Dan Puric si proiectul manastirii de la Aiud Mircea a zis: Doamne, nu-mi vine sa cred!

Aceasta este reactia lui Dan Puric in fata duhovnicului neamului, Parintele Justin Parvu? Asa il tratezi pe acest monument de demnitate romaneasca? Vazand imaginile, incep sa inteleg ca Dan Puric s-a fosit doar de numele Parintelui. Convingerea imi este intarita si de informatia privind pierderea banilor dedicati Memorialului (despre care inca n-am inteles ce va fi).Citind blogul lui Tarziu am crezut ca Puric s-a smerit in fata Parintelui. Cand colo, nam vazut decat mandrie si agresivitate.M-a durut si atitudine IPS Andrei, vizibil intoxicat (santajat) de gruparea lui Puric si cel mai probabil amenintat de PF Daniel. Cum sa ne explicam altfel atitudinea Sfintiei Sale, dupa ce mult timp s-a opus proiectului ne-ortodox al lui Puric? O sa aduc si dovezi in acest sens. Just another name a zis: Cred ca acest tip de comportament nu face decat sa confirme ceea ce stiam de multa vreme. Este incredibila indrazneala cu care actioneaza Dan Puric, tupeul lui de neinchipuit si strigator la cer. Tot ceea ce s-a scris pana acum aici a fost foarte adevarat, poate multi condamna limbajul uneori agresiv, dar cred ca trebuie abordata o asemenea maniera pentru ca numai asa poti trezi constiintele adormite. Este pacat ca sunt putini cei ca Roncea, Danion Vasile, bloguri ortodoxe ca saccsiv sau razboi intru cuvant, marturisitoare in adevaratul sens al cuvantului si care au mentinut aceeasi linie pana la capat fara sa tradeze pe parcurs cauza pe care o sustineau. Fevronia a zis: cata mihnire i-a putut fi provocata parintelui Iustin,dar sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a descoperit adevarul despre acesti oamneni care se laudau ca-i sunt ucenici.ar trebui ca toti sa facem rugaciune,macar acoperamantul Maicii Domnului ca sa-i impiedice sa puna in lucrare ce si-au propus.sfintilor de la Aiud rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!!!!!!!!!! Stefania a zis: e dureros ceea ce se intampla, am ramas socata cand am citit articolul lui Claudiu Tarziu si am zis Doamne fereste, ce usor o iau oamenii razna.Deja in unele comentarii se spunea ca pana la urma e necesar si cipul, ca nu poti conduce o masina fara el, e de-a dreptul cutremurator ce fac banii si interesele din om, nu mai zic de rautatea fata de dvs.Dumnezeu sa va dea putere sa rezistati in continuare asa cum ati fost de la inceput, ma bucur ca nu va dati dupa cum bate vantul si pastrati linia adevarului ortodox. Elena a zis: Am urmarit cu durere cele doua inregistrari video,este absolut ingrozitor,cui se adresa episcopul,Parintelui Iustin Parvu? In felul acela, cu obraznicie? O fi episcopul…episcop, dar Doamne iarta-ma, Parintele Iustin este un Parinte cu o viata sfanta, cum poti vorbi asa cu Sfintia Sa,de parca ar fi fost vreun copilas sau un batran senil? De altfel, asta incearca toti contestatarii Parintelui sa faca, vor sa credem ca nu mai este in deplinatatea tuturor facultatilor mintale si ca il manipuleaza unii si altii cum vor! Dupa apostazia lui Corneanu, sa ma ierte Bunul Dumnezeu, asta mi se pare a fi cea mai mare greseala pe care o face un ierarh al BOR! Ce se intampla, eu il credeam pe episcopul Andreicut un om extraordinar, chiar am fost, sufleteste, alaturi de el in momentele scandalului cu CNSAS…ce forte incearca sa puna bete in roate in problema martirilor din inchisorile comuniste? Ce sa mai vorbesc despre marea deziluzie pe care mi-a provocat-o Dan Puric, despre care o persoana mai varstnica si cu mai multa experienta de viata crestina,imi spusese de demult,ca nu este ceea ce vrea sa para… acum,citesc ca este si mason, membru al Clubului de la Roma…maestre, cum ramane cu slujirea la doi stapani, la Dumnezeu si la mamona? Jos mainile de pe Parintele Iustin, toti cei care incercati sa-i faceti rau…. comunistii ar fi invidiosi pe cei care, in zilele de astazi, il chinuie pe Batran, ale carui suferinte fizice, sub calaii rosii, or fi fost mai usor de suportat decat batjocura la care este supus astazi! Bunul Dumnezeu sa ii ierte si sa ne ierte pe toti,sa ne lumineze mintile, pentru ca nu stiu cat ne va mai rabda, daca vom continua astfel! pr. Mihai a zis; Vai,vai!Ce atitudine a lui Dan Puric si mai ales a Inalt Preasfintieiei Sale Andreicut! Domnul Hristos sa-i ietrte si sa-i lumineze ca sa se indrepte.Sfintii de la Aiud sa-i ajute sa-si revina in fire pana nu e prea tarziu pentru iei!Mi se rupe sufletul ce am vazut! Florin BC a zis: Chiar daca cei care lupta impotriva parintelui Iustin deturnand planurile si scopul lucrarilor se considera victoriosi mahnind-ul ,nu fac decat sa-i adauge cununi peste cununi ; si chiar daca parintele se roaga pentru iertarea si luminarea lor , acest lucru nu le este de nici un folos daca nu se vor pocai si smeri in fata cutremuratoarei jertfe a Martirilor neamului romanesc ! Mai presus de vointa noastra trebuie sa fie amintirea, pilda si exemplul daruirii acestor ,,nemuritori”. Dana BC a zis: puric,esti un dezertor ! Nu uita, mai presus de episcop este Dumnezeu,care vede tot.Ce pacat ca viata nu se opreste la mormant…Voi cei care va credeti puternici in aceasta lume 1

aveti de dat mare raspuns in fata lui Dumnezeu pentru turma pastorita.Dar sa stiti un lucru;noi poporul ORTODOX ne dezicem de voi.Nu ne reprezentati pe noi cei multi. Vremurile de pe urmă a zis: Nu pot să cred ! Dan Puric mi se părea un om bun,la locul lui……..Mi-am schimbat părerea despre el . Să îi fie rușine ! Se foloesește și îl trădează pe Părintele Iustin ! Antonia a zis: Am o incredere oarba ca Sfintii Inchisorilor vor veghea astfel incat chiar si in aceste timpuri sa se faca tot voia lui Dumnezeu. Povestea cu banii actorului Puric e un prim indiciu ca Sfintii sunt alaturi de cine trebuie. Asa ca, sa spunem cu nadejde ,,Doamne, miluieste-i pe cei binecredinciosi!”‘ E posibil s-o mai pateasca si altii daca se vor opune construirii acestei manastiri. Codreanu a zis: Din surse sigure Andracut a fost amenintat de catre ss Daniel cu dezvaluirea dosarului de la securitate. I s-a spus ca nu-i de-ajuns ca-l numesc unii “securist”, vrea sa fie numit si “legionar”, provocandu-l sa nu accepte nimic ce vine din partea manastirii PetruVoda. Dar din fericire la acel dosar au si altii acces si in cateva zile va vom trimite pagini din dosarul de colaborare a lui Andrei Andracut cu securitatea. Speram sa aveti taria si curajul de ale publica si pe acest blog. In rest, nadejde, caci pentru rugaciunile Sfintilor din Inchisori si ale parintelui Iustin, Domnul nu ne va lasa. Doamne ajuta! Praslea a zis: Ha, ha! In sfarsit mascariciul isi scoate masca. Eu mai vad ceva dureros in acea filmare. Stiu ca de administarea lucrarilor de la Aiud se ocupa Parintele Tudor Stanescu, fost detinut politic 20 de ani. Am ramas uimit sa vad cum IPS Andrei se poarta cu dansul in acea filmare de parca ar fi ultimul pusti de pe strada. Cum adica nu are dreptul sa se implice cel ce a sufeerit nenumarate chinuri si torturi de la tortionarii neamului? Sa-i fie rusine acestui episcop nerusinat, caruia nu-i tremura sufletul sa mustre un marturisitor, dupa cum nu i-a tremurat nici mana sa semeze turnatoriile la Secu. Cu ce drept vorbeste acest turnator, acum chipurile dictator episcop, unui marturisitor, care acum incearca sa reabiliteze memoria fratilor sai de suferinta si sa nu o murdareasca in continuare aceeasi nefartati prin manii muradari ai masonilor? Slava Domnului ca s-au pierdut. Eu zic, fratilor, sa ne implicam cu totii! Toti avem dreptul sa participam la ridicarea acelei biserici memoriale, pentru ca aceasta biserica s-a cladit nu din banii masonilor, ci mai intai din sangele curs prin santuri, de unde vor sa suga astazi parazitii societatii. Nu pentru Puric sau pentru IPS Andracut si-au varsat sangele acei tineri, ci pentru noi, trupul bisericii, neamul romanesc.Fratilor! Ne cheama sfintii mucenici din inchisori! Sa mergem cu totii si sa le facem dreptate! Noi, poporul, sa le construim biserica, noi cei ce ii iubim si ne rugam sa ne fie alaturi! Ei nu vor fala si cladiri savante, ci simplitate si dragoste frateasca in adevarul pe care ei l-au marturisit si pentru care si-au dat viata.De aceea sa cerem spre dezbatere publica acest proiect. Sa cerem interventia lui IPS Anania, care tot pe acolo sa nevoit si dansul si ar avea un cuvant puternic.Tristetea si lacrimile Parintelui Justin sa cada pe sufletele lor si glasul proorocului Iezechiel, cel care s-a praznuit ieri, sa le zguduie constiintele. Laurentiu Ganea a zis: Nu ma mira de atitudinea dictatoriala a ierarhului Andrei. Acest ierarh a alungat de la manastirea Sub Piatra pe pr Nectarie Apostol iar la schitul Livezile a schimbat-o pe stareta Fevronia cu o maica de la o manastire din Oltenia care a facut tulburari prin Gorj impreuna cu pr Siluan, pila exarhului Andrei de Alba. Acestea cu aportul relatiilor si influientei ce o are staretul Melchisedec de la Lupsa in zona Albei. Pe pr. Nectarie l-a alungat in urma unei indelungi crize de gelozie a maicii Semfora Stefan care a jucat un rol important in aceasta actiune de care PS Andrei a stiut sa profite cu dibacie. In urma plecarii pr Nectarie obstea de maici a vrut sa plece impreuna cu duhovnicul lor dar ierarhul de Alba le-a interzis sa il urmeze impunandu-le sa se spovedeasca la exarhul Andrei, cel care a tras sforile in aceasta “actiune” misterioasa. Liana a zis: Cred ca ar trebui sa-l lasati in pace pe Parintele Iustin Parvu, ca dumnealui nu poate sa se si roage, sa stea si pe campul de lupta; ce fac cei din ASCOR in aceste zile? Sunt in vacanta? Ar fi trebuit sa fie cu miile la Aiud, ca sa pazeasca “cel mai sfant loc din Romania”(am citat pe cineva, si personal cred ca asa este) si atunci nu ar mai fi venit “din greseala” nici Puric, nu-i zic domn, si nici Andreicut, nu-i mai zic nici acestiua nicicum, Domnul sa-i miluiasca si sa-i faca sfinti mari, si sa ma miluiasca si pe mine pacatoasa! Daca tinerii din ASCOR ar avea credinta celor care au murit la revolutie, sau ce-o fi fost, ar fi facut o noua Piata a Universitatii la Aiud, si Parintele Iustin Parvu, ar fi putut sa-si implineasca visul de a face ceva sfant pe un loc sfant, si slugile vrajmasului nu ar fi indraznit sa se apropieFaceti zid de aparare cu trupurile voastre si la Aiud, si langa Parintele Iustin Parvu; eu nu mai pot ca sunt batrana, iar celor care asteapta ca totul sa faca Parintele Iustin le spun: sa va fie rusine Victoria Haiduc a zis: Referitor la ce a scris Laurentiu Ganea as mai adauga: La manastirea Cergau 2

era staret un parinte cuminte si linistit, pr Leonid. Luna trecuta IPS Andrei l-a destituit fara nici un motiv inlocuindu-l cu un hot de magazine, un anume Calinic, care in timpul studiilor teologice se ocupa cu furturi din magazine. Stirea despre acest Calinic a fost data si pe PRO-TV fiind interogat in sectia de politie. Acest Calinic e de loc din Piatra Neamt si a intrat in manastire la Petru Voda. Dupa mai multe abateri pr Iustin l-a mustrat pe Calinic si neindreptandu-se l-a lasat sa plece in treaba lui. Lui Calinic ii place luxul si viata comoda. Acest Calinic era pe placul exarhului (om cu influienta la curtea episcopului de Alba) deoarece stie sa faca cadouri si sa fie “cuminte”, fiind chiar apreciat de sefi in acest sens. Iata inca cateva dedesupturi din culisele “blandului” ierarh de alba. Ca ziarista, in viitor promit ca voi face un articol pe acest subiect cat si pe cele prezentate de Laurentiu Ganea mai sus. E interesant. Alexdall a zis: Deci toată problema este “Memorial cu anexe” unde mănăstirea e una din anexe, şi “Mânăstire cu anexe” unde memorialul ar fi una din anexe. După părerea mea ar trebui consultaţi supravieţuitorii anticomunişti ai închisorii de la Aiud. Judecând după gestul IPS Andrei, acela de a nu invita niciunul dintre foştii deţinuţi luptători anticomunişti la sfinţirea locului “Memorialului”, concluziile vin de la sine. PS. Am încercat şi eu să postez pe blogul lui Claudiu Târziu, comentariul însă n-a apărut. Sângele apă nu se face. nume a zis: Ce atacuri perverse la acesti inchipuiti “razboi intru cuvant”! Priviti fratilor cum il catalogheaza pe autorul acestui site!“Uneori e vorba doar de rataciri ale busolei duhovnicesti, de o ravna sincera, dar fara socoteala, cum cred ca este cazul la unii frati tineri apologeti” De mult n-am mai citit ceva atat de pervers; cred ca “razboinicii” sunt manipulati din umbra de forte antiortodoxe cu masca ortodoxa din interiorul BOR, care le spun pas cu pas ce cand si cum sa scrie. Poate ca nici ei n-au habar ce jocuri fac si se conformeaza ca niste roboti; ‘idioti utili’ cum spunea tov. lenin… Asa era si in ASCOR inca de acum 10-15 ani! De fapt e o agentura veche securista (partida anti-ciobotea) care apara pe falsii ierarhi Teofan si Andreicut, dovediti ca eretici si securisti! Vai de noi, in Romania noastra avem coruptie fara corupti si erezie (ecumenism) fara eretici!! Pe nimeni nu intereseaza ortodoxia. Vai si amar ce a ajuns BORul! Artena de lupta intre gastile noilor masoni ciobotea si compania si vechii securisti Teofan, Andreicut etc. si toti la mana lui ciobotea care ii santajeaza! Sumanele Negre a zis: Andreicut a fost omul Securitatii. Dovedit de CNSAS. Basmul cu “nu a facut politie politica” este o gaselnita din legea CNSAS asa cum a fost ea facuta de comunistii camuflati din Parlament pt a nu fi deconspirati. Dar e certificat ca Andreicut a fost informator oficial. Ce calitate are un astfel de individ sa se adreseze astfel unui om care a facut detentie politica in regimul comunist, in timp ce Andreicut si securistii lui din BOR isi umflau burtile de satietate si huzur prin manastiri si episcopii? Sa nu ma in telegeti gresit. Cred in Biserica lui Hristos, dar nu am incredere in biserica intekleasa ca structura administrativa. Am in familie preoti care au suferit mult de pe urma colegilor olor preoti securisti, care au si murit din acest motiv. Iar unii din securistii si informatorii de atunci, dovediti cu documente, sunt acum profesori la Teologie, sunt acum preoti pe la parohii “bune” din centrul Bucurestiului, inclusiv la biserici zise “legionare”, sunt acum in consistorii, sunt acum episcopi sau mitropoliti.Si, revin: ce calitate au acesti colaborationisti sa decida ce se face pe oasele mortilor nostri din Aiud? Ce calitate morala au? Sa-si ia labele murdare de sange nevinovat de pe Rapa Robilor ! Sa se ocupe de afacerile lor veroase si de comisioanele lor de la nunti si inmormantari ! Dar macar mortii acestui neam sa-i lase in pace, caci vad ca acum au poftit si la moaste de martir. Biserica Ortodoxa Romana nu-si va putea reface reputatia morala inaintea Tarii pana nu va elimina din sanul ei securistii, coruptii si francmasonii.Un crestin-ortodox Bogdan a zis: Nu pot ramane fara replica la aceea ce am citit si vazut. Despre Dan Puric s-au vehiculat multe, si bune si rele.Cred ca de multa vreme ar fi trebuit ca unii dintre noi sa spuna niste intamplari care sa duca la niste concluzii clare. Poate nu le-am dat importanta pana acum. Dumnezeu sa ne pazeasca si sa ne lumineze.Iata cateva intamplari adevarate: 1- Cu timp in urma (sa fie vreo jumatate de an) intr-o vizita facuta de Puric insotit de “niste prieteni” in Banat la o manastire, unui parinte care a primit delegatia domnilor de la Bucuresti i s-a facut “invitatia” de catre cei ce-l insoteau pe Puric in acel “pelerinaj” sa ia loc impreuna cu ei la o masa din manastire sa mai stea de vorba, invitatia sunand cam asa: “parinte haideti sa luam loc la masa masoneriei …..” Parintele i-a repezit, dupa care i-a poftit sa mearga sa se inchine si dupa ce i-a condus cu privirea pana acestia au plecat, s-a retras in chilie 2 – Dan Puric, in dorinta de a restaura sala Rapsodia din Centru Istoric m-a instiintat intr-o discutie telefonica legata de cu totul alt subiect ca are nevoie de fonduri si l-am rugat sa-mi trimita o 3

prezentare sa vad daca acea cladire este monument istoric sau nu, daca se poate incadra pentru o posibila finantare europeana. Mailul trimis pentru a-mi oferi detalii a fost o descriere mai mult personala. Incercand sa stabilesc o intrevedere sa aflu mai multe detalii despre proiect si nu despre Puric, am fost chemat la unul din spectacolele dumnealui unde maicile de la Diaconesti au fost invitate sa cante si unde a fost lansat albumul martirilor inchisi in inchisorile comuniste. Am fost surprins sa constat ca in sala erau mai multi preoti evanghelisti si catolici (sa fie oare o dorinta ascunsa de a transmite mesajele sale crestin ortodoxe si altor crestini neortodocsi sau dorinta de a expune public o atitudine pro ecumenica?!?). Terminandu-se spectacolul am avut intentia de a-i adresa cateva cuvinte referitoare la acel proiect: atitudinea.. n-as vrea s-o descriu. Pur si simplu m-a lasat fara replica si m-am gandit ca poate o fi fost obosit. 3 – Am fost surprins sa vad ca pe toate tarabele cartile lui Puric expuse la vedere au poza dumnealui mare pe coperta. De ce nu a pus o cruce? Sau un simbol crestin? Poate responsabil este cel care a facut creatia pentru coperta.. nu stiu…insa un lucru e cert: sa nu judecam noi, dar sa fim cu luare aminte si sa ne pazim! Domnului Puric ii transmit un sfat: “Lucifer din mandrie a cazut! Aveti grija la cei cu care va intovarasiti ca speculeaza slabiciunile, asta daca nu cumva sunteti de-ai lor, ca vine ziua cand toti raspundem in fata Lui Dumnezeu”. CALUGARUL SAVATIE BASTOVOI intervine din Basarabia in apararea proiectului Parintelui Justin Parvu pentru Manastirea Sfintilor Inchisorilor de la AIUD Deşi sînt atent la tot ceea ce se întîmplă în jurul proiectului de la Aiud, m-am reţinut să-mi exprim public părerea din mai multe motive. Mai întîi, pentru că este vorba de un loc cu o neînchipuită încărcătură duhovnicească şi istorică, un loc cu adevărat sfînt şi sfinţitor, de care ar trebui să ne apropiem cu o evlavie pe măsură. În al doilea rînd, pentru că încă mai sînt în viaţă parte din martirii care au pătimit în acel loc, dar şi în alte locuri de suferinţă şi de jertfă creştină care s-au înmulţit în România prin lucrarea celui rău şi a slujitorilor lui. Aşadar, a vorbi despre lucruri atît de înalte nu mi sa părut cuviincios, atîta vreme cît sînt încă în viaţă oamenii care sînt cei mai în măsură să vorbească: martirii înşişi. De la o zi la alta şi de la an la an se pare însă că tocmai martirii rămaşi în viaţă sînt excluşi din sfatul cu privire la „proiectul Aiud”. Deoarece însăşi nevoia de a ridica un „monument” al „victimelor” comunismului (prefer cuvîntul jertfă), a venit foarte tîrziu, aproape prea tîrziu, avînd în vedere că între timp mulţi dintre supravieţuitorii iadului comunist din România s-au mutat la Domnul, se creează, vrei nu vrei, impresia că acest „complex” sau „monument” are menirea de a îngropa mai întîi toţi martorii, ca mai apoi să ia calea unui muzeu fără viaţă şi personalitate. În acest sens glasul acelor puţini supravieţuitori ai calvarului comunist, care se aude azi doar în condiţii de „samizdat”, este perfect îndreptăţit. România nu are nevoie de un muzeu al comunismului şi nici de un centru de cercetări, România are nevoie de un loc viu al cinstirii martirilor din acest neam în duh creştin, prin rugăciune şi liturghie, aidoma cinstirii martirilor din primele secole, cinstire care era nedespărţită de liturghie. Altminteri, ne-am putea trezi ca acest „muzeu” şi „centru de cercetări”să se transforme într-un loc fără coloană duhovnicească, areligios şi paraconfesional, sau că, ceea ce iarăşi nu este exclus, va deveni, în timp, un loc de cinstire al unui alt popor şi alte religii. Acest lucru nu este deloc exclus în condiţiile în care tot mai mulţi cercetători evrei susţin tot mai deschis că teroarea comunistă, ca şi nazismul, a fost îndreptată cu precădere împotriva evreilor. Verva şi puterea de persuasiune a unor astfel de cercetători este bine cunoscută, ei fiind susţinuţi şi de legislaţia care clasifică orice polemică referitoare la istoria evreilor drept un act de antisemitism. Avînd în vedere timiditatea cu care BOR îşi afirmă solidaritatea cu martirii anticomunişti, tolerînd atacuri inadmisibile ale comunităţii evreieşti la adresa martirilor noştri, scenariul expus este posibil. Nu mai departe decît în toamna trecută martirii anticomunişti au fost numiţi, în jargonul comunist de altă dată, „bandiţi” şi „antisemiţi” de către directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului din România. Expunerea fotografiilor celor pe care ortodocşii îi cinstesc ca martiri a fost catalogată o sfidare la adresa poporului evreu. Drept urmare expoziţia „Destine de martiri” a fost închisă cu scandal la Iaşi. Mă întreb cum va fi tolerat un memorial al martirilor creştini-ortodocşi, cînd pînă şi simpla expunere a fotografiilor lor într-o expoziţie temporară a stîrnit atîta scandal, fiind închisă cu brutalitate? De aceea, cred că proiectul de la Aiud va fi unul extraconfesional, mai exact unul ce nu va avea ca scop principal cinstirea martirajului creştin. Cel mai probabil, cercetările ce se vor face acolo, pentru că tot trebuie să existe un centru de cercetări, se vor ocupa de partea exotică a lucrurilor, cum ar fi clasificarea tipurilor şi a uneltelor de 4

tortură, a urmelor violenţei rămase pe oase, a descrierii perimetrelor celulelor şi a materialelor din care au fost construite. Dar cred că nu se va vorbi deloc sau aproape deloc despre motivul pentru care oamenii erau închişi acolo şi schingiuiţi, principalul motiv fiind acela de a crede în Hristos şi de a i se închina Lui ca unui Dumnezeu. Avem toate motivele să credem că monumentul de la Aiud, dacă va urma proiectul arhitectonic de tip masonic, precum şi conceptul de centru de studii, s-ar putea transforma în cel mult 20 de ani într-un loc în care nu doar liturghia ortodoxă, ci pînă şi rostirea cuvîntului „ortodox” vor fi considerate o sfidare, aşa cum au fost considerate crucile polonezilor şi sîrbilor morţi la Auschwitz, fiind în cele din urme scoase. Iată de ce cererea martirilor care au pătimit la Aiud, clerici şi laici, de a întemeia pe locul suferinţei lor şi a fraţilor lor de suferinţă a unui lăcaş de cinstire prin rugăciune şi liturghie, şi nu a unui centru ce cercetare rece şi străin de duhul Ortodoxiei, este o condiţie principială şi profetică. Îndărătnicia cu care această condiţie este înfruntată tocmai pe linie bisericească nu face decît să confirme suspiciunile ridicate în ultima vreme faţă de ceea ce a devenit „proiectul Aiud”. În condiţiile în care muzeul Holocaustului, prevăzut a fi ridicat în Bucureşti, constituie un angajament şi un demers oficial al statului Român, este regretabil că recunoaşterea martirajului creştin din timpul comunismului nu este recunoscut prin lege, iar proiectul de la Aiud nu este unul al statului Român, ci unul mixt, incluzînd, înafara Arhiepiscopiei de Alba, unele organizaţii şi persoane cel puţin dubioase. Cinstirea memoriei colective a Bisericii trebuie să devină un drept recunoscut prin lege în România, la fel ca cinstirea memoriei Holocaustului, pentru a evita atacurile sau amestecul din partea unor persoane sau grupuri străine. Este de datoria Bisericii Ortodoxe Române să ceară printr-o adresare oficială recunoaşterea prin lege a martirajului creştin în perioada comunistă, aşa cum au făcut-o evreii, care şi-au delimitat foarte clar victimele propriului popor, dînd astfel o încărcătură religioasă şi naţională suferinţei pe care au îndurat-o, din varii motive, de-a lungul istoriei. Atîta vreme cît chestiunea martirajului creştin din România comunistă nu va fi rezolvată prin lege, iar asta nu se va întîmpla dacă BOR nu va face demersuri oficiale în acest sens, confuziile smintitoare de tipul celor iscate în cazul proiectului Aiud vor rămîne nerezolvate. Patriarhia Română trebuie să instituie în regim de urgenţă o comisie care să formuleze în detalii proiectul de lege care să fie înaintat instanţelor statului român. Principalii consultanţi ai acestei comisii trebuie să fie în mod obligatoriu foştii deţinuţi politici, iar clericii dintre ei trebuie să se bucure de un statut aparte, în sensul de a-şi fi dublat propria suferinţă cu experienţa duhovniciei, experienţă din care cunosc profund şi nemijlocit frămîntările societăţii civile româneşti. Cum se poate ca supravieţuitorii Holocaustului evreiesc să fie consultaţi în probleme de geopolitică la scară mondială şi să-şi permită să înfrunte Guverne, de fiecare dată cu succes, cum este cazul domnului Elie Wiesel, a cărui părere figurează frecvent alături de preşedintele SUA şi a altor lideri mondiali, iar supravieţuitorii Holocaustului creştin să fie trataţi cu dispreţ chiar şi atunci cînd nu cer nimic mai mult decît să fie consultaţi într-o problemă care îi priveşte în primul rînd pe ei şi pe cei alături de care au suferit? Ce-i lipseşte, de pildă, părintelui Iustin Pîrvu pentru a fi un Elie Wiesel al românilor, după cei 17 ani de chinuri? S-ar părea că nimic. Şi totuşi… SAVATIE BAŞTOVOI - Ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova. Un comunicat ciudat legat de actorul Dan Puric a aparut pe www.comunicatedepresa.ro pe 6 iulie. “BUCURESTI- 06 Iulie 2009 - Fundatia Art Production, organizatoarea conferintelor Dlui Dan Puric din anul 2009 si semnatara contractelor de colaborare cu Banca Comerciala Carpatica privind unele evenimente ce urmau a fi sustinute de Dl Dan Puric, aduce la cunostinta urmatoarele: Pana in luna iunie a.c. au fost organizate urmatoarele conferite: Ateneul Roman (2 conferinte), Iasi, Buzau, Drobeta Turnu Severin, Petrila, Curtici, Focsani, Bacau, U.M. Bobocu/Buzau, Oradea, Salonta si Cluj-Napoca. La Bucuresti, Iasi si Drobeta Turnu Severin accesul publicului s-a facut pe baza de bilete de intrare, la Buzau conferinta a fost sponsorizata de Episcopia Buzaului si Vrancei, iar la celelalte conferinte accesul publicului a fost liber. Fundatia Art Production a transmis in contul Schitului “Inaltarea Sfintei Cruci” din Aiud, jud. Alba, conform dorintei D-lui Dan Puric, 55.200 lei ce reprezinta suma ramasa din incasarile din bilete si sponsorizare dupa deducerea cheltuielilor de organizare, promovare, transport, cazare, personal, etc., acesti bani urmand a fi folositi pentru realizarea Centrului Memorial “Rapa Robilor” de la Aiud, jud. Alba. Celelate sume obtinute din donatiile primite cu prilejul conferintelor au fost transmise Dlui Dan Puric care le va oferi Schitului 5

“Inaltarea Sfintei Cruci” de la Aiud, jud. Alba in acelasi scop. Colaborarea dintre Fundatia Art Production si Banca Comerciala Carpatica in anul 2009 a avut ca scop organizarea unor evenimente la care sa participe Dl Dan Puric si au avut ca obiect, punctual, trei directii: sustinerea conferintelor Dlui Dan Puric, prezentarea la Sibiu spectacolului “Vis” One Man Show si achizitionarea de echipamente de sunet si lumini pentru Sala “Rapsodia” sediul Companiei “Passe Partout DP” condusa de Dle Dan Puric. Aceastea ar fi fost colaborarile concrete astfel imaginea Dlui Dan Puric nu trebuie sa fie asociata sub nici o forma cu imaginea Bancii Comerciale Carpatica in general sau cu a unui produs al acesteia ci numai in legatura cu proiectele numite. In prezent contractele de colaborare au fost reziliate in mod amiabil de catre Fundatia Art Production si Banca Comerciala Carpatica astfel imaginea Dlui Dan Puric nu mai poate fi sub nici un fel legata de imaginea bancii. Mentionam ca Dl. Dan Puric nu a obtinut beneficii materiale din sumele obtinute din vanzarea de bilete si din colaborarea cu Banca Comerciala Carpatica. Acest comunicat este prezentat la solicitarea D-lui Dan Puric si reprezinta pozitia Fundatiei Art Production in legatura cu subiectele de mai sus. Fundatia ART PRODUCTION, Bucuresti Ciudatenia sta in mai multe aspecte, unele legate de minciunile pe care le contine, altele de semnele de intrebare pe care le ridica. Sa le luam la rand. In primul rand sesizam o delimitare a Bancii Carpatica de actorul Dan Puric, "imaginea Bancii Carpatica in anul 2009", cel mai probabil ca urmare a controverselor legate de persoana sa. Insa, cu toate ca spre sfarsitul comunicatului ni se spune ca "imaginea Dlui Dan Puric nu trebuie sa fie asociata sub nici o forma cu imaginea Bancii Comerciale Carpatica in general sau cu a unui produs al acesteia ci numai in legatura cu proiectele numite" mai sus, in anunturile de la lansarea "imaginii Bancii" ni se spunea altceva. Respectiv: "Conform reprezentantilor Bancii Comerciale Carpatica, artistul va transmite mesajele bancii clientilor". Acum, revenind la "turneul caritabil", soldat cu o donatie de 55.200 lei, ni se spune ca "la Bucuresti, Iasi si Drobeta Turnu Severin accesul publicului sa facut pe baza de bilete de intrare, la Buzau conferinta a fost sponsorizata de Episcopia Buzaului si Vrancei, iar la celelalte conferinte accesul publicului a fost liber". Foarte interesant. Poate ortodocsilor le spune totusi ceva faptul ca, pe langa Fundatia Art Production, Puric a fost sponsorizat de Episcopia Buzaului si Vrancei, tinuta de "elementul de sprijin al Securitatii" Epifanie Norocel, acelasi individ desfranat care persecuta sistematic si securistic maicile de la Carnu si monahii de la Poiana Marului. O prima minciuna nerusinata este legata de faptul ca doar aceasta conferinta, de la Buzau, a fost sponsorizata. Dar, dupa cum am demonstrat la vremea respectiva, citand presa locala si martorii de la fata locului, si conferinta de la Oradea a fost sponsorizata de o increngatura de firme si persoane la fel de dubioase ca asa-zisul Episcop Norocel. Conform ziarului Crisana, conferinţa "Despre omul frumos" organizata pe 15 iunie la Casa de Cultura a Sindicatelor din Oradea, a fost posibila "prin implicarea Consiliului Judeţean Bihor, Teatrului de Stat Oradea, Auto Bara &CO, PhotoGraphics Profesional, Librăriei "Vărsătorul" şi a Hotelului Continental Forum Oradea." Daca Libraria "Varsatorul" (al carui nume acvarian reprezinta curentul new-age) este doar "ezoterica", presedintele Consiliului Judetean Bihor, sponsorul principal, este un cunoscut predicator penticostal, Radu Tirle, bun prieten cu un alt Episcop "ortodox", gen Epifanie Norocel, Sofronie Drincec, apostatul, la care se alatura, acum, si Andrei Andreicut (despre care vom vorbi cu alta ocazie). Daca asa stau lucrurile intrun caz, ce ne face sa credem ca nu acelasi lucru s-a petrecut in intreaga tara pe unde a trecut "Caravana Art Production"?! Acum, mizeria ordinara: aflam din comunicat ca "Fundatia Art Production a transmis in contul Schitului “Inaltarea Sfintei Cruci” din Aiud, jud. Alba, conform dorintei D-lui Dan Puric, 55.200 lei", cat au rezultat in urma campaniei, exceptand cheltuielile. Din pacate, Fundatia "non-profit" in cauza nu ne si prezinta aceste cheltuieli, pentru a intelege mai bine fenomenul "crestin" Dan Puric si Asociatii. Ne-am permis noi sa incercam sa aflam sumele reale obtinute in urma afacerii conferintelor. Sa incepem cu Bucuresti. Dan Puric dixit: "Am ales special Sala Mare a Ateneului, din dorinta de a face un eveniment aristocratic. Am avut o mie de spectatori la Ateneu, m-am simtit ca Amundsen, care a atins Polul Nord. Am mai descoperit un nou taram in Romania. Am gasit in propria tara o insula de frumos. Era o Romanie normala acolo. As zice ca a fost o reactie majora. Acest eveniment, organizat de fundatia Art Production, va fi urmat de inca trei conferinte, cea din aprilie poarta titlul "Despre Corp", cea din octombrie, "Despre umor", iar cea din decembrie, "Despre iubire". La Ateneu au avut loc asadar doua conferinte a cate 1000 de persoane iar biletul a levitat intre 100 si 150 de 6

roni, "pentru Centrul Memorialul Aiud", conform afisului, invitatiilor si propagandei aferente. Daca facem o medie de 120 roni inmultit cu 1000 inmultit cu 2 rezulta, numai la Bucuresti, o suma frumusica de 240.000. Buuun. La aceasta se adauga Iasiul, unde conferinta s-a tinut la Teatrul de copii si papusi Luceafarul, cu o capacitate de 450 de locuri si unde biletul a fost intre 50 si 100 de lei, respectiv, la o medie de 70 roni rezulta ca s-au obtinut 31.500. Apoi, la Turnu Severin, conform Radio Lumina, aflam ca biletul la Palatul Cultural “Theodor Costescu”, cu o capacitate tot de 450 de locuri a fost de doar 15 lei. Ciudata cadere, dar nu comentam. Rezulta alti 6750 roni. Totalul din cele trei conferinte cu bilet: 278.250 lei grei, adica 2.782.500.000 (doua miliarde sapte sute optzeci si doua milioane si cinci sute de mii) lei vechi. Asadar, din suma clara de 278.250 lei au ramas pentru Aiud, in urma caravanei dedicate chiar strangerii de fonduri "pentru Aiud", 55.200 lui noi. Buun. Dar, pe langa acestea, aflam din relatarile presei ca, spre exemplu, la conferinta de la Casa de Cultură a Studentilor Cluj-Napoca unde Dan Puric si-a lansat cea de-a doua carte, "Despre Omul Frumos", si CD-ul "Alegeti", s-au petrecut si urmatoarele: "Evenimentul are şi un scop caritabil şi îşi propune să obţină fonduri în sprijinul construirii Mănăstirii-monument de la Aiud, în memoria victimelor regimului comunist, motiv pentru care deşi intrarea este liberă, vor fi amplasate nişte cutii pentru donaţii". Daca acest lucru s-a intamplat in toate cele 12 orase, fara sa existe o contabilizare si o inregistrare a donatiilor, cu proces verbal, cred ca putem vorbi deja de o grava incalcare a legii si o posibila evaziune fiscala de amploare. Peste toate acestea, avem afacerea cartilor. Caci, la toate aceste conferinte, de fapt, s-a lansat ultima sa carte si CD-ul numit. Acesta din urma, "Alegeti", costa "doar" 25 de roni (250.000 lei vechi) si contine o singura conferinta a actorului, realizata impreuna cu Dan Ciachir. Despre "lucrarea maestrului Dan Puric", aflam dintr-o prezentare proprie, intarita de o relatare de pe site-ul Lacasuri Ortodoxe, urmatoarele: "“Despre Omul Frumos” nu este prima carte lansată. Volumul “Cine suntem” s-a vândut de la lansare, din mai 2008 si până acum, în peste 100.000 de exemplare, făcându-l pe Dan Puric cel mai bine vândut autor român al momentului." Spre deosebire de "Cine suntem", care, la o vanzare de 100.000 de exemplare la pretul de 20 roni i-a adus o cifra de afaceri de 2.ooo.ooo roni, adica 20.000.000.000 (doua zeci de miliarde) lei, volumul cel nou, "Despre Omul Frumos", costa 22 de roni. Pentru cine nu intelege sumele astronomice de mai sus, simplific: din vanzarea cartii "Cine suntem" si conferintele de anul trecut Dan Puric a facut 500.000 de euro, performanta pe care si-a propus sa o repete anul aceste, adica sa ajunga la 1.000.000 de euro. Desigur, "Fundatia" Art Producation nu ne informeaza cate carti "Omul frumos" s-au vandut la conferinte si, tot desigur, pentru ambele carti, trebuie sa deducem costurile tipararii si difuzarii, ca si "cheltuielile de organizare, promovare, transport, cazare, personal, etc.", de la manastiri la carciuma si apoi la Ateneu. Dar se adauga sponsorizarile si donatiile, necuantificabile si necuantificate, nici de domnul Puric, nici de fisc nici de Fundatia "Art Production". Si, totusi, cine/ce este aceasta Fundatie cu care va tot bat capul?! Pai, am incercat si eu sa aflu, cu mijloace traditionale, respectiv internetul si sursele deschise. In mod ciudat (iarasi), in afara de faptul ca a reusit sa primeasca niste fonduri de la Programul Cultura 2007 - 2013 al Uniunii Europene, nu am reusit sa gasesc nimic concret despre aceasta fundatie, cvasi-fantomatica. Chiar daca in targ se spune ca ii apartine unui mason, secretarul general al Asociatiei romane pentru Clubului de la Roma, Calin Georgescu, cu care Dan Puric s-a prezentat adeseori in audienta la "Printul" Radu Duda si cu care este coleg in conducerea obscurului institut IPID, pe site-ul acestei Fundatii de "Art Production" http://www.artline.ro/ - nu apare absolut nici un nume, de contact, de director, presedinte, fondator sau barem de secretara: un fel de Fundatia Anonimul de-a dreptul. Incercand sa aflam totusi cine se ascunde atat de bine in spatele acestei fundatii, am gasit ca, de fapt, site-ul acesteia este inregistrat si apartine unei firme in toata regula: SC Full Consulting SRL, cu adresa in Calea Vitan, nr.111, bl. V16 A, sc.2 ap.34, Bucuresti. Dar despre aceasta "Fundatie"-SRL, cu alta ocazie... Pana atunci, sa meditam putin la "jertfa" "crestinului" Puric pentru Aiud: 55.200 roni din peste 2.500.000 facuti, pana acum, pe spinarea ortodoxiei, a bietului roman sarac cu duhul si, mai ales, pe 7

imaginea blandului Parinte Justin Parvu, pe care l-a tratat cu dispret chiar pe locul suferintei sale si a camarazilor sai, sfinti ai inchisorilor, teribila temnita de la Aiud. Loc sfant unde astazi, in loc sa se zideasca o manastire cu un centru de martirologie alaturi, dupa cum vrea si Parintele Justin si dr Pavel Chirila, este in pericol de a se ridica un alt "complex memorial", cu rezonante neromanesti, ca cel de la Sighet, confiscat de o alta "curva" a societatii civile, gen Ana Blandiana, fosta partenera de sex a sefului CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu: "maestrul" Dan Puric. Proiect IT de 50 de milioane de euro pentru pasapoarte electronice S&T Romania, Omnilogic si Frontal Communication vor furniza Companiei Nationale Imprimeria Nationala (CNIN) echipamente IT&C pentru gestiunea si emiterea pasapoartelor electronice, contractul ridicandu-se la 31,49 milioane de euro, fara TVA, scrie Mediafax. Oficialii S&T, Omnilogic si Frontal nu au comentat aceasta informatie. Potrivit anuntului de participare, publicat la finele lunii aprilie, valoarea contractului a fost estimata la 48,58 milioane de euro (TVA inclus). Compania S&T va furniza computere portabile, statii de lucru, servere si echipamente IT periferice pentru gestiunea si emiterea pasapoartelor electronice, iar Omnilogic si Frontal Communication vor furniza routerele de retea pentru comunicatii. La aceasta licitatie au fost depuse in total 12 oferte din partea unui numar de sase ofertanti. Companiile castigatoare vor finanta implementarea acestui proiect din surse proprii, iar plata se va face in rate, in termen de cinci ani, incepand cu 1 ianuarie 2010. Companiile IT din Romania, afectate de criza economica, spera in relansarea afacerilor in semestrul doi din 2009 prin proiecte de infrastructura si proiecte de tehnologizare venite din sectorul public. Sursa: Financiarul Pasapoartele electronice, in curand o certitudine. S&T Romania, Omnilogic si Frontal Communication vor furniza Companiei Nationale Imprimeria Nationala (CNIN) echipamente IT&C pentru gestiunea si emiterea pasapoartelor electronice, contractul ridicandu-se la 31,49 milioane de euro, fara TVA, conform datelor transmise de CNIN. Oferta depusa de S&T Romania a fost desemnata castigatoare pentru loturile 1 - computere portabile, 2 - servere, 3 - statii de lucru si echipamente periferice pentru gestiunea si emiterea pasapoartelor electronice si 5 - cititoare optice, in timp ce consortiul Omnilogic si Frontal Communication si-a adjudecat lotul 4 - routere de retea. "Pentru loturile care formeaza Sistemul general de IT, echipamente electronice, aplicatii software si echipamente de comunicatii pentru pasapoarte si alte documente prevazute in OUG.94/2008 au fost depuse un total de 12 oferte din partea unui numar de sase ofertanti: Omnilogic si Frontal Communication, S&T Romania, IIRUC Service, Concept Electronics, Siemens Romania si Asesoft International", precizeaza CNCI. Companiile castigatoare vor finanta implementarea acestui proiect din surse proprii, iar plata se va face in rate, in termen de cinci ani, incepand cu 1 ianuarie 2010. Întîlniri la Aiud între Dan Puric, pr. Iustin Pârvu şi ÎPS Andrei Azi, au avut loc, la schitul Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud, două întîlniri importante. Mai întîi, fără să se pună de acord, ci doar din lucrarea lui Dumnezeu, s-au revăzut părintele Iustin Pârvu, stareţul mănăstirii Petru Vodă (Neamţ), şi maestrul Dan Puric. Primul a venit să se intereseze de cum merge proiectul pentru ridicarea Memorialului. Al doilea era în trecere dinspre Banat spre Bistriţa şi a intrat să se închine. În ciuda, uneltirilor unor duşmani ai ortodoxiei, s-a făcut astfel primul pas spre reapropierea celor două personalităţi ale Bisericii. Pe urmă, Dan Puric şi-a văzut de drum, iar părintele Iustin a avut o discuţie faţă către faţă cu ÎPS Andrei Andreicuţ, episcopul locului, despre proiectul Memorialului. Dacă totul merge conform planului, în curînd ne vom bucura că s-au turnat fundaţiile noii mănăstiri, parte a Memorialului. A intrat panica în şobolani. Vai, cum îşi mai dau poalele peste cap acum în pragul serii, chipurile, apărîndu-l pe părintele Iustin! Se zguduie blogurile ronceniene de isterie. Văd fantome, încearcă să repună în circulaţie acuzaţii prosteşti, se zborşesc la ÎPS Andrei, doar, doar menţin dezbinarea şi tulburarea, să nu se facă Memorialul la Aiud. Băieţi, am o veste proastă pentru voi: şefii voştri or să vă dea pe loc repaos, că aţi călcat prea tare în străchini. V-aţi făcut în aşa hal de rîs încît nu vă mai crede nimeni. Şi simt eu că de data asta vă veţi alege şi cu un proces usturător. PS: De observat cum toata sfada anti-Parintele Justin a survenit imediat dupa ce a lansat campania impotriva documentelor cu cip biometric ( asta ca sa intelegeti pe cine slujesc de fapt aceste jivine impinse pe la spate de Puric si masonii sai si Cooperativa de la Roma) Complotul noilor tortionari de la Aiud. Apologeticum informeaza: Momente de revelatie a ceea ce au trait Sfintii Inchisorilor in temnitele comuniste, cand erau defaimati si impinsi la lepadarea de Hristos, s-au intamplat azi, la Aiud, cand Parintele Justin Parvu a fost supus din nou la umilire si tradare de cei ce se lauda a-i fi apropiati si il numesc, de fatada, “sfant”. Nu mai trebuie absolut nici o 8

dovada si de acest lucru s-au convins toti cei de fata, ca "maestrul" Dan Puric - "imaginea oficiala" a Bancii Carpatica si membru al obscurului IPID - are pur si simplu o obsesie si crede ca nimic nu-l poate opri in a face jocul vrajmasului in proiectul de la Aiud. Cursul evenimentelor a fost urmatorul: Parintele Justin a ajuns la Aiud in jurul orei 11, fiind intampinat de parintele staret, Augustin. Decizia de a merge la Aiud a fost luata cu doar cateva ore inainte si parea exclus ca cei potrivnici vor afla de acest lucru (ceea ce demonstreaza ca gruparea masonica din care face parte Dan Puric dispune de turnatori si este conectata la structurile de informatii). Uimitor, la cateva minute este anuntata venirea lui Puric, care dupa spusele sale era in trecere, dupa o vizita facuta in prealabil la inaltul Andrei din Alba-Iulia. Sa fi fost sau nu in trecere, nu stim, caci poate nadajduia la o mangaiere din partea Parintelui Justin si a vrut sa profite de aceasta intaalnire cu sfintia sa la Aiud. Insa nu a fost deloc asa. Parintele era pe de-o parte uimit, cum de Puric se afla in acel moment la Aiud si pe de alta parte nu s-a bucurat de nici un fel de intrevederea cu “actorul non-stop”. A fost o intalnire de gheata, Parintele evitand sa schimbe macar doua vorbe cu actorul, dandu-i doar o binecuvantare smulsa de acesta din urma. Nimeni nu se bucura de aceasta situatie, insa aceasta intrevedea ce-o sa urmeze. Aceasta atitudine de raceala din partea Parintelui, la determinat pe Puric sa-si schimbe planul si a inceput o serie de zeci de telefoane. Parea foarte tulburat si a facut sute de metri invartindu-se in cerc cu telefonul in mana. Nu mai pomenim de inchinarea sa in osuarul cu Sfinte moaste, care a fost de o durata fulgeratoare, ce a constat in prezentarea acestor marturii sfinte ca pe niste obiecte de arta, amicului care-l insotea. Apoi, dupa ce a trantit vreo cateva jigniri la adresa parintelui Teodor Stanescu (fost detinut politic, 20 de ani de temnita), ce vietuieste la acest schit, a iesit val-vartej pe poarta, increzator in ceea ce a pus la cale prin intermediul acelor telefoane. In inregistrarea de mai jos se observa cum Puric - care altfel se pretinde in fals "fiu duhovnicesc" al Parintelui Justin - il repede pe Parintele, salutandu-l din mers, si sunt surprinse si alte momente umilitoare la adresa Parintelui, care adeveresc cele scrise. (Multumim pe aceasta cale fratelui nostru prezent la Aiud, care ne-a furnizat imaginile). La cateva minute dupa plecarea lui Puric apare si Andreicut, care tot in trecere se afla in drum spre Targu Mures. Dar sa zicem ca a fost pura intamplare si asta, nu? Cu o voce ce trada frica, episcopul a cerut ca sa discute doar cu parintele Justin, oprind pe ceilalti invitati sa intre la discutii. Mentionam ca Parintele Justin era insotit de catre arhitectul sau, cu proiectul manastirii facut dupa dorinta sfintiei sale. Astfel, confiscandu-l pe Parintele, Andreicut a inceput sa-i spuna Parintelui ca trebuie sa se retraga din proiectul de la Aiud si ca se vor ocupa ei de toate. Cu durere va aducem la cunostiinta mahnirea provocata Parintelui de aceste cuvinte, caci s-a indreptat direct spre Biserica schitului pentru a se ruga Sfintilor, citind acatistul inchinat acestora. Va prezentam imagini cu atitudinea dictatoriala a acestui ierarh ce se lasa santajat de Puric, patriarhul Daniel, printr-un alt personaj, preotul Neofit, ce locuieste in casa lui Dan Puric si care trage sfori importante in blocarea construirii unei manastiri la Aiud. Lucrul cel mai dureros intamplat astazi este mahnirea mare pricinuita Parintelui Justin, sfintia sa zicand ca nu credea ca mafia este atat de mare si de organizata. S-a clarificat faptul ca lui Puric nu-i pasa de dorinta Parintelui Justin si chiar cu pretul de a-i provoca durere, ca el nu se retrage din proiectul de la Aiud, dupa cum au dezinformat diversionist acolitii sai. Asa ca fiii minciunii ce scriu pe blogurile si in revistele lor - cu stipendii total nedefinite - se vadesc si ei ca sprijina un nemernic. Ca dovada este minciuna de articol a acestui lingau-purtator de vorba a lui Puric, Claudiu Tarziu, in care minte cu viclenie, la nici un minut de la plecarea lui Puric, ca intalnirea a fost una de “reapropriere”. Mai curand, atat intalnirea cat si minciuna postat rapid au fost pregatite cu atentie, de dinainte, de catre cadrele care ii pregatesc informativ pe aceste capuse ale Ortodoxiei romanesti. Un alt lucru deosebit de grav a fost dezvaluit la aceasta intalnire, anume ca Dan Puric ar fi pierdut toti banii stransi pana acum prin conferintele sale, chipurile pentru "Memorialul" de la Aiud. Mai precis, managerul care se ocupa de aceste fonduri a facut disparuti acesti bani - 30.000 de... euro-arginti - , ce au fost jecmaniti de la oameni, sub imbold crestin, contra spectacolelor sale penibile, unele chiar blasfemiatoare. Va rugam sa fiti alaturi de Parintele Justin si sa ne rugam la Sfintii de la Aiud, ca sa se faca Voia Domnului cu aceasta manastire inchinata lor. Tineti seama la cine aveti evlavie de-acum incolo, ca sa nu cadeti prada vrajamasului, prin acesti slujitori mincinosi ai lui. Manastirea Sfintilor Inchisorilor. "Nu poate interveni nimeni care sa profite de pe urma sacrificiului lor, pentru ca este blestemul lui Dumnezeu peste tot cel care ar cauta sa deranjeze acest scop maret al eroilor nostri din Aiud. Nu se poate!" Parintele Justin Parvu ne impartaseste ultima sa dorinta: o manastire pe locul gropii comune de la Aiud Parintele staret al Manastirii Petru Voda, arhimandritul Justin Parvu, de 90 9

de ani, fost detinut politic timp de 17 ani, alaturi de marele duhovnic al ortodoxie romane Arsenie Papacioc, la aproape 95 de ani, la randul sau inchis la Aiud, vor sa inalte vara aceasta, la 45 de ani de la eliberare, o Manastire a mucenicilor anticomunisti pe locul martirajului fratilor lor de temnita, unde si-a gasit sfarsitul si filosoful Mircea Vulcanescu, alaturi de altii mii de martiri ai inchisorilor comuniste. Initiativa a fost preluata insa si de alti factori, care vor mai curand un centru cultural, decat o Manastire. La peste 90 de ani, batranii anticomunisti vor sa vada cinstita cum se cuvine memoria si jertfa camarazilor lor, printr-o sf Manastire. Pr. Justin Parvu ne-a acordat un interviu in exclusivitate. Sfintia Voastra, de curand, la Rapa Robilor din Aiud, a fost oficiata de catre IPS Andrei Andreicut o slujba de sfintire a locului pentru o noua biserica sau un centru cultural, dupa cum se aude. Ce stiti despre acest proiect si ce urmeaza exact sa se construiasca acolo? Dragii mei, cu durere va spun ca eu nu am fost instiintat cu privire la aceasta sfintire, despre care am aflat ulterior. Sfintirea aceasta a fost foarte surprinzatoare pentru mine si mi se pare o lipsa de respect, fata de cei care au suferit in inchisori si mai pot da inca marturie, faptul ca acest eveniment important s-a facut fara vreo informare a noastra catusi de putin. S-a uitat ca mai sunt si niste urmasi, niste batrani, niste oameni care sunt interesati in mod deosebit de viitorul acestei biserici ce se intentioneaza a se ridice pe ruinele sfinte ale unui martiraj, o groapa plina de un amar de suferinta? S-a oficiat slujba intr-un cerc foarte restrans, cu anumite oficialitati si persoane ... Or, biserica, in tot trecutul ei istoric are si un act de nastere. Aici s-a facut pe ascuns si necunoscut. Manastirea pe care noi suntem pregatiti sao ridicam, pentru mine reprezinta inaltarea neamului nostru romanesc. Macar sa fi anuntat cativa dintre batranii care au fost si sunt implicati in lucrarea aceasta de viitor a bisericii care va avea si asezamant monahal, dupa cum si are. Dar s-au trecut cu vederea toate lucrurile acestea si ramane sa ne intrebam noi: Oare ce se face acolo? Facem o biserica in care sa se oficieze slujbele mortilor, martirilor si eroilor nostri care au patimit ani si ani intre zidurile puscariei Aiudului sau se face altceva? Si acel altceva pe noi ne intereseaza mai putin sau chiar deloc, indiferent ce ar fi el, centru cultural, casa memoriala sau orice altceva. Pentru ca pe noi nu aceste aspecte ne intereseaza, dragii mei, in primul rand. Ci sa se savarseasca jertfa cea fara de sange a Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe temelia insangerata a Aiudului, cetatea si sufletul neamului nostru romanesc. Dar acum ma tem ca nu cumva toata aceasta lucrare a noastra de preamarire a martirajului lor sa capete o coloratura politica si sa pangarim mai mult jertfa lor curata. Detinutii politici, mereu uitati Dar detinutii politici nu au fost instiintati? Tocmai: aceasta sfintire ce a avut loc la Aiud socot ca trebuia facuta in prezenta celor care sunt primii indreptatiti sa vorbeasca acolo - fostii detinuti; ei insa au lipsit cu desavarsire. Cu multa durere suport aceasta jignire care este adusa martirilor si eroilor nostri de altadata. Nu zic sa ma fi anuntat musai pe mine, dar inca mai sunt cativa batrani in tara asta carora li se cuvenea sa participe la un asa eveniment pentru neamul nostru. inseamna ca noi nu acordam nicio atentie puterii jertfei; am neglijat cu totul viata si jertfa si a celor morti, si a celor vii. Si acuma, desigur, suntem la o raspantie de drumuri: Ce se va face pe locul acesta sfintit pentru biserica si cum se va face? Ce planuri sunt de fapt? Pentru ca au fost mai multe proiecte. Stiu ca proiectul trebuie sa fie aprobat de mitropolie, de autoritatile competente ale Aiudului; poate s-or fi facut toate aceste demersuri, dar noi nu le cunoastem. Or, ele ar fi trebuit sa fie oficial publicate si cunoscute, nu pentru oamenii politici, ci mai ales pentru cei care si-au pierdut o viata in acele locuri si pentru cei ce cu adevarat vor sa se aduca jertfa curata lui Dumnezeu si neamului lor. Sfintia Voastra l-ati insarcinat si pe actorul Dan Puric sa gireze lucrarile de la Aiud, el fiind si unul dintre participantii la sfintirea locului? A fost o discutie in prealabil, am vorbit doar asa, in treacat. Apoi am avut pareri diferite in privinta proiectului pentru biserica, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ne ascundem unul fata de celalalt. Dorinta aceasta, de a infiinta o manastire la Aiud, am avut-o inca de cand am iesit din inchisoare, dar abia in 2004 am reusit sa primim binecuvantarile arhieresti pentru schitul care este acum acolo si poarta hramul inaltarii Sfintei Cruci. Monumentul care este acolo s-a ridicat cu ajutorul fostilor detinuti politici si a fost sfintit de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania in anul 2000, locas unde pana acum se savarseste Sfanta Liturghie. Cu timpul insa acele locuri s-au facut repede cunoscute, mai ales pentru faptul ca s-au descoperit, odata cu inceperea sapaturilor, sfintele moaste ale martirilor care erau aruncati cu bestialitate in acea groapa comuna, oseminte care stau marturie in osuarul monumentului din Aiud. Credinciosii, manati dinlauntru de glasul mucenicilor, au inceput sa 10

vina din ce in ce mai multi sa se inchine si sa cinsteasca nevointele si sfintenia lor, iar pentru credinta acestora, s-au facut si se savarsesc in continuare nenumarate minuni si tamaduiri. De aceea am considerat necesara ridicarea unei biserici autentice si incapatoare, in conformitate cu traditia noastra ortodoxa si, de asemenea, un complex monahal adecvat. Domnul Dan Puric s-a aratat dornic sa contribuie la aceasta lucrare si, prin sprijinul dansului, am reusit de am obtinut de la primarie terenul din preajma monumentului, de langa cimitir, pentru construirea complexului monahal si a bisericii. Aud insa acum ca nu se mai doreste construirea unui complex monahal, ci a unui centru memorial. Trebuie insa sa inteleaga ca noi aici lucram pe o conceptie pur crestin-ortodoxa, fara influente straine cultului nostru bisericesc, fara vreun amestec de orice alta natura in afara vietii liturgice bisericesti, monastice care se va dezvolta pe viitor. Noi suntem datori sa urmam o regula foarte precisa conform canoanelor sfintei noastre Biserici, din punct de vedere arhitectural. Arhitectura este legata de viata bisericeasca in cele mai mici amanunte. Bineinteles ca acest locas trebuie sa se inalte, potrivit sfintei noastre traditii, sub binecuvantarea arhiereasca, pentru ca unde este episcopul, acolo este si Biserica. Trebuie sa fim in stransa legatura cu ierarhia locului, sa avem o comuniune in ceea ce priveste mai cu seama opera aceasta de structura ortodoxa si duhovniceasca. Dar aceasta biserica nu este o biserica oarecare. Este exponentul martirilor si eroilor nostri, care au fost tradati si lepadati pana si de unii din episcopii lor. Ce folos sa mai tradam inca o data adevaratul lor sens de sacrificiu? Sacrificiul lor a fost inchinat numai si numai lui Hristos, si nu vreunui partid politic. De aceea, manastirea, care se va naste, nu poate sa amestece in niciun chip alte structuri si simboluri, oricat ar fi ele de demne, cata vreme ele nu apartin vietii traditionale a Bisericii noastre. Un centru cultural nu e manastire Exact la fel a spus si Parintele Arsenie Papacioc: ca un centru cultural nu poate fi manastire... Sa fie o manastire, si nu altceva, care sa aiba cel putin 10 vietuitori, slujitori, care sa reprezinte acolo martirii si eroii nostri, prin rugaciunile lor, prin viata lor. De asemenea, sa existe o catehizare prin prezentarea suferintelor si torturilor indurate in temnita Aiudului, tuturor celor ce vin sa se informeze si sa se inchine la locurile acestea sfintite de mucenici nostri. Nu se pune problema ca cineva sa monopolizeze aceste locuri. Aici nu se poate monopoliza, nu poate interveni nimeni care sa profite de pe urma sacrificiului lor, pentru ca este blestemul lui Dumnezeu peste tot cel care ar cauta sa deranjeze acest scop maret al eroilor nostri din Aiud. Nu se poate! Este strigator la cer sa cuteze cineva sa-i dea cineva alta nuanta sau coloratura decat numai pentru ceea ce a fost menit: pentru rugaciune, rugaciune si iarasi rugaciune. Numai rugaciunea ne-a dat puterea sa marturisim si sa nu cedam in fata fiarei bolsevice. Aceasta este predania pe care trebuie sa o inmanam generatiilor care vin! De aceea orice crestin este bine primit sa aduca acolo, pe cat are dragoste si putere fiecare, din darurile sale. Deja sunt foarte multi credinciosi si din strainatate, de pe tot cuprinsul globului, care sunt doritori sa contribuie la ridicarea acestei manastiri, in numele acelor care au suferit si si-au dat viata pentru Hristos si pamantul acesta romanesc. Chiar m-am gandit sa merg pentru doua luni acolo, la Aiud, daca ma ajuta Dumnezeu si-mi va mai harazi zile, sa stau sa veghez acolo cum am vegheat si la biserica manastirii Petru Voda, unde pana si cei mai mici copii duceau cate o piatra de un kilogram la temelia bisericii. Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi aici la aceasta temelie, si mare dar de la Dumnezeu ar fi pentru mine sa vad aceasta biserica inaltata si sfintita, dupa care sa pot spune impacat: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace. Modelul Mucenicilor Proiectul centrului memorial are vreo legatura cu manastirea? Biserica aceasta nu este numai pentru noi, cei care o ridicam. Ea este stindardul viitorului tarii noastre. Biserica aceasta, deci, nu poate sub nicio forma sa imbrace decat duhul rugaciunii martirilor. O manastire este si un centru de rugaciune si un centru cultural, in acelasi timp si acolo se poate dezvolta pe parcurs si un centru de studii asupra rezistentei comuniste. Intotdeauna manastirile au avut - si il au si pana astazi - rolul acesta cultural. Dar acest scop cultural se misca total in baza traditiei si obarsiilor noastre de veacuri. In biserica s-a nascut cultura si neamul acesta, nu invers. De aceea, am sa fac tot posibilul ca acest centru cultural sa nu fie in incinta manastirii, ci undeva in afara, pentru ca cele doua lucrari sunt diferite si nu este cuviincios a strica linistea monahala cu zarva si duhul unei astfel de institutii straine de ortodoxie. Cu cat noi vom trai modelul mucenicilor si martirilor, cu atat si viata noastra se va usura si vom fi intr-o convietuire cu cei de pe pamant si cu cei din ceruri. Ei - Biserica cereasca, iar noi - Biserica luptatoare. Sfintii din inchisorile comuniste nu sunt numai ai tarii noastre. Ei depasesc hotarele firii si ale intregii omeniri. Ei nu pot fi monopolizati, numai 11

cerul ii poate cuprinde. Ei fac legatura intre pamant si cer iar noi sa fim supusi, ascultand glasul lor, ca sa putem avea indrazneala inaintea lui Dumnezeu pentru toate cererile noastre de pe pamant. Ei se roaga atat pentru romani, cat si pentru chinezi, si pentru japonezi, si pentru africani, si pentru americani si pentru toata lumea crestina, a celor care sunt botezati in numele Sfintei Treimi: al Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant si marturisesc cu adevarat invatatura Sfintilor Parinti. "As vrea sa mai amintesc ca lucram acum la o carte, despre sclavia biometrica, pe care o vom lansa la Bucuresti, la a treia aflare a capului Sf Ioan Botezatorul, inainte de Inaltare. Exemplul martirilor anticomunisti ne este calauzitor. Puterile noastre sunt slabe si am ramas putini. Dar ne-a ramas ceva ce nu vor putea niciodată fereca: Mila lui Hristos, Dumnezeul nostru! Raman toate pe seama marii Lui iubiri de oameni, ca El sa ne scoata si din aceasta stare de lucru, ca intotdeauna, si sa Isi manifeste mila si bunatatea Sa fata noi! Avem mijlocitori pe sfintii nostri martiri din inchisorile comuniste, cei care si-au dat viata pentru Dumnezeu si neamul lor, carora sa le cerem rugaciunile, ca unii ce au luptat si au biruit Fiara prin puterea Crucii lui Hristos." A consemnat Victor RONCEA Manastirea Sfintilor Inchisorilor Momente de revelatie a ceea ce au trait Sfintii Inchisorilor in temnitele comuniste, cand erau defaimati si impinsi la lepadarea de Hristos, s-au intamplat azi, la Aiud, cand Parintele Justin Parvu a fost supus din nou la umilire si tradare de cei ce se lauda a-i fi apropiati si il numesc, de fatada, “Sfant”. Nu mai trebuie absolut nici o dovada si de acest lucru s-au convins toti cei de fata, ca bufonul Dan Puric are pur si simplu o obsesie si crede ca nimic nu-l poate opri in a face jocul vrajmasului in proiectul de la Aiud. Cursul evenimentelor a fost urmatorul: Parintele Justin a ajuns la Aiud in jurul orei 11, fiind intampinat de parintele staret, Augustin. Decizia de a merge la Aiud a fost luata cu doar cateva ore inainte si parea exclus ca cei potrivnici vor afla de acest lucru. Uimitor, la cateva minute este anuntata venirea lui Puric, care dupa spusele sale era in trecere, dupa o vizita facuta in prealabil la inaltul Andrei din Alba-Iulia. Sa fi fost sau nu in trecere, nu stim, dar poate nadajduia o mangaiere din partea Parintelui Justin si a vrut sa profite de aceasta intalnire cu sfintia sa la Aiud. Insa nu a fost deloc asa. Parintele era pe de-o parte uimit, cum de Puric se afla in acel moment la Aiud si pe de alta parte nu s-a bucurat de nici un fel de intrevederea cu “actorul non-stop”. A fost o intalnire de gheata, Parintele evitand sa schimbe macar doua vorbe cu actorul, dandu-i doar o binecuvantare smulsa de acesta din urma. Nimeni nu se bucura de aceasta situatie, insa astfel avea sa se intrevada ce-o sa urmeze. Aceasta atitudine de raceala din partea Parintelui, l-a determinat pe Puric sa-si schimbe planul si a inceput o serie de zeci de telefoane. Parea foarte tulburat si a facut sute de metri cu telefonul in mana. Nu mai pomenim de inchinarea sa in osuarul cu Sfinte moaste, care a fost de o durata fulgeratoare, ce a constat in prezentarea acestor marturii sfinte ca pe niste obiecte de arta, amicului care-l insotea. Apoi, dupa ce a trantit vreo cateva jigniri la adresa parintelui Teodor Stanescu(fost detinut politic, 20 de ani de temnita), ce vietuieste la acest schit, a iesit val-vartej pe poarta, increzator in ceea ce a pus la cale prin intermediul acelor telefoane. In inregistrarea de mai jos sunt surprinse cateva momente care adeveresc cele scrise. La cateva minute dupa plecarea lui Puric apare si Andreicut, care tot in trecere se afla in drum spre Targu Mures. Dar sa zicem ca a fost pura intamplare si asta, nu ? Cu o voce ce trada frica, episcopul a cerut ca sa discute doar cu parintele Justin, oprind pe ceilalti invitati sa intre la discutii. Mentionam ca Parintele Justin era insotit de catre arhitect, cu proiectul manastirii facut dupa dorinta sfintiei sale. Astfel, confiscandu-l pe Parintele, Andreicut a inceput sa-i spuna parintelui ca trebuie sa se retraga din proiectul de la Aiud si ca se vor ocupa ei de toate. Cu durere va aducem la cunostiinta mahnirea provocata Parintelui de aceste cuvinte, caci imediat dupa aceasta s-a indreptat direct spre biserica schitului pentru a se ruga Sfintilor, citind acatistul inchinat acestora. Va prezentam imagini cu atitudinea dictatoriala a acestui ierarh ce se lasa santajat de Puric, de patriarhul Daniel, printr-un alt personaj, preotul Neofit, un preot in training, ce locuieste in casa lui Dan Puric si care trage sfori importante in blocarea construirii unei manastiri la Aiud. Lucrul cel mai dureros intamplat astazi este mahnirea mare pricinuita Parintelui Justin, sfintia sa zicand ca nu credea ca mafia este atat de mare si de organizata. S-a clarificat faptul ca lui Puric nu-i pasa de dorinta Parintelui Justin si chiar cu pretul de a-i provoca durere, el nu se retrage din proiectul de la Aiud. Asa ca fiii minciunii ce scriu pe blogurile si in revistele lor se vadesc si ei ca sprijina un nemernic. Ca dovada este miciuna de articol a acestui lingau-purtator de vorba a lui Puric, Claudiu Tarziu, in care minte cu viclenie ca intalnirea a fost una de “reapropriere”. Un alt lucru deosebit de grav a fost dezvaluit la aceasta intalnire, anume ca Dan Puric a pierdut toti banii stransi 12

pana acum prin conferintele sale pentru Memorialul de la Aiud. Mai precis, managerul care se ocupa de aceste fonduri a facut disparuti acesti bani, ce au fost jegmaniti de la oameni, contra spectacolelor sale penibile, unele chiar blasfemiatoare. Va rugam sa fiti alaturi de Parintele Justin si sa ne rugam la Sfintii de la Aiud, ca sa se faca Voia Domnului cu aceasta manastire inchinata lor. Tineti seama la cine aveti evlavie de-acum incolo, ca sa nu cadeti prada vrajmasului, prin acesti slujitori mincinosi ai intunericului. Va punem la dispozitie documentul prin care sa dati in judecata Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Autovehiculelor si Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti (DRPCIV) in cazul in care v-a fost refuzata cererea prin care solicitati modelul vechi de permis auto, refuzand noul permis auto cu cip. POVATUIRI DE MARE FOLOS DE LA CUVIOSUL SERGHIE: “Cand sufletul ti-e tulburat, alearga la cainta; de n-ai cainta, caieste-te de necainta ta!” Nu-i om care să se simtă în largul său pe acest pământ. Asta ne e crucea. Nu crede că eşti rob pe viaţă păcatului. Nădăjduieşte cu tărie în mila lui Dumnezeu. Că la El e multă milă şi iertare. De-I cerem, pe dată ne iartă şi ne izbăveşte. Să nu deznădăjduieşti nicicând pentru greşelile din zilele trecute. Ia-ţi viaţa în orice zi de la început. Şi socoteşte ziua de azi ca pe cea din urmă. Altminteri, după cuvântul părintesc, e timp pierdut. *** Mai de folos îi este omului să aibă voinţa slabă, decât una tare. Ca să-şi vadă neputinţa şi slăbănogeala. Altminteri, se trufeşte cu puterea sa şi, plin de sine, se leapădă de Dumnezeu. Marea iscusinţă a vieţii duhovniceşti e să lucreze omul cu puterea lui Dumnezeu, nu cu puterile sale. Marea înţelepciune este să-L ai pe Domnul sălăşluit în tine. De vrei să faci un lucru cât de mic, cheamă-L pe Dumnezeu în ajutor. Fă-le pe toate ca în faţa Lui, şi fără El nimica să nu faci. Că spune Domnul: „Cel care nu adună cu Mine risipeşte” (Lc 11, 23). Puterea împotrivirii la păcat e de la Dumnezeu, şi se câştigă cu rugăciunea. Teme-te de mândrie. E cel dintâi şi mare vrăjmaş. Pe îngeri i-a făcut să cadă. De ai vreun mic câştig duhovnicesc, nu te împăuna cu părerea de sine. Nu aduna comoară pentru tine, ci îmbogăţeşte-te în Dumnezeu. Smerenia s-o cauţi mai întâi de toate. Că fără ea nimic nu poţi să faci. Smerenia e mântuire iute. Cată smerenia, nu sfinţenia. Că fără smerenie, sfinţenia-i curată amăgire. Că pentru lipsa smereniei au ajuns draci căzuţi duhurile îngereşti şi sfinte. Trăieşte aşa ca să-L mulţumeşti pe Dumnezeu, nu pe tine. Mulţumirea de sine e primejdioasă. La baza bolilor mintale nu stă sexualitatea, cum zice Freud, ci mândria. Centrarea pe sine este începutul bolii mintale. Boala mintală se întemeiază pe socotirea propriei persoane drept centru al lumii. *** Nu-i om pe lume cu psihic sănătos. Tot omul are în el toate bolile. Cel care pare sănătos şi normal, este cel care ajunge să-şi stăpânească boala şi s-o ţină în frâu. Bolnavul mintal însă nu-şi mai poate controla boala, şi ea iese la iveală. Duhovnicul e şi psihiatru. Până la urmă, rădăcina bolii mintale e o nepuţinţă a sufletului. Totul are sens duhovnicesc, duhovnicescul le cuprinde pe toate. Şi tratamentul duhovnicesc poate tămădui, adesea, boala mintală. Un psihiatru care nu-i şi om duhovnicesc poate să aline boala, îl poate aduce din nou în lume pe bolnav, îl poate face să trăiască alături de ceilalţi oameni. Dar n-are ce-i da sufletului său, nu-i poate arăta sensul existenţei sale. Asta numai duhovnicul poate s-o facă. *** Pururea să avem căinţa tâlharului pe cruce. Că nu ştim lungimea vieţii. Dacă eşti tulburat în vremea rugăciunii, alungă tulburarea şi te căieşte de tulburarea ta. De nu-ţi e inima zdrobită, iarăşi să te căieşti. De nu te poţi căi, căieşte-te de neputinţa ta. Şi aşa, pururea stăruie în căinţă. Sileşte-te spre căinţă. De n-ai râvnă spre căinţă, roagă-L pe Dumnezeu să-ţi ierte lipsa de râvnă. Când sufletul ţi-e tulburat, aleargă la căinţă; de n-ai căinţă, căieşte-te de necăinţa ta. Ca pururea să biruie căinţa. 13

Pocăinţa nu-i doar plângere de o clipă a păcatului, ci e necontenită mustrare a inimii. De eşti creştin, fă din căinţă firea sufletului tău. Căinţa nu doar cere iertarea de păcate, îşi cunoaşte încă neputinţa şi nimicnicia în faţa lui Dumnezeu. E însoţită de smerenie, de frica de Dumnezeu şi aducerea-aminte de moarte. Petrece pururea în ea. Ca s-o afli, cere-o de la Dumnezeu, şi ca pururea s-o ai, pururea cere-o. Începe orice lucru cu căinţa. Şi rugăciunea tot aşa s-o începi. Împacă-te întâi cu Dumnezeu, ca să nu te rogi cu păcat. Că rău rugându-se oarecând un hoţ de cai la Sfântul Nicolae, a fost mustrat de sfânt şi aruncat într-o groapă cu hoituri, ca să-şi cunoască din acea duhoare urâciunea rugăciunii sale. La rugăciune, uneşte-ţi mintea cu inima. Şi vezi de-i bine răsădită acolo. Iar calea unirii e căinţa. Şi prin căinţă intrând în ascunzişul inimii, aflăm acolo ferire de primejdii şi adăpost. De moleşeală şi puţinătate de suflet să te căieşti ca de păcat, silindu-te să-ţi vii în fire. Pentru răceala sufletului să te căieşti, că e păcat. Căieşte-te că nu-i iubeşti de ajuns pe oameni, că nu te dor necazurile lor. Căieşte-te că nu eşti sfânt, căieşte-te de starea ta jalnică. „Greşiţi ai noştri”, pe care îi iertăm, ca să primim iertare, sunt şi cei pe care nu-i placem pentru că sunt altfel decât noi. *** Mulţi talanţi are omul, dar puţin câştig, că-i iroseşte în vremea vieţii sale. Adevărata ta viaţă, omule, e în ceruri. Începe s-o trăieşti de aici, de pe pământ. Pururea să fim ca cel ce-aşteaptă să-i vină trenul dintr-o clipă în alta şi-i gata să se urce în el. Cele duhovniceşti sunt cu adevărat, şi-s mai adevărate decât cele pământeşti şi văzute. Însă pe ele numai ochiul inimii le vede. Despre teama de Judecata ce va să fie: Cată la Împărăţie ca un călător, fără grijă de ziua de mâine, pururea gata de drum. Şi neştiind ceasul plecării, fii pururi treaz, cu candela nestinsă. De trândăvie şi deznădejde scăpăm de cugetăm la moarte şi, după cuvântul părintesc, de socotim fiecare zi ca pe cea din urmă. Că numai aşa vezi că n-ai vreme de pierdut, şi nu amâni rugăciunea. Că în orice clipă poţi muri, în noaptea asta chiar, si-n cele ce vei fi aflat, în acelea vei fi judecat, după cum spune Domnul. Să ne îngrijim, dar, întotdeauna să fim împăcaţi cu Dumnezeu şi cu oamenii. Trăieşte ziua de azi şi lasă grija zilei de mâine, că îngrijorarea n-o schimbă cu nimic. Să nu-ţi pierzi timpul, irosindu-ţi clipa. De clipa de acum să te îngrijeşti, veghind să ai mereu ulei în lampă ca fecioarele înţelepte, şi-n toată clipa gata să-L primeşti pe Mire. Asta să ne fie grija, cum suntem aici şi acum. Că aşa cum vom fi aflaţi, aşa vom fi judecaţi de Hristos. *** Tainele cele dumnezeieşti nu se iscodesc cu mintea, ci se primesc cu inimă credincioasă, şi atunci ni se arată desluşit. Duhovnicia e a vieţii, nu a minţii. Temeiul poruncilor dumnezeieşti e viaţa, nu ştiinţa. Nu cerceta, dar, cu mintea la ce-s bune. Dacă scrie pe ceva „otravă”, te fereşti, nu guşti să vezi de e aşa sau nu. *** Fugi de îndoială ca de dracul. Nu citi Scripturile cu duh îndoit, că vine dracul în chip de teolog şi ţi le tâlcuieşte el cu viclenie. Cu credinţa, taie pe dată şirul vorbelor lui. Nu sta de vorbă cu dracii, nu le fă pe voie. Nu lua aminte în nici un chip la şoptirile lor. De te cuprind ispitele, zbate-te să scapi, ca omul prins de vâltoare. Ţine la viaţa sufletului cum ţii la viaţa trupului. De se aprinde în tine flacăra ispitei, stinge-o iute cu apa rugăciunii, până nu se înteţeşte pârjolul. Nu sta nepăsător, revino-ţi iute şi respinge-o iute. Zbate-te şi strigă, ca un om luat de şuvoi. Moliciunea în vreme de ispită e moarte curată. Ispita e şarpele muşcător. Cum l-ai simţit că muşcă, loveşte-l şi taie-i capul. Zicea unul dintre Părinţi: „De pofteşti trup, mergând la morminte vezi ce rămâne din frumuseţea lui”. Cugetele de hulă arată fără puţinţă de tăgadă că Necuratul există. Că sunt cumplit de înfricoşătoare, cum omul nu poate gândi. E bine că-şi dă arama pe faţă, că îndeobşte lucrează pe furiş, şi nu cunoaştem tăria vrăjmăşiei sale şi nu ştim cu ce duşman hain avem de luptat. Numai aşa putem să-l vedem. Împotriveşte-te, leapădă-te, nu le lăsa să-ţi intre în suflet, nu sta de vorbă cu ele nicidecum. Nu te înfricoşa. După cum spun Părinţii, e o ispită bine ştiută a vieţii duhovniceşti. În Scara aflăm 14

multe învăţături în această privinţă. Când, la rugăciune, dracul ne aduce astfel de gânduri, încă mai mult să ne ţinem de ea, punând împotriva lucrării lui lucrarea noastră, prin chemarea lui Iisus. *** Cunoaşte omul când harul s-a sălăşluit în el? Uneori ştie. Alteori însă Domnul ne lasă în neştiinţă, ca să nu ne mândrim. Cum ştii că harul sălăşluieşte în tine? Pur şi simplu simţi. Sfântul Serafim de Sarov spune însă că astăzi omul a pierdut simţirea prezenţei lui Dumnezeu. De te înfruntă cineva în duh de ceartă, din pricina credinţei, cere în inima ta luminare şi înţelepciune de la Duhul Sfânt, ca să ştii ce să-i spui şi cum. Cel nărăvit în păcat nu poate osebi cugetele şi nu-şi vede păcatele, socotindu-le slăbiciuni omeneşti, cu neputinţă de îndreptat. Nu pune pe seama vremurilor şi a lumii slăbiciunea sufletului tău. Nu-i rău că truda nu-ţi aduce nici o bucurie. Că n-am venit pe lume ca să ne desfătăm. Ci suferinţa-i zestrea noastră pământească. Ba, rău este să-ţi placă munca ta, să-ţi faci din ea un idol, să-i dai tot sufletul tău, lăsând de o parte ce e cu adevărat de preţ. Veselie să-ţi aducă lucrarea celor duhovniceşti. Iar munca să-ţi fie nevoinţă, spre încercare, cum este pentru călugăr ascultarea care-l rupe de la rugăciune şi slujbe. Socoteşte-o uneltitoarea răbdării, că multă răbdare cere munca. Şi sila de muncă n-o socoti păcat de nu-ţi vatămă sufletul. Îndur-o cu gândul la Dumnezeu şi rugăciune. Şi fă-o bine, aşa cum se cuvine, ca să nu sufere alţii din pricina ta. Şi cu iubire, luare-aminte şi bunăvoinţă să te porţi cu cei cu care împarţi povara muncii. Să-ţi fie încă munca spre smerire, cugetând că pentru nevrednicia noastră ni s-a dat treaba asta de rând pe care-o facem, şi nu alta mai de soi. Înstrăinarea nu-i nici silă de viaţă şi de lume, nici nepăsare. Sfântul Ioan Scărarul istoriseşte că, minunându-se de smerenia unui monah, care primea cu linişte batjocurile, l-a întrebat cum a ajuns la o asemenea nepătimire. Iar acela i-a răspuns: „Pentru ce aş lua aminte la nişte oameni de nimic?”. Şi sfântul încheie, suspinând: „Am văzut atuncea în ce adânc de răutate căzuse“. De cremene să stai în Adevăr, dar cu blândeţe să-l primeşti pe păcătosul înşelat de diavol. Nu judeca, ci arată tuturor iubire. Şi să nu zici în sinea ta: Acesta-i păcătos, iar eu sunt drept, că vei avea de indurat ispită. Nu cu cuvinte aduci pe altul la credinţă. Oricât de lungi şi frumoase cuvântări ai rosti, rămân tot vorbe goale de nu e adevăr în viaţa ta. Se spune că venind în Alexandria Sfântul Antonie, înfăţişarea şi purtarea sa au fost mai grăitoare decât toate ritorisirile teologice. Dracii nu se scot din om cu vorbe, fie ele vorbe sfinte. Ci cu puterea Duhului alungă draci cel care are duh puternic, că-i grea lucrarea şi sleieşte de puteri. Şi izbuteşte având milă şi dragoste de frate şi voind să-l vadă izbăvit de rele. Aşa, uitând de sine, lasă să lucreze marea putere a lui Dumnezeu. Mai înainte însă de-a-i încreştina pe alţii, fii tu creştin adevărat, ca nu cumva să ţi se spună: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”. Nu poate pătimaşul să se facă apostol şi să rămână nerănit de draci. Fii apostol cu fapta, nu cu vorba, ca să nu te întrebe duhul rău: „Îl ştiu pe Pavel, dar tu cine eşti”? Nu-i om pe lume să n-aibă nevoie de ajutorul tău. Ia seama mai întâi la suferinţa sufletelor. Cum să-l ajuţi, nu-i carte să te înveţe. Fă-o cu gingăşie. Şi cu mare umilinţă. Mândria otrăveşte roadele iubirii. Şi uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aştepte până ce inima-i vesteşte. Că iubirea pururi cată la celălalt, gata în orice clipă să-i sară în ajutor. Şi rugăciunea o luminează cînd şi cum să ajute. Şi tot ea ne face în chip minunat văzători ai tainei celui de lângă noi... Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune… Nu-i om să n-aibă nevoie de bunătatea noastră. Pe nimeni să nu judecăm şi pentru toţi să ne rugăm, că-s cu toţii aşa năpăstuiţi. Şi toţi bolnavi. Nu-i unul teafăr cu sufletul. Că tot păcatul e boală. Şi chiar de par voioşi şi zdraveni, în faţa veşniciei sunt nişte betegi, că nu ştiu de Dumnezeu. Şi mulţi din cei ce nu ştiu de Dumnezeu par împodobiţi cu multe şi înalte virtuţi, iar creştinii câteodată se văd mai răi ca ei. Numai că aceia nu-L cunosc pe Dumnezeu, şi acest păcat al lor e mai mare şi mai rău decât toate. De ştii că fratele tău are necazuri, roagă-te pentru el, că-i datorie creştinească, şi-ai să dai seama de n-o săvârşeşti. La inima omului se-ajunge prin rugăciune. Şi ce să-i spunem şi cum să-i vorbim tot rugăciunea ne învaţă. Păcatul pentru care-l osândeşti pe celălalt se face păcat al tău. Şi întotdeauna, osândind şi clevetind, pe tine singur ai să te răneşti. De vezi la ceilalţi păcat şi suferinţă, spune-ţi: “Eu sunt vinovat!” (din: Jean-Claude Larchet, Tine candela inimii aprinsa. Învăţătura parintelui Serghie, Editura Sophia, Bucuresti, 2007) 15

MARTURISITORUL CONSTANTIN OPRISAN - “Nu a fost tanar mai schingiuit ca el la Pitesti” - 51 de ani de la plecarea la cer a unuia dintre cei mai mari sfinti romani ai inchisorilor comuniste, de la care am avea enorm de invatat, daca am dori sa-l cinstim sincer si ne-ideologic, cautand a-l urma in Duh si-n Adevar “Cand izbucneau anumite conflicte intre noi, el se ruga. Si rugaciunea lui era lucratoare. Ne era rusine, pentru ca el se ruga si noi stiam asta. Atunci nu se ruga cu voce tare, dar fata lui era complet transformata. Noi intelegeam ca se roaga pentru noi si ne opream din cearta. Era intr-o stare fizica atat de proasta pentru ca fusese torturat in Pitesti vreme de trei ani. L-au batut peste piept, peste spate pana i-au distrus plamanii. Dar el se ruga toata ziua. El niciodata nu a spus ceva rau impotriva celor care l-au torturat, ci ne vorbea despre Iisus Hristos” (pr. Gh. Calciu). Sfinti contemporani: Constantin Oprisan, martir al închisorilor comuniste Va prezentam un extras dintr-un interviu cu par. Gh. Calciu, ce a avut loc in 6.11.1996 in California : “Am fost foarte norocos deoarece am fost printre cele saisprezece persoane pe care Securitatea le-a dus la inchisoarea Jilava, unde vindecarea mea spirituala a inceput. In Jilava ei au construit o celula speciala in forma semicilindrica. Era ca un cilindru taiat in doua. Eram sub pamant; Jilava este construita sub pamant. Deasupra celulei erau sapte metri de pamant. Nu poti vedea Jilava - intreaga inchisoare este sub pamant. In acest cilindru ei au construit patru celule, fara ferestre, numai o usa. Ardea un bec electric ziua si noaptea. Ne-au pus cate patru in fiecare celula. In fiecare celula era sau un om foarte bolnav sau un om innebunit. In celula mea, se afla Constantin Oprisan - ai carui plamani erau complet vlaguiti de tuberculoza. De doua ori pe zi expectora lichid din plamani. Noi trebuia sa-l ajutam dandu-i o palarie sau ceva si el putea sa dea afara tot ce se desprinsese din plamani - sange si tot restul. Era ingrozitor sa-l vezi. In prima zi in care am intrat in celula, erau cu mine Constantin Oprisan, prietenul care ma salvase de la sinucidere si un alt student mai tanar ca noi. Constantin a inceput sa expectoreze lichid din plamani. Am ramas tintuit cu spatele la usa - surprins deoarece nu mai vazusem niciodata ceva asemanator. Omul se sufoca. Probabil un litru intreg de flegma si sange daduse afara, si stomacul meu se intorsese pe dos. Eram gata sa vomit. Oprisan observand asta, mia zis: “Iarta-ma!” Mi-a fost atat de rusine! Deoarece eram student la medicina, am decis sa am grija de el. Asa am hotarat sa am grija de el si am spus celorlalti ca eu voi avea grija de C. Oprisan. El nu se putea deplasa si am facut tot ce era nevoie pentru el. Il puneam pe galeata sa urineze. Ii spalam corpul. Il hraneam. Noi aveam un castron pentru mancare. Luam acest castron si i-l puneam in dreptul gurii. El era ca un sfant. Era pentru prima data cand eram in contact cu un astfel de om. - Ne puteti spune mai multe despre el? Cum va invata si va intarea? - El nu vorbea mult. Ne vorbea in fiecare zi in jur de una-doua ore, deoarece nu putea sa vorbeasca foarte mult. Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui era un cuvant sfant - numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. El isi rostea rugaciunile, si auzindu-l cum spune aceste rugaciuni, stiind cat de mult suferea, eram profund impresionati. Nu era deloc usor. Pe langa delicatetea lui sufleteasca, el incerca sa ne protejeze - sa nu expectoreze prea mult ca sa nu imprastie bacili in atmosfera. Era ca un sfant in celula cu noi. Simteam prezenta Duhului Sfant in jurul lui; il simteam pe el. Chiar si in timpul ultimelor sale zile cand nu mai era in stare sa vorbeasca, el niciodata nu si-a pierdut bunatatea fata de noi. Puteam citi in ochii sai lumina spirituala si dragoste. Fata lui era ca o revarsare de dragoste. - V-a povestit despre momentul in care a fost seful “Fratiilor de Cruce”? - Da. Ne-a spus despre cum a lucrat cu tinerii. Sunt sigur ca iubea foarte mult tinerii si ca si el era iubit de ei. Era complet dedicat omului. Era un om foarte inteligent - uluitor de inteligent. A fost atat de binevoitor cu noi. Nu a vorbit mult despre el insusi. Vorbea despre credinta, despre dragoste, despre rugaciune. Se ruga tot timpul. Stiti, nu e asa de usor sa stai intr-o celula tot timpul cu aceiasi oameni. Cand izbucneau anumite conflicte intre noi, el se ruga. Si rugaciunea lui era lucratoare. Ne era rusine, pentru ca el se ruga si noi stiam asta. Atunci nu se ruga cu voce tare, dar fata lui era complet transformata. Noi intelegeam ca se roaga pentru noi si ne opream din cearta. Era intr-o stare fizica atat de proasta pentru ca fusese torturat in Pitesti vreme de trei ani. L-au batut peste piept, peste spate pana i-au distrus plamanii. Dar el se ruga toata ziua. El niciodata nu a spus ceva rau impotriva celor care l-au torturat, ci ne vorbea despre Iisus Hristos. Pe atunci nu mi-am dat seama cat de important a fost Constantin Oprisan pentru noi. Era justificarea vietii noastre in acea celula. In timpul acestui prim an, el a devenit din ce in ce mai slab. Simteam cum se apropie de sfarsitul vietii pamantesti si ca va muri. Odata pe saptamana eram obligati sa ne radem. Eu il 16

vegheam pe Constantin Oprisan si prietenii mei se barbiereau. Pe urma eu ma barbieream si unul dintre ceilalti il veghea, deoarece il vegheam zi si noapte. Cand ceva se intampla, ei imi spuneau sa merg la Constantin Oprisan, deoarece le spusesem ca eu voi fi singurul care voi avea grija de el, fiindca l-am ranit in prima zi. Sunt sigur ca l-am ranit si de aceea ma simteam foarte, foarte vinovat. In timp ce ma barbieream, Marcel [Petrisor], studentul care era mai tanar decat noi, a vazut cum Constantin Oprisan era gata sa moara. A spus, “Mergi si vezi de Constantin Oprisan; moare”. M-am uitat la el. Fata sa era complet vlaguita. Ochii ii erau deschisi, dar am vazut ca peste ochii sai parea sa fie o perdea de ceata. Ochii i s-au intors peste cap. Am fost atat de speriat, mi-a fost asa de teama. Am simtit ca va muri si ca voi fi singur in celula. Am pus mana pe el si am zis: “Constantine nu muri; nu muri! Vino inapoi; vino inapoi!” Am tipat cu voce tare! Imediat s-a intors. Ochii i-au devenit clari. Nu stiu ce s-a intamplat in sufletul sau, dar am vazut o imensa groaza pe fata sa. Am simtit ca era gata sa intre in lumea cealalta si ca eu i-am cerut sa se intoarca inapoi in celula. Ochii sai erau plini de groaza si a inceput sa planga. Lacrimi ii curgeau din ochi. Fata sa devenise fata unui copil, un copil nou nascut. El plangea ca si un copil ce se nascuse, tocmai iesit din pantecele mamei sale. Constantin Oprisan plangea pentru ca-l fortasem sa se intoarca. In cateva minute a murit. - Cat ati stat cu el in acea celula? - Un an. Dupa ce a murit, fiecare a simtit cum ceva din el a murit. Am inteles ca, bonav cum era si in grija noastra ca un copil, el a fost stalpul nostru de sustinere in celula. Atunci am devenit singuri, fara Oprisan. Am luat un prosop si am spalat corpul sau pentru a-l pregati sa fie ingropat in pamant. Apoi am ciocanit la usa si am spus gardienilor ca a murit Constantin Oprisan. Au venit dupa trei ore. Noi niciodata nu am parasit acea celula mai-nainte. Acea celula care nu avea nici lumina, nici ferestre. Apa se prelingea pe pereti; salteaua de paie era putreda sub corpurile noastre. Astfel, dupa inca doua ore, pentru prima data, gardianul mi-a comandat mie si prietenilor mei sa iau corpul lui Oprisan si sa merg afara. Afara era atat de frumos. Flori si copaci si cerul albastru. Atata timp cat am stat in celula am uitat despre frumusetea lumii. Cand am iesit am vazut ca lumea nu s-a schimbat. Aceasta vegetatie, aceste flori - ne loveau. Erau ca o insulta pentru noi, deoarece noi sufeream, muream… dar universului nu-i pasa de noi! Soarele apunea si era o lumina aurie. Fiecare stralucea ca aurul. Lam pus pe Oprisan pe pamant. Era complet dezbracat deoarece a trebuit sa dam hainele sale de inchisoare inapoi. Corpul sau era complet vlaguit. Nu ne venea sa credem ca a fost o fiinta vie. Era complet slabit, numai piele si os. Si m-am gandit ca fierea trebuie sa-i fi intrat in momentul mortii in sange deoarece era complet galben. Prietenul meu a luat o floare si i-a pus-o pe piept - o floare albastra. Gardianul a inceput sa tipe la noi si sa ne forteze sa ne intoarcem in celula. Inainte de a intra in celula ne-am intors si am mai privit odata la Oprisan - trupul sau galben si floarea albastra pe piept. Aceasta e imaginea pe care o pastrez in memorie - corpul lui Constantin Oprisan complet vlaguit si floarea albastra pe pieptul sau. El nu era decat piele si os - fara muschi. Nimic altceva … corpul sau zacand pe pamant cu o floare albastra. Dupa aceea a fost foarte dificil. Poate am pacatuit deoarece Constantin Oprisan, inainte de a muri, a spus “Voi muri, dar dupa moarte, ma voi ruga lui Dumnezeu pentru voi. Toate rugaciunile mele vor fi pentru voi, deoarece nu vreau ca sa muriti in aceasta celula“. Si sunt sigur ca s-a rugat pentru noi, deoarece toti trei am reusit sa parasim aceasta inchisoare si sa mergem la Aiud. Sunt sigur ca Constantin Oprisan s-a rugat pentru noi. Pacatul pe care l-am comis a fost ca tot timpul m-am gandit si am chemat sufletul lui Constantin Oprisan sa vina si sa ne daruiasca lumina. Ma gandesc ca am comis un pacat, deoarece poate i-am tulburat odihna. Sunt sigur ca a fost foarte binevoitor cu mine pentru ca am avut grija de el. Sunt sigur ca m-a iubit foarte mult. El ii iubea pe toti. Dar cred ca pentru mine a avut o dragoste speciala, deoarece eu am avut o dragoste speciala pentru el. - Era mai in varsta ca dumneavoastra? - Da, era mai in varsta cu aproape sase sau sapte ani. Si nu am mai avut nici o repulsie fata de el dupa acel prim moment. Am avut grija de el cu dragoste si respect. Era ca un copil in mainile mele. Il puneam pe closet, il spalam - faceam totul pentru el. Ma gandeam ca pentru aceasta dragoste prin care eram legati, trebuia sa vina la noi si sa ne dea lumina lui Dumnezeu. - Sunt sigur ca se roaga pentru dumneavoastra. Dvs probabil ca va rugati pentru el tot timpul. - Da, tot timpul. La fiecare Sfanta Liturghie, imi amintesc de el si de toate persoanele care au murit in inchisoare. Dar pentru el am o rugaciune speciala…Nu exista bariere pentru rugaciune. In celula mea - in timpul celei de a doua detentii - din cand in cand alti detinuti treceau pe sub fereastra mea si tipau: “Oamenii va stiu; oamenii se roaga pentru dumneavoastra”. Cateodata aveam momente de o 17

deosebita bucurie spirituala in inchisoare. Stiti, nu exista explicatie pentru asta. Eram torturat, eram izolat, eram singur, nu aveam legatura cu lumea. Ma simteam cateodata complet pierdut in inchisoare. Nu aveam nici o perspectiva a eliberarii. Singura perspectiva era sa mor in inchisoare. Dar am avut unele momente de bucurie spirituala. Nu radeam - era ceva in interiorul meu - o bucurie in mine. Nu tot timpul, dar din cand in cand. Apoi am auzit ca sunt grupuri de oameni care se roaga pentru mine in toata lumea, si sunt sigur ca aceasta fericire erau momente de comuniune in rugaciune cu acesti oameni, pentru ca nu exista bariere, nu exista gardieni care sa opreasca rugaciunea. Astfel am avut momente de bucurie spirituala. - Toti care au vorbit cu persoane care au fost in inchisoare spun acelasi lucru. - E imposibil pentru cineva din afara inchisorii sa inteleaga. Suntem liberi si suntem foarte fericiti ca suntem liberi, dar avem un fel de nostalgie pentru inchisoare. Si nu o putem explica altora. Ei spun ca suntem nebuni. Cum iti poate lipsi inchisoarea? Deoarece in inchisoare am avut cea mai spirituala viata. Am atins niveluri pe care nu suntem in stare sa le atingem in lumea aceasta. Izolati, ancorati in Iisus Hristos, am avut bucuria si iluminarea pe care lumea nu le poate oferi. Nu exista cuvinte sa exprime exact sentimentul pe care l-am avut acolo. Aceia care nu au avut experienta noastra spirituala nu pot intelege ca am putut fi fericiti in inchisoare. Cand aveam grija de Oprisan in celula, eram foarte fericit. Eram foarte fericit deoarece simteam spiritualitatea sa penetrand sufletul meu. Am invatat de la el sa fiu bun, sa iert, sa nu blestem pe cei care ma torturau, sa nu consider nimic din aceasta lume o bogatie. De fapt el traia intr-o alta lume. Numai corpul sau era cu noi si dragostea sa. Va puteti imagina? Noi eram intr-o celula fara ferestre, fara aer, umeda, murdara - dar inca mai aveam momente de bucurie pe care niciodata nu le-am mai intalnit in libertate. Nu pot explica aceasta”. “Acest text a aparut in “The Orthodox Word”, publicatie bilunara editata prin grija calugarilor de la Man. Ortodoxa din Platina situata in California, foarte aproape de San Francisco. In urma acestui interviu si a altor discutii despre Constantin Oprisan, el este considerat de acesti calugari americani ca fiind un martir al timpurilor noastre. Fotografia lui este pusa alaturi de icoanele sfintilor si venerata cu cinste. Ca in timpurile primare, martirii sunt venerati simplu, viata lor si suferinta pentru Hristos fiindu-le deajuns pentru a fi cinstiti cum se cuvine. Este cutremurator cum, desi in tara inca anumite nume sunt tavalite in noroi de cei care nu ne iubesc neamul si credinta, aici in America sufletul sincer proaspat convertit al celor de la manastire ii cinstesc pe martiri dupa jertfa lor pentru Hristos. Fie ca rugaciunile lor sa ne indrepte pe caile credintei pentru a duce mai departe lupta inceputa cu dragoste de Hristos si neam”. “- In recenta vizita la Manastirile de pe Coasta de Vest ati avut bucuria sa vedeti cum C. Oprisan e cinstit la aceste manastiri ca si martirii vechi ortodocsi. Cum vedeti aceasta canonizare locala a lui? - Sigur ca nu a fost de fapt canonizat, ci manastirea l-a acceptat pe el ca un martir, ceea ce si este de fapt. O canonizare se face prin autoritatea Bisericeasca. Am vazut ca rusii au canonizat mii de fosti detinuti politici, oameni care au murit in inchisori, familia tarului toata a fost canonizata, pe cand in Romania nu s-a facut nici o canonizare, dimpotriva am auzit ca Preasfintitul Daniel al Moldovei nu permite ca sa fie pomeniti, fara nume, cei care au murit in inchisori, ci numai cei care au luptat si au murit in revolutie, ceea ce imi denota mie o opozitie totala fata de oamenii care au murit in inchisori. Pentru ca ei se tem de fapt de aspectul politic. Pentru oamenii acestia, care au murit in inchisori, nu a contat aspectul politic; ei au murit pentru credinta si pentru neam, nu pentru o idee politica.(…) - Si cum vedeti un inceput pentru canonizarea lui? Din cate stiu eu, in primele secole, cand un martir se jertfea pentru Biserica, mai intai era cinstit local. Cei din preajma scriau un martilorogiu si incepeau cinstirea lui, urmand ca apoi intreaga Biserica sa-l accepte si sa-l cinsteasca. Cum credeti ca s-ar putea incepe acuma si urni din loc aceasta canonizare a martirilor nostri din ultimii 60 de ani? - Stiu ca s-au facut niste interventii pe langa Sf Sinod, pentru canonizarea lui Gafencu, a lui Oprisan, probabil si altii. Sinodul nu a dat inca nici un raspuns. Nici da, nici ba. Dar in general asa e: intai si intai pietatea populara consacra un martir, un sfant. Pentru ca Biserica fiind asa cum s-a spus sub persecutie nu putea sa se intruneasca sau sa ia anumite masuri. Si mai tarziu, cand Biserica a fost repusa in drepturile ei, ceea ce pietatea populara consacrase ca martir pentru Biserica a fost acceptat de Biserica. Asa ar trebui sa se faca si acum. Pietatea populara, cei care au suferit in inchisori si toti ceilalti trebuie sa-i cinsteasca si atunci Biserica va trebui sa ia in considerare aceste lucruri. - Ce ne puteti spune despre viata pana in inchisoare a lui Constantin Oprisan? - Stiu foarte putine lucruri despre Costache Oprisan, decat din ceea ce mi-a povestit el. Stiu ca dupa 1941 a plecat in Germania, a fost in lagar o vreme, era foarte tanar, a iesit din lagar si a studiat 18

filozofia. Intr-adevar el era cel mai bun cunoscator din Romania, chiar mai bun decat profesorii, a filozofiei moderne, adica a existentialistilor si ceilalti. Si din cauza asta cand s-a intors pe urma in tara, in 1946-1947 si a inceput filozofia la Cluj, cand a fost vorba de existentialisti, D. D. Rosca l-a pus pe el sa tina cursul in fata studentilor. Era extraordinar. Era de o inteligenta nemaipomenita. Dupa ce a venit din Germania a fost seful Fratiilor de Cruce pe tara. Eu nu l-am cunoscut inainte, insa toti acei care l-au cunoscut si pe care i-am intalnit in inchisoare aveau un adevarat cult pentru el. Era o personalitate deosebita. Era o personalitate care nu s-a format numai in inchisoare ci era format din afara. Era un fel de …, nu exagerez cand spun ca era un tip cu geniu in el, o scanteie de geniu. Si cu o viata morala, si cu o viata religioasa, si cu o viata dedicata Fratiilor de Cruce incat si in inchisoare a ramas pe linia lui, numai ca s-a adancit, bineinteles, in timpul acesta din inchisoare. - Unii vorbesc ca ar fi cedat la inchisoare la un moment dat. Dvs ce parere aveti despre ac. opinii? - Costache Oprisan a fost unul dintre cei mai chinuiti in inchisoare. Pentru ca el avea functie si toata demascarea incerca sa-l faca pe Costache Oprisan sa cedeze sau sa-l desfiinteze pentru ca toti tinerii care priveau spre el sa-si piarda orice echilibru. N-am stat cu el tot timpul. Nu stiu daca a cedat sau daca nu a cedat, stiu ca a fost asa de torturat incat, cand am stat eu cu el in celula avea plamanii complet distrusi. Daca a cedat sau daca nu a cedat?… Acolo nimeni nu a ramas intreg. Decat cei care au murit. Asa ca nu putem face o judecata de felul acesta. Au fost conditii supra-umane”. Si cad, plângându-mi vina, pe bratele luminii. Ci poarta-ti suferinta, prin ea te-ai mântuit. Obrazul I se pleaca si simt pe fata spinii, Si ploua harul pacii pe sufletu-mi smerit. … De sus, privind mocirla prin care ai trecut Ca de un vis de groaza, te-o trece un fior, Îti vei desprinde ochii si gândul de pe lut, De tot ce-a fost acolo, simtindu-te usor. Tu tot mai sus urca-vei, de geniul tau purtat, Lasând în urma astrii, cenuse tot mai fina, Fosnirea lor s-o stinge în sufletu-mpacat, Si vei intra, scânteie, în marea de lumina. … “Întâlnirea cu Iisus” si “Întoarcere” - C. Oprisan “Constantin (Costache) Oprisan s-a nascut in 1921 in comuna Oncesti, judetul Bacau. Geografia copilariei brazdata de coastele si vaile Podisului Moldovei avea sa-si largeasca orizontul pana la zenitul devenirii sale. Termina cursurile liceale la Bacau, intrand in viata pe portile tineretii intr-o vreme de mari tulburari pentru tara, in anul 1940, cand se incadreaza in Fratiile de Cruce. Il audiaza pe Martin Heidegger. Dezlantuindu-se prigoana gen Antonescu impotiva tineretului legionar (cand justitia avea sa dea condamnari mai mari decat varsta celor condamnati), Constantin Oprisan alege calea exilului si dupa ianuarie 1941 se refugiaza in Germania. Acolo are sansa de a asista la cursuri de filosofie, audiindu-l pe filosoful german Martin Heidegger. Bagat in lagar de nazisti In urma unui plan pregatit mai dinainte de nazisti, de a-i interna in lagare pe legionarii aflati in Germania, la inceputul lunii februarie 1943 este adus in lagarul de la Buchenwald si Constantin Oprisan, intr-un transport de 9 tineri. Acolo avea sa fie detinut pana la 24 august 1944, impreuna cu alte sute de legionari, cand scapa cu viata in urma unui bombardament aliat asupra lagarului (care avea sa faca mii de victime, intre care Principesa Mafalda). Se antreneaza pentru parasutarea in tara Se elibereaza si, dupa ce se instruieste in scolile speciale germane, face parte dintr-un grup din care se formau echipele ce erau parasutate in Romania invadata de bolsevici. Dar pentru ca frontul avanseaza foarte rapid (urmare si a prabusirii frontului romanesc), in primavara lui 1945 se sisteaza programul parasutarilor si grupul este abandonat. Sefii grupului, Nicu Marinescu, Oprisan si Cretu, iau hotararea sa plece spre tara, strabatand Ungaria in mars, strecurandu-se clandestin peste frontiere, pentru a infrunta dusmanul bolsevic. Studentul preferat al lui D.D. Rosca 19

Dupa ce a venit din Germania, Costache Oprisan preia sefia Fratiilor de Cruce pe tara. Totodata, in 1946 se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj, unde ii are ca profesori pe Lucian Blaga, Stefan Bezdechi, D.D. Rosca. Acesta din urma, dandu-si seama ca nu are in fata un student ordinar, cand a fost vorba de existentialisti, l-a pus pe Oprisan sa tina cursul in fata studentilor. A fost ceva extraordinar, tanarul student probandu-si inteligenta nemaipomenita si capacitarea rar intalnita la tinerii de varsta sa. A treia arestare. Condamnat la 25 de ani de munca silnica Se casatoreste in 1947 (cu Constanta). Continua reorganizarea Miscarii Legionare - cu toate rusii invadasera tara. Ernest Maftei, si el legionar incadrat, povesteste: „Eram in Bucuresti la Teatrul Poporului. Si m-am intalnit cu el zece duminici, in fiecare duminica in alta Biserica. «Ci - imi zice el io sa iau Moldova»; in ‘47, bre! «Sa organizez io legionarii pe Moldova, si el Ardealu’». Si l-am lamurit ca ne prinde… Da’, ar fi crezut Costica Oprisan, domnule?! L-au prins, a murit in chinuri…” Nu a fost tanar mai schingiuit ca el la Pitesti. Arestat in noaptea de 14/15 mai 1948, este inchis la Jilava (inchisoarea de tranzit) si apoi condamnat la 25 de ani de munca silnica. Avea sa fie repartizat la inchisoarea destinata stundentimii, Pitesti, unde va sta inchis din 1949. Conducerea Penitenciarului il banuia pe Costache Oprisan a fi comandantul legionar al inchisorii, de aceea va fi torturat „pe masura”. Dupa marturia lui Dumitru Bordeianu: „Era un om de o complexitate extraordinara, ce stapanea varii domenii, de la muzica si arta, pana la matematica si filosofie. Din fire era foarte afectuos, traind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bataie pentru fiecare tanar legionar, cu un eroism de durata, neegalat”. Imediat ce este introdus in camerele sortite reeducarii, Oprisan isi va da seama de gravitatea si grozavia celor ce se intamplau. Supus si mai inainte unor crunte batai, C. Oprisan avea sa sufere un adevarat martiriu. Sfinţi contemporani “Sfinţii, aceşti prieteni ai lui Dumnezeu, jertfindu-se şi rugându-se pentru lume, s-au învrednicit de slava lui Dumnezeu. Ei sunt “zidiţi pe temelia apostolilor şi a proorocilor”şi vor fi pãrtaşi la judecata lumii. Biserica ne învaţã sã-i luãm pe sfinţi ca modele de viaţã. În vieţile lor, vedem cum plãcuţii lui Dumnezeu au petrecut în curãţenie şi rugãciune, în pace şi armonie cu tot ce este în aceastã lume. Vă dăm în continuare exemplul unui sfânt, care s-a dovedit astfel, dar care nu este cinstit cum binemerită: părintele Ilie Lăcătuşu. Gãsim nenumãrate exemple de sfinţi care, nedorind a se închina idolilor şi a se lepãda de Hristos, au fost chinuiţi şi omorâţi. Biserica îi cinsteşte şi astãzi pe toţi aceştia şi le acordã o prãznuire în calendar. Sf moaşte sunt trupurile sfinţilor pãstrate de-a lungul timpului (dupã moartea biologicã a acestora), fãrã a fi atinse de stricãciune, bine mirositoare şi înzestrate cu darul facerii de bine, cãci trupurile lor s-au fãcut, încã din viaţa pãmânteascã, Bisericã a Duhului Sfânt. Sfinţenia moaştelor este strâns legatã de învãţãtura despre lucrarea energiilor divine necreate asupra omului, de legãtura realã şi esenţialã dintre harul dumnezeiesc şi firea umanã, de lucrarea sfinţitoare a Sf Taine asupra primitorilor şi de Trupul înviat al Mântuitorului. Legãtura sufletului cu trupul (a duhului cu materia) stã la temelia caracterului incoruptibil al sfintelor moaşte. Taina sfinţirii moaştelor reprezintã posibilitatea duhului de a pãtrunde şi înduhovnici materia, acţiune ce depãşeşte logica şi limitele intelectului uman. Sf Irineu al Lionului spune: “Cum pot oamenii sã spunã cã e incapabilã carnea de a primi darul lui Dumnezeu, constând în viaţã veşnicã, atunci când ea este hrãnitã de Trupul şi Sângele lui Hristos?“. Biserica, prin al VII-lea Sinod Ecumenic, a hotãrât cã, la sfinţirea unei biserici, episcopul are obligaţia de a pune în Sf Masã pãrţi din sfintele moaşte, iar “cei care defaimã moaştele sfinţilor care stau temelia vieţii bisericeşti se caterisesc şi se afurisesc.” Pãrintele Ilie s-a nãscut pe 6 decembrie 1909 în satul Crãpãturile, judeţul Vâlcea, din pãrinţi binecredincioşi. Şi-a dorit de mic copil sã-i slujeascã lui Dumnezeu şi astfel, în 1934, a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti. La puţin timp dupã aceea a fost hirotonit. Slujirea preoţeascã ia adus multe satisfacţii duhovniceşti. Pentru mãrturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut şi, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a împiedicat deloc în propovãduirea “Cuvântului Adevãrului”, cãci el mai mult se temea de Dumnezeu decât de oameni. A suferit pentru biserica şi neamul sãu, pe care l-a iubit, ducându-şi crucea grea prin închisori, asemenea pãrintelui Dumitru Stãniloae, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor-mort la închisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosinghelilor Nicodim Mãndiţã, Arsenie Boca, Benedict Ghiuş, tânãrului Constantin Oprişan - mort la închisoarea Piteşti, a studentului Valeriu Gafencu şi a multor altora. Părintele Ilie Lăcătuşu a fost arestat în anul 1952 şi dus în judeţul Constanţa, la coloniile Galeş şi Peninsula. În 1954 a fost eliberat, iar din 1959 pânã în 1964, a fost 20

arestat şi condamnat la muncã silnicã în Deltã, la Periprava, unde l-a întâlnit pe pãrintele Iustin Pârvu (stareţ la mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, unul dintre puţinii mari duhovnici pe care îi mai avem printre noi). Acolo s-au petrecut fapte demne de vieţile sfinţilor. Dupã ce a fost eliberat, s-a stabilit forţat la Bolintin, unde a lucrat ca zidar. Între anii 1965-2970, pãrintele Ilie a slujit într-o parohie din judeţul Teleorman, iar în 1970, a fost transferat în judeţul Ilfov la Cucuruz, unde, în ianuarie 1978, este pensionat. Suferinţele din timpul vieţii i-au afectat foarte mult sãnãtatea şi din acest motiv şi-a petrecut sfârşitul vieţii în spital, unde a spus cã, dacă nu va muri pânã la 22 iulie, va mai trãi încã doi ani. Tot atunci, a mai spus cã, dacã soţia sa va înceta din viaţã peste 15 ani, sã fie îngropatã lângã el, ceea ce s-a împlinit. Dupã cum a spus, pãrintele Ilie a trecut la cele veşnice exact la 22 iulie, acelaşi an (1983). Pe 22 septembrie 1998, la înmormântarea soţiei pãrintelui Ilie, cei prezenţi s-au aflat în faţa unui fapt neaşteptat: trupul pãrintelui era neputrezit, uscat şi plãcut mirositor. Părintele şia ştiut ziua morţii şi a mai ştiut că Dumnezeu l-a umplut de har, ca pe un sfânt ce este. La aflarea sfintelor moaşte, fiica pãrintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmaş încã în viaţã, a sesizat descoperirea Arhiepiscopiei Bucureştilor, care a primit cu bucurie aceastã veste. Câteva luni mai târziu, pe postul naţional de televiziune, a fost difuza filmul documentar “Semne”, realizat de regizorul Cornel Ciomâzgã, în care este prezentatã descoperirea. Moaştele pãrintelui Ilie Lãcãtuşu au fost descoperite în data de 29 septembrie 1998. Trupul neputred al sfântului, în greutate de 7-8 kg, a fost gãsit la 15 ani dupã moartea sa, în condiţiile corespunzãtoare sfintelor moaşte: nestricãcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, pãstrându-şi dimensiunile şi aspectul, pe care privindul nu provoacã spaimã, ci bucurie duhovniceascã, dând impresia unui om care doarme.

21

Omul rugăciunii neîncetate. O altã minune de acest fel este descoperirea, în aceleaşi condiţii, în anul 1980, a moaştelor Sf Ioan Iacob de la Neamţ, care a vieţuit în pustia Hozevei, din tara Sfântã, şi care a fost canonizat în anul 1992. Asemenea moaştelor Sf Ilie Lãcãtuşu, în România mai sunt moaştele Sf Cuv Parascheva de la Iaşi, Sf Ioan cel Nou de la Suveava, Sf Dimitrie Basarabov din Bucureşti, Sf Filofteia de la Curtea de Argeş, Sf Iosif de la Partoş. Pãrintele Ilie era un om al rugãciunii. Indiferent de ce se întâmpla în jurul sãu, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugãciunea lui era profundã şi neîncetatã, ceea ce-l fãcea sã vadã lucrurile mai clare, în profunzimea lor, mai aproape de Adevãr. Era un bun sfãtuitor şi nu se implica decât în probleme de ordin duhovnicesc. Stãtea mereu retras şi medita, iar de câte ori apãrea câte o problemã în cadrul închisorii, mereu gãsea soluţia duhovniceascã spre salvarea colegilor de suferinţã. Mulţi dintre deţinuţi nu rezistau presiunilor psihice şi fizice la care erau supuşi, de aceea unii încercau sã evadeze, alţii intenţionau sã se sinucidã, iar alţii sã se lepede de Hristos, pentru a scãpa de chinurile la care îi supuneau călăii. Foamea şi suferinţa atinseserã culmi maxime. În aceste împrejurãri, pãrintele Lãcãtuşu pe mulţi îi îmbãrbãta, altora le era alinare, fãcând ca sfaturile sale sã fie un bun leac pentru cei închişi împreunã cu el. Cu toate presiunile ce se fãceau asupra lor, rugãciunea şi rãbdarea, iubirea, nãdejdea sau mai ales credinţa, îl ajutau pe pãrintele Ilie sã-şi menţinã pacea interioarã, rãmânând astfel neclintit în faţa urii şi a rãutãţii, a violenţei şi a tuturor lucrãrilor cu adevãrat demonice ce se exercitau asupra celor întemniţaţi. Mereu gãsea soluţii pacificatoare, iar împotriva “ighemonii” închisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vinã era cã nu putea fi reeducat. Cazul pãrintelui Lãcãtuşu a stârnit o vie şi fireascã senzaţie în mass-media, dar mai ales în rândul credincioşilor. Mai multe asociaţii non-guvernamentale au cerut Sf Sinod al BOR deschiderea unui dosar de canonizare, ceea ce înseamnã trecerea pãrintelui Ilie în rândul sfinţilor BOR, în calendar şi la sfintele slujbe. Vestea aflãrii moaştelor pãrintelui Ilie Lãcãtuşu sa rãspândit în toate colţurile ţãrii. Credincioşi, cãlugãri şi preoţi îl cinstesc pe pãrintele Ilie ca pe un sfânt şi se roagã pentru grabnica sa canonizare. Astfel, prima icoanã a Sfântului Ilie Mãrturisitorul a fost pictatã pe peretele exterior al bisericii Mânãstirii Petru Vodã. Stareţul mânãstirii, protos. Iustin Pârvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de închisoare (17 ani) şi, cunoscându-l pe pãrintele Ilie, a rãmas profund impresionat de viaţa sa duhovniceascã. În prezent, moaştele pãrintelui Ilie se aflã în cripta de la cimitirul “Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Giuleşti (Bucureşti), unde a fost înmormântat, într-un sicriu nou, din sticlã, pentru a putea fi vãzut de oricine. Mulţi credincioşi, preoţi, cãlugãri şi chiar unii arhierei au fost şi merg în continuare sã se închine şi sã-i cearã ajutorul sfântului mãrturisitor. Este foarte important de înţeles ce înseamnã pãrintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un exemplu de trãire creştinã a acestor vremuri, în care ni se aratã cã încã se mai poate dobândi Harul Duhului Sfânt“. Mărturisesc sau mă lepăd? De vorbă cu părintele Ioan Sismanian Şi asta credeţi că e una din pricinile pentru care poporul este lipsit de credinţă, de nădejde? Predicatorii nu trăiesc ceea ce propovăduiesc? … Pentru că nu se împlineşte acest cuvânt: „cuvânt cu putere multă”. Şi vă spun ceva din propria mea experienţă firească. Vine omul la mine, eu îl ameţesc cu tot felul de idei bune, logice şi după două ore iese de la mine tot nelămurit. Şi se duce la părintele Justin care-i zice: „Măi, măi, măi!” şi cu asta l-a lămurit total. Atât, trei cuvinte îi spune părintele. Nu-i spune ceva extraordinar dar trăirea, duhul, durerea, lacrimile, acei zeci de ani de suferinţă din spatele lui, iată ce putere au avut. La mine e aşa, un fel de moşmăială, deşi poate o fi şi de la mine de folos ceva… Nădăjduiesc. În orice caz, valoarea aceasta nu se obţine decât prin lacrimă şi suferinţă. Nu este şi o vină a ucenicilor? Mă refer la neîncrederea în cuvântul duhovnicilor, şi mai ales al marilor duhovnici. Iertaţi-mă, lucrurile stau în felul următor, şi mă refer aici şi la Părintele Justin. Mi se pare penibil, mi se pare o batjocură să se spună despre părintele Justin că e înşelat, că e minţit, că este condus de alţii. Păi, ori el este părintele cu P mare ori e o mascotă pe care eu o joc cum vreau? Nu se poate… Ori e, ori nu e! Şi eu zic că este, pentru că harul lucrează. Eu nu am cum, chiar dacă aş vrea, chiar dacă aş încerca să-l persuadez, părintele ştie foarte frumos pentru că are harul acesta al Duhului Sfânt. Şi 22

facem la fel cum a fost şi cu Sfântul Ioan. Aceeaşi întrebare o pun şi eu acum: Botezul lui Ioan de unde a fost? De la oameni sau de la Dumnezeu? Cuvântul Părintelui Justin de unde a fost? De la oameni sau de la Dumnezeu? Dacă a fost de la oameni, toţi vor zice că nu se poate. Iar dacă zic că e de la Dumnezeu iar eu nu ascult de el, ce fac? Zic: nu ştiu; poate e înşelat. Dar asta este o minciună! Eu ştiu sigur că părintele nu e înşelat. Ştiu sigur că părintele e părintele cu P mare şi ştiu sigur că păcatele sunt ale mele mândriei mele, ale orgoliului meu, ale părerii mele. Căci părerea este cea mai sigură cale de a-mi distruge viaţa. Părerea… Nu avem nevoie decât de certitudini, nu de păreri. Sfinţii Părinţi spun că noi mărturisim ceea ce spun ceilalţi. Nu spun nimic de la mine. Şi atunci, cum pot spune eu, vezi Doamne, a zis cutare? Nu a zis cutare. A zis Biserica! A zis Duhul! Altfel nu zic! Oamenii aceştia nu vorbesc de la ei, că nu-şi permit. Eu vorbesc de la mine, din prostia mea dar el măcar nu poate. Ba mai mult şi eu, ca duhovnic, în puterea tainei, ar trebui să fiu înfricoşat şi să zic ce spune Duhul. Condiţia este să mă lepăd eu pe mine în puterea Duhului. Pentru că Dumnezeu îmi dă puterea aceasta. Dumnezeu m-a sfinţit în puterea tainei prin actul hirotoniei şi mi-a poruncit să-mi sfinţesc viaţa întru împlinirea iubirii Lui în mine. „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul aşa cum Eu v-am iubit pe voi” (In. 13:34). Dar puterea sfinţitoare în mine mi-a dat-o ca să pot să fac aceste sfinte taine. Şi fără această putere sfinţitoare a lui Dumnezeu, eu ce aş fi? Ştiu atâtea istorioare frumoase din Pateric în care atât de frumos lucrează harul peste preot. Dar asta nu înseamnă că eu sunt infailibil pentru că lucrează harul, că şi eu pot să fac voia mea, şi eu pot să lepăd harul, şi eu pot să fiu batjocoritor de har, şi eu pot să ajung un om care blasfemiază cuvântul lui Dumnezeu. Şi vai de mine! Se spune: să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu. Unii spun că a accepta acest cip este a da Cezarului ce e al Cezarului. Nu, fraţilor! Daţi cipul Cezarului că e al Cezarului! Al meu, al lui Dumnezeu este să nu-l primesc. E al Cezarului; să şi-l pună el, dacă e al lui! Nu a zis Dumnezeu aşa? Dă-l Cezarului! Al meu e sufletul! Nu-l dau! Încetează lucrarea Duhului Sfânt la un preot care acceptă aceste cipuri? Eu zic că da. De ce? Foarte simplu… Pentru că încetează lucrarea harului botezului în om. Un preot care îşi pierde botezul, mai lucrează harul în el? Da sau ba? A zis Dumnezeu clar: „Cui slujiţi? La doi domni nu puteţi sluji”. E limpede cui slujesc. De aceea zic la botez: „mă lepăd de satana, de toate lucrurile lui, de toţi slujitorii lui, de toată slujirea lui, de toată trufia lui.” Şi atunci, dacă eu îmi încalc acest cuvânt, nu-mi pierd Botezul? Şi cum îmi încalc acest cuvânt? Prin primirea lucrurilor satanei, slujind voii lui, acceptând voia slujitorilor lui şi stăpânirea trufiei lui. În momentul în care omul a căzut în acest păcat, i se orbeşte mintea şi nu se mai poate întoarce. S-a orbit. Nu mai poţi să-l întorci. De ce? Pentru că el se încrede în sine! Părerea lui devine „lege dumnezeiască” în el. Nu degeaba spune românul: „Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”!

AVERTISMENT - LE FIGARO: Apa minerală in sticle de plastic contine hormoni periculosi Apa minerală comercializată în sticle din material plastic conţine de două ori mai mulţi hormoni (feminini sau masculini), comparativ cu apa de la robinet, susţine un studiu coordonat de doi toxicologi germani, citaţi într-un articol publicat recent în Le Figaro. Materialul plastic din care sunt făcute sticlele eliberează în apa minerală ceea ce specialiştii numesc pertubatori endocrini, substanţe chimice bănuite că afectează în cazul consumatorilor funcţiile sexuale şi de reproducere. Studiul este coordonat de doi cercetători germani şi a fost publicat în revista Environmental Science and Polluation Research. Martin Wagner şi Jorg Oehlman, toxicologi la Universitatea Goethe, au ales 20 de ambalaje din plastic pentru ape minerale comercializate în Germania. Toate aceste ambalaje conţin polietilenă tereftalat (PET). Din acest material plastic sunt făcute sticlele pentru băuturi carbogazoase, alcoolice, ulei comestibil etc. De asemenea, tapetează în interior cutiile din aluminiu în care se comercializează numeroase răcoritoare. PET-ul asigură transparenţa ambalajului, rezistenţă la şocuri, greutate mică, impermeabilitate la apă, gaze, mirosuri. ŞI "TĂRIILE", ŞI BEREA Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, apreciază demersul celor doi specialişti germani, declarând, la rândul său, că s-a ocupat intens de modul în care substanţele chimice din ambalajele de plastic trec în apele minerale şi în alte băuturi. 23

"Concluziile la care am ajuns sunt îngrijorătoare. Substanţele eliberate în apă sunt implicate în dezvoltarea de cancere, de tulburări endocrine. Mai afectate sunt fetele la pubertate, care la maturitate pot fi diagnosticate cu cancer genital sau mamar." Studiile întreprinse de profesorul român demonstrează că aceste substanţe periculoase pentru sănătate sunt extrase din ambalajele din plastic şi trec în apa minerală, mai ales dacă aceasta a fost ţinută la căldură. Din păcate, nu doar apa minerală din sticlele de material plastic este "viciată", ci şi alcoolul, răcoritoarele, adică toate băuturile ambalate în plastic. "Cele mai multe substanţe chimice din ambalaje se găsesc în vin, «tării», dar mai ales în berea din sticlele din plastic. Este motivul pentru care este recomandat să evităm băuturile din sticlele din materiale plastice", spune profesorul Mencinicopschi. Revenind la studiul celor doi germani, să reţinem că ei făceau comparaţia între apa minerală îmbuteliată în plastice şi apa de la robinet, susţinând că a doua este mai sănătoasă ca prima. Ceea ce nu e cazul la noi, deoarece nu mai este nici un secret că apa de la robinetele noastre face cu greu faţă exigenţelor de a fi "potabilă". "Berea, vinul, «tăriile» şi apa minerală comercializate în sticle de plastic pot conţine substanţe toxice" - Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi - directorul Institutului de Cercetări Alimentare Dr Pavel Chirila: Sarea iodata favorizeaza cancerul. Dr Maria Chirila: O crima internationala Pornind de la doua interviuri mai vechi realizate cu distinsa doamna dr Maria Chirila - Dumnezeu sa o odihneasca in pace! - si cu dl prof dr Pavel Chirila, o tanara a lansat o Petitie on line. Nu stiu cat de mult va folosi dar, in tot cazul, cred ca va informa mai multa lume asupra pericolele otravurilor din alimentele din comert. Un om informat este pe jumatate salvat. O redau mai jos: Petitie: "Fara E 536 si iod in sarea alimentara!" Destinatar: Guvernul Romaniei Legea nr. 568/2002 obliga producerea si comercializarea numai a sarii iodate pe teritoriul Romaniei. Guvernul iodeaza obligatoriu 20 de miloane de oameni, insa doar aproximativ 8000 de oameni au nevoie de supliment de iod. "Dupa 4 ani de functionare a nefastei H.G. 568/2002 numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numarul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387", declara profesorul dr. Pavel Chirila. Toate produsele alimentare procesate din Romania contin sare iodata: painea, paterurile, produsele de patiserie, mezelurile etc. - astfel ca aportul de iod in alimentatia noastra este unul mult mai mare decat ne imaginam. Administrarea indelungata a iodului se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia gusii, cu sau fara hipotiroidie; administrarea iodului la gravide poate produce gusa sau hipotiroidie la feti. Lista efectelor adverse ale excesului de iod poate continua: cresterea columului glandei tiroide, afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei, cresterea incidentei bolilor alergice etc. Mai mult, sarea de bucatarie contine si un antiaglomerant - E536 - ferocianura de potasiu - care la peste 100 grade C se descompune in cianura de potasiu si clorura de fier - si care cauzeaza reducerea transportului de oxigen catre sange, dificultati in respiratie, dureri de cap, ameteli si nu se recomanda consumul frecvent. (sursa http://dictionar.romedic.ro/e536). Acest E536, care este interzis in alte tari (ex. Anglia) duce la consecinte dramatice prin introducerea lui in sarea de bucatarie: cresterea incidentei bolilor cardiace ischemice, accelerarea proceselor de ateroscleroza, toxicitatea indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu. Consideram ca nu este normal ca Guverul Romaniei sa oblige prin lege cetatenii sa manance ce vrea Guvernul. Este o incalcare a dreptului la autonomia persoanei, a drepturilor omului. Noi, cei care vom semna aceasta petitie, cerem Guvernului Romaniei sa anuleze legea 568/2002, care sfideaza dreptul cetateanului de a alege in privinta propriei alimentatii. Otrava noastra cea de toate zilele: Aditivii alimentari - Interviu cu dr. Maria Chirila "O crima la nivel international" - Aditivii alimentari ocupa un loc de frunte pe lista neagra a dusmanilor sanatatii. Ce ar trebui sa stim despre ei? - Prezenta aditivilor in alimentele de pe pietele romanesti reprezinta o adevarata crima la nivel national si ar trebui sa reactioneze toti cei care isi dau seama de asta, pana cand nu este prea tarziu. Sa luam de exemplu painea, despre care revista dumneavoastra a scris de curand. Se stie ca folosirea fainii albe, care prin procesul de macinare a graului isi pierde toate substantele nutritive, duce la o saracire a painii in vitamine, minerale si fibre. Dar asta este nimic pe langa aditivii folositi la prepararea ei. Sa luam numai cativa din asa-numitii "afanatori", substante sau combinatii de substante care elibereaza gaze ce contribuie la cresterea volumului aluatului: 24

E-327 (lactatul de calciu) - poate provoca dereglari gastrointestinale, in special la copii; E-341(fosfat dicalcic), sare minerala intalnita in roci si oase, produce tulburari digestive; E-554 (aluminosilicat de sodiu), provoaca dismorfisme placentare in timpul sarcinii; E-541 (fosfat de aluminiu si sodiu bazic si acid) este interzis in unele tari, dar este admis in Romania; E 110 (galben sunset Fcf) se foloseste in panificatie si patiserie, la prepararea inghetatelor etc. si provoaca urticarie, tumori renale, indigestii, anorexie; s-a dovedit cancerigen in unele experiente pe animale; este interzis in unele tari, dar permis, din nefericire, in Romania; E 432 (polisorbat 20) este folosit in produse finite de patiserie; interzis in unele tari, admis in RO; E 282 (propionat de calciu), folosit in panificatie si patiserie; provoaca eruptii cutanate si migrene. - In calitatea dvs. de medic, va confruntati cu aceste simptome in mod direct. Puteti confirma nocivitatea aditivilor? - Painea alba aditivata creste incidenta cancerului de tub digestiv (in special colon si rect), provoaca un dezechilibru plastic/energetic, adica induce o saracire in substante plastice (minerale, fosfolipide, aminoacizi, fibre) si creste aportul de calorii prin continutul excesiv in amidon. Persoanele care consuma paine alba sufera des de constipatie, dismicrobisme intestinale, au colonul iritabil si fac adesea colite de fermentatie. Painea alba este un factor care favorizeaza agravarea diabetului zaharat si creste incidenta alergiilor de origine alimentara prin aditivii pe care ii contine. "Orice suplimentare cu fier induce periculos cresterea incidentei cancerelor" - Recent, Guvernul RO a obligat procesatorii din panificatie sa adauge fier in paine. Cum comentati? - Avem aici inca un adevarat atentat la sanatatea publica. Numeroase studii publicate in tratatele clasice si in revistele de specialitate (accesibile inclusiv pe internet) demonstreaza efectele periculoase ale acestei practici. Este o iluzie sa-si inchipuie cineva ca o alimentatie gresita (saracacioasa), specifica majoritatii populatiei noastre, se poate rezolva doar adaugand fier in paine. Pe de alta parte, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca fierul este un substrat nutritiv pentru celula neoplazica (canceroasa), deci orice suplimentare cu fier induce periculos cresterea incidentei cancerelor printre consumatori. Boala Alzheimer este corelata cu cresterea fierului in sange. O serie de boli se agraveaza: hemocromatoza, anemiile hemolitice, hemofiliile, retinopatiile, insuficienta cardiaca. "Sarea iodata - un fel de experiment de tip Auschwitz" - Sa mai alegem un aliment compromis de pe raftul camarii: sarea, un alt exemplu de folosire irationala a aditivilor alimentari... - Da, mai ales sarea alba extrafina, iodata pe deasupra, tot in urma unei hotarari de guvern. Sarea din bucatele noastre zilnice. Pentru o scurta informare, sarea este tratata cu urmatorii aditivi: E 535, adica ferocianura de sodiu, ca antiagregant; E536, ferocianura de potasiu, un aditiv interzis in Anglia, dar admis in Romania. Sarea astfel aditivata contine de 30 de ori mai putin magneziu decat sarea integrala. Pe de alta parte, sarea extrafina este mai bogata in sodiu, exact elementul implicat in decompensarea insuficientei cardiace. Consecintele folosirii sarii extrafine sunt dramatice: cresterea incidentei bolii cardiace ischemice, datorita deficientei de magneziu; accelerarea proceselor de ateroscleroza si decompensari ale insuficientei cardiace prin aportul de sodiu; toxicitatea indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu. In acest timp, iodarea universala a sarii determina efecte adverse grave: hipertiroidie indusa in populatia cu functie normala; agravarea unei hipertiroidii preexistente; cresterea ratei cancerului tiroidian; cresterea volumului glandei tiroide. afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei; cresterea incidentei bolilor alergice (inclusiv a socului anafilactic la iod - boala cu un procent inalt de mortalitate); hipotiroidie fetala, indusa in viata intrauterina la femeile care consuma sare iodata. Merita mentionat si faptul ca iodarea universala a sarii nu se justifica, deoarece numarul de hipotiroidii este mic in Romania (cifrele oficiale oscileaza in jurul valorii de 12.000 cazuri). Consider, deci, ca a acorda intregii populatii a tarii numai un singur sortiment de sare - iodata - este un fel de experiment de tip Auschwitz. La fel si in situatia zaharului rafinat, care este cancerigen si, dupa ultimele cercetari, este vinovat de afectiunile articulare. "Guma de mestecat - boli alergice si retard intelectual" - Ce se intampla cu produsele destinate copiilor? - Toate dulciurile au aditivi nerecomandati copiilor, folositi ca indulcitori sau coloranti. Sa luam ca exemplu guma de mestecat - un produs de succes, printre tineri mai ales. Guma de mestecat este un "aliment" aproape in intregime artificial; numai guma (care de fapt nu se consuma), provine din cauciuc natural, in rest, toate ingredientele (in numar de 11-15) sunt de sinteza. Iata-le: E 951 (aspartam) - este considerat de majoritatea cercetatorilor unul din cele mai toxice E-uri. Este 25

interzis in unele tari, este admis in Romania. "Department of Health and Human Services" raporteaza, in 1994, circa 70 de simptome diferite provocate de aspartam (indulcitor): migrene, spasme musculare, eruptii cutanate, tahicardie, lentoare psihica, insomnie, scaderea memoriei etc. E 954 (zaharina) - a fost fabricata pornindu-se de la toluen; numeroase studii pe animale demonstreaza efectul cancerigen al acesteia; E 210 (acid benzoic) - provoaca hiperactivitate la copii, crize de astm bronsic, alergii. E 133 (albastru de briliant) - provoaca puternice reactii alergice. Folosirea in exces a gumei de mestecat stimuleaza secretiile digestive (creste aciditatea, activitatea clorohidropeptica) si daca acestea nu sunt tamponate de alimente, se ajunge la gastrite hiperacide si ulcer. De asemenea, E-urile din guma cresc incidenta bolilor alergice, a tumorilor cerebrale, chiar a retardului intelectual. Sunt de acord cu guma naturala de mestecat, asa cum o folosesc chinezii si alte popoare orientale, o guma bogata in uleiuri esentiale de eucalipt, care are efect dezinfectant asupra cavitatii bucale, dar nu cu guma comercializata la noi. "Cea mai grava situatie in cazul copiilor o reprezinta laptele praf" Dar cea mai grava situatie, in cazul copiilor, este aceea a laptelui praf. Transformarea laptelui integral, natural, in lapte praf, duce la o saracire masiva in principii nutritive. De aceea, producatorii de lapte praf incearca sa-l "reimbogateasca", inclusiv cu aditivi: E 555 (silicat de aluminiu si potasiu) - studiile il implica in declansarea si agravarea bolii Alzheimer; este admis in Romania, interzis in alte tari; sulfat de cupru (piatra vanata cu care se stropeste vita de vie). Sunt mii de cazuri de copii bolnavi care umbla de la un spital la altul, cu boli alergice grave, de la simple alergii cutanate, pana la Edemul Quinque sau chiar soc anafilactic. S-a dovedit ca, de fapt, copiii nu mai fac alergii la un anume aliment, ci la substantele chimice cu care este "imbogatit" alimentul respectiv, adica la substantele chimice de sinteza din alimente. "Codul nostru genetic are inregistrate doar alimentele naturale" - Situatia descrisa de dumneavoastra pare dramatica. Ce ne ramane de facut? - Oamenii trebuie sa stie ca organismul nostru functioneaza ca un computer perfect si ca avem in memoria lui codul genetic cu care ne-am nascut, cu care ne-a lasat Dumnezeu. Acest cod genetic are inregistrate doar alimentele naturale. El recunoaste, de exemplu, sucul de lamaie si vitamina C, dar nu accepta vitamina C de sinteza, artificiala, cu care sunt imbogatite asa-numitele sucuri racoritoare. Din observatiile mele, peste 200 de substante chimice straine codului nostru genetic intra zilnic in corpul nostru. Este foarte periculos sa aduc in organism nucleotide straine corpului meu (vitaminele de sinteza - B6, Pp, A, calciul, sulfatul de cupru, iodura de potasiu, acidul folic si altele) pentru ca asa declansez anticorpi, antinuclei, anticelule si apar bolile imune, autoimune si cancerele. Solutia este intoarcerea la natura, la hrana naturala, neimbogatita chimic. "Cel mai criminal aliment este carnea de pasare" - Este foarte greu, mai ales pentru oraseni, sa manance numai alimente naturale. Dati-ne totusi cateva sfaturi pentru o dieta echilibrata, mai putin nociva. Ce sa mancam? - In primul rand, trebuie scoase din alimentatie toate aceste alimente-otravuri de care am vorbit, apoi facuta o selectie foarte severa a alimentelor bune. Cel mai criminal aliment este carnea de pasare, atat de recomandata in toate dietele. Si asta, pentru ca in fermele noastre, pasarile sunt hranite cu concentrate, proteine degradate, antibiotice si hormoni. (Nu intra in aceasta categorie pasarile crescute cu graunte de cereale.). Este foarte bun pestele proaspat, pestele salbatic, nu acela din crescatorii si nu congelat. Este foarte buna carnea de berbecut si carnea de vita, cu observatia sa fie vita crescuta la noi, in Romania, nu importata. Cea mai buna paine este aceea facuta in casa, cu faina de la tarani, care n-a fost "imbogatita" cu cancerigenul fier si cu alti aditivi si afanatori. In loc de ardei, rosii, castraveti de sera, toate periculoase pentru ca sunt tratate chimic, avem mai ales acum, primavara, leurda, untisorul, stevia, urzicile si papadia, care nu numai ca ne hranesc, dar ne si curata corpul de toxine. Branzeturile si lactatele trebuie cumparate de la tarani sau de la producatori ecologici care hranesc natural animalele, nu cu concentrate. Atentie si la fructele si legumele modificate genetic. Acestea afecteaza imunitatea si induc boli grave, cum ar fi cancerul. Toti se agita acum in ceea ce priveste soia modificata genetic. Vinovati sunt cei care au permis aducerea in tara a acestor seminte. Cine sunt ei? Cine a aprobat cultivarea ei? Acestia ar trebui sa plateasca. Eu cred ca taranul simplu n-a avut de unde sa stie de asta. Vinovatii se afla in ministere si ar trebui trasi la raspundere. Guvernantii ar trebui convinsi sa puna mai presus de interesele economice, sanatatea populatiei. 26

Sarea iodata favorizeaza cancerul Interviu in ZIUA cu dr Pavel Chirila - Iodarea este un atentat la sanatatea romanilor. Dupa 4 ani de functionare a nefastei H.G. 568/2002 numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numarul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387, declara profesorul Chirila Prof. dr. Pavel Chirila atrage atentia opiniei publice si factorilor responsabili ai statului asupra unui pericol care vizeaza, pe cai nestiute si aproape nevazute, imensa majoritate a romanilor, in urma unor Hotarari de Guvern aberante, legate de obligativitatea iodarii sarii. Prof. Chirila ne demonstreaza ca iodarea universala a sarii este un real atentat la sanatatea publica a romanilor. Guvernul iodeaza obligatoriu 20 de milioane de oameni, insa nevoie de iod au cel mult 8543 persoane. In urma acestei norme totalitare si discriminatorii neintalnite nicaieri in lume si nici chiar in timpul regimului comunist s-a ajuns ca procentul de imbolnaviri de cancer tiroidian sa se dubleze, in ultimii ani. Operatia recenta a presedintelui Traian Basescu poate avea si aceasta cauza, afirma alte surse medicale. Semnalul de alarma pe care il tragem azi trebuie luat serios in seama de parlamentarii Romaniei din Comisiile de Sanatate, de Ministerul Sanatatii, de medicii specialistii si, nu in ultimul rand, de institutiile insarcinate cu apararea cetatenilor tarii si chiar si de catre organele de cercetare penala. De unde vine aceasta aberatie, de care, cred, putin, cetateni sunt realmente constienti: obligativitatea de a consuma sare iodata, chiar impotriva sanatatii lor? Guvernul anterior a emis Hotararea 568/2002 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 407 din 12.06.2002. Mai exact, titlul ei precizeaza continutul: "privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara". Iodarea este un atentat la sanatatea romanilor. Dupa 4 ani de functionare a nefastei H.G. 568/2002 numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numarul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387, declara profesorul Chirila. Prof. dr. Pavel Chirila atrage atentia opiniei publice si factorilor responsabili ai statului asupra unui pericol care vizeaza, pe cai nestiute si aproape nevazute, imensa majoritate a romanilor, in urma unor Hotarari de Guvern aberante, legate de obligativitatea iodarii sarii. Prof. Chirila ne demonstreaza ca iodarea universala a sarii este un real atentat la sanatatea publica a romanilor. Guvernul iodeaza obligatoriu 20 de milioane de oameni, insa nevoie de iod au cel mult 8543 persoane. In urma acestei norme totalitare si discriminatorii neintalnite nicaieri in lume si nici chiar in timpul regimului comunist s-a ajuns ca procentul de imbolnaviri de cancer tiroidian sa se dubleze, in ultimii ani. Operatia recenta a presedintelui Basescu poate avea si aceasta cauza, afirma alte surse medicale. Semnalul de alarma pe care il tragem azi trebuie luat serios in seama de parlamentarii Romaniei din Comisiile de Sanatate, de Min. Sanatatii, de medicii speciaIistii si, nu in ultimul rand, de institutiile insarcinate cu apararea cetatenilor tarii si chiar si de catre organele de cercetare penala. De unde vine aceasta aberatie, de care, cred, putin, cetateni sunt realmente constienti: obligativitatea de a consuma sare iodata, chiar impotriva sanatatii lor? Guvernul anterior a emis Hotararea 568/2002 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 407 din 12.06.2002. Mai exact, titlul ei precizeaza continutul: "privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara". In ce temei poate obliga statul un cetatean sa consume numai un anume produs, fara sa ofere posibilitatea alegerii, in cunostinta de cauza? Hotararea este data "in temeiul prevederilor art.107 din Constitutia Romaniei". Cel putin asa se specifica in text. Capitolul II, articolul 3 suna astfel, totalitar: "In Romania, in alimentatia oamenilor, hrana animalelor si in industria alimentara se utilizeaza numai sarea iodata". Art.4 (2) precizeaza si cantitatea de iod: 20A/-5 mg iod/kg sare, respectiv 34A/-8,5 mg iodat de potasiu/kg sare). Priviti, articolul 10 reglementeaza toate interdictiile posibile: "Pe teritoriul Romaniei sunt interzise: importul in vederea comercializarii de sare neiodata pentru utilizarea in alimentatia omului, hrana animalelor si industria alimentara". Si cum un necaz nu vine niciodata singur indiferent ce guvern este la conducere, in 2006 apare Hotararea 1904, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.1038 din 28.12.2006 care obliga la cresterea concentratiei de iod, pana la 30 mg iod/kg sare (admis chiar pana la 40 mg iod/kg sare). In plus, aceasta Hotarare de Guvern lasa optionala folosirea sarii iodate in hrana animalelor si industria alimentara (sperand ca indulceste saratura acolo unde consumatorul nu poate decide), dar devine mai categorica si restrictiva cand e vorba de alimentatia privata, publica si colectiva, precum si in panificatie (unde fiecare om ar fi putut decide pentru el insusi). Explicati-ne va rog de ce sunt aceste Hotarari de Guvern un atentat la sanatatea publica a romanilor? 27

In primul rand pentru ca nu este normal (nici drept, nici corect) ca Guvernul Romaniei sa ii oblige prin lege pe cetateni sa manance ce vrea Guvernul. Nicaieri in lume nu mai exista o asemenea lege. Este o incalcare a dreptului la autonomia persoanei, o incalcare a drepturilor omului, o declarare a priori a poporului roman ca fiind bolnav, in intregime. Apoi, majoritatea autorilor sunt de acord ca astazi aportul de iod a crescut la 0,5 mg/zi prin folosirea (in afara de alimentatia naturala) a iodului in prepararea unor medicamente si vitamine, ca agent antiseptic si ca substanta de contrast in diferite investigatii. Cei care vor sa se documenteze asupra necesarului fiziologic de iod in organismul uman pot consulta, printre altele, urmatoarele: Harrison, Principiile Medicinei Interne, aparuta la Teora, in 1999, (pag. 2134-2136), I. Haulica, Fiziologie umana, Editura Medicala, Bucuresti, 1996, A.C. Guzton, Fiziologie umana si mecanismele bolilor, Editura Medicala sau J. Ed.V.Gomer, Totul despre tiroida, Editura Polinard, Bucuresti 1999 (pag. 20) Cati romani au stricta nevoie de acest iod din sare si pentru ce? Datele statistice oficiale ale Ministerului Sanatatii arata ca la momentul emiterii Hotararii de Guvern care obliga la iodarea universala existau in Romania 8543 de cazuri de hipotiroidie declarate de medicii de familie, iar media pe ultimii 10 ani, facuta intr-un studiu pe 1992-2001, arata 4117 cazuri. Ce semnificatii au aceste cifre? Cel putin doua semnificatii: pentru ceilalti 20 milioane de romani iodarea universala devine un supradozaj periculos, caci in mod logic restul romanilor sunt eutiroidieni, adica au o functie tiroidiana normala, sunt hipertiroidieni, au hormoni tiroidieni in exces, sau sunt bolnavi cu cancer tiroidian. Afirmatia ca Hotararea de Guvern cu pricina este o masura benefica care exprima marea grija a Guvernului pentru sanatatea poporului nu este decat o demagogie jalnica, caci nu este normal sa iodezi obligatoriu 20 de milioane de oameni pentru ca ar avea nevoie de iod cel mult 8543 persoane. Concret, ce ni se poate intampla noua, celorlalti 20 de milioane de romani, in urma folosirii banale a sarii, dar iodate? Cateva date esentiale de fiziopatologia tiroidei arata ce se intampla daca administrezi iod in exces: iodul administrat in doze mari blocheaza reactiile de organificare si cuplare. Acest efect poarta numele de Wolf-Chaikoff. Apoi, administrarea indelungata a iodului se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia gusii, cu sau fara hipotiroidie (mixedem produs de iod). Si tiroida fetala este foarte sensibila; administrarea iodului la gravide poate produce gusa sau hipotiroidie la feti. Unii agenti, altfel slab gusogeni - cum sunt sulfonamidele si antipirina - sunt mai puternici cand sunt administrati impreuna cu iodul. Mai mult, atat in gusa endemica netoxica, cat si in cea sporadica, administrarea iodului poate determina dezvoltarea tireotoxicozei (iodbasedow), o complicatie asociata cu autonomia functionala din aceasta afectiune. Un studiu francez facut pe 36.308 subiecti nu a constatat o corelatie intre frecventa gusei si iodul urinar, ceea ce sustine interventia si a altor factori gusogeni in afara carentei de iod. Toate acestea sunt explicate si de Harrison, in Principiile Medicinii Interne, lucrarea pe care am pomenit-o inainte, care mai spune: "de cele mai multe ori cauza gusei simple (netoxice) este necunoscuta". In unele cazuri cauzele hipotiroidiei sunt cunoscute: deficit de iod; ingestia unor agenti gusogeni; defect in biosinteza hormonala. Dar astazi este tot mai mult demonstrat rolul agravant al alimentatiei deficitare in proteine ca factor etiopatogenic al hipotiroidiei. Si atunci de ce suntem iodati cu forta? Guvernantii sustin ca ne iodeaza pentru ca ne vor binele si ca sa previna hipotiroidia la romani, prin deficit de iod. Datele stiintifice insa, sustin contrariul dovedind ca cei care au ticluit hotararea, ori nu sunt bine informati ori mint "stiintific si politic". Tot pentru probitatea stiintifica consultati Tratatul de Medicina Interna al lui Harrison si veti afla ca: cea mai frecventa cauza a hipotiroidiei tireoprive este ablatia chirurgicala sau cu iod radioactiv a glandei tiroide, cea mai frecventa cauza a hipotiroidiei primare este cea autoimuna (raspunzatoare de 90% din cazurile de hipotiroidie), iar din cele 18 cauze ale hipotiroidiei numai una singura se refera la deficitul de iod. Si care sunt consecintele? Sunt atat de numeroase si nefaste, incat trebuie sa vi le scriu, ca sa le redati stiintific. Iata, cateva dintre consecintele iodarii universale a sarii: hipertiroidii induse la eutiroidieni; cresterea ratei cancerelor tiroidiene (Drug Saf 2000 (2);89-95). Intr-un studiu din Tasmania rata a crescut de trei ori la persoanele peste 49 de ani (J. Clinica. Endocrinologie. Metabolism, 1973, 37 (6): 901-909; cresterea volumului glandei tiroide, de la 4,8 ml la 8,6 ml, intr-un studiu publicat de European Journal 2000 Ana de Premawardhana LD si colab. (European Endocrinology, Metabolism, 2000, Aug, 143 28

(2), 185-8; iodul urinar a crescut, dupa acelasi studiu de la 105 la 152 microg/l, (European Endocrinology, Metabolism, 2000, Aug, 143 (2), 185-8; Tg Ab creste, dupa aceiasi autori de la 14,3% (la 11 ani) la 69,7% (la 16 ani) (pa0,03), (European Endocrinology, Metabolism, 2000, Aug, 143 (2), 185-8; afectarea vederii prin toxicitate directa asupra retinei (pigmentul epitelial retinian) demonstrat de Singalavanija A. si colaboratorii folosindu-se de electronoretinografie, potentiale vizuale evocate (VEP) si angiografia fundului de ochi cu fluoresceina (FA), (Retina 200;20(4);378-83; cresterea constanta a Basedow-ului autoimun (European Endocrinology, Metabolism, 2000, Aug, 143 (2), 1858; hipotiroidie indusa prin iod (Annales d'Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463-469; tiroidita Hashimoto (Annales d'Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463-469; cresterea incidentei cancerelor tiroidiene papilare (Annales d'Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463-469; Cum s-a ajuns aici? Guvernantii au calcat pe urmele unor experinte nefaste fara sa consulte literatura de specialitate. Cu putina bunavointa sau interes fata de sanatatea natiunii puteau fi cercetate studiile lui D.A. Kontras de la Departament of Clinical Therapeutics, Universitatea din Atena, care arata in "Retina 2000" faptul ca cercetatorii care au iodat 12 orase in Anglia, comunitati din Spania si Zair au trebuie sa intrerupa cercetarea pentru ca a crescut alarmant numarul de hipotiroidii si gusa multinodulara. Un alt caz: dupa o iodare profilactica in Salta (Argentina) a crescut numarul cancerelor tiroidiene papilare. Acelasi autor a iodat locuitorii unui sat din Grecia: inainte de administrarea iodului nici unul nu avea autoanticorpi tiroidieni; dupa cateva luni 50% din subiecti aveau autoanticorpi antitireoglobulina sau antimicrosomali. In Germania de Est, unde s-a facut la un moment dat iodarea populatiei, s-au gasit procente mult mai mari de antoanticorpi decat in Germania de Vest. Iodarea apei la astronautii eutiroidieni (cu functie tiroidiana normala) a indus o scadere a functiei tiroidiene, dupa cum publica Aviation Space & Environmental Medicine in numarul 71. Suntem in pericol? Iodarea universala a sarii este un atentat la sanatatea publica a romanilor, deoarece analiza recenta a datelor statistice, dupa 4 ani de functionare a nefastei Hotarari de Guvern, arata urmatorul dezastru: numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat, de la 235 la 431 de cazuri in 2006! Si numarul hipertiroidiilor s-a dublat: de la 3127 cazuri in 2001 la 6387 cazuri in 2006. Iar numarul hipotiroidiilor, pe care au sperat guvernantii sa-l amelioreze, a ramas neschimbat! Daca extindem analiza statistica pe media a 10 ani inainte de iodare si media pe 3 ani dupa iodare atunci observam ca tendinta evolutiva este inca mult mai grava: cancerul s-a dublat, hipertiroidia a crescut de 5,4 ori, hipotiroidia a crescut de 2,3 ori. Ce este de facut? Presedintele, el insusi operat pe tiroida, ar putea sa intervina macar pentru cei cinci milioane de romani care l-au ales si care sunt "iodati universal" si expusi riscurilor fara sa aiba nici o vina. Institutia numita Avocatul Poporului sa se sesizeze. Iar Comisia de bioetica a Ministerului Sanatatii si Comisiile Medicale ale Parlamentului sa analizeze macar datele statistice. Stiti care este situatia in restul Uniunii Europene? Sa invatam de la Europa macar ce este bun, caci acolo nimeni nu si-a permis sa iodeze universal o tara intreaga. Incercarile din trecut au fost facute cel mult pe, "o scoala", "un sat", "un oras" si efectele catastrofale - au avut decenta si constiinta sa le recunoasca. In multe tari (care au probleme reale cu deficitul de iod) exista pe raft sare normala si sare iodata si fiecare persoana cumpara de care are nevoie. Desigur, in acest caz profitul firmelor care comercializeaza iodul ar fi mult mai mic, dar merita. Deciziile acestea aberante dateaza deja din 2002 si 2006. Daca nici acum nu se va schimba nimic, ce credeti ca se va intampla? Pai, daca un membru al Guvernului a facut sau face una din bolile tiroidei enumerate mai sus, sa inteleaga ca este victima propriei Hotarari de Guvern. Dar daca ei folosesc sare de Bruxelles? Atunci sa incercam barem sa prevenim populatia... Prof. dr. Pavel Chirila este medic primar boli interne, preda bioetica si are si supraspecializare in fitoterapie si homeopatie. A fost medic la Policlinica "Gh. Marinescu" din Bucuresti, la Clinica Medicala a Spitalului de Urgenta din Bucuresti, medic cercetator principal gradul I la Institutul de Medicina Interna "N. Gh. Lupu" al Academiei de Stiinte Medicale din Bucuresti, medic cercetator principal gradul I la Centrul de Medicina Sociala "Christiana" Bucuresti. E medic naturist,un practician al medicinei crestine si autor al mai multor lucrari de specialitate. In cartea "Spitalul crestin", la care 29

este coautor, dr. Pavel Chirila contureaza imaginea unei institutii care are in centru, ca o inima, biserica. Pe langa Centrul Medical Naturalia a reusit sa ridice, cu sprijinul Comisiei Europene si al unor fundatii caritabile, singurul asezamant de tratare a bolnavilor de cancer si leucemie in faza terminala, Centrul de Ingrijiri Paliative "Sfanta Irina" Detalii: www.naturalia.ro (sarea grunjoasa nu contine iod, la fel si cea care se vinde la magazinele tip Plafar)
Conform Antena 3 (spre uimirea noastra pentru curajul de a difuza astfel de stiri), o jurnalistă austriacă acuză OMS şi ONU de bioterorism şi tentativă de genocid: Înalţi oficiali ai SUA, ONU şi OMS fac parte dintr-un “sindicat internaţional al crimei”, controlat de bancherii care administrează şi rezerva federală a SUA. Acest grup este pe cale să comită “cel mai mare genocid biologic” din lume, folosindu-se de vaccinul împotriva virusului AH1N1. Sunt câteva dintre acuzaţiile pe care jurnalista austriacă Jane Burgermeister le aduce unor oficiali ONU şi OMS, într-un dosar depus la FBI, informează site-ul de ştiri javno.com. Burgermeister, care în aprilie 2009 a dat în judecată două companii farmaceutice din Austria, pentru producerea unui vaccin contaminat pentru gripa aviară, acuză acum OMS şi ONU de bioterorism. Mai mult ea intenţionează să ceară interzicerea măsurilor de vaccinare forţată a populaţiei din SUA şi alte ţări afectate de gripa porcină. Potrivit reporterului, grupul a lansat un virus creat artificial, pentru a elimina o parte din populaţie şi pentru a obţine profituri din vânzarea vaccinului, prin companiile farmaceutice. Virusul gripei aviare, eliberat intenţionat. În aprilie 2009 ea a adus dovezi referitoare la faptul că laboratoarele Baxter au eliberat în mod intenţionat 72 de kilograme de virus al gripei aviare activ. Se pare că virusul ar fi fost livrat de către OMS către 16 laboratoare din patru ţări. Deşi, în aceste situaţii, securitatea trebuie să fie maximă, fiind vorba de substanţe cu risc biologic ridicat, procedura de siguranţă nu a fost respectată. Baxter, presupus a fi unul din cele mai sigure laboratoare biologice din lume, nu a facut paşii de bază în securizarea celor 72 kg de agent patogen, clasificat ca fiind armă biologica securizată, permiţând amestecarea acestuia cu virusul gripei umane simple şi trimiţăndu-l în Orth, pe Dunăre. Citiţi detalii despre acţiunea în judecată a companiilor farmaceutice, pe blogul jurnalistei Eliberarea acestor viruşi permite OMS să declare nivelul 6 de pandemie şi să distribuie vaccinuri împotriva virusurilor. În aceste vaccinuri, spune jurnalista, pot fi introduse substanţe letale, prin care o mare parte din populaţie ar fi eliminată. Pandemie fabricată mediatic, pentru a elimina populaţia prin vaccin Mai mult, arată Burgermeister, guvernul american a introdus în mod sistematic, încă din 2008, măsuri menite să îngrădească libertăţile constituţionale, astfel încât, la timpul potrivit, să poată recurge la măsura vaccinării forţate. Media joacă, uneori fără să vrea, un rol important, convingând populaţia de gravitatea situaţiei. Miza este, potrivit jurnalistei, preluarea controlului asupra Americii de Nord pentru a exploata resursele naturale de aici. Procesul s-ar putea repeta ulterior şi pentru alte regiuni ale lumii. Burgermeister notează că cifrele reprezentând numărul deceselor din cauza “gripei porcine” sunt irelevante şi există claritate cu privire la modul în care s-a ajuns la acest număr de decese. Nu există potenţial pandemic decât în cazul în care se procedează la vaccinarea în masă, în intenţia de a proteja populaţia. Pentru a-şi sprijini afirmaţiile, jurnalista dă exemplul unui vaccin împotriva gripei aviare, al companiei Novartis, cara a obţinut licenţa şi care a omorât, în 2008, 21 de oameni fără adăpost în Polonia şi a avut o rată semnificativă de efecte secundare. sursa: Antena3.ro

30

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful