Inapoi la omne vivum ex ovo Un punct de vedere inedit asupra realitatii sociale.

Se intampla ceva straniu cu capacitatea noastra de a ne concentra atentia. Cei mai multi dintre noi nu mai urmarim cu adevarat programele de televiziune, ci doar ne multumim sa prindem la intamplare unul cate unul,sarind de la un canal la altul de indata ce incepem sa ne plictisim. A prinde pentru scurt timp si apoi a sari ,au devenit forma noastra de receptare superficiala a lumii exterioare. Nimeni nu se mai limiteaza la a face un singur lucru. A aparut o cultura “noua” care porneste de la premisa ca avem cu totii puterea de concentrare a unui purice. Ne-am obisnuit sa ni se vanda patru produse diferite in cele trei minute cat ar trebui sa dureze publicitatea- de fapt acum publicitatea dureaza in medie 15-20 minute,intoxicandu-ne creierul cu o poluare informationala de care nu prea mai ai cum sa scapi. Suntem atat de familiarizati cu vertiginoasa succesiune a cadrelor in videoclipuri, incat lung metrajele anilor ’30 ni se par foarte lente si plictisitoare. In unele din aceste “succese de moment”,produse in serie de studiourile de inregistrare si care nu dureaza mai mult de doua minute, se suprapun tot atatea planuri muzicale cat intr-o simfonie clasica. Politicienii rar ni se mai adreseaza prin discursuri ci prin mesaje concentrate de 30 secunde, folosind adeseori prilejul oferit fotografierii. Stirile de pe mapamond ne vin fragmentate in flash-uri de 90 secunde, fara nici o legatura unele cu altele. Cea mai populara formula de televiziune, comedia de situatie,ne serveste atatea,incat chiar in clipa in care radem nu mai stim de ce am ras. In toate mijloacele de comunicare am inlocuit naratiunea cu invalmaseala,coerenta cu incoerenta, succesiunea ordonata cu un aparent hazard, iar cea care suporta consecintele este memoria noastra. Naratiunea este un instrument mnemotehnic; istorisirea ne ajuta sa ne amintim semnificatiile timp indelungat. Cand dispare naratiunea incepe amnezia. Unii scriitori sunt deja preocupati de faptul ca noile generatii, care nu suporta mai mult de trei minute o naratiune, vor ajunge sa considere ca viata este mult prea efemera pentru a mai citi pe Dostoievski sau pe Balzac. Se cere o atentie nu numai de mai scurta durata ci si foarte superficiala. Un roman bun ne face sa ne reprezentam cu ajutorul imaginatiei ceea ce spun cuvintele; versiunea pentru televiziune a aceluiasi roman realizeaza in locul nostru o parte din acest travaliu al imaginatiei. Daca publicistii ar lua cunostinta de spaimele acestor scriitori, le-ar spune: “ Apasati pe accelerator, caci altfel va pierdeti pupblicul!” Cultura elitista si cea populara s-au privit intotdeauna cu dispret, chiar daca in cele din urma au ajuns sa se imbogateasca reciproc. Astazi insa ele apar de-a valma, ceea ce este elevat se amesteca cu cele de nivel jos,ceea ce este elitist cu ceea ce este popular; dupa simfonia clasica urmeaza concursul,apoi desenele animate,apoi emisiunea despre masini. Principala deosebire este deosebirea intre cultura care solicita si cea care nu solicita o mare concentrare a atentiei. Problema este a sti daca predominanta uneia nu reduce atentia si memoria cerute de cealalta.

In cultura amneziei. Cate o data.sloganurile anunturilor. o saptamana inseamna o multime de timp.vor spune ca ea este a tuturor a consumatorului. gata sa se deplaseze . Logica provizoratului si-a facut loc in domenii pe care le asociem in mod normal cu ideea de soliditate si permanenta.“ fa ceva nou”. sa ne bage in cap toate formulele lor “sacre”.la un moment dat ea devine insuportabila. Cand se incearca sa se schimbe in felul acesta relatia dintre produse in timp . Specialistii in economie spun ca pietele se fragmenteaza pe zi ce trece. si care ne uimesc prin nonsalanta cu care se ridica deasupra legii ca sa nu mai pomenim de cea cu care se coboara dedesuptul preceptelor morale. Emotiile pe care le trezea in mod traditional arta sunt mult prea puternice pentru era publicitatii. Peisajul urban se transforma intrun ecran gigantic pe care se proiecteaza o imagine comerciala si.la cea mai mica fluctuatie a modei. Cand este lansata o melodie noua ea se aude la toate posturile de radio pana ce . “Carligul” cantecelor naïve. “Timpul inseamna bani” a devenit maxima intregii culturi. actiunea de reducere a inovatiei la cliseu creaza iluzia ca desi totul se schimba. Arhitectura a devenit un exercitiu de marketing si de publicitate. prezentand obiectele in haloul celei mai avansate modernitati.pe masura ce se intensifica lupta pentru a ocupa cele mai bune pozitii posibile. In cultura de trei minute.sau nu auzim stand in umbra. Bancile care alta data trebuiau sa se prezinte ca niste temple ale onoarei.la nesfarsit.tehnica marketingului invaluie produsul in farmecul misterios al noului. alteori exploateaza distinctia vremurilor de altadata. au devenit astazi supermagazinele si pravaliile culturii instantanee a banului. Provizoratul valorilor economice pe pietele financiare s-a extins si in lumea banului. Piata sustine ca toti suntem implicati in riturile consumului si totusi.in “fa acelasi lucru”. care foloseste materialele de constructie pentru a schimba imeginea si referintele temporale ale clientilor sai in fata publicului.iar astazi banii sar de la un calculator la altul cu iuteala fulgerului. Cu toate acestea lumea afacerilor nu are ca premiza includerea. panorama urbanistica devine inevitabil un obiect neglijabil. Cine este destinatarul acestei culturi? Catre cine isi indreapta ea mesajele? Toti stapanii culturii de trei minute-miliardarii de carton de care tot auzim. ci prin repetare obsedanta. in segmente din ce in ce mai mici si ca arta consta in a determina respectivele segmente in asa fel incat cei neinclusi in ele nici macar sa nu inteleaga despre ce este vorba. Daca in sfera politica. Ceea ce apreciem la aceasta cultura a repetitiei nu este catharsisul. deja dau faliment. incat uneori uitam ca aceasta este singura lor calitate vrednica de admiratie. ci forta insidioasa de penatratie. mesajul nu se inregistreaza prin varja naratiunii.pentru tranzactiile financiare ea reprezinta o eternitate.toate pozitiile pe care acestea le ocupa par provozorii si intamplatoare.lozincile partidelor reusesc . iar stilul arhitectonic devine inca si mai eclectic. Totul se desfasoara intr-un ritm atat de rapid incat unele banci inca nenascute.pisandu-ne fara ragaz subconstientul nostru ultrareceptiv. toate magazinele din centrul Bucurestiului au inceput sa semene intre ele. esenta marketingului consta in a ne convinge ca achizitionarea unui . Cu cat lumile noastre vizuale si auditive sunt mai contaminate. cu atat mai satisfacatoare va parea identificarea imaginilor de marca in caruselul frenetic care ne traverseaza campul vizual.integrarea ci excluderea.lumea ramane aceeasi. Cultura internationala a design-ului preschimba crezul modern. Cand stilul “modern” a invadat comertul cu amanuntul. Anunturile reprezinta capodopera acestei culturi de trei minute si sunt atat de abile.

Timpul lor este integral la dispozitia celorlalti: fac coada la alocatii. Cine sunt acesti oameni. In acest timp. saracul era cel care nu avea timp si bogatul cel care cultiva inactivitatea. in ochii celorlalti ca fiind lipsitide timp.de obicei.prin timpul pe care nu-l pot economisi. iar somerul doarme pana tarziu. Acest nou sistem de excludere creeaza. de tigari otravitoare. in orasele si cartierele noastre doua feluri de timp. luati de la un second-hand.la plata impozitului pe casa. preocupat de moda. . la asigurarile sociale. Saracul se scula in zorii zile si muncea pana noaptea. ca sa nu mai spunem economisita. Primul apartine celor bogati.la plata altor impozite si taxe. in care nu este loc si pentru ei . acesti suverani ai gustului? Cei care privesc in realitatea tarii noastre stiu ca .asteapta mijloacele de transport in comun care nu mai vin. inseamna stanjeneala adolescentului intr-o locuinta ieftina-despre societatea de consum in care ei sunt nevoiti sa cotrobaie dupa o pereche de pantaloni demodati.cate un televizor si.celularele.ar fi suficient sa le scoata din priza si sa iasa la o plimbare linistita-. permit tuturor acelora care au bani sa-si dubleze timpul si sa inlocuiasca succesiunea ordonata a treburilor cu o simultaneitate confuza. In acest sector dublarea timpului este mai mult decat o simpla chestiune de eficacitate. laptop-urile radiocasetofoanele de buzunar.este vanduta tuturor acestor tineri ca expresie a celui mai feroce individualism al lor. in durata a doua sau trei vieti. pentru ei. la pensii. In noua ordine a excluderii. Cantecele vorbesc despre o lume a iubirii care.de picaturi cazute fara incetare prin spartura din acoperisul pe care asociatia de locatari si municipalitatea nu l-a reparat si nici nu are de gand sa-l repare. Sa fii tot timpul ocupat inseamna sa faci dovada valorii tale.in prezent. gonind pe autostrazi cu masinile lor de lux al caror cost pentru cei care muncesc cinstit reprezinta o suma care nu va putea fi nici macar castigata. Nimeni nu li se adreseaza : cultura de trei minute este in masura sa evocedoar povesti fantastice. In aceste locuri unde oamenii saraci sunt nevoiti sa astepte se afla. ci de proproul crez.produs ne deschide usa unui cerc select.precum si “vedetele” a caror singura calitate este aceea ca sunt promovati artificial de “lantul caragialesc al slabiciunilor” care ii leaga de milionarii mentionati anterior. saracii pot sa-si masoare saracia nu prin cat castiga.asa zis milionari in dolari imbogatiti peste noapte . pentru a economisi banii si cei care folosesc banii pentru a economisi timp.si care daca vin sunt supraaglomerate. dar totusi superficial.Ei nu sunt prizonierii masinariilor. inainte de comunism. care au ca scop bine determinat alaturi de salariul de mizerie sa creeze imposibilitatea ridicarii din mocirla existentiala in care un sistem democratic prost inteles si un sistem legislativ care se aplica doar pentru ei I-a aruncat.este o chestiune de onoare. astazi ordinea lucrurilor a fost oarecum inversata. Bogatul se trezeste cu noaptea in cap. fiecare secunda a vietii. In acest sector capacitatea celor bogati de asi concentra atentia nu este atacata si faramitata de tehnologie. In ierarhia sociala de tip vechi.masurat in numarul de cesti cu cafea de proasta calitate. Logica exploatarii fortei de munca era: munca multa si salariu mic.platim cablul tv doar ca sa privim inactivi ecranul care prezinta festinul consumului altor oameni. intr-o cultura in care toti doresc sa apara. care nu le sunt accesibile.scara sociala se imparte intre cei care folosesc timpul. Celalatl timp le apartine saracilor: este timpul vascos al celor exclusi.in lumile fantastic de hiperactive de pe ecran.ci a ceea ce ei insisi cred ca este principala lor calitate: dorinta de a trai la maximum. Imbracamintea in care mintile malitioase vad de fapt uniforma oricarui tanar sub 30 de ani. ci prin momentele pe care nu le pot avea.

. Saracii stau deoparte marginalizati. pe strada.cauta o viata intreaga cauta cum sa foloseasca timpul pentru a economisi bani. iar somerii contempla. Reclamele pe care le vad in salile de asteptare. Cultura consumului de masa se socoteste mai presus de orice.al peretilor scorojiti.ea este o democratie in care pot vota doar cei ce dispun de venituri.o clasa care la este straina si care isi priveste ceasul cu nervozitate. este o fantezie agreabila faptul ca impartasim cu totii aceleasi visuri de consum. toata lumea poate sasi cumpere blue-jeans Levi’s. In interior zbarnaie telefoanele si vestile se succed cu toata viteza.Anunturile ii invita sa-si petreaca vacanta in strainatate. timpul celor inclusi si timpul celor exclusi stau unul langa altul fara a comunoca vreodata. innebuniti de lipsa de timp. care mai nou le aud chiar daca au televizorul si radioul inchis. Cultura de masa vorbeste in limbajul includerii sociale: toata lumea este consumatoate. In realitate. Zona plina de vile. pe care nimeni nu le-a mai atins de pe vremea abolirii inegalitatilor sociale.sa foloseasca celularul pentru a trimite imagini fotografiate. In orasul acestei epoci. sa conduca o masina straina. timpultrece in ritmul imperceptibil al unei caderi lente.al zidului crapat si al prafului care se aduna. fara sa aiba nici macar o secunda de pierdut. ca si ei. o democratie a gustului prezidata de consumatorul suveran.toata lumea bea Coca-Cola. Bogatul trece prin zonele de saracie cu usa masinii incuiata si cu ferestrele inchiseermetic. Bogatia nu circula de la o zona la celelalte. dar este o fantezie care reuseste doar sa ascunda realitatea excluderii. Iar afara.garaje de masini straine. pentru ca trec masini dotate cu difuzoare puternice si cu panouri publicitare sunt adresate aproape in exclusivitate celor care.infloritoare si febrila a bogatilor supraocupati convietuieste cu zone de saracie.” avand acum tot timpul la dispozitia lor”. Din inaltimile blocurilor se poate vedea furnicarul tumultuos. se misca mult prea repede pentru a-I putea vedea. pierduti in umbrele pe care le proiecteaza luminile magazinelor. in timp ce ceilalti.piscine.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful