UNIVERSITATEA SPIRU HARET

ELENA LUMINI A SIDENCO

KINETOLOGIE

FUNDA IA ROMÂNIA DE MÂINE

CUPRINS

I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX.

Obiectivele de bază în kinetoterapie - relaxarea Corectarea posturii şi aliniamentului corpului Creşterea mobilită ii articulare Creşterea for ei musculare Creşterea rezisten ei musculare Creşterea coordonării, controlului şi echilibrul Corectarea deficitului respirator Antrenamentul la efort Reeducarea sensibilită ii Bibliografie

Refacerea coordonării musculare Are dublu sens.Creşterea for ei musculare .Reeducarea respiratorie Reeducarea sensibilită ii După Teleki. controlul şi echilibrul . cu expir şuierător) . Este un proces autonom prin care se realizează o reglare tonico-emo ională optimală. . Scopul este conştientizarea musculară şi a posturii. obiectivele sunt : . membrul inferior din decubit dorsal ) . varianta separată de relaxare .Metoda Parow . Relaxarea se realizează din decubit dorsal. miorelaxante.Coordonarea.Corectarea posturii şi a aliniamentului corpului . nefor at. sau intrinsecă. Este un proces psihosomatic terapeutic foarte important. activ. când pacientul îşi induce singur. Relaxarea par ială se face prin încercări de decontracturare.se fac mişcări absolut libere. fiind reprezentată de inversul activită ii musculare şi inversul stării de tensiune nervoasă. Este indicată în paratonia musculaturii striate voluntare ( nu şi viscerale ). Există trei curente metodologice : o Curentul oriental utilizat în scop profilactic o Curentul fiziologic Curentul fiziologic a fost introdus de Jacobson.Tehnica Jacobson inversată . prin scuturare sau balansare.Antrenarea la efort .relaxare pendulară ( membrul superior din şezând. Din acest curent s-au desprins mai multe variante : . Mişcările sunt ample. În kinetoterapie se poate face o relaxare generală sau par ială (pentru un segment/grup muscular/muşchi ). Este un proces prin care un sistem scos din starea ini ială revine la aceasta sau la o altă stare. masă vibratorie ). acestea sunt : . este o metodă periferică.Refacerea mobilită ii articula iei afectate . Constă în relaxarea progresivă prin identificarea kinestezică a stării de tensiune ( contrac ie ) musculară în antiteză cu lipsa de contrac ie ( relaxarea ). Uneori se face cu aparate (fotoliu.faza de contrac ie este izometrică . relaxarea. neuroleptice).Metoda Jareau-Klotz.Tehnica pentru membre .Creşterea mobilită ii articulare . când pacientul devine dependent de aceste mijloace.CAPITOLUL 1.Refacerea for ei de contrac ie . Relaxarea poate fi extrinsecă. sau la căldură sau electroterapie. ritmate de respira ie.în decubit dorsal nemişcat complet timp de 20 de minute (concentrare pe ritmul respirator liber.Refacerea rezisten ei musculare .mişcări pendulare ale segmentelor/corpului întreg. . OBIECTIVELE DE BAZĂ ÎN KINETOTERAPIE . prin pozi ionare în pendul. Se indică în tensiunea musculară crescută dar şi în starea psihică tensionată. Relaxarea generală se face din exterior iar subiectul este pasiv. Din păcate.Relaxarea .Creşterea rezisten ei musculare .RELAXAREA După Sbenghe. din diverse pozi ii ("dezordine" de mişcări mai mult sau mai pu in bruşte).Metoda Gindler-Stolze . Alteori se apelează la masajul miorelaxant înso it sau nu de medica ia miorelaxantă (sedative. lente. deci impactul muşchi-psihic este redus.

- . Mecanismele dezechilibrului muscular : . scăderea randamentului. active. noi stereotipii defavorabile. din nou se întinde. mare dorsal. o Curentul psihologic Determină o relaxare de tip central. subscapular. Cel mai util este autotraining-ul Schultz.în decubit dorsal. bolnavul se "întinde" la maxim. Din şezând sau decubit ventral se trage capul în jos. oboseală precoce. Încordarea psihică este controlată similar pe un ecran EEG. antrenarea sinergiştilor. Corectarea posturii şi a aliniamentului structurată pe zone : Alinierea coloanei cervicale Dezalinierile constau în pozi ie avansată a capului şi cap pe spate şi în jos. Alte terapii apar in terapiei comportamentale.Prin incoordonare .se execută mişcări pasive. pentru câte un segment. stereotipurile dinamice vor dispărea repede.Prin substitu ie (înlocuire func ioanlă) . rapid. chiar înaintea celorlalte obiective.când un întreg grup muscular este slab. asistate o Contrac ii izometrice o Tehnici de facilitare proprioceptivă Înainte de aceste exerci ii este necesară o prealabilă relaxare. Pacientul îşi induce treptat relaxarea. rezultând o caricatură a mişcării. sub control voli ional şi sub control EMG. Indica iile sunt reprezentate de tonifierea musculaturii slăbite. încărcări neadecvate. CAPITOLUL II CORECTAREA POSTURII ŞI ALINIAMENTULUI CORPULUI Defectele posturale ale copilăriei/adolescen ei la adult determină degradarea degenerativă a aparatului locomotor. se relaxează. Deposturarea şi dezalinierea vor determina dezechilibre func ionale.stabilirea unui agonist.Afec iunile aparatului locomotor sau ale altor aparate determină deposturări. romboizii. Recuperarea oricărui deficit func ional se face doar în cadrul restabilirii raporturilor fixiologice ale corpului care să asigure desfăşurarea lan urilor kinetice corporale normale. necesită contrac ia altor grupe musculare.Metoda Maccagno . Este influen ată şi paratonia viscerală. Primii care au indus această metodă au fost Marinacci şi Horande.Prin "înstrăinare" (pareză func ională) .exemple: contractura puternică prelungită/spasticitatea antagonistului şi nu po i utiliza agonistul deşi este func ional.cauzele sunt : dereglarea de for ă musculară sau dereglare în derularea cronologică a activită ilor muşchilor. dezalinieri care în timp pot rămâne fixate func ional sau organic. conecta i la un electromiograf şi se vizualizează sau se ob ine un semnal acustic. mişcări viciate. . mare şi mic pectoral.Metoda Winterbert ( pentru copii şi marii traumatiza i ) . .se pun electrozi pe musculatură. Problema deposturărilor se cere rezolvată concomitent. .Prin compensare ( deosebit de primul mecanism ) . infraspinosul.Bio-feed-back . Tehnici pentru corectarea posturii şi a aliniamentului : o Postură corectată/hipercorectată men inută pe diverse metode de fixare o Mişcări pasive. Autocontrolul mental imaginativ determină relaxarea periferică. apoi mai lent. Alinierea coloanei toracice şi a centurii scapulare Se face tonifierea muşchilor trapez superior şi mijlociu. . . micul rotund şi întinderea muşchilor mare rotund.

Alinierea extremită ii inferioare Se realizează tonifierea rotatorilor laterali ai şoldului. lombară. precum şi a extensorilor genunchiului şi a tibialului posterior (inversorul piciorului).MI doar cu genunghii flecta i. şuierător. abductorilor şi extensorilor şoldului. ischiogambieri. altfel. adduc ia scapulei şi se trac ionează caudal.Se face delordozare cervicală. flexori genunchi şi flexori plantă. rotatori interni şi externi. fesierul mare) Şi a extensorilor şoldului (fesierul mare. Se mai pot face exerci ii cu bastonul la nivelul trenului superior posterior. Exerci iile se fac din decubit dorsal. pătratul lombar) şi a flexorilor şoldului ( psoas iliac). antrenăm psoasiliacul. Se realizează întinderea muşchilor: adductori şold . Se fac trac iuni pe CL şi jonc iunea lombosacrată. cu fixarea pelvisului. şezând în pozi ie mahomedană sau ortostatism. . Se evită efectul Valsalva şi este necesar un expir zgomotos. Pentru flexia trunchiului exerci iile se fac din decubit dorsal +/. CAPITOLUL III CREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE Obiectivele sunt ob inerea unghiurilor func ionale şi redobândirea întregii amplitudini de mişcare. ischiogambierii). Alinierea coloanei lombare şi a pelvisului Se realizează tonifierea flexorilor trunchiului (musculatura abdominală. precum şi întinderea extensorilor lombari (erectorii coloanei.

5°E. 20°Abd. cicatrici.4)] + [ 10°⋅ 0. .6 ] + [( 15° ⋅ 0. redoarea. sindesmofite ). Apar după imobilizări prelungite. ankiloza. scleroză ( recuperare ) . 20 reprezintă 66% din 30 deci există deficit func ional de 33% ( diferen ă de 10 ). sângerări. 15°RE. reflexe locale. 0°Add. fenomene vascultrofice ( organizarea edemului difuz ). scleroză. face flexie de 50° de la femur în sus iar coeficientul func ional este 50 ⋅ 0.4 = 20. Ankilozele .Leziuni musculotendinoase : rupturi.5 = 36.Leziuni sinoviale : inflama ie . elonga ii tendinoase.6 = 30 o Caz II : flexie de şold de 35°. hematom. inflama ii.Exemple de calcul al deficitelor : o Caz I : flexie de şold între 0° .Leziuni capsuloligamentare : traume directe.Leziuni tegumentare : infiltra ii edematoase. osificări ( osteofite. iar kinetoterapia nu are rost. calcifieri. Fragmentarea cartilajului determină căderea fragmentelor în articula ie.Leziuni aponevrotice : retracturi din boala Dupuytren ( chirurgie. Apar durerea şi deformările. Osul suferă şi apar fenomene ca exostoze şi osteoliză. Apar după relaxări/rupturi ligamentare.reprezintă inversul redorilor.2 ] + [ 15° ⋅ 0.adaptare.Leziuni cartilaginoase/osoase . fenomene vasculotrofice.reprezintă stadiul final al unor procese ini ial de redoare.5 % • ARTICULA IA Cauzele care generează deficit de mobilitate : Redorile : . o Caz III : evaluarea globală procentuală Un şold prezintă 30°F. calcifieri. Se constată scăderea elasticită ii ( retractură pe partea scurtată ). Deci. • MUŞCHIUL Atrofie musculară de imobilizare Are inervarea păstrată spre deosebire de atrofia de denervare. scăderea numărului de celule corespunzătoare noilor dimensiuni. . . Chirurgia reface stabilitatea pasivă.2 ] + [ 5 ⋅ 0. [ 30° ⋅ 0. Apar cicatrici retractile. Kinetoterapia va determina secre ie endocrină.6) + ( 5° ⋅ 0.3 ] = 18 + 11 + 2 + 1 + 4.50° iar coeficientul func ional este 50 ⋅ 0. apoi recuperare ) .sunt cele mai severe şi sunt ireversibile. Ankilozele pot fi fibroase sau osoase. Mobilizări articulare exagerate . generează contractură/retractură . hipotonii musculare.Retrac ie . inflama ii. inflama ie. 10°RI. iar kinetoterapia reface stabilitatea activă deoarece ac ionează pe elemntele musculare pe care le tonifiază. Atrofia şi fisurarea cartilajului determină durere.

boli cu etiologie incomplet cunoscută. Se face dozarea efortului până la limita capacită ii metabolice musculare. contractura. În sindromul de neuron motor central există 5 fenomene : Scade dexteritatea Scade for a Reflexele osteotendinoase sunt exagerate Creşte rezisten a la întinderea pasivă a muşchiului Hiperactivarea reflexelor de flexie Spasticitatea afectează calitatea mişcărilor voluntare. Oboseală musculară Apare după contrac ii intense.apare tot un reflex nociceptiv dar este autoîntre inut prin feed-back pozitiv. Kinetoterapia trebuie începută precoce. Retracturile vechi nu beneficiază de kinetoterapie şi necesită chirurgie. Fenomenul Vulpian reprezintă apari ia unei contracturi lente şi dureroase după stimularea senzitivă intensă a unui muşchi izolat. Cauza este neurologică.suportul spasticită ii o Congenitală . Cauzele sunt scăderea ATP de rezervă şi scăderea for ei. La nivelul sistemului piramidal sunt inhibate reflexele medulare miotatice prin bucla gama. centrală. scade performan a şi for a contrac iei. spasticitatea sunt stările de tonus crescut muscular.60% din greutate şi diamterul fibrelor scade. Poate apare în : boli degenerative ale musculaturii striate. se constată scăderea ARN şi AND. precum şi scăderea consumului de oxigen.Analgică . Doar retracturile în curs de constituire pot fi ameliorate. Punctul de plecare este muşchiul. . Condi ia de bază este reprezentată de rezisten a excesivă a membrului datorită hiperactivării reflexului de întindere ( descărcări excesive ale motoneuronilor de întindere).Algică . boli condi ionate genetic. Muşchiul atrofic pierde 50 . • . înaintea instalării atrofiei. Afectează musculatura voluntară mai pu in musculatura posturală a trunchiului. boli cu evolu ie lent progresivă. Apare blocarea articula iei dureroase şi prin căi exteroceptive se ob ine reflexul nociceptiv şi răspunsul motoneuronilor alfa. Distrofie musculară Distrofia musculară are un aspect atrofic şi unul hipertrofic. prelungite şi este inversul rezisten ei musculare. Contracturile pot fi : . COMPLEXUL NERV . încetineşte ini ierea.există trei tipuri de contractură : o Miostatică : un segment imobilizat în scurtare musculară generează contractură reversibilă sau ireversibilă (câteva săptămâni).MUŞCHI Spasticitatea Spasticitatea este de tip piramidal şi membrul cedează " în lamă de briceag ". . Scăparea de sub control determină hiperactivitatea buclei gama.Antalgică ( de apărare ) este secundară unei cauze patologice de vecinătate.în artrogripoză (mecanism central şi periferic) Retractura reprezintă contractura pe cale de organizare/ireversibilă prin scăderea sarcomerelor şi dezvoltării de esut conjunctiv fără elasticitate.Muşchiul care nu este func ional pierde 3% din volum şi for ă pe zi. o Miotatică . Retractură musculară Tonusul muscular este reprezentat de rezisten a muşchiului la mişcarea pasivă/starea de uşoară tensiune contractilă a oricărui muşchi striat în repaus. Cauzele atrofiei de imobilizare sunt : reflexele inhibitorii de la articula ia suferindă ( durere articulară ) şi dispari ia reflexului miostatic ( nu se mai produce ). Din punct de vedere biochimic. Retractura.

dar prin SR activatoare. mişcări coreice.3 de la leziune. vitezei. . cu exagerarea activită ii buclei gama ( facilitarea motoneuronilor alfa tonici ). Reparti ia este mai uniformă. prin implicarea activită ii nervoase superioare. Hipotonii musculare Ca şi cauză este recunoscută deprimarea arcului reflex miotatic. Se va produce o degradare structurală musculară din săptămânile 2 . fascicula ii musculare. musculatura) şi a exterocep iei. CREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE Redorile articulare de recuperat pot fi : . specifice (mers. dar spontan poate face mişcarea. Obiectivul kinetoterapiei precoce este men inerea func iei şi structurii muşchiului până la reinervare. Sindroame diskinetice Aceste sindroame au tot mişcări involuntare şi apar prin alterarea mecanismului reglării motilită ii voluntare. proximală şi posturală.Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare . Rigiditatea Este de tip extrapiramidal. Afectarea coordonării mişcărilor voluntare . bucolinguali). motor. Cauza este o contrac ie tonică tracătoare a unui grup muscular implicat într-un anumit act motor (crampa scriitorului). Aceste sindroame apar deoarece func ia sistemului extrapiramidal este egală cu 0. . Afectarea sensibilită ii pure Apare prin afectarea propriocep iei (articula ii. localizate (mimică.produse în leziunile de neuron motor central şi periferic. se pierde inhibi ia motorie şi apar mişcări involuntare (hiperkinezii): convulsii. ticuri. fiin afecta i musculatura flexoare. tremurături. limitelor mişcării voluntare. Aceste contrac ii apar prin reflexe condi ionate patologice. Atrofii de denervare Cauza atrofiei este lipsa influxului nervos trofic. Aceste atrofii de denervare apar în leziunile de neuron motor periferic. mioclonii. crampe. dissinergii agonişti. inten iei.Apraxia Reprezintă o tulburare la nivelul organizării schemelor motorii : apraxii globale. caracterizată prin scăderea volumului şi a elementelor contractile.sinergiciantagonişti. Pacientul ştie şi ar putea face mişcarea. • NERVUL Sindroame hipokinetice . atetozice. El nu o execută la comandă. tremurături. Apare incoordonare în mişcări. extensoare.Discoordonarea Este un sindrom polimorf produs de leziuni ale sistemului senzitiv. Sindroame hiperkinetice Kinetoterapia este mai pu in utilă. de reglare.creşte excitabilitatea motoneuronilor alfa tonici ( exagerarea reflexului miotatic ) şi apare excitabilitatea. Va apare fibroza şi infiltra ia grasă. Apare şi la întindere lentă. ceea ce poate fi influen at de kinetoterapie. ligamente. Este afectat sim ul kinestezic. Ca mecanism recunoaşte tot o exagerare a reflexului miotatic. diverse forme de ataxie.Ataxia Reprezintă o tulburare motorie de controlare a direc iei.Redori care necesită "întinderea" esuturilor retracturate . tendoane. preciziei. Este o mişcare inadecvată scopului propus şi apare în unele tipuri de leziuni ale sistemului nervos central. care poate fi de două feluri : local sau prin interesarea centrilor superiori ( în mod normal blochează descendent buclele gama/motoneuronii alfa tonici ). îmbrăcat).

Se fac mai multe şedin e pe zi iar pauzele nu trebuie să depăşească 24 de ore.Rezisten a izometrică determină stimularea motoneuronilor gama statici şi declanşează aferen e la nivelul fusului muscular. fixate ). Cu cât rezisten a este mai prelungită ( nu contează intensitatea ei ) cu atât activează mai mul i neuroni gama. Artificii de tehnică : . . Cea mai valoroasă este mobilizarea asistată de kinetoterapeut.activă : contrac ia voluntară a agoniştilor dă relaxarea reflexă a antagoniştilor ( care generează redoarea). Întinderea continuă este mai bună decât cea intermitentă.Pentru umăr . Complian a este uşurin a cu care un esut se lasă destins. este preferată tehnica pasiv. Când se poate. . Este indicată în profilaxia retrac iilor după traumatisme sau interven ii ortopedice chirurgicale : două aparate gipsate bivalve în pozi ie maximă de flexie şi extensie articulară care se schimbă la 6 ore ( metoda Judet).telescoparea ( compresiunea ) capului humeral în glenă cu întindere concomitentă . Tehnici : Întindere prin posturi corective ( libere.Trebuie avute în vedere şi hipotoniile musculare (atoniile) Observa ii : .Pentru pumn. Obiectivul este să nu permită revenirea la pozi iile anterioare. Întindere prin mobilizare pasivă.Se fac aplica ii de căldură înainte şi în itmpul exerci iilor.Exerci iul se va executa la cel mai amplu nivel posibil al muşchilor şi se va reface sensibilitatea buclei gama. Sunt indicate pentru noapte şi perioadele dintre exerci ii. timpul ( durata ) scade paralel cu creşterea intensită ii rezisten ei opuse pentru creşterea for ei prin hipertofia fibrei musculare.. Complian a pielii este mai mare decât a capsulei. Aplicarea prelungită de căldură determină creşterea complian ei. Necesită recâştigarea răspunsului la întindere. Redori care necesită "întindere" Fiecare esut are propriul său grad de elasticitate /rezisten ă la întindere. întinderea este paralelă cu căldura şi trebuie să se men ină şi după oprirea căldurii. Trebuie să se facă cel pu in o întindere pe şedin ă până la acest punct.trac iunea în ax ( scade durerea ) şi întinderi . până la punctul de maximă întindere unde se men ine cât se poate. degete. Se face până la durere şi încă câteva grade.Redoarea strânsă post-imobilizare se poate produce prin scurtarea adaptativă a flexorilor sau alungirea adaptativă a extensorilor şi se cer rezolvate prin kinetoterapie. Complian a muşchiului este mult mai mare decât a tendonului ( complian a muşchiului retracturat este foarte scăzută ). reflexul miotatic este scăzut la pozi ie normală şi apare doar la pozi ie patologică. liber-asistate. Întinderea lentă nu este bună deoarece apare reac ia de apărare a esuturilor şi există riscul de rupturi. .Redori care necesită realizarea ambelor obiective . care este mai mare decât a ligamentului. . Este bine să se facă sub antialgice dar să nu se facă infiltra ii locale înaintea exerci iilor. Cel mai bine este să folosim pozi ii seriate fixe în orteze amovibile. Apoi.Extensorii au punct optim de tonifiere în zona scurtată iar flexorii au punct optim de tonifiere în zona mijlocie. articula iile membrului inferior . Nelucrând o perioadă extensorii.

atingere uşoară. întinderea prin autoîncărcare/greută i ataşate de extremită i. cresc proteinele contractile.Stimulări senzitive care scad tonusul muscular general: balansarea/rostogolirea ritmică.6-4 kg/cm² suprafa ă de sec iune. Există mai multe metode prin care se poate realiza scăderea hipertoniei musculare : . Este stimulată sinteza proteică în perioada de "supracompensare" post-efort. relaxare-contrac ie. semnal vizual. rota ie ritmică. relaxare-opunere. for a este un parametru şi o condi ie a mişcării iar din punct de vedere biologic este o calitate fizică care permite deplasarea în spa iu . Se ob ine contrac ia musculaturii antagoniste direc iei de retractură. Într-o contrac ie uşoară sunt active 1030% iar într-o contrac ie cu for ă maximă sunt active 75% din unită ile motorii ( în condi ii . Se vor face exerci iile sumate de la primele două categorii de situa ii. În hipertrofie nu creşte numărul fibrelor ci creşte numărul elementelor sarcoplasmatice. Redori care necesită "întindere" şi scăderea hipertoniei Redoarea caracterizează un muşchi contractat-retracturat şi prezen a de scurtări/aderen e ale capsulei. presiune pe tendoane. Se face kinetoterapie. Parametrii de care depinde for a sunt : Diametrul de sec iune al muşchiului Prin exerci ii adecvate se ob ine hipertrofia musculară. ligamentelor. cresc ADN şi ARN muscular. Excitantul biologic necesar creşterii for ei care trebuie să determine oboseală musculară va produce stress metabolic. . Numărul de unită ii motorii active În repaus sunt active 2-5% din unită ile motorii. pozi ia capului sub nivelul trunchiului.Metoda Bobath : scade activitatea neuronală care dă spasticitate .Tehnice kinetice neuroproprioceptive cu rol de scădere a tonusului muscular şi creşterea amplitudinii de mişcare: ini iere ritmică.În cazul în care există esuturi inflamate. stabilizare ritmică. de cât mai multe ori. Întinderea prin mobilizare activă şi activă asistată. Observa ii : . Tensiunea maximă a unui muşchi este 3. stimul termal. viteza. Activitatea musculară de mare intensitate şi alimenta ia hiperproteică produc hipertrofie musculară.Edemul de imobilizare determină coalescen a fibrelor care nu mai alunecă. învingerea unei rezisten e externe.Alte tehnici folosite sunt : scripetoterapia. intensitatea întinderii până la durere. Excitantul biologic este efortul aproape maximal cu frecvente repeti ii. comandă verbală. exerci iile se fac doar după scăderea inflama iei ( aten ie la inflama ia articulară ). comandă verbală. scripetoterapie şi terapie ocupa ională. direc ia. Există risc de rupere ( inflamarea determină scăderea rezisten ei) şi de durere (reflex creşte contractura ). . Se fac exerci ii cu încărcare. CAPITOLUL IV CREŞTEREA FOR EI MUSCULARE Din punct de vedere mecanic. apare aderen a şi există risc de rupere Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare Hipertonia musculară poate fi cauzată de contracturi sau spasticitate-rigiditate. esuturilor. stimul termal. mobilizarea unui segment în raport cu altul. stabilizarea pârghiilor corpului.Stimulări senzitive care scad tonusul muscular local: vibra ie antagonist. semnal vizual.Aten ie la cei după imobilizări care au risc de fracturi parcelare datorită osteoporozei . . întindere prelungită. Pacientul controlează voluntar for a. repetabile doar de 7-8 ori pe şedin ă. tapotarea uşoară paravertebrală.

1. Activitatea asincronă determină o contrac ie lină. Sincronizarea este progresivă. creşte paralel cu stimulul şi for a este tot mai mare . Sincronizarea este paralelă cu antrenamentul ( la un antrenat este 80%. Aceşti factori reprezintă complexul cauzal al creşterii for ei în primele două săptămâni de la începerea antrenamentului ( nu se pune problema hipertrofiei ). Dacă este alungit peste lungimea tisulară normală.Vries ). Raportul for ă/lungime Orice muşhci scheletic are o "lungime de repaus" şi în fibrele lui există o "tensiune de repaus". La nivelul sistemului nervos central impulsurile sunt mai frecvente şi mai bine concentrate. velocitatea scade paralel cu creşterea greută ii. Rapiditatea de contrac ie a unui muşchi este de 1/20 sec. recrutarea unită ilor motorii este tot mai mare. Suma ia temporală se referă la faptul că frecven a impulsurilor este de 5-50 impulsuri/sec şi creşte paralel cu for a contrac iei. paralel cu creşterea frecven ei ( la circa 40-45 impulsuri/sec ). creşte descărcarea unită ilor motorii active şi excitabilitatea centrilor.În determinismul for ei musculare Henneman a introdus no iunea de " principiul mărimii ". Sincronizarea determină o contrac ie tetanică puternică. la frecven e diferite. Exerci iul repetat creşte capacitatea de concentrare a centrilor corticali şi creşte recrutarea spa ială. Frecven a impulsurilor nervoase Recrutarea creşte paralel cu creşterea frecven ei impulsurilor. frecven a impulsurilor nervoase şi sincronizarea activită ii motorii active reprezintă factorii neuronali ( Moritani . "Concentrarea nervoasă" determină creşterea excitabilită ii focarului cortical şi creşterea frecven ei impulsurilor. Contrac ia izometrică . sunt recrutate primele şi generează tensiuni musculare slabe . Dacă muşchiul este alungit peste valorile de repaus apare "tensiunea de alungire" şi activarea se face de la acest nivel generând contrac ia. iar la un neantrenat 20% ). tensiunea activă ( for a ) scade şi se produce alungire de trei ori a lungimii de echilibru şi muşchiul se rupe.În timp. lent crescândă. Contrac ia musculară Reprezintă modalitatea de exprimare a for ei şi singura modalitate a acesteia de a se men ine/a creşte. Raportul for ă/velocitate Viteza de scurtare/alungire a muşchiului generează for a : scurtarea rapidă determină scăderea for ei (tensiunii) dezvoltate iar alungirea rapidă determină creşterea for ei. Aplicând o încărcare. Dacă muşchiul este scurtat. Este de două tipuri : izometrică şi izotonică. Musculatura posturală în contrac ie tonică posturală primeşte 5-25 impulsuri/sec.speciale de pericol sau apărare acest procent poate creşte ). La o frecven ă de 40-50 impulsuri/sec se produce o contrac ie aproape de contrac ia tetanică completă. Sincronizarea activită ii unită ilor motorii active La început se fac recrutări difazate.Unită ile motorii mici au praguri de excitabilitate mici. contrac ia de la acest nivel este scăzută. Mărimea unită ii motorii Parametrii unită ii motorii sunt : o Dimensiunea somei (celulei) neuronale o Diametrul axonului o Raportul inerva ie/număr fibre musculare inervate o Mărimea poten ialului de ac iune al unită ii motorii o For a generală Observa ii : . For a maximală determină contrac ie izometrică. For a de contrac ie creşte paralel cu creşterea lungimii ini iale. de for ă scăzută. La scurtarea a 60-70% din lungimea maximă tensiunea de contrac ie este 0. Numărul unită ilor motorii active.

la lungime maximă muşchiul dezvoltă tensiuni maxime. Avantajele contrac iei izometrice : . Exerci iile repetitive izometrice zilnice ( ERSIZ ) repetă de 20 de ori contrac iile izometrice scurte cu pauze de 20 secunde între ele. Cauza este "factorul de coordonare" ( factorul neuronal ). Propor ional cu creşterea for ei. În legătură cu lungimea muşchiului la care se execută izometria. . Contrac ia izometrică de 2/3 din for a maximală determină deficit de oxigen şi acumulare de cataboli i. Nu durează peste 6 secunde ( nu creşte for a şi riscă afectarea circula iei generale ). sincronizare). La antrena i nu poate să fie mai mare de 12 secunde şi pentru bolnavi este de 3-6 secunde/contrac ie.Durată scurtă de tratament . Rezultatele sunt mult mai bune decât în cazul EUZIS. are un grad mare de concentrare voli ională ( coordonare.Tehnică simplă . Totuşi. ( Müller-Hettinger ) În acest timp circula ia musculară este suspendată.Este bine să se sumeze cu contrac ia dinamică pentru a se ob ine coordonarea nervoasă . în cazul muşchiului cvadriceps.Exerci ii cu respira ia blocată pentru 8-12 secunde cu pauze scurte între exerci ii determină creşterea presiunii intratoracice şi intracraniene. La o anumită pozi ie nu toate fibrele sunt activate la aceeaşi tensiune. se produce hipertrofia musculară.Mai pu in obositoare . la 60° dezvoltă 35-45% din for a maximă în timp ce la 25° dezvoltă circa 80% din for a maximă.Creşte rezisten a musculară . "Timpul de utilizare a muşchiului" reprezintă durata men inerii unei tensiuni maxime posibile. La oprirea ei se produce un fenomen de rebound şi creşte mai mult de 40% din concentra ia de repaus. În intervalul 20-35% se men ine for a care există iar sub 20% această for ă scade.Tonifică fibrele antrenate la unghiul dat .Antrenează pentru contrac ii lente ca răspuns întârziat . De exemplu. repeti ia este un factor sigur de a atinge pragul. Exerci iile unice izometrice zilnice (EUZIS dezvoltă peste 60-70% din for a maximă (prag pentru apari ia factorului intrinsec). antrenarea la pozi ia func ională este cea mai bună şi prezintă avantajul mecanic de contrac ie la acel unghi al segmentului dat. Dezavantajele contrac iei izometrice: . Este necesar minim 35% din contrac ia maximală şi la 2/3 din for a maximală apare hipertrofia. apare "datorie de oxigen" şi se acumulează cataboli i direct propor ional cu tensiunea dezvoltată.Să fie precedată de efort dinamic/doar încălzire prin mişcări libere.Nu influen ează suple ea articulară . creşte perioada de preejec ie (riscuri mari la bătrâni) .Nu solicită articula ia .Eficien ă bună pentru creşterea for ei şi hipertrofie (superioară altor tehnici) . Factorul intrinsec este reprezentat de lan ul de reac ii metabolice care duc la creşterea for ei şi a hipertrofiei musculare. Declanşarea lui se face peste pragul de 60-70% din for a maximală ( Liberson ). Stimularea metabolică produce creşterea sintezei proteice şi de ARN şi AND.50% din for a maximă determină creşterea cu 3-5% a for ei săptămânal . creşte alura ventriculară şi tensiunea arterială (diastolică). recrutare. Antrenând succesiv un muşchi la lungime scurtă-mediu-lungă şi apoi invers for a la prima pozi ie este de 3-4 ori mai mare fa ă de celelalte.Creşte munca ventriculului stâng. creşte hipertrofia.În acest tip de contrac ie tensiunea internă este crescută fără a se modifica lungimea fibrei musculare.

Sunt pu in utilizate în recuperare şi sunt utile în gimnastica aerobică. o Rezisten ă moderată ( 30-40% din for a maximă care creşte treptat la 60-70% ) cu repetări până la oboseală. rezisten a trebuie să fie adaptată. pe măsură ce muşchiul se scurtează.. realizându-se o contrac ie dinamică excentrică. stress metabolic care este excitantul biologic pentru creşterea for ei şi hipertrofiei ( apar procese anabolice ). Se face la sportivi.Păstrarea/recâştigarea imaginii motorii . Ambele tipuri determină creşterea for ei dacă raportul capacitate muşchi/valoarea rezisten ei este adecvată. realizându-se o contrac ie dinamică concentrică.3 contrac ii ⋅ 6 secunde/zi cu pauze de 30-60 secunde între ele. antrenarea fixatorilor. Compara ii : o Capacitatea de a genera for ă: contrac ia excentrică > izometrică > concentrică o Randamentul ( efect/consum energie ): izometric > excentric > concentric o Creşterea presiunilor intraarticulare: excentric > concentric > izometric Avantajele contrac iei izotonice : . La for ă 2 contrac ia se face fără gravita ie iar la for ă 2-3 se face sub influen a gravita iei. 3. Caracteristic. Deci.Să se lucreze mult cu multe contrac ii repetate Rezisten a are mai multe variante : o Rezisten ă maximală ( se poate repeta doar de 2-3 ori deoarece apare stare de oboseală sau concentrare scăzută ). For a creşte prin contrarezisten a reprezentată de segmentul de membru mobilizat. Contrac ia izotonică nu se face la for ă 4-5 deoarece în acest caz este necesară o contrarezisten ă propor ională. . fără încărcare. Se fac repetări multe cu frecven ă mare şi sincronizare mare treptată. sau prin îndepărtarea capetelor ( alungire ) cauzată de o for ă exterioară care învinge rezisten a muşchiului. nu creşte for a. Exerci iile au amplitudine completă. for a scade. cu dezvoltarea unei tensiuni musculare constante pe parcursul mişcării. Sunt foarte indicate în profilaxie.După rezisten ă. Contrac ia izotonică Este o contrac ie dinamică. Contrac ia izotonică simplă.EUSIZ . Contrac ia izokinetică Este o contrac ie dinamică în care viteza este reglată ca rezisten a să fie propor ională cu for a permanent. o şedin ă/zi.Nu antrenează coordonarea pentru activită ii motorii complementare 2. să nu blocheze mişcarea.6 secunde/zi .Mai bună coordonare nervoasă . cu diferen ă între lungimile muşchiului. 2-3 şedin e/zi. alături de agonişti . Primele două tipuri de exerci ii au condi ie de 60-70% for ă maximă. sinergiştilor. Ultimele ridicări se fac cu oboseală.20 ⋅ 6 secunde/zi cu pauze de 20 secunde între ele. Este foarte valoroasă dar nu pentru uz curent.Cresc for a şi rezisten a musculară . . TEHNICI ŞI EXERCI II DE CREŞTERE A FOR EI: • Exerci ii izometrice : .ERSIZ .Antrenare egală la suma unghiurilor de mişcare . Contrac ia izotonică cu rezisten ă este cea mai utilizată pentru creşterea for ei şi hipertrofie. Modificarea lungimii muşchiului se poate face prin apropierea capetelor ( scurtare ). o Rezisten ă moderată şi creşterea treptată a vitezei. Efortul se va face pe toată amplitudinea mişcării.Creşte for a utilă în viteza de mişcare .

10 cu 10RM Set II . . Exerci iile dinamice cu rezisten ă se fac cele mai utile în hipertrofie.Tehnica frac ionată DeLorme-Watkins ( exerci iu cu rezisten ă progresivă ) Principiul metodologic este de creştere a for ei şi a rezisten ei musculare.10 cu 10 Rm . • Alte tipuri de exerci ii indicate în deficite mari de for ă. se creşte numărul de ridicări .10 cu 70% 10 RM În general se fac 4 seturi. Exerci iile izometrice singure cresc cel mai rapid for a până la un prag şi pot produce hipertrofie dar mai scăzută.70-100% 1 RM. la 5-7 zile (o şedin ă/zi ) se face retestarea. pentru toate grupele musculare. Se face ridicare de greută i : o Mici . de 3 ori pe săptămână. Exxistă diverse variante. scade for a ( risc la muşchii slabi ) şi se impune testarea for ei şi la grupul simetric. Exerci iile dinamice cu rezisten ă pot determina instalarea oboselii musculare şi dacă aceasta este depăşită.10 cu 50% 10 RM Set II . peste 15 repetări o Mijlocii . Este importantă viteza de execu ie şi durata. 1-3 repetări Treptat creşte numărul reprizelor/grup muscular.10 cu 100% 10 RM Între seturi se face pauză de 2-4 minute.30-50% 1 RM. a 50-120 minute. de cauză neurologică : Posturi declanşatoare de reflexe tonice (reflexe tonice cervicale/labirintice ) Tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii : • . La 5-7 zile se face retestarea 10 RM.10 cu 1. Exerci iile se fac o dată/zi. dar se pot face şi 10 seturi până la 10% 10 RM.50-70% 1 RM.5 ⋅ 10 Rm Seria III . McQueen propune 4 seturi de 10 RM/zi.10 cu 2 ⋅ Rm Seria II . Se poate face o dată/zi sau de 3 ori/zi cu pauze de 1-2 minute între ele. creşterea mobilită ii articulare şi creşterea rezisten ei musculare.Exerci iul maximal cu repeti ie ( EMR ) Se cresc progresiv greută ile până se testează 10 RM ( 10 repeti ii maxime ). . Set I . Principiul progresiei rezisten ei reprezintă adaptarea la fiecare pacient. fiind o metodă prea rigidă.Exerci ii culturiste ( body-building ) Sunt exerci ii analitice cu încărcare progresivă. deci fiecare set reprezintă o performan ă aproape maximală.Exerci iul maximal scurt ( EMS ) 1 RM .10 cu 90% 10 RM Set III .10 cu 75% 10 RM Set III . peste 6-9 repetări o Mari .Exerci ii dinamice cu rezisten ă : . Se fac 3-7 antrenamente/săptămână. cu număr de repetări şi viteză de execu ie crescute. şi exerci ii izometrice şi exerci ii dinamice cu rezisten ă. . de 4 ori pe săptămână şi în a 5-a zi se face testare pentru 10 RM. Dacă se depăşeşte în timp 10RM. Cauză : muşchiul oboseşte treptat.greutate maximă ridicată o dată şi sus inută 5 secunde ( Rose & co ). Testarea agonistului ( asistare minimă necesară ) se face pentru 10 Rm ( exerci ii cu scripete cu contragreutate ).Exerci iile cu 10 Rm ( repeti ii minime ) Sunt indicate în cazul muşchilor slabi ( nu poate ridica de 10 ori nici chiar segmentul propriu ). dar clasic se folosesc trei serii : Seria I .10 cu 80% 10 RM Set IV .Exerci ii rezistive repetitive ( tehnica Oxford-Zinovieff ) Set I . Se fac pauze de 1-3 minute între reprize.

Pentru for ă 2 şi 3 se face mişcare activă iar pentru for ă 2+. Pentru for ă -2 şi -3 se face mişcare activă asistată.Complexul factorilor neuronali : concentrare. excita ie/inhibi ie corticală .Rezisten ă locală .Rezisten a generală a organismului de a face un anumit lucru mecanic (peste 2/3 din masa musculară în ac iune . dar şi capacitatea de a sus ine o contrac ie. 4 se face mişcare activă cu rezisten ă.Vibra ie . endocrin) Rezisten a musculară este o proprietate de bază în procesul muncii.Metabolismul muscular . 50% din for a maximă men inută pentru 1 minut. mimică) şi apoi decompensată (scade ritmul. o Testare cu 15-40% din for a maximă sau numărul repetărilor posibile fără încărcare şi ritmul (viteza) duc la oboseală compensată (ranspira ii. Creşterea rezisten ei musculare se foloseşte în cadrul terapiei ocupa ionale şi a sportului terapeutic. dezechilibru neurovegetativ. Pentru o for ă 01 se face prezentarea amplitudinii de mişcare şi reeducarea mişcării prin reflexe tonice articulare (reflex de întindere). orteză dinamică. Există mai multe tipuri de rezisten ă : . -4. Sus inere de către kinetoterapeut . 3+.Rezisten a emo ională Creşterea rezisten ie se ob ine prin creşterea duratei exerci iului : intensită i de efort mic dar duartă mare. Se utilizează orice exerci ii active cu rezisten ă.Inversarea lentă cu opunere . CONTROLULUI ŞI ECHILIBRULUI Controlul motor are 4 etape de bază : .For a musculară . adică o activitate musculară pe o perioadă lungă de timp. 100% din for a maximă men inută pentru 6 secunde.Rezisten a neuropsihică .Izometrie alternantă . CAPITOLUL VI CREŞTEREA COORDONĂRII.. Se fac testări : o Capacitatea de a men ine o contrac ie : 15% din for a maximă men inută nelimitat.Contrac ii repetate .Periaj Pentru o for ă sub 3se face suma mişcărilor active şi mişcare pasivă.Stabilizare ritmică Elemente facilitatore a răspunsului motor : .Ini ierea ritmică . suspendare cu contragreutate. Se fac exerci ii dinamice cu rezisten ă 15-40% 10 RM/1 RM cu durată mai mare până la oboseală.Starea generală ( boală/sănătate. mai importantă ca for a propriu zisă. scade amplitudinea).Telescopare .Trac iune .Rezisten ă musculară .Rezisten ă specială ( la sportivi ) .Întindere rapidă . Factorii care realizează rezisten a musculară sunt : . CAPITOLUL V CREŞTEREA REZISTEN EI MUSCULARE Rezisten a este capacitatea de a sus ine un efort.un segment ( 1/3 din masa musculară a corpului) .

Monitorizarea se face prin proprioceptori şi centrii subcorticali. Grupa 1 sau "muşchi-trăgaci" şi grupa 2 sau "muşchi. Necesită antrenament. nepercepută conştient deşi poate fi făcută şi conştient. modificarea.orice contrac ie inutilă trebuie evitată (să nu apară iradierea excita iei care poate compromite coordonarea) . reeducarea mobilită ii controlate 4. reeducarea abilită ii Ultimele două etape constituie obiectivul VI al kinetoterapiei. lină.exerci ii de câteva ori pe zi fără întrerupere până la coordonare .concentrarea pacientului (dacă apre oboseală sau plictiseală se opreşte) . creşte precizia cu economie maximă de efort muscular. desene) . . înregistrări cinematice. Antrenarea mobilită ii în lan ul kinetic închis determină mobilitate controlată. În lan ul deschis . Există două tipuri de lan kinetic : o Lan kinetic închis (extremitatea fixată) ce realizează mişcarea în articula iile proximale şi presupune mobilitate controlată şi mişcare în postură.intă". executată de în condi ii normale. iar în cel deschis abilitate. cu atât iradierea excita iei în SNC va fi mai mică şi creşte coordonarea (chiar sub 10% din for a maximă).extensorii genunchiului ( agonişti cvadriceps ).Tehnici neuroproprioceptive de facilitare Metoda Kabat utilizează principiul gesticii umane şi permite antrenarea "muşchitrăgaci" şi "muşchi. reeducarea mobilită ii 2. se fac mobilizări ale genunchiului sau şoldului cu piciorul fixat pe sol ("patrupedie". mobilizarea extremită ilor în mediu cu trunchiul men inut drept.intă" se lucrează cu/fără rezisten ă manuală/scripete cu contragreută i. Se fac mişcări ( inclusiv mers) în afara unei posturi. inferioară decubitşezând-ortostatism şi creşte controlul proprioceptiv al MS inferioare în tulburări neurologice. Legile antrenamentului pentru coordonare ( Kottke ) : . ceea ce presupune inhibi ia oricărei iradieri inutile a excita iei în cortex. Ischiogambierii trag posterior platourile tibiale şi gemenii trag posterior condilii femurali. nefixată. combinarea schemelor fixate subcortical. "stând în mâini"). reeducarea stabilită ii 3. Şcoala franceză defineşte mişcarea coordonată ca un echilibru între lan ul articular şi lan ul muscular kinetic.Mobilizări poliarticulare Sunt tehnici analitice dar pe mai multe grupe de muşchi şi articula ii. o Lan kinetic deschis (extremitatea liberă) ce presupune abilitatea şi mişcarea în afara posturii.1. par ial suplinit de control vizual şi centrii corticali ( nu va fi la fel de fină ).întărirea percep iei senzoriale corecte (explica ii verbale. . Coordonarea presupune şi control.flexorii genunchiului (ischiogambieri şi gemeni) iar în lan ul închis . Apar diferen e mari dacă lan ul implică mai multe unită i kinetice (articula ii). Coordonarea presupune combinarea activită ii unui număr de muşchi într-o schemă de mişcare continuă. Stereotipurile (pattern-urile. De exemplu. Coordonarea presupune foarte multe repetări ( paralel cu creşterea ).Reflexe de echilibrare şi stabilizare . În exerci iul Frenkel se realizează coordonarea M. Abilitatea sau dibăcia (skill) se realizează cu extremitatea distală liberă. este automată. Mobilitatea controlată se realizează într-o postură cu încărcare corporală şi extremitatea distală fixată. Tehnici globale pentru lan urile kinetice ( închis/deschis): . modelele) motorii : mişcare voli ională ce presupune selectarea.nu se foloseşte for ă maximă : cu cât rezisten a opusă mişcării va fi mai mică.

Posturi de drenaj bronşic Reeducarea respiratorie : .Corectarea pozi iei şi mobilită ii bazinului . pentru membrele superioare şi prehensiune (toate tipurile) . . armonioasă. .Terapia ocupa ională Necesită cea mai complexă coordonare. Scăderea toleran ei la efort determină dependen ă. Recuperarea obiectuvului VI este cu atât mai grea cu cât imoblizarea este mai lungă şi se face doar după ob inerea stabilită ii. a for ei şi mobilită ii suficiente. alteori prin adaptări la disfunc ii ireversibile ( pareze cu mişcări trucate. Coordonările paleative se utilizează doar când o coordonare fiziologică este imposibilă. CAPITOLUL VII CORECTAREA DEFICITULUI RESPIRATOR Cuprinde : Posturarea în kinetoterapie respiratorie: .căutarea unui punct fix exterior. Metoda constă în coordonarea dezechilibrării.Reflex de echilibrare .Corectarea pozi iei umerilor şi scapulei . Avantajele terapiei ocupa ionale sunt: dezvoltă coordonarea pe gesturi fixate anterior bolii şi antrenează direct gestica cotidiană.Gestualitate coordonată Determină o activitate musculară optimală.Corectarea curburilor patologice ale gâtului şi pozi ia capului . Reflex de stabilizare . Tehnica dezvoltă abilită i în lan kinetic deschis.Posturi relaxante şi facilitatorii ale respira iei .Reeducarea respira iei diafragmatice Controlul şi coordonarea respira iei : o Frecven a o Raportul între timpii respiratori o Viteza fluxului de aer o Controlul respira iei în mişcare şi efort Gimnastica de corectare : . metabolice. Posturile detremină reac ii de reechilibrare şi restabilizare ( dezechilibrarea e treptată şi apar reflexele . . . Lipsa efortului fizic determină deficite func ionale ale întregului organism şi dezadaptări cardiorespiratorii.Reeducarea respira iei costale .Corectarea curburilor patologice ale coloanei dorsale Corectarea curburilor patologice ale coloanei lombare .depărtarea unui segment (linia gravita ională să cadă tot în poligonul de sus inere ).Coordonări paleative Se realizează prin adaptarea la mers cu ajutorul cârjelor sau a bastonului.Tonifierea diafragmului şi a musculaturii respiratorii toracice pasive CAPITOLUL VIII ANTRENAMENTUL LA EFORT Toleran a la efort este principala măsură pentru aprecierea capacită ii de muncă a unui bolnav. individualizată. Elaborarea gestului se poate realiza prin cumpănă pe un picior pentru a culege ceva de pe podea (program Williams pentru lombosacralgii ) sau în cazul sportivilor de performan ă în diverse sporturi. Orice exerci iu se va executa tot mai repede ca dovadă de precizie. ankiloze articulare). musculare.Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare .

Testarea capacită ii de efort se exprimă astfel : puterea efortului în Watt-i.81 W.iner ie fizică şi psihică prelungită. o Bicicletă ergonomică /covor rulant Avantajele sunt reprezentate de dozarea efortului şi urmărirea parametrilor cardiorespiratori la efort.23 ⋅ f ⋅ 9. dar cel mai frecvent se face în laboratorul de explorări func ionale. distan ă.23 se referă la înăl imea scări ei şi este exprimată în metri. O variantă a mersului este "cura de teren" în sta iunile balneare.reprezentate de hipotonie şi hipotrofie musculară. Dozarea este relativă. Clasic. consum de oxigen. o Alergare . kgm/minut sau kgm/secundă. Valoarea efortului performat se poate : o Exprima în Watt-i W = 4/3 ⋅ ( greutate bolnav ⋅ 0. Metode de antrenament : o Mersul Se poate indica şi pulmonarilor cu administrare de oxigen ( treptat suspendată ).81 este cifră de conversie a kgm în W : 1 kgm = 9. distan a şi ritmul de mers. Sechelele severe după un reumatism se pot clasifica în : o Sechele locale disfunc ionale . obiectivele intermediare şi obiectivul final.81 )/60 o Exprima în kgm/min Kgm/min = greutate bolnav ⋅ 0. Antrenamentul la efort se indică următoarelor categorii : . mersul pe jos. Se face kinetoterapie. redoare articulară.Sechelari locomotori cu perimetru de mişcare net limitat . Se face testul de efort la scări ă al lui Master ( util şi pentru antrenament ). durată şi pantă. o Autoîngrijire şi activită i casnice Sunt indicate în deficien ele cardiopulmonare şi locomotorii severe. Efortul fizic reprezintă un stress complex pentru organismul care nu se poate adapta la el. Avantajele mersului sunt : exerci iu fiziologic cu automatism prestabilit. La început. f reprezintă numărul de urcări pe minut. sechele toraco-pleurale . Obiectivele pot fi exprimate în : nivel de efort ( W sau kgm/minut ) sau prin activită i ( număr metri parcurşi/număr minute. în func ie de ritm.Bolnavi cardiovasculari coronarieni după infarct miocardic .VI. autoîngrijirea şi activită ile casnice reprezintă scopul şi metoda reeducării la efort.Sedentarii Efortul fizic la care trebuie să antrenăm bolnavul este nivelul activită ii fizice la care parametrii cardiorespiratori nu se pot adapta rapid şi corespunzător. urmărind obiectivele I . Depinde de nivelul de la care pornim. sindrom post TBC. o Sechele generale . Tipurile de antrenament pot fi : ridicarea din pat şi aşezarea pe fotoliu. Testarea capacită ii de efort se face la persoanele sănătoase ( mai rar ) în sala de kinetoterapie. se utilizează 3 trepte cu o înăl ime de 23 cm.23 ⋅ f 0. Se face kinetoterapie şi se urmăreşte atingerea obiectivului VIII. o Urcat scări şi pante Progresia se exprimă prin numărul de trepte şi durata urcării. Pentru pantă sunt importante înclinarea. anumită muncă ). 9. Se vor stabili: nivelul ini ial de efort. paralizii.Bolnavi respiratori cu BPOC. unde se poate ajunge ( în func ie de starea bolnavului ) şi ce mijloace de antrenament are acel pacient. alergatul pe distan e tot mai mari.Antrenamentul la efort este important în orice etapă şi este o adaptare specifică a întregului organism la complexul excitant reprezentat de "efortul fizic". este simplu şi pune în ac iune grupe musculare mari.

săritul cu coarda.P max înregistrat ( e tot max ) D cr % =  ⋅ 100 P max teoretic Pacien ii se împart în două categorii : . Durata efortului este de 10-20 minute ( la început eforturile sunt scurte. o Semne paraclinice : modificări ale tensiunii articulare şi pe EKG. Frecven a şedin elor este de 2-3/săptămână pentru cei care performează eforturi de intensitate şi durată mari. articula ii şi circula ie periferică. Se urmăreşte alura ventriculară ( nu arată rezerva cronotropă a cordului ). Se stabileşte AV maxim admisă ( P max ): P max = 220 .2 kcal/minut. Exerci iile propriu zise 3.Este cea mai utilizată şi este indicată sedentarilor şi bolnavilor cardiopulmonari la un anumit nivel de antrenament. cu atât eficien a antrenamentului este mai mare. mers prin cameră ). Eficien a efortului fizic de antrenament este dat de intensitate. mişcări respiratorii. dispnee. durată sub 10 minute şi o frecven ă sub 2 şedin e/săptămână nu cresc condi ia fizică la sănătoşii sedentari.66 ].vârsta ( în ani ) sau P max = 215 [vârsta ( în ani ) ⋅ 0. Suportabilitatea efortului se urmăreşte prin : o Semne clinice: tahicardie (aritmii). Trecerea la starea de repaus în 5-10 minute. cu exerci ii lente fără efort mare 2. oboseală accentuată. Dozarea ine cont de ritm şi nivelul de ridicare al genunchiului (distan ă. dureri precordiale. paloare. etc. adaptare. Cea mai modernă exprimare a intensită ii unui efort este "echivalentul metabolic" (EM ). transpira ii reci. o Munca Trebuie să atingă capacitatea de efort cerută de munca sa fizică. Efortul se exprimă prin multiplii de EM. Ca variante se desprind alergarea pe loc. 1 EM = 3. o Sportul terapeutic Este indicat sedentarilor şi reprezintă obiectivul final pentru pacien ii cu afec iuni cardiopulmonare şi locomotorii. ame eli. Se va începe cu 25-50% şi va creşte treptat. o Terapia ocupa ională Trebuie să se aleagă bine formula. Efortul mare este periculos. Şedin ele pot fi zilnice sau mai multe pe zi pentru cei care performează eforturi mici ( mobilizare din pat. Eforturile cu intensitate sub 50% din consumul de O2. o Înot Avantajele înotului sunt efectele benefice ale apei calde şi ale presiunii hidrostatice pe muşchi. "Deficitul cronotrop" determinat de o boală cardiacă se calculează astfel : P max teoretic .Pacien i care suportă "bine" efortul fizic de antrenament şi vor ob ine beneficii . 1 EM reprezintă energia necesară acoperirii nevoilor bazale. durată. durată). Intensitatea de efort la bolnavii cardiaci sau pulmonari este de 60-70% din capacitatea func ională testată. Metodica şedin elor de antrenament la efort (Haskell) : 1. Se va ajunge treptat la 60-70% din consumul maxim de O2. Se fac mişcări uşoare de membre. dureri claudicante sau simple dureri muscloarticulare.Pacien ii care suportă "rău" şi renun ă ( nu suportă eforturi mai mari de 2 EM ). exprimat în ml O2/kg/minut sau kcal/minut. 6-15 minute de încălzire. de repaus. mers relaxat. de 3 minute. Este greu de dozat. în casă. Vasodilata ia mare produsă la efort nu . cu pauze de 30-180 secunde şi ciclul se repetă 30-60 minute ). apar repede semne clinice.5-4 ml O2/kg/minut = 1. Este indicată pentru bolnavii cardiorespiratori şi locomotori. frecven ă şi cu cât acestea sunt mai mari.

Scade esutul adipos şi creşte masa musculară . . Stereognozia ( identificarea prin palpare a unui obiect ) suportă diverse aprecieri : formă. Evaluarea deficitului senzitiv este un proces greu şi suportă participarea totală a bolnavului. este ameliorat raportul V/Q şi difuziunea oxigenului . metal. Efectele antrenamentului la efort sunt : .Creşte suprafa a alveolocapilară de schimb.Creşte capacitatea sexuală .Scade alura ventriculară. până simte doar un punct. Sim ul mişcării ( kinezie ) se apreciază prin mişcarea unui segment într-un sens şi în celălalt şi se întreabă care este direc ia mişcărilor. iar recuperarea deficitului senzitiv este dependentă de cel motor. . "spălarea" metaboli ilor acizi din muşchi. plastic ). existând riscul de hipotensiune. dar încă există semne de întrebare ).Creşte condi ia psihică ( încrederea în sine ) . Evaluarea deficitului senzitiv cunoaşte mai multe etape: atingere uşoară cu vată (bolnavul stă cu ochii închişi şi este întrebat dacă simte) presiune cu un obiect bont ce stimulează receptorii profunzi. Discriminarea tactilă a două puncte se realizează prin în epare simultană. greutate. lipotimie şi tulburări de ritm. senza ie cald-rece Durere ( în epare cu un obiect ascu it ). dimensiuni. Obiectivul VIII nu trebuie să lipsească din orice program de kinetoterapie. Întreruperea transmisiei se poate produce la orice nivel : o leziuni ale pielii care afectează receptorii o leziuni ale nervului periferic care produce deficit senzitiv o leziuni de măduvă care detremină tulburări senzitive dermatomiale o leziuni ale ariilor senzitive corticale ce produc afectarea discriminării senzitive şi a analizei conştiente senzitive Pu ini kinetoterapeu i se preocupă de obiectivul IX. stabilizarea tensiunii arteriale. scade tensiunea arterială sistolică şi este ameliorată func ia ventriculului stâng. Rolurile acestei etape sunt : scăderea tahicardiei.Efecte favorabile asupra proceselor de coagulare-fibrinoliză Este încă controversat dacă antrenamentul la efort creşte circula ia coronariană şi dacă are capacitatea de supleere efectivă ( se pare că da. cel pu in în primele faze. la o anumită distan ă. antrenamentul se face sub controlul cardiologului. Sim ul pozi iei ( propriocep ie ) se apreciază prin modificări succesive de pozi ie ale unor segmente. subiectivism şi efort de concentrare ( oboseşte repede ). CAPITOLUL IX REEDUCAREA SENSIBILITĂ II Este indicată în afec iuni ale SNC/SNP produse de afectarea recep iei şi întreruperea transmisiei.Scad catecolaminele şi lipidele sanguine la efort iar HDL colesterol creşte fa ă de colesterolul total . Temperatură. La cardiaci. treptat distan a scade.Creşte extrac ia de oxigen din sânge şi respira ia tisulară . consisten ă. textură ( neted/rugos).Scade rezisten a vasculară periferică . se mai utilizează diapazonul care produce vibra ii de 256 Hz. disiparea căldurii acumulate prin efort.dispare la oprirea acestuia şi a contrac iei musculare. tip de material ( lemn. azi înlocuită cu diapazonul (vibra ie de 30 Hz ).Scade denivelarea ST la efort .

foarte utilă pentru refacerea stereognoziei o Ordinea reeducării : presiune . EXERCI IUL FIZIC TERAPEUTIC Tehnicile sunt elemente constitutive ale unui exerci iu fizic care au structură completă şi sens terapeutic. sensibilitate termică ( întâi rece.Execu ie lentă. ritmică . . flexie şold homolateral T : contrac ie concentrică E : placă talcată. abduc ie umăr T : contrac ie concentrică E : RE bra pentru mobilizarea umărului • A : decubit lateral. răsfoire căr i. baza este mică dacă urmărim antrenarea coordonării şi echilibrului. Tipul de contrac ie : concentrică. excentrică. fără gravita ie ( pentru tonifierea psoasiliacului for ă 2 ) Scopurile exerci iului fizic sunt : o Creşte for a musculară o Mobilizare articulară o Coordonare neuromotori/abilitate Principiile de bază ale exerci iului fizic sunt : . tehnici → exerci ii →metode. propriocep ie. solide. prin exerci ii repetate : excitare cu vizualizare. Exerci ii propuse : • A : şezând. greu la unul fin. Deci. apoi cu ochii închişi o Şedin a durează maxim 5-10 minute dar se poate repeta în cursul aceleiaşi zi. Pozi ia de start trebuie să aibă bază de sus inere cât mai largă. Structura exerci iului fizic terapeutic este următoarea : 1. izometrică 3. După şcoala din Boston. Metodologia cunoaşte anumite reguli : o Stimularea se face întâi sub privirea pacientului. apoi se schimbă. o Progresie de la stimul intens. Exerci iul fizic este baza metodelor de kinetoterapie. apoi fără şi repetat de 3-4 ori. Pozi ie de start şi mişcările efectuate în cadrul acestei posturi 2.Pozi ii de start stabile. scoaterea obiectelor dintr-un sertar sau cutie. kinestezie. grosolan. 3 = "elemente"= E. care să faciliteze travaliul muscular. Mountcastle a încorporat func ia motorie în contextul antrenamentului senzitiv : apucarea unui obiect. 1 = "activitate"= A.durere.stimulare identică simultană simetrică. învârtire robinete.să nu se sară etapele . pentru teritoriul afectat. 2 = "tehnică" = T.După Maynard se începe reeducarea senzorială doar dacă pacientul percepe vibra ia diapazonului la 30 Hz sau 256 Hz. uşor. mic. Este importantă refacerea "hăr ii sensibilită ii" corpului.excentrică E : rezisten a gravita iei şi presiunea mâinii kinetoterapeutului pentru tonifierea cvadricepsului • A : ortostatism. obiectul trebuie recunoscut în maxim 60 secunde. Elemente de facilitare/inhibare a răspunsului contractil (stimuli senzoriali). pentru propriocep ie progresia se face de la articula iile mari la cele mici. apoi cald ) În timp. o Deficit senzitiv unilateral . extensia genunchiului T : contrac ie concentrică +/.Progresivitate lentă .

se stabileşte corect ritmul exerci iului. pentru tonifierea regiunii dorsolombare. pentru tonifierea abdominalilor.Modificarea ritmului : la contrac iile excentrice ritmul lent este solicitat mai mult iar la contrac iile concentrice orice tip de ritm este mai mult sau mai pu in solicitat fa ă de ritmul optim respirator.Creşterea amplitudinii unei mişcări executate contra gravita iei/cu o greutate adăugată. pacientul stă în decubit ventral.Exerci iile se fac în limitele maxime ale unghiurilor de mişcare a segmentului. . De exemplu. iar amplitudinea de forfecare creşte treptat. din decubit dorsal se face forfecare pe verticală a membrelor inferioare.Creşterea progresivă a lungimii şi bra ului pârghiei.Prelungirea duratei exerci iilor paralel cu adaptarea la effort Progresivitate pentru amplitudine : .din semiculcat : izometrie. .genuflexiune cu ridicarea unui bra ). .tensiuni prelungite pe direc ia de recuperat (for area nu trebuie să fie dureroasă ) Progresivitate pentru coordonare: . cu bra ele la ceafă.Exerci ii de tonifiere pentru toată amplitudinea de mişcare posibilă .Progresiv. ridică un membru inferior. se antrenează toate fibrele musculare şi amplitudinea va redeveni normală. . unghi de 30° ) extensia gambei. de la exerci ii pentru articula ii mari spre mişcări pentru articula ii mici (control coordonator mai mare). Rezisten a este egală cu produsul dintre greutatea aplicată şi distan a de centrul de mişcare.Combinarea mişcărilor în diverse articula ii şi segmente (mişcări asimetrice . apoi ( cu sul sub genunchi. .Creşterea dificultă ii de a men ine în echilibru o pozi ie Progresivitatea în timp ( creşte durata ) - . indicat pentru for ă 2-3.creşterea ritmului mişcărilor executate pe toată amplitudinea posibilă . Exerci ii simple cu rezisten ă : rezisten a se aplică tot mai distal de articula ia în mişcare (pentru extensia cotului rezisten a se aplică pe antebra ). pentru cvadriceps . .Pauzele sunt propor ionale cu intensitatea contrac iei efectuate.Asocierea unor mişcări la un exerci iu care antrenează grupul muscular principal. De exemplu. .Succesiune mişcări fără gravita ie.Succesiunea contrac iilor statice determină contrac ie dinamică. ridică trunchiul. Principiul progresivită ii : Progresivitate pentru tonifiere musculară : .o serie de exerci ii mici şi ritmice la limita sectorului de mobilitate posibilă .Creşterea sarcinii care reprezintă rezisten a aplicată (exerci ii de tip DeLorme).Scade treptat poligonul de sus inere . cu gravita ie.etape de solicitare tot mai mari pentru musculatura paravertebrală. cu bra ele pe lângă corp. pentru coordonarea membrelor inferioare şi trunchi. De exemplu.Scoaterea treptată a ajutorului dat de musculatura accesorie . . apoi ambele . în cazul tonifierii abdominalilor există 3 trepte de progresivitate : cu bra ele înainte.Creşterea preciziei în execu ie (la hemiplegici flexia este necoordonată şi face flexia cu mâna la gură ) . . De exemplu. .

se pot schimba pozi iile picioarelor.Schimbând pozi ia bra elor . pe linie. umeri (tonifierea musculaturii scapulare şi a umerilor) şi controlează for a genunchilor.Patrupedie . Bazele procedurale ale exerci iului fizic : • Pozi ie şi mişcare Pozi ii de pornire Există 5 pozi ii fundamentale din care se pot desprinde pozi ii derivate : 1. sau poate antrena întreg corpul. Pozi ie şezând Din pozi ia şezând mai există variantele : .Schimbând pozi ia picioarelor 4. lateral) .Schimbând pozi ia picioarelor . ghemuit) 2. Pozi ia culcat Ca variantă. Pozi ie ortostatică Din pozi ia ortostatică fundamentală se pot desprinde pozi iile derivate : . reechilibrare endocrină şi psihică. fandat. antrenează articula iile membrelor şi trunchiului. gât. respiratorii) şi ameliorează activită ile zilnice 3. în supina ie. mobilitatea . creşte amplitudinea de mişcare a membrelor superioare prin mişcări izotonice.Schimbând pozi ia bra elor 3. pentru refacerea func iei motorii la acel nivel (exerci iu local specific). ortostatism. 4. Pozi ia "atârnat" Pozi iile derivate din această pozi ie fundamentală sunt : . decubit ventral cu sprijin pe coate.Schimbând pozi ia trunchiului (înclinări anterior. solicită reflexele de echilibru şi eliberează coloana care poate fi uşor mobilizată. Suita completă a etapelor controlului motor este : 1. antrenând astfel func iile generale ale organismului (cardiovasculare. antrenează func iile vitale (circulatorii.Schimbând pozi ia picioarelor (depărtate.Schimbând pozi ia mâinilor : în prona ie. iar membrele inferioare execută mişcări izometrice 6. antrenează musculatura posturală şi reflexele posturale. metabolism. solicită reflexele de postură cap. Exerci iile sunt individualizate pentru a servi unor scopuri anume. patrupedie. 5. decubit lateral şi rostogolire ( marii handicapa i ) 2. 5.Exerci iul fizic antrenează un segment/parte a corpului. dezvoltare armonioasă). alte posturi de lucru : o semi-îngenuncherea o decubit dorsal cu rota ia pelvisului o "podul" o mersul Promovarea mişcărilor sau controlul motor Se realizează pentru refacerea func iei motorii pierdute prin leziuni ale SNC. Pozi ia în genunchi Pozi iile derivate sunt : . pozi ia şezând. apucând cu palmele fa ă în fa ă Pentru deficien ele motorii determinate de SNC (dar nu numai atunci) există posturile speciale : 1.Schimbând pozi ia picioarelor .

Stabilitatea dă posibilitatea de contrac ii normale simultane a muşchilor din jurul unei articula ii ( co-contrac ie ). abilitatea Se poate caracteriza ca posibilitate de a "manipula şi explora mediul înconjurător". Comenzile şi comunicarea Stabilesc o rela ie senzorială între pacient şi kinetoterapeut. În cadrul stabilită ii se delimitează 2 procese: o integritatea reflexelor tonice posturale o co-contrac ia . • Contrac iile musculare Se folosesc tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă ( FNP ) . După dezvoltarea acestui control. Trac iunea şi compresiunea Trac iunea se face la comanda "împinge !" şi stimulează mişcarea în timp ce compresiunea se face la comanda "trage !" si stimulează stabilitatea. "Maximul" se raportează la for a actuală. Reeducarea mobilită ii implică: creşterea amplitudinii.Knott şi Voss. Este implicată componenta de rota ie a segmentelor. stabilitatea Reprezintă capacitatea de a men ine posturile gravita ionale. mobilitatea controlată Reprezintă abilitatea de a face mişcări în posturi de încărcare ( prin greutatea corpului/segmentului distal fixat ) sau de a rota capul şi trunchiul în timpul acestori posturi. tendoanele şi articula iile trebuie să îndeplinească condi iile : să fie fermă dar nedureroasă.mişcarea segmentului distal . hipotenie. redoare articulară/periarticulară. Tehnicile FNP sunt : • Tehnici FNP fundamentale Tehnicile fundamentale se utilizează la orice pacient. ferme sau blânde ( după caz ). Secven ialitatea normală este următoarea : începutul mişcării îl face rota ia în cadrul schemei .stabilitatea în posturile cu încărcare 3. Pacientul trebuie să îşi urmărească dirijarea mişcării. Întinderea Muşchiul răspunde mai bine după ce a fost întins (Kabat pozi ionează la întindere maximă). de activitate " static-dinamică". ceea ce determină o întindere mai mare a muşchilor din schemă. Mobilitatea poate fi afectată prin: hipertonie. Secven ialitatea normală a mişcării Controlul muscular este ini ial proximal şi apoi distal. 2. 4. să fie pe elementele care fac mişcarea şi să nu jeneze amplitudinea completă de mişcare. apare "stretch-reflex"-ul. Rezisten a maximală Permite totuşi executarea mişcării şi creşterea for ei. Din punct de vedere al tehnicii. clare. reac ii de echilibru în balans şi abilitate de utilizare a amplitudinilor func ionale ( proximal şi distal ). cu sau fără cooperarea acestuia. kinetoterapeutul execută trac iunea (alungirea). antigravita ionale şi mediane ale corpului. Mobilitatea controlată reclamă for ă musculară ( pentru mişcare ). creşterea for ei sau creşterea ambelor. fără sacade. Reprezintă capacitatea de a mişca segmentele în afara posturii/locomo iei. dezechilibru tonic. Iradierea se face de la grupele musculare puternice din schemă la cele slabe.Reprezintă abilitatea de a ini ia şi executa mişcarea pe toată amplitudinea fiziologică. Comenzile trebuie să fie scurte. contrac ia reflexă şi exact în acest moment pacientul începe contrac ia ( mişcarea ). Stadiul intermediar. Aceste tehnici sunt : Priza mâinilor Contactul manual cu muşchii. Mişcarea este lentă. mişcarea se face dinspre distal spre proximal. presupune că por iunea proximală se rotează şi por iunea distală este fixată prin greutatea corpului.

În jurul unei articula ii. apoi pe cele slabe) . în diverse puncte întinderi rapide . Baza este "induc ia succesivă" ( Sherrington ). dar mişcarea trebuie să se facă pe toată amplitudinea şi să fie suficient de intensă. induc ie succesivă pe agoniştii slabi şi apoi CR.apoi mişcarea segmentului proximal. pentru a permite iradierea. fără pauze. Celulele Renshaw au ac iune inhibitorie pe motoneuronul alfa agonist.For ă 0. care. dar pregăteşte antagonistul. Prin trecerea de la o tehnică FNP la alta/combina ii între ele se poate prelungi antrenamentul.Vizualizarea mişcării .Mişcările de decompensare : diminuează sau evită oboseala. la sfârşit. În concluzie. Amplitudinea întinderilor este cât mai mare."Iradierea" influxului nervos de la muşchii puternici la cei slabi (în general. Contrac ii repetate ( CR ) Contrac iile repetate sunt indicate pe musculatura unei direc ii de mişcare slabă.3 (slăbiciune pe tot parcursul) : în timpul mişcării.Reciprocitate între două scheme . IL inhibă agonistul spre sfârşitul mişcării . 1 Nu se ini iază mişcarea voluntară. CR se fac la lungime maximă (pasiv ) şi se declanşează reflex miotatic extern. reflexe de postură şi echilibru . • Tehnici FNP speciale cu caracter general Tehnicile specifice depind de cooperarea şi efortul voluntar al pacientului. Refacerea controlului apare întâi proximal şi apoi distal. rezisten a se pune întâi pe muşchii puternici. reflexe de flexie/extensie. . în timp ce ILO creşte for a agonistului. ILO reprezintă o variantă de IL cu contrac ie izometrică la amplitudine maximă. de antrenat.Reflexe tonice (ale gâtului şi labirintice).Activi pe toată schema dar cu for ă inegală Se fac CR în punctele cu for ă scăzută. determină şi recrutarea de motoneuroni gama.For ă 2. Contrac iile repetate se aplică în trei situa ii : . este izometrică şi stimulează circuitul gama şi fusul neuromuscular. stimularea antagoniştilor şi contrac ie. Treptat. Întărirea ( creşterea for ei musculare ) se face prin : . apoi pe cei slabi. Bazele sunt : . prin izometrie. Contrac ia concentrică duce la scăderea "stretch-reflex"-ului şi apoi scad aferen ele de la fusul neuromuscular. Întâi izometrie. . este generată mişcarea doar a musculaturii slabe. nici restul mişcării nu se poate face.ILO determină facilitare în ambele direc ii. apoi întinderi manuale şi contrac ie izotonică cu rezisten ă până la capătul cursei. Repetarea IL . Întinderea muşchiului determină reflex miotatic. Contrarezisten a se aplică treptat. Aceste tehnici sunt : Inversarea lentă ( IL ) şi inversarea lentă cu opunere ( ILO ) Acestea presupun contrac ii ritmice ale agoniştilor-antagoniştilor dintr-o schemă. creşte rezisten a aplicată mişcărilor. Dacă rota ia nu se poate face. Rezisten a inhibă reflexul Golgi asupra motoneuronului agonistului şi agonistul se contractă.. Dacă începe mişcarea. ILO. De asemeni se spun comenzi verbale ferme."Iradiere " de la membrul sănătos la cel bolnav (rezisten ă pe grupele mai puternice. rezisten a este direct propor ională cu contrac ia. Înainte se făceau contrac ii izotonice pe antagonişti. musculatura proximală este mai puternică decât cea distală) Aplicând contrarezisten ă pe musculatura puternică.

dacă extensia cotului este limitată.Se împiedică orice mişcare şi se ob ine izometria antagoniştilor (extensie . Se va evita declanşarea stretch-reflex-ului.RO agonistă . se face mişcare pasivă. o Stabilizare ritmică ( SR ) Este indicată în reducerea antalgică a mobilită ii sau redori post-imobilizare gipsată.ILO o Relaxare . se face flexie. ridică coapsa contra rezisten ă ( contrac ie concentrică ). în timp ce kinetoterapeutul se opune împingerii/trac iunii.Stretch-reflex ce stimulează sistemul gama (prin izometrie ac ionează pe gama statici ) o Comenzile verbale ferme : SR Secven ialitate pentru întărire ( SI ) .abduc ie . De exemplu. Baza este reprezentată de coactivarea neuronilor alfa şi gama. . Comenzile sunt ferme. pasiv-activ.excentrice.adduc ie .În " ine" .izometrie muşchi retracturat. pentru şold se face flexie . la maxim se solicită să o ină acolo şi kinetoterapeutul o împinge în jos ( contrac ie excentrică ).izometrie agonist. întâi pasiv. Contrac ia izotonică se face cât poate pacientul. De exemplu.RO antagonistă . o Mişcarea activă de relaxare . deci face extensie activă. " ine!" ( izometrie ) şi relaxează. pentru flexorii coapsei pacientul stă în decubit dorsal. RO +/. insistente iar mişcările lente şi ritmice. o Relaxare . Comenzile verbale au rol inhibitor cortical. Se mai numeşte şi tehnica " ine-relaxează".relaxare lentă ( este involuntară şi contrac ia izotonică este a antagonistului).când doar un segment din schemă este slab ( vezi anterior ) Inversarea agonistă ( IA ) Reprezintă o secven ă de contrac ie concentrică.rota ie externă la amplitudine maximă în etapele : . apoi excentrică pe o anumită schemă de mişcare. o • Tehnici FNP specifice : Tehnici pentru promovarea mobilită ii (combaterea hipertoniei/hipotoniei musculare ): o Ini ierea ritmică ( IR ) Este indicată în hipertonii musculare. RC se face la punctul de limitare. se ini iază mişcarea. dacă for a este mică după izometrie. apoi este contrac ie izometrică.opunere ( RO ) Este o tehnică izometrică indicată în limitarea mişcării prin contracturi musculare dureroase ( exemplu : ischiogambieri ). Pacientului îi sunt date comenzi să tragă şi să roteze sau să împingă şi să roteze. activ şi la final cu uşoară rezisten ă se trece spre IL. Se merge din treaptă în treaptă pe toată amplitudinea. De exemplu. în cazul tricepsului se face izometrie la extensie maxim posibilă = "împinge" .contrac ie ( RC ) Este indicată dacă există mobilitate redusă pe una din păr ile articula iei şi este contraindicată la durere. scopul fiind relaxarea şi după ce aceasta se ob ine. De exemplu.rota ie internă ) . Relaxarea se face doar pe antagonistul ce limitează mişcarea. Se repetă cu creşterea amplitudinii contrac iilor concentrice . În punctul de limitare a mişcării se face izometrie .Kinetoterapeutul comandă " ine" şi se ob ine izometria schemei . Trac iunea/împingerea sunt izometrice în timp ce rota ia este izotonică.opunere ( MARO ) Este indicată în hipotonii. relaxare bruscă la comandă iar kinetoterapeutul face rapide întinderi pasive comandă contrac ia cât poate cu uşoară rezisten ă. Se face simultan ( apoi alternativ ) contrac ia izometrică agonişti-antagonişti ( co-contrac ie ). Acest tip de tehnică este de două tipuri : .relaxare extensie .

Se pot utiliza CR şi SI apoi SN care se repetă. Buc. .Repeti ie de 2 . în genunchi.3 ori . o Contrac ia izometrică în zona scurtată ( CIS ) o Izometria alternantă ( Iz A ) Sunt contrac ii izometrice alternative agonişti . terapeutică şi de recuperare". ceea ce determină creşterea coordonării şi a abilită ii.abduc ie . . 2000 2. o Inversarea agonistă Este cea mai utilizată şi determină controlul excentric. ."Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei".aplica ii în kinetoterapie şi medicina sportivă".aşezat .Din genunchi . Creşte stabilitatea proximală a corpului. Medicală. în succesiune. ordinea dificultă ii este : IL . Sidenco E. în pozi ii neîncărcate. Pentru recâştigarea co-contrac iei."Evaluarea articulară şi musculară a membrului superior . o Secven ialitatea normală ( SN ) Se face de la distal la proximal. Sbenghe T.Iz A . decubit dorsal. 1987.La final se fac contrac ii izotonice repetate o Rota ia ritmică ( RR ) Este indicată în hipertonii. .L.SR. BIBLIOGRAFIE 1. Buc.ortostatic Tehnici pentru promovarea mobilită ii controlate Obiectivele sunt : o Tonifiere pe parcursul disponibil o Amplitudinea func ională o Antrenarea de posturi variate Sunt folosite toate tehnicile cu toate pozi iile.Iz A. Tehnici pentru promovarea stabilită ii Stabilitatea este dată de tonus postural bun şi de co-contrac ie eficientă.Din "patrupedie" . ortostatism. Următoarele două tehnici sunt specifice. În timp apare automatismul. apoi pasiv/activ face mişcarea limitată.ILO CIS . Ed.antagonişti. Medicală.L. Editura Funda iei România de Mâine. o Progresia cu rezisten ă ( PR ) Se caracterizează prin opozi ie făcută de kinetoterapeut locomo iei pacientului (controlează deplasarea înaintea bazinului) sau contrează mişcarea unui segment sau a unui membru.SR (uneori este necesară ILO apoi SR): succesiunea din patrupedie ILO ."Ghid practic de evaluare articulară şi func ională . 2003 . din aceeaşi pozi ie. reeditată 2002 3. Buc. . Ed.aplica ii în kinetoterapie şi medicina sportivă". Se face mişcare pasivă până la ob inerea relaxării. Tehnici pentru promovarea abilită ii Se fac în pozi ii cu eliberarea extremită ilor : şezând. Sbenghe T.. Editura Funda iei România de Mâine. După recâştigarea co-contrac iei în segmentul proximal (din postura neîncărcată) se trece la încărcare. pentru toată musculatura flexie . ."Kinetologie profilactică.adduc ie .extensie . Buc. Acestea sunt antrenate în descărcare ( ex. 2005 4. decubit ). Sidenco E.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful