ECOLOGIA ŞI PLANIFICAREA PEISAJULUI

CUPRINS 1.- Concepte generale de ecologia peisajului 1.1. Ecologia ca ştiinţă ……………………………………………………….. 11 1.2. Ecologia sistemică ………………………………………………………. 14 1.3. Legile ecologiei …………………………………………………………. 15 1.4. Locul ecologiei în ştiinţă ………………………………………………... 16 1.5. Ecologia peisajului ……………………………………………………… 18 2.- Ecologia umană 2.1. Geosfera, biosfera, ecosfera ……………………………………………….. 22 2.2. Ecologia terestră …………………………………………………………… 25 2.3. Ecosistemele terestre ………………………………………………………. 26 2.4. Ecologia umană ……………………………………………………………. 28 2.5. Ecologia aşezărilor umane ………………………………………………… 29 3.- Problematica peisajului 3.1. Conţinutul disciplinei de Peisagistică ………………………………………….. 32 3.2. Convenţia Europeană a Peisajului …………………………………………. 34 3.3. Componentele peisajului …………………………………………………... 35 3.4. Valorile peisajului …………………………………………………………. 36 3.5. Procesele care au loc în detrimentul peisajelor ……………………………. 37 3.6. Efecte negative majore ale crizei ecologice asupra peisajelor …………….. 38 4.- Protecţia peisajului 4.1. Principii de acţiune pentru conservarea peisajului ………………………… 40 4.2. Participanţii la acţiunile de protecţie şi ameliorare a peisajelor …………… 41 4.3. Implicarea publicului în protecţia peisajului ………………………………. 42 4.4. Studierea, identificarea şi evaluarea peisajului ……………………………. 43 4.5. Măsuri necesare pentru realizarea obiectivelor de protecţie ………………. 45 4.6. Protecţia activă şi administrarea peisajelor ……………………………….. 46 5.- Arhitectura şi proiectarea peisajului 5.1. Peisaj natural şi peisaj amenajat …………………………………………… 48 5.2. Arhitectură şi peisaj ………………………………………………………... 49 5.3. Oraşele de mâine …………………………………………………………… 51 5.4. Peisajul urban ……………………………………………………………… 52 5.5. Peisajul rural ……………………………………………………………….. 55

5.6. Peisajul montan ……………………………………………………………. 57 5.7. Măsuri internaţionale ………………………………………………………. 59 6.- Problematica vegetaţiei în peisagistică 6.1. Problematica vegetaţiei ……………………………………………………. 61 6.2. Funcţiile vegetaţiei ………………………………………………………… 62 6.3. Rolul major al vegetaţiei …………………………………………………... 63 6.4. Presiunea asupra naturii în oraşe …………………………………………... 65 6.5. Organizarea vegetaţiei ……………………………………………………... 66 6.6. Pădurea urbană …………………………………………………………….. 67 7.- Programe de arhitectura peisajului 7.1. Abordarea sectorială, specializată a peisajului ……………………………. 69 7.2. Programe specifice clasice de arhitectura peisajului ……………………… 70 7.3. Componentele amenajărilor peisagistice …………………………………. 73 7.4. Organizarea spaţială a vegetaţiei în peisajele amenajate …………………. 78 8.- Amenajări peisagistice şi metodologia proiectării 8.1. Planificarea şi proiectarea peisajului ……………………………………. 80 8.2. Elemente funcţionale şi decorative ……………………………………… 83 8.3. Mobilier exterior, vase, piese de artă, echipamente şi accesoii …………. 85 8.4. Instalaţii tehnico- edilitare în amenajarea peisagistică ………………….. 86 8.5. Scenariul de proiectare a peisajului ……………………………………… 87 9.- Valoarea peisajului cultural autohton 9.1. Peisajul cultural românesc ………………………………………………. 89 9.2. Spaţiul deschis, arhitectura deschisă ……………………………………. 90 9.3. Spaţiul cu proporţii de aur ………………………………………………. 91 9.4. Arhitectura la scară umană ……………………………………………… 92 10. Reglementări internaţionale privind zonele protejate şi peisajul 10.1. Propunerile Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (U.I.C.N.) 94 10.2. Propunerile UNESCO …………………………………………………… 95 10.3. Comisia Comunităţilor Europene ……………………………………….. 96 10.4. Propunerile Consiliului Europei ………………………………………… 97 10.5. Reglementări de bază, speciale şi complementare privind peisajul …….. 98 10.6. Concluzii privind reglementările ……………………………………….. 99

Ecologia reprezintă ştiinţa secolului XXI

Capitolul 1 CONCEPTE GENERALE DE ECOLOGIA PEISAJULUI 1.1. - Ecologia ca ştiinţă Ecologia – este ştiinţa care studiază şi optimizează inter-relaţiile dintre populaţii şi mediul lor de viaţă, ştiinţa relaţiei dintre viu şi neviu. Ecologia s-a născut din biologie, prin fundamentarea bazei sale teoretice, dar se dezvoltă în continuare de sine stătător, prin conexiune cu alte discipline, reprezentând totodată şi un mod nou de a gândi lumea în complexitatea ei. Limita superioară de studiu a ecologiei este biosfera şi ecosferă terestră, iar cea inferioară este nivelul organismului individual. Ecologia însă nu este interesată de nivelul organismului individual, ci de funcţionarea nivelelor supraindividuale, a populaţiilor, în mediul lor de viaţă. Ecologia este o disciplină cu o vocaţie integrativă, o ştiinţă de avangardă, o superştiinţă, întrucât studiază, spre a optimiza totalitatea inter-relaţiilor populaţiilor cu mediul lor de viaţă, viu şi neviu sau biotic şi abiotic. Studiind relaţia ’’viu - neviu’’, ecologia poate fi considerată drept ştiinţa vieţii pe planeta noastră. Ecologia studiază structura populaţiilor şi modul cum acestea îşi îndeplinesc funcţiile de transfer ale materiei, energiei şi informaţiei, în cadrul sistemelor ecologice (ecosistemelor). Ecologia armonizează datele ştiinţelor naturale cu cele ale ştiinţelor sociale, iar în ecologia umană şi cu cele ale ştiinţelor tehnice care determină amenajarea spaţiului pentru habitatul uman. Reconstrucţia ecologică necesită utilizarea unor tehnologii de proces. Putem numi ecologia drept ştiinţa supravieţuirii şi dezvoltării posibile viitoare a speciei umane. Ecologia se ocupă cu descoperirea principiilor şi legilor care guvernează procesele de evoluţie ale ecosistemelor şi a ecosferei în ansamblul ei şi determină productivitatea, stabilitatea şi dezvoltarea ecosistemelor, studiind implicit şi influenţa activităţilor umane asupra acestor procese şi implicaţiile lor asupra calităţii vieţii oamenilor şi a bunăstării lor fizice şi psihice. Ca ştiinţă a vieţii, ecologia reprezintă un nou mod de a gândi lumea, de a filozofa asupra vieţii şi de a acţiona adecvat pentru conservarea naturii şi a speciei umane, reconciliind omul cu natura, din care şi el face parte. În ultima vreme, se apropie de ecologie tot mai mulţi specialişti, cum ar geografii şi geologii, arhitecţii şi urbaniştii, inginerii de diverse profesii, sociologii, economiştii, etc. Ecologia nu este numai capabilă de a orienta tranziţia societăţii umane către o relaţie stimulativ matură şi mutuală cu natura, dar ea stă la baza concepţiilor noastre individuale şi colective, despre ambianţă şi relaţia noastră cu ea. (Burns, 1990) Ecologia generală sau bioecologia este temelia teoretică necesară specialistului, pentru intervenţia sa în funcţionarea biosferei şi pentru o anumită de dirijare şi conducere a proceselor biologice. Ea deţine un corp de principii, pe baza cărora au fost elaborate discipline aplicative, cum ar fi: protecţia mediului, ocrotirea monumentelor naturii, agroecologia, ecologia forestieră, ecologia acvatică, ecologia peisajului, ecologia umană, etc.

de la mentalitatea de vânător şi exploatator al naturii.urbanişti. energie şi informaţie. pe toate nivelurile de integrare a lumii vii. Fiecare factor de mediu devine limitativ atunci când concentraţia sa devine prea mică. Folosind adjectivul globală. prin ecologie.geologice trecute. geografi. pe domenii ale activităţii umane sau tipuri de ecosisteme. cât şi cele cu exteriorul. privite ca ecosisteme distincte de habitat uman.Legile factorilor limitativi. determinat de faptul că. ci o ştiinţă cu vocaţie interdisciplinară şi complementară. prin sisteme de input şi output (intrări. ci şi în cele dintre om şi om. Viaţa. relaţiile sociale. Revoluţia ecologică trebuie să se producă nu doar în raporturile dintre om şi natură. etc. care reuneşte datele mai multor discipline. Trebuie realizată ’’împlinirea omului ca om’’(Blaga L. doar cu ajutorul ecologiei globale. prin transfer de cunoştinţe şi prin transdisciplinaritate. în ecosistemele naturale suport. ieşiri).. între viaţă şi mediu are loc un permanent schimb de substanţă şi energie. conduce la tendinţa ei de a deveni un fel de supraştiinţă. conştientă de existenţa ei însăşi. Funcţie de schimbul de substanţă şi energie. ei schimbându-se în funcţie de situaţia ecologică de ansamblu. populaţiile emit semnale. mai greu de definit. De aceea. având o puternică vocaţie interdisciplinară. este pe punctul de a face. care este ecologia perioadelor istorico. atât cele interne.Unitatea dintre viaţă şi mediu. . Ea cuprinde ecologia umană şi ecologia aşezărilor umane. La o reuniune ştiinţifică. fiind reglate de mediu. la aceea de protector şi de partener înţelept al ei. ecologia a fost. Ecologia globală tinde să studieze toate interrelaţiile sistemului ecologic.Ecologia generală este neo-ecologie spre deosebire de paleo-ecologie. readucem ecologia la statutul ei real de disciplină ştiinţifică integratoare. informaţii în mediul biocenozei. sistemele finite pot fi izolate. Această lărgire a sferei de cuprindere a ecologiei. înglobând şi domenii extrabiologice. întruchipată în om. Ecologia globală nu mai este o disciplină biologică. . despre acelaşi fenomen. inter şi itraspecifice. prin reunirea cunoştinţelor diferitelor discipline ştiinţifice. închise sau deschise. cu obiect şi metodologie complexe. Principiile şi mecanismele interacţiunii ecologice. alături de gentică. economice. Ecologia globală. care reglează funcţionalitatea lor prin retroacţiune (feedback). Semnificaţia factorilor limitativi este relativă. cu ajutorul matematicii şi a tehnicii de calcul. Ecologia globală s-a constituit prin extinderea obiectului ecologiei asupra întregului mediu de viaţă al omului. culturale. modul de integrare armonioasă a infrastructurilor materiale create de om. în scopul opririi degradării progresive a echilibrelor ecologice. prin activităţile lor vitale. . Turcia. în societate. care poate studia. definită ca reprezentând un câmp interdisciplinar de reuniune a tuturor disciplinelor ştiinţei. care trebuie însuşită de către arhitecţi. în funcţionarea lor cu sistemele cibernetice cu autoreglare. care constituie esenţa ecologiei generale sau teoretice. Un oraş poate fi studiat în toate componentele şi interrelaţiile sale. fără dereglarea echilibrului ecologic. forme echivalente ale materiei. viaţa fiind dependentă de mediu. precum şi în infrastructurile existente. care trec dintr-o formă în alta. ingineri. ca ştiinţă nouă. proces sau sistem. pur şi simplu.Principiul feedback (retroacţiune). reflectă dorinţa omului de sinteză. cu sprijinul altor discipline. sau prea ridicată. din anul 1992. Ecologia generală sau teoretică este ştiinţa fundamentală a naturii vii. pasul hotărâtor de la ridicol la sublim.1948). economişti şi sociologi. asupra căreia cercetările trebuie adâncite. sunt: . pentru recompunerea întregului.. de mai multe ori. de la Ancara. destinată descifrării modului complex de funcţionare a vieţii pe Pământ. în esenţa ei. nu întâmplător ecologia a fost definită ca fiind ştiinţa secolului XXI. descifra şi optimiza transferul de substanţă. astfel încât populaţiile (biocenozele) seamănă. ca ştiinţă globală.

al abordării sistemice în ecologie este dat de necesitatea descifrării legilor care guvernează procesele ecologice de transfer a materiei şi energiei în principalele tipuri de ecosisteme ale ecosferei. formulată de Loudvig Von Berthalanffy. întrucât ecosistemele sunt foarte complexe. Analiza sistemică este metoda unitară de rezolvare a problemelor ecologiei fundamentale (generale) şi aplicate. reprezentată prin analiza sistemică. Structura reprezintă arhitectura sistemului. Unul din principalele capitole ale ecologiei. sisteme ecologice antropizate. 3.Baza teoretică a ecologiei poate servi peisagistica. structură şi funcţie. ca întreguri. Armonizarea peisajului din oazele umane de habitat. în prezent. funcţiile şi legile ierarhiei sistemice. . sisteme ecologice. superior. dominante în aşezările umane foloseşte deasemeni analiza sistemică. Această teorie susţine ierarhizarea sistemică a lumii. De aici a rezultat o metodologie nouă. este necesară alcătuirea unor modele simplificate (homomorfe) ale acestora. Ecologul american Commoner (1980) a enumerat patru legi fundamentale ale ecologiei: . sisteme geografice sau în plan filosofic – sisteme de gândire. care. tratate unitar şi pot apare mai multe modele. Abordarea sistemică operează cu trei noţiuni fundamentale: sistem. 1. care studiază cantitativ şi calitativ corelaţiile sistemice dintre parametri structurali şi funcţionali ai subsistemelor (populaţiilor) şi între aceştia şi cei ai sistemelor integratoare (ecosistemelor). 1. fiind alcătuite la rândul lor din subsisteme. în anii 60. ori numai estetiste. intervenţia în ele . pe care mulţi cercetători o echivalează cu modelarea matematică. . de a descifra mecanismele de reglaj. a ecologiei sistemice stă teoria generală a sistemelor. întrucât permite prognoza proceselor ecologice şi controlul ecosistemelor în dinamica evoluţiei lor. pentru ca spaţiul nostru antropizat să capete configuraţii echilibrate ecologic şi cultural. Esenţa abordării sistemice în ecologie o reprezintă modelarea matematică. sunt componentele unor sisteme de rang major. Pentru caracterizarea stării ecosistemului prin modelul homomorf este obligatoriu să cunoaştem rolul ecologic al populaţiei dominante. în sensul că sistemele.Ecologia sistemică Ecologia sistemică este faza de maturitate a ecologiei. poate fi obţinută prin aplicarea cunoştinţelor de ecologie. previzibile anticipat intervenţiei practice. deci interrelaţiile dintre structurile. ci în conformitate cu anumite reguli şi legi generale. Obiectivul principal al ecologiei sistemice. iar funcţia scopul său.mai multe alternative posibile. care poate fi dezvoltată cu ajutorul procesării pe calculator.Legile ecologiei. tinde să se diferenţieze într-o disciplină de sine stătătoare. Putem avea sisteme teritoriale. rol determinat de structura populaţiei şi de fluctuaţiile presiunii mediului. Modelele complexe (izomorfe) ale ecosistemelor naturale fiind neoperaţionale pentru analiză. Rolul ecologic (programul superior) al populaţiei umane.2. din care se detaşează ecologia umană sau ecologia aşezărilor umane. Nu putem face amenajări peisagistice cu soluţii doar tehniciste. importante pentru om este desigur ecologia terestră. ceea ce presupune un proces de agregare (grupare) a subsistemelor în componente mai mari. cu consecinţe diferite. în limita domeniilor compatibile cu persistenţa şi perpetuarea acestora. La baza abordării sistemice. iar caracterizarea lor cuprinde o multitudine de parametri. Cercetând procesele din natură constatăm că acestea nu se desfăşoară la întâmplare.

depinde în mare măsură. În anul 1984 Reimers discută existenţa a 12 legi ale ecologiei. 2. Iar în anul 1999. este utilă cunoaşterea unora dintre aceste legi. 16. În 1982 Bogdan Stugren. 1971). nimic nu se obţine în natură fără cheltuială de energie. fie că este urban sau rural. derivat din principiul optimalităţii.eroare. 8. ori.. enumerând 16 legi. toate procesele sunt legate între ele. 6. pe baza principiului încercare. evidenţiază relaţia sistem viuambianţă. ecolog român din Cluj (m.1913). o clasificare a legilor generale ale ecologiei. 5. construcţia optimă a sistemelor vii. . 7.orice lucru este legat de alt lucru (interacţiunea dintre elementele naturale). energie şi transfer de informaţie) În dinamica vieţii şi a dezvoltării.Principiul optimalităţii (Rosen.Legea periodicităţii (Reimers. (Mitschelich. idem. 4. 1984). 1980). în circulaţia substanţelor nu pot fi reciclate cantităţi disipate sau cele ce intră în incidenţa entropiei maxime. 13. 1984). biosfera are o capacitate limitată de producţie).natura ştie cel mai bine ( sistemele naturii s-au constituit prin mecanisme cibernetice. în frunte cu Ioan Puia şi Viorel Soran. 1984). 1840). orice proces determină un alt proces. prezintă caracterul unitar al vieţii terestre. .1926). 1971). circulaţia atomilor în biosferă se face prin intermediul organismelor.Legea complexităţii sistemelor vii (Reimers.1934).Legea unităţii fizico-chimice a sistemelor vii (Vernadskii.Orice sistem viu se dezvoltă pe seama mediului (Reimers. 14. relevă repetarea unei scheme structurale pe diferite niveluri de organizare şi integrare. factorii în deficit determină cursul proceselor ecologice.Legea a IV-a a termodinamicii (Georgescu-Roegen. răspuns nelinear în sistem la acţiunea favorabilă a unui factor. 17. 1971).Legea creşterii neproporţionale a eficienţei factorilor (Liebig. spre a prefigura dinamica dezvoltării lor viitoare. Calitatea peisajului în care ne desfăşurăm viaţa. 1905).Legea minimului. exprimă tendinţa formării unor sisteme tot mai complexe pe parcursul evoluţiei. două specii nu pot ocupa în acelaşi timp şi spaţiu aceiaş nişă ecologică. 1967). Viaţa sistemelor decurge între pragul minim şi maxim. ambii din Cluj.Legea migrării biogene (Periman. prezintă în cartea lor Introducere în ecologia umană. în Bazele ecologiei generale.Totul în natură se plăteşte (Commoner. în armonie cu mediul natural. Pentru aşezările umane.Constanţa materiei vii (Vernadskii). în afara localităţii.optimizare) .1973). 11. .Legea acţiunii şi retroacţiunii. în acord cu legile naturii şi ale ecologiei.Legea toleranţei (Shelfard. 12.Legea interacţiunii (Commoner. pe o planetă resursele vieţii sunt limitate. 1973). 9.orice lucru trebuie să conducă undeva ( orice acţiune are urmări). Prezentăm pe scurt enunţul acestora: 1.Principiul excluderii (Gause. de acţiunile noastre de amenajare a acestuia. 15. 3.învăţare.nimic nu se obţine gratuit ( orice acţiune consumă substanţă.Legea limitării resurselor (Boulding. 10. 1998) enumeră. afirmând că natura ştie cel mai bine. şase legi importante ale ecologiei. o echipă de ecologi români. pur şi simplu natural. legile ecologiei constituie un ghid al omenirii în relaţiile sale cu mediul înconjurător.Formarea sistemelor pe baze cibernetice (Commoner.

cu cadre universitare specializate în ecologie. menţinându-se abordările unidisciplinare şi un pronunţat spirit de castă. prin strădania şi grija profesorului Vădineanu Angheluţă. fiecare să-şi adapteze nevoilor şi gustului propriu. Se afirmă. prof. servind toate facultăţile. lucrurile devenind normale odată cu întemeierea. că un profesor specialist în arhitectură. publică primul manual românesc de ecologie. în procesul de utilizare şi gestionare a ecosistemelor. mai întâi în facultăţile de biologie. ca disciplină de bază. catedre puternice specializate la nivelul întregii universităţi. începând din anul 1963. ecologia a fost introdusă în învăţământul superior din România. De remarcat este faptul că şi în facultatea de biologie. în care am şi intrat. ecologia este predată de către geografi. ecologice. profesorul de origine germană a emigrat în Germania. interdisciplinaritatea este mai mult invocată. Astfel. În acest context. De altfel. cum ar fi facultatea de geografie. care modelează şi creează mediul construit. când la unele facultăţi. . comunităţile umane aflându-se permanent în relaţii reciproce. Credem că în timp. de început de mileniu III. spaţiul public. dr. ecologia se interferează cu urbanismul şi cu arhitectura. de a-şi înbunătăţi şi înfrumuseţa cadrul general fizic general şi particular de viaţă din localităţi. ce le aparţine. economice şi sociale. este de remarcat faptul că primii specialişti de altă profesie. aspect prezent de altfel şi în alte facultăţi. Iar în cazul ecosistemelor urban. dar şi din teritoriu. care nu vor să cedeze orele unor specialişti în domeniu. care au studiat ecologia. s-a înregistrat scoaterea din program a cursului de ecologie de mai multe ori. A fost o şansă a câtorva serii de studenţi. Universităţile moderne îşi organizează. a luat-o pe un drum greşit. nespecializaţi în ecologie.cursul de Ecologia şi protecţia mediului. din Cluj. curs litografiat pentru studenţi. că secolul XXI. în localul facultăţii de biologie. Dar ecologia este invocată şi în cadrul preocupărilor umane din ce în ce mai ample. pe discipline şi specialităţi. pentru disciplinele importante cu vocaţie interdisciplinară de sinteză. cursul fiind scos din programa universitară. Spaţiul public reclamă. cu un singur fel de specialişti blochează interdisciplinaritatea şi câştigarea viziunii globale asupra realităţii. după câţiva ani. În cadrul general al sistemului ştiinţei. Ideal era. biolog Bogdan Stugren. au fost arhitecţii. la Institutul de Arhitectură ’’Ion Mincu’’. va fi secolul ecologiei şi al geneticii. arhitect Loudvig Stadecker a predat. numită astăzi Departamentul de ecologie sistemică şi managementul capitalului natural. Cerinţele de dezvoltare şi aplicare a ecologiei derivă în primul rând din necesitatea vitală de a stopa criza ecologică declanşată de societatea umană. începând din anul 1961. Din păcate pentru noi. ca acest departament să funcţioneze la nivelul întregii universităţi. care în relaţia sa cu ecosfera terestră. pe care autorul acestei cărţi a avut şansa să îl urmeze. pentru fiecare facultate. urmat ulterior şi de altele. Ecologia se interferează cu ştiinţele sociale.1. decât aplicată concret. Ca disciplină de studiu . acţionând concret prin interdisciplinaritate şi nu doar invocând-o la simpozioane şi sesiuni ştiinţifice organizate separat pe facultăţi. la nivelul Universităţii din Bucureşti a unei catedre speciale. cu prelegeri interesante. din ce în ce mai mult. în anii 90. dar specializat şi în ecologie. . În anul 1965. Menţinerea unor sisteme rigide de de castă. profesorul universitar dr. nevoia de amenajare şi ameliorare. necesar asigurării condiţiilor optime pentru locuire. nu fără temei. generaţiile noi vor dori.4. ecologia a ocupat deja un loc central.industriale.Locul ecologiei în ştiinţă. prin stagii de master şi doctorat în domeniu şi nu cum se întâmplă în aceşti ultimi ani. în învăţământul superior din ultimii ani. a reuşit să spargă tiparele şi inerţia anilor 60 şi să predea studenţilor arhitecţi cunoştinţe de ecologie. care fac cercetare aprofundată şi aplicativă cu diverşi alţi specialişti.

Privitorul. de a făuri cadrul fizic şi spiritual de existenţă. dacă nu şi hainele trecătorilor. de prezenţa şi activitatea omului. studiul aspectelor comportamentului uman. de regulă. a experienţei populare cu legile arhitecturii. prin simbioza elementelor naturale cu creaţiile umane. .5. de exemplu. îmbătându-se cu el. Acest sistem are un echilibru şi funcţionalitatea sa proprie explicită. Un peisaj nu poate fi amenajat sau ameliorat niciodată doar de un arhitect peisagist. ecologul este considerat astronomul ştiinţelor despre viaţă. care te face să înţelegi în profunzime ceea ce vezi. Orice peisaj reprezintă imaginea care devine vizibilă. în special cu antropologia culturală. în varianta ei veche de mai multe decenii. În acest mod se alcătuieşte ambientul urban şi rural. va înţelege şi dece peisajul. el va înregistra doar imaginea acestuia. acumulată de milenii. mai mult sau mai puţin. un pictor nici nu ar avea nevoie să cunoască funcţionalitatea ansamblului pe care-l vede. după ce cad frunzele au un coronament frumos şi alta este să fie unul schilod şi hilar. particularităţilem valenţele şi frumuseţea. care iarna. integrându-şi cât mai armonios. Unul din sensurile primordiale ale modului de existenţă umană este acela de a construi. cunoscând funcţionarea acestuia. decât cel neavizat. un parc. reprezentând sinteza rafinată. fără a înţelege mare lucru. S-ar putea spune că. marcată de ritmurile naturale şi spirituale ale acestui teritoriu. Dacă subiectul priveşte un peisaj. o alee agrementată cu plantaţii şi alte asemenea îndeletniciri utile. el îl poate înţelege în mod relativ complet. vibraţia luminii este aşa şi nu altfel şi atunci este sigur că el va vedea mai mult. Dacă. dimpotrivă. culorile. Ecologia peisajului reprezintă astfel acel minimum de cunoştinţe despre sistemele ecologice naturale ori antropizate. cunoscându-i simultan şi funcţionalitatea. pentru habitatul omului. prin intervenţiile necesare şi posibile. putând foarte bine desena orice peisaj valoros. Ar fi acelaşi lucru cu a afirma că un pictor ar putea reda fidel corpul uman. întrucât botanistul. pus în valoare. dintr-un sistem ecologic dat. Peisagistica. mai ales că el reprezintă. creaţiile sale în peisajul natural suport. pentru a reuşi. un peisaj cultural. Peisajul trebuie readus mereu în circuitul public de valori. care încă nu a fost depăşită nici acum. specificul. inginerul silvic sau horticultorul sunt specialiştii de care nu te poţi lipsi. şi alta este să ai speciile adevate scopului peisagistic declarat. subiectul nu cunoaşte funcţionalitatea sistemului respectiv. cum este dudul. Iar creaţia autohtonă are o mare încărcătură spirituală.Ecologia peisajului Percepţia peisajului este proprie fiecărui subiect care-l parcurge şi priveşte. 1. dar simplist prezentate. ecologia fiind considerată filozofia naturii vii. prezenta modalităţile simple de a crea o gradină.Ecologia umană se află în relaţii şi cu antropologia. ci punându-i chiar în valoare valorile. Arhitectul creiază şi modelează ecosistemele antropizate. marcat. antropologul este considerat astronomul ştiinţelor despre om. fără a deregla funcţionarea sistemului fizic existent. chiar dacă nu este intuită de subiect. ecologia ne poate înzestra cu capacitatea de a percepe orice peisaj. Una este să plantezi arbori. De aceea. fară a fi urmat studii de anatomie. care include în obiectul său. scopul şi finalitatea sa. să redai explicit imaginea şi eventual s-o şi corectezi. . avizat însă. Una este să sădeşti pomi ai căror fructe murdăresc solul şi trotuarele. Dealtfel.

numeroase peisaje naturale şi culturale remarcabile. aspiraţiile populaţiei pentru peisajul în care-şi petrec viaţa cotidiană. este necesară o politică de amenajarea ateritoriului ancorată în context ecologic. călător sau turist. o diversitate de peisaje naturale şi antropizate. cu ceilalţi colaboratori de profesii complementare: horticultor. reprezentând formularea de către autorităţile administraţiei publice competente a principiilor generale. oferă privitorului. dealuri şi câmpii. frumos şi plăcut. de mai mulţi factori ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi de către societatea civilă. localnic. peisajul este imaginea şi configuraţia unui spaţiu din teritoriu. era firesc ca. Europa are o reţea de peisaje naturale şi culturale. de culoare şi de pitoresc. Peisajul se află oriunde în jurul nostru. care odată cu zonarea ecologică a teritoriului să asigure şi delimitarea şi introducerea în circuitul public de valori a principalelor peisaje naturale şi culturale. pentru îmbunătăţirea cadrului de viaţă. Totodată. în funcţie de acţiunea factorilor naturali şi/sau antropici. cu diverse perspective interesante şi inedite. mai ales prin turism. demne de luat în considerare. în scop economic. sunt. completează în mod fericit peisajele percepute de către om. Prezenţa aşezărilor umane mai mari sau mai mici. aşa cum este perceput de către populaţie sau specialişti. care reprezintă decorul în care îşi desfăşoară existenţa zilnică comunităţile umane respective. construcţii de calitate arhitecturală recunoscută. specializat în peisagistică. ameliorarea peisajului este o activitate de proiectare proprie arhitectului urbanist. îţi poate trezi şi menţine dorinţa de viaţă. constituie o prioritate naţională.Astfel. a văilor dintre culmile montane. de luptă cu problemele şi greutăţile acesteia. pentru a le asigura acestora calitatea vieţii. din mai multe puncte de vedere. care trebuie pusă în valoare. inginer silvic etc. mohorât. precum şi marea masă a construcţiilor. care ar trebui avută în vedere în mod sistematic şi concertat. care compun peisajele din teritoriul naţional. a zonelor de podiş. de revigorare a forţelor fizice şi intelectuale. un peisaj frumos. care lucrează în echipă mixtă. gestionării şi amenajării adecvate a peisajului. cu stilurile lor specifice. pusă în valoare. al cărui caracter rezultă din îmbinarea şi interacţiunea factorilor naturali şi/sau umani. turistic şi cultural. a mediului şi ambientului uman. se impun măsuri de ameliorare ecologică a principalelor peisaje situate în prejma aşezărilor umane. datorită frumuseţii lor. având culori armonizate. Autorităţile publice pot formula prin lideri şi specialiştii atraşi. lipsit de vioiciune. precum şi construcţii moderne mai noi. stabilind obiective care să asigure calitatea peisajului. de asemenea. . Un peisaj tern. să se amplifice preocupările pentru protecţia şi conservarea lui. echilibrat. a strategiilor şi a orientărilor. a litoralului Mării Negre. la rândul ei. instituită. În concepţia modernă. prin intervenţii reuşite şi inspirate. Ecologia peisajului poate reda tipologia specifică a diverselor peisaje naturale sau culturale. echilibrat sau dinamic. Valorificarea peisajelor în forme variate. în vederea protejării. care au monumente istorice şi situri arheologice deosebite. Conceptul de politica peisajului a intrat deja în circulaţie. poate reduce substanţial dorinţa de viaţă a omului. Prezenţa munţilor Carpaţi. peisaje culturale deosebit de valoroase. în timp. determină în mod direct calitatea vieţii. El poate fi splendid. a cursului principal al fluviului Dunărea. România are. degradat sau urât. a Deltei Dunării. Întrucât imaginea peisajului înconjurător. sub toate aspectele. Pe câtă vreme. elemente cadru. care poate fi astfel. în care ne mişcăm. din diverse perioade. Monumentele memoriale ridicate pentru evenimente şi eroi. care permit adoptarea unor măsuri speciale. În acest cadru.

.didactică şi pedagogică. pe care simt nevoia să le etaleze cât mai şocant şi frivol.Lucian Blaga. România – valoarea arhitecturii autohtone. Adevăratul creator de arhitectură însă. Arhitectura tradiţională românească oferă o adevărată lecţie de măsură şi de judecată. ar trebui să-şi abordeze opera cu responsabilitate. Editura Facla. pigmentat şi pus în valoare de numeroase creaţii şi alcătuiri umane. Aşa numitele pagode ţigăneşti. cu orice preţ. Germania.Buc. Vădineanu A. ci formează. . să iasă cumva în evidenţă. 2003. dar care doresc. care ne transformă peisajul în spaţiu pentru locuire. 2003). Aspecte antropologice. apărute după 1990 reprezintă oglinda ostentaţiei frivole a unor familii de indivizi lipsiţi de cultură şi de bun gust. 1971. Hanovra. P. 1982.. acţiuni vizând punerea în valoare. . 1985. ambientul şi spaţiul de locuire pentru contemporani şi urmaşi.1982. Toate aceste atitudini. .. şi alţii. intrigând pe localnici şi trecătorii cu aberaţia unor forme agresive sau gratuite. fără ostentaţie.Păun Silvia. După înfăptuire. Arhitectul Le Corbusier remarca modernitatea arhitecturii populare româneşti (Păun Silvia. Soran V. Omul şi biosfera.Odum E. agrementarea acestora..Procesul de amenajarea peisajului cuprinde. acţiuni şi intervenţii umane. Lipsa unei intervenţii ferme a responsabililor urbanistici şi a edililor pentru stoparea fenomenului relevă o altă racilă a comunităţilor. London. avem marele avantaj că beneficiem de o natură armonios alcătuită. decorul. 1948.. fară măsură şi fără rost. Editura Per Omnes Artes. Casele acestora se iţesc nepermis şi şocant. dar care au reuşit să acumuleze averi importante. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. Bazale ecologiei generale. Bucureşti. . Bibliografie: . . Bucureşti.Bogdan Stugren. în peisajul urban sau rural. Toronto. adoptate de Conferinţa europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT).Botnariuc N.Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. creaţia de arhitectură fiind un bun adresat tuturor contemporanilor şi urmaşilor. îmbinând simplu. 1999. determinând.Viorel Soran. reprezintă elemente ale interacţiunii dintre populaţie şi mediul ei de viaţă. peisajul. Fundamentals of Ecology. care să devină astfel.Puia I. 7-8 septembrie 2000. În România. Goldiş University Press. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. utilul cu frumosul. Editura V. dar excelent. lipsite de domnia legii şi a bunului simţ. Elemente de ecologie umană. refacerea şi ameliorarea peisajelor. creaţia de arhitectură nu mai rămâne a autorului sau a proprietarului. aşadar. Bucureşti. Ostentaţie prezentă uneori în opera unor arhitecţi mediocri. dintre care se detaşează creaţiile de arhitectură şi de artă. Arad. Saunders Company. Margareta Borcea. . Philadelphia. . Edit. de un peisaj natural încântător. Ecologia. cu smerenie şi cu demnitate. Timişoara. făcând parte şi din obiectul de studiu al ecologiei. cât mai agreabile pentru procesul de locuire. faţă de semeni. .

Hidrosfera este învelişul de apă al pământului. stratosfera (până la 50 km. Vernadsky. care înconjoară pământul. alcătuit din silicaţi. alcătuit din mediul abiotic ’’impregnat’’ cu materia vie (inseparabilă de substratul ei abiotic. Teoria generală a geosferelor concentrice a fost formulată de către geologul Suess E. de suprafaţă terestră acţionează o masă atmosferică de 1 kg. gheţurile şi zăpezile. funcţionarea biocenozei neputând fi concepută fără biotopul. învelişul în care se manifestă viaţa fiind partea superioară a litosferei. mezosfera (până la 80 km. mai ales din punct de vedere funcţional). cu raza de 2900 Km. compus din mai multe straturi (geosfere). hidrosfera şi atmosfera.. trecând spre spaţiul interplanetar. Acest înveliş cuprinde partea inferioară a atmosferei (troposfera). .Atmosfera reprezintă învelişul gazos. până îşi găsesc echilibrul izostatic. şi exosfera ( peste 1000). ecosfera Geosfera reprezintă învelişul sferic al pământului. . Atmosfera are următoarele straturi: troposfera (6-18 km. hidrosferei. . cuprins între litosferă şi atmosferă. sub oceane ( unde cuprinde o pătură bazaltică şi una sedimentară) şi 20-80 km. Densitatea atmosferei scade cu creşterea altitudinii. cu grosime de circa 1200 km. inclusiv subterane. care se consideră a fi alcătuită din nichel şi fier. alcătuit din aer. adâncime sub continente şi circa 10 km. şi cu densitate foarte mare. granitică şi bazaltică). . suportul ei. . Biosfera reprezintă ansamblul vieţuitoarelor (plante şi animale) de pe pământ. dar ea ajunge foarte rarefiată şi până la 35000 km. ionosfera (termosfera)până la 1000 km.). Concepţia despre biosferă a fost aprofundată de W.1. Pe 1 cmp. în 1929. Limita inferioară a biosferei din litosferă este la circa 3000 m. hidrosfera şi pătura superficială a litosferei (2-3km). – Geosfera. sub oceane. la care se adaugă biosfera (lumea vie). în anul 1875. compusă la baza ei din calote semisferice care plutesc şi se afundă diferit în astenosferă.).Ecosistemele reprezintă căminul.). solid al pământului.8 % din suprafaţa Pământului. care de altfel o integrează. .Scoarţa terestră este învelişul extern. Ea se află la 20-80 km. Se cunosc mai multe geosfere concentrice: centrosfera (nucleul pământului).care consideră biosfera unul din învelişurile pământului.. astenosfera lichidă pe care pluteşte scoarţa solidă terestră. şi circa 6300 km. leagănul şi locul nostru de baştină Capitolul 2 ECOLOGIA UMANĂ 2. litosfera este învelişul solid extern al pământului.Centrosfera este partea centrală a globului pământesc. Masa atmosferei reprezintă o milionime din masa globului pământesc. mantaua. Biosfera cuprinde circa 15000 de specii de plante şi 1500 000 specii de animale. Biosfera este concepută ca un tot unitar. biosfera. adăncime. care include oceanul planetar şi ocupă 70. în zona continentală ( unde are trei straturi: sedimentară. şi partea inferioară a atmosferei. ocupat de substanţa vie.Astenosfera lichidă este suportul scoarţei terestre care urmează. Biosfera este învelişul biotic al pământului.Mantaua este partea din sferă cuprinsă între 2900 km. Limita exterioară a atmosferei este la circa 10 000 km. . fără o limită superioară precisă. precum şi apele continentale. cu o grosime care variază între 5 şi 10 km. Incluzând parte din aceste straturi.

lacuri. apoi vipera cu corn. şacalul. Zonele bio-geografice terestre cuprind asociaţii vegetale. Botnariuc şi Vădineanu. sursa principală fiind radiaţia solară. diferite pe zone. reptile şi păsări. adică subsistemele ei. global.factorii geomorfologici: altitudinea reliefului. broasca ţestoasă. care transformă considerabil învelişul biotic al planetei. determină dimensiunile planetare ale circuitului materiei. Ciclurile bio-geo-chimice sunt mecanisme de autocontrol ale stărilor ecosferei. În stratosferă se află limita superioară a biosferei. Ecosfera exprimă unitatea dintre biosferă şi substratul ei teritorial. pelagică (până la 500 m. vântul.deşerturi. Tipurile principale de zone bio-geografice sunt: a) zona pădurilor ecuatoriale.măslin.) şi abisală. relaţiile cu factorii naturali. ce influenţează dezvoltarea plantelor şi microorganismelor. Ca animale sunt: maimuţe. Circuitul materiei implică cheltuială de energie. . . temperatura. Integralitatea ecosferei este rezultatul interacţiunii şi interpătrunderii structurale şi funcţionale a biosferei cu atmosfera. cu secvoia. 1972. Procesele de transfer ale materiei şi energiei reprezintă şi principalele mecanisme de autocontrol planetar al stării ecosferei. . gazele atmosferice. k) zona gheţarilor continentali cu ceva vegetaţie. prin bacterii şi sporii de ciuperci. cu aceleaşi animale ca în savană. discontinuă. cu stejar. e) zona subtropicală umedă. hidrosfera şi a interacţiunii subsistemelor ei (ecosisteme). g) zona pădurilor temperate cu frunză căzătoare. Factorii ce influenţează repartiţia pe glob a plantelor şi animalelor sunt : . d) zona pustiurilor şi semipustiurilor. Pe mari suprafeţe. Domeniile de viaţă ale lumii vii sunt: • 1-acvatic (oceane. Ele sunt unităţile funcţionale elementare ale ecosferei. în dinamica tranziţiei lor. cu două anotimpuri şi două mari asociaţii vegetale: savanele şi pădurile galerii. litosfera. 1982) Ecosfera terestră reprezintă un sistem. h) zona stepelor şi pustiurilor reci.factorii edafici de sol. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu cea de cultură. • 2-terestru şi • 3-subteran. f) zona mediteraneană. magnolia şi animale puţine. i) zona pădurilor de conifere (taigaua). liane şi plante parazite. scorpionul.factorii climatici: radiaţia solară necesară fotosintezei. j) tundra. structura floristică.reprezentată prin bacteriile din petrol.activitatea societăţilor umane. strat erbaceu şi orhidee. ceea ce a condus la poluarea aerului şi la eroziunea terenurilor. c) zona subecuatorială. arbori mici şi arbuşti. Ecosfera (Commoner. adaptate mareelor. modul repartiţiei teritoriale. cu vegetaţie abundentă: din care arbori mari. bălţi). eucalipt.tufişuri. mări. b) zona pădurilor musonice. care seamănă cu cele ecuatoriale(teck şi santal). cu zonele de adăpost pentru plante şi animale. un macrosistem de rang maxim. . Pe ţărmul oceanelor trăiesc mangrovele. uscată. în zona litorală. animalele caracteristice. râuri. umiditatea solului.arbori de plută. Interacţiunea ecosistemelor terestre în cadrul biomurilor (ansambluri de ecosisteme) şi interacţiunile biomurilor.

dintre taiga şi tundră. prin actualele tehnologii inadecvate şi poluane. folosind energia solară. Principalele cicluri bio. dintre pădure şi teren agricol. Ecologia acvatică studiază ecosistemele oceanice. seminaturale (parcuri amenajate. de podiş. a determinat dezvoltarea mecanismelor de autocontrol ale stărilor ecosferei şi dezvoltarea integralităţii ei. după cum se ştie. În consecinţă.2. În ambele aceste cicluri naturale. Transformările proceselor lineare. 2. concepută pe termen lung şi nu de azi pe mâine.Constituirea ciclurilor bio-geo-chimice. cele ale carbonului şi azotului. rezolvă problema deşeurilor. omul intervine. la încălzirea generală a climei şi la poluarea majoră a atmosferei. lagunare etc. . în procese ciclice. de fapt. conducând la extinderea efectului de seră. litorale. culturi agricole) sau antropizate (aşezări umane). urbane sau rurale. plaja dintre uscat şi mare etc. restul fiind formată din mări şi oceane. dereglând procesul. fosforul se acumulează progresiv în oceane. care devin astfel o sursă a vieţii. putem vorbi de ecologie terestră sau acvatică. Fâşia de tranziţie dintre două ecosisteme terestre poartă denumirea de ’’ecoton’’. întrucât prin arderile industriale ale combustibililor fosili (cărbune. ca rezultat al diferenţierii ecosferei terestre în unităţi structural-funcţionale (ecosisteme şi biomi) şi al conexiunilor dintre ele a reprezentat. Datorită folosirii abuzive a îngrăşămintelor fosfatice. gaze).a lăcomiei omului de a smulge mai mult solului decât poate el da în mod natural.geo. În funcţie de impactul omului. accelerând procesele de eutrofizare şi de poluare a acestora. sunt. De exemplu: zona dintre pădure şi pajişte. Apariţia vieţii a accelerat fluxurile materiale şi energetice. prin topirea gheţarilor din oceane şi de pe crestele munţilor şi creşterea nivelului oceanului planetar. lacuri. creşterea cantităţii de azot în mediu . Uscatul reprezintă circa 30 % din suprafaţa globului. De asemenea. valoroase. Consecinţele acestei creşteri nefireşti sunt imprevizibile şi sever negative. o etapă esenţială în evoluţia vieţii pe Pământ şi a ecosferei în întregul ei. fiind necesară utilizarea mult mai raţională a îngrăşămintelor azotoase în agricultură. să degradeze iremediabil echilibrul global al ecosferei terestre. ceea ce va conduce la inundarea unor zone litorale şi chiar ţări şi insule întregi. deltaice. . Ca relief. autoreproductibilă. ca până acum. de munte. a aşezărilor umane. fluvii). marine. fără autocontrol. în atmosferă se degajă de 10 ori mai mult carbon decât se fixează în plantele terestre. petrol. Întrucât populaţia umană intră în componenţa majorităţii ecosistemelor terestre. Aşa-numita criză ecologică pare a fi o adevărată criză de sistem a civilizaţiei contemporane. Funcţie de mediile de care se ocupă. ecosistemele terestre pot fi de câmpie. fluvii şi râuri.depăşeşte capacitatea de utilizare a lui de către plante şi acesta pătrunde în ape . Aceste zone creează peisaje specifice.Ecologia terestră. ale bălţilor şi lacurilor. Ecologia terestră abordează studiul ecosistemelor terestre de toate tipurile. pot exista ecosisteme naturale. Pentru acest motiv. activitatea umană tinde. restituirea carbonului sub formă de Co2 crescând în ritm exponenţial. aşa zis perfecte.chimice. a fost lansat conceptul de dezvoltare durabilă. Efectele acestor fenomene sunt deja vizibile. de unde nu mai poate reintra în circuitul natural. ecologia terestră cuprinde şi ecologia ecosistemelor antropizate. ale apelor dulci curgătoare (râuri. ce acumulează deşeuri şi cresc entropia. care au o viteză sporită. Aceste mecanisme.

Pădurea de foioase. de bază a lumii vii. naturalitatea primordială echilibrată cibernetic este penetrată de culturalitatea umană complexă. . . omul fiind departe de a le utiliza. La fel un masiv montan. diferite de cele acvatice. Întrucât tematica acestei lucrări se axează pe ecologia umană. Ea s-a diversificat atât de mult. marine. Un ecosistem este format din biocenoză (plante şi animale) şi biotop (locul unde este situat. în scopul unor intervenţii antropice de conservare sau de refacere. de ape curgătoate). În sens larg.După structura biocenozelor componente ecosistemele pot fi : silvicole. ameninţându-le integritatea. nici că nu mai pot fi numite ecosisteme. (Botnariuc N. deşi multe din resursele clasice terestre sunt pe cale de a se epuiza. ci dimpotrivă s-au îmulţit. respectiv construcţii.Ansamblul de ecosisteme diferite formează.După relieful terenului sunt ecosisteme: litorale. Reprezentând unitatea structurală elementară. în perimetre urbane. 2. Ecologia terestră va cunoaşte în viitor o larga dezvoltare pe orizontală. ori din apele dulci continentale nu lipsesc. pentru a studia diversele tipuri de ecosisteme. ceea ce numim. pe care doar în ultima vreme omul le poluează progresiv. lumea ştiinţifică se preocupă mai mult de ecologia terestră.5. cu tot ce se află pe el) Clasificarea ecosistemelor terestre poate avea în vedere anumite criterii. amenajări. de conifere. urbanişti şi ingineri. acestea fiind privite ca ecosisteme antropizate. mult mai complexe decât ecosistemele naturale. 1999) Delta Dunării este un biom. acvatice (de bazin râu). cât şi de cele acvatice (oceanice. cum ar fi următoarele: . ape curgătoare sau stâncării. de tundră. distincte şi specifice. instalaţii. deşi preocupările pentru viaţa acvatică din mări şi oceane. tundra sau stepa sunt biomi. Impactul populaţiei umane a fost mult mai puternic pe uscatul planetar. ecosistemul se comportă ca un întreg organizat şi are legăturile interne mai puternice decât cele cu exteriorul. Deoarece omenirea trăieşte pe uscatul planetar.Ecosistemele terestre. de câmpie. cel mai nou capitol al ecologiei terestre şi poate cel mai important pentru om este ecologia umană. care prezintă o mare extindere teritorială. situată pe un teritoriu (biotop). decât asupra zonelor acvatice.. montane şi alpine. Pentru proiectanţii infrastructurii materiale necesare asigurării habitatului uman. biom. agricole. este important să-şi însuşească ecologia aşezărilor umane. de dealuri. . deci fiind terestre. mlaştini. care abordează studiul sistemului social uman integrat mediului natural. toate acestea aflându-se situate pe Terra. În sens restrâns. întrucât industria este amplasată. încât s-a ajuns să se studieze separat aşa-zisele ecosisteme industriale. ori cea ecuatorială. care-i continuă cercetările. care. inclusiv zonele împădurite. Cercetătorul Jack Yv Cousteau şi echipa sa. submontane. deltaice. ne vom ocupa numai de ecosistemele terestre. Resursele din mediul acvatic sunt imense. desigur ecosistemele terestre sunt doar cele de uscat. ecosistemele terestre sunt reprezentate de cele continentale ale uscatului. de fapt. atât de degradate sunt. Mai corect putem vorbi de ecosisteme urban. în anumite cazuri. de regulă. ansamblurile şi aşezările umane.industriale. Fiecare din aceşti biomi cuprinde mai multe ecosisteme variate: lacuri. Oricum. au semnalat importanţa practică a cercetărilor de ecologie acvatică. În aşezările umane. adică pentru arhitecţi.

care comportă un aport mineral şi energetic adus de comunităţile umane. prin delimitarea principalelor ecosisteme naturale. pot fi şi ele considerate sisteme ecologice antropizate. dar compacte. mai mult sau mai puţin. în care casele sunt înnecate în verdeaţă. parcurile amenajate. Ecosistemele puternic antropizate sunt cele cu aşezări umane aglomerate. prin populaţia umană. pentru cunoaştere şi acţiune. ecosistemele pot fi: naturale. în care omul determină tăierile şi replantările. ecosistemele fiind puternic dereglate ca echilibru. Teritoriul poate fi zonificat din punct de vedere ecologic. din Japonia şi din Statele Unite ale Americii creează probleme de gestionare deosebit de complexe. Ecosistemele seminaturale sunt pădurile de producţie forestieră.economice umane din unităţile teritoriale. cu transformări radicale a peisajului şi aglomerările urbane. ansambluri de ecosisteme.. tundra nordică. în scopul unei gestiuni corespunzătoare şi a prelevării resurselor regenerabile necesare omului. Aici intervenţia omului este preponderentă. subcarpatice. antropizate şi puternic antropizate. linearizate şi energofage. influenţa omului fiind nesemnificativă. seminaturale. acţiunile factorilor meteorologici şi climatici naturali. majoritatea proceselor ecologice fiind simplificate. Simbioza sistemului natural cu sistemul social uman se realizează prin om. Din punct de vedere al stabilităţii lor ecologice. ecosistemele pot fi: stabile şi fragile. podişurile. a activităţilor social. nici un organism nu poate creşte nelimitat. problematica sa fiind deosebit de complexă. Sunt considerate ecosisteme fragile următoarele zone: zonele deltaice. ca populaţie invadatoare. a relaţiilor dintre ele. în peisajul natural. pentru a se asigura o productivitate sporită de biomasă. Ecosistemele naturale se dezvoltă în mod natural. livezi). litoralul. cum ar fi mai ales oraşele. stabilitatea biotopului şi condiţiile de relief. cum ar fi jungla amazoniană. Marile aglomerări urbane de pe coastele Pacificului. precizarea zonelor de tensiune ecologică (ecoton). Ecosistemele antropizate sunt cele de tipul culturilor agricole în sistem de monocultură. Macrozonarea ecologică a teritoriului ar trebui să preceadă şi să fundamenteze planificarea fizică şi amenajarea teritoriului. . cât şi social. este imposibil să fie bine condus. condiţionată în evoluţia ei atât biologic. dar nu determinant. mai ales cele industriale. Un oraş prea mare. Geosistemul este proiecţia în spaţiu a ecosistemului cu delimitarea sa. Fragilitatea ecosistemelor are drept cauze. păşunile şi pajiştile uşor influenţate de om. Macrozonarea teritoriului are în vedere zonele mari.După gradul de influenţă umană şi intensitatea impactului uman asupra mediului. care în general au un regim natural de dezvoltare. zonele litorale şi zonele montane. Satele răsfirate pe dealuri. orice sistem ecologic acvatic este un ecosistem. vii. Ar trebui respectat principiului biologic. creştere şi regenerare. zona arctică şi cea antarctică. De regulă. delta. deşerturile. omul intervenind în mod cert. pur şi simplu. care susţine că. Acestea pot fi: zonele montane. intră în componenţa ecosistemelor terestre. Populaţia umană. ce alternează zonele cultivate cu pajiştile şi chiar zonele naturale. ce alcătuesc biomuri. sau pădurile virgine. câmpiile. etc. în asolament (de cereale. stepele nelocuite de om. poluate sub diverse forme şi total dependente de om. fragil.

cât şi în conceptul etic referitor la responsabilitatea omului pentru existenţa sa. acţionând concomitent asupra acestuia. urmărind creşterea economică nelimitată. Un proces de reabilitare pe principii ecologice a reţelei de localităţi din România. ecologia este capabilă să orienteze adecvat tranziţia sistemului social-uman către o relaţie mutuală şi matura cu natura. în cadrul actualului proces de integrare europeană.natură. În viitor cercetările de ecologie urbană vor preceda planificarea urbanistică a localităţilor. (Soran V. ingineria ecologică şi arhitectura ecologică demonstrează faptul că dezvoltarea sustenabilă (durabilă) poate fi instituţionalizată. sau ecologia sistemului uman total. defineşte ecologia umană ca ştiinţă interdisciplinară a interacţiunilor dintre populaţiile (societăţile) umane şi ambianţa în care vieţuiesc.4. fără o viziune pe termen lung.1990). iniţial prin proiecte pilot. precum şi modul cum acestea. faţă de viziunea clasică a biologilor. nu doar ca o creştere economică. către societatea informatizată de mâine. studiază ecosistemele umane. viziune simplistă. pe scară largă. (Burns P. Cercetările din ultimile decenii au relevat faptul că societăţile umane răspund influenţelor mediului în care trăiesc. iar apoi prin utilizarea scenariilor cu rezulate bune. democraţie şi integrare în Europa – trebuie concepută. După cum susţin ultimile cercetări. condiţionând-o cu măsuri de reinstalare a echilibrului ecologic degradat. Obiectul ecologiei umane îl reprezintă (după Braat. energetice şi informaţionale din acestea. Ecologia aşezărilor umane Ecologia aşezărilor umane este un capitol fundamental pentru om al ecologiei. T. în beneficiul sănătăţii oamenilor şi al bunăstării lor. Ecologia umană împreună cu economia ecologică. ciclurile materiale. creşterea economică poate avea consecinţe negative importante.economic către o societate în întregime viabilă. recunoscându-se principiile ecosofiei şi ecoeticii. fără a lua seama la consecinţele negative colaterale ale acestui proces forţat. O idee de acţiune pentru tinerii arhitecţi şi ingineri ar putea viza aplicarea unui proces complex de modernizare şi reabilitare a aşezărilor şi ansamblurilor urbane şi rurale. Ecologia umană cuprinde ecologia socială şi ecologia culturală. 1995) ecologia sistemelor om. Ceea ce extinde mult sfera ecologiei. E. care studiază şi optimizează ecosistemele puternic antropizate urbane şi rurale. modul în care utilizarea naturii şi resurselor influenţează organizarea socială şi valorile culturale.2. ambianţă şi relaţia noastră cu ea. şi alţii. ci ca tranziţia întregului sistem socio. iar modul lor de acţiune are consecinţe importante pentru societate şi pentru individ deopotrivă. pentru restabilirea echilibrului. cu resursele sale primare. Ea îşi are originea atât în biologia clasică.5. Fiecare generaţie recreiază şi modifică. Societatea umană a fost condusă până în prezent sub imperiul ’’determinismului economic’’. într-o oarecare măsură mediul ei de viaţă şi are soluţiile ei particulare la problemele existenţei( Hunter D. influenţează acţiunile umane în mediul natural. ar putea cu uşurinţă deveni chiar program politic de guvernare. din anii ’90. .1990) Chiar tranziţia societăţii româneşti către economia de piaţă. stând la baza concepţiilor noastre despre mediu. din anumite zone. care să ofere şi generaţiilor viitoare o perspectivă viabilă. nenormal şi până la urmă nenatural.. Fără o relaţie armonioasă cu natura. C. prin dezvoltare durabilă.. 1999) Enciclopedia britanică din anul 1993. cu subprograme pe rural şi urban. cu motivaţii capabile să asigure finanţările necesare. Ecologia aşezărilor umane reprezintă drumul acestora către dezvoltarea durabilă. la rândul lor. . 2. deseori intensivă.Ecologia umană Ecologia umană sau culturală.

Bibliografie: . etc. prin infuzia suplimentară de energie. Spre deosebire de acestea. aerul viciat. 1991). A. la sfârşit de săptămână. care să restabilească echilibrul ecologic. Bucureşti. ecologi de ocazie. sunt controlate şi dirijate aproape în totalitate de către om. 1994. acvatice. 1980. Putem considera că prima şansă în descifrarea mecanismelor de funcţionare a aşezărilor umane şi de depistare a soluţiilor de reabilitare ecologică o au arhitecţii–urbanişti. cât şi complexitatea mecanismului social. care văd în spaţiu şi proiectează noile edificii şi ansambluri. . Ed. Aşezarea umană şi în special oraşul a devenit polul conflictului major dintre om şi mediu (Hann E. Un transfer corespunzător de cunoştinţe dinspre ecologie către urbanism. ea studiază transformările materiale. pentru alegerea inserţiilor şi intervenţiilor cele mai potrivite. de regulă. Botnariuc. este necesar studiul ecologiei aşezărilor umane. 1982. în limite acceptabile de stabilitate. tot mai mulţi citadini. etc.. cu atât mai mult cu cât calitatea vieţii şi a mediului de aici lasă deseori de dorit. Natură. cât şi modalităţile de intervenţie benefică. întrucât aici trăieşte şi întreaga lor dezvoltare depinde exclusiv de el. Ecologie teoretică.Bogdan Stugren. ecosistemele naturale: silvice. Ecologia. când obligaţiile de serviciu încetează. iar aplicativ . Teoretic.Planificarea urbanistică va folosi în viitor două noţiuni de bază: ecologia aşezărilor umane şi dezvoltarea durabilă. 1985.tendinţele de evoluţie a ecosistemelor respective şi măsurile de restabilire a echilibrului ecologic în limite acceptabile de stabilitate. Dovadă sunt interpretările simpliste. Cluj Napoca. Toate acestea reprezintă obiectul ecologiei aşezărilor umane. antropic – necesită un studiu aprofundat. Supra-aglomerarea. sau seminaturale: culturi agricole. De aceea. Marea majoritate a surselor de poluare provin din oraşe şi din zonele lor industriale. care generează externalităţi negative de mediu. pe de o parte. în sistem natural. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. Slovacia. după o abordare sumară.. nu se poate asigura decât de către proiectanţii specializaţi în ecologie.. deşeurile. pentru întrega populaţie din zonă. dezvoltându-se. . deseori eronate sau confuze ale unor specialişti. părăsesc oraşul.Viorel Soran. Casa de editură Sarmis. energetice şi informaţionale din aşezările umane. . parcuri amenajate. deveniţi peste noapte. Vădineanu. arhitectură şi construcţii. .. Expunere la Colocviul Oraşul ecologic şi dezvoltarea durabilă. Complexitatea mecanismului delicat şi fragil al naturii. singur răspunzător de disfuncţiile şi dereglările create privind calitatea mediului de viaţă. Margareta Borcea. tehnologie. Ecologia aşezărilor umane abordează mediul de viaţă creat şi dirijat integral de către om.. cum sunt aşezările umane. asigurând concomitent funcţionalitatea.pol. . Omul şi biosfera. ecosistemele antropizate. Este evident că pentru om studiul ecologiei aşezărilor umane este important.Ekart Hann. Editura didactică şi pedagogică. Cercul care se închide. haosul circulaţiei.Commoner B. Piestany.N. care poate fi cu uşurinţă distrus. Buc. pentru ameliorarea calităţii mediului respectiv. Dovadă este faptul că. zgomotul. Totodată este de precizat că.Bratislava. spre a cunoaşte amploarea intervenţiilor negative ale omului asupra mediului. suferă doar o anumită influenţă a omului. constructivitatea şi estetica ansamblurilor noi sau reabilitate. Condiţia este însă ca aceştia să-şi insuşească în plus şi ecologia ca ştiinţă şi să coopereze cu alţi specialişti. 1990. invadând zonele naturale periurbane. vegetaţia insuficientă şi în curs de degradare reprezintă motive pentru care oraşul a devenit dăunător. om. Buc.

- Ioan Puia, Aurel Ardelean, Viorel Soran, Corneliu Maior, Ioan C. Puia, Elemente de ecologie umană, Editura Vasile Goldiş University Press, Arad, 1999; - Ionaşcu Gheorghe, Aspecte ale ecologiei aşezărilor umane, Mediul înconjurător, vol. II, nr. 3- 4, 1991, Bucureşti; - Gheorghe S. Ionaşcu, Ecologia aşezărilor umane (II), în revista Mediul Înconjurător, vol. IV, nr. 3/1993; - Ionaşcu Gh., Problematica ecologie aşezărilor umane, Analele Universităţii din Târgovişte, 1994; - Puia I., Soran V. şi alţii, Elemente de ecologie umană, Editura V. Goldiş University Press, Arad, 1999; - Nicolae Botnariuc, Evoluţia sistemelor biologice supraindividuale, Editura Universităţii din Bucureşti, 1999.

Peisajul se află oriunde în jurul nostru

Capitolul 3 PROBLEMATICA PEISAJULUI 3. 1. - Conţinutul disciplinei de peisagistică În privinţa componentelor mediului urban, perceput de regulă ca peisaj cultural urban, de către iubitorii de frumos, între care se înscriu în primul rând arhitecţii, putem afirma că peisagistica nu se poate rezuma, mai ales ca disciplină de studiu universitar, la proiectarea spaţiilor verzi, având o anvergură cu mult mai amplă, ce cuprinde de fapt întregul mediu urban şi rural. Cum de dezvoltarea în plan fizic a organizării localităţilor urbane şi rurale se ocupă urbanismul, tendinţa modernă este ca urbanismul să-şi însuşească abordarea ecologică, devenind urbanism ecologic, al cărui fundament teoretic şi filozofic să devină treptat ecologia urbană, sau ecologia peisajului urban. Necesitatea introducerii acestei viziuni moderne asupra percepţiei şi proiectării peisajului urban rezultă din importanţa pe care trebuie s-o acordăm prezentei elementelor mediului natural în perimetrul urban, pentru a asigura un ambient corespunzător pentru locuire. Orice abordare sectorială în proiectarea de arhitectură şi urbanism riscă să conducă la rezultate necorespunzătoare, focalizate simplist doar asupra aşa numitelor spaţii verz şi eventual oglinzi de apă. În probleme de urbanism, ca şi în cele de mediu, trebuie întotdeauna să gândeşti global şi să acţionezi local. Va fi necesară o dozare echilibrată a prezenţei habitatelor seminaturale în oraşe, astfel încât cel puţin o treime din spaţiu să constituie spaţii verzi şi oglinzi de apă, echilibrat repartizate în perimetrul urban. Această prezenţă consistentă a naturii în oraşe asigură, după părerea unor biologi- ecologi, minimum de calitate a factorilor de mediu în oraşe. Totodată, suprefeţele ocupate de construcţii nu ar trebui nici ele să depăşească maxim o treime din suprafaţa oraşului. Restul teritoriului ar constitui terenuri libere, amenajate pentru circulaţie pietonală şi auto, pentru contacte interumane, desfăşurarea unei vieţi social culturale adecvate aspiraţiei locuitorilor. Viziunea preponderent tehnicistă şi estetistă adoptată în trecut, inclusiv la noi cu privire la proiectarea ambientului urban, trebuie înlocuită treptat cu o viziune nouă interdisciplinară, ecologică, singura în măsură să asigure armonizarea interrelaţiilor populaţiei cu mediul ei de viaţă ( a se vedea definiţia). De altfel, peisagistica a fost forma iniţială de studiu asupra compoziţiei spaţiilior verzi în oraşe, atunci când ecologia nu era încă prezentă în programele de studiu universitar. Evoluţia ştiinţei a condus la formarea unui nou capitol al ecologiei aplicate aşezărilor umane, care a căpătat denumirea de ecologia aşezărilor umane. Cum orice spaţiu poate fi perceput ca un peisaj, putem denumi disciplina şi ca ecologia peisajului urban sau rural, după caz. De asemenea, în studiul disciplinei de peisagistică, nu poate lipsi problematica peisajului cultural, acesta constituind martorul legăturilor trecute şi prezente ale comunităţilor umane cu mediul lor înconjurător. Totodată, peisagistica trebuie să cuprindă problemele de arhitectură, care ne crează decorul general pentru locuire. De aceea, în ultimile două capitole, am prezentat consideraţiile mai importante rezultate din experienţa şi cercetarea unor arhitecţi împătimiţi, care au relevat valoarea, originalitatea şi bogăţia

arhitecturii tradiţionale româneşti, care poate fi sursă de inspiraţie nelimitată pentru creatorii noului peisaj cultural din teritoriu şi din localităţi. Este necesară o mai serioasă luare în considerare în programele de formare universitară şi postuniversitară, a problemelor amenajării peisagistice a teritoriului, viziunea modernă de amenajare a teritoriului având în vedere amenajarea integrată a tuturor componentelor şi cu luarea în considerare a tuturor aspectelor. Din acest motiv, practic, amenajarea teritoriului nu poate fi, şi nici nu trebuie despărţită de peisagistică, pe care o serveşte, prin tot ce realizează în dezvoltarea fizică, spaţială a habitatului uman. Pe de altă parte, amenajarea teritoriului, neancorată în context ecologic, este sortită eşecului, astfel încât, pentru viitor se impune şi introducerea unor cursuri de ecologie umană în cadrul învăţământului de arhitectură, urbanism şi construcţii, sau, pentru început, cel puţin la ciclurile de master sau de doctorat. În practică, peisajele urbane pot fi ameliorate, prin diverse lucrări, cum ar fi: - reabilitarea construcţiilor şi renovarea faţadelor acestora; - realizarea unor suprafeţe înierbate cu gazon, care apoi trebuie întreţinut, respectiv udat şi tuns periodic, - plantarea unor arbuşti ornametali, sub diferite forme geometrice sau cu dispunere liberă, - plantarea arborilor adecvaţi, cu coronament adecvat, estetic vara, cât şi iarna (a se evita pomii fructieri, gen duzi, care murdăresc solul), - realizarea unor alei pietonale cu nisip, dale înierbate, sau betonate, - reabilitarea şi renovarea faţadelor clădirilor, - prevederea de elemente de mobilier urban, în spaţiile publice, inclusiv în lungul străzilor, aleilor şi a bulevardelor, - iluminarea pe timp de noapte a acestor spaţii publice, - montarea de reflectoare pentru iluminatul artificial convenabil a faţadelor unor clădiri importante, sau a monumentelor istorice şi memoriale, - realizarea unor locuri de odihnă şi promenadă, pentru facilitarea contactelor sociale, - realizarea de garduri vii, - alte amenajări de înfrumuseţare şi revigorare a peisajului. Dintre toate aceste intervenţii, calitatea arhitecturii construcţiilor este un element fundamental, care nu poate lipsi dintr-un proces de reabilitare urbană complexă. 3. 2. - Convenţia Europeană a Peisajului În ultimii ani, populaţia şi conducătorii au devenit conştienţi de importanţa peisajelor, prin creşterea sensibilităţii generale asupra problemelor mediului înconjurător şi datorită cerinţelor comunităţilor umane pentru un ambient plăcut şi cât mai reconfortant. În realitate, calitatea mediului în care trăim este determinată într-o mare măsură de calitatea peisajului, perceput de oameni şi de către comunităţile umane. Calitatea peisajelor determină de asemenea în mare măsură şi calitatea vieţii oamenilor. Peisajele au valori care pot fi puse în circuitul public ale unor comunităţi sau ale unor zone teritoriale. În trecut peisajul era considerat doar ceea ce percep oamenii, care posedă o anumită sensibilitate la frumos, din mediul în care trăiesc. În realitate, peisajul, fie el marin, montan, de podiş sau de câmpie – ori pe de altă parte peisaj urban sau rural reprezintă ansamblul configuraţiei mediului înconjurător, ambientul mai mult sau mai puţin umanizat, care reprezintă scena şi decorul în care evoluăm. Peisajul urban care se înfăţişează zilnic citadinilor poate avea un efect reconfortant, estetic şi tonic, care să sporească dorinţa şi durata de viaţă a oamenilor, sau, dimpotrivă poate fi tern, rece, lipsit de vlagă,

România urmează să întreprindă în continuare măsurile recomandate privind determinarea.Cap. Convenţia Europeană a peisajului cuprinde în preambul patru capitole. lacuri de agrement.contribuind. fac obiectul activităţilor specifice de amenajarea teritoriului şi de urbanism. inclusiv rolul Comitetului responsabil. 415. protecţia şi conservarea peisajelor. 3 – prezintă bazele cooperării europene şi măsurile necesare la nivel internaţional. pe care îl umanizează. .parcuri semiamenajate. mici grădiniţe din curţile interioare ale ansamblurilor construite. în jurul oraşului şi care participă la compunerea peisajului urban. 4 – tratează procedura de adoptare a Convenţiei şi chestiuni conexe. a fost definitivată şi adoptată Convenţia Europeană a Peisajului.livezile şi viile din curţile gospodăriilor individuale. .grădini publice.Cap. situate în perimetrul său. În acest mod. sau a deregla echilibrele ecologice. recomandată statelor europene şi difizată de către Consiliul Europei. precum şi asigurarea măsurilor de protecţie.resturi din pădurile anterioare apariţiei oraşului. umanizându-l. prin Legea nr. compusă din: .Cap. . proces de artificializare a mediului de viaţă şi mai ales a circuitelor de transfer a materiei. 2 – enumeră măsurile necesare la nivel naţional. Orice aşezare umană se întemeiază şi evoluează în cadrul unui sistem ecologic natural. la care a participat şi o delegaţie din România. în luna octombrie. . interferate în ecosistemul natural iniţial. relevând o natură luxuriantă. Peisajul natural devine un peisaj cultural. • reţeaua de habitate seminaturale (întreţinute de om). Determinarea principalelor peisaje. alături de alţă factori dăunători. pe care le prezentăm în continuare: . cum ar fi relieful. în anul 2002. precum şi punerea lor în circuitul public de valori. etc. putem descifra componentele principale ale peisajului urban ca fiind următoarele: • reţeaua de habitate naturale situate în periurban. bălţi. stresul. Peisajele rurale pot fi de asemenea variate. . precum poluarea. evaluarea. dealurile sau munţii ori pădurile din jurul oraşului. la Strasbourg. . din care ultima în 1999 la Florenţa.pădurile întreţinute şi îngrijite din zona periurbană.).numitei patologii urbane. • reţeaua de habitate acvatice: oglinzile de apă ( lacuri naturale sau amenajate. etc.aliniamente plantate în lungul străzilor. După câteva dezbateri şi întâlniri. fără a şoca. pline de culoare şi armonie. Convenţia Europeană a Peisajului a fost ratificată de către Parlamentul României. .scuaruri. .3. în care casele şi gospodăriile oamenilor se integrează armonios şi firesc. care îl potenţează. . . 1 – defineşte obiectivele şi câmpul de aplicare al Convenţiei. . În perimetrul oraşului se disting diferite ansambluri construite. anul 2000. situate în general în afara zonei centrale a oraşului. haosul circulaţiei.Cap.Componentele peisajului. energiei şi informaţiei. zgomotul. la instalarea aşa. Influenţa omului asupra peisajului natural constituie ceea ce numim antropizare. prin creaţiile umane. 3. conservare şi ameliorare a lor.

sănătate. peisajul poate să nu aibe calitate. . Gradul de sensibilitate. cât şi creaţiile umane (amenajări şi construcţii). realizate de către om pentru asigurarea condiţiilor optime de habitat. formate din reţeaua de drumuri şi străzi. în calitatea şi diversitatea lor. de junglă. de calitatea construcţiilor şi amenajărilor. peisajul având şi o valoare economică intrinsecă şi veritabilă pentru activităţile umane. de taiga. producţie. • construcţiile şi ansamblurile construite: locuinţe.Calitatea vieţii.cursurile de apă: fluvii. au fost generate de activităţile umane în interacţiune cu natura. cu calităţi estetice – valoare relevată de studiile şi cercetările naturaliştilor şi ecologilor. astfel. clădiri administrative. determină în mare măsură valoarea acordată de oameni peisajului în care locuiesc. de unele specii rare. trecutul senificativ conferind certitudine existenţei actuale şi încredere în viitor. peisajele fiind determinate de natura sau de structura urbană sau rurală respectivă.Valoarea ştiinţifică.Valorile peisajului sunt determinate de următoarele aspecte mai importante: . • amenajările exterioare cu mobilier urban.Diversitatea peisajelor. sau conştiinţa umană în măsură a le utiliza. etc. iluminat exterior. 3. fie activităţilor umane. de podiş. de comerţ. reclame. determinată de specificul zonei. deltaice. canale de apă amenajate. care le oferă oglinda vie a evoluţiei lor în timp. . Aceste procese au avut aşadar la bază două cauze principale şi anume: . o comunitate umană care se zbate în sărăcie.cauze naturale benefice sau catstrofice şi . care include atât factorii naturali. a diferitelor tipuri de sisteme ecologice. • amenajările antropice pentru circulaţie auto de transport. de pădure tropicală. Transformările suferite de peisaje s-au datorat. 5. valoarea ecologică se referă de asemenea şi la existenţa resurselor naturale de bază pentru existenţa populaţiilor. care nu se regăsesc la noi (de tundră. a turismului. servicii. viaducte. modul specific de existenţă a comunităţilor umane. de deal.Valoarea culturală. de câmpie. etc. . cultură. etc. determinată de bunăstarea fizică şi mentală a oamenilor. de nivelul veniturilor. de cunoaştere şi de cultură. fie unor cauze generate de natură. . poduri. montane. istoric şi memorial al comunităţilor. bogăţia şi varietatea biodiversităţii. determinată de capacitatea lor de stimula dezvoltarea economică.). Simplificarea prezentării amenajărilor antropice. sau pe care îl străbat. în funcţie de relief şi zona geografică pot exista peisaje litorale. 4. precum şi aleile şi trotuarele pietonale. . prin locuitorii zonei. în care lipsurile şi şomajul sunt la cote înalte. date de diferitele moduri de amenajare şi de utilizare a peisajelor de către comunităţile umane.Valoarea ecologică. determinată de complexul de relaţii existente şi perceptibile în peisaj. . . precum şi alte tipuri. . cu valoare simbolică pentru locuitori. care locuiesc în zonă.Importanţa acordată peisajelor de către societate. valoarea ştiinţifică este de asemenea relevată deopotrivă şi de elementele patrimoniului arheologic. educaţie.Procesele care au loc în detrimentul peisajelor Peisajele europene. protejat şi ameliorat. se datorează faptului că tipologia construcţiilor face obiectul altor discipline de studiu.. 3. specifică fiecărei colectivităţi. care trebuie conservat. întrucât nu există resursele necesare. determinată de studiul funcţionării ecologice a naturii.Valoarea economică a peisajelor. râuri. a capitalului natural. trecători sau vizitatorii acesteia.

unde calitatea mediului a rămas superioară mediului urban.dezvoltarea excesivă a transporturilor şi infrastructurii energetice. care poate afecta negativ peisajul. produse în zone îndepărtate de centrele de prelucrare şi fabricaţie. care fac ravagii în multe ţări din lume şi care provoacă şi o poluare suplimentară. . suprasaturând straturi de argilă. .cauze de natură antropică. aglomerând zona. fără a se readuce terenul la starea anterioară şi a se reface calitatea peisajului natural. legate de categorii de fenomene cum ar fi următoarele: . care nu sunt însoţite de prevedere ecologică şi care afectează integritatea.amploarea fenomenului de urbanizare şi urbanizarea excesivă. deteriorarea căilor de acces. precum şi expansiunea infrastructurilor de transport. datorată migraţiei plăcilor tectonice. .. de regulă prin aşa. . decât de calitatea mediului de viaţă din localităţi. care să asigure o anumită calitate minimă pentru peisajul în care sunt amplasate. cauzate în parte şi de ploi şi inundaţii.poluarea solului. care depăşeşte capacitatea de suport ecologic. inundaţiile. care determină creşterea transporturilor şi utilizarea altor resurse atrase. însoţite de infiltraţii în subsol. cum ar fi: eroziunea solului.turismul de masă.dezvoltarea zonelor de depozitare şi activităţilor comerciale şi meşteşugăreşti din afara oraşelor.. invadând efectiv zonele rurale. Căile de acţiune vor face obiectul potenţialului de creativitate umană. . prin concentrarea populaţiei umane. care la sfârşit de săptămână părăsesc oraşele. . calitatea şi autenticitatea peisajelor sunt: .alte cauze naturale.monoculturile.cutremure de pământ. fără a le reface. a apei şi a aerului. preocupat mai degrabă de creştere şi de profit. . deseori neutilizat corespunzător.globalizarea economiei şi comerţul internaţional. Principalele procese de natură antropică.numitele tăieri rase. . . a clădirilor către densităţi excesive şi forme agresive.abandonarea zonelor miniere de exploatare în subteran. adesea fără nici o preocupare faţă de calitatea peisajului. prin exploatări de suprafaţă şi abandonarea acestora. determinate numai de acţiunile agresive şi nechibzuite ale comunităţilor umane. cu spaţii necontrolate. unde înmoaie rocile de bază. alunecări însoţite uneori de prăbuşiri. etc. care fragmentează. care afectează sever echilibrul ecologic al zonei. adecvate . .. cu tot felul de construcţii şi amenajări. cauzate de ploi abundente şi de durată îndelungată. datorate tehnologiilor poluante utilizate de om. deloc de neglijat. care prezintă uniformitate şi nu au calităţile estetice. . prin numărul prea mare de turişti din perioadele libere. etc. care nu respectă scara umană.. . etc. .astfel încât să se asigure conservarea resurselor naturale şi a peisajelor şi pentru generaţiile prezente şi următoare. . fără luarea în consideraţie a peisajului. lipsă de igienă şi salubritate. Dezvoltarea durabilă va trebui să găsească soluţiile necesare. . Principalele cauze naturale sunt de natură catastrofică. de către fluxul mare de citadini.exploatarea minieră şi a resurselor solului.deteriorarea peisajelor rurale.calamităţile naturale datorate diferitelor cauze naturale. şocante.amploarea unor exploatări forestiere. etc. . determinate exclusiv de activităţile umane. dizolvând roci calcaroase. alunecările de teren.inundaţiile de primăvară.alunecări de teren. determinând adesea alunecări de teren. prin deteriorarea unor zone sau specii de vegetaţie. care nu mai este consolidat de rădăcinile copacilor.incendiile de păduri.

Strasbourg. Criza ecologică şi poluarea atmosferei nu pot fi oprite prin diverse măsuri cosmetice.Convenţia Europeană a Peisajului. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România . care au epuizat şi distrus păşunile şi vegetaţia. sunt cunoscute procesele majore de deşertificare din nordul Chinei. cum ar fi subţierea stratului de ozon protector al vieţii şi încălzirea generală a climei. Poluarea atmosferei reprezintă însă pericolul cel mai mare. Delanşată şi întreţinută de acţiunile nechibzuite ale omului. Poluarea atmosferei este cauza fundamentală a dereglărilor climatice.. 3.perspectiva ecologică. Hanovra. Stupava. pentru habitatul lor. 19. cu cât.Lucrările Atelierului internaţional de lucru în domeniul peisajului. . 7-8 septembrie 2000. având ca un alt efect în lanţ inundarea unor insule şi zone litorale. Nu putem să facem abstracţie de aceste fenomene nefaste asupra peisajului. provoacă local condiţii de formare a unor torenţi. Editura Tempus. afectând sever activităţile umane şi habitatele.Gheorghe Ionaşcu. efectul lor negativ se poate manifesta la o scară mult mai mare în teritoriu.26 mai 2001. 1984. emise de Conferinţa Europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT). Combinarea diverşilor factori de poluare şi deteriorare a mediului poate conduce la efecte imprevizibile. ECOVAST. decât orice acţiune umană locală. Dereglările climatice generează uragane. a intrat. De altfel. inundaţii şi distrugeri ale amenajărilor realizate de oameni. . proces care trebuie oprit prin reîmpăduriri. 1992.Agenda XXI. criza ecologică are asupra peisajului efecte dramatice. cu atât mai mult.11. în care omenirea deja. datorată numărul prea mare de animale. De asemenea. unde se află concentrată cea mai mare parte a populaţiei globului. . Bibliografie: . – Efecte negative majore ale crizei ecologice asupra peisajului Criza ecologică este deja o relitate tragică. furtuni şi inundaţii. precum şi a încălzirii generale a climei pe glob.Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. Chiar tăierile locale de păduri. întrucât procesul a declanşat alte procese de deteriorare gravă şi se pare ireversibilă. mai 2003. Rio de Janeiro. Bucureşti. tăierile rase de păduri. cauza fiind depăşirea capacităţii de suport ecologic a ecosistemeleor naturale. 6. Considerată a fi o adevărată criză culturală a omenirii.Carta Europeană a amenajării teritoriului. Strasbourg. criza ecologică este determinată de poluarea provocată exclusiv de om a principalilor factori de mediu. Acestea reprezintă dezastre majore ale umanităţii şi constituie semnale de alarmă pentru trezirea factorilor de decizie naţionali şi mondiali. . 24. .Calitatea peisajelor naturale şi culturale reprezintă unul din cele mai valoroase moşteniri pe care trebuie să le lăsăm generaţiilor viitoare. ca cele din sudul Olteniei. au condus la declanşarea şi amplificarea unor fenomene de deşertificare în zonă.2001. dintre care cel mai sever va fi topirea gheţarilor din zonele polare şi creşterea nivelului oceanului planetar. din pacate. alunecari de teren. . Germania. Încălzirea generală a climei va genera efecte în lanţ.

astfel încât calitatea acestora să fie prezervată. Prima măsură în cadrul procesului este cea de asigurare a curăţeniei şi întreţinerii curente a peisajelor.Principiile de acţiune care trebuie adoptate în procesul de conservare şi revigorare peisajelor sunt : . Acestea au responsabilitatea privind protecţia peisajului. zonale şi locale de protecţia mediului şi de amenajarea teritoriului. planifica resurse materiale şi financiare şi asigura evidenţa şi gestionarea activă a peisajelor. indiferent de valoarea şi localizarea lui Protecţia peiasajului va netezi calea dezvoltării durabile şi va fi. autoritatea publică locală directă (Consiliul local). astfel încât să se asigure integritatea peisajelor şi ameliorarea lor. prin planurile de amenajarea teritoriului se pot delimita. în care se regăsesc şi peisaje valoroase. prin participarea ei publică la planificarea şi gestionarea teritoriului şi localităţii. principalele peisaje cu valoare incontestabilă.dinamica administrării peisajelor trebuie să constituie o componentă a dezvoltării durabile. sau zonală. pe baza unor proiecte. prin promovarea unor politici specifice şi prin întreţinerea corespunzătoare a calităţii şi integrităţii peisajelor. prima răspunzătoare rămânând însă. posibilă de realizat cu ajutorul ONG. autorităţile de protecţia mediului pot impune anumite condiţii de desfăşurare a unor activităţi umane.autorităţile administraţiei publice locale. cu precădere.Participanţii la acţiunile de protecţia şi ameliorarea peisajelor Pentru a asigura protecţia şi ameliorarea peisajelor. conjugată şi simultană. este necesară o acţiune complexă. Agenţiile de dezvoltare regională şi respectiv ministrele implicate. pe baza unor criterii specifice. prin măsuri specifice de amenajarea teritoriului. potrivit aspiraţiilor ei. care să operaţionalizeze protecţia şi conservarea. .2. politici şi programe de acţiune a autorităţilor centrale. . absolut necesară prosperităţii şi calităţii vieţii oamenilor din comunităţile urbane şi rurale. La întreţinerea peisajelor trebuie atrase organizaţiile neguvernamentale de protecţia mediului şi de dezvoltare durabilă. . .protecţia activă a peisajelor trebuie inclusă în acţiunea oficială. integrată şi corelată cu toate celelalte măsuri.societatea civilă . . în parteneriat.protecţia peisajelor nu trebuie concepută în antiteză cu dezvoltarea socio-economică. 1. treaba arhitecţilor Capitolul 4 PROTECŢIA PEISAJULUI 4. Consiliile judeţene. Principala măsură necesară pentru asigurarea revigorării peisajelor poate fi reconstrucţia ecologică a acestora. Astfel.populaţia locală.urilor amintite şi în special cu participarea tinerilor iubitori de natură. Autorităţile pot institui reguli de conservare. precum şi de protecţia mediului. apelor şi protecţia mediului. Toate aceste principii de acţiune trebuie să facă obiectul unor reglementări. a mai multor factori şi anume: . .Peisajul reprezintă un patrimoniu comun. regionale şi naţionale. inclusiv controlul respectării regulilor. adică Primăriile oraşelor şi comunelor. cum ar fi miniserul responsabil cu pădurile.planificarea peisajelor trebuie să aibă loc. clasate a fi de importanţă naţională. pentru care se pot stabili şi facilităţi. 4. celelalte sprijinind protecţia pe care o asigură primăria locală. De asemenea. .

România mai are încă multe de făcut pentru a se înscrie şi în acest domeniu în rândul normalităţii şi a accede în cadrul Uniunii Europene. să păstreze curăţenia. pornind de la necesitatea delimitării în planurile de amenajarea teritoriului a principalelor macropeisaje protejate şi continuând cu determinarea întregii reţele de peisaje culturale. să asigure ghizi. etc. însăşi Uniunea Europeană mai are de stabilit anumite norme cu privire la peisaje. Dreptul lor de proprietate este grevat de restricţiile impuse de autorităţi. asociaţii de agricultori sau crescători de animale). au tangenţă cu peisajele. care. 4. din practica mondială şi europeană. . . avizul pentru strângerea unor plante medicinale şi pentru culegerea unor fructe de pădure. sau delimitat şi stabilit măsurile de administrare a rezervaţiilor biosferei. prin profilul lor. . facultăţi). ori recompensată în acest scop. Nr. organizaţiile de etnografie şi folclor. putem vorbi de existenţa unei reţele naţionale de peisaje culturale cel puţin agreabile. 5/2000. Calitatea peisajului este afectată pozitiv sau negativ de activitatea sau de inactivitatea oamenilor. Totuşi. care fac obiectul unor peisaje. ajutând autorităţile locale. culminând cu monumentele înscrise în patrimoniul mondial UNESCO şi centrele istorice ale oraşelor vechi (Braşov. . într-o Europă a unor naţiuni originale şi specifice. etc.) precum şi construcţii moderne reuşite. Zone Protejate (naturale). Dacă avem în vedere că peste tot se întâlnesc şi diverse monumente istorice. parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale. Trebuie menţionat că. fapt remarcabil. care în ţările civilizate mai bogate asigură şi compensarea neutilizării economice a respectivelor proprietăţi private (necosirea fânului.. în care populaţia respectă regulile de bună convieţuire şi fără a fi controlată şi sancţionată. În această situaţie. în anul 2000. Mediaş.03. Astfel. de natura celor înscrise în Legea nr. le-a venit rândul. de care să aibă grijă. a patrimoniului cultural şi de dezvoltare durabilă. de cercetare. Toţi cetăţenii sunt preocupaţi de calitatea peisajului. inclusiv cel cu privire la peisaje. emise la Hanovra. precum şi a traseelor cultural turistice. dintre care trei sunt rezervaţii ale biosferei. după anul 2000. Acestea pot lua în primire un peisaj protejat. Sighişoara. o reţea bogată de rezervaţii naturale şi parcuri naţionale. apreciat şi de specialiştii şi turiştii străini. 190/26. Pe drumul României de integrare în Europa.autorităţile de nivel european. Germania. se reglementează treptat toate domeniile. întruniri care au loc periodic. etc.2003). care au determinat şi adoptarea unei convenţii europene a peisajului. munţii deosebit de frumoşi. etc). asigurarea accesului vizitatorilor etc.organizaţii economice şi instituţii din zonă. deţinători de terenuri. din 4 martie 2003 (Monitor Of. unul dintre principalele documente adoptate pe plan european sunt Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. privind aprobarea Planului de amenajarea teritoriului naţional. rezultă că statele care au peisaje bine întreţinute şi conservate sunt de regulă cele cu un înalt nivel de trai şi de civilizaţie. 3. secţiunea a treia. pentru că acesta are un impact asupra vieţii lor. Sibiu.organizaţiile neguvernamentale de protecţia mediului. De asemenea.). Aceste principii au în vedere şi măsuri pentru protecţia peisajelor. numeroase pajişti şi păşuni în stare bună.toţi proprietarii particulari. de învăţământ (şcoli. cu prilejul Conferinţei Europene a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT). România are peste 400 000 de hectare de pădure virgină. prin Hotărârea Guvernului nr. pentru conservarea diversităţii naturale şi culturale a peisajului european. pentru turiştii români şi străini. netăierea arborilor din păduri. contra unor facilităţi (posibilitate de campare în construcţii uşoare. Astfel.. 230. cărora abia acum. sate pitoreşti răsfirate pe dealuri şi câmpii. .Implicarea publicului în protecţia peisajului. respectiv desfăşoară activităţi de producţie (ocoale silvice. arheologice şi memoriale. obiceiuri tradiţionale valoroase.

cum ar fi: .). formarea copiilor şi tinerilor spre a deveni cetăţeni conştienţi. protejare. dar cunoaşterea şi experienţa altora pot fi de folos. autorităţi şi populaţie. protecţia şi ameliorarea peisajelor. peisaje terasate. de la Hanovra. zone urbane şi periurbane. ameliorare şi dezvoltare.zone de peisaje speciale. Toţi aceşti actori.unităţile spaţiale ale peisajului cu caracteristici omogene.această aspiraţie s-a concretizat în Convenţia Europeană a Peisajului. în privinţa importanţei protecţiei mediului şi a peisajului. . a modificărilor acestora. .peisajul este oriunde în jurul nostru. etc. de managementul proprietăţii funciare şi de managementul turistic.). europeană. reprezentanţi ai locuitorilor şi alţii. la nivel local şi regional. În acest scop.Studierea. 4. zone mlăştinoase. Ţelul Convenţiei este de a face pe oamenii din Europa să fie atenţi asupra peisajului în care locuiesc. în vederea realizării obiectivelor comune privind peisajul. Întărirea sensibilizării publicului. care sunt recunoscute datorită caracterului lor autentic. s-a constatat ca : . ministerelor şi organizaţiilor care se ocupă de amenajarea teritoriului. în scopul creşterii calităţii vieţii lor. . Astfel. de protecţia mediului. experţi independenţi. mass-media şi educaţie la toate nivelele. Publicul trebuie să participe la întregul proces de identificare. din anul 2000.tipuri majore de peisaj european. pentru a-l conserva şi menţine.există un interes public şi politic crescând pentru peisaje în Europa. a importanţei lor economice. care să poată astfel evalua şi administra peisajele. în ceea ce priveşte identificarea peisajelor. cunoscând faptul că tinerii sunt şi ei una din principalele categorii de consumatori ai peisajului. Numeroasele organizaţii neguvernamentale care se ocupă de protecţia mediului ar putea şi ar trebui să se implice mai mult în acţiunile concrete de conservarea. Este necesară şi instruirea instituţiilor publice şi organizaţiilor reprezentative. văile unor râuri. reprezentanţi ai societăţii civile. prin consilieri locali şi regionali specializaţi. Nu există o metodă universală confirmată pentru identificarea. este una din principalele măsuri adoptate cu prilejul Conferinţei Europene a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului. . la Stupava a avut loc un atelier de lucru în domeniul peisajului. în privinţa valorii peisajelor. studierea şi evaluarea peisajelor. sau ameliora. În perioada 24-26 mai 2001. sensibili şi responsabili. Programul de educaţie trebuie să vizeze ca scop. de beneficiari ai valorilor sale. etc. când s-au aprobat şi Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a Europei. . Participarea poate fi încurajată prin informare publică. pentru îmbunătăţirea peisajelor. Implementarea procesului dezvoltării durabile presupune între altele iniţierea unor cercetări şi studii la toate nivelele pentru descifrarea problematicii peisajelor. identificarea şi evaluarea peisajelor.peisajul are o anumită semnificaţie pentru noi. cu atât mai mult în determinarea unor peisaje de importanţă mare. evaluare. protejate prin măsuri instituite (păduri virgine. ai grupurilor interesate. ca şi a posibilităţilor de conservare.privat. reprezentativ şi unic ( păduri combinate. Cu acest prilej s-au discutat problemele legate de peisaje.Autorităţile publice pot stabili reguli în folosirea proprietăţilor. . cămpuri deschise. În procesul de identificare a peisajelor pot fi utilizaţi diferiţi termeni. gestiune dinamică şi planificarea peisajelor. Autorităţile locale trebuie să fie cele care aplică efectiv strategia de protecţie şi de ameliorare a peisajului. Cooperarea regională şi europeană poate fi de folos. 4. . a organizaţiilor private şi a colectivităţilor locale. organizat de către ECOVAST (Organizaţia Consiliului Europei pentru dezvoltarea satelor şi oraşelor mici). măsurile revin guvernelor. trebuie să acţioneze în parteriat public.

Straturile peisajului sunt în număr de zece şi anume: 1. . realizate de om pentru habitatul său. cariere. cum ar fi: fabrici. arbuşti sau gazon. 9.un sat dintre dealuri.climatul zonei. unităţi militare. cu prilejul CEMAT (Conferinţa Europeană a Miniştrilor Amenajării Teritoriului). Evaluarea peisajelor este esenţială pentru stabilirea corectă a măsurilor practice de gestionare responsabilă. la Hanovra. 3. asistate şi de specialişti. de protecţie şi de planificare corespunzătoare specificului şi caracteristicilor acestora. adoptate în anul 2000. la care să participe toţi cei interesaţi. inclusiv vestigiile unor perioade vechi.alţi factori. .solul.un ansamblu urban distinct. .acoperirea terenului cu vegetaţie diversă. Primul pas este acela de a identifica specificul peisajului. definirea şi aplicarea obiectivelor de calitate peisageră – reprezintă una din principalele măsuri prevăzute în Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. Evaluarea peisajului cuprinde câteva etape şi anume: o temă dată. dacă sunt rare. a ecosistemelor peisagere. 10. în vederea conservării lor. Procesul nu este foarte complicat. arbori. la care pot fi invitate autorităţile. care conduc la o evaluare specială.agricultura şi silvicultura. se pot stabili măsurile convergente şi conjugate. 5. Evaluarea se face după criterii obiective. atribuită de către locuitori. etc. În cadrul acestor dialoguri. pajişti sau păşuni. 2.valea unui râu. construcţii sau ale amenajări create de om. o contemplare a peisajului.caracteristicile istorice ale naturii şi localităţilor. descrierea detailată şi o documentaţie scrisă şi desenată sau fotografiată.geologia de suprafaţă. necesită o protecţie specială.forma terenului sau geomorfologia. .un câmp semănat. care.casele şi localităţile. de exemplu: . care pot fi. care-i interesează. . Evaluarea presupune determinarea trăsăturilor specifice ale peisajului. 6. Studierea şi evaluarea generală a peisajelor.sentimente şi asocieri. etc. 4. care sunt activităţi umane ce asigură o parte din produsele necesare pentru traiul populaţiei. în starea autentică. în Germania. Peisajul trebuie privit. 7. a influenţelor cărora le sunt supuse şi a modificărilor care rezultă de aici. specifică. 8. infrastructura turistică. poate face obiectul unor dezbateri publice.o pădure. Fiecare peisaj poate fi perceput ca o relaţionare de factori naturali şi umani. sau pe care o străbat. simţit şi gândit. proces pe care-l pot face cetăţenii însăşi. Se caută a se depista unităţile peisagistice. Ideea unităţii peisagistice foloseşte pentru ca oamenii să-şi concentreze atenţia asupra zonei în care locuiesc. analiza proprietăţilor lor.. de regulă acoperit cu vegetaţie. Suita de valori atribuită de localnici peisajelor locale. linii electrice. asistaţi şi de specialişti. comparate. cu semnificaţie pentru locuitori (monumente istorice). funcţie de diversitatea acestora.Cetăţenii pot avea iniţiativa în acest sens.

. stimulente financiare şi fiscale. . pentru care. astfel încât. de către toţi actorii implicaţi şi interesaţi. fundament al identităţii fiecărei comunităţi umane. sau România Curată – ar trebui conjugate cu toate celelalte programe de dezvoltare. urbană. prin programe speciale. în mare măsură şi de calitatea şi de protecţia peisajului. . . într-un parteneriat strategic. pe termen lung: .stabilirea trăsăturilor şi calităţilor fiecărui peisaj.întocmirea planurilor principalelor peisaje. 5. natural şi cultural. .luarea în considerare a amenajării peisagere în cadrul programelor internaţionale. precum şi în politicile sectoriale de dezvoltare economică şi socială.consolidarea resurselor destinate instruirii. practic.Măsuri necesare pentru realizarea obiectivelor de protecţie În realizarea protecţiei peisajelor sunt necesare următoarele măsuri conjugate şi care ar trebui realizate consecvent.instrumentele necesare pentru realizarea obiectivelor. până la învăţămânul universitar şi chiar post.cooperarea internaţională în protecţia activă. trebuie găsite forme viabile de conlucrare în parteneriat public. Această măsură a fost prevăzută în Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială a continentului european. a infrastructurii. . La astfel de programe. la Hanovra.privat.4. protecţia activă. Peisajul trebuie recunoscut ca fiind o componentă esenţială a cadrului de viaţă a populaţiei. nu se pot realiza proiecte complexe. gestionarea şi amenajarea peisajelor. întrucât toate au efecte directe sau indirecte asupra peisajului.integrarea amenajării peisagere în amenajarea teritoriului. care să ne amelioreze cadrul de viaţă cotidian. fără conlucrarea tuturor forţelor.universitar. . . de investiţii şi de protecţia mediului şi a patrimoniului cultural. privind O Românie Frumoasă. reprezintă o măsură prevăzută în Principiile directoare adoptate în anul 2000. urbane sau rurale.instruirea şi educaţia publicului. precum şi ca o expresie cuprinzătoate a diversităţii patrimoniului ei comun. În condiţiile unui buget sărac.încurajarea activităţilor de protecţie. Acesta este şi motivul. de către miniştrii responsabili cu amenajarea teritoriului. întreaga populaţie să participe la reabilitarea peisajului în care trăieşte. în sensul permanetizării lor.educaţia elementară în familie a copiilor de la cea mai fragedă vârstă asupra valorilor peisajului şi pentru respectarea acestora. emise la Hanovra. . identificării şi evaluării peisajelor. Protecţia activă şi administrarea peisajelor Acestea sunt activităţi specifice care au ca scop realizarea obiectivelor menţionate anterior prin: . administrare şi planificare a peisajului. în anul 2000. 4.cunoaşterea de către populaţie a măsurilor luate pentru: dezvoltarea cercetării şi instruirii. Programele lansate în anii 2002 – 2003. statute speciale de protecţie (similare zonelor protejate). . de mediu şi de cultură. gestiunea dinamică şi planificarea peisajelor. calitatea vieţii depinde. . . spre a nu se deturna către alte interese. administrarea dinamică şi planificarea peisajelor şi implementarea Convenţiei Europene a Peisajului. de agricultură.6.o altă măsură luată cu acelaşi prilej a fost: punerea în aplicare a politicilor integrate orientate simultan către protecţia. începând din învăţământul preşcolar.

Autorităţile administraţiei publice locale au şi aici un rol principal. . zonale şi naţionale. De asemenea. iar autorităţile au datoria să ia şi unele măsuri de protecţie şi de conservare. 19. Din păcate. chiar dacă există şi roluri jucate de societatea civilă organizată. este necesar. Reabilitarea peisajelor necesită şi reconstrucţia lor ecologică. O asemenea acţiune complexă nu se poate realiza decât prin cooperarea interdisciplinară a specialiştilor şi prin conlucrare în parteneriat.administrarea peisajului în sensul activităţilor care l-au creat şi care continuă şi . necesară şi pentru a determina zonele ce necesită protecţie. mai întâi de către scriitori. care în plus beneficiază şi de regulamente corespunzătoare de gestiune. . Bibliografie: . De regulă.11. 1984. care nu au aproape nici un fel de preocupare pentru protecţia peisajului.evaluarea peisajului. cel puţin în coordonarea acţiunilor. sensibili la frumos. să fie îndeplinite. exprimând culturi locale diverse şi specifice.Carta Europeană a amenajării teritoriului.Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european.amenajarea peisajului. cu sprijinul celorlalţi actori implicaţi şi interesaţi. Populaţia recunoaşte aceste peisaje. 7-8 septembrie 2000. ca urmare a apariţiei unor riscuri naturale şi antropice. relevând frumuseţea naturii pentru ceilalţi oameni. sau ale caracteristicilor sale mai importante. . peisajele valoroase au fost recunoscute. . Strasbourg. adoptate la Conferinţa Europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT). de pictori şi de alţi oameni de artă sau de cultură. Administrarea dinamică a peisajului presupune supravegherea şi corectarea disfuncţiilor apărute. întrucât aceste peisaje conferă specific şi personalitate zonei sau locului. pentru a-l ameliora şi introduce în circuitul public de valori. . poeţii cântă peisajul în creaţiile lor.Convenţia Europeană a Peisajului. următoarele acţiuni mai importante: . Germania.2001.Se înţelege aici că delimitarea peisajelor poate fi realizată corespunzător numai prin intermediul planurilor de amenajarea teritoriului sau de urbansim. Hanovra. care pot degrada peisajul. Planificarea peisajelor nu înseamnă altceva decât delimitarea lor prin planurile urbanistice sau de amenajarea teritoriului şi propunerea unor măsuri de conservare şi ameliorare a acestora. Asupra peisajelor.protejarea peisajului. deşi toate politicile sectoriale de dezvoltare au un impact direct sau indirect cu calitatea peisajului. Peisajele zonale au ajutat dintotdeauna la constituirea culturilor locale. o astfel de acţiune lipseşte din preocuparea autorităţilor adminstraţiei publice centrale şi locale din România. ori responsabili şi anume. Strasbourg. Există însă o serie de măsuri care trebuie îndeplinite de către autorităţi.

cariere de piatră şi nisip. În perioada de tranziţie de după 1990. 1961. Primele trebuie puse în valoare. în multe zone din România. în avantajul dezvoltării unei singure. Dacă suntem în aşezări umane. Calitatea peisajului rural sau urban depinde de capacitatea comunităţii de a-şi amenaja ambientul în mod agreabil. urâte. Peisajul amenajat comportă înlăturarea aspectelor negative şi nedorite. intervenţiile umane trebuie să integreze armonios creaţiile realizate. câteva tipuri de peisaj sunt prezentate în acest capitol.reabilitate funcţional şi estetic.. aşezările umane reprezintă habitate artificiale. cu atât ambianţa lui fizică devenea mai dăunătoare. Constituind o componentă importantă a mediului fizic. . în regim natural.Peisaj natural şi peisaj amenajat Peisajul natural este alcătuit din elemente naturale nemodificate de către om. fiind pus în valoare.Arhitectură şi peisaj Problema esenţială a arhitecturii româneşti este să-şi regăsească autenticitatea ei. conservate şi întreţinute spre a rămâne în circuitul public de valori. Astfel. vegetaţie săracă şi uscată. sau a două specii. cum ar fi povârnişuri dezgolite. prezentând importanţa studierii celor două categorii majore. peisajele naturale. Culturile agricole sunt intervenţii mai drastice. în cadrul ecosistemelor naturale. corectând astfel imaginea şi aspectul iniţial. în Peisagistica).Cu cât omul s-a îndepărtat de integrarea sa echilibrată în natură. de halde de steril. puctul de plecare pentru intrarea în arhitectura universală. teritoriul a fost urâţit de instalaţii tehnologice industriale degradate şi părăsite. sălbatice. de deltă. arbori doborâţi sau tăiaţi. de podiş. ( Simonds J. peisajul natural poate prezenta elemente dezagreabile. iar cele degradate . Adesea. survenite prin simplificarea biocenozei. văi cu pajişti verzi. văi de râuri degradate de torenţi şi aluviuni etc. alunecări de teren. 5. a unui parc amenajat. de peisaj şi anume: a peisajelor remarcabile şi a celor degradate. pentru proiecte de reconstrucţie ecologică. total necălcate de om sunt din ce în ce mai rare. Nu se poate face operă valabilă. total diferite. . de munte sau alpin. 2. 1. peisajul poate fi: de şes. care reprezintă cultura dorită de agricultor. Spre deosebire de ele. prezentând dealuri domoale împădurite. Uneori însă. fără un punct fix de . avem peisajul urban sau rural. Convenţia Europeană a Peisajului a determinat părăsirea viziunii exclusiv elitiste a peisajului. Într-un peisaj natural frumos. Acestea sunt habitate seminaturale. Datorită faptului că omul a pătruns până în cele mai îndepărtate zone ale globului. de depozite neamenajate de deşeuri. aceste peisaje sunt deosebit de frumoase. Capitolul 5 ARHITECTURA PEISAJULUI 5. menţin ecosistemul respectiv în starea de seminatural. În funcţie de configuraţia geografică a teritoriului. de deal. create şi întreţinute aproape exculsiv de către om. cum sunt întreţinerea unei păduri. spaţii libere neamenajate etc. Toate acestea trebuie luate în vizor. O. peisajul natural reprezintă un patrimoniu natural care asigură conservarea vieţii şi naturii sălbatice. a unei grădini publice. Peisajul poate fi amenajat în diferite grade de intervenţie umană. astfel încât peisajul să capete noi valenţe. intervenţiile discrete şi limitate. Dintre acestea. în sensul de înlăturare a unor specii vegetale. cu specificul şi particularităţile lor. pâlcuri de pădure de foiase ori de conifere etc. de litoral etc.

o categorisim cu uşurinţă. De pildă. arhitectura sacră a simbolizat cerinţele sufleteşti ale fiecărei comunităţi umane. devenind obositoare. cu toată puterea ei expresivă. întrega lui specificitate. într-un babilon. grinda. urmărind confortul spiritual. Iar peisajul nostru rural ori urban. Atraşi şi eclipsaţi de dimensiunile şi bogăţiile decorative ale catedralelor şi palatelor. atâta vreme cât o privim. trebuie să mergem în jurul şi înăuntrul ei. care este Constantin Joja. prin valorile tradiţiei. Nu poţi face simbioze ale mai multor stiluri distincte şi evoluate. 1989). a diverselor perioade trecute. de creaţia de arhitectură. dar de arhitectură nu putem scăpa. Trăind în blocurile tip. am încetat să vedem. Expresivitatea peisajului arhitectural nu se obţine printr-o multitudine de elemente şi detalii. către pefecţiunea proporţiilor. Iar peisajul cultural al aşezărilor umane respective este exprimat mai curând prin clădirile civile de locuit. mai degrabă. fără conştiinţa că întreaga spiritualitate. Ambientul lor. . Realizările valoroase ale arhitecturii moderne cristalizează în ele spiritualitatea epocii noastre şi evoluţia culturală a omenirii. lăsându-ne pradă magiei ei binefăcătoare (Joja C. pline de personalitate.. o ascultăm repetat. că arhitectura reflectă concepţia etică. fără clarificarea şi acceptarea unor sensuri comunitare funciare ale plastcii noastre arhitecturale. indiferent de mijloacele tehnice şi materiale existente. cum sunt stâlpul. arhitectura casei de locuit a evoluat treptat şi firesc. care este spirituală. care face majoritatea construcţiilor din toate timpurile este cea care compune peisajul urban şi rural cotidian şi omniprezent. Şcoala de arhitectură trebuie să fie însuşirea tradiţiei. estetică şi metafizică a fiecărui popor. Timp de milenii. a spiritualităţii de neam. Ca să ne apropiem de muzică. ca arhitect să nu simţi poezia şi magia subtilă a arhitecturii tradiţionale ţărănşti. A trăi şi a creia în actualitate nu înseamnă a te rupe de tradiţie. Valorile perene ale arhitecturii româneşti sunt foarte apropiate de cele ale arhitecturii moderne. de o calitate superioară. Putem aprecia. Arhitectura modernă şi-a pierdut substanţa şi poezia ei care o umaniza. Deosebirile spirituale şi specificul cultural al naţiunilor se desprinde mai degrabă din arhitectura civilă diferită. sau datorită educaţiei noastre. ci. arhitectura ni se înfăţişează dintrodată. expresivitatea extraordinară a caselor mici. Arhitectura civilă urbană de mică şi medie dimensiune şi cea ţărănească. peisajul şi aerul care se degajă este. care sunt în număr mic. Dar arhitectura modernă nu trebuie să cadă în greşeala de a globaliza stilurile şi epocile. sistemele ei expresive şi le-a rafinat. uneori simbolizând mai mult forţa financiară a unor dictatori. Spre deosebire de muzică. cu răbdare. pe care. Originalitatea cu orice preţ. vreme de milenii. prin cizelarea şi perfecţionarea proporţiilor cu câteva elemente funcţionale esenţiale. a voalorilor spirituale specifice. alături de îndemânarea de exprimare spaţială (Joja C. monotonă şi simplistă. ne luminează când este pură şi ne întunecă atunci când nu este decât construcţie (Joja C. reluate de modernismul valoros. până au ajuns la o simplitate expresivă . să simţim bogăţia plastică şi poetică. Orice operă de artă acţionează asupra noastră. cum numai arhitectura japoneză şi chineză o mai face. înaintea celui material. 1984). întreaga cultură românească trebuie să se găsească întrupată în opera arhitecturală (Joja C.. ca într-o plasă.sprijin. Simplificarea este de fapt concentrarea extremă a sensurilor. cu expresivitate specifică. supremă (Joja C. ne dă gustul eternităţii. denotă faptul că aceştia au uitat funcţia primordială a arhitecturii. doar pitorească. discursul liric. Iar arhitectura ţărănească şi-a dezvoltat. Nu doar monumentele religioase şi palatele de mari dimensiuni. ne dă sens vieţii. 1984). 1984). din lipsă de înţelegere. Nu poţi.. obiective singulare. căutată de reformişti. 1984). chiar dacă reuşite. ori cu valoare de simbol. Pentru a-i înţelege mesajul ei simfonic. balustrada. suntem prinşi în ea. impactul rămânând obsedant şi totalitar. este marcat fundamental. exprimând spiritualitatea comunităţii şi lipsite de greşeli plastice. pe care o respirăm. Peisajul nostru înconjurător este plin de arhitectură. acoperişul. trebuie tratate în manualele de istoria şi teria arhitecturii.. aşa cum sublinia şi acest fin analist a arhitecturii tradiţionale româneşti. nu putem să nu preţuim vechile oraşe. ci de a îmbogăţi tradiţia cu noi atitudini de viaţă. decât prin catedrala sau palatul seniorului. în dorinţa de a o înţelege. decât valori.

oraşul a atins forma sa finală în anii 60. bucurându-se de libertate.Poţi face. Aceştia au continuat să-I aplice ideile lui Howard. în câteva cazuri. 1985). realizate în jurul ei. aducând cu ei şi câteva fabrici. unde proiectele erau dezbătute cu localnicii şi cu specialiştii. Avantajul fundamental al oraşului grădină ar fi acela. la o anumită distanţă s-ar construi al doilea. care trebuie să se conjuge către îndeplinirea acestui scop şi treaba e mai complexă. După diverse grutăţi. cu ajutorul lui Unwin şi Parker. Dar sunt foarte mulţi factori. în contextul acestui discurs despre peisagistică. locuitorii simţindu-se aici. cum greşit l-au considerat unii. prin realizarea unor oraşe grădină. ajungânduse la cartiere suburbii grădină. care funcţionează bine. Oraşul grădină urma să aibe un număr limitat de locuitori. 3. ea nu are valoarea. că o astfel de rezolvare ideală. oraşul ar trebui să ofere oamenilor fericire şi o viaţă bună. cum subliniază arhitectul modern Kysho Kurokava. dar ar trebui să vadă oraşul grădină Siemensstadt. cartea Oraşele de mâine: o istorie intelectuală a urbanismului în secolul XX. cooperative de citadini. Aceasta este partea de scenariu şi de strcură. Howard nu a fost doar un visător. la fel ca individul şi societatea (Kisho Kurokawa. Desigur însă. ceea ce era altceva. având anumite specializări fiecare. organizând şi o mişcare pentru oraşul grădină. care să se autoguverneze. – Oraşul grădină Oraşul grădină este legat de numele lui Ebenezer Howard (1850 – 1928). ar creea peisaje urbane de o calitate incontestabilă. simbioze între trecut şi viitor. un vizionar social. Arhitectura modernă ilustrează apogeul şi estetica tehnicităţii. care să fie tot proprietatea companiei. ci şi un om de acţiune. Încercând o concluzie. După terminarea primului oraş grădină. mai ale în perioada războaielor mondiale. De aceea. Howard combină cele mai bune trăsături ale mediului urban şi rural. Impresia covârşitoare a oraşului grădină englez este aceea de calm. reconfortant. că ar fi şi înconjurat de o vegetaţie forestieră concludentă. până la realizarea unei reţele de oraşe grădină. care urmau să trăiască pe o suprafaţă de maxim 1000 de acri de pământ. cu comunităţi voluntare. muncitorii acestora urmând a-şi face case aici. 5. Germania totuşi a împărtăşit corect ideea. am considerat utilă prezentarea ideilor sale despre oraşul grădină. încercând s-o aplice. Mişcarea oraşul grădină a creeat şi o asociaţie activă. un grup de iniţiatori cumpărau pământ.. Se pare că ideile lui Howard au trecut oceanul în Europa. Fiecare din oraşe ar fi autonom. păstrând poezia geometriei şi armoniile esenţiale. în măsură să asigure calitatea aerului. de cinci ori mai mare decât suprafaţa locuibilă a oraşului. trei ani mai târziu şi apărută în anul 1999. tradusă în limba română de Laurenţiu Stoica. cu sute de mii şi chiar milioane de locuitori. prin anul 1903. Scepticii nu cred că oraşul grădină este alcătuit din blocuri. ca şi Romerstadt. El subliniază adevărul. Planul său se putea realiza progresiv şi fără riscuri. precum şi un climat tonic. dar nu poţi mixta oricum şi orice. ci a mers pe soluţia co-urbanizării. la Letchworth.. de multe ori uitat şi anume că oraşul şi casa au valoare egală şi se includ reciproc. dar ele au fost înţelese greşit. fără a mai vorbi de celelalte avantaje economice şi sociale. Howard nu a fost un urbanism obişnuit. dar a pierdut armoniile şi poezia geometriei (Joja C. pe care ar trebui să şi-o tragă din tradiţie. iar al doilea la Hampstead. într-un nou tip de aşezare umană. dar ele ar coopera. Primul său oraş grădină s-a născut la 35 de mile de Londra. ce cumpărase terenurile. Acest ideal nu este imposibil de atins şi nu credem că este o utopie. Mai întâi. pentru că se află pe mâini bune. care a propus reconstrucţia completă a societăţii capitaliste. Peter Hall publică. oraşul – sat. În jurul său urma să se planteze o centură verde. circa 32000. ca într-o staţiune balneo. între valori stilistice zonale şi idei cu valoare globală. Autorul descrie tipuri de oraşe şi. în anul 1996. .climaterică. El nu a dorit să creeze oraşe mici. 1989). izolate. Londra s-a descongestionat prin cele opt oraşe grădină.

ca fiind mediul în mijlocul căruia se află cineva. fiind educat şi inspirat.De pildă. natural sau construit. resurse şi obiective. defineşte ambientul uman. în mare măsură. care acţionează asupra populaţiei umane. ce este grabnic pedepsită. dinamic. sau sa meargă la odihnă în alte… oraşe. considera arhitectul francez Le Corbusier. sănătate. care predomină într-un mediu natural sau construit. ci chiar indispensabilă (Saarinen Eliel. cu etape. mai mult sau mai puţin în acord cu cu natura din care fac parte. fără a le ştirbi cu nimic rolul de incubator economic pentru zona de influenţă. Iar pedeapsa o va primi chiar omul. Iar un arhitect. Dicţionarul de ecologie S. 4. cu construcţii şi amenajări. percepe cu uşurinţă frumuseţea peisajului din ambientul său. ambientul fiind termen francez. Dicţionarul francez Little – defineşte ambientul. ca artist şi totodată tehnician. îl produce asupra comunităţii umane. ca decor de viaţă a ambientului urban. Soluţia de principiu este de a căuta echilibrul om – mediul său natural. 5. iar conducerea oraşului nu este corespunzătoare. drept totalitatea factorilor fizici. vigoare şi optimism. Dece să determinăm mereu pe citadini să părăsească oraşul în week end. mai mult sau mai puţin reuşită. mediul său înconjurător. colaborarea cu natura nu este numai importantă. adaptat vremurilor. este folosit curent termenul de ambianţă. A. . privind intervenţiile posibile. în funcţie de gradul de cultură şi de instruire.. precum şi cam ce ar trebui făcut pentru înfrumuseţarea peisajului. ar trebui să vadă în mod realist totul aşa cum este. croit pe termen lung. Un om îndrăgostit vede numai frumuseţea peisajului în care se mişcă. Percepţia peisajului urban este realizată de către toţi citadinii. ca ceea ce există şi se petrece în jur. de a oferi frumuseţe. pictor. dar cu bun simţ şi talent. arh. orice evadare din acest adevăr. În crearea unei ambianţe corespunzătoare. totul se poate nărui într-un mandat. dar. care poate fi. Dicţionarul de ecologie Oxford – defineşte ambientul. . în mod natural. Ameliorarea habitatului presupune îmbunătăţirea condiţiilor de locuire. ca fiind totalitatea factorilor. destinat habitatului urban al citadinilor.Peisajul urban Peisajul urban este perceput în intravilanul oraşelor. în mediul său apropiat. Un om de artă. Cu alte cuvinte. Ambientul mai este definit. Omul realizează o simbioză. Analiza unui peisaj presupune atât sensibilitatea necesară. desigur că gradul de sensibilitate a lor diferă. poet sau muzician. modernizat permanent. a inserţiilor sale construite cu mediul natural existent. de efectul estetic pe care un peisaj natural. Calitatea vieţii este determinată. aflat direct în contact cu fiinţa umană (dicţionarul englez). Oraşul nou trebuie să rămână un oraş viu. Ambientul constituie mediul apropiat omului. preluat în vocabularul românesc. dar cu măsură. mediul natural şi construit. constituind o himeră. Credem într-un proces benefic treptat de reabilitare complexă urbană. 1948). Habitatul reprezintă locul în care trăieşte o populaţie. Estetica ambientală este calitatea ambientului de a avea însuşiri estetice. Rămâne doar ca viitoarele guverne să înţeleagă şi să adopte un program de reabilitare. U. Estetica ambientală constituie o disciplină de studiu pentru arhitecţi. combinat cu creaţii umane. dacă totul este proiectat şi realizat ca la carte. care să transforme oraşele noastre în ceea ce trebuie şi merită să devină: în oaze de cultură şi de odihnă. de modul lor de viaţă. cât şi cunoştinţe tehnice. ambientul este ceea ce ne înconjoară din mediul în care trăim. În România. precum şi eventualele corecţii necesare pentru ameliorare.

1991). agreabile. . în culori calde.). la capacitatea necesară. odată ce un oraş a crescut destul de mult. . coronament. pastel. cu străzi înguste sau late. n-au suflet şi nici frumuseţe. destul de aerisit. ar fi croit de la început. dar oraşul modern a pierdut această calitate. cu cotituri savante. cu evitarea culorilor tari. . 1984). ceea ce lansa ideea de oraş social. de ansamblurile natural. analiza şi intervenţia în peisajul urban nu se poate rezuma numai la aspectele compoziţionale. unghiuri noi de vedere şi perspective variate la orice pas. ideea că. până la urmă. recunoscută ulterior de Howard.asigurarea dotării spaţiilor publice cu mobilier stradal de calitate. blocurile tip nu au istorie. interesante. atributul de urban. depăşesc simpla fizică a dispunerii geometrice a construcţiilor.reabilitarea oglizilor de apă. Percepţia. ca reţea în cuprinsul său. important pentru arhitecţi. . ar trebui începută construcţia unui al doilea oraş. ar trebui să fie agreabil.. aspect. intervenţiile ar trebui grupate pe grupe de actori şi anume: • Funcţionarii publici din compartimentele de urbanism a Consiilor locale. oraşele au devenit medii creatoare. . a calcanelor vizibile din locuri publice. important nu este neapărat cum e alcătuit oraşul.. Urbanistica modernă. Pentru că. spaţiilor verzi şi a terenurilor libere. .De regulă. ar trebui onorat. Când au ştiut să se transforme în suite de pieţe. . supra şi subterane..asigurarea realizării de garaje. frumuseţea peisajului urban. n-au farmec..reabilitarea tuturor drumurilor şi a aleilor pietonale şi reglementarea circulaţiei şi a parcajelor. sublinia autorul Peisagisticii ( Simonds J. separat de primul. pe care nici pe departe nu ştim să le folosim în mod judicios (Gusti G. aşa cum se cuvine. a străzilor. imitând damierul antic la o scară uriaşă.. în funcţie de trafic şi de numărul de autovehicole. . înfundându-se în monotonia străzilor drepte şi uniformizându-şi casele. că un astfel de oraş nou. O. Calea realistă conduce incontestabil spre folosirea cu maximă grijă a spaţiilor prielnice care ne stau la îndemână. inclusiv prin acoperirea vederii către locuri inestetice. dezagreabile. • Arhitecţii proiectanţi pot avea în vedere următoarele deziderate: . echilibrat şi frumos. Se înţelege de la sine. contacte sociale etc. 1961). este ceea ce pot face ei. stridente. pot avea iniţiativa în iniţierea şi promovarea unor programe şi proiecte privind: . . El preia de la un contemporan ideea ca o comunitate să cumpere teren arabil. la preţul lui redus la valoarea agricolă. a reclamelor exagerate. Calitatea peisajului urban astfel obţinut ar putea fi superioară. cum se simt în el locuitorii săi.reabilitarea modernă a pieţelor civice de promenadă. Intervenţiile în peisajul urban sunt numeroase. În Australia.reabilitarea tuturor clădirilor publice. dar. pe care apoi să-şi construiască un oraş. De altfel.alte lucrări necesare.realizarea unor intervenţii pentru crearea de perspective variate. pentru toate anotimpurile. cu diferenţa valorică achitându-şi o parte din lucrările de construire a caselor şi dotărilor. de la început. Trăirile oferite citadinilor. cât mai ales. puse la dispoziţie de natura însăşi. 1974). ca ele să nu aibă nici viitor (Ionaşcu Gh. printr-o centură verde. Calitatea ambientului urban şi a peisajului oferit sunt elemente fundamentale. stimulatoare. cu atât ambianţa lui fizică devenea mai dăunătoare. peisajul oferit privitorului care parcurge o stradă.curăţenia spaţiilor publice. Cu atât mai mult. . colonelul Light a propus pentru Adelaide. volumetrice.construit. un traseu prin oraş.reabilitarea tuturor plantaţiilor şi asigurarea unor specii adecvate ca şi culoare. Astfel. trotuarelor. ridicând astfel valoarea terenului. stătătoare sau curgătoare. în cărţile sale. Arhitectul Constantin Joja descria sugestiv. a distrus oraşul ca entitate spiruituală şi coloană vertebrală a unui popor (Joja C. existând toate şansele. în şes sau în pantă. Cu cât omul s-a îndepărtat de integrarea sa echilibrată în natură. cu un puternic sistem coerent de habitate naturale.sprijinirea locuitorilor în realizarea reabilitării propriilor locuinţe (credite etc.

peisajul oraşului ar putea să fie substanţial îmbunătăţit. care se deschid din diferite unghiuri de vedere şi corectarea imaginilor negative. care realizează trecerea gradată între exterior şi interiorul case de locuit. ori prin mobilier urban adecvat şi decorarea unor faţade informe sau anoste. a tuturor proiectelor de ameliorare a peisajelor urbane. cum sunt pieţele de promenadă şi de contacte sociale ale oraşului. de regulă. cam tot ce are nevoie pentru traiul zilnic. Habitatul rural a premers şi determinat apariţia habitatului urban. Peisajul urban necesită. . Ele apar ca fiind înnecate în verdeaţă. mai mult decât oraşul. dacă are mai multe gospodării rurale. Realizarea. Satul se găseşte sub formă de crâng.încurajarea diversităţii moduilor de locuire.Peisajul rural Cunoscut ca fiind prima formă de aşezare umană. o supraveghere permanentă.conservarea vocaţiei rezidenţiale a oraşului. de regulă. a clădirilor valoroase. în soluţii de calitate. o încântare pentru privitor. stabilite eventual prin concurs. grădinilor publice şi a scuarurilor. deşi unele elemente comune – se regăsesc.- Inventarierea locurilor uitate din perimetrul urban. prin conservarea habitatelor seminaturale (spaţii plantate şi oglinzi de apă). în care este situat. de regulă. dacă s-ar adopta următoarele deziderate: . Majoritatea caselor dispun de spaţiul intermediar. . ca prim sistem coerent de locuire umană. Orice gospodar îşi produce. în funcţie de cerinţe. problematica peisajului este alta. . Amenajarea peisagistică de calitate a spaţiilor publice. în care s-a edificat. . de oportunităţi şi de resursele potenţiale. care modifică radical peisajul. vii şi livezi. intercalate între pomi şi arbori. Peisajul rural este.fluidizarea circulaţiei intravilane. Satul se integrează organic în mediul natural. Analiza perspectivelor necorespunzătoare. Pentru mediul rural. un peisaj tradiţional. 5. Satul este o aşezare umană care primeşte şi menţine amprenta teritoriului. prin noi construcţii şi amenajări. de regulă. Satul are ca nucleu economic de bază – gospodăria rurală de tip integrat. Construcţiile din sat sunt integrate peisajului şi naturii pe care o umanizează şi o potenţează. ilustrat de prispa sau cerdacul casei. când are 15-40 de case sau sub forma unui sat propriuzis. 5. sub forma unui cătun. Veşnicia s-a născut la sat. în gospodăria proprie. satul a apărut odată cu apariţia agriculturii. fiind armonizat ecologic cu natura înconjurătoare. . În cadrul strategiei de dezvoltare şi reabilitare a aşezărilor urbane. susţinea Lucian Blaga. printre grădini.menţinerea în limitele stabilităţii a echilibrului ecologic global. . Percepţia peisajului rural reprezintă.evitarea segregării sociale a locuitorilor. atunci când este compus doar din câteva case. ori chiar a aliniamentelor plantate adiacente arterelor oraşului. cu realizarea unor proiecte de reintroducerea lor benefică în ambientul urban. Înflorirea satului şi bogăţia lui este determinată şi condiţionată de prosperitatea fiecărei gospodării ţărăneşti. spre deosebire de oraş. Amenajarea peisagistică a parcurilor. o intervenţie gradată. a mediului natural pre-existent.

sunt expresia aceleiaşi structuri sufleteşti şi naţionale. Peisajul cultural românesc este parcat fundamental de o arhitectură originală. datorită sărăciei şi pauperizării zonelor rurale. Moşia ori ţarina constituie baza de resurse naturale a satului. vegetaţia bogată. unde întotdeauna aerul este curat. pentru că. iar în unele zone. reconfortant şi cu calităţi estetice distincte. unitară. îndelung cizelate şi cristalizate din preistorie şi conţin ritmuri. cum sunt cultivarea pământului şi creşterea animalelor. datărită unor factori diverşi. proporţii. grupate administrativ în 2687 de comune. apele curate şi limpezi. agoturismul. îndrăgit de majoritatea oamenilor. inedit. Creaţiile de arhitectură care îmbogăţesc peisajul autohton. survenită atât în fostul regim. 2003). 6. a comunităţii care le-a dat naştere (Joja C. 1989). veniturile obţinute de pensiuni. O şansă nouă în dezvoltarea şi modernizarea satelor este turismul rural.. pot deveni în perspectivă oraşe. centre de comună. fiind reinvestite în baza materială a gospodăriei de primire turistică. cea sacră şi urbană sunt compatibile între ele. în diversitatea ei. prin renaşterea şi consolidarea gospodăriilor ţărăneşti de tip integrat. Arhitectura ţărănească. cât şi după anul 1989. la preţuri derizorii oferite de agenţii economici. care a condus la părăsirea şi de popularea satelor. ca în Ardeal. Valorificarea resurselor naturale prelucrate din gospodăriile ţărăneşti prin turism rural – asigură o nouă cale de prosperitate a gospodăriei rurale. deşi cu scopuri diferite. 5. Turismul rural reprezintă o activitate economică complementară agriculturii. a meşteşugurilor tradiţionale. datorită fărâmiţării culturilor agricole şi lipsa de perspectivă. Din trecut se cunoaşte apetenţa oamenilor pentru a merge la munte. prin comasarea şi restrângerea nefuncţională a perimetrului acestuia. precum şi frumuseţea peisajului rural. care se îngemănează şi intercondiţionează reciproc. a elementelor etnografice şi folclorice. sunt autentice. variat. precum şi a artei populare. Degradarea peisajului rural s-a produs în anumite locuri. care să se facă cu participarea locuitorilor la profit şi nu prin vânzarea lor ca simple materii prime. nu trebuie să împiedice cu nimic. păstrarea elementelor de arhitectură rurală tradiţională. diferit de alte peisaje. care este peisajul subcarpatic. care valorifică potenţialul natural şi cultural al zonelor rurale. care suferă de handicapuri naturale şi sociale. modernizarea satului românesc nu este neapărat sinonimă cu urbanizarea lui. de regulă nepoluat. survenite ca elemente de modernizare a vieţii satului contemporan. iar vatra oferă condiţii pentru amplasarea gospodăriilor individuale. a obiceiurilor. Ea se încadrează cel mai armonios în natura amplasamentului. în care activităţile de producţie şi servicii s-au amplificat. Peisajul rural trebuie conservat şi revigorat. precum şi cele de prelucrare a produselor astfel obţinute. au fost părăsite de aceştia. Intervenţiile necesare pentru păstrarea şi revigorarea peisajului rural nu necesită altceva decât revigorarea activităţilor economice tradiţionale. despre care străinii afirmă că este altceva. printr-o urbanizare echilibrată şi bine dozată. Principala calitate a peisajului montan este dată de calitatea mediului natural. care sunt simboluri ale unei puternice culturi şi civilizaţii spirituale şi materiale (Păun Silvia. Casele şi gospodăriile sunt innecate în . multe sate locuite de saşi. structuri ingenioase. – Peisajul montan Peisajul montan este un peisaj specific. că adică are o identitate aparte. iar adesea sau uneori. formând un singur fenomen socio-economic complex. Fenomenul de depopulare a fost mai accentuat în zonele de munte. Introducerea obiectelor de folosinţă îndelungată şi mecanizarea unor lucrări agricole. Doar unele sate mai mari. iar oamenii destinşi.Componentele teritoriale ale satului sunt vatra de sat şi moşia sau ţarina. În prezent (2003) în România există un număr de circa 13268 de sate. Totodată. care-l fac interesant.

Din acest motiv. vulcani. apele şi cascadele năvalnice. Peisajul montan agreabil trebuie conservat. strică. adesea de preferat. iar turiştii s-au recreat la munte. care. fâneţele şi pajiştile dau o imagine îndrăgită. se numesc puncte de bell-vedere. legea prevede necesitatea determinării impactelor negative potenţiale. despre dreptul la diferenţă al zonelor montane. alături de arborii stufoşi. au fost instituite oficial câteva sute de zone naturale protejate. deoarece el se poate deteriora. condiţiile meteorologice nefavorabile pot provoca torenţi. Iar datorită sărăciei. Uneori. De aceea. pietre sau de teren. Izvoarele limpezi. ori catre văile intramontane. faţă de celelalte zone geografice. ca şi de Comunitatea Europeană. dar suferă handicapurile naturale specifice. În anumite puncte ale traseelor turistice se deschid. faţă de peisajul urban. sau. muntele trebuie ajutat. a peisajului montan este astfel însoţită de probleme. Aici găseşti specii unice de floră şi de faună. Activităţile umane pot distruge un peisaj montan. interesante şi spectaculoase. a rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii se află amplasate în zonele montane. iar grădinile. Ei oferă resurse adesea unice pentru celelalte zone teritoriale. aceste elemnte de patrimoniu au fost incluse în aşa numitele zone protejate naturale. văi minunate şi creste alpine spectaculoase. De altfel. Faţă de peisajul oferit de prezenţa mării şi a plajei. locuitorii muncesc de două ori mai mult şi mai greu. din ce în ce mai mult. drumurile de munte forestiere sunt utilizate şi de către turişti. armonios şi plăcut. de regulă marcaje cu precizarea unor date strict necesare. viaţa locuitorilor este mult mai grea. Acestea au. faţă de cei din zona de câmpie. Acest drept a fost chiar recunoscut de autorităţile Organizaţiei Naţiunilor Unite. care întreţin paşunile şi fâneţele – reprezintă tot atâţia factori. Astfel. crevase. Argumentul pentru care zonele montane ar avea acest drept rezidă în faptul că la munte. lacuri glaciare. dar sunt şi păduri de producţie forestieră. deoarece aerul este întotdeauna curat. iar natura sălbatecă se dezvoltă în legea ei. ozonat. către piscuri. pentru măsuri de compensare. drumurile şi potecile în pantă. a comunităţilor umane de aici. În România. avalanşele. sau prin construcţii hidroenergetice. pentru acelaşi câştig. înainte de proiectarea unor astfel de lucrări. Diferenţa de altitudine. care necesită tăierea unor porţiuni de pădure. perspective inedite. prin trasarea unor linii de înaltă tensiune. Frumuseţea muntelui. 5 din anul 2000. eroziunea solului. numai când este soare şi timp frumos. studiile economiştilor şi sociologilor au condus la descoperirea adevărului că. Factorii care pot deteriora peisajul montan pot fi de ordin natural sau antropic. prin exploatări de minereuri în cariere de suprafaţă. . care îndeamnă la drumeţie şi la popas în mijlocul naturii. muntenii suferă şi handicapuri economice şi sociale. factorii meteorologici adesea agresivi. de multe ori. Majoritatea parcurilor naţionale şi naturale. De curând. torenţii şi viiturile generate de ploi şi furtuni. care conferă aşa numitul drept la diferenţă. care provoacă adevărate răni în peisaj. Poeţii au cântat în odele lor muntele. acolo unde scade efectivul de animale. neintervenţia omului.vegetaţie. cum se exprimă naturaliştii arii protejate. avalanşe şi alunecări de stânci. Percepţia peisajului montan se realizează numai de pe traseul drumurilor de munte sau potecilor. când ambientul este plăcut. adică locuitorii din zona de munte au nevoie de ajutorul statului. la munte te simţi bine pe orice vreme. dau o imagine plăcută. se vorbeşte. din care se deschid perspective interesante. prin Legea nr. Pădurile traversate pot fi păduri de protecţie (a mediului). Poate tocmai acesta este secretul. în Europa şi în lume. pictorii au pictat în aceste zone. Aceste locuri. Din aceste motive. chiar fără voia sau intevenţia omului. alunecările de teren. în zona montană.

.N. care pot cuprinde acţiuni cu efecte comune cu cele necesare pentru protecţia peisajului. ele ar trebui să facă obiectul finanţării în cadrul unor programe internaţionale. care constituie forme decantate de secole de trăire şi evoluţie culturală a oamenilor înfrăţiţi cu muntele. adoptată la Paris. centrele istorice ale vechilor oraşe au fost propuse pentru reabilitare. la 3 octombrie 1985. X.intocmirea unei liste a peisajelor europene. dar mai ales celor. Astfel. Convenţia instituie cooperarea transfrontalieră şi transnaţională între state.Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial.Peisajul montan este punctat benefic de casele muntenilor. de către reprezentanţi ai Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale ale Europei. prin Consiliul Europei. prin intermediul unui consiliu pentru marca calităţii peisajului european. ce va lua fiinţă. adoptată la Berna. la 20 octombrie 2000. la rândul său. documentul Convenţia Europeană a Peisajului este. se prezintă clasificările şi reglementările europene şi mondiale mai importante.stabilirea unei mărci de calitate a autorităţilor locale şi regionale.U.Măsuri internaţionale. considerat ca fiind complementar celorlalte instrumente juridice adoptate pe plan european anterior. natural şi cultural. . În anul următor. Modernismele gratuite şi agresive nu-şi au locul la munte. de o finanţare internă de la bugetul de stat. . în vederea conservării şi reabilitării peisajelor.implementarea Convenţiei. Fiecare din convenţii presupune programe. . Luarea în considerare a amenajării peisagere în cadrul programelor internaţionale. Este de menţionat faptul că.D. la Strasbourg. reprezintă de altfel. privind zonele protejate şi peisajul. după cum se ştie. . Convenţia Europeană a Peisajului a fost adoptată la Florenţa. adoptată la Valletta. Finanţarea internă este însă condiţionată. la 19 septembrie 1979. una din măsurile stabilite la Hanovra.Convenţia Consiliului Europei pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural european. în Franţa. .Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia patrimoniului arheologic. Convenţia a fost adoptată oficial de către Consiliul Europei. sub diversele sale forme şi anume: . siturile arheologice şi istorice sunt de natură a fi considerate peisaje culturale importante pentru comunităţile umane.Convenţia Consiliului Europei privind conservarea vieţii sălbatice şi a mediului natural al Europei. fiind înscrisă în Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a statelor Europei. Din acest motiv. 7. în anul 2000. cu referire la patrimoniu. lansat oficial în anul 2002 şi care va face obiectul unor finanţări externe din cadrul Programelor P. constructorul şi urbanismul îşi dau examenul meseriei lor. Oraşele istorice. Aici arhitectul. pe coline şi în văi. Este necesară păstrarea arhitecturii tradiţionale din zona montană. inclusiv şi mai ales din Fondurile structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene. împreună cu delegaţi ai autorităţilor guvernamentale şi neguvernamentale din statele Europei. la 16 noiembrie 1972. stabilind anticipat criteriile. în şirate pe dealuri. 5. 2001. în cadrul Programului Naţional O Românie Frumoasă. Comitetul European pentru peisaje va acţiona în viitor pentru: . semnată la Grenada. . pentru că originalitatea gratuită te poate costa. În ultimul capitol. centrele istorice. la 16 ianuarie 1992. care să demonstreze practic voinţa politică centrală şi locală de a realiza măsurile declarate.

1989. Amenajarea teritoriului. Editura Per Omnes Artes.Convenţia Europeană a Peisajului. Arhitectura românească în context european. Anul XI. Bucureşti. spre a asigura un habitat uman cât mai agreabil şi reconfortant. Ionaşcu Gheorghe. Hanovra. nr. România – valoarea arhitecturii autohtone. adoptate la Conferinţa Europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului (CEMAT). Iliescu Ana Felicia.Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. Satul şi dezvoltarea rurală. nr. o istorie intelectuală a urbanismului în secolul XX. Ionaşcu Gheorghe. Bucureşti. Bucureşti.11. Bucureşti. 1999. Ionaşcu Gheorghe. în lb. secţiunea a V-a. Actualitatea tradiţiei arhitecturale româneşti. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România. traducere. 19. 7-8 septembrie 2000. Editura tehnică. . Editura Ceres.Important este ca acţiunile să fie convergente şi congruente. Editura Fundaţiei România de Mâine.Legea nr. în Calitatea vieţii. perspectivă ecologică. 2002. privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional. . Bucureşti. engleză). Ionaşcu Gheorghe. Editura Tempus. Ionaşcu Gheorghe. Geneva. Dezvoltarea durabilă a zonei montane. Bucureşti. Peter Hall. 1984. Arhitectură peisageră. Bucureşti. Păun Silvia. Joja Constantin. spre a conduce în final la un mediu mai sănătos pentru oameni. 2003. Editura Casa Academiei. octombrie 2000. Zone de risc natural. Oraşele de mâine.2001. (comunicare difuzată de Divizia pentru mediu şi habitat a Comitetului pentru Aşezări Umane. 1993. Editura tehnică. 12 (120). la un mediu nedeteriorat şi reabilitat în tot ce are mai valoros. 3-4/1995. Strasbourg. Germania. 2003. Bucureşti. . Turismul rural – o şansă pentru România. 575/2001. . • • • • • • • • • • Bibliografie: Joja Constantin. în Academica. 2003. Editura All Educaţional.

Prezenţa unor cursuri şi oglinzi de apă vor trebui speculate la maximum. care să le pună în valoare şi mai ales să le menţină în circuitul public de valori ale oraşului. care terptat va fi instituţionalizată prin măsuri inclusiv legale . non-edificandi. Din păcate. care poate merge până la un statut de zonă protejată locală.va conduce treptat la un accent mai mare pe caliatatea mediului urban. asupra acestora. care aglomeraeză şi mai mult spaţiul urban. Nu doar monumentele istorice ale oraşului sau zestrea lui de construcţii sunt importante. 1. capabil să le redea acestora vigoare şi optimism. care reprezintă instrumentul principal pentru gestionarea corespunzătoare şi responsabilă a oraşului. producând biomasă care constituie hrana fundamentală a majorităţii animalelor. . Pe locul unor spaţii verzi. Există o limită fizică şi chiar una psihică pentru individ şi pentru populaţia umană dintr-un oraş. în interesul asigurării unui ambient cât mai plăcut şi reconfortant pentru citadini. De asemenea. dorită. Vegetaţia a reprezentat precondiţia apariţiei. Clădirile nu trebuie să se aglomereze în spaţiul oraşului progresiv şi la nesfârşit. nelăsându-l să respire. prin fotosinteză.Vegetaţia este plămânul verde al Pământului Capitolul 6 PROBLEMATICA VEGETAŢIEI ÎN PEISAGISTICĂ 6. calitate inseparabilă de prezenţa unei reţele coerente şi continui de habitate seminaturale în perimetrul urban. cât şi de către populaţie. prin amenajări antropice adecvate. Dezvoltarea durabilă. existenţei şi dezvoltării populaţiilor animale. este necesară tocmai pentru asigurarea unui ambient plăcut şi reconfortant pentru locuire. Asupra vegetaţiei din oraşe există însă o permanentă presiune. 6. în cât mai mare măsură în perimetrul urban. prezenţa vegetaţiei în oraşe este foarte importantă. care pot garanta conservarea aşanumitelor spaţii verzi din oraşe. Plantele extrag şi consumă în permanenţă bioxidul de carbon din atmosferă şi emit oxigenul necesar vieţii. Ori. De aceea. planurile urbanistice pot stabili prin regulament o anumită protecţie. a confortului psihic al omului. plantele cresc şi se înmulţesc. care se manifestă atât din partea autorităţilor. Urbanismul ecologic al anilor care vin va trebui să stabilească reguli mai severe în ceea ce priveşte densitatea optimă a infrastructurilor urbane. . ci şi reţeaua de habitate naturale. ea purificând aerul din bazinul său atmosferic.Problematica vegetaţiei. puţini edili utilizează astăzi astfel de sisteme de protecţie. care în oraşe se ridică adesea la sume astronomice. care menţin un peisaj reconfortant şi agreabil pentru locuitori. care o recomandă a fi prezentă. se ridică noi construcţii. prezenţa vegetaţiei în oraşe şi a unor spaţii libere. . ce par a nu folosi suficient terenul şi valoarea sa. 2.Funcţiile vegetaţiei Vegetaţia urbană are o serie de funcţii fundamentale . Utilizând mineralele din sol şi lumina soarelui. cu luarea în consideraţie a cerinţelor ecologice fundamentale. Dozarea vegetaţiei în oraşe se planifică şi se poate gestiona corespunzător prin intermediul planurilor urbanistice.

sau mai corect spus.peisagistică. cu influenţă binefăcătoare complexă asupra tonusului individual şi colectiv. alături de sol. estetico. care fie se evaporă din oglinzile de apă ale oraşului. împreună cu populaţiile animale. gazul se acumulează în atmosferă. precum şi uscăciunea unor perioade mai friguroase . întrucât ele sunt îngrijite şi intreţinute de către om.naturale. constituind. .atragerea păsărilor (cântătoare) şi a altor vietăţi ce formează lanţurile trofice necesare conservării vegetaţiei.3. sau a patologiei urbane cu aria ei de afecţiuni.purificarea aerului prin absorbţia prafului.Aceste funcţii asigură vigoarea fizică şi psihică a celor care locuiesc în mediul respectiv. a ciclurilor bio.). a noxelor şi a pulberilor.întreţinerea fluxurilor naturale. productivitatea şi stabilitatea biodiversităţii în aşezările umane şi mai ales urbane. Aşa cum am arătat. vegetaţia din aşezări. împreună cu oglinzile de apă aşa numitele habitate naturale. . în care îşi fac prezenţa benefică. . de agrementare a spaţiului destinat pentru locuire. .purificarea aerului prin extragerea permanentă a dioxidului de carbon (CO2) şi emisia de oxigen. îmbolnăviri mintale. . – Rolul major al vegetaţiei Vegetaţia este alcătuită din totalitatea speciilor de plante şi arbori. habitatele semi. aer şi aşezări umane. Interacţiunea sistemelor de spaţii verzi se manifestă atât cu apa din aşezări.chimice din perimetrul localităţii. Vegetaţia are un rol fundamental în menţinerea echilibrului ecologic al planetei. Omul le asigură energia necesară prin întreţinerea curentă. ceea ce asigură permananţa. împiedicând apariţia şi dezvoltarea fenomenelor de stres. unul dintre cei cinci factori de mediu. despre care se vorbeşte din ce în ce mai des şi mai mult. . necesar vieţii animalelor şi oamenilor. ridicând temperatura şi dereglând echilibrul ecologic din ecosisteme. în primul rând prin absorbţia bioxidului de carbon din atmosferă şi emisia de oxigen. prin stropirea cu apă în perioadele secetoase.formează. necesar vieţii animalelor şi oamenilor. ceea ce are un efect reconfortant pentru locuitori. Acţiunea conjugată a acestora are un efect determinant asupra climei oraşului şi a microclimatului unor zone funcţionale.geo. cât şi cu ceilalţi factori de mediu şi anume cu solul şi cu aerul.ionizarea aerului prin intermediul particulelor de apă.alte funcţii auxiliare. . 6. Principalele funcţii ale vegetaţiei prezente în aşezările umane sunt următoarele : . apă. fie se pulverizează prin intermediul unor fântâni arteziene. curăţarea uscăturilor şi prin alte intervenţii (îngrăşăminte naturale. insecticide etc. . la nivele compatibile cu asigurarea unui ambient cât mai plăcut.funcţia de recreere. creind efectul de seră. din oraşe . evitându-se asfixia proprie perioadelor caniculare.menţinerea umidităţii aerului atmosferic. amenajate în marile intersecţii. În condiţiile în care emisiile de CO2 cresc peste capacitatea vegetaţiei de a le absorbi. ori în zone de trafic intens.

O poziţie tranşantă şi fermă se impune pentru viitor. Silvicultura poartă o mare răspundere pentru conservarea. care comportă schimbarea radicală a mentalităţilor. mai benefică pentru natură. pentru valorificarea economică a lemnului. Una din problemele care stau în atenţia activităţii de amenajarea teritoriului este problematica privind conservarea diversitătii biologice. Declaraţia de principii referitoare la păduri. pentru om şi mediu. în cadrul Samit-ului de la Rio au fost adoptate următoarele documente oficiale: Convenţia privind biodiversitatea. după cum se ştie plămânul verde al planetei. 12 – Combaterea deşertificării şi a secetei. La baza acestor preocupări stă Carta Europeană a Amenajării Teritoriului. toate planurile respective realizând delimitarea prin studii de specialitate prealabile a zonelor împădurite. regenerarea şi valorificarea chibzuită a resurselor forestiere. Convenţia cadru a Naţiunilor Unite referitoare la schimbările climatice. 15 – Conservarea diversităţii biologice Cu acelasi prilej. Toate aceste documente vizează protecţia . populaţia valorifică această resursă. 13 – Dezvoltarea montană durabilă şi cap. pădurea constituind un factor fundamental al mediului. Adesea. cel puţin menţinerea suprafeţelor existente. De remarcat că după avizare şi aprobare. agravând dezastrul ecologic. creşterea suprafeţelor împădurite din perimetrul naţional. vegetaţia s-a redus mereu. renunţarea la concepţia de vânător a omului faţă de resurse. în care unul din cele patru obiective fundamentale îl constituie protecţia mediului şi a resurselor. rolul vegetaţiei devine fundamental. În aceste condiţii. Amenajarea complexă a teritoriului constituie un instrument de gestionare responsabilă a zonelor funcţionale diverse . degradării terenurilor şi a secetei. dacă nu creşterea suprafeţelor împădurite.Pe glob. decât se fixează în mod natural în plantele terestre. Zonele forestiere reprezintă. aflat permanent la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale. prin tăierea pădurilor. Din punct de vedere ecologic dezvoltarea durabilă a pădurilor şi silviculturii comportă preocuparea organizată. În structura funcţional-ecologică a teritoriului. Prin arderile industriale de combustibili fosili (murdari). şi anume concepţia ecocentrică. cap. iar regulamentele de gestionare aferente planurilor stabilesc măsurile generale pentru conservarea acestora. din păcate. zonele împădurite care formează ecosistemele forestiere au o importantă fundamentală în asigurarea echilibrului ecologic al ecosferei terestre. Se impune. cap. conservarea şi gestionarea responsabilă a zonelor forestiere şi au fost preluate în cea mai mare parte în legislaţia românească. în conservarea resurselor de apă şi în combaterea deşertificării. Restituirea carbonului sub formă de dioxid de carbon (CO2) creşte într-un ritm exponenţial. cu politicile locale şi centrale. Agenda 21 cuprinde şi problematica dezvoltării durabile a pădurilor şi silviculturii în următoarele capitole: cap. a pădurilor. Tăierea şi incendierea pădurilor reduce biodiversitatea planetei şi concomitent – capacitatea ei de a absorbi bioxidul de carbon excedentar din atmosferă şi de a emite oxigenul necesar vieţii. pentru echilibrarea mediului dereglat. în atmosferă se degajă de circa zece ori mai mult carbon. întrucât armonizează interesele şi politicile sectoriale. . aceste planuri constituie un instrument de gospodărire a teritoriului. 11 – Combaterea despăduririlor. în spiritul dezvoltării durabile. cu rol esenţial în asigurarea generală a calităţii mediului. datorită sărăciei şi lipsei altor resurse. Dezvoltarea durabilă constituie o cu totul altfel de dezvoltare. în purificarea aerului atmosferic. sistematică şi responsabilă pentru: conservarea şi reconstrucţia ecologică a pădurilor existente. concepţie retrogradă de factură antropocentrică şi adoptarea unei concepţii moderne.

se ajunge chiar la conjugarea intereselor de grup cu alte interese imediate a populaţiei şi autorităţilor. fiind din ce în ce mai redus şi din ce în ce mai scump. adică preluarea şi valorificarea doar a surplusului de produse ale pădurii. cât şi prin regulamentul său anexă . Cu atât mai mult. etc. care se pierd anual. Există însă un fenomen negativ. care asigură microcliamtul minim necesare. ocupând terenurile libere de construcţii şi împiedicând astfel menţinerea unei reţele de habitate naturale suficient de consistente. care să poată asigura ambientul corespunzător unui habitat uman de calitate. o grădină publică ori pur şi simplu un scuar. se urmăreşte utilizarea lui cât mai profitabilă economic. s-a manifestat o grijă orientată adecvat pentru acest rezultat.Presiunea asupra naturii din oraşe Recapitulând. este preferabil să construieşti în intravilan. Astfel. . economice. trebuie să aibe o ştachetă de calitate a vieţii. putem distinge coexistenţa organică a elementelor mediului natural cu creaţiile umane. faţă de alte interese imediate. Arhitecţii urbanişti încearcă. 4. integrat armonios naturii primordiale. Astfel. Orice exagerare în acest sens este dăunătoare populaţiei urbane şi ar trebui oprită de autorităţile responsabile cu urbanismul. pe care le cedează progresiv noilor investitori. unde se cer aplicate diverse iniţiative publice de amplificare a zonelor plantate şi verzi. începând cu edilii şi cu proprietarii de terenuri situate în intravilan. 6. de energie electrică. care se manifestă în mod frecvent în oraşe şi anume. până la ultima parcelă disponibilă din intravilan. de canalizare. prezenţa utilităţilor adiacente necesare (reţele de alimentare cu apă. gestionarea responsabilă a zonelor forestiere. deci ocuparea lui. care oferă şanse reale de dezvoltare economică a urbei respective. Ulterior însă presiunea unor agenţi economici. chiar mai ridicată decât satul. de gaze naturale. aspect care apare drept lipsit de interes. Planul urbanistic trebuie să propună atât grafic. care-şi arogă urbanitatea sa. aşa fel încât. să prezerve terenurile libere pentru a le destina unor oaze naturale în intravilan. reţele de telefonie. pentru a nu ocupa teren agricol fertil. dar mai ales a spaţiilor verzi cu noi construcţii.) constituie un avantaj. mai ales pentru că. toată lumea doreşte să construiască pe terenurile libere. până la urmă. . În mod intuitiv în oraş.reţeaua optimă de spaţii verzi şi oglinzi de apă. necesar pentru agricultură. presiunea tuturor actorilor urbani pentru ocuparea spaţiilor libere. în măsură să asigure prin ambientul creat un mediu agreabil pentru locuire urbană. planificarea fizică a teritoriului şi armonizarea dezvoltării silviculturii cu celelalte activităţi umane. Dar aceste soluţii trebuie oprite atunci când. De asemenea.promovarea silviculturii culesului. nimeni nu mai susţine păstrarea spaţiilor verzi din oraş. Prin urmare. agreabil şi calitatea ambientului urban. toţi alungă sau înlătură. direct sau indirect vegetaţia. în afara oraşului. Terenul liber. se atacă reţeua minimă de spaţii verzi din zonele centrale şi din zonele rezidenţiale. rolul vegetaţiei este crucial. inclusiv în localităţi. a tuturor resurselor regenerabile. cu cât oraşul. cu ocazia elaborării planurilor urbanistice. capabili a oferi finanţări şi noi locuri de muncă conving oficialităţile ca să renunţe la aceste terenuri. Calitatea aerului depinde în mod vital de abundenţa şi calitatea vegetaţiei din petrimetrul intravilanului. din punct de vedere a ambientului uman. în limita cerinţelor menţinerii echilibrului ecologic al ecosistemelor forestiere. Desigur argumentele logice există. chiar dacă acestea adăpostesc un parc. mai ales acolo unde.

prin proiecte pilot. au rămas în mare cam aceleaşi. Varietatea modurilor de amenajare funcţional. în spaţiile publice. care însă poate fi modelată în timp. se recomandă realizarea unor oglinzi şi cursuri artificiale de apă. Important este ca ele să fie întreţinute corespunzător. Participarea organizată a populaţiei din zonă. .Organizarea vegetaţiei în oraşe. care vara se încinge ucigător. sau unor firme responsabile şi specializate cu astfel de lucrări. care se recunosc şi se opresc. să fie preponderentă în suprafaţa perimetrului urban. astfel ca suprafaţa coronamentului acestora privită de sus. mobilizate prin intermediul diverselor asociaţii de proprietari este indispensabilă. ca modele pentru mediul urban şi rural. Un rol important îl are mentalitatea oamenilor. pădurea urbană este un fel de răspuns la tendinţa de urbanizare exceivă. reconsiderarea vegetaţiei şi consolidarea habitatelor seminaturale din oraşe. Frecvenţa precipitaţiilor creşte cu 25 %. În procesul viitor de reabilitare a oraşelor. . cu specii de flori aclimatizate zonei respective.6. în culori vii şi armonizate. Conceptul presupune ca oraşul să fie plantat cu arbori adecvaţi. între care o contribuţie importantă a adus-o Duvigneaud. pentru ca natura să fie şi aici prezentă concludent şi nu doar simbolic. sau în cadrul aliniamentelor plantate. pentru că atunci când depui un efort fizic şi economic iniţial pentru amenajare. dacă efortul depus nu este nesocotit de către alţii. 6. sufocându-i. conduce la deteriorarea. Concepţia ecologică consideră că privit de sus oraşul trebuie să se prezinte ca o mare continuă de verdeaţă. cu putere de exemplu. umidificând aerul atmosferic. chertaţi într-un grătar metalic. Atunci când este posibil. în care mediul devine nutritiv. 5. cu alveole cu mobilier urban. Soluţia de organizare a vegetaţiei în oraşe este crearea unui sistem mozaicat. situaţi la distanţă mare unul de altul. cu funcţii benefice evidente pentru decorul urban şi anume: Arborii şi arbuştii pompează apa din sol. rupt de elementele cadrului natural. care în anul 1971 publică şi o carte. izolate. să fie date în primire asociaţiilor de proprietari de locuinţe din zonă. care nu sunt legate într-un sistem coerent. depăşind suprafaţa totală a clădirilor şi a spaţiilor de circulaţie auto şi pietonale şi creind impresia unui oraş grădină. poate fi înlocuită cu benzi verzi continui. care lasă terenul să respire şi apa să pătrundă doar pe un metru pătrat şi înconjuraţi de hectare de beton şi de asfalt. continuu şi persistent. dealtfel arhi-cunoscută a vegetaţiei din oraşe. este imposibil să nu supraveghezi în continuare. Concepţia modernă utilizează conceptul de sistem de habitate naturale. va constitui una din principalele intervenţii cu efect benefic foarte important pentru ameliorarea viitoare a calităţii mediului urban. care agrementează şi înfrumuseţează aceste spaţii. 6.spaţială a spaţiilor cu vegetaţie din localităţi a fost studiată de specialişti. Pădurea urbană se apropie astfel foarte mult de structura şi comportamentul unui ecosistem. în perimetrul unor scuaruri. Prezenţa dezolantă a arborilor izolaţi. Principalele tipuri de vegetaţie şi moduri de amenajare prezentate de autor. în care s-a perpetuat specia umană. – Pădurea urbană Concept relativ nou. chiar dacă modul de dispunere a lor s-a diversificat. În oraşe. în care ansamblurile construite să se vadă ca nişte insule. Un exemplu interesant îl constituie în acest sens oraşul Freibourg. la artificializarea vieţii din marile oraşe. grădini publice. din lungul bulevardelor. Reducerea temperaturii caniculare de vară cu 5-10 grade Celsius. sau peluze verzi. la aglomerarea construcţiilor în spaţiul urban. întrucât prezenţa unor aşa numite zone verzi. pentru mici răgazuri ori popasuri ale pietonilor din trafic. se amenajează deseori straturi sau covoare florale. a comunităţilor de locuitori. legat şi nu menţinerea unor pete izolate.

Editura Tempus.plămânii oraşelor noastre. Totodată se reinstalează şi agricultura urbană. înlesnind includerea lui în traseele turistice importante.L. cu efecte benefice multiple asupra populaţiei şi ambientului urban. Pădurea urbană reprezintă o practică utilizată în mod curent în ţări precum: Austria. autorităţile acordă o atenţie deosebită centurilor verzi ale oraşelor.A. Pădurea urbană face oraşul mai atrăgător pentru turiştii autohtoni şi străini. Bibliografie: • • • Ionaşcu Gheorghe.Se metabolizează bioxidul de carbon antropic. 2000.T. a unor politici responsabile de amenajarea şi gestionarea teritoriului urban. devenind mai atrăgător şi mai sănătos. pădurea urbană reprezintă o componentă peisagistică indispensabilă oraşului modern. mediul urban evoluând în echilibru armonios cu natura. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România – perspectiva ecologică. interpus între diferitele stiluri de construcţii. datorită îmbunătăţirii microclimatului. atenuând curenţii de aer şi vântul din timpul iernii şi diminuând disconfortul creat de masivitatea blocurilor de locuinţe sau a clădirilor de birouri. care formează pădurea periurbană. Oraşul apare ca fiind înecat în vegetaţie. Spaţiile verzi. Referat către M. Peisajul capătă valenţe reconfortante. Gheorghe Ionaşcu. 2001. Oraşul sau zona respectivă este treptat reintegrată în ecosistemul echilibrat natural. Se poate renunţa la o parte din instalaţiile interioare de condiţionare a aerului.. Bucureşti. de către autorităţile administraţiei publice locale. Arborii şi în general vegetaţia joacă şi rolul de agrement peisagistic. agreabil şi sănătos. Academica. Concomitent. Gheorghe Manea. . oamenii simţindu-se foarte bine în mijlocul naturii. 2003. Acest proces poate fi realizat prin promovarea adecvată. Canada şi Statele Unite ale Americii. Abordarea ecologică a ecosistemelor forestiere din punct de vedere al amenajării teritoriului.P. Bucureşti. Sunt reţinute suspensiile solide din aer. Germania. În concluzie. flancând bulevardele cu coronamente umbroase. praful şi altele. Bucureşti. Confortul psihic al locuitorilor se îmbunătăţeşte. Măsurile luate au asigurat ameliorarea sensibilă a condiţiilor de habitat urban.

permanent agresate de noile construcţii din oraşe. Capitolul 7 PROGRAME DE ARHITECTURA PEISAJULUI 7. preocupările celor care au avut în vedere peisajul. realizate în prealabil autorizării construcţiilor propriuzise. în pieţele publice ale oraşului. O astfel de abordare este desigur mai complicată decât cea sectorială. puţini la număr. este situat. de regulă urban. Maniera de abordare a fost determinată de viziunea proprie etapei respective. pădure parc. Acest mod de a privi peisagistica s-a datorat. în fine. Aceste programe se referă la: scuar. forestieri sau chiar agronomi. în zona unor dotări culturale. a cercetătorilor din domeniul silviculturii şi horticulturii (Iliescu Ana-Maria. Chiar arhitecţii. parc. Obsesia îndreptăţită a populaţiei şi autorităţilor urbanistice de a conserva puţinele spaţii verzi. 7. care abia s-a încheiat. Iar abordarea amenajării unor spaţii publice şi verzi survenea de regulă. uneori la distanţă mare în timp. mai ales în perspectiva promovării unor investiţii etapizate şi a formelor de conlucrare în parteneriat public. respectiv în secolul XX. au determinat abordarea separată a acestora. pentru asigurarea calităţilor întrgului ansamblu sau zonă funcţională. Abordarea sectorială.2.1. erau dintre cei care nu prea proiectaseră construcţii. de a le re-introduce în circuitul public. specializată a peisajului Până la apariţia Convenţiei Europene a Peisajului. Scuarul. în mare măsură şi faptului că majoritatea zonelor verzi. cunoscători mai degrabă a speciilor care compun astfel de spaţii şi mai putin a laturii estetice compoziţionale a ansamblurilor construite şi amenajate. între străzi. parcurile sportive. În ultimul deceniu. 2003 şi alţii) au depistat şi conturat în timp câteva programe specifice privind arhitectura peisajului. sau chiar la amenajarea unor circulaţii auto şi pietonale. fiind proiectate şi realizate separat. la spaţiile libere şi verzi. de arhitectura peisajului În aceste condiţii menţionate anterior. una faţă de cealaltă. aliniamentele plantate etc. ştrandul. sau chiar în . care s-au ocupat la noi de amenajarea unor parcuri şi grădini. impusă şi de autorităţi. dar ea câştigă teren. de concepţia edililor responsabili de calitatea peisajului. care. întotdeauna au constituit prima urgenţă. deşi tardivă. poeţilor şi mai puţin a edililor. aşa încât nu aveau în vedere peisajul în integralitatea sa. a grădinilor şi parcurilor intrau în sfera de preocupări a unor ingineri horticoli. de realizare a unor construcţii funcţionale şi de amenajarea spaţiilor publice libere erau despărţite în timp. o importanţă specială. în concepţia diverşilor specialişti.privat. grădină publică. pornind şi de la necesitatea. în întregul lor. cunoscut mai demult. a unor instituţii administrative şi publice. din ce în ce mai multe ansambluri construite au fost proiectate în integralitatea lor. spaţiile libere şi verzi dintre blocurile de locuinţe. Cele două operaţiuni. faţă de construcţiile propriuzise.Componentele peisajului sunt elementele naturale şi elementele artificiale. zona de agrement. Peisajul era considerată mai mult o preocupare a pictorilor. spaţiile pietonale. plantate. Spaţiile verzi căpătau. Programe specifice clasice. de condiţiile în care au lucrat proiectanţii. mai ales că. în special urban. arhitectura peisajului se referea cu precădere la amenajările exterioare construcţiilor. create de către om. de regulă. de regulă nici nu li se solicita acest lucru de către comanditar. Peisajul nu era privit în integralitatea sa. atunci când. ca noile ansambluri să se integreze în planuri urbanistice zonale. des întâlnit în perimetrul oraşului. grădinile particulare. cu scopul de a le salva şi în ultimă instanţă. ara destul de târziu.

pescuit. dulciuri şi răcoritoare. iar circa 10 % fiind alei. de regulă la nivelul unui cartier sau complex rezidenţial.4 mp. precum şi dotări cu scop utilitar. Se prevăd ca amenajări: cişmele de apă. bănci pentru odihnă. Parcul este zonat funcţional. restaurant şi chiar hotel motel sau han turistic.. respectiv. peste care se transformă în grădină publică. Capacitatea maximă de primire se limitează la 50-60 turişti/ha. având o zonă de primire cu dotări minime şi uneori.. în zona periurbană. surse naturale de apă. păstrându-se structura pădurii. Parcurile trebuie administrate şi întreţinute de un sector administrativgospodăresc.5 km. cu o rază de până la 1. cantonamente sportive. ca adăposturi de ploaie. în afara localităţii. nedepăşind 4% din suprafaţa ei. Ca exemplu putem menţiona pădurile -–parc de la Băneasa şi Snagov. fântîni arteziene. Pădurea. sport. ce îndeplineşte şi rolul de parc.cartierele rezidenţiale. toalete şi eventual sector zoologic şi botanic. cinematograf.5. pentru a evita degradarea şi aglomerarea. construcţiile nu trebuie să depăşaescă 3-4% din suprafaţă. circa 50 % din suprafaţa ei fiind plantată cu arbori şi arbuşti.20 % din locuitorii zonei limitrofe. în regim de gospodărire silvică. Dacă există şi lac. tras cu arcul etc.Ştejăriş la Braşov. La proiectarea unui parc se are în vedere un coeficient de aglomerare maximă de 160 la 300 vizitatori/ha.arhitectural. Ea reprezintă în marea majoritate o zonă de plimbări. Compoziţia peisagistică poate avea un stil mixt. Grădina publică poate ajunge pănă la 20 hectare în suprafaţă. Dumbrava Sibiului. pentru odihnă pasivă sau. ele fiind vizitate de circa 15. căte un lac de agrement. marea majoritate (65-75 %) fiind ocupată cu spaţii plantate în diverse moduri. A se vedea gradina Cişmigiu. de lângă Bucureşti. Hoia la Cluj. bazine de apă. asigurând odihna şi recreerea zilnică a locuitorilor zonei adiacente. oferă locuri de joacă copiilor mici. spectacole. incluzând şi un lac sau o salbă de lacuri (vezi parcul Herăstrău). de peste 30 ha. tabere de vară pentru copii şi tineret. de scuar pe locuitor. făcând parte din fondul forestier de interes public. Un scuar are. restaurante etc. umbrare. de regulă. O grădină publică are ca dotări. de dejun cu scaune butuci. Un parc este util unei populaţii de circa 30 000 locuitori. care ameliorează calitatea aerului şi climatul urban. simetrică sau liberă. locuri de joacă pentru copii. trasee lungi şi variate de plimbare. teatr. destinată recreerii populaţiei urbane. chioşcuri de ziare. activă. peluze cu gazon verde. fiind un masiv forestier de peste 100 ha. facilitează circulaţia pietonilor într-un cardu plantat şi reconfortant. WC-uri publice. Se apreciază că norma medie ar fi de 1. având şi un rol estetic. cu amenajări interioare pentru odihnă şi recreere (Pădurea Băneasa).. expoziţii. tenis de masă. cafenea. Parcul este cea mai amplă formaţiune peisagistică. în afara celor specifice scuarului. arbori şi arbuşti. foişoare pentru concerte. Parcul mai marem. amenajări pentru sporturi nautice. subordonat primăriei. mese fixe rustice. depăşind ca suprafaţă 20 ha. Intrarile în parc sunt în funcţie de direcţiile de aflux de vizitatori dinspre zonele rezidenţiale. terenuri de joacă pentru copii şi tineri. o mică zonă (5%) de regenerare a arboretelui. oraşele mici având o singură grădină publică. Compoziţia poate fi geometrică. uneori şi o bibliotecă de vară. Scuarul asigura odihna de scurtă durată. restaurant. decoraţii florale. Grădinile publice se amplasează. amenajări de canotaj. o suprafaţă de sub trei hectare.Napoca etc. locuri de joacă pentru copii. . Un scuar are alei. se prevăd amenajări nautice. poate dispune de dotări de agrement. Varte. Pădurea de recreere depăşeşte suprafaţa pădurii parc. adăposturi de ploaie. Parcul are o vegetaţie bogată. Pădurea Verde la Timişoara. Aici sunt şi locuri de campare. Căile de acces rutier şi parcajele se opresc la limita pădurii.parc este situată. fiind utilizată în scop recreativ. de particularizare şi punere în valoare a unor edificii sau zone urbane importante. zonele cu agitaţie şi zgomot fiind separate de celelalte pentru odihnă. Într-un parc. de regulă. microrelief variat.

. În ultimile decenii. În localităţi spaţiile verzi se află în diverse locuri şi ipostaze: în scuauri. prin Administraţia Domeniului Public. iniţiativa Direcţiei Silvice Arad necesitând sprijinul administraţiilor locale. asigurând prezenţa vegetaţiei necesare ameliorării climatului şi ambientului urban. platforme cu baterii de duşuri exterioare..Ştrandul se amenajează pe un curs natural de apă. pentru plajă. teren de circa 1000 mp. ferit de vânt.). la Comana. altă rezervaţie naturală. La intrare în incintă este amenajată o parcare auto. Se prezăd şi vestiarele necesare pentru sportivi. pe grupe de vârstă: preşcolari. Spaţiile verzi din cartierele rezidenţiale se realizează între circulaţii şi blocurile de locuinţe. De asemenea. fântâni arteziene.. parcuri şi grădini publice. care agrementează spaţiul urban. Există grădini de faţadă. Grădinile locuinţelor individuale şi vilelor se realizează pe suprafeţe relativ mici de teren. de regulă. grupuri sanitare. parcarea rulotelor fiind separată. înnot. cu arbori. aceste spaţii verzi s-au realizat în cartierele de blocuri. cu concursul Asociaţiilor de Proprietari. dar şi ca aliniamente plantate în lungul străzilor şi bulevardelor. prin plantaţii şi garduri vii şi gazon rezistent la călcare. aparate adecvate de gimnastică. alei. Prezenţa plantaţiei autohtone este obligatorie. cu spaţii mai mari (3-4000mp. . copii de 7-10 ani. în România. va fi amenajată în viitor ca o mare şi interesantă zonă de agrement. bănci de odihnă etc. arbuşti şi garduri vii. mici bazine de apă.. balansoare. Locuinţele la sol şi vilele particulare au grădini de faţadă sau de curte. alte complexe sportive. gen Parcul Copiilor. Zona de agrement poate fi cea mai mare zonă amenajată peisagistic. Spaţiile verzi din localităţi sau din staţiunile turistice asigură prezenţa naturii în cadrul zonelor construite. Se amplasează pe sol uscat. copii de 11-15. Stadioanele. care au suprafeţe construite mari. cimitirele. fără proiecte peisagistice şi nefiind întreţinute sistematic. zone cu flori.16 ani. râuri şi lacuri. regenerarea climatului şi calitatea aerului. spaliere. situri istorice.. cu zone înierbate cu gazon rezistent. chioşcuri şi localuri provizorii pentru alimentaţie publică. au multe plantaţii. la o sursă de apă potabilă. tenis de masă etc. Poate avea pavilion de primire. situri balneare etc. jardiniere. cu miniterenuri de jocuri sportive. fotbal. O astfel de zonă este pe cale de a se amenaja. volei. se organizează la limita ori în afara oraşului şi cuprinde: păduri de recreere şi agrement. baschet etc. lângă o apă sau o pădure. căsuţe sezoniere.. sunt cele din faţa unor instituţii şi intreprinderi mai importante. întâlnite mai curând la hoteluri. pentru 50-60 de copii. volei. care separă zonele de campare. Parcurile sportive alternează zonificând bateriile de terenuri sportive pentru tenis de câmp. se realizează la nivel de cartier. pe cursul Mureşului. Terenurile de joacă pentru copii se prevăd. În staţiunile de odihnă şi tratament spaţiile plantate au o pondere mai mare ca în localităţi. unde este o rezervaţie naturală protejată cu lac şi pădure. Valea Mureşului. grădini situate în spatele clădirilor şi grădini interioare. într-un cadru natural plăcut. a unor societăţi comerciale şi altor organizaţii din zonă. ştrandul are grupuri sanitare. pe distanţă de mai multe zeci de km. de Bucureşti. la circa 20 Km. ori o cabană. plantaţiile ocupând circa jumătate din suprafaţă. terenuri de joacă şi sport. jocuri şi sporturi nautice şi alimentaţie publică. pe circuite turistice importante. locuri de parcare. Ca dotări. precum şi în general a mediului urban sau rural. Alte zone care sunt agrementate cu spaţii plantate de arbori şi arbuşti. Ele asigură microclimatul şi calitatea mediului urban. de la câteva zeci la câteva sute de mp. Se poate amplasa şi un mic han sau motel turistic. cu nisipare cu leagăne. Se compartimentează terenul prin pâlcuri de vegetaţie. sau pe malul unui lac. sau de oraş mic. inclusiv pentru rulote. garduri vii. cabine de vestiar. bucătărie în aer liber. Champingul se dezvoltă datorită creşterii traficului auto. Grădini şi parcuri speciale pentru copii. pentru 30-40 de copii. bănci de odihnă etc. în funcţie de incinta proprietarului. cu miniterenuri de baschet.

Terenul pote fi amenajat prin aşa-numita sistematizare verticală. au un rol foarte important şi multiplu. parcuri pentru expoziţii şi târguri şi grădinile expoziţionale. bănci. se pot realiza axial şi lateral. lacurile mari. garduri vii. instalaţiile şi echipamentele tehnico-edilitare. Plantaţiile cu profil specializat se referă la: grădini botanice. de a separa circulaţia pietonilor.Acestea cuprind alei de circulaţie auto către garaj şi pietonală. reflecţie şi dinamică. stâncile şi solul. platforme inclusiv dalate şi drumuri diferite. având trunchiul drept şi coronamentul de cel puţin 2. distanţe de minim 6 m. având lăţimile mai mari la autostrăzi. marea. mobilier urban. sunt ocolite de autostrăzi. Elementele naturale care se pot modifica prin proiectare şi execuţie sunt: microrelieful cu vegetaţia aferentă. care trebuie echilibrate. înălţime. Se recomandă folosirea unei singure specii de arbori. având rolul de a creea efecte arhitecturale. liant compoziţional esenţial peisajului. mlaştinile. 7. aferente căilor de circulaţie. create de către om. Elementele naturale nemodificabile sunt: macrorelieful (munţi. florile fiind prezente cu precădere în grădinile de faţadă. lamladare şi lămpi pitice etc. fluviile. faţă de clădiri şi minim 1m. îmbunătăţirea microclimatului local. construcţiile de tot felul. râurile. grădini zoologice. care. pavilioanele cu diverse destinaţii. . distanţe egale între arbori (5-12 m. garduri vii. câmpii). terenul. Acestea se realizează pe traseele din afara localităţilor. Plantaţiile de aliniament.3. inclusiv arteziene. cursurile de apă mai mici. cu înfrunzire de lungă durată. bazine de apă şi piscine. Elementele artificiale. împreună cu fronturile de clădiri aliniate drumurilor. prin umbrirea circulaţiilor şi prin evapo-transpiraţia maselor de frunze. elementele hidro-geologice: structura geologică a terenului. compartimentând astfel transversal prospectul străzii. faţă de spaţiul carosabil. mese. Componentele amenajărilor peisagistice Componentele peisajului sunt elemente naturale (nemodificabile şi modificabile) şi elemente artificiale. pânza de apă freatică. cu efecte de lumini şi umbre. plantaţii de arbuşti şi arbori. prin săpături şi umpluturi în debleu şi respectiv rambleu. parcuri dendrologice. Aceste elemente sunt şi principalele componente mânuite de proiectantul peisagist. clima şi anotimpurile. pergole. pot fi: alei. lumina astrală a soarelui şi a lunii. terenurile de joacă şi sport. Fâşiile plantate de-alungul drumurilor. de regulă foioase sau a unor specii înrudite. privind reducerea poluării atmosferice. arbuşti şi arbori. asigurând reunirea lor într-un tot unitar şi armonios alcătuit. grădini de trandafiri. scâteieri. fântâni. de pista de biciclete şi de traficul auto stradal.). gen Expo-flora din Herăstrău. create de om.5 m. Arborii şi arbuştii pot fi plantaţi pe unul sau mai multe rânduri. gazon. Un teren orizontal. poate fi modelat cu mici văi şi coline artificiale. Speciile plantate trebuie să fie rezistente biologic în mediul urban şi la poluarea urbană. dealuri. Plantaţile din cimitire se adaugă benefic la vegetaţia prezentă în localităţi. de regulă.

Alte amenajări pot fi stăvilarele şi ecluzele (vezi pe salba de lacuri Herăstrău. care s-ar cere amenajat şi reabilitat este Parcul Romanescu din Craiova. cu folii speciale din materiale sintetice. calcului deplasărilor de pământ. unde alternează cu vegetaţia şi evenual cu oglinzi de apă. prospeţime şi dinamică – peisajului. Caracterul unei grădini poate fi determinat de prezenţa rocilor. cu staţii de pompare pentru reglarea nivelului apei. plaje sau taluzuri înierbate. terasat. iar în partea convexă se produc depuneri. clădiri de mal. înconjurat de vegetaţie şi alei pietonale cu locuri de odihnă şi promenadă. cu izvoraşe din conducte mascate cu staţie de pompare apă. malurile fiind curbe. Compoziţiile artificiale cu roci (calcar. Cascada poate conduce şi la un bazin de apă mai mare. în puncte de perspectivă. eventual semi-îngropate. . în prejma stâncăriilor sunt şi diferite specii de vegetaţie. precum şi prin perspective realizate. sau stâncării. sau amplasare surpriză. Tei. Căderile de apă sau cascadele sunt prezente în zone cu denivelări de teren. În plan se trec cotele terenului amenajat. Malurile pot fi verticale sau înclinate. începând de la brazde de pământ vegetal cu gazon şi până la soluţiile cu taluz betonat sau dalat. Impermeabilizarea albiei se impune pe terenuri nisipoase. Rocile tăiate pot fi folosite şi la ziduri rustice de sprijin. în funcţie de amenajările de mal. fiind necesară consolidarea lor. Floreasca. Rocile mai mici sau chiar mărunte se folosesc la amenajarea unor grădini japoneze. Lacurile se amenajează prin escavare în forme libere cu taluzuri cât mai naturale. Bordurile lacului se realizează din beton sau din piatră aparentă. cu salbe de cascade pe el. Grădina Cişmigiu. prezenţa lor conferind vigoare. faţă de un reper de nivel. Rocile sunt utilizate ca mase stâncoase. sau. Parcul Herăstrău. Un exemplu reuşit de amenajare peisagistică cu un râu artificial. sau la schimbări de direcţie a potecii ori aleii de acces. unde acestea par a fi ale locului. Se realizează planul de terasamente. aglomerări de bolovani. stabilinduse volumul lucrărilor de construcţie necesare.Un teren denivelat poate fi nivelat. Un alt sitparc. taluzuri şi parapete. cu excepţia lacurilor alimentate din pânza freatică. de regulă. Un lac nu depăşeşte. placat cu argilă. Grădina poate fi de tip alpin (alpinariu). Grădina Icoanei. aluviuni. tumultoase şi zgomotoase sau mai liniştite. în terase. Acestea pot fi spectaculoase. Aproape întotdeauna. inclusiv drenarea terenului şi aportul de pământ vegetal pantru plantaţii. de regulă. Apele curgătoare sunt cursurile râurilor naturale. mai mult sau mai puţin amenajate. vegetaţie şi alte elemente decorative este amenajarea pieţei centrale din municipiul Piteşti. precum şi de dispunere a elemtelor decorative şi de mobilier exterior. Malurile lacului trebuie consolidate în diverse soluţii. Sursa de apă poate fi un izvor captat sau o pânză de apă freatică superioară. granit etc) sunt indicate pe terenuri cu relief mai frământat. Configuraţia iniţială şi modificările propuse se reprezintă în proiecte prin secţiuni în teren. bazalt. Parcul Circului şi altele sunt exemple de moduri de amenajare a terenului şi amplasare a vegetaţiei. cu profile transversale şi longitudinale. Terenul înclinat poate fi amenajat in terase cu taluzuri verzi şi baterii de trepte pe căile de acces. Apele au un rol compoziţional esenţial. în partea concavă se produc eroziuni. cu sau fără debarcadere. în funcţie de diferenţa de nivel. mai ales în perimetrl localităţilor străbătute de albie. la nivelul ochiului. Rocile grupate pot forma rocării. Se pot amplasa şi blocuri surpriză nefinisate. Condiţiile hidro-geologice şi edafice ale terenului determină soluţiile de proiectarea peisajelor şi de realizare a vegetaţiei. incluse în parcuri şi grădini botanice sau chiar zoologice. Parcul Carol. care pot fi debarcader. creindu-se mici golfuri de acostare. Fundul lacului şi eventual taluzul poate fi betonat (vezi Cişmigiu). acolo unde lacurile sunt suficient de mari. Se pot crea insule. Se evită paralelismul malurilor. spre a fi apropiat de orizontală. la trecerea din unul în altul). o treime din suprafaţa unui parc. În grădinile mici. Acest tip de lucrări sunt prezente şi pe cursul Dâmboviţei amenajate prin Bucureşti. pentru lacuri artificiale mici şi bazine. Profilul malurilor trebuie corectat şi consolidat. La curba răului. în compoziţii unde contrastează cu restul amenajării. eventual în serie. se pot realiza casacade artificiale.

care trebuie evitată. ca la plop. brad. Masivele plantate mari folosesc arbori ca: stejarul. Astfel. Aliniamentele plantate pot fi cu distribuţie simetrică sau intercalată. rolul arhitectului peisagist fiind complementar. arhitecţi specializaţi în peisagistică. Trebuie cunoscută rezistenţa la boli. compusă din arbori şi arbuşti. motiv pentru care nu se plantează în incintele grădiniţelor. Utilizarea lor presupune cunoaşterea caracteristicilor ecologice. se recomandă ca plantaţiile să fie realizate şi intreţinute cu personal calificat în silvicultură şi horticultură. salcie. sau conurile de brad dau efecte peisagistice foarte agreabile. în grădinile mici. în locul arborilor. au un caracter invadant. care poate fi remarcabl. Grupurile se pot dispune liber sau într-o compoziţie geometrică. frunzele şi fructele. care se compun din specii forestiere. înălţimea şi lăţimea acestuia. până la 300 de ani. nu se aclimatizează întotdeauna la noi. ovoidală. salcâm galben etc. tisă. ca la mesteacăn. carpen. Pot fi planţii de tip perdea (de protecţie). având roluri multiple. sau sunt utilizaţi şi separat. aduse din zone cu climă şi umiditate diferită. Capacitatea de drajonare (formare de lăstari pe rădăcini). aspect de care se ocupă în principal inginerii silvici. unele universităţi formând chiar prin instruire – astfel de specialişti.scoarţa. Longevitatea este mai mică la arbuşti. pin de Himalaia brad duglas. de regulă. care poate fi lent. forsitie. chiparos californian. sau arbori cu talie mică pentru aliniamente de contur. mai longevivă. la stejar. eventual târâtoare. până la textură medie. fag. de asemenea. Arbuştii de talie mare: liliac. frasinul. în realizarea compoziţiilor plantate. În aliniamente arborii pot alterna cu arbuştii. paltinul. globuloase. Există distanţe minime ale trunchiurilor faţă de conducte de apă. soc. perspective şi proiectarea lucrărilor de sistematizare verticală. până la 50 de ani şi mai mare la arbori. bradul şi pinul.Vegetaţia este o componentă esenţială a peisajului. potenţialul peisagistic putând fi asigurat numai în condiţii optime. ultimile sugerând calmul şi relaxarea. În grădinile mici se utilizează arbori de talie mică: arţar globulos. alun. cum ar fi ritmul de creştere. mediu – la majoritatea speciilor. tisa are frunzele toxice. Există liste cu speciile de plante compatibile entru realizarea unor plantaţii coespunzătoare. ori chiar pe cer. tabulare (turtite) sau pletoase. sau eterogene de arbori şi arbuşti. Pentru realizarea şi reabilitarea peisajelor se formează. Silueta lor se poate profila pe covorul de gazon. astfel încât către exteriorul masivului sunt plantele cele mai scunde. stejar. ulmul. Ea poate fi vegetaţie lemnoasă. poate fi benefică sau deranjantă pentru alte specii. buxus. Comportamentul ecologic al plantelor este foarte important. Grupările urmăresc forme piramidale. Frunzişul contează mult. arţar. ca la frasin. adică pentru concepţia de ansamblu. Mărimea arbuştilor determină modul de folosire a acestora în diverse compoziţii. zonerea funcţională. silueta arborilor lipsiţi de frunze pune în valoare coronametul. Iarna. Pot fi masive omogene. cu frunze mici. magnolie şi până la textură grosieră ca la platan. atăt după mărimea frunzelor. Unele specii. circulaţii. de la o textură fină. sau repede crescător. meri ornamentali. Contează mult silueta arborilor şi arbuştilor. Peisajul poate conţine masive de plantaţii. fagul. Din toate aceste motive. Speciile alogene. Textura şi mărimea frunzelor poate fi diferită. care constituie majoritatea într-un parc. pe alţi arbori sau arbuşti. sau căminelor de copii. garduri vii şi exemplare solitare. cât şi după colorit sau flori şi fructe. tui. teiul argintiu. cerinţele de sol şi de climă fiind esenţiale. . mesteacăn. larice. a şcolilor. ca nişte candelabre. putând fi intercalate şi porţiuni de gard viu. Tipul de arbori determină forma coronamentului. tei. sânger. iar altele inflorescenţa. masive din arbori sau din arbori şi arbuşti. salcâmul galben. Contează mult şi caracteristile biologice şi ecologice ale plantaţiilor. grupuri. cireşi japonezi. Silueta poate fi columnară. aliniamente. sânger. magnolii. Există şi o anumită toxicitate a unor elemente vegetale. ori acoperit de zăpadă. Conurile florilor de castan. la dăunători şi la poluare. mai ales profilat pe cerul deschis. Structura vegetaţiei se poate realiza prin diverse tipuri de grupare a arborilor şi arbuştilor. echilibrează volumetria plantaţiilor vegetale de arbori. la valoarea lor ornamentală. molidul. Scoarţa copacilor contribuie. cum ar fi cătina. etalate (mai late decât înalte). piramidală. când pare împodobit de sărbătoare.

a unor terenuri degradate etc.5 m. în arabescuri. spaţiile de lectură în aer liber. În cadrul decoraţiunilor florale. odihnă). plajă. sau se aduce în brazde. iar la arbuşti. domolire a vânturilor. iar toamna predomină tufănele bienale. înclusiv în combinaţii şi ritmuri artistice. umbrare. la consolidarea taluzelor. jardiniere. compusă din arbuşti şi garduri vii este subordonată plantaţiei mari. în funcţie de compoziţia de ansamblu. ca lalelele. Gazonul este. etc. zone gospodăreşti şi grupuri sanitare. un rol important îl au trandafirii. fixare şi ameliorare a solului şi pantelor etc. ori vestiare sportive. covoare florale etc. Salvia şi petunia etc. care formează majoritatea. microrelieful jucând un rol important. Organizarea spaţială a vegetaţiei în peisajele amenajate Plantaţiile separă spaţiile destinate diverselor funcţiuni. cu chenare perimetrale. dar mai pot fi şi plante medicinale şi aromatice. Se folosesc compoziţii tip mozaicuri. Plantaţia joacă rol de umbrire. ordonând spaţiile funcţionale dintr-un parc sau grădină publică. Plantaţia de mică ânîlţime. în apropiere de terase. locuri şi nişe de odihnă sau jocuri.4. expoziţiile florale. pătrate şi dreptunghiuri. amenajările de spactacole. un amestec de specii ierboase perene. spirale. Unele se corijează prin tundere periodică. intrări în clădiri. Spaţiile deschise cuprind peluze şi ornamente cu flori. Gazonul poate fi pentru agrement (sport. care se menţin în timp. Plantaţiile trebuie sistematizate prin legare ori separare. contemplare şi gazonul utilitar. Se pot utiliza şi pomi fructiferi.canalizare. lângă construcţii importante. gaze. 7. pentru pajişti. care potenţează măreţia uni arbore. clădiri. termoficare şi cabluri electrce. mărimea terenului şi de organizarea interioară a . conexează obiectivele amenajate spre a fi privite. în jur de 1. Primăvara sunt plante floricole cu bulbi. fără a se disemina în tot cuprinsul compoziţiei peisagistice. urcată pe spaliere de lemn. oglinzi de apă. fiind asociate cu bazine. Se pot amenaja borduri de plante floricole. spre a fi puse în evidenţă. frumuseţea unor flori. Traseul de circulaţie asigură fluenţa traficului şi confortul deplasării. precum şi plante floricole de grădină. sau placheză calcanele unor clădiri. Plantele floricole pot avea talie diferită. Plantaţia trebuie să aibe naturaleţe. Deplasarea se face de regulă pietonal. Sistematozarea circulaţiei se face în funcţie de structura stradală exterioară. chioşcuri. garduri. covoare florale şi borduri florale sau mixte. Masa vegetală ecranează privirea spre unele direcţii. El se seamănă. până la maximum doi metri. de stilul de compoziţie al parcului sau grădinii. monumente. combinaţii cromatice armonizate. cum ar fi terenurile de sport. conduc spre anumite zone de interes peisagistic şi asigură accesul facil al vizitatorilor din zonele de intrare. Decoraţiile florale sunt limitate ca arie.. plantele aromatice şi medicinale. dominantă de înălţime sau de punctare a unei zone. piese de apă. capete de perspectivă. fântâni. Se utilizează adesea gramineele ornamentale. viţă de vie. graminee. zonele de promenadă şi de odihnă. În zone cu oglinzi de apă se aduc plantele acvatice. Arborii înalţi pot juca rol de punct focal. de regulă. Arbuştii urcători alcătuiesc decoruri verticale tip pergole. care variază la arbori între 2 şi 4 metri. orientând-o spre cele preferate.. statui. ferigile. ori acoperi perspective neagreabile. inclusiv cu bulbi. Vegetaţia delimitează alei. pe fond de gazon. în petale florale. cel mult cu bicicleta sau cu trotineta. de relieful terenului. pentru diverse sezoane sau anotimpuri. vara begonia. armonie şi echilibru. Circulaţia asigură percepţia gradată a peisajului şi componentelor sale. ferigile şi unele legume decoratve. Ea poate camufla aspecte inestetice. Gazonul reprezintă principalul element peisagistic al unei grădini. metal şi sârmă. locurile dejoacă pentru copii. Vegetaţia erbacee cuprinde covorul verde de gazon. prezenţa apei. simetrice ori asimetrice. chiar plante legumicole. malurilor de ape. Amenajările peisagisice florale se fac pe peluze.

un bazin. în arabescuri. Circulaţia se realizează pe alei. sau pe poteci. iar ca ierarhie. avem alei principale. intermediare. Pavajele decorative se pot realiza şi în compoziţii libere.00 m. Se evită intersecţia aleilor în unghi ascuţit.00 m. Există alei de acces. având dotări de interes. Spre a nu fi inundate la ploi torenţiale. ca fântână sau ciuşmea. Pavajele grădinilor ornamentale ale unor palate sau monumente istorice pot fi realizate ornamental. mai sus decât zona înconjurătoare. 2003. . sunt necesare numai pentru uz gospodăresc. spirale şi alte forme mai moderne. dar şi estetic. 110-257. aleile din parcuri şi grădini se amenajează cu cel puţin 10 cm. Bibliografie: Simonds J. cu eventuale rigole de scurgere a apei. pag. fiind dimensionate potrivit importanţei lor. 1961. grădini sau diverse incinte este însoţită de diverse amenajări constructive şi decorative cu rol funcţional. Paris. Aleile carosabile. ca locuri de întâlnire. după desene geometrice. de centură şi de distribuţie. o statuie. Arhitectura peisajului. Amenajarea teritoriului. ca să nu incomodeze traficul. Ana. separat de pietonale şi în zona construcţiilor de întreţinere. Intrările sunt situate în puncte vizibile. Peisagistica. asimetrice..spaţiului. cu lăţimi sub un metru. În parcuri şi grădini se prevăd pieţe. Construcţia aleilor se face cu pietriş mărunt.. .Felicia Iliescu. Editura Fundaţiei România de Mâine. secundare şi de detaliu. Gheorghe Ionaşcu. care contrastează cu cadrul natural şi nu sunt permeabile la ploi. Nu se recomandă alei asfaltate. cu lăţimi de 5-6. de 1. având pante longitudinale şi transversale. curbe. Parcajele interioare se limitează în zona periferică la intrarea de serviciu. la intersecţii de străzi. Bucureşti. au trasee scurte. O. Vegetaţia din parcuri. ori sinuoase. 126 pag. Aleile pot fi rectilinii. Bucureşti. dale de beton sau de piatră. 2002. Editura Ceres. ori un aranjament floral. balast. piaţa putând fi flancată de bănci pentru odihnă.5-3.

principii cultural istorice. De asemenea. atât pentru proprietarul terenului. Modalităţile prin care se realizează planificarea peisajelor au astfel în vedere următoarele etape de acţiune: luarea în evidenţă a zonelor deteriorate din peisajul natural. trebuie găsite soluţii adecvate pentru ambele părţi. În această situaţie. în proiectarea peisajelor.). dacă nu ar respecta normele de gestionare. sau care este traversat. 1. care să asigure compatibilitatea funcţiunilor proiectate cu trăsăturile sitului existent. anumite porţiuni de stâncării dislocate prin puşcare cu exploziv. cât şi pentru publicul consumator de peisaj. fluenţa circulaţiei auto şi pietonale. principii ecologice. separarea circulaţiei pietonale de cea auto. diforme şi urâte trebuie luate în evidenţă pentru acţiuni de ameliorare. în final. conservare şi intervenţie proiectate. principii economice. de regulă de către călători sau de către turişti. procurarea resurselor necesare. care prin diverse acţiuni umane s-au degradat. grădina Cişmigiu. pierd o parte din uzufructul (profitul) ce l-ar putea obţine. care datorită respectării măsurilor din proiecte pentru conservarea frumuseţii peisajului. a unei furtuni care a rupt sau scos din rădăcini arborii şi altele. care pot depesonaliza peisajul (ex. Există şi situaţii în care anumite porţiuni din peisaj. principii tehnice. datorită bugetului încă destul de sărac. propunerea de proiecte de ameliorare prin lucrări de amenajare complexă. cum ar fi carierele de exploatare a minereurilor de suprafaţă. fără modernisme gratuite. compoziţionale. în limita posibilităţilor financiare ale beneficiarului. asigurându-se de pildă. 2003) se apreciază necesitatea respectării unor principii. planuri care. dar mai ales. Există peisaje naturale. a specialiştilor şi a populaţiei. stabilite în interesul public general.. sunt proprietăţi particulare. dar pot sta la baza promovării acestora. care reprezintă pajişti sau păşuni. care constituie decorul cotidian de locuire a comunităţilor umane. . M. care nu ţin loc de proiecte. Planificarea peisajelor denotă preocuparea pentru îmbunătăţirea lor. în diverse forme de parteneriat. În unele ţări mai avansate. privind modul de amenajare. de fapt sunt integratoare. – Planificarea şi proiectarea peisajului Planificarea peisajelor reprezintă acţiunea umană conştientă a autorităţilor administraţiei publice locale. În literatura de specialitate (Iliescu A. vecinătăţi compatibile. prin care se asigură ameliorarea calităţii peisajelor. cuprind şi propuneri concrete generale de gestionare şi pentru intervenţiile necesare. de menţinerea siturilor tradiţionale. Acest lucru nu este. s-a ajuns la situaţia că administraţia locală compensează pe proprietarii. prin planul urbanistic general al localităţii. Toate aceste zone inestetice. cuprinzându-le pe celelalte. care poate primi o eventuală compensaţie. accesul facil la intrarile clădirilor etc. astfel: principii funcţionale. urmele unor alunecări de teren. Parcul Carol etc. executarea lucrărilor de corecţie. care. O legislaţie care să favorizeze acţiunea de protecţie şi de ameliorare a peisajelor poate stabili toate premizele de acţiune şi obligaţiile actorilor antrenaţi şi interesaţi în proces. deocamdată posibil la noi.Planificarea peisajului trebuie inclusă în politicile de dezvoltare spaţială a teritoriului şi localităţilor Capitolul 8 AMENAJĂRI PEISAGISTICE ŞI METODOLOGIA PROIECTĂRII 8.. principii estetice. evidenţierea tuturor zonelor deteriorate din peisaj trebuie avută în vedere prin planul de amenajare a teritoriului zonal respectiv.

trebuie avute în vedere. abordate interdisciplinar. 5/2000). Proiectele destinate gestionării responsabile a patrimoniului natural din parcurile naturale instituite (prin Legea nr. De asemenea. În acest cadru. cum ar fi: cutremurele. organizarea gestionării efective a peisajelor protejate. astfel de programe ar putea fi propuse pentru finanţare din fondurile structurale ale Uniunii Europene. pot constitui un început şi un exemplu pentru celelalte zone. la Hanovra. Pentru peisaje deosebite. Catastrofe naturale. Germania. În cadrul programelor de cultură. prin ministerul de resort. cât şi de înlăturare a urmărilor dezastrelor naturale.Desigur că trebuie ţinut seama de condiţionările respective. secţiunea a V-a. de protecţia patrimoniului cultural arheologic şi istoric. protecţia peisajelor culturale. Regulamentul trebuie să acorde o grijă deosebită calităţii construcţiilor şi amenajărilor noi introduse într-un peisaj. elaborarea regulamentelor de gestionare şi protecţie. în special a celor protejate. Planificarea peisajelor trebuie să fie inclusă în cadrul tuturor politicilor sectoriale de dezvoltare. Măsurile ţin de legislaţia fiecărei ţări. este o necesitate. în cadrul unui plan naţional care să conţină atât măsuri de prevenire. dacă metodologia de elaborare a acestor planuri prevede acest lucru. planificarea şi gestiunea peisajului. ar trebui să facă obiectul unui program distinct. cu un secretariat permanent de lucru. Desigur. cel puţin ca specialişti. care oferă trasee de turism cultural. bazinele fluviale şi litoralul Mării Negre. Această ultimă măsură a fost adoptată prin documentul privind Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european. precum şi punerea lor în valoare şi asigurarea controlului necesar. atât la nivel central. trebuie să constituie zone de aplicare a unor programe integrate. Astfel. Autorităţile care ar trebui să se ocupe de un astfel de program ar fi cele de protecţia mediului. care. de importanţă naţională sau europeană ar trebui întocmite statute şi regulamente speciale de gestiune şi asigurată funcţionarea unei administraţii specifice. Limitarea preventivă a efectelor catastrofelor naturale şi luarea în considerare sistematică a riscului natural . introducerea acestora în circuitul public de valori. . Planificarea dezvoltării fizice a teritoriului şi aşezărilor umane permite luarea în considerare a problematicii peisajului. cât şi local. conservarea şi ameliorarea peisajelor respective. ca să nu mai vorbim de Delta Dunării. precum şi de alte considerente complemetare. văile râurilor şi a lacurilor. care să asigure simultan şi măsurile adecvate pentru protecţia. prin numirea unor administraţii permanente.consultanţi arhitecţii şi urbaniştii. în cadrul programelor de protecţie a mediului.care se realizează conjugat cu măsurile de amenajare a teritoriului au în vedere şi protecţia calităţii peisajului. calităţile în special estetice ale peisajului fac să fie indicat ca de determinarea peisajelor să se ocupe. întrucât ea asigură şi punerea lor în valoare. Instrumente de planificare a peisajului. Este necesară şi o anumită încurajare financiară şi fiscală pentru stimularea preocupărilor de protecţia. a fost promulgată şi Legea privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional. Astfel de iniţiative pot face şi obiectul unor programe naţionale. 575/2001. trebuie să se regăsească şi măsuri de protecţia peisajelor naturale degradate. care ar trebui promovate de guvern. Zone de risc natural (pentru habitat). În acest sens. Este necesară identificarea şi marcarea peisajelor. întrucât toate au consecinţe directe sau indirecte asupra evoluţiei. calităţii şi protecţiei peisajelor. de fapt. în anul 2000. dar şi cele de amenajarea teritoriului şi de urbanism. pentru integrarea intervenţiilor umane în contextul realităţilor existente şi în cerinţele modern. nr. alunecările de teren sau inundaţiile.

2. clasic sau modern. zidurile de sprijin. mai ales în zonele publice vizibile şi mai ales în preajma localităţilor. punând apa în valoare. astfel încât acesta determină şi nivelul de calitate a vieţii. unde sunt amenajate adecvat. cu dale de beton. nu sunt abrupte. fiind situate pe platforme cu taluzuri. fiind chiar mai uşor de urcat şi având siguranţă în exploatare. complementar vegetaţiei. circular. care trebuie să se ocupe de ameliorarea peisajului sunt autorităţile administraţiei publice locale. mozaicat.45 cm. În grădini şi parcuri sunt preferate zidurile din piatră naturală. către un lac. Între rosturile zidăriei se pot planta flori sau mici plante agăţătoare ori arbuşti. Peisajul poate şi trebuie înfrumuseţat. podurile şi împrejmuirile – sunt o serie de elemente create de om. având podeste de odihnă adecvate. elipsoidal. Terasele. la pante mici. Se mai amenajează aşa-numitele partere de apă. pe care se ridică adesea plante agăţătoare. Scările de grădină. bazinele diverse. Elemente funcţionale şi decorative Parcurile şi grădinile sunt dotate cu elemente construite şi amenajate specifice. şi înălţimi de 10 – 15 cm. Râpele. combinate cu statui sau alte opere de artă plastică. se prevăd fundaţii corespunzătoare la ziduri. Ele fac trecerea între o clădire şi o grădină. dreptunghi. Scara se realizează din materiale de construcţie adecvate. prin tehnologiile de intervenţie moderne. ornamente arhitecturale şi de artă plastică.. diferite de cele ale clădirilor. Bazinul poate avea formă de pătrat. o vale plantată. putând fi rustic. oferind astfel locuri agreabile de staţionare cu umbrire. sau un element de fundal. pergolele şi colonadele. În caz contrar. curbe sau frânte. trebuie sprijinite de către populaţie şi de agenţii economici locali. care pot afecta negativ condiţiile de habitat uman şi anume: cutremurele. agremetate cu flori şi decoraţii de buxus şi gazon. se amenajează oglinzi de apă aproape la nivel cu gazonul. stelar sau hexagonal.Reglementarea menţionată se referă exact la cele trei tipuri de catastrofe naturale majore. fântâni arteziene cu recircularea apei etc. Zidul de sprijin este de obicei realizat din piatră. Terasele domină perspectivele asupra peisajului. sau din beton cu imitaţie de zidărie de piatră. din lemn rotund sau fasonat etc. Bazinele cu apă reprezintă elemente atractive. Fără parteneriat public. Bordurile. balustrade. Bazinul poate avea şi jocuri de apă. Pergola se . din beton. Treapta unei scări exterioare are lăţimi de 35 . calupuri de cărămidă înglobate în mortar pe cant. Cu instalaţii hidraulice costisitoare. Pergola este o construcţie decorativă frmată din coloane sau perechi de stâlpi reuniţi la partea superioară prin grinzişoare de lemn. o grădină cu aranjament floral etc. către baza zidului se mai prevăd şi barbacane. Primii actori. cu rol funcţional. Scările pot fi drepte. scările. adăposturile de grădină. putând fi asociate cu plante acvaice decorative şi cu peşti ornamentali. cum ar fi cu trepte tăiate în piatră brută. realizate din beton turnat. Pentru stabilitate. însă. În spaţii largi.delimitează forma bazinului. ori chiar cu instalaţii de iluminat. se prevăd baterii de câteva trepte intercalate cu podeste (paliere) de odihnă succesive. Terasele sunt însoţote de scrări. ziduri de sprijin. sau cu dale . nu se pot realiza măsuri de anvergură. care.privat şi fără implicarea publicului beneficiar. care reflectă benefic peisajul exterior. mortarul de legătură fiind redus la strictul necesar. iar în terenurile umede şi pentru scurgerea apelor. 8. Terasele se întâlnesc şi în parcurile clasice şi în cele moderne. Scara se incastrează în profilul terenului. alunecările de teren şi inundaţiile. alese de populaţie. formând un paţiu intermediar. urmăresc continuu panta terenului denivelat. jardinierele. versanţii dezgoliţi de vegetaţie sau alte zone dezagreabile pot fi plantate cu arbuşti şi gazon. mai ales când acesta este mai înclinat. Decorul natural al peisajului reprezintă cadrul cotidian de viaţă a populaţiei. fiind destul de odihnitoare. realizându-se ziduri înflorate. care au funcţiuni necesare acestor zone.

beton. izolat sau în şiraguri. O bancă trebuie să fie comodă şi frumoasă. se amplasează pe marginea teraselor. Împrejmuirea se realizează din garduri vii. fără a fi remarcată în mod special. Adăpostul sau chioşcul poate fi total sau parţial deschis către exterior. orchestre sau fanfare militare. cu stâlpi de beton. Ele se realizează din piatră. Spre exterior se mai folosesc garduri din plasă de sârmă vopsită neutru în verde. potrivit unor tradiţii mai vechi. clasic sau modern. stâlpişori şi uneori cu geam de sticlă. Mai apar uneori şi pergole realizate ca galerii arcuite din elemente metalice. mascate în vegetaţie de arbori şi arbuşti. Ele pot avea un aspect rustic. uneori profilat. Forma. vasele de grădină. să ofere şi un confort termic. reluate. se pot realiza şi garduri de nuiele pe pari de lemn. jocurile de copii şi instalaţiile sportive. parapet de lemn. Important este ca împrejmuirea să asigure securitatea spaţiului. spre a nu deteriora imaginea naturală rustică. metal cu lemn. fiind prevăzut cu grilaj. Împrejmuirile au rolul de a proteja parcul sau grădina de accesul unor animale. Adâncimea unei jardiniere este cam de 30 cm. pentru flori şi 40-60 cm. Podul poate fi orizontal sau arcuit. sau din lemn fasonat. ca deschidere. Jardiniera. de asemenea vopsite în verde. pentru arbuşti. ori pentru a admira perspectiva din jur. fiind mai mare pentru arbori. piesele de artă plastică şi alte accesorii – reprezintă o altă categorie de dotări specifice. care încadrează un spaţiu. care poate fi şi mobilă. olane sau ţiglă. coloritul plantelor incluse fiind benefic. ca parapet al terasei sau scării. O variantă mai redusă a podului este puntea. ca suport pentru plante. Podeţul este un pod mai mic. Pentru aspect rustic. Podurile pot fi necesare pentru traversarea unui râu sau mic lac. ori un grup statuar. prevăzut cu balustrade. în zilele de sărbătoare. pentru a sări dintr-o parte în alta a firului de apă. ori de accesul unor oameni certaţi cu legea. necesare în parcuri şi grădini. sau montate fix. Aspectul colonadei este decorativ. piese de artă. Grădinile japoneze au mici punţi. din lemn rotund. care pot deteriora masa verde. ce pot fi mutate şi aşezate în ritm. o flacără. Elemente nelipsite într-o grădină sau parc. ori chiar a unoi văi mai mari. În jardinieră se toarnă pământ fertil şi se pun plante sau flori. Mobilier exterior. sau o oglindă de apă. putând consitui şi un fundal al unei construcţii. Există şi bănci circulare. Colonada specifică arhitecturii este compusă din coloane clasice dispuse în unul sau mai multe şiruri. sau dale de piatră ori beton prelungite.face din lemn rotund. având întotdeauna un parapet cu balustradă. culoarea. mai rar din tablă (profilată). Ele formează mici grădini. ziduri pline sau profilate prefabricate. ridicând valoarea ambientală. ori garduri din scânduri fasonate şi profilate. echipamente şi accesorii Mobilierul de grădină. module de beton fasonat sau mai rustic. Acoperişul se realizează din şiţă. zidărie sau de lemn. Adăpostul de grădină poate fi sub forma unui chioşc uşor din lemn. fiecare cuvă având prevăzută o ţeavă de scurgere a apei suplimentare. materialul şi finisajul se armonizează cu restul compoziţiei. un alt gen de dotare decorativă. care pot fi şi suspendate. ca la vechile construcţii rurale. un monument. pe frânghii. folosit pentru a ne feri de soare sau de ploaie. Jardinierele sunt volume geometrice diverse. vase. 8. . ori pe cabluri. băncile şi scaunele se amplasează dealungul aleilor şi în pieţele parcurilor Băncile pot fi mobile. În grădinile publice mari se fac chişcuri mai mari în care cântă. sau chiar prin intermediul acestora.3. trunchiuri şi butuci semifasonaţi.

Se găsesc în grădini botanice.edilitare în amenajarea peisagistică Alimentarea cu apă este necesară pentru: udarea plantelor. ori prezintă unele specii vegetale sau florale rare. ele putând funcţiona neîntrerupt. agăţătoare. provenite de la grupuri sanitare sau anexe gospodăreşti se prevede o staţie . Canalizarea apelor uzate şi pluviale necesită un sistem de rigole deschise. Ele delimitează aşanumitele săli de verdeaţă din parcuri şi grădini. Pentru copiii mai mari care practică jocurile sportive. grupuri statuare. fiind folosite pentru decorarea zidurilor şi calcanelor inestetice. alcătuite din şipci înguste de lemn. Apa de udare trebuie să fie la termperatura mediului exterior. distanţă de zidul suport. pentru apă potabilă la ciuşmele şi la grupuri sanitare şi pentru spălat aleile. busturi etc. alimentarea bazinelor. cu guri de absorbţie. cu caracteristicile lor biologice. topogane. mici construcţii adăpost tip colibă. fie un râu sau un lac apropiat. sau bare subţiri de metal. terenuri de volei şi baschet. bazinele sau terasele. înainte de stropire a vegetaţiei. o captare de izvor sau un puţ propriu. Ele se aşează pe podestele scărilor. mai mari ori mai mici. de delimitare a nişelor de lectură la bibliotecile în aer liber etc.) sau de handbal amatori (25 x 50 m. Ele se vopsesc în verde. fântânilor şi cascadelor. profilate sau vopsite. busturi. fântânile şi cascadele necesită o apă limpede şi curată. necesară pentru arbori şi arbuşti. parcuri dendrologice etc. ca separeuri de grădină restaurant.Vasele de grădină pot fi scunde sau înalte. Terenuri de sport. apa din puţuri fiind prea rece. Ele se montează la 5 – 10 cm. cabană. piatră sau marmoră. obiecte artistice din metal. Dimensiunile lor se corelează cu cele ale spaţiului în care se amplasează. alb sau brun închis. aşezate în cruce. decorate simplu. cu plante urcătoare. bazoreliefuri. Reţeaua de alimentare cu apă se pozează sub adâncimea de îngheţ şi este prevăzută cu hidranţi. prevăzute cu grătar şi reţea de conducte subterane. pătrate sau romburi. pentru apa de suprafaţă.4. la un emisar. Materialul este ceramică arsă. de regulă în cotrast cu piesa. Bazinele.) şi atunci se amplasează pe un fundal verde. pe când altele pot fi privite doar din faţă şi lateral (bazoreliefuri. sârmă ori turnate în beton. iar pentru tineri chiar terenuri normale pentru aceste sporturi. panourile indicatoare şi coşurile de gunoi. care asigură o rază de circa 20 m.) terenuri sau ziduri pentru tenis. Se foloseşte şi udarea prin aspersiune. leagăne diverse. se amenajează mini-terenuri de fotbal (20 x 40 m. care conduc. Obiectele şi instalaţiile de jocuri se amplasează în locurile rezervate pentru joaca celor mici. sau şi prin îmbrăcarea lor ca suprt. ele se amplasează având un fundal. apa de alimentare putând fi stocată în bazine şi recirculată prin pompare. Pentru o percepţie adecvată. cu spaţii libere. ori cofetărie. Acestea pot fi: bacul de nisip pentru preşcolari. Treiajele sunt nişte panouri de tip grilă. Panourile indicatoare marchează direcţiile de vizită şi de ieşire din parc. Piesele de artă plastică pot fi statui. săpat sau forat. Pentru udarea plantelor se utilizează ca surse fie reţeaua de alimentare cu apă a localităţii. Platformele unor astfel de terenuri se pot transforma iarna în patinoare. pe balustrade sau pe borduri ori postamente tip soclu. Se pot folosi şi pentru compartimentarea sau flancarea unor pergole ori terase. speciale. bazine mici de apă. cum ar fi: treiajele. ovale sau rotunde. Pentru apele uzate. Instalaţii tehnico. Unele obiecte de artă pot fi privite de jur împrejur şi atunci pot fi înconjurate de alei. printr-un canal colector. iglu etc. 8. Aspersoarele se cuplează la furtunurile cuplate la hidranţi. astfel încât este indicată stocarea prealabilă a apei în bazine. bare metalice de căţărat. piste pentru patine cu rotile. Accesoriile sunt piese necesare amenajărilor peisagistice. la care se pozează furtunul pentru udare. carusele rotative.

la scara 1/25000 – 1/5000. ori într-un puţ absorbant. de artă.de decantare corespunzătoare. înainte de deversare în emisar. ori administraţia parcului – să elaboreze o Temă. Ca investiţie publică.. următoarele: studiu de pre-fezabilitate.. care să confirme solvabilitatea beneficiarului. după caz. Scenariul de proiectare a peisajului De regulă. arhitect). care poate fi primăria localităţii. la scara 1/500. însoţite fiecare de breviarele de calcul ale consumurilor. piesele scrise cuprind: comanda şi tema de proiectare. 8. garantând plata. în colaborare cu arhitectul peisagist şi cu administraţia parcului amenajat. tuburi perforate de ceramică sau de plastic. fascine. La acestea se adaugă antemăsurătorile. Drenurile pot fi şanţuri umplute cu pietre. sau de iluminat se realizează de către specilişti electricieni. sau chiar 1/500. secţiuni transversale şi longitudinale prin zona amenajată. Istalaţiile electrice de forţă pentru hihrofoare şi alte utilaje. Instalaţia electrică asigură iluminatul corespunzător al parcului sau grădinii. care stă la baza elaborării proiectului.program de proiectare. Acestea sunt obligatorii pentru investiţiile publice. dar şi decorativ. Drenajul se utilizează în cazul unor terenuri umede. planul general de amplasament al zonei ce se amenajează peisagistic. sistematizare verticală şi drumuri etc. memoriul general şi de arhitectură (elaborat de şeful de proiect. devizele pe obiecte şi devizul general al lucrării. putând ajunge şi la 300 m. Un dren poate avea 50. 1/5000. avem un sistem de canalizare deschis şi unul subteran. către emisar. faţă de proiectant. la scară convenabilă. planuri de amplasare de detaliu. debitelor. Fazele de proiectare sunt. Mai întâi trebuie ca beneficiarul. dimensionării şi eventuale instrucţiuni de exploatare. impermeabile pentru apa primită. potrivit legii. a unui studiu hidro-geologic şi a temei de proiectare. o amenajare peisagistică se realizează pe baza unui proiect. ori conducte de ciment poros. etc.la scări convenabile (1/20. al aleilor de acces. Documentaţia cuprinde. cu efecte diverse. piese scrise şi piese desenate. ca lămpi pitice. Traseul de iluminat urmează îndeaproape traseul vizitatorilor. cu o înclinare minimă de 3% şi creşterea progresivă a diametrului. la scări convenabile: 1/100 sau 1/50 pentru decoraţia pardoselilor.. 5. studiul de fezabilitate. pentru a nu se denatura culorile. extrasele de materiale şi devizele realizate printr-un program pe calculator şi în final. Corpurile de iluminat sunt tratate ca obiecte decorative. Trecerea la proiectare se face pe baza unui contract de proiectare încheiat şi a comunicării deschiderii finanţării. Drenurile se stabilesc pe direcţia pantei maxime de scurgere a terenului la distanţă de 5-10 m. memoriile de specialitate pentru instalaţiile sanitare de alimentare cu apă şi canalizare. 1/5). având un rol funcţional. proiectul tehnic şi caietele de sarcini. proiectul lucrării se încredinţează pe baza unei licitaţii publice de proiectare. Aşadar.1/1000 La studiul de pre-fezabilitate şi fezabilitate se elaborează o documentaţie simpliicată. unul de altul. legată la canalul colector.60 m. ca de obicei. putând fi montate pe stâlpi ca lampadare sau jos. Iluminarea florilor se face prin becuri cu incandescenţă. Acestea se elaborează pe baza unei ridicări topografice a terenului. parcurile şi grădinile oraşelor fiind spaţii de interes şi de utilitate publică. Ca piese desenate se elaborează: planul de încadrare în zonă. 1/1000. detalii de execuţie pentru diverse piese de mobilier exterior de grădină. La proiectul tehnic de execuţie. la recepţia fazelor de proiectare. lungime. cu substrat de argilă. dispunerea jardinierelor. a pergolelor etc. Ele formează o reţea subterană care colectează apa în exces şi o evacuează la un emisar natural. pentru instalaţiile electrice. care cuprinde doar un plan general de amenajare cu zonarea funcţională şi o evaluare generală. .

Bibliografie: • • • • Simonds J. .. Gheorghe Ionaşcu. Editura Ceres. Ana. Bucureşti. 258. Editura Fundaţiei România de Mâine. Peisagistica. . O. 2003. Bucureşti. Amenajarea teritoriului. 202 pag. Gheorghe Ionaşcu. Paris. Editura Tempus. 2002. perspectiva ecologică. Bucureşti. 2003. 1961. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România. pag.Felicia Iliescu. 126 pag.281. Arhitectura peisajului.

Între aceste creaţii ale omului. Arhitectura creată aici s-a încadrat intim mediului natural suport. colective sau individuale şi gosăpodăriile oamenilor din zona rurală. de la relieful pitoresc.. Arhitectura clădirilor şi gospodăriilor are meritul de a reprezenta cele mai fidel.danubiano. degradând-o. se remarcă în mod pregnant cele arhitecturale. locuinţele familiale urbane. 2003).. ceea ce numim.spirituală a unui popor. De aceea. sau a unei epoci trecute. spre câmpia Dunării de jos. Profesorul Octav Doicescu definea admirabil arhitectura. în majoritatea lor covârşitoare.spaţiul nefuncţional pe plinuri”. în centrul de greutate a ariei sale major (Păun Silvia. aflată acasă. Arhitectura autohtonă.tracă. spre câmpia Dunării de jos. (Păun Silvia. Criza ecologică reprezintă de fapt o criză de sistem a civilizaţiei contemporane. ca fiind .spaţiul funcţional pe goluri”.. remarcată de Lucian Blaga. culturalitatea trebuie să pună în valoare naturalitatea. în special cea din mediul rural. de frumos.pontic au primit acest dar natural de ritmuri. Peisajul cultural reprezintă peisajul natural. a primilor agricultori europeni.vale . creaţiilor naturii. al arcului sub-carpatic. străjuit de bazinul inferior al fluviului Dunărea. modulat natural. pe când sculptura este . din principiu. potenţând-o cu valorile spiritualităţii umane. de regulă. Buc. Nimic nu redă mai fidel amprenta istorico. Ritmurile naturii au marcat creaţiile arhitecturale. croit armonios şi integrat mediului natural. Cu alte cuvinte. învăluite în mantia protectoare a naturii. de modelare a spaţiului. Ambientul uman este. 1. al spaţiului mioritic. standardul de locuire.pontică s-a încadrat organic în mediul natural şi în paleta de ritmuri şi forme de relief pitoresc. ce coboară treptat din catena munţilor. a fost potenţată marcant de culturalitatea umană. precum şi în paleta de ritmuri şi forme de relief. cu macrocosmosul. Peisajul cultural românesc Peisajul natural este marcat pretutindeni de prezenţa omului şi a creaţiilor sale antropice. tradiţia şi arta românească.danubiano. s-a înscris în ritmul. modulat gradat. caracter aparte. relevant şi propriu arhitectului creator al ambientului uman. Peisajul este marcat de toate aceste alcătuiri umane. relieful şi biodiversitatea ei . reprezintă exemple majore de trăire a. valoarea arhitecturii autohtone. Valorile cadrului natural autohton sunt potenţate cu creaţiile umane. care coboară treptat. decât operele de arhitectură. iar nu s-o înlăture. creaţiile umane ar trebui. cu geografia. Natura caracteristică a spiritualităţii autohtone este sentimentl solidarităţii cu întregul. dăltuite în piatră şi alte materiale. prin creaţiile adăugate de om. integrate organic mediului în care sunt amplasate.. Locuitorii ţinutului carpato. în care naturalitatea primordială. imprimat şi transmis de civilizaţia pelasgo. prin diverse construcţii şi amenajări.România.Arhitectura creată în vatra carpato.arh. Construcţiile reuşite. să aibă un impact pozitiv asupa mediului preexistent şi nicidecum un impact negativ.2003) Capitolul 9 VALOAREA PEISAJULUI CULTURAL AUTOHTON 9. din catena munţilor. Rolul viului este acela de a creea ordine şi organizare în universul neviu. sentimentul spaţiului. cu alternanţa deal . … Ritmurile naturii au marcat creaţiile antropice.

cum ar fi cele de circa 2000 de ani. Aceste construcţii demonstrează faptul că primii agricultori ai Europei. o mantalitate deschisă. dintr-una rurală. de adăpost al intrării în casă. multiplelor cerinţe în timp. arhitectura deschisă Arhitectura românească este o arhitectură deschisă către Soare. Orice arhitectură urbană derivă. înregistrată în zori. determină şi starea de spirit a oamenilor. care are. . din Muntenia. ale familiei. eliminând hotarele rigide.potice. de sociabilitate a oamenilor acestor locuri. . stâlpii şi balustrada din piatră. care face trecerea firească dintre spaţiul interior către cel exterior. ca şi de comunicare a celor două spaţii. dovedeşte vitalitatea substratului comun pelasgo-tracu. ori din cărămidă. (Berindan Cornelia. ca la biserici. în ordinea apariţiei lor au fost următoarele: de comunicare cu mediul natural. de la Bucşani şi Şuici.. Prezenţa casei cu prispă sau foişor. la o scară adecvată şi la celelalte tipuri de spaţii intermediare: cerdac. transmis în concepţia arhitecturii autohtone. mai mult decât oricare alta. care au devenit sedentari în arcul Carpatic şi pe Valea Dunării. de expunere a zestrei fetelor de măritat. Foişorul este o încăpere deschisă a casei de locuit. în anumite zone din Ardeal . ca dealtfel prispa sau pridvorul.9. al celui de al treilea spaţiu. de milenii. adesea prefabricată.Spaţiul cu proporţii de aur. de la Straja în Bucovina. loc de luat masa. ori la Vâlcani în Banat etc. de legătură a interiorului cu exteriorul. Trecerea gradată. În zeci de milenii. ieşit mai mult de sub acoperişul casei mari şi având propria straşină. cu comunitatea exterioară locuinţei. 2. către om. ori din Moldova. Casele mai vechi aveau foişorul mai mare. au dovedit dintru început şi până în zilele noastre. Arhitectura ţărănească a precedat-o pe cea urbană şi sacră şi le-a întrecut prin număr. 9. din interior către exterior şi invers. din Oltenia.dac. către lume. de regulă. în nopţile de vară. ca loc de muncă. prin evoluţie. ori de lucru de mână artizanal. Starea timpului. verandă. de regulă. de odihnă. 1989). prispă. Funcţiunile unui foişor. Una din cele mai vechi case cu foişor este cea neolitică de la Vădastra. Este un mesaj de comunicare umană. era amplasat. decât cele noi. a cerdacului. care a fost adaptat cu uşurinţă. din judeţul Neamţ. din neolitic şi până astăzi (Păun Silvia. în mai multe zone ale României. loc de primire a oaspeţilor în vreme de vară.verandă. chiar şi la locuinţa din blocuri. de belvedere şi de taifas. cu constatarea stării vremii. Unele din aceste funcţiuni se regăsesc. a pridvorului. primordială. El deschide procesul de locuire spre exterior. Mesajul străvechi din vechimea veacurilor a avut forţa de a determina preluarea şi adoptarea spaţiului internediar. Dar astfel de case s-au pastrat şi în alte regiuni. Pridvorul este o prispă mai dezvoltată. în ritmuri de lumini şi umbre. 3. Arhitectura urbană a fost trecerea logică şi estetică a arhitecturii tărăneşti la nevoile oraşului şi orăşanului. ea s-a putut rafina. dialogul începând de dimineaţă. prin intermediului prispei. proprie civilizaţiei carpato. 2003). numit. de păstrare la umbră a vasului cu apă de băut. prin prezenţa loggiei urbane. apoi de la Medgidia.danubiano. 1994). prin varietate. prin intermediul spaţiului intermediar. Foişorul. la Zebil în Dobrogea. ori de 6000 de ani. prin fantezie. se realizează la noi. ori de stat la sfat. a foişorului. care are o vechime de circa 6000 de ani. loc de odihnă şi de somn. . această casă a dorului. un imn închinat statului (Joja C. prilej cu care se adaptează şi programul de activitate al zilei.Spaţiul deschis. de supraveghere a gospodăriei. cu faţa spre miază zi.

El exprimă. de dimensiuni impresionante.618. op. numărul de aur poate fi considerat ca o constantă a fenomenului estetic. la scara şi măsura cerută de smerenia omului. prezente atât în Moldova.618. căci se scurg de secole şi milenii. Nu există superioritate arhitecturală a unui popor asupra altui popor. pătratul. cum spunea Platon.) Figurile geometrice care conţin. Cantacuzino şi Cristofi Cerchez. Forţa şi demnitatea unor biserici. prin arhitectura lor. care utilizează proporţiile de aur. cu semnificaţii adânci. 2003). dar şi în Ardeal. semnalul cosmic transformându-se în semnal de conştiinţă. Ţara Românească şi la muntele Atos. (idem. Lipsa de trufie şi modestia reculegerii profunde se vădeşte. Studiile interbelice ale arhitecţilor G. ne călăuzesc către valorile arhitecturale autentice. cit. În regnul vegetal şi animal. fără a-l sufoca. filosofice. susţine arh. sau. înţelegând prin ordonare. numărul de aur abundă. numărul de aur se regăseşte în cristale. Numărul de aur este dat de raportul dintre 1+ radical din 5 supra 2. sunt: dreptunghiul de aur. cu dragoste şi fără ostentaţie Creatorului. . numărul 5 fiind regăsit în spiralele cochiliilor. impuse prin supleţea şi harul proporţiilor. Silvia Păun. Fie că sunt simple locuinţe. ca valoarea unei proporţii între un minim de termeni. măsura şi sobrietatea autohtonă oferită. . oferă o lecţie a măsurii cu care trebuie să ne alcătuim creaţiile arhitecturale pentru locuire şi reculegere (Păun Silvia. se află de fapt o anumită proporţionalitate. În lumea mineralelor. cum am arătat. materii anorganice. legătura cea mai strânsă dintre întreg şi părţile sale componente. ritmul sufletului lumii. 2003). a raportului de aur în arhitectură. de a se reculege în spaţii intime. cât şi din cărămidă şi piatră. nu au respectat tradiţia. s-a impus ca rezultat al cercetării. esenţe şi sensuri de ordine şi frumos. construcţiile ilustrează. triunghiul de aur cu unghi ascuţit de 36 grade. relaţiile convenabile de mărime. conace sau palate. Henrietei Delavrancea. Arhitecta Silvia Păun le numeşte trasee regulatoare. au pierdut aceste valori. contribuind la creşterea gradului de coerenţă al fiinţei umane. Acest raport. până astăzi. este propice reintegrării omului în mediul natural. Concepţia oglindeşte mentalitatea specifică românilor. cel mai bine. Prezenţa de milenii. biserici ori ctitorii domneşti. atât în natură. Vitruvius definea numărul de aur.Gibory şi ale lui Constantin Joja. 9. în diferite moduri. Numai cei care. în arhitectura troiţei. pe celebrul Daniil sihastrul. regăsit din siturile preistorice. pentagonul regulat de aur. având raportul laturilor egal cu numărul de aur 1. relaţii care pot corecta şi înfrumuseţa dimensionările strict utilitare. Proporţiile de aur în spaţiul antropic armonizează ritmurile fiziologice umane cu ritmul cosmic. reechilibrând planul psihic (Păun Silvia.Arhitectura la scara umană În România. ele fiind ritmuri. Este posibil ca proporţia de aur să fie unul din ritmurile ordonatoare. găsim atât ca arhitectură din lemn. care se verifică prin rapoarte geometrice.4. a unei epoci asupra altei epoci. fără ostentaţie. Una dintre cele mai frumoase lecţii de smerenie şi de respectare a scării umane a edificiilor ridicate în cărămidă şi piatră. triunghiul echilateral. M. Detaliul şi ornamentul completează numai volumul. cât şi în arhitectura populară autentică (Păun Silvia. În căutarea legilor obiective ale frumosului. care domnitor îl avea drept duhovnic.În spatele a ceea ce numim a fi frumos. arhitectura autohtonă este concepută la scară umană. ne-o dau meşterii care au edificat bisericile lui Ştefan cel Mare al Moldovei. pentagonul stelat de aur. a unui stil asupra altui stil. care armonizează întregul cu părţile sale. dar şi în proporţiile corpului uman. care este egal cu 1. Exemple de păstrare a scării umane a construcţiilor. sau cele ulterioare ale lui Adrian Gheorghiu. numărul de aur. 2003). care prezintă simetrii de ordinul 4 şi 6. chiar şi în edificiile de cult.

1989. prin stilul brâncovenesc. iar mai târziu. învăţând să discern valorile şi încercând s-o ajut prin obţinerea unor informaţii şi materiale din teritoriu. 1984. arhitect Silvia Păun. Bucureşti. pasionata şi delicata. Ionaşcu Gheorghe. câtă vreme. în cadrul unei scrieri de peisagistică pentru arhitecţi şi alţi interesaţi de subiect. rezultat ca urmare a unei arhitecturi realizate la scara umană. Bucureşti. cea mai bună sursă de informaţii. Arhitectura autohtonă a lemnului. Dar. 2003. perspectivă ecologică. Editura Tempus. Editura Per Omnes Artes. dacă nu te sprijini pe specialiştii de marcă ai domeniului. Pledoaria asupra calităţii peisajului. o consider justificată pentru determinarea calităţii peisajului antropizat. . în periada 1990-2003. pentru valoarea arhitecturii autohtone româneşti. România – valoarea arhitecturii autohtone. Actualitatea tradiţiei arhitecturale româneşti. având anumite posibilităţi de fructificarea legăturilor cu colegii arhitecţi din teritoriu. Joja Constantin. materiale şi tehnologie. Bucureşti. Arhitectura românească în context european.Petru Rareş îi urmează exemplul lui Ştefan. ca funcţionar public în ministerul de resort. Constantin Brâncoveanu a identificat. oferă exemple de măiestrie ajunsă la superlativ. Ea este extrasă din studiile aprofundate ale unor cercetători de marca. Se consideră că arhitectul Ion Mincu a fost fondatorul arhitecturii în stil românesc. din acest capitol. Bucureşti. cu care am avut şansa să dialoghez în anii 90. pe care l-am ascultat ca student. Chiar şi studiile de conservare a cetăţilor dacice din munţii Orăştiei. Păun Silvia. de la sfârşitul veacului XIX. Bibliografie: Joja Constantin. care a fost nepreţuita arhitect Sivia Păun. practicată de milenii. 2003. mai ales. în Ţara Românească. nu cred că mai trebuie argumentată suplimentar. Constantin Joja. Editura tehnică. cum au fost arhitecţii: Octav Doicescu. stimulând redescoperirea vocaţiei europene a arhitecturii şi artei autohtone româneşti (idem). Pledoaria mea. Nu poţi avea un demers orientat benefic şi productiv. a fost. precum şi alte studii la care am fost promotor şi responsabil în cadrul ministerului. Arhitectura autohtonă din teritoriul românesc oferă un exemplu de acord ideal şi armonie între volum. cu care am colaborat ani de-a rândul. Editura tehnică. Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din România. Schematizarea deliberată a formelor şi croiala lapidară a alcătuirilor constructive constituie un exemplu de creaţie arhitecturală a meşterilor populari neşcoliţi în arhitectură. am lucrat în departamentul de urbanism şi amenajarea teritoriului din ministerul de resort. mi-au fost uneori sugerate de regretata doamnă. asupra arhitecturii româneşti. sprijinindu-i la rândul tău.

1. Monumente naturale – zone cu particularităţi naturale marcante. desfăşurată la Tulcea. pentru clasificarea zonelor protejate. dată fiind marea diversitate a peisajelor seminaturale sau a caracteristicilor culturale în lume. în cadrul stilului de viaţă şi a activităţilor economice normale ale regiunii. (73) 30. sunt: Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor (UICN). Zone biotice naturale – rezervaţii antropologice. corespund zonelor protejate care fac parte din programele internaţionale şi care prezintă o deosebită importanţă pentru conservarea naturii. prin Rezoluţia nr. I. secţiunea a III-a. .Propunerile Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor (U. inclusiv cele peisagistice. la inceputul lunii mai 2004. Parcuri naţionale. Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Categoriile 9 şi 10 ale sistemului de clasificare al U. În România. Reglementări speciale privind delimitarea principalelor peisaje şi protecţia acestora. E. Pesajele protejate cuprind peisaje naturale de importanţă naţională. Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie. Zone Protejate. Comisia Comunităţii Europene (C. care să înceapă cu instituiirea şi reglementarea protecţiei acestora Capitolul 10 REGLEMENTĂRI PRIVIND ZONELE PROTEJATE ŞI PEISAJUL Diversele organizaţii europene şi mondiale au acordat o atenţie specială zonelor protejate din teritoriu. zonele protejate au fost instituite. care au fost dezbătute la o reuniune privind peisajul. Zone administrate cu utilizări multiple – zone sau resurse administrate. prin Legea privind amenajarea teritoriului naţional. Principalele organizaţii care au instituit şi ierarhizat zonele protejate din teritoriu. reprezentative şi autentice de floră şi faună. nr. Peisaje protejate. mai mult cu caracter de documentare. sub diverse denumiri.I. Rezervaţii naturale pentru conservare – sanctuare ale faunei. ). Aceste zone servesc deasemenea interese ştiinţifice. Rezervaţii ale biosferei şi situri naturale ale patrimoniului mondial. Ele sunt diverse din punct de vedere ecologic şi au un caracter şi dimensiuni variate. constituindu-le în zone protejate. peisaje semnificatie ca valoare şi frumuseţe ori bogăţie – se regăsesc în majoritatea celorlalte zone protejate instituite. cu patrimoniu natural. Deşi există şi o categorie specială de peisaje protejate. C. S-au elaborat unele studii.). caracterizate prin interacţiunea armonioasă a omului şi a peisajului şi oferă posibilităţi de destindere şi de turism.Peisajele protejate trebuie să facă obiectul unor preocupări oficiale ale autorităţilor administraţiei publice centrale şilocale. 10. 10. încă nu au fost elaborate. în prezenţa unor invitaţi străini. N. Rezervaţii de resurse. adoptată în 26 octombrie 1973. culturale şi educative. care adăpostesc specii unice. cuprind 10 categorii diferite şi anume: Rezervaţii ştiinţifice – rezervaţii naturale. 5 din anul 2000. Consiliul Europei.N. este posibil ca acestea să fie clasate în două mari categorii: . cum am mai amintit. E.C.

2. 10. Parcurile Naţionale. sau pe platouri de podiş. natural şi cultural ( UNESCO. Acestea reflectă fenomene culturale. obiceiurile. categoriile 4 şi 5. Tipurile tradiţionale de exploatare (agricultură. Monumentele şi siturile naturale protejate. care oferă un peisaj deosebit şi prezintă variaţii climatice. ne interesează în mod special. care au fost organizate într-o reţea mondială de rezervaţii ale biosferei. acoperite de vegetaţie naturală sau semi-naturală (întreţinută de om). Rezervaţiile naturale. Pe baza criteriilor stabilite prin Convenţie. zona tampon (între zona protejată şi restul teritiriului). sau alte forme de rezervaţii. spre a fi declarate situri ale patrimoniului mondial.peisaje cu calităţi estetice deosebite. pescuit) constituie elementul dominant. care au fost desemnate prin Convenţia Internaţională pentru protecţia patrimoniului mondial. de restricţie maximă. Situri ale patrimoniului mondial. în cadrul tematicii noastre de peisagistică. Fiecare rezervaţie a biosferei cuprinde unul sau mai multe din următoarele elemente: exemplare reprezentative de biomi naturali. Centuri verzi.3. 10. Peisajul rural protejat. rezervaţii forectiere.) se axează pe două mari categorii de zone protejate excepţionale. sau tehnicile de exploatare a pământurilor. ) are pentru zonele protejate o clasificare în opt categorii. situate de-a lungul coastelor litorale. E. credinţele. de la 1 la 8. Peisajele naturale ori semi-naturale protejate pot adăposti rezervaţii naturale. pe malul lacurilor. Peisajele naturale sau semi-naturale. care prezintă un deosebit interes biologic sau peisagistic. E. 1972). pentru activităţi de destindere în general şi pentru turism în special. Zone protejate specifice. Gestionarea responsabilă corespunzătoare a unei rezervaţii a biosferei. să fie considerate situri ale patrimoniului mondial. organizarea socială (la noi în obştii). pentru a asigura integritatea peisajului respectiv. de către Programele UNESCO pentru om şi biosferă. care rezultă din modurile de utilizare tradiţională a siturilor. cum ar fi tradiţiile. sau unice în felul lor. S. necesită instituirea următoarelor zone specifice: zona naturală. rezervaţii de vânat. cu grade de protecţie diminuat. comunităţi unice de plante şi animale sau regiuni care conţin elemente neobişnuite sau prezintă un interes excepţional. păşunat. Propunerile Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie. care rezultă din interacţiunea omului şi a naturii. care pot fi readuse la condiţiile naturale mai favorabile. zona de restaurare (ecologică). Comitetului Internaţional al Patrimoniului Mondial. Comisia Comunităţii Europene (C. de către naţiunea semnatară pentru sit. Dintre acestea. astfel: Rezervaţia naturală integrală. peisaje armonioase. pe firul văilor. Aceste zone se caracterizează prin tipuri de aşezări umane atrăgătoate din punct de vedere estetic. aproape de rute turistice sau de centre de locuit. N. O. sanctuare. Ştiinţă şi Cultură (U. ecosisteme modificate sau degradate. E. peisajele – parte integrantă a regiunilor naturale pe care omul le administrează intens. care a permis regiunilor de valoare universală remarcabilă. zona trebuind să fie suficient de mare. aceste regiuni excepţionale trebuie recomandate ca atare. Acestea sunt zone naturale sau pitoreşti. (cum ar fi zonele umede sau pădurile). zona de cultură stabilă. C. la scară mondială şi anume: Rezervaţii ale biosferei. în regiuni de deal şi de munte. O asemenea zonă poate îndeplini mai mult decât o . Peisajele naturale sau semi-naturale sunt regiuni protejate.

în cadrul unor severe reglementări. care reglementează şi controlează folosinţa terenurilor. în afara oricărei intervenţii umane. Este preferabil ca gestionarea ansamblului zonei să fie încredinţată administraţiei centrale. numai de către persoanele ale căror actuivităţi sunt compatibile cu protecţia acestor zone. loisir. în primul rând. Categoria B reuneşte teritoriile pentru care conservarea patrimoniului natural (floră. trebuie să cuprindă amenajări destinate informării publicului. cum ar fi: mărăcinişuri. activităţi forestiere. Interesul major priveşte protecţia naturii şi neamestecul omului în evoluţia naturală a ecosistemelor. tolerate anumite activităţi umane tradiţionale. adoptată în 26 octombrie 1973. pe interesul ştiinţific: grupează teritoriile (rezervaţiile) protejate de o manieră absolută. pentru valoarea culturală şi estetică. domină agricultura. în zone bine definite. indiferent că este vorba de perioada de o singură zi sau de o durată mai mare de timp. Această zonă este bogată în elemente care prezintă interes din punct de vedere biologic şi cultural. în vederea regenerării şi repopulării zonelor degradate. faună. Zonele naturale sau semi-naturale protejate.Populaţia trăieşte în ferme. în care orice intervenţie artificială susceptibilă să altereze aspectul. cu condiţia ca acestea să nu contravină scopurilor conservării. Protecţia şi modul de gestionare a acestor zone ţine de competenţa autorităţilor regionale şi locale 10. Zonele naturale şi semi-naturale protejate sunt nelocuite. totuşi. Zonele clasate în categoria A sunt astfel sustrase definitiv activităţilor umane. dar şi aceştia numai cu permis special. sate sau chiar în mici oraşe. cu condiţia respectării stricte a reglentărilor. stufărişuri. constituind zone de referinţă şi rezerve biologice potenţiale. Consiliul Europei. Centurile verzi cuprind spaţii rurale amenajate. iar în anumite rezervaţii vehiculele sau bărcile fac obiectul unor reglementări speciale. Zona este. care se pretează scopurilor recreative. centrele de primire a vizitatorilor etc. dar sunt .funcţiune: conservarea naturii. a propus o terminologie europeană de zone protejate. parcuri plantate cu arbori şi cu arbuşti şi care cuprind eventual zone de oglinzi de apă etc. prin Rezoluţia nr. Aspectul recreativ este important. cultural şi estetic este protejat cât mai eficient cu putinţă. Activităţile umane tradiţionale sunt admise. (73) 30. în general. cum ar fi drumurile însemnate. bazată pe clasificarea în patru categorii. ele pot deveni pe termen lung peisaje semi-naturale. echipamentele destinate activităţilor de destindere vor trebui amplasate în afara acestei zone sau la periferia ei. Peisajul rural protejat este o vastă întindre de pământuri cultivate. ea trebuie instituită prin decizii relative la amenajarea teritoriului sau printr-un regulament elaborat de către administraţia centrală. heleştee. Categoria C cuprinde zone care prezintă un interes incontestabil. dar peisajul prezintă anumite caracteristici tradiţionale. Pot fi admişi vizitatori. precum şi protecţia solurilor contra speculei funciare. primele două fiind zone protejate strict. islazuri de munte etc. prin reglementări ale activităţilor de construcţie sau printr-o gestionare de ansamblu.) constituie un obiectiv major. care se integrează bine în peisaj. perturbatoare a echilibrelor naturale. Interesul ştiinţific este important. Dacă protecţia nu este prezăzută în legislaţia naţională (cum este cazul României).Ca regulă generală. mai ales pentru construcţiile ridicate de persoane străine de regiunea şi pentru adăpostirea turiştilor. Patrimoniul biologic. Pe cât este posibil. apă. case.Dacă aceste spaţii sunt amenajate în mod judicios. Categoria A se bazează. etc. Au acces în aceste zone numai cercetătorii ştiinţifici. accesibilă pentru mersul pe jos. anumite amenajări pot fi autorizate. mai ales prin tehnici de amenajare naturală a peisajelor. Orice activitate umană modernă este interzisă. compoziţia şi evoluţia naturii este interzisă. extinderea zonelor populate şi popularea. pentru ocrotirea peisajului şi echilibrul ecologic. Ansamblul peisajului este agreabil vederii şi poate cuprinde rezervaţii naturale. încredinţată unui organism central. Pot fi. sau slab locuite. în scopul impiedicării urbanizării şi poluării spaţiului rural şi pentru a oferi orăşenilor spaţii recreative. 4. sol. de asemenea. care prezintă un peisaj semi-natural. râuleţe.Centurile verzi sunt destinate să servească de ecran protector pentru peisajele rurale situate în proximitatea aglomerărilor urbane. iar celelalte două fiind cu măsuri de protecţie mai reduse.

semnată la Strasbourg. Brazilia. privind Mediul şi Dezvoltarea. Reglementările europene complementare Convenţiei. cu condiţia de a rămâne compatibile cu obiectivele de protecţie. Ea include. este liberă. a unor proiecte urmate de lucrări efective de amenajare. dar important este ca ea să facă obiectul unor intervenţii benefice concrete.. Reglementări de bază. Convenţia Europeană a Peisajului încheiată la Florenţa. Convenţia privind diversitatea biologică. cum ar fi monumente ale naturii. Convenţia privind protejarea patrimoniului mondial. Carta Europeană a autonomiei locale. Categoria D grupează în general.reglementate. Toate aceste conveţii au fost.5. proprietăţi private. 10. floră şi faună. În acest mod. prezentând un interes. anumite amenajări recreative permise în anumite zone clar delimitate. de asemenea. încheiată la Paris. în scopuri turistice. la 21 mai 1980.U. gestionării şi amenajării peisajelor şi organizarea cooperării europene în acest domeniu. Zona prezintă interes şi pentru activităţile de loisir. apele interioare curgătoare şi stătătoare. în La Valleta. la 19 septembrie 1979. sunt următoarele: Convenţia pentru conservarea naturii sălbatice şi a mediului natural al Europei. pentru buna circulaţie a turiştilor. Amenajările pentru destindere necesită totuşi anumite dezvoltări culturale. cu protocoalele adiţionale ulterioare. sate etc. ratificate şi de către România. teritorii vaste pe care se desfăşoară activităţi de loisir de calitate. care să ne infrumuseţeze peisajul cotidian. când. ulterior încheierii lor. precum şi apele maritime. se aplică întregului teritoriu al ţărilor semnatare din Europa. înainte de toate. cât şi peisajele degradate. la 5 iunie 1992. semnată la Rio de Janeiro. Convenţia se referă atât la peisajele cotidiene. la 16 noiembrie 1972 şi Convenţia privind accesul la informaţie. privind spaţiile naturale. recreativ. care acţionează pe diverse domenii adiacente. la Rio de Janeiro. în anul 2000. un sistem de reglementări. de destindere şi repaos. care se referă. iar activităţile umane tradiţionale sau moderne compatibile cu obiectivele avute în vedere sunt în general permise.N. prin diverse legi. restricţiile vizând doar asigurarea obiectivelor de protecţie a zonei şi peisajului. Convenţia-cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră a colectivităţilor sau autorităţilor locale. în care principiile conservării patrimoniului natural sunt luate în consideraţie. încheiată la Berna. ameliorându-ne astfel calitatea vieţii. recreative. în materie de mediu. . Ele alcătuiesc astfel. la 25 iunie 1998. fiind tolerate anumite activităţi umane moderne. încheiată la Madrid. rurale. pentru dezvoltare durabilă. a avut loc Conferinţa mondială O. sportive. semnată la Aarhus. urbane şi periurbane. participarea publicului la procesul decizional şi actul de justiţie. care a emis Agenda XXI. în Brazilia. direct sau indirect. Circulaţia cu vehicule motorizate. la 15 octombrie 1985. speciale şi complementare privind peisajul Problematica peisajului a fost enunţată încă din anul 1992. Convenţia a avut ca principal obiectiv promovarea protejării. se poate afirma că. natural şi cultural. Pot fi incluse aici monumente naturale. Convenţia pentru protejarea patrimoniului arheologic. problematica peisajului a fost deja instituţionalizată în România. estetic şi natural. care prezintă interes special. dar acestea trebuie să facă obiectul unor reglementări adaptate zonei. dar şi un interes cultural. dar poate fi reglementată în anumite zone. la întreaga problematică a peisajului. revizuită la 16 ianuarie 1992.

C. prin Legea privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Astfel.Concluzii privind reglementările În România. Categoriile de zone naturale protejate cu patrimoniu peisagistic clasificate de cele patru organisme europene şi internaţionale menţionate. Comisia Comunităţilor Europene şi Consiliul Europei. 5/2000. o singură reglementare mai importantă de protecţie a peisajului. . N. Problematica Zonelor protejate din teritoriu şi din aşezări umane. cum este simultan Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. de aprobare a Planului de amenajare a teritoriului naţional. în revista Mediul înconjurător. până în prezent (2004). nu s-a acţionat suficient de orientat pentru instituirea tuturor zonelor şi peisajelor protejate la nivel central şi local.. V. Alte reglementări speciale de ansamblu sau de deltaliu privind protecţia. sau zonal. C. rezervaţiile ştiinţifice. nr. În România. până în prezent. pot fi aprobate la nivel central. S. 350/2000. Este de menţionat că. dublată de iniţiativa şi preocuparea concretă de prtecţie a autorităţilor adminisraţiei publice cenrale... dar nu enumeră şi situri ale patrimoniului mondial. instituie şi categoria de rezervaţii ale biosferei. astfel că nu există metodologii corespunzătoare. precum şi regulamente de gestionare responsabilă a zonelor protejate. U.04. nr. rezervaţiile naturale şi monumentele naturii. . prin Legea nr. N. Zone Protejate. s-a emis. pentru peisaje protejate de interes naţional şi regional. C. care să constituie un ghid util pentru Consiliile locale.10. regulamentele anexă la planuri zonale de urbanism sau de amenajare a teritoriului. Legea nr. N. supravegheate şi respectate. Bibliografie • • Nomenclatorul zonelor protejate continentale al organizaţiilor internaţionale: U. Ionaşcu Gheorghe. în ceea ce priveşte pe cel din zonele protejate şi anume Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. O. enumerând trei astfel de rezervaţii pentru România. în cadrul tipologiei stabilite. chiar prin Hotărâre a Guvernului.2000). E. Totodată. secţiunea a III-a. nu au fost încă instituite oficial în România. au fost precizate şi listate categoriile privind: parcurile naţionale. Secţiuea a III-a. 5/2000. conservarea şi ameliorarea peisajului încă nu au apărut. Zone protejate.. 4/1994. prin elaborarea unor planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism. în cadrul activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Partea I-a. I. 152/12. s-au creat condiţii generale de asigurare a protecţiei. dintre cele 10 categorii prezentate în clasificare U. nepublicat. I. nr. Din pacate. 6. vol. 5/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României. astfel încât obiectivele de protecţie să poată fi stabilite. fiind necesară intervenţia orientată mai fermă a autorităţilor centrale din domeniu. nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful