Oglinda i masca

Jorge Luis Borges Dup încheierea b t liei de la Clontarf, în care umilit a fost norvegul, Preaînaltul Rege i-a chemat poetul i i-a spus: ± Ispr vile cele mai str lucite î i pierd lumina dac nu sunt pecetluite prin cuvinte. Voiesc s -mi cîn i biruin a i slava. Deci fi-voi eu Eneas; iar tu îmi vei fi Vergiliu. Te sim i în stare s porne ti la ast înf ptuire, ce ne va face pe amîndoi nemuritori? ± Da, Rege, i-a r spuns poetul. Eu sunt Ollan. Dousprezece ierni în ir deprins-am tiin a metricii cu de-am nuntul. Pot spune pe de rost cele trei sute aizeci de alc tuiri ce stau la temelia adev ratei poezii. Ciclurile din Ulster i din Munster supuse-s, toate, strunelor harfei mele. Canoanele m îndrituiesc a mînui str vechile cuvinte ale limbii ca i metaforele cele mai dibace. St pînesc tainica scriitur ce ocrote te me te ugul nostru de curioasa iscodire a plebei. Pot cînta deopotriv iubirile, furtul de vite, ispr vile pe mare sau r zboiul. tiu stirpea mitologic a tuturor caselor domnitoare din Irlanda. Cunosc virtu ile ierburilor, astrologia judiciar , matematicile i dreptul canonic. Mi-am înfrînt, în public întrecere, adversarii. Am deprins iscusin a în ale satirei, spe care pricinuie te v t marea pielii, chiar i lepra. Cunosc i mînuirea spadei, a a cum dovedit-o-am în b t lia ta. Un singur lucru nu-mi st în puteri: s mul umesc pentru darul ce-mi faci. Regele, care ostenea lesne în fa a discursurilor lungi i neobi nuite, îi spuse cu u urare: ± Cunosc prea bine aceste lucruri. Am aflat c în hotarul anglilor privighetoarea a i început s cînte. Cînd se va fi încheiat din nou ploi i z pezi, cînd iar se va fi întors privighetoarea de pe meleagurile ei din sud, î i vei rosti cîntarea în fa a cur ii i a Sfatului Poe ilor. Un an întreg î i las. Vei lefui fiece liter i fiece cuvînt. R splata, tii prea bine, nu va s fie nevrednic nici de regeasca noastr rînduial i nici de veghile- i pline de har. ± Rege, r splata cea mai mare e s - i v d chipul, spuse poetul, care era, totdeodat , curtean. Se închin i se duse, întrez rind, deja, cîte un vers. Cînd se împlini anul ± tot, numai molime i r zvr tiri ± înf i cîntarea. O declar cu lent siguran , f r o privire c tre manuscris. Regele încuviin a din cap. Iar to i în jurul lui f ceau la fel, pîn i aceia care, îngr m di i la u i, nu deslu eau nici un cuvînt. În cele din urm , Regele gr i: ± Primesc opera ta. E o victorie mai mult. Ai redat fiec rei vorbe miezul ei nestricat i fiec rui nume epitetul pe care i-l d ruiser poe ii cei dintîi. În tot poemul n-ai g si nici m car o imagine care s nu fi fost folosit de clasici. R zboiul e frumoasa între esere de oameni, iar apa spadei este sîngele. Marea î i

nimic nu s-a întîmplat. înl turînd anumite frînturi. Un sipet din ivoriu va fi str jerul unicului exemplar. ± M închin i în eleg. prin mijlocirea clasicei tale ode. asonan a. Mîinile n-au tres rit în c utarea arcului. i se cuvine s ne amintim c în fabule-i st pînitor num rul trei. îl citi cu v dit ov ial . zeii p gîni ai Irlandei i aceia care aveau s se înfrunte peste veacuri. f r nici o omisiune. Ceva ce nu . În vine sîngele na prins s curg mai n valnic. De n-o vor pre ui nepricepu ii. Nu f r uimire Înaltul Rege îl privi: era aproape alt om. Forma era la fel de curioas . Stelele cerului î i reluar limpedea cale. Prepozi iile erau str ine normelor comune. prime te în dar aceast masc de aur. Te minuneaz . cei tiutori. Un substantiv la singular putea admite un verb la plural. Metaforele erau arbitrare sau. i nimeni na p lit. iar norii prezic viitorul. Nu-l spuse pe de rost. Regele continu : ± Iar drept z log al pre uirii noastre. poete. din plin. cel pu in. a a p reau. îns . cu toate acestea. Dac s-ar pierde întreaga literatur a Irlandei ± omen absit ± ea s-ar putea reconstrui. Ad ogi cu un zîmbet: ± Suntem figuri ale unei fabule cu to ii. Ai mînuit cu iscusin rima. îns . Din nou cînt privighetoarea în p durile saxone i poetul se întoarse iar cu codicele s u. artificiile doctei retorici. de parc el însu i nu le-ar fi în eles pe deplin sau n-ar fi voit s le pîng reasc . Nimeni n-a slobozit r cnetul luptei. la începutul Eddei celei Mari. alitera ia. triadele i neîndoielnica Treime. În v lm agul luptei se zbuciumau Dumnezeul care e Trei i totdeodat Unu. mai pu in lung decît acela dinainte. De ast zi într-un an aplauda-vom o nou laud . nimeni nu i-a repezit pieptul drept stavil în fa a vikingului. cantit ile. Regele schimb cîteva cuvinte cu înv a ii care îi st teau în preajm i apoi vorbi astfel: ± Despre întîia ta cîntare am spus c este esen a fericit a tot ce s-a cîntat cîndva în Irlanda. Urm o t cere i apoi continu . nu mul i la num r. Asprimea se învecina cu armonia. în eleapta alternare a metrilor. Sorocul se împlini din nou. Nu era o descriere a b t liei. pe toate cîte-au fost pîn la ea i totdeodat le ucide. Poetul î i îng dui s opteasc : ± Cele trei daruri ale vr jitorului. str jile observar c poetul n-avea cu sine nici un manuscris. Aceasta le întrece. Treizeci de scribi o vor transcrie de cîte dou ori. te farmec i te descump ne te. ± M închin i în eleg. era chiar b t lia. spuse poetul. La palat. ± Totu-i des vîr it.are zeul ei. rosti poetul. Iar de la pana care a z mislit o oper atît de str lucit putem n d jdui una i mai m rea . Pagina era stranie. prime te aceast oglind care e din argint. Ca semn al mul umirii noastre. vor pre ui-o în schimb.

opti Regele. F r a îndr zni s -l spun cu glas tare. i-am d ruit o oglind i o masc de aur. r spunse poetul. Despre poet se tie c i-a dat singur moartea îndat ce a p r sit palatul. ± N-ai compus oda? întreb Regele. Regele nu era nici mai pu in uimit. acela. Cuvintele acestea sunt în poem. Slujitorii p r sir înc perea. m-am pomenit rostind ni te cuvinte pe care întîi nu le-am putut pricepe. Acestea toate sunt minuni.putea fi timpul îi adîncise i îi preschimbase chipul. De nu mi-ar fi îng duit Atotputernicul s-o fac! ± Po i s-o repe i? ± Nu m încumet. Îi puse în mîna dreapt un pumnal. despre Rege c -i cer etor i r t ce te pe drumurile Irlandei. În alta ne-am îmb tat de aroma merelor fermecate. palizi la chip. ± În anii tinere ii mele. ± i pe care acum îl împ rt im amîndoi. Acela de a fi cunoscut Frumuse ea. În alta am v zut ziduri de foc. un rîu boltit. ca pe o rug ciune tainic ori un blestem. care-i un har neîng duit oamenilor. care într-un fel le cuprinde pe toate. Am sim it c f ptuisem un p cat. ± Ba da. care i-a fost cîndva regat. atîrnînd în v zduh. poate pe care Spiritul nu-l iart . dar nu se pot asemui cu poemul t u. În cea mai dep rtat dintre toate. br zda cerul iar apele lui erau pline de pe ti i de cor bii. Ochii p reau s priveasc foarte departe ori s fi r mas f r vedere. Acum va trebui s ne primim osînda. r spunse trist poetul. Poetul rosti poemul. care va fi i cel din urm . iat cel de al treilea dar. Pe o insul am v zut ogari de argint care ucideau mistre i de aur. nici mai pu in cutremurat decît poetul. spuse Regele. am navigat înspre apus. . Poetul ceru îng duin a s -i vorbeasc . Se privir amîndoi. Ce vr ji i l-au dezv luit? ± În zorii zilei. ± Î i dau curajul care î i lipse te. Era alc tuit doar dintr-un singur rînd. poetul i Regele s u îl murmurar în oapt . i c n-a mai rostit poemul niciodat . spuse apoi Regele. desigur.