P. 1
Adorno Theodor W - Rezumat Despre Industria Culturii

Adorno Theodor W - Rezumat Despre Industria Culturii

|Views: 44|Likes:
Published by ion_ronson37

More info:

Published by: ion_ronson37 on Feb 25, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/15/2013

pdf

text

original

THEODOR W.

ADORNO
Rezumat despre industria culturii
1
Sintagma „industria culturii” a fost utilizatá pentru prima oará în cartea Dialectica
Iluminismului [Dialektik der Aufklärung], pe care Horkheimer si cu mine o publicam în 1947
la Amsterdam. În schitele noastre era vorba de „cultura de masá”. Am înlocuit aceastá
expresie prin „industria culturii”, spre a exclude, de la bun început, conotatia care convenea
sustinátorilor ei: cá ar fi ceva de felul unei culturi ivite spontan din masele însele, de forma
contemporaná a artei populare. Industria culturii se deosebeste în mod radical de asa ceva. Ea
îmbiná traditionalul cu o nouá calitate. În toate sectoarele sale sînt fabricate, mai mult sau mai
putin programatic, produse croite pentru consumul de masá, care determiná, în mare másurá,
acest consum. Aceste sectoare îsi sînt similare în structurá sau, cel putin, se potrivesc unul cu
celálalt. Ele se ordoneazá aproape complet în sistem. Mijloacele actuale ale tehnicii, precum
si concentrarea de economic si administrativ le permit, de asemenea, acest lucru. Industria
culturii este voita integrare de sus a consumatorilor sái. Ea constrînge sferele separate de
milenii ale artei înalte si ale celei joase sá stea împreuná. În detrimentul amîndurora. Cea
înaltá este privatá de seriozitate prin speculatii asupra efectelor ei; cea joasá, de rezistenta
sálbaticá, printr-o domesticire civilizatoare, inerentá ei atîta vreme cît controlul social nu era
total. În timp ce industria culturii speculeazá astfel, incontestabil, starea constiintei si cea a
lipsei de constiintá a milioanelor de oameni cárora li se adreseazá, masele sînt nu obiectul
primar, ci ceva secundar, ceva calculabil; anexá a masináriei. Cumpárátorul nu este, asa cum
industria culturii vrea sá ne Iacá sá credem, rege, nu este subiectul, ci obiectul ei. Cuvîntul
„mass-media”, sleIuit pentru industria culturii, deplaseazá deja pe nesimtite accentul în sfera
inofensivului. Nu este vorba nici de mase în primul rînd, nici de tehnicile de comunicare ca
atare, ci de spiritul care le este insuflat, de vocea stápînului lor. Industria culturii abuzeazá de
atentia pe care o acordá maselor, spre a le dubla, consolida si întári mentalitatea, presupusá ca
datá si de neschimbat. Este exclusá complet modalitatea prin care aceastá mentalitate ar putea
fi schimbatá. Masele nu sînt másura, ci ideologia industriei culturii, desi aceasta nu ar putea sá
existe Iárá a se adapta maselor.
1
Résumé über Kulturindustrie [Rezumat despre industria culturii], conIerintá tinutá la 28 martie si 4 aprilie 1963
în cadrul Internationalen Rundfunkuniversität des Hessischen Rundfunk si publicatá în culegerea Ohne Leitbild.
Parva Aesthetica (Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M, 1967; editie adáugitá 1968). Traducere dupá editia
Gesammelte Schriften, Band 10.1 (Kulturkritik und Gesellschaft I: Prismen; Ohne Leitbild), Suhrkamp Verlag,
Frankfurt am Main, 1977, pp. 337-345.
2
MárIurile culturale ale industriei se conIormeazá, asa cum Brecht si Suhrkamp au
spus-o deja acum treizeci de ani, principiului valoriIicárii lor, si nu propriului continut, nici
formei lor constitutive. Întregul praxis al industriei culturii transIerá pur si simplu motivul
profitului asupra creatiilor spirituale. Din chiar momentul în care, ca márIuri pe piatá, asigurá
traiul creatorilor lor, ele au deja ceva din aceastá calitate de marIá. Însá ele vizau profitul doar
mijlocit, prin existenta lor autonomá. Nou în industria culturii este primatul nemijlocit si
nevoalat al efectului, calculat, la rîndul sáu, cu precizie pentru cele mai tipice produse.
Autonomia operelor de artá, care, ce-i drept, rareori a existat în forma purá si a fost mereu
erodatá de corelatia efectelor, este tendential eliminatá de cátre industria culturii, cu sau Iárá
vointa constientá a celor care dispun de ea si decid în privinta ei. Acestia sînt atît organele
executive, cît si detinátorii puterii. În termeni economici, în tárile cele mai dezvoltate, ei sînt
sau erau în cáutare de noi posibilitáti de valorificare a capitalului. Vechile posibilitáti devin
tot mai precare prin acelasi proces de concentrare, singurul care face posibilá industria culturii
ca organizare omniprezentá. Cultura, care, dupá propriul ei sens, nu era pur si simplu la
dispozitia vointei oamenilor, ci era mereu si un protest împotriva raporturilor solidificate în
care oamenii tráiau, onorîndu-i în acest fel, se încorporeazá asimilîndu-se în întregime în
aceste raporturi solidificate, înjosindu-i prin aceasta încá o datá pe oameni. Creatiile spirituale
specifice stilului industriei culturii nu mai sînt márIuri, ci doar márIuri. Aceastá deplasare
cantitativá este atît de mare, încît produce fenomene cu totul noi. În cele din urmá, industria
culturii nu mai are nevoie sá urmáreascá pretutindeni direct interesele profitului din care ia
nastere. Acestea s-au reificat în ideologia ei, devenind uneori independente de constrîngerea
de a vinde bunurile culturale, care vor trebui oricum înghitite. Industria culturii trece în public
relations, în fabricarea pur si simplu de goodwill, indiferent de márci sau de obiecte
vandabile. Se scoate la vînzare un acord general, necritic, se fac reclame lumii, la fel cum
fiecare produs al industriei culturii devine propria-i reclamá.
În acelasi timp, sînt pástrate trásáturile care apartineau la origine transIormárii
literaturii în marIá. Dacá industria culturii are ceva pe lumea asta, atunci are propria sa
ontologie, un cadru de categorii fundamentale rigid conservate, care se lasá recunoscute,
bunáoará, în romanul comercial al Angliei sIîrsitului de secol XVII si început de secol XVIII.
Ceea ce apare ca progres în industria culturii, noul perpetuu pe care îl oIerá, rámîne travestiul
unui mereu acelasi; pretutindeni, schimbarea acoperá de fiecare datá un schelet, care s-a
schimbat la fel de putin precum însusi motivul profitului, de cînd acesta a cîstigat hegemonia
asupra culturii.
3
Termenul „industrie” nu trebuie luat aici ad literam. El se reIerá la standardizarea
lucrului însusi – de exemplu, westernul pentru orice obisnuit al cinematografelor – si la
rationalizarea tehnicilor de distributie, iar nu strict la procesul de productie. Desi în sectorul
central al industriei culturii, adicá în film, procesul de productie se aseamáná cu metodele
tehnice de operare prin diviziunea avansatá a muncii, prin utilizarea masinilor si separarea
muncitorilor de mijloacele de productie – separare exprimatá în eternul conflict dintre artistii
lucrînd în industria culturii si detinátorii controlului –, sînt pástrate totusi forme individuale de
productie. Fiecare produs se dá ca individual; individualitatea însási serveste consolidárii
ideologiei, lásîndu-se impresia cá tot ceea ce e reificat si mijlocit ar fi un refugiu al
nemijlocitului si al vietii. Industria culturii constá, la fel ca înainte, în „servicii” ale unor terte
persoane, si îsi pástreazá afinitatea Iatá de procesul de circulatie a capitalului în curs de
îmbátrînire, Iatá de comert, din care provine. Ideologia ei se serveste mai presus de toate de
star system-ul împrumutat din arta individualistá si din exploatarea ei comercialá. Cu cît sînt
mai dezumanizate Iunctionarea si continutul industriei culturii, cu atît mai asiduu si mai
eficient promoveazá ea asa-zisele mari personalitáti si opereazá cu emotiile inimii. Ea este
industrialá mai degrabá în sensul adoptárii de forme organizationale, fapt frecvent observat
sociologic, chiar si acolo unde nu se Iabricá nimic – precum în rationalizarea Iunctionárii
birourilor –, decît în sensul a ceva realmente produs pe cale rational-tehnologicá. Drept
urmare, investitiile gresite ale industriei culturii sînt considerabile si aruncá în crizá bransele
ei, mereu depásite de noile tehnici, crizá care duce arareori la ceva mai bun.
Conceptul de ,tehnicᨠdin industria culturii este numai dupá nume identic cu cel din
operele de artá. Acesta din urmá se reIerá la organizarea lucrului însusi, la logica sa interná.
Din contrá, tehnica industriei culturii este de la bun început una a distributiei si a reproducerii
mecanice, rámînînd prin asta mereu exterioará obiectului sáu. Industria culturii gáseste sprijin
ideologic tocmai pentru cá se Iereste cu grijá de toate consecintele tehnicilor sale continute în
produse. Ea tráieste în mod parazitar din tehnicile extra-artistice de producere materialá a
bunurilor, Iárá a tine seama de obligatia pe care caracterul lor de obiect o implicá pentru
conIiguratia intra-artisticá, dar si Iárá a tine cont de legile formei cerute de autonomia esteticá.
De aici rezultá amestecul esential pentru fizionomia industriei culturii de streamlining, rigoare
IotograIicá si precizie, pe de o parte, si de rámásite individualiste, afectivitate si romantism
deja prelucrat si dispus rational, pe de altá parte. Dacá se acceptá determinarea benjaminianá a
operei de artá traditionale prin conceptul de aurá, ca prezentá a ceva care nu este prezent,
atunci industria culturii se deIineste nu prin înlocuirea principiului aurei cu unul strict opus, ci
4
prin conservarea aurei în descompunere ca perdea de fum. Prin asta, ea îsi divulgá în mod
nemijlocit monstruozitatea ideologicá.
Între timp, a devenit ceva obisnuit pentru oficialii culturii, cît si pentru sociologi, sá
avertizeze în privinta subestimárii industriei culturii, indicîndu-se marea importantá a acesteia
pentru formarea constiintei consumatorilor ei. Ea ar trebui luatá în serios, Iárá orgolii
educative. Industria culturalá este într-adevár importantá ca moment al spiritului dominant
astázi. Ar fi naiv acela care, din scepticism Iatá de ceea ce vîrá pe gît oamenilor, ar vrea sá-i
ignore inIluenta. Însá avertismentul de a o lua în serios este amágitor. De dragul rolului ei
social sînt reprimate întrebári incomode cu privire la calitatea, la adevárul sau neadevárul
celor transmise, la nivelul lor estetic, ori cel putin excluse din ceea ce se numeste sociologia
comunicárii. Criticului i se reproseazá cá s-ar refugia într-un esoterism arogant. Ar trebui
indicat mai întîi dublul sens al importantei, care se insinueazá nebágat în seamá. Functia unui
lucru, chiar dacá acesta priveste viata a nenumárati oameni, nu este o garantie a propriului sáu
rang. Contopirea esteticului si a resturilor sale comunicationale nu readuce arta, ca fapt social,
la justa ei másurá, în ciuda pretinsului orgoliu al artistilor, ci slujeste în felurite moduri
apárárii a ceva funest prin efectele sale sociale. Importanta industriei culturii pentru bugetul
spiritual al maselor nu scuteste – si cu atît mai putin scuteste ea o stiintá care se considerá pe
sine drept una pragmaticá – de o reIlectie asupra legitimárii sale obiective, asupra a ceea ce
este ea ca atare; chiar de aceea, ea face reIlectia cu atît mai necesará. A lua în serios industria
culturii conform rolului ei de netágáduit înseamná a o lua în serios în mod critic, nicidecum a
se pleca în Iata monopolului ei.
Printre intelectualii care vor sá se acomodeze cu fenomenul, si care încearcá sá puná
într-o Iormulá comuná retinerile lor si respectul Iatá de puterea acestuia, este foarte ráspîndit
un ton de îngáduintá ironicá, în másura în care nu fac deja din aceastá miscare regresivá un
nou mit al secolului XX. S-ar sti, chipurile, ce-i cu toate astea, cu romanele ilustrate si cu
filmele de duziná, cu jocurile de familie televizate lansate unul dupá celálalt si cu paradele de
slagáre, cu rubricile de horoscop si consiliere suIleteascá. Toate acestea ar fi inofensive si, în
plus, democratice, deoarece s-ar supune cererii, una, e drept, stimulatá. Ea ar aduce toate
binefacerile posibile, bunáoará prin ráspîndirea inIormatiilor, a consilierii si a modelelor
comportamentale relaxante. De fapt, asa cum o dovedeste orice studiu sociologic despre ceva
atît de simplu cum ar fi nivelul de informare politicá, inIormatiile sînt sárácácioase ori
indiferente; consilierea ce provine din maniIestárile industriei culturale e neînsemnatá, banalá,
sau chiar mai ráu; modelele comportamentale – de un conformism nerusinat.
5
Falsa ironie a raportárii intelectualilor servili la industria culturii nu le apartine însá
numai lor. Trebuie admis cá si constiinta consumatorului este divizatá între plácerea prescrisá
pe care i-o administreazá industria culturii si, nu o datá, o tainicá îndoialá privind
binecuvîntárile ei. Butada conform cáreia „lumea vrea sá fie mintitᨠa devenit mai adeváratá
decît se întelegea prin ea initial. Nu numai cá oamenii cad, cum se spune, în plasá, dacá li se
oIerá fie si doar asemenea gratiIicatii efemere; ei vor chiar înselátoria pe care au descoperit-o
deja; închid convulsiv ochii si acceptá cu un soi de dispret de sine ceea ce li se întîmplá, stiind
prea bine în ce scop a fost fabricatá aceastá înselátorie. Ei cred inconstient cá viata le-ar
deveni de nesuportat dacá nu s-ar mai agáta de aceste satisIactii, care, de fapt, nici nu existá.
Cea mai promitátoare apologie din zilele noastre a industriei culturii îi celebreazá
spiritul, cáruia i s-ar putea spune Iárá grijá ideologie, ca factor de ordine. Într-o lume presupus
haoticá, industria culturii ar da oamenilor ceva de felul unor norme pentru a se orienta, si
chiar si numai asta ar fi deja ceva demn de apreciat. Ceea ce apárátorii ei credeau cá era
pástrat de cátre industria culturii este însá cu atît mai temeinic distrus. Filmul color demoleazá
hanul linistit de odinioará mai mult decît ar face-o bombele: el îi stîrpeste si imaginea. Nici o
patrie nu supravietuieste transIormárii sale în filmele care o celebreazá, si toate lucrurile
inconfundabile din care se hráneste sînt nivelate pîná la confuzie.
Ceea ce ar putea fi numit Iárá emIazá „culturá” voia sá mentiná ca expresie a
suIerintei si a contradictiei ideea unei vieti drepte, si nu sá prezinte simpla existentá si
categoriile ordonatoare conventionale, devenite facultative, cu care o drapeazá industria
culturii, ca si cum aceastá viatá ar fi cea dreaptá, iar acele categorii, másura ei. Dacá apárátorii
industriei culturii ráspund cá ea nu ar livra nici un fel de artá, atunci tocmai asta este
ideologie, una care doreste evitarea responsabilitátii pentru acele lucruri din care tráieste
afacerea. Nici o infamie nu se îndreaptá doar înIátisîndu-se pe sine ca atare.
Doar apelul la ordine, Iárá o determinare concretá a acesteia, apelul la extinderea
normelor, Iárá ca acestea sá trebuiascá sá se justifice în fapt sau în Iata constiintei, este nul. O
ordine obiectiv constrîngátoare, prezentatá oamenilor ca si cum ar duce lipsá de asa ceva, nu
are nici un fel de justificare dacá nu se conIirmá în sine si Iatá de oameni; si tocmai asta
reIuzá toate produsele industriei culturale. Conceptele de ordine pe care acestea le inculcá
oamenilor sînt întotdeauna cele ale status quo-ului. Ele rámîn nechestionate, neanalizate si
presupuse nedialectic, chiar si atunci cînd nu mai au nici o substantá pentru cei care le aprobá
tacit. Imperativul categoric al industriei culturii, spre deosebire de cel kantian, nu mai are
nimic de-a face cu libertatea. El suná astfel: trebuie sá te conformezi, nu conteazá la ce;
6
conformeazá-te la ceea ce existá oricum si la ceea ce oricum toti gîndesc, ca reflex al puterii si
omniprezentei sale. În virtutea ideologiei industriei culturii, conformarea înlocuieste
constiinta: niciodatá ordinea care izvoráste din ea nu este conIruntatá cu ceea ce pretinde ea sá
fie sau cu interesele reale ale oamenilor. Însá ordinea nu este în sine ceva bun. Ea ar fi astfel
numai dacá ar fi corectá. Faptul cá industria culturii nu se preocupá de asta, cá pretuieste
ordinea in abstracto, atestá doar neputinta si neadevárul mesajelor pe care le transmite. În
timp ce pretinde a fi cáláuza celor lipsiti de îndrumare si le distrage atentia cu conflictele sale
pe care ei ar trebui sá le substituie propriilor lor conflicte, ea rezolvá conflictele doar în
aparentá, într-o manierá în care ele ar putea fi cu greu rezolvate în vietile lor reale. În
produsele industriei culturii, oamenii întîmpiná greutáti tocmai pentru ca acestia, de obicei
prin reprezentantul unui colectiv binevoitor, sá iasá din ele nevátámati, pentru a accepta
zadarnica armonie a acelui general ale cárui pretentii le gásiserá initial drept incompatibile cu
interesele lor. În acest scop industria culturii a dezvoltat scheme care ajung pîná în domenii
atît de nonconceptuale precum muzica usoará, în care se produce un „jam”, o problemá
ritmicá, si care este numaidecît rezolvatá prin triumful cadentei potrivite.
Dar nici mácar apárátorii ei nu-l vor contrazice Iátis pe Platon care afirma cá ceea ce
este neadevárat în sine, obiectiv, nu poate fi nici subiectiv bun si adevárat pentru oameni.
Ceea ce náscoceste industria culturii nu sînt comandamente pentru o viatá Iericitá, nici o nouá
artá a responsabilitátii morale, ci îndemnuri de a se supune lor, îndemnuri în spatele cárora
stau cele mai puternice interese. Consensul pe care îl propagá întáreste autoritatea oarbá si
opacá. Dacá industria culturii ar fi cîntáritá nu dupá propria ei substantá si logicá, ci dupá
efectul ei, dupá pozitia ei realá si dupá pretentiile sale explicite; dacá ne-am ocupa cu
seriozitate de lucrurile de la care se revendicá Iárá încetare, potentialul unor asemenea efecte
ar fi de douá ori mai greu de acceptat. În asta constá însá promovarea si exploatarea
slábiciunii eului la care societatea contemporaná, cu concentrarea sa de putere, îsi condamná
oricum membrii ei lipsiti de putere. Constiinta lor devine tot mai retrogresivá. Nu întîmplátor
se poate auzi în America din partea unor producátori de film cinici cá peliculele lor trebuie sá
tiná seama de nivelul unui copil de unsprezece ani. Procedînd în acest fel, ei si-ar dori cel mai
mult sá-i Iacá pe adulti niste copii de unsprezece ani.
Desigur cá pîná în momentul de Iatá nu s-a demonstrat în mod absolut convingátor,
prin cercetári exacte, efectul regresiv al unor anumite produse ale industriei culturale; Iárá
îndoialá, experimente ingenioase ar putea sá reuseascá mai bine în aceastá încercare decît le-
ar conveni potentatilor financiari interesati. În orice caz, se poate presupune Iárá ezitare cá
7
picáturá cu picáturá se face marea, îndeosebi pentru cá sistemul industriei culturii împresoará
masele si îngáduie cu greu vreo deviere, inducînd Iárá încetare aceleasi scheme
comportamentale. Doar neîncrederea lor profund inconstientá, ultimul reziduu al diIerentei
dintre artá si realitatea empiricá pástrat în spiritul lor, aratá faptul cá ei nu vád si nici pe
departe nu acceptá lumea în totalitate asa cum le-a fost rînduitá de cátre industria culturalá.
Chiar dacá mesajele acesteia ar fi la fel de inofensive precum se prezintá – de nenumárate ori
ele nu sînt cu nimic mai inofensive decît peliculele care, prin repetarea Iátisá a unor
stereotipuri, ne Iamiliarizeazá cu atît de îndrágita azi prigoaná a intelectualilor – atitudinea la
care duce industria culturii este departe de a fi inoIensivá. Dacá un astrolog îsi avertizeazá
cititorii sá fie atenti la volan într-o anumitá zi, asta nu aduce evident nici o pagubá nimánui;
nu însá si îndobitocirea care stá în pretentia cá a da un sfat valabil zi de zi si, prin asta, idiot,
ar necesita semne ceresti.
Dependenta si servitutea oamenilor, punct de Iugá al industriei culturii, nu ar fi putut fi
descrise mai fidel decît de acel american intervievat care era de párere cá toate problemele
epocii contemporane ar înceta dacá lumea ar urma pur si simplu exemplul personalitátilor
proeminente. Surogatul de satisIactie pe care industria culturii îl pregáteste oamenilor, trezind
în ei sentimentul de multumire cá lumea ar fi în chiar ordinea pe care ea vrea sá le-o sugereze,
îi însealá în privinta fericirii pe care le-o Iluturá în Iatá. Efectul total al industriei culturii este
unul antiiluminist; în cadrul ei, asa cum spuneam împreuná cu Horkheimer, adicá al
dominatiei tehnice progresive a naturii, iluminismul devine înselátorie în masá, mijloc de
încátusare a constiintei. Ea împiedicá formarea de indivizi autonomi, independenti, capabili
de judecáti si decizii constiente. Ei ar fi însá conditia unei societáti democratice, care are
nevoie de oameni maturi pentru a se mentine si dezvolta. Dacá masele sînt ponegrite pe
nedrept, ca mase, de sus, industria culturii nu este cea din urmá responsabilá pentru
transformarea lor în mase, pe care apoi le dispretuieste si cárora le împiedicá emanciparea în
vederea cáreia oamenii însisi ar fi atît de copti pe cît o îngáduie Iortele de productie ale epocii.
Traducere de Lorin Ghiman si George State

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->