Apelul Parintelui Iustin Parvu catre poporul ortodox, ierarhi, preoti si cinul monahal: Este vremea muceniciei!

Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm. De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice - dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei - 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie - scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei“(Apoc. 13:16-17). Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele şi permisele auto acest cip biometric ce conţine amprenta digitală şi imaginea facială. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”. De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor - ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea - şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, 1

nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el nare câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?- „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei - păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe. Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă - „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” - păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit - ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor - de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri. Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut. Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului. Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră - în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere. Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească. Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic. Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice - stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi - în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră! Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi. Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009 Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith Arhimandritul Justin Pârvu 2

PETITIE To: Autoritatile Statului Roman In urma introducerii de la 1 ianuarie a obligativitatii aplicarii pe documentele romanilor a unui cip care contine detalii personale biometrice precum si alte date, ca si a codului de bare care poarta reprezentarea numarului 666, considerate acte premergatoare pecetluirii cu semnul Fiarei, conform profetiei, Parintele Iustin Parvu, Duhovnicul Ortodoxiei Romane, alaturi de obstea monahala si dreptcredinciosii carora le pasa de soarta actuala a acestui neam, mantuirea si invierea sa, se opun prin prezenta forma de actiune: strangerea de semnaturi destinate autoritatilor bisericesti si ale statului roman. Protest la nivel national pentru a fi schimbata aceasta lege - acesta este, momentan, primul pas al actiunii noastre! Urmariti forumurile autentic ortodoxe pentru a stii ce trebuie sa faceti in viitor. Incurajam credinciosii sa se organizeze la nivel local, prin parohii, manastiri, organizatii civice, urmand ca apoi semnaturile stranse sa fie centralizate si trimise la Bucuresti, spre depunere in fata forurilor responsabile. Folositi aceasta petitie on line aditional strangerii de semnaturi, pentru a va putea exprima, a ne putea contabiliza rezultatele la nivel national si a transmite mai departe baza documentara minima, formularele si indemnul la trezire si actiune al Parintelui Iustin Parvu. Doamne ajuta! Crestini, organizati-va! Formular de respingere a insemnarii electronice cu 666. In cazul in care nu aveti unde sa depuneti semnatura dvs exprimati-va adeziunea prin posta la adresa: Manastirea Petru Voda Comuna Poiana Teiului, Judetul Neamt Vezi si Apocalipsa 13 - Sfarsitul Libertatii Umane http://www.razboiulnevazut.org/carte.php?id=97 urmariti pentru detalii: www.civicmedia.ro si www.razbointrucuvant.ro si www.victor-roncea.blogspot.com.

3

Catre Autoritatile bisericesti si ale statului roman Subsemnatul .............................................................................................., conform tabelului alaturat, de credinta stramoseasca crestin-ortodoxa, prin garantarea demnitatii de catre STATUL ROMAN, art. 30, pct. 1 privind libertatea de exprimare si de constiinta, coroborat, dupa caz, cu art. 74 din Constitutia Romaniei, sustin /sau ma constitui parte la/ urmatoarea cerere, cu rugamintea sau, dupa caz, cu propunerea de initiativa legislativa de adaptare ori modificare a regimului permiselor de conducere auto, cardurilor de identitate si pasapoartelor in functie de convingerile religioase. Dupa opinia noastra, documentele de mai sus, eliberate incepand cu data de 15.12.2008 si ulterior acestei date, ce cuprind codul de bare si cip cu date biometrice, incalca in mod flagrant libertatea individuala asa cum a fost stipulata de art. 23, pct. 1 din Constitutie. Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. Invatatura biblica ne interzice purtarea semnului lui Antihrist, inglobat in codul de bare motiv pentru care noi depunem actele civile cu astfel de caracteristice informative sau vom refuza primirea pe viitor a acestor documente in continutul carora va figura codul de bare si stantarea electronica. Un precedent legislativ s-a realizat inclusiv in materie penala, prin adoptarea art. 85, pct. 3, 4, 5 din Codul de Procedura Penala in functie de convingerea religioasa a individului. Daca in materie penala s-a produs o astfel de facilitate constitutionala, cu atat mai mult se justifica si o masura in cazul Dreptului Civil ori Administrativ. Cererea noastra nu este in contradictie si incidenta ordinii de drept sau bunelor moravuri, motiv pentru care va rugam sa procedati pe cale de consecinta la cuvenita derogare sau, dupa caz, la modificarea caracteristicilor informatice a documentelor prezentate mai sus, care NU VOR CONTINE CODUL DE BARE SI UN CIP INVIZIBIL, in functie de convingerea religioasa a celor ce sustin prezenta cerere. Apreciez ca un asemenea cod de bare si o asemenea insemnare electronica trebuie sa ramana aplicabila numai marfurilor si nu oamenilor! Consider ca trebuie sa mi se respecte dreptul la libera alegere: cu sau fara insemnul 666. Refuzul solutionarii favorabile a demersului constitutional va perturba grav viata monahala, a credinciosilor ortodocsi si a tuturor celor ce au aceasta convingere religioasa. Totodata invocam si prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, prezenta cerere constitutind plangerea prealabila. Parohia/persoana/organizatia care gestioneaza situatia de mai sus se numeste ............................................................................, ma reprezinta in fata Dvs, si poate fi contactata la.................................................... Cu stima,
4

DOCUMENTARE: Spuneti NU IAD-ului! Insemnarea electronica a natiunii trebuie sa aiba consimtamantul ei. Dezbatere contra stantarii biometrice prin cipuri invizibile Primii din lume la Pasapoarte cu toate datele biometrice, incepand din acest an Fila informatizata a noilor documente de calatorie contine un cip electronic invizibil Fara a fi consultati si fara a aproba acest lucru, romanii vor avea pasapoarte cu date biometrice incorporate incepand din acest an. Oficial, prin date biometrice se intelege, intr-o prima faza, introducerea in fila informatizata a pasaportului a unui "cip electronic invizibil" care va contine aceeasi fotografie care exista pe fila respectiva, insa in format electronic. Este vorba despre o fotografie color cu dimensiunile 35mm/45mm continand imaginea faciala a persoanei privita din fata, cu capul descoperit si ochii deschisi. Ministerul de Interne a informat ca Uniunea Europeana adauga cel putin o masura suplimentara de identificare. Aceasta consta in incorporarea in cipul electronic aflat in pagina informatizata a documentului, alaturi de imaginea faciala, si a impresiunilor digitale ale degetelor de la fiecare mana. Agentia de presa Mediafax ne informeaza ca, noul ministru de Interne, Gabriel Oprea, nici nu si-a preluat bine functia si a si vizitat, la sfarsitul anului trecut, Centrul Naþional Unic de Personalizare a Paºapoartelor Electronice, unde începând cu 1 ianuarie 2009 se produc noile tipuri de paºapoarte, care conþin 50 de elemente de siguranþã, faþã de 32 existente pe actualele documente. Intre timp, ministrul a fost schimbat dar prevederile si interesele aitoritatilor, evident, raman aceleasi. "Elementul de noutate" al paºaportului biometric este introducerea unui cip care include datele personale ale deþinãtorului. "Noile paºapoarte sunt dovadã a faptului cã România îºi poate îndeplini responsabilitãþile pe care le are cã þarã membrã a Uniunii Europene. Introducerea unor elemente suplimentare de siguranþã ºi, bineînþeles, controlul strict la graniþe au rolul de a împiedica exportul ºi importul de infracþionalitate", sustine ministrul Administraþiei ºi Internelor. Începând cu 31 decembrie 2008, România, cã stat membru UE, poate emite paºapoarte electronice în conformitate cu Regulamentul nr. 2252/2004 al Consiliului Europei, privind standardele pentru elementele de securitate ºi elementele biometrice integrate în paºapoarte ºi în documente de cãlãtorie emise de statele membre. Conform Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 94/2008 pentru stabilirea unor mãsuri privind punerea în circulaþie a paºapoartelor electronice, precum ºi producerea altor documente de cãlãtorie, personalizarea paºapoartelor electronice se realizeazã de cãtre Centrul Naþional Unic de Personalizare a Paºapoartelor Electronice, care functioneazã în structura Direcþiei Generale de Paºapoarte a M.A.I. Conform aceluiaºi act normativ, producerea blanchetelor (paºapoarte în alb) se realizeazã de cãtre Compania Nationalã "Imprimeria Nationalã". Potrivit sursei citate, România este singurul stat din lume care emite un model de paºaport electronic care cuprinde, chiar de la momentul introducerii, ambele elemente de identificare, respectiv imaginea facialã ºi impresiunile digitale, conchide Mediafax. Numarul 2, dupa SUA, la amenintari teroriste? Nu este foarte clar de ce noi suntem primii in toate, cum am fost si cu noile note bancare de plastic ale Leului, desi, teoretic - si tot fara consultanta populara - vom trece in curand la moneda europeana Euro. Nu este foarte clar care este motivul acestei cheltuieli imense, in conditiile "crizei internationale", starii de subsiztenta a pensionarilor si a unei sub-salarizari a profesorilor, de exemplu. In Statele Unite, presedintele George Bush invoca anul trecut, in Decretul sau de instituire a Biometriei informatizate, "Securitatea Nationala", la punctul 1, ca motivul principal al actului este "protejarea natiunii impotriva 'teroristilor cunoscuti si suspectati' ('known and suspected terrorists' KSTs - Vezi White House: National Security Presidential Directive and Homeland Security ... - [ Tradu aceastã paginã ] SUBJECT: Biometrics for Identification and Screening to Enhance National Security). Daca in cazul american ratiunea este, cel putin oficial, o masura "anti-terorista", care sa fie la noi motivul: suntem o natiune de teroristi sau, dupa SUA, suntem a doua tara din lume ca risc al 5

unei amenintari teroriste iminente? Nu este foarte clar nici de ce nimeni, dar nimeni din Guvern, nu s-a gandit sa supuna aceasta tema dezbaterii publice, conform normelor de scena ale asa-zisei democratii la care suntem si noi niste figuranti, acolo. Chiar atat de mare este pericolul si nu stim noi? Sau insemnarea noastra, ca pe vite, este primul pas al unor alte masuri luate pentru controlul absolut al fiintei umane? Ceea ce este clar este faptul ca noua reglementare incalca dreptul la intimitate si propria persoana, la viata si la libertate si, mai mult decat atat, incalca convingerile religioase ale peste 87% din natiune ( Vezi http://www.razboiulnevazut.org/articol/51/Scrisoarea-Parintelui-Paisie-Aghioratul-referitoare-lasemnele-vremurilor-666.) Orice cetatean trebuie sa aiba dreptul la alegere, atunci cand i se pune viata intr-un cip - updatat la voia autoritatilor -, atunci cand este transformat intr-un simplu numar, mai ceva ca in statul comunist sau nazist. Sa invatam de la sarbi: "Viata fara a fi insemnat", In statul vecin ortodox, Serbia, in urma unei campanii pornite de o simpla organizatie de crestini, introducerea cipurilor biometrice a fost blocata. Biserica Ortodoxa Sarba a organizat o conferinta stiintifica, la care au participat experti in IT, profesori universitari si personalitati culturale, care au solicitat Guvernului, printr-un apel public, oprirea stantarii electronice a oamenilor pana la o dezbatere nationala pe aceasta tema. Dupa doi ani de lupte, si sprijin din partea comunitatii academice si bisericestu, victoria credinciosilor ortodocsi asupra autoritatilor a facut ca biometrizarea cu fierul rosu a sarbilor sa fie respinsa. Vezi Serbia rejects biometric ID cards EDRI. Bineinteles, asociatia care a reusita aceasta performanta, "Dveri" - Porti (http://www.dverisrpske.com/), nascuta in 1999la Facultatea de Filologia a Universitatii din Belgrad, a fost catalogata imediat de "prietenii" Serbiei (aceiasi cu cei ai Romaniei) drept fundamentalist-extremista si anti-mondializare, ca si cum globalizarea ar fi un lucru bun. Avocatul Dragoljub Djordjevic, promotorul campaniei anti-biometrie "Viata fara a fi insemnat", a mers mai departe, in 2008, contestand Legea abuziva la Curtea Suprema a Serbiei. Ceea ce trebuie sa facem si noi. Studiind materialele accesibile pe Internet despre biometrie am dat si dun institut al carui nume spune tot, pentru romani: Information Acces Division, pe scurt IAD Infiorati-va aici: http://www.biometrics.gov/ http://www.biometrics.org/ DOCUMENTARE VIDEO http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/documentar-video-noul-microcip-uman.html http://video.google.co.uk/videoplay?docid=279260406068094333&hl=en http://video.google.co.uk/videoplay?docid=-2029681589148358971&hl=en Cu subtitrarea in romana Declaratia Sfintei Chinotite a Muntelui Athos Considerat de catre toti credinciosii drept centru al Ortodoxiei, Sfantul Munte Athos a avut intotdeauna rolul hotarator in combaterea ereziilor si a invataturilor straine credintei apostolice. In legatura cu problema sistemului de identitate electronica Schengen, comunicatul de fata este al doilea care a fost emis de Sfanta Chinotita imediat dupa evenimentele din vara lui 1997. Indemnul si exemplul monahilor athoniti pastrand duhul declaratiei Sfantului Sinod al Greciei, sunt clare: vor refuza primirea noilor tipuri de buletine care ingradesc libertatea umana, injosesc personalitatea individuala si forteaza constiinta crestinilor. Ceea ce teebuie sa faca si dreptcredinciosii romani. Karyes 21.08/3.09.1997 Sfanta Chinotita Sfantul Munte Athos Nr. Protoc. F2/32/1412 6

Comunicatul Stintei Sinaxe Duble Extraordinare a Sfantului Munte Sfanta Sinaxa Dubla Extraordinara a Sfantului Munte Athos, cercetand iarasi importanta chestiune a Acordului Schengen si a buletinelor electronice de identitate, a socotit necesar ca, in continuarea declaratiilor sale nterioare, sa informeze cinstitul popor ortodox grec urmatoarele: 1. Impartasim nelinistea intregii Biserici, alaturandu-ne ritului recentelor comunicate ale Sf. Sinod al Bisericii Greciei, Sf. Sinod Eparhial al Bisericii Cretei si al multor altor Sf. Mitropolii si Sfinte Manastiri. 2. Ca monahi ortodocsi, traim permanent in duhul rastignirii si al Invierii, duh al plansului de pocainta datator de bucurie si al asteptarii venirii Celui "care a pornit ca un biruitor sa biruiasca" (Apocalipsa 6, 2). Consideram de aceea necesar sa amintim fiecarui crestin ortodox ca implinirea datoriei fundamentale a marturisirii credintei noastre catre Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate impleti cu un duh de tulburare si panica, duh care nu arata altceva decat lipsa credintei si a trainiciei harului din inima. Adancirea studiului semnelor vremii si constatarea cu certitudine a zilelor de pe urma, produc o buna neliniste ce are drept rezultat incercarea unei pocainte depline, a unei lupte hotarate pentru biruirea patimilor noastre aducatoare de moarte si a unei mai bune pregatiri pentru intrarea in Imparatia Mielului cel injunghiat. "Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate!" (Apocalipsa 22,14) 3. Caderea din dreapta credinta si secularizarea, spiritul general de apostazie si de inaintare in diverse rataciri si slujiri ale diavolului, saltul progresului tehnologic al sistemelor de inregistrare, arhivare si supraveghere, universalizarea economiei si constatarea incercarii de patrundere clandestina a simbolurilor anticrestine in domenii vitale ale vietii sociale, cum sunt produsele comerciale, tranzactiile economice si relatiile stat-cetateni, fac cu adevarat mult prea palpabile si apropiate cele pe care Sf. Ev. Ioan le descrie in versetele 13: 16-18 din de Dumnezeu insuflata Carte a Apocalipsei. Indreptatita neliniste si protestele cinstitului popor nu au, desigur, scopul de a impiedica implinirea desavarsita a proorociilor la o vreme de care "nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal" (Matei 24,36). 4. Suntem insa ingrijorati si protestam deoarece raceala si indiferenta aratata fata de credinta si traditia spirituala a unui popor crestin ortodox de catre Guvernul sau si a reprezentantilor sai alesi, poate pune Biserica, chiar si Natiunea, intr-o incercare inoportuna si in confuzie. 5. Declaram inca o data ca datoria fundamentala a marturisirii credintei, dar si increderea in cele cate Mangaietorul le-a predat ca proorocii in Biserica crestina, ne obliga sa refuzam a accepta orice fel de buletin electronic de identitate cu Cod Numeric Matricol Unic (C.N.M.U.), ca aducand prejudicii libertatii persoanei si constiintei noastre crestine. 6. Chemam Guvemul si pe reprezentantii alesi ai poporului grec sa anuleze aplicarea, daunatoare Natiunii, dar deja votata de Parlamentui ales, a Acordului Schengen, deoarece nu contine o garantare deplina a respectarii secretului particular si a prezumtiei de nevinovatie a cetateanului si contribuie in cel mai inalt grad la degradarea ortodoxiei neamului nostru, de vreme ce introduce discriminari inadmisibile pentru cetatenii tarilor terte. 7. Declaram cinstitului popor grec ca traim "buna" neliniste intru Dumnezeu pentru cele petrecute, in post si rugaciune, stabilind in acest scop o priveghere de toata noaptea in Sfanta Biserica Protaton, duminica 8/21-9-97, de sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului. 8. Fie ca rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea tuturor si Acoperitoarea Sfantului Munte si a ortodocsilor de pretutindeni, sa-i intareasca pe toti credinciosli in lupta comuna a pocaintei, a sfarsitului crestinesc si a bunei marturisiri si sa alunge de la natiune orice noua ispita si evolutie a evenimentelor care duce departe de izvoarele datatoare de viata ale Traditiei noastre Crestine Ortodoxe. Semneaza: Reprezentantii si Proestamenii celor douazeci de Sfinte Manastiri ale Sfantului Munte Athos, prezenti 7

la Sfanta Sinaxa Dubla Extraordinara. “Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică - cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori într-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia - de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă”. (Staretul Antonie) In aceasta perioada au loc pe plan mondial niste evenimente extrem de importante, care, pe de o parte repeta intr-un fel istoria, dar care pot anunta si viitorul, chiar viitorul destul de apropiat al lumii noastre. Este vorba de recenta criza financiara care a marcat bursele si marile banci sau antreprize de asigurari, incepand din SUA si extinzandu-se si in Europa. Practic, criza aceasta repeta criza financiara din 1929 de pe Wall-Street. Evident, anunta acelasi deznodamant, insa repetat la scara mult mai mare si cu consecinte mult mai grozave, poate fatale pentru libertatea omului. Sa explicam. Ultima mare criza financiara de pe Wall Street - in 1929 - a cazut “la tanc”. Pe de o parte, sistemul “capitalist” trecea printr-o grava si cumplita criza, in timp ce in Rusia se construia societatea viitorului, cea a comunismului. Deci, avantaj pentru ideologia comunista si pentru sistemul sovietic. O alta consecinta, si mai importanta pentru noi, a fost NEW DEAL. Administratia americana, condusa de F. D. Roosevelt, a adus si pe acele vremuri “solutia”. NEW DEAL era un program de salvare a natiunii si economiei americane, influentat de teorii precum cele ale unui John Maynard Keynes. Acest program insemna, in primul rand, interventia masiva a statului american in economie, in afacerile bancare, in tot. Pentru noi, crescuti in comunism, este aproape de neimaginat o economie libera de interventia statului. Insa SUA era un loc prin excelenta al libertatii economice si al independentei individului. Lucrurile au inceput sa se schimbe radical odata cu nasterea monstrilor economici de tip Rockeffeler, Ford, Morgan. Acestia au fondat enorme institutii economice, cam ce sunt astazi companiile multinationale. Angajatii acestor monstri economici nu mai aveau spiritul libertar al americanilor, ei aveau deja un spirit gregar, muncitoresc, foarte pasibil pentru doctrine ca socialismul si foarte revendicativi ca statul sa intervina. Pe Wall Street, in 1929 criza a fost declansata in acelasi mod in care s-a declansat si acum. Aceleasi cauze, aceleasi “remedii”, panacee universale care, sub pretextul “salvarii”, au dus schimbarea mentalitatii americane, inceputa, cum am aratat mai sus, pana la una apropiata celei europene dependenta de stat, revendicarea interventiei, disponibilitatea pentru solutii “miraculoase”. Ei bine, criza a fost pretextul ideal ca statul american sa poata dezvolta politici de interventie pe o scara fara precedent. Cat despre Keynes, acesta a fost teoreticianul cel mai important al economiei de tip social-democrat (sau, mai franc spus, socialist) si al statului de tip welfare, adica mega-statul care controleaza, prin sistemul de asigurari sociale, toata viata individului de la nastere pana la moarte. Ei bine, in SUA era cam greu de aplicat asemenea idei straine de spiritul liberal economic, specific americanilor. Doar o astfel de criza a facut posibila aplicarea unui program statal de interventie ca NEW DEAL, prezentat in manualele comuniste drept un mare succes. NEW DEAL a insemnat, deci, o interventie fara precedent a statului in economie, adica un CONTROL fara precedent instaurat. Niciodata economia americana nu a mai aratat ca inainte. Sistemul statalo8

financiaro-industrial, sau “complexul”, cum este numit de economistii libertarieni, a pus stapanire pe SUA si si-a consolidat dominatia. Mecanismul logic este simplu: CRIZA determina INTERVENTIA STATULUI care se finalizeaza in CONTROLUL aproape totalitar asupra societatii. Acest mecanism este necesar pentru ca in tarile capitaliste nu era posibila instaurarea unui regim comunist ca in Rusia, datorita unei societati mult mai puternice fata de stat. Asa s-a recurs la o a treia cale - iar aceasta este a interventionismului.Ce vedem ca se petrece acum? La nivel de opinie publica, jurnalistii sau comentatorii afiliati mainstreamului economic reclama de zor solutia miraculoasa a interventiei statale. Uneori afirmatiile sunt de o sinceritate dezarmanta, ca in acest articol din Cotidianul: “Intervenţionismul a ajuns să fie singura soluţie de salvare de la colaps a economiei mondiale.” Alteori, comentatorii raman dezamagiti ca deocamdata planurile de interventionism masiv preconizate de administratia Bush nu au fost votate de un Congres inca nedisciplinat: “Alegătorii nu conştientizează că, fără o intervenţie masivă, ar putea să-şi piardă slujbele.” Ce parere au insa alti economisti, e adevarat, ignorati si deliberat marginalizati, cum sunt cei cunoscuti sub numele de “libertarieni”? Pentru acesti economisti, planul administratiei Bush nu este altceva decat jaf la drumul mare. De ce? Pentru ca planul prevede ca, pentru a se salva gigantii de pe Wall Street, sa fie pompati in ei nenumarate milioane de dolari, care provind insa din taxele cetateanului obisnuit. Adica iei de la saraci si dai la bogati. Pentru ca este criza, nu-i asa? Apoi, planul, pentru aceiasi economisti, nu este altceva decat inca un pas spre socializarea economiei americane. Statul salveaza, insa doar gigantii financiari. Si nu pe degeaba, ci ca sa se creeze acel sistem perfect in care puterea politica se intrepatrunde cu cea economica si orice spatiu de libertate este eliminat. Sa ne uitam un pic la consecintele unor astfel de politici deja puse in aplicare in SUA si Europa. Marile banci europene, pentru a fi “salvate”, sunt nationalizate. Fortis, Dexia, Hyppo, si alte mari banci europene, au fost deja nationalizate. Statul, inclusiv cel american, arunca cu bani ca sa “salveze” si alte banci. Evident, statul le salveaza, insa prin asta, de fapt, le trece sub CONTROLUL sau. Pe plan politic, lucrurile se precipita. Deja unii comentatori fac propaganda ideilor de interventie masiva a statului. Dar nu a statului francez, sau german, sau belgian, cum ati crede. Nu, ci a hiperstatului european! Criza devine pretextul ideal de a arata iarasi cu degetul la necesitatea istorica urgenta de realizare a unei Uniuni Europene centralizate, cu sef de stat si puteri suverane, care controleaza toata economia. Iata ce scria Le Monde ieri, preluat azi de Adevarul: “Concret, Uniunea Europeană se dovedeşte incapabilă să elaboreze un plan de salvare comparabil cu acela propus de Paulson, în SUA […] În 1970, Henry Kissinger ironiza: “Europa? Ce număr de telefon are?”. Din păcate, gluma rămâne actuală. […] În acest context, a cere “un nou Bretton Woods”, aşa cum a făcut-o Nicolas Sarkozy, e o idee bună. A da, însă, Europei puterea de a vorbi pe o singură voce ar fi o idee şi mai bună.” O singura voce, un singur lider, un singur popor, o singura vointa… Cat de sinistru suna, cat de ein furer, ein volk suna… Iata, aceasta este solutia, mascata, pentru publicul ignorant sau neatent, sub necesitatea avansarii unor solutii economice: crearea unui hiper-stat, impunerea unui control fara margini. Deoarece, cu cat mai mare criza, cu atat mai mare CONTROLUL. Sub pretextul “salvarii”… SISTEMUL SATANIC AL CIVILIZATIEI CREATE DE OM SE VA AUTODISTRUGE Vreau sa mai spun cateva cuvinte, nu despre viziune, ci despre creatie, ca sa poata fi mai bine intelese cele ce vor urma. Dumnezeu creeaza tot ceea ce este viu intr-un sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece actiune, pana in cele mai mici amanunte, de cea mai umila parte a sa, iar pentru o fiinta rationala cum este omul, chiar si printr-o actiune ce nu face parte din lumea materiala - gandul. Faptele fapturilor inferioare nu pot aduce nici o dauna universului. Ele sunt limitate la propriile instincte si acelor asemenea lor, la fel si prin proprietatile de autoreglare a naturii insasi. Altceva e omul. El este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si oricat am polemiza despre ce este chip si ce este asemanare, despre ce se sterge si ce nu, cu ce este inzestrat omul de la nastere si ce e chemat sa agoniseasca pe parcursul intregii sale vieti, in cazul de fata important este altceva - faptele sale, atat in lumea materiala, cat si in cea nevazuta, cum se reflecta ele asupra mediului inconjurator, asupra mediului in care traieste, cat si asupra intregului univers. Nu Dumnezeu 9

a sters de pe fata pamantului Sodoma si Gomora, ci oamenii care s-au dezis de pronia Creatorului. Spun despre aceasta pentru ca toate nenorocirile ce au sa se intample cu natura si cu omul nu sunt o urmare a maniei lui Dumnezeu, pentru ca El este Atotiubitor si Atotmilostiv, ci sunt urmare a actiunilor atotdistrugatoare a omenirii insasi. Iar acum vreau sa vorbesc propriu zis despre viziune, despre ceea ce ii asteapta pe toti, din pacate, intr-un viitor nu prea indepartat, iar unele lucruri se si intampla chiar in momentul de fata. Asadar, iata ce am vazut eu despre viitor. Intai de toate, tot felul de catastrofe tehnologice. Sistemul de viata creat de om este, in esenta, satanic si, pentru ca vine in contradictie absoluta cu legile lui Dumnezeu, va incepe incetul cu incetul sa se distruga. Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant, secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporanaNew York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul. Se pare ca greu va fi de gasit pe pamant un loc unde omul se va simti linistit, in deplina siguranta. Omul isi va gasi linistea numai nadajduind in Dumnezeu, pamantul nu il va mai putea ocroti. Cele mai grele urmari ale dezlantuirilor naturii le vor avea de suportat orasele, pentru ca ele s-au rupt cel mai mult de ea. Un singur turn babilonian distrus, o casa contemporana, un bloc si iata - sute de morti fara pocainta, fara impartasanie, sute de suflete pierdute. Aceste case construite pe pari, care sunt, in esenta, niste sageti ce au strapuns pamantul, ca si cum s-ar indrepta incolo, catre iad; ele le vor aduce oamenilor moartea grozava sub ruine. Si cel care va ramane in viata ii va invidia pe cei care au murit intr-o clipa, pentru ca soarta lui e si mai inspaimantatoare- moartea de foame si prin asfixiere. Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara. Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri. Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi. Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange. Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul. TOATE INCEP DE LA CELE MICI. PERVERTIREA MORALITATII PANA LA CULMI DE NEIMAGINAT, BATJOCORIREA CREDINTEI, INCURAJAREA SUICIDULUI La inceputul povestirii am rezumat tot ceea ce a precedat toate acestea, si nu intamplator. Foarte des, mai bine zis, aproape intotdeauna, de dupa lucrurile marunte nu le distingem pe cele cu adevarat mari. In sensul acesta, nu observam cum un mic pacat incalca legile fundamentale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea aceasta si, ca un Creator, a creat-o in deplina armonie cu Sine. Va amintiti cuvantul spus despre lumea abia creata: “E buna!” Dumnezeu a spus aceasta, Dumnezeu cel Atotsuficient, Atotiubitor, Atotputernic, Atotdesavarsit, Creatorul Atotmilostiv a gasit creatia ca este buna, adica lumea se afla in armonie cu Binele, cu Dragostea, pentru ca Dumnezeu este Dragoste. Omul este singura fiinta capabila sa influenteze existenta lumii, cununa creatiei, creata de asemenea dupa chipul si asemanarea Binelui si a Dragostei. Si poruncile care i-au fost date de catre Creator nu 10

sunt nimic altceva decat niste indrumari pentru o viata linistita si fericita, in armonie cu El. Tot ce vine in contradictie cu aceste porunci este pierzator pentru lume, pentru tot ce este vital pentru ea, care depinde de ea. Toate incep parca de la niste fleacuri: de la o rochie mai libertina, de la invatamantul colectiv al fetelor si al baietilor, si nu sub indrumarea unei fete duhovnicesti, ci sub cea a unui invatator mirean. Degraba si acest nume se va sterge, ramanand tot unul invatator [profesor]! Invatator de ce si a ce? Multi dintre acesti invatatori, in general, sunt din punct de vedere moral uzati. Altii nu stiu si nici nu vor sa stie nimic despre regulile de convietuire in aceasta lume creata de Dumnezeu. Ce-i pot invata ei pe altii? Ii invata despre lume, insa nu ca o creatie a lui Dumnezeu, ci pentru a trai intr-o lume supusa unor duhuri diavolesti! Iata putinul din care reiese multul. Pervertirea moralitatii. De cate ori a incercat satana s-o faca generala, atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea, scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea e in intunericul placerilor unei duzini de tari “dezvoltate”, pe care vrajmasul le-a ales ca sprijin in misiunea de innebunire a intregii lumi. Arma principala in aceasta afacere este lozinca libertatii. Cat sange a fost varsat in revolutii si rasturnari de putere, in actiuni sociale si pseudoreligioase, rafuieli politice si mistice pe altarul diavolului “libertate”! Acesta este el, diavolul rasculat si invins, zidirea care a vrut sa ia locul Creatorului- acesta este cel mai de seama iubitor de libertate. Si “libertatea” lui nu e capacitatea daruita omului de a fi desavarsit in virtuti. Nu, “libertatea” lui sunt cele mai grele lanturi, al caror scop e ca, lipsindu-l pe om de orice posibilitate de a alege intre bine si rau, sa-i lase liber doar drumul spre iad.(…) Esenta acestei miscari e sa faca drum, intai de toate pentru tineri, catre satan. Observati, parinte, un drum intr-un singur sens. Incearca sa te opui: imediat vei fi stopat. Biserica Ortodoxa - ea nu-i lasa pe toti sa doarma linistit. Toti catolicii sunt gata pentru orice, ei primesc civilizatia draceasca, “progresul”. Sustinand sionismul, ei spun, de fapt, “da” venirii lui Antihrist. Si am vazut eu cate incercari face raul mondial pentru a pata Sfanta Biserica, preacurat Trupul lui Hristos! Intai de toate o vor defaima in toate ziarele, la radio si televiziune. Iudei cu nume slave vor defaima in fel si chip clerul si pe crestini, isi vor bate joc de randuieli, de posturi, de modul de viata, de tot ceea ce a fost intotdeauna baza viabilitatii poporului. Chiar in Biserica, in mediul duhovnicesc vor patrunde mii si mii de distrugatori catoliciti ai Ortodoxiei. Aparent evlaviosi, duhul lor e altul, strain, si poporul va parasi lacasurile lor. Vor sta restaurate si proaspat construite, dar pustii. Unde va straluci luminita adevaratei sfintenii si credinciosiei duhului credintei stramosesti? Dar cine cauta gaseste. Nimeni nu se va putea indreptati spunand: “Doamne, am cautat dar n-am gasit!” In intunericul necredintei si al ateismului, pe tot pamantul ard luminitele adevarului. Si vor fi prigonitii si stramtorati dreptii slujitori şi supuşi hulelor de tot felul. Slugile diavolului nu se vor sfii nici să ucidă, dacă va îngădui Dumnezeu unui cuvios să primească cununa mucenicească. Mulţi vor fi ei, drepţii mucenici ai timpului de pe urmă! Dar cei de duh străin îşi vor aştepta conducătorul, pe antihrist. Şi lor însă li se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adică să-şi dea seama cine este el, numai că puterea şi banii le vor închide multora ochii. Cumplite vremuri! Dar toate încep de la mărunţişuri. Clerul a încetat să mai poarte hainele cuvenite cinului. De acum şi bărbile rase, după moda catolicilor şi a protestanţilor, nu mai stârnesc mirare. A doua „libertate”, umflată în fel şi chip, e libertatea pervertirii moralităţii. Din păcate, oamenii au primit-o şi ea a devenit o parte organică a zilelor noastre. Desfrânarea nu mai e desfrânare, ci emancipare sexuală (uitaţi-vă cum ascunde vrăjmaşul fapta după cuvinte, la prima vedere, frumoase: nu desfrânare, ci sex; nu hoţie, ci expropriere ş.a.m.d.). Coruperea începe la cea mai fragedă vârstă, educând, chipurile, cultura sexelor şi a relaţiilor dintre ele. Vor începe (iar pe alocuri aceasta deja se întâmplă) să le arate copiilor corpuri dezgolite, actul sexual în desfăşurare, aprinzând poftele, lăsând aceasta să treacă drept ceva normal. Cărţile şi televizorul vor fi pline de oameni goi, scene groaznice de desfrânare. Dezgolirea din zilele noastre e doar începutul. Scopul e mult mai spurcat: grădinile Astartei şi ale lui Baal, unde se împerecheau ameţiţi de băutură şi de droguri sute şi sute de păgâni. Iată acolo, spre închinare dracilor, târăsc lumea luptătorii pentru libertate. De cine eşti învins, aceluia îi eşti rob. De această robie în ambalaj de libertate se lasă ispitiţi oamenii. 11

Dar şi desfrânarea propriu-zisă le pare puţină slugilor întunericului. Ca o manifestare a culmii iubirii de libertate, a descătuşării gândirii, se va servi sodomia şi zoofilia. Propagarea acestei scârboşenii va atinge proporţii de necrezut, poate mai mult chiar decât coruperea sexuală. Cazurile căsătoriilor între homosexuali vor beneficia de tot atâta publicitate ca şi inventarea, pe timpuri, a antibioticelor! Sodomiţii vor apărea peste tot: vor fi artişti, întâi de toate, politicieni, administratori. Păcatul sodomiei va deveni eticheta viitorului apropiat. Deja acum au loc orgiile lor sălbatice, carnavalurile anuale în America. Toate astea se vor întâmpla şi la noi, într-un chip nu mai puţin respingător. Toţi cei care se vor împotrivi acestei invazii drăceşti vor fi declaraţi potrivnici ai libertăţii altora, înapoiaţi şi persoane antisociale, fiindcă toate statele, în fruntea activităţilor lor, pun nu apărarea moralităţii, ci apărarea libertăţilor drăceşti. Anume drăceşti, pentru că nici acum nu prea întâlneşti o publicaţie ortodoxă, decât cele propriu-zis bisericeşti. Iar la televiziune, arhiereii au acces numai de sărbătorile cele mari. Câte prostii se scriu şi se spun, dar nu e nicio confruntare de idei, puncte de vedere privitor la concepţiile despre lume. Bună libertate, când poţi numai să-ţi baţi joc de sfinţenie! Restul e tabu. Dar şi aceasta s-a început de la fleacuri şi, vai, ce demult. S-a început aceasta odată cu transmiterea şcolilor parohiale în administrarea zemstvelor, a puterii laice. Şi au mers acolo ateii ca să educe cadre pentru revoluţia din 1917! Tinerii, nimerind sub puterea satanei, din cauza păcatelor săvârşite, ameţiţi de băutură şi droguri, nu vor putea rezista ultimei chemări către iad a ucigaşului din veac şi îşi vor pune capăt zilelor. Numărul cazurilor de suicid va creşte peste măsură. Şi va creşte într-atât, încât nu va mai trezi mirarea nimănui, ca o consecinţă firească a celor ce se petrec. Cu atât mai mult cu cât numărul celor care suferă de boli înfricoşătoare, ca rezultat al plăcerilor desfrânate sau al necumpătării, va fi atât de mare, iar suferinţele acestora - atât de groaznice, că sinuciderea va părea societăţii ceva de genul unui act caritabil. Vor ajunge până acolo încât vor propune oamenilor această cale, fapt ce s-ar explica doar într-un singur fel - totul este orientat spre pierderea sufletelor rătăcite. TREPTELE SCARII SPRE ANTIHRIST. CAPCANA SISTEMULUI DE DEPENDENTE. LACOMIA SI ATASAMENTUL PENTRU BUNURI MATERIALE O altă înfricoşătoare şi drăcească capcană va fi îndemnarea oamenilor către câştiguri, către mărirea veniturilor personale. Această patimă a iubirii de avuţie este păguboasă, ca orice necumpătare. Iar necumpătarea duce la distrugerea naturii, în orice sferă ar fi câştigaţi aceşti bani, şi se reflectă asupra mediului înconjurător. A doua parte a acestei capcane constă în folosirea acestor bani, a acestor mijloace. Mai repet încă o dată că acest sistem de viaţă e nemaipomenit de fragil, monstruos de fragil. Deci şi folosirea de către oameni a banilor e supusă acestei fragilităţi. Ce prezintă, în sine, banii actuali? O înşelare, o fantomă, o iluzie, ca şi acele „minuni” diabolice. Toată tehnica produsă devine ceva semnificativ doar în prezenţa a o mulţime de „dacă“: dacă este combustibil, dacă sunt piese de schimb etc. Pe lângă toate acestea, automobilul modern, în absenţa unor ateliere specializate, nici nu poate fi reparat! înseamnă că, în cazul în care dispare un „dacă”, toate acestea devin o grămadă de metal inutil. Exemplul este de faţă: ce are un ţăran acum mai de preţ - calul şi vaca. Iar mai departe e şi mai şi: cea mai mare parte de bani se păstrează fie la bancă, fie în hârtii de valoare. Vor dispărea aceste bănci, vor da faliment, ca să poată fi îngenuncheaţi oamenii. Vor dispărea într-o clipită; asemenea repetiţii au mai avut loc şi cu destul succes. Iar întreprinderile se vor stopa din cauza cataclismelor naturale şi a războaielor. Şi cu ce se va alege omul? Cu o groază de lucruri inutile, pentru achiziţionarea cărora s-au cheltuit ani de viaţă, a căror valoare e destul de relativă chiar şi într-o lume mai reuşită, iar într-o lume a catastrofelor e praf, e nimic. Îmi amintesc că femeile mă întrebau: să ai în casă covoare şi cristaluri e păcat sau nu? Toată Uniunea a grămădit acestea prin case, chiar mai mult decât a avut nevoie. Şi mai departe? Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate. Şi dacă a venit vorba de lucruri, cât de raţional era construită lumea până la nebunia secolelor 19 şi 20. Hainele se făceau trainice, de nădejde. Se depunea efort pentru a le face şi se întâmpla să le rămână şi nepoţilor, într-atât îşi preţuiau oamenii timpul! Şi timpul, poate de aceasta, le ajungea 12

pentru toate, să dovedească şi la câmp, şi la biserică, şi de sărbători să stea cu rudele la masă. Dar acum? Încălţămintea - pentru un sezon, hainele - pentru două, ei hai, trei! Dar nu mai e timp pentru rugăciune, nici pentru biserică - lasă că mă rog acasă -, nici pentru copii. Din păcate, aceştia cresc fără supraveghere, părinţii doar sunt preocupaţi să câştige bani. În schimb, nu trăim mai rău decât alţii. Dar trăim?! Trăieşte doar omul liber, iar cel din robie, robul, doar există. Dumnezeu L-a dat pe Fiul său Unul Născut ca să ne scoată din robie, din robia păcatului şi a patimilor, iar noi, ca evreii ieşiţi din robia egipteană, cârtim şi vrem înapoi, în captivitate. Las’ să ne moară copiii şi apropiaţii să fie umiliţi, numai supa să fie la vreme! Numai că supa aceasta e tocmai caşcavalul din capcană. Când uşa s-a închis, iar caşcaval mai este, şoarecele oare ştie că s-a prins? I-a venit ceasul, dar caşcaval mai este şi el îl roade cu râvnă, fericit de prânzul căzut nu ştiu de unde! Dar cel ce a pus capcana a auzit cum s-a închis uşa şi ştie că jertfa e acolo. El poate veni îndată să ucidă victima, dar o poate lăsa să-şi digere în voie prânzul. Pentru moment, poate că îi va fi strâmt, iar apoi se va obişnui. Ţi-e foame? Mai ales că nici nu te ucide. Iar sfârşitul e bine ştiut. Bănuiesc că şi şoarecele îşi dă seama de aceasta. Da, cumplite vremuri. De exemplu, ultimul război, de ce s-a dezlănţuit? Iată: Hitler, războinicul popor german, refacerea Europei şi a lumii. Comuniştii mai adaugă la aceasta imperialismul şi lupta pentru colonii. Şi încă multe altele, numai că nu aceasta contează. Este, mai curând, vorba despre posibilitatea de a centraliza puterea, puterea asupra întregii lumi. Orice copac se cunoaşte după rod; orice ţi-ar spune vânzătorul de puieţi de la piaţă, vei afla şi vei preţui totul abia atunci când, în sfârşit, vei culege rodul. Dar care sunt roadele războiului? Milioane de ortodocşi omorâţi şi schilodiţi, atât în Rusia, cât şi în Balcani. Principalul bastion al Ortodoxiei la sud-vest, Serbia, a ajuns în mâinile croaţilor, a catolicilor - Iosif Broz Tito e croat şi Croaţia devine cea mai dezvoltată republică. Regiunile ortodoxe ale Iugoslaviei nu sunt doar în uitare, ci Kosovo se populează intens cu musulmani, precum astăzi Rusia şi Moscova. Alt bilanţ e Israelul. Propaganda a fost astfel organizată ca să se creadă că principalele victime ale războiului au fost evreii şi nicidecum slavii sau, să zicem, francezii. Revenind la Balcani, pentru Tito au luptat sârbii, croaţii au fost cu nemţii, iar, în fine, au câştigat croaţii. Aşa şi evreii. Întâi de toate, pe cine au nimicit nemţii? Cea mai mare parte au fost evreii pe jumătate, fie botezaţi, fie toleranţi în privinţa altor religii, nu iudeii, şi, cu atât mai mult, nici unul dintre capii sionismului n-a nimerit în temniţele lui Hitler, ei au reuşit să plece, pentru că ştiau dinainte cele ce se vor întâmpla. Dar persecuţiile, într-un fel anume tratând cele întâmplate, au avut ca rezultat crearea statului Israel. Pământ li s-a dat - puţin de tot, dar, cum se zice pe la noi, pune-i şi la masă. Au luat pământul ăsta cu hapca de la arabi. Şi, iarăşi, arabii sunt terorişti, iar evreii - nu! Al treilea considerent ţine de Europa. Ce altceva ar fi silit-o să se unească dacă nu un război global? Şi, iată, acum o putem considera o ţară unică, din Turcia până în Norvegia. Totul va fi comun - Guvernul, banii, legile. Totul este pus de acord cu America, astfel încât, în cazul unei uniuni comune, să nu apară probleme. Care dintre aceste considerente e cel mai important pentru satanişti? Nu putem şti. Gândesc şi am văzut că acestea sunt treptele uneia şi aceleiaşi scări ce duc în împărăţia lui antihrist. La venirea lui aici, totul deja e pregătit, centralizarea e deplină, poporul e numărat, fiecare e cu numărul său şi cu cartela sa, iar în ea e inclus totul, până şi opiniile omului şi concepţia lui despre lume. Cu această cartelă se va putea controla orice mişcare a omului şi pe pământ, şi sub pământ, şi sub apă. Totul va fi. Desigur, el va vrea ca lumea să i se închine de bunăvoie, aşa cum L-a primit pe Hristos. Dar aceasta va fi voia liberă a animalului dus spre tăiere. De mers, merge el singur, numai că în jur stau ciobanii cu bicele. Omenirea e deja în capcană, chiar dacă a mai rămas o bucăţică de caşcaval, fapt despre care a şi spus Mântuitorul, că greu se va mai găsi un suflet credincios. Noi deja am acceptat condiţiile acestei lumi. Oamenii nu pur şi simplu au fost de acord, ci singuri îşi zidesc sistemul dependenţei de lume şi, dacă ai intrat în horă, trebuie să joci până la capăt, iar în cazul de faţă, până la Judecata de Apoi. Asemenea grozăvenii ţi-am povestit, de nici nu ştiu. Cel mai înfricoşător, însă, e faptul că a auzi nu înseamnă a si vedea, iar la vedere toate sunt mai groaznice şi mai mârşave. Şi-apoi nu trebuie spus totul, ca nu cumva imaginile viitorului să umple de mâhnire prezentul. Da, se pare că cel mai real fapt existent în lumea aceasta e moartea. Numai că în realitatea aceasta nu vrea nimeni să creadă şi, mai exact, să măsoare realitatea morţii cu iluzia vieţii omeneşti. Iluzia nu în sens de minciună, la Dumnezeu nu există 13

minciună, Dumnezeu este Adevărul. Înşelarea vieţii constă în grabnica ei trecere şi în atitudinea pe care o are omul faţă de ea, ori, cum se mai zice, cauza tuturor nenorocirilor se află în noi înşine. Omul se uită la trecerea vieţii ca la o veşnicie, uitând de realitatea morţii. Vorbeşte-i cuiva despre moarte, mai ales despre propria sa moarte, şi ţi-l vei face duşman. Dar ce, parcă el va trăi veşnic, sau eu, sau oricare altul? Noi, pur şi simplu, ne străduim să nu ne gândim la moarte şi să fugim de ea după metoda struţului - ţi-ai vârât capul în nisip şi-ţi pare că nu mai există niciun pericol! Dar aminteşte-ţi câţi sfinţi au trăit cu sicriul în chiliile lor. De ce? Pentru amintirea morţii, despre care Sf. Tradiţie spune că e zălogul mântuirii! Ce oameni au fost, adevăraţi oameni, fii ai lui Dumnezeu, dar aveau mereu înainte o amintire a morţii - sicriul! Şi pentru ei, dar şi pentru noi, păcătoşii, oamenii vremurilor de pe urmă, pentru că tare ne mai atrage o viaţă veşnică pe pământ, aşa ne-am mai învăţat să ne amăgim, încât ni se pare că iată-iată, încă puţin, şi vom căpăta elixirul tinereţii veşnice. Cum i se leagă măgarului un morcov în faţa ochilor, ca să alerge după dânsul tot drumul şi să nu-l supere pe stăpân cu opririle, tot aşa satan momeşte omenirea cu morcovul vieţii veşnice şi păcătoase pe pământ. Adică, ce să te mai nevoieşti cu lucrările duhului, cu rugăciunea şi postul, sau, mai ales, cu iubirea aproapelui, tu ori crezi că după coşciug e numai pământul rece în care ai să putrezeşti şi tu, şi sicriul se va face putregai, sau în aceea că există deja diferite modalităţi de întinerire, de prelungire a vieţii, de prevenire a bătrâneţii, tot ce vreţi. Ei, dar dacă sunteţi prea neîncrezători, iar de trăit, vreţi să trăiţi, vă îngheţăm! Când vă vom dezgheţa, atunci totul va fi deja descoperit şi veţi trăi veşnic. Aiureli de om nebun, dar cred, săracii, cred. Da, pe pământ poţi sa te uneşti cu veşnicia şi cu ochii tăi să te convingi de realitatea veşniciei, dar nu de mirajul satanic. Apostolul Pavel, Sfântul Serafim de Sarov şi câţi alţii s-au învrednicit să vadă frumuseţile grădinilor raiului! Tot aşa precum un şi mai mare număr de rugători au fost luminaţi de lumina necreată a Taborului. Dar însăşi înfăţişarea oamenilor lui Dumnezeu şi a oamenilor lui satan nu e un zălog al realităţii? Cum, deci, să ne mântuim în această vreme de pieire? Au spus nişte teoreticieni cum că nu se poate omul mântui; dacă va vrea Dumnezeu, îl va mântui, dacă nu, e imposibil. Şi toate acestea independent de nevoinţele omului. Calvinism, nu altceva, dar principalul e că nici să tinzi spre mântuire nu are sens, de vreme ce nu te poţi mântui. Păcătuieşte, frate al meu, cât îţi pofteşte sufletul - vei fi pe plac sau nu, nu depinde de tine. Numai că nu, tocmai că nu este deloc aşa. Da, fără ajutorul lui Dumnezeu, nimeni nu se poate mântui. Însuşi Mântuitorul le-a spus aceasta ucenicilor, ce să ne mai frământăm zadarnic minţile. Dar ajutorul Domnului se adaugă la râvna omului, la munca şi la străduinţele lui. Cum marele ierarh Ioan Gură de Aur spunea că tu trebuie să aduci tot ce e al tău, iar ce nu ajunge, va împlini Dumnezeu! Şi pentru că râvnă nu este, ne mântuim cu necazuri şi boli. Cumpătare trebuie, cumpătare în toate. Boala boarfelor, consumismul, iată povara satanică ce stăruie asupra oamenilor. Toate sunt puse în slujba agoniselii şi nu mai au capăt. Am început povestirea mea cu prima viziune, cum se prăbuşeau oamenii în iad, ce-i trăgea pe ei încolo. Ce înseamnă aceasta? Că nu trebuie să ai nici maşină, nici casă, nici mobilă? Cu vreo doi ani în urmă, au venit la mine, pentru rugăciuni, două familii de ruşi care au fugit din Georgia. M-a uimit evadarea lor, felul cum s-au petrecut toate. Era deja imposibil de plecat. Toţi cei care voiau s-o facă legal, adică să respecte toate formalităţile, ca să aibă posibilitatea să-şi ia cu ei tot ce-au agonisit, maşini şi ce mai aveau de preţ, fie la hotarul ţării, fie în drum spre el, au fost jefuiţi şi supuşi violenţelor, iar în unele cazuri - omorâţi. Vizitatorii mei au judecat cu înţelepciune: „Domnul a dat, Domnul a luat, noi să supravieţuim, celelalte ni se vor adăuga“. Aşa cum erau îmbrăcaţi s-au urcat în maşini, şi-au luat doar haine călduroase în portbagaj şi au fugit. Dumnezeu, cu purtarea Lui de grijă, le-a dat atunci şi locuinţe, şi maşinile şi le-au legalizat, aşa a fost să fie. Iată, aşa stau lucrurile cu ataşamentul faţă de obiecte. Unul le salvează fără a se mai gândi la propria siguranţă, cum altfel, doar toată viaţa a muncit pentru ele. Pentru altul, ele sunt nişte mijloace, nu un scop în sine. De aceea, un asemenea om cu o asemenea atitudine faţă de lucruri nu se va orienta niciodată la ceea ce se cheamă „demnitate”. Să-mi fie comod, şi-atât. Iată o mentalitate potrivită, mai ales pentru vremurile noastre. Nu trebuie să adunaţi lucruri a căror însemnătate nu vă e clară sau de care vă puteţi lipsi. Vi le procuraţi doar pentru că toţi le au. Nu e bine aşa. Mulţumiţi-vă cu ceea ce e 14

absolut necesar, nu foarte scump, ci simplu şi trainic. Aceasta se referă îndeosebi la haine şi la hainele călduroase, de iarnă. Principiul este acesta - să fie trainice, din fibre naturale şi să ţină cald. LIPSA DE TIMP SI DE COMUNICARE. PERICOLUL TELEVIZORULUI. PREGATIREA PENTRU PRIMIREA LUI ANTIHRIST. Foarte atenţi trebuie să fim cu aparatele electronice. Acestea, din aşa-zişi prieteni, într-o clipă se pot transforma în duşmani nemiloşi; orice receptor este în acelaşi timp şi un emiţător. Nu o singură dată am discutat despre aceasta cu oameni competenţi. Aceasta priveşte îndeosebi televizorul. Această „minune” a civilizaţiei iscă mari bătălii în jurul său. E vorba, cred, nu atât de televizor, cât de întrebuinţarea lui. Pe de o parte, oamenii timpului nostru au un surplus de comunicare cu oamenii, iar pe de altă parte, oricât ar părea de straniu, simt lipsa comunicării. Şi iată din ce cauză: comunicarea, ca, de altfel, tot ce face omul zilelor noastre, se produce în fugă. Comunicare; are loc fie la serviciu, fie pe drum, când omul e într-o dispoziţie nu tocmai paşnică - e neliniştit, obosit. Lipseşte atmosfera necesară pentru o comunicare liniştită. Omul zilelor noastre are o cantitate imensă de timp în plus; nu greşesc, pentru că „liber” înseamnă „în plus”. Şi aşa în toate: în ceea ce ţine de hrană, de haine, de locuinţă. Peste tot, ceea ce este în plus este dăunător pentru suflet. Dar cel mai mare pericol constă în timpul de prisos, pentru că însăşi apariţia timpului liber este o mărturie a lipsei vieţii duhovniceşti şi a unui mare răsfăţ în viaţa de zi cu zi. In contul a ce apare timpul liber? În contul lucrului? Nu, orice altceva, numai nu lucrul va rămâne pe ultimul loc. Despre oamenii decăzuţi, desigur, nu vreau să vorbesc, despre alcoolici şi narcomani. Tema aceasta, chiar dacă se înrudeşte cu a noastră, e totuşi diferită de ea. Deci, pentru omul societăţii contemporane, lucrul se află pe primul loc. Mai mult decât atât, chiar şi credincioşii, primăvara, se ocupă de lucrările pământului şi în zilele de duminică şi în săptămâna Patimilor şi în săptămâna Luminată; se produce un fel de nivelare, un fel de mitocănie generală. înseamnă că nu e timp de pierdut. Mai mult decât atât, toţi, literalmente, suferă din cauza lipsei de timp. Dar, totuşi, acest timp liber există şi încă e foarte mult, însă de unde se ia? Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucrările duhovniceşti - fie rugăciune, fie lecturi duhovniceşti - şi pentru comunicarea duhovnicească, folositoare pentru suflet. Numai că timpul acesta se foloseşte numai pentru distracţii. Aşa l-a învăţat satana pe om să-şi organizeze viaţa, ca din ea să lipsească cu desăvârşire timpul de liniştire, de cugetare asupra celor ce s-au întâmplat peste zi, pe parcursul săptămânii, a lunii. Toate acestea sunt înlocuite de distracţii. Iar în acest sistem de distracţii televizorul îşi are locul său de onoare, privilegiat. Cea mai mare parte a timpului liber el o „înghite”, acest idol al civilizaţiei contemporane. Iar eu aş zice că e un tiran înfricoşător şi un despot care ţine sub dominaţia sa cea mai mare parte a omenirii, aflată într-o robie nemaivăzută, pentru că robii îşi simt situaţia înjositoare în care au nimerit, căci au ajuns la aceasta fiind forţaţi. Iar aceasta e o robie benevolă şi, la prima vedere, chiar plăcută. Şi doar roadele amare ale desacralizării, ale cruzimii şi desfrâului dovedesc că şi în acest caz, ca în orice altă robie, de câştigat are doar stăpânul. Iar coarnele stăpânului se iţesc de după ecran. De aceea, în acest sistem de pregătire a oamenilor pentru venirea lui antihrist, televizorului îi este destinat rolul nu doar de mâncător al timpului liber rolul său distructiv e mult mai mare. Se uită omul la ştiri, chiar şi ortodoxul, şi i se pare că lucrul acesta e necesar şi util sau, în orice caz, nedăunător. Numai ca propriu-zis ştirile ocupă puţin loc, iar restul e ocupat de analiza celor întâmplate, adică o anumită viziune asupra lucrurilor, care trebuie să i se inducă consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comandă aceste opinii, a celor ce comandă informaţia servită, nici nu trebuie numite - şi aşa este clar. De aceea, sub acţiunea programelor TV, omul îşi pierde capacitatea de a gândi independent şi de a recepta maxim conştient evenimentele ce au loc şi, în sfârşit, să-şi creeze propria concepţie despre lume. Începusem a vorbi despre carenţele actualei comunicări dintre oameni. Rădăcinile acestor slăbiciuni sunt de căutat în lipsa unei gândiri individuale şi a deprinderii de a medita asupra celor ce se întâmplă, în corelaţie cu modul propriu de a vedea lumea. Aceasta nu e nicidecum o îndreptăţire pentru căutările „individului” actual, nu. Am mai spus că în bucătăria mamei întotdeauna se afla cineva. Seara, după cină, se punea un samovar enorm şi, împreună cu toţi cei care rămâneau peste 15

noapte, ne aşezam să bem ceai. Începeau discuţiile. Cât de interesant era! Câte aveam de învăţat din povestirile acelor oameni simpli. Tata ironiza pe seama plăcerii noastre de a ne petrece serile la bucătărie, considerând că un om instruit nu are ce învăţa de la nişte oameni cu puţină ştiinţă de carte. Dar, petrecând câteva seri cu noi, şi-a schimbat părerea. Oamenii care veneau la noi erau cu toţii ortodocşi şi cunoşteau lumea nu din comunicatele crainicilor de televiziune. Ei povesteau despre evenimente, fapte din viaţă, la care fuseseră martori ei înşişi sau despre care auziseră din gura oamenilor care au fost de faţă. În toate acele întâmplări căutam partea moralizatoare, ceea ce s-a întâmplat şi ca acţiune a Providenţei Divine, şi ca manifestare a liberei voinţe a omului. În acele judecăţi se manifesta varietatea gândurilor omeneşti, diferenţele în concepţiile despre lume. Oamenii, pe atunci, ştiau nu doar să vorbească, ci şi să asculte şi, în general, le plăcea mai mult să asculte decât să vorbească. Cu toate că, am să mă repet, toţi cei prezenţi aveau ceva de povestit. Am să mă îndepărtez de subiect, dar este interesant faptul că aceşti oameni simpli, cu toată aparenta bunăstare din imperiu, încă de pe atunci vedeau că se apropie dezastrul. Şi aceasta nu doar ca o urmare a comunicării lor cu stareţii de la Optina şi de la Kiev şi a ascultării predicilor dreptului Ioan din Kronstadt, ci şi ca urmare a deprinderii de a observa cele ce se întâmplă şi a trage concluzii nu reieşind din abundenţa materială a celor din jur, ci în baza păstrării duhovniciei în societate. Împuţinarea credinţei îi ducea pe aceşti oameni cu gândul că se apropie o nenorocire de neocolit. Mă voi întoarce la această comunicare „de bucătărie”, dar acum vreau să vorbesc despre viaţa noastră. Da, comunicarea actuală, la nivelul aceleia de atunci, e imposibilă. Chiar şi atunci când oamenii se adună împreună la o masă, îi deosebeşte, întâi de toate, atitudinea lor faţă de credinţă. Cum a spus înţeleptul David: „Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu!” Însăşi negarea existenţei lui Dumnezeu e şi nebunie, şi un drum sigur către nebunie. Şi aceasta nu e nebunia acelor păgâni pe care îi luminau Apostolii şi Sfinţii Părinţi din primele veacuri ale creştinătăţii. Despre păgânii de astăzi, Apostolul a spus că „nu vor primi învăţătura sănătoasă, dar după poftele lor îşi vor alege învăţători care le vor mângâia auzul, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi vor crede basmelor”. Ce fel de comunicare poate avea loc în asemenea condiţii?! Oamenilor le place să vorbească, dar nu să asculte, să dea învăţături, dar nu să înveţe. Ce-i adună pe toţi la aceeaşi masă? Băuturile ameţitoare, mâncarea abundentă, adică ceea ce se află pe masă şi nu cei adunaţi în jurul mesei. Nimic folositor pentru suflet nu se poate ivi în acest mediu, pentru că despre Dumnezeu, după cum ne învaţă sfinţii, nu se vorbeşte cu burta plină, iar cu capul ameţit - cu atât mai puţin! Şi încă un mare rău ce vine de la televizor şi, din păcate, nu ultimul. Acest rău constă în subminarea autorităţii Bisericii. Subminarea sistematică şi diabolic-vicleană e în toate: în batjocorirea clerului, a obiceiurilor ortodoxe, în contrapunerea creştinismului cu ocultismul, cu păgânismul, cu toate. Totul e îmbibat cu ură faţă de Adevăr. Nu va trece încă mult timp şi producătorii de televiziune vor începe săşi bată joc pe faţă de Hristos, de sfinţi. De o ură mare vor fi pătrunse emisiunile despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, totul va fi plin cu otrava răutăţii infernale. Abia acoperit cu vălul umorului, al comediei, „iadul atotrâzător” va duce lucrarea de luare în derâdere a tot ce este dumnezeiesc, duhovnicesc la bun sfârşit. Iar sfârşitul va fi acela că va apărea acela care va încerca să ia locul lui Dumnezeu. Şi va intra în acelaşi moment în toate casele. Cum, cum poate intra un om dintr-odată în toate casele? Noi spunem că aceasta e una dintre calităţile lui Dumnezeu - omniprezenţa, căci îngerii se deplasează în spaţiu şi există în timp. Iar Biserica învaţă că antihristul va intra dintr-odată în toate casele şi aici parcă am avea de-a face cu o contradicţie. Dar nu, Biserica, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca este vasul adevărului, al adevărului Divin. Ca să mimeze omniprezenţa, antihristul va intra în toate casele în acelaşi timp cu ajutorul televizorului. Fiecare om îl va primi în locuinţa sa şi-l va primi de bunăvoie! Şi-l va primi, îl va primi, pentru că a vrut să fie pregătit de aceasta şi s-a pregătit cum trebuie, pentru că n-a acceptat învăţătura Păstorului cel Bun de a fugi în pustie, nu îi e pe plac - se plictiseşte de uscăciune, şi mai ales încă în pustie! CUM VA FI PRIMIT ANTIHRIST SI CUM VA FI SFARSITUL. CAUZA NENOROCIRILOR. INDRACIREA OAMENILOR SI CHINURILE ULTIMILOR CRESTINI 16

(…) Eh, raţiunea aceasta! Unii taie cu cuţitul pâine, iar altul îi ia cu el omului viaţa. Iar raţiunea, raţiunea e un lucru alunecos, nu există ticăloşie şi mârşăvie pe care raţiunea să nu le poată justifica, să nu găsească cauza din care toate acestea n-ar trebui făcute. Aşa va găsi o scuză şi pentru numerele personale şi pentru paşapoarte şi pentru … 666! Că doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea şi nici nu vor adormi simţurile oamenilor, nu, nicidecum. Toţi, toţi vor înţelege, dar raţiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul, pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autolinişti cu argumentele raţiunii. Amar îmi este mie, unui bătrân de o sută de ani, să spun aceasta, dar pregătirile vor fi de aşa natură că despre materii înalte, vă rog să mă credeţi, nici vorbă nu va fi! Ce vorbă mai poate fi de „iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău“? Pe sine însuşi se vor trăda, pe nevestele şi copiii lor, trup din trupul lor. Apostolul Iubirii îi demasca pe cei care se băteau cu pumnul în piept că-L iubesc pe Dumnezeu şi-l urau pe aproapele, zicând: Cel care nu-l iubeşte pe aproapele său pe care îl vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? (Ioan 4: 20) Aproapele, nu ca rudă de sânge, ci toţi oamenii care ne înconjoară. Trădătorul timpurilor de pe urmă e şi trădătorul sângelui său, gata să distrugă totul pentru o clipă de viaţă pământească, care nu vrea să-şi ia de seamă, să înţeleagă că, întâi de toate, pe sine se trădează, că se dă nu în mâinile despoţilor de pe pământ, ci la chinuri veşnice în iad. Se trădează, se trădează. Iată-l născut şi botezat până se află în mâinile Domnului. Însă el are voinţă liberă de alegere şi înţelegere a binelui şi răului, şi conştient se leapădă de dreptul de fiu al Iubirii şi trece în robia răului! Dar cât e de înfricoşător acolo! (…) Stareţul s-a lăsat pe pernă şi a tăcut. De sub pleoapele lăsate cădeau lacrimi - una, două, trei… Buzele i se mişcau mute în rugăciune. Tu crezi, continuă el peste câteva minute, că făcătorului de minuni de la Sarov, atât de simplu înălţat până la sălaşurile raiului, i-a fost uşor să fie gata să meargă în iad, doar ca alţii să se salveze?! Nu, aceasta e treapta cea mai înaltă a Iubirii, e o totalitate a tuturor virtuţilor, dacă vrei, Vedere a lui Dumnezeu, Cunoaştere a lui Dumnezeu. Dumnezeu pe Fiul Său L-a adus ca jertfă pentru păcatele noastre, pentru păcatele întregii omeniri. Apostolul Pavel se oferă pe sine ca jertfă pentru neamul iudeilor, preafericitul Serafim - pentru creştinii din păgâni. Ei şi alţii ca ei, mii, care au mers pe calea agonisirii virtuţilor, pe calea asemănării cu Dumnezeu, au fost gata să se jertfească pentru oile rătăcite. Ei nu doar au citit, ci au şi cunoscut, căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat (Ioan 3: 16). - Părinte Antonie, întreb, dar, totuşi război va mai fi? Stareţul a zâmbit cu amărăciune. O, neam puţin credincios, până când voi fi cu voi?! - îţi aminteşti aceste cuvinte, părintele? Despre ce vorbesc eu, părinte Alexandru?! Războiul merge de la facerea lumii şi va continua până la a Doua Venire a lui Hristos Răscumpărătorul! Vor participa sau nu oamenii la acest război, nu e chiar atât de important, mai exact, aceasta este urmarea, nu cauza. Cauza e în spiritualitate, în eforturile spiritului. Aminteşte-ţi, Constantinopolul asediat de către păgâni, de strămoşii noştri slavi. Dar asediaţilor, cu toată decăderea lor, li se păstrează conştiinţa faptului că motivul nenorocirilor sunt anume păcatele, ele sunt pricina acestor necazuri. Dumnezeu e cu noi atâta timp cât noi suntem cu El. Se întorc grecii de la păcat, cu post şi rugăciune, şi El arată o astfel de minune a Maicii Domnului că începe o furtună şi corăbiile păgânilor sunt împrăştiate în toate părţile. Cât de minunate sunt lucrurile Lui o dovedeşte faptul că după această minune o mare parte din slavi au primit botezul. Iată şi războiul. Fiecare trebuie să ducă război cu propriile sale păcate. Iar de rezultatele acestei lupte în plan duhovnicesc vor depinde şi succesele în viaţa pământească. Vremurile de pe urmă. De cum Evanghelistul începe a povesti despre ele, dintr-odată dispare meticulozitatea expunerii. Uite cum Scriptura e plină de mici detalii, ce exactitate a expunerii, lucru de înţeles, căci ştim că scriau oameni inspiraţi de Duhul Sfânt. E cu totul altceva când vine vorba despre timpul din preajma Venirii a Doua a lui Hristos. Despre ce scriu Evangheliştii? Ei vorbesc despre sărăcirea spirituală a oamenilor. Aceasta deja nici sărăcire nu mai poate fi numită, e un fel de îndrăcire a omenirii. Pentru că ele, duhurile căzute, sunt purtătoare a tuturor viciilor: mândria, beţia, desfrânarea, iubirea de arginţi, setea de putere, ateismul. Şi de acum, ca urmare a acestora catastrofele terestre, cutremurele de pământ, arătări cereşti înfricoşătoare, boli necunoscute, războaie şi altele. Distrugerea spiritualităţii va duce la pieirea vieţii pe pământ. Însuşi Mântuitorul spunea că ziua şi ora sfârşitului nimeni nu o ştie, doar Tatăl. Trebuie să veghezi ca să nu fii luat prin 17

surprindere, ca gospodarul cel rău când dau buzna tâlharii. Nu e nicio aluzie în Scriptură la o dată anume, sau la un soroc lăsat, ca să poată fi făcut vreun calcul. Dar omul întotdeauna se străduieşte să pătrundă cu mintea sa căile Domnului. Câte încercări au făcut să numească anul cu pricina - în zadar! Subit va fi acest sfârşit, adică neaşteptat. Şi aici apare senzaţia contradicţiei - Evanghelia va fi propovăduită întregii creaţii, ştim că acesta este unul dintre semnele sfârşitului lumii, iar glasul trâmbiţei Arhanghelului va fi neaşteptat. Nu e nimic de mirare aici şi nu-i nicio contradicţie. Şi iudeii au aşteptat mii de ani venirea lui Mesia, au studiat Testamentul şi proorocirile, dar a venit Mântuitorul şi nici într-o locuinţă omenească nu s-a găsit un loc pentru Dumnezeiescul Prunc! Ei primii aveau să audă Vestea cea Bună din gura Domnului Însuşi. Şi ce? Întâi „osana”, iar peste câteva zile „răstigneşte-L, răstigneşte-L!” Această Veste Bună le era incomodă, le strica liniştea, modul obişnuit de viaţă. Mai simplă şi mai accesibilă era învăţătura omenească, învăţăturile bătrânilor, pe care le-au şi urmat. Conform lor, aşteaptă şi acum venirea lui mesia ca împărat al împăraţilor, pe care poporul evreu îl va face rege al întregii omeniri. Şi îl vor primi. Il vor primi pe antihrist. Aşa şi acum, toţi vor auzi cuvintele Evangheliei, mai exact, le vor asculta, dar nu le vor auzi. Nu le vor auzi. Nu vor auzi învăţăturile Bisericii, Corabia salvatoare a vremurilor din urmă, şi vor merge după învăţăturile omeneşti, vor respinge adevărul, se vor mulţumi cu poveşti, aşa cum ne avertizează Apostolul. Nu le e comodă lor, le încurcă modul de viaţă format din deprinderea de a-şi satisface poftele. Şi vor huli, şi vor batjocori peste măsură Biserica ce le-a dat Sf Scriptură. Păcatele slujitorilor nevrednici vor fi luate drept vicii ale Bisericii. Ea lor le încurcă. Pentru că Biserica e vasul plin de Duhul Sfânt, iar el e Duhul Adevărului! Demascatorul lumii în lume. Nu al lumii create de Dumnezeu, al neprihănitei lumi a naturii primordiale şi a duhului, ci al lumii căzute în păcat. Al lumii desfigurate de poftă, muribunde, care vrea să şi-i facă copărtaşi ai pieirii sale pe cât mai mulţi oameni, iar ca rezultat, pieirea sufletelor lor. (…) Şi cel din urmă care va duce sufletele oamenilor la pieire nu poartă un nume al său - pentru rău, aceasta e prea mult şi pur şi simplu imposibil, de aceea antihrist înseamnă anti Hristos, duşman al lui Hristos. Toate acţiunile lui, pe de o parte, sunt îndreptate către o imitare a lui Hristos. întâi de toate, să atragă oamenii de partea sa, astfel încât ei să-l urmeze de bunăvoie, nu forţaţi, cu toate că nici aşa nu se va lipsi de „anti”. Pe de altă parte, aceasta e o cale cu totul opusă celei a lui Hristos. Calea lui Hristos e ducerea crucii pe pământ, şi e dulce, încununată în Cer, în lăcaşurile împăratului Slavei. Drumul puturos al antihristului nici pe pământ nu e dulce, iar sfârşitul lui e în iad! Cu aceasta totul e spus, iar fiecare alege ce vrea. Dar mulţi vor vrea să fie atraşi de amăgeala falselor lui minuni. Nu antihristul, dar înşişi oamenii care vor fi de acord să primească semnul satanei, semnul de împotrivire faţă de Dumnezeu, îi vor descoperi pe cei care nu l-au primit şi îi vor trimite pe cei drepţi la chinuri. Primii creştini primeau chinurile în faţa tuturor oamenilor. Groaznice vor fi chinurile mărturisitorilor ultimelor vremuri, chinurile le vor fi pricinuite pe ascuns de restul lumii, de către oameni învăţaţi de duhurile răutăţii, care se vor afla de faţă. Iată încă un rău pricinuit de stăpânii televiziunii - faptul că îi deprind pe oameni cu chipurile dracilor! Această învăţătură se desfăşoară din plin: din toate părţile oamenii sunt priviţi de monştri! Îi numesc acum extraterestri sau nu mai ştiu cum, dar aceştia sunt draci. Va trece timpul şi ei se vor arăta liber oamenilor, fiind în slujba antihristului şi a slugilor lui. Cu mult mai greu va fi atunci de luptat cu ei! DE LA IMBUIBARE LA FOAMETE. CUM VOR FI JUDECATA SI IADUL. CAT DE IMPORTANT ESTE SA NU PIERDEM TIMPUL SI SA NE OSTENIM PENTRU DOBANDIREA DUHULUI SFANT Şi peste toate acestea va domina foamea. O foame dublă - şi fizică, şi, în principal, spirituală. Vor fi câţiva ani neroditori, secete, toate acestea vor duce la o foame cumplită. Dar nici acesta nu este motivul principal, doar oamenii s-au deprins să consume mai multă hrană decât le este necesar pentru întreţinerea vieţii, cu mult mai multă. Cuvioasei Maria Egipteanca îi erau de ajuns câteva boabe de grâu şi puţină rouă, ca să trăiască şi să reziste căldurii pustiului. Cuviosul Serafim de la Sarov, făcătorul de minuni, se hrănea cu ierburi, iar în fiecare zi muncea fizic din greu. Ei erau plini de har. Dar oare numai ei? Respingând putreziciunea, ei se uneau cu Viaţa, până şi trupurile lor rămâneau neatinse de putreziciune, contrar legilor morţii, aduse în natură de către păcat. Cu oamenii 18

ultimelor timpuri se întâmplă ceva contrar: unul dintre idolii lor este mâncarea. Mănâncă nu atunci când le e foame, ci pentru că au ce mânca. Încearcă, cunoaşte oare omul contemporan adevărata senzaţie de foame? Puţin probabil, altfel de ce i-ar mai trebui atâtea condimente, mirodenii, sosuri, reţete de mâncăruri rafinate. Căci menirea lor e să trezească dorinţa de a mânca cele preparate. Cel care are, într-adevăr, nevoie de mâncare pentru a-şi menţine puterile nu are nevoie de toate acestea. O bucăţică de pâine şi o înghiţitură de apă îi sunt de ajuns. Dar băuturile spirtoase care inhibă senzaţia de saturaţie? Toate acestea sunt o repetare a orgiilor păgâne. Dar noi uităm că, de fapt, consumând moarte, ne logodim cu ea, devenim ostaticii ei. Acum are loc îndoparea omenirii. Aşa cum ţăranul îndoapă vitele şi păsările, pregătindu-le de moarte, de tăiere, aşa şi omenirea se pregăteşte de moarte, de moarte spirituală, întâi de toate. Diferenţa e doar că animalele nu au libertatea de a alege şi nici raţiune, iar omul şterge limitele naturale, alegând indivizii ce încalcă aceste limite. Dar omul are raţiune şi libertatea de a alege şi nimeni nu poate să-l oblige; tot ce face, face de bunăvoie. Iată Viaţa şi iată moartea. Iată Biserica-Adevărul, pentru că este Trupul lui Hristos şi e plină de Duhul Sfânt, şi iată orgia morţii, atotviclenele legi şi ispite ale lumii. Fiecare alege liber una dintre ele. Despre ziua de azi, mulţi îşi vor aminti la Judecata de Apoi cu mare căinţă şi amărăciune, pentru că nu s-au folosit de ea ca să agonisească Duhul Sfânt. Nu au ascultat chemările Bisericii să se adape din râurile cu apă vie ale harului lui Dumnezeu. N-au vrut să se deprindă cu rugăciunea şi postul, cu faptele bune, cu lucrarea duhovnicească. Au agonisit moarte şi pe ea o vor primi. De aceea s-a şi spus că nu se va îndrepta tot cel viu. Că doar nu va fi o judecată aşa cum ştie lumea - cu procuror, avocat, cu ultimul cuvânt al inculpatului, nu. Vor acuza sau îndreptăţi înseşi faptele omului - faptele şi gândurile. Şi va primi fiecare ce a ales în această vale a plângerii şi a pribegiei, spre ce a tins, ce a dorit, aceea va primi. Cel care a ales viaţa va primi viaţa veşnică şi fericirea, iar cui moartea i s-a părut mai dulce - iadul şi chinurile veşnice. Şi, după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, principalul chin nu este tigaia [”cazanul cu smoala”, n.n.], ci lipsa lui Dumnezeu! Acum, vrem noi aceasta sau nu, avem în permanenţă drept sprijin Lucrarea Lui dătătoare de Viaţă. Aşa ori altfel, suntem adăpaţi de Harul Său. Măcar şi prin Cuvântul spus la facerea lumii plantelor şi animalelor, omului şi universului. Fără lucrarea lui Dumnezeu, lumea nu ar putea exista nicio clipă. Timpul din urmă de aceea şi este cel din urmă, pentru că acţiunile omului înşelat de mirajele diavoleşti sunt îndreptate către desprinderea de lumea Proniei. Şi iată că devine clar cât de important este să dobândim Duhul Sfânt acum. Numai în aceasta e zălogul mântuirii. Scriptura spune clar că domnia antihristului va dura trei ani şi jumătate. S-ar părea că ce sunt puţini trei ani, dar şi atâta va fi de ajuns ca să nu mai rămână niciun suflet credincios, aşa luptă înfricoşătoare va fi şi atât de rău vor fi pregătiţi de ea oamenii. Nu veghem, ne-am relaxat, lăsăm totul pentru mai târziu. Pentru mai târziu postul, pentru mai târziu rugăciunea, pentru mai târziu râvna de a primi Sfintele Taine, pentru mai târziu smerenia, pentru mai târziu - faptele bune. In schimb hrană, şi mai multă acum, locuinţă, chiar în clipa aceasta, maşină - e foarte de dorit. Dar se va prăbuşi lumea, va dispărea această invazie a nimicniciei şi se va vădi că eşti gol-goluţ. MIRAJUL BUNASTARII SE SPULBERA. COLAPSUL BANCILOR. DUPA HAOSUL GENERAL, ANTIHRIST VINE CA SALVATOR SI JUSTITIAR, FACE MINUNI AMAGITOARE, VA FI SOCOTIT DUMNEZEU SI VA FI PRIMIT CHIAR SI IN BISERICI. IMPOTRIVA ORICARUI COMPROMIS CU DIAVOLUL. Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică - cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori într-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi 19

credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia - de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă. Iar acesta, din păcate, nu va fi ultimul prilej de mirare. Toată această carcasă de bunăstare construită de omul modern se va dovedi a fi o capcană de oţel pentru el însuşi. Ei, dar ce să mai vorbim, capcana are cel puţin arcuri, apasă pe ele şi eşti liber. Chiar şi animalelor închise le reuşeşte uneori să facă aceasta. Aici aşa ceva nu va fi posibil. Şi-i va împinge dracul pe oamenii necredincioşi sau pe cei cu puţină credinţă să-şi facă seama, îngrozitor e faptul că vor fi prohodiţi şi înmormântaţi - se va scrie că a fost în stare de iresponsabilitate şi, gata, lucrul e ca şi făcut. Ca şi cum judecata asupra unui asemenea lucru, vizând iertarea sau pedeapsa, s-ar putea face pe pământ! E ceva de felul indulgenţei catolice - ai cumpărat-o şi eşti deja iertat. Şi altui nenorocit i se pare mai puţin înfricoşător - l-au prohodit doar pe precedentul: „Cu sfinţii odihneşte-L…”, e iertat, iar mie ce-mi încurcă?! Mulţi, mulţi oameni vor merge în iad cu cântarea aceasta, punându-şi singuri capăt zilelor, lipsindu-se de orice posibilitate de a lupta pentru viaţa veşnică, pentru viaţa în Viaţă. Am văzut şiruri de sicrie. Pe pământ plâng, bocesc, se cântă prohodul, iar în jur joacă dracii, mulţumiţi că au putut să piardă atâtea suflete! Iar viii îi vor invidia pe cei morţi. Da, frica de boli şi de războaie, de moartea celor apropiaţi. Trebuie să ai multă credinţă şi nădejde în Dumnezeu ca să poţi suporta toate acestea. Cum un om plin de mândrie şi iubitor de argint să îndure umilinţa? Doar ieri el însuşi striga: „Dacă eşti deştept, de ce nu eşti bogat?.’” Ieri, mulţumirea de sine dădea din el, iar astăzi e un nimeni. Va accepta orice; şi codurile, şi „666″, şi cu sânge va semna contractul cu satana. Dar el nu mai are nevoie de aceasta! Şi aşa eşti al lui, te mai zbaţi, mai sari în sus, dar gâtul de acum ţi-e în laţ - eşti al nostru! Umilinţa îndurată cu smerenie în zilele bunăstării himerice, iată podeţul peste cei trei ani şi jumătate de putere ai lui antihrist. Asupra cui însă va ţinti atunci gheara ispitei duşmăneşti? Asupra celor credincioşi. Nu i-au putut ispiti cu confortul şi aurul, cu bunătăţi şi maşini, să încercăm acum, sub ameninţarea morţii de foame, să-i ispitim cu o bucată de pâine. Greu, oh, ce greu va mai fi să-ţi păstrezi sufletul când cei apropiaţi, copiii, demult nu au mai pus o fărâmă de pâine în gură. Numai cel care crede în Dumnezeu, care Il crede pe Dumnezeu se va putea stăpâni să nu facă pasul ireversibil. Va da ceva antihristul lumii? Nu, pentru că nu va fi nimic de dat. Ce va avea el mai mult decât bogăţiile strânse, bogăţii preţuite în acea lume organizată de diavol şi tot de el distrusă, pentru instaurarea mai comodă a falsului mesia! Aceşti jinduiţi dolari vor fi număraţi cu metrul. Aurul va ajunge la preţul său adevărat - zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului - topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier. Stareţul a închis ochii. Iarăşi s-a strecurat o lacrimă. Părea că doarme, dar buzele i se mişcau după obişnuinţă în rugăciuni. În ajunul venirii antihristului va fi un haos în viaţa tuturor ţărilor. Vor prospera cei care, în virtutea religiei pe care o practică, aşteaptă venirea antihristului [ca Mesia]. Aceştia sunt, întâi de toate, iudeii şi musulmanii. După ei, acei protestanţi care, negând Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, propovăduiesc împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Creşterea influenţei lor se vede de pe acum, iar mai departe va fi şi mai mare. Principalul pentru ei acum e să ia în stăpânire pământul. În taină, vor cumpăra tot - şi păduri, şi câmpuri, şi râuri. Siberia va fi luată de chinezi şi poate şi mai mult. „Atunci, unde e mai bine să ne salvăm?“, îl întrerup pe stareţ. Unde va arăta Dumnezeu. Principalul e mântuirea, nu discuţiile [teoretice] despre mântuire. Esenţa „minunilor” antihristului va consta în seducţia pe care o vor emana. Adică, atrăgătoare vor fi aceste false minuni, vor vrăji ochiul. De aceea, până şi să te uiţi la ele e păcat şi primejdie de moarte. Trebuie să te ascunzi şi privirea să ţi-o ascunzi. Dar nici aceasta nu e tot. Sensul venirii sale va fi dreptatea absolută. A venit Mântuitorul nu în Numele Său, ci în Numele Tatălui. Nu L-au primit, ci, mai mult decât atât - L-au răstignit. Dacă e să judecăm drept, şi acum îl batjocoresc şi-L răstignesc, negând Dumnezeirea Lui şi schimonosind învăţătura Lui. Iar acesta va veni ca dumnezeu, nu Dumnezeu, dar ca dumnezeu, şi îl vor primi şi-l vor crede dumnezeu pentru minunile sale mincinoase, pentru faptele sale înşelătoare. Adică pentru 20

ceea ce va fi plăcut şi atrăgător pentru oameni. Ispititor, ne spune limba slavonă, bisericească. De aceea se şi spune că nu se va îndrepta tot cel viu - nu va avea îndreptăţire. Acum sunt din cale afară de vorbăreţi pseudoînvăţătorii. Atunci însă când faptele şi cuvintele lor vor fi verificate de Adevăr, se va vădi toată minciuna. Dar va fi primit antihristul în orice biserică din lume şi i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Ia aminte, cinstite părinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni amăgitoare va face astfel încât i se vor închina ca unui dumnezeu! Iată în ce constă grozăvia, iată de ce va lipsi orice motiv de îndreptăţire! Dar cei care îl vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfârşeşte la Cina cea de Taină. Pentru Golgota, ei sunt surzi. Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se întâmplă acolo, în Ierusalim, cu 2000 de ani în urmă. Ştii, când ne luau CK, eram ca nişte oi, nu vreau să spun miei, ca nici măcar astfel să nu mă compar cu Mântuitorul. Mergeam tăcuţi la abator; pur şi simplu era greu să-ţi imaginezi că e posibilă o asemenea fărădelege. Şi doar ştiam cine sunt ei. Cât au proorocit stareţii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor întunericului. Dar şedeam şi aşteptam - cine va fi următorul. Doar mulţi au nimerit în aceste mreje ale minciunii. Cât de mari şi de deştepţi erau şi arhiepiscopul Ilarion, învăţătorul meu, şi mitropolitul Serghie, şi mulţi alţii. Dar au greşit când au crezut că te poţi înţelege cu dracii şi cu slugile lor. Le părea că, păstrând forma, conţinutul va rămâne de la sine. Numai că nu a fost aşa, dar aceasta s-a văzut mai târziu. Tot aceasta se întâmplă şi acum, numai că se va vedea mai târziu. SUPUNEREA FATA DE PUTEREA SATANICA? NU E DE AJUNS SA CITIM SI SA DISCUTAM, CI SA FAPTUIM CELE CARE DUC LA DOBANDIREA HARULUI „Iertaţi-mă, părinte Antonie, dar cum rămâne cu cuvintele Apostolului despre putere şi despre supunerea în faţa ei?“, îl întrerup eu iarăşi. E-e-eh, suflete al meu - a zis stareţul. Dar Apostolul Petru n-a fugit el, oare, din Roma, când L-a întâlnit Mântuitorul? Dar pe Apostolul Pavel nu l-au salvat oare într-o coşniţă, dându-l jos de pe zid? Ce are a face aici acceptarea realităţilor şi opunerea satanismului? Ce să-ţi aduc eu exemple aminteşte-ţi de marea muceniţă Ecaterina, sau de marele mucenic Gheorghe. Supunerea e posibilă doar în lucrurile ce ţin de puterea laică - să-ţi faci meseria, să nu faci răscoale armate. Dar şi aceasta, după cum vede fiecare. Fraţii Macabei sunt un exemplu bun de folosire a forţei împotriva celor ce-L insultă pe Dumnezeu şi tot ce este Dumnezeiesc. Dacă apuci drumul smereniei prosteşti, aşa şi vei începe a pune întrebări despre proslăvirea în rândul sfinţilor a lui Alexandru Nevski, biruitorul, şi a lui Dimitrie, cel care i-a prăpădit pe tătari pe câmpia Kulikovo. Întrebările ca întrebările, dar de proslăvit, i-a proslăvit Dumnezeu! Eu, când aud asemenea întrebări „evlavioase”, îmi amintesc de viaţa Sfântului Vasile cel Mare şi a Cuviosului Iov de la Poceaev, făcătorul de minuni. Ce vreme înfricoşătoare le-a dat Dumnezeu pentru viaţă. Ei, şi ce? Nu s-a rugat, oare, Sfântul Vasile să moară împăratul Iulian? Văd că vrei să spui că Iulian a fost un apostat, dar era împărat şi împărat legitim, bagă de seamă! Oare nu de frică pentru comoditatea noastră ne rugăm pentru „puterea” satanică?! Şi doar Dumnezeu a arătat că Sfântul Vasile a avut dreptate - lui Iulian i s-a tras moartea nu de la o arma pământească, ci a fost străpuns de lancea unui soldat ceresc. Dar Cuviosul Iov a făcut compromisuri cu polonezii? Nu, el a luptat cu ei şi cu acoliţii lor în fel şi chip. Nici de judecăţi nu s-a ferit dreptul! Dar tu-mi spui de putere! Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să se facă cu chibzuinţă. Dacă în relaţiile de putere, perechea şef-subaltern ar însemna doar atotputernicia unuia şi adânca smerenie a celuilalt, n-ar mai fi nevoie de Sobornicitatea Bisericii. Dar dacă n-ar fi Sobornicitatea, nar mai rămâne Biserica nici Ortodoxă - de câte ori s-a întâmplat ca cel care era în adevăr să fie un singur om, în timp ce ierarhia superioară era în erezie?! Ce să mai vorbim despre puterea laică -mitropolitul Filip şi patriarhul Nicon, de exemplu. Şi aceşti drepţi, însetaţi de adevăr, sunt proslăviţi ca sfinţi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore Teologul, Cuviosul Maxim Mărturisitorul, Cuviosul Iosif Voloţki, dar parcă poţi să-i enumeri pe toţi. Dar mai trebuie ţinut minte că, luptându-se pentru curăţenia credinţei, ei, Sfinţii Părinţi, singuri erau împlinitori plini de râvnă ai Legilor lui Dumnezeu. Supunerea smerită în faţa oricărei puteri îi convine celui care nu este atras de viaţa după Cuvânt. Pentru că drumul mărturisirii, chiar dacă e pe undeva şi aşternut cu roze, neschimbat, după „Osana…“, va răsuna şi „Răstigneşte-L, răstigneşte-L“. Această incomoditate va servi drept motiv 21

pentru justificarea de sine şi primirea antihristului - ştiinţă avem, dar raţiunea s-a întunecat din cauza păcatelor. Adică, dacă orice putere e de la Dumnezeu, ne-om supune şi antihristului, n-avem încotro. Şi încă vor adăuga că toate se fac cu voia Domnului. De aceea, se şi spune că se va întrona necuratul în orice biserică şi niciun cuvânt despre cei care au slujit acolo mai înainte. Ţine minte exemplul marelui stareţ, făcătorul de minuni de la Sarov. Câte icoane avea el? Una. Cărţi? Vreo zece. Dar a dobândit mare slavă, şi nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. Acum toţi au pe-acasă iconostase, rafturi întregi de cărţi, numai că nu se săvârşeşte fapta cugetată! Mulţi ascultă, dar puţini aud, părinte. „Da, m-am gândit eu, e o piatră şi în grădina mea, ce mai bucurie îmi aduce biblioteca de vreo mie şi jumătate de cărţi!” Îţi mai spun încă o dată: nu e nevoie de discuţii despre mântuire, ci de fapte pentru mântuire - atât acum, cât şi atunci, ceva mai târziu. A trecut timpul îndreptăţirilor, dacă a mai fost vreodată. Nu numai mântuirea, toate trebuie supuse acestui scop. A lăsat Domnul timp liniştit pentru a ne deschide mintea şi a auzi cuvântul lui Dumnezeu şi, principalul, pentru dobândirea harului Dumnezeiesc înainte de anii înfricoşători. Cine va folosi aceasta spre bine, iar cine spre rău. Primii vor mai primi, iar cei din urmă şi ce-au avut vor pierde! Cum s-a şi spus: că celui ce are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua şi puţinul ce-l are. Veghează!” (Din: “Staretii despre vremurile de pe urma“, Manastirea Sf Arh. Mihail si Gavriil, Petru-Voda, 2007) Dragi prieteni si dusmani, Pentru ca zilele urmatoare ma voi afla intr-o deplasare in Basarabia si Bucovina, nu voi putea participa la proxima reuniune a AZEC, organizata pe vreme de crivat, fara prea mare bucurie si, totodata, destul de tarziu. De aceea ma adresez in scris, pentru a lamuri transant problema neimplicarii unor cadre „crestine” in Campania contra cipurilor biometrice si a codului numeric 666, lansata in urma Apelului din 14 ianuarie al Parintelui Justin Parvu "Este vremea muceniciei! Luptati pana la capat! Nu va temeti!" .Dupa cum poate stiti, Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC) a transmis pentru joi, 22 ianuarie, o invitatie la „o dezbatere publica pe o tema care a suscitat deja un imens interes si o mare emotie in lumea religioasa din Romania, si nu numai. Este vorba despre introducerea, anul acesta, a pasapoartelor biometrice si a cipurilor personale – vazute de unii duhovnici ortodocsi ca fiind un semn premergator Apocalipsei”. Citez in continuare din Comunicatul AZEC: „Subiectul a starnit o si mai mare emotie in randul opiniei publice prin implicarea directa a Parintelui Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda in aceasta disputa. Comunicatul (mesajul) adresat crestinilor ortodocsi de catre Prea Cuviosia Sa a suscitat vii comentarii si dezbateri, in special pe blogosfera, dar si restul mass media. Dezbaterea publica organizata de AZEC spre lamurirea acestui subiect va avea loc intre reprezentantii manastirii Petru Voda (initiatoarea si sustinatoarea acestui protest contra amintitei forme de evidenta a populatiei), sociologi, reprezentanti ai Ministerului Internelor si Administratiei, teologi de marca, ziaristi”. "Pentru presa si membrii AZEC, intrarea este libera", se mentioneaza in Comunicat. "Sunt asteptate, la final, intrebari" (si mai ales raspunsuri - nota mea). Observ cu intristare ca in spatele unor vorbe atat de silfide par sa se ascunda de fapt ganduri mult mai subpamantene, care tradeaza planuri deja conturate. Doua cuvinte rabufnite din greseala dinlauntrul autorului comunicatului – „disputa” si „protest” – releva, pentru un observator atent, arama care se ascunde in spatele anuntului. Pentru ca nu a existat, de fapt, nici o „disputa” in care sa se arunce bunul Parinte Justin Parvu; disputa a fost creata de Apelul sau, chiar de catre unii dintre cei care pozeaza azi in noii Pilati la post - "sociologi, reprezentanti ai Ministerului Internelor si Administratiei, teologi de marca, ziaristi”. Iar prea cuviosul Parinte nu a initiat nici un „protest”; ci asa a fost perceput el de catre comandidarii circului la care sunteti, unii dintre dvs, invitati joi. Termenii folositi dau mai degraba de inteles ca asa-zisa conferinta este, de fapt, o rafuiala bine pusa la punct, cu un iz fetid. La fel de curios este, din capul locului, faptul ca „dezbaterea” anuntata si-a schimbat organizatorii peste noapte. Daca in urma cu doua zile aceasta era in mainile proaspat infiintatului „FOR” (nu, nu Fratia Ortodoxa Romana, ci „Forul Ortodox Roman”) ieri, dintr-odata, acesta s-a clonat, la loc, in AZEC. Interesul enuntat, iarasi, este fals. De la Apelul Parintelui Justin Parvu a trecut, iata, o saptamana. Mimand „obiectivismul”, nici una dintre vocile oficiale ale „FOR” sau AZEC – cu exceptia subsemnatului, membru al Comitetului Director ales in unanimitate, prin vot deschis, de Adunarea 22

Generala a Asociatiei - nu a catadicsit sa emita vreo parere personala fata de opinia Parintelui. In schimb, a fost aranjata rapid - intr-un stil care aminteste de perioada fesenista a anilor '90 – obtinerea si aparitia mai multor contra-opinii. Tonul fusese dat deja, de „sus”, din Deal. Patriarhia a folosit argumentul «ad hominem» circumstantial (atacand ideile si continutului Apelului prin atacarea credibilitatii persoanei parintelui si a apropiatilor sai sau punerea la indoiala a autenticitatii mesajului), procedeu care a fost reluat imediat si de alti „comentatori independenti”. S-a forjat imaginea unui monah inadecvat realitatii – conform declaratiei oficiale a Patriarhiei iar pe la colturi s-a raspandit ideea ca e „putin cam batran si obosit”. Evident, n-am vazut pe niciunul dintre corifeii AZEC sa sara in sus vexat de o astfel de nerusinare. Iar comentatorii oficiali ai BOR vad ca nu sunt chemati sa dea socoteala, primii, „spre lamurirea acestui subiect”, precum sunt ostenii lui Hristos de la manastirea Petru Voda. Altfel, ierarhii BOR, multi fricosi, multi santajati, s-au complacut, pana acum, intr-o tacere complice. Care se va intoarce impotriva lor. Discutia asupra "disputei" a fost deviata profesionist de la esenta sa – indemnul Parintelui la mucenicie in fata gravelor amenintari care bantuie la adresa sufletului neamului romanesc – la cine, unde, cum si ce zice. S-au evidentiat si procedee specifice tehnicilor de manipulare clasice cum ar fi mutarea centrului de greutate si sofisme de interpretare. Axul discutiei a fost deplasat de pe continutul Apelului fie pe autenticitatea mesajului fie pe obiectivitatea dezbaterii lui. S-a folosit opozitia marunta, pe elemente de amanunt nesemnificativ pentru a se abate atentia de la adevarata tema, respectiv pe justetea si actualitatea punctului de vedere continut in Apel. Miza vizibila a fost proiectarea unui fundal de scepticism asupra eficacitatii atitudinii de impotrivire fata de proiectul guvernamental, care urmareste aplicarea de masuri ce ar putea reprezinta anticamera unui nou tip de dictatura, in care individul este doar un subiect de monitorizare iar sufletul ii este stocat in calculatoarele securistilor de aici si de aiurea. Aici, unii dintre reprezentantii AZEC ar avea de dat o lamuritoare si lunga explicatie, avand in vedere ca oficiosul AZEC - Lumea Credintei, condusa de Razvan Bucuroiu, presedintele AZEC -, a publicat deja un material in care cei care sunt impotriva acestui sistem de identificare - fie el cod de bare 666 fie varianta perfectionata, cip biometric - sunt taxati in fel si chip, de la dusmani ai statului, la agitatori „fara duh duhovnicesc”, care insira „bazaconii inspirate de neo-protestanti”, etc. Sigur, s-a gasit o „precizare”: textul era vechi... De ce, oare, nu s-o fi gasit acolo, un colt de pagina si pentru un text nou: Apelul Parintelui, altfel contestat, ca sa stie lumea ce „protest” a fost „implicat” in „disputa”? Personal, ca membru ales in conducerea AZEC, sunt de parere ca prin aceste pozitii neprincipiale, unii dintre reprezentantii oficiali ai AZEC s-au discreditat lamentabil in fata membrilor asociatiei, mai ales a celor crestin-ortodocsi. Tocmai din acest motiv simt nevoia sa ma distantez public, pe aceasta cale, de personajele amintite, care nu fac cinste nici „breslei” nici „asociatiei profesionale” (neconfesionale) intitulata AZEC. Se ridica, asadar, dupa parerea mea, o intrebare legitima, cu privire la atitudinea forului de conducere al AZEC si este de pus in discutie, in primul rand, la aceasta dezbatere, onestitatea unora dintre cei care reprezinta oficial AZEC. S-a creat oare in AZEC, pacalindu-se „plebea”, doar inca o forma fara fond care functioneaza ca o lozinca demagogica? Inca un auxiliar institutional al Trustului din Deal, acoperit sub niste initiale incerte? Este de asemenea de chestionat ipocrizia si suficienta agresiva a unora – pretins „crestini rezonabili” - care s-au indoit chiar public de veridicitatea Apelului parintelui Justin, folosindu-se pana si termeni ce nu au cum sa caracterizeze in veci un monah, daramite un Duhovnic al Ortodoxiei, dar care aduc aminte foarte clar de stampila comunista de „dusman al poporului”. Dupa ce s-au exprimat rezerve cu privire la exactitatea informatiei, s-au cerut apoi „dovezi” si „marturisiri suplimentare” din partea Parintelui, ulterior fabricandu-se chestiuni de „tactica”. Parintele a oferit prompt o replica celor care siau permis abuzuri interpretative pe seama sa. Insa acestea au continuat, cu mai mare agresivitate. Am identificat in mesajele si materialele publice pe aceasta tema sofisme de confruntare, diferentiate in: “sofisme ale limitarii punctelor de vedere“, “sofisme ale limitarii persoanelor care au dreptul de a propune puncte de vedere“, “sofisme ale limitarii atitudinii critice fata de punctele de vedere afirmate“, iar rolurile au fost jucate deopotriva de publicatii anti-crestine precum Cotidianul si televiziuni asijderi, precum PRO TV, dar si mai ales de pretinsi crestini ortodocsi „rezonabili” care au jucat pe aria sofismelor de acord urmarind insa practic inchiderea unei argumentari – cea continuta in Apelul 23

energic al Parintelui Justin. Cei care au discutat si comentat in acest interval pe seama parintelui au facut-o piezis, pe stilul catavencilor, miza lor mai mult sau mai putin explicita fiind boicotarea si deturnarea ideeii de fond continute in acest Apel. La polul opus, cei care de la bun inceput au sustinut Apelul Parintelui Justin Parvu, au vazut aici, cred eu, unda necesitatii, a asumarii reactiei, un imperativ al zilei, iar nu incercarea de a fi tarata Biserica in razboi politic, cum eronat se afirma in Lumea credintei lui Bucuroiu. Cei care am sustinut de la bun inceput Apelul si Campania impotriva sistemului de identificare introdus abuziv de statul roman „nu aspiram la rasturnari si la revolta cu orice pret, n-avem alte aspiratii in afara decat a pastra ce avem si de a fi ceva mai putin jefuiti de banda guvernamentala” – pentru a-l cita pe gazetarul crestin Mihai Eminescu. O banda subordonata unui Aparat mai mult sau mai putin mondial inchinat in chip evident unor forte ale maleficului: pornind cu banul si incheind cu pactul. Parintele Parvu nu opereaza cu metafore si generalitati ci formuleaza sentinte irevocabile si pune in discutie intrebari legitime asupra misiunii noastre, ca generatie responsabila si somata sa sustina si sa apere Randuiala iar nu „formule moderate” fara de rost si fara de fond. Parintele ne cere nemijlocit sa reactionam, nu sa asteptam rabdatori impunerea cu forta a masurilor „de sus”. Cuantificarea reactiei publice la acest Apel este relativ simpla – in numai cateva zile peste 7500 de persoane au semnat petitia online de respingere a „cipului biometric”, masura premergatoraea pecteluirii cu numarul Fiarei. Esentiala este radacina evenimentului – introducerea de catre statul roman a noilor tipuri de pasapoarte – o treapta catre introducerea unui sistem de control total si general al intregii populatii, la care se mai adauga, spunem noi, si ale masuri, cum ar fi „Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice", lege publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008 si pusa in aplicare incepand de ieri. Se oficializeaza un mecanism de control si supraveghere care transfera unor organe ale statului – un stat corupt pana in maduva oaselor – puteri nelimitate asupra vietii private a cetatenilor Romaniei. Privind legea nr. 298/2008 chiar fara continutul convorbirilor inregistrat - asa cum se prtinde scriptic in cap 2, articolul 11, aliniatul 1) (desi, hai sa fim seriosi… va urma sa fie cat se poate de inregistrat) tot incalca Constitutia Romaniei si mai exact articolul 28 privind secretul corespondentei. Pentru ca in acel articol constitutional nu se vorbeste de continutul unei scrisori, al unui apel telefonic, ori a unui e-mail. Tot ce tine de acestea este numit secret si este cat se poate de inviolabil. De ca sa fie monitorizati simplii cetateni - si mai ales - de cine? chiar de cei aflati in varful piramidei coruptiei, cei care incearca astfel, prin perpetua supraveghere, sa elimine orice forma de impotrivire din partea populatiei? Membrii „paturii superpuse” din sistemul politic, cea care paraziteaza – nu doar in Romania, marile mase de oameni, popoarele, sunt in mod evident personaje conectate la „structuri spirituale” cu activitate malefica, oculta, care insa devine din ce in ce mai vizibila pentru intreaga lume care nu se mai lasa manipulata. Tocmai pentru a limita sansa protestatarilor sau a le inchide gura – ori pentru a le taia limba si mana dreapta, dupa „modelul” aplicat Sfantului Maxim Marturisitorul, se instaureaza masuri de control total la scara globala. Nu trebuie sa ai cunostinte avansate de sociologie si nici nu trebuie sa fii „teolog de marca” pentru a intelege astfel de fenomene. Curajul si puterea de rosti adevarul cand acesta se ingradeste din ce in ce mai mult, pe zi ce trece, sunt tocmai in acest context de sprijinit si aparat cu toate mijloacele. Parintele Justin Parvu a marturisit pentru noi toti, cei slabi si cei nevolnici, avand puterea harului si a duhului duhovnicesc. Cu atat mai mult, cei care au contestat sau minimalizat Apelul Parintelui Justin Parvu se fac vinovati, in opinia mea, de lasitate in acte, obraznicie in cuvinte, precaritate in atitudine. Perfidiile care au dus la un atare atac concertat asupra persoanei si argumentelor Parintelui Justin Parvu se vor devoala la actuala dezbatere organizata de FORAZEC. E de prisos a mai nominaliza din ce „tabara” fac parte acestia, „fratii” ce „cultiva numai forma cunostintei, care este cuvantul gol si numai chipul virtutii, care este obiceiul fara suflet”. Daca sfaturile pline de grija si dragoste ale celui mai mare Duhovnic al neamului românesc, la ora actuala, Parintele Justin Parvu, nu mai sunt la moda cu noua „hristologie”, s-au gasit propovaduitorii „noului adevar”, ai „adevarului rezonabil”, ai „corectitudinii credintei” sa se creadă mai in masura sa o faca, din jilturile in care se-afunda cu nerusinare. Ei au sfaturi mai practice, ei au formule mai de asi, ei au rosturi mai cardinale, ei au lumi si credinta mai mare decat cel care „si-a risipit timpul prin 24

puscarii aiurea” si acum si-l risipeste sa asculte durerile acestui popor si sa privegheze noapte de noapte in rugăciune pentru....noi, pacatosii. In numele cui si cu ce drept se infatiseaza acest for fara fond sa-l sfatuiasca si sa-l judece pe marele duhovnic? Ii doare pe ei de acest popor cum il doare pe acest duhovnic? L-au intrecut ei in nevointa si se simt mai luminati duhovniceste sa ne sfatuiasca pe noi? Sau poate rugaciunea lui a inceput sa-i tulbure? Oare sunt mai multi credincioşi aliniati din puncte cardinale la uşa FOR-ului, AZEC-ului, Rost-ului, Lumii Credintei decat la usa Parintelui Justin? Desigur, ei au, totusi, ceva: darul coloratului. Au vopsit tipator ortodoxia in paginile unor reviste de „larg consum” si au naivitatea sa creada ca poporul se adapa duhovniceste de la o astfel de fata colorata a ortodoxiei. Oare ei chiar cred ca turma nu-si cunoaste pastorul si ciobanul cainii lui? Cine isi permite sa ridice piatra? Cine sunt aceia care isi doresc sa il aduca pe Parintele Justin inaintea noului pretoriu ca sa strige „Rastigneste-l! Rastigneste-l!” – asta asa, ca sa se poata spala statul pe maini?! Cine indrazneste sa-i taie limba lui Justin Marturisitorul?! Aveti grija, dragi colegi din AZEC si frati romani, ca nici o asociatie lumeasca, cat i s-ar zice ei de „crestina” – nu ne va putea salva, fara numai credinta si marturisirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Daca (ne)fratii nostri de la AZEC ne indeamna cu „teologi de marca” „sa lasam panica” si sa nu ne mai informam atata, ar fi bine ca si ei sa se ocupe cu cele duhovnicesti, dupa cum silabiseste limba lor despicata, si sa lase dezinformarea de presa si pretinsa slujire a adevarului si sa treaca acolo unde le e locul: nu in jilturi ci in colb, ca orice baba care se roaga, cu lacrimi, Mantuitorului. Din cate stiu si eu, asa, ca rau crestin ce ma declar, care nu uita si nici nu iarta tradatorii de neam, tara si credinta, Sfintii Parinti ne invata ca nestiinta, prostia, este una din pricinile pacatuirii. Se pare ca ceea ce a ajuns sa fie AZEC-ul ne impinge cu cuvinte dulci si goale chiar spre negura nestiintei. „Logosul acesta de care am vorbit nu e cuvantul impodobit luxos intr-o rostire mestesugita spre placerea auzului, cu care se pot deprinde si oamenii perversi, ci ratiunea pe care o are firea ascunsa in chip fiintial inlauntrul ei, fara nici o invatatura, pentru cercetarea lucrurilor si pentru expunerea adevarului in cuvinte” ne spune Sf Maxim Marturisitorul. Iara urmasul sau de astazi, soldatul lui Hristos, Parintele Justin Marturisitorul, ne indeamna, in numele Mantuitorului, Care a spus „Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.” (Matei 11: 32-33), sa cerem autoritatilor romane “sa abroge legile care permit indosarierea si urmarirea electronica a crestinilor, renuntarea la libertatea cu care ne-am nascut”. Si asa vom face si nu altminteri! Asadar, in incheiere, subliniez ca sunt de parere ca „lamuriri” ar trebui sa vina mai ales din partea oficialilor AZEC, si solicit public tuturor membrilor AZEC, pe aceasta cale, sa examineze cu atentie Apelul parintelui Justin Parvu si sa anunte nominal de care parte se afla: alaturi de Parinte sau alaturi de „banda guvernamentala” (eventual direct de partea Ministerului de Interne). Ca o nota optimista de final adaug ca poate pe fundalul acestei dispute paguboase se reliefeaza totusi si o tema pozitiva. Poate ca acesta va fi fiind folosul acestei adunari: sa se separe odata apele. Daca ierarhii vor tacea in continuare, pietrele vor striga! Acum este timpul marturisirii! “Acum suntem exact ca in arena romana cu fiare salbatice – stai aici in mijlocul arenei si astepti, ca si crestinii de odinioara, sa dea drumul la lei... Lupta este deschisã!”. Victor Roncea, caine rau crestin Membru ales al Comitetului Director al AZEC La Sfantul Maxim Marturisitorul Vanzatorii de suflete Ochii sunt ferestrele sufletului, ne spune o zicala batraneasca a carei valabilitate am testat-o cu totii de-a lungul vietii. Si-atunci de ce trebuie sa ni-i vindem, cu tot cu suflet? Iata ca tehnica a avansat atat de mult incat acum, de-a dreptul, ce avem mai pretios ajunge sa fie inregistrat si stocat intr-un cip biometric, fara a ni se cere si noua acordul. Nu suntem indieni si nici nu ne temem de-o fotografie. Iar mirarea nu vine doar de la un simplu bastinas ca mine, ci de la jurnalistii de la The Guardian, care se intreaba de ce trebuie sa oferim ofranda zeitei Iris catre pamanteni inapoi, noilor “olimpieni”, din 25

sistemele de securitate de aiurea. Dezbaterea nascuta in Marea Britanie porneste de la o cerere a FBI ca Londra sa transmita Washingtonului, incepand cu acest an, in sprijinul “razboiului antiterorist”, intreaga baza de date biometrice a cetatenilor britanici. Din ce in ce mai aproape de lumea descrisa de vizionarul George Orwell in “1984″, in timp ce se aplica “terapia” controlului total, si alte tari se ridica impotriva invadarii vietii private de ochii tuturor securistilor din lume. Romania printre ele. Putina lume stie ca, de la 1 ianuarie, Romania este prima tara din lume, dupa Statele Unite, care stocheaza intr-un cip biometric invizibil dispus pe toate actele romanilor - pasaport, buletin, permis de conducere - toate informatiile biometrice: fotografie, amprente digitale si oculare, date medicale, etc. Cipul pe care ni-l implanteaza autoritatile in documentele personale, fara sa ne intrebe daca vrem sau nu, este de tip RFID (Radio Frequency Identification Device), inzestrat cu o antena care permite transmiterea la distanta a datelor electronice cu ajutorul frecventelor radio. Practic, fiecare purtator de act cu date biometrice ar deveni “vizibil” in domeniul undelor radio, oriunde s-ar afla, fiind astfel posibile abuzuri, prin urmarirea semnalului in scopul monitorizarii unei persoane pas cu pas. Mai mult: o echipa a Information Security Group de la Universitatea Catolica din Louvain, Belgia, a demonstrat ca cipul poate fi accesat cu usurinta de orice expert in electronice. Tinand cont ca romanii au “spart” site-urile NASA si FBI fara nici o jena e destul de clar cat de siguri putem fi de noua inventie, ultracostisitoare in conditiile unei crize economice profunde care ameninta sa devina catastrofala. Nimeni nu a platit pentru afacerea Gardasil, soldata cu o pierdere a statului de 23 plus milioane de euro. Cine va plati acum? Daca in cazul Gardasil am avut de a face cu incercarea unui experiment medical, acum suntem cobaii unui experiment informational. Care, dupa cum spun unii militanti anticip, este premergator implantului uman, dupa cum se experimenteaza deja in Statele Unite si Marea Britanie. Asadar, dupa animale, primii care vor urma sunt copiii, pentru a “nu se pierde”. Pentru toate aceste “beneficii” ale securitatii, ca si cum cu totii suntem suspecti de terorism international, europarlamentarii romani au votat in unanimitate, marti, 13 ianuarie, pentru indroducerea pasapoartelor biometrice in intreaga Europa, cu incepere de la 1 iunie, “pentru combaterea terorismului, a criminalitatii si a imigratiei ilegale”, chiar daca noi ne conformasem singuri, de la 1 ianuarie. Stalin ar fi fost fericit cu asa bucati de europarlamentari! Nimeni nu a informat insa si romanii ca le vor fi “furate” sufletele prin inmagazinarea amprentei oculare, nimeni nu i-a informat insa pe romani ca acest cip contine si un cod echivalent al reprezentarii cifrei 666, considerat de crestini, majoritarii acestui popor, numarul Fiarei, conform revelatiei Apocalipsei. Nimeni nu s-a gandit ca, intro democratie, poporul este suveran asupra propriei sale identitati, care nu poate fi tranzactionata, furata si amanetata si atunci este obligatorie o dezbatere nationala, pentru a nu-i deposeda pe cetatenii romani de drepturile lor inalienabile la constiinta si libertate. Pe linia controlului total, incepand cu 20 ianuarie, o lege trecuta rapid prin Parlament, in noiembrie anul trecut, tot fara dezbatere nationala, cu numarul 298/2008 permite “organelor”, in stil perfect comunist, retinerea tuturor datelor transmise electronic - mail, internet, fax, telefon - timp de sase luni. Stiati? Nu!, sunt convins. In fata acestor grave atentate la libertatea noastra, dupa cum sesizeaza deja grupari civice, exista insa o solutie: dezbatere nationala. Este dreptul nostru. Poate ultimul. Sa nu ni-l pierdem.

Victor Roncea
Cu scuzele de rigoare (ca in ultima perioada am tratat unele subiecte mai profunde), promit ca voi reveni si la unele subiecte mult mai lejere… ”RFID -ul este sinonima cu identificarea prin frecvenţă radio (engleză: Radio-Frequency Identification) este o metodă de identificare automată care se bazează pe stocarea şi regăsirea datelor la distanţă, folosind dispozitive numite etichete RFID (engleză: tag RFID) şi transpondere RFID. Tehnologia necesită o cooperare a unui aparat cititor de RFID cu eticheta RFID. O etichetă RFID este un obiect mic sau foarte mic (sub 1 mm x 1 mm) care poate fi aplicat sau încorporat într-un produs, animal, sau chiar persoană, cu scopul de identificare şi urmărire, folosind undele radio. Unele etichete pot fi citite de la mulţi metri depărtare, chiar mult peste 50 m, iar eticheta se poate afla şi în afara razei de vedere a cititorului. Cele mai multe tag-uri RFID conţin cel puţin două părţi: 26

un circuit integrat (cip) pentru stocarea şi prelucrarea de informaţii, modulare şi demodulare a unui semnal de radio-frecvenţă (RF), şi alte funcţii de specialitate; • o antenă pentru recepţionarea şi transmiterea de semnale radio. Viitorul RFID fără chip va permite identificarea extrem de discretă de tag-uri fără circuit integrat, permiţând astfel ca tag-urile să fie imprimate direct pe obiectele de identificat, de obicei activele unei întreprinderi, la un cost mai mic decât etichetele tradiţionale. În prezent (2009) nici unul dintre conceptele fără chip nu a devenit încă practicabil.” Bine-bine vetzi zice “si ce e cu asta?” Tot cautand si interesandu-ma de aceasta CU ADEVARAT DIABOLICA descoperire, am aflat si la ce anume se poate utiliza. Ca, vorba aceea , “IN FOLOSUL OMULUI ” si a intrtegii comunitati se pot crea monstruozitati “pentru a fi monitoirizati”…. Astăzi tehnologia RFID este deja folosită în domenii foarte numeroase. De exemplu în lanţul de aprovizionare al întreprinderilor, pentru a îmbunătăţi eficienţa inventarelor, pentru urmărirea produselor în cursul fabricaţiei şi pentru managementul produselor. Alte exemple care sunt rezolvate automat cu ajutorul RFID: • măsurarea timpului de la cursele atletice; • controlul paşapoartelor (actualmente , chiar daca nu se practică în U.E., FITZI FARA GRIJA CA VOR APELA IN SCURT TIMP LA ACESTEA SI AICI) • aplicarea taxelor rutiere pe anumite autostrăzi etc.; • urmărirea produselor (vacile unei cirezi, cărţile unei biblioteci, transcontainerele unui vapor); • urmărirea locomotivelor şi vagoanelor la căile ferate; • autentificarea persoanelor care doresc să intre în zone speciale (cu condiţia să-şi fi implantat tag-uri RFID sub piele); • paza şi inventarierea în muzee. Din cauza miniaturizării permanente a tag-urilor, ajunsă până acolo încât ele sunt din ce în ce mai greu de văzut şi recunoscut, a apărut şi o problematică gravă - cea a potenţialului pentru spionaj aproape invizibil, în cele mai diverse domenii. Mica trecere în revistă de mai sus,(CULMEA COPIATA AD LITTERAM) vrea sa traga un adevarat semnal de alarmă asupra raţionalităţii existenţei cipurilor RFID în actele de identitate din România. Poate ca nu credeatzi, dar aceasta tzara a fost printre primele ce a initziat acest program…. Nu au trecut decat 20 de ani de cînd fraţii şi părinţii noştri au murit cu nădejde în suflet strigînd „Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”. Din Ianuarie 2009 a început, cu o grabă suspectă, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID, fără ca cineva din România să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. Ni s-a tot spus doar, fără a putea verifica în vreun fel, că vor fi stocate datele personale, imaginea feţei şi a două amprente digitale. Dacă amprentarea unora dintre cetăţenii români din Italia ne-a umplut de indignare pe toţi, la doar cîteva luni după această idee care nu s-a pus în practică nu a fost nici o reacţie din partea nimănui la ideea amprentării obligatorii a celor ce vor să-şi facă acum paşaport sau carnet de conducere… Cu cea mai buna credintza,fara a fi partizanul vreunei tabere , consider ca aceasta autentica dracovenie era lucrul de care natziunea romana NU ducea lipsa… ….Inchei aici, fara sa nu ma cutremur si sa ma uimesc , din toate punctele de vedere, la posibilitatea de a ne “face viatza un calvar”, de a ne nenoroci si a ne slutzi fiintza… Sa dea Domnul Dumnezeu ca sa ne fereasca de toata aceasta “plasa diabolica” si, intr-un glas sa strigam intr-un glas ” Mare esti Tu Doamne si minunate sunt lucrurile Tale in tot Pamantul!”

Parintele Mihail Stanciu : Cipurile sunt “bomboane otravite..ale calailor din fruntea tarii” Aceste acte, nu sunt ele cauza pacatului(al lepadarii)… deci nu ne-ndeamna un obiect ca acesta in sine sa ne pierdem mantuirea. El intra intr-o alta diversiune mai larga : de pregatire a mentalitatii oamenilor, de obisnuire.. de drogare apoi a omenirii cu ideea ca statul le vrea binele, mai bine decat vor ei, oamenii in parte fiecare. Si pesemne ati vazut si comuncatul parintelui Iustin Parvu din ultimele zile, in care ne indeamna sa fim vigilenti si sa respingem aceste inovatii. Lucrurile acestea se petrecea de mult in America si iata ca dupa ce au fost testate binenteles acolo se promoveaza in intreaga lume. Numai ca obisnuinta cu aceasta idee ca statul iti vrea binele mai mult decat ti-l vrei tu 27

insuti sau familia ta. AICI ESTE MAREA MANIPULARE….Cine stie cand, vom fi legati si la maini si la gura incat nu mai putem sa spunem nimic pentru ca ori e anti-semit, orie e impotriva sigurantei statului, ori promovezi terorismul si fundamentalismul….. Va spun acum pentru ca este si momentul asta cu scandalul cipurilor, cand unii parinti spun ca nu trebuie acceptate, altii zic ca “parintele cutare vede pericole acolo unde nu sunt”, mai ales cei oficiali (n.n. purtatorul de cuvant al Patriarhiei, Constantin Stoica). Vroiam sa va spun ca <<nu tot ce zboara se mananca>>. Pe de alta parte, INTARITI-VA IN CREDINTA, INTARITI-VA IN NEVOINTA, INVATATI-VA SA TINETI POST !!! Nu e greu, e foarte usor… nu-l tineti singuri, il tineti cu Hristos si pentru Hristos. Daca nu va intariti acum vointa, pentru a va infrana, pentru a va educa, pentru a va transfigura miscarile sufletului si trupului ACUM, mai tarziu veti intepeni in pacat si veti spune : <<dar nu mai pot, nici sa postesc, nici sa ma rog.. mintea imi fuge aiurea>> Dar ce ai facut pana acuma ? STRADUITI-VA SA POSTITI, PENTRU CA DACA NU POSTITI ACUM DE VOIE SI NU VA EDUCATI DE-ACUMA pentru vremurile care vin si pentru slefuirea dumneavoastra personala, MAI TARZIU NU VETI PUTEA. INTARITI-VA IN CREDINTA, CERETI DE LA DUMNEZEU INTELEPCIUNE, LUMINAREA MINTII ca atunci cand veti vedea si mai PE FATA manifestarile acestui sistem anti-crestin, SA LUATI POZITIE SI SA RAMANETI cum a zis Eminescu : traditionalisti ! Iar noi locului ne tinem, cum am fost asa ramanem… Dar asa cum ne invata Biserica de 2000 de ani. Sa ramanem cu Hristos, sa nu ne lasam pacaliti de noua ordine mondiala, noile instituii care vor fi aduse de noua schimbare a guvernului american si al guvernului mondial. Ne vor binele …. Paziti-va de a fi drogati cu aceste idei, pentru ca mai tarziu nu veti mai sti nici pe ce lume sunteti. Sa fim foarte atenti !!! Intariti-va in credinta, uniti-va cu Hristos si sporiti-va Harul prin rugaciine, prin post…prin fapte bune. TIMPUL TRECE !!! Nu e in favoarea noastra. EVENIMENTELE SUNT GRABITE SPECIAL … asa incat lumea sa fie ametita (n.n. vaccine, criza financiara, oprirea gazului, microcipuri, casatoriile homosexualilor, incalcarea dreptului la privacy prin inregistrarea telefoanelor si a activitatii pe internet) sa nu mai stie ce sa aleaga. LUATI AMINTE ! Rugati-va la Dumnezeu sa va dea, sa ne dea tututor intelepciune si putere pentru ca vremurile care vin nu sunt usoare ! Manipularile care se fac sunt mai viclene decat va asteptati, iar timpul este si mai scurt decat credeti ca… mai e. Pe de alta parte sa nu va temeti pentru ca daca vedem, ne destupam ochii, ne trezim din aceasta hipnoza sociala, vedem ca din punct de vedere omenesc solutiile sunt putine, numai ca asa erau si iudeii candva in Egipt, intr-o robie la Faraon si totusi Dumnezeu le-a trimits pe Moise, care i-a scos din acea robie. Sa avem credinta ca Hristos deacum.. nu Moise… ne scoate din robia aceasta si vazuta, dar mai ales nevazuta, a patimilor si a nestiintei.. Si sa-L rugam pe El care este capul Bisericii, capul viu al Bisericii sa ne intareasca si sa ne ajute sa depasim panica si tulburarea acestor vremuri. Diavolul intodeauna pescuieste in ape tulburi..de aia vrea sa creeze haos, panica, deznadejede, confuzie…si pe plan religios si politic si economic… DAR NU VA TEMETI ! Cereti de la Hristos si ascultati-L pe El. Inchinati-va Lui, adica impliniti Voia Lui, pentru ca atunci cand i-L ascultam pe Hristos si cand i-L urmam, vom primi putere de la El. Altfel ne amagim ca suntem credinciosi. SA NE PUNEM TOATA NADEJDEA IN DUMNEZEU ! Pentru ca “Domnul este intarirea mea, de cine ma voi teme… Domnul este ajutorul meu, de cine ma voi infricosa ?” (Psalmul 26)… zice psalmistul. Pai, intr-adevar daca Hristos Dumnezeu este de parte noastra, cine ne tulbura, cine poate zgaltai cumva de pe calea aceasta a mantuirii si a dezvoltarii spirituale ? …Sporiti rugaciunea, sa sporim si multumirea fata de toate binefacerile primite, pentru asta este un lucru pe care noi uitam de multe ori sa-l facem : sa multumim lui Dumnezeu. Si avand ca temelie “multumirea lui Dumnezeu” sau euharistia (in limba greaca) pornim cu nadejde si in viata de zi cu zi si in liturghia de dupa liturghie, ca suntem impreuna cu Hristos si ca implinim voia Lui. Multumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, pentru puterea si harul si intelepciunea pe care ne-o da si pe care noi suntem datori sa o lucram, sa o daruim mai departe celor de langa noi. Asa sa ne intareasca Dumnezeu, sa ne lumineze si sa ne dea pace si bucurie duhovniceasca. AMIN. Predica tinuta dupa Sfanta Liturghie de la Manastirea Antim, Duminica, 18.01.2009 28

Danion Vasile “Parintii traditionalisti din Muntele Athos si Grecia considera ca aceste micro-cip-uri sunt inainte mergatoare lui Antihrist.” “Rafail Noica a spus in 2006 ca din punct de vedere tehnic este posibilitatea de control al populatiei.” “Daca cineva crede ca prin primirea acestui act isi pierde mantuirea,greseste! Lepadarea de Hristos va fi o lepadare constienta.Problema acestor acte de identitate este problema unui control,unui sistem care va trece de la aceste carduri electronice la un card unificat dupa cum se incearca in America si ulterior implantarea micro-cip-urilor.” “Biserica Ortodoxa este singura Biserica in masura sa inteleaga cartea Apocalipsei.” “Prin aceste micro-cip-uri se poate controla starea psihica si de sanatate a omului.” “Acest micro-cip poate modifica starea de sanatate a organismului.” “Parintele Iustin ne recomada sa ne pocaim si sa ne punem cenusa in cap pentru a ne da Domnul darul de a primi mucenicia.” “Cand parintele Iustin vorbea despre dragoste,despre post,dadea bine sa fii cu parintele Iustin,dupa ce a avut aceasta atitudine profetica multi s-au lepadat de el.” “A fost o incercare manipulatoare de a deturna mesajul parintelui Iustin.” “Manipulatorii de opinie a incercat sa-i convinga pe credinciosi ca acest text nu ii apartine parintelui Iustin.” “Cuvantul parintelui Iustin a avut efect intrucat a pus pe ganduri intreaga suflare ortodoxa.” “Nu te lepezi de Hristos primind un carnet de conducere.” “Textul parintelui Iustin a fost intarit de o noua decizie,legea 298 potrivit careia se urmaresc comunicatiile,telefoanele iar din 15 martie 2009 se vor urmari toate e-mail-urie,acesta lege nefacand altceva decat sa ne arate ca ne apropiem de o dictatura.” “Crestinii trebuie sa inteleaga ca daca vor continua sa duca o viata de compromis,fie ca va veni sau nu Antihrist,ei isi vor pierde mantuirea.” “Microcip-ul nu e necesar sa contina 666 pentru ca cip-ul sa poate controla mintea purtatorului.” “Daca inima ta e plina de Hristos,Antihrist nu va avea loc in ea!” Pr.Porfirie “Aceste acte,desi nu sunt semnul fiarei,sunt premergatoare.” “Singura rezistenta reala este una Ortodoxa!” Comentariu - Mircea Puscasu “Poate va amintiti situatia petrecuta in viata Sfantului Ioan Hrisostom, cand pustnicii, batrani purtatori de Dumnezeu, ies in cale trupelor imperiale trimise impotriva populatiei. Niste batrani slabi, filiformi, in piei de animale, ciufuliti, cu barbile incalcite, in fata cavaleriei imperiale cu armuri, cu sabii, cu lancii. Cei slabi si desculti, dar purtatori de Dumnezeu, ii intorc inapoi pe soldatii cei puternici, sa-i spuna imparatului ca acesti oameni care ii doreste el morti nu sunt ai lui, nu le-a dat el viata, deci nu le-o poate el lua. Poate va amintiti si de episodul, smerit si slavit, din viata Sfantului Leon ce a fost papa (arhiepiscop) al Romei in sec.V, in care iese singur in fata unei invazii barbare conduse de Attila Hunul si, dupa o convorbire de taina, Attila isi intoarce toate armatele si nu ataca Roma. Cutremuratoare imagine: un mosulet mic de statura, dar purtator de Dumnezeu, drept, smerit, bland sta senin in fata lui Attila “Biciul lui Dumnezeu”, de a carui frica tremura toata Europa, care nu gasise nici o opozitie militara pe masura armatelor sale sangeroase, si dupa cateva cuvinte cu putere multa Attila i se supune si isi intoarce armatele lasand Roma neatinsa. Sigur ca de-a lungul timpului au fost destui cei ce nu au avut loc in sufletele lor sa primeasca cuvintele Sfintilor contemporani lor, nu au avut ochi si urechi de vazut si auzit adevarul, ba chiar i-au ucis pe cei ce au marturisit dreapta vietuire si dreapta credinta, ce presupune libertate si virtute. 29

Insusi Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Izvorul Intelepciunii, este rastignit de cei ce nu doreau sa fie deranjati din confortul sufletesc in care se autoinstalasera, pentru ca le vestea o fericire inconfortabila, o fericire in prigoane, infometare, in plans, in saracia duhului, in ocara si cuvinte rele. Astazi sfinti contemporani noua au marturisit prin viata lor ca au gustat fericirea cea vestita de Hristos. Fericirea prea dulce ca sa mai para amara au gustat-o in puscarii, in prigoane, in denigrari, in marginalizari. Unii au murit in ele fericiti, lasandu-si in urma marturie, oasele binemirositoare si facatoare de minuni. Altii mai traiesc si rugaciunea lor tin tara. Mai trimit cuvinte smerite si cu putere multa poporului lor pe care-l iubesc, si pentru care isi sacrifica si acum la 90 de ani toata vremea, alinand, indrumand, purtand de mana spre Dumnezeu ca unii ce cunosc drumul, ca-l fac mereu. In principiu, acesti sfinti, Parintele Arsenie si Parintele Iustin, indeamna impreuna indemnul evanghelic “Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor“, poate doar accentul cade la fiecare in mod diferit (la Parintele Arsenie mai mult pe “pocaiti-va”, iar la Parintele Iustin mai mult pe “s-a apropiat Imparatia”). Oricum, anii de temnita si suferinta demna pe care ii au in spate amandoi, striga impreuna de la sine. De ce ne-am smintit noi? Cred ca ni s-a “tulburat” confortul sufletesc in care ne instalam autosuficienti. Ca ni s-a vestit ca au venit vremuri de rastigniri, prigoane, plans si saracie. Pentru ca noi credeam ca le putem avea pe amandoua. Si viata duhovniceasca si confort material, caldut. Este la noi un curent care isi doreste Impartasire foarte deasa, dar si mancare de frupt, si isihasm si televiziune cu 100 de canale, si duhul Sfintilor Parinti si masini luxoase, si marturisire ortodoxa si cipuri in pasaport, sa nu ne stricam cu puternicii zilei, sintetizand, un crestinism fara cruce, un eshaton apocatastatic, fara iad, doar cu norisori, un trai roz fara sfarsit. Spectrul apropiat al crucii ne inspaimanta, ne face sa ne indreptatim comoditatile cu orice pret chiar mintindu-ne ca e normal sa fim amprentati, ascultati, urmariti. Toate aceste tehnici de control total al persoanei deschid portile unor abuzuri ale celor puternici asupra celor slabi, fara precedent in istoria omenirii. In fata acestor abuzuri se ridica smerit si demn sfintii contemporani, ca altadata Sfantul Leon si Sfintii Pustnici, indemnandu-ne si pe noi sa nu acceptam cucerirea in pasi marunti, vicleana, perfida a libertatii noastre. Sfintii ne indeamna din dragoste cu duiosie, iar unii dintre noi ii acuza ca ne tulbura rutina caldicica a pravilei de rugaciune, uitand ca Dumnezeu nu e pravila, ci Iubire. Sa urmam sfintilor nostri, fara frica, senini, deschisi spre jertfirea de sine, amintindu-ne ce scriu parintii filocalici (Cuv. Petru Damaschinul talcuind Fericirile) ca varful si implinirea vietii duhovnicesti este cununa muceniceasca, ganduri ce rasuna peste veacuri in viata si cuvintele sfintilor contemporani: “Implinirea rugaciunii inimii duce la mucenicie”- sfantul cuvios mucenic Daniil (Sandu Tudor)”. Romania - un posibil loc de inceput al pecetluirii apocaliptice. Studiu realizat de Pr. Prof. Dr. Mihai Valica cu binecuvantarea IPS Teofan România - un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice? Din ianuarie 2009 a început în România, cu o grabă suspectă şi tacită, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID[1], fără ca cineva să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. În vederea aderării fără rezerve la spaţiul Schengen[2], prevăzută pentru 2011, şi executând cu multă râvnă şi acrivie directivele UE[3], România extinde procedeul şi la alte documente personale, cum ar fi: actul de identitate, cardul de sănătate, precum şi alte documente de călătorie. Pe fondul acestei acţiuni, Părintele Justin Pârvu a dat un comunicat, care a creat anumite controverse, contestaţii şi reacţii. Cu binecuvântarea ÎPS Teofan, prezint mai jos părerea mea referitoare la problema ridicată de Părintele Justin, întrucât sunt doctor în Teologie Socială Aplicată, disciplină care reglementează moral relaţia Bisericii cu lumea[4], şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, specializarea Biserica azi. Istorie şi actualitate. 1. Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009 a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666[6] şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport ca o vreme „premergătoare acestei profeţii”, deci nu derularea însăşi a profeţiei[8]. 30

b. Nu acţiunea cipurilor biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi „o capcană a vrăjmaşului“[. E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar o dată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-aperceptiv şi mental, acţiunea finală: pecetluirea. c. În acest context, Părintele Justin îi îndeamnă pe credincioşi să fie vigilenţi şi, dacă e nevoie, chiar jertfelnici: să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească „inofensiva” acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte. d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria „arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici”, însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi, din dragoste pentru neam şi Biserică, trage un semnal de alarmă, considerând ca acest „proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea” şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire. e. Cuvintele: „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!” vor să marcheze acest lucru şi vor să spună că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu. f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură, şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă. 2. Legislaţia naţională, internaţională şi europeană referitoare la cip-urile biometrice a. Regulamentului Consiliului Europei nr. 2.252/2004 dă recomandări şi detalii tehnice privind cip-urile biometrice[12], însă nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implementeze cu atâta acrivie tehnică şi obedienţă. România este prima ţară-pilot-cobai de pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernarea trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/2008[13], HG 1566/2008[14], OG 207 din 04/12/2008[15]. b. Acţiunea cip-urilor biometrice a „început în pas de marş” în judeţul Ilfov, de la 1 ianuarie, iar până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului informaţional biometric în toată ţara. c. Din decembrie 2008 a început în România emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care conţine de asemenea un cip electronic pe bază de cod de bare. Cip-ul conţine date personale uzuale, date medicale, istoricul bolilor, contravenţii rutiere etc. Acţiunea a început fără o bază legislativă şi fără o promovare corespunzătoare prin mass-media. d. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Platforma-pilot-cobai informaţional va fi implementată în judeţul Caraş-Severin, de unde se va extinde proiectul şi în celelalte judeţe[16]. Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele informaţii, iar această acţiune o poate face nu numai Ministerul Internelor, ci şi cel al Comunicaţiilor! [17] Există aşadar un drept discreţionar asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise, întrucât nu este reglementat cine are dreptul să înscrie, care sunt criteriile de selecţie a ceea ce trebuie înscris şi cea ar putea afecta imaginea sau confortul psihic al persoanei în cauză etc. e. Abuzurile se extind şi mai aberant prin legea 298 din 21 nov. 2008, care obligă pe furnizorii de servicii de comunicaţii electronice să păstreze orice convorbire telefonică, orice sms sau e-mail pe ultimile 6 luni şi să le pună la dispoziţie, la solicitarea autorităţilor competente.[18] f. Îngrijorător este faptul că nici o lege sau normă naţională, europeană sau internaţională nu garantează discreţia, securitatea absolută a datelor înscrise şi nu prevede sancţiuni clare pentru cei ce le-ar utiliza în alte scopuri, sau ar comite erori tehnice sau neglijenţă în securizarea datelor. g. Până în prezent doar Asociaţia Civic Media[19] a semnalat şi contestat abuzul acestor legi şi încălcarea drepturilor omului, pe când unii membrii „justiţiari” ai societăţii civile sunt preocupaţi mai departe şi interesaţi obsesiv doar de scoaterea icoanelor din şcoli… 31

3. Scopul cip-urilor RFID Anunţate deja de doi ani, paşapoartele biometrice conţin imaginea facială şi amprentele deţinătorului. Cerute de Statele Unite, paşapoartele vor fi emise în premieră de România, în ciuda faptului că unii experţi, susţin că este nevoie de doar patru ore pentru a decripta informaţiile de pe cip. Cip-urile RFID sunt menite să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine şi să controleze „pozitiv” individul, cu intenţia de a-l proteja şi în scopul creşterii gradului de securitate al acestuia, însă nu s-au luat în seamă în mod real şi pericolele şi vulnerabilitatea sistemului. Componentele şi alte operaţiuni electronice ale cip-ului biometric sunt deja mediatizate şi se găsesc pe larg în literatura de specialitate. 3.1. Avantaje ale cip-urilor RFID a. Din punct de vedere economic şi comercial: 1. Uşurează, scurtează şi eficientizează considerabil procesul de producţie. 2. Datorită capacităţii de stocare a cip-urilor, se reduce timpul de cumpărare a produselor prin identificarea şi livrarea rapidă a acestora şi oferă posibilitatea refacerii stocurilor în timp util. b. Din punct de vedere militar: 1. Servesc cu mare precizie atingerea obiectivelor militare, precum şi a celor de spionaj. c. Din punct de vedere al evidenţei, identificării şi ajutorului unei persoane în caz de urgenţă: 1. Introducerea cip-urilor în paşapoarte este considerată o măsură de siguranţă în plus[23] de către guvernele ţărilor[24] care le-au introdus deja parţial. 2. Conectarea la anumite baze de date publice naţionale şi internaţionale oferă în cîteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează un document personal prevăzut cu cip RFID. 3.2. Dezavantaje ale cip-urilor RFID 1. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate[25]. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricît de criptate ar părea, pot fi sparte[26] într-un timp extrem de scurt (cel mult patru ore) [27] şi chiar falsificate[28]. 2. Controlul total asupra cetăţenilor. Se va şti în orice clipă unde sîntem, cu cine sîntem, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date, ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date. 3. Cip-urile nu pot fi detectate de simţurile fiziologice sau percepţia umană. Deci nu vor putea fi evitate. 4. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID[29]. 5. Cip-urile RFID sînt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. 6. Nu există inclusă în cip-uri opţiunea: Nu colecta date statistice despre mine. 7. Cel care va refuza cip-urile din varii motive, va fi lipsit de serviciile publice, care cer o identificare la baza de date, generând astfel o izolare şi înstrăinare socială. Deci persoanele fără cip nu există. 8. Cip-urile sunt o sursă de informaţie gratuită pusă la dispoziţie pentru serviciile de spionaj la toate nivelurile, iar date personale pot fi deturnate în diferite scopuri sau făcute publice fie din neglijenţă, fie intenţionat. 9. Cip-urile biometrice pot avea avantaje pe termen scurt, dar pe termen lung pot fi un pericol real. Ele compromit metodele existente de securitate pe baza celor 2 elemente introduse, folosind presupunerea că ele nu sunt accesibile publicului, nici măcar în mod criptat. De exemplu, dacă ai o bază de date cu amprente şi pentru a intra în sistem este nevoie de amprenta unei persoane, nu trebuie să fie persoana acolo, poţi să iei din baza de date a poliţiei amprenta ei. În mod paradoxal, cip-urile biometrice diminuează siguranţa unei ţări. Ele permit accesul pe baza paşaportului altcuiva, fară a fi nevoie ca el să fie de faţă. Nu te mai verifică nimeni fizic, totul se bazează pe sistem. De aceea, expunerea informaţiilor digitale ale românilor discreţionar şi fără nici un discernământ reprezintă o acţiune fie inconştientă şi iresponsabilă, fie de trădare a propriilor cetăţeni. 10. Serviciul 112 permite găsirea locaţiei telefonului. Oricând te poate localiza fără să apelezi, numai datorită faptului că telefonul primeşte semnal. Acelaşi lucru se poate extinde la cip-urile RFID. 32

11. Evidenţa strictă a vieţii personale la toate nivelurile elimină şansa de a repara o neglijenţă, o greşeală sau o neputinţă de plată, de exemplu faţă de o bancă. Cazul americanilor cu dosar financiar. Dacă uiţi să faci o plată, eşti catalogat ca rău platnic toată viaţa. Nu mai primeşti un împrumut, niciodată. 12. Monitorizarea prin satelit pe baza identificării faciale reprezintă o ameninţare la propria viaţă, dacă luăm în consideraţie ghidarea rachetelor antipersoană prin satelit. O eventuală lovitură de stat omoară orice persoană cu ajutorul rachetelor ghidate după recunoaştere facială. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-ul biometric poate servi şi la terorism, ucideri şi crimă organizată. 13. Autentificarea biometrică se poate realiza şi atunci când persoana deţinătoare a documentelor biometrice este moartă: este nevoie doar de mâna sa, sau de un ochi, pentru a intra într-un sistem. Astfel banii din cont, sau alte acţiuni financiare sau administrative, care necesită informaţii biometrice, se pot obţine doar dacă ai cadavrul. Deci pericolul cip-urilor biometrice se prelungeşte chiar şi atunci când omul este fără viaţă. 4. Opoziţii şi atitudini contra cip-urilor biometrice în lume Luând în consideraţie aspectele de mai sus, precum şi din motive de etică civică sau etică a tehnologiei biometrice, unele instituţii, persoane sau asociaţii religioase, civice sau profesionale se opun vehement, cum ar fi: unii americani[30], sârbii[31], grecii[32], scoţienii[33], alte ţări occidentale, piloţii britanici[34] etc. Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. „În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca o reacţie provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o sucească unele glasuri din presă, ci, mai întîi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect“[35]. 5. Omul redus de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic Dacă se respinge din motive de bioetică clonarea biologică, de ce nu s-ar respinge din aceleaşi considerente şi „clonarea electonică biometrică”, având ca motivaţie teologică învăţătura Bisericii Ortodoxe despre antropologie. Imago Dei în om după Sfinţii Părinţi este unitară atunci când exclude orice concepţie substanţialistă despre „chip”, care constă în mod funcţional, practic, în manifestarea vieţii sale spirituale, ca nevoie primordială şi centrală. Primatul vieţii spirituale activează aspiraţia fiinţei noastre umane spre absolut, spre arhetipul ei divin (Origen), spre Dumnezeu. Prin „Harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh“[36], omul reuneşte, în ipostasul său creat, divinul şi umanul, după chipul lui Hristos, adică „chipul Celui ceresc“[37], ajunge „la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos“[38] şi astfel devine dumnezeu prin har. În acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare că „omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu”[39], adică „chip al Chipului” - eikon Eikonos. Deci omul are un destin hristologic, întrucât originea (αρχιν) lui este în Hristos, Care este Chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a născut atunci când Hristos a intrat în viaţă şi s-a născut”[40], iar ziua naşterii lui Hristos „este zi de naştere a umanităţii“[41]. Omul este alcătuit teologic, iar chipul său are o valoare teologică, hristică, şi nu îl putem amaneta sau împrumuta, sau permite să fie folosit fără voia şi libertatea noastră. Valoarea ontologică a omului nu constă, sau nu se află în el însuşi, înţeles în mod autonom, cum susţin teoriile materialiste, în suflet, minte, intelect, sau exclusiv în persoana omului, cum susţin sistemele filozofice contemporane, ci în Arhetipul lui. De vreme ce omul este o icoană, existenţa lui reală nu e determinată de elementul creat din care este făcută icoana, sau din voia lui liberă, ci de Arhetipul (Modelul) ei necreat. Omul este înţeles astfel de Părinţii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică“[42]. A permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic” şi înregimentat în cip-uri, iar apoi manipulat după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a reduce identitatea noastră iconică, care este unicat, la un număr într-o bucată de plastic. Aceasta este ca şi când ai folosi o icoană ca placă video, sau hard disc… Din punct de vedere moral este un sacrilegiu, sau cel puţin o desacralizare, întrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic 33

uman, într-o folosinţă strict materială şi terestră. Or, chipul nostru aparţine arhetipului divin, adică lui Dumnezeu. Deci cip-urile biometrice, în acest context, contravin învăţăturii biblice şi patristice despre antropologia creştină, întrucât reduc, circumscriu, deci mărginesc chipul/icoana fiinţei umane la o simplă tehnologie şi suport electronic de emiţătoare şi implanturi. 6. Propuneri şi perspective Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, refuzul în masă al unor experimente pe care Guvernul României le aplică în serie[43] ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne întrebăm dacă ne mai simţim, sau mai suntem consideraţi şi trataţi ca persoane umane, ori ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri etc. Nimeni din Guvern, nu s-a gândit să supună această temă dezbaterii publice, ca o problemă de etică cetăţenească sau de etică biometrică a tehnologiei moderne[44], aşa cum s-ar cuveni unei ţări democratice, la care se pare că suntem doar figuranţi. Propun ca implementarea privind cip-urilor biometrice să fie amânată, până ce această problemă va fi dezbătută public. Sf. Sinod al BOR să iniţieze toate demersurile legale pe lângă organismele responsabile, pentru a nuanţa legile privind paşapoartele şi alte documente personale, în raport cu convingerile ştiinţifice, religioase sau morale ale cetăţenilor. Până atunci să se respecte legislaţia actuală, privind noile cărţi de identitate, respectiv Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, care menţionează că „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase” primesc buletine de tip vechi[45]. La fel, HG 978/2006 privind fotografiile de paşaport, care dă posibilitatea personalului monahal ca „fotografia să poată fi realizată cu capul acoperit, din motive religioase”. Prin opoziţia fiecăruia, prin trezirea unei solidarităţi de conştiinţă creştină la nivel naţional, putem cere legiuitorului să abroge noile legi din domeniul actelor electronice de identitate, sau să le aplice diferenţiat, fără ca aceasta să conducă la un regim discriminatoriu din punct de vedere politic, economic sau al serviciilor sociale. Personal cred că introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant “drepturile omului” prevăzute în Constituţia României şi în alte legi internaţionale. Am convingerea că Sf. Sinod va interveni la forurile legislative în acest sens, pentru a linişti problemele de conştiinţă ale credincioşilor BOR, şi va demara conceperea unei doctrine sociale[48], care să reglementeze moral relaţia Bisericii cu lumea la toate nivelurile. După părerea mea, aceasta ar pune capăt oricăror speculaţii, precum şi unor substituiri şi intervenţii singulare, referitoare la cipurile biometrice şi nu numai, care apar pe alocuri în cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române. Pr. Prof. Dr. Mihai VALICĂ Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaşi, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” 21 ianuarie 2009, la pomenirea Sfinţilor Mucenici Maxim Mărturisitorul şi Neofit Deputatul Iulian Urban: “Noile masuri pot fi anticamera unui nou tip de dictatura” Dle Urban, vă asumaţi ideea că este posibil ca această lege să introducă măsuri de control ce pot afecta viaţa privată? - În mod evident este vorba de o situaţie extrem de delicată. Legea dispune ca toate informaţiile înregistrate să fie puse la dispoziţia procurorilor, în urma unei cereri aprobate de preşedintele instanţei de judecată căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, dacă informaţiile indică pregătirea unei infracţiuni grave, potrivit articolului 15 din actul normativ. Conţinutul convorbirilor telefonice ar putea fi preluat direct de către procurori în caz de urgenţă. Este adevărat faptul că articolele 11, 12,16 şi 18 din lege au menirea să contracareze exact abuzurile de care ne temem. Una este să ai o lege care se poate aplica abuziv, alta e să ai o lege abuziv concepută. Pericolul subzistă însă în ambele variante, astfel încât eu cred că ar trebui să se creeze o instituţie care să verifice eventualele abuzuri comise împotriva românilor. În acest sens, eu cred că ANSPDCP ar putea să îndeplinească acest rol de gardian al drepturilor noastre, însă ea ar trebui să fie atent monitorizată de către Parlament, întrucât de multe ori până acum această Autoritate şi-a demonstrat ineficienţa, demonstrându-şi obedienţa faţă de culoarea politică a Guvernului. Eu cred că este benefic să adoptăm legi care să protejeze România de atacuri teroriste, deşi nu am auzit până acum nici măcar de tentative. Noi, politicienii, şi societatea civilă 34

trebuie să avem însă mare grijă, ca aceste restrângeri ale libertăţilor noastre să nu fie folosite ca arme îndreptate apoi împotriva noastră, adică să regretăm puterile aruncate acum în mâna unor autorităţi sau instituţii care se pot demonstra manipulabile şi controlabile de către grupuri de interese. Adică nu cumva, din considerentul protecţiei cetăţenilor împotriva infractorilor şi teroriştilor, să nu ne trezim că tocmai infractorii vor ajunge să ne controleze pe noi! - În calitate de om politic (dar şi de jurist), consideraţi că ansamblul măsurilor luate de statul român în ultima perioadă - mă refer aici inclusiv la introducerea paşaportului biometric - poate duce la un sistem de supraveghere ce poate anula practic iluzia libertăţii câştigate după 1989? Nuanţând, afirmaţia “siguranţa cetăţeanului este mai presus de securitatea statului” mai are astăzi justificare? - Este fără îndoială faptul că libertăţile civile ale omului încep să fie restrânse, astfel încât s-a ajuns la o formă extrem de avansată a Teoriei Contractului Social enunţată de Rousseau; individul a renunţat la libertăţi în schimbul protecţiei oferite de societate. Sincer, dacă mă întrebaţi, nevoia de control este poate ascunsă în toate aceste ameninţări teroriste. Eu nu ştiu, de exemplu, dacă Bin Laden există sau este o himeră creată de magia televiziunii. Uitaţi-vă la USA; din 2001 încoace, li se introduc restricţii după restricţii, acum se va interzice vânzarea de arme şi vor încerca să le confişte pe cele deţinute de populaţie. Practic oamenii sunt invitaţi sau, mai degrabă, împinşi către momentul la care vor ajunge complet dependenţi de sistem, de tehnologie şi existenţa lor nu va mai fi posibilă în afara sistemului. Aşa că, referitor la “siguranţă”, eu cred că de fapt nu există siguranţă a cetăţenilor, există doar o mână de cetăţeni care controlează, prin sintagma de securitate a statului, pe ceilalţi cetăţeni. - Perspectiva orweliană ce se întrevede şi îngrijorarea celor care se simt ameninţaţi de creşterea indicelui de supraveghere şi control din partea unor autorităţi ce sunt formate din persoane discutabile sub aspect moral sunt justificate, în opinia dvs. personală? Şi, ca om politic, de data aceasta, credeţi că se pot pune în discuţie şi rectifica eventual noile măsuri poliţieneşti ce intră în vigoare în acest an? - Vedeţi dvs., să ştiţi că şi congressmenii şi senatorii americani s-au opus puternic anterior lui 11 septembrie 2001 măsurilor restrictive ale libertăţilor cetăţeneşti care se doreau a fi luate la începutul mandatului preşedintelui Bush. Şi atunci, exact când societatea civilă americană rejectase asemenea propuneri, când relaţia de supraveghere trebuia oficializată, adică îmbrăcată într-o haină oficială, iată că a venit exact declick-ul de care a avut nevoie Bush, adică atentatele teroriste. După 11 septembrie era greu să te mai opui unor asemenea măsuri, întrucât victimă putea fi familia ta, şi atunci, s-a pus pe primul plan siguranţa cetăţeanului. Însă nici azi nu se ştie ce s-a întâmplat cu adevărat la 11 septembrie! Ori situaţia este similară şi în România, astfel încât nimeni nu poate spune că nu avem nevoie de siguranţă. Eu spun însă că trebuie să avem instituţii care să fie sub controlul Parlamentar, să fie în vizorul mass-media, să lucreze transparent şi care să supravegheze ca să nu se creeze abuzuri în baza acestei legi împotriva cetăţenilor. Altfel, această lege va fi un instrument ideal în mâinile cuiva care ar dori să instaureze statul autoritar, următorul pas ar putea fi să ne instaleze cipuri în corp şi camere de luat vederi în case şi să ne monitorizeze ca pe cobai. Acest tip de măsură ar putea reprezenta anticamera unui nou tip de dictatură în care individul este doar un subiect de monitorizare, iar sub masca “descoperirii infracţiunilor” se vor realiza nenumărate abuzuri. De aceea trebuie ca societatea civilă, prin Parlament, să ţină sub control strict modul de aplicare a acestei legi şi consecinţele ei. - Autorităţi duhovniceşti, părinţi ai Bisericii Ortodoxe au luat recent o poziţie tranşantă împotriva citez: “acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare ce ascunde o întreagă dictatură”. Un număr de peste şapte mii de persoane au semnat, în numai patru zile, o petiţie şi au formulat o plângere prealabilă prin care contestă introducerea cipului biometric în sistemul de identificare a persoanei, invocând motivaţii de ordin religios. Cum comentaţi? - Dincolo de punctul meu de vedere personal, din păcate, această lege este o transpunere în sistemul legislativ naţional a măsurilor dispuse de Parlamentul European; ca atare, atât timp cât România este membră a UE, suntem obligaţi să respectăm angajamentele asumate, astfel încât nu numai cipul biometric, dar mai ales subiecte delicate, precum căsătoriile gay, ni se vor impune chiar dacă suntem de acord cu ele sau nu. Ca să fie înlăturate, eu cred că este nevoie de mult curaj şi de o voce unită a 35

naţiunii, o Coaliţie care însă acum nu există, nu funcţionează (astăzi s-a înfiinţat - n.n.). Vă aduc aminte că europarlamentarii PSD au votat în Parlamentul Europei în favoarea căsătoriilor gay, în vreme ce europarlamentarii PD-L au votat, conform afilierii la PPE, partidul european de centrudreapta, împotriva lor. Să nu uităm aşadar de “divide et impera” şi să găsim o cale să acţionăm împreună pentru drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi pentru protecţia valorilor tradiţionale ale societăţii româneşti”. PARINTELE JUSTIN PARVU IN ATITUDINI, NR.4: “Suntem printre ultimii supravietuitori ai Ortodoxiei” Extras din interviul cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini 23 decembrie, 2008 - “(…) Experimentele anti-crestine din Romania - Nu vedeţi că acum fac experimente pe noi cu vaccinul Gardasil…, despre care se spune că ar avea drept efect sterilizarea… - Experienţele care se fac pe noi, încât au ajuns să ucidă şi tineretul şi copiii aceştia, sunt asemenea experimentelor iudaice făcute pe poporul evreu. Nu vedeţi cu câtă ură s-au pornit asupra pruncilor noştri? Întocmai ca la Naşterea Mântuitorului când iudeii căutau să-L ucidă pe Hristos şi au omorât atâţia prunci nevinovaţi; îl luau de la pieptul mamei lor, îl treceau pe sub sabie fără pic de milă, şi asta numai pentru ura şi mânia lor împotriva lui Hristos. Astăzi asistăm la acelaşi fenomen. Distrug viţa română din pântece, să nu cumva să se mai perpetueze ortodoxia în lume. Este aceeaşi metodă dar sub altă formă, cu aceeaşi ură, aceeaşi răutate, sălbăticie şi până azi. Aici se vede cât îi doare sufletul pe cei din guvernul României, că în loc să ofere copiilor din şcolile noastre altfel de bunuri, cărţi, ajutoare materiale, îmbunătăţirea şcolilor, să se ocupe de formarea lor culturală care să fie cât mai aproape de adevărul istoric şi de tradiţia poporului nostru creştin - aşa ca să le dea o mângâiere şi materială şi spirituală - ei îi omoară. Dacă ei nu au avut acest interes până acum, s-au trezit deodată acum mari protectori ai copiilor - că pe de o parte ei apar ca nişte îngeri, dar pe de altă parte sunt nişte demoni împieliţaţi. De ce n-ar veni sub o formă umană în ajutorarea familiilor care au câte 5-6 copii, care suferă în mizerie şi multe lipsuri, că ni s-a dus buhul în toată lumea? Dacă ar face acest lucru, într-adevăr ai crede că urmăresc ceva bun. - Păi cum să ajute familiile cu copii dacă ei vor să decimeze populaţia? - Întotdeauna aşa a şi fost, din vremea partidului comunist. Cum se recrutau membrii de partid, de pildă? Într-o şedinţă se discuta despre unele elemente care ar fi foarte potrivite de recrutat în partid, dar dacă erau cumva creştini care merg la biserică… „Cutare membru de partid este bun, dar nu vezi că merge la biserică, îşi botează copiii, îşi cunună feciorii?” - şi nu-l mai puteau înscrie în partid. Pe de altă parte, noaptea, de pe la ora unu, îşi cununau copiii lor în mănăstirea Bistriţa, în paraclisul Sf. Ioan de la Suceava, membrii de partid, şi nu membrii oarecare, erau oameni de elită ai partidului, cu mare răspundere. Se făceau şi cununii, se făceau şi botezuri. Mi-aduc aminte, veneau, erau anumite zile frumoase aşa pe care le sărbătoreau ei şi aveau icoane acasă, sechestrate de la diferite mănăstiri, biserici, muzee, veneau cu nişte cadouri de rămâneai uimit de câte o icoană veche de vreo 5-600 de ani. Printre camerele securităţii era şi un depozit pentru icoane şi obiecte de cult de mare valoare luate de prin mănăstiri. - Şi ce s-a întâmplat cu aceste obiecte? Au mai fost recuperate? - Nu, nici vorbă, s-a făcut comerţ cu ele peste hotare. Mi-aduc aminte, într-una din zile, i-au adus unui stareţ de la o mănăstire, cea mai veche şi frumoasă icoană luată de la mănăstirea Putna şi dată acestui stareţ, care era omul de petreceri şi de mese şi omul lor. Ei, securiştii, preferau să se adăpostească şi să se distreze aici, la mănăstiri, unde era totul gratuit şi călugării obişnuiţi cu „duhul ascultării”. În sărbătorile Crăciunului, în mănăstiri, se tăiau câte doi-trei porci, doi mergeau la securitate, şi unul care rămânea pentru zilele în care veneau ei la mănăstire, cu tot cu familii. Daca sunt nesocotite canoanele Sfinţilor Părinţi, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră - Părinte, credeţi că Biserica ar trebui să recunoască colaborarea cu comunismul? Ţine de datoria lor morală sau mai multă sminteală s-ar face? 36

Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului - pentru că intenţia lor era să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate acestea nu erau decât de faţada lumii. Dar pe de altă parte unde se pomenea oră de religie în şcoală? Unde să pomeneşti un elev să meargă la biserică, când directorii şcolii stăteau la poarta bisericii să vadă cine intră sau iese din biserică? Asta era de fapt realitatea. Unde erau icoanele în şcoli? Unde erau cărţile de cult bisericesc, că abia găseai o psaltire şi un ceaslov? Mai interesant este că imediat înainte de revoluţie, securistul venea de la Bucureşti şi aducea ceasloave şi psaltiri pe la mănăstiri în ţară. Pe securist nu-l întreba nimeni ce duci acolo? Dar totuşi s-a menţinut practica aceasta ortodoxă în interiorul poporului nostru, nu s-a pierdut. De bine, de rău, copiii nu au rămas nebotezaţi, soţii nu au rămas necununaţi. Dar acum Dumnezeu ştie cât şi în ce măsură e valabilă toată lucrarea aceasta a noastră, ca să stai la o cununie sau la un botez după aceea să stai la o şedinţă bolşevică de partid, să scoţi din guşă ce-ai mai auzit, ce-ai mai văzut, ce se mai spune, ce se mai crede. E greu să spui o predică frumoasă, elegantă, cu atâta patos şi zel, de parcă ies porumbeii din gura predicatorului, iar după aceea s-o amesteci cu apa tulbure a comunismului. E o defăimare a harului lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu cred că a trecut cu vederea greşelile noastre şi a lucrat în neamul acesta, pentru credinţa poporului şi martiriul mucenicilor noştri din închisori şi de prin munţi. Nu ierarhii şi preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut copiii în duhul acesta al adevărului ortodox. Ce se citeşte în Vieţile Sfinţilor, despre mamele, părinţii, care-şi cresc copiii în duhul Evangheliei - astăzi le trăim practic în viaţa de familie a neamului nostru şi ne dăm seama cât de apropiaţi suntem faţă de aceste adevăruri pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat nouă ca nişte faruri de lumină spre viitorul neamului nostru. Ei vor să distrugă copiii noştri, tineretul, să distrugă lumea din rădăcinile ei. Iată, de pildă, mizeria şi criza financiară - mamele n-ar trebui să-şi lase copiii să se ducă de la 16-17 ani prin ţările occidentale să câştige o bucată de pâine, să se ducă să-şi piardă identitatea lor de ortodocşi şi de români. Că vin unii şi-mi spun că nu mai ştiu nimic de copiii lor de vreo 3-4 ani. Chiar astăzi a venit o familie şi plângea cu lacrimi fierbinţi că nu ştie nimic de 7 ani de copilul lor plecat de acasă. Şi, iată, asta este urgia, crima şi pacostea asta venită peste noi - răutatea acestor oameni care oprimă creştinismul de 2000 de ani. Ne confruntăm cu aceeaşi primejdie iudaică, ca de acum 2000 de ani şi până în prezent. Şi cred că în prezent este mai activă ca oricând. De acum înainte nu ştiu încotro mai mergem, pentru că acum nu mai avem justificare că suntem în vreme de prigoană, forţaţi de împrejurări, acum de bună-voie ne vindem ortodoxia ecumenismului. - Păi, nu vedeţi că ei nu au fost în stare să-şi ţină promisiunile făcute la sinodul din iulie, prin care s-a stabilit să nu se mai facă ierurgii cu eterodocşii… - Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele Sfinţilor Părinţi, atunci, cu durere o spun, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră… - Am tot auzit în ultima vreme ierarhi spunând că tainele catolicilor ar fi valide sau că oricine este botezat în numele Sfintei Treimi, indiferent de confesiune, se mântuieşte, adică botezul catolicilor ar fi valid. - Eu aşa cred în botezul lor, dacă au renunţat la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime şi ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi jertfele mamelor. Sfintele mame. - Cu prilejul acestor sărbători doriţi să transmiteţi ceva mamelor?… - Mamele au fost şi rămân creştinele care au contribuit la realizarea sfinţilor, savanţilor, a oamenilor de creaţie. Ele sunt cele care au umplut bisericile, au umplut mănăstirile cu feciori, cu preoţi care slujesc neîncetat liturghia în bisericile şi mănăstirile noastre. Ele sunt cele care au ostenit zi şi noapte, la pieptul lor au ţinut copiii, acolo i-au întors cu ochii spre Maica Domnului în rugăciune, i-au 37

îndumnezeit şi iau crescut în duhul acesta ortodox, aşa după cum şi creştinismul nostru se naşte astăzi în peştera Betleemului, în sfânta familie a Fecioarei Maria şi a dreptului Iosif. Ele, mamele, duc mai departe toată frumuseţea, în obiceiurile, colinzile, cântecele lor de doruri, de noapte şi de zi deasupra copilaşului, aşa ca să le cânte tradusă Evanghelia în doinele şi cântările poporului nostru. Mamele care au refuzat să vaccineze copiii, deşi nu au prea multe cunoştinţe medicale, dar prin experienţa lor practică şi bunul lor simţ, şi-au dau seama că tot ceea ce apare aşa deodată nu e lucru curat şi simt că nu e bun pentru copilul lor, pentru că au această experienţă frumoasă de zeci de ani şi se opun la tot ce apare aşa în afara lucrurilor normale cu toată puterea lor, să apere cu tărie sănătatea pruncilor lor, şi sănătatea trupească, şi sănătatea sufletească. Pentru că cine socoteşte să ia viaţa aceasta trupească prin ucidere, prin mizerie, prin lipsuri… sunt dispuşi să ia şi viaţa sufletească. Şi de aceea mamele au acest bun simţ şi intuiţie duhovnicească de a apăra cu toată puterea viaţa şi frumuseţea acestor tineri, lăsaţi de Dumnezeu ca să umple raiul cu ei. Pangarirea pamantului sacru. - Cum vedeţi întoarcerea tinerilor români în ţară odată cu criza aceasta financiară care a cuprins toată lumea? - Poporul român poartă azi nişte asemănări cu istoria poporului evreu. Poporul evreu a fost în robia egipteană, a fost în robia babiloniană, a fost în toate greutăţile şi conflictele pentru că este singurul popor din istorie care mereu a arătat o nemulţumire până în zilele noastre. Au cerut la început să li se dea conducători - li s-au dat bătrâni să-i sfătuie. Au cerut după aceea judecători - bătrânii nu sunt buni - le-a dat Dumnezeu judecători. N-au fost buni nici judecătorii - au cerut să aibă prooroci. Le-a dat Dumnezeu prooroci - n-au fost buni nici proorocii. Apoi au cerut să aibă regi. Le-a dat Dumnezeu regi şi împăraţi - dar n-au fost buni nici împăraţii. Au cerut de la Dumnezeu să continue în istorie să stăpânească lumea. Iată că Dumnezeu le-a dat să stăpânească lumea, pentru că unde este un evreu, acolo este şi pofta de stăpânire, pentru că acesta a fost idealul şi în viaţa, şi în visele lor - să stăpânească. Pentru că ei mereu au fost şi sunt într-o nemulţumire continuă. Reluând ideea de mai înainte, tot ei au născut şi revoluţia franceză, ei au născut şi naţionalismul şi ideea de naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi deznaţionalizarea. „Trebuie să le desfiinţăm, trebuie să venim cu revoluţia franceză să spunem omului despre egalitate, fraternitate şi libertate”, aceste principii care nu sunt decât utopie. Sigur că nu se poate vorbi de egalitate, pentru că una este tata, alta este mama, altul este feciorul mai mare. Că stea de stea se deosebeşte în strălucire… alta este slava lunii, alta este slava stelelor, alta este în sfârşit viaţa societăţii din lumea noastră. De aceea ei au venit şi au născocit comunismul, au născocit revoluţia din 1918 din Rusia, au născocit marxismul şi au măcinat creştinismul rusesc. Ortodoxia rusească a fost decimată de această concepţie iudaică, concepţie care vine şi până în zilele noastre. Acum sigur că tânărului acesta al nostru, scos din rădăcinile fireşti ale credinţei, ale ortodoxiei, punându-i-se la dispoziţie farmecul acesta al televizorului, al calculatorului, aceste tehnici răufăcătoare pentru om, pe lângă binefacerile lor - sigur că a devenit un om răzvrătit, un om dezrădăcinat din ascultare, din dragoste faţă de familie, de părinţi. Iată acum, la 18 ani, copilul, aduce în casă pe iubita lui, mama îl primeşte şi de aici încep căsătoriile acestea dezastruoase, de probă. Trăiesc câte şase-şapte ani, zece ani aproape şi în cele din urmă, poate se iau, se căsătoresc cu mare greu. Şi fac şi ei cununia religioasă datorită presiunii părinteşti. Ce iese din aceşti doi tineri consumaţi, epuizaţi, după o trăire de viaţă de la 15-16 ani? Ce oameni pot să mai iasă din ei? Şi iată-ne, poporul nostru, un popor babilonian. Şi a venit Dumnezeu cu mânia Lui astăzi şi ne-a împrăştiat în toată lumea, ne-a împrăştiat în lumea întreagă şi am ajuns să nu mai trăim nici măcar într-o unitate, cum trăia poporul evreu, - ei erau oarecum într-o conservare permanentă; ei totuşi îşi păstrau identitatea lor religioasă şi naţională. La râul Babilonului, cântarea acesta pe care o avem noi în Biserică, şi plânge foarte frumos înstrăinarea noastră de patria pământească şi cerească. „Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine“. Ei bine, vedeţi dumneavoastră, acest tineret al nostru a uitat de tot - nu mai are Ierusalim, nu mai are biserică, nu mai are şcoală, nu mai are armată, nu mai are regi, nu mai are împăraţi, nu mai are cărturari, nu mai are învăţători, nu mai avem conducători… Toţi netrebnici ne38

am făcut - şi atunci mânia lui Dumnezeu vedeţi cât este de mare! Iar aceste fenomene de acum în care străinii ne iau şi ne aruncă în graniţele noastre poate să fie şi o revenire, şi un început de pocăinţă de toate fărădelegile şi răutăţile pe care le-am făcut şi le facem şi acum. Păi se vede şi de la distanţă planul acesta diabolic pe care îl fac asupra noastră. Unde s-a mai pomenit ca o ţară ortodoxă ca România să mărşăluiască pe străzile Bucureştiului, capitala noastră curată şi sănătoasă de altă dată, cu obiceiurile şi frumuseţea lui ortodoxă - să găzduiască acum aici toate blestemăţiile pământului, să transformăm pământul acesta de sfinţenii, de rai, în loc de pângărire şi de spurcăciune a fărădelegilor?! Şi faptul că acum vin copiii noştri de dincolo, îi sfătuiesc să vină mai cu grijă, mai cu atenţie, şi să dea cu adevărat cinste şi valoare acestui pământ sacru de unde ne tragem şi hrana noastră şi sănătatea noastră. De aceea socotesc că e o binefacere de la Dumnezeu ca să revenim aici, să ne putem lucra pământul cu mai puţini dolari sau euro şi să ne putem găsi aici în sărăcia noastră, aşa cum au lucrat şi strămoşii şi părinţii noştri de altădată, că nu sau dus peste hotare să cerşească la unguri, să cerşească la germani, să cerşească în ţările galice existenţa lor. A stat aici, a muncit pământul, a creat doina lui Eminescu, aici a creat poezia lui Alecsandri, amintirile lui Creangă, suferinţa cântată în versuri de Radu Gyr, Nichifor Crainic şi toţi marii noştri oameni de cultură, toţi cântăreţi ai vieţii noastre creştine ortodoxe. De aici ar fi bine să reînnodăm firul acesta şi să reluăm mai departe viaţa în pregătirea noastră pentru veşnicie. Masoneria stă la pândă să vadă când se prăbuşeşte muntele acesta, bastionul Ortodoxiei - au răbdare. Se pare că suntem printre ultimii supravieţuitori ai Ortodoxiei”. Semne bune anul are! Editorial - Monahul Filotheu. 2009 a venit la noi cu paşi mari, grăbiţi. Am crezut, în umbra Duhului Bisericii, în bunătatea vremilor pe care le trăim, oricâte catastrofe ar fi părut că s-au abătut peste noi. Şi ea purcede din mila pe care Proniatorul o face cu noi, cei de acum, aducându-ne în luptă cu vitregia clipei de faţă pentru a câştiga veşnicia; pentru aceea şi veşnicia începe în singura unitate de timp ce ni s-a dat să o trăim, clipa unei respiraţii. Orice vreme îşi are încercările ei şi luptătorii pentru înveşnicire. Unii luptă să înveşnicească în Dumnezeu clipa, să o îndumnezeiască , iar alţii luptă să o înveşnicească în iad, în îngerul morţii, să o îndrăcească. Adevărata durere vine din aceea că nu realizăm că de bună voie ne aşezăm când într-o parte, când în cealaltă a liniei de bătălie dintre cele două tabere. Dar ceea ce ni se întâmplă dincolo de voia noastră este crucea pe care Tatăl, Bunul Proniator, neo dă să o purtăm. Anul 2009 aduce crucea unei crize mondiale a sistemului bancar, conceput încă de la început pentru a înlănţui omenirea. Ni se spune că „au dispărut" 58 de trilioane de USD, pe care trebuie să-i plătească nu doar americanii, ci toţi cei 6 miliarde de oameni de pe pământ, în întreaga lor viaţă, şi, ca să nu le fie greu doar lor, şi copiii, şi nepoţii lor. Criza aceasta nu este prima din istorie. Exceptând criza petrolului de acum 30 de ani, provocată de lipsa de măsură a consumului, criza Americană din 1929, exportată întregii lumi imediat după aceea, este foarte asemănătoare cu cea de astăzi. O mare sumă de bani a dispărut, pentru a se instrumenta mai apoi un război care să schimbe ordinea mondială. Doar Dumnezeu ştie dacă acest scenariu se va repeta. Oamenii obişnuiţi doar descoperă că toţi marii politicieni şi bancheri vorbesc despre o nouă ordine mondială ca rezultat al crizei financiare, şi că au devenit sclavi ai sistemului, nefericiţi de astă dată . Poate şi de aceea Antihrist va fi primit ca eliberatorul cel mult aşteptat, un izbăvitor din robia pe care mai marii zilei de astăzi ne-au pregătit-o, nouă şi urmaşilor noştri, iar păruta lui eliberare va fi cea mai cumplită tiranie din istoria întregii omeniri, o robie asumată, voluntară, care va veni prin lepădarea puterii raţionale a sufletului, anularea de bună voie a voinţei şi împietrirea desăvârşită a simţirii inimii faţă de tot ceea ce este politic incorect (corectitudinea politică fiind noua dogmă şi noul cod de legi al sistemului viitorului). Dar ca să nu fiu proroc mincinos, mă voi opri la a spune doar că ceea ce va urma va fi cumplit, va fi mult mai rău decât tot ceea ce putem să ne închipuim acum. O parte din această urâciune care va stăpâni pretutindeni este nevoia resimţită şi la noi de o nouă ordine politică. Cei 20 de ani brucanieni au însemnat un timp foarte binecuvântat faţă de ceea ce urmează de acum: Puţinii indivizi frustraţi care s-au ostenit din răsputeri să otrăvească sufletele intelectualilor din România acestei perioade cu anticreştinism, anti-românism, anti-tradiţionalism, anti-clericalism, anti-dogmatism, anti-canonicitate, imoralitate ori liberschimbism, pun astăzi la cale o mare mişcare politică, după modelul neoconserva39

torismului american . De mâine, fiii răsfăţaţi ai bolşevicilor şi reeducaţilor primilor ani de comunism vor vorbi despre unitate, moralitate, decenţă, normalitate, părându-li-se că suntem proşti şi am uitat că în ultimii 20 de ani au şuierat cu limbile despicate împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale în reviste subvenţionate precum 22, Dilema, Idei în dialog şi altele cărora istoria le-a vădit nonsensul existenţei. Dacă aşa sau altfel se va întâmpla în România, rămâne ca Dumnezeu să rânduiască, pentru sângele şi lacrimile Mucenicilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, sau pentru păcatele noastre fără de număr şi fără de hotar. Dacă însă li se va îngădui această enormă mişelie, e limpede că orice recurs la Adevăr, Frumos, Bine, Dreptate, Milă, adică la Dumnezeu Omul Hristos, va fi socotit drept extremism, fanatism şi ultra-naţionalism, şi s-au întors la noi vremurile în care a fi creştin va fi tot una cu a fi gata de moarte pentru Hristos, gata de a-L mărturisi, cu preţ de suferinţă şi de sânge , de data aceasta fără a mai putea fi auziţi ori cunoscuţi. Veacul XXI de la Hristos le aduce Ortodocşilor din România experimentul paşapoartelor şi permiselor auto biometrice. Până acum Germania a fost singura ţară din lume care a primit paşapoartele electronice, dar România, prin oamenii săi politici, îşi doreşte să fie premiantă şi, pe lângă cipurile pe care nemţii şi le-au pus în paşapoarte, se vor include şi amprente biometrice: amprenta irisului şi amprenta digitală. Nu ni se spune, însă, şi nu vom putea verifica niciodată ce vor conţine cipurile din paşapoarte şi din permisele auto şi la ce bun atâtea măsuri de siguranţă într-o ţară atât de mică, unde depăşirea vitezei legale, conducerea sub influenţa alcoolului şi contrabanda cu ţigări sunt de zeci de mii de ori mai numeroase decât falsificarea actelor. Este uluitor tupeul celor ce vor să ne bage pe gât noile acte, dar uluitoare este şi trădarea politicienilor şi nepăsarea cetăţeanului obişnuit. Libertate, unde eşti? Celor ce credeau că totuşi sufletul românului nu-şi va pierde libertatea, de vreme ce «unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea» , le putem spune că, dacă până astăzi Tainele Bisericii au fost singurele care dădeau libertate sufletului creştin, şi vor rămâne în veac arma cea mai puternică de luptă împotriva răutăţii veacului prin puterea Duhului Sfânt, e strigător la cer cum se caută de către anumiţi „ortodocşi" minimalizarea şi dispariţia lor. Cum aceasta? Când încetează Tainele Bisericii a mai fi Taine? În chiar clipa în care clericul care le săvârşeşte se leapădă de credinţa apostolică şi patristică a Bisericii, stă pe faţă împotriva Evangheliei şi recunoaşte ereticilor puterea săvârşirii vreunei Taine, Duhul Sfânt încetează a mai lucra prin mâinile sale. De aceea, responsabilitatea ierarhilor faţă de adevărul de credinţă al Bisericii este tot una cu a fi gata clipă de clipă pentru moarte. Nu degeaba a rânduit Biserica primelor veacuri ca arhiereii să se aleagă dintre călugări, adică dintre cei mai fierbinţi pentru credinţă. Sunt însă şi din cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de parcă ea s-ar da de la oameni, nu de la Dumnezeu, şi nu s-au făcut vrednici numelui de păstori episcopi (supra-veghetori) ai turmei lui Hristos, ci sau vădit a fi năimiţi prin înseşi vorbele şi faptele lor, şi simplii credincioşi sensibili la gândul mântuirii îi cunosc bine. Recenta împărtăşire din otrava papistaşă a mitropolitului Timişoarei şi atitudinea sa faţă de Ortodoxie după apostazia sa, la care adăugăm cocoloşirea sa şi minimizarea gestului de către cei care ar fi trebuit să-I aplice canoanele Sfinţilor Apostoli, plus tăcerea lor desăvârşită în faţa numeroaselor mărturii de apostazie a lui Nicolae Corneanu şi a altora care şi-au continuat nestingheriţi lepădarea de credinţă, plus invitarea papei prin oamenii politici intermediari, acestea toate ne arată că sfârşitul este lângă uşi. Un imens tăvălug mondial nivelator al conştiinţelor şi înrobitor al sufletelor şi trupurilor, o mincinoasă „conştiinţă" politică ce va dobândi puteri inchizitoriale, un sinod care se leapădă de adevăraţii slujitori ai Bisericii şi iubeşte apostaţii şi apostazia, iată semnele bune ale anului 2009! Din mila Sa cea mare Dumnezeu ne cheamă să purtăm cu bărbăţie aceste cruci. Nu era deloc roză situaţia socio-culturalo-economicopolitică a imperiilor în care au propovăduit Sfinţii Apostoli; şi totuşi au îndrăznit şi au biruit lumea!. Hristos le-a dat putere să treacă cu înţelepciune de şarpe şi blândeţe de porumbei prin toate ispitirile la care lumea antică i-a supus. Şi toţi şi-au pus sufletul pentru turmă mărturisind pe Hristos. Creştinii de azi suntem chemaţi la aceeaşi mare încercare, aceea de luptă împotriva unui sistem foarte bine articulat şi pus la punct, prin lepădarea de faptele trupului şi ale întunericului şi prin scoaterea de sub praf a armelor Duhului – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţile, înfrânarea poftelor –, prin împlinirea tuturor poruncilor Evangheliei, prin răstignirea trupurilor împreună cu patimile şi cu poftele. Avem puterea să o facem, suntem singurii şi 40

ultimii care o putem face şi avem, tocmai pentru aceea, datoria de a o face. Hristos, Cel ce ne-a poruncit să îndrăznim, căci cu El vom birui şi noi lumea, ne aşteaptă. La mântuitori şi îndrăzneţi ani! Monahul Filotheu, ATITUDINI, Ianuarie 2009

Preafericite Părinte Patriarh, Vă scriem această scrisoare având nădejdea că frământările şi problemele noastre îşi vor găsi ecou în sufletele păstorilor noştri. Problema introducerii în România a actelor biometrice - deocamdată paşapoarte şi carnete de conducere, dar în viitor şi a buletinelor - este o problemă foarte gravă. Este nevoie de o cercetare a problemei micro-cip-urilor din triplă perspectivă - teologică, socială, dar şi ştiinţifică. Au existat voci care au susţinut că problema aceasta nu este o problemă religioasă. Considerăm că, deşi actele biometrice nu sunt „pecetea fiarei” la care se face referire în cartea Apocalipsei, ele sunt o etapă premergătoare. Rezistenţa populaţiei la implantarea micro-cip-urilor ar fi mult mai susţinută dacă oamenii nu ar fi obişnuiţi mai întâi cu micro-cip-urile de pe actele biometrice. Precum se ştie, în America se fac eforturi pentru convingerea populaţiei să înlocuiască mulţimea de acte - certificate de naştere, cărţi de muncă, carnete de conducere, carnete de sănătate etc. - cu un singur act, care să conţină un microcip. Aceasta va fi treapta a doua a acestui proces de înrobire a oamenilor, proces căruia va fi la fel de greu să i se observe componenta spirituală. Abia în a treia fază, când se va trece la implantarea microcipurilor respective în corpul uman - pe frunte sau pe mână -, se va vădi conotaţia religioasă a implantărilor. E adevărat că nu s-au împlinit toate semnele vremurilor, şi de aceea unii nu văd consecinţa duhovnicească a implantării micro-cipurilor. Dar, în timp, lucrurile vor fi mult mai uşor de înţeles. Aşteptăm de la Sfântul Sinod o reacţie fermă, aşa cum au avut în probleme similare Biserica Ortodoxă din Grecia şi din Serbia. Era de dorit ca o astfel de reacţie să fi avut loc cu câteva luni mai devreme, înainte ca primii creştini ortodocşi din ţara noastră să primească carnete de conducere sau paşapoarte biometrice fără să fie conştienţi de implicaţiile duhovniceşti ale problemei micro-cip-urilor. Dar, măcar acum, după ce problema aceasta a afectat în mod direct o parte din fiii Bisericii, e nevoie de o reacţie clară. Nu vă trimitem această scrisoare ca şi cum am fi un grup izolat care caută sprijin. Mii de creştini şi-au arătat în aceste zile, în diferite forme, îngrijorarea faţă de ceea ce se întâmplă în ţara noastră şi în întreaga lume privitor la schimbarea actelor de identitate. De altfel, deciziile privitoare la această schimbare au fost urmate de alte decizii şi legi care calcă în picioare libertatea umană, deschizând drumul unei noi forme de dictatură. Este nevoie deci ca problema micro-cip-urilor să nu fie tratată separat, ci să fie analizată situaţia în ansamblu. E foarte importantă desemnarea unei comisii - ierarhi, preoţi, teologi, sociologi, jurişti, specialişti IT, ziarişti - care să analizeze tema actelor biometrice şi să ofere o perspectivă ortodoxă. Apoi trebuie să se întocmească o strategie optimă de comunicare a datelor obţinute în diferitele medii sociale. Fără această strategie, este posibil ca rezultatele să fie receptate în mod deformat. Până în prezent, mass-media nu a tratat obiectiv acest subiect. Şi, dacă problema este într-adevăr gravă, e de înţeles de ce nici în viitor nu va avea o atitudine echidistantă. Oricum, Biserica luptă cu alte arme, nu foloseşte o strategie mulată după înţelepciunea acestei lumi. Cuvintele pline de putere rostite din faţa sfintelor altare au mai mult impact în sufletele credincioşilor decât curentele promovate de mass-media. Avem nădejde în faptul că veţi analiza acest subiect cu multă atenţie şi că veţi lua decizii prin care veţi arăta purtarea de grijă faţă de poporul credincios. Cu fiiască supunere, Grupul Areopag

41

Danion Vasile: Despre zvonurile nefondate legate de caterisirea parintelui Justin “După pornirea campaniei „NU CĂTUŞELOR ELECTRONICE”, pe 21 ianuarie 2009, am primit de mai multe ori, chiar de zeci de ori, mesaje similare privitoare la posibilitatea caterisirii părintelui Justin Pârvu la prima adunare a Sfântului Sinod, ca urmare a poziţiei sale în problema microcipurilor. Înainte să ia cuvântul la întâlnirea AZEC (din 22 ianuarie 2008), reprezentantul Arhiepiscopiei Tomisului, părintele Eugen Tănăsescu, mi-a spus că el consideră că textul iniţial, apărut sub semnătura părintelui Justin, nu poate fi autentic, întrucât conţine multe erezii. I-am cerut să îmi dea exemple. A răspuns: „Cum ar fi putut părintele Justin să vorbească în locul Sinodului? Cum ar fi putut să se pună deasupra Sfântului Sinod?” I-am răspuns: „Părinte, dar nu s-a pus deasupra Sinodului, doar a avut curajul unei poziţii personale, deoarece Sinodul nu a analizat problema la timp.” (La timp ar fi fost înaintea emiterii primelor carnete de conducere biometrice, în decembrie 2008). Răspunsul a fost neconvingător: „Nu, apelul nu este autentic, părintele nu putea spune mari erezii.” (De altfel, părintele Tănăsescu şi-a exprimat şi public, în dezbaterea AZEC, părerea potrivit căreia textul nu este autentic, spunând că ar aparţine unor ucenici ai părintelui stareţ.) Citind şi recitind cuvântul părintelui nu am găsit aceste mari erezii. De altfel, în apelul său părintele Justin spune clar că vorbeşte în calitate de „biet monah”, nici măcar de arhimandrit: „Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.“ Nu există în această poziţie nicio tentativă de substituire a autorităţii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Mai mult chiar, apelul părintelui Justin a fost analizat în raportul „România - un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice?“, realizat cu binecuvântarea Mitropolitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de către pr. prof. dr. Mihai Valica. Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009: a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666 şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport ca o vreme «premergătoare acestei profeţii», deci nu derularea însăşi a profeţiei. b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi «o capcană a vrăjmaşului». E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar o dată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-aperceptiv şi mental, acţiunea finală: pecetluirea. c. În acest context, Părintele Justin îi îndeamnă pe credincioşi să fie vigilenţi şi, dacă e nevoie, chiar jertfelnici: să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească «inofensiva» acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte. d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria «arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici», însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi, din dragoste pentru neam şi Biserică, trage un semnal de alarmă, considerând ca acest «proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea» şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire. e. Cuvintele: «Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!» vor să marcheze acest lucru şi vor să spună că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu. 42

f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură, şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă.” (Din păcate, acest raport a fost trecut cu vederea de către vorbitorii de la dezbaterea AZEC, deşi organizatorii îl deţineau. Raportul, care circulase iniţial pe e-mail-uri, a fost postat, cu aprobarea autorului - pr. Mihai Valica, pe http://www.rostonline.org/blog/razvan/) . Iată o părere autorizată: „demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic“. Pentru un astfel de demers, părintele Justin nu poate fi caterisit. De altfel, dacă s-ar fi pus problema caterisirii, părintele Justin ar fi fost judecat mai întâi de comisia mitropolitană, nu direct de Sfântul Sinod. Şi chiar dacă apelul părintelui Justin ar fi fost dezbătut de Sfântul Sinod, şi chiar în eventualitatea în care ierarhii l-ar fi considerat greşit, tot nu s-ar fi ajuns la caterisirea părintelui. De altfel, în cazul Corneanu, deşi împărtăşirea mitropolitului Banatului la heterodocşi contravine canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu s-a pus oficial problema caterisirii. Ba chiar, după decizia Sinodului de a-l ierta, invocată fiind pocăinţa mitropolitului, acesta a făcut declaraţii şocante: „M-am aflat faţă în faţă cu misterul fraternităţii şi am fost acoperit de harul dumnezeiesc. Însă, sunt convins că vor mai trece mulţi ani pentru a ajunge la aceste gesturi. Abia după aceea vor deveni normale.” Şi fiind întrebat de jurnalista Francesca Strazzari: „Preasfinţia voastră, vă simţiţi nevinovat?” a dat următorul răspuns: „Da, în mod absolut. Acum furtuna a trecut. Cred că, pe moment, totul s-a terminat. Cel puţin aşa sper. (…) Gestul rămâne. Nu mă pocăiesc. Nu am comis o crimă“. Dacă nu a fost caterisit Mitropolitul Corneanu, pentru o rătăcire evidentă, cum ar fi putut fi caterisit părintele stareţ Justin? O astfel de caterisire ar fi provocat o mare răzmeriţă în rândul credincioşilor, care ştiu că inima Moldovei nu bate doar la Iaşi, ci şi la Petru Vodă… Cred că astfel de mesaje, panicarde, privitoare la o eventuală caterisire a părintelui Justin nu fac altceva decât să stârnească o adversitate faţă de Sfântul Sinod. Ele trebuie privite cu reticenţă, fiind stârnitoare - neintenţionat sau nu, nu discutăm aici - de zâzanie şi tulburare. Totuşi, în astfel de mesaje există un singur element cu care sunt de acord: îndemnul la rugăciune pentru părintele Justin. Părintele şi-a asumat un demers mucenicesc. (De altfel, pe părinţii veniţi de la diferite mănăstiri sau parohii, care l-au întrebat: „Ce să facem dacă ierarhii ne vor mustra că vorbim împotriva microcipurilor“”, el a răspuns: „Daţi vina pe mine, spuneţi-le că eu v-am sfătuit să vorbiţi aşa…“), Curajul părintelui Justin se aseamănă curajul marilor mărturisitori din istoria Bisericii. Crucea lui este foarte grea, şi e foarte important să ne rugăm pentru el. Ispitele sunt mari, niciun om nu e infailibil, şi pentru aceasta e nevoie să ne rugăm pentru părintele să poată duce până la capăt lupta pe care a pornit-o. Duşmanii lui au fost, sunt şi vor fi mulţi, şi nu se bucură deloc de roadele lucrării sale. Dar ucenicii, apropiaţii şi prietenii săi sunt mult mai mulţi. Şi au datoria să se roage, cu zdrobire de inimă, pentru părintele Justin. Să se roage şi pentru cei care îl defaimă şi îl dispreţuiesc. Să se roage şi pentru părinţii care îi sunt aproape, să se roage pentru toată obştea Mănăstirii Petru Vodă. Şi să se roage pentru preoţii, ca să atragă poporului atenţia asupra pericolelor care bat la uşă. Şi să se roage, mai ales, pentru ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca să fie luminaţi de Dumnezeu pentru a face faţă acestor pericole… “ UPDATE (Razboi intru Cuvant): Facem apel sa nu mai reluati si nu mai transmiteti pe messenger, mail, sms sau pe alte cai cum ca parintele Ioan Sismanian ar fi cerut o anume rugaciune pentru parintele Justin sau ca ar fi fost convocat la Bucuresti pentru ca NU ESTE ADEVARAT. Parintele Ioan Sismanian dezminte categoric afirmatiile de acest fel care i se pun in seama. Dragii mei, Va aduc la cunostiinta ca am inregistrat astazi la Curtea de Apel Bucuresti cererea de suspendare privind aplicarea hotararii privind introducerea cipuri lor in pasapoarte. Dosarul are 43

numarul 543/2/2009 si se judeca in data de 11.02.2009 ora 9 la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a Contencios Administ rativ si Fiscal, Completul 5 (puteti verifica pe http://portal. just.ro/Instanta Dosar.aspx? idInstitutie= 2 http://video.crestinortodox.ro/Razvan_Bucuroiu_Pasapoartele_biometrice-20001372.html

44