Antropologia muzicală

Rolul muzicii în schimbarea culturală a societății

Stud.arh. Gurău Cătălin

Muzica considerată cultă cuprinde muzica clasică occidentală. încă de la apariția lui. Cea mai timpurie și bogată colecție . Alături de alte descoperiri ea a devenit un mare fenomen al lumii. mai nou. pe baza descoperirilor făcute în unele din siturile paleolitice. Muzica este văzută în general ca plăcută auzului. De la momentul apariţiei. creaționistă sau evoluționistă. Evoluția muzicii Omul. Totuși. doar sunet". exceptând că este 'sunet în timp'". Fie că a fost vorba de exprimarea unui simț estetic dezvoltat. ca oase în care au fost perforate găuri laterale. blues. muzica a definit întotdeauna omul în exercitarea spiritualității sale. de la plăcerea estetică. Muzica ia diferite forme în diferite culture sau medii socioeconomice. măsura) şi dinamica(timbrul). muzica se include ca element important în viaţa societăţii. precum şi în cele de declin. de-a lungul a câteva milenii. "graniţa între muzică și zgomot este întotdeauna definită cultural-ceea ce implică faptul că chiar dak ar exista o singură societate. ritmul(asociat cu tempo-ul. spunând:"Nu există zgomot. Îndiferent de teoria îmbrățișată asupra originii omului. există rareori un consesn. Sunt în general asociate cu flautul. India este una din țările cu cea mai veche și bogată cultură muzicală din lume. datorită faptului că muzicienii performau în locuri mai puțin dedicate culturii. Potrivit muzicologului Jean-Jacques Nattiez. nu este un concept universal intercultural şi unic care să definească ce este muzica. scopuri religioase și ceremoniale. sau când participă la un concert de amploare. ea a fost împărțită în două categorii:”high culture” şi „low culture”.. Poate fi percepută de indivizi atunci când este singur. ea însoţindu-ne pe bună dreptate.Muzica – domeniu cultural Din multitudinea genurilor de artă existente.După părerea generală. acompaniind istoria civilizaţiei umane în perioadele de mari avînturi. în conştiinţa şi natura omului. s-a deosebit de celelalte viețuitoare ca fiind o ființă cu o înaltă spiritualitate. în care se suflă într-unul din capete. muzica este una dintre cele mai apropiate sufletului omenesc. ca baruri sau cluburi. ca si flautul cu șapte găuri și o varietate de instrumente cu coarde au fost descoperite pe siturile arheologice ale civilizațiilor din bazinul fluviului Indus. fie că s-a referit la relația omului cu divinitatea. Haydn afirma: “Muzica mea este înţeleasă de toată lumea”. Indiferent de capacitatea de înţelegere. Cea „low culture” cuprindea stilurile jazz. country și altele. în scurt. ca mijloc de relaxare și. și l-a însoțit în permanență. ca si la instrumentul japonez shakuhachi. chiar cu scop curativ. granița nu trece tot timpul prin același loc.. Instrumente. compozitorul de sex XX John Cage reflectă asupra faptului că orice sunet poate fi muzică. Nu întâmplător marele compozitor J. muzica vorbeşte fiecărui din noi. Totuși valoarea și unicitatea fiecărui stil de muzică în parte face imposibilă o astfel de împărțire. pe parcursul întregii vieţi. În Europa și America de Nord. soul. Muzica este compusă și cântată pentru multe scopuri. muzica este prezentă. ca fiind cel care a inventat instrumentele de suflat. Muzica preistorică poate fi doar imaginată de către oamenii de știință. şi pînă astăzi. ea fiind în stare să trezească puternice emoţii din adâncul fiinţei noastre. Elementele sale caracteristice sunt: înălţimea sunetului(care duce la melodie şi armonie). În biblie se face referire la instrumentele muzicale cu mult înainte de apariția civilizatiilor semitice din bazinul mesopotamian: în Geneza 4:21 este menționat Iubal. Filozofii greci și cei vechi indieni au definit aceasta artă ca fiind tonuri ordonate orizontal ca melodie și vertical ca armonie. Muzica este arta producerii sunetelor. De aceea se poate afirma cu convingere că muzica a apărut odată cu omul.

creînd premiza unui sincretism culturalși chiar subculturi care le poartă numele. ritmuri și sunete. Focalizarea pe muzică în sensul ei ca artă a dus la explorarea de noi stiluri. încă folosit în muzica arabă. s-au dezvoltat curente specifice. Spre exemplu. deși a avut la bază cultura negrilor nord- . ritualurile sacre și incantațiile prin care se încerca alungarea spiritelor malefice și invocarea celor bune. arabii și-au creat un stil propriu de muzică. muzica jazz. Odată cu pierderea rolului pe care Biserica l-a avut în societate. aceste stiluri de muzică au pătruns și au influențat culturi din orice parte a globului. În Europa a urmat o perioadă în care muzica a fost subordonată Bisericii. în sec XX si XXI. Hermes. El a inventat și a folosit o mare varietate de instrumente muzicale și a dezvoltat sistemul tonal arab de organizare a înălțimii sunetului. cum este exemplul miturilor din Grecia antică: Ahile. Toți marii compozitori europeni. și celelalte nume marcante au compus la solicitarea Bisericii sau a personalităților vremii. monofonic. Amphion. aceea de element de divertisment și celebrare. Cea mai mare parte a acestei perioade este caracterizată de dominanța Bisericii în viața muzicală. Popoare cu o spiritualitate dezvoltată. Cultura hip-hop. legate de Biserică și cele mai multe lucrari muzicale au avut ca sursă de inspirație teme biblice sau legate de religie. În același timp. singurul repertoriu european care a supraviețuit din perioada precedentă timp de 800 de ani era cântecul liturgic catolic. Muzica devenea laică. în care accentul a trecut de pe Biserică pe om ca persoana cu potențial creator. Muzicienii și cântăreții au avut un rol proeminent în teatrul antic grecesc. monofonică. în sec IX. În mod antitetic. Antonio Vivaldi. sau hip-hop a apărut în cultura populației de culoare de pe continentul nord-american.de instrumente muzicale preistorice a fost descoperită în China. Abia odata cu dezvoltarea curentului umanist. omul de știință al-Farabi a scris un tratat de muzică intitulat kitab al-Musiqi al-Kabir(Marea Carte de Muzică). clasicism. Atena. a tendințelor pe care societatea le îmbracă. cu o varietate de instrumente specifice și chiar sisteme muzicale personalizate. impresionism etc. ca și orice altă manifestație în artă. de exemplu. atât în numărul celor care au tangență cu ea. se produce și desacralizarea muzicii. Apollo. propagându-se în cadrul ei și definind-o. numit Cânt Gregorian. Joseph Haydn. De la muzica gregoriană. deși avea ca sursă de inspirație mituri religioase. care devine predominant o expresie a culturii. în concordanță cu dezvoltarea celorlalte aspecte ale artei și spiritualității societății: baroc. pe lângă cea grecească și cea romană. muzica se laicizează și devine o exprimare a artei de dragul artei. sirenele etc. Schimbare culturală Muzica s-a adaptat întotdeauna la dezvoltarea tehnologică și la expresivitatea societății. a evului mediu. muzica a cunoscut o dezvoltare foarte mare. muzica a devenit în același timp factor diferențiant al fiecărei culturi în parte. De aceea. cât și element care duce la sinergia culturilor. si datează din perioada 7000-6600 î. Astfel.H. in perioada antică apare muzica într-o postură nouă. inspirându-se din această cultură. Dacă în perioada arhaică muzica a fost asociată în cea mai mare proporție cu relaționarea la divinitate. ca Johan Sebastian Bach. cât și în forma de expresie a ei. în care muzica s-a dezvoltat foarte mult în perioada antică a fost cea arabă. Cybele. O altă civilizație. În perioada Evului Mediu(500-1400).

în relaţie cu interacţiunile mutual ale sunetului. spiritual al culturii umane. Bruno Nettl și Margaret J. Richard Waterman. Merriam. occidentalizare. în care caracteristicile centrale . susținută de Allan P. atât în cadrul ei. cu tot ce cuprinde aceasta. istorice sau etnografice. se pot analiza studiile și clasificările pe care societățile lumii le fac asupra schimbării și relației dintre trecut și prezent. are acum adepți în întreaga lume. Allan P. folosind conceptul perioadelor. vedem schimbări majore. antropologii au dezvoltat o serie de concepte: aculturație (rezultatul unui contatct prelungit între două culturi). susține că culturile muzicale au mai multe șanse să se amestece sau să se influențeze reciproc dacă împărtășesc o serie de trăsături comune. accentuând o distincție între schimbările în cardul unui sistem muzical și schimbarea sistemului. în modul în care a fost si este privită muzica. Apoi. ci mai degrabă. și interacțiunile care au loc între elementele muzicii care aparțin trecutului și cele care apar în prezent. Robert Kauffman a susținut că schimbarea culturii sau aculturația nu poate fi citită din forme de suprafață. convingerea că similitudinile sau identitatea trebuie în general explicate prin influență. S-a observat un interes pentru schimbarea muzicală și aculturație. În general. cu privire la schimbările rezultate în urma interacționării unor societăți. În acest sens. Una din teoriile cu cea mai largă accepțiune. și nu se mai rezumă la un stil de muzică. John Blacking a publicat un articol influent în care pledează pentru căutarea unei teorii unificate a schimbarii muziciale. dar în esență rămâne același lucru. Antropologii și etnomuzicologii au fost preocupați cu analiza situației prezente. se poate face prin declarații ale observatorilor unor evenimente. concluzionate într-un progres al tehnicii. unul din principalele moduri în care prezentul a fost asociat cu trecutul este această schimbare a muzicii și a culturii prin muzică. care se văd pe ei înșiși ca istorici ai muzicii. Merriam defineşte antropologia muzicii ca fiind studiul muzicii în cultură. Privind în urmă la istoria evoluției muzicii. Acest fenomen al amestecului a atras atenția antropologilor incepând din anii 1950 până în prezent.americani. oameni care provin la rândul lor dintr-o varietate de culturi. ideea că ceva ce societatea menține și împărtășește se poate schimba în caracter sau în detaliu. Majoritatea muzicologilor. Și este. cât și în cadrul dimensiunii culturale a societății. sarcina cea mai importantă pe care o au multe domenii de studiu. Este interesantă relația care se stabilește. prin dezvoltarea tehnicilor și limbajelor de expresie. organizarea și estetica au fost variabilele cheie de evaluare a chimbării culturale. comportamentului şi conceptelor. și cu observarea schimbării așa cum are ea loc acum. au încercat să arate că există un mod sistematic în care muzica trece din trecut în prezent. În primul rând. în sensuri tradiționale. probabil. cum ar fi adaptarea unui instrument muzical străin. Există mai multe metode de a realiza analiza acestei schimbări. Kartomi au creat tipologii pentru diferitele efecte ale contactului culturilor. ci la un stil de viață. În antropologia muzicii. și a ceea ce prezentul ne poate spune despre trecut. printre care și antropologia. Relația aceasta între trecut și prezent este de fapt unul din aspectele principale în toate culturile umane și în toate domeniile de exprimare a culturii. că moduri de practică muzicală. și în același timp un regres în ce privește percepția muzicii ca act sacru. reinterpretare (schimbarea funcțiunii fără a schimba forma). sincretism (un mecanism al aculturației în care gradul de similaritate sau diferențele între componente a două culturi joacă un rol major în determinarea direcției de schimbare). al instrumentelor și al expresivității.

culturale se schimbă pentru a deveni parte din sistemul cultural vestic. țăranii germani au cântat o baladă timp de o suta de ani și au creat astfel 75 de variante ale ei. În Evul Mediu târziu. secularizarea unui repertoriu sacru tribal. și modernizare. a avut aceleași note pe care le are și peste mai mult de 200 de ani de atunci. După 1920. În sec XIX. repertoriul clasic de cântece devoționale cântate la temple s-au mutat în secolul trecut spre concerte ale clasei mijlocii în centrul orașelor. independente unele de altele. Și apoi se poate distinge schimbări în sistemul central de la schimbări periferice: vioara a devenit principalul instrument de acompaniament în sudul Indiei. care păstrează fundamentul cultural dar îi schimbă forma. pe lângă fenomenul hip-hop-ului descris mai sus. în aceeași măsură cu imnurile protestante cu care au intrat în contact. Aceste exemple se pot grupa oarecum în mai multe categorii de schimbări: o înlocuirea de către o societate a unui întreg sistem muzical o schimbarea radicală a unei muzici o schimbări în cadrul unui sistem. de a păstra un caracter tradițional și nativ. dar au păstrat formele tradiționale și genurile ca simfonia și cvartetul de instrumente cu coarde. Semnificația muzicii s-a schimbat. și de asemenea pe orice înregistrare din sec XX. dar niciodată la fel. Toate aceste concepte vor fi ilustrate Conceptul de schimbare prin muzică poate fi înțeles dacă studiem câteva exemple. Și aceste procese variază de la abandonare totală a unor aspecte culturale la schimbări de aspect. oamenii își doresc să lege prezentul lor de trecut. cum ar fi transculturalizare. occidentalizare. un cântăreț indian cântă același cântec raga în concerte an de an. dar suna destul de diferit astăzi. modernizare. tot în India. dar este interesant de observat efortul care este făcut în cadrul anumitor culturi de a controla influențele. De aceea sunt schimbări în cultura muzicală care au loc tocmai pentru a menține intacte unele aspecte ale tradiției. În sec XX. Când Mozart a cântat primul său concert în re minor. Sau. sincretism. Astăzi. în timp ce alte aspecte din viață sunt inevitabil supuse schimbării. dar saxofonul este utilizat doar de doi muzicieni. compozitorii de muzică clasică iraniană au introdus armonia vestică la melodiile lor. Stilul muzical poate rămâne. Acesta este primul lucru de care ne . De exemplu. care îi permite muzicii să se dezvolte original. În muzică. unele triburi de nativi americani au fost obligate să renunțe complet la tradițiile lor și să le preia pe cele ale muzicii vernaculare vestice. în timp ce contextul social și sistemul de idei despre muzică se schimbă. când o societate își schimbă componentele periferice ale culturii sale pentru a menține integritatea celor centrale. Deja în sec XVIII. în timp ce structura rămâne. probabil mai mult decât în alte domenii ale culturii. Schimbările sunt mai mici sau mai mari. Au existat încercări de a clasifica tipurile și gradele de schimbare ale muzicii și culturii prin muzică. compozitorii europeni au renunțat la armonie funcțională și au adoptat serialismul. Sau reducerea unui repertoriu pentru perpetuarea lui atunci când forța muzicală este mai scăzută. Sunt mulți termeni folosiți. permise și poate chiar necesare pentru întreținerea acestuia. sclavii africani din Jamaica au creat o muzică nouă care încorpora elementele principale ale moștenirii lor africane.

Ia parte la abandonarea pe care o suferă cultura tradițională. Noul sunet a apărut totuși mai târziu. politice și tehnologice. sub însemnul nativității. probabil. indienii Sioux. După stabilirea albilor pe continent. sau rămâne stabilă când totul în rest se schimbă. învinse în jurul anului 1890 de armata Statelor Unite. de a echilibra schimbările culturale. Cultura influențează muzica în aceeași măsură în care muzica influențează cultura la rândul ei. Rolul său simbolic se schimbă din ceremonial în etnic și național. Experimentează interacțiuni cu forțe sociale. s-au făcut eforturi să se reînvie componentele importante ale culturii preeriilor în rezervări. să găsească artefacte care. Prin urmare. privind la evoluția unitară a muzicii și a culturii de-a lungul istoriei. în timp ce contextul său social și cultural se schimbă. modernizare.lovim atunci când studiem relația dintre existent si schimbare este varietatea de fenomene care trebuie luate în considerare. era parte a unei mari culturi aborigene. cum muzica devine mult mai generalizată. Este un subiect de aculturație.Schimbările în folosirea sunetului și a conceptului acestui instrument însoțesc schimbările culturale rezultate din contactul între societăți. a nevoii de a se organiza în societăți mici sub presiunea dominației culturii albilor. lucru care nu este valabil. Acest lucru s-a întâmplat pe de-o parte din cauza contactului tot mai mare între popoarele australiene. ca tendință generală. Acest instrument își face drum prin istorie suferind o varietate de procese: cândva. ci noi concepte. devenind în timp un fel de simbol muzical al aborigenilor australieni. menținând în același timp stilul de . Blackfoot. Această observație poate conduce la mai multe concluzii: că muzica este independentă de cultură. Cultura lor a ieșit practic din existență. didjeridu. În Australia. Arapaho și alte triburi. similar trompetelor din alte societăți. și a fost introdus apoi în noul instrumentariu muzical internațional. când a devenit un fel de simbol al culturii aborigene australiene și a fost introdus ca instrument în muzica rock cântată de aborigeni. Aceste excepții însă sugerează faptul că muzica are rolul cultural de a atenua. occidentalizare. Faptul că nu este răspândit în teritoriu și că are un rol important în ritualurile aborigene sugerează faptul că este un instrument vechi. așa încât pe parcursul sec XX cei mai multi deveniseră parte a societății occidentale. didjeridu a devenit mult mai cunoscut și folosit în același timp în care aborigenii australieni și cultura lor au fost înghițiți de marele curent australian. Crow. cel puțin așa cum sunt acestea păstrate de societățile tradiționale. instrumentul s-a răspândit. Muzica se schimbă. Acesta a fost cazul populației native ale Preeriilor. dar își pierde din semnificații. în timp ce restul culturii nu. reinterpretare. Sunetul său rămâne la fel. După 1950. În mod ironic. schimbarea în cultura australiană nu au adus un sunet muzical diferit. Se observă prin acest exemplu în care trecutul tradițional se leagă de prezentul mult mai comercial. sincretism. a fost la un moment dat limitat la triburile din nord. de obicei realizat din lemn de eucalipt. Este un fluier lung. să perpetueze o cultură pe cale de dispariție. experimentează o dezvoltare arbitrară. și este remarcat acest aspect în muzica multor societăți mici. Didjeridu a devenit în cele din urmă un simbol al Australiei în general. dar în ramura cea mai defavorizată a ei. Relaționarea prezentului la trecut în cultură și muzică Muzicologul Bruno Nettl ilustrează acest conflict al desacralizării trecutului tradițional cu prezentul printr-un mic instrument de suflat australian. Există însă și cazuri în care situația muzicii este în contradicție cu ce se întâmplă în restul domeniilor culturale. Devine succesiv parte integrantă a diferitelor culturi.

Un presupus leagăn al civilizației. Dar rolul special al muzicii poate fi văzut cel mai bine în studiile efectuate asupra muzicii originare în Africa sub-sahariană. muzica occidentală a jucat un rol substanțial. Dar. mai mult decât alte domenii culturale. funcția sa fiind aceea de a prezenta observații și de asemenea de a construi punți între o societate și restul lumii exterioare. chiar dacă erau mai puțini oameni albi și mai multe coerență culturală și tribală decât în Americi. religia. cu elemente ale stilului muzicii populare occidentale. tradițional. În același timp. printre multele sale realizări. ca armonia. Merriam. Bine înțeles că fiecare cultură are particularitățile și aspectele sale speciale. industrie. economie. Herskovitz. Aceasta ne conduce la observația că muzica. Dar în lumea africană. numărul de stiluri de muzică născute în societățile din Lumea Nouă derivate din cea africană și reimportarea muzicii astfel nou create înapoi in Africa a fost una din principalele probleme de studiu ale etnomuzicologiei în probleme de schimbare culturală. de la Surinam și Haiti la Jamaica. dinaintea occidentalizării stilului de muzică. se pare exterminat. Și cum în ultimele două decade. a fost inventat pentru această situație. atunci în Africa. Așa încât. tradițiile indiene au experimentat mai puțină presiune și mai mult avânt. care nu poate fi negat cu ușurință: cu cât o societate afroamericană a avut cu lumea albă. cu varietatea ei de societăți. care a rezistat. în cursul schimbării culturale în Americi. cultura și natura. artă vizuală comparându-le cu corespondentele lor din Africa. În alte situații. au fost acceptate. Poziția exterioară a muzicienilor în multe societăți poate fi relaționată la acest fenomen. În exemplul audio atașat. este cea care cimentează trecutul de prezent. iar "Agayanka Dabre" este un cântec nigerian care combină stilul vechi african. și toate acestea cu muzica bisericească și de curte din orice perioadă. Cuba și Statele Unite. Melville Herskovits și mai târziu studenții lui. și schimbarea culturală este una unică prin caracteristicile ei. cultură materială. viață politică. implicând compatibilitatea culturilor care se confruntă una cu alta. transport și chiar religie occidentale. indienii au menținut și au dezvoltat stilul lor tradițional. care fusese. în muzică. și în strânsă legătură. dar muzica africană are multe în comun. Acest lucru poate duce la concluzia că. de la . și a realizat aceasta pentru mai multe societăți din Lumea Nouă derivate de pe continentul african. legând oamenii și spiritele. Conceptul de sincretism. Această observație se poate referi la afirmația lui Daniel Neuman că muzica poate sta în afara restului culturii. Dacă stilul muzical derivă în bună măsură din arhetipurile culturale și organizarea socială. prezentul și viitorul. începând cu Hornbostel și pionierul vest-african Ballanta-Taylor. mai multe elemente vestice ale stilului muzical. cum multi americani nativi au venit să stabilească o cultură pan-indiană în care elementele au fost împărtășite dincolo de granițele culturale. a menținut de departe un caracter mai african decât alte aspecte ale culturii. s-a schimbat în unele aspecte și în altele nu. pe de altă parte muzica.religie. cu atât mai mult a rămas mai aproape de cea africană. dacă se face comparație între muzica folclorică a populației Sami și cea grecească. mai mult probabil decât muzica europeană.subzistență. Interacțiunea dintre muzica africană și celelalte stiluri. în care relația dintre muzică și cultură. muzica a fost un domeniu conservator. în principal cea occidentală. Un lucru interesant a fost observat. Ea are ul loc special în asocierea prezentului unei societăți cu trecutul ei. ei au selectat ca stil de muzică stilul oamenilor preeriilor. Richard Waterman și Alan P. favorizând tranziția. Mulți cercetători importanți au contribuit la studiul acestei situații din Africa. Exemplul de mai sus al indienilor din Preerie relevă faptul că muzica rămâne în timp ce orice altceva se schimbă. Muzica poate juca un rol special în schimbările culturale. în 1945 a făcut ceva fără precedent: a evaluat domenii variate ale culturii . "Badouma Paddler" este un cântec vechi.

principii concrete-forme scurte.htm Thomas Turino . 12. Bibliografie o o Jean-Jacques Nattiez . o expresie a spiritualității omului. grupurile variate și independente unele de altele. 12. http://www. no2. și ascocierea muzicii cu caracterul african a fost cauza pentru care aceasta a fost ultimul domeniu occidentalizat. au folosit similaritățile muzicii pentru a comunica.Antropology of Music. Music & Antropology.umbc. Acestea caracterizează muzica africanilor sub-saharieni și din Lumea Nouă. și în aceasta. odată creată. o oglindă a sufletului societății.01. Muzica este unul din lianții societății. și a rămas. Se pune astfel întrebarea: Poate muzica.umbc. no1.org/pages/7893/Music-Anthropology. muzica joacă un rol important și câteodată indispensabil. care influențează și este influențată de cultură. 1998 Bruno Nettl – Relating the present to the past: thoughts on the study of musical change and culture change in ethnomusicology.2010.jrank. 253. polifonie și importanța de a avea mai multe lucruri derulându-se în același timp. http://www. semnificația ritmului și efectelor de percuție în toate instrumentele și voce. pour la science.edu/MA/index/ma_ind.html Donatella Restani – Music and myth in ancient Greece.edu/MA/index/ma_ind.01.imperii majore la triburi ierarhice de mărime medie și la grupurile mici de pigmei și boșimani. întrebare-răspuns sunt câteva dintre ele.2010.htm o o .2010. În lumea Nouă. 1996. A fost de-a lungul timpului. 1997. Sunt în schimb. forțate să trăiască împreună. să existe și să se dezvolte independent și chiar în contradicție cu alte domenii ale culturii? Rămâne în continuare o întrebare fără un răspuns exhaustiv. http://science.01.Son et musique au paleolithique. Music & Antropology. 12. Am văzut în aceste exemple că societățile lumii supraviețuiesc legând prezentul la propriul trecut. este de așteptat să existe o varietate muzicală.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful