C1 EVOLUŢIA ÎNGRIJIRILOR DE-A LUNGUL ISTORIEI

1

2

ISTORIA PROFESIEI MEDICALE

DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL PROFESIEI

~ Istoria profesiei medicale - istoria medicinii este însăşi istoria vieţii. ~ Istoria profesiei medicale este partea integrantă a civilizaţiei umane cu statut de ştiinţă bine conturată, în strânsă legătură cu toate ştiinţele:  Biologie  Istorie  Religie  Sociologie  Arheologie  Etnografie etc. Şi cu toate artele:  Muzica  Pictura  Sculptura  Coregrafia etc. Şi cu aproape toate domeniile vieţii sociale şi culturale. ~ Istoria profesiei medicale studiază evoluţia istorică a triadei - boală, bolnav, personal de îngrijire (medici, asistenţi, alte categorii ale corpului 3

medical) - la care se adaugă:  Studiul evoluţiei privind tehnica îngrijirii bolnavului (etape de îngrijire);  Aspecte istorice ale organizării sanitare;  Instituţii şi unităţi spitaliceşti;  Învăţământ de diferite grade pentru personalul medical;  Asociaţii profesionale;  Publicaţii medico-sanitare;  Şcoli şi formatori ai profesiei;  Personalităţi ale nursingului modern;  Muzee şi case memoriale. ROLUL FORMATIV-EDUCATIV AL ISTORIEI PROFESIEI Obiectivele psihopedagogice: ~ Studiul istoriei profesiei presupune în primul rând studiul celor 3 obiective psihopedagogice, care să stimuleze motivaţia şi dragostea pentru cea mai nobilă profesie. Obiectiv afectiv - comportamental: ~ Se adresează cu imperativele etice (morale): Să fii! Să ştii! Să devii! - cel mai bun profesionist Să fii om! ~ Acest obiectiv cuprinde dublarea responsabilităţii 4

profesionale de cea umană, conform aforismelor:  A fi om înseamnă a fi responsabil. (Antoine de Saint Exupery)  Prima datorie a omului este să fie uman. (J. J. Rousseau) Responsabilitatea cotidiană profesională: ~ Este responsabilitatea profesională a asistentelor medicale ce poate fi exprimată mai bine prin aforismele:  Viaţa, acest dar preţios, Dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile sorei. (Florence Nightingale).  Face cât mai mulţi oameni omul care vindecă oameni. (Iliada - Homer). Dragostea şi ataşamentul: ~ Se manifestă faţă de profesie şi se învaţă de la înaintaşi:  Acolo unde este iubire de oameni este şi iubire faţă de profesie (Hipocratic).  Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e (Marin Preda).  Iubeşte-ţi profesia şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate şi, astfel, izbânda va fi deplină (Victor Babeş). Obiectiv cognitiv: ~ Se recunoaşte prin imperativele psihopedagogice: Să citeşti! 5

în paralele cu pregătirea tehnică. cu valenţe formativeducative desprinse din „istoria vieţii”:  „Historia magistrae vitae” – Herodot. istoriei îngrijirilor. plecând de la atitudinea şi devotamentul precursorilor faţă de muncă şi satisfacţiile ei: 6 .  „Să avem cultul pios al înaintaşilor” – Vasile Pârvan.Să înveţi! Să cunoşti! Să ştii! ~ Acest obiectiv porneşte de la conceptul de învăţare conştientă (capacitate caracteristică omului) şi de la însuşirea valorilor istoriei profesiei. zdrobitoare greutate nu o simţim.  „Toată viaţa să aibă în grijă un şcolar: pe tine însuţi” – Nicolae Iorga.  „Există două realităţi. pentru crearea deprinderilor şi aptitudinilor specifice prestaţiilor în nursing. dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria” – Lucian Blaga. a căror imensă. Obiectivul psihomotor: ~ Apelează la imperativele specifice: Să faci! Să practici! Să aplici! Să ştii ce să faci! ~ Şi acest obiectiv urmăreşte acţiunea de formare a comportamentului profesional.

acela a coborât raiul pe pământ” – S. „Numai atât ai trăit: cât ai muncit” – Goethe. „Să cercetăm cele ce s-au petrecut. să aplicăm cele învăţate” – Hipocrate. să cunoaştem cele prezente. Marinescu.       „Părintele gloriei şi al fericirii este lucru” – Euripide. „Mi-am făcut din muncă o a doua natură” – G. Mehedinţi. 7 . Cavell. E. „Întăriţi trupul vostru prin munca şi mintea voastră prin studiu” – Socrate. „Datoria – munca profesională – era o adevărată religie pentru Edith Cavell” – Mărturia unui contemporan despre eroina profesiei. „Cine a înălţat munca până la iubire.

îngrijirea oricărei vătămări. Colectivităţile umane din epocă aveau în vedere să asigure apa curată. odihnă şi relaxare. moarte şi boală. În această etapă de dezvoltare se urmărea satisfacerea unor nevoi primare. îmbrăcăminte pentru protecţia trupului. dar care se regăsesc în nevoile fundamentale ale Virginiei Henderson. să înţeleagă boala pentru a se putea apăra de agresiunea agenţilor patogeni. necontaminată. fără succes. reducerea pericolului din mediul înconjurător. În lupta lor de supravieţuire. diferite pe plan calitativ de cele de astăzi. Practicile de sănătate se bazau în mare măsură pe magie şi superstiţii. hrană suficientă pentru supravieţuire şi dezvoltare.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR DIN COMUNA PRIMITIVĂ PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL AUTOÎNGRIJIREA Încă din epoca primitivă oamenii au fost preocupaţi de evenimente legate de naştere. prevenirea transmiterii unor boli. asistenţă la naştere. oamenii din epoca primitivă au încercat. Alcătuirea primelor colectivităţi umane au ca scop asigurarea propriei supravieţuiri. 8 .

slabi. traumatismul sau naşterea. Tot femeile au descoperit că existau şi alimente sau plante cu conţinut toxic. prin neputinţa înţelegerii şi explicării unor manifestări (durerea apărută brusc. 9 . cu înţelepciune şi practică transmisă de la o generaţie la alta. alina suferinţele şi asigura viaţa familiei pe care o conducea şi a grupului din care făcea parte. dar totodată. Atunci au apărut primele proceduri simple de îngrijire. frunze. selectau din natură acele elemente (seminţe. spasmul muscular. pierderea vederii.întrajutorare umană. ci şi ca medicament – remediu. Practic femeia era cea care împărţea alimentele. pierderea vorbirii) şi primele mistificări considerând cauza acestor semne ca supranaturale. suferinzi sau bătrâni. primele deprinderi şi cunoştinţe specifice. iar femeile. De atunci şi până astăzi. rădăcini etc. a fost alături de familiile confruntate cu boala.) care puteau fi folosite nu numai ca aliment. se poate spune că femeia a fost mereu preocupată de îngrijirea celor mici. pierderea auzului. fructe. bărbaţii erau preocupaţi să asigure menţinerea supravieţuirii grupului. Pentru a asigura toate acestea.

Şi aşa au apărut amuletele cu scopul de a apăra oamenii de influenţe nefaste. VRACI. încep să fie combinate sau chiar înlocuite prin practici oculte. fiind deasupra posibilităţilor de înţelegere din epocă. de unde urmează să fie înlăturate. Aşa era explicată apariţia unei paralizii. instalând astfel frica de necunoscut ce a persecutat mult timp oamenii. de magia neagră sau de boli sau talismanele care purtau noroc. Apare teoria animistă care explică orice se produce în natură ca urmare a unor forţe invizibile. CĂLUGĂRI SI CĂLUGĂRIŢE Practicile empirice. dar cu puteri supranaturale. este explicată prin existenţa duhurilor malefice. boli sau moarte. Se făceau sacrificii de animale şi uneori de oameni (copii handicapaţi fizic sau psihic. bătrâni). 10 . muţenia. CAVALERI. Spiritele bune ajută. Însăşi cauza îmbolnăvirilor.ÎNGRIJIRI ACORDATE DE VINDECĂTORI. odată cu evoluţia omului de-a lungul timpului. demonii – spiritele rele aduc necazuri. Astfel apare magia neagră ca soluţie de rezolvare a situaţiei şi care implică sacrificii sau suplicii (dorite sau acceptate). PREOŢI. Teoria demonică a producerii bolii explică pătrunderea lor în corp.

când se formează primul nucleu al medicini. În această perioadă. uneori emisiuni de sânge şi zgomote îngrozitoare. frica.VINDECĂTORUL Este evident faptul că medicina primitivă se află la graniţa dintre magie şi religie. şi mai ales să îndepărteze spiritele rele. pe baza simpatiei. Prin proceduri instinctive. Tratamentul vindecătorului consta din:  Îndepărtarea spiritelor rele prin folosirea de măşti înfiorătoare. dar apela totodată şi la metode magice menite să îndepărteze spiritele rele folosind măşti. să dea remedii.  Îndepărtarea spiritelor rele. vindecătorul (şamanul sau vrăjitorul) vine în întâmpinarea nevoilor de explicaţie a îmbolnăvirilor şi a necesităţii aplicării tratamentului. cunoştea amănunţit ritualul de însoţea tratamentul. să îndeplinească chiar acte chirurgicale. vrăjitorul sau şamanul este chemat în situaţii de urgenţă când i se solicită să recunoască îmbolnăvirea. Vindecătorul. Asta dovedeşte că vindecătorul avea cunoştinţe despre anumite remedii vegetale. care stau la baza ştiinţei medicale de astăzi. îmbrăcăminte din piele de animale sau apelând la ventrilogism etc. anxietatea şi lipsa de speranţe produceau modificări de natură chimică care adeseori agitau pacientul. Stresul emoţional indus astfel. prin recurgea la agresiuni (lovituri) asupra persoanei 11 . apare vindecătorul.

 Purtarea amuletelor. delirul sau şocul.  Incantaţii ritmice – ceremonii prin care vracii pretind că fac farmece şi vrăji pentru atragerea spiritelor din corpul bolnavilor.bolnave sau folosirea de substanţe rău folositoare. cu scopul ca spiritul rău părăsească corpul. crizelor de epilepsie.  Administrarea de decocturi cu conţinut purgativ sau energizant. se credea că spiritul a părăsit corpul şi se încercau diverse tehnici magice pentru reîntoarcerea sa.  Când apăreu halucinaţiile.  Trepanaţii (orificii) la nivelul cutiei craniene. Această practică era aplicată în cazul durerilor foarte mari de cap.  Trecerea spiritelor rele în organismele animalelor folosind statuete cu înfăţişarea animalelor respective.  Împăcarea spiritelor prin sacrificii. 12 . Se recurgea la purtarea la gât a unor substanţe considerate cu efecte magice. toxice. fetişelor cu puterii magice.  Administrarea de băi alternative reci şi calde. Este evident că vindecătorii foloseau ca remedii substanţe cu efecte sigure.

Potrivit etnologilor. În perioada de trecere a omenirii de la comuna primitivă la perioada sclavagismului. Apar mereu noi descoperiri în domeniul medical. Sacerdotul. medicina empirică. începe să preocupe şi dezvoltarea artei vindecării în societăţile respective. s-a îndreptat spre medicina sacerdotală. odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. aflată într-o fază intermediară. încă nu se poate vorbi de arta de a îngriji care rămâne astfel un apanaj al familiei celui suferind. Aşa încep si pot fi soluţionate o serie de probleme esenţiale supravieţuirii şi dezvoltării umane şi sociale. Deşi apar formele rudimentare de îngrijire medicală. al benevolilor sau persoanelor pedepsite ce căutau prin această modalitate să-şi răscumpere greşelile săvârşite în faţa zeilor.ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN CULTURILE ANTICE Studiul bibliei şi studiul istoriei culturii omeneşti arată saltul făcut de societatea umană prin apariţia unor gândiri creative. va face ca arta de a vindeca să poarte pecetea teologică. către iatrosofie. Mult timp s-a crezut că Egiptul este leagănul culturii omeneşti. eliberat de munca brută. Găsirea tablelor din Mesopotamia dovedeste nivelul deosebit atins de civilizaţia acelor vremuri privind preocuparea 13 .

~ Cca.). criminalitatea. – Imhotep („el vine în pace”) demnitar. Medicina sacerdotală şi divinităţile medicale ~ Circa 3000 (î. lipsa apei curate. 2750 (î. Cert este că prin tradiţii culturale. ~ Panteonul divinităţilor cu rosturi medicale şi igienice:  Isis (patroana fecundităţii). 14 . răspândirea bolilor etc.) – practica medicală şi îngrijirile calificate erau atribuţia preoţilor din temple: invocaţii ale divinităţilor vindecătoare însoţite de ofrande. ~ În numeroase morminte se găsesc pereţi întregi acoperiţi cu pictograme în care se disting practici medico-chirurgicale. astrolog şi preot-medic (la Memphis). arhitect. ~ Alte descoperiri – truse cu medicamente şi cosmetice.  Toth (deţinătorul cunoştinţelor medicale). prin practici de sănătate şi prin experienţe specifice.Hr.Hr.  Osiris (zeu al reînvierii). considerat ca zeu vindecător.  Amon (alungătorul bolilor) etc.  Seth (apărătorul de molime). igienice şi farmaceutice.societăţii pentru probleme ca suprapopularea. vechile civilizaţii omeneşti au fost capabile să elaboreze concepţii unice despre viaţă şi boală. interpretări astrologice şi magie etc. dulapuri cu instrumente chirurgicale etc.

Ch. (cca. oftalmologice. Aici întâlnim primele referiri scrise în domeniul chirurgical (referiri la tumori sau abcese tratate prin „puncte de foc”). Practic este o culegere de texte care descriu amănunţite practici de îngrijire în afecţiuni abdominale. Sunt descrise numeroase practici terapeutice cu medicamente de origine minerală. Papirusul medical Hearbt Reprezintă un îndrumar pentru generalist. Papirusul conţine aproximativ 700 prescripţii pentru tot felul de îmbolnăviri clasificate după organele ce urmau a fi tratate. de cel care l-a descoperit – Ebers. fracturi – în funcţie de regiunea lezată.Hr. Papirusul chirurgical al lui Edwin Smith Papirusul chirurgical al lui Smith reprezintă un text de specialitate ce cuprinde diagnosticul.Practicii medicale consemnate în papirus Papirusul lui Ebers Cele mai vechi însemnări medicale descoperite şi descifrate până în prezent sînt cele din Egipt. multe dintre ele utilizate şi în prezent. şi recopiate. 1550). 15 . fitoterapeutice. diverse operaţii. imobilizarea fracturilor.d. parazitare. tratamentul şi prognosticul diferitelor plăgi. scrise în jurul anului 2500 î. îngrijiri dentare şi tehnici de reconstituire. 16 î. pe un papirus datând din sec.

Caracteristic pentru toate trei papirusuri este nivelul înalt al observaţiei clinice. 16 .

F. în cadrul comunităţii. iar inscripţiile pe cărămizile din ceramică au devenit sursă de cunoaştere a obiceiurilor. au construit bazine de colectare a apei necesare irigaţiilor. Champollion. construcţii în care se urmăreau reguli de sănătate publică aceste reguli îi ajuta să evite problemele. ceramica. iar colectarea apei a contribuit şi la reducerea transmiterii unor îmbolnăviri. considerat de Herodot un dar al Nilului. dar şi 17 . Eufrat şi Tigru. Egiptenii executau. Egiptul. permite înţelegerea civilizaţiei milenare la adevărata ei dimensiune istorică. Descifrarea scrierii hieroglifice în anul 1822 de către J. în timp ce alte culturi s-au aşezat de-a lungul râurilor Ind. S-a dezvoltat în mod deosebit arhitectura. în special cele legate de boli transmise prin surse de apă. ţară bogată întinsă pe ambele maluri ale Nilului.PRACTICA MEDICALĂ ÎN CIVILIZAŢIILE TIMPURII CULTURA EGIPTEANĂ Egiptul. va da culturii universale o veche şi fascinantă civilizaţie. era considerat hambarul de grâne al antichităţii. Egiptenii antici care s-au stabilit de-a lungul Nilului. Astfel.

Din aceste picturi. în 1922. 18 . o "casă a morţii" care era localizată drept un loc în afara civilizaţiei. Fiecare devenea preocupat să-şi strângă bunuri pentru viaţa eternă. de asemenea. Prezenţa amuletelor la faraon a fost interpretată în ideea existenţei superstiţiilor. Sursa cea mai importantă de studiu au reprezentat-o piramidele. Chiar şi construirea piramidelor ucidea multe vieţi. descoperirea corabiei soarelui (Keopa). De aceea se asigurau de cele necesare pentru traiul zilnic (mâncare. au recurs la picturi murale salvând astfel vieţi. Egiptenii au stabilit. locul de unde s-a aflat care erau obiceiurile de înmormântare. prin excavaţii făcute la piramide şi prin studiul obiceiurilor legate de înmormântare şi păstrarea cadavrelor. şi nu numai de bogăţiile sau lucrurile de artă aflate în încăpere. Egiptul oferă numeroase date. deoarece conţineau hieroglife. permitea celui ce o deţinea. uneori încrustate în culori strălucitoare. Datorită climei prin care s-au conservat o serie de valori. credinţele filozofice şi religioase. chiar şi servitori şi sclavi. Când s-a deschis camera în care se găsea mormântul lui Tutankamon.de admiraţie. Cu timpul. să peregrineze împreună cu Ra (zeul soarelui) în ceruri. practicile fiind costisitoare. alături de obiceiuri. s-au pus multe întrebări legate de mumia acestuia. băutură. haine. Egiptenii credeau că sufletul continuă să existe pentru eternitate. considerat zeu pe pământ. Astfel. reies şi condiţiile îmbolnăvirilor.

Oamenii aparţinând culturilor antice au clasificat mai mult de 700 de medicamente şi au dezvoltat arta îmbălsămirii.). Această practică nu avea nimic în comun cu disecţia. infecţii parazitare. Studiul mumiilor şi a altor corpuri neîmbălsămate găsite în piramide. Cel ce trata bolile de intestin prescria clisme. dar fiecare medic trata o singură îmbolnăvire (de dinţi. bolnavii găseau în temple şi sprijin material şi tratament şi îngrijiri medicale. dar şi invocaţii solicitând sprijinul zeilor. Mumificarea era făcută de specialişti după reţete necunoscute astăzi. dar nici o referire privind procesul de îngrijire. cel ce trata bolile capului efectua trepanaţii. de ochi. Astfel. Templul era un serviciu ambulator din zilele noastre. calus în urma fracturilor. practica medicală sau cu studiul anatomiei sau patologiei. 19 . de cap. de intestin etc. Examinările moderne făcute asupra mumiilor sau cadavrelor găsite în piramide au arătat leziuni pe baza cărora s-au pus diagnosticele de tuberculoză. faptul că oamenii erau îngrijiţi de dentişti şi chirurgi. purgative. Aceşti specialişti erau formaţi în temple şi reprezentau partea cea mai de jos a tagmei preoţilor.Pregătirea mumiilor presupunea îmbălsămări care să nu permită distrugerea trupului. au pus în evidenţă nu numai bolile. cu medici ce consultau şi studenţi ce învăţau. ci şi arta bandajării. arterioscleroză. Utilizau substanţe pentru îmbălsămare după ce extrăgeau organele interne.

Imhotep (2900-2700 î. Cele mai vechi cărţi de medicină cunoscute provin de la această societate. descriau procesele unor boli şi ofereau remedii. A fost zeificat ca zeu al medicini. Reguli foarte stricte. băutura. exerciţiul şi relaţiile sexuale. scrib şi magician. Erau pricepuţi în stomatologie.Ch). s-au dezvoltat în privinţa unor lucruri ca mâncarea.. probabil datorită progresului pe care 1-a făcut în domeniile igienei şi salubrităţii publice. Egiptul este recunoscut ca fiind una din ţările antice cele mai sănătoase. chirurg. Era o 20 . preot în templu. deseori obturând dinţii cu aur. platoul dintre fluviile Tigru şi Eufrat (Irakul de azi) era populat de sumerienii care au pus bazele primei mari culturi ale umanităţii – civilizaţia mesopotamiană. curăţenia. iar după moarte îmbălsămat. CULTURA SUMERIANĂ În mileniul VII î.d. Egiptenii se închinau unor zeităţii reprezentate de animale – boul sacru Apis era ţinut în Templu. Din această cultură provine primul medic cunoscut în istorie. Imhotep a participat la ridicarea marii piramide a regelui Sakkara.Medicul era cel ce îndeplinea şi funcţiile dentistului şi farmacistului.El a fost recunoscut drept arhitect. Cărţile subliniau tehnici chirurgicale şi metode de control a naşterii.Hr.

cultură cu sistem propriu de scriere. Animismul era acceptat. Această scriere nu conţine nici un element magic. cultura sumeriană este înlocuită cu cea babiloneană. chiar dacă progresele sociale nu sunt dublate şi de progrese medicale. Deschiderea unor morminte a permis aflarea tradiţiilor legate de înmormântare – îngroparea întregii curţi formate din doamnele de companie. servitori. soldaţi şi muzicanţi pentru a o însoţi pe regina Shubad care murise. Astfel s-a aflat de sacrificiile umane care se făceau. deşi în medicina babiloniană erau utilizate incantaţiile. scene privind sacrificarea animalelor. Cea mai veche prescriere medicală – de peste 4000 de ani (tradusă din scrierea cuneiformă în 1950) conţine din păcate doar remediile. Din acele înscrieri s-a aflat cum trăiau. 21 . Se ridicau temple zeilor cu speranţa de a le face plăcere acestora pentru a îndepărta sau măcar pentru a reduce îmbolnăvirile şi necazurile. chiar dacă oamenilor li se administrau poate înainte unele remedii. ce obiceiuri legate de viaţă şi de moarte sau ce deprinderi cu caracter medical aveau. nu şi bolile care erau indicate. Acum omul vindecător a devenit preot-medic. luarea prizonierilor. S-au găsit încrustate pe o piatră de lapis lazuli. set de legi şi cu o anumită cultură. Treptat. La Ninive au fost găsite înscrieri care descriau potopul. purtarea poverilor sau chiar unele care.

Babilonul era în anii 3000 î.CULTURA BABILONEANĂ Babilonul. Religia avea în centru pe Marduc – un zeu 22 . clasa mijlocie a negustorilor. să reducă costul îngrijirilor medicale. a marilor neguţători şi preoţi care trebuiau să plătească chirurgii mai ales cu monede de argint. Societatea era constituită. mai ales sub Hammurabi ((1900 î. Într-o oarecare măsură codul de legi era unitar şi căuta să protejeze de fraudă pe cei lipsiţi de ajutor şi totodată. în trei clase sociale: clasa superioară „gentlemani” este clasa proprietarilor bogaţi. după un model aproape feudal. Stilul de viaţă al babilonienilor era complet diferit de cel al egiptenilor.Hr. Fiecare aşezământ era o comunitate completă prin ea însăşi.Hr. ţăranilor şi artizanilor şi clasa inferioară a sclavilor. guvernată de un conducător divin şi de un regepreot. Căderea culturii sumeriene face să crească treptat importanţa culturii babiloneană. Această zonă geografică a fost numită astfel datorită solului său umed şi datorită climei calde – o combinaţie favorabilă stabilirii de civilizaţii. decât cu bunuri sau servicii. ca şi Egiptul. a fost aşezat într-o zonă cunoscută sub numele de Izvorul fertilităţii sau Leagănul civilizaţiei. centrul imperiului mesopotamian.). Hammurabi este cunoscut pentru Codul de legi care compila o serie de legi specifice antichităţii.

era presat de obligaţii grele. avea o poziţie mai puţin apreciată. Se făceau sacrificii (handicapaţi sau infirmi). care lucra cu mâinile. iar preoţii erau castraţi (eunuci). se ajunge la 23 . în această perioadă s-au făcut şi observaţii clinice ce nu pot fi uitate. Pentru a se stabili prognosticul bolii. iar pedepsele rezervate chirurgului erau crude. în timp ce chirurgul. Templele devin centre de îngrijire medicală unde principalul remediu pentru extragerea duhurilor rele din corp. În afara practicilor mistice. Textele medicale găsite pe tăbliţe prezentau descrierea simptomelor bolii. dar se credea că este cauzată de păcate pentru care bolnavii erau pedepsiţi de zei. Medicul avea o poziţie preferenţială. constă în incantaţii. se practicau hepatoscopii – inspecţia ficatului animalului sacrificat – astfel. prescripţii medicale şi incantaţiile pentru zei. Cei săraci erau pedepsiţi cu cruzime la cea mai mică greşeală. deoarece i se puteau tăia mâinile facă operaţia nu reuşea.crud ce avea nevoie de sânge omenesc – pe preferinţă de copil. Tratamentul medical în Babilon era primitiv. aplicaţii de plante şi decocturi din numeroase plante. Se folosea termenul de boală. Se recomanda ţinerea unui animal lângă bolnav pentru ca spiritul rău să treacă în animalul care urma să fie sacrificat. Pentru purificarea şi vindecarea corpului se practicau incantaţii şi se foloseau ierburi. Chirurgul care cârpăcea o operaţie unui gentleman.

Pedepsele erau conforme conceptului „ochi pentru ochi”. iar îngrijirea urmărea nu numai îngrijirea trupului.cunoaşterea structurii ficatului şi vezicii biliare.). Babilonienii erau matematicieni şi astronomi pricepuţi.Hr. se operau tumori. extirparea tumorii cauza moartea sau dacă se pierdea vederea. ci şi a spiritului. Se tratau chirurgical plăgi. Alături de medic se afla farmacistul care prescria decocturile. iar plata se făcea diferenţiat. Babilonul se dezvoltă în toată splendoarea sa în vremea lui Nabucodonosor (cca. iar templul lui Solomon să se distrugă. Acesta ar putea fi primul model de echipă de îngrijire. 605-562 î. Babilonienii erau pasionaţi de numărul 7 – număr 24 . Capturile şi bogăţiile erau aduse în templul din Babilon. De aceea. Tot Nabucodonosor a făcut ca Ierusalimul să dispară. Se alcătuiau horoscoape în termeni legaţi de naşterea unei persoane şi poziţia planetelor cu acea ocazie. Codul stipula legi pentru protejarea de nedreptăţi şi de practici incorecte. Apa care iriga plantele medicinale recunoscute era pompată prin canale. Acestuia i se atribuie construirea grădinilor suspendate – una dintre cele şapte minuni ale lumii. nu este surprinzător faptul că multe din credinţele lor se bazau pe studiul naturii şi al puterii numerelor şi pe observaţii asupra mişcării stelelor şi planetelor. iar sancţiunile erau crude – tăierea mâinilor medicului dacă tratarea plăgii. cu lanţeta de bronz se vindecau boli ale ochilor. Totodată preotul-medic comunică cu zeul.

000 de table cuneiforme descoperite de Layard în 1984. Textele nu conţin şi date medicale. cu mici diferenţe. Darius – regele persanilor – cucereşte Babilonul. CULTURA ASIRIANĂ Imperiu puternic. mentale şi de natură emoţională. Decăderea a fost rapidă. Date despre această civilizaţie se păstrează pe cele aproape 30. imperiului fiind distrus în 612 î.care şi astăzi mai deţine un loc de frunte în superstiţiile diferitelor culturi. În cetate cei slabi erau ucişi şi se petreceau tot felul de violenţe. Acest imperiu extins peste secole avea centru la Ninive.Hr. fapt ce induce presupunerea că aceste teritorii erau dominate de un grup de persoane care nu acordau nici o valoare vieţii fiinţelor umane. 25 . Dar este sigur că existau numeroase îmbolnăviri fizice. a fost populat cu semiţi originari din Babilon. situat pe partea stângă a fluviului Tigru. Aici se vorbea aceiaşi limbă ca în Babilon. Imperiul era menţinut prin teroare (fapt descris şi în Biblie).

devenind cel mai vast şi mai puternic stat din Orientul apropiat şi Orientul mijlociu. Aşa se formează marele imperiu condus de Darius cel Mare. soldată însă cu un eşec. Moare înainte de a porni în a doua expediţie împotriva grecilor (486).CULTURA PERSANĂ Persanii erau grupuri tribale iraniene. Ţările mai mici plăteau 450 talanţi de argint (15. Darius mută capitala imperiului la Persopolis. Imperiul lui care s-a extins către India era compus din 20 de provincii (satrapii) conduse de satrapi a căror datorie era să prevină revoltele şi să ridice taxele.352) Religia imperiului se baza pe învăţăturile profesorului Zoroastru. Vrea să cucerească Grecia. India plătea 360 talanţi de argint (8. Darius a fost urmaşul lui Cambis la tron.000 oi anual. Ţările supuse plăteau tributuri în aur argint sau produse.Hr. Porneşte într-o expediţie împotriva sciţilor (513).120 kg) şi 100. Astfel Cirus II a devenit conducătorul persanilor şi a populaţiei Mezi. Sub acesta Imperiul persan a cunoscut apogeul puterii şi întinderii teritoriale. 26 . învăţături ce se regăsesc şi astăzi în religiile practicate în Iran şi Indian de urmaţii perşilor. Totodată a cucerit teritorii întinse de la Egipt la India.) i-a constituit într-o naţiune. pe care Cirus II (553-528 î. dar este învins la Marathon (490). Darius devine rege al perşilor în 522.

Aici putem întâlni noţiuni de medicină şi sanitaţie preluate de la popoarele vecine. Existau reguli de sănătate publică pentru a nu fi contaminate apa. Ansamblu de texte ale religiei Zoroastru conţinea reguli tradiţionale conţine reguli tradiţionale privind ritualurile ceremoniei de la naştere şi moarte. pământul. cultura minotică a dispărut rapid. Chirurgii. De altfel. 27 . Codul lui Zoroastru a fost constituit după modelul Codului lui Hammurabi. iar morţii erau urcaţi pe acoperişurile înalte ale turnului tăcerii unde păsările consumau carnea de pe oase. În această vreme se practicau încă teorii privitoare la producerea îmbolnăvirilor de către zeii răi şi se făceau invocaţii pentru a fi ajutaţi de zei. trebuiau ca primele trei operaţii să le efectueze asupra unor persoane de alte religii. chiar şi referiri la avort.Hr. pentru a avea dreptul de practică. descompuneau cadavrele. Specifică perioadei 3000-1200 î. În text se spunea că cele mai grave pedepse se dau pentru distrugerea formei superioare de creaţie. CULTURA CRETANO-MINOTICĂ Insula Creta este cunoscută pentru cultura minotică.Cele mai vechi înscrieri medicale persane se găsesc în cărţile lui Zoroastru – Codul lui Zoroastru..

palate splendide. unul dintre conducătorii acestui popor. erau sacrificaţi Minotaurului care se găsea în labirint şi care era hrănit de preotul şef. O societate în principal de agricultori a fost guvernată de regi. CULTURA VECHILOR EVREI – PALESTINA – Cea mai importantă sursă de date despre evrei o constituie Vechiul Testament.După anul 1900. ca să părăsească această regiune politeistă. casele lor aveau băi. pentru a se stabili în Canaa – Palestina de mai târziu. de obicei atenieni. bijuterii. conform legendei. ceramică. au fost chemaţi de Dumnezeu. Nici la această cultură nu s-au găsit urme privind preocuparea în domeniul medicinii sau îngrijirii medicale. zonă învecinată cu Egiptul. Locuitorii de la început ai regiunii Ur (oraşul Babilon). va fi înlocuit după 500 de ani de către Moise. ca urmare a lucrărilor arheologice ale lui sir Arthur Evans la palatul regelui Knosos. Abraham. îmbrăcăminte şi coafură ce se remarcă prin rafinament. La anumite intervale de timp. Avea unele deprinderi igienice recunoscute. cultura cretană a fost recunoscută pentru bogăţia ei reieşită din picturi. tineri şi tinere. Cretanii erau marinari cunoscuţi. astăzi Israel. 28 .

Plecarea din Egipt. vizau aspectele sociale.Moise obţine privilegii. Povestea tânărului David care îl relaxa pe Saul prin muzică. Evreii sunt recunoscuţi ca împărtăşind mai multe cunoştinţe democratice decât oricare alte civilizaţii antice. o constituie religia monoteistă. după o epidemie serioasă. Deoarece numeric evreii erau superiori egiptenilor . i-a prilejuit primirea pe Muntele Sinai a celor 10 porunci. cuprinse în Codul Mozaic. ca fiu adoptiv. Multe legi. în perioada şederii în Egipt s-au propus mai multe metode de reducere numerică fie prin muncă foarte grea la care erau supuşi bărbaţii. în cele mai bune condiţii. Oamenii simpli însă. către ţara promisă. doica care l-a crescut şi îngrijit i-a transmis credinţele religioase şi tradiţiile familiei evreieşti. Contribuţia cea mai importantă. ne face dovada recunoaşterii efectelor muzicoterapiei. dar şi necesitatea de a circumscrie toţi băieţii coborâtori din Abraham. unică în acea perioadă. adusă culturii internaţionale de cultura vechilor evrei. obiceiurile 29 . fie cerând moaşelor să ucidă pruncii de sex masculin de origine evreiască sau chiar să-i arunce în râu. mai oscilau între propria religie şi religia politeistă. Cele zece porunci reprezintă un set de reguli etice privind relaţiile interumane şi chiar aveau în vedere păstrarea sănătăţii mentale. Deşi a primit educaţie aleasă. Legenda spune că şi Moise a fost găsit de fata faraonului într-un coş pe apă şi a fost crescut.

Era cunoscut rolul insectelor şi animalelor în transmiterea bolilor. reguli privind dieta. Erau făcute delimitări între ceea ce era considerat curat şi ceea ce nu era. depozitarea excrementelor şi a gunoaielor. Regulile privind prevenirea transmiterii bolii intestinale (holera. Moise dădea instrucţiuni privind modul de spălare repetată a mâinilor şi urmată de uscarea la soare. În ceea ce priveşte principiile igienei publice şi a sanitaţiei. metode organizate de prevenire a îmbolnăvirilor şi principii de igienă privind odihna. chiar şi asupra modului de efectuare a circumciziei la opt zile de la naştere. În acest Cod nu au fost incluse nici o descoperire sau contribuţie medicală a egiptenilor sau babilonienilor. febra tifoidă) obligau la astuparea excrementelor după eliminare. nu numai că era descrisă epidemia de ciumă bubonică. orele de activitate. deşi lucrarea este cu adevărat ştiinţifică. izolarea. diagnosticul şi raportarea bolilor infecţioase. Cei bolnavi de boli transmisibile (exemplu lepră) erau izolaţi de societate. 30 . Astfel. au fost emise reguli pentru selecţia şi inspecţia mâncării. ci se arată şi rolul de purtători îndeplinit de şobolani. dizenteria. creşterea şi sacrificarea unor animale pentru a fi mâncate. reguli pentru femei în perioada ciclului menstrual şi la naştere. Tot în Codul Mozaic sunt cuprinse şi date sistematice. principii curative. carantina şi dezinfecţia. somnul.religioase şi practicile ce vizau sănătatea şi sanitaţia.

evreii aveau case de oaspeţi. vocaţia femeilor o constituia 31 . muzicoterapia în bolile mentale. Aceste menţiuni erau scrise datorită climatului cald şi datorită absenţei posibilităţii de refrigerarea. iar uleiul extras din ele folosit ca aliment sau medicament. hanuri. dar şi apoplexia. Erau renumiţi pentru ospitalitate. uscate sau ca suc şi vin după fermentaţie. sarcină considerată o datorie religioasă. Ca şi în Egipt. pentru supravegherea şi îngrijirea celor bolnavi. Metodele de preparare a alimentelor menţionau fierberea şi frigerea. hoteluri şi spitale. respiraţia artificială. îmbolnăvirile mentale. vinul era considerat aliment. În antichitate. păstrarea alimentelor. măslinele erau considerate alimente. deoarece la întoarcerea bolnavilor în comunitate trebuiau să aibă acordul acestuia. Tot în Biblie se găsesc descrieri privind alimentaţia. iar ca tratamente circumcizie. Scripturile biblice ca Leviticul – a treia carte a lui Moise – 7 (16-19) şi 19 (5) interzicea consumarea cărnii după trei zile de la sacrificarea animalului. Evreii apreciau calităţile laptelui pentru că în ţara promisă „va curge lapte şi miere”. În Biblie se descriu bolile menţionate mai sus. modul de consumare a alimentelor: strugurii şi smochinele se vor consuma proaspete.Legislaţia sanitară prevedea izolarea celor bolnavi şi reprimirea lor în comunitate doar după reinspecţie. Cel mai înalt preot era şi preot-medic şi inspector sanitar la evrei.

După aproape 19 secole.moşitul. aflat la Universitatea din Jerusalim. într-o singură peşteră. Este accentuată semnificaţia socială şi religioasă a familiei încă din timpul lui Moise. În anul 68 î.Estera). aramaică şi greacă. magazii.Maleahi).Hr. dintre care ¼ se refereau la Biblie. bucătării. magazine. literatura de înţelepciune (Iov . biblioteci unde manuscrisele se recopiau. legiunile romane distrug aşezarea transformând-o în ruine. A fost considerată cea mai mare descoperire şi totodată dovada existenţei unei civilizaţii cu credinţă 32 . istoria (Judecătorii . profeţi majori (Isaia Daniel) şi profeţii minori (Osea .Deuteronomul). Religia evreilor este cunoscută din cărţile Vechiului Testament = Pentateuhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise sau Tora (Cărţile profetice sau Nebiim şi celelalte cărţi. istorice şi literar-religioase sau Ketubiim). doi beduini arabi au descoperit nişte manuscrise şi plăci de lut într-o peşteră în apropierea mării Moarte. Oamenii fug în peşteri. ei aveau apeducte. rezervoare de apă pentru asigurarea necesarului de apă de băut. provine dintr-un grup monastic numit Esenne – o sectă evreiască care a locuit în regiunea Qumran în perioada 150-68 î. În 1974.Hr. Săpăturile arheologice au arătat că această aşezare avea hale. manuscrisul lui Isaia. Unul din acestea. sunt descoperite peste 400 de manuscrise în ebraică.Cântarea cântărilor).. Legile fundamentale ale moralei au rădăcini în Vechiul Testament care este împărţit în cinci părţi: legea (Geneza .

când se făceau observaţii ştiinţifice privind rolul clinic al medicului. cu un grad mare de empirism. Redescoperirea oraşelor lor cele mai vechi a început în 1839. preocupări pentru realizarea confortului pacienţilor. viaţă spirituală deosebită. Preoţii-doctori au preluat funcţia de inspectori de sănătate. cu concepţii fundamentale de bacteriologie – ce este curat şi ce nu este. legi de sănătate publică. tehnica izolării pentru prevenirea răspândirii bolilor. Dar nici acum nu se găsesc referiri la îngrijire ca atare sau la persoane care să se dedice acestei profesiuni. cercetările arheologice au scos în evidenţă existenţa unor oameni care aveau cunoştinţe de astronomie şi matematică şi care aveau 33 . CULTURA INDIENILOR MAYA Cultura indienilor Maya face parte din cultura antică americană. Se poate spune că este prima mare civilizaţie. Din această credinţă a emanat rolul preotului de supraveghetor al practicilor medicale legate de curăţire şi purificare. Cultura ebraică recunoştea un Dumnezeu atotputernic asupra vieţii şi morţii.monoteistă.Hr. prevenirea unor îmbolnăviri prin dietă. Se presupune că indienii Maya au ocupat peninsula Yukatan în 2500-1600 î.

Cu scop medical erau recomandate băile cu abur. Zeilor le erau oferite ca ofrande tineri şi tinere. Preoţii care efectuau aceste sacrificii dădeau şi sfaturi în domeniul sănătăţii. Multe legende povestite despre obiceiurile mayaşilor recomandau în caz de stres o procesiune. fetele erau aruncate de pe stâncile sacre. Limba şi religia lor era răspândită de la Atlantic la Pacific. în urma săpăturilor arheologice făcute. Una dintre îndeletnicirile preoţilor era aceea de a deforma craniul la nou-născut. aztecii (azteca) sau mexicanii (maxica) stăpâneau. Yukatanul – centrul culturii Maya şi Guatemala sunt bogate în ruine. cu strălucire. de la stepele din nord până în 34 . CULTURA ASTECĂ Cultura astecă a fost localizată. în partea centrală a Mexicului. în momentul năvălirii cuceritorilor spanioli. Nici în prezent nu s-a terminat descifrarea completă a inscripţiilor în limba Maya. cea mai mare parte a Mexicului. În 1519. În această cultură sacrificiul uman era o regulă – se extrăgea cu mâna inima adulţilor sau se sacrificau copii. iar la ceremonii. iar tinerii sacrificaţi. erau buni cunoscători de ierburi şi buni prezicători.un calendar excelent.

Respinşi. sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba. Astecii aveau un calendar solar cu 365 de zile pe an. Juan de Grijalva. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. se îmbogăţise şi se complicase în urma contactelor cu popoarele sedentare şi civilizate ale Mexicului central. Piramida Soarelui şi Piramida Lunii erau temple unde se oficiau ceremonii religioase. de către aceşti indieni războinici. vânători şi războinici. Practica religioasă a astecilor impunea un sacrificiu teribil: extragerea inimilor din mii de corpuri prin tăierea cu un cuţit obsidian – sticlă vulcanică. observând o civilizaţie mult mai avansată decât în Antile. În anul următor.Guatemala. În 1517 o expediţie. cu trei corăbii. De fapt. Supravieţuitorii au descris cu uimire oraşele mayaşe pe care le zăriseră. a intrat în contact cu mayaşii din Yucatan. spaniolii au fost nevoiţi să se reîmbarce în grabă. Cincizeci şi şapte de oameni din cei o suta zece. religia lor simplă şi total sau preponderent astrală la origine. 18 luni cu 20 de zile şi 5 zile lăsate ca nenorocoase. edificiile de piatră şi templele. Tot ei credeau în efectele benefice ale aburilor şi aveau case în care se putea produce abur. au pierit în această luptă. mexicanii conservaseră divinităţile astrale. Din trecutul lor de barbari nordici. veşmintele şi bijuteriile autohtonilor. în fruntea a 35 . Aztecii aveau reputaţia de a fi cei mai religioşi dintre indieni. pornită din Cuba.

CULTURA PRECOLUMBIANĂ INDIANĂ 36 . el a ieşit din ţinutul mayaş şi a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec.patru corăbii. Spre deosebire de ceea ce se întâmplase în timpul primei expediţii. primirea indienilor a fost amicală. Prăbuşirea violentă a unui stat militar care putea conta pe apărători atât de destoinici. spaniolii primind în dar numeroase obiecte de aur. a descoperit insula Cozumel şi a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului şi Golfului Mexic. a apărut în ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabilă sau ca un miracol . Continuându-şi drumul de la Tabasco la Tuxpan.

Înainte de reforma Quechua era scris în spaniolă ca Tahuantinsuyo. Peru. iar economic se baza pe 37 .Cultura şi civilizaţia precolumbiană indiană sau imperiul Inca datează dinaintea descoperii Americii de către Cristofor Columb. ale căror colţuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo) – centrul administrativ. politic şi militar incaş. Argentina şi Chile. Între 1438 şi 1533 Inca a reuşit prin cuceriri şi asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud. Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul -ntin care denumeşte un grup). Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificată în care conducătorul era Inca. având centrul în jurul Anzilor şi a inclus mare parte din teritoriul ocupat azi de Ecuador. Imperiu era împărţit în patru suyu. În limba Quechua numele Imperiului era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. deşi erau vorbite peste şapte sute de limbi locale. marcându-se astfel începutul dominaţiei spaniole. Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America Precolumbiană ridicat pe înălţimile din Peru în jurul anului 1200. suyu înseamnă "regiune" sau "provincie". Atahualpa ultimul împărat incaş (numit Sapa Inca) a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro. În 1533. Bolivia. Limba oficială a imperiului Inca era Quechua.

existenţa lui istorică fiind foarte probabilă. numit şi Cinchi Roca. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare a zeilor. Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu. cel mai important dintre aceştia fiind Inti.Qosqo). imperiul a început o extraordinară campanie de expansiune. însă liderii Inca încurajau venerarea propriilor zei. În 1438 sub conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamnă zguduitorul lumii). Tahuantinsuyu cu un sistem federal ce consta dintro putere centrală cu Inca la conducerea ei şi patru conduceri provinciale cu lideri puternici. teritoriile imperiului nefiind uniform loiale. Primii locuitori ai teritoriilor americane erau 38 . Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi. cel ce este prima figură importantă în mitologia incaşă. Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca. Zeul Soare. natură şi zei era esenţială. Poporul incaş a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. o civilizaţie bazată pe credinţe mitice în care armonia relaţiilor dintre oameni. nici culturile locale pe deplin integrate. De fapt Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizaţia. culturi şi oameni. la sfârşitul căreia aproape întreaga zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incaşilor. ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua . Sub conducerea lui Manco Capac.proprietatea comună a pământului.

emisiunea de sânge. mod de trai. În 1953 un grup de neurochirurgi au operat cu succes cu instrumente ce datau de aproximativ 2500 de ani – ace din bronz flexibile. statuete folosite pentru a învăţa deprinderi igienice persoana bolnavă. Paturile se pare că erau individuale. aplicare de cataplasme şi prişniţe. bandajarea. Se presupune că erau utilizate în clinici medicale în care se punea şi diagnosticul. efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. cu obiceiuri diferite – de la cele mai primitive la obiceiuri superioare. sudaţia. Pânza de păianjen era utilizată pentru 39 . ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul.diferiţi ca fizic. amputaţia. Unele figurine ne arată poziţia în care se năştea – ghemuit. S-au descoperit efigii din ceramică sau piatră. Mesagerii obişnuiau să mestece frunze de coca pentru energia. bisturiu din bronz etc. ridicate de la sol şi protejate de soare. extragerea dinţilor. Frunzele de Coca erau folosite (în Anzi sunt încă folosite) pentru a uşura foamea şi durerea. aplicarea ventuzelor. Incaşii au făcut o serie de descoperiri în medicină. sutura. aspiraţia. imobilizarea oaselor etc. Inca practicau şi deformarea cranială prin înfăşurarea strânsă a capului noilor-născuţi. acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. limbaj. Se foloseau ca tratament masajul.

Valoarea terapeutică a căldurii era cunoscută . se practica hipnoterapia. nu minţii. laxativ sau purgativ. se testa văzul. gustul. la fel ca şi valoarea luminii. Se recurgea la pictură cu nisip de diferite culori. Pacientul era considerat punctul central al ceremoniei. Şamanii erau şi mai mistici – ei recurgeau la mitul transformării bolii la animal. Alte plante erau folosite pentru efectul lor diuretic pentru înlăturarea insuficienţei renale. Uneori se adăugau şi plante pentru stimularea circulaţiei şi a sudaţiei. auzul. ceilalţi îşi 40 . blănuri şi pene. ama llulla. Incaşii credeau în reîncarnare. Se foloseau băile de aburi(turnare de apă fierbinte sau apă turnată pe pietre fierbinţi). suplimentate uneori de carne (porc de guineea).coagularea sângelui ca la egipteni. nu fi leneş) urmau să trăiască în căldura Soarelui. Prin aspiraţie se extrăgeau obiectele străine. în plus vânau diverse animale pentru carne. Unele plante se administrau pentru efectul lor emetic. Cei care se supuneau codului moral incaş — ama suwa. Erau cunoscute şi utilizate otrăvurile. Dieta incaşilor consta în principal din peşte. verdeţuri şi nuci. iar în jurul lui participau prietenii. pipăitul. Indienii terminau baia prin cufundare în apă rece sau zăpadă. Porumbul era folosit pentru obţinerea unei băuturi alcoolice fermentate numite chicha. ceea ce făcea parte din tratament. ama quella (nu fura. Boala era considerată ca fiind produsul neplăcerii zeilor.

Practica medicală a fost influenţată de trei curente importante: Taoism şi Confucianism – curente indigene şi Budism – importat din India.Hr. combina tehnici 41 . după interpretarea dată noţiunii de tao înţeleasă ca ordine universală. VI î. Originea rasei rămâne un mister în lipsa dovezilor. al ideilor lui Laodzî şi a diverselor credinţe. drum) este o direcţie principală a filozofiei antice chineze. Este o formă de religie chineză care a existat până în sec. XVII şi care a avut la bază concepţia tao. Taoismul din sec. animismului. proprie fenomenelor naturii. Aceste religii s-au suprapus credinţelor primitive. vieţii sociale şi gândirii omeneşti.. constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor. CULTURA ANTICĂ CHINEZĂ China este ţara cu cea mai veche cultură şi cu cea mai veche naţiune. inaugurată de Lao-dzî. Incaşii au construit şi mari depozite ce le-au permis un trai normal. Sistemul de drumuri incaş a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permiţând distribuţia alimentelor pe distanţe mari. Taoism (pronunţie tao-ism în chineză tao = cale. în cadrul căreia s-au manifestat două curente: unul materialist şi altul idealist.petreceau eternitatea pe pământul rece.

Interzicerea disecţiei a determinat lipsa de cunoştinţe în domeniul anatomiei.Hr. Budismul arată că păcatul reprezintă cauza bolilor şi că vine de la zei. superstiţii. această religie a urmărit descoperirea elixirului vieţii sau alchimia (obţinerea aurului) fapt ce va duce la apariţia chimiei în evul mediu. Confucius dorea să înlăture orpimarea ţării prin reînvierea obiceiurilor antice. apă fierbinte sau alte lichide terapeutice sau se împrăştie în jurul persoanei sau casei. fiziologiei. După Confucius (551-479 î. abia în 1913 s-au dat primele permisii de efectuare a autopsiilor în China. Până în 1734 toţi medicii de la curte şi oficialii colegiilor medicale trebuiau să fie de faţă la sacrificii. valoarea ei fiind determinată de numărul fiilor născuţi.) era importantă solidaritatea familială. respectul celor vârstnici. Mai târziu. Astfel se administrează bolnavilor un ceai cu cenuşă. Rolul femeii era văzut ca inferior mult rolului bărbatului. patologiei şi chirurgiei. De altfel.magice şi mistice şi urmărea combaterea spiritelor rele producătoare de boală. Arta îngrijirilor cuprindea sacrificii. Viaţa constă în interacţiunea acestor 42 . Yu = femeie). veneraţia celor ce studiază. Teoria Yan Yu oferea o anume bază ştiinţifică pentru explicarea bolilor (Yan = bărbat. speriatul spiritelor rele prin zgomote de fond sau împuşcături sau diferite băuturi.

pasivă. Berdol Edw sublinia că spitalele nu au fost numeroase pentru că era o ruşine pentru familie şi prieteni să nu aibă grijă de bolnavi. Prea puţin s-a vorbit de spitale. o parte fiind preluaţi de misionari creştini. iar dezechilibrul îl reprezenta boala. 43 . la care ulterior s-a renunţat. Echilibrul era egal cu sănătatea. Wu şi Wong au enumerat aşa numitele haluri de vindecare (stare nespus de rea) în jurul anului 651 î. Yin reprezintă forţa feminină. erau îmbrăcaţi cu haine de fetiţe şi erau botezaţi cu nume de fete. iar diagnoza se făcea pe baza unei complicate teorii a pulsului.Hr. De frica vechiului rău. Poziţia socială redusă a femeii a făcut ca numeroşi nou născuţi de sex feminin să fie abandonaţi. sugarii băieţi. Un obicei de nedorit. Yang reprezenta forţa musculară. era deformarea picioarelor sau legarea picioarelor femeilor.principii. Practicile de sănătate se concentrau asupra profilaxiei şi părtrării sănătăţii rezultate din echilibrul dintre Yang şi Yin. activitatea pozitivă a universului. pentru a nu fi recunoscuţi. Chinezii au elaborat Materia medicală şi multe din medicamentele pe care ei le foloseau – de exemplu efedrina folosită şi în medicina modernă. Nici o credinţă n-a fost pusă în istoria pacientului ca instrument de diagnosticare. Chinezii vechi au pus bazele filozofiei Yang şi Yin. Aceste două forţe erau întotdeauna opuse şi complementare una alteia. negativă.

ventuze. Istoricii sunt de acord asupra ingeniozităţii chinezilor în dezvoltarea elementelor terapeutice: moxa. II e. ascultaţia. Wong şi Wu arată că Neiching spunea: când locul suferinţei se află în muşchi. acupunctură. foloseşti punctura – în vase de sânge moxa. Acele. întreabă şi simte. Chang Chung-Ching (sec II e.Hr.Hr.n.) care s-a preocupat pentru investigarea laborioasă şi experimentarea plantelor medicinale. consta în aplicarea unui material încins (înroşit) pe anumite puncte.n. Moxa – o formă dureroasă a contrairitaţiei.) care a lăsat evidente impresii şi sugestii de tratament şi Hua Tio (sec. chinezii fiind pregătiţi să observe chiar variaţiile sale în stadiul de sănătate şi boală.Fondatorul medicinii chineze este considerat împăratul Shen Nung (aprox. Alţi doctori renumiţi: Tsang Kung (primul secol î.) un recunoscut chirurg care a descoperit şi utilizat anestezia la operaţie. au fost apoi făcute din metale începând cu epoca de bronz. din silex la început. în tendoane foloseşti cauterizarea. Palparea se referea la puls. cauterizări. Se presupune că numeroase medicamente le-a încercat pe el. masaje.Hr. Cordonul ombilical era tăiat cu cioburi de ceramică. ascultă. Un alt împărat care a adus contribuţii în dezvoltarea medicinii Huang-ti (2698-2598 î. Acesta stipula că sunt 4 etape în stabilirea diagnosticului: observaţia. 44 . palpaţia – priveşte. 2698 î.).) despre care se spune că a scris Canonul medicinii Neiching.

era utilizată şi în acele vremuri. erau folosite ca plasture şi indicate în muşcătura de câine. în prevenirea variolei. variola era cunoscută. Cu scop terapeutic erau utilizate şi organele animalelor – ficat. furuncule. În zilele noastre. Plantele medicinale marine.Punctura a început să se transforme cu timpul în acupunctură şi a devenit curând un panaceu universal. bogate în iod erau folosite sub formă de bulion pentru combaterea guşei. în China. Exista şi credinţa privind rolul hotărâtor. iar metoda vaccinării aplicată (prin insuflarea prin suluri de bambus în nările oamenilor a crustaceelor). deţinut de măştile cu aspect înfricoşător. ulcere.n. binecunoscută în prezent. China antică suferise numeroase epidemii de holeră. Acul introdus era uşor rotit în zona dureroasă. Organele de broască a căror secreţii conţineau adrenalină.. Mai erau folosite oase de tigru sau şarpe. asistenta medicală are în atribuţii efectuarea acupuncturii. Lepra era bine cunoscută şi tratată chiar cu un ulei special. o plantă ce conţine efedrină numită Ma Hua-ng. Pentru stabilirea prognosticului bolnavului era folosită mingea vrăjitoarei alcătuită din 12 sfere 45 . inflamaţii de orice fel. Era folosit macul (opium). În secolul al III-lea e. De altfel Gin Seng – plantă cu valori deosebite. şopârlă păstrate în vin etc. tiroidă. Masajul a fost dezvoltat în mod deosebit.

Hr. Între anii 1000 şi 800 î. O triadă de zei ocupa atenţia din punct de vedere religios: brahma = sursă dătătoare de viaţă. Procesul de încarnare pornea de la organismele vegetale la cele animale sau umane sau invers. din fildeş. Vishnu = care apără şi Şiva = cel care strânge. Surse de informare despre practicile de sănătate privin din Religia brahmană – hinduismul conform căruia spiritul se poate ridica sau poate fi pedepsit prin regenerări sau transformări ale sufletului. Astfel India a fost izolată prin munţi de restul lumii. 46 . introdu-se una în alta.acuplate. un grup de arieni ce proveneau de pe platoul iranian. s-a stabilit pe câmpiile Indiei. şi care era studiată în corelaţie cu poziţia stelelor şi a altor influenţe astrale. În jurul anului 2000 î. a permis o mare dezvoltare a culturii indiene.Hr.. Medicul purta la curea o cutie care conţinea medicamente. în partea de sud a Orientului Îndepărtat. O altă zeitate favorită o reprezenta Zeul Soare.. Cele mai vechi culturi din India au fost Hindu. CULTURA ANTICĂ INDIANĂ Poziţia şi posibilitatea apărării în nordul ţării. s-au desfăşurat lupte numeroase pentru supremaţia între caste.

Yagur-Veda. iar cenuşa aruncată în Gange.) a construit numeroase spitale pentru pelerini.Hr. Regele Ashoka (269-237 î. educarea spiritului prin exerciţiu – şi astfel prin care spiritul de detaşa.Hr. Curăţenia corporală. budismul câştiga teren deoarece brahmanismul interzicea orice dorinţă şi culmina prin negarea existenţei. iar unele procedee – respiraţii Yoga – au fost preluate şi de medicina modernă. Pentru animalele bolnave erau constituite spitale. o serie de animale nu erau consumate – vaca. După moarte corpurile erau arse pe ruguri. maimuţa etc.. Yoga reprezenta calea. Cele 4 cărţi Rig-Veda. preoţii şi persoanele religioase se îndreptau spre acea zonă pentru a se spăla de păcate. Contemplarea şi meditaţia preocupa pe numeroşi indieni care duceau o viaţă monahală. Ultima carte conţine numeroase sugestii privind tratamentul medical. În jurul anului 552 î.Teritoriul Iumna şi râul Gange reprezentau ţara sfântă şi la fiecare 12 ani.) în limba indiană din care se trage sanscrita. Atâta timp cât erau respectate şi considerate sfinte. într-o anume zi stabilită de astrologi. pregătirile şi băile erau practici dese.Hr. utilizarea unor ierburi – plante şi incantaţii. Doi medici 47 . Cei ce se apropiau de moarte doreau să fie conduşi la Benares (oraş de pe Gange) ca să participe la aceste îmbăieri religioase. SamaVeda şi Atharva-Veda descoperite în India au fost scrise (1500 î.

forceps.n. 121 de instrumente chirurgicale (ace. Susruta a descris şi operaţii pentru corectarea deformaţiilor urechii. să-l ridice şi să-l ajute să se plimbe. Amputaţia de nas era o metodă de pedepsire. Odată cu descrierea acestei metode. scalp. se opreau hemoragiile prin cauterizare cu ulei foarte fierbinte sau prin presiune. să ştie să facă şi să cureţe patul. proceduri chirurgicale. Se făceau operaţii cezariene şi de cataractă. Charaka s-a preocupat de normele etice ce se cer respectate de cei ce îngrijesc suferinzii. Învăţământul medical era foarte bine 48 . grefe de piele. să se distingă prin puritate. rinoplastii. bisturiu. plante medicinale. Totodată se făceau şi operaţii plastice. să se priceapă să îngrijească orice pacient. să frece şi să maseze membrele.renumiţi – Charaka şi Susruta – au reunit mai multe informaţii medicale într-un compendiu. foarfeci. şi întotdeauna să fie dornic să facă ceea ce i se cere. să posede deşteptăciune şi abilităţi – deprinderi. Susruta – care a trăit probabil în secolul V e. – a descris boli. catetere). să dea dovadă de bunătate. seringi. Se amputau membre. Persoana care îndeplinea funcţia de asistentă (nursă) trebuia să aibă o bună comportare.

transmiterea malariei prin ţânţari. moral şi social. vizând mai ales femeile. tuberculoza. Deşi prin actul Sarde căsătoria era posibilă de la 14 ani (coabitarea era posibilă de la 8 ani). au fost păstrate. închiderea fetelor. Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale. la fel ca şi arderea văduvei la funeraliile soţului. aveau efecte importante pe plan somatic. iar dacă medicul crea suferinţe celui îngrijit trebuia să plătească acestuia. Rawolfia care conţine rezerpină era prescrisă pentru nervozităţi. Dar multe obiceiuri. Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei. trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii. CULTURA GRECIEI ANTICE Multe din imperiile antice au dispărut. Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de 49 . Se cunoşteau efectele narcotice ale Cannabis indica (cânepa indiană) şi Hyoscyamus niger (măselariţa) utilizate ca anestezice.organizat. Erau cunoscute şi descrise boli ca diabetul. Era nevoie de noi idei pentru a se face cristalizarea oamenilor şi animarea lor pentru asigurarea sănătăţii. aruncarea copiilor în Gange. cea mitologică. În 1600 India a fost cucerită de britanici care au prescris unele tehnici.

cât şi istorie. plină de monştri. în pofida scepticismului unor gânditori. filozofie). le ofereau oamenilor atât ritualuri. medicină. cu acţiune asupra vieţii şi destinului oamenilor. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi. cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii. În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi. intrigi în Eden şi eroi civilizatori. explicând ceea ce pare inexplicabil întrun mod raţional. biologie. înainte de toate. Grecii s-au remarcat în revitalizarea multor aspecte ale vieţii (artă. personificări ale forţelor universului. dar şi a 50 . însă rămân. sunt adesea meschini sau răzbunători. În mitologia greacă zeii Panteonului capătă însuşiri omeneşti. Lumea mitologiei greceşti este complexă. intrigi şi zei care intervin în permanenţă. războaie.legende care provin din religia vechii civilizaţii elene. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor. cu zei creatori.

şi atribuite lui Homer. prin prezenţa a numeroase insule. probabil înainte de anul 700 î. tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci. aveau o educaţia care urmărea să le asigure putere – pentru a fi soldaţi 51 . de care a fost legată. preocupaţi mai mult de dezvoltarea portului în dauna minţii. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă. Geografia fizică a Greciei antice sau Helasul. Şi din legende reies relaţiile dintre cretani şi spartani. au fost sugerate numeroase aspecte care s-au dovedit a fi uneori reale (confirmate cu ocazia săpăturilor vechii cetăţi Troia – 1876).Hr. ambele scrise în greaca veche. se aseamănă cu Grecia de astăzi. În cele mai vechi opere literare europene care s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea. Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391. A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor. când a fost declarat unica religie a imperiului. Spartanii – foarte practici şi lipsiţi de imaginaţie. a încetat să se mai practice. Chiar şi literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană.unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. cunoscute şi sub numele de "Imnuri Homerice". ce i-a făcut să fie mai mult separaţi decât uniţi.

pe care populaţia îi venera. Exista un Panteon de zei şi zeiţe. oratori. facultăţile estetice şi mintea. filozofi sau chiar soldaţi. Aesklepios (Asclepius – Aesculapius) – om zeificat după moarte – a fost considerat zeul medicinii. Atributele sale erau un toiag pe care este încolăcit un şarpe – semnul înţelepciunii. deşi nu prea aveau timp să-şi vadă familia. cât şi al celei militare. atât al medicinii civile.desăvârşiţi. Apollo – zeul soarelui era şi zeul sănătăţii. bărbaţii trebuiau să se însoare. Doar cei puternici puteau depăşi programul riguros de pregătire spartană. La 30 de ani. Astăzi 52 . şi care reprezenta simbolul medicinii. Ei pregăteau artişti istorici. Atenienii urmăreau să dezvolte un corp armonios.

când Apollon lipsea. La început. a primit o noua orientare religioasa sub domnia lui Apollon. Fiicele lui Asclepius erau Hygia – zeiţa sănătăţii şi Panaceea – zeiţa medicaţiei. Oracolul era săvârşit de către Pythia şi de profetul care asista consultaţia. apoi o data pe luna. şi în cele din urmă. În 53 . de mai multe ori. consultările aveau loc o data pe an (la aniversarea zeului). În mitologia romană Aesklepios a fost preluat ca Aesculap (Esculap). Grecii credeau în zei şi de aceea.semnul medicinii îl reprezintă Caduceul. Tălmăcirea era făcută în temple. Oracolul din Delphi. prin vise sau unele semne. se adresau oracolelor pentru a se consulta cu zeii (exemplu oracolul din Delphi). cu excepţia lunilor de iarnă. în luarea unor decizii importante. loc oracular cu mult înainte de Apollo. preoteselor. sau se făcea comunicare directă prin spirit. Comunicarea cu zeii se făcea prin răspunsurile preoţilor. Operaţia comporta sacrificiul prealabil al unei capre.

apoi se culca în sunetul muzicii şi mirosurilor plăcute. S-a vorbit despre "delirul pythic". Aici a fost construit un templu ce avea teatru. chiar dacă îngrijirea mai era încă o ocupaţie a sclavilor. şi trecerea la baze ştiinţifice. profetiza în cripta templului. Pythia este calma. astronomie. dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. Pe momentele figurate. istorie. senina. Pythia dădea răspunsul trăgând la sorţi bob alb sau negru. inspirată de Apollon. ca si zeul care o inspira. se purifica prin îmbăiere. ştiinţe naturale şi medicină. i se făcea un masaj. În cazurile mai grave. concentrata. Cel mai important centru medical era în oraşul Epidaur. Artiştii reprezentau adesea trupul omenesc în mişcare. După Plutarh zeul se mulţumeşte să o umple pe Pythia de viziunea şi lumina care clarifică viitorul. Pythia. Femeile însărcinate şi bolnavii cu boli incurabile nu erau primiţi în aceste temple de asistenţă medicală. sală de gimnastică. În această atmosferă neştiinţifică. adânc 54 . Ei căutau şi doreau perfecţiunea. poezie. băi de ape minerale. Grecilor le datorăm ruperea medicinii de practica mistică şi a şamanilor. matematică. Cele mai importante realizări în Grecia antică sunt în filozofie. observată în basoreliefuri de oameni sănătoşi.general consultanţii puneau întrebări în formă de alternativă: dacă să facă cutare sau cutare lucru. La sosire. Platon compară "delirul" Pythiei cu inspiraţia poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. pacientul sacrifica un animal.

în limitele posibilităţilor din vremea sa .Hr. jurământ prestat şi în zilele noastre de absolvenţii şcolilor medicale. considerat părintele medicinii. Hipocrate. Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia. unde fondează o şcoală pentru viitori medici. sacrificarea animalelor şi credinţa în puterea zeilor. un adevărat codice moral în exercitarea profesiunii medicale. Heraclide. Părăseşte insula sa natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice.. În jurul anului 420 î. s-a născut pe insula Cos (arhipelagul insulelor Sporade) în anul 460 î. Hippocrate a contribuit . Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant. Cel mai vestit medic al Greciei antice. Tracia. Hipocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său. într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap. se întoarce la Cos. Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrate. unde îşi va sfârşi zilele. Din cele peste 55 . a murit la Larissa către anul 370 î.Hr. Hippocrate. precum şi prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale. dobândind o solidă reputaţie ca practician.la eliberarea medicinii de superstiţii şi misticism.Hr. Prin observaţiile făcute asupra manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită.cufundată în mitologie.

rolul solului. prin observarea unui număr mare de cazuri. numită "Boala sfântă" (lat. un medic. Ideea unei medicini preventive apare pentru prima dată în "Tratamente" şi în "Tratamentul Bolilor Acute". În ciuda argumentaţiei considerată astăzi naivă. A arătat prezenţa epidemiilor şi endemiilor. poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli. modul de viaţă şi clima asupra stării de sănătate. apei şi locului în împrăştierea bolilor – document rămas valabil până în secolul XIX. după care. Apa şi Locurile" nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor.probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui. regimul alimentar. În capitolul "Aerul. Hipocrate a înţeles rolul climei. când apare bacteriologia şi imunologia. Hipocrate a subliniat rolul aerului. important este faptul că Hipocrate vede cauza acestei boli într-o tulburare a funcţiei creierului. Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori 56 . În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale.cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de medicină din Cos . ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific. modul de viaţă şi sanitaţia. Prognoză şi Aforisme" expune opinia revoluţionară pentru acel timp. în "Prognostic. în care discută influenţa unor factori ca vârsta.70 de lucrări care i se atribuie . În lucrarea asupra epilepsiei. Morbus sacer) întâlnim informaţii asupra anatomiei corpului omenesc. se considera că epilepsia ar fi datorată unei lipse de aer în urma unei incapacităţi a vaselor de a transporta aerul la creier.

inerente epocii în care a trăit. Astfel în concepţia sa, pe care azi am numi-o "teorie umorală", Hipocrate recunoştea existenţa a patru umori: sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă şi fierea neagră; un dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea. Această teorie a stăpânit gândirea medicală multe secole. Hipocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut şi o serie de inovaţii medicale. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxaţiilor şi fracturilor. Cel pe care Aristotel l-a numit marele Hipocrat sau tatăl medicinii, a arătat cauza naturală a bolilor şi a predat studenţilor observaţia minuţioasă a celui bolnav. Păstrarea evidenţelor în medicina clinică, o înţelegere modernă a metodelor de tratament, a subliniat importanţa îngrijirii bolnavului imobilizat, modul de pregătire a asistentelor (nurselor). A renunţat la sclavi şi a pregătit studenţi, a demonstrat valoarea practicii clinice şi a dovedit un comportament etic deosebit – jurământul lui Hipocrate. Sistemul lui de îngrijire era centrat pe pacient şi utiliza metode ştiinţifice pentru soluţionarea problemelor pacienţilor. Grecii, în acea vreme, plăteau o taxă specială pentru asigurarea salariului anual al doctorului, salariu care era suplimentat de comunitate. Hipocrate a privit persoana ca pe un întreg şi a combătut ideea că zeii produc îmbolnăvirea. A 57

recunoscut că medicul trebuie să cunoască îmbolnăvirile specifice. El a reunit informaţiile despre persoane cu detalii privind mediul înconjurător şi rezultatele unei analize complete asupra nevoilor pacientului. Planul de îngrijire prescris de Hipocrate era concis şi direct. El a sublinit necesitatea observaţiilro exacte şi o evidenţă atentă, fără a atribui boala unei imixtiuni din partea zeilor, ci mai degrabă datorită unui dezechilibru al stării de sănătate dintre minte, corp şi mediu înconjurător. De aici a emanat teoria umorală a bolilor. Scrierile lui Hipocrate se adresau aproape tuturor ramurilor medicinii. Mulţi dintre medicii antichităţii proveneau din Grecia, deşi deseori profesau în Roma, mai ales după Grecia a fost cucerită de Imperiul Roman. Galen, Asklepsiades, Pedanim Dioscorides – erau cu toţii medici greci care au lucrat la Roma În epocă s-au evidenţiat şi alte personalităţi: Thales – născut la 640 î.Hr – primul filozof şi om de ştiinţă grec care a arătat că orice soluţionare de probleme trebuie să aibă la bază unele principii. Aristotel – alt om de ştiinţă renumit, (n. 384 î.Hr - d. 7 martie 322î.Hr) a fost un filosof din Grecia antică, clasic al filosofiei universale, spirit de formaţie enciclopedică, fondator al şcolii peripatetice şi al logicii formale ca ştiinţă. Aesklepios – care s-a ocupat de botanică, zoologie, fiziologie, embriologie, anatomie comparată învăţată prin disecţii. 58

Homer, în descrierea războaielor, descrie chirurgia din armată. Grecii erau recunoscuţi pentru arta bandajării (vezi Achile care-l îngrijea pe Patrocle). Unele descrieri au rămas valabile peste secole – difteria care se însoţea de imposibilitatea de a înghiţi şi se senzaţia de sufocare. Este recunoscut rolul mediului înconjurător în împrăştierea bolilor. Tucidide descrie cu acurateţe o epidemie în Athena în timpul războiului peloponezian. ROMA ANTICĂ Progresele medicale ale romanilor antici au rămas în urma celor ale grecilor. Practicile medicale erau adesea împrumutate din ţările pe care romanii le cucereau şi medicii din acele ţări erau făcuţi sclavi, fiind obligaţi să ofere servicii medicale romanilor. Când se confruntau cu boala romanii renunţau la zei, superstiţii şi ierburi, deşi igiena şi salubritatea erau destul de bine dezvoltate. Multe locuinţe erau echipate cu băi, iar curăţenia era preţuită. Rolul femeilor era considerabil diferit de cel pe care acestea îl aveau în alte culturi antice. Femeilor li se permitea să deţină proprietate, să apară în public şi să facă o campanie publică unor cauze care considerau că trebuie să fie promovate. 59

Ele puteau să se întreţină cu musafirii şi să stea cu ei la masă. Scoli pe lângă biserici si ordine religioase, călugări, calugariţe Imaginea religioasă a nursei Prima continuitate din istoria nursingului a început cu crestinismul. Învăţăturile lui Hristos îi povatuiau pe oameni să-i iubească si sa se îngrijească de vecinii lor. Odată cu înfiitnţaraa bisericilor în era creştină, grupuri de credincioşi se organizau în anumite ordine, a căror preocupare principala era să le poarte de grijă bolnavilor săracilor, orfanilor, văduvelor, bătrînilor, sclavilor şi prizonierilor, toate acestea făcându-se în numele milei şi iubirii creştine. Preceptele lui Hristos situau femeile şi bărbaţii la egalitate, iar biserica veche îi făcea diaconi pe bărbaţi şi pe femei deopotrivă, cu rang egal. Femeile necăsătorite aveau posibilităţi de muncă care nici nu se puteau imagina înainte. 0 semnificaţie deosebită în istoria nursingului o reprezintă femeile diacon din biserica răsăriteană. Aceste femei, care trebuiau să fie necăsătorite sau văduve doar odată, erau deseori văduvele sau fiicele oficialităţilor romane, şi astfel ele aveau o bună educaţie, cultură, bogăţie şi poziţie. 60

Aceste tinere femei devotate prestau munci de milostenie, care cuprindeau hrănirea celor flămînzi, îmbrăcarea celor goi, vizitarea celor din închisori, adăpostirea celor fără de cămin, îngrijirea celor bolnavi şi înmormîntarea celor decedaţi. Atunci cînd intrau în casele oamenilor pentru a distribui alimente şi medicamente, ele purtau un coş, care va deveni mai tîrziu trusa medicală a nursei de astăzi care vizitează bolnavii. Nici o discuţie despre istoria nursingului nu poate fi completă fără a o menţiona pe PHOEBE,care este deseori citată ca fiind prima femeie diacon şi prima nursă care mergea în vizită. Ea ducea scrisorile lui Paul şi l-a îngrijit pe el şi pe mulţi alţii. În Epistola către Romani, datînd din aproximaţiv anul 58 î.Hr.se face referire la Phoebe şi la munca ei. Femeile diacon nu se distingeau net de văduve şi de virgine. Membrele Ordinului Văduvelor nu trebuiau să fi fost în mod necesar căsătorite. Se crede că acest titlu era folosit pentru a desemna respect faţă de vîrstă. Dacă a fost căsătorită, acea membră putea să rămînă văduvă numai odată şi trebuia să depună jurămînt că nu se va recăsători. Ordinul Fecioarelor sublinia virginitatea ca fiind esenţială pentru puritatea vieţii, iar virginele erau considerate egale în rang clerului bisericesc. Aceste trei grupe femei diacon, văduve şi fecioare, aveau multe caracteristici comune şi îndeplineau responsabilităţi asemănătoare. Deoarece aceste femei îi vizitau deseori pe bolnavi în casele 61

Influenţa ordinului diaconeselor s-a diminuat în sec. Printre aceşti prozeliţi creştini se găseau şi trei femei care au avut o contribuţie semnificativă în nursing. care a devenit un centru pentru studierea şi propovăduirea creştinismului. In acest palat Sf. IV şi V. aceste femei deţineau poziţii independente şi mari bogăţii. Marcella însăşi era considerată o autoritate în pasajele dificile din Scriptură. Marcella a înfiinţat prima mămăstire pentru femei în minunatul ei palat. condus de 01YMPIA. Mişcarea a culminat în Consţantinopol. La Roma femeile care slujeau de pe poziţii asemănătoare erau cunoscute sub numele de MATROANE.MARCELLA Sf. Casa ei a fost mai tîrziu prădată de războinici. aproximativ prin anii 4oo î.lor. creştine.Hr. pe care le donau în scopuri caritabile şi pentru nursing. care sperau să găsească obiecte de valoare adăpostite acolo. Jerom făcea traduceri din Biblie în timp ce propovăduia principiile. cînd un colectiv de 40 femei diacon trăia şi muncea. Cînd au constatat că n-au 62 . Cu toate că poziţia de femeie diacon şi-a avut originea în Biserica Răsăriteană aceasta s-a răspîndit şi în vest. SF. pînă în Galia şi Irlanda. ele sînt uneori recunoscute drept cel mai vechi grup organizat de nurse publice. Foarte active in sec. o femeie diacon puternică şi foarte religioasă. V si Vl cînd edietele bisericeşti le-a anulat femeilor rangul şi responsabilităţile clericale.

Hr. la înmormîntarea sa au participat sute de romani. SF.un discipol al Marcellei.PAULA Sf.găsit nimic altceva decît o clădire goală. Sf. de asemenea. FABIOLA Despre Fabiola se spune că ar fi studiat în casa Marcelei. Şf. în semn de respect. se spune că ea l-ar fi ajutat pe Sf. ea a fost nefericită în prima căsătorie. Ea era o femeie de o frumuseţe distinsă. cu toate acestea. In scrierile sale. a divorţat şi s-a recăsfltorit. provenind dintr-o importantă şi bogată familie romană. Paula a călătorit în Palestina şi a donat 63 . După o mărturisire publică a păcatului ei. ea a fugit la o biserică din apropiere.Ieronim la traducerea scrierilor profeţilor. personat spălînd şi tratînd rănile şi inflamaţiile care le crea altora repulsie. Devenind creştină Fabiola şi-a dat seama că noile ei credinţe considerau căsătoria după divorţ un păcat. şi-a dedicat viaţa muncii caritabile şi în anul 380 î. Ea s-a convertit la creştinism şi după moartea celui de-al doilea soţ şi-a început cariera de acte caritabile. instruită şi bogată.După acest asediu. Aici ea îi îngrijea pe bolnavii şi săracii pe care-i aduna de pe străzi şi şosele. a construit primul spital public din Roma. A murit cam pe la 399 şi se spune că. Văduvă. au biciuit-o pe Marcela sperând că le va dezvălui locurile unde erau ascunse bogăţiile. unde a murit.Jerom (Ieronim) menţionează cîteva aspecte ale muncii ei şi calităţile ei.Paula a fost.

ROLUL ORDINELOR MONAHICE În acea vreme s-au dezvoltat. In această perioadă (aprox. Brigida. In Bethleem ea a organizat o mănăstire. precum şi în acordarea de refugii celor persecutaţi. unde erau îngrijiţi călătorii obosiţi şi bolnavi. de îngrijire celor bolnavi şi de educaţie celor neinstruiţi. învăţătura perioadei clasice s-ar fi pierdut odată cu căderea Imperiului. a fost creată atunci. Răspunzînd nevoilor create de ciuma neagră. Dacă n-ar fi existat călugării şi mănăstirile. Nurse monahii renumite c Sf. Sf. Una din cele mai vechi organizaţii pentru bătbaţi în nursing.o avere pentru construirea de spitale şi hanuri pentru pelerinii care călătoreau spre Ierusalim. Benedict) şi Sf Hilda au fondat şcoli. au îngrijit bolnavi şi i-au ajutat pe săraci. între 50-300 d. acest grup a organizat un spital şi a străbătut întreaga Romă. Mănăstirile au jucat un rol important în păstrarea culturii şi învăţământului. a construit spitale pentru bolnavi şi hanuri pentru pelerini. bărbaţi şi femei.Hr. plasate în afara 64 . care există şi astăzi. Unii îi recunosc meritul de a fi fost prima care să predea nursingul ca pe o artă mai degrabă decît ca pe o muncă. frăţia PARABOLANI. puteau să-şi urmeze cariera aleasă în timp ce duceau o viaţă creştină. de asemenea. îngrijind bolnavii. In această perioadă a fost creat şi ordinul Benedictinilor. Scholastica (sora geamănă a Sf. s-au înfiinţat primele spitale. ordinele monarhice. Aceste spitale.prin ele tinerii.

Pe veşmintele lor se găsea Crucea Malteză. aveau să dureze aproape 2oo de ani (1096-1291). Din această cauză. acest privilegiu s-a extins asupra şcolilor şi breslelor meşteşugăreşti. pe o banderolă (emblemă) destinată Scolii Nightingale.pereţilor mănăstirii. există şi azi La sfîrsitul sec. Cruciadele care au măturat nordul Europei. Cavalerii.Acea cruce urma să fie folosită. a luat fiinţa prin ordinul papal în 717. când privilegiul de a purta veşminte de arme era limitat nobililor care îşi slujeau regii cu distincţie. aşa cum o cunoaştem astăzi. mai târziu. Cavalerii Ospitalieri ai Sf. Spitalul Santo Spirito din Roma. suprimată de bisericile occidentale. iar hotelul Dieu din Paris în 650. iar simbolurile înţelepciuni puterii. n-a putut fi totuşi stinsă. cel mai mare spital medieval. trebuiau uneori să apere spitalul şi pacienţii. în Anglia existau mai mult de 700 spitale. sub sutană purtau armuri. A fost organizat pentru a asigura personalul de deservire a două spitale din Ierusalim. curajului şi credinţei 65 . Simbolismul uniformei datează din secolul XVI. Hotelul Dieu din Paris era deservit de Surorile Augustine care făceau parte din primul ordin şi erau cu predilecţie dedicate nursmgului. Hotelul Dieu a fost construit în 542. Peste secole. Au apărut ordinele militare de nursing ca rezultat al cruciadelor. 'Mişcarea femeilor diaconi. XVI. Emblema a devenit precursoarea uniformei de nursing. . Ioan a fost un astfel de ordin. organizaţi într-un ordin de nursing.

Unica instruire dt nursing care li se oferea acestor oameni devotaţi era sub forma unei ucenicii: un nou venit în organizaţie era încredinţat unei persoane cu nai multă experienţă şi învăţa de la aceasta. XIV pînă 1a sfârşitul sec. dar mai ales educaţiei medicale care care încă se găsea prinsă în teoria umorală. au dat un nou impuls educaţiei. consultând bibliografia. Funcţionînd în mare măsură ca şi ordinele monahice. Uniformele multor şcoli de nursing sînt modelate după un anumit fel dt cruce. Studentul curios este încurajat să aprofundeze cunoştinţele despre aceste ordine despre scopurile şi ţintele lor şi despre vieţile acelora care şi-au consacrat toată energia îngrijirii bolnavilor şi săracilor. IMAGINEA DE SLUJITOARE A NURSEI Evul mediu a fost urmat de Renaştore (care a durat din sec. Exemple ale acestor ordine laice includ Ordinul Antonini) (l095). Beguinii din Flandra. 66 . embleme şi scuturi. In acest timp au apărut în istorie şi ordinele laice ale nurselor. membrii acestui grup puteau să-şi termine meseriile oricînd şi nu erau legaţi prin jurămînt de viaţa monahală. fraţii Alexia fondat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din 1348.cunoscută şi sub numele de Epoca Marilor Descoperiri. Belgia (1184).apăreau pe nasturi.XVI) şi de Reformă. Misericordia(1244). În timpul Renaţterii.

Nursa era considerată cea mai umilă dintre servitori. iar munca femeilor în aceste ordine a dispărut aproape cu totul. o mişcare religioasa care a început cu activitatea lui Martin Luther. cu toate că nursingul era considerat o îndeletnici casnică. Plata era mică. 67 . Astfel s-a manifesţat ceea ce se poate numi "Epoca neagră a nursingului!. Roiul lor era în limitele căminului.un grup ce cuprindea deţinute. Îngrijirea din spitale era încredinţată femeilor "neobinuite". Mănăstirile erau închise. Aceasta a dus la o revoltă impotriva supremaţiei papei şi la formarea de biserici protestante pe tot cuprinsul Europei. apărut în Germania în 1517. ordinele religioase erau dizolvate. munca era istovitoare. Asociaţia Reformei a fost o schimbare în rolul femeilor.Reforma. Odată cinstite de către biserică şi încurajate spre activităţi caritabile. femeile Reformei erau considerate supuse bărbaţiilor. Imaginea nurselor şi a nursingului din acel timp a fost descrisă de Charles Dickens prin intermediul unor personaje ca Sairey Gamp şi Bet Prig. obligaţiile lor erau naşterea copiilor şi îngrijirea căminului. nu era una dorită. nu acordă multă libertate femeilor. Femeile nevoite să-şi cîşţige singure existenţa erau forţate să lucreze ca servitoare şi.din cartea sa "Martin Chuzzlewit". Biserica protestantă. orele erau lungi. Munca în spitale nu mai apela la femeile o origine nobilă. care apăra libertatea religiei şi gîndirii.prostituate şi beţive.

In Anglia. pe care serveau ca vîslaşi. INCEPUTUL SCHIMBĂRII Ţările rămase catolice au scăpat de cîteva din dezorganizările produse de Reformă. Aceste grupuri includeau Ordinul Vizitării lui Maria.. Ultimul grup a devenit un ordin de nursing laic reprezentativ. Sf. în 1633. iar cei care erau prinşi cerşind erau deseori aspru pedepsiţi. Aceste grupuri ofereau bani. de ex. Primind ajutor. Surorile de Caritate. bătuţi sau legaţi în lanţuri pe galere. sfaturi şi încurajare din partea Sf. In 164o Sf. mizerie şi groază. fiind înfieraţi. Ei au elaborat un program educaţional pentru tinerele femei inteligenţe pe care le recrutau. Vincent de Paul. vizitîndu-i în casele lor şi slujindu-le nevoile. Surorile şi-au extins serviciile şi asupra copiilor abandonaţi.. Cunoştinţele de igienă erau insuficiente. Vincent a înfiinţat Spi talul pentru copiii găsiţi.Secolele XV1-XV11 au găsit Europa devastată de foamete. Refeorma socială era inevitabilă. care includea atît experieţa din spital cît şi vizitele făcute la domiciliu. Vagabondajui şi cerşitul abundau pe cuprinsul europei. ciumă. timp şi servicii bolnavilor fie săracilor. Erau organizate diferite grupuri de nursing. regele Henric VIII a eliminat efectiv ajutorul monahie organizat acordat orfanilor şi altor persoane surghiunite. In 1521 Cortez a 68 . In anii 1500 spaniolii şi potughezii au început să călătorească spre Lumea Nouă. cei săraci sufereau cel mai mult. Vincent de Paul şi.

Prima şcoală medicală din America a fost fondată în 1578 la Universitatea din Mexic. Primul spital fondat în ceea ce avea să devină Statele Unite. bolnâvi. bătrîni. oameni remarcabili ai medicinei 69 . Primul spital de pe continentul american. la îndemnul lui Benjamin Franklin. Printre vechii colonişti din această zonă se numărau membrii ordinelor religioase catolice. a sosit la Montreal în 1541 pentru a-i îngriji pe indieni şi pe colonişti. a fost construit în 1524 în Mexico City. Jeanne Mance. Spitalul Concepţia Imaculata. care fusese educată la o mănăstire a Ursulinelor.de pe acest continent. Franklin credea că publicul avea datoria să-i protejeze pe cei săraci. În Europa. Laurentiu şi a stabilit colonii franceze în Noua Scoţie. care au devenit medicii. Se puneau bazele colegiilor misionare. In 1535 Jacques Cartier a navigat mai departe în nord. a fosr început în 1751 în Philadelphia. In acel an el a înaintat o lege care autoriza înfiinţarea spitalului din Pensylvania. Surorile Ursuline din Quebec au meritul de a fi organizat prima şcoală de instruire pentru nurse.cucerit capitala civilizaţiei aztece din Mexic şi i-a schimbat numele în Mexico City. de-a lungul râului Sf. Ele le-au învăţat pe femeile indiene din acea zonă cum să-şi îngrijească bolnavii. nebuni. nursele şi profesorii noii ţări. In 1639 trei din Surorile Augustine au sosit în Quebec pentru a deservi Hotel Dieu.

Germania. familia Fliedner i-a urmat 70 . Theodore Fliedner (1800-1864). • Anton van Leeuwenhoek (1632-1723) a folosit microscopul pentru a descrie bacteriile şi protozoarele. care a devenit cunoscut ca părintele medicinei moderne. În timpul unui tur de colectare a fondutilor.au început să aducă contribuţii valoroase şi vitale ştiinţei medicale. • Ignatz Semmelweis (1818-1865) a explicat relaţia dintre spălarea mîinilor şi febra puerperală. • Louis Pasteur (1822-1895) a descoperit bacteriile anaerobe şi procesul pasteurizării. • Joseph Lister (1827-1912) a desvoltat tehnica sterilă. Printre persoanele de bază care au influenţat schimbarea socială din această perioadă a fost un tînăr pastor din Kaiserswerth. • Mai tîrziu Rene Laennec (1781-1826) a descris patologia tuberculozei. Ftiederike. Cu ajutorul primei sale soţii. a elaborat prima teorie despre circulaţia sîngelui. prin Olanda şi Anglia. pastorul Fliedner a cunoscut-o pe d-na Elizabeth Fry din Anglia care înfăptuise reforma la închisoarea Newgate din Anglia. • William Harvey (1578-1657). Profund impresionat de ei. Fliedner a reînviat ordinul diaconeselor stabilind un institut de educaţie pentru acestea la Kaisersverth în 1836.

cam la aceeaşi dată. format de Mary Aikenhead (1787-1858) 71 . care a ajutat ca planurile vizionare ale lui Theodore să capete rod şi care era ea însăşi dedicată mult ordinului ciacone selor. Au fost urmate de Surorile milosteniei.. Caroline Bertheau.exemplu şi pentru. În 1849 pastorul Fiiedner a călătorit în Statele Unite şi a sprijinit înfiinţarea primei maternităţi a diaconeselor din Kaiserswerth în Pittsburgh Pennsylvania. un grup romano-catolic format de Catherine Mc Auley (1787-1841) şi un alt grup catolic numit Surorile Irlandeze ale Carităţii. Mai târziu ei au deschis un spital pentru bolnavi şi Gertrude Raiehardt. vizitele şi munca parohială şi predarea de cunoştinţe. după ce a dat naştere unui copil prematur. sprijinind activităţile diaconeselor. numite adesea Surorile Fry. fiica unui medic. Străduinţele de la Kaiserswerth cuprindeau îngrijirea bolnavilor. a fost recrutata prima diaconeasă. În Anglia. prima oară au lucrat cu femei deţinute la Kaiserswerth. care avusese cîtăva experienţă în nursing înainte de căsătorie. Al doilea copil a murit curînd după înapoierea sa şi ea însăşi a murit în 1842. a a flat că unul din copiii ei murise. un grup laic. Pe cînd era departe de casă. S-a dezvoltat un curs de nursing. care includea şi prelegeri ţinute da medici. ELIZABETH Fry (178O-1845) a organizat Institutul de Surori de Nursing. Pastorul Fiiedner a fost ajutat în munca sa şi de cea de-a doua soţie. Nu mic a fost rolul jucat de Frederike Munster.

72 .

şi curând a fost recunosctă drept o autoritate în materie. Italia. Florence Nightingale avea alte idei. Datorită statutului economic şi social ridicat al familiei sale. Ea dorea să devină nursă. Florenţa. Printre persoanele influente pe care le cunoştea era de aşteptat ca ea să-şi găsească partenerul dorit. ea a fost numită după oraşul în care s-a născut. Deoarece era o instituţie religioasă. să se căsătorească şi să-şi ia locul în socistate. ea era cultivată. XVIII. De la prieteni a aflat despre institutul pastorului Pliedner din Kaiserswerth. În călătoriile sale i-a cunoscut pe d-1 şi d-na Sidney Herbert. deşi în spitalele englezeşti nu 73 . ca a doua fiică a unei familii bogate. Această femeie extraordinară a fost Florence Nightingale. o femeie a schimbat forma şi direcţia nursingului şi a reuşit să-1 consacre ca pe un domeniu de activitate respectat. care începeau să devină interesaţi în reforma spitalicească.Florence Nightingale INFLUENTA NIGHTINGALE Cele trei imagini discutate mai sus au influenţat dezvoltarea nursingului. voiajată şi instruită. i s-a permis să intre acolo. Ea a continuat să călătorească împreună cu familia şi cu prietenii săi. sub auspiciile bisericii. Nightingale a început să culeagă informaţii despre spitale şi sănătatea publică. Născută la 12 mai 1820. dar în a doua jumătate a sec. Acest lucru era de neconceput pentru familia ei.

cît şi de către medici. care începeau să înţeleagă nevoia de nurse "instruite". de către regina Angliei.cu sănătatea distrusă. În 1851 şi-a petrecut 3 luni studiind Ia Kaiserswerth. Totuşi familia dezaproba activitatea ei.avea acces. ea a fost numită şefa acestei instituţii. S-a scris mult despre boala ei. În acelaş timp şi el îi scrisese o scrisoare solicitându-i asistenţa în rezolvarea acestei crize naţionale. 74 . pe atunci o autoritate recunoscută în materie de spitale şi îngrijire medicală. În 1853 ea a început să lucreze într-un comitet care conducea o Instiţuţie pentru îngrijirea femeilor nobile pe perioada îmbolnăvirii". Reuşitele ei înb Crimeea erau atât de remarcabile. corespondenţii de război scriau despre maniera abominabilă în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică. S-a retras în dormitorul ei şi în următorii 43 ani şi-a condus afacerile din apartamentul ei izolat. În 1656 s-a înapoiat în Anglia . în 1907. Cînd a izbucnit războiul Crimeii. Florence Nightingale. Scrisorile lor s-au intersectat pe drum. În cele din urmă. încât ea a fost recunoscută mai târziu. ea era consultată atît de către reformatori. i-a scris prietenului său Sir Sidney Herbert. mulţi sugarând că era. deşi propria sănătate i-a fost serios afectată. oferindu-se să trimită un grup de nurse în Crimeea. care i-a acordat ordinul Meritul. Pe măsură ce cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau. care era atunci secretar de război. în mare măsură o nevroză.

• Se vor ţine evidenţe asupra studenţilor. În multe alte modalitaţi. care a fost finanţată de Fundaţia Nigntingale. salubritate. Ea s-a luptat pentru a înfăptuit o mare reformă în educaţia de nursing. să dea examene orale preliminare. despre nursing şi educaţia de nursing. nu făcînd curăţenie. • Profesorii vor fi plătiţi. Printre principiile de bază pe care Nightingale şi-a creat şcoala. • Intendenta şefă a şcolii va avea cuvîntul hotărîtor asupra programei. care vor trebui să frecventeze cursurile. asupra modului de existenţă şi a tuturor celorlalte aspecte ale şcolii. sănătate şi statistici de sănătate şi. potrivite pentru formarea disciplinei şi a caracterului. teste în scris şi să ţină un jurnal zilnic. erau următoarele: • Nursele trebuie aă fie educate în spitale clinice asociate cu şcoli medicale şi organizate în acest scop. • Programa va include atît materialul teoretic cît şi experienţa practică. Ea considera că nursele trebuie să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii. în special. că nursele 75 .Tot timpul vieţii sale Florence Nightingale a scris mult despre spitale. În 1860 şi-a devotat toată energia creării unei şcoli de nursing. • Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine pentru nurse. Florence Nightingale a promovat nursingul ca profesiune.

Domeniile sale de actiune sunt: imunologia. Dupfi înfiinţarea şcolii Nightingale din Anglia.trebuie să continue să studieze tot timpul vieţii şi să nu "stagneze". educarea in domeniul sanatatii si distribuirea de medicamente. iar sistemul Nightingale s-a răspîndit şi în alte ţări. Sediul central este dislocat la Geneva. să fie inteligente şi să foloseasc: această inteligenţă pentru a ameliora condiţiile pentru pacient. şi că liderii nursingului trebuie să aibă un statut social. Ea avea o concepţie despre ceea ce putea şi trebuia să fie nursingul. Florence Nightingale a murit în somn la vîrsta de 9o ani. Săptămîna naşterii sale se sărbătoreşte în prezent sub forma Săptămînii spitalului naţional. programele de nursing au înflorit. Organizaţii si asociaţii profesionale: OMS. Societatea de Cruce Roşie. ICN OMS Organizatie ce coordoneaza programele destinate sa rezolve problemele de sanatate si sa permita tuturor sa ajunga la un nivel de sanatate cat mai ridicat. Alte amănunte despre această doamnă fascinantă se pot afla din cartea Ceciliei Woodham Sraith "Florence Nightingale". Crucea Roşie 76 .

Prin munca a zeci de generaţii. bolnavi. adăposturi. de cutremurele din 1940 şi 1977. răniţi. cu sprijinul oamenilor de toate categoriile. sinistraţi. toate acestea au fost deservite de mii de oameni sensibili la suferinţa altora. colonii de vară. prizionieri. să aline durerea celor loviţi de soartă.INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES 77 . săraci. spitale. ambulanţe. să vină în ajutorul celor mai vulnerabili. România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la Convenţiile de la Geneva. organizaţia a reuşit de fiecare dată.oameni afectaţi de marile epidemii care au lovit ţara.La 4 iulie 1876. prin hotărârea Principelui Ghica de organizare a unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război. văduve de război. bucătării de campanie. Refugiaţi. se înfiinţa Societatea „Crucea Roşie” din România. Activă în războiul de independenţă. ICN (CIN) . tabere. Cantine. de secetele din Moldova. de inundaţiile din anii 70 şi cele care au urmat. ceainării. în primul şi al doilea război mondial. Crucea Roşie Română a răspuns de fiecare dată provocărilor umanitare cu care ţara s-a confruntat. orfani. Cu o activitate neîntreruptă de-a lungul celor 130 de ani de existenţă. sunt categorii pentru care Crucea Roşie Română a avut mereu uşa deschisă. milioane de oameni au fost susţinuţi într-un fel sau altul de organizaţie. prezentă alături de cei în nevoie .

• Asigurarea protectiei nursingului ca profesie si a profesionistilor devenind VOCEA acestora.ANR Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata 1997. Viziunea ANR . cunostintele si capacitatile necesare pentru o educatie si practica de calitate in nursing. Scopurile ANR vizeaza: • Îmbunătăţirea calitatii serviciilor nursing pentru protectia populatiei. fiind pana in prezent singura organizatie de acest profil afiliata la INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES. Valorile promovate de ANR sunt: • Professionalism • Respect si demnitate • Transparenta • Colaborare 78 . Misiunea ANR .reprezinta comunitatea asistentilor medicali cu profil clinic din Romania militand pentru protectia drepturilor acestora dar si pentru acordarea serviciilor nursing de calitate pentru a permite imbunatatirea starii de sanatate a populatiei noastre.trebuie sa asigure membrilor sai leadershipul.

79 . • Dezvoltare profesionala si promovarea in consecinta. grupuri de lucru. • Oportunitati de a participa la comitete.• • Onestitate Loialitate Beneficiile de a fi membru ANR includ: • Educatia: programe de educatie continua. seminarii si conferinte anuale internationale. cele oferite de biblioteca ANR sau chiar publicate de asociatie. • Influenta: influentarea politicilor. Grupuri de Interes Profesional si sa ai contacte cu colegii si alti profesionisti din sanatate. workshopuri. judetean. • Reprezentare: implicarea asistentilor medicali membri ANR sa reprezinte interesele dumneavoastra la nivel guvernamental si neguvernamental. • Comunicare cu alti profesionisti. suplimente si scrisori care te tin la curent cu ceea ce este nou in profesie/domeniu. national. • Informatii transmise prin revista. organizatii profesionale din tara si din afara. reglementarilor ce privesc sanatatea la nivel local.

este unica asociatie profesionala de gen din Romania. Obiectivele ANR: • Imbunatatirea practicii nursingului prin: 80 . organizatie apolitica. non guvernamentala si non profit. fiind organizanizatie profesional stiintifica autonoma ce cuprinde asistenti medicali fara nici o discriminare.Istoric Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata in martie 1990 sub denumirea de Asociatia Asistentilor Medicali din Romania. ANR. Din 1995.

programe de educatie continua. Desfasurarea unor proiecte. Dezvoltarea filialelor. cum este cel de etica. simpozioane.o Informatii. 81 . Imbunatatirea leadershipului la toate nivelurile. o Grupuri de Interes Profesional. de exemplu. Organizarea intrunirilor profesionale: conferinte. mese rotunde. • • • • Comitete si Forumuri. a legaturilor acestora cu organizatii guvernamentale si non guvernamentale.

82 . . cat si cele personale ale indivizilor si ale celor apropiati lor.Ce este nursingul? Profesiunea de nursing presupune: 1) Promovarea sanatatii si prevenirea aparitiei bolii Nursa trebuie sa fie capabila sa: . psihologic si socio-cultural.Identifice si stabileasca resursele pentru luarea masurilor impotriva riscurilor pentru sanatate.Stabileasca nevoile de sanatate si factorii de risc pentru imbolnavire pe plan fizic. inclusiv resursele sociale.

nursa trebuie sa urmareasca vindecarea.- Sfatuiasca si educe pacientii si apartinatorii acestora privind problemele de sanatate si sa indrume pacientii la servicii relevante pentru ajutor si alinarea suferintelor. spirituale si culturale. coordoneze si analizeze datele pacientului pentru a elabora planul de ingrijire al pacientului. In exercitarea indatoririlor sale nursa trebuie sa: • Acorde ingrijiri cu profesionalism. • Ia decizii competente si sa-si asume responsabilitatea ca planul de ingrijire sa fie implementat. • Identifice si evalueze nevoile pacientului de ingrijire prin prisma nevoilor intelectuale. modificat cand este nevoie si 83 . recuperarea si alinarea suferintelor si sa realizeze aceasta cu respect pentru fiinta umana. dorintele. • Actioneze cu competenta in orice situatie. • Comunice si interactioneze cu pacientii si apartinatorii acestora intr-o maniera caracterizata pe incredere si implicare. nevoile. 2) Responsabilitatea acordarii ingrijirilor nursing generale In practicarea profesiunii sale. • Adune. asteptarile si drepturile sale.

84 .pastrat ca document.

~ Brahmanism – Religie antică indiană întemeiată pe Vede. Persoană care aparţine unuia dintre aceste popoare. al cărei zeu suprem era Brahma.DICŢIONAR ~ Animism – este o formă primitivă a religiei potrivit căreia obiectelor şi fenomenelor naturii li se atribuie suflet. personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii. Adept al arianismului. când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor (plante. apei etc. Buddha propovăduia pasivitatea şi supuşenia în faţa destinului. plantelor. şi atribuită lui Buddha.Hr. ~ Arian – Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene.). Este o personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii când oamenii cred în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor. care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii. scufundarea în nefiinţă (nirvana) şi renunţarea la 85 . privitor la arianism. ~ Animism – formă primitivă a religiei. ♦ Termen folosit de rasişti spre a denumii populaţiile albe în general şi pe strămoşii germanilor în special. formă de spiritualizare. Vedism ~ Budism – Religie apărută în India în sec. ape etc. V-VI î. propovăduind renunţarea la orice plăceri. ~ Arian – Care ţine de arianism.

aparenţa înşelătoare. înconjurat de doi şerpi. Religie răspândită mai ales în India. ~ Maya – Nume dat unei vechi populaţii indiene din America Centrală şi limbii vorbite de această populaţie – indiana americană. care. simboliza pacea şi comerţul. fiica sau după o altă versiune. în antichitatea greco-romană. pe care le combină cu diferite practici magice şi superstiţii. remediu. ~ Caduceu – Sceptrul zeului grec Hermes. reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf. medicaţie. ~ Medicină – substantiv derivat din latină = doctorie. având la bază principalele dogme brahmaniste şi budiste. iluziile care constituie lumea. 86 . ~ Hinduism . aleatorie a realităţii. ~ Hygiea – zeiţa sănătăţii. oraş din Phocis.plăcerile vieţii. reprezentând o îmbinare a brahmanismului cu budismul. Ceva care aparţine populaţiei maya. Maya în filozofia indiană înseamnă latura întâmplătoare. soţia lui Asclepius. care se referă la această populaţie. medicament. Religia cea mai răspândită în India. bazată pe principalele dogme ale brahmanismului şi ale budismului. ~ Delphi.Religie răspândită în India. socotit în Antichitate drept centrul universului. leac. Acolo se afla un vestit templu al lui Apollo şi tot acolo exista şi un faimos oracol. Vălul mayei = aparenţă care ascunde ultima esenţă a lucrurilor sau nimicul.

A călători. ~ Panaceu – medicament considerat atotvindecător – despre care se credea odinioară că vindeca orice boală. variantă a acupuncturii. cauzele şi mecanismele de producere a bolilor. a hoinări prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine. structurile şi funcţiile organismului. după înfigerea în piele. a face un peregrinaj. hrănire. obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale.. activitate. chimice şi biologice ale vieţii.tratament. ~ Nurse – surori.(despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt. ~ Moxa – procedeu terapeutic. sunt arse lent (moxibustie). ~ Nursing – îngrijire. care se bazează pe utilizarea în locul acelor a unor beţişoare din anumite plante. remediu contra tuturor relelor. ~ Peregrina . ~ Nutriţie – totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele îşi procură hrana necesară creşterii şi dezvoltării. 87 . alimentare. refacerii ţesuturilor etc. precum şi mijloacele de diagnosticare. infirmiere = asistente medicale. soluţie salvatoare în orice situaţie. hrană. prestaţie acordată de personalul de îngrijire medicală bolnavului. care. A cutreiera lumea. tratare şi prevenire a lor. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice.

88 .

dispensare. Practica medicala din comuna primitiva pana la epoca feudala: 1. policlinici. DEZVOLTAREA NURSINGULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ Medicina se exercită în cabinete de consultaţii. o problemă serioasă. practici magice. ca totdeauna. îngrijiri realizate de tămăduitori Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. Bolile grave reprezentau. Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea 89 . Organizarea sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei Aceasta este o activitate de interes public şi cade în sarcina organelor de stat (Ministerul Sănătăţii) în colaborare cu asociaţiile profesionale (Colegiul Medicilor. spitale şi sanatorii. remedii eficace însă nu existau.1. Ordinul Asistenţilor Medicali). Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinii are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare.C2. Comuna primitiva.

procedee folosite deja în epoca de piatră. În civilizaţia Caledo – Asiriana care ia succedat. se improvizau dansuri. Aceste civilizaţii în esenţă continentale .forţelor supranaturale.numite şi civilizaţii "imperiale" au putut să se dezvolte în valea Nilului şi în Mesopotamia căci foarte devreme s-au reunit cele trei condiţii asigurând reuşita lor: o ţară extrem de fertilă. o organizaţie socio-politică urbană foarte puternică. sumerienii care s-au stabilit în valea Eufratului şi au fost un popor de agricultori au înscris pe table de lut principiile esenţiale ale medicinii lor. două grupuri umane privilegiate au devenit leagănul primelor două civilizaţii demne de acest nume care au lăsat o mărturie directă a existenţei lor datorită scrierii pictografice şi hieroglifice: cea care ocupa bazele teritoriale sau pământeşti separând Tigrul de Eufrat şi cea care s-a stabilit în marginea cursului mijlociu al Nilului. se foloseau formule oculte sau talismane. Eficiente erau îngrijirea rănilor. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorită descoperită în ruinele Suse – unde se vede Dumnezeu soare 90 . Pentru vindecare se invocau aceste forţe şi se făceau sacrificii. Aproximativ 3000 de ani înainte de Hristos. o religie colectivă în strânsă legatură cu puterea. Astfel. repunerea luxaţiilor sau fixarea fracturilor. medicina – puţin distinsă de sacerdot – era se pare codificată cum o demonstrează anumite mărturii ce au parvenit până la noi.

O dată cu ascensiunea imperiului roman centrul de greutate se mută la Roma. din contra. practici magice. La vechii greci. În epoca elenistică (secolul al III-lea a. la început. practicile recomandate sunt rezultatul observaţiilor empirice.2. 1. i se va tăia mâna.sub influenţa şcolilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc. Această noţiune de responsabilitate morală a fost în egală măsură la mare cinste în Egipt.) centrul cultural devine oraşul Alexandria. medici militari romani. pământ şi aer) . Galenus din 91 . .poruncind legile sale lui Hammourabi. în special prin persoana lui Hippocrate din Cos. 5 sikle pentru vindecarea maladiilor osoase şi viscerale. Sclavagismul: îngrijiri realizate de preoţi. apă.medicina capătă trăsături ştiinţifice. zeul artei medicale era Apollo. vindecătorii rurali. dacă comite o greşeală.Ch.Ch. 2 sikle dacă e vorba de un sclav. În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se mai întâlnesc remedii supranaturale. unde Herofil practică primele disecţii a unor cadavre omeneşti. dacă este vorba de un stăpân. considerat părintele medicinii moderne. Începând din secolul al VI-lea a. Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap. aceasta probabil la începutul erei faraonice. monarh caledonian – indica principiile de responsabilitate şi onorariile medicului: acesta va lua 10 sikle pentru îngrijirea unui ochi.

grec de origine . Într-adevăr. căldură. Cea mai veche culegere de deontologie de 92 . Suse) în detrimentul oraşelor porturi (Corint. Babilon. arta este lungă. aceste civilizaţii mediteraneene vor atinge o dezvoltare considerabilă. tumor. Ninive. judecata grea". experienţa nesigură. Atena) . umflătură şi durere (rubor. calor. Lui Hipocrate îi revine meritul de a fi creat deontologia medicală pe care şi noi o urmăm astăzi.dezvoltă teoria humorilor şi descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamaţiei: roşeaţă. valabile şi în zilele noastre. şi vom asista la declinul marilor capitale continentale (Memphis. Antiohia. Cartagina. Theba. dolor). tot cea ce l-a precedat îi este inferior de tot ceea ce i-a succedat în lumea antică şi de atunci cu câteva excepţii. o societate democratică şi individualistă. Între secolul VII şi V înainte de Hristos medicina greacă se desparte de caracterul sau mitic şi sacerdot şi – contemporană construirii marilor oraşe – se va inspira din considerente filozofice. În mileniul de dinainte de Hristos. Hipocrate a rezumat dificultăţile morale ale profesiunii medicale într-o formulă care rezuma doctrina sa: "viaţa este scurtă. ceea ce a făcut să fie numită "miracolul Grec". În acest timp civilizaţiile imperiale în esenţă continentale se vor substitui civilizaţiilor mediteraneene bazate pe o economie comercială. Alexandria. ocazia fugitivă.Pergamon .

Voi face să servesc regimul dietetic în avantajul bolnavului după puterea şi judecata mea. dar la nici un altul. 500 de ani înainte de Hristos. de a comunica preceptele generale. Acest text. lecţiile orale şi tot restul doctrinei fiilor mei. în epoca cea mai strălucită a Greciei antice . Sofocle şi Euripide . Jur de a considera egalul părinţilor mei pe cel ce mă va învăţa arta medicinei.unde trăiau Pericle şi Philias. Hygeia şi Panakeia luând ca martor toţi zeii şi zeiţele ca voi înfăptui după puterea şi judecata mea. "Jur pe Apollo medic.prin Hipocrate şi prin discipolii săi a formulat regulile moralităţii profesionale cu cinste în şcolile de medicină ale lumii greceşti. În câteva case unde trebuie să intru. elaborat cu aprox. Pentru castitate şi sănătate îmi pun la dispoziţie viaţa mea şi profesiunea mea şi voi lşsa această practică profesioniştilor. pentru păcatul lor şi răul lor nu voi da. greutăţile şi nevoile dacă e necesar. de a împărţi cu el subzistenţa. mă voi duce pentru a ajuta 93 . de a privi pe fii săi ca pe fraţi şi daca ei vor vrea să studieze această arta să-i învăţ fără onorariu. Asklepios. acest jurământ şi această angajare scrisă.care s-au legat civilizaţiile occidentale este cea cunoscută sub numele de Jurământul lui Hipocrate. nici nu voi da la nici o femeie contraceptive. oricât m-ar ruga un drog sinucigaş şi nici nu voi lua iniţiativa unui astfel de sfat. cei ai stăpânului meu şi discipolilor ce urmează legea medicala.

Dacă îndeplinesc până la capăt acest jurământ şi îi voi face cinste. în exercitarea sau în afara exercitării artei mele voi putea să văd sau să aud despre existenţa oamenilor şi care nu trebuie să fie divulgate în afară. căci despre un medic nenatural se crede de obicei ca el nu va şti să îngrijească pe alţii. orice mi s-ar întâmpla în această viaţă voi fi onorat pentru totdeauna de a ajuta oamenii. Cât despre ţinuta sa. Dar dacă voi abdica de la aceste principii tot răul să se abată asupra mea!" Hipocrate ilustrează aceste principii în portretul lăsat despre medic: " Este o recomandare pentru medic de a fi firesc. după temperamentul său. Medicul înţelept în ceea ce priveşte moralul trebuie să ţină cont de ceea ce urmează: să ştie să tacă. estimând că aceste lucruri au dreptul de a fi secrete. Trebuie ca el să aibă caracterul unui om cinstit şi cu aceasta să fie grav şi binevoitor. Trebuie să fie el însuşi bine îmbrăcat şi să utilizeze parfumuri plăcute al căror miros nu are nimic suspect. Căci excesul de zel îl va face să fie respectat mai puţin. Să fie cinstit în toate relaţiile căci cinstea îi este de 94 . lucru de care trebuie să se ferească. va deveni obositor. altfel el ar părea arogant şi dur. Să observe ceea ce i se permite. apoi a-şi regla viaţa căci acesta este un lucru foarte important pentru reputaţia sa. aceasta va fi a unui om raţional. În acest sens dispune pacientul în favoarea sa. evitând tot ceea ce este corupător. Din contra dacă nu va râde şi nu va fi vesel.bolnavii. le voi ţine sub tăcere. Lucrurile care.

Susruta spune despre medic: "Să fie din familie bună. viguros. va îngriji pe stăpânii săi şi pe toţi ce i se vor adresa lui de o manieră politicoasă şi rezonabilă. Iată ceea ce trebuie să fie medicul ca ţinută fizică şi morală". să poarte părul scurt şi unghii tăiate. să vorbească încet. fără gesturi. frumos. trebuie să rămână stăpân pe sine tot timpul. vesel când este ocazia. În ziua primirii. cast. Atraja care învăţa medicina pe Taxila şi Susruta care profesa la Benares au prezentat etica medicală ca în "portretul medicului" care figurează în opera lui Susruta. El trebuie să fie îmbrăcat în alb. dar în interesul reputaţiei 95 . răbdător şi familiarizat cu ştiinţele sacre. va fi sclavul adevărului. rezervat. se presupune vecină cu cea a lui Hipocrate la care s-au stabilit textele parvenite până la noi. Grecia nu a fost – după toată probabilitatea – singura origine intelectuală a civilizaţiei. discret. el primea de la stăpânul sau o "instrucţie" a cărei solemnitate aminteşte de cea a jurământului: nu va trebui să asculte sentimentele.un mare ajutor: bolnavii au lucruri uneori dificile de spus medicului şi i se confesează fără rezervă. Civilizaţia Hindusă s-a dezvoltat în egală măsură pe plan material şi moral cu rară perfecţiune în cele două văi privilegiate cea a Hindusului şi cea a Gangelui. oricând el vede femei tinere obiecte de mare preţ. bogaţi şi săraci. Dată fiind absenţă datelor relative referitoare la nivelul atins de către medicina indiană înaintea invaziei ariene. puternic. cu faţă calmă". ura sau orgoliul. Grija lui faţă de bolnavi nu va avea limite. amabil. fără pretenţii.

stăpânilor săi şi să fie plin de consideraţie pentru cei necăjiţi.". pe de alta parte cel ce cu grabă se lansează în practicarea medicinii fără a-şi lua timpul de a studia principiile artei este nedemn vis-à-vis de oamenii instruiţi şi merită să fie pedepsit de către lege. nu vei da niciodată leac la un om condamnat pentru crima contra regelui. Deci medicul nu se va duce la un bolnav fără să fie chemat de către acesta etc.în sânul cărora se găseau brahmani din care proveneau preoţii şi medicii . Cât despre tema ştiinţifică iată ce sfătuieşte el: "cel ce a învăţat simplu principiile medicinei. spune stăpânul. Va trebui să acorde cea mai înaltă consideraţie brahmanilor. E probabil în faptul istoric al societăţii indiene prin ierarhia castelor sociale .de unde vine explicaţia despre existenţa. va trebui să refuze îngrijirile celor pe care îi recunoaşte ca incurabili. în preajma medicilor a asistenţilor medicali pe care gândirea modernă îi considera ca veritabili infirmieri. orice companie nepotrivită. Ambii sunt astfel insuficient pregătiţi şi totodată incapabili de a deveni practicieni ca şi o pasăre care ar zbura cu o aripă".sale şi pentru a salva demnitatea artei. dar nu a primit instrucţiuni practice îşi va pierde sângele rece în prezenţa unui bolnav. "Vei evita. nu vei primi nimic de la ea altceva decât hrana ce-ţi va fi necesară. nu vei merge niciodată să îngrijeşti o femeie în absenţa bărbatului ei sau fără consimţământul acestuia. 96 .

ataşament faţă de persoana pentru care sunt angajaţi. urmărind strict şi neobosit instrucţiunile medicului. devotat bolnavilor. nepurtând pică la nimeni. Asistenţii se disting prin curăţenia mâinilor. înclinaţi spre bunătate şi apţi la orice gen de serviciu prin care un pacient poate fi revindecat. puritatea moravurilor şi a corpului. să ştie să supravegheze şi să asiste bolnavul. să dozeze medicaţia. arată în egală măsură calităţi şi un comportament care ne-ar părea astăzi mai "deontologice" pe care le regăsim în principiile lui Souen-Seu-Mo: "pentru a fi un medic bun. sunt cele patru calităţi care disting asistentul medical. viguros. familiarizaţi cu masajul şi fricţionări ale membrelor. Cunoaşterea procedeelor de preparare a compoziţiilor medicamentelor. răbdători şi abili a veghea pe cel ce suferă. dotaţi din punct de vedere al inteligenţei şi abilităţii.Medicul hindus Tsharaka (care a trăit la începutul erei creştine şi a fixat prin scris tradiţia medicală a Indiei) relatează pentru prima dată în istoria medicinei – calităţile. Ştim că probabil în secolul VI al erei noastre civilizaţia chineză care acordă o mare importanţă medicilor. atent la nevoile bolnavilor. totdeauna gata. inteligenţă. nu este suficient să fii versat în literatura Confucianistă şi 97 . funcţiile şi îndatoririle acestor asistenţi medicali: "Om cu sânge rece. experţi în arta de a prepara hrana. niciodată de reavoinţă oricare ar fi actul care ar putea să fie cerut de medic sau pacient". spirit deschis.

de origine siriană sau bizantină care au tradus în arabă marile opere medicale le revine meritul de a fi asigurat difuzarea în Orient şi de a fi asociat aici anumiţi medici islamici ca persanul Ali Iben Rabban Al Tabari a cărui deontologie strict hipocratică ne-a lăsat un portret al unui bun 98 . bucuria renunţării. cea pe care o concepem – şi dealtfel cea pe care o practicăm – astăzi. Perioada de aproximativ 1000 de ani care înconjoară originea erei Creştine este cea unde se ia pentru prima dată cunoştinţa de deontologia medicală. de bogăţia sa. fiind animat de această dorinţă fără a se ocupa de treburile sale personale. cel ce nu a citit cărţile Budiste nu va cunoaşte mare lucru. de prieten sau duşman.Thaoista. "şi recompensa va veni de la Dumnezeu". lumea mediteraneana a marcat cultura noastră occidentală într-un mod definitiv. compasiunea. de inteligenţa sa. Astfel. într-una din scrisorile pastorale se aminteşte că obligaţia clerului este de a vizita bolnavii şi de a observa deontologia lui Hipocrate. Nu va şti abordând bolnavii să fie pătruns de milă şi simpatie. a acorda respect medicului despre care se spune în eclesiast că el este creaţia Atotputernicului: "Acordaţi ajutor bolnavilor" se spunea. de calitatea sa de chinez sau de barbar. nu va reuşi să considere cu egalitate toţi bolnavii ca prietenii săi cei mai scumpi". Creştinilor captivi în exil. Într-adevăr. de frumuseţea sa. prin intermediul Imperiului Roman. de arta sa. nici să-şi formeze o voinţă de a aduce ajutor în toate durerile.

practician: "va alege în fiecare lucru ce-i mai bun şi mai drept. medic personal al sultanului Saladin – care a trăit în sec. al XII-lea după Hristos. descendent al unei linii de rabini şi înalţi demnitari iudei. prietenul şi duşmanul. filozof şi talmudist eminent. Fă-mă ca eu să nu văd decât omul în cel ce suferă. medic. căci mari şi sublime sunt cercetările ştiinţifice care au ca scop să conserve sănătatea şi viaţa tuturor creaturilor. nu va fi uşuratic. nu admite ca gloria cercetării să mă influenţeze în exerciţiul artei mele. Opera lui Maimonide este o strălucită mărturie. Susţine-mi forţa inimii ca ea să fie totdeauna gata să servească bogatul şi săracul. Ca sufletul să-mi fie deschis aproape de patul bolnavului. căci duşmanii adevărului şi ai dragostei de oameni ar putea foarte uşor să abuzeze şi să mă îndepărteze de nobila datorie de a face bine copiilor tăi. Moise Maimonide. ca el să nu fie direcţionat de nici o gândire străină. nu se va plasa niciodată deasupra celorlalţi". ne-a lăsat o opera deontologică mistică cunoscută sub numele de rugăciunea lui Maimonide: "O Doamne umplemi sufletul de dragoste pentru artă şi toate creaturile. infatuat. orgolios şi denigrant deci nu va fi niciodată obosit. ca în final să fie prezent la tot ceea ce experienţa şi ştiinţa l-au învăţat. pregătit pentru ascensiunea sa în crearea unei culturi vaste. bunul şi răul. Fă ca bolnavii să aibă încredere în mine şi în arta 99 . Rolul medicilor iudei – care au fost practicieni foarte reputaţi – a fost de asemenea foarte important în practica deontologiei medicale.

Îndepărtează de mine. pe cei cu mii de sfaturi şi care cunosc totul căci prin toate acestea se poate conduce la moartea lor. dar insaţiabil în dragostea mea pentru ştiinţă. operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăţilor de medicină. Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut şi un efect pozitiv. Dă-mi forţa. Dacă neştiutorii mă blamează fă ca dragostea pentru arta mea să mă facă invulnerabil ca eu să pot să perseverez în adevăr şi prestigiu. Evul mediu: îngrijiri acordate de preoţi. interpretarea scolastică a textelor luând locul observaţiei. ideea că eu vreau totul. voinţa şi ocazia de a-mi lărgi din ce în ce mai mult cunoştinţele mele". Cunoscători ai textelor greceşti dar şi ai celor persane. 1.3.Ch. medici laici. AlRazi (secolul al X-lea p. o Dumnezeule. Dă-mi Dumnezeule răbdare pe lângă bolnavi. fă ca eu sa fiu moderat în totul. spitalele mănăstirilor si aşezămintele medicosociale orăşeneşti. Îndepărtează de la patul lor şarlatanii. În această epocă ştiinţa a cunoscut o fază de stagnare. călugări ortodocşi si catolici. au propagat în Europa vechile învăţăminte ale culturii antice. ca ei să urmeze sfaturile şi prescrierile mele. 100 .)a descris variola şi pojarul iar vestitul Avicenna (arab.: Ibn Sina) scrie în secolul următor Canon medicinae.mea.

T.ca urmare a moralei creştine – deontologia tehnică astfel: "Asistenta va pregăti cina. Paul (1576-1660) va ilumina secolul său şi va crea veritabil vocaţia de asistenţă religioasă care nu ezita să doteze .Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea la începutul secolului al XI-lea. deci Colegiile Medicilor se arată mai grijulii de a-şi reglementa privilegiile decât de deontologie. Diverşi medici au acordat în cursul evului mediu şi renaşterii o mare importanţă. Saint–Vincent . sau Rabelais care a scris: "Ştiinţa fără conştiinţă. În secolul al XII-lea. medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna şi Padova. nu e decât ruina sufletului". de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituţii de învăţământ medical la Salerno în Italia (Şcoala de la Salerno). o va aduce 101 . ca Paracelsius care spunea: " Medicul trebuie să fie înainte de orice un om bun şi veridic". tot în Italia.

care se ocupa de alchimie. Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius. Asistenta va observa timpul şi ora când se dau medicamentele. Din secolul al XVII-lea a început urbanizarea. astrologie. sau mai degrabă lui Dumnezeu. va încerca să-l înveselească atunci când el este dezolat. Forţate de împrejurări. dar şi de etica şi psihologie. în mijlocul secolului al 102 . Dezvoltarea medicinei moderne a fost influenţată de dezvoltarea tehnologiei şi de marile descoperiri din acest domeniu. autorităţile construiesc mai multe spitale. deontologia a ţinut mult timp să se confunde cu morala individuală. Îngrijirea bolnavilor este făcută de măicuţe şi de îngrijitoare voluntare necalificate. totul cu o dragoste pe care ar da-o fiului ei.bolnavului. îl va aborda cu veselie şi caritate şi va da binecuvântarea. nivelul de acordare al îngrijirilor medicale. Reglementarea legală făcând parte largă din iniţiativa privată în organizarea îngrijirii şi asistenţei bolnavilor. va avea un mare respect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la tratamentul bolnavilor. În oraşele aglomerate condiţiile de viaţă şi igienă se deteriorau şi din aceasta cauză au apărut tot mai des epidemii. Din acest motiv în Germania. Asistenta trebuie să ştie să administreze perfuzie şi să recolteze sânge în cantităţi exacte". spunând: "Caracterul medicului influenţează mai puternic starea bolnavului decât orice medicament". stagnează. dar paralel cu aceasta.

de a aplica diete corespunzătoare îmbolnăvirilor. unde răniţii ruşi au fost îngrijiţi de surori voluntare a căror instruire a fost organizată de chirurgul Pirogov. de a recunoaşte anumite boli după semne şi simptome. Pentru aceste noi atribuţii era nevoie şi de o pregătire teoretică. În această perioadă obligaţiile celor care îngrijeau bolnavii s-au înmulţit – pe lângă alimentarea şi toaleta zilnică a bolnavului aveau obligaţia de a măsura temperatura. în Spitalul St. Pe cealaltă parte îngrijirea soldaţilor englezi şi francezi a fost asigurată de un grup de voluntari organizaţi şi pregătiţi de Florence Nightingale. Acesta a fost punctul de plecare al şcolilor sanitare de mai târziu. 103 . Ca cerinţa pentru a urma cursurile acestei şcoli. Războaiele. Ea a fost cea care după război a înfiinţat la Londra. era "o cultură generală şi o integritate morală ireproşabilă". Thomas. prima şcoala pentru surori medicale. În organizarea acestor şcoli Crucea Roşie înfiinţată în 1864 a jucat un rol important. Pe exemplul ei au fost înfiinţate şi în alte spitale şcoli pentru surori. Dintre acestea un rol important l-a avut Războiul din Crimeea.XIX-lea a fost înfiinţată prima şcoala unde pe lângă educaţie morală se învăţa şi îngrijirea bolnavului. dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea. în general. au contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea îngrijirii. contribuind astfel la creşterea numărului de surori medicale calificate.

iar la New York în cadrul Universităţii Columbia a fost înfiinţată o secţie separată care avea ca scop. băieşi. În 1899 la Londra s-a înfiinţat Consiliul Internaţional al Surorilor Medicale cu scopul uniformizării pregătirii profesionale a celor ce voiau să practice aceasta profesie.La sfârşitul secolului trecut în mai multe ţări au fost organizate sistematic cursuri pentru formare de instructori sanitari. Tot din această perioadă trebuiesc menţionate 104 . bărbierichirurgi. pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali. călugări. Îngrijirea bolnavilor in sec. Dezvoltarea rapidă a societăţii şi medicinei. şi se redescoperă învăţătura lui Hippocrate. moment crucial în istoria medicinii. Preocupările se îndreaptă în special în direcţia anatomiei şi în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la construcţia corpului omenesc). considerate până atunci intangibile. moaşe. Acest lucru fiind permanent are ca efect apariţia profesiei de asistent medical şi indispensabilitatea acestuia în echipa medicală. vraci Se exprimă primele critici asupra concepţiei lui Galenus şi ale şcolii arabe. XIV – XVIII Îngrijiri efectuate de medici. precum şi tehnologia apărută au determinat şi o creştere calitativă a îngrijirilor medicale.

prima substanţă cu adevărat eficace în tratarea bolilor. în care arată că inima funcţionează ca o pompă care asigură circulaţia neîntreruptă a sângelui. către sfârşitul secolului al XVIII-lea. medic şi alchimist în Elveţia. În Italia. Marcello Malpighi (1628 .1675) vasele de la baza creierului. lăsată la dispoziţia bărbierilor. asupra substanţelor cu acţiune vindecătoare. în Italia. medic englez.1771) iar Lazzaro Spallanzani 105 . Thomas Sydenham (1624 .lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 . cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicus).1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei. apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 .1553).1541). şi ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 . În anul 1632 a fost introdusă Chinina în tratamentul malariei.1689). În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood. face descrieri clinice amănunţite ale malariei. considerată până atunci o meserie şi nu o artă. recunoaşte deosebirea dintre scarlatină şi pojar şi face observaţii epidemiologice. în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis (1622 .

1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei. evoluţia medicinei si pregătirea cadrelor medii sanitare. Numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul şi tratamentul bolilor precum şi în dezvoltarea intervenţiilor chirurgicale. Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) şi ale lui Robert Koch (1843 .1804). marile epidemii. până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală.1826) introduce stetoscopul. Progrese in îngrijirea bolnavilor in sec. René Laennec (1781 . în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 . În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 – 1823) introduce metoda vaccinării antivariolice. în Berlin (Germania)studiază substraturile anatomopatologice ale bolilor şi emite cumoscuta teorie a patolgiei celulare. asupra ţesuturilor pun bazele istologiei. Asistenta publică. Lucrările lui Marie Bichat (1771 . ale lui Emil 106 . prima şcoală pentru moaşe.1799) infirmă teoria generaţiei spontane. XIX si pana in prezent. personalităţii reprezentative.(1729 . în Franţa. în Franţa. În jurul anului 1819.1902).

Pornind de la aceste descoperiri. obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 . în Anglia foloseşte pentru prima dată fenolul ca substanţă antiseptică.1878) asupra funcţionării glandei tiroide.1917) şi Ilia Mecinicov (1845 1926) pun bazele Imunologiei. ficatului şi asupra sistemului nervos vegetativ şi ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 .1912).von Behring (1854 . 1889 Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard (1813 .1865) introduce asepsia iar Joseph Lister (1827 . Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 1934) a contribuit la cunoaşterea structurii 107 . Claude Bernard în mijlocul elevilor săi pictură de Léon Lhermitte. cu privire la reflexele condiţionate. în Rusia.1936).

1968) extrage Penicillina în formă pură. Wilhelm Röntgen.1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 . iniţiindu-se astfel era antibioticelor.1955) constată acţiunea bacteriostatică a ciupercei Penicillium. (1845 1923) descoperă în 1895 razele X şi le aplică în investigarea organelor interne. suportul fizic al informaţiei genetice. Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecţioase prin vaccinări în massă. a anesteziei locale cu cocaină în 1884 de austriacul Christian Koller şi rachianesteziei în 1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei. întroducerea antibioticelor prin măsuri sanitare şi îmbunătăţirea condţiilor de viaţă. structura cromosomilor şi rolul genelor precum şi structura chimică a acidului dezoxiribonucleic (DNA). Tratamentul medicamentos specific cu substanţe chimice al bolilor infecţioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 .sistemului nervos. În 1932 Gerhard Domagk (1895 . în Germania. Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii. din care biochimistul Howard Florey (1898 . Introducerea narcozei cu eter în America în de către americanul William Thomas Morton în 1846.1915). descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor. După ce se cunoşteau deja anticorpii serici ca factori esenţiali în mecanismele de apărare ale 108 .

obezitatea.1939) şi Walter Dandy (1886 . în a doua jumătate a secolului al XXlea se pune în evidenţă rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară şi producerea de anticorpi. medicamentele beta-blocante. cele mai multe 109 . Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing (1869 . canadianul Wilder Penfield (1891 .1946). operaţiile by-pass în obstrucţiile coronariene. hipertensiunea arterială. Din toate aceste progrese rezultă însă şi o serie de probleme de etică medicală. dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme. În domeniul chirurgiei. dar şi prin cunoaşterea şi adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul. ca leucemia şi altele. transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează prima transplantare de inimă) dau speranţe de supravieţuire multor bolnavi altfel incurabili. operaţii în afecţiuni valvulare. sedentarismul.1976) cercetează funcţiile scoarţei cerebrale prin stimulări directe ale suprafeţei creierului în timpul unor intervenţii chirurgcale. După ce Charles Sherrington (1857 . cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker.1952) efectuase studii fundamentale asupra funcţionării sistemului nervos. Cancerul rămâne mai departe o problemă dificilă. Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia.organismului. nivelul ridicat de colesterol).

controversate. Rata mortalitatii infantile s-a diminuat substantial fata de acum o mie de ani. 40 de nou-nascuti mureau înainte de primul an de viata. Avem dreptul să prelungim suferinţa unui bolnav incurabil când el îşi doreşte un sfârşit cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menţinem într-o stare de viaţă vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcţională a scoarţei cerebrale (sindrom apallic) ? Este morală întreruperea sarcinii la cerere. durata medie de viata în Europa era de 30 de ani. Maladiile si infectiile. astazi. Datorita lor au putut fi salvate milioane de vieti. În comparatie cu media de viata a oamenilor anului 1000. La o suta de nasteri. o serie de descoperiri monumentale au revolutionat practica medicala. în Statele Unite. În ultimul mileniu. aceasta a cunoscut o crestere de peste doua ori – de pâna la 76. mizere de trai. în majoritate cauzate de conditiile improprii. La începutul secolului al XIX-lea. duceau la o pierdere masiva si incomensurabila de vieti omenesti. Si în 110 . în Occidentul industrializat.5 ani pentru copiii nascuti în 1997. sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ? Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a ţesuturilor recoltate de la embrioni umani ? La nici una din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu şanse reale de a fi unanim acceptat.

Aceste descoperiri au câstigat acest statut de importanta milenara nu doar pentru ca i-au ajutat pe medici sa salveze vieti. au putut fi puse la punct terapii clare numai dupa multi ani. sa înlature tarele ereditare din familii si pe cât posibil chiar sa încetineasca procesul îmbatrânirii. în urmatorul mileniu descoperirile din medicina vor contribui la asigurarea unei vieti si mai lungi si mai sanatoase. uneori. chiar miliarde de oameni. Cu ce instrument sa masori semnificatia unei descoperiri…? Un factor este preeminenta: cele mai importante descoperiri au condus la nenumarate altele.mod cert. care în final au remodelat medicina si au afectat milioane. Iar recentele solutii datorate tehnologiei transplantului sugereaza ca deja s-au facut primii pasi în dezvoltarea în mediu de laborator a organelor necesare înlocuirii celor vatamate. Dar oare toate aceste solutii salvatoare ar fi fost posibile fara descoperirile medicale de pionierat ale ultimului mileniu? Câtusi de putin. Bunaoara. ci pentru ca practic au schimbat fundamental modul în care oamenii de stiinta considerau sanatatea umana. aceste descoperiri au deschis noi terenuri vaste de 111 . Sa încerci sa alegi dintre mii de descoperiri medicale numai pe cele zece considerate a fi cele mai importante este cu siguranta o provocare. schimbarile din practica medicala au lasat mult în urma descoperirea initiala. ultimele realizari ale geneticii ofera speranta unor noi tratamente care sa vindece maladii necrutatoare precum cancerul. Mai precis. Procedând astfel.

prin folosirea mai curând a observatiei si experimentului. Ca o consecinta generala. razele X. magico-religioase si tratamente. Din medicina antica au supravietuit atunci numai fragmente din tratate. acestea au cazut în obscuritate. Europa medievala a fost marcata de o perioada de stagnare în stiinte. grecilor li se atribuie inventarea stiintelor medicale. Cu toate acestea.cercetare care au revolutionat medicina si au salvat nenumarati oameni. neconventionale. antibioticele si structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). Începutul Practicarea medicinii este la fel de veche ca si civilizatia. Din aceste motive. holera. anestezia chirurgicala. În ordinea descoperirii lor aceste etape care au revolutionat stiintele medicale sunt: anatomia umana. combinata cu epidemii sporadice de ciuma bubonica. culturile de tesuturi. în momentul în care Imperiul Roman a colapsat la începutul Evului Mediu. tipurile sanguine. lepra. decât prin invocarea unor forte supranaturale care sa vindece bolile. În general în Evul Mediu oamenii întelegeau boala doar ca o pedeapsa pentru pacatele savârsite sau ca un rezultat al actiunii fortelor demonice. circulatia sanguina. Desi mai târziu cunostintele medicale ale grecilor au fost preluate de catre cuceritorii romani. bacteriile. iar singura solutie pentru vindecare în acea vreme a fost apelarea la practici stravechi. vaccinul. rugaciunea si incantatiile erau cel mai 112 . care astazi sunt numite cu un termen generic. variola si alte boli. sifilis.

O data ce savantii ar fi înteles acestea. medicii practicieni aveau nevoie de o întelegere cât mai corecta a anatomiei umane. Totusi.adesea forma standard de tratament. au fost stabilite cerintele pentru examinarea absolventilor. ei puteau sa sugereze terapii medicale propice pentru refacerea functiilor vitale. În mod surprinzator. Fara descrieri clare ale structurii corpului uman era imposibil sa se priceapa care sunt functiile diferitelor parti ale organismului. viitori medici – toate elemente decisive pentru extraordinarul avânt al medicinii din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. nimeni nu stia prea multe despre anatomia umana pâna 113 . Bologna si Padova au fost puse bazele facultatilor medicale. medicina occidentala a cunoscut chiar si în aceste conditii un reviriment formidabil în momentul în care la universitatile italiene din Salerno. Anatomia umana Înainte sa se puna bazele stiintei medicale moderne. avânt care a continuat pâna în zilele noastre. În aceste lacase ale stiintei a fost stimulata cercetarea. Si pâna în secolul al XII-lea au aparut asemenea facultati si la universitatea franceza din Paris si la Oxford în Anglia. în secolele al IX-lea si al Xlea.

el obişnuia să meargă noaptea prin cimitire şi să dezgroape cadavre. elev al lui Titian. În 1537. Tânărul Vesalius a avut curajul să prezinte peste 200 de erori ale lui Galenus. considerată o adevărată capodoperă. cunoştinţele de anatomie se bazau în principal pe învăţăturile medicului roman Galenus. Momentul crucial în descoperirea corpului uman l-a reprezentat apariţia cărţii lui Andreas Vesalius -"De Humani Corporis Fabrica" ("Cu privire la structura corpului uman"). Libri Septem (Cu privire la structura corpului uman. însoţite de un text clar. una dintre cele mai mari cărţi de medicină scrise vreodată. Descrierile anatomice făcute de acesta se întemeiau pe disecţii de animale. Vesalius i-a angajat pe cei mai mari artişti italieni pentru a desena anatomia corpului uman. În 1543. în sapte carti). a terminat celebra sa operă în şapte volume. În Europa Medievală. cuprinde numeroase planşe. Andreas Vesalius a obţinut diploma în medicină la Universitatea din Padova. Se ştie acum însă cât de mult diferă corpul uman de cel animal.în 1543 când anatomistul belgian Andreas Vesalius a scris De Humani Corporis Fabrica. În timpul studenţiei. Lucrarea. la numai 29 de ani. în anul 1543. Unele dintre aceste planşe au fost realizate de pictorul Calcar. într-o perioadă în care erau strict interzise criticile la adresa unor maeştri veneraţi ai medicinii. pe care le aducea apoi în propriul său dormitor. 114 . La scurt timp după absolvire. a fost numit şeful disciplinei de anatomie şi chirurgie din cadrul aceleiaşi universităţi. la vârsta de 23 de ani.

ortodoxe. În Europa medievala cunostintele de anatomie se bazau predominant pe învataturile medicului roman Galen (129-199?).De secole cercetarea anatomiei cadavrelor umane (disectia) era interzisa. Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et 115 . limitata de textele rigide. Aceasta lucrare monumentala a adus medicinii un dar pretios: pentru prima data anatomia umana se baza pe o disectie minutioasa si pe observatii fata de maniera anterioara. Circulatia sângelui Descoperirea medicului englez William Harvey cu privire la functia inimii si felul în care circula sângele este considerata de catre majoritatea specialistilor drept cea mai mare realizare medicala a tuturor timpurilor: aceasta stabilea principiul cercetarii prin experimente în medicina pentru a putea învata cum functioneaza organele si tesuturile corpului. Descrierile anatomice realizate de acesta se întemeiau pe disectii pe cadavre de animale care. Multi o considera drept cea mai mare carte de medicina publicata vreodata. Cu toate ca au existat câtiva temerari care sa corecteze unele dintre erorile lui Galen. difera mult de cele umane. Dar a-l contrazice pe Galen era extrem de periculos. oamenii bisericii au facut în asa fel încât lucrarile lor au fost pierdute pentru secole. de fapt. cartea de referinta a lui Harvey. deoarece puternica Biserica Romano-Catolica lua concluziile sale drept litera de Evanghelie. Publicata în 1628. cu radacini în antichitate.

incluzând respiratia. Harvey a obtinut diploma medicala la Universitatea din Padova. pornind de la inima catre artera. digestia. venele care o dreneaza nu mai functioneaza. schimba multe dintre teoriile acestuia. sub aparenta slavirii lui Galen. Harvey s-a hotarât sa studieze fluxul sanguin facând vivisectii pe animale. ci si ca acesta îl pompeaza prin trup. Cu toate acestea. Într-o serie de experimente stralucite pe animale si oameni. Harvey a introdus cu foarte multa prudenta ideea revolutionara ca sângele se misca într-un fel de circuit prin corp. Harvey a demonstrat cum circula sângele prin corp. care pretinsese ca ficatul nu numai ca fabrica sângele corpului. Când o artera e blocata.Sanguinis in Animalibus (Eseu anatomic referitor la miscarea inimii si sângelui în animale). a încurajat cercetarea functiilor mecanice ale multor procese corporale. Timp de 12 ani Harvey a condus experimente în fata membrilor influentului Colegiu Regal al Medicilor din Londra. metabolismul si reproducerea. ea se umfla sub locul blocajului si se 116 . unde a învatat un lucru foarte important: venele au valve care permit sângelui sa circule într-o singura directie. rolul exact al valvelor era incert. Procedând astfel. Când o vena se blocheaza. apoi catre vene si întorcându-se la inima. în capitolul opt din cartea sa. Anglia. Realizând ca înca era periculos sa-l contrazica pe Galen. În capitolul urmator autorul explica într-o engleza cât se poate de limpede ca are dreptate. De pilda. el avea nevoie de sustinerea acestora pentru cartea sa care.

deci exista o “circulatie sanguina”.distruge deasupra lui. reprezentate de Vesalius si Harvey. Aceasta a dus în final la concluzia ca expunerea la anumite microorganisme ar putea fi generatoare de boli. Antoni van Leeuwenhoek. a avansat noi teorii cu privire la antiseptice. a descoperit bacteriile si alte 117 . în secolul al XVII-lea a fost descoperit unul dintre cei mai mari dusmani ai corpului uman: bacteria. Medicul a mai aratat ca valvele în vene permit sângelui sa circule numai în directia inimii. Olanda. Toate aceste descoperiri au dovedit ca sângele se misca într-un circuit prin corp. care pe atunci îsi câstiga traiul în Delft. Bacteriile Dupa aceste doua momente majore din istoria stiintelor medicale. Mai mult. dar umflatura dispare când blocajul este îndepartat. care au scazut drastic rata mortalitatii provocata de chirurgie. facând pe de-o parte munca menajera si pe de alta parte mic comert cu accesorii pentru îmbracaminte.

cunoscute în zilele noastre sub numele de bacterii. Datorita influentei unui prieten medic olandez. Acesta a constatat ca bacilul 118 . Dupa confirmarea acestora. Nici unul dintre membrii Societatii Regale nu avea habar de aceste mici creaturi pe care olandezul le-a numit “animalculi”. Descoperiri de mai târziu au extins semnificatia lucrarii lui Leeuwenhoek. a fost invitat sa scrie scrisori Societatii Regale din Londra – un grup dedicat progresului în stiinta. cunoscute astazi ca protozoare. Cercetatorul a mai observat si alte mici animale care nu se miscau deloc. Autorul descria ceea ce vede privind prin microscopul sau o picatura de apa de ploaie. Picatura fusese recoltata dintr-un tub unde statuse mai multe zile. Spre surprinderea lui Leeuwenhoek. care înotau în apa de ploaie. Cea mai faimoasa dintre ele a fost publicata pe 16 martie 1677. el a vazut prin microscop o multime de “animale” de dimensiuni invizibile cu ochiul liber. mai ales aceea exceptionala din 1876 a omului de stiinta german Robert Koch. Philosophical Transactions. în 1680. Aceste scrisori au fost traduse din olandeza în engleza si publicate în jurnalul societatii.microorganisme folosind un microscop construit de el însusi. cercetatorul autodidact a fost ales membru în prestigioasa Societate londoneza. La solicitarea reprezentantilor uluiti ai Societatii Regale. mai multi dintre cei mai respectati cetateni din Delft au fost rugati sa verifice personal descoperirile microscopice ale lui Leeuwenhoek.

În 1865 Joseph Lister. el era profund fascinat de bolile de toate felurile. Lister a fost convins ca acest proces periculos de infectare era cauzat de microorganismele descrise de Pasteur. Spre deosebire de Koch. Pentru a-si verifica teoria Lister a acoperit fracturile compuse ale pacientilor sai. proces cunoscut azi sub numele de pasteurizare. precum omul. El credea ca acidul carbolic ar putea 119 . care anterior erau expuse la aer. Pâna atunci multi savanti considerau o absurditate ideea ca fiinte microscopice ar putea vatama animale mai mari. Pasteur a descoperit ca putrefactia (descompunerea substantelor organice) este cauzata de microorganisme care plutesc în aer. cu fese de pânza îmbibate în acid carbonic. În ciuda acestui dispret.microscopic al antrax-ului putea cauza omului o maladie fatala. Pentru aceasta descoperire el a primit în 1905 Premiul Nobel. a citit despre cercetarea lui Pasteur legata de putrefactie. Pasteur a aflat ca putea preveni putrefactia supunând substantele organice unei încalziri moderate. un chirurg englez. chimistul si biologul francez Louis Pasteur detesta medicii în asemenea masura încât nu îi suporta lucrând în laboratorul sau. fracturile compuse (oase fracturate care ies prin stratul de piele) aproape întotdeauna încep sa putrezeasca. El si-a amintit ca în timp ce o fractura osoasa simpla se vindeca invariabil. În 1882 Koch a aratat ca o alta de bacterie. care era un medic de tara când a facut descoperirea sa epocala. era la originea tuberculozei. bacilul tuberculei.

gripa. Rezultatele experimentelor sale. tusea convulsiva si multe alte boli care cândva erau considerate adevarate plagi. au dat nastere chirurgiei antiseptice. poliomielita. iar numarul mortilor provocate de infectii în sala operatorie încep sa se diminueze.extermina microorganismele din aer. Desi initial tehnicile sale antiseptice au întâmpinat rezistenta altor medici. timp de noua luni trata fracturile compuse si ranile deschise cu acid carbolic si nu observa nici o infectie în urma operatiei chirurgicale. care în 1796 a realizat primul vaccin împotriva acestei maladii. totusi au devenit curând larg acceptate. este considerata astazi complet eradicata. tetanosul. La cea din urma se producea o 120 . publicate în 1867. În clipa de fata vaccinurile sunt folosite pentru a controla si preveni difteria. Drept urmare. Reusita se datoreaza îndeosebi medicului englez Edward Jenner. febra tifoida. Aceasta tehnica presupunea colectarea unei cantitati infime de substanta dintr-o pustula variolica de la o persoana cu o forma usoara si trecerea ei în bratul unei persoane sanatoase. care avea rolul de a proteja oamenii împotriva maladiei omonime. Descoperirea lui Jenner a pus bazele stiintei imunologice. Pe timpul lui Jenner se practica o procedura numita “variolare”. cândva o infectie virala obisnuita care secera milioane de vieti în cursul epidemiilor periodice care explodau peste tot în lume. meningita. Vaccinarea Variola. hepatita.

variola vacii se poate transmite de la o fiinta la alta. Ulterior se întoarce în Berkeley si initiaza un experiment pentru a afla cum variola vacilor poate proteja împotriva variolei umane. Pe 1 iulie. Peste acestea el aplica lichid colectat dintr-o pustula a unei mulgatoare bolnava de variola vacii. Prin urmare. a doua. el îl infecteaza pe Phipps cu lichid dintr-o pustula variolica umana. satencele care se îndeletniceau cu mulsul vacilor îi povestisera ca dupa ce contractau variola vacilor (o infectie virala contagioasa la vaci. Pe 14 mai 1796 el face doua incizii mici în bratul baietelului de opt ani James Phipps.forma foarte usoara de variola care se vindeca rapid. În 1798 Jenner si-a trimis descoperirile jurnalului Philosophical Transactions. dar procedura era adesea mortala. dar lucrarea ia fost respinsa. caracterizata prin aparitia unor pustule pe piele. o boala necrutatoare care le afecta mâinile si bratele. La scurt timp dupa aceea. În consecinta. Jenner a facut doua descoperiri importante: cea dintâi. lânga Bristol. experimentându-si mai departe noua sa tehnica. deveneau imune la variola umana. la Londra. variola vacii protejeaza împotriva variolei umane. 121 . Jenner îsi continua apoi practica medicala cu renumitul chirurg John Hunter. inclusiv pe fiul sau. La 13 ani devenise învatacelul unui chirurg de tara. mai ales în zona ugerului). ramas orfan de la cinci ani. el a vaccinat alti opt copii. se nascuse în satucul englez Berkeley. Jenner. Rezultatul: Phipps devine imun la variola umana.

din urma. Chirurgii operau cu o viteza periculoasa si excesiva. chirurgia era o experienta cumplita.dupa lucrarea lui Jenner. o adevarata tortura fizica. moartea era considerata o binecuvântare. Long. platind tiparirea acestora. oamenii inhalau eter la petreceri. Jenner a primit o diploma onorifica de la Universitatea Oxford pentru lucrarea sa de capatâi. care avea doua vezicule purulente în gât si era îngrozit de perspectiva operatiei 122 . Într-o seara. permitând chirurgilor sa lucreze mai încet si cu mult mai multa precautie. Anestezia a schimbat toate acestea. Pe 30 martie 1842. “rezolvând” pacientul cât se poate de rapid. sa deschida drumul Dupa mai multe experimente el si-a publicat dezvoltarii vaccinurilor preventive. Unii pacienti foloseau alcool sau opium pentru a le fi alinata suferinta. un medic american din Jefferson. Anestezia chirurgicala Pâna la descoperirea anesteziei de catre Crawford Williamson Long. provocându-si arsuri cumplite în starea de extaz. pe post de drog euforizant. Altii recitau versuri… În asemenea cazuri. dupa cum a remarcat Long. un solvent organic. nu a simtit nici o durere. în cele singur rezultatele. Totusi. Long l-a convins pe James Venable. în general folosita numai în cazurile extreme de raniri grave sau boli severe. le prepara în mod constant eter prietenilor sai. în 1842. Cu toate acestea. La începutul anilor 1800. Spaniolul Lullius a descoperit în 1275 eterul. Georgia. l-a folosit el însusi la o petrecere “eterica”. dar proprietatile sale anestezice erau necunoscute.

sa încerce înlaturarea durerii cu eter. Long a folosit cu acelasi succes eterul ca anestezic pe alti opt pacienti. au aflat ce facea Long si i-au furat secretul. Lui Long. nu i-a fost atribuita descoperirea… Pretentiile si rivalitatile dintre Jackson. Cu toate acestea. Mai târziu. Morton. oamenii de stiinta au gasit noi agenti anestezici si au dezvoltat metode mai bune de administrare a gazelor anestezice. Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston. În urmatorii patru ani. Venable a acceptat. Pentru prima data medicii puteau vedea în interiorul 123 . Congresul Statelor Unite chiar a luat în discutie problema timp de 16 ani. Dar în 1842 medicul Charles Jackson împreuna cu un dentist. Operatia a fost un succes si pacientul nu a simtit durerea. fara însa sa stabileasca cine a introdus eterul pentru prima data ca procedura anestezica. iar eterul l-a facut inconstient.chirurgicale. pe 16 octombrie 1846. în schimb. folosirea anesteziei s-a dezvoltat rapid. Razele X Dezvoltarea fotografiei cu raze X sau a radiologiei a fost un enorm salt în viitor. Long si altii au produs conflicte despre întâietatea inventarii anesteziei chirurgicale. foarte probabil dupa ce au facut o vizita în Jefferson. William Morton. Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curând folosita peste tot în lume. în fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. în cele din urma descoperind utilizarea anesteziei locale. Massachusetts.

El a facut întuneric în laborator si a acoperit si tubul cu o placa neagra. Cu razele X chirurgii puteau diagnostica repede fracturile. În 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen a experimentat cu un tub Crookes — un tub din sticla. Pentru a afla daca acestea puteau trece peretele de sticla al tubului. pentru a vedea mai bine stralucirea. el stralucea alb-incandescent si emitea un val de particule invizibile încarcate electric. golit de aer cu electrozi la extremitatile tubului. Roentgen a semnalat o stralucire ciudata la oarecare distanta. Experimentele lui Roentgen au confirmat observatiile altui medic ca aceste raze catodice puteau trece printr-o fereastra acoperita cu aluminiu în peretele tubului Crookes. Ca un rezultat. în forma de para. Era o singura explicatie: tubul Crookes producea tipuri de valuri electromagnetice pâna atunci necunoscute. Acestea se miscau catre electrodul pozitiv (anodul) tubului. razele catodice spargeau sticla. producând la celalalt capat o incandescenta galbenverzuie. Când un electrod negativ (catodul) primea curent electric de mare tensiune. care mai târziu s-au numit 124 .corpului fara a-l deschide. raze catodice. Se stia ca aceasta straluceste când e încalzita cu raze catodice. tumorile si alte malformatii. el a asezat o bucata de hârtie acoperita cu sare de bariu în apropierea anodului tubului. Daca exista numai putin aer în tubul Crookes. chirurgia s-a dezvoltat si sofisticat. care venea de la 1 m distanta de tubul Crookes. putând stabili operatii adecvate.

care primise sânge de la o oaie. După numai câteva săptămâni au fost făcute primele încercări de a utiliza razele X în medicină. medical austriac Karl Landsteiner a descoperit ca sângele uman putea fi grupat în mai multe tipuri distincte. medical francez al regelui Ludovic XIV. Dezvoltarea fotografiei cu raze X a dat medicilor posibilitatea de a vedea în interiorul corpului uman fără a-l deschide. În decembrie 1895 el si-a radiografiat propriile degete si spre uimirea sa imaginile developate au aratat nu numai umbra tubului tinut între ele. Bolnavul. medicina a avut de profitat de pe seama acestuia. de către medicul regelui Ludovic al XIV-lea. Grupele sanguine Prima transfuzie de sânge la om a fost efectuată în anul 1668. ci si oasele degetelor. în 1668. Jean Baptiste Denis. cercetătorul a comunicat rezultatele sale Societăţii FizicoMedicale din Wurzburg. Dar chiar cu câteva secole înainte. a îndraznit sa faca unui om o 125 . iar transfuziile au fost interzise în Franţa şi Anglia. La începutul secolului XX. a murit. În ziua de 28 martie 1895. Aceasta descoperire a facut posibila transfuzia de sânge de la o persoana la alta – o descoperire exceptionala care a salvat vieti nenumarate. S-a ajuns la concluzia că omul nu poate primi sânge decât de la un seamăn de-al său. Deşi efectul a fost unul catastrofal.razele X. Jean Baptiste Denis.

126 . biologul American Ross Granville Harrison a ramas uimit când a descoperit ca tesuturile vii ar putea fi cultivate sau crescute în afara corpului. Astfel el a fost capabil sa divida sângele în trei tipuri: A. Un al patrulea si mai rar tip. Landsteiner a aratat ca serul din doua tipuri de sânge continând aceleasi isoaglutinine nu aglutina celulele rosii din fiecare sânge. iar Denis a fost arestat pentru crima. Landsteiner a primit Premiul Nobel în fiziologie în 1930. Ca urmare. AB. În 1900. transfuziile au fost prohibite în Franta si Anglia. B si 0. Aceste proteine sunt capabile sa aglutineze celule rosii din mostrele de sânge care le contin si sunt diferite de ale noastre. Landsteiner a facut stralucita observatie ca sângele omenesc contine ceea ce el a numit isoaglutinine. Omul a murit. fapt ce a permis dezvoltarea unui sistem de transfuzii sanguine mai sigur. a fost mai târziu descoperit. Desi Harrison nu avea atunci cum sa stie.transfuzie cu sânge de la o oaie. Culturile de tesuturi În 1907.

descoperirea sa a devenit una dintre cele mai valoroase tehnici din medicina. Culturile de tesuturi au deschis noi cai pentru studierea dezvoltarii genelor, embrionilor, tumorilor, toxinelor si altor agenti patogeni care cauzeaza boli. Tehnica mai este folosita pentru a produce medicamente, vaccinuri si înlocuirea tesuturilor, ca si pentru a clona animale, ca Dolly, celebra oaie. În vara anului 1906, Harrison, expert în embriologie, voia sa rezolve o problema importanta în biologie – daca fibrele nervoase cresc în tesuturile locale ale corpului sau îsi au originea în celulele nervoase din creier. El a decis sa studieze nervii vii în absenta oricarui alt tesut înconjurator. Pentru aceasta el a izolat o portiune din romboencefalul unui embrion viu de broasca. Pentru a-l tine în viata, el l-a scufundat în limfa proaspata de broasca si l-a acoperit pentru a-l examina la microscop. Limfa s-a coagulat ca sângele, iar savantul l-a sigilat pentru a preveni evaporarea sau contaminarea. Folosind un microscop, Harrison a descoperit ca fibra nervoasa vine din creier, nu din tesutul înconjurator. Mai mult, celulele creierului broastei se mareau, chiar daca nu mai erau în corpul acesteia. De la descoperirea lui Harrison, culturile de tesuturi le-au permis cercetatorilor sa afle mai multe despre mecanismele de baza ale bolilor. Antibioticele Descoperirea antibioticelor a deschis un front nou în razboiul împotriva bolilor. Acestea, actionând 127

prin uciderea bacteriilor sau oprindu-le cresterea, savantii au vindecat holera, pneumonia, tetanosul, tuberculoza. Descoperirea penicilinei, cel mai raspândit antibiotic din lume, este cel mai bun exemplu. Bacteriologul britanic Sir Alexander Fleming a facut aceasta descoperire, chiar daca si alti cercetatori înaintea lui observasera ca mucegaiul de Penicillium notatum prevenea cresterea unor tipuri de bacterii. În septembrie 1928, Fleming, înaintea unei vacante cu familia, s-a hotarât sa cultive stafilococi pentru a-i studia la întoarcere. S-a întâmplat sa aleaga bacteria susceptibila pentru penicilina. Când Fleming a deschis un container pentru a introduce stafilococi, spori de la mucegaiul de Penicillium notatum, dintr-un alt laborator, au patruns în recipient. Preocupat de vacanta, Fleming a uitat containerul pe bancuta laboratorului si nu în incubator. Stafilococii se multiplica la temperaturi înalte, dar Penicillium la cele joase. Si de data aceasta s-a întâmplat ca temperatura sa fie propice pentru Penicillium. Mucegaiul a crescut si a secretat penicilina, împiedicând cresterea stafilococilor si lasând mucegaiul de Penicillium izolat de micile colonii de bacterii din interior. La întoarcere, Fleming a realizat imediat ce sa întâmplat si a încercat sa produca penicilina pura, dar n-a reusit. Dar întelese deja ca mucegaiul numit penicilina poate preveni infectiile. Totusi peste câtiva ani a renuntat sa-l mai studieze. Penicilina a 128

fost uitata pâna catre Al Doilea Razboi Mondial, când savanti de la Oxford University din Anglia au aratat ca aceasta poate preveni infectiile bactericide la animale si oameni si au dezvoltat o tehnica de producere a penicilinei pure în masa. În 1945 Fleming si alti doi savanti de la Oxford, Sir Howard Florey si Ernst B. Chain, au primit Premiul Nobel în fiziologie. ADN-ul Dar cea mai mare descoperire a secolului XX este cea a structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN – baza moleculara a ereditatii). Cunoasterea structurii chimice a ADN-ului le-a permis savantilor sa înteleaga pentru prima data cum acesta se multiplica si trece informatia de la o generatie la alta. În 1869 medicul elvetian Friedrich Miescher a izolat pentru prima data ADN-ul, dar nu se cunostea functia chimica, aflata numai în nucleul de celule. Peste ani, cercetatorii au aflat ca ADN-ul contine fosfat, un zahar numit dezoxiriboza si patru compusi diferiti, numiti baze nucleotide.

129

În 1944, americanul de origine canadiana Oswald T. Avery si colegii sai au aratat într-o serie de experimente pe bacterii ca ADN-ul transmitea informatie genetica. Pâna în 1950 doua echipe de cercetatori au cautat structura ADN-ului. Una era la Cavendish Laboratory din Cambridge, Anglia. Cealalta, la King’s College, Londra, alcatuita din Maurice Wilkins, medic si Raymond Gosling, absolvent al facultatii. Lor li s-a alaturat în 1951 Rosalind Franklin, expert în cristalografie cu raze X. Franklin a parasit echipa în 1952 si i-a dat toate fotografiile lui Wilkins. Una dintre ele arata ca molecula de ADN avea forma dublu helicoidala si o structura care semana cu o scara contorsionata. În 1950, Wilkins a primit de la un medic elveţian un eşantion pur de ADN. El a reuşit să selecteze fibre de ADN pe o bucată de sticlă şi, împreună cu Gosling, le-a radiografiat. Molecula de ADN avea forma unei spirale duble. Un alt biolog american, James Watson, a vazut una dintre fotografiile lui Wilkins si s-a gândit imediat ca molecula poate fi dublu helicoidala. În 1951 el l-a convins pe biofizicianul 130

britanic Francis Crick că folosind bile din plastic, fire si placute metalice si cristalografie cu raze X îi poate conduce la structura ADN-ului. Teza lor, "O structură pentru acidul dezoxiribonucleic", a fost publicată pe 25 aprilie 1953. La scurt timp, munca depusă de Crick şi coechipierii săi a dus la descifrarea codului genetic. Aceste descoperiri reprezintă naşterea biologiei moleculare. Watson si Crick au dedus corect ca cele doua rânduri dublu helicoidale separate înaintea diviziunii celulare ofera modele pentru crearea a doua noi molecule de AND identice cu cea originala.

131

Henderson Modelul conceptual (cadrul conceptual): ~ Este o imagine mentală.C3. → Individul formează un tot caracterizat prin → nevoi fundamentale. „independent”. „complet”. individul nu este „întreg”. un ansamblu de concepte care permite reprezentarea realităţii. ~ Se stabileşte pe bază de valori şi postulate care sunt suportul teoretic al modelului conceptual recunoscute şi acceptate şi care nu trebuie demonstrate. ~ Este dimensiunea esenţială de bază ce permite aplicarea propriei imagini privind îngrijirea. Postulate: → Orice individ tinde spre independenţă şi o doreşte. Când una dintre nevoi rămâne nesatisfăcută. 132 . PRINCIPALELE TEORIEI ŞTIINŢIFICE ALE NURSINGULUI Teoria V.

cedează o parte din funcţiile sale unui personal necalificat. Concepte cheie: ~ Individul sănătos sau bolnav este un tot complet. Când asistenta preia din funcţiile medicului.  De a asista muribundul. ~ Rolul asistentei medicale în practica îngrijirilor este de suplinire. Societatea aşteaptă un anume serviciu din partea asistentei pe care nu-l poate primi de la nici o altă persoană. cu 14 nevoi fundamentale.  De a favoriza vindecarea. ~ Acordarea îngrijirilor cu scopul de a păstra sau a restabili independenţa individului prin satisfacerea nevoilor. ~ Porneşte de la ideea nevoii fundamentale umane.→ → → Valori (credinţe): Asistenta are funcţii proprii. Elementele care definesc profesia de asistent medical: ~ Scopul (idealul) profesional:  De a ajuta pacientul. ce trebuie satisfăcute. ~ Obiectivul activităţii: 133 .

~ Dependenţa potenţială → evaluează pacientul şi planifică intervenţia. Fiecare dimensiuni: nevoie este caracterizată prin 134 . ~ Manifestările de dependenţă. Intervenţiile asistentei au în vedere: ~ Sursa de dificultate. ~ Dependenţă crescândă → continuă îngrijirea pacientului.  Pacientul – sănătos sau bolnav. cunoştinţelor. Sursa de dificultate – pacientul nu poate răspunde la una din nevoi din cauza lipsei voinţei. Intervenţii Rezultat. ~ Dependenţă permanentă → asistenta are rol de suplinire a funcţiilor pacientului şi educarea lui în scopul adaptării la starea sa. iar după reevaluarea se elaborează un nou plan de îngrijire. forţei. ~ Dependenţa actuală → evaluează pacientul şi elaborează plan de îngrijire pentru aplicarea intervenţiilor. ~ Rolul profesiei: ~ ~ ~ Suplinirea stării de dependenţă a pacientului.

rezultată din echilibrul tendinţelor fundamentale ale fiinţei umane". Această concepţie despre persoană şi sănătatea ei permite redefinirea obiectivelor şi metodelor de intervenţie ale asistentelor medicale/nurselor. în acest mod de a vedea lucrurile. Teorii Plecând de la concepţia despre om şi a credinţelor sale fundamentale. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi. conceptul de sănătate poate fi redefinit ca "o stare de armonie. 135 . cât şi societăţii.~ ~ ~ ~ ~ Dimensiune biologică. Dimensiune spirituală. Dimensiune sociologică. care se vor adresa atât individului şi grupului său de apartenenţă. Dimensiune psihologică. inclusiv cu capacităţile ei de a face faţă situaţiilor existenţiale. sănătatea ia în calcul fiinţa umană în toată complexitatea. Dimensiune culturală. O nevoie nesatisfăcută poate să aibă una sau mai multe dimensiuni afectate.

Dacă iniţial cunoştinţele de nursing s-au dezvoltat neoficial. compus din conceptele: interacţiune umană. tranziţie. Astfel. autoritate. Johnson. imaginea corpului. distinctă de medicină. comunicare. dezvoltarea. Dintre modelele cu cea mai mare aplicabilitate. sistemul interpersonal. creşterea. În anul 1968. cercetătorii în nursing au început să descrie modele conceptuale referitoare la situaţiile în care o persoană sănătoasă. şinele. mai ales în nursingul comunitar. luarea deciziilor. timpul. Imogene King va descrie un sistem conceptual de lucru. alcătuit din conceptele: percepţie. rolul şi stressul. amintim pe cele ale lui Roy. sistemul social. format din conceptele: organizare. Neuman. devine dependentă de acordarea îngrijirilor de sănătate. Rogers. în 'jurul anului 1950 asistentele medicale/nursele erudite au început să dezvolte teorii cu privire la conceptul de sănătate şi de îngrijiri capabile să menţină sănătatea sau sa o redea atunci când intervine starea de boală. Treptat s-a reuşit definirea nursingului ca o profesie separată. sistemul personal. King. bazat pe trei subsisteme: 1. statul. spaţiul. putere. Orem. 3. Cele trei sisteme sunt dinamice şi 136 . 2.

Termeni importanţi ai acestui model sunt: autoîngrijirea. aplicabilitatea in practica îngrijirilor.nilnmgrijire. * Modelul de nursing impus de Orem a început odată cu descrierea rnlului asistentei medicale/nurse de a ajuta persoanele care au probleme de . sănătatea şi starea de bine. definiţia nursingu-lui. concepţia despre om. Autoîngrijirea consta în acele activităţi pe care un individ le face pentru sine. pentru a-şi menţine viaţa. Un punct forte al acestui model este accentul pus pe participarea clientului la alegerea obiectivului şi atingerea lui. acest concept în care nursingul era preocupat de autoîngrijire a fost lansat în anul 1985. Orem (tema centrala. Ori de câte ori cerinţa de autoîngrijire terapeutică este 137 . deficitul de autoîngrijire. De aici King va enunţa obiectivele nursingului: "interacţiunea dintre fiinţele umane şi mediul lor sa ducă la o stare de sănătate pentru indivizi. astfel încât ei să aibă capacitatea de a-şi asuma roluri sociale". Dezvoltat de Colegiul de Nursing al Universităţii Catolice din SUA.interacţioneaza între ele. concepţia despre procesul de îngrijire. mijloace ale auto îngrijirii. elemente cheie. originea teoriei. TEORII D.

în anul 1981 au fost stabilite de către OMS obiectivele şi strategiile pentru realizarea acestui proiect. atunci se considera că există un deficit de autoîngrijire şi e nevoie de intervenţia nursingului. s-a stabilit ca acest obiectiv să fie atins prin intermediul îngrijirilor primare de sănătate (IPS). cu ocazia Conferinţei Internaţionale de la Alma-Ata (1978). instruieşte. "Un an mai târziu. odată cu rezoluţia OMS în care se prevedea "atingerea unui nivel de sănătate care să permită tuturor locuitorilor globului să adopte o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. Mişcarea IPS a apărut oficial în anul 1977. furnizează. vor sta Ia baza strategiei îngrijirilor Primare de Sănătate (IPS). Aceste idei. se găsesc indicatorii 138 . Această rezoluţie a devenit cunoscută sub numele de "Sănătate pentru toţi până în anul 2000". sprijină. Pentru aplicarea sistemului de autoîngrijire în nursing. în care nursa dobândeşte cunoştinţe pentru a-i ajuta pe oameni să se îngrijească singuri şi împreună cu alţi membrii ai comunităţii să stabilească infrastructura necesară îngrijirilor de sănătate esenţiale pentru fiecare. asistenta medicală/nursa întreprinde unul din următoarele lucruri: acţionează. îndrumă. în anuarul statistic al OMS privind sănătatea lumii.mai mare decât mijloacele de autoîngrijire.

Aceştia sunt grupaţi în patru categorii: .politici de sănătate . In acest sens.globali pentru urmărirea şi evoluţia rezultatelor (1986J.dezvoltare socială şi economică . elemente cheie. concepţia despre procesul de îngrijire.furnizarea îngrijirilor de sănătate .starea de sănătate M. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. concepţia despre om. rolul asistentei medicale/nursei este să menţină şi să întărească comportamentul adaptării. enunţată de Martha Rogers în anul 1970. definiţia nursingu-lui. Rogers (tema centrala. Ea va descrie aşa numitele "câmpuri de energie" ca model conceptual al fiinţei umane şi al mediului în care aceasta habitează. comportamentele ineficiente. • Ştiinţa "omului unitar". dacă este cazul. a fost folosită în special pentru elaborarea practicilor de cercetare în nursing. schimbând. originea teoriei. Rogers va susţine în anul 1980 un model în care fiinţa umană este considerată un sistem adaptativ. "Câmpul uman reprezintă mai 139 . Influenţat de modelul "sistemelor contemporane" descrise de Dorothy Johnson în anul 1968 la Universitatea din Vanderllit SUA. Rogers conturează câmpul de energie ca parte a întregii persoane.

O persoană clarvăzătoare poate vedea viitorul. în orice mediu: spital. transcedentând instantaneu timpul. şcoală. este una din caracteristicile câmpurilor de energie. Ea a mai subliniat faptul că îngrijirile de sănătate/nursing se vor aplica atât indivizilor sănătoşi. elemente cheie. psihică. El reprezintă un sistem deschis. de 140 . B. descrisă ca "transcendenţa interacţiunii timpspaţiu".mult decât corpul şi este diferit de suma părţilor sale". În anul 1972 Betty Newman de la Colegiul de Nursing al Universităţii California din Los Angeles enunţă aşa-numitul "model al sistemelor în îngrijirile de sănătate". Cvadridimensionalitatea. definiţia nursingu-lui. socioculturală. cât şi celor bolnavi. aplicabilitatea in practica îngrijirilor. joacă etc. domiciliu. "atingerea de către individ a potenţialului său maxim de sănătate". bogaţilor şi săracilor. Martha Rogers are meritul de a fi limpezit obiectivele nursingului. concepţia despre procesul de îngrijire. concepţia despre om. Neuman (tema centrala. loc de muncă. originea teoriei. compus din cinci variabile care interacţioneaza între ele: fiziologică.

iar prevenţia terţiară ajută la restabilire pentru obţinerea unei stări de sănătate maximă. prevenţia primara întăreşte linia flexibilă de apărare. ondulata. Inelul exterior este o linie flexibilă. rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de 141 . ∼ Callista Roy – Nursingul este cerut atunci când o persoană cheltuieşte mai multă energie în depăşirea situaţiilor actuale. în modelul sistemelor lui Newman consta în trei etape: diagnosticul de nursing. obiectivele nursingului şi rezultatele nursingului. cum ai. Modelul are o reprezentare grafică sub forma unor inele concentrice. care acţionează ca o zonă tampon pentru a proteja clientul împotriva stressurilor de orice natură. Astfel.dezvoltare şi spirituală. Procesul de nursing. Obiectivul major al nursingului în teoria Newman se referă la "stabilitatea sistemului". Agenţii stressanţi sunt definiţi ca fiind de natură interpersonală. extrapersonală.ii sistemul imunitar şi mecanismele de apărare specifice. Inelul interior reprezintă barierele de rezistenţă împotriva agresiunilor. intraperso-naîă. Inelul mijlociu reprezintă starea normală de sănătate a clientului. Prevenţia secundară reduce gradul de reacţie la ageritul stressant.

creştere. 142 . În 1976 propune 6 etape în procesul de îngrijire: aprecierea comportamentului bolnavului. Conform teoriei sale. influenţa factorilor. supravieţuire. reproducere şi perfecţionare. stabilirea obiectivelor. intervenţii şi evaluare. identificarea problemei. îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său adaptativ. Totodată pledează pentru utilizarea termenului de diagnostic de îngrijire.

cu condiţia ca acesta să aibă tăria. să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare. 143 ∼ ∼ . Virginia Henderson (1897-1996) – Să ajuţi individul. persoana pregătită pentru a îngriji bolnavi. răniţi şi bătrâni.nursă = doică. bolnav sau sănătos. Cea mai simplă definiţie – Asistenta este persoana care hrăneşte încurajează şi protejează individul.C4. mamă adoptivă. voinţa sau cunoştinţele necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă. să ajuţi individul să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sau recuperarea sănătatea. Florence Nightingale (1820-1910) – Nursa are rolul de a aduce pacientul în cea mai bună condiţie pentru ca natura să acţioneze asupra lui. cât mai curând posibil. ROLURILE ŞI FUNCŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL ŞI STATUTUL SĂU ÎN CADRUL ECHIPEI MEDICALE Definiţia asistentului medical ∼ ∼ Asistentă .

8. 4.∼ ∼ ∼ CIN – Consiliul Internaţional al Nurselor – Nursa este o persoană care a parcurs un program de formare complet aprobat de CIN. A fi asistentă înseamnă: Să nu fii niciodată plictisită. Să fii deseori frustrată. 2. 9. a trecut cu succes examenele stabilite de CIN. . 7. Să vezi oamenii în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. 6. 5. alţii te vor blestema. Să fii întotdeauna uluită de capacitatea 144 ∼ 1. Sora medicală este definită ca ajutor al asistentei medicale în ţările cu mai multe nivele de personal sanitar mediu. Unii te vor binecuvânta. îndeplineşte standardele stabilite de CIN şi este autorizată să practice această profesie conform pregătirii şi experienţei sale. Să faci diferenţă când intri în viaţa oamenilor. Asistenta medicală generalistă – este autorizată să îndeplinească acele funcţii şi proceduri care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în orice situaţie şi care sunt în concordanţă cu calificarea sa. 3. Să ai multe de făcut şi foarte puţin timp. Să fii înconjurată de probleme. Să ai responsabilitate foarte mare şi autoritate foarte puţină.

la Riga. ANA. ICN. de curajul lor. 2. Restructurarea învăţământului pentru a forma asistentele medi cale/nurse capabile sa practice atât în spitale. OMS. 12. Să râzi mult. 13. dr. în anul 1990. cât 145 . a reafirmat acest obiectiv ca fiind o problemă de justiţie sanitară şi socială (Who Press NHA/4). Să vezi viţa începând şi sfârşind. Să plângi mult. Să ştii ce înseamnă să fii om şi să fii uman. In anul 1988. Instruirea privind problemele prevalente de sănătate şi metodele de a preveni şi controla. de a îndura. Hiroschi Nagajima. normelor europene. Rolul şi funcţiile asistentului medical conform legislaţiei în vigoare. Definiţiile date de OMS schiţează cel puţin opt elemente de sănătate esenţiale furnizate de IPS: 1. a avut loc o sesiune tehnică a OMS în care obiectivul "Sănătate pentru toţi până în anul 2000" a fost reînnoit.10. directorul general al OMS. Să ai victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. 11. oamenilor de a iubi. 14.

şi în serviciile comunitare şi să ofere îngrijiri primare de sănătate. Promotorul progresului în nursing îl constituie Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN). Tratamentul bolilor curente şi a traumatismelor. Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a 146 . 3. inclusiv planificarea familială. este important să fie înţelese ca o strategie aplicată pentru îmbunătăţirea sănătăţii tuturor oamenilor de pe globul pământesc. folosite în gospodărie. Promovarea unei alimentaţii corecte şi rezervele de apă. îngrijiri de sănătate pentru mamă şi copil. al cărui obiectiv major este de a întări activitatea nurselor din asociaţiile naţionale (ANN). 5. 8. Prevenirea şi controlul bolilor endemice. Imunizarea împotriva principalelor boli infecţioase. 6. 4. 7. Furnizarea pentru comunitate a medicamentelor de bază. Din momentul în care îngrijirile primare de sănătate (IPS) au fost considerate ca având o semnificaţie mondială.

de valorile culturale. Acest fapt face ca rolul ei să fie perceput diferit. Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate. 147 . să-l asiste în ultimele sale clipe. de mediul fizic şi social. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. funcţie de caracterul epidemiologic. b. pe participarea populaţiei. de consideraţiile etnice ale populaţiei respective. prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa. Henderson – februarie 1991). pentru alţii asistenta practică o meserie autonomă. Rolul asistenţei medicale generale conform Conferinţei de la Viena – 1988: a. c. ceea ce impune o revizuire a normelor profesionale. Nevoia de a dezvolta servicii novatoare pentru asistenţa medicală care să pună accent pe sănătate şi nu pe boală. Restructurarea. reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a asistentului medical pentru a produce la nivel de bază un cadru capabil să lucreze în spital sau comunitate. În prezent activitatea asistentei nu este totdeauna clară – pentru unii asistenta ajută medicul. (V. funcţie de tipul de viaţă. voinţa sau cunoştinţele necesare.ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea.

~ Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice. ~ Protejarea. relaţională şi educativă. intervenţiile aplicate sunt de natură tehnică. economice. restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei individului.Rolul propriu al asistentei medicale: ~ Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei. menţinerea. ~ Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate. ~ Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale. în funcţie de informaţiile fizice. ~ Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire. 148 . ~ Stabilirea procesului de îngrijire. Rolul delegat al asistentei medicale: ~ Vizează abilitatea asistentei de a îndeplini sarcinii şi de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală. ~ Din punct de vedere al procesului de îngrijire. culturale sau spirituale ce privesc individul. ~ Aplicarea prescripţiilor medicale. ~ Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă. psihice. sociale.

reanimare şi supravegherea pacienţilor în sala de trezire. ~ Recoltarea sângelui arterial pentru gazometrie. Funcţii de natură independentă (autonome). Funcţiile de natură independentă: 149 . Medicului îi revine responsabilitatea în executarea următoarelor tehnicii: ~ Injecţii şi perfuzii cu produse de origine animală – ce necesită control de compatibilitate obligatoriu.~ În absenţa medicului asistenta poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului. ~ Prima injectare în cazul alergiei. ~ Tehnici specifice blocului operator. indiferent de statutul pacientului sau de resursele disponibile. ~ Anestezie generală. Funcţiile asistentei medicale sunt: 1. indiferent de locul sau timpul acordării îngrijirilor. Funcţii de natură interdependentă. Sunt funcţii universale şi constante. 1. Funcţii de natură dependentă (delegate). 3. ~ Primul sondaj la bărbat. Funcţiile asistentei derivă direct din rolul îngrijirilor medicale în societate. 2.

sociale. b. psihice sau intelectuale. 150 . boală.a. 2) Funcţii de natură dependentă de recomandările medicului: a. d. familia şi/sau anturajul. Asistenta asistă pacientul temporar sau definitiv în îngrijiri de confort funcţie de vârstă. Aplică metode de tratament. c. ascultă şi susţine pacientul. Activitatea se desfăşoară în contextul echipei interdisciplinare complexe în domeniul sanitar. Transmite informaţii. e. d. Planifică. Participă activ la promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate. Observă modificările provocate pacientului de boală sau tratament şi le transmite medicului. Aplică metode de investigare. Aplică metode de readaptare specifice. c. Stabileşte relaţii de încredere cu pacientul. deficienţe fizice. 3) Funcţii de natură interdependentă: a. social. organizează şi aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase. b. educativ.

Funcţie de promovare şi menţinere a sănătăţii. Alte funcţii specifice asistentei medicale: a. 151 . ~ Cunoştinţe de informatică. Acţiuni de cercetare şi învăţământ. Acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic. social. Acţiuni de educaţie pentru sănătate. psihic. Funcţie de psiholog. Acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire. asistenta medicală trebuie să utilizeze: ~ Cunoştinţe teoretice şi practice medicale. Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale. Funcţie profesională (rolul asistentei): Funcţie tehnică. f. ~ Cunoştinţe de psihologie.b. Funcţie de umanizare a tehnicii. c. Pentru exercitarea funcţiilor. d. ~ Cunoştinţe de economie. ~ Cunoştinţe de pedagogie etc. e.

Personalului din subordine. 2. Studenţilor. b. Aprovizionarea materială. Elevilor. Să dezvolte îngrijiri medicale pe baza gândirii critice şi a cercetării. Funcţie recuperare. d. c. de de prevenire îngrijire a şi Funcţia profesională presupune din partea asistentei: 1. Să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă medicală. Să educe pacienţii.Funcţie îmbolnăvirilor. Funcţie de cercetare 152 . Funcţie economică Gestionarea serviciului. Să educe alţi profesionişti din sistemul de sănătate. 4. 5. Precizarea priorităţilor. 3. Să acorde îngrijiri directe. Funcţie educativă – asistenta face educaţie pentru sănătate: Pacienţilor. Organizarea timpului.

- Se dezvoltă pe fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. 153 .

Loc de Muncă. Politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Procedură sau Intervenţie Medicală. în vederea asigurării condiţiilor necesare tuturor oamenilor de a Obţine şi Menţine cel mai înalt nivel posibil de Sănătate de-a lungul pe toata Viaţa.Strategia Sănătate 21. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi un Set de Instrument Eficiente ( Accesarea. reducând efectele secundare şi înlăturând riscul apariţiei unor efecte paradoxale. atât pentru el cât şi pentru cei din comunitate ( Familie. 2 Căi Principale pentru atingerea Obiectivului: 154 . Conservarea şi Creşterea ( indiferent de Vârstă ) a Sănătăţii şi Performanţelor. Politica Sănătate21 a Departamentului European al OMS conţine următoarele elemente principale: 1 Scop Unic şi Constant este atingerea Potenţialului Maxim de Sănătate pentru toţi Europenii. Prieteni ). Directarea şi Cocreerea Energiei de Homeostazie folosind Tehnica Radiantă®) la dispoziţia fiecărui absolvent pentru Recuperarea. amplificând efectul benefic al acestora. Folosirea Tehnica Radiantã® se face în deplină Siguranţă şi în Sinergie cu orice Tratament. pentru următorii 20 de ani.

fără discriminare fiecărei persoane. de cei care ne conduc. Reţeaua de Suport şi resursele naturale ) restaurarea Zilnică a Vitalităţii consumate de Agenţii Stresori. permite ca prin refacerea Energiei de Homeostazie să reducă Incidenţa Bolilor şi Accidentelor Grave concomitent cu Reducerea Timpului şi Efortului necesar Recuperării când acestea totuşi au apărut. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® pe lângă faptul că nu face nici o 155 . 3 Valori de Bază care formează fundamentul etic al Politicii de Sănătate: 1) Sănătatea ca Drept Fundamental al fiecărui OM. Grupuri de oameni din fiecare Ţară şi între Sexe în cadrul Grupului. Reducerea Incidenţei şi Suferinţelor provocate de Bolile şi Accidentele grave.1. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite prin cei 4R ( accesarea Radianţei interioare. fără a mai aştepta acel timp în care el va fi oferit. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã®. 2) Echitatea în Sănătate şi Solidaritatea în Acţiune între Ţări. Răspunderea personală. Promovarea şi Protejarea Sănătăţii Oamenilor pe tot cursul Vieţii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă posibilitatea practică de obţinere directă a acestui drept. 2.

Economică. comunităţilor.3) discriminare între Cursanţi. Socială şi Politică a Implementării programului Sănatate21: 1) Strategii Multisectoriale pentru a implica toţi Factorii care afectează Sănătatea. Familiei şi Comunităţii destinate Sănătăţii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Cunoştinţele şi Instrumentele necesare adoptări în Viaţa Personală. Participarea ( cu gestionarea contribuţiilor şi costurilor ) a tuturor oamenilor. instituţiilor. Directări şi Cocreere ) realizarea unei Solidarităţi Reale şi Eficiente între Oameni. organizaţiilor şi sectoarelor la dezvoltarea serviciilor de sănătate. 4 Strategii Principale de Acţiune pentru a asigura Susţinerea Ştiinţifică. a Familiei şi la Locul de Muncă a unei Strategii Multisectoriale Simple şi Eficiente de diminuare a Riscului Îmbolnăvirilor. el oferă posibilitatea ( prin Sesiunile de Punere în Formă. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este un 156 . 2) Programe şi Investiţii pentru Promovarea Sănătăţi şi Îngrijirea Clinică bazate pe Eficienţă dovedită a acestora. grupurilor. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite ( prin refacerea Energiei de Autoreglare şi Regenerare ) reducerea Costurilor şi implicit a Contribuţiilor Personale ale Persoanei.

Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Medicului de Familie şi celor înscrişi pe listele lui o tehnologie Simplă şi Eficientă de Promovarea Sănătăţii. Directarea şi Cocreerea vor reduce Durata şi Costurile Spitalizării urmată de o Recuperare Rapidă. Şcoală. permiţând Medicului de familie să asigure Asistenţa Medicală unui număr mult mai mare de Asiguraţi Mulţumiţi şi Loiali cu avantajele Economice şi Profesionale corespunzătoare. Un Partenariat Extins (Familie. Loc de Muncă. Asistenţă Primara de Sănătate Integrată la nivel Familiar şi Orientată Comunitar alături de un Sistem Spitalicesc Flexibil. Prevenirea Îmbolnăvirilor şi Recuperarea Sănătăţii. Armonizarea. Folosirea Cunoştinţelor şi Instrumentelor oferite de acest curs. Simplu şi Accesibil tuturor Oamenilor. Comunitate Locală şi Ţară) în Participarea la toate Procesele de Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii atât la Stabilirea Deciziilor cât şi la Implementarea şi Gestionarea 157 .3) 4) Curs de Promovare a Sănătăţii Eficient. va permite o Creştere a Eficienţei Îngrijirilor Clinice şi o Reducere semnificativă a timpilor de Recuperare şi Reintegrare Profesională şi Socială a Bolnavilor sau Accidentaţilor. Durabilă şi Eficientă. Refacerea Energiei de Homeostazie.

Proiecte şi Îngrijorări alături de Cocreerea Energiei de Homeostazie ). Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite absolvenţilor ( prin Cunoştinţele şi Instrumentele obţinute ) să devină Parteneri Reali. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite realizarea unei Solidarităţi Reale la Nivel European şi Mondial în domeniul Sănătăţii prin folosirea unor Instrumente Simple dar Sigure şi Eficiente ale Tehnicii Radiante® ( Directarea Individuală şi de Grup pentru Evenimente. Familial. Locul de Muncă sau Comunitate Locală ). Resurselor.Costurilor acestora. Eficienţi. 21 Obiective care stau la baza Politicilor de Sănătate în toate Ţările Europei pe următorii 20 de Ani şi vor fi folosite la Evaluarea Anuală a Progreselor realizate de fiecare Ţară în Îmbunătăţirea şi Protejarea Sănătăţii tuturor Cetăţenilor alături de Reducerea Riscurilor de Îmbolnăvire: 1) Solidaritate pentru sănătate între toate Ţările din Europa prin Partajarea Viziunii. Cunoaşterii şi Expertizei la nivel European. Siguri şi Integraţi cu uşurinţă tuturor Programelor de Promovare şi Îngrijire a Sănătăţii la toate cele 3 nivele ( Personal. 2) Echitate în Sănătate prin Reducerea 158 .

alături de asigurarea unui Confort Material. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® este o Activitate Simplă dar Eficientă destinată Reducerii Inechităţii în Accesul la Serviciile de Sănătate atât prin Reducerea Costurilor de Îngrijirea Sănătăţii a absolvenţilor. cât şi prin Creşterea Continuă a Performanţi Umane a acestora.3) Inechităţilor între diferitele Grupuri Umane folosind Politici. Asistarea de la Distanţă ( în Timp şi Spaţiu prin Directări şi Cocreeri ) a mamei şi Copilului pe Timpul Naşterii. Directări şi Cocreeri ). Legislaţie şi Activităţi specifice. Resursele Financiare Economisite ( prin Reducerea Costurilor ). Psihic. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite Refacerea Stării de Sănătate a viitorilor Părinţi Înainte de Concepţie. Social şi Material al Mamei pe Timpul Sarcinii. alături de Contribuţiile Suplimentare destinate CNAS şi Bugetului de Stat ( cotă parte din Retribuirea Performanţelor Umane ) vor putea fi folosite pentru a reduce Marile Inechităţi existente azi în domeniile Sănătăţii şi Educaţiei. 159 . Psihic. Un Început Sănătos în Viaţă prin Investiţii Sociale şi Economice în Viaţa Părinţilor şi Familiilor. acces la Servicii de Reproducere şi Sănătatea Copilului. asigurarea unui Optim Fizic. Social şi Educaţional al Copilului şi Familiei ( Armonizări.

Acestea trebuie să lucreze împreună pentru a contracara cauzele unei Imagini de Sine proastă a Tinerilor. Este necesară o Evaluare periodică a Stării de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor. Adaptabilitate şi Performanţă. Serviciile de Sănătate şi Sociale la nivel comunitar trebuie să-i ajute persoanele în vârstă să devine mai 160 5) . răspunzând la cerinţele lor psihosociale. Creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile Stresante. Educative şi Sociale. Construirea şi Menţinerea unor Relaţii Sociale Optime. Îmbătrânire Sănătoasă prin asigurarea Locuinţei.4) Sănătatea Tinerilor prin Asigurarea unui mediu Fizic. îmbunătăţirea capacităţii lor de a Coopera cu Situaţiile Stresante din viaţa lor şi pentru a construii şi menţine relaţii sociale. Social şi Economic Sigur şi Susţinător folosind Cooperarea dintre Serviciile de Sănătate. Venitului şi altor necesităţi destinate Îmbunătăţirii Autonomiei şi Productivităţii Sociale folosind Promovarea şi Protecţia Sănătăţii pe tot timpul Vieţii. Creativitate. inclusiv a Sănătăţii lor Emoţionale. Creşterea Continuă a Capacităţilor de Asimilare. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă Tinerilor Cunoaşterea şi un Set de Instrumente Simple dar foarte Eficiente pentru Redescoperirea Sinelui şi a Adevăratului Drum în Viaţă.

concomitent cu creşterea Capacităţii de a Coopera cu Situaţiile şi Evenimentele Stresante Pentru cei care au Afecţiuni Mentale se propun creşterea Calităţilor Serviciilor de Sănătate Mentală. Intelectuale şi Sociale pe tot timpul vieţii. Venitul şi celelalte condiţii necesare unei Vieţi Fericite şi pline de Satisfacţii. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® permite (prin Instrumentele şi Cunoştinţele oferite ) o mai mare Adaptare la Condiţiile de Lucru şi Viaţă 161 . În cazul persoanelor afectate deja de Boli Cronice specifice. Cursul Managementul Stresului folosind Tehnica Radiantã® oferă fiecărui Cursant Cunoştinţele şi Instrumentele necesare Recuperării şi Conservării Sănătăţii alături de Creşterea Performanţelor Fizice. Directarea şi Cocreerea ) permit ( alături de Tratamentele şi Regimul Alimentar recomandat de Medic ) încetinirea Evoluţiei Afecţiunii. Îmbunătăţirea Sănătăţii Mentale prin Adaptarea Condiţiilor de Lucru şi Viaţă pentru a obţine şi întării un Sens al Coerenţei şi al Relaţiilor Sociale. Accesarea. Stabilizarea şi ulterior Reversarea ei. Instrumentele Tehnica Radiantã® însuşite în cadrul Cursului ( Armonizarea.6) Active şi să se Ajute Singure. Prin îmbunătăţirea Continuă a Autonomiei şi Productivităţii Economice şi Sociale Cursanţii îşi pot asigura Locuinţa.

o Clarificare a Relaţiilor Sociale şi o Reducere a Timpului şi Costurilor de Recuperare din Afecţiunile Mentale. 9) Reducerea Vătămărilor provocate de Violenţă şi Accidente prin acordarea unei atenţii deosebite Siguranţei şi Coeziunii Sociale la Locul de Muncă şi în Comunităţile Umane. Exerciţii Fizice şi Sexualitate + Cooperare cu Stresul. 7) Reducerea Bolilor Transmisibile prin Eradicarea sau Eliminarea Poliomelitei. 8) Reducerea Bolilor Netransmisibile prin Prevenirea şi Controlul Factorilor de Risc al acestora folosind noi Politici de Sănătate Publică inclusiv noua Mişcare Europeană pentru un Stil de Viaţă Sănătos ( Reversarea Globală a celor 5 Pandemici Majori ). o Eficientă Cooperare cu Agenţii stresori.Reale. socială şi mentală mulţumitoare. 11) Viaţă Sănătoasă prin activităţi de sprijinire a Opţiunilor Sănătoase în Nutriţie. Pojar şi Tetanos Neonatal folosind Monitorizarea agreată Internaţional. 162 . 10) Un Mediu Fizic Sănătos şi Sigur prin Planuri Naţionale şi Regionale referitoare la Mediu şi Sănătate folosind Instrumente Legale şi Economice pentru reducerea Deşeurilor şi Poluării. Imunizare şi Strategii de Control. Oamenii trebuie să poată să-şi dezvolte şi utilizeze întregul potenţial pentru avea o viaţă economică.

ajutându-i pe oameni să-şi Gestioneze mai bine Viaţa şi să aibă Opţiuni Sănătoase. Sunt necesare Strategii Educaţionale destinate îmbunătăţirii Stilului de Viaţă şi a Stării de Bine. 13) Stabilimente pentru Sănătate prin Mecanisme Multisectoriale de a face Locuinţele. Şcolile. 14) Responsabilitate Multisectorială pentru Sănătate prin Evaluarea Impactului asupra Sănătăţii a tuturor Sectoarelor din Viaţa şi Activitatea Umană. 12) Reducerea Răului provocat de Alcool. Locurile de Muncă şi Oraşele mult mai Sănătoase. 16) Gestionarea Calităţii Îngrijirilor Medicale prin folosirea Eficienţei Dovedite a Îngrijirilor Medicale în Programele de Dezvoltare a Serviciilor de Sănătate. 17) Finanţarea Serviciilor de Sănătate şi Alocarea Resurselor prin Creşterea Acoperirii 163 . Droguri şi Tutun prin Strategii de Prevenire a Dependenţelor şi Tratare a celor Dependenţi. 15) Un Sistem de Sănătate care Integrează Serviciile de Sănătate Primară a Familiilor şi Comunităţilor cu un Sistem Spitalicesc Flexibil.Este necesară realizarea unei Infrastructuri Eficiente prin care cele mai noi Informaţii despre Sănătate să fie puse la dispoziţia oamenilor prin Cursuri şi Informare Continuă.

18) Dezvoltarea Resurselor Umane pentru Promovarea şi Îngrijirea Sănătăţii prin punerea la Baza Educaţiei pentru Sănătate a acestor principii. 19) Cercetarea şi Cunoaşterea din Sănătate să fie orientată către nevoile Prioritare ale acestor Obiective. cu Identificarea şi Evaluarea beneficiilor mutuale ale Investiţiilor în acest domeniu. 20) Mobilizarea Partenerilor din Sănătate prin realizarea unor Coaliţii şi Acţiuni reunite in Promovarea şi Refacerea Sănătăţii. alături de o Alocare a unor Resurse Financiare Suficiente Nevoilor de Sănătate Prioritare. 164 . oferind Mecanismele Practicii Medicale folosind Cercetarea Ştiinţifică. iar Profesioniştii din Sănătatea Publică să acţioneze ca Iniţiatori cheie şi Avocaţi ai Sănătăţii de la Comunitatea Locală până la nivel Naţional. 21) Politici şi Strategii destinate Sănătăţii pentru Toţi să fie Formulate şi Implementate de la Nivel Naţional la Nivel Local implicând Sectoare şi Organizaţii Semnificative având la bază aceste 21 Obiective. Solidarităţii Naţionale şi Sustenabilităţii.Universale.

CALITATILE SI ABILITATILE PERSONALE SECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL Competente profesionale conform legislaţiei Practicarea îngrijirilor elemente de competenţă: medicale presupune 1. afective. sociale.cadru conceptual – definit prin: − Scopul profesiei. intelectuale. 2. − Beneficiarul activităţii. Cunoştinţe acumulate.C5. − Rolul propriu. − Cunoştinţe tehnice – noţiuni de abilitate tehnică. − Cunoştinţe ştiinţifice – pentru înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice. − Natura intervenţiilor. procedee şi metode 165 . − Consecinţele intervenţiilor. − Cunoştinţe profesionale. SINTEZA COMPETENTELE PROFESIONALE. Cunoaşterea unui model . − Dificultăţi întâlnite la nivelul pacientului.

echipa de îngrijire. − Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie. 5. planificare şi evaluare a îngrijirilor. − Cunoştinţe relaţionale – capacitatea de a crea un climat adecvat de muncă şi de colaborare cu pacientul. 3. Aplicarea îngrijirilor ţinând cont de nivele de îngrijire (primară.ştiinţifice ce servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor. 4. − Se aplică individual. interpretare. − Este ştiinţific prin derularea logică şi sistematică. − Cunoştinţe legislative – reglementări şi directive incluse în legi care guvernează activitatea medicală şi protejează pacientul. secundară sau terţiară) şi de specificul îngrijirilor de sănătate primară. Cunoaşterea demersului ştiinţific al îngrijirilor. Relaţia asistentă – pacient – permite stabilirea unei comunicări eficiente: 166 . anturajul pacientului. comunitatea. analiză. − Cunoştinţe etice – norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei.

eficace. − Comunicare pedagogică – transmiterea informaţiilor despre boală. îngrijiri. recuperare. îngrijiri. ▪ Calităţi si abilităţi Calităţi asistentei medicale: ~ Calităţi morale. acceptare. − Comunicare terapeutică – relaţie de ajutor.− Comunicare funcţională – clară. cotidiană. ~ Calităţi profesionale – tehnice. Asistenta medicală îşi desfăşoară activitatea în 167 . ~ Tipuri de acţiuni: Acţiuni de susţinere şi ajutor oferind pacientului confort. ▪ Acţiuni de suplinire care ajută pacientul să găsească mijloace pentru rezolvarea problemelor. înţelegere şi empatie. ~ Calităţi fizice. ▪ Acţiuni de protecţie pentru promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. vindecare. tratament. tratament. de respect.

~ Fermitate. ~ Amabilitate.diferite medii. ~ Colegialitate. ~ Conştiinciozitate. ~ Atenţie. ~ Reintegrarea rapidă în societate. ~ Bunăvoinţă. ~ Reducerea perioadei de îmbolnăvire. domenii sau locuri. ~ Altruism. Calităţi morale: ~ Empatie – capacitatea de a înţelege ce simt ceilalţi. cu scopul de a preveni sau trata bolile → pentru îngrijirea celui suferind sau potenţial suferind. ~ Calm. 168 . Pentru exercitarea profesiei sunt necesare anumite înclinaţii şi aptitudini. dublate de o bună pregătire profesională → traduse prin trăsături morale ce vor influenţa pozitiv conduita profesională. ~ Bună gospodină. ~ Atitudine principială. O conduită corespunzătoare contribuie la: ~ Alinarea suferinţelor. ~ Comunicativă.

Respectarea pudorii şi sensibilităţii pacientului. Optimism. Iniţiativă. Devotament până la abnegaţie. 169 . Calităţi fizice: ~ Forţă fizică → pentru transportul materialelor. Punctualitate. Spirit critic şi autocritic. mobilizarea bolnavilor. ~ Rezistenţă fizică → serviciu în ture. Demnitate. Seninătate. Promptitudine în luarea deciziilor. ortostatism prelungit. Interes pentru noutate. coordonate. ~ Mişcări sigure. Spirit de echipă.~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Moderaţie. Stăpânire de sine. Ingeniozitate. Omenie. Luciditate. Răbdare. Păstrarea secretului profesional.

Cultivă spiritul de observaţie. practică.Calităţi profesionale: ~ Pregătire pluridisciplinară – socială. Verifică periodic efectul activităţii prestate. ~ Dorinţă de perfecţionare continuă a pregătirii profesionale. ~ Cunoaşterea corectă a tehnicilor generale şi specifice de îngrijire. ~ Adoptarea unui stil de muncă corect: o Îşi organizează şi sistematizează activitatea → planifică îngrijiri medicale. ~ Cunoaşterea metodelor de profilaxie a infecţiilor. ~ Cunoaşterea aparatelor şi instrumentelor folosite în practica medicală. ~ Cunoaşterea fişelor de execuţie a tehnicilor de îngrijire generală şi specială. tehnică. o o o o 170 . Asigură predarea şi preluarea serviciului. Previne infecţiile intraspitaliceşti. ~ Însuşirea competenţelor de bază. autocontaminarea / autoinfectarea. elaborează plan de îngrijire.

~ Planul de îngrijire. Procesul de îngrijire → este transpus în practică în planul de îngrijire → document scris – mijloc de comunicare şi informare in cadrul echipei de îngrijire. pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor de rutină. 171 . Demersul de îngrijire → este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ. care permite intervenţia conştientă.). planificată şi ordonată a îngrijirilor individualizate. psihice şi sociale. privind îngrijirea şi intervenţiile planificate. foi de temperatură etc. foi de observaţie.Procesul de îngrijire – date generale Procesul de îngrijire → este un mod logic de a gândi. un proces intelectual. bazate pe necesităţi presupuse. Dosarul de îngrijire → este suportul procesului de îngrijire: ~ Lista datelor necesare îngrijirii (anamneza). aplicate sau supravegheate. de îngrijire pentru a răspunde nevoilor fizice. de analiză a situaţiei. metodă clinică organizată şi sistematică cu scopul protejării şi promovării sănătăţii. un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor. ~ Documente de observare şi evaluare (buletine de analize.

~ Asigură un limbaj comun tuturor asistentelor medicale – de pretutindeni. ~ Permite coordonarea îngrijirilor. neplanificată. ~ Se pot stabili priorităţile de îngrijire. nevoi nesatisfăcute prin lipsă de cunoştinţe. ~ Informaţiile pot constitui o metodă de control al calităţii îngrijirilor.Independenţa → nevoi fără ajutor. ~ Creşte continuitatea îngrijirilor. Dependenţă → incapacitate de a îndeplini singur acţiuni de sănătate. ~ La solicitarea directă a ajutorului. ~ Internare → în stare de urgenţă. satisfăcute într-un mod acceptabil. 172 . ~ La solicitarea familiei sau anturajului. comportament nesănătos. Debutul relaţiei asistentă medicală – bolnav: ~ Internare → planificată prin trimitere. boală sau deficienţă etc. ~ Permite determinarea nevoile reale. Avantaje: ~ Demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau din alte surse sigure. ~ Prin vizită iniţială la domiciliu. ~ Este posibilă aprecierea situaţiei bolnavului în ansamblu.

173 .

Evaluarea tehnicilor aplicate. 4. ~ Aplică îngrijiri adecvate situaţiilor. starea de satisfacere a nevoilor fundamentale. obiceiurile de viaţă. Aplicarea intervenţiilor planificate. ~ Se analizează rezultatul obţinut în urma intervenţiilor aplicate. evaluarea stării bolnavului. ~ Elaborează planul de îngrijire. ~ Stabileşte mijloacele de rezolvarea a obiectivelor propuse. ~ Se observă apariţia de noi date sau aspecte în evoluţia stării pacientului – dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor → proces ciclic. 174 .1. Etapele procesului de îngrijire 1. Analiza datelor culese: ~ Permite stabilirea diagnosticului de îngrijire. 2. conform obiectivelor propuse. 5. Culegerea datelor: ~ Permite inventarierea aspectelor privind suferinţa. 3. Planificarea intervenţiilor: ~ Determină scopurile → obiectivele de îngrijire.

2. Culegerea datelor
3 Definiţie: ~ Este faza iniţială a procesului de îngrijire. ~ Este un proces continuu → se desfăşoară pe parcursul întregii activităţi de îngrijire, de la internare şi până la externare. ~ Asistenta culege sistematic date exacte de apreciere realistă a comunităţii, familiei sau individului, pe care le înregistrează sistematic şi concis. Scop:

3

~ Permite identificarea exactă a problemei şi ~ ~ ~ ~
stabilirea acţiunilor de îngrijire şi rezolvarea problemelor. Asigură baza procesului decizional în cunoştinţă de cauză. Promovează îngrijirea pacientului menţinând preocuparea pentru aspectul fizic, psihic, social, cultural şi spiritual. Culege date necesare cercetării în practica îngrijirilor medicale. Facilitează evaluarea îngrijirilor medicale.

3

Deprinderi necesare:

~ Curiozitate profesională continuă.
175

~ Receptivitate la nou. ~ Perseverenţă. ~ Scepticism → pentru validarea informaţiilor, a
sursei în vederea unei judecăţii proprii. 3 Surse de informaţii:

~ Directe → pacientul. ~ Indirecte:
Familia. Anturajul. ▪ Dosarul medical. ▪ Echipa de îngrijire. ▪ Scheme de referinţe → cazuri specifice. ▪ Literatura de specialitate. Funcţionale. Semne locale, regionale sau generale. Documente legale: ▪ Statistici vitale. ▪ Date de recensământ. ▪ Documente publice.
▪ ▪

~ ~ ~

3

Cunoaşterea pacientului:

~ Cunoaşterea deficienţelor pacientului. ~ Cunoaşterea aşteptărilor pacientului privind:
Îngrijirea. Sănătatea. ▪ Spitalizarea. Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate. 176
▪ ▪

~

3

Metode de culegere a datelor:

~ Observarea. ~ Conversaţia, ~ Interviu → direct – cu întrebări structurate;
indirect → pentru clarificare.

~ Investigarea clinică (include folosirea tuturor ~ ~ ~ ~
3 simţurilor pentru a obţine informaţii). Examen fizic → inspecţie, palpare, inspecţie, auscultaţie. Examen epidemiologic. Examene demografice. Examinări biometrice.

Tipuri de informaţii culese: ~ Date obiective – observate de către asistentă sau alt membru al echipei de îngrijire. ~ Date descoperite prin examinare. ~ Informaţii trecute sau actuale. ~ Date subiective – acuzate de pacient: Trecute. Actuale.
▪ ▪

▪ ▪

Istoricul bolii Debutul – data, modul de debut, cronologia, localizarea, intensitatea, evoluţia simptomelor, circumstanţele de apariţie. 177

Raportate la persoana bolnavului – din viaţa personală. Obiceiuri. Anturaj. Mediu → familial, social, profesional, epidemiologic.

Consultaţii, tratamente anterioare etc. Alimentaţie, igienă, somn, eliminări etc. Statut social, rol social. Ocupaţie, profesie Mod de viaţă.

▪ ▪

▪ ▪ ▪

~ Date relativ stabile:
▪ ▪

Date generale → nume, vârstă, sex, stare civilă. Date individuale → rasă, naţionalitate, limba vorbită, religie, profesie, cultură, nivel de educaţie, ocupaţia. Gesturi şi obiceiuri personale → alegerea alimentelor, ritmul şi modul de viaţă, mijloace de recreare etc. Antecedente personale: o Fiziologice → ciclu menstrual, avorturi, naşteri, menopauză etc. o Patologice → boli infecţioase, intervenţii chirurgicale, fumat, consum de alcool, drog, alergii cunoscute. 178

Caracteristici biologice → grup sanguin, Rh, deficit senzorial, proteze, ochelari etc. Relaţii interumane → familie, prieteni, colegi etc.

~ Date variabile:

Condiţii de viaţă şi de muncă: alimentaţie, locuinţă, cadru familial, cadru profesional, conflicte, umiditate, poluare, atmosferă viciată, potenţial infecţios etc. Examen fizic: inspecţia (aprecierea vizuală a tegumentelor, faciesului, comportamentului etc.), palparea (superficială sau profundă → efectuată cu ajutorul simţului tactil), percuţia (directă sau indirectă), auscultaţia (directă sau cu stetoscop). Examen clinic general: Poziţie: activă, pasivă, forţată, ortopnee etc. Facies – fizionomia. Statura – tip constituţional. Starea de nutriţie: obezitate, caşexie etc. Stare generală: bună, satisfăcătoare, influenţată, alterată, mediocră, gravă, ameliorată. Funcţii vitale: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, diureză, apetit, inapetenţă, anorexie, eliminări, somn. 179

▪ →

→ → → →

palpare. leziuni. Ţesut celular subcutanat: ţesut adipos. ritmul micţiunilor. raport inspir / expir. aspect. alte manifestări. meteorism. vărsături. orientarea temporo-spaţială. semne de însoţire etc. palparea pulsului periferic. diverse acuze şi deficite senzoriale etc. supleţea.→ → → → → → → → → → Tegumente şi mucoase: culoare. edem. edeme. constipaţie. aspectul urinei. Aparat respirator – conformaţia cutiei toracice. Sistem osos: integritate. Sistem limfo-ganglionar: inspecţie. 180 . puls periferic. Sistemul nervos şi organele de simţ: starea de conştienţă. troficitate. tensiunea arterială. Sistem muscular: tonicitate. frecvenţa respiratorie. diaree. examenul leziunilor. hemoragii cutanate etc. Aparat uro-genital: aspectul organelor genitale externe. mişcări respiratorii. erupţii cutanate. forţă musculară. durerea. Aparat digestiv: aspectul abdomenului. tuse. mobilitate. voce. semne de insuficienţă cardiacă. mobilitatea. zgomote cardiace. semne de insuficienţă respiratorie. ileus. icter. Aparat cardio-vascular: frecvenţa cardiacă. zgomote respiratorii anormale.

comunicare. ~ Necesită atenţie. ▪ Rutină. infecţii. miros. ~ Observarea instrumentală: 181 . observarea trebuie să fie continuă şi obiectivă. expunere la pericole. Reacţii organice. accidente. ▪ Lipsă de concentrare. ~ Pentru o apreciere corectă. ▪ 3 Observarea generală a bolnavului: ~ Este elementul de bază al activităţii asistentei medicale ~ Presupune capacitate intelectuală de a sesiza prin intermediul simţurilor detaliile lumii exterioare. auz. ▪ Judecăţi preconcepute. ~ Este un proces mintal activ. confort. destindere. vedere. stare de conştienţă. acceptarea rolului de bolnav etc. ▪ Superficialitate. stres. reacţii medicamentoase etc. ▪ Discontinuitate. filtrat prin mecanisme proprii senzoriale şi emotive. ~ Elemente de evitat: ▪ Subiectivism. durere. evoluţia manifestărilor. grad de autonomie. subiectiv.▪ Stare psihosocială: anxietate. tact. depresie.

Tensiometru → măsurarea tensiunii arteriale. dialogul. Observarea neintenţionată: ▪ Trebuie utilizată în orice situaţie. ▪ Problemele pacientului dictează numărul parametrilor aleşi şi frecvenţa observaţiei → în situaţiile critice.~ ~ Termometru → măsurarea temperaturii. Observarea intenţionată: ▪ Este planificată şi controlată şi presupune stabilirea unor parametri de observat. ▪ Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau ale regimurilor alimentare. ▪ Monitoare etc. 182 . discuţia cu pacientul. ~ Este o formă specială de interacţiune verbală ce permite depistarea nevoilor nesatisfăcute şi manifestările de dependenţă. ▪ ▪ 3 Interviul: ~ Reprezintă întrevederea. ~ Este un instrument de cunoaştere a personalităţii bolnavului – pacientului. starea de sănătate a pacientului presupune observarea frecventă a mai multor parametri. în timp ce perioada de convalescenţă nu necesită observare frecventă. ▪ Influenţa mediului poate determina apariţia de noi probleme pentru pacient.

▪ Revenirea la temă. Abilităţi pentru interviu: ▪ Acceptare. după alte examene. reformularea conţinutului. Dificultăţi întâmpinate: ▪ Bolnav comatos. ▪ Limbaj inteligibil.~ Condiţii pentru interviu: Alegerea momentului → după servirea mesei. directe. ▪ Ascultare activă → repetarea ultimei părţi din fraza pacientului. ▪ Respect. ▪ Întrebări clare. ▪ Confort şi intimitate. de clarificare). de încurajare (întrebări deschise de tip narativ. după ora de vizită. ▪ Interes manifest. ▪ Abilitatea de a trage concluzii – de a sintetiza informaţiile primite. adecvat şi adaptat nivelului de educaţia al pacientului. după somn. ▪ Cultură medicală redusă. de tip descriptiv. ▪ Boli psihice etc. ▪ Menţinerea contactului vizual. după plecarea vizitatorilor. ▪ Bolnav timorat. ▪ Asigurarea unui timp suficient. ▪ Empatie. ▪ Hipoacuzie. ▪ ~ ~ 183 .

contact vizual direct. ▪ Se lasă timp suficient pentru răspuns. intimitatea.). ▪ Prezentarea → momentul când fac cunoştinţă. braţelor. ▪ Nu se sugerează răspunsul. ▪ Se poate reveni pentru finalizare sau lămuriri suplimentare. confortul. ▪ Nu se grăbeşte bolnavul. informaţii prealabile. Observaţii: ▪ Se culeg informaţii sumare înainte de interviu. ▪ Folosiţi deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală (mişcări ale capului. ▪ Se notează tot → nu mizaţi pe memorie! ▪ Se mulţumeşte pentru interviu. trunchiului etc. ▪ La nevoie se poate începe cu o discuţie banală. momentul. ▪ Aşezarea → nivel egal. ▪ Se pune o singură întrebare odată. ▪ Desfăşurarea interviului → ascultarea şi notarea. ▪ Precizarea scopului şi a duratei interviului. ochilor. ▪ Nu repetaţi întrebările. ▪ ~ 184 .~ Fazele interviului: Pregătirea → locul. ▪ Respectaţi momentele de pauză luate de bolnav.

Interpretarea datelor: ~ Se definesc sursele de dificultate. 185 . Rezultat: ~ ~ ~ ~ Pacient fără probleme. Pacient cu probleme conexe (complicaţii). ~ Regruparea datelor funcţie de cele 14 nevoi fundamentale → pentru identificarea resurselor individuale. Pacient cu probleme potenţiale. ~ Stabilirea problemelor de îngrijire. ~ Clasificarea datelor → de independenţă şi de dependenţă. ~ Se definesc sursele de dificultate. ~ Recunoaşte problemelor şi priorităţile.3. ~ Se explică originea sau cauza problemei de dependenţă. Pacient cu probleme existente. Analiza datelor → diagnosticului de îngrijire stabilirea Analiza datelor: ~ Examinarea datelor culese.

~ Prima definiţie a diagnosticului de îngrijire a fost elaborată de Florence Nightingale (18541855). 186 . identificarea problemelor de sănătate ale pacientului. este o judecată bazată pe culegerea datelor şi analiza lor. ~ Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor. enunţul diagnosticului de îngrijire. ~ Definiţie → diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care cuprinde răspunsul personal la o problemă de sănătate.Culegerea datelor  Clasificarea datelor conform celor 14 nevoi fundamentale  Separarea problemelor de dependenţă  Definirea surselor de dificultate şi factorilor care menţin dependenţa  Diagnostic de îngrijire Diagnosticul de îngrijire: ~ Analiza şi interpretarea datelor → stabilesc diagnosticul de îngrijire.

tulburări cognitive. factori 187 . Diagnosticul de îngrijire → relevă autonomia asistentei medicale. culturală sau spirituală. refuz. socială. emoţii. validate şi organizate în prima etapă a procesului de îngrijire. ~ Etiologia sau sursa de dificultate → cauza problemei. Exprimă o reacţie. dificultate. o atitudine. o dificultate a pacientului.~ Prelucrarea datelor – este un act de interpretare a datelor culese. Pentru enunţarea ei se folosesc termeni ca: alterare. psihică. Cuprinde factorii cauzali fizici – intrinseci şi extrinseci. în virtutea educaţiei şi experienţei lor. + Sursă de dificultate = Diagnostic de îngrijire ~ ~ Problemă de dependenţă Componentele diagnosticului de îngrijire (PES): ~ Probleme de dependenţă → se defineşte în urma culegerii datelor. incapacitate. o insatisfacţie biologică. 1976). Diagnosticul de îngrijire este o problemă actuală sau potenţială pe care asistentele. diminuare. sunt capabile şi calificate să o trateze (Gordon. factori cauzali psihici – sentimente. deficit.

şomaj. experienţa asistentei. Exerciţii Probleme de dependenţă Etiologie Sursa de dificultate Manifestări Semne ~ Constipaţie. factori legaţi de lipsa de cunoaştere a modului de promovare a unei bune stări de sănătate. ~ Diagnostic posibil.cauzali sociali – relaţii familiale. colegiale. ~ Semne şi simptome – semne de dependenţă observabile. dificultăţi de comunicare. ~ Diagnostic potenţial. Cuprinde problema actuală (reacţiile pacientului) şi factorii etiologici. ~ Eliminarea scaunului la ~ Dietă săracă intervale 188 . cunoaşterea complicaţiilor bolii. Se enunţă pe baza istoricului stării de sănătate. modificări ale rolului social. Tipuri de diagnostic de îngrijire: ~ Diagnostic actual. ~ Imobilizare. Evidenţiază un răspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscuţi. factori cauzali culturali sau spirituali. pensionare.

~ în fibre. Tristeţe. informare insuficientă). ~ Doliu. Disconfort digestiv etc. greu de eliminat. Insomnie etc. ~ ~ ~ mari. Lipsa de cunoştinţe. Fecale dure. Cefalee. Plâns. ~ Insatisfacţie care afectează demnitatea pacientului (lipsă de respect. ~ Insatisfacţie care afectează confortul pacientului. ~ Insatisfacţie care se repercutează asupra mai multor nevoi. 3 Criterii de stabilire a priorităţilor: ~ Nevoia nesatisfăcută care pune în pericol homeostazia pacientului. 189 . ~ ~ ~ ~ Depresie. ~ Nevoia nesatisfăcută care antrenează o mare cheltuială de energie. ~ Insatisfacţie ce poate compromite serios securitatea pacientului. ~ Insatisfacţie care determină un grad important de dependenţă.

~ Descrie ~ ~ Se ~ schimbă în funcţie de răspunsul pacientului. ~ Ţine cont de problema de sănătate. ~ Ţine cont de starea pacientului. DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE Problema de sănătate actuală sau potenţială care are în vedere răspunsul fiinţei umane. ~ Terminologie medicală 190 . DIAGNOSTIC MEDICAL O îmbolnăvire sau condiţie traumatică validată de ştiinţele medicale în funcţie de care tratamentul urmăreşte că corecteze sau să prevină patologia specifică organelor sau sistemelor organismului şi care necesită tratament medical. ~ Descrie starea pacientului. ~ Identifică un răspuns uman specific. indiferent că priveşte individul sau grupul şi pentru care asistenta medicală este responsabilă şi răspunde pentru identificarea şi rezolvarea lor independentă. Rămâne constant. Identifică un proces de boală legat de patologia unor organe şi sisteme.).~ Problemă care este importantă pentru pacient (paralizie etc. Nu există ~ procesul patologic.

timpul necesar pentru alegerea strategiilor de îngrijire. spre 4. ~ Formularea nu implică ~ factorii etiologici. Ajută la determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical. Ţine cont de sursele de dificultate. Fixarea obiectivelor de îngrijire Planificarea intervenţiilor: ~ Se aleg strategiile de îngrijire. resursele disponibile. starea de urgenţă şi gradul de dependenţă. ~ Se fixează obiectivele de îngrijire şi strategiile de lucru → pe termen scurt (ore. Ajută la determinarea tipurilor de intervenţii de îngrijire. ~ Orientează tratament medical. specifică pentru descrierea proceselor de boală. zile). pe 191 . ~ Se reduc şi se elimină problemele pacientului. ~ Se stabilesc priorităţile → funcţie de valorile şi priorităţile pacientului.~ ~ ~ terminologie specifică de comunicare pentru descrierea reacţiei umane. Orientează spre intervenţii autonome.

P = performanţă (atitudine. intelectuale. comportamentul sau acţiunea pacientului. afective ale pacientului). evaluare precisă). luni). acţiuni măsurabile. R = realism (ţine cont de capacităţile fizice. Formularea obiectivelor de îngrijire: ~ Obiectivul reprezintă răspunsul aşteptat de la pacient.~ termen mediu (săptămânal) şi pe termen lung (săptămâni. comportament aşteptat). ~ Obiectivul de îngrijire vizează atitudinea. Se elaborează planul de îngrijire. rezultatul dorit în urma intervenţiilor aplicate. I = implicare (singur sau cu ajutor). ~ Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: 192 . O = observabil (comportamente. ~ Caracteristicile obiectivelor: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ S = specificitate (specific unui singur pacient).

Promovarea continuităţii îngrijirilor. Elaborarea planului → planul conţine următoarele componente: 193 .▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Cine → face acţiunea? Ce → face pacientul sau ce se poate face pentru pacient? Cum → se face intervenţia? Când → se face? În ce măsură → se poate face acţiunea? ~ Pentru fiecare problemă pot fi formulate mai multe obiective. Evaluarea activităţii asistentei. ~ Elaborarea planului de îngrijire → etapa finală a procesului de planificare: ▪ Formularea de soluţii aprecierea consecinţelor. alternative şi ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Alegerea celei mai bune soluţii. Orientarea spre îngrijiri individualizate. Analiza surselor şi a posibilităţilor. ~ Obiectivele şi intervenţiile vizează satisfacerea nevoilor prin intervenţii autonome sau delegate.

Intervenţii.− − − − − Manifestări de dependenţă. Evaluare. Problem a Simpto m + Sursa de dificultat e + Agen t cauz al + Forme de manifestar e Cine? OBIECTIV care stă la baza deciziei Când? Ce? În ce măsură? Cum? 194 . Obiective. Diagnostic de îngrijire.

1986. Avantaje aşteptate. ~ Factori de influenţă în alegerea soluţiei: ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Posibilitatea de a atinge scopul propus. ▪ Alterarea mobilităţii fizice. ▪ Alterarea eliminării urinare.~ Exemple de diagnostic de îngrijire – după NANDA. ▪ Incapacitate de menţinere a sănătăţii. ▪ Anxietatea. Efecte secundare. ▪ Perturbarea somnului. ▪ Durere. ▪ Alterarea comunicării verbale. ▪ Deficit de volum de lichid. Activitate continuă. ▪ Alterarea integrităţii tegumentelor. Motivaţia pacientului. ▪ Hipotermie. ▪ Risc de infecţie. Complicaţii posibile. Competenţe profesionale. ▪ Alterarea comunicării nonverbale. ▪ Hipertermie. ▪ Alterarea eliminării intestinale. ▪ Alterarea percepţiei senzoriale. 195 . ▪ Alterarea nutriţiei – deficit sau exces. ▪ Perturbarea imaginii corporale. ▪ Alterarea mucoasei bucale. ▪ Risc de accident. ▪ Intoleranţă la efort.

Se inventariază metodele de rezolvare. Se defineşte problema. Se evaluează soluţiile alese. Se încearcă soluţii suplimentare. DECIZIONAL Am o problemă Sesizarea problemei şi identificarea ei PROCES 1 Stabilirea ordinii priorităţilor Definesc problema Căutarea cauzei Cauză cunoscută 2 Etiologia Formularea soluţiilor Formularea şi alegerea soluţiilor 196 . 3 ~ ~ ~ ~ ~ ~ Procesul de rezolvare a problemelor: Apare o problemă recunoscută ca atare.▪ Prezenţa echipamentului auxiliar sau a personalului medical. Se stabilesc intervenţiile specifice.

3 Alegerea soluţiei funcţie de: ▪ Obiective ▪ Consecinţe nefaste posibile DECIZIA ▪ ▪ Aplicarea deciziei: Plan de îngrijire Prevenirea complicaţii lor 4 Aplicarea deciziei 197 .

În aplicarea îngrijirilor sunt antrenaţi: ~ Pacientul → execută acţiuni planificate în funcţie de resursele proprii. Intervenţia de îngrijire: ~ Este un ansamblu de acte planificate pentru realizarea obiectivului fixat. ajută şi efectuează îngrijirile necesare pacientului. ~ Asistenta medicală → supervizează acţiunile pacientului. de resursele pacientului şi de experienţa proprie. Aplicarea îngrijirilor Constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat. informează. Scoate în evidenţă rolul de suplinire al asistentei medicale.5. ~ Echipa de îngrijire → asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. ~ Intervenţia de îngrijire poate fi unică sau multiplă. încurajează. ~ Ţine cont de gradul de dependenţă. în funcţie de obiectivul ales. ~ Familia – aparţinătorii → sunt alături de pacient în anumite circumstanţe. Este o etapă strâns legată de planificarea îngrijirilor. 198 .

~ Intervenţii interdependente → activităţi stabilite în colaborare cu membrii echipei de îngrijire care se referă la o relaţie colegială între profesionişti. ▪ Toaleta. ▪ Hidratarea. 199 .~ Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului înainte. în timpul şi după intervenţie. ▪ Supravegherea funcţiilor vitale. ▪ Asigurarea confortului. ▪ Pregătirea pentru investigaţii de diagnostic şi tratament. ▪ Asigurarea igienei. Observaţii: ~ Planul se completează cu intervenţii constante. priceperilor şi competenţelor proprii): ▪ Alimentarea. ▪ Aplicarea tratamentelor. ▪ Educaţia pentru sănătate a pacientului. Realizarea intervenţiilor de îngrijire: ~ Intervenţii autonome → independente (acţiuni iniţiate de asistentă ca urmare a cunoştinţelor. familiei. ▪ Eliminarea. ~ Intervenţii delegate → dependente (activităţi efectuate la indicaţia medicului): ▪ Recoltări de produse biologice.

Intervenţia va fi făcută ţinând cont de: ▪ Capacităţile şi posibilităţile pacientului. ▪ Pedagogică. ▪ Timpul avut la dispoziţie.~ Este ~ ~ ~ ~ ~ obligatorie cunoaşterea efectelor intervenţiei aplicate. Se supraveghează comportamentul. ▪ Raţionamentul ştiinţific al intervenţiei. Se reexaminează pacientul înaintea aplicării intervenţiei. Educaţia → este o intervenţie comună mai multor probleme. Consilierea → este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate. ▪ Oportunităţi de educaţie şi învăţare. 200 . Situaţii şi reacţiile pacientului din timpul îngrijirilor: ~ Anxietate → stare de tensiune şi disconfort. reacţiile medicamentoase. Relaţia de comunicare cu pacientul este: ▪ Funcţională. funcţiile vitale etc. ▪ Gradul de dependenţă. ▪ Vârsta. ▪ Terapeutică: − De acceptare reciprocă. − De înţelegere empatică. ▪ Resurse materiale. − De respect. ▪ Terapie medicamentoasă.

Durerea → senzaţie neplăcută percepută de pacient. Modificarea schemei corporale → slăbire bruscă. Frica → sentiment resimţit în faţa unui pericol iminent – fizic sau psihic. Doliu → decesul unei persoane îndrăgite. Singurătatea → starea individului care se regăseşte cu sine însuşi. Sentiment de neputinţă → pacientul se vede condamnat să constate inutilitatea intervenţiilor. amputaţii etc. menopauză. pierderi materiale etc.~ Stres → psihic sau fizic datorat unui ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ dezechilibru între exigenţele individului şi capacitatea lui de adaptare. a rolului social. Imobilitatea → diminuarea activităţii normale. îmbătrânire. paralizie. Se aplică tehnicile planificate şi se notează pe plan. Pentru efectuarea tehnicilor se respectă: 201 . Pierderea → unei fiinţe dragi. artrită. apropiate. Concluzii asupra aplicării tehnicilor de îngrijire şi tratament: Se continuă culegerea datelor. obezitate.

Previne complicaţiile. Aplicarea măsurilor de asepsie. Obţinerea consimţământului. Pregătirea materialelor. 202 .Etapele de desfăşurare a tehnicilor. Pregătirea fizică şi psihică. Pregătirea locului. Notează tehnica – eventualele incidente şi accidente. Adaptarea îngrijirilor la pacient. Respectarea demnităţii pacientului. Asigurarea intimităţii. ~ Se identifică factorii care afectează atingerea obiectivelor. Evaluarea îngrijirilor Evaluarea → ultima etapă a planului de îngrijire: ~ Se stabilesc criteriile de evaluare a obiectivelor atinse. 6. Îngrijirea bolnavului după tehnică. Explicarea comportamentului pacientului în timpul diverselor tehnici.

calitatea intervenţiilor şi rezultatele obţinute.~ Evaluarea determină reexaminarea planului ~ ~ ~ de îngrijire aplicat. Este o condiţie absolută de apreciere a calităţii îngrijirilor. Evaluarea se face pe tot parcursul procesului de îngrijire → permite reformularea obiectivelor de îngrijire. ▪ Schimbarea observată – reacţia pacientului. ~ Când evaluăm: ▪ Regulat. Reprezintă modalitatea de apreciere a progresului sau regresului pacientului în raport cu intervenţia aplicată. ▪ La diverse intervale de timp. periodic. ~ Cum evaluăm: ▪ Se porneşte de la punctul de referinţă → obiectivul de îngrijire. Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit! Un plan de îngrijire extensiv ţine cont de recomandările medicului şi de intervenţiile autonome ale asistentei. modificarea intervenţiilor – dând aspect de spirală cu posibilitatea evaluării permanente. 203 . Criterii de evaluare: ~ Ce evaluăm: ▪ Rezultatul obţinut.

~ E = evaluarea procesului de îngrijire. ~ O = obiectiv – ce se poate observa la pacient. ~ A = analitic – ce se poate analiza şi sistematiza.Evaluarea evoluţiei pacientului → cu formula SOAPIE: ~ S = subiectiv – ce acuză pacientul. ~ I = intervenţii. ~ P = plan de îngrijire. Date suficiente  Aprecierea planului de intervenţie  Date culese →  Diagnostic de îngrijire  Obiective de îngrijire  Date insuficiente incorecte incomplete Diagnostic incorect Diagnostic corect  → Realiste  Nerealiste → 204 .

7. ~ Neacceptare. 205 .Corect executate  Aplicarea îngrijirilor → → Incorect executate Intervenţii alternative Obiective neatinse  Obiectivele atinse     Evaluare →  Se continuă aplicarea intervenţiilor  → → Evoluţia pacientului poate fi: ~ Favorabilă – se pot menţine îngrijirile planificate sau se pot rări. Reacţiile pacientului la starea de boală / deficienţă Experienţa bolii acumulează sentimente şi reacţii: ~ Anxietate. ~ Staţionar – necesită un nou raţionament de planificare a îngrijirilor. ~ Agresivitate. ~ Nefavorabil – necesită alte îngrijiri.

~ Să menţină stima de sine. Rolul asistentei medicale: ~ Să menţină securitatea a pacientului. ~ Probleme de moralitate. ~ Culpabilitate. ~ Îndoială. ~ Boala. ~ Probleme de identitate. ~ Imaginea corporală. ~ Probleme de dependenţă ~ Diferenţe culturale. 206 . ~ Diferenţe spirituale.~ Furie. Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: ~ Amintirea unei experienţe anterioare. ~ Probleme de încredere. Obiectivele urmărite de pacient: ~ Familia. ~ Modul de viaţă. ~ Să asigure integritatea pacientului. ~ Locul de muncă. ~ Recuperarea. ~ Să cunoască evoluţia bolii.

▪ Schimbările ocazionale în viaţa zilnică. ▪ III – faza de convalescenţă. ▪ Personalitatea pacientului. Să cunoască mecanismele de adaptare la o leziune sau boală specifică. Să cunoască factorii sociali şi psihologici care facilitează sau împiedică adaptarea. 207 . ~ Durata şi natura fiecărei faze variază funcţie de: ▪ Pacient. ~ Ciclul bolii cuprinde 3 faze: ▪ I – faza de trecere de la starea de sănătate la boală → debutul bolii. Fazele îmbolnăvirii: ~ Starea de sănătate → este o experienţă complexă şi particulară a fiecărui individ. ▪ Starea generală. Să cunoască mecanismele de adaptare cele mai utilizate de către pacient sau familie. ▪ II – faza sau perioada de boală propriuzisă → perioada de stare. Să-şi cunoască propriile reacţii faţă de diferiţii agenţi stresanţi şi propriile mecanisme de adaptare.~ Să cunoască reacţiile posibile ale pacientului ~ ~ ~ ~ funcţie de faza evolutivă a bolii. ▪ Tulburări deja cunoscute.

~ Reacţiile pacientului sunt diferite: ▪ Ignoră boala diversificând activitatea. ▪ Explică clar. ▪ Vinovaţi. precis. ~ Apare anxietatea. ▪ Neliniştiţi. nepăsători. ▪ Aplică şi demonstrează cu abilitate şi îndemânare tehnici de îngrijire.Faza de debut: ~ Apar primele simptome de boală. ▪ Asigură tehnici adecvate. 208 . ▪ Se interesează de competenţa personalului medical. tulburări digestive etc. capacitatea funcţională. ~ Este o fază de şoc. ▪ Consultă mai mulţi specialişti. tehnicile de îngrijire. cefalee. ▪ Furioşi. ~ Scade rezistenţa organismului. ~ Rolul asistentei: ▪ Ascultă şi înţelege problemele pacientului şi / sau familiei. ▪ Devin pasivi. vigoarea. ▪ Refuză să colaboreze sau să accepte rolul de bolnav. cu decalaj între apariţia simptomelor fizice şi acceptarea bolii. singuratici. frecvent se manifestă durerea. ▪ Ajută pacientul să accepte boala. ▪ Refuză sau ignoră consultaţia sau analiza exploratorie.

~ Rolul asistentei medicale: ▪ Ajută la reintegrarea socio-profesională şi familială. pe simptomele şi tratamentul său. ajută să ia decizii. 209 . ~ Dezinteres temporar faţă de responsabilităţile sociale. ▪ Asigură legătura cu pacienţi cu aceiaşi suferinţă. ▪ Încurajează primirea ajutorului. ~ Pacientul recunoaşte că e bolnav şi are nevoie de îngrijire. ▪ Ajută bolnavul să-şi recapete gustul de viaţă. ~ În faza acută ajutorul este important. Faza – perioada de convalescenţă: ~ Pacienţii au uneori dificultate în abandonarea rolului de bolnav datorită decalajului dintre starea de boală şi perioada de recuperare a stării de sănătate. sociale sau familiale. îl susţine sau îl pregăteşte pentru moarte demnă. ▪ Reduce progresiv rolul de suplinire. ~ Se manifestă frica privind relaţiile de serviciu. cu interes concentrat pe propria persoană. ~ Asistenta medicală ajută pacientul să treacă prin fazele bolii până la redobândirea autonomiei.Faza – perioada de stare: ~ Este faza de acceptare a bolii.

~ Pregătirea pentru un viitor incert. ~ Controlul stresului favorizează spitalizarea şi tratamentul. gradul de invaliditate. cu posibilităţi de adaptare la pierdere. suferinţa şi incapacitatea cauzate de boală sau leziune. cu perioade de remisiune şi de degradare lentă sau pot fi fatale. ~ Menţinerea relaţiilor cu familia şi prietenii. ~ Fazele de adaptare la o boală cronică: ▪ Neîncrederea. ~ Bolile cronice pot fi relativ stabile ca evoluţie în timp.Adaptarea la starea de boală: ~ Adaptarea la simptomatologia. ~ Stabilirea şi menţinerea bunelor relaţii cu echipa de îngrijire şi cu anturajul. ~ Adaptarea la senzaţii neplăcute date de boală şi tratament. ▪ Reorganizarea. ~ Fazele de adaptare la boală fac parte dintr-un proces lung şi continuu care depinde de felul bolii. ▪ Conştientizarea. agravarea bolii sau moarte. 210 . ▪ Rezolvarea. ~ Realizarea unei imagini satisfăcătoare de sine menţinând controlul. personalitatea pacientului.

interacţiune. ~ Nevoia de a fi acceptat (valoare. mai ales dacă spitalizarea este foarte lungă. iresponsabilitate → asistenta suplinind nevoile pacientului. pacientul se răzvrăteşte sau abandonează sarcinile proprii – se manifestă incompetenţă. ură. comunicare. aversiune. ▪ Încredere. administrator. reţinere. patronaj. intimitate. ▪ Fără acceptare: excludere. lider. izolare. apartenenţă. ▪ Stimă de sine. tandreţe. refuz de colaborare. ignorare. ▪ Identitate. ~ Nevoia de a fi iubit: ▪ Reacţii de schimb afectiv – dragoste. ▪ Întotdeauna există o nevoie de afecţiune mută între pacient şi asistentă.Nevoile emoţionale fundamentale – interpersonale: ~ Sunt nevoi în continuă schimbare întâlnite la pacient. subminare. antipatie. neputinţă. prietenie. 211 . dirijarea altora. ~ Nevoia de a exercita o hotărâre : ▪ Se manifestă prin: influenţă. utilitate): ▪ Cu acceptare de: colaborare. ~ Se manifestă prin: ▪ Dragoste. ▪ Siguranţă. comportament distant. echipa de îngrijire. adeziune. familie. ▪ Recunoştinţă.

212 .

restricţii de mişcare. crize financiare. pericol de moarte. pierderea sănătăţii. separare de familie. jenă. ▪ Variaţii tensionale. dezonoare socială. ~ Apare în: durere acută. confuzie. incertitudine. nesiguranţa. oboseală. Intervenţiile autonome ale asistentei medicale în cazul unor reacţii specifice sau nespecifice la boală / suferinţă Anxietate: ~ Este reacţia emoţională la pericol. funcţie de reacţiile temperamentale ale pacientului. disperare. frig. ridicol. schimbarea regimului. afectarea integrităţii organismului. în timp ce anxietatea este dată de reacţii nespecifice. insatisfacţii profesionale. prieteni. ~ Are intensitate variabilă – de la anxietate moderată la anxietate severă sau panică. ▪ Variaţii de temperatură. privare sexuală. 213 . ~ Manifestări specifice anxietăţii: ▪ Tahicardie.8. singurătate. ~ Se asociază cu: neputinţa. ▪ Polipnee. lipsă de curaj. insatisfacţia. şomaj. ~ Teama este raportată la ceva specific.

empatic. ▪ Logoree sau refuz de a vorbi. respectă tăcerile şi plânsul. de securitate. ▪ Ajută pacientul să-şi recunoască şi să-şi exprime anxietatea. ▪ Asigură un climat calm. ▪ Favorizează adaptarea la mediu de spital. ▪ Plâns. ▪ Agitaţie. concentraţia diminuată. ▪ Insomnie. asigură sisteme de alarmă la îndemâna pacientului. ▪ 214 . pacientul primeşte şi redă cu dificultate informaţiile. ▪ Agresivitate fizică sau verbală. bolnavul se poate apăra prin educaţie. Intervenţiile asistentei în anxietate: ▪ Descoperă anxietatea şi identifică gradul şi formele de manifestare. ▪ Piele umedă şi rece.~ ~ ~ Relaxare musculară a vezicii şi intestinului. cauzele şi factorii declanşatori. Când anxietatea este uşoară. amplifică şi deformează informaţiile primite. În anxietatea intensă scade puterea de analiză. ▪ Midriază. ▪ Transpiraţii. percepţia este redusă şi deformată.

Învaţă pacientul tehnici de relaxare. Informează corect. Furia şi ostilitatea: ~ Sunt manifestări frecvent întâlnite la pacienţi. comunică cât mai des cu pacientul. Ajută pacientul să facă faţă situaţiei prezente. clar şi complet pacientul asupra intervenţiilor şi îngrijirilor aplicate. indignare. Asigură activităţi distractive la alegerea pacientului. furie verbală sau fizică. evită atingerea pacientului fără acordul lui.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Ia măsuri de ameliorare în cazul factorilor externi sau ajută pacientul să depăşească reacţiile. sugerează utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele ameninţătoare în caz de nevoie. exerciţii respiratorii. lumină intensă. lipsă de cooperare. limbaj obscen. Răspunde direct şi clar la toate întrebările. să-şi reexamineze şi analizeze reacţiile. ranchiună. Îndepărtează toate elementele ameninţătoare. privire urâtă. Asigură comunicarea şi prezenţa familiei lângă pacient. Diminuează stimulii auditivi şi vizuali – zgomote. antipatie. 215 . ~ Se manifestă prin iritabilitate.

~ Poate fi şi o formă de manifestare a anxietăţii ~ ~ ~ ~ ~ ce apare şi datorită impunerii unui regulament de spital greu de acceptat de unii bolnavi. datorită unei stări toxice. 216 . Se manifestă datorită nesatisfacerii nevoilor. Intervenţiile asistentei: ▪ Ajută pacientul să-şi înţeleagă situaţia şi să-şi recapete demnitatea. ▪ Linişteşte pacientul. ▪ Caută să identifice manifestările comportamentale ale pacientului diferite de cel obişnuit. ▪ Identifică cauza şi formele de manifestare. doliu. evitarea situaţiei. Dificultatea sau incapacitatea de a-şi păstra sănătatea: ~ Asistenta identifică factorii care afectează starea de sănătate şi evaluează nivelul de dependenţă → deficienţele pacientului. Răspunsul la furie este un rău social acceptat care presupune contraatac. retragere. frustrare. Asistenta medicală trebuie să fie conştientă de reacţiile pacientului la furie. neputinţei sau stării de dependenţă. ~ Asigură un climat de siguranţă şi explică toate intervenţii. Apare frecvent în starea de disperare. tratamentele şi îngrijirile aplicate.

~ Pentru diminuarea durerii se ajută pacientul în activităţile zilnice – alimentaţie. momentul apariţiei. ~ Se dau informaţii simple. atingere terapeutică. adaptate nivelului de educaţie. poziţie antalgică adecvată care să favorizeze calmarea durere sau reducerea ei în intensitate. Antrenează familia şi anturajul în procesul de îngrijire. masaj. igienă. intensitatea factorii favorizanţi sau declanşatori. cu lumină difuză. mijloacele de diminuare sau accentuare. clare. Durerea: ~ Asistenta evaluează caracterul durerii. masaj. se sugerează pacientului repaus în cameră liniştită. hidratare. ~ Se asociază medicaţie analgezică. simple. mobilizare etc. muzică etc. ~ La nevoie se poate imobiliza regiunea dureroasă. 217 .~ Furnizează explicaţii clare. eliminare. lectură. ~ În caz de migrenă. adaptate ~ ~ nivelului de educaţie. ~ Se asigură un mediu de siguranţă. Recomandă şi susţine un comportament sanogen. ~ Se vor folosi mijloace de destindere. exerciţii respiratorii abdominale de 5-10 minute.

indirectă. pungă cu gheaţă pe cap. comprese reci pe ochi – încă de la primele semne. 218 .

fără exuberanţă. manichiură. empatie. ~ Se subliniază nevoile de igienă. ~ Sugerează întâlnirea cu persoane care au trecut prin experienţe asemănătoare.Depresie: ~ Limitează atenţia pacientului şi reduce gândirea la aspecte triste. ~ Se asigură participarea pacientului la activităţi recreative. 219 . Stima de sine: ~ Perturbarea stimei de sine presupune diminuarea sentimentelor propriei valori şi competenţe. umor. ~ Determină pacientul să practice exerciţii de mobilizare activă zilnic. înţelegere. educative. somn. reflectare. menaj. ~ Asistenta asigură comunicarea cu pacientul. medicaţie. care să permită recâştigarea stimei de sine. ~ Se identifică situaţiile şi evenimentele ameninţătoare şi se explorează mijloacele de adaptare – informare. aspect estetic. repaus. odihnă activă. ascultă şi limitează expresia sentimentelor negative. barbă etc. confidenţe. ~ Asistenta se manifestă cu calm. canalizarea energiilor.

~ Manifestările pacientului în faţa modificărilor: ▪ Curaj.) necesită o perioadă de adaptare care induce la început un sentiment de insecuritate. ~ Conform normelor sociale pentru pacient este importantă tinereţea. în urma pierderii unui organ sau a unei funcţii sau ameninţarea la adresa integrităţii personalităţii şi care se bazează mai mult pe senzaţii decât pe informaţii exterioare. neputinţei. pacientul poate fi dependent şi poate pierde controlul asupra propriului corp. sănătatea.~ Se explică pacientului că toate pierderile ocazionale (divorţ. 220 . furiei. şomaj. generând conflicte şi percepţii negative legate de imaginea corporală. durerii. ▪ Frică. ~ Boala sau deficienţa pot modifica această imagine. Determină coparticiparea pacientului în procesul de îngrijire. ~ Fiecare individ are o imagine mentală proprie datorită experienţelor trecute sau prezente şi funcţie de viitorul dorit. ~ Imaginea de sine: ~ Perturbarea imaginii de sine presupune percepţia globală negativă a individului privind aspectul fizic. stare de boală etc. eşecului. pudorii. ~ În copilărie se formează experienţa plăcerii. frumuseţea.

▪ Reacţii afective – anxietate. astm.~ ~ ~ Plâns. ostilitate. ură. Manifestările pot apărea în practica medicală: ▪ În cazul expunerii corpului dezbrăcat în timpul vizitei sau a diferitelor tehnici de investigare sau tratament. Intervenţiile asistentei: ▪ ▪ 221 . Strigăt. ulcere. ▪ Comportament psihic modificat. Reacţiile pacientului la modificarea imaginii corporale: ▪ Reacţii psihice – delir. apatie. ▪ Anxietate. ▪ Afectarea orientării temporo-spaţiale. negare. ▪ În cazul clismelor. reţinere. depresie. dependenţă. ▪ Exagerare. chirurgia organelor genitale. psihoză. ▪ În cazul folosirii sondelor sau bazinetului. ▪ Reacţii psihosomatice – hipertensiune. chirurgie facială. ▪ Reacţii comportamentale – refuz de cooperare. hipertiroidie. ▪ Alterarea imaginii se manifestă în: amputaţii. dificultate de asimilare a informaţiei. agresivitate. chirurgia mâinilor. manipulare. ▪ Agitaţie.

implicit adaptarea la noua situaţie. susţinere. faţa etc. Înaintea oricărei examinări sau tratament se aduce la cunoştinţă semnele ce vor fi simţite de pacient şi se solicită consimţământul. plaga. schimbarea funcţiilor corpului etc. furie. desfigurare. Frica: ~ Este pricinuită de incapacitatea de a face faţă ~ ~ realităţii. identifică cauzele şi mijloacele de investigare. semnificaţia schimbărilor asupra pacientului sau familiei. Pacientul este determinat să participe progresiv la propria îngrijire.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Evaluează gradul anxietăţii şi favorizează exprimarea pacientului. intervenţie. invalidităţii sau stării de boală. chimioterapie. Asistenta va determina progresiv pacientul să accepte noua situaţie – să privească bontul de amputaţie. Asistenta explorează obiectul fricii. dezolare. disperare. radioterapie sau alte tratamente. Se identifică gradul anxietăţii şi se clarifică percepţia eronată faţă de obiectul fricii. Este o tulburare de gândire. Asistenta trebuie să cunoască reacţiile posibile la diferite situaţii → mutilare.. anestezie. 222 ~ ~ . Familia sau pacientul poate reacţiona prin acceptare.

vărsături. fiecare tehnică de îngrijire. stare depresivă.~ În cazul fricii manifestate prin tulburări psihice. mod de viaţă etc. Se evită emiterea de judecăţi sau minimalizarea impresiilor dezagreabile. pe înţelesul pacientului. ~ Se explică pacientului normalitatea manifestărilor de frică. experienţele anturajului. somnolenţă etc. ~ Se identifică elementele conflictuale → religie. ~ Se caută factorii cauzali ai refuzului → frica. frustrare sau mânie în circumstanţele respective. ~ Pentru diminuarea efectelor secundare se explică corect şi concis.). eliminarea obiectelor contondente. discuţiile lungi şi se stabilesc limitele comportamentului verbal sau fizic. 223 . lipsa de cunoştinţe etc. experienţe trecute. ~ Asistenta urmăreşte corectarea opiniilor greşite ale pacientului şi / sau familiei. ~ Refuzul: ~ Pacientul poate refuza tratamentul sau îngrijirile recomandate şi necesare. ~ Se determină exprimarea pacientului asupra efectelor secundare dezagreabile (greaţă. cultură. durerea. asistenta va supraveghea atent pacientul şi va asigura un climat de securitate prin ridicarea laterală a patului.

~ Asigură poziţia corectă şi plasează la îndemână efectele personale şi sistemele de alarmă. sisteme de alarmă. cale de mişcare liberă. balustrade. stare de slăbiciune etc. hidratarea.~ Se înlesneşte contactul cu autorităţile la nevoie ~ şi se facilitează exprimarea spirituală şi religioasă. ~ Ca mijloace de siguranţă se folosesc: ▪ Aparate de mobilizare (baston. medicaţia. mijloace de imobilizare. îndepărtează obiectele periculoase 224 . pardoseală uscată. ~ Asistenta ajută pacientul să se adapteze la starea de boală şi să îndeplinească anumite activităţi. ~ Supraveghează alimentaţia. pantofi potriviţi. cârjă. evaluează funcţie fizică. confuzie. Se acordă timp suficient pentru luarea deciziei funcţie de informaţiile primite şi de raportarea lor la sistemul propriu de valori şi cultură. forţa musculară şi propune exerciţii fizice. Risc de accident: ~ Asistenta are în vedere orientarea în timp şi spaţiu a pacientului şi planifică intervenţii şi îngrijiri adecvate. cadru metalic. hipotensiune ortostatică. ~ Determină factorii de risc: deficienţe senzoriale şi motorii. pat cu rezemători laterale etc. bare de sprijin).

încălţăminte neadecvată (cu toc). mochete de dimensiuni mici. iar persoana este supravegheată continuu. ~ Se urmăreşte adaptarea pacientului la modificările imaginii de sine. lumină permanentă (lumină de veghe). La nevoie se menţin încuiate uşile. gresiei udă. aspirarea secreţiilor. Se urmăreşte anticiparea nevoilor pacientului. 225 . cabluri întinse pe jos. parchet lustruit. În crize convulsive se supraveghează şi se previn accidentările. chibrituri etc. apă prea caldă sau prea rece etc. muşcarea limbii. hipotensiune ortostatică. folosirea incorectă a ochelarilor.~ ~ ~ ~ ~ ~ (substanţe chimice. căderile. Se conştientizează pacientul asupra riscului de accident în caz de mobilizare hipostatică. Se asigură satisfacerea nevoilor fundamentale favorizând pe cât posibil autonomia. el luptă pentru adaptarea socială la noua situaţie. Adaptarea socială: ~ Pacientul trebuie să se simtă acceptat în mediul de spital. asigurând prezenţa permanentă a unei persoane recunoscute de pacient..) şi amenajează spaţiul în scopul evitării accidentelor. Asistenta va supraveghea schimbările de comportament.

Lipseşte adesea încrederea pacientului că adaptarea şi încrederea în sine este asigurată. ~ Unii oameni se retrag şi întrerup relaţiile sociale. Relaţiile sociale raportate la persoanele handicapate sunt în general ambigue şi conflictuale. când părinţii devin dependenţi de copii → acceptă cu dificultate noul rol.~ Apare handicapul fizic în relaţiile interumane → ~ ~ poate fi considerat în anumite circumstanţe obiect de curiozitate. ~ Bolnavii cronici luptă pentru o zi cât mai normală. simpatice sau de milă. mai ales în faza terminală. Despărţirea şi doliu: 226 . interes sau indiferenţă. educaţie familială. ~ Este dificil de acceptat un rol social nou. ~ Oamenii estimează valoarea lor funcţie de aptitudinile şi productivitatea lor. încredere sau respingere. ~ Schimbarea rolului social: ~ Se modifică când apare boala. curiozitate sau repulsie. lecţii – discuţii. când părinţii nu se mai pot ocupa de copii. acceptate sau refuzate. Se urmăreşte diminuarea importanţei afectării prin aplicarea anumitor măsuri cum ar fi: protezare. antrenând singurătatea şi depresia. când copiii îşi pierd părinţii.

rudă apropiată. sănătate.~ Este o reacţie faţă de o pierdere reală sau potenţială a unui părinte. ▪ Acceptarea. disperare. neputinţă. manifestările publice. ▪ Luarea la cunoştinţă. Cu timpul apare detaşarea în comportament. Doliu este o durere profundă anticipată sau reală. Pe durata crizei de conştiinţă. ▪ Ajută pacientul şi familia să depăşească momentul. prieten. ▪ Calmarea. acceptarea stoică a noii situaţii. depresie. 227 ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ . absenţa emoţiei în discuţii. Manifestările variază funcţie de contextul social. tristeţe. vină. Intensitatea manifestărilor depinde de valoarea pierderii şi de semnificaţia dată. furie. sentimentul unui gol. Se manifestă prin angoasă. partener. parte din corp. o mare tristeţe. ▪ Incredibilitate. pacientul resimte durere. Intervenţiile asistentei: ▪ Identifică faza doliului în care se găseşte pacientul / familia. Etapele doliului: ▪ Şoc. singurătate. angoasă. propria viaţă.

▪ Previne reacţiile negative. dezorientarea. insomnie. chiar dacă ea este disperată sau descurajată. ▪ Va crea o atmosferă de speranţă. dar evită întărirea negării. retragere. neacceptare. ▪ 3 Fazele reacţiei pacientului la boală sau doliu în momentul aflării diagnosticului: ~ 1. Speranţa → este o sumă de gânduri şi sentimente ce au la origine credinţa proprie şi care combate angoasa. previne suicidul şi susţine lupta pacientului. ▪ Face psihoterapie. sentiment de culpabilitate. ▪ Respectă intimitatea. ostilitate. iritabilitate. agresivitate. ~ 2. ▪ Participă la durerea bolnavului. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de negare ca mecanism de apărare. frică. promisiuni de schimbare a 228 . Faza de negare → refuzul. dorinţa de singurătate. neputinţa.~ Favorizează exprimarea sentimentelor de doliu. negare. Faza de revoltă → mânie. Se întrerupe când bolnavul începe să se gândească la noua stare (nu-i adevărat).

obiceiurilor de viaţă, disponibilitatea de a accepta orice tratament, exprimarea neputinţei, (de ce eu?). ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie pentru a permite mobilizarea energiilor. ▪ Favorizează exprimarea dorinţei de negociere cu Dumnezeu, cu viaţa, cu sănătatea – pentru a întârzia clipa fatală. ▪ Se favorizează exprimarea sentimentelor de culpabilitate şi se explică că aceste sentimente fac parte din evoluţia normală a doliului.

~ 3. Faza de negociere → tocmeală, târguiala,
pacientul caută să facă un pact, caută măsuri de ajutor (poate se poate face una sau alta ...).

~ 4. Faza de depresie → disperare, nelinişte, idei
de suicid, inerţie, pierderea apetitului, perturbarea somnului, facies trist, plâns, retragere, tristeţe. Persoana este conştientă de noua situaţi, de faptul că apărarea este ineficientă, dar nu acceptă încă situaţia. ▪ Asistenta favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie şi la nevoie, ajută familia favorizându-i dialogul cu pacientului sau muribundul.

229

~ 5. Faza de acceptare → persoana se împacă cu
noua situaţie, o acceptă, exprimă seninătate, calm. ▪ Asistenta ajută persoana să-şi satisfacă nevoile de bază (hidratare, alimentare, tratament, îngrijiri igienice sau funcţionale etc.) până în ultima clipă. ▪ Explică familiei nevoia de a rămâne lângă muribund, de a manifesta dragostea faţă de muribund. ▪ Nu se vor întreţine speranţe nerealiste. ▪ Se respectă lacrimile şi tăcerile, exprimarea sentimentelor de pierdere şi se evită încurajările facile. ▪ Se asigură suportul religios funcţie de credinţă. ▪ Se explorează activităţile spre care se pot canaliza energiile familiei, anturajului, putând astfel îndepărta sentimentele legate de doliu. ▪ Se ajută persoanele cu doliu să identifice forţele proprii pentru a face faţă reintegrării în viaţa normală.

9. Mecanismele de adaptare la boală
Sunt împărţite în 7 categorii care adesea se combină între ele, iar în anumite faze de boală pot domina unul sau mai multe mecanisme. 230

Negarea: ~ Gravitatea situaţiei este negată sau diminuată. ~ Bolnavul neagă simptomatologia evidentă sau gravitatea bolii sale. ~ Prima reacţie se manifestă prin şoc şi neîncredere. ~ Se urmăreşte crearea unui anumit echilibru psihic. ~ Are rol de protecţie pentru sine şi pentru alţii. ~ Apare la pacient sau la familie. ~ Asistenta medicală determină gradul negaţiei şi forma bună sau rea. ~ Nici nu se încurajează negarea, nici nu se contrazice – se priveşte cu realism. ~ Asistenta ajută pacientul / familia să depăşească momentul. Informarea (nevoia de informaţii): ~ Pacientul simte nevoia de informaţii certe pentru care utilizează toate resursele intelectuale. ~ Educaţia va avea în vedere boala, tratamentul şi evoluţia probabilă. ~ Funcţie de datele culese se pot aplica acţiuni eficace. ~ Se încurajează, atenuând sentimentele de neputinţă. 231

~ Un pacient informat este mai apt că participe la
tratament.

232

Susţinerea psihică – morală a pacientului: ~ Se asigură susţinerea atât pacientului, cât şi familiei. ~ Asistenta încurajează pacientul şi caută să găsească împreună mijloacele cele mai eficace de adaptare. Participarea la intervenţii: ~ Conferă sentiment de capacitate, de putinţă, pacientul se simte util. ~ Învaţă să se îngrijească şi îşi menţine stima de sine. ~ Scade anxietatea, culpabilitatea. ~ Rolul asistentei medicale este primordial în antrenarea pacientului în procesul de îngrijire. Fixarea obiectivelor concrete şi realiste: ~ Fiecare problemă poate fi divizată în obiective simple care scad neputinţa pacientului care aşteaptă răbdător rezultatul. Participarea la alegerea îngrijirii: ~ Există întotdeauna mai multe soluţii. ~ Alegerea se face simultan cu anamneza – culegerea datelor. ~ Se discută cu pacientul îngrijirea adecvată → bolnavul sau familia decid asupra intervenţiei. Căutarea semnificaţiei bolii: ~ Boala este o experienţă umană ce poate fi o placă turnantă, o nouă orientare spirituală. ~ Familiile se reunesc prin boală de o manieră dureroasă, semnificativă. 233

reclamaţii. vinovăţie. cu anxietate. aspecte familiale. privarea senzorială. oboseală. deprimare. tulburări de comportament. filozofie. sarcinile şi obligaţiile profesionale. psihici. Factorii care favorizează sau împiedică adaptarea: ~ Factori stresanţi → biologici (boală. interpretare. situaţii familiale. Persoana frustrată poate interpreta situaţia de o manieră diferită → cu tristeţe.~ Anumite cazuri pot deveni subiecte de roman sau film. Reacţiile asistentei medicale în faţa bolii: ~ Sunt reacţii stimulate prin personalitatea. religie. ~ Reacţii emoţionale: ▪ ▪ Frustrarea – o dorinţă manifestată nesatisfăcută (dorinţa satisfăcută este ca o gratificaţie). ~ Mecanisme de adaptare modificate prin → durere. ~ Mediul → izolarea. credinţe. personalitate. plagă). dezorientări. experienţe trăite. Dorinţa – este o emoţie fundamentală creată prin idee. ~ Caracteristici individuale → inteligenţă. imobilizare – duc la accentuarea izolării. imaginaţie → 234 . sociali (relaţii interpersonale. Este o stare psihică. cu sentiment de culpabilitate. cu revoltă. cu disperare. complicaţiile bolii şi personalitatea bolnavului. vârstă. anumite circumstanţe).

Este un proces sau mecanism cognitiv automatic şi involuntar. o oroare. Sunt momente când frustrarea este transformată într-un eveniment dezagreabil. vină şi revoltă devine dezagreabilă şi determină alegerea altei căi de rezolvare a problemelor. Dragoste. Vină. altul moare la 30 de ani prin accident (tragedie). neprofitabil. este inevitabilă. dezavantajos. Neputinţă. Furie. altul este asasinat (dramă). obiectul dorinţei este considerat rău. o catastrofă. un om moare în patul său (deces). Compasiune. o tragedie. sau numai 3 persoane (accident). Invidie. Tristeţea – se manifestă când apare privaţiunea. avantajos. 235 . Dezgust. Speranţă.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ orice lucru este bun. Orgoliu. Tristeţea dă dimensiunea frustrării. un bolnav moare după o boală îndelungată la 80 de ani (deces). profitabil. Fiecare interpretează diferit: într-un accident mor 50 de persoane (catastrofă. Asistenta trebuie să fie conştientă de reacţiile sale pentru a-i putea ajuta pe alţii. Asociată cu anxietate.

munci fizice. create de imaginaţie. injust. cu un aport suplimentar de emoţie neplăcută care trebuie evitată. cultivarea normelor igienice individuale. Respectarea principiilor 236 . ritmică. Activitate fizică raţională.~ Toate evenimentele frustrante vor fi penibile. ~ ~ Rezistenţa organismului slăbită Viaţă în aer închis. Excese alimentare. catastrofal. sedentarismul. Lipsa unei activităţi. lipsa igienei individuale. neglijenţă manifestă. rânduită. Piele neîngrijită. Este greu să gândeşti realist când anturajul produce crize raportate la un eveniment dezagreabil declarat intolerabil. Grijă pentru toaletă. dezagreabile. Rezistenţa organismului întărită Viaţă în aer liber. călirea organismului cu mijloace naturale. Este greu să-ţi păstrezi sângele rece dacă cei din jur sunt agitaţi. Lipsa de soare. lipsa de mişcare. realizată prin mers pe jos şi exerciţii fizice la cei cu ocupaţii sedentare. Băi de soare şi de aer. inacceptabil.

tutun. mediu nepoluat. timp liber rău utilizat. condiţii igienice complete. renunţarea la fumat. 237 . amânarea prezentării la medic. Utilizarea cu moderaţie a alcoolului. lipsa prafului şi a umezelii. Neglijarea bolilor cronice. drog. nerespectarea dietei. frustrare. de alimentaţie raţională. Maximum de confort. respectarea fidelă a prescripţiilor. crearea confortului psihic şi fizic. autotratamente. Concesii făcute modei care vin în contradicţie cu cerinţele igienice de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Solicitarea medicului la primele semne de boală. în acord cu cerinţele igienice şi cu moda. Odihnă insuficientă. Intoxicaţie cronică voluntară cu alcool. Neglijarea întreţinerii igienice a locuinţei. Alegerea judicioasă a hainelor. corecte. obezitate.alimentaţie dezechilibrată. somn insuficient. abuz de medicamente. Asigurarea orelor de somn i odihnă necesare. drog.

Elemente ale intervenţiei asistentei medicale funcţie de gradul de dependenţă I II III IV Independenţ ă Dependenţ ă moderată Lipsa forţei fizice Lipsa voinţei Lipsa cunoştinţel or Probleme psihice Mediu defavorabil Ajutor parţial Dependenţ ă majoră Dependenţ ă totală Autonomie Existenţa mai multor surse de dificultate Existenţa mai multor surse de dificultate Prestaţii pentru menţinerea sănătăţii Ajutor permanen t Suplinire totală Exemplu → Plan de îngrijire Maria are 16 ani. În urma 238 . Este spitalizată de mai bine de o săptămână în urma unui accident rutier.

Cicatricele faciale o preocupă şi o îngrijorează mult. ază şi se ~ Se . asigură ~ Evaluar relaxea pacienta e ză determin zilnică. trei fracturi de coaste toracice anterior pe partea dreaptă. Eliminarea este bună cu toată dificultatea ridicării în pat pentru aşezarea pe bazinet.căruia prezintă multiple contuzii. fracturi timp. Colaborează puţin la executarea toaletei. Problema + sursa de dificultate Intervenţii Obiective Evaluare ? autonome şi de îngrijire finală diagnostic delegate de îngrijire 18 aprilie. singură ând . diminuar ea anxietăţi 239 . o fractură de claviculă şi o fractură de radius şi cubitus pe partea dreaptă. ~ Durere ~ Obţiner ~ Când ~ Pacient intensă ea unei este la stări suportab a este coapsa optime ilă mai şi la de bine durerea puţin torace constan se anxioa dată de tă în încuraje să. imobilizate în aparat gipsat.

~ Nu poate mânca singură . legume. ~ Alimen tare corectă cu protein e. fructe. ~ Ronţăi e bombo ane între mese.~ Pierder ea autono miei de a se aliment a dată de fractur ă. Aliment ele vor fi tăiate în bucăţi foarte mici. Aliment aţie pasivă. Anorex ie. 240 . cereale. Evaluar ea la 1 săptăm ână. lactate – particip ând direct. Se permite 25 aprilie ~ Mănân că puţin. Va fi ajutată la alegerea meniului (aliment aţia preferată ). după puterile ei. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ i. Se creează un climat de destinde re – audiţii muzicale .

241 . Se va provoca tuse pentru eliminar ea sputei. fără secreţii . ~ Se ~ va conserv a capacit atea pulmon ară şi se vor menţin e libere căile respirat orii. Se fac 10 inspiraţii forţate. Ritm respirat or scăzut. izometri ce la nivelul extremit 25 aprilie ~ respira ţia amplă. Se fac exerciţii pasive. ~ Capaci tate funcţio nală bună.~ Proble me respirat orii potenţi ale date de imobili zare. ~ ~ ~ ~ Pierder ea potenţi ală a mobilit ăţii dată de imobili ~ Se va conserv a capacit atea funcţio nală a articula ~ familiei să rămână cu pacienta. Se va sufla nasul ori de câte ori este necesar. active.

~ ~ Perturb ~ Se area posibil ă a imagin ii de sine judecâ nd rănile feţei şi faza de dezvolt revine puţin câte puţin la o imagin e de sine mai bună. Face mişcări de flexie şi extensie a degetelo r de la mâini şi de la picioare. ~ ţiilor şi tonusul muscul ar.zarea în aparat gipsat. Se asigură o relaţie de ajutor. Atingere a ~ Mai puţin preocu pată de rănile feţei. Evaluar e la 3 zile. Se evaluea ~ ~ ~ ~ ăţii libere (strânge o minge în mână). Va fi încurajat ă când se simte mai bine. 242 ~ . Fericit ă de întâlnir ea cu prieten ii.

Evaluar e săptăm ânală. Jocuri de grup o oboses c. ~ ~ regiunii când aceasta este posibilă (masaj uşor). ză al 3 zile. Se sugereaz ă familiei procurar ea revistelo ~ Lecturi şi vizionă ri tv. emisiuni tv preferate . ~ ~ Activit ăţi recreati ve deficita re datorit ă imobili zării. ~ ~ 243 . Se vor găsi împreun ă cu pacienta jocuri. Preferă prezenţ a prieten ilor. Se favorize ază prezenţa prietenil or.are a organis mului. ~ Se ~ va recrea zilnic prin particip are la activită ţi individ uale sau de grup.

sigure (minime) 0. Îngrijir i adaptat e 1. Îngrijiri certe. Intervenţii constante → asigurarea eliminărilor. Elemente de supravegheat → stare tegumentelor (escarele). ~ I se face cunoştin ţă cu alţi tineri. ~ Se organize ază jocuri recreativ e funcţie de posibilit ăţile pacientu lui. Îngrijiri periculo ase pentru 244 Nivelul calităţii îngrijiril or . 3. Îngrijiri optime colaborar ea cu 2.~ ~ r şi cărţilor preferate . alimentaţie pasivă.

bolnav Bolnavu l este afectat fizic (escare. Nu este expus pericolelo r. Familia este inclusă în procesul educativ de sănătate. Primeşt e susţiner ea şi suprave gherea necesar ă Bolnavul primeşte îngrijiri corecte. cu lipsuri şi greşeli ce pot determi 245 . dar de rutină. Bolnavu l primeşt e tratame nte şi îngrijiri parţiale. Îngrijiri de rutină Bolnavul primeşte îngrijiri esenţiale.bolnavul (1+2+3) Bolnavul participă activ la îngrijiri şi la reeducare a sa. Bolnavul înţelege sensul şi scopul tratamentu lui. Este pregătit Îngrijiri de bază bolnav ului (1+2) Bolnavu l primeşt e îngrijiri adaptat e nevoilor sale. Îşi dă seama şi consimţă mântul. Nu suferă nuci un pericol. Aspect exterior lezat – neglijat. Colabore ază. Îngrijiri terapeuti ce Bolnavu l este informa t asupra tratame ntului.). contract uri etc.

Dobândeşt e un mod de viaţă adaptat la starea sa care-i permite să se menţină în sănătate sau să se pregăteasc ă de moarte. Bolnavul capătă o experienţ ă utilă în urma spitalizării . stres.Luarea în consider aţie a nevoilor de ordin psihic şi social să-şi urmeze tratamentu l – singur sau cu ajutorul anturajulu i. se simte înţeles şi acceptat . Graţie climatul ui de încreder e. bolnavu l poate să-şi exprime nevoile. regresie. Bolnavu l este traumat izat psihic – angoasă . Are posibilit atea de a lua contact cu exterior ul spitalul Bolnavul trebuie să se conformez e la regulamen tele spitalului. reacţie de izolare. 8îngrijir ile sunt individu alizate). 246 . na complic aţii evitabile .

Bolnavul şi familia participă la planificare a tratament ului şi îngrijirilo r.Comunic area Bolnavul primeşte sfaturi adecvate care-i permit să profeseze gratis unei relaţii terapeutic e cu personalul de îngrijire. Bolnavu l nu primeşt e informa ţii şi nu are posibilit atea de a-şi face înţeleas ă opinia. Transmit erea informaţi ilor este asigurată prin intermedi ul rapoartelo r scrise. Echipa de îngrijir e are întâlniri / Bolnavul este tributar unui mod de comunica re impus de rutina spitalului. Planul de îngrijir e este modific at conform nevoilor . 247 . Bolnavu l benefici ază de relaţii interu mane. se favorize ază dialogu l şi schimbu rile de opinii. Transm iterea informa ţiilor este insuficie ntă. Colabora rea interdisci plinară este Planifica rea îngrijiril or şi transmit erea informaţ iilor ui.

asigurată colocvii la fel de regulate bine în . MODEL → Numele şi prenumele Stare civilă Ocupaţia Spitalizări anterioare Probleme anterioare de Intervenţii chirurgicale Alergii cunoscute: Medicament Animale Aliment Alte forme de alergie Tratamente: Alimentaţia: 248 INTERVIU Sex Vârsta Copii Religie Localitatea de domiciliu reacţie reacţie reacţie reacţie . Conform Reiter France set Kakosh Marquerite „Quality of Nursing Care a field study to establish criteria” – Ottawa. Canada 1966. cât şi în afara spitalului. spital.

de mese pe zi ora de masă Compoziţia alimentaţiei: Dimineaţa Prânz Cina Supliment Alimente preferate Alimente nedorite Alimente pe care nu le poate consuma Alimente interzise Băuturi preferate: Ceai de plante Suc de fructe: Apă minerală: Apă: Zeamă de Altele: compot: Serveşte masa singur ajutat supravegheat Observaţii Eliminarea: Urina: Aspect WC Bazinet Nr. scaune eliminate Diaree: Ajutat Constipaţie: 249 . Micţiuni Incontinenţă Enurezis: Nicturie: Sediment urinară urinar: Apetit Scaun Aspect Supravegheat WC Singur Bazinet Incontinenţă fecală Nr.nr.

Observaţii: Transpiraţia: Odihna – somnul: Ore de somn Obişnuinţe privind somnul Somn fără medicament Somn cu medicament Probleme privind somnul Mod de petrecere a timpului liber Activităţi recreative Exerciţii Preocupări Spitalizarea actuală Data internării Motivele internării Istoric Manifestări prezentate Analiza situaţiei Identificarea nevoilor şi problemelor de dependenţă Informaţii generale despre pacient Greutate Proteze Boli cardiace 250 Înălţime Ochelari Boli care limitează activitatea .

Boli respiratorii Comunicarea – incidenţa bolii asupra vieţii pacientului: Comportament Atitudine Atitudine faţă de personal Atitudine faţă de asistentă Atitudine faţă de familie Atitudine faţă de societate Reacţie anturajului faţă de bolnav Reacţia bolnavului la primirea informaţiilor Îi place să fie singur Restricţii pentru vizitatori Posibilităţi de a se exprima scris Mimica Mijloace utilizate în mod obişnuit Igiena personală Singur Ajutat În picioare Aşezat La pat oral Toaleta zilnică Toaleta bucală Toaleta părului 251 .

Bărbierit Îmbrăcare Starea tegumentelor Starea generala Consumator de Tutun Alcool Observaţii generale Aspectul si culoarea tegumentelor Aspectul gurii parului Limba Proteze Semne particulare Probleme vizuale auditive cardiace Alte probleme Drog nasului Dinţii respiratorii Mersul (deplasarea ) Probleme în legătura cu mersul Deplasarea pe loc plat Pe scări Mobilitatea articulaţiilor Stângaci dreptaci Echilibrat dezechilibrat Se deplasează singur ajutat asistat cârja fotoliu susţinut Observaţii diverse : Analize Teste medicale Examene radiologice Operaţii 252 .

Tratament Atele Proces Intervenţii autonome Îngrijiri generale ~ Igiena camerei ~ Igiena patului ~ Igiena persoanei ~ Igiena tegumentelor ~ Asigurarea somnului ~ Asigurarea eliminărilor ~ Asigurarea alimentaţiei ~ Asigurarea hidratării ~ Asigurarea respiraţiei ~ Asigurarea circulaţiei ~ Mobilizarea de îngrijire Intervenţii autonome şi delegate Educaţie ~ Educaţie pentru alimentaţie raţională ~ Educaţie pentru hidratare eficientă ~ Reguli generale de igienă ~ Educaţie sexuală şi planificare familială ~ Educarea unor tehnici de tratament ~ Educarea pentru prevenirea îmbolnăvirilor ~ Educarea pentru un mod de viaţă sănătos Tratament ~ Administrarea medicamentelor pe diferite căi 253 .

~ Supravegherea ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ funcţiilor vitale Supravegherea comportamentului Măsurarea greutăţii şi taliei Supravegherea stării generale Asigurarea comunicării Asigurarea mijloacelor de recreare Asigurarea asepsiei şi antisepsiei Asigurarea legăturii cu exteriorul Prevenirea complicaţiilor Îngrijiri Explorări ~ Respectarea regulilor de administrare a medicamentelor ~ Observarea reacţiilor organismului ~ Observarea efectelor tratamentelor aplicate Explorări ~ Examen clinic general ~ Explorări funcţionale ~ Examene radiologice ~ Examene endoscopice ~ Examene de laborator ~ Examene scintigrafice ~ Puncţii exploratorii Educaţie Tratament Generale Specifice Profilactice De sănătate De sănătate De boală De control De evaluare Igienică Profilactică De sănătate Terapeutică Medicul: ~ Recoma ndă ~ Controle ază Asistenta: ~ Aplică ~ Suprave 254 .

ghează 255 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful