P. 1
Curs_Elemente de Ecologie

Curs_Elemente de Ecologie

|Views: 2,048|Likes:

More info:

Published by: Mariana Burlacu Popa on Feb 23, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/28/2013

pdf

text

original

Sections

  • 1.1. Definitia si obiectul ecologiei
  • 1.2. Istoricul ecologiei pe plan mondial
  • 1.3. Istoricul ecologiei în România
  • 1.4. Situatia actuala si perspectivele cercetarilor ecologice în România
  • 1.6. Subdiviziunile ecologiei
  • 2.1. Organizarea sistemica a materiei
  • 2.2. Însusirile generale ale sistemelor biologice
  • 2.3. Ierarhia sistemelor biologice
  • 2.3.1. Niveluri de integrare
  • 2.3.2. Niveluri de organizare
  • 2.3.3. Niveluri de organizare în ecologie
  • 3.1. Structura organizatorica a ecosistemului
  • 3.1.1. Biotopul
  • 3.1.1.4. Elemente ale mediului hidric
  • 3.1.2. Biocenoza
  • 3.1.3. Functiile ecosistemului
  • 3.1.3.1. Functia energetica a ecosistemului
  • 3.1.3.2. Circulatia materiei în ecosistem
  • 3.1.3.3 Autoreglarea si stabilitatea ecosistemului
  • 3.2. Clasificarea ecosistemelor
  • 4.1. Toposfera
  • 4.2. Biosfera
  • 4.3. Circuitele biogeochimice globale
  • 4.3.1. Circuitul biogeochimic al carbonului
  • 4.3.2. Circuitul biogeochimic al azotului
  • 4.3.3. Circuitul biogeochimic al fosforului
  • 4.3.4. Circuitul biogeochimic al calciului
  • 4.3.5. Circuitul biogeochimic al sulfului
  • 4.4. Fluxurile energetice
  • 5.1 Poluarea si implicatiile ei ecologice
  • 5.1.2. Situatia poluarii mediului în România
  • 5.2. Poluarea atmosferei
  • 5.2.1. Poluarea fizica
  • 5.2.1.1. Poluarea sonora
  • 5.2.1.2. Poluarea termica
  • 5.2.1.3. Poluarea cu radiatii penetrante
  • 5.2.2. Poluarea chimica
  • 5.2.2.1. Sursele de poluare chimica naturala si artificiala
  • 5.2.2.2 Principalii poluanti ai atmosferei
  • 5.2.3. Poluarea biologica
  • 5.2.3.1. Criterii de apreciere a contaminarii biologice a aerului
  • 5.2.4. Evaluarea poluarii aerului
  • 5.2.5 Efectele atmosferei poluate asupra mediului
  • 5.2.6. Masuri de prevenire a poluarii atmosferei
  • 5.3. Poluarea apelor
  • 5.3.1. Definitia si clasificarea poluarii apelor
  • 5.3.2. Surse de poluare
  • 5.3.3. Poluarea de-a lungul zonelor de coasta
  • 5. 3.4. Efectele poluarii apelor
  • 5.3.5. Combaterea poluarii apei
  • 5.3.5.1. Mijloace de protectie a calitatii apelor
  • 5.3.5.2. Sisteme biologice utilizate în prevenirea poluarii apelor
  • 5.3.5.3. Epurarea anaeroba a namolurilor din apele reziduale
  • 5.4. POLUAREA SOLULUI
  • 5.4.1. Activitati care genereaza poluarea solului
  • 5.4.2. Dereglarile solului
  • 5.4.3.1. Poluarea prin îngrasaminte chimice si organice
  • 5.4.3.2. Poluarea solului cu pesticide
  • 5.4.3.3. Poluarea radioactiva sau nucleara a solului
  • 5.5. Probleme majore ale mediului în Europa centrala si de est
  • 6.1. Educatia ecologica prin scoala
  • 6.2. Educatia ecologica prin biserica
  • 6.3. Educatia ecologica prin mass – media
  • BIBLIOGRAFIE

ELEMENTE DE ECOLOGIE

ELEMENTE DE ECOLOGIE

Note de curs pentru studentii de la specializarea Ingineria si Protectia Mediului în Industrie

Editor: Prof.univ.dr.ing. Lucian Oprea

„Omul are un drept fundamental la libertate, la egalitate si conditii de viata satisfacatoare, într-un mediu înconjurator a carui calitate sa-i permita sa traiasca în demnitate si bunatate. El are datoria solemna de a apara si îmbunatati mediul înconjurator pentru generatiile prezente si viitoare.”
( Din „Declaratia de la Stockholm” din 1972, cu privire la protectia mediului înconjurator)

.. Elemente ale mediului cosmic.... Functia energetica a ecosistemului...............................3.. element ecologic structural si functional al biocenozei...............84 3.....................................................3..2........ Toposfera.................67 3.............. diversitatea si actiunea lor în ecosistem..........................................5....1...............................101 4...................1..........1. Functiile ecosistemului...........................................25 3......... BAZELE TEORETICE SI PRACTICE ALE ECOLOGIEI 2......3......3.3.................................................3.............................................104 4.... ...........................................................1...................................... Elemente ale mediului edafic solul ca mediu de viata.............1... Organizarea sistemica a materiei...............5...................................105 4..........3..............1..... Elemente ale mediului atmosferic si rolul lor ecologic.....35 3........ Definitia si obiectul ecologiei...........3....................... Subdiviziunile ecologiei........1..102 4.............11 2.67 3...................11 1..............................................................................1............ Circuitul biogeochimic al azotului....1...................................... Circuitul biogeochimic al carbonului.........3.....................................CUPRINS 1...................................1..3..............................2................................3................................ ECOSISTEMUL.............2.....8 1..1...2.................................. Legaturile ecologiei cu alte stiinte...........1....................... Biotopul................. Istoricul ecologiei în România.. ECOSFERA 4.......3......................................... Circuitul biogeochimic al sulfului.......106 .........1.. Biosfera.......1..........................................85 3.........1............................................................. Fluxurile energetice........................... Niveluri de organizare...........................3........................................14 2.....1. FORMA FUNDAMENTALA DE ORGANIZARE A ECOSFEREI 3....4.............104 4.......................................... Elemente ale mediului hidric.............. Ierarhia sistemelor biologice........... Elemente ale mediului geofizic...106 4........29 3.................21 3....................................6 1....10 1............ Niveluri de integrare..1....................................... Clasificarea ecosistemelor................ Istoricul ecologiei pe plan mondial.4..........2........................5...5 1.............................................................95 3........102 4..............3...................................................................24 3....................................1.........................103 4.......................................1..... diversitatea si actiunea lor în ecosistem... OBIECTUL SI ISTORICUL ECOLOGIEI 1.........................6........27 3...1.....4..........2...52 3......................................3...........2.................................................................2....15 2...........3......................2......................................................3 Autoreglarea si stabilitatea ecosistemului...1............ DEFINITIA............18 2.................1..........3.. Structura organizatorica a ecosistemului.......4.............................................................................................. Circuitul biogeochimic al calciului......... Circulatia materiei în ecosistem............................. Circuitele biogeochimice globale...............1............... Circuitul biogeochimic al fosforului.................98 4..........3...... Populatia................18 2.....24 3............. Biocenoza.............................1....................... Situatia actuala si perspectivele cercetarilor ecologice în România………………... Însusirile generale ale sistemelor biologice............... Niveluri de organizare în ecologie.......2...............................1.....19 2....90 3...............1...............1....

..110 5...................................113 5...... Epurarea anaeroba a namolurilor din apele reziduale.......................2.6.............3............ Poluarea biologica.........2.....3. DEGRADAREA ECOSFEREI................2....................................... Probleme majore ale mediului în Europa centrala si de est....... Educatia ecologica prin scoala...........1............109 5.………..... CAUZE SI CONSECINTE ECOLOGICE 5......... Poluarea prin îngrasaminte chimice si organice..............................2.......... Revolutiile din societatea umana si impactul acestora asupra mediului......120 5...... Poluarea solului...2........1....108 5......129 5...................5...2.........3...........3...........1.........................2................1..........139 ..............................109 5.......3.................................1.........1.... Educatia ecologica prin biserica...4...3....122 5.......4..............................121 5. Mijloace de protectie a calitatii apelor.......1..................... Poluarea si implicatiile ei ecologice...125 5....4...............2...119 5........................................... Evaluarea poluarii aerului………………………………………………....137 6.......138 BIBLIOGRAFIE...……....113 5..2...3.............127 5.......122 5........3..............................3...130 5..........3....4.................................... Combaterea poluarii apei..... Criterii de apreciere a contaminarii biologice a aerului……….......2...................................126 5............................................4.................4...2 Principalii poluanti ai atmosferei.............3................................ Sursele de poluare chimica naturala si artificiala............................1....2....3.. Dereglarile solului.......2...................................122 5.5..............128 5....................3.....1.......................110 5........................1................................1....................4........................ Surse de poluare..2............1......Poluarea radioactiva sau nucleara a solului.......128 5................................................ ........... Activitati care genereaza poluarea solului.....2........................................... Educatia ecologica prin mass – media.............................3............5............. Poluarea fizica………………………………………………………….................Poluarea solului cu pesticid e...2......2..........2............. Definitia si clasificarea poluarii apelor..................................2....5................1...1....................120 5......3......5.......... Masuri de prevenire a poluarii atmosferei.............................................................1...2.............2.....132 5. Poluarea cu radiatii penetrante………………………........3...........3.....111 5..................128 5...............5.......124 5........2......1.. Poluarea sonora…………………………………………….............114 5.......3.4..3................................... Poluarea de-a lungul zonelor de coasta......... Sisteme biologice utilizate în prevenirea poluarii apelor........................................................123 5..110 5.4................ Efectele poluarii apelor........................................................ Tipuri de poluare a soluluI .5...........2............. EDUCATIA ECOLOGICA 6....2................... Efectele atmosferei poluate asupra mediului.. Poluarea apelor..................................................130 5...........112 5......129 5................ Poluarea termica………………………………………….......3.................................133 6....................... Poluarea atmosferei………………………………………………………………............. Situatia poluarii mediului în România... Poluarea chimica...…....123 5.135 6..............

Mai târziu. 2001).cunoasterea componentelor structurale ale biotopului. 1957). corelatiile si interrelatiile dintre sistemele biologice supraindividuale aflate în interactiune cu mediul de viata. A. . Ecologia este studiul stiintific al interactiunilor care determina distributia si abundenta organismelor (Ch.cunoasterea organizarii si structurii biocenozelor. Asta ar însemna ca ecologia este stiinta care se ocupa cu economia (gospodaria) naturii. ca mare unitate ecologica structurala. a stabilitatii. Sacchi si P. 1972).cunoasterea biomului. Ecologia este stiinta care studiaza conditiile de existenta a fiintelor si interactiunile de orice natura. F. 1. În definitie. Ecologia este stiinta ce se ocupa cu studiul relatiilor complexe.cunoasterea organizarii. accentul principal se pune pe indivizii biologici cu evidentierea relatiilor complexe. Pârvu. a interrelatiilor dintre populatiile ei. gospodarie.cunoasterea ecobiomului. directe si indirecte. dina mica si evolutia generala a ecosistemelor. stiinta). 1970). functionala si informationala a ecosferei.cunoasterea biosferei ca sistem biologic superior de organizare a materiei vii. ale animalelor cu mediul înconjurator. . reprezentând totalitatea biocenozelor din cadrul ecosistemelor pe care le înglobeaza ecobiomul. care au la baza lupta pentru existenta. Krebs. . I.Elemente de ecologie Capitolul 1.cunoasterea organizarii si structurii ecosferei cu incidenta asupra ciclurilor biogeochimice globale. anorganic si organic . productia si productivitatea. a interactiunii lor cu mediul abiotic. a influentei factorilor ecologici ai biotopului asupra indivizilor biologici. În acest context specificul problematicii sale cuprinde: . . a relatiei om-biosfera (C. . 5 . OBIECTUL SI ISTORICUL ECOLOGIEI Ecologia studiaza organizarea. a proceselor ecologice ce se desfasoara în biotop. pentru a descoperi principiile dupa care se desfasoara aceste relatii (A.cunoasterea productiei si productivitatii ecosistemelor. Testard. plante sau animale si mediul lor. care exista între aceste fiinte si mediul lor (R. a interactiunii biocenozei cu mediul abiotic aflate în conditionare reciproca. Din punct de vedere etimologic cuvânt ul ecologie are la origine cuvintele din limba greaca oikos (casa. au fost elaborate alte definitii: Ecologia studiaza relatiile dintre vietuitoare. Ecologia este disciplina biologica care studiaza raporturile între organisme si mediul lor înconjurator ( C. MacFadyen. DEFINITIA. . stabilitatea. a influentei si combaterii poluarii. . 1971). în care intervine lupta pentru existenta. economie) si logos (vorbire. ca sistem de organizare a materiei vii pe o suprafata relativ mare a Terrei. structurii si interrelatiilor dintre indivizii unei populatii.1. Dajoz. asupra populatiilor si biocenozei. dinamicii si evolutiei lor. Definitia si obiectul ecologiei Prima definitie a ecologiei a fost data de Ernst Haeckel în 1866. directe si indirecte.

biocenoze. mai ales asupra plantelor si animalelor care îi asigurau mentinerea existentei. Procurarea mijloacelor de trai prin vânatoare. pe relatiile existente între ei. sau stiinta economiei 6 .Elemente de ecologie La prima vedere toate definitiile mentionate pun accentul pe organisme. biomurilor si biosferei. ecosisteme si biosfera (E. sociologi. Începând cu anul 1966 are loc o noua orientare în ecologie cu elaborarea de noi definitii într-o alta perspectiva stiintifica: • Ecologia studiaza nivelurile de organizare superioare celui individual si anume: populatii. agronomi. ecobiomurilor si ecosferei cu formarea unei constiinte ecologice de protejare a lor. biocenoze. 1982). Bazele ecologiei sunt puse de chimistul Iustus von Liebig (1843) care scoate la iveala interactiunea planta-sol. Mai cu atentie se poate constata ca. transmiterii si prefacerii ei în lumea vie. 1973). ideea fundamentala a ecologiei privind interactiunule cantit ative dintre fiintele vii. Numeroasele observatii asupra naturii. Haeckel si pâna în anul 1972. pentru orice locuitor al Terrei. 197l). accentul punâ nduse pe unitati vitale supraorganismice în cadrul carora are loc procesul formarii materiei organice. Ea s-a format ca stiinta din necesitatea cunoasterii legitatilor ce dirijeaza fenomenele de organizare. este exprimata clar si argumentata stiintific de Charles Darwin (1859). • Ecologia este stiinta interactiunilor în sistemele supraindividuale (B. Însa. ecologia are o larga sfera de cuprindere si se situeaza la granita dintre stiintele naturii si cele sociale. El defineste ecologia ca stiinta a conditiilor luptei pentru existenta. Botnariuc. a interactiunilor vietii si mediului pe niveluri supraorganismice (M. respectiv pe indivizii biologici. functionare si existenta a lumii vii în strânsa interactiune cu mediul abiotic. silvicultori. modul de viata al multor plante utile. Dupa cum se vede. înca de la definitia data de E. Istoricul ecologiei pe plan mondial Cunostintele ecologice au o mare vechime. • Ecologia studiaza sistemele supraindividuale de organizare a materiei vii (populatii. pescuit. în general. S. filosofi si. a presupus si dobândirea de cunostinte ecologice.lea. radacinilor de la pla ntele spontane. Ele asigura cunoasterea starii biocenozelor. Stugren. biosfera) integrate în mediul lor abiotic ( N.2. Vadineanu. Al. econo misti. Ele încep odata cu aparitia speciei umane si constau în observatii facute asupra naturii înconjuratoare. 1966. piscicultori. demonstrând dependenta organismului vegetal de concentratia elementelor chimice din sol. • Ecologia este stiinta relatiilor reciproce. S-a trecut apoi la domesticirea speciilor de animale si cultivarea speciilor de plante pe baza unor cunostinte ecologice acumulate în timp. plante si animale. a ecosistemelor. 1. adunarea fructelor. definitiile abordeaza în continutul lor o nuanta de tranzitie stiintifica. luându-se în calcul interactiunea cu mediul neviu. Rezultatele cercetarilor ecologice sunt de mare utilitate pentru biologi. precum si pe relatiile dintre ei si mediul neviu. ingineri. 1975). Ghilearov. Oamenii cunosteau bine înfatisarea si obiceiurile diferitelor animale. fac posibila aparitia ecologiei ca stiinta. Ecologia integreaza datele si metodele de cercetare ale altor stiinte în propriul sau domeniu de cercetare. Odum. comunicate în scris din antichitate si pâna la mijlocul secolului al XIX. oameni politici. Termenul ecologie a fost introdus în stiinta de adeptul sau Ernst Haeckel (1866).

constituie singura cale de a face prognoza ecologica. Tinând cont de toate aceste modificari ale mediului si ale starii generale a ecosistemelor. Acest lucru a dus la declansarea a o serie de retroactiuni ale caror forme de manifestare au devenit tot mai evidente. Tansley (1935) introduce în ecologie notiune de ecosistem care cuprinde unitatea dintre biocenoza si mediul neviu (biotop). ecologia animalelor. regional si global prin actiuni concrete internationale. Mai târziu. în urma analizei metodelor de cercetare folosite de ecologie. Sub imperativul situatiei reale a natur ii. A. introduce în aceasta stiinta notiunea de habitat. stresante si grave asupra ambiantei generale. s-a trecut de la ecologia teoretica la ecologia aplicata. Pe baza acestor principii E. idei si interpretari ecologice în interiorul obiectelor de studiu: botanica. În cadrul lor se dezvolta ecologia plantelor. Karl Mobius (1877) concluzioneaza ca organismele nu traiesc independent. Forbes (1887) evidentiaza în cadrul apelor dulci continentale conexiunea reciproca a plantelor si animalelor. Warming (1909) preia conceptul de comunitate si îl aplica în ecologia plantelor. Se pun bazele fundamentale ale ecologiei trofoenergetice care explica structura si functionarea ecosistemului pe baza schimbului de energie. zoologiei. Dahl (1908). Ea devine o stiinta sistematica independenta si nu mai este o anexa a botanicii.P. Progresele facute în ecologie permit la mijlocul secolului al XX-. fiziologiei. Se contureaza observatii clare privind structura si reglarea trofica a biocenozei din cadrul ecosistemului. Pe baza cunostintelor acumulate si în urma observatiilor personale. ea conturându-se ca obiect de studiu de sinestatator. La initiativa ONU a fost elaborat în anul 1986 raportul Brutland. Aspectul în sine i-a determinat pe ecologi sa explice procesele nou aparute în natura si sa caute sa gaseasca prin cercetare solutii concrete pentru rezolvarea lor. microbiologiei. Informatiile obtinute permit controlul sistemelor ecologice.Elemente de ecologie naturii. Programul Biologic International initiat de UNESCO în 1964 prevede pentru ecologie unificarea metodelor de cercetare si inventarierea proceselor ecologice la scara mondiala. A scos în evidenta relatiile complexe directe si indirecte ale animalelor cu mediul anorganic si organic în care intervine lupta pentru existenta. Dezvoltarea teoriei generale a sistemelor de catre L. a determinat o schimbare de conceptie în ecologie. omul a modificat mediul. G. functiile si legile ierarhiei sistemice Analiza sistemica în ecologie. bacteriologie. În a doua jumatate a secolului al XIX. 7 . ecologia bacteriilor. E. Cercetarile care se faceau abordau medii de viata aflate cât mai putin sub influenta variatelor impacte umane. zoologie.lea tratarea matematica si cibernetica a fenomenelor ecologice. sociale si de protectia mediului la nivel local. Prin activitatea sa. Ecologia sistemica. Sunt luate în considerare aspectele economice. Clements (1905). 1960). se identifica structuri si relatii din comunitati mai simple ca biocenoza. În acest fel apare o noua gândire în ecologie. rezultând aprecieri corecte asupra productiei populatiilor ce îl compun. sub aspect teoretic. El pune accentul pe calitatea de sistem în comunitatile biotice si pe aspectul energetic al proceselor ecologice. F. bazata pe modelarea matematica. Catre sfârsitul acestui secol se adânceste modul de a privi si interpreta lucrurile în ecologie. Pâna în anul 1960 ecologia s-a aflat în categoria stiintelor teoretice. urmareste cunoasterea relatiilor dintre structurile. Bertalanffy (1932.lea s-a demarat acumularea de material faptic. Odum (1957) deschide un drum nou prin tratarea sistemica a ecologiei. pe baza lui a fost adoptat conceptul de dezvoltare durabila. prin care toate statele se obliga sa ia masurile corespunzatoare supravietuirii omenirii în conditii optime si de lunga durata pe aceasta planeta. iar în 1992. la nivel planetar au avut loc reuniuni stiintifice internationale si s-au stabilit programe de cercetare ale ecologiei aplicate pentru reechilibrarea naturii. cu repercursiuni negative asupra nevoilor umane. E. F. În acest scop Societatea Internationala de Ecologie (INECOL) a elaborat cu ajutorul unui grup de experti Programul International de Cercetari Ecologice pentru Realizarea Dezvoltarii Durabile. la Rio de Janeiro. ci formeaza o grupare pe care o numeste biocenoza sau comunitate. studiind conditiile de viata a licosidelor (un grup de arahnide) accepta si sustine notiunea de biotop.

Spârchez (1968). Cercetarile ecologice asupra biocenozelor din România intra sub incidenta activitatii stiintifice a lui Traian Stefureac (1908-1986). În acest sens. Elevul sau. care stabileste raportul de coexistenta si interrelatii între diferite specii de briofite. Lor li se adauga cercetari ecologice cu caracter complex efectuate asupra padurilor de catre specialistii din silvicultura. se afla si cercetarile privind vegetatia. fânetelor seculare din Bosanci si Ponoare. El pune bazele teoretice si practice ale geobotanicii românesti. skena-scena). Totodata el este unul din cei mai de seama militanti pe tarâmul ocrotirii naturii si ambiantei umane din România.Elemente de ecologie 1. prezentate în cele ce urmeaza. Botanistii întreprind numeroase si valoroase cercetari ecologice asupra covorului vegetal. precum si interactiunea dintre ele si mediul abiotic. G. Ecologia animalelor terestre în România este fondata de Andrei Popovici. ecologia si potentialul productiv pe versantii Podisului Transilvaniei. Purcelean.E. N. Csuros si Z. Din activitatea de cercetare a rezultat o serie de sinteze ecologice.. Rezmerita. Bândiu etc. Paralel si concomitent cu cercetarea covorului vegetal s-au desfasurat multiple cercetari ecologice asupra animalelor privind conditiile lor de viata si relatiile dintre specii. Istoricul ecologiei în România Gândirea ecologica în România apare la începutul secolului al XX-lea. Stanescu. C. Târziu. initiaza si desfasoara o ampla activitate de cercetare si comunicare a rezultatelor prin lucrari stiintifice de mare valoare. O contributie deosebita în acest sens si-au adus-o Al. I. Are contributii deosebite la ameliorarea terenurilor alcaline din cadrul agrosistemelor si la evidentierea ecologiei buruienilor vatamatoare semanaturilor. Iuliu Prodan (1875-1959) realizeaza cercetari de floristica. Florescu. St. În domeniul terestru s-au facut si se fac cercetari ecologice asupra plantelor si asupra animalelor. fiind de mare importanta studiile privind ecologia plantelor halofile din România. care au în structura covorului vegetal specii de plante endemice. mlastini turboase aflate în diferite etaje si zone de pe teritoriul României. vegetatie si ecologie vegetala. Alexandru Borza (1887-1971). realizate de I. St. dar cu o nota aparte. reprezentând habitatul elementelor în care vietuiesc indivizi biologici. Negulescu. D. acvatic si subteran. Tot el face si prima clasificare a tipurilor de biotopuri existente pe teritoriul tarii noastre (1937) si introduce în stiinta ecologica termenul de bioskena (bios-viata. pajisti. Beldie. V. utilizând metodologia fitocenologica a lui Braun-Blanquet. Ea descinde din activitati stiintifice de cercetare si cuprinde domeniile: terestru. El demonstreaza interactiunea dintre specii. Activitatea sa este continuata de numerosi alti botanisti prin cercetari de detaliu concretizând cunoasterea în cea mai mare parte a florei si structura fitocenologica a covorului vegetal ce îmbraca teritoriul României. Donita. Asa sunt de exemplu studiile facute de Alexandru Beldie asupra florei si vegetatiei Muntilor Bucegi (1967) si ale lui Ioan Pop asupra florei si vegetatiei Câmpiei Crisurilor (1968) iar mai recent cele facute de Nicolae Roman asupra florei si vegetatiei din sudul Podisului Mehedinti (1974). asupra padurii ca ecosistem si a functiilor ei. De ecologia fitocenozelor si a plantelor din mlastinele de turba s-a ocupat meritoriu Emil Pop (1897-1974) care a clarificat originea relictelor glaciare din turbariile Europei.3. comparate cu cele din Ungaria si sesul Tisei. cele ale lui Gheorghe Dihoru asupra învelisului vegetal din Muntele Siriu (1975) si ale lui Gheorghe Coldea privind studiul geobotanic asupra Muntilor Rodnei (1990). 8 .Bâznosanu (1867-1969). fondator al Gradinii Botanice din Cluj-Napoca. fiind în acelasi timp foarte preocupati de protejarea mediului. între briofite si alte specii de plante caracteristice asociatiilor vegetale si formatiunilor de vegetatii din paduri. Pe aceeasi linie de preocupare ecologica privind plantele.

în domeniul acvatic. Cercetari importante sub aspect ecologic au fost si sunt realizate de zoologii de la institutele de cercetare si statiunile de cercetare aflate în diferite judete ale tarii. Stefan Negrea. El initiaza si realizeaza cercetari asupra faunei frunzarului de padure. Pentru mediul acvatic limnicol. microcaverne etc. concretizeaza marea varietate de ecosisteme subterane existente în tara. Grigore Antipa este întemeietorul ecologiei apelor dulci în România si un reprezentant eminent al stiintei limnologice mondiale. determinata de nivelurile apelor din balti în raport cu nivelul apelor fluviului Dunarea. Cercetarea oceanologica îndrumata de Mihai Bacescu urmeaza traditia marilor înaintasi cuprinzând 9 . Haeckel. Prin activitatea sa stiintifica. reprezentat de pesteri.A. Cercetarile sale asupra vietii din acest domeniu au un pronuntat caracter ecologic. abordeaza studiul organizarii si functionarii biocenozelor în cadrul ecosistemelor acvatice. Activitatea de cercetare limnologica este coordonata de Nicolae Botnariuc pentru cunoasterea ecologiei biotopurilor si a biocenozelor pe care le gazduiesc. Pentru prima data el elucideaza cauzele care determina productivitatea biologica a zonei inundabile a Dunarii. Este de remarcat activitatea stiintifica a lui Constantin Motas care contureaza sub numele de freatobiologie (1957) studiul ecologic al faunei subterane si al cailor ei de populare. Rezultatele obtinute sunt publicate sub titlul „ Contributii la studiul faunei frunzarului de fag” (1932). Ideile functionarii biocenozelor sunt dezvoltate în lucrarea „ Organizarea generala a vietii colective a organismelor si a mecanismului productiei în biosfera” (1935). lucru constatat si apreciat la justa sa valoare cu 50 de ani mai târziu. descopera procesul de autoreglare prin conexiune inversa negativa. Înfiinteaza Institutul de Bioocenografie de la Constanta si Statiunea de Hidrologie din Tulcea (1924). El initiaza si realizeaza studiul ecologic al selfului din litoralul românesc al Marii Negre. Ionescu continua opera magistrului. Astazi. Cercetând mecanismul productivitatii biologice din aceasa zona. studiind dinamica comunitatilor vii în cursul inferior al Dunarii si în sectorul nord. elev a lui E. Faptic. bazele ecologiei sunt puse de Grigore Antipa. care s-a marit si consolidat. este luat în studiu pentru prima data de Emil Racovita (1868-1947). Domeniul acvatic impune si el prioritati românesti pe plan mondial. Gheorghe Racovita. Largind cercetarile sale asupra avandeltei evidentiaza influenta apelor fluviului Dunarea asupra chimismului si biocenozelor Marii Negre în zona de schimb permanent dintre apa dulce si cea salmastra. Prin activitatea sa complexa de cercetare si prin demersurile de îndrumare a pus bazele scolii românesti de oceanologie. fante. În mediul acvatic marin. Este fondatorul Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti . cu îndemnul de cunoastere a frumusetilor si tainelor stiintifice pe care le ascund. Împreuna cu Al. Grigore Antipa (1867-1944).vestic al Marii Negre a intuit principiile ecologiei. El este organizatorul unei explorari rationale a bogatiilor apelor din România. Activitatea sa este continuata de scoala speologica pe care a lasat-o. cercetarile de ecologie sunt continuate de scoala limnologica a lui Nicolae Botnariuc si de scoala oceanologica a lui Mihai Bacescu. El este întemeietorul unei noi stiinte. bazele ecolo giei sunt puse de Ion Borcea (1879-1936). Constantin Lascu.Elemente de ecologie M. Este fondatorul Statiunii Zoologice de la Agigea (1926). Aceste studii au fost continuate o perioada de zoologul si limnologul Ludwig Rodewald-Rudescu si Virginia Marinescu asupra influentei reciproce Dunare-Marea Neagra. Procesul se realizeaza prin depunerea de aluviuni la gurile canalelor de alimentare si evacuare. cu relevarea structurilor trofice si energetice a ecosistemelor acvatice din lunca inundabila a Dunarii si Delta Dunarii. Borza militeaza pentru organizarea ocrotirii naturii în tara noastra. Emil Racovita studiaza biologia cetaceelor din apele Antarcticii. Cartea „Pesteri din România”. Domeniul subteran sau hipoge u. biospeologia (1907) si creatorul primului Institut de Speologie din lume. semnata de Traian Orghidan. Rezultatele lor sunt materializate prin publicatii aparute sub egida Academiei Române si au un caracter fundamental.

demersuri neabordate în alte unitati de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica. la Institutul de Speologie al Academiei Române.” (1955). spatiu. caldura.i Stoica Godeanu (1991). realizarea de biosenzori metode si procedee de recuperare de energie si substante utile din deseuri. mezotrofe si oligotrofe sunt inventariate si cercetate în mare parte floristic de catre Emil Pop. Tulcea. teste biologice si studii ecotoxicologice. refacerea echilibrului ecologic. productie primara si productie secundara la litoralul românesc al Marii Negre. În cadrul agrosistemelor G. la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie Acvatica Pescuit si Acvacultura din Galati.Elemente de ecologie domenii tot mai speciale de ecologie. Numerosi specialisti ecologi au elaborat directiile principale ale cercetarilor ecologice din România pentru anii viitori. cu precadere carstice. hrana. acvatica si de protectie a mediului. Situatia actuala si perspectivele cercetarilor ecologice în România În ultimile decenii. la Institutul de Cercetari pentru Igiena Mediului. cercetari si dezvoltare în domeniul ecologiei acvatice si terestre. El precizeaza ca: „buruienile rapesc plantelor cultivate o portie însemnata din factorii de vegetatie destinate acestora: apa. 1. elaborarea de sisteme integrate de epurare biologica. cercetari în domeniul fenomenelor informationale si al tehnologiilor neconventionale. la Institutul de Cercetari Pedologice. cercetari privind organizarea. cercetari în domeniul silviculturii privind ecologia forestiera. Cercetari ecologice sectoriale se desfasoara în prezent în urmatoarele unitati: la Institutul de Biologie al Academiei Române. controlul calitatii mediului. studiul structurii si functionarii sistemelor ecologice. Mlastinile de turba din Carpatii si Subcarpatii de Curbura sunt cercetate sub aspect ecologic de Constantin Pârvu. Remarcam influenta Institutului de Ecologie Aplicata din Bucuresti. fondator si director general fiindu. fundamentarea combaterii biologice a organismelor daunatoare. Rezultatele cercetarilor sunt prinse în volumul „Mlastinile de turba din Republica Populara Româna” (1960). elaborarea de metode de supraveghere ecologica a mediului.4. El este organizatorul cercetarilor stiintifice pe patru profiluri: elaborarea de solutii si tehnologii de reconstructie ecologica a ambiantei. la Institutul de Cercetari Biologice din Iasi. lumina. Au fost selectate si particularizate principalele domenii care pot fi abordate în cadrul unui Institut National de Ecologie Aplicata. Aici se fac cercetari privind: redresarea ecologica a unor sisteme naturale sau modificate. Mlastinile de turba eutrofe. Ionescu-Sisesti (1885-1967) aduce o contributie deosebita la studiul ecologiei buruienilor adaptate sa traiasca împreuna cu plantele cultivate. cercetari fundamentale în diferite tipuri de ecosisteme. În prezent. realizarea si testarea de noi produse si preparate ecologice. la Institutul de Cercetari pentru Epurarea Apelor Reziduale . la Institutul National de Cercetare Dezvoltare “Grigore Antipa” Constanta. 10 . la Institutul de Cercetari Biologice din Cluj-Napoca. la Institutul National de Cercetare Dezvoltare „Delta Dunarii”. cercetari si studii de ecologie terestra. lucrari de protectie a solurilor etc. cercetari teoretice si aplicative în domeniul ecologiei. cercetari privind evolutia si prognoza componentelor ecosistemelor si resurselor vii din Marea Neagra. în domeniul ecologiei s-au pus bazele unei noi preocupari în cercetare. cercetari în bazinele amenajate pentru piscicultura. functionarea si protectia ecosistemelor terestre si subterane. cercetari privind starea si evolutia ecosistemelor din Delta Dunarii. la Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice. Institutul de Ecologie Aplicata din Bucuresti este singura unitate de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica cu profil declarat de ecologie în domeniul tehnologiilor ecologice.

a ecosistemului.ecologia terestra . Legaturile ecologiei cu alte stiinte Disciplinele stiintifice studiaza anumite fatete ale unui întreg. a biosferei si ecosferei. Taxonomia. lacurile.6. • 11 . embriologia studiaza structuri si procese functionale la nivelul individual. . Tinând seama de principalele regnuri ale viului se disting: ecologia vegetala. a relatiilor dintre ecosisteme. apei. stiinta evolutiei se adreseaza sistemelor supraindividuale clarificând legaturile de înrudire dintre specii. chimia solului.cuprinde ecologia forestiera sau silvica ce studiaza padurile si tufarisurile ca sisteme ecologice. citologia. matematica. Informatica.5.autecologia . ecologia deserturilor care studiaza deserturile ca sisteme ecologice.care studiaza pesterile ca sisteme ecologice. Toate aceste stiinte. sunt folosite de ecologie pentru obtinerea de date privind un studiu complex asupra biotopului. interconexate între ele. ecologia stepelor care studiaza stepele ca sisteme ecologice. Subdiviziunile ecologiei Cercetarea naturii sub cele mai variate aspecte a facut posibila aparitia unor diviziuni si subdiviziuni ale ecologiei generate de metodologia aplicata si aspectele urmarite în investigatie. ecologia agricola care studiaza culturile agricole ca sisteme ecologice etc.are în vedere studierea raporturilor de convietuire ale indivizilor în cadrul populatiilor si a raporturilor dintre populatii în cadrul biocenozei tinându-se seama de interactiunea lor cu conditiile mediului abiotic. morfologia. . populational si biocenotic. aerului ofera date privind caracterele biotopului. genetica. geomorfologia. zootehnia. a biomului.Elemente de ecologie 1. piscicultura. politologia ofera date însemnate pentru interpretarea si integrarea informatiilor ecologice la scara regionala si planetara. pedologia. Din punct de vedere al treptelor de cunoastere sistemica. • Dupa mediul de viata se disting: . ecologia apelor continentale care studiaza izvoarele. sistematica. a biocenozei. Stiintele aplicative agricultura. iar în cadrul ei se disting: ecologia marina si oceanologica care studiaza marile si oceanele ca sisteme ecologice. fizica (termodinamica) prin aplicarea de formule si calcule lamuresc aspecte ecologice importante fara de care fenomenele ecologice reale. a ecobiomului. . populatiilor. si nu numai ele.ecologia subterana .are ca obiect de studiu caracteristicile ecologice ale unei anumite specii cu evidentierea adaptarilor sale la actiunea factorilor mediului abiotic si biotic. Stiintele care studiaza materia nevie cum sunt climatologia. s-au diferentiat: . de fond nu pot fi întelese. pâraiele. urbanistica. fiziologia.sinecologia . baltile si mlastinile ca sisteme ecologice. anatomia.se ocupa cu studiul apelor.ecologia acvatica . râurile. Pe aceste considerente se poate spune ca ecologia este o stiinta interdisciplinara sintetica ridicându-se la rangul de stiinta de sinestatatoare privind gospodarirea naturii. fluviile. histologia. 1. Disciplinele biologice ca biochimia. 1). ecologia animala si ecologia microorganismelor. stabilind ierarhia unitatilor taxonomice si mecanismele de transformare adaptativa. de productie si productivitate (fig. silvicultura.

ecologia animalelor domestice. sinecologia si ecologia globala.ecologia mediilor de viata naturale. conservarea naturii. biotehnologia. ecologie vegetala. 1. 12 . ecologia biofizica. prevenirea si combaterea poluarii.ecologia teoretica ca stiinta de baza. Godeanu (1984) diferentiaza: . cu subsistemele de integrare ecosistem. schema modificata de C. Din cadrul ecologiei globale fac parte paleoecologia si ecoclimatologia. Pârvu. ecologia mediului subteran. . a solului).ecologia în interactiune cu alte stiinte sau domenii cum sunt cosmobiologia. oceanologie). 2). cu subdomeniile mari ale ecologiei reprezentate de sinecologie. S. S. radioecologia. genetica ecologica. de ecologie acvatica (limnologie.Elemente de ecologie Fig. care cuprinde autecologia. Diviziunile biosferei si diviziunile corespunzatoare ecologiei (dupa B. Godeanu (1998) diferentiaza: . reconstructia ecologica. . 1982. Dupa domeniile de cercetare ale ecologiei considerata ca stiinta biologica. combaterea biologica. 1999). ecologia plantelor cultivate (acestea fiind legate indiscutabil de ecologia terestra) si ecologia acvatica. ecologia biochimica. acvacultura. . de ecologie a microorganismelor. cu domenii de cercetare de ecologie terestra (ecologie forestiera. ecologie terestra.ecologia mediilor modificate sau dependente de om (noosfera). . fiecare cu alte ramuri si domeniile ecologiei aplicate asa cum s-au diferentiat ele pâna acum (fig.ecologia teoretica. Stugren. din care s-au individualizat noi domenii de lucru. macroecosistem (ecobiom) si ecosfera. autecologie. • Din punct de vedere al conceptului de ecologie ca stiinta de granita.ramurile ecologiei teoretice. ecotoxicologia. iar în cadrul protectiei mediului înconjurator-amenajarea teritoriului. saprobiologia. ecoclimatologia etc. ecofiziologie animala si ecofiziologie vegetala. cuprinde ecologia asezarilor umane si agroecologia din care se desprind ecologia umana. Aceste stiinte desprinse din autecologie si sinecologie devin de sine statatoare cu cercetari de ecologie animala.

Elemente de ecologie Fig. 2001). Domeniile de cercetare ale ecologiei considerata ca o stiinta biologica (dupa S. 2.neviu au permis ecologilor sa dea solutii în diferite probleme legate de ambianta. Cunoasterea ecologiei populatiilor. 1984. Dezvoltarea domeniilor ecologiei a permis acumularea a numeroase cunostinte teoretice si practice. iar informatiile legate de interactiunile viu. a corelatiilor si interactiunilor dintre ele. a stabilitatii si evolutiei lor este de mare importanta constituind probleme fundamentale ale ecologiei sistemice moderne si aplicate. citat de C. 13 . Parvu. Godeanu. biocenozelor si a mediilor de viata.

ce apartin materiei vii si sisteme deschise fara autoreglare. animalele. Sistemele închise realizeaza schimburi de energie cu mediul dar nu si schimburi de materie. o nebuloasa. stiinta interactiunilor vietii cu mediul înconjurator. Sunt de doua categorii: sisteme deschise cu autoreglare. de exemplu. Din punct de vedere fizic acestea sunt sisteme. teoretice si practice sau aplicative sunt inseparabile. vii si nevii. ca sistem biolo gic. Temperatura apei din lac se schimba în functie de temperatura aerului caruia îi cedeaza caldura sau de la care primeste caldura. O stânca. primeste materie prin solutiile minerale 14 . lacul. consum biologic si primeste alta apa prin izvoare. Conexiunea si interactiunea dintre elementele materiale aflate în alcatuirea oricarui sistem fac ca ele sa se mentina ca o unitate. un lac. o populatie de animale. De exemplu. pastrându-si individualitatea un timp mai mult sau mai putin îndelungat. În natura nu exista sisteme absolut închise. Sistemul este un ansamblu de elemente identice sau diferite. un ocean. celulele. Sistemele nevii apartin materiei lipsite de viata si sunt sisteme nebiologice. Primeste energie daca temperatura din mediul înconjurator este mai mare decât a lichidului din vas sau cedeaza energie mediului înconjurator daca lichidul are o temperatura mai mare decât cea existenta în mediu. Mediul de viata este un ansamblu de componente materiale sau sisteme abiotice ale Universului care influenteaza existenta si functionarea sistemelor biologice. socie tatea omeneasca. bio cenozele sunt sisteme deschise. Vasul închis ermetic nu primeste si nu pierde materie. comportându-se ca un întreg în relatiile cu sistemele î conjuratoare.Elemente de ecologie Capitolul 2. procesele si sistemele realitatii obiective (I. planeta. pierde o parte din apa prin evaporatie. închise si deschise. Jbankova. În natura astfel de sisteme nu exista. Fundamentele. mlastina. Organizarea sistemica a materiei Domeniul de preocupare al ecologiei îl constituie sistemele biologice supraindividuale si mediul lor. teoretic si aplicativ. fiecare profil devine fundament. Lacul. 1972). fiecare în parte reprezinta un sistem. Sunt doar postulate teoretice si reprezinta o stare „ideala de sistem”. moleculele. Ele realizeaza schimburi permanente de materie si energie cu mediul înconjurator. El primeste energie în timpul zilei de la soare si cedeaza energia mediului înconjurator în timpul noptii. o populatie de plante. Planta. plantele. pajistea. n Atomii. o planta. Corpurile materiale se comporta unele fata de altele ca o unitate. Dupa relatiile cu mediul înconjurator sistemele sunt izolate. un animal. are un dublu profil. Sistemele izolate nu fac schimburi de materie si energie cu mediul înconjurator. infiltratie. Interactiunea este un factor al unificarii. BAZELE TEORETICE SI PRACTICE ALE ECOLOGIEI Ecologia. Sistemele biologice supraindividuale sunt populatiile. Natura înconjuratoare poseda o nesfârsita diversitate de sisteme deschise. un râu. Prin continutul sau. unite într-un întreg prin conexiuni si interactiuni. 2. I. a interdependentei între obiectele. decât cele create de om. scurgere. Sistemele vii sunt sisteme biologice. un vas cu apa închis ermetic întretine schimburi de energie cu mediul. padurea. precipitatii etc. ce apartin materiei nevii. biocenozele. biomul (complex de biocenoze) si biosfera.1. Întreaga natura este organizata în corpuri materiale vii si nevii. Sistemele deschise fac schimburi permanente de materie si energie cu mediul înconjurator.

culori. O2. 2 . Planta primeste energie sub forma de radiatie solara si o cedeaza mediului sub forma de caldura sau energie chimica când este consumata de un anima l fitofag. apa. Primeste si cedeaza energia mediului înconjurator. receptioneaza informatii din mediu. 2001). echilibru dinamic. consuma si cedeaza substante mediului înconjurator (CO2 . reprezentate de integralitate. Pârvu. iar de frunze în atmosfera (fig.) determinate de complexitatea structurala sau de organizare (indivizi. Arbore . El primeste si pierde energie. Ele au caracter istoric. le prelucreaza si transmit informatii în mediu.substante eliminate de radacina în sol (C. substante organice): 1.caderea frunzelor si descompunerea lor cu eliberarea de elemente chimice în sol si CO2 în atmosfera. constând din semnale specifice (sunete. comportamente. saruri minerale. Sistemele biologice au trasaturi distincte ce le diferentiaza fundamental fata de sistemele nebiologice. prin substantele eliminate de radacina în sol. Animalul consuma materie din mediul înconjurator sub forma de alimente si oxigen si elimina în mediu produse de dezasimilatie constând din excremente.Elemente de ecologie luate din sol si dioxidul de carbon luat prin frunze din atmosfera si cedeaza materie prin transpiratie. populatii. gesturi etc. urina si CO2 . mirosuri. 2. biocenoze) si fiziologia sistemului. Însusirile generale ale sistemelor biologice Sistemele biologice se deosebesc de sistemele nebiologice prin însusiri de mare importanta ecologica. program si autoreglare.model de sistem deschis.2. Mentinerea speciilor si a 15 . 3). Fig. 3. Gradul optim de organizare si cantitatea optima de informatii în relatiile cu sistemele biologice si nebiologice asigura persistenta sistemului. Informatiile sunt transmise într-un mod propriu.

Botnariuc. Sinteza noilor elemente se face pe seama substantelor si surselor de energie luate din exterior. cum sunt populatiile si biocenozele. Sistemele nebiologice evolueaza în sensul cresterii entropiei si dezintegrarii cu realizarea echilibrului termodinamic. Vadineanu. mai specializate în îndeplinirea unor anumite functii în viata întregului. energie si informatii cu sistemele înconjuratoare. Sistemele biologice transforma conditiile mediului în propriile lor conditii. Astfel. 1982). Orice organism vegetal sau animal este alcatuit din numeroase organe cu structuri si functii specifice. Însusirile biocenozei nu se reduc la suma însusirilor populatiilor ce o formeaza. Vadineanu. în contact cu mediul înconjurator. Acelasi aspect este întâlnit si în cadrul unitatilor sistemice superior organizate. circulator. 16 . Sistemele biologice au program genetic. reproducator functioneaza numai în cadrul organismului luat ca întreg. Le sunt caracteristice integralitatea. Fiecare organ luat separat nu are însusirea organismului întreg. lipsite de viata. Specifice biocenozei sunt lanturile trofice. Au capacitatea de autoreînnoire reprezentând premisa dezvoltarii si a evolutiei.. 1982). aceste însusiri nu exista. sunt rezultatul conexiunilor dintre indivizii ce o compun. potent ialul biotic etc.Elemente de ecologie altor categorii de sisteme biologice este determinata de fidelitatea informatiei primite si transmise. Programul genetic le asigura structura si comportamentul fenologic sezona l din cadrul unui an calendaristic sau ciclu de viata. În general „cu cât partile componente sunt mai diferentiate. Sistemul biologic se afla într-o permanenta schimbare si transformare cu pastrarea integritatii lui si sporirea cantitatii de substanta organica. de relatie si de reproducere nu pot fi îndeplinite decât de organismul luat ca întreg si nu de fiecare organ luat separat. Functiile de nutritie. Functionarea partilor componente ale întregului se subordoneaza legilor de functionare ale sistemului ca întreg. . care este folosita in sistem. nervos. Ea prezinta caracteristici în plus fata de componentii sai individuali si populationa li. Echilibrul dinamic Este starea caracteristica sistemelor biologice de orice rang. proprii populatiei. excretor. Integralitatea Fiecare sistem biologic este delimitat fata de alte sisteme biologice si se comporta ca un tot gratie conexiunilor existente între componentele lui. A. Între organe exis ta conexiuni si interactiuni. distributia vârstelor. sunt specifice numai populatiei. l animale sistemul a osos. Vadineanu. frunzele. la plante radacina. Elementele distruse sunt înlocuite cu elemente noi. compenseaza cresterea entropiei si o depasesc. mai complexa iar integritatea mai pronuntata" (N. muscular. cu atât interdependenta lor va fi mai mare. De exemplu. A. Însusirile sistemelor biologice nu se reduc la însuma rea însusirilor partilor din care sunt formate. Fiecare îndeplineste functia specifica numai în cazul organismului ca întreg si nu separat. permitând desfasurarea productiei biologice (N. El întretine un permanent schimb de substanta. Biocenoza formata dintrun ansamblu de populatii de pe un teritoriu determinat fizic este o unitate. Unele elemente componente din sistem se dezintegreaza si elibereaza energia. Relatiile lor cu mediul duc treptat la dezorganizarea si disparitia sistemului. aparatul respirator. sexelor. nu se întâlnesc la individ. La populatie apar unele însusiri care nu se gasesc la elementele ei componente. florile. echilibrul dinamic. Botnariuc. este treptat dezagregata si transformata in pietris si nisip" (N. Sistemele biologice au comportament antientropic. La sistemele nebiologice. autoreglarea si heterogenitatea. organizarea sistemului mai avansata. însusiri ca densitatea.O stânca. cic lurile trofice. 1982). digestiv. Botnariuc. Fizionomia unei biocenoze depinde de acest program. A. Însusirile noi. reteaua trofica.

se obtine un nou raspuns si are loc o noua comparatie.) care tind sa-i deregleze echilibrul dinamic si sa-i prejudicieze integralitatea. respectiv. poarta numele de conexiune directa. Daca raspunsul nu corespunde cerintelor sistemului. transpiratia. Fiecare parametru este controlat (reglat) pe mai multe cai. sunt selectate si se elaboreaza raspunsul cel mai potrivit pentru conservarea sistemului. unde se afla centrul de reglare a temperaturii. luminii. dusmanii etc. De exemplu. De la centrul de comanda porneste dispozitia spre efector care executa comanda primita. Ea este si reprezinta un me canism cibernetic (fig. iar calea de la efector la receptor de conexiune inversa (feedback). constituind raspunsul sistemului fata de informatiile receptionate. mamifer) va contracara scaderea temperaturii printr-o modificare a mecanismului fiziologic de termoreglare. Sistemul biologic. Cresterea în complexitate a sistemului sporeste numarul programelor posibile. este supus în permanenta actiunii factorilor de mediu (variatia temperaturii. Ele ajung la un centru de comanda. La acest centru. R -receptor. Informatiile privind scaderea temperaturii mediului la un mamifer sunt culese de receptori si transmise la creier (encefal).raspuns Informatiile sunt culese de receptori.efector. Centrul de comanda din creier emite impulsuri nervoase care comanda contractia vaselor de sânge din piele micsorând pierderea de caldura. Sistemele biologice au mecanisme multiple de autocontrol. se emite o noua comanda. Autoreglarea Este comuna tuturor sistemelor biologice. un program inferior de coordonare a nivelurilor sistemice inferioare si un program superior de subordonare fata de nivelurile sistemice superioare. indiferent de rang. evitând pierderea de caldura. Raspunsul dat de efector este comunicat receptorului pe cale inversa si comparat cu comanda primita. parul se zbârleste iar aerul aflat în spatiile dintre firele de par devine un 17 . E. prin autocontrol. Astfel sistemul este informat despre valoarea raspunsului. Calea de transmitere a informatiei de la receptor la efector. 4 Schema cibernetica a unui sistem autoreglabil: S-stimul. Fig. 4). informatiile privind valoarea temperaturii scazute sunt aduse si de sânge le care vine de la periferie.Elemente de ecologie Programul Reprezinta o caracteristica a sistemelor biologice. În relatie cu acesti factori. scaderea temperaturii mediului ambiant face ca organismele sa ia masuri de contracarare si conservare a sistemului. Un animal homeoterm (pasare. Orice sistem biologic are un program propriu care este pentru sine. umezelii. Conexiunea inversa este obliga torie pentru orice sistem cu autoreglare. sistemul biologic le contracareaza actiunea. Rs. cantitatea hranei. El îsi modifica activitatea în functie de informatiile receptionate din mediul înconjurator în asa fel încât sa-si poata conserva integralitatea si echilibrul dinamic. CC -centru de comanda.

Gradul de incertitudine scade. protozoarele. limitând pierderile de caldura” (N. O populatie poate raspunde la modificarea cantitatii de hrana prin modificarea „ritmului reproducerii. oprind degajarea de caldura. autoreproducere. indiferent de rang. Muschii realizeaza o succesiune de contractii (tremurul) cu menirea de a regla temperatura corpului. Vadineanu. tesuturi. În natura orice sistem este alcatuit din subsisteme. atomi. Botnariuc. a structurii pe vârste. Indivizii din cadrul unei specii sunt elemente (subsisteme) pentru sistemul populational. organite celulare. Un organism monocelular sau pluricelular. Metabolismul se intensifica. Ierarhia sistemelor biologice Ecologia contemporana priveste întregul Univers. între parinti si descendenti. tesuturi. care sunt subsisteme pentru sistemul imediat superior. Daca acest mecanism devine insuficient „animalul recurge la alte mecanisme : îsi poate gasi un adapost si. Botnariuc. specifice. Botnariuc. Heterogenitatea Fiecare sistem biologic. sau toate o data. A. agregate moleculare. În toate cazurile. a productivitatii. în functie de comenzile elaborate de centrul nervos. Elementele componente nu sunt independente. Niveluri de integrare Integrarea consta în procesul de asamblare într-un tot unitar a subsistemelor ce formeaza un sistem conferindu. celule.Elemente de ecologie bun izolator termic.3. In cadrul sistemelor biologice individuale exista corelatii. a structurii spatiale etc.” (N.).i acestuia calitati noi. molecule) si sisteme biologice (celule. În cadrul ierarhiei sistemice a materiei vii se deosebesc niveluri de integrare si niveluri de organizare. Sistemele biologice monocelulare integreaza sisteme pâna la nivel celular. autoreglare si autodezvoltare" (N. 2. organe. a ritmului de crestere. pornind de la atom ca nivel simplu de organizare.3. Vadineanu. Sistemul de dimensiuni mai restrânse devine subsistem pentru un sistem mai cuprinzator. fiecare în parte este un sistem biologic. electroni). ca de exemplu algele monocelulare. întreaga natura. Corelatiile duc la cresterea eficientei autocontrolului si stabilitatii sistemului. pe sexe. 1982). în sistemele biocenotice exista corelatii între populatii etc. complexitatea sistemelor creste pâna la nivelul individual al organismului ca sistem bio logic superior organizat fata de sistemele integrale. organism. inexis tente la nici una din partile componente.1. este format din elemente diferite si poseda o diversitate interna. intensificarea transpiratiei etc. în sistemele populationale exista corelatii între sexe. 2. intre ele apar corelatii indispensabile existentei si integritatii sistemului. cautarea unor adaposturi mai racoroase care sa-i asigure supravietuirea. neutroni. care sporeste pierderea de caldura. unde celula cu o structura proprie si functii vitale reprezinta un organism. Aceste parti ale mecanismului fiziolo gic intra în actiune pe rând cu diferite intensitati. organe etc. Tonusul muscular se schimba. planta sau animal. La cresterea temperaturii în mediul înconjurator mecanismul fiziologic actioneaza prin dilatarea vaselor de sânge din piele. sisteme de organe. Ierarhia sistemelor integreaza particule subatomice (protoni. rezultând organismul ca un tot unitar. iar acesta este un subsistem pentru sistemul 18 . 1976).l poate construi sau se poate grupa cu alti indivizi. A. 1982). conexiuni între organe. Modul de organizare pe care îl au sistemele biologice le confera „capacitatea de autoconservare. Sistemele biologice supraindividuale au mecanisme de autoreglare specifice. ca o ierarhizare de sisteme ce se interconditioneaza. atomi. El integreaza in structura sa o ierarhie întreaga de sisteme. molecule. Planta sau animalul ca sisteme biologice integreaza sisteme nebiologice (particule subatomice.

biocenotic. 19 . populational. alge verzi) si indivizi monocelulari eucarioti (unele alge verzi. protozoare) pâna la indivizi eucarioti pluricelulari de mare complexitate. Integrarea componentelor unui sistem este maxima la nivel individual si scade la niveluri superioare supraindividuale (populatie. biosfera). Caracteris ticile principale ale indivizilor biolo gici sunt: metabolismul. Nivelurile de organizare a materiei vii: 1.3. Nu exista materie vie în afara indivizilor biologici. Niveluri de organizare Nivelul de organizare reprezinta un ansamblu de sisteme biologice echivalente sau sisteme ecologice echivalente cu caracter de universalitate. 5. Pornind de la cele mai simple niveluri de organizare ele devin din ce în ce mai complexe. 6 – nivelul biocenotic reprezentând un ansamblu de populatii de plante. biomic (complex de biocenoze) si al biosferei. 7 – biosfera ( C. 3 . biom. constând din plante. biocenoza. Aceasta este o caracteristica a materiei în general (fig. format din indivizi biologici. fungi (ciuperci) si animale. Ele coexista în timp si spatiu pe principiul integrarii. 5). iar biomul un subsistem al biosferei. Daca biomul se ia în considerare ca nivel de organizare. atunci biocenozele sunt subsisteme ale biomului. 5 -nivelul populational. Biocenozele devin subsisteme pentru nivelul biosferei. nivelurile de organizare cuprind exclusiv sisteme biologice. 2 -nivelul molecular.2.nivelul submolecular. 2001). Acestea sunt nivelul individual. Fig. În cadrul materiei vii. 2. alge albastre. rezultând o adevarata ierarhie organizatorica.nivelul celular. Pârvu. 4-nivelul individual. indiferent de complexitatea organizarii lor. Nivelul individual are ca unitati reprezentative indivizii biologici. Nivelul individual cuprinde întreaga materie vie. Fiecare nivel de organizare se caracterizeaza prin functii si legi caracteristice specifice. bacterii. Un nivel dat trebuie sa cuprinda fara exceptie întreaga materie vie. Acest nivel include indivizi celulari procarioti (bacterii. animale.Elemente de ecologie biocenotic. Sistemele din natura poseda diferite niveluri de organizare. format din indivizi ai aceleiasi specii.

unde formeaza o singura populatie. Relatiile din interiorul unei populatii (specii) constituie elementul esential de autocontrol si echilibru dinamic. De regula. În cadrul populatiei (speciei) exista relatii intraspecifice. Dar în cadrul indivizilor aceleiasi specii (populatii) poate exista si concurenta pentru hrana sau pentru anumiti factori abiotici (lumina. dezvoltarea. Relatiile intraspecifice se desfasoara pe fondul actiunii factorilor abiotic i si al relatiilor interspecifice. se dezvolta. vale izolata) indivizii speciei formeaza o singura populatie. cei mai bine adaptati cerintelor ecologice. izolate reproductiv de populatiile altor specii. în concurenta cu alte specii etc. sistemele de nivel individual se mentin în viata. Existenta lor. îmbatrânesc si mor. Baza unitatii o constituie relatiile interspecifice care se desfasoara pe fondul conditiilor abiotice ale biotopului. Fiziologic. Metabolismul constituie legea specifica sistemelor de nivel individual. transforma si transfera materia. in pasunile de la Suatu. La fel reproducerea sexuata. lac. reproducerea este o trasatura a indivizilor din cadrul speciei care asigura supravietuirea populatiei si deci a speciei. populatia devine unitatea reproductiva elementara. pentru un nivel de organizare superior (biocenoza). planta Astragalus peterfii (cunoscuta sub numele de cosaci) este întâlnita într. Diviziunea activitatii indivizilor în cadrul unui stup de albine. caruia îi corespund anumite conditii abiotice.Elemente de ecologie ereditatea. Acestea sunt contradictorii si totodata unitare. care evidentiaza aceeasi zestre ereditara si caractere distincte. Relatiile dintre specii si relatiile speciilor cu factorii 20 . mentinerea spatiului. sex. Populatia însa. Ecologic. Nu exista indivizi biologici în afara speciilor. 1982). umiditate etc. specia este reprezentata prin una sau mai multe populatii. mentinerea densitatii. De exemplu. Legea evolutiei.). dimensiuni. Nivelul biocenotic are ca unitati reprezentative biocenozele. Nivelul populational (sau al speciei) are ca unitati reprezentative populatiile formate din indivizii ce apartin aceleiasi specii. Diviziunea functionala a populatiilor asigura integritatea biocenozei si caracterul ei unitar. Fiecare individ biologic apartine unei specii. energia si informatia. Datorita metabolismului. unui cuib de furnici. asigurând organizarea si heterogenitatea ei. concretizând în populatie o anumita structura si functie. definita genetic. se înmultesc. Pe o suprafata restrânsa (insula mica. masiv muntos. Selectia naturala retine în cadrul unei populatii indivizii cei mai apti. In acest caz specia se confunda cu populatia. variabilitatea. Specia este unitatea taxonomica fundamentala a lumii vii. excitabilitatea. cu incidenta asupra stabilitatii si evolutiei. care joaca un anumit rol în viata speciei sau populatiilor acesteia în înmultire. în arealul sau o specie este reprezentata printr-un numar mai mare sau mai mic de populatii. ca sistem biologic continua sa existe un timp mult mai îndelungat. este scurta. Biocenoza este legata indisolubil de biotopul ei. cea mai însemnata lege care actioneaza la nivelul populational. Indivizii care compun populatia se diferentiaza între ei prin vârsta. judetul Cluj. constituie un exemplu de relatie intraspecifica. miscarea etc. în raspândire. permitând integrarea sistemului in mediul ambiant. „Populatia este unitatea elementara specifica a proceselor ecologice" (B. ei ajungând la maturitate. comportament. reproducerea. a numarului. Biocenoza este formata dintr-un ansamblu de populatii care traiesc pe un teritoriu sau într-un volum de apa bine determinat. Într-o biocenoza coexista populatii de plante producatoare de materie organica.un singur loc pe glob. asigurând capacitatea sistemelor de niveluri superioare de a acumula. populatii de animale care sunt consumatoare de materie organica si populatii de microorganisme care descompun materia organica corespunzatoare partilor de organisme sau organisme moarte. Teritoriul sau volumul de apa pe care si în care îsi duc viata constituie biotopul. Populatia se mentine ca sistem biologic cât timp exista conditii ecologice corespunzatoare cerintelor ei. împreuna formând ecosistemul. cresc. Longevitatea populatiei este determinata ecologic. Caracterul universal al speciei a fost postulat de Karl Linne. în aparare. este selectia naturala. Stugren. Spatial. El este un proces biochimic si fiziologic care se desfasoara în sine si pentru sine. precocitate.

6). ecosistemul. frunza de nufar sta la limita dintre doua medii diferite: aerul si apa. Pasarile se mentin în zbor pâna la înaltimea de câteva sute de metri. fosforului. 3) substratul cu larve de chironomide si trichoptere. În litosfera.3. asigurând circulatia materiei sub forma de circuite (al carbonului. se ridica pâna la înaltimea de 20 m. 3000 m adâncime in litosfera si 11000 m în hidrosfera. posedând o asociatie proprie de animale. functioneaza ca un ansamblu.). Baltile mici pot avea cel putin trei bioskene: 1) suprafata apei acoperita cu lintita (Lemna sp. între care exista relatii bio tice complexe (C. 2001).) si fugaii (Gerris. 1982). sinuziile sunt subsisteme ale ecosistemului. Pe lânga organismele vii. acvatice care constituie biomi în componenta carora exista circa 500000 specii de plante si 1500000 specii de animale.) si larve de diptere (Microdon sp. Dincolo de patura de ozon. Pe fata superioara a frunzei stau numerosi purici 21 . sporii de ferigi. nivelurile de organizare sunt reprezentate de totalitatea sistemelor ierarhizate.Baznosanu. Vietuitoarele marunte ale biosferei (bacterii. Biomul ca nivel de organizare este format din biocenoze aproximativ asemanatoare (cazul padurilor) sau diferite (cazul deltelor). Biosfera este forma ta din totalitatea biocenozelor terestre. În hidrosfera. de sol. cuprinsa intre 20-40 km altitudine. Nivelul biosferei este reprezentat de biosfera ca sistem biologic unic al planetei noastre. consortiul. de exemplu marmotele. Unele specii de animale ajung la 5-6 m adâncime. bioskena cuprinde si parti ale substratului fizic. pâna la altitudinea de 15-20 km. Nivelurile de organizare sunt: bioskena (merocenoza). reprezentând „caramida fundamentala în structura mozaica a ecosistemului” (B. ca învelis viu al Terrei. Insectele.3.). De exemplu. polenul. Biosfera. calciului. În tunelurile din musuroi traiesc râme. cuprinse în alcatuirea unui sistem ecologic dat. 1937). Hydrometra) care aluneca in toate directiile. Majoritatea vietuitoarelor se concentreaza în partile inferioare ale atmosferei. subterane. de apa etc. ecosfera (fig. azotului.Elemente de ecologie abiotici ai mediului asigura homeostazia sistemului biocenotic si productivitatea lui biologica. Niveluri de organizare în ecologie În ecologie. Sunt raspândite mai ales în zona de interferenta a geosferelor sau în apropierea acestora. iar ecobiomii sunt subsisteme ale ecosferei. Biosfera. constituie baza geochimica cea mai puternica a ei. Bioskena (merocenoza) este cel mai mic spatiu cu conditii neuniforme de existenta si cu un fond propriu de organisme (Popovici. În atmosfera au fost identificate vietuitoare. sporii de ciuperci. De exemplu. Bioskenele (merocenozele) sunt subsisteme ale consortiului. bune zburatoare. Ca bioskene pot functiona si vietuitoare sau organisme vii. unele specii de râme si radacinile copacilor ajung la 8 m adâncime. Pe suprafata lui stau la soare coleoptere (Opatrum sp. 2. Pârvu. Nivelul biomic reprezinta o grupare de biocenoze apartinând ecosistemelor de pe o suprafata relativ mare a Terrei pe care ecobiomul le înglobeaza. viata nu este posibila din cauza razelor ultraviolete. rareori ajung la peste l000 m. organismele vii sunt prezente mai mult pe sol si în straturile superficiale ale solului. sinuzia. sau parti ale acestora. un musuroi de cârtita este format din doua bioskene. algele monocelulare si insectele foarte mici) sunt sustinute si duse în altitudine de curentii ascendenti si de vânturi. bacteriile din zacamintele de petrol ajung pâna la 2500-3000 m adâncime. 2) stratul de apa cu matasea broastei (Spirogyra sp). ecosis temele sunt subsisteme ale ecobiomului. Stugren. sulfului). ecobiomul. uneori soareci. vietuitoarele biosferei ajung pâna la 11000 m adâncime. bradis (Myriophillum spicatum) si broscarita (Potamogetum sp. aflata in limite relativ largi de 15-20 km în atmosfera. consortiile sunt subsisteme ale sinuziei.

). Piraia etc. În interiorul frunzei se gasesc. Parvu.Elemente de ecologie verzi (Aphis nymphaeae) si gândacul de trestie (Donacia crassipes) care manânca din frunza.) sub forma unor siruri arcuite de liniute mici. care se influenteaza reciproc si nu pot exista 22 . apoi gramajoare gelatinoase ale pontei de chironomide si larve de chirono mide. Pe fata inferioara se afla numeroase ponte de gasteropode: în cordoane groase de Limnaea.6 Relatii ierarhice în ecologie (C. în cordoane mai subtiri de Bythinia sau gramajoare rotunde si turtite de Planorbis. aici se odihnesc numeroase muste. Bioskene pot fi tulpinile plantelor acvatice. libelule etc.. Tot pe fata inferioara se gasesc oua de libelule (Agrions sp.. fructele. frunzele plantelor terestre. care si ele stau pe frunzele de nufar. tulpinile plantelor terestre.. de regula. toi aici stau la pânda diversi paianjeni din genurile Dolomedes. majoritatea cazând prada broastelor. 2001 ) Consortiul reprezinta o parte structurala a ecosistemului si este format din reunirea bioskenelor în parti structurale mai mari.un nucleu central si unul sau mai multe inele de vietuitoare de diverse specii. Fig. bondari. larve de chironomide sau de alte diptere. nenumarate planarii împreuna cu ouale lor fixate printr-o codita. În acest mod consortiul reuneste în aceeasi arie mai multe bioskene (merocenoze). Consortiul este format dintr. exista multi coconi de lipitoarea melcilor (Glossosiphonia sp.

Un arbore cu vietuitoarele sale specifice. Stugren. care în ordinea complexitatii de organizare sunt: bioskena (merocenoza). 1997). In cadrul ecosistemului se gasesc unitati ecologice mai mici. ciotul. Configuratia ecosistemului este determinata de selectia de biotop asupra fondului de specii. litosferei si cosmosului. Pe Terra exista ecosisteme marine. 1982). 23 . viata sub zapada în jnepenisuri sunt sinuzii (S. De exemplu. o piatra semiîngropata cu animalele de pe suprafata libera. care apartin diverselor populatii” (B. Macrobiotopul reprezinta mediul neviu cu elemente mai ge nerale ale atmosferei. Microbiotopul este supus distrugerii prin actiunea organismelor sau a unor forte extreme. El este format din macrobiotop si biom. „Consortiul nu este un sistem de populatii ci un sistem de indivizi.) si ecosisteme terestre (paduri. o poiana din luminisurile unei paduri. japse etc. Sinuzia este formata din mai multe consortii reunite în parti structurale de rang superior. consortiul si sinuzia. terestre si subterane. Godeanu. un ciot de copac cu organismele de nevertebrate aflate pe el si în el. zona de stuf de la marginea lacului. 1997). limnice. iar biomul reprezinta partea vie formata din biocenoze diverse. vizuina unui animal cu numeroasele organisme nevertebrate. Ea are ca nucleu central o populatie. litosfera) si biosfera reprezentând sistemul biologic global care prin interactiunile biomurilor integrate în ecosfera determina desfasurarea circuitelor biogeochimice globale si asigura astfel continuitatea vietii pe pamânt. 1982). mlastini.). iar volumul schimburilor interne este mai mare decât volumul schimburilor externe de substanta. organismul. Pârvu. animalele din vizuine. Aici este vorba de un complex de organisme din cadrul biocenozei pe o portiune de bio top.Elemente de ecologie independent unele de altele (B. canale. are un aspect relativ omogen si este format dintr-o grupare de ecosisteme cu relatii complexe între ele (C.mediu. balti. Nucleul central în aceste consortii sunt: arborele. care se mentine prin interconexiuni specifice puternice. Ecosfera este sistemul ecologic global format din toposfera (atmosfera. fapt ce mentine integritatea sistemului. reprezentând aria de viata sau microbiotopul care nu este o unitate de durata. tufarisuri. Delta Dunarii este un ecobiom în alcatuirea caruia se afla ecosisteme acvatice (lacuri. Ecobiomul reprezinta o mare unitate ecologica. Ele sunt centre de actiune efemere în ecosisteme. functionala si informationala de baza si de sinestatatoare. structurala. un fond vegetal sau animal (si nu un orga nism asa cum are consortiul) care îsi desfasoara activitatea într-o anumita portiune a biotopului cu factori abiotici specifici. hidrosferei. fiecare în parte din toate exemplele mentionate reprezinta un consortiu. functio nala si informationala a ecosferei. semiterestre (mlastini). pajisti. dune de nisip fixate etc. piatra. De exemplu. interdependente si care nu pot exista în afara ecosistemului. Stugren. hidrosfera. el fiind în acest mod locul în care se desfasoara procesul evolutiei. El cuprinde si o parte a biotopului. La fiecare din ele exista combinatia viata. dar mai ales de pe partea semiîngropata. Ecosistemul reprezinta în ecologie o unitate structurala. Ecosistemul este format din biotop/biotopi si biocenoza /biocenoze.

Populatiile ce compun biocenoza prin selectie 24 . climatic. 3. formata din populatii de plante. În cadrul unui ecosistem se diferentiaza: structura organizatorica si functionala. sunt si actioneaza ca factori ecologici.1. integrare. Sistemele vii constând din populatii de plante.1. Ecosistemul poseda calitati proprii de sistem si nu sume ale partilor. Biotopul. atmosferei si cosmo sului. factorii ecologici ai mediului nu au valori constante. energiei si informatiei. FORMA FUNDAMENTALA DE ORGANIZARE A ECOSFEREI Ecosistemul este unitatea organizatorica si functionala fundamentala a ecosferei. La formarea lui participa solul si substratul geologic alcatuit din roci cu anumite însusiri fizice si chimice. dinamica si succesiunea ecologica. animale si bacterii. se afla în strânsa corelatie cu biocenoza. respectiv evolutia în timp a sistemului sub influenta unui factor ecologic sau a unui complex de factori ecologici. Poseda stabilitate relativa în timp. determinând particularitatile fiecarui biotop ce conditioneaza la rândul sau instalarea si existenta unui anumit tip de biocenoza.un tot unitar. Structura organizatorica a ecosistemului În fiecare ecosistem partile esentiale de organizare sunt biotopul si biocenoza. Sistemele nevii reprezentate de elemente ale mediului fizico-chimic local. Variatiile pot avea sau nu periodicitate. gravitatia si magnetismul Terrei. format din factorii ecologici abiotici. Factorii abiotici sau abiogeni ai mediului.1. geofizic. Biotopul Biotopul reprezinta un sistem abiotic sau abiogen format dintr-un complex de factori ecologici prezenti într-o anumita portiune a suprafetei Pamântului sau a partii lui subterane care asigura mijloacele materiale necesare biocenozei. Faptic. El constituie o unitate cu cel mai divers continut. cosmic formeaza biotopul.Elemente de ecologie Capitolul 3 ECOSISTEMUL. El integreaza viata si mediul într. ci variaza între anumite limite. El este format din combinatii de sisteme vii si nevii pe un areal specific al scoartei Pamântului. Factorii ecologici sunt diferiti si specifici pentru anumite zone de longitudine. Factorul ecologic reprezinta o componenta a biotopului cu însusiri de forta motrice ce determina aparitia si întretinerea unui proces ecologic. conditioneaza compozitia biocenozei si are rol de unificare. Variatiile cu periodicitate si o anumita amplitudine au caracter de regim. Procesul ecologic constituie o succesiune de actiuni. Compozitia si fizionomia lui sunt date de conexiunile existente între biotop si biocenoza. cu transformarea si acumularea de substanta si energie. 3. de stari sau feno mene prin care se produce transformarea. apa si atmosfera cu însusiri fizice si chimice proprii. Elementele componente ale biotopului provin si apartin litosferei. În biocenoza exista o stare complexa de functionare dependenta de starea structurala a biotopului. Biotopul si biocenoza ca parti reunite în ecosistem devin indivizibile. Diversitatea si variabilitatea componentelor îi confera specificitatea. În fiecare ecosistem. hidrosferei. struc tura spatiala. o circulatie interna a substantei. animale si bacterii formeaza biocenoza. ca parti sau elemente ale sistemelor nevii în dinamica lor. energia radianta generata de Soare. altitudine si relief.

a pornind de la un numar mic de indivizi. luminoase. a unor gaze în atmosfera micsoreaza intensitatea luminii. diversitatea si actiunea lor în ecosistem Lumina si temperatura sunt factori ecologici abiotici. chimice si biologice cu exteriorizarea unei anumite stari structurale si functionale a ecosistemului. apa. Factorii ecologici ai biotopului joaca un rol determinant în activitatea ecosistemului. Variatiile externe ale acestor factori constituie limitele de toleranta pentru mentinerea vietii unor populatii sau specii. apa. ritmului si amplitudinii variatiilor periodice impuse de factorii ecologici. Prezenta norilor. In situatia când. Ele sunt generate de radiatia solara si se propaga sub forma de raze calo rice.39-0. Iluminarea în cursul unei zile are o curba ascendenta si una descendenta. Implicatiile sunt diverse.Elemente de ecologie naturala s-au adaptat la variatia periodica a diferitilor factori ecologici manifestati intre anumite limite de toleranta. în unele cazuri catastrofale. Radiatiile infrarosii si ultraviolete sunt invizibile. 3. Ea este produsa de radiatiile cu lungimea de unda de 0. Disparitia unei populatii sau a mai multor populatii presupune o restructurare a relatiilor dintre populatiile r mase în biocenoza. biocenoza raspunde corelativ regimului. Izvorul de lumina si energie termica provine din reactiile termonucleare. Lipsa lor face ca luminozitatea sa fie maxima.1.38-0. orografic. de asemenea. geografic. Actiunea lor este covârsitoare pentru stimularea si existenta vietii. Vaile adânci sunt mai slab luminate decât vârfurile muntilor. Sursele cosmice de lumina sunt Soarele si stelele aflate în afara sistemului nostru solar. edafic. Ei provin din mediile cosmic. Compozitia. Fiecare componenta a radiatiei solare are o anumita lungime de unda: radiatiile ultraviolete 0. populatia se reface. radiatiile infrarosii 0. Elemente ale mediului cosmic. care provin în principal din mediul cosmic. a cetii. În radiatiile luminoase are loc procesul de fotosinteza. Prin adaptare. Ele genereaza multiple fenomene climatice care infuenteaza prezenta si functionalitatea ecosistemelor. Asemenea variatii au caracter de perturbare. fizici. transparenta atmosferei. hidrologic.78-3 µ. Caracteristicile adaptative ale populatiei se schimba atragând dupa sine mai mult sau mai putin pregnant modificarea relatiilor cu alte populatii.1. Variatiile fara periodicitate apar neasteptat si adesea depasesc ca amploare limitele variatiilor de regim. Acest aspect este determinat de presiunea dusmanilor si a concurent ilor care actioneaza distructiv asupra lor. genotipul ei va fi diferit fata de cel al populatiei initiale.1. Iluminatul debuteaza slab dis-de-dimineata si creste în intensitate catre amiaza. provenienta si rolul ei ecologic Lumina are importanta ecologica maxima.38 µ. intensitatea si durata de iluminare în ecosisteme se schimba în functie de mai multi factori: unghiul de cadere a razelor solare. nebulozitatea etc. dar percepute prin efectele lor termice. care devine difuza. Efectul consta în eliminarea unui numar mai mare sau mai mic de indivizi din cadrul populatiilor biocenozei.78 µ. electromagnetice.un circuit continuu. Din acestea aerul. Ei provoaca sau influenteaza fenomene fizice. radiatiile luminoase 0. dupa care începe sa scada progresiv pâna la instalarea noptii. totusi. Transformarile si prefacerile lor nu genereaza cantitati în plus. Formele de relief modifica intensitatea luminii. o parte din elementele minerale ale scoartei terestre si din organismele biocenozei se afla într. de „zgomot" pentru sistemul biocenotic si devin factori limitanti. aerul si solul sunt elemenle finite. biocenotic. de la nivelul marii spre vârfurile înalte ale muntilor. geofizic.76 µ si reprezinta principala sursa de energie pentru viata de pe Pamânt. Intensitatea luminii difera. Reducerea sub anumite limite a numarului de indivizi poate duce la disparitia unor populatii din cadrul biocenozei. Lumina. Lumina venita de la Soare este cea mai importanta. 25 .28-0. În cadrul învelisului terestru. atmosferic.

Sursa cosmica a temperaturii generate de Soare prin radiatiile infrarosii si ultraviolete este de cea mai mare importanta pentru toate ecosistemele pe care le are Terra.Elemente de ecologie Lumina variaza in intensitate si ca durata în cursul anotimpurilor. transpiratia si respiratia. Covorul vegetal are o mare suprafata de receptie a razelor solare. Desfasurarea proceselor ecologice si a multiplelor activitati stimulate de lumina este la rândul ei influentata de temperatura. uscat si afânat. Solurile uscate si afânate au conductibilitate redusa. in ele materia anorganica este transformata în materie organica. umed si compact. Cantitatea de energie calorica ajunsa la suprafata ecosistemelor depinde de constanta solara. iar restul de 10-15 % se reflecta. din lipsa a posibilitatii de nutritie. stimuleaza productia si 26 . cele compacte si umede au conduc tibilitate mare. sursa solara de lumina reprezinta baza existentei si functionalitatii ecosistemelor din cadrul ecosferei. Disparitia luminii solare ar duce catastrofal la disparitia plantelor fotosintetizante. a apei etc. altii mai putin. paralel cu diminuarea oxigenului. este radiatia solara. surse artificiale si surse biologice. Din aceasta cauza temperatura de la nivelul câmpiilor este mai ridicata decât la nivelul dealurilor si podisurilor si cu atât mai mult fata de culmile muntilor. a cresterii concentratiei de CO2 în natura. Relieful influenteaza conditiile încalzirii prin altitudine si expunerea versantilor. stimuleaza în corpul lor circulatia sevei brute si elaborate. unde o mare importanta în încalzirea lui o au configuratia reliefului. care se propaga sub forma de raze calorice. Solurile închise la culoare absorb 85-90 % din radiatiile calorice primite. iar alta parte este reflectata în spatiu. intensitatea si durata ei diurna si anuala. prezenta sau absenta covorului vegetal. Consumul de caldura realizat de plante le stimuleaza fotosinteza. Sursa de încalzire a atmosferei. surse interne planetare. apoi începe sa scada catre toamna si pana iarna. Temperatura. când ajunge maxima. Sub acest aspect conditiile de încalzire a aerului la suprafata marii sau la suprafata unui lac mare sunt cu totul altele decât cele existente deasupra uscatului. acoperit cu vegetatie sau complet descoperit influenteaza procesul de încalzire. precum si parcurgerea diverselor stadii de dezvoltare. Aceeasi cantitate de caldura încalzeste uscatul de doua ori mai mult decât apa. Apa are o caldura specifica mai mare decât uscatul. se încalzesc mai greu si se racesc mai greu. Încalzirea prin radiatia solara nu este uniforma în spatiu si nici constanta în timp. Sub actiunea luminii are loc fotoliza apei. Efectele termice ale radiatiei calorice sunt date de radiatiile infrarosii si ultraviolete. ce constituie direct sau indirect sursa de hrana într-un ecosistem. Se încalzeste si se raceste mai încet decât el. Procesul are loc în toate plantele ce contin clorofila indiferent de dimensiunea lor si ecosistemul din care fac parte. Ea actioneaza asupra organismelor prin compozitia. Temperatura de la baza muntelui este mai ridicata decât în zona alpina. atragând dupa sine disparitia animalelor si a omului. Sub acest aspect. între populatiile unui ecosistem si mai mult decât atât serveste ca sursa de energie pentru fotosinteza. natura si structura solului. reducerea CO2 si biosinteza de substanta organica. Lumina are importante efecte în dirijarea ritmurilor de viata diurn si anual. face posibila comunicarea între indivizii populatiilor. a solului. Unii versanti sunt bine însoriti. Energia radianta venita de la Soare se numeste insolatie. Expunerea versantilor fata de caderea razelor solare este diferita. luminoase si electrice. Puterea de absorbtie a radiatiilor calorice de catre sol depinde de gradul sau de conductibilitate. Durata iluminarii creste primavara catre vara. iar altii deloc. Solul nisipos sau argilos. unghiul de incidenta a razelor solare. se încing foarte repede. Deosebirea de încalzire între uscat si apa este data de însusirile lor fizice si de structura. absoarbe 74 % si reflecta 26 %. lumina permite perceperea lumii înconjuratoare. când este cea mai scurta. Ecologic. terestru sau acvatic. provenienta si rolul ei ecologic În cadrul ecosistemelor temperatura provine din surse cosmice. grosimea si coeficientul de transparenta a atmosferei. Altitudinal temperatura medie anuala scade cu 1°C la 200 m. prezenta zapezii etc. O parte a energiei este absorbita de mediile fizice si biotice.

Elemente ale mediului geofizic. iar începând din jumatatea lunii august si în luna septembrie bilantul radiativ scade. arderea stufului provocata de om aduce îmbunatatiri calitative considerabile. Vara ajung si se mentin în jurul valorii de 8 kcal/cm2 pe luna. sarurile minerale continute în corpul plantei sunt redate solului si apei. El influenteaza structura biocenozelor. În decursul anului.1. Ecologic. Prin ardere. Noptile de ia rna cu zapada sunt mai reci decât cele fara zapada. alunecarile de teren. În mediul 27 . prezentând diferentieri între regiunile nordice si cele sudice mai mari de 1 kcal/ cm2 /luna. Intensitatea gravitatiei nu este uniforma la suprafata si nici repartizata egal în adâncime. Primavara. provenienta si rolul lui ecologic Focul este un factor ecologic fizic natural rezultat în urma supraîncalzirii terestre. Gravitatia reprezinta forta de atractie pe care o exercita Pamântul asupra tuturor corpurilor ce se afla în aer. pe suprafata sau în interiorul sau. valorile bilantului radiativ cresc cu circa 2 kcal/cm2 in fiecare luna.Elemente de ecologie productivitatea plantelor care formeaza baza trofica într. iar pentru jumatatea de sud se grupeaza între 120-127 kcal/cm2 . Acestea. culturilor de cereale si efecte favorabile asupra altor ecosisteme asa cum sunt baltile cu stufarii din Delta Dunarii sau în stepele semidesertice africane. Ea scade de la poli spre Ecuator. altitudine si particularitatile meteorologice ale peisajului geografic. ca factor de selectie asupra populatiilor din cadrul biocenozelor. rezultând apele curgatoare. din puncte mai înalte ale reliefului spre cele mai joase. neregularitatile scoartei si miscarea de rotatie a Pamântului. Actioneaza. 3. tasarea rocilor. diversitatea si actiunea lor în ecosistem Elementele mediului geofizic apartin globului pamântesc. fara a scadea sub 1 kcal/cm2 /luna. descarcarilor electrice sau factor ecologic artificial ca rezultat al activitatii sau actiunii umane. Este mai mare în zonele de câmpie si în ariile ocupate de mari si mai mica în regiunile muntoase.1. de asemenea. valorile lunare ale bilantului radiativ sunt pozitive în intervalul ma rtie. gravitatia influenteaza configuratia si evolutia biotopurilor terestre si marine. Sub influenta fortei gravitationale miscarea apei pe suprafata scoartei terestre are un singur sens. Prin radiatie. reintra în circulatia materiei vii prin intermediul plantelor. Apele mai calde si respectiv mai usoare se afla catre suprafata pelagialului ca biotop. suprafata Pamântului (uscat si apa) cedeaza atmosferei cea mai mare parte din caldura primita de la Soare producând încalzirea ei. în Delta Dunarii. succesiunea ecologica si productivitatea biolo gica si nu modifica structura si însusirile solului. pâraiele. caldura si radioactivitate si intervin în structura si functiile ecosistemului. iar cele mai reci si deci mai grele la adâncime.noiembrie iar pentru partea de sud si sud-est între lunile februarie-noiembrie. Gravitatia intervine partial în stratificarea apei din ecosistemele lacustre. Acceleratia gravitatiei variaza în functie de relief. Focul. sub forma de saruri usor solubile. De exemplu. pentru partea de nord a României. sumele medii ale radiatiei solare prezinta deosebiri in raport de nebulozitate. Cauza o constituie neomogenitatea de structura. Zapada ziua reflecta razele solare în proportie de 75-90 % iar noaptea intensifica iradiatia terestra. solifuziunea. fluviile. magnetism. Sub influenta fortei gravitationale au loc prabusirile de roci. valorile bilantului radiativ sunt în general negative.un ecosistem. râurile. Pentru jumatatea de nord a tarii sumele se grupeaza între 110-117 kcal/cm2 /an. Pe teritoriul României. latitudine. Ele sunt reprezentate de gravitatie. Tot ea determina presiunea maselor de apa.2. Iarna. El poate avea caracter distructiv asupra padurilor. mari si oceane.

la 2° declinatie vestica în partea de est a tarii. In Câmpia Româna patura cu temperatura constanta se afla la adâncimea de 25-30 cm. Elementele magnetismului terestru reprezentate de intensitate. Dezintegrarea aduce cu sine pierderea unei parti din masa 28 . la Timisoara.Elemente de ecologie acvatic marin forta gravitationala impune curenti verticali ce pornesc de la suprafata spre adâncime. seculare. cu eliberare de energie calorica si radiatii de tip alfa. Înclinatia magnetica.5°C. Acestia produc perturbatii în ecosisteme.) spre sol. în regiunile cu izvoare termale si în regiunile petroliere unde au loc reactii chimice externe. înclinatie nu sunt constante ci sufera variatii diurne. Intensitatea magnetica este maxima la polii magnetici si scade la Ecua tor. Scoarta Pamântului poseda o cantitate importanta de materie radioactiva. In tara noastra declinatia magnetica variaza de la 0°. de asemenea. la G alati. Treapta geotermica este mai mica în regiunile vulcanice (10 m). unele animale vertebrate se protejeaza împotriva temperaturii scazute a iernii sapându-si adaposturi în aceasta patura. Perturbatiile din ecosisteme constau în dereglarea functionala a activitatilor din cadrul biocenozelor. gamma. Liniile de forta ale câmpului magnetic converg spre polii magnetici care nu coincid cu axa polilor geografici. Furtunile magnetice sunt variatii ale câmpului magnetic terestru cu manifestari neregulate din care rezulta curentii telurici care circula la suprafata Pamântului. în functie de conduc tibilitatea termica a rocilor si de pozitia stratelor. fructe. Uneori acestea sufera modificari bruste rezultând furtuni magnetice determinate de petele solare. polul pozitiv magnetic (S) este la 69° latitudine sudica si 145° longitudine estica. Influenteaza. crengi etc. Radiatia termica a Pamântului îsi are originea într-o sursa externa (soarele) si alta interna (degajata din interiorul globului pamântesc). De la suprafata si pâna la aceste adâncimi în scoarta se gaseste patura cu temperatura constanta. constând din unghiul pe care îl face acul magnetic cu planul orizontal al locului. beta. Declinatia magnetica variaza ca valoare spre Vest si spre Est fata de meridianul geografic. unde prezenta elementelor radioactive ajuta la marirea treptata si continua a energiei termice. temperatura ei fiind de 11. Caldura intraterestra este importanta pentru ecosistemele subterane. declinatie. Cresterea pe aceasta adâncime a temperaturii cu 1°C se numeste treapta geotermica. Aici se resimt variatiile de temperatura desfasurate la exteriorul Pamântului. de asemenea desfasurarea activitatii organismelor si în ecosistemele aflate deasupra scoartei terestre. nu este aceeasi. cutremurele de pamânt. Câmpul magnetic terestru se manifesta prin linii de forta magnetice asupra unor corpuri din jurul Pamântului. iar in ecosistemele terestre caderea organismelor sau a unor parti din organism (frunze. anuale. Temperatura Pamântului creste cu adâncimea. Ea se afla într-o continua dezintegrare atomica cu generare de elemente chimice si emiterea de radiatii energetice. coboara în patura cu temperatura constanta a scoartei. aurorele boreale etc. eruptiile vulcanice. Temperatura creste în medie cu 1°C la fiecare 33 m adâncime. în anotimpul rece. Radioactivitatea este proprietatea pe care o au unele elemente chimice de a se dezintegra si transforma în alte elemente chimice. tectonica regiunii si procesele geochimice din scoarta. în orientarea navigatiei si in telecomunicatii. Multe organisme de animale nevertebrate. iar numarul de grade cu care creste temperatura la 100 m pe verticala se numeste gradient geotermic. petale. Ea influenteaza activitatea din ecosistemele terestre si acvatice ale pesterilor. ea variaza în functie de natura petrografica a rocilor. Polul negativ magnetic (N) se afla la 73° latitudine nordica si 100° longitudine vestica. Caldura extraterestra este simtita în scoarta terestra pâna la 30 cm adâncime pentru zona temperata si pâna la 4 m adâncime pentru zona calda a globului. Gradientul geotermic creste numai în litosfera. Forta gravitationala antreneaza în toate ecosistemele acva tice caderea organismelor moarte din masa apei spre fundul bazinelor. De asemenea. Acul magnetic se fixeaza de-a lungul acestor forte pe directia nord-sud.

Elementele uraniu. El constituie un vast laborator natural sistemic unde continuu au loc transformari ale substantei si energiei. Energia radioactiva pune în miscare materia intratelurica ce implica geneza proceselor geomorfologice. biochimice si biologice. mecanismele de aparare a ecosistemelor înlatura partial consecintele iradierii prin formarea de noi structuri ce pastreaza integralitatea ecosistemului. Iradierea cu doze mari determina scaderea numerica a indivizilor unor specii (populatii) pâna la disparitia din biotop. respectiv în plumb. lichizi si gazosi. Probabil aici frecventa elementelor chimice radioactive este mai mare. 3. Alte specii realizeaza în aceste conditii cresterea numarului de indivizi. thoriu. Prin emiterea de particule din atomul lor si formarea de noi corpi se degaja energie.solul ca mediu de viata Factorii ecologici edafici apartin solului. biocenozele ecosistemelor sunt puternic influentate de radioactivitate. extrem de complex. Caldura terestra iradiata este completata de energia termica rezultata din procesele radioactive desfasurate in masa Pamântului.1. strat afânat moale si friabil de la suprafata scoartei Pamântului. în final. capabil sa întretina. Substratul desfasurarii acestor procese îl reprezinta partile lui componente anorganice si organice. Prin dinamica componentelor sale chimice. reprezentata de precipitatii care antreneaza catre suprafata Pamântului particule radioactive din atmosfera. chimice. În mod obisnuit. a animalelor si a omului. Echilibrul este perturbat însa de utilizarea energiei nucleare in scopuri pasnice si militare. viata plantelor. Anual. împreuna cu alti factori ecologici ai naturii. Particulele radioactive emanate in mediu actioneaza local si la mari distante. În zonele unde scoarta terestra are concentratii foarte ridicate de radiu. asigura existenta în timp a ecosistemelor. Eliminarea speciilor cu slaba radiorezistenta implica restructurarea biocenozei. de cele mai multe ori catastrofala. Partile componente ale solului si implicatiile lor în ecosistem Masa de roci existenta în geometria reliefului este îmbracata pe o grosime mai mare sau mai mica de sol. actiniu si radiu aflate în scoarta terestra au pondere atomica mare in comparare cu alte elemente radioactive. In urma catastrofei de la Cernobîl.1. In toate tipurile de ecosisteme procesele ecologice sunt controlate de factorii ecologici radioactivi. În seria dezintegrarilor prin care aceste elemente se transforma în izotopi ai plumbului se produc nuclee de he liu.3. Solul este un sistem heterogen deschis. Toate rocile Pamântului contin elemente radioactive. Industria termonucleara poate deveni o puternica sursa de contaminare cu radionuclizi solizi. Elemente ale mediului edafic . în elemente chimice cu greutate atomica mai mica. textura si structura. în masa caruia se desfasoara neîntrerupt ample procese ecologice fizice. Pamântul pierde prin radiatie în spatiul cosmic o însemnata cantitate de caldura. doza de iradiere în România a fost între 1 mai 1986 si 1 mai 1987 cu 125 miliremi/an peste normal. Un exemplu îl constituie avaria centralei nucleare de la Cernobîl (1986) si mai recent (9 aprilie 1993) accidentul nuclear la o uzina de prelucrare a plutoniului din orasul Tomsk. Ele ajung pe sol sau în bazinele acvatice prin ploaia radioactiva. uraniu si thoriu (provincii uranice). In cadrul ei se impune inevitabil regruparea interactiunilor. Ecologic. Atomul lor prin dezintegrare se transforma. se realizeaza pe cale naturala un echilibru între sub stanta vie reprezentata de biocenoza si fondul radioactiv al biotopului. Dezintegrarea radioactiva este însa mai intensa în scoarta terestra decât în învelisurile mai interne. Izotopii radioactivi formati prin fisiune nucleara si fuziune nucleara au influenta ecologica imprevizibila asupra biocenozelor din ecosisteme. 29 . Energia radioactiva joaca un mare rol în determinarea regimului termic al Pamântului si constituie principalul izvor de energie ce alimenteaza fortele endogene care actioneaza asupra scoartei terestre.Elemente de ecologie corpului sub forma de atomi stabili.

Fara prezenta si activitatea plantelor nu poate exista sol. mineralele argiloase. Cu substantele coloidale ea formeaza suspensii si geluri. Apoi. In corpore ele participa activ la diferite procese ecologice. toate vii. apa peliculara absorbita la suprafata microparticulelor sau macroparticulelor minerale. Partea organica însumeaza 1-10 % din masa solului natural si este formata din compusi nehumici si humici. actioneaza asupra scoartei terestre ca un puternic agent. În cadrul lor. asigura solului o compozitie mineralogica si chimica foarte complexa. organismele vii prin schimbul de gaze declanseaza si întretin procese ecologice de oxidare si reducere a dife ritelor elemente chimice. apa sub forma de vapori care circula cu aerul în spatiul poros al solului. sulful. chimica si biochimica a rocilor. Existenta animalelor si a omului depinde de plante.Elemente de ecologie Solul este alcatuit dintr-o parte solida. Aceste substante prezente sub forma de compusi minerali cu constitutie fizico-chimica omogena sau sub forma de roci. Pietrele. apa libera care circula în spatiul capilar si necapilar. în functie de ponderea pe care o ocupa si puterea de manifestare fata de ceilalti. Sarurile minerale. este reprezentata prin apa de constitutie care intra în structura substantelor minerale si organice hidratate. transformând-o biochimic si stabilind însusirile generale ale biotopului. ce provine si apartine mediului hidrologic. minerala si organica. iar cele humice 85-90 %. cum sunt: carbonul. partea minerala este formata din particule de diferite dimensiuni rezultate din dezagregarea si alterarea fizica. Plante întregi. În acest context este de retinut ca procesul de solificare este declansat. reprezentând amestecuri de minerale. în exercitarea activitatii sale. indiferent de starea ei. asigura migrarea si redistribuirea unui mare numar de macroelemente st microelemente în sol. manganul. reprezentata de apa si alta gazoasa. Masa solului în structura naturala contine 60-90 % compusi minerali reprezentând toate substantele anorganice din sol. Compusii nehumici includ resturile organice proaspete si produsii intermediari rezultati din descompunerea ma sei vegetale si animale moarte încorporate în sol. Fiecare organism viu. un rol important îl au plantele si microorganismele descompunatoare. macroflora si macrofauna. organice si organominerale. Materia organica sintetizata de plantele cu clorofila reprezinta baza majoritatii proceselor ecologice atât de complexe din ecosistem. moarta sau vie. la care se adauga microflora. În masa solului natural substantele nehumice reprezinta 10-15 %. microfauna. Partea lichida. În cadrul solului ca sistem. Ea constituie fondul nutritional pentru animale. fixeaza si acumuleaza în materia organica supraterestra si in sol cantitati enorme de elemente chimice. apa sub forma de gheata când temperatura coboara sub 0°C. microorganisme vegetale moarte. fierul etc. una lichida. întretinut si dezvoltat de catre orga nismele vii. hidroxizii. conditionat. pietrisul si pietrele cu însusirile lor proprii imprima solului particularitati ecologice distincte. acizi organici si saruri ale diferitelor baze. hidroliza. dizolvare. pulberile si nisipul. diferite saruri provin din alterarea chimica a rocilor. Mineralele argiloase sau argilele. macro si microorganisme animale moarte sunt descompuse de microorganisme specializate în acest scop. nisipul si praful (pulberile) sunt fragmente si particule de roci primare nealterate. moarte sau componente ale acestora. azotul. cu particularitati si însusiri ecologice proprii. Partea lichida si gazoasa provine si apartine mediilor hidrologic si atmosferic cu care interfereaza. declanseaza si întretin procesele ecologice de alterare a mineralelor primare. favorizeaza circulatia elementelor chimice si contribuie în mare masura la stabilirea însusirilor ecologice generale 30 . Compusii humici includ acizii humici si huminele ce rezulta din descompunerea produsilor intermediari organici. fosforul. Fiecare componenta organica mai putin complexa sau complexa. pietrisul. Apa libera din sol este o solutie diluata continând acizi minerali. prin încadrarea functionala în ecosistem îi confera însusiri distincte în raport cu ponderea pe care o are. Pe de alta parte. constând din aer. Produsii intermediari si produsii finali ai descompunerii au mare importanta în configuratia fizionomiei si complexitatii de orga nizare structurala si functionala a ecosistemului. Apa din sol. constituie un factor ecologic de maxima importanta si actioneaza puternic în alterarea mineralelor prin hidratare.

Masa nisipoasa are permeabilitate mare pentru apa si aer. Are capacitati însemnate de retinere a apei sub forma capilara. praful ( ulberile) si nisipul. Fiecare în parte poseda anumite însusiri p ecologice. Ele nu înmagazineaza apa. În masa solului. declanseaza si întretine diferite procese ecologice în ecosistem. Are în compozitie 30-35 % particule poliminerale de silicati. nisipurile provin 80 % din cuart si alte minerale foarte rezistente la alterarea chimica. Ca parte anorganica în sistem. Viata animalelor se leaga ecologic de prezenta anumitor specii de plante. Nu au aderenta si nici plasticitate. rizomilor. al caror diametru variaza între 0. alcatuirea granulometrica. textura si structura sunt complexe. fractiunile cele mai fine ale pulberilor coboara pe verticala. Praful este alcatuit din particule minerale de marimi intermediare între nisip si argila. respiratia radacinilor. Ea asigura respiratia organismelor animale din sol. Spatiul dintre particulele de nisip este macroscopic si necapilar. Constitutia prafului este fragila si manifesta penetrabilitate favorabila pentru radacinile plantelor. Amplitudinea oscilatiilor termice este mai mica decât cea a nisipurilor. Partile minerale care participa permanent la definirea texturii solului sunt argila. Însusirile ecologice ale prafului. partile componente. Coeziunea între particule este slaba. Termic se încalzeste si se raceste relativ repede. Textura solului este nemodificabila si actio neaza în ecosistem ca factor ecologic. dar si de însusirile ecologice ale substratului unde adesea îsi cauta adapost. Geneza solurilor. ce provine si apartine atmosferei. Proportia lor în textura solului îi defineste calitatile structurale cu influente ecofiziologice asupra plantelor si organismelor de animale ce formeaza partea vie a ecosistemului.02-0. Textura solului si rolul ei ecologic Textura reprezinta alcatuirea mecanica sau granulometrica a solului data de proportia si orientarea în spatiu a diferitelor particule minerale (argila. Prin procesul de alterare imprima solului însusiri de fertilitate. peliculara si ca apa suspendata la punctele de contact între particule.un stadiu foarte avansat de dezagregare. Ele pot fi grosiere sau fine. iar aproximativ 20 % din diferiti silicati usor alterabili. nisip. modul de aranjare a particulelor elementare în agregate imprima solului o serie de însusiri ecologice fizice si fizico-mecanice specifice cu influente considerabile integratoare sau de excludere asupra organismelor din cadrul biocenozelor. cu diametre cuprinse între 0. Nu are însusiri coloidale. Compozitia mineralogica si organica. bulbilor si tuberculelor plantelor vasculare. când continutul de apa se reduce. In masa prafului (pulberilor) procesele de alterare sunt intense conducând la formarea argilei si a sarurilor minerale care sunt retinute sub forma ionica (în cantitate foarte mica) la limita particulelor minerale si în solutiile capilara. Partea gazoasa. Capacitatea de retinere a apei si de retinere ionica este foarte redusa. iar restul sunt particule de cuart aflate într. Îns usirile ecologice ale nisipurilor. Însusirile ecologice sunt situate între cele ale nisipului si argilei. Conditiile ecologice impuse de nisipuri definesc calitativ un anumit tip de biocenoza unde vegeteaza plante psamofile si o fauna de nevertebrate si vertebrate corespunzatoare. capilar. în functie de macroporozitate.02-2 mm si se afla în toate tipurile de sol (tabelul 1). Coeficientul de permeabilitate pentru apa si aer este relativ mare. Sarurile minerale si ceilalti produsi de alterare sunt levigati de apa ce se infiltreaza în profunzime.Elemente de ecologie ale solului. pietris) care confera solului însusiri ecologice specifice.002 mm si reprezinta un constituent prezent în toate tipurile de sol (tabelul 1). Spatiul dintre particule este predominant microscopic. este reprezentata prin aerul care umple spatiul necapilar si partial pe cel capilar. praf. Formeaza suspensii cu apa. Coeziunea între particulele de nisip este mica (sub 50 %). 31 .

coeficient redus de conduc tibilitate termica. contractare sunt manifestabile în gradul cel mai înalt.30 Tipul de sol (textura) Nisip Nisip coeziv Nisipo-lutos Luto-nisipos Lutos Luto-argilos Argilo. consistenta.Elemente de ecologie Tabelul 1 Clasificarea fractiunilor granulometrice minerale (dupa Alterberg) Fractiunea granulometrica Argila Praf (mâl. Particulele minerale argiloase au dimensiuni mai mici de 0.lutos Argilos 32 .5 5. se încalzesc si se racesc încet. Mineralele argiloase alumino-silicice si ferosilicice la care se mai adauga si alte metale definesc în mare parte proprietatile si însusirile ecologice ale solului. fractiunea argiloasa prezinta însusiri de coeziune. Actiunea combinativa a însusirilor pe care fiecare categorie granulometrica le poseda confera însusirile ecologice generale ale unui anumit tip de sol.2 0.5 5-15 10-30 10 — 35 1 5.90 60.30 25.002 0.55 20-45 10-30 5. masa mineralelor argiloase are permeabilitate redusa pentru aer.020-0. înmagazineaza cantitati mari de caldura.70 3.002 . prafului (pulberilor) si mineralelor argiloase scade în intensitate în functie de ponderea lor în alcatuirea solului (tabelul 2).091 -0. Este greu penetrabila sau impermeabila datorita spatiului microporic predominant subcapilar. gonflare. Fractiunea argiloasa amelioreaza însusirile solului. Argila este un component permanent al solului. Manifestarea însusirilor ecologice ale nisipurilor. Acestea îi confera capacitatea de a retine durabil o cantitate importanta de apa si substante nutritive sub forma ionica.454 – 800 0.02 0.02 .3 0 20 -45 20.091 0.011 -0.023 Însusirile ecologice ale fractiunii argiloase. Chirita) Argila (%) 0.50 peste 50 Praf (%) 0.454 0. aderenta. D.10 10-20 15.35 35-45 40. Sub aspect ecologic. Tabelul 2 Clasificarea texturala a solurilor (dupa C.80 40. aderenta. vîscozitate si plasticitate mare.50 20-45 Nisip (%) Peste 20 80. Ponderea constituentilor defineste însusirile fizice. In sol.2. asigura aglutinarea particulelor granulometrice în agregate. Însusirile coeziva si adeziva sunt asigurate prin suprafata mare de contact.002 mm si provin din alterarea secundara a rocilor (tabelul 1). chimice si biologice ale solurilor de la un tip textural la altul.0.0. Însusirile de coeziune. pulberi) Nisip fin Nisip grosier Material schelet Diametrul (mm) Sub 0. Mineralele argiloase formeaza solutii sau dispersii coloidale si au capacitate mare de reactivitate fizico-chimica. iar oscilatiile termice diurne au amplitudine mica.2 peste 2 Suprafata specifica a parametrilor (m2/g) 0. capacitate mare de hidratare. iar vîscozitatea si plasticitatea prin starea de hidratare unde mineralele argiloase manifesta însusiri de consistenta între limitele de la suspensie pâna la masa friabila.

Se încalzesc usor si pierd cantitati mari de apa prin evaporatie. silice etc. au densitate mare. Proprietatile si implicatia partii coloidale în sol. cu mare coeziune. In toate cazurile textura este determinata de roca mama sau parentala. când se usuca se contracta si crapa. rezultând în masa lor mari cantitati de roua interna. capacitate mare de retinere a apei. fizice. acizii fulvici si de humine. pietre (diametrul 20-200 mm) si bolovani {diametrul peste 200 mm) care constituie scheletul solului. iar valoarea schimbului difera în sol în functie de pH. în functie de granulatie. Solurile lutoase au proprietati asemanatoare prafului sau pulberilor: sunt afânate. coloizi de aluminiu. în majoritate capilar si subcapilar. prezinta suprafata mare de contact între particule. Acizii humici bruni au o pondere mai mare decât cei cenusii în podzoluri. textura selecteaza organismele ce îl populeaza. Au capacitate de schimb cationic mare. Proprietatile lor sunt intermediare între proprietatile solurilor nisipoase si ale celor argiloase. formându-se prin descompunerea resturilor vegetale ierboase sub actiunea bacteriilor. Atât în solul subacvatic cât si în cel terestru.minerali. bune conditii de acumulare a substantelor humice. În combinatie cu metalele alcalinopamântoase si metalele grele formeaza compusi insolubili. textura constituie o însusire importanta. Soluri/e argiloase au proprietati asemanatoare argilei: sunt compacte. complex coloidal dezvoltat. Unele soluri contin fragmente rotunjite sau nerotunjite de minerale si roci constând din pietris (diametrul 2-20 mm). în contact cu apa gonfleaza. În alcatuirea solului se interconditioneaza diferiti coloizi minerali. Coloizii minerali sunt reprezentati de argila. iar pe nisipuri soluri usoare. spatiul dintre particule este în cea mai mare parte necapilar ceea ce favorizeaza o puternica aerare permitând mineralizarea cu usurinta a materiei organice. pe loessuri soluri mijlocii. oxizi de fier. Coloizii organici sunt reprezentati de acizii humici. Ei constituie masa principala a humusului din cernoziomuri si alte soluri bogate în calciu. În practica agricola solurile nisipoase si cele apropiate acestora sunt considerate soluri usoare sau grosiere.mecanice. Se racesc usor si determina condensarea vaporilor de apa în proportii apreciabile. permeabilitate dezvoltata. chimice si biochimice ale solului. Acizii humici cenusii sunt puternic legati de mineralele argiloase. Procesul de solificare poate modifica proportia initiala dintre diferite grupe de particule. Textura determina sau influenteaza toate proprietatile si însusirile ecologice. luto-nisipos. complexul coloidal lipseste sau este slab constituit. luto-argilos si argilo-lutos au proprietati apropiate de prima componenta. iar cele argiloase si cele apropiate acestora sunt soluri grele sau fine. Acizii humici cu metale alcaline formeaza humatii solubili în apa. au densitate mica si grad ridicat de permeabilitate. Pe roci argiloase se formeaza soluri grele. Ca factor ecologic. cele lutoase si cele apropiate acestora sunt soluri mijlocii. Argila este principalul coloid mineral. cu implicatii asupra fertilitatii care stimuleaza viata plantelor si prin ele întregul sens ecologic structural si fiziologic din ecosistem. Acizii humici (cenusii si bruni) sunt prezenti în toate tipurile de sol. Sub aspectul texturii sunt solurile cele mai bune. 33 . Proportia acizilor humici in masa humusului difera în functie de sol si conditiile ecologice de humificare. permeabilitate redusa si capacitate mare de retinere a apei.Elemente de ecologie Solurile nisipoase au proprietati asemanatoare nisipului: sunt relativ afânate. capacitatea de retinere a apei este mica. organici sau organo. Predomina în solurile de stepa si silvostepa. capacitate mare de hidratare a agregatelor sau cristalelor de minerale argiloase. Solurile nisipo-lutos. asigurat de argila si prezenta substantelor humice. fizico. complex coloidal dezvoltat. soluri podzolite brune si brune roscate de padure. spatiul lacunar este redus. caractere imprimate de spatiul lacunar si capacitatea de hidratare. continut mare de argila. spatiul lacunar este relativ dezvoltat si aproximativ jumatate capilar.

In cazul coagularii reversibile. H) o coagulare reversibila. determina cresterea fertilitatii. chimice si biologice ale solurilor. Sunt solubile în solutii alcaline. solul uscat adsoarbe vapori de apa. în conditii naturale. Au capacitate de schimb n ionic mai mica decât a acizilor humici. complexul coloidal saturat cu cationi influenteaza si determina proprietatile ecologice fizice. predominând în solurile podzolice brune si brune-roscate de padure. Mg) provoaca o coagulare ireversibila. Mg. Na. conditioneaza în mare parte gradul de formare si stabilitate a structurii solului. Acestia pot fi înlocuiti cu alti cationi. care functional devine un complex adsorbtiv. Procesul se desfasoara în baza sarcinilor electrice libere existente la suprafata particulelor (mai ales a celor coloidale) si a moleculelor cu structura dipolara aflate în solutie. atragând la suprafata particulelor de sol moleculele unor substante aflate în solutie. de exemplu. Na. numita si chemosorbtie sau retinere chimica. agregatele se desfac în particulele din care s -au format. fenomen cunoscut sub numele de coagulare. iar alti cationi (Na. cu sarcini electrice negative. În acelasi mod sunt retinuti acizii humici si oxizii de fier ca substante coioidale. atrag si fixeaza ionii pozitivi. formând pelicule în jurul particule lor texturale. Saturarea comple xului coloidal cu ioni de Ca sau apropierea de aceasta stare. Retine rea anionica 34 . Complexul coloidal al solului. Formeaza saruri sau compusi solubili î apa. K si H. conditioneaza starea lor de fertilitate. Capacitatea de retinere anionica de catre sol. prezentând capacitate de schimb ionic. Însusirile functionale ale coloizilor în sol constau în adsorbtie. Schimbul este reversibil. amoniacul etc. Adsorbtia ca proces ecologic consta în atragerea si retinerea la suprafata particulelor coloidale a unor ioni. iar cei de H cel mai puternic. Unele soluri din România din cauza levigarii. Capacitatea de retinere cationica consta în adsorbtia unor cationi la suprafata particulelor coloidale de argila si humus cât si înlocuirea acestora cu alti cationi din solutie. K. respectiv. cei de Na si K mai slab. fie în trecerea anionilor în componenta unor substante insolubile sau greu solubile. solutii moleculare sau semicoloidale. hidroxizii de fier si hidroxizii de aluminiu. Pentru fertilitate au mare importanta. Capacitatea de adsorbtie si de schimb cationic difera de la sol la sol în functie de cantitatea coloizilor si a cationilor. Implicatia ecologica de retinere cationica defineste proprietatile si functiile ecologice ale solurilor în cadrul biotopurilor. Formeaza compusi organominerali foarte stabili în combinatie cu mineralele argiloase. Unii cationi (Ca. Coloizii în sol sunt asociati. cât si cationi de hidrogen. Particulele de sol se îmbraca cu o pelicula subtire formata din straturi de molecule de apa. formând complexul coloidal sau argilohumic. respectiv cationii. Ionii de Ca si Mg sunt retinuti puternic. adsoarbe si schimba frecvent cationi de Ca. Huminele constituie o fractiune importanta a humusului.. Cationii. opunându-se tendintei de deplasare a lor spre adâncime. consta fie în retinerea de anioni prin adsorbtie la suprafata particulelor coloidale. Mg. Alcatuiesc masa principala a humusului din podzoluri. Sunt solubili în apa si acizi. cationica si anionica. ultimii conferind solului aciditate. din complex în solutie. Retinerea moleculara este mai accentuata în solurile cu textura fina. Particulele coloidale de humus si argila. Capacitatea de retinere moleculara consta într-o retinere fizica. acizi si apa. Coagularea ireversibila nu realizeaza desfacerea agregatului in partile componente. Fenomenul în sine se desfasoara la suprafata particulelor. Capacitatea de retinere poate fi moleculara. K). ionii trec din solutie în complex si invers. Cresterea proportiei de H si mai ales de Na exercita influente negative. uniti. Retinerea cationica îi fereste într-o mare masura de spalare. care au sarcina electrica pozitiva. Sunt rezistente la actiunea de descompunere realizata de microorganisme. Coloidul trece din stare coagulata în stare dispersa. dupa care prin procese de schimb trec în solutia solului si sunt folositi de catre plante. Cu ionii de aluminiu formeaza saruri complexe. au în complexul coloidal atât cationi bazici (Ca. Prin componentii sai coloidali solul retine o serie de substante minerale si organice. schimbul de cationi si coagulare.Elemente de ecologie Acizii fulvici se formeaza în cantitate mare în solurile din zona forestiera prin descompunerea resturilor vegetale sub actiunea ciupercilor si în proportie mai mica a bacteriilor si actinomicetelor. Ecologic. Retinerea se face pe cale fizico-chimica. provoaca unirea mai multor particule coloidale la un loc rezultând agregate de particule coloidale.

de potasiu fiind usor solubili. cât si activitatea altor ecosisteme terestre adiacente sau de distanta. Ea influenteaza profund substratul. Vaporii de apa pe care îi contine atmosfera variaza foarte mult cantitativ. în functie de schimbarea temperaturii aerului. geneza si rolul ei ecologic În atmosfera apa se afla sub forma de vapori. se 35 . iar fosfatii de sodiu. în contact direct cu aerul atmosferic. pe scoarta si în scoarta terestra. apa apartine mediului hidrologic. Indiferent de forma sub care se afla în atmosfera. Apa ca factor ecologic actioneaza paralel cu alti factori ai mediului. Pentru ecosistemele acvatice marine. Prezenta lor alaturi de celelalte elemente componente ale aerului constituie umiditatea atmosferica. Ea este într-o continua miscare si transformare dintr-o stare în alta. care reprezinta un element constitutiv de baza al învelisului geografic. provenienta si rolul ei ecologic. 3. Ea se afla la suprafata sau în interiorul scoartei terestre. fizico-chimice. se afla pe Terra sub diferite forme de masare volumetrica. organici si organo. Se gaseste în atmosfera. În anumite conditii de clima. Umiditatea atmosferica.1.minerali. solida sau de vapori.4. Elemente ale mediului hidric Elementele mediului hidric actioneaza în biotop ca factori ecologici fizici. ecosistemele acvatice continentale. Umiditatea atmosferica provine din evaporatie.1. ci variaza în timp si spatiu. având ca rezultat formarea de coloizi minerali. lichida si solida. modereaza sau inhiba activitatea biocenozelor.4. Anionii fosforici sunt trecuti în componenta unor substante insolubile sau greu solubile. Cantitatea cea mai mare de vapori se afla pâna la înaltimea de 2-3 km. nu se retin. Ele apartin hidrosferei. activitatea populatiilor din cadrul biocenozelor. de aluminiu si de calciu (ultimii fiind cei mai importanti pentru nutritia plantelor). chimice si biochimice ce se desfasoara în sol. structura si fenologia lor. „Evaporatia sub toate aspectele ei reprezinta un proces ecologic natural prin intermediul caruia apa din hidrosfera. litosfera si biosfera. evapotranspiratie si evaporatia fiziologica.1. gravitatia. Aerul contine totdeauna vapori de apa într-o anumita cantitate.1. de unde începe sa scada pâna la disparitia completa. Existenta vietii este indisolubil le gata de apa. epigee sau hipogee. peisajul ecologic este puternic influentat de apa în corelatie cu temperatura. Periodicitatea ei anuala în corelatie cu alti factori ecologici determina tipul de biocenoze. în mare parte. Însusirile ecologice ale apei privind densitatea. însusirile ecologice cu implicatii deosebite în fizionomia si structura ecosistemelor naturale si agricole. în atmosfera si în corpul organismelor vii sub forma lichida. Procesele fizice. În sol exista fosfati de fier. Însusirile sale fizice si chimice reprezinta elemente ecologice de prim ordin în desfasurarea proceselor biochimice si fiziologice ce au loc în organisme. Prin schimbarea starilor sale fizice stimuleaza. din care rezulta fizionomia concreta a ecosistemului. masa de apa constituie unul din biotopurile lor. regleaza procesele ecologice la nivelul ecosistemelor. Apa din atmosfera. Exista o corelatie i directa între cantitatea umiditatii atmosferice si cantitatea de apa cazuta la sol sub forma de precipitatii. apa devine un factor ecologic limitant. învelis care ocupa doua treimi din suprafata Pamântului. 3. Apa. definesc. lichida si solida. pâna la 10-15 km înaltime. Pentru ecosistemele terestre sursele de apa nu sunt constante. indiferent de întindere. Ea se afla într-o continua miscare si transformare dintr-o stare în alta în functie de schimbarea temperaturii mediului. de asemenea. puterea de solvire sunt favorabile vietii. În cadrul ecosistemelor apa poate exista sub forma de vapori. caldura specifica. Ea actioneaza în biotopul ecosistemelor terestre ca factor ecologic lmitant. conductibilitatea termica. stare de agregatie si dinamism.Elemente de ecologie are mare importanta în ceea ce priveste regimul fosforului în sol.1. În cadrul formelor de relief. lumina. miscarea maselor de aer.

respectiv a ecosistemelor. Prin absorbtia radiatiilor solare. animale si om. orientarea generala a interfluviilor. Evaporatia totala sau integrala realizata prin toate formele mentionate asigura umiditatea atmosferica. Se ajunge pâna la a exista conditii complet deosebite între un versant si celalalt. lacuri. Evaporatia din cursul zilei este minima în zori si maxima la amiaza. 36 . În cadrul ecosistemelor terestre si acvatice evaporatia si umiditatea atmosferica sunt influentate si de relief. presiunea mai mica si viteza vântului mai mare. balti. De pe apele interioare ale tarii se evapora. Vegetatia joaca un rol complex în evaporatie.5 milioane litri apa la hectar.Elemente de ecologie transforma în vapori. Buta. animale si om. Evaporatia pe suprafata apelor variaza si functie de întindere. Un singur exemplar de artar tataresc {Acer tataricum). de viteza vântului si umiditatea atmosferica. aerul mai uscat. elimina prin trans piratie mai mult de 300 1 apa pe ora. energia si fragmentarea reliefului. Este cu atât mai mare cu cât temperatura este mai ridicata. Pisota. retine pe coroanele arborilor. salinitate. În zona muntoasa si deluroasa expozitia versantilor. ea constituie o evaporatie fiziologica. în functie de zona. mai cald si lipsit de vapori sau cu vapori în cantitate mica. Este de mentionat marea importanta a ele precipitatiilor pentru alimentarea apelor curgatoare. pe frunzisul ierburilor spontane si frunzisul plantelor de cultura. cu circa 170 000 frunze. intensitatea insolatiei slabeste. care are un rol ecologic important pentru ecosistemele terestre. Evapotranspiratia corespunde evaporarii apei de la suprafata solului si a învelisului vegetal. La umiditatea atmosferica mai participa apa evaporata din transpiratia animalelor si omului. conditioneaza intensitatea transpiratiei la plante. Un hectar de ovaz elimina prin transpiratie în cursul perioadei de vegetatie între 200 si 300 t apa. ce corespunde unui volum de 319 km3 . luate împreuna.4-3. vegetatia îmbogateste umiditatea atmosferica prin evaporatia apei provenita din transpiratie. în urma precipitatiilor. înclinarea pantelor etc. O padure seculara de fag transpira anual între 2. La plante. un strat de apa cuprins între 47 si 56 cm. Acestea. Intensitatea evaporatiei creste o data cu cresterea temperaturii. Vara. Vaporii de apa din atmosfera elimina sau absorb o importanta cantitate de caldura producând simtitoare variatii de temperatura cu influente asupra activitatii populatiilor din ecosistem. Se apreciaza ca în paduri. capabil sa primeasca noi cantitati de vapori. Vaporii de apa din atmosfera influenteaza într-o buna masura temperatura de la suprafata Pamântului si a paturii de aer din apropierea ei. În Marea Neagra se evapora anual un strat de 69 cm apa. Conditiile de care depinde evaporatia sunt foarte complexe. Evaporatia cea mai mare o au solurile cu granule de marime mijlocie si culoare închisa. La evaporatia din sol participa pelicula de apa din jurul granulelor de roca si nivelul freatic daca este apropiat de suprafata. evaporatia este aproape egala cantitativ cu cea de la suprafata marilor si oceanelor. prin evaporatie sunt redate imediat atmosferei. În cursul anului este minima în luna ianuarie si maxima în iulie. înalt de 15 m. aflate la latitudini egale. 1975). de temperatura aerului si suprafata apei. trecând în învelisul gazos al planetei" (I. fapt ce se resimte ecologic în zonalitatea vegetatiei. provoaca fenomene de hipotensiune si hipertensiune sanguina. I. contribuie substantial la o intensitate diferita a evaporatiei totale. Umiditatea atmosferica asigura conditii optime de declansare si desfasurare a relatiilor intrapopulationale si interpopulationale din cadrul biocenozelor. Vântul în calitate de factor ecologic accelereaza intensitatea evaporatiei prin înlocuirea aerului mai rece si încarcat cu vapori de apa de la suprafata unitatilor acvatice cu altul mai uscat. Ea are loc pe întreaga suprafata a Pamântului si la orice temperatura. În continuare. ecosis temele acvatice continentale reprezentate prin ape curgatoare. Umiditatea atmosferica are în biotop un rol ecologic multifunctional. Umiditatea atmosferica genereaza precipitatiile care alimenteaza toate ecosistemele terestre cu apa si pe c acvatice. însemnate cantitati de apa. mlastini si ecosistemele acvatice ale oceanului planetar reprezentate de mari si oceane. iar prin absorbtia radiatiilor obscure ale suprafetei pamântesti se împiedica racirea ei prea intensiva. Vegetatia naturala si cultivata prin umbrire reduce cantitatea de evaporatie la suprafata si în interiorul solului. Evaporatia se desfasoara si iarna la suprafata stratului de zapada si de gheata. adâncime.

Precipitatiile. sau prin simpla scadere a temperaturii aerului. În atmosfera. provenienta. iar prin sublimare se formeaza cristale mici de gheata. Grindina însa are efecte negative asupra oricarui ecosistem terestru natural si asupra agroecosistemelor. fuzioneaza cu alte picaturi rezultând picaturi mai mari. Durata si abundenta lor variaza. surplus ul de vapori condenseaza sau sublimeaza. zapada. nebulozitatea zece. este precipitatia atmosferica sub forma picaturilor de apa.6-10 zile.5 sunt considerate senine. întâlnite în anotimpul rece. Cele doua procese se desfasoara în zonele înalte ale atmosferei. diversitatea si rolul lor ecologic. Pentru teritoriul României sunt caracteristice ploile de relief si ciclonale. cer jumatate acoperit. ploi de lunga durata si abundente întâlnite primavara si toamna. Prin condensare se formeaza picaturile de apa. transport si depunere. ploi de lunga durata si putin abundente numite de localnici burnite. chiciura. nebulozitatea influenteaza sensibil regimul temperaturii. ploi de relief sau orografice si ploi ciclonale sau frontale. fenomen cu implicatii ecologice asupra tuturor ecosistemelor deasupra carora se afla. Apa provenita din ploaie este un stimulator al vietii plantelor. Pe portiunile acoperite de nori se diminueaza intensitatea radiatiei solare. nebulozitatea cinci. a norilor cu aglomerarea unor mici cristale aciculare de gheata sau norii formati dintr. zilele cu nebulozitate medie de 0 -3. iar sublimarea.Elemente de ecologie Nebulozitatea: provenienta si rol ecologic. În general este slaba dimineata. Efectul ecologic al nebulozitatii întruneste valori regionale. cu cer acoperit. între 3. ceata. Ploaia. Nebulozitatea influenteaza durata si gradul de insolatie.un amestec de picaturi si cristale de gheata creeaza nebulozitatea. Precipitatiile reprezinta vaporii de apa condensati sau sublimati care cad din atmosfera pe suprafata pamântului sub forma de ploaie. Ea provine din norii cu structura heterogena în care exista picaturi de apa si cristale de gheata (nuclee de sublimatie). Fenologic. Nucleul de gheata se topeste la strabaterea paturilor de aer cald. Intensitatea ploilor aduce substantiale modificari în debitul temporar al râurilor si al apei de siroire cu implicatii în eroziune. Exista ploi de convectie caracteristice zo nei ecuatoriale. În România. unde implicatiile nebulozitatii actioneaza asupra vegetatiei. Forta mecanica. dinamica atmosferei locale si durata desfasurarii fenomenului. grindina. mai ales a celor terestre. picaturile de apa se depun pe cristalele de gheata. prin coborârea temperaturii aerului. Aceste aspecte prezinta mare importanta pentru ecosisteme. bruma. Daca strabate paturi de aer mai rece. provoaca distrugerea partiala a frunze lor la plante si omoara un numar însemnat de organisme animale nevertebrate neadapostite. nucleul de sublimare nu se topeste si cade sub forma de grindina. transformarea lor în cristale mici de gheata. Gradul de acoperire a cerului cu nori se exprima dupa o scara conventionala de la zero la zece: nebulozitatea zero înseamna cer complet senin. dar si asupra organismelor animale stimulându-le într-un grad mai mare sau mai mic diferite procese fiziologice. nu se pot mentine în atmosfera si cad la pamânt. La rândul ei însa nebulozilatea este determinata de repartitia temperaturilor. Vara este anotimpul cu nebulozitatea cea mai accentuata. acestea devin mai grele. pe care o exercita asupra plantelor sau a organismelor animale din ecosistem prin lovituri. iar cele cu cer noros vara si senin iarna sunt mai reci. În urma condensarii sau sublimarii rezulta norii. Apar la contactul pe care îl au masele de aer cald si umed cu masele de aer rece. Prin corelare functionala. Regiunile cu cer senin vara si acoperite iarna sunt mai calde. Exista ploi de scurta durata si abundente cunoscute sub numele de averse.6-7. ploi de scurta durata si putin abundente. cer complet acoperit. 37 . În cadere. creste în cursul zilei. în destabilizarea structurii biocenozelor si a distrugerii lor.5 sunt considerate zile noroase. Formarea norilor cu picaturi de apa. ca proces fizic presupune unirea moleculelor de apa din aer. fenomen cunoscut mai ales vara. Fiecare tip de ploaie îsi are particularitatile ei ecologice pozitive sau negative. mai ales dupa-amiaza. Efectul negativ este mai mare sau mai mic în functie de marimea diametrului particulelor de grindina. roua. iar între 7. activitati intrapopulationale si interpopulationale. Condensarea. Nebulozitatea variaza în cursul zilei si pe anotimpuri.

Vaporii de apa ramasi înca necondensati sunt alcatuiti cu preponderenta din ioni pozitivi. de pe plante sau suprafata unor ape curgatoare sau statatoare. Fig. Parvu. luminoase. b – descarcare electrica între nor si pamânt (C. Actiunea ca fenomen ecofizic se realizeaza prin separatia sarcinilor electrice în timpul condensarii si masarii picaturilor de apa.Elemente de ecologie În timpul desfasurarii averselor de ploaie au loc descarcari electrice. iar picaturile si cristalele de gheata mai grele partea inferioara a acestora. 7 a). Câmpul electromagnetic care se formeaza în timpul descarcarilor se propaga sub forma de unde electromagnetice (ultraviolete. Particulele de apa ale cetii provin din vaporizarea apei de pe pamânt. Ea consta în particule fine de apa ce plutesc în atmosfera de la suprafata solului sau la suprafata unor ecosisteme acvatice. avioanele etc. 7. populatiilor si biocenozelor. în marile orase. Picaturile de apa rezultate din condensarea vaporilor si cristalele de gheata sunt încarcate negativ. În perimetrul centrelor industriale. Atractia electrostatica determina o descarcare electrica concretizata printr-o scurgere rapida de sarcini. Descarcari electrice au loc de asemenea si între Pamânt (încarcat pozitiv) si nori (încarcati negativ) (fig. 30 pe secunda). Regional ceata se mai numeste negura sau pâcla. 38 . Descarcarile electrice sunt reprezentate de fulgere si traznete. unde se formeaza o ceata de evaporare. Temporar poate fi întâlnita la suprafata unor ecosisteme acvatice. la formarea cetii contribuie pulberile fine. Traznetele sunt descarcari ce solicita sarcinile electrice contrare dintre nori si suprafata terestra sau corpuri abiotice aflate în atmosfera cum sunt baloanele. 8 b). Dipol noros care functioneaza ca nucleu energetic si baterie electrica mobila: a . la întâlnirea maselor de aer rece cu suprafata mai calda a apei (fig. Între aceste stocuri de sarcini electrice distantate au loc descarcari electrice (fig.descarcare electrica în interiorul norului. dar si pentru structurile geografice reprezentând parti din biotop. 2001). hertiene) cu implicatii ecologice asupra indivizilor bio logici. este întâlnita la suprafata solului cauzata de trecerea unui strat de aer cald si umed peste o suprafata rece (fig. 8 a). La nivel planetar numarul descarcarilor electrice trec de un miliard (cca. 7 b). Vaporii formeaza partea superioara a norilor. Ceata se formeaza în straturile inferioare ale troposfe rei. Fulgerele au loc între sarcinile electrice de sens contrar ale aceluiasi dipol sau a unor dipoli învecinati. infrarosii. sau de diferenta dintre temperatura aerului si cea a suprafetei terestre.

arbori. Aici ea reprezinta principala sursa de umezire a solului. obiectele de pe sol si mai ales vegetatia iar în cadrul ei cu preponderenta plantele ierboase. sârme de tele graf) prin transformarea în cris tale de gheata. se formeaza pe suprafata corpurilor racite (sol. Se formeaza prin înghetarea picaturilor de ploaie ce vin în contact cu suprafetele racite în prealabil. intervine în mecanismul functional al ecosistemelor prin micsorarea fotosintezei la plante si încetinirea activitatilor populatiilor de animale din cadrul biocenozelor.ceata de sol. ca urmare a sublimarii vaporilor de apa pe suprafetele racite. dropiile prezente în Baragan. iarba de pe sol. Ceata. în Delta etc. obiectelor sau organismelor vegetale. arbustilor.Elemente de ecologie fumul întreprinderilor. vara si toamna prin condensarea vaporilor din atmosfera la suprafata solului. 39 . a picaturilor fine de apa provenite din ceata. pe pamânt sau pe corpurile expuse în atmosfera. Poleiul apare în anotimpul friguros si reprezinta o depunere de gheata pe suprafata solului. Formarea cetii a . Fig. În zonele aride roua detine o pondere maxima în cadrul cantitatii totale de precipitatii. b . Se formeaza în timpul noptilor senine de primavara. în perioada când se formeaza. arbusti. împiedica considerabil vizibilitatea. 8. pomi fructiferi) si pentru multe vietuitoare din ecosistemele naturale. Ca fenomen ecofizic. nu afecteaza vege tatia ecosistemelor. Bruma consta în cristale de gheata formate noaptea pe plante.ceata de amestec. În cazuri exceptionale poale produce degeraturi. asigurând umiditatea necesara desfasurarii proceselor vietii. Roua consta în picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamântului. iar acestea în ace de gheata. 8 c). ca fenomen ecofizic. Brumele târzii de primavara si cele timpurii din toamna sunt daunatoare pentru multe agroecosisteme (culturi legumicole. cazând astfel prada rapitorilor naturali directi sau braconierilor. pe timp de polei aripile lor umede îngheata. c . existenta aerului cald si aerul rece ce patrunde pe sol (fig. arborilor si suprafata altor corpuri expuse în atmosfera. În cadrul ecosistemelor terestre cu multa vegetatie roua are un rol ecologic important. Este daunatoare agroecosistemelor cerealiere si multor populatii de pasari. nemaiputând zbura. vii.ceata de evaporare. Chiciura. De exemplu. în alte câmpii întinse.

Precipitatiile constituie sursa esentiala de alimentare a apelor supraterane si subterane. Pe scoarta terestra apele curgatoare si cele provenite din precipitatii exercita o ampla actiune ecologica de erodare. În cadrul ecosistemelor precipitatiile au importanta deosebita în viata plantelor. Fiecare în parte îndeplineste în cadrul biotopului o anumita functie ecologica de care depinde direct sau indirect viata plantelor si animalelor din ecosistem. protejeaza de înghet radacinile plantelor ierboase spontane si culturile de cereale semanate toamna. de curentii marini etc. Stratul de zapada fereste solul de înghet. precum si animalele nevertebrate si vertebrate adapostite în sol. înghetul si dezghetul ce provoaca alunecarile de teren. accentuând intensitatea frigului. Daca temperatura straturilor de aer este mai scazuta ia nastere maza richea. procesul ecologic fluviatil. Apa de pe scoarta si din scoarta terestra Pe continente exista ape subterane si ape de suprafata. în paduri si mai subtiri la câmpie unde în general este spulberata de vânt si depusa sub forma de nameti în locuri adapostite. Lor li se alatura procesele ecologice de alteratie fizico-chimica a scoartei terestre. În timpul noptii favorizeaza radiatia obscura. Apa declanseaza si întretine procesul ecologic de pluviodenudare. duratei si repartitiei precipitatiilor revine temperaturii. dintre care cei mai importanti sunt temperatura. iar topirea se realizeaza mai lent. În scoarta terestra apa provine din infiltratie. Zapada determina umiditatea din sol. Ea se acumuleaza în straturi mai groase în munti. indiferent de forma lor. Apele oceanice. Apele continentale de suprafata formeaza o întreaga retea de râuri. 3. procesul ecologic de nivatiune si procesul ecologic de glaciatiune. circulatiei generale a atmosferei si reliefului. Atât în zonele reci ale globului cât si în cele temperate. În sol se afla sub forma de apa higroscopica. În aceste conditii ia nastere ninsoarea. Ele influenteaza densitatea retelei hidrografice precum si regimul hidrologic al râurilor si fluviilor cu efecte ecologice deosebite asupra multor ecosisteme. apele marine. la rândul lor conditionate de un întreg complex de factori ecologici abiotici si biotici. a configuratiei si însusirilor ecologice ale biotopurilor care atrag dupa sine modificari în structura si functia biocenozelor. iarna. apele continentale la care se adauga evapotranspiratia si evaporatia fiziologica constituie rezervorul care genereaza umiditatea atmosferica si întregul lant diversificat de precipitatii care influenteaza corelativ si alti factori ecologici fizici si chimici.2. Apa peliculara se poate deplasa de la o particula de roca la alta. Ele declanseaza si dirijeaza diferite procese ecologice. Durata pastrarii zapezii variaza de la o regiune la alta. Majoritatea provin din apele oceanice si marine pe calea atmosferei.4.1. prezinta importanta mare în modelarea reliefului.Elemente de ecologie Lapovita se produce la începutul si sfârsitul iernii. Totul depinde de intensitatea. apa peliculara si apa libera gravitationala. Intre toti acesti factori exista o strânsa interdependenta si interactiune. Zapada este precipitatia atmosferica sub forma de fulgi albi. constând din amestecul picaturilor de apa si fulgilor de zapada ce cad din atmosfera. alcatuiti din cristale de apa înghetata. Ninsoarea si perioada de timp cât solul este acoperit de zapada au mare importanta ecologica. La apele subterane se adauga o infima cant itate de apa de origine intratelurica. transport si depunere a materialului aluvionar. mai ales în paduri unde persista mai mult. Precipitatiile. mlastini. lacuri. Apa 40 . Se formeaza prin sublimarea vaporilor de apa în cristale de gheata si apoi în fulgi de zapada.1. apropierea sau departarea de bazinele maritime. animalelor si omului. Rolul coordonator al imensitatii. durata si repartitia precipitatiilor. vânturile. Procesul se desfasoara la temperatura de zero grade. fluvii. vegetatia. procesele ecologice actionate gravitational care au la baza excesul de umiditate din sol. expozitia reliefului. determina riguros si constant regimul apelor cur gatoare. gheturi si zapezi persistente. Toate aceste procese ecologice si altele care au la baza existenta apei ca factor ecologic. relieful. actioneaza în biotop ca factori ecologici abiotici. precipitatiile cad sub forma de zapada.

Circulatia apei subterane. face posibila viata în mediul epigeu. Prin calitatile sale fizice întretine viata unui imens numar de bacterii. Infiltratia apei are loc pe verticala pâna la un strat impermeabil unde se formeaza pânze de apa subterana libera sau captiva. În zona cu nivel hidrostatic fluctuabil are loc un proces de aerare cu procese de oxidatie sau alteratie. Ea dizolva diferite substante minerale si le vehiculeaza din adâncime catre suprafata asigurând nutritia mine rala a plantelor. Pârvu. Nivelul hidrostatic de-a lungul vailor este influentat direct de apa râurilor. iar zonei cu nivel hidrostatic de saturatie nefluctuabil îi corespunde un proces de cimentatie. aducând schimbari functionale în biocenozele pe care le întretine. Fortele capilare din porozitatile scoartei asigura trasaturi mai atenuate ale nivelului hidrostatic în comparatie cu cel al reliefului.Elemente de ecologie libera ocupa spatiile din roca si se deplaseaza în jos sub influenta fortei gravitationale si ascensional sub influenta atractiei moleculare când apa subterana urca prin porii capilari si subcapilari pâna la anumite înaltimi. În timpul precipitatiilor acestea devin saturate cu apa. În terenurile accidentale nivelul hidrostatic urmareste trasaturile reliefului. Când pânza se afla la un nivel superior fata de cel al apei curgatoare (pârâu. Pânzele de apa subterana libera se diversifica si sunt frecvente mai ales în formatiunile aluvionare (fig. în functie de marimea spatiilor poroase. Cele doua zone de distributie a apelor de infiltratie pe verticala cu nivel hidrostatic fluctuabil si nefluctuabil asigura manifestari distincte din punct de vedere fizico-chimic. ciuperci microscopice si organisme animale ce populeaza solul. sagetile indica sensul deplasarii apei de infiltratie (C. râu) ea 41 . Apa care se infiltreaza în scoarta terestra are un rol ecologic incomensurabil. Fig. 9). 9. 1999). Profil într-un teren cu pânza de apa freatica libera. 3 -roca impermeabila. Procesul în sine sufera multiple schimbari sub influenta climatului local. În perioadele de seceta apa din porii rocilor superficiale se evapora pâna la o anumita adâncime. endogeu si hipogeu. determinata de forta de atractie moleculara si forta gravitatiei. unde se creeaza conditii de viata specifice pentru biocenozele din aceasta parte. Apa de infiltratie patrunde în scoarta pamântului îmbibând porii si golurile rocilor. Nivelul hidrostatic al apei subterane este fluctuabil apropiindu-se sau îndepartându-se de suprafata solului în functie de cantitatea precipitatiilor si intensitatea evaporatiei. 2-pânza de apa subterana. Saturarea este incompleta catre suprafata si completa în adâncime. fara a exista un paralelism perfect între cele doua suprafete. 1-roca poroasa permeabila. Mai în adâncime nivelul hidrostatic este nefluctuabil. Acest aspect devine pregnant în zona luncilor.

apa curgatoare cu nivelul egal cu al pânzei de apa freatica. au un debit mai mare decât la varsare. 1 .roca impermeabila. 10. 2 .apa curgatoare cu nivelul inferior pânzei de apa freatica. În acest caz pânza este alimentata de apa curgatoare si devine accentuata când substratul este foarte permeabil format din nisip si pietris (fig. Procesul infiltratiei scade treptat debitul apei curgatoare. Dinamica apelor sub terane este complicata si depinde de interferenta mai multor factori 42 . Presiunea este foarte slaba când stratele impermeabile sunt perfect orizontale si orizontul permeabil intercalat este la saturatie. Pânzele de apa subterana captiva se afla intercalate între doua orizonturi de roci impermeabile si poseda o anumita presiune.apa curgatoare. În România. la iesirea dintre dealuri. Buzaul etc. pânza de apa subterana si apa curgatoare se alimenteaza reciproc. Al doilea tip de fântâni au nivelul piezometric negativ. falie) si pe cale artificiala de un put sau un foraj. 10). putând duce la disparitia ei. Obisnuit în aceasta situatie nu apar izvoare de coasta. Pârvu. 1999). între ele existând o strânsa interdependenta. Nivelul hidrostatic al pânzei se ridica si coboara în functie de oscilatiile de nivel ale apei curgatoare.Elemente de ecologie o alimenteaza prin izvoare. 11). toate râurile care strabat muntii pierd prin infiltratie foarte multa apa în regiunea de ses. Suprafata piezometrica este situata mai sus decât suprafata terenului perforat. Presiunea devine absenta când stratul permeabil este nesaturat. desi pe traseu primesc multi afluenti. râurile Ialomita si Dâmbovita. Daca cele doua nivele coincid. Fig. 3 . face ca apa din pânza sa se ridice pe drumul deschis pâna la nivelul hidrostatic al zonei de alimentare. Exista împrejurari când pânza de apa freatica se afla la un nivel inferior apei curgatoare. B . C-apa curgatoare cu nivelul superior pânzei de apa freatica. Penetrarea stratelor pe cale naturala (ex. a pânzei de apa captiva si nivelul de alimentare pot exista fântâni arteziene si fântâni cu apa ascensionala (fig. Intensitatea presiunii depinde de înclinatia stratului impermeabil de baza si de distanta de la zona de alimentare.pânza de apa freatica. De exemplu. Pânza de apa subterana aflata între doua strate impermeabile înclinate are o presiune mai mare. În functie de înclinarea straturilor impermeabile. Apa pânzelor captive ridicata pâna într-un anumit punct reprezinta nivelul piezometric. Primele au nivelul piezometric pozitiv. Apa se afla într-un strat impermeabil de baza si un strat impermeabil acoperitor. Tipuri de relatie între pânza de apa freatica si apa curgatoare: A . sagetile indica sensul de circulatie a apei (C.

pâraie. 43 . în corelatie cu alti factori ecologici abiotici ce apartin altor medii. rezultând o diversificare a ecosistemelor. râuri. Existenta apelor freatice catre suprafata solului este argumentata de prezenta izvoarelor ce alimenteaza o retea bogata de râuri. Adâncimea apelor freatice este determinata de patura permeabila de loess groasa de 30-40 m.fântâni arteziene. Importanta ecologica a apelor subterane este de necontestat. În aceste conditii apar ecosisteme terestre diferite floristic si faunistic fata de cele din câmpie. 2-pânza de apa subterana. izvoare etc).Elemente de ecologie ecologici abiotici proprii. Fig. modifica aspectul vietii supraterane prin prezenta altor biocenoze cu alte specii vegetale si animale.strat impermeabil superior. A . apar ecosisteme acvatice de diferite tipuri (mlastini. Viteza de curgere a apelor în aceste conditii este apropiata de cea a apelor de suprafata. Subtierea paturii de loess la 4. În aceste conditii padurea nu poate creste. Acelasi aspect este caracteristic în Câmpia Transilvaniei si Câmpia Moldovei. Directia de curgere este determinata de înclinarea stratului impermeabil. Ele directioneaza existenta unor ecosisteme supraterane si subterane. Natura rocilor. Miscarea apei în partile superioare ale solului depinde de conditiile atmosferice. Pe orizontala circulatia apei este lenta constând din 0. Ecosistemele devin tot mai diferite pe masura ce altitudinea creste. Aceste procese se desfasoara în zona de aerare. 11. dar si o deosebire de actiune a pânzelor de ape subterane.5 m si mai putin sub care se afla un strat de nisipuri acvifere si apoi argila impermeabila. Aspectul stepic al Baraganului se datoreste nivelului hidrostatic foarte coborât al pânzelor freatice. tectonica lor si configuratia terenului determina modul de alimentare si consumul de apa al pânzelor. în 24 ore. Pârvu. balti. Sub aceasta zona dinamica apelor subterane este influentata de conditiile geologice si stratigrafice. lacuri. rar 2-7 m. În rocile compacte eruptive si calcaroase fisurate si înclinate pot apare adevarate râuri sub terane. cu variatii de nivel între 10-30 m.3-1 m. ceea ce presupune modificarea conditiilor climatice. Ondulatia nivelului hidrostatic si presiunea hidrostatica sunt elementele esentiale ale miscarii apelor subterane. 2001). 3stratul impermeabil de baza. Ea se manifesta prin coborârea si ridicarea nive lului hidrostatic al pânzelor freatice superficiale sub influenta secetei sau ploilor. B .fântâni cu apa ascensionala (C. Pânza de apa subterana captiva aflata între doua strate i m perme abil e înc1 i nate: 1. Izvoarele devin colaboratorii permanenti ai apelor curgatoare.

Procesul ecofizic al trecerii apei în atmosfera sub forma de vapori si revenirea prin precipitatii în ecosistemele terestre si acvatice constituie circulatia apei în natura. universal. a lacurilor. Sub influenta radiatiei solare o anumita cantitate de apa din ocean se ridica în atmosfera sub forma de vapori. Circulatia apei în natura Apa de pe Pamânt îsi modifica starea fizica prin actiunea exercitata asupra ei de energia solara. ghetarilor. Fiecare circuit reprezinta o înlantuire de procese ecofizice desfasurate într-o ordine stricta. chimic si static constant.3. din plante. C . mlastinilor. iar altul deasupra maselor continentale (fig.4. Miscarea apei în atmosfera este asigurata de curentii verticali si orizontali ai aerului si de gravitatie. zapezilor persistente si a apelor subterane. Ele constituie sursa apelor curgatoare. intra în structura materiei vii si iese din stuctura materiei vii. lacuri. condensarea. deci se afla într-o permane nta circulatie si constituie elementul indispensabil vietii. Ea trece dintr-o stare în alta. 12). balti. burnita) sau solide (zapada. cu desfasurarea de importante actiuni si consecinte ecogeomorfologice.precipitatii cazute pe suprafata oceanului. de pe sol. 2.. pâraie.1. râuri. solida. fluviile. de pe plante.circuitul local continental. Ca parte a biotopului în ecosistem parcurge fazele de vapori. Pe uscat sub influenta radiatiei solare o anumita cantitate de apa din izvoare. din sol. Radiatia solara realizeaza conditiile termice care produc evaporarea apei. Circulatia apei în natura are la baza un sistem de circuite.apa evaporata de pe suprafata uscatului. apele subterane ajung prin curgere în Oceanul Planetar. prin evaporatie. precipitatiile. B . Aceasta prin condensare se constituie în formatiuni noroase si dau nastere precipitatiilor lichide (ploaia. înfaptuind cir cuitul local oceanic. Circuite mici locale: 1 -circuitul local oceanic.Elemente de ecologie Este de retinut ca în natura apa nu are un caracter fizic. grindina). A -apa evaporata de pe suprafata oceanului. de pe animale etc. fluvii. Pârvu. Circuitele mici sau locale au la baza trei procese ecofizice succesive: evaporatia. mlastini. condenseaza si cade tot în ocean sub forma de precipitatii. 3. evapotranspiratie si evaporatie 44 .1. Fig. 2001). D .precipitatii cazute pe suprafata uscatului {C. Râurile. Se diferentiaza doua circuite mici sau locale si un circuit mare. Precipitatiile cazute pe suprafata uscatului constituie sursa vietii (fara apa viata nu poate exista). Un circuit se desfasoara deasupra Oceanului Planetar. lichida. 12.

Are la baza procesele fizice de evaporare. condenseaza si cade la sol sub forma de precipitatii rezultând circuitul local continental. împreuna cu vaporii de origine continentala . grindina. condensare. pâraie. mazariche etc. Realizarea circuitului local continental este mai complicata si neuniforma. În acest mod printr-o serie de circuite locale apa patrunde tot mai adânc în interiorul continentelor pâna când datorita evaporatiei si scurgerii de suprafata si subterane. ea este dusa si mai mult spre interiorul lor. circuitul apei în natura. Circuitul biogeochimic al apei pe Terra. alaturi de relief. longitudine asigura marea diversitate a ecosistemelor. tipul de sol. În ansamblul sau. zapada. mlastini de pe sol si din sol. 2001). Din aceasta cantitate de apa 35 000 km3 ajung în Oceanul Planetar prin scurgerea de suprafata (râuri. datorita neomogenitatii suprafetei uscatului ce determina conditii variate de evaporare. 3 -scurgerea subterana a apei (C. În urma calculelor efectuate s-a stabilit ca de pe suprafata Oceanului Planetar se ridica în atmosfera 447 900 km3 apa sub forma de vapori si se reîntorc în ocean 411 600 km3 apa sub forma de precipitatii.Elemente de ecologie fiziologica. 13). altitudine. scurgere subterana. Fig. precipitatie. care uneori ajunge pâna în oceane si mari (fig. de pe corpul si din corpul plantelor si animalelor. 13. I. fluvii. balti.regiune exoreica.scurgerea de pe suprafata apei. Ciclul hidrologic este provocat si întretinut de energia solara. substratul geologic. râuri.regiune endoreica. trece în atmosfera sub forma de vapori. Pârvu. scurgere superficiala sau de suprafata. Aici prin reevaporarea apei din izvoare. Diferenta de 36 300 km3 apa sub forma de vapori este dusa de curentii atmosferici deasupra continentelor. 1 . Circuitul biogeochimic universal sau mare al apei se desfasoara în natura prin prezenta în suprafata continentala a vaporilor de apa de origine oceanica sau marina care. 45 . circuitul universal sau mare prin care apa se deplaseaza în natura este mult mai complicat. unde împreuna cu 63 000 km3 apa ridicata de pe suprafata lor sub forma de vapori dau nastere la 99 300 km3 precipitatii sub forma de ploaie. 1975). A . B . Pisota. 2 infiltrarea apei în scoarta terestra. fluvii). vaporii de apa de pe suprafata oceanica sau marina adusi de curentii orizontali de aer patrund pe suprafata continentelor. Perioadele mai umede sau mai secetoase de pe continente depind de cantitatea umezelii oceanice patrunse pe uscat. atmosfera nu mai poate da nastere precipitatiilor iar regiunea capata un caracter arid si desertic (I. Buta. În intimitate. condenseaza si cad sub forma de precipitatii la marginea sau spre interiorul continentelor. iar 1300 km3 apa se infiltreaza în scoarta terestra si formeaza scurgerea subterana. Per general. condenseaza si cad pe suprafata terestra sub forma de precipitatii. lacuri.

). capacitate de solvire. densitate. amoniacul lichid -75°C. Evaporarea apei si topirea ghetii solicita o mare cantitate de caldura.5 cal/g la alcool. Ca mediu de viata biotopul întruneste însusiri ecologice specifice generate de factorii ecologici fizici si chimici ai apei. Evaporarea este lenta si determina o racire însemnata a ecosistemelor. Aceasta capacitate îi confera posibilitatea acumularii unei mari cantitati de caldura. La solidificare apa se dilata. La transformarea apei în gheata se degaja o cantitate de energie identica. Gheata devine un învelis izolator. Moleculele ei si partile lor componente se apropie. stare care se mentine pâna la temperatura de 40°C. Ea are ca unitate de masura poazul (pz) si multiplii sai centipoazul (cpz .4 cal/g. Vâscozitatea apei este relativ scazuta si dependenta de temperatura. Prin trecerea unui litru de apa în gheata se degaja o caldura ce ridica cu un grad temperatura a 250 mii litri de aer. Functiile lor vitale pot fi îndeplinile numai de apa în stare structurata. Ea împiedica racirea si solidificarea apelor de sub ea. Aceasta caracteristica are o mare importanta ecologica pentru viata populatiilor hidrobionte din ecosistemele aflate în regiunile temperate si reci. Densitatea apei este maxima la +4°C. Stricarea structurii apei si a densitatii ei de temperaturi mai mari de 40°C devine letala pentru multe organisme (M. vâscozitate. Aceasta particularitate este extrem de importanta pentru viata organismelor din ecosistemele acvatice ale zonelor temperate si reci. Papadopol. Volumul ei se mareste cu 9 % fata de cel initial. În gheata moleculele au o dispozitie laxa. Influentele calorice asupra atmosferei sunt considerabile. Aceasta particularitate a apei are o mare însemnatate ecologica pentru mentinerea vietii. ocupând spatiile libere si ca urmare densitatea sporeste. moleculele ei se dispun mai lax. Apa poseda o anumita capacitate calorica. Capacitatea calorica si conductibilitatea termica îi confera apei anumite însusiri ecologice care dirijeaza starea functionala a biocenozelor. Apa capteaza o parte a radiatiilor solare. La circa 0°C în organismele vii are loc desfasurarea multor procese biochimice care nu mai sunt posibile la temperaturi mai scazute. asigurând o termica relativ constanta în perioada de iarna. presiune hidrostatica si miscare specifica. metan -185°C etc. În mediul acvatic evolutia termica este mai blânda comparativ cu cea de pe uscat.1. greutatea specifica se micsoreaza si ea pluteste pe suprafata apei. Capacitatea calorica a apei este deosebit de mare în comparatie cu a altor lichide. tensiune superficiala. structura apei se modifica complet. Prin cresterea temperaturii de la 0 la 4°C structura apei se modifica treptat. Temperaturile mai ridicate sau mai scazute fata de +4°C îi micsoreaza densitatea si deci devine mai usoara. mentine în suspensie particule minerale si organice care îi confera o transparenta mai mare sau mai mica. Temperatura de transformare a apei în gheata este foarte ridicata. proprie mentinerii vietii. Valoarea relativa a viscozitatii creste usor cu sporirea salinitatii. iar densitatea si greutatea lor descresc. ca mediu de viata Ecosistemele acvatice naturale au luat nastere ca urmare a circulatiei apei. Ea este egala cu 1 cal/g fata de 0. 46 . Temperatura lenta de topire a ghetii este de 79.1. Transformarea apei în vapori necesita 539 cal/g. Însusirile ecofizice ale apei. respectiv 0°C si nu cu mult sub 0°C asa cum se întâlneste la multe lichide (acid carbonic -57°C. Apa.Elemente de ecologie 3. Prin ridicarea în continuare a temperaturii. Cedeaza încet si treptat caldura mediului înconjurator influentând ecologic alte ecosisteme. conductibilitate termica.1/100 pz) si milipoazul (mpz -1/1000 pz). Ea variaza invers proportional cu temperatura conform relatiei din tabelul 3.4. 1978). Î orice n ecosistem acvatic apa constituie biotopul.4. Conductibilitatea termica este scazuta.

dizolvarea oxige nului si omogenizarea lui în apa.9 3 16. atractia dintre molecule este echilibrata. gazos si salin datorita contactului direct cu atmosfera. Capacitatea de captare a luminii.2 10 14. În apele dulci la temperatura de 4°C presiunea hidrostatica creste cu o atmosfera la fiecare 10. dupa Zaitzev. Retine pâna la 50 % din radiatia solara ce patrunde în ea.90 Lumina reflectata % 40 25 12 6 4 3 47 . Acest factor ecologic abiotic are rol însemnat pentru organismele ce populeaza orizonturile profunde ale lacurilor adânci. Cantitatea de lumina absorbita. cu atât se reflecta mai multa energie luminoasa si invers (tabelul 4). de transparenta si culoarea apei.6 30 8. iar restul este reflectata.3 m iar în apele marine. Presiunile din adâncuri sunt foarte ridicate.8 25 9. Aceasta calitate ecologica i.Elemente de ecologie Tabelul 3 Variatia vâscozitatii apei determinata de temperatura Temperatura apei Vâscozitatea °C mpz 0 18. Presiunea hidrostatica a apei este dependenta de înaltimea coloanei si densitatea ei. Capacitatea de dizolvare. îndeparteaza metabolitii si formeaza sedimentele bentonice. reproducere pentru populatiile de plante si animale ce intra în structura unei biocenoze specifice (neuston) ce o adaposteste. de prezenta podului de gheata si a zapezii pe podul de gheata etc. dizolvând un mare numar de substante fara sa-si modifice proprietatile. Sub aceasta pelicula.3 20 10. locomotie. Apa este cel mai bun solvent. în masa apei. degajarea CO2 si H2 S din apa. scurgerea asigura omogenizarea temperaturii. Miscarile apei au mare importanta ecologica.a conferit posibilitatea sa devina purtatorul vietii. este absorbita doar partial. valur ile. precum si cea reflectata depind de unghiul de incidenta al radiatiei solare cu suprafata apei. Valoarea ei depinde de temperatura si de prezenta unor substante dizolvate sau aflate în suspensie. ofera conditii favorabile de viata pentru sprijin. Tabelul 4 Cantitatea de lumina reflectata în functie de unghiul de incidenta Incidenta radiatiei solare grade 5 10 20 30 40 50. 1970).98 m. ale marilor si oceanelor. respiratie. Ecologic. de suspensii. dupa fiecare 9. ajunsa la suprafata ei. sursa principala de lumina o reprezinta radiatia solara care. Apa poseda (exceptând mercurul) cea mai mare tensiune superficiala. Moleculele de apa prin fortele tensiunii superficiale formeaza la suprafata masei de apa o pelicula sau patura de apa groasa de câtiva centimetri (circa 5 cm. Curentii orizontali. nutritie. iar organismele au adaptari corespunzatoare. Cu cât unghiul de incidenta este mai mic. Pelicula de apa ca rezultat al tensiunii superficiale este elastica si manifesta conditii deosebit de labile privind regimul termic. mareele.6 Tensiunea superficiala se exercita ca o forta la suprafata de contact a mediului acvatic cu cel aerian. uniformizeaza nutrientii si favorizeaza miscarea si transportul organismelor în masa apei si pe cele care populeaza substratul. verticali si de convectie. Tensiunea superficiala creste relativ proportional cu concentratia moleculara.0 15 12. Pentru apa.

sinteza vitaminelor etc. 10. Ea poate fi obtinuta dintr-un kilogram de apa în vacuum la temperatura de 480°C. Papadopol. Stimuleaza activitatea unor organisme în timpul zilei.4 °/oo carbonati. care aflându-se într-o cantitate mai mica sau mai mare influenteaza absorbtia selectiva a radiatiilor luminoase în functie de propria lor culoare. ape mixohaline sau salmastre cu S°/oo între 0. iar cele organice parti din organisme moarte. Transparenta apei are de regula o dinamica sezoniera si are indicele cel mai ridicat în sezonul rece. Apa din ecosistemele acvatice continentale si marine reprezinta un veritabil colector de aerosoli radioactivi. hiperhaline sau suprasarate cu S°/oo peste 40. iar în cele marine domina clorurile. Lumina receptionata de apa conditioneaza existenta producatorilor primari din masa ei reprezentati de alge microscopice. Suspensiile din apa sunt minerale si organice si pot fi autohtone si alohtone. Suspensiile minerale constau din particule de nisip. populatii si biocenoze.5-5. 1978). Fluctuatiile chimice din ecosistemele acvatice au caracter de regim si zgomot.8 °/oo cloruri.5 si 30. euhaline sau marine cu S°/oo între 30-40. Alternanta circadiana cu durata relativa de lumina si întuneric are un rol fundamental pentru desfasurarea proceselor vitale în organisme. Apele dulci continentale contin 79. Ea joaca adesea rol de semnalizare pentru desfasurarea diferitelor activitati. În ecosistemele acvatice. Intensitatea ionizarii dependenta de intensitatea radiatiei emise si de însusirile absorbante ale substantei conditioneaza efectul ei biologic. devenind factori periculosi ca sursa de radiatii ionizante pentru om si alte organisme. Salinitatea reprezinta suma greutatii elementelor chimice solvite exprimate în grame.2 °/oo sulfati si 6. Din cantitatea de lumina patrunsa în apa 99 % este retinuta de moleculele ei. Actiunea acestor radiatii asupra organismelor se poate manifesta prin efecte somatice sau prin efecte genetice care apar la descendenti. usor valurita 17 % si puternic valurita de vânt 30 %. mâl. Majoritatea organismelor acvatice au capacitatea de a acumula izotopi radioactivi în tesuturile lor. de particulele minerale si organice aflate în suspensie. iar 1 % este reflectata sub forma de flux luminos difuz ascendent. Factorii ecologici chimici ai biotopului acvatic sunt reprezentati de substantele minerale. Apele marine contin 88. se deosebesc: ape dulci cu S°/oo sub 0. care prin fluctuatii în spatiu si timp influenteaza profund structura floristica. mezohaline 48 .Elemente de ecologie La acelasi unghi de incidenta o suprafata neteda de apa reflecta 5 % din radiatia solara. Radiatiile radioactive. Se noteaza cu simbolul S si se exprima în °/oo (M. Servesc ca hrana pentru unele mici organisme animale si imprima anumite calitati altor factori ecologici ca lumina ce poate patrunde mai mult sau mai putin adânc în apa. Tot ea determina majoritatea bioritmurilor la organismele acvatice si la populatiile din biocenoza prin modificarile ciclice ale activitatii lor. organisme moarte si substante organice solvite. Rolul lor ecologic este important.5. Ei imprima anumite proprietati chimice mediului acvatic. macrofite submerse si emerse. Nucleele radioactive se acumuleaza în cantitati deosebit de mari în paturile superficiale ale apei si de aici trec în organismele hidrobiontilor plante si animale. confera apei o anumita culoare si transparenta etc. Chimismul apei si importanta ecologica. Caracterul lor este dat de salinitate. În apele dulci domina carbonatii. Transparenta si culoarea apei sunt date de suspensiile organice si substantele organice solvite. substantele organice si gazele solvite în apele ecosistemelor. 13. Apele mixohaline se subdivid în oligohaline cu S°/oo între 0. în functie de salinitate.9 °/oo carbonati. Exista o inversare cantitativa categorica între carbonati si cloruri. iar a altora în timpul noptii.8 °/oo sulfati si 0. faunistica si productivitatea biocenozelor. Exercita o actiune directa asupra dezvoltarii gonadelor si realizarea reproducerii sexuate.9 °/oo cloruri.

compozitia ionica este data de sodiu. Apele ecosistemelor continentale au în general o duritate temporara. Azotul amoniacal ajunge pâna la 0. Modificarile de salinitate care induc presiuni osmotice situate în afara limitelor de toleranta produc dereglari metabolice ireversibile. sulfat (SO2-4 ). potasiu. Azotul este prezent în apele ecosistemelor sub forma de nitriti. Gradientul de concentratie permite intrarea si iesirea apei din organism cu mentinerea echilibrului osmotic. Duritatea temporara este imprimata de carbonatii si bicarbonatii care se elimina prin fierberea apei. Cantitatile acestor doua elemente din apele statatoare nu pot acoperi necesitatile plantelor. Duritatea permane nta este conditionata de cloruri. mangan si cupru. Sarurile de amoniu sunt asimilate mai repede. El intra în compozitia unor compusi organici de mare însemnatate fiziologica. Cantitativ concentratia de carbonat de calciu defineste duritatea apei. Ponderea o au cationii bivalenti de calciu sau magneziu. Apele mentionate poseda o anumita concentratie ionica. magneziu. Salinitatea apei determina presiunea osmotica a mediului si conditioneaza metabolismul hidric si raspândirea organismelor în ecosistemele acvatice.verzi (Anabaena. iar speciile din zona neritica si estuarele marine au limite de toleranta foarte largi numite eurihaline. apa cu duritale mijlocie cu o concentratie pâna la 25 mg CaCO3 /1si apa dura cu peste 25 mg CaCO3 /1. substantele biogene sunt accesibile plantelor. Exista si ape continentale (lacuri sarate. Fosforul este un element chimic esential pentru productivitatea ecosistemelor. strontiu si de anionii clor. Rolul principal în aceasta directie îl au plantele cu existenta scurta. perifitice si microfitobentonice au nevoie în fotosinteza de toate aceste substante. independent de modificarile salinitatii mediului. când concentratia este sub 9 mg CaCO3 /1. Ionii acestor doua substante chimice se asociaza uneori cu ionii de Fe sau Al. calciu.2 mg/l. magneziu. Producatorii utilizeaza azotul sub toate aceste forme. Ea mai este refacuta si prin circulatia holomictica a apei pe verticala care antreneaza elementele biogene din orizonturile profunde spre cele de suprafata. Substantele biogene din apa sunt reprezentate de azot. Concentratiile azotatilor în apele continentale se exprima în zecimi de miligrame la litru. În apele marine. Exista un consum relativ mare de azot si fosfor. cu exceptia celor de H+ si a metalelor alcaline” (M. Apele continentale manifesta fluctuatii ionice în limite foarte largi. În functie de acest caracter exista: apa cu duritate scazuta. Conservarea echilibrului osmotic al organismelor acvatice se realizeaza î sa numai între n anumite limite de toleranta. Prin descompunere se reface baza chimica a apei. siliciu. Duritatea lor se exprima în grade germane (l°g = 10 mg CaCO 3 /1). Modificarile salinitatii bazinului acvatic produc modificari ale presiunii osmotice a mediului intern. Papadolpol. izvoare si pâraie sarate) la care cationul dominant este sodiul iar dintre anioni dominant este clorul. „Duritatea apei este determinata de suma concentratiei cationilor. Nostoc) utilizeaza azotul molecular. fier. nitrati si saruri de amoniu. Acest lucru duce adesea la inhibarea cresterii si dezvoltarii lor. Prin intermediul apei. Unele alge albastre. brom (Br-) si carbonat (CO2-3 ). sulfati si nitrati. cuprinsa între 18–30. Ele au capacitatea de a controla concentratia mediului intern. Acestia se mentin în solutie dupa precipitarea carbonatilor. Speciile din mediul acvatic marin si oceanic precum si cele din lacurile continentale sarate au limite de toleranta foarte înguste numite stenohaline. exceptând zona lagunara si estuarele. 1978). În orizonturi profunde continutul în saruri de azot este mult mai ridicat decât în cele de suprafata. Concentratiile de azot în unele ape pot ajunge si chiar depasi 1 mg/l. Microfitele planctonice. Se afla în biotopul 49 . diferita între apele dulci. Duritatea este data de Ca si Mg. fosfor. iar dintre anioni predomina bicarbonatul. salmastre si marine.Elemente de ecologie cu S°/oo 5-18 si mixohaline polihaline cu S°/oo. Apa poate avea o duritate temporara sau permanenta. Factorul determinant de aprovizionare îl constituie descompunerea organismelor vegetale si animale moarte.

Oxigenul dizolvat în apa reprezinta concentratia de ec hilibru sau de saturatie (tabelul 5). dar mai ales pentru cianobacterii. Cantitativ. fosfataze. Toxicitatea magneziului în plante este anihilata de prezenta calciului. în doze mai mari devine toxic pentru multe din ele. care sunt principalul producator în ecosistemele acvatice. Este unicul element mineral din structura c himica a clorofilei. Siliciul este prezent în apa sub forma de acid silicic. dioxid de siliciu coloidal sau alti derivati. stimuleaza cresterea algelo r . curenti.o cantitate mai mica din reducerea oxizilor. pentru aceste organisme acvatice siliciul este un factor ecologic limitant. repreze ntând 2. Mareste intensitatea respiratiei si fotosintezei. consumul de oxigen prin respiratia organismelor acvatice. hexokinaza.). Solubilitatea oxigenului este influentata de temperatura.7 % din greutatea moleculara a acestora.Elemente de ecologie acvatic în cantitate mai mica decât nitratii. Oxigenul din apa provine din atmosfera.0001-0. La temperatura de 0°C coeficientul de absorbtie sau dizolvare a oxige nului în apa este de 0. Este folosit de diatomee pentru constructia frustulelor. FeS etc). 50 . Compusii fierului se afla sub stare bivalenta sau trivalenta. Participa de asemenea în metabolismul glucidelor. Se acumuleaza sub forma organica în clorofile. fosfokinaze.29 ml O 2 /l. În concentratii de 0. Pentru alge. Fluctuatia în timp si spatiu a concentratiei oxigenului dizolvat în apele ecosistemelor este influentata considerabil de fotosint eza realizata de plantele acvatice. piruvaloxidaza. Orizonturile superficiale ale apelor continentale poseda concentratii de 0. Manganul este utilizat de plante ca microelement. Se întâlneste sub forma coloidala si de hidroxid. Prin dezvoltarea în masa a diatomeelor continutul siliciului scade în apa. În plante continutul în magneziu oscileaza între valori destul de mari (0. nucleotidpirofosfotransferaze etc. Ionii de Mg2 + asigura functionarea normala a mitocondriilor si ribozomilor din celule. Participa cu usurinta în reactiile de oxidoreducere biologica. carboxilaza etc. Fata de acest e valori el sufera modificari particulare. Acest lucru se poate constata primavara si toamna.01-0. Stimuleaza activitatea algelor fixatoare de azot.) si al enzimelor implicate în sinteza ARN .ului si ADN . În apele dulci concentratia ajunge pâna la 56 mg/l. În orizonturile profunde manganul se afla în stare ionica. Fierul reprezinta un factor biogen important pentru multe organisme. valuri etc). încarcarea apei cu agenti reductori (H 2 S. Existenta lui în apa asigura dezvoltarea algelor. intra în compozitia unor enzime.1 mg/l. concentratiile optime de fosfor sunt cuprinse în limite de ordinul zecimilor sau sutimilor de mg/l. presiune atmosferica si starea apei (curgere. Limita optima pentru alge este de 1-2 mg/l.3. În orizonturile mai profunde continutul în saruri de fosfor este mai ridicat. salinit ate. fotosinteza si într. La o presiune partial normala a gazului (160 ml coloana Hg) si la aceasta temperatura se dizolva 10. În lacuri ajunge deseori la concentratia de 5-6 mg/l. C oncentratia lui ajunge la câteva miligrame la litru. încarcatura apei în substanta organica. Circulatia fosfatilor în apele superficiale este de ordinul minutelor.002 mg/l.1 %) din substanta uscata . 02 %. Activeaza unele enzime sau complexe enzimatice (fosfotransferaze.ului. iar în marile calde de spongierii silicosi si radiolari în constructia scheletului lor. adâncimea s i stratificarea apei. Fiind constituent al clorofitelor participa în fotosinteza. Activeaza multe enzime ale respiratiei (glucokinaza.04998. enolaza. Magneziul este utilizat de plante ca macroelement. carora le conditioneaza raspândirea. Carenta de mangan provoaca încetinirea cresterii plantelor.

concentratia oxigenului se reduce mult (sub 1mg O2 /l).63 6. Valorile critice pot exista pentru interva le mai scurte sau mai lungi de timp. Oscilatiile cu caracter de zgomot (perturbari) apar în bazinele acva tice continentale în care se scurg apele reziduale ce contin compusi chimici puternic reducatori sau o mare încarcatura de substanta organica (exemplu apele reziduale de la fermele de porci sau cele de la combinatele chimice). Enzimele diferentiate calitativ si cantitativ asigura respiratia anaeroba. Ceilalti factori mentio nati aduc oscila tiile de concentratie în oxigen sub valoarea concentratiei de echilibru (saturatie). în general este mica si cuprinsa între 0. valuri) si prin fotosinteza.71 10 8.22 5.65 4. bicarbonati echilibrati cu ioni de calciu si magneziu.514 ml/l. Dioxidul de carbon din apa provine din atmosfera.288 mm coloana Hg) coeficientul lui de absorbtie sau dizolvare în apa este de 0. Adaptarile permit captarea si utilizarea oxigenului din mediu si atunci când concentratia lui nu depaseste 1-2 mg/l. Astfel se suporta pe perioade mai lungi de timp hipoxia avansata si anoxia. În balti. ioni de carbonati si de bicarbonati. în apele statatoare cu vegetatie macrofita.56 7.27 4.55 9. Cantitatea de CO2 liber din apa depinde de presiunea atmosferica. structura si fiziologia ecosistemului acvatic se modifica. comportamentale si biochimice care asigura persis tenta si exploatarea resurselor energetice.10 6. iar bugetul energetic este mentinut la valori pozitive. Ecologic.36 7. mare) exista o diferen tiere spatiala pe verticala a oxigenului. unde exista multa vegetatie si sunt putin adânci.17 20 6. lacuri.57 6. curenti.53 5. balti. Ajuns în apa reactioneaza chimic cu aceasta suferind urmatoarele transformari: CO2 atmosferic–CO2 din apa H2 CO3 -Ca(HCO3 )2 –CaCO3 . fluctuatiile de oxigen în timp si spatiu manifesta caracter de regim si zgomot. Solubilitatea CO2 în apa se realizeaza ca si la oxigen.Elemente de ecologie Tabelul 5 Cantitatea de oxigen în apa determinata în functie de temperatura si salinitate Temperatura Salinitatea (%) (°C) 0 10 20 30 40 0 10. La temperatura de 0°C si la presiune normala a CO2 în atmosfera (0. Organismele folosesc partial metabolismul oxidativ.96 4. se acumuleaza cantitati mari de materie organica si determina scaderea oxigenului pâna la anorexie. Este prezent în apa ecosistemelor sub forma de molecule nedisociate (CO2 ). În ecosistemele acvatice adânci (lacuri. si în masa apei unde se dezvolta bine algele din plancton concentratia de oxigen din timpul zilei se afla la nivel de saturatie sau suprasaturatie. Fluctuatiile de oxigen inhiba activitatea si existenta unor populatii în ecosistem si favorizeaza alte populatii care au însusiri adaptative.57 5. În cadrul lor se dezvolta masiv algele monocelulare. temperatura si salinitate.29 9.02 7. Dezvoltarea exagerata a algelor în masa apei se numeste „înflorire". în orizonturile profunde din lacuri si din mare. Apar populatii cu adaptari morfofiziologice.0. acid carbonic. mlastini si în Marea 51 . Cea mai mare parte a CO2 se afla sub forma de ioni. Noaptea însa în balti.5 mg/l. lacuri. În pâraiele si râurile de munte.35 Gradul de oxigenare a apei creste prin miscarea ei (curgere. În anumite zone pentru un timp dat se poate instala anaerobioza.18 30 5. Acelasi fenomen apare si în bazinele acvatice puternic eutrofizate. Din atmosfera CO2 ajunge prin dizolvarea în apa în timpul precipitatiilor si prin dizolvarea carbonatilor din mediu.01 8. Acesti doi factori pot aduce apa pâna la suprasa turare. În consecinta.2 . Ele stimuleaza exploatarea altor conditii de mediu de catre anumite populatii.88 5. respiratia organismelor acvatice si descompunerea substantelor organice.

ul 5-6. Elemente ale mediului atmosferic si rolul lor ecologic Atmosfera este învelisul gazos al Pamântului pe care îl înconjoara ca un val fa ra o limita superioara precisa. Fluctuatiile de temperatura si salinitate din mediul acvatic determina procesele de disociere sau precipitare soldate cu modificarea valorii pH-ului. Cresterea cantitatii de CO2 în apa devine toxic pentru animale. Ziua cantitatea de CO2 scade datorita consumarii lui în procesul de fotosinteza desfasurat în plante. neutru sau bazic. Conexiunea lor. bicarbonat (HCO-3 ) si carbonat (CO2-3 ). cantitatea de CO2 creste datorita opririi fotosintezei si acumularii lui prin respiratia organismelor.ul 10-11. carbonati) concentratia ionilor de hidrogen se reduce si creste valoarea pH. saruri feroase. În bazinele acvatice contine ntale pot apare fluctuatii de pH cu valoare de zgomot. Concentratia ionilor de hidrogen sau pH-ul manifesta un rol ecologic important în selectarea organismelor si organizarea structurala a biocenozelor. mediul devine acid. Majoritatea bazinelor acvatice continentale si marine sunt slab acide pâna la slab alcaline (pH 6-8. Fluctuatiile concentratiei ionilor de hidrogen si în consecinta valoarea pH-ului sunt determinate de fluctuatiile concentratiei totale de CO2 . Secundar cresterea concentratiei de CO2 liber din apa este produsa de cresterea presiunii partiale a gazului în atmosfera (N.5). Apa prin disociere formeaza ioni de hidrogen H+ si hidroxil OH-. ape alcaline cu pH. 3. ape slab acide cu pH. 1982).ului. Daca creste cantitatea de dioxid de carbon sub forma legata (bicarbonati. ape acide cu pH. Exista ape foarte acide cu pH. Vadineanu. În apele bogate în alge planctonice se consuma 0. Rata cu care se produce CO2 sau se fixeaza CO2 determina pH-ul apei. Procesul are loc dupa relatia: H2 O = H+ + OHIonul hidrogen (H+) imprima apei proprietatile acide. configureaza 52 .1. Lor li se adauga intrari sau iesiri de CO2 liber care perturba starea de echilibru si implicit se modifica valoarea pH-ului. ape slab alcaline cu pH-ul 8-9. Cresterea concentratiei dioxidului de carbon liber. toate sistemele biologice terestre indiferent de gradul lor de organizare traiesc pe fundul unui ocean de aer pe care îl respira. Asa se explica absenta lor din apele bogate în CO2. în bazinele acvatice pot exista fluctuatii de pH sezoniere.5.ul 1-2. concentratiile în elemente biogene de azot si fosfor. Principalele intrari de CO2 liber sunt asigurate de respiratia tuturor populatiilor de plante.1.Elemente de ecologie Neagra cantitatea de CO2 existent în apa difera pe parcursul a 24 de ore. sub forma gazoasa sau sub forma de acid carbonic. mediul devine alcalin. Botnariuc. Având în vedere pozitia atmosferei fata de Pamânt. acid carbonic (H2 CO3 ). În functie de pH mediul poate fi acid. iar ionul hidroxil (OH-) proprietati bazice. constând din CO2 liber.ul 3-4.2-0. dinamica si termicitate specifice care actioneaza în biotop ca factori ecologici. ape neutre sau normale cu pH-ul 7. o anumita culoare. iar densitatea scade cu înaltimea. Pe lânga CO2 liber sau combinat. Nu se disperseaza în cosmos datorita fortei de gravitatie terestra. Noaptea. în corelatie cu alti factori ecologici abiotici. iar intensitatea fotosintezei scade. concentratiile de oxigen. cum sunt: continutul în substante humice. animale si microorganisme care alcatuiesc biocenozele din ecosistemele acvatice. în apa intervin si alti factori care pot influenta valoarea pH-ului. A. diurne si de spatiu.5 ml CO2 sau chiar mai mult. În cadrul aceluiasi bazin într-un anumit punct poate exista un pH diferit fata de un alt punct.ul 12-13 sau 14. Concentratia ionului de hidrogen defineste pH-ul mediului. ape foarte alcaline pH. Sub influenta factorilor mentionati. presiune. determina cresterea concentratiei ionilor de hidrogen. În aceste conditii apare o stare deficitara a CO2 în apa. Atmosfera are o structura specifica. generate de deversarea în ele a apelor reziduale bogate în acizi sau baze. Apele din mlastinile de turba si apele feruginoase sunt acide (pH 4). însusiri fizice si chimice specifice. Un exemplu îl constituie izvoarele cu ape minerale carbogazoase. iar valoarea pH-ului scade. Domeniul de fluctuatie a pH-ului este restrâns si constituie un factor de regim.

Fig.Polul sud. suprapuse.1. În plan general. Structura atmosferei nu este omo gena.1. regleaza si selecteaza intrarile si iesirile de substanta. Limita exterioara a atmosferei este situata la circa 10 000 km (unii o apreciaza la 35 000 km). atmosfera ca învelis gazos al Pamântului realizeaza functii ecolo gice esentiale cu implicatii asupra tuturor ecosistemelor.Elemente de ecologie starea biotopului care guverneaza existenta si activitatea biocenozelor în ecosistem. Ea este mai subtire la poli si mai groasa la Ecuator. 14). Are mai multe straturi.5. Ea se lasa strabatuta selectiv în timpul zilei de razele solare si retine peste noapte caldura primita în timpul zilei. 14. dar influenta Pamântului se face resimtita pâna la 100 000 km. Datorita miscarii de rotatie are aspectul unei sfere turtite în sensul Polul nord . Atmosfera se constituie în ecran termoizolant. Ea constituie o frontiera de rezistenta în fata presiunilor extraterestre. 3. În partea ei inferioara se desfasoara majoritatea fenomenelor meteorologice cu implicatii ecologice directe asupra tuturor ecosistemelor. energie si informatie în schimburile ce se realizeaza între Pamânt si sistemul solar sau galaxie.1. fiecare cu însusiri ecologice proprii din care rezulta însusirile ecolo gice generale ale atmosferei (fig. Structura atmosferei si rolul ei ecologic Grosimea si structura atmosferei constituie elemente ecologice importante pentru întreaga biosfera. Pâna la 35 km înaltime se concentreaza 99% din masa atmosferei. facând ca variatiile termice dintre zi si noapte sa nu fie mari. Structura atmosferei 53 .

E. spre partea superioara. cu aspecte feerice. precipitatiile din timpul verii sunt insotite totdeauna de o scadere a temperaturii si uneori de vânt. 11 km în zonele temperate. mai ales electroni si protoni. În zona superioara miscarile aerului au loc pe verticala. coloratie etc. Ionosfera urmeaza dupa mezosfera. Astfel de particule cu mare energie ar avea un efect dezastruos asupra vietii daca ar ajunge pe Pamânt. respectiv -80°C la Ecuator si -55°C la latitudini medii. Temperatura aerului creste de la baza catre înaltime de la -60°C la -4°C spre partea ei superioara. 6 km la poli. Temperatura aerului scade cu înaltimea relativ uniform. coroane etc. grindina. Interactiunea gazului rarefiat din ionosfera cu fluxul de particule provenind de la Soare (vântul solar) genereaza aurora polara. sub forma unui arc de lumina din care tâsnesc raze. îndeosebi în regiunile polare. de exemplu. cu o valoare medie de 6. Este alcatuita din mai multe straturi ionizate (D. lapovita. O alta consecinta a acestei interactiuni este formarea centurilor de radiatii ale Pamântului. Aceste aspecte si altele din timpul iernii precum ninsoarea linistita.. 54 . Ionizarea se desfasoara sub influenta radiatiilor solare si a celor cosmice. tot aici se produc vâ nturile. Contine gaze foarte rarefiate ca hidrogenul si heliul. Cuprinde 3/4 din masa atmosferei si 90% din vaporii de apa ai acesteia. cicloni. Centurile sunt formate din particule cu mare energie. Absoarbe cea mai mare cantitate de caldura radiata de suprafata terestra. mai ales la suprafata Pamântului unde relieful si prezenta ecosistemelor din cadrul lui deviaza curentii în desfasurarea lor. ninsoarea viscolita etc. Stratosfera urmeaza dupa troposfera (18 km) si înainte de stratopauza (50 km). În partea ei inferioara pe o grosime de 3.Elemente de ecologie Troposfera este stratul atmosferic situat în imediata apropiere a suprafetei Pamântului. o a doua centura are centrul la o altitudine de 22000 km. O prima centura este la altitudini între 1000-4500 km. Este rarefiata si lipsita de curenti de convectie si nori. Principalul rol ecologic consta în neutralizarea actiunii distrugatoare a razelor ultraviolete si a radiatiilor cosmice asupra organismelor vii. mari fluctuatii barometrice. Actiunea lor este în majoritatea cazurilor conjugata. G).5 km se desfasoara cele mai importante fenomene meteorologice.4°C la 1 km. Are grosimi variabile în raport de latitudine: 16-18 km la Ecuator. Din cauza cresterii temperaturii se mai numeste termosfera. fenomen optic deosebit de spectaculos constând în luminiscenta difuza. -83°C. fenomenele de luminozitate. iar noaptea se raceste foarte mult. Miscarile aerului se desfasoara în toate sensurile. În troposfera vaporii de apa se condenseaza rezultând ploaie. Stratul de ozon absoarbe radiatiile ultraviolete solare si reflecta radiatiile cosmice. Aurora apare în timpul noptii în straturile înalte ale atmosferei. situându-se între 80 si 1000 km. Gradul de ionizare variaza în functie de intensitatea radiatiilor solare. îs i pun amprenta pe functionalitatea biocenozelor din ecosisteme. burnita. Temperatura creste din partea inferioara (-83°C) spre cea superioara unde ajunge la 1100-1600°C. ca efect al devierii de catre câmpul magnetic terestru a traiectoriilor particulelor electrizate emise de Soare. benzi. zapada. Contine un strat de ozon (O 3 ) între 20-40 km care protejeaza suprafata terestra de actiunea ucigatoare a razelor ultraviolete. Straturile mai putin ionizate au proprietatea de a reflecta undele radio permitând efectuarea legaturilor radio pe tot globul. F. Mezosfera urmeaza dupa stratosfera (50 km) pâna la mezopauza (80 km). iar umiditatea atmosferica este aproape nula. de culoare verde-pal sau rosiatica. fie ele terestre sau acvatice. Aceasta interventie cu caracter constant creeaza conditiile optime de manifestare a vietii. Îi este caracteristica scaderea temperaturii din partea inferioara -4°C. draperii. Fiecare element meteorologic al troposferei intervine în ecosistem ca factor ecologic. Absorbtia radiatiilor ultraviolete solare produce încalzirea foarte puternica în timpul zilei. Prin complexitatea sa de organizare. stratosfera face posibila existenta vietii pe Terra. La limita superioara a troposferei temperatura medie esle de -60°C. aici au loc puternice perturbatii atmosferice constând din furtuni.

5. Dintre toate componentele atmosferei. El este prezent în viata organismelor vii (plante. molid. absoarbe si difuzeaza 57% din radiatiile solare primite.05% este formata din gaze rare (argon. El retine în paturile superioare ale atmosferei o mare parte din razele ultraviolete periculoase pentru organismele vii: plante. 15). Ozonul reprezinta starea alotropica a oxigenului. Se formeaza în straturile superioare ale atmosferei prin disocierea moleculelor de oxigen sub actiunea raze lor ultraviolete ale Soarelui. pin) sau pe malul marii. oxigen 20. Conexiunea si interactiunea functionala a tuturor fenomenelor din atmosfera generate de structura în corelatie cu elementele ecologice edafice.95%. Atmosfera face posibila circulatia apei în natura. Concentratia de ozon în atmosfera Pamântului s-a evaluat la 1 x 10-6 procente volumetrice. substante gazoase compuse si corpuri straine. radon etc. Se afla la înaltimi mai mari de 1000 km si reprezinta stratul atmosferic exterior. Ea este formata dintr. În paturile înalte ale atmosferei. Desi aflate la distante foarte mari de Pamânt. Oxigenul determina în mare masura însusirile fizice si chimice ale aerului. xenon. ajunse pe Pamânt într-o cantitate mare. oxigenul se gaseste sub forma de ozon. 3. De foarte mare importanta este oprirea razelor ultraviolete care.1. amoniac).Elemente de ecologie Exosfera este ultimul strat al atmosferei. bacterii aerobe).1. toate aceste fenomene fizice se afla în conexiune functionala. Aceasta explica prezenta aerului ozonificat în atmosfera padurilor de conifere (brad. atmosfera directioneaza existenta vietii pe Terra. Aceasta compozitie este specifica zonei inferioare a atmosferei. concentratia lui este extrem de scazuta. Azotul este gazul cel mai raspândit al carui rol ecologic în natura consta în neutralizarea puterii de oxidare a oxigenului. bacterii. 55 . animale. servind drept scut si calorifer. Reflecta. metan. ar provoca un dezastru în lumea vietuitoarelor. gaze rare. La suprafata Pamântului nu ajung decât 43%. gazele simple sunt reprezentate de azot 78%. urmând dupa ionosfera. Câmpul magnetic al Pamântului se simte în spatiul cosmic pâna la o distanta de peste 100 000 km. hidrogen. krypton. Prin structura si compozitia sa. din care 27% radiatie directa si 16% radiatie difuza. geofizice. care actioneaza constant pozitiv sau negativ asupra biocenozelor. iar proportia de 1. Rolul sau ecologic este de mare importanta. vapori de apa si corpuri straine. neon. În compozitia sa. Sub aspect ecologic atmosfera anihileaza efectul distrugator al razelor solare. în principal unele alge marine si rasina coniferelor (fig. Aceste componente au un rol ecologic determinant. atmosfe ra nu permite pierderea în spatiul cosmic a caldurii acumulate la suprafata terestra. În stratosfera stratul de ozon este cuprins între 20-40 km. De asemenea reflecta radiatiile cosmice. La înaltimile de 3000-4000 km si 15000-20000 km exista doua centre de radiatii formate din particule electrice provenite de la Soare si captate de câmpul magnetic terestru. participa în toate procesele arderii si descompunerii substantelor orga nice. La sol. animale. Pe verticala si orizontala influenteaza si întretin starile altor fenomene cu reflectare în partile inferioare ale atmosferei ce se implica functional în ecosistemele Terrei. orografice. heliu. azotul si oxigenul sunt singurele elemente gazoase care exista pe tot intervalul acesteia. este prezent sub forma de combinatie chimica în alcatuirea dioxidului de carbon si a altor substante aflate în aer.2. hidrologice. Pe verticala compozitia se schimba.un amestec fizic de gaze simple. geografice conditioneaza existenta si diversitatea ecosistemelor. Compozitia atmosferei si rolul ei ecologic Prin compozitia sa. În partile inferioare ale atmosferei se formeaza în urma descarcarilor electrice si prin oxidarea unor substante organice. însusiri ce fac din atmosfera un adevarat scut la adapostul caruia se desfasoara viata pe Pamânt.) si substante gazoase compuse (dioxid de carbon.

Este mai redus ziua decât noaptea. oxidarea de substante organice (C. Cantitatea de CO2 variaza pe parcursul unei zile si pe anotimpuri. Pârvu. gratie stratului de ozon. Variatiile de temperaturi din stratosfera se explica prin variatia cantitativa a ozonului între zi si noapte. 2001). Dioxidul de carbon. se încalzeste si înmagazineaza caldura. la începutul toamnei din cauza reducerii intensitatii fotosintezei si intensificarii respiratiei microorganismelor din sol care descompun substantele organice. Noaptea. 15. în absenta razelor solare. putrezirea plantelor. mai crescut primavara si toamna decât vara si iarna. Concentratia de CO2 creste la începutul primaverii o datorita respiratiei microorganismelor din sol si a lipsei fotosintezei. Sursele de formare a ozonului prin radiatiile ultraviolete solare. se afla în concentratie de 0.05-0. Creste. Argonul (0.03 %. eruptiile vulcanilor si respiratia vietuitoarelor. animalelor si bacteriilor moarte. ozonul se împutineaza. În jurul oraselor mari industrializate poate ajunge la 0. razele ultraviolete nu ajung într-o cantitate mai mare. Vara are loc o scadere a 56 . iar temperatura scade. mai redus vara decât iarna. în stratele inferioare ale atmosferei. a caror actiune ucigatoare asupra organismelor vii ar face imposibila viata. al treilea gaz atmosferic ca proportie. concentratia de CO2 scade putin deoarece este folosit de plante în fotosinteza. Noaptea creste usor. Ziua.Elemente de ecologie Fig. Ozonul ia nastere numai ziua când asupra oxigenului actioneaza razele ultraviolete. animale. descarcarile electrice. Functia de calorifer a ozonului se impune prin însusirea de a fi mai usor încalzit de razele solare si de înmagazinare a caldurii. În ecosistemele Terrei. bacterii) si lipsei f tosintezei. Provine din arderea combustibililor. datorita respiratiei organismelor (plante.07 %. nu are un rol ecologic deosebit.93%). de asemenea. Sub aspect ecologic disparitia stratului de ozon ar face imposibila viata pe Pamânt.

alb laptos. Particulele solide din atmosfera îi influenteaza negativ transparenta si favorizeaza încalzirea aerului prin acumularea unei parti din caldura solara. slabirea intensitatii radiatiilor solare fata de normal. aerul continental. producând iritatii. În lipsa CO2 din atmosfera variatiile ar fi foarte mari. 3. arderii combustibililor si lipsei fotosintezei. dupa loc si timp. contine mii si zeci de mii de particule. micsoreaza activitatea trofica. cenusa si fumul vulcanilor. Culoarea atmosferei. particule organice constând din u polen. În regimul termic al Pamântului. care confera culoarea albastra generala a aerului atmosferic. Atmosfera însa nu are întotdeauna aceeasi culoare. Desi aerul pare curat. atmosfera poate evidentia nuantele de culori albastru închis. dezagregarea rocilor ale caror particule minuscule sunt ridicate în atmosfera de vânt si apoi de curentii ascendenti. Aerul încarcat cu vapori de apa are culoarea albastra închisa. precum si dupa prezenta în cantitate mai mare sau mai mica a particulelor straine aflate în compozitia ei. provenienta si rolul ei ecologic Atmosfera nu are culoare proprie. Prezenta lor în atmosfera în limitele admise permite desfasurarea normala a fotosintezei.1. poate da nastere unor ploi uimitoare. Culoarea aparenta generala a aerului e datorata difuzarii razelor solare de catre stratele superioare ale atmosferei sau de particulele solide si de vaporii de apa aflate în partile ei inferioare. rosu sau violet-vinetiu. galben. La 2 km înaltime exista câteva sute într-un centimetru cub. Privita de la zenit spre orizont. Se constata o corelatie functionala directa între activitatea organismelor din ecosistemele Terrei si concentratia dioxidului de carbon în natura. Face posibila mentinerea la suprafata Pamântului a unei temperaturi mai ridicate si cu variatii reduse de la zi la noapte si de la vara la iarna. iar cel încarcat cu praf îi poate conferi culorile: galben. Slabeste radiatia terestra în timpul noptii. particule solide din f mul fabricilor. ciuperci monocelulare etc. având în componenta sa alga Protococcus fluviatilis. în functie de culoarea si cantitatea particulelor aflate în suspensie. intoxicari.1. iarna creste concentratia datorita respiratiei organismelor. rosu purpuriu. acumularea caldurii solare care ridica temperatura aerului si schimbarea regimului precipitatiilor. saruri marine rezultate din pulverizarea valurilor. activitatea de reproducere si alte manifestari ale 57 . dioxidul de carbon joaca un rol termoregulator. iar în zonele industrializate din orasele mari.5. Particulele solide provin din praful cosmic. el contine deasupra marilor si oceanelor sute de mii de particule solide într-un centimetru cub. Rolul ecologic prin actiunea sa în regimul termic al Pamântului este benefic pentru biocenoze. în conditiile de concentratii normale. Cantitatea lor scade cu înaltimea. Toate acestea intervin negativ în fiziologia biocenozelor. Asa a fost ploaia rosie din anul 1880 cazuta în Maroc. Transparent a scazuta a atmosferei data de cauzele mentionate are repercusiuni negative asupra biocenozelor prin micsorarea intensitatii fotosintezei si a altor procese functionale ale plantelor. Acestea din urma îi pot genera diferite nuante.un centimetru cub. ceea ce presupune formarea de sub stanta organica concretizata în masa vegetala. albastru deschis. Prezenta excesiva în atmosfera a unor particule. iar la 5 km sub o suta de particule într-un centimetru cub. spori (de ciuperci. Uneori prezenta particulelor straine în aer poate fi nociva pentru vietuitoare. Prezenta particulelor solide în atmosfera influenteaza clima regionala si chiar microclima unei zone. Cantitatea totala a particulelor din atmosfera este evaluata la câteva milioane tone. sute de mii de particule într. Ea prezinta diferite nuantari. muschi. chiar daca este temporara. alge monocelulare. Foarte multe din particulele fine aflate în atmosfera formeaza nucleele de condensare pentru vaporii de apa. ea constituind baza trofica pentru toate lanturile trofice din ecosistem. Din spectrul solar cel mai mult difuzate sunt razele cu und a scurta albastre si violete.3. bacterii. cu implicatii ecologice în ecosistem privind transparenta atmosferei.Elemente de ecologie concentratiei de CO2 din cauza intensitatii fotosintezei. ferigi). în zone neindustrializate. otraviri atunci când se gasesc într-o concentratie mai mare.

Parvu. 2001) Fig 17. Regimul t rmic al atmosferei este determinat de aceste doua medii. Schimbul termic cu atmosfera al unei suprafete nude de sol în timpul insolatiei (dupa C. Locul lor este luat de aer mai rece si deci mai greu.1. restul încalzirii o realizeaza indirect prin radiatia calorica a Pamântului.5. 16. 3. Parvu. Scaderea temperaturii atmosferei cu înaltimea este consecinta pozitiei ei în complexul fizic al globului. Curentii de convectie rezultati asigura încalzirea unei paturi mai groase de aer. provenienta si rolul ei ecologic Sursa de încalzire a atmosferei este radiatia solara. care a acumulat energie termica solara (fig. deregleaza partial relatiile dintre populatiile ecosistemului.1.Elemente de ecologie animalelor. mai imensi vara decât iarna si mai puternici deasupra continentelor decât asupra marilor si oceanelor. de proprietatile fizice ale maselor de aer. 16 si 17). Sunt mai pronuntati în jurul orelor 13-15. de gradul de radiatie e solara în functie de rotatia Pamântului în jurul axei sale si în jurul Soarelui. 2001) 58 . Atmosfera se încalzeste foarte putin (15 %) la strabaterea ei de catre razele solare. situatia atmosferei în complexul fizic al globului.4. În acest context atmosfera înregistreaza numeroase variatii termice si o anume distributie a temperaturii atmosferice pe orizontala si verticala cu efecte ecologice directe asupra biocenozelor din ecosisteme. gradul de radiatie solara în functie de rotatia Pamântului în jurul axei sale si în jurul Soarelui. Permanentizarea transparentei scazute a atmosferei sub influenta poluanta a unor unitati industriale determina schimbari structurale si functionale în biocenoza si ecosistem. încadrata între doua medii complet diferite termic. Straturile de aer cu care Pamântul vine în contact se încalzesc. suprafata Pamântului încalzita de Soare si spatiul cosmic cu temperatura zero absolut (-273°C). Schimbul termic cu atmosfera al unei suprafete nude de sol în timpul unei nopti (dupa C. Termicitatea atmosferei. Conditiile încalzirii sunt determinate de proprietatile fizice ale maselor de aer. devin mai usoare si se deplaseaza ascendent sub forma de curenti calzi. Fig. prin curenti descendenti.

în cel de al doilea caz temperatura începe sa scada catre seara. În Câmpia Româna mediile termice anuale sunt cuprinse între 10 si 11°C. iar pe timp de iarna la orele 14. Repartitia teritoriala a temperaturii aerului. Botosani 8.6°C. a comportamentului general al acestora. Local se produce schimbarea înclinatiei razelor solare având ca efect modificarea duratei si puterii insolatiei. plantelor si animalelor.8°C. mlastini constituie multiple cauze raspunzatoare de caldura atmosferei. Mediile termice anuale scad spre vârful muntilor. a proceselor fotochimice si biochimice din corpul plantelor. natura solului. mediile termice anuale depasesc 11°C. Neomogenitatea suprafetei terestre în plan general. Pe latitudine temperatura aerului variaza de la Ecuator catre poli. În România temperatura aerului prezinta variatii mici pe latitudine si mari pe altitudine. Bârlad 9. Temperatura cu fluctuatiile ei anuale reprezinta un factor ecologic de prima importanta si intervine direct în stabilirea umiditatii în biotop.Elemente de ecologie Variatiile temperaturii atmosferice. de longitudine si altitudine. Temperatura atmosferei prea scazuta sau prea ridicata devine daunatoare pentru toate grupele de organisme existente în ecosistem. cu valori minime si maxime. Pe culmile muntilor înalti valorile medii termice anuale sunt zero si sub zero grade. Zilnic atmosfera prezinta o succesiune mai mult sau mai putin constanta de valori termice. Aceste variatii redau mersul zilnic al temperaturii atmosferice. variatiile termice sunt mari. Extremele termice pozitive sau negative. în lungul Dunarii pe o fâsie lata de 2030 km. În unele regiuni relieful montan produce efecte de „adapost". unde au loc încalziri ale aerului în miscare descendenta. În zona geografica unde se afla România. a multiplelor activitati desfasurate de animalele nevertebrate si vertebrate. în sudul Dobrogei si pe litoralul Marii Negre. actioneaza în ecosistem ca factori ecologici limitanti. Aici mediile termice anuale sunt mai ridicate decât cele ale zonelor din jur. În munti temperatura aerului scade cu înaltimea aproximativ cu un grad la 170 m. pe timp de vara. Pe latitudine. Pana la aceste ore insolatia depaseste radiatia terestra si bilantul devine pozitiv. prezenta sau absenta zapezii. încadreaza între ele valori termice care intervin favorabil sau nefavo rabil asupra biocenozelor din ecosisteme. Regimul termic local este cel care determina înghetul la 59 . temperatura aerului înregistreaza valoarea maxima la orele 15. radiatia terestra depaseste insolatia si bilantul devine negativ. în cursul noptii si pâna la rasaritul soarelui. Particularitatile regimului termic al atmosferei pe teritoriul României. prezenta sau absenta covorului vegetal. Oradea 10. izotermele anuale au variatii foarte slabe. biocenozele din ecosisteme îsi modifica aspectul exterior si activitatea din interior exprimata prin relatiile intrapopulationale si interpopulationale. În cadrul reliefului exista o variatie a temperaturii atmosferei cu cresterea altitudinii. Variatiile anuale ale temperaturii sunt determinate de miscarea de translatie a Pamântului si de înclinarea axei lui. Variatiile medii ale temperaturii anuale difera foarte putin de la o localitate la alta: Timisoara 10. în succesiunea de momente ale ciclului de crestere si dezvoltare cu exteriorizarea caracterelor morfologice. marimea suprafetelor acoperite cu lacuri. Ele accelereaza sau încetinesc viteza de reactie a tuturor proceselor chimice din biotop. pe parcursul unui an de zile. Încalzirea aerului este influentata de neomogenitatea suprafetei Pamântului. În primul caz are loc cresterea temperaturii aerului. în Depresiunea Subcarpatica Olteana si în regiunea de câmpie situata la sud-est de Subcarpatii de Curbura. Pe altitudine. Datorita schimbarii în timp a temperaturii. Temperatura atmosferica manifesta variatii zilnice si anuale cu implicatii functionale în ecosistem. dupa aceste ore. Aspectul este întâlnit în sud-estul Carpatilor Apuseni. Apare inegalitatea zilelor si noptilor. Variatiile termice în cursul a 24 ore intervin direct în activitatea biocenozelor. determinate de interactiunea radiatiei solare cu circulatia generala a atmosferei si suprafata activa subiacenta.5°C. Pe vârful Omu din Bucegi media termica anuala este de -2. Variatiile anuale ale temperaturii alaturi de alti factori ecologici din biotop directioneaza fenologia ecosistemului. regional si local impune conditiuni de insolatie si încalzire foarte diferite ale atmosferei.9°C. Configuratia reliefului.6°C. fiziologice si comportamentale ale organismelor.

Elemente de ecologie
sol cu efecte negative asupra vegetatiei si populatiilor de animale nevertebrate si vertebrate poichiloterme. Invazia de aer tropical si continental puternic încalzit schimba aspectul climatic local, operând modificari fiziologice de adaptare sau de excludere din biocenoze ale indivizilor ce nu fac fata noilor conditii impuse în ecosistem de caldura atmosferica.
3.1.1.5.5. Presiunea atmosferica, provenienta si rolul ei ecologic

Ca orice corp fizic, aerul are greutatea sa. La latitudinea de 45°, unde acceleratia gravitatiei este de 980,665 cm/s, aerul apasa pe un centimetru patrat cu greutatea de 1,03 kg. Considerata la nivelul marii si la temperatura de zero grade, presiunea poate fi echilibrata de o coloana de mercur înalta de 760 mm cu sectiunea de un centimetru patrat. Sistemele biologice de nivel individual, plante si animale, echilibreaza presiunea atmosferica prin presiunea interioara a corpului lor. Presiunea atmosferica nu este influentata de activitatea vietuitoarelor, ci din contra, influenteaza desfasurarea activitatii lor în ecosis teme prin variatii periodice în timp si spatiu ce antreneaza modificari de temperatura, umiditate si miscarea maselor de aer rezultând curenti si vânturi. Variatiile neregulate sunt accidentale. Variatiile periodice ale presiunii atmosferice se succed la anumite intervale în cadrul unui an. Pe parcursul a 24 de ore variatiile presiunii sunt consecinta variatiilor termice. Amplitudinea diurna a presiunii este data de maxima termica de dimineata si minima termica de dupa-amiaza. Amplitudinea nocturna a presiunii este data de maxima termica de seara si minima termica din zori. Amplitudinea diurna a presiunii este mai mare vara decât iarna, iar cea nocturna este mai mare iarna decât vara. Exista deci o dubla oscilatie. De exemplu, la Bucuresti, în luna ianuarie, amplitudinea diurna a presiunii este de 0,83 mm, iar vara în luna iulie de 1,33 mm. Amplitudinea nocturna în ianuarie este de 0,38 mm, iar în iulie de 0,13 mm. Variatiile anuale ale presiunii atmosferice sunt influentate de variatiile anuale ale temperaturii si în plan secundar de repartitia uscatului si de altitudine. În regiunea ecuatoriala mersul anual al presiunii este aproape uniform. În regiunile temperate, pe continente, presiunile minime apar vara, iar cele maxime iarna; deasupra oceanelor si marilor presiunile minime se înregistreaza iarna, iar cele maxime vara. La noi, presiunea atmosferica prezinta un maximum în ianuarie si un minimum în iulie, cu o amplitudine de 5-6 mm. Prin variatiile sale, presiunea atmosferica determina miscarile aerului care implica schimbari de temperatura si umiditate. Mersul vremii, cu consecinte ecofunctionale în ecosisteme, este determinat de presiune. Pe verticala, presiunea atmosferica scade de jos în sus. La nivelul marii presiunea este de 760 mm, la 5500 m altitudine scade la 380 mm, la 16,5 km altitudine presiunea este de 95 mm, iar la 30 km altitudine de numai 9 mm. La 4500 m altitudine apa fierbe la 85°C, din cauza presiunii scazute. În ecosistemele satesti, ecosistemele urbane si cele naturale de altitudine organismele au adaptari la presiunea scazuta a atmosferei. Distributia pe orizontala a presiunii atmosferice la suprafata Pamântului este inegala si determinata de temperatura atmosferica, rezultând ciclonul cu presiune mai coborâta si anticiclonul cu presiune ridicata. Ciclonul se formeaza datorita temperaturii ridicate, iar anticiclonul datorita unei temperaturi scazute. Ciclonul reprezinta o forma barica de natura depresionara, cu conturul circular sau eliptic al carui diametru variaza între 1500 si 4000 km. În structura sa se afla o masa de aer cu o presiune mai mica decât presiunea maselor de aer ce-l înconjoara. În ciclon presiunea descreste de la exterior catre interior (fig. 18). Ciclonul se misca de la vest la est cu o viteza variabila cuprinsa între 25 si 50 km pe ora. În ciclon vântul bate din exterior spre interior. Miscarea aerului este convergenta, cu devierea lui sub influenta miscarii de rotatie a Pamântului. În centrul ciclonului se formeaza curentii ascendenti care prin condensarea vaporilor de apa produc precipitatii. Ciclonii aduc nebulozitate si ploi. Anticiclonul este forma izobarica opusa ciclonului. În zona lui centrala presiunea este mare (maximum barometric) de unde scade progresiv catre exterior (fig. 19). Vântul bate de la interior spre exterior si este deviat de forta miscarii de rotatie a Pamântului. Originea lui este termica sau dinamica. Aria lui este mare, putând cuprinde continente întregi.
60

Elemente de ecologie
Se deplaseaza lent pe anumite traiectorii. În mijlocul anticiclonului se formeaza curenti descendenti, lipseste condensarea vaporilor de apa, cerul este senin, favorizând insolatia si radiatia terestra. Un anticiclon se caracterizeaza local prin timp frumos. Anticiclonii pe timp de iarna dau geruri si pe timp de vara calduri mari. Activitatea ciclonica si anticiclonica genereaza aspecte climatice diferite pe acelasi teritoriu cu influente directe asupra biocenozelor din ecosisteme.

Fig.18 Miscarea ciclonara în emisfera nordica (C. Pârvu)

Fig. 19 Miscarea anticiclonara în emisfera nordica (C. Pârvu)

Prezenta lor ca factori ecologici abiotici în atmosfera este de mare importanta pentru tot demersul ecologic al sistemelor ecologice existente pe Terra. Fronturile atmosferice aduna si împrastie încarcatura ionica a atmosferei. Prezenta fronturilor atmosferice, ca zone ce separa masele de aer rece de cele calde aflate în permanenta deplasare, favorizeaza modificari parametrice asupra altor factori ecologici care intervin functional în ecosisteme. Lor li se asociaza actiunea dipolilor ce însotesc fronturile atmosferice de-a lungul lor.
3.1.1.5.6. Dinamica atmosferei, geneza si rolul ei ecologic

În partea de jos atmosfera este nelinistita. Încalzirile inegale ale suprafetei Pamântului si de aici încalzirile inegale ale maselor de aer determina o continua miscare a aerului pe verticala si orizontala, rezultând curentii de convectie si vânturile. Curentii de convectie îsi au geneza în diferentele de temperatura existente pe verticala între stratele de aer. Aerul mai cald rezultat din radiatia terestra fiind mai usor, se ridica, iar locul lui este luat de un aer mai rece aflat în straturile superioare. Curentii de convectie se formeaza deasupra oricarui ecosistem si implica stari ecofunctionale de mare finete caracteristice biocenozelor. Curentii de convectie ca factori ecologici intervin în modificarea progresiva a microclimatului pe parcursul a 24 de ore. Starea microclimatului conditio neaza o anumita intensitate a fotosintezei, respiratiei si transpiratiei la plante, o anumita stare functionala intrapopulationala la animale si o anume intensitate a relatiilor trofice între populatiile biocenozei.
61

Elemente de ecologie

Vânturile reprezinta deplasarile aerului pe orizontala. Ele au geneza în diferentele de presiune care se formeaza între doua regiuni ale suprafetei Pamântului. Masele de aer se deplaseaza dintr-o regiune cu presiune ridicata (anticiclon) spre o regiune cu presiune joasa (ciclon). Diferentele de presiune atmosferica sunt determinate de variatia neîntrerupta a temperaturii aerului. Vânturile au structura si caracteristici deosebite si nu au totdeauna un curent uniform de aer, aceeasi directie si viteza. În miscarea lui orice vânt se mai linisteste, iar dupa câtva timp îsi reia viteza initiala s chiar si-o mareste. În general, caracteristicile au vântului sunt: directia, intensitatea, durata. Acestea îi confera însusiri ecologice distincte cu implicatii pozitive sau negative în ecosistem. Directia vântului este imprimata de sensul gradientului barometric. În miscarea sa sufera un proces de deviatie care, în plan general, este influentat de miscarea de rotatie, iar pe plan local de diferite obstacole constând din munti, dealuri, paduri, cladiri (fig. 20, 21). Frecarea masei de aer de obstacolele pe care le întâlneste în cale, îi reduce viteza si efectul fortei deviatoare. Taria vântului este imprimata de viteza cu care se misca masa de aer si se masoara în metri pe secunda. Durata lui variaza în functie de existenta diferentelor de presiune atmosferica aparute între regiuni. Vântul înceteaza când între masele de aer se stabileste un echilibru. Pe Terra sunt vânturi temporare si permanente, cu periodicitate si fara periodicitate, de scurta si de lunga durata, reci si calde. Un tip aparte în miscarea aerului îl reprezinta ciclonii, care sunt vânturi în forma de vârtejuri ce aduc cele mai mari perturbatii în circulatia generala a atmosferei. Apar sub forma de minime barometrice de-a lungul frontierelor termice ale maselor de aer. În zonele temperate ciclonii sunt mari, iar în zonele tropicale mai mici si mai violenti. Gradientul barometric al ciclonilor tropicali este mare, rezultând vânturi foarte puternice (190-260 km/ora), adeseori însotite de ploi torentiale. Ele produc adevarate dezastre ecologice. În Europa ciclonii vin dinspre vest, se formeaza în regiunea Atlanticului de Nord si înainteaza în directii diferite, dar mai ales spre Norvegia, Europa Centrala si Mediterana, deplasându-se cu o viteza medie de 30- 40 km/ora. Vara circula cu circa 25 km/ora, iar iarna cu 30 km/ora, uneori cu 50 km/ora. Dispar când masele de aer îsi omogenizeaza presiunea.

Fig. 20. Schimbarea directiei vântului din cauza unui munte (C. Pârvu, 1999).

Fig. 21. Schimbarea directiei vântului din cauza unei paduri (C. Parvu, 1999).

Ecologic, ciclonii favorizeaza schimbul între diferite mase de aer si contribuie la repartitia precipitatiilor pe glob. Dezastrele ecologice sunt provocate prin întretinerea unor furtuni foarte puternice, cu consecinte negative, asupra multor ecosisteme naturale si
62

transporta norii. Rezistenta plantelor la rupere. Centrul Câmpiei Române se 63 . În centrul Moldovei domina vânturile cu directia nord si sud. ciuperci. Vânturile cu periodicitate actioneaza ca factori de regim. paianjeni etc. utilaje si masini fragmentate. produc moartea multor animale salbatice si dome stice. zeci de mii de case au fost distruse.le reproducerea si mentinerea lor în ecosistem. Privelistea tinuturilor peste care a trecut ciclonul Mitch corespunde imaginilor apocaliptice: bucati de arbori peste tot locul. Intervin în ecosisteme. determinând omorârea faunei în interiorul ei. roci. zeci de mii de animale din toate speciile au fost omorâte. transporta insecte slab zburatoare.geografice. mii de copaci au fost smulsi din pamânt sau rupti si sute de mii de hectare cultivate au fost inundate. praful. La mare înaltime predomina circulatia eoliana zonala de vest.Elemente de ecologie antropizate. smulgerea sau ruperea copacilor. distrugerea locuintelor pentru oameni si a adaposturilor pentru animale. 2. distrugerea retelelor de comunicatii si a retelelor electrice. rasturnarea trenurilor si a altor mijloace de transport în comun. face ca ele sa se mentina în cadrul biocenozelor. radionuclizii proveniti din exploziile atomice sau alte surse. Costa Rica si Panama. La altitudine mica directia deplasarii maselor de aer este dirijata de relieful carpatic care impune o miscare a curentilor de aer aproximativ paralela cu aliniamentele principalelor masive carpatice. mici plante. În ecosistemele acvatice marine si lacustre cu suprafata mare. iar cele neperiodice exercita efecte de perturbare si constituie factori limitanti pentru multe specii. nisipul fin. Vântul transporta energia termica dintr-o regiune în alta cu influenta ecologica de rigoare mai mult sau mai putin intensa asupra activitatii popula tiilor din biocenoze. fructe. resturi de case. asigurând diseminarea lor. realizeaza polenizarea. Reducerea taliei la plantele de altitudine constituie o adaptare fata de actiunea vânturilor. Torente de noroi largi de circa 7 km si lungi de 16 km au îngropat de vii mii de oameni. Dinamica atmosferei pe teritoriul României Regimul vânturilor pe teritoriul Româ niei este generat de activitatea centrilor barici care afecteaza continentul Europa. Alte organisme din cadrul ecosistemelor au adaptari pentru a opune rezistenta fortei vânturilor. El a provocat mari inundatii si mari alunecari de teren în Nicaragua. Multe specii de insecte au adaptari struc turale si comportamentale care înlatura pericolul distrugerii lor de catre forta vânturilor. transporta polenul plantelor anemofile. transporta sporii de bacterii. cenusa vulcanica. Un exemplu îl reprezinta actiunea ciclonului Mitch care la sfârsitul lunii octombrieînceputul lunii noiembrie 1998 s-a abatut si asupra Americ ii Centrale. moartea oamenilor. la cadere. Vânturile obisnuite ale circulatiei generale si vânturile locale au o semnificatie ecologica deosebita. Multe organisme sunt lovite de stânci sau aruncate pe plaja unde îsi gasesc moartea. Mai mult decât atât în Nicaragua zeci de sate de pe flancul stâng al Muntelui Casitas (1405 m) au fost acoperite de pamânt în urma alunecarilor de teren. Ploile torentiale si vânturile foarte puternice au durat 7 zile fara întrerupere. Actiunea lor violenta a provocat 26 000 morti si disparuti.5 milioane de sinistrati. Salvador. putând distruge partial sau total o padure. Toate au adaptari corespunzatoare pentru a se raspândi prin vânt. Pagubele produse în câteva ore se ridica adesea la miliarde de dolari. iar efectele lor se resimt atât în structura cât si în activitatea biocenozei. oua de rezistenta ale multor animale din apele temporare cum sunt cele de filopode. umiditatea. ferigi. Produc mari inundatii. asigurându. Honduras. Cele mai afectate au fost Nicaragua si Honduras. animale moarte împrastiate peste tot etc. vânturile puternice provoaca valuri mari cu consecinte negative asupra plantelor si animalelor din regiunea litorala. Guatemala. Vânturile de mare intensitate si cu durata provoaca dezradacinari si ruperea copacilor în ecosistemele silvice. În nordul Moldovei predomina vânturile de nordvest. corpuri umane sfârtecate si mâini iesite din namol la suprafata. distrugerea culturilor agricole. copepode. cladocere. seminte. Particularitatile vânturilor cu influenta asupra ecosistemelor sunt determinate de pozitia si specificul conditiilor fizico.

Pietrosu Calimanului. iar vara între 9 si 19. În afara de aceste vânturi exista o circulatie eoliana locala care actioneaza pe spatii geografice mici. Pe cele mai înalte vârfuri viteza vântului depaseste 20 m/s. respectiv 72 km/ora. Aceste vânturi bat tarmul marii si cel al lacurilor de acumulare mai mari. au denumiri specifice si cunoscute în limbajul poporului român sub numele de Austrul.vest si chiar nord.5 m/s. prezinta un regim eolian variat. Cele mai mici viteze sunt frecvente în lunile de vara. iar noaptea dinspre uscat spre mare (briza de coasta). Baltaretul. Îsi au geneza în diferenta de presiune. Brizele marine sunt cauzate de deosebirea de încalzire a uscatului si a apei ce influenteaza încalzirea aerului de deasupra lor. În anotimpul cald briza sufla dinspre apa pe uscat si invers. vânt format deasupra baltilor si luncii Dunarii care provoaca în Baragan ploi de scurta durata. vântul bate dinspre mare spre uscat (briza de mare). Aceste vânturi intervin direct în ecosisteme stimulând sau inhibând diferite procese functionale. Brizele montane indica timp frumos. brizele montane si brizele marine. Viteza vântului este mica.5-5. activitati întrapopulationale si interpopulationale din cadrul biocenozelor. format din aer continental uscat si foarte cald prin care masele de aer înainteaza primavara si vara de la sud si sud-est. Ele apar numai vara si în conditii anticiclonale. iar în anotimpul rece numai dinspre uscat spre apa. cu numeroasele fragmentari ale reliefului. Vitezele medii cele mai mari se ating în luna martie 6. foarte rar atinge 4-5 m/s. format din mase de aer ce coboara de pe culmile Alpilor Dinarici.Elemente de ecologie afla sub influenta vânturilor de nord. În regiunea de câmpie valorile medii ale vitezei vântului cresc primavara si toamna. În perioada calda a anului pe culmile carpatice se reduc miscarile aerului pe orizontala. Începând de la orele 9-10 se declanseaza un vânt cald si umed de mica intensitate. mai ales în decembrie si februarie. dar se intensifica circulatia lui ascendenta. sud si sud-vest. Acest aspect este întâlnit pe Nehoiu. 64 . creste frecventa vântului de sud. În general. Vântul Negru. Crivatul. Au intensitatea cea mai mare pe la orele 14-15 când insolatia este cea mai puternica. Sunt afectate numai structurile inferioare ale atmosferei. pe timp de iarna. pâna la altitudinea de maximum 500 m. Viteza vântului variaza dupa cum urmeaza: pentru regiunile montane înalte viteza vântului se intensifica în lunile de iarna. se manifesta iarna si înainteaza pe teritoriul tarii din directia nord-est si est. Din luna noiembrie si pâna în luna martie viteza medie depaseste 10 m/s. la sfârsitul toamnei si iarna. cu originea în anticic lonul siberian. începând de la orele 9. Ziua. când aerul urca pe versanti.vest. vânt deosebit de rece si uscat. Valorile medii ale vitezei vântului se micsoreaza la 5-6 m/s. în regiunile depresionare domina calmul atmosferic. nord. nu prea mare dar continua.vest. respectiv 36 km/ora. Transilvania. Moldoveanu. cu directia din vale spre munte ce dureaza pâna la apusul soarelui (briza de vale). Se desfasoara ziua si noaptea. sud-vest. Omu. cu implicatii ecofunctionale în ecosistem. În biotop intervine prin schimbarea temperaturii si umiditatii atmosferei. De pe la orele 21 apare un vânt racoros de mica intensitate cu directia din munte spre vale ce dureaza toata noaptea (briza de munte) numit de localnici vântul de munte. Sunt numite de localnici vânturile de vale. În sistemul dinamic al regimului eolian se individualizeaza vânturi care se deplaseaza obisnuit pe anumite directii. Pietrosul Rodnei etc. litoralul românesc al Marii Negre au specifice vânturile de nord-est. Pentru ansamblul regional al tarii. Primavara si vara vântul de vale sufla între orele 9 si 18. vânt umed din vest. Delta Dunarii. între aerul aflat deasupra uscatului si cel aflat deasupra apei. Brizele montane îsi au geneza în conditiile inegale de încalzire si racire între munte si vai sau ses. transformându-se în curenti de aer cald si uscat. Vântul de tip Fohn escaladeaza versantii montani îsi pierd umiditatea si coboara pe versantii opusi. sud. Dobrogea. cum sunt vânturile tip Fohn. aflata în interiorul arcului carpatic. Bora. vânt de sud-vest care afecteaza Banatul.

Fiecare din ele constituie un factor ecologic care în ecosistem actioneaza specific si adeseori în corelatie. miscarilor maselor de aer defineste macroclima. reduce oscilatiile ei diurne. Marea masa a microfaunei dintr-un covor ierbos sau din litiera formeaza zooclima. Clima si vremea. Solul nud realizeaza schimburi termice cu atmosfera. Se manifesta în partea inferioara a troposferei. temperat-continentala. iar sensul este dinamic. chiar neînsemnate. vizuinele de mamifere si existenta animalelor în ele influenteaza parametrii climatici ai biotopului. Stugren. În frunzarul padurii. atmosferici si terestri mai generali. Aviatorii au observat o racire a aerului deasupra padurii pâna la altitudinea de 1500 m. Diferentele de relief. subpolara si polara. Pornind de la aceste consideratii. iar în cadrul lor diferite tipuri de ecosisteme naturale si antropizate. relieful. În asociatiile vegetale ierboase microclima se întinde de la suprafata solului pâna la înaltimea de 2-3 m. Însusirile ecologice ale fitoclimei depind de compozitia asociatiilor vegetale si de încadrarea lor în structura covorului vegetal. Conducerea caldurii în interiorul scoartei terestre diferentiaza microclime diferite pe spatii restrânse. mezoclimei i s-a atribuit si numele de topoclima sau clima locala. microclima unei depresiuni. Se poate vorbi de o pedoclima. clima Dobrogei. Grupele de animale distribuite în vizuini sapate în sol 65 . Aici primeaza fitoclima si zooclima. clima Baraganului etc. Animalele cedeaza cantitati importante de caldura si influenteaza considerabil schimbul termic din stratul de aer adiacent solului. structura si textura. rolul lor ecologic Clima reprezinta regimul mediu multianual al proceselor si fenomenelor meteorologice caracteristice unei anumite regiuni. Chiar pe teritoriul unui singur oras pot exista mai multe microclime. solul. reliefului.1. Culoarea solului. subtropicala (mediteraneana). subecuatoriala. Ea este independenta de activitatea vietuitoarelor si reprezinta consecinta interrelatiei factorilor ecologici. temperat-oceanica. 1982). tropicala. vegetatia si animalele din biocenoze îi imprima anumite caractere locale. În padurile de conifere si padurile de foioase pedoclima are influenta mica asupra conditiilor climatice din coroanele arborilor. respectiv de o clima a solului. a unui defileu etc. a uscatului.5. Padurea determina o scadere a temperaturii medii anuale. Conditiile strict locale care cuprind solul si stratul de aer adiacent formeaza microclima. Este determinata de radiatia solara.7. musonica. neuniformitatile suprafetei solului genereaza microclima. În acest sens se diferentiaza clima ecuatoriala. Principalele componente ale climei sunt temperatura medie a aerului. cantitatea de precipitatii si deplasarile maselor de aer. cuiburile de pasari din scorburi sau din coroana copacilor.Elemente de ecologie 3. terestre si acvatice care sunt participative la formarea climei tinutului. Clima conditionata de vegetatie reprezinta fitoclima. scorburile copacilor. mareste umiditatea atmosferei si frecventa precipitatiilor. Pentru orice ecosistem clima constituie un complex de factori ecologici. circulatia generala a maselor de aer din atmosfera si miscarile Pamântului. apei. Covorul vegetal transforma multilateral schimbul termic. Se poate vorbi de microclima unui versant. Sunt soluri care reflecta o cantitate mai mare sau mai mica de raze solare. nebulozitatea. Asezarea geografica.1. la zona de contact cu suprafata terestra. Pe aceste suprafete se gasesc diferite forme de relief. Existenta pe sol a covorului vegetal îi modifica substantial însusirile microclimatice. umiditatea atmosferica. Asa sunt de exemplu clima Transilvaniei. generata de însusirile ecologice pe care le are solul. umiditatea lui influenteaza însusirile ecologice ale microclimei. precipitatiile atmosferice si vântul. În cadrul macroclimei factorii ecologici fizico-geografici locali definesc mezoclima. „În fondurile vegetale mai înalte decât 2 m influenta vegetatiei asupra situatiei climatice se resimte pe verticala si mai sus decât limita superioara a stratului de aer adiacent solului" (B. Repartitia diferita pe glob a radiatiei solare. În covorul vegetal format din plante ierboase si în frunzarul (litiera) padurilor traiesc o sumedenie de animale nevertebrate mici sau mai mari care prin activitatile lor vitale conditioneaza însusirile microclimei. În acest caz zooclima are efect mai puternic decât pedoclima. cosmici. acumuleaza si iradiaza în atmosfera o cantitate mai mare sau mica de caldura etc.

magnetismului. sol. fitoclima. Stugren. clima conditionata de activitatile vitale ale animalelor sau zooclima.Elemente de ecologie sau sub radacinile copacilor. Multe organisme animale se adapostesc pentru a înlatura efectele ei negative. ecosistem-ecoclima. Zona de separatie a doua mase de aer cu proprietati diferite formeaza un front atmosferic. În aceasta privinta pot fi date o multime de exemple. aceasta având o mare însemnatate practica pentru agroecosisteme si toate activitatile social-economice. Vremea frumoasa stimuleaza activitatea pe toate planurile. complex de ecosisteme.mezoclima etc. Prin analiza evolutiei situatiei sinoptice si a studierii periodicitatii unor fenomene meteorologice se poate prevedea o evolutie a vremii pentru un interval de 3-5 zile. mai ales din lumea plantelor. Ecosistemul poseda o clima proprie care se formeaza din interactiunea microclimei biocenozei cu mediul cosmic. pe un spatiu restrâns fiind raspunzatoare de distributia speciilor. Microclima actioneaza ca factor limitativ. Vremea poate fi definita pe un interval de timp de o ora. Caracteristicile meteorologice ale maselor de aer devin specifice. prezenta gravitatiei. Vegetatia alunului turcesc (Corylus colurna) pe masivul Domogled. Vremea este starea fizica a atmosferei unui anumit loc si la un moment dat. vegetatie. microclima. de la cele inferioare pâna la cele superioare: punct de biotop-clima de punct. indica o microclima submediteraneana a acestor locuri (B. indica însusirile ecoclimei privitoare la starea de uscaciune si umiditate. Microclima în aceste conditii este un complex de climate de punct.. dealurilor. prezenta muntilor. rezultând o clima de punct. 1982). Prezenta luminii si radiatiei Soarelui ca elemente ale mediului cosmic în biotop. Caracteristicile vremii sunt date de proprietatile maselor de aer care au o relativa omogenitate si uniformitate a principalelor elemente meteorologice. parte componenta a ecosistemului. Acestea rezulta din contactul maselor de aer cu suprafata terestra. 66 . de la 1-2 km pâna la limita superioara a troposferei. Existenta într. Ecoclima se caracterizeaza prin indicatori biclimatici. distribuite în litiera sau în coroana copacilor reprezinta puncte de schimb termic cu atmosfera. Mersul vremii este determinat de un complex de factori ecogeografici constând din: asezare geografica. caracterizata prin specificul elementelor si fenomenelor meteorologice constând din presiunea aerului. Starea vremii influenteaza activitatea în biocenozele ecosistemelor. toate componente ale microclimei nu se suprapun întotdeauna si diferentiaza valori de la un ecosistem la altul în functie de structura sa. precipitatiile si vântul. o zi si câteva zile. Într-un biotop variatiile climatice sunt greu de surprins prin masurarea valorii factorilor ecologici meteorologici. de la Baile Herculane si existenta sopârlei de ziduri (Lacerta muralis) la Cheile Turzii. Clima solului sau pedoclima. care îi imprima caracteristici meteorologice locale. câteva ore. iar cele reci spre masa de aer cald. clima proprie asociatiilor vegetale sau fitoclima. strat de aer adiacent solului (pedoclima. în biotop. O analiza sumara din cele expuse diferentiaza în ecologia terestra mai multe trepte climatice corespunzatoare ierarhiei diferitelor unitati ecogeografice. Pot avea întinderi variabile între 500 si 5000 km2 si înaltimi diferite. Acestia sunt edificati prin cresterea plantelor sau prin prezenta anumitor specii de animale în biotop. geofizic si orografic. cele calde se deplaseaza spre masa de aer rece. caldurii terestre si radioactivitatii ca elemente ale mediului geografic în biotop. toate în interactiune cu microclima biocenozei definesc ecoclima unui biotop. în general. relief. zooclima. Macroclima si mezoclima se caracterizeaza prin valorile medii ale temperaturii si umiditatii. iar vremea rea o încetineste. umiditatea aerului. nebulozitatea. ape. Fronturile atmosferice pot fi calde sau reci. vailor etc. temperatura aerului.un ecosistem a speciilor de plante sau de animale iubitoare de uscaciune si caldura.

Prin organizarea ei prezinta caracteristici în plus fata de componentii sai reprezentati de indivizi si de populatii. Populatia are istoria ei si poseda o relativa izolare teritoriala fata de alte populatii similare. Fiecarei populatii îi sunt caracteristici anumiti parametri de statica. energie si informatie nominalizând productivitatea biologica ca însusirea ei esentiala. element ecologic structural si functional al biocenozei Populatia este un sistem biologic deschis reprezentat de un grup de indivizi interfecunzi din cadrul aceleiasi specii. în principiu. rata mortalitatii.1. bacterii si virusuri comporta relatii spatiale si temporale. disparitie. rata natalitatii. Ea se realizeaza prin activitatea corelata si interdependenta a populatiilor ce o formeaza. De obicei. 3. populatia constituie unitatea sistemica naturala de existenta. Sistemul biocenotic format din populatii de plante.1. stabilitate si evolutie locala. dar si caractere structurale proprii reprezentate de efectiv. În biocenoza si respectiv în ecosistem. migratie. Ea este un element de baza în structura si functia biocenozei si este un subsistem pentru sistemul biocenotic. specia se confunda cu populatia. În caracteristicile de grup ale populatiei se regasesc anumite atribute biologice ale indivizilor constând din ontogenie. Din activitatea lor rezulta însusirile biocenozei care nu se reduc la suma însusirilor populatiilor. Are o fizionomie tipica floristico-faunistica si poseda un sistem automat de reglare. ca urmare. populatia constituie o unitate organizatorica complexa si obligatorie pentru indivizii tuturor speciilor. structura si dinamica. densitate. Populatia. înmultire. fungi. În cadrul biocenozei se realizeaza acumularea. 3. La formele cu o arie de raspândire restrânsa. Biocenoza Biocenoza este un sistem biologic supraindividual format dintr-o comunitate unitara si complexa de populatii cu functii ecologice complementare interconexe ce convietuiesc organizat într. adaptare. ce vietuiesc într-un habitat al biotopului sau în întregul biotop ocupat de biocenoza. Functional sunt interdependente. distributie în habitat. statica exprima starea populatiei la un timp dat privind efectivul. Ea constituie un nivel de organizare a materiei vii. care reprezinta spatiul geografic în care se afla raspândita o specie. fiecare sistem populational are structura sa si îi corespunde o anume stare ecologica. Se circumscrie ca unitate elementara în procesele ecologice biotice fiind prezenta în toate ecosistemele de acelasi tip cuprinse în arealul sau.1. Biocenoza reprezinta primul nivel la care apare însusirea productivitatii biologice.2. imigrarea. structura si functiile ei sunt integrate în structura si functiile ecosistemului ca întreg. Este alcatuita din populatii de plante. transformarea si transferul de materie. În aceste conditii biocenoza devine o unitate structurala si functionala complexa. Biocenoza însa este indisolubil legata de biotopul ei. în interiorul arealului unei specii se întâlnesc mai multe populatii. în ierarhia sistemica. densitatea. emigrarea. Cunoasterea staticii unei populatii presupune culegerea de date informationale din teren si 67 .1. în ansamblul ei biocenoza constituind componentul organic al ecosistemului cu rol de transformare a substantei si energiei.1.un spatiu specific al Terrei. Au evoluat în comun si au adaptari reciproce. homeostazie.2.Elemente de ecologie 3.1.2. Indivizii ce formeaza populatia sunt subsisteme pentru sistemul populational si constituie elementele genetice si ecologice structurale si functionale ale populatiei. Statica populatiei În ecologie. Habitatul este acea parte din biotop care ofera populatiei toate conditiile de dezvoltare si de prosperitate. El nu trebuie confundat cu biotopul ce este ocupat de biocenoza în ecosistem si nici cu arealul. rata cresterii numerice. În ansamblu. bacterii si virusuri. animale. Fiecare populatie se integreaza functional în biocenoza. animale. au posibilitatea de a comunica cu alte populatii vecine. În cadrul biocenozei. Indivizii unei populatii.

Parametrii biostatistici obtinuti prin calcul dovedesc starea populatiei exprimata cantitativ. Intervalul de recoltare se stabileste în functie de durata ciclului de viata si nu trebuie sa depaseasca timpul unei generatii. Între marimile. În ecosistemele acvatice lucrul acesta nici nu este posibil. unde exista cele mai mari sanse de supravietuire (fig.limita. Este un indiciu în cunoasterea starii populatiei privind numarul de indivizi raportati la posibilitatile de suport ale spatiului. El estimeaza cu aproximatie efectivul absolut. efectivul fluctueaza cu ritmuri diferite în functie de presiunea mediului. o minima si o maxima care permit supravietuirea. Densitatea populatiei este un parametru ecologic important si reprezinta numarul de indivizi care se afla pe unitatea de suprafata (m2 . Marimea densitatii variaza între doua marimi. 22.Elemente de ecologie prelucrarea lor matematica. Elementele multimii sunt indivizii biologici ce formeaza populatia. Supraaglomerarea depaseste posibilitatile de suport ale spatiului. Un numar mare de esantioane asigura o estimare mai corecta a efectivului populatiei. Efectivul populatiei reprezinta numarul total al indivizilor care alcatuiesc populatia unei specii la un moment dat. dar mai ales în cazul populatiilor planctonice (fitoplanctonice si zooplanctonice) din ecosistemele acvatice. Dupa prelevare. Populatiile sunt inegale ca marime a suprafetei sau volumului de apa pe care îl ocupa si implicit al numarului total de indivizi ce le compun. Parvu. Fig. 68 . 22). Cunoasterea efectivului real presupune realizarea unui recensamânt asupra populatiei care se poate face când spatiul este restrâns. citat de C. ha. prin calcul matematic se obtine un efectiv relativ. Orice populatie este o multime. este anevoios si adesea inexact pentru populatiile de animale care realizeaza deplasari zilnice. 1982. în aceste conditii pentru cele mai multe specii efectivul se obtine pe baza esantioanelor recoltate din mai multe puncte aflate în arealul populatiei din ecosistem. ar. m3 ). Numarul de indivizi gasit la o populatie se raporteaza la unitatea de suprafata sau volum si se obtine densitatea. Aceste aspecte sunt valabile atât pentru populatiile de plante cât si pentru cele de animale. Caracterizarea numerica a populatiei constituie numarul de elemente care alcatuiesc multimea. Pot exista situatii de supraaglo merare sau subaglomerare a spatiului. În general. Stugren.limita se afla densitatea optima. Spatiul de întindere finita poseda o capacitate limitata de suport si hranire. km2 ) sau volum (cm3 . Fluctuatiile factorilor ecologici abiotici conditioneaza durata stadiilor care alcatuiesc ciclul de viata pentru multe populatii din ecosistemele terestre. 2001)). Variatiile densitatii si supravietuirii populatiei (dupa B. Pe spatii mari recensamântul cere mult timp. Densitatea populatiei. În cazul subaglomerarii densitatea se afla sub capacitatea de suport a spatiului.

constând din capturarea si marcarea unui lot de indivizi.Elemente de ecologie Depasirea valorilor limita (superioara si inferioara) se concretizeaza în imposibilitatea de compensare a pierderilor.numarul de indivizi recapturati. În populatiile naturale cu mobilitate foarte slaba sau absenta intrarea si iesirea de indivizi se realizeaza prin natalitate si mortalitate. metoda extragerii de probe din mai multe puncte ale populatiei si numararea indivizilor. Apare subnutritia si degenerarea indivizilor. epuizarea apei si elementelor nutritive din sol. a parazitilor. iar productia biologica se ridica la un nivel corespunzator. apoi variatia hranei disponibile. dejectii. În cazul capturarii si recapturarii se foloseste relatia: a/N= c/b. în care: D – densitatea. Subaglomerarea micsoreaza riscul aparitiei epidemiilor. Înmultirea lor sexuata. S – marimea suprafetei. Natalitatea asigura intrarea de indivizi în populatie ca urmare a nasterilor care au loc. asexuata sau vegetativa asigura prezenta populatiei. N – numarul de indivizi gasiti pe suprafata data sau la un volum dat de apa.populatia investigata.un grad mai mare sau mai mic componenta numerica si respectiv densitatea. zootehnica. grad de parazitare si daunare etc. L populatiile mobile se adauga imigrarea si emia grarea. Pentru orice populatie însa densitatea optima asigura un numar maxim de supravietuitori. alimentara. În agro-ecosisteme are loc etiolarea plantelor. c numarul de indivizi recapturati marcati anterior. actiunea omului asupra animalelor cu valoare cinegetica sau asupra unor plante cu valoare silvica. imigrare si emigrare. Metodele de estimare a densitatii populatiilor sunt numeroase si difera în functie de talie. seceta. Aici densitatea se m entine pe un nivel care va asigura un numar maxim de supravietuitori. aparitia de epidemii etc. Densitatea populatiei depinde de natalitate. cei din urma fiind recapturati. distributie în habitat. Resursele naturale oferite de spatiu sunt valorificate la maximum dar fara a rezulta o productie corespunzatoare. urmând dupa o perioada o noua capturare unde pot exista indivizi nemarcati si marcati. În ecosistemele naturale exista populatii cu densitati numerice mici comparativ cu alte populatii. gradul de mobilitate. b . Factorii ecologici care converg spre populatie cum sunt factorii climatici constând din ploi torentiale. galerii. înghet. a este numarul de indivizi marcati. Valorificând la maximum conditiile de existenta. mod de viata etc. a bolilor ce afecteaza anumiti indivizi din populatie. V – marimea volumului ce a servit pentru stabilirea numarului. Densitatea se calculeaza prin relatia: D = N/S sau D = N/V. în care: N = ab/c. metoda indirecta prin estimarea numarului de indivizi dupa urme. N. factorii ecologici poluanti cum este poluarea cu pesticide si noxe industriale. concurenta interspecifica pentru spatiu. fitofarmaceutica. metoda capturarii si recapturarii. Sansele de contaminare sunt mai mici. factorii ecologici biotici constând din actiunea pradatorilor. În natura selectia intra-populationala avantajeaza familiile si clanurile la care reproducerea si pieirea sunt echilibrate. mortalitate. hrana. locuri de reproducere mai ales la pasari si mamifere. acumuleaza o cantitate de substanta organica sau energie echivalenta sau mai mare. cuiburi. vizuini. Se poate aplica metoda numararii directe a indivizilor pe m2 sau pe o suprafata mai mare. 69 . vânturi violente. Fiecare populatie are capacitatea de a se mentine în ecosistem prin perpetuarea indivizilor. unele din ele sau toate la un loc actioneaza direct asupra populatiei ca sistem sup raindividual influentând într. Supraaglome rarea amplifica lupta pentru existenta.

fluctualitatile natalitatii se datoreaza presiunii mediului dar si altor cauze. în care: Rn este rata natalitatii. ea se modifica în functie de starea populatiei aflata în relatie directa cu factorii ecologici ai mediului. rata mortalitatii se calculeaza cu relatia: Rm = n/N. Rata mortalitatii reprezinta raportul între mortalitate n si efectivul populatiei N sau un numar standard (100 sau 1000 de indivizi).numarul de indivizi morti într-un interval de timp. N . lacuri. Selectia naturala favorizeaza genotipurile care mentin populatia la 70 . Populatia se afla însa în relatie nemijlocita cu factorii ecologici de mediu abiotici si biotici. din balti.efectivul populatiei.numarul de indivizi aparuti prin înmultire. lipsa hranei. Variatiile sezoniere ale climatului conditioneaza în multe cazuri numarul indivizilor în populatie.Elemente de ecologie respectiv a speciei. fecunditatea si fertilitatea populatiei. în biocenoza. cum sunt cantitatea si calitatea hranei. în care: Rm este rata mortalitatii. Moartea survine fiziologic dupa ce a parcurs întregul ciclu de dezvoltare ce îi este caracteristic sau sub actiunea pradatorilor. atacul pradatorilor sau eliminarea în mediu de metaboliti (ectohormoni) ce frâneaza în continuare înmultirea etc. iar disparitia indivizilor din cadrul ei reprezinta mortalitatea ecologica. Rata natalitatii se calculeaza prin relatia: Rn = n/N. fiziologic si ecologic" (B. boli infectocontagioase. Stugren. Factorii ecologici ai mediului împiedica înmultirea exagerata a indivizilor. Cresterea exponentiala a populatiei nu dureaza mult deoarece intervin factorii ecologici limitanti. germinare.efectivul populatiei. Potentialul biotic al populatiei este supus presiunii m ediului. uneori pe soluri umede unde are loc „înflorirea". În ecosistem longevitatea indivizilor din cadrul unei populatii se reduce la durata pe care o permite mediul în corelatie cu genotipul. N . conditii climatice nefavorabile etc. Mortalitatea constituie procesul de eliminare prin deces a anumitor indivizi din populatie. Din cadrul populatiei multi indivizi pier fiind exterminati de pradatori. Mortalitatea fiziologica presupune limitarea duratei de viata prin factorii genetici si uzura functionala a organismului. Toate acestea constituie presiunea mediului asupra populatiei la un moment dat. Totdeauna exista un anumit raport între realitatea ecologica a mediului si efectivul populatiei. Un exemplu îl constituie plantele unicelulare (alge planctonice) din oceanele temperate. Potentialul biotic al populatiei si rezistenta mediului nu sunt marimi masurabile. Fecunditatea reprezinta performanta potentiala sau capacitatea fizica a populatiei în reproducere. 1982). Pentru aceleasi conditii rata natalitatii se diferentiaza în raport cu structura pe vârste a populatiei. Pot exista explozii de natalitate ale populatiilor pentru un timp scurt ori de câte ori conditiile se îmbunatatesc. n . ecloziune. Indiferent de cauza. bolilor sau a altor cauze. diviziune si efectivul populatiei. aspect ce are loc în conditii optime de viata. paraziti.. Fiecare specie poseda un anumit potential biotic concretizat prin lasarea de urmasi. Viabilitatea organismelor si manifestarea lor în populatie si în ecosistem într-o perioada data constituie longevitatea fiziologica si este specifica fiecarei populatii. Rata natalitatii consta în raportul dintre indivizii nou aparuti într-un interval de timp prin nastere. densitatea populatiei în cauza sau a populatiilor competitoare. n . Privind aspectele mentionate . capacitatea fizica de a introduce în populatie indivizi viabili.marimea ratei mortalitatii este conditionata genetic. iar fertilitatea. Rata natalitatii nu este o constanta. constând din epuizarea unui element chimic esential. În general.

Ecologic. În multe cazuri rata natalitatii este suplimentata si chiar înlocuita prin imigratie. Rezistenta mediului determinata de factorii ecologici climatici. în populatiile din orice ecosistem lucrul acesta nu se întâmpla. Rata cresterii numerice a populatiei reflecta realitatea ecologica din ecosistem si se realizeaza prin natalitate. Ele sunt transportate prin diferite mijloace (vânt. pradatorii sau parazitii frâneaza cresterea numerica a populatiei. adaptarea este de mare importanta si reprezinta una din însusirile fundamentale ale fiintelor vii. unele caractere individuale au valoare adaptativa (selectiva) ridicata.1. ele nu contribuie semnificativ la modularea în timp a marimii populatiei din cauza ca se completeaza reciproc.1. La unele populatii. Indivizii acestor populatii elibereaza larve în aer sau apa. În functie de starea ecosistemului. Factorii ecologici abiotici si biotici ai mediului intervin si modifica mersul cresterii numerice a populatiei mentinând-o la o constanta de echilibru. Practic.2. Polimorfismul genetic este o însusire a oricarei populatii. echilibrul dinamic se realizeaza prin dispersie. Imigrarea consta în intrarea de indivizi în populatie proveniti de la o alta populatie. valuri. poseda propriul sau genofond. numarul indivizilor ar tinde rapid spre infinit. ci oscileaza într-o masura mai mare sau mai mica. pe corpuri sau în corpul animalelor) în alte locuri si depuse. marimea populatiilor raportata la numarul de indivizi sufera salturi anuale. Pe lânga acestea. Structura genetica a populatiei Structura genetica a unei populatii este determinata de fondul de gene prezente în genomul indivizilor biologici. Rata imigrarii si rata emigrarii sunt de valori apropiate. care sunt eliminate mai devreme sau mai târziu de selectia naturala. Marimea populatiilor si rata cresterii numerice. Emigrarea consta în iesirea de indivizi din populatie si trecerea lor într-o alta populatie. Organismele care se reproduc adauga populatiei noi indivizi care determina cresterea densitatii. la care se adauga interactiunile dintre membrii sai în lupta pentru existenta. Rata de crestere numerica la un moment dat reprezinta consecinta actiunii lor. Desi rata intrarilor de indivizi în populatie prin imigrare si rata iesirilor de indivizi din populatie prin emigrare se mentin la valori ridicate. Caracterul adaptativ asigura densitatea optima de supravietuire a populatiei. În natura. acestora li se adauga imigrarea si emigrarea.Elemente de ecologie un nivel numeric mediu.2. acest aspect se desfasoara la întâmplare si se face cu mare risipa de seminte si larve. Într-o populatie naturala intrarea de indivizi se realizeaza preponderent prin natalitate. dintre acestia si alte specii competitoare. Imigrarea si emigrarea. schimburi de indivizi cu alte populatii similare. Genofondul cuprinde informatia genetica pe care o are orice populatie la un moment dat. altele au caractere individuale cu valoare adaptativa medie dar exista si caractere individuale cu valoare adaptativa scazuta. Se tinde la o crestere numerica autoaccelerata a populatiei. iar mortalitatea prin emigratie. Adaptarea este „determinata genetic. iar iesirea de indivizi prin mortalitate. exista si caractere neimportante pentru adaptare. respectiv prin imigrare sau emigrare. La multe populatii. Totalitatea acestor gene formeaza genofondul populatiei (speciei). cel putin în anumite perioade. iar genele care conditioneaza adaptarea indivizilor conspecifici se integreaza în constelatia de gene a speciei" 71 . În orice populatie numarul de indivizi nu ramâne constant. Inevitabil populatiile biocenozelor sunt direct sau indirect sub influenta acestor factori. lipsite de reproducere vegetativa cresc numeric prin imigratie. Asa sunt plantele anuale de uscat si majoritatea plantelor si animalelor care traiesc pe fundul sau la fundul lacurilor sau al marii. 3. Unele populatii cu dispersie pronuntata configureaza concluzii ecologice importante. Fiecare populatie de plante si fiecare populatie de animale din cadrul biocenozei ecosistemului. Teoretic. resursele de hrana limitate. Populatiile de organisme sesile sau sedentare. Aparitia noilor indivizi în populatie mareste capacitatea de producere a altor indivizi. În cadrul lui. Oscilatiile cresterii numerice din cadrul unei populatii pe parcursul unui an sunt determinate de oscilatiile intensitatii factorilor ecologici din ecosistem. Indivizii care formeaza populatia se deosebesc genotipic si fenotipic între ei.

Procesul mutational poate fi foarte rar sau permanent. migratia este inevitabila si este întâlnita atât la plante cât si la animale. Efectul migratiei este prezent în toate populatiile. Sub acest aspect se poate vorbi despre existenta une i dinamici genetice a populatiilor. calitatea de sistem biologic unitar. Mutatiile genomice. în care frecventa acelorasi gene este diferita (C. conditiile de existenta si numarul indivizilor din populatie. umiditatea. Ritmul schimbarii depinde de diferenta dintre frecventa genelor imigrante si a celor initiale. Aceste doua specii care se asociaza. De cele mai multe ori. Mutatia consta în modificari privind structura si functia materialului genetic. de actiunea lor si de valoarea lor selectiva. i se reduc vitalitatea si stabilitatea. bazat pe colaborarea genelor intraspecifice. driftul gene tic. pe când 72 . La plante. Echilibrul genetic al unei populatii este relativ. Cerintele fiecarei populatii se afla în concordanta cu mediul de viata si prefera un anumit habitat. de penetrabilitatea si expresivitatea lor. mutatia. Ele confera indivizilor din populatiile de plante si animale vigoare si stabilitate. În aceste conditii populatia se încadreaza în parametrii de existenta ai unor factori ecologici privind resursele de hrana. Pamfil. lumina etc. poate exercita o presiune asupra frecventei genelor dintr-o populatie. dar devine mai evident în populatiile mici. 1980). selectia. confera acesteia. cromozomiale într-o populatie constituie sursa primara a variabilitatii indivizilor biologici. cu cele mai bune conditii de viata. Unul sau mai multi factori care intervin în modificarea structurii genetice se exteriorizeaza în populatie prin anumite efecte de la o generatie la alta. adica parte din biotopul biocenozei care ofera acestora toate conditiile de dezvoltare si prosperitate. fara a fi consecinta recombinarilor genetice. Atât la plante cât si la animale. La animale procesul devine mai simplu si consta în imigrarea indivizilor. El poate produce modificari în structura genetica si echilibrul genetic al populatiei. 1974). depinde de marimea populatiei. unde selectia naturala retine în populatie. ca raspândirea mutatiilor. Pe baza normei de reactie. Factorii care intervin în mecanismul schimbarii sunt: migratia. Ceapoiu. Migratia modifica frecventa genelor într-o populatie. Procesul mutational permanent sau recurent este cel mai important. Raspândirea noilor mutatii în genofondul unei populatii depinde de viabilitatea si fecunditatea indivizilor mutanti. Modificarea structurii genetice la populatii. Este de retinut. constelatie care s-a format în cursul unui lung proces de evolutie. Mutatia la un moment dat si în anumite conditii de mediu. De exemplu. uneori de la mari distante.Elemente de ecologie (N. din descendenti. Sosirea în cadrul lor a indivizilor din alta populatie le poate modifica puternic echilibrul genetic. în fiecare populatie se realizeaza structura cea mai potrivita la momentul potrivit. Consecintele genetice se continua cu cele ecologice. în jurul unui lac. care reprezinta habitatul lor. se realizeaza prin graunciorii de polen adusi de vânt sau de insecte de la o alta populatie. În cadrul acestui sistem. Procesul ecologic consta în promovarea indivizilor cu valoare selectiva ridicata si eliminarea celor slabi adaptati. În cadrul populatiei selectia naturala acumuleaza genele cu cea mai ridicata valoare adaptativa necesare supravietuirii speciei. în urma schimbului de indivizi cu o alta populatie. În ecosisteme. temperatura. Înmultirea mutatiilor se realizeaza mai repede în populatiile mici. modul cum coopereaza genele între ele si cum reactioneaza la factorii ecologici ai mediului înconjurator sunt caracteristice fiecarei specii. indivizii cei mai apti. Orice populatie este supusa permanent unor actiuni. respectiv populatiei pe care o formeaza. Prin migratie se realizeaza o infiltratie de gene straine într-o populatie. genele adaptative aflate în stare heterozigota actioneaza cel mai puternic. fiecare specie ce intra în structura biocenozei sub forma de populatie reprezinta un sistem genetic bine închegat. izolarea. Mutatiile sunt capabile sa determine caractere ereditare modificate. Coeziunea genelor din patrimoniul de gene al speciei. care schimba echilibrul genetic anterior prin modificarea frecventei genotipurilor si genelor în populatie. se deosebesc între ele prin constelatia de gene pe care fiecare le poseda. Fara aceasta colaborare vigoarea speciei scade. se afla o centura de macrofite formata cu preponderenta din stuf (Phragmites communis) si papura (Typha latifolia).

Izolarea geografica sau spatiala este preludiul izolarii reproductive. formarea lanturilor muntoase. ci modifica frecventa lor relativa. de umiditate. Fluctuatiile mari si de lunga durata determina înlocuirea mecanismelor fiziologice si comportamentale de reglare a mecanismelor gene tice. Aceasta implica suprimarea schimbului reciproc de gene între populatiile care au origine comuna. se limiteaza raspândirea genelor nefavorabile si sunt retinute. deplasarea unor mase continentale. Ceapoiu. Ori. Izolarea contribuie substantial la modificarea compozitiei genetice a populatiilor.Elemente de ecologie în cele mari este nevoie de o perioada mai îndelungata. momentul migratiei. napârlirea la mamifere. de la o generatie la alta. Preferintele se refera la conditii pedologice de clima. clima determina alegerea mecanismelor de reglare a indivizilor ce alcatuiesc o populatie. formarea insulelor vulcanice. gasirea de adaposturi etc. De exemplu. de fluvii. dar ele se manifesta si azi. prin indivizii biolo gici. respectiv a unor genotipuri. în sensul mentinerii lor si dupa încetarea selectiei. de microclimat. Reglarea temperaturii corpului. Prin izolare geografica au evoluat toate speciile de plante si de animale. sfârsind prin a se izola la nivel reproductiv (N. Masurarea eliminarii de catre selectie a unor astfel de gene nu duce la disparitia lor completa. care pot fi fiziologice sau genetice. iar sistemele de populatii se vor diferentia treptat sub actiunea fortelor primare ale evolutiei. ele reflecta influenta mediului de viata. abiotice si biotice. are mai multe populatii determinate de specificul fluviului sau râului. etologica si biologica. a marilor si oceanelor. retinând formele utile speciei si înlaturându. deosebite între ele în timpul reproducerii prin marimea si culoarea corpului. 1980). de reproducere etc. acest lucru. Barierele naturale constituie piedici pentru încrucisarea libera a indivizilor din cadrul unei specii. Pestii se duc pentru reproducere numai în fluviul unde s-au nascut. Eliminarea lor se face prin eliminarea indivizilor biologici care le detin. suprima schimbul de gene. În mod curent. Si în cazul indivizilor mutanti intervine selectia naturala. Selectia retine în 73 . exista mai multe specii de pesti care îsi desfasoara viata în mare. Mecanismele fiziologice de reglare se asociaza adesea cu cele comportamentale. Prin durata fluctuatiilor ei. afecteaza structura genetica si dinamica oricarei populatii. clima are un rol important în directionarea structurii genetice a populatiilor. care prin anumite particularitati. schimbarea penajului la pasari. Ea este provocata de bariere naturale. de climatul sezonier. Aceste caracteristici sunt ereditare. aceeasi specie. aparitia ghetarilor. de scurta durata. Modificarile sunt ireversibile. Asemenea fenomene au avut loc în trecutul geologic al Pamântului când s-au realizat despartirea si fragmentarea continentelor. Fata de acesti factori ecologici unele grupuri de indivizi sau populatii prefera anumite nise ecologice în care se gasesc cele mai favorabile conditii de viata. dar când se reproduc îsi depun icrele în apa dulce a fluviilor sau râurilor. cantitatea si marimea icrelor etc. Acestea apar pe teritoriul de raspândire a populatiei si sunt cauzate de fenomene geologice. transgresiunile marine. Izolarea ecologica este deteminata de climatul teritorial. Prin selectie. În acest mod apare o separatie genetica. În populatiile mici selectia elimina mai repede genele daunatoare si acumuleaza pe cele folositoare. conditii bune de hrana. datorita mutatiilor noi ce apar. S-a constatat ca. Selectia este un proces ecologic continuu. vârsta matur itatii sexuale. diferite forme de relief etc. de alti factori ecologici terestri sau acvatici. Acestia vor da nastere la cei mai numerosi urmasi. Fenomenul de adaptare ontogenetica a provocat la pui formarea unui lant de reflexe conditionate fata de mediul lor specific de viata. formarea fluviilor etc. sunt masuri de contracarare a fluctuatiilor climatice mici. ecologica. Din punct de vedere ecologic. Factorii izolarii sunt de natura geografica.le pe cele slabe sau daunatoare. În cadrul ecosistemului selectia nu creeaza gene noi. deoarece iau nastere altele asemanatoare. prabusirea unor zone de uscat. Selectia este procesul ecologic de supravietuire în cadrul populatiei a indivizilor ale caror genotipuri le asigura în ecosistem cea mai mare adaptabilitate fata de conditiile de mediu. genele cele mai utile populatiei (speciei). devine caracteristic pentru fiecare fluviu si pentru fiecare populatie.

la plantele de fâneata în cadrul populatiilor se evidentiaza sase clase de vârsta (B. Acestia prin adaptare si reproducere refac populatia. Driftul genetic consta în actiuni întâmplatoare de modificare a frecventei relative a genelor dintr-o populatie cu un numar mic de indivizi. reproducatoare (gameti. 1982): 1. Stugren.1. Structura ecologica a populatiei Structura ecologica evidentiaza adaptarea populatiei la anumite conditii de existenta. În cadrul populatiilor naturale se admit trei vârste ecologice: prereproductiva. caile si mecanismele care asigura autoreglarea si dinamica unei populatii din cadrul biocenozei unui ecosistem. Structura pe vârste a populatiei constituie un parametru ecologic real pentru fiecare populatie. raportul între sexe. Având în vedere cele mentionate pâna aici. În aceste conditii combinarile care vor apare pentru formarea noilor zigoti sunt întâmplatoare (C. Numarul si amplitudinea claselor de vârsta reprezinta numarul si amplitudinea stadiilor de dezvoltare. plantule. Numarul de indivizi din cadrul unei populatii are un rol ecologic semnificativ. plante virginale. care retin sau modifica structura genetica. dar sexual nemature. prin raspunsuri adecvate date mediului înconjurator. reproductiva si postreproductiva. Supravietuitorii schimba struc tura genetica a populatiei prin transmiterea la urmasi a însusirilor care i-au ajutat sa treaca peste modificarile ce au aparut în mediul de viata. dar care au pierdut capacitatea generativa. chiar sute de ani pentru unele specii de plante superioare si unele specii de reptile si mamifere. dar ea va fi modificata genetic. Izolarea etologica este proprie regnului animal si consta în lipsa partiala sau totala de atractie sexuala si psihologica între partenerii de sex opus (N. Sansele de întâlnire a tuturor tipurilor de gameti se reduc proportional cu efectivul populatiei. Izolarea etologica prin selectie naturala retine pentru populatie exemplarele cele mai utile. agregarea. vegetativ pe deplin dezvoltate. zigot) si pâna ajunge la formarea aceluiasi tip de celule reproducatoare difera de la o perioada la alta. 1-5 ani pentru unele specii de plante.. mai ales masculi. vegetativ pe deplin dezvoltate si sexual mature. 6. Ea cuprinde structura de vârsta. amplitudinea lor si distributia efectivului populatiei pe clase de vârsta. reflectând starea ei de prosperitate sau de decadere. sunt caracteristice fiecarei specii. iar cel care învinge pune stapânire fecunda pe femele etc. Acest aspect reprezinta o constanta pentru plante. Etapele prin care trece un organism în dezvoltarea sa ontogenetica începând cu un anumit tip de celule germinative. forta unor masculi (cerbi. Pe grupe mari de vietuitoare intervalul ciclului de dezvoltare este de 1-3 zile pentru bacterii. spori. vegetativ pe deplin dezvoltate. moluste. sunt înlaturati de la reproducere. 1974). plante regresive. Ea este definita de numarul claselor de vârsta.Elemente de ecologie populatie indivizii biologici cei mai apti. 4. 3. Pamfil. Acestea variaza în limite foarte largi determinate de schimbarea intervalului acoperit de ciclul de dezvoltare aflat sub influenta factorilor ecologici.2. Supravietuirea indivizilor celor mai apti. plante generative. ingeniozitatea confectionarii cuibului. Structura de vârsta la o populatie depinde de numarul de generatii si succesiunea lor în timp. Ceapoiu. 1-4 saptamâni pentru algele monocelulare si zooplancton. Pe aceasta cale unii indivizi. aflata în relatie cu celelalte populatii ale biocenozei si elementele abiotice ale biotopului din ecosistem. subdezvoltate vegetativ. tapi) care se bat între ei. 2.1. sexual nemature. De exemplu.3. 5. 1980). seminte viabile în sol si pe suprafata solului. pesti etc. modifica structura genetica a populatiei. 3. distributia spatiala. În cadrul biocenozei orice populatie de plante cu dezvoltare normala trebuie sa aiba 74 . pâna la 60-100 ani. configuratia functionala. comportamentul de tandrete. 3-12 luni pentru speciile de plante anuale si multe specii de animale nevertebrate. În cazul fiecareia din aceste vârste ecologice la speciile cu ciclul de dezvoltare mai mare de 2-3 ani se diferentiaza mai multe clase de vârsta. Cauzele sunt multiple: frumusetea „hainii" nuptiale. plante juvenile.

lucrându-se cu esantioane reprezentative si suficient de numeroase pentru obtinerea unui rezultat cât mai exact. Biocenoza poate avea si populatii regresive. pe baza structurii de vârsta se disting sapte tipuri de populatii vegetale: 1. juvenili. Substanta patrunde în pori si 75 . Distributia claselor de vârsta la populatii care evolueaza A . La multi arbori inelele anuale se vad foarte bine. cu monodominanta. ex. artarul. Fig. indivizi aflati în senescenta (de la ultima reproducere pâna la moarte) (fig. 6.). Populatiile de animale sau zoopopulatiile poseda trei clase de vârsta: 1. În cadrul biocenozei. populatii secundare. ex. La arborii din regiunile temperate vârsta se stabileste prin numararea inelelor anuale pe o sectiune a trunchiului facuta cât mai aproape de sol. populatii cu structura de vârsta puternic oscilanta. 23). 2. umiditatea. adulti. specia se extinde în biotop. 3. populatii stabile cu dominanta de grup. C . ex. Distributia indivizilor pe clase de vârsta se modifica continuu sub presiunea mediului. indivizi aflati în perioada de reproducere. suprafata sectionata a lemnului se freaca cu una din urmatoarele substante: vopsea contrastanta.populatie în crestere numerica. Daca conditiile de mediu permit. Populatiile de plante sau fitopopulatiile de regula sunt colectivitati mari. presiunea partiala de oxigen sau sursa de energie au un rol determinant. Criteriile de cunoastere a vârstei pentru distribuirea indivizilor pe clase de vârsta difera în lumea plantelor si animalelor. clorura de fier etc. B . piciorul-cocosului târâtor (Ranunculus repens). 5. albastru de metil (solutie 1%). populatii anuale de buruieni.populatie în declin (C. se desfasoara în timp (de la prima reproducere si pâna la ultima reproducere). 1982).Parvu. Cunoasterea claselor de vârsta se face prin determinari asupra întregii colectivitati. 7. inelele se disting greu. ex.populatie stationara. 3. glicerina. Stugren. populatii invadatoare instabile. populatii anuale de semiparaziti. La alte specii cum sunt fagul. Pentru evidentierea lor. 2001) Determinarea vârstei corespunde unei anumite metodologii. indivizi aflati în diferite stadii de dezvoltare (de la fecundare pâna când ajung la maturitatea sexuala). batrâni. ex. obsiga (Bromus inermis). 24). 2. trifoiul (Trifolium sp.Elemente de ecologie clasele de vârsta mentionate. Aspectul este valabil atât pentru ecosistemele terestre naturale si antropizate cât si pentru cele acvatice. În fapt structura de vârsta reda adaptarea populatiei la biocenoza (B. populatii stabile. exista mai multe populatii de plante. iarba-calului sau parul-porcului (Festuca sulcata). 4. Populatia invadatoare este alcatuita numai din seminte si plantule. Se admite ca într-o biocenoza de pajiste. sau pe probe de lemn extrase din arbore cu burghiul (fig. galbajoara (Lysimachia nummularia). 23. Durata fiecarei clase de vârsta variaza de la o populatie la alta si chiar în cadrul aceleiasi populatii în functie de valorile factorilor ecologici abiotici ai mediului unde temperatura. salcia. Modificarea are loc în limite largi. teiul etc. La acestea clasa plantelor juvenile este absenta. plopul.

În cadrul lor indivizii au o înfatisare diferita. Se numara cicatricile sau resturile de organe aeriene. la scoici (lamelibranhiate). Sunt frecvente situatiile când în biocenoza. la iepure. Pentru observarea corecta se foloseste o lupa. Vârsta lor se poate stabili dupa numarul verticilelor sau a urmelor pe care acestea le lasa pe trunchi. N.) formeaza anual câte un verticil de ramuri. în acest scop se aleg câtiva puieti de înaltime corespunzatoare ce apartin aceleiasi specii. la pesti dupa numarul de inele diferentiate pe solzi. la cervide. C . în cadrul populatiilor de animale care o compun. dupa numarul de inele diferentiate pe cochilie. la copepode (ciclopi) formele prereproductive sunt reprezentate de ou. La chironomide determinarea vârstei se face dupa dimensiunea capsulei cefalice. numarul rezultat se adauga la numarul de inele anuale gasit la arbore rezultând vârsta precisa a acestuia.Elemente de ecologie delimiteaza inelele anuale. Fig. Donita) Se sectioneaza la nivelul coletului. Numararea inelelor anuale indica un numar de ani caruia i se adauga vârsta pe care o avea arborele tânar în momentul când vârful lui se afla la înaltimea sectiunii sau probei folosite pentru numararea inelelor anuale. resturi de petioluri sau de teci ale frunzelor (Doina Ivan. Ivan. Vârsta plantelor ierboase perene este greu de stabilit. prin sporirea cu o unitate a numarului de ramificatii ale coarnelor etc. Acest sistem de dezvoltare este întâlnit la artropode. La plantele ierboase struc tura de vârsta a populatiei nu necesita cunoasterea vârstei fitoindividului ci numai a stadiului de vârsta în care se afla. Organele scoase din pamânt se curata si apoi se numara. De exemplu. Aceste organe se pastreaza subteran de-a lungul întregului ciclu de viata. O serie de specii de animale sufera de la ou la adult o dezvoltare etapizata numita metamorfoza. molid etc. Determinarea vârstei arborilor: A . 76 . 24. Ele conserva cicatricile de fixare a organelor aeriene anuale. Determinarea vârstei la animale se face dupa anumite criterii morfo-anatomice. pin. Prezenta caracterelor morfo-anatomice pentru determinarea vârstei indivizilor si gruparea lor pe clase de vârsta exista la putine specii de animale comparativ cu numarul lor mare existent în natura (1 500 000). apar marcate morfo-anatomic grupuri sau clase de vârsta. urmate de stadiul reproductiv.extragerea de probe cu burghiul Pressler. La insecte formele prereproductive cuprind stadiile de ou. Coniferele (brad. Se numara inelele anuale pe sectiuni. Determinari mai mult sau mai putin precise de vârsta se realizeaza la plantele cu bulbi si la cele cu rizomi. nauplius (cinci stadii diferite) si copepodit (cinci stadii). larva si nimfa. B. dupa greutatea cristalinului.sectiuni pentru numararea inelelor anuale ale arborilor (dupa D. 1979).

celenteratelor. având în vedere ca pentru specie la aceasta dimensiune se produce maturarea. Majoritatea populatiilor au indivizii diferentiati pe sexe. Fenomenul se explica prin existenta de gene represoare pe cromozomul X si cromozomul Y care represeaza genele ce confera o anumita orientare în producerea unui anumit tip de gameti cu cromozomi X sau Y. iar masculii sunt heterogametici posedând perechea de cromozomi XY.efectivul populatiei. Larvele sunt haploide si poseda numai unul din cromozomii sexului. Tufescu. 77 . La unele specii de rate salbatice s-au pus în evidenta 73% masculi si 27% femele. Pe masura parcurgerii ciclului de dezvoltare raportul între sexe în cadrul populatiei se poate schimba. în alte situatii numarul femelelor creste sau scade comparativ cu al masculilor. Sunt situatii când în populatie apar cazuri cu indivizi de aceeasi vârsta ce au dimensiuni relativ diferite sau indivizi care la dimensiunile respective sa nu aiba maturarea reproductiva si pe care trebuia sa o aiba. viermilor. Dimorfismul sexual al majoritatii organismelor animale este asigurat de cromozomii sexului sau heterozomi. Tufescu. stiut fiind ca atingerea unei vârste corespunde unei anumite dimensiuni. În aceste conditii la unii indivizi apar diferente de dimensiune pentru aceeasi vârsta sau de întârziere a maturatiei reproductive. Proportia unui sex sau altul în populatie este orientata de genele aflate pe cromozomul X sau Y care în timpul meiozei avantajeaza producerea de gameti ce contin cromo zomul X sau Y. La aceasta apreciere se tine cont de sensibilitatea organismelor fata de presiunea mediului si a prolificitatii pe categorii de indivizi integrati în populatie. constituind expresia polimorfismului genetic. realizânduse clase de dimensiuni. Numarul crescut la femele si prolificitatea lor asigura intrarea indivizilor în populatie si implicit cresterea densitatii. Acest aspect este legat de sensibilitatea lor la presiunea mediului. În aceasta situatie ecologii apeleaza la aprecierea structurii populatiei dupa dimensiunile indivizilor.Elemente de ecologie În unele cazuri.numarul de femele mature sexual. Cunoasterea proportiei celor doua sexe în cadrul unei populatii permite o caracterizare ecologica corecta. Raportul sexelor indica starea populatiei sub acest aspect la un moment dat si se mentine relativ stabil sau se modifica în timp. Femelele sunt heterogametice cu cromozomii XY. la animale. unele moluste. În conditii normale raportul sexelor este echilibrat (1:1). artropode. Distributia indivizilor pe clase de vârsta sau clase de dimensiuni se poate exprima grafic pentru fiecare moment de prelevare a unitatilor de proba. spongierilor. Se obtin piramidele vârstelor. mamifere) sunt homogametice posedând perechea de cromozomi XX. lipsesc modalitatile morfo-anatomice de înregistrare pentru individ a vârstei sau clasei de vârsta. Grupele indivizilor pe clase de vârsta edifica starea populatiei la un moment dat. vertebrate. De pilda. Femelele multor specii de animale (drosofile. Numarul femelelor poate creste în detrimentul masculilor si invers. iar masculii homo-gametici cu cromozomii XX. la vrabia comuna (Passer domesticus) pe un esantion de 20 000 exemplare s-au gasit 55% masculi si 45% femele. a marimii ei numerice. Populatiile de fluturi si pasari poseda o situatie genetica inversa. Structura pe sexe a populatiei. N. Cresterea sau scaderea numarului femelelor în populatie este dirijata genetic. Acest aspect este întâlnit la majoritatea protozoarelor. Fenomenul în sine este un proces al variabilitatii genetice adesea în corelatie cu factorii ecologici ai biotopului. ea va fi mai mare ca pondere decât treptele urmatoare datorate proportiei vârstelor succesive pâna la ultima întâlnita în cadrul populatiei (V. Numarul femelelor este egal sau aproape egal cu al masculilor. Baza piramidei semnifica formele tinere. în care: i este indice sexual. lucru extrem de important. 1981). M. Pe ordonata se trec clasele de vârsta sau clasele de dimensiuni. n? . Raportul între numarul de femele mature sexual si efectivul populatiei constituie indicele sexual (sex ratio) al populatiei si se calculeaza cu relatia: i=n? / N. iar pe abcisa proportia de indivizi pentru fiecare vârsta în procente.

distributia sexelor cu predominarea femelelor (albine etc). 78 . Polimorfismul genetic al populatiei înseamna neuniformitatea genetica a populatiei. unisexuat monoice si unisexuat dioice. pasari. mamifere rozatoare). Configuratia functionala a populatiei. Plantele unisexuat monoice au flori de sex feminin (numai cu gineceu) si de sex barbatesc (numai cu androceu) pe aceeasi tulpina.întâmplatoare.). Într-o biocenoza „sansele de supravietuire a populatiei sunt influentate de interrelatiile grupelor genetice (biotipurilor) care alcatuiesc populatia" (B. Indivizii ce formeaza populatia sunt diferiti între ei din punct de vedere genetic si comportamental. Acestea sunt plante unisexuat dioice. Plantele hermafrodite au stamine (sex barbatesc) si cârpele (sex femeiesc) în aceeasi floare. Acest aspect constituie o realitate în orice populatie a biocenozei indiferent din ce ecosistem face parte. constând din numarul de indivizi pe unitatea de spatiu locuit.uniforma. iar raportul de 1:1 între sexe o populatie stationara (P. unde exista indivizi ce poarta flori de sex femei. distributia sexelor cu predominarea masculilor (de exemplu la unele specii de insecte. în natura exista populatii de plante hermafrodite sau bisexuate. Majoritatea sunt hermafrodite si unisexuat monoice. C. întâmplatoare si grupata (fig. de exemplu: alunul (Corylus avellana). s-au evidentiat trei tipuri: distributia sexelor aproximativ egale. 25). populatii de plante unisexuat monoice si populatii de plante unisexuat dioice. Stugren. Dominarea femelelor presupune o populatie în plin progres numeric: dominarea masculilor un regres al dezvoltarii numerice. Distributia în spatiu a indivizilor reflecta modul cum este repartizata populatia în biotop. 1966). de exemplu: macesul (Rasa canina). La realizarea ei participa un complex de factori ecologici interni si externi care conditioneaza repartitia spatiala. fragul (Fragaria vesca). mesteacanul (Betula pendula).Elemente de ecologie Studiindu-se proportia sexelor la numeroase specii de animale. Dupa sex ele se grupeaza în hermafrodite. 25. cartoful (Solanum tuberosum) etc. B .grupata (dupa E. Odum. 1984). Neuniformitatea genetica evidentiaza neuniformitatea comportamentala a indivizilor. Configuratia functionala a populatiei ca sistem supraindividual este data de totalitatea relatiilor existente între indivizii biologici sau dintre partile acestui sistem. La populatiile de plante structura pe sexe este putin folosita. iar altii flori de sex mascul. Structura pe sexe a populatiei este întâlnita la speciile de plop (Populus sp. cânepa (Cannabis sativa) etc. Fig. Sub aspectul celor discutate. Distributia spatiala influenteaza valoarea densitatii ecologice. Distributia indivizilor unei populatii în ecosistem: A . nucul (Juglans regia) etc. Distributia. Populatiile de plante si animale pot avea distributia spatiala uniforma. 1982). Neacsu.

iar suprafata terestra de pe care îsi procura hrana reprezinta domeniul. la unele moluste. Teritorialitatea este un fenomen caracteristic lumii animale. un comportament colectiv de aparare. grâu. In cadrul ei indivizii se afla la distante aproape egale. La multe agroecosisteme distantele dintre fitoindivizi sunt aproximativ egale. Este întâlnita frecvent în natura la organismele care traiesc în medii omogene si nu au tendinta de agregare. caz întâlnit si la unele populatii de pasari. o specie în lipsa altor specii. mamifere. ca urmare a comportamentului lor identic fata de lumina. A). Semnificatia ecologica a distributiei grupate corespunde organizarii interne a populatiei sau a relatiilor cu componentele abiotice si biotice din ecosistem. La animalele vertebrate este întâlnita la amfibieni. Unele populatii de plante spontane. precum si în culturile de plante din cadrul agroeosistemelor. calea de migratie si cartierul de iemare din Africa. Spatiul vital. Arborii unei paduri mature sunt distribuiti uniform. pisica salbatica (Felis silvestris lybica) sunt mamifere cu teritorialitate permanenta. arahnide asa cum sunt paianjenii de câmp. C). livezile. Distributia grupata corespunde unei densitati ridicate de indivizi separati prin spatii fara indivizi sau spatii cu densitati minime (fig. 25. La acestea spatiul ocupat de populatie este scindat în teritorii unde actioneaza un individ. mai ales cele ierboase au indivizii grupati în acest mod. B). în conditii de ariditate sau conditii normale. la crustaceii amfipozi asa cum este latausul (Gammarus pulex). comportament colectiv de cautare a hranei etc. la distanta minima necesara sistemului radicular pentru a putea utiliza apa din sol necesara supravietuirii. 25. Delimitare precisa între spatii exista la rândunica (Hirudo rustica) unde teritoriul este reprezentat de cuib.Elemente de ecologie Distributia uniforma este întâlnita mai rar în natura si apare ca rezultat al competitiei severe între indivizi pentru hrana sau spatiu. nu pot fi deosebite. La unele populatii de animale indivizii au o distributie uniforma în mediu. unele insecte galicole si producatoare de mine etc. aglomerându-se în segmentele de spatiu unde valorile factorilor se apropie foarte mult de optim. Domeniul cuprinde segmentul de spatiu ce este vizitat frecvent de un individ pentru cautarea hranei. biotopuri pe care le viziteaza zilnic în cautarea de hrana. Ecosistemul poate avea cazuri de raspândire a indivizilor unor populatii în interiorul sau care nu se încadreaza în modelele distributiei prezentate. 25. Comportamentul terito79 . pomi fructiferi. în al doilea caz heterogenitatea mediului determina indivizii populatiei sa evite zonele unde valorile factorilor ecologici se îndeparteaza de optimul caracteristic speciei. Acestea sunt determinate de comportamente individuale originale care duc la dezvoltarea si diversificarea structurii spatiale. domeniul si spatiul vital sunt delimitate clar. Vipera (Vipera berus) se comporta strict teritorial pe toata durata vietii. care determina o concurenta ce duce la mentinerea unei distante egale între indivizi. cartofi. domeniul si spatiul vital se suprapun. domeniul este reprezentat de gradinile. o pereche de indivizi sau un grup de indivizi. Acest aspect este întâlnit într. în privinta organizarii interne a populatiei ea poate evidentia o viata sociala dezvoltata. Pentru altele însa aceasta delimitare nu este atât de precisa si corespunde populatiilor de animale sesile unde teritoriul. are indivizii distribuiti uniform în spatiu. iar spatiul vital îl reprezinta aria de clocire din Europa. Culturile de porumb. viile. Râsul (Linx linx). pajistile. Pentru unele populatii teritoriul. Pe lânga teritorialitate în ecologie se abordeaza notiunile de domeniu si spatiu vital. La cocosul de munte teritoriul este reprezentat de coronamentul de arbori ocupat si aria de pe sol numit loc de toaca. iar distributia spatiala este uniforma (fig. Locuintele subterane ale rozatoarelor constituie teritoriul. cuprinde întregul spatiu unde îsi desfasoara activitatea individul de la nastere si pâna la moarte. unele reptile. la unele populatii de chironomide (Tanytarsus gregarius). În acest caz teritoriu! este aparat cu înversunare. Tufarisurile în pustiu datorita concurentei pentru umiditate se distanteaza aproximativ uniform între ele. La animalele nevertebrate distributia întâmplatoare este prezenta la protozoare. vita-de-vie au o distributie uniforma. Distributia întâmplatoare presupune distante diferite între indivizii populatiei.un mediu relativ omogen. pasari si mamifere (fig. La plantele spontane.

sau pe un diametru de 4-6 km ca la sorecarul încaltat (Buteo lagopus). Pasarile îsi apara teritoriul prin semnale vocale reprezentând cântece de avertizare. teritoriile sunt întinse dar slab marcate. un arbore pe care îl folosesc ca loc de odihna. cele din conditii optime de viata au teritorii mici. În acest teritoriu au loc reproducerea si cresterea puilor. la caprioara (Capreolus capreolus carpaticus). Masculii. Dintre rozatoare. speciile de sturz (Turdus). Aici stau la pânda. regimul de hrana si modul de viata. „cuiburile". desi biotopul pe care îl populeaza poseda hrana abundenta. Comportamentul lor teritorial are mai mult sens de a apara accesul la femela. Cei învinsi migreaza spre alte locuri. La castor (Castor fiber) teritoriul este amenajat si aparat de un cuplu (mascul si femela) pentru o perioada mai îndelungata sau pentru toata viata. iar la nevoie recurg la lupta fizica. Cazul este întâlnit la cimpanzeu (Pan troglodytes) si maimutele urlatoare (Alouatta). La pesti. teritorii cu raza de 100 m. d) teritoriu pentru depunerea oualor. Hârciogul (Cricetus cricetus) îsi apara teritoriul cu energie atunci când este încalcat de alti concurenti. În anii cu hrana putina apar conflicte între indivizi care îsi disputa teritoriul. Carnivorele cum sunt râsul (Linx linx). reprezentând cuibul si spatiul din jurul sau si este aparat de ambii parinti. se adapostesc. de exemplu codrosul (Phocnicurus). într-o masura mai mare decât femelele. El este aparat cu înversunare pentru satisfacerea nevoilor nutritive. Reptilele au teritorii individuale de marime variabila în functie de talia ocupantului. Apararea teritoriului se realizeaza numai în perioada reproducerii caz întâlnit la sopârla de câmp sau permanent ca la sopârla de stepa si vipera. Teritoriul este aparat prin strigate foarte puternice si marcari olfactive. exemplu cetele de babuini (Papio cynocephalus). Maimutele de padure au o teritorialitate putin dezvoltata. o tufa. Mamiferele au teritorialismul foarte dezvoltat. teritoriul fiind limitat la suprafete mici constând în cuib si împrejurimile sale. ele îsi marcheaza teritoriul prin urina. ca de exemplu: ciocanitoarea verde (Picus viridis). de exemplu. teritoriu exclusiv pentru hranire care poate avea o suprafata mica. ochiul-boului (Troglodytes troglodytes) etc. cu o raza de 300 m. Comportamentul lor apara teritoriul împotriva indivizilor din propria specie. Primatele din cadrul ecosistemelor ecuatoriale au comportamentul teritorial foarte complex. se însoresc. comportamentul teritorial pentru reproducere este foarte dezvoltat. la fel lupul (Canis lupus). ultimul apara teritoriul tot timpul verii. apara cu îndârjire locurile de ponta. maimutele emit sunete foarte puternice. veverita îsi pastreaza teritoriul si în timpul iernii. clocirea lor si cresterea puilor. Gibonul (Hylobates) îsi apara teritoriul fara prea mult zel. pentru împerechere si reproducere. sopârlei de stepa (Lacerta taurica) si gusterului (Lacerta viridis) de la noi. în timpul fatarii si pâna când rutul a luat sfârsit. caz întâlnit la muscarul negru (Muscicapa atricapilla). Manifestarile comportamentale vocale de aparare a teritoriului sunt întâlnite la speciile care traiesc în locuri deschise. pastravul (Salmo trutta fario). Aici comunicarea vocala si optica este mai dificila. La mamiferele ierbivore. pisica salbatica (Felis silvestris lybica) sunt mamifere cu teritorialitate permanenta. ghidrinul (Gastrosteus aculeatus). Speciile din stepe si deserturi au teritorii întinse. De exemplu. locurile pentru lupta între masculi la fluerarul gulerat (Philomachus pugnax). Perechile se formeaza toamna si îsi amenajeaza locuri de refugiu si rezerve de hrana. se reproduc. Ele utilizeaza teritoriul în functie de mai multe scopuri: a) pentru satisfacerea nevoilor nutritive si ca habitat. Acesta este determinat de varietatea contextelor ecologice aflate mâna în mâna cu organizarea fina a relatiilor dintre indivizi si grupuri (Valeria Barbu. c) teritoriu pentru împerechere unde se realizeaza jocurile nuptiale cum sunt locurile pentru toaca la cocosul de munte (Tetrao urogllus). în turmele care sunt formate din mai multe femele si un mascul. 80 . 1982). ca de exemplu: sturzul de vâsc (Turdus viscivorus).Elemente de ecologie rial este exclusiv agresiv. care se aud la mari distante. vipera de stepa (Vipera ursinii) din Moldova traieste tot anul în acelasi teritoriu. De exemplu. b) ca domiciliu. asa cum este cazul sopârlei de câmp (Lacerta agilis). de exemplu: maleandru (Erithacus rubecula). lostrita (Hucho hucho). de câtiva metri.

genul Xylosterus). Agregarea poate fi consecinta diferentelor locale ale mediului terestru sau acvatic. Acest mod colectiv de viata este 81 . Acest aspect este întâlnit la graur. colonii. La unele insecte. în ciopoare cu alte caprioare cu sau fara iezi. constituie pentru unele animale gruparea de baza a populatiei si reprezinta asociatia dintre parinti si descendenti. aeratia. prezenta elementelor minerale în apa sau în bentos etc. caz întâlnit la pesti. rizomi. corcodel. Modul de organizare le asigura eficienta actiunilor întreprinse. La hranirea. sau din doi parinti si puii lor. agregarea este densa. Cauzele agregarii indivizilor sunt variate. Un exemplu îl reprezinta calutul de mare (Hippocampus guttulatus microstephanus). familia este formata dintr-un singur parinte si puii sai. Este specifica si emotionanta grija adultilor pentru puii lor. si haitele. altele locur i semiaride sau mai uscate. În ceea ce priveste reproducerea. gradul de agregare este în raport invers cu mobilitatea. de exemplu femela cocosului de munte (Tetrao urogallis). familia este formata din femela. Conditiile climatice. apoi îi lasa sa-si vada singuri de rosturile vietii. femela se ocupa de larve. Unele specii de plante sau animale prefera locuri mai umede. în cadrul populatiilor se constata relatii interfamiliare. O alta conditie o prezinta textura si structura solului. Femelele de caprior (Capreolus capreolus transsylvanicus) împreuna cu iezii se asociaza frecvent înca din timpul verii. termica solului etc. reproducerii si apararii de dusmani. protejarea puilor si învatarea îndeletnicirilor vietii participa ambii parinti. Pot folosi mai bine conditiile de mediu. concentratia elementelor minerale în sol. El se reduce sau dispare la unele „populatii dupa parcurgerea perioadelor critice (ponta. turmele. mai ales la mamifere. Taurii tineri de cerb comun (Cervus elaphus hippelaphus) si ciutele se asociaza în ciurde de iernare. La multe animale vertebrate.Elemente de ecologie Studiile ecologice realizate asupra populatiilor de animale evidentiaza faptul ca dimensiunea teritoriului este legata de densitatea populatiei. haite. reptile. pasari si mamifere ierbivore gregare. de exemplu la pesti. pasari). Asa sunt stolurile. La multe populatii de pasari. favorizeaza agregarea microfitelor. În mediul acvatic luminozitatea. turme. pelican etc. Mamiferele erbivore mari (renul. mai ales la multe populatii de vertebrate. În lumea animala. Aceste agregari apar la schimbarile de clima diurne sau sezoniere pentru a rezista unei perioade reci si sunt determinate de necesitatea procurarii hranei. cresterea puilor etc. Adesea se întâlnesc ciopoare mixte. se pot apara mai bine de dusmanii lor naturali si favorizeaza reproducerea speciei etc. unde dupa eclozare puii sunt protejati 2-3 saptamâni în punga incubatoare de sub abdomen. prezenta rocilor. Scolytidae. Agregarea reprezinta gruparea indivizilor unei populatii în familii. tuberculi. dupa eclozare. mascul si pui. durata si amploarea acestor forme de asociere. În natura. La animalele nevertebrate se întâlnesc într-o masura mai mica si uneori au caracter de invazie (lacuste.mama în adâncime. In aceste conditii familia este constituita din femela si puii sai. În natura exista însa si populatii unde familia este formata din mascul si pui. barza. La animalele vertebrate însa ele sunt frecvente si impresioneaza printr-o organizare ierarhica. zebra.. la unele populatii ea se reduce numai la epoca de ecloziune sau de nastere a progeniturii lor. La unele pasari femela îngrijeste si apara puii. macrofitelor si legate de acestea a animalelor nevertebrate si vertebrate. aeratia solului. antilopele) formeaza turme ime nse care se deplaseaza permanent în cautarea hranei si a apei. cârdurile. bancurile. caz întâlnit la gândacii de scoarta (fam. întrun biotop terestru pe care se afla instalata o biocenoza exista o neuniformitate de agregare a indivizilor populatiilor de plante sau animale. alcatuite din femele si masculi. Durata existentei familiei este variabila. fluturi etc). mai ales la pasari si mamifere. abundenta sau precaritatea resurselor alimentare influenteaza frecventa. agregarea determinata de reproducere sau factorii ecologici îmbraca forme specifice. Teritoriul folosit pentru reproducere este mult mai bine aparat decât cel folosit pentru hranire. Familia. bancuri etc. caz întâlnit si la unele mamifere cum este caprioara (Capreolus capreolus). La plantele care se înmultesc vegetativ prin stoloni. potârniche. cârduri.

Fig. B . Tactica de atac este specifica si aproape infailibila. La unele specii de pesti forma bancului în miscare se deosebeste de forma bancului imobil (fig.) dupa terminarea perioadei de reproducere alcatuiesc stoluri. formate din milioane si chiar miliarde de indivizi. Câmpul de forte în jurul pestilor în miscare A . Fig.Elemente de ecologie mult mai frecvent în câmpul agricol. In timpul miscarii în banc pestii se aranjeaza unii fata de altii într-un anumit mod. Nu se actioneaza la întâmplare. grauri etc. Nicolski. sacalii se organizeaza în haite pentru a prada turmele de animale domestice sau salbatice. punându-1 pe fuga. Când vremea se înaspreste. întregul stol se apara reusind înlaturarea pericolului. unde asigura o aparare mai eficienta a grupului. Multe pasari (ciori. 26). 1962). Forma bancurilor de sardele: A .banc de sardele în miscare. Haita este condusa de un individ cu experienta. Mamiferele carnivore cum sunt lupii. 27). 26. sturzi. Parvu. cu importanta adaptativa. 82 . bancul reprezinta o grupare de indivizi ce apartin aceleiasi specii. In timpul migratiei pestii se concentreaza adeseori în mase enorme. marime si forma în scopul asigurarii unor conditii hidrodinamice favorabile pentru miscare si orientare. care zboara de ici-colo cautând hrana. uneori imense. câinii salbatici. Bancul de pesti are o anumita structura. lisitele (Fulica atra) se aduna în stoluri si pornesc în cautarea portiunilor de apa neînghetata din care îsi procura hrana. V. Se cunosc cazuri când indivizii unei specii de pesti se asociaza permanent la bancurile formate de reprezentantii unei alte specii. La aparitia unui dusman. 2001).banc de sardele imobil (dupa G.pesti ce se atrag reciproc. B . La pesti. 27. C-pesti care se resping reciproc (dupa C.pesti care din punct de vedere mecanic nu se influenteaza reciproc. în functie de câmpul de forte ce se formeaza în jurul corpului (fig.

Elemente de ecologie
Orientarea pestilor în banc se face cu ajutorul orga nelor vizuale si al liniei laterale. Agregarea în bancuri a pestilor are loc pentru protectia împotriva dusmanilor, pentru cautarea hranei sau a cailor de imigratie, pentru reproducere când îsi depun ponta si pentru iernare. Importanta ecologica adaptativa trofica a bancului se manifesta cel mai puternic la pestii gregari pelagici care se hranesc cu zooplancton. Astfel grupati descopera mai repede aglomerarile de organisme trofice, pastreaza mai usor contactul cu ele, iar hranirea este mai intensa decât în stare solitara. Pestii adunati în banc descopera la timp rapitorii, evitarea acestora este mai usoara si indentifica mai repede drumul de migratie, gasind mai lesne punctele de orientare. La atacul unui rapitor bancul adeseori se împrastie dezorientându-1 pe agresor. Alteori bancul are actiune protectoare directa împotriva rapitorilor. De exemplu, la apropierea stavridului ca rapitor, hamsia se organizeaza într-o aglomerare compacta, desfasurând o miscare în cerc. Daca stavridul nu reuseste sa sparga aceasta aglomerare a bancului, el nu va putea prinde nici macar un exemplar. La rândul lui, stavridul, când este atacat de palamida ca rapitor, formeaza o aglomerare compacta din care cu greu poate extrage câte un exemplar. Multe specii de pesti care în timpul zilei se mentin adunati în bancuri, în timpul noptii se despart în mici grupuri sau stau izolati. Aceasta actiune este un excelent mijloc de protectie a populatiei împotriva rapitorilor care se hranesc noaptea. Colonia este o treapta superioara în agregare si reprezinta o grupare temporara sau permanenta de indivizi. Ea poate avea caracter temporar si este organizata în scopul reproducerii. Se întâlneste la unele specii de pasari si toate mamiferele marine ce populeaza regiunile arctice si antarctice. La pasari, cauza asocierii în colonii o constituie existenta unor locuri limitate de cuibarit si a unor resurse bogate în hrana. Colonia cu caracter permanent este întâlnita la albine, viespi, furnici, termite sau insecte sociale. Agregarea poate creste competitia între indivizii populatiei pentru hrana, spatiu, apa. Acest inconvenient este contrabalansat de o crestere a supravietuirii populatiei sau a grupului. Indivizii grupati au o mortalitate mai scazuta decât indivizii izolati. Acest aspect este valabil atât în timpul perioadelor climatice nefavorabile, cât si în alte conditii. Între animalele din cadrul coloniei se stabilesc relatii complexe. Fiecare individ are un loc propriu pentru odihna si pentru cuibarit sau cresterea puilor. Locurile de hrana sunt comune, iar procurarea ei se face individual. Coloniile formate în perioada reproducerii se prelungesc pe întreaga perioada de crestere a puilor. Speciile de pasari cum sunt pelicanii, cormoranii, lopatarii, tiganusii, pinguinii acvatici si altele formeaza colonii ce numara sute si mii de indivizi. Multe din coloniile lor se întâlnesc în deltele unor fluvii (Delta Dunarii, a Ronului, a Volgai). Acestea valorifica bine teritoriul de cuibarit si resursele alimentare. Coloniile sunt pure si apartin unei singure specii sau exista colonii mixte, care cuprind pasari de diferite specii. În cadrul coloniilor mixte, viata coloniala determina la membrii ei reproducerea într-o oarecare masura a instinctului teritorial. În regiunile arctice si antarctice mamiferele marine: leul de mare (Otaria byronia), elefantul de mare (Mirounga leonina) formeaza colonii în perioada reproducerii. Liliecii, care sunt mamifere cavernicole formeaza colonii în care se odihnesc, dorm si îsi cresc puii. Animalele coloniale influenteaza favorabil microclimatul si se pot apara mai bine împotriva eventualilor dusmani. Insectele sociale realizeaza colonii permanente. Colonia este formata dintr-un numar imens de indivizi. În interiorul comunitatilor exista relatii de cooperare între indivizii populatiilor care au o diviziune a muncii. Exista categorii de indivizi care îndeplinesc functii precise ceea ce corespunde unei orga nizari sociale. Ecologic, acest aspect este de mare importanta. Indivizii care alcatuiesc colo nia se deosebesc între ei prin aspectul morfostructural, prin comportament si rolul pe care îl îndeplinesc. Termitele au colonia formata dintr-un numar imens de indivizi. Cuiburile termitelor sunt bine construite, mari, uneori ajung la înaltimea de 6 m, diametrul de 15-20 m, greutatea deasupra solului pâna la 1000 t, iar împartirea interioara este „inginereasca", acoperind nevoile de confort si utilitate (fig. 28).
83

Elemente de ecologie

Fig. 28 - Cuib sectionat de termite: a - depozit de alimente; b - camere de locuit. c - dormitoarele masculilor si femelelor aripate (dupa M. Amar, Al. Tuta, 1974). Indivizii coloniei sunt organizati în caste. Femela reproducatoare asigura depunerea oualor necesare aparitiei unei n progenituri; masculii fecundeaza femela; lucratoarele sunt oi oarbe, ele se îngrijesc de hranirea progeniturii si constructia termitierei; soldatii apara colonia de dusmani. La furnici familia coloniei este formata din una sau mai multe m atci, singurele capabile de a lasa urmasi prin depunerea de oua; masculii au rol în fecundarea matcii; lucratoarele au rolul de procurare a hranei, hranirea progeniturii, repararea cuibului, îndepartarea deseurilor etc; „soldatii" au rolul de paza si aparare a comunitatii. Ei ucid sau alunga dusmanii. La unele specii (Colobopsis truncata) „soldatii" joaca rol de „usi". Stau postati în dreptul galeriilor subterane care duc la cuib. Furnica care vrea sa treaca îl atinge pe soldatul- usa cu antenele. Acesta receptioneaza semnalul de libera trecere si se da la o parte. În cazul unor i trusi, el actioneaza adecvat. În perioadele de liniste soldatii multor specii de n furnici ajuta la aducerea sau depozitarea hranei. Ocuparea unei functii depinde de vârsta indivizilor. Furnicile foarte tinere îndeplinesc munci în interiorul cuibului si cât mai în profunzime. Prin înaintarea în vârsta pot trece la posturi de paza sau alte activitati în afara cuibului. Albina melifera (Apis mellifera) are în colonie relatii bine organizate. Matca depune oua pentru asigurarea unei noi progenituri; trântorii fecundeaza matca; lucratoarele construiesc si repara celulele, hranesc larvele, viziteaza florile pentru culegerea de nectar si polen, primesc si depoziteaza nectarul si polenul, produc mierea, asigura curatarea si paza stupului, asigura microclimatul stupului. Ordinea în stup este asigurata de matca, care le influenteaza comportamentul prin feromonii ce îi secreta si pe care lucratoarele îl ling de pe corpul ei. Agregarea indivizilor în familii, a fa miliilor din cadrul aceleiasi specii în stoluri, cârduri, turme, ciopoare, ciurde, haite, bancuri si agregarea indivizilor în colonii pure sau mixte sunt caracteristice multor populatii de animale si corespund unor adaptari ecologice de mentinere a populatiilor si integrarea lor în anumite tipuri de ecosisteme. 3.1.3. Functiile ecosistemului Fiecare ecosistem are anumite trasaturi fizice si chimice. Structurii oricarui ecosistem îi corespund functii bine determinate care rezulta din interactiunea partilor componente ale biocenozei, dintre acestea si partile componente ale biotopului. Între ele exista o strânsa interdependenta. Biocenoza este legata indisolubil de biotopul ei. Structura si functiile bio84

Elemente de ecologie
cenozei sunt integrate în structura si func tiile ecosistemului ca întreg. În ecosistem se disting trei functii esentiale, strâns corelate între ele: - trecerea fluxului de energie prin ecosistem; - circuitul de substante prin ecosistem; - autoreglarea ecosistemului. 3.1.3.1. Functia energetica a ecosiste mului În natura, comportamentul oricarui sistem biologic, nebiologic sau mixt se desfasoara conform principiilor termodinamicii de conservare a energiei si de degradare a ei. Principiul conservarii energiei consta în faptul ca energia nu este creata si nici distrusa ci doar transformata dintr-o forma în alta. Intrarile de energie într-un sistem trebuie sa fie egale cu iesirile. Sub raport energetic nimic nu se pierde, nimic nu se câstiga ci totul se transfo rma. Principiul degradarii energiei consta în aceea ca în orice proces energetic o parte din energia potentiala se degradeaza si se disperseaza sub forma de caldura. Randamentul transformarii este totdeauna mai mic decât 1. Organizarea ecosistemului se mentine prin desfasurarea permanenta a unor transformari energetice cu degradarea unei parti a energiei potentiale în energie calorica. Energia calorica (caldura) nu mai poate fi reut ilizata de ecosistem, ea se pierde prin dispersare. Aceasta presupune intrarea în ecosistem a noi cantitati de energie potentiala. Printr-un ecosistem energia se scurge unidirectional într- un flux continuu. Sursele de energie pentru ecosisteme sunt energia electromagnetica a radiatiilor solare si energia chimica a diferitelor substante anorganice. Cea mai importanta din acestea este energia solara, deoarece radiatia solara constituie unica sursa primara de energie libera pentru biocenozele ecosistemelor, unde plantele (microfite, macrofite) si bacteriile fotosintetizante o convertesc prin fotosinteza în energie chimica potentiala înglobata în legaturile chimice din substantele organice sintetizate. Autotrofele chemosintetizante au o pondere neglijabila. Ele sunt reprezentate de câteva genuri de bacterii ce obtin energia metabolica prin oxidarea aeroba sau anaeroba a unor substante minerale. Energia solara incidenta pe Terra este de 1,94 cal/cm2 /minut, ceea ce corespunde la 1,02 x 107 cal/m2 /an. Intrarea energetica în ecosistem are loc sub forma de energie calorica si energie luminoasa. Energia calorica este data de radiatii din zona infrarosu. Ea este absorbita de scoarta terestra si masa de apa din biotop, de unde apoi treptat este degajata în atmosfera; este absorbita în timpul zilei si este iradiata de regula noaptea. Astfel se creeaza în ecosistem o ambianta compatibila cu via ta influentând desfasurarea proceselor energetice care strabat ecosistemul. Energia luminoasa data de radiatiile din zona de raze vizibile fotosintetic activa poate fi stocata si apoi utilizata de catre organismele vii din ecosistem. Substantele sintetiza te se acumuleaza în procesul de crestere a biomasei lor. Biomasa reprezinta cantitatea de substanta organica prezenta la un moment dat în ecosistem. Se compune din masa tuturor organismelor vii la care se adauga necromasa, respectiv resturile moarte ale organismelor, înca nemineralizate. Ea se realizeaza în cadrul unui proces complex de productie bio logica reprezentata prin productie primara si productie secundara.
3.1.3.1.1. Productia primara

Productia primara consta în cantitatea de substanta organica sintetizata de plantele verzi (microfite, macrofite), de bacteriile fotosintetizante si bacteriile chemosintetizante într- un biotop terestru sau acvatic, corespunzatoare unei perioade de timp variabila ca durata. Ea asigura eficienta schimbului de energie si a circuitului nutrientilor între populatiile plantelor, animalelor si descompunatorilor din ecosistem, reprezentând totodata o trasatura proprie integrativa a sistemului, concretizând caracterul sau organizat (fig. 29). Unica forma
85

Fig. Marginean. de temperatura etc. ci si de cantitatea de dioxid de carbon. Productia primara bruta PPB reprezinta cantitatea totala de materie organica sintetizata. Intensitatea activitatii bacteriilor depinde de anumite enzime.Elemente de ecologie de transfer de energie între nivelurile trofice ale biocenozei unui ecosistem este energia chimica rezultata din fotosinteza si chimiosinteza. 1982). provine din respiratia plantelor. 29. Dioxidul de carbon. respectiv întreaga energie asimilata de organismele autotrofe din ecosistem. Cantitatea de substanta organica acumulata (productie neta) într-o perioada de timp si existenta la un moment dat în ecosistem constituie biomasa. chimiosinteza) de catre producatorii primari din care se scade cantitatea de materie organica consumata prin respiratie pentru desfasurarea proceselor metabolice proprii. O alta parte a energiei se acumuleaza sub forma de substanta organica a celulelor si tesuturilor. Toate aspectele se leaga strâns între ele. respectiv de energia solara în primul caz sau de energia chimica în cel de-al doilea caz. De asemenea. de reciclarea nutrientilor de catre bacterii. Intensitatea si eficienta fotosintezei sau a chimiosintezei nu depind numai de sursa de energie. Viteza (rata) cu care se acumuleaza biomasa în ecosistem reprezinta productivitatea primara. reproducerii. Ea se diferentiaza în bruta si neta. Folo sirea energiei în acest scop se exteriorizeaza prin respiratie. În mod direct sau indirect productia primara constituie sursa de hrana pentru toate speciile heterotrofe din ecosistem. anotimpurilor si chiar în perioade mai scurte. pe lânga alte surse. O parte din aceasta energie este folosita de producatorul primar însusi pentru desfasurarea proceselor metabolice proprii (necesare sintezelor organice. animalelor si bacteriilor. În consecinta ea reprezinta substanta organica acumulata sub forma de rezerva si disponibila ca hrana pentru nivelul trofic al fitofagilor. Productia primara neta PPN consta în cantitatea de materie organica realizata prin sinteza (fotosinteza. miscarii etc). G. O mare parte din nutrienti provin din excretele animalelor ori din descompunerea lor sau a plantelor dupa moarte. vitamine sau alte substante care sunt lasate în mediu de plante sau animale. Fluxurile de carbon si de energie libera într-un ecosistem (dupa D. Ea evidentiaza masura fluxului de energie raportata la unitatea de timp si suprafata care a intrat în ecosistem si variaza în cursul anilor. Substanta organica acumulata reprezinta productia primara neta. productivitatea primara variaza în limite foarte largi de la un ecosistem la altul în 86 .

Fitocenozele ierboase uscate (preerii. respectiv între 40– 85 %. În cadrul ecosistemelor terestre pentru stabilirea eficientei fotosintezei se iau in considerare mai multe raporturi: a) raportul dintre energia solara absorbita Ea si energia solara incidenta E1 unde valoarea medie este de 0. temperatura. desertul 0.9 x 1018 cal (C.2 %. Ea provine din productia primara neta realizata de plantele fotosintetizante. fitocenozele din recifele de corali au o productivitate de 1 0. c) raportul dintre productia primara neta PPN si productia primara bruta PPB unde valorile variaza între 0.66 %. fitocenozele acvatice si palustre din lacurile putin adânci. fitocenozele silvice (paduri) de pe soluri uscate.25 x 1018 cal. respectiv 9% din cea solara convertita si stocata în plante. Productia secundara Reprezinta energia acumulata în biomasa organismelor heterotrofe.40 x 106 cal / m / an. În orice ecosistem capacitatea maxima de fixare a energiei luminoase nu depaseste 2 30. stepe). b) Raportul dintre productia primara PPB si energia absorbita Ea unde valoarea medie este de 0.13 %.01. cantitatea de apa din sol. formatiunile aluviale. apa. culturile 0. Fitocenozele silvice si filocenozele erbacee mezofile terestre.1 x 106 cal / m2 / an. 2001). temperatura.3 0 x 106 cal I m2 /an.5-4 x 106 cal/m2 /an. Randamentul în conversia energiei de catre ecosisteme are valori medii si mici: padurile 1. Dintre aceste trei grupe de producatori primari. iar în ultimul caz în lipsa apei.15 % si 0.18 %. fitocenozele din lacurile adânci etc. cantitatea de CO2 . în biosfera se sintetizeaza o cantitate de cca 155. Fitocenozele silvice ecuatoriale umede. La nivelul biosferei randamentul mediu de conversie a energiei solare incidente este cuprins între 0. 3.) guverneaza sinteza de materie organica.12 %. Marile adânci fara curenti ascendenti si terenurile aride au o productivitate primara slaba 0. În ansamblu. iar valoarea maxima de 0. substantele toxice etc. factorii limitanti constau în lipsa unor elemente nutritive. pajistile 0.66 %. Desi randamentul productivitatii primare pare redus.85. agrofitocenozele permanente (culturi permanente) au productivitatea primara de 4-12 x 106 cal/ m2 /an. productia primara va riaza cantitativ în functie de caracteristicile fitocenozelor si biotopurilor din mediul terestru si acvatic.2 x 109 t materie organica. iese clar în evidenta faptul ca productia primara realizata prin fotosinteza de catre microfite si macrofite reprezinta cel mai grandios proces de transformare chimica si energetica de pe Terra. respectiv 0. bacteriile fotosintetizante si bacteriile chimiosintetizante. iar productia anuala de energie atinge doar 58.12 % la nivelul ecosistemelor oceanice.1. tundra 0. ele constituind sursa primara de hrana pentru consumatorii biocenozelor bentonice de aici.4 si 0. Factorii limitativi sunt cantitatea de energie primita. de trestie de zahar). exceptând ecosistemele hidrotermale oceanice unde producatorii primari sunt bacteriile chimiosintetizante. continutul biotopului în elemente minerale.5-0. oceanul 0. temperatura. Factorii limitanti ai fotosintezei (intensitatea luminii.3. În primul caz.06 %. Productia si productivitatea primara scad de la Ecuator spre poli atât în ecosistemele terestre cât si în cele acvatice.004. estuarele. Eficienta ecologica a productiei primare consta în raportul dintre energia consumata pentru fotosinteza sau chimiosinteza si energia primita. umiditatea. anual.1.5. elemente nutritive) si caracteristicile biologice si fenologice ale producatorilor primari. agrofitocenozele extensive.2. Energia stocata în biomasa producatorilor 87 . metalurgica si miniera este de cca 9 x 1010 t. în medie 1 x 106 cal / m2 / an. agrofitocenozele intensive tropicale (bananiere. Pe Glob productia anuala totala a industriilor chimica.Elemente de ecologie functie de factorii ecologici ai biotopului (intensitatea luminii.3 % la nivelul ecosistemelor continentale si 0. plantele au un rol cantitativ determinant în orice ecosistem. echivalenta cu o cantitate de energie fixata de 686. Din comparatia acestor date. au o productivitate de 0. Parvu.

este consumat de animalele fitofage. Factorul hotarâtor îl reprezinta calitatea hranei formata din algele planctonice. Chitina care intra în structura scheletului lor extern este greu digerabila. Acesta evidentiaza randamentul transferului de energie de la un nivel trofic la altul. Eficienta unui nivel trofic al consumatorilor reprezinta eficienta ecologica. Plantele transforma energia radianta provenita de la soare în energie chimica (sub stanta organica). ci doar modifica structur ile moleculare. lignina) contine mai putina energie si este mai greu digerabila decât hrana animala ce contine multa energie si este mai usor digerabila. la animalele ce pasc iarba (mamifere erbivore) eficienta asimilarii este de 60 %. La animalele insectivore. 88 . leu. urmarirea si rapunerea lor. Hrana vegetala (celuloza. La animalele carnivore eficienta este mai mare si în limite mai strânse decât la fitofagi. o alta parte este eliminata sub forma de fecale si urina. iar alta parte se acumuleaza sub forma de biomasa. Ea este data de raportul dintre productia secundara a nivelului respectiv si productia nivelului precedent. iar la cele care consuma seminte. Prezenta unui numar cât mai variat de specii fitofage va valorifica mai bine resursele de hrana. râs. Eficienta ecologica va fi mai mare în primul caz si mai mica în cel de al doilea caz. La animalele fitofage eficienta asimilarii este mai mica decât la zoofage. respectiv plantele. eficienta asimilarii depinde si de valoarea nutritiva a plantelor sau a unor parti din plante. Animalele fitofage având hrana suficienta (plante) nu fac deplasari mari în cautarea ei. Ele nu schimba forma de energie. Productia secundara a unui astfel de nivel va fi mai mare decât acolo unde speciile de animale sunt mai putin diversificate. Tipul consumatorilor si biomasa lor variaza foarte mult de la un ecosistem la altul si în cadrul aceluiasi ecosistem de la un nivel trofic la altul. eficienta asimilarii este de 40%. leopard) eficienta asimilarii este de cca 90 %. La animalele carnivore tipice (lup. Procesul de sinteza este însotit de pierderi însemnate. aparare. Eficienta productiei secundare (productiei nete) este data de raportul dintre productia secundara si energia asimilata. în ecosistemele terestre la animalele xilofage (care se hranesc cu lemn) eficienta asimilarii este de 15%. ramuri tinere. eficienta asimilarii la zooplancton variaza între 50-90 %. Cea mai mare eficienta a asimilarii este atunci când animalele din zooplanclon se hranesc cu alge verzi (cloroficee). Astfel. la animalele care se hranesc cu frunze. 1982). Botnariuc. fructe eficienta este de 80 %. Dar si aici apare o diferentiere. Aceasta datorita calitatii hranei. Eficienta energetica la animalele fitofage si zoofage are valori mai ridicate decât la plante. Animalele consuma substanta organica gata sintetizata. iar energia cheltuita este mai mica. Eficienta depinde de structura nivelurilor trofice. unde hrana este formata din insecte eficienta asimilarii este de 70-80 %. Viteza (rata) transferului de energie sub forma de hrana prin intermediul lanturilor trofice si acumularea ei sub forma de biomasa reprezinta productivitagea secundara. La animalele fitofage. iar cea mai scazuta când se hranesc cu diatomee care au schelet silicios (N. Vadineanu. Ea este utilizata pentru întretinere (metabolism bazal) si pentru diferite forme de miscare necesare în cautarea animalelor cu care se hranesc. Cantitatea de energie pe care o folosesc animalele carnivore este mare.Elemente de ecologie primari este transferata sub forma de hrana prin reteaua trofica la organismele heterotrofe reprezentate de consumatori si descompunatori. având în vedere hrana (energia) pe care a avut-o la dispozitie. În ecosistemele acvatice. În ecosistemele naturale nivelul producatorilor primari. reproducere etc. O parte din hrana este asimilata si utilizata pentru sinteza de compusi proprii. La animalele fitofage eficienta este mai ridicata decât la animalele carnivore. Exista productivitate secundara bruta care consta din întreaga energie asimilata de consumatorii unui nivel trofic si productivitate secundara neta reprezentata de energia acumulata în biomasa acestora. O parte din substantele asimilate serveste pentru nevoile energetice ale consumatorilor (metabolism). A.

1. C1 -consumatori primari. iar alta se transforma în detritus dupa moartea plantelor. O alta parte se acumuleaza în biomasa sub forma de productie primara neta PPN. P-producatori primari. o alta parte este eliminata în mediu sub forma de excrete.modificarea de potential energetic. Trecerea de la un nivel trofic la altul si în interiorul fiecaruia are loc cu pierderi de energie (fig. 89 . 2001). C3 . 30. (fitofage). Sursa de energie si circulatia ei în ecosistem. iar o parte se pierde sub forma de deseuri sau cadavre care intra în alcatuirea detritusului.3. Fluxul de energie trece de a un nivel trofic la altul prin intermediul l lanturilor trofice. energia solara incidenta fixata în productia neta a plantelor constituie sursa de energie pentru consumatorii primari (fitofagi. G . Din cantitatea totala de energie consumata sub forma de hrana de catre fitofagi o parte serveste pentru desfasurarea activitatii lor si se risipeste sub forma de caldura în respiratie R 1 . reprezentând productia consumatorilor primari sau productia fitofagilor P1 . Fig. Ele consuma o parte din energia (hrana) disponibila. detritofagi). care la rândul lor servesc ca sursa de energie pentru consumatorii secundari de ordinul II sau carnivorele secundare.1. Energia solara incidenta este captata partial de producatorii primari si transformata în productie primara bruta PPB.3. iar o alta parte se acumuleaza sub forma de biomasa. 30).consumatori tertiari sau de vârf. Pe scurt. Energia fixata în productia primara neta constituie sursa de energie ca hrana pentru consumatorii primari C1 reprezentati de fitofagi. Aceasta constituie sursa de energie (hrana) pentru consumatorii secundari C2 reprezentati de animalele carnivore.consumatori secundari de ordinul II sau carnivore secundare. energia strabate ecosistemul într-un flux continuu cu debit descrescând (C. Detritusul este consumat partial sau total de detritofagi si descompunatori. Pirvu. C2 -consumatori secundari de ordinul I sau carnivore primare. iar cantitatea de energie acumulata se reduce treptat de la un nivel trofic la altul.Elemente de ecologie 3. C4 . iar acestea ca sursa de energie pentru consumatorii tertiari. Aceasta strabate ecosistemul într-un flux continuu cu debit descrescând. Fluxul de energie în ecosistem Functionarea oricarui ecosistem este conditionata permanent de primirea energiei din exterior. O parte din energia acumulata sub aceasta forma se pierde în procesul respiratiei R. acestia constituind sursa de energie pentru consumatorii secundari de ordinul I sau carnivorele primare.

tipul de structura si starea de vegetatie. de relief. Selectivitatea este asigurata de producatorii primari. excretie. 33 000 1. cantitatea de energie eliminata prin respiratie raportata la productia bruta creste de la nivelul producatorilor primari spre cel al consumatorilor de rang tot mai înalt. molid. tufarisuri. De exemplu. de randamentul de exploatare a resurselor de energie (hrana).Elemente de ecologie Randamentul ecologic dintr-un ecosistem este guvernat de sursa de energie. o alta parte se l l infiltreaza ajungând în pânza de apa freatica. Circulatia materiei în ecosistem La ecosistem circulatia substantelor este dependenta cantitativ si calitativ de structura biocenozei si a biotopului. Procesul de eliminare sau retinere are. Acest circuit biogeochimic are caracter local si este pus în miscare de energia solara fixata partial de ecosistem prin producatorii primari. clasa de productie. Prin precipitatii. iar 75-90 % ajunge a sol. iar o parte sunt eliminati ca deseuri metabolice. În cadrul ecosistemelor terestre un rol foarte important în circuitul apei îl au padurile. de compozitia si structura vegetatiei.3. fag. descompuna torii transfera elementele chimice din biocenoza în biotop. un pronuntat caracter selectiv. 90 . 15 % se infiltreaza si cca. un hectar de padure de fag consuma între 2000-4000 m3 apa/an. prin moartea organismelor sau a unor organe în cazul plantelor (frunze. Prin intermediul lanturilor trofice acestia trec de la producatorii primari la consumatori. atomii elementelor chimice sunt legati în substante organice de complexitate diferita. apa care cade asupra unui ecosistem are destinatii diferite: 10-25 % este interceptata de vegetatie. Între aceste parti inconfundabite si inseparabile exista.1.3. cantitatea de apa eliminata prin transpiratie de un hectar de padure variaza în functie de specia le mnoasa: padurea de pin. o migratie permanenta a elementelor chimice. 4300 1. caldura). paduri. 23 000 l. crengi etc.2. în ambele sensuri. Lua ti din mediu. de asemenea. Aproximativ 65% din apa precipitatiilor este retinuta de sol. transpiratie. Aici sunt retinuti si utilizati în noi sinteze. Fluxul de energie prin ecosistem corespunde urmatoarelor legitati: § § § productia neta scade de la nivelul producatorilor la cel al consumatorilor. Caile de migratie a elementelor se realizeaza la nivelul biotopului prin solutiile apoase sau gazoase. O parte din apa ajunsa a sol se scurge superficial.2. 3. Valorile consumului de apa variaza cu vârsta. eficienta utilizarii energiei (hranei) disponibile creste de la nivelul producatorilor primari spre cel al consumatorilor de ranguri tot mai înalte. Trecerea de elemente chimice din biotop în biocenoza se face selectiv. iar în cadrul aceluiasi ecosistem de rezerva de elemente biogene care alimenteaza ciclurile biogeochimice. iar 1 % este folosita în sinteza de substanta organica. În cursul unei zile. dat fiind nivelul evolutiv al speciilor. Elementele chimice ajung din biocenoza în biotop prin respiratie. 5 % se scurge la suprafata solului. 3. fecale. Din apa existenta în sol 13 % se evapora. iar o alta parte este retinuta de sol.1. culturi agricole are l c un permanent circuit de elemente o chimice. C ircuitul substantelor în ecosistemele terestre În pajisti. În ecosistemele terestre circuitul apei depinde de factorii climatici {precipitatii. raportul dintre niveluri este de 1/10. iar la nivelul biocenozei prin lanturile trofice. Consumul de apa variaza de la o padure la alta. Proportia si viteza cu care se realizeaza acest circuit difera de la un ecosistem la altul. în timp ce padurea de molid consuma mai multa. 38-43 % este absorbita de plante si eliminata sub forma de transpiratie.1. Mineralizând substantele organice. Circuitul apei.) care intra în sfera de activitate a descompunatorilor. de randamentul de asimilare a energiei (hranei) ingerate si de randamentul productiei nete.

padurea retine de cca. Aceste solicitari ale producatorilor primari corespund cu activitatea intensa a descompunatorilor care mineralizeaza materia organica moarta. de pe frunze sau alte parti ale plantelor. K. în padurile tinere din zona temperata aceste procese nu sunt în echilibru. P. N. prin dezagregarea mineralelor din roca mama si descompunerea organismelor moarte. a solului. Prin fotosinteza plantele lemnoase 91 . Fotosinteza îl fixeaza în materia organica. Formatiunile vegetale din acest ecosistem joaca un rol important în protectia padurilor aflate în zonele joase.Elemente de ecologie Comparativ cu pajistea.4 x 109 kcal. Din aceasta 50% este retinuta de ecosistem. Ni). Unele sunt fo losite în cantitate mai mare (C. Respiratia producatorilor. organismele vii au nevoie de cca. Padurea se afla în crestere si prin aceasta are loc acumularea de biomasa. Humusul rezulta din necromasa curenta a padurii. Fe. altele în cantitate mai mica. H. Cantitatea mare de apa infiltrata (15%) în solul padurii împiedica coroziunea suprafetei lui si asigura alimentarea constanta a pânzelor freatice de care depinde mentinerea constanta a debitelor izvoarelor si cursurilor de apa. stratul organic si stratul mineral al solului. În zona montana.1-0. Co. 13 t/an/ha CO2 . Îndepartarea elementelor minerale (nutrientilor) din ecosistemele terestre se realizeaza prin scurgerea apei de suprafata. Circuitul oxigenului este deosebit de important. Circuitul carbonului este asigurat prin fotosinteza si respiratie. O. Na. Intrarile de elemente minerale din biotop în biocenoza si revenirea lor în biotop depind de stadiul de maturare a ecosistemului. dar prezenta lor în mediu este indispensabila (Ca. În agroecosisteme (culturile agricole) o parte din elementele mine rale ajunge prin îngrasamintele chimice sau organice. S). Nutrientii ajung în apa subterana prin antrenarea lor de catre apa de infiltratie care în cazul padurii strabate litiera. iar restul revine evaporarii. Raportul dintre intrarile elementelor minerale din sol în plante si restituirea lor mediului variaza în functie de anotimp. Mn. prin evaporarea amoniacului din excretele animalelor si denitrificare.se în atmosfera o concentratie de cca. transpiratiei si infiltrarii în sol. de biocenoza si de stadiul succesio nal al ecosistemului. Biomasa padurii sporeste prin acumularea unei cantitati importante din totalul nutrientilor din sol (0. precipitatii. Descompunerea materiei organice moarte se realizeaza mai lent în padure si mai rapid în pajiste. Prin transpiratie. scurgerea apei subterane. 6 pâna la 25 de ori mai multa apa. Circuitul elementelor minerale. Ea stocheaza temporar o cantitate mare de energie chimica în lemnul si scoarta arborilor si arbustilor. Pentru sinteza materiei organice. exista un circuit local al acestora prin reciclarea materiei organice moarte si spalarea. Acesta este stocat în lemn. intrarile masive prin absorbtia elementelor minerale în plante si circulatia lor prin ecosistem au loc primavara si vara. 0.5). de catre precipitatii a substantelor minerale ajunse aici prin tr anspiratie. a apelor.03 %. Scurgerea de suprafata în pajiste este de cca. aerosoli. la limita superioara a padurii de molid se întind jnepenisurile. consumatorilor si descompunatorilor asigura îmbogatirea atmosferei cu CO2. iar în padure numai de 5%. Padurea aflata în faza de crestere si acumulare de biomasa (arboret) fixeaza cca. De pilda. Mg. iar o alta parte este spalata si ajunge în apa subterana sau în apa râurilor prin scurgerile superficiale. Elementele minerale scoase din ecosistem ajung cu sursa de apa într-un alt ecosistem fiind absorbite de plante si integrate în materia vie. Pe anotimpuri. 50%. care poate ajunge la cca 1. O mare parte din elementele chimice eliberate din structurile organice si cele aduse prin precipitatii servesc pentru noi sinteze organice în care rolul principal îl au plantele. Intrarile lor în ecosistemele terestre se realizeaza prin atmosfera. mentinându. În orice ecosistem terestru pe lânga pierderi si primiri de elemente minerale. 40 elemente chimice. padurea contribuie la mentinerea unei umiditati atmosferice ridicate. scoarta si humus. redând mediului elementele chimice de care au nevoie plantele pentru sintezele lor organice. În aceste ecosisteme cantitatea medie de precipitatii este de 7000 m3 /ha/an.

calciu. Apa eliminata prin acest proces se ridica pâna la 30 %. Târziu. Acestea în proportie de 60-8 0% se recicleaza anual prin intermediul necromasei. din 92 . Radacinile au ramificatii ascendente. Atât la o padure tânara cât si la una matura. excretele animalelor din ecosistem. animale nevertebrate si vertebrate. iar viteza reciclarii este crescuta. În sintezele organice. S. S. folosesc o gama larga de elemente chimice. a scoartei si interfata radacini . Peste 60 % din azotul folosit de arborii. R. fier si alte macro si microelemente. K. Circulatia multor elemente chimice (K. Mg. El este transformat din azot molecular în azot mineral si fixat pe cale biologica de catre bacteriile fixatoare de azot libere sau simbionte. care împreuna cu epifitele au adaptari de retinere si folosire eficienta a elementelor chimice din apele de precipitatie. Circuitul azotului este asigurat de nitratii rezultati din descompunerea cadavrelor de plante. fosfor. iar acumularile maxime de Ca au loc mai târziu. Pe masura ce are loc mineralizarea ei de catre descompunatori. asigura transferul direct si rapid al elementelor minerale în corpul plantelor.humus . a fructelor si a crengilor uscate asigura acumularea elementelor minerale în sol. Acest lucru face ca solurile forestiere sa fie bogate în azot. P. Plantele contracareaza acest fenomen prin cresterea vitezei de absortie a elementelor minerale si de circulatie a acestora în biocenoza. reciclarea ele mentelor minerale (nutrientilor) îmbraca cu totul un alt aspect. Consumul realizat de catre producatorii primari ai biocenozei este compensat în proportie de 60-70 % de necromasa redata anual solului. Ele descompun rapid litiera si nu are loc acumularea nutrientilor în sol. Azotul atmosferic este fixat în azotul mineral pe suprafata frunzelor. 30 t/an/ha oxigen. 1994). Temperatura relativ ridicata din tot timpul anului si ploile abundente creeaza conditiile ecologice necesare pentru o activitate imensa a microorganismelor. Padurea asigura umezirea permanenta a unui mare volum de aer. Pe ansamblu primavara si la începutul verii în frunze se acumuleaza mai mult N. Caderea frunzelor formeaza litiera. O parte din azotul padurii se pierde prin apele freatice si atmosfera. În ecosistemele de pajiste plantele extrag din sol pentru nutritie cantitati însemnate de azot. Aici exista o permanenta reciclare a acestui element (D. Cu. cele mai importante cantitativ sunt azotul. Acest lucru este posibil prin evapotranspiratie. 20-25 kg potasiu si 4-5 kg calciu. Descompunerea frunzelor. O mare parte din apa este stocata în lemn si scoarta. o alta parte este utilizata si vehiculata de consumatori si descompunatori. Circuitul apei este si el complex. Consumul de nutrienti si eliberarea lor în mediu se echilibreaza mai bine la padurile mature. Aici lipsesc variatiile sezoniere. În zona ecuatoriala. Pentru fiecare tona de sub stanta uscata produsa.Elemente de ecologie elimina în atmosfera cca. Rezervele solului în elemente nutritive asimilabile se fac prin descompunerile partilor aeriene ale plantelor care toamna târziu mor în urma instalarii conditiilor climatice nefavorabile. Dintre ele. Circuitul azotului are o deosebita semnificatie biologica. plantele consuma 20-30 kg azot. Stratul ei creste catre luna decembrie. iar la plantele ierboase în rizomi si radacini. drenâ ndu. Exista adaptari specifice în acest sens. Apa de infiltratie asigura spalarea lor rapida. Acestea sunt adaptari specifice si de înalta specializare care asigura persistenta si stabilitatea sistemului. toamna o mare parte din elementele chimice sunt retrase din frunze si depozitate în trunchiul si radacinile arborilor si arbustilor. micorizele simbionte cu radacinile. fosforul si potasiul. arbustii si plantele ierboase ale padurii provin din mineralizarea necromasei si a humusului.le în apa subterana. P) este legata de miscarea apei în ecosistem. potasiu. Contributia padurii la îmbogatirea atmosferei cu oxigen este considerabila. Aici se adauga si structura multistratificata a padurii. La acestea nu mai are loc un spor semnificativ de biomasa. 2-4 kg fosfor. Concomitent are loc o dezagregare mai energica a mineralelor din roca mama. plantele ierboase care formeaza covorul ve getal. Vârful lor se întrepatrunde cu litiera. din azotul molecular atmosferic fixat de plantele leguminoase ce fac parte din covorul vegetal.sol.

înfratirea gramineelor. adsorbiti. Bacteriile denitrificatoare reduc nitratii pâna la azot molecular. care sunt adsorbiti de plante. În anaerobioza. în fructe. Circuitul potasiului în ecosistemele de pajiste este conditionat de mai multi factori care se afla în relatie directa. Prin descompunerea resturilor vegetale potasiul ramâne în sol sub forma de ioni de potasiu (K +) care reactioneaza în sol cu anionii de sulf. Când precipitatiile sunt abundente. Accesibilitatea lui în plante si respectiv în biocenoza este influentata de excesul de umiditate din sol. Se formeaza compusi mai mult sau mai putin usor solubili. Potasiul este indispensabil vietii plantelor. solurile brune luvice si luvisolurile albice au o mare capacitate de retinere a fosfatilor. mai abundenta în tesuturile tinere aflate în crestere si în cele de sustinere. Apoi. Functional. El asigura cresterea si formarea biomasei. stimuleaza cresterea sistemului radicular la plante. Este de retinut ca amonificarea si nitrificarea reprezinta fenomene de baza în circuitul biologic al azotului. al azotului si în sinteza proteinelor. regenerarea rapida dupa coasa sau pasunat a plantelor si cresterea continutului lor în substante proteice. Nitratii nu sunt retinuti de coloizii solului. intervine denitrificarea. Acest proces se desfasoara deosebit de intens în conditii aerobe. cu apa stagnanta sau acida. înfratirea la graminee si formarea organelor de reproducere. Acest fenomen actioneaza invers decât fixarea azotului atmosferic si poate anula câstigul de azot mineral realizat daca activitatea lor este intensa.Elemente de ecologie îngrasamintele chimice sau organice pe care uneori omul le adauga pentru stimularea productiei vegetale. fosfor. Pentru vegetatia pajistilor azotul este elementul esential. 1981). mareste rezistenta plantelor la seceta. Toate acestea se reflecta pozitiv în cresterea productiei vegetale de care se leaga trofic direct si indirect toti consumatorii si descompunatorii din ecosistem. Ca element chimic are o prezenta generalizata în corpul lor. ce pot fi valorificati de microorganisme si plante superioare. De remarcat ca solurile erodate. Ei formeaza compusi cu solubilitate mai mica si accesibilitate redusa fata de plante (D. Trecerea ionilor în forme greu solubile este cu atât mai rapida cu cât reactia solului este mai acida. Levigarea l i este mult diminuata. Asemenea soluri domina în ecosistemele pajistilor de deal. amoniacul este oxidat pâna la nitrati de catre microorganismele nit rificatoare. Mentinerea fosfatilor în solutia solului se realizeaza în conditii de pH acid (5. Catalitic stimuleaza sinteza proteinelor si activarea a peste 40 de enzime. drenat de apa de infiltratie în solurile cu drenaj slab (soluri brune si luviosolurile albice) levigarea azotului nitric având loc numai pâna la nivelul orizontului argiloiluvial. Mecanismele optime sunt fixarea lui pe cale biogena si descompunerea rapida a materiei organice din orizontul organic al solului. în frunze.. Pentru pajistile permanente. Refacerea rezervelor de azot mineral în pajiste este buna. El trece prin u schimb din solutia solului în complexul adsorbtiv. are un rol important în metabolismul substantelor. Azotul din compusii organici este mineralizat prin amonificare pâna la amoniac de catre microorganismele proteolitice. Acest aspect este compensat prin ionii de amoniac ce sunt putin deplasati pe profil. Stimuleaza sinteza 93 . Ei se afla permanent în solutia solului sub forma de mobilitate si accesibilitate totala pentru producatorii primari. Din punct de vedere ecologic prezenta fosforului în sol declanseaza un lant functional cu implicatii deosebite în structura biocenozei. de catre mineralele argiloase. Ionii fosforici sufera în sol o serie de transformari. Ei sunt retinuti. pe lânga fazele mentionate. Circuitul fosforului în ecosistemele de pajiste este asigurat de plante prin absortia lui sub forma de ioni ai acidului ortofosforic. absorbit sub forma de ioni amoniacali (NH+4 ). Adesea se formeaza fosfatii de fier si aluminiu.2) si reprezinta forma accesibila pentru plante. în metabolismul hidratilor de carbon. o sursa importanta de azot este si amoniacul schimbabil.8-6. unele din ele cu participare activa în procesul de respiratie. azot. Davidescu si colab. mineralizarea azotului se opreste la faza de amoniac si este adsorbit de plantele specializate în folosirea acestei surse de azot. Cel mai accesibil este ionul monofosfat (H2 PO-4 ). activeaza microorganismele nitrificatoare si pe cele fixatoare de azot. azotul nitric se deplaseaza usor pe adâncime în afara zonei active a radacinilor. În solurile slab aerisite. carbon. participa intracelular la sinteza clorofilelor si îndeplineste un rol energetic central în reactiile de sinteza si de oxidare biologica.

Prin descompunerea lor se reface rapid baza chimica a apei. 3. Ca. Cantitatile acestor doua substante. Circuitul calciului este asigurat de plante prin asimilarea din mediu sub forma de cationi (Ca2+). NH+4 . K. mai ales cianoficee si de unele bacterii facultativ anaerobe care îl 94 . Carenta lor le inhiba cresterea si dezvoltarea. Circuitul biogeochimic al elementelor chimice în ecosistemele acvatice Cele mai importante elemente chimice biogene (nutrienti) din ecosistemele acvatice sunt azotul.5-2 %). ne explicam modificarile care au loc în sol. tuberculi. respectiv algele microscopice. organice si îngrasaminte lichide fara a cunoaste starea de fapt poate provoca perturbari de nutritie în sol cu implicatii nefavorabile asupra calitatii plantelor ce formeaza fitocenoza si de aici în toate lanturile trofice din ecosistem.2. este constituent al unor enzime. fierul. algele perifitice (perifiton). mai ales în apele statatoare.2. Circuitul siliciului se realizeaza prin asimilarea lui din sol de catre plante si retinut sub forma ionica (0. 90 %). Intrarile de azot în ecosistemul acvatic se realizeaza prin dizolvarea lui din atmosfera în apa. Zn2+. Exista un consum relativ mare de azot si fosfor. mareste rezistenta plantelor la ger si boli. coloidala si greu solubila (cca. Calciul este esential pentru cresterea meristemelor si în mod special pentru cresterea si functionarea vârfurilor radacinilor. mai ales în cele de depozitare (radacini. Circuitul azotului se realizeaza sub forma de nitriti. Azotul liber dizolvat este fixat partial de unele alge. El este redat biotopului prin mineralizarea plantelor moarte. înlatura actiunea unor ioni în exces (Al2+. descompunerea n organismelor moarte si trecerea lui din orizontul mineral si cel organic. Excesul de calciu în sol determina o îmbatrânire prematura. Si) este de mare importanta ecologica. Factorul determinant de aprovizionare îl constituie descompunerea organismelor vegetale si animale moarte. Interventia omului prin administrarea de îngrasaminte chimice. acumulat în peretii celulari. fosforul. fructe) care constituie hrana multor organisme animale fitofage sau omnivore. N. Mg2+. Fe3+. iar mugurele terminal se usuca. nitrati si saruri de amoniu. Aceasta mai este sprijinita si de circulatia pe verticala a apei care antreneaza catre suprafata elementele chimice biogene din orizonturile profunde. precum si intrarea în ecosistem a elementelor pe alte cai. nu pot acoperi necesitatile plantelor. P. alge le din bentos (microfitobentos) si plantele mari (macrofite) au nevoie în sinteza si activitatea lor metabolica de toate aceste elemente.Elemente de ecologie clorofilelor si intensitatea fotosintezei. azotati. acestea capatând o culoare verde palid. siliciul. ca parametri cantitativi optimi. prin scurgerile superficiale terestre care antreneaza azotul sub forma de compusi amoniacali.3. Circuitul în pajisti al celor sapte elemente (C.1. rizomi. seminte. prin oxizii de azot formati în atmosfera ca urmare a descarcarilor electrice în care sunt antrenati de precipitatii. O. H+). asigura echilibrul hidric celular în corelatie cu prezenta potasiului. Participa la organizarea cromozomilor si desfasurarea normala a mitozei. Na+. vacuole. Intrarile de calciu î ecosistem se realizeaza prin apele de siroire. îmbunatateste calitatea substantelor organice din plante si influenteaza pozitiv productia primara. El se î corporeaza în protoplasma. azot organic dizolvat sau din detritus organic. precum si fluctuatiile lor. cloroplaste. Potasiul intervine în folosirea economica a apei de catre plante scazând consumul ei. K+. translocarea substantelor organice prin fotosinteza în alte organe. Acest element stimuleaza procesul de crestere si de rezistenta la cadere. Concentratia de azot în apa poate ajunge uneori si depasi 1 mg/l. neutralizeaza unii acizi organici (în special acidul oxalic care este toxic). Producatorii primari repreze ntati de algele planctonice (fitoplancton). magneziul si manganul. Urmarind actiunea lor în ecosistem. Circuitul lor biogeochimic este intens sau mai putin intens în functie de activitatea producatorilor si descompunatorilor. În cantitate mai mare se gaseste în graminee. în plante si în corpul animalelor. Rolul principal pozitiv în aceasta directie îl au plantele cu existenta scurta. Insuficienta lui deformeaza frunzele tinere. mitocondrii si în n constituentul lamelei mediane.

El trece din apa în corpul plantelor sau trece în sedimente sub forma de compusi humici sau de detritus organic care intra în sfera de activitate a descompunatorilor si a consumatorilor de detritus.3 Autoreglarea si stabilitatea ecosistemului Natura este într-o continua miscare si transformare. prin intermediul lanturilor trofice azotul trece în corpul animalelor. ca element chimic. 3.Elemente de ecologie transforma în azot organic. dar nu poate fi extras din sedimentele argiloase. sedimente).3. Sub forma nitrica poate fi utilizat din nou de plantele acvatice si integrat în materia vie. Tot aici ajung plantele superioare si animalele dupa moartea lor. La macrofite circuitul este de durata mai lunga. care. magneziului si manganului sunt specifice si cu intensitate diferita în functie de anotimp si activitatea producatorilor primari. Prin mineralizarea plantelor moarte si animalelor moarte de catre descompunatori.1. eliberând elementele chimice care au participat la formarea acestor organisme. Reciclarea se produce de cca. Alte bacterii transforma amoniacul prin oxidare în azotiti (NO2 – ). microfitobentos3 si de macrofitele acvatice sub merse si emerse. Integrat în materia vie. Circuitele biogeochimice ale fierului. Intrarile acestui element în ecosistemele acvatice se realizeaza prin apele de precipitatii. În cadrul ei autoreglarea ecosistemelor este o conditie esentiala si necesara pentru mentinerea stabilitatii lor. 2. fosforul. Toate intra în sfera de activitate a descompunatorilor. De aici. energetice si informationale. azotul din aminoacizi este mineralizat de o serie de bacterii pâna la amoniac. trece în apa de unde este din nou asimilat de plante. 3. Ciclul biologic consta în asimilarea fosfatilor de plante atât de catre microfite cât si de macrofite. Fosforul eliberat este inclus în compusii humici sau este absorbit de particulele de argila. Circuitul biogeochimic este rezultatul activitatii întregului ecosistem. determinat de metabolismul microfitelor. Acestora li se adauga algele si animalele moarte din bentos. Baza oricarui circuit este rezultatul unor interactiuni complexe între componentii biologici si factorii ecologici abiotici fizici si chimici ai biotopului (masa apei. siliciului. Ecosistemele prin autoreglare îsi mentin relativ constante structura si functiile. antreneaza compusii fosforului. 1. Fitoplancton = plancton vegetal care pluteste în partile superioare ale apelor. iar o alta parte este transferat în sedimente. Ciclul geochimic se desfasoara mai încet. O parte din algele moarte ajunge din masa apei pe fundul bazinului. Microfitobentos = alge microscopice de pe fundul bazinului acvatic. Fosforul dizo lvat intra în circuitul biogeochimic al ecosistemului prin doua cicluri interconectate: unul biologic. Perifiton = alge si animale nevertebrate mici fixate pe corpul plantelor mari sau diferite obiecte din apa. prin siroire. iar pe acestia în nitrati (NO3 – ). Compusii fosforului legati de sedimente sunt scosi din circuit pentru un timp mai scurt sau mai lung. Circuitul în cazul microfitelor (algelor) este de aproximativ 10 zile vara si 30 zile iarna. macrofitelor si animalelor si altul geochimic conditional de interactiunea sedimentelor cu compusii fosforului din apa. a m acrofitelor si a animalelor cea mai mare parte a azotului organic intra în circuitul bacterian. determinat de perioada de vegetatie si durata de mineralizare. O alta parte provine din descompunerea organismelor moarte si a excretelor animalelor. în conditiile unei permanente reînnoiri chimice. 95 . Fosforul poate fi extras din sedimentele humice de unele alge si bacterii bentonice si reintrodus în ciclul biologic. Dupa m oartea algelor. Compusii azotului (azotati. În circuitul acvatic azotul nu se pierde. perifiton2 . În circuitul bacterian. Circuitul fosforului se realizeaza sub forma de compusi. el va trece în corpul animalelor prin intermediul lanturilor trofice. saruri amoniacale) intrati în ecosistemul acvatic prin apele de alimentatie sau alte surse sunt utilizati în metabolism de algele din fitoplancton1 . 20 de ori pe an. de care depinde activitatea tuturor consumatorilor.

Explicatia este capacitatea eficienta de contracarare a perturbatiilor. Aceasta stare permite supravietuirea populatiei si realizarea cu eficienta a functiilor ei în biocenoza. mecanismele de autoreglare sunt rezultatul conexiunilor reciproce dintre subsisteme. pe relatiile de autoprotectie a speciilor (ascundere. evenimentele ce apar furnizeaza informatii noi care sunt receptionate. populatia se va reface revenind la nivelul numeric normal. parazitilor) va creste stopând aceasta tendinta. cu o retea trofica complexa. Ecosistemele complexe. Organizarea retelei trofice complexe pe baza relatiilor trofice din ecosistem cu dominarea populatiilor polifage asigura un autocontrol eficient concretizat în stabilitatea lui. Polifagii realizeaza punctele de contact între lanturile trofice integrându-le într-o retea unitara. Conditiile uniforme de biotop sprijina existenta unei bio cenoze 96 . respectiv conexiunile dintre speciile care compun biocenoza. Prin ele se asigura un echilibru între marimea si structura populatiilor din biocenoza. Astfel. pe relatiile legate de raspândirea speciilor. Sansele de refacere sunt reduse. Ca urmare. care în speta reprezinta relatia directa dintre biocenoza si biotop. În ecosistemele naturale. homocromie. Daca o specie are tendinta de crestere numerica. Procesul se încheie când coronamentul se reintegreaza în zona lui superioara. În cadrul autoreglarii exista mecanisme de prevenire (feed-before) a efectelor perturbante determinate de unii factori ecologici biotici si abiotici si mecanisme de corectare (feed-back) a perturbarilor produse. Legaturile lor trofice limitate actioneaza adeseori negativ în ecosistem.Elemente de ecologie În cadrul lor. Rezolvarea consta în diferentierea functionala a speciilor. Mentinerea oricarei populatii în ecosistem se bazeaza pe refacerea prin reciclare a resurselor materiale initiale si prin limitarea înmultirii fiecarei populatii. Pentru mentinerea stabilitatii. dintre biocenoza si biotop. Ea se bazeaza pe relatiile de reproducere a tuturor speciilor ce intra în structura unui ecosistem. presiunea consumatorilor se va deplasa spre alte specii. prelucrate si interpretate in vederea ciclului neîntrerupt de adaptari si reacomodari. Daca o populatie tinde sa scada numeric. Distrugerea retelei de interactiuni din cadrul sau provoaca prabusirea ecosistemului. Este necesara mentinerea nivelului numeric în cadrul fiecarei populatii la o valoare apropiata de optim. În realitate. Aceasta masura corespunde cerintelor speciilor corelate riguros cu posibilitatile mediului de satisfacere a lor. mimetism) si mai ales pe relatiile trofice. Mecanismele de corectare a perturbarilor produse constau în modelarea raspunsurilor biocenozei la actiunea stimulilor receptionati de elementele sale constitutive. Spectrul lor trofic este foarte redus. Dintre toate mecanismele de autoreglare ale ecosistemului. Mecanismul în sine asigura eficient stabilitatea ecosistemului. Este retinut în biocenoza un anumit numar de exemplare. Cresterea numerica a populatiei duce la distrugerea masiva a sursei de hrana. Ele conditioneaza organizarea interna a fiecarui ecosistem. De exemplu. presiunea consumatorilor (rapitorilor. într-o padure eliminarea naturala a arborilor reprezinta o manifestare cheie de prevenire a perturbarilor. Ei actioneaza în mai multe lanturi trofice în functie de proliferarea speciilor ce le servesc drept sursa de hrana. toate desfasurându-se pe fondul conditiilor abiotice. precum si un echilibru între biocenoza si resursele existente din ecosistem. Aceasta atrage dupa sine disparitia în masa a consumatorului si nu contribuie eficient la stabilitatea ecosistemului. Ecosistemul forestier contracareaza aceasta stare prin reactivarea cresterii arborilor. iar procesul de revenire la starea de stabilitate este îndelunga t. au capacitatea de mentinere relativ constanta a structurii lor. Specializarea lor mai mult sau mai putin pronuntata asigura interdependenta dintre ele si organizarea sistemului cibernetic de autoreglare. care doboara un numar mai mare sau mai mic de arbori ce apartin speciei dominante. Nu acelasi rol îl au speciile monofage. Un rol deosebit în aceasta privinta îl au consumatorii polifagi. Un rol foarte important în stabilitatea unor ecosisteme îl au conditiile uniforme de biotop si structura biochimica. imitatie. Pentru ecosistem cantitatea de energie si de nutrienti sunt limitate. cele de ordin trofic joaca un rol esentia l. fiecare populatie este supusa permanent controlului mai multor populatii. La prima vedere problema pare simpla. o padure în stare de masiv poate fi afectata de vânt. autoreglarea care asigura stabilitatea ecosistemului si a altor tipuri de ecosisteme este foarte complexa. Mecanismele de prevenire a perturbarilor se realizeaza prin relatiile directe dintre biocenoza si biotop.

Ecologic. Problema autoreglarii si stabilitatii ecosistemelor naturale si antropizate depinde de interventia chibzuita a omului în „ economia" naturii. Având în vedere toate aspectele de autoreglare. 97 . De la producatorii primari are loc un transfer de materie si energie la toate nivelurile de consumatori si de la acestia (producatori si consumatori) la descompunatori care readuc în circuitul ecosistemului elementele mine rale ce sunt din nou integrate în materia organica de catre plante. Orice biocenoza a oricarui ecosistem are ca sursa energetica initiala energia solara. Cu cât ne distantam de nivelul trofic al producatorilor primari cu atât transferul de energie de la un nivel la urmatorul se face cu cheltuiala mai mare în procesele respiratorii. În cadrul lor diversitatea optima este scazuta. Exista o corelatie directa între cresterea diversitatii chimice determinata de numarul mare de populatii si cresterea stabilitatii ecosistemului. biomasa lor se transforma. anorganice) speciile sunt putine. Asa sunt mlastinile oligotrofe. În ecosistemele naturale aprovizionate constant cu surse de energie bogate (ex. anual. întrucât organismele din nivelurile trofice superioare depun o activitate mai intensa pentru procurarea hranei decât cele din nivelurile trofice inferioare. Fenomenul intervine înainte de a se atinge efectivul critic. aspectul este normal. a legitatilor ce guverneaza existenta si dezvo ltarea biocenozelor. Diversitatea populationala mare maximizeaza intrarea de energie si asigura stabilitatea. În cazul acestor ecosisteme diversitatea populationala mare este optima. dar specializate. iar acestea la rândul lor de crustaceii planctonici. Din lipsa de consumatori primari.Elemente de ecologie cu o compozitie populationala redusa si cu o existenta îndelungata în timp. în turba. uneori adânci de peste 10 m. mlastinile sarate din zona mareelor. omul poate determina prin actiunea sa adevarate dezastre ecologice Orice interventie în ecosistemele naturale trebuie sa se bazeze pe o profunda cunoastere a relatiilor interspecifice. Diversitatea si complexitatea legaturilor trofice asigura stabilitatea prin aprovizionarea cu energie în functie de starea pe care ecosistemul o are la un moment dat. Mai este de remarcat ca energia captata de un nivel trofic nu se mai întoarce la nivelul precedent. a legaturii inseparabile pe care o au biocenozele cu biotopul. Mecanismele de autoreglare pe aceasta cale asigura evitarea unor situatii trofice extreme prin epuizarea resurselor alimentare pentru o populatie si disparitia ei din ecosistem. În cadrul lor reteaua trofica este relativ simpla si nisele sunt putin specializate. Încetarea sursei de energie furnizata de soare înseamna încetarea existentei ecosistemului. Stabilitatea lor ca ecosisteme depinde aproape în exclusivitate de stabilitatea conditiilor abio tice ce structureaza biotopul. sunt consumate de protozoare. agroecosistemele care primesc îngrasaminte organice. În planctonul ochiurilor de apa. Ele utilizeaza eficient sursele bogate de energie. Activitatea fotosintetizanta este intensa la macrofite. Necunoscând bine problemele naturii. Aceasta este captata prin procesul de fotosinteza de catre producatorii primari (plantele) si transformata în energie potentiala încorporata în substanta organica care reprezinta productia primara.) si de câteva spermatofite erbacee adaptate la aceste conditii. Un alt tip de autoreglare putin discutat este dat de structura biochimica a ecosistemelor terestre si acvatice care joaca un rol foarte important în controlul efectivului si structurii populatiei din biocenoza. ecosistemele naturale au ca strategie maximizarea fluxului de energie la fiecare nivel trofic. Proliferarea populatiei este oprita prin autointoxicare cu eliminarea în mediu de substante proprii rezultate din metabolism. Procentul de energie pierduta în respiratie creste progresiv de la nivelurile trofice inferioare spre cele superioare. Reteaua trofica este simpla. cu dominanta în general a cloroficeelor. fitoplanctonul format adeseori din peste 100 de specii (populatii) de alge. Ele sunt reprezentate de briofite (Sphagnum sp.

2. terestre si acvatice. Clasificarea ecosistemelor Ecosistemele din natura ocupa trei medii de viata: acvatic. acvatice si terestre. Ecosisteme naturale supraterane Ecosisteme acvatice Ecosisteme limnice si saraturoase Ecosisteme lotice • Ecosistemul izvoarelor • Ecosistemul pâraielor • Ecosistemul râurilor • Ecosistemul fluviilor Ecosisteme lacustre • Ecosistemul lacurilor dulci • Ecosistemul lacurilor salmastre • Ecosistemul lacurilor sarate Ecosisteme palustre • Ecosistemul baltilor Ecosisteme mlastinoase • Ecosistemul mlastinilor oligotrofe • Ecosistemul mlastinilor mezotrofe • Ecosistemul mlastinilor eutrofe Ecosisteme marine si oceanice • Ecosistemul ne ritic • Ecosistemul litoral • Ecosistemul bentonic Estuare • Ecosistemul neritic • Ecosistemul litoral • Ecosistemul bentonic Ecosisteme terestre Ecosisteme silvice • • • • • • • • Ecosistemul padurii de molid Ecosistemul padurii de brad Ecosistemul padurii de pin Ecosistemul padurii de fag Ecosistemul padurii de anin Ecosistemul padurii de mesteacan Ecosistemul padurii de stejar Ecosistemul padurii de amestec 98 . Ecosistemele naturale supraterane sunt acvatice si terestre. supraterane si subterane. terestru si subteran. Ele sunt putin asemanatoare sau foarte diferite.Elemente de ecologie 3. Ecosistemele subterane sunt naturale si artificiale. Fiecare ecosistem îsi are specificitatea sa. Ecosistemele artificiale sunt supraterane. Ele sunt ecosisteme naturale si artificiale.

Ecosisteme pomicole si viticole • Ecosistemul cultur ii de mar • Ecosistemul culturii de par • Ecosistemul culturii de gutui • Ecosistemul culturii de prun 99 . Ecosisteme floricole • Ecosistemul culturii de trandafiri • Ecosistemul culturii de lalele etc.Elemente de ecologie • Ecosistemul tufarisurilor Ecosisteme de pajiste • Ecosistemul pajistilor de dealuri • Ecosistemul pajistilor de stepa Ecosisteme desertice • Ecosistemul deserturilor (pustiurilor) • Ecosistemul semideserturilor (semipustiurilor) • Ecosistemul oazei • • Ecosisteme naturale subterane Ecosisteme subterane terestre Ecosisteme subterane acvatice Ecosisteme artificiale supraterane Ecosisteme acvatice • Ecosistemul lacurilor de baraj • Ecosistemul lacurilor de agrement • Ecosistemul iazurilor • Ecosistemul hetesteelor • Ecosistemul puturilor si fântânilor Ecosisteme semiacvatice • Ecosistemul orezariilor Ecosisteme terestre Ecosisteme cerealiere • Ecosistemul culturii de grâu • Ecosistemul culturii de orez • Ecosistemul culturii de ovaz • Ecosistemul culturii de porumb Ecosisteme legumicole • Ecosistemul culturii de cartof • Ecosistemul culturii de tomate • Ecosistemul culturii de ardei • Ecosistemul culturii de dovleci • Ecosistemul culturii de pepeni • Ecosistemul culturii de varza • Ecosistemul culturii de salata etc.

Ecosisteme zootehnice • Ecosistemul avicol • Ecosistemul cresterii bovinelor • Ecosistemul cresterii porcinelor Ecosisteme artificiale subterane • • • • Ecosistemul minelor de carbuni Ecosistemul minelor de sare Ecosistemul minelor de aur Ecosistemul minelor de uraniu etc. Ecosisteme de agrement • Ecosistemul parcurilor intraurbane • Ecosistemul parcurilor periurbane Ecosisteme ale asezarilor umane • Ecosistemul rural (sat) • Ecosistemul urban (oras) Ecosisteme agricole acoperite • Ecosistemul culturii în sera • Ecosistemul culturii în solare • Ecosistemul culturii în rasadnite etc. Ecosistemele culturii furajere • Ecosistemul de cultura a lucerne i • Ecosistemul de cultura a borceagului etc.Elemente de ecologie • • • Ecosistemul culturii de cires si visin Ecosistemul culturii de cais Ecosistemul culturii de piersic etc. 100 .

85 % este înglobata în gheata polara si pe altitudine (77. 4.175 %).1. Litosfera.328 %). este învelisul extern solid al Globului. Toposfera Toposfera are un rol determinant si exclusiv în mentinerea vietii pe Pamânt. Integralitatea ecosferei este rezultatul interactiunii subsistemelor sale componente. solida (gheata). sol si fiintele vii. respectiv a ecobiomilor constituiti din ecosisteme. litosfera participa la procesele de manifestare a vietii prin partea ei superficiala. Între apa marilor si cea a oceanelor. Atmosfera este învelisul gazos care înconjoara Pamântul fara o limita superioara precisa. mezosfera. Masa ei reprezinta 0. Biosfera este alcatuita din totalitatea biocenozelor. conditionat de energia solara si de fortele gravitationale (fig. format din stratul inferior al atmosferei. incluzând Oceanul Planetar si apele continentale supraterane (epigee) si subterane (hipogee).034 %) si în umiditatea solului (0. vapori. Temperatura atmosferei. iar în straturile subterane pâna la adâncimi de peste 50 km si este prezenta sub toate formele fizice: lichida. respectiv a biomilor existenti pe Terra. stratul superior al litosferei si întreaga hidrosfera. Proprietatile aerului se mentin pâna la înaltimea de 3000 m. Pe Terra volumul total de apa este aproximativ 1370 x 106 km3 . precipitatiilor si deplasarilor orizontale si verticale ale maselor de aer. Începând de la suprafata Pamântului pe verticala se diferentiaza straturile: troposfera. Cantitatea cea mai mare de apa dulce din procentul de 2. 79 % din masa totala de aer. cele mai importante sunt cele de formare a solurilor. în atmosfera (0. ca învelis viu al Pamântului. între apele subterane si vaporii de apa din atmosfera. Dintre toate procesele ecologice ce se desfasoara la suprafata ei. troposfera contribuie direct la mentinerea vietii pe planeta Pamânt cuprinzând cca.11 km si constituie domeniul de formare a norilor. Indiferent de relief. starea de umezeala si circulatia aerului constituie elementele climei cu rol ecologic foarte important si determinant al manifestarilor vietii în cadrul biocenozelor biomilor. 101 . a râurilor si a lacurilor. Rolul apei în natura este incomensurabil.15 %. în organizarea ecosistemelor si a ecobiomilor. din care oceanele reprezinta 97. ionosfera (termosfera) si exosfera. Are înaltimea medie de 10. iar apa dulce 2.003 %). cu grosimea de cca. Între toposfera. trecând treptat în spatiul interplanetar. între acestea si organismele vii exista o strânsa legatura. în ape subterane (peste 20 %). inclusiv a omului. Densitatea ei scade cu altitudinea. si biosfera. Ea trece de la o stare la alta într-un circuit continuu. Apa influenteaza existenta vietii din biocenozele biomilor terestri si subterani si în acelasi timp ea constituie mediul celor mai întinsi si mai complecsi biomi de pe Terra. Hidrosfera este învelisul de apa al Pamântului. Între toate componentele hidrosferei exista o strânsa interdependenta si o permanenta conditionare. Fara apa viata este imposibila. Uscatul emers al litosferei este fragmentat într-o serie de blocuri care formeaza continente si insule cu relieful reprezentat prin lanturi muntoase.000001 din masa Globului. exista o strânsa interdependenta. Toposfera1 cuprinde substratul abiotic existent pe Terra. ca substrat abiotic global. Din toate stratele. în lacuri cu apa dulce (0. zapezile si gheturile. apa. Compozitia ei se schimba cu altitudinea.85 %. de prezenta carora se leaga existenta lumii vietuitoarelor.42 %) si numai o mica cantitate în râuri si fluvii (0. 1200 km. În partea superficiala a scoartei terestre au loc cele mai complexe interactiuni dintre aer. podisuri si câmpii brazdate de vai. stratosfera. În atmosfera apa ajunge pâna la 10-15 km altitudine.Elemente de ecologie Capitolul 4 ECOSFERA Ecosfera este formata din toposfera si biosfera. 31).

Aceste circuite se realizeaza la nivelul ecosistemelor. Ele compun ecobiomii. P. Biosfera Biosfera constituie învelisul viu al Pamântului. N. 31. Pârvu. CI. reprezinta elementul de referinta primordial al mediului abiotic generat de lilosfera. I. C. hidrosfera si partea inferioara a atmosferei. între care exista o permanenta interactiune si interpatrunderi bazate pe circuitul de substanta. energie si informatie desfasurate la scara planetara. Circuitele biogeochimice globale Circuitul de substanta în biosfera este legat de distributia atomilor elementelor chimice în scoarta terestra. în principal ale elementelor H. din mediul neviu în materia vie si invers. iar sub aspect ecologic. Transferul de substanta si energie asigura autocontrolul ecosferei. concrete ale ecosferei. 4. Baza biogeochimica reprezinta relatiile reciproce care exista între bio sfera si mediul geochimic al toposferei. organizarea lor si marea lor diversitate sunt determinate de conditiile mediilor abio tice si ele atât de heterogene. Este cea mai recenta si superioara formatie ecologicosistemica a naturii. Ca.3. Br.2. 2001) 4. În ecosfera exista functii biogeochimice bine determinate concretizate în migratiile ciclice biogeochimice. K. Biosfera ocupa locul superior în ierarhia nivelurilor de organizare a sistemelor biologice. reprezentat de biocenoze grupate în biomi. La nivelul lor se disting doua tipuri de circuite biogeochimice globale: circuite gazoase si circuite sedimentare. care au istorie naturala comuna cu atomii din care este alcatuita substanta organica vie. Circuitul substantei se realizeaza cu cheltuiala de energie. Distributia biomilor pe Terra. Vietuitoarele care participa la formarea biosferei reprezinta forma superioara de evolutie a materiei. Circuitul apei în natura (C. Ecosfera a luat nastere ca urmare a acestei evolutii.Elemente de ecologie Fig. Acestea provoaca si întretin procese ecologice care au la baza trans formarea si evolutia atât a substantelor cât si a formelor de energie. Circuitele gazoase sunt închise sau perfecte 102 . Fe. hidrosfera. Ecosistemele sunt unitati functionale elementare. atmosfera si fa ra de care nu poate exista. O. S. la care pentru edificarea lor participa partea superioara a litosferei. iar acestia ecosfera. rezultata din interferenta energiilor generate de toate învelisurile Terrei. având ca sursa principala radia tiile solare.

constituind un sistem tampon. N. Circuitul biogeochimic al carbonului Rolul biologic al carbonului este de prim rang atât la nivelul ecosistemelor. 32). Circuitul biogeochimic al carbonului. care contine cca.i un rol energetic esential. 3000 x 109 t carbon. carbonul are un rol ecologic foarte important. Prin fotosinteza. cu cca. dizolvarea CO2 determina formarea acidului carbonic. 20 x 1015 t carbon. Carbonul constituie baza formarii tuturor moleculelor si macromoleculelor organice. iar prin respiratie este restituit de plante si animale atmosferei sau hidrosferei (fig. Pe cale biologica carbonul este vehiculat prin fotosinteza realizata de plante si prin respiratia plantelor si animalelor. Sub forma de CO2 formeaza în atmosfera un ecran care opreste radiatiile termice. 32. 10 x 1012 t carbon. 40 000 x 109 t carbon sub forma de carbonati si bicarbonati si tot aici substanta organica dizolvata cu cca. care contine cca. Rezervoarele de carbon care asigura circuitul lui biogeochimic sunt atmosfera. O). carbonul din atmosfera si din apa este integrat în materia organica. Circuitele sedimentare sunt deschise sau imperfecte în care iesirile si intrarile de elemente chimice nu sunt echilibrate. care combinat la acest nivel cu Ca formeaza carbonatul si bicarbonatul de calciu. biosfera. Reversibilitatea acestor sub stante constituie mecanismul principal de tamponare a variatiilor pH-ului în mediul acvatic. Reactioneaza cu alte elemente chimice prin cedare si acceptare de electroni. humusul. infrarosii emise de suprafata terestra rezultând efectul de sera. cât si la nivelul ecosferei.i relativ constanta concentratia. cu 1000 x 109 t carbon.Elemente de ecologie având în atmosfera rezervorul principal al elementelor chimice (C.1. indiferent de marimea lor. turba cu cca. 103 . Plantele care vegeteaza pe uscat. combustibilul fosil. Fig. sedimentele de carbonati constând în calcare si dolomite estimate la cca.3. constituie un aspirator aproximativ constant al carbonului din atmosfera pe care îl iau sub forma de CO2 . În apa. Carbonul este transferat de la un rezervor la altul prin intermediul proceselor biologice si interactiunilor cu procesele fizico-chimice. conferindu. Procesele de asimilatie ale carbonului si de restituire mediului abiotic (atmosferei sau apei) sunt echilibrate. apa oceanelor cu cca. 4. mentinându. 3000 x 109 t carbon. Iesirile elementelor chimice din rezervor sunt aproximativ echilibrate prin intrarile lor în timp. 800 x 109 t carbon. Global. 700 x 109 t sub forma de CO 2 . Intensitatea acestui fenomen depinde de concentratia CO2 din atmosfera si are implicatii în influentarea conditiilor climaterice globale.

în care se afla în proportie de 79% din volum. Guanoul consta din depozite de excremente ale liliecilor în pesteri si ale pasarilor acvatice în zonele de coasta ale unor continente sau pe insule oceanice.3. Participa la procesele de fosforilare în biosinteza si la degradarea glucidelor. altele reduc nitritii pâna la amoniac si un alt grup de bacterii produc eliberarea azotului molecular care revine în atmosfera. Intra în alcatuirea aminoacizilor care sunt elementele de constructie a substantelor proteice.3. prin care o parte a azotului din circuit este redat atmosferei. germinatia. Fiecare specie de planta leguminoasa îsi are simbiontul sau specific. Influenteaza pozitiv cresterea plantelor. At doilea subciclu consta în degradarea sau mineralizarea compusilor organici cu azot si biosinteza compusilor organici azotati. humusul. mazare. Bacteriile libere fixatoare de azot atmosferic sunt aerobe si anaerobe. 4. intra în structura acizilor nucleici. Prin ADP si ATP contribuie la captarea si înmagazinarea energiei chimice atât la plante cât si la animale. fotosinteza. Primul subciclu consta în fixarea azotului liber din atmosfera si introducerea lui în circuit si dentrificarea.Elemente de ecologie 4. Fixarea biologica a azotului din atmosfera este realizata de mai multe bacterii libere sau simbionte. gimnosperma Cycas are ca simbionte cianoficee din genurile Nostoc si Anabaena etc.3. care contine 20 % azot. Continutul de fosfor în sol si în apa reprezinta o masura a fertilitatii si a capacitatii productive a ecosistemului. raspândite în solul mediului terestru si algele cianoficee. În cadrul materiei vii este un element energetic central. Dintre formele aerobe cele mai importante sunt speciile genului Azotobacter ce îsi desfasoara activitatea în apele dulci si marine. Este indispensabil biosintezei substantelor proteice. la formarea de amoniac sau la eliberarea de azot molecular în atmosfera. Rezervorul principal natural îl constituie apatitul si guanoul. salcâm etc. Fosforul este eliberat din rocile sedimentare si din cele vulcanice prin 104 . În mediul terestru un rol foarte important în fixarea azotului atmosferic îl au bacteriile simbionte. raspândite în mediile acvatice dulcicol si marin de pe tot Globul. Rolul lor în viata ecosistemelor este foarte important.) Denitrificarea consta în transformari care duc la formarea de nitriti. a alcaloizilor si a altor substante organice. ape si sedimente slab aerate cu continut important de substanta organica. Formele anaerobe cele mai importante apartin genurilor Clostridium si Rhodospirilium. maturarea fiziologica (coacerea) fructelor. Cele mai numeroase si cele mai active sunt speciile genului Rhizobium care traiesc în simbioza cu radacinile leguminoaselor pe care se formeaza nodozitati. Denitrificarea este un proces reducator care se produce intens în soluri. Azotul atmosferic mai este fixat si de unele bacterii sulforeducatoare identificate în solurile celor mai diferite regiuni. respiratia. lucerna. Circuitul biogeochimic al azotului Azotul este un element chimic biogen important. Circuitul biogeochimic al azotului este asigurat în cea mai mare parte de organismele vii realizându-se în doua subcicluri. trifoi. lipidelor si substantelor proteice. Rezervorul principal de azot îl constituie atmosfera. Circuitul biogeochimic al fosforului Fosforul este indispensabil organismelor vegetale si animale contribuind la formarea acizilor nucleici si a unor coenzime. Ele realizeaza simbioza cu radacinile de fasole. Un alt grup important de fixare a azotului din atmosfera îl reprezinta cianobacteriile. Fazele sunt comple mentare. Alte specii de plante au ca simbionti unele alge (de exemplu ferigile din genul Azolla care au ca simbionta alga Anabaenas. sedimentele de natura organica sau minerala si organismele vii. Denitrificarea este produsa de diferite grupe de bacterii dintre care unele reduc nitratii la nitriti. inclusiv în solurile ecosistemelor terestre arctice.2.

cantitatea de precipitatii este scazuta. Este luat din mediul înconjurator ca element important în constitutia structurilor scheletice. Acest lucru se întâmpla în oceane si mari la adâncimi destul de mari. oceane. Aici au loc depuneri de sedimente calcaroase. urmata de acidifierea lui. Acelasi lucru se întâmpla si în ecosistemele acvatice. Calciul rezultat din descompunerea lor este spalat din litiera de apa precipitatiilor si deplasat spre adâncime. Descompunerea.3. lacuri.4. unde concentratia CO2 este mult crescuta. Hidrobiontii nu pot utiliza decât bicarbonatii. Pe acest fond de circuit geochimic global se grefeaza circuitele biologice. o realizeaza bacteriile descompunatoare care duc la eliberarea fosforului. celenterate. din lipsa procesului de fotosinteza. briozoare. fie la n mare adâncime. Pierderile sunt reprezentate de compusii anorganici si organici solubili la care se alatura pierderile sub forma de detritus organic care contin compusi ai fosforului. adica forma solubila a calciului. precum si mineralizarea excrementelor. CO2 din bicarbonati este luat de plante. fie pe platforma continentala. Procesul este influentat de clima prin frecventa si intensitatea precipitatiilor. Integrarea lui în materia vie o realizeaza macrofitele acvatice emerse si submerse. în apa are loc depunerea calciului pe plante sub forma de cruste. Padurile acumuleaza în masa lemnoasa o mare cantitate de calciu. Fosforul anorganic dizolva t intra în circuitul biologic. fluvii. 105 . atunci are loc saracirea solului în calciu. iar alta parte formeaza compusii insolubili. Depozitele unor zacaminte au mii de metri grosime. În platforma continentala exista mai putin CO2 din cauza utilizarii lui de macrofitele submerse. Carbonatii de calciu din profunzime sunt dizolvati si ajung la suprafata prin apa izvoarelor. Circuitul biogeochimic al calciului Calciul ca element chimic este necesar cresterii si dezvoltarii plantelor si animalelor. spongieri. Uneori. 4. unde se depune î sedimente. Lor li se adauga cantitati importante de calciu din apa unde formeaza sistemul carbonati-bicarbonati. precum si de structura învelisului vegetal. Singurele ei componente care restituie solului compusii minerali sunt frunzele. O parte din el reintra în circuit. solubilizarea carbonatilor o realizeaza dioxidul de carbon dizolvat. gips. Vegetatia ierboasa prin descompunere determina calcifierea solului. circuitul calciului este dependent de corelatia dintre carbonati si bicarbonati. Calciul este prezent în cantitati uriase în scoarta Pamântului sub forma de depozite de dolomit. la animalele vertebrate si la o serie de animale nevertebrate (foraminifere. de microfitobentos. De aici el este transferat prin consumul plantelor în corpul animalelor. moluste). Daca procesul este prea intens. Calciul nu mai este antrenat în adâncime din cauza precipitatiilor reduse cantitativ si distribuite inegal în cursul anului. În apa. Reîntoarcerea lui în circuit se produce doar partial.Elemente de ecologie dezagregare chimica. Spalat din diverse locuri de apa de precipitatie este transportat prin râuri si fluvii în mari si oceane. marmura etc. iar carbonatii precipita si se depun pe corpul lor. mari. crustacei. fitoplanc tonul si microfitobentosul. Din zona profunda unde se acumuleaza este extras partial de radacinile arborilor si integrat în structura materiei vii. În mediul acvatic. Circuitul global al calciului se realizeaza hidrologic. În ecosistemele terestre fosforul rezultat din dezagregarea rocilor este introdus în circuitul materiei vii de catre plante. În zonele de stepa. Carbonatii de calciu sunt dizolvati de apele de precipitatii si antrenati prin apa de siroire în râuri. În cadrul circuitului realizat de fosfor au loc permanente pierderi. perifiton si de fitoplanctonul din zona neritica. creta. respectiv mineralizarea plantelor si a animalelor moarte.

Spre zonele adânci. Sursa primara principala de energie libera pentru întreaga biosfera o reprezinta Soarele. În litosfera exista depozite de pirita (sulfura de fier). Mineralizarea lor presupune reducerea sau oxidarea sulfului si a compusilor sai pâna la hidrogen sulfurat sau sulf. sulful ajunge în corpul animalelor si este integrat în materia lor vie. De aici sulful intra în circuitul organismelor animale prin consumatorii fitofagi. 4. La nive lul biosferei ponderea lor energetica este neglijabila. Prin consumul plantelor de catre animalele fitofage. prin industria chimica. Prin fotosinteza. în proportie foarte mica. Hidrogenul sulfurat din atmosfera prezent sub forma de gaz se transforma prin oxidare în dioxid de sulf care î n prezenta apei din atmosfera se transforma în acid sulfuric. H2 S ajuns în atmosfera îsi începe circuitul descris. În mediul acvatic H2 S este repede oxidat prin prezenta oxigenului si transformat în sulfat.34 x 1024 cal/an. Din aceasta circa 4 % este absorbita de pigmentii clorofilieni ai plantelor si numai 1 % este convertita în energie chimica potentiala si stocata în biomasa vegetala. global. petrol care contin cantitati importante de sulf. Fluxurile de energie furnizate de Soare si transformarile acesteia la nivelul biosferei sunt realizate de producatorii primari reprezentati de plantele fotosintetizante constând din microfite si macrofite. si sezonier. Pirita ajunsa la suprafata solului se transforma prin oxidare în sulfat de fier si acid sulfuric.3. cu amplitudine mare. sub influenta diferentelor de temperatura si densitate prin circulatia de toamna si primavara. Ultimul formeaza cu cationii diferiti sulfati pe care plantele îi înglobeaza în materia lor vie. În exces. În corpul organismelor exista sub forma de compusi organici si anorganici.5. excretele animalelor sunt descompuse pe cale bacteriana si de catre ciuperci microscopice. prin activitatea de descompunere bacteriana a substantelor organice etc. prin minerit. Ea însa exista. plantele terestre fixeaza anual din atmosfera o cantitate de aproximativ 5 x 1013 kg carbon. Acestia sunt transformati în sulfati utilizati de plante direct sau reiau calea hidrologica mentionata. Fluxul de energie radianta solara incidenta pe atmosfera terestra este de 1. care ajung prin consum în corpul animalelor. Depozitele mari de resturi vegetale în conditii de anaerobioza sunt transformate de bacterii în H2 S si pirita. El este antrenat de precipitatii pe suprafata solului unde în prezenta cationilor se transforma în sulfati solubili. animalele moarte. care sunt absorbiti de plante si integrati în aminoacizi sau alte substante organice. Fluxurile energetice Fluxurile de energie libera la nivelul biosferei se realizeaza prin intermediul sistemelor biologice. Intra în structura unor aminoacizi ca cisteina. de asemenea. gips (sulfat de calciu). Circuitul biogeochimic al sulfului se realizeaza prin mecanisme hidrologice având la baza procese fizico-chimice corelate cu mecanismele biologice. metionina si în alte substante organice. Ele obtin energia metabolica prin oxidarea aeroba sau anaeroba a acestora. carbuni. oxigenul ajunge prin dizolvare în apa a carei circulatie are loc pe verticala. al arderilor industriale. Plantele moarte. sulful si compusii lui devin toxici pentru plante si animale. cu amplitudine mai mica prin curentii de convectiune. Aceasta circulatie sau miscare a apei pe verticala se desfasoara diurn. Acestuia i se alatura functional.Elemente de ecologie 4. calcopirita (sulfura dubla de fier si cupru). energia chimica a unor substante anorganice de care beneficiaza câteva grupuri de microorganisme chimiosintetizante.4. Lor li se alatura procesul de fotosinteza al producatorilor primari 106 . În atmosfera sulful se afla în combinatia H2 S ca rezultat al emanatiilor vulcanice. Circuitul biogeochimic al sulfului Sulful este un element chimic indispensabil nutritiei plantelor. cistina. humusul si detritusul organic contin sulf. iar fluxul de energie circula în cadrul ecosistemelor prin „canale” metabolice specifice.

Elemente de ecologie
acvatici. Un mol de carbon încorporat în hidratii de carbon depoziteaza 114 kcal de energie libera. De la plante, energia este luata sub forma de materie organica prin hrana, de catre organismele heterotrofe fitofage reprezentate de animale, ciuperci si bacterii. În cadrul lor, prin metabolizare, energia este stocata în alte tipuri de substante organice proprii organismelor consumatoare. Fluxul de energie se desfasoara conform legilor termodinamicii însa, pe parcurs, în diferite momente ale desfasurarii lui, se înregistreaza pierderi sub forma de energie calorica. Din fluxul de energie, numai o mica parte este transferata altor verigi, restul se pierde pe parcursul lanturilor trofice. Fluxurile de carbon si de energie libera se desfasoara unidirectional dupa schema radiatie solara - producatori - consumatori descompuna tori. În fiecare ecosistem, pe lânga fluxul de energie unidirectional, materia are caracter ciclic. Unidirectionalitatea fluxului energetic si caracterul ciclic al materiei în cadrul fiecarui ecosistem sunt doua principii fundamentale interconexate ale ecologiei prezente în orice ecobiom. Foarte importante în cadrul ecosistemelor sunt transformarile de energie din forme inferioare în forme superioare, care apar treptat la diferite niveluri trofice, ca de exemplu energia nervoasa, energia psihica etc. Începând de la baza catre vârf are loc cresterea eficientei fiecarui nivel trofic. Organismele evoluate sunt mai eficiente. Ele au mecanisme reglatoare complexe care permit un randament sporit al folosirii surselor de hrana (I. Diaconu, 1980). Un alt aspect foarte important este calitatea si cantitatea de materie organica reprezentata de producatorii primari prin fotosinteza. Calitatea este specifica fiecarei specii de planta. Cantitatea de substanta organica produsa reprezinta productia bruta. Nu toata productia (respectiv energia libera stocata) este pusa la dispozitia nivelului trofic urmator reprezentat de consumatorii primari. O parte din substanta organica sintetizata este folosita ca sursa de energie pentru desfasurarea activitatii plantelor, concretizata prin pierderi în procesul respiratiei. Cantitatea de energie ramasa reprezinta productia neta. Aceasta este pusa la dispozitia nivelului trofic urmator. În fapt, acelasi proces se întâmpla la fiecare nivel trofic. De exemplu, fitofagele consuma o parte din substanta organica a producatorilor primari, respectiv a plantelor, pe care o transforma în substanta organica proprie. Ea reprezinta productia bruta. Ceea ce ramâne în urma desfasurarii proceselor vitale reprezinta productia neta. Aceeasi nota functionala are loc la fiecare nivel trofic, pâna la consumatorii de vârf sau tertiari. Între ecosistemele unui ecobiom sau între ecosistemele a doi ecobiomi deferiti au loc importuri sau exporturi de energie. Un ecosistem poate primi energie de la alte ecosisteme din cadrul aceluiasi ecobiom sau de la ecosisteme ce apartin altor ecobiomi. Acesta este importul. În acelasi mod ecosistemele pot exporta energie altor ecosisteme din acelasi ecobiom sau la ecobiomi uneori foarte diferiti. De exemplu, padurea ca ecosistem, apartine ecobiomului forestier. Ea poate furniza energie (hrana) unor organisme animale ce apartin unui alt ecobiom. Frunzele, crengile în putrefactie, substantele organice din litiera care partin ecobiomului forestier sunt antrenate de apa de infiltratie a precipitatiilor în pesteri care sunt ecosisteme ale ecobiomului subteran. Deci, exportul de energie prin materia organica se realizeaza între doua ecosisteme ce apartin la doi ecobiomi total diferiti. Ecobiomul lotic reprezentat de fluviu cu toata gama de ecosisteme acvatice ale afluentilor, apa lui care debuseaza în mediul marin, d în alt ecobiom, realizeaza un eci export masiv de energie în mediul marin, deci în alt ecobiom acvatic, constând dintr-o multitudine de organisme vegetale si animale marunte de substante organice autohtone si alohtone, de pesti etc. Dar si ecobiomul marin asigura export de energie în ecobiomul lotic prin organismele de animale care vin aici pentru reproducere sau hrana (mai ales pestii). Este de retinut faptul ca toate sistemele biologice, indiferent de ierarhia lor, si toate sistemele ecologice, indiferent de complexitatea lor, sunt sisteme deschise. În cadrul lor, procesele energetice sunt ireversibile.
107

Elemente de ecologie Capitolul 5

DEGRADAREA ECOSFEREI, CAUZE SI CONSECINTE ECOLOGICE
5.1 Poluarea si implicatiile ei ecologice Poluarea consta în impurificarea atmosferei, apelor supraterane, a celor subterane si a solului cu diferite substante. Reprezinta una din problemele fundamentale ale umanitatii si este consecinta ruperii echilibrului ecologic dintre om si natura. Originile poluarii sunt îndepartate, dar astazi datorita dezvoltarii industriei ea s-a accentuat considerabil. Indife rent de forma ei, poluarea este o agresiune împotriva integritatii pure a mediului înconjurator. Poluarea poate da nastere unor schimbari ireversibile si dezastruoase în mediul terestru, în apele continentale, în oceane, în clima planetei. În România, dupa Revolutia din Decembrie 1989, responsabilii cu protectia mediului au realizat la nivel national inventarierea si definirea concreta a 14 mari zone intens poluate si identificarea a 1218 poluatori, din care 80 sunt mari poluatori. Stiinta care se ocupa cu studiul actiunii factorilor poluanti asupra ecosistemelor se numeste molismologie. Cuvântul poluare provine din latinescul polluere, care înseamna a murdari, a pângari, a profana. Poluarea desemneaza actiunile omului de murdarire a propriului sau mediu de viata. Curatirea mediului de viata este o lege naturala, care permite continuarea activitatii, a vietii însasi. Poluarea, in general, este definita ca “orice introducere de catre om in mediu, direct sau indirect, a unor substante sau energie, cu efecte vatamatoare, de natura sa puna in pericol sanatatea omului, sa prejudicieze resursele biologice, ecosistemele si proprietatea materiala, sa diminueze binefacerile sau sa împiedice alte utilizari legitime ale mediului”. Poluantul este un factor care aflat in mediu in cantitati care depasesc limita admisa pentru una sau mai multe specii de vietuitoare împiedica înmultirea sau dezvoltarea normala a acestora. Poluarea poate fi naturala sau artificiala. Rolul principal îl are poluarea artificiala generata de activitatea omului care, in consecinta, a evoluat odata cu dezvoltarea civilizatiei. Sunt descrise sase tipuri de poluare: microbiologica, chimica, fizica, psihica si informationala, estetica si electromagnetica. v Poluarea microbiologica este consecinta diseminarii in mediul ambiant a germenilor patogeni sau conditionat patogeni, a elementelor infestate de catre subiectii umani sau animali, bolnavi sau purtatori. v Poluarea chimica este consecinta dezvoltarii industriei, agriculturii de tip intensiv, transporturilor, urbanizarii etc. v Poluarea fizica s-a extins in paralel cu poluarea chimica si este sonora (zgomote si vibratii), termica si radioactiva. v Poluarea psihica si informationala (culturala si spirituala) este înregistrata la om, in ultimele decenii, ca o consecinta a folosirii excesive a mijloacelor mass- media. v Poluarea estetica este consecinta degradarii peisajelor printr-o urbanizare necivilizata, prin sistematizarea conceptuala improprie si prin amplasarea de obiective industriale in zone virgine sau mai putin modificate de om.
108

Elemente de ecologie
v Poluarea electromagnetica apare în locurile în care anterior au fost paduri care au fost defrisate. În zonele defrisate se înregistreaza o stagnare a câmpului electromagnetic al Terrei în absenta copacilor care joaca un rol de antene.

5.1.1. Revolutiile din societatea umana si impactul acestora asupra mediului
Revolutia industrial a a condus la cresterea numarului de fabrici, uzine si platforme industriale gigant, care au ocupat suprafete de teren agricol din ce în ce mai mari, afectând peisajul natural. Revolutia agrara a condus la aparitia si dezvoltarea agriculturii intensive bazata pe mecanizare, chimizare si irigatii, apoi la aparitia si dezvoltarea zootehniei intensiv- industriale si a medicinii veterinare, organizate în complexe mari, cu tehnologii energofage utilizarea de substante chimico- farmaceutice si produse biologice vii. Agricultura intensiva a condus la epuizarea resurselor de humus, la erodarea si poluarea solului. Zootehnia intensiva a condus la poluarea chimica si microbiologica a aerului, solului si apei. Revolutia în transporturi s-a concretizat prin aparitia de noi tipuri de vehicule, in numar din ce in ce mai mare. Pentru folosirea vehiculelor a fost necesara scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete de teren din ce in ce mai întinse, consumarea unor cantitati impresionante de carburanti, prin a caror ardere s-a contribuit din plin la poluarea chimica a aerului. Urbanizarea a condus la aparitia de aglomerari de oameni si de materiale din ce în ce mai numeroase si mai mari, având drept consecinta poluarea fizica si chimica a aerului, apei si solului. Revolutia in stiintele biologice a facut posibila aparitia de noi soiuri de plante si animale, introducerea monoculturii, folosirea biotehnologiilor etc., cu implicatii în echilibrul ecologic.

5.1.2. Situatia poluarii mediului î n România
Conform unor studii, poluarea mediului în România are un nivel mediu pentru Europa, existând însa 14 zone (Copsa Mica, Baia Mare, Zlatna, Ploiesti -Brezoi, Borzesti - Onesti, Bacau, Suceava, Pitesti, Târgu-Mures, Turnu-Magurele, Tulcea, Isalnita, Brasov, Govora) în care situatia este critica. • Situatia apelor de suprafata si subterane. Se estimeaza ca, în prezent, în apele de suprafata se deverseaza anual circa 6 milioane tone substante poluante, cum ar fi amoniul, amoniacul, clorurile, azotatii, fenolii, fosforul, detergentii, pesticidele etc. Datorita acestei situatii, 3600 km, din cei 20000 km ape curgatoare cu diverse folosinte, sunt „zone moarte”. Din cauza nivelului ridicat de poluare a aerului, solului si apelor de suprafata din anumite judete (Bacau, Prahova, Timis etc.) au fost afectate si apele subterane, generând serioase probleme în asigurarea necesarului de apa potabila. Situatia solului. Ca urmare a tipului de agricultura practicat in ultimii 50 de ani, mari suprafete de teren agricol sunt degradate prin eroziune (de suprafata sau adâncime), prin tasare, acidifiere, alcalinizare, exces de umiditate etc. si poluate cu îngrasaminte chimice, pesticide si prin ploi acide.

109

datorat prezentei simultane a mai multor sunete. energie calorica care produce poluarea termica si energie radianta care determina poluarea cu radiatii penetrante. chimica sau biologica. percepute de organul auditiv ca zgomote si vibratii.zis si îsi modifica comportamentul. Zgomotul este cunoscut ca un fenomen sonor.5 milioane locuitori se afla sub actiunea diferitelor forme de poluare.5 % sunt afectate de daunatori si poluanti. 5. Prin cercetari stiintifice s-au stabilit urmatoarele: ü pragul minim de audibilitate. prin impactul sau asupra biosferei. sonitus = sunet) au frecventa cuprinsa între 0-20 Hz. În functie de natura sa.).Elemente de ecologie • Situatia aerului. În aerul atmosferic. placute auzului. suprafata ocupata cu paduri a scazut de la 9 milioane ha la 6. Poluarea atmosferei Poluarea atmosferei. Ultrasunetele (ultra = dincolo) au frecventa peste 20 mii Hz.5 milioane locuitori din zonele critice se afla sub actiunea permanenta a fenomenelor de poluare. dar si a mediului natural în întregul sau. Frecventa sunetului se defineste prin numarul de oscilatii acustice complete timp de o secunda. care depasit produce senzatia de durere. reprezentat de un sunet cu frecventa de 1000 Hz si intensitatea de 10-4 w/cm2 . sunt emanate anual circa 138 milioane tone substante poluante. in general nearmonice. Taria sunetului este data de intensitatea senzatiei auditive a acestuia. 5.1. ü pragul superior de audibilitate. Poluarea fizica Poluarea fizica a atmosferei este consecinta adaosului de ene rgie. oxizi de azot si carbon. frecventa si tarie. pulberi în suspensie si sedimentabile etc. constituie una din problemele majore ale societatii umane. Poluarea sonora Poluarea sonora este consecinta oscilatiilor sonore ale aerului. Un numar de 1. reprezentate în principal de dioxid de carbon (131 milioane tone). Adaosul poate fi sub forma de energie mecanica fapt care genereaza poluarea sonora. Se caracterizeaza prin intensitate. Aerul poluat sta la baza formarii smogului. De la începutul secolului si pâna în prezent. cu intensitate si durata diferite. • În prezent.2. natura si dinamica acestora este necesara pentru protectia vietuitoarelor.1. Sunt emise în urma exploziilor de mare putere.2-1. Se masoara în foni (1 fon = 1dB la frecventa de 1000 Hz). ploilor acide si efectului de sera. Sunt produse de diferite 110 . Intensitatea sunetului este reprezentata de presiunea undei sonore. Situatia padurilor. poluarea poate fi fizica.2. Infrasunetele (infra = dedesubt. Se masoara in Hertz (1 Hz = o oscilatie/sec. cutremurelor de pamânt si a furtunilor. sau nearmonice (atonale). 5. circa 40 % din suprafata României si 4-4. dioxid de sulf. Zgomotele pot fi armonice (tonale). Animalele percep aceste sunete înainte de producerea fenomenului propriu.1.2. Cunoasterea surselor de poluare a atmosferei. din care 5. Se masoara cu sonometrul (fonometrul) si se exprima in decibeli (dB). dar si asupra apei si solului.4 milioane ha. reprezentat de un sunet cu frecventa de 1000 Hz si intensitatea de 10-6 w/cm2 . Aria cuprinsa între cele doua limite se numeste suprafata de audibilitate. neplacute auzului (se datoreaza vibratiilor).

În aceasta se gasesc o serie de gaze. cu modificari ale climatului local. clorofluorocarbonii (freonii). tarile CSI. metanul. Poluarea termica indirecta este consecinta efectului de sera. tarile UE. bromofluorocarbonii (ha lonii) etc. asa cum sunt activitatile casnice. implicit la încalzirea globala a Terrei. Poluarea termica Poluarea termica a aerului se poate produce direct sau indirect. de transport etc. strabat atmosfera si ajung pe pamânt (46 %). agricole.. amoniacul.2. ozonul. între orele 22-6 nivelul echivalent continuu trebuie sa fie cu 10 dB mai redus decât pe timpul zilei.. provenite din diferitele activitati umane. în functie de nivelurile de presiune (în dB) si de frecventa (în Hz). încalzind-o.526/1997. pe timpul zilei. s-a stabilit nivelul acustic echivalent continuu. Prin Ordinul Ministerului Sanatatii nr. pâna în anul 2100.Elemente de ecologie aparate si percepute de câini si pisici. ajungând la stratul de vapori si gaze de sera. O parte din acestea sunt reflectate sub forma de raze infrarosii.5 m înaltime de sol. Aportul cel mai important la efectul de sera. numite gaze de sera (fig.2. cum sunt dioxidul de carbon. dar el a devenit periculos odata cu accentuarea poluarii atmosferei. Radiatiile solare. rezultata din diferite activitati umane. 5. 34). care nu trebuie sa depaseasca 50 dB. Curbele de zgomot sunt diferite. Fig. Se prevede o crestere a temperaturii medii a Terrei cu 30 C. care are loc în troposfera. 33. Poluarea termica directa este consecinta degajarii în atmosfera a unor cantitati mari de energie calorica. industriale. Cea mai mare parte din razele infrarosii ajunse în stratul de vapori si gaze de sera este reflectata din nou pe Terra. 111 . îl au SUA. China. 35). Brazilia si India (fig. masurat la 3 m de peretele locuintei si la 1.1. 33 Efectul de sera Efectul de sera a existat din totdeauna. dar nu se cunoaste efectul acestora. referitor la aprobarea „Normelor de igiena si recomandarilor privind mediul de viata a populatiei”. fapt care atrage încalzirea aerului din atmosfera inferioara. Intens itatea zgomotelor este resimtita cu atât mai puternic cu cât frecventa este mai mare. Pe timpul noptii. dioxid ul de azot.

Elemente de ecologie Fig. Radiatiile penetrante sunt reprezentate de radiatiile electromagnetice si corpusculare. radioactive sunt reprezentate de fluxuri de particule atomice (alfa. iar efectele indirecte constau în modificarea mediului biochimic în care este folosita structura organica. care se propaga sub forma de unde electromagnetice. care poate fi exprimata ca doza de expunere (în röentgen) sau doza absorbita (în rad). 34 Gazele de sera care contribuie la încalzirea globala a Terrei Fig. Efectele directe constau în interactiunea imediata a radiatiei cu structura biologica.3. Radioactivitatea este acel fenomen fizic care consta în proprietatea nucleelor de a se dezintegra spontan prin emisia de radiatii alfa. deoarece aceasta depinde si de natura radiatiilor (radiatiile alfa sunt mult mai distructive decât radiatiile beta si gama). iar atomul rezultat îsi schimba pozitia în sistemul periodic al elementelor potrivit unei reguli de deplasare. 35 Contributia unor tari la încalzirea globala a Terrei 5. Factorul de calitate înmultit cu doza absorbita da doza echivalenta biologic. motiv pentru care a fost introdusa în radiologie notiunea de factor de calitate. beta si gama. chimica sau biologica. Radiatiile electromagnetice (x si gama) sunt reprezentate de câmp uri electromagnetice variabile în timp si spatiu. nucleul initial se transforma într-un nucleu final. conforma cu gravitatea efectului biologic. determinata de tipul dezintegrarii. pentru persoane din populatie 0.5 rem/an. S-au stabilit doze biologice maxim admise/an. Efectele vatamatoare ale 112 .2. însotite de un transport de energie radianta. Acestea produc numeroase efecte de natura fizica.1. Radiatiile alfa si beta reprezinta fluxul de particule care poseda energie si sarcina electrica (alfa pozitiva si beta negativa). Poluarea cu radiatii penetrante Prin radiatii se întelege fenomenul de emisie si propagare în spatiu a unor unde sau particule însotite de transport de energie.5 rem/an. Astfel. pozitroni si neutroni). Doza absorbita se determina prin masurarea ionizarii totale produsa de fluxul de radiatii pe unitatea de masa de tesut. Ca urmare a procesului radioactiv. Radioactivitatea poate avea efecte directe si indirecte asupra organismelor. beta. Doza echivalenta biologic se exprima în rem (röentgen equivalent man). Doza de expunere se determina prin masurarea ionizarii totale produse de fluxul de radiatii în unitati de volum de aer. Radiatiile corpusculare. Nivelul actiunii radiatiilor ionizante asupra organismelor este data de doza de radiatii. pentru expunere profesionala doza maxima este de 5 rem/an. iar pentru expunere neprofesionala 1. Cantitatea de energie absorbita nu reprezinta destul de fidel gradul de vatamare biologica.

ca principali poluanti oxizii de azot. metalurgia neferoasa. carbune. oxizi de azot. oxidul de carbon.1. Acestea au o importanta limitata pentru zonele unde se produc si sunt mult mai reduse ca sursele artificiale. cronice) si genetice. dioxidul de sulf. Gazele naturale sunt combustibilii fosili cu potentia lul poluant cel mai redus. Metalurgia feroasa este poluanta în toate fazele de productie (cocsifiere. aluminiu. În anumite situatii.). incendiile padurilor etc. siliciu. seleniu etc. reactoarele si acceleratoarele de particule. bariu. oxid de carbon. cadmiu. eruptiile vulcanice. Poluarea chimica artificiala a atmosferei nu are granite. pulberi etc. Procesele de combustie se refera la arderea combustibililor fosili (carbune. oxid de carbon. obtinerea de combustibili nucleari. dar si de rocile radioactive. fluoruri) cât si cu gaze (oxid de carbon. Contaminarea radioactiva a animalelor. Aceasta se realizeaza din surse stationare si mobile. 113 . dar si cel mai poluant. de asemenea. hidrocarburile policiclice si cenusa bogata în sulfati. gaze naturale) pentru obtinerea de energie în scopuri industriale (centrale electrice). Sursele stationare cuprind procesele de combustie si procesele industriale diverse. vanadiu etc. Metalurgia neferoasa poate elimina în atmosfera oxizi de plumb. Poluarea chimica Poluarea chimica a atmosferei este consecinta depasirii nivelurilor normale ale unor componenti naturali (dioxid de carbon sau ozon) sau a eliminarii în atmosfera a unor substant e straine de compozitia naturala a acesteia (gaze. Fumul rezultat din ardere contine suspensii si gaze.2. oxizi de sulf.2..). 5. conduce la obtinerea unor produse animaliere cu nivel diferit de contaminare. de centralele nuclearo-electrice. silicati. Sursele artificiale cele mai importante sunt reprezentate de extragerea si prelucrarea minereurilor radioactive. Sursele de poluare chimica artificiala sunt mult mai numeroase si în crestere ca pondere. Poluarea radioactiva se face cu radionuclizi sub forma lichida. Din arderea acestora rezulta. afectând zone din ce in ce mai întinse. preparatul hranei si fumat. rafinarea metalelor în otela rii etc. încalzitul locuintelor.2.).2. cadmiu. în functie de intensitatea acesteia. conducând la importante pierderi economice. 5. din sursele stationa re. nichel. Sursele de poluare chimica naturala si artificiala Sursele de poluare chimica naturala sunt reprezentate de eroziunea solului. comb ustibili cu o pondere importanta în procesele de combustie. oxizi de azot etc. Aceasta polueaza atât cu substante în suspensie (oxid de fier. mangan. seleniu. aparatura de cercetare cu izotopi radioactivi etc. oxizi de fier. nichel. arsen. gradul de contaminare a produselor animaliere poate depasi nivelurile maxime admise. petrol. producerea de fonta în furnale. Totus i si din arderea acestora rezulta oxizi de azot. zinc. Procesele industriale diverse se refera la metalurgia feroasa. descompunerile substantelor organice. dioxid de sulf. Un loc aparte în poluarea artificiala îl ocupa accidentele nucleare si exploziile nucleare provocate pentru perfectionarea bombelor atomice.Elemente de ecologie radiatiilor ionizante sunt somatice (acute. cupru. Sursele de poluare chimica sunt naturale si artificiale. Carbunele constituie combustibilul cel mai frecvent folosit. oxizi de sulf si sulfati. solida sau gazoasa si poate fi naturala si artificiala. fiind transnationala. fluoruri. Sursele naturale sunt reprezentate în special de apele radioactive. Produsii de petrol reprezinta. industria materialelor de constructii si industria chimica. zinc. Suspensiile contin carbon. aglomerarea minereurilor. motiv pentru care sunt scoase temporar sau definitiv din circuitul alimentar. aldehide etc. acid fluorhidric. hidrogen sulfurat etc. iar gazele contin vapori de apa. oxizi de carbon si hidrocarburi. vanadiu.

ci si aerul încaperilor. suspensii. Concentratiile maxime admise conform STAS 12574-87 sunt de 0. Mijloacele de transport. congestii nazale. var.2. ca sursa de energie a reactiilor chimice. Se mentioneaza ca. hidrogenul sulfurat. provenite din sursele de poluare terestre. cu miros caracteristic. polueaza atmosfera cu produsii de ardere a combustibililor fosili lichizi. n celuloza. feroviare. CO. plumb. cât si al localitatilor (evacuari prin cosuri. 114 . amoniacul. substantele toxice aeropurtate. reducerea rezistent ei la infectii etc. compusii organici volatili (COV). dovada fiind întâlnirile internationale dedicate acestui scop (Viena. vapori si materiale în suspensie dintre cele mai toxice. dioxid de sulf. iritarea ochilor. gips. medicamente etc. substantele radioactive. Realizarea unor sobe cu randament din ce în ce mai ridicat reprezinta înca o preocupare de prima actualitate în întreaga lume. ozonul din straturile înalte (dupa unii stratosfera. pesticide. hidrocarburi. La baza formarii ozonului troposferic stau oxizii de azot (în special dioxidul de azot). detergenti etc.03 mg/m3 pentru media pe 24 ore si 0. în timp ce ozonul troposferic este daunator vietii pe Pamânt. hidrocarburi si nitrozamine cancerigene si alte circa 1000 substante identificate. oxid de carbon. În atmosfera. dioxidul de sulf. Montreal. se mentioneaza implicarea ozonului în afectiunile aparatului respirator (dificultate respiratorie. De asemenea. organism interministerial coordonat de MAPPM.Elemente de ecologie Industria materialelor de constructii (fabrici de ciment. iar pe cale artificiala ca urmare a reactiilor unor substante nocive.) polueaza cu suspensii de materii prime si de produs finit si cu diferite gaze rezultate din arderea combustibililor fosili. oxidul de carbon.2 Principalii poluanti ai atmosferei Principalele substante toxice refulate în aer de sursele de poluare sau formate în aer sub actiunea substantelor poluante sunt ozonul. oxid de carbon. de culoare albastruie si foarte toxic. cu pulberi fine de fum. pulberile sedimentabile si în suspensie. Prin HG nr. oxizi de azot. Sursele mobile sunt reprezentate de mijloacele de transport rutiere. mase plastice. atât aerul încaperilor (în cazul încalzirii individuale). Pentru evitarea cresterii poluarii cu ozon în troposfera si protejarea stratului de ozon din atmosfera superioara exista o preocupare deosebita pe plan international. indiferent de natura lor. oxizii de azot. lubrefianti. aeriene si maritime.) elimina o gama variata de gaze. antioxidanti.2. cu molecula formata din trei atomi. dupa altii mezosfera) protejeaza viata pe Pamânt.243/1995 s-a înfiintat „Comitetul National pentru protectia stratului de ozon”. Industria chimica (fabrici de î grasaminte. 5. se poate forma pe cale naturala în urma descarcarilor electrice si sub actiunea razelor solare. care se acumuleaza în bazinul aerian respectiv). nicotina. anticorosivi. cauciuc.5 ore. Londra si Copenhaga). monoxidul de carbon si razele solare. Ozonul sta la baza forma rii smogului (pe cale fotochimica) si a fost descris ca smogul de Los Angeles. Încalzitul locuintelor si prepararea hr anei polueaza cu pulberi. Geneva. Ozonul Ozonul este forma alotropica a oxigenului. azbest etc. cenusa. Fumatul polueaza nu numai aerul inhalat de fumator. Ozonul care se formeaza în partea inferioara a troposferei constituie poluantul principal în tarile si orasele puternic industrializate. din care rezulta funingine.1 mg/m3 pentru media de 0. Acesta este un puternic oxidant. hidrocarburile. acizi. reducerea functiilor plamânilor si astm).

La om si animale. Monoxidul de carbon Monoxidul de carbon este cel mai raspândit si comun poluant al aerului. au o pondere de 90% din totalul emisiilor de dioxid de sulf. în functie de cantitatea de hemoglobina fixata. Dioxidul de sulf este un gaz incolor. Prin folosirea catalizatorului si a sondei emisia de monoxid de carbon si oxizi de azot se poate reduce cu pâna la 90 %. concentratiile maxime admise sunt pentru media de scurta durata (30 minute) 6. iar î SUA. automobilele sunt dotate din 1965 cu aparatura proprie pentru controlul emisiei de monoxid de carbon si de oxizi de azot. Emisiile totale de monoxid de carbon în atmosfera le depasesc pe cele ale tuturor celorlalti poluanti la un loc. care reduc fotosinteza. Acesta este usor transportat la distante mari datorita faptului ca se fixeaza usor pe particulele de praf. Acesta este un gaz incolor si inodor. eterii de petrol. dioxidul de sulf produce tulburari în metabolismul 115 . pentru ca atât conducatorul cât si politia sa poata verifica compozitia gazelor de esapament în orice moment. la autoturism. esterii. Expunerea de scurta durata la concentratii reduse produce modificari în sistemul nervos central. cu care formeaza un compus stabil numit carboxihemoglobina. În SUA. Cei mai reprezentativi compusi organici volatili sunt benzina. deoarece sta la baza formarii el acestuia. stând la baza ploilor acide. Impactul COV este similar cu c descris la ozon. din arderile incomplete ale carburantilor în motoarele cu combustie interna. Ajuns în circulatia generala. benzen etc. Emisiile de dioxid de sulf sunt estimate la 330 milioane tone/an. Este de mentionat ca motoarele care utilizeaza benzina cu plumb vor putea folosi benzina fara plumb numai dupa montarea pe teava de esapament a unui catalizator si a unei sonde speciale. de la vehicule si din compostarea reziduurilor menajere.Elemente de ecologie Compus ii organici volatili Compusii organici volatili rezulta din prelucrarea titeiului si a produselor petroliere. dar si din arderea combustibililor fosili. Sursele artificiale stationare. Rezulta. iar pentru media pe lunga durata de 2 mg/m3 . putin mai usor ca aerul. Prin combinare cu vaporii de apa se transforma în acid sulfuric. în principal. vascular si respirator. la 6. fenolii. Sursele artificiale sunt reprezentate în principal de arderea combustibililor fosili în surse stationare si mobile. sulfura de carbon. Oxizii de sulf Oxizii de sulf (dioxidul si trioxidul de sulf) rezulta în proportie de 2/3 din surse naturale si 1/3 din activitati umane. iar la camion. STAS 12574-87 prevede concentratii maxime admise pentru fenoli. La nivelul de fixare a hemoglobinei de 80 % induce moartea. în timp ce sursele mobile au o pondere de numai 4%. benzenul. concentratiile mai reduse (1-5 ppm) produc iritatia aparatului respirator. toate cunoscute si sub numele de hidrocarburi. indiferent de destinatie.11 n g/km. Prezenta dioxidului de sulf în atmosfera peste anumite limite are efecte negative asupra plantelor. Conform STAS 12574-87 (Aer din zonele poluate-conditii de calitate). La plante.0 mg/m3 . la 2.21 g/km. dioxidul de sulf induce leziuni locale. în sistemul foliar. industriale si agricole. cu miros înabusitor si patrunzator. iar concentratii mai mari (5-10 ppm) provoaca spasm bronsic. animalelor si omului. O importanta metoda de reducere a cantitatii de monoxid de carbon a constituit-o înlocuirea benzinei cu plumb cu benzina fara plumb. Efectele pe care le genereaza sunt diferite. Emisiile de monoxid de carbon în gazele de esapament î n România sunt normate la 2-4 % din volumul acestora. cu mare afinitate pentru hemoglobina. inclusiv sobele pentru uz casnic. acetona. cloroformul.

transformându-se în vapori. depozitele de sulf. Oxidul de azot este un gaz incolor. producând aceleasi efecte ca acesta asupra plantelor. animalelor si omului. tuse violenta însotita de expectoratie de culoare galbena. Oxizii de azot Cea mai mare parte din cantitatea de oxizi de azot prezenta în atmosfera o reprezinta oxidul de azot produs pe cale biologica. care rezulta din oxidul de azot în contact cu aerul. izvoarele sulfuroase si procesele de descompunere a materiilor organice.Elemente de ecologie glucidelor si în procesele enzimatice. reduce stralucirea si contrastul dintre obiectele îndepartate si produce impresia ca orizontul si obiectele sunt colorate într-o paleta cuprinsa între galben-pal si rosu-brun. În plus. cu arsuri si sufocari. Circa 2% din dioxidul de azot provine din arderea resturilor menajere sau industriale. ca urmare a dispersiei si absorbtiei luminii de catre acestia. cât si a animalelor. instalatie de epurare a gazelor) la locul de colectare a emisiilor.le în acid sulfuric. de 0.1 mg/m3 pentru 24 ore si de 0. (Aer din zone protejate-conditii de calitate) prevede pentru dioxidul de sulf valorii medii CMA de 0. gazele vulcanice. STAS 12574-87. chiar la temperatura camerei. n Gazul epurat este îndepartat în atmosfera. vine î contact cu lapte de var sau alta substanta chimica si se transforma în sulfat solid. Dioxidul de azot este un gaz de culoare bruna. Sursele artificiale emit în atmosfera 5x 107 t oxid de azot/an. titei. La o concentratie mai mica apare o iritare severa a aparatului respirator. fiecare având o pondere egala de 50%. De asemenea. la o expunere de o ora la o concentratie de 25 ppm dioxid de azot. în special oxidul si dioxidul de azot. trioxidul de sulf este foarte coroziv. Efectul toxic al dioxidului de sulf este accentuat de prezenta pulberilor. iar partea solida si lichida (namolul de proces) este eliminata si ea dupa recuperarea sulfatului.01mg/m3 pentru un an.5 ore. prin actiunea bacteriilor. este mult mai toxic decât dioxidul de sulf. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat (acidul sulfhidric) provine în atmosfera din surse naturale si artificiale.75 mg/m3 pentru 0. de 0. Dintre oxizii de azot trebuie avut în vedere. Actiunea nociva a oxizilor de azot se manifesta atât asupra plantelor. Pe plan 116 . Reducerea emisiilor de dioxid de sulf se poate realiza prin montare de scrubere (scrub = gaz. Modul cel mai obisnuit de manifestare a poluarii aerului cu oxizi de azot îl constituie reducerea vizibilitatii. dar la concentratii mult mai reduse. Astfel.5 ore. transformându. Standardul 12574-87 prevede concentratii maxime admise medii de 0.01 mg/m3 pe an.25 mg/m3 pentru 24 ore si 0.3 mg/m3 pentru 0. convulsii si blocarea respiratiei. Dioxidul de azot produce la om si la animale diverse afectiuni în functie de concentratie. Aceasta cantitate provine din surse de poluare mobile si stationare. Trioxidul de sulf lichid are o temperatura de fierbere scazuta. care rezulta din combinarea directa a azotului cu oxigenul la temperaturi foarte înalte. plantele îsi pierd frunzele. A supra animalelor actiunea toxica a dioxidului de azot este mai mare de patru ori decât a oxidului de azot. Sursele naturale sunt reprezentate de gazele naturale. Reducerea emisiilor de oxizi de azot se realizeaza prin metode similare cu cele prezentate la monoxidul de carbon. La concentratii mai mari apar simptome severe de asfixiere. Un scruber consta dintr-un recipient unde emisia (gazul) sub forma de bule fine.

cea mai importanta este agricultura. Sursele artificiale cele mai importante sunt industria (petroliera. când se combina cu hemoglobina formând sulfmethemoglobina. a fibrelor sintetice si a pesticidelor organoclorurate. prin combinare cu bicarbonatii. efectul negativ al amoniacului asupra indicatorilor biologici de productie (indicele de conversie a hranei. a celulozei si hârtiei. Emisiile de amoniac atmosferic inhalate în cantitati superioare celor prevazute în STAS 12547-87 au actiune negativa locala si/sau generala. Acesta are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi.008 mg/l pentru 24 ore. Dintre sursele artificiale. este consecinta dizolvarii si formarii de sulfuri alcaline.13 ppm. 117 . concentratia este de pâna la 0. chimica. care exercita o actiune iritanta locala si o alta asfixianta. de fonta. cocsului. agricultura. STAS 12574-87 prevede pentru hidrogenul sulfurat urmatoarele concentratii maxime admise medii: 0. de azotat de amoniu si de uree. Actiunea locala. În atmosfera. de fabricare a unor solventi organici.Elemente de ecologie mondial. motiv pentru care depistarea organoleptica este valabila numai pentru o perioada scurta de la intrarea în contact cu el. Hidrogenul sulfurat este un gaz incolo r cu efect paralizant olfactiv si miros caracteristic de oua alterate. Amoniacul Sursele de amoniac atmosferic sunt naturale si artificiale. Clorul Sursele cele mai importante de clor atmosferic sunt procesele de electroliza a clorurilor alcaline. bronhopneumonii si reducerea schimbului gazos pulmonar. prin mijloace fizico-chimice (absorbtie pe carbune activ sau pe polimeri schimbatori de ioni). iar din cadrul acesteia zootehnia de tip intensiv.5 ore si de 0. din care 80 milioane tone pe uscat si 200 milioane tone în apele oceanice. se apreciaza ca se produc anual 280 milioane tone. zootehnia. apele reziduale etc. fiind mai usor decât aerul si foarte solubil în apa. Hidrogenul sulfurat are o actiune mai redusa asupra plantelor. Aportul surselor naturale în poluarea cu amoniac este de 20 %. Acesta este un gaz foarte toxic. sub limita de detectie a organelor olfactive. conjunctivite. iar a surselor artificiale de 80 %.46 µg/m3 . sporul de crestere în greutate. de otel si alimentara). cu miros caracteristic. Actiunea locala se manifesta la nivelul mucoaselor respiratorii si oculare prin lacrimari intense.015 mg/l pentru 0. fabricile de acid azotic.3 mg/m3 pentru 0. decât asupra omului si animalelor. Cele mai mari emisii de amoniac se înregistreaza la Ecuator si Tropice.5 ore si de 0. care se percepe la o concentratie de 20 ppm. fiind mai greu decât aerul si solubil în apa. întepator. traheobronsite. de asemenea. Efectele hidrogenului sulfurat asupra vopselelor si asupra unor metale asa cum sunt cuprul. de lichefiere a clorului. generala.). Sursele de poluare industriala cele mai mari sunt fabricile de amoniac (extragerea din apele amoniacale sau sinteza catalitica). petrochimica. maturitatea sexuala etc.1 mg/m3 pentru 24 ore. Se mentioneaza. STAS 12574-87 stabileste concentratiile maxime admise medii de 0. la nivelul mucoaselor. Actiunea generala se manifesta asupra sintezei hemoglobinei si reducerea reactiilor de oxidoreducere. care se percepe de la o concentratie de 0. prin productia de dejectii. cheratite. Amoniacul este un gaz incolor. Actiunea ge nerala asfixianta este consecinta hidrogenului sulfurat patruns sau format în circulatia generala. Reducerea emisiilor de amoniac din industrie presupune supravegherea riguroasa a fabricilor care produc sau care folosesc amoniacul. zincul si aluminiul sunt evidente. Retinerea hidrogenului sulfurat la sursele de poluare se poate realiza prin mijloacele chimice (oxidare cu aer sau electrolitice).

emfizem. Expunerea indirecta survine dupa ajungerea particulelor aeropurtate pe sol sau în apa si poate afecta deopotriva oamenii si animalele terestre si acvatice. dioxina etc. iar altele numai în stare de pulberi fine (fier. recunoscut ca deosebit de daunator pentru sanatatea omului. Expunerea la concentratii mari produce edem pulmonar.1 mg/m3 pentru 0. iar ca limita de alarmare 1800 Bq/m3 /zi. Substante radioactive Substantele radioactive se gasesc î atmosfera sub forma de gaze sau pulberi care n provin din diferite surse naturale si artificiale. Oamenii si animalele pot fi expuse direct la aceste substante toxice. în aerul locuintelor si în materialele de constructii.Elemente de ecologie La temperatura camerei. moartea prin sufocare. Radonul a fost depistat în apa potabila. Pulberile sedimentabile si în suspensie formeaza particule aeropurtate totale. bronsita si. Substante toxice aeropurtate De la începutul secolului au fost sintetizate aproape 10 milioane de substante chimice. Acestea dupa ce sunt emise în aerul atmosferic sunt antrenate usor de vânt la distante mari de sursa.). Pulberile în suspensie sunt reprezentate de particule de dimensiuni mai mici (ceata si fumul). limita de avertizare este de 185 mBq/m3 . fiind coroziv. Cantitatea maxima admisibila de pulberi sedimentabile este de 17 g/m2 /luna. dar si cu metalele. Clorul este mai greu decât aerul si solubil în apa. Pulberile sedimentabile si în suspensie Pulberile sedimentabile sau praful sunt reprezentate de particule cu dimensiuni si densitati care le favorizeaza depunerea conform legii gravitatiei. Reactioneaza cu hidrogenul în prezenta luminii. în primul rând prin inhalare. iar cea mai mare parte sunt folosite ca materii prime pentru fabricarea a milioane de produse finite necesare omului. iar limita de alarmare este de 333 mBq/m3 . bifenolii policlorurati. pneumonii. din care o parte sunt folosite direct. 118 . Unele metale (sodiul si potasiul) ard în clor. azbestul. arsenul. benzenul. pentru depunerile radioactive se indica drept limita de avertizare 370 Bq/m3 zi. unele foarte toxice. dar si de alimente poluate. poate deveni periculos la o expunere mai mare de 1 minut. Cel mai important poluant radioactiv natural este radonul. cupru. În tara noastra. fosfor etc. asa cum sunt acrilamidele. clorul este un gaz de culoare galben-verzuie cu miros sufocant. la concentratii mici (1 ppm). indiferent de temperatura. dar si de manipularea substantelor chimice si altele. STAS-ul 12574-87 prevede o limita a concentratiei maxime admise medii de 0. are efect iritant asupra mucoaselor oculare si ale aparatului respirator. clorofluorcarbonii.. care ramân în aer timp îndelungat. Actiunea clorului asupra organismului uman este diferita în functie de concentratie. Pentru pulberile în suspensie. prin ingestia de apa. fotodinamica. cu oxizii si hidroxizii. clorura de vinil.03 mg/m3 pentru 24 ore. în ultima instanta. pot fi de origine organica sau anorganica. Substantele toxice aeropurtate. iritanta. Sursele de poluare cu substant ele toxice aeropurtate sunt reprezentate de procesele industriale de fabricare. aldehidele. La concentratii de 14-21 ppm. Astfel. acroleina. infectanta sau infestanta. cancerigena.5 ore si de 0. Sursele de pulberi sedimentabile si în suspensie au actiune alergica.

pot declansa boli respiratorii. Prin sedimentarea pe plagi. Microflora aerului este reprezentata de virusuri. Acestea prezinta importanta pentru patologia animala în masura în care pot fi alergene. persistenta germenilor este limitata datorita absentei substratului nutritiv. a deshidratarii lor sub actiunea caldurii. conditionat patogene si patogene. Se produc prin tuse. Praful bacterian este constituit din particule de praf pe care adera microorganismele de origine animala si umana. fum sau vapori de apa. aerul poate constitui o cale de transmitere a bolilor. esentiale sunt aplicarea corecta a masurilor de cur atenie mecanica si hidromecanica. animala si din natura. iar în cazul în care sunt ingerate. de decontaminare a suprafetelor si a aerului. având o stabilitate mai mare în aer. muget etc. bacterii si fungi. fiind recunoscute ca boli aerogene. datorita faptului ca acestea sedimenteaza foarte rapid dupa producere. odata cu furajele si/sau cu apa poluata cu acestea. dar sunt de dimensiuni mai mici. existând în aer sub 3 forme: picaturi de secretie. Acesti germeni pot sa provina din picaturile de secretie sau nucleii de picaturi depusi pe diferite suprafete sau din dejectii. care sa creasca si sa se dezvolte în aer. ci în n general sunt înglobate sau aderente la particule de praf. în cazul bolilor ce se transmit prin picaturi de secretie se vor lua masuri de izolare a exemplarelor bolnave si de igiena individuala stricta. Poluarea biologica Atmosfera. 119 . iar ciupercile toamna si iarna. În aerul atmosferic. pot provoca îmbolnaviri la animale. dimensiunea scade si mai mult. sedimentabile sau nesedimentabile. ai caror agent i patogeni sunt mai rezistenti în mediul exterior sa se transmita prin aer. cont ine permanent microorganisme. Transmiterea bolilor prin picaturile de secretie intra în categoria contaminarilor prin contact. biodegradarea unor substante etc. nuclei de picaturi si praf bacterian. Bacteriile predomina primavara si vara. Indiferent de formele sub care se gasesc în aer. stranut. secretii si excretii patologice.2. dar si de ventilatie. sa piarda complet apa si sa ramâna un rest de substanta organica sau eventual un microorganism. Exista si posibilitatea ca unele boli. Astfel. În cazul în care microorganismele sunt inhalate. Exista posibilitatea ca. Cunoasterea acestor detalii este importanta în activitatea de profilaxie.3. Microorganismele de origine umana sau animala pot fi grupate în saprofite. care intervin în procesul respirator. În acest mod. a razelor ultraviolete si a denaturarii unor sisteme enzimatice. Bolile aerogene îsi au la origine nucleii de picaturi si praful bacterian. Picaturile de secretie sunt de origine nazala. pot induce boli digestive. Nucleii de picaturi rezulta odata cu picaturile de secretie. vorbire. Între bacterii si ciuperci este un raport invers proportional. În cazul contaminarii cu germeni conditionat patogeni si/sau patogeni. bucofaringiana sau brons ica. microorganismele din aer pot declansa supurarea acestora. si sunt proiectate pâna la o distanta maxima de 5 m. desi nu dispune de o microflora proprie. înainte de sedimentare. Microorganismele din natura joaca un rol important în procesele biologice (fermentatii. Au dimensiuni de peste 100µ si sedimenteaza foarte rapid dupa eliminare.). microorganismele patogene sau conditionat patogene. Pentru prevenirea si combaterea bolilor ce se transmit prin nuclei de picaturi si praf bacterian. în functie de sezon.Elemente de ecologie 5. Cele saprofite nu joaca nici un rol în patologie. de origine umana. iar stabilitatea în atmosfera creste. în timp ce germenii conditionat patogeni si patogeni pot provoca îmbolnaviri specifice. care prin uscare se transforma în pulberi. Microorganismele nu se gasesc î aer sub forma de corpi microbieni izolati.

sunt urma toarele: • nici o masura speciala nu se adopta în situatiile în care concentratiile de poluanti în emisiile atmosferice sau în aerul ambiental sunt sub pragurile de alerta. 5. conform ordinului MAPPM nr.2. 756/1997. Deciziile autoritatilor competente pentru protectia mediului. în functie de relevanta pragurilor de alerta si de interventie. Evaluarea poluarii aerului Cel mai important act normativ dupa care se face evaluarea poluarii aerului în tara noastra este STAS 12574/1987 (Aer din zone protejate-conditii de calitate). este încarcat cu microflora de origine umana sau animala. • monitorizarea suplimentara pentru identificarea surselor de poluare atunci când emisiile provin de la mai multe surse. autoritatea de mediu va impune reducerea concentratiei de poluanti în emisii.1. în special al adaposturilor.3. sunt considerate praguri de alerta. stabilite prin STAS 12574/1987.4. drept praguri de interventie. Importanta practica a acestei analize este de ordin sanitar si consta în aceea ca ne confera un indiciu orientativ asupra potentialului ambiantei interne a adaposturilor de a transmite pe cale aerogena unele infectii. în cazul în care concentratiile unuia sau a mai multor poluanti depasesc pragurile de alerta.2. Testele bacteriologice cele mai uzitate pentru aceasta determinare sunt: numarul total de germeni care se dezvolta la 370 C (flora mezofila din aer). Dupa identificarea surselor de poluare în cazul surselor multiple de poluare. ci masura în care aerul. Concentratiile maxime admise. astfel încât sa nu depaseasca pragurile de interventie. astfel încât sa nu se depaseasca nivelurile de intervent ie pentru emisiile poluante. 120 . sunt considerate. stafilococii si germenii din grupul coli.Elemente de ecologie 5. Criterii de apreciere a contamina rii biologice a aerului Analiza bacteriologica a aerului în scop de diagnostic epidemiologic nu se executa decât rar pentru punerea în evidenta a agentului etiologic. Concentratiile maxime admisibile ale substantelor chimic poluante din aerul zonelor protejate nu trebuie sa depaseasca valorile din tabelul 6. daca provin dintr-o singura sursa. • dispunerea unor masuri de reducere a concentratiilor de poluanti. stabilite prin acelasi standard de stat. cantitatea maxima admisibila si radioactivitatea. în care sunt stabilite concentratiile maxime admise. streptococii hemolitici (α si β). • impunerea unor masuri menite sa reduca concentratiile de poluanti în emisii si sa monitorizeze suplimentar sursele identificate sau potentiale de poluare. deoarece nu prezinta semnificatie deosebita. Prelevarea probelor si analiza lor trebuie sa se faca cu respectarea prescriptiilor actelor normative în vigoare. medii de scurta si lunga durata pentru substantele chimice. iar 70% din valorile maxime admise. iar concentratia unuia sau a mai multor poluant i din emisiile atmosferice sau din aerul ambiental depaseste pragurile de interventie (exista impact asupra mediului). Metoda în sine nu urmareste punerea în evidenta a germenilor patogeni si conditionat patogeni. dar se situeaza sub nivelurile de intervent ie pentru emisiile atmosferice sau pentru aerul ambiental.

sistematic sau accidental. ajunge la niveluri care induc efecte decelabile negative asupra mediului. 150 milioane tone dioxid de sulf si mii de tone de alte substante chimice. Printre cele mai importante efecte negative ale poluarii atmosferei. 120 milioane tone cenusa.5 Efectele atmosferei poluate asupra mediului Atmosfera. inclusiv asupra structurii sale si a fenomenelor meteorologice. 50 milioane tone hidrocarburi.Elemente de ecologie Tabelul 6 Concentratiile admisibile ale unor substante poluante 5. Se apreciaza ca. ca mediu natural de viata. anual.2. în atmosfera sunt emise circa 200 milioane tone oxizi de carbon. se mentioneaza: distrugerea progresiva a stratului de ozon din atmosfera 121 . se considera ca este poluata în momentul în care concentratia substantelor care intra î compozitia sa naturala si/sau a substantelor straine n introduse în aceasta în mod artificial sau natural.

si a aceleia de peste m arin.). în paralel cu cresterea procentului de cancer de piele. prin modificarea calitatii apelor de suprafata si de adâncime. soia. se mentioneaza efectul negativ asupra diferitelor constructii si instalatii. Prevenirea poluarii atmosferei presupune un complex de metode si mijloace cum ar fi: • Folosirea unor tehnologii nepoluante.3. produsa direct sau indirect de activitati umane sau de procese naturale. dar si a celorlalti factori de mediu este diferit. • Folosirea instalatiilor de purificare a emisiilor. cât si a solului. Poluarea atmosferica este deosebit de periculoasa. Formarea ozonului troposferic are implicatii deosebit de grave asupra starii de sanatate a oamenilor (fiind apreciat ca unul din cei mai agresivi poluantti ) si a sanatatii si productivitatii plantelor. consecutiv fenomenelor naturale excesive. În ceea ce priveste mediul artificial. chimice si biologice ale acesteia. Masuri de prevenire a polua rii atmosferei Aportul diferitelor emisii de poluant i rezultati din activitatile umane în poluarea atmosferei. în functie de gradul de dezvoltare economica a fiecarei natiuni. care o fac improprie pentru folosirea normala în scopurile în care aceasta folosire era posibila înainte de a interveni alterarea (Negulescu M). Definitia si clasificarea poluarii apelor Prin poluarea apei se întelege alterarea calitatilor fizice. cresterea nivelului de iradiere cu radiatii ultraviolete si reducerea productiei de grâu. dar si pierderile de vieti omenesti. orez etc.1. în special din Antarctica. În functie de substantele dizolvate sau aflate în stare de dispersie exista mai multe feluri de poluanti ai apelor si distingem: 122 . formarea ozonului troposferic.6. cartofi. Ploile acide produc importante prejudicii mediului natural si artificial. dar si prin efectele negative pe care le are asupra tuturor factorilor de mediu. Poluarea apelor 5. determinate de modificarile climatice. prin afectarea padurilor si a cantitatii si calitatii culturilor vegetale. în special prin coroziune. • Îmbunatatirea calitatii aerului prin cresterea suprafetei spatiilor verzi etc. • Recuperarea reziduurilor. prin disparitia unor specii de plante si animale si prin reducerea productiei de alimente (1 din 5 oameni este supus foametei). ploile acide.2. deopotriva. suferintele. prin afectarea mecanismului de fotosinteza. Distrugerea progresiva a stratului de ozon din atmosfera superioara are o serie de efecte negative cum ar fi: scaderea productiei de plancton. taifunuri si furtuni devastatoare etc.. 5. de formare a frunzelor si de dezvoltare a plantelor. porumb. prin înmultirea fenomenelor meteorologice aberante (valuri de canicula si geruri napraznice. • Amplasarea corespunza toare a surselor de poluare (departe de centrele populate). 5.Elemente de ecologie superioara. cataracte etc. accentuarea efectului de sera si schimbarile climatice. inclusiv a faunei acvatice. Se mentioneaza.3. Accentuarea efectului de sera si schimbarile climatice care se manifesta prin cresterea temperaturilor medii anuale (încalzirea globalî). prin ea însasi.

3. ♦ Industria constructoare de masini.de la cantitati infime pierdute la alimentarea sau întretinerea unui automobil si pâna la tragicile catastrofe ale petrolierelor gigant care varsa în ocean zeci si chiar sute de mii de tone. ♦ Industria petrochimica. greu epurabili.ul acestora trebuie sa ramâna între 6. ♦ Reziduurile solide: cenusa.3. evacueaza apele uzate. acid sulfuric.. obiectivele industriale si unde se executa forajele submarine pentru extractia hidrocarburilor. uzinele nuclearoelectrice. industria extractiva a elementelor radioactive. spitale. Poluarea pe tarm se face prin: pierderile de petrol în timpul descarcarii vaselor si prin deversarea apelor impurificate de pe aceste nave sau acelea provenite de la rafinarii. ♦ Produsele radioactive rezulta din: utilizarea pasnica a energiei nucleare. realizeaza . îngrasamintele chimice. apare în urma deversarii unor produse anorganice (acid azotic.calitatea fizica si chimica a apelor (pH. deosebit de toxice.3. uzine.5 conform normelor interne si internationale). Detergentii. gunoiul orasenesc ameninta cu poluarea apele de suprafata si subterane. petrolul si produsele obtinute din petrol si produsele radioactive. atunci când apele sunt perturbate cu deversari masive de substante organice apartinând a trei categorii: glucide. introduse continuu în ape în cantitati infime sau deversate accidental în cantitati enorme (poluarea fluviului Dunarea cu cianura de la industria Aurul din Baia Mare) reprezinta poluantii cei mai periculosi cunoscuti din viata de toate zilele. 5. ♦ Petrolul . Carbonatii si hidroxizii de sodiu. Poluarea de-a lungul zonelor de coasta Apele marilor si oceanelor sunt poluate cu deosebire de-a lungul zonelor de coasta unde sunt amplasate porturile. depozitarea deseurilor radioactive solide.scade oxigenarea si se acumuleaza substante organice si anorganice. Substantele care îsi pastreaza efectul poluant sunt: fenolii. apar . ♦ Industria termoenergetica. industria alimentara si zootehnia. instalatiile de îmbogatire a uraniului. substante alcaline). zootehnie. ♦ Hidrocentralele . elimina tone de poluanti nocivi. 123 . utilizarea radioizotopilor. O tona de petrol se poate întinde pe o suprafata de 10-12 km2 . foarte persistenti (acizi. Surse de poluare ♦ Industria de celuloza si hârtie. fabrici.poluarea termica” prin evacuarea apelor fierbinti. se datoreaza prezentei microorganismelor patogene. Ea rezulta ca urmare a deversarilor din: aglomeratii urbane.pete" masive care întuneca mediul acvatic si împiedica reoxigenarea. pesticidele. abatoare. sarea de bucatarie modifica semnificativ . namolul. • Poluarea biologica. care gasesc conditii favorabile pentru dezvoltare în apele mai calde. stranduri. 5. • Poluarea anorganica. deoarece în lacurile de acumulare . lipide.2. ureea. foarte poluante sunt: industria de celuloza si hârtie. aminele. ♦ Industria chimica anorganica.0 . din care 95 % se evacueaza grav poluata. hidrogenul sulfurat si nitratii sau nitritii. evacueaza volume însemnate de substante toxice. Din acest punct de vedere. toate nivelurile cantitative de poluare se întâlnesc curent pe tot cuprinsul globului. amoniacul. proteine.8.Elemente de ecologie • Poluare organica..produc modificarea calitatilor naturale ale apelor. este o consumatoare masiva de apa de calitate superioara. acid carbonic si saruri ale acestora) de la fabricile ce le produc si din degradarea substantelor care provoaca poluarea organica.

progresiva. cupru) care se lasa spre fund. antrenat de ape si absorbit de plantele furajere consumate de erbivore ajunge în lapte. zinc. .tântarul anofel care produce malaria. maladia albastra. În apele statatoare modificarile sunt practic ireversibile: impuritatile se acumuleaza. nitriti si nitrati. care reflecta direct nocivitatea. provocând tulburari în dezvoltarea copiilor prin substituirea calciului din oase. Mirosurile fetide degajate de apele poluate duc la greturi si varsaturi. adesea latenta. În acest caz apa este moarta si se instaleaza ”vidul biologic”. Prin apa se pot transmite: . în urma arderii sondelor de petrol (în timpul razboiului din Golf). urmeaza o înselatoare îmbogatire cu plante si animale din specii mai rezistente care prolifereaza în dauna celor cu valoare economica superioara care migreaza spre zone neafectate si astfel dezechilibrul capata alura unei reactii în lant. în urma unor accidente sau erori de manevrare a vaselor.boli bacteriene (febra tifoida. iar acesti poluanti ajung nestingheriti la consumatorul de apa curenta. 5. Efectele poluarii apelor Periclitarea sanatatii Elementele negative pentru populatie sunt schimbarile de aspect ale apei precum culoarea. Alte boli legate de apele poluante sunt cele transmise de vectori: . Alerta maxima o dau mortalitatile piscicole. masa de substante plutitoare solide în pelicule sau spume. care sunt sesizate de orice locuitor. holera etc.boli parazitare (giardioza. depus pe sol. iar namolurile acopera fundul.musca Tse-tse care produce boala somnului. 3. Misteroasa boala ”Minamata” care a facut 41 victime într-o insula japoneza a fost efectul consumarii de catre localnici a pestilor si scoicilor în corpul carora se concentrase mercur. dizenteria . Aproape neobservata. În acest sens exemplificam ca strontiul radioactiv din pulberea exploziilor nucleare purtat de curentii de aer. otravirea devenind progresiva pâna la degradare totala. mercur. evacuat cu apele uzate de la uzinele mecanice existente în zona. 124 . Cele mai insidioase îmbolnaviri sau intoxicari sunt cauzate însa de concentrarea poluantilor prin lanturi trofice. substante cangerigene sau alerge ne. ea se întinde ca un cancer.4. gustul. hepatita epidemica).Elemente de ecologie Poluarea în larg are loc în timpul deplasarii petrolierelor. . turbiditatea. apoi cu substante pentru combaterea daunatorilor agricoli (pesticide. strongiloidoza).). . cumulând efectul surselor marunte cu poluarile difuze si luând forme cronice.boli virotice (poliomielita. insectofungicide) si reziduuri radioactive. Sistemele obisnuite de tratare a apelor de suprafata nu au nici o eficienta fata de: virusi. Oceanul mai este poluat cu reziduuri de metale grele (plumb. trichomonoza. mai periculoasa în consecinte decât poluarile acute este poluarea insidioasa. O amenintare generala pentru toate apele. Aproximativ 1/3 din cantitatea de hidrocarburi care contamineaza apa marilor si oaceanelor provine din cele transportate de petroliere. Unele reziduuri chimice din ape provoaca alergii sau eczeme : azotatii provoaca cianoza sugarilor. La început se raresc unele organisme marunte si prea sensibile. mirosul. îndeosebi în poluarile masive foarte toxice când viata în sursele de apa este distrusa în totalitate.

În zootehnie apele poluate duc la îmbolnavirea sau moartea animalelor. . Combaterea poluarii apei Cheia de baza a luptei contra poluarii apelor este legislatia adecvata. Absorbtia accidentala a dioxinei de catre bancurile de pesti. algele.A. substanta foarte toxica cancerigena. impune întreruperea functionarii instalatiilor. intoxicatii cronice. Se pare ca fenomenul se datoreaza eliberarii substantei în apa marii. Tibrul. iar în locul lor se dezvolta vietuitoare care pot valorifica în procesele lor metabolice poluantii: viermii.Elemente de ecologie În carnea unor animale din Belgia a fost depistata o cantitate de peste 0. Mississipi.5. chiar în doze mici. bazata pe criterii stiintifice pornind de la principiul general ca fiecare stat trebuie sa aplice riguros toate masurile care se impun la nivelul cunostintelor contemporane în domeniul protectiei calitatii apelor. sunt infectati cu germeni patogeni sau contin substante toxice.pasarile îsi întrerup ouatul iar oile avorteaza dupa adaparea cu apa continând saruri de zinc. boli de piele. Degradarea zonelor turistice si de agrement Turistul va ramâne dezamagit daca apa litoralului îi va oferi pete de pacura. Omul hranindu-se timp îndelungat cu produse din carne acumuleaza si concentreaza la rândul sau. Ebrul. mai ales în grasimea de peste de aproximativ 1000 de ori. detergentii acopera instalatiile cu spuma. Ronul. Vatamarea faunei si florei .3. doze suficiente pentru a se îmbolnavi de cancer. scade productivitatea si calitatea produselor iar în final tot oamenii au de suferit. Pestii care supravetuiec au gust inacceptabil. gunoaie plutitoare si mirosuri fetide. conduce la o concentrare a acesteia. Pericolul colmatarii cu petrol.se produc otraviri acute. Deoarece Rinul strabate mari zo ne miniere si 125 . uleiuri sau intrarea substantelor toxice în reteaua de alimentare. Agricultura si poluarea apelor Daca apele folosite pentru irigatii contin substante nocive. cu prejudicii pentru populatie si industrii.U.mortalitatea pestilor. 5. filtrele si gratarele sunt colmatate de colonii de ciuperci si alge. insectele. Cauzele degradarilor progresive trebuie demascate cu vehementa: gradul de poluare a apelor de importanta urbanistica si turistica exprima deficientele celor raspunzatori de a asigura societatii un mediu de viata acceptabil. eczeme.1 ppm dioxina. iar din S. Dificultati în alimentarea cu apa potabila În statiile de tratare a apelor de suprafata. În fluviile extrem de poluate ale continentului nostru se numara: Rinul. efectul de distrugere a vegetatiei si de poluare a solului va fi imediat. Sena. daca centrele urbane vor fi întunecate de cursuri de ape respingatoare. Faina de peste consumata de animale conduce la vietati precum porcii si pasarile la o noua concentrare. . apele acide corodeaza bazinele si conductele.

5. montarea unor instalatii flotante în largul marii pentru curatirea si spalarea vaselor. platformelor industriale. 2) Activitatea microorganismelor Microorganismele realizeaza autoepurarea apelor în conditii aerobe si anaerobe. Ministerul Apelor. În final rezulta: azot. amoniac.3. Luxemburg. pardoselilor. Mijloace de protectie a calitatii apelor § § § Diminuarea poluarii efluentilor urmareste ca reziduurile sa nu mai fie antrenate cu apa. din care jumatate trebuie epurate. lignina. Se realizeaza prin diverse procedee: 1) Autoepurarea poluantilor organici. produse petroliere. iar în 1963 a luat fiinta „Comisia internationala pentru protectia Rinului împotriva poluarii”. este supus unui regim foarte strict de protectie prin împiedicarea poluarii râurilor ce se varsa în el.1. Lacul Baikal. perfectionarea conducerii navelor pentru evitarea coliziunilor în timpul mersului si o organizare mai buna a circulatiei în zonele periculoase. 3) Plantele acvatice. Anual în râurile tarii sunt deversate circa 8 miliarde mc de ape uzate. îmbunatatirea constructiei vaselor petroliere pentru a nu mai pierde pe parcurs din încarcatura.Elemente de ecologie industriale. Este o transformare care elimina cei mai numerosi si mai suparatori poluanti. bioxid de carbon. 5. Reducerea consumului de apa industriala. s-au înfiintat Agentii pentru Protectia Mediului. Au fost înfiintate centre de cercetare în problema protectiei apelor. substantele organice sunt transformate în compus i anorganici. Ca u rmare a acestor masuri s-a trecut la actiuni concrete pentru protectia apelor marine. urmarindu-se totodata recuperarea din aceste ape a diverselor substante refolosibile. actiune care va fi întarita si prin realizarea unor acorduri cu statele riverane. Germania. care cuprinde 20 % din rezervele de apa dulce ale planetei. Se diversifica mijloacele tehnice de recuperare a reziduurilor marine. 126 . În tara noastra protectia se realizeaza pe baza masurilor pentru protectia si conservarea mediului impuse de Ministerul Mediului înfiintat în 1990. apoi reziduurile sa fie evacuate la halde sau crematorii. duce la o economie importanta în industrie prin realizarea unor circuite închise. Recircularea apelor. suspendarea plutaritului pe aceste artere si extinderea spatiilor verzi pe malurile sale. metan si saruri minerale. În locul spalarii cu jet a strazilor. care grupeaza aceleasi tari. intervin în autoepurare prin faptul ca absorb bioxid de carbon si elimina oxigen. cianurile. Franta si Elvetia) au semnat o conventie pentru protectia apelor sale. Prefera în general substantele de origine biologica. dar în anumite conditii pot accepta si unele produse chimice ca fenolii. adica se produce mineralizarea lor. la nivelul judetelor. prin procedee tehnologice noi cum ar fi: înlocuirea racirii cu apa cu racirea cu aer. detergentii. Asigurarea unor ape curate de-a lungul tarmului Marii Negre constituie o necesitate stringenta. etc. Se precizeaza ca epurarea apelor face parte integranta din procesul de productie. 4) Animalele buretii. absorbtia peliculei de petrol produsa prin mareele negre. Prin reactie chimica directa cu oxigenul dizolvat sau prin metabolismul organismelor acvatice. scoicile. Padurilor si Mediului Înconjurator înfiinatat în 1992 când. Autoepurarea a pelor cuprinde toate fenomenele de reducere naturala a poluarilor. sa fie folosite aspiratoare. viermii realizeaza un fel de filtrare biologica prin retinerea poluantilor din apa absorbita în corpul lor. înlocuirea apei cu solventi organici recuperabili. În unele zone oceanice si maritime s-au delimitat perimetre unde este interzisa deversarea produselor petroliere. Au fost construite si puse în functiune aproape 4000 de statii de epurare. înca din 1950 tarile riverane (Olanda.

separarea prin plutire a corpurilor mai usoare ca apa.sedimentarea corpurilor mai grele.5. fapt ce frâneaza extinderea. În natura se construiesc bazine speciale în care se pot creste macrofite natante. în apele uzate ale orasului Munchen) 3) Iazurile biologice. se bazeaza pe capacitatea microorganisemlor din sol de a mineraliza poluantii. iar produsul finit este apa epurata prin: Ø metode mecanice bazate pe: . Ø metode chimice. realizeaza stationarea apelor uzate în adâncimi de 0. înseamna a trimite murdaria în emisar pe cai scumpe si ocolite. Statiile de epurare reprezinta ansamblul constructiilor. Poluarea cu îngrasaminte chimice si pesticide din avion. În unele ape mai putin poluate si cu plancton abundent se pot dezvolta unele specii de pesti mai rezistenti fata de poluare (ex. nutrientii si o serie de metale grele. 2) Iazurile piscicole. se bazeaza pe dezinfectarea apelor cu clor. viteza si directia admisibila a vântului.Elemente de ecologie § Proiectarea judicioasa a sistemelor de canalizare. ele functionând ca adevarate statii de epurare complexe fiind cele mai eficiente si economice. prin aplicatii pasnice a energiei nucleare. presupune perimetre de protectie sanitara în care evacuarile de poluanti sunt strict interzise în sursele naturale de apa potabila. .3. Epurarea apelor utilizate este masura indispensabila de protectie a calitatii apelor. bioxid de clor sau cu ozon.1.2. distantele minime fata de ape sau zone care trebuie protejate. aparatelor si instalatiilor prin care se efectueaza epurarea apelor uzate.60 . Evitarea si combaterea poluarilor cu raspândire difuza Poluarea difuza cu hidrocarburi. Sa existe canale separate pentru apele pluviale si respectiv menajere deoarece conducerea în amestec pe trasee lungi în sistem unitar de canalizare. consta în depozitarea acestora în escavatii naturale. Materia prima este apa uzata. Ø metode biologice. Sisteme biologice utilizate în prevenirea poluarii apelor A. saline parasite. Proiectarea edilitara. se evita prin instruirea pilotilor în legatura cu vitezele si înaltimile de zbor. .50 m unde se creeaza conditii pentru epurarea biologica naturala. au ca scop mineralizarea substantelor organice din apa sub actiunea microorganismelor. § § § § § 127 . galerii de mine. Epurarea biologica naturala 1) Irigatiile cu ape uzate. Protectia contra poluarilor radioactive. Evacuarea efluentilor în subteran. 4) Epurarea biologica cu plante. 5. cu radacinile foarte dezvoltate care le ajuta sa preia din apele uzate substantele organice. Oamenii ar t ebui sa r înteleaga si sa previna consecintele ireparabile ale transformarii oceanului în depozit de reziduuri. astfel încât sa nu mai ia parte la circuitul natural al apei. Controlul depozitelor de reziduuri solide Gunoaiele orasenesti sau deseurile industriale depozitate în halde sa nu mai fie antrenate în apele de suprafata sau sa se infiltreze în straturile subterane. presupune diferite sisteme de înlaturare a stratului de petrol de la suprafata apelor.strecurarea sau filtrarea pentru particule mari. Prezinta însa pericol de raspândire a germenilor patogeni si a parazitilor (helminti).

Activitatea agricola: vegetala. Contine însa fragmente de pelicula biologica care va fi îndepartata gravit ational în decantoarele secundare. resursele de sol de pe Terra îsi reduc an de an capacitatea de productie. diminuându-se astfel posibilitatile de obtinere a alimentelor. cu eliberare de gaze: metan. caderilor radioactive etc. Epurarea biologica artificiala cuprinde doua procedee principale: 1) filtrarea biologica. metalurgie. bogata în nutrienti si hrana pentru a se dezvolta.4. amoniu si dioxid de carbon (denumite biogaz). acumularii de metale grele. Aceasta apa se scurge încet ca o pelicula foarte subtire la suprafata materialului de umplutura. Activitati care genereaza poluarea solului 1. textilelor. Majoritatea solurilor îsi pierd din elementele nutritive si materia organica în proportie mai mare decât are loc procesul de completare a acestora. Epurarea anaeroba a namolurilor din apele reziduale Aceste namoluri se introduc în instalatii speciale (metatancuri) în care sunt accelerate procesele de fermentare anaeroba si duse spre fazele finale de mine ralizare.1. gropi pentru gunoi. Perspectiva impactului acestor actiuni asupra solului este ca. unde se finalizeaza procesele de fermentatie dar pe cale aeroba si poate fi folosit ca îngrasamânt pe terenurile agricole.5.3.Elemente de ecologie B. 2) procedeul de namol activ. 5. Namolul rezultat este uscat pe paturi de uscare. 2. Activitatea industriala pentru: energie. la poluare datorita acumularii în exces a sarurilor solubile. POLUAREA SOLULUI Datorita poluarii. excesul de umiditate. 5. minereuri. lemnului si altor materii prime necesare omului. 4. zgura. eroziunii. Procesele de finalizare a fermentatiei anaerobe realizate îndeosebi de bacteriile metanogene se desfasoara complet în circa 38 . ceea ce în final duce la epuizarea lor. Activitatea extractiva de materii prime si materiale: combustibili. materiale de constructie. În biofiltru se insufla aer astfel încât bacteriile ce traiesc fixate pe materialul de umplutura sa aiba . Solul este supus pe suprafete însemnate.apa oxigenata. Biofiltrele . Gospodaria comunala: platforme si rampe de gunoi. constructii de masini. chimie. 3. în viitor. Activitatea rutiera. ape uzate si namoluri menajere orasene sti . 5. dar lipsita de substante organice dizolvate.sunt instalatii constituite dintr. hrana necesara populatiei în continua crestere va trebui sa se asigure pe o suprafata de sol tot mai mica. pesticide. 5.4. industrie alimentara. iar abuzurile creeaza dezechilibre si disfunctionalitati greu de refacut.3. animala . O impozanta instalatie de oxidare umeda a namolului de la epurarea apelor exista în orasul Chicago. materiale de constructii.40 zile. 128 . industrie usoara. Apa reziduala din biofiltru este aerata. Capacitatea solurilor de a prelua noxele societatii umane este limitata.un material de umplutura (bucati de piatra sfarâmata. Poluarea solului înseamna orice actiune care produce dereglarea functionarii normale a solului ca suport si mediu de viata în cadrul ecosistemelor naturale sau antropice. tufuri vulcanice) care se stropeste cu apa reziduala.

Tipuri de poluare a solului (dupa natura si sursa poluantului) Toate aceste tipuri de poluare sunt prezente în solurile din România ba chiar ele se interconditioneaza cu alte surse de poluare (tabelul 7). cariere etc.) Pe Poluarea cu materii radioactive Pf Poluarea cu deseuri si reziduuri organice de la industria alimentara si usoara Pg Poluarea cu dejectii animale Ph Poluarea cu dejectii umane Pi Poluarea prin eroziune si alunecare Pj Poluarea prin saraturare Pk Poluarea prin acidifiere Pl Poluarea prin exces de apa Pm Poluarea prin exces sau carente de elemente nutritive Pn Poluarea prin compactare. alergenti etc. depozite de gunoaie etc. 7 Tipuri de poluare a solului (C. Rauta si colab. 1989.2. fluoruri. Sursele de poluare a solului. iazuri de decantare.) 129 .4. cloruri..4. Pc Poluarea cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale. toxine. care vor fi analizate în continuare sunt: a) Poluarea prin îngrasaminte chimice si organice b) Poluarea cu pesticide c) Poluarea radioactiva sau nucleara Tabelul nr. îngrasaminte. materii organice. acizi. d) radioactive: solurile capteaza foarte usor poluarile radioactive pe care le transmit plantelor si animalelor pentru timp îndelungat. depozite de sterili de la flotare. 5. baze) de la industrie Pd Poluarea cu substante purtate de aer (amoniac. inclusiv formare de crusta Po Poluarea prin acoperirea solului cu sedimente produse prin eroziune Pp Poluarea cu pesticide Pq Poluarea cu agenti patogeni contaminati (agenti infectiosi. metale. compusi de plumb etc. c) biologice: generate de poluarea solului cu germeni de boli transmisibile plantelor si animalelor.) Pb Poluarea prin acoperirea solului cu deponii.Elemente de ecologie 5. preluata dupa Schiopu D. bioxid de sulf. saruri. modificarea pH-ului solutiei solului. Dereglarile solului a) fizice: fenomenul de compactare si stricarea structurii generate de lucrari necorespunza toare. b) chimice: generate de poluarea solului cu metale grele.3. cele mai extinse si cu efectele cele mai daunatoare. 1997) Simbolul Denumirea Pa Poluarea prin lucrari de escavare la zi (balastiere. oxizi de azot. pesticide. halde.

-lipsa purificarii si curatirii îngrasamintelor industriale din motive de costuri de productie. calciu. În agricultura lumii sunt folosite anual circa 130-135 milioane tone de îngrasaminte chimice si alte milioane tone substante chimice destinate protectiei plantelor care salveaza 35 % din recoltele obtinute si aduc un spor de productie echivalent cu 40 % din productia mondiala de cereale. reziduurile din procesul de fabricatie.ul au ajuns în corpul unor specii de pesti la distante enorme de locul de aplicare si acumulare. 130 . -dezechilibrele anumitor cicluri biogeochimice. Poluarea prin îngrasaminte chimice si organice. întotdeauna produc pericole mari dintre care amintim: -intoxicatii directe la plante si animale. Prin circuitul apelor Lindanul. fata de 75 ppm stabilita ca limita maxima de OMS si FAO. Poluarea solului cu pesticide Pesticidele. de sticla etc. Nitratii ajunsi în intestinul omului se transforma în nitrosamine. cadmiu.Elemente de ecologie 5. dar mai ales DDT. datorita toxicitatii ridicate a unora dintre ele.1. -excesul de nitrati datorat superfertilizarii cu îngrasaminte azotate în circuitul biosferei. în timp ce îngrasamintele complexe contin 0. Azotatii ajung prin lantul trofic din plantele furajere în lapte. care constituie puternici agenti cancerigeni. Cercetarile arata ca nitratii se acumuleaza de regula în frunzele verzi si în acest sens Rondest J.4. zinc) cu risc pentru contaminarea solurilor apoi a alimentelor. De la fabricarea îngrasamintelor cu fosfor. mai ales daca acestea nu sunt folosite rational.2. crom. Multiplele îngrasaminte chimice cum ar fi: azotatii de amoniu. Unele îngrasaminte minerale contribuie la aportul de fluor în sol: exemplu superfosfatul contine 1 . potasiu. industria aluminiului.1. Superfertilizarea cu îngrasaminte fosfatice face ca excesul de fosfor antrenat an de an de catre apele continentale în lacuri si mari sa duca la fenomenul de eutrofizare. superfosfatii. care conduc la degradarea solurilor. plumb. ureea necesare cresterii productiei agricole pot deveni factori poluanti când sunt aplicate în exces si repetat de-a lungul anilor.5 % fluor. mai ales insecticidele.5 – 1 %. Industria îngrasamintelor cu fosfor. Aceste reziduuri se utilizeaza la ameliorarea solurilor alcaline si constituie o sursa de poluare a solului cu fluor. -prin actiunea lor biologica. Braila. -contaminarea apelor freatice.4. acceptat de societatea internationala. Ialomita în anii "80 s -au semnalat intoxicatii deoarece concentratia de nitrati în lapte a depasit 850 ppm. Efectele poluante sunt date de: -impuritatile. distrug nu numai organismele tinta. cunoscute sub denumirea de fosfogips. sunt surse principale de poluare a solului cu fluor. industria ceramica. cupru. principalul aliment al copiilor. acestea contin metale si metaloizi toxici (arsenic.3. estimat la 9 milioane tone pe an si care se acumuleaza în hidrosfera prin procesele de levigare a solurilor degradate prin superfertilizare (folosirea abuziva a îngrasamintelor azotate). ci si unele utile.3.(1972) a relevat ca în frunzele de spanac si salata existau cantitati atât de mari de nitrati încât sanatatea consumatorilor era pusa în pericol. -persistenta în mediu. rezulta cantitati mari de reziduuri. acumularea unora dintre ele si penetrarea lor în lanturile trofice. Protectia plantelor cu pesticide este un rau foarte necesar. sulfatul de amoniu. în vederea asigurarii confortului alimentar. 5. În zonele Galati.

În Germania. deoarece s-a constatat ca erbicidul se degradeaza lent. § nu se mai accepta produse care prin persistenta lor patrund usor în lantul trofic plante animale – om. § aplicarea masurilor de combatere numai când se justifica economic. în nici un caz abuziv.10 ani de cercetare si selectare a unei singure substante. care ajung mai repede în apa freatica. îndeosebi în cazul erbicidelor care conduc la diminuarea productiei. ü Distrugerea partiala a faunei si florei solului. care sa îndeplineasca cerintele de: . O cale sigura pentru a realiza acest deziderat o constituie introducerea protectiei integrate (managementul integrat).politica de conservare a mediului nu se aplica consecvent. se preconiza lichidarea. Pesticidele pot primejdui interesele omului pe termen lung daca: .în pesti. Fenomenul este mult mai activ în cazul insecticidelor toxice (ex. Pentru obtinerea unor produse pesticide ecologic acceptate se cheltuiesc. . biologice. . § sa se evite introducerea în ecosistem a pesticidelor greu degradabile biologic. în managementul integrat.se extind substante insuficient cunoscute. se justifica prin efectele economice deosebit de mari pe care le provoaca. atrazinul a fost interzis din 1991 fiind restrictionat si în alte tari. O importanta deosebita prezinta utilizarea pragului economic de daunare (PED). Prin aplicarea atrazinului.U.în grasimea animalelor care consuma hrana ce contine reziduuri. lumbricide dar si multe specii utile.Carbofuran) care aplicate în sol distrug nematozi. Agricultura durabila propune o reducere a utilizarii pesticidelor. . în apele freatice din zona Rhinului de Sus au fost gasite cantitati de reziduuri cu 4 % mai mari decât normele Uniunii Europene.A. care se bazeaza pe: § îmbinarea metodelor: agrotehnice.Elemente de ecologie România nu trebuie sa se teama de poluarea cu pesticide. § sa se evite folosirea produselor usor levigabile. În realitate. daunatorii patogeni si buruienile produc pierderi de recolta numai atunci când au o anumita densitate. pe produs. eradicarea daunatorilor pâna la ultimul exemplar.15 mii de produsi. în 8 . . realizam doua avantaje ecologice si anume: 131 .protejare a naturii. Eforturile depuse pentru introducerea de produse noi. au o anumita toxicitate si de aceea aplicarea lor se va face cu mult discernamânt. Sunt cunoscute efectele toxice ale reziduurilor de atrazin asupra culturii de grâu ce urmeaza a fi semanata.nu exista solutii sigure pentru înlocuirea unor substante periculoase.. chimice. Prin folosirea pragurilor. Un numar mai mare de pesticide poate ajunge: . 15 . pe total fiind asigurate în proportie de 15-20 %. . Principiile ecologice care stau la baza utilizarii pesticidelor: § la acelasi efect biologic sa se utilizeze produsele cele mai putin toxice. a celor cu rezidualitate ridicata.în hrana omului. din 10 . ü Poluarea apelor freatice si de suprafata. prin apele poluate.eficacitate biologica. Pesticidele sunt substante chimice destinate protectiei culturilor. iar erbicidele acopera 10 % din necesarul optim. conceptia este combatuta si abandonata. fizice. Efectele secundare cauzate de pesticide: ü Efect prelungit de rezidualitate. deoarece permite sa se renunte la o lucrare de combatere când densitatea daunatorului sau nivelul de atac în sola luata în considerare nu va atinge valoarea prevazuta.30 miliarde dolari S. Daca în trecutul nu prea îndepartat.

b) Conservarea faunei si florei utile ecosistemului agricol.mangan (Mn54 ) 45 . se va reduce implicit poluarea legata de folosirea lor.Elemente de ecologie a) Utilizând cantitati reduse de pesticide. Poluarea radioactiva sau nucleara a solului Crusta terestra emite în mod natural diverse tipuri de radiatii: mai remarcate sunt radiatiile gama.3. numai ambalate si în locuri protejate. pesticide si alte produse folosite la profilaxia fitosanitara. considerate a fi de origine cosmica. se vor folosi numai insecticide care sunt selective fata de insectele polenizatoare. o persoanele care produc.tritium (N3 ) . Aceasta deoarece efectele pesticidelor asupra sanatatii omului (anomalii reproductive. o sa întocmeasca lista cu îngrasaminte chimice si pesticide din tara si strainatate precum si concentratiile maxime admise.carbon (C14 ) . se interzice utilizarea celor mai toxice substante într-un numar tot mai mare de tari.administrarea pesticidelor cu mijloace aviatice.când înfloresc plantele polenizate cu insecte. deoarece pragurile accepta un numar de buruieni.ruteniu (Ru106 ) . .calciu (Ca ) .plutoniu (PU139 ) .transportul acestor substante sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si a mediului. Legea protectiei mediului precizeaza în legatura cu regimul îngrasamintelor chimice si al pesticidelor: o îngrasaminte chimice. sa înfiinteze laboratoare în teritoriu pentru analiza si controlul îngrasamintelor chimice si pesticidelor. Pe masura ce costul ambiental al pesticidelor devine mai bine cunoscut.).sodiu (Na24 ) .sa aiba acordul sau autorizatia de mediu pentru fabricarea acestora. comercializeaza si utilizeaza îngrasaminte chimice si pesticide au urmatoarele obligatii: .4. Principalii radio-izotopi de importanta ecologica (dupa Romade): .fier (Fe59 ) . . sanitar umana si veterinara se produc numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate.sa nu foloseasca momeli periculoase.iod (I131 ) Elementele eliberate în mediu o data cu caderile radioactive sau depozitarile de reziduuri radioactive: . tulburari ale sistemului endocrin etc.fosfor (P ) .sulf (S35 ) .cesiu (Cs137 ) . directiilor sanitare. o ministerele competente sa reglementeze regimul folosirii. numai cu avizul agentilor pentru protectia mediului.ytriu (Yt ) 132 . . Sursele de iradiere externa pentru sol si mediul viu sunt reprezentate de radionucleidele naturale de tipul K40 si C14 întâlnite în sol sau ape prezentând un risc redus de a induce leziuni somatice si genetice. plantelor si animalelor sunt tot mai bine cunoscute.argon (A41 ) 144 .cesiu (Ce ) .stontiu (Sr90 ) .xenon (Xe133 ) 91 .potasiu (K40 ) 12 . 5.krypton (Kr85 ) . . . cu exceptia cazurilor special autorizate.depozitarea îngrasamintelor chimice si a pesticidelor. boli si daunatori.3.

Tipuri de poluare care au afectat sanatatea populatiei sunt urmatoarele: • plumb în aer si în sol. Regimul privind asigurarea protectiei împotriva radiatiilor ionizante si securitatii surselor de radiatii prevede: o aplicarea diverselor proceduri si echipamente pentru mentinerea dozelor si riscurilor la cel mai scazut nivel. provenind din sobe. a ecosistemelor de pajiste. ca urmare a depozitarii deseurilor sau a unor explozii nucleare subterane amintim: Sr90 si Cs137 . • deteriorarea sau amenintarea cu daune ireversibile a diversitatii biologice în general si în ecosistemele acvatice constând din râuri. daunatoare pentru organismul în cauza. deoarece se acumuleaza în diverse organisme în concentratii foarte ridicate. centrale electrice si de termoficare. o protectia populatiei. provenind de la topitoriile de plumb si zinc si de la mijloacele de transport. în limitele admise si în scopul prevenirii accidentelor. proveniti de la statiuni de îngrasare a animalelor si ferme agricole proiectate si (sau) întretinute necorespunzator. cu consultarea Academiei Române si a Comisiei Nationale UNESCO stabileste criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitatii.(1980) asupra a doua lanturi trofice acvatice utilizând P32 au dus la concluzia unei concentrari considerabile a materialului radioactiv în anumite parti ale lantului trofic. habitatelor din paduri si a zonelor montane. în special în combinatie cu pulberi. Autoritatea centrala pentru protectia mediului. o masuri de protectie a ecosistemelor. Aici a aparut vertiginos riscul pentru sanatate. • pulberi sedimentabile în atmosfera. mici întreprinderi. 5. o sursa de iradiere interna extrem de periculoasa. local. Probleme majore ale mediului în Europa centrala si de est Principala preocupare în regiune sunt daunele aduse sanatatii din cauza calitatii proaste a mediului ambiant. acumulari. gospodarirea durabila a resurselor naturale pentru asigurarea sanatatii umane. printre care se afla si omul. carora li se adauga: C14 . • dioxidul de sulf si alte gaze.Elemente de ecologie Radioizotopii pot deveni un factor de contaminare a biosferei. în urma aplicarii inadecvate a îngrasamintelor si din fosele septice rurale. a ecosistemelor de coasta si marine. P45 . Fiecare tara din Europa Centrala si de Est trebuie sa decida modul optim de alocare a 133 . Printre izotopii cei mai redutabili eliberati în mediu. uzine de fabricare a combustibilului nuclear etc. o activitatile în domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor de protectie si securitate si se pot desfasura numai în baza acordului si autorizatiei de mediu emisa de Guvern (centrale nuclearo-electrice. Ei pot fi încorporati în organisme si constituie. conservarea biodiversitatii. lacuri.). • contaminarea apei si a alimentelor cu substante chimice toxice si m etale grele datorita depozitarii necorespunzatoare a deseurilor nucleare sau a altor deseuri periculoase. S131 . combinate metalurgice si alte uzine mari.5. • nitrati din apa. o controlul activitatilor nucleare de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului. limitarii si înlaturarii consecintelor acestora. Cercetarile efectuate de Duvigneaud P. descendenti si consumatori. care va mentine în stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substante radioactive. Ca35 . materialelor si instalatiilor nucleare. Problemele enumerate au fost unanim recunoscute de tarile existente în aceasta regiune.

sol si ape nu se poate face fara o constientizare a tuturor oamenilor si o pregatire ecologica efectiva a managerilor. În prezent. dezvoltarea unor institutii si formarea de capacitati privind pregatirea profesionala. 134 . educatia ecologica si programe de schimb. în România 4. Educatia ecologica se bazeaza pe constientizare. În centrele urbane. biserica si mass.5 milioane sufera de boli acute si cronice provocate de poluare. fata de natura din care cu totii facem parte. care-i uneste pe participanti. Dezechilibrele ecologice ce apar în natura se repercuteaza în destinele oamenirii.media. aer. Avântul tehnic însa face civilizatia sa uite adevaratele izvoare ale vietii si paradoxal o împinge spre distrugere. a puritatatii lor. chimizarea agriculturii ame ninta cu poluarea întreaga vegetatie si în totalitate lanturile trofice care depind de ea. care este astazi destul de bolnava. poluarea sonora influenteaza negativ starea de sanatate a oamenilor. Arsenalul complex al activitatii tehnice subliniaza capacitatea prometeica de creatie umana.5 milioane de oameni sufera o poluare acuta. si nu numai. Tulburarea balantei ecologice si scaderea stabilitatii în ecosistemele naturii constituie în cea mai mare parte lipsa de cunostinte a semenilor despre actiunea si comportarea lor necumpanita fata de tot ce îi înconjoara. majoritatea cadrelor tehnice cu responsabilitati în conducere si decizie nu au nici cea mai vaga notiune de ecologie. management. a plantelor si a animalelor. Educatia ecologica se poate face prin scoala. În jurul centrelor industriale apele si-au pierdut limpezimea si claritatea devenind efluvii de impuritati în care flora si fauna sunt saracite pâna la diparitie. le conjuga actiunile si le împleteste eforturile ca prin vointa si ideal sa pastreze puritatea naturii. integritatea biocenozelor si a ecosistemelor. de a o face sa-si pastreze sanatatea de care depinde în final sanatatea oamenilor. Aici nu trebuie sa existe ambiguitati. sol. Subliniem nevoia absoluta de o constientizare civica. a productiei si a productivitatii. În acest sens se pune problema unei politici economice generale si crearea unor combinatii judicioase între diverse tehno logii. Se impune o mai buna politica economica si de protectie a mediului. Vindecarea ei de nocivitatile de tot felul existente în atmosfera. Trebuie gasita flexibilitatea necesara pentru atingerea rezultatului celui mai bun în concordanta cu resursele disponibile. Astazi. Ea se pregateste. Scapata de sub controlul stiintific. iar 2. Capitolul 6 EDUCATIA ECOLOGICA Perpetuarea vietii si dezvoltarea ei este conditionata de mediul ambiant reprezentat de apa. În agricultura pe lânga mecanizare se aplica o chimizare complexa pentru a asigura o nutritie completa a plantelor si sa le protejeze de atacul bolilor si al daunatorilor.Elemente de ecologie resurselor pentru remedierea problemelor pe care le considera prioritare. Totul se leaga de consecinta lipsei de informare si educatie. Învatatura si educatia cu privire la mediu dezvolta atitudinea de respect si responsabilitate fata de resursele naturale. institutii si politica economica aplicata. are o motivatie si o logica. Resursele limitate nu trebuie sa conduca la reducerea investitiilor în protectia mediului. În aer sunt vehiculate mari cantitati de noxe si pulberi care formeaza smogul cu efect negativ asupra tuturor vietuitoarelor. acela de a proteja natura. a sanatatii în general. Neîntelegerea realitatilor si neluarea de masuri corespunzatoare tehnice si mai ales de educatie ecologica a oamenilor înseamna o mare pierdere ce se va reflecta pe multiple planuri privind flora si fauna. Cea mai buna forma de educatie se face pe baza unui program strategic sustinut de Guvern si de Parlament. pentru ca afecteaza sanatatea si viata oamenilor. care are un tel.

alcaloizi si antibiotice cu mare utilitate în tratarea unor boli.1. în primul rând ca prima veriga în cadrul lanturilor trofice si apoi ca generatoare de conditii ecologice favorabile mentinerii vietii lor. La disciplina Anatomia si fiziologia omului sunt numeroase lectii unde se poate vorbi de actiunea poluantilor asupra integritatii si functio narii orga nelor si organismului în ansamblul sau. prin poluarea 135 . prin studiul facut asupra morfologiei anatomiei si fiziologiei plantelor. chimie. Ei trebuie sa stie ca. din care rezulta o comportare atenta si corecta fata de ea. Valorificarea resurselor naturale sa se faca pe temeiul stiintelor naturale si nu dupa criterii strict economice. Definitorie este dorinta profesorului de a se informa stiintific si de a suplimenta textul lectiilor cu probleme de ecologie. plantele degaja 27 tone oxigen. plantele sunt singurele în stare sa realizeze legatura între Pamânt si Soare. Exploatarea abuziva a faunei provoaca reducerea efectivelor unor specii. siliciului. din frageda copilarie. din care 19 miliarde tone CO2 este consumat de plantele terestre. Pl ntele asigura a circulatia apei î natura. care sunt probleme de viata ale tuturor. se soldeaza cu consecinte grave asupra echilibrului biologic. reprezentate de macrofite si microfite. Concomitent cu consumul de CO2 plantele îmbogatesc mediul aerian si acvatic cu oxigen. Orice specie în cadrul unei biocenoze are un rol functional bine determinat. În acest sens la functiile frunzei. Defrisarea în masa facuta fara judecata ecologica determina scaderea regimului de precipitatii. Folosind diferite substante anorganice din mediu (CO2 . apa si saruri minerale) ele transforma energia radianta în energie chimica potentiala. respiratie. Plantele asigura baza vietii si existentei tuturor organismelor animale si a omului. sulfului. viata este imposibila. constând din fotosinteza. Educatia ecologica prin scoala Educatia ecologica începe. elevii iau cunostinta despre rolul acestora în existenta tuturor celorlalte organisme. Plantele sintetizeaza vitamine. sau a unei singure specii. inclusiv omul. În cadrul obiectelor de învatamânt. Ele participa la circulatia substantei si energiei acumulata de plante prin intermediul a numeroase lanturi trofice. În cadrul lectiilor sau în excursie este necesar a se aborda si probleme de ecologie care sa contribuie gradat la formarea constiintei ecologice. fosforului. degradarea prin eroziune a terenurilor etc. fizica si. Definitorie în informare si formarea constiintei ecologice este rodnicia activitatii tuturor cadrelor didactice. a profesorilor de biologie. T oate cu influenta negativa asupra tuturor organismelor vegetale adiacente. A similând o tona de carbon.Elemente de ecologie 6. Azotul si sulful sunt incluse în alcatuirea proteinelor. Pe lânga circuitul biologic al carbonului si oxigenului. plantele asigura circuitul azotului. mai ales. respectiv a educatorilor. sau chiar disparitia lor. Fosforul inclus în materia vie are rol important în procesele energetice. pâraie si chiar râuri. Prin utilizarea dioxidului de carbon în nutritia lor minerala plantele actioneaza ca adevarate filtre purificatoare ale atmosferei si ale apelor. Ele reprezinta n modul cel mai rentabil de folosire a terenului. învatatorilor. functional. fara de care astazi pentru toate organismele. iar 155 miliarde tone de plantele acvatice. Lectiile de zoologie pot furniza date pretioase privitoare la rolul animalelor în natura si în viata omului. animalelor si a omului. Ele devin eficiente daca au constanta si atractivitate. Prin fotosinteza plantele consuma anual 174 miliarde tone de CO2 . Valentele informationale si corelative sunt multiple. exceptând pe cele anaerobe. Într. Ea contribuie la formarea unei constiinte ecologice si a gândirii ecologice despre natura. profesorilor de geografie. supranumite caramizile vietii. secarea unor izvoare. Interventia drastica a omului asupra unor specii. Se pot folosi date cu influente negative asupra organismului prin poluarea chimica a atmosferei si folosirea de alimente poluate chimic si radioactiv. reprezentata prin substante organice ce servesc ca materie de constructie cât si ca sursa de energie în activitatea lor vitala. transpiratie se pot aduce date stiintifice suplimentare din care sa se vada activitatea uriasa si de mare importanta pe care o manifesta plantele pentru mentinerea vietii pe Terra. Un rol esential în aceasta directie îl au padurile. sau ar trebui sa înceapa.un singur an plantele elimina în medie între 270 si 2700 trilioane tone oxigen.

În orasele cu multe suspensii silicice si în mine sunt dese cazurile de silicoza. Fenomenul se constata la peste 75 dB. Sub actiunea zgomotului are loc cresterea rezistentei vasculare periferice prin vasoconstrictia arterelor si capilarelor. Actiunea prelungita a zgomotului determina disparitia celulelor beta care secreta hormonul foliculino-stimulat. traumatismul sonor este însotit de durere. La circa 160 dB zgomotul. halucinatii auditive etc. perceptia si vigilenta sunt puternic afectate la un zgomot de 100 dB.functio nala a muschilor urechii medii. Deficientele electroencefalografice (EEG) sunt în mare parte consecinta nevrozei produsa de zgomot în stare de veghe cât si în somn. respectiv efectele zgomotului asupra organelor senzoriale. Zgomotul puternic. Predarea sistemului nervos trebuie sa fie însotita de informatii care sa atraga atentia asupra efectelor dure ale zgomotului ce actioneaza asupra lui. pe lânga ruperea timpanului. discontinuu si variabil provoaca tromboze. apa. foarte activa asupra organimului omenesc. Transportate în corp au actiune toxica asupra sistemului nervos. hipofiza reactioneaza ciclic prin regresiunea initiala a activitatii. industria. Functiile psihice ca memoria de scurta durata. Are loc o crestere a numa rului de batai pe minut la stimuli sonori cu frecvente înalte si o reducere a numarului de contractii miocardice la stimuli sonori cu frecvente joase. Astfel. Predarea analizatorilor trebuie sa abordeze si poluarea sonora. dureri musculare difuze. Asemenea modificari apar chiar si la un zgomot de 40 dB. precizia actiunii cu implicatii în diminuarea capacitatii intelectuale si manifestarea de oboseala marcanta. La zgomot intens si prelungit tiroida intra în inhibitie totala. Stresul produs de zgomot actioneaza negativ asupra sistemului nervos. Elevii trebuie sa cunoasca toate acestea. ce corespunde unei i tensitati n reduse. poate determina patrunderea scaritei în fereastra ovala si lezarea organului Corti. asupra animalelor si chiar asupra plantelor este poluarea sonora. asurzire temporara sau permanenta. Sunetul cu intensitatea de 164 dB si o frecventa de 500 Hz produce l 3 minute distrugerea organului Corti. Zgomotele determina scaderea functiilor corticale care sunt atentia. cosmaruri. constructiile si montajele. antimuzica sau negatia muzicii sunt surse de poluare sonora. neliniste. Zgomotele produc nevroze caracterizate prin hipersensibilitate. Circulatia periferica este puternic influentata. La nivelul glandelor endocrine s-a constatat ca zgomotul produce o serie de modificari functionale. Ele constau în tulburari ale somnului. ameteala. iar în cadrul lui mai ales asupra scoartei cerebrale debutând printr-o exteriorizare de moleseala. Zgo motul modifica semnificativ excitabilitatea neuromusculara. Poate determina fenomenul de oboseala auditiva si integritatea anatomo. Sunetele dezordonate cu frecvente si intensitati diferite ale zgomotului intervin negativ asupra starii de sanatate umana. Zgomotul se propaga în aer. concentrarea. tahicardie. Sediul selectiv al leziunilor provocate de zgomote este membrana bazilara si organul Corti. Inhalarea aerului încarcat cu noxe si praf determina aparitia de leziuni la nivelul alveolelor pulmonare. Efectul degradat al zgomotului asupra performantei psihice este cu atât mai puternic cu cât intensitatea lui este mai mare. În tarile puternic industrializate a 40-50 % dintre muncitorii expusi la zgomot manifesta hipoacuzie profesionala. La nivelul sistemului cardiovascular efectele negative ale zgomotului constau în perturbarea ritmului cardiac. leziuni vasculare si 136 .Elemente de ecologie sonora caracteristica centrelor urbane. Alaturi de noxele din atmosfera. Când li se vorbeste elevilor despre aparatul respirator se impune si abordarea aspectelor de ecologie. sol. În general. Zgomotul puternic produs brusc poate cauza ruptura timpanului. slabiciune. cordului. Circulatia si transporturile. rinichilor etc. modificari neurovegetative si psihoafective. Ele pot trece în sânge. Cresterea zgomotului în marile aglomerari urbane afecteaza integritatea si fiziologia multor organe ale corpului omenesc. Zgomotul poate perturba vederea stereoscopica si modifica simtul cromatic mai ales pentru culoarea rosie. Sensibilizarea plamânilor face posibila contactarea mai usor a bolilor respiratorii. urmata de intensificarea functionala a activitatii celulelor acidofile. insomnii. tulburari vizuale. Inhalarea aerului cu noxe actioneaza însa si asupra altor organe.

Cei mai multi preoti recunosc ca relatia omului cu natura înseamna o relatie directa cu divinitatea. Pâna la formarea constiintei ecologice la tânara generatie. a biocenozelor si a ecosistemelor. Soarta viitorului vietii în ansamblul ei depinde de munca educatorilor de astazi. în societate si în familie au fost rezultatul mai multor forme de educatie printre care si cel al unei educatii alese facuta de Biserica. El trebuie sa cunoasca de la ceremoniile religioase situatia ecologica exacta a mediului înconjurator. hiperaciditate la nivelul stomacului. Poluarea fizica si chimica a atmosferei. Activitatea stiintifica si educationala trebuie sa duca la formarea unor viitori cetateni care sa cunoasca bine perceptele vietii în sensul ei ecologic. Ei trebuie sa adopte o atitudine protectoare fata de acestea. pasunatul nerational. Zgomotul de 90 dB provoaca spasmul vascular. ca efectele sa-i fie benefice omului.un domeniu foarte complex si intim al vietii: psihicul uman. de gândirea si efortul nostru de a mentine echilibrul în natura prin formarea unei constiinte ecologice de sine statatoare în rândul oamenilor. Biserica poate organiza populatia în functie de problemele ecologice si spirituale. 137 . La disciplina Biologie. De aceea. Educatia ecologica prin biserica Secole de-a rândul religia a fost si a ramas stapâna într. 6. cadrele didactice sunt chemate sa formeze sistematic si gradat constiinta ecologica în rândul elevilor care mai târziu vor activa în industrie. aratând oamenilor prin propovaduitorii sai consecintele nefaste ale ruperii echilibrului ecologic în natura. prin îndrumarea facuta de Biserica. Ei trebuie sa fie uniti. au de luptat cu inconstienta si atitudinea iresponsabila privind corectitudinea comportamentala si etica fata de natura. poluarea chimica a apelor continentale si marine. biologii au de luptat cu interese legate de profitul imediat ce implica consecinte negative asupra naturii (de exemplu. ci un efect al activitatilor omenesti. al sfaturilor. urbanistica etc. agricultura. trebuie sa participe activ la protejarea tuturor ecosistemelor. defrisarile.Elemente de ecologie hemoragii capilare. acum mai mult ca oricând. al versurilor.2. determinând scaderea activitatii ovariene la femeie si atrofierea epiteliului seminifer la barbat. El a înteles acest a stapâni cu a abuza si nu cu a se armoniza cu natura de care depinde însasi existenta de astazi si viitoare. Totalitatea calamitatilor naturale trebuie precepute ca fiind nu o revolta a divinitatii. Zgomotul are influenta si asupra sistemului digestiv prin aparitia de contractii ale esofagului. Se cere multa munca în aceasta directie. al parabolelor. Aceasta comunicare a realitatii naturii înconjuratoare se poate face prin intermediul cuvântarilor. Oamenii trebuie avertizati de pericolele iminente privind distrugerea mediului. Zgomotul actioneaza negativ asupra sistemului reproducator. cazul deseurilor chimice extrem de toxice aduse din Germania la Sibiu). care sa aiba ca scop transmiterea de cunostinte si percepte. comert. Biserica poate adopta un program la nivel national. se poate interveni cu numeroase exemple care sa precizeze efectul negativ grav al poluarii atmosferei. intestinului. solului si apelor cu efecte finale în mutatiile ce apar la nivelul genomului. al cântecelor în cadrul oficierii ceremoniilor religioase. poluarea chimica a solului. ca omul trebuie sa fie constient de necesitatea protejarii mediului si sa înteleaga efectele actiunilor sale. Oamenii. Omul a înteles gresit imperativul: înmultiti-va si stapâniti Pamântul. Ea are si poate avea un rol foarte important privind formarea constiintei ecologice. La femeia însarcinata zgomotul provoaca miscari active ale fetusului sau poate sa provoace uneori chiar avortul. cromozomilor sau genelor. de care în cele din urma depinde viata lor. indigestii puternice etc. calmi si constanti în procesul de refacere a ecosistemelor afectate de distrugere. stomacului. toate sunt rezultatul activitatilor umane care conduc spre dezastrul ecologic. sau în procesul de protejare a mediului. Conduita si viata cotidiana a omului. locul si rolul sau în lume. Autopurificarea naturii depinde consistent si de autopurificarea atitudinii oamenilor care prin activitatea lor determina sensul ecologic regional si global.

Pastrarea echilibrului ecologic în cadrul ecosistemelor reprezinta o necesitate. Radioul si Presa scrisa sunt mesagerii cei mai apti de a face o educatie ecologica uniforma pe întreg cuprinsul tarii. Subcarpati si în zona înalta a câmpiilor. densitatea si debitul lor. Emisiunile facute la obiect privind denuntarea surselor de poluare. Constientizarea ocrotirii naturii trebuie sa devina un imperativ al preocuparilor noastre. Flora si fauna ce îmbraca toate formele de relief reflecta efectele specifice ale climatului local. Educatia ecologica prin mass – media Televiziunea. 138 . umiditatii aerului si intensitatii vântului alaturi de care factorii radiativi îndeplinesc o functie profund activa. Oprirea declinului sistemului de organizare si a puritatii naturii în România trebuie facuta indiferent de cost. Repunerea naturii în drepturile ei legitime si firesti constituie o necesitate. Trebuie sa recunoastem însa ca padurile României si alte ecosisteme naturale sunt afectate de un declin alarmant. Ele sunt impuse de inelul muntos care asigura etajarea concentrica a celorlalte elemente geografice. De remarcat ca în ecosistemele forestiere exista fragmente de paduri naturale virgine si cvasivirgine disparute de mult în Europa. Reteaua hidrografica este bogata si variata. Industria poluanta nationala si europeana le zdruncina grav sanatatea. Asezarea ei în cadrul continentului este conturata de pozitia sa la gurile Dunarii. Ele servesc ca laborator national si european pentru cunoasterea legilor naturii si stabilirii unui management ecologic al padurii cultivate. prin modificari sensibile ale valorilor regimului termic. Exceptionala biodiversitate floristica si faunistica a multor ecosisteme constituie adevarate nestemate ale naturii aflate aici. Pe fondul acestor conditii ecologice generale exista numeroase si variate ecosisteme terestre si acvatice. alcatuiesc cele mai importante surse de apa pentru populatie si economia nationala. Pâraiele si râurile îsi au obârsia în Carpati. prin numarul. dar si un punct deosebit de atractie pentru oamenii de stiinta straini. Este absolut necesar de a repune natura în drepturile ei legitime si firesti. Apele curgatoare si lacurile.Elemente de ecologie 6. România este una din cele mai frumoase tari ale Europei. constientizarea oamenilor privind consecintele reale negative ale poluantilor asupra sanatatii si necesitatea pastrarii echilibrului ecologic în natura prin protejarea vegetatiei si faunei sunt atentiona ri severe si exacte facute factorilor de decizie. Diversitatea lor a constituit numeroase tematici de cercetare stiintifica pentru ecologii români. Aceasta tara carpato-ponto-danubiana poseda majoritatea formelor de relief existente pe Terra. la Marea Neagra si mai ales de pozitia sa pe cercul Carpatilor denumit de antici corona montium.3.

Braila. Ed. Ed. Bucuresti.. Ed. Pascu D. Bucuresti. Ed. Stiintifica si encicl. Ed. Galati. Bucuresti. Tehnica. Ceres. Godeanu S. Protectia mediului înconjurator. Bucuresti. 2000 6. Ed. Tehnica. 1995 3. Ed. 1983 11.. Bucuresti. 1998 5.. Probleme globale ale omenirii. Didactica si pedagogica. 2001 9. Bucuresti. Prevenirea si combaterea polua rii solului. Combaterea poluarii mediului în transporturile rutiere. Atmosfera si poluarea.. 1998 10. Bucura Mond. 2002 4. Protectia mediului.. Ceres. 1988 139 . Tehnica. Pesticidele în lumina toxicologiei mediului.. vol. Bucuresti. Ed. Bucuresti. Ecologie si protectia mediului. Ed. Ecologie generala. 1 Ed. Ecologie generala si protectia mediului. Bucuresti 2000 2. Tehnologii ecologice si ingineria mediului. Puscasu V. 1981 7. 1988 8. Rauta C. Ed. Fundatiei Universitare “Dunarea de Jos”. Florea L. Berca M. Evrika. Brown L. Nikonorow M... Pârvu C. Ceres..... Negrea V. Schiopu D.Elemente de ecologie BIBLIOGRAFIE 1.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->