GRĂDINA DESFĂTĂRILOR: REPREZENTĂRI ALE PARADISULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ VECHE

Imaginarul creştin a trasat un spaţiu intermediar între cer şi pământ unde cei drepţi aşteptau învierea şi Judecata de apoi. Veacuri de-a rândul, creştinii au crezut că paradisul terestru a existat cu adevărat, dar în cadrul acestei concepţii generale au apărut unele diferenţieri. Unii considerau că raiul, în forma sa primordială, se afla într-un loc foarte retras de pe pământ, unde ajungeau doar cei drepţi şi buni, cei investiţi, aşadar, cu trăsături morale extraordinare şi fiind călăuziţi de un înger. După alţii, paradisul se îndepărtase de pământ după ce primul păcat a avut loc şi s-a îndreptat către cer ( fără a fi confundat cu acesta). Odată cu Evul Mediu timpuriu, acest spaţiu a dispărut din reprezentările mentalului creştin, păstrându-se credinţa că Tărâmul Făgăduinţei nu a dispărut de pe pământ, doar că devenise inaccesibil. Acestei concepţii i s-a alăturat o alta ( şi mai îndrăzneaţă, care a funcţionat ca o compensaţie a pierderii paradisului terestru) conform căreia continuau să existe nişte locuri minunate, situate undeva departe, ce ofereau fericire şi bogăţie îndrăzneţilor care ajungeau la ele. Spre sfârşitul secolului al XV-lea, cărturarii români puteau citi o traducere în slavonă a unei lucrări intitulate Topografia creştină redactată de Kosmas Indikopleustes, însă în secolul al VI-lea. Tratatul lui Kosmas respinge afirmaţiile lui Ptolemeu şi a altor “ născocitori de basme”, potrivit cărora pământul era o sferă înconjurată de sfera cerească. După el, cortul arătat de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai reprezintă adevărata imago mundi, iar pământul are o formă alungită şi nu una rotundă. Suprafaţa terestră nu este orizontală, ci urcă de la sud-est către nordvest, în aşa fel încât teritoriile dinspre Apus şi Miazănoapte se ridică precum un zid după care apune soarele. Această imagine explică de ce Nilul curge mai lent ( pentru

” Întinderea de ape a oceanului reprezenta. dincolo de care. Paradisul sădit de Dumnezeu. obstacolul care făcea raiul terestru inaccesibil. spre răsărit. Treptat. Kosmas accentuează că după momentul salvării “ este cu neputinţă să traversezi oceanul. Numele unuia era Fison: acesta înconjură toată ţara Havila. 2. înconjurat de elementele primordiale (mai târziu. BUCUREŞTI. care uda raiul. iar de acolo se împărţea în patru braţe. După Kosmas..că se varsă de la sud spre nord ). la noi. o constituie regatul preotului Ioan1 . 10-14 ). care însă îi schimbă titlul ( sfântul este “ autohtonizat” ) şi localizarea : “ Spre răsărit.2. după cum este cu neputinţă să urci la ceruri atâta timp cât suntem muritori”. în care se află aur. ce să chiamă Trapezonta”. în locul ei conturându-se pământul ca sferă. în ţinuturile îndepărtate ale Asiei. devenit de neatins. (f. O ISTORIE A PARADISULUI. Acesta înconjură toată ţara Cuş. După păcatul originar şi izgonirea din paradis. Potrivit Sfintei Scripturi ( în Facerea.8 ).Numele râului al doilea este gihon. În veacul al XII-lea. CAZANIA.) . paradisul terestru începe să fie localizat undeva.. se asigura o legătură între cele două tărâmuri. La Kosmas râurile se numesc Tigru.2 1 2 JEAN DELUMEAU. HUMANITAS. pentru bişugul şi pentru avuţiia ce iaste într-ănsa. în Asia). la care toate corăbiile de pe mare năzuesc. BUCUREŞTI. iar râul al patrulea este Eufratul”( Facerea. unde se chiamă Anatolia. aşadar. în timp ce Eufratul şi Tigrul sunt mai repezi (deoarece “ coboară ” spre sud). tărâmul acesta de întinde către Răsărit: “ Apoi Domnul Dumnezeu a sădit rai în Eden. iaste o cetate mare şi vestită.EDITURA ACADEMIEI. Pison (corespunde Gangelui) şi Gihon (Nilul). se întinde ţinutul în care Dumnezeu l-a aşezat pe Adam. nu a dispărut şi continuă să alimenteze cele patru mari râuri care izvorăsc de acolo: “ Şi din Eden ieşea un râu. Astfel.. Adam şi primii săi urmaşi au locuit în acest spaţiu până la Potop. realizată de Varlaam. Eufrat. care se regăseşte în majoritatea lucrărilor apusene din secolul al XII-lea. însă imaginea formei dreptunghiulare a pământului se stinge. Pământul este înconjurat din toate părţile de un Ocean. În mediile româneşti circula o traducere a hagiografiei Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou. Numele râului al treilea este Tigru: acesta curge prin ţara Asiriei. prin intermediul acestor ape. Honorius din Autun ne încredinţează că Asia porneşte din Răsărit cu paradisul..a. când lui Noe I-au fost necesare o sută cincizeci de zile pentru a ajunge pe pământul locuit de oameni. Antim Ivireanul va îmbrăţişa această reprezentare şi o va expune într-o didahie ). Cel mai celebră localizare a tărâmului paradisiac ( bineînţeles. 1997 VARLAAM.

şi pe Eufrat să mergi că te va scoate în lume.63 5 ALEXANDRIA. potrivit concepţiei occidentalilor. şi vei vedea şi alte minuni.”3 Toate aceste ţinuturi se regăsesc şi în imaginarul popular românesc. 1966. Jean Delumeau relatează că. oameni fără cap. insolitul se întâlnea la tot pasul. COSMOGRAFIE ROMÂNEASCĂ VECHE. ED. în cea mai deplină confuzie.” 5 La sfârşitul secolului al XVII-lea Costea Dascălul din Şcheii Braşovului introduce într-un manuscris cu cărţi populare două fragmente de cosmografie. BUCUREŞTI. orice lucru devenea posibil în imaginarul vremii. POVESTEA ŢĂRILOR ASIEI. eroul va ajunge la porţile raiului: “ Şi căută Alexandru spre răsărit .L.”4 Însă intrarea în paradis îi este interzisă. p. Dan Horia Mazilu arată că nu Costea Dascălul a tradus fragmentele respective.P. dincolo de el. şi sta raiul sus ca un munte. ce să zice împărţeala pământului pre hotară şi pre alte seamne ce sânt în cercurile ceriului.P. OP. Despre multe ţinuturi minunate ). Şi în mod firesc. în Asia “ se războiesc pigmeii cu cocorii şi giganţii cu grifonii. E. foarte departe şi pe o mare înălţime. iar ţinutul denumit Araviia cea bogată se aseamănă cu spaţiul în care se presupunea că se 3 4 JEAN DELUMEAU. altul Eufrat. Realitatea se îmbina cu fantastical. Întâi se lovesc de nişte femei sălbatice cu păr de porc şi ochi de stele. ci tălmăcirea lor datează din a doua jumătate a veacului al XVII-lea. p. cu precădere în cea mai iubită carte populară din veacul al XVIIlea. 1966. altul Filon. E. iar aici nu zăbovi. p.L. regatul preotului Ioan. BUCUREŞTI..64 6 CĂTĂLINA VELCULESCU. iar în cele din urmă. Alixăndria. apoi de furnici mâncătoare de oameni. ţara Amazoanelor. cu ochii pe pântece…geografia Asiei situa dincolo de lumea creştină islamul şi. BUCUREŞTI. VESTALA. de pitici cotropiţi de cocori pe care îi învaţă să facă arcuri şi săgeţi. CIT. şi se vedeau pomii raiului înalţi fără seamă. Este vorba despre Povestea ţărilor şi a împărăţiilor câte-s în pământul Asiei şi despre Împârţeala dintâi. 1997 . Din India purcede cu oştile în ţara amazoanelor. Potrivit textului românesc.. VIOREL GURUIANU. Se întâlnesc oameni cu cap de câine care latră şi grohăie. altul Geon.Într-o Asie ce devenise aproape mitică şi care era plasată în imediata vecinătate a paradisului terestru. Numele marilor fluvii din India coincid cu cele ale apelor ce izvorăsc din paradisul terestru. împăratul Alexandru şi armata sa cuceritoare intră în ţinuturi fantastice (cap. Cozmografie. pe aceea a lui Gog şi Magog. Cele două texte reprezintă “ o geografie legendară şi mitologică ”6.77 ALEXANDRIA. şi văzu porţile raiului şi spre porţi văpaie de foc. paradisul terestru. fiind inserată în continuare legenda lui Gog şi Magog. aşa încât va fi îndrumat înapoi în lume de către îngeri: “ Iată că ies patru râuri din rai: unul Tigru.

. dar nu dispăruse. cămile. după potop. bineînţeles. Hărţile îl localizau undeva într-un colţ retras din Răsărit. carea trăiaşte 660 de ani. o lucrare în 59 de capitole ce relata călătoria spătarului în Răsăritul extrem. aur.” 7 7 JEAN DELUMEAU.CIT.află grădina Edenului: “ Văzând acel pământ prea bogat în toate: în pâine.” Cărturarul subliniează că tot de acolo au pornit scrisul şi învăţătura. iar exploratorii Renaşterii au crezut că au ajuns în locuri care păstrau încă aspecte şi urme ale stărilor privilegiate din minunata grădină a Edenului. şi de acolo s-a început şi mântuirea noastră creştinească.. Călătorii încercau să ajungă până la el.. pietri scumpe în tot fealiul. argint. în dobitoc de tot fealiul şi pomeate în toate chipurile. strămoşii noştri Adam şi Eva. caracterul deosebit al Asiei faţă de celelalte tărâmuri: “ . Milescu dezvăluie cititorului fascinat de exotic.în Asia a binevoit Mântuitorul omenirii să se întrupeze. cai cu capetele de om. OP. în Asia a făcut Dumnezeu raiul şi tot aici au fost creaţi şi primii oameni. p. şi zic şi acum că să aflle semne şi rămăşiţi dintr-acest chivot.. în Europa creştină... Nicolae Milescu redacta Descrierea Chinei. oare la India”. să trăiască şi să moară pentru neamul omenesc. inaccesibil. fiind înconjurat de o centură de foc. în vin. carele nu să află pre alte locure. firesc. în ostrove există “ tot fealiul fieri: pili.” “ În Evul Mediu. se credea îndeobşte că paradisul terestru se află încă pe pământ. Radu Popescu va fi şi el fascinat de întâlnirea cu Orientul şi va realiza o simbioză de istorie laică şi bisericească – despre cetatea Nahşivan ne spune : “ unde scriie Sfânta Scriptură că au stătut chivotul lui Noie.. ce să chiamă ispolini chendavri. în untu-de-lemnu. Era. unde neamul lor a vieţuit până la potop. 200 . era păzit de un heruvim cu sabie.scriu unii cum zboară oare la Eghipet. precum şi ridicarea oraşelor. şi aici: “.. din destul. leopardi şi alte fieri multe”.” Descrieri de locuri comune reprezentării Orientului se întâlnesc. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea. scriu că iaste o pasăre ce să ciamă finixi. şerpi cu solzi de aur.

1997 DAN HORIA MAZILU.BIBLIOGRAFIE JEAN DELUMEAU. BUCUREŞTI. ED. VESTALA. POVESTEA ŢĂRILOR ASIEI.HUMANITAS. POLIROM. BUCUREŞTI.univ. NOI DESPRE CEILALŢI. O ISTORIE A PARADISULUI. GRĂDINA DESFĂTĂRILOR. Lavinia Bănică . FALS TRATAT DE IMAGOLOGIE. VIOREL GURUIANU. 1997 Asist.drd. 1999 CĂTĂLINA VELCULESCU. IAŞI. COSMOGRAFIE ROMÂNEASCĂ VECHE.