Legenda ,,Stânca Corbului´, Alecu Russo, 1842 Legenda Stânca Corbului, de Alecu Russo

Vizitând valea Bicazului, care d în valea Bistri ei, caii no tri se în irau pe c r ri înguste i pietroase, condu i fiind de un c l uz muntean. Acesta era tipul românului din Carpa i, tân r, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de înv tur , îns înzestrat cu bunul sim al str mo ilor no tri. E corbul purta calul în joc i ne povestea în graiul s u poetic via a lui de copil al mun ilor, vân torile sale la ur i i chiar îndr girile inimii lui, spunându-ne totodat numele piscurilor i admirând ca noi m re ele a ez tori stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uria . Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpa i; natura pare c a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai gra ios, mai pitoresc i mai grozav. Tablou magic i demn de penelul lui Salvator Rosa [pictor baroc italian din sec al XVII]. Soarele asfin ind într-un ocean de lumin înfocat ; câ iva pl ie i trecând printre copaci; câ iva vulturi, zburând roat împrejurul vârfului Ceahl ului, i jos, lâng o nalt stânc , caii no tri ad pându-se în apa limpede a Bicazului! - Privi i - ne zice c l uzul nostru - acea p dure neagr ce se întinde în dreapta i în stânga, colo în zare, spre Ceahl u... Ea este linia hotarului Moldovei i în ea facem adese vânat la c prioare, la ur i... ba chiar i la unguri câteodat . - La unguri? - Da. Pl ie ii no tri din timpurile vechi i pân în timpurile de azi au preschimbat glon uri cu catanele nem e ti... Hei!... mul i brazi ascund la r d cina lor trupuri omene ti i printre r sunetele sperioase, ce ies noaptea din codri, trebuie s fie i glasurile celor uci i. - Bine, dar pentru ce acele ucideri? - Pentru ce?... Pentru un cuvânt, pentru o c prioar care trece hotarul, pentru ura contra secuilor ce ne prad p mântul pe nesim ite. Aceast expresie energic a pr d rii p mântului ne f cu s gândim cu mâhnire la nep sarea guvernului care permite vecinilor de a str muta necontenit linia de fruntarie a rii în paguba noastr .

1

Legenda ,,Stânca Corbului´, Alecu Russo, 1842
Unul din noi îns , mai mult admirator de podoabele naturii decât de faptele oamenilor, întreb pre c l uzul nostru cum se numea stânca dreapt , ca un zid, lâng care ne aflam. - Piatra Corbului, r spunse el. - Are vreo legend ? - Ce s aib , domnule? - Are vreo istorie, vreo basn , vreo... - A! în eleg; are, ca toate stâncile câte le vede i. - O tii? - Cum nu?... Ce nu tiu eu? - Spune-o... spune-o... ziser m cu to ii, apropiind caii no tri de ai lui. Românul î i cl tin pletele, inti ochii s i vulture ti pe vârful stâncii i povesti: - Stânca asta încununat cu plopi i mesteac ni, precum o vede i, a fost martor unei întâmpl ri foarte jalnice, de care se pomene te la noi din neam în neam. Cic pe timpul str mo ilor, un str in, pribegind de la dealul Corbului dinspre Borsec, a venit s se a eze la Bicaz. El î i dur o c su mai deoparte, pentru c pe aicea, pe la noi, fiecare cotun e locuit de un singur neam, i str inii nu sunt primi i în sânul lui. Pribeagul avea o fat , c reia bistri enii îi daser numele de Corbi a, întru aducerea-aminte a dealului unde ea se n scuse. ...Ce fat ! ce bujor de copil !... Cic era sprinten ca o c prioar ! cic guri a ei era un fagur de miere; cic ochii ei str luceau ca focurile, ce le aprind ciobanii noaptea în întunericul codrilor. Mul i fl c i umblau s -i vâneze dragostea; mul i cântau doine în childa ei, dar din to i numai unul, un pl ie cu pletele lungi i cu chipul de f t-frumos, avu norocul s cad drag Corbi ei. P rin ii lor se primir a se încuscri i îi logodir dup obicei. Pe atuncea, spun b trânii c se f ceau adese n v liri de t tari în ar i c în urma lor r mânea numai cenu i sânge. P gânii dracului!... cic mâncau carne de cal i beau lapte de iap . Într-o zi, o ceat de t tari, p trunzând în mun i, ajunser pân în valea Bicazului, pr dând, arzând, ucigând tot ce era în calea lor. Tat l Corbi ei i logodnicul ei c zur mor i lâng copila pe
2

Legenda ,,Stânca Corbului´, Alecu Russo, 1842
care ei voiau s o apere, c ci t tarii auziser de frumuse ea ei i aveau de gând s o duc poclon hanului de la Bugeac. Corbi a îns sc p ca apa printre degetele lor i o apuc la fug spre munte, urm rit de t tari, ca o ciut h ituit de lupi. Biata fat alerga pe dup copaci, pe dup stânci i din când în când se oprea pu in, ca s se mai r sufle, dar n-avea vreme s înghit m car o du c de aer, c ci t tarii îi c lcau pe urme. Corbi a, însp imântat , nebun de groaz i de durere, se îndrept spre stânca asta i ajunse curând pe marginea ei. Aicea ea se opri o clip i c t în urm . T tarii se apropiau cu fuga. Atunci ea c zu în genunchi i se rug lui Dumnezeu s -i vie-n ajutor... Zadarnic rug minte!... Mâna unui t tar se întinse s o apuce, îns ea, ridicându-se drept în picioare, cu p rul despletit de vânt, cu ochii aprin i, cu fa a alb , ca un crin, zise: "Atunci s-ajunge i voi, când î i pune mâna pe Corbi a!" - i deodat ea se arunc în pr pastie. Trupul ei se cufund în apa Bicazului, zdrobindu-se de bolovani, iar t tarii r maser încremeni i i fur uci i chiar pe muchea stâncii de o ceat de pl ie i, care alergaser în ajutorul Corbi ei. De atuncea locul acesta se nume te: Stânca Corbului! În zilele de s rb tori, pe când fragii sunt cop i, fetele de prin cotunele învecinate se adun pe piscul stâncii i cânt doina Corbi ei; iar în nop ile luminoase ale prim verii p storii z resc adese o umbr alb cl tinându-se pe vârful stâncii i apoi lunecând de-a lungul ei pân -n apa Bicazului. C l uzul t cu, l sându-ne sub o impresie adânc ; i nu tiu cum se întâmpl , c ci în noaptea aceea somnul nostru, leg nat de vuietul valurilor Bistri ei, fu totodat i fr mântat de visuri nepl cute. Pare c o stânc mare ne ap sa pieptul, în vreme ce o ceat de t tari ne amenin a scrâ nind din din i, i o copil ginga întindea mâinile spre noi. Legenda culeasa in Bicaz, 1842, de Alecu Russo

3

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful