o sută de locuitori se situează sub media regiunii de 25. Moldova rămâne în urma ţărilor analizate (vezi figura 2. imaginea asupra inovaţiilor este obstrucţionată. au valori cu mult mai mari decât Moldova.2 şi respectiv 4 puncte). Figura 2. Având un punctaj extrem de mic chiar pentru ţările analizate. pe când media ţărilor analizate este de 22.4 % la 100 de locuitori. cu excepţia Albaniei. Letonia şi Slovenia cu 57. Ultimele clasate sun Albania cu 2.4 % la 100 de locuitori. În ceea ce priveşte difuzarea tehnologiilor.9) şi Croaţia (40. Cea mai rea situaţie se observă în Albania. Macedoniei şi Serbiei. suntem întrecuţi doar de Rusia cu 18 % şi Bielorusia cu 56.4 pentru cheltuielile de cercetare şi dezvoltare. Estonia (40. Moldova rămâne cu mult în urma ratei medii de penetrare având valoarea de 32.6 puncte). 47 şi respectiv 64 % la o sută de locuitori. 63 . Georgia şi Moldova cu 2. 13 şi respectiv 20. Rata de penetrare a telefoniei mobile este cea mai mare pentru toate ţările analizate. Este evidentă starea inadecvată în care se află sectorul inovaţional şi de cercetare în Republica Moldova.2). În schimb din ţările CSI. urmate de Estonia (3.4. unele ţări precum Estonia.1 puncte.8 puncte) şi Polonia (3. Lituania şi Cehia au valori de aproape două ori mai mari. Georgia şi Armenia (având rate de 12.3 %.

etc. în scădere cu 11 poziţii din anul 2000. dar la majoritatea capitolelor de libertate rămânem în urmă destul de mult sau stagnăm. monetară. II. World Bank Investment Climate. taxele riscuri macro – instabilitate financiară. Moldova este pe locul 89 în anul 2008.) am întocmit următoarele informaţii. În Republica Moldova există o careva ameliorare în ceea ce priveşte starea actuală a lucrurilor. 64 . deficienţe în procesul de perfecţionare şi coordonare. difuzarea inovaţiilor se face lent şi defectuos. indicatorilor World Economic Outlook şi a bazelor de date a altor organizaţii şi instituţii specializate (UNCTAD. Cercetătorii nu furnizează un număr mare de brevete (totodată.Concluzia principală a acestei secţii este că deficienţa inovaţiilor şi competitivitatea joasă sunt impedimente critice în faţa creşterii economice. şi întreprinderile nu raportează rezultate inovaţionale pozitive. Economic Intelligence Unit. conflicte dintre capital şi muncă. corupţia. La fel. fiscală eşecul pieţei: externalităţi informaţionale externalităţi de coordonare Conform raportului Doing Business. Cauzele pot fi taxele înalte. dar celelalte state au evoluat mai bine determinând poziţionarea noastră în ratinguri. De obicei aceste deficienţe pot fi grupate în felul următor: • • • • • • eşecul guvernului: riscuri micro – drepturile asupra proprietăţii. EBRD. The Heritage Foundation. În concordanţă cu Indicele de Libertate a Fundaţiei Heritage. Ca punctaj am scăzut doar cu 1-2 puncte. cu un grad de implementare dubios). BEEPS şi BEEPS II. probleme la capitolul asigurării drepturilor de proprietate. Rentabilitate scăzută a capitalurilor private Această parte cuprinde analiza cauzelor unei rentabilităţi sau mai bine spus analiza deficienţelor ce stau în calea investiţiilor într-un stat.

La polul opus se află Estonia. Albania. prevederile constituţionale nu protejează curţile de presiunile politice. Menţionăm doar că Moldova alături de Macedonia.2. există evidenţe care sugerează faptul că ciuda aceluiaşi nivel al taxelor. 65 . 2000 şi 2008 Sursa: calculele autorului conform datelor menţionate în text Asigurarea drepturilor de proprietate este garantată de către lege. Deşi sistemul judiciar devine tot mai independent.2. Figura 2.8 % din profituri. Durata procesului judiciar este deseori o problemă enormă şi destul de rar. alte ţări nu văd în aceasta un pericol sau obstacol în desfăşurarea afacerii.Figura 2. În schimb. În Moldova există problema unei evaziuni fiscale ridicate şi o relativ mare economie informală. De asemenea taxele administrative sunt privite ca un obstacol major pentru mediul de afaceri. Suma totală a taxelor plătite în Moldova se ridică la 48. pornind de la 37. Letonia şi Ungaria [68]. Cehia etc. Dar. Corupţia este un fenomen destul de răspândit şi a pătruns în toate nivelele statului. având în vedere faptul că la cest capitol nu înregistrăm progrese de mai bine de 10 ani. dar sunt posibile exproprieri. În comparaţie cu alte ţări din regiune Moldova se aliniază în rând cu Lituania. Rusia şi Ucraina. Libertatea fiscală [70] este în creştere. dar nici prevederile legale şi nici sistemul judiciar nu asigură o protecţie adecvată. România. Dimensiunile economiei tenebre scad şi odată cu efortul depus creşte şi nemulţumirea agenţilor economici în ceea ce priveşte inspecţiile şi controlul efectuat de organele abilitate ale statului. Slovacia. există o necesitate reală de a face schimbări.5 Aprecierea calităţii şi libertăţii mediului de afaceri în Moldova. are cele mai mici realizări. Acest fapt este confirmat şi de numeroase organizaţii internaţionale. consider că asigurarea drepturilor de proprietate nu pare a fi un impediment în dezvoltarea economică.6 Asigurarea drepturilor de proprietate Sursa: BERD.3 % în 1995 şi ajungând la 83 % în 2008.99). 2007 Deşi Republica Moldova este sub media ţărilor din regiune (3. În Moldova taxele limitează iniţiativa de a lucra şi investi. Taxele administrative în Moldova nu sunt mai mari decât în celelalte ţări analizate. atunci când ne referim la raportul Doing Business.

p. primele semne ale stopării declinului economic au apărut în ultimul trimestru al anului 1999). Veniturile remise de cetăţenii emigraţi la muncă se numără printre factorii principali care au stimulat creşterea economică. 113-120]. 2000% in 1993 până la 4. O amplă analiză a inflaţiei. Anul 2000 a evidenţiat semne de relansare uşoară a economiei pe fondul scăderii inflaţiei (de fapt.2.5 %. Creşterea s-ar fi reluat mai devreme şi ar fi fost mai puternică dacă Republica Moldova ar fi reuşit să-şi diversifice comerţul extern şi să implementeze reforme structurale şi instituţionale consistente. de un mediu extern relativ favorabil şi de evoluţia puternică a cererii de consum interne şi externe. trecând printr-un colaps transformaţional deosebit de acut şi de lungă durată (figura 2. calculele autorului Inflaţia. Inflaţia rămâne a fi o problemă pentru economia ţării [53. Rata medie de creştere a PIB înregistrată în perioada 2000-2007 a fost de aproximativ 5.7) Figura 2. Însă această diminuare a fost precedată de anumite 66 . Revenirea economiei pe o traiectorie ascendentă a fost condiţionată în esenţă de stabilitatea macroeconomică. Republica Moldova a intrat în perioada de tranziţie fiind mai săracă decât majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est.2%).2.Riscurile macroeconomice sunt axate pe dimensiunea financiară şi monetară. creşterea economică a fost asociată şi cu o reducere a ratei inflaţiei (fig. urmare a deficienţelor structurale şi şocurilor macroeconomice puternice. Diminuarea ratei inflaţiei de la cca.7). Creşterea economică a fost peste nivelul mediu din ECE (4. a constituit o tendinţă pozitivă în direcţia stabilizării leului moldovenesc.4% în 2002. 2. Banca Naţională întotdeauna şi-a formulat cu fermitate scopul său foarte elocvent – reducerea cu orice preţ a inflaţiei.2. mecanismelor de transmisie şi ţintirea ei a fost efectuată în Anexa 3 – Analiza inflaţiei în Republica Moldova. În plus.7 Creşterea economică şi dinamica inflaţiei Sursa: Date anuale BNS. însă mai mică de nivelul mediu pe CSI (7. Din cauza întârzierii reformelor.2 %).

În acelaşi timp. Spre exemplu. precum şi a tendinţelor de apreciere a leului. 283-287]. În acelaşi timp. Figura 2.8). fiind generată în principal de factori ne-monetari. Nu este exclus că pe fondul unei preconizate scăderi la dobânzile în lei.fluctuaţii dure. majoritatea cărora revin pe seama Rusiei. p. Creşterea dramatică a deficitului balanţei comerciale din ultima perioadă este o dovadă a faptului că lucrurile în sectorul extern al economiei au o tendinţă extrem de negativă. iar economiştii o mai numesc şi inflaţie importată. Republica Moldova fiind captiva acestei distorsiuni financiare dat fiind faptul că aproximativ 70% din comerţul exterior al ţării îi revenea partenerilor săi estici. sectorul productiv deocamdată nu este capabil să facă faţă cererii interne. Tendinţele inflaţiei (comparative) din ultimii ani sânt reflectate în (figura 2. precum ne-a demonstrat practica anilor 1998-1999.3%. Moldova importă aproximativ 95% din resursele energetice. 67 . Mai mult ca atât.5. Aceasta ne face să constatăm că inflaţia în Moldova în general nu are un caracter monetar. grosul deficitului de cont curent este mai mult pe seama sectorului privat. creşterea deficitelor externe ar putea fi imposibil de oprit [50.imf. http://www. În perioada 2001-2002 BNM a reuşit să aducă inflaţia la o sigură cifră. Însă din cauza şocurilor externe aceasta a înregistrat în 2004-2007 o medie de 12%. Este un motiv în plus să constatăm că avem o economie de consum.8 Evoluţia inflaţiei în ţările analizate Sursa: IMF Data Mapper. or sectorul privat se împrumută mai mult ca statul. dacă analizăm evoluţia preţurilor în Republica Moldova nu prea se vede o corelaţie strânsă între evoluţiile lunare şi trimestriale ale agregatelor monetare şi a ratei inflaţiei.2. în care rata inflaţiei a variat între 18.3% şi respectiv 43.php Deficitele externe (comercial. de cont curent) sunt una din cele mai acute probleme macroeconomice. aceasta decădere a survenit drept urmare a crizei financiare din Rusia.2. în particular de import. în 2006 deficitul comercial a înregistrat un nivel de 47% din PIB după cum se arată în figura 2.org/external/datamapper/index. respectiv direct sau indirect această conjunctură influenţează rata inflaţiei.

2. Ratingul riscului de ţară este mic. Putem constata că competitivitatea externă a exporturilor moldoveneşti este scăzută deocamdată. % din PIB Sursa: Calculele autorului conform World Economic Outlook. se observă o înrăutăţire a termenilor de comerţ extern (terms of trade). fapt pentru care i se atribuie o maturitate financiară scăzută şi rate ale dobânzii înalte.2. Finanţarea deficitelor a fost relativ uşoară în ultimii ani. Astfel. Concentrarea geografică mare. dar a generat un nivel redus de creditare internaţională.2008. în particular prin intermediul transferurilor valutare a celor ce muncesc în afara ţării (mai puţin prin ISD şi plasamente). competitivitate care mai este afectată şi de costul înalt resurselor energetice inclus în preţul producţiei finite. Faptul că Moldova nu plăteşte o parte a datoriilor sale externe scadente a redus presiunea asupra situaţiei fiscale pe termen scurt. În plus. Moldova a evoluat spre termenii de comerţ mondiali. Figura 2.9 Evoluţia regională a contului curent. însă până la urmă s-ar putea ajunge la un anume nivel critic care va fi dificil de susţinut. însă a fost afectată diferenţial comparativ cu alte state ex-sovietice. Agenţiile internaţionale de evaluare financiară precum Moody's Investors Services sau Fitch IBCA menite sa acorde calificative privind riscul de tara in 68 .9). Datoria externă netă a Moldovei raportată la PIB a avut tendinţe de scădere în ultimii cinci ani. gama îngustă şi valoarea adăugată redusă a produselor exportate sunt factori adiţionali care reflectă deocamdată competitivitatea încă redusă a exporturilor moldoveneşti. Moldova este practic absentă de pe pieţele financiare externe. în prezent cu o unitate de export se poate cumpăra jumătate din producţia anilor 1995-1997 (figura 2.În acelaşi timp.

Totuşi.funcție de evoluția principalilor indicatori macroeconomici. În concluzie.42]. de cont curent. creditele acordate economiei au înregistrat în 2007 un nivel de peste 35% din PIB. p. Recent. de cca 55%. În acelaşi timp. În perioada de creştere economică creditul bancar comercial a sporit de aproape 6 ori. Moldova are cel mai scăzut rating financiar din regiune evaluat de agenţia Moody's Investors (Anexa 4). o deţin depozitele în monedă naţională. şi structura economiei care impune preţuri ridicate din cauza lipsei unui mecanism de piaţă de fixare a preţurilor. ratingurile de ţară ale agenţiilor variază. Respectiv. Primele şase bănci din Moldova deţin aproape 75% din activele pieţei bancare şi totalul creditelor acordate economiei. iar acesta este legat de dependenţa încă înaltă a economiei de sectorul agricol. Totalul depozitelor bancare se estimează la peste 15 miliarde lei sau aproximativ 33% din PIB (est. (totuşi. Actualmente. Fitch IBCA a modificat ratingul acordat Republicii Moldova pentru credite de la „stabil” la „pozitiv”. Ponderea cea mai mare a economiilor. Fitch a reconfirmat calificativul acordat Moldovei pentru angajamentele externe pe termen lung în valută străină şi monedă naţională la nivel de „B-” şi respectiv „B” [141.75 miliarde USD) şi reprezintă peste 50% din PIB (2007). reprezentanţe) a crescut de la 388 în 1999 la cca 900 în 2006. Activele totale ale sistemului bancar se estimează la cca 23 miliarde lei (1. Costuri ridicate ale resurselor financiare Sectorul financiar.7%. Spre exemplu. în Republica Moldova îşi desfăşoară activitatea 15 instituţii financiar-bancare. 2007). inflaţia în Republica Moldova demonstrează mai degrabă un pronunţat caracter sezonier. de importul masiv. datoria publică externă). În 2006 ponderea investiţiilor străine în capitalul băncilor a fost de 62. Intrarea unor bănci străine pe piaţă va contribui la o 69 . Un calcul în acest sens este efectuat în Anexa 5. III. Numărul total al instituţiilor bancare (filiale. 2 dintre care sunt bănci străine. precum şi de pieţele emergente). urmare a stabilităţii şi creşterii economice şi disciplinei fiscale adoptate. Considerăm că fluctuaţiile cursului valutar nu sunt o problemă pentru economia naţională. principalele riscuri macroeconomice ar fi: • tendinţele de creştere a ratei inflaţiei. au deocamdată calificative scăzute pentru Republica Moldova. iar aproximativ 45% în valută străină. deficite ce fac economia ţării şi mai vulnerabilă la şocurile economice externe. Deci profunzimea sectorului bancar este în continuă creştere şi în mare parte adecvată comparativ cu ţările din regiune. Recentele aprecieri a cursului de schimb nu au influențe atât de vizibile asupra competitivităţii produselor exportate. • Agravarea deficitelor externe (comercial.

10 Evoluţia ratelor reale ale dobânzilor la credite şi depozite Sursa: calculul autorului. Rate înalte ale dobânzii la ar putea stimula şi careva presiuni speculative. date BNM. până la urmă băncile se ghidează la stabilirea dobânzilor în funcţie de principalii indicatori macroeconomici.55 2. 20 17. în a doua jumătate a anului 2006 aceasta se situa în jur de 5 p.diversificare financiară mai largă şi la o alocare mai eficientă a resurselor în economie.p. ar fi unele din motivele ce le determină să crească dobânzile ca mijloc de menţinere a unor lichidităţi minime de activitate financiară.2. segmente care în Republica Moldova sânt încă la o etapă primară de activitate Ratele dobânzilor.5 16 14. Deşi. dar şi a asigurărilor.5 9.08 2003 Figura 2.76 1.2. În plus. venirea băncilor străine ar putea fi asociată cu o dezvoltare a burselor. deoarece nivelul mare al plăţilor restante a agenţilor economici faţă de bănci sau existenţa unui volum mare a creditelor neperformante.09 2004 2005 -0.2. evoluţiile echilibrate ale dobânzilor ar însemna o alimentare constantă a sectorului real cu resurse financiare ce ar susţine o creştere uniformă a economiei. 70 . Moldova are una din cele mai mari rate ale dobânzii din regiune. putem afirma că rata reală a dobânzii la credite nu este la un nivel comparabil regiunii (Figura 2.58 8. Pe parcursul anilor ratele reale ale dobânzilor la credite şi depozite au demonstrat tendinţe de scădere (Figura 2.11). În plus.5 9.94 15 10 5 0 2002 -5 Rata de bază Rata reală a creditelor Rata reala a depozitelor 14 14. Însă.03 2. cu consecinţe asupra stabilităţii cursului valutar.48 6.18 7. marja bancară – diferenţa între ratele dobânzii la creditele acordate şi depunerile atrase – nu este foarte mare.77 2006 2007 5. a fondurilor de investiţii şi a celor de pensii. gradual şi fără fluctuaţii importante. Astfel.5 12. În anul 2008 ratele dobânzii s-au majorat şi mai mult.10).56 7. unii agenţi economici şi oameni de afaceri consideră că ratele dobânzii în Republica Moldova sânt mari. creditarea economiei se face la rate a dobânzii mai mari decât costul mijloacelor şi nu mai mici decât rata inflaţiei.83 1. În cele din urmă. Totuşi.

În ultima perioadă. s-a simţit o reticenţă a băncilor în acordarea de credite pentru consum. sistemul bancar a înregistrat niveluri înalte de profit. influenţează şi creşterea economică. 71 . băncile autohtone devenind mai eficiente – fapt care va fi sporit şi de venirea băncilor străine. cu tendinţe sigure de creştere în următorii doi de peste 12% (Figura 2. În tot cazul. Sursa: Băncile Naţionale. Dinamica creditării. Spre exemplu. indirect. situaţie ce a oferit posibilitatea ca sectorul real al economiei să fie creditat la niveluri adecvate.11 Ratele regionale ale dobânzii. Astfel. diminuarea ratelor dobânzii se poate realiza exclusiv pe două căi: a) diminuarea ratei nominale – politici anti – inflaţioniste (ţintirea inflaţiei) şi b)diminuarea marjei bancare – maximizarea concurenţei prin atragerea băncilor străine şi consolidarea sectorului non-bancar. Dacă până în 2004. inclusiv pentru cele de consum.15).Figura 2. Acest sector de finanţare nu doar contribuie direct la bunăstarea populaţiei. apoi situaţia s-a redresat vizibil din 2005. câştiguri şi de capitalizare. Ponderea acestui tip de credit a crescut de la 3.6% la aproximativ 10% în 2006 din portofoliul de credite bancare.12). Însă. Acestea au determinat aprecierea leului moldovenesc care la rândul său a stimulat consumul de import. marja bancară este comparabilă cu nivelurile medii din statele CSI. dar a deteriorat competitivitatea externă a produselor locale. din cauza ritmului lent al reformelor structurale şi lipsa unor politici de direcţionare a remitenţelor. au împiedicat canalizarea acestor afluxuri masive de valută în scopuri productive. au crescut economiile populaţiei.2. dar. În acelaşi timp.4. în 2006 soldul creditelor contractate s-a majorat cu peste 33% comparativ cu 2005.2. respectiv şi rata de economisire ca urmare a volumului înalt de transferuri valutare din partea moldovenilor aflaţi la munci peste hotare (Figura 2.serii de date anuale. Efectele pozitive ale remitenţelor au fost suprapuse peste cele negative.

nu prea beneficiază de o creştere esenţială a volumului de credite. Principalele impedimente ale sistemului bancar ar fi: • polarizarea activităţii de creditare. sistemul financiar nu este suficient de dezvoltat. se poate de adăugat şi faptul că băncile naţionale nu au management corporativ. • Ambiguitatea cadrului legal din domeniu. 72 .Figura 2. În acelaşi timp.12 Structura creditelor Sursa: Conform datelor anuale ale BNM. care complică buna activitate a băncilor ca urmare a litigiilor dintre acestea şi oamenii de afaceri în instanţele de judecată de durată.2. majoritatea deciziilor se iau de obicei de un individ. Piaţa financiară locală este imatură şi creditele bancare sunt în esenţă ultima şi primara sursă de finanţare pentru firmele moldoveneşti. În acelaşi context. care predomină numeric. • Structura temporală a creditelor. analiza noastră demonstrează că creşterea economică înregistrată poate fi asociată şi cu o creştere puternică a creditelor acordate sectorului privat. deoarece resursele băncilor sunt formate în mare parte din depozite care la rândul lor sunt pe termen scurt. Deocamdată băncile preferă acordarea creditelor scurte. în timp ce întreprinderile mici şi mijlocii. silindu-le pe primele să fie foarte reticente la contractarea unor noi credite pentru activitatea de producţie sau investiţii. În concluzie. care se explică prin nivelul lor de confidenţă faţă de evoluţia economiei (conjunctura macroeconomică din ţară). • Un mecanism slab de control şi audit al activităţii financiar-bancare. dar şi cu creşterea investiţiilor străine în ultimii ani. care s-ar explica prin faptul că băncile cel mai frecvent preferă creditarea întreprinderilor mari.

73 . serii de date anuale. Climatul investiţional şi de afaceri Volumul investiţiilor străine directe (ISD) este considerat unul din indicatorii principali care confirmă succesul politicilor şi perspectivelor economice ale unei ţări. cunoştinţelor. Astfel. Sursa: BERD. În special. Rata de economisire. practicilor de management. stimulând şi investiţiile capitalului autohton. 2. condiţiile de licenţiere şi obţinere de autorizaţii. inovaţiilor de marketing şi know-how tehnologic. Băncile Naţionale. În acest context se poate menţiona că ISD sunt importante nu doar ca resurse valutare. aceasta poate încuraja şi alţi investitori străini să aloce noi resurse în economia respectivă. rigiditatea legislaţiei de muncă.2.Figura 2. după ce un anumit prag al neîncrederii este depăşit.2. ISD devin o importantă forţă motrice pentru o dezvoltare economică de calitate. (fig. cât şi obiectivitatea sistemului judiciar.13. întreprinzătorii şi companiile continuă să menţioneze deficienţele de ordin reglementator ca principala cauză ce împiedică dezvoltarea lor [68]. sunt considerate de către companii drept impedimente critice şi care necesită a fi înlăturate pentru asigurarea unei creşteri economice susţinute. dar şi ca o combinaţie a experienţei.14). În ciuda faptului că în Moldova au fost efectuate mai multe reglementări în domeniul legislativ (Ghilotina I şi II) şi reforma fiscală. Atunci când ISD sunt în creştere. Volumul relativ scăzut al investiţiilor în Republica Moldova se pare că este condiţionat în mare parte de un cadru de reglementare mai puţin favorabil în comparaţie cu ţările din regiune.

2005-2006.15 Fluxuri ISD. performanţa Republicii Moldova este destul de ambiguă.14 Fluxul net de ISD Sursa: Calculat în baza datelor BERD. de pe loc gol. Pe de o parte. este şi situaţia investiţiilor „green field”. Moldova se menţine la cote relativ înalte. 2007. Iar pe de altă parte analiza ISD per capita este destul de modestă. Sursa: BERD 2007. la scară internaţională. % din PIB. Transition Report. La fel. ca valoare a ISD raportată la PIB.2.2002 2003 2004 2005 2006 2007 Figura 2.2.2. În ceea ce priveşte fluxul de investiţii străine în ţară. 74 . chiar mai înalte decât cele din ECE (figura 2. adică de la zero.15). Figura 2.

2. 75 . ţări mai dezvoltate cum sunt Slovacia.4.17. volumul cumulat al investiţiilor străine în Republica Moldova este practic cel mai mic în comparaţie cu ţările analizate şi plasează Moldova penultima în clasament. Transition Report. 2. devansându-o numai pe Republica Kârghistan. Figura 2.2.2.18). (fig. 2005. 2.2. ca şi în cazul altor ţări din CSI. Sursa: BERD 2007. Dar. ISD cumulate.17). După cum se arată în fig. 2. Letonia. Lituania. Estonia şi Slovenia (figura 2. ISD per capita pentru Republica Moldova sunt foarte mici comparativ cu cele din ECE şi similare cu cele din CSI. în ceea ce priveşte cota lor în PIB. Figura 2.16. USD. Sursa: Date BERD. decât de volumul nominal al ISD.17).Fluxul investiţiilor străine în Moldova în comparaţie cu ţările selectate indica o situaţie similară. Moldova se află printre primele lăsând în urmă. cota relativ înaltă a ISD în PIB este explicată mai curând de volumul redus al PIB-ului. În consecinţă.16 Fluxul net de ISD per capita 2000-2005. situaţie care este confirmată şi de o comparaţie cu ţările selectate pentru analiză (fig.2. conform datelor din 2006.

cu excepţia celor legate de corupţie. investitorilor. 3 Asociaţia Investitorilor Străini. Conform opiniilor companiilor. organizaţiilor financiare internaţionale. pentru a preveni dublarea controalelor3. Sursa: Doing Business.18. organizaţiilor ne guvernamentale dar şi reieşind din studiile efectuate până în prezent. în Republica Moldova. De fapt. dar şi companiile moldoveneşti. sugerând autorităţilor de a revizui funcţiile organelor de inspecţie. deseori se plâng de frecvenţa controalelor şi inspecţiilor. conexiunea insuficientă a sistemului educaţional cu cerinţele pieţei şi un mediu de afaceri monopolist/oligopolist. Figura 2. transporturi şi electricitate. resursele naturale limitate. 2. p. aceste cauze pot fi generalizate în câteva principale şi anume: economia locală mică. infrastructura fizică şi socială sub-dezvoltată. Acest fapt ar putea condiţiona concluzia că climatul investiţional şi de afaceri este mai puţin atrăgător în comparaţie cu ţările indicate. Aici trebuie de menţionat că studiul Băncii Mondiale privind condiţiile de practicare a afacerilor indică o coborâre a poziţiei ţării în clasamentul mondial de pe locul 84 unde s-a aflat în 2005 pe locul 103. Cartea Albă.18).2. experţilor. neîncrederea în justiţie. Mediul de afaceri. sunt indicate mai des decât media pe companiile din Europa şi Asia Centrală [173]. se pare că costurile reglementării afacerilor pe parcursul ultimilor cinci ani au fost destul de înalte şi au descurajat investiţiile private [168.Cauzele unei astfel stări de lucruri sunt multiple şi complexe. majoritatea problemelor. cât şi în anumite cazuri.2. cadrul instabil al politicilor economice. Clasamentul Băncii Mondiale. 2006. Investitorii străini. FIA. 76 . În acelaşi timp. 2006.376]. climatul de afaceri nefavorabil. poziţionându-se pe ultimele locuri în comparaţie cu ţările din Europa de Est şi Asia Centrală (fig.

condiţiile de angajare a personalului. Componenta clasamentului la care Moldova a coborât cel mai rapid este licenţierea şi obţinerea de autorizaţii. iarăşi impozitarea şi condiţiile de plată a taxelor. poate doar cu excepţia costurilor asociate cu obţinerea licenţelor şi autorizaţiilor. 2006. O analiză comparativă a condiţiilor de licenţiere şi acordare de autorizaţii arată că. poate doar cu excepţia infrastructurii şi asigurării cu resurse umane. Aparent. 77 . de fapt. ceea ce ar indica că practic în toate celelalte ţări. 2. impozitarea şi condiţiile de plată a taxelor. reformele sunt implementate mai rapid. comparativ cu ţara noastră. care ar părea să fie un impediment mai accentuat (fig. componentele clasamentului care plasează Moldova mai rău decât poziţia sa generală sunt: • • • • condiţiile de import / export. Moldova nu stă cel mai rău la acest capitol. Figura 2.2.19 Condiţiile de licenţiere Sursa: Doing Business Survey. Totuşi. cât şi accesul la credite.2.În acest context trebuie de menţionat că majoritatea ţărilor din Europa de Est şi Asia Centrală au coborât în clasament. acestea ar fi principale probleme care influenţează negativ condiţiile de practicare a afacerilor în Republica Moldova. condiţiile de licenţiere şi obţinere de autorizaţii. urmată de condiţiile privind demararea afacerilor. Poziţia Moldovei în clasamentul Băncii Mondiale privind condiţiile de practicare a afacerilor degradează în pofida faptului că unele rapoarte arată clar faptul că în general condiţiile din ţară nu se înrăutăţesc. înregistrarea proprietăţii. condiţiile de import / export. În opinia autorului. Acest fapt este încă o confirmare că în alte ţări condiţiile de practicare a afacerilor se îmbunătăţesc mai rapid. Moldova s-a dovedit a fi printre „primele” la viteza de coborâre.19).

Costurile şi timpul necesar pentru demararea afacerii. Ceea ce evidenţiază poziţia Moldovei.21).21). unde ţara este plasată penultima. Sursa: Doing Business Survey. La acest capitol. La acest capitol. conform situaţiei din 2005. aici trebuie menţionat că recent în Republica Moldova a fost aprobat un program de liberalizare fiscală care printre altele. 78 . indicând prezenţa unor costuri comparative mai ridicate (figura 2.2. Aici trebuie menţionat că o eventuală creştere mai evidenţiată a produsului intern brut al ţării ar putea modifica considerabil acest indicator. Totuşi.2. sunt costurile raportate la venitul pe cap de locuitor. presupune scutirea de impozitul pe profit în cazul direcţionării venitului obţinut în investiţii. ceea ce ar putea fi asociat la timpul respectiv ca o problemă importantă. Astfel. 2006 Există o situaţie ambiguă în ceea ce priveşte cota impozitelor în PIB. situaţia reală în ceea ce priveşte volumul impozitelor ar putea fi mai favorabilă pentru companiile ce operează în Moldova.Acelaşi lucru poate fi menţionat şi despre procedurile de demarare a afacerii.2. În ceea ce priveşte impozitarea.2.20). ţara se plasează în zona cu cele mai ridicate impozite4 (Figura 2. atât la capitolul mărimea impozitelor ca procent din profitul brut. s-ar părea că Moldova nu o duce nici mai bine nici mai rău decât alţii. cât şi la numărul de plăţi. în comparaţie cu ţările analizate. 4 După ajustarea făcută de Banca Mondială conform Government Finance Statistics Manual 2001. poziţionându-se. în mijlocul clasamentului (figura 2. Moldova este plasată undeva la mijloc. Figura 2.20.

Timpul necesar pentru pregătirea.Figura 2. 79 . împreună ele adună între 65% şi 88% din numărul de titluri şi 85% 95% din volumul eforturilor necesare pentru îndeplinirea rapoartelor. documentarea şi plata impozitelor. concernul „Apele Moldovei” şi inspecţiile ecologice. Cota impozitelor şi numărul de plăţi. Totuşi. Din toate aceste rapoarte. documentarea şi plata impozitelor către bugetul central (figura 2. companiile sunt obligate să prezinte rapoarte către inspectoratele fiscale de stat teritoriale (IFST).95]. acestea par a fi cu mult mai importante. p. Conform unui studiu elaborat în aprilie 2006 [134.2. în ceea ce priveşte eforturile întreprinderilor pentru asigurarea respectării legislaţiei în vigoare cu referire la impozite şi în special asigurarea raportării respective. pentru evidenţa poliţelor de asigurare medicală întreprinderile trebuie să se prezinte la Casa Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM). de asemenea nu indică ceva ieşit din comun. oficiile teritoriale de statistică (OTS). oficiile teritoriale a Casei Naţionale de Asigurări Sociale (CNAS). Sau o altă explicaţie este dată de corupţia care modifică timpul necesar pregătirii setului de acte necesare sau îl elimină. Moldova situându-se printre ţările cu un timp destul de redus în ceea ce priveşte pregătirea. cea mai mare parte le revine IFST şi OTS. De asemenea.2.21. Sursa: Doing Business Survey. 2006 Oricum la acest capitol există un risc foarte nuanţat în ceea ce priveşte evicţiunea financiară sau nivelul ridicat al participării statului în economia Moldovei.22).

ca şi în cazul pregătirii actelor necesare prezentării la plata impozitelor. Iar pentru întreprinderile cu activitate mai însemnată. ore Sursa: World Development Indicators. cât şi costurile legate de transport. WB. O situaţie puţin diferită se poate observa în ceea ce priveşte operaţiunile de import/ export. Majoritatea agenţilor ce se ocupă de operaţiunile de import sau export deja au o experienţă de activitate pe piaţă. iar procedurile caracteristice tranzacţiilor externe sunt bine ştiute. documentare şi plata impozitelor în 2006. costurile totale reale legate de procesul de raportare mai conţin atât costurile salariilor persoanelor ce asigură acest proces. numai cheltuielile legate de deplasarea şi depunerea rapoartelor poate varia între 30% şi 100% din cheltuielile de perfectare.2. 5 Salariu mediu pe economie în 2007 a constituit 2040 de lei. majoritatea întreprinderilor au cheltuieli anuale mai mult de două salarii medii pe economie5. 2007 De fapt. cheltuielile de depunere pot depăşi cheltuielile de perfectare de câteva ori [68]. ceea ce ar însemna că la acest capitol nu ar trebui să existe dificultăţi critice. este posibil ca situaţia să fie denaturată prin corupţie. Pentru întreprinderile din spaţiul rural însă. atât comparativ cu ţările din regiune cât şi cu toate celelalte care au participat în studiul Băncii Mondiale privind activitatea întreprinderilor private. Pentru companiile din localităţile unde au reşedinţa şi instituţiile la care sunt prezentate rapoartele. Deşi. o persoană lucrează 4 – 5 luni numai pentru a asigura procesul de raportare. 80 . Moldova se plasează sub medie în privinţa problemelor legate de operaţiunile de import /export în special în ceea ce priveşte timpul mediu pentru operaţiunile de devamare la export şi import. Aparent.22 Timp pentru pregătire. Astfel.Figura 2. cât şi timpul maxim pentru operaţiunile de devamare.

Nr. 2007.24). cu toate că numărul documentelor necesare pentru operaţiunile de import /export este oarecum redus. Import.2. Acelaşi impediment ar putea îngreuna tranzitul de mărfuri pe teritoriul ţării. Sursa: Doing Business Survey. Export. Sursa: Enterprise Survey index. zile. Figura 2.2. Nr. Moldova situându-se printre ţările cu cel mai ridicat timp necesar pentru asigurarea acestor proceduri. 81 . de acte pt. altfel putem interpreta eronat situaţia.23 Impedimentele aferente operaţiunilor de Import / Export. Export Timpul pt. De exemplu. Import Timpul Pt. timpul necesar pentru executarea operaţiunilor de import /export ar părea să fie destul de ridicat în comparaţie cu ţările de referinţă (Figura 2. WB. de acte pt.2. zile.Figura 2. acest fapt ar putea reprezenta un impediment în dezvoltarea economică.24. în special cele de transport. Condiţiile de Export /Import. 2007 O analiză comparativă cu ţările analizate ar dezvălui unele nuanţe ce ar trebui luate în considerare. Astfel pentru o ţară mică şi care nu dispune de o piaţă internă considerabilă. în acest fel limitând extinderea serviciilor asociate.

condiţiile de concediere „strică” imaginea generală. 2. WB.Cadrul de reglementare în ceea ce priveşte angajarea şi concedierea forţei de muncă reprezintă o altă problemă care este menţionată tot mai des de către întreprinderile care activează în Republica Moldova (Figura 2.26. Astfel. Sursa: Enterprise Survey index.2. Deci.2. cu toate că în ţări ca Armenia şi Georgia situaţia pare a fi mai bună. companiile participante la studiul Băncii Mondiale din 2005 indică un nivel comparativ redus al plăţilor neoficiale pentru ca să facă ca lucrurile să meargă bine (fig.Angajarea şi disponibilizarea forţei de muncă.26). 2007 82 .25). Aceşti indicatori pot varia între 0 şi 100. Figura 2. am putea conclude că la capitolul corupţie Moldova stă destul de bine. Sursa: Doing Business Survey. 2007. însă. Plăţile neoficiale. plasând Moldova printre ţările cu o rigiditate maximă a reglementărilor de angajare a forţei de muncă. Surprinzător.2.2. indicele dificultăţii angajării cât şi costurile de angajare par a fi sub media pe regiune. Figura 2. indicatorii reprezentaţi în figura menţionată măsoară nivelul de reglementare a procedurilor de angajare cât şi rigiditatea orelor de lucru. valorile mai ridicate însemnând reglementări mai rigide. De fapt.25.

Figura 2. iar Moldova este ţara cu cel mai redus număr de întreprinzători care au încredere în sistem.Se pare totuşi. Spre exemplu. costisitor. cât şi obiectivitatea sistemului judiciar.27). chiar dacă are o tendinţă de îmbunătăţire. 2. WB. este că sistemul judiciar este „marele pierzător”. % din cei chestionaţi. dat fiind faptul că instanţele de judecată ar proteja doar instituţiile de stat. În acest sens există opinii precum că dacă întreprinzătorii nu sunt încrezuţi în imparţialitatea sistemului judiciar ei nu vor fi dispuşi să investească. Un alt aspect important îl reprezintă şi costurile indirecte aferente procesului de impozitare.27. Sursa: Enterprise Survey index.2. că una dintre problemele cu care se confruntă oamenii de afaceri în Moldova ar fi un sistem judiciar părtinitor (fig. Încrederea în sistemul judiciar. chiar dacă mărimea impozitelor nu ar reprezenta o problemă majoră. în comparaţie cu ţările de referinţă se pare că ţara îşi pierde din atractivitatea sa în special din cauza condiţiilor de licenţiere şi obţinere de autorizaţii. corupt şi incapabil de a impune respectarea legii”. rigiditatea reglementării relaţiilor de muncă. climatul investiţional şi de afaceri din Moldova. rapoarte ale Băncii Mondiale [173] declară că aproape 80% din întreprinderile chestionate din Moldova califică sistemul judiciar ca fiind „injust. mai mulţi investitori consideră că justiţia din Moldova este nesigură pentru ei.2. Concluzia principală care reiese din această situaţie. Astfel. 2007 În general. 83 . costurile privind întocmirea şi prezentarea rapoartelor în instanţele abilitate în mod sigur reprezintă un subiect care trebuie abordat în viitor. În altă ordine de idei.

datorită Germaniei.ln. creşterea comerţului a fost generată de către noile state membre în valoare de 13. Între 2003 şi 2005.1 Rolul comerţului exterior la creşterea economiei naţionale Deficitul extern şi evoluţia relaţiilor economice comerciale în Europa Centrală şi de Est.mid. afectând substanţial standardele de specializare a comerţului individual a ţărilor membre. reflectând un dezavantaj comparativ a acestui sector în anul 2006. 19 februarie 2003. în perioada 2000-2003 aşa ca SUA. Pe când alte ţări dezvoltate.ru/ns-rsng. Aceasta a generat noi schimbări în comerţul european.1% între anii 2000 şi 2003.9% între anii 2005 şi 2006 [84]. Noile state membre au profitat de condiţiile mondiale benefice pentru a manifesta o creştere a comerţului de 25.CAPITOLUL III Eficientizarea potenţialului economic şi de export al Republicii Moldova în perspectiva integrării europene 3. Ultimii ani de tranziţie au fost foarte importanţi pentru Uniunea Europeană care prin două valuri de aderare (2004 şi 2007) s-a mărit cu 12 state membre. Uniunea Europeană a devenit mai elastică în ceea ce priveşte cererea pe arena mondială. Japonia şi Canada şi-au redus cota anuală în comerţul mondial în jur de 6. Balanţa importurilor şi a exporturilor în UE-27 a înregistrat un excedent de 102 miliarde EURO în comerţul de “Maşini şi vehicule” acest sector demonstrează un avantaj comparativ evident în comerţul internaţional. Câștigul curent din domeniul comerţului se datorează faptului deprecierii anuale a dolarului SUA cu 2.7%. În cele 12 noi state membre (aderarea din 2004 şi 2007). la forumul economic al CEEA. ţara care a fost cel mai mare exportator din lume.7%. comerţul mondial – volumul total de importuri şi exporturi – a crescut cu 35% din 1999 în 2000 şi a înregistrat mai mult de 10 trilioane EURO în textul luării de cuvânt a premierului rus. În comerţul cu “Produse chimice” UE-27 a înregistrat un surplus de 75 mld EUR.nsf 6 84 . prin diversitatea economiilor ţărilor membre.1% în UE 15.6 De rând cu boom–ul de tehnologii înalte. în comparaţie cu 11. În anul 2005 Uniunea Europeană a fost cel mai mare importator mondial. la ambele import şi export. Astăzi fiind cea mai mare piaţă internă din lume.3% în raport cu moneda EURO la această perioadă. Importurile Uniunii Europene au crescut datorită ridicării substanţiale a preţurilor la mărfuri. www. UE-27 a fost un importator de combustibili fosili şi a înregistrat un deficit de 282 mld EUR în comerţul cu Produse energetice. Kasianov. cota anuală a UE 27 a scăzut cu numai 0. În contrast. În 2005 SUA a avut o cotă mai mare în importurile mondiale decât UE. comerţul în general a crescut cu o medie anuală de 8.7%. pe când China s–a poziţionat pe locul III.

885 900. aceste schimbări se datorează creşterii cursului de schimb a monedei ECU/EURO.2 1.013 -50.245. “Produse chimice”.4% în 2000 la 19.864 1.5%.109 9.715 8. în acelaşi timp SUA este cel mai mare exportator de “Materiale neprelucrate”.462 1.2 -119. Maşini şi vehicule”.6 1.8 964.062.638 10. UE-25 a contribuit cel mai mult la comerţul mondial în 2005. în %. în raport cu dolarul SUA care avut loc din 2001 şi până astăzi.182. Beneficiind de o capacitate mare de rafinare a petrolului UE 27 ocupă un loc de frunte pe piaţa petrolului.139 343.1. UE 27 este cel mai mare exportator a 4 secţiuni de bunuri aşa ca : “Produse alimentare”. luând locul I al SUA în 2003.4 Sursa: www.856 1.eu/trade UE 27 ocupă o poziţie de frunte în comerţul mondial pe secţiuni de bunuri. SUA este cel mai mare importator de “Produse chimice”.1 Evoluţia balanţei comerciale a UE cu restul lumii (Mil Euro) în %. atât şi la export.114 1.830 1.4 -61. faţă de faţă de Import Export Balanţa Import+Export anul anul precedent precedent 941.650 9. Din 1999 până în 2006 această cotă a fost ciclică cu un caracter puţin de declin.818. Comerţul mondial a fost în creştere înregistrând 9.2 878.483 -2.2000. Cu o cotă de 18. De asemenea UE este cel mai mare exportator de 85 275. după SUA şi înainte de Japonia şi al 3-lea loc în importul de “Maşini.886 6.266 636.1 9. Trebuie de menţionat faptul că. UE ocupă locul 2 după SUA în importul de mărfuri aşa ca “Produse alimentare” şi “Produse energetice”.494 14. ridicânduse cu 11% din 2003 până în 2004. Tabel 3.837 2.5 6. “Maşini şi vehicule”.604 330. UE ocupă al 2-lea loc la export.032. fiind cel mai mare importator şi al 3-lea în lume exportator de acest produs.309 940. iar Rusia cel mai mare exportator de “Produse energetice”. Contribuţia Uniunii Europene în comerţul mondial s-a situat de la 18.556 1.3 trilioane EURO până în 2003.europa.8 -67.350. aparate şi dispozitive electrice” după China şi SUA.4% în 2003. cât în import. şi cu 16% din 2004 până 2005. “Alte produse manufacturate”.127 292.7 -55.1 Anul 2002 2003 2004 2005 2006 3luni 2006 3luni 2007 Media de creştere anuală .516.476 14.943 605. iar China este cel mai mare importator de “Materiale neprelucrate”.347 -0.424 -41.385 2.7 -184.996.ec.829 4.842.206 9.166. “Alte produse manufacturate”.

Ţările din Europa ne-membre UE ocupă locul 2 ca partener la export din lume. în acelaşi timp China a importat cea mai mare cotă din exportul UE de “Materiale neprelucrate” (17%). Maşini şi vehicule” şi “Alte produse manufacturate”. În perioada 1999-2006 exporturile către ţările membre OPEC au crescut cu 11% anual. Iar exporturile către Turcia. În 2006 se observă o cerere puternică din partea Rusiei şi un export în creştere din UE către această ţară. Cea mai exportată categorie de produse a fost “Maşini şi vehicule”. Chiar dacă au suferit o perioadă de stagnare între anii 2003-2004. Rusia şi China.5 mld Euro în 2005. exporturile de “Produse alimentare” au crescut în perioada anilor 1999-2006. Este al 2-lea exportator şi importator de “Aparataj pentru oficiu şi maşini automate de procesare a datelor” [102. SUA şi Elveţia rămân a fi cele mai importante destinaţii a acestei categorii. Importurile de pe continentul Sud-american au crescut cu 17% în aceeaşi perioadă. p.37-68]. urmate apoi de ţările Asiatice. Importurile din Orientul Apropiat şi Mijlociu şi Africa de Nord au crescut puternic cu rate de 22% şi respectiv 20%. Rusia şi China au crescut în această perioadă.1% pe an mai mult decât exporturile. Cele mai mari rate de creştere s-au manifestat la următoarele categorii: “Energie electrică” (22%). pe când importurile cu 15%. au crescut semnificativ din anul 1999 până în 2006. iar vânzările către China şi Rusia au crescut cu 22%. Exporturile totale din această categorie de mărfuri către China au crescut cu 14%. “Produse chimice” (9%) şi “Alte produse manufacturate” (8%). iar 50% din valoarea acestora au plecat către USA. După anul 2003 totalul exporturilor au început să crească din nou cu o rată de 10% până în 2006. Valoarea importurilor pe toate secţiunile de bunuri au crescut pe întreaga perioadă. “Produsele energetice” şi “Materiale neprelucrate” au câștigat importanţă.4%. Exporturile de “Alte produse manufacturate” care reprezintă 25. În perioada anilor 1999-2006 importurile UE au crescut cu 9%. De asemenea dublarea exportului de “Produse energetice ” între anii 2003 . a căror valoare este de 101. 86 . iar SUA (13%). iar cel mai mare importator de aceste produse a fost SUA. iar către Rusia cu 11%.vehicule.2006 a fost un factor important ce a contribuit la creşterea exporturilor. aceasta însemnând cu 1. Exporturile de “Produse chimice” au înregistrat o creştere în această perioadă. Elveţia. În 2006 o parte majoră din exportul de energie electrică a mers către SUA (31%) şi Elveţia (8%). datorită exportului celor 3 categorii de mărfuri: “Produse chimice”. Aceste produse au fost exportate de asemenea în Elveţia şi Japonia.

2 8. acestea fiind importate din China.3 7.94 26.73 65.40 80.Tabel 3.7 Anul 2002 2003 2004 2005 2006 3luni 2006 3luni 2007 Media de creştere anuală Balanţa -28.154 -34. Polonia a câștigat loc în 87 . În 2006 “Produsele energetice” au ocupat poziţia a 3-a.europa.76 53. Activă în importul şi exportul de “Produse energetice” Olanda şi-a dublat cota în exportul de “Produse energetice” de la 7% în 1999.3 8. la 14% în 2006.602 5. cel mai mult a crescut însă din 2004 până în 2006.5 6. În perioada anilor 1999-2006 Germania.0 Import + Export 125. În 2001 Brazilia a fost cel mai mare furnizor de “Produse alimentare” şi de “Materiale neprelucrate” în 2004. faţă importurilo exporturil Import de anul Export de anul r totale din or totale precedent precedent UE din UE 76.3 21.251 62. reprezentând ¼ din importul total. iar partenerul comercial care a furnizat majoritatea acestor produse a fost China.961 66.676 22.682 21.eu/trade În anul 2006 “Maşini şi vehicule” a fost cea mai importată secţiune. urmată de SUA. SUA şi Elveţia.84 98 134.416 -54.06 6 100.2 Evoluţia balanţei comerciale a UE cu CSI (Mil Euro) Ponderea Ponderea în %.8 34.0 9.56 26.20 4 22.499 275. Această categorie a crescut cu mult din 1999 când deţinea 11 %. Olanda şi Polonia au fost cei mai mari exportatori din UE.36 7.ec.0 6.578 166.8 12.70 21. “Maşini şi vehicule” şi “Alte produse manufacturate”.870 -12.59 23 104.399 135.195 -29.15 48. faţă în %. Specializate în industria tehnologiilor înalte SUA şi Elveţia ocupă locul 1 şi 2 în furnizarea “Produselor chimice” către UE şi 54% din importul total a acestor produse. Germania a exportat cantităţi considerabile de “Produse chimice”. “Alte produse manufacturate” a ocupat locul 2 pe lista importurilor. În perioada anilor 2004-2006 secţiunea “Materiale neprelucrate” a înregistrat o creştere a preţurilor ajungând din urmă preţul petrolului.3 11.2 21.938 28.66 0 21 41.792 -20. 8.982 24.65 5 39.212 9.1.147 -66.045 7.0 29.74 -5. Cei mai importanţi furnizori fiind Rusia şi Norvegia.2 11.23 171.40 797 82.91 12.9 9.806 Sursa: www.380 215.

O economie atât de mică şi deschisă precum cea a Moldovei este vulnerabilă la şocurile externe. iar comerţul “Produselor chimice” a Belgiei a crescut semnificativ. în mare parte din cauza embargoului de vinuri. Italia. “Produse alimentare” şi “Produse energetice”. cu o contribuţie de 19. la 134 milioane USD în 2007. Cea mai uzuală este analiza ratelor de creştere a importurilor şi exporturilor. în special cele în ţările CSI. Spania şi Belgia. Primul embargoul Rusiei asupra producţiei vinicole şi al doilea din partea accesiunii României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Franţa şi Marea Britanie au înregistrat o pierdere enormă în exportul total. mai ales la “Maşini şi vehicule”. Belgia şi Spania au câștigat teren la toate categoriile de produse. La categoria importuri Germania a ocupat locul 1. deşi ţinta era aceeaşi exporturile. Olanda locul 3. Aceste şocuri au contractat exporturile de vinuri de la 312 milioane de USD în 2005. În cazul Republicii Moldova.5% în importurile totale. Mai ales secţiunile “Maşini şi vehicule” şi “Produse alimentare”. Locul Franţei la categoria exporturi a coborât din top la toate secţiunile de produse.2006. excepţie fiind “Maşini şi vehicule”. Cel mai mare flux a fost uşor absorbit de Rusia. Figura 3.1 Evoluţia exporturilor Moldovei Sursa: Calculele autorului conform datelor BNS 88 . Şocurile externe ce au atins Moldova în 2006 au avut două componente. “Alte produse manufacturate” şi “Produse alimentare”. Deşi.1. Performanţa comerţului poate fi măsurată prin mai multe căi.exportul de “Maşini şi vehicule”. Cota Marii Britaniei în exporturile totale UE a scăzut puternic în perioada 1999 . în 2008 se pare că exporturile sectorului vinicol. Există o corelaţie destul de strânsă între performanţa şi structura comerţului şi creşterea economică. după cum se vede din figura 3. Creşterea economică într-un stat este dependentă de performanţa exporturilor.1. recuperează teren foarte repede. urmată de către Franţa. iar Marea Britanie pe locul 2 cu 15%.1 ratele de creştere a exporturilor au ajuns să fie negative în 2006.

Cel mai mult. deranjează altceva. CSI şi total mondial Sursa: Ccalculele autorului.01 % din exporturile mondiale totale. atunci când exporturile în România au crescut surclasând Ucraina. 89 . Dar. ponderea lor în totalul exporturilor mondiale este în descreştere. Lista celor mai mari parteneri de export a Moldovei este dominată de Rusia de mai mult de 5 ani. De exemplu. în această situaţie deranjează altceva. Exporturile globale cresc cu rate mai mari decât cele naţionale. Vezi Anexa 6. orientarea economiei spre pieţe mai mari va fi unica şansă de a ajunge la economii de scară. deşi exporturile cresc. Pe termen foarte lung. Figura 3. de asemenea este în scădere. datele sunt preluate din statistica internaţională În această situaţie necesitatea unor progrese rapide în cazul unui statut mai apropiat faţă de UE. în această situaţie. Federaţia Rusă a totalizat 233 milioane USD din exporturile economiei moldoveneşti. În 2007 această modificare s-a consolidat şi mai mult. restul clasamentului a suferit modificări în anul 2006. Italia şi Bielorusia. deşi exporturile cresc. Aceeaşi situaţie o urmărim şi în comparaţie cu ţările Uniunii Europene. Ponderea exporturilor moldoveneşti în totalul exporturile ţărilor CSI. combinat cu politici comerciale adecvate ar permite ajungerea din urmă a partenerilor noştri comerciali. România – 211 milioane USD. Ajungând la niveluri de 0. ponderea lor în totalul exporturilor mondiale este în descreştere.2 Exporturile moldoveneşti ca pondere în UE. Ajungând la niveluri de 0. Piaţa internă este de dimensiuni mici pentru a putea susţine o competiție regională sporită. Exporturile globale cresc cu rate mai mari decât cele naţionale. Viteza de creştere a exporturilor a celor mai mari parteneri comerciali a Moldovei este mai mare.01 % din exporturile mondiale totale. Cel mai mult. Ucraina – 167 milioane USD şi Italia – 140 de milioane USD. în aceeaşi perioadă România şi-a mărit exporturile de aproximativ două ori.1.Direcţia comerţului.

Importurile. fapt ce implică standarde noi pentru producătorii naţionali. respectiv nu exportă. În acelaşi timp. Importurile din această zonă sunt constante (în medie 33 %). variind cu 2 sau 3 % anual. Cifrele pentru Republica Moldova arată că începând cu anul 2003. Altă observaţie interesantă este legată de faptul că importurile din China sunt foarte mici.7 % din totalul exporturilor. Ţările CSI este cea mai mare zonă de parteneriat comercial. este ştiut faptul că majoritatea echipamentului electric şi electronic comercializat în Moldova este produs în China. producătorii interni nu reacţionează normal la aceste oportunităţi.1 %. deşi exporturile spre această zonă scad continuu.4 % la 2.1. În ciuda faptului că a fost semnat tratatul GSP+.5 % la 18. Pe de altă parte exporturile în Turcia au crescut de la 0. ponderea ţărilor CSI variază între 36 şi 43 %. Ia valori între 0 (fără importuri) şi 100 procente. Ţările Uniunii Europene. ajungând la nivelul de 1.4 % în 2007.Concentrarea geografică. creşterea fragilă a exporturilor către țările ECE şi UE ar trebui menţinută. Cea mai mare parte a acestei sporiri o atribuim României cu 15. Cei mai importanţi parteneri fiind Germania şi Italia. Ocupând mai mult de 40 % din totalul comerţului. Alte ţări. Deşi în acelaşi timp exporturile către SUA au scăzut de patru ori. nimic. astfel pentru a evita taxele vamale şi devamarea mărfurilor acestea sunt catalogate ca fabricate în Ucraina. În principiu. Acest fapt indică că Moldova nu este capabilă de a-şi asigura propriile necesităţi. Per total exporturile spre această zonă cresc. reflectă dependenţa Moldovei de resursele energetice. Rata de penetrare a importurilor arată în ce măsură cererea internă este satisfăcută de importuri. importurile satisfac mai mult de 50 % din cererea agregată. în schimb. O explicaţie plauzibilă ar fi aceea că majoritatea importurilor din China se fac prin porturile Ucrainei. dar ele sunt extrem de volatile. Ţările ECE.3 Rata de penetrare a importurilor 90 . Pentru a şti exact care sunt sectoarele cele mai deficitare din acest punct de vedere se poate calcula acest indicator în bază sectorială (folosind importurile sectoriale şi valorile adăugate). Astfel.4 %. Tabel 3. Raportul dintre total importuri şi cererea agregată. Amintesc că o astfel de analiză nu face parte din scopul acestei lucrări. Penetrarea importurilor. Moldova are un trend ascendent al exporturilor către alte ţări. Exporturile spre aceste ţări au crescut semnificativ de la 7. pe care deja îi considerăm ca parteneri tradiţionali. Sau valoarea mărfurilor în vamă este foarte mică. pentru o ţară a cărei cerere internă este în totalitate satisfăcută de importuri sau economia nu produce nimic şi.

ca consecinţă a aderării ţărilor ECE la Uniunea Europeană. Tabel 3.189 4.7% 3. Se observă o creştere a bunurilor cu un grad ridicat al folosirii muncii în producerea lor.1.2% 0.1% 4. Această categorie include sectorul mobilă.998 6.1% 6.7 2007 Sursa: Calculele autorului. Declinul puternic din anul 2006 se datorează embargoului de vinuri şi carne.717 1981.0% 0.6% 5.3 790 2003 2600 985. însumând 70-80 % din total.etc.1% 48. Produsele cu o intensitate scăzută.4 Structura exporturilor după gradul de intensitate a folosirii tehnologilor Ponderea în totalul exporturilor 2003 2004 2005 2006 Bunuri primare (materii prime 66.0% 6. Rata de Penetrare a Importurilor 54% 52% 55% 54% 55% Structura exporturilor după gradul de intensitate a folosirii tehnologilor.2% 24.2% Petrol 0.0% TOTAL Sursa: Calculele autorului conform metodologiei UN Statistics Division. textile.17 2004 2988.6% 100. îmbrăcăminte. contabilizează mai mult de 13 % şi sunt în continuă creştere.5% muncii în producerea lor Produsele cu un grad tehnologic scăzut 2.2 2693. Din categoria bunurilor primare exportate de Moldova amintim.3% 62.1% 2.6% 2.0% 25.9% 0.6% 33.3 1768.6% 61. băuturi şi tutun. Acest fapt se întâmplă din cauza forţei de muncă ieftină şi reorientării industriilor spre alte zone. Cea mai mare parte a exporturilor Moldovei sunt reprezentate de produsele alimentare şi băuturi.383 4.8 2.2% şi materiale) Bunuri cu un grad ridicat al folosirii 23.6% 1. medie şi mare de folosire tehnologiei în producţie. Din tabel se poate vedea că cota parte a bunurilor primare în totalul exporturilor este în descreştere.3% 0.594 3.1 3689.6% 0.4% Neclasificate 100. impus de Rusia.3 1051.9% Produsele cu un grad tehnologic mediu Produsele cu un grad tehnologic înalt 5. O valoarea adăugată mai mare înseamnă o economie mai sofisticată. O astfel de grupare ne dă posibilitatea de a vedea dacă produsele exportate de Moldova au un grad de valoare adăugată ridicat.0% 3.6% 5. mobilă şi încălţăminte.0% 100.2 1091. încălţăminte şi altele.3 1341. animalele vii şi produsele alimentare.PIB Cererea Exporturile Importurile Agregată 1402.5 2292.6% 3.62 2006 4369.5% 0.2 2005 3356.0% 100. Acestea sunt sectoarele care ar putea fi 91 .

Această analiză se bazează pe cuantificarea mediilor geometrice a cotelor părţi a celor mai mari parteneri comerciali în perioada 2001-2007. Aceste industrii includ maşini şi aparate. desigur acest fapt a fost încurajat şi de embargoul Rusiei. fiindcă ele reflectă direct sau indirect abilităţile competitive ale sectoarelor din economia ţării. deşi în cazul în care exporturile de băuturi spre Rusia vor creşte.3 Evoluţia celor mai mari categorii de export Sursa: Calcule autorului Din figura de mai sus se poate observa o diminuare a ponderii băuturilor exportate şi creşterea exporturilor industriei textile care lucrează în regim de perfecţionare activă.1.motoarele dezvoltării exporturilor pe viitor. Pentru a putea răspunde la această întrebare vom analiza structura exporturilor. În cazul Moldovei se poate spune că ea şi-a diversificat exporturile. aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile şi mijloace şi materiale de transport. Structura exporturilor. Analiza celor mai mari categorii de export este o simplificare a diversificării exporturilor. vom analiza schimbările în structura comerţului. Din figura de mai jos se poate de dedus faptul că exporturile Moldovei sunt mai concentrate decât importurile. Astfel de analize sunt de relevante pentru formularea de strategii de dezvoltare. atunci riscurile unui şoc extern vor fi mult mai mari. echipamente electrice. 92 . Pentru a înţelege ce poziţie ocupă Moldova când e vorba de comerţ. S-ar putea de concluzionat că în timpul apropiat anume textilele vor domina exporturile Moldovei. Figura 3.

93 . ceea ce ar indica că exporturile totale sunt formate din doar un bun. Alt indice pe care îl vom folosi este indicele normalizat Hirschman sau indicele HerfindahlHirschman (în continuare HH) [163]. dar în literatura de specialitate. Valorile rezultate sunt normalizate pentru a se încadră între 0 şi 1. pentru analiza concentrării şi diversificării exporturilor se calculează indicatori speciali. Acesta măsoară gradul de diversificare a exporturilor. zahăr (061) şi altele. Când numărul de bunuri exportate creşte. jt unde Xit . O valoare mai mare indică un grad de concentrare mai mare. i = produse alimentare (0). Însemnând că concentrarea exporturilor a scăzut. Formula de calcul este următoarea: ⎛ ⎜ n X ∑ ⎜ n it ⎜ i =1 ⎜∑ X ⎜ ⎝ j =1 ⎞ ⎟ ⎟ ⎟ ⎟ ⎟ ⎠ 2 GH t = . orez (042). care măsoară gradul de concentrare a exporturilor unei ţări.Figura 3. fructe şi legume (05). este valoarea exporturilor a bunurilor i în timpul t. indicele HH este normalizat pentru a primi valori între 0 şi 1 (minimum diversificare).4 Concentrarea exporturilor şi importurilor Sursa: Calculele autorului O astfel de abordare ne dă o imagine generală asupra situaţiei. atunci valoare indicelui GH este mai mică.1. Unul din aceşti indicatori este Gini-Hirschman (în continuare GH) [163]. după următoarea formulă: ∑ Ht = n i =1 ⎛ ⎞ ⎜ ⎟ X it ⎟ ⎜ ⎜ n ⎟ − (1 / n ) ⎜ ∑ X jt ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ j =1 ⎠ 1 − (1 / n ) 2 . Cea mai mare valoare este 1. La fel.

n – numărul de produse. Aceasta ar putea vorbi despre faptul că datorită embargoului exportatorii au găsit alte modalităţi de a exporta produsele vinicole.333 0.5 Evoluţia indicelor GH şi HH.284 210 2003 0. pentru a contracara efectele negative.267 219 2005 0. Astfel. Deşi. O valoare mai aproape de 1 reprezintă o diversificare slabă a economiei.valoarea exporturilor produsului i. după embargoul rusesc era de aştepta ca exportatorii să găsească alte bunuri de export.5.125 215 2007 0. Rezultatele calculului sunt expuse în tabelul de mai jos: Tabel 3.184 0.185 0. Atât cu industria viticolă cât şi fără ea exporturile Moldovei încearcă să fie mai puţin concentrate.143 221 2005 0.1..cu şi fără băuturi alcoolice Sursa: Calculele autorului 94 . dar evoluţia lor este foarte volatilă. Indicele GH are un trend descrescător începând cu anul 2003. Pentru o analiză mai atentă prezentăm graficul 3. Figura 3.316 0. Xi. teoretic aceasta indică asupra faptului că exporturile Moldovei sunt mai puţin concentrate şi exportatorii naţionali nu exportă doar o gamă mică de bunuri.114 229 2007 0.unde Hj – indicele ţării j.1.132 209 2004 0.267 222 2004 0.227 0. Cu industria viticolă indicele este în scădere în 2006 comparativ cu 2007.111 214 Sursa: Calculele autorului.192 0. Dacă scoatem din calcul industria viticolă.316 0.172. acest fapt nu s-a întâmplat. contabilizând 0.5 Indicii de concentrare şi diversificare a economiei SITC Gini-Hirschman HerfindahlHirschmann N (3 digits) = SITC fără băuturi alcoolice Gini-Hirschman HerfindahlHirschmann N (3 digits) = 2003 0. atunci indicele GH are aceeaşi valoare ca şi în 2006 – 0.172 230 2006 0.184.2 0.172 0. per total exporturile Moldovei sunt mai puţin concentrate.172 0.126 218 2006 0.1.

la 0. k X MD . Un lucru este clar. Am optat pentru acest indicator şi nu unul bazat pe indicile Balassa din lipsa de date. industria băuturilor alcoolice deţine o pondere mare în totalul exporturilor. cât şi de diversificare a exporturilor. Astfel. atunci situaţia se schimbă. p.exporturile Moldovei a sectorului k. 95 .114 în 2006. Ambii indici nu mai au un trend descrescător. declinul în indicele diversificării HH. iar aceasta influenţează indicatorii analizaţi. Scăderea bruscă a indicelui de concentrare GH se datorează embargoului la vinuri. ar indica o structură a exporturilor mai diversificată ce ar permite evitarea unor şocuri externe. subliniind faptul că avem o concentrare mare a exporturilor în jurul acestei industrii. Indicele Avantajului Comparativ Explicit (Revealed Comparative Advantage) în cazul Republicii Moldova va fi calculat cu ajutorul indicelui CTB (contribuţia la balanţa comercială) [157. Anul 2008 va fi crucial pentru a avea o imagine completă asupra structurii exportului în Moldova şi calea pe care au ales-o exportatorii naţionali.386]. Matematic indicele CTB se poate defini ca: CTB = X ⎛ ⎜ ⎝ ⎛ ⎜ ⎝ k MD − M + k MD k ∑ k X k MD ∑ k M k MD − ∑ k X k MD k MD − + ∑ k ⎞ ⎟ ⎠ k MD × 100 2 X X k MD k MD k + M MD + ∑ M k M k MD ∑ k X ∑ k M ⎞ ⎟ ⎠ × 2 ∑ k k MD × 100 k . Indicele HH are acelaşi trend ca şi GH. Odată ce Moldova a trebuit să găsească soluţii la problema embargoului şi neavând exporturi concentrate (fiindcă nu mai erau exportate produsele viticole). Acest fapt înseamnă că exporturile se diversifică. Nu putem vorbi despre o diversificare puternică şi profundă (indicele a scăzut de la 0. În cazul în care analizăm fără industria băuturilor alcoolice.Acest grafic ne dă posibilitatea de a vedea clar care este situaţia cu diversificarea şi concentrarea exporturilor Moldovei. indicele HH a început să scadă. indicele GH va creşte. În cazul în care exporturile de vinuri se vor relua în 2008 către Rusia.111 în 2007). dar o interpretare diferită. încă odată.importurile Moldovei a sectorului k. iar exporturile prezintă atât un grad stabil de-a lungul timpului stabil de concentrare.unde M MD . Diversificarea exporturilor în ultimii ani este confirmată şi de indicele HH calculat fără exporturile de băuturi alcoolice. În schimb. ajungând nivelul din 2005 în anul 2009.

Alt factor este stagnarea sectorului de construcţii. În 2007 ea a ajuns din urmă industria produselor alimentare. Produsele minerale 2. Maşini şi aparate. Încălţăminte. Evoluţia indicelui CTB la produsele minerale a fost influenţată de condiţiile climaterice. echipamente electrice. datorită secetei. băuturi alcoolice şi nealcoolice. Creşterea în această industria a egalat scorul obţinut de o ramură tradiţională a Moldovei şi anume cea a produselor vegetale. Produsele chimice 3. Produse alimentare. blănuri şi produse din acestea. mai ales după criza vinurilor. Pe de parte cea mai bună evoluţie în Moldova o au Produsele alimentare. pălării. dacă scoatem din calcul băuturile alcoolice se poate de observat o careva înviorarea în anul 2007 (vezi figura 3. Animale vii şi produse animale 6. Piei brute. băuturile alcoolice şi nealcoolice. piei tăbăcite. Rezultatele calculelor pot fi văzute în Anexa 7.6). O altă industrie în creştere este cea textilă. Produse alimentare. Dar. Cu alte cuvinte se poate de spus că apar alte industrii adiacente ce ar putea avea un avantaj comparativ explicit destul de mare. scăderea ratelor de creştere a influenţat o scădere a cererii pentru 96 . Din datele anexei identificăm ramurile în care Moldova este cea mai specializată. 1. În schimb. mai mult astea sunt domeniile de export care au o intensitate medie şi ridicată de folosire a muncii şi capitalului.Valorile mai mari de 0 (mai mici de zero) a indicelui CTB identifică acele sectoare care au o contribuţie mai mare (mai mică) decât ponderea lor în comerţul total al ţării. Produse vegetale 4. indicele CTB pentru această grupă este în continuă scădere. tutun 2. Cele mai slabe ramuri includ: 1.1. Industria textilă a avut cea mai mare contribuţie în anul 2007 la performanţa totală a specializării în Republica Moldova. Ramurile în care Moldova are un avantaj sunt acelea în care nu este necesară folosirea unor metode de producere intensive. Materiale textile şi articole din acestea 3. tutunul. Ultima e în scădere mai ales după seceta profundă din anul 2007. Mijloace şi materiale de transport. ca rezultat al scăderii cererii pentru produse energetice. umbrele şi articole similare 7. În aceste industrii Moldova are o specializare scăzută. băuturilor alcoolice etc. aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile 4. băuturi alcoolice şi nealcoolice. tutun fără băuturi alcoolice 5.

1% faţă de anul precedent. care. iar cea mai mare performanţă fiind înregistrată în anul 2002 – 7. În anii următori (până în anul 2006) s-au consemnat creşteri majore. evoluţia PIB-ului real nu a fost decât una temporar ascendentă după colapsul iniţial. dezvoltarea 97 . Acesta s-a majorat numai între 2000 şi 2005.2 Impactul Investiţiilor Străine Directe asupra creşterii economice Spre deosebire de celelalte ţări candidate la UE. dar şi prin un influx mare de venituri de la cetăţenii de peste hotare. Conform datelor statisticii oficiale economia Moldovei. Reluarea unei creşteri creşterii economice începând cu anul 2000 a fost generată de expansiunea exporturilor şi de sporirea formării brute de capital fix. Prin urmare. la rândul său.1. a consumului privat şi a remitenţelor. începând cu anul 2000 s-a plasat pe o traiectorie ascendentă. fiind influenţat de impactul negativ al embargoului Rusiei la exportul vinului şi a altor produse din Moldova. a dus la diminuarea procentului de creşterea a PIB cu 1. Cazul embargoul la vinurile moldoveneşti încă odată dovedeşte cât este de fragilă şi dependentă de şocurile externe economia naţională. atât prin construcţii noi. ca urmare a creşterii investiţiilor. media anuală fiind de 7.transporturile de materiale. Însă în anul 2006 PIB-ul a înregistrat o majorare de doar 4% faţă de anul 2005. că deşi în perioada de relansare a economiei naţionale s-au semnalat mai multe progrese semnificative. După 2005 ritmurile de creştere s-au înrăutăţit.6 puncte procentuale. 2002-2007 Sursa: Calculele autorului 3. Toate acestea au făcut ca specializarea industriei produselor minerale să crească enorm. când s-a marcat o creştere a PIB cu 2. Figura 3.1%.6 Evoluţia indicelui CTB la industriile selectate. este cert faptul.8%.

Creşterea acumulării de capital s-a produs cu un anumit decalaj temporal faţă de celelalte economii aflate în tranziţie. Acest aspect este destul de îngrijorător ţinând cont de evoluţia crizei financiare mondiale. randamente marginale descrescânde. în urma proceselor de restructurare a economiei. factori de producţie recompensaţi în funcţie de contribuţia lor marginală. se impune o analiză a descompunerii ratei de creştere economică pentru a avea o înţelegere mai bună a unei eventuale influenţe a acesteia. ea a avut o medie de 27% din PIB. aceasta a fost negativă în perioada 19902000. Aceştia se referă la acumularea factorilor de producţie (capital şi muncă) şi la productivitatea totală a factorilor (TFP). astfel atât în perioada de recesiune de până în 2000. Creşterea economică s-a datorat în întregime utilizării mai eficiente a capitalului şi a forţei de muncă. de apariţia a noi situaţii nefavorabile pe pieţele externe cu care Moldova are legături strânse. în condiţiile unei funcţii de producţie naţionale de tip Cobb-Douglass.ulterioară a economiei ţării poate fi perturbată de dezechilibrul şi constrângerile formate şi acumulate în perioada crizei din anii 90. faţă de -2. În acest context. care reprezintă partea din creştere datorată progresului tehnologic [1. ca urmare a reducerii investiţiilor în condiţiile colapsului economiei planificate. Rata investiţiilor în PIB a avut o evoluţie stabilă. analiza evoluţiei PIB-ului pe locuitor şi a productivităţii macroeconomice (ambele prin raportare la media UE) constituie dovezi ale ritmului lent al procesului de creștere reală. Astfel. o pondere de 1/3 a capitalului la formarea venitului. în perioada de tranziţie. ceea ce le-a influenţat pozitiv rata de creştere economică pe termen mediu. Factorii creşterii economice din Moldova pot fi individualizaţi realizând descompunerea evoluţiei PIB-ului real. unde α reprezintă contribuţia K la realizarea venitului. însă rezultatele ar putea fi totuşi supraevaluate. În condiţiile unei ponderi ridicate a economiei subterane. Îmbunătăţirea productivităţii a constituit cea mai importantă sursă a creşterii economice în Moldova. Dacă funcţia de producţie este Y = PTF ×Kα ×L1-α . Funcţia de producţie de tip Cobb-Douglass este construită pe baza următoarelor ipoteze: pieţe competitive. apare o lipsă de acurateţe în măsurarea inputurilor capital şi muncă. cât şi în perioada de după. p. 7 98 . Astfel.1% între 1995-2000. estimarea TFP este senzitivă inclusiv la erorile de măsurare.1 %). cele mai avansate ţări în domeniul reformelor structurale au înregistrat o creştere medie a investiţiilor de 7. Mediul de afaceri mai puţin favorabil.42 % în cazul Republicii Moldova (media reală pentru anii 1995-2007 este de doar 5.7 În ceea ce priveşte contribuţia factorului capital. şi prelungirea perioadei de instabilitate macroeconomică explică de asemenea ritmul redus de creştere în Moldova.65]. atunci modificarea PIB-ului real este dată de următoarea relaţie: ∆%Y = α × ∆% K + (1 − α ) × ∆% L + ∆% PTF .

totalizând 1. ceea ce a indus creşterea productivităţii. Începând cu anul 2000. şi prin faptul că ramurile care au cea mai mare competitivitate şi respectiv. sunt consumatoare de forţa de muncă.6 25. Pentru a mări producţia acestor industrii este necesar de a mări intrările de muncă (desigur şi factorul capital).6 0.1 -2. s-au dezvoltat cel mai mult.9 32.3. se poate estima evoluţia PIB-ului.p.94].3.1. În funcţie de ritmurile anuale de evoluţie ale PIB-ului real se constată următoarea înlănţuire a decalajelor recesioniste şi inflaţioniste din economia moldovenească în perioada 1990-2007.2 38.4 5 1.3 5. Pe baza surselor creşterii analizate anterior. Sustenabilitatea procesului de creştere economică.1 -1.1 Descompunerea ratei de creştere în Moldova (1991-2007) Perioada Creşterea Raportul Contribuţia Contribuţia Contribuţia TFP reală Investiţii/PIB K L 1991-1995 -2. în sensul 99 . acest fapt se explică prin omisiuni despre care am vorbit în capitolul următor. acest fapt este puţin straniu în condiţiile în care productivitatea factorilor e negativă (dar. determinată într-o primă fază de creşterea consumului. atunci se estimează o contribuţie superioară a TPF. Pentru perioada următoare se aşteaptă ca ratele de creştere previzionate să fie susţinute de majorări ale acumulărilor în capital. în condiţiile unei rate de depreciere de 5% anual. creşterea puternică a PIB-ului real s-a realizat pe fondul scăderii populaţiei ocupate.1 Sursa:Calculele autorului Este de menţionat faptul că în unele perioade analizate. iar declinul în ocupare se va stopa. se prevede ca stocul de capital să crească în medie cu 1-2 %. Astfel. Dar.3 -0. precum şi ale productivităţii. se observă un impact suplimentar semnificativ şi din partea acumulării de capital.8 -1. Anul 2007 pare a fi ultimul an în care contribuţia productivităţii este negativă. Tabel 3. Perioada 2000-2006 este una de uşoară expansiune. contribuţia capitalului şi-a revenit odată cu redresarea investiţiilor. prin excluderea componentei ciclice a acestuia [20. Ajustarea acestui decalaj inflaţionist poate crea probleme pe termen scurt. ca în figura 3.2 0. punctând 5 %.9 2001-2007 6. reformele înfăptuite după 1996 -1998 au permis realizarea unei dinamici pozitive a potenţialului productiv care a fost superioară evoluţiei PIB-ului real până în anul 2001. fără un proces masiv de investiţii. însă amplitudinea variaţiei acesteia ar putea fi mai redusă.Creşterea productivităţii nu este una sustenabilă. Datorită unor rate semnificative de creştere a investiţiilor. Cel mai probabil. Şi aşa şi s-a întâmplat. în creştere).5 1996-2000 2.3 %. Dacă aceasta va spori în perioada următoare. Productivitatea totală a factorilor va înregistra o tendinţă similară. O redresare a avut-o factorul muncă.

Pentru a evita o astfel de evoluţie. ceea ce asigură o stabilitate economică de durată. dezvoltarea tehnologiilor de comunicare şi informaţii. Creşterea economică în următorii ani va fi susţinută de cererea internă. potrivit căruia creşterea gradului de înzestrare tehnică a muncii (raport dintre stocul de capital şi forţa de muncă) implică o rată de creştere economică din ce în ce mai mică. În aceste condiţii. în general. la începutul perioadei putând înregistra ritmuri peste medie. Totuşi. Creşterea economică trebuie să se bazeze pe cererea internă şi pe investiţii. trebuie îmbunătăţită eficienţa economică.5%. Riscul care poate apărea este anticipat de modelul Solow. 100 . asigurarea protecţiei mediului. Acestea vor putea fi atenuate dacă se va promova un mix de politici restrictiv. 26000 24000 22000 20000 18000 16000 14000 94 95 96 97 98 99 00 01 02 03 04 05 06 07 PIB potential PIB real Figura 3. însă la un nivel redus faţă de anii anteriori. Dacă în perioada următoare se vor înregistra creşteri ale investiţiilor şi ale gradului de ocupare în economie.alegerii dintre inflaţie şi şomaj.3. precum şi adaptarea acestora constituie condiţii ale încadrării pe o cale superioară de creştere. prin reformarea modului actual de producţie.1 Evoluţia PIB potenţial în Moldova Sursa: Calculul autorului Premizele dezvoltării economice pe perioada 2007-2013 pentru Moldova se bazează pe ipoteza că se va înregistra o creştere continuă şi sustenabilă a potenţialului intern de capital şi de forţă de muncă simultan cu trendurile manifestate la nivel mondial. atunci este de aşteptat ca o rată mai ridicată de creştere economică să nu genereze presiuni inflaţioniste în economie. rata de creştere economică este mai apropiată de evoluţia PIB-ului potenţial. în timp ce exportul net va avea. proiecţiile macroeconomice estimează că produsul intern brut va putea spori în medie cu 5. şi anume: globalizarea. o contribuţie negativă. contribuind la reducerea decalajelor economice şi sociale. transferurile de tehnologie.

rata brută de cuprindere a populaţiei în învăţământul primar. productivitatea totală a factorilor de producţie. ponderea cheltuielilor de investiţii în PIB. 9 8 101 . O restricţie importantă pentru realizarea unor ritmuri de creştere de peste 5% anual rămâne totuşi rata investiţiei. reducere la ratei şomajului până la niveluri apropiate de cele considerate în literatură ca rata naturală a şomajului. se estimează că se pot atinge rate de creştere anuală medie a PIB de peste 5%. ritmul creşterii populaţiei. în următorii 30 de ani. respectiv. în condiţii de dezvoltare intensivă. creşterea constantă şi susţinută a productivităţii totale a factorilor. pentru a putea a avea o coerenţă pe timp lung în creşterea economică este esenţial de dedus careva ipoteze. respectiv.138] s-au considerat următoarele patru variabilele: PIB-ul pe locuitor în anul de bază. care nu trebuie să scadă sub 25% din PIB. Ambele modele utilizate pentru estimarea ecuaţiei de regresie a ritmului anual al creşterii PIB-ului pe locuitor au fost concepute iniţial pentru aplicaţii pe cazul unui număr foarte mare de ţări (cele mai multe dintre ele în curs de dezvoltare) pentru perioada 1960-1985. rata brută de cuprindere a populaţiei în învăţământul secundar. acestea sunt: PIB-ul pe locuitor în anul de bază. trebuie să reprezinte în principal efectele progresului tehnico-ştiinţific şi să aibă contribuţia cea mai mare. Regresia PIB-ului real este în ambele modele în funcţie de câte patru variabile. ca urmare a procesului de asimilare de tehnologii performante şi amplificării capacităţii inovative a economiei moldoveneşti8.În special. În condiţiile prezentate mai sus. şi anume: • • • • creşterea ratei de activitate a populaţiei active civile cu peste cinci puncte procentuale pe perioada considerată. Astfel. este posibilă triplarea PIB-ului Moldovei. La o rată a investiţiei sub acest nivel. în termeni reali. de creştere a investiţiilor şi de accelerare a inovării. sub ipoteza că se vor aplica politici pro-active de stimulare a ocupării forţei de muncă. p. Prognoza pe termen lung a variaţiei PIB-ului real a fost analizată iniţial în cadrul a două modele – Barro (1991) şi respectiv Levine şi Renelt (1992) 9 [115]. şi. Pentru estimarea ecuaţiei de regresie în cazul modelului Levine-Renelt [115. rată maximă a investiţiilor de 30% din PIB. rata brută de cuprindere a populaţiei în învăţământul secundar. creşterea PIB-ului potenţial nu depăşeşte în general valoarea de 2 %. În cazul modelului Barro. ponderea cheltuielilor de consum guvernamental în PIB. şi. Proces extrem de important pentru Moldova.

În cazul aplicării modelului Levine-Renelt.38 POP + 3. Aceasta implică stimularea apariţiei elementelor care caracterizează o economie bazată pe cunoaştere.64 %) iar fi necesari 54 de ani (presupunându-se o pondere a investiţiilor în PIB de 30%) pentru a atinge nivelul mediu al PIB-ului pe locuitor din cele trei ţări plasate pe ultimele locuri în UE.5*INV 0. şi anume acela bazat pe investiţii.83 – 0. INV – ponderea investiţiilor în PIB.47 %) i-ar fi necesari 56 de ani pentru a atinge nivelul mediu al PIB-ului pe locuitor din cele trei ţări cel mai slab dezvoltate din UE (Grecia.17*SEC + 17. Moldovei (la un ritm anual de creştere de 5. Ecuaţiile de regresie testate pentru ţările aflate în tranziţie din ECE au fost următoarele: Ecuaţia creşterii Barro Ecuaţia creşterii Levine şi Renelt creşterea PIB/locuitor = 0. Fischer.3. Însă acumularea de capital nu va permite decât o creştere economică susţinută pe termen mediu. ceea ce corespunde ultimului stadiu al dezvoltării economice. în cazul aplicării modelului Barro (presupunându-se o pondere de 10% a consumului guvernamental în PIB). 102 . Portugalia şi Spania). alături de un nivel ridicat de absorbţie a remitenţelor. a rezultat că Moldovei (la un ritm anual de creştere de 5. Scopul studiului a fost elaborarea unei prognoze privind dezvoltarea pe termen lung a economiilor acestor ţări. ritmul de creştere a PIB-ului pentru cele trei ţări din UE s-a considerat constant la un nivel de 2% pe an. Conform simulărilor efectuate în 2003. PRIM – procentul populaţiei cu studii elementare.201] au aplicat cele două modele doar pe cazul celor zece ţări candidate pentru aderarea la UE.2). În ambele cazuri. Moldova ar urma să facă în următorii ani trecerea către un stadiu superior de dezvoltare. de un acces facil la finanţare internă şi externă. SEC – procentul populaţiei cu studii secundare.0302* creşterea PIB/locuitor = -0. Chiar celor mai avansate ţări din ECE le sunt necesari cel puţin 12-15 ani pentru a ajunge din urmă nivelurile veniturilor din cele trei ţări de coeziune. Sahay şi Vegh (1998) [131.119*GOV Y1960 – nivelul iniţial al PIB-ului real pe locuitor evaluat la PPC POP – rata de creştere a populaţiei. În concluzie. utilizând serii de date extinse până la mijlocul anilor ’90.0305*SEC – – 0. ceea ce poate amâna procesul de recuperare a decalajelor de dezvoltare economică cu statele analizate.075Y1960+0. GOV – ponderea cheltuielilor publice în PIB.respectivii coeficienţi sunt semnificativi la un nivel de 5%. cea mai ridicată convergenţă o înregistrează Cehia şi Slovacia (conform regresiei Barro) (figura 3.Mai recent.025*PRIM+ 0. * . Ideal ar fi ca majorarea acestora să fie susţinută de fluxuri mai puternice de investiţii străine directe.35*Y1960 0. p.

Elementele care caracterizează componenta structurală a convergenţei pot constitui surse ale creşterii economice reale şi anume structura comerţului exterior (problema abordată în subcapitolul anterior) şi fluxurile de ISD. Londra. În acelaşi timp. Pentru Republica Moldova. datorită componentei tehnologice a ISD. care evidenţiază trăsăturile stadiului actual de dezvoltare a economiei. creşte gradul de ocupare a forţei de muncă atât în activitate de bază. Investiţiile Străine sunt o principală sursă de creştere economică fiindcă prin rolul lor ele contribuie la următoarele aspecte ale vieţii economice: • • • • influenţează creşterea stocului de capital. În continuare propun spre analiză o altă parte a analizei creşterii economice. 2002.3.2 Estimarea gradului de convergenţă a veniturilor Sursa: “Who’s afraid about the big enlargement ? Economic and social implications of the EU prospective eastern expansion” . comerţ exterior şi creştere economică pentru Republica Moldova. economia poate ajunge la nivele superioare de producţie.Figura 3. conduce la creşterea productivităţii şi a veniturilor. dar şi potenţialele direcţii de transformare şi modernizare a acesteia. În subcapitolul anterior am analizat factorii de influenţă a creşterii economice în contextul ajustării structurale a economiei şi în funcţie de care am realizat diverse previziuni în legătură cu caracterul sustenabil al procesului de recuperare economică. CEPR Policy paper. o faţetă a creşterii economice este cea structurală. cât şi în alte activităţi secundare. 103 . În Anexa 9 se poate este estimat un model econometric ce permite identificarea legăturii dintre investiţii.

Aceasta implică o reducere a ISD-urilor cu 1. Printre factorii care au influenţat fluxurile de ISD.5. variabilele nominale ar putea fi afectate în sens negativ. UE-15 = 100%) 2000 Cehia Estonia Letonia Lituania 10 2002 23% 16% 10% 12% 2004 24% 18% 10% 13% 2007 33% 21% 15% 18% 17% 13% 10% 12% Într-un studiu al lui Bellak (2004) pentru ţările ECE s-a calculat o rată medie a elasticităţii fluxurilor de ISD faţă de rata efectivă a fiscalităţii.3. inflaţia. se numără mărimea şi dinamica pieţei de desfacere. evoluţia monedei naţionale. în lipsa acestora. Conform autorului. iar mediul de afaceri este unul impredictibil. c) variabile care se referă la caracteristicile procesului de tranziţie. costul unitar al forţei de muncă. Amintim doar [186. o reducere a ratei efective a impozitării a determinat creşterea fluxului de ISD cu maximum 4. procesul de privatizare. riscul politic. reducerea impozitului pe profit a reprezentat o modalitate de atragere a unui flux mai ridicat de ISD10. o majorare cu un punct procentual a costului unitar al forţei de muncă a redus ISD cu 3. Această ultimă situaţie este specifică Moldovei. b) variabile care se referă la costurile factorilor. cât şi a celei importatoare a investiţiei. atunci sunt mai mulţi factori şi variabile ce influenţează investiţiile. Dacă ne referim la motorul investiţiilor străine. Pentru ţările din Europa Centrală şi de Est.p.2). atât a ţării exportatoare de investiţii. cât şi cu ţările din UE-15.4%. ceea ce erodează o parte din avantajul salariilor mai reduse.125]: a) variabile în legătură cu dimensiunea pieţelor. în cazul Moldovei. Aceste variabile se află într-o strânsă dependenţă în luarea deciziei de localizare a firmelor străine.2 Nivelurile relative ale costurilor orare ale forţei de muncă (în euro.3. în condiţiile în care impozitele directe sunt unele din cele mai reduse din regiune. aflate la un nivel similar în ceea ce priveşte calitatea mediului de afaceri şi costul forţei de muncă. Tabel 3. p.5%. aflate la un nivel de numai 7% din cel al UE-15 în 2006 (tabelul 3. desfăşurarea procesului de privatizare.5% la o majorare a fiscalităţii cu 1 p. Însă nivelul redus de tehnologizare a economiei moldoveneşti conduce la o productivitate mai redusă a muncii relativ la noile state membre ale UE. S-a înregistrat o adevărată concurenţă fiscală atât între ele. creşterea stabilităţii socioeconomice. nivelul fiscalităţii. 104 . de 1. ceea ce ar influenţa negativ şi procesul de creştere economică. Însă această politică are un impact nesemnificativ în condiţiile în care celelalte taxe suportate de firme se menţin la un nivel ridicat. costul redus al forţei de muncă.• reprezintă o sursă stabilă de finanţare a deficitului de cont curent. De asemenea. nivelul fiscalităţii.

2007. . între 1990 şi 2006 arată că Moldova a avut o performanţă relativ stabilă în atragerea ISD începând cu anul 1999. Dintre ţările CSI cel mai aproape este Kazahstanul cu 2. fluctuând mult de-a lungul perioadei de referinţă. În ceea ce priveşte potenţialul de atragere a ISD. În ultimul an valoarea sa este în rând cu valorile primite de state ca: Slovacia şi Lituania. a prezenţei resurselor naturale. unde IPI – indicele performanţei în atragerea investiţiilor. pentru a ilustra competitivitatea economiei. 3) ponderea exporturilor în PIB. Acest indice este destul de volatil. p.91 per total în 2006 la 2. ca indicator al cererii locale.45. Evoluţia acestui indice. posibilitatea atragerii unor ISD inovative şi bazate pe diferenţierea produselor este mai ridicată. Moldova s-a încadrat în perioada 2000-2007 în categoria ţărilor care au un potenţial redus. Acest indice surprinde influenţa altor factori (în afară de mărimea pieţei de desfacere) şi anume a meniului de afaceri. ISD – fluxurile în ţară. interne. aceasta este cu atât mai ridicată cu cât indicele este mai apropiat de 1 [111. ISDmondial – fluxul mondial. a tehnologiilor.302]: 1) nivelul PIB-ului pe locuitor. PIB – PIB intern. în aceste condiţii. o valoare supraunitară corespunde unui flux superior de ISD relativ la mărimea economiei [119. Indicele performanţei unei ţări în atragerea investiţiilor (IPI) se calculează ca raport între ponderea acestora în fluxul mondial şi proporţia PIB-ului intern în cel mondial. a infrastructurii. PIBmondial – PIB mondial. 105 .13-15]. dar care au înregistrat performanţe ridicate în legătură cu fluxul acestora [164].Ungaria Polonia Slovenia Slovacia Bulgaria România Moldova 16% 20% 40% 14% 5% 6% 3% 21% 22% 41% 15% 6% 7% 4% 23% 20% 46% 18% 6% 7% 6% 28% 23% 51% 23% 13% 12% 7% Sursa: Eurostat. Indicele fluxului potenţial al ISD se calculează ca medie a valorilor celor 12 variabile care influenţează atractivitatea economiei.8 (vezi Anexa 8). 2) rata de creştere a PIB-ului în precedenţii zece ani. p. ca estimare a evoluţiei viitoare a pieţei interne de desfacere. acesta majorându-se de la 0.

506 0.191 0.407 2 0.199 0.475 0.406 0.027 10 0.761 0.551 9 0.001 0.443 0. 7) ponderea studenţilor în populaţie.533 0.007 0.643 .006 0. 6) ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB – capacitatea tehnologică locală. Comparaţia cu ţările ECE care au înregistrat cele mai ridicate valori ale indicelui pentru perioada 2003-2007 – Lituania (0.459 0.318 0. 10) ponderea mondială a importurilor de componente pentru automobile şi produse electronice ilustrează participarea economiei la sistemele integrate de producţie globale.088 0.001 0.015 0.007 0.447 0.027 0.385 0.171 0.485 0.675 0.277 0.278 5 0.001 0.041 0. Conform datelor acestei cercetări Moldova ocupă ultimul loc în perspectiva potenţialului de atragere a investiţiilor şi totuşi realitatea ultimilor ani reflectă o situaţie inversă.395).003 0.188 0.015 0.357) relevă pentru Moldova contribuţia mai redusă a variabilelor care corespund unei economii bazate pe cunoaştere (educaţie.006 0.046 0. 5) consumul de energie pe locuitor.658 0.000 de locuitori.395 0.027 0.023 0.434 0.101 0.040 0.429 0.149 0.752 0. 12) ponderea mondială a influxului de ISD – atractivitatea economiei.174 0.004 0.195 0.061 0.005 0.108 0. 9) ponderea mondială a exporturilor de resurse naturale. ISD au o tendinţă de creştere.003 0.049 0.060 0.405 0.011 0.530 0.585 0.127 0.245 0.248 0.000 0.454 0.016 0.002 0.3.156 0.003 0.218 0. pentru a aproxima disponibilitatea resurselor pentru ISD extractive.013 Total 0.113 4 0.011 12 0.122 0.728 0.019 0.663 0.328 0.463 8 0.000 0.282 0.221 0.162 0.000 0.003 0.000 0. Bulgaria (0. Tabelul 3.086 7 0.785 0.406). iar prognozele indică o creştere şi în continuare.3 Compoziţia indicelui potenţial al ISD. 11) ponderea mondială a exporturilor de bunuri şi servicii – ISD în acest sector sunt de peste două treimi.662 0.460 0.395 0.622 0.730 0.008 0. TIC.682 0.205 0.422 0.3). o valoare ridicată presupune un risc scăzut.028 0.442 0.690 0.103 0.002 0.144 0.002 0.085 0.. 2003-2007 1 Armenia Bulgaria Croaţia Cehia Estonia Georgia Kazahstan Letonia Lituania Moldova Polonia România 0.055 0.476 0.663 0.008 0.318 0. 0.785 0.815 0.432 0.099 0.673 0.723 0.132 0. Croaţia (0.662 0.566 0.069 0.142 0.191 0.004 0. pentru a evidenţia nivelul infrastructurii TIC.053 0.4) numărul de telefoane la 1.011 0.005 0.006 0.011 11 0.078 0.048 0.270 0.040 0.001 0.048 3 0.004 0. 8) riscul de ţară – calculat ca un indicator compozit al factorilor care influenţează percepţia investitorilor.087 0. cheltuieli de cercetare-dezvoltare.086 0.001 0.261 0.891 0.247 0.052 0.001 0. indicând disponibilitatea unor competenţe superioare.149 0.357 0. exportul de servicii) şi a ratei de creştere economică (vezi tabelul 3.766 0.183 106 .114 0.335 6 0.443 0.158 0.036 0.463 0.3.005 0.468 0.174 0.

973 0. Rata de creştere a progresului tehnologic este surprinsă matematic prin descompunerea Solow: Reziduul Solow sau rata de creştere a progresului tehnologic.786 0.223 0.012 0.008 0.010 0.082 Sursa: Calculele autorului conform datelor UN Statistical Division. Orice erori de măsurare prezente la descompunerea factorilor de creştere economică în muncă (de exemplu. Contabilizarea creşterii economice permite evidenţierea şi explicarea acestui proces descompunându-l în contribuţiile capitalului.380 0. 3. de uzura echipamentelor.022 0.534 0. Acest reziduu este o estimare a schimbărilor parvenite în Productivitatea Totală a Factorilor (TFP).021 0. cât şi cercetarea sunt determinantele progresului tehnologic.337 0. Despre identificarea Productivităţii Totale a Factorilor s-a discutat în capitolele precedente.583 0.005 0. nivelul de utilizare a capacităţilor de producţie) sunt mecanic imputate în TFP. de nivelul şcolarizării şi experienţei. pe lângă altele. nivelul ocupării în sectorul informal al economiei) sau capital ( de exemplu.543 0. lucrului şi a unui factor ce cuprinde măsura reziduală a câştigurilor de eficienţă cu care sunt folosite capitalul şi munca.221 0. fie de stat. De asemenea. fie publică.341 0. Care la rândul său. eşuarea de a contabiliza îmbunătăţirea stocului de capital (uzura) sau a muncii (orele lucrate. adică o modificare pozitivă a eficienţei tehnologice.709 0. vizibile prin diferenţe înalte în ratele de creştere a Productivităţii Totale a Factorilor.320 0.018 0.777 0.047 0.309 0.449 0. Productivitatea muncii este afectată.102 0. facem următoarele concretizări. Amintim doar că o modificare rapidă de la practici de producţie medii spre cele mai bune practici.011 0.888 0. Unde. El este definit ca creşterea în producţie ce survine fără a schimba inputurile. pe lângă altele.115 0. este . educaţia şi specializarea) va duce la supraestimarea componentei TFP.011 0. Astfel.607 0.009 0.265 0.120 0.Rusia Slovacia Slovenia Ucraina 0. Îmbunătăţirea eficienţei factorilor se pare că a avut un rol important în revigorarea producţiei.023 0. de nivelul tehnologic şi de proprietatea acestui bun. Productivitatea capitalului este afectată.250 0.3 Inovarea și cercetarea ca factor al creșterii economice Atât inovarea.637 0.367 0. este prezentat de teoria economică şi în special de modelele de creştere economică ca reziduul Solow sau Productivitatea Factorilor de Producţie.564 0. ce reflectă o gamă largă de factori ce afectează eficienţa inputurilor.552 0. Interpretarea acestui factor rezidual depinde de definirea factorilor de input antrenaţi în analiză.086 0.192 0.060 0. pot servi drept motoare puternice pentru creştere.215 0.056 0.009 0.232 0.541 0. exact ca în cazul CSI din ultimii ani. modificarea în TFP este compusă din progres tehnologic şi 107 .622 0.187 0.033 0.704 0.245 0.

Pentru a înţelege gradul de sofisticare a produselor autohtone. mediul de afaceri naţional este un mediu stimulator pentru toate domeniile. nu toate bunurile şi serviciile comerciale au acelaşi impact din punctul de vedere al performanţei creşterii economice. O ţară ce generează inovaţii este o ţară ce exportă bunuri şi servicii cu un grad înalt de intensitate a folosirii tehnologiilor şi forţei de muncă calificată. Sofisticarea exporturilor. Se observă o careva creștere a numărului de produse exportate. conform datelor din tabelul 3. Pe viitor.din modificări ale eficienţei tehnice. În acelaşi timp. Din păcate. aplicabilă şi Moldovei. iar bunurile şi serviciile produse nu sunt la nivelul de vârf al tehnologiilor. Presupunem că modificarea progresului tehnologic (tendinţa spre cele mai bune practici) este constantă şi nu variază de la o ţară la alta (pentru mai multe detalii tehnice la acest subiect consultaţi Anexa 1). în ciuda unor costuri cu forţa de muncă ridicate. Mai mult. atunci calitatea bunurilor şi serviciilor exportate trebuie să ne releve acest fapt. creşterea economică va fi afectată nu doar de volumul exporturilor ci şi de calitatea lor. Astfel. Nivelul imensității tehnologice (gradul de sofisticare a economiei) a produselor este pozitiv corelată cu nivelul PIB pe cap de locuitor ( cu un coeficient de corelaţie între 0. Dacă economia naţională are inovaţii şi incorporează cunoştinţele în procesul de creştere economică. mediul de afaceri este unul imperfect şi generează externalităţi negative. Cea mai importantă concepţie. Subcapitolul respectiv va trata unii indicatori ce prezintă situaţia în sfera inovării şi cercetării în Republica Moldova. deşi doar conform Sistemului Armonizat. creşterea nivelului de sofisticare a economiei sporeşte şi mai mult creşterea economică. Situaţia la ambele capitole a fost pe deplin analizată în Capitolul II. Pe de altă parte.6 şi 0. Logica e simplă. Deci. De asemenea. cât şi.4.2. pe termen lung. o performanţă economică mai puternică în viitor. Produsele exportate de ţările avansate asigură atât o competitivitate internațională sporită. este faptul că creşterea comerţului extern impulsionează prin intermediul avantajelor comparative. cea mai mare parte a variaţiei în ratele TFP se datorează variaţiei ratelor eficienţei tehnice. adică cât inovativă este economia Republicii Moldova.230]).9 pentru ţările ECE şi CSI [32. numărul produselor exportate variază de la an la an. aflate la nivelul de vârf al tehnologiilor. în ultimii 5 ani creşterea acestor produse a fost de aproape 2% din totalul exporturilor. Care sunt evident legate de inovaţii şi calitatea capitalului uman. prin utilizarea celor mai avansate metode. Amintim doar că producţia naţională nu este unul din atuurile Moldovei. p. un 108 . O ţară care cu succes implementează noi inovaţii are abilitatea de a produce bunuri şi servicii principial noi. vom analiza gradul de sofisticare a exporturilor. Deşi. O creştere bazată pe specializarea în unele produse este mai mare. se va efectua o analiză a factorului uman care de fapt şi stă la baza inovării şi cercetării.

atunci ramurile ce au un potenţial de a produce bunuri cu un grad tehnologic ridicat. în timp. Restricţiile comerciale şi subsidiile de asemenea joacă un rol important. Modelul Ricardian presupune o legătură între comerţ şi productivitatea muncii care foloseşte tehnologii diferite. Aceste diferenţe sunt asociate cu nivele diferite ale productivităţii în industriile acestor ţări (Modelul ricardian) sau sunt asociate cu accesul diferit la factori de producţie dintre ţări (Heckscher-Ohlin. prin această abordare. marketingul.105]. 109 . au făcut alte estimări privind această relaţie [124. ci introduce careva variaţii în înzestrarea cu capital (diferenţe de infrastructură). caracterul relaţiilor comerciale depinde de cum diferă costurile relative de producţie de la o ţară la alta.147]. de acum modelul HO) [112. Rodrik. Rodrik (2006) a făcut o examinare mai exactă a relaţiei dintre indicatorilor de calitate a exporturilor şi creşterea PIB. Deci.p. Ţara care are o abundenţă de capital va exporta bunuri mai complexe. Hausmann şi Hwang (2005. diferite metode de estimare şi date pentru 42 de ţări. poziţia geografică a producătorului.1. doar dacă nivelul capitalului este acelaşi. p. ci a gradului de sofisticare. Folosind un orizont de timp mai îndelungat (1962-2000). folosind datele Chinei pe perioada 1992-2003. p. resursele spre aceste sectoare. prin prisma modelului Heckscher-Ohlin. Nivelul calităţii exporturilor este măsurat în baza teoriei HO. În modelul HO productivitatea muncii poate fi aceeași. au examinat structura exporturilor a ţărilor Sud-asiatice. infrastructură. iar ţara cu o abundenţă în forţa de muncă va exporta bunuri cu un grad ridicat al manufacturii [121. Mayer şi Wood (2001).2006). Dacă gradul de sofisticare şi creşterea economică corelează şi această relaţie persistă în timp. logistica.profituri mari. vor canaliza. indicele calculat nu este o măsură a nivelului tehnologic . Acest grad necesită un anumit fel de resurse naturale specifice. se recreează variaţia dintre ţări a productivităţii muncii. Munca este sigurul factor de producere ce poate fi sursa avantajului comparativ. Astfel. Aici mai includem şi nivelul tehnologic. Pentru o reprezentare mai exactă a diferenţelor consultaţi tabelul 3. Calitatea exporturilor şi impactul lor asupra creşterii economice au fost analizate de mai mulţi autori. Indicii calităţii bunurilor exportate sunt calculaţi ca o medie ponderată a calităţii a fiecărui bun din structura exportului şi a reprezentării lui în PIB. Au ajuns la concluzia că concentrare neobișnuită a produselor cu intensitate mare a folosirii forţei de muncă este rezultatul unui grad scăzut al educaţiei. infrastructura etc. capacităţi logistice şi altele ce de obicei nu sunt abundente în ţările sărace.3. Prin contrast. de exemplu. modelul HO nu face diferenţe tehnologice. Conform principiului de avantaj comparativ.45-81].

Mai întâi de toate se construiește un indice numit PRODY [80.3. este determinată calitatea medie a exporturilor unei ţări. textilele) Înalt Produse simple din punct de vedere tehnologic a căror producere spre export este în ramuri cu salarii mari. din cauza unor distorsiuni comerciale. Weiss.1 Diferenţele între nivelul tehnologic şi de sofisticare Nivelul tehnologic Gradul de sofisticare Scăzut Produse simple din punct de vedere tehnologic. Zhang. p. Primul pas constă în calcularea a PIB mediu pe locuitor a bunului analizat. Acesta este expresia PIBului asociat cu un anumit produs. a căror producere la export s-a stabilizat în sectoare cu salarii mici (de ex. cea mai mare problemă este că o astfel de împărţire a industriilor este arbitrară şi cel mai important are o valoare binară (fie e folosită intensiv munca. Aceste două ipoteze sunt reflectate în cei doi paşi folosiţi la construcția unui indicator al calităţii exporturilor.Tabelul 3. Cu cât mai mult exporturile unei ţări includ bunuri şi servicii tipice pentru o ţără dezvoltată. În al doilea pas. Totul porneşte de la ipoteza că produsele de o calitate înaltă şi un grad înalt de sofisticare sunt exportate din statele ce au un PIB pe cap de locuitori mai mare. atunci exporturile totale a unei ţări vor fi: X = ∑xl l 110 . industria farmaceutică şi altele) Scăzut Înalt Produse avansate tehnologic cu un proces de producţie fragmentat. low-skill industries). considerente logistice. 2005. În ceea ce priveşte (a). La măsurarea calităţii structurii exporturilor de obicei sunt folosite următoarele metode: a) ca pondere în producţia exportată dintre industriile avansate şi cele mai puţin avansate (highskill. fie nu). iar bunurile mai necalitative de ţările mai puţin dezvoltate. Produse avansate tehnologic cu un proces de producţie nefragmentat. b) ca un indicator ce trasează nivelul venitului pe cap de locuitor de un anumit bun. având la bază volumul relativ al exporturilor a acelui bun. electrocasnicele) Sursa: Lall. Al doilea fel de măsurare înlătură acest neajuns şi este bazat pe metodologia propusă de Kwan (2002).50]. unde nivelul înalt al salariilor menţin un nivel înalt al competitivităţii (producerea de echipament optic şi electronic. cu atât calitatea exporturilor va fi mai mare. localizate în sectoare cu un nivel scăzut al salariilor (de ex. disponibilitatea unor resurse. Dacă produsele au indicele l.

Notăm PIB pe cap de locuitor prin Y. PRODYk.3. Figura 3. indicând ponderea produsului exportat de o anumită ţară în totlul exporturilor globale a acestui produs. Este remarcat corelaţia puternică a indicelui EXPY cu PIB per capita.2 PIB şi indicele de calitate a exporturilor EXPY. De exemplu. Indicele de sofisticare EXPY anormal de înalt al Moldovei înseamnă că coşul de export al ţării este mult mai sofisticat decât s-ar aştepta.3. Totodată. este logic de presupus că o astfel de performanţă este comună pentru toate economiile în curs de tranziţie. Şi nivelul de productivitate asicait cu produsul k. este egal cu: PRODY = xk k ∑ ∑ xk X X global Y xk Expresia ∑x X k . deoarece ele posedă capital 111 . Interpretarea ei e identică cu cea a X indicatorului de avantaj comparativ RCA. Sursa: Hausmann şi Rodrik 2005.117]. Poziţia pe verticală faţă de linia de regresie arată sofisticarea relativă a exporturilor ţării. Apoi.2 exprimă corelaţia dintre indicii de sofisticare a exporturilor EXPY şi PIB pe cap de locuitor în aceste ţări (Moldova este marcată prin oranj) [3. indicele căutat îl construim după următoarea ⎛x ⎞ EXPY = ∑ ⎜ k ⎟PRODYk . reprezintă o pondere normalizată. p. ceea ce este mult mai înalt decât nivelul prezis (USD 6300) pentru o ţară cu un asemenea nivel de produs intern brut pe cap de locuitor. valoarea EXPY pentru Moldova este USD 8439. formulă: k ⎝ X ⎠ Graficul din figura 3.

3 de mai jos prezintă aceeaşi regresie doar pentru grupul de ţări de comparaţie. PPP. O sursă potenţială de critica a utilizării indicatorului EXPY pentru evaluarea nivelului de sofisticare a exporturilor derivă din faptul că coşul de bunuri exportate de Moldova este dominat de vin. Panelul drept recreează regresia doar pentru ţările în tranziţie.3. Observăm din nou că Moldova se află mai sus de linia de regresie. Sursa: Raport MCC. Figura 3. Astfel. Figura 3.4 Numărul de produse exportate Sursa: Calculele autorului conform bazei de date COMTRADE 112 . care reprezintă circa 15% din totalul de export. Ln EXPY Ln PIB per capita. dominată de ţări bogate.3. este mai potrivit să analizăm Moldova faţă de alte ţări din regiune. 2006. USD Figura 3. Chişinău.3 Indicele EXPY pentru ţările în curs de tranziţie (2006). În panelul stâng observăm că raportul EXPY/PIB per capita din Moldova este mai înalt decât în restul ţărilor.uman înalt şi experienţa industrială. Pe plan mondial. vinul este produs exclusiv în zona temperată a globului.3.

în special în cercetare şi dezvoltare.184. Figura 3.9 %. pentru produsele cu o intensitate tehnologică medie şi de la 2. după originea cererilor depuse. Rezidenţii din Moldova ar urma să aplice la doar 7 brevete. timp ce numărul aplicaţiilor din partea nerezidenţilor a decăzut semnificativ.6 % la 3. Indicele Gini-Hirschman are un trend descendent. 500 450 400 350 300 250 200 150 100 50 0 Aplicatii autohtone Aplicatii straine 20 03 Figura 3. Moldova are unele succese. pentru produsele cu un grad înalt de intensitate a folosirii tehnologiilor. contabilizând 0.3.2 reflectă dinamica numărului aplicaţiilor la brevetă completate şi numărul brevetelor emise.172.5 Numărul la aplicaţii pentru brevete în Moldova Sursa: AGEPI. putem cerceta intrările în procesul de inovaţii.1 % în 2003. Ponderea acestor produse s-a majorat de la 5.org/english/statistics. la analiza indicelor de sofisticare şi diversificare. Numărul brevetelor înregistrate este cu mult mai mare decât s-ar fi aşteptat de la o ţară cu o dimensiune şi un nivel de dezvoltare ca Moldova. de asemenea are un trend descendent ajungând la valoare de 0. Indicele HerfindahlHirschmann. Această stare de lucruri este confirmată şi de exporturile produselor cu un grad înalt şi mediu de sofisticare.7 % în 2007. Numărul aplicaţiilor din partea rezidenţilor urmează o tendinţă pozitivă stabilă.moldovanpatentoffice.În schimb. În principiu această situaţie arată unele progrese în ceea ce priveşte calitatea exporturilor. Dacă analizăm aceste date luând în consideraţie PIB pe cap de locuitor atunci am putea spune că numărul de brevete emise în Moldova depăşeşte cu mult nivelul de brevetare la care ne-am fi aşteptat de la o ţară cu un asemenea PIB/capita. numărul real pe parcursul anilor 2000-2005 este circa 300.3. Suplimentar. Inovaţiile în întreprinderi. Analiza anterioară s-a concentrat la rezultatele finale ale inovaţiilor. populaţie şi rată de şcolarizare terţiară. la 6. sau de 43 de ori mai mult decât s-ar aştepta de la o ţară cu aşa caracteristici socio-economici ca Moldova. http://www. în aceeaşi perioadă.html 113 20 05 19 93 19 95 19 97 19 99 20 01 .

Moldova % din PIB 1991 2002-2006 5.3 4. o bază informaţională şi tehnologică de calitate.3 % din cheltuieli guvernamentale 1991 21. ceea ce ar distrage cercetătorii de la activităţi industrial relevante. Principalii factori. Cheltuielile în educaţie sunt marcate de salariile cadrelor didactice. şi că oferta de patente este propulsată din motive ce nu au o geneză economică la baza ei. Adoptarea de tehnologii Lansarea de noi produse Figura 3. Întreprinderile din Moldova se află la o etapă de intensificare a utilizării progresului tehnologic.Problema incapacităţii industriei Moldovei de a absorbi un asemenea număr mare de brevete poate fi discutată. Datele colectate pe parcursul studiului întreprinderilor „Doing Business” [68] (au participat peste 300 de întreprinderi din Moldova) permit compararea performanţei Moldovei cu alte ţări în ceea ce priveşte adaptarea nemijlocită a noilor produse şi tehnologii (Figura 3. fapt ce depărtează activitatea de inovare de necesităţile economice ale întreprinderilor. pentru a primi un careva grad sau statut ştiinţific este necesar de a avea un anumit număr de brevete.6 2002-2006 21. legi eficiente de protecţie a proprietăţii intelectuale. Capacitatea de a căpăta cunoştinţe noi este doar o condiţie primară. o importanţă majoră revine abilităţii de a introduce schimbări relevante în activităţile cotidiene ale întreprinderilor. la rândul lor sunt şi ele foarte mici.6).3. Este probabil că majoritatea acestor brevete nu rezultă în produse care ar putea fi realizate pe piaţă. Comparativ cu anul 1991 cheltuielile cu educaţia au o pondere din ce în ce mai mică.3.6. Oricum ponderea cheltuielilor în educaţie scade. 2006.Adoptarea de tehnologii noi lansarea de noi produse. care contribuie la formarea unei economii inovative. care. cheltuieli semnificative ale guvernului în domeniul cercetării-dezvoltării.1 114 . sunt: investiţiile masive în educaţie. Sursa: Doing Business. De exemplu.

Este interesant de relata faptul că în cazul difuzării de noi tehnologii Republica Moldova este aproape de medie. Figura 3. Această situaţie este agravată şi de faptul că în Moldova ISD nu contribuie la difuzarea noilor tehnologii.în comparaţie cu standardele internaţionale cheltuiesc enorm Cheltuielile alocate pentru cercetare şi dezvoltare sunt insuficiente şi de multe ori direcţionate spre ştiinţe fundamentale. performanţa ţării în adoptarea noilor tehnologii este în creştere (2005 comparativ cu 2002). În ambele cazuri economia naţională nici nu se ajunge la media regiunii. Prezentăm în continuare scorul pentru unele ţări analizate. 7.8). Situaţia precară în acest sector poate fi influenţată şi de faptul că Moldova nu are colaborări între centrele universitare şi industria naţională. Pe de altă parte.7 Cheltuielile companiilor pentru cercetare şi dezvoltare Sursa: Calculele autorului după datele Băncii Mondiale Notă: 1. absorbţia de către companii a noilor tehnologii este destul de modestă. Pe când.3.nu cheltuiesc bani pentru cercetare şi inovare. (Figura 3. Această tendinţă este suportată şi de evidenţe adiţionale. Figura 3. acest fapt poate fi explicat prin slaba competiţie între firme pe piaţa internă. avem un scor destul de rău în ceea ce priveşte capacitatea de inovare a economiei [68]. care nu au un impact direct asupra creşterii economice. Remarcabil.Moldova se află aproximativ la acelaşi nivel cu alte ţări din regiune în ceea ce priveşte procentul de firme care au adoptat noi tehnologii şi printre liderii în ceea ce priveşte procentul de firme care au lansat produse noi. respectiv se confirmă faptul că creşterea economică poate fi sustenabilă doar prin atragerea de investiţii.3. iar companiile naţionale nu au puterea de a absorbi aceste noi tehnologii. 115 .7 ne arată că ponderea cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare în cifra de afaceri a întreprinderilor din Moldova este mai destul de modestă în comparaţie majoritatea ţărilor din regiune.3.

unul dintre ele referindu-se la variaţia capitalului uman. am examinat concluziile a două studii. reflectată de nivelul educaţiei.Figura 3.46]. se referă la calitatea factorului uman [39. p. Într-un studiu realizat de Banca Mondială (2005) s-a analizat descompunerea creşterii economice 116 . în cazul Moldovei şi a ţărilor CSI. de factură endogenă. Educaţia sau specializarea făcută la locul de muncă.3. iar celălalt la contribuţia efectivă a acestuia în economia moldovenească. suntem pe poziţia 111 din 131. Deşi. De obicei. În ceea ce priveşte contribuţia factorului uman la rata de creştere economică trebuie făcută o distincţie între acumularea acestuia şi calitatea sa. aspecte pot fi semnificative. totuşi adaptarea ei la mecanismele economiei de piaţă s-a făcut cu dificultate. mai ales că majoritatea economiilor au trecut de la un sistem planificat la unul de piaţă şi reformele structurale sunt încă în derulare. va spori Productivitatea Totală calculată. La fel este şi în cazul în care măsurăm munca. Moldova se află pe locul 73 din 131.8 Absorbţia de noi tehnologii şi difuzarea tehnologiilor Sursa: Calculele autorului conform datelor Global Competitiveness Report În aceeaşi idee se înscrie şi rezultatele modeste ale Republicii Moldova la capitolul capacităţii de inovare. la începutul perioadei de tranziţie. efectul asupra creşterii ce îl au tehnologiile ce încorporează tehnologii avansate. În acest sens. Respectiv. De aceea a apărut un decalaj între structura specializărilor şi nevoile unei economii în tranziţie. Una dintre sursele unei creşteri economice sustenabile. populaţia educată avea o pondere ridicată în Moldova. iar calitatea instituţiilor de cercetare din ţară este şi mai slabă. nu va fi asociat cu capitalul. Rolul capitalului uman. ci cu o creştere a TFP.

utilizând următoarele metode [58. • coeficientul este 1 pentru cei cu educaţie primară. iar α = 0. 117 . Mărimea totală a forţei de muncă constituie suma populaţiei corespunzătoare fiecărui nivel de educaţie. estimându-se de asemenea ratele de modificare ale capitalului şi ale PTF. Coeficient (nivel n) = coeficient (nivel 0) × (1+x) (diferenţa dintre numărul de ani de şcolarizare corespunzător nivelurilor n şi 0). unde influenţa calităţii forţei de muncă (care cuprinde populaţia civilă ocupată. • x reprezintă creşterea de salariu ca urmare a majorării cu un an a instruirii. incluzând şi rolul capitalului uman. în perioada 1992-2004. secundar. Pentru perioada 1991-2007 s-au obţinut următorii coeficienţi: a = 0. majorându-se însă umărul studenţilor. s-au calculat ratele de creştere ale factorului muncă L. • n corespunde numărului de niveluri în pregătirea profesională (de bază – zero. Într-o altă abordare s-a luat în considerare o funcţie de producţie.33. studii postuniversitare).pentru România. aproximată ca produs între numărul mediu de ani de şcoală (pe locuitor) şi populaţia ocupată: Ht = Lt • skt. În funcţie de cele trei metode descrise mai sus.4 (acesta se referă la ponderea capitalului la formarea venitului). aceasta din urmă atât pentru un coeficient alpha de 0.3. se obţine ln yt = At + α × ln kt. p. secundară s-a redus. c) metoda ajustării numărului de ani de şcolarizare cu forţa de muncă. superior. Ponderea celor care urmează cursurile de educaţie primară. Ecuaţia de mai sus poate fi scrisă: Logaritmând ecuaţia de mai sus. Influenţa acestuia este surprinsă. p. specific modelului creşterii economice endogene.06).70-72]: Yt = eAt × Ktα × (Ht)1-α Ht se referă la calitatea factorului uman. în vederea cuantificării influenţei factorului uman [91. b) metoda cuantificării capitalului uman ca medie ponderată a grupurilor de lucrători în funcţie de nivelul educaţiei. cât şi de 0. inclusiv lucrătorii pe cont propriu) este neglijată. Bulgaria şi Croaţia. pentru fiecare nivel de educaţie (coeficientul reţinut pentru a evidenţia beneficiile şcolarizării suplimentare este de 0.62.126]: a) metoda standard.

incluse în tabelul 3.Identificarea rolului factorilor externi la creşterea economică a ţărilor ECE.93 %).3. sunt caracterizate aspectele teoretice.Aspecte teoretico-metodologice cu privire la creşterea şi convergenţa economică.85 0. În Capitolul II .86 ∆%TFP -16. În acelaşi timp analiza a fost efectuată prin prisma politicilor publice şi rolul lor de catalizator asupra procesului de creştere economică.3. A fost calculată descompunerea creșterii 118 .35 Sursa: Calculele autorului Îmbunătăţirea calităţii factorului uman este în măsură să asigure creşterea TFP şi să valorifice transferurile de tehnologie. SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE Sinteza rezultatelor obţinute poate fi structurată pe capitole.75 -1.34.43 4.07 -0. totuşi creşterea calităţii acesteia a compensat într-o anumită măsură acest efect.2: Tabelul 3. Conceptele de integrare şi convergenţă au fost analizate prin prisma factorilor ce influenţează creşterea economică.42 Contribuţia H -0.86 puncte procentuale din ritmul de creştere economică medie de 4.93 Contribuţia K 0. astfel în Capitolul I . Au fost determinaţi factorii ce stau la baza dezvoltării Republicii Moldova în comparaţie cu ţările Europei Centrale şi de Est.Se observă că elasticitatea y (adică a venitului în funcţie de numărul anilor de studiu) este mai ridicată în raport cu K decât în cazul ipotezei standard (α = 1/3). Au fost evaluate diferite particularităţi în nivelul şi calea de dezvoltare parcursă de ele.85 -0. Folosind aceste informaţii în realizarea descompunerii ratei de creştere economică se obţin următoarele valori. aspect concretizat începând cu anul 2000 (contribuţie pozitivă a capitalului uman de 1. a fost analizată evoluţia ţărilor Europei Centrale şi de Est şi determinaţi factorii de creştere economică în aceste ţările.45 3.97 1. deşi reducerea numărului persoanelor ocupate a influenţat negativ creşterea economică. A fost identificate şi sistematizat modelele de creştere economică. Astfel.03 1. conţinutul şi definirea noţiunilor şi conceptelor de creştere economică.2 Contribuţiile surselor tradiţionale şi ale capitalului uman la procesul de creştere 1991-1995 1996-1999 2000-2007 ∆%Y -15. iar în raport cu L de 0.

• depistarea impedimentelor de natură macroeconomică şi structurală în calea dezvoltării economice. Astfel.economice pentru ţările CSI şi ECE. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI Analiza efectuată permite să evidenţiem principalele teorii de creştere economică. Explicaţia descrie indicii cu ajutorul cărora se face analiza creşterii. Din analiza efectuată concludem asupra faptului că investiţiile şi exportul sunt cele mai importante surse de creştere economică. Influenţa 119 . • modelarea şi explicarea econometrică a unor fenomene ce vizează direct creşterea şi dezvoltarea economică în Republica Moldova. • studierea evoluţiei creşterii economice şi a determinanţilor creşterii în ţările Europei Centrale şi de Est (ECE). investițiile străine şi inovaţiile. evidenţiind contribuţia capitalului. muncii şi Productivităţii Totale ale Factorilor. Concluzia cea mai importantă contă în faptul că creşterea economică are soluţii diferite pentru fiecare ţară în funcţie de tipul societăţii şi aspectele istorice şi culturale. • analiza comparativă a dezvoltării economice în ţările ECE. A fost modelată influenţa investiţiilor şi a comerţului extern asupra creşterii economice. Capitolul III. au fost analizaţi detaliat factorii externi care contribuie la creşterea economică şi anume comerţul exterior. este arătat diferenţele de abordare a creşterii economice şi particularităţile teoretice şi conceptuale. La fel. au fost identificate mecanismele de transmisie a canalelor monetare în Republica Moldova şi analizată natura inflaţiei. o atenţie sporită a fost acordată modelării econometrice a fenomenelor macroeconomice. Analiza conclude şi sintetizează aspectele definitorii ale celor trei modele. Eficientizarea potenţialului economic şi de export al Republicii Moldova în perspectiva integrării europene. au fost evidenţiate aspectele contradictorii şi îmbunătăţirile aduse teoriei creşterii economice. Pentru a sintetiza rezultatele pot fi grupate astfel: • analiza teoriilor cu privire la rolul. • identificarea. Lucrarea susţine şi argumentează ideea conform căreia există 3 modele de dezvoltare a ţărilor. în acelaşi timp. în cadrul analizei aspectelor de stabilitate macroeconomică. analiza şi evoluţia surselor externe ce contribuie la creşterea economică. definirea şi conceptul de creştere economică. evidenţiind scăpările şi inexactitățile ce pot să apară la utilizarea lor. mai ales pentru o ţară mică ca Republica Moldova.

deschiderii comerciale şi investiţiilor este evidentă asupra creşterii economice. Analiza efectuată a permis de a ajunge la ideea conform căreia fluxurile de import şi export a fondurilor fixe între ţările dezvoltate şi celelalte ţări se efectuează pe baza principiului „vaselor comunicante”. Analiza efectuată a permis evidenţierea surselor de creştere economică pentru mai multe perioade. Concluziile acestui studiu relevă faptul că creşterea economică din ultima perioadă a ţărilor ECE şi CSI se datorează eliminării ineficienţei din sistemul economic, semn al îmbunătăţirii calităţii de funcţionare a economiei de piaţă. Lucrarea evidenţiază factorii ce au permis recuperarea economică ce s-a produs în multe state. Cel mai important din ele este productivitatea totală a factorilor. Ineficienţa moştenită de la economia planificată a lăsat mult spaţiu pentru îmbunătăţiri manageriale, difuzarea forţei de muncă şi câştiguri din realocarea inter - ramurală a resurselor. Altă concluzie ne duce asupra idei că creşterea TFP a fost datorată şi faptului că economiile nu au un grad înalt de înzestrare cu capital. Câştigurile în productivitate fiind de la început foarte mari. Factorul esenţial în aceste câştiguri, atât în ţările analizate, cât şi în celelalte state, se datorează în special investiţiilor. Studiul ajunge la concluzia că există posibilitatea ca creşterea în Productivitatea Totală a Factorilor a fost datorată eliminării ineficienţelor sistemului planificat şi în curând se va stopa. Pentru a susţine ritmurile creşterii productivităţii factorilor la acelaşi nivel va fi destul de complicat. Ţările cu cele mai rapide creşteri din lume (Chile, Irlanda, Coreea, Franţa, Germania, şi Japonia) nu au putut susţine rate de creştere medii anuale ale productivităţii de 2,5 %. Forţa de muncă neutilizată combinată cu ritmuri rapide de acumulare a capitalului sunt premizele pentru o creştere mult mai rapidă pe termen mediu. Cea mai mare parte în creşterea productivităţii a fost pe seama realocării resurselor, eficientizarea investiţiilor, creşterea capacităţilor utilizate, eliminarea ineficienţelor şi o intensitate mai mare a muncii. Aceste aspecte ale câştigurilor de productivitate sunt tranzitorii, în sensul că ele nu pot produce creştere economică încontinuu. Din ce în ce mai mult se acceptă ideea conform căreia creşterea economică şi dezvoltarea durabilă depind într-o măsură nesemnificativa de disponibilitatea resurselor naturale într-o anumită ţară. Analiza efectuată susţine afirmaţia conform căreia succesul unei ţări în dezvoltarea ei socioeconomică depinde de aplicarea politicilor economice. Astfel, altă concluzie este aceea conform căreia orice ţară este pe atât de bună pe cât poate identifica şi corecta toate impedimentele în calea creşterii economice. Pentru Moldova acestea sunt calitatea infrastructurii, calitatea capitalului uman, lipsa inovaţiilor în întreprinderi, calităţii şi libertăţii mediului de afaceri, inflaţia mare şi costuri ridicate ale resurselor financiare. 120

Dintre toate probleme de stabilitate macroeconomică pentru Republica Moldova, studiul se axează pe aspectul inflaţiei. Această alegere este justificată şi de decizia BNM de stabilitate a inflaţiei şi trecerii la ţintirea inflaţiei. Cele mai importante concluzii se referă la faptul că inflaţia nu are o natură monetară pronunţată, ci depinde mai mult de structura economiei naţionale. Un alt aspect este cel legat de preţurile la import care au o pondere semnificativă în totalul IPC. În urma studiului ne dăm seama că Moldova nu are, la moment, toate condiţiile de ţintire a inflaţiei. BNM nu dispune de mecanisme pentru a ţinti inflaţia în Republica Moldova. Mecanismul de transmisie prin rata dobânzii nu funcţionează, doar mecanismul prin intermediul cursului valutar are o careva influenţă asupra inflaţiei. În aceste condiţii altă concluzie este aceea că nivelul inflaţiei în Moldova este dictat, în special, de aşteptările inflaţioniste. Pentru combaterea inflaţiei sunt recomandate următoarele acţiuni. Scăderea dinamicii preţurilor administrate. În mod firesc, aceasta e o problemă structurală a economiei şi nu monetară. Astfel, Banca Naţională a Moldovei nu poate controla şi dirija acest fenomen, contrar afirmaţiilor Ministerului Economiei şi Comerţului în ceea ce priveşte răspunderea totală a autorităţii monetare în faţa inflaţiei. Recalcularea şi reajustarea preţurilor administrate în sensul micşorării lor, necesită un proces de restructurare a sistemelor de apă şi canalizare, a sectorului energetic, medicină şi altele. Pe timp scurt, aprecierea leului faţă de principalele valute de referinţă ar putea atenua inflaţia importată. Respectiv, aprecierea leului ar fi o măsură în combaterea inflaţiei. În acest caz este suficient de nu interveni pe piaţa valutară, acceptând o politică flotantă a monedei naţionale. Alt aspect ar fi impunerea de cote sau restricţii la export sau/şi restructurare a lanţurilor de distribuţie a produselor agroalimentare. Înlăturarea unor intermediari şi eficientizarea acestor lanţuri ar permite un control asupra preţurilor agroalimentare. În cazul Republicii Moldova, stimularea concurenţei şi competitivităţii este esenţială pentru stabilitatea preţurilor. Ajungem la ideea protejării şi stimulării producătorilor interni. Limitarea cheltuielilor bugetare şi orientarea acestora spre investiţii publice care să stimuleze potenţialul productiv. Aspectele legate de dezvoltarea Republicii Moldova este continuată de analiza exporturilor în Moldova. Acest aspect a evidenţiat următoarele: o rată de penetrarea a importurilor destul de mare (producţia internă satisface doar 50 % din necesităţile de consum ale ţării). Structura exporturilor după gradul de intensitate a folosirii tehnologilor se schimbă Moldova exportând mai puţine produse primare, deşi ritmul schimbărilor este destul de lent. Analiza concentrării şi diversificării exporturilor indică asupra faptului că exporturile Moldovei sunt mai puţin concentrate şi exportatorii naţionali nu exportă doar o gamă mică de bunuri. Atât cu industria viticolă cât şi fără ea 121

exporturile Moldovei încearcă să fie mai puţin concentrate. La fel, analiza indica o structură a exporturilor mai diversificată ce ar permite evitarea unor şocuri externe. Oricum nu putem discuta despre o diversificare puternică şi profundă. Altă concluzie a studiului ne permite să identificăm ramurile în care Moldova este mai diversificată şi anume: produse alimentare; băuturi alcoolice şi nealcoolice; tutun; materiale textile şi articole din acestea; produse vegetale; produse alimentare; băuturi alcoolice şi nealcoolice; tutun fără băuturi alcoolice; animale vii şi produse animale; încălţăminte, pălării, umbrele şi articole similare; piei brute, piei tăbăcite; blănuri şi produse din acestea. Este de menţionat faptul că în cadrul acestor grupe de mărfuri unele industrii, deşi într-un stadiu incipient, dar au un potenţial enorm. Cele mai slabe ramuri sunt: produsele minerale; produsele chimice; maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile; mijloace şi materiale de transport. În urma analizei s-a constatat că indicele de sofisticare EXPY este destul de mare pentru Moldova. Ceea ce înseamnă că coşul de export al ţării este mult mai sofisticat decât s-ar aştepta. Totodată, o astfel de performanţă este comună pentru toate economiile în curs de tranziţie, deoarece ele posedă capital uman înalt şi experienţa industrială. Ultimele concluzii sunt evidenţiază rolul investiţiilor şi exporturilor asupra creşterii economice. Analiza relevă că creşterea economică s-a datorat în întregime utilizării mai eficiente a capitalului şi a forţei de muncă, în urma proceselor de restructurare a economiei. Creşterea productivităţii nu este una sustenabilă, fără un proces masiv de investiţii. Începând cu anul 2000, se observă un impact suplimentar semnificativ şi din partea acumulării de capital. Dacă aceasta va spori în perioada următoare, iar declinul în ocupare se va stopa, atunci se estimează o contribuţie superioară a TPF. Una dintre sursele unei creşteri economice sustenabile, de factură endogenă, se referă la calitatea factorului uman. Deşi, la începutul perioadei de tranziţie, populaţia educată avea o pondere ridicată în Moldova, totuşi adaptarea ei la mecanismele economiei de piaţă s-a făcut cu dificultate. De aceea a apărut un decalaj între structura specializărilor şi nevoile unei economii în tranziţie. Îmbunătăţirea calităţii factorului uman este în măsură să asigure creşterea TFP şi să valorifice transferurile de tehnologie, aspect concretizat începând cu anul 2000 (contribuţie pozitivă a capitalului uman de 1,86 puncte procentuale din ritmul de creştere economică medie de 4,93 %). Astfel, deşi reducerea numărului persoanelor ocupate a influenţat negativ creşterea economică, totuşi creşterea calităţii acesteia a compensat într-o anumită măsură acest efect. 122

3. Însă. calculat după 12 variabile care influenţează atractivitatea economiei. 2.Indicele fluxului potenţial al ISD pentru Moldova are valoare cea mai mică din statele CSI. Influenţa investiţiilor şi exporturilor asupra creşterii economice în Moldova este una neproporţională şi contradictorie cu multe studii autohtone. Guvernului Republicii Moldova este necesar de a elabora şi implementa strategii de creştere a competitivităţii întreprinderilor naţionale. aspect care este specific evoluţiei economiilor aflate într-un proces de recuperare a decalajelor. Agenţiei Naţionale de Protecţie a Concurenţei este necesar de a stimula concurenţa liberă prin strategii de demonopolizare a activităţii economice în Moldova. În primul rând. Ministerului Economiei şi Comerţului de a include în cadrul strategiilor de susţinere şi acumulare a capitalului uman acordarea de subvenţii sau scutiri fiscale pentru companiile ce oferă posibilitatea de instruire profesională în cadrul sau în afara companiei. Valoarea adăugată înglobată în exporturi este una redusă. Acest aspect poate pregăti Moldova pentru un eventual eşec în cazul deschiderii tot mai mult spre exterior. Moldova ocupă ultimul loc în perspectiva potenţialului de atragere a investiţiilor.din producţie internă şi din import. Structura exporturilor din perioada analizată s-a caracterizat prin ponderea ridicată a lohn-ului (aproximativ 40% din exporturi). adăugate de agenţii economici interni. se poate stabili că o sporire a exporturilor cu 10% a indus o rată medie de creştere economică de 1. Stocul de capital al economiei a avut cea mai ridicată contribuţie la creşterea PIB. atunci se obţine o explicaţie. majorarea exporturilor a generat o îmbunătăţire a eficienţei muncii şi a stocului de capital în sectoarele exportatoare ale economiei. În funcţie de coeficientul elasticităţii PIB. limitându-se în mare parte doar la salariile lucrătorilor din respectivele sectoare de activitate.5% în perioada 1993-2007 (caeteris paribus). Contribuţia relativ redusă a exporturilor contrazice viziunea conform căreia acestea au constituit motorul creşterii în Moldova începând cu anul 2000. calculând PIB-ul ca sumă a valorilor adăugate brute. 4. Ministerului Economiei şi Comerţului şi Camerei de Comerţ şi Industrie este necesar de a elabora Strategia de promovare şi intensificare a relaţiilor economice externe a Republicii Moldova reieşind din necesitatea creării condiţiilor de atragere a investiţiilor în sectoarele cu un grad ridicat de valoare adăugată. Ministerului Economiei şi Comerţului este necesar de a elabora strategii de redresare a infrastructurii publice reieşind din necesitatea acordării de sprijin pentru efectuarea investiţiilor în acest domeniu şi stabilirii sectoarelor unde poate fi stimulat parteneriatul public. 5. În această ordine de idei pot fi propuse următoarele recomandări: 1. Firmele interne răspund la majorarea cererii agregate. prin creşterea stocului de capital. 123 .

6. Guvernului Republicii Moldova şi Băncii Naţionale este necesar de a menţine politici macroeconomice ce ar asigura o stabilitate pe termen lung şi de a elabora măsuri şi mecanisme de evitare a riscurilor de natură exogenă ce ar putea afecta Republica Moldova. Guvernului Republicii Moldova este necesar de a desemna o agenţie internaţională care ar reprezenta interesele naţionale pe lângă marile foruri şi grupuri de afaceri internaţionale în baza unei strategii investiţionale naţionale şi alocarea de prioritate sectoarelor economice care ar permite creşterea PIB potenţial. Băncii Naţionale a Moldovei de a elabora şi dezvolta mecanisme de ţintire a inflaţiei prin intermediul ratei dobânzii. 7. 8. 124 .

Working paper. 3408 15.C. WIFO.org/english/statistics. Aderarea României la Uniunea Europeană.. Bloom.moldovanpatentoffice. Tinbergen Institute Discussion Paper. L.. Backé. K. Editura Economică. Review of International Economics. Ch.10 125 . IFS Working Paper.2004 11. Bătălia cu timpul”. nr. The Economic Agenda: a view from Europe. L. European Union. CEPR Discussion Paper. p.nr. ECB Occasional paper series. J. 129/3 Accession Countries. G.2004.Londra Aiginger. How does trade affect the correlation of business cycles in EU accession countries?. K. Editura Economică. De Groot. European Forum Working Paper. Opțiuni strategice de dezvoltare a economiei românești. nr.Vol. et all. Bucureşti 12.2. Editura ASE. Babetski. 2004. The acceding countries’ strategies towards ERM II and the adoption of the euro: an analytical review. K. N. 6 AGEPI. C. Paper prepared for Spatial Econometrics Workshop. P. 2001. 2003. Space and Growth: A survey of empirical evidence and methods. 8. EU Enlargement and Endogeneity of some OCA Criteria: Evidence from the CEECs. nr. University of Kiel 13. 2. 0204 Agraa. SSE Riga.The New European Model of the Reformed Welfare State. (2004) Politici de creştere economică.BIBLIOGRAFIE 1. Thimann. Babetski. Abreu. 2 Aiginger. Urgenţe 2004. Angelescu. 2004. 3. (2005) The Relationship between Regional Growth and Regional Inequality in EU and Transition Countries: a Spatial Econometric Analysis. H. 6. în volumul ”Aderarea României la Uniunea Europeană. –Ashgate: 2003.nr. Exchange Rate Regimes and Supply Shocks Asymmetry: the Case of the Accession Countries. Boone. 7. C . Stănescu..html Aghion. 2004. 5. http://www. Stanford University. Angelescu. Bucureşti.. Czech National Bank. Resmini L. J. 2002.. L. 10. In: Traistaru I. 12. Arbia. Competition and Innovation: An Inverted U Relationship. Bucureşti. Dominicis. 2004. nr. 4. The Emerging Economic Geography in EU Accession Countries. nr. Ph. Angelescu.2 14. Nijkamp P.405-441 Adomaitis. Editura-Mc-Graw Hill Education. 2002. 2004. M. 9. working papers. nr... I. Ali Mc.

R.213-214.230. 3960 21. F. 31. pag. . Baldwin. Bellak. 67 20. Balcerowicz. 2004. 1991-1997. Ph..2003. Polonia. p. Transition Report 30. G. May. Bordes Chr. Barro. L. L. CEPR. X. Washington D. D. (North-Holland). CVI. 19. Balassa. Baumont. N. p. WIFO Working Paper No. Lecture for the International Finance Corporation. Beck.. 2003. 143. World Bank Policy Research Working Paper. BEEPS. Vol. C. Mankiw.Amsterdam: Elsevier Science Publishers B. R. – Vienna:2001. 86 29. Economic Transition in Central and Eastern Europe: Comparisons and Lessons. The Impact of Enlargement on the Race for FDI. Barro. 3657 27. Martin. 41(5) 24. nr. Et. How do international trade barriers affect interregional trade? / In Regional and Industrial Development Theories.1. Structure économique et croissance locale : étude économétrique des arrondissements belges.Issue 2 22. vol. 1991. nr. 1 23. Conjunctura Economiei MondialeJEM. Laeven. p. 2005. Revue d’Economie Régionale et Urbaine. Economic Integration and Convergence Processes in the EU Cohesion Countries. Barry. Vienna University of Economics.16. Revue d’Economie Régionale et Urbaine. Balan C. Sala-i-Martin.2 26. nr. Journal of Common Market Studies. Department of Economics Working Papers. J. Baldwin. 1991.. vol 85. Economic Growth in a Cross Section of Countries. Economica. Breuss F. (1995) Capital Mobility in Neoclassical Models of Growth. C. Macroeconomic Effects of EU Enlargement for Old and New Members. Models and Empirical Evidence. nr. Brocker J. B The theory of economic integration.183 32.1961 18.C... “Pe drumul către UE-o serie de remărci privind politicile bugetare în unele economii aflate în tranziţie:Cehia. Agglomeration and regional growth. Th. . The Core-Periphery Model and Endogenous Growth: Stabilizing and Destabilizing Integration. R. nr.1-17.5 25. nr. Editura Allen and Unwin. al. BERD 2007. nr. 2000. Revue d’économie politique. R. 2005. Banca Mondială 28. J. Une approche par l’econometrie spatiale. Londra. Convergence des regions europeennes.1998. American Economic Review. Discussion Paper. Institution Building and Growth in Transition Economies. Journal of Economics. 2003.V.. 126 . “La coordination des politiques monétaires”. 2005. Bucuresti. Baudewyns. Ungaria”. 17. 2002.

V. 2007.The Case of Romania: 1990-2002.1 39. 237 44. 34. Premisele iniţiale ale tranziţiei la economia de piaţă din R.. Seria „Economie”.7 c. Economica. Robin. Chistruga. Coricelli F. p. 38. ASEM. Romanian Journal of Economic Forecasting.UTM.1998. 237 43. pag. Canova. A comment to VARs and the Great Moderation. p. Chistruga B. Nr. 47. Chistruga B. G. HWWA Discussion Paper nr. Chircă S.Moldova şi impactul lor ulterior. 2000. 2005.33. Revista ”Meridian ingineresc”. K. Popa M. AŞM.18. (forthcoming. The Impact of Human Capital on the Economic Growth . 127 .2006. Analele ULIM. Analele ASEM. Analele ASEM. IMF Staff Papers). F.. şi alţii (2006) Long-term labour productivity and GDP projections for the EU25 Member States: a production function framework. 253 42. Buletinul Centrului de Informare şi Documentare al Consiliului Europei în Moldova. 40(3) 37. ASEM. Evoluţia economiei naţionale prin prisma modelului Solow. nr. Crozet M. Premisele iniţiale ale tranziţiei la economia de piaţă din R.Chişinău.Chişinău. Economic papers. Koenig P. -Chişinău. Carone. 2. 46. You can Use VARs for Structural Analyses. “Population Aging and Global Capital Flows in a Parallel Universe.. Mc Morrow.70-72. Campos. Estimating total factor productivity in the Romanian economy.” IMF Working Paper 00/151 (Washington:International Monetary Fund). Chistruga Marcel..2041. 2007. 2004. Journal of Economic Literature. Brooks. 2005. (2002) Growth in transition: what we know. 45. p. Enlargement and the EU Periphery: The Impact of Changing Market Potential. . Sau o viziune realistă asupra SCERS–ului. Carare V.Moldova şi impactul lor ulterior. P. nr. N. p. 2004. p. Universitat Pompeu Fabra. Nr. nr. 2005. 2008. Perspectiva dezvoltării economice a ţărilor central şi est europene. 270. Chircă S. Nr. Boris. Unele aspecte ale modelului integrării postindustriale a ţărilor central şi esteuropene. 81-87. 23.3-7. Priorităţile de dezvoltare a domeniului cercetărilor ştiinţei economice în Republica Moldova.3. 2006.. Brülhart M. F. nr. P. -Chişinău: 2007. vol. Comisia Europeană. -Chişinău. 36. what we don't and what we should. Experienţa ţărilor dezvoltate în asigurarea unor ritmuri superioare de creştere economică. – Bucureşti: Editura Dareco.a. Caraiani.2(50). 139 35. 3 40. Romanian Journal of Economic Forecasting. p. Chistruga Marcel. –Hamburg: 2004. pag.. p. Revista Ştiinţifică „Economie şi Sociologie”. nr.34-39. Caraiani.

p. Mc-Graw-Hill. nr. Impactul ISD şi a comerţului asupra creşterii economice o abordare econometrică.3. pag. 200 59. Dabrowski. pag. 2004. nr. Chistruga Marcel. similarity and convergence in the EU and CEECs trade structures. Revista ştiinţifică „Studii economice”. Bradford. M. 60.-Chişinău. 49. 290 58. 50. red.48.Seria Economică. Business cycle synchronization in the enlarged eu: co-movements in the new and old members. 128 . In Revista Economică. ASEM. p.. L. Materialele Simpozionului Internaţional al Tinerilor cercetători (14-15 apr.134 56. Chistruga Marcel.. 148 62. 2008. Integration of CEECs into EU Markets: Structural Change and Convergence. ISEG-UTL.. 2005. Col. 61. Fontoura. M. J. Economic integration. E.113-120. 2007. Chistruga Marcel. paper prepared for the Seventh Annual GDN Conference.124. Szapáry. St. 2003. O retrospectivă asupra factorilor de creştere economică în condiţiile globalizării.: AEBR. 52. volumul 6. Conditions of the Internationalization of the Economy. Tajoli. volumul 5. Liberalizarea comerţului internaţional. Macroeconomics. Chistruga Marcel. Darvas. p. DeLong. L. cercetării şi inovaţiilor”. 15 57. Chistruga Marcel. Consolidarea coeziunii şi competitivităţii prin intermediul dezvoltării tehnologice.ULIM. 2007. 302-314. D. Dăianu. Nr. London: Commonwealth Secretariat.33-41 55. 2005. Petersburg. Materialele Conferinţei Internaţionale „Problemele actuale ale teoriei şi practicii relaţiilor moldo-japoneze”. Chistruga Marcel. pag.-Chişinău. nr. N. 2007. 283-287. 2006). februarie 1999. G.216-219. 51. p. Londra. –B.Seria Economică. Chişinău.2005. a 4-a.. nr. Ed.206-208.2003. CESPRI Working Papers. De Benedictis. Studies and Analyses. 54. Studiu privind estimarea factorilor de influenţă asupra inflaţiei în Republica Moldova-Chişinău: Analele ULIM. (2005)A Strategy for EMU Enlargement. 2002.Chişinău: Analele ULIM. 13-14 mai 2005.Seria Economică.Vadim Cojocaru. CEPS Working document. P. Case Warszaw.192-196.Chişinău: Analele ULIM. 2008. 53. Nr.Kallai. Davenport M. volumul 7. Z. Crespo. -Chisinău-Sibiu. pag. Financial openness between blessing and curse for catching up in EU. Editura Fundaţiei pentru relaţiile moldojaponeze. pag.. 5-6. Alternative Special and Differential Arrangements for Small Economies. Studiu privind determinarea cotei optime de impozitare a persoanelor fizice: practica internaţională şi posibilităţi de implementare în Republica Moldova. Globalizarea prin prisma comerţului extern. 2006.

2006. 129 .Luxembourg. D şi alţii Calculating potential growth rates and output gaps . Economic Journal. 2005 67. 79. ENEPRI. Dobrescu.2004. N. EU Commission. 9th Economic Report of the Social and Economic Situation and 78. p. Doing Business Report 2006. 1997.2007. p.Luxembourg: European Commission. 2002. Denis. Discussion Paper Series 1: Economic Studies. nr.425. occasional papers. Paper Prepared for the 28th General Conference of The International Association for Research in Income and Wealth Cork. Comisia Europeană. ESDP. 1999. J. Enlargement. Development of Regions in the EU. Luxembourg: European Commission. EU. nr.Marinaş. Double conditioned potential output. WB. Towards Balanced and Sustainable Development of the Territory of the European Union. vol. Ederveen. 108 73. Regional policy and cohesion: The impact of structural policies on economic and social cohesion in the Union 1989-99. investments and economic development of pre-accession countries of the European Union: an empirical investigation of Bulgaria and Romania. 2003. J. Occasional Papers. Economic papers. Applied Economics. Mecanisme de convergenţă şi coeziune. Exports. S. Editura Economică.Luxembourg: European Commission. . C. . Grenouilleau. Deutsche Bundesbank 74. E. August 22 – 28. M. Socol.p. 2007 76. p. two years after: an economic evaluation. în volumul ”Aderarea României la Uniunea Europeană. EU.35. Bucureşti. Bucureşti.63. S. Dinu. nr. 36(16) 70. . Regional policy and cohesion: The impact of economic and monetary union on cohesion.234.A revised production function approach. 1997. Enterprise Survey index. Funds and games: The economics of European cohesion policy. 65.Fundaţia Heritage. Dritsakis. Ireland. Bătălia cu timpul”.2008 69. M Tipologia modelelor regionale de economie (o analiză comparată). 68. Editura Economică. Economic Freedom Index. 75. 3 72. 2002.. 2004. Openness. p. C. 66. 2004. 247 64. Edwards. Taylor and Francis Journals. nr. Nr 24. productivity and growth: What do we really know?. 2000. Dinu. M. Breitung. May 2006.2008 71. How Synchronized are Central and East European Economies with the Euro Area? Evidence from a Structural Factor Model. 20. 77.245. Eickmeier.214.

Probleme globale ale omenirii. Gribincea A. p. Relaţiile economice dintre polii economici: noţiuni. 245. -Constanţa: Univ. Czech National Bank. 2007. Bucureşti.125 83. 94.. Sesiunea de comunicări ştiinţifice XII-a a cadrelor didactice „Dezvoltarea economică în perspective integrării în Uniunea Europeană”. p.4. p.183. p. concepte. Gorobievschi S. Economie Mondiala.7-22 96. 1991. “Republica Moldova si FMI”.16. Bucureşti 97. Cociuban Aristide. European Commission On the impact of enlargement on Regions bordering Candidate Countries. Paper for Conference on Euro Adoption in the Accession Countries – Opportunities and Challenges. Goschin.p. European Commission. 88.moldova-factsheet-rom.80. 77 93.imf. Foreign Direct Investment. pag. 2006. Economia mondială. 2009.md/press/ imf .114. (2004)Real Convergence and Euro Adoption in Central and Eastern Europe: Trade and Business Cycle Correlations as Endogenous Criteria for Joining EMU.183 95. în relaţie cu Fondurile Structurale şi de Coeziune. -Luxembourg. Galaju I.Nr. Gribincea A.. Luxembourg. 2001. 2006. First Report on Economic and Social Cohesion. 2007.183. Technopolis.experienţă. Imitational Models of the Innovation Development of the Country in 98. 2001. Fourth Progress Report on Economic and Social Cohesion. 82. pag.2008 86. 87. J. . Optici privind procesul de globalizare.”Spiru Haret”. Frumusachi E. nr.239 81.36. –Brussels: European Commission. mai 2006. Eurostat New Cronos database Theme 2 (EU data) 85.130 91. Frankel. Gheorghita Virgil. 2006. 90. WIR 2006 84.. Sava E. Editura Economică. în volumul “România şi Uniunea Europeană. nr. European Commission. / In Environment and Planning. July. Z. -Chişinău: ASEM. “ L’Union monétaire de l’Europe : fondements théoriques. 1998. p. Chişinău: USM. European Neighbourhood Countries: Economic Review. 126 p. 80. în http : // www . p. p. Evaluare strategică a economiei bazate de inovare şi cunoaştere.105-120. 2004. Community action for border regions. (2006)Productivitatea totală a factorilor de producţie în modelele de creştere economică. Prague 92. Fondul Monetar Internaţional. p. Editura Politeia-SNSPA. Fourçans A. Revue d’économie politique. 2007. Calitatea integrării”.pdf 89. Revista Economică. 130 . European Investement Report 2005. p. problèmes et propositions “. Gribincea A. Eurostat. Rolul şi influenţa CTN în procesele de integrare. Ocassional Papers.1.

nr. 1963 131 Krugman P. Nahuis R.“ Economia dezvoltării” .. De la Piaţa Comună la moneda unică. Allen & Unwin..R. cepr. p. Implications of the 2000-2002 economic slowdown for synchronisation of business cycles between the euro area and CEECs. Market Structure and Foreign Trade. 65 111. 2001. MIT Press. European Integration. Venables A. American Economic Review.A. FDI and the Internal Geography of Trade:Evidence from Western-European Border Regions.org /meets/wkcn/ 2/2357 /papers/Lafourcade. 82 Lewis W. Cambridge University Press Kuznets S (1955)Economic growth and Income inequality. 15 – 16 . 1993. Paluzie E.). (1993)Lessons of Massachusetts for EMU. 452 Krugman P. 116. London. Bucureşti.Cambridge Massachusetts. 6 107. 101.pdf 112.. 2002. and F.– Is the economic growth desirable ? în The Theory of Economic Growth. Jula D. R. Nr. 100. 4559. p. G. 104. 105. Massachusset Krugman. American Economic Review. 1993. NBER Working Paper nr. 1985.428 Levine. -Hague. A. F. 114. Comisia Europeană. (2003)The Euro goes East. Princeton studies in International Finance.Economica.R. 108. 2005: http :// www . 271 IMF Data Mapper Integration. 1999 . – Cambridge: The MIT Press. nr.200 Ilzkovitz. (1999)The Spatial Economy.49. 110. I. Lafourcade M. 109. 115.Renelt. Helpman H.. CPB Document. p. 103.11. WIIW Research Report. and Adjustment. nr. ed. Princeton University Lectures on economic growth. p. BOFIT. Dierx. -Bucureşti: Ed. Economic papers. Specialization. – L: Pion. F. Uniunea Europeană. . Discussion Paper. D (2002)A Sensitivity Analysis of Cross-Country Growth Regressions. Korhonen. Leamer E. 113. Cities. Department of Economics. pag.. Mooij R. p. EU Enlargement: Economic Implications for Countries and Industries. in: Torres.Giavazzi (eds. Cambridge: Harvard University Press Lejour A. Cambridge (MA).99. Integration. Hunya. 284 Ignat I. 102. nr. European Research in Regional Science 3. (2002) Recent impacts of foreign direct investment on growth and restructuring in Central European transition countries. 1995 .. P.. Regions and International Trade. şi alţii (2007)Steps towards a deeper economic integration: the internal market in the 21st century. Adjustment and growth in the European Monetary Union. Viitorul Românesc . nr. Krugman P. 10-103.J. The Heckscher-Ohlin Model in Theory and Practice. 106..

. P. nr. 6 Musso. Review of Regional Research.193 Myrdal. Marinaş. Editura Deşteptarea. 307.F.117.. 125.. Integration Effects in Border Regions . revista ”Economie teoretică şi aplicată”. Stiller S.Romer. M. Bucureşti Martin. 2002. nr. 1997. (2000)Some macroeconomics for the 21st century. 4(2)/ 2006.3-21. 22 Mydral G. M.73 Nenovsky.Weil. nr. 2004. 124. Lucas.. Journal of Economic Perspectives. “Integrarea europeană”. D. 128. 122. 119. 13-15 Maliszewska. nr. nr. A. (2005)Assessing Potential Output Growth in the Euro Area: A Growth Accounting Perspective. 1 Lysenko.D. nr. nr. 127. 14. BERD. nr. 132 . T. revista ”Analiză şi prospectivă economică”. Paris. 118. Working paper. Studies and Analyses. p. 120. (2006)Analiza corelaţiei dintre convergenţa nominală şi convergenţa reală. K. nr.N.. pag. “Beneficiile şi costurile investiţiilor externe. Londra Nechita V.5 Maximilian S. 273 Mankiw. 129. G. 130. Craiova: Editura „Spirit Românesc”. K şi alţii (2006)Conditional convergence revisited: taking Solow very seriously. p. EIB papers. (2006)Dilemele politicii de coeziune. nr. Quarterly Journal of Economics. R..A. 121. Bucureşti 123. p. ECB Occasional Paper. (1992)A Contribution to the Empirics of Economic Growth. N (2006)Convergence and shocks in the road to EU: Empirical investigations for Bulgaria and Romania. Research technical papers. McQuinn. o abordare teoretică”. Spatial Effects of European Integration – Do Border Regions Benefit Above Average?. vol. Editura ASE. HWWA Discussion Paper. 126.U.24.. în Probleme ale sistemelor economice naţionale. E. –Hamburg: 2004. (1957)Economic Theory and Under-Developed Regions.G. 1973. Probleme socio-economice ale Republicii Moldova. Cazul României. 90 MacDougal G. Economic Record.A Survey of Economic Theory and Empirical Studies. p. (2000)The Role of Public Policy in the Process of Regional Convergence. CASE. 35 Niebuhr A. şi alţii(2005)Reforms and growth in transition: re-examining the evidence. 100 Marinaş.Martie. (2004)EU Enlargement: Benefits of the Single Market Expansion for Current and New Member States. nr. nr. D. 133. Ireland Central Bank. M. 132. Westermann. 131. Gerald Duckworth. 3 (498). New York.1960. Bacău. The William Davidson Institute. Editura Economică. Ph. „Proces de la croissance”. Whelan.452 Niebuhr A. Th.

134. 135. 136. 137.

Paas, T.; Schlitte, F.(2006) Regional income inequality and convergence process in the EU25, HWWA Discussion Paper, nr. 355 Pelkmans, J.(2003)Integrarea europeană. Metodă şi analiză economică, ediţia a doua, Institutul European din România, Bucureşti Pisani-Ferry, J. (2004)L’Europe entre deux modeles, Revue Societal, nr. 43 Popa L., “Sumele mari cu valori mici”, 10 iunie 2005. http://www.baniinostri.ro/stiri/article.php?ContentlD=642. Inflaţia, Breviar Internaţional, Adevărul Economic din 28martie-3aprilie 2001.

138. 139. 140. 141. 142.

Popescu C., Ciucur D., Popescu I., Tranziţia la economia umana, Editura Economica, Bucuresti,1996,pag.130-133. Quah D., Vahey S.P. Measuring core inflation, Economic Journal, № 105, 1995, pp.1130– 1144 Railean V. R.Moldova şi integrarea economică europeană. –Chişinău: IMI, 2000, 224 p. Raportul Millenium Challenge Corporation, Moldova, 2007 Raportul personalului FMI privind consultarile pe marginea Articolului IV din 2006 şi vizând solicitarea unui nou program cu durata de trei ani in cadrul Mecanismului de Finantare pentru Reducerea Sărăciei si Creștere Economica. http :// www .imf .md /press/Staff Report 2006 ArtIV _ PRGF_ Ro .pdf

143. 144. 145. 146.

Rhodes M. The regions and new Europe: Patterns in core and periphery development.Manchester/New York: Manchester University Press, 1999. p. 35-45. Romer D., „Advanced Macroeconomics”, Ed. McGraw-Hill, 1996, p. 5-23 Romer, D.(2001)Advanced Macroeconomics, 2nd ed. Boston, Mc-Graw-Hill Roşca P. Integrarea internaţională a R.Moldova – factor al creşterii economice. Moldova şi România: un deceniu de colaborare în cercetarea ştiinţifică economică, B.: Academia Română, 2001, p.457.

147. 148. 149. 150. 151.

Roşca P. Relaţii Economice Internaţionale. Manual. -Chişinău: ULIM, 2005, 399p. Sala-i-Martin X., Barro D., „Economic growth”, de. a II, MIT Press, 2004 Schatz H.J., Tarr D.G. Exchange rate overvaluation and trade protection: lessons from experience, Centre for International Development at Harvard University, 2001, 27p. Schnabl, G. Nominal versus Real Convergence with Respect to EMU Accession. How to Cope with the Balassa-Samuelson Dilemma, Kyklos Revue, 2003, nr. 58 (4) Second report on Economic and Social Cohesion.-Strasbourg: European Commission, 2001,p.142. 133

152. 153. 154. 155. 156. 157. 158. 159. 160. 161. 162. 163. 164. 165. 166.

Slaughter, M.J. Per Capita Income Convergence and the Role of International Trade, NBER Working Papers, 1997, nr. 5897 Socol, C.;Socol, A.G. Modelul european: creştere economică, convergenţă şi coeziune, revista ”Economie teoretică şi aplicată”, 2006, nr.8 (503), Editura Economică, Bucureşti Solow, R. A Contribution to the Theory of Economic Growth, Quarterly Journal of Economics, 1956, nr. 70 Stehrer, R Employment, Education and. Occupation Structures:. A Framework for Forecasting, wiiw Research Reports, 2005, nr. 315 Stiglitz J. E., Globalizarea: speranţe şi deziluzii, Traducere: Dan Criste, -Bucureşti, Ed.Economică, 2003, p.452. Subasat, T. Does Export Promotion Increase Economic Growth? Some Cross- Section Evidence, Development Policy Review, 2002, vol. 20 Süppel, R. Comparing Economic Dynamics in the EU and CEE Accession Countries, ECB Working Paper, 2003, nr. 267 Sută N. Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Vol.I şi Vol.II. – Bucureşti: Editura Independenţa Economică, 1999, p.144-159. Svensson L. Open-Economy Inflation Targeting in perspective, Journal of Monetary Economics, April 2002, № 72(2), pp.121-133. Sweeney E.P. Innovation, Entrepreneurs and Regional Development. –London: Frances Pinter, 1987, p. 135. Transition indicators, http : //www . ebrd.com/country/sector/econo/stats/index. UN Statistical Division UNCTAD, baza de date Vasile Ana-Maria, ”Comisia Europeană ia la bani mărunţi Bugetul României”, Ziua economică, 26 sept - 2oct 2007. Vass, A. (2005)Romania and the trade and the development approaches to CEE convergence with the EU, under the competitive pressures of integration, Hungarian Academy of Science, Working papers, nr. 151

167. 168. 169.

von Hagen, J.; Trăistaru, I. (2005)Macroeconomic Adjustment in the New EU Member States, Center for European Integration Studies, ZEI, B01 Wagner, M.; Hlouskova, J.(2004)CEEC growth projections: certainly necessary and necessarily uncertain, Economics of Transition, Vol. 13, nr. 2 Willenbockel, D. (1998)Growth effects of anticipated trade liberalization and the Baldwin multiplier, Economics Letters, Elsevier, vol. 59(2) 134

170. 171. 172.

Wong, K. (2001)The channels of economic growth: A channel decomposition exercise, B.E. Journal of Macroeconomics, vol 1, issue 1, article 4 World Bank Investment Climate Report2007,2008 World Bank, Globalization, Growth, and Poverty: Facts, Fears, and an Agenda for Action, previziuni 2003

173. World Bank, World Development Indicators (WDI) database online (September 2005), 174. World Development Indicators, WB, 2007 175. World Development Report pentru 1999-2007 176. World Economic Forum. WEF Rating, 2006 177. World Economic Outlook,2008 178. www.bnm.md 179. www.bnr.ro 180. www.ec.europa.eu/trade 181. www.ec.europa.eu/trade 182. www.imf.org/external/datamapper/index.php 183. www.ln.mid.ru/ns-rsng.nsf 184. www.statistica.md 185. Wyplosz, Ch.Has Europe Lost its Heart?, CASE, Studies & Analyses, 2005, nr. 293 186. Zaman, Gh.,Vasile, V. Aspecte ale eficienţei macroeconomice a investiţiilor străine directe în România ,Bucureşti, 2006, p. 125.

135

În acest context. cercetarea efectuată a identificat econometric relaţiile dintre investiţii şi exporturi ca principali indicatori ai influenţei factorilor externi asupra Moldovei. Concluziile şi recomandările cercetării determină valoarea practică a tezei. calculează determinanţii creşterii economice şi Productivitatea Totală a Factorilor. ea poate fi utilizate în 136 . De asemenea. De asemenea. semnificaţiile şi implicaţiile factorilor ce determină creşterea economică şi descompunerea ei pentru Republica Moldova. pentru asigurarea bunăstării umane la nivel individual şi social. în paralel fiind susţinută de transformări calitative în viaţa economică şi socială. include două aspecte: primul se referă la înţelegerea faptului cum şi ce componente ale creşterii economice determină o dezvoltare durabilă. Procesul de extindere a Uniunii Europene spre Est a adus modificări asupra importanţei factorilor externi pentru Republica Moldova. se referă la analiza cantitativă a diagnozei de politici ale creşterii economice. Aceste considerente impun dezvoltarea de propuneri concrete şi eficiente printr-o analiză profundă şi prin recomandări de politică economică pentru a ajuta țările să crească pe termen lung. Ultima extindere europeană şi recentele efecte ale crizei economice fac din descompunerea creşterii economice unul din cele mai importante preocupări ale economiştilor. studiul evaluează influenţa factorilor externi asupra ţărilor Europei Centrale şi de Est. Cercetarea.ADNOTARE la teza de doctor în economie cu tema “ Evoluţia dezvoltării economice a ţărilor Europei Centrale şi de Est în perioada postintegrare” Scopul şi obiectivele din prezenta teză sunt determinate de necesitatea de a analiza evoluţia economică şi factorii externi ca principalele determinante ale creşterii economice. măsuri şi identităţi ale sistemului economic. influenţate de factori externi. În al doilea rând. a fost analiza sustenabilitatea procesului de creştere economică pentru ţările Europei Centrale şi de Est. Prezenta cercetare încearcă să se înscrie în eforturile teoretico-metodologice şi practice de a clarifica conţinutul. ţările CSI şi Europei Centrale şi de Est.

procesul de luare a deciziilor şi în dezvoltarea de noi politici publice. De asemenea, de mare interes, teza este pentru noi cercetări în domeniu, think tank-uri şi mediul academic.

ANNOTATION to the PhD thesis in economics on the topic “The evolution of economic development in Central and East European countries after integration” The goal and objectives of the present thesis are determined by the necessity of analyzing economic evolution and external factors as main determinants of economic growth. Last European enlargement and recent effects of economic crisis, make growth diagnosis one the most important concern in the long-run of the economists. The advancement of EU enlargement process towards the East has brought changes to the importance of external factors for Republic of Moldova. These reasons trigger the development of concrete and effective proposals, to assist the country to grow by giving insights and economic policy recommendations. The present research tries to be included in the theoretic, methodological and practical efforts to clarify the content, significance and implications of factors of economic growth and economic growth decomposition for Republic of Moldova, CIS and CEE countries. The research embodies two aspects: first refers to understanding the fact how and what component of economic growth triggers a more sustainable development by the parallel support of qualitative transformations in the economic and social life, influenced by the external factors, in ensuring the individual and social human welfare. Second, refers to the quantitative diagnosis of growth policies, measures and identities of economic system. In this context, the paper evaluates the influence of external factors on CEE countries, calculates growth determinants and Total Factor Productivity. Also, the carried out research econometrically identified relationships between investments and exports as main indicators of foreign factors for Moldova. Also the analysis of sustainability of economic growth was conducted for CEE countries.

137

Conclusions and recommendations of the research determine the practical value of the thesis, may be used in the decision making process and in developing of new public policies. Also, of big interest, the thesis is for new research in the area, think tank and academia.

АННОТАЦИЯ к диссертации на соискание ученой степени доктора экономических наук на тему: „Эволюция экономического развития в странах Центральной и Западной Европы в период пост интеграции” Цель и задачи данной работы обусловлены необходимостью исследования внешних факторов как основных детерминантов эволюции экономического роста. Последние волны расширения Европейского Союза и эффекты экономического кризиса, сделали анализ экономического роста одной из важнейших забот экономистов на современном этапе. Продвижение процесса расширения ЕС к Востоку принесло изменения в важность внешних факторов и для Республики Молдовы. Данное исследование посвящено теоретическим, методологическим и практическим усилиям по разъяснению сущности, важности и импликации разных факторов в анализ разложения экономического роста в странах СНГ, Центральной и Западной Европы и Молдовы. Работа включает два аспекта: Во-первых, как и какой компонент экономического роста вызывает в большей степени устойчивое развитие, параллельно имея поддержку качественных преобразований в экономической и общественной жизни под влиянием внешних факторов в обеспечении индивидуального и социального человеческого благосостояния. Во-вторых, ссылается на квантитативный диагноз политик, мер и тождеств экономической системы. В этом контексте, в работе оценивается влияние внешних факторов на экономику стран Центральной и Западной Европы, а также определяет детерминанты роста и продуктивности факторов. Кроме того, данное исследование выявляет эконометрические соотношения между инвестициями и экспортом как главные индикаторы внешних факторов, которые влияют на

138

экономику Молдовы. Также проводился анализ поддерживания экономического роста в странах Центральной и Западной Европы и Молдовы. Заключения и рекомендации исследования определяют практическую ценность работы. Она может быть использована в процессе принятия решении экономических политик. Кроме того, большой интерес работа будет иметь для новых исследований и в академических кругах.

CUVINTE-CHEIE

Analiza constrângerilor Comerţ extern Creştere economică Determinanţii creşterii economice Dezvoltare economică Inflaţie Inovaţii şi cunoştinţe Investiţii Străine Directe Modelarea economiei Modele de creştere economică Politici publice Productivitatea totală a factorilor Ţintirea inflaţiei

Growth constraints External Trade Economic Growth Determinants of economic growth Economic development Inflation Innovations and Knowledge Foreign Direct Investment Economic modeling Economic growth model Public Policy Total Factor Productivity Inflation targeting

Ограничения экономического роста Внешняя торговля Экономический рост Детерминанты экономического роста Экономическое развитие Инфляция Инновации и знания Иностранные инвестиции Экономическое моделирование Модели Экономического роста Экономическая политика Продуктивность факторов Таргетирование инфляции

139

– milion mld.LISTA ABREVIERILOR BNM – Banca Naţională a Moldovei CSI .Comunitatea Statelor Independente DDA – Doha Development Agenda ECE – Europa Centrală şi de Est FMI – Fondul Monetar Internaţional HVS – Hârtii de valoare de stat IPC – Indicele preţurilor de consum IPR – Intellectual Propery Rights ISD – Investiţii Străine Directe mil. – miliard OMC – Organizația Mondială a Comerțului PIB – Produsul intern brut PTF – Productivitatea Totală a Factorilor UE – Uniunea Europeană USD – Dolar al Statelor Unite ale Americii WB – Banca Mondială 140 .

Aceasta ar însemna că tranziţia la perioada cea mai înaltă de dezvoltarea a ţării a anilor 1990 va putea fi atinsă. nivelul outputului a scăzut cu 51 % şi respectiv 45 %. la 44 % în ţările baltice şi la 20 % în ţările Europei Centrale. în SUA în timpul Marii Depresiuni. Fenomen datorat parţial. în cazul unor state în tranziţie.11 Experienţa ţărilor cu ritmuri de creştere economică înaltă. unor conflicte social-politice şi lipsa unor instituţii de sprijin şi suport în perioada tranziţiei la economia de piaţă. de peste 25 procente din PIB (exemple China. p. Aceste scăderi a producţiei au ajuns la 53 la sută din valoarea iniţială în statele membre ale CIS. Cu toate acestea doar în 2010 pentru Ucraina. Malaysia.ANEXA 1 Diagnosticul creşterii economice în ţările ECE Nivelul la care a scăzut outputul în anii ‘90 în unele ţări ECE a întrecut orice aşteptări. De atunci salturile economice au fost spectaculoase pentru multe din ţările în tranziţie.31 141 . în 2012 pentru Georgia şi în 2015 pentru Moldova va fi posibilă atingerea nivelului PIB-ului real din anul 1990 şi doar cu condiţia unei creşteri stabile de 8 % anual. încă în anul 2000 ţările ECE au ajuns la un nivel al PIB de 107 % comparabil cu nivelul PIB-ului 1989. cât şi în Japonia. De exemplu. outputul per capita a scăzut cu 31 % şi şi-a revenit la nivelul de înainte de criză în 10 ani. Legat de acest subiect se poate de adus experienţa istorică a altor state. Thailanda şi Vietnam). ambele ţări au ajuns la nivelul anilor 1938 în 8 ani. În acelaşi timp. Astăzi investiţiile în ţările 11 Vezi World Bank 2005. în 20 de ani. arată că pentru a susţine această creşterea economică la cel puţin 6 % anual sunt necesare investiţii imense. atât în Germania. Coreea de Sud.

întrecând alte regiuni ale lumii (care includ multe regiuni cu creştere economică din Asia de Est. putem spune că creşterea consumului în regiunea analizată a produs un salt în mărfurile şi serviciile importate. a fost în medie de 20 % din PIB în anii 1996-2007. creşterea remitenţelor a alimentat creşterea consumului. 12 În Azerbaidjan investiţiile au însumat în perioada anilor 2000-2007 în jur de 40 % din PIB. în majoritatea ţărilor a fost negativă. în schimb indicatorul investiţii raportat la PIB a rămas relativ mic. şi rata şomajului a fost cu 10 %. de o creştere spectaculoasă a salariilor în economie. investiţiile au crescut în ritmuri de două cifre în mai multe ţări CIS.analizate sunt destul de inegal distribuite. În ţările CIS. prima ţine de contabilizarea creşterii economice şi cea de-a doua ţine de analiza regresiilor panel (cross-section growth accounting approach and panel regression approach) între diferite ţări. 142 . Astfel. În acelaşi timp. situaţia economică mondială susţinută de o creştere internaţională a preţurilor au alimentat un excedent de export. Iar în alte ţări. la sfârşitul anului 2007. În acelaşi timp. între anii 2001-2007 au avut o creştere reală a PIB în mediu de aproximativ 8% anual. Creşterea consumului a fost provocată. În termeni reali consumul privat a crescut cu aproape 9 % anual pe total regiune. Având în vedere toate acestea. pe de o parte. Rapidă reluare a creşterii a fost susţinută de cererea agregată. În literatura de specialitate în principal sunt două abordări în ceea ce priveşte sursele de creştere economică. cu excepţia Chinei). În lucrare se va folosi prima abordare pentru analiza sursele recentelor creşteri economice în ţările ECE în comparaţiei cu ţările CIS. Întrebările la care se va răspunde în studiu sunt următoarele: • • • Ce explică puternica recuperare economică a ţărilor CIS ? Care a fost factorul determinant în modificarea creşterii economice. contribuţia exportului net la creşterea PIB. mai mult de jumătatea investiţiilor totale. mai mică decât nivelul anului 1990. În special au fost investiţii străine directe în sectorul energetic. excluzând Azerbaidjan şi Mongolia12. investiţiile sau Productivitatea Totală a Factorilor (TFP) ? Ce putem învăţa de la ţările care au avut o creştere economică susţinută pe perioade de timp lung ? O retrospectivă a creşterii economice indică că ţările CIS.

143 . În particular. această creştere a fost alimentată în mare parte de consumurile private. au impulsionat producţia altor sectoare ne-energetice. Ca şi în alte state exportatoare de resurse energetice. urmat de creşterea puternică a preţurilor internaţionale la petrol şi gaz. Care au fost factorii specifici care pot explica creşterea economică rapidă ? Dacă ne referim la ţări aparte. nivelul investiţiilor a rămas jos în toate sectoarele cu excepţia sectoarelor de producere a petrolului.Figura 1 Evoluţia consumului privat Sura: Calculele autorului după datele UN. Figura 2 Evoluţia investiţiilor ca procent din PIB Sursa: Dedus din baza de date FMI (WEO). cu 3 % mai mică pentru ţările Europei Centrale şi cu 10 % mai mică decât rata ţărilor cu creştere rapidă din Estul Asiei. Creşterea cererii interne a condus la creşterea substanţială a importurilor. În ciuda unei performanţe economice sesizabile. gazului şi metalurgic. rata investiţiilor raportată la PIB în ţările analizate a fost în mediu cu 5 % mai mică decât aceeaşi medie a ţărilor baltice. Rusia a avut o perioadă de 9 ani de creştere economică puternică (1999-2007). efectele veniturilor mai înalte asociate cu preţurile la petrol şi la gaz. După anul 2000.

de nivelul tehnologic şi de proprietatea acestui bun. Georgia. Productivitatea capitalului este afectată. El este definit ca creşterea în producţie ce survine fără a schimba inputurile. Interpretarea acestui factor rezidual depinde de definirea factorilor de input antrenaţi în analiză. de nivelul şcolarizării şi experienţei. pe lângă altele. ce reflectă o gamă largă de factori ce afectează eficienţa inputurilor. Finalizarea conductelor petroliere şi sporirea extracţiei de minerale în anii 2005-2007 a condus la o creştere în jur de 20 % în Azerbaidjan şi de 10 % în Kazahstan pentru anii 2001-2007. caracterizate prin niveluri ridicate al intrărilor de la cetăţenii ce lucrează peste hotare. Dacă privim din partea cheltuielilor atunci creşterea a fost condusă de creşterea în consumul privat şi investiţiile în întreprinderi de scară mică. prin faptul că exporturile sale sunt produse ce folosesc intens resursele energetice. în acelaşi timp. pe lângă altele. educaţia şi specializarea) va duce la supraestimarea componentei TFP. Productivitatea muncii este afectată. Creşterea în Armenia. celelalte ramuri fiind practic neatinse din cauza birocraţiei sporite. fie de stat. Contabilizarea creşterii economice permite evidenţierea şi explicarea acestui proces descompunându-l în contribuţiile capitalului. în condiţiile creşterii internaţionale ale preţurilor la aceste bunuri şi combinat cu subvenţionarea întreprinderilor de stat şi investiţii în proiecte mari. creşterea sa economică de aproape 10 ani. Acest reziduu este o estimare a schimbărilor parvenite în Productivitatea Totală a Factorilor (TFP). Bielorusia şi-a asigurat o creştere economică. e explicată prin importurile ieftine de resurse energetice din Rusia şi. nivelul ocupării în sectorul informal al economiei) sau capital ( de exemplu. De pe partea ofertei. serviciile şi construcţiile au fost cele care au fost acele sectoare care au contabilizat majoritatea creşterii economice. Producţia de oţel şi chimicale a fost cea mai vizată de investițiile străine directe (ISD). de uzura echipamentelor. eşuarea de a contabiliza îmbunătăţirea stocului de capital (uzura) sau a muncii (orele lucrate. fapt ce a avut un impact benefic asupra creşterii economice. ISD au avut un rol esenţial la reformarea sectorului energetic şi în Azerbaidjan şi Kazahstan. fie publică. nivelul de utilizare a capacităţilor de producţie) sunt mecanic imputate în TFP. Nivelul remitenţilor este un alt factor esenţial în creşterea economică a acestor state. Orice erori de măsurare prezente la descompunerea factorilor de creştere economică în muncă (de exemplu. Bielorusia a avut puţine reforme de piaţă. De asemenea. lucrului şi a unui factor ce cuprinde măsura reziduală a câştigurilor de eficienţă cu care sunt folosite capitalul şi munca. 144 . Moldova şi Tadjikistan a fost de asemenea puternică. Respectiv.Puternica creştere din Ucraina a fost datorată reformelor structurale din anii 2000-2001 şi efectelor pozitive din partea şocurilor în termeni ai comerţului (terms of trade).

59 0.Baltice şi ECE au în comun multe caracteristici şi este foarte probabil ca funcţiile lor de producţie să fie similare.Rezultatele estimării. având în vedere perioada scurtă de timp (1996-2007).66 0. Spre deosebire de alte studii ale ţărilor în tranziţie.6 %). Tadjikistan şi Ucraina.6 0. contribuţia muncii a fost destul de modestă. Oricum.71 Sursa: Calculele autorului Notă: Ţările Baltice:Estonia. Bulgaria. unde contribuţia productivităţii factorilor a fost mai mare.Lituania.Letonia CE : Cehia. În acelaşi timp.52 0.66 0. urmate de ţările CIS (2. dar puţin mai mare ca unu în ţările CIS.53 pentru muncă. Pentru ţările CIS elasticităţile au fost calculate la 0.62 0. 0. Slovacia şi Slovenia SEE : Albania. în afară de aşa ţări ca Armenia. Polonia.34 R2 0.7 Elasticitatea Capital Muncă (α) (β) Metoda CMMP în două trepte 0. rezultatele pentru anii 1996-2007 relevă că cea mai mare contribuţie asupra creşterii economice a avut-o acumularea de capital. Suma elasticităţilor capitalului şi muncii relatate în tabelul 1 nu diferă mult de unitate pentru ţările Baltice şi ţările ECE.53 0. Croaţia.62 Numărul de observaţii 131 33 55 60 145 . ţările CIS. Ungaria.3 %) şi ECE (1. măsurată ca rata de creştere a factorilor ponderate cu contribuţiile la output sunt prezentate în figura 3 şi tabelul 1. Cele mai bune rezultate pentru perioada 1996-2006 au fost estimate pentru ţările Baltice (3 %).49 0. Dar. Ideal ar fi de folosit pentru fiecare funcţii de producţie separate.0 1. Macedonia şi România Contribuţia factorilor capital şi muncă la creşterea în producţiei. Bosnia şi Herțegovina.66 0.6 3. explicabil prin declinul puternic al ocupării şi sporurilor naturale negative în multe state.66 pentru capital şi 0. considerăm că funcţiile sunt similare pentru toate regiunile.4 0. Tabelul 1 Estimarea regională a contribuţiilor factorilor de input (1996-2007) Ţara CIS -12 Ţările Baltice-3 Ţările EC-5 Sud Estul Europei -6 Creşterea TFP (%) θ 2.

Unde Armenia şi Azerbaidjan au punctat o creştere a TFP mai mare de 4%. Şi rata dintre stocul iniţial de capital şi PIB este de 2. Există diferenţe destul de mari între variaţia TFP în interiorul ţărilor CIS. având o anumită inovare tehnologică. Care este explicaţia ? • Ineficienţa moştenită de la economia planificată a lăsat mult spaţiu pentru îmbunătăţiri manageriale. 1996-2007.5 pentru ţările Baltice şi 0. 0. cu cât este mai mică înzestrarea iniţială cu atât câştigurile în productivitatea factorilor vor fi mai mari. Rata deprecierii anuale a stocului de capital este de 5%. elasticitatea producţiei în raport cu capitalul este de 0. În perioada anilor 1996-2007 creşterea medie anuală a TFP în ţările CIS a fost mai mare decât în ţările ECE. Şi în celelalte state a constituit mai puţin de un procent sau a avut valori negative. Moldova.6 pentru ţările CIS şi cele din Sud . Rusia şi Ucraina între 1-2 %. Astfel. La estimarea de mai sus s-au folosit următoarele estimări. dar mai mică decât în cele trei state Baltice. productivitatea sa marginală este destul de considerabilă.4 pentru ţările Europei Centrale. 146 . Atunci când capitalul este limitat. De asemenea. • De asemenea creşterea mare a TFP poate fi explicată prin scară unor economii ce au o înzestrare cu capital destul de joasă.Estul Europei. estimările Productivităţii Factorilor de Producţie sunt destul de mari în comparaţie cu alte ţări.3 Sursele creşterii economice în ţările CIS şi ECE. Per total. difuzarea forţei de muncă şi câştiguri din realocarea inter . rezultatele indică că diferenţele inter-temporale şi dintre ţări au fost induse şi de productivitatea muncii.ramurală a resurselor. (în procente din PIB) Sursa: Calculele autorului conform datelor bazei de date World Bank Group.Figura. Georgia şi Belarus între 2-3%. Productivitatea muncii poate fi descompusă în îmbunătăţiri survenite din partea intensităţii folosirii capitalului sau în creşterea TFP.

Un α mai mare ar rezulta într-o creştere a contribuţiei a capitalului fizic şi o descreştere a contribuţiei productivităţii totale a factorilor. vor avea tendinţa de o creştere mai mică a TFP (pentru aceleaşi rate de creştere a capitalului şi muncii). Pentru aprofundarea analizei. măreşte estimările creşterii TFP pentru ţările CIS de la 0. S-a ajuns la următorul rezultat: o creştere în k de la 1. 2007 147 . În majoritatea ţărilor analizate se observă o creştere a capacităţilor utilizate. contribuţia capitalului trebuie să fie mai mare în economiile cu mai puţin capital. poate spori creşterea TFP. Tabelul 2 13 Vezi lucrările lui Iradian.1 la 3.6).5 (cu elasticitatea capitalului 0.2 puncte procentuale.9 la 3. O descreştere a în elasticitatea capitalului (α) de la 2. Creşterea utilizării capacităţilor de producţie. au fost folosite alte scenarii bazate pe alte ipoteze asupra raportului dintre capitalul iniţial şi rata de creştere (k) şi elasticitatea producţiei în raport cu capitalul (α).5 puncte procentuale (echivalent cu 57 % din totalul producţiei în perioada 1996-2007).• • De aceea cu aceleaşi rate ale investiţiilor.13 Tabelul de mai jos oferă rezultatele analizei rezultatelor contabilizării creşterii economice şi senzitivitatea estimărilor. ţările cu contribuţii mai mare a capitalului (α). de asemenea. În principiu.5 la 2. • Există corelaţii puternice între stabilitate macroeconomică şi reformele de piaţă cu creşterea productivităţii factorilor. după declinul din anii 1990.

1 11.6 0.6 6.2 0.9 22.6 6.2 0.3 -0.3 4 4.5 6.4 3 3.3 2.3 3.2 0.7 -0.1 2.2 2.7 3.1 5.2 12.9 21 28.8 22.1 3.3 1.3 6.2 3.7 0.5 4.7 5.1 0.3 4.8 2 5. 1996-2007 Sursa: Calculele autorului Ţara Creşterea reală a PIB (%) 6 9.3 4.7 4.8 3.6 7.2 6.5 25.8 4.7 2.7 7.1 7.7 3.1 29.2 -0.8 2.5 5.4 7.1 2.2 3.1 -1 4.6 26.2 22.6 0.4 Contribuţia în % la creşterea PIB Capital Muncă TFP -7.5 24.9 3 2.2 21 Contribuţia la creşterea economică (%) Capital 3.4 0.2 2.8 24.2 0.5 10.4 1 2.3 2.8 23.7 0.8 17 23.2 6.2 8.6 Creşterea capitalului (%) -11.3 24.2 3.1 -0.9 -0.1 3.9 -19.1 -0.2 2.2 Muncă 0.5 -0.6 26.6 35.4 4.1 12.9 10.8 1.4 6.4 4 2.2 -0.9 2.8 20.2 4.6 7.6 4.7 -1. Tabelul 3 Rezultatele estimărilor ţărilor în tranziţie pentru perioada 1991-2007 Perioada Armenia 1991-1995 1996-2000 2001-2007 1991-1995 1996-2000 2001-2007 1991-1995 1996-2000 2001-2007 Creşterea reală a PIB -11.9 Bielorusia Georgia 148 .1 5.9 19.7 2.8 7.1 1.1 TFP 2.1 4.9 4.1 0.4 0 0. în tabelul 3 prezentăm rezultatele estimărilor pentru 3 perioade: 1991-1995.1 1.8 0.3 31.8 0.8 3.9 5.5 6.Rezultatele contabilizării creşterii economice.9 5 3.4 -0.2 6.1 -0.8 2.3 18. 1996-2000 şi 2001-2007.5 -20.6 7.9 2.7 0.6 1 1.5 CIS Armenia Azerbaidjan Bielorusia Georgia Kârghizstan Kazahstan Moldova Mongolia Rusia Tadjikistan Ucraina Uzbekistan Ţările Baltice Estonia Letonia Lituania Ţările Europei Centrale Cehia Ungaria Polonia Slovacia Slovenia Ţările SEE În continuare.5 4.8 -0.1 3.6 19.6 6.1 0.5 2.6 3.9 4.5 24.8 7.2 20 35.7 4.3 1.7 2.5 24.7 0.6 -1 -6.9 1.5 -4 3.6 1.6 0.9 12.9 -2.4 2.4 6.4 0.6 Raportul Investiţii/PIB 17.1 -0.5 0.8 3.2 Creşterea muncii (%) -1.6 4.5 4 4.6 19.8 -3.8 2.2 2.9 4.1 28.8 6.7 -8.2 4.4 2.9 4.5 4.3 -3.8 2.4 0.8 8.5 1 Partea TFP în producţie (%) 35 57 36 38 35 21 39 41 -27 40 47 54 15 41 39 38 49 36 29 36 48 28 38 25 Creşterea în productivitatea muncii (%) 5.6 10.2 Investiţiile ca pondere în PIB 22.5 -2.6 -0.1 -0.4 7.2 1.1 -0.5 -8.2 21.4 3.

2 -5.7 -5.6 5.3 19.1 -3.4 -0.1 5.1 4.4 8.1 1. în comparaţie cu anii 1996-2000.8 -4 2.9 -0.4 4 -3.9 -1.3 1.7 0.1 1.4 -1.8 2.4 22.2 20.6 -8.2 -5.7 1.4 -2.2 -12.3 21.Kazahstan Moldova Rusia Ucraina CIS Ţările Baltice 1991-1995 1996-2000 2001-2007 1991-1995 1996-2000 2001-2007 1991-1995 1996-2000 2001-2007 1991-1995 1996-2000 2001-2007 1991-1995 1996-2000 2001-2007 1991-1995 1996-2000 2001-2007 1991-1995 1996-2000 2001-2007 1991-1995 1996-2000 2001-2007 -15.1 5.3 23.4 0.9 2.1 -4. ilustrând reducerea ocupării şi investiţiilor.7 -14.9 -6.3 0.6 28.9 3.7 15 19.5 0.7 4.2 -9 1.2 -1.9 Ţările Europei Centrale Ţările SEE Creşterea TFP a fost negativă în primii ani ai tranziţiei.4 2.8 -0.6 2.1 1 3.1 6.3 -2.2 0.8 6.6 25.2 -6.7 2.5 -0.5 0.1 -3.6 -2.4 -2 0.2 -1. TFP a scăzut dramatic şi contabiliza aproape jumătate din scăderea outputului.7 -2.6 -3 0 0.7 -1. având factori de producere subutilizaţi.6 -11.9 2.5 -1.2 -9.7 25.2 20.8 22.2 -0.8 -0.2 0 0.3 5 -8.2 19.8 0.9 6.3 -7.6 3.7 3. dar şi-a revenit după anii 1995.4 -0.4 24.4 24.3 4. de obicei. Pe parcursul contracţiei din perioada 1991-1995.8 -2.4 7.4 17.9 -0.3 1.9 -0.4 3. Estul Asiei şi ţările industrializate este destul de cognitivă pentru a înţelege şi perpetua o creştere economică susţinută.1 20.8 3.2 0.4 -1.3 8. rezultă dintr-un nivel de investiţii sporit combinat cu o productivitate totală a factorilor de producţie puternică. este atribuită creşterii economiilor în majoritatea ţărilor analizate.6 5 -4.8 3 -1.3 0.4 6.3 38.2 1.8 17.5 -2.1 2.2 21. Datele arată că perioadele de creştere rapidă şi susţinută.1 -6.1 3.7 -1.8 4. Analiza comparativă a surselor de creştere economică în ţările CIS.5 8. În timpul perioadei postbelice în Europa Centrală şi Japonia au fost observate contribuţii puternice la creştere 149 . De exemplu în ţările CIS rata medie a investiţiilor în raport cu PIB a crescut cu aproape 4 % din perioada 19962000 până în perioada 2001-2007.2 -8.2 5.1 -2 9.1 -0.1 0.3 -0.2 1.6 5.3 3.6 2.3 20. Analiza surselor în ţările cu ritmuri de creştere sporite şi cele mai mari ţări industriale. ECE.9 -4.1 -0.7 0.9 7. indicând că o parte din căderea productivităţii era temporală.2 4.1 0.3 -1 -0.2 2.7 -0.8 32.4 -1.4 3 -5.4 -0.9 6.4 3. Creşterea contribuţiei capitalului la creşterea economică din anii 2001-2007.4 25.1 -5.3 -2.5 4.2 0.8 4.8 0.9 15.4 -1.4 1.9 1.4 -4.9 4 6.7 1. Contribuţia factorilor de producţie s-a redus dramatic.8 -2.

9 21. Hong-Kong şi Singapore). Tabelul 4 Sursele creşterii economice. efectele de scară şi îmbunătăţirea alocărilor de resurse au fost cauzele unei puternice influenţe a creşterii în TFP în perioada anilor 1950-1960.8 1. acumularea capitalului fizic a impulsionat creşterea în cele patru ţări cu 4 % în perioada anilor 1966-1990.15 Conform estimărilor efectuate de Young.7 4.7 Contribuţia TFP la Output (%) -2 41 14 45 46 40 Creşterea productivităţii muncii (%) 0.3%. Young.4 2.4 36. În alt studiu17.9 29 31. Unleashing prosperity.din partea TFP. cu mult mai mult decât în alte ţări. creşterea capitalului contribuie cu doar 25-28 % la creşterea outputului în ţările din Estul Asiei. Această vorbeşte despre faptul că China beneficiază de pe urma atât a acumulărilor masive de capital. cât şi muncă şi mai puţin pe creşterea productivităţii totale a factorilor de producţie (după cum au făcut ţările Europene în „perioada de aur” şi ţările ECE mai recent ). atât capital. Murau.4 3.3 8. Dar. au contabilizat doar o pătrime din creşterea producţiei.8 Raportul Investiţii/PIB Contribuţia în % la creşterea PIB Capital 15.4 7.4 Muncă 2 1.2 4. 1995 16 Khan. Pe de altă parte.8 22.14 Aceste evoluţii au fost rezultatul la liberalizarea comerţului. Productivitatea Totală a Factorilor explică între 44 şi 47 % din creşterea producţiei. Pe când TFP a contribuit cu doar 1.3 8 7. Politicile catching-up.2 6. Câştigurile din TFP ale celor „patru tigri asiatici” (Coreea.4 4.5 2.1 0.7 % la creştere. 2003 17 Asad Alam. Contribuţia medie a TFP la creşterea outputului a fost de 2.9 4.6 3. Ţările din Estul Asiei au pus accentul pe factorii de producţie.8 1. folosind alte metode de estimare au ajuns la concluzia că în perioada 19601995.8 2.2 1. cât şi din productivitatea intrărilor.8 TFP -0. factorii de input (munca şi capitalul) au contribuit cu două treimi la creşterea producţiei în perioada anilor 1975-2006.1 0. World Bank 2007 150 . Creşterea TFP în China a avut o medie de 4 puncte procentuale în ultimii 20 de ani (contribuind cu 41 % la producţia ţării). iar munca cu 3. 1950-2006 (perspective istorice) Perioada Creşterea reală a PIB 3.1 3. magnitudinea creşterii TFP a scăzut dramatic după anii 1973.4 Chile China 1976-1985 1986-1995 1996-2006 1976-1985 1986-1995 1996-2006 14 15 Maddison.4 1. exploatarea oportunităţilor pentru producţia în masă şi la redirecţionarea resurselor din ramuri agricole cu o productivitate relativ scăzută.1996.7 10 8.6 3.7 % pentru G7 (aproape aceleaşi ca şi pentru ţările ECE). Taiwan.2 4. în alt studiu16. Odată cu descreşterea ritmurilor de catching-up.

7 4 2.8 0.20 O întrebare esenţială.3 2.2 2.9 2.3 2.6 0.1976-1985 1986-1995 1996-2006 1976-1985 Irlanda 1986-1995 1996-2006 1950-1960 Franţa 1961-1973 1974-1985 1986-1995 1996-2006 Germania 1950-1960 1961-1973 1974-1985 1986-1995 1996-2006 1952-1960 Japonia 1960-1973 1974-1985 1986-1995 1996-2006 1947-1960 SUA 1960-1973 1974-1985 1996-2006 Asia de Est 1996-1990 Coreea 3.4 1.1 1.8 2.3 1.4 4.6 0. 2007 Sunt puţine ţări care au putut avea un ritm rapid şi susţinut pe parcursul a mai mult de 15 ani şi.4 3.8 2.5 2.3 0.2 1.2 2..3 3.7 26 50 26 31 32 34 59 37 21 29 20 57 36 46 51 30 41 47 12 19 41 38 37 11 21 23 3.1 1 0.4 1.5 2. În acest mix de câştiguri.1 0.4 … 24. dacă ne întoarcem la ţările CIS şi ECE. Rata ocupării a crescut în mediu cu 4 % pe an.2 19.3 1 0.7 5.8 1.7 15.4 0. În Chile.7 0.2 1.7 3.7 1.9 5. Printre factorii ce au condus la aceste rezultate amintim: (a) disciplina fiscală. având rate ale investiţiilor relativ mici. 2000-2007. 20 IMF.5 1.3 … 2.5 24.1 0. atribuită acumulării factorilor de input.18 • India a avut parte de creştere economică sprijinită mai mult de creşterea TFP.7 16.4 4.2 22.7 1.8 1.8 3.4 4.8 0.7 1.3 2.8 … 3.9 … 4 2 2. World Bank.9 2.4 0.7 4. Chile: Selected Issues World Economic Outlook. este dacă nu cumva creşterea în Productivitatea Totală a Factorilor a fost datorată eliminării ineficienţelor sistemului planificat şi în 18 19 IMF.8 2.9 0.6 1.3 7. în special al sectorului IT).9 0.2 3.9 1.7 1.5 1.4 1.9 2.6 20 … 25. şi (c) îmbunătăţirea instituţiilor de stat.4 1.9 0. 151 .9 3.6 1.6 22.4 10.2 -0.2 2.8 1.3 34..9 4.5 1.9 1.9 2.1 0. Ireland: Selected Issues.1 … 8.8 1.4 1. exporturile cresc de trei ori mai repede decât în anii 1990 (exporturile indiene sunt axate pe servicii. după anul 1990.9 9.5 4.6 1.4 27. acumularea factorilor a contabilizat două-treimi din creşterea anilor 1986-1995 şi aproape 90% în anii 1996-2007.19 • Creşterea impresionantă a Irlandei în ultimii 20 de ani este.5 1.3 25.7 … 15.7 34.2 24. (b) un sistem financiar puternic.2004.6 1 0.3 28. 2007.5 4.6 29.6 0. de asemenea.4 1.2 0.6 7.9 Sursa: Alam A.6 0.6 -0.9 0.9 0.9 21 20.5 0.Casero P.3 1.9 8. Unleashing Prosperity.4 8.7 1.6 0.2 0.8 1.5 0.2 4.3 0.3 2. decât de acumularea de capital.8 3.6 23.1 2.4 1. ceea ce a făcut-o pe Irlanda să crească enorm este asociat cu creşterea utilizării muncii. acţiune ce a creat o stabilitate macroeconomică. India diferă de statele Asiei de Est. în acelaşi timp.2 20.4 0.3 … 25.6 4. Creşterea a fost impulsionată de utilizarea şi eficienţa forţei de muncă.2 0.2 1.7 0.3 0..2 2.9 4.Khan F.2 1. Deşi creşterea productivităţii a fost destul de puternică.3 1.4 0.8 2.4 0. Începând cu anul 2000.

curând se va stopa. Irlanda. eficientizarea investiţiilor. Educaţia sau specializarea făcută la locul de muncă. mai ales că majoritatea economiilor au trecut de la un sistem planificat la unul de piaţă şi reformele structurale sunt încă în derulare. va spori Productivitatea Totală calculată. unde realocarea resurselor a fost limitată de slabe reforme structurale. Coreea. La fel este şi în cazul în care măsurăm munca. în cazul Moldovei şi a ţărilor CSI. exact ca în cazul CSI din ultimii ani. Respectiv. eliminarea ineficienţelor şi o intensitate mai mare a muncii. cu excepţia Uzbekistanului. Astfel. 152 . nu va fi asociat cu capitalul. Franţa. Aceste estimări trebuie analizate foarte atent. cea mai mare parte a variaţiei în ratele TFP se datorează variaţiei ratelor eficienţei tehnice. şi Japonia) nu au putut susţine rate de creştere medii anuale ale productivităţii de 2. modificare pozitivă a eficienţei tehnologice. 21 IMF.5 %. vizibile prin diferenţe înalte în ratele de creştere a Productivităţii Totale a Factorilor. Presupunem că modificarea progresului tehnologic (tendinţa spre cele mai bune practici) este constantă şi nu variază de la o ţară la alta21. Germania. aceste scăpări în calcule pot fi semnificative. World Economic Outlook. May 2007. Estimarea eficienţei tehnice anuale pentru toate ţările analizate este pozitivă. Forţa de muncă neutilizată combinată cu ritmuri rapide de acumulare a capitalului sunt premizele pentru o creştere mult mai rapidă pe termen mediu. facem următoarele concretizări. Îmbunătăţirea eficienţei factorilor se pare că a avut un rol important în revigorarea producţiei. Cea mai mare parte în creşterea productivităţii a fost pe seama realocării resurselor. creşterea capacităţilor utilizate. În figura 4 este reprezentat estimarea reziduurilor modificării eficienţei tehnice. în sensul că ele nu pot produce creştere economică încontinuu. Nu este clar dacă recentele creşteri ce au fost impulsionate de TFP vor putea fi susţinute pe timp mediu şi lung. Pentru a susţine ritmurile creşterii productivităţii factorilor la acelaşi nivel va fi destul de complicat. modificarea în TFP este compusă din progres tehnologic şi din modificări ale eficienţei tehnice. fiindcă calculul acestor date nu ajustează intrările de factori cu modificările calitative. Deci. efectul asupra creşterii ce îl au tehnologiile ce incorporează tehnologii avansate. O modificare rapidă de la practici tehnice medii spre cele mai bune practici. ci cu o creştere a TFP. Țările cu cele mai rapide creşteri din lume (Chile. Aceste aspecte ale câştigurilor de productivitate sunt tranzitorii. pot servi drept motoare puternice pentru creştere. Astfel.

4 2.4 0.0 0.6 0.8 0.6 2.0 2.3 0.1 2.4 3. 1996-2006.4 0.0 4.5 2.4 1.1 2.6 2.6 TFP ca pondere în producţie (%) 0.1 2.9 1.4 2.IMF.9 1.1 5.0 2.7 2.4 4.3 2.8 4.6 3.4 0.8 2.8 -0.5 4.6 1.1 5.0 -1.4 2.9 1.5 11 45 23 20 17 -4 20 -1 -49 14 32 23 -8 28 20 11 0. Senzitivitatea estimărilor creşterii TFP.9 1.9 1.0 0.6 2.0 3.4 3.6 0.4 2.4 0.3 1.0 35 57 36 38 35 21 39 41 -27 40 47 54 15 31 16 26 0.4 0.7 2.2 4.6 0.6 1.6 2.* .0 0.9 4.5 4.4 0.5 2.0 -2.3 1.8 0.Figura 4 Eficienţa tehnică.4 1.8 0.5 53 65 59 69 49 45 58 66 -11 60 72 74 31 43 33 40 0.2 -0.9 1.1 2.6 1.9 4.8 2. May 2007.7 2. (în % PIB.2 4.4 0.5 7.0 2.4 1.7 2.9 4.5 67 83 71 81 66 52 67 97 12 71 72 88 41 60 53 63 153 .6 2.0 2.4 1.0 57 77 66 75 57 42 59 79 0 60 66 75 31 52 42 54 0.6 0.4 1.1 2.0 0.7 2.2 0.2 1.5 1. World Economic Outlook. 1996-2007 TFP în puncte procentuale Cota capitalului (α) Cota muncii (β) Capital iniţial/PIB CIS Armenia Azerbaidjan Bielorusia Georgia Kârghizstan Kazahstan Moldova Mongolia Rusia Tadjikistan Ucraina Uzbekistan Ţările Baltice Ţările EC Ţările ECE 0.4 1.4 1.6 0.0 -1.0 7.6 8.4 2.1 5.1 2.6 0.0 7.5 0.7 1. medii anuale) Sursa: Calculele autorului.6 2.0 0.0 2.5 5.

menţinerea stabilităţii preţurilor şi menţinerea cursului de schimb.4 Sursa: Calculele autorului Problema devine şi mai acută. iar prin esenţa lor. Republica Moldova nu a avut succese remarcabile la acest capitol astfel inflaţia în ultimii ani a crescut în termeni reali de 200 %.ANEXA 2 Sursa: Hausmann. Тabelul 1 1998 1999 2000 2001 2005 2006 2007 56. sunt obiective mai mult de natură divergentă.5 100 112. Şi asta în condiţiile în care leul moldovenesc se apreciază.9 153. lista succeselor de politică economică este destul de limitată.6 212.5 188. este inflaţia. Deşi Republica Moldova numără 17 ani de istorie economică.1 78. IPC 2000 = 100 2002 2003 2004 123. Rodrik şi Velasco (2006) ANEXA 3 Analiza inflației în Republica Moldova. dacă facem referinţă la faptul că din 2006 obiectivul BNM este stabilitatea preţurilor şi renunţarea la obiectivul de menţinere a cursului de schimb.6 141.6 167. O problemă ce a persistat de-a lungul întregii perioade şi în ultimul timp devine o prioritatea primordială a decidenţilor de politici economice şi chiar a stabilităţii macroeconomice a ţării.2 154 .

studiul îşi propune studierea premiselor şi condiţiilor necesare pentru atingerea obiectivului de ţintire a inflaţiei. Sunt analizate condiţiile de succes necesare ţintirii inflaţiei şi analiza instrumentelor monetare utilizate în Republica Moldova. dar în acelaşi timp. Existenţa unor studii efectuate în ţările în tranziţie22 care prezintă lupta împotriva inflaţiei nu doar ca un fenomen ce ţine exclusiv de datoria autorităţilor monetare. June 2007. Respectiv. Ţintirea inflaţiei ca politică antiinflaţionistă în Republica Moldova În prezent politica monetară a ţării se poate caracteriza ca una restrictivă. obiectivul principal al politicii monetare era stabilitatea cursului de schimb. 2005. Despre acest fapt vorbeşte creşterea rezervelor în valută străină. IMF Working Paper. au cauzat dificultăţi în implementarea politicilor monetare. ci un fenomen care are componente ce ţin de structura economiei. BNM menţine stabilitatea preţurilor. Oficial Republica Moldova menţine un curs de schimb flotant. analiza şi estimarea mecanismelor de transmisie a politicii monetare în Republica Moldova. autoritatea monetară din Moldova va fi impusă să restructureze şi să eficientizeze instrumentele şi canalele de transmisie a politicii monetare. Studiul prezintă informaţii despre experienţa internaţională în procesul de trecere spre ţintirea inflaţiei. Această stabilitate a fost menţinută artificial. probabil de ordin social. cunoaşterea determinanţilor inflaţiei şi căilor de propagare este esenţială. IMF Working Paperr. Până în 2006. Apoi au fost estimate canalul de transmisie monetară al ratei dobânzii şi cursului de schimb. Aceasta ar fi ceva normal în cazul în care ar exista careva tendinţe speculative pe care BNM ar dori să le anihileze. 2003. Conceptul de ţintire a inflaţiei constă în estimarea şi anunţarea unui nivel al inflaţiei şi pe urmă încercarea de a conduce inflaţia reală spre acel nivel anunţat. IMF Working Paper. Money Demand and Inflation in Dollarized Economies:The case of Russia. argumentându-se în favoare unuia din ele. în special aspecte ce ţin de interacţiunea cu flexibilitatea cursului de schimb. încă nu lasă libera flotare a cursului de schimb. Raţionamentul porneşte de la 22 Modalities of Moving to Inflation Targeting in Armenia and Georgia. În acest context. 155 . Dar. prin cumpărări de valută de pe piaţa valutară. Conform obiectivelor acceptate în 2006. din raţionamente.În contextul creşterii preţurilor mondiale la produsele energetice şi agricole. se pare că BNM. Lipsa unor obiective clare a autorităţii moldoveneşti în ceea ce priveşte lupta cu inflaţia în timpul unor presiuni de apreciere puternice. Determinants of Inflation in a Trnasition Economy: The case of Ukraine. efectuează aceleaşi măsuri de cumpărare a valutei.

menţinerea stabilităţii preţurilor şi cursului de schimb nu sunt. Astfel. Abandonarea cursului de schimb ca ancoră antiinflaţionistă în aceste ţări a fost necesară şi ca urmare a finalizării procesului de liberalizare a fluxurilor de capital. literatura de specialitate sugerează o flexibilizare a cursului de schimb al monedei naţionale. în cazul unei flexibilităţi mai mari a cursului. într-o careva măsură. Este adevărat că într-o lume unde există o mobilitate deplină a capitalului. Moldova încă nu a ajuns să aibă o mobilitate deplină a capitalurilor. Dar. unei ţări deschise la şocurile ofertei provenite din exterior. De exemplu. ca condiţie esenţială pentru un regim de ţintire a inflaţiei. Toate instrumentele de combatere a inflaţiei sunt în mâinile autorităţii monetare. inflaţia cauzată de aceste şocuri ar fi fost atenuată. se referă la stabilirea atât a unor ţinte pe termen scurt. Experienţa internaţională în acest domeniu este destul de variată. În cazul Moldovei. este de remarcat faptul că este recomandabilă introducerea ţintirii inflaţiei atunci când banca centrală deja a redus inflaţia la un nivel apropiat de stabilitatea preţurilor. Mai întâi. ca obiectiv menţinerea inflaţiei şi menţinerea cursului de schimb.întrebarea dacă BNM ar trebui să urmărească. 156 . în cazul intrărilor masive de capital străin (aprecierii monedei naţionale). în acelaşi timp. Pentru a ţinti inflaţia autoritatea monetară a unei ţări trebuie să respecte următoarele condiţii: • • Instrumentele de politică monetară sunt cunoscute şi sunt eficiente în combaterea inflaţiei. O soluţie pentru astfel de ţări. Pe de altă parte. Condiţiile necesare pentru ţintirea inflaţiei Obiectivul de menţinere a preţurilor nu trebuie de privit ca unicul şi cel mai important scop al politicii monetare. Această afirmaţie. cât si a unor ţinte pe termen lung. în special în sarcina politicii fiscale şi salariale. problema dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) a trecut în sarcina celorlalte politici economice. Ea fiind mai mult o strategie care asigură o stabilitate a ratei inflaţiei la un nivel redus. este susţinută şi de următorul raţionament. ţări ca China au hotărât să culeagă beneficii din menţinerea cursului de schimb care favorizează exporturile. Experienţa internaţională avertizează asupra faptului că în condiţiile de ţintire a inflaţiei este important de avut un curs de schimb flexibil. pentru a putea creşte credibilitatea strategiei. iar ţinta pe termen scurt să fie stabilită aproape de nivelul curent al inflaţiei astfel încât să fie uşor de atins. tot timpul. compatibile. astfel un curs de schimb competitiv ar încuraja exporturile care pe termen lung ar trebui să fie cel mai important obiectiv al ţării (O scurtă analiză a modului cum reacţionează exporturile la modificarea cursului o găsiţi în Anexa 9). necesar pentru a diminua presiunile asupra autorităţii monetare.

Evoluţiile inflaţiei în 2007 şi primul trimestru al anului 2008 susţin această idee. este inimaginabil de efectuat o politică restrictivă. nu este corect de a lăsa toată responsabilitatea pe seama 157 . Respectiv. când sunt de aşteptat reforme structurale ale economiei.• Capacitatea de prognozare şi modelare a inflaţiei. facilităţi overnight. nu au atenuat presiunile inflaţioniste. Există dovezi empirice ce demonstrează că mulţi din determinanţii monetari ai inflaţiei în ţările în tranziţie nu influenţează inflaţia în modul aşteptat. Or. Prima condiţie este una ce ţine de eficienţa politicii monetare. Mai mult. de control al lichidităţilor). operaţiuni REPO şi CBN. În acest caz presiuni asupra inflaţiei din partea statului nu ar trebui să fie. pe de altă parte. în cazul Moldovei. Deşi conform datelor oficiale deficitul bugetar se încadrează în limitele negociate cu FMI. Mai mult. în plus. susţin această idee. Ajungem la concluzia că autoritatea monetară nu deţine toate pârghiile necesare stabilităţii preţurilor. ţintirea inflaţiei necesită o coordonare cu obiectivele fiscale ale ţării. În cazul Moldovei instrumentele monetare se rezumă la • • • • rata rezervelor obligatorii. intervenţii pe piaţa valutară. În plus. De fapt. Ultimele evoluţii ale instrumentelor monetare. Astfel. Milton Fridman susţinea că inflaţia este tot timpul un fenomen monetar ce apare din cauza discrepanţelor dintre banii din economia ţării şi producerea de bunuri şi servicii. ajungem la a doua condiţie pentru ţintirea inflaţiei. politica fiscală este una echilibrată. atunci ar fi logic de presupus că nu toate instrumentele de combatere a inflaţiei sunt la dispoziţia BNM. În cazul în care inflaţia este doar parţial de natură monetară. Al doilea moment şi probabil cel mai important este legat de eficienţa instrumentelor monetare. pe de o parte şi a preţurilor. Este posibil ca în cazul Moldovei această afirmaţie să fie parţial adevărată. analiza empirică a datelor vorbeşte despre o influenţă nesemnificativă a rezervelor obligatorii şi a ratelor dobânzii ale BNM asupra inflaţiei (vezi Caseta 1). Este de menţionat faptul că practica internaţională foloseşte o gamă mult mai largă şi diversificată de instrumente monetare atât directe cât şi indirecte. în cazul Moldovei ponderea importurilor şi a preţurilor administrate în total preţuri de consum este destul de mare. Nici majorarea rezervelor obligatorii şi nici a ratei de bază a BNM şi nici convertirea datoriei de stat către BNM în HVS-uri (operaţiune care practic a acordat un instrument. Republica Moldova nu poate fi sigură de căile de transmisie a instrumentelor sale monetare.

în acelaşi timp diminuând aşteptările inflaţioniste ale populaţiei (cel mai important determinant al inflaţiei în Moldova). aprecierea ratei dobânzii (care este o dimensiune a politicii monetare) poate atenua şocurile externe din partea ofertei agregate şi în orice caz o politică monetară restrictivă ar preveni un al doilea val de tendinţe inflaţioniste. O conlucrare mai eficientă a tuturor deţinătorilor şi potenţialilor deţinători ai instrumentelor de politică monetară ar fi o soluţie logică în acest caz. aceasta fiind o condiţie primordială în ţintirea inflaţiei. Există şi o controversă în ceea ce priveşte eficienţa instrumentelor monetare atunci când şocurile inflaţioniste vin din partea ofertei. Acelaşi efect asupra inflaţiei ar fi avut o politică mai flexibilă a cursului de schimb. 158 . 2007. este necesar ca şi în Moldova. din cauza tendinţelor de creştere a influxului de capital străin. 23 Concluziile misiunii de asistenţă tehnică în cadrul programului „Public financial management project” . A treia condiţie ce vizează. Această parte a studiului se axează şi încearcă să explice dimensiunea monetară a inflaţiei. pe lângă independenţa de jure a băncii centrale conferită prin Statutul BNM să existe şi un sprijin guvernamental în ceea ce priveşte prioritatea dezinflaţiei ca obiectiv macroeconomic şi coordonarea politicii fiscale a guvernului cu politica monetară. Analiza determinanţilor monetari ai inflaţiei în Republica Moldova şi a mecanismul de transmisie a politicii monetare Pentru a discuta despre inflaţie. Raţionamentul politic în spatele flexibilităţii cursului de schimb se axează pe două dimensiuni: • • dorinţa de menţinere a competitivităţii prin rezistenţa la presiunile de apreciere a valutei naţionale (aspect discutat anterior).autorităţii monetare. Moldova este o ţară susceptibilă de asemenea riscuri. Care în cazul Moldovei va avea tendinţa de apreciere. intenţia de a menţine veniturile din remitenţe şi economisirile în monedă la acelaşi nivel al puterii de cumpărare. fie din partea sectorului agricol (seceta din 2007). în primul rând trebuie să discutăm despre specificul şi determinanţii inflaţiei în Republica Moldova. Altă constrângere importantă este independenţa atât de jure cât şi de facto a Băncii Naţionale a Moldovei. În acest caz. Ţintirea inflaţiei este un proces ce se bazează pe valori viitoare şi determinarea atât cantitativă cât şi temporală a mecanismelor de transmisie a instrumentelor monetare este esenţială. componenta de modelare şi prognoză a inflaţiei. Astfel. fie din străinătate (scumpirea consecutivă a produselor energetice). a instrumentelor monetare şi a mecanismului de transmisie este practic inexistentă23.

În cazul Republicii Moldova vom analiza agregatele monetare şi mecanismul de transmisie a instrumentelor monetare. faţă de 19. www. Masa monetară în circulaţie creşte mult mai repede decât PIB-ul. 159 . înregistrând o creştere de 42%. provocând aşa-numitul fenomen de „expansiune neproductivă a datoriei”. 24 Datele sunt preluate de pe pagina oficială a BNM. dar totuşi rămâne în urmă ţărilor vecine. În termeni reali ritmul de creştere a acestor indicatori nu prezintă vreo legătură (Figura 1). Creşterea IPC avansează creşterea agregatelor monetare. stocare şi transmisie a banilor. M1 cu 12. Expansiunea creditului creşte în mediu cu 35% în ultimii 5 ani . sistemul bancar în Republica Moldova este încă slab dezvoltat. aceeaşi indicatori au următoarele evoluţii: M0 creşte cu 8. În ciuda unor creşteri formidabile în ultimii 15 ani .6 % anual. ajungând la doar 30 la sută din PIB24.6%. După cum se poate observa din tabelele prezentate masa monetară a ajuns la limita de 27.md . Agregatele monetare sunt reprezentarea sectorului bancar şi a mecanismului de creare.8 % anual. de lei. M2 cu 34 % anual şi M3 cu 39.3 % anual. Pe parcursul ultimilor ani agregatele monetare au cunoscut o evoluţie în termeni nominali spectaculoasă şi continuă să crească. Circulaţia banilor în economie scade. indicând faptul că economia naţională întâmpină greutăţi în asimilarea eficientă a influxului de masă monetară.bnm. de lei.558 mln.8 % anual.Amintim că dimensiunea monetară este asociată cu instrumentele şi obiectivele autorităţii monetare. M2 cu 16 % anual şi M3 cu 17.820 mln. Figura 1Evoluţia agregatelor monetare Sursa: Calculul autorului Având ca bază anul 2000. anul precedent. Agregatul monetar M0 în termeni nominali creşte în medie cu 25.7 % anual. M1 cu 29.

principalele instrumente monetare în Republica Moldova la momentul actual sunt următoarele. Operaţiunile Open Market. Stimularea creşterii economice prin intermediul unor rate ale dobânzii joase contravine esenţei combaterii inflaţiei. din remitenţe (aproape 35 % din PIB) şi fluxul de Investiţii Străine Directe (în jur de 10 % din PIB). care sugerează faptul că în Moldova sunt puţini bani în circulaţie. Provenit. Cea mai mare provocare a pieţei monetare este gestionarea fluxului valutei străine. Astfel. Ultimele sunt folosite şi la sterilizarea lichidităţilor.Gradul de suficienţă a capitalului (în jur de 26 % pe totalul sistemului bancar) vorbeşte despre ineficienţa cu care sunt folosite lichidităţile şi constrângerea majoră în calea creditării sectorului real. lei sau 50 % din PIB. pe când în Moldova este invers. pe când soldul mediu zilnic 160 . Mărimea pieţei financiare în Republica Moldova nu ajută autoritatea monetară în vederea direcţionării lichidităţilor spre careva titluri financiare şi în acest caz. Masa monetară în Republica Moldova este influenţată de obiectivele şi specificul pieţei monetar-valutare. în mare parte. se poate de concluzionat că agregatele monetare nu ar trebui să influenţeze evoluţia preţurilor pe timp lung. pe parcursul anului 2007. Instrumentele de politică monetară influenţează masa monetară şi respectiv agregatele monetare. Monetizarea economiei e doar 50 % la sută din PIB (în ţările Europei Centrale şi de Est variază între 60 % şi 70 % din PIB). Ţin să menţionez faptul că în toată lumea majoritatea lichidităţilor sectorului real îmbracă forma banilor scripturali. ce sunt dominate de tranzacțiile cu CBN-uri. la pomparea de lichidităţi pe piaţă. Evident acest „coridor” marchează o discrepanţă destul de mare pentru atragerea efectivă a lichidităţilor din sistem şi nu poate fi folosit eficient. de multe ori confuze. Astfel. Fluctuaţia ratelor la titlurile financiare şi a operaţiunilor overnight. în scopul atenuării presiunilor negative este destul de ambiguu. acţiunile BNM au fost. de-a lungul timpului. El constă din rata la depozitele overnight de 2 % şi CBN-uri cu scadenţa în 7 zile la o rată a dobânzii de 16 %. au fost vândute în valoare de aproximativ 27000 mil. recapitulăm. Vânzările de Certificate ale BNM. Aceste influxuri au contribuit la creşterea presiunilor de apreciere şi în acelaşi timp. Şi chiar mai mult. la asemenea rate excesul de lichiditate în valută străină creează dificultăţi şi costuri asociate sterilizării. de aceea. Banca Naţională foloseşte un „coridor” pentru a menaja lichidităţile din sistem. La aceeaşi idee ajungem şi analizând monetizarea economiei. desemnarea vreunui mecanism de transmisie a politicii monetare este greu de operat.

conturile curente deţinute la banca centrală. a fost neînsemnat. Lei4 şi este un instrument direct al politicii monetare. Operaţiunile BNM ce vizează ratele rezervelor obligatorii şi sterilizările influenţează direct baza monetară.este aproximativ 1300 mil.md/files/POL_MON_2008_r. masei monetare în sens larg şi creditele private. economiile populaţiei nu pot fi prezentate altfel decât sub forma depozitelor plasate în sistemul bancar şi deţinerea bunurilor reale. inflaţia şi aşteptările asupra cursului valutar. Facilităţile permanente sunt prezente prin prisma depozitelor şi creditelor overnight. termenul mediu fiind de 69 de zile4.17 la sută anual. Politica monetară.lei25. Mecanismul de transmisie include trei canale: canalul creditului. baza monetară. Mecanismul şi instrumentele monetare în Republica Moldova pot fi sintetizate prin următoarea schemă. Rezervele obligatorii au atins nivelul de 2000 mil. Acceptarea de depozite. în lipsa unei pieţe de capital suficient dezvoltate. Iar. rata overnight. Astfel. lei4 sau 18 % din PIB. Rata medie fiind de 14. Acest instrument este rar utilizat de către autorităţile monetare ale altor state. inflaţia este influenţată de cererea agregată. Operaţiunile overnight au fost dominate de depozitele overnight care au avut o valoare aproximativ egală cu 10300 mil. ca instrument al politicii monetare. Din schemă este clar că Banca Naţională prin dirijarea instrumentelor sale monetare influenţează poziţiile de lichiditate a băncilor şi respectiv. Canalul averii nu este funcţional în cadrul mecanismului de transmisie în ţara noastră. Lei. lei4. mai puţin de 1000 mil. 25 Datele BNM.pdf 161 . impulsurile din partea preţurilor importate. şi cursul de schimb influenţează ratele dobânzilor pe termen lung. din cauza constrângerii imediate a creditelor acordate economiei. iar agenţii economici şi populaţia sunt participanţi relativ pasivi în tranzacţiile cu valori mobiliare. Soldul mediu zilnic constituie 52. Creditele overnight nu sunt folosite din cauza excesului de lichiditate. fiindcă influenţează direct baza monetară. Acest grup de variabile influenţează cererea agregată în Republica Moldova. la rândul lor. http://www. Această evoluţie a acestui instrument este impulsionat de dorinţa BNM de a scoate lichiditatea excesivă din sistem. canalul cursului valutar şi canalul aşteptărilor inflaţioniste. a preţurile reglementate şi ofertei prea mici în comparaţie cu necesităţile ţării. deoarece piaţa valorilor mobiliare este puţin dezvoltată şi doar sistemul bancar şi Ministerul Finanţelor beneficiază de o credibilitate suficientă pentru emisiunea şi plasarea valorilor mobiliare pe piaţa de capital.8 mil. În final.bnm.

Instrumente Monetare Obiective ale politicii monetare Ratele overnight Rate HVS Rezervele monetare Baza monetară Ratele CBN Aşteptările asupra cursului de schimb Aşteptările inflaţioniste Obiective intermediare Operaţii Open Market Oeraţii valutare Facilităţi permanente Rezervele obligatorii Ratele de piaţă a dobânzii Lichiditatea şi creditele Cererea agregată Şocurile din partea ofertei. Cu ajutorul acestui studiu se va putea discuta despre obiectivele operaţionale de ţintire a inflaţiei. deplasând restabilirea funcţionalităţii acestuia până în perioada 2001-2006. În perioada 1993-1997 au fost puse bazele mecanismului de transmisie a efectelor politicii monetare şi prin contribuţia BNM a fost creat un cadru favorabil de transmitere a impulsurilor monetare economiei reale. Unele ţări în tranziţie aleg cursul de schimb sau careva agregate monetare 162 . pentru Republica Moldova este vital de a face un studiu empiric asupra mecanismelor de transmisie a politicii monetare. criza financiară din 1998-1999 a distrus toate legăturile existente la acel moment în cadrul mecanismului de transmisie a politicii monetare. În lumina celor expuse anterior. Acest fapt este confirmat prin atingerea în 1997 a ratei reale de creştere economică de 1. ca rezultat al introducerii monedei naţionale – leul moldovenesc şi adoptării Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei în care a fost stabilit obiectivul de bază al politicii monetare a BNM – stabilitatea monedei naţionale. precum şi funcţiile şi responsabilităţile BNM privind atingerea acestui obiectiv. Experienţa internaţională în domeniu este împărţită. Preţurile reglementate Politica fiscală Inflaţia Cursul de schimb Sursa: Elaborată de autor Analiza canalului de transmisie prin intermediul ratei dobânzii În Republica Moldova procesul de formare a mecanismului de transmisie a politicii monetare a debutat în perioada 1993-1995.6%.Schema 1 : Mecanismul de transmisie a politicii monetare în Moldova. Însă.

mai înguste în procesul de adopţie a ţintirii inflaţiei. sunt folosite mai mult ca investiţii pe termen scurt. Valoarea medie lunară a tranzacţiilor cu HVS-uri este de 180 mil. Nu este logic de folosit rata de bază a dobânzii ca obiectiv intermediar. lei. conform politicii monetare a BNM. lei. atunci la sfârşitul perioadei analizate aceste fragile corelaţii dispar în totalitate. se preconizează unele măsuri de corelare a ratei de bază cu celelalte rate din sistemul monetar). prezintă lipsa pieţei secundare a hârtiilor valorilor mobiliare emise de stat şi autoritatea monetară. Constrângeri majore în dezvoltarea sistemului bancar. 163 . în special ţările dezvoltate şi cu tradiţie în asemenea procese folosesc ca obiectiv operaţional rata de bază a dobânzii. Piaţa monetară este compusă practic din 3 segmente: Hârtiile de Valoare de Stat. rata de bază nu poate influenţa într-un mod efectiv celelalte instrumente de politică monetară. Astfel. datorită lichidităţii sporite. Intermedierea financiară are o valoare medie lunară de 1. la începutul evoluţiei se observă careva corelaţii dar cu o careva întârzieri (lag). Această concluzie contravine cu părerea unor autori ce au indicat asupra existenţei unei legături întârziate între aceste variabile. Problema esenţială constă în faptul că toate aceste instrumente. fapt ce se datorează fragilităţii sistemului bancar şi nivelului redus al intermedierii financiare. în contextul obiectivului de ţintire a inflaţiei. Acest fapt se poate de observat şi la o analiză a evoluţiilor ratei dobânzii la credite acordate şi IPC comparativ cu luna respectivă a anului precedent. fiind dominată de operaţiunile overnight şi CBN-uri cu scadenţa de 14 zile. lei.5 mld. Certificatele Băncii Centrale şi piaţa interbancară. Aceasta ar permite fluidizarea şi controlul lichidităţilor. Altele. În Moldova nu există o dependenţă între rata de bază a dobânzii şi nivelul preţurilor (doar în 2008. Figura 2 Evoluţia ratei dobânzii la credite şi evoluţia IPC Sursa: Elaborată de către autor în baza datelor BNS Deşi. Operaţiunile de sterilizare au cea mai mare valoare – 2 mld.

pe timp mai lung. canalul ratei dobânzii de transmisie a politicii monetare este obturat si de poziţia de debitor net a BNR fata de sistemul bancar. 164 . se vor parcurge 3 paşi. dat fiind excesul structural de lichiditate existent în piaţa monetara pe care BNM trebuie să îl sterilizeze. Au fost folosite următoarele ecuaţii: Faza întâi. Se presupune că în primă fază o modificare a ratelor directoare a Băncii Naţionale vor modifica ratele dobânzii pe piaţa interbancară. Deşi. în primă instanţă. de pe termen scurt. Ca mai apoi prin mecanismul de transmisie aceste modificări se vor regăsi în ratele comerciale ale dobânzilor ale băncilor comerciale.rata dobânzii interbancară. Caseta 1 Pentru a testa canalul de transmisie a ratei dobânzii. fie prin intermediul schimbărilor în rata nominală a dobânzii pe timp scurt. i = α Faza a treia. inclusiv la CBN-uri şi HVS-uri. În ultima perioada. canalul ratei dobânzii de transmisie a politicii monetare este din ce în ce mai mult discutat. fie prin intermediul schimbărilor în masa monetară. Caseta 1 oferă o analiză empirică a mecanismului de transmisie prin rata dobânzii în Republica Moldova.. Influenţa asupra inflaţiei. Unde: i int erbancar . deşi încă destul de ineficient dată fiind ponderea foarte ridicata a creditelor în valută în total credite din economie (grad ridicat de dolarizare/euroizare).La o primă vedere se poate concluziona că cel mai bine ar fi de avut ca obiectiv operaţional. Influenţa asupra ratelor dobânzii interbancare. 2 + β 2 i CBN + ε π = α + α 3π t −1 + α 4 rm + α 5 salarii + α 6 i + ε . conform metodologiei şi recomandărilor experţilor FMI. Care în fază finală vor modifica cererea agregată şi respectiv nivelul inflaţiei. implicit susţine existenţa canalelor de transmisie monetară. i int erbancar = α 1 + β 1 i CBN + ε Faza a doua. agregatele monetare şi în final inflaţie). De asemenea. care la rândul său ar trebui să influenţeze ratele de piaţă ale dobânzii pe termen lung care într-un final au un impact asupra cererii agregate şi inflaţiei. Influenţa asupra ratelor dobânzii comerciale. ţintirea agregatelor monetare (în cazul în care se va găsi o relaţie strânsă între instrumentele folosite de BNM. ţintirea inflaţiei.

rata dobânzii la băncile comerciale.25 0. i CBN i int erbancar -0. dar şi pentru că nu există o competiţie între băncile comerciale din Moldova (practic situaţie oligopolistă). în termeni reali în majoritatea timpului analizat. Datorat în special surplusului de lichidităţi dublat de situaţia neeficientă a politicii monetare. rm . i . Fapt ce vorbeşte despre ineficienţa politicii monetare. la aceste rate ale dobânzii operațiunile de sterilizare au fost ineficiente pentru atragerea lichidităţilor din sistem. în pieţe monetare mai dezvoltate acest indicator este cu mult mai mare – mai aproape de unu. Pe parcursul la ultimii 5-7 ani băncile moldoveneşti au avut un exces de lichiditate cu rate26 cuprinse între 45-60 %. π . are rezultate şi mai modeste.33 În primă fază a transmisiei. cele mai lichide active au fost numerarul şi echivalentele sale. Rezultatele estimării: Faza 1 Variabila Const. În mod normal. cumulat cu operaţiuni confuze ale autorităţii monetare au dus la faptul că nu există vreo conexiune între politica monetară şi piaţa interbancară. după aşteptări. se observă o reacţie mecanismului de transmisie la modificarea ratelor BNM. Confirmând analiza vizuală a graficului 3. deţinută voluntar pentru a face faţă unui număr mare de tranzacţii cu numerar şi pentru a face faţă riscurilor bancare. Ratele dobânzilor au fost semnificativ negative sau la un nivel foarte mic. mecanismul de transmisie spre ratele dobânzii la credite fiind de 15%. 165 . 26 Lichiditatea este percepută ca raport dintre activele lichide şi total depozite. A doua fază.inflaţia. Valoarea de 33% a penetrării mecanismului de transmisie este destul de mică. O parte din numerar este de precauţie.i CBN .rata dobânzii la Certificate emise de BNM. Toate acestea.rezervele obligatorii.

inflaţia se va modifica cu doar 2 %.Faza 2 Variabila Const. Creşterea preţurilor internaţionale la petrol şi produsele agricole. 166 . ce vorbeşte despre ineficienţa acestui canal de transmisie.25 0. Mai mult. În urma măririi bazei monetare se accelerează procesul de multiplicare a ofertei monetare. aşteptările inflaţioniste sunt cele mai determinante. iar rata dobânzii nu poate fi privită ca un instrument care ar putea avea influenţa asupra acestui fenomen. În timpul când inflaţia va fi generată de bunurile şi serviciile importate sau/şi creşterea influxurilor de capital străin.08 .15 0. prin intermediul creditelor acordate economiei. în schema prezentată a mecanismului de transmisie în Republica Moldova. Canalul de transmisie prin intermediul cursului valutar.02 În schimb. Inflaţia anterioară Rezervele obligatorii Ratele medii ale dobânzilor Inflaţia 0.08 Cea de a treia fază demonstrează că la modificarea ratelor dobânzii la credite cu un procent. pe timp scurt. a funcţionat în special după 1998. conform estimării făcute cel mai important rol îl joacă aşteptarea inflaţionistă. Faza 3 Variabila Const. Transferurile remitenţilor sunt sursa principală a majorării rezervelor bancare şi care asigură toate celelalte operaţiuni ale sistemului bancar. Respectiv. atunci există riscul de obstrucţionare a cererii agregate. Fapt. va stimula inflaţia importată. când în rezultatul intervenţiilor BNM a fost mărită baza monetară şi reduse presiunile asupra cursului de schimb. va mări rata dobânzii sau rezervele obligatorii. Renunţarea la canalul de transmisie a ratei dobânzii este susţinută şi de următorul fapt. i int erbancar Rata dobânzii la credite -0.89 0.0. în cazul în care BNM. ca răspuns la creşterea preţurilor. ele se vor propaga în proporţie de 89 % de la un an la altul.

dar într-o măsură mai mare. fie presiuni de creştere a lui. va explica tendinţele inflaţioniste. Au fost folosite date anuale începând cu 1998. Sursa: Elaborat de autor A doua abordare a problemei include o ecuaţie de regresie prin care se încearcă estimarea influenţei cursului de schimb şi a presiunilor din partea ofertei agregate. în ceea ce ţine de evoluţia preţurilor la produsele importate (calculate ca indici unitari conform datelor BNM). prin intermediul PIB-ului potenţial. Figura 3. astfel încât pe timp lung PIB real să fie egal cu PIB potenţial. 167 .La identificarea influenţei cursului de schimb asupra inflaţiei au fost două abordări Prima presupune următoarele relaţii: CURSUL DE SCHIMB influenţează PREŢURILE LA IMPORT care influenţează PREŢURILE PRODUCĂTORILOR care influenţează PREŢURILE DE CONSUM Evoluţia acestor indicatori este redată în Figura 4. Se poate afirma cu certitudine că preţurile producătorilor evoluează în aceeaşi direcţie cu preţurile consumatorilor. CPI. transformate în baza anului 2000. La examinarea acestei figuri nu putem depista careva relaţii dintre aceşti indicatori. prin această abordare se poate de concluzionat că cursul şi preţurile de import au un mecanism slab de transmisie asupra preţurilor finale în Republica Moldova. pentru o mai bună înţelegere este nevoie de efectuat un model VAR de stabilire a legăturilor. fie presiuni de scădere a PIB-ului real. ele au o evoluţie ce vorbeşte despre o slabă transmisie a lor asupra consumatorilor finali. Conform ecuaţiei de regresie modificarea cursului de schimb şi a presiunilor din partea producţiei reale. au fost preluate datele anuale şi modificate cu ajutorul filtrului Hodrick-Prescott. Respectiv. Output Gapul a fost calculat ca diferenţă între PIB potenţial şi PIB real. Dar. În schimb. Evoluţia cursului. La calcularea PIB potenţial. IPP şi preţurilor la import în preţurile anului 2000. din lipsa de date lunare.

modificarea output gap-ului şi aşteptărilor inflaţioniste: log( ) = α0 + α1 log(E / E−1) + α2 log(GAP1 ) + α2 log(IPC1) + εt IPC − − . s-a folosit următoarea ecuaţie ce pune în evidenţă influenţa modificării cursului de schimb. Ca şi în iteraţiile anterioare aşteptările inflaţioniste sunt esenţiale în ceea ce priveşte determinarea creşterii preţurilor.32 % a inflaţiei.unde: IPC – Indicele Preţurilor de Consum. În cazul nostru modificarea cu un procent a Output Gap-ului va modifica cu 0. folosind filtrul Hodrick-Prescott. modificarea cursului de schimb influenţează inflaţia. calculat ca diferenţă dintre PIB potenţial şi PIB real.51 % inflaţia.Pentru a determina influenţa cursului de schimb asupra inflaţiei.14 dummy 2000 − 0 . În Republica Moldova.15 + 0 . E/E(-1) – Raport ce identifică modificarea cursului de schimb. Influenţa Output Gap-ului are o influenţă pozitivă asupra inflaţiei. GAP – Output Gap. contribuţia inflaţiei importate şi costurilor reglementate este extrem de mare în totalul IPC. 168 . Influenţa modificării cursului de schimb asupra inflaţiei este mai mare decât în cazul canalului de transmisie prin rata dobânzii. calculat în anul de bază 2000.51 log (GAP−1 ) + 0 . inflaţia se va majora.32 log( E / E −1 ) + 0 . modificarea aşteptărilor inflaţioniste va fi transpus imediat în creşterea preţurilor. Astfel. Un alt aspect ce ţine de inflaţie este inflaţia importată şi preţurile reglementate.11dummy 98 Rezultatele empirice confirmă reflecţiile anterioare asupra mecanismului de transmisie prin intermediul cursului de schimb. Modificarea cu un 1 % a cursului de schimb va rezulta în modificarea cu 0. Respectiv. Menţionez că Output Gap-ul surprinde şi mişcările ce intervin în piaţa muncii. în comparaţie cu alte ţări. ci mai degrabă prin puterea de cumpărare a valutei deţinute de către rezidenţi.99 log( IPC −1 ) + 0 . După estimarea econometrică a ecuaţiei s-au obținut următoarele rezultate: log( IPC ) = 0 . (Tabelul 2). dar nu prin intermediul preţurilor la import. Atunci când diferenţa dintre PIB real şi cel potenţial creşte.

28 Calculate conform datelor BNM la bază fiind media anuală a IPC. 1999 2000 2001 2002 2003 2004 27 2005 2006 2007 102. Concluzii şi unele recomandări Astfel. preţurile la gazele naturale (110.1 114. De exemplu. un impact asupra preţurilor administrate ar avea o ameliorare a cadrului juridic de reglementare a relaţiilor dintre consumatorii şi prestatorii de astfel de servicii.9 104.1%).7 152. cursul de schimb infleunţează înclinaţia marginală spre consum a populaţiei. scumpirea gazului până la 250 USD.5 %) şi alte preţuri29. La fel. va putea fi acoperită doar printr-o majorare a serviciilor de aproximativ 3 ori.0 131. 27 Datele din tabel sunt calculate pentru aproximativ 70 % din importurile Republicii Moldova. preţurile la apă şi canalizare (134. Monopolurile Apă Canal. serviciile asociate cu transportul de pasageri şi cele de comunicaţii. iar acestea în final inflaţia.5 126. Se poate de concluzionat că în Republica Moldova.4 100 100. necesită atât restructurare cât şi investiţii enorme. Termocom. îngrijirea medicală (110. Astfel. contrar afirmaţiilor Ministerului Economiei şi Comerţului în ceea ce priveşte răspunderea totală a autorităţii monetare în faţa inflaţiei. 2000 =100.9 178.8 117.3 165. 2000=100. în lumina celor expuse am putea formula unele propuneri de menţinere a inflaţiei. necesită un proces de restructurare a sistemelor de apă şi canalizare. aceasta e o problemă structurală a economiei şi nu monetară.6%). îi revin mărfurilor importate. 1. Scăderea dinamicii preţurilor administrate.6 133. Banca Naţională a Moldovei nu poate controla şi dirija acest fenomen. În cazul concurenţei toate aceste servicii deja urmau o cale de schimbări de structură şi probabil acest lucru deja era reflectat într-o structură a costurilor mai eficientă. Au fost folosite medii ponderate şi deflate cu inflaţia principalilor parteneri de import. CET-urile. 29 Conform datelor BNM. Aceste două componente ale inflaţiei sunt puţin studiate. medicină şi altele. o analiză a costurilor şi preţurilor reglementate ar evidenţia spaţii destul de mari pentru avansarea inflaţiei. Mai mult. în aşa mod modificând şi cererea agregată şi PIB potenţial. Recalcularea şi reajustarea preţurilor administrate în sensul micşorării lor. În componenţa costurilor reglementate intră scumpirea din 2007 a energie electrice (131. a sectorului energetic. dar vizibil contribuie mult la instabilitatea preţurilor în Moldova. Moldova-Gaz.9 Sursa: Elaborat de către autor Exprimat în preţuri reale aproximativ 80 % din totalul de 205 %28 cât au fost preţurile în anul 2007 cu aceeaşi bază.7 97. 169 . În mod firesc.4%).Tabelul 2 1995 1996 1997 1998 Inflaţia importată .

Ajungem la ideea protejării şi stimulării producătorilor interni. care ar putea să lobeze astfel de acţiuni restrictive. Astfel.alimentar. făină. În cazul în care preţul consumatorului este privit ca sumă dintre componenta costurilor (care include preţurile la import) şi marja profitului. O astfel de acţiune implică procese de lungă durată. Altă dimensiune a aceleaşi probleme ar fi lipsa unei concurenţe în sectorul agro . Dar. Guvernul ar putea mări numărul de bunuri reglementate. Respectiv. ca cauză a lipsei unei produceri competitive. aprecierea leului faţă de principalele valute de referinţă ar putea atenua inflaţia importată. 170 . zahăr şi altele). respectiv. Recomand susţinerea sectorului agrar şi stabilirea unor rezerve de stat la produsele ce au un impact mai mare asupra preţurilor (carne. Înlăturarea unor intermediari şi eficientizarea acestor lanţuri ar permite un control asupra preţurilor agroalimentare. acceptând o politică flotantă a monedei naţionale. logic şi relativ repede ar fi fost de operat cu careva restricţii sau reglementări la import. În aceste condiţii. în cazul Republicii Moldova. În cazul Moldovei se poate de ales marjele de profit la comercializarea bunurilor importate. produsele agricole au o pondere ridicată în totalul bunurilor consumate. atunci se pot propune următoarele măsuri. este recomandabil de impus careva cote sau restricţii la export sau/şi restructurare a lanţurilor de distribuţie a produselor agroalimentare. care are o pondere mare în coşul bunurilor IPC. 2. În acest caz este suficient de nu intervenit pe piaţa valutară. aprecierea leului ar fi o măsură în combaterea inflaţiei. În Republica Moldova. Pe timp scurt. 4. acţiune dificil de realizat într-o economie de piaţă. Aici se poate de menţionat şi problema consolidării pământurilor. la stabilitatea preţurilor. 3.Ca soluţie adiacentă. Lipsa investiţiilor în acest sector şi creşterea globală la aceste produse fac ca bunurile autohtone să fie mai scumpe. cât şi marje de profit la bunurile comercializate. Stimularea concurenţei şi competitivităţii este esenţială. lapte. Un nou concept ce ţine de aspectele inflaţiei este agroflaţia. Desigur. stabilind marjele de profit şi rentabilitate pentru producători. deci preţurile internaţionale ar putea influenţa negativ piaţa domestică. Cel mai bine ar fi un control al formării preţurilor. grâu. Sau inflaţia datorată creşterii preţurilor la produsele agricole. este important de acţionat atent pentru a nu destabiliza acest sector. este necesară o analiză mai profundă a ratei reale efective de schimb pentru a nu periclita exporturile. în cazul unor importuri considerabile şi a unei reţele comerciale şi de distribuţie dezvoltate. marjele de profit ridicate ale unităţilor comerciale ar putea fi scăzute cu ajutorul unei concurenţe sănătoase dintre agenţii economici autohtoni.

Este necesar de elaborat mecanisme financiare ce ar mişca rata de bază pe un termen mai lung. 6. după cum s-a menţionat mai sus. O altă acţiune ar putea fi limitarea cheltuielilor bugetare şi orientarea acestora spre investiţii publice care să stimuleze potenţialul productiv. deşi ar putea să crească aprecierea şi mai mult. Elaborarea mecanismelor de transmisie prin rata dobânzii ar putea aduce o stabilitate şi o influenţă mai mare Băncii Naţionale a Moldovei. ca în cazul României. 5. cea mai eficientă luptă împotriva inflaţiei este creşterea economică. va fi şi încurajarea liberei competiţii. fiindcă în caz contrar. indicatori de performanţă şi monitorizarea postimplementare a proiectului investiţional.Esenţial. astfel de stopat tranzacţiile pur comerciale cu CBNuri (în cazul ăsta rămâne problema sterilizării lichidităţilor). Desigur că domeniile de investiţii ar trebui alese pe baza unor studii de fezabilitate. Dacă creşterea PIB în Moldova va fi cu 1 – 2% mai mare ca inflaţia atunci problema stabilităţii preţurilor ar putea fi rezolvată. la final. 171 . rezultate aceste acţiuni nu vor avea. Şi. Ca soluţie la aprecierea monedei naţionale ar fi mărirea rezervelor obligatorii în valută. (Unele ţări au creat departamente speciale în cadrul guvernului pentru astfel de evaluări).

03% 3.94% 6.50% 1.75% 1.41% 10.50% 1.00% 172 .75% 4.03% 2.16% 13.11% 6.96% 5.25% 9.20% 1.50% 5.66% 5.11% 6.66% 9.96% 5.94% 7.19% 6.05% 1.91% 5.ANEXA 4 Ţara Raiting LongTerm (Moody’s) Marja ajustată de bază Premiul de risc total Premiul de risc de ţară Zona Euro Slovenia Cehia Estonia Slovacia Cipru Letonia Lituania Polonia Malta Croaţia Kazahstan Rusia Bulgaria România Azerbaidjan Armenia Turcia Ucraina Moldova Aaa Aa2 A1 A1 A1 A2 A2 A2 A2 A3 Baa1 Baa1 Baa2 Baa3 Baa3 Ba1 Ba2 Ba3 B1 Caa1 0 50 70 70 70 80 80 80 80 85 100 100 115 135 135 200 250 300 350 600 4.41% 6.41% 6.64% 6.96% 6.00% 0.91% 0.00% 3.05% 1.05% 1.73% 2.28% 1.11% 6.20% 1.91% 8.20% 1.20% 1.11% 6.

Raportul dintre IPEXP şi CPIWorld sau preţurile relative la export arată interacţiunea dintre scumpirea preţurilor la exportat (în cazul Moldovei din cauza aprecierii valutei naţionale) şi creşterea preţurilor mondiale. O creştere cu un procent a preţurilor de export va duce la descreşterea competitivităţii şi vor reduce exporturile cu 0.47 log( REXP −1 ) + 0 . Impactul competitivităţii externe asupra nivelului exporturilor este relativ mare şi negativ.ANEXA 5 Impactul cursului de schimb asupra exporturilor Pentru a determina influenţa cursului de schimb asupra competitivităţii.98 + 0 . creşterea veniturilor partenerilor comerciali adresate produselor moldoveneşti exportate şi valoarea anterioară a exporturilor vor duce la creşterea volumului produselor exportate cu 0. IPEXP = Indicele preţurilor la export. 2000=100 CPIWorld = Preţurile mondiale cu care se confruntă exporturile naţionale. presiunile de apreciere a monedei naţionale vor fi surprinse în acest raport. în preţurile anului 2000.77 %.47%. GDPWorld = Cererea mondială adresată produselor moldoveneşti. iar cea de-a doua în sens pozitiv.77 log (IPEXP CPIWorld ) + Toţi coeficienţii au semnul corespunzător predicţiei şi teoriei economice. După estimarea regresiei ajungem la următoarele rezultate: log( REXP ) = − 4 . corectate cu efectul Balassa. Prima influenţează negativ competitivitatea produselor exportate. În acelaşi timp.57 log (GDPWorld + dummy 95 + dummy 2006 + u t ) − 0 . s-a estimat o ecuaţie a exporturilor de forma: log( REXP ) = α 0 + α1 log( REXP−1 ) + α 2 log (GDPWorld ) + α 2 log (IPEXP CPIWorld ) + ut REXP = Exporturile reale a Moldovei în preţurile anului 2000.57% şi respectiv cu 0. Astfel. 173 . Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului de transmisie a modificărilor cursului de schimb asupra competitivităţii este necesar de a analiza Rata Reală Efectivă (REER) şi Rata Nominală Efectivă (NEER) a cursului de schimb. calculat ca suma ponderilor preţurilor a partenerilor comerciali principali.

0015 în 174 .909 Valoarea 1.091.204 Ponderea în totalul exporturilor 100 39.255 353.0106 0.0015 0.0008 Ponderea în exporturile globale 0.0015 0.0041 0.869 73.ANEXA 6 EXPORT 2003 Global Rusia Italia România Ucraina 2004 Global Rusia Italia România Germania 2005 Global Rusia Italia România Ucraina 2006 Global Rusia România Ucraina Italia Bielorusia 2007 Global Rusia România Ucraina Italia Clasament 0 1 3 2 5 Clasament 0 1 2 3 4 Clasament 0 1 2 3 4 Clasament 0 1 2 3 4 5 Clasament 0 1 2 3 4 Valoarea 790.0109 0.784 116.001 0.408 136.798 232.8 12.341.213 135.6702 8.0013 0.0344 Ponderea în totalul exporturilor 100.051.0039 0.0088 0.8 13.0008 Ponderea în exporturile globale 0.0013 0.559 128.011 155.4% Ponderea în exporturile globale 0.4 7.3% 15.0284 9.3 14.0024 0.0041 0.2 10.255 347.0006 Ponderea în exporturile globale - IMPORTURILE 2003 Global Ucraina Rusia Germania Italia Clasament 0 1 2 3 4 Valoarea 1.0 7.0107 0.418 90.0011 0.246 116.294 308.8 140.212 56.599 308.0012 0.453 111.398.001 Ponderea în exporturile globale 0.2 11.142 Valoarea 986.741 211183.659 98.9 10.8 12.835 Valoarea 1.3 Ponderea în totalul exporturilor 100 31.973 Valoarea 1.0748 13.0011 0.0 10.601 182.486 Ponderea în totalul importurilor 100 22.2 9.7% 12.0011 0.5% 10.3289 Ponderea importurile globale 0.891 71.666 99.1 7.2 Ponderea în totalul exporturilor 100 17.4 11.0% 17.0034 0.9 167878.733 182.482 133.1 Ponderea în totalul exporturilor 100 35.0018 0.487 82.0011 0.0184 0.

0015 Ponderea importurile globale 0.1769 15.0218 0.0013 Ponderea importurile globale 0.963 Valoarea 2.4451 Ponderea totalul importurilor 100 20.085 150.2897 Ponderea totalul importurilor 100.055 Valoarea 2.0014 Ponderea importurile globale 0.8458 7.6844 11.0016 Ponderea importurile globale - în în în în 175 .7% 7.330 191.835 257.795 164.1098 9.320 Valoarea 3.455 417.6% 13.773.0046 0.0026 0.0018 0.292.952 214.2% 8.4847 12.5014 7.019 0.9283 11.2261 8.6294 Ponderea totalul importurilor 100 19.0029 0.163 516.0047 0.România 2004 Global Ucraina Rusia România Germania Italia 2005 Global Ucraina Rusia România Germania Italia 2006 Global Ucraina Rusia România Germania Italia 2007 Global Ucraina Rusia România Germania Italia 5 Clasament 0 1 2 3 4 5 Clasament 0 1 2 3 4 5 Clasament 0 1 2 3 4 5 Clasament 0 1 2 3 4 5 96.882 Valoarea 1.0034 0.742 436.9509 7.727 267.020 345.3351 6.0018 0.0% 18.693.366 214.9272 Ponderea totalul importurilor 100 24.648 449081 319435 269287 6.0025 0.0016 0.0043 0.792 132.0023 0.868 686997 498.2509 8.061 151.6017 12.689.5% 12.3% în în în în 0.022 0.125 196.0018 0.292 479.

29 -9.31 2. rubber and articles thereof Row hides and skins. furskins and articles thereof Wood and articles (excluding furniture) of wood -1.17 -2.99 -3.54 -0. electrical equipment Vehicles and associated transport equipment Optical.37 1.03 0.34 7.26 -2.98 0.81 -1.00 -0.62 -0.96 16. alcoholic and non-alcoholic drinks.55 -1.90 2002 -0.35 1.53 2.24 16.21 2005 -0.18 14.00 19. leather.58 0.22 -7.47 0.66 2. glass or similar materials Natural or cultural pearls.01 -0.87 10.57 0.00 -0.05 10.97 -8.41 1.84 1.25 25.70 2003 1.26 -4.63 29.23 2. ceramics.41 6.40 1.54 2004 -0.27 0.32 -0.56 10.16 -3.18 -0.ANEXA 7 Indicele CTB pentru Moldova Cod S.80 -0.24 -3. cement.88 11.22 -0.43 -2.58 -7.82 14 15 16 17 18 20 21 -0.99 1.60 0.33 3. clocks and watches Miscellaneous manufactured articles Works of art.05 4.16 13.45 17.88 -1.62 -1. tobacco w/o Beverages and spirits 5 6 7 8 9 10 11 12 Mineral products Chemical products Plastics.18 -0.22 -2.18 -3.30 0.15 -2. paperboard and articles thereof Textile and textile articles Footwear.71 -1.36 -9. headgear.A. umbrellas and similar articles Articles of stone. gypsum.39 -2.14 3.69 -6.86 3.97 -3.81 1.11 1.29 -3. precious or semi-precious stones Base metals and articles thereof Machinery and mechanical appliances. paper.08 0.00 -0.17 6.70 -1. 1 2 3 4 Live animals and animal products Vegetable products Animal or vegetable fats and oils Foodstuff products.80 2.19 5.99 1.54 -2.52 -2.66 -0.47 7.55 0.59 -7.24 -4.17 -0. photographic.39 5.53 -0.63 2.34 10.00 176 .11 Pulp of wood.06 0.98 -7.28 -4.21 -3.43 -1.73 1.77 28.38 -0.41 -3.80 7.53 1.65 -0.52 4.16 -2.96 16. medical instruments.12 7. collectors' pieces and antiques 13 -0.00 -0.52 6.38 -5.91 -7.04 2007 -0.34 -4.69 2.48 24.83 2006 -0.19 -1.41 -0.07 0.

55 3.28 6.93 0.39 n/a 1.77 2.51 1.08 1.44 2000 0.05 1.07 2.54 4.27 1.03 2.66 1.91 0.30 5.58 2.54 3.46 3.18 3.08 0.67 0.93 1.53 0.24 1.19 2.27 3.43 5.26 0.86 2004 2.82 2.45 0.00 1.33 1.26 0.99 1.94 1.30 2006 1.40 14.66 1.47 2.80 3.41 1.14 1.16 0.22 0.25 2.18 4.91 2.63 1.49 2.95 4.32 2.51 1.56 2.48 0.94 n/a 1.21 1.65 1.60 2.58 4.52 4.24 1.61 2.10 3.85 1.85 1.51 0.10 1.26 1.44 1.27 2.07 1.81 1.99 5.36 1.59 0.30 2.87 1.50 1.81 2.35 0.37 4.51 1.21 1.50 1.97 10.02 3.44 2.40 0.35 0.14 1.85 4.75 1.59 1.90 0.74 0.37 1.79 4.26 2.48 2005 1.50 3.98 1.30 -0.03 n/a 1.14 9.49 n/a 1.75 1994 2.76 1.22 0.26 5.63 2.51 6.60 1.67 n/a 0.98 2.68 2.92 2.59 3.85 1.60 5.83 2.44 9.23 0.79 1.13 1.86 0.34 0.28 2.00 2.43 0.20 2.86 2003 2.19 n/a 1.73 n/a n/a 5.ANEXA 8 1992 Albania Bosnia and Herzegovina Bulgaria Croatia Czech Republic Estonia Hungary Latvia Lithuania Macedonia Poland Romania Serbia Slovak Republic Armenia Georgia Kazakhstan Moldova Russia Ukraine 3.82 5.47 n/a 11.64 3.23 0.34 1.55 2.14 1.00 1.93 n/a n/a 27.46 1.79 2002 1.84 2.09 n/a 2.40 3.59 1.72 2.55 1.64 n/a 2.86 4.75 2.56 2.58 4.27 5.11 3.84 2.76 1998 0.73 0.48 0.33 1.45 5.45 5.29 6.39 2.17 0.58 1.05 2.19 1.02 n/a 11.09 0.56 n/a n/a n/a n/a 4.23 2.19 0.24 0.10 0.00 4.50 3.76 1.25 1.27 2.02 2.61 9.05 0.88 0.37 4.37 1993 4.00 3.18 4.69 0.39 2.72 0.75 0.39 3.45 0.34 0.93 2.96 1.88 1.81 177 .00 1.65 0.63 5.39 4.95 2.91 3.32 1.74 1.22 n/a 0.73 0.31 1.72 0.74 2.05 3.09 2.78 2.44 2.57 0.51 3.14 2.17 4.85 3.30 1.75 1999 0.51 0.13 n/a 0.93 1.78 0.92 1.43 2001 1.86 2.57 2.98 1.89 1.98 0.05 1.46 1995 2.09 1.46 2.41 0.58 5.81 n/a 0.23 1.62 1996 2.53 1.61 5.76 5.01 3.24 0.97 6.53 4.21 0.01 0.06 2.09 0.83 1.09 2.73 7.25 1.74 1.80 0.58 n/a 0.46 1.89 0.90 1997 1.09 1.43 4.21 4.70 0.01 4.46 5.32 n/a 8.57 n/a 1.

dacă estimarea acesteia din urmă înregistrează o reducere a erorii de previziune. De asemenea. estimarea variabilei creştere fiind îmbunătăţită prin includerea variabilei export decalate temporal. ceea ce va influenţa pozitiv rata de creştere economică pe termen lung. conform cărora schimburile comerciale influenţează economia prin intermediul economiilor de scară şi al alocării mai eficiente a resurselor. 178 . astfel că respectivele economii vor fi capabile să absoarbă mai rapid (prin imitare) tehnologiile ţărilor mai avansate. prin includerea variabilei creştere decalate. O serie de studii empirice au testat atât corelaţia dintre dinamica exporturilor şi procesul de creştere economică. 1992). Pereira şi Xu (2000) au folosit conceptul de cauzalitate în sens Granger. Conform acestuia. precum şi o reorientare a schimburilor comerciale către Uniunea Europeană. Astfel. Începând cu anul 2000. ceea ce a determinat reducerea lentă a decalajelor de venituri faţă de nivelul mediu existent în Uniunea Europeană. Moldova a înregistrat o rată medie de creştere de aproximativ 5%. creşterea exporturilor determină majorarea gradului de deschidere a economiei. Sarkar (2002) a arătat că numai pentru ţările cu un nivel mediu de dezvoltare există o corelaţie semnificativă statistic între gradul de deschidere a economiei şi creşterea economică. exporturile susţin creşterea economică. Comerţul permite difuzarea mai rapidă a tehnologiilor. Pentru economiile aflate la un nivel redus/ridicat de dezvoltare.2 % din PIB. Edwards.7 % la 38. cât şi modalităţile de transmisie ale efectelor dintre cele două variabile. variabila creştere constituie o cauză a variabilei exporturi. nu există o legătură semnificativă între majorarea exporturilor şi creşterea economică. Pentru a detecta relaţia cauzală dintre acestea. Teoria economică sugerează că expansiunea exporturilor generează o îmbunătăţire a eficienţei alocării resurselor productive şi o creştere a volumului producţiei prin acumularea de capital (Romer. Această abordare este completată de noile teorii ale creşterii economice. ţările cu un nivel mediu de dezvoltare şi cu o expansiune a exporturilor crescând mai repede decât acelea puţin orientate către export. Ben-David şi Loewy (1998) au demonstrat impactul pozitiv al modificării structurii de export a unei economii asupra convergenţei reale a acesteia. Moldova a înregistrat o oarecare creştere a gradului de deschidere a economiei. ceea ce constituie un important factor al unei creşteri economice sustenabile. aspecte care explică dinamica exporturilor. Va rezulta astfel o creştere a productivităţii totale a factorilor. 1989. între 2000 şi 2007. Subasat (2002) a arătat că exporturile constituie o sursă a convergenţei economice. primele s-au majorat cu aproximativ 25 % anual (în termeni reali). În conformitate cu teoria neoclasică a comerţului internaţional. iar rata investiţiilor a crescut de la 21. Similar.ANEXA 9 Cum influenţează exporturile şi investiţiile creşterea economică. Conform Edwards (1997). Două dintre sursele creşterii economice reale pe termen mediu şi lung sunt exporturile şi investiţiile. procesul de integrare comercială va induce în cazul ţărilor Europei Centrale şi de Est (caracterizate printr-un stoc redus de capital şi de o forţă de muncă ieftină) o reducere a preţurilor relative ale bunurilor intensive în utilizarea lucrătorilor şi o creştere a ponderii în export a bunurilor intensive în capital.

În ceea ce priveşte investiţiile.545 + 0. În măsura în care acestea din urmă presupun şi transferuri de tehnologie. la care am adăugat exportul.95. reziduul Solow sau productivitatea totală a factorilor de producţie. Cu ajutorul programului Eviews am calculate coeficientul ρ (rho) = 0. Influenţa asupra creşterii economice va fi numai pe termen mediu. cât şi majorarea stocului de capital. am utilizat două metodologii.16.93. se obţine: LogPIB = LogA + α × LogK + β ×LogL. evidenţiind natura randamentelor marginale ale acesteia.51× K0. L la obţinerea PIB. Iniţial s-a estimat următoarea funcţiei de producţie: PIB = A×Kα ×Lβ. teoria neoclasică sugerează importanţa creşterii stocului de capital pentru ţările aflate la un nivel redus de dezvoltare economică.36×LogL.586. Pentru a elimina autocorelarea erorilor. am utilizat o funcţie de producţie de tip Cobb-Douglass. K – stocul de capital. atunci procesul de convergenţă reală va fi unul sustenabil. ISD au sprijinit procesul de creştere economică. în prima parte a acestui studiu. Pentru a evidenţia sursele creşterii economice. adică până în momentul în care se va atinge nivelul de echilibru staţionar al venitului. gradul de semnificaţie R2 (ajustat) este de 0. Astfel. Sursele investiţiilor se referă atât la creşterea ratei economisirii.16. iar testul Durbin-Watson indică o autocorelare pozitivă a erorilor (valoarea acestuia fiind de 0. PIB = 3. exportul) precum şi cauzalitatea în sens Granger între acestea în cazul Moldovei. am utilizat metoda VAR pentru a estima relaţia pe termen lung dintre variabilele modelului (PIB-ul real. cât şi la fluxurile de investiţii străine directe.82 ×L0. am utilizat metoda Cochrane-Orcutt care presupune estimarea coeficientului ρ (rho) şi realizarea unei regresii prin diferenţierea ecuaţiei. α. Pentru noile ţări membre ale UE. am estimat funcţia de producţie pentru România. Am adăugat ca variabilă suplimentară exporturile. Elasticitatea PIB-ului în raport cu stocul de capital este de 0. Coeficienţii α şi β capătă semnificaţia elasticităţii PIB în raport de factorii K şi L. iar cea faţă de populaţia ocupată de 0. Aceasta pentru că ţările beneficiare de ISD au înregistrat atât o creştere a gradului de deschidere a economiei. L – populaţia ocupată.85 × LogK + 0. α şi β sunt semnificativ diferiţi de zero. Am utilizat ca variabile explicative stocul de capital al economiei naţionale şi populaţia ocupată. două dintre canalele de transmisie fiind reprezentate chiar de investiţii şi exporturi. În partea a doua. Ca variabile explicative am reţinut factorii tradiţionali – muncă şi stocul de capital. unde: A – reprezintă partea din creştere determinată de progresul tehnic. formarea brută de capital fix. respectiv gradul de deschidere a economiei. Pentru a cerceta relevanţa variabilelor investiţii şi exporturi în explicarea evoluţiei procesului de creştere economică.85). β – contribuţiile K. (2) LogPIB = 0. Regresia PIB se caracterizează prin randamente marginale crescătoare ale stocului de 179 . Logaritmând funcţia de producţie.

În aceste condiţii. valoarea termenului A din funcţia de producţie s-a redus de la 3. Stocul de capital al economiei a avut cea mai ridicată contribuţie la creşterea PIB.26. în timp ce contribuţia factorului muncă a fost una negativă (tabelul 1) 180 . ceea ce corespunde unor randamente de scară descrescătoare ale funcţiei de producţie.15. Populaţia ocupată a înregistrat un trend descendent începând cu anul 2000 şi până în 2007. perioadă care a coincis cu un proces susţinut de creştere economică. Această funcţie de producţie se caracterizează prin randamente de scară descrescătoare. astfel că o creştere a populaţiei ocupate cu 10% a generat o creştere a PIB de 2. Suma coeficienţilor α şi β este subunitară (egală cu 0. Astfel. în timp ce coeficientul β nu este semnificativ diferit de zero (t-student = -1.99.20 ×M0.75. În cadrul populaţiei ocupate o mare parte sunt persoane din mediul rural. Valoarea coeficientului de elasticitate a producţiei interne a fost de 0. atunci variaţia numărului acestora nu va influenţa decât într-o mică măsură rata de creştere economică. suma coeficienţilor α.88. trendul ascendent al PIB/lucrător ar trebui să fie susţinut de îmbunătăţirea eficienţei la nivel macroeconomic. va genera în viitor o elasticitate pozitivă a PIB-ului real în raport populaţia ocupată. În funcţie de coeficientul elasticităţii PIB. se poate stabili că o sporire a exporturilor cu 10% a indus o rată medie de creştere economică de 1. ceea ce sugerează validitatea modelului care cuprinde şi variabila export. În condiţiile în care acestea produc pentru autoconsum. cu o probabilitate de 13%). Prin includerea exporturilor. Elasticitatea PIB-ului în funcţie de evoluţia populaţiei ocupate este mai redusă faţă de funcţia de producţie iniţială. Adăugând variabila export în funcţia Cobb-Douglass. ceea ce corespunde unor randamente marginale descrescânde ale factorului capital. Tendinţa de reducere a ponderii populaţiei ocupate în agricultură şi orientarea lor către ramura cea mai dinamică a economiei – sectorul serviciilor. a calităţii mediului de afaceri şi a educaţiei. Gradul de semnificaţie a regresiei se menţine la un nivel ridicat (0.64. β >1). Realizând o sinteză a celor trei modele de funcţii de producţie estimate anterior.26× K0. majorarea exporturilor a generat o îmbunătăţire a eficienţei muncii şi a stocului de capital în sectoarele exportatoare ale economiei. aspecte surprinse de reziduul regresiei PIB/lucrător (care se referă de fapt la productivitatea totală a factorilor). se poate concluziona că procesul de creştere economică a fost influenţat pozitiv de stocul de capital şi de exporturi.91).98).5% în perioada 1993-2007 (caeteris paribus). β şi γ fiind de 0. aspect care este specific evoluţiei economiilor aflate într-un proces de recuperare a decalajelor.02).51 la 2. Coeficienţii α şi γ sunt diferiţi de zero (t-student = 4. rezultă: LogPIB = LogA + α × LogK + β ×LogL + γ × LogM PIB = 2.capital şi a muncii (α. respectiv 3.64×L0. Logaritmând noua funcţie de producţie. unde γ reprezintă elasticitatea PIB-ului în funcţie de evoluţia exporturilor.0 %. se obţine: PIB = A× Kα ×Lβ ×Mγ.

dar este acceptată la 1%. iar T – numărul observaţiilor Cercetarea staţionarităţii presupune determinarea existenţei unei rădăcini unitare. ipoteza nulă a existenţei unei rădăcini unitare este respinsă la niveluri de 5% şi 10%. trebuie stabilit numărul de laguri ale modelului. În cazul variabilei creştere economică. din Eviews). prin urmare. Numărul acestora dă şi ordinul de integrare al fiecărei variabile. toate cele trei variabile exprimate în logaritm devin staţionare (pentru 5% şi 10% semnificaţie) prin transformare cu prima diferenţă.64 Elasticitatea PIB ăn funcţie de L β=0. Înainte de verificarea staţionarităţii.2 Elasaticitatea PIB în funcţiei de M γ=0.15 Sursa: Calculele autorului Aplicarea modelului VAR la analiza impactului investiţiilor şi exporturilor asupra creşterii economice. adică există cel puţin o combinaţie liniară între ele care este staţionară. dar staţionară pentru celelalte două praguri de semnificaţie. care se calculează astfel: AIC = [2k/T] + ln (suma pătratelor reziduurilor/T). am recurs la desezonalizarea acestor variabile (pe baza funcţiei Tramo/Seats. Pentru a elimina influenţa factorilor sezonieri. Pentru a testa staţionaritatea variabilelor analizate.82 α=0. am aplicat testul Dickey-Fuller (ADF). Tabelul 2 Ordinul de integrare a variabilelor Semnificativ la 1 % PIB real Export Investiţii Sursa: Elaborată de autor Studiul cointegrării Dacă seriile de date nu sunt staţionare în forma iniţială. Fiind vorba de serii temporale. SC = [k×lnT/T] + ln(suma pătratelor reziduurilor /T). În concluzie. Determinarea rădăcinilor unitare. aceasta este nestaţionară la 1% pentru prima diferenţă. I=1 I=1 I=2 Semnificativ la 5 % I=1 I=1 I=1 Semnificativ la 10 % I=1 I=0 I=1 181 . În funcţie de numărul rădăcinilor unitare se poate deduce ordinul de integrare (I) al celor trei variabile. Condiţia pentru a fi cointegrate (adică între ele să existe o relaţie liniară pe termen lung) se respectă. ele pot fi cointegrate. unde k – numărul parametrilor estimaţi.Tabelul 1 Estimarea funcţiei de producţie Elasticitatea PIB în funcţiei de K PIB=A*Kα*Lβ PIB=A*Kα*Lβ*Mγ α =0. pe baza valorilor minime ale criteriilor Akaike (AIC) şi Schwartz (SC). am utilizat datele statistice exprimate în logaritm. deoarece variabilele au acelaşi ordin de integrare.16 β=0. care este prezentat în tabelul 2.

Structura exporturilor din perioada analizată s-a caracterizat prin ponderea ridicată a lohn-ului (aproximativ 40% din exporturi). pe de o parte.58 şi 43. critică (1%) 35.41 Val.04 182 .9855>28.39. Conform relaţiei de mai sus. calculând PIB-ul ca sumă a valorilor adăugate brute.60.13. ceea ce înseamnă că la o creştere cu 10% a acestora. 43. elasticitatea PIB-ului real pe termen lung în raport cu modificarea investiţiilor este de 0. Relaţia de cointegrare obţinută prin normalizarea coeficienţilor evidențiază o corelaţie pozitivă pe termen lung între creşterea economică. Această valoare este foarte apropiată de aceea obţinută în cazul metodologiei bazate pe funcţia de producţie (elasticitatea era de 0.200055 0.9855>24. critică (5%) 29. Elasticitatea în funcţie de variabila export este 0.9855 8.65 Testul trace indică o singură relaţie de cointegrare la nivelurile de 1% şi 5%.17 în acest caz).98461 Val. rata de creştere economică va fi de 3.39LogINV + 0.68 15.36. critică (5%) 15.56664 1. atunci se obţine o explicaţie.65 20.715666 0. astfel că sporirea acestora cu 10% va avea ca efect o rată de creştere cu 1. valorile λ fiind generate de programul Eviews.41 3. exporturi. Valoarea adăugată înglobată în exporturi este una redusă. Aceasta este validată dacă λ statistic < λ critic (pentru 1% şi 5% niveluri de semnificaţie). LogY = 0. Ipoteza nulă este aceea a inexistenţei unei relaţii de cointegrare între variabile. Însă. pe de altă parte.13LogM + 4.9%.355506 λstatistic 16. şi nu în legătură cu variabilele care sunt cointegrate. Tabelul 3 Numărul de relații de cointegrare Matricea П 0. limitându-se în mare parte doar la salariile lucrătorilor din respectivele sectoare de activitate. Procedura Johannsen oferă informaţii numai cu privire la numărul de relaţii de cointegrare în cadrul unui model.3% mai mare decât în perioada anterioară. Între cele trei variabile există o singură relaţie de cointegrare. la pragurile de semnificaţie de 1% şi de 5% (am luat în considerare cointegrarea pe baza unui trend liniar deterministic – tabelul 3). şi investiţii. folosind opţiunea trace test.04 6. critică (1%) 20.59066 Val. semnificativă atât la 1%. cât şi la 5% (în tabelul 4). adăugate de agenţii economici interni. Contribuţia relativ redusă a exporturilor contrazice viziunea conform căreia acestea au constituit motorul creşterii în Moldova începând cu anul 2000.76 Val.092211 λstatistic 43.Cu ajutorul Eviews am testat pentru început ipotezele referitoare la rangul matricei Π. Testarea cointegrării numai între două variabile (PIB şi investiţii) generează o singură relaţie de cointegrare. Tabelul 4 Numărul de realaţii de cointegrare Matricea П 0.

adică existenţa acceleratorului. PIB-ul real se va majora cu 7. dacă variabilele investiţii şi exporturi sunt exogene în cadrul ecuaţiei. Relaţia pe termen lung dintre două variabile este: LogY = 0. Astfel că se consideră că estimările PIB-ului real vor fi mai corecte folosind variabila investiţii. acurateţea estimării ratei de creştere viitoare va fi mai ridicată. Astfel.din producţie internă şi din import.12.65 Testul trace indică o singură relaţie de cointegrare la nivelul de 5% (16. Rezultatele confirmă că atât exporturile. deoarece influenţa asupra variabilei dependente presupune un anumit decalaj temporal (în condiţiile unor date trimestriale). Rezultă că.76. la creşterea cu 10% a investiţiilor.13%).0.41). Pentru a testa cauzalitatea în sens Granger între aceste variabile. relaţiile de mai sus pot fi interpretate prin evoluţia simultană a creşterii.76 6. Rezultă că firmele interne răspund la majorarea cererii agregate. am reţinut un număr de patru laguri.15. prin creşterea stocului de capital. pe termen lung.13LogY +3.13. aşa cum s-a demonstrat anterior.089233 2. ceea ce sugerează că Moldova va face trecerea către cel de-al doilea stadiu al dezvoltării economice – cel bazat pe investiţii. ceea ce susţine existenţa unui puternic efect accelerator în economia moldovenească (o majorare a PIB-ului cu 1% va determina o creştere a investiţiilor cu 1. Coeficientul LogY este mai ridicat decât în relaţia anterioară. care sprijină de asemenea procesul de recuperare a decalajelor de dezvoltare. Ipoteza nulă este aceea a inexistenţei unei cauzalităţi Granger. Se validează astfel rolul acumulării de capital în procesul de creştere economică reală a economiei moldoveneşti. 183 .60>15. deşi relaţia pe termen lung îi indica prezenţa. investiţiile contribuie la realizarea nivelului de echilibru pe termen lung al PIB-ului real.6 % (caeteris paribus). investiţiilor şi exporturilor către echilibrul pe termen lung. în sens Granger. O altă ipoteză valabilă este aceea a cauzalităţii dintre exporturi şi creştere.89126 3.76LogINV + 3. Testând relaţia pe termen lung între creştere şi investiţii. Multe exporturi au avut drept sursă investiţiile străine directe. În conformitate cu conţinutul noţiunii de cointegrare. cât şi investiţiile influenţează creşterea economică. În concluzie. se obţine: LogINV = 1. Conform metodologiei Granger nu se verifică influenţa creşterii PIB asupra investiţiilor. Elasticitatea modificării investiţiilor în raport de variaţia PIB-ului real este de 1. elasticitatea PIBului real în funcţie de modificarea investiţiilor este de 0. ceea ce arată că ponderea investiţiilor în echilibrul pe termen lung este mai mare în lipsa exporturilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful