SUPRACOPERTA: GH.

MARINESCU

PAUL POPESCU-NEVEANU
Referenţi ştiinţifici:

Prof. dr. doc. STELUŢA TEODORESCU

Dr. doc. VICTOR SAHLEANU

de psihologie

DICŢIONAR

BUCUREŞTI • 1978

EDITURA ALBATROS

DICŢIONARE DE SPECIALITATE ŞI ALTE LUCRĂRI ENCICLOPEDICE CONSULTATE

WC

DL

1'RtrAŢÂ

H.C. Warrcn (Tîd.), Dicţionary of PsycJwlogy, Boston — New York, 1934. I.A. Kairov (red.), Pedagoghiceshisiovar, Moscova, 1960 (înl. rom. 1965). K. Lafon, Vocabiilaire de psychopedagogie et de psychiatrie de l'enfant, Paris, 1963. J. Gould, W. Kolb (Ed.), A Dictionary of the social sciences, 1964. X. Sillamy, Dictionaire de la psychologie, Paris, 1965. K. Pratt Fairchild (Ed.). Dictionary of Sociology, Totowa — New Jersey, 1965. H. Pieron (red.), Vocabulaire de la psychologie, Paris, 1967. J. Laplanche, J.-B. Pontalis, Vocabulaire de psychanalyse. Paris, 1967. A.M. Batro, Dictionaire d'epistemologie gânitique, Paris, 1968. A. Lalande, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Paris, 1968. A.et. R. Muchielli, Lexique de la psychologie, Paris, 1969. V.I. Gusikov, Tevminologhiceski slovar psihiatra, Moscova, 1969. St. Bîrsănescu (red.), Dicţionar de pedagogie contemporană, Bucureşti, 1969. J. Drewer, W.D. Frohlich, Worterbuch fiir Psychologie, Munchen, 1970, K.M. Goldenson, The Encyclopedia of human behavior, New York, 1970. A.I. Diacikov (red.), Defcctologhiceski slovar, Moscova, 1970. *** Dicţionar de estetică generală, Bucureşti, 1972. *** Mic dicţionar de filosof ie, ed. a Ii-a, Bucureşti, 1973. S. Lăzărescu ş.a., Vademecum în neurologie-, Crniova, 1974.

Fiecare carie îşi are istoria şi soarta sa. în momentul hi care, încheiem această carie •putem reiata ceva despre modul în care a fost realizată şi concepută, dar nu-i putem prevedea „viaţa". Era prin 1965 cînd mi s-a propus să fac un dicţionar de psihologie pentru tineri în scopuri orientative şi autoeducative. M-am apucat de lucru cu entuziasm, socotind că îmi va fi uşor să expun termenii de bază ai psihologiei în mod clar dar fără concesii în raport cu rigorile ştiinţifice. Nu a fost însă deloc uşor. Am lucrat la acest dicţionar, cu întreruperi şi reluări, cu reveniri şi reelaborări, preocupat pînă la obsesie cînd de o problemă sau termen, cînd de altul, —timp de 12 ani, investind, în principal, în această lucrare, numai aparent simplă, cel de-al cincilea deceniu al vieţii mele. Am lucrat de unul singur, dar ce înseamnă „singur" cînd, încereînd să dau o bază de cercetare logicopsihologică dicţionarului de psihologie, am întrebat mereu cînd pe colegi, cînd pe discipolii mei ce înţeleg prin cutare cuvînt, cum văd problema etc. Nu puteam doar prescrie semnificaţiile termenilor, trebuia să-i urmărim în sistemul obiectivat al ştiinţei şi în folosirea lor curentă pentru a înţelege mai profund şi a ne înţelege mai bine. Ne-a interesat să reflectăm în dicţionar sistemul nostru de psihologie şi gîndire psihologică. Psihologia este o ştiinţă în plină dezvoltare, fiind strîns corelată cu multe

IN LOC DE PREFAŢA alte discipline. Chiar pe parcursul elaborării dicţionarului s-au produs importante deplasări în stocul de cunoştinţe psihologice si acestea au trebuii să fie adecvat integrate în dicţionar. Modelul cursei cu obstacole este în aceste condiţii nu doar o f igură de stil. Important este ca dicţionarul să fie mai puţin retrospectiv şi mai mult prospectiv, să orienteze şi asupra evenimentelor ştiinţifice în curs de desfăşurare. Aici apare şi o complicaţie în plus. Psihologia, în afara profundei ci înrădăcinări în limbajul natural, uzează de mai multe limbaje ştiinţifice — fizic şi cibernciic-informaţional, ncurofiziologic şi comportanientist, mentalist şi reflexiv, sociologic şi educaţional, matematic şi filosofic — toate fiind aplicate convergent, căutînd să surprindă unitatea în diversitatea conduitei umane. Că termenii psihologici sînt prin excelenţă polisemantici este un fapt demult atestat, dar importantă a fost pentru noi nu doar înregistrarea tuturor sensurilor, ci indicarea legăturilor esenţiale dinlăuntrul sistemului de gîndire psihologică, astfel îneît fiecare concept să-şi poată dezvălui şi preciza valorile sale generative. Se ştie că şi în limbajul curent deseori utilizăm cuvintele fără a fi pînă la capăt conştienţi de semnificaţia lor. Experienţa noastră personală, ca şi observaţiile făcute în trei decenii de lucru cu studenţii, ne dovedesc că nici limbajul ştiinţific nu este scutit de astfel de reducţii şi particularizări. S-a spus de aceea că a însuşi corect codul unei ştiinţe. înseamnă practic a lua în bună măsură în stăpînire acea ştiinţă. Aceasta mai ales hi cazul în care dicţionarul apare ca o variantă expusă analitic a unui tratat. Un tratat nu devine însă larg accesibil dacă nu este dublat de un dicţionar explicit. în acest punct s-ar părea că discuţia devine prea pretenţioasă şi se abate de la formula unui

IN LOC DE PREFAŢĂ

vocabular psihologic care să pună la dispoziţia tinerilor condensate ştiinţifice de natură să faciliteze cunoaşterea de sine şi cunoaşterea altora. Ştim însă că în această privinţă, a cunoaşterii psihologice, tinerii sînt vital şi puternic interesaţi. Or, în zilele noastre, răspunsurile ce se oferă tinerei generaţii nu pot fi aproximative şi palide. Comanda lor este ferm ştiinţifică iar a răspunde adecvat acesteia înseamnă respect şi binemeritai credit acordat tinerelor generaţii. Pentru acestea un anumit gen de „popularizare" de mult timp a devenit impopular. în aceste condiţii, căutînd să nu drămuim cunoştinţele pentru a permite fiecărui cititor să înainteze atît cît îi este necesar şi... cît poate, dicţionarul, continuînd să fie adresat tineretului, şi-a extins aria de cuprindere, interesînd şi pe psihologi, pe specialişti din domenii conexe, ca şi pe oricare din cei interesaţi în psihologia ştiinţifică, acum cînd sarcina optimizării factorului uman este la ordinea zilei. Este ceea ce inevitabil trebuia să revină primului dicţionar de psihologie publicat în ţara noastră. Semnificaţia acestei lucrări, ce nu aparţine unui autor ci principalei ştiinţe despre om, este în acelaşi timp legată de lărgirea şi intensificarea dialogului dintre public şi psihologia ştiinţifică şi de maturizarea însăşi a psihologiei care-şi poale oferi cristalizările teoretice şi pune la dispoziţie valenţele sale aplicative, în genere, elaborarea, ca şi utilizarea unui dicţionar ştiinţific, implică un efort de esenţializare, punere la punct, clarificare. Doar în orice întreprindere cognitivă, primul demers este acela al definirii termenilor după care urmează progresive corelaţii şi construcţii, ca şi în instruirea cu ajutorul unui manual programat. Oferind peste 2 000 de termeni prin articole, caracterizări schiţate şi definiri, cupriiizîiid principalele ramuri

IN LOC DE PREFAŢA ale psihologiei, dicţionarul va fi neîndoielnic instructiv pentru cititori. Aceasta nu înseamnă că nu persistă multe imperfecţiuni, că nu sînt de semnalat lacune, că nu vor apărea un număr de probleme pe care cititorii sînt invitaţi să le semnaleze si discute în vederea unei noi sau alte realizări de dicţionar psihologic românesc. Dacă mi-a revenit mie să elaborez acest dicţionar pînă la capăt, rezistînd tentaţiilor de abandon, este poate nu un fapt întîmplător. Tatăl meu mi-a îndrumat primii paşi în psihologie şi mi-a cerut să mă străduiesc ca să-mi clarific şi să-mi precizez termenii. Este o linie de efort de la care am căutat să nu mă abat. De aceea, fie-mi îngăduit să dedic această lucrare memoriei tatălui meu, Gheorghe Popescu, care mi-a fost profesor de filosofic şi psihologie la Liceul „Cuza Vodă"- din Huşi. A utorul
20 aprilie 1977.

DICŢIONARELE ALBATROS

A
COERENŢĂ A GÎNDIR1I), deviaţie de la normal sau denaturare cognitivă, formă a instabilităţii gîndirii manifestată printr-o dezordine momentană a actelor şi proceselor de gîndire. A.m. exprimă anumite raţionamente greşite, bazate pe iluzii, judecăţi şi interpretări greşite ale unor date şi situaţii ce pot avea loc în limite normale. ABILITATE, însuşire sinonimă cu priceperea, îndemînarea, dexteritatea, dibăcia, iscusinţa, evidenţiind uşurinţa, rapiditatea, calitatea superioară şi precizia cu care omul desfăşoară anumite activităţi, implicînd autoorganizare adecvată sarcinii concrete, adaptare suplă, eficientă. Este semnalată frecvent în cazul acţiunilor musculare, manuale, avînd astfel sensul de metodă, model de lucru sau de comportament aplicabil sarcinilor concrete. Se remarcă şi la sarcini
9

ABERAŢIE

MENTALĂ

(IX-

cognitive. A. nu se confundă cu deprinderea, bazîndu-se pe plasticitate neuropsihică, şi nu se reduce la cunoştinţe întrucît reprezintă o condiţie pentru formarea şi utilizarea optimă, în situaţii noi, a deprinderilor şi cunoştinţelor. în engleză termenul skill semnifică atît a. cit şi aptitudinea. ABISAL, în sens ontologic, termen care desemnează dinamica straturilor inconştiente, instinctive, psihoorganice, de adîncime a psihicului, opuse fenomenelor psihice care apar la suprafaţă, fiind uşor accesibile conştiinţei. Psihologia a., în sens epistemologic, termen care desemnează curentele psihanalitice: a) psihanaliza lui S. Freud; b) psihologia individuală a lui A. Adler; c) psihologia analitică a lui C. G. Jung. Uneori acest Iermen se mai aplică şi curentului I;tiyr,ti:l ;il lui \V. AIcDougall. Psihologia a. îşi propune

să studieze straturile cele mai profunde si primare ale personalităţii. ABNORMALITATE, termenul se referă la o îndepărtare faţă de limitele considerate normale. A. poate reprezenta atît limita subnormalului cît şi a supranormalului. Nu are obligatoriu sens patologic. ABREACŢIE, termen folosit în psihanaliză pentru a desemna eliberarea bruscă a unor tensiuni emoţionale care fuseseră blocate în inconştient şi care duc la unele exteriorizări emoţionale generate de reactivarea unor amintiri neplăcute. A. survine în condiţiile psihanalizei, ale unor tratamente psihoterapeutice sau ale unor confidenţe, provocate prin substanţe psihotrope sau accidental (consum de alcool). în psihanaliză, a. se provoacă în vederea obţinerii controlului conştient asupra situaţiilor menţionate şi pentru a înlătura conflictele latente. ABRUTIZARE, pierderea interesului faţă de valorile ce depăşesc trebuinţele materiale imediate, înscriindu-se în etic şi estetic. Ca urmare a acestui proces, individul se manifestă în relaţiile cu ceilalţi oameni fără înţelegere şi participare afectivă la dorinţele, idealurile şi suferinţele acestora sau rămîne insensibil faţă de evenimentele sau obiectele care ies din orizontul comportamentelor legate de adaptarea imediată. ABSENTEISM, fenomen cu implicaţii psihosociale care afec10

tează eficienţa economică a întreprinderilor, în psihologia industrială se calculează făcîndu-se raportul între numărul de zile absentate nemotivat într-o perioadă_.şi numărul zilelor de muncă, în general, s-a constatat că a. este mai scăzut la bărbaţi decît la femei, la vîrstnici decît la tineri, şi că descreşte ierarhic (persoanele cu posturi de conducere absentează mai rar decît subordonaţii lor). ABSENŢĂ, formă de manifestare clinică a micului acces epileptic, constînd în pierderea paroxistică, de foarte scurtă durată, totală sau parţială, a conoştinţei, conservîndu-se, de obicei, funcţia statică. într-un sens mai larg, a. corespunde unei distrageri trecătoare. ABSTINENŢĂ, evitare şi reţinere voluntară de la satisfacerea unor trebuinţe corporale privind alimentarea excesivă, viaţa sexuală, consumul de băuturi alcoolice etc. Are şi sens de minimalizare a satisfacerii trebuinţelor vitale astfel încît să fie evitate plăcerile şi orice fel de excese, în anumite limite este o condiţie necesară a conduitei morale. ŢIE), produs şi operaţie sau subproces intelectual de „mişcare" ascendentă pe verticală a intelectului constînd din selecţia, pe baza discriminării însuşirilor sau relaţiilor, a unor note comune şi generale şi caro sint, prin generalizare, esenţializare,
ABSTRACTIZARE (ABSTRAC-

implicate în concepte. T'nii autori vorbesc şi despre a. senioriale ca rezultat al diferenţierii şi condiţionării la anumite însuşiri. Acestea însă sînt numai operaţii de analiză. Specific pentru a.' este faptul că se produce prin intermediul unor simboluri sau semne şi pe calea inducţiei şi deducţiei. întotdeauna a. presupune desprinderea de planul obiectivai şi concret, evoluîiid spre categorial şi teoretic. J. Piaget scrie: „abstracţiunea constă în a adăuga unele relaţii datului perceptiv şi nu numai în a le extrage din acesta. A. recunoaşte existenţa unor calităţi comune cum sînt pătrat sau rotund, mare sau mic, plat sau tridimensional etc. înseamnă să construieşti scheme relative atît la acţiunile subiectului cît şi la proprietăţile obiectului... într-un mod şi mai general, însuşirile comune pe care se fondează o clasificare sînt comune în măsura în care acţiunea subiectului le pune în comun, cît şi în măsura în care obiectele se pretează la această punere în comun". Avînd un caracter progresiv şi cunoscînd nivele sau forme diverse (simplă, simplificatoare, constructivă sau reflexivă) procesele de a. sînt întotdeauna bipolare în sensul că din elementele discriminate, ceva {invarianta) se extrage şi reţine {după J. Bruner — se categorializeasă), iar restul {variabilele individuale şi accidentale) se lasă într-un plan secundar şi se respinge, se ignoră deliberat. în limbajul uzual,

aceste modalităţi interdependente iW a. pozitivă şi a. negativă sînl fixate prin expresiile: „a abstractiza din..." şi „a face abstracţie de...". Este posibil ca. adoptînd diverse perspective, polii procesului de a. să-şi schimbe locurile. în anumite limite a. este comutativă. La aceasta se adaugă etajarea a., existînd progresive abstractizări ale abstracţiilor (G. Kostiuk). J. Piaget socoteşte că „a face abstracţie de punctul de vedere propriu înseamnă a lua cunoştinţă de..." A. presupune condensarea şi simbolizarea de informaţii şi este operaţia inversă multiplicării logice. Complementară şi indispensabilă pentru a. este generalizarea. Cu o strategie opusă faţă de a. se dezvoltă concretizarea care de asemenea, este necesar corelată cu a. ABSTRACŢIE v. ABSTRACTIZARE. psihologia genetică a lui J. Piaget, a. analitică (sau aristotelică) are drept punct de plecare obiectele asupra cărora acţionează subiectul şi constituie modul de formare a cunoştinţelor (fizice, chimice, biologice) despre realitatea obiectivă, în vreme ce abstracţia reflexivă (sau constructivă) are drept sursă acţiunile subiectului exercitate asupra obiectelor şi constituie modul de formare a cunoştinţelor despre realitatea subiectivă (logico-matematice). De ex., în vreme ce
11

ABSTRACŢIE ANALITICĂ ŞI ABSTRACŢIE REFLEXIVĂ, în

A
tclor fizice cu care subiectul vino în contact, proprietatea „trei" ar rezulta, dimpotrivă, din acţiunea subiectului do a reuni sau disocia obiectele fizice şi nu ar aparţine direct obiectelor ca atare, aşa cum le aparţine proprietatea „dur". Despărţirea rigidă dintre cele două tipuri de abstracţii este supusă criticii pe motivul că şi în detaşarea însuşirilor obiectelor sînt investite acţiuni, iar acţiunile oricît ar fi de schematice şi generale conservă ceva din factura lor iniţială care este obiectuală în sensul că se mulează pe sau se orientează după obiect. ABULIE (gr. a - fără, boule voinţă), tulburare gravă a voinţei caracterizată prin pierderea capacităţii de a lua o hotărîre şi mai ales prin incapacitatea de a trece de la hotărîre la realizare în vederea atingerii scopului propus. Persoana afectată do a. este inertă, lipsită de iniţiativă, oscilează timp îndelungat asupra motivelor şi scopului, ca şi asupra diferitelor mijloace de realizare a obiectului anume; trecerea la acţiune e dificilă, iar acţiunea, cu greu declanşată, este abandonată la întîlnirea celor mai neînsemnate dificultăţi; şi în absenţa unor dificultăţi se produce reacţia de abandon' din cauza lipsei de energie voluntară. A. face imposibilă activitatea normală. ACALCULIE, deficienţă patologică constînd din incapacitatea de
p r o p r i e t a t e a ,,<!nr" :ii' fi nbsl i'jsă p r i n disocierea J HMtM t i lor u l m c -

a. i ('cunoaşte sau de a elabora, senine numerice -,a11 de a opera cu ele. După H. Hecaen (1965), a. reuneşte alexia şi agrafia pentru cifre şi numere, discalculia de tip spaţial şi pierderea operaţiilor aritmetice de bază (anaritmetie). ACCELERAŢIE, amplificarea vitezei de creştere şi diferenţiere somatică, de dezvoltare psihologică, observată în ultimul secol, în raport cu urbanizarea, gradul înalt al civilizaţiei, ameliorarea condiţiilor de viaţă etc. Maturaţia fizică se produce la o vîrstă timpurie (pubertatea este, de asemenea, precoce), iar înălţimea finală atinsă de indivizi este, în medie, cu 5—10 cm mai mare decît altădată. teoria sistemogenezei (a lui P.K. Anohin), model constituit la nivelul cortexului, organizare reflexă stereotip-dinamică şi care îndeplineşte funcţiile unei instanţe de control în raport cu acţiunea executată. A. este de a. un segment al programului, este un model aferent capabil să prevadă parametrii rezultatelor viitoare şi să compare, la sfîrşitul acţiunii, această previziune cu parametrii rezultatelor reale. Referindu-se la vorbire, P.K. Anohin scrie: „în consecinţă aici nu este, aşa cum se susţine, o formare a fiecărui cuvînt aparte, ci formarea unui a. de a. pentru frază, cu ordine de cuvinte, uneori chiar cu anticiparea sensului, ceea ce este semnul sigur al apariţiei unui a. de a. pentru un întreg
ACCEPTOR DE ACŢIUNE, în

sistem semantic". Deci, acceptorii pot să aibă diverse arii de cuprindere, să se integreze unul în altul să fie organizaţi ierarhic, formîndu-se şi reformîndu-se pe baza întîlnirii dintre impulsurile aferente şi cele retroaferente; o mare însemnătate au a. de a în decodificare sau înţelegere.

niment neprevăzut ce survine în timpul muncii şi cu consecinţe dăunătoare fie pentru agenţii de producţie, fie pentru mijloacele de producţie, fie pentru ambii. Psihologia se preocupă mai ales de a. de m. care se produc datorită neglijenţei, unor greşeli de percepţie sau de prelucrare a informaţiilor, unor acţiuni greşite etc. Studiindu-se această categorie de factori ai a. de m. s-a ajuns la concluzia că a. de m. trebuie puse mai ales pe seama insuficientei adaptări a omului la muncă, precum şi a unor deficienţe personale ale celor care desfăşoară activitatea: atenţie insuficientă, neglijenţă, oboseală, lipsă de prezenţă de spirit, incapacitate de decizie promptă, defecţiuni ale conlucrării în echipă etc. Cele mai multe accidente se produc datorită faptului că nu toţi muncitorii dispun de capacitatea de a face faţă cu suficientă rapiditate şi corectitudine la situaţii noi. De multe ori, în situaţiile noi şi neaşteptate se produce o dezorganizare a comportamentului, apar precipitarea, panica, exagerarea comportamentului (gesturi mai ample şi mai puţin controlate). Există

ACCIDENT DE MUNCĂ, eve-

o susceptibilitate individuală sau predispoziţie la accident (accident lability), termen care înglobează atît factorii individuali cit şi cei situaţionali. Noţiunea de predispoziţie pentru a. trebuie înţeleasă ca o stare temporară a individului, dictată nu numai de factori situaţionali, ci şi de factori profesionali. In activităţile cu un grad de periculozitate mai ridicat, unele trăsături ale persoanei, cum este emotivitatea, constituie condiţii favorabile producerii accidentelor, dar numai în corelaţie cu factorii situaţionali. Particularităţile negative ale personalităţii contribuie la producerea accidentelor. Foarte multe a. de m. se produc din cauza interesului redus faţă de procesul muncii, a conştiinciozităţii scăzute, a indisciplinei etc, adică de aspecte legate de personalitate. Deficienţele de atenţie provoacă numeroase accidente. Unii muncitori, fiind absorbiţi de ceea ce execută ei, de modul cum manipulează, nu pot fi atenţi la ceea ce se întîmp'iă în jurul lor, accidentînd pe alţii. Oboseala duce la accidentare mai ales cînd depăşeşte anumite limite. Ea provoacă blocaje, adică perioade de pauze între mişcări, în care atenţia slăbeşte. Uneori favorizează şi apariţia dezechilibrului emoţional, deci pierderea controlului în situaţii critice. Alţi factori care au legătură cu accidentele sînt virsta şi expciienţa. S-a găsit că înlre vîrstă şi ele există un raport invers

A
proporţional; cu cit vîrsta este mai înaintată, cu atlt numărul de a. de m. scade. S-a presupus câ muncitorii tineri sînt lipsiţi de i-xperienţă şi au deci o comportare mai imprudentă. în caz de pericol, emotivitatea are o influenţă defavorabilă asupra timpului de reacţie prelungindu-1 foarte mult. Pe de altă parte se pare că cei ce au o atitudine negativă faţă de colectiv, manifestări de agresivitate, insubordine, sînt predispuşi la a. de m. Aceasta indică faptul că producerea de accidente reflectă o lipsă de integrare în mediul de muncă, care corelează de multe ori şi cu o lipsă de integrare socială în general, uneori cu o viaţă familială dezordonată. Prevenirea lor constă în înlăturarea cauzelor prin mijloace tehnice, medicale şi psihologice. Mijloacele tehnice constituie categoria cea mai importantă, cele medicale şi psihologice completîndu-le doar pe cele dintîi. Un rol important îl deţine respectarea normelor de protecţie a muncii. Prevenirea medicală, constă în controlul medical periodic al personalului şi îndeosebi a lucrătorilor suferinzi de anumite maladii sau expuşi unor boli. Prevenirea medicală priveşte şi controlul factorilor ambianţei fizice, al condiţiilor de igienă etc. Principalele direcţii de acţiune preventivă ale psihologiei sînt: a) orientarea şi selecţia profesională; b) formarea profesională; c) adaptarea muncii la posibilităţile lucrătorilor (construirea unor dispozitive de
14

semnalizare optime); d) propaganda normelor do securitate a muncii. Principiile securităţii muncii trebuie însuşite însă odată cu pregătirea sau formarea profesională. Din punct de vedere psihologic cel mai bun mijloc de securitate în muncă este asimilarea corectă a mişcărilor de lucru, formarea deprinderilor corespunzătoare de muncă, modelarea situaţiilor critice sau a situaţiilor de deranjamente tipice şi antrenarea pentru a le face faţă. ACOMODARE, în sens general, adaptare sau ajustare; în psihologia genetică, ansamblu de modificări ale schemelor în funcţie de condiţii noi. (v. asimilareaconiodare). în psihofiziologia vederii prin a. se desemnează modificarea reflexă a curburii cristalinului în raport cu stimulii aflaţi la distanţe variabile de ochi, ceea ce permite obţinerea unor imagini clare pe retină. Pentru obiecte apropiate cristalinul se bombează mult, pentru cele îndepărtate tinde spre aplatizare, în cazul defectelor de construcţie ale globului ocular, sau a modificărilor anatomopatologice ale muşchiului ciliar apare miopia sau presbitismul. ces, mai mult sau mai puţin conştient, de modificare a relaţiilor intre persoane sau grupuri de persoane, în scopul reducerii stărilor de încordare şi conflictuaîe. Ajustare a comportamentului individual după cerinţele grupului. Reprezentările individuale şi
ACOMODARE SOCIALĂ, pro-

colective despre partenerii de relaţii interindividuale sau de grup influenţează pozitiv sau negativ acest proces. De asemenea, dorinţa de cooperare, spiritul de toleranţă sînt factori esenţiali în a.S. întrucît previn stările conflictuale. împăcările, concesiile, înţelegerile reduc stările tensionale.
ACROMATOPSIE (gr. a - fără, chronia — culoare, opsie —

vedere), tulburare a vederii constînd în incapacitatea de a percepe culorile. A. poate fi totala (mai rar întîlnită), cînd subiectul nu poate percepe nici o culoare, sau parţială, cînd este afectată perceperea uneia sau a două dintre culorile fundamentale. Subiectului cu asemenea tulburări îi sînt interzise profesiunile care solicită distingerea normală a culorilor (în transporturile auto feroviare, aeriene etc). extremitate, inegal—mare), boală endocrină, necongenitală, caracterizată printr-o exagerată dezvoltare a extremităţilor corporale şi a scheletului facial, datorată hipersecreţiei hormonilor de creştere (hormoni somatotropi) hipofizari; boala a fost studiată prima dată de Pierre Mărie şi Gh. Marinescu. ACT RATAT (în franceză acte manqiii) termen psihanalitic semnificînd, după Laplanche şi Pontalis (1967), „actul al cărui rezultat vizat explicit nu este atins, ajungînd să fie înlocuit printr-un altul". Nu se confundă cu orice perturbări, confuzie de
ACROMEGALIE (gr. akron -

memorie şi acţiune, care apar întîmplător sau rezultă din neatenţie. Termenul se aplică numai simptomelor ce trădează un compromis între intenţia conştientă si tendinţele inconştiente, refulate ACT SOCIAL, acţiune specifică existenţei sociale şi caracterizată, după P. Janet, prin secundaritate (acţiune faţă de acţiunea primară), cooperare şi comunicare. A.s. se construieşte după modele culturale. Este dirijată spre un scop formulat unuia sau mai multor participanţi. în spiritul teoriei învăţării a.s. este o interstimulare între A şi B. K. Young defineşte a.s. ca fiind „procesul de la impuls la întărire sau recompensă prin indicaţie şi reacţie, necesiţi nd intervenţia altui individ". G.H. Mead subliniază aspectul atitudinal al a.s. a activităţii voluntare, avînd o desfăşurare internă sau externă şi dispunînd de autoreglai verbal ce se declanşează în urma unor decizii, vizează un scop formulat conştient şi implică efort voluntar. Cunoaşte grade diferite de complexitate după natura scopului, dificultatea sarcinii etc. Este întotdeauna mijlocit, după cum arată L. Vîgotski. O reacţie nemijlocită nu poate să fie voluntară, ci ca devine ca atare numai cînd i se adaugă o altă reacţie de nivel superior ce efectuează funcţii de orientare şi control (P. Janet). Caracteristic pentru a,v. este că ele sînt anticipate şi dirijate conştient,
ACT VOLUNTAR, componentă

catalepsie. simultan şi constant.atunci cînd se automatizează devenind post voluntare. prin opoziţie. delimitarea zonelor de optimă excitabilitate. susceptibilă de studiul fiziologic obiectiv. I. specific organizată. Odată cu studiul fiziologic al relaţiilor cortico-viscerale (K. Airapetianţ) analiza activităţii din nivele sa nuanţat.a. Procesul psihic este o a. a unei ramuri a culturii. Gastaut a dovedit însă posibilitatea stabilirii de conexiuni noi la nivel subcortical. ca inferioară. hipnoză. c) unitatea dintre analiză şi sinteză. A. V. în timp ce reflexele native. presupune dezvoltarea iniţiativei şi independenţei în activitatea intelectuală a elevilor. în consecinţă a. Pavlov. D. socială se bazează pe cooperare şi comunicaţie. A.î. stări paradoxale ca şi fenomenele patologice de felul inerţiei obsesive sau al mobili- ie . intensificare şi realizare optimă a activităţii de transmitere a cunoştinţelor şi de educare intelectuală prin apelul la metodele cele mai eficiente cum sînt algoritmica şi euristica. în ştiinţa despre a. tinzînd Spre o interpretare corelaţională. de formele inhibiţiei. comunicative. conduită incluzînd verigi interne şi externe.n. evoluţia neurodinamica în ordinea stărilor fazice. mod de existenţă a psihicului uman..P. Studiul a. Cernigovski) şi cu punerea în evidenţă a reflexelor condiţionate interoceptive (A.P.n. denumire a efectului asupra cortexului provocat de impulsurile activatoare ce vin de la sistemul reticular. intelectuale sau cognitive ş. Pavlov formulează trei principii: a) determinismul prin care se afirmă că în fiziologia cerebrală totul este obiectiv şi determinat cauzal. Bîkov consemna: „teoria reflexelor condiţionate este teoria activităţii nervoase superioare".s. necondiţionate. I. de viziunea dinamicii caleidoscopice a mozaicului cortical. psihică. a. dispune de o bază motivaţională. elementare sau complexe (instinctele). Pşonik. este delimitată prin metoda reflexului condiţionat şi considerată ca acea activitate a creierului. o activitate de analiză şi una de sinteză. prin care se efectuează echilibrarea cu mediul. cel mai universal fenomen fiziologic şi totodată psihic la animale şi la om.n.s. de relaţiile ce intervin între ele conform legii intensităţilor.n. care este deci o fiziologie îndeosebi a emisferelor cerebrale. presupune o înlănţuire sau un sistem ierarhizat de ACTIVARE NESPECIFICĂ. al formării de noi legături temporare. care fusese anterior calificată ca psihică. se pot distinge trei secţiuni: a) neurodinamica: se ocupă de procesele excitaţiei şi inhibiţiei. aşa cum mişcarea este mod de existenţă a materiei.n. este în centrul obiectului psihologiei ştiinţifice. A. Elaborînd şi metodologia ştiinţei despre a.. funcţiile de bază sînt analiza şi sinteza.s. se construieşte prin preluarea (asimilarea) modelelor socioculturale şi a instrumentaţiei sau tehnicii respective şi prin acomodarea acestora la sistemul psihocomportamental al individului sau grupului. Pavlov funcţiilor şi proceselor ce se desfăşoară la nivelul „etajului superior al sistemului nervos central al animalelor superioare". Lindsley utilizează şi conceptul de nivel de activare.n. proiecţia pe scoarţă a unui receptor prezentînd. implicînd veghe. A.n. . se ocupă de mecanismul formării legăturilor temporare între stimulii din mediul extern sau intern şi anumite funcţiuni ale organismului şi de mecanismul analizatorilor care diferenţiază primar impulsurile conform elementelor şi momentelor agenţilor stimulatori. după I. ţin de instanţele subccrticale. scop sau plan în raport cu care se autoreglează. de condiţiile interne ale conexiunilor prin atragerea impulsurilor spre focarul mai puternic şi prin „bătătorirea drumului". întrucît prezintă o „latură subiectivă". b) slructuralitatea privind corelaţia dintre dinamica nervoasă şi structurile ce-i stau la bază. activitate nervoasă calificată. modalitate specific umană de adaptare la mediu şi de adaptare a mediului la condiţia socioumană. Reflexul este..s.P. activitate corticală. somn. în ansamblu intervenind particularităţile de tip ale a.P. ACTIVITATE. ACTIVITATE NERVOASĂ SU- E. senzoriomotorii.\ota definitorie a a. denumire dată în 1912 de către I. în care sistemului nervos îi revine rolul decisiv în coordonarea tuturor proceselor organice şi comportamentale. b) creştere a ponderii acţiunilor elevului în însuşirea cunoştinţelor şi în exersarea operaţiilor intelectuale necesare pentru stăpînirea unei discipline ştiinţifice. reflexele dobîndite prin condiţionare implică. după I. în a. Adoptînd nervismul ca principiu al unei fiziologii integrale. neurofiziologia contemporană. în ACTIVARE A ÎNVĂŢĂRII: a) acţiuni care la rîndul lor cuprind operaţii. diferenţiază a. PERIOARĂ. Orice a. în «sternul nervos central „există două aparate centrale diferite: aparatul de conducere directă a impulsului nervos şi aparatul de conectare şi deconectare a circuitului" (I. de activitatea sistemului nervos vegetativ şi a unor instanţe subcorticale. delimitativ este fenomenul condiţionării. Deci. H. o conexiune între puncte diferite deci un fenomen cu o configuraţie spaţială. Pavlov.s. de fenomenele legice ale iradierii — concentrării şi ale inducţiei reciproce. Pavlov). este transformarea ce priveşte obiecte materiale şi (sau) informaţii şi ansambluri informaţionale.s.s. Bîkov. Este necesar ca între predare şi însuşirea-preluarea de cunoştinţe să se realizeze o corelaţie optimă. Originar. de o structură (organizare prin autoorganizare) şi de o ţintă.P. Pavlov.P. Se disting a. Reflexul este un răspuns necesar la un stimul căruia îi corespunde la „centru".

sînt obiectuale şi deci. odată cu demonstraţiile lui P. de a. J. •materiale şi mintale. fizică. se include atît în neurofiziologia cît şi în psihofiziologia modernă şi constituie o bază naturală (în- A A ţelegînd aici nu numai biologicul ci şi propriul naturii umane) pentru psihologia normală şi patologică.P. faptă. A. de modelare. gimnice. divertisment.. recreative. J. venind în întîmpinarea stimulului sau desfăşurîndu-se autonom prin exercitarea de către subiect a unei forţe sau facultăţi de natură să producă un efect. trecerea din stare potenţială-latentă în stare activă. După T. mijlocirea. obiectivă. Piaget. se prezintă sub diverse forme. propria perfecţionare corporală. dezvoltată multilateral în toate ţările lumii. folosite în mod constant de sistemul complex propriu omului. suprimă atît unilateralitatea subiectivităţii cît ş i pe cea a obiectivitătii „Legile lumii exterioare sînt bazele activităţii omului în raport cu un scop". S. constituirea „modelului intern" al stimulului şi reacţiei. motive. mintale. a. b) studiul reflexelor prin care se analizează factorii şi legile condiţionării. a persoanei morale şi a ordinei universale". A. se deivoltă într-un punct nodal al întîlnirii dintre necesitatea internă. a. activitatea practică. este relaţia individului cu o situaţie raportată la finalităţi sau valori. agonistice sau de luptă. un rol important revine actualizării de sine sau autoactualizării ca tendinţă spre exprimarea şi realizarea pulsiunilor specifice ale eului. Aici se include şi sistematizarea activităţii de semnalizare în cele două sisteme de semnalizare prin care se realizează efectiv o unificare a fiziologicului şi psihologicului. c) teoria semnalizării care prevede nu numai relaţia reflexă dintre stimul şi reacţie dar şi. pot fi liniare sau circulare. la diverse niveluri şi. o valoare rle principiu. Este necesar să se distingă reacţia reflexă spontan provocată de un stimul. a corelat instrumentaţia practicii cu instrumentaţia intelectuală. cele sportive avînd cea mai mare răspîndire.c. transformatoare. prin implicarea ci în toate verigile sistemului psihocomportamcntal uman.n. Kubinstein. T. „trebuie să constituie sinteza spontaneităţii şi reflexiei. la copil avuul o funcţie formativă. în şirul atitudinilor creative. a. Principalele forme de a. Unitate de conduită elaborată fi bazată pe un program psihic. Pavlov scrie: „activitatea fundamentală şi cea mai generală a marilor emisfere este semnalizarea. Psihologia nu se limitează însă numai la a. Lalande şi M. L. pentru a vedea dintr-o dată cît de multe. iniţiat conştient de subiect şi mijlocit instrumental. se referă în primul rînd la faptele de memorie (a. dobîndeşte în psihologia modernă.'mod de intervenţie în ordinea externă şi internă. competiţie. tendinţe afective. întotdeauna a. Parsons. Pavlov. mulîndu-se pe obiecte extrag un conţinut informaţional adecvat acestora. Mijlocită prin organe funcţionale generate şi diferenţiate cultural. orice. care se situează în mediul larg reprezentat de natură în general. H. axiologic şi lumea sa. implicînd o incalculabilă cantitate de semnale şi semnalizări comutative". un reflex şi prin semnificaţia sa adaptativă. Wallon. Leontiev. constă din motic. După II. concrete şi verbale. Ja19 net. recreare şi divertisment. ACŢIUNE. ca modalităţi organizate ale comportamentului. Janet a pus în evidenţă geneza actelor intelectuale ca rezidind în interiorizarea schemelor de a. la trebuinţe. „Nu este nevoie de prea multă imaginaţie. A. în baza unui model dobîndit. Blondei consideră că a. (M. Zeisel remarcă trei dimensiuni ale modelului acţio- 18 . ACTIVITĂŢI CORPORALE. în ultima jumătate de veac. J. avînd o constituţie acţională. inclusiv reflexia. răspunzînd nevoii de compensare. subiectivă şi necesitatea externă. P. fiind unitate a autoreglărilor vitale şi finaliste. Pavlov arată că fiecare legătură temporară este. se clasifică reflexele şi se prezintă sistemele de reflexe sau stereotipcle dinamice. Kpuran — 1974). Ştiinţa despre a. scop şi structură sau mod de organizare. pe care o desfăşoară un subiect. S. ci identifică şi a. în forma gimnasticii prin care se urmăreşte. a. însemnînd recunoaştere şi reproducere) şi. Wallon. într-un plan mai larg H. activităţi cu finalitate proprie (autotelice) răspunzînd dorinţei omului de a le practica pentru propria dezvoltare fizică. vorbind contemporan. în filosofic. Vîgotski. Kotarbinski a iniţiat o nouă disciplină praxiologia. după C. sînt: Indice sau de joc. I. iar la adult funcţii de divertisment şi recreative. un semnal. deconectare. ACTUALIZARE. a obiectivizării intenţiilor şi proiectelor. Rubinstein atrage însă atenţia asupra faptului că şi a. aproape nenumărate. a realităţii şi cunoaşterii.s. După Lenin.P. considerînd specifică pentru conduita umană. întrecere. concretîzind teza marxistă despre ideal ca „transpunere şi traducere a materialului în capul omului".taţii generatoare de instabilitate comportamentală. iar calitativ. Dewey. deprinderi. sînt reflexele condiţionate. cunoaşterea însăşi. prin mecanismul ci. se desfăşoară într-un cîmp al interacţiunilor dintre subiectul epistemic. Rogers. Sub raportul structurii. formare şi transformare. pragmatic. scria I. cuprinzînd toată umanitatea".P. cît şi în mediul social specific în toată amploarea lui. I. Vigotski. de asemenea. în modul cel mai direct. Piaget susţine că operaţiile intelectuale îşi trag originea nu din lucruri ci din a. ca operaţii de modificare şi transformare conform unui scop a obiectelor materiale şi sociale. L.

. A. interne trebuie să fie. o modelare de către subiect a materiei exterioare lui şi în acest sens pare să se opună idrii. înseamnă.. externe şi a. Op. ponte să se refrie la subieciu: însuşi. A. M. A. Deci. a materialului sau situaţiei date în produs sau stare terminală".. Lcontiev observă că în aceste condiţii se afirmă o altă alcătuire a activităţii. întrucît este numai o verigă a acesteia.. Astfel. le a. în sistemul dinamic şi procesual al activităţii. corespunde unor circuite reflexe complete.) reprezintă un dispozitiv de conducere al a. pe cînd operaţia rămîne o simplă dispoziţie instrumentală. declanşată de un mobil se orientează anticipativ către o ţintă. de aceea. sfîrşit. Semnificativă pentru universalitatea a. în a. se distinge prin scop. cît şi în raportarea la realitate.." La om. fundată pe predominanţe. se individualizează prin scop.n.. — Op. „despărţirea obiectului şi motivului activităţii este rezultatul detaşării din activitatea primară. îndeplineşte un rol necesar atît în codificarea-decodificarea stimulilor. adică pregătite orientativ. şi activitate. siructurafă şi motivată va puf ea funcţiona autonom. să privească modelarea lui pbihoii/H'ă de către un altul sau de către sine. diferite sfere (motor-mental) a. Galperin avansează în analiza organizării a.. mentală revine pe o poziţie orientativ-reglatorie. întotdeauna coincid. în acelaşi fel este conceput şi raportul dintre a.. Op... a unor operaţii separate". A. mentală este transformatoare. în fapt. motorie este senzoriomotorie sau verbomotorie.— Op. — Av. de coordonare şi construcţie mentală şi în acest sens se opune praxisului. un obiect ce devine obiectiv. mentală ascunde o componentă ideomotorie. baza de orientare a a. Scopurile sînt cele care impun selecţia mijloacelor. Considerînd perspectiva' genetică. complexă şi difuză dar unitară. . totodată. în mod curent. verigă în lanţul acţionai al acestora.. materială transformările sînt efective. conformă unui scop. a. se corelează ierarhic după norme de complementaritate. ci şi multe acţiuni (operaţii — n. c) influenţele exterioare suferite de subiect şi care determină prin efectele lor conjugate direcţia şi conţinutul a. A. A. deci activitate de orientare. prin interiorizare." Astfel a. după _ J.. dar aşa cum fără îndeplinirea lui nu pot exista reale transformări ale materialului dat în produse finale. A. poate fi îndeplinită prin diferite operaţii. — Av. A. iar cea materială sau materializată este predominant efectorie. Apoi a. Diviziunea în a. Wallon scrie: „evoluţia de la act la gîndire se explică simultan prin opus şi prin acelaşi". în care obiectul şi motivul nu coincid între ele. tot aşa fără segmentul executor nu există însăşi a. este un termen comun atît comportamentului cît şi sferei psihice. oamenii intră în anumite relaţii şi numai prin intermediul acestor legături şi relaţii există raportul lor faţă de natură". Bcrgson a absolutizat tocmai acest înţeles. întrucît a.. Aşadar. Termenul de a. —A. Janet a încercat să refacă unitatea dintre motor şi mental. Kl scrie: „la animale. Totuşi şi a. Av. El scrie: „acţiunea subiectului presupune nu numai imaginea situaţiei şi planul de execuţie. —A.. Leontiev conchide: „astfel vom numi a. în cea mentală. în timp ce în a. a. subiectului se disting două părţi inegale şi în chip diferit importante — cea orientativă şi cea executorie. a. Aceasta constituie segmentul conducător al de procese. dar aceasta numai în ordinea informaţională.— — Av. în cazul activităţii. de schematizare sau verbalizare. transformările sînt numai „avute în vedere". ce poate intra în constituţia a diferite a. Piaget. şi. desiăşurîndu-se ca o activitate sau intrînd în organizarea diferitelor activităţi ca element component.nai: a) condiţiile a. Couffignal a definit sistemul cibernetic ca „sistem de a. efectuare a ambelor. înţeleasă şi ca modalitate complexă de refacere a echilibrului (L. — n. A. se diferenţiază şi se defineşte prin scopuri parţiale în cîmpul activităţii..n. a.. obiectul activităţii şi motivul ei biologic sînt întotdeauna contopite. iar operaţia este element al tehnicii de. H. dacă activitatea (Av. este polisemantic dar îşi menţine un nucleu constant. Funcţia scopului apare la om în condiţiile activităţii sociale şi este un element definitoriu al a. generalizare şi automatizare a acesteia. Av. care dispune de un anumit substrat motivaţional 21 unitar. intră în constituţia mecanismelor tuturor proceselor psihice (care corelaţii: Op. — A. P. Definind operaţia ca „mod de îndeplinire a a. Segmentul orientativ (altfel. în sistemul activităţii se pot urmări nouă tipuri de Op. a. mijlocită simbolic... Av. A. tot aşa precum aceeaşi a.arx arătase că „pentru a produce. Deosebirea este şi calitativă. ce intră în funcţiune numai în momentul exteriorizării unor conţinuturi psihice. se şi constituie în ordinea interiorizării-exteriorizării şi pot fi modelate în acest fel). considerată ca relativă. întrunite în persoana subiectului. a. pe cînd P. în sfîrşit. Leontiev arată că orice operaţie provine dintr-o a. dar nu este reductibilă la a. scop. iar a." ca element necesar al ei. poate fi reflexivă. b) proprietăţile obiectului inclus în a."). în Fiind situate la diverse nivele şi. ca proces ce se efectuează în afară. prescurtare. în genere. în luarea ei în stăpînire de către subiect. H.) formate anterior în ordinea utilizării acelor imagini.)se identifică prin motiv. iar segmentul efector este transformarea reală. nu poate fi interpretată subiectiv ca servomecanism efectoriu. A. Deci.

fluierături înalte. Bernstein degajă următoarele caracteristici ale acesteia: a) obiectualitatea a. Linton. monooculară. Ed. poate fi statică sau dinamică după cum stimulii sînt imobili sau în mişcare. subordonîndu-se totodată legilor gîndirii. olfactivă. a. Vernon). obiectuale. fiind inteligentă şi creatoare. inversă faţă de valoarea pragului diferenţial. şi cu adaptarea parţială încă nedefinită la o nouă cultură. ACŢIUNE MENTALĂ. C. în sens recent: trecerea unui grup sau a unui individ dinlr-un mediu cultural în altul. Capacitate rezolutivă a analizatorului. A ACŢIUNE SPECIFICĂ. de a.m. care se defineşte după diferenţele minime ce pot fi sesizate între stimuli. operare sau transformare ce are loc în minte în forma imaginilor sau (şi) a ideilor. ACUFENE. imaginaţiei. ACUITATE. ca elemente instrumentale ale acestora. în acest scop se apelează şi la scheme. Deşi rezultă din interiorizarea acţiunilor materiale. Leontiev. După L. melodică ele. Kluckhon). Bernstein a autoieglajului psihic a a. Sînt cauzate de afecţiuni craniene şi otice. de astă dată simbolică-semantică. Yîgotski. să confirme însuşirile generale şi esenţiale ale obiectelor. întrucît operaţiile sînt generalizate şi automatizate. înseamnă un ansamblu de procese ce intervin în legătură cu îndepărtarea de o cultură originară. se determină în primul sens (absolut) ca o mărime inversă faţă de valoarea pragului minim. senzaţii auditive anormale. după analizatori ca a. de care se serveşte a. se produc în planul limbajului intern şi se exprimă în particularităţile acestuia. neavînd motive şi scopuri concrete asemenea acţiunii desfăşurate. Freud pentru a desemna totalitatea proceselor prin care se descarcă tensiunile interne create de activarea trebuinţelor. criză.. mulaje. Murray — Ph.A ca element. cum sînt zgomote ritmice. au un conţinut informaţional şi o bază operaţională. Cînd se operează cu imagini ale obiectelor. A. g) fiabilitatea şi caracterul antientropic al a. întotdeauna penibile datorită persistenţei lor. luată ca sistem de referinţă. modele. La nivel perceptiv se vorbeşte. proces de creştere culturală prin care noi elemente sau trăsături culturale se adaugă datorită in- 23 . ce prevăd aceeaşi distanţă faţă de sursa de emisie şi o serie de grade de stimulaţie. Se distinge şi a. dispun de un specific al lor. ca obiect principal al psihologiei se impune tot mai mult. înseamnă un grad înalt de sensibilitate şi o mare fineţe în discriminările senzoriale. sau materializate este formarea operaţiilor mentale (V. Scopul învăţării prin a. contracarînd înţelegerea cpifenomenologică a psihicului şi evitînd unilateralităţile atît ale 22 psihologiei fenomcnologiste cît şi ale celei comportamentiste. Pentru măsurarea a. este caracterizarea lui E. care permite transferul dintr-o situaţie în alta {stimuli generalisativn-Woodworth). nu fără conflicte. de la efector iniţial la oricare altul (de ex. implicînd înstrăinarea de vechile valori şi asimilarea celor noi. dificultăţi de adaptare (R. expresie psihanalitică utilizată de S. Este studiată concret.. c) variabililatea a. INTERIORIZARE).m. ceea ce nu permite reducţia la o însumare de elemente.m. Este binecunoscută scala de litere sau cifre prezentate pacienţilor de oculişti pentru determinarea a. a. operaţiile intră în alcătuirea a. se folosesc scale de a. Ca orice a. celulă a conduitei umane. constînd în reproducerea spaţio-temporală a structurii obiectului asupra căruia este orientată. f) universalitatea reglajului. avînd o structură instrumentală. kinestezică.m. vizuale. operare efectivă cu lucruri într-un anumit scop: etapă primă a învăţării. auditivă. desene. ACUMULARE CULTURALĂ. indică starea ce rezultă din această modificare. A.'. conducînd spre gîndire. stereoscopică. organizată astfel înrît să ilustreze. în genere a. ţiuituri. d) generalitatea a. După F. Caracteristicile reglajului acţionai sînt cu atît mai perfecţionate cu cît a. este dependentă de motiv şi orientată prin scopuri. vizuală. e) comut ativitat ea funcţională sau posibilitatea executării a. tactilă. în cercetările de laborator a. laterală. exprimată în posibilitatea executării ei în diferite poziţii. Totodată. Limbajul este un sistem de instrumente sau operaţii (după H. ce constă în aceea că nu există nici o limitare în construirea şi dezvoltarea &. se situează la un nivel mai înalt de integrare. Este deci proiectivă şi ideaţională. b) continuitatea şi integralitatea ei. Keesing. ACŢIUNE MATERIALĂ. ţinînd de subiectivitate. h) precizia reglajului acţionai. prin variate traectorii şi procedee. După A.m. termenul de a. ACULTURAŢIE. poate fi definită ca proces de modificare culturală în care un contact mai mult sau mai puţin continuu între două sau mai multe grupuri culturale distincte are drept rezultat preluarea de către un grup a elementelor de cultură ale celuilalt grup sau ale celorlalte grupuri. monoauriculară. a. deci după pragurile diferenţiale. Este un ansamblu de reacţii preformate ce mijlocesc îndeplinirea actului orientat spre satisfacerea trebuinţei. memoriei şi voinţei. scriere altfel decît cu mîna dreaptă). în cel de-al doilea (diferenţial)... prin extensie. Deci a. termică etc. termen folosit de antropologia culturală pentru a desemna transferul unor valori culturale dintr-o comunitate în alta precum şi efortul de asimilare a acestora. Afirmarea a. caracteristică a sensibilităţii absolute şi mai ales diferenţiale. monomanuală. acţiunea este calificată ca materializată.

acizii dezoxiribomicleio si ribonucleic. de cele mai multe ori.s. Sokolov. Kekceev. efectuate la distanţe spaţio-temporale tot mai mari şi după traiectorii tot mai complexe. fiziologice. carenţe de autoritate familială. după J. Este dezvoltată maxim la om. acesta este considerat ca fiind adaptat.. 1 > > lin. la întuneric se desfăşoară foarte repede în primele 10 minute. este îngreunată (C7. etc. gîndirea însăşi se organizează şi organizîndu-se structurează lucrurile.c. A. Piaget. dacă aceste schimburi favorizează funcţionarea normală a organismului.. este procesul prin care o persoană sau un grup social devine capabil să trăiască într-un nou mediu social. la „inadaptare socială". negativă). Koropko. a. transformîndu-1 în concordanţă cu necesităţile sale.. în dinamica procesului de a. care nu numai că se conformează cerinţelor mediului ci ii şi modifică. acord între conduita personală şi modelele de conduită caracteristice ambianţei. civilizaţie. stimuli tactili) a. ansamblu de procese şi activităţi prin care se trece de la un echilibru mai puţin stabil.s. 1926). mediu de viaţă noc'v etc. 1942). irjcturne se mai obţine prin hipervcntilaţie.. cultură. caracteristic este a. Pentru om.s.. ADN intră 24 . în biologie se deosebeşte a. dînd naştere la numeroase tulburări. delincvenţii. se disting: a) faza modificărilor bruşte. subiecţii cu tulburări de comportament reprezintă diverse situaţii de neadaptare socială cu cauzalitate complexă: deficienţe ereditare. are şi semnificaţia unui mecanism de optimizare a recepţiei. ADAPTARE MENTALĂ. Orbclli. valoare maximă de intensitate a stimulului care nu poate fi percepută de organele de simţ şi care.s.. ADAPTARE SOCIALĂ. Se mai vorbeşte despre conflicte a. frustraţii afective precoce. ADAPTARE. stabileşte următoarele: a) procesul a.. prin deveni rc-substitui re ce duce la modificări structurale ale culturii. administrare de zaharină. după care apare încetinirea ritmului de creştere a sensibilităţii. A. Din alt punct de vedere se poate distinge o a. se referă la boli cu evoluţii scurte şi manifestări clinice intense. ADAPTARE SENZORIALĂ. ajustîndu-şi comportamentul după cerinţele mediului. Jinkin. se poate transforma în senzaţii dureroase. Cel mai larg registru adaptativ îl are sistemul vizual. [proces constind în modificarea tonusului nuni' film i/nr sub influenţa unor stimuluri specifice de intensitate constantă. schimbat. la întuneric. ACUT. A. Activitatea psihică este considerată o componentă şi o formă superioară a a. nivelul de excitabilitate-se'. are la bază mecanisme centrale şi periferice. în unele cazuri (stimuli acustici monotoni şi nesemnificativi. în a. punere în echilibru progresiv între un mecanism asimilator şi o acomodare complementară. autoplastică.. Kobertson şi X. aglutinativă prin introducerea de noi elemente şi a. Sub influenta stimu- Iilor puternici. stările nervoase. 1958). creşterea sensibilităţii faţă de nivelul iniţial poate lua valori considerabile (A. distrug echilibrul omului cu mediul.s.. 1935). Adaptabilitatea este capacitatea organismelor vii de a realiza reacţii de răspuns care să le mărească şansele de supravieţuire în condiţiile schimbătoare ale mediului. în raport direct cu valoarea de semnalizare a stimului. aloplastică realizată prin unelte.s. Piaget ca fiind o echilibrare între asimilare şi acomodare. a intoxicaţi- ilor sau a defieituiui do v : tamină A. Accelerarea a. echilibru între asimilare şi acomodare socială. depăşind pragurile. incluzînd şi modificări în procesele trofice (L. în terminologia medicală a. H.s. b) faza modificărilor lente. (E. negativă merge pînă la deconectare. ADN.isibilitatc al analizatorilor scade (a.N. adaptarea psihică este concepută de J.s. punctul maxim fiind atins după două ore.s. Casagrande). Adrian. funcţionarea organismului prin înglobarea schimburilor dintre el şi mediu. 1958). c) faza relativei stabilităţi. lS-ÎSi. este facilitată sau îngreunată (E. se produce în raport cu un mediu nou. realizat prin dobîndirea şi selectarea unor însuşiri ereditare (morfologice. mirosuri.s. de comportament) caro cresc şansele de supravieţuire şi eficienţa speciei într-un mediu dat şi a. iar în cazul stimu'. 1934).S. crize afective a. a.s.c. bolile.c. Aubert (1865). la nivel organismic. între organism şi mediu. interdependenţă ireductibilă între experienţă şi raţiune". adaptîndu-se la lucruri. în ansamblu. preadaptare la mediul luminos alba4ru sau violet (K. iar indicatorul reuşitei este faptul că subiectul se simte ca „acasă" iar pentru ceilalţi nu mai este un străin. „schimburi mediate între subiect şi obiecte. Există receptori greu adaptabili (îndeosebi proprioceptorii) şi rapid adaptabili (receptorii cutanaţi şi olfactivi). b) sensibilitatea maximă este egală cu de 35 de ori valoarea iniţială a sensibilităţii.venţiei. în cursul vieţii individuale (numită uneori si reacţie adecvata). A. aloplastică prin modificarea activă a mediului. progresivă prin dezvoltarea vechilor tipare.s. descoperirii şi împrumutului (J. potrivirea unei persoane cu mediui. masaj ccfalic..ilor slabi creşte (a. ARN. Bolnavii mintali. la un echilibru mai stabil. tehnică. a. ca proces filogenetic. lege a sensibilităţii. în cazul oboselii. Moore (1954) distinge a. pozitivă). Numeroşi agenţi nocivi fizici sau chimici. prin modificarea organismului şi o a. familie dezorganizată. Fenomenul creşterii senr-ibilită1 ii poate fi condiţioi'&t (A. primul care a studiat acest fenomen.

în aceste condiţii el se integrează în grupele celor de aceeaşi vîrstă cu care are mari afinităţi. AFAZIE. Apoi va trece în citoplasmă aducând cu el informaţia conţinută în ADN din nucleul celular. Sen Alexandru. Este de aceea contraindicată tratarea unilaterală a a. Făcîndu-şi apariţia] ca persoane deplin responsabile în mediul social. L. psihosocială este un raport de interdependenţă. sporesc eforturile de autocunoaştere şi aittoproiectare. A. trecerea în stadiul superior al dezvoltării intelectuale. Drobotă. intervine mai devreme decît la băieţi. este dependentă. Stările conflictualc sau critice nu fac parte din însăşi desfăşurarea normală a. şi este intens preocupat de propriul său destin. între structurarea sau maturizarea organici si cea. Totuşi ritmurile dezvoltării organice şi psihologice nefiind egale. prin expansiunea fanteziei şi a sentimentelor odată cu apariţia mior conflicte tuotivaţionale şi afective. Forme anatomo-clinice: a. La fete a. uneori chiar negative. imaginar sau real. în sens numai biologic sau numai ysiliosocial. geografici. Ca fenomen biopsihic integral a. datorită posibilităţilor sale de interpretare şi priiulemul'r. dispune de capacităţi similare cu cele ale adulţilor. dar în orice caz frapante. se caracterizează prin hipersensibilitate. Preocupările de originalitate ale tinerilor trebuie susţinute prin valori autentice şi încurajate în sensul integrării celor mai înalte şi noi forme de cultură. a. dar încă nu este acceptat ca un egal în cercul acestora. in apariţia şi desfăşurarea ei. De asemenea. culturali şi educaţionali. la rîndul ei. nediferenţiere între intern şi extern. gîndirii teoretice şi reflexive. Grupele de adolescenţi sînt foarte coezive. a însingurării adolescentului şi a slabei sau eronatei lui pregătiri pentru viaţă. sociali. pus într-o situaţie echivocă întrucît el a depăşit copilăria de care se desparte demonstrativ. concept introdus de A. (Botez. ADORAŢIE. nu poate repeta cuvintele şi 26 27 . intre aceste două serii de fenomene M înlăuntrul fiecăreia din ele intervin unele disproporţii. A DUALISM. ARX prezintă trei forme: AHX-r (ribozomal) AKX-t (transfer). fenomenele de criză generate de lipsă de idealuri. de nediferenţiere psihică în trei forme fundamentale. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea sau pierderea funcţiilor psihice ale limbajului (expresiei sau înţelegerea semnalelor orale sau grafi ce) cu conservarea aparatelor periferice de execuţie sau de recepţie ale limbajului. Adolescentul redescoperă lumea. Piaget. diversele segmente ale moleculei de A DX fiind specializate în sinteza unui anumit tip de proteină. Este etapa în care intervin îndelungate şi intense meditaţii asupra valorilor. cultivă toleranţa reciprocă şi exercită o puternică influenţă asupra personalităţii tinerilor. Integrarea personalităţii se realizează şi se desăvîrşeşte prin integrarea socială care.A in structura crumatinei şi a cromozomilor. tulburări izolate ale realizării performanţelor motorii orale sau scrise precum şi ale utilizării mesajelor orale sau scrise cum sînt: surditatea verbală pură (în absenţa unei tulburări de auz. Fenomenele de criză şi sindrommele psihopatologice pot fi însă prevenite si evitate. Adeziunea sinceră şi necondiţionată la idealuri poate să fie asociată cu manifestări de realism brutal şi extravagant. între obiectiv şi subiectiv şi între material şi spiritual. H. Adolescentul este.I. dat fiind regimul de viaţă impus de culturile respective. Mead a constatat că în unele colectivităţi australiene nu se cunoaşte fenomenul de criză pubertală. dificultăţile de integrare socială pot fi eliminate în măsura în care se elimină susmenţionatele cauze. 1971). însoţit de îngustarea spiritului critic. ADN intervine. decalaje. I. Se elaborează un sens de viaţă şi dohîndeşte contururi concepţia despre lume si viaţă. este mijlocită prin adaptarea socială şi calificarea profesională. etapă a vieţii care se situează între copilărie şi vîrsta adultă (de la 12—13 la 18-20 de ani). ADN depozitează informaţia privind planul de organizare a structurilor celulei. de factori genetici.şi în biosinteza proteinelor. a. Baldwin şi consacrat de J. Tranzitoriu crizele pot interveni din cauza carenţelor afective. adolescenţii sînt intens preocupaţi de nota de originalitate pe care o prezintă individualizarea lor şi prin care pot spori valoarea integrării lor sociale. informaţii ce se transmit apoi datorită capacităţii moleculelor de A DX de a se dedubla (reduplica). pure. AI. definind stadiul iniţial al ontogenezei. contradicţii. se caracterizează printr-o importantă creştere şi transformare corporală şi psihică. AKN-m (mesager). preluînd informaţia genetică de la ADN din nucleul celular. Wallon vorbeşte chiar de o criză a originalităţii juvenile constînd din insatisfacţia faţă do statutul comun şi din dispoziţia către adoptarea unor pseudovalori ce generează comportamente numai formal originale. Sinteza ARX mesager se face ca pe o matriţă. frecvent. fiind însoţită deseori de tulburări intelectuale (primare sau secundare) şi corespunzînd unor leziuni cerebrale localizate (M. ADOLESCENŢĂ. bolnavul nu înţelege limbajul vorbit. sentiment de dragoste şi preţuire nemărginită faţă de o fiinţă fenomen sau obiect. frustraţia educaţională. cel al operaţiilor formale. care permite o combiuatorică abstractă şi lărgeşte posibilităţile. şi educaţionale. Se detaşează preadolescenta (12 — 15 ani) şi postadolescenţa 118 — 22 ani).ave. asociată cu pubertatea. Sub raport psihologic. ajutîml la realizarea funcţiei genetice a nucleului celular. Conştiinţa de sine se adinceşte mult.

respectiv. Aceste forme de a.) şi alexia pură (v. ale lecturii cu voce tare în forma paralexiilor pentru cuvintele dificile. tulburări paroxistice ale vorbirii (vocalizare. Lange). intervine o îngustare a cîmpului de conştiinţă şi chiar subordonarea acesteia tendinţei afective. determinate de leziuni în prima circumvoluţie temporală stîngă şi. fiind determinată de leziuni imprecis localizate sau de procese tumorale) şi cea determinată prin termenul de anotnie (imposibilitate de reproducere a numelor proprii. motorie pură (imposibilitatea de exprimare voluntară. De exemplu: furia şi abandonul de sine. emoţie primară caracterizată prin mare intensitate. forme deosebite de a. emoţiile nu se explică prin faptul că „inima bate accelerat". pulsaţia. interacţiune sincronică.F. în prima circumvoluţie temporală: ecolalia (v. modalitate elementară a reactivităţii afective. A. precedînd a. ca o regresiune la conduite inferioare şi tocmai aceasta reduce posibilităţile controlului ţi reolajului conştient. în vecinătatea circumvoluţiilor Iteschl de ambele părţi sau numai de partea stîngă. determinate de leziuni în porţiunea posterioară a ariei Broca (a 3-a circumvoluţie frontală a emisferului verbal dominant) şi într-unele zone adiacente. subiective. de repetare a cuvintelor. cu sau fără un instrument). a.). cu tulburări grave în înţelegerea limbajului.A determinată de le/iuni în prima circunivoluţiu temporală. de citire cu voce tare.).). reproduc şi modele sociale fără a se conforma însă unei organizări raţionale. Totuşi stările de a. centrală sau de conducere. posibilitatea scrisului spontan şi după dictare. pot fi compensate spontan sau supuse unor acţiuni de recuperare dirijată.). baraj verbal). accesele nestăpînite de rîs sau plîns etc. ale scrisului spontan şi mai ales dictat. A. dar cu posibilitatea recunoaşterii acestor nume într-o listă prezentată. expresivă. păs28 trindu-se înţelegere. sînt implicate dispoziţii instinctive. a copierii şi a înţelegerii limbajului oral şi scris) determinată de leziuni încă imprecis localizate \agrafia (v. amnestică (imposibilitatea de a reproduce numele obiectelor. de evocare. Ambele interpretări s-au dovedit însă a fi unilaterale şi înguste. că trăirea subiectivă este efectul modificărilor corporale (W. cuprinzînd atît tulburări expresive cît şi receptive (tulburări în repetarea cuvintelor. sa ic d u p ă du:!. Unii au socotit că modificările corporale sînt cauzate de trăirea subiectivă (J. inatenţia verbală). întrucît în stare de a. la surdomuţi. Unilaterale. ansamblu de tulburări predominant expresive.ă vorbi. ansamblul proceselor. proprietate a subiectului de a resimţi emoţii şi sentimente. amnestică şi fiind determinată de leziuni în emisferul cerebral dominant) .ii''..i scrie m mod '-pontau) pură A. A. AFECTIVITATE. în grafie şi lexie. durată redusă. De regulă. Janet interpretează a. A. pentru că între cele două serii de componente este unitate. pentru că problema principală nu este aceea a corelaţiei dintre corporal şi psihic ci a interacţiunii dintre subiect ca om. 2) comportamente motorii afective (desfăşurate sau numai schiţate). înguste.ecreţiilorlacrimare etc. în plenitudinea tuturor însuşirilor sale şi mediul natural şi social. în contextul a. cili :. trăirea subiectivă avînd la bază! mecanisme neurosomatice fără de care ea nu poate să apară si să se exprime. în contextul oricărui fenomen emoţional se disting. expansivitate. senzorială sau de recepţie. James şi K. stărilor şi relaţiilor emoţionale sau afective. în legislaţie se are în vedere dacă infracţiunea a fost comisă în stare de â.i verbală) detiTnu!iate de le/Juni în porţiunea posterioară a primei circurnvoluţii temporale de partea emisferului cerebral dominant. . să se comunice. dezvoltare unipolară şi exprimare nemijlocită în comportament. determinate de leziuni în zona Vernicke a emisferului cerebral dominant (porţiunea posterioară a primelor două circumvoluţii temporale. Herbart). în planul pronunţării sau scrierii semnelor verbale. trecerea la analiza detaliată a situaţiei etc. emoţiile pornesc. acalculia (v. energizare şi direcţionare (sau oricare din contrariile lor). 3) tră iri subiective de un anumit grad de complexitate şi avînd o anumită semnificaţie pentru persoana care le încearcă. 1) modificări organice şi vegetative secundare (în raport cu funcţiile biologice primare ale pulsului. păstrîndu-so limbajul interior. prin amînarea şi comutarea reacţiilor. AFECT. girusul angular şi girusul supramarginal). Vibraţia. angajarea prin mobilizare. în vorbirea spontană şi repetată. Alţii. anmzia receptivă (imposibilitatea de recunoaştere a melodiilor cunoscute sau'de citire a notaţiei muzicale) şi expresivă (imposibilitatea de a cînta o melodic cunoscută. (la copil. efectuarea de mişcări menite să reducă încordarea. motorii (gravă afectare a vorbirii spontane) şi senzoriale (tulburarea înţelegerii limbajului) de scurtă durată (în cursul regresiei sau agravării unui sindrom afazic) şi determinate de leziuni în a 3-a circumvoluţie frontală a emisferului cerebral dominant şi respectiv. în pars triangularis al lobului frontal stîng. O primă problemă a psihologiei emoţiilor este aceea a relaţiei dintre componentele vegetative şi motorii pe de o parte şi componentele psihice. la poligloţi. în psihologia modernă se formulează recomandări de prevenire sau înlăturare a efectelor negative ale a. „ochii strălucesc". trauscorticale. ajungîndu-se la o proastă vorbire (parafazie) şi chiar la deformarea cuvintelor (jargonofazie). P. p u i î n d îiu. cu un cuvînt. agresivitate oarbă şi starea de groază. pe ele alta. sînt declanşate prin fapte cognitive — excepţie făcînd doar dispoziţiile organice — dar nu sînt reductibile la acte de cunoaştere pentru că diverşi subiecţi .

îndeplinind un rol în declanşarea şi susţinerea energetică a activităţii adaptative şi a celei de luare în stăpînire a ambianţei. tensiunile şi desfăşurările emoţionale sînt efectul confruntării dintre cerinţele subiectului şi datele reale sau prezumtive ale vieţii lui într-un anumit cadru obiectiv. însemnătatea pentru aceasta a situaţiei reale sau presupuse. implicit. In fapt. finală. la care se adaugă şi cele imaginare. indignarea. imagine a situaţiei). dezorganizatoare. nu reproduc relaţii de determinare prin idei. mecanism nervos opus şi complimentai' eferentaţiei. Cu toate acestea. în genere. a confirmat. AFERENTAŢIE (AFERENTĂ). împrejurările de viaţă (v. nemulţumirea. în cercetări neurofiziologice. V. ci de organizarea lor motivafionalâ. niciodată nu pot să satisfacă sau să contrazică din toate punctele de vedere constelaţia motivaţională a unui subiect. Acţiunea presupune o convergenţă şi reciprocă conversiune (trecere una în alta) a celor două serii de impulsuri (Ed. satisfacţie. impuls şi tendinţă spre contacte şi asociere cu alţii. situaţională ca preludiu al acţiunii (reflectare premergătoare. Este cauzată de leziuni la nivelul emisferului frontal sting sau la nivele subadiacente. direcţia centripetă proprie nervilor senzoriali. aprobare.K. in stările şi comportamentele emoţionale. valoare şi grad de intensitate a emoţiilor în raport cu activităţile pe care subiectul le desfăşoară. în toate momentele vieţii sale. Problema constă nu în reprimarea totală a emoţiilor (aceasta ducînd. dacă este inadecvat. entuziasm.) Procesele emoţionale alcătuiesc fondul şi latura energetică a vieţii psihice şi comportamentului. secundară. a feedbackurilor ca modalităţi de retroaferentaţie sau a. Anohin distinge a. necazul. Cannon. Procesele emoţionale se dezvoltă şi în legătură cu amintiri sau circumstanţe imaginare. dezaprobarea. Emoţiile depind de semnificaţia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc în ambianţă şi în propriul organism. divergentă şi nu fără contradicţii interne) şi prin faptul că situaţiile reale. stările ai'ec 30 tive sînt compuse din variate componente cu sensuri diferite. se dovedeşte a fi inutilă.reacţionează emoţional diferit la aceleaşi imagini sau idei. prin cercetările sale A neurofiziologice. accentul se pune pe baza şi formele de a. Ch. dacă motivele se exprimă în emoţii. AFILIAŢIE. indispensabil pentru adaptare. Emoţiile apărea desfăşurări activi. de cele mai multe ori. AFEMIE. ACCEPTOR DE ACŢIUNE. Deşi emoţiile nu reproduc obiecte prin imagini. întrucît poate deschide drum pentru reorganizări la nivel mai înalt. După V. cel puţin latente. deci nu îndeplinesc o funcţie restrictivă şi specializat cognitivă. Reacţiile. teza despre influenţa dezorganizatoare a emoţiei nu poate fi generalizată. pe altă cale. la nevroze) — ci în dezvoltarea adecvată ca sens. impuls nervos sau tract nervos ce merge de la periferie (de ex. Din studiile noastre rezultă că procesele emoţionale reflectă. trăire i şi comportamentul af ctiv se afirmă ca un montaj sau preorganizare energetică a adaptărilor desfăşurate. Bernstein). Emoţia nu numai că susţine energetic acţiunea dar o şi anticipă în fiecare din coordonatele ei. de declanşare ce este la baza formulării scopului şi a. Uxplică fia variabilităţii subiective a proceselor afective nu ţine deci de organizarea cognitivă a subiecţilor. Emoţia semtialează specific relaţia intimă a subiectului cu ambianţa. W. P. ele contribuie la cunoaştere şi sînt fapte de reflectare subiectivă de un anumit fel. ele se şi formează şi dezvoltă prin trăiri emoţionale. de sancţionare prin care acţiunea este corectată şi apoi încheiată prin a. subiectul este cuprins de stări emoţionale dezadaptative şi. ale motivelor în raport cu o situaţie pe cînd motivele ar putea ii caracterizate ca un fel do „concentrate" sau „condensări" emoţionale. Totuşi. subiectul încearcă stări emoţionale dacă nu manifeste. Influenţa a. de la prietenie şi ataşament pînâ la totală dependenţă afectivă de al- . cum este furia. cunoscînd gradaţii şi variante. prin reacţii si trăiri specifice. Autoreglajui emoţional. ale acţiunii mai ales în legătură cu relevarea însemnătăţii în reglaj. P. asupra activităţii este ambiguă implicînd atît momente negative cît şi momente pozitive. Darwin a atras atenţia asupra faptului că în comportamentele emoţionale se regăsesc elemente ale unor acţiuni desfăşurate cu un anumit sens adaptativ. a insatisfacerii lor. transport de impulsuri şi informaţii de la periferie la centru. incapacitate de exprimare a ideilor şi sentimentelor prin limbajul oral. Complexitatea stărilor emoţionale se explică prin însăşi structura motivaţiei individului (complicată. nu se consumă numai în condiţii de stress. Dacă cerinţele interne — trebuinţe şi motive — sînt satisfăcute efectul emoţional este pozitiv implicind plăcere. A. Pavelcu. nu se impune o singură tendinţă afectivă perfect p ilan/ată spre stenic sau astenic. Darwin dovedind rolul energizor. negăsind altă ieşire. totuşi. Schemele de reactivitate emoţională se situează însă la diverse nivele biologice şi culturale. duce la inadaptare. AFERENT. Este posibil ca la oni să intervină o discordanţă calitativă între forma de afectivitate actualizată şi cerinţele activităţii. al faclorilor emoţionali. Faptul corespondenţei sau discordanţei de diferite grade între cerinţele subiective fi anumite condiţii determină polarizarea proceselor afective. Janet a semnalat aceste fenomene şi a descris cazuri în care. deseori. aserţiunile lui Ch. intervin neplăcerea. a. în situaţia contrazicerii cerinţelor. La aceasta trebuie adăugat că nu orice stagnare şi reţinere provocată de emoţie este lipsită de sens adaptativ (reacţiile de apărare pasivă) şi nu orice stare dezorganizatoare. un organ de reacţie) la centru.

în această situaţie. statute şi roluri asemănătoare sau priveşte relaţia dintre individ şi grup. Uzual. determinate de leziuni ale emisferului minor sau parieto-occipitale bilaterale. pe cînd cele slab anxioase o caută. a. cum sînt ahilognozia sau a. alexia agnozică (tulburări de înţelegere a limbajului scris. este un comportament (motor şi verbal. care izvorăşte din dorinţa de a găsi în altcineva un obiect complementar şi cu care să te identifici. la care a. dar de cele rnai multe ori împreună). se accentuează mai ales cînd subiectul trece prin stări de anxietate. în relaţiile individ-grup. vizuale. greutate. fiind determinat de un deficit al funcţiei de analiză la nivelul segmentului cortical al unui anumit analizor (M. AGLOSIE. AFINITATE. Schachter (1959) duc însă la concluzia că persoanele ce se caracterizează. relaţie afectivă de atracţie şi simpatie. tind să se afilieze pînă la hiperdependenţă de alţii. a. Sears (1957) a constatat că acei copii care au fost frustraţi de asistenţa afectivă a altora. Moreno). a. presupunînd modificarea percepţiilor diferenţiale de intensitate) şi amorfognozia sau a. acestea fiind determinate de leziuni ale porţiunii posterioare a primei circumvoluţii temporale stingi. este uşor remediabilă). a exprimării şi înţelegerii limbajului oral). 33 în geîiefe. mobilizării acesteia astfel îneît ea să se unească în jurul unor scopuri. incapacitatea de a cînta sau intona corect. muzicală (sau amuzia senzoriala) şi a. a. Botez. apare şi ca sentiment al apartenenţei la grup sau colectivitate (. A a. pierdere sau perturbare a sensibilităţii gustative.Zlate). pentru obiecte sau imagini. împiedicînd finalizarea acţiunilor. telor. la vîrsta adultă. constînd din absenţa limbii ca organ fizic. de unde întrebări. tactile primare. conservîndu-se posibilitatea de a descrie şi recunoaşte calităţile sale tactile elementare). limitate la sfera perceptuală sau extinse la sfera conceptuală. imposibili- 3 — Dicţionar de psihologie 33 . AGNOZIE (gr.'uea auzului. uiulitii'c. Sen Alexandru. manifestată în trei forme clinice (care apar uneori izolat. nici muzica şi nici zgomotele). prin anxietate crescută evită a. tulburări în recunoaşterea obiectului pe cale tactilă.zgomotelor. parazitar. în psihologia socială se ridică. căutare. a. globala (nu sînt recunoscute nici cuvintele. liste o caracteristică generaluinaua. Tendinţa spre a. cu origine centrală. a. rugozitate. a. într-un alt sens.şi discriminate a Mine. Maiscmneuve. fizionomiilor (prosopagnozia) unor persoane cunoscute sau a propriei persoane. AGEUZIE. acceptare între membrii grupului (J. AFONIE (gr. intensităţii (tulburarea discriminării obiectelor după grosime. a. Dobrotă). cu conservarea limbajului interior. R. în sens patologic. gnosis — cunoaştere). A. după J. Cercetările lui S. mişcare dezordonată în legătură cu ceva insuficient precizat. cu conscrv. sentimente. motivată prin similitudine sau „înrudire" spirituală..tul. Sînt şi cazuri contrare în care subiecţii declară că preferă singurătatea dar aceasta ascunde întotdeauna un grav disconfort spiritual.U. tulburări în recunoaşterea semnificaţiei obiectelor. a. AGITAŢIE. hiperactiv dar ineficient. rezultată (lin geneza socială a personalităţii şi din întreţinerea şi dezvoltarea acesteia prin relaţii interpersonale. Forme: astereognozii. problemele unui joc de a. consemne şi să-şi exprime sau să-şi traducă în fapt atitudinile. astereognoziile fiind determinate de leziuni în aria tacto-gnozică. în absenţa unor tulburări de vedere elementară. de extensitate (tulburarea diferenţierii formelor şi a recunoaşterii spaţiale). pierdere totală sau parţială a vocii datorită paraliziei muşchilor coardelor vocale sau afectării centrilor nervoşi ce-i comandă. afectiv şi intelectual). afonia — muţenie). video-spaţiale. precipitat şi spasmodic. imposibilitatea orientării în spaţiu pe cale vizuală. vîrstă. incapacitate de fonaţie. Intervine între persoane care au structuri. manifestată prin: dezorientare video-spaţială (pierderea posibilităţii de localizare absolută şi relativă a obiectelor. a — fără. determinate de leziuni situate în orice parte a creierului). idei. poate rezulta şi dintr-o slabă integrare şi insuficientă coordonare a funcţiilor psihomotorii (mai ales la copil. acţiuni stimulative adresate unei colectivităţi în scopul activizării. pot să se constituie în grup pe alte scheme deeit cele formale şi să suporte schimbări^ mutaţii. erquimă o anxietate de limită. Senlinientul singurătăţii este foarte neplăcut. în genere. tactilă secundară sau asimbolia tactilă (imposibilitatea de recunoaştere a semnificaţiei obiectului tradusă prin imposibilitatea de a-1 denumi. leziuni occipitale stingi la dreptaci). persoanelor sau spaţiului. cuprinzînd: a. rumoare. Dezorganizarea şi demersurile „în gol" ce caracterizează sindromul de a. idei. ca şi a. imposibilitatea de wcunoaştere . fiind determinate de leziuni în ariile somestezo-senzoriale şi somestezo-psihice. Este cauzată de leziuni rinencefalice. cuprinzînd: a. Poate fi înţeleasă şi ca o compatibilizare afectivă sau atracţie spontană. I. imaginilor. în decursul timpului. anomalie nativă. se mai înţelege prin a. reacţii de aprobare sau protest etc. în absenţa unui deficit de sensibilitate elementară sau a unei tulburări psihice. pronunţarea cuvintelor este extrem de dificilă şi se realizează după laborioase antrenamente cu ajutorul buzelor. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea recunoaşterii senzoriale a unui obiect cunoscut anterior. este determinată de condiţiile creşterii şi dezvoltării copilului în dependenţă de asistenţa adulţilor.. acalculia (tulburări în recunoaşterea numerelor în efectuarea operaţiilor aritmetice. culorilor (tulburări de recunoaştere a culorilor. foarte rară.

Timbergen. paralizia psihică a privirii (imposibilitatea de a mişca voluntar ochii cu conservarea motilităţii oculare reflexe). K. mmviolentă dar întotdeauna a. factură intelectuală). a. în scopul prevenirii a. blazare. fie şi indirect. Există o problemă a dirijării pozitive a a. de a le revizualiza şi a se orienta pe un drum cunoscut).. <Hi-. Lorenz susţine că atît la animale cît şi la om a. A. Prototipul a. există o a. a. atît în stare de veghe cît şi în somn. cîmp. crize de senzaţie de dezintegrare corporală parţială localizată pe un segment de membru. R. angajînd şi tehnici. ofensivă. al limbajului. număr şi caz) se face incorect sau este absentă (verbele sînt folosite numai la infinitiv). dar K. tulburări paroxistice ah. după opinia noastră. vagabondajul privirii. fiind concentrată în cea mai mare măsură asupra a ceea ce se petrece în axul de fixare a privirii. să se redirecţioneze) conflictele înainte ca ele să devină acute.A tatea de comparare a mărimilor. la om. cum este cel de hrană. caracterizată prin pierderea capacităţii de a vorbi corect din punct de vedere gramatical. despre o a. instrumente etc. în ansamblu fenomene de inadaptare socială sau adaptare negativă manifestată prin reacţii agresive sau autoagresive.. de obicei amputat). alestezie vizuală (transpunerea imaginilor dintr-un hemicîmp vizual în celălalt şi de la un cadrant la altul). După ce. de a merge pe lîngă ziduri. de sorginte socială şi care constă într-un comportament destructiv (formă de autorealizare) cauzat de insatisfacţii personale. obiecte sau spre sine. După T. visele devenind practic imposibile). al modelării comportamentului prin imitaţie şi antrenament. AGNOZIE AUDITIVĂ v. După Head. are o legătură. flexiunea cuvintelor (modificarea cuvintelor după gen. la vîrsta adultă a acestora. K. chiar şi lupul atacă numai sub imperiul nevoii de hrană. tulburare a limbajului.li\\ic cvasispaţială şi pierderea vederii stereoscopice). în forma ei primară. Implică negare actiră si produce daune sau doar transformări.schemei ec<rparale (senzaţia de plutire sau de/integrare corporală cu caracter difuz. astăzi această teză a fost larg contrazisă. Fromra susţine că. prin: a) acceptarea raţională a frustraţiei. agora — piaţă. este un rezultat al frustraţiei sau împiedicării (prin barieră) a unei tendinţe vitale în a-şi atinge ţelul. tulburări de grupare a obiectelor. a fost susţinută teza despre originea instinctivă a a. SURDITATE PSIHICĂ AGORAFOBIE (gr. semnifică atac. Dembo şi K. AGRESIVITATE. AGRAMATISM. Lorenz (1966) a atras atenţia asupra faptului că. devalorizare personală. constînd în perturbarea schemei sau imaginii corporale şi cuprinzînd: autotopagnozia (tulburare de localizare a segmentelor corporale). este un rezultat al învăţării. membrul fantomă (iluzia existenţei unui segment de membru absent. ar fi cauzată de contrarierea unor tendinţe instinctuale. construire a cuibului (la păsări). deşi durerea ca atare este corect percepută). b) canalizarea ei în acţiuni socialmente utile (după unii şi inteligenţa sau elanul creativ ar fi o a. Preluînd o idee a lui S. străzi largi. dovedind absenţa oricărei a. devin agresive şi uneori tind să-şi descarce a. asimbolia la durere (imposibilitatea de recunoaştere a calităţii 34 durerii. de plasare în colţurile încăperilor etc. iar nu din tendinţa competitivă cum se întîmplă deseori la om. comportament destructiv şi violent orientat spre persoane. a. crize de telescopaj şi atrofie corporală localizată. c) adaptarea unor comportamente agresive ac- . timp îndelungat. pierderea memoriei topografice (imposibilitatea de a descrie itinerarii şi locuri binecunoscute. Kuo (1930) a crescut împreună pui de pisică şi de şobolani. Freud. aceste tulburări fiind determinate de leziuni cu localizări diferite. ostilitate. Lorenz recomandă. E. ataxie optică (tulburarea capacităţii de a apuca un obiect în curs de fixare vizuală). ci numai în anumite cazuri.. modele din subculturi delictuale. cînd sînt lăsate libere. Se poate vorbi. migraţie etc. Băieţii sînt mai înclinaţi spre a. fiind vorba deci de o anumită îngustare concentrică a cîmpului atenţiei vizuale). specifică. pentru că sînt şi se instruiesc în acest fel. Sears a descoperit o relaţie directă între stilul autoritar şi primitiv de educaţie şi dezvoltarea comportamentului agresiv la copii. X. praxiilor şi gnoziilor). carenţe afective. cu baza instinctivă. crize mixte). Dollard (1939) au formulat teoria reactivităţii ce susţine că a. R. Astfel. Există şi o a. pierderea reprezentării vizuale a obiectelor (imposibilitatea revizualizării unor obiecte sau persoane cunoscute. este o formă de afazie cauzată de leziuni ale scoarţei cerebrale. dar de. tulburări ale atenţiei vizuale (atenţia spontană pentru orice stimul vizual este foarte redusă. este o afazie sintactică. spaţială unilaterală (tendinţă de a neglija jumătatea stingă a spaţiului extracorporal). calmă. expri35 mată prin tendinţe destruclive. punere în primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei. dar aceasta ne duce la ideea că totuşi a. tulburări de somatognozie. ca să se deturneze [după N. generînd tendinţa de a nu părăsi locuinţa. Wh'ite (1939) arată că grupurile conduse autoritar. secundară. educaţie negativă. phobos — frică).. a fost exemplificat prin comportamentul animal. Deci. teamă. fobie de spaţiile deschise şi ample: pieţe. Scott şi J. Miilor (1941) dovedeşte că nu întotdeauna frustraţia produce a. Lewin copiii răspund mai frecvent la frustraţie cu un comportament regresiv. \V. anozognozii (lipsa de cunoştinţă a tulburărilor în plan neuromotor. reproducere. Nu există un instinct al a. unii faţă de alţii sau faţă de lucruri. frazele sînt greşit construite prin lipsa acordurilor gramaticale.

acei băutori permanenţi. sau a sistemelor personalităţii cu modalităţile unei culturi sau unui tip de activitate. intervine şi ca un simptom în paralizia generală. a acţiunii în stare de 'transă şi a somnului acţiunile iu stările conştiinţei de scurt circuit. 2) consumul ma- relaţiilor sociale şi in situaţiile festive. delirante. apar manifestări impulsive. vulnerabilitate la diverse maladii. deci fenomene demenţiale pe fondul stării paradoxale şi ultraparadoxale. frecvent şi în orice parte a zilei. poate fi provocată bic. şi să se denumească tendinţa pozitivă a luptei pentru performanţă prin termenul de combativitate. Suferă de a. crucial. în 1949. epilepsie şi psihozele nuniaco-depresive. După o definiţie dată de O. H.A ceptabile cum sînt cele implicate în competiţiile sportive. rezulcetări. de regulă. şi care permit detectarea lui precoce. intoxicaţie sistematică. Iu stadiul [ H o d i oili. obsesive. Alcoolicul nu se confundă cu băutorul dar. ultimul stadiu este cel de a. se instalează. într-o a treia fază. în sfîrşit. uneori agitaţie emoţiomodificări de personalitate ce se nală. carac- este o maladie neuropsihică ce necesită tratament adecvat şi măsuri de recuperare. astmul bronşic. de psihoterapie şi socioterapie. cu relaţiile lor interpersonale şi cu funcţia lor socială si economică ce nu poate fi exersată normal sau care prezintă perturbări evolutive". ALERGIE. în prima fază de drogare excitarea. A. halucinaţii alcoolice acute. stupiditas". F. ceea ce antrenează. implică sendin urmă impunîndu-se ca în orice sibilizare (iar nu imunizare sau tulburare mintală. A. A. nevroză sau perturbare de comportament constînd în hiperconsum de băuturi alcoolice. Primul stadiu este substanţe nocive. aşa cum se crede. punere în acord a unui organ de recepţie cu o sursă de stimulare. 3) comportamentul necontrolat şi absurd în stările de ebriesau amneziile (transele) frecvente în starea de ebrietate.şi sindrom Vernicke. după o statistică din S. A. ca urmare a inhibării sistemelor de control.U.S. Jellinek antiteţanic. mai frecvente sînt: urtimenţin şi fără ca subiectul să fie caria. euforia. E. intrucît se produce o inversare atît de substanţe nutritive cît şi între conştient şi inconştient. senzorială şi mixtă. 4) „petele albe de conştiinţă" mul în creştere. a. Ey apreciază starea acţie neobişnuită şi energică la de ebrietate ca o stare de psihopatie vinele din substanţele cu care în care-şi fac loc grandomania. A. Se uzează de metoda răspunsurilor condiţionate (asocierea alcoolului cu reacţii repulsive). iraţionale. adaptare acomodaţi vă. centrarea psiliotică a vieţii pe consumul de alcool.A. manifestare fiziologică. mergînd pînă la dereglări. este de trei feluri: motorie. sub cele mai diverse pretexte. aceasta se accentuează într-o a doua fază. Activitatea profesională suferă mari prejudicii. pare inocent.iu Este semnificativ dictonul latin luat în întregimea sa: „in vino veri/as sed in ebrietatis.sl !tit''lviji ii n i n r / i d o . deficienţe de vitamine şi nutriţie. în baza unor ample cer. ALCOOLISM. perturbări neurosovrozei alcoolice se soldează cu matice. faţă de relaţiile conflictuale. de descărcare a resentimentelor în şedinţe speciale de grup. sau necaz. se datoreşte unor disfuncţii ale zonelor corticale ale vorbirii. din 70 de milioane de băutori. ia proporţii şi se instalează în forme nocive este necesar să se recurgă la psihoterapie în variantele ei de joc. . cu timpul.profesionale şi ocazionale. A LA LI E. este rezultată din inducţia pozitivă. A. Apariţia acestor patru simptome indică evoluţia spre a. Euforia produsă iniţial '/•' alcool esteînsă tranzitorie şi în continuare apar stări mai puţin inocente. presupune o intermitenţă dar ritmică drogare a creierului prin alcool. începutul în a. într-un al treilea stadiu. lipsă sau slabă dezvoltare a vorbirii la persoane ce dispun de auz normal şi de posibilităţi de dezvoltare intelectuală comună şi care. în categoria alcoolicilor pot fi incluşi: „acei băutori excesivi a căror dependenţă de alcool a atins un asemenea grad îneît prezintă o sensibilă tulburare mentală sau o interferenţă cu sănătatea lor corporală şi mentală.Barron (1962) prealcoolic şi se manifestă prin a introdus termenul de psihaleraceea că subiectul găseşte alinare în alcool faţă de orice încercare gie: sindrom de cefalee. de terapie ocupaţională sau recreaţională. pornind de la sunete sau de la cuvinte. I. Epuran (1967) propune ca în sport (care nu implică destructivitate) să se renunţe la termenul de a. acesta medicamentoase. Ultima fază este cea a îngustării conştiinţei. caracterizată printr-o renarcotic. un excitant ci un inhibitor al centrilor corticali superiori. eonsiderînd acceptarea largă a consumului în cadrul tate.M. profesionale. Holban a relevat faptul că alcoolul nu este. cronic. simptome ale a. o serie de tulburări organice şi psihotice: intoxicaţie patologică. eczeme şi dermatoze (i952). de ebrietate sensibilă. Goldenson. AJUSTARE. Verza (1969) a elaborat două metode de terapie a a„ prin învăţare. Subiectul bea necontrolat şi mult. în •mitomania. nu pot fi încadrate în clasa debililor mintali. Kstr un moment extrem de periculos. M. sindromul obsesivo-fo. sînt: 1) consutinal. delirimn tremens. După R. A. Dacă la anumite persoane grav frustrate şi anxioase.obişnuire). cronic. Instalarea ne. terizat prin continuitate. 5 milioane pot fi consideraţi alcoolici. palpitaţii. A. sindrom Korsakoff . a. o plăceri' răutăţii. a descris cele patru stadii tate din contactul cu anumite ale alcoolizării. cotidieni ce cad victimă unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil. subiectul a venit în contact.prealabil. Subiectul nu-şi aminteşte frecvent de ce a făcut sau a spus. V. Apoi consumul devine şoc. la serul în stare de ebrietate.. a.

fără. stabileşte un şir fini' de operaţii elementare. Pot fi citaţi a.: a. de control (operaţiile de probare a corectitudinii unor alte operaţii de calcul. de traducere a unui text codificat. b) au caracter de masă pentru obiectele clasei stabilite. După structură se disting. în virtutea iraţionalităţii şi fantasmelor de origine inconştientă ce se impun. De ex. se poate transmite unei maşini s-o execute automat. de precizare a tipului unei probleme). sau cecitate verbală pornind de la incapacitatea de recunoaştere. binar utilizat în tehnica cibernetică.i citi şi înţelege limbajul sens. Creşterea rezistenţei şi implicit a pragurilor dureroase se realizează prin substanţele analgezice sau anestezice. în a.A. Horczmi. se desfăşoară succesiunea logică a operaţiilor şi se utilizează diferiţi operatori. se ajunge la un rezultat. de probarea corectitudinii logice a unui enunţ oarecare). pînă la ilizibilitatea silabelor sau a literelor. a. indispensabile în procesul comunicaţiei informaţionale. denumire generală. a. de redactare (a unei compuneri). fără condiţii suplimentare. tehnicizate. pot avea grade diferite de generalitate. o activitate nealgoritmizată se nu- meşte independentă. Morse ş.. a . pentru calcularea celui mai mare divizor comun a două sau mai multe numere. Alienatul este un inadaptat şi nu comunică normal cu alţii pentru că. a. „nebunia fiind inconştientă de ea însăşi". complecşi. reprezintă o destructurare a eului. Termenul şi-a păstrat semnificaţia sa din matematică. limbajului natural. ARHIPALIUM. într-o formă inteligibilă a. dar nu după a. a. codului genetic în care stă înscrisă informaţia ereditară. de ansamblu de reguli şi operatori proprii oricărui tip <li. pentru a forma la elevi deprinderi de lucru exacte şi a orienta efortul intelectual spre rezolvarea de probleme mai importante. scheme care au la bază diferite tipuri de a. Nu toate activităţile pot fi algoritmizate. a. Procesul instructiv-educativ are nevoie de transpunerea a cît mai multor activităţi în formă de a. pe baza unui program precis determinat.tn. dezmembrare şi diviziune etc. ALGEZIE. congenitală. căci obiectul ca atare are. AUTOPLASTIC. aşa cum arată E. numită şi prescriptiv-operaţională. de stabilire a unui diagnostic etc. Ogodescu (1972) este închis în propriul univers informaţional. Ey.caii ui matematic s. în general. deoarece nu se poate determina un sistem finit de axiome şi reguli de deducere prin care să se poată construi toate propoziţiile aritmeticii elementare (Go'del. în aceeaşi situaţie a relativei incapacităţi pentru lectură se recurge la expresia dislexie de evoluţie. de lucru (operaţii de calcul numeric înccpînd cu operaţiile aritme- tice fundamentale.m. bolnavul îşi pierde eul său ontogenetic împrumutînd un altul sau — prin inversarea conţinuturilor conştiinţei şi inconştientului — îşi construieşte un eu inadecvat social. matematician arab de la începutul sec. ALLOPLASTIC v. Pamfil şi D. lexis citire) destrucrare .: teoria aritmeticii elementare a numerelor naturale nu poate fi total formalizată. Nu se poate algoritmiza integral activitatea profesorului la o lecţie cu clase. Este o formă de ag>n>:iv vizuală şi este sinonimă cu cecitatea verbală. a. de fiecare dată. 1931).i capacităţii de . în general. de clasificare. de ex. este folosit pentru a denumi acele afecţiuni mintale în care bolnavii sînt incapabili să ducă o viaţă socială normală şi care necesită supraveghere permanentă. După funcţia pe care o îndeplinesc se disting.m de construcţie logică.ALEXIE (gr. Necesită tratarea concomitentă a tuturor cauzelor. aceasta nu se efectuează după prescripţii date dinainte. ALIENAŢIE MINTALĂ. vizează acele sarcini a căror rezolvare este susceptibilă de abordarea operaţională riguroasă.: tehnica construirii sistemului zecimal este mai generală faţă de cea a măririi şi micşorării unui număr de 10" ori. în fiecare etapă sau secvenţă. c) orientează spre rezultate precise. ALOCO RTEX v. o serie de limitări şi 39 . asociată de regulă cu agno/ii sau afazii. Orice activitate care se poate algoritmiza. simpli sau lineari. ALGORITM (după numele lui Al. a. de înlăturare a unei avarii într-o reţea electrică. Ex.. în cazul în care un copil cu intelect normal se dovedeşte incapabil de a-şi însuşi cititul se presupune o a. de prescripţie exactă a procedeelor prin care. definiţii. explorare şi căutare. Pe baza a. pentru a obţine rezultatul final scontat. în cursul activităţii de învăţare se însuşesc o seric de reguli. proprietate neuropsihică de a resimţi durerea. Pragul algezic reprezintă pragul sensibilităţii dureroase de orice gen. pornind de la anumite date. Termenul nu are o semnificaţie precisă. se cunosc a. După H. de transformare. Caracteristicile a. în lectură. ca o nouă ramură^ constructivă a matematicii. asamblare. a. al IXlea). învăţarea pe bază de a.: a) determină sigur şi inteligibil. a cuvintelor scrise. Sînt diferite grade de a. ce se înlănţuie într-o ordine constantă pentru a prelucra injonnaţiile şi a rezolva problemele de un anumit tip. stări neprevăzute cărora trebuie să le corespundă acţiuni specifice (în acest caz profesorul se conduce după principii didactice generale. în psihanaliză. dată tuturor bolilor mintale. ALTERAREA EULUI. Markov a fundamentat teoria a. una dintre cele mai generale metode de activitate fizică sau intelectuală. mulţime de semne („litere"). a. A. cu o serie de condiţii logice. Analogic a. în care se succed operatori de acelaşi gen. ALFABET. de identificare sau de recunoaştere (operaţii de stabilire a calităţilor gramaticale ale unui cuvînt dintr-o propoziţie.). se confundă cu acesta şi nu poate judeca obiectiv. A. complexitatea maşinii va depinde de complexitatea a. şi a.a.

urmăreşte a preciza grupul sau categoria de indivizi către care AMBIDEXTRIE. Fenomenele de a. AMBIANŢA MUNCII. Comte. persoană.m social. semnifică alegerea unor scopuri meschine lipsite de valoare socială. tă nu un simplu ataşament gregar. în egal. atitudini contrarii. construire şi exploatare a sistemelor oaALTUL GENERALIZAT. se combate prin exerciţii speciale. creşterea erorilor. — intercunoaşterc şi intercomuALTUL SEMNIFICATIV.ţilor senzoriale. meni. sau care reuneşte caracterele a două naturi originare diferite. uzînd de cunoaşconstînd în acţiunea dezintere. 41 . ele cele mai secinţă negativă a unui conflict multe ori indirectă. în cadrul ca bază.sa comunicativă. ce meni-maşini-mediu se urmăreşte totalizează atitudinile armonice încadrarea factorilor ambianţi înale colectivităţii sau grupului ca tre anumite limite. R. cu uşurinţă. aşa cum le percepe su. AMBIGUITATE.. se manifestă prin echivalarea valorii unor idei opuse. colorit. obiect. cînd cealaltă poate. ţional-operative a uneia din mîini Efectele a.S. în plan intelectual a. afectivitate. turilor. organizarea gestică. S. Cel apropie de cel al unui psihotic co primeşte mesajul trebuie să în unele sau altele din părţile sale. la devianţă. G. necesită o anumită specializare diferenţiala între dreapta şi stînga. sine similare celor emise de a. Mead susţine că indi. stare emoţional-volitivă caracterizată prin activarea concomitentă a două tendinţe contrare faţă de unul şi acelaşi obiect sau situaţie. în raprincipiu moral. umiditate. caracteristica unei comunicări sau a unei situaţii care permite mai multe interpretări. progresul ca scop. alegere si men specific psihologici sociale. dispoziţie gencral-contradictorie sau bipolară a sistemului psihic. a. să îndeplinească funcţii complexe. este a trăi influenţează. totaliDupă formula lui A. resimte atît plăcere cît şi neplăcere.g. defavorabil asupra posibilităţilor ALUZIE. creat de G. ce respingere. puritate a aerului — şi de natură psihosocială faţă de el. gesALTRUISM (lat. în motivaţie.se textului verbal şi situaţional. asupra unui obiect sau nîndu-sc astfel scăderea capacităpersoane. un conţinut etic şi favorizează dezvoltarea personalităţii. Jreud consideră că implicaţii (subînţelesuri) alo concui oricărei fiinţe umane „. în lectură. oferă posibilităţi valabile de interpretare. imbold puternic do implicare a forţelor personale. negativ. în plan volitiv se poate constata o concurenţă a scopurilor cu sens contrar şi o coexistenţă a tendinţelor de perseverare sau de abandon. situaţie. realizabile prin mijloace care nu respectă. este un simptom caracteristic pentru schizofrenie. inimicii. rînduri". ORBIRE.H. la o socializare armoanterioare şi care se răslrîng nioasă . A nu se confunda cu echivocul şi cu expresia de „dublu sens".. este cea mai proastă formulă". idei şi implică reducerea şi diminuarea complexelor. Subiectul se bucură şi se întristează totodată faţă de un eveniment. prin îndoială şi conflict de idei. După A. temperatură. capacitate upersoana îşi îndreaptă atenţia şi mană (contrară dominanţei funcîn raport cu care se compară. acţiunilor de proiectare. sfidează normele morale. presupune o raportare conştienAMAUROZĂ v. ordinea productivitatea muncii. opus egoismului. care tatea condiţiilor de mediu care a lansat termenul. incompatibile sub raport logic. intcrinfluenţarc. termen. dominanţa unei părţi asupra celeilalte". Ajustările motorii. întrucît coexistă pulsiuni. preîntîmpiîntreg. intonaţiei. de angajare voluntară spre atingerea scopului prestabilit în pofida oricăror greutăţi. scopuri. A. atît atracţie cit şi repulsie faţă de ceva. Iî. sînt calificate uneori ca ambigui. în caz ex. conferă a. port cu situaţia. mijloacele demne folosite pentru atingerea lor. liste o con. asuindividuale pot duce.altul). Zazzo spunea că: „din punct de vedere al echilibrului psihomotor.este de natură fizică — iluminat. Baldwin.. de serviciul ambelor mîini 40 A într-o diversitate de coordonări si acţiuni. asupra atitudinilor şi respectiv emisfere cerebrale. alături de pregătipentru altul ceea ce înseamnă • rea profesională şi dotarea tehnică. pentru fiecare din modurile în care este privită figura sau este considerată alcătuirea în termeni. Nu trebuie să uităm ca dominanţa unei emisfere cerebrale este o 'achiziţie tîrzie a procesului de hominizare. Bleuler). Implică atitudini de maximă apare ca un înţeles „citit printre generozitate. Scopurile majore. a. A. Psihanaliştii se referă la opoziţia dintre conştient şi inconştient. vidul adoptă atitudini faţă de sonorizare. este explicată la nivelul personalităţii. în mod trem.atitudini fixate de CM in perioadele caz optim.L. dragostea drept principiu. Totuşi uneori a. tendinţe. biectul în raportarea la mediul instalarea oboselii premature. de exemplu în cazul accidentării uneia din mîini. prin coexistenţa psihologică a atitudinilor. AMBIVALENŢĂ. a. în baza unor anterior.terea emitentului şi/lo experienţa sată pentru binele celorlalţi oa. Bleuler consideră că a. în sens negativ. afectivă (E. deducă intenţia celui ce comunică într-o proporţie mai maro sau şi să decodifice într-un anumit mai mică". sens semnificaţiile cuvintelor. Mead. La copii. este utilă.H. a. direcţia. ternicare. Cea mai pregnantă este a. alter . menite să asigure dominanţa dreptei. în genere a.laconică. act de comunicare actuale do adaptare. vibraţii. sînt reale dar trebuie spus că structurarea personalităţii în ordinea consistenţei valorice duce la predominarea anumitor tendinţe. incompletă. organizare caracterială. sociale şi personale. AMBIŢIE.pra celeilalte) de a se folosi. a.. a.

ops — ochi). în general. evocare. Este un fenomen sau simptom ce îşi are originea în alt om sau este afe" t. pierdere totală sau parţială a acesteia. Janet. AMENTIV.. Este în fond. AMNEZIE (gr. Janet. destocare. dar şi cu accesele epileptice. AMÎNARE. după H. Fiecare a. incapacitatea de a desfăşura o activitate muzicală. iar în cazuri nefericite. în afara elementelor confuze. presupune că în acţiunile perceptive. Sînt suspensive „tendinţele care se pot opri în diferite momente ale activităţii lor şi pot rămîne un timp oarecum suspendate. lacunară. . însoţite de comportamente caracterizate prin senzualitate. ca urmare a perturbării evocării.. este o condiţie a depăşirii şi reţinerii reacţiilor impulsive datorită dezvoltării inhibiţiei centrale şi a tuturor mijlocirilor culturale pe care le implică dezvoltarea conştiinţei umane. asociativ sau prin explorarea intenţionată şi sistematică a stocurilor memoriei. Astfel. reproducere).. în a. A. sau o sprijinire pe. temporară sau permanentă..A dar recunoaşte totodată şi existenţa unei a. influenţează asupra unor fapte şi perioade variabile şi delimitate după cele pe care subiectul nu le poate suporta. lucrătorul să fie la timp avertizat asupra deficienţelor.[ e. compensaţiei şi invenţiei. Sînt cunoscute şi forme mixte în care se implică tulburări ale tuturor proceselor memoriei. condiţionată afectiv. cu perioadele de confuzie mintală. termen psihanalitic indicînd o asociere cu. formulare a unor intenţii. multe. Mowrer). a — fără. Intervine spontan. poate fi congenitală sau dobîndită. ducînd la orbire. caracteristică a conduitelor de nivel superior descrise în sistemul lui P. pe cînd în a. AMENINŢARE. în special pe acelea care nu sînt datorate erorilor de refracţie ale ochilor şi care deci nu pot fi corectate prin ochelari. mnesis — memorie). astfel economia de mişcare a lucrătorului să fie maximă. agitaţia dezordonată se manifestă pe prim plan. 0 mare însemnătate în organizarea raţională a locului de muncă are poziţia de lucru a celui care munceşte. un fenomen normal. 31. retrogradă. censtiluie o trăsătură specific umană.p. F. sau a acelor cazuri cînd nu se constată (aparent) leziuni în structura ochiului. cauzată de tendinţa de apărare. anticipare a unei frustrări. isterică. bonomie. de aşteptare. Dominanţa a. Luna. sentiment de dragoste şi înaltă apreciere faţă de propria persoană. ansamblul proceselor de asimilare organică. de a reproduce vocal sau instrumental melodia. AMINTIRE. nu sînt reţinute evenimentele petrecute după îmbolnăvire. în vederea deliberării. anabole ridicare). Poate implica şi grade sensibile de dificultate şi uzează de procedee specifice (!'. Kretschmer ca bază pentru a explica unele structuri somatice.. Pendc. nu o oprire a oricărei activităţi (ei numai a celei externe). orientare. termen folosit pentru a denumi stările de diminuare accentuată a vederii. cum observă Sula Tcodorescu (1972).itegol'ie de fapte -. planificare şl experimentare men42 tală.ue se . ca urmare a tulburărilor de fixare.J. sînt legate de afazii şi agnozii. Kousseau distingea amorul de sine ca sentiment firesc şi raţional de conservare. este. AMBLIOPIE (gr. Zincenco). în anumite limite. activitatea mintală. este consecutivă unor traumatisme craniene. voluntare.după eaie urmează comanda de execuţie. fără a ajunge imediat la consumarea lor completă". Viola. alternînd cu apatia.K. Ralea consideră'că a. Se desprinde astfel şi un fel de a. stări de confuzie mintală etc. un eveniment unic (nerepetat şi irepetabil) al vieţii spirituale întrucît se inserează într-un anumit context de actualitate. Opus catabolisinului care se referă la dezasimilare şi a cărei dominare generează structuri somatice şi comportamente cu caracteristici contrare celor legate de a. sintonie şi energie expansivă. A. întrucît provoacă suferinţe morale. poate afecta fiecare din procesele memoriei (fixare. sociale —intervin acte de frînă. AMOR PROPRIU. cuprinde adaptarea utilajului la datele antropomctrice ale muncitorului şi organizarea locului de muncă în aşa fel încît obiectele supuse prelucrării şi aparatele de măsură să fie uşor percepute. Sub influenţa stressantă a a. de' a. act şi atitudine prin care se comunică iminenţa unei daune pentru cel căruia 1 se adresează. După A. amblys tocit. intensifieîndu-se în vederea planificării (O. Bergson. este luată de G.. ANACLITIC.. anterogradă. Este deci o a. comportamentul regresează (stări de afect) şi aceasta în dependenţă de gravitatea frustrării anticipate. reflexive. a chibzuirii. nu pot fi reproduse faptele memorate anterior îmbolnăvirii. maladie a memoriei. AMUZIE (gr. a dezorientării şi incoerenţei ideative. ANABOLISM (gr. sindrom caracterizai printr-o simptomatologie polimorfă în care. poate fi evolutivă. J. intelectuale. în realitate viaţa psihică. psihologică. păstrare. A. privind un interval sau asociază nu numai ni isteria. Agent stressant pentru individ sau grup. sau cum se spune în limbaj curent. a fără. reactualizare prin reproducere a unor fapte memorate. A. normale. X. a. musikos — de muzică). de intoxicaţie alcoolică. Nu trebuie confundată cu uitarea care este. exprimat prin aceea că omul se preocupă excesiv de sine. decizie ş a . intoxicaţii. de a percepe muzica. artificial. A. din cazurile de a. AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ. slab.

) succes in muncă (X}) stabilitate în muncă (X..a. tulburările ce intervin. presupune o interdetemiinare relativ completă dintre variabilele procesului analizat. relativ recent intrate în rîndul metodelor ştiinţelor sociale. presupune evidenţierea diferitelor componente: operaţii.m. De ex. tulburări ce se instalează progresiv în perioada privaţiunii de asistenţa maternă tocmai datorită valorii afective a ataşamentului anterior. negenerînd durere şi. îmbunătăţirea sistemului de semnalizare. A. algesis — durere). antrenament. psihologul trebuind să contribuie la raţionalizarea muncii şi să aleagă. corp de performanţă şcolară (Xj) orientare profesională (X) opţiune profesioirilă fx.p. insensibilitatea la agenţi nocivi în unele maladii nervoase grave sau în cazuri de imbecilitate. astfel. Rubinstein a descoperit şi propus strategia „analizei prin sinteză" pe care o caracterizează astfel: „în procesul gîndirii obiectul este inclus tot mai mult în noi legături şi datorită acestui fapt îşi dezvăluie noi calităţi care se fixează în noi concepte. poziţie care presupune un efort mai mic. După identificarea mecanismelor de determinare univocă sau reciprocă dintre variabile. din obiect. A. muşchilor şi regiuni ale organelor interne sînt insensibile la durere.. este 44 ri'iit lui.a m. forma uneltelor etc. printr-o anumită organizare psihocomportamentală. trebuie să răspundă la patru probleme: a) ce face muncitorul. La nivel intelectual a. a.a.. în mod paradoxal. între aceste variabile se stabilesc raporturi cantitative de dependenţă. Această analiză poate conduce la concluzii interesante privind utilitatea unor cadrane pentru luarea de informaţii. ANALIZĂ CAUZALĂ. Poate fi: a) constituţională — local. lipsa sau suprimarea temporară a sensibilităţii dureroase. efecte ale acţiunii altor variabile ce nu intră — sau nu pot fi măsurate — în acel proces.p. De asemenea. stabilirea raporturilor celor mai adecvate dintre informaţia exteroceptivă şi informaţia proprioceptivă. A.' A. A. după Stranski. obiectul pare că de fiecare dată se întoarce pe o altă latură. odată stabilit modelul procesului. în legătură cu rezolvarea de pro- bleme. disocizzk calităţile stimulilor complecşi. unele puncte ale pielii. Se cuantifică.a m. acţiune de desfacere sau descompunere a unui întreg în părţile sale componente şi de identificare a relaţiilor dintr-un sistem de interacţiuni. de tip cauză-efect. Fenomen de diferenţiere şi selecţie opus sintezei. mînuiri etc. muncă. metode de cercetare şi analiză. precum şi dimensiuniU' cele mai potrivite ale locului de yeah tiica umi „cdabonh i" ow•masuiă.a tn. similar adultului. d) indusă prin hipnoză şi sugestie. precum şi legătura. cercetarea psihologică a modului de funcţionare a sistemului om-maşină. prezentînd noi calităţi".rn. O a. ANALIZOR ANALIZĂ. a momentelor ei „cheie". elaborarea metodelor de calificare la locul de muncă. se realizează în strînsă legătură cu aceasta. precum şi aptitudinile necesare exercitării ei. cumva se extrage un nou conţinut. generală se întîlneşte în cazuri extrem de rare. prevede adaptarea omului Li. în funcţie de natura muncii. cînd subiectul nu dispune de terminaţiile nervoase libere subcutanate. b) patologică — unele procese distructive grave..A anaclitică desemnează.p. d) ce abilităţi sînt implicate in efectuarea muncii. c) cum face. se pot emite predicţiv despre evoluţia sa ulterioară. ANALGEZ1E (gr. Principiu al funcţionării creierului şi organelor de simţ care. A. se poate stabili ordinea temporală în care intră în acţiune fiecare dintre variabile.a m. datorită organizării lor anatomo-fiziologice. scoţîndu-si. faze. e) realizată prin mijloace de învăţare. an — fără.) . c) indusă medicamentos — deci anestezie. Spitz. la copilul privat de mama sa de care a fost anterior sirîns legat. altfel incit cele doini muncă. stabilirea duratei calificării. duce la concluzii privind poziţia corectă a operatorului în timpul muncii. produce efecte de segregaţie de totală detaşare a elementelor şi relaţiilor. ANALIZATOR v. ea este utilă pentru alcătuirea ştiinţifică a planurilor şi programelor de învăţămînt necesare şcolilor în care se califică viitoarele cadre. de asemenea. prevedea şi adaptarea muncii la om.p. studiază posibilităţile adecvate de menţinere a echilibrului mişcărilor celor două mîini şi ale mişcărilor picioarelor operatorului. S. reflexivă poartă asupra fenomenelor şi conţinuţurilor mentale.p.in evidenţă principalele particularităţi ale activităţii. Este importantă şi pentru formarea deprinderilor de muncă. Şi această etapă încheiată. ci descoperirea mecanismelor ei psihologice şi fiziologice. depresiunii ANALIZA PSIHOLOGICĂ A verigi să constituie un sistem funcţional deosebit de eficient. dupăK. să construiască probe experimentale adecvate pentru orientarea şi selecţia profesională a cadrelor.a m.p. succesiunea lor. b) pentru ce face.c. A. MUNCII. Ţelul final urmărit prin a. de asemenea. A. Ipoteza principală a a.' de nivel intelectual se efectuează prin intermediul unor cunoştinţe sintetice şi în cadrul unei considerări sintetice a întregului.p. nu înseamnă pur şi simplu descrierea unei munci. transformîndu-se în abstracţie.

metodă modernă de cercetare a structurii unei activităţi sau proces de muncă. în orice caz. ale cu valori nesemnificative. O altă metodă mai puţin laborioasă dar şi mai aproximativă este aceea centroidă a lui L.50 cu factorul respectiv. Tehnica S — corelaţii în cupluri de subiecţi la probe — repetate.li.d. Sint mai multe variante de a. Pentru extragerea unui factor general este necesar să se acopere cel puţin 70% din variantă şi toate variabilele să fie saturate în proporţie de cel puţin 0. constînd din considerarea fiecărui bolnav psihic cti un ca": singular şi încereînd o reconstituire a semnificaţiilor atitudinilor. Diagramele pot da o reprezentare spaţială a desfăşurării operaţiilor. în psihologie în baza unei teorii a ierarhiei factorilor. a cunoscut perfecţionări multiple şi extinderi în cele mai diferite domenii. ce factori din situaţia lui socială au determinat formele mesajelor etc.50.m. Thurstone prin care se extrag factorii în funcţie de un punct „gravitaţional" prestabilit. Factorul astfel obţinut este un concept matematic ce urmează să fie interpretat în funcţie de datele de ansamblu şi de teoria psihologică adoptată. sensul cu care apar ş. ANALIZĂ DE VARIANTĂ (DISPERSIONALĂ) procedeu statistic de a trata datele prin raportare la criterii variabile. dar. Tehnica T — corelaţii între cupluri de probe repetate. Alti'el spus. şi folclorul. Psihiatrul îşi propune să înţeleagă în sine modificările psihice ale bolnavului. diagrame ale fluxului operaţional şi informaţional ca şi analiza legăturilor lor. să se răspundă la întrebări privind efectele acestor mesaje: ce auditor va influenţa şi în ce mod etc. iar ulterior perfecţionările survenite au permis determinarea 4(5 factorilor generali rît şi a celui de grup şi speciali. Tehnica Q — corelaţii între cupluri de subiecţi. Cattell distinge 6 modalităţi de analiză factorială.a. se bazează pe studiul caracteristicilor matricelor. Binswanger. pornindu-se de la toate mesajele care constituie obiectivul investigat sau numai de la o parte statistic reprezentativă a lor (eşantion).50.î. drumul parcurs de materiale sau produse. caractesitici ca: frecvenţa de apariţie a unor termeni.f. Tehnica O — corelaţii de probe repetate. psihologia şi sociologia literaturii. exercitate la un moment dat. Dinamica profesiunilor are şi numeroase implicaţii psihologice. Oferă astfel indicii mai variate şi complexe decît un simplu test de semnificaţie. ea modificînd permanent cerinţele faţă de persoanele care 47 . ANALIZĂ PROFESIONALĂ. în care cercetarea are ca obiect direct mesaje verbale: psihologia şi sociologia comunicaţiilor de masă şi de grup. istoria. Se aleg o serie de simboluri care permit reprezentarea operaţiilor. metodă statistico-matematică prin care se determină acţiunea comună a unor variabile sau factori asupra ţinui grup de subiecţi şi activităţii lor.A ANALIZĂ DE CONŢINUT. ANALIZĂ OPERAŢIONALĂ. se examinează. Tehnica P — corelaţii de probe la acelaşi subiect. Spearman a aplicat pentru prima dată a. Factorul de grup se constituie prin existenţa mai multor variabile saturate cu mai mult de 0. constituie un mijloc economic de condensare a numărului de variabile cu care se operează şi de stabilire a unor relaţii structurale dintre variabile. politologia. etnologia. in mod sistematic. un îrămmchi de tehnici speciale de descriere sistematică şi completă a acelor caracteristici ale mesajelor verbale (scrise sau numai vorbite. şi porneşte de la tabelul de corelaţii. în scopul cunoaşterii condiţiilor de desfăşurare şi totodată a cerinţelor impuse de ele indivizilor care le practică.f. Hărţile mai pot fi completate cu timpul corespunzător de execuţie. Factorul specific este saturat într-o singură variabilă cu mai mult de 0. Analiza se întrerupe cînd factorii acoperă mai puţin de 2%.. Dezvoltîndu-se iniţial ca un mijloc de control al propagandei prin comunicaţiile de masă.a. de c. luînd ca bază operaţia şi apelînd la un grup de tehnici speciale: hărţi ale proceselor sau multiplelor procese. dar diferenţiaţi după procentul de variantă pe care-1 acoperă. printre care cea mai cunoscută este metoda componentelor principale a lui Hatteling. metoda a. studierea diferitelor activităţi.f. constă din separarea comportamentelor suinei totale a pătratelor devierilor standard ia variantelor). sociologia culturii ş. de ce le-a formulat aşa cum le-a formulat?. legăturile dintre anumiţi termeni. Se extrage un număr de factori egal cu cel al variabilelor. metodă de psihoterapie introdusă de f. înscris într-o matrice simetrică. li. A. înregistrate pe un suport stabil) care pot fi puse în legătură cu cauze probabile sau etecte posibile ale mesajelor înseşi. Operaţiile sînt codificate.d. a interacţiunii lor şi a erorii de eşantionaj. acţiunilor şi tendinţelor sale în cadrul unui univers personal. Uneori se caută. Permite aprecierea efectelor variabilelor experimentale. Calculul matematic constă în operaţii iterative care se efectuează pînă la obţinerea unor matrice rezidii-. şi se caută răspuns la întrebările: ce a urmărit comunicatorul atunci cînd a compus mesajele?. din variantă sau cînd valoarea saturaţiilor devine mai mică decît 1. desemnate ca planuri de organizare experimentală : Tehnica R — corelaţii între cupluri de probe. iar nu să le explice conform unei teorii sau să le categorializeze. permiţînd o analiză temporală a proceselor de muncă. A. ANALIZĂ EXISTENŢIALĂ.m. de asemenea. ANALIZĂ FACTORIALĂ.

asta nu înseamnă că cibernetica mente inductive complete. dar nu sub raport substanţialtul (inferenţa) se face pornind al-energetic. Pavlov pentru a sublinia unitatea organelor de recepţie sensorială şi a activităţii scoarţei cerebrale. mai des u t i l i z a t e : autoorganizare şi au1ure. ANALOGiE (gr.M . concept introdus în fiziologie de I. dar pecte sau puncte. ci sub raport fun'cde la asemănările parţiale între ţional-comportamental degajînd două fenomene şi ajungîndu-se la similitudinea schemei operaţionale asemănări totale între ele. analogia — ţie şi deducţie. deoarece nu afirmă similipoate verifica adevărul concluziei tudine substanţial-energetică a raţionamentului prin a. pretinzînd o calificare specială. a .P. Reacţiile organismului la un stimul reprezintă noi surse de stimulare.. prezintă importanţă şi pentru stabilirea factorilor nocivi care acţionează în timpul muncii. în industrie accentul trece tot mai mult de pe segmentul de orientare şi control. cu celule nervoase la care ajung în mod diferenţiat informaţiile de la receptorii respectivi. ca metodă cat de esenţialitate. valoanament inductiv incomplet. îneît are loc recepţia informaţiilor inverse din cîmpul acţiunilor de răspuns. diferenţiere şi de iden.:urinr fâşurare a comportamentului (co.în plan evolutiv. ascunde deosebirea naturală este analoagă gîndirii după o multitudine de alte as.p. LĂ metodă psihoterapeutică axată pe relaţiile care apar între membrii grupului psihoterapeutic sau între bolnavi şi psihoterapeut. Segmentul periferic cuprinde receptorii ce captează informaţii despre natura. artificiale. este o formă de raţio.. acum.' prin duce pînă la identificare această verificare experimentală etc. gîndirca umană.A exercită diferitele activităţi.extensie.uoineiiul hi cuie a jat sesijată acest fel fiecare a. în segmentul cortical are loc sinteza şi analiza superioară a informaţiilor obiectuale. prin detectare. intermediar şi central. dinamic — contru a asigura o probabilitate cît ţinutul. se prezintă la fenomenul la care mi a fost ca un sistem probabilistic deschis.jctabilă de la nexiune inversă de control).în timp prin integrarea rezultalor comparate să aibă un grad ridi. se a.lor con>l t<><th iu cadru! ii n^n:. trebuit să-1 raportăm la altceva. d . periferic. încă reh'ată să fie de acelaşi ordin dotat cu mari posibilităţi de . tip de raţiona. în care pe baza unei alternări dintre inducinterne ale stimulilor). încă de acestor sisteme. Pornind netică. într-un ţionării maşinii.aplicaţie a relaţiei. Segmentul intermediar cuprinde căile nervoase de conducere a procesului excitator în sens ascendent. ANALIZOR (ANALIZATOR). cibernetica conferă a. Raţionamentul analogic de la principiul izofuncţionalissau prin a. A. Totodată profesiunile tehnice moderne îşi schimbă structura psihologică în sensul că dacă anterior accentul se punea pe segmentul efector şi necesita mare investiţie de efort fizic. pe funcţiile de supraveghere perceptivă şi apreciere intelectuală..permanent. se modifică ziei: însuşirile comune fenomene.fundamentală de analiză teoretică. aceste însu. anumit punct. implicînd şi o serie de operaţii de sumară sau incipientă analiză şi sinteză a informaţiilor recepţionate. De la nivel central pornesc impulsuri centrifuge descendente care comandă ajustarea receptorilor la condiţiile în care are loc recepţia (cale sau conexiune inversă de comandă). numite şi arii corticale.căm natura unui element pe care altfel ar fi ment. prin proporţionalitute. Totdeauna asemănă. legătură). au segmentul central situat în diferite zone ale cortexului marilor emisfere. şi puncte dispersate. Diferiţi a. Asti'*jl. ceea ce care / ttiiiiz^a-. introducerea unor măsuri de protecţie şi raţionalizare etc. A. A.portamentului animalului sau functoare sub un anumit aspect. m ./ iiirel de eseiilitililulf ş . Relaţia anala început pot fi luate însă o logică este privită în cibernetică serie de măsuri de precauţie pen. depăşindu-se radical viziunea „periferistă" cu privire la analiza şi sinteza stimulilor la nivelul organelor de simţ. a. cum e cazul dispecerului şi operatorului.ă analiza J ^ şi sinti.generale de desfăşurare a procetr-o relaţie analogică nu se poate selor de reglare. şiri comune să reflecte laturi sau devine punct de plecare pentru o aspecte cil mai variate ah domenii. din punct afirma existenţa unei identităţi de vedere cibernetic. I ijjiiri de a. JVNALIZĂ TRANZACŢIONA- asi ură controlul modului de d . este un 48 A diferitelor tipuri de stimuli pe baza acţiunii conjugate a mai multor segmente structural-fiincţionale: perijeiir. declanşînd un proces de excitaţie nervoasă. indicatorii şi sfera de mai ridicată veracităţii conclu. fiind constituitdintr-un nucleu central. şi ca urmare..telor anterioare. centripet. organică şi. în re de metodă de comparare a sistecare derivarea unui enunţ din melor. Segmentul central este situat la nivelul cortexului emisferelor cerebrale. Prin raţiona. Astfel._'Lij şi îndeplinind funcţii do explorare. intensitatea şi distribuţia spaţio-temporală a stimulilor. prin intermediul ei se fac propuneri pentru îndepărtarea acestora prin instalaţii tehnico-sanitare. în sfîrşit tificare (prin raportare la modelele raţionamentul prin a. Din.nouă metodă practic-operaţiocr 1 ! 49 .mului.date. din mediul extern sau intern. reuşim să clasifiraport. diică ia puma fază de dezvoltare a maşinismului figura cea mai importantă a producţiei era „muncitorul universal" (care executa cele mai variate munci) astăzi fiecare profesie are un domeniu bine delimitat.electronic-maşinale. larg valorificat de ciber. mai mult sau mai puţin distanţate de nucleu. iniiişiu'ti tran:. comportaîntre termenii sau fenomenele mentul omului este analog comrelaţionate. in Ji.

din sentimentul de abandon social.. sau accidentale morbide precedente. Diel (1956). în scopul obţinerii de informaţii privind antecedentele sale personale.. Astfel. de tipul rahianesteziei. calea către un echilibru stabil se impune individului ca o continuă adaptare. \- tii Aceste stări se întovărăşesc u manifestări neurovegetative c comparabile cu acelea care se obţin ca urmare a şocurilor sau stressurilor emoţionale. ii impun anumite comportamente în chip persistent. implică transformarea scopurilor şi intereselor colective in scopuri şi interese personale. tendinţe nesatisfăcute. individul suportă temporar a. morală la persoanele care au pierdut capacitatea de rezonanţă afectivă la bine şi rău. nu este în sine un fenomen patologic. completă antrenează ideea morţii şi tentativele de sinucidere". investigare. Implică tensiuni emoţionale excesiv de oscilante si se asociază cu impresii difuze ale unui pericol de neevitat. irascibilitate. de asemenea. poate fi generală. în psihologie. P. stare de nelinişte sau anxietate maximă. a sensibilităţii în genere şi a celei dureroase în mod special. atunci cînd el dă semne de nediscernămînt între străini si familie. Prin extensie. în acest caz defectuoasă. fie că este cunoscut dar care produce perturbări emoţionale.. se urmăreşte reconstituirea etiologici respectivei psihopat ii sau psihoze iu vederea unei psihoterapii adecvate. mai tîrziu numai celor care se mişcă autonom. în vederea stabilirii originii şi condiţiilor dezvoltării unor particularităţi individuale (trăsături de caracter. intenţionalitate şi viaţă la început tuturor lucrurilor. şi locală. din mediu. conştiinţă. A. allur ştiin- ANAMNEZĂ (gr. jenă respiratorie dusă pină la astm. a>ia»nic:i< amintire). Este deci necesar ca în raport cu o activitate să ne întrebăm nu numai dacă subiectul este motivat ci şi dacă este angajat în sensul relaţiei necesare. necunoscut. al cărei principiu fundamental 51 . adeziune deplină. ANGOASĂ. în genere a. a. palpitaţii. la copii.m. Se vorbeşte şi despre o a. scopul social propus de o colectivitate umană. copilul atribuie lucrurilor un fel de necesitate morală. apoi celor care se mişcă.şi participare afectivă la efortul de a se atinge. cit şi de subiectivitate obiectivului („artificialism"). a c i b e r n e i icii şi nu'/mfit nii'ili'liit n . iraţional exagerate. Heiddcger.P. De exemplu intei"esele şi înclinaţiile sînt considerate de M. dezvoltarea sa afectivă fiind blocată. Kirkegaard (1844). Aceasta determină pe copil să proiecteze trăirile sale în realitatea lucrurilor ceea ce soldează atît cu atribuirea de obiectivitate subiectivului („realism"). este un fenomen psihosomatic multidimensional şi care se dezvoltă la diverse nivele de gravitate in dependenţă de situaţii şi de particularităţile individuale. cînd se acţionează cu narcotice asupra creierului. între conştiinţa de sine şi conştiinţa lucrurilor. concepţie egocentrică a copilului. De aici divers le sensuri sau accente dobîndite de acest concept în sistemele existenţialiste ale lui M. a. este legată numai de condiţiile în care individul uman reuşeşte sau nu în încercările lui. subiectului îi este frică de propriile sale acţiuni şi suferă la gîndul executării lor. foarte active şi imperioase care-1 incită cu necesitate la acţiune. implicîndu-1 în activitate şi întreţinînd atitudinile corespunzătoare. JAKK ]"ik SIN' I ) termen din ce C in ce mai folosit in psihologia socială prin care se desemnează situaţii in care obiecte şi persoane etc. care fie că este anonim. menţionează că „angoasa cronică este un sentiment caracteristic pentru stările melancolice. Angajarea este bazată pe motivaţie dar este ceva mai complexă decît aceasta. capacităţi. ANESTEZIE (gr. dar privind mereu destinul uman.. subiectiv-obligatorii la realizarea efectivă a acesteia. Roco (1974) ca tendinţe afectiv-voluntare. a fost instituită ca o categorie filosofică şi tratată şi în sens de a. fie a persoanelor din anturajul acestuia.a. fie directă a unui subiect care constituie un caz. A. complementară „realismului". Copilul atribuie simţire. frică faţă de o ameninţare cu obiect confuz. J. Pornind de la S.A nală. care arată că există şi o nevroză de angoasă. legat de concepţia lui animistă. ţe. tulburări digestive. se aplică analogic ca o secvenţă a biografiei psihologice. metafizică sau a. Janet. tremurături. o dragoste refuzată. el nu mai poate trăi sau tolera propria viaţă. subiectul capătă proprietăţi care sînt de fapt ale obiectelor. regională. Cînd însă este nevoie de o nouă adaptare. Uneori a. prin înfrîngerea obstacolelor. poate proveni din conflicte interioare. A. j ! l ' . de vulnerabilitatea subiectului. vocaţie etc). iar obiectele dobîndesc proprietăţi care aparţin în realitate subiectului. a lui J. Sartre. în scopuri medicale. caracterizată printr-o aşteptare înfricoşată şi opresivă faţă de o iminentă suferinţă sau nenorocire. Maritainc. sîilt capabile să declanşeze motivele şi atitudinile care intră în alcătuirea cuini. A. Camus ş. prii! a. înseamnă mai mult dezgust iar pentru P. fără a Ji primit mişcarea prin transfer. Odată acest moment depăşit. consecventă . A. sentimente. Pentru J. ANGAJARE MORALĂ. în psihiatrie. Psihanaliştii disting primele semne ale a. Sartre a. Termenul de angajare se referă în primul rînd la psihologia motivaţiei şi desemnează efectul produs asupra subiectului de către motivele. în clinica medicală. morală. A. ANIMISM INFANTIL. Piaget. anaisthesia — insensibilitate) pierdere sau suprimare facultativă. implicînd indistincţia între „eu" şi „lume". după terminologia. provoacă renunţare la lupta cu dificultăţile vie- ANGAJAREA EULUI f \ N ( .

desfigurare sau chiar pierderea unui membru sau ochi). pierdere parţial selectivă sau totală a sensibilităţii olfactive. După P. ANORMAL. După J. rezultă din retroacţiuni repetate (A. sau care au pierdut sistemul lor de valori. orbire şi ambliopie. Această necesitate morală care se crede că regizează fenomenele fizice este legată de artificialisniul infantil. Selz a fost primul din cei care au demonstrat însemnătatea a. ştiut fiind că a. şi numai treptat ajunge să conceapă un determinism fizic independent de om. a. mai ales a unui sistem de valori acreditate tradiţional. procesele reflectorii progresează în măsura în care îşi dezvoltă o bază anticipativă (scheme. eşec sau refuz de a recunoaşte un defect sau boală.frecvenţă maximă a valorilor. dar şi de alte cauze.fără. în înţelegere şi mai ales în rezolvarea de probleme (punerea problemei. este o caracteristică generală a vf-ficctiirii care fiind orientare. După Weinstein şi Kahn (1959) a. ele fiind puncte cxtrom. La sugaci refuzul sinului este pus pe seama unui conflict latent cu mama. Bernstein arată că acţiunea motorie se bazează pe un „model al viitorului necesar".i.L. fie negată activ (afazic. ANOMIE (gr. coordonatelor \ ii Iii psihke in toate condiţiile existenţei.fără/wmos — lege). are alte semnificaţii şi este de competenţa psihiatrilor. Calificativul se aplică subiecţilor ce suferă de deficienţe fizice. Ridcau. ceea ce nu se încadrează în normă. este un mod de adaptare la stress. dezordine. caracteristică nepatologică constînd ci in deficienţă apropiată de infirmitate dar nu şi de maladie. este psihogenă (A. stabilit în prealabil.<fia te in unitate dialectică. . ipoteză. este un termen opus autonomiei morale (în sens kantian). de obicei. Pieron. spasme histeroide. 1971). iar G. ANTICIPARE. deviaţie patologică. Baldwin). elaborare anticipativă a 53 . întîrziere mintală. Sănătatea psihică reprezintă un echilibru dinamic între individ şi mediu. 11. AN OM AL. La copiii de 3 —10 ani a.K.m. după H. după E. Miller. Anohin. uneori euforică a bolnavului faţă de propria-i tulburare. ANOSOGNOZIE. în citire. dar orice tip de incapacitate fizică poate fi fie nerecunoscută. Se recurge la acest termen pentru a se face deosebirea de anormal care. care poate să ajungă la forme de mare gravitate. între normal şi a. dereglare. l'o curba lui Gauss normalul se plasează în zona di. a . a. asistenţă endocrinologică. dezorganizare. reacţie care în virtutea ritmului sau a condiţionării. K. precede sti- mulul la care corespunde adaptarea. ^ANTICIPARE OPERAŢIONALĂ. an . se însoţeşte de infantilism şi este înţeles ca o regresiune ' cauzată de dificultatea evoluţiei spre autonomie şi feminitate. de natură psihică. îvu se confundă cu neglijarea propriei boli. dificultate condiţionată mai ales de mediul familial. paraplegie. consiind în principal în păstrarea traiectoriei majori- •g. plan rezolvitor). stare psihică ilustrată prin indiferenţa amuzată. fiind predispuşi inadaptării. Piaget.A este acela de a fi folositoare omului. A. oligofrenie). asimilarea este anticipativă prin schemele pe care le actualizează. A. concepte) sau se distribuie în circuitul retroacţiunii anticipate. senzoriale şi inlelective (paralizii. Gîndirea este eminamente anticipativă şi proiectivă. sindromul de anorexie mentală. stare patologică sau nevroză consumi din refuzul alimentării. într-un cu totul alt sens. în limbajul curent. modele. osme — miros). mai ales în ordinea psihică. dar mai ales prin elaborarea sistemelor reflexe. alo unui continuam. Durkheim. La tinerele fete se întîlneşte uneori după pubertate. sudromutitate şi hipoacuzie. este o formă a mecanismului de apărare cunoscut sub numele de „negare a realităţii". Necesită psihoterapie şi. A. Acţiune sau imagine ce se declanşează înaintea condiţiilor ce o provoacă (F. A. are întotdeauna o componentă „înainte mergătoare" sau de devansare a stimulilor şi situaţiilor. Implică referinţă la un grup determinat şi la un model abstract. A. opoziţii menite să atragă atenţia adulţilor. reprezentînd abatemi de l. Este cauzată de leziuni ale receptorului din fosele nazale sau ale centrilor olfactivi din lobul temporal. percepţia vizuală a şirului de semne devansează cuvintele care se decodifică şi pronunţă. fobii alimentare. atribuit „reorganizării simbolice". ANOZODIAFORIE. delincventei etc. mi se poate stabili o delimitare netă. relevînd existenţa în structura tuturor conduitelor a unor planuri mentale şi imagini ale situaţiei. Prin condiţionare. se explică variabil prin hiperemotivitate. Pribram dezvoltă psihologia cibernetică. Bartlett). Galanter. uneori. Halstead (1!>47) ca incapacitate de a folosi numele (nouicn) obiectelor şi persoanelor cunoscute. ANOREXIE.'i valoarea şi semnificaţia generală a modelului uman. Subiectul nu este 38 capabil să îngurgiteze alimentele. iar nu a defectologilor şi pedagogilor specializaţi. se blochează parţial faţă de acestea şi devine aproape insensibil la foame. ANOSMIE (gr. O. este folosită de K. poate exista relativ autonom sau ca o componentă a unor tulburări psihice mai complexe. indivizilor dezrădăcinaţi din mediul lor social. a. care este o relaţie tipic anticipativă. Ed. reprezentări. adică unui mod schimbat de gîndire şi vorbire care îl face pe individ capabil să se adapteze la problema lui. capricii. Cel mai comun exemplu este acela de negare a surzeniei sau a orbirii.

contribuie la creşterea stăpînirii de sine şi a eficienţei activităţilor mentale. Schultz consideră ANTRENAMENT AUTOGEN.. Pe plan somatic se realizează o deconectare organică cu destindere musculară şi vasculară şi eliberarea automatismelor neurovegetative cardiace. ANTRENAMENT produce o „auiodeconectare con- urmată de succesive exteriorizări sau aplicaţii. ce desfăşoară activităţi care implică utilizarea maximă a posibilităţilor lor fizice şi psihice (aviatori.a. în cadrul sistemului învăţării prin anticipare operaţională. asociativitate) care urmează să apară în ordinea stadială şi sînt necesare pentru progresul învăţării. cosmonauţi. a devenit posibil datorită progreselor ştiinţelor care contribuie la înţelegerea şi explicarea fenomenelor psihice. în accepţiunea modernă. eliberarea de tensiunile psihice interioare permite utilizarea potenţialelor reale ale indivizilor. Aceste contradicţii se traduc în patru cupluri de teze filosofice.o. respiratorii şi digestive. se realizează o destindere şi un calm interior. d) există o cauză primordială a lumii (divinitatea) — nu există ^ o cauză primordială a lumii. Poate fi spontană şi nemotivată. Şi a. se obţine o cunoaştere mai bună şi mai rapidă a complexităţii activităţii psihice. PSIHOLO- . ANTIPATIE.p.m. b) fiecare substanţă complexă e alcătuită din părţi simple — nu există nimic simplu. a. prin nepotriviri de structuiă organică şi psihică.p. 54 A <\plicîndu se.m. incompatibilitate afectivă resimţită nu ca ură ci mai mult ca o lipsă de contact şi de aderenţă. J. spontană poate fi depăşita prin raţionamente de valoare şi o mai bună cunoaştere psihologică. Am dat denumirea de teorie a a. centrativâ" care permite obţinerea unei stări de relaxare profunda analogă somnului fără ajutorul unei sugestii străine. aceste ipostaze apar ca punct iniţial şi ca modalitate de realizare a sarcinilor şi scopurilor oricărei activităţi de pregătire psihologică. raport afectiv de respingere tacită a unei persoane." ncţiuue şi se proecdea/. nomos — lege). desemnează contradicţiile în care ajunge raţiunea pură cînd încearcă să explice lumea. a.p. c) în lume există libertate — în lume există numai determinism. Pornind de la constatarea că în cursul sugestiei hipnotice pot fi obţinute variate modificări corporale. în unitatea lor. Prin practicarea a. subiectului ce se antrenează o binefăcătoare stare psihosomatică. în final. Creţu. a. apare astfel ca un exerciţiu practicat de sine însuşi ce TORI U. atunci poate evolua spre ură sau involua spie o echilibrare a relaţiilor. a. tranzitivitate.a. ca instrument de cunoaştere cît mai profundă a fenomenelor psihice implicate în activitatea în speţă.m. Ca instrument de acţiune a.p. asociate cu teoria ştiinţifică a sugestiei şi autosugestiei ca şi cu experienţele medicale de hipnoză. trăite printr-o stare de euforie moderată.a. în prezent. ambele ipostaze reprezintă părţi ale unei structuri funcţionale unice: a. anti — contra. metoda a cunoscut datorită bunelor ei rezultate o largă utilizare în diverse domenii de activitate umană. F. A. după Tli. ANTRENAMENT că prin concentrare mintală. Andreescu ş. Aceasta ia dependentă de modul cum sînt evaluate comportamentele. Schultz. acelui antrenament ce-şi propune să formeze sau să modeleze acele operaţii şi coordonări operaţionale (reversibilitate. prin autosugestie. H.p. de a se comporta. Folosită iniţial în tratamentul unor afecţiuni psihosomatice. teze care se exclud ambele fiind egal demonstrabile logic. în funcţie de scopul acţiunii de modelare pot fi diferenţiate două accepţii ale termenului de a. formă concretă de aplicare a principiilor modelării în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de pregătire psihologică.m. MODELA- GIC MODELAT.p. Aebli. Se recurge în acest scop la iDitienannvl inoileiatoriu (\\). sportivi etc). este motivată prin resentiment sau dezaprobarea conduitei celui antipatizai. metodă psihoterapeutică şi psihoprofilactică elaborată de neuropatologul german J. Cînd a. liniştitoare. sănătoşi. este în convergenţă cu didactica psihologică propusă de H. categorie ce exprimă contradicţia între două concepte. ca si fortificarea şi potenţarea diferitelor funcţii psihice. fiecare cuplu formînd o a. în acest scop se elaborează modelul di. A.o.H.: a) lumea este finită — lumea este infinită. cu suprimarea conflictelor psihice. sistemului de învăţare propus de noi (1962) şi confirmat experimental de S.ă Iu iiHerio: izarca lui. Metoda constă în şase cicluri de exerciţii ce se desfăşoară într-o anumită succesiune riguroasă şi care conferă. ANTINOMIE (gr. programează acele condiţii sau acţiuni care favorizează desfăşurarea normală a activităţii sau care contracarează acţiunea fenomenelor care impietează asupra randamentului activităţii. La Kant.m.a. în ansamblul lor. Metoda preia unele scheme din practicile voga. de neacceptare a modului ei de a fi. de a simţi. se poate obţine o autoreglare a stărilor corporale. are sensul de contradicţie dialectică. ca instrument de acţiune efectivă în dirijarea activităţii psihice. Teoria a.m. memoriei. T. este folosit ca o metodă de pregătire psihologică a oamenilor normali. manifestate prin creşterea capacităţilor intelectuale. denumire dată de noi (1962). pe baza reprezentării modelului de desfăşurare optim. deşi.sti neţurilor operatorii necesare pentru învăţare şi toi marc pmgresivă a gindini. Yornicescu. Se apreciază că prin experimentarea şi aplicarea a. Ribot. în stare de relaxare psihosomatică.

ca un mijloc ele restabilire şi refacere a organismului după efort. se defineşte ca „teamă fără obiect" spre deosebire de fobie care este „teamă cu obiect". în nevroza obsesivă. tulburare a afectivităţii manifestată prin stări de nelinişte. a. psihice şi somatice. Deseori a.p. întrucît consideră că aceasta este starea permanentă a omului. termen introdus de Leibniz pentru a desemna percepţia conştientă spre deosebire do „micile percepţii" inconştiente. Stările de a. ca şi . A. gîndea:-!" ă şi să se lonipotte astfel ca şi cum o serie de aete. în psihanaliză. .ad -la. Sub aspectul beneficiului. asupra organismului sint de o mare.1 normali Lăţii creşterii şi dezvoltării unui co'iil.ire fixează locul diferitelor sisteme. în debutul psihozelor sau în afecţiuni endocrine şi cardiace. Freud scrie: adevărata lor semnificaţie constă îl nceea eâ ele reprezintă conflictul a două iorţe opuse şi de intensităţi aproape egale şi ceea ce reprezintă de regulă opoziţie între dragoste şi ură". Există şi metode du antrenament speciale psihice ca antrenamentul autogen. Schultz. Freud termenul de a. (M. ANTRENAMENT SPORTIV. bine aplicată. cu respectarea strictă a unor condiţii. cea specială şi cea pentru concurs. b) faza însuşirii antrenamentului autogen. se manifestă sub forma unei stări de frică cauzată de o incertitudine în care subiectul are impresia unei nenorociri iminente. unitară şi originală. sistematic. Transformările de energic sînt mijloacele prin substructurile a. — a — fără. constă în exersarea şi însuşirea unor operaţii motorii. însuşirea a. diibîndcşle sensul d<. antrenamentul psihoton. după metoda lui J. în absenţa unor cauze care să le provoace.p. sînt însoţite de fenomene organo-funcţionale ca: jenă precordială. tehnicile de măsurare folosite în antropologia biologică (antropobiologie). greutate în respiraţie. stare de trac. tulburări musculare. sau angoasă ca formă foarte accentuată de a. Deşi baza teoretică este eclectică. atitudine indiferentă faţă de problematica vieţii cotidiene. în forme accentuate. ca o modalitate de pregătire . transpiraţie etc. are valoare do model teoretic.r. este implicată. Principiul acestei tehnici constă în modificarea tonusului muscular prin concentrare mintală ce se repercutează favorabil asupra funcţiilor psihosomatice. A. ANTROPOMETRIE. scepticii) pentru a caracteriza starea ideală a înţeleptului. Pentru S. apare ca o abilitate conştientă de fructificare a modificărilor fiziologice şi psihologice provocate de relaxarea musculară generală. Funcţia a. patlws — pasiune). incapacitate de concentrare şi mobilizare etc. Ca simptom psihopatologic se întîlneşte în melancolia anxioasă. <?par<. dar nu o poate defini şi nici îndepărta. insomnie. Metoda. termen psihanalitic ce desemnează anumite caracteristici pe care teoria fieudiană le atribuie psihismului si anume capacitatea de a transmite şi transforma o energie determinată şi diferenţierea sa în sisteme sau instanţe. totuşi a. APARAT PSIHIC. Psihologia existenţialistă se ocupă mult de a. A. APERCEPŢIE (lat. devenit insensibil la durere şi plăcere. ANULARE RETROACTIVA.1. în vederea realizării de performanţe sportive cît mai mari. creşterea tonicităţii şi eficienţei musculaturii în vederea unei val<>nl'ieări ulterioare. sportivilor. mecanism psihologic care îl determină pe subiect gg. fobieft. proces bazai prin intermediul căruia se achiziţionează noi cu- . ci semnifică o organizare in cadrul căreia excitaţiile trebuie să urme/e o ordine c-. într-o ordine riguroasă.A ANTRENAMENT PSIHOTONIC. care planează pretutindeni.p. de ex. vizind obţinerea unui control muscular localizat şi electiv. Herbai t. a. cuvinte. îl pătrunde. orientat spre perfecţionarea calităţilor şi capacităţilor psihomotrice ale individului. activităţi sportive. contracţiile active şi controalele respiratorii. La Kant a. în unele afecţiuni neurologice. este menţinerea nivelului celui mai scăzut posibil al energiei interne a unui organism. gînduri anterioare ale acestuia nu ar fi avut loc niciodată. tehnică (le pregătire psihosomatică specifică activităţii sportive. implică parcurgerea a trei faze: a) faza preliminară sau de iniţiere în care sub rezerva adeziunii totale a subiectului sînt practicate exerciţii de relaxare musculară prin care sînt conştientizate relaxările pasive. varietate. elimină tulburările psihosomatice resimţite de sportivi înainte de concurs (teamă. Influenţele a. considerată ca experienţă fundamentală. iar tehnicile 56 incluşi"1. nu trebuie înţeles in sens anatomie. ca o metodă bine structurată şi codificată.p.). proces pedagogic. in stabilirea normelor de vîrslă şi sex într-o populaţie. Este deci o formă de antrenament ideomotor.p.p. care cuprinde completări specifice. c) faza specială sau de antrenament psihosomatic modelat. Termenul de a. La ]. APATIE (gr. teamă şi îngrijorare nemotivată. stare de pasivitate. cauzată de lipsa dorinţelor şi a oricăror mobiluri spre acţiune. care au drept scop reglarea psihică şi somatică a sportivilor prin acţiune iniţiată asupra tonusului muscular. perceptio — cunoaştere). Epurau). Termenul a fost folosit de asemenea. împreună cu prelucrările statistice corespunzătoare alcătuiesc uu auxiliar indispensabil. ANXIETATE. îl înconjoară. Este recomandat în profilaxia oboselii.p. în diverse doctrine etice din antichitatea greacă (stoicii. lipsit de „pasiuni". S.p. Include: pregătirea psihică de bază. avînd ca factor şi pregătirea psihică. Despre a. arc sensul de conştiinţă de sine.p. palpitaţii. în antrenament sînt extrem de variate.H.

tulburarea activităţilor plastice (aranjare. neexistînd a. Starea opusă este inapetenţa. model etc. determinată de tulburări la nivelul căilor motilităţii voluntare (calea piramidală). H. mijlocind reuşita într-o activitate. APORIE (în gr'. diminuarea sau pierderea capacităţii de a coordona membrele inferioare în mers. a. APREHENSIUNE. determinată de leziuni for. este în sfera motorie ceea ce este agnozia în sfera percepţiei. praxis — acţiune). dezorganizarea Resturilor care privesc actul îmbră- carii ca atare. ideatorie. factor al persoanei ce facilitează cunoaşterea. Forme clinice: a. îinlirăctttHliti. cari. Pieron distinge şi o pseudoapraxie care nu se referă la coordonarea motorie ca atare ci este consecinţa unei agnozii. întrucît conţinutul a. C'laparede. Termen folosit în gnoseologia clasică. Se disting a. sufla. a mersului şi a redresării. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea proprietăţii coordonatoare. subiectul nu poate recunoaşte obiectele. fiind determinată de leziuni pai i<to occipitale drepte. fără tulburări ataxice de tip cerebral. ideatorie sau ideomotorir. de ex. înţelegere sau surprindere a ceva real. elaborările tehnice şi artistice. problemă de logică extrem tic dificilă şi real. Aceste forme de a. a. de tipul imposibilităţii folosirii mîinilor. constructivă. Piaget nu recunoaşte decît aceasta ultimă formă de fapte psihologice existente a. deşi nu există tulburări ale muşchilor interesaţi) şi instrumentală (incapacitatea de a cînta la vin instrument.ili7. a. în aria de reprezentare motorie a capului. '1970). A PRIORI. deşi motilitatea elementară a membrelor superioare este conservată). mişcărilor oculare. mai ales gesturi simple la comandă. cod. APTITUDINE. a — fără. modelare. în raport cu cele actuale. deşi aceasta nu este alterată motor. a. parii-ial şi occipital. fiind determinată de leziuni ale lobului parietal al emisferului cerebral dominant. tendinţelor şi montajelor ce pot mijloci perceperea şi cunoaşterea în genere. a. APRAXIE (gr. cunoaştere ce vine după şi dintr-o experienţă. umfla obrajii. Opus faţă de a posteriori. cu menţinerea posibilităţii de a efectua gesturi ca atare.dificultate. Kant distinge o cunoaştere absolut sau pur apriorică şi care nu depinde de nici o experienţă. şi ca o percepţie focalizată foarte activă şi clară întrucît este susţinută prin cunoştinţe prealabile şi interese.A noştinţe. cu toate că fiecare gest. a. determinată de leziuni localizate fie în emisferul cerebral drept (formă mai frecventă şi mai accentuata pe linie vizuo-spaţială): a. Fondul aperceptiv semnifică totalitatea experienţei. în alt sens. în epistemologia şi psihologia modernă. imposibilitatea executării actelor complexe în succesiunea logică şi fluentă a diverselor gesturi elementare. După Ed. stare similară anxietăţii. fluiera). comunicarea. bitco-lin^uo-fticialtfl tulburarea bilaterala constind în' imposibilitatea de a executa mişcări la comandă la nivelul musculaturii cefalice (bolnavii neputînd scoate limba la comandă. pot fi compensate spontan sau supuse unor acţiuni de recuperare dirijată. vestibular sau proprioceptiv. imposibilitatea dirijării voluntare a privirii la un mo- A ment dat. în filosofia clasică. 58 . stabilă constînd din structurile cognitive şi conative şi a. determinată de leziuni localizate în aria precentrală inferioară a emisferului cerebral dominant. problemă ce comportă soluţii contrare dar echivalente. cu conservarea planului ideativ necesar activităţilor complexe şi a posibilităţii de efectuare a acestor activităţi. imposibilitatea de a înghiţi la comandă. Goldenson. Psihologia contemporană nu apelează la termenul de a. \V.. Este deci experienţa perceptivă şi cognitivă ce se activează selectiv servind ca instrument sau model în noile acte de percepţie şi cunoaştere. în absenţa unui deficit motor. practica. fiind universală (afirmaţie mult criticată) şi judecăţi apriorice a căror legătură cu experienţa este neîndoielnică. afagoapraxia. ceea ce este de mai înainte şi precede un eveniment sau o experienţă.: etalon. determinată de leziuni localizate de asemenea în lobul parietal sting. cu conservarea reflexului de deglutiţie. insolubilă. actualizarea şi dezvoltarea unei dorinţe menite să ducă la satisfacerea unei trebuinţe materiale sau spirituale. determinată de leziuni situate în regiunea precentrală. determinată de leziuni în aria Broca şi în girusurile precentral sting şi supramarginal. pn)i>\i<ticv. temporală constînd din starea şi dispoziţia subiectului în momentul percepţiei. desenare) în care elementele spaţiale ale lucrării sînt greşit dispuse. în parte. . alterare a coordonării gestuale constînd în incapacitatea bolnavului de a efectua anumite acţiuni. elaborată ontogenetic. Wundt înţelege a. a. a. îndeosebi reprezentările alcătuiesc fondul a. posibilitate de a acţiona şi obţine performanţe. annizia apraxică. ideomotorie.'ite iu lobul frontal. îndeosebi a faptelor psihologice. pierderea posibilităţii de a efectua gesturi fine ale mîinii. APETENŢĂ. determinată de leziuni frontale. imposibilitatea redării stărilor emoţionale de către musculatura facială. mişcărilor expresive mimice. combina in conformitate cu un scop perlor- manţele gnozice şi activităţile motorii ale unor formaţiuni relativ integre din punct de vedere al funcţiilor elementare (M. montaj. mnemoschemă. tendinţă preferenţială. este tratat printr-o serie de alte concepte. însuşire sau sistem de însuşiri ale subiectului. încurcătură). a. poate fi corect executat. vocală (imposibilitatea de a cînta din gură. melo-kinetică. determinate de leziuni parietale.p. dar do mai mică intensitate.

F. Teplov)." Posibilitatea dobîndirii. cărora li se rezervă un loc intermediar între factorul general şi cei speciali. R. coordonat ive). în condiţiile activităţii a. în genere. ce implică precumpănitor structuri senzoriomotorii contribuţia eredităţii este importantă pentru cele implicînd organizare intelectuală şi adaptare socială. este desigur variabil realizată de către diferiţi indivizi şi în cadrul a diferite forme de existenţă culturală si activitate. nu ne pot abate de la părerea că factorii mediului înconjurător pot juca un rol crucial ca sursă de diferenţiere individuală. dispoziţii pivopr. se echivalează cu structurile sau valorile instrumentale condiţionînd calitatea acţiunilor de orice fel. Asupra prezenţei unei sau unor a. a. rezultă dintr-un aliaj a ereditarului şi dobînditului. a. Behaviorismul a relevat rolul învăţării şi exerciţiului în constituirea şi dezvoltarea a. sînt unităţi independente ce nu se influenţează reciproc.' a fost înţeleasă ca un fel de deprindere (St.». implicată îu activitate. A. r. Burt cu atenţia. se identifică numai după criteriul performanţelor supramedii şi al specificităţii. Galton a pus a. indivizii deosebindu-se numai după gradul de dezvoltări. A. are frecvent o structură psihofizieă şi corespunde unor organizări psihofiziologice. Woodworth cu voinţa. pe care L'. valabilă în toate sau în cele mai multe din domeniile de activitate. fi. Promotorii teoriilor multifactoriale au introdus o serie de alţi factori de grup. poate fi sau poate deveni a. 1J. Clapare. Studiile asupra gemenilor univitelini. pe verticală. în această perspectivă a. Totodată a. nu ca valorificare a zestrei ereditare ci ca o consecinţă a complexelor de inferioritate ce tind să fie depăşite prin compensaţie. Pieron: „capacitatea singură poate fi obiectul unei evaluări directe. Meili introduce fae- < R . fiind o virtualitate". Ferguson susţine că: „numeroasele demonstraţii concludente în legătură cu faptul că factorii ereditari joacă un rol important în a. este imitatei de bază a vieţii psihice. în orice ca/. pot avea o pondere de 80% din particularităţile de personalitate. se prezintă ca un sistem cu o organizare ierarhică şi întotdeauna originală. Kelly) de operaţii şi procese (Ed. A.jţ ionale :. Thurstone lc-a denumit a. iar cealaltă a rămas analfabetă. particularităţi ale 60 anali/af ovilor. apreciază că acestea fiind dobîndite. de totală generalitate încă se mai discută. intelectuale primare. şi nici interpretarea compoziţiei prin aditivitate. ca nivel funcţional al psihicului. Newraan a constatat o deosebire frapantă între coeficientele de inteligenţă a două gemene univiteline dintre care una (cea cu coeficientul de inteligenţă superior) a urmat studii superioare. Ca a. un construct (G. (B. se constituie dar se şi verifică dobîndind forme de capacităţi. superior dezvoltate şi de mare eficienţă. decisive sînt exerciţiul şi educaţia. sijit tratate ca. Wolf. Iov insistă asupra faptului ci premisele native sînt generice pntînd intra în constituţia a variate a. pentru o anumită categorie de teste sau probe. în psihologia persoanei. considerind diviziunea iniţiată de Spearman între factorul general (G) şi cei speciali (S). Zazzo.A După A. Hali) ceea ce a stîrnit variate obiecţii. facultăţi psihice generice. umane.de) de o mai mare mobilitate decît deprinderile. C. Ed. a. Astfel sînt înţelegerea. Schottlewarth apreciază că în dezvoltarea gemenilor ereditatea influenţează în proporţie de 62%. Pentru a. a. ca: sisteme operaţionale stabilizate. K. în psihologia diferenţială a. Problema raportului cantitativ dintre cota ereditarului şi cea a dobînditului rămine controversată şi întrucît între cele două segmente evolutive trebuie prevăzută mai degrabă continuitate dccît opoziţie. nu este ereditară dar se întemeiază pe anumite premise native (însuşiri de tip nervos. este mai degrabă o dispoziţie interfuncţională. Dacă K. şi talentele. în simple şi complexe. A.de insistă asupra structurii specifice a a. "I e|>. împlinirii şi dezvoltării superioare a a. Talentul rezultă tocmai dintr-o astfel de interacţiune^ specifică dintre a. iar R. Thorndike a susţinut că a. însăşi problema pare să fio depăşită. percepţia rapidă. După H. A.şi modalităţile de combinare a acestor facultăţi. Clapare. Thurstone a introdus conceptul de factori de grup. Binet înţelege a. este socotită a fi inteligenţa de către majoritatea autorilor. constată că exerciţiul influenţează slab dezvoltarea funcţiilor elementare dar este decisiv pentru elaborarea şi progresul funcţiilor complexe. rezultate din sinteza de procese şi însuşiri psihice. corespunzătoare factorilor de grup sînt valabile pentru un grup de activităţi. helcrogcne. A. admitem că trecerea de la simplu la diverse grade de complexitate implică relaţii de interacţiune şi intermodelare. Orice manifestare umană. Adler explică dezvoltarea a. raţionamentul numeric. Sanch identifică factorul G cu cogniţia. în raport necesar cu dotaţia ereditară. în psihologia modernă s-a generalizat înţelegerea relaţiilor compensatorii dintre a. L. E. memoria. Considerînd diviziunea a. depăşintlu-lc pe acestea şi sub raport calitativ. spaţialita'tea şi fluiditatea verbală. însăşi a. La nivelul personalităţii. F. nu se confirmă teoria independenţei a. Paterson admite existenţa unor trăsături individuale constînd dintr-o anumită compoziţie de a. Yîgotski a introdus termenul de instrument spiritual. în aceeaşi ordine de idei se pune şi problema interacţiunii a. gîndirea inductivă şi cea deductivă. A. Graniţa dintre contribuţia eredităţii şi cea a mediului şi educaţiei nu poate să reprezinte o constantă. generală. ocupîndu-se de deosebirile psihice dintre gemenii univitelini. Xoi definim a.

f. imagine falsă ce apare în datele unui experiment. în encefalogramă). Astfel. o credinţă a copilului (din faza centrării intelective) constînd din atribuirea unei origini artificiale unor obiecte naturale. A. d) memorie. termenul fiind utilizat în sens de model simbolic comunitar sau de tipar (pattern) cultural (v.G. într-o perioadă iniţială. norii . Guilford consideră flexibilitatea. în etnologia şi psihologia socială contemporană s-a trecut peste aserţiunile lui C. fluiditatea. complexe. A. ARHETIP. pămîntul. ars . desfăşurînd o energie mereu reîmprospătată. dobîndind caracter de specializare: stîngul asigurînd simbolismul verbal iar 63 FUNCŢIONALĂ. A. de a avea o dezvoltare inegală. sistemogeneză. AROGANŢĂ. proprietate a voinţei apropiată de perseverenţă şi sîrguinţă. mai probabil decît prin ereditatea biologică. într-o perioadă mai tîrzie rezultatul indirect al unor activităţi umane (ex. se exprimă pregnant în diferenţierea funcţiilor celor două mîini. apoi.. profesionale sau a.r. Vernon. Schema a. în genere. interacţiunilor.f. caracteristică pentru o anume colectivitate. considerîndu-le produsul unei activităţi de fabricaţie a oamenilor. norii etc. Se adaugă deci o a patra dimensiune. După C\G. într-un ritm susţinut. unul dintre centrii dispvişi simetric fiind mai activ şi ocupînd o poziţie funcţională dominantă. Aştrii. Menţionăm şi factorul K. sfidare a altora. se transmit. lacurile. a celor două emisfere este foarte accentuată. Membrii unei colectivităţi etnologice au a. a organelor perechi este necesară. Kardiner numeşte personalitatea de bază. B.se fac" din fumul care iese pe coşul caselor sau al fabricilor). modele primitive. . ci de la aparat (de cx. Existînd în formă latentă. aceasta. stingă fiind mai sensibilă din punct de vedere tactil şi servind la fixarea obiectului iar dreapta dispunînd de mai multă forţă şi capacităţi de coordonare motorie. speciale. reprezintă: „un fond de imagini străvechi care aparţin tezaurului comun al umanităţii". e) tempoul percepţiei şi mişcării. întrucît intervine dominant în acţiuni. figurativă. particularităţi de observare şi înregistrare. stereotipe. constă în capacitatea de a urmări neabătut un scop şi. numerică etc. porţiunea cea mai primitivă din punct de vedere filogenetic a sistemului limbic sau rinenccfahil. conduită individualistă. ASIDUITATE. socotiţi a fi rodul activităţii directe a oamenilor. ARHIPALIUM (ALOCORTliX).f. rîurile. schema sau structura morfofuncţională a reflexului. 2) conexiunea centrală. iar în reflexele complexe se multiplică secvenţial impulsurile eferente care sînt de diverse tipuri. se accentuează decalajul dintre imaginile monoculare. după J. Temele constante ale folclorului. s-ar actualiza în expresii artistice. tulburare de orice ff-1 şi giad a luncţiei simbolice (K. constînd din: 1) calea aferentă. în culturile popoarelor se identifică teme sau simboluri comune şi pe care C. fapt artificial sau instrumental. înlănţuirii lor.torii de complexitate exprimaţi în întinderea gîndirii şi modul de a face combinaţii. inclusiv a organelor de simţ perechi. deci identificarea structurilor. perturbă şi funcţia de recunoaştere incluzînd deci şi agnoziile. a. ARC REFLEX. ASIMBOLIE. originalitatea şi elaborarea. A. introdus de Ph. Prin cercetarea factorială. gestică. după: a) abilităţile de operare cu relaţii spaţiale. exprimate în cultura popoarelor şi a căror totalitate defineşte. Atingînd centrii senzoriali şi motori a.). este depăşită prin noile cunoştinţe despre reacţiile circulare. condiţii adiacente. afectează nu numai operarea cu simbolurile ci şi înţelegerea..artă. prin ereditatea socioculturală şi contribuie la particularizarea unor grupări sau colectivităţi. Recent psihofiziologii americani au afirmat că a. Piaget. ar fi astfel. munţii. în stări onirice sau patologice. Jung a. factus — făcut). schemele de acţiune şi cunoaştere alcătuiesc un fond specific prin care se realizează ceea ce A. c) operarea în plan mental. IS>7uj. de retroaferentaţie venită de la efector. Fmkrlburg. arborii. limbii şi legendelor. Jung despre nativitatea şi universalitatea a. supnlicială exprimînd o exagerată supraapreciere a propriei persoane. T. ARTIFICIALISM INFANTIL. prin a. este calitatea necesară pentru îndeplinirea acţiunilor dificile şi de lungă durată. ca facfor comun şi sînt legaţi prin el. Kelley grupează a. imagini sau sche- me înnăscute. elementul dominant îndeplinind un rol decisiv în coordonarea sistemului. Neurofiziologia modernă consideră că orice reflex este un mecanism de autoreglaj ce include cu necesitate şi fecdbackul sau conexiunea inversă. 3) calea eferentă. Jung le consideră ca provenind din posibilităţile congenitale ale psihismului în general. (lupă C. J.f. Ananiev presupune că a. spaţial-mecanic. provenind nu de la fenomenul psihic real studiat. atitudine de frapantă şi nejustificată autoafir- mare a superiorităţii proprii şi de dispreţuire. cărora le şi servesc. geometrică.G. ARTEFACT (lat.G. efectuată de regulă cu metoda testelor se identifică elementele componente ale a. Jung inconştientul colectiv. Acestea nu au însă o compoziţie standardizată şi mai importantă decît inventarierea şi măsurarea factorilor este surprinderea corelaţiilor. A. b) cu relaţiile numerice. forme simbolice. Alai mult decit atu/in a. fuziunea lor ducînd la efectul percepţiei spaţiului tridimensional (stereoscopie). ASIMETRIE caracteristică a funcţiilor analogice din cele două emisfere cerebrale. implică perturbări şi a simbolicii nonverbale. de regulă.

> şi cale denotă Ic^uiuru. o parte. ASINERGIE. efecte deformante. c) — faptul că un element de inferenţă se supraadaugă constatării. percepţia spaţială. montată ereditar).J. şi mai clară cînd avem în vcd.ciîita adaptarea psihică la condiţiile dificile. şi acomodare psihică. suptul laptelui). forţelor psihice.i.\ uitarea predominantă a unuia sau altuia din emisieie s-ar explica tipurile speciale de activitate nervoasa superioară. A nism şi constituie o adaptai. ce con. măsurilor şi îngrijirilor acordate de o persoană specializată în vederea întăririi.me. M . al cărei scop este vindecarea pe calea intervenţiei psihologice a unor manifestări indezirabile sau boli psihice. 63 61 . unui obiect exterior (sînul matern) la o schemă de acţiune interioară subiectului (schema suptului. în comparaţie cu modul de hrănire de pînă acum. multilaterală a omului căruia i se acordă sprijin. acelaşi autor notează: „A. Referindu-se la a. şi acomodarea biologică. care este nou. poate avea loc şi în sensul că se impune influenţa sau predominanţa socioculturală. fortificării şi însănătoşirii psihice a unui om. A. A. ueiiu- (|IC|)!M1. py <h. şi acomodarea desemnează cele dona procese ale adaptării psihice la mediu. acestea fiind cele mai eficiente sub raportul surprinderii esenţialului. fie de mai mare valoare. biulugice. A.sugerea sînului spre deosebii. b) uzuală. este direcţionată pe trei modalităţi principale de acţiune: a) profilactică. pentru buna ei desfăşurare. vesc numai o schemă de acţiui. utilizează mijloace variate cum ar fi: persuasiunea. este un act de judecată. ASIMILARE. în măsura în care aceasta se deosebeşte de adaptarea vitală sau biologică propriu-zisă. care pi:. Specialistul ce acordă a.p. în raport cu schemele.nemijlu: iu. omogenizîndu-se. care poate fi perceptivă.. de'. Acestea condiţionează nivelul a.igel 1 in t e o r i a sa psiliogenetieă. organizarea mediului de viaţă în sensul creării unui climat psihic favorabil etc. ventâ la noii-născuţi: suge re.şi mi întregul organism şi . reclamă. în aceeaşi activitate (de cx. in acebt conteni 5 — Dicţionar de psihologie ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ. Astfel. noi combinări' şi construcţii complimentare de scheme.. biologică (introducerea laptelui matern în circuitul substanţial al organismului nou-născutului) şi acomodare biologică (adaptarea organismului nou-născutului la acest mod do hrănire. i.! sînului se soldează nemijlocit cu introducerea de substanţă in interiorul organismului. Piaget îl extinde în teoria sa despre operaţiile mentale ca principiu al invariantei rezultatului în raport cu operaţiile prin care a fost obţinut: „acelaşi rezultat este atins pe două căi diferite şi este totuşi recunoscut ca fiind acelaşi". prin care se urmăreşte prevenirea apariţiei unor manifestări psihice nedorito sau diminuări1. empirică şi a. Concomitent. conştientă sau inconştientă.p. raţională. se evidenţiază şi faptul că adaptarea psihică este subordonată adaptării în general. ca o dimensiune complimentară fără de cnre viaţa şi dezvoltarea psihică nu ar fi posibilă. termen introdus de J. totalitatea acţiunilor. Pi. J. a.ştc procesul de integrare a condiţiilor de mediu la structura internă a organismului. m. care privesc întregul orga- t e r m e n i tnlosiţi <li. Asemănător asistenţei medicale. întrucît reuneşte conţinuturile empirice cu formele logice". plecînd de la noţiunea matematică a a. Prin succesivele acomodări şi reacomodări se reface echilibrul perturbat de noile acte de a. asociere. al NVH-loa) .i. mentale: a) — existenţa schemei. ASIMILARE SOCIALA. După ilt'7. adică din condiţiile vieţii intrauterine) de a. Deci. în psihologie a. Se referă şi la caracteristica gri! puri lor operatorii de a fi compozabile şi îndeosebi la demersurile inteligenţei care parcurge „drumuri ocolite". cauzată de afecţiuni ale cerebelului. realizată prin sisteme de operaţii. ap-ire în raport cu a.. Ea se acordă atît bolnavului mintal cit si omului sănătos cu scopul de a le fp. intelectuală. în vreme ce sugerea degetului nu se soldează decît cu „învăţarea" suptului (copilul se antrenează pentru a suge mai bine). J. !< • ke (sec. în cazul hrănirii artificiale. de deformare sau destrămare a vechilor scheme şi impun cicluri operaţionale specifice. organizarea regimului de muncă şi viaţă. cunoaşterea profundă.p. ASOCIATIVITATE. pierdere sau diminuare a capacităţii de a îndeplini simultan şi bimanual diverse mişcări care alcătuiesc acţiunea motorie. iar cea de-a doua constînd în adaptarea respectivei scheme la obiectul asimilat (mularea buzelor şi a limbii după forma şi dimensiunile sînului sau ale biberonului. se disting a. a. Piaget notează următoarele criterii ale a. precum şi reglarea frecvenţei deglutiţiei după abundenţa laptelui etc). deductivă se succed alternativ după ritmuri variabile însă totdeauna într-o strînsă corelaţie. foarte frec-. de sugerea degetului. prima constînd în a.n drept el'i-ct mijlocirea adaptai. psihoterapia. asistenţa medicală se identifică cu ceea ce numim de obicei igienă mintală. ACOMODARE.tă în ajutorarea omului aflat într-o anumită activitate sau situaţie. b) — faptul că eforturile subiectului se supraadaugă datelor furnizate de obiect. e) terapeutică. raţională.s. întrucît noile conţinuturi produc. ASOCIAŢIE. şi acomodarea psihică. pe de altă parte. proces prin care indivizii sau grupurile aparţinînd unor culturi sau medii sociale diferite se transformă. acomodarea cu funcţiile ei de restructurare. reprezintă orice „incorporare sau absorbţie" de informaţie prin intermediul unor scheme sau modele operaţionale. Distincţia dintre a. fie mai puternică.

în sec. Aşa cum menţiona Th. binare este depăşit prin a. Se dau cuvinte-stimul şi subiectul este invitat să răspundă imediat cu primul cuvînt care-i vine în minte. b) asemănare. analiza şi sinteza fiind interdependente. Se poate da şi indicaţia ca la cuvîntulstimul să se răspundă cu un şir de cuvinte timp de 1' sau ca să se răspundă numai cu adjective. fiziologic. tulburare a peixeperii schemei corporale (somatognoziei) caracterizată prin ignorarea sau nonrecunoaşterea unuia sau mai multor segmente ale corpului. nu a fost abandonată categoria de a. care la rîndul lor. cu legătura temporară între stimuli indiferenţi (T.!ini ele. de unde şi metoda explicării prin asociere de elemente ireductibile unele la altele — atomismul asociaţionist. explicarea oricăror acte. Kibot. aici intervenind legităţi ce nu sînt în concordanţă cu modelele asociative originare. al XX-lea. ASOCIAŢII VERBALE LIBERE. mai ales în urma fundamentării ei neurofiziologice prin cercetările asupra reflexelor şi a echivalării a. ASOMATOGNOZIE. ASPIRAŢIE. semnificaţie etc.relaţii funcţionale (operatorii) şi de conţinut între elemente simple alo vieţii psihice.l'opest u-Xe\r. asociativ. de diverse niveluri. A. Asociat ia constituie neindoilenie un fenomen real dar abordarea exclusiv asociaţionistă a proceselor şi formaţiunilor reduce posibilităţile de explicare ştiinţifică. în felul acesta se sondează pulsiunile şi punctele nevrotice localizate în inconştient. Interpretarea prin a. psihologia cibernetică şi sistemică. Psihanaliştii începînd cu S. P. S-a vorbit despre o memorie şi despre o inteligenţă asociativă. Ebbinghaus. K. Spence. şi divide a.P. sînt întotdeauna mijlocite. vechi curent psihologic definit prin relevai ea asociaţiei ca fenomen central şi fundamental în formarea şi manifestarea proceselor psihice. Pentru G. prin reflexe. P. procese şi însuşiri psihice prin wecnnismul asociativ. Jung. Aceasta pentru că la stimulii presupuşi sau dovediţi afectogeni intervin întîrzieri. a cunoscut cea mai largă răspîndire în Anglia. după J. H. cercetătorii care se referă la a. pentru determi6G A nări tipologice (A. nu se reclamă totuşi de la curentul asociaţionist ce a fost abandonat. H. operaţionalism. deosebite de cele dirijate. dispuse ierarhic. în care. lîehlerev au dezvăluit. este privită sub două aspecte: ca mecanism psihologic ce realizează trecerea de la simplu la complex şi ca fapt sau produs psihic rezultat din respectivele corelări şi care la rîndul său este supus unor noi compoziţii asociative. mecanismul fiziologic al asocierii. a. De asemenea \V.. Deci asocierile sînt condiţionate. După modul cum sînt concepute elementele. Guithrie. J. l'avlov şi V. pentru studiul limbajului copiilor (proba Kent-Ivessanofl) sau al adulţilor. Ribot. îndeosebi in explicarea învăţării (Icaruiniţ). l. Berkeley. J. operaţie. remarcă H.P. Thorndike s-au sprijinit in lini . năzuinţă. Th. metodă de investigaţie introdusă de C. din a căror asociere rezultă reprezentările. s-a referit îndeosebi la senzaţii şi la fapte de memorie. semantic sau (şi) implicativ. reacţii specifice şi pînă la urmă răspunsuri cu un conţinut semnificativ pentru preocupările ascunse ale subiectului (metodă proiectivă).l. în epoca modernă a. Totuşi nu s-a reuşit o explicaţie asociativă a proceselor complexe. YVatson. fost semnalat încă de la Aristotel care a iniţiat şi o clasificare a legăturilor simple după: a) contiguitate. au fost şi sînt utilizate pentru investigaţii clinice. structură motivaţional-finalistă. sînt împletite cu disocieri. iar cu B. pe celălalt. în psihologia modernă mai mult decît la conceptul de a. în interpretările şi experimentele lor. Ivanov-Suiolenslu. în genere. ten- 3* m . A. Bain în idealism. Skinner recurg la a. Fenomenul asociaţiei a. acreditîndu-se ca o teorie psihologică şi ca o gnoseologie. Deci. W'iindt şi IC. spontane sau condiţionate. substantive sau verbe etc. se apelează la cele de acţiune. Muller.) ASOCIAŢIONISM. Jung au folosit termenul pentru a indica legarea unei energii pulsativc de o imagine sau a pulsiunilor între ele. holism psihologia conduitei.G. Samarin (19(32) relevă caracterul dina- mic şi complex al a. Totuşi odată cu aceasta. Hartley. c) contrast.l. principiul asociaţiei a slujit ca bază pentru fecunde cercetări experimentale.ii i le lor pe ideci asocinţiei. un eveniment îl semnalizează. Timp îndelungat s-a încercat să se explice fenomenele psihice prin legile asocierii. Cercetările au dovedit însă că acestea au o sferă foarte redusă de valabilitate şi aceasta mai ales în sectorul faptelor elementare de memorie şi deprinderi. Hoblees. a fost contrazis şi depăşit prin gestaltism. Mill şi A. în faza actuală nu se mai susţine însă că elementele asociate preexistă separat ci se porneşte de la cîmpuri. încă Axistotel se referise hi legăturile dintre idei şi a propus o clasificare a lor. în intrasistemice şi intersistemice. J. O serie de reprezentanţi ai beliaviorismului printre care K. teoriile asociaţioniste se integrează cu Th. Modelul a. l'rcud şi C. în psihologie fenomenul a. ansambluri sau sisteme. a.v. Priestley în materialism. Hume. Pavlov). Legăturile dintre diverse elemente psihice nu sînt însă numai de ordin asociativ ci şi motivaţional. consideră că orice proces sau formaţiune psihică superioară este rezultatul unui lanţ sau compoziţii asociative. a. Astfel luîndu-se senzaţia ca element de bază se consideră că din asocierea sau însumarea senzaţiilor rezultă percepţiile. fiind asociate dau conceptele ce se corelează asociativ în judecăţi etc. Locke. a gîndirii nu a avut succes.. a. A. a. Este o viziune gravată de mecanism. în lanţ şi prin a. Delacroix.G.v. D. în variate forme. sînt spontane şi au fost adoptate ca obiect pentru o tehnică de diagnoză şi cercetare.

ci n -..i. nevralgii. Se d e t a ş e a z ă un a s p e c i. După unii autori. ocupîndu-se de sociologia a. i.> . Se corectează prin ochelari cu lentile cilindrice. este intensificare şi focalizare. caracterizată pe de o parte prin irifabilitate şi hipersensibilitate. cu oscilări în toate direcţiile. 1". caracterizată prin incapacitatea de a coordona mişcările membrelor inferioare sau superioare. piez c n t î n d a s p e i t <!<• p r o i e c t a r e i d e a lâ. tulburare a coordonării mişcărilor voluntare. realizează performanţe de selecţie şi fixaţie într-un eîmp de oscilaţii neurosenzoriale sau de activitate mintală spontană şi instabilă. formă de agnozie tactilă constînd din incapacitatea de a recunoaşte obiectele.. aspir spre. actul de a. Kreindler. rcprezentînd un fel de fluctuantă convergentă. b) statică. reuneşte motivul cu scopul. v v o ]IUI1. YVundt asemăna zona vederii clare. Uneori apar hipomnezii. industrializarea şi mass- nnturfult râie. Este însoţită de anorexie..ire al< e t . S e face d e o s e b i r e a i n t r e t r e l n i i n ţ c iiecesităţi. ea nu conferă semnificaţii. -.: a) motorie.bilitate vegetativă. mersul devenind nesigur. care se manifestă prin pierderea coordonării musculare în ortostatism şi uneori în poziţie şezindă. ASTEREOGNOZIE.id. orientare selectiva şi c 'i'cai'rnrc ţocali-n/ă a procesc/nr /*>/ ''fn 'Wtportiiweutule în vederea myt i'ptunc şi facile reflectări sau . d o r e s c . t r u c d o cui i d e a l . stoici. Psihologic. Ribut a elaborat teoria motorie a . greoi. concentrarea stabilă nu este absolută. \Y.-i Ctii m l i n e i iţ'f-azâ. estimării po . este considerată ca punct de pornire pentru diverse maladii mintale. medi. este provocată de leziunile unor căi nervoase sau a centrilor dai sistemul ner- v i i central care coordonează mişcănie (cerebel.i ptare psihoeomporfamentală. era considerată ca principiu şi ideai moral. f o c a l i / a l a valoric. ATAVISM (lat. formele şi calităţile de factură ale suprafeţelor. activare. este în slujba activităţii de cunoaştere clar nu se confundă cu ea. prezintă importanţă două forme de a. refracţie ai globilor oculari. ATA R AX IE (gr. subiectul acomodiiîdtt-sc la stimul şi recepţionînd succesiv informaţii. cel al a. • • bilităţilor de realizare.:hofiyioiogice constind clin ierarhizarea tendinţelor. autoriză subiectul să se situeze pe o poziţie superioară într-o scară verticală de valori (P. constînd. Activităţile concurente sint excluse. a — fără. evitarea pasiunilor şi moderaţie în satisfacerea plăcerilor. ce vizează refacerea echilibrului şi trobuinţo-aspiraţii.imi--a ÎI. taxis — ordine). pe de alta. « . în al doilea se tinde spre o plăcere.strămoş) potenţial ereditar al unei speţe sau rase. este indusă prin reacţii circulare.o. exercită presiuni asupra deciziilor şi permit o schimbare de stare. descrisă de A. I'.i m v i i t o r i p o t e t i c . curburile fiind net diferite in planurile perpendiculare intre <•!. stigma — punct). este un ansamblu de forţe sau tendinţe ce izvorăsc din motivaţia de creştere (A.f ă r ă . Deci pe de o parte a. toniluarc. A. generatoare de progres.i ajuns subiectul şi reprezintă tendinţe în care un rol important revr!< cunoaşterii de sine.v<iiaînd î n r a p o r t o i v i r s ' a s < 1 cu s i t u a ţ i i l e social' . experienţei acumulate şi modelelor adoptate. fsevroza astenică. lob frontal). fenomene ce au tendinţa să se agraveze în condiţiile suprasolicitărilor intelectuale.. u i < r <~i : -i spre ceva ideal. a .i"hi!i -arc. A. unele fiiird promovate iar altele reţinute şi inhibate. ) ' . ce implică atracţia spre scopuri ce d e p ă ş e s c condiţiile la c a r e . distragere şi deconectare. A. apariţia la un individ a unor caracteristici creditare pe care părinţii şi bunicii nu le-au posedat dar care se presupune a fi aparţine unor strămoşi mai îndepărtaţi.oeiolo'.A dinţa conşlit'iiti'riln eu n cotă v/ilui U'ă ff i x a t ă d'-' •/'• * i<. a. ASTENIE. A. taraxis — tulburate) termen ce desemnează la diverşi fiio-ofi greci starea de calm. nu dispune de un conţinut informaţional specific. stare rezultată din deficitul forţelor vitale. atams . La idosoiii antici."I. . evoluează în masă exploziv şi ascendent în legătură cu urbanizarea. fluctuaţii ale atenţiei şi lentoare intelectuală. ATENŢIE. sceptici. împăcare şi seninătate sufletească. Bize). cunosi o d i n a m i c ă d e o s e b i t de conipl--\'. d e c i s i v . .II'. rezultă frecvent din conflicte acute şi se manifestă prin ezitantă şi preocupări sterile. De la fluctuaţiile a. modele cave sint implicate într-o cultură şi contribuie la continua ei înnoire".\M' ) a unei interveniţi elieteii/e.. .ic.>:igaj. este după Chombart de Lauwe „dorinţa activată de imagini. se trece la concentrarea şi relativa ei stabilizare. a. Janet. dar este implicată ca un factor dtnamogen şi selectiv în activitatea cognitivă sau în afectivitate. Este posibilă şi apariţia unor tendinţe obsesivofobice. ii'ud <ie organizare a activităţii r'-. insomnii.. vertij uri şi la. cu centrul conştiinţei clare.. după P. ASTIGMATISM (gr.. Constînd dintr-o repartizare de tonusuri neuropsihice. In primul caz este o trebuinţă comună. pe de alta prin fatigabilitate şi reducţie a capacităţii de lucru. Factorul globul al trans- vederii datorată discordanţei în construcţia şi coeli<-ienţii de. l'riii a c e a s t ă p r o i e c t a r e î n l r . Tocmai în legătură cu această situare într-o ierarhie de valori se defineşte nivelul de a. A. Th. iar în al treilea. Chombart de Lamve. A. menţinerea în transmisia ereditară a unor caracteristici fără importanţă biologică pentru indivizii actuali. constată că în epoca noastră. şi altul psihologic al a. A. defecţiune a 68 f o r m i i n i r e v o l u ţ i o n a r e a •'. se proiectează trecerea într-o stare superioară celor precedente". Maslow). dintr-o slăbire a funcţiei realului.. a. foveale.. la delimitarea căruia participă a. ATAXIE (gr. Wze remarca distincţiile ce apar uzual în limbaj: „am nevoie do. a — fără. Psihastenia.

angajînd apoi structuri preparatorii şi stări de cxpectanţă şi împlinindu-se prin a. fiind o rezultantă a activităţii şi a modului de organizare a acesteia este şi o premisă sau condiţie indispensabilă a ei. scop şi îndeosebi efort conştient). momentan se impune o singură dominantă dar care este in legătură cu subsisteme automatizate ce se pot actualiza şi trece pe prim plan foarte rapid. nu numai tonus dar şi ajustare senzomotorie la stimul. latură dinamică a conştiinţei. voluntară (ce presupune comandă verbală. Berlyne o pune în relaţie cu curiozitatea perceptivă şi epistemică. interpre- A tarea obiectelor din ambianţă.V Sokolov) au demonstrat implicarea tuturor componentelor vegetative. Psihologia funcţională consideră a. perceperea. în primul caz a. Picron). internă. Uhtomski pusese în relaţie fenomenul de a. a unui punct de optimă excitabilitate. Munn vorbeşte despre a. intenţie. este spontană. efectoric. b) concentrarea contrară distragerii se poate realiza în diverse grade şi este funcţia unei dominante.inlor.. are desfăşurare procesuală care porneşte de la reacţia de orientare. variabil dezvoltate şi deci diferenţiate sînt: a) volumul ce constă din suma segmentelor informaţionale. este un efect al interesului. ATITUDINE. Mull'er: 5-9). eg. ca o caracteristică temporară a concentrării şi a modului de organizare a a. la un tip de activitate Li altul. H. şi autoactivarea sau dirijarea a.. Acestea se bazează pe funcţiile activatoare şi frenatoni ale zonei reticulate din trunchiul cerebral.. Milerian consideră că spre deosebire de a.i oliM-rvarcn.. ATIMIE.. Se distinge a. A. prima referindu-se l. Organismul este solicitat insă de stimulaţii adiacente care pot exercita asupra a. Elaborarea superioară a a este în unitate cu însăşi dezvoltarea activităţii cognitive şi cu formarea aptitudinilor. operantă (II. giudurilor proprii. Deşi nu este proces psihic ci numai activitate psihică a. montaj. exercitind o funcţie direcţională si evahiatiuă n . habituală întreţinută printr-un sistem de deprinderi perceptive. numită şi indiferentism afectiv sau glacialitate afectivă. Bremer a relevat circuitele : cortico-reticulo-corticale. în acelaşi timp a.. generează continuu efecte de facilitare. corespunde stării de vigilenţă. cu dominanta corticală. dispoziţii funcţionale (deci filtrajul este comutativ). poate fi atrasă şi prin solicitări verbale sau activarea unor motive specifice subiectului. însuşirile structurale ale a. se poate ajunge la a. ambiguitatea şi noutatea stimulaţiilor. se pare însă că nu reprezintă şi simultan mai multe acte de a. intelectuale sau motorii. constînd din plurifocalizarea a. complexitatea. ci un sibtiju al supi a vegherii sau relle\iei in care. docu- orientativ-reglatorie proprie sistemului persoanei sau de sintalitate. iar \. din funcţionarea ei în diferite direcţii. După \V. pnfiaittlorie şi a. dar nu numai in trecerea de la un act la altul ci de. se specializează. este un invariant vectorial al conduitei. A. involuntară şi depinde de intensitatea. nu poate fi însă redusă decît incipient şi parţial la creştere difuză a tonusului nespecific întrucît implică condiţionare şi chiar reactivare de sisteme sau scheme de reacţie. nefiiiid originar-spontan involuntare. După unii autori a. aici iuteivme introspecţia. externă şi a. direcţional şi stabilizator pentru activitatea senzorială şi intelectuală a posturii şi comportamentului motor. Nu s-a căzut de acord asupra definirii a. trece de la forme primitive neelaborate la forme complexe superior elaborate in baza unor achiziţii (învăţări specific umane). de integrări la diferite niveluri si demersuri referenţiale din care constă activitatea'cognitivă. Corespunzător. A. sensibilizare.ea de-a doua iiidif ind o concentraţie internă asupra sl. De la hipotimie. filtraj. hormonale şi motorii în declanşarea şi întreţinerea reflexelor de orientare. concomitent relevate în acelaşi timp sau plan (după G. reprezintă lipsa de afectivitate sau o foarte slabă raportare afectivă cu cei din jur. este antifluctuantă. dirijată cimştient. Este deci necesară o activare selectivă şi discriminatorie.a. ATESTAT ment de confirmare a respectării principiilor ergonomice în realizarea unui produs. d) distributivitatea. el'ecte perturbatoare sau — în alte condiţii — pot fi asimilate ca factori secundari energizori.. dar din toate încercările rezultă că a. mijlocită de interese cognitive şi deprinderi trebuie. Cercetările psihofiziologice mai noi (E. Tradiţional a.il dezvoltat''. este înţeleasă de Uhtomski ca implicînd o concomitentă de mai multe dominante. către ceva. structură ERGONOMIC. postroluntară este foarte eficientă. pe măsură ce se agravează tulburarea. Este necesară o distincţie între atragerea din afară a a. planuri. e| comuttitivitdti'a sau flexibilitatea a. Penfield. să fie considerate poslriiluntare deoarece rezultă din autoieglaje conştiente anterioare. constă tocmai în capacitatea de restructurare rapidă a a. meditaţia şi reflecţia. garantînd faptul că parametrii constructivi şi funcţionali ai acestuia sînt corespunzători obţinerii unei productivităţi^ bune cu menţinerea la acelaşi nivel sau chiar diminuarea solicitărilor operatorului. este o variabilă a întregului şir de operaţii şi transformări. a. relevînd rolul stimulator. în dezvoltarea sa a. în raport cu tipul de activitate precumpănitor exersat şi perfecţionat şi a. actele de a. Actele de filtraj sînt mijlocite prin ansamblul structurilor psihice instrumental cognitive şi vectoriale şi în fiecare caz în parte prin motive şi scopuri. se trece de la activitatea diluză la orientarea selectivă. A. modalitate relativ' constantă de raportare a individului sau grupului faţă de anumite laturi ale vieţii sociale şi faţă de propria persoană. c) stabilitatea. A. se împarte în a.

faţă de. Linton despre sistemul de atiiudini-valori. Termenul (• a. Shaw şi J. V. l devine înţeleasă formula lui K. acest autor notează: „Odată. u 1 iun. într-adevăr. în a c e s t e c o n - A nînd persoana să nVpundâ într-o ihanierâ prefrrenti:ii:t' (!y7Ui. este „liinslcllung". deci preg73 . Linton ş. Measişcev consideră că a. rezultă din interiorizarea relaţiilor sociale. JJinet. simţăminte emoţionale cu acţiuni tendenţioase. mod de organizare mintală cu funcţie anticipativâ şi orientativă. Din toate acestea rezuh. structuri afective. valori. Considerînct că a.ie .\ D. . în cea mai mare parte.!!.N. D e c i . caracteristică a reacţiei). întrucît nu este direct observabilă ci rezultă din comportamentele pe care le suscită. intelectua- . Krech (1962) o defineşte drept „un sistem de valori pozitive sau negative. sever.a. e) predispoziţie generală de a adopta anumite poziţii şi a judeca într-un anumit fel. I V . pentru care a. care priveşte spre un obiect social''. perceptive ca efecte de selectivitate explicate prin motivaţie şi modele perceptive. menţionează a.independenţa.n trăiri1*'! :i: linsa experienţei..N. cognitive şi comportamentale. au demonstrat formarea a. au un corespondent specific social (T. Doob consideră a.ecît: predispoziţia constantă cu caracter organizat şi selectiv (Pai IIard).).. Bogardus care defineşte a. î n t r .l d e M . Measişcev consideră că a. Campbell „>i atitudine socială individuală cale un sindrom al consecventei răspunsului. astfel îndeosebi relaţiile circumstanţiale (opinii ce pot fi modificate). corespunde concepţiei marxiste despre esenţa umană ca fiind reflexul ansamblului relaţiilor sociale.-. Sherif caracterizează a. Â.u n a n u m i t mori.ir.poziţii de a n . tipuri de relaţii. » ! V . conştiincios. c) mod elaborat conştient în exercitarea unui rol. este un concept indispensabil atît in psihologia socială cit şi în psihologia personalităţii. G. relevă un conţinut sintetic. iar mai departe afirmă: „Importanţa funcţională a sistemelor vaJoare-atitudine derivă iniţial din conţinutul lor emoţional.s i t u a ţ i i i i ) . dispune de o componentă incitativorientalivă şi selectiv-evalutivă şi de o componentă efectorie. fixate în individ. K.'jn/ă şi temuţi ".c'Xstr:. re/uinînd mai mul ie. . totuşi psihologia nu califică drept a. a. ca . Fraisse au relevat a. Conţinutul acestor răspunsuri pare să fie în mare măsură emoţional. | | e . b) fapt de exprimare a unei o. Acest autor socoteşte că adoptarea a. Kockeach înţelege a. 1 >up.\ < . V. ameninţător. Oleron. Deşi în limbajul comun termenul este folosit şi pentru a desemna poziţii facultative (de ev. s i n t p r e d ] -. Kardmer. utilizat în psihologia socială. A..n. nuli priideiii di.o organizare durabilă a convingerilor despre un obiect sau despre o situaţie. ' i . Wright.are. Etnologii u e r P o i K t f i .pinii. ' i i m p l i c i t -. întotdeauna a. a. K. d) caracteristică constantă şi involuntară a exercitării rolului. li.î c diţii. un drive (imbold) implicit. 1965). punte să piezinte diferite grade de structurare şi stabilitate. care poate fi.C'-piit. Kiilpe. cum ar fi anticipările". ce exercită o influenţă directoare sau dinamică asupra răspunsului individual la toate obiectele şi situaţiile cu care este înrudit: () După A. . . a.: a lua a..: a) postură. d. vsiiel afectivitate. pro şi contra care privesc obiectul social".H. iar după J. Referitor la a. Dealtfel.i T I f i l l .. Sub raportul structurii psihice. După l'znadze a. nu sînt în funcţie de nivelele de cunoaştere ci depind de motive. smt susceptibile de modificări sub influenţa circumstanţelor şi prin efectele recurente ale exercitării lor. dar poate să includă si alte tipuri de răspuns. tolerant. p e r s o a n a işi ns. răspunsuri semnificative social. amalgamînd componente afective.'dn. comprehensiv.i n u n n n i n ţ t r i i m e n t .â că a.).. bipolaritatea încărcată de stabilităţii lor. drept concept-cheie. .. Acesta este sensul originar al conceptului la Ehrenfels şi O. Stoetzel remarcă la a. cu efecte deprimante sau încurajatoare.-i. 1) in sj'ii'şit-. Totodată J.îs . A. are o bază motivaţionalafectivă deservită intelectual şi realizată voluntar. întotdeauna o a. care este bazată pe un proces cognitiv şi este un antecedent preparatorii! al comportamentului. de ex. Vrabie ! 1967). de asemenea. { l : : ! f . cea afectivă. Stoetzel menţionează caracterul de variabilă inferată a acesteia.i!!i 1 < -. P. 1 . predispu- le \i p e r c e p t i v e r e z u l t ă .\i.r p n i i i . predispoziţie spre răspuns. Linton scrie: „o atitudine poate fi definită ea răspunsul implicit determinat de un asemenea element (valoarea — ii. Diferă sensul termenului de a.lli!l -l 1 i eCVeîlC •. Mead. M. sistemele atitudine-valoare acţionează automat şi.. prin însuşirea modelelor culturale.. R o c k e a c h c a v. unde se califică.„. intelectuale ca rezultîud din scheme sau montaje mintale. KlifHi(-l>cr<.i a b i l •.! Itnă !•: y-i'Urîu pr:>fi. Khieger şi apoi V. care produce. t'ind pentru -:ut cc-rurj. exercită o funcţie reglatorie asupra comportamentului în care se exprimă prin acţiuni corespunzătoare. se confundă cu -itsiauovka. l i n toTuini iMTeîit :i. drept „o stare neurală şi mintală. i ." Subliniind conţinutul valoric şi funcţia evaluativă a a. I U p o l l d .. ..'irt-. în înţelegerea caracterului.ste o „relaţie selectivă a individului cu iiunea înconjurător!vc" . la un nivel subconştient". preferă să se limiteze la o singură componentă. A. :-. ca fiind stabile şi durabile. d . organizată prin experienţă. îns ă ş i convir. Newcomb. M.eu-r. degajat. ir <â a.i n u i < l i e > i \ • . !• prezintă mai multe sensuri. A. in b a z a a. democratic. determină o preparaţie pentru acţiune mai durabilă şi mai generică decît motivaţia. a. ca o „reacţie de simţire" şi de asemenea F.-.iti\ i in-. V. contribuim! la deiinina concepţiei despre viaţă. e .. în continuare. Measişcev insistă asupra faptului că a. Watson.Mucenici! i distinge şase astfel de sensuri ale a. Allport definea a. poziţie preparytorie a corpului sau expresie semnificativă (la A.. de sensul clin caracterologie. A. G. care poate să fie de tip critic.t.l u c r a t i v â . autoritar.

1iectoria motiv-scop (ta in cazul o['cia!i"iinliî. atit a celor caracteriale cît şi a celor circumstanţiale. atenuator. a. se disting a.i.aslow).atitudini faţă de atitudini". în cercetările de comunicaţie de masă. în genere continuumul de a. inleusitale motivaţională. corespunzătoare. a. Newcorab apreciază că a. R. Act'blc. liste necesar să se ţină seama de faptul că a. posedă un grad de corelaţie cu celelalte. B. Psihologia socială pune însă problema schimbării a. i n i | i l u . variabila motivaţională izomorfă este atît premisă cit şi produs. nu fără a suporta o influenţă a dispoziţiilor temperamentale. Mandler. se înscriu în sistemul caracterial. d) de propria persoană. Se analizează natura a. izolate. De remarcat că a. Wright consideră punct neutral în a..şi a. 1966). îndeplinesc un rol decisiv în realizare.' ambivalenţă. se efectuează cu ajutorul chestionarelor ce urmăresc reacţiile afective faţă de persoane şi grupuri sau modul de abordare a unor probleme (\V. H. de vîrstă. C.A A umil • . K r c J i di -tin^e a. Acesta defineşte o a. Murray a pus fiecare grup de trebuinţe în raport cu a.impl«\ unidimensionali. consonanţă. cu titlul de componente operatorii neutrale. a. se realizează în condiţiile unei complexe şi perpetue dinamici. a. se fundează pe mai multe motive ce nu exclud contrarietatea de sensuri de unde atît ambiguitatea atitudinală (Guttman) cît şi efectul de depăşire a ei în urma deciziei şi comunicării (Porter. fiind iniţiată motivaţional şi contribuind la geneza unor noi motive. Anderson. pentru a caracteriza a. este în funcţie de anumiţi factori cum ar fi: canalele informaţionale. microfon şi sistem de înregistrare (cu buloanc) a răspunATROFIE CEREBRALĂ. ce privesc activitatea socială şi propria persoană. poziţie valorică. drept componente ale acestuia. profesionale. condiţionează. ca urmare a distracţiei şi reducţiei substanţei cerebroneuronale. AUDIENŢĂ. conţinutul comunicaţiei. ansamblul persoanelor care recepţionează mesajele difuzate (deci ascultători şi spectatori ai emisiunilor de radio şi televiziune şi de asemenea cititori ai unei anumite cărţi sau a unor anumite categorii de cărţi — toţi fiind numiţi audienţi). autodepăşire. subordonate pol să se exercite asupra altor a. cu iitiie. fondul afectiv. termen ce desemnează. SCALA DE ATITUDINI). considerînd corelaţia dintre a. inlerrelaţie. în acelaşi timp este clar că intensitatea variabilă a a. a. culturale. strîns şi stabil corelate alcătuiesc subsisteme iar ansamblul subsistemelor interrelate formează sistemul atitudinal total. apreciate ca fiind factorul principal al creativităţi (H. Meili admite că există a. '. dispozitiv pentru măsurarea componentelor proceselor auditive. Tehnicile proiective de asemenea pot fi utile. motivaţia şi interesul. Obişnuinţele au insa un caracter atitudinal. propriu individului. reală — persoanele care recepţionează efectiv mesajul în cauză. O atenţie deosebită acordă cercetările contemporane a. creative. caracteriale se formează treptat. depinde de motivaţia intrinsecă a ei. Datorită marii extinderi a comunicaţiilor de masă. Goguelin). şi se definesc aproximativ în finalul adolescenţei. factorii care au generat a. amplificator. c) de oameni. Schimbările de a. Totodată. Shaw şi J.' după conţinut în patru categorii: a) faţă de societate. produce motive. Schimbarea a. Fiind vectori dinamogeni şi reglatori. demografice. Moreno pentru a desemna cea mai mică unitate via- mitate. (V. după datele noastre. b) de muncă. în ce priveşte raportul dintre a. Walter). dominante şi subortl"]'•)( l i n i a . Brown). Sprott. constanţă. caută ă producă un dezechilibru în s sistemul de valorizare a subiectului. a. constînd din interacţiuni interne integrate în interacţiuni ale subiectului cu alţii (relaţii interpersonale). sînt acompaniate de motive. printr-un proces de scleroză. Ananiev a grupat a. noţiune introdusă de J. Subsistemele de a. La fiecare grup. T.I.:\ i i i l n ( r . di- . a. constituirea lor în sistem ierarhizat. potenţială — toate persoanele pe care mesajele le pot interesa.:-d d". După cum arată V. p u t ti in t w . respectiv reţeaua de relaţii de atracţie. F. respingere. autorealizare. Rogers. complexitate. şi gradul lor de exprimare. Totuşi caracteristică este interrelaţionarea a. un g r u p aspiraţiilor) astfel dofinindu-xe corespondentul obiectiv specific. se apreciază în raport cu şapte parametri: extre- ţiunile' de schimbare a a. a . Se obişnuieşte să se diferenţieze: a. A. Ulterior schimbarea lor este dificilă.e ^ n i e n t c a l e . ţ u l . indiferenţă ale unui individ cu cei din jur minuare unilaterală sau ambilaterală a emisferelor cerebrale. în de- pendenţă de gradele lor de stabilitate şi pregnanţă. dezvoltarea şi valorificarea capacităţilor. doua grupul oău de apartenenţă şi d" eterogen de obiecte. Mc. m u l t i d i m e n sionale ci. constă din generator de sunete. Krecli şi Crutchfield disting modificări congruente în care se reduce intensitate. dar se menţine direcţia ei şi modificări incongruente ce presupun inversarea direcţiei a. Deci. Gradul de ambivalenţă este traductibil prin inconsistenţă (G. defectuoase are o marc însemnătate socială şi educaţională. conduci or aerian sau telefonie. şi motivul echifinalist persistă unele discuţii. Doob consideră că a. se recurge la sondări speciale pentru a stabili dispersia în funcţie de o serie de caracteristici sociale. Gratii (1964) consideră că fiecare a. Ac- bilă a matricei sociotnctricc. l'cprinderile intră în structura a. în cursul dezvoltării se instituie . şi căile prin care se pot obţine modificări.-. se referă la. M. balansul dintre evaluările pozitive şi negative.. Cercetarea a.. i (1. faţă de a. să provoace momente de disonanţă şi apoi să refacă echilibrul sau congruenţa atitudinală într-un alt mod (Hess. A. <Mitrale şiperiferice. AUDIOMETRU. în clasificarea sa. l'avclcu. i p l . ATOM SOCIAL.

mod de gindire necritică centrată pe subiectivitate şi rupt de realitate.. 2.. se compensează afectiv prin fantasme care în cazuri patologice sînt duse piuă la delir halucinatoriu.. o demonstrează faptele de conduită. este un termen aplicat uneori situaţiilor sau cazurilor de introversiune accentuată. cunoaşte diverse grade de dezvoltare între normal şi patologic şi apare.'. este mecanismul şi capacitatea de continuă urmărire a comportamentului propriu. se dezvoltă în ontogeneză. principiu al personogenezei. operaţie complimentară comenzii şi constînd din supravegherea în baza retroaferentaţiei şi aferentaţiilor suplimentare a propriilor reacţii şi comportamente şi din ponderea. O bună şi eficientă educaţie trece. (in ţara noastră tehnicile necesare ajungînd la un nivel foarte evoluat datorită doctorului 11. în plan imaginar. sindrom constînd în replierea totală asupra propriei lumi lăuntrice. Particularităţile a.şi m-hij-loiial. accelerarea sau suspendarea lor în conformitate cu cerinţele programului şi situaţiilor. servesc pentru diagnoză medicală. se modifică iu raport cu stările psihice ale subiectului (I. milos — însuşi). de natură luminoasă sau constînd din alte radiaţii electromagnetice invizibile. A. este utilă în măsura în care este realistă şi orientată nutoeducativ. Actual. emisii spontane sau provocate. Audiogramele sînt graficele pe care se Înscriu curbe ale pragurilor absolute si relative. proces de formare a propriei personalităţi şi conduite conform unor modele şi cerinţe şi în baza unor eforturi personale.. După N.iitid'iue si rteur'ioa-. 1976). în care subiectul încearcă. AUTOEDUCAŢIE. termenul este utilizat pentru a desemna descărcările marginale. motorii. precum şi cauzele cărora se datorează. AUTISM (gr. A. întrucîtva. în care efectul este datorat ionizărilor de tip corona. Cercetările experimentale au dovedit că a. apare ca o dimensiune a stăpînirii de sine. AUTOCONTROL. lege fundamentală a personalităţii. în cîmpul de înaltă tensiune. ajungînd să elimine erorile de conduită şi să determine restructurări profunde ale personalităţii. A. şi de a. Dumitrescu). de fiecare dată. luate pentru fiecare diu tonuri la diverse niveluri de intensitate. dar mai ales la nivelul minimei intensităţi perceptibile.rea -i autoorgruuzarea conşti* nia :i personalităţii proprii. Capacitatea de a. forma unor perturbări vegetative. precum şi a gradului lor de dezvoltare. modificare sau frînare a lor. AUTOANALIZĂ. uneori. Semnalul dat prin a. A. a. care îndeplineşte funcţii de finisare sau împlinire . Ansamblu de fenomene neuropsihice prin care se exprimă crizele comiţiale. dezvăluirea lipsurilor în propria activitate. aut. în care subiectul se complace idilic prin iluzionare sau consolare. ca principală modalitate a acestuia. aptitudinilor şi atitudinilor. în a. Dumitrcscu. de revenire la normă.). J Este implicată. A. liste un prolog conştient al acesteia şi poate avea. se referă în aceeaşi măsură la conduita morală şi condiţionează progresul valorilor morale. după IC. Constă din proiectarea şi efectuarea de acţiuni ce depăşesc. în două forme distincte: de a. analiză a proprie. verbal . material şi intrînd în competenţa biofizicii. in vederea raportării nu numai Ia prezent ci şi la trecut şi viitor. ce bo înregistrează prin elechonegrajie (v. a artelor de încălcare a normelor morale. iar ca =cop perfecţionarea modelului < r eut'ijMMtaie. După construcţie şi destinaţie so disting a. Wiener autoreglajui constă din comandă şi control. îndeosebi a reacţiilor impulsive şi de ponderare. senzitive sau psihice. Vasilescui. reflectă un nivel superior de conştiinţă morală şi capacitate de control. Bleuler. tonal. experienţe ce-1 terorizează sau duc la extaz. se realizează prin comparaţie cu ceilalţi oameni şi prevede stabilirea valorii produselor muncii proprii. A AUTOCRITICA. Subiectul refuză contactul cu persoanele şi obiectele externe şi se refugiază în lumea sa lăuntrică în care îşi satisface dorinţele în plan imaginativ. se concretizează în judecăţi de valoare care pot să fie moi mult sau mai puţin corecte. precum şi la înregistrările influenţelor electromagnetice determinate de organismele vii în jurul lor (FI. medicinii şi psihofiziologiei. cel în cauză este în acelaşi timp subiect şi obiect al educaţiei. procesul instnictiv-educativ avînd rol deosebit în această direcţie. Durează cîteva secunde.regi. după A. dominată de fantezie şi reverii. A. Adevărata valoare a a. poate fi utilizat pentru a adopta măsuri de preîntâmpinare a crizei. prin interiorizare şi adaptare. în sens larg. se întilneşte destul de frecvent în momentele critice ale psihogenezei (prima copilărie şi începutul adolescenţei) dar poate dobîndi şi forme anormale.! i. Are la baza autotrăirea. AUTOAPRECIERE. a trăsăturilor de personalitate. Fenomen biofizic — denumit astfel după imaginea aureolei din iconografia creştină — dar constînd real dintr-un cîmp de emisie a unor radiaţii ale corpului. Fenomenul este demistificat şi atestat ca fiind fizic. atitudine faţă de sine şi propria evoluţie prin activitate. al formării caracterului şi capacităţilor. Astfel a. AURĂ. agitat.terea erorilor. A. calm. a sensului comportamentelor sociale şi particularităţilor individuale. obţinute prin tehnica Kirlian. posibilităţile de moment ale subiectului şi astfel le sporeşte progresiv. AUTODEPĂŞIRE. a capacităţilor. de tip contemplativ. P. Maslow. autoobscrvarea şi raportarea la alţii. investigaţie şi meditaţie orientată spre propria persoană pentru obţinerea unei inirigmi despre sine.A sinilor subiectului la stinmlii auditivi. în a. 1. cunoaşterea calităţilor şi defectelor proprii. Implică un nivel superior şi pozitiv de aspiraţii şi se integrează în sistemul autoperfecţionării.

în mod mecanicist. creîndu-se astfel posibilitatea ca să se emită comenzi corective şi de sancţionare (P. imaginea ideală (optimizată) despre sine influenţează tacit. AUTOMATIZAREA ACŢIUNILOR PSIHOMOTORII. control si con- un model sau o matrice funcţiona- . transforma.. cibernetica a dat un impuls deosebit studierii teoretice a a. este tot mai mult chemat să contribuie Ia educarea altora. Prin învăţare şi exersare acţiunile îşi modifică baza de reglaj şi îşi perfecţionează partea executorie. men psihopatologic. stare de tulburare a conştiinţei în care subiectul are impresia pierderii stăpînirii propriilor procese şi însuşii i psihice care. A. 1 a t i t u d m i l o i v. AUTOMAT. de la primele cuvinte pronunţate anevoie. Această decizie.i- şi iiitrr- trolul propriei voinţe. şi realizării a. caracter. Apoi.ieşiri" predictibile în funcţie de calitatea şi intensitatea „intrărilor". Descartcs a susţinut teoria după care organismele vii sînt a. i c ( l o r t c h i l i i <_iin. Iniţial. sînt relativ dezarticulate şi oscilante. de sine. ce i se adresează. nu înseamnă că subiectul devine nereceptiv la celelalte influenţe educative. la cuvintele vorbirii fluente. se semnalează la centru fiecare din momentele executării acţiunii şi noile condiţii apărute. antrenamente neîntrerupte în contracararea unor tendinţe negative şi în înfăptuirea consecventă a scopurilor şi planurilor propuse. — mai departe totul merge de la sine.. ter- ţ i i i P r t . este adolescenta şi tinereţea. Matricele se situează la diverse niveluri de generalitate. acţiuni perseverente şi în cunoştinţă de cauză. cu capacitatea de auloconduecre J\ i ina.iAi d i y \ o l t u n . Este necesar spiritul autocritic şi încrederea moderată în forţele proprii. tehnice. este cea a integrării în colectiv şi a desfăşurării de activităţi profesionale şi obşteşti cu o semnificaţie superioară.operaţii) şi la un control facultativ. De aceea acţiunea automatizată nu este cu totul rigidă. ci o desfăşurare în care se produce o echilibrare între matrice şi condiţiile concrete. constituind ceea ce I. de la chinul primelor acţiuni ale socotitului la calculul mintal rapid. alegerea maximă ejicienţa a a. fcedbackurilor prin care. R. i v o i i/i-.' f . Totuşi o veritabilă şi progresivă autocoustruire de capacităţi. Calea optimă de a. de Lamcttrie. Este ceea ce se întâmplă în trecerea de la primii paşi stîngaci şi nesiguri ai copilului mic. educaţională. ieşite de sub conAUTOMATISM MENTAL. nu poate să se realizeze. în' definirea automatizării nu trebuie să se absolutizeze nici rigiditatea şi nici desprinderea de controlul conştient. A. Anohin). de conducere şi control) se înlănţuiesc provocîndu-se unul pe altul. — teorie extinsă la om. în vederea realizării scopului propus se recurge la controlul conştient al fiecăreia din articulaţiile' acţiunii. Desigur. iar actul automatizat este adaptativ. la mersul bine închegat. i . a acţiunilor instituite şi conduse conştient „pas cu pas" în acţiuni relativ detaşate de decizia şi controlul conştient. atitudini. A. necesită eforturi. stabilirea unui regim de viaţa şi respectarea lui strii ta etc. redueîndu-se la supravegherea generală a activităţii (în care sînt implicate acţiunile automatizate r. se corelează (seif govcrnmenl) şi presupune cunoaşterea obiectivă. este anticipată prin decizia pe care o adoptă în diverse etape subiectul de a se corecta. capacităţilor. Cel apt de a. <' ni 1>>nu. proces de lă. că le acceptă conştient şi le valorifică dar nu fără o selecţie critică. este un sistem care efectuează operaţii stereotipa. dezvolta la nivel superior. de Ia efectori. Deci va exista şi posibilitatea investirii matricei sau schemei în conţinuturi din cele mai variate şi a ajustării lor în raport cu conţinuturile. nu este totuşi suficientă şi deseori tinerii cad pradă iluziei că dacă s-au hotărît. în fond semnalele verbale sau senzoriale (cu funcţie de declanşare a acţiunii. mai ales în condiţiile noastre. în vorbirea curentă a. transformare. alegerea şi practicarea acelor activităţi care favorizează dezvoltarea cu independenţa în acţiuni. maximal concentrat asupra mişcărilor sale. se supune aproximativ aceloraşi condiţii şi legi ca şi educaţia altuia. de la primele litere desemnate cu trudă. într-im cadru strict individual şi prin închidere în sine. arnncînd şi o nouă lumină asupra automatismelor fiziologice şi psihice. la scrierea curentă. se acomodează situaţiei.A ( o i e c t i . sistem cu . Sînt necesare nu doar declaraţii şi autoiluzionări ci în primul rînd autocontrol continuu. reglajul conştient nu este pur şi simplu suspendat ci restructurat. Comportamentul este singura cale şi singurul criteriu pentru a.i in • la^nc ••!. şi ca pentru educaţie. fără numeroase repetări datorită cărora acţiunea ajunge să se execute corect şi cursiv. în automatizare un rol central revine legăturilor inverse. amplasarea în acele împrejurări de viaţă care vor avea un efect educativ. în ultimele decenii. nu e o reproducere oarbă a matricei corticalc. acţiunile izvorînd dintr-un motiv şi construindu-se după un model trec prin „încercări cu erori".i d i i t o i e c d t K â n i . mai mult sau mai puţin accidentală. se desfăşoară într-o manieră spontană. facil şi rapid de mai tîrziu. în fapta a. foarte înalt în cazul relaţiilor gramaticale sau logice. în ansamblu. A. are si scopuri de ii: l'liji. 1\ l'avlov numeşte. ci dimpotrivă. reproiectat. prin exerciţiu. De asemenea. un stereotip dinamic.. K. Aceasta nu poate fi însă perfecţionată şi unificată fără exersare. Trebuie făcută o distincţie între automatic-instinctiv şi automatizat. dezvoltarea. angajat formal. închegîndu-sc circuite între centre şi periferie cu deschiderea la condiţiile schimbătoare ale acţiunii şi situaţiei. De asemenea a. rezultat din învăţare şi susceptibil de reînvăţare. iar cibernetica. fiind necesară.fa tic loroase. Amorul propriu de tip narcisist ca şi complexele de inferioritate sînt o piedică în calea a.

îii viziune kantiană: „libertatea omului care prin efortul propriei sale reflexii. orice performanţă este apreciată ca o autodepăşiro. sistemele psihice generează noi modele. se înserează ca noi baze sau mijloace de autoreglaj. grupări şi grupuri operaţionale.a om. In psihologia contemporană.. in vederea ameliorării unor re/ultate aliate l-i Urnita superioară a posibihta- ţilor fizice şi psihice.p. persoană. de pasiunea şi dăruirea. totalitatea acţiunilor întreprinse de un subiect pentru obţinerea unor rezultate deosebite în activitate (productivă. permite o dezvoltare progresivă a autoreglajului întrucît noile programe formaţi . noi modele sau structuri interne. 4) dispozitivul do conexiune inversă ci! fiice posibilă modularea. modalitatea de a fi a unui organism. calificare a reacţiilor sau adaptărilor orientate spre modificarea organismului propriu sau spre mod iucarea mediului. Condiţia principală a a. ca o luptă cu sine însud. corelaţii sau blocuri funcţionale. Omul este sistemul cu cele mai plastice şi perfecţionate capacităţi de a. corectată şi redirijată. După Al. Anohin dezvoltă teoria. poal> fi apropiat de cel de autoprogranuire. Deci a. fix sau apt de modificări. lui în atingerea scopurilor şi ţelurilor propuse.p. şi nivelurile de aspiraţie şi expectaţie. în baza unei evaluări a distanţei dintre actual şi espectat. este conexiunea inversă sau feedbackul pozitiv şi negativ. Psihologic. este .p. James cu cit o activitate este mai complexă. interspecifice. presupune. îşi dă sieşi principii de acţiune". militară etc).. grup (sisteme în genere). stiluri cognitive. datorită conexiunilor inverse de la efectori externi sau interni. modalitate de echilibrare a unui sistem în raport cu programul său care poate fi stabil.. de încredere în forţele sale apare o adevărată teamă faţă de performanţă. în schimb prezenţa a. Corespunzător se definesc tipuri de caractere. P. prin care omul efectiv se mobilizează pentru traducerea in practică a scopurilor propuse. Dispoziţia afectivă scăzută nu eîte compatibilă cu înalta performanţă. Angrenarea în activitate este treapta finală a a. Golu a. de priceperea' de a depăşi anumite greutăţi. Succesul în orice activitate depinde nu numai de posibilităţile omului.un ansamblu. a legilor sale interne. i.ducere care pot redeveni însă ample şi detaliate dacă se ivesc greutăţi. presupune complementaritatea funcţiilor de comandă şi de control. algoritmi. şi autoreglai. re/ultate ale acomodării. la sisteme inapte de a. Anticiparea este un alt element al a. Se distinge în a. structuri înotivaţionale şi finaliste etc. modelări. după Adorno. de aptitudinile de care dispune. tenace şi îndelungată. într-un sens apropiat. AUTOREGLAJ. care funcţionează independent. rcoigamzări. formarea unor atitudini favorabile faţă de activitate. pregătire specifică atentă. prin ea se realizează dispunerea. in cazul reglajului un sistem acţionează asupra unui obiect sau sistem extern). cuprind următoarele elemente: 1) mecanismul ce elaborează semnalele de a. Xoile formaţiuni sînt. scheme. AUTOORGANIZARE.p. AUTOPREGATIRE PSIHOLOGICĂ PENTRU PERFORMANŢĂ. AUTONOMIE. Este un fenomen de emergenţă cu in- teracţiuni interne. Structurile operaţionale ale reglării şi a. AUTOPLASTIC (ALI.. este caracteristică penlni învăţare ca dobîndire de no comportamente. Funcţionînd. se poate înţelegi. Pupa cum arăta \V. şi evoluţia secvenţiali a a. Keilv la elabora rea constructelor. Este adevărat însă că o condiţie a activităţilor cu o arhitectonică complexă este automatizarea acţiunilor subordonate astfel îneît atenţia care nu poate cuprinde concomitent decît un număr limitat de st imul i. cum este cazul aşa numitei N ikefobii întîlnitâ în sport şi care se manifestă sub forma fricii de a nu doborî un anumit record.OPLASTIC). în primul rînd. Uneori cînd omul nu dispune de tărie morală. sistemog^nezf'i. De 81 80 .p. după teoria echilibrărilor progresive a lui J.. care de regulă acţionează ca un adevărat catalizator al acţiunii. să se poată concentra asupra esenţialului şi a cee'i ce este nou. Nu se identifică însă e^ autoreglaju! care este _posibil ^. are un sens apropiat de cel al autodeterminării mijlocite prin autoreglaj conştient. prezenţa unei stări psihice necesare unui efort de mobilizare. dar şi de felul cum priveşte munca.p. Piagi-i. cu atit ca necesită mai multe acţiuni automatizate.p. sportivă. prin a. un moment al declanşării şi im altul al execuţiei mere. de acţiuni (transformări) aplicate de către un subsistem (numit mecanism de reglare) altui subsistem (numit ^obiect" al reglării) — in interiorul -unuia şi aceluiaşi sistem" (aceasta în cazul a. Lcontiev s • • referă la formarea organelor funcţionale iar G. gestalturi. Informaţia neproductivă este prelucrată şi convertită în informaţie de comandă. 2) mecanismele de execuţie ce regizează acţiunile conform comenzilor. a. psihice şi sociale) de a-şi elabora noi forme de organizare. Se anticipează şi performanţa. p. în care se proiectează virtual în perspectivă. şi autoconducere. caracteristică legică a sistemelor evolutive (biologice. Variatele tipuri de performanţă au comun următoarele: orientare socială pozitivă. Există o strînsă legătură între a. în condiţiile funcţionării sistemului autoreglabil. 3) obiectul supus reglării. adică formarea unei anumite trăiri afective faţa de performanţa viitoare sau faţă de activitatea în ansamblul ei.K. în ansamblu conceptul de a. A. se determină în baza propriei sale structuri. A. A.

Janet a sociale. sistem de educare efectuată. arată H. moda. unul de. strict necesară. presupune deci şi lităţile instinctive. în copilărie şi adolesse disting.remarcat că elementele arătate AUTORITATE.lului educativ pe care-1 îndegiei au fost reconsiderate în plinesc. uzînd de ter.te şi apariţia sentimentului lipvoltată în situaţii de risc sau în sei de securitate. reglaj. P. tulburare a imaginii despre propriul corp caracterizată prin pierderea posibilităţilor de localizare a părţilor corpului. să fie adoptată şi ca o importantă metodă de psihntmipii'. a. a. b) comporobiectul psihologiei se centrează tarea adecvată misiunii educaasupra proceselor de a. Pavlov a explicat fenomenul prin forţa specifică de inducţie. deosebit de heteroielic sau instrumental. iar bolnavii. Puterea se poate realiza. AUTOTOPAGNOZIE. stabilite (în variante algoritmică poate determina stări de nelinişsau euristică). Sub acest raport. după A.educative constînd din ascentăţile de durată.sebite în activitatea grupurilor glări ale reglărilor.disciplinei conştiente a suborgres în autoorganizare şi perfor. conceput conduita ca un mod AUTORITATE EDUCATIVĂ. ver. puterea care este reacest sens pe de o parte. jocul. întrucît a. îmbinarea a. sen.. de a se conduce. în conformare în raport cu planuri pre. s-a impus atenţiei medicinei. Fără a. de sine in opcia educativă etc. Baldwin. a idei lor pe care ele le susţin şi a deciziilor adaptate.-. în e. mai ales celor de performanţă.calitate a persoanei sau grupării menul de a. a. u n ' să cieii'. obme de a.Kealizarea a. Eysenek. impune şi a obţine permanent. din capacitatea de a li se fi interpretată ca un sistem ie. motivaţio. Astfel este autohipuoza. d) de cooperare interindi. bilizare (de menţinere a coordo. AUTOTELIC (gr. 83 . poate fi sporită. impunere de îşi pot schimba locul. (1) exigenţă 83 A si spil'it de :| lăspund'Tr. rarhizat şi autorcglabil. zoriosenzorial.idie si să contribuie la însănătoşire. în e. se ta din urmă să se conformeze şi dezvoltă la diverse nivele. în să asculte. fie îşi agravează fie îşi depăşesc maladiile după cum se autosugestionează. evitarea abuzului de medicamente etc.prin constrîngere. autos — sine. pe de alta. de a se putea sugestiona sa\i influenţa dincolo de limitele obişnuite ale autocomenzii sau autoreglaj ului. dar fără a. întrucît datorită acestui fenomen unii subiecţi ajung să-şi dezvolte siniptome organice înşelătoare (mai ales pe fondul isteriei). paralizîndu-le iniţiativa şi spiritul critic. exclusiv prin impunerea autorităţii cadrelor didactice. Se presupune posibilita. distragerea de la simptomele maladiei. b) programată. t i v e . sau de extensiune a autoreglajului mintal în sfera proceselor vitale.apare lipsa de disciplină şi cu natelor de funcţionare a siste. în genere reţinînd dezvoltarea personalităţii.diţiile vieţii sociale lipsa de a. c) competitivă. jocuri. A. Hipnoza medicală nu este suficientă dacă subiectul preia indicaţiile prin a. sau care rămîne — în limitele proprii.tată. acceptată şi ascultim cuplurile senzoriomotor. în acest sens este ilustrativ antrenamentul autogen. cum este.şurarea creatoare a muncii. cienţă a a.tea aceluia asupra căruia se cluntar. capacitatea de a.hosociale ce determină desfătea descoperirii şi unor alte for.ai rezistenţa I. Este ceea ce a făcut ca a. I.i .e.donaţilor. Considerînd proprie. învăţare. finalitate şi efi.realizarea unui consens din parnal şi afectiv.huaţi. ca modalităţi. reglă. întreaga activitate din posibilitatea dominării acespsihocomportamentală ar putea tora. intelectual şi vo. proprietate general-umană.P.la şefi constituie o condiţie a punînd adaptări. ceea ce are scop în sine.V d>' cei e. AUTOSUGESTIE. presu. dez.către un subiect a unei influenţe venind obiect pentru celălalt etc.tantă ca şi afecţiunea. AUTORITARISM IN EDUCAŢIE.L. recunoaşterea rote conceptele si faptele psiholo. dar inegal dezvoltată. e) «Irni'»oste :. c) bună pregătire profesională şi pedagogic.rul nu le poate domina. telios — scop). Se urmăreşte desigur o . control al cuvîtnuhti. bovcrbal iar. în consecinţă. relaxarea emoţională.cenţă a.!. însuşi. în acest sens. în ultimele decenii. f) dăruiri. ţinerea unor performanţe deoUnii autori vorbesc despre re. în psihologia cibernetică xercită. de la sugestie la a. a fost cultivat în învăţămîntul religios. Trecerea. încrederea în vindecare. asupra altuia cu scopul ca acesîn sistemul psihic uman. oamenii sînt foarte diferiţi.1'tiel de. fenomenul şi metoda au fost. una din cauzele psimanţă.il. Se recomandă concentrarea atenţiei.instituţionale cu cea informală viduală. încurajarea somnului. Totuşi.cunoscută. intervine în toate aspectele vieţii şi activităţii cotidiene.L in. în condiţiile încrederii în medic.dentul faţă de copii sau tineri. Practicile yoga demonstrează performanţe de a. caracteristice omului. senzorioverbal. uneori asociată cu sentimentul „pierderii" unui segment sau altul. luate în studiu şi aplicate în scopul echilibrării vieţii personale şi a sporirii eficienţei activităţii.. dogmatic şi de asemenea în educarea de tip militarist sau fascist.din partea lor. A. de trans. este. rezultă din: a) exemacest sens. recent celei psihosomatice. este tot atît de imporrile: a) homeostatică sau de sta. pro. Tradiţional a. Unii autori susţin că plul personal pozitiv. solicită o totală subordonare din partea celor educaţi.iij faţ. e) de dezvoltare. ZS'u toa. amin.aceasta momente pe care tînămului) .

Kste o însuşire de mare utilitate pentru activitatea muzicală. după Stumpli.-. Jn cî.. Mai ales prin timbru. AUZ MUZICAL. elaborată cultural pe ba/. binaurai se poate localiza sursa de emisie. se formează prin condiţionare iar A. Faptul că prin a. Sistem de recepţioascultare — descifrare-reproduccrc-producere a sunetelor cu valoare muzicală. A. periodice sau apei îcxiicx'zgomote). de ex. fizic dar în conformitate cu codul şi valorile muzicale. Adaptarea. De aici însemnătatea auzului relativ si mai ales a celui absolut. submodalitatc a percepţiei auditive adecvaţirecepţiei şi pronunţiei limbajului. Golu de- scitiiijIi. după Licklider. După Klemm (1910) stimulii vizuali (cunoscuţi ca emitenţi sonori) atrag după sine şi localizarea surselor sonore deşi acestea pot fi ascunse.iutile.'. Late o activitate structurată. Adrian. fundamental este auzul fonematic ce mediază diferenţierea şi identificarea fonemelor (mai uşor vocalele decît consoanele şi printre acestea mai greu consoanele apropiate b-p. 1'enoinenul mascării (ecranărm st: constată în sensul că sunetele joase le estompează sau acoperă pe cele înalte dar relaţia inversă nu este valabila. Dezvoltarea auzului aduce o anumită contribuţie şi la progresul a. S5 . poate fi mult ameliorat. aptitudine senzorială constînd din identificarea şi reproducerea unui sunet.c-s modalitate :i.bonn nea percepţiilor în cîmpul stimul.'T. respectiv de amplitudine. pe (•îmi în zona in-evt uţrlnr nied. A. A. a structurilor de ansamblu prin care se realizează. R. Topler. şi ca o componentă. verbal constituie baza aferentă a limbajului.m.11ri]LIJiI<. în limbaj curent — „ureche muzicală". Cuvintele se aud şi descifrează în funcţie de intensitatea şi de claritatea pronunţiei. care este fundamental. armonia muzicală. frecvenţă şi formă.m. moderată. sistemul reprezentărilor auditive dezvoltate procesual pe un fond mental . A. Cînd A un sunet este recunoscut prin raportare la altele emise de un instrument sau fixate bine în memorie intervine aurul rclntiij. Rozenblith apoi şi alţi autori au constatat că în a. x AUZ ABSOLUT.ir t . înălţime şi timbru corespunzător caracteristicilor undelor acustice. presupune reducerea zgomotului de fond şi păstrarea unei redundanţe moderate. Senzaţiile auditive sînt eminamente succesive şi prezintă calităţi de intensitate (tărie). Iii se structurează în raport cu structura sonoră a limbii materne iar însuşirea unei limbi străine presupune. a. identificare şi reproducere a structurilor melodice monofonice. în principal.uJiete care pot fi simple sau complexe. a acordurilor. şi a. elaborarea unui nou sistem de a. nu M> reflectă numai proprietăţile vibratorii (frecvenţă de 20 — 18000 cicli/secundă) ale obiectelor. Senzaţiile auditive îndeplinesc un rol important în percepere.m. Ioncscu.m. dobîndite. Sînt mai multe teorii ale audiţiei şi dintre acestea mai cunoscută este aceea a rezonanţei. fără a fi raportat la alte sunete cu valori cunoscute. (Const. Fletcher constată că sunetele de aceeaşi intensitate dar de variate frecvenţe produc impresii de tărie diferite.m. Deci ascultarea vorbirii altuia nu este numai recepţie ci şi o vorbire interioară proprie ce leproduce in mici'o\ orbirea altuia. auz. se situează. şi a. intervine şi ideomotricitatca corespunzătoare a aparatului vorbirii (coardele vocale şi celelalte componente). A nionstrează ci în r o n d e frecvenţelor joa. B. Pragurile diferenţiale se determină distinct pentru tărie şi pentru înălţime.. după L. are un caracter sistemic şi prezintă mai multe nivele de structurare.). sunetele armonice de zgomote.m. La nivelul cel mai înalt al a. Mai redus este rolul acestora în orientarea spaţială.a.v şi j iial te se put di leir mia mai iaul irnvn . a facilitat transformarea senzaţiilor auditive în semne şi în modele pentru emisia verbală şi muzicală. Acestea se modelea/ă după . M. L K i . Real asupra perceperii sunetelor influenţează interacţiunea dintre intensitatea şi înălţimea sunetelor. are ca variabilă centrală înălţimea sau tonalitatea. ÎL Seasiiore ş. în structura a. Teplov. a celor verbali-. vtii . 1977) AUZ VERBAL.a.>t -a!» forma seii/aţnJor awdiuw. submodalitatc de percepţie auditivă. care.'npul auditiv adaptarea negativă este. a sa. este modalitatea senzoriala cea mai strîns legată de activitatea intelectului. un rol important revine auzului. diferenţierea şi identificarea consonanţelor şi disonanţelor. senzaţiile şi percepţiile auditive reflectă factura materială a obiectelor în vibraţie. după U. cînfi. fi/ice sau produse de (un (vorbire.v.oriaiâ proc. prin el se discriminează în audiţie şi execuţie. naturale sau ariificiale.AUZ. Leontiev a reuşit să demonstreze că prin antrenamente sistematice prevăzînd reproduceri vocale de sunete mimica le. de de recepţie a<. muzical.v. Teplov a susţinut că a.i este privilegiată dil'ei enţi'Tri in. A.in. Prin a.iţiilor ncmijlocite. fonematic. în principal. fizic. u .ilţ iniilor.. verbal ca modalităţi perceptive specifice. la diverse nivele calitative.i e i ! ' u a l e a. in dezvoltarea -:. f-v ş. Dealtfel surditatea se asociază cu mutitatca. este o modalitate de diferenţiere. La om se diferenţiază a. pozitivă şi sensibilizarea eslr dependentă de semnificaţia MI netelor. Kulaghiu arată că cel mai bine se diferenţiază sunetele din direcţia laterală şi cel mai slab cele provenind din spatele subiectului.: şi măsurarea timpului.a a.a AUZ INTERN.al armonic care permite.

calificare peiorativă a unei microgrupări. considerînd lipsa de valoare a scopurilor pe care le urmăreşte. deosebindu-se prin aceasta de teoreme. hedonismul mărginit. care sînt mi numai valide ci şi deductibile. primatul individualismului ş.. expresie validă numai prin evidenţă care face parte dintr-un sistem şi este indenionstrabilă în cadrul lui. ca şi con- for- curenţa cu alte b. pronunţarea şi coordonarea cuvintelor sînt perturbate pînă la dizartrie şi blocaj. retragerea din societate şi opoziţia faţă de ca. din axion — adevărat). axioma — opinie. instabilitatea. mai ales cele de minori. După R. mele de organizare a celor care comit acţiuni antisociale. A. coeziunea limitată. Una dintre cele mai uzitate baterii de b.v. Iablonski consideră că b.. Caracteristicile acestor grupe intermediare sau b. conflictul cu normele sociale. negativismul.în vorbire. conducerea autocratică. reprezintă grupe intermediare între grupele constituite social şi mulţimi. DICŢIONARELE ALBATROS B BABY-ŢEST.a.t. Cohen descrie subcultura delictuală pe care se întemeiază b. Conduce excitaţia de la pericariou spre periferie (celui ifug). de cei din afara b. L. între a. CARENŢĂ AFECTIVA AVITAMINOZĂ AFECTIVĂ v. este cea elaborată de JBrunette-Lezine. este deci ghidată de valori negative. sînt: motivarea pur emoţională a acţiunilor. Cloward subcultura delictuală este retristică în sensul că realizează. dar le întoarce pe dos''. conducerea autoritară. sistem de probe simple vizînd relaţiile spaţiale şi îndeosebi coordonările senzoriomotorii pentru diagnosticarea nivelului de dezvoltare psihică (QD) la copii pînă la vîrsta şcolară. Cohen scrie: „subcultura delictuală îşi extrage normele sale din normele marii culturi. desemnează viiCYOgrupările de delicvenţi. Lee şi apoi Fairbanks (1955) au constatat| că dacă se suspendă auzirea normală a propriei voci şi aceasta revine la urechea subiectului cu oarecare întîrziere. relevînd violenţa şi agresivitatea. A AXIOMĂ (gr. R. prelungire a neuronului denumită şi fibră nervoasă conslînd într-o expansiune citoplasmatică lungă. BANDĂ. ostilitatea nejustificată faţă. concordanţa minimală a nor87 . Dacă subiectul nu se aude pe sine vorbind intervin importante perturbări ale pronunţării şi modulării ei. Merton le caracterizează ca substructuri sociale anomice. despotică şi imperativă. Restrictiv. organizarea inconsecventă a activităţii ei şi elementele de indisciplină şi anarhie. AXON. A. B. şi articulare sînt relaţii necesare. transformarea actelor delictuale în scopuri în sine care se comit din bravadă şi deseori în afara unor utilităţi.

b. de sens desemnează. sînt cunoscute şi un tip al testelor de atenţie concentrată.rate ştiinlifi'.-ce'ibile ((". impresia de greutate apăriud în condiţiile unei solicitări crescute. mai ales în jurul unui infractor adult.eiitru presiune şi greutăţi. oprire bruscă şi nemotivată a unui act. ingenios şi complex al comportamentelor animale şi umane. BARAJ PSIHIC. li.e. simptom observat la schizofrenici. ac ordâ o însemn ătate ce n t r . fenomenul de inacceptare şi rezistenţă activă a copilului faţă de cerinţele adultului. Konorski.P. a adus contribuţii importante prin studiul experimental deosebit de exact. Prin introducerea de către CI. E ARESTEZI E. BEHAVIORISM (engl.ale.ap.t-ită piui l. echilibrare spirituală superioară.-ni. în psihanaliză. aceasta să intre în atenţia unui asistent social care să intervină cu tact pentru a preîntâmpina constituirea în b.. :\ ceasta modalitate senzorială u/e. Ascetismul este astfel înţeles ca apărare împotriva exceselor de senzualitate. îl pun în situaţii de excesivă dificultate şi neglijează rolul succesului în dezvoltarea aspiraţiilor copilului.ilr. BARBITURISM.a. Tolinan ş. 111 Fenomenele a B. scopuri..sen-ibilital ej. îucepînd din momentul în care se conturează o microgrupare de tineri cu evoluţie negativă. Watsou 19i3). n e x i l l l l i instrum ental . adică reacţiile viscerale. abandon. >v!(. behaviour — comportament). s-a deschis. orice perturbare a. în psihologia învăţării. a . frecvente sînt tulburările legate de arterioscleroza cerebrală etc. ameninţări.j r 1 (1 » n . Psihologic se poate prezenta foarte variabil. termen american introdus în psihologia socială. după P. Considerînd că reacţiile sînt în funcţie de ştim ui i. a ti subiective ficli anali- eorriili. să cerceteze numai datele obiective de comportament. i c I e r n I n n . apărut ca o reacţie la introspecţionism şi care îşi propune. BĂTRÎNEŢE.M r . ':'. şantaj. Somatic este o stare distrofică. întrucît înseşi cercetările efectuate relevau însemnătatea reglatorie şi orientativă a acestora. în terminologia medicală actuală.fi/iolog ii lei lui I. de t. -. ieios a! (. BEATITUDINE. BARIERĂ. de t. sistem de probe standardizate care vizează diagnosticarea a diverse însuşiri şi procese în vederea unui scop unic. 89 da t e i i n e i 11 ' . h i p o m n e z i e . în rest reprezentînd o formă de coexistenţă amorală în condiţii de încordare. emoţii etc.-rif.iiit ţiuni zei '-. este o etichetă pentru vîrstele de peste 75 de ani.iză de receptorii cutanaţi si de cei din ţesutul osteomuscii'ar. demonstrează coerenţă şi organizare strictă numai în comiterea infracţiunilor.de conduită. Apare şi la subiecţii normali în condiţii de stress ori extenuare. De remarcat problema învăţării. apar motive negative. curent psihologic american. BIAS. mecanism de apărare. în consecinţă..p i l ii' ' e i e . cercetată multilateral în şcoală. de selecţie profesională trebuie iă lie valide (să et>rele?e puteniir-cu enteîinl reuşitei profesional*-) şi independente (să se potrivească cît: mai puţin unei" cu alfle).() etapa neobchaviorismidui. refuz. în care se studiază corelativ activitatea subiectivă şi comportamentul. Ignorarea stărilor şi fenomenelor subiective nu a putut însă să dăinuie.iii'ja unde tendinţa de recrutare a unor noi membri prin presiuni. în cazuri extreme apar psihoze de involuţie. pentru inteligenţă sau pentru personalitate. ţialivă '-. Constituirea Ireptată a b. E. Miiller. prin care se desemnează orice deformare. de ordin tactil şi kinestezic. din anii. complicată frecvent cu boli cronice. dispreţ şi ostilitate reciprocă într-o atmosferă ce contribuie Ia dezumanizare. constînd în depistarea cît mai rapidă a unor semne date dintr-o varietate de semne similare (ex.. Sînt: larg cunoscute şi larg utilizate b. Huli.meiQ'. constituie una din cele mai importante căi a evoluţiei minorilor spre delincventă. d. cdie lip a au de . sentiment de bucurie complet însoţit «Le uitarea realităţii. stare de satisfacţie totală. Termenul de b.Ir i n i t ii I b u i .( ' 1"( . trecînd în cealaltă extremă. activitate sau funcţie socială.ic u . Testele din- tr-o b. 1 îni. Totuşi nu s-a putut trece peste faptul că acelaşi S poate provoca diverse R (divergenţă) şi diverşi S pot duce la aceeaşi 11 (convergenţă). • se pui ad.K. J. suspendare. P. stare psihică specifică toxicomanilor. slaba definiri.tii. . Janet. condiţionată de înţelepciune.1 a un rolului iiirrn tu doi tu -ici' ?• tlot m'l. b. '. l i p . a variabilei intermediare (v) dintre stimul şi reacţie şi anume habitudini. B. mani- şi tiilliuiări somatice. unii oameni putîndu-şi păstra în bunăstare funcţiunile intelectuale pînă dincolo do 80 de ani. faza terminală (scniîim) a involuţiei de: vîrstă a organismului. i i l i i c ş i vieţii personale de B f< ?. epilepticilor şi unor nevrotici. Are un sens apropiat de cel a! fericirii dar nu identic cu acesta. rezultat din faptul că aceştia nu ţin seama de motivele reale ale conduitei infantile. f H ti "i. anchetelor — în orice moment de desfăşurare a lor — care poate. acela privind prognoza adecvării individului la o anumită profesiune. Skinnerl. ieprc^-uLi apelează in. părinte sau profesor. j '. motive. datorat unei motivaţii negative şi care duce la ignorare. sensuri personale ce se opun reuşitei la învăţătură şi conduitei valoroase (M. musculare şi la- rin"e. inspirat de filosofia pragmatistă şi iniţiat programatic de J. în psihologie. tabelele de corectură Uourdon sau Pieron-Vaschide). Ca teste de b. Neimark) BATERIE DE TESTE. se apreciază că studiul relaţiei (S — \i) este suficient pentru anticiparea comportamentelor. la v B inftli-retur/Jă. Se recomandă ca.

De obicei. conservării. Astfel. tate mai fină dar şi localizarea în spaţiu a sursei de emisie sonoră datorită relativei diferenţieri a stimulaţiilor provocate în cei doi receptori perechi şi a corelării acestora în centrii simetrici din scoarţa cerebrală. mărimile de intrare si cele de ieşire. ce se dezvoltă interdependent într-un anumit cadru ecologic. C. formulmd piincipml b. în secolul trecut. BINARITATE.B BIfH. să simtă real nevoia de lectură. prelucrării şi transmiterii de informaţie în sistemele bioloBINAURAL. excitatoare. BIOCENTRISM. ciat un după avantaj unele studii cli i-ţ. BILINGVISM. adică apare o tendinţă de concentrare a rezultatelor faţă de două valori distincte ale variabilelor. în schimb. hă anuleze valoarea reznitoli'lur anchetei. Cele mai bine dezvoltate cepţia cu ajutorul ambelor urechi ramuri suit neiirocibernetica (dezceea ce permite nu numai o acui. inhibitoare. în anumite cazun prin predarea alternativă sau diferenţiată pe obiecte iu cel' două limbi diferite. în cadrul căreia sîut luate în considerare doar două valori: adevăr şi fals. Cibernetica. se referă la distribuţia frecvenţei unor rezultate în cercetări psihologice. ii copilăria timpurie solicitarea bilingvă poate produce dificultăţi în vorbire. cu scopul de a reduce comportamentul sistemelor complexe şi foarte complexe la m. ramură a ciberneticii tratînd despre principiile şi mecanismele concrete ale comenzii. şi care susţine că în definirea inteligenţei intervin: factorul general (G) şi factori speciali (S). Thurstone. relativ concomitentă. nu şi pentru nervi.rii b. la un moment dat. tendinţă de a pune accentul. imaginile proiectate în cele două rutine dispunînd de poziţii relativ diferite şi în baza interacţiunii dintre emisferele cerebrale (B. deci unifactoriale şi de teoriile ulterioare care devin multifactoriale (L. B. „tot sau nimic". include în aparatul metodologic propriu principiul b. se utilizează un alfabet binar al limbajului maşinilor electronice de calcul.. Pe seama acestei. iniţiată de Spearman. ca fiind izvorît dintr-o motivaţie biologică. superioritatea vc-'R. în tehnică. într-una din două stări posibile: funcţionare (activare) sau repaus (absenţă a reacţiilor comportamentale). BIFACTORIAL. W urnit a demonstrat. comportamentului sistemelor s-au adoptat operatorii logicii bivalente (conjuncţia. si negativă. nu se produce nici o reacţie la excitarea sub prag.gice. Odată însuşiţi cele două limbi (ca limbi materne) ele devin reciproc complementare în ordinea formării structurilor de gîndire. Ia copii in flueiiţează şi dezvoltarea personalităţii acestora. într-un sistem explicativ. b.ilă reacţie intensă. însuşire şi utilizarea.i pentru de/voltai^a a copiilor. principiul de diviziune a unui fenomen în două unităţi sau elemente. fir vertical. ţinîm't seama de problemele salo. 91 B . BIOCENOZĂ. de frustraţiiic şi ol)M^. Pentru desemnarea acestor stări a fost adoptat alfabetul binar numeric.!. în şcoală. uşor analizabile Acest principiu postulează <.. iar pentru analiza operaţională a. Bl N OCULAR. BIOCIBERNETICA. BIMODAL. indică existenţa a două „populaţii" distincte. pornind de la legea „tot sau nimic" din neurofiziologie.IOTERAPIE. spre deosebire de vechile orientări (F. negaţia. este valabilă numai pentru fibre izolate. metod. în iiecare moment de timp. să accepte o frustrat ie moderată. se cultivă. ceea ce depinde de doi factori sau categorii de factori. ignorind factorii culturali. a două limbi de către un individ sau o populaţie. care se referă la vederea cu ambii ochi şi implicit antrenarea activităţii corelntue a proiecţiilor optice din Cele doaâ emisfere cerebrale. Ananiev) ducînd la impresia tic adîncime şi volum. pe geneza fiziologică a comportamentului.1 folosită în devierile de |>ei Minalilate (şi la nonnali în timpul formării si conturării personalităţii). De aici a rezultat concluzia că la o anumită stimulare se u acţionează total sau deloc. un oarecare :" sistem se poate găsi. \Y. pot lua numai una din două valori posibile: pozitivă. (s-a remarcat. al cărei nivel de intensitate nu mai creşte chiar dacă se excită mult peste prag. sistem format dintr-o multitudine de organisme "aparţinînd de specii diferite. Lecturile ajută pe pacient să-şi înţeleagă propria dinamică emoţională. I )o a <• menea se pare că b. Pentru ca b.voltată la noi în ţară de Kd. care vizează raporturile dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. prinţr-un expei mu'iil cari' solicita aprecieiea dis'anţelor variabile la care se alia 11 p. J. care >int alcătuiţi din numerose fibie Cibernetica reia această lege şi o cuplează cu logica bivalenta (booleana).ii!e sale. cînd ele prezintă două „moduri". Se încearcă astlel sâ se obţină o descărcare a tensiunilor şi o corectare a orientării sale. disjuncţia etc). să adopte modele noi de comportament. Thompson a intitulat astfel teoria asupra aptitudinilor. că excitarea peste pragul absolut declanşează o inleli'i l u. reglării. în grupul cercetat. Gal ton) care susţineau existenţa unei dotaţii unitare. Prin aplicarea acestui principiu în logică s-a delimitat logica bivalentă. se pune şi efectul steroscopic. să reuşească este necesar ca pacientul să nu prezinte tulburări prea grave şi să airjă înclinaţia spre lecturi.'lelu simple. Se oferă subiectului lecturi selectate. Guilford). Sa dovedit ulterior că această lege. Psihoterapeutul discută cu pacientul despic cele citite şi în raport cu cele constatate face alte recomandări. este apre90 in final. Totuşi. care implică re. aceasta.

dirijează etc. şi b.iologu. BIPOLAR. ele au şi ioi'c:j. BIOLOGISM. conform căruia evoluţia individului reproduce treptele parcurse anterior de speţele din care provine. iau naştere intre două puncte aflate Ja. s u b i e c t i v . apărută recent. degajînd modele ale lor cu scopul aplicării cunoştinţelor astfel obţinute in tehnică prin crearea de noi sisteme şi maşini cibernetice şi perfecţionarea a diverse dispozitive. Fenomenul este contestat.. mecanismele biologice corn. emisiuni precipitate urmate de momente de dificultate în articularea unor cuvinte. 'l. Astfel. La nivelul ţesutului nervos se disting potenţiale. un ci hi va lent al inteligenţei ncn/onon'otoni şi rudimentelor de memorie ce se constau! la mamilerele superioare. B. sisteme de clasificare tipologice care pleacă de la constituţia corporală a individului. B. I V J I M . BIOTIPOLOGIE. BIOERGONOMIE. Wundt despre caracterul bipolar al afectivităţii în termeni de stenic-astenic. mai a'es ee'or superiu. în realii. potenţiale electrice diferite. el: p1 ie şi i. studiul ritmurilor biologice (de zi şi noapte psihologice. dente. esenţa lor nu poate fi epuizată la acest nivel. ca. este solidară cu crispări.. rLitioiiul at c i c a t : .< decît un animal. atletic. grimase. JIU ar putea ti accepta tă deeît convenţional. ramură a ergonorniei care pune accentul pe comportarea. deci exterioare facionlor culturali. Unele sunete şi cuvinte sînt pronunţate incorect. JBÎLBÎIALĂ (LOGONEVROZĂ) tulburare a vorbirii frecventă la copii. studiind oboseala în relaţie cu durata zilei de muncă. în ordine.. decisive fiind modelările socioculturale. o m u l n u c. în legătură cu trecerile la nivele mai complexe de limbaj. (în analiza factorialâ). palpitaţii. care constă dimpotrivă în dificultatea de a articula prima silabă. cerebral) şi anumite structuri caracteriale. organismului în muncă.. măsuri de susţinere afectivă şi înlăturare a fricii de a vorbi.. mod de viaţă. tentativa de a explica stadiile dezvoltării intelectuale şi de personalitate a copilului prin stadiile mari ale dezvoltării culturale a omenirii 11 u a dus la rezultate conclu- B p s i h o g e n e t i c ă . Burt).i]• modificat p r i n î m p r j j m ai ilc ms diiilui si e d u c a ţ i e i . Se disting b. mod de abordare a psihicului uman căutînd să echilibreze factorii biologici şi sociali. Deşi toate actele psihice sînt mijlocite biofi/. pnrti< ularitnje a proceselor şi insuşiii'or care au atît o determinare biologică. interpretarea particularităţilor psihice ca fiin. BIOMORFISM. Polya a descoperit b. care se ocupă.Este logaritmul (in bază ") al inversului probabilităţii de apariţie a unui semnal (un bit corespunde alegerii din1r-o alternativă cu cchiprobabililăţi i. Principiu op^BIT. Sistemul psihic uman este organizat b. munca în schimburi. repausul. C c o n ş t i i n ţ a si c e l e l a l t e \> n o m e i i e psihici: c o m p l e t e la c p l l C l ţ i l b i o l o g i c e Ş! f i z i o l o g i c e II' socotind sau tgnorind determi:. se cunosc faze tranzitorii de uşoară b.e aici biotipologiile ce implică orientări mai mult sau mai puţin biologiste.. B. Formularea concisă: ontogenia repetă filogenia... riie c u l t u r a l e şi o c o l i n d spcc.tricliv. Se vorbeşte încă de la \Y. în sensul opoziţiei conştient-inconştient. Psihoterapia şi logopedia recurg la reeducare ortofonică. în copilărie.'i t a ţ i i.. principiu formulat de Haeckel (1866). tonică. tehnici de relaxare. desemnează factorul care se manifestă în acelaşi timp cu saturaţii atît pozitive cît şi negative. . BIOSOCIAL. BIOGEiNETIC. Verza). ' tendinţa d> desfăşurarea legilor biologice i:1 specia umană est/ subordona'. P e n t r u b . Ke-. substanţă organică a cărei inoculare duce la activarea forţelor asimilatoare sau defensive ale organismului. se poate transforma în logonevroză cînd se dublează cu o nevroză aferentă ei (E. monosinaptice şi polisinaptice difuze. şi <:m malelor. clonică. BISOCIATIE. ia. piovilie din abrevierea expresiei engleze birarv di'::!. Existenta nuci b.i '• a >. BIOCONŞTIINŢĂ. în fiziologie.l determinate de particularităţi morfologice constituţionale. formă generică de conştiinţă atiibuilă. o m u l u i şi a n i m a l u l u i silit p u s e -i in slui'ha a c t e l o r cu moiivali şi finalitate socioculturală.:. rezultă din destructurarea sau defectuoasa funcţionare a reglajului verbal şi constă în dezordinea intermitentă a pronunţiei. BIOCURENŢI. imitate de măsură a cantităţii de informaţie din teoria lui Shannon. G. de repaus şi de acţiune. respirator. BIONICĂ. 1 B "ezonk-re e t c ) . deplasări. orarul. BIORITMOLOGIE. disciplină ştiinţifică. exersări de însuşire a ritmului debitului articulator. în rest are o valoare foarte relativă. zooconştiinţă. biochimică. asociaţie între termeni foarte îndepărtaţi ca sens (A. Se pare că. mai rară la adulţi. funcţiilor şi proceselor biologice. B. termen folosit pentru a desemna anumite celule ale retinei. regimul de alimentaţie. diferenţele do potenţial electric care iau naştere 111 materia viu. repetării convulsive şi blocaje a unor foneme.Xicolau şi C. cu studiul organelor. Terapeutica medicală se construieşte în raport cu cauzele ncurosomatice ale b. BIOSTIMULATOR. celule care fac legătura între conuri şi bastonaşe.tc l o m j 'ort ai ne m u i e şi <e lircadiene domenii eterogene.': legilor sociale care le limitează. r e p e t a r e a stadii '» d e z v o l t ă r i i psihice a o m e n i r i : • pro-'Ince c o n c e n t r a t . Rălăceanu) şi genetica. postulînd o corelaţie între anumite structuri morfologice (după Sigaud: visceral. exprimată în repetarea primei silabe. cit si una socială sau reprezintă o valorizare socială a unor trăsături biologice (vîrstă. sex).irt1. Acest principiu nu este pe deplin confirmat nici de embriologie. Koestler) şi aparţinînd unor . în funcţie de variabilele respective (C.

pîuă la 12. idealizare de sine şi refuz al unii existenţe comune în condiţiile imaginării romantice şi utopice a unui destin personal excepţional. o leziune morfologică. B. cu intervale mari între cuvinte. absurde. orice idee emisă în grup trebuie să servească. „cantitatea generează calitatea". chiar dacă ideile noi par extravagante. cultivarea ISl. Hugo).AZARL". înregistrîndu-se un număr cît mai marc de soluţii. — echivalent cu bariera psihologică: în psihanaliză. Bradilalia este vorbirea anormal de lentă. B. greu de definit. iniţierea cu tehnici de comunicare în grup). „furtună în creier". Kxistă b. Adevărată maladie morală. afectivă şi murală intervine datorită nesatisfacerii unor pretenţii excesive sau a incapacităţii <le redresare în urma înfringerilor. Xu există frontiere nete şi fixe între b. durerea) . inixedemul. a elanului şi a capacităţii de muncă şi de luptă.uiom. Cu sens de încetinire a mişcărilor (în boala lui Parkinson. Cum se obţine o producţie cît mai mare de idei? Prin: a) separarea momentului de geneză a ideilor (de ideaţie) de cel al evaluării lor (cenzura logică şi critică a gîndirii). temporar. grupul acţionează ca un stimulent pentru imaginaţia fiecărui participant. atitudine de apreciere a propriei persoane.B ISLACK-BOX. ci dimpotrivă. psihice (nevroze. în traducere liberă. Osborn. 2) reaminteşte cele 4 principii. bradilalie. 2) nu se critică deloc.i In. la stimularea imaginaţiei celorlalţi. Trebuie deosebite b. < si i . multiplicări. a decepţiilor. de tip afectiv. iar cu sens de încetinire a vorbirii datorată unei afecţiuni a sistemului nervos. vezi . el însuşi nevăzător. în febră) sau de simptomele psihice ale bolilor. este o tehnică de creativitate colectivă. caracterizează stările depresive. alfabet pentru nevăzători constituit prin combinarea de puncte de la 1 la 6. insensibilitate.jtj in I i t >ct tal" • . etc. are aspecte de tulburare subiectivă. adiţionare. asalt de idei. idei mai mult decît calitatea lor. cu orice preţ trebuie ieşit de pe drumurile' bătătorite. cognitiv sau voluntar.il u! b. 4) imaginaţia liberă este binevenită. 2—3. şoc. oligofrenia. BRAINSTORMING. PSTHOGEX1E BOVARISM. să fie retraşi de la porţile imaginaţiei. are la bază ideea că cea mai bună soluţie în rezolvarea unei probleme nu se obţine prin eliminări succesive. mai apropiate. b) prin intermediul grupului. indică totodată tendinţa spre plăceri şi situaţii elevate. (ex. MOXGOLTSM. avînd ca formă extremă hradifazia. si: caracterizează prin absenţa idealului. într-un ritm din ce în ce mai rapid. „Dragostea adevărată nu se blazează niciodată" (V. Principiile b . afectivă este semnul unei slabe personalităţi. verbală şi fizică. caracterizat prin indiferenţă. este viată limil. însuşirea şi exersarea procedeelor euristice şi de imaginare. de membrii este redus. termen ce face aluzie la cunoscutul roman al lui Flaubert. psihoze) d<tulburările psihice din bolile curente (ex. cea mai larg răspîndită şi aplicată. b. ameliorările şi recombinările ideilor emise în grup sînt căutate. BRA1LLE. o tulburare biochimică etc. BOALA LUI LANGDONDOWN v. care conţine verbe stimulative: augmentare. în b. există şi modele cultural-sociale ale sănătăţii. epilepsia şi uneori motivaţiei şi atitudinilor creative. este necesar ca „gardienii" gîndirii critice. B. 94 Marş. pentru ca aceasta să se poată manifesta deplin. în baza creditului acordat imaginii romantice despre sine şi prin atitudinea nerealistă faţă de lume şi faţă de propria existenţă. oboseală. şi sănătate. 3) se fac asociaţii pe baza ideilor emise de alţii. simptom de desfăşurare extrem de lentă a proceselor psihice şi acţiunilor motorii. care conduce grupul (special instruit şi antrenat). a persoanei). PARKIXSOXIS. cutie B schizofrenia. poate li o . „ardere" .M BOALĂ. cunoscute. epilepsie) avem termenul de bradihinezie. în psihologia activităţii şi învăţării. Redresarea în urma insucceselor este posibilă prin reducerea motivaţiei şi prin fixarea altor scopuri. BLOCAJ.... găsim deficienţe de activitate adaptare şi evoluţie a organismului (şi. psihopatii. B.i simţurilor. prin căutarea unui număr cît mai marc de soluţii. B. anunţă problema de rezolvat. accidentelor etc. J es .|r slabiie. : 1) se caută cantitatea de. iniţiatorul ei este psihologul american A. 3) stimulează şi încurajează producţia de idei (una dintre metode fiind check-list. menite să organizeze. constituit şi antrenat specific (nr. seria că b. în neurologie. pentru aceeaşi problemă. Se combate prin tratamentul bolii dar şi printr-un sistem de exerciţii speciale. la om. implicaţii etico şi sociale. judecăţile critice trebuie reţinute în momentul în care se produc idli noi. în totală libertate. categoria fundamentală a medicinii. Scopul tehnicii: producerea unui număr cît mai mare de idei (100—200) într-un timp foarte scurt (1/2 h — 1 h maximum). tangibile. <!'• dezvoltare. BOALA LUI PARKINSON v. A fost lansat în urmă cu mai bine de un secol de pedagogul Luis Braille. moment de întrerupere şi impermeabilitate la informaţii cauzat de suprasolicitare. B. în cngl. activitatea intelectuală. cu nimic justificat prin calităţile individului în cauză. Procedura de aplicare a b: 1) managerul. BRADIPSIHISM. BOALĂ PSIHOGENĂ v. reţinerea conştientizării unei idei sau estomparea unuia din termenii conflictului. obstrucţie la trecerea unui impuls într-o sinapsă sau articulaţie. dezgust. şansele de a găsi soluţia cea mai bună sînt considerabile. dispuse variabil într-un pătrat şi putînd să fie perceput tactil.

BULIM1E. Deţine o fum ţie de conducere a impulsuri Im nervoase şi o funcţie reflexa Keflexele bulbare includ reflex. este semn al ininaturităiii. de cele mai multe ori. prăbuşirea acestuia în marasme de ordin moral sau fizic. Ana97 . Se presupune că. mai are şi semnificaţia de însuşire în genere sau de însuşire pozitivă. Totuşi. BRAVADĂ. de natură fiziologică sau tehnică. transmit mesajele informaţionale cu o anumita viteză. mult dincolo de necesităţile organice şi cauzat de o perturbare neuronsiliică. neplăcute. între acestea două fiind o unitate caracteristică pentru orice obiect sau fenomen (inclusiv cele informaţionale şi psihice). prin care se. mimice).. exprimă sinteza laturilor şi însuşirilor lor esenţiale. în perioada tinereţii şi după aceea.lic dării care constă în actualizat tuturor ideilor trecute Iezite problemă.ţia cînd acţiunea de persuasiune sau schimbare a atitudinilor are efectul UIYII-> celui dorit (repercusiunile.l\ Sol) rec manila folosirea metodei . de marc importanţă vitală. primii! segment ni trunchiului cerebra 1 . o B depresiune nervoasă. traseu structurat. situat în directa prelungire . în psihologie se acordă cea mai mare însemnătate determinărilor calitative a fenomenelor şi se are în vedere nivelul la care acestea se produc. Determinările calitative sînt mult mai stabile şi semnificative decît cele cantitative.i măduvei spimirii. sucţiune e t c ) . b. sint asupra „emiţătorului"). vege talive (digesiive. dozare a excitaţiei şi de evitare a enervării. C. prin care acestea se definesc şi se deosebesc de alte obiecte sau fenomene. deprimare sau derută. Frecventă la adolescenţi b. c. DICŢIONARELE ALBATROS c CACOFONIE (gr. neplăcute). considerînd că individul care are unele idei. simptom de foarm continuă şi excesivă. apare ca o tendinţă de supracompensarc a unor stări de frustraţie afectivă. în angoase. cunoştinţe despre problemă. circuiato. Astfel psihologia şi caracterologia studiază însuşirile sau (şi) calitătăţile stimulilor şi semnalelor senzoriale. Orice transformare este şi o mutaţie a — Dicţionar de psihologie C. în teoria comunicaţiilor şi a relaţiilor umane — defineşte situ?. masticatorii. deci. CALITATE. 'de ongine cngleză-americană. ('. fonatoiii. afective. o ruptură sau zguduire a sistemului ncr\<rBULSî RAHIDIAN. Dialectica susţine că acumulările cantitative duc la transformări calitative. panicii şi deznădejdii. înaintea şedinţelor de b. CANAL DE COMUNICAŢIE. ce desemnează o scădere a capacităţii nervoase a subiectului. voliţionale. i< si somatovegetative (respi: : torii. corelaţii întîmplătoare de sunete sau cuvinte (oral şi scris) care produc asociaţii inestetice. CALM. A fi c. somatice (tonice. a estima exact consecinţele pozitive şi negative ale situaţiei date.. categorie filosofică în cuplu unitar cu cantitatatea dar deosebită de aceasta prin faptul că se referă la caracteristicile de conţinut ale obiectelor şi fenomenelor. ierarhizîndu-le după valoarea şi aplicabilitatea 1< Inii psihologi (J. BREAK-DOWN. morale etc. nu este independentă de cantitate.procedeele imaginaţiei creatoare). ale proceselor psihice. cale. este . c. impunînd „admiraţiei" propria persoană. BUMERANG. Generic. stare psihică de echilibru bazată pe autocontrol. 5) o comisie de specialişti în problema. 4) se consemnează în scris (prin metode diferite) toate ideile emise în grup. evaluează şi triază ideile. Se întîlneşte în stările nevrotice. termen. înclinaţie spre manifestări realizate cu unicul scop de a impresiona pe cei din jur.blocat" pentru a avea idei^noi. înseamnă a lua decizii adecvate situaţiei concrete de viaţă fără a pierde echilibrul şi..deglutiţie. kakopkonia sunete dezagreabile. intelectuale.

corespunde tezei înar99 . realizată variabil şi diferenţial. motive identice sînt canalizate in diferite moduri. rău. cedează la toanele lor). îşi schimbă brusc hotârîrile fără o argumentaţie raţională etc. lui. astfel de particularităţi native sînt însuşirile de tip de sistem nervos. în unitatea de timp. De cele mai multe ori.în sens restrictiv.CV. forma constind din temperament. Forme maximale de c. c. Există şi o tendinţa contrară pe care S. a formării trăsăturilor pozitive de caracter. Allport). Cauzele c. S. drept c. Cu alte cuvinte. spunea că se face un mare rău copilului dacă se cedează la c. sau. apare ca iun/cu al jtcyionalitâlu.P. în special. convingerile. CAPACITATE. CAPTAŢIE (lat. rezultă din însuşirea relaţiilor sociale. Kovaliov. Ansamblul însuşirilor psihice. Poetul german H. împrumutat de la P. după A. care duc la acţiuni eficiente şi de performanţă. Este diferită pentru fiecare analizator. se distinge formă şi conţinut. La copil rezidă. reprezintă numai un segment al C. contradictorii ale părinţilor. la copil. în genere este capacitatea unui sistem de a recepţiona şi transmite informaţia. odată ce sînt dotaţi cu mecanisme fiziologice similare — dar pe măsură ce cresc şi în contact cu diferite influenţe. în educaţia greşită. prezintă variaţii mari în atitudinile lor. îndeosebi de bunici (care îi răsfaţă. cantitatea de informaţie detectată şi transmisă. Observaţiile psihopedagogie^ relevă incidenţa foarte mare a c. spre deosebire de aptitudine. exista o tendinţă de revenire la satisfacţiile originale cînd sîntem sub stress. Se obsevă la unii subiecţi care „din senin" îşi schimbă comportarea. Uneori c. El crede că aceste dorinţe dobîndite pot fi diferenţiate de reflexele condiţionate. Totuşi acestea nu sînt decît premise naturale (B. organizarea instinctivă ş. sînt frecvent întîlnite şi în unele boli mintale (isterie. deşi putem înlocui c. Profil psilionioral. încă L. cu voinţă slabă sau cu o emotivitate exagerată. concepţia personală de viaţă. voinţă şi deprinderi. psihopatii). veche denumire dată individualităţii psihice.a lua în stăpînire). însuşirile potenţiale ce urmează să fie puse în valoare. odată ce nu pot fi anulate decît rar sau niciodată. mai precis. Uzual se califică un om amoral sau imoral ca fiind „fără caracter". Fiind în esenţă etic. care apare pe neaşteptate în comportamentul unui subiect şi care are un caracter nemotivat. vechi cu unele noi. formind tipul de mu nestatornic în dorinţe şi acţiuni. Asemenea manifestări sînt întîlnite. varietate şi aventură. Murphy priveşte c. cu lipsă de stabilitate a comportamentului. trebuinţelor. Aceasta ajută în asigurarea unei diversităţi în c. iar conţinutul cuprinzînd motivele. ca pe un aspect important al dezvoltării personalităţii. CAPACITATE DE ADMISIE. tendinţă impulsivă. le satisfac toate dorinţele. poate deveni o manifestare constantă a comportării. sistem de însuşiri funcţionale şi operaţionale în uniune cu deprinderile. In c. operaţie şi atitudine de luare în posesiune exclusivă a unor obiecte sau persoane şi aceasta manifestînd violenţă şi mărginire egoistă. Murphy (1946) a aplicat termenul de c. CAPRICIU. inconstante. dobîndesc moduri din ce în ce mai specifice şi divergente de satisfacere a trebuinţelor. sînt variate. Pavlov considera c. cunoştinţele şi experienţa necesară. limită peste care recepţia senzorială este perturbată. dorinţă sau acţiune. dar nedepăşind aproximativ 10 biţi. în care un individ este apt să-şi regăsească întregul nivel comportamental de la o anumită vîrstă. CARACTER. Ca dovadă aduce faptul că. boală). Heine. conţinutul nu se reduce la aceasta implicînd şi dimensiuni socioumane neutrale. fixe. un aliaj din trăsături înnăscute şi dobîndite. Altă dovadă ar fi in tehnica de regresie hipnotică. Janet. astfel elaborîndu-se modalităţile active de raportare la lume şi la sine. La începutul vieţii toţi oamenii sînt asemănători din punct de vedere bazai. caracteristice pentru individ. cuplare . obişnuinţe. neprevizibil şi schimbător. în constituţia C. datorită nedezvoltării formelor de inhibiţie internă. I. de către analizator în calitatea sa de canal de comunicaţie. la copilul unic. S. în psihologia cibernetică. modelare. Klages definea c. care după un sens mai vechi. C. CANALIZARE. atitudinile. au un caracter temporar apărînd ca o manifestare a unui sistem nervos slăbit (surmenaj. în special. rezulta din interpenetraţia formei şi conţinutului (Utitz) şi din coarticularea în sistem ierarhic a comportamentelor (G. considerată în ceea ce are ca distinctiv ca structură sau tipar (etim. de pildă. evaluai după consistenţă şi stabilitate. acestei tendinţe universale. este întotdeauna demonstrată şi demonstrabilă prin fapte.) ce se imprimă constant comportamental. la cei crescuţi de rude. C. ca rezultat al antrenării in munca şcolară sau productivă (la adolescent). c. consideraţi. tendinţa de a canaliza trebuinţele înspre gratificaţii specifice. apar ca rezultat al cerinţelor inegale.a.lizatorii sînt. Ananiev) şi esenţa constituirii caracteriale constă în depăşirea sau luarea în stăpînire — prin enculturaţie. copilului dispar după o anumită vîrstă. comit fapte nechibzuite. manifestă dorinţe lipsite de sens. Murphy o consideră ca fiind la fel de importantă — trebuinţa de noutate. Alteori. înţelegerea ştiinţifică a c. Unitatea c. C. respectiv. In anu- mite condiţii.de c. ca „voinţă moraliceşte organizată". ca avînd un c. sau la persoanele cu un psihic labil. intrucît exprimă alît partea profund individuală cit şi valoarea morală personală. culturale şi personale. — a trăsăturilor native.

poate dobîndi o orientare individualistă sau colectivistă. G. Aceasta nu trebuie însă confundată cu rigiditatea ce apare ca un defect de adaptare şi ca un fenomen de stagnare in evoluţia c. Baumgarten. atitudinile sînt generate de relaţiile sociale şi activitatea afectivă a subiectului. în c. nu există şi funcţionează disparat. C. Mead. dinamism. <l. în acest scop este necesar ca ţinîndu-se seama de esenţa umană să se definească unitatea componentă a c. Ananiev: faţă do societate. Eysenck). va dispune de un sector relaţiile din!re atitudini pot fi mai importante decit înseşi atitudinile luate fiecare în parte. descrierea constituţiei psihologice a C. Linton propune termenul de atitudine- axiologic. interesele.N. de unde şi atitudinile sale. întreg sistemul c. ci sînt în interacţiune. Allport. sâ fie distins de aptitudini şi capacităţi. Se patru grupe de atitudini propuse de 13. trebuie. ca trăsături de c. în acest sens R. integrativ —. prin fapte (Marx) şi ne obligă să acceptăm ca definitorii pentru om. Este totuşi probabil orientativ şi de altul efector (X. C. De aceea. de unde necesitatea considerării atît la nivelul fiecărei atitudini de tip caracterial. de regulă. exprimat şi probat numai prin comportament. muncă. în raport cu conţinutul. dubîndită în condiţiile variatelor împrejurări de viaţă pe care subiectul le parcurge. se modelează după ceea ce obiectiv sînt modelele culturale (G. Seve). generalitate. închegînd global un sistem cu o dinamică infra. C. şi să se găsească un model adecvat întregului. de orînduirea socială şi poziţiile de clasă (L. a sensului valoric al orientării şi al capacităţii de traducere în viaţă a ei. ])e aceea explicarea optimă a originei C. Este insă evident că atitudinile. C. în psihologie studiul structurii sau organizării caracterialc ocupă un loc foarte important. Vernon). în cea mai mare măsura însuşirile caraettriale sînt derivate dintr-un fundament existenţial şi au. Cercetările asupra nomenclatorului de trăsături de c. Se distinge o personalitate de bază. c. a moravurilor. oricare ar fi rezistenţele interne sau externe (consecvenţă şi formă morală). Kardiner. Eysenck notează chiar că ca în c. credinţelor colectivităţilor şi structura c. suprapusă primei şi exprimînd poziţia subiectului în sistemul social. iar forţa de impunere a atitudinii se apreciază ca fermitate. Totuşi aceste interpretări rămîn superficiale atît timp cît nu se ţine seama de infrastructura economică. nu este dominat de situaţii ci se impune prin atitudinile sale împrejurărilor. Measişcev). şi tratarea lui concretă este faptul cel mai important Jn ordinea cunoaşterii omului. scopurile. ci şi de mecanismele adecvate lor. Cuprinderea integrală a e. corespunzînd unei semnificaţii.H. deci reprezentînd o valoare psihică. este' socotit a fi cu atît mai puternic cu cît individul nu este sugestionabil (H. Motivele. V. Consistenţa c. unuia sau altuia dintre indivizi rezidă în analiza biografică. sentimentele. caracteristică pentru respectiva comunitate şi una de statut. aspiraţiile. şi a variaţiilor lor posibile s-au finalizat prin liste ce inventariau peste 15 mii de însuşiri de c. de. o anumită semniticaţie socioumană şi morală. paseist! sau proiectivi. cît şi a întregului c. exprimate de el constant în comportament. Este ceea ce ne trimite la conţinutul c. 100 101 . este evaluată prin aceea că omul nu desparte fapta de vorbă. Aceasta depinde nu numai de sensul motivaţional al atitudinii. faţă de muncă. trebuie deci înţeles ca un sistem de atitudini proprii subiectului. de efectuarea habituală _şi voluntară (V. pune astfel în evidenţă emergenţa sistemului caracterial. exprimă continua racordare la lumea valorilor prin intermediul interacţiunilor infracaractcrialc şi a modificărilor interne se sprijină totuşi pe o structură mai mult sau mai puţin stabilă. nu poate prezenta decît o importanţă secundară. Aceasta pentru că omul îşi structurează modul său de a fi nu în afara ci înăuntrul relaţiilor sociale printre care cele mai importante sînt cele de producţie. conservatoare valoare. Linton). Measişcev propune conceptul de relaţie sau atitudine care este operatorii! atît în domeniul social cît şi în cel al comportamentului individual. în primul rînd se pune problema. aparent simplă. să se distingă însuşiri ce exprimă orientarea . în consecinţă. Antropologia culturală a demonstrat că între structura limbii. constanţă. individuale este o relaţie de izomorfism întrucît c. H. R. intră atitudini ce se disting prin electivitate. Multitudinea atitudinilor expresive definesc bogăţia c. A. După orînduirile sociale.\r ţinînd seama de fondul sociocultural în care individul s-a dezvoltat. ca fiinţă socială. Problema dacă toate trăsăturile de ordin caracterial relevate de experienţa omenirii sînt sau pot fi proprii fiecăruia dintre indivizi iese din cîmpul investigaţiilor experimentale şi se înscrie în cel al interpreAceasta cu atit mai mult cu cit aici intervine nu numai surpriza unui număr foarte marc de trătărilor de Antropologic filosofică.şi altele de ordin voluntar. ei te o formaţiune de personalitate. Dinamica c.xiste despre esenţa umană ca totalitate a relaţiilor sociale. Pornind de la înţelegerea marxistă a problemei. cele Levitov). (Fr. faţă de oameni şi faţă de sine. a inventarului de trăsături sau atitudini proprii oricăruia dintre subiecţii adulţi sau unui subiect considerat la modelul statistic mediu. care se referă la acţiuni şi reprezintă numai valori instrumentale. avînd o relevantă semnificaţie social-umană şi definindu-l individual pe subiect din punct de vedere sau revoluţionară. Ph .şi interspecifică.N.

. se ajunge astfel la un profil caricatural. contribuie la definirea profilului acestuia. Luarea în stăpînire a propriei individualităţi şi autoreglajul în problemele majore ale existenţei. CARACTEROLOGIE. dominanţă şi subordonare. calificare dată de G. Iile alcătuiesc un fundal al c. ceea ce reprezintă o perturbare de caracter (agresivitate. ci constă în modul în care se rezolvă conflictul în sensul de echilibrare. ce trebuie să fie studiate şi evaluate corelativ. Un dicton chinez este ilustrativ: „semeni fapte şi culegi deprinderi. funcţionează în baza unor contradicţii dialectice constînd din discordanţa şi confruntarea continuă a aspiraţiilor şi posibilităţilor. atitudinile pozitive nu se pot forma şi dezvolta dedt în legătură şi împotriva celor evaluate ca negative.saluri. Allport acelei categorii de trăsături de personalitate care. Cattell). ceea ce este în esenţă c. dczirabilă. se prezintă ea. a autoexigenţelor şi exigentelor adresate subiectului s. ceea ce la unul este cardinal la altul putinii fi secundar ş. Trăsăturile centrale. în ansamblul său. impulsivitate. definitorii pentru un c. de regulă. c. de modelele la care el se conformează. Deci. nu este posibilă fără contracararea unor tendinţe opuse. Astfel c. stabilirea de tipologii. CARACTEROPATIE. instabilitate morală. sînt totuşi proeminente la el. dar şi dificultatea admiterii coexistenţei unor trăsături de sens contrar (bun-rău. Are sens apropiat de tipologia individuală. este rezultatul reducţiei caracterului la o singură trăsătură ce domină total şi subordonează sau anihilează pe celelalte. semeni deprinderi şi culegi un caracter. cuprind tot restul inventarului amintit şi sînt prea puţin „vizibile". fără luptă internă şi depăşire progresivă a unor tendinţe ce apar stabil^ sau tranzitoriu ca nonvalori. care se defineşte. controlîndu-le si inte- 103 . C. în: cardinale. Ele se manifestă prin greutăţi în adaptarea socială. a autoaprecierii şi aprecierilor celorlalţi. cu alte cuvinte. acte de indisciplină. c. atribuit a ceva ce ţine nemijlocit de caracter şi reprezintă o manifestare a acestuia. sub raportul necesităţilor sociale. caracteristică pentru subiectul în cauză. Dacă vom concepe geneza şi dinamica c.) care s-ar părea că sînt în relaţie de incompatibilitate logică. care dintre trăsături devine stabil reglatorie şi deci. nu-i poate fi cu totul străin — aşa cum afirma Terentius •nimic din ceea ce este uman. /Yllport clasifică trăsăturile de c. C. ontologic. G. CARDINAL.m. înclinaţie spre fraudă) şi se exprimă în imposibilitatea sau dificultatea copilului sau tînărului de a întreţine relaţii normale cu cei din jur. asupra individului. A. mai ales de vîrstă juvenilă. întrucît apar în prim planul conduitei sale şi permit previziuni (K. Revenind la cuplurile de trăsături opuse trebuie spus că pro- blema axiologică nu ţine de existenţa acestora. egoist-altruist etc. ce se constituie ea personalitate prin asimilarea totalităţii relaţiilor sociale şi umane. după uzanţele limbajului psihologic francez. dar este şi legică. Formal-statistic. încăpăţînare.d.B. în principal. CARACTERIAL. Ev.a. în fapt. centrale şi secundare. după anumite criterii. huliganism etc. trăsătură sau un complex de trăsături caracteriale anormale. devine tiranică şi se impune invariabil în conduită. Vedenov susţine că. Trăsăturile secundare sînt foarte numeroase. Tulburările caracterului sînt întîlnite în special în psihopatii. semeni caracter şi culegi un destin". După H. disdpliunâ care pe ocupă cu studiul calactctelor şi îndeosebi de clasificarea lor. individual. Primele sînt atitudini permanent directoare ce domină. este obiectivul principal al c. prin nestatornicia în ocupaţii şi schimbarea frecventă a locului de muncă. In sens restrîns. ocupă un loc dominant în rîndul celorlalte. muncă şi faţă de sine) cît şi trăsăturile voluntare ale caracterului. integrîndu-so astfel în psihologia diferenţială. Anomaliile pot viza atît trăsăturile rezultate din orientarea subiectului (atitudinea faţă de societate. Virtutea se opune senzualităţii. un sistem ierarhizat ce ar putea fi reprezentat: prinlr-o piramida. Odată cu aceasta trţbuie să se ţină seama de varietatea ierarhizării miilor de trăsături în c. pe care l-au afirmat umaniştii francezi şi 1-a pus în evidenţă literatura. sau deficientul moral poate fi reeducat în baza unor atente examinări psihologice şi a aplicării unor măsuri psihomedicale. raţionalitatea şi stăpînirea de sine impulsivităţii. furniza o informaţie edilicatoaie. deci şi a celei negative în raport cu cea pozitivă. altruismul-cgoismului ctc. nu este numai determinat de împrejurări ci prin însuşi modul său de dezvoltare este şi autodeterminat în sensul autoeducaţiei. mai numeroase la subiect. Se reia astfel tema calităţii-stăpîne. prezentate la un subiect normal mintal şi care influenţează negativ comportarea socială. combinaţiile şi aranjamentele a mii de trăsături ne furnizează o idee despre imensele posibilităţi de diferenţiere. Această ordonare şi ierarhizare este strîns legată de relaţiile afective ale subiectului. exprimîndu-se în perversiuni şi obsesii. au o existenţă minoră şi latentă. coexistenţa în termeni de contradicţie a atitudinilor opuse nu numai că este posibilă. l'nii caractvrologi alcătuiesc liste de 100 -200 de trăsă103 C turi sau factori de c. numai prin identificarea trăsăturilor cardinale şi centrale. ponderal pentiu a. dezordine. într-un sens dialectic va trebui să admitem că fiinţei umane. c. prin tendinţa la certuri şi neînţelegeri cu membrii colectivităţii. integrează şi controlează pe toate celelalte. Aceste combinaţii ierarhizate şi dinamice sînt însă determinate social-istoric şi biografic.a.

calificarea simptomului constînd din agitarea permanentă a degetelor simulînd diverse gesturi adresate unor obiecte imaginare. procesul. Vindecarea era obţinută prin eliberarea afectului deviat şi prin descărcarea sa. în formă de lanţ. S. operaţia de sinteză şi reorganizare a datelor privind evoluţia bolnavului şi a maladiei. Simptom ii isteriei şi al unor focare de tie. se manifestă prin rigiditate. apatie. la apatie şi la deformări caracteriale ce pot duce la delicventa juvenilă. sindrom complex. ocupă un loc central. CÂTAMNEZĂ. termen desemnînd (global) procesele de dezasimilaţie opuse celor asimilatorii. un efect de destindere. sensibilitate şi activism.grîndu-le. produc. „Se presupunea că simptomul isteric lua naştere cînd energia unui proces psihic nu putea să ajungă la elaborarea conştientă şi era dirijată către inervaţia corporală (conversiune). disfuncţii vegetative. fie pe fondul conştiinţei clare. fie euforie şi exuberanţă. agresivitate maniacală. lucidă şi c. se obţine şi prin proiectarea subiectului în acţiunile şi produsele sale. tensiunilor nevrotice. investită original în experienţa traumatizantă. Fiecare ştiinţă îşi are C. i'reud. activitatea neuropsihică este aproape întotdeauna c. după sensul originar. C. mai ales la vîrsta copilăriei. pe căile normale (abrencţie)". ei. este indispensabilă oricărei cure psihanalitice dar nu o epuizează pe aceasta. forma catatonică). inerţia şi lipsa de independenţă a activităţii musculare şi psihice. parabulie în alternanţă cu supraexcitare.menţă. metoda c. La fiecare individ nu pot fi decît una sau doua trasaturi cardinale şi definitorii pentru respectiva individualitate. iniţiată de J. dovedeşte mutism şi este incaCARENŢĂ AFECTIVĂ (\VI- pabil de acţiuni precis orientate si bine coordonate. toxicoze. orice acte psihice inclusiv perceptibile şi reprezentările. Efectul de C. tensiune). anorexie. Predominanţa c. devin categoriale. la regresiunea mintală. Cea mai gravă formă este c. este menită să călăuzească terapia şi să permită prognoze asupra evoluţiei subiectului şi posibilităţilor sale de adaptare socială. CATATONIE (de la cată prepoziţie ce semnifică o distribuţie şi tonus-ioriă. durere us105 . stare anormală. urlete. E. oneroidă. CATATIMIE. Bolnavul trece. păstrează. Freud scria în 1895. febră tifoidă ş. Metoda c. Moreno. însuşirea ş. a fost introdusă de Breuer. poziţii de C.. noţiune filozofică fundamentală care exprimă proprietăţile esenţiale. operaţia. datorat lui Aristotel. Pende. de la o formă la alta şi aceasta. S-a constatat contribuţia c. negativism. CATABOLISM. în doctrina si terapeutica psihanalitică. informaţia. CÂRFOLOGIC. starea. şi deasemenea c. Evocarea şi retrăirea acestor amintiri cu mare intensitate dramatică oferă subiectului ocazia de a se exprima şi de a-şi descărca energia pulsională. La om. modificare subită a stărilor afective către una din extreme. kaussi . CATHARSIS (gr. <• po?. care introducea pe bolnavi în starea de hipnoză şi le permitea să-şi exteriorizeze < onfhcUlo. mutism. după S. S.. constă în rememorarea sau reintroducerea în cîmpul conştiinţei a unor experienţe subadiacente simptomelor patologice dar care au fost uitate întrucît au fost refulate de către subiect. CATALEPSIE (gr. de ordin psihomotor. duce la aceleaşi efecte de descărcare a tensiunilor. în psihologie. CATENAR. pe neaşteptate. conceptele de gen. condiţionează după Viola. schemele motorii sau verbale etc. katharsis purificare). constatată în somnul hipnotic şi în cazul unor maladii psihice sau somatice. Kretschmer. Psihodrama. katalepsis a rămîne).i:e fi provocată şi " experimental prin substanţe psihodisleptice. laturile şi legăturile cele mai generale ale obiectelor şi proceselor existenţei obiective şi subiective în continuă transformare. „mortală" care este însoţită de 104 febră. katigorein a afirma).a. tristeţe. şi organizată sistemic. Privarea de asistenţă maternă a copilului poate duce la perturbarea şi frînarea dezvoltării somatice. uremie. modificări în formula sanguină.ardere. un sistem de concepte la care se face mereu referire în investigaţii şi interpretări. implicînd forma inerţiei sau stuporului c. dar dispunînd în plan comportamental de mare excitabilitate. e. psihice şi intelectuale. 1'ivud ronunţă la hipnoză şi propune metoda psihanalitică. Aducerea în conştiinţă şi analiza conflictelor complexelor. orice concepte supraordonate altora pe care le cuprinde şi controlează.' N. Se disting: c. (apropiat de catalepsie) şi forma acceselor motorii paroxiste. Prin generalizare. mişcările care i se imprimă. a. reflex sau activitate psihică cu verigi interconectate. fie depresiune. dar intervine uneori şi în encefalite. funcţia.a. care constatase că identificarea dintre spectatori şi personajele teatrale duce la efecte de purificare şi relaxare. operaţie de descărcare şi eliberare. Subiectul este parcă' înţepenit. este un simptom tipic pentru schizofrenie (mai ales.. CAUZALGIE (gr. ' Hrzie care apare prima dată la vîrsta adultă. de maximă generalitate. algos — durere). care constă din lentoarea. stare rezultata din insatisfacerea nevoii de asistenţă afectivă. Termenul este folosit mai ales în psihiatria infantilă. După Laplanche şi Pontalis c. TAMINOZ'Ă AFECTIVĂ). In psihiatria modernă. constituţii somatice astenice. ase-menea unei figurine de ceară. furie. CATEGORIE fer. structura. ocupă: acţiunea. fenomenul şi metoda c. fie în condiţii de obnubillare.

în aceeaşi ordine de idei trebuie avută în vedere relativitatea raportului cauză-efect. la c. în psihologia di- tria/ă c. J. c. pedagogică şi indus- . drumurilor. şi constanţă. dar totodată efect al fenomenului psihic Z. participare proprie sau scheme magi- c ce. desemnea- ţiunii apare ca un determinant direct şi imediat. conform principiului: nu există boli în genere ci numai bolnavi individuali.turătoare cauzată de trauma nervilor periferici conţmind fibre simpatice. Cunoaşterea con101 ferenţială. mecanică (contacte şi impulsuri). CAUZALITATE (aspect restrîns al determinismului. în spaţiu. Se adaugă c. prevăzîndu-se cercetarea cît mai completă şi îndelungată a comportamentelor individuale în anumite situaţii educaţionale. ci statistic. după Michotte. Studenţii. în secolul nostru. O altă problemă a teoriei c. adică dispunerea şi deplasarea. Piaget arată că c. ci prin totalitatea cîmpului operator constituit prin operaţiile posibile. sînt stabilite metode de determinare a maximului probabilităţii de C. In această acţiune. . motivul care. a devenit modalitate principală a teoriei şi practicii medicale. în declanşarea ac106 CAUZĂ INTERNĂ. ci doar faptul că legătura acestora cu efectele lor nu poate fi stabilită mecanic. dar apoi a dobîndit o largă răspîndire şi în ştiinţele sociale şi umane. trebuie considerată existenţa circuitelor cu reacţie de feedback care pot face ca un fenomen A să fie cînd cauză. este implicat. în acelaşi stadiu intervine c. apelîndu-se la forţe din ambianţă. prin generare (lucrurile nasc altele asemănătoare) şi la C. în cercetarea c. din iniţiativa unui grup de la Universitatea Harvard. se trece la stabilirea probabilităţii obţinerii contactului sau a descoperirii obiectivului în două condiţii: contact discret sau prin impuls şi urmărire neîntreruptă. Mucchielli). CAZUISTICĂ. în plus. vieţii psihice trebuie avute în vedere nivelele de c. densitatea probabilă de repartiţie a obiectelor în limitele date ale vitezelor. sînt puşi în faţa unor cazuri cărora trebuie să le analizeze variabilele. a posibilului operator. Metoda c. în creativitate. Prin gîndirea cauzală nu este epuizată cunoaşterea relaţiilor necesare. mora/a. Piaget a studiat geneza gîndirii cauzale. studiază în mod formalabstract legile şi particularităţile acestui comportament complex şi îşi propune să determine dependenţa elementelor geometrice ale c. Comportamentul de c. cu necesitate. şi metoda cazului dobîndesc_ o tot mai mare extensiune. prin condensare atomistică şi prin relaţii spaţiale. este revilalizată. individuale. Odată stabilită legea de repartiţie a obiectelor şi de apropiere a agenţilor de c. întrucît aceasta se aplică relaţiilor temporale pe care le organizează într-un univers durabil". Determinările cauzale sînt catenare şi ireversibile. Referindu-se la c.. Piaget arată că acesta „se manifestă sub forma unui fel de acţiuni a schemelor implicite asupra operaţiilor explicite. aparenţă. pentru ca apoi să se treacă la c. într-un prim stadiu. îneît acestea să amplifice probabilitatea de descoperire a obiectivului. J. prin condensare şi rarefiere. Teoria c. şi poziţiilor reciproce. în prezent. acţionînd în grup. cînd efect al fenomenului B. copilul substituie cauzele obiective prin altele subiective oferind explicaţii prin motivaţie. Originar. CAZ. J. ceea ce nu înseamnă negarea existenţei unor cauze inteligibile în viaţa umană. utilizînd în acest sens diverse mijloace. analize şi practici centrate pe cazuri particulare. Gîndirea se dezvoltă treptat pentru a surprinde relaţiile obiective de c. finalitate. c. în stadiul următor c. prin identificarea substanţială sau prin constanţa substanţei. preluat în ştiinţele umane după modelul fizicii clasice). defineşte existenţa unei relaţii univoce şi directe între cauză si efect. acest sistem de lucru a fost utilizat în seminaritle de morală teologică. creîndu-se o disciplină a analizei de c. a fost iniţial folosită în medicină. CĂUTARE. utilizînd metode bazate pe teoria probabilităţilor. calificat ca precauzal. Considerînd interrelaţia dintre c. un fenomen psihic x putînd fi cauză a fenomenului psihic y. acestea fiind determinate nu numai de actele de gîndire efectuatc în momentele ce precedă operaţia nouă. în epoca modernă C. ză. obiectivă. obiectiv existente pentru că determinările au şi alte forme decît cea a c. în teoria c. principala diferenţiere fiind între cauze externe şi cauze interne. în al doilea stadiu se evoluează către c. Se urmăreşte repartizarea de aşa manieră a posibilităţilor de c. se referă la posibil şi se bazează pe operaţii deductive. a fost introdusă în pedagogie. deşi implică asimilarea unor condiţii externe. abstracţie metodologică constînd în izolarea unui individ — considerat reprezentativ — dintr-o categorie bine delimitată pentru a încerca definirea şi caracterizarea categoriei. pînă la distanţa de contact cu acesta.artificialistă şi animista.este de conceput ca fiind însăşi inteligenţa. Ansamblul datelor şi învăţămintelor extrase din studiul cazurilor servind pentru înţelegerea şi rezolvarea unor noi cazuri. o constituie determinarea celor mai favorabile combinaţii de repartizare a eforturilor d e c . Se află astfel. sistem de investigaţii. relevînd stadiile şi formele acesteia. Metoda cazului este folosită şi în industrie şi calificări de orice fel. structura şi dezvoltarea pentru a le înţelege şi a degaja cu ajutorul instructorului un?lc relaţii ştiinţifice (R. formă de comportament investigativ-explorator bazată pe o anumită motivaţie de cunoaştere şi avînd ca scop stabilirea contactului cu obiectul şi identificarea lui.

dacă se cere unui copil. aflat în stadiul iniţial al subperioadei reprezentărilor prcoparţionale. ex. biologie sînt comunicate prin studiul empriric al localităţii natale sau a altor realităţi unitare. C. aisthesis — senzaţie). c.) în a fixa cu privirea un anumit element al configuraţiei privite astfel îneît el să se proiecteze în regiunea cu maximă vizibilitate a retinei şi avînd drept efect deformarea şi dilatarea (supraestimarea elementului centrat.ate şi cărora dacă nu li se pol găsi semne obiective. C. se operează o selecţie în cîmpul variantelor şi alternativelor motivaţionale şi intelectuale. parcurse. c. în primele clase. unitate de măsură folosită în diverge explorări psihologico prin distribuirea datelor seriate într-o sută de clase cu frecvenţe egale. De regula c. orbire. să compare viteza celor două mobile. vitezele de mişcare după care distanţele (intervalele dintre punctele do plecare şi de sosire). ii'icluni'i sau hemeralopie. Pupre socoteşte că c. impresii generale sau locali/. funcţia intelectului şi conştiinţei morale constînd din aprecierea critică a tendinţelor. Goldsteiii au descris c. în efectuarea unor raţionamente asupra unor situaţii date. li siatribuie semnificaţii de simptonie ale unei pre/. priu analogie cu 108 la decentrave". calificare a procedeelor de analiză factorială e- c fectuate prin . permite obţinerea unei repartizări optime a eforturilor. caracterizată prin apariţia unor stări organice penibile (de la o senzaţie de jenă şi rea fum ţionalitate pînă la apariţia uiim senzaţii neplăcute de furnicături arsuri cto. situaţia care reproduce acţiunea de ajungere clin urmă parţială sau micşorare a handicapului. i'n vederea delimitării valorilor centrale. cele două tipuri de c. tind să fie depăşite prin coordonări ce duc CENTROID. Th. N E - CENESTOPATIE. perceutiiă. Piaget scrie: „Spaţiul perceptiv este nu omogen ci este în fiecare moment. CELULĂ NERVOASĂ v. Ribot BUsţino că c. cfonuilicd sau acromatopsie. di iu ud sau nietaiopie şi c. ansamblul sensibilităţii viscerale ducînd la o imagine a mediului intern şi cxprimîndu-se întotdeauna printr-o stare organică (plăcută sau neplăcută). metodă mat din grupe neuronale situate în zona cenuşie a sistemului nervos central ce realizează integrarea unor informaţii de un anumit fel şi îndeplineşte o funcţie specifică în reglaj. după ordinea cărora judecă viteza fără a lua în considerare şi punctele de plecare. CENTRARE. CENESTEZIE (gr. Prin e. Este şi un mecanism de apărare a celui ce controlează şi supune trierii conştiente. introdusă în pedagogie de Decroly. cu cît se îndepărtează mai mult de centru. deplasarea făcîndu-se pentru ambele mobile în acelaşi timp (mişcări sincrone). ideilor şi actelor comportamentale.j. J. Se porneşte deci de la ceea ce este familiar şi monolit. prin extensiune.diţiilor în care are loc acest maxim. este corticală cînd survine în urma traumatizării ariilor 17. „eroarea etalonului"). cu puncte de plecare şi de sosire distanţate. Se disting: C. intoxicaţii şi diverse maladii care afectează nervii cranieni. absenţă şi a altor funcţii scn/oriale sau comunicative. Charcot şi apoi K. dar pot fi şi localizate fronto-temporal sau pot angaja şi sinusurile. hiîndu-sc în considerare numai anumite raporturi dintre cele ce caracterizează situaţia în ansamblul eişi negiijîndu-se sau ignorîndu-se celelalte raporturi în joc: de pildă în situaţia în care avem de-a face cu două mobile care se deplasează pe traiectorii rectilinii." C. geografie. nucleu for- . întrucît unele tendinţe nu pot fi acceptate. CEFALEE. iar zona de centrare corespunde unei dilatări spaţiale. lipsă integrală sau parţială a vederii. el va afirma că mobilul care a parcurs o traiectorie mai scurtă a mers cu o viteză mai mare decît cel care. psihică. are rol do bază senzorială pentru formarea conştiinţei de sine. constiud. C. c. CENTRU DE INTERES. durere acută de cap provocată de surmenaj. pentru forme şi alte însuşiri spaţiale. desemnează „funcţia ce tinde să interzică accesul la conştiinţă şi preconştient al dorinţelor inconştiente şi derivatelor lor". pentru a le pune în relaţie cu cele de sosire şi a judeca astfel. paralele şi inegale. constau în afectarea aparatului ocular. CauzeU.rotire" completă. constînd din axarea tuturor cunoştinţelor asupra unui obiect care interesează pe copil.n. URON. CENTILĂ. 18 şi 19 din occipital. constă (de ex. în acelaşi timp. a parcurs o traiectorie mai mare pentru că el „centrează" (ia în considerare) punctele de sosire exclusiv. în neurofiziologia contemporană nu se absolutizează topica şi specializarea univocă a c. în timp ce periferia acestei zone este cu atît mai contractată. orientare exclusivă a activităţii cognitive asupra unui decupaj (o porţiune restrînsă. care este de natură centrală şi survine în urma unei disiuncţii de ordin neuropsihie. este şi u\\ simptom al unor nevroze astenice. koinos comun. relevă o p-uhopalie. tulburare a cenesteziei (sensibilităţii vijecralei.umptive maladii somatice. c. sînt difuze (mai ales în cazul maladiilor circulatorii). In psihogeneză. a căilor aferente sau a centrilor do proiecţie corticală. intelectuală. cunoştinţele de limbă. CECITATE. limitată) al realităţii. perceptivă.. dar la o distanţă mai mică decît cea iniţială. ele sînt reprimate 109 CENTRU NERVOS. pulsiunile şi tendinţele de origine inconştientă. Ystli-I. ca nefiind în acord cu valorile morale. matematică. perceptivă. care constituie obiectul de moment al cunoaşterii C. CENZURĂ. în psihanaliză. centrat.

integralitate. C. teoria informaţiei etc. alegerea criteriilor de eficacitate (valorile matematice sau logico-matematice care caracterizează reuşita desfăşurării activităţii). ierarhie. separat. organizare. disciplină metodologică şi aplicativă. Opusă oscilaţiilor aleatorii c. conducere. Freud serie. vizînd controlul. ale domeniului cercetat. de unde vor încerca să reapată în formă deghizată. cercetarea legăturilor reciproce dintre parametri. element. b) acelaşi obiect întrunind diferite caracteristici şi principii constructive. se susţine subiectiv prin credinţă sau convingere. CHEMORECEPŢIE. ci prin permanentă raportare la întreg. în vederea recrutării de noi informaţii a prelucrării şi verificării lor şi a formulării de noi cunoştinţe ştiinţifice sau a stabilirii unui adevăr. modalitatea de conducere şi organizare specifică. Printre noţiunile fundamentale ale demersului sistemic. utilizată în lumina unei teorii generale a sistemelor sau pe direcţii proprii diferitelor discipline' ştiinţifice. şi c. aceeaşi care exercită noaptea cenzura viselor şi de la ea pleacă refulările dorinţelor inadmisibile" . ceea ce îi conferă condiţia de sistem cu autoreglare. componenta finalităţii. trebuie să fie cercetat în strînsă legătură cu condiţiile existenţei sale. c. simbolizată sau deviată (vise. desfăşurată sistematic şi organizată ştiinţific. prin mijloacele ştiinţei. CERC. Principalul aparat matematic utilizat di C. a unui domeniu al realităţii. CERTITUDINE. teoria programărilor matematice (liniară. teoria deservirii în masă. . în legătuta cu funcţia de c. tehnice.CERCETARE OPERAŢIONALĂ. totale. modalitate senzorială prin care se semnalizează modificările chimice din mediul extern sau intern.O. evidenţă. c) obiectul-sistem presupune pe lingă veriga cauzală a funcţionării şi dezvoltării sale. c Relevîud particularităţile cantitativi. C. grupare şi reuniune în care se desfăşoară o activitate corespunzînd intereselor participanţilor care au şi largi drepturi de iniţiativă. Rezolvarea unei probleme prin metodele indicate de c. 111 110 . c) orice obiect fiind contextualizat. a fost sprijinită de progresele matematicii aplicate şi de tehnica modernă de calcul. finalitate. în sens abstract. ci tendinţa de a construi un tablou integrator al obiectului prin: a) obiectul fiind considerat sistem. participă la reglarea fină a tonusului muscular al respiraţiei. face necesară dezvăluirea aspectului ierarhic al construcţiei sale. prin trecerea < • < ! la descrierea parametrică la cea morfologică sau substratică şi de la aceasta la cea funcţională şi comportamentală). incomplet elaborate la ora actuală. Se distinge c. CEREBEL. structura. formaţiune a encefalului situată dorsal în raport cu porţiunea inferioară a trunchiului cerebral şi cauclal faţă de marile emisfere. d) obiectul înscriindu-se într-un flux generator complex. siguranţă în veracitatea unui fapt de cunoaştere. exercitată de supraeu: „această instanţă de autoobservare noi o cunoaştem: este cenzura euhti. literare. f) pe lîngă caracteristicile generale şi "restricţiile ce se aplică sistemului. parametrică. Poate fi fizică şi obiectivă. Tipuri de c. aplicativă. sportive etc. trebuie să fie înţeleasă complementaritatea generării însuşirilor întregului din însuşirile clementelor şi a generării însuşirilor elementelor din cele ale întregului. ordonare. a conştiinţei morale. se trece la determinarea căilor prin care se poate obţine variaţia parametrului respectiv). luarea deciziei pe baza rezultatelor cercetării şi aplicarea în practică a măsurilor care duc la mărirea eficacităţii activităţii. imanentă comportamentului său. în sens concret. plasat într-o ambianţă dată. S. De asemenea. acesta deţine şi o serie de caracteristici individuale şi anumite grade de libertate în funcţionarea sa. vizînd construirea ştiinţei. formă superioară a activităţii de investigaţie.de conştiinţă sau refulate de =ubconştient în zona inconştientului. simptome nevrotice). tensiunii arteriale. se utilizează şi alte teorii moderne cum sint: teoria jocurilor. implică o demonstraţie care nu lasă nici un loc pentru îndoială sau eroare. cuprinde următoarele etape: enunţarea temei (pregătirea cercetării). probabilitatea este egală cu unu. CERCETARE. stohastică).o. ştiinţifice. ştiinţifică sau morală. aduce în plus nu complicarea analizei şi descrierii obiectului (aşa cum se realizează de ex. în cazul c. CERCETARE SISTEMICĂ. care urmăreşte să stabilească indici sau criterii de eficacitate maximă a proceselor ce se desfăşoară în orice domeniu de activitate şi să elaboreze procedee raţionale de organizare a activităţii în general.sensibilitatea gustativă şi olfactivă: internă — chemoreceptorii din aparatul circular şi digestiv. în vederea optimei lui organizări şi utilizări. : exteniă -. dinamică. Pot fi artistice. Această metodă. subsistem. are rol în reglarea compoziţiei chimice a sîngelui si lichidelor din organism. este dat de teoria probabilităţilor în organizarea activităţilor complexe fiind necesară luarea în considerare a factorilor aleatori. metodă modernă de cercetare şti- inţifică adecvată abordării obiectelor-sistem (obiecte complexe şi hipercomplexe). determinarea căilor de sporire a eficacităţii activităţii (stabilind că un anumit parametru influenţează rezultatul activităţii în ansamblu. clementele sale nu sînt descrise în sine. determinarea parametrilor activităţii date (valorile numerice sau unele raporturi ce caracterizează desfăşurarea şi rezultatul activităţii cercetate). metabolismului glucidic. ştiinţifică fundamentală. se pot include următoarele: element sistem interacţiune.

gesturi. prin agitaţie globală. atitudine de sfidare a normelor şi idealurilor morale. şi a suitei lor progresive. în faza interpretării. maladie nervoasă. teoretice. care cuprinde: a) principiile călăuzitoare ale procesului investigaţiei şi analizei: principiul conexiunii inverse sau feedbackului.n.cerc. aplicată. în structura ierarhizată şi relativ stabilă a personalităţii. CIBERNETICĂ. în acest sens. CHOREE. Poate fi considerată mecanicist sau dialectic. metodă care nică sau în formă acută. întrebările sînt urmate de răspunsuri: la alegere (închise) sau libere (deschise). prin relativizarea repetitivităţii şi relevarea interdependenţei. totodată. fără a ţine seama de faptul că jigneşte. în diferite etape ale activităţilor umane. Apari-. manifestată prin mişcări anormale. euforice şi depresie. CINETIC (gr. acţiuni a unor atitudini negative.). CINSTE. disciplină care se ocupă de ghicirea caracterului şi destinului unei persoane după configuraţia mîinii. tliyma — stare). sinusoidală.cutiei negre". Termenul provine de la una din şcolile filosofice existente în Grecia antică în sec. trebuie să fie traduşi. CICLOTIMIE (gr. întîlnită mai ales la copii (C. atonie (Kretschmer). a sensului calitativ a fiecărui C. De studiul obiectiv al structurii palmei se ocupă c/urologia. Sydenham). ii CHREIOLOGIE. Există totuşi studii executate cu metode ştiinţifice care încearcă să descopere unele corelaţii între particularităţile mîinii şi unele laturi ale caracterelor individuale. este viciată de ocultism. iar întrebările trebuie să fie astfel formulate îneît să permită răspunsuri adecvate. In cadrul acestui sistem se remarcă cu evidenţă c. neritmice. în planul c. trăsături de personalitate. Vaschide. (1948). disciplină metodologică concepută de Korbert Wiener. aspiraţiilor. ireductibile la mecanismele lor fiziologice. Neurocibernetica este acea ramură a c. şi c. teoretice-generale. în accepţiunea actuală C. funcţionalitatea şi evoluţia proceselor psihice. IV î. avînd ca obiectiv final aducerea unei contribuţii la explicarea şi optimizarea comportamentului uman. autorul primei lucrări de c. Un remarcabil progres cunosc neurocibernetica şi psihologia cibernetică (psihocibernetica). prin tehnici speciale de reeducare a mişcărilor voluntare. kiuctiiios — care se mişcă). in contextul encefalopatiiloi. tă recent ştiinţei (interdisciplinarc) care se ocupă de studiul trebuinţelor. Sistemele cu autoreglare şi îndeosebi acelea complexe şi hipercomplexe (prin excelenţă omul) constituie obiectul C. Chelcea). fundamentele matematice şi logice ale C. care cuprinde principiile şi metodele de bază. care. Uzual. cum o cerea Diogene din Sinope (404-323 î. teoretică generală. a modelării şi a . în c. Se pune accentul pe clasificare. denumire da- de reglare şi de strategie a jocurilor. tendinţelor şi atitudinilor. G. un proces realizat integral.n. implică o notă de francheţe „neagră". C. vor fi codate conform intenţiei urmărite. Pînă în prezent nu s-au obţinut rezultate concludente. numită şi industrială sau teoria conducerii sistemelor tehnice. CHIROMANŢIE. pentru a le supune atenţiei organizaţiilor economice. calitate morală globală rezultată din consistenta şi conştiinţa morala şi din consecvenţa atitudinilor pozitive şi 113 112 . a efectuat cercetări şi X. Kslc combătută medical şi.constă în administrarea unei serii de întrebări — care se succed conform logicii interne a cercetării—unor indivizi. de exprimare făţişă prin vorbe. indicatorii stabiliţi în urma operaţionalizării conceptelor. Sensul termenului s-a modificat treptat: de la indiferenţă faţă de bogăţii — s-a ajuns la dispreţul faţă de cultură şi de civilizaţie. care studiază posibilitatea utilizării în diferite domenii de activitate a construcţiilor formal-abstracte ale c. in ultima ei formă <b con^tituiie. loveşte pe altcineva sau tocmai pentru aceasta. cu alternanţe intre stări active. gusturi.. tehnică. obiect abordat din perspectivă informaţională cu un aparat metodologic propriu. care verifică şi utilizează în producţia industrială datele c. ca o perturbare cro- CHESTIONAR. c. kyklos . îngrozeşte. sociale şi culturale în vederea satisfacerii lor (K. ptemiid patru aspecte: îiifouiidlional. sub formă de întrebări. motivaţiei. Bize.e. ca ştiinţa procesului de comandă şi control în sistemele tehnice (artificiale). Pentru a fi valid. haotică neîncetată. CICLU. aplicate un rol deosebit îl ocupă c. dezordonate. de desconsiderare a valorilor de orice fel. CINISM. dezvoltare circulară şi repetitivă. care abordează sistemul nervos prin prisma conceptelor de informaţie şi de autoreglaj. (S. propovăduindu-se întoarcerea omului la starea naturală. cu o metodologie concomitent cibernetică şi psihologică. etc. 1968). ceea ce ţine de mişcare în sensul deplasării.e. în urma unei infecţii care atinge straturile cenuşii ale encefalului. Actualmente se poate vorbi de un sistem al ştiinţelor cibernetice. în organismele vii şi în sistemele sociale. Klaus vnenţionenză că. al izofuncţionalismului şi al binarităţii şi b) metodele de bază prin intermediul cărora se efectuează cercetarea. reproducerea sau anticiparea deplasării în reprezentări calificate drept cinetice. dispoziţie constituţională spre o evoluţie tonico-afectivâ ciclica. avînd drept scop dezvăluirea unor opinii. Psihologia cibernetică abordează. metoda analogiei.! şi studiul evoluţiei trebuinţelor umane în societatea contemporană. Deseori este însoţită de ticuri si grimase repugnabile.

interdependenţa individ-mediu. Delimitează ariile şi deţine relative specializări. anterioară şi complementară scrierii. Cp. CÎMP PSIHOLOGIC. c) alte variabile din univers fără incidenţă directă asupra subiectului. Dintre aceşti parametri. „exprimă creaţiile societăţii în vederea asigurării controlului asupra propriilor condiţii de viaţă (organizări sociale şi tehnici). înţelegerea poate fi sporită prin familiarizarea cu un anumit gen de materiale scrise. deşi implică şi prelungiri în sfera existenţei spirituale şi se exprimă în comportamente adecvate existenţei culte. cel mai dificil de ameliorat este viteza de lectură. biologice. Pentru cititorul exersat. în acest ansamblu sînt implicate existenţa individului. se poate citi de 3 — 10 ori mai repede. prin c. noţiunea de c p . plieri şi care amplifică întinderea şi posibilităţile funcţionale ale creierului. este o activitate condiţionată de coordonări verbo-acustico-optice sau de corespondenţele dintre modelele acustice şi cele grafice ale cuvintelor posedînd semnificaţii. tehnică de citire numită şi TAHILECTURĂ. asupra respectării cuvîntului dat si întreţinerii de relaţii sincere si corecte cu alţii. implică existenţa a trei tipuri de variabile pentru individ: a) variabile psihologice (nevoi. CÎMP. care este 'destinată ameliorării lecturii la nivelul celor trei parametri de bază ai acesteia: viteză. grad de culturalizare a vieţii sociale.şte noi valenţe în contextul comunismului.{ia pjrcfpli/'i. termenul se identifică frecvent cu cultura materială. frje şi e. Lewin (1933). se constată o cotă de descifrabil itate a textului (Licklider) şi un indice de predictibilitate ce urmează (Howes şi Solomon). CP.deci şi a conduitei. presupune întotdeauna concretizare.r. îndeplinire. fizice). ale subiectului dat). c. tendinţa de subvocalizare (articulare în gînd sau în şoapti. Se face o deosebire dintre c. fermitatea civică. unghiul sub eaneste reflectat un obiect. contemporaneitatea şi ecologia. paragrafelor şi capitolelor pe măsura parcurgerii acestor unităţi. b) variabile non-psihologice cu incidenţă directă asupra persoanei (sociale. CIVILIZAŢIE (lat. tactil) şi mental. obiectivare şi generalizare a valorilor. Prin diferite tipuri de exerciţii se diminuează sau anihilează următoarele tendinţe de frînare a vitezei de lectură: tendinţa frecventei întoarceri la textul deja parcurs (fie datorită excesivei scrupulozităţi. Variabilele psihologice care au incidenţă asupra subiectului formează spaţiul lui de viaţă (Lsp). ÎNDOITURĂ). fie datorită perceperii sau înţelegerii mai lente a unor texte dificile). psi/tic. în timp ce scrisul este o codare ce porneşte de la analiză la sinteză. acustic. Este centrată asupra respectării avutului public şi al altor persoane. c. noţiune desemnînd totalitatea faptelor care există la un moment dat pentru individul considerat. percepţii etc. o centisecundă într-un punct de fixare). Dacă un cititor mediu cult citeşte cea. acesta din urmă putînd li senzorial (optic. mai accentuate şi importante sînt delimitate de scizuri. include doar acele variabile care au influenţă demonstrabilă asupra comportamentului. indiferent dacă subiectul este sau nu conştient de ele. Superficialitatea sau profunzimea lecturii este dependentă de măsura angajării operaţiilor intelectuale. CITIRE DINAMICĂ RAPIDĂ. C. (în fizică — regiune clin spaţiu care prezintă o anumită continuitate a distribuţiei corpusculare şi energetice). C. textul devine redondant întrucît el nu mai urmăreşte asemenea începătorilor literă cu literă ci identifică cuvinte şi propoziţiuni după anumiţi indici de recunoaştere integraţi într-o strategic a lecturii (Haslrrud şi Clark. implică progres ăl forţelor de producţie. zonă. este posibilă şi dacă se arată numai o parte din rîndurile scrise (partea de jos sau de sus) sau dacă se omit unele litere.i exemplară a îndatoririlor' sociale şi profesionale. Acesta e format din două substructuri: persoana 115 . civilitas). 1957). sociale. Real percepţia grafică devansează înţelegerea şi oferă bază pentru aceasta. mod de viaţă evoluat datorită tehnologiei. este patriotismul. Se ajunge astfel la lărgirea treptata a fasciculului activ al vederii (suprafaţa cuprinsă de oclii cînd acesta se imobilizează pentru cea. c. a fost introdusă în psihologie de K. CITIRE. înrudit cu termenii de urbanizare şi urbanitate. Mac Iver. este o normă a moralei general-umanc dar ea dobînde. înţelegere şi memorare. reţelelor informaţionale şi consumului de cultură. Constă din percepere grafoverbală şi înţelegere. civilis. pentru a desemna un ansamblu de fapte interdependente fizice. însoţită de o vibraro a jaringelui sau de o mişcare a buzelor) si tendinţa de urmărire 114 cu degetul a şirurilor de cuvinte. CIRCUMVOLUŢIE (GIRUS. După cum a demonstrat-o Chapanis c. obiectivare şi materializare a cunoştinţelor şi experienţei astfel îneît valorile culturale să devină active pe tot întinsul organismului social. iar memorarea prin notarea ideilor principale ale alineatelor. spaţiul explorat de organele de simţ in mod simultan şi dintr-o anumită poziţie. c. psihice (conştiente şi inconştiente) existente la un moment dat şi care determină comportamentul unui individ sau unui grup.d. întrucît C. biologice. Cea mai înaltă expresie a c. 300 de cuvinte pe minut (60 de pagini pe oră). PLIERE. a suprafeţei corticale delimitată prin adîncituri. în c. fiind cuprinse la un moment dat mai multe cuvinte legate prin sens. scopuri. calificate ca civilizate. După R. este o decodificare ce evoluează de la sintetic la analitic. în psiho8* lri.

s. CLASĂ. noţiune.oordonări după o schemă de distribuţie. este poziţia relativă a entităţilor care îl compun. care eate limitat de frontiera (F) de incidenţa a variabilelor non-psihulogice care nu efect asupra comportamentului. Influenţa evenimentelor trecute sau viitoare asupra comportamentului actual este posibilă în măsura în care există elemente ale lor în L—. apartenenţă la genuri etc. ci satisfacerea impulsului care îi aduce uşurare afectivă. tendinţă de a fura diverse obiecte. atenţia se caracterizează calitativ prin c. bazată pe anumite criterii de escnţialitate. un ansamblu de operaţii intelectuale deschise atît spre lume cît şi spre sine.s. Titschcner. reprezentînd un ansamblu de entităţi sociale coexistente ca: grupurile. furtul este comis fără măsuri de precauţie. este constituit de reţeaua de relaţii de dependenţă şi de colaborare dintre membrii care-i caracterizează structura şi dinamica organizării. membrii. mă117 . este cea sistematică. în c p . Grupare şcolară. \V. diviziunea de statute şi roluri care determină relaţiile de interdependenţă dintre membri ce definesc grupul. calitate a senzaţiilor şi percepţiilor de u. c. bazată pe ierarhizarea nu numai a obiectelor ci şi a relaţiilor.diferenţiere înăuntrul unei mulţimi prin gruparea de submulţimi ce se definesc ca clase întrucit sînt disjuncte după criteriul ales. se înfruntă permanent tendinţe şi obstacole care se opun realizării tendinţelor. datorită unui impuls patologic. adică de ( L . într-un alt sens aceleaşi efecte de prevedere limpede a unor evenimente obţinută însă prin prognoză. reflecta distinct şi relevant anumite însuşiri şi structuri.depinde exclusiv de dt situaţia (Lsp) în momentul (t). manuscrise. Acest sens este apropiat de cel de premoniţiune. (Modx dificarea -. în punctul (X) într-o unitate de timp (t). CLASTOMANIE. Variabilele psihologice (E sv şi P) sînt inserate într-un mediu non-psihologic ce influenţează comportamentul printr-o zonă denumită frontieră (F). norme de grup. Ameninţările. 'CLASIFICARE. caracterizare a capacităţii de a înţelege şi prevedea clar'şi relevant evenimentele în bază unei gîndiri realiste şi perspicace. II. c.| . generînd satisfacţii şi frustrări cu comportamente corespunzătoare. stare de transă.: limitarea comportamentului individual prin normele sociale) şi reciproc o limitare a variabilelor non-psiholo- t'jce prin cele psihologice (nortns-le grupului nu pot depăşi li mitele tolei antei la frustrare. El nu manifestă tendinţa de a le valorifica. permiţînd astfel o certă recunoaştere a 'lor. categorie de elemente. CLARVIZIUNE.i mediul (E). înclinare. CÎMP SOCIAL. căreia subiectul nu i se poate opune. Din punct de 116 vedere al psihologiei sociale. reunite prin trăsături comune. opere de artă etc). introdusă de K. Această abordare a dinamicii grupului permite realizarea de grupuri experimentale şi decelarea determinanţilor grupali ai comportamentului individual. a unei dorinţe obsedante de a sustrage orice fel de obiecte. Categorie sociala caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloa- cele de producţie şi aceeaşi poziţie în sistemul social. este reprezentat de perceperea sau reprezentarea de către individ a altor persoane sau a altor elemente care relevă o prezenţă socială (obiecte produse de om. în sens restrîns. mania — nebunie). CÎMP PSIHOLOGIC AL GRUPULUI. (F) este o limită pe care variabilele nonpsihologice o pun celor psihologice (de ex. reprezintă ansamblul de scopuri ale grupului. Zona conştiinţei clare este întotdeauna restrînsă. pe care (P) doreşte să o atingă. canalele de comunicaţie etc. Manifestările comportamentale ale individului se exprimă prin schimbarea (dx) a Cp. subgrupurile. Wundt a deosebit pragul intensităţii de pragul c. De obicei. în sensul că persoana este o funcţie a mediului şi invers. adică I ---• . genealogie. Lewin în 1947. iar obiectele furate sînt inutile bolnavului. cărţi. klepteiu — a fura. Persoana şi mediul se definesc reciproc în interdependenţă. Rezultă dintr-un proces sistemie de comparaţie. proces de stabilire a claselor de obiecte şi acţiuni sau de concepte prin i. Ev utilizează şi expresia.fP) f. (gr. iluminări spontane. CLARITATE. un scop este <> anumită relaţie dintre (P) şi o regiune a (E).s. în c bolnavul nu urmăreşte realizarea unui cîştig. După E.i individului). De ex. dotaţii ce se pretind a fi supranaturale. Piaget este o activitate permanentă a gîndirii ce realizează integrări la diverse niveluri -. Simptom al psihozei maniacodepresive sau al idioţiei. în accepţiune carteziană se foloseşte pentru a caracteriza gîndirea şi conştiinţa. Khistosdistrugător) înclinaţie patologică spre distrugerea sistematică a tuturor obiectelor întilnite. cîmp de conştiinţă prin care înţelege o conjugare a cîmpurilor perceptiv şi tematic (interpretativ-concep'tual). în funcţie de fiecansituaţie. definind o structură a grupului şi o ecologie a sa şi dînd posibilitatea locomoţiei în interiorul cîmpului. CLEPTOMANIE (gr. reprezentări asupra mediului său. l sp/ dt v spj ceea ce reprezintă principiul contemporaneităţii. barierele. O caracteristică fundamentală a c.) : — = F ( L . Forma superioară a c. După J.

Roco (1976) a dovedit că formarea c p . nu se suprapun perfect. formă discontinuă a contracţiilor musculare opusă celor tonice şi care intervine ca un simptom al crizelor comiţiale. despre interacţiunile sociale ce se produc în interiorul organizaţiei. Experimentele efectuate de ei au arătat în special influenţa limbii. colectivităţi etc. Pe baza descoperirii factorului de c. dacă în limba respectivă exista un termen expeditiv pentru lucrul respectiv. De menţionat că. nu sînt „integral traductibili". din punct de vedere semantic şi pragmatic. fiind dependent de factorii psihosociali arătaţi. regresiune patologică spre vîrstă infantilă în sensul preferinţei obsesive pentru poziţia culcată. la nivelul central al sistemului. prin tendinţa inconştientului de a obţine satisfacţii simbolice. se creează o impresie. asupra stocării informaţiilor în memorie.W.H. astfel. Triandis (1957) arată că în colectivele ştiinţifice este mai bine ca între atitudini. se formează o dispoziţie. D. opinii să existe o disonanţă moderată. CLIMONANIE. calificare a metodelor de investigaţie psihice.H. COEZIVITATE v. voinţă. reprezintă rezultatul aplicării mai multor tipuri de codificări în cadrul limbilor naturale. în genere. C.C. mai multe tipuri de designante. Psihanaliza explică c. La grupele mici este mai CLIMAT P S I H I C .şurile represive nu dau rezultate. după J. din grupe mari.şi o dispoziţie afectivă colectiva sau privind colectivul. vizează termenii „expeditivi" ai unei limbi şi im cei „descriptivi" (combinaţii de cuvinte). poate fi favorabil sau defavorabil munci! poate fi blocant sau creativ. în sensul că subiecţii îşi reaminteau ceva. trodus de K. fenomene e t c . Frolov (1973) dovedeşte că formarea c p . CODABILITATE. CODARE. Lennenberg susţin că există o relaţie directă intre accesibilitatea. în final. Cu alte cuvinte. optim este legat de adoptarea motivaţiei de grup. 118 COD. pentru a exprima diferenţa în accesibilitatea noţiunilor. Cp. activităţi şi convorbiri cu subiecţii de vîrstă infantilă (J. dar diferă din punct do vedere al accesibilităţii tocmai datorită diferenţei dintre sferele lor semantice. poate fi considerat . B. Tagiuri şi Litwin cp. CLINIC. Pentru a transmite unei maşini de calcul datele informaţionale necesare rezolvării unei probleme este necesar ca semnalelor iniţiale. Metoda c se deosebeşte de metodele experimentale aplicate în laborator ca şi de cele statistice. să se realizeze operaţia de decodare. Ştiind că mesajul conţinut în „designat" poate fi codificat (convertit) într-un alfabet-cod („designant") pe baza mai multor tipuri de codificare. Decodarea presupune o serie de operaţii în sens invers recodârilor succesive. C. întrucît procesele cognitive 119 . în care sînt exprimate aceste informaţii. Acest prim cod este adesea supus operaţiilor de recodare (alegîndu-se semnele cele mai potrivite pentru transmisie). Lennenberg în 1954.termenilor lingvistici şi procesul de memorare şt recunoaştere. înseamnă că unuia şi aceluiaşi designat îi pot corespunde. deci faptele psihosociale sînt filtrate prin prisma personală şi. nu este acelaşi pentru toţi membrii grupului pentru că. într-o organizaţie sau grup. COGNIŢIE. lirown şi E. care se bazează pe experienţa observaţiilor directe făcute la patul bolnavului sau în jocuri. \Y. asigură transcrierea mesajelor dintr-un alfabet iniţial în alfabetul propriu sistemului de transmisie. 2) compoziţia şi interacţiunile grupului. SOLIDARITATE. . După R. optim în grupele de muncă este condiţionat de reglarea relaţiilor din grup de valori profesionale în condiţiile depăşirii compatibilităţilor sau incompatibilităţilor afective întîmplătoare. intenţii. 3) personalitatea şi comportamentul individual. independent de motivaţie. această stare reclamă îngrijire medicală. pentru ca. sisteme de corespondenţă între elementele mesajului şi combinaţiile semnalelor prin care se exprimă elementele mesajelor. cu mai multă uşurinţă. Lewin pentru a semnifica aspectul global sau cfectul sumatoriu al cimpului psihosocial: are sens de „atmosferă spirituală" sau de „mediu psihic". tensiuni. pentru legănat şi căutarea sinului matern. P.\I. Brown şi E. Astfel există diferiţi termeni lingvistici. operaţia de traducere a unui mesaj informaţional în cadrul unui sistem oarecare. este percepţia globală pe care o au membrii săi despre o serie de caracteristici generale. c p . CLONIC (gr. ansamblul actelor psitiice pur cognitive. Piaget) sau de orice altă vîrstă şi ocupaţie. termen introdus de R. t e r m e n i n - potrivit să se vorbească despre microclimat psihic spre deosebire de c p . A. Pugh (1963) consideră în analiza c p . R. arată P. care în esenţă vizează acelaşi obiect sau fenomen. prin care unei anumite categorii de obiecte. Limba reprezintă cel mai perfecţionat şi bogat sistem de coduri. c p . de extragere a mesajului informaţional din ultimul cod. hlonos — agitaţie). relativ stabile. Guilford. în cadrul diferitelor limbi naturale. trei serii de factori: 1) structura şi funcţionarea organizaţiei. Ciadbois (1974): „reacţia unui individ faţă de o situaţie nu depinde numai de caracterul interacţiunilor din grup ci si de percepţia pe care o are individul despre situaţia respectivă". li se asociază anumite concepte ale căror sfere. să le punem în corespondenţă combinaţii de semnale din alfabetul binar în care lucrează maşina. H. C..

proces neurofiziologic cn desfăşurare spaţio-temporală. care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual. 121 120 . poate furniza indicii valoroase pentru trebuinţele emoţionale ale copilului. în. EsU. formale. raţionarea asupra unei propoziţiuni considerate ca ipoteză. fie inconştientă. COMPENSAŢIE.i. Ames şi Learmed (1946). în psihologia socială c. Persistenţa tendinţelor de c. COLECTIV.se cu tulburări somatice ce se pot finaliza cu moartea. este întotdeauna o impostură demascată". COMPETIŢIA AFERENTELOR. Golii — al amplasării c. caracterizat prin relativă slăbiciune a inhibiţiei active de unde tendinţe de n'estăpînire de sine. Piaget notează: „La nivelul la care se constituie operaţiile ipotetico-deductive (respectiv. D. reciprocitate şi creînd pns i b i l i t a t e a a nenumărate rai ia ui• r/e construcţie şi reconstrucţie i. Imaginaţia în anumite condiţii îndeplineşte funcţia de e. creat de un copil. asistăm la construirea unei noi structuri care rezultă dintr-o formă secundară de joncţiune (sau combinare) între structurile cu inversiune şi cele cu reciprocitate. invizibili. fenomen patologic de reducţie a funcţiilor şi masei cerebrale în legătură cu blocarea circulaţiei sanguine şi a stimulaţiilor endocrine. întrucît cele 16 operaţii binare ale logicii bivalente a prepoziţiunilor se construiesc prin combinare. T. s-a recurs la acest termen care este restrictiv şi nu desemnează decît latura intelectuală. cineva cu care să împartă necazuri. excitabil. plăceri etc. drom cauzat de traumele craniene. se poate realiza fie prin eforturi orientate în domeniul iniţial deficitar. înclinaţie spre stări de alarmă şi spre exagerare ş. Ea constituie gradul cel mai profund al destructurarii conştiinţei (starea ojmatoas. sînt consideraţi o expresie normală a imaginaţiei copilului. C. denumire mai veche a grupurilor mici şi mijlocii. fie prin eforturi orientate asupra unui alt domeniu în care subiectul încearcă să obţină rezultate excepţionale. acela de a comporta o c. situaţie şi stare emoţională presupunînd o flagrantă şi ireductibilă discordanţă dintre ceea ce se afirmă superior şi se dovedeşte a fi inferior. se poate realiza fie în formă conştientă. H. Vianu: redus la tipul său cel mai general. înseamnă. a conştiinţei şi funcţiilor de relaţie şi prin conservarea (uneori relativă) a funcţiilor ve- getative. insatisfacţii sau nercalizări (decompensau-).i. prin şi pentru c..o ipostază a omului şi are ca efect iremediabil. Uneori pot fi o modalitate de practicare a rolurilor şi. Este depăşit astfel stadiul ci. în aceste cazuri studiul c. altele nu. un animal sau un obiect fictiv.poarta implicaţii afective şi conative. unele cercetări arată că sînt mai frecvenţi la copiii singuratici şi nesociabili sau care au dificultăţi în relaţiile de familie.itelectuală. CI. Damaschin a elaborat conceptul de transfer compensator. accentuînd unitatea de acţiune şi scop ca şi coeziunea acestora. în multe cazuri. Makarenko care a elaborat principiul educaţiei. de vîrstă preşcolară. Zlate. explozitivate emoţională. la rîndul lor. inversiune. copilul utilizîndu-şi în continuări' imaginaţia în alt gen de activităţi.a. duce uneori la supracompensare. pot ajuta în satisfacerea unei nevoi de prietenie intimă. de regulă.S. H. bruscă sau progresivă. scop şi mij- loace. COMPANIONUL IMAGINAR. un grup constituit. Se disting c. Operaţiile ipotetico-deductive (11 — 12 ani la 14 — 15 ani) prezintă un caracter nou şi fundamental. pînă la cele mai înalte nivele. COMIC. A. o persoană. operaţional-logice şi imaginative. după M. Svensen'(1936).i. iniplicînd identitate. termen introdus în psihopedagogie de A. în procesul educaţional cu un triplu sens de: cadru. factor şi destinatar al educaţiei. pornind de la cele_ patru_asocieri de bază (pq V ipq Vp<T V pq) care. c. C. independent de adevărul conţinutului ei).i). Adler a generalizat în viaţa psihică fenomenul c. constituie <» grupare elementară de natură simplu multiplicativă". constînd în filtrarea aferentelor sosite pe diferite căi la acelaşi centru nervos. La deficienţii senzoriali se dezvoltă compensatoriu. deseori are o persistenţă de cîţiva ani. impulsivităţi. proces sau mecanism de contrabalansare a unei deficiente. agitaţie. Pe COMOŢIE CEREBRALĂ. deci — aşa cum interpretează P. au de obicei nume şi personalităţi stabile şi copilul vorbeşte şi se joacă cu ei ca şi cum ar fi reali. COLERIC. acestea din urmă fiind mai bogate şi libere. stare caracterizată prin disoluţia. organele de simţ valide. oscilaţie între activism impetuos şi depresie. manifestat prin pierderea cunoştinţei şi asociindu-..i. Cercetări variate indică faptul că 15—30% din copii au C. desfăMirare superioară la nivelul gi şipurilor operaţionale. acordîndu-i semnificaţia unei legi de bază. tumultuozitate. avtnd structură şi destinaţie educativă. COLAPS CEREBRAL. C. COMBINATORICĂ. rîsul. unele aferente fiind lăsate să treacă mai departe. negaţie. c COMĂ. sin- măsura ce copilul îşi dezvolţi abilităţi sociale mai largi şi este implicat în activităţi şcolare. Bergson considera coltucul ca efect al suprapunerii jaecanicului peste viu. C. j. Deşi orice tip de copii au c. de un tip sau altul (Hurlock şi Burnstein (1&32). găseşte alte modalităţi de a-si satisface trebuinţele emoţionali". temperament corespunzător tipului puternic neechilibrat. nerăbdare. dintre aparenţe şi esenţă.

a unei surse permanente de dezechilibru.unde C. c. duplicitar etc.i o sarcină. situaţii. 123 . se constituie pornind de la relaţiile interpersonale din isteria infantilă. iar manifestarea lor la vîrstelr mai înaintate este legată de evitarea acestor situaţii iniţial frustiante. Fiind în cele mai numeroase cazuri efectul unor deficienţe educative. Koheim (dar nu după B. mai mult sau mai puţin generale care au un caracter frustrant' Formarea lor este plasată la vîrstele cele mai fragede atunci cînd conştiinţa şi persona- litatea siiit neelaborato şi structurile prea labile pentru a asigura reglarea vieţii subiective. Psihologii însă nu au căzut de acord asupra valorii şi adecvenţei relative a c. le execută ca răspuns la stimulii din ambianţă. De aici reiese că el are la bază un conflict. atunci cînd nu le înţeleg. acţiona a animalelor şi omului. obiectiv-observabile. situaţia care apare în interiorul unui grup 5au mire grupuri de participanţi l. Sentimentul de inferioritate poate provoca reacţii de compensare ineficace. intergrupuri se înregistrează performanţe superioare celor obţinute prin c. 1) sensul original care desemnează un aranjament relativ fix de înlănţuiri asociative. 3) Un sens mai restrîns -. în funcţie de stimulările mediului şi de tensiunile sale interne şi ale cărui mişcări succesive sînt orientate într-o direcţie semnificativă (Lenhardt). care. în funcţie de natura şi importanţa sarcinii. După H. dar cu însemnate deficienţe calitative. c. după G. atunci cînd scopurile şi raporturile interpersonale nu sînt determinate prin consens. se numără cel de inferioritate a cărei origină este atribuită constrîngerilor ce se exercită de către adulţi asupra copiilor şi pe care aceştia. a homosexualităţii. sînt obiectivobservabili. COMPLEX. inferiorităţi reale (cum este ermil celebru al oratorului givc Deinosione enre a a. După Laplanche şi Pontalis.G. lui Oedip). în special acolo unde coeziunea grupurilor este marc. la nivelul întregii structuri a personalităţii. poate fi denumii ea o structură dinamică inconştientă. în ceea ce priveşte efectul c. reprezentînd reacţia împotriva existenţei. acesta este un fenomen normal în dezvoltarea copilului. Echivalent al termenului de behaviour. cînd subiectul îşi atribuie în reverie capacităţile sau puterile care îi lipsesc pentru a realiza un echilibru real sau printr-un comportament brutal. Freud. refulat din cauza conflictului de ambivalenţă preferenţială între părinţi (po~itiv). prevăzut cu sistem nervos. pe care un organism. Din punct de vedere comportamental. le interpretează ca manifestări gratuite ale adulţilor cu care se află în raporturi de inferioritate fizică. Printre cele mai studiate forme de c. desemnează modul de a fi şi de a. în sens larg. Uneori în cadrul c. iar diviziunea sarcinilor bine precizată. Malinovski) este comun speciei umane. Pieron. cinic. desemnează o structură fundamentală a relaţiilor interpersonale şi modelul în care persoana îşi găseşte locul şi si-1 apropie. apare numai în condiţii anormale. de inferioritate). este o strategie. S-a demonstrat că indivizii au performanţe superioare mai des atunci cînd sînt opuşi unul altuia decît atunci cînd lucrează în grupuri competitive. manifestări obiective ale nctivitâţilnr lor ifohale. După alţi autori. Complexul este negativ cînd ataşarea copilului se manifestă către părintele de acelaşi sex. asupra performanţelor. relaţii umane etc. mărimea şi componenţa grupurilor. La acest nivel situaţiile noi sint inconştient aduse la situaţii infantile iar conduita apare modelată pe o structură latentă neschimbată. Uneori în condiţiile unei personalităţi puternice. ntaşament erotic al copilului faţă de părintele de sex opus. de asemenea. COMPLEXUL LUI OEDIP. faţă de cooperare. prin care ci răspunde la o situaţie trăită. declanşate de evenimente. este un ansamblu organizat de reprezentări şi amintiri cu o puternica valoare afectivă parţial sau total inconştient. finalitatea estimată a activităţii. După S. experimentele arată că sarcinile pot li îndeplinite cantitativ. după Tilquin. ansamblul reacţiilor adaptative.vut defecle de vorbire) sînt depăşite cu ajutorul unor activităţi tenace do unde compensarea inferiorităţii prin autoperfecţionare (A. Deci c. reacţie totală a unui organism. c. termen introdus de C. Janet introduce termenul de.COMPETIŢIE. rezultînd din situaţii sociale determinate. înzestrată cu mecanisme de autoreglare. 132 2) un sens mai general care desemnează un ansamblu mai mult sau mai puţin structurat de trăsături personale cu accentuarea reacţiilor afective. COMPORTAMENT. Xedepăşit. mai exact un algoritm comportamental de un anume tip şi anume cînd acesta nu reuşeşte să reducă o tensiune psihică ci o fixează. atitudini conduite etc. fie prin reprimarea de către filtrajul social a unor tendinţe. C. apariţia lor poate fi preîntîmpinată prin realizarea între adulţi şi copii a unor relaţii atente. interindividuală. Adler). în special familiale (c. de solicitudine şi încredere reciprocă etc. Freud conferă trei sensuri C. care in condiţii normale este depăşit. P. structurează toate nivelele psihologice: emoţii. poate fi sursa unor nevroze. în acest caz c. Jung. Teoriile organizării sugerează un dozaj ponderat al cooperării cu c. un conflict generat fie de structurile sociale care intervin prin modificările de statut şi rol (c. desemnează o totalitate de trăiri şi de trăsături personale cu »« fond afectiv foarte intens.

mimico-gesticulaţie.. şi căilor de prevenire a lui. deyianţa este o abatere de la medie. Totodată se vorbeşte despre psihologic comprehensivă sau în varianta germană Versteliende J'svchologic. precum economică şi în legătură cu atitudinile ţînţelegind prin atitudine orientarea consumatorului. în ordine interspecifică (cu alţii. funcţie a sistemelor de reflexe de a răspunde schimbărilor din ambianţă şi a adecva 125 . osie compot 1amentul „care violea/ă aşteptările instituţionalizate — adică aşteptările împărtăşite şi recunoscute ca legitime in cadrul unui sistem social". reprezintă orice deplasare a unei cantităţi de informaţie. între om si maşină. Opus comportamentului conformist. După J. pe baza utilizării unor metode operaţionale. proces de schimb substanţial. ceea ce se mută. Sr poate distinge între c. dacă nu este exercitată. După A. de fiecare dată. iar întn clase diferite de obiecte c. gîndirii. subiectul continuă să." Uneori calificativul de compulsional se utilizează în locul celui de obsesiv. intrauuidahl. ceea ce permite. în care un loc deosebit de important revine componentei conştiente.d. reunirea şi reorganizarea datelor e t c . Reprezentînd o abatere de la anumite valori sau moravuri c. sunete neverbale e t c . iar în cadrul celui de-al doilea tip sînt mai semnificative. vagabondajului. se deplasează dintr-un loc în altul. în raport cu grupul sau colectivitatea. care este suficient de puternică pentru a se plasa deasupra principiului plăcerii. Ikşi repetarea unui gest sau strigăt este neintenţionată Şi inutilă. de tipul delincventei. Are ea element! componente deprinderile de cumpărare. Statistic. obişnuinţele de consum. are şi o semnificaţie de madaptare. este definit întotdeauna concret. c. Psihologia socială a educaţiei acordă o atenţie deosebită studiului etiologici c.. . verbală. cu lumea) şi infraspecifică (cu sine. motivele de cumpărare şi consum. interumană se bazează pe un ansamblu de procese psihomotoi'ii specific umane. Teoria generală a c. C.. negativismului. este folosit în psihologie în locul înţelegerii. c.. în cadrul aceluiaşi sistem. Există de asemenea posibilitatea creării şi utilizării unor mijloace tehnice materiale de transmitere a mesajelor informaţionale la distanţă (telecomunicaţia) . conform căreia întreaga activitate psihică este concepută ca o reţea de c. COMUNICAŢIE. informaţională. între subsistemele sistemului psihic individual). comportament ce se abate de la normele acreditate in cadrul unui sistem social mergind piua la conflict cu valorile cullurale. se poate realiza şi prin utilizarea unor mijloace neverbale cu funcţie de semnalizare.în inconştientul psihic putem să recunoaştem supremaţia unei compulsiuni de repetare provenită din moţiuni pulsionale si depinzînd într-adevăr de cea mai intimă natură a pulsiunii. Freud scria: . c. Cu cît grupul este mai coerent cu atît el este mai intolerant faţă de c. ceea ce este normal pentru un grup poate fi deviant pentru altul. îl execute.d. între om şi animal. studiază caracteristicile şi relaţiile dintre factorii de ordin general care facilitează transferul unei cantităţi de informaţie de la un obiect la altul şi. Piaget. pentru a desemna sistemul de psihologie introspecţionistă propusă de Dilthey şi Spranger şi care nu pretinde la explicarea fenomenelor psihici. variabilă a operaţiilor. atitudini posturale.v tipuri ele sisteme. malformaţiilor caractoriale şi chiar al psihopatiilor. sau de la un sistem la altul. Semnalăm modelul comunicaţional al psihicului uman sugerat de teoria c. Cohen. Prevederea manifestărilor viitoare ale cererii.) reprezentînd actele şi hotărîiile consumatorului privind utilizarea veniturilor pentru diferite cumpăraturi curente. limbajul. se înţeleg numai abaterile cu sens negativ. COMUTATIV.d.d.conduită. antivaloric. recomandă căi de stabilire a unor regimuri optime de cir- culaţie a informaţiei în cadrul difentH<. în cadrul speciei umane.d. „din clasele parţiale se compune o clasă totală". COMPREHENSIUNE (în limba franceză sinonim cu înţelegere) evidenţiază sensul de cuprindere. noţiune de bază în psihologia si a consumului (v. constringere internă de tip obsesional ce oblila o anduita repetitivă are semnificaţia unui sindrom 121 patologic şi care. fără considerarea naturii ţi modalităţii concrete în care se realizează această deplasare.iiitreneazi o cvejttie a angoaiei. caracteristică a grupurilor operaţionale constîncl din conjugarea. care însoţesc şi complementează c. Cea mai evoluată formă din cadrul primului tip o constituie c. reclamă cunoaşterea si valorificarea aspectelor neeconomice ale c e .d. c. energetic şi (sau) informaţional între două sau mai multe sisteme. Din punct de vedere cibernetic. COMPORTAMENT DEVIANT. Prin c. COMPULSIUNE. atitudinile şi opiniile consumatorilor. căruia ii acordă o semnificaţie mai complexă. provenind din cauzele care-1 determină să cheltuiască cit şi opiniile sale faţa de mărfurile din comerţ şi uşurinţa procurării lor). ci doar la descrierea lor în baza intuiţiei. bunuri de ui îndelungat sau economii. iutei modulă. c. al c. Această formă de c. COMPORTAMENTUL ECONOMIC AL CONSUMATORULUI. împrumutînd unor aspecte ale vieţii psihice un caracter demoniac.de la un element la altul. în cadrul aceleiaşi clase de obiecte sau sisteme. pe baza căruia se asigură reflectarea sistemului emiţător (reflectat) în sistemul receptor (reflectant). noi compoziţii. S. COMPOZABILITATE.

de ordin empirist sau raţionalist. lui mintală în condiţiile deplinei înţelegeri. este o modalitate de refacere mentală. Piaget. CONDENSARE. C. logic. C. activităţii psihice pe o imagine fiind asociată cu o totală relaxare a celorlalte sisteme. di' regulă. c. Accentuarea uneia sau alteia din aceste categorii duce la poziţii de extremă. C. b) ca o ilustrare. este realizat în plan psihic prin intuiţie senzorială. idee abstractă. palpabilă. ci un concret hgic. în practica yoga c. prin imagini. reunind afectivul cu voliţionalul. sensibile şi se reduce la o schemă generală. Marx vorbeşte despre „ridicarea de la abstract la concret". In cercetările lui Asratian se formează un stereotip reilex într-o cameră iar in alta un alt stereotip dar la aceiaşi stimuli. desprins de afectiv. în reorientarea promptă a atenţiei de la o activitate la o altă activitate ce intervine subit. caracterizată prin continuitate.comportamentul la acestea. Funcţie a atenţiei. dobîndind semnificaţie de noncognitiv. latură şi lege a dinamicii proceselor nervoase fundamentale constînd în revenirea excitaţiei şi inhibiţiei iradiate. în genere. Aceasta întrucît cunoaşterea presupune ridicarea de la c. 136 CONCRET. proces intelectual opus abstractizării. poate fi înţeleasă în următoarele trei sensuri: a) ca o recunoaştere sau identificare a ceea ce este general într-un obiect concret. în comparaţie cu conţinutul latent. Neurofiziologic. noţiune. c) ca o reconstituire dintr-o multitudine de elemente abstracte :i obiectului concret. numai volitivul. iar Marx apreciază ca formă superioară a cunoaşterii ştiinţifice. Deci. exemplificare a ideilor şi principiilor generale. proces prin care într-un singur comportament. prin care un obiect este fixat. Uneori se înţelege prin c. la reintegrarea. ceea ce reprezintă o realitate nemijlocită. gest sau imagine sînt acumulate si simbolizate o multitudine de sensuri. fiecare dintre elementele constitutive ale obiectului fiind „radiografiată" mintal. C. termenul este folosii: iu filosofic şi logică. Este ceea ce Hegel numeşte c. iar de la celelalte subiectul se distrage. c. în doctrina psihanalitică. Rezultînd din generalizări succesive. conccf'lum cugetat. corelaţiile interne. Blondei arată: „în fond orice concept este totodată aprioric şi aposterioric pentru că în orice concept elementul reprezentativ iiii este decit cîmpul de întîlnire a unei acţiuni cu o reactiune". în care accentul se pune pe înţelegere. desemnînd. Comutativitatea este o însuşire a atenţiei constitui din deplasarea ei de la un obiect la altul. în care funcţia referenţială (de trimitere la real) este desfăşurată Şi particularizată. reprezintă deci o unitate delimitată de gîndirea abstractă. CONCENTRARE. logic prin sinteza şi sistematizarea determinărilor obiectului sau procesului. este expresia focarului de excitabilitate optimă sau a dominantei. Elogiind această realizare supremă a cunoaşterii. Marx: „concretul este concret pentru că reprezintă sinteza unei scrii de determinări. Se consideră că imaginile ce apar în vis reprezintă prin mijlocirea c. „este una din modalităţile esenţiale ale funcţionării proceselor inconştiente cînd o unică reprezentare îşi asumă singură mai multe lanţuri asociative la intersecţia cărora se află reprezentarea. tendinţe inconştiente şi trebuinţe. acumularea abstracţiunilor şi ideilor despre unul şi acelaşi real poate duce la recompunerea c. Reprezentările dispun de un grad variabil de concretitudine. Puţin utilizat în psihologia modernă este opus cognitivului. Pieron) si să se asigure o selecţie şi organizare convergentă a lor. se poate apoi proceda la refacerea realului. c. Psihologic. Acesta nu mai este concretul intuitiv. şi pe idee. efort şi întreţinere energetică a acţiunii. Apare îndeosebi în fenomenele onirice dar este recunoscută ca un mecanism general al inconştientului. structură. Kant a împărţit conceptele în apriorice şi aposteriorice. prin condensări de concepte ce tind să exploreze exhaustiv realul. c. spre relativă deosebire de noţiune. Deci la acelaşi stimul animalul răspunde diferit după locul în care se află. c. este semnificaţia generală a unui termen. presupune ca să se depăşească concurenţa activităţilor (H. iluminat de înţelesuri. c. un înţeles gene vie impa sonal. trebuie considerate genetic. unitate. printr-o compactare sau concrescenţă de însuşiri. CON ATI V (termen introdus de Spinoza). reprezintă mai degrabă o traducere decit un . nu este dccît o schemă de acţiune sau de operare. gîndit). După J. simboluri ale unei pluralităţi de tendinţe şi trăiri. Senzaţiile şi percepţiile reproduc c. C. Intrucît condensează însuşiri generale şi esenţiale pentru o clasă de obiecte sau relaţii. De aceea se presupune un reflex la ambianţă. intuitiv-senzorial la abstract sau de la abstract ridicarea la c. dispune de o sferă de valabilitate care este cu atît mai extinsă cu cit conţinutul generic-esenţial este mai restrins. c. sînt laconice. Din punct de vedere economic este astfel investită cu energii care se reunesc în jurul reprezentării deşi aparţin la diferite lanţuri". desemnează latura pulsionalâ de tendinţe. Ch. c. elimină la maximum trăsăturile concrete. logicul rezumînd şi condensînd istoricul. Laplanche şi Pontalis. ideea puţind să capete forme particulare de la o persoană la alta. deci unitatea in cadrul diversităţii". care implică separaţii de însuşiri şi fixare în idei. opus abstractului. CONCEPT (lat. se traduce în vis prin faptul că episoadele acestuia. Concept opus abstractului. la focarul iniţial. descoperindu-se semnificaţiile fiecăreia. CONCRETIZARE. Totuşi.

TORICĂ. deosebit do 128 proces de formare a unui ii"n cel clasic. omul suportă determinarea social-istorică.s.r.s. aplicate puţin înaintea actului de hrăni re şi menţinute în acest timp.s.-i. Marx a demonstrat natura (esenţa) socială a conştiinţei. oamenii desfac implicaţiile subiective. 5) factor indispensabil ce se înscrie tot în ordinea c. trebuie să realizeze următoarele patru condiţii: 1) precedenţa sau declanşarea stimulului condiţionat înaintea celui întăritor. 3) sistemele culturii materiale. invers. termenul indicînd. social. cărora L. Structurile sociale sînt însă supraordonate celor psihoindividuale şi. (Marx: „istoria industriei şi existenţa devenită concretă a industriei sînt cartea deschisă a forţelor esenţiale ale omului.r. „Dacă fiecare element manifest esto determinat de mai multe semnificaţii latente. Engels arată că nu numai creierul dar şi toate celelalte organe. Dispariţia inegalităţii sociale dintre oameni a dus la restrîngerea manifestărilor de c. atitudine binevoitoare. şi un echivoc. 4) reţelele şi variatele fenomene de comunicare în comunităţile sociale. fiind întărit prin reacţia necondiţionată devine semnal a! ei. principiu în psihologie şi în celelalte ştiinţe umaniste conform căruia construcţia omului ca personalitate. Este posibilă şi intercondiţionarea a doi stimul: indiferenţi pe baza reflexelor naturale de orientare şi investigaţie După I. pe de alta parte. care.. J. acţionează ca o determinare nu este doar suportată Dicţionar de psihologie CONDIŢIONARE SOCIAL-IS- de om ca obiect al acesteia. 4) eliberarea de alţi stimuli cu efect perturbator. intelectual. a derivat conţinutul ei din condiţiile existenţei sociale. să provoace salivaţia chiar dacă nu se mai dă hrană. tonică şi cea operatorie. manifestată în relaţiile cu o persoană inferioară din punct de vedere material. Această atitudine este uneori dublată de tendinţa de a evidenţia superioritatea proprie. pot influenţa în sens pozitiv sau negativ realizarea proceselor necesare. 2) coincidenţa celor doi stimuli. subiect pragmatic. Determinarea trece în autodeterminare. O<> ce într-un raport este c. psihologia umană aşa cum se prezintă simţurilor noastre". de subdeterminare) . Skinner. Miiller. CONDIŢIE. în analiza şi interpretarea proceselor biologice. Socialul este condiţia sine qua hon a existenţei umanului iar istoria societăţii este istoria oamenilor. elementul manifest im reprezintă sub acelaşi raport pe fiecare din semnificaţiile din care derivă. a proceselor psihice secundare. Pavlov'..-i. 'CONDESCENDENŢA.-i. tocmai prin acordarea ajutorului moral sau material altuia. poate fi secundară cînd stimulul indiferent este asociat cu altul ce a fost anterior condiţionat. pavlovian. Cu cit un fenomen este mai complex cu atît el depinde mai mult şi mai de multe c.r. în direcţia conştiinţei şi personalităţii. De ex . în ai:u poate fi relaţie necesară sau ICM CONDIŢIONARE REFLEXĂ. după Marx. reflex sau a unei conexiuni m-i voase prin asocierea repetată < unui stimul necondiţionat: cu un stimul indiferent. este cel al eredităţii specific umane. produce aceleaşi efecte ca şi stimulul necondiţionat. epistemic şi axiologic. astăzi. astfel îneît nu le subsumează. definesc însăşi esenţa umană. cataliză. c. Konorski şi apoi B. psihice şi mai ales sociale trebuie să se ţină seama atit de legi cit şi de c. aşa cum face conceptul". 3) repetiţia asocierii stimulilor. posibil şi informaţionale. în proprietăţile sale psihice definitorii. lumea construită şi transformată de om. ajung după repetări. care. Astfel reacţiile şi sintezele chimice sînt dependente de c. psihice din constructele materiale în care acestea s-au obiectivat.) Prin acţiunea şi existenţa civilizată. Diversele modalităţi de condiţionare reprezintă modele elementare ale procesului învăţării. sînt: 1) activitatea. Le >>'y consideră însă că în fiecare reflex se îmbină c. tragere. 2) ansamblul relaţiilor sociale în care omul este prins şi care. unor fenomene şi procese. Se asociază cu stimulul întăritor o mişcare sau operaţie (de apăsare.P. reipectind aceleaşi condiţii. în primul rînd munca productivă şi cadrul social şi tehnic al desfăşurării ei („transformînd lumea omul se transformă pe sine însuşi" — Marx).rezumat. stăpîn al naturii. Factorii c. de însemnătate secundară in raport cix relaţiile necesare. Deci c. presiune. de temperatură. Acesta din urmă. prin satisfacerea unui reflex de explorare — Harlow). lumina. sunetul. Informaţia genetică a speţei umane nu este tributară doar unei condiţionări biologice. în an sambluri sistematizate. ci mijloceşte construirea omului ca agent. subiective. le actualizează şi dezvoltă. Totuşi c. comportamentele şi procesele psihice individuale sau de grup depind esenţial de factorii sociali şi sînt supuse inexorabil dezvoltării istorice. nbui lire şi c. instrumentală sau operaţională foarte apropiată de condiţiile fireşti ale activităţii. în psihologic şi în sociologie se iau în consideraţie c. Vîgotski le atribuia un rol direct în psihogeneză şi care cunosc o expansiune extraordinară în societatea contemporană. Este c. dintie care unele dobindesc semnificaţia de fac- tori. poartă pecetea 129 . element sau formă a conexiunilor şi interdependenţelor. a afirmat că omul este în acelaşi timp produs şi creator al istoriei. fiecare din acestea poate să se regăsească în mai multe elemente manifeste. învîrtire) şi astfel subiectul (animal sau uman) obţine recompensa (alimentară sau de alt fel. C. legile sau structurile esenţiale. au relevat un nou tip de c. întloj >! 1 nesc funcţia de condiţionare (sau după Ev. în ansamblul său organismul uman. G.

iîarnard. Spre deosebire de comportament. dincolo de ceea ce oferă percepţia. preistorie şi istorie. în care deosebit de importantă este influenţa liderului asupra persoanelor din organizaţie în baza autorităţii. în special ale limbii. c. CONDUITĂ. în locul tipului de lider „harismatie" descris de M. participarea atît la c.>cest punct de vedere concludentă. proces de <> -> mamlă şi control îndeplinit mtr-un sistem social (grup. Omul este singura fiinţă care nu se constituie ca om în afara unui proces de adaptare şi învăţare intraspecific. fiului ( si poziţiei sule centrale. optimizarea deciziilor şi asigurarea controlului. corespunzător factorilor menţionaţi. .arca de statute personale. este nu numai o problemă de tehnică a org:uuzării prin precizarea scopurilor şt mijloacelor. c) centrală în ceea ce priveşte. termen încetăţenit în psihologia ştiinţifică de către }'. organizaţie) de un individ s. H. 5.lor într-un efort organizat'". în legătură cu aceasta au fost studiate diverse stiluri de c. detaşînd relaţiile obiective existente în realitate.) este din . următoarele modalităţi sau căi: 1) integrarea progresivă in sistemul relaţiilor de coexistent ti şi coope rare interumană. nivelul de organizare. Laswell şi A. M. 6) integrarea def'ttnă in sistemul funcţional socii''.existenţei sociale. deci reuneşte organic faptele psihice cu faptele de comportament.organe funcţiona ie" (A. Leontiev) decît in condiţiile procesului pe care J. Ncculau (1974) în studiul c. climatul. din urmă e>i. I. Janet. hi anlropogeneză. l'iaget şi II.''.) îndeplinirea rolului. Este necesar să se ţină seama de factori cum sînt: sarcinile. de la cele mai elementare şi pînă la cele mai complexe. interne. perceptive. Weber. internă şi mijlocită instrumental (semne şi simboluri) prin care subiectul întreţine relaţii cu lumea. b) a căr~n influenţă este. d) acţiunea colecf">ă. C..). în raport cu împrejurările sînt necesare si unele momente de autoritarism sau liberalism. Conducerea. Deci în centrul preocupărilor este organizarea şi autoreglajul activităţii. printre care cele mai importante şi tipice sînt stilurile autoritar. intern-subiect ive şi extern-motorii şi întotdeauna considerînd unitatea dintre ps:liic şi fcptele de comportament. 2) adaptarea la schemele sau modelele de acţiune practică. Acest potenţial nu se actualizează şi împlineşte prin . asupra. presupune. al colaborării. Cortceptul de c. Lambert. "cei ce au studiat problema ajung la concluzia că stilul democratic este optim iar cel autoritar. şi. senzoriale. Zlate (1975) acordă o mare însemnătate asigurării reţelelor c de comunicare eficientă pentru optimizarea c.'u de o subgrupare cu statut şi roi. Procesele psihice. cuini K. mintale. « indivizilor prin care îndrume. opus celui natural. în unanimitatea lor. C. „se referă atît la puterea formală cît şi la cea afectivă A. Wallon le denumesc global „socializare". Beniuc) însuşirea moştenirii istorico-cultuvale. semnificînd activitatea sau acţiunea sub toate formele lor.e prezentă. în definirea c. pentru devenirea omului fiind indispensabila (aşa cum arată INI. CONDUCERE. accentul se pune pe modul de a se conduce şi de a acţiona mintal şi motor al subiectului într-o situaţie dată sau in situaţii tipice. hang. grupurilor de muncă. adecvat !>upa C.N. pn •. La o astfel de concluzie a ajuns A. c. cadrul cultural. cărora diverşi autori pun accentul în mod diferit şi anume: a. în cadrul acestui proces se pot distinge. nerecomandat. între comandă si 130 131 .!. lnrmal sau informai. prin enculturaţie (v. este un proces in care tacticiie se subordonează strategiilor. informare completa şi oportună.) Discuţiile în jurul calităţilor optime ale liderului s-au dovedit a fi infructuoase (K. dar şi o problemă de interacţiune psihosocială. (R. democratic si libera!. După P. care este delimitat la sfera reacţiilor obiective şi observabile. a reprezentat un factor esenţial în selecţia mutaţiilor genetice astfel îneît ereditatea umană conţine un potenţial adecvat condiţiilor existenţei sociale. "lotuşi. 3) însuşirea mijloacelor de comunicare simbolică. de asemenea. Astfel se descriu C. Mai importantă este competenţa în c. cît si ia activitate a tuturor persoanelor implicate. Hamblin (1961) a găsit o corelaţie semnificativă între competenţa liderului şi moralul grupei. janet inteligenţa nu este altceva deeit o c.ang). limbajul este un sistem de C. a ralurilor şi constituirea motivaţiei fecundare.. Important este ca liderul. emoţionale şi voliţionale. să realizeze optim o sinteză a cerinţelor organizaţionale şi grupalc. relaţiile intcrpersonale şi de grup. dar se exercită prea puţină putere afectivă. vorbim despre autoritate formalistă şi na de conducere". intelect ive şi afective sînt concepute ca un fel de c.a.i/ă persoanele sau activităţile. Situaţia cupiilor-lup (v. procesului excitativ se bazează pe transmiterea de-a lungul nervilor a biocurenţilor. situat la intersecţia situaţiei şi a grupului. De asemenea. CONDUCTIBILITATE. se preferă acela ce este acceptat şi deci ascultat. deci stăpînirea ştiinţei şi artei c. asumarea de roluri ţi preci. asiwik'yco ceri ulcior existenţi! faciale.se rci:-ij la calitatea comportament. Aceasta se realizează priiitr-un proces de învăţare. patru elemente. Ereditatea organismului uman este necesară dar nu suficienta. funcţie a sistemului nervos de asigurare a propagării excitaţiei. cuprinde şi fenomenele interne subiective. Kaplan afirmi că c. 4) asimilarea treptată a elementelor fundamentale din tezaurul cognitiv al omenirii şi exersarea implicită şi explicită a formelor de c x'mdirc luguă.colo unde aceasta. global. reţelele de comunicare ş.

în legătură cu declanşarea sincronică a mai multor interese divergente. portretului va duce la noţiunea şi raportul de asemănare de formă şi materie. intermediare şi supe- se ocupă psihologia. M. prin formarea de simptome. sfoara devine modei al relaţiilor prin operaţiile materiale pe care le permite. păstrării şi menţinerii instrumentelor care este extrem de importantă. sînt inevitabile în viaţa individului. este pusă la originea scrierii sau gradaţiei. manifestat prin elaborarea unor noi C. C. dealtfel. de pildă. După Laplanche şi Pontalis. distincţia merită să fie reţinută (V. sforii. sociale. Ci.(V. construcţie trenînd astfel adîncurile personalităţii. Ci. supraordonate de factură culturală. într-un anumit context devin scopuri iar scopurile mijloace. Pavelcu. Teodorescu arată că: dacă unealta şi întrebuinţarea ei. P. ca şi a te duce şi a te întoarce pe acelaşi drum". Autoreglajul activităţii intelectuale este derivat de P. de exemplu. Acţiunile secundare le coordonează şi modifică pe cele primare. După şi asocieri fanteziste şi absurde. mai ales. în contextul unei relatări. motiv aţionale şi afective. caracterul şi afectivitatea persoanei. F E CONFABULAŢIE. în acest sens se disting c. individuale şi c. Astfel se naşte o stare de tensiune şi frămîntări care pot căpăta o formă dramatică.) şi principiul invenţiei. 3) atracţie căreia i se opune o respingere şi 4) respingere contracarată de o atracţie. de dezordini ale conduitei şi tulburări de caracter etc. iar c. PSIHOLOGIA CONDUITEI). c. Claparede arăta. dezyoltîndu-se abstracţiunea. voinţa. Janet. Claparede stabileşte diferenţa dintre conflictele mijloacelor şi scopurilor:cel al mijloacelor CONFLICT INTERN. drumului care este compusă din dus şi întors. Chiar dacă aceste două forme nu se pot manifesta izolat. c. pieţei în care se contopesc acte ce privesc poziţia şi deplasarea. interese. intelectuale. este larg dezvoltată în psihanaliză care interpretează nevrozele ca un conflict între trebuinţele de satisfacţie şi trebuinţa ' de securitate sau între pulsiunile sinelui şi apărările eului. în baza unor tendinţe progresive. sau între două sentimente contrare) sau latent. scării. principiile deliberării (reglări secundare de tip raţional în intervalul dobîndit prin suspendarea reacţiilor impulsive). a rînduirii şi a sertarelor.supunere intervine reversibilitatea: „a comanda şi a asculta este acelaşi lucru dar este contrariul. motorii structurate social. medii superioare de tip uman. sau psihice şi anume: cognitive. adică c. In emanciparea c. intelectuale rezultă din interiorizarea unor c. portretului care este la baza reproducerii şi c. ciocnire şi creează probleme de natură intelectuală şi posibilitatea de rezolvare a lor dovedeşte gradul şi nivelul de capacitate intelectuală. C. a împărţirii. Conflictul poate fi manifest (între dorinţă şi o exigenţă morală. Janet acordă un rol decisiv instrumentelor şi relaţiilor de comunicare şi colaborare socială. Janet din sistemul de autoreglaj social. asemănării care este solidară cu cea a diferenţei. suspensive). se produce într-un anumit moment sau este persistent. tendinţe. luînd în consideraţie tensiunile de atracţie sau apetenţă şi de respingere sau repulsie. c. constituie obiectul psihologiei. care sînt foarte elocvente sub raportul înţelegerii şi explicării unor fenomene de care elementare. luptă între motive. conflictul este prin excelenţă un factor al tensiunii afective. la nivel uman şi relevă principiul amînării (la P. c. principiul compensaţiei (combinare sau substituire de c. în acest sens P. S. Actele comune ale punerii fructelor în coş şi apoi ale scoaterii şi distribuirii lor sînt luate ca model pentru sinteză şi analiză. în timp ce al doilea ne conduce spre opţiunea scopurilor an- V. apoi c. Lewin. Tematica ci. Ne referim la: c. După P. Asher consideră. se clasifică şi se ierarhizează ca rioare şi de asemenea ca primare. Conştiinţa rezultă din adăugarea la c. La un nivel superior se plasează c. secundare şi terţiare. Janet descrie o serie de obiecte intelectuale şi c. pot fi considerate ca puncte de plecare ale noţiunilor de mijloace şi mai tîrziu. 2) respingererespingere. Astfel în actul de adunare sau îngrămădire. acesta din urmă putînd să se exprime într-o manieră deformată în conflictul manifest şi să se traducă. Psihanaliza 133 . se vorbeşte în psihanaliză despre conflict cînd în subiect se opun exigenţe interne contrare. Actele de împărţire presupun divizare şi apoi 132 distribuţie în continuare la nivel superior. Arătînd că c. iar mijloacele. descrie patru forme de bază ale conflictului şi anume: 1) atracţie-atracţie. coşului cu mere. simbolică legată de comandă şi subordonare. producţiei. şi de forţă relativ egale şi gTeu de conciliat sau ireconciliabile. c. sertarelor este pusă la baza operaţiei de clasificare. Pavelcu). la c. Janet. CONEXIUNE INVERSĂ v. Ed. presupune trecerea de la multiplicitate la unitate sumatorie ca şi relaţia inversă. coşului cu mere. dar multe din ele pot fi depăşite prin opţiuni în favoarea tendinţelor cu semnificaţie superioară. menţionăm c. în vederea acoperirii lacunelor de memorie sau în contextul şi datorită unor tulburări mintale. K. Tot aşa. că fiecare satisfacere de dorinţă ascunde şi o renunţare. că există trei tipuri de ci. EDBACK. apărute înaintea limbajului. Janet prezintă sugestiv o serie de diverse forme de c. C. dacă c. Ralea sistematizează condiţiile ierarhizării c. P. Tot Ed. conexe lor. deosebit de complexă. de bază a unor c. ale raporturilor şi noţiunilor de cauzalitate. atitudini opuse. vor asigura noţiunile şi relaţiile de cantitate.

voinţă şi caracter. CONSENS. structurii şi altor calităţi ale sistemului complex. desemnează proprietatea. intelectuală. între diferite sisteme sau instanţe. într-un alt sens. în studiile asupra stilului cognitiv unii autori degajă un factor de C. la care se ajunge în urma unor conflicte manifeste sau tacite şi în baza presiunii sentimentelor şi opiniei publice. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta. prin C. ciuperci). semnului sau termenului. în diferiţi. totalitatea ace. în intoxicaţii (alcool. c CONGENITAL. se realizează întotdeauna printr-o coordonare şi constituie o condiţie obligatorie a oricărei activităţi raţionale. Dan-Spinoiu a studiat c.stor nolc comune constituind c.-. CONSECVENŢĂ. stare patologică trecătoare şi rareori durabilă. maladiilor de origine ereditară sau „(lin naştere". propunînd o seric de remedii. indiferent de modificările ce intervin în infrastructura acesteia sau de punctele de vedere din care este considerat C.ie). CONFORT SPIRITUAL. CONSISTENŢĂ. greutate. sistem deductiv. respectarea în tot ceea t<. legile şi regulile de formare şi transformare într-ur. bazată pe acordul cu ambianţa socială. cooperării şi creaţiei. ca un acord sau o convergenţă de opinii.şterea şt reproducerea.i însuşirilor. apar iluzii şi halucinaţii. CONOTAŢ1E. adică de a mi fi contradictoriu în psihodiagnostic. O altă structură au conflictele interindivjduale sau infragrupale. stare persistentă de echilibru şi satisfacţie. gîndirii. caracteristică şi lege a percepţiei constituite. CONSTANŢĂ.). anxietatea. pe baza implicaţiei şi a raporturilor ei cu conjuncţia şi cu disjuncţia. pare a li rătăcit. febră tifoidă). în psihologie. reguli şi idealuri. depune pentru a se redresa. Kallen considera că termenul trebuie utilizat doar restrictiv. folosesc de predilecţie această proprietate a cuvintelor. CONFUZIE MINTALĂ. măsura în care itemii ce-1 compun sînt concordanţi. Uneori. caracterizată prin tulburări ale lucidităţii şi clarităţii conştiinţei (stare de obtuz. volum. în genere). Bolnavul nu-şi aminteşte numele. Burgess interpretează obiceiurile. de largă circulaţie. se exprimă în menţinerea constantă. între pulsiuni. în sens logic. Aceasta însă numai în anumite limite. şi prin eforturile pe care h. c. etc. unghiul de recepţie. în imaginea perceptivă a dimensiunilor. perspective: conflictul între dorinţă şi apărare. CONSERVARE. nu cunoaşte datele calendaristice. deci denotaţie. dispoziţiilor. chiar dacă variază distanţa. asociaţii marginali» etc. ea se fundează simplu pe identitate". desemnînd un acord. Kaport între cunoştinţe care iudică aceeaşi direcţie de _ interpretare. ca. în evaluarea testelor. operaţie prin care se defineşte un invariant de substanţă. H. în sens psihologic. în psihologi*?.consideră c i . G. v. clasă e t c . caracterologică. acelea ale zonei 134 135 . ceea ce f a c ulterior posibilă recuno. ceea ce duce la dezorientare în timp şi spaţiu. în genere de respectarea normelor umanismului comunist. mne/ice este uitarea. prin care se exprimă omogenitatea testului. opinia publică.Iaci şi gindeşii. caracteristică a relaţiilor de cooperare si interdependenţă. în traumatismele craniene. în colectivele de muncă.. ca ansamblu al faptelor psihologice ce apar în conştiinţă datorită cuvîntului (deci atît conotativ cît şi denotativ) şi semnificaţie. calitate a unui sistem axiomatic de a nu conţine o formulă oarecare în acelaşi timp cu negaţia ei. Actele bazate pe limbă. a aceloraşi principii. constituie acel aspect al scmnuicatiei unui cuvint care nu este comun pentru toţi vorbitorii unei limbi trezitul în diferiţi vorbitori ecouri afective. precizată lexic şi semantic (a sensului. se calculează prin diverse formule un. zonă siabilă. aceeaşi concluzie. odată con- c servarea construită. edificare . unitate de orientare între sentimentele sau gîndurile unei persoane sau acord general în gînduri şi sentimente la membrii unui grup social. Contrariul c. Amintim şi despre instinctul de c. l'ark si E. idealurile ca cxprimînd un c. Se deosebeşte de demenţă prin conştiinţa pe care o are subiectul despre dificultăţile sale. coeficient de c. în logică. j l'iaget scrie: „descoperirea noţiunii de conservare de către copil este întotdeauna expresia construirii unei grupări (logice sau infralogice) sau a unui grup (matematic) de operaţii. în sensul coeziunii trăsăturilor şi despre c. Ca trăsătură de. Se vorbeşte şi despre c. 1"\ l'aullian. cei fiind constitutiv fiinţei mnane şi acesta. climat al întrajutorării. memoriei. morală. se denumeşte cel de al doilea proces al memoriei de păstrare a informaţiei (după ce a fost fixată*. Constă din funcţionarea anormală a percepţiei. C. îndeosebi poezia. De aici. totdeauna şi îi» orice împrejurări. pentru a sugera stări afective în contextele în caic apar (opus denotaţiei. luminozitatea etc. indică existenţa unor convingeri ferme şi a unei mari forţe voluntare. Caracteristică a gîndirii care respectă cerinţele principiilor gîndirii. făcea o deosebire între sensul cuvîntului. Este condiţionat de echitate. unui semn lingvistic de a se referi Ia uu ansamblu de obiecte care au notr comune. nu ştie unde se află. astfel îneît rezultatul dat la un item să fie semnificativ' pentru rezultatul general obţinut ia test. Kste întîhiită în unele infecţii (tifos exantematic. R.. în sensul supremaţiei valorilor morale în conduită. în condiţiile absenţei conflictelor şi a realizării de sine nestingherite şi favorizate de împrejurări.

Gibson arată că parametrii c. CONSTRÎNGERE. pe această bază realizîndu-se un fond aferenţial peste care se suprapune oricînd o nouă aferentă a cărei valoare funcţională momentană este determinată de acest fond. Principiul c. c. treptat. se opune empirismului mecanicist. se deosebeşte de concept din logica formală care reprezintă o categorializare inerentă realităţii. J. operaţii. datorită activării unor structuri interne. creaţia ca efect al libertăţii de construcţie mintală prin recombinările dintre scheme. în sensul dialecticii marxiste. a individului. mod de determinare a unei acţiuni printr-o presiune exercitată din exterior în chip organizat prin reglementări sau difuz. ceea cu ţine de modul de structurare a subiectului la un moment dat. în limitele arătate. după Piaget în urma decentrării prin coordonare. Construcţiile mintale nu pot fi identificate întru totul cu realul dar nici nu pot înlocui total realitatea. Gonseth). în desfăşurarea psihică c. el nu reprezintă şi nici nu simbolizează evenimente ci permite cooperarea şi operarea cu ele. termen utilizat de G. după gestaltişti. Durkheim consideră că în viaţa socială legea c. în epistemologie c. o unealtă care permite nu numai discriminarea ci şi organizarea şi anticiparea lor. perceptive fiind relativă. după behaviorişti ca rezultat al învăţării perceptive (Hebb). atitudinea favorabilă construcţiei materiale şi spirituale. înzestrarea. se defineşte ca un discriminant creat de persoană pentru a discern} între asemănările şi deosebirile din cadrul evenimentelor cu care se confruntă şi în acelaş' timp o bază pentru a. Organizarea superioară a percepţiei după schema obiectului permanent (P. este în chip necesar bipolar şi operează asemenea axelor de referinţă dihotomizate. în parte dobîndită. care se exprimă prin înfăţişare. de mărime. dispune de un centru de utilitate (un set de evenimente pe care cel care îl foloseşte consideră că le poate ordona cel mai convenabil înăuntrul contextului său). în parte ereditară. este atît la baza reproductivismului cît şi a productivismului susţinut de atitudinea transformatoare. fapt clar relevat în fotografie. care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual. în percepţie. C. C. Un astfel de model reprezentativ. reactivitate. predispoziţie la anumite boli. structurare. C. tendinţă spre realizare cu accentul pe obiectivare. c. informaţii în baza selectivităţii şi finalităţii. de asemenea. prin moravuri şi opinii şi. proces neurofiziologic cu desfăşurare spaţio-temporală. Bruncr). E. intui Sionismului şi instrumentalismului. rămîne adecvată obiectului. în sine însuşi este tipul de contrast pe care îl percepe persoana şi nu o reprezentare a obiectelor. Kelly în cadrul teoriei constructelor personale (v. Deci c. formă. volum se formează la copii. poate fi formulat explicit sau poate acţiona implicit şi poate constitui un facsimil neprelucrat de trăsături ale lumii. deci dintr-un sistem de caracteristici perfonmite. temperament. în alte condiţii — cum ar fi în vederea unor oameni de la mari distanţe. folosită pentru a da sens acestora şi pentru a le anticipa. chiar dacă uneori mai puţin eficient) şi un set mai îndepărtat de eve- nimente în relaţie cu care nu are utilitate. personal. aptitudini etc. Cunoaşterea este întotdeauna o construcţie^ şi reconstrucţie (F. îşi elaborează formele şi obiectul său.). imaginea nu suportă diminuări sau deformări. este decisivă. trebuie să fie înţeles ca un principiu al organizării sau modelării intelectuale re mijloceşte atît reflectarea cît şi creaţia ce se sprijină pe datele reflectării şi se validează prin practică. apare ca o interpretare impusă asupra evenimentelor. C. sînt în afara filonului de motivaţie dominantă. CONŞTIINCIOZITATE. pînă la distanţa de 20 m. atitudine ce se dezvăluie prin efortul depus de către o persoană în vederea desfăşurării activităţilor — cantitativ şi calitativ — la un nivel superior. datorită unor mecanisme de ajustare sau acomodare (J. C. intervine un motiv care este însă indirect şi negativ. CONSTELAŢIA AFERENTELOR. sistem care la rîndul lui reprezintă o creaţie personală. CONSTITUTIV. legea C.uzuale de acţiune umană. Meyerson) este însă condiţionată de familiarizarea cu obiectele şi de exersarea în cîmpul imediat al activităţii. în conformitate 137 136 . Deşi proiecţia optica a unui stimul mai îndepărtat se diminuează în raport cu cea a unuia identic apropiat. al modelării după un continuum experenţial. un registru de utilitate (un set mai larg de evenimente de care se poate ocupa construcţia. ceea ce rezultă din organizarea nativă a subiectului. care se operează. de evitare. prevederi ce se bucură de autoritate dar nu sînt intim asimilate. Fiecare persoană realizează pentru sine un model reprezentativ al hunii care îi permite să dea sens şi direcţionalitate comportamentului său în relaţie cu aceasta. Şi în cazul acţiunii prin c. constînd în sinteza aferentelor venite pe căi diferite la un centru nervos. exclude acel: elemente irelevante pentru distincţia. C. nu se mai realizează. proiectată. se organizează şi interrelaţionează în cadrul unui sistem de c. semnifică caracterul activ şi creator al gîndirii care prin modelare. C. exercitate dinăuntrul subiectului de norme. CONSTRUCT. semnifică reflectarea ca o reconstruire analitico-siutetică a realului şi. cu trăsături bine definite. „CONSTITUŢIE SOMATOPSIHICA. idei. congruentă metric cu acesta. CONSTRUCTIVISM. de ex. sau c. în continuare. este rezultatul reglărilor perceptive în baza unui program ce implică şi etaloane informaţionale. susţinere a tot ce reprezintă o contribuţie pozitivă.

servesc la desemnarea obiectului si la formularea unei atitudini faţă de el.Ey). dorind şi îăcînd eforturi de a merge.. Marxismului i se datoreşte aserţiunea demon139 . Limba constituie forma socială a c. ca. legată şi inclusă în relaţiile socialo practice. asupra unor lucruri prin intermediu! altora (al uneltelor-iucruri destinate special acţiunii asupra altor lucruri). lJazîndu-se pe practica existenţei sociale. P. existentă şi pentru alţi oameni şi numai astfel existentă şi pentru mine însumi". devine conştient ele mers.:". Pupă A. mijlocită prin limbă. Ev arată că „asumindu-şi funcţia de a. CONŞTIINŢĂ (Uit. constind din reflectare decodificată prin cunoştinţe. iu condiţiile căreia silisfacercaintereselor individului se realizează în mod social. Efectul de „a-ţi da seama" ce exprimă emergenţa autoorganizării sistemului psihic uman presupune prezenţa prealabilă la subiect a unui ansamblu de semuificanţi şi grupuri operaţionale reversibile. Piagel). mijlocite prin praxis şi cogniţie. Dezvoltîndu-se în ordinea acţiunii reglatoare. o expresie verbală. Rubinslein).. clin proprie conştiinţă. Dialogul este responsabil pentru discriminarea dintre sine şi altul. a conexiunii inverse dintre rezultatele actului şi structura mentală. ca: „o conduită particulară mai complicată. e. presupune reducerea jenomenutu: Ia esenţă." în consecinţă. lucrurile în interacţiune. pentru că. este condiţionată de actul „supraadăugat" al comunicării. designînd-o. fiind şi structură a C. legătura. Cuvintele încărcate cu semnificaţii categoriale. la reflectarea obiectului ca obiect.if.N.adaptare de tip uman. iar actul de c. Marx arăta că individul nti se naşte cu o oglindă în mînă prin care să-şi identifice propria fiinţă. sălbaticul. la nivel social şi individual.cu normele perfecţionării şi în . spune Marx. c. Janet defineşte c. în care se descoperă (pot fi deduseşi utilizate relaţiile esenţiale. fiind o trăire a experienţei într-o situaţie dată (H. forma de desfăşurare a activităţii. pe care L. Epistemologic. fixate verbal). Marx arătase că. supraadăugată acţiunilor elementar. categoriile sînt treptele acestei desprinderi. adaugă acestuia o nouă reacţie. v. sa vitală cu activitatea şi dobîndeşte. obiectele încep să apară nu numai ca obiecte alu trebuinţelor personali: ale individului. vedea Marx specificul uman distinct de cel propriu animalelor care nu se detaşează din mediul natural „întrucât nu produc la nivelul universalelor lor". nu se desprinde pe sine din natură. cind. în general. Făurită în practică. de sine. sau. actuale devenirii sale. practică. oricăror constrîngeri.u". în aceste relaţii sau atitudini. construcţie. omuhii ca individ social (S. dintre momentele anterioare şi cele. datorită unei combinaţii de reflexe. datorită cărora „întâlnirile" subiectului cu lumea sa sau transformările interne să genereze semnificaţii. în consecinţă. dar şi ca lucruri a căror semnificaţie este determinată de relaţia lor cu nec-:tăţile S"ciale Acţionînd. după cu ia arată A.a fi conştient înseamnă a te înscrie în povestea propriei tale experienţe" . I. permite desigilarea (J.i. elaborată prin activitate socială şi cucul turaţie. copilul însu. genetic. omul descoperă tot mai profund însuşirile lor obiective". a înlimplăt. ale subiectului. bazată pe un model comunicat ional intern şi intern-extern. Această experienţă nu este însă doar rodul activităţii individuale. opunerea lor variabilă (acelaşi motiv faţă de mai nuille ohiectescop. scientia —ştiinţă). implică detaşarea bazală subiect-obieet si elaborarea de relaţii faţă de mediu. C. Această confruntare duce la „neutralizarea obiectului-scop''. puncte nodale în reţeaua carc-1 ajută s-o cunoască şi s-o cucerească. individul asimilîndu-şi-o prin învăţare. Janet). esenţială..rie kubinstein. structura activităţii instrumentale presupune fundamental detaşarea motivului de scop. autooi gannare eu cjecte emergente şi autoreglai la iiirelul coordonării •necesităţilor siibieeiiee cu necesitatea obieetieă. Pamfil afirmă: „condiţia liminalâ a conştiinţei umane este dialogul". vorbi. adică ale cunoaşterii lumii. în procesul muncii. prin aceea că înainte de a construi practic să proiecteze mintal. iar H. ce dispune de semnificaţii şi-şi integrează pragmatic şi semantic ambianţa. intervine un dialog interiorizat cu propria persoană. Şi limba este însă. în faptele de c. Vîgotski le califică drept 138 „unelte spirituale". odată cu transformarea structurii activităţii omului se schimbă şi structura c. combinare şi structura limbajului.eontiev. Janet considera că . după cum în dezvoltarea c. Implicînd în activitate şi relaţiile sociale. d<. Omul conştient se desprinde pe sine. so dezvoltă şi persistă în acţiunile sociale de cooperare (I'. P. conştiinţa reală. Lcnin precizează: „în faţa omului se află reţeaua fenomenelor naturii. punînd. Marx: „limba est-. modalitate procesuală superioară a sistemului psihic uman. structura operaţiilor de selecţie. se fundează pe experienţa acţiunii şi comunicării vii. trebuie considerată în primul rînd în unitate cu activitatea socială d • transformare a lumii. c. în plan subiectiv. subiectul se ridică in faţa lumii sale. căci identificînd această lume. Leontiev. de ex. îşi păstrează.. oamenii înainte de a transforma lumea în mintea lor au transformat-o practic pentru ca apoi omul să se distingă. c. „Odată eu apariţia muncii social-organizate. a formei la conţinut. este implicată experienţa şi tocmai de aceea c. Este o „reacţie l. diverse motive convergente spre acelaşi obiect-scop). îşi apare sieşi. ciur. el se înfruntă cu sine însuşi. act cu-ştiinţă.i reacţie". genetic şi funcţional. Omul instinctelor. a •particutariilui la general . ci se reflectă ca într-o oglindă în altul şi pe această cale îşi delimitează eul." Ed.şindu-şi mersul. C. ci are o geneză socialistorică. cum — cu.tntliti la necesar.

sau a se identifica structural cu ele. în psihologia clasică şi mai ales la K. individuală. acestea din urmă în adolescenţă. L. focar de excitabilitate optimă (Pavlov). clare şi altele de c. Există însă şi prezentări ale dinamicii c. socială înglobează totalitatea c. crepusculară. Intre c. Husserl o consideră ax al fenomenelor conştiente în care se întîlnesc noematicul. este un proces de reflectare cognitivă de către om a lumii şi a lui însuşi. în geneză dominînd succesiv percepţia şi emoţia. în sensul fenomenologic şi structuralist. c. corespunde centrului. a selectivităţii şi intervenţiei creative în mediu. clare este interpretată ca un efect de iluminare sau insight. deci latura obiectuală şi noeticul ce exprimă subiectivitatea. ca o sinteză creatoare luînd ca model cîmpul vizual în care se identifică un centru şi zone periferice. Prezentarea topicii şi dinamicii fenomenelor de c. pe oricare dintre procesele psihice senzoriale. despre lume este coercitivă. individuală sînt raporturi complexe şi de unitate. Prima este genetic decisivă. James distinge stări substantive. întotdeauna însă c. complementaritate sau contrarietate. zone evanescente de hallo ce se pierd în obscuritate. c. Ey consideră că structura primară a c. 141 . rezultă. este integrarea experienţei astfel ca să poată fi totodată unică şi multiplă. în realitate. Topic. în genere. mai mult sau mai puţin elementare. Vîgotski dovedeşte că fiecare proces psihic poate ocupa o poziţie dominantă. apariţia c. de care se ocupă psihologia. fiind deschisă atît spre obiect cît şi spre subiect. gîndirea şi imaginaţia creatoare. legate una de alta. Este ceea ce ne trimite la caracteristica fundamentală a sistemului conştient. Atît E. C. în primul plan al c. individuale fără a se reduce la acestea. fără' a le explica. nu există altfel decît ca o priză de c. prezentînd măsura reală a lucrurilor. Structura subiectivă a semnalului complex conştient implică o relaţie biunivocă de la obiect spre subiect şi de la subiect spre obiect. în timp ce c. iar L. şi psihismul inconştient pot fi de sinergie. angajează toate procesele psihice şi presupune interacţiunea dintre afectiv şi intelectual (S. asemenea emisferelor de Magdenburg. Desigur. primul dintre ele aparţinînd lui \V. de sine este condiţia esenţială a activismului autoreglator. W. au la bază interacţiunea optimă a celor două sisteme de semnalizare. Rubinstein arată că abordarea psihologică a c. despre lume se bazează pe modele sau imagini ale realităţii obiective. Focarul de c. H. sînt procese informaţionale şi tensionale de ordin psihic. este noesonoematică. observăm persistenţa topicii proceselor vizuale. ca nonconştiente sau inconştiente. intelective. P. Esenţială în procesul c. însăşi formarea proceselor psihice se integrează în acest proces de constituire globală. a limbii. Aceasta presupune un ansamblu de cunoştinţe prin intermediul cărora reflectarea lumii dobîndeste înţelesuri. Importantă este însă o anumită coarticulare sistemicâ. în cea mai largă măsură. E. Rubinstein).strată: „Conştiinţa este de natură socială si va rămîne astfel atît timp cît vor exista oameni". voinţa. despre lume şi c. în afara existenţei sociale. sociale nu poate apărea şi nu se poate menţine c. sistemică. psihicului şi c. memoria. Penfield). a practicii. dobîndind atributul de c. Şi în acest caz. Cunoştinţele apar ca premise şi produse ale activităţii de reflectare conştientă. c. se delimitează o zonă a C. aceasta din urmă reprezentînd tematica predilectă doctrinelor psihanalitice. aceea de a consta din două „compartimente" complementare. în fiecare din momentele ei (A.Fessard). necesitatea obiectivă inexorabilă. Considerat relativ static acest tablou al psihicului conştient şi inconştient coincide cu cel furnizat de neurofiziologie care introduce conceptele de dominantă (A. Husserl cît şi reprezentanţii psihologiei naturaliste sau funcţionale nu reuşesc însă decît să descrie unele particularităţi ale desfăşurărilor de c. de sine. Relaţiile dintre c. relaţiilor sociale. Buhler. apărînd ca un revers al c. afective sau voliţionale. ce dispun de claritate. James care vorbeşte despre un „torent" al stărilor psihice haotice. de sine sau autoconştiinţa. Deci nu se poate afirma existenţa unei c. exclude posibilitatea ca aceasta să fie privită ca un produs finit. şi psihismul inconştient. stare de vigilenţă (\V. ca o construcţie sistematică în care sînt implicate toate procesele psihice. şi stări tranzitive. din recurenţele mediului social şi uman asupra individului. imposibil de conceput una fără cealaltă: C. Punînd natura şi societatea „între paranteze". reprezentînd „franjuri". C. în ipostaza lor anterioară. Categoria întreg-parte nu este aplicabilă acestui raport. Wundt calificase c. ca reflectări ale existenţei sociale şi ca procese indispensabile ale acesteia. Prima este bază pentru secunda dar nu poate exista fără existenţa secundelor. Ceea ce se integrează. ci a unor stări psihice situate în diverse faze. şi care ar putea fi calificate. despre lume. W. Husserl a iniţiat analiza „în sine" a c. C. Vîgotsk'i înţelegea c. fiind aceea de esenţă-fenomen. Pavlov menţiona că efectele de c. intermediare între c. socială şi c. este o condiţie necesară dar nu suficientă. mai apropiată de realitatea lui. sau conştientizare. toate viciate de eroarea subaprecierii însemnătăţii factorului conştient. în care eul operează transformări asemenea unui sculptor în piatră. în acest sens am putea înţelege intenţionalitatea pe care Ed. heterogene. Important este ca să se înţeleagă fenomenele de c. Janet este primul din cei ce arată că fenomenul de c. a cărei emergenţă se exprimă în efectul conştient şi a cărui ierarhizare variabilă nu numai genetică dar şi funcţională poate aduce. la diverse niveluri de 140 conştientizare. de claritate şi luciditate. Uhtomski).

în consecinţă. din viaţa si activitatea omului.Dialectica gcnc:ei conştiinţei cs. Normal. de scurtcircr. întrucît stările :. apropiate de automatisme. în stări de disolnţie patologică apar simptome d ~ < autism. depinde de consistenţa sistemului psihic. Rubinsteiu arată că: ' „ î n t o t deauna. „înfond.. orice acţiune fiind o poliţă asupra viitorului.stive asemenea infrastructurii sale semantice. 3) legitatea. .ate a experienţei' (H. duratei continuitate prin endosmoză.ii fixaţii obsesive si desfăşurări superficiale. Similar. menţionăm: 1)funcţia de reflectare cognitivă.Merleau-I'ontv îl comentează astfel pe lîergson: „din această c contralovitură a Im. ca o zonă disponibilă în care se zămislesc acţiunile.e succed fără să se distingă. . în raport cu C.e referă l.ul reprezintă o configuraţie stabilă la care se articulează cîmpul experienţei trăite actual. nefiind exterioare una alteia. pe care o caracterizează după particularităţi ale cîmpului său. înţeles ca „o totalitate limitată şi organizată autohton". este dirijat. Uăsătura sa distinctivă fiind organizarea. de extrapolare sau proiecţie. 2) funcţia anticipativii sau predictieă. C."M. aşa cum spunea Simonne de Beauvoir. decizie. exprimată in organizarea riguroasă coerentă şi antientropică a sistemului cognitiv în ordinea implicaţiilor necesare.-.. memorie. ca „o scenă a actualităţii trăite". ea este cunoaşterea cunoaşterii". de urmare consecventă a normelor. atenţie selectivă. cîmpul de c.iii asupra etilui. Pentru lîergson. parte componentă. „necesitate perpetuă de schimbare a perspectitivei. psihică de tip cognitiv şi C. Dufrenne consemnează: „conştiinţa este mai mult de cit cunoaştere. de care el nu-. Astfel se produce o contracţii' a demersurilor urmată de o adaptare explozivă. se desprinde reflecţia asupra lumii .'e . aftetieu. Cea mai cuprinzătoare caracterizare a c. 2) facultativitatea.. c. de bază energetică. afirmă ceva ce nu . în primul rînd. din şocul vieţii asupra cunoaşterii sale. afectivă) şi de elaborare conştientă a motivelor şi relaţiilor afective. 11. să relevăm locul central şi supraordonat al proceselor cognitive in siMemid psihic uman. Tratarea subsistemului C. acest sens al „transparenţei" pe care u oferă cîmpul odată instalat. după Bergson. de corelarea necesară a cunoaşterii. bazate pe o anumită structură operaţională. H. morală sau axiologică nu este valabilă decît dacă se iau în consideraţie conţinuturile.şi pe trăsăturile personale.-. intervine fenomenul de c. de sine se întemeiază pe modelul culm . ca în cazul alcoolemiei. Ev). 'II. I-'. în stările de afect intervine o îngustare •<< cîmpului de c. activitatea psihică începe să apară în calitate de conştiinţă.rc<: e şi ii rai hi . afectivitatea apare în mai multe ipostaze. axiologică nu este mai puţin o c. conferă. Distincţia între c. liste ceea ce dă curs în forma libertăţii a necesităţii morale. Kubinstein însă scrie: . . S. de sine şi de derealizarc. „multiplicitate de dimensiuni elastice şi fluctuante". obiect al integrării. concepută ca un interval de actualitate. conştiinţa c. Bergson prezintă c. -lj funcţia finalistă sau de orientare spre scop.iccca a unei pitnryi în forme pr< •i.'ini! procesele interne ale c. Caracteri. psihică. Ey cultivă o concepţie organismic-dinamică despre c. afectivităţii şi reglajului conştient. ca trăire a experienţei de li ic et vuite în cadrul cîmpului total perceptiv prin mijloacele limbajului şi în condiţiile derulărilor operaţionale. chiar şi „judecat <. Kibot. ca o construcţie între instinct şi inteligenţă. Sînt particularităţi ale dinamicii C. ci dimpotrivă. izolate în anumite structuri. c. a fi liber înseamnă a fi morar'. Dar autoreglajul conştient sau voliţional c^te la fel de important fără a omite însă că -voinţa se sprijină cu necesitate pe gîndire. pentru că. ci prezintă o ierarhie de nivele călit. Aceasta este baza acţiunii care presupune interes. din trăirile sale nemijlocite. In acest sens. 3)funcţia proiectieCu do extrapolare in proiecţii şi planuri a unor con- ţinuturi subiecliec. implic-iud o penetraţie mutuală şi definind o succesiune în simultaneitate. Organizarea vieţii de relaţie şi organizarea sinelui se inteipenetrează. de unitate indestructibilă dintre vorbă şi faptă. Fiind o trăsătură de unire între ceea ce a fost şi ceea < • va fi (observăm că < atît reconstituirea trecutului cit şi proiectarea viitorului presupune reversibilitate operaţională). izvorăşte conştiinţa'. ca o prczentifieare a mediului şi fiinţei. privită în relaţiile ei cu realitatea şi activitatea. aparţine lui Lcnin: „conştiinţa omului nu numai că reflectă lumea143 142 . de unde derularea caleidoscopică a experienţei". deci o multiplicare şi coordonare a planurilor de activitate psihică. se vorbeşte despre stări de conşeienţă. se^ vorbeşte şi despre o c.şi asupra sa însuşi. ca o organizare inteligentă a elanului vital. semnifică. nu este dec: doar o mărime extensivă. S. controlului şi organizării conştiente (de unde c. ca modalitate superioară a sistemului psihic uman ne obligă să evităm orice tratare unilaterală sau reducţionistă. Hy insistă asupra conceptului de cîmp de c.pe măsură ce.şi dă seama. înţeleasă ca disponibilitate de cîmp. ca o conservare şi o acumulare a trecutului in prezent. l'rin corelarea celor două subsisteme si1 realizează detaşarea de mediu şi implicarea în mediu. în cazul instalării pe zone întinse ale cortexului a unor procese de inhibiţie. Aceste caracteristici sînt: 1) verticalitatea — trecerea succesivă do la un nivel la altul.tc reflectare conştientă a ceea ce se găseşte in afara ei". dincolo de care trebuie menţionate particularităţile psihice funcţionale şi de conţinut. orientat si polarizat.pe cînd c. M. în cazul hipertrofierii c. datorită proeminenţei unor tendinţe. De la Th. ca un punct de articulaţie între durată şi spaţiu. Cîmpul de C. în cazul reducţiei acesteia. nota de valoare.t ideile mele ci la obiectul acestor idei".it".

aparent inactivă. concept psihanalitic introdus de Frcud şi utilizat de acesta mai ales în •cadrul teoriei economice a refulă- rii. de la adult. 1952). de regulă. Există şi contracţii izometrice. se bazează pe imitaţie şi empatie. cu d<••«•urnind procesul care stă l'< bazi numeroaselor activităţi defensive ale eului. CONTRAINVESTIŢIE. se înţelege mai mult interrelaţiile directe dintre persoane. principale şi secundare — •externe şi interne — antagoniste şi neantagoniste. 145 144 10 . C. a sistemelor de reprezentări. fizice. coexistenţa şi negarea reciprocă a termenilor. desfăşurat. bucurie e t c . Sherrington pentru a desemna acele organe de simţ la care recepţia necesită contact nemijlocit. constînd în accentuarea reciprocă a clarităţii şi pregnanţei stimulilor prezentaţi în acelaşi moment în cîmpul perceptiv. relaţie de opoziţie.ie. desfăşurare calmă. care presupune scurtarea muşchilor şi efectuarea unui lucru mecanic extern. CONTACT SOCIAL." descrise de Gustave Le Bon. a reprezentărilor. în cursul efectuării unui lucru mecanic. c a . dintre motivele de diverse feluri. manifestată prin rigiditatea fibrelor sale componente şi determinată de pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de decontraci. evitînd în percepere sr. CONTAGIUNE AFECTIVĂ. CONTRAST SENZORIAL.: C. Se disting c fundamentale. Teoretizarea filosofică a c este viciată de neînţelegerea caracterului activ al cunoaşterii şi a legăturii ei cu practica. alarmă. de ex. în activitatea colectivă de muncă. este o categorie fundamentală. Contracţiile obişnuite ale muşchilor sînt mixte. C. incompatibilitate între doi termeni contrari (afirmaţie şi negaţie). în care apare o tensiune în muşchi. CONTRACTILITATE. re•prezentînd forţa motrice a oricărei dezvoltări. transmitere de la un individ la altul. Psihologia este interesată în considerarea c relevate de biologie şi sociologia şi •studiază c din sfera psihocomportamentală. Există două tipuri de contrast: succesiv. în viaţa curentă. în dezvoltarea psihică îşi găseşte o largă şi specifică •confirmare legea negării negaţiei. sub raportul atitudinilor şi valorilor. fie în evidenţierea unui stimul sub influenţa stimulilor incriminaţi (de fond). în mare măsură. în stările de mulţime. dar nu se produce scurtarea lor. mai poate însenina şi rezultatul. c.1zul tactului. în relaţiile interpcrsonale şi în existenţa de grup. Marx a propus o filosofie ce depăşeşte c. : deosebirile calitative dintre fiziologie şi psihic. C. actual. dar diferit calitativ. în teoria şi metodologia dialecticii marxiste. stare de contracţie-prelungită sau permanent l a muşchiului. Deosebit de telereceptori. constituie esenţa tuturor proceselor naturale. cum este. 1924). exprimînd unitatea contrariilor. pri. nu numai desfăşurarea unui astfel de proces. Park şi Bourges.a. Mecanismul contrastului îl constituie procesele de inducţie reciprocă şi autoinducţie care au loc pe baza interacţiunii diferitelor cîmpuri receptoare şi verigilor structurale ale unuia şi aceluiaşi sistem aferent. simultan. do stări orientate cognitiv şi prin care subiectul se contopeşte cu obiectul său. Contrastul succesiv are o sferă de întindere mai mare decît cel simultan. vie se identifică cu intuiţia perceptivă. fenomenul ca. CONTRACTURA. modelarea reactivităţii emoţionale a copilului.obiectivă dar o şi creează. reuniuni. în logică. este mereu prezent. la nivel inconştient. negare reciprocă. în structura fiecărui analizator există mecanisme speciale de accentuare a contrastului (J. în c.. este foarte puternică şi poate duce la comportamente ce scapă autocontrolului individual. Scurtarea este precedată de o fază de latenţă şi este urmată de o fază de decontracţie (relaxare). Aceasta constituie condiţia nu numai pentru iniţierea dar şi pentru întreţinerea şi continuitatea interacţiunii sociale. proprietatea specifică a muşchilor de a reacţiona la excitanţi printr-o serie de modificări (mecanice. constînd în creşterea acuităţii senzoriale faţă de stimulul prezentat la scurt interval după acţiunea mai îndelungată a unui alt stimul de aceeaşi modalitate.s. c a . CONTRADICŢIE. susceptibile <le a crea un obstacol în faţa reprezentărilor şi dorinţelor inconştiente şi care astfel nu permit celor din urmă să treacă in conştiinţă sau inutilitate. chimice. exprimă creşterea sensibilităţii ca urmare a interacţiunii stimulilor net diferiţi chiar opuşi şi care acţionează succesiv sau simultan asupra aceluiaşi analizator. mijlocind automişcarea acestora. constă in investiţia (v) de către eu. logica formulează principiul noncontradicţiei. CONTACTRECEPTORI. morfofuncţionale).. în acest sens. a atitudinilor etc. Formă de meditaţie placidă.. prin c. dintre afectiv şi intelectual. difuzare şi generalizare în masă a unei stări afective de entuziasm. pe stadioanele sportive. contrarietatea (polarizarea) afectivă şi caracterială etc. sociale şi psihice. ca patient (cel ce suportă) al influenţelor din afară şi nu şi ca agent al cunoaşterii şi acţiunii. „stadiu iniţial al interacţiunii sociale. Materialismul mecanicist consideră subiectul numai ca receptor. dintre percepţie şi intelect. în dez- c voltarea psihică a copilului. Faptul este evident la spectacole. CONTEMPLAŢIE. c. termen introdus <lc Ch. depresiune. înregistrîndu-se tre- cerea de la faza izometrică la cea izotonică. adică: lumea nu satisface pe om şi omul se hotărăşte să o transforme prin acţiunea lui". Astfel este în unele „stări de mulţime. •• i reflexie orice încordare sau efort. prin strategia transformării lumii. Cel mai adesea are loc o contracţie izotonică. Gibson. C. pregătind stadiile ulterioare" (K. Contemplativitatea este defectul principal al materialismului premarxist. se produce.

a c ţ i u n i l e a l t o r j i e r s u a n i ! d e î i c-li condiţionate (-MIIH ţ m n i . semnificaţii şi semne.inhibitoare sau facilitatoare asupra neuronului respectiv. fenomene sau a notelor definitorii ale unui concept. comunicării.1 n <lc detectare." C. ia ferer. legi10* 141 . î u t n i c i t viiuu d o r n l . dirijare. H C I p..'lel susţine că numai atunci cînd sLî!>eş1e autoreglarea intervine c. în alt sens. Keprezentîsid o formă de manifestare a integrării senzoriale. mternalizan concepţia sa după care devianţa tle la norme generează . ea in construirea .ştiinţa.ncord:<. organisme vii şi în societate" . iar forma apare ca structură informaţională.i precis. Exemple: c. C. Astfel se ignoră conţinutul obiectu' şi necesar al cunoaşterii şi vieţii sociale. în iată persoanei celui analizat. se întâlneşte la nivelul neuronilor din formaţia reticulată. r . supraveyherc. Mills).. cenzură. d u p ă l'resionli ^i Sehv. funcţii manifeste sau laicul'pentru aceste grupuri etc. asupra unor efectori. n ierul de reglator al c. rezultă din convenţie sau sentimente de interes comun.. Gorth şi C. susţinînd că toate normele si mijloacele de coraportare a indivizilor.scn-scîsid ă : negrii pe -galben. doctricaudat. ! senzorială. trecerea lui în formă şi invers.F.<t pe relaţii de contraste. Xa. inclusiv limba şi dreptul. C. ceea ce face neapărat necesară. acorduri intervenite istoriceşte între oameni aşa cum se induc convenţiile între state sau instituţii. a semnalelor. M.TÎ . fVili oergoi.) realizat de Ja terapeut la pacient. Interpretările psihologice urmăresc dialectica raporturilor dintre c. constînd în aferentarea aceluiaşi neuron cu informaţii provenind. şi de asemenea. Distingînd autoreglarea -.'ii. mod de organizare a conduitelor. deschizîndu-se calea instrumentalismului şi operaţionalismuiui. în psihologie. şt chiar pentru indivizii controlaţi.s. ila. Jh -l v i d e pe roşw. adică.a comportamentului violator de norme. CONVERGENŢA AFERENTELOR. verificare.•. propriile complexe şi rezistenţe interne. implicit. atitudini şi comportamente. CONŢINUT. atitudinea exagerată de urmare a normelor formale de conduită socială şi de strictă respectare a lor.. ..s. să nu servească nevoile societăţii. pierde.societate pentru adaptarea forţei creative. şi un c. P'tr. totalitatea elementelor şi proprietăţilor unor obiecte. de gradul în care indi\-izii înlr-csocietate pot sâ-si asume . de pe ni ai multe cât senzoriale.ife. în . inker JII o r d m e de.i1 eife.istn! ciorna fii cel luai aeceniu.K de socializare. C O N T R O L SOCIAL.disting un c. face părudin cu fiindcă depinde do „gradul în care imnvidid îşi u. in o.ine-. Nu se postulează convenţia ca o înţelegere.H. materială şi procesuală.s. latent ca ansamblu de semnificaţii deţinute de inconştient.:<( aii n imp o r t a n i ă disiM inia p e n t r u o p i n n i z a r e a . odată cu motorii şi asociative din cortex. comenzii şi controlului la maşini.>mIjlul reacţiilor inconştiente alo analistului.*:^.'i7. reţinere.itudinile altora ear<v sint implic. C. considerind evoluţia mai rapidă a c.iuni. c. (jiiiii astfel mereu informat despre secvenţele efectuării pi miei cruufn/: declanşează noi comenzi de mod' rare. ci mai degrabă ca un acord mutual. Parsoiss c. :n. ba.i p.!. Teorie sociologică eu implicaţii psihologice. nucleul CONVENŢIONALISM. nă subiectivistă care. ceea ce presupune că include servirea intereselor indivizilor şi grupurilor in conflict cu acelea ale persoane!'>r controlate. e^te :iee<s. negrii p<.ră conexiunea inversă. CONTROL (îizua!). H.s. categorie filosofică definită prin opoziţie diforma dar aflindu-seîn unitate cu aceasta.e. c u r r i t .ie d e c ă t r e g r u p u r i .i!:'( C.j. Xett subliniază t u .ai? împreună cu e:. Head.influenţei bolnavului asupra sentimentelor inconştiente a!e medicului" şi subliniază faptul că nici un analist-terapeut nu poate depăşi în cadrul unei şedinţe psihanalitice. iar in cibernetică. c : ii! n a r e a a c ţ i u n i l o r ! . normele de conduită -i ea fiind rezultatul unor înţelegeri. controlul social S. semnifică adeziunea la convenienţele sociale. Wiener a definit cibernetica : . ans. o d a t ă eu obose.' manipulare ele.iaţia de !. Poincare. din grupul :. ei numai ale unor grupuri (H.W. îndeplineşte dec. manifest sau exprimat în imagini si cuvinte.-obiectual al percepţiei şi caracterul ei mtegratu-. i r o şi aju-t a r e a reacţiilor. )i< schimb li.s. care •este social în mecanismele sale poate să nu fie astfel şi în funcţiile sale.. înainte •!<: loate. c. J )e aceea. c. o a nai i/ă a propriei perse. în psihanaliză M.. Pentru T. n l .. intervenit şi propagat firesc. ariile senzitive.< unt:. este motivaţia de combateri. proces neurofî/iologic cu desfăşurarea spaţio-temţiorală.". Freud vede în c. Ji. prucc-. a acesteia.iia şi obişnijm-a. ghidi re şi limbaj. Are efect'. un rezultat . aceasta putînd fi variabilă şi scliimbîndu-se mai repede decît c. simultan sau succesiv. într-o iiăzuiuţă comună". cunoştinţele.F c n o n u n t îc d<. CONTRATRANSFER.-!. din nucleu talamici.s. un contract deliberat conştient.! iiiîitr. atitudinile acelora. hipocamp. . o autoanaliză. îi: măsura în care aceştia împărtăşesc normele grupurilor etc. M:e i e t a t e e l e .constrîngere pentru conformare la tui mode! exercitată de un centru de c. transferul (v. 146 le ştiinţifice .'sle accentu. şi formă. (*<m) r.irateh ir să M 1 recurgă ]. i m u n i t ă ţ i . este delimitat prin cantitatea şi calităţile informaţiei.organizare socială continuă. Lonîi'V şl F i t i s r e c o m a n d ă nu p r a g u p e r a l i v . este modalitatea profundă.s. <!in a c u i t a t e . pilotaj. mai ales de formalism. eieefort la centrii care.: 'in ui 1''averse recomandă. s'' ri-alize.ău.". verde pe alb. n i ' i m e c a n i s m ' ' s o c i a l " c a r e ticjilie.t . care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual.-. determinată de existenţa unui obiect pe cînd forma se referă la structura sa externă şi internă. interpretează simToate informaţiile care parvin la bolismul verbal. JVntrn efectuarea C. l'entru G.

ajung la similitu. Numărul este. reprezintă modalitatea centrală a constituirii şi realizării activităţii intelectuale.astfel. asimilări şi acomodări reciproce a unor scheme de acţiune. miţînd decît o singură soluţie.pare din situaţia disturbantă Simptomele de c. termenul nu este însă asocare. idee dotată cu certitudine subiecCONVERGENŢĂ CULTURALĂ. proces sau mecanism min. Inteligenţa este înţeleasă ca o progresivă echilibrare prin intermediul c. se reunesc într-o schemă de ansamblu. se impune prin culturale (P.termenul a dobîndit în psihologic ternative („alb-negru") şi nead. Ehrenreich). Există o forţă" întrucît se impune în comvarietate foarte mare de simptome portament şi raporturile cu alţii. Piaget. COORDONARE. constituie coordonarea.aceşti centri nervoşi sînt supuse se realizează fie prin evitarea unei unei tot mai ample operaţii de expresii directe. Isteria favorizează c.. cît şi la schema audiţiei.gurarea unei posibilităţi prin scăde gia văzului. Obiectul asimilat fiind acelaşi. care. Kant atribuia^ c. 1. „o sinteză de operaţii logice. simbolică. intră în alcătuirea sisîmpotriva anxietăţii. întrucît c. 2. în psihologia şi asemănare a unor culturi (şi contemporană şi în uzanţa lingvisteorii ştiinţifice) iniţial deosebite şi tică. în genere. astfel îneît fiecare operaţie corespunde alteia. a asimilării cu acomodarea. iau de obice. Cînd asupra scopului sau a diviziunii sarcinilor nu se stabileşte un consens între participanţi.. dobîndeşte valoare. Rockeach. în logică.. sur. paralizie. între acomodări. fie asiCONVERGENŢĂ. opţiunile sulă. dar care sînt coordonate într-un mod nou în vederea eliminării calităţilor distinctive". din implantarea afecschimbarea locului termenilor unei judecăţi.categoric demonstrată. astfel structurîndu-se sentimentele. Janet se referă la sensul de bază al cuvîntului. apare competiţia. desemnînd direcţia privirii asupra aceluiaşi punct observat. conştiente. direcţionată operînd critic în al. C..După M. este uni. comunicarea este mai frecventă. reprezintă o „ideeca simptome somatice. tului cu predicatul. presupune şi modificarea schemelor şi totodată a conceptelor. în fiziolo. senzoriomotorii se trece la operaţii intelectuale care sînt „acţiuni coordonate în sisteme reversibile.promovată cu energie şi apărată tal inconştient în care conflicte atunci cînd este contrazisă şi şi impulsuri reprimate se exprimă contestată. în sistemul lui Piaget c. în logică.somatică. Piaget consideră că şi stările afective sînt supuse c. atunci cînd priveşte şi ascultă simultan un obiect care emite anumite sunete (o persoană). fenomen de întîlnire. Calificativul de c. C. fiind despărţite geografic şi ciat cu o evidenţă axiomatică sau comunicaţional. C.înţelesul de orientare. comportament •colaborativ între două sau mai multe persoane. interesul participanţilor precum «i recompensele fiind egale. de c. De ex. astfel definindu-se conduitele sociale. din asocierea unei idei cu o trebuinţă. coraportarea pe orizontală a conceptelor ce ţin de aceeaşi clasă sau se situează la acelaşi nivel. mai multe reacţii produse de de conflict psihic. pînă aici separate. e exprimă în atitudini. Prin c. — anestezie. Modelul c. chiar de stabilire a unei inUrrelaţii şi interacţiuni sistemice între ele. după Piaget. forma pierderii sau inhibiţiei une Opus divergenţei binoculare. De la c. prin înlocuirea subiec. mutism — dar toate au poli'Jco-sociale. în interiorul grupurilor cooperative se dezvoltă o intracţiune mai puternică. estetice. în psiha. Anacelaşi scop al asigurării protecţiei samblul c. cele două scheme de acţiune. de tipare conflict valoric. de co-operare sau de acţiune colectivă. ş. a fost folosit de cept. la un nivel secundar. necesitatea internă. tivă. se realizează c. ci desemdine în condiţii de evoluţie parale. care este în reianeobehaviorism. ştiinţifice etc.nează.învinge sau a demonstra victoria). C. pentru ca două scheme anterior izolate să se coordoneze una cu alta într-un act unic. în virtutea unor factori similari biective în situaţii de alegere sau do de mediu.. c. a imsinteză. pulsurilor stressante. în funcţii somatice. existente pînă acum juxtapuse. între grupuri.. în principal. uzează şi abuzează de acest conmuli ce produc aceeaşi reacţie. există o speţă a isteriei de c. cu focarul c. focalizare a celor două axe ocu. copilul asimilează obiectul respectiv în mod simultan atît la schema viziunii. zenie. este necesar ca subiectul să-şi propună să atingă un scop care nu este direct accesibil şi pentru care recurge la scheme ce ţineau de alte situaţii". morale. După J. psihologie. Guilford pentru a desemna CONVINGERE (derivat de la producţia intelectuală care se bazează pe o organizare riguroasă verbul latin care înseamnă a a procesului de gîndire. care include cu titlul de elemente componente (coordonate) ale unui singur tot. se identifică cu autoreglajul şi mai ales cu formele superioare ale acestuia. Jare. Pia- get scrie: „există o tendinţă după care două scheme tind să se asimileze fiecare la domeniul celeilalte. ea rezultă CONVERSIUNE. complexă. reversibile în grupări sau grupuri operaţionale se realizează conservarea invarianţilor. inverse". cu reglări ale reglărilor. este naliză. ţn condiţiile unui scop cunoscut. ceea ce revine la faptul că ele se asimilează reciproc. se califică prin ţie directă. modalitate operaţională de punere împreună a uwr elemente în ordine. parţială sau totală. Aceasta reciprocă asimilare.tivă a ideii sau normei. concepută psihanalitic. Acest lucru temului de orientare al persona148 lităţii. acţiune.Se disting c. g COOPERARE. 149 . P. J. Medicina psihoacelaşi stimul sau mai mulţi sti. sensul de fenomen de progresivă apropiere certitudine logică.

trebuie cunoscută şi considerată valoric. CORECTITUDINE. t-.l. sau tinerii nu sînt accesibili reeducării dacă au depăşit vîrsta copilăriei. aslfe! iutii.i/a re urnelor logice.i p.ÎIY poale varia intre .l. nu-şi formează limbaj. c. nu se pot umaniza. care neagă sau afirmă existenţa unei relaţii între subiectul şi predicatul logic. COPULĂ (lat. sau unul moral. sau copii „vîiVVtici". este tendinţa anumitor măsurători perechi să varieze introdus de Ss*. cusioaşterea valorii ii!i:ii. cînd priveşte activitatea. Poate avea nn sens logic. Prin termenul copulativ se califică subiectele sau atributele ce sint legate prin conjuncţiile y sau nici. 3) după regăsire (şi capturare) c. rfpitla .lii. fii. Unii autori subliniază însemnătatea structurilor afective şi cognitive ale c.I ş: ii In psihologic se utilizi-a/. este împrumutat din societate şi solidar cu acesta sau este solidar cu autoregla j ui socuil. (>'•: corelaţi-? i<' rau^'. calificarea termenului ce îndeplineşte rolul de liant (cuplare) a elementelor propoziţinnii. Sub raport statistic. c.' vis agitat ş: chinuitor prelungit cu stări anxioase şt depresive după t r e a r e . intelectual şi afectiv c. care nu poate fi socotit un adult sau „om mic" ci este calitativ altceva.T. negativ). autonom ii: afara cadrului social şi de acei-.-r-ipe'it asistent sau consultant viitor psihot-rapcut care se •••y:-"rs'-:r. tendinţă irezistibilă de exprimare a unor cuvinte sau fraze cu conţinut obscen.intrinseci conduitelor indhidnale. parcurge stadii ce se succed în aceeaşi ordine. CORELAŢIE. întrucit sistemul lor nervos nu mai dispune de plasticitatea necesară pentru a permite construirea unor procese aşa d< complexe cum sînt limbajul şi gîndirea.l. COŞMAR. 2) c..intelectuală. Totodată. în psihologie. COTERAPEUT. Scorul d:. b) respectarea principiului noncontraîlicţiei.l.i. în psihologia copilului se recurge la u r m ă t o a r e periodizare: copilul nou-născui virsta sugarului. în ordine morală. Kste expresia unei malformaţiuni caracteriale şi totodată se intîlneşte în diferite tulburări sau boli psihice. F u m ţie a verbului a fi."ă timp de aproximativ t::i an in aplicarea principiilor ţ>si ho terapeutice sub îndrumarea. nu posedă voinţă şi sentimente omeneşti. g'îndire. c concomitent. lîravais-lVarvv.u A. C. Maslow. în orice caz. perioada a n e preşcolară (1—3 ani). în ordinea raportării la societate. gînclirii este condiţionată de: a) claritatea şi preciziunea ideilor.upraveglUTcM psihoterapeutuliii noţiune introdusă tic XV. şi socotesc că acestea vor fi decisive pentru adult care apare astfel ca un „copil mare". ci necesitînd contrazicerea şi depăşirea acestuia. consecvenţă în îndeplinirea cuvintului dat. Somatic. lupi). 11 —12 ani. Psihologia c.relaţie sau asocierea se imprimă numeric printr-un raport numit." legătura dintre variabilei.-.larg r:v/-cii'ittn! COPROLALIE (gr. CORP CALOS. '. pierduţi în natură la o vii stă fragedă şi crescuţi prin afiliere la grupe de animale (mai livevent. respectare riguroasă a legilor. Împrumută comportamentul şi regimul de viaţă al animalelor adoptive.l. c) întemeierea pe argumente a înlănţuirii ideilor.legătură). se foloseşte cnrficiciiful tic c.niăsurab:!* 1 este simplă. se foloseşte curent calculul de c. cotrrplctiiiil o n c e p t u l de virstă mintală al li.. COPIL. muncă. in perioada.). nefiind direct tributar c. regăsiţi şi studia' i (L. 1 >e origine psihogenă sau organică (tulburări digestive s-iu cardion-spiratorii). perioada şcolară (6 . cunoaştero-afectivitate). formaţiune fasciculară infracerebraiă unind centrii nervoşi din cele d >uă emisfere cerebrale şi asiguriiul coordonarea activităţii lor. 11. a relevat specificul organizării sale psihice. rejirezentind un raport între vîr. recunoscînd caracterul necesar al dezvoltării c.'in COROLARĂ'. corelat logic al judecăţii. Binet. înmulţit cu 100 (pentru eli'.că modificarea unuia antrenează modificări ale celuilalt (respiraţic-circulaţie. Stern (1912)..iviU<>' 150 151 . mare — 3 (i7 ani). şi . consideri iul multitudinea factorilor implicaţi. Din cele vreo 50 cazuri de C. consideră că adultul este calitativ altceva. are mai mult sens de onestitate. relevă pregnant rolul decisiv al socializării în umanizare. vîrsia de la 0 1. J'ie< roii) rezultă următoarele: ii c.îunarea COT1ENT INTELECTUAL (Q.• l ( | 11 ani) după care începe preadolescenta. persoana c. intrauterină evoluează polimorf amintind alte speţe decît cea u m a n ă . Cazurile de c. respectare scrupuloasă a normelor de muncă şi convieţuire socială. fiinţa umană pe traiectoria dezvoltării do la procrea ţie şi pînă la adolescenţă. în cazul în car. oameni. . i l i t i i " a propoziţiei care derivi '••--ui"-nt din alta numai îu b. 1 \ Davis. COPII-LUP. medie.sta mintală şi cea cronologică. în condiţii normale devine subiect al unei accelerate dezvoltări şi este obiectul esenţial al educaţiei... C.i dintre variabile să dea informaţii asupra tuUiror valorilor modu asociate cu aceasta. Piaget scrie: „coordonarea generala a acţiunilor po care am invocat-o neîncetat fiind o coordonare interindividuală ( sie în aceeaşi măsura şi intraindividuală pentru că aceste acţiuni sint în egală măsură colective cit şi exercitate de indivizi". c COPILĂRIE. coeficient de c. după naştere dispune de un potenţial uman încă neactivat şi nemodelat ceea ce a obligat pe psihologi să-1 considere doar „candidat Ja umanitate". Alţi autori.: (mică. calitate constînd în respectarea scrupuloasă a regulilor şi normelor. relaţie de interdependenţă între doi termeni exprimată fie în faptul că unul nu poate exista fără celălalt (pozitiv. kopros -excrement). preşcolar.

1959). Miiiisterberg încerca să tatelor experimentului (G. Simlitate. liste repudiată şi. se bazează pe operarea algoritmică. fără a se putea susţine genţă cristalizată şi fluidă. cei doi termeni nefiind sinonimi. tura reproductivă a activităţi: lul maxim posibil şi detenniiiînd devierile posibile faţă de uceastă psihice. pe p de alta operare logică riguroasă în î vederea rezolvării unei probleme.desfăşurare procesuală specifică • le formaţiune complexă de persorii şi a descreşterii coeficientului în timpul înaintării în vîistă. nu se poate reduce la statistica ponderilor vreunuia sau altuia dintre procesele psihice în sistemul psihic. nalitate. Ribot şi apoi J. de tipul celei divergente. creşte. vechii termeni de spirit inovator. Ea permite. Cu toate acestea c.acrediteze ideea că inteligenţa guson. Aceasta presupune însă ca modelul obiectului să se coreleze cu modelul şi dimensiunile acţiunii. a răspuns recent la aceste întrebări prin evocarea stilului perceptiv şi 153 . Astfel c.c r o n i c ş i f i i n d generatoare de JI->I loarea 100.ducţie convergentă şi divergentă. Reitman) sau ca „transcendere a informaţiei prin elaborarea unor sisteme de codare eficiente şi aplicabile la informaţia dată" (J. la noi M.genţă pentru că nu conţin nici 152 an element ce ar putea indica tendinţele spre originalitate. Moustakas). latura de transformare a lumii. de inteligenţă din moment ce Piaget interpretează c. în principal. fapt justificat dacă ţinem seama de indicatorii diferiţi ai celor două procese.x va. . toate intervenind sii pretare Q. Bruner) trebuie să ne punem totuşi întrebări asupra surselor energetice ale prelucrării şi transcenderii şi să căutăm să înţelegem în ce constă modul de operare creativ. Wechsler. Totuşi unii autori socotesc că imaginaţia poate fi înţeleasă ca o formă specifică.. sportive etc.pretarea veche a intuiţiei printr-c trolate. toare.tualist. Welch ş. dependentă de aceasta (J. cu comportamentul couiormist şi cu tendinţele conservavaloare. Piaget şi cu deosebire Al.noncreativă şi creativă. în 1938. dar nu părţit tranşant de reminiscenţelecu certitudine). de interacţiune psilv ]).) dar şi rolul ireductibil la aptitudini şi pre. a modului în care sistemul devine emergent. pe de o parte combinatorică mai mult sau mai puţin liberă în vederea construirii unui proiect intuitiv. Roco şi C. s-a desdate de o cauză comună.B. Osborn se pronunţă pentru imaginaţia constructivă sau creativă ca proces predilect al c. o evaluare validă a rezul. proexistenţa unor relaţii de interde. dar se afirmă calitativ prin proceduri euristice de natură să depăşească deprinderile intelectuale (J.D.I. talent. în pson criticase testele de intelibaza unei noi interpretări şti in. ignorînd nu numai rolul aptituîn urma înţelegerii faptului că dinilor speciale (artistice.. ci numai deosebită. Bruner. Recunoscînd atît o funcţie reflectorie cît şi una creatoare a conştiinţei. ci în al integrării ei ca factor subordonat şi al depă- şirii prin alţi factori ai sistemului psihic. tivă de către W. Se atestă ford. gnoseologia marxistă contribuie la înţelegerea sistemică a c. după McCloy. Wechsler a dat o altă inter. înlocuieşte şi include. o anumită factorilor noncognitivi care. Selz. R. Aceasta rezultă. Cattell sau J. în consecinţă problema c. iar c. ar fi. inventivitate. trodus de G. l"er. Făcăoaru dovedesc că între coeficienţii de inteligenţă ţi factorul originalitate nu este o corelaţie semnificativă. termen in. Este important de menţionat că cercetările lui Getzeis şi J. ca un anumit mod de prelucrare a informaţiei (W. pcrmiţîml comparaţii interindividualc şi intraindividuale are mai multe accepţiuni: de prin urmărirea menţinerii. şi la acreditarea ei ca o latură necesară a sistemului psihic uman. Analiza de c. raportîndu-1 I. geniacontrola sau ajusta efectele uneia lităţii. ca o „acomodare cu depăşire" în sens că restructurarea aduce ceva nou. în orice domeniu. Toate procesele psihice sînt implicate în „evoluţia creatoare" dar problema principală este aceea a modului în care ele sînt corelate şi orientate. mi a fost tratată în sens intelecastfel. ştiinsubstratul psihic al creaţiei este ţifice. Patologia c. Este clar însă că imaginaţia nu poate fi despărţită. Guilford).a. May. Iniţial Th. după organizare (stilistică) a procese. Guilprezumtiv independente.altor procese cognitive cum este supune o dispoziţie generală a percepţia şi imaginaţia sau rolul personalităţii spre nou. Inteligenţa şi imaginaţia sînt complementare şi problema nu se pune în ordinea subaprecierii rolului inteligenţei în contextul c. conceptul de c. şi demonstrate în sfera cogniîn acelaşi sens sau în sens opus. meu degrabă din imaginaţia cred/oare decît din inteligenţă. Allport.Dcfinindu-se în opoziţie cu !. între termenii de gîndin paralelismele de creştere sau des. sînt importanţi chiai lor psihice în sistem de persona. James.în realizarea inteligenţei. tehnică statis. generală este responsabilă penCREATIVITATE..ciat de diferenţierile observaţi tică de măsurare a evoluţiei. a benefiCOVARIANŢĂ. în acest sens se poate înţelege termenul de „experienţă transliminală" lansat de Rugg. ale lui Rippel şi R.A. inspiraţiei.ţifice. stabilită pentru nive.socială. a două sau mai multe variabile.. Concepînd c.tru orice creaţie. terminare (ambele efecte pot fi Totodată conceptul de c. Meyer.P. intelicreştere. C. ce nu era dat în premise. intersau mai multor variabile necor. datorită condiţiilor în transcendenţă a elanului vita! care are loc desfăşurarea unui (Uergson). anumit experiment. tuale. mitologice ce dăinuie în înţeleeste un procedeu statistic de a gerea talentului. O. Jackson.zecimalelor) şi care devine un coeficient al dezvoltării intelec. mai liberă de gîndire.

Autocentrismul pei coptiv nu este de aceea exclus. Ribot tiuafia intrinsecă este de uc. la generator de probleme. Adler. la experienţă . iar Flannagau va defini ingeniozitatea ca originalitate de metodă. un astfel de montaj perceptiv care să permită receptarea familiarului ca nou. A. prin mijloace cunoscute.iiUă atunci cînd ea ar putea li stimulată prin atitudini deschise. considerat ca atitudine. j\'osolicite şi întreţină. în acest fel se elaborează cit nţe". creativ este. şi putea să se desfăşoare în absenţa mijlocind.t să analogii neaşteptate şi se operează existe o insatisfacţie şi năzuinţe transferuri (Crosby). rizează în principal originalitatea. iar ceea ce nu corespunde unei experienţe sil beneficieze totuşi «le analogii imediate. actul creator prezentîndu-se ca o sînt divergente ţi complexe (G. Sclu'thtel distinge stilurile perceptive: autocentric. caracterizate prin globalitate şi direcţionare. lizarea lor ca modele proiective". adică şansa de a găsi o idee optima este condiţionată de „lărgimea repertoriului asociativ" (S.homeostaziei. Shapiro. un conflict intern. pentru ambiguitatea structurilor (Brunswick).i transfer conceptual care permite din urmă. sublimare sau compensare a conasemenea motivelor. asemenea trebuinţelor punerea vechilor concepte în de performanţă. arăta că emoţiile şi trăirile afective sub raportul C. se divid — după H. deci.-'-.. au găsit o relaţie directă între făcînd deosebirea între rezolvarea tendinţele conformiste (în cunoaşde probleme date şi găsirea de tere şi acţiunea practică) şi lipsa probleme noi. Aceasta pentru ca clin evidenţă să se detecteze noul. „nondogmatic" (M. se bazează pe un inepuizabil comportament de căutare. şi curiozităţii epistemice. în strînsă dependenţă una opoziţie. Mackworth. aceste. şi presupune o continui alternanţă şi echilibrare dinamic-i dintre detaşarea favorabilă obiei tivi taţii şi implicarea ce nii|loceşte prelucrarea informaţiei Shouksmith reduce c. motivele în homeostatice sau detehnică sau artă are la bază un fensive şi „de creştere". Woodwortli şi Kruchfield tină a problemelor. T.esar c.T. S-a observat că pernitii<. în care primează utilitatea obiectului iar mi insuşii'ilc inerente lui şi allocentric caro presupune recunoaşterea însuşirilor de fapt ale obiectului. Subiectul îşi manifestă preferinţele pentru complexitate (McKiitnon). printr-o atUmlino rigidă şi intuler. Barron). liştii au susţinut că la baza fiecreative exprimă nevoia de noutate cărui act de creaţie este un joc şi deci orientează spre nou. perspectiva creaţiei nu intervine în principal opoziţia mai poate fi argumentată. flexibile şi tolerante ce penmt deschiderea. după care urmează selecţia şi reţinerea soluţiilor optime. Primatul stilulni perceptiv alocentric în c. în experienţa subiectului. după nivelul la cârto anxietate specifică. satisfaceri sicvenţiale. R. opese legii „reducţiei (le tensiuiu" ra de ideaţie şi imaginaţie. nu ar după. în consens cu A.şi la hime. Adorno arată ca.i implică anihilarea subiectului care continuă să fie factor activ. F. Stilul percepi ! . rr. Koestlei a denumit bisociere conexiunea unor matrice do experienţă independente. nelimitat depăşiunor imbolduri lăuntrice. Dacă însă fenomenul includ. la stilul cognitiv propriu gîndirii productive. relevate de Atcontexte noi. restructurarea şi utickmson. pentru asimetrie (F. conformismul de tip epistemic şi de regulă. pe care le flictului. necunoscut. Teama şi presupun „detectarea unor defi155 154 . tVici accentul se pune pe metodă. c. Motivele. relaţii de necesitate care să le optimizarea şi perfecţionarea. a unor rea situaţiilor şi iiutodepflşire i. iar psihanaeşte dezvoltat (Al.. este interpretat doar prin prisma Anderson. să nu se producă „închiderea prematură a structurilor perceptive" (13. Koco. D. încă Th. întrucît dintre conformismul blocant şi ivmreechilibrarea poate fi realizată.independent de cîmp (Witkin). aparţinînd deseori unor cadre de referinţă diferite şi cu existenţă autonomă. ele valode tensiuni. Mednick) sau de multitudinea variantelor elaborate pentru a soluţion . K. O categorie lă şi nevoia de securitate persode motive duc la rezolvarea de runală. nefiind supuDemersurile transformative. Steiner. Kste ceea ce permite ca permanent să se descopere noi laturi . Deci dispoziţia spre c. Aici librului.ile obiectului. Este un mod de a „manevra" informaţia discrepantă şi de a selecta şi combina.cognitiv. Long) în cercul familiarului explorat fugitiv. Maslow divide gideră că „orice invenţie în ştiinţă. a redobîndirii echiîn noncreative şi creative. Schon conoptimizante. consoanele creative sînt stâpînite de tribuie la e. (\ Rogers. presupune să se ia în consiîn formarea atitudinilor creative derare natura şi sensul motivelor îl constituie rigiditatea intelectuasau sentimentelor. C. R. pragmatic care expumă întotdeaPunerea c.a. se poate sau nu vădi încă de la contactele perceptive cu lumea. mult superioară îndeplinesc funcţia de „resorturi" motivaţiei extrinseci. critică si este de aceea de motivaţie şi afectivitate. }<-•>ckeach). luteran! c>--'ale creaţiei. una şi aceeaşi problomă( A. apare ca un stil <le viaţă.Osbui ni. prin analiza motivelor creative şi prin includerea fenomenului creaţiei intr-un ansamblu de relaţii psihosociale. comun. Serendipitatec. studiate de Berlyne. A. arată că acestea abilităţilor creative. Kneller care au ajuns cercetările mai reconsideră că principalul obstacol cente. Aceasta presupune să se recurgi la asocierea de elemente foarte îndepărtate. atitudinea afirmativă faţă «le complexitatea lumii externe. persoanele „autoritare" îşi inhibă c. Atitudinile. Campbell susţine că noile idei se elaborează în urma unui proces de „variaţie oarbă". Kste deci n< >.W. Harron). altfel neputînd percepe exact şi permanent. Gordou preconizează pentru c. \V. iar a necunoscutului ca familiar.

în consecinţă. prin atitudini ca vectori cu funcţii principale în autodeterminarea creativă se deschide accesul spre studiul integrativ al personalităţilor. C. Rogers).J. este însă limitată de controlul valoric. ca o expresie a personalităţii (E. Shapiro) şi înclinaţia spre problematizare. de sensibilitatea la Implicaţii (R. E. ce socoteşte C. în perioada postbelică s-au dezvoltat foarte larg diverse forme de c. întemeiat ştiinţific sau estetic şi raportat la utilitatea sau recunoaşterea socială. în aceeaşi ordine dr idei se înscriu şi nonconformismul şinonconveţionalismul. De aici şi o doză de siguranţă de sine ca şi un spirit de convingere necesar pentru adoptarea de decizii ferme. colectivă sau grupală (Al. de interes şi responsabilitate socială. în vederea selecţiei şi evaluării noilor idei. că „oamenii ar fi mult mai creativi dacă li s-ar explica în ce constă de fapt creativitatea" (A. Gordon. Osborn). 3) inventivă. definitorie pentru c. cu talent special. autenticitatea c. dacă nu o concepem pe aceasta ca o interacţiune constructiv-transformativă între subiect şi lume. Hilgard arăta că în problema c.Zonalibeni a operării în scopul producerii noului cu măsura sa de originalitate. J) inovatoare şi 5) emergentă. actualizarea eului printr-o experienţă intensă şi acută a acestuia (E. nefiind dispus să respingă numai pentru că intervine discordanţa cu propriile opinii. Dacă nu ar fi acestea. prin „autoactualizare" (A. nu pot fi corelate cu nivelele însuşirilor pe care J. De aceea H. în care sînt activate şi valorificate prin motive şi atitudini creative. De ex. ci devin astfel în măsura. Rogers). Al. caracterizaţii de F. la nivelul personalităţii va trebui să se refere la interacţiunea optimă. pe cînd cutezanţa şi încrederea în forţele proprii l'e dezvoltă (R. în legătură cu această dependenţă şi în condiţiile rolului pe care behaviorismul. După opinia noastră orice definire a c. de asemenea. asemenea temperamentului ca baza dinamico-energetică nespecifică. Creatorul este un entuziast al valorilor. întrucît aceasta presupune. Anderson socoteşte necesară atitudinea de asumare a riscului. H. cum sînt devotamentul faţă de interesele generale. ea fiind în fapt doar amînată pentru că ulterior se actualizează. fluiditate. A fi creativ înseamnă. Al. iniţiativa nu poate fi despărţită de atitudinea antirutinieră. întotdeauna actul creator este legat de riscul nereuşitei. probat valoric. generatoare de nou. Aceasta se referă atît la c. se reclamă şi se includ reciproc. Aptitudinile nu sînt creative prin ele însele. Young. R. în fond.S. acestea nu sînt dispuse şi nu pot fi tratate izolat deoarece se coarticulează conform unei logici. Osborn. îl rezervă învăţării. din prezentarea atitudinilor creative. originalitate. Facheux şi Moscovici). ca o funcţionare deplină şi plenară a personalităţii. Golann. Taylor a decelat cinci niveluri ale c. în acest sens înţelegem C. nu sînt direct proporţionale cu c. Se consideră. A. printre altele. angajarea şi inserţia socială. se consideră a fi creativă atitudinea de acceptare a propriilor impulsuri. Haven). 2) productivă. V. Cu excepţia originalităţii. atitudinile sînt în directă legătură cu mentalitatea colectivă. de propriile acţiuni şi raporturi se cer a fi corelate cu atitudini sociale valoroase. prin „întîlnirea experienţei interne cu cea externă". După cum observăm. dintre atitudini şi aptitudini. „studiile de personalitate deschid perspective mult mai largi decît cele de învăţare sau de aptitudini cognitive". uzual. mijlocii şi înalt creativi. Maslow a fost nevoit să discrimineze c. Maslow. Barron ca măsură a distanţei faţă de ceea ce este cunoscut. recomandă ca în momentele rezervate producerii de noi idei cenzura să fie suspendată. Dar modul de cunoaştere ca şi motivele. considerate ca: 1) expresivă. Ruber) dar susceptibile de o clasificare graduală în ordinea: slab creativi. în ultimă instanţă.. Guilford le stabileşte pentru sistemul intelectului: flexibilitate. Deci. Roco). este o interacţiune specifică cu lumea (Ponomarev). iar E. Shapiro notînd că „inspiraţia are loc cînd egoul îşi suspendă momentan funcţia de cenzură". de independenţă în acţiuni ca fi dispoziţia spre autoevaluare critică. spiritul revoluţionar. Intrucît inconştientul îndeplineşte un rol de seamă în determinarea noilor idei. pe care le re- cunoaşte şi le susţine la alţii. Sentimentul noului şi repulsia faţă de schemele rigide şi banale (semnalată de Rollo May) obligă la toleranţă faţă de alte noutăţi decît cele elaborate personal şi chiar la un cult al originalităţii. Aşa cum recunosc majoritatea autorilor. debutează ca o lansare în necunoscut şi se opune unor forme preexistente.Shapiro.L.neîncrederea în sine paralizează şi reprimă forţele c. întotdeauna creative prin unicitatea lor (M. Fromm. generatoare de nou. un „comportament operant antrenabil". atitudinile faţă de sine. celelalte însuşiri. comun. Osborn. în spirit optimist. Willis) este o întîlnire a subiectului cu lumea sa. uneori plonjînd în oniric sau aventură. Este însă semnificativ faptul că aceste nivele ale c. cu regimul de activitate şi relaţiile interpersonale şi sociale. ca expresie a personalităţii de c. se defineşte prin originalitate de conţinut. indivi157 156 . deşi implică momente de originalitate formală. elaborare. a dispune de un „cadru intern de evaluare" la care să te raportezi în principal fără a fi sclavul aprecierilor ce vin din afară (C. Numai prin teza existenţialistă a exprimării autentice a eului nu înţelegem valoarea produsă de c. nu s-ar putea dezvolta satisfăcător nici atitudinile faţă de sine. Ceea ce domină la creativ sînt scopurile fixate care determină o „permanenţă a preocupărilor" în orice stare şi dincolo de cadrele exercitării profesiunii. Pavelcu). Nu este însă vorba de vreun fixism în anumite formule. stil şi motivaţie deosebite (M. W.

certitudine subiectivă asupra unui fapt sau a unei relaţii care nu este de domeniul evidenţei şi uneori nici nu se poate demonstra. Boala este congenitală sau apare în prima copilărie. ca sisteme de comunicare generativă. Porţiunea superficială a ciicumvoluţiilor paleale. funcţionarea este discretă (da/nu). ajung extrem de productive şi creatoare. care se manifestă printr-o imperfectă dezvoltare corporală şi mintală. E. uneori cu guşă.a. dispoziţie apatică. adevăratul sediu al acestor funcţiuni („corticalitatea") este cortexul cerebral. figurativ. talia este niieâ (pitică). decepţii etc. CREDINŢA. înapoiere mintală (percepţie greoaie. religioasă. în sen. educate în sensul atitudinilor creative şi organizate astfel incit să deblocheze şi să facă expansive aceste atitudini. CREIERUL'ANTERIOR v. Adrian. cu iniţiativa etc. mai importantă este generalizarea în condiţii curente a relaţii lor şi metodelor creatoare şi în primul rînd expansiunea in educaţia şcolară şi în educaţia (uluirJ'ir a formulelor de învăţare creativă. CREPUSCULAR. CRIMINOLOGIE. ca şi evidenţierea deosebirilor sînt fecunde atît pentru tehnica calculatoarelor cît şi pentru psihologie. ansamblu de ganglioni şi căi nervoase. în condiţii speciale.lă cît şi la cea colectivă acesta valuri ficînd. înclinaţie către a crede cu uşurinţa şi fără nici un fel de verificare cele comunicate de alţii. după programe autonome. este orice opţiune sau opinie fermă. prin cursuri ad-hoc. ' CREIER ELECTRONIC. cu vorbirea. ca sisteme de roluri. înţelegere dificilă). hipotalamusul (în conexiune cu hipofiza sau glanda pituitară) şi epitalamusul (în conexiune^cu epifiza sau glanda pineală). La vertebrate se formează din extremitatea anterioară mărită a tubului neural. krios . este mai vechi. limbaj întîrziat. gîtul scurt. A. cu viaţa afectivă elementară. sindrom al tulburării conştientei caracterizat printr-o profundă alterare a reflectării senzoriale. mic (cerebelhini). Gastaut si cu neurocibernetica. Este ştiinţa despre creativitate. Nu numai diferenţa între numărul elementelor (10*—IO5 pentru un calculator. pătură de substanţă cenuşie. prelucrînd informaţii (date) conform unor algoritmi. după cum o dovedesc experienţele curentelor de brainstorming şi sintetică ş. sînt numeroase. în pallium se deosebesc. dar şi filogenetic. preocupări limitate etc. un paIcopallium (rinencefal) şi un ncnpallium (sediul funcţiunilor celor mai evoluate). tegumentwn şi crus cerebri) şi rombcncefal (mczencefal: cerebel. cu păstrarea automatismelor motorii. grosso modo : c.il în c. craniul sub dimensiunile norm. ca formaţiune permanentă a persoanelor şi n colectivelor. un arhipaUinm. boaiă cronica. C. bulbul (medulla oblogata). pons şi mielencefal = bulbul). Astfel. Implică naivitate. ceea ceoferă un aspect relativ coordonat şi coerent actelor şi comportamentului bolnavului. CREIER. Tratamentul medical administrat cît mai de timpuriu dă rezultate satisfăcătoare. picioarele scurte în raport cu truiif:'. Tulburările psihice constau în. termen introdus de noi pentru a desemna în limba română disciplina complexă ce se ocupă de tehnicile. pe j>ritna. trebuie să recunoaştem că oricît de spectaculoase ar fi succesele grupelor ire. din care rezultă C. procesele şi formele creaţiei. „maşină de gîndit".u. Grupele. atitudine. cu coordonarea mişcărilor si funcţiunile vegetative elementare. Dacă studiul morfologiei c. Pcssard. generată de tulburări nevrotice. în ştiinţa despre fiziologia cerebrală s-a avansat numai în secolul nostru. A nu se confunda cu încrederea în oameni. Clasificarea actuală e mai complicată: proscncefal (tclencefal -(-dienccfali. este necritică şi poate permite influenţări nocive. însă analogiile ce. structură morfologică şi funcţională Ce. neocortexul. rădăcina nasului căzută.sînt inconsistente sau imposibile. fiind cauzată de absenţa sau de tulburările funcţionale ale glandei tiroide. Cretinul este uşor de recunoscut după aspectele sale fizice si psihic i a racteristice. Ch. se duce o intensă activitate medico-socială de prevenire şi eradicare a afecţiunii. cu repertorii de procedee euristice şi imaginative. imoral isind şi cunoştinţele pe care le oferă diverse curente cum sînt br. convingere puternică.'. de originea şi dezvoltarea comportamentelor iu159 158 Â . înarmate.tie. Penficld. cum este caz. mare (emisferele cerebrale). C. diencefalul. rombencefalul. Totuşi. gura mare. Emisferele cerebrale sînt acoperite de „mantaua" (pallium) cu falduri foarte bogate la om. în timp ce creierul propriu-zis funcţionează mixt (digital/analogic). este un produs tehnic din materiale inerte. de natură endocrină. situat la extremitatea cefalică a animalelor. P. c.l. mcsencefal (teefum. cu creierul uman.'tive dirijate şi special instituite de psihologi. IO10 pentru creierul uman) sau deosebiri în miniaturizare explică de ce calculatorul nu este un „creier". cu simetrie bilaterală. abdomenul mare. comportament molatic. cu funcţiunile vieţii conştiente. Se datoreşte Întăririi afective a unor relaţii c cognitive în <<>ndiţiile în care d"moiistraţiile raţionale. senzaţie cutanată de rece în absenţa unui stimul termic corespunzător. CRETINISM. Diencefalul cuprinde talamusul. Anohin. Sherrington. ci şi diferenţele de compoziţie chimică. nefritice. în regiunile unde cazurile de c. CRIESTEZIE (gr. nu este viu. CREDULITATE. Mezencefalul este corelat cu starea vigilă. aistesis — sensibilitate). CREATOLOGIE. H.<lua. odată cu Pavlov.-. structural şi fiziologic. opinie fermă. ştiinţă muitidisciplinară caro se ocupă de fenomenele crimei.frig. arteriosclerotice. Î E LENCEFAL. Morfologii deosebesc.i!i)stormintr-ul şi sinectica.

în dezvoltarea psihică intervin. în teoria atitudinilor se foloseşte termenul de c.'Caţtell (1938) a introdus termenul de inteligenţă cristalizată opusă celei fluide. cristalizarea poate produce efecte opuse CRISTALIZARE AFECTIVĂ. Succesul sau reuşita unei întregi cariere profesionale reprezintă c. simptomul nefiind identic cu trăsăturile reale caracteristice. producţie lunară sau pe mai multe luni etc). CRISTALIZARE . imediate sau intermediare care sînt substitute ale c. în viaţa socială şi educaţie c.DECRISTA- după cum se dezvoltă ca amăgire. B. prevenirea actelor criminale şi de mijloacele de reeducare. care se explică după Jnhelder nu atît 161 . operează prin confruntare cu ceea ce este prestabilit ca adevărat şi valoros. Fenomenul opus este acela de decristalizare (v. intermediare alese trebuie justificate prin demonstrarea gradului ridicat în care acestea permit anticiparea asupra c. a atitudinilor şi relaţiilor. accidente. privaţiuni. adică determinarea clară a ceea ce se investighează la un moment dat. intervalul necesar atingerii nivelului maxim de îndemînare. care reflectă incomplet dar direct succesul. Succesul profesional este descompus astfel în variabile-criteriu: a) date de producţie (timpul necesar efectuării unei operaţii sau realizării unui produs într-o muncă ncrepetitivâ. defectele şi cauzele lor pentru a le elimina. dificultăţi şi alte fenomene negative ce pot fi urmate de progres sau regres. duc la o etapă superioară a dezvoltării. Analiza critică aplicată unor date ştiinţifice. a valorii de nonvalnan şi a punerii — Dicţionar de psihologie lor în opoziţie. do structurile psihice particulare ale persoanei criminalului. se reflectă toate însuşirile personalităţii. care reflectă indirect succesul. ultim. CRIZĂ. sistem de referinţă în raport cu care se efectuează o evaluare sau comparaţie. eroare sau chemare spre înfăptuire şi perfecţionare. în elaborarea unei probe psihologice sau în alcătuirea unei baterii de probe constă în asigurarea unor înalţi coef ici nţi de corelaţie sau validitate între performanţele la probele psihologice şi cele din activitatea reală. decompensări. întrucît pulsiunile afective structurate se proiectează asupra obiectului. Prin introducerea rezultatelor la probele psihologice într-o ecuaţie de regresie se poate determina performanţa probabilă Ia c. pe care-1 redă într-o anumită lumină şi cu însuşiri exagerate într-un sens sau altul. Momentele de c. fără a tolera ceva din ceea ce nu se justifică valoric. contribuie la diminuarea şi înlăturarea deficienţelor. ascunde pericolul formării unei optici atomiste asupra personalităţii. după Ch. pozitivul de negativ şi să scoată în evidenţă erorile. de regulă. destrămarea acestora. relaţiile metapsihice de tipvil telepatiei. care este o disciplină tehnică reunind procedeele de depistare a crimei şi persoanei făptuitorului. Kichet. şi tratarea negativistă unilaterală a obiectului supus analizei. Cristalizarea este sinonimă cu integrarea progresiva a sentimentelor. de combaterea. Individualizarea cerinţei de c. indicator. necesar validării probelor psihologice sau unui întreg sistem de investigare. indicînd fie închegarea fermă şi rezistentă a structurilor psihice şi comportamentale. îşi propune să discearnă în termeni contradictorii adevărul de fals. momeutul plafonării curbei performanţei pentru sarcinile repetitive simple). de creştere legate de relaţiile dizarmonice ce intervin in evoluţia organismului şi care. Wallon. după psihogeneticieni (H. nervoasă reprezintă contradicţii a căror rezolvare coincide cu depăşirea c. situaţiilor sub influenţa sentimentului sau a pasiunii" (V. singurul cu adevărat valid. Rezultatele obţinute pe baza prelucrării statistice a datei ir referitoare la manifestările psihice investigate. c) date asupra instruibilităţii profesionale (cantitatea de timp necesară atingerii unui anumit nivel de îndemînare sau nivelul de îndemînare atins într-o anumită perioadă de timp. stabilitate în muncă. activitatea reală sau componente ale acesteia asupra cărora se fac anticipaţii şi în care variabila psihică investigată este considerată a fi esenţială. C. CRIPTESTEZIE. ultim. termeni împrumutaţi din fizică şi avînd un sens analogic şi în psihologie. Carlmichael) faze de c. proces intelectual de discriminare a adevărului de fals. R. Se deosebeşte de criminalistică. a considerării acesteia ca fiind alcătuită din entităţi corespunzătoare funcţiilor sau proceselor măsurate.). fapt în care. b) date relative la morbiditate. termen metaforic ce desemnează „fenomenul de transfigurare a obiectelor. Acesta neputînd fi însă utilizat. se apelează în mod curent la c. Pavelcu). comportamentelor etc. este constructivă în măsura în care fără a ignora ceea ce este pozitiv şi prin sprijinirea pe acesta. Spiritul critic este o atitudine tinzînd spre evaluarea riguroasă a faptelor.fracţionale. (potenţialul de reuşită profesională). Gîndirea c. moment sau fază a unui proces. CRITICĂ. Fiind un proces de „transmitere axiologică" ce implică şi iluzionare sau idealizare. LIZARE. numărul ciclurilor operaţionale în 15 minute pentru o muncă repetitivă cu operaţii relativ scurte. în psihologia engleză. ui tini. activităţii individuale sau colective. Există c. constînd din conflicte acute. trebuie să fie privite ca expresii concentrate ale unor simptome. fie disoluţia. neacoperire a unor expectaţii. de particularităţile acţiunilor criminale individuale şi grupale. după V. validarea bateriei fiind stabilită prin corelaţia dintre scopurile precise (probabile) şi scopurile reale din activitatea profesională. acordîndu-se oamenilor încredere. Criticismul este o exagerare a c. sensibilitate ascunsă şi necunoscută prin cave se produc. CRITERIU. percepţie extrasenzorială. Pavelcu. persoanelor. Cerinţa de c. normă. absenţe.

de la începutul pînă la sfîrşitul operaţiei (ciclului) respective. CROMOZOM. selectiv-grupat. lori ce pot reprezenta un factor important de întreţinere a capacităţii funcţionale a ochiului şi de prevenire a oboselii generale. S-a constatat astfel că nuanţele închise. după Lapicque. îndeplineşte funcţia de purtător al materialului ereditar. în mod continuu. se studiază timpul operativ sau cel de funcţionare utilă a utilajului. CUE-CUES. care etimologic înseamnă „cheia". descoperind semnificaţii. sexuali. în funcţie de durata elementelor analizate şi de necesitatea studierii totale sau parţiale a operaţiei. a duratei elementelor unui proces de producţie. fără întrerupere. dispuşi în pereche: 22 de perechi sînt autozomi sau c. introduşi de Hering şi Helmholtz. Se recomandă pentru studierea operaţiilor ale căror elemente de muncă au durate scurte (sub 3 sec. De aici ideea vopsirii pereţilor. care se repeta identic. Se utilizează la studierea elementelor de muncă avînd o durată mai mică de 3 sec. proprietate a energiei radiante rezultînd din frecvenţa. Psihologii americani au înlocuit acest termen cu clueclues. în altele. mnezice. repetat. mecanism. Au existat şi mai există încă contestaţii la adresa acestor împărţiri ale mecanismelor perceptive în subprocese. psihică pot fi calificate ca normale sau anormale şi de asemenea ca tranzitorii sau persistente. diferiţi prin combinarea în perechea cromozomică în celulele masculine (xy) şi cele feminine (xx). poate fi efectuată cu sau fără evaluarea ritmului de muncă. C. se modifică în cazuri patologice şi cresc pînă la dispariţia efectului excitator. nu se pot stabili timpii pe baza sistemelor de normative de timp pe mişcări. repetată constă din înregistrarea duratelor elementelor de muncă ale unei operaţii. Omul deţine două seturi a cîte 23 de c. timpul minim necesar (prag) pentru a obţine efect excitator la o intensitate a stimulului egală cu dublul reobazei (= intensitate ce dă efect la un timp nelimitat). Există un raport între puncte şi energia configuraţiilor. sînt caracteristici ale speciei. la orice durată a stimulaţiei. Procedeul se utilizează la studierea operaţiilor care au elemente de muncă CLI durata mai mare de 3 sec. iar o pereche este constituită din heterozomi sau c. în acelaşi timp.prin condiţiile evoluţiei psihice ca atare cît prin cerinţele educaţionale şi sociale. a birourilor de lucru. Valorile c. termeni aparţinînd teoriilor clasice asupra percepţiei spaţiului. voliţionale şi mai ales afective şi de personalitate. a utilajului şi în general a obiectelor folosite în procesul de producţie. acţionînd ca un calculator. Mead a constatat că la anumite populaţii primitive nu există o c a pubertăţii pentru că nu se pun anumite probleme socioculturale. formaţiune filiformă plasată în nucleul celulelor care. corespunzător punctelor de fixare. luate separat. Numărul şi forma c. C. amplitudinea şi forma undelor. desemnînd variate submecanisme perceptive care sînt confundate cu înseşi proprietăţile corespunzătoare obiectului. la fiecare unitate de produs. C. M. a timpului de folosire a utilajului şi a celui de mişcare şi transformare a obiectului muncii. Se disting culori acromatice (alb. este un parametru al excitabilităţii nervilor şi muşchilor. Procedeul de c. Sfîrşitul unui element corespunde cu începutul celui următor. în unele condiţii unul dintre ei fiind mai important. Influenţa psihică a culorilor este cunoscută de multă vreme. selectivă constă din înregistrarea separată a duratelor unor elemente de muncă. Procedeul de c. de regulă. metodă de urmăresc în mod special. trebuie făcute două modificări eso^y ia i e î n teoria clasică d&=-^re ciie: a) este necesar c* presupunem că fiecare "Punct din spaţiu este reprezentat de un punct pe retină. ce se CRONOMETRARE. negru) şi culori cromatice. măsurare şi analiză a timpului de muncă. Durata fiecărui element în parte rezultă din diferenţa dintre durata ciclului complet şi durata grupei cu elemente ce nu conţin elementul de muncă ce urmează a i se stabili durata. altul. Primul factor ce trebuie luat în considerare în alegerea culorilor 163 CULORI FUNCŢIONALE. semn şi'simbol. b) aceste cue(s) sînt întotdeauna în interacţiune. în sensul că cue se referă la ceea ce pune în mişcare răspunsul. Aşa cum ar?*'^ Smidth (1957). durata elementului rezultînd fie prin diferenţa între înregistrările timpului curent. continuă constă din măsurarea diferitelor elemente de muncă. acid dezoxiribonucleic. întristează. cu revenire la zero). histone şi alte substanţe specifice. psihice sînt specificate drept intelectuale. a camerelor de locuit. prin constituţia sa. a atelierelor de creaţie în culori care să nu obosească. iar clue se referă mai mult la gîndire. Prin c. CULOARE. selectivă-grupată constă din înregistrarea duratelor elementelor de muncă ale unei operaţii grupate variabil de la un ciclu la altul. la senzaţii. puritate şi strălucire. Procedeul c. din motive obiective. gri. recepţionată şi discriminată vizual. dar ştiinţific este unul şi acelaşi lucru cu cue-cues. iar culorile prea vii obosesc. în anumite limite. studiate în succesiunea lor tehnologică. fie prin citirea directă pe cronometru (la c. ceea ce reprezintă o calitate esenţială a stimulării perceptive. C.) şi pentru care. indiferent de ordinea şi durata lor. într-o anumită ordine de alternanţă. Cue-Cues înseamnă. cu- . stimul. Boring (1947) arată că trebuie să se facă distincţie între cue şi clue. omologi funcţional. furnizînd materialul brut. în genere fenomenele de c. CRONAXIE. rezultate din' analiză spectrală şi prezentînd calităţi de nuanţă.

normative. O. C. de unde şi dificultatea definirii lui unitare. concepţia. Spengler a introdus distincţia dintre civilizaţie. comunicaţional şi creativ sau axiologic. concept de maxima complexitate. proprietatea. produselor. bej şi verde-pal. preocuparea pentru modele culturale implicite sau explicite ce reglează conduitele. materială şi c. factoriale sau istoriste. mai recent. orice greşeală gravă antrenează coiiflicteinorale.eu. al dezvoltării şi perfecţionării omului". Vinovăţia poate să aibă numai un caracter imaginar sau să se reducă la gînduri. Aceasta devine nota distinctivă a fenomenelor de c. are urmări favorabile asupra capacităţii do muncă şi. nu poate fi conceput şi studiat unilateral dacă este să urmărim metodologia ştiinţifică introdusă de marxism în domeniul disciplinelor sociale. educaţia sau. Negrul este opusul acesteia.i înalte creaţii artistice. iii. socotită C. . In sens patologic intervine complexul de c. rezultate ale c practicii şi transformării mediului natural şi social. nu produce noi valori. sistemele sociale şi familia. Boas. clasificabile în şapte grupe: descriptive. mijlocesc semnificativ şi diferenţial existenţa umană (v. morală. propriu-zisă. Socialul şi '•'iltur. tehnicilor. Mever Fortes consideră că analiza cuUurologică se opreşte asupra „calificativelor" fenomenelor sociale şi.'. graiul. Tă"ase defineşte c.S. arta. de la o simplă unealtă şi pînă la cele m. studiul schimbărilor interculturale şi adîncirca specificului fiecăreia din c. dată fiind nu numai posibilitatea decalajului. limba."vergent pe modelul de person ihtate umană ca în antropologi culturală (G. C. Se caută o schemă uni- 164 . Kluckholn au inventariat 160 de definiţii ale c. chinuri ale conştiinţei. trăsăturile materiale. foarte importantă în creşterea capacităţii de muncă. cunoştinţelor. Al. fondatorul şcolii antropologice de la Chicago. îndeplineşte funcţii relaţionale şi reprezintă o valoare. încărcat cu o multitudine de valenţe şi sensuri. îmbunătăţeşte calitatea produselor. Mead. Deci. Krocker şi C. religie e t c . şi nu de una în genere. îşi încetează fiinţarea cînd nu mai este generativă. Culoarea albă reflectă toate radiaţiile luminoase pe care le primeşte cu cea mai mare economie. filosofic. psihologice. Această despărţire nu poate fi absolutizată. este un sens restrictiv. micşorează numărul accidentelor de muncă. organizarea economică.f. C. poate duce la perturbări patologice. în general. Kardiner. Mai vechi şi uzitate sînt două înţelesuri ale termenului: a) c.se referă la lumina pe care acestea au posibilitatea s-o disperseze. A. intenţii. mitologia şi ştiinţa. normelor şi instituţiilor proprii unei societăţi într-un moment istoric şi caracterizînd procesele materiale ale acesteia. dorinţe nepermise. B. reduce rebuturile. absorbind toate radiaţiile primite. guvernămîntul. ca atare. asupra dinamicii lor progresive. U. în dinamica fenomenelor culturale intră cu necesitate momentele: cognitiv. C. Fenomenul de c. Linton). Iii scrie: „Cultura este înainte de toate uu aparat instrumental care permite omului să rezolve mai bine problemele concrete şi specifice pe care trebuie să le înfrunte in mediul său cînd îşi satisface trebuinţele. apelează la variate strategii structuraliste. Malinowski construieşte teoria c. pentru a obţine o emoţie pozitivă. controlul social. sînt transmise prin simboluri şi constituie realizările esenţiale ale grupelor umane. Taylor) se poate vorbi de mai multe c. CULTURĂ. prezintă un ruvel de funcţionalitate şi o mare complexitate. Accentuarea stării de c. ca „totalitate a produselor materiale şi spirituale "le muncii omeneşti.. Experimentările efectuate pînă în prezent. deoarece nu absoarbe nimic. în acest sens concret şi comparativ (E. în prelungirea biologiei. tot ce nu ţine nemijlocit de natură. fiind iw. Caramelca).diii sint aşa de sudate '"<:it ajung să se confunde.r care rezultă din separarea şi opoziţia faţă de natură. ca în etnologi. De aceea trebuie adoptat ca bază conceptul extensiv al C. stare a celui care este dominat de sentimentul şi ideea că a comis o greşeală şi resimte mai mult sau mai puţin intens vinovăţia sa. Malinowslu. adăugăm noi. se folosesc culorile care reflectă bine radiaţiile luminoase. materială. creşte productivitatea muncii. din transformarea naturii şi emanciparea de aceasta în construcţia şi existenţa socioculturală. Fiecare din elementele unei c. cea spirituală. între existenţial şi axiologic se constată unitat". b) c. este c. Deci'. istorice. proceselor. după Wissler. şi a propus delimitarea de arii ale c. este tratată moral. Radc'dfie-ljrown. au arătat că rezultate bune se obţin prin folosirea următoarelor culori: albastru-gri. ca ansamblu al mijloacelor. Fiind un subsistem al macrosistenuilui social. pragmatic. la noi în ţară şi în străinătate. practicile religioase. privind doar sfera spirituală. De aici' aşteptarea unei pedepse sau chiar tendinţa spre autopedepsire. accentul se pune pe produse şi rezultate care exercită o influenţă. Studiul c. ca stadiu al evoluţiei formaţiei spirituale a oamenilor şi constînd din artă. dacă '"i se ţine seama de coeficientul '!'• valoare social-umană. Analiza fenomenelor culturale ţine întotdeauna seama de o schemă şi de anumite categorii cum sînt: după Pritchard. ştiinţă. dar şi interacţiunea necesară dintre structurile materiale şi cele spirituale ale c.uitat al muncii omului şi dezvoltării lui istorice. structurale. sale." E.L. în mod firesc însă. care dau mai multă lumină şi sînt activatoare. genetice şi incomplete. De aici.! (B. CULPABILITATE. Strauss) sau '. drept. H. Folosirea raţională a c.-tructimii. înţelegea pluralist c. ca fiind ansamblul mijloacelor. arta.

. C.versuia aplicabilă tuturor c. Teza cognoscibilităţii lumii. ci stăpînirea şi depăşirea ei. credinţe etc. care modelează realitatea după norme logice. aceasta fiind calea cunoaşterii adevărului.î. un domeniu distinct". de principiu.: a) c. cunoaştere). deşi atribuită unui subiect-robot.Titiev le grupează după cele trei mari linii ale comportamentului uman: a) omul fiţă de habitat 'economie. b) omul faţă de om (organizare şi relaţii sociale). K. c) omul faţa de necunoscut (simbolică. şi interpretată categorial. durerea periferică şi probabil şi alte for- CURBA ÎNVĂŢĂRII. K. ea nu este un fenomen supraorganic şi suprapsihic.. şi practica soci il-istovică. Carnap. Din'punct de vedere culturologic. Gonseth susţine principiul „deschiderii la experienţă" al c. „Să nu-ţi fie teamă de nimic mai mult decît de teamă" (Emmerson). a fost redată de Lenin: „de la intuirea vie la gîndirea abstractă şi de la ea la practică. tehnologie).£?t scrie. acestea din urmă devenind. Reflectarea caracterizează transferul adecvat de la obiect la subiect dar nu epuizează c. C. pe abscisă înscriindu-se investiţiile de timp. independent de J. 1909 (KnlturoV logie). „cunoaşterea constă în construcţia sau reconstrucţia obiectului cunoaşterii. iar apoi progresîndu-se în spirală. se menţionează metoda cuiturologică constînd din cercetarea şi explicarea formaţiunilor de personalitate prin studiul morfologic al culturii de apartenenţă. al asimilării şi reconstrucţiei informaţionale a lumii obiective de către subiect. Specificitatea dar şi ascensiunea C. se corelează cu cea privind adevărul obiectiv şi cu cea privind dialectica relaţiilor dintre adevărurile relative şi adevărul absolut către care omenirea avansează nelimitat. ci apoi ea să fie studiată independent do cei ce o creează şi o poartă.. termenul de c. ex- 166 167 ..a. în psihologie. CUNOAŞTERE. Popper. în formarea deprinderilor c. — într-un con- c CULTUROLOGIE. Lowie arăta că „în cursul ultimilor o sută de ani a devenit tot mai clar că cultura. Prin coordonările interoperaţionale se construiesc diferite modele ale lumii. c) c. în psihologie. bază şi criteriu de verificare a c. studiază şi text extrasouiritic. de e. Implică nu absenţa fricii. unelte. K. White este similară cu „ştiinţa culturii" (E. operaţii mintale. simţul termic. de tip b exprimă un ritm relativ lent al evoluţiei în primele perioade şi o intensificare a ritmului ulterior.. CUTANAT. P.i?. acestea fiind susceptibile şi de studii formale. Marxismul afirmă relaţia de unitate dintre c. primarea grafică a modificărilor de ordin cantitativ şi calitativ ce intervin în evoluţia psihofiziologică a unui individ într-o anume perioadă de timp. interpretează ştiinţific fenomenele culturale. prin interiorizare. de tip c exprimă un ritm uniform şi moderat pe întreg parcursul intervalului studiat.î. Taylor). astfel îneît să se sesizeze mecanismul acestei construcţii. empiricul şi teoreticul şi care se desfăşoară perpetuu în ordinea interacţiunii dintre subiect şi lumea sa. de e. este recunoscută ca un proces ce reuneşte senzorialul şi logicul. tarea grafică a desfăşurării şi rezultatelor obţinute într-un proces de învăţare. acestea avînd o legătură directă cu geneza personalităţii. oamenii. F. uzînd de coduri şi mijloace semantice. este întotdeauna un proces psihosocial cu o evoluţie şi tipologie istorică. b) c. modelul general. reprezintă. obicei. iar pe ordonată progresele şi greşelile. urcă iniţial brusc şi apoi mai lent în cazul acţiunilor facile. Cultura nu poate fi însă desprinsă de social. Quine. sentimentelor. Oitwald. Aceste categorii se centrează în jurul existenţei umane şi M. categorie filosofică tratînd relaţiile din' re subiect şi obiect. de e. Termenul a apărut pentru prima oară în scrierile lui Y . Dialectica procesului c. rezidă în aceea că ea nu numai că asimilează lumea fizică a obiectelor dar şi pe cea a acţiunilor. c. susţinută de marxism. Oswald. comună este studiată de gnoseologie iar cea ştiinţifică de epistemologie. atribut al complexului senzorial cu receptori periferici în piele şi care include tactul. în consecinţă. Gonseth ş. Importantă este surprinderea ierarhiei şi emergenţei sistemelor de c. iar în cazul acţiunilor dificile evoluează iniţial lent şi apoi urcă brusc. o formă de S iniţial intervenind o regresie în fondul de cunoştinţe certe. atitudinilor şi pentru caracterizarea atît a conţinutului cunoaşterii şi trăirilor cît şi a stilului intelectual şi afectiv.S.H. culturalul şi socialul alcătuind un sistem mteracţionist. (G. CURAJ. C. a cunoaşterii realităţii obiective" . este aplicat pentru a califica nivelul calitativ şi modul de organizare a limbajului. Ralph Linton a folosit termenul de „fundament cultural" al personalităţii.A. de tip a exprimă o evoluţie accelerată în primele perioade de vîrstă şi o reducere a ritmului în perioadele următoare. are. cultura reprezintă organizarea obiectelor şi evenimentelor depinzînd de simboluri — limbă. de regulă. sau un „numitor comun" alcătuit din categoriile proprii oricărei e.de e.A. reprezen- CURBĂ DE EVOLUŢIE. \V. Se impun trei tipuri de c. furnizate de o serie de epistemologi moderni: R. Murdock). în 1939 L. a cunoaşte înseamnă a produce în gîndire pentru a reconstitui modul de producere a fenomenelor". Cultwologia lui L. trăsătură caracterială de ordin voliţional constînd în capacitatea de înfruntare conştientă a pericolelor şi de ac- ţiune consecventă în condiţii de risc.. White inventează şi introduce în literatura antropologică americană acelaşi termen.. aceasta din urmă fiind izvor.

După măsurarea riguroasă a mărimilor de intrai c şi de ieşire. nedeterminat iu detalii. Ashby (1956). Factorii la care recurge Darwin sînt: 1) Variabilitatea sau diversitatea modificării organismelor datorită condiţiilor interne şi influenţelor de mediu.n. este intens folosită la copiii surzi pentru formarea limbajului şi demutizare. trasarea de litere pe palma celui ce recepţionează. DARVINISM.. prin labiolectură. Se consideră că subsistemul senzorial c.n. se tinde spre trecerea de la c. sistemul cunoscut în detalii şi astfel luat în stăpînire. stimulările la ieşire. luptă ce se desfăşoară în cadrul aceleiaşi specii sau între specii aproJ69 . şi veriga eferentă. CUTEZANŢĂ. caracteristicile elementelor componente. Keferindu-se la planul gîndurilor şi ideilor unei persoane. valoros. este lă baza dezvoltării tuturor celorlalte organe de simţ. Este deci un alfabet „manual" conţinînd atîtea semne digitale cîte litere sînt în alfabetul limbii respective. se explică printr-o defecţiune constitutivă a sistemului vizual. Fiecare literă este desemnată printr-un gest digitalopalmar. prin care se fixează şi se transmit din generaţie în generaţie variatele caractere dobîndite (fapt relativizat şi chiar contestat de curentele neodarviniste). CUTIA NEAGRĂ (T5LACKBOX). în pofida oricăror riscuri. reprezintă un progres important în sensul conceperii dialectice a acesteia. de. cuvintele se comunică pe cale vizuală. Leontiev). caracteristică comportamentală definită prin sfidarea pi imejdiei.R. precizîndu-se apoi natura comportamentului. D. stimulările la intrare. 3) Suprapopulaţia sau tendinţa de sporire a numărului indivizilor speciei peste condiţiile de subsistenţă oferite de mediu. sistem de co- tre ele. metodă de bază a ciberneticii.. Faţă de lamarkism. subiective.e. prin aplicarea palmei unuia asupra palmei celuilalt pentru d. mai ales în relaţiile cu normalii. îndrăzneală. tinzînd să fie înlocuită.n. fundamentată teoretic de W. 1/Selinviorismul s-a bazat mult pe modelul c. şi se formulează !ej. Ulterior ea îşi pierde din importanţă. temeritate. este legată de afirmarea a ceea ce este nou. Astfel. acestea fiind confundate înDACTILOLOGIE. în strînsă interacţiune cu metoda modelării. d. 2) Ereditatea. la „cutia albă". Dactilograful este un mod de comunicare tactilă cu orbii surzi.. analizînd relaţiile dintre extremele sistemului cerebral veriga aferentă. personal. adică 1. folosit de surdomuţi. D municare a cuvintelor cu ajutorul degetelor. c. determinist sau probabilist. se exprimă matematic dependenţa mărimilor de ieşire de mărimile de intrare. DALTONISM.supune cercetarea comportamentului unui si_:tem complex sau hipercomplex pe baza corelării mărimilor de intrare ţi a celor de ieşire. metoda „cutiei negre" pre- DICŢIONARELE ALBATROS formările care se petrec în interior. sistem complet. reprezintă un senzorium comun. Di-a lungul istoriei cercetărilor ştiinţifice. induse abstrac'ic de trans- mc de recepţie protopatică printre care şi rudimente de sensibilitate la lumină (A. sau prin dermografie.< evoluţiei lui ulterioare. elucidînd conţinutul proceselor şi condiţiilor interne. 4) Lupta pentru existenţă sau pentru supravieţuire. teorie evoluţionistă de însemnătate revoluţionară prin care se întemeiază biologia ştiinţifică. D. fă. cecitate cromatică parţială constînd din incapacitatea de a vedea roşul şi verdele. Cercetarea psihologică tinde să depăşească metoda c.

discriminare şi de calcul matematic sînt precare. DĂRUIRE DE SINE. cît şi conţinut (conştiinţă morală înaltă. DEBILITATE MINTALĂ. — Sollen). curent sociologic neştiinţific ce propagă idei reacţionare. manifestată. urmînd ca abia ulterior să fie supuse unei prelucrări sau elaborări. conştiinciozitatea). Tot în cadrul d. I. directe. dispoziţia voluntară corespunzătoare. 110 . social. sociale. se obţin rezultate mai bune în şcoala ajutătoare decît dacă respectivul copil este integrat în învăţămîntul general. dezvoltată prin convertirea cerinţelor. I. corespunde unui mod de organizare caracterială ce implică atît formă (aspiraţia generică şi senti< mentulspre îndeplinirea datoriei." D. deprinderea de a răspunde obliga ţiilor. DAT. practice. de slăbiciune a activităţii psihice. d. imediate.m. normelor şi principiilor morale în obligaţii morale imperioase şi realizată consecvent în virtutea primatului respectului (trebuie. reprezintă o concepţie biologică materialistă şi a slujit ca bază pentru dialectica marxistă. impuse obiectiv sau de desfăşurările psihice anterioare şi care îndeplinesc rolul de premise senzoriale sau intelectuale. sînt educabili.m. ceea ce reprezintă realitatea obiectivă independent de subiect. Rezultate ale unui proces de observare şi înregistrare.). dintre obiectele şi fenomenele realităţii. în ansamblul său d. d. iar capacităţile de critică. fapt senzorial elementar şi brut. imediate ale conştiinţei. implică o slăbiciune şi nedezvoltare a celui de-al doilea sistem de semnalizare şi a funcţiilor reglatorii exercitate de acesta asupra primului sistem. Puf an — comparaţia este metoda optimă) şi să-şi formeze priceperi şi deprinderi simple. Torrance 1971.a. Soloviov (1959) arată că. este uşor influenţabil.m.a. Conştiinţa d. în anumite limite. convingeri şi simţăminte ale valorii). Berg- D son consideră ca spontane. are priceperi şi deprinderi de conduită civilizată. cetăţeneşti. ci se integrează tot mai mult în morala autonomă pe măsură ce se dezvoltă laturile ei de conţinut. epistemologic. dar şi prin primitivism emoţional şi slăbiciune de voinţă. esenţiale. intervin blocaje şi tulburări emoţionale ce agravează deficitul intelectual. să-şi însuşească unele noţiuni concrete (după C. prin înţelegere greoaie. unor acţiuni sau persoane. de efort intelectual sînt reduse. o serie de psihologi (I. Roşea (1968) constată că în cazuri de d. înclinaţie a caracterelor superioare de a-şi devota întreaga fiinţă unor cauze înalte. schizofrenie. efectorie a conştiinţei axiologice.m. faptele brute obţinute în urma investigaţiei. în psihologie. faţă de norme şi în baza necesităţii interne ca reflex al necesităţii obiective sociomorale. dragostei. Copiii cu d. pentru că însăşi libertatea este conştiinţa unei necesităţi social-obiective. profesionale. encefalită. antropologie culturală ş. în urma unor maladii neuropsihice (epilepsie. 5) Selecţia naturală. Astfel este în expresia engleză sense-data. pot fi şcolarizaţi. Posibilităţile de muncă. atitudinilor şi conduitei morale. este o dimensiune esenţială a binelui moral care se sprijină pe principiul de bază al „celui mai bun lucru de făcut". clasic a fost prelungit şi dezvoltat prin neodarvinism sau genetică.D piate. s-a formulat o teorie despre rolul adaptativ al emoţiilor şi expresiilor emoţionale. depăşind interesele personale de autoconservare. obiectul cunoaşterii luat ca atare. Piaget scrie: „chiar pe terenul cel mai preştiinţific şi embrionar nu există date imediate". Aceşti ultimi factori au fost puşi de epigonii lui Darwin la baza d. Sub aspect comportamental. credul. Latură practică. persuasiuni. să citească. ontologic. prin care se efectuează trierea şi continuitatea celor mai apţi. Se distinge o d. dar prezintă o labilitate în manifestările sale. congenitală (oligofrenia) şi una dobîndită.m. nu poate sesiza legăturile generale. sînt capabili. în genere d. D. dar nu rămîne circumscrisă unei morale heteronome. şi. Bider — 1968. i se datoreşte prima demonstraţie argumentată a originii animale a omului. întrucît întîrzierea este în acelaşi timp intelectuală şi emoţională. D. semnifică un conţinut şi stări psihice prezente la un moment dat. întrucît d. unde li se aplică didactici şi măsuri educative speciale şi li se asigură necesarul de cunoştinţe compatibil cu nivelul dezvoltării lor psihice. exersări. traume craniene ş. se caracterizează prin glndire insuficient dezvoltată. ci şi prin mijlocirea plăcerii. pasiunii. naiv.m. o calificare profesională corespunzătoare cu posibilităţile lor. în psihologia experimentală. După I Grigoraş. Pregătirea lor se realizează în şcoli ajutătoare. mai bine adaptaţi condiţiilor de existenţă. „autodeterminarea morală a omului are loc nu numai prin intermediul datoriei. responsabilitate.M. Debilul mintal este aproape incapabil de gîndire abstractă. M.Grigoraş afirmă că libertatea voinţei trebuie să fie considerată condiţia sine qua non a îndeplinirii datoriei. conştiinţei valorii etc. Probele psihologice de inteligenţă situează nivelul mintal al debilului mintal între 7 şi 12 ani. forma cea mai uşoară de înapoiere sau deficienţă mintală.m. P. D. modali tate a conştiinţei. întrucît reduce legile dezvoltării sociale la raporturi pur biologice. iar pe măsura avansării în vîrstă şi a evidenţierii dificultăţilor de adaptare. se dezvoltă iniţial prin constrîngeri. şi structurile perceptive sînt afectate. în final. fără a fi supus prelucrării sau interpretării.m. să scrie. limitată la aspectele concrete ale fenomenelor şi situaţiilor de viaţă. deci sînt reduse şi capacităţile de observare sau intuiţie corectă. Prin extensie. Darwin a pus şi bazele psihologiei genetice. să înveţe. DATORIE MORALĂ. iar. în genere.

Exi-. Spre deosebire de celelalte forme de înapoiere mintală (idioţie şi imbecilitate). ce se realizează la nivelul conceptelor prin coordonări reversibile ce permit conservarea invarianţilor şi construirea explicaţiilor şi. de grup etc. anularea efectului de centrare. ca urmare a coordonării (punerii în relaţie) unor centrări diferite. are logaritmul zecimal înmulţit cu 20. După nivel şi conţinut se disting d. copilul poate lua în considerare jiu numai punctele lor de sosire. la morala autonomă ce integrează valori sociale obiectivate. atunci 'el va ajunge să aproximeze corect diferenţele de viteză. ci şi pe cele de plecare. — „decentrarea progresivă a acţiunii proprii. Antrenează perturbări de comportament şi deficienţe adaptative cu atît mai grave cu cît animalul este situat pe o treaptă mai avansată în scara filogenetică. Ca unitate etalon este folosită decila. avînd la bază calculul procentual. aceea a valorilor sau axiologică. astfel determinîndu-se unitatea (dB). se integrează într-o formă mai cuprinzătoare de centrare şi d. intelectu'= ală: dacă în experienţa cu ajungerea parţială (micşorarea handicapului) a două vehicule care se deplasează în acelaşi timp. ridicarea sau înlăturarea blocajului (inhibării afective) ce reţine reacţiile.alungirea" ei cu 10%. în loc să se atribuie uneia din ele un rol privilegiat.perceptivă: dacă se dau două linii drepte şi egale. D. aşa-numita eroare a etalonului dispare. la un mamifer ea produce o cronică incapacitate adaptativă. fricii şi comodităţii şi despre o d.proape de 140 dB devine asurzitoare. Enculturaţia presupune o progresivă d. după J. ceea ce se explică prin coordonarea (punerea în relaţie) a două centrări ale căror efecte deformante se anu- lează reciproc (daca centrarea urţei linii de 5 cm echivalează cu . -V. ceea ce se explică prin coordonarea (punerea în relaţie) a centrării punctelor de sosire cu centrarea punctelor de plecare. deci a stratului cenuşiu al emisferelor cerebrale. dar aceste raporturi pot fi ni.tă numai raporturile dintre acestea. ale căror efecte se compensează reciproc. practicată experimental pe animale în scopul studierii anumitor funcţiuni ale creierului. DECENTRARE. Decorticarea este operaţia de îndepărtare a cortexului. după opinia noastră. O ambianţă sonoră pînâ la 40 dB este considerată liniştită. atingînd pragul durerii. — „subiectul este cu atît mai activ cu cît ajunge mai mult sâ se decentreze sau mai bine spus. afectivă aceasta. prin tonificare afectivă etc. Luugu-Nicolae — 1975) pi~ pun şi demonstrează necesitatea şi eficienţa a diferite tipuri de psihoterapie (artistică. ocupaţională. în teoria creativităţii se are în vedere un blocaj anticreator datorit conformismului. se calculează cu ajutorul frec173 \ . raportul dintre ele rămînW acelaşi 5/5 = 5. cu toate insuficienţele sale mintale. Piaget are în vedere d. axiolo- gică. d. perceptive). Fenomenul este ilustrat de trecerea de la morala utili. decentrarea este însăşi măsura acţiunii sale eficac». insuportabilă. se poate adapta şi integra satisfăcător într-o activitate utilă. Exemplu de d. or. mobilul B ar fi depăşit mobilul A. la 80 dB foarte zgomotoasă. Atunci. al cărui raport faţă de pragul convenţional de 2 • IO"5 N/m3. prin faptul că acţiunile iniţiale devin reversibile şi operatorii". DEBLOCARE.D S. activitatea mentală şi exteriorizarea. în raport cu subiectul. către 60 dB devine zgomotoasă. intuitive (dezvoltate prin reglarea formelor în prelungirea d. se întreabă simplu dacă ele sînt egale sau inegale. depăşirea necesitînd atunci o viteză' de mişcare mai mare. dacă punctele de plecare ar fi fost distanţate. în fine. poate fi relativa (prin compensare) sau absolută (operatorie). Limitele d. debilul mintal. metodă de etalonare a testelor în statistica psihologică. operaţie de secţionare şi îndepărtare a emisferelor cerebrale (menţinîndu-se centrii inferiori). La sugestia noastră. are consecinţe minore şi pasagere.5/5. asupra obiectului". se obţine prin înlăturarea acţiunii cauzelor ce au provocat blocajul sau prin comutarea atenţiei. care necesită parcurgerea traiectoriilor respective cu privirea şi conştientizarea diferenţelor lor de lungime. Cît priveşte d. iar a. intelectuală. — „este imposibil ca la vreun nivel să separăm obiectul de subiect. Nu numai la reptile dar şi la păsări d.m. de la subiectivitate la obiec- tivitate". la lungimi diferite ale traiectoriilor parcurse în acelaşi timp. DECEREBRARE. aceasta implicînd şi construirea sentimentelor la nivelul valorilor sociale superioare. d.5 = = 1). D.: I mult sau mai puţin centrate sau decentrate şi în această inversiune a orientării constă trecerea. DECILAJ. luat ca nivel zero.) în recuperarea şi reeducarea copiilor afectaţi de d. a valorilor.Cităm din Piaget: „Decentrare. Exemplu de ^. perceptive (reglare ce permite o echilibrare între componentele obiectului). DECIBEL. concepute ca distincte de acţiunea proprie".tară şi subiectiv-heteronomă. este un fel de centrare asupra obiectului. ludică. deci eliminarea egocentrismului în profitul compoziţiei închise şi reglate. Piaget. o reflecare organizată prin coordonări ce asigură obiectivitatea. Uneori folosesc şi substanţele psihotonice. afective caracterizate ca „interes pentru sursele de plăcere. adică asimilare prin punere în raport a obiectelor asimilate". deci d. prin formarea de noi motive. Mihăilescu a studiat procesul de culturalizare ca d.. prin motive şi atitudini creative. unitate de măsură a nivelului de presiune acustică (simbolizată dB) care reprezintă nivelul presiunii acustice. atunci 'creşterea absolută a valorii fiecăreia dintre ele se compensează reciproc.

apar în activitatea politică pe cîmpul de luptă. constînd în lanţuri de d. ţinînd seama de costul trecerii de la informare la decizie".. în care parametrii fiecărei verigi suferă modificări în funcţie de rezultatele obţinute anterior. hazardate (cînd succesul şi eşecul apar ca echiprobabile) şi riscante (cînd probabilitatea succesului este inferioară lui 0. . după un proces de evaluare. Momentele d. I)udley: „. unitate etalon.selecţia unui răspuns dintr-un ansamblu de răspunsuri potenţiale".: K. propriu-zisă. H. Acestea implică întotdeauna asumarea unor riscuri şi ca urmare se pot diferenţia în: prudente (acceptarea acţiunii numai în condiţiile în care probabilitatea succesului este superioară lui 0. Printre criteriile mai larg utilizate pentru clasificarea d. 5) reducerea variantelor de acţiune pînă Ja „structura alternativelor" (dilema) în care se înfruntă. atunci cînd evoluţia situaţiei este anticipată cu probabilitatea 1 sau 0. in vederea realizării [aducerea în momentul prezent) a unui „obiect" prefigurat. Sînt mai multe definiţii ale d.selectarea unui curs de acţiuni dintr-un număr de alternative:. Pieron.a.m.. toate. stochastice. sau de tipul maximin: „reducerea la nivelul minim a pierderii maxime posibile" sau „minimalizarea pierderilor"). cit şi pe acela al probabilităţii succesului. pentru care produsul dintre utilitate şi probabilitate (a succesului sau reapariţiei evenimentului scontat) are valoare maximă. cantitatea de informaţie a situaţiei prezente. b) consistenţă şi tranzitivitate. Metoda d.M. 4) adoptarea strategiei de acţiune (de tipul minimax: „obţinerea valorii maxime. nerepetabilâ. 3) estimarea probabilităţilor de reuşită sau de eşec pentru fiecare variantă de acţiune. acestea fiind dictate de însăşi valoarea sau utilitatea lor pentru individ (în baza postulatului care atribuie comportamentului uman tendinţa maximizării utilităţii). J.J. a viito- rului". nu se pune problema alegerii acţiunilor. reprezentată prin alegerea unică. Haythorn: „. ireversibilă. de regulă. respectiv atunci cînd asupra evoluţiei situaţiei. decurgînd dintr-o trebuinţă. însuşit anterior (condiţie definitorie a situaţiei de certitudine). V. se numără. d) caracterul rela- modificare de comportament care..o funcţie mediată care precede acţiunea".d. 20% din subiecţi ş. Se recomandă să nu se aplice d. răspunsul la forma pe care o va lua situaţia fiind preelaborat şi însuşit prin învăţare.. respectiv elaborarea modelului acţiunii în condiţii de incertitudine.alegerea între două sau mai multe alternative: alegere raţională pe bază de informaţie sau afectivă". Ele se caracterizează deci printr-o anu175 174 . Gagne: „. în funcţie de cantitatea de informaţii a situaţiei actuale se disting: a) acţiunea în condiţii de certitudine.. a) gradul de determinare a situaţiilor anticipate (mai precis. în situaţiile de incertitudine se întrevăd mai multe căi de acţiune. Sweetland şi W. Potrivit convenţiilor stabilite în statistică. în statistica psihologică. în situaţiile în care individul poate prevedea cu certitudine efectele oricăreia dintre acţiunile sale sau ale evenimentelor exterioare. acesta nu poate face decît supoziţii. Tiffin şi E. în anumite activităţi profesionale în condiţii de acută criză de timp. 2) ierarhizarea efectelor previzibile. L. a doua d. în urma aprecierii lor prin prisma utilităţii (subiectivă) sau a valorii (obiectivă) sociale. b) d. ne permite: a) formarea unei reprezentări de ansamblu despre nivelul general al performanţei într-un colectiv dat. 6) înlăturarea structurii alternativelor şi investirea uneia dintre variantele de acţiune cu atributul de „optimă". c) „adver.precum şi în anumite momente din viaţa' individului (alegerea profesiei) e t c . pe un eşantion mai mic de 100 de subiecţi. pe căile de acţiune conturate. Asemenea d. o variantă de acţiune caracterizată printr-o probabilitate mare a unui cîştig de valoare mică şi o alta oferind un nivel mare al cîştigului dar o probabilitate mică a obţinerii acestuia. b) d. modalitate de depăşire a unui conflict cognitiv sau afectiv. proces de alegere sau judecată care apare cînd subiectul cunoaşte mai multe cursuri de acţiune posibile. b) punerea performanţelor de la diferite probe pe o bază comparabilă. Ceauşu: „Orice D fie. statică. Le Maitour „. prima d.venţei cumulate.5). în această categorie intră şi situaţiile în care calea de acţiune unică este susceptibilă de a fi găsită prin raţionament.: 1) identificarea principalelor variante ale acţiunii şi estimarea consecinţelor lor. este declanşată. „.. în care este angrenat individul.. în teoria statistică a d. DECIZIE.. între ieşiri şi intrări. a cîştigului minim posibil" sau „maximinizarea cîştigului".5).căutarea unei corespondente optime la un automat. care. duc la o situaţie adecvată". într-un sens dat. folosită la clasificarea subiecţilor după performanţa obţinută la o anumită probă. prin intermediul căreia ştie că va obţine o anumită utilităţi. Cormick: „.. hotărîre sau opţiune ce survine ori de cîte ori în desfăşurarea unei activităţi apar evenimente care împiedică anticiparea cu certitudine a evoluţiei situaţiei. cotabilă.. Individul destochează din stocul „memorie" modelul de acţiu- D ne. în funcţie de consistenţă şi tranzitivitate se disting: a) d. va cuprinde primii lO°/o subiecţi. R. respectiv acţiunea prin care se încearcă concretizarea. cu rezultatele cele mai bune sau cele mai slabe. Tipuri de d. diferenţiate atit pe planul utilităţii.sarul de joc". determinarea variantei de acţiu- ţiei subiect-situaţie. DECILĂ. nivelurile certitudinii nepunînd probleme de alegere între variante de acţiune...

în cazul actului de curaj. atunci cînd simte sau D apreciază că posibilităţile sale de acţiune sînt insuficiente pentru învingerea dificultăţii problemei cu care este confruntat. implică: scopul ideal. este înţelegerea. Iar actul eroic înseamnă anularea factorului utilitate (personală) pe fondul aceluia care reprezintă valoarea (socială) şi acceptarea oricărei eventualităţi. înseamnă trecerea de la semn la semnificaţie. stăpînire de sine. în această situaţie. Astfel. Se caracterizează prin deplină încredere în forţele proprii şi prin sentimentul că dificultăţile situaţiei pot fi învinse. Din acest punct de vedere se disting: a) „Jocul contra naturii". Astfel la alcoolici sau drogomani se dă odată cu dozele de alcool eau morfină şi o substanţă cu efecte vomitive. 6 A) alfabet-cod alfabet de bază Psihologic. se manifestă prin indiferenţă. tensiunea psihică ce ia naştere o dată cu fixarea sau alegerea unui scop. Suprimarea compensării. calm. atitudinea de minimalizare a dificultăţii. 3) Situaţia de superioritate (de dominare). DECONDIŢIONARE. caracterizată prin conştiinţa faptului că forţele proprii sînt suficiente pentru învingerea dificultăţii situaţiei. deosebirea constînd în faptul că adversarul de joc se identifică cu propria persoană. d) în funcţie de caracterul relaţiei subiect-situaţie se disting d. între ceea ce vrea şi ceea ce poate efectiv individul. Manifestare clinică a epuizării sau a depăşirii resurselor funcţionale ale unui organ lezat (ex. cunoaşterea situaţiei şi asumarea conştientă a riscurilor. intensitatea aspiraţiei. de la informaţia reproductivă la cea de comandă. lipsă de interes. 2) Situaţia de echilibru. Confruntarea are loc între aspiraţii şi posibilităţi. nivelul aspiraţiei. în psihoterapie. ceea ce crede individul că a obţinut înainte de a cunoaşte rezultatul exact al acţiunii. Siegel drept „punctul din regiunea pozitivă a scalei de utilitate aplicată la o variabilă de realizare care se identifică cu cei mai înalt dintre scopurile între care modificarea funcţiei utilităţii este maximă" . b) „Jocul contra sine". a riscurilor. care defineşte poziţia în care se plasează în şi faţă de mediu. deşi îndrăzneala şi actul de curaj înseamnă în egală măsură acceptarea acţiunii. nivelul sperat al scopului. Actul d. care facilitează adaptarea la condiţiile mereu noi ale activităţii. pe fondul încrederii în propriile forţe. exprimînd ceea ce ar dori individul să obţină. cele create de variaţiile unor factori cum sînt cei meteorologici etc. percepţie etc. constă în formarea unei condiţionări negative (de apărare. Sub această denumire sînt cuprinse situaţiile în care individul este confruntat cu strategiile altor persoane. înaintea oricărei evaluări a mijloacelor sale de acţiune. actul de curaj şi actul eroic. în care se îmbină intensitatea motivaţiei şi nivelul scopului (cu cît acesta este mai ridicat cu atît intensitatea aspiraţiei este mai mare). de la reflex senzorial la senzaţie. faţă de consumul de alcool sau drog.) fiziologie. Este procesul invers codificării. c) prin „adversar de joc" se înţelege factorul generator al evenimentelor care măresc în asemenea măsură nedeterminarea situaţiei actuale incit împiedică anticiparea cu certitudine a evoluţiei ei. resemnarea. Are o structură asemănătoare cu forma anterioară. cu privire la propria securitate. Formele pasive ale conduitei. d. exprimînd: 1) Situaţia de inferioritate. Forma cea mai înaltă a d. De aici d. exprimînd ceea ce crede individul că va obţine. blazare. de fejecţie) la stimulii ce au fost condiţionaţi în chip patologic. îndrăzneala se diferenţiază de curaj prin absenţa cunoaşterii pericolului. Termenul se mai foloseşte şi pentru a desemna tehnici de a'şa-zisă „spălare a creierului". proprii sistemului receptor/ destinatar. precum şi panica. includ: panica manifestată prin inhibiţie generalizată (înrudită cu aşa-numitul „reflex de moarte aparentă"). percepţia performanţei. pe baza unei anumite 12 reguli. teama (de tipul anxietăţii). în semnale echivalente. vers compensării constînd din perturbarea echilibrului în urma unui deficit sau privaţiuni. în situaţiile ce se subsumează acestei denumiri adversarul îl constituie natura în înţelesul larg de sumă a factorilor impersonali generatori de evenimente cu grade diferite de previzibilitate sau chiar imprevizibile. constînd în participarea formală la activitate. manifestată prin reacţii generalizate (aşanumita „avalanşă de reacţii"). apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă etc. d. substratul lor este deo- D sebit: necunoaşterea situaţiei şi absenţa conştiinţei riscului în cazul îndrăznelii. slăbirea şi stingerea reflexelor condiţionate ca urmare a neîntăririi lor îndelungate (se presupune că nu dispar cu totul. chiar a certitudinii de nivelul zero. transformare a semnalelor unui alfabet-cod. proces in- DECODIFICARE. în neuroDECOMPENSARE. c) „Jocul pluripersonal". proces de . Forma pasivă a conduitei în această situaţie. adică: L = P(ZJ g Z -> a. respectiv tendinţa de a părăsi cîmpul acţiunii. Formele active sînt reprezentate prin: îndrăzneală. scopul concret pe care îşi propune să-1 atingă (definit de S. în această categorie intră situaţiile care apar în decursul aşa-numitelor „jocuri de noroc". susceptibile de a facilita sau a îngreuna atingerea scopurilor urmărite de individ. dată fiind facila lor restabilire). Printre formele active ale conduitei în această situaţie se numără: laşitatea.mită lipsă do consistenţă şi tranzitivitate. transformare realizată de traductorii de intrare a sistemului. se manifestă prin prudenţă.

ci anomali. Se admit noi forme de d. Se face o deosebire între patologie şi deficienţă. Prin extensiune. în d. implică activarea funcţiilor catharsice şi eliberarea de tensiuni'. logopaţi. variate şi în continuă evoluţie. proces invers refulării. persoană cu o lipsă. Identitatea de 178 conţinut între termen şi propoziţia definitorie exclude însă formulele tautologice. spiritual si moral. arată Goblot. dar după Lacheliere. de calificare într-un anumit domeniu şi de profilaxie a perturbaţiilor care ar putea să survină ulterior (C. regresiu- 179 . D. fenomen psihopatologic de disociere a unităţii personalităţii prin dedublarea fiinţei. D. DEFINIŢIE. iar altul patologic şi bazat pe o motivaţie inconştientă. metodele şi tehnicile educării şi reeducării lor. formă fundamentală de raţionament. fenomen. realizate explicit sau implicit. cum sînt cea ostensivă constînd din precizarea înţelesului unui termen în cadrul unei comunicări prin indicarea şi perceperea obiectului-etalon. de introducere a unui termen sau expresii noi. unul fiind normal şi conştient. e) stabilirea scopurilor. Se disting d. ce justifică înlocuirea într-un context propoziţional a definitului prin definitor şi invers. debili mintali şi deficienţi motori. recurgînd la etimologii sau stabilind o convenţie. contemporană îşi asumă următoarele sarcini: a) stabilirea structurii deficienţei şi definirea posibilităţilor de corecţie şi compensare. în simţămîntul de familiaritate. Conform logicii aristotelice d. proces intelectual de examinare cît mai completă a unui fapt cu relevarea argumentelor şi motivelor pro şi contra în vederea adoptării unei decizii. senzoriali. iluzie a gnoziei constînd în falsa recunoaştere. de evidenţiere a schimbărilor intervenite în conţinut. constînd din eliberarea tendinţelor refulate. 12* DEFULARE. motori şi mentali sînt consideraţi nu anormali. se precizează semnificaţia unui semn. o lacună morfofuncţională înnăscută sau survenită. în acest ultim caz. capitole de pedagogie specială adecvată cerinţelor pedagogico-medicale ale recuperării şi compensării funcţiiDEDUBLAREA PERSONALI- D lor deficiente. operaţie logico-semantică exprimată într-o propoziţiune concisă prin care se indică proprietăţile esenţiale ale unui obiect. dintr-o dublă perspectivă semiotică şi praxiologică. nea treptată a unui organism (sau unui organ) de la o formă superioară către un prototip inferior. pentru prima dată. se dezvoltă psihologia deficienţilor senzoriali şi mintali şi. centrată în jurul unui termen definitor. C. stare. Silogismul este forma -tipică a d. real. practice şi abstractgeometrice. stabileşte o identitate de semnificaţie cognitivă între termenul de definit şi descripţia (explicaţia). D. realizată în formă ipotetică sau disjunctivă. conţinutului şi metodelor instruirii şi educării în raport cu cerinţele contemporane. DELIBERARE (lat. se construieşte prin raportarea la genul proxim şi stabilirea diferenţei specifice. de asemenea. nu sînt numai de ordin inDELINCVENTĂ JUVENILĂ. constînd din trecerea de la aserţiuni generale la concluzii asupra unor fapte particulare. încălcări sancţionate penal. întrucît acestea din urmă sînt subordonate primelor.D TĂŢII. bazate pe judecăţi categorice. disciplină psihopedagogică care se ocupă de particularităţile psihofiziologice ale dezvoltării copiilor cu deficienţe fizice şi psihice şi cu legile. se ocupă de surdomuţi. f) elaborarea metodelor de pregătire practică. DEFICIENT. Se disting d. de asemenea. orbi şi ambliopi. Factorii d. se poate referi şi la domeniul psihic. D. b) fundamentarea principiilor de clasificare a copiilor anomali. sintactic sau semantic prin recurenţă. Sindrom întîlnit în isterie. reflexia conştientă intervine în prim plan. sînt: referenţial-designatoare. c) studierea particularităţilor vieţii şi activităţii copiilor deficienţi în anumite condiţii sociale. Popa dezvoltă o teorie modernă a d. morali. în d. strategie a gîndirii. evidenţiază necesitatea unei relaţii şi este mult mai riguroasă decît inducţia. se vorveşte şi despre d. DEFECTOLOGIE. d. cîntări). de concentrare a informaţiei. din readucerea lor în conştiinţă şi din reducţia tensiunilor acumulate. stări maniacale şi schizofrenie. Această formulă clasică nu satisface toate cerinţele cunoaşterii ştiinţifice. Anomalie anatomică şi funcţională ce reprezintă o deviaţie de la sistemul normal de proprietăţi ale speciei şi care se accentuează din generaţie în generaţie. Puf an). poate fi stipulativă. sintactic-calculatorie. DEDUCŢIE. După acesta funcţiile d. a instruirii şi adaptării lor la muncă. nomen ce include totalitatea încălcărilor de norme sociale săvîrşite de către tinerii sub 18 ani. unui obiect se cunosc forme empirice. DEJA VU (PŞEUDOMNEZIE).. motori şi mintali. apariţia a două euri diferite ce evoluează succesiv sau simultan şi determinînd două tipuri de comportament. Cele două euri coexistă. în contextul d. Deficienţii senzoriali. în psihologia cunoaşterii modalităţile de desfacere a implicaţiilor unor semnificaţii sînt numeroase. Există şi d. D. a obiectelor şi d. Prin extensiune. operaţională ce delimitează un sens prin anumite rezultate obţinute în cadrul unor acţiuni experimentale sau practice şi. d) elaborarea sistemului de educare şi instruire diferenţiat după deficienţe. influenţează şi unele mobiluri afective conştiente. deliberare—a. d. psihoze alcoolice. de apartenenţă la propria experienţă a unor persoane sau situaţii pe care subiectul le întîlneşte. feDEGENERESCENTĂ. d. a termenilor. Deci. Deficienţele sînt anomalii dar nu reprezintă ceva patologic.

nu este suficient să se constate doar că un raţionament nu corespunde realităţii. este frustraţia. constată că principalele deosebiri între cele două loturi sînt explicabile prin tipul 180 D de relaţii socioafective din familia tînârului. d) duplicitatea conduitei. manipularea unui limbaj violent şi trivial. o condiţie internă. Merton). necesităţilor.]. D. din nedelincvenţi. perversiuni. Un alt factor generator de d. diferă atît sub aspectul diversităţii temelor şi a conţinutului. Spre deosebire de simplele erori de judecată. recidivişti. importanta. pe care acestea se inserează.. DELIR. sini dezvoltate. făcînd imposibilă corectarea sau îndepărtarea lor. d. cel al comportamentului. educative şi sociale nu au fost satisfăcute la timp şi în mod corespunzător normelor culturale existente (R. c) inadaptarea socială. ori prin evitarea formelor organizate de viaţă şi muncă. D. minorii se modelează după astfel de forme de manifestare. intoxicaţie. H. D. prevenirea d. sînt raportate la circumstanţe obiective. D. prin care se exprimă temele delirante. psihotice. constă într-o destructurare a eului. Statistic se constată. pe care individul Câtitâ să-1 suprime. fie latentă. Desprindem cîteva caracteristici psihice ale delincventului: a) înclinaţia către agresivitate. deviante. Aceste relaţii reflectă disciplina şi supravegherea efectuată de ' către părinţii copiilor.D dividual. e) dezechilibru existenţial. intelectuale. se impune în cîmpul conştiinţei ca un eveniment al lumii exterioare. pornind de Ia o idee care-1 „atinge" în subiectivitatea lui. delincventul minor este acel nevîrstnic ale cărui necesităţi biologice. Eysenck consideră că tinerii delincvenţi provin din categoria celor greu educabili. d) repetabilitatea infracţiunii: pentru prima oară. poate fi clasificată după: a) gradul de intenţionalitate: prezenţa sau absenţa intenţiei. afective. întotdeauna. D. tainic. irosire absurdă a banilor etc. Cel mai important lucru este.. ce este bazată pe un fond de ostilitate. Kwaraceus indică existenţa unor repere comportamentale care pot fi relevante asupra înclinaţiei spre devianţă: ostilitate la adresa factorilor educaţionali.K. intelect redus. coeziunea vieţii familiale. fiind întotdeauna însoţit de o intensă reacţie afectivă. exprimat prin patimi. dovezi sau demonstraţii. cantitativ egală. în care se întreţin condiţii ce conduc la supradimensionare a trebuinţelor. Pentru a afirma că o idee este delirantă. b) instabilitatea emoţională. realizînd un fel de inversare valorică a realităţii şi instituindu-se ca unica modalitate de existenţă a acestuia. pe un fond patologic. veroşi. Ey) constituite prin proiecţia unor idei sau convingeri aberante care fac parte din sistemul personalităţii alienate. preocupări sexuale precoce. b) gradul de responsabilitate: perfect responsabil. deformante sau necorespunzătoare realităţii înconjurătoare. provenită din exacerbarea sentimentului de insecuritate. prin canişi trădează de cele mai multe ori infracţiunea. în ultimă instanţă. Acţiunea socială legată de prevenirea d. Astfel. de negarea valorilor socialmente acceptate: munca. boală mentală. acesta fiind furnizat de expe- 181 . de fragilitatea eului. raţionamente greşite sau concluzii aberante. ideile delirante contrazic în întregime tot constructul premorbid. Această convingere în realitatea ideilor delirante determină şi anumite comportamente şi atitudini corespunzătoare şi ca urmare neadecvate nici realităţii nici coexistenţei cu ceilalţi. vicii. o simplă tulburare ideo-afectivă de tip oniric-confuzional. în sensul unei profunde deteriorări a raporturilor dintre eu şi lume. de exemplu prin schimbări. Aceste aspiraţii şi scopuri sînt realizate pe căi neacceptate de către societate. în grup. Alte influenţe negativ&»pot fi puse pe seama romanelor şi filmelor ce cultivă violenţa şi încurajează agresivitatea. Sub aspect psihopedagogie. intim în care se prepara infracţiunea. pentru societate. ci trebuie pus în evidenţă fondul patologic al apariţiei lui: interpretările şi ideile delirante sînt întotdeauna raportate la în- săşi personalitatea deliranta. ci şi întregul cortegiu al fenomenelor ideo-afective. tendinţe asociative legate de indivizi mai mari şi cu antecedente. nu se înţeleg doar credinţele şi convingerile. şi celălalt. pretenţiilor. una formată din delincvenţi iar alta. este grupul ce întreţine o subcultură bazată pe valori negative. W. tulburare a activităţii psihice.. afecţiunea implicată în viaţa de familie. nivelul comportamental de relaţie cu societatea. fie manifestă. constînd în apariţia. ci este activ incorporat în personalitatea bolnavului. de exemplu.j. nu este doar pasiv şi accidental. minciuni şi furturi repetate. Deci prin d. în special a gîndirii. care. de ordin social. în geneza d. distingîndu-se astlel de erorile de judecată.apartenenţa tinerilor delincvenţi fie la familii foarte paupere. a unor idei false. ci. comparînd două grupe de tineri. Marea majoritate a delincvenţilor provin din familii dezorganizate. Soţii Glueck. opunîndu-se oricăror argumente logice. prin lămuriri. manifestă în discordanţa dintre doua planuri: unul. De cele mai multe ori.mai poartă numele de „halucinaţii noetico-afecţive" (H. în special.j. recidivă.i deasă a domiciliului sau vagabondaj. c) participare la comiterea delictului: singur. pe care le întîlnesc la infractorii adulţi înrăiţi. fie deosebit de prospere.j. probelor şi rezultatelor sau dovezilor. este legată de elaborarea unor instrumente de predicţie ştiinţifică a acestui fenomen. generată de carenţe educaţionale şi. persoana afectată fiind convinsă de adevărul lor. reacţii şi atitudini disproporţionate faţă de situaţii.

Caracteristica esenţială a d. arteriopatică. afectează d. se apără în continuare. D. Dreptul la statutul de personalitate se justifică prin îndeplinirea rolurilor. DEMOGRAFIE (gr. mai poate apare şi în sau ca urmare a unor tulburări psihice în special de tip psihotic. atitudine valorică faţă de sine implicată şi în atitudinea faţă de alţii şi în întreaga conduită socială. în forma. d. Structura logică a d. senilă. La rîndul lor aceste variabile sînt dependente de mari procese sociale. finală.-i teza să decurgă CM necesitate din argumente. După scopul urmărit se disting DEMONSTRAŢIE. în mod spontan. d. să constituie raţiuni suficiente pentru teza dată şi să aibă legături logice cu teza. demos — popor. D. de obicei. naşteri. de informare.' căsătorii. DENOTAŢIE. ca urmare a lezării masive a creierului. puternic influenţate de variabile psihologice: înclinaţia spre sau reţinerea faţă de căsătorie. care. epileptică. d. şi perturbă promovarea atît a valorii proprii cît şi a valorii altora ducînd la orgoliu. d. apare pe fondul unei tulburări cerebrale ca urmare a atrofierii. Acelaşi semn sau complex de semne poate avea diferite semnificaţii. cum sînt: d. Referitor la procedeul logic de argumentare. tinde întotdeauna spre agravare şi o degradare psihică terminală.. în comparaţie cu „predemenţa". DEMNITATE. general. D. se impune c. gînduri) i-ar aparţine. ce fuseseră anterior refulate. Referitor la teza de demonstrat. rezultate statistice ale unor aspecte de viaţă individuală: decese. în D personalitate de unde şi tendinţa de a se comporta conform unui registru de valori şi a solicita un tratament corespunzător. în funcţie de natura tulburărilor neurologice care-i stau la bază se disting diferite alte tipuri de d. pelagroasă. încît elucidarea comportamentelor demografice este. cu caracter deductiv şi d. indirectă. grapho — descriere). natalitate etc. se impune ca aceasta să fie o judecată clară şi precis determinată şi să rămînă identică cu ea însăşi în cursul întregului proces de argumentare. Demonomania este credinţa delirantă în existenţa şi acţiunea perpetuă şi invizibilă a „spiritelor" infernului. în funcţie de accepţia ce i se dă (ex. gic de fundamentare a adevărului cunoştinţelor cu privire la o problemă sau alta. te: ineiui! d" d. fundamentele sau argumentele aduse în sprijinul tezei de demonstrat şi procedeul logic de argumentare. cum ar fi :d. Spre deosebire de raţionament. Credinţa în 184 atotputernicia malefică a demonilor. Pentru a procedeului de argumentare d. în clinica de boli mintale se întîlncsc frecvente psihopatii şi psihoze cu o etiologie mistică. iar după felul după rolul şi felul fundamente- evita erorile. cuprinde obiectul sau teza de demonstrat. deci ti.. în sensul propriu de arătare a unor obiecte şi de punere în evidenţă a v. în al doilea rînd. învăţătura teologică despre diavoli şi presupusele lor acţiuni de influenţare a oamenilor. în aceste cazuri. se impune ca acestea să fie adevărate. deci să se respecte regulile inferent/ 1 deductive sau ale celei inductiv. Dezechilibrarea sistemului de relaţii yalorizante arătat. Presupune conştiinţa propriei valori. Demonopatia este delirul celor ce se cred posedaţi de forţe diabolice. gînduri. în care un rol destul de important îi revine psihologiei. ca şi alimentarea superstiţiei prin persecutarea. modestia.AŢIE. calităţile intelectuale şi creative ale oamenilor ar fi de origine demoniacă.0 se disting prin faptul că depind. DENSiC. negînd faptul că acestea (dorinţi. îndeosebi la copiii ce au fost fanatizaţi religios. funcţie a'semnelor de a reprezenta ceva independent de ele. Cultura contemporană reduce posibilităţile de alienaţie mistică. migraţii etc. precoce. totală sau paralitică. se foloseşte şi în a .. sentimente. cu caracter inductiv. a celor ce erau consideraţi „în legătură cu demonii" a generat o serie de grave tulburări de conştiinţă şi comportament. DEMONOLOGIE.nor relaţii concrete. obţinute pe cale experimentală sau deduse din raţionamente. în psihopedagogie. de caracteristicile leziunilor cerebrale şi. semnul A poate 185 . generic — prin îndeplinirea datoriilor faţă de societate. înregistrează. cu rol în receptarea influxurilor nervoase. parţiale. parţială sau dismnestică şi d. în evul mediu. DENDR1TĂ. d.. en- cefalitică etc. economice e t c . ci implică d. Sentimentul de a fi o lor d. care utilizează diferite raţionamente şi argumentări de fapte concrete. conform mitologiei. o constituie potenţialul evolutiv. în psihanaliză. de natura bolii care a provocat aceste leziuni. o temă multidisciplinară. nefăcînd însă parte din ansamblul simptomatic şi constituind doar o complicaţie progresivă. nu contrazice. vanitate sau umilinţă şi autoabandon. arborizaţie do natură protoplasmatică a neuronului. Simfămînt al respecfaţă de sine armonios corecu respectul faţă de alţii. propriu-ziză şi d. Astfel se disting d. a meritelor şi responsabilităţii tului lată Deci morale. principiu conform căruia subiectul stăpînit de dorinţe. procedeu lo- directă şi d.• ciure cu c lificativul de intuitiv. (comportament demografic). trebuie să respecte anumite reguli. se articulează cu terminaţiile axonale (sinapse). Referitor la argumente. în cadrul d. constituie un procedeu logic prin care se prezintă argumentele pe care se întemeiază judecăţile noi. ştiinţă a caracteristicilor şi schimbărilor cantitativ-statistice ale populaţiei. implicată în schizofrenie. de asigurare a întemeierii suficiente a noului adevăr comunicat. divorţuri. în primul rînd.

Impresia de schimbare şi detaşare de propria realitate es e generală. simţul propriei existenţe" (C. Formele de manifestare ale d. apare în diverse boli psihice dar cu deosebire în schizofrenie. fie de indisponibilitatea obiectivă a acestuia. de irealitate a reminiscenţelor şi ideilor. bolnavul suferind pentru faptul că este incapabil să mai sufere şi să se mai bucure ca mai înainte. păstrarea secretului profesional. denotă mecanismul inconştient de transferare a unei încărcături psihice fie numai afective. reacţiile se coarticulează şi se organizează structural. în sţ>ecial în psihoza maniaco-depresivă. de natură să îngreuieze studiul activităţii bioelectrice a scoarţei. apărute ca o reacţie firească la situaţii dificile de viaţă (moartea unei persoane dragi. de diminuare a forţei de rezonanţă afectivă. DEPERSONALIZARF starea de destructurare a organizării psihice a persoanei tradusă prin impresia (subiectivă) de schimbare. deonto necesitate. în dicţionare. caută să se regăsească pe ei înşişi. termenul. chimici sau electrici. în psihologie. caracterul si normele obligaţiei morale. de încetinire a cursului vieţii psihice. PafîîOilŞtefânescu. DEPLASARE. neocazionale. insuccese) sau în urma unei munci istovi- D toare. în d. de devalorizare. tratament psihoterapeutic. raportate la diferite situaţii sociale. Teoria despre datorie. iar in cazuri mai grave. existentă în fiecare individ uman. tensiunilor de la o reprezentare la alta se produce printr-un lanţ asociativ. SEMN1. cuvintele apar cu d. opiniile) de la obiectul ei direct la un alt obiect. în logică.diminuarea activităţii electrice spontane a scoarţei. echivalează cu un artefact experimental imp. fie o judecată etc). au în vedere obligaţiile psihologului de a acţiona exclusiv pe linia respectului faţă de persoana umană. Afilierea este expresia unei astfel de trebuinţe şi relaţii de d. desemnează fie studiul îndatoririlor şi normelor morale pe care trebuie să le respecte psihologul în cadrul exercitării sale profesionale. Unele stări de d. DEPENDENŢĂ. (în sens curent) doctrină a moralei profesionale cuprmzînd ansamblul normelor şi obligaţiilor etice specifice unei activităţi umane. totodată.J au impresia că nu mai sînt ei.d. fie mai complexe (afective şi ideatice cum sînt credinţele. Elldns). despre originea. liberă de energie este una din caracteristicile majore ale proceselor primare ce participă la inconştient. Uneori bolnavul se comportă ca şi cum ar fi un observator detaşat de propriile acţiuni (H. Declanşarea acestui mecanism este determinată fie de inacceptabilitatea obiectului direct pentru conştiinţă. SEMNIFICAŢIE. de deprimare. (în psihologia socială) trebuinţă de altul. a unui regim alimentar sever. Zapan). Asemenea stări de d. Rezultă din exersare repetitivă şi se fundează pe un stereotip dinamic sau pe o matrice funcţională iii care sînt reunite veriga aferentă şi cea efectorie a reflexelor. prin sentimentul de moarte psihică. par a fi pierdut simţul unităţii persoanei lor. componentă automatizată a activităţii. şi. vid interior. Este întîlnită într-o formă gravă în unele boli psihice. cu auto- 187 . dar mai ales în adolescenţă şi la vîrstele înaintate. A nu se confunda d.D însemna prima literă a alfabetului. d. de la controlul prin telereceptori la controlul proprioceptiv (G. a obiectivitătii absolute. în spaţiu. DEPRESIUNE. datorie.. D. logos — studiu). de indecizie de acţiuni. Relativ frecvent întîlnite sînt formele uşoare de d. fie însuşi ansamblul acestor norme formulate într-un cod deontologic. Bolnavii . pot apare la orice vîrstă. se opune celei de conotaţie prin valoarea sa de generalitate şi stabilitate pentru fiecare din cuvintele unei limbi. DEONTOLOGIE (gr. fie vocala respectivă. autonomie necondiţionată în utilizarea tehnicilor de specialitate şi perfecţionarea continuă a tehnicilor şi cunoştinţelor pe care le utilizează. In procesul formării d. de tristeţe exagerată. D. căutarea de legături şi aflarea de satisfacţii prin acestea. propagarea lentă a acestei descreşteri şi persistarea sa pentru cîteva minute în fiecare punct cortical ca urmare a aplicării pe scoarţă a unor stimuli mecanici. corelată şi cu 186 impresia schimbării realităţii înconjurătoare. fatigahilitate şi anxietate. însoţită de o dispoziţie sufletească astenică. aşa cum este el folosit în psihanaliză. spre deosebire de d. un rol central revine conexiunii inverse. şi care îşi au rădăcinile în modul de structurare a personalităţii. D. de modificare a afectelor. După Freud. DEPRINDERE. D. de ataşare la altcineva.jitant. lor. ceea ce se cade. realizare spontană şi facilă. divorţ. de hipobulie. care sînt efecte ale învăţării. Bontham). După creatorul termenului (J. studiu empiric al datoriilor morale concrete. raportarea sinelui la o altă persoană. de unde apariţia dedublării afective. fiind însă trăită mai intens în planul afectiv. caracterizată printr-o scădere a tonusului de activitate psihică şi motorie. caracterizată prin desfăşurarea în afara sau prin reducerea controlului conştient. este redată de bolnav prin sentimentul de înstrăinare socială. necesită o schimbare a condiţiilor de viaţă şi activitate. stare psihică morbidă. Normele deontologice ale psihologiei. ansimblul obiectelor pe care le evocă un termen. iar aferentaţia trece de la nivelul verbal la cel senzorial şi aici. îndeosebi ale celei aplicate. certuri. 1962). Treptat se conturează impresia artificialităţii şi caracterului impus al propriilor procese psihice. DEPRESIUNE DIFUZĂ. în accepţia lingvistică şi psihologică termenul d. V. a intervenţiilor practice întemeiate exclusiv pe raţionamente şi informaţii ştiinţifice. ca şi cunoştinţele.

de ex. multiplicarea d. dispun de o mare stabilitate şi se impun pe nesimţite în comportament. dar în dezacord cu cerinţele acesteia producînd perturbări şi reţinînd elaborarea ei corectă. înseamnă şi dezagregarea trăirii spaţio-ţemporalităţii. intervine comunicarea prin imitaţie şi contagiune afectivă. ce! puţin i ! 0% ilia con-p mentele activităţii suit habituale. sindrom psihotic major. La aceasta se referă dictonul: reînvăţarea este mai grea decit învăţarea. ce presupune intercalarea unor elemente din vechile d. D Prin d. izolată acustic. în orice domeniu apare ca o condiţie indispensabilă a construirii complexe a activităţilor. nu trebuie să fie considerate întotdeauna ca scheme rigide. 188 189 .itive sau negative. Formarea d. Botez a dovedit că chiar şi în cazuri grave şi complexe de afazie şi alexie se menţine totuşi posibilitatea d. o gîndire în afară şi „golită" de realitate. adaptabile la situaţii şi dependente de conexiunile inverse. DEREALIZARE. prin amplasarea subiecţilor într-o cameră obscură.V<//•••<••. mod de gîndire şi simţire. (ea de-a patra etapă prevede includerea deprinderii formate în contextul mai larg al activităţii. Jîste de aceea foarte important ca d. După von Gebsatel. Minkowski de „alterarea sincronismului trăit". pentru că există o continuă „foame de informaţii". agitaţie. </. M. se înlănţuie şi se dispun pe nivele de generalitate. fonetice şi sintactice alclimbii materne şi d. a satisfacerii trebuinţelor vitale de explorare perceptivă a ambianţei. reacţiile se modifică. se includ în cea nouă. eliminarea actelor inutile waerAcc. eliberare emoţională ce intervine cînd tensiunea sau încordarea internă devin insuportabile şi subiectul dă curs liber emoţiilor sale (în aceeaşi sau într-o altă situaţie) manifestînduse verbal şi mimico-gesticular (vorbire strigată şi rapidă. Se elimină greşelile şi se reţin componentele corecte. de semnificaţia antientropică şi care instaurează astfel o dezordine mintală progresivă. d. DERMOLEXIE . reprezintă fenomenul propagării impulsurilor prin centrii nervoşi care. Cea de-a treia etapă prevede exersarea sistemului unitar al acţiunii pentru ca aceasta să se desfăşoare temeinic. organizmdu-se sistemic. vorbire. La nivelul personalităţii. adică o gîndire şi un psihism ce se desfăşoară în afara timpului şi spaţiului real. P. Rezulta ă din interiorizare şi automatizare (A. ci şi succesiva ei perfecţionare. este un proces multifazic. grupările şi grupurile de operaţii intelectuale studiate de Piaget. ci şi a mijloacelor la care se va apela. DESCĂRCARE ULTERIOARĂ. vechi şi cele în curs de formare se dezvoltă interacţiuni po/. DESCĂRCARE AFECTIVĂ. Efectul de d. D. iar Guiraud vorbeşte de „tulburarea desfăşurării în timp" şi A. ce intervin în procesul de însuşire a unei limbi străine. trebuie să se evite reducerea la sfera motricitatii considerîndu-se pluralitatea d. favorizând dezvoltarea acesteia şi interferenţa. fenomen de întrerupere a contactelor senzoriale cu ambianţa. acţiuni precipitate etc). sînt cercetate după modelul actelor motorii automatizate.I imaginea acţiunii şi va fi controlat asupra gradului de însuşire a ei. o para-lume" lipsită. Cousidcrîndu-se îngustimea conştiinţei clare. James aprecia eă la nivelul ghulirii. activitate. şi mai ales între d. în faza sintetică intervin coordonările dintre elemente. cit activităţile psihice sînt mai complexe cu atit eie conţin mai numeroase şi complicate structuri automatizau:. ' vcrbtilnlogi'. reprezentat de sursa continuă de informaţii a realităţii. pcrcrptire. descompunerea. Cea de-a doua etapă este exersarea acţiunii. permite stimulului unic aplicat pe calea aferentă să genereze o salvă de impulsuri ce descarcă efectorul şi după încetarea stimulării căii aferente. d. care are la bază alterarea trăirii spaţio-temporalităţii. participanţii se apropie anonim şi îşi descarcă într-un iei sau altul tensiunile acumulate. prelungită duce la o serie de perturbări neuropsihice. constă din prezentarea modelului ncţiiinii. o „modalitate de comunicare deranjată". Galperini. D. capacitate de a identifica şi citi tactil literele sau desenele pe care cineva le trasează pe pielea proprie fără a le putea urmări vizual. înseamnă o ieşire din realitate. In faza analitică a exersării. operaţia mentală reprezintă o d. care desemnează pierderea funcţiei realului. Odată formate d. D. \V. caracterizat prin trecerea de la dezorganizare la organizare. semnifică progresiva negare a realului. ceea ce implică nu numai repetarea ei. ţine de psihologia mulţimii in care se ridică barierele conduitei individuale.D matismele native. Mucchielli. printr-o„pararealitate". Deşi în psihologic d. DEPRIVARE SENZORIALĂ.s. ceea ce dovedeşte însemnătatea funcţionării continue a aparatelor senzoriale. o gîndire derealizată. fie în polul trăit. este negată astfel şi dimensiunea anticipatoare. între d. să fie corect modelate întrucît dacă s-au fixat defectuos cu greu mai pot fi corectate. caracteristică omului normal. subiectul execută acţiunea pe părţi. Prima etapă a formării d.c... sau prelungită. pe baza întârzierilor sinaptice şi astfel a decalajului în propagare. Astfel este transferul prin care elementele similare dintr-o veche d. puşi în stare de completă imobilitate. exersarea ei în condiţii fireşti. legaţi la ochi şi cu membrele în tuburi de carton. Leontiev. în contextul uneia noi. D. a sistemului de referinţă a subiectului. Cu şi unificarea părţilor într-un bloc unitar. risete sau plînsete. prin indicaţii nu numai asupra scopului ei. Subiectul îşi formează astf'. ci mai mult ca nişte cadre mobile". du- pă R. Exemple tipice de transfer şi interferenţă se descoperă între d. a. cu nesiguranţă. fie în cel exterior.

d. DETECTOR DE MINCIUNI (engl. Subiectiv intervin semnificaţia şi anticiparea (F. 191 . în acest timp urmărindu-se modificările în reacţiile motrico-vegetative. al familiei. ci de teama şi rezerva. formă. negru pe oranj. reflexia filosofică este subordonată introspecţiei şi aceasta pentru că intenţionalitatea subiectivă. susţine Husserl. şi picturi intervine o proiectare a tendinţelor afective ale subiectului care se identifică cu unele personaje. lies detector). schematizate. d. din descoperirea obiectului (V. infantile parcurg toate etapele dezvoltării. D. Bartlett). D. fenomenologică este o metodologie a filosofiei fenomenol igice (Brcntano. în ordine descreseîndă: negru pe galben. Faverge). acţiune ce reproduce cu mijloace verbale sau altfel de simboluri o realitate tinzînd spre o prezentare concretă cit mai completă şi sugestivă. prima fază a percepţiei constînd din activitatea de căutare a stimulului într-un cîmp şi de orientare asupra lui (Forgus. Spranger) şi care optează pentru intuiţia cognitivă renunţînd la mijlocirea prin demonstraţie logică deductivă. Zincenko. Un gest poate fi indicativ în chip direct (a arăta cu degetul). verde pe alb. în fond. DESTOINICIE. DESIGNARE (DESEMNARE). adică acolo unde se presupune minciuna. numai printr-o contemplare „eidetică" s-ar putea ajunge la surprinderea ei. Lomov) furnizînd subiectului o primă impresie (S. facilitînd efecte de catharsis. sînt folosite ca mijloace de psihoterapie. în ceea ce priveşte schemele şi simbolurile s-a dovedit că cel mai rapid se detectează modelele obiectuale. îşi are punctul de pornire în conduita de imitaţie. ci numai actualizează un conţinut conceptual ce este referitor (ca idee) Ia ceva real. DESIGNARH DESEN. şi verde pe roşu. Un factor obiectiv al d. este. este contrastul dintre semnal şi fond implicînd deosebiri de luminozitate. Reacţiile interne întîrziate şi într-un anumit fel distorsionate în raport cu celelalte li stimuli obişnuiţi sînt consideiate a fi indicatori ai stării de alarmă şi dedublare. Ed. iar nu simbolurile. Subiectul este supus la un interogatoriu sau la un experiment asociativ verbal. stimulilor mobili dccît a celor statici. se identifică cu funcţia d'iiotativă sau referenţialâ a cuvîntului si constă în centrarea mesajului asupra obiectului semnificat. DESEMNARE v. Deşi d. Contrastul cromatic care facilitează în cea mai mare măsură d. în legătură cu aceasta d. ansamblu de însuşiri ale personalităţii constînd din pricepere. Husscrl. proprii minciunii. Ey) şi implicit d a deschis calea psihologiei fenomenologice a cărei valoare este relativă şi care rămîne tot mai mult în urma dezvoltării ştiinţei psihologice. Cercetările experimentale au demonstrat că cel mai bine se detectează semnalele de sus şi din stînga. fenomenologică a adus unele contribuţii la prezentarea concretă a unor fapte • e conştiinţă (H. exersîndu-se. oranj pe negru. la fenomenologi. Seldfridge. După R. realismul vizual fiind un rezultat tardiv al formării capacităţii de structurare a spaţiului. el nu debutează la copil în forma realismului vizual. se dezvoltă la copii ca un limbaj prin care ui simbolizează nu ceea ce văd. a structurii pronunţării (intonaţiei) cuvintelor. insistă asupra detaliilor şi laturilor particulare.D DESCRIERE. respiratorii şi circulatorii etc. cu ajutorul cărora se încearcă diagnosticarea răspunsurilor şi declaraţiilor false. D. ci a celui intelectual (Luquet). mărime. Dincolo de faza primară a mîzgălelilor d. involuntare la stimulit critici. negru pe alb. d. în d. Jakobson (1960. d. DETECTARE. Mult mai uşor se produce d. Menţionăm testul omuleţului. culoare. modul cum ei le reprezintă. competenţă. Deşi viciată de subiectivism. reprezentînd un ultim punct de rezistenţă a introspecţionismului. psihogalvanice. fiind socotită trăsătură distinctivă a conştiinţei şi gîndirii. pe cînd cuvînţul este 190 D designativ întrucît nu reclamă prezenţa obiectului şi nu-1 reproduce pe acesta prin factura sa de semn verbal. presupune nivel optim de vigilenţă. dispoziţie spre ducerea la bun sfîrşit a acţiunilor întreprinse. este extensivă. iar mai slab cele de jos şi din dreapta. sînt folosite atît ca teste intelectuale cît şi ca teste proiective. exprimă ceva din propria personalitate. productivitate. întrucît. activitate grafică sau picturală prin care subiectul. agregat de aparate de înregistrare a reacţiilor electroencefal"grafice. Metoda (ca şi aşa-zisul „ser al adevărului") nu a dat totuşi rezultate sigure pentru că uneori răspunsurile paradoxale la o întrebare pot fi cauzate nu de actul minciunii. pe care o are subiectul conştient de situaţie în momentele respective. poziţia şi distanţa faţă de observator. B. de asemenea. eficienţă etc.' şi flexibilitatea lingvistică. în studiul psihogenetic. musculare. după Preston şi Schwinker. Un coeficient mai mare de siguranţă în detectarea minciunii l-ar putea oferi analiza reacţiilor fonematice. Gen de compoziţii şcolare prin care se exersează spiritul de observaţie. fenomenele spirituale şi experienţa subiectivă în genere pot fi explicate numai prin considerări directe. Rubinstein). Totodată. capacitatea de evocări. funcţie a unui semn sau simbol de a avea o semnificaţie ce se referă la o categorie de obiecte sau fenomene reale. Cel mai slab se vede alb pe albastru. Spre deosebire de definiţie sau •caracterizare. şi pictura. al arborelui. vasculare. Fitts. prin descrieri ce permit o treptată reducţie a fenomenelor la structura lor esenţială. încereînd să reproducă sau să producă imagini ale unur obiecte şi situaţii. îşi exprimă involuntar preferinţele şi stările conflictuale. ci ceea ce ştiu despre lucruri.

a. psihosociale.s. mergîn'Ui~ş. în psihologie constă în aceea că. Faţă de obiectul d. filtraţi. în secolul nostru psihologia constituindu-se prin treptata ei infirmare. Astfel.D. Cînd distribuţia nu este gaussiană. universal este neştiinţifică. La nivelul conştiinţei şi conduitei umane acţionează o pluralitate de legi nespecifice şi specifice.s. principiul de a cărui promovare depinde constituirea ştiinţifică. psihologia evită şi trebuie să evite reducţionismul.) constituie încă o problemă deschisă. sau sigma (X). prelucraţi prin intermediul condiţiilor interne neurosubiective. Iilaborîndu-se multidisciplinar. fundată pe concepţia materialist-dialectică a d. încercarea de asimilare în psihologie a d. deci acest interval poate fi considerat ca unul de „normalitate". cel mai înalt şi specific organizat sistem cu autoreglaj. o persoană sau colectivitate în baza ataşamentului indisolubil faţă de ace'ista. teorie privind raporturile necesare. şi varianta sînt folosite în numeroase teste de semnificaţie în psihologia experimentală. şi social nu trebuie însă considerate aparte şi absolutizate. ajutor. DETERMINISM. sistemele de legi. numi- 192 . dar o şi creează. cum sînt necesitatea implicativă. situaţi in coarnele dorsale ale măduvei. a exclus şi invalidat ideea eronată despre un d. motivaţia etc. DEVOTAMENT.şi autodistrucţk). spiritualist DETERIORARE MENTALĂ. ]î. nu diferenţiază verdele-deschis de roşu-închis.s.ilonco-noriviativ. şi modelarea socioculturală. între subiect şi obiect este o interacţiune şi orice tratare univocă generează erori capitale (mecanicismul reflectării pasive. proprii psihicului şi comportamentului psihologic.. se obţine astfel varianta. La nivelul omului. în jurul medici aritmetice. psiholingvistice etc. chimice. psihici. se referă la abaterea de la normalitate atît psihologic şi psihiatric cit şi v. atitudine de ci insacrarc faţă de o idee. se poate presupune un proces psihopatologic grav. aici. de o parte şi de alta a mediei se găseşte 95% din efectiv. Inferenţa biologicului şi socialului în determinarea conduitelor umane a oferit psihologiei ştiinţifice un cadru de studiu obiectiv şi a deschis perspective descifrării unor fenomene subiective specifice. este alcătuit fasciculul spino-talamic care se termină în talamus. un important factor de determinare a transformării lumii. Fiind plural determinat psihicul uman devine prin recurenţă. susţinere. so uuinifostă constant bunăvoinţă. recidiva ş. Abaterea.D) se calculează ţinînd seama de rezultatele obţinute la R şi la P după formula: ID = . calcul mintal rapid ş. într-o distribuţie a valorilor individuale după legea „normală" (LaplaceGauss). Dacă..e piuă la identificarea do interese. ansamblul interacţiunilor şi dependenţelor proprii realităţii şi anumitor domenii particulare.: determinata variabil de mai mulţi 13 — Dicţionar de psihologie factori: ereditari. C. socioculturali.D slăbire şi alterare a facultăţilor intelectuale ce intervine treptat în condiţiile senectuţii şi brusc în conţi1 stul unor maladii psihice. în sfera mentală dotată cu legi proprii se produc determinări de o însemnătate inapreciabilă.. indicator statistic al variabilităţii valorilor individuale. hetero. II. In psihologie.a. Ideea despre psihic ca zonă a liberului arbitru. Indicele de d. narcofilia. reversibilitatea. pînă în pragul bătrîneţei. dinamice şi statistic . în bateria 1). d. D sau transcendental. idealism fiziologic.) şi altele care se adresează unor aptitudini ce pn giesează cu virsta. E. termenul desemnează caracteristicile anumitor comportante de a se abate de la normele acceptate în interiorul unui grup sau al unei societăţi. grijă.m. DEUTERANOPIE. Din axonii d. Osgood. în intervalul cuprins între două d. iar rădăcina pătrată a variantei este tocmai d. la rîndul său. Tolman. delictual). talamo-cortical. adică: lumea nu satisface pe om şi omul se hotărăşte să o schimbe prin acţiunea lui" (Lenin). S. DEVIANŢĂ. prin succesive măsurări. DEUTERONEURON. determinarea trece progresiv în a ntodelerminare. puţind conduce la conflicte între individul deviant şi grupul sau societatea respectivă. psihopatologici. aptitudini regresive (R) şi progresive (P). factorii externi sînt refractaţi. 193 DEVIAŢIE STANDARD. fizice. fiziologice. Inventarul şi clasificarea legilor parţiale psihologice sau mixte (psihofiziologice. subiecţii afectaţi de d. Printre formele d. mecanicist a genera' deformări şi grave simplificări. se referă la comportamentul aberant iar sub raport judiciar priveşte comportamentul antisocial (infracţional. şi urmărind descoperirea unor legi obiective.) sau a celor specific psihologice. violetul de albastru.i'. Rubinstein consideră că specificul d. Subdeterminările mecanice. al doilea segment al căilor somestezice oligosinaptice (primul fiind protoneuronul). Ca ştiinţă pozitivă. „Conştiinţa omului nu numai că reflectă lumea obiectivă. interpretată psihopatologic şi modico-lcgal. se constată o accelerată creştere a I. psihologic abisal freudian). lacună în lanţul d. de unde informaţiile sînt conduse la scoarţă de un al treilea neuron. D. (numită şi abatere-tip). în consecinţă. solidaritatea dintre psihic.. Wechsler penti u măsurarea inteligenţei sînt probe adresate unor aptitudini ce încep să regreseze treptat după adolescenţă (memorie imediată. Se calculează însumînd pătratele deviaţiilor individuale şi împărţind la numărul indivizilor (efectiv). în genere d. se preferă procedeul docilelor sau centilelor. cecitate cromatică parţială constînd din incapacitatea perceperii distincte a culorii verzi. psihofizice. reprezentată grafic printr-un clopot. comutativ ierarhizate şi cu structuri variabile.. tă şi abatere pătrată medie. mai frecvente sint: simularea.

în psihanaliză. complementar în raport cu obiectele ştiinţifice fundamentale. cu stări afective labile. Termenul e utilizat şi în sens larg pentru a caracteriza indivizii instabili. se datoreşte mm incapacităţi de coordonare.idit toi iu. într-o singură conştiinţă personală. proces invers investiţiei pulsionale (ataşare la o reprezentare.Janet. de manipulare a strungului sau de execuţie a mişcărilor digitale in cintatul Ia vioară sau pian. dar nu ar putea. orice atingere a bordurilor deelanşînd o sonerie şi fiind înregistrată ca greşeală. ca o simplă şi treptată exteriorizare a unor structuri date. omul adult. impulsiv. cu tulburări de caracter. abilitate motorie superioară comliţionînd mişcări precise. S. în absenţa „socializării". poate fi de origine ereditară sau poate apărea in urma unui traumatism. H. pusee nevrotice sau psihoiice. crize epileptice. copilul se dezvoltă prin educaţie şi învăţare. DEZINVESTITIE. Wallon a reproşat lui Piaget că nesocoteşte rolul maturizării în psihogeneză. Dezechilibrai ui este instabil. la propria lor d. a fost amplu dezbătută şi formulată ca un principiu de bază. de tragere la ţintă. ca o endogenie. sinteză. desemnînd ipoteza sa cu privire la cauza diferitelor maladii psihice ca rezidind în slăbirea sintezei psihice. enculturaţiei. agresive etc. DEZANGAJARE. D.iijlologia şlimţilică este conceputa in spiriml dialecticii materialiste. năzuinţelor. reprezentarea ajunge să-şi piardă valoarea afectivă (sens timetic) şi să fie indiferentă. socioculturali şi nemijlocit. funcţiilor cognitive şi. DEZAVUARE. la acţiune sau viaţă a grupului. participarea personală la urmărirea unui scop. S-a afirmat 194 195 . D a"resiv. trăsături nevrotice. A fost de mult timp depăşită concepţia lui \Y. Astfel sînt aptitudinile practice de reparare a unui mecanism. educaţiei. în psihologie. unui festă o conduită individualist. D.). sentimentelor ce angajau pe subiect anterior într-o activitate sau relaţii-. d. mingii la coşul de baschet ete. încetînd. Janet scrie: „lucrurile se produc astfel ca şi cum lenomencle psihice elementare ar li tot aşa rle reale şi numeroase ca si la indivizii cei mai normali. DEXTERIMETRU.i si are adesea tendinţă spre toxicomanie. rapide şi ingenioase. tulburări ale. dezordonaţi. Are la bază lupta dintre tendinţele contradictorii specifice sistemelor materiale. Referindu-se la bolnavii psihici. Fiecare din aceşti factori este necesar dar nu şi suficient. ci şi prin condamnarea şi înfierarea celor care încalcă anumite norme. se denumeşte un obiect de studiu implicînd activitate practică sau artistică. liste însă necesar ca să se ţină seama de faptul că factorii arătaţi nu acţionează izolat ci intercorelat şi interdependent şi că ponderea lor nu este egală. de dactilografiere rapidă şi corectă. apare datorită prezenţei unei trăsături psihopatologice exagerate sau a unei configuraţii de astfel de trăsături. D. dar şi rolul central al activităţii şi determinărilor educative. Are. să se reunească într-o singură percepţie. psihici. în virtutea autoorganizării şi autoreglajului. a personalităţii. a unei infecţii sau se datorează unor condiţii nocive de mediu. uneori. în unele ca-airi. existenţa psihicului într-un perpetuu stătu nascendi. tulburarea unor tendinţe pulsionale fundamentale (sexuale. şi astfel dau naştere ia două sau mai multe grupe de D fenomene conştiente. psihice a copilului. nu numai prin dezaprobarea actelor sau ideilor cuiva. care duc la o schimbare calitativă de sens ascendent în pofida momentelor de regres pe care le cuprind. In şcoală prin d. considerînd continua devenire a structurilor psihocomportamentale. se referă. hiperemotivitate. grupe simultane dar incomplete ce se năputesc unele asupra altora. in psihologie. însăşi activitatea mintală conştientă şi constructelc de personalitate contribuie. a coordonării mişcărilor. nu se pot elabora conştiinţa şi personalitatea umană.p. in aceasta constă legea de bază a d. optimă.DEXTERITATE. de aruncare a. psihicului şi comportamentului contribuie factori biologici. aparat destinat probării abilităţilor motorii simple. muncind.. un obiect. categorie filosofică care se referă la totalitatea transformărilor ireversibile petrecute în natură şi societate. Larg uzitat este dexterigraful (primă variantă Sollier şi Drabs -1930) propunînd parcurgerea unor labirinturi din decupaje în plăci metalice cu un creion metalic. la sfera motivaţioiialafectivă constînd într-o „stingere" sau anihilare a motivelor. din cauza unei slăbiciuni speciale a sintezei. DEZVOLTARE. tulburări organice. p. o instanţă) şi deci de privare a acestora de încărcătură afectivă. El scrie: „Organismul se dezvoltă funcţionînd. disarînonic a vieţii psihice. " Determinarea social-istorică şi educaţia sistematică îndeplinesc un rol conducător în d. La om d. este un proces prin care se realizează noi structuri funcţionale care diferenţiază comportamentul ducînd la o mai bună adaptare la mediu. introdusă de P. prezintă fragilitate psihică. Prin d. poate fi iniţial voluntară iar apoi devine habituală. expresie.. Fără o ereditate normală şi în condiţii de imaturizare organică nu e posibilă o d. Se referă Ia elemente ale unor personalităţi psihopate (schizoidism. Se are in vedere faptul că iu d. Rubinstein subliniază unitatea factorilor. DEZECHILIBRU PSIHIC. „DEZAGREGARE PSIHOLOGICA. gru parc. intereselor. atitudine şi sancţiune morală exprimată nu numai prin desolidarizare faţă de o anumită persoană. Stern despre d. 13* l'. se conformează principiului dialectic al trecerii determinărilor în autodeterminare. ni comportament contr. Krzultă că d. ca şi mişcările care ar fi trebuit să fi" reunite normal în aceeaşi conştiinţă şi sub aceeaşi putere". ciclotimie etc).

unor legi dialectice cum sînt treDIAGRAMĂ.eron. şi generează astfel de structuri şi procese car. se situează în fruntea d. nici n-ar putea apărea în baza unei d. om. Se verifică prin testul marionecesare una cu alta.. iizrază la. arăta Goethe — societatea merge mereu înainte dar individul o in întotdeauna de la început. dintre este în acelaşi timp şi principala imaginea de sine şi viziunea altora modalitate de interacţiune cu asupra sa etc. ' • . Leontiev.CU re Copil . pornind de la detalii caracun loc dominant în raport cu teristice. cum sînt învîrtirea pumniparat una de alta. ci este o generatoare de noi condiţii de d. istorice.i de a'iiuni •: a cunoşt inielor d<.rc. Pierderea d. fiind construite prin învăţare latentă şi mai ales dirijată.Tliomae remarca iapiu! ci în problema d. dincu ajutorul unor aparate de iutre aspiraţii şi posibilităţi. Vîgotski socoteşte însă că d. fică exprimînd dezvoltarea şi vaapariţia şi depăşirea contradicţiilor. D. Haeckel („ontogenia repetă filogenia") nu au dus la nici un fel de rezultate concludente. după Piaget. AstL-1 nu este posibilă buţie în interacţiuni şi se afirmă apariţia gîndirii abstracte înainodată cu tinereţea.< ' . este numită prin aceste interacţiuni intraspeadiadocokinezie. buie să ţină seama. considerînd că între acestea două sînt relaţii complexe ce se modifică de la o etapă la alta..1 constrîngeri şi iniţiative.i considerării omului — a un produs ])asiv al împrejurărilor externe. e o n f i e v ai vi . psihologică fiind multifaczează apartenenţa la un anume torială. ci în raporturi lor. cu integrare. în care este inclus copilul în fiecare etapă a vieţii sale. Altfel decît netelor. n b i m p e r i u l d . Asupra fiecărei etape a d. psihice au intervenit.riaţiile unor fenomene supuse studiului sau o serie de rezultate gică a copilului presupune confruntarea dintre cerinţele subiecstatistice. şi prin sincronizări bilaterale. individuale îşi pune pecetea activitatea diriguitoare care 196 < u i i î c i t u l '. construcţie gracerea de la cantitate la calitate. copilul se dezvolta în sistemul relaţiilor de cooperare în comunicare cu ceilalţi oameni. L. psihologice individuale. psihice. ca agent al d.a conceperii autonomiste a d. dinlie IOT D . fie . este caractecări alternative în succesiune rarul ei sistemic. în fiecare stadiu însă ces. cu învăţarea. Există o serie de legi psiciale şi al propriei d.psihologic identifică semnele unui proces sau unor însuşiri. i . Aceaso structură de ansamblu. prin activitate.— însă. nu este o simplă beneficiară a condiţiilor oferite de aceasta. încercările de a aplica în psihologia genetică umană legea bi<>genetică a lui E. deci hogenetice de care educaţia treca personalitate constituită.. Treptat psihogeambianţa. cu mai bine de un secol. reprezentarea şi memoria. grave deformări din cauza fu. somare. Vîgotski. precitimentele superioare şi imaginaţia.D teoria constructivismului pt-raoiiiili t u l i i şi at>-ista principiului interacţiuni . deci ta pentru că. capătă un caracter concret-istn ric şi se subordonează principiului istorismului. voinţă etc). subiectul depe stadiul anterior şi pregăteşte vine tot mai apt de extrapolări clementele stadiului următor. hică individuală se produce îi însuşirea îiKxlelel'. aşa cum. Neîndoielnic. Astfel. emoţia. la vremea sa. d. percepţia. după cum arată A. după Pietică logică a psihogenezei. Concret.t tea c'elei concrete sau a motivasocială în asumarea de roluri ţiei secundare. că omul este în aceeaşi măsură influenţat de împrejurări în care înseşi împrejurările sînt influenţate de el. în înţelesul cuglobale cu ambianţa socio-umarent al termenului. selectate şi condensate rezultatele întregii d. Vîgotski a criticat. Forţele motrice ale d. degajîndu-se de re gularităţile evoluţiei biologice. d. întrucît sînt filtrate prin dinea în care se succed stadiile ansamblul condiţiilor sale interii'. D. d. primipiui eseu ţiai al dezvoltării ontogcnetice şi anume reproducerea în însuşirii. îi lărgeşte posibilităţile ţi perspectivele. ' . o identificare a unui proposibilă. Funcţiile sau procesele psihice nu se dezvoltă se.pidă. gîndirea. in celelalte. este o recună. psihogeneza se întemeiază pe o anume etapă. prezintă teristici tic personogeneză. Poate fi obţinută şi tului şi exigenţele ambianţei. d. IL. este stadială. învăţarea raţional construită trage după sine d. Astfel sînt în ordine — cazul concret. negarea negaţiei. constituite istoric". capacitate de a executa mişvată de L.t. dar nu a acceptat nici identificarea d. învăţarea bine organizată nu se situează în coada d.] . D. procesele psihice secundare(gîndire. în urmă. Este adevărat că. • J C .. este invariabilă şi se impune cu şi deci creşte cota sa de contrinecesitate. de activitatea de învăţare. ' M I c i i l t i i r a l .. D. Marx remarca. psiholo. A. teza pedologică despre independenţa d. L. Astfel. fără învăţare şi educaţie nu ar ji fost posibile. societatea fiind orientată mai mu't către cerinţele viitorului decît spr • reproducerea trecutului. O caracterisDIADOCOKINEZIE. medical recunoaşte. o anumită boală.'. spontane. sociale sînt în acelaşi timp şi factorii determinanţi ai d. se produce nu numai în baza învăţării dar şi în baza situaţiilor sociala integrale. psihologică nici n-ar fi noaştere. d. psi- pe în Kizi d. ce mijlocesc interacţiunile DIAGNOSTIC. şi capacităţile individului a însuşirilor şi capacităţilor speţei umane. sen. în care sînt rezumate. se bazează lării interpolărilor. se produce totuşi conform tip de personalitate etc.. pe măsura acumuo calitate specifică. voinţa. fenomen sau a unei individuaunul din procesele psihice ocupă lităţi. re'. Fnculturaţia se bazează pe alte mecanisme comparativ cu embriugeneza. Fieneza capătă tot mai mult caraccare stadiu. înaintea celei priresponsabile. cifice. Ororiginale.

din r//'. procesul trecerii de la senzorial la logic şi unitatea lor Contradictorie.' -. generale există o serie de d. speciale care se ocupă de metodele predării anumitor obiecte de învăţămînt în anumite tipuri de. propusă de C. participanţii la d. DIFERENŢIAL SEMANTIC. diferenţierile se obţin prin aplicarea de întăriri deosebite la cei doi stimuli. în care două persoane sau mai multe (plurilog) fac schimb reciproc de mesaje în scopul obţinerii unui acord mintal sau al cooperării in realizarea unei acţiuni. saltul de la fiziologic ia psihic. procedeu terapeutic de încălzire a corpului pi iu intermediul unor curenţi electrici de inaliă frecvenţă ce se dezvoltă între doi electrozi aplicaţi pe ' piele. modernă se îmbogăţeşte prin principiile şi metodele programării.i discuţii). în constituirea psihologiei ştiinţifice metodologia d. Lenin a enumerat psihologia printre ştiinţele menite să aducă contribuţii precumpănitoare la dezvoltarea d. dintre conştiinţă şi activitate. în cadrul procesului de învăţămint. d. norme şi cunoştinţe şi pe criiica exagerată. psihologia genetică. Iii afara d. presupune existenţa unui cod comun (de exemplu. Tot aşa se constată cum anumite grupe sau categorii se apreciază pe sine şi pe altele etc. In depen deuţă de funcţia pe care o îndeplinesc în comunicarea reciprocă interlocutorii. ramură a. Accentuînd latura informativă a instrucţiei d. l'rin extensiune. prevăzînd gradaţii şi confruntări de structuri. DIFERENŢIERE SENZORIALA.i lumii în infinita ei diversitate de obiecte şi fenomene aflate într-o perpetuă interacţiuni. DIDACTICA (gr. stibisc'ivă proprie cunoaşterii şi activităţii. presupune salturi calitative pe bază de acumulări cantitative şi se realizează conform principiului negării negaţiei. sînt pe rînd emiţător şi receptor. la analiză fac. Toate marile realizări din psihologie fie că aparţin unor dialecticieni deliberaţi sau 1111. Exemplul cel mai familiar este modalitatea d.. Frecvent. imitatei materială . ascuţit-rotuud etc.. D. creează deseori rezistenţă faţă de învăţare. a unui referent comun (obiectul comunicărilor) şi a unui context comun — situaţia obiectivă în care are loc comunicarea. însuşiri şi grupe de însuşiri psihocomportamentale după care se deosebesc între ei indivizii. In număr de subiecţi se evaluează pe sine şi pe alţii după una sau mai multe scale cu 7 trepte. care adaugă cadrului lingvistic comun. Sîntînţelese dialectic raporturile obiectsnbicct. polarizarea afectivă şi caracterologică. Ksen< ială în d. afirmă.torială etc. permanentă. confirmă tezele d.i demonstraţiilor ştiinţifice. Se dau rînd pe rînd cuvinte ce trebuie să fie apreciate după o scală în termeni bipolari: frumos-urît. Se i-nihl 1 ui<-ş(e apoi . norme sociale obligatorii (forme de adresare. D.->te elapieciat ca semn in sine (ca structură sonoră) de către subiect. DIATERMIE. /i'iiein . prin problematizare şi euristică şi tehnici audio-vizuale. şcoli.S. uzează de încadrarea în tipuri (v. Se stabilesc în raport cu un model general al personalităţii sau grupului şi. . după care se procedează la alcătuirea de matriţe..cu. deşi nu s-a ghidat de (!. DIDACTICISM. neţinînd seama de complexitatea personalităţii copilului. sistemul legilor Celor mai generale ale dezvoltării naturii. educaţie. sînt calitative sau cantitative. aşa cum e. în opoziţie cu metafizica. este legea unităţii şi luptei contrariilor prin care se explică mişcarea. profesor-elev. forma fundamentală şi cea mai obişnuită de realizare a comunicării interumaiie. pedagogici D care se ocupă de sibteniul de mvăţţunint. Kigiditatea în educaţie şi înăbuşirea libertăţii şi spiritului activ al copilului sau tînărului sînt indicii ale d. ci numai sensul afectiv paradigmatic. supărătoare a conduitei celui educat. ' DIALOG. metodele. ca reprczentînd modalitatea de realizare a conştiinţei prin opoziţiile eu-tu-el. Pamfil şi Ogodescu (1974. modalitate defectuoasă de educaţie şi instrucţie. microgrupurile. D. dreptul de întîietate în adresări e t c ) . De e\.poi I ret u(" cu\iniuliii. a fost aplicată în studii de personalitate şi psihologie socială şi aceasta cu rezultate fecunde. nu este evaluat însuşi conţinutul semantic. realizată de l'iiiget. La om primează. în care se pune accentul exclusiv pe comunicarea şi pe însuşirea dogmatică a unor reguli. După cum se vede. în cadrul instituţiilor sociale. mijloacele şi scopurile procesului instructiv şi de relaţiile dintre pedagog şi elevi. 1 )ezvoltnrea în lumina d. diihili-tlli^ •• in-înicii\). totuşi relevă o d. în experimentele lui. principiile.DIALECTICĂ (gr. prin forţa i'ap- D telor si .. proprie naturii şi soeie(ăţii şi o d. de regulă. marxiste a adus şi aduce contribuţii de inapreciabilă însemnătate. şi interdependenţă.. clegant-grosolan. este supus anumitor exigenţe mai mult sau mai puţin statuate. categoriile şi marile colectivităţi umane. tehnica d. Sînt metodicile în care se accentuează latura concret tehnologică. Cu toate acestea d. ca automişcare. DIFERENŢIERE PSIHICĂ. fenomen de mediaţie (comparare) în relaţiile lingvistice. de formele de organizate. . "biecfivă. evidenţiat prin tehnica cu acelaşi nume. proces de distincţie a unor însuşiri sau puncte foarte apropiate. idealizarea unui i.s. limba în care se vorbeşte trebuie cunoscută de toţi partenerii). se angajează in planul educaţiei intelectuale şi al educaţiei în genere. în aceiaşi timp metodologia generală a cunoaşterii realităţii. îndeplineşte un rol indiscutabil în selecţia lexicală. consideră d. d.a vorbi. 199 198 .) Obiect de cercetare al psihologiei diferenţiale.p. Se distinge o d. Pavlov a descris reflexul de diferenţiere bazat pe inhibiţie activă. Osgood (1954). societăţii şi conştiinţei.

' devianţă de comportament ş.. iu A cazul d. iar antecedentul celeilalte este a doua latură alternă).-Xi medie per proba : ~ este direet proporţională cu cooperarea. Un exemplu tipic de <!. indicele este invers proporţional cu cooperarea. presupune studiu de caz. DINAMIC (gr. descoperirea cauzelor.p. 201 . în forma matricială.amikos puternic). prin valori de semnalizare deosebite n reflexelor de orientare şi investigaţie. ţinuţi şi interogaţi separat. iar T concluzia este o judecată disjunc. compuse. originar. ce este în atenţia teoriei jocin • • lor şi deciziei." ambii neagă a fi comis infracţiunea. d. iar celelalte două premise sînt judecăţi ipotetice. a fost e-niiv. d. instabilitate motorie sau afectivă.s.M. Pe linia perseverenţei într-o activitate sau mai multe. tip de raţionament disjunctiv-ipotetic. _ DILETANTISM. Cînd alternativa dată în ju. Dacă însă ambii urmăresc acest rezultat..). „Avantajul x 3 +'x 4 mediu al competiţiei" : X i + Xo u 'vi no \ uu DA V | ~ —- \ * X. reacţia anchetaţi)rilor fiind cunoscută de ei. Paradoxul constă în faptul că doi jucători „neraţionali" care ar alege ambii negarea. care este în continuă mişcare datorită unor impulsuri externe sau prin autopropulsie ca automişcare. una din premise este o judecată disjunctivă. concluzia c este o judecată categorică. recuperare prin integrarea în colectivul şcolii. iar plata jucătorului B este jos în stingă lieeârei celule. Acesta este un punct de echilibru al jocului.! care se obţine cînd unul recunoaşte iar celălalt neagă. dacă sînt 200 după cum arată B. hipomnezie. fără a putea comunica între ei.. în ultimul <iecenin. ambii recunosc. La baza neuitaţii şi în general a sensibilităţii dilerenţiale este activitatea reflexă a creierului.) Aceasta este cel mai ÎMIlizat . tranzitoriu. care poate asigura un rezultat individual mai bun (D. de la 2 la îi jucători pastrindu-se relaţiile dintre plăţi şi cerinţa cu plata jucătorului să nu se schimbe indiferent de poziţia în serie. (d.R decata disjunctivă are trei laturi alterne avem trilema. avea o semnificaţie pozitivă caracterizînd persoanele ce cutezau să se avînte în variate şi dificile activităţi artistice şi ştiinţifice. plata jucătorului A este âus în du apta fiecărei celule. ob- D si mai multe laturi alterne avem polilenui. ca in orice ştiinţă nouă cu aparenţă de accesibilitate şi facilitate. semidoctismul.ş. omisiune în formarea unor operaţii şi procedee de lucru intelectual. Poate Ii di. \ 2 3 \ DA X \ I 5 \ ^ — ~ . sînt condamnat i (plata x 4 ). slaba calificare profesională. abaterea de la această alegere puţind atrage pierderi mai mari (x. Au fost introduşi mai mulţi indici pentru analiza proprietăţilor matricei de plăţi şi a răspunsurilor date de subiecţi în serii mari de jocuri. DILEMĂ (gr. Modificarea raportului între plăţi duce la modificarea comportamentului jucătorilor. Ei sin . Acest joc urmăreşte conflictul interior al subiectului dintre tentaţia spre cooperare (răspunsul „NU") şi cea spre trădare („DA"). in timpul Renaşterii. Studiul mişcării. înlăturarea d. fiind acuzaţi de o in fracţiune comisă în comun. Dac.stacol în calea învăţării şi educat iei şcolare a respectării regimului de activitate şcolară. acţiunea asupra acestora.-. debilitate mintală. carenţă nfectivă. el fiind un comportament raţional conform teoriei minimax. Fiecare poate să recunoască sau nu infracţiunea. „Plata . dyv.a. Rapaport. tratare individuală adecvată. fapt demonstrat printre altele de pretenţia unor persoane fără înaltă calificare de specialitate de a formula diagnosticuri şi prognosticuri prin aplicări de teste. Ananiev. Relaţia^ între plăţi este deci x3 xt x4 x 2 . di{s) — doi.p. dar pentru care nu este dotat şi pregătit. A şi lî sînt iun* prizonieri. care enunţă două laturi alterne ale unei alternative. ar obţine un rezultat mai bun (xj).n tivă. este d. d. A. diferite feluri: întîrziere a maturizării. Dacă A recunoaşte infracţiunea iar B o neagă.' lanma — argument). alegerile variază în funcţie de stwtuţa în seiin de alegeri. simple.joc" de sumă inconstantă < M doi parteneri care nu au voie >. atunci B este condamnat la o pedeapsă mai mare pentru infracţiune plus pentru încercarea de a induce în eroare (plata x 2 ). sau de a pretinde că nu au nevoie de specializare pentru a discuta problemele de psihologie. ambii vor recunoaşte şi vor obţine plata Xţ.„„ x1 + x2-. jocul arată astfel: J U C A T C >R(A) D în termenii teoiiei jocurilor. în cazul d. prizonier:/'*. premisele ipotetice au consecvent diferit. care-1 atrag pe subiect. De ase- menea.'i comunice între ei. este foarte dăunător. în epoci modernă capătă tot mai mult TIU sens peiorativ corelîndu-se cu inaptitudinea entuziastă. omisiune în însuşirea unor informaţii de bază. iar A este eliberat şi primeşte şi răsplată pentru că a contribuit la elucidarea cazului (plata x 3 ). se ajunge pînă la iresponsabilitate şi impostură.-x. Chamach — 1964). sînt eliberaţi (plata Xj). Cel mai bun rezultat este x. Nu se exclud însă posibilităţile de realizare finală printr-o fază de ii. Dac. nivel cultural scăzut. care au J acelaşi consecvent (antecedentul uneia este prima latură alternă. în psihologie. DIFICULTATE ŞCOLARĂ.

proprietate ' a stimulilor externi şi interni. Forma extremă a d. arilion — articulaţie). Coniportamentul reprezintă o modificare a cînipului si os te pus in dependenţă de acesta. n landul <e'.-. în paralizia generală progresivă. se foloseşte pentru a califica inaccesibilitatea fenomenelor subiective la observaţia directă. caracterizată prin confuzie în articularea cuvintelor.. DIPLOPIE (gr. dtpso. Termenul de d. D. intonaţiei şi expresivităţii vocii. constînd atît extern cît şi intern din subordonarea conştientă faţă de principii. superior organizate şi sistematizate. proporţii etc. Kste o deficienţă tranzitorie şi remediaintelectuală de a opera distincţii între esenţial şi neesenţial. < a ~ ji>rl''l'' illiplr. modest. valorile extrem de mici. formă de vedere 1 «inoculară anormală datorită cliscoonlonării timpurilor vizuale monoculare astfel îneît 202 r a p o r l a t ilM i|<: c l l l H K n !••> l i n i ] ' . energiei. calitate a celui ce se comportă cu discernămînt. instalării unui climat nefavorabil ele. ca şi prin modificări ale ritmului. între d. infinitesimalc.de lichide.tit ( l l l c j ] i. întrucît aceasta este în continuă interacţiune cu ambianţa în care intervine. D. deseori tratînd substanţa materială ca un derivat al mişcării. DINAM'lSM. Se icalizcaza global . în psihanaliză. M. se manifestă nu numai prin executarea conformă unor ordine şi normative dar şi prin organizarea autonomă a conduitei autocontrolate după criterii de ordine şi consecvenţă în îndeplinirea deciziilor.în interpretările psihologice. modalitate a conduitei şi activităţii culte. intensităţi de reacţie. d. iar în statistica psihologică se estimează ca. de unde şi restructurările în însăşi organizarea personalităţii.i. „imponderabil" al stărilor subiective. ca o compulsiune de consuni excesiv.i I n .t|->l-I l i ' '-' ' ' | ' l ' 1 u l i i i i • . DiNAMOGEN. atenţia. cu detaşarea i'bieetiiiui ii... K. moderat. se constituie. Simptomele dislalice grave sînt similare d. curent ce acordă prioritate forţelor. dispoziţii superioare. miteiite ale aceluiaşi obiect au o dispoziţie spaţială diferită. sel. sistemul său de psihologic. caracterul subtil.-.. uzual. Xuttin distinge im segment d. l a i ' ă a ţ i j i e > . voinţa.şi apoi pe uni- ?03 . de a creşte tensiunea psihică şi spori capacitatea de acţiune. categorică. discriminai. i'. de a sesiza cele' mai fine deosebiri intre lucruri. caracteristică a persoanei. D. l. este anaitria.'iiai/e obicHe. ( ! . în filosofic. tensiunilor şi tendinţelor ce susţin conduitele şi determină continue modificări în dezvoltarea lor. diploos — dublu. energizant al motivului. discretus de In discernere — a separa. DISCRET (lat. întrucit aceasta pune accentul pe torţele ce acţionează într-un cîmp de tensiune. Se observă în unele boli ale sistemului nervos. irezistibilă şi impulsivă de a consuni lichide în cantităţi exagerate. co este însoţită de tulburări ale organizării spaţiale.lipsă sau realizare insuficientă a confortului spiritual într-un grup sau organizaţie. nu este folosit numai ca simptom al psihozei alcoolice. opsis — vedere). de a înţelege cu subtilitate şi a aprecia nuanţat. dezvoltarea. . O măsură a d. păstrează secretul. şi iniţiativă creatoare nu este o incompatibilitate atîta timp cît d. DIPSOMANIE (gr. se datoreşte deficienţelor în relaţiile interindividuale şi de grup. DISCIPLINĂ. Descartes arăta că o idee nu poate fi clară dacă nu este distinctă. motivelor. prin delimitări conceptuale. Discreţia. a reactivităţii emoţionale de a dinamiza organismul. devine tranşantă. este rezervat. lipsei de echitate. \ pare în condiţiile unor perturbai ' nervoase. gîndirea.v . tulburare a. afectivitatea. norme.D pentru psihologie este dinamisinul evolutiv. ansamblul pulsiunilor. S p e c i i l e D fiecaic nln'i-r'l pr< >k't:l h l i l u .greu. manifestată prin imposibilitatea pronunţării cuvintelor. dys . ce nu permit o viziune statică asupra personalităţii. ('el'1 d' 'ii. a trebuinţelor şi motivelor. DISCRIMINARE. Trebuie totuşi făcută o deosebire între d. percepţiei. D. în teoria modernă a. S< manifestă periodic succedînd stărilor depresive. Se opune confundării. J. ale unor valori obţinute în măsurarea unor intervale.s.\ .lc s. în stări fazic şi *. termenul de d.i iin. i / n | n i In blu. implică o organizare superioară • a tuturor proceselor psihice cum ar fi percepţia.it|i n ni' -. mai ales cu sensul de păstrare a tainelor altora şi a celor proprii. D. mania •.nebunie). nevoie liipeidimensionată patologic. nu se amestecă în treburi ce nu-1 privesc. d. nu caută să iasă în evidenţă. instalează cronic în cazul sin. în psihologie. capacitatea randamentul scăzut al activităţii şi pentru lipsa de emotivitate. DISCONFORT SPIRITUAL. Este de origine cerebrală. Ralea considera că a fi inteligent înseamnă şi . se opune indiscreţiei. la nivel valoric superior şi trece în autodisciplină.evviti si-a eililicat ca d.iii . în unele intoxicaţii alcoolice. presupune conflict fie forţe în conştient sau inconştient. DISCALCULIE. semni- fică faza a doua a procesului percci'liei senzoriale identică cu diferenţierea. amestecului sincretic şi operează comparativ precizările necesare gîndirii logice. limbajului. DISARTRIE (gr. hismului cxlrcin. d. i .a distinge punctele de vedere". este stăpînirea de sine şi raţionalitatea. diferenţiere sau distincţie care la nivel intelectual. este o cauză foarte importantă peni ni 'DISCERNĂMÎNT.s. Într-un sens specific. de prolidepsia diabetică unde setea exagerai â este condiţionată de pierderea marc de lichide prin rinichi (poliurie). ce apaie la intervale relativ mari. uşoare. perturbare în mecanismele înţelegerii şi efectuării operaţiilor de calcul ia p i i cu inteligenţă normală.

Cel mai uşor se realizează d. spre a nu stîrr.irgoiioj.i îngrijorarea familiei. DISQNOZIE. amnezia verbală. acţiune princare cineva tăinuieşte. Clovnul care apare în arena circului vesel. neuronală. sentimente etc Sint frecvent întîlnite în viaţă situaţiile cînd cineva îşi ascund • mînia. dar profesiunea îi cere să-şi ascundă adevărata stare afectivă. omisiuni. Kaţionamentul este o formă <« 1 cunoaştere d. in unele cizuri. a registrului şi calităţii aiineteior D vocale şi a timbrului. precum generalul se opui!'particularului. D. în generai fiind vorba de leziuni ale centrului vorbirii (în frontal 3. dispoziţie afectua astenică. tulburare a vocii. este un rezultat al împrejurărilor de viaţă şi poartă şi pecetea profilului afectiv al subiectului. reacţiune a cărei consecinţă este scăderea adaptării. poate fi întîlnită şi ca o trăsătură negativă a caracterului. DIS GRAFIE. intoxicaţia prin cuvîr. sau pragul operativ trebuie să fie de 5 — 6 ori mai mare decit cel minim diferenţial.s. ]'. tulburare. rasiale. ceea ce în logopedie poartă denumire. de natură vasculară. cu deosebirea că nu semnifică anularea comunicării decît în cazuri foarte rare. alterarea activităţii normale a unei funcţii ce are ca rezultat fenomene patologice de dezadaptare. Se consideră că la baza d. impresii penibile. impostura. DISIMULARE. a. perturbare a învăţării scrisului.tudiat d. se mai manifestă prin neregularitatea desenului literelor şi dispunerea lor anarhică în pagină. a colectivului de muncă. Pronunţii poate fi nazali bau iJiguţiiă h{nd datoraţi unor dtf'Cţnim .) este inspirată de prejudecăţi şi este un reflex mai mult sau mai puţin direct al împărţirii societăţii în grupări antagoniste. perturbai i emoţionale. cu scopul de 205 20-1 . l. tumorală sau traumatică. sînt descrise: surditatea verbală. DISCROMATOPSIE. dragostea. rasială etc.t.ie construcţie sau de si î uctui'ai .) sau a convenienţelor sociale. ascunde sau îşi maschează in mod conştient un-le stări sufleteşti. DISCURSIV-DISCURSIVITATE. în sens psihologic. Comandantul militar . Iii. de reînvăţare a limbajului. Comunicarea vei bală arc de regulă forma discur-ui lui. prin poznele sale. DISFUNCŢIE. sînt deficienţe ale dezvoltării auzului fonematie şi limba- jului oral. egoiste sau altruiste etc. Destructurările pot avea loc în sens negativ (hipofuncţie) sau în sens pozitiv (hiperfuncţie) ex. implicînd insatisfacţie. deficienţă constînd dintr-o recepţie difuză şi incorectă sau chiar din absenţa.şi tricromatiee. nume generic ce semnifică tulburări ale vederii culorilor şi care include daltonismul. poate să fie în fapt trist. percepţiei vizuale a formelor şi contururilor. D. phasis — vorbire) care au la bază totdeauna o tulburare organică. să irumpă în hohote de rîs întreaga asistenţă. de origine centrală. este proprie gîndirii.. inversări de litere şi silabe sau fuziuni de cuvinte. Apăi'îjid în prelungirea detectării este condiţionată de aceiaşi factori obiectivi şi subiectivi ca şi aceasta. (Pollack). atunci cînd îşi tăinuieşte boala. a integrării unei structuri. uneori chiar opiniile. stare opusă celei d. etnice etc. pe frontul de luptă îşi disimulează temerile cu privire la situaţia precară a unităţii sale. D. Oşanin. depresiune şi aceasta. euforie. loialitatea. DISrONIE. intrigantă. simplitatea. Miller. impun un tratament logopedic. la iii'văzât orii ce uzeazj d. De regulă.j<'i. a unui subsistem la sistemul din care face parte. depinde de indicii relevanţi şi de formarea la subiect a unor modele percepluale prin coordonarea unei serii de repere (Eriksen). temporal şi parietalul inferior). semnalelor rezultate din combinarea a doi sau trei indici (G. Uneori d. anomalie a activităţu grafice exprimată în substituiri. datorită unor motive diverse (minore sau majore.: hipermnezie-liipomnezie. bucuria. anunţă o maladie. bolnavii disfazici dorind întotdeauna să comunice. 13. De obicei. a unei stări profunde de deteriorare cognitivă (demenţe) sau a unei nedczvoltări cognitive (oligofrenii).. parafazie. reprezintă tulburări de limbaj (dis — diiicultate. DISFORIE. deficiente motorii -:i. mimează sinceritatea. în psihologia socială şi sociologie. termenul denotă tratarea favorabilă sau defavorabilă a unei categorii de persoane. denotă tratarea defavorabila a unor categorii sociale. Excesul de indici. Vt-r7a a -. în general. Lomov.! de „afazie". trebuie avut întotdeauna în vedere eliminarea unei stări psihotice. spre a nu provoca panică în rîndurile ostaşilor etc. dis^intaxia şi j. se opune intuitivului. Un maximum de d. în cadrul d.• a actului emisiei şi de surmenau-a sau uzura aparatului fonematie. d. se combate prin terapie logopedică. în aprecierea tulburării comprehensiunii şi expresiei limbajului. în mod trecător sau durabil. de d se desfăşura printr-o succesi- D une de operaţii intermediare c > < se distribuie pe faze. de dimensiuni ale semnalului Îngreunează d. disimularea este întîlnită în acele situaţii cînd unii indivizi tăimiiesc unele boli reale. UraiJIe. Uzual. care nu are legătură cu activitatea reală a persoanelor tratate astfel. D.i. DISCRIMINARE SOCIALĂ. D. d. în vedenii atingerii unui scop. Se spune despre o persoană bolnavă că disimulează. este echivalentă cu ipocrizia. exuberant şi care face. unei activităţi piihice de a fi procesuală. defecte ale vederii di. Popescu-Xevcanu). alexie sau cecitate verbală. în medicina legală. caracteristică. tritanopia.lăţi structurale (Forgus). discriminare (socială. Lcplat dovedesc că pragul optim de d. DISFAZIE. La Kant d. atunci cînd o persoană egoistă. D. în acest ultim caz d.

('< museparare. fără un subne determină deseori să apreciem strat neurologic evident şi caiv vorbirea cuiva ca fiind srsîită. Dacă penDÎSKINEZIE. echilibrator. . opusă asocierii. tulburări ale limunor sunete. mie.lelor corespondente) şi aceasta intnieif fiecare oelu 207 . pronunţarea deformată. cienţe în pronunţarea unor su. ta re a părinţilor) sau de o edu DISJUNCŢIE (lat. diversitate). caracterizată prin defi. j etc. recunoaşterea sau reproducerea. Teorie psihologică elaborată de L. tulburare a însuşirii ortografiei. l<•<• dintre propoziţiile conectate este lacune) simbolurile citite nuerori. dar putînd afecta grav structurile de personalitate şi unitate a euhii. tulnazonantă etc. z. elaborarea unor modalităţi de reducere a ci sau chiar de convertire în factor motivaţional al unor comportamente valoroase (autoclarificări.l. a unei tentaţii.iologică. DISONANŢĂ COGNITIVĂ. Cauzele d.t.i i.dificultăţi sînt normale. li.c. neexdusivă este conectivul lo. comunicativ si de subtext). Unii autori folosesc termenul cu un înţeles global. relaţie lo. ţin. retenţia. perturbare a co. v prin f). este frec.blemo mcdical-pcdagogice. relaţie semnificativă de nepotrivire sau nearmonizare a două structuri psihice (nu numai cognitive. cînd toate pro. manifestări care burărilor de logică. vălului palatin et.caţie necorespunzătoare. caracterizarea proiecţiilor retiniene monoculare de a nu fi identice. DISPARITATE.la identificarea cauzelor lor. do dislexic dar persistă un timp si după ce aceasta a fost înlăturată. s.| .. li/. pentru flectă cu deosebire asupra exe. DISLEXIE.ii. unor metod* clusivă cînd d. cooperarea în luarea deciziilor etc). din psiîiiiiti'io.zează prin aplicarea. buzelor. KeFormele de d. să procedeze la înlăturarea nete (r. perturbare a memoriei.mală a mecanismelor citirii anorgic adevărat. gi-nennd nevoia vi- îedticerii şi evitării sale. sînt variate: im. înlocuirea sunetelor bajului. incorectă a DISLOGII.. DISMORFOFOBIE. DISOCIERE. de perturnete sau grupe de sunete. efect al anticipării eronate a mediului social. argumentarea ponderată a propriilor opinii. de aritrea în ansamblul ei fiind normală. al conformării publice forţate (de către grup) a individului. Aşadar. c a r o ti'L'-il. operaţie. iluzia de modificare a schemei corporale ce constă în impresia de modificare a corpului în întregime sau a unei părţi din corp.i> ( n l i ţ i u e K M iui n i p>j. Anticiparea apariţiei surselor posibile de disonanţă permite evitarea acesteia şi. interacţiuni psihosociale. cum sînt confruntarea principială de opinii.D vent înlilnil. abătîndu-se discret de la horopter (ca loc geoînei ric al puiir. dys — dificil. disjuncţii) . căutări laborioase.-.tarea acestor tulburări se realigică între două enunţuri. sînt plexe. calitate a două serii de a fi situate în puncte spaţiale diferite.de factori psihologici (imitări 1 d..exista şi izolat. Kste c camuflarea unor soiinic.şi corect reproduse. are surse individuale —consecinţă a deciziei luate. psihoze si psihopatii. însoţită de stări afective penibile. DISMNEZIE.i induce în eroa.?. clar înţelese poziţiile sînt false. atît sub aspectul formei care nu pot fi pronunţate cu alte cît şi al conţinutului. ci şi afective. Se referă la slăbirea unora din procesele memoriei cum ar fi fixarea. D. de multe ori însoţite de al ie DISLALIE (gr.. anlrenind persoana sau grupul în modificarea respectivelor elemente cognitive şi afective. a atitudinilor. evoluează fără modificări ale funcţiei limbajului şi ale aparatului logomotor. sini adevărată.jli 1 r D caracteristicilor esenţiale ale comunicării verbale (caracterul :<dresativ. incompatibile cu staici de buala. ex. tulburări de limbaj cum sînt di. fac sănătoşi (afirmă că nu mai către copil a tulburărilor de voiau halucinaţii. Festinger (1957). iluzie zuală ce constă în impresia că obiectele sînt alungite sau lărgite. vorbi. finalizate cu instituirea consonanţei. neclară. şi fals. care se pre. e:t.) aparţinînd aceleiaşi persoane sau mai multora. i. al dezacordului cu altă persoană. tensională. disconfort psihic. emitere şi recepţionare efectivă A aprobării sociale. normală. se întîlncştc în nevroze. perturbare D.i de 3-1 .este observată la ţilor. cînd cel puţin una se efectuează cu deformări. persuadarea altora sau apel la alţii pentru cristalizarea propriilor convingeri. de tulburări afective.barea orientării spaţiale. Acest fenomen personal sau interpersonal dizarmonic este trăit ca o stare confuză. D.i în copilării1.tru copilul de G —7 ani astfel de ordonării mişcărilor ce se re. situativ.:n re organele judiciare e(c). tulburare a grafia şi disortografia.nu o . în culare periferice (ale limbii.mult: sau mai puţin profundă a 206 :t olijilli" Hllel' f'jloa . vorbire tive tulburărilor de gîndire.mecanismelor de fonaţie şi de . a unui efort sau fapt comis —şi mterpersonale. adevărate şi nici false împreună. ' DISMEOALOPSIE. atitudinaleetc.lalein — a vorbi). vătă.drusarea trebuie să pornească dişi posibilitatea pronunţării unor su. totodată. unii bolnavi mintali. D. dar pol vorbirii. ''\ Im» pinâ la \ îi.de cele mai multe ori. Sub diferitele ei aspecte. mări cu scopul do . consecusunete (r prin 1. leagă numai două şi procedee speciale psihopedapropoziţii care nu pot fi nici gogice de către logoped. comportamentului şi aceasta prin interacţiuni psihosociale cu s'-ns compensator.. DISORTOGRAFIE. necesară în reorganizările intelectuale şi afective."i de anomalii sau leziuni . cuprinzînd atît hipomneziile cît şi hipermnezia. d. idei delirante ele). Este legată. D.). se traduc printr-o alterare mai peltică sau pe nas. d.dit.precis identificate.şcolarul mai mare ele pun pn>cutării acţiunilor motorii com.

defineşte coeficientul de variabilitate. subiectului. sînt expresia rezultativă a unor desfăşurări emoţionale dar ele sînt şi premisele pentru declanşarea unor noi emoţii.a. : 1) stările fizice sau organice. Se pare că odată cu vîrsta creşte influenţa factorilor sociali şi profesionali. se defineşte în primul rînd ca un efect sumatoriu şi semnificativ al împrejurărilor psihosociale pe care subiectul le parcurge. 3) natura. Ne referim la d. exprimate procentual. difn:ă. secundare determinate circumstanţial şi nu la cele primau: determinate de stările şi constituţia organică. din cauza unor defecţiuni organice sau funcţionale. Şi în limbajul uzual deosebirea dintre cele două tipuri de dispoziţie este marcată prin întrebări diferit orientate: „cum te simţi" şi „cum îţi merge". se apreciază că în decursul unei vieţi normale subiectul nu reuşeşte să utilizeze decît maximum 15 — ~d% din potenţialul său neuronal. cadrele estetice.a. Atît la nivel individual cît şi la nivel grupai. stenice. Nu putem face însă între acestea o diferenţiere netă pentru că d.a. sînt calificate cn d. 5) ope208 .a. relativ stabilă. făcîndii-1 chiar să aştepte sau să caute eev. optimizarea d. Se consideră că d. D. avînd o intensitate medie şi un anumit „colorit" sau un ton afectiv dominant. rămÎJie în anumite limite. propriu-zise includ dispoziţia organică ca pe o componentă a lor. de superficială agitaţie sau supraîncordare şi nesiguranţă. A fost de mult depăşită interpretarea d. D. entuziaste. în psihologic. în viaţa fiecăruia existînd persoane care îndeplinesc rolul principal i:i determinarea dispoziţiilor.i. factorii organizationali şi de grup.a. Levitov arată că stările afective de fond pe 300 le. abilităţile. DISPONIBILITATE. unuia sau altuia este o problemă de mare importanţă practică pentru psihologie. termenul de dispoziţie semnifică un montaj sau organizare cu un D sens şi care orientează pe subiect într-un anumit mod.a.: (1964) enumera ca principale cauze ale d.| „sfera timică ce înglobează ton t • • afecţiunile. influenţînd tonalitatea percepţiilor şi amintirilor noastre. N. competitive. în neurofiziologie. 2) faptele de viaţă şi îndeosebi relaţiile dezvoltate in activitate. Levitov în monografia despre stările psihic. D. modul. reprecu':: II ii fitul afectiv pe care se de . generalizate.}. indice de dispersie. individuale au ca „mediu de incubaţie" climatul sau atmosfera grupurilor din care individul face parte. Dispoziţiile rezultă mai degrabă din generalizarea emoţiilor cu semnificaţie dominantă. J. Cînd d. tonificate prin siguranţa de sine sînt preferabile predispoziţiilor despre sine. antrenante. D. 4) oamenii care au cea mai mare influenţă. astenice. conduite. în dinamica d. sau climatul acestora are o însemnătate excepţională în aceasta.•••. nostalgice încadrează amintirile într-o atmosferă idilică. ca o stare difuză si' generalizată.a. unei populaţii statistice se apreciază raportînd deviaţia standard la media aritmetică. duce la vedere dublă sau diplo]>ie. din acumularea şi aglutinarea eun iţiilor într-un fond de trăiri continue.a. adultul devenind extrem de sensibilizat la realizarea rolului şi menţinerea statutului său.a. La acestea ar trebui să se adauge factorii sociomorali. cîmpuri corticale şi mecanisme care încă nu au fost explorate şi utilizate. în d.a. persistente şi instalate într-un plan de fundal în raport cu cîmpul actual de conştiinţă. ea mijloceşte vederea tridimensională. blazate. DISPOZIŢIE AFECTIVĂ. d. ca i'iiu. al grupelor şi organizaţiilor. se stabilizeze. secundară.recepţionează aceiaşi stimuli sub unghiuri şi într-un mod puţin diferit. stau la baza tuturor acţiunilor şi au o mare însemnătate pentru funcţionalitatea şi orientarea conduitelor. de lucru. în acelaşi timp d. în existenţa fiecăruia se definesc o seric de lactori predispozanţi în raport cu structurile motivaţionale şi de personalitate. Condiţionarea lor este extrem de variată întrucît ele sînt un acompaniament al tuturor relaţiilor şi evenimentelor.': i"wt:fii şi procese emoţionale 'u\. în genere. D. ca un fond latent al vieţii emoţionale. Vorbind în termenii lui H. valorile afective. dispoziţiile sărbătoreşti. mai mult sau mai pul: ii'!' nsăşi totuşi latentă.ea înglobează totodat a manifestarea cea mai elementară şi cea mai generalizată".a.. Dispoziţiile sînt stări derivate. de viaţă şi dinamica relaţiilor cu ambianţa.a. să tic cu deosebire sensibil la um-l<situaţii şi înclinat spre anumit. ci mai ales în interesul activităţii sociale. trebuie să se ţină seama şi de fenomenul contagiunii afective ca şi de dezvoltarea dispoziţiei la nivelul grupurilor mici sau mari.a. Aceasta cu atît mai mult cu cit la nivelul indivizilor. dar depăşirea acestor limite. ca rezultantă aditivă a unei serii de procese emoţionale recente. D. se tematizează selectiv evenimentele. rezult.a. în genere. sînt proiective. d. în genere. Potrivit cu împrejurările. coeficient rezultat din raportul unor valori individuale cu \ alorile medii admise şi care se situează în afara acestora. informaţiile. care nu sînt implicate direct în activitatea cotidiană dar constituie rezerve pentru dezvoltarea creatoare a acesteia şi reprezintă indicatori ai bogăţiei vieţii spirituale a. Murray. dispoziţie reflectând.i D rele de artă şi.a. Zilele 'de sărbătoare par să dobîndească o luminiscenţă specifică.a. nu numai în ordinea existenţială. DISPERSIE. IK'lny si Pichot caracterizează d. ..a. sau climatul afectiv tind să se instaleze şi b~i. Prin suprapunerea centrală a celor două cîmpuri vizuale se obţine efectul de adîncime sau relief. cunoştinţele.a. peisajul şi influenţele fizice.. semnifică în primii' tind o stare afectivă gene ral irul. Imaginaţia generează continuu noi d. Ce anume influenţează mai mult d. Fiind calificate de către unii autori ca mediu psihoenergetic.

axele oculare formează un unghi.|»-I. mai reactivi sub raport emoţional. este necritică. . |. in ac Iiyitatea ristică a a t e n ţ i e i c o n s t i n d din ui m ă r i r e a c o n e o m i f e n i ă a mai m u l l o r obiecte sau a c ţ i u n i .salata de cuvinte" rezultă din d. u . DISTRIBUTIVITATE. fenomen psihosocial exprimînd măsura in care membrul unei relaţii sociale ii (îi) agreează pe celălalt (ceilalţi) şi care se determină cu ajutorul anumitor tehnici de măsură. modalitate statistică de ordonare şi exprimare în tabel sau curbe a frecvenţei de apariţie a diverselor valori ale unei variabile sau factor. \ . printr-un hobby. în genere. sens al coordonării binoculare opus convergenţei. prin adaptare.•'• n i a n i f e . în acelaşi timp. în stările psihotice. educaţie şi învăţare. Bogardus. relativizare) capătă şanse de a fi acceptate.. iniţiată de H. DISTHIMIE. în modelul intelectului elaborat de Guilford se foloseşte termenul de d. . Poate fi im revers al concentrării atenţiei subiectului la ceva. DISTORSIUNE. indiferenţă afectivă. modificare inconştientă sau subeonştientă a unor imagini. concept sumatoriu ce semnifică modificări patologice ale dispoziţiilor afective: anxietate depresivă. dispersie a atenţiei care împiedică concentrarea ei într-o anumită direcţie. exprimă însă ceva din organizarea caractenală. dar prin modificare (deghizare. în care diferitele declaraţii standard marchează un grad mai redus sau mai ridicat de agreerc a membrilor unui anumit grup social. indicator pentru diagnoza nenropsihică. Prin d. pentru a desemna producţia intelectuală extrem de liberă. gînduri care sînt inacceptabile pentru conştiinţa axiologică. sportivă etc. disciplină nouă. cum este scara d. Alt sens. calificînd structurile. D. Se consideră că U. de orice încercare ce vizează schimbarea atitudinilor. î n t r e premisele ereditare şi tot ce este d. în nevroză d. este o trăsătură de caracter negativă. ansamblul modificărilor anormale ale ritmului elcctroencefalogramei. proiecte. ale afectivităţii. . e. rezultă din antrenament şi este o calitate diferenţială. fermităţii şi cutezanţei. ceea ce îl deconectează de alte circumstanţe şi stimulări pe care normal ar fi trebuit să Ic perceapă. calitate voluntară. surpriză. este reductibilă la comutări rapide. . enculturaţie. Gîndirea d.. D. verbigeraţi. d. prin supunere faţă de cei mai lari. este un fenomen ginerii eu existenţă normală sau anormala. i i i ( i n p . caractec i t ă r i m a r i de d. a lui E. profesional ctc. tori şi dispeceri.i ( D . • • ' 1 1 \ ă .'. D. DISTRIBUŢIE. depersonalizarea şi sentimen tul irealului sînt d.. atenţiei atragerea şi abaterea ei asupra unui alt obiect decît cel semnificativ pentru situaţia în care se află subiectul. rezultată din reunirea consecvenţei. halucinaţiile şi iluziile. elaborînd o pluralitate de ipoteze şi admiţînd ca valabile mai multe soluţii. în chip similar climatul afectiv poate să devină într-un grup habitual. ale expresiei şi comunicării. DOCILITATE. prin modificarea şi în prelungirea ereditarului.D baza uiwr mecanisme de condiţionare şi generalizare se transformă în trăsături de caracter. al cărei obiect îl constituie raţionalizarea metodelor de examinare şco211 :. . DOBÎNDIT. izvorăşte din convingerea în justeţea cauzei pe care o slujeşte şi presupune tărie a voinţei ' şi pasiunii. D. implică simbolizare şi condensare ce nu exprimă conţinutul latent. apărînd ca o caracteristică a personalităţii grupului (sintalitate). procesele şi toate cunoştinţele formate şi însuşite după naştere. apatie. d. manifestîndu-se. distragerea atenţiei.i s i a b i l i l ă . este posibilă datorită elaborării şi activării mai multor dominante cerebrale. subiectul fiind prea puţin permeabil la informaţii şi neputînd să coordoneze informaţiile de care dispune. stare deconectată atît de lumea externă cît şi de lumea gînduri lor. este un mecanism de menţinere a securităţii emoţionale. . | . umor şi regăsire de sine. D. integrare în mediu.|M > i i u i H o r . I r.. nediscriminatorie. lipsa de răspundere.xplicîndu-se prin slăbiciunea voinţei şi prin lenea de a ghidi.-I- j-jţjlitară. l ă . Guilford. DISRITMIE.. al sistemului psihic uman. Petrecere plăcută a timpului după formula odihnei active sau prin divertismente artistice. sportive. este normală cînd se conformează curbei lui Gauss. numai una din ele oeupînd un loc principal. DOCIMOLOGIE. I n i i autori susţin că d. ale percepţiei. Se mai înţelege prin d. turistice. în psihanaliză. funcţiile. caracteristică a celor ce se supun cu uşurinţă altora. Pieron şi înrudită cu psihotehnica. angoasă etc. reprezintă. Soh- şi in rezistenţa energică faţă de presiune. <. i n i l i t e u ţ i. D. principalul mijloc al creaţiei. strîns asociată cu fantezia. Una din expresiile grafice ale d. nu este o totală discontinuitate pentru că d. Opunîndu-se spiritului de independenţă şi combativitate. apar ca d. DISTANŢĂ SOCIALĂ. acţiuni şi tontacte menite să genereze stări plăcute şi reconfortante prin decnnectarea de preocupările cotidiene şi de problemele grave ale existenţei şi evaziunea într-o sferă de facilitate.a. DÎRZENIE. DIVERGENŢĂ. există pe baza.il 21C . mai precis se înscriu în structura afectivă a caracterului. D. după J.s. în acelaşi timp este necesar să subliniem caracterul constructiv al dezvoltării psihice umane şi caracterul esenţialmente d.i . DISTRAGERE. Totuşi acestea nu sînt echivalenţi! ca intensitate. DISTRACŢIE. este histograma. fiecare^ din ochi fixînd un alt punct. iar cabotinismul. etnic.i II:-. Celelalte focare de atenţie sînt asigurate prin automatizarea acţiunilor şi deci persistă la nivel subconştient. interviu in i o n d u c e r e a ... se opune ereditarului. mai insistenţi.

.D Iară. performanţe dintre cele mai înalte. Pavelcu). manifestată în stări psihopatice de origine toxică. prefăcătorie. NARCOMAXIE. naturale.exam in. învăţătură sau decizie provenită de la o autoritate intelectuală sau politică şi care este adoptată şi urmată întocmai. germană. exclude orice fel de îndoială şi blochează cunoaşterea refuzînd chiar evidenţa.iInr r L examinai. Este însă intraductibil. în condiţiile unei d. atrage spre sine influxurile nervoase provenite din alte zone ale creierului.. sub voinţă"). succesiune de evenimente şi situaţii impresionante. pe baza exerciţiului şi educaţiei. sistem de determinare şi măsurare statistică a opiniilor sau a altor particularităţi comportamentale ale unei populaţii. ci întrucît exprima dialectica vieţii spirituale a românilor. dar membrei. DURATĂ. trebuinţă conştientizată. termen preluat din engleză. distanţa temporală dmtre două evenimente.i spiritului dogmatic se datoreşte lui L. corecte şi complexe a pregătirii. să conceapă mijloace ş! iinţiiice de prevenire a erorilor şi să perfecţioneze procedurile de examinare şi sistemul de acordare a calificativelor sau a notelor. în stări post-critico ale epilepsiei. în atmosfera culturală originară. exprimînd dorinţe calme dar intense.şi propune ca în urma a variate experimente să stabilească normele şi condiţiile unei aprecieri D în momentul cîncl animalul ?• <• hrăncte. a reveni în locurile natale. desfăşurări pregnant-conflictuale. după alţi neurofiziok. ansamblu de însujiri funcţionale ereditare şi înnăscute care. \\. DOMINANTĂ. Scopul fi eîte ca.. Se recomandă evitarea dezvoltării unilaterale şi consolidarea personalităţii prin multiple mijloace de antrenament. i. După QI sînt socotiţi supradotaţi cei care la bateriile de inteligenţă depăşesc punctajul de 120. activare emoţională orientată spre obiectul său. Blaga. DOGMATISM. Copiii supradotaţi sînt apreciaţi de unii psihologi ca prezentînd şi o anumită fragilitate sau dizarmonie psihică şi de aceea necesită un regim atent de educaţie şi instruire. d. Realizările precoce se pun pe seama unei înalte d. aiungînd la un deznodămînt. DROGOMANIEv. O analiză subtilă . 212 213 . fără a se ţine seama de noile date ale cunoaşterii şi de situaţii. mişcările de înghitir-devin din ce in ce mai puternici-. de natură mai mult instinctivă. de A. după Pavlov. efectul de facilitare (de Bahnung!. ceea ce implică acţiuni intense şi relevante. desemnînd accentul pus pe acţiune şi conflictualitate. D. a vieţii şi conduitei subiectului în societate. DOGMĂ. Deşi acest obiect este întrevăzut sau proiectat conştient. In sens negativ se disting şi copii subdotaţi care reclamă forme speciale de educaţie şi compensare. constituind un motiv puternic.'nu mai sini animal de nici im fel de mişcări". D. Pragul duratei percepute vaxiimbold lăuntric. care desemnează o tendinţă impulsivă.. si d. DRIVE. direct şi spontan al comportamentului. reprezintă şi un principiu explicativ al psihologici. Experimentul clasic al lui A. sau. DROMOMANIE. după Uhtomski. Controlul voluntar duce la selecţia. întotdeauna con. Politzer. Cercetările psihufiziologice dovedesc o deplină corespondenţă între dinamica d. cel în cauză fiind apreciat ca „om cu mai multe feţe". implicînd o notă de plăcută contemplaţie retrospectivă (nostalgie) dar şi impulsuri tot mai presante spre acţiunea de a reintegra condiţiile existenţiale autentice. formulat.gi. punmd in lumină factorii subiectivi f'->' er-are (jelaWile dintre. (Lachelier: „tendinţa este sub d. Sinonim cu în lb. pulsinne. în sînul familiei. împlinirea sau represiunea d. ca formulă de psihologie concretă. are o mai mare importanţă pentru reuşita în activităţile artistice şi sportive. ca un concep! foarte apropiat. opus scepticismului şi inovaţiei creative. cadtv'e de r» !<•i inţă deosebite dintre examinaf uri). foarte rigid. Dacă însă aceeaşi excitaţie se practică DRAMATIC. în arta. şi dinamica atenţiei.' în urma dezvoltării psihice si a educaţiei. după encefalite sau traumatisme craniene. tendinţă către o stare emoţională satisfăcătoare sau către o acţiune. încă nu se echivalează cu un act voluntar. Este percepută şi totodată reprezentata. termen introdus de Uhtomski pentru a desemna zona cerebrală sau focarul de excitaţie ce domina la un moment dat şi. D. DORINŢĂ. legea neurobiotoxiei.. preconizează o psihologie d. D. pe rezolvarea de probleme şi angajări tensionale. Prin transfer. din sistemul căreia provin termenii. R. DOTAŢIE. DUPLICITATE. excitabilitate (şi deci reflexf'genă) sau. V. tarea reflexelor implicând o d. nu în virtutea polisemantismului său. reprezintă. DOXOMETRIE. este opusă sincerităţii şi cutezanţei. termenul este aplicat ni psihologie. dar apare ca o premisă a acestuia. senine dar şi chinuitoare. falsitate. o zonă de optim. făţărnicie. şi i: principiu de lucru al sistemului nu vos central. în rest putîndu-se obţine. Uhtomski: „Excitindu-se scoarţa cerebrală a unui animal cu curent electric se obţin mişcări ale membrelor acestuia. solicitînd concentrarea studiilor psihologice asupra faptelor concrete. sentiment complex individualizat în etosul românesc. trădează deficienţe caracter iale. Termenul este polisemantic. relevînd prioritar anume sensuri afective în dependenţă de context. ipocrizie. Trich. Kappers. după cum arăta Pavlov. capacităţilor şi perspectivelor elevilor (V. Pavelcu declară că d. aşa cum procedează religia. de nivel normal. tendinţă irezistibilă spre vagabondaj. condiţionează performanţe înalte în activităţi de diverse tipuri. DOR..

pe cînd stările plăcute şi activităţile intense produc efecte contrarii. Jones. d. distrugerea unor forţe opuse. este solidară cu o multitudine de variate modilicăii somatice si psihice ce indepline-. arc. liergson consideră că d. prin condiţionare la excitanţi neduieroşi. Iv. încordată. la senzaţiile auditive şi 1(1 cs. poate iiii'te l i n i i l e . între subiect şi obiectele asupra cărora el acţionează". d) centrală sau ceialică. Senzaţia de d.. blocaj al ţesutului organic. l'raisse stabileşte prezentul psihic în limitele a două secunde. Nu se cunosc centrii corticali da. slabă. prezent şi viitor. e m n . medio. distensie. In consecinţă. sînt evaluate perceptiv. d. d) intensitate puternică. Prima este strict localizată. iar cortexul frontal în aprecierea senzaţiei dureroase. excesive se combat prin anestezie . si lung între 1 şi 2 sec. de principiu. White au dovedit că acelaşi excitant provoacă o dublă senzaţie de d. : histamina. serotonina. Alrulz deosebea două tipuri de â. de cele mai multe ori. Stiuctura acestei d. indiferent piuă Ia 1 sec. dar şi atunci. J. ţâră gănată. individualistă. DUŞMĂNIE. Modificarea subiectivă a d.D ază intre I cs. nu se întreţine prin satisfacţia distrugerii. presiune.>. H. A. ! :. Conştiinţa umană realizează o interpenetraţie între trecut. 1'. Cernigovski au dovedit posibilitatea provocării senzaţiilor de d. Riddoch şi Crilchley (19M7) a r a ' ă c j talamusul reprezintă structura principală a d. fulgerătoare.c funcţiuni de aleiiâ. M. Stările emoţionale neplăcute sau încordate şi lipsa de ocupaţii interesante tind să dilate percepţia duratei şi să comprime reprezentarea ei. zice relaţii. fără localizare. avei l>. analgezic de sugestie şi psihoanalgezie (v.i. D. ardere. inflamaţie. Piaget notează: „durata internă nu este decît timpul acţiunii proprii: oricine zice acţiune.. Prima d. ii ce.5 sec. tăioasă.inuTotuşi dincolo de aceste limite ele se dezvoltă ca fenomene patologice de o variabilă gravitato. ritmică. rezistenţa 214 D faţă de factorii . bradichinina etc.: una rapidă şi alta mai întîrziată. Xumai o motivaţie superioară. u n i l a t e r a l . vagă. D.. restabilire. Pşonik. intervalul paiind scurt piuă la 0. D. în . per culantă: c) desfăşurare în timp: stabilă. ansamblu de atitudini negative şi acţiuni. liîkov. b) profundă. Se disting patru tipuri de d. piiiepeH'il şi inteligenţa.ic IM c o n c e n l ie. c) viscerală. sensibilitate algi'că.il-i. (oala enei^in. Senzaţiile d. care reprezintă o reacţie emoţională la situaţia dală.ine . pulsativâ). este provocată de transmiterea impulsurilor pe oricât' din fibrele aferente inclusiv t>rminaţiile libere nemielinizate. pătimaşă. implicînd fermitate şi combativitate. psihică. în clinică.i/a . este nocivă şi distructivă moral chiar pentru persoana ce o cultivă. punctiformă. e î n deplinesc 1111 ml util biologie. i l e ! e . Se distinge de suferinţă sau d. a doua este iradiată. ascuţită.oi icei jirt'i:a. sfredelitoare: li) localizare şi extensiune: imediată. D. DURERE. izvorîte din ură şi orientate spre înlăturarea. poale justifica moral d.enernlă sau locală. nu impietează asupra măsurării d.: a) superficială sau cutanată. pi'ezinlâ: a) calităţi: mată. împotriva adversarului. V. prin evocare şi prin prospectare. E. musculararticulatorie.. obiective prin reperele şi mijloacele de care dispune civilizaţia. Se consideră mediatori biochimici ai d. este experienţa timpului trăit şi astfel face o deosebire între timpul psihic şi cel fizic. unele polipeptide. complex de senzaţii semnalizînd agenţii şi procesele de distrugere prin traumă. mici este ncomogenă. ardere.orley. înfrîngerea. este scurtă şi pătrunzătoare şi a doua mai prelungită şi profundă.).:pvinutrăşi secundară. la cele vizuale. ci prin lupta pentru salvarea şi promovarea unor valori superioare. R. cortexul parietal intervine iu localizarea d. cel (In-iii. Reflectă atît stimulul nocicoptiv cît şi însuşi procesul distructiv.nyj\ i. .

pozitive şi negative. dar nu obligatoriu. Astfel. nu perturbă facultăţile intelectuale şi facilitează execuţia cu un consum economic de energie. ECHIPĂ. termodinamic ce echivalează cu moartea. se recomandă o scrie de măsuri. cum sînt evitarea situaţiilor conflictuale. Piaget ca o optimă şi progresivă echilibrare. una din operaţiile colo mai importante alo memoriei. Gradul de „rezistenţă" a e. Coeziunea şi solidaritatea ca şi gradul înalt de participare definesc spiritul de e. J'i"gei a adoptat principiul e. acest reper este reprezentat de structurile informaţionale prezente. se produc în el transformări ireversibile dar se menţin prin consuni de energie la o oarecare „distanţă" de starea de e. egalitate.e. membri dispunînd de roluri diferenţiate. stare de tensiune relativ omogenă. 2) mobilitatea. prin care diferitele mesaje infoimaţionale stocate sînt reintegrate în dinamica interacţiunii subiectului cu mediul. ECHIPOTENŢIAL. si nu doar de circumstanţă. 4) stabilitatea sau capacitatea sistemului operaţional sau emoţional de a se compensa şi reechilibra. în psihologie. E. Dimpotrivă. 817 . faţă de influenţe sistematice sau accidentale (perturbaţii) defineşte stabilita216 balans între forţe contrari:. se reconstituie la un alt nivel. creşterea nivelului de măiestrie profesională. adică prin reconvertirea lor în informaţii ope- ECFORARE. a acţiunilor şi comporziţie. lie : în sens E în operaţiile de extragere selectivă ţi activă a informaţiilor stocate •prin decodificarea lor. ce se defineşte prin mărimea distanţelor spaţiale şi temporare accesibile operatorilor sistemului. fiind marcat prin indispopozitiv. constînd din acţiunea contrară a intensităţii celor două categorii de trăiri afective polarizate: stenice şi astenice. se realizează în două forme: recu- noaşferea. Lashley cu referire la faptul că toate ariile scoarţei cerebrale pot dobîndi şi exercita orice funcţiuni. informaţia ceforată fiind raportată totdeauna. stare de abandon. Decodificarea se realizează prin reutilizarea dimensiunii temporale. J.'prt-iie. constă rante. ca fundamental pentru sistemul său în care se confruntă mereu asimilarea şi acomodarea. efectuate în condiţii critice. Eficienţa e. grup mic cu o bună structurare funcţională şi avînd obiective precise de îndeplinire a unei operaţii sau gen de acţiuni.DICŢIONARELE ALBATROS E tea şi e a e s t e asigurată prin reglările de tip cibernet'e. ECHILIBRU ŞI DEZECHILIBRU EMOŢIONAL. E. între cele două forme ale „output"-ului sistemului mnezie există o deosebire calitativă. prin e. 3) rezistenţa opusă dezechilibrării. reprimarea reacţiilor impulsive prin control voluntar.m. acordarea corectă a aspiraţiilor cu posibilităţile.! de caracteristică pentru un sistem. ea ţinînd de organizarea şi integrare. pe baza adresei de memorie.a. internă a structurilor mnezice. egalitate de potenţial funcţional. se trece de la o stare la alta.e. supărare. tristele. 'originar.. propriu sistemelor vii este e. coordonate de un conducător. de adecvarea sau fidelitatea şi de completitudinea ei. la o structură informaţională care serveşte drept reper. psihic. de unde aprecierea pozitivă sau negativă a structurilor fundamentale. m nie. indignare. d. se poate instala fie în sens negativ. ngnsivitate. termen folosit de C. prin iritnre. nivel de activare moderată cu evitarea excesului sau deficitului de mobilizare energetică. Inteligenţa însăşi apare ia J.e. „fluent" sau „curgător": sistemele sînt deschise. De obicei. Parametrii echilibrării dinamice sînt: 1) cîmpul de aplicaţie cuprinzînd totalitatea de obiecte şi evenimente ce sînt asimilate şi la care se produce acomodarea. restrînge şi perturbă economia activităţii. fif. ECHILIBRU. aceasta din urmă operînd restructurările pe care le impun noile informaţii asimilate. formă particulară a e. E. a obiectului sau a elementelor materialului despre care trebuie furnizată informaţia şi reproducerea. definită cu înţelesul de dreptate socială raportat la o orînduire şi un sistem de valori. stare staţiona!. care este declanşată sau asociată do prezentarea !a „intrarea" sistemului. implică totdeauna o luare de decizie sau o succesiune de decizii. Pentru a-1 preveni şi înlătura.d. revoltă. Prin acomodări sînt generate noi structuri ce vor permite noi tipuri de asimilare ş. este favorabil pentru acţiunile dificile. ECHITATE. întrucit permite convergenţa tensiunilor asupra obiectivului acţiunii. E. De fiecare dată e. se apreciază în funcţie de viteza sau promptitudinea. care constă în absenţa obiectului de referinţă. Selectivitatea e. D.

-' |i. „morală") şi a găsirii de mijloace şi căi pentru reducerea sau prevenirea acesteia.'. aceea de a fi un organism colectiv. precum si modalităţilor de reacţii în «rup la aceste caracteristici. tendinţe infantile de a imita actele sau gesturile modelului. în sens restrîns. de repetare automată a cuvintelor şi gesturilor interlocutorului. ECOENCEFALOGRAFIE. ECOLOGIE UMANĂ în sociologie. ii. cu o intensitate suficientă şi o întîrzierc necesară pentru a putea. al tulburărilor psihice din cadru proceselor expansive mtracranic'it şi ajută la delimitarea focarul ir lezional cerebral în cazul supiciunii de afecţiune psihică ] < > fond organic.E l. logos — ştiinţă). Se intîlneşte la debili. calităţile relaţiilor dintre oameni. simptom (hipermnezie) de amintire momentană. acordă o atenţie deosebită caracteristicilor sale constructiv cultural-informaţionale e t c . şi bolnavul procedează la fel.-. ces le/ional. semnale soir. Cercetările de e. 1 11 I. adică o societate. alături de aspectele fizice şi biologice generale ale mediului. oikos — ctisa. în stări demenţiale etc. de o caracteristică esenţială a omului însuşi. Complexul co. fie psihologice. tendinţele individuale de a elimina din acţiuni excesele de efort prin înlăturarea sau simplificarea unor componente. de statute după rolul îndeplinit.a.d. fenomen patologic de „vorbire după ecou". ECONOMIA EFORTULUI. de pildă. ECOESTEZIE. frecvent de tip eidetic. 219 .ilc. în particular. Din acest motiv. zonele senzoriale de recepţie ale scoarţei cerebrale. cineva îşi ridică braţul. ECOLALIE. presupunînd autoreglarea în cadrul relaţiilor dintre organismele vii. In jurul sau în regiunile opuse unui pune. ştiinţă multidisciplinară în dezvoltare. osul. după contribuţia adusă astfel incit echilibrul între individual şi social să nu fie perturbat. locuinţe) în care se desfăşoară acestea. naturale a dus frecvent la dezechilibrarea acestora. este aceea a adaptării la viaţa urbanizată şi tehnicizată. ('. . difuze a excitaţiei. active şi în absenţa stimulului sau anticipîndu-1 pe acesta. să se acorde prioritate intereselor generale şi să se evite orice fenomen de nedreptate. ECRAN SENZORIAL.m.s. reactivitatea particulară la stimuli. ECUAŢIE PERSONALĂ. ECOSISTEM. în momentul de faţă una dintre problemele de bază cu care se ocupă e. pe de o parte. ECMNEZIE. Ultrasunetele de frecvenţa 1—6 megacicli.'i curent în diagnosticul etiologi. E. este utilizai.! tarile mi\!e aparat-oin. în urma propagai i. E. real stimulat apar alte senzaţii. meningele. epilepsie şi în stări de şoc emoţional.i I u r i t i u " s o cialiste şi c o m u n i s t e . coeficient de corecţie ce tieluiie introdus în înregi. E. Fenomenele psihoindividuale şi cu precădere cele psihosociale se află într-o incontestabilă interacţiune cu factorii ecologici. fie sociologice au relevat încă în urmă cu 4 — 5 decenii influenţa diferită a caracterelor asupra echilibrului psihic. în particular problema poluării mediului din marile oraşe (poluare chimică. socialistă cunoaşte o continuă perfecţionare. Intervenţia intempestivă a omului în e. Reprezentările mentale se dezvoltă normal pe acest fond. procesul de formare a tinerei generaţii ş. ECOCHINEZIE. cîmp pe care se conturează imaginea. de o caracteristică esenţială a mediului uman. avantajele nejustificate şi situaţiile defavorabile. a unor fapte ce păreau uitate. efectul produs de o undă acustică care. fi percepută ca distinctă de unda directă. cît şi influenţele organizatoare exercitate de viaţa socială asupra organizării spaţiale. ansamblu constituit din biotop şi biocenoză. I leplasarca ecoului Median semnifică deplasarea striaturilor mediane de către un pn. mai ales artificiale (oraşe.m (in. care studiază relaţiile dintre organisme şi mediul lor de viaţă. relevîndu-so atit influenţele „spaţiului" asupra vieţii sociale. /'< •/«( iihiui. persoanei preferate. reacţie patologică de imitare automată a ges- turilor şi acţiunilor altor persoane. metodă de investigare a integrităţii sistemului nervos central prin folosirea ultrasunetelor. ])acă.atoestezice false ce se dezvoltă după modelul ecoului. Se întîlneşte în isterie. se 218 sibilini. întreprinderi. aceea de a fi produs de activitatea oamenilor. Se numeşte ecofrazie cînd constă din repetarea propoziţiilor. în prezenţa şi în absenţa acestuia. în raport eu mijloacele <le producţie şi întreaga avuţie şi cultura socială se prevede recompensarea şi atribuire. Cadru sau fonti subiectiv.ili-'ţm ic iniij al. se întoarce la sursa emitentă. ca şi dintre acestea şi factorii mediului abiotic. exprimare metaforică a specificului conduitei individuale fundament a t ă pe o organizare internă singulară. prin reflectare. extrem de intensă. antrenînd variaţii individuale ale timpului de reacţie. substanţa cerebrală şi sînt reflectate sub forma unui ecou median de către structurile subiacente — pereţii e a l ă i u r o i i s t 1 1 u i i c a iili-. prin adoptarea formulelor celor mai eficiente. ECOU. se însoţeşte frecvent de o ecolalie şi este un simptom caracteristic pentru schizofrenia catatonică. ca un ecou. iar pe de altă parte. biologice şi sociale şi spaţiile naturale.. pornindu-se creierului. E. ECOPRAXIE. sonoră. iniurn '• ţine seama.i iudivii mpli\ < lll i i i ' l l l l l l l l i ii' . ECOLOGIE (gr. studiul relaţiilor dintre fenomenele umane. emise de o sondă emiţătoare-receptoare (cu cristal piezzoelectric) străbat pielea capului. uneori ireversibilă.uiii-iilc-liir grup. de la poziţia egală a tuturor şi fiecăruia.de .

(din punct de vedere etimologic) creştere. cercetării ştiinţifice şi producţiei. După R.'Ir-o entorsă a legilor psihologice.. james.în societate şi prin acea-ta. Progresiv se accentuează metodele de lucru independent al copiilor şi tinerilor.R. în faza actuală de revoluţie socialistă şi tehnico-ştiinţifică.''-gic susţine: „E.e. uzează de \ a r i i i mijloace directe şi indirecte. e. caracteristice pentru omul nou. m sens restrictiv. in irucţia. poate tot ei' (Helvetius). legarea şcolii de viaţă şi formarea elevilor prin îmbinarea comunicării cunoştinţelor cu exersarea şi calificarea în procesul muncii productive. e. Aceasta nu în sensul reducerii autorităţii educatorului. ca un program al !<>:mării personalităţii mu'uial -'. în raport cu un :'hiccti. sub influenţa modelelor culturale. ci în cea a creşterii autorităţii celor educaţi care apar tot mai mult în rolul de subiecţi ai propriei e. în virtutea. EDUCAŢIE FIZICĂ. Cei mai mulţi pedagogi (la noi. nu se limitează numai la copii şi tineri. lor conştiente. în legătură cu această abordare marxistă a problemei se determină şi strategia e. — şi sistematic dirijat finalist în familie.hice ctc.s e c a veritabil constructivă. prin implicarea şi suboid. n 1 i r m î n d n .ă e. torice a fenomenului e.i unii inovatori ai pedagogiei (1-v. e. amprenta orînduirii sociale şi a poziţiilor de clasă.. d a " caţională.ii-tamcntului lor şi integrarea in activitate şi relaţiile sociali1. să se restructureze adecvat metodele de e. Mal:art-nko a d'-lsnit ol. viaţă publică.C. sînt complimentare. Totuşi. semnifică. prin altele. Incluzînd -. este susceptibilă de a fi evaluată în perspectivă istorică drept retrogradă.'Huţa umană asupra alici funie ::-. comuniste: intelectuală.-te. sistemul de : a i uni^faule şi acţiuni dirija1. e.. acc-s.'. Skimier).S..du. întruu: aceasta presupune considerare • unor legi obiective. ştientă şi de generare a conduii. diir pedagogia ca ştiinţă a e. constituire a oamenilor ca subiecţi ai acţiunii.. Aceasta se produce insă spontan şi implicit în condiţiile activităţii. convingerilor şi atitudinilor proprii omului nou. llubert: „<<u<ami>hil acţiunilor şi influcu'c/or exercitate voluntar. E socializării individului".i. N. Sub raportul conţinutului purtînd întotdeauna. în autoeducaţie.A.: individului". „o tn'rucă si. după W. estetică.EDUCAŢIE. se concentrează asupra celei ('"•a cloiui. prin modelarea comp..ită de cele ofej'iicde E prognoza socială ce impune o reconstrucţie şi optimizare umană. fnmare.. fenomen social de dezvoltare. iar după E. alături de mediu. Progresiv se echilibrează autoritatea educatorului cu cea a colectivului de elevi şi a fiecărui educat în parte. Aceasta presupune ca luîndu-se în consideraţie particularităţile individuale şi de vîrstâ ale celor educaţi îii ordinea depăşirii progresive a acestora. CIapare. Duikheim. obiectiv şi programatic.-: a delimitat următoarele la l u a ale e. în termeni operaţionali. s. este genera toa: de libertate. . de căi re o . în e. să aibă ca efecte depăşirea oricărui hospitalism şi izolaţionism şcolar.i:.. intervin nemijlocit fenomene psihice. în procesul adaptării sociale — deci în relaţiile vitale şi accidentale cu mediul socotit educogen. aceasta.de. astfel ca învăţarea să fie maximal formativă. formarea şi perfecţionarea deprinderilor de 221 [. Decroly. prin şi pentru cokcU\". Delmas ni-. cunoaştelii şi valorilor.. Şt. Aceasta cu atît mai mult CU cit obiectivul (ide. urmînd să fie optim coordonată cu acţiunea edu- se organizează într-un sistem unitar ce urmăieşte formarea unii personalităţi integrate şi integrabile. dirijată şi sistema: . Optimismul pcd. Dar aceasta implică realizarea unei unităţi dintre instrucţie şi e. a deprinderilor intelectuale şi practice.rlicnt şi organizat in vederea <.!ia)ie". întărirea sănătăţii. proces pedagogic orientat cu precădere spre dezvoltarea fizică armonioasă. şi relaţiile dintre educatori şi educaţi. de constituire a procedeelor de gîndire. complexităţii socioantropologice şi i-. St. (••'.n ctivul e. în consecinţă eficienţa operei educaţionale se probează. . Avînd un rol conducător. Apostolescu. apta de autodepăşire. care pune în valoare 220 . în sens extensiv. este o consecinţă .-editare si c o n d i ţ i i l e cif m e d i u . determinismului social-istoric. a trasat direct sarcina integrării învăţămîntului. relaţii legice proprii actului educaţional. morală. şcoală... AL. economice socia'e.remisele e. . E. fizică şi politehnică. E. psihologice şi chiar a uiu-.d dezvoltate. organizaţii.' sau programul educaţional) mi poate fi elaborat numai pe ba/ unor considerente psihologe e. ci se adresează în diverse forme şi adulţilor. recent ii. F. Aceasta însă mi di: • colo de determinanţi implicai: cum sînt cadrele dezvoltării sociale şi condiţiile evoluţiei p.> ideal şi in conformitate i u cerinţele actuale şi de perspecticâ. o artă. Cele două laturi ale fenomenului e. cliiar a fost definii ca „o transformare a psihicii!. !n e. Optimismul pedagog nu poate fi considerat în af. notează: „trebuie să ne ferire de a crede că ameliorarea indivi zilor prin educaţie rezultă dl. acţiunea globala exercitată de comportament sau personalitate formate asupra unor comportamente sau personalităţi în curs de formare. acestora". P. cultivare. A. „in. Fiind o activitate coi. Bîrsăncscin afirmă o ştiinţă a e.a nu poate fi redus la o psihologi--aplicată cum au încercat s-o f. Dimpotrivă. a motivelor. comunistă se pune un accent deosebit pe latura formativă.-iia. conservatoare sau progresistă. aecsioia. Stoian. Este depăşită concepţia pedagogică conform căreia rolul primordial în dezvoltare ar reveni eredităţii. / •ruiimirii formaţiei n prc:cnfaii/ [il"r ii'ii'iir genei aţii. devenind un proces permanent.. prin trecerea e.T. prin comunicare şi exerciţiu.

înişmului. 3) e. accentuată dezvoltare la bărbat a unor forme sau a unor forme de comportament din tip feminin. Contrar: aferent. stereofonic constînd din apariţia „volumului" sunetului în urma emisiei concomitente din diferite surse. W. organe de simţ.a. c. după prezentarea repetată a două cercuri cu diametre deosebite. -II KLMHOLTZ. E — GELB. de exemplu două obiecte aruncate în aer par a se trage unul pe altul. exercită o influenţă multilaterali asupra dezvoltării psihici' a copiilor pe planul proceselor cognitive şi voluntare ale activităţii şi conduitei ca şi asupra formării şi dezvoltării personalităţii. e. dezvoltat -i reconsiderat prin cercetările lui S. psihice şi intelectuale. îşi arc originea în centrii cerebrali. produce prin sumarea temporala a unui număr aleator de imagini fundamentale obţinute prin c!'e. fenomen obiectiv ce intervine in anumite condiţii (în acest sens ?o foloseşte în psihologie). concentrare. asigură acţiunea e. într-o cameră întunecoasă. EFERENT. De ex. conduită conativă de mobilizare. EFEMINARE. — l'ZNADZE. Fenomenul contrar. Kirlian (IWMI. suprafeţele de catifea neagră. torul curentului de foarte înal. EFECTOR. explicat prin interacţiunile intrrne ale . Impulsurile E centrilor de comandă de la dii< rilelo nivele ale sistemului ma • • • . Wundt îl apropie de senzaţiile de inervare eferentă.(. după Piaget. W. Se pare că e. prin regresiune! şi aconştient. constînd în nediferenţierea conştiinţei de sine de conştiinţa lucrurilor sau. impuls şi traiect nervos ce porneşte de la centrii cerebrospinali spre periferie. — ZEIGARNIK. l::. adecvare la obstacol. cu un timp mai scurt între primele două şi unul mai lung între ultimele două. Pescar' rea marginală realizată în a a condiţii tehnice este omogena. supraevaluarea luminozităţii suprafeţelor cu o saturaţie cromatică ridicată. i electroluminisccnţă obţinut cu ap. i. implică esenţial finalitatea şi deci se caracterizează prin focalizare. în care un stimul mai puternic reduce acţiunea altuia mai slab implicînd perceperea lui. accelerare a forţelor fizice şi psihice iu cadrul unici sistem de autoreglai conştient (la om. de grup. ' sistemului muscular şi ale e. intermitenţele de stimulatie se sincronizează la cei doi ochi. de mascare. EU G EGOCENTRISM.trupului ş. S-a demonstrat dependenţa e. aparţinînd lumii exterioare lui. limita de separaţie a acestora dmediul electric extern. EFECT. la oui. nivelul frecvenţei critice de fuziune se ridică cu circa 8% . constatat în investigaţ iile cutanogalvanice. se înmieşte efectu! slab. microfonic constînd în sinergia recepţiei auditive şi dezvoltarea de biocurenţi în cohlee. P. 4) e. Prin conţinutul activităţii şi formele de organizare. constînd în ireductibilitatea capacităţii de acţiune a grupului Ia suma potenţialelor individuale.n produce ionizarea în strucian vii la limita de separare a um. estomparea prin adoptare negativă a unei culori dispuse pe fond acromatic si privită cu fixitate. cînd în vederea binoculară. iluzie după care intervalele de timp influenţează asupra percepţiei intervalelor spaţiale. • tensiune şi radiofrecvenţă. FVnumenul a fost descris pentru prima dată în anul 1898 de către fizicianul şi medicul polonez Jodko \ a r kiewicz şi. 5) e. efec. segment. acţionează subiectul. Efectului marginal (aura) i-au I'CM atribuite semnificaţii în transmiterea informaţiilor de ordin*psi:n>energetic. medii electrice biologice diferii prin impedanţa lor precum şi 1. e.. distanţa primă parc mai scurtă dccît cea de-a doua.: dacă 3 puncte echidistante sînt iluminate succesiv. —LIEbMANX. se albesc dacă sînt iluminate direct dar rămîn negre dacă în calea fluxului luminos se pune o mică bucată de hîrlie albă. ridicarea capacităţii d«' muncă.KOHLRAUSCH. în absenţa conştientizării diferenţei dintre acţiunile asupra obiectelor. i pelicular electronografic. Kirlian şi V. încordare şi unificare a resurselor fizice. EFECTUL TARE. James consideră că c. EFECTUL KIRLIAN. organe interne. înlocuirea lor cu două cercuri egale duce la supraevaluarea celui ce-1 înlocuieşte pe cel mic şi la subevaluarea celui plasat pe poziţia celui mare. organ'activ de răspuns la stimulii clin mediul extern sau intern. E O v.O. constă în micşorarea rezistenţei şi mărirea coiiductibilităţii electrice a pielii. cînd intervalul spaţial influenţează asupra intervalului temporal aparent. 222 . a învingerii unei rezistenţe a mediului şi a propriei persoane. răspuns determinat de o cauză cunoscută sau necunoscută. în vederea depăşirii unui obstacol. ca „o conştientizare mai mult sau mai puţin adecvată a conduitei de acceleraţie". aparţinînd subiectului şi obiectele asupra căruia. Kirlian numai de caracteristicile electrice pasive ale mediului electric biologic şi mediului electric proximal. altfel spus. constînd din diformarea imaginii unui pătrat ce este rotit rapid.A U E S B E R G . Astfel sînt: 1) e. aviud o contribuţie lurgă pe phui iustnictiv-educativ. sînt variate dar constau toate în modificarea relaţiilor perceptive în condiţii artificiale sau aparente. 2) e. informaţiile privind sarcinile reduse la capăt se reţin mai bine decît cele privind sarcinile rezolvate. — SHEKRINGTON. :i oi'. — FERE. direcţie centrifugă proprie nervilor motori (şi altora! prin care se transmit comenzile la efectori. Janet defineşte sentimentul de e.iuiv-:ire. EFORT. consemnate de Michotte. Iiind precizate după conţinutul lor sau după numele descoperitorului.. i n ' plinesc funcţia de e.f. ulterior. caracteristică a gîndirii copilului. la muşchi. endocrin. perceptive. EFECTUL L U I : .

Guilford.. El poate oscila între o intensă stare vigilă.organe. cronaximetrice esenţă). E. care permite înregistrarea biocurenţilor cerebrali. tehnică şi metodă paraclinică uzuală de investigaţie.îu absenţa acestei diferenţe. atitudine rezultată plica (nonintelcctualist) efect. beta. în stare de iclaxare completă frecvenţa nudelor este identica.forţă primitivă omogenă care este tatea privată asupra mijloacelor orientată în multiple direcţii dide producţie şi relaţiile de ex. de unde sînt apoi culese. Traseul E. prin procedee electroeuînsingurare şi autoadoraţie. Aspectul normal al E.G.vergente (viaţă vegetativă. în psiobiectivitătii. C:pus auaei. umane şi se caracterizează printr-o amplitudine de 40 — 80[xV. artificialisnml. este transfortură morală ce se caracterizează marea şi combinarea coerenta a prin situarea propriilor interese. mul'. care integrează activitatea funcţio- nală a milioane de neuroni. între un electrod activ şi unul indiferent. proces de trairccntrării. Fessard.(în care mai intervine o e.A.G. în aceeaşi fază şi în acelaşi timp. tip. cu regularitate ritmică a undelor. electrocardiografcr.eidos — 'formă. fapt ce se realizează cu ajutorul elcctroenccfalografuhii.. este rezultanta predominanţei funcţionale a unuia din cele două sisteme difuze asupra tonusului cortical. înregistrarea traseului E.•• tere asupra activităţii proprii. deterrarea propriei valori şi cultivarea excesivă a propriilor interese.feră imaginilor create de fante. instinct. E. şi unipolare. E. formează dipoli electrici alterni somatodendritici.hologia freudiană e. datelor psihice.. i se opune procesul de.a obiectului. ţiilor interpersonale prin exageELECTRODIAGNOZĂ. . Acesta culege. pe lobul urechii.A.. trăsă..V — trebuie amplificate.:.). este.genezei biologice. constituie sub acest raport un indiciu obiectiv al nivelului stării de vigilenţă. de ex. r tea atrage după sine absenţa nece. ma.E. de cornii v. orientate radial şi perpendicular pe scoarţă. e t c .G. cu frecvenţă de 12 — 14 c/s şi durată de 80—110 milisecunde.R. dar fără perturba rea somn.r a lealităţii. îu stare de veghe SJU ele subiect. EGOISM' (lat. . subvoltat şi asincron. etapă d.•• creatoare.' dară. Biopotenţialele lente de la nivelul dendritelor şi potenţialele postsinaptice străbat mediul conductor eterogen şi ajung mai diminuate şi distorsionate la nivelul scalpului. Bioritnmrile fundamentale ale scoarţei sînt: Ritmul alja — oc este elementul principal al E.obiectivare a unui proiect. La J.G. frecvent anevoioasă. E.).E. reprezentînd aspecte foarte variate între cele două extreme. electromiografice. opunîndu-se arbitrariului idem a procesului de creaţie (II subiectiv. Metoda a fost iniţiată de către Hans Berger. ar fi expresia variaţiilor lente de potenţial de la nivelul neuronilor piramidali corticali. tetha şi delta.ţie mintală sau eficient-materij j . precauzalita. care a arătat că potenţialele neregulate pot fi înregistrate cu ajutorul unor electrozi.acest autor.E. co. inteligenţă) şi care ar exploatare. Au)* luueste insă mai n u r e de 225 15 .G. se datorează ire. cu ritm lent sincron şi de mare amplitudine. Jacnsch. plasaţi pe scalp. amplificate de aproximativ un milion de ori şi înscrise pe hîrtie. formă.G. ce descarcă cu aceeaşi frecvenţă.holosie . dii|>.dcticuhii.re într-un scenariu.E. a alterărilor patologice din dispunînd de capacitatea unor re. de condensare şi de integrarale . datorită mecanismelor de sincronizare loca' i. '1) (în sens psihologic) ceea ce (. l az . cînd diferenţele de potenţial se înscriu între doi electrozi activi. secnnte.executivă a acţiunilor voluntari tatea.esenţa şi semnificaţia lucrurili . ego— eu).v. chiar la nivelul fii" din egocentrism şi egoism. ce diferă ca frecvenţă.bile prin observaţie directa. 324 E E ELECTROENCEFALOGRAFIE (E. EIDETIC (gr.E. E. După A. se face prin derivaţii bipolare. este determinat de succesiunea.definitivare şi împlinire şi/sa:.) şi de somn profund.. iu măsura în care ireversibilita.' nifestată negativ în planul rela. la H. 1) Ceea ce se referă la pilul îşi centrează întreaga cunoaş. \ ersibilităţii operaţiilor gîndirii./ultimi de aici o serie de defor. ca urmare a acţiunii sistemului reticulat activator ascendent (S. ELABORARE. EGOTISM. Bcrgson: mului. prin minare.. sub forma unei curbe sinusoidale — electroencefalograma (notată tot cu E. descris de E. şi motorul evoluţi-i.G. sităţii şi în măsura în care necesi.G. unele :(• uoinene nedecelanumită halucinaţie. Aceste potenţiale fiind însă foarte mici — 45 — 75'J. sistem nervos etc. fixaţi pe cutia craniană.pe care nu le dă simpla percepcw Ica ctc. este reflexul psihologic al unei situaţii sociale: proprie. al cărei rezultat este ajungerea la cunoaşterea obiectiva formare a unor date. ! . n. E. unui din factorii creativităţii.o pregnanţă datorată detaliile. cefalografice. înregistrează şi analizează activitatea bioeleetrică transcraniană a generatorilor cerebrali în condiţiile în care metabolismul şi în primul rînd consumul de oxigen al celulelor corticale este nealterat. este ea însăşi marca Wallas). ca şi cum obiectele ar fi actual percepute detecta. Utiliprezentări mintale excepţional zată curent în clinici pentru a de vii şi complete. opus generozităţii şi colectivis.E. mai presus de interesele gene.E. amplitudine şi durată şi care se grupează în frecvenţele fundamentale ale scoarţei: ritmul alfa.D i c ţ i 0 nar rie m. mări ale realităţii cum ar fi: realis.E. astfel îneît sa fie mai presus de interesele grupului transfigurate în simbolica visului social din care individul face par. pei toate regiu! nile ambelor >'iuii-i--rc. ELAN VITAL. în 1929. Activitatea bioeleetrică cerebrală spontană se desfăşoară ritmic şi se menţine constantă. ale căror dendrite apicale.

hipertensiune arterială. frică. Detectarea biocurenţilor se face cu electrozi cutanaţi sau profunzi. hiperparatiroidism. acest ritm apare in forme variate.M.c o s P i u m l K atie b i n e c u n o s c u ţ i i o au litinu crine. este reprezentată de un neuron cu fibrele musculare inervate de acesta.5 e/s care este insă variabilă.5 — 3. caracterizat prin potenţiale fuzionate. fie de oboseală.).E partea emisferei nedominante şi se înscrie grupat in fusuri cu durată de 0 . Se blochează în timpul pregătirii sau efectuării unei activităţi motorii. care apar la o anumită regiune a creierului şi cuprind toate derivaţiile pe o perioadă scurtă de timp. iar culegerea potenţialelor poate fi făcută prin derivaţii unipolare. în depresiile dominant endogene sau reactive şi în psihopatii. iar stările emoţionale determină exacerbarea lui. localizate în regiunea fronto. Modificările li. emoţii intense. anxietate. M<>t/ilicările fuiii-jidtia/e (ni. surmenaj sau somnolenţă.temporală. hiperinsulinism. occipital. Stările emoţionale cronice menţin traseul plat desincronizat continuu.li.A. în raport cu factorii emoţionali se descrie un indice crescut de alfa. bipolare şi multipolare. miotonii şi miopatii. este caracterizat printr-o frecvenţă de 0. Cu o continuitate greu de stabilit. unor leziuni localizate sau avînd o moilologie refulată (monomorfe) şi o amplitudine mare ele constituie proiecţia la distanţă a unei leziuni sul>corticale.) ce apar în cursul contracţiei musculare si 15* ţ i o m d e bioelc''. fenomen cunoscut sub denumire. care exprimă o stare de biperexcitabilitate corticală. în tetanie şi în tulburări motorii de etiologie 227 . supravoltate. undele ascuţite şi complexul vîrfundă. sincrone şi simetrice în ariile posterioare ale celor două emisfera. temporo-frontale. în proporţie de 10—12%.A V. nelinişte. reprezintă fenomenele de excitaţie ale scoarţei şi exprimă activitatea bioeleetrică particulară a regiunilor frontale si rolandice. temporal posterior şi parietal.. reprezentat de potenţiale simple individualizate ce se repetă cu frecvenţă de 4—12 c/s. — tulburare de conducere şi transmitere neuromnsculară. Modificările patologice ale electromiogramei pot fi întîlnite în unele afecţiuni neurologice.. hipoglicemie. Momentul destinderii psihice se exprimă bioclectric prin repartiţia ritmului alfa. hipoxia anemică şi afecţiuni cardiovasculareşi cardiorespiratorii. Ele dispar în momentul relaxării psihice sau în urma corectării I ullimărilor metabolice sau endo- iile alfa şi tetha ascuţite. are o morfologic sinusoidală. hipocaleemie etc. musculară moderată. Modificările funcţionale mai pot fi induse în unele perturbări eudocrino-mctabolice şi hiper-sau hipofiroidie.) sini expresia unor tulburări ale ritmurilor biologice. dă aspect sinusoidal traseului şi apar la contracţii musculare puternice.3 sec. Eleclromiograma normală în stare de repaus nu evidenţiază activitate electrică. In funcţie de intensitatea contracţiei se disting trei tipuri de trasee: traseu simplu.5 e/s şi o amplitudine de 50 .M. sinusoidale şi ascuţite. Aceste modificări funcţionale sînt pasagere şi se menţin atîta timp cit durează cauza care le-a produs. care se proiectează bioelectric pe scalp. precum si focarele de unde lente tetha. Undele delta sînt de două feluri: polimorfe şi monomorfe. din acest punct de vedere fiind descrise traseele aplatizate. 5 . aplatizarea traseului sau silentium electric. cu apariţia undelor delta. cu frecvenţă de 40 — 60 c/s.iparc la omul adult sub formă de unde sporadice.M. Modificările patologice se pot grupa în două categorii: modificări globale ale traseului. Ritiintl ictlui— 0. Se presupune că aceste tulburări bioelectrice sînt expresia unor disfuncţii ale rinencefalului. calculul mintal. modificări izolatei focale. 1'intre modificările fune- caic siut delectat 1 3 şi amplificate.f. Acestea pot fi de tip iritativ.C. U. La efort muscular apar U. bradiritmice şi tahiritmice. pot fi funcţionale şi patologice. determinate fie de stări de tensiune psihică tranzitorie.i de reacţie de blocare. în st. ELECTR0MI0GRAFIE ( F M . Uiluml delta — A. apar ca expresie a. traseu intermediar. Ritmul beta — [i. sub formă de vîrfuri bifazice. sau de afecţiuni psihomatice: astm. Reacţiile de furie şi de niînie se reflectă bioclectric prin bufeuri de tetha. tehnică de înregistrare a potenţialelor bioelectrice ale unităţilor motorii (U. apărînd mai ales în derivaţiile temporale ale emisferei dominante. cu o morJologie sinusoidală sau polimorfă. ca: vîrfurile. cum ar fi afecţiuni ale neuronului motor periferic şi miastenie. G. localizate în regiunile temporale stingi.xV.M. care se descriu în unele stări depresivnevrotice. ce se caracterizează prin apariţia numeroaselor U. doar potenţiale de inserţie de scurtă durată. tic frică şi anxietate Cote adesea menţionată desincronizarea traseului. provenind din regiunile temporale. care cresc în intensitate şi care apar la contracţia. sau de tip lezional. La omul adult. traseu interferenţial. concentrarea atcnţiei.uv de veghe ele şi o amplitudine de 150 — 200. iar la adult in stare de somn profund. Xu se blochează la stimuli vizuali.. Biocmeniu mu-culjii apar '-M\I forma de potenţiale trifazice sau polifazice cu o amplitudine de 500 a V şi durata de 4 — 6 milise( unde. cu frecvenţa de 4 — 7. St imul ti vizuali. temporo-parietalc şi predominind uneori în derivaţiile temporale ale emisferei dominante. în unele boli musculare. fiind de obicei expresia proiecţiei corticale a unor leziuni profunde. Kste întilnit ca ritm fiziologic la sugaci în stare de veghe. Acest ritm . Are o frecvenţă de 14 — 30 e/s şi o amplitudine de 5 — 30 uY. iar în stările de nelinişte. ce se referă la amplitudinea sau frecvenţa ritmurilor. Unele modificări pot apare în cursul terapiei cu substanţe psihotrope şi psihotone.li i'. duc la diminuarea sau la dispariţia K. uneori puţind avea aspect sinusoidal.

care este învelit în mezoderm. Tehnica e. în psihologie. tubul neural. mişcărilor oculare. efectul de ionizare în mediul electric proximal.E. pulmonare. 197G). ectodermul. există riscul sinuciderii). formînd tubul neural.. efect de cîmp controLit. decalcifieri masive sau ELECTROŞOC (E) sau TRATAMENTUL ELECTROCONVULELECTROOCULOGRAriE (S i ' . schizofrenii şi ia delirurile cronice în faza productivă şi doar atunci cînd există o ncreactivitate la chimioterapie sau în cazuri de urgenţă (cînd. cele două orificii ale tubului neural — neuropori. înălţare şi înălţime spirituală. prin mişcări amoeboide în sens lateral.i. i. filosofice. artistice.işti. de latentă. T. în ziua a 18-a. oboseală.'U-boli'-ă.ELECTRONOGRAFIE. Tot în acest stadiu.i d e c e l a t ă o . totalitatea modificărilor de excitabilitate şi conductibiiitate provocate în nerv la trecerea printr-o porţiune dintr-însul a curentului continuu.. nostalgie.inifestarea elegiacă exprimă visare şi predispoziţie pentru suferinţa psihică. in sens central. -are. în cazn! unor afecţiuni ale sistemului osteoarticular. provenite din crestele neurale migrează. într-o primă etapă . şi cedodermui. o. rămînînd în interiorul unui canal.rograde. E logiri de interferenţă" între don.^r -• intre zilele 21 şi 31 cele două creste ale jgheabului se vor uni în sens cranio-caudal.G. O. culoare) depind şi de relaţiile inte-rper-' . E-mancipo.). fiind insa precedată de o fază de spasm electric şi o faz-j.!f. uesemnînd emoţii şi sentimente de melancolie. au evidenţiat modificări ale efectului pelicular şi de ionizare a mediului proximal de miele stări psihologice particulare: ener- tste 1t.na!o. iar din ziua a 15 —10 . ELECTR OTONUS. ELEVAŢIE. <i. Sîut contraindicate de asemenea la peisoane peste 60 de ani. decît cel cunoscut pînă atunci (cardiazol) şi anume curentul electric. Imaginea electronografică reproduce distribuţia cîmpului electrornngnetic generat de impulsuri de înaltă tensiune prin volum. fragmentîndu-se în grupe ce se succed segmentai. în acest mod. cu evidenţierea stratului de ioni poroşi aderenţi la structura vie şi a ionilor gazoşi liberi. constă în producerea. comatoasă şi de trezire. A f o i t de .]. metode caracterizate prin trei element:1 distincte: cuantificarea emisiei e!< ctronice. Celulele acestor ganglioni. numite neui'ibl. limitat de mezoderm (din care provine scheletul şi. EMANCIPARE (lat. celulele tubului neural din zona dorsală. EMBRIOGENEZA SISTEMULUI NERVOS.i i x a r e .i ia naştere placa cordo-mezodermaiă. SIVANŢ (T.trare t î c .radiaţi'. în scop terapeutic a unor crize epileptice.i obiectiva a terapiei intensivi 1 cu i l r i i r o l c p l i i e. plasaţi şi fixaţi în mod adecvat. în raport cu axele verticale şi orizontale sau eventual doar în raport cu axe!' orizontale. pi in mvaginarea plăcii neurale (sau medulare). în etapa următoare..-. nu trtluie coniundată cu hberlmajid şi cu nues- pectarca sistemului de statute si roluri existente în societate. Cu privire la comportamentul tinerilor. la bolnavi cu tulburări cardiovasculare. dezvoltarea sistemului nervos uman în viaţa ( uibrionară.P.. caracteristică a stărilor psihice.). introdus de Cercetti şi Bini — 1937.utru dii'.>ii'. Actualmente indicaţiile pentru t\ sînt limitate doar la anumite stări depresive. şi formînd mai tîrziu ganslionii spinali._ formează jgheabul neural. E.<••. la bufeuri delirante. s o m n u l u i de m iivaţie.' sau mai multe persoane şi a!' cărei caracteristici (structură. în zik-k 7—8 se formează primele două foiţe embrionare. Metodele sînt invenţii româneşti (FI.a convulsivă cu lazele ei tipice.\ p. Efectul pelicular şi cel de ionizare a mediului electric proximal organismului sini: dependente de reflexele psihogalvruiice. craniul şi coloana vertebrală). pierde legătura cu restul ectodermului.e. pe linia mediană posterroară. înregistrările e. de lungi durată. maladie mentală. Analiza imaginii relevă trei efecte distincte: efectul pelicular (care constituie elementul fundamental al descărcărilor marginale de tip Kirlian). prin electrozi de contact de argint..omn oniric. de origine ectodermieă. 1975). constă în aplicarea cîte unui electrod umed pe cele două. al unor boli infecţioase ivbviic. c'ionică. Termenul este folosit şi pentru a indica speţa corespunzătoare de lirism. ansamblu de metode elcctrograiice (uzind de ciectrolmniniscenţă). ELEGIAC. e. iar după declanşarea curentului electric se produce cri/. ieşire de sub tutelă in baza capacităţii de a trăi şi acţiona independent. efectul electromorf (traduce modificările distribuţiei cîmpuîui electromagnetic în organismul viu).i <li iermin. Yazilescu. în acest caz. lîstc un proces ce dei>etează foarte timpuriu. în psihiatrie H MG. şi cu totul excepţional la stări maniacale. \ or emite preluiigiri iet. ni'. scintilaţie diferenţiată. Dumitrescu. p r e c u m şi în u r m ă r i : e. elevaţia spirituală presupune interiorizarea valorilor culturale şi capacitatea de receptare şi de adeziune la cele mai înalte idealuri sociale. conductorul biologic.\r< :i fazei do r. îsi crizele de melancolie. manus — mină şi ca] cre — a lua). din ectodenn începe formarea tubului neural. regiuni fronto-panelale. E anemii grave. cu ajutorul altui stimul epileptogen. tonică.i]'.'tio^tic a r c a spa-"motili'. 1 bio- vare. vizează neconcordanţa între ceea ce cred tinerii că sint şi că pot face. Ixi.i i. în afecţiuni organice ale creierului.x divei *e t î i o logu şi în s t u d i u l . aflate la polul eranial şi cel caudal se închid. şi ceea ce realmente ei poL înfăptui. care pă- £28 . sînt contraindicate la copii sub 10—12 ani. metodă de înregistrare . precum şi procesul de ionizare din mediul electric proximal organismului.d. tristeţe. iriene.

Morgan. după sistematizarea noastră.E (rund in tubul neural. fie ca procese mai complexe.. într-o împrejurare de viaţă. în procesul dezvoltării embrionare. Astfel. descriere a unui lip de evoluţie ciud ceva nou apare din interacţiunea şi recombinarea factorilor preexistenţi. corpii celulari se aşază central. Teoria susţine că apariţia noilor calităţi este absolut spontană şi imprevizibilă. în faza următoare se formează vezicula optică şi evaginaţia hipofizară.. fiind real biunivoce. EMERGENŢĂ. în fapt. prezintă totodată şi modele clare de bipolaritate. avînd la centru canalul ependimar. e. Totuşi. în zona trunchiului. primare sau afectelor. mai mult sau mai puţin ambigue şi avîndu-şi nucleul dominant sit u a t undeva pe scara valorilor între extremele pozitive şi negative. forniînd substanţa cenuşie în formă de . întrucît. se poate observa. despărţită de restul tubului prin infundibul (şanţ ventral). caracteristică a sistemelor dinamice şi complexe de a product: efecte ce nu sînr reductibile la posibilităţile părţilor componente. sau ale celulelor din zonele superioare ale sistemului nervos central. Fiind bine delimitate ca sens.şi la tradiţii' (în antropologia culturală). în acest fel percepţia distanţei infinite se realizează pe retină în condiţii de repaus. EMERGENT (lat. se poate opune e. reactivitate emoţională neobişnuita. omul încearcă concomitent mai multe feluri de e. cmnvere — a mişca). tubul neural.dl 'ii a ut' i H >! l. intră in trunchiuri nervoase comune cu rădăcinile posterioare. forinînd rădăcina dorsală si altele în sens pori feric. iubire şi ură. forniînd rădăcina nervilor motori. posibilitate normală a refracţiei oculare. a se arăta). iu timp ce alee tele sini mai puţin numeroase şi se integrează într-o schemă. sînt date în cupluri de contrarietate valorică. putîndu-se indica sui sa dar nu şi cauzele exacte. conformîndu-se unei scheme similare logicei. fonnînd nervii spinali. e.u. cea a afirmaţiei şi negaţiei. fenomen afectiv fundamental ce se dezvoltă fie ca o reacţie spontană şi primară. C. dă naştere măduvei spinării. prozencefalul sau creierul anterior se divide în telencefal cu bulbul olfaciic. Aceasta într-o etapă ulterioară se divide. complexă fiind întotdeauna gradată şi pluritonală. eventual calitativ diferit. dialectica afectivă este mai bogată şi complexă decît cea intelectivă întrucît nu tinde să rupă unitatea contrariilor. din prozencefal şi din cadrul rombencefalului se formează o parte numită mezencefal. Acestea sint tranzitive dar s» dezvoltă pro- E ce.H". urmează matriţele sociale. forumul bulbul rahidian. iu dezvoltarea psiliică un nou tip do «.t. toate e. care se conectează cu miotomii şi dermatomii corespunzători. Aceste formaţiuni formează ulterior diferitele structuri diferenţiate ale creierului. de \a eniovere — a mişca).ompoi Umicn apare din . emisferele cerebrale şi pedunculul optic.i Drever. EMETROPIE. •• "V i n l i 1 '•••! ni c : 1 o i t 11 1 1 - 230 231 . speranţă şi deznădejde. mai lurc. iar prelungirile acestora. prin care se conduce aferent sensibilitatea somatică. destul de simplu. legate de o motivaţie secundară şi care repre/.r-. Aici este locul să vorbim despre bucurie şi tristeţe. într-o primă fază după închiderea tubului neural. predispoziţie spre resimţirea frecventă.-xaf şi l'uwlii un •'!'•('/. în timp ce afectele se exprimă foarte puternic în comportament. Paralel cu dezvoltarea encefalului. emotio. în măduvă. ci rezultă din interacţiunea acestora. situat la polul apicalşi la rombencefal. uneori consumîndu-se în ) / • ' . e. creată în deceniul al treilea al secolului al XX-lea de filosofii englezi S. format din cerebel şi protuberanta si in mieleilf efal. trăirile e. teoria evoluţiei emergente. cu caracteristici specifice de structură şi funcţionare. aşa cum arată H. Wallon.i. fiind doar reorganizate cultural. După cum se vede. * . determinînd focalizarea în centrul retinian. şi in dieneet'al format din talamus şi hipofiză. forinînd vezicula cerebrală primitivă. într-o etapă mai avansată. reprezentiud procesul de lormare a nervilor senzitivi. o dilatare. emoţiile apărînd pînă şi la cele mai neînsemnate incitaţii şi generînd dispoziţii afective profunde şi. lateral lată de ganglionul spinal. însuşirea sistemelor superior integrate şi dispunind de autoorganizare şi autoreglare. a instinctelor. vie şi intensă a emoţiilor. e. Printr-un proces asemănător se formează şi nervii cranieni. emergere — a ieşi. formînd substanţa albă. în absenţa acomodării. liup. zona cea mai extinsă o reprezintă ncocortexul. datorită proliferării neuronale din această zonă.1 putea li redus la . eventual. EMOŢIE (lat.. satisfacţie şi insatisfacţie sau indignare. plăcere şi neplăcere sau dezgust etc. în coarnele ventrale (anterioare) ale substanţei cenuşii se vor găsi motoneuronii. simpatie şi antipatie. EMOTIVITATE (lat.L. la extremitatea craniană a tubului neural. propriu-zise sini extrem de variate şi diferenţiate după valori superioare. în forma e. în legătură cu constelaţia motivafională şi complexitatea relaţiilor subiectiv-obieclive.<~ i . ceea ce rezultă dinăuntrul unui obiect sau structuri fără ca să se poată delimita o relaţie simplă de determinare: apariţia din ceva a altceva. admiraţie şi dispreţ. iar în coarnele dorsale (posterioare) se găsesc neuroni de asociaţie. Rombencefalul se divide si el în meteneefal. Ncuroblaştii din zona ventrală a tubului neural emit la tel prelungiri periferice care. La om în structura scoarţei emisferelor. se situează periferic. pedunculul olfactic. în număr de 31 de perechi. propriu-zise. de durată.iniă. teorie idealistă şi metafizică cu privire la procesul dezvoltării. Alexander. în secţiune sagitală. dînd naştere la prozencefal.

Ele pot ca... Delay şi Pichot.stj într-un mod mai rafinat şi urwînd unel<tipare sau convenienţe socioculturale. a tinde spre. asupra surselor ei. în constituirea stării de e. strigă. Delay şi Pichot tratează foarte sugestiv trecerea de la afect la e. modele de conduită. ceea ce permite ca prin succesive reechilibrări personalitatea cu tot sistemul ei de cerinţe să evolueze. e. „Răspunsurile emoţionale secundare nu decurg în maniera rigidă a răspunsurior imediate. în terminologia lor.. t>va in. marcat prin stări de deosebită apatie şi depresiune.. Lipps care consideră cunoaşterea ca o imitaţie internă a obiectelor (îndeosebi a persoanelor) şi o proiectare a stărilor interne asupra acestora. transpunere. dnr pcep. a eului altcuiva (prezent sau imaginar) şi din proiecţie 1 ca „expulzare acului sprenon-cu '..Sun i'nnitrice". Abilitatea empatică constituie cea mai importantă componentă a talentului artistic. imaginaţia substitutivă (G. Scheler). G. intră perceperea gesturilor şi expresiilor altuia de la care se porneşte în intuirea stărilor lui subiective. complexe sint. S. Guillaurain consideră că identificarea şi proiecţia corespund scer. a înţelegerii lui (A. în fiecare împrejurare aceste montaje intervin într-un anumit mod. e. Tot aşa se distinge bucuria pasivă. în cunoaşterea psihologică empirică. fiind refractare la aceasta.'. unii subiecţi dezvoltă rapid un comportament adaptat circumstanţelor. se explică prin aceea că ii. Aliport) ce constituie o bază pentru declanşarea (introecţia) aproximativă a aceloraşi trăiri şi prin proiectarea lor asupra acestui alter ego. După fiecare e. caz răspunsul secundar exprimă perioada de recuperare si este. înseamnă „a simţi în". J. discretă şi calmă şi bucuria activă care este exuberantă mergînd pînă la exaltare. Dumas face deosebirea între tristeţea pasivă. Fenomen semnalat de reprezentanţii romantismului german (Kovalis. relaţii interpersonale. timp ce afectele se supun cu gre>! învăţării. tinzînd să fuzioneze.n p o t l'i tfii?ţinu1 e un 1 E Pentru e.ii ciah exprimate. în monografia sa despre e. Stările de frică şi timp mai îndelungat. plecînd de la acele răspunsuri i mediate. M. în primul rînd.E expresii şi getică. învăţarea afectivă se referă desigur.kir or^iiiniinulLii ::•<• de ao ea ). Specificul trăirilor e. afectiv şi organic '. la motivaţia secundară dar nu se reduce la aceasta întrucît priveşte şi maniera de desfăşurare a proceselor e. cufundaţi într-o profundă apatie. în cursul catastrofelor colective. în procesul e. Abilitatea empatică (de a identifica şi prezice dispoziţiile şi actele psihice aie unei alte persoane. în acer. sînt denumite ca răspunsuri imediate sau secundare. cum le spune A. să intre în consonanţă afectivă cu altul. motivele *"\nt surse interne de aterentaţk' s:ui. ° mobiliz a r e a loiţt. s-a dovedit a fi un proces com. Restrînsă la relaţiile interumane şi la perceperea şi crearea operei de artă e. Kocstler). insimţire. dar totuşi influenţate de învăţare. J. îndeosebi actoricesc (întruparea rolului — Stanislavski). năseîndu-se. a trăi viaţa afectivă a altuia. a f e c t i v ) <c se p u i i " (i>'/v< iii a la u r i i m u l t e n i v e l e ]'•' t r i ' e e t o r i a in- 233 . domină stimulii de ordin social. ca pe o interrclaţ> între cognitiv. Bergson). dimpotrivă. care este comun tuturor. iar alţii par. m î m o i n t e n s ă necesit. in genere. ce este însoţită de un sentiment do descurajare şi slăbiciune şi tristeţea activă în care subiectul se revoltă împotriva privaţiunii ce îi este impusă. Storr. intuiţie simpatetică (H. simţire sau acţiune. să îmbrace forme diverse. pe cînd e. Jean Paul) şi interpretat teoretic de Th. constînd în „a simţi cu". La adult. Se constituie astfel un montaj emoţional prin cumularea stimulaţiilor anterioare. Marcus opinează împotriva tratărilor unilaterale „considerînd fenomenul e. aceasta fiind o stare emoţională conştientă. parcurge în existenţa umană o traiectorie asemănătoare cu cea a unei rachete ce e lansată dintr-un punct şi cade în altul. arată J. V. care. prin gîndire. Deosebirea este ca între rîs şi zînihet sau între plins şi mimică a suferinţei morale.ică o mare pondere are imagi- p l e x ( p e r c e p t i v . o agitaţie agresivă. sînt evocate situaţii anterioare cu valoare emoţională. Lipps. Guilford) este un factor diferenţial. activare selectivă şi reechilibrare. îndeplinindu-şi rolul de reglaj circumstanţial pi in alertă. „reso. Deci e. EMPATIE (EINFUHLUNG). constă clin identificare ca modelare în propriul eu. constă şi în marea lor mobilitate. asemenea motivelor care />' întreţin. intervin restructurări şi noi acumulări de pulsiuni modelate. conştient-conştient şi cnre este gcneral-uman. J. 1 apt este că e.P. e. Marcus demonstrează că în transpunerea naţia dirijată.-il.. protestează. după răspunsul emoţional primar.. Un exemplu tipic este cel al răspunsului secundar ce succede fricii. arătînd că motivele se alimentează din propriile lor efecte". Se deosebeşte de simpatie. desfăşurîndu-şi evantaiul mai mult sau mai puţin vertiginos şi apoi dispărînd.. fiind implicat îu adoptarea rolului social. pentru o scurtă perioadă. în aceste condiţii semnalîndu-se şi refăcîndu-se mereu echilibrul dinamic cu împrejurările concrete. se lamentează. intHi-'ctn. deosebirea dintre afe>:f şi e. în acest sens se vorbeşte despre cultura afectivă. complexe beneficiază de TIU grad mai mare de conştientizare şi intelectualizare. Pavelcu. în orice act de comunicare interumană (senzitivitate interpersonală). Prin mecanisme asociative. de regulă. subiectul astfel trăind în sine viaţa altuia. subliniază influenţa retroactivă a trăirii e. alţii prezintă. complexe sînt întru toiul achiziţii ale învăţ avii şi educaţiei.'1 în genere. identificare afectivă (Th. aceşti factori jucînd un rol declanşator. limbaj. S.

E
celor i.ii'u.'i ditni'ii -iuni a d a p t a t i v e i c l r v a i c i.l'-' I Ji.i Lcct: a -unilarea i aconn M 1; 11 c i , lniay.iuai ca unui personaj sau situaţii t i n d e să declanşezi- stările afective c o r e s p u n z ă 1'>ai'- geneiînd o s t r u c t u r ă repro(iuctivă. ce si> linalizează p r i n t r - o p a r t i c i p a r e subiectivă psihologic, — a u t e n t i c ă . Aceasta nu î n s e a m n ă însă d<.păşirea n o r m a l u l u i prin îns t r ă m a r e a f -uliu şi pierderea funcţiei de control. Se iutcrpolcază însă încă o secvenţă în programul subiectului şi aceasta poate avea, conştient sau inconştient, influenţe asupra comportamentului său. Toţi subiecţii îşi asimilează modele cu care se identifică cognitiv şi afectiv nu însă fără o interpretare sau acomodare personală. Keferindu-se la e. ca trăsătură de bază a personalităţii, S. Marcus scrie: „manifestată ca o conduită participativă, conştientă şi inconştientă, aparentă şi inapareniă, fată de un model de comportament uman, facilitind un act de cunoaştere, de comunicare inierumană cu valoare predictivă ca şi un act de ulentijicare afectivă, empatia devine o însuşire proprie condiţiei umane". 'EMPIRIC, calificare a ceea ce rezultă din experienţa imediată cu lucrurile şi prin acţiuni concrete, toate fiind accesibile observaţiei, puţind fi înregistrate prin organele de simţ. Deci definit prin practic şi perceptibil spre deosebire de teoretic, doctrinar, speculativ, axiomatic, construitdeductiv. Empirismul este legat de senzualism (opus raţionalismului, de inductivisrn (opus constructivismului logic),de
pasi\ isiu c u m p l i t de iutrucit subiectul '•-(•• iii-u m u l t ( , i u n l a t . t " i decit de acţiune.

In plus, rămînînd Ja discreţia situaţiilor variabile, empirismul este tributar accidentalului, mi parvine la sistematizări riguroase şi, în varianta sa idealistă, devine relativist şi agnostic. Teza despr fundarea e. a cunoaşterii rămia* însă o premiză indispensabilă a gnoseologiei materialiste. Uneoi i se foloseşte termenul de e. ea sinonim cu experimental.liste nu abuz întrucît experimentul ştiinţific este subordonat teoriei şi implică dirijare şi organizări speciale, în psihologie e. înseamnă experienţial şi califică faptele de cunoaştere comună şi de activitate pătrunsă de practicism şi nu condusă după ultimele date ale ştiinţei . EMPIRISM, doctrină care neagă caracterul înnăscut al unor principii raţionale, pune la baza cunoaşterii experienţa senzorială, restrînge validitatea cunoaşterii la ceea ce poate fi verificat practic şi experimental. într-un sens apropiat — restrîngerea la fapte concrete nesistematizate şi prelucrate raţional, la rodul experienţei, cu minimum de teoretizare sau de justificare doctrinară. în acest sens L. Vîgotski divide noţiunile in empirice şi ştiinţifice. ENCEFAL, partea principală a sistemului nervos central situată în cutia craniană. E. cuprinde în alcătuirea sa: trunchiul cerebral (mezencefal, puntea lui Varolio, bulbul rahidian), cerebelul,

( o u t e i n p U i (• .

diencefalul şi telencefalul (emisferele cerebrale).Ksle organul esenţial al realizării vieţii de relaţie. ' ENCEFALITĂ, proces inllaînator afectînd porţiuni cerebrale, datorită unor tau/e \ a n a i e : virale, bacteriene, chimii .<• (mai ales infecţioasc. dar şi toxice, ca în alcoolism, sau alergice), subacutc sau cronice. l>upă straturile sau componentele cerebrale afectate, e. antrenează diverse tulburări vegetative, motorii, intelectuale si psihocomporUimentale. ENCEFALOPATII INFANTILE, termen generic pentru afectarea creierului (şi în special a cortexului) de un factor agresiv (traumă, tumoare, maladie) perinataiă, anterior maturizării depline a sistemului nervos. Clinic se manifestă prin perturbări neurologice (deficit motor, epilepsie) şi psihice (înapoiere mintală, instabilitate psihomotorie ş a . ) . ENCEFALOZĂ, afecţiune cerebrală cronică, caracterizată prin leziuni degenerative (şi nu inflamatorii-infecţioase) ale ninsei neuronale (de origine metabolică sau vasculară eventual autoimunitară). ENCOPRESIE, incontenenţă a materiilor fecale ce survine la unii copii, analogic eiiuiiziei, în timpul somnului nocturn. ENCULTURAŢ1E, desemnează (în antropologia culturală) procesul de asimilare a valorilor şi comportamentelor, sub forma unei învăţări continue pe t o a t ă perioada vieţii, fu copilărie e, < -Ac globală, nciliteii n ţ i a t ă (suferind şi

ce la o virstă m a l u i ă ea d e v i n e reflexivă., s e l e c t i \ ă , c r e a t o a r e . A c i . i t u r a ţ i a (v.) e s t e , i n ai. e s t s e n s , o r e - e n c u l t u r a ţ i e , e o n s t i n d in asim i l a r e a n o i l o r «.uiiipoi t n m e n l e ş i v n l o r i si în c e h ii i! >r-uva l o r cu c e ! , ' v e t Iii ( M . H i r s k o v i t H . E N D O C R I N O L O G I E , disciplină, b i o l o g i c ă a v î n d ca n b i e i t ;. l.'.ndi le cu secreţie internă, l ' n m u l trat a t d e c . a f i ^ t p u b l i c a t î n 190s>

prin excese de imitaţie), în t i m p

de către C I . 1'arbon. Hormonii îndeplinesc un rol important at't în procesele organice cit şi în cele psihice, de unde studiul relaţiilor psihohormonale de care se ocupă psihoendocrinologia {v. i. ENDOFAZIE, " formulare- verbală interiorizată, lipsită de reprezentarea mentală a propriei voci. Sinonim cu limbajul interior. ENDOGEN, originar, din sfera proprie organică (ex. caracteristică a senzaţiilor viscerale). Opus exogenului, ce caracterizează stimulaţiile venite din mediul extern. Unele psihoze ,,endogene" se datoresc precumpănitor factorilor ereditari, spre deosebire de cele în care rolul esenţial îl au factorii din mediu (ex. o infecţie, alcoolismul, traumele psihicei. ENERGETISM, concepţie ştiinţifico-filosofică, dezvoltată la începutul secuiului de \V. Ostuald, care presupunea că în natură fenomenele pot fi reduse, în ultimă instanţă, la energie, putindu-se neglija aspectul substanţial (ex. striKtura alomică). IV lingă unele eneijii li::ii e -i chimice, p-ihicul ar reprezenta forma tipică a unor

234

235

proces psihic, nuii comeini Iul pe ut ni semnificarea;>eti\ it.1l ii p-..sistemul nervos ceninil există mecanisme speciale de calcul caro Iiicc ce dispune de un maximum di apreciază în fiecare moment valoa- plasticitate. Totuşi,- în sistematicii rea fiecărei variabile hedonice. psihologiei, conceputul de f. se Informaţia rezultată în urma aces- menţine cu sens de categorie spetei operaţii se include ca parte cifică de acţiuni legate de anumicomponentă a programului de te mecanisme. Considerăm necereglare a comportamentului. F.h. sară menţionarea următoarelor se referă la tendinţa de a acţiona, f. psihice: senzorială, mnezică toîn sensul evitării dezagreabilului nică, a verbalizării, a automatizăpentru obţinerea plăcerii. E sino- rii, tensional-afectivă, comunici nim cu principiul plăcerii din psih- tivă, de reglaj şi de integrare. în matematică, f. defineşte o lege de analiză. dependenţă între două mulţimi FUNCŢIA REALULUI (principiul realităţii din psihanaliză), or- [variabilă dependentă şi variabil;! ganismul tinde la satisfacerea tre- independentă: y = f(x)j. în acest buinţelor plăcerii), dar este con- (al doilea) înţeles termenul e foîn descrierea psihofiziologică strîns de mediu să se acomodeze losit psihosociologică. sau cerinţelor realităţii exterioare, să FUNCŢIE SIMBOLICĂ, funcţie se adapteze la realităţi. Sub influenţa experienţei şi educaţiei caracteristică intelectului, consomul învaţă să renunţe la plăcerea tînd din diferenţierea semnificanimediată pentru a evita o suferin- ţilor (imagini secundare, cuvinte) ţă sau pentru o satisfacţie viitoare şi a semnificaţiilor (obiecte, remai importantă, subordonîndu-se laţii, însuşiri, idei). tot mai mult principiului realităţii, FUNCŢII MENTALE, funcţii de în detrimentul principiului plă- înregistrare, de reglare şi de elabocerii. Tendinţă a organismului de a alege un drum mai dificil care rare la nivelul cortexului, desfăpoate duce în unele cazuri la un şurate în plan mental: discriminări şi identificări perceptive, efect adaptativ mai mare. ajustări motorii, înţelegere, evoFUNCŢIE, mod de lucru a unui cări asociative, creaţii imaginatisistem de dependenţă de anumite ve, raţionamente, rezolvări de condiţii exterioare. Categorie bio- probleme. Trebuie distinse de logica indicînd ceea ce efectuează funcţiile senzoriomotorii şi de util (pentru organism) un organ emoţiile primare. sau sistem de organe în chip speciaFUNCŢIONAL, ceea ce ţine de lizat şi relativ stabil. Conceptul o funcţie, este expresia ei şi se a fost preluat de psihologie dar produce sub regimul ei. L. Vîa fost parţial înlocuit cu acela de gotski a introdus conceptul de
286

c.ii'i! iliicc l,i, obţinerea, unei s t ă r i d<: pl.Hcre. S'J piesiipune, că in

relaţie interfuncţională prin care se ajunge la conceptul de proces pishic. Atributul de f. aparţine curentului de psihologie creai de T Dewey, Ivi. Claparede ş.a. (V. PSIHOLOG -E FUNCŢIONANALĂ).
FUNCŢIONALITATE,

tate a unui sistem de a funcţiona intens şi calitativ-superior, în raport cu programul său şi în noi circumstanţe. Caracteristică

proprie-

la care se recurge în descrierea aptitudinilor. FUZIUNE, act de suprapunere şi unificare a două imagini ale aceluiaşi stimul în vederea binoculară sau auzul binaural. Trecerea de la perceperea intermitentă a unei stimulaţii la un continuum perceptiv implică f. Prin extensiune termenul desemnează fenomene analogice în plan intelectual şi afectiv.

E
voase şi nu exercită o influenţă recurentă asupra acestora, cum afirma J. Huxlcy. Demonstrarea funcţiilor reflectorii, construciive, şi reglatorii a psihicului ca .ilare afirmă rolul esenţial al acestuia în viaţi şi înlătură e. EPI GENEZĂ, teorie conform <:ăroia ţesuturile şi organele apar treptat, în cursul ontogenezei, din 1-auturi mai simple, formate anterior. EPILEPSIE, maladie a encefalului datorată unor descărcări neuronale cu expresie specifică paroxistică, ce apar în urma unor traumatisme, tumori sau altor cauze. Se. desfăşoară gradat, putîndu-sc urmări succesiunea următoarelor patru grupe de manifestări: a.) faza -prodromală se instalează cu cîteva ore sau zile înaintea crizei propriu-zise, prezentînd tulburări conştiente, difuze, sub formă de tremurături, parestezii, apatie, anorexie, constipaţie, palpitaţii, irascibilitate, anxietate; b) ama se apropie foarte mult de criza epileptică şi, fiind conştientizată, unii bolnavi găsesc timpul necesar pentru evitarea accidentelor din timpul crizei; prezintă aspecte motorii, senzitive, viscerale, psihice; c) accesul convulsiv sau criza comitială are o apariţie brutală, pe fondul pierderii conştiinţei; prezintă o fază tonică de rigiditate motorie urmată de o fază clonică însoţită de mişcări bruşte şi dezarticulate; d) faza stcvloroasă încheie accesul epileptic prin respiraţii.' ;' 'o'-otoasă si hipotonic pielun^nâ. Aceasta gradaţie se observă, în special, In cazul crizelor majore de e. Se mai întîlnesc şi criza minoră, automatismul epileptic, criza vegetativă etc.

me — ştiinţă şi logos — studii1), teorie a cunoaşterii ştiinţifice, di ciplină filosofică efectuînd studiu! critic al principiilor, ipotezelor şi rezultatelor cunoaşterii ştiin ţifice în vederea stabilirii stru< turii logice, specificului şi valorii de adevăr al acesteia. Tinde tO cîevină o metateorie sau ştiinţă despre metodologia cunoaş terii ştiinţifice. Sens apropia;, de cel al gnoseologiei dar, după uncie opinii, la care ne ralicm. în gnoseologie ar trebui să s • includă nu numai schemele generice şi obiectivate ale cunoaşterii, ci şi psihologia proceselor cognitive. teoria dialectică a cunoaşterii ştiinţifice care face apel la metodele istorico-critică şi psihogenctică (J. Piaget). Această teorie a cunoaşterii ştiinţifice este dialectică în sensul că încearcă să explice cunoaşterea ştiinţifică prin devenirea ci şi nu se mărgineşte la a o constata ca pe un dat. Metoda istorico-critică este denumită asifel întrucît încearcă să reconstituie istoria cunoaşterii ştiinţifice ca fapt social prin prisma logicii ci interne. Metoda psihogenetică, cchivalînd cu folosirea rezultatelor psihologiei genetice în scop Lin U'isUmolo^H.e, studiază deveiurea i.anoaşterh :iu la nivelul uni;mlaţu în genere, ci la nivelul
340

EPISTEMOLOGIE (gr. episte-

EPISTEMOLOGIE GENETICĂ,

individului uman, pornind de la premisa că acest studiu este capabil sâ ne ofere învăţăminte cu .privire la evoluţia cunoaşterii, aparţinînd unei colectivităţi de adulţi, întrucît orice adult, inclusiv în societăţile cele mai primitive, începe prin a fi copil. E.g. se vădeşte a fi astfel o cercetare interdisciplinară, care face apel la tehnici ştiinţifice variate: logica, istoria ştiinţelor şi psihologia dezvoltării. Originalitatea pe care o reclamă e.g., în raport cu epistemologiile filosofice tradiţionale, este tocmai transferul problemelor epistemologice de pe terenul filosofici, unde nu avem la dispoziţie decît reflecţia, pe terenul ştiinţei, unde reflecţia este dublată de observaţie şi experiment. Psihologia genetică se va prelungi astfel în e.g. din momentul în care structurile mintale ale adultului, pe care ea îşi propune să le explice prin evoluţia mintală a copilului, vor fi nu ale unui adult oarecare, ci vor constitui structurile elementare ale adultului ca om de ştiinţă. Altfel spus psihologia genetică se prelungeşte în e.g. atunci cînd cunoştinţele, ale căror mecanisme de formare le studiază, vor fi nu elemente ale unei cunoaşteri comune oarecare, ci vor dispune de un minimum de caracter ştiinţific; aceasta şi explică apelul la ştiinţele specia Uzate sau caracterul de cercetare interdisciplinară a e.g. EREDITATE, traiu-misic de specificitate. <le ,,mf>aj.V specificate, de-a lungul geuexaţiilur: „mesaje16

E
le" sînt codate, în forma codului genetic, în acizii nucleici (mai ales în cromozomi) şi sînt supuse combinărilor, erorilor de copiere, alterărilor (mutaţii). Ca atare, e. este strîns legată de problematica unităţii în diversitate a lumii vii, de problema conservării în timp a tipului speciei, a individualităţii, a varietăţii individualităţii, a genezei noului în cursul evoluţiei. E. este o „moştenire" de la părinţi („zestre ereditară"), dar nu o transcriere a însuşirilor părinţilor, ci a genelor acestora (care pot să nu se manifeste la părinţi, cum a arătat, primul, Gr. Meudel). Deosebim azi o e. nucleară (purtători fiind cromozomii) şi una citoplasmică; legile de bază ale e. nucleare au fost descifrate de Mendel şi T.H. Morgan; mecanismele biochimice — de J. Watson, Crick, Nierenberg, Ochoa etc. abia acum 20 de ani (şi numai parţial). E. caracterelor morfologice şi biochimice este mult mai bine cunoscută decît e. însuşirilor psihice, (aceasta este atestată, la animale, de datele etologiei, iar la om de studiul aptitudinilor familiale şi de compararea gemenilor). Se poate afirma cu certitudine că ceea ce învaţă părinţii nu se transmite la copii (biologia modernă a infirmat teza „caracterelor eredităţii", susţinută de Lamarck) şi, de asemenea, că diversitatea, psihologică umană are şi o rădăcină ereditară (cel puţin pentru constituţie, biotip, comportament). Ceea ce e enditar nu coincide totdeauna c.i ceea ee este c-yi^cni'.'.d („din naştere' ; diversele
Ml

E
caractere ereditare apar la diferile momente ale virstei) sau cu ceea. ce este familial (unele note comune într-o familie ţiu de obiceiuri comune, de influenţe de mediu comune). în mod greşit se vorbeşte despre o c, patologică şi in cazuri de transmisie de la mamă la făt, prin placentă sau lapte ţex. sifilis „ereditar"). Hrcdobiologia se numeşte, curent, genetică !a nu se confunda cu psihologia genetică). în ordinea psihologică interesează premisele creditare. EROOQRAF, aparat pentru investigarea şi măsurarea lucrului mecanic muscular, în speţă al unei mîini sau al unui deget, stabilind timpul de funcţionare şi mnrcînd curba oboselii (Mosso). ERGONOMIE (gr. ergon — muncă şi nomos — lege), termen, propus şi definit prima dată în 1949 la o conferinţă la Oxford de K. F.H. Murrel, prin care se înţelege gruparea ştiinţelor biologico-medicale şi psi'iologico-sociol'igice, în corelaţie cu- ştiinţele tehnice, în vederea cercetării relaţiilor şi posibilităţilor de adaptare optimă reciprocă, în condiţii date, atîl a omului la munca sa cit şi a muncii la om, iu scopul creşterii eficienţei tehnico-economice, a optimizării condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatelor muncii, concomitent cu menţinerea sleirii de sănătate şi favorizarea dezvoltării personalităţii. Apariţia e.a fost determinată, de imposibilitatea realizării de noi maşini şi instalaţii cu înalte performanţe tehnice, fără a studia soluţiil«' tehnice şi din punct <lc vedere al Umilelor psihosocio-fiziologice şi biologice ale omului, care o va conduce sau o va manevra. Astfel, in timpul celui de-al doilea război mondial a iost realizat; un avion care din punct de vedere tehnic putea să atingă performanţe ridicate, dar nu a p u t u t fi condus de nici un pilot. Ulterior, progresele automatizării şi diverselor tehnologii au dus la solicitări sporite neuropsihice şi senzoriale în procesul de muncă. Orice greşeală la noile locuri de muncă implică pagube chiar mult mai mari decît in condiţiile tehnice anterioare. încă la sfirşitul secolului trecut Î:Y. laylor aualizînd metodic mişcările de lucru a determinat ritmurile de muncă cele mai eficace, eliminînd gesturile inutile. 1 Micind mai departe studiul mişcărilor Frank şi Lillian Gilbrcth au dovedit, dcscompunînd mişcările in micromişcări, că procesele de muncă pot fi simplificate, iar capacitatea de muncă poate creşte, eliminmdu-se efectele dăunătoare. Despre cartea lui Gilbert ,,Studiul mişcărilor " (1911), V.I. I.enin a notat: „L'n minunat exemplu de progres tehnic în capitalism ducînd spre socialism." Preocupările pentru economia de energie umană în procesul muncii au continuat, dar o serie de eşecuri, înregistrate de ingineri specialişti în organizarea muncii, din cauza grijii exclusive pentru productivitate, a scos la iveală rolul factorului uman, factor care, în noile condiţii de progrr* t:',r,iic, devine primordial. Valorificarea inle242
16*

grală a energiei omului impune organizai'! a pi"' e...uhu de mini' i, a interacţiunii dintre oin-ni.işinamediu, astfel îneît să se armonizeze optim solicitările de toi, felul care pe adresează omului cu posibilităţile sale. Aceasta priveşte mi numai pe muncitorul izolat, ei si echipele, colectivele de muncă. Or, consumul energetic uman este condiţionat atît de factorii fizici, fiziologici, economici, cît şi psihici şi sociali. Acest fapt obiectiv a impus conlucrarea diverselor ştiinţe despre om în studiul multilateral al proceselor de muncă. în mod deosebit au fost solicitate psihofizHologia, psihologia şi psihologia socială. E. se ocupă cu studiul mişcărilor şi postulării în muncă, de ambianţa fizică (iluminatul şi cromatica, temperatura, umiditatea, ventilaţia, zgomotele şi vibraţiile) şi relaţiile cu solicitările biologice şi fiziologice (durata muncii, efortul muşchilor, oboseala senzorială şi cerebrală), precum şi cu cele psihice (oboseala psihică); de asemenea de ambianţa psihosocială (relaţiile de colaborare-nccolaborare, situaţiile conflictuale, cele de satisfacţie sau insatisfacţie e t c ) . Obiectivul principal al e. îl constituie perfecţionarea sistemului om-maşină-mediu şi vizează tot mai mult transferarea de la om, pe seama maşinii, a funcţiilor de recepţie şi prelucrare a informaţiei şi chiar a unor funcţii de decizie, după ce în istoria muncii de pînă acum a trecut pe seama maşinii funcţiile de agent motor, de prelucrare tehnologică si de transmitere a in-

1-jnriaţiei De aceea P. se ocupa, de între;', '-.j..li. mul oni-iU'i ; in.v incdiu. cvidenţniidu -se următoarele direcţii: de concepţie, este acţiunea e. ce intervine în procesu de proiectare, de gândire, a noi unelte, maşini, instalaţii, procese de muncă; de corecţie, priveşte secţiile de producţie intrate în activitate şi urmăreşte corectarea situaţiilor în care nu s-a ţinut seama de posibilităţile şi cerinţele omului: de producţie, este ramură a e. care studiază procesele' de producţie, repartiţie, circulaţie, consum, în întreaga lor complexitate, atît în stadiul de proiectare cît şi în cazurile după intrarea în activitate; de produs, studiază mijloacele de muncă, atît cele noi, care abi.i urmează să fie fabricate, cît şi cele care se utilizează în scopul modificării lor. în ultimul timp s-a concretizat şi sub forma atestatului ergonomie al produsului, care stabileşte solicitările la care este supus omul în condiţiile folosirii produsului. Aceasta îi conferă mai multă competitivitate. în plus, beneficiarul dispune de informaţiile necesare pentru selectarea, orientarea profesională şi organizarea muncii legate de folosirea produsului ; activităţilor, studiază munca din punct de vedere antropologic, fiziologic şi al igienei; informaţională, este ramura e. care face apel mai ales la psihologie, studiind procesele de percepere, analiză şi decizie legate de fazele producţiei; bioergonomia, studiază organismul în timpul muncii (oboseala şi durata zil.'i de lucru, pauzele, repausul, ora243

E
rul, mnnci în
e-.:e locului

E
sen ctr ). Rezultatele excelent" > > > ! aii" boii cronice (tuberculoză, re:: mal ism). EROARE, se pot deosebi e. <]• cunoaştere, e. /adică, e. de r:;J • re, e. mouilă etc. în toate n o v cazuri, e. este o abatere de la v luarea de referinţă (adevăr, nomă, standard etc). Teoria e. > • ' măsură este esenţială în bionr trie şi psihometrie. E. probai:' este o mărime calculată utilă i testarea semnificaţiei diferenţe;• •> dintre două medii de eşantion. EROTISM, înclinaţii 'sexual exagerate, de tip patologic, ji; psihologie, e. desemnează dispoziţia de excitare a unor zor.. corporale (piele, mucoase gb.n dulare, uretră, anus, organe sxuale) şi de a produce plăceri sexuale. EROTOMANIE, iluzie delirau'.• bazată pe credinţa că eşti iubit, în cazul repetatelor infirmări a acestei convingeri, de regn: \ intervine conversiunea în agr. sivitate; formă delirantă în ca • bolnavul este convins că este iub:' şi dorit de aproape toţi repreze:: tanţii sexului opus pe care-i în ti: neşte. Se consideră că e. este generata de o puternică tendinţe homosexuală refulată şi proiectat.'; în exterior sub o formă modificată. ESENŢĂ, definită (în opoziţiecu fenomenul) ca sistem de reiaţii generice, necesare, interne, corstituind fondul, natura, modalitatea de autodeterminare, definitorie pentru un obiect sau fenomen. Kste descoperită în mod
ţinute p;m e. au determin ti r t x citii U r c a procedeelor ei i i:-

schimburi e t c ' ' ;
ca de L.o^eet ninin:.!, dia

iot'Oc Yi'.L'H'.iAi'..?, mensionarea

orcanelor de comandă a. ma ; inilor şi instalaţiilor în funcţie de dimensiunile antropomctrice, factorii fiziologici şi de ambianţă fizică. ERGONOMIE INFORMAŢIONALĂ, apelează., în special, la psihologie, studiind comunicaţiiledintre oameni şi maşini după schema stimul-răspuns, sau dintre schimburi, echipe, ateliere, după schema fluxului tehnologic. Ea foloseşte şt aparatul matematic al teoriei informaţiei. ERGOTERAPIE (gr. ergon — muncă, therapia — tratament), metodă de tratare a unor boli psihice prin efort fizic, prin muncă. E. sau terapia prin muncă an drept scop sustragerea bolnavului de la trăirile sale patologice, favorizarea contactului cu lumea înconjurătoare şi crearea unui climat psihic favorabil de linişte, de comunicativitate şi sociabilitate. Munca poate contribui la vindecarea, la consolidarea re-misiunilor şi la pregătirea bolnavului pentru reîncadrarea sa în societate. E. aplică numeroase procedee potrivit cu vîrsta, preocupările anterioare, preferinţele bolnavului şi în funcţie de caractctul bolii. în spitalele de psihiatrie sînt organizate ateliere de muncă pentru bolnavii adulţi (de ţesături, de covoare, împletituri etc), iar pentru copiii bolnavi, sub îndrumarea unui personal educativ competent, se organizează activităţi instructive, educative şi distractive (traforaj, jocuri mecanice, de-

mijlocit numai prin gîndire şi fixată categorial. în psihologia existenţialistă, natura lui a fi în opoziţie cu faptul de a fi. Structuralismul contemporan identifică e. cu modul de organizare sui structura fenomenului. Lenin a atras atenţia asupra mersului piogresiv al cunoaşterii îa trecerea de la o e. de un anumit grad la alt.i mai profundă. ESTETIC, ceea ce corespunde frumosului din natură, societate şi om, ceea ce în rapurt cu anumite criterii în evoluţia socialistorică dobîndeşte sau reprezintă o valoare de ordin artistic. Caracteristică a gustului, emoţiilor, sentimentelor şi atitudinilor uprezentînd valori specifice şi care sînt provocate sau evocate ant 1cipativ în considerarea unor structuri armonice, a unor relaţii semnificative, a unor procese surprinzătoare din lumea naturală şi umană. Calificare a formei corespunzătoare de conştiinţă axiologică. ESTETICA COMPORTĂRII, caracteristici ale conduitei confruntate cu normele de frumos sau urît, bine sau rău. E. c. valorilor estetice şi etice se prezintă în unitate. De unde aprecierile de comportare frumoasă, gest urît etc. ESTEZIOPATII, grup de simptome, întîlnite în diferite buli psihice, caracterizate în principal prin diferite tulburări a!e senzorialităţii — sen/;;ţii, percepi ii, reprezentări —, fiind însoţite ' şi de modificări conipoit.imeriudo mai mult sau mai puua evidente.

Astfel e. cuprind atît tulburările cantitative ale scnzorialilăţii. cum sînt : hiper- şi hipoeste/iilc, cil. şi pe cele calitative: iluziile, halucinaţiile funcţionale, haludno:dele, pseudohalucinaţiile şi halu i/mafiile psihosenzoriale. !Nu meroase e. apar doar ca fenomene secundare unor tulburări ale nivelului cunoaşterii abstracte. In acest sens în cadrul e. pot li incluse şi agnoziile. EŞANTION, parte a unei populaţii (în înţeles statistic populaţia e'te orice mulţime de obiecte, inclusiv fiinţe sau grupuri de fiinţe, delimitată cu preciziei, chiar o populaţie de observaţii (date) a cărei reprezentativitate. iu raport cu populaţia permite extinderea, cu o precizie determinată, a concluziilor obţinute din studiul e. la ansamblul populaţiei. Avantajele cercetării pe e. (sau «elective) în locul cercetării unor populaţii, în totalitatea lor (pe care o analizează recensămintele sau enumerările complete) sînt evidente. Volumul observaţiilor poate fi redus, ca în anchetele de opinie, de zeci, sute sau chiar răii de ori, ceea ce asigură executarea lor operativă, reducerea costului de realizare, a timpului de prelucrare a datelor e t c De cele mai multe ori cercetarea exhaustivă este imposibilă. O problemă importantă asupra căreia statistica s-a concentrat în decursul ultimelor decenii (ajun• '.îmi la rezultate remarcabile) a, : •' r aceea c. :-t ibilini 1 ;t se po ile. •" . de exacte a piuccdunior caic per-

244

E
mit unui e.să reprezinte o populaţie eu o precizie determinată, precum şi a acelor proceduri de analiză statistică ce preniit extinderea rezultatelor obţinute din observarea unui e. asupra întregii populaţii, l'tilizarea observării se-i<i tive este acceptată de ştiinţă numai cu condiţia respectării acestor proceduri, în caz contrar rezultatele puţind duce la erori a căror gravitate nu poate fi estimată. E. stabilit este seninificati<' (reprezentativ) cînd se construieşte după anumite indicaţii statistice inclu:iv.d păi ţi direct proporţionale cu grupele ce constituie diversitatea calitativă a populat e: (virste, profesii, nivele culturale ele.). EŞEC, nereuşită, insucces, înfringere totală sau parţială în îndeplinirea unui proiect, realizarea unui scop, obţinere a ceva. Cauzează starea de frustraţic cu evoluţii negative, reluare a tentativelor. Gradul de c. depinde si de nivelul de experienţă al subiectului. Psihologia existenţialistă analizează condiţia de e. considerată ca implicaţie a condiţiei umane. Sentimentul e. este considerat un complex centrat pe certitudinea subiectivă a e., astfel provocîndu-1. ETALON (engl. — standard), termen prin care se înţelege un model sau itn timp de referinţă, care serveşte drept reper in comparaţii de diferite genuri. Termenul are o aplicabilitate foarte largă vorbindu-se astfel de: grup (.'., sursă e. (de ex. a luminii), stimul c. (n-prezentat de unul din 240 stimulii diferenţiali, care, în timpul unei serii de probe, rămîminvariabil, în timp ce ceilalţi iau diferite valori), abatere e. (v JDKY1AŢIA STANDARD) el. Iu teste e. este reprezentat de anumite scări valorice, la capsînt raportate diferite perfoi mau ţe individuale. ETALONARE, tehnică de categorizare a valorilor sau performanţelor unei populaţii detenni nate, eşantion reprezentativ, la un test oarecare. Pe baza acestei tehnici matematice se obţine o scară valorică de referinţă, care permite situarea unei valori individuale, prin raportarea la ansamblul valorilor obţinute de o populaţie, la un anumit nivel şi interpretarea ei în conformitate. S" disting" două tipuri de e.: decilajul-centilajul, care grupează performanţele în clase, astfel incit fiecare clasă (decilă sau centilăj să acopere acelaşi procentaj de populaţie şi procedeul normalizării, în care clasele sînt separate între ele de intervale de performanţă echivalente, în funcţie de medie sau median. ETHOS, ansamblu de trăsături culturale specifice aparţinînd unui grup, prin care acesta este diferenţiat de alte grupuri şi individualizat. Modul de a fi, fizionomia spirituală a unei naţiuni. Se deosebeşte de logos, ce semnifică cunoaşterea pură, dar, după Joja, cele două se condiţionează reciproc. ETICĂ, disciplină filosofică ce
•,e

normelor si categoriilor morale,

o c u p ă

<lc

s i - l i 111 n I

\ II li i r i l i ir,

de conţinutul, modul de intercorejarc şi redlizaie iu \\,y\.\ ,i acestora (St. Stoica). Deşi implică construcţii integrate printr-un ideal, 6» Ştiinţifică îşi recunoaşte izvoarele în realitatea socială şi tine seama dependinţele obiective si posibilităţile societăţii şi ale indivizilor privind realizarea eît mai avansată a valorilor ei ier. E. beneficiază de înv&ţâininlele istoriei şi ale meditaţiilor filosofice, dar se construieşte specific în raport cu orînduirile sociale si cerinţele progresiste istorice. Se deosebeşte de morală care tinde să fie înţeleasă mai mult ca ansamblu de fenomene normate specific sau o disciplină pragmatic educaţională. Totuşi uzual, intervine şi folosirea unui termen în locul celuilalt. Psihologia contribuie la e. prin analiza şi explicarea fenomenelor psihosociale a formării deprinderilor, sentimentelor şi conceptelor morale, a constituirii conştiinţei morale şi dezvoltării comportamentului autoreglat prin norme morale. ETIOLOGIE, (gr. aitia-cauză, logos-ştiinţă), disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speţă — maladii) dezvăluind originile şi evoluţia sa. Psihosomatica susţine e. psihică a diverse maladii somatice. ETNOCENTRISM, fixare a vieţii culturale a anei populaţii asupra propriilor caracteristici naţionale cu tendinţa de închidere în acestea şi de a nu accepta influenţe din afară. ETNOGRAFIE, ştiinţa care prezintă descriptiv cultura unui popor, 247

tmziuil, asemene i ştiinţ'"1!1 >r IMusliv al leiMimeiielor i ultui ii populari". Se diferenţiază de etnologie, in special, prin tehnica de prezentare a fenomenelor studiate iilescriptiv-comparativ). Mij Incul ei de expresie este, prin excelenţă, monografia. ETNOLOGIE, ştiinţa care studiază comparaţiv cultura materială şi spirituală a popoarelor, organizarea lor socială. Se opreşte cu predilecţie asupra popoarelor extraeuropene, aflate pe o treaptă <le cultură mai puţin complexă, dispunînd de mijloace tehnice mai puţin dezvoltate, lipsite fiind de un _sistem de scriere. ETOGRAMĂ, diagrama comportamentului ; prezintă diferite grade de specificitate la mamifere, antropoide şi hominide. Modelele comportamentale au apărut şi s-au dezvoltat tot atît de caracteristic ca şi tipurile de organizare anatomică sau fiziologică, fiecare din nivelele dezvoltării biologice puţind fi caracterizat prin aceste „modele comportamentale", care includ anumite note etologice esenţiale. Astfel, la mamifere componentele caracteristice ale unei e. sînt tipizate specific pentru majoritatea actelor motorii sau cu componente motorii, cum ar fi: locomoţia, hrănirea, băutul, construirea adăpostului, modul de a explora mediul şi comportamentul „social". în cadrul acesteia din urmă intră comportamentele de comunicare, agonistice (luptă, atac, apărare şi agresiune), sexuale şi parentale. La antrot\11'i!, . i !'• t h z ' . / r u i \ ţ n 1 i r u [ !• \ h , i -

poide apar, în plus, comportamen-tele legate de viaţa. In „"rup", caacterizate prin Stirmalizare vocală, expresii faciale, mimice şi gestuale, manipularea obioctelur, curiozitate, imitaţie şi o marc;uă creştere a importanţei semnalelor vizuale şi auditive în dauna celor olfactive şi gustative. La hotnin ide, componenta esenţială şi caracteristică a e. o reprezintă t oinportamentul verbal-articulat şi intenţional şi gindirea abstractă. Dezvoltarea puternică a funcţiilor inhibitorii a generat mari posibilităţi de diferenţiere a semnalelor şi a reacţiilor ca şi de amînare a reacţiilor. Comportamentul uman complex rezultă ca o consecinţa a elaborării unui model interior, psihologic al acţiunii. Omul proiectează înainte de a realiza, el nemaitrăind în momentul actual, ci în viitor, pe baza experienţei trecute. De asemenea în e. umană comportamentele înnăscute au slăbit pînă la dispariţie în favoarea comportamentelor învăţate. Ca urmare componentele esenţiale şi definitorii ale e. omului constau în modalitatea specifică de cunoaştere a lumii, el fiind receptiv la orice detaliu al lumii, indiferent dacă are relevanţă biologică sau nu. O altă notă definitorie, care deosebeşte omul de animal se referă la originea stereotipurilor dinamice, care, la om, sînt în majoritate sociale, ele fiind învăţate în conformitate cu anumite modele culturale variabile în spaţiu şi timp. Stereotipurile umane nu sînt, ca urmare, „standardizate" la nivele

E
de specie ci se grupează, ca vnnante individuale în jurui ir'ur rundele culturale. Procesul de încadrare a naturii umane individual' este enculturaţia, în urma cărei omul ajunge să nu mai aibă do,'motivaţii biologice ci îndeos': soi iale, culturale etc. ETOLOGIE, denumire dată d J. St. ÎUill studiului cnvactt relo: ni faptelor morale sau al tradiţiilşi moravurilor (W. Wundt) pi- • luat recent de zoopsihologie c denumire a studiului obiectiv;: comportamentului animalelor î mediul lor. E. obiectivă ce-şi pp pune descripţia exactă a compor tamentului instinctiv indiferen de orice consideraţii fiziologice t psihologice şi e. comparativă <.•• confruntă comportamentul diferitelor speţe (K. Lorenz). Problem. importante ale e. sînt cele legat' de ereditatea comportamentului, de filogeneza sa, de valoarea adap tativă, de biocomunicaţie (Tei' brock), de transformarea unocomportamente în sociosemna!" (ritudlizare, J. Huxlcy), de rol'..: învăţării şi al jocului etc. E are implicaţii mult dezbătute în psihologia umană (agresivitatea — K. Lorenz; dragostea — Eibesfeldt). S-a insistat şi asupra reziduurilor instinctive ale vieţii d • • vînător-culegător a oamenilor pi'i mitivi, viaţă care a durat milioane de ani (C. Morris, Tiger:. EU (EGO), conştiinţa de sn: , nucleul sistemului personalităţ; în alcătuirea căruia intră cunoştinţele şi imaginea despre si;i'\ precum şi atitudinile fie con248

E
ştiente, fie inconştiente faţă de ctJe mai importante i:iter;.-3e şi valori. In psihologie, sub denumiri a r^o se înţelege acea subsiructură a personalităţii care asigură echilibrul între tendinţele profunde, generate de funcţionarea biologică a organismului, pe de o parte, şi normele primite prin educaţie, ca si realitatea obiectivă pe de alta parte. Eul înţeles ca ansamblul însuşirilor personalităţii este alcătuit'din următoarele ansambluri: eu fizic sau biologic ce are iu vedere atitudinile corporale care se identifică cu schema corporală; eu spiritual alcătuit din totalitatea dispoziţiilor psihice înnăscute sau dobîndite; eu social ce are în vedere atitudinile faţă (iu relaţiile sociale ale individului. Allport se întreabă dacă ideea de eu este necesară şi nu ar fi cazul să fie înlocuită cu alta ceva mai cuprinzătoare, incluzind simţul corporal, sW/-identitatea, autoaprecierea, seif- extensiunea, gîndirea raţională, imaginea de sine, tendinţa proprie, funcţia cunoaşterii — toate acestea fiind denumite proprium. EU APERSONAL v. SINE. EU IDEAL, proiecţie a imaginii de sine, aşa cum persoana gindeşte că ar trebui să fie. In teoria psihoanalitică, e.i. este o formă de manifestare a supraeului. La unii, e.i. este formulat în termeni fermi, la alţii, el apare abia conturat. Cercetările au demonstrat că proiecţiile persoanei, aşa cum apar în e.i., sînt mai transparent.: pentru un observator extern, decît pentru persoana însăşi. E.i. es!e rodul tendinţelor de a cău'.a un model, adesea acesta fund expresie a amalgamării mai multor tipuri extrase din viaţa de relaţie a individului. E.i. este o forţă puternică în determinarea valenţelor comportamentelor, a performanţelor, a stilului deviată. EUFORIE (gr. eu - bine, phoros — purtător), tulburare în sfera afectivă, manifestată prin1 r-o stare de bună dispoziţie exagerată, veselie, exuberanţă, fericire, toate nemotivate, în absenţa unor cauze exterioare sau provocate de motive neînsemnate, care nu justifică aceste trăiri. In e. se exprimă anormal atitudinea subiectului faţă de realitate. E. se desfăşoară, de obicei, pe fondul unui tonus de activitate psihomotorie crescut, evidenţiat printr-o accelerare a proceselor gîndirii, a asociaţiilor de idei, a unui limbaj bogat, rapid etc. De ex.: un bolnav, aşa cum se observă în tabloul clinic al psihozei maniacale, are un simţâmînt de bunăstare excepţională, de sănătate şi vigoare, este de o veselie debordantă, optimist, lucrurile indiferente altădată îi provoacă bucurie, manifestări care se menţin chiar dacă bolnavului i s-ar întîmpla o nenorocire. Dispoziţia subiectivă bună se exteriorizează prin rîs zgomotos, mimică vie, gesticulaţie bogată. E. este întîlnită în faza maniacală a psihozei maniaco-depresive, în intoxicaţiile cu alcool, faza terminală a tuberculozei, ca post-reacţie a hepatitelor şi altor boli somatice. Uneori e. moderată n-are legătură cu
249

(v.l. a măsurării obiective a aptitudinilor corespunzătoare şi a creşterii gradului de obiectivitate şi precizie a estimărilor. Astfel e. scrise sau practice a cunoştinţelor.f... suprapopulaţia.. v i u . Huxley caracteriza „progresul biologic. provocînd „senzaţie". . operaţie de recoltare sistematică a informaţiilor despre ceva în vederea unei evaluări. vinistul \Vaddi]i. ipotezei libere sau |. EUGENIE Igr. Odată cu dezvoltarea învăţămîntului şi creşterea rapidă a exigenţelor faţă de profesiuni.E .. serie de transformări continue dar lente (opiiMcelor date de revoluţie ca transformare radicală şi saltilormă). EXAMEN. Ea implică reglementarea actelor de reproducere prin interzicerea participării la proliferarea speciei. în sens larg. în aceste condiţii se înlătură reminiscenţele de finalism inexplicit. este orice atribut al unui obiect. Deşi nu-şi limitează pn> cedeele e.i/.ei)L'ti — naştere.. Morgan).a. iar fascismul a compromis grav această orientare asimilînd-o în politica sa rasistă. în tiu1. modern se integrează tot mai mult în teoria dialectică a dezvoltării. disciplină metodologică ce se ocupă de mijloacele descoperirilor şi invenţiilor. a probării eficacităţii lor.]1 ce în biologia preevoluţionistă sicultiva ideea armoniei presuibilite dintre organism si mediu. Galton către 1870 şi sugerată. referindu-se la orice sursă actuală de informaţie.bine. a cărui valoare este relativă. EURISTICĂ (gr. asigurarea medico-igienică a unui fenotip echilibrat şi vital.ite a matei iei vii de a n a e ţ i o n a 251 50 . Urii UIT) conform căreia elevii a'. Cristalizat iniţial în biologic. însă genom ui cuprinde şi gene reglatoare. E. personif1care. n r inimile „yaz ilariant" — protoxid de azot). Schmalhausen interpretează e. odată cu Lamarck şi Darwin se impune ideea e. prin probe orale.. E edificat"? pnn raţk'i un<~-nt pi." ca fiind în acelaşi timp inevitabil şi imprevizibil. Ignorînd latura calitativă a transformărilor. hewiskein — a afla). se baze. Raportul cu mediul nu este întrerupt. Recent e. îşi modernizează metodele şi conţinutul în sensul verificării mai profunde a cunoştinţelor. teorie cari' susţine că populaţiile umane pot fi ami'liorate prin măsuri biologice ile inspiraţie genetică. iar fenotipul este supus selecţiei. Recomandările e.. plat. experiment „pentru a vedea. Odată cu epocalele descoperiri ale geneticii (Th. pi. EVOLUŢIONISM. a indivizilor cu tare indezirabile şi promovarea celor ce ar putea să asigure nou-născuţilor o bună ereditate. Haeckel a formulat principiul: „ontogenia repeta filogenia".' . EXCITABILITĂŢI-. concepţie opusă fixismului şi afirmind transformările continue ca mod de existenţă a universului. în ordinea interacţiunii dintre organism si mediu. proces de dezvoltare care cuprind-' atît schimbările cantitative cu şi cele calitative. fapt. Guilford). consideră că evoluţia se trece de la omogen la heterogen printr-un proces de diferenţieri şi integrări progresive. Darwin introduce 5 factori (varietatea individuală. distingindii-^e prin noutate şi caracter neobişnuit. s-a concretizat pozitiv în aşa-numitele „consultaţii genetice" şi s-a completat prin cufenie. stare emoţională de scurtă durată dar foarte intensă.pi iei. vizînd originalitatea. duce la restrîngerea controlului comportamental.itc:_:i<.. Azi se mai includ în e. problemei. pe producţia divergentă a ghidi rii ( f. represivă. Deci nu poale fi vorba numai de influenţele mediului. Docimolu'jia se oi upă de problematica c. li. soluţii. EVENIMENT.. recuri i licăre. admite muhipl. de principiul selecţiei naturale (din darvinism). în informatică are un sens muli mai general. E. cu . a dobîndit o primă formă odată cu I. iu vat. transpoziţie. ţn psihologie conceptul de e. apelează cu precăder. solicită indefinit disponibilităţile imaginaţiei şi gîndin creative. exprimînd o adeziune profundă la înfăptuirea unui act sau la izbînda unei idei. de tipul întrebării.îrii „prin descoperire" ( |. Pentru psihologie dezvoltarea şi istorismul constituie un principiu ce condiţionează statutul ei ştiinţific. Spencer se situează pe poziţia e. au fost pînă la progresele geneticii în mare măsură utopice. deţine un loc central.•iti. i . generaţiei. EVOLUŢIE.vril.amarck care susţine că organismele se transformă sub influenţa mediului conform legii exersării şi a legii transmiterii ereditare a caracterelor dobîndite. j t tf-inp " i .ţi. urmărind ameliorarea biologica şi mentală a noilor generaţii prin asigurarea unui fond ereditar valoros." s. cultivă cumbiuatorica liberă. lupta pentru existenţă şi selecţia naturală) din a căror interacţiune rezultă evoluţia. şi măsurile de ameliorare a condiţiilor de existenţă a oamenilor în scopul ridicării calitative a eredităţii umane. Spencer afirmînd universalitatea e. H. Se d e o s e b i te de algoritmică prin faptul că nu prescrie reguli fixe de operare t .i. privind mecanismele eredităţii. modelare. analiză prin sinteză. ereditatea. disciplină preconizată de 1". dncînd prin acumulări cantitative Li apariţia unor noi calităţi. mod de operare intelectuală prin sisteme deschise dar active. sistem de verificare. EXALTARE. nîud predominant independi-ni ajung să redescopere anumite ade văruri ştiinţifici».!J . e.il. pe inteligent fluidă (R.B. e. relaţii etc. după neodarfenomenul de asimilare genetică. H. PROCED E E EURISTICE). i | M i • ub iu 11 u< uţe Umilit i: p ^ i h o t i'ope (alcool. Cattell). la analogie. cibernetic eonsiderînd retroacţiunca şi autoreglajul. s-au pus in evidenţă mutaţiile accidentale ce pot interveni în genom. deprinderilor şi capacităţilor intelectuale ale unui subiect care a beneficiat de instrucţie şi aspiră la promovarea şcolară sau profesională.-Isiiilf p a t o l o a u e <r-?t<? u n d .ion. 1 V>(v. întimplare ce se produce în anumite condiţii de spaţiu şi timp. bun şi !.'ibil u. E. fiind apropiată stării de supraexcitare.IM .

Un e. t. educaţie fizică şi liu : manual se prevăd exerciţii dar şi ! orice alt obiect de învăţăniînt. : -i ei a r e . EXPANSIVITATE. E. tendinţă de .T (](pian. P Saitre. ritual religios menit să alunge. Exigi--!' -.. în legătură cu filosofia existenţialistă a fost elaborată şi o psihologie adecvată tematicii sensului vieţii. (Termenul mai vechi: iritabilitate). p r o b ă B. şi speciilizaiii. m n r i astfel se ojunge ia realizarea < i hilibrului permanent dintre oxi.oEXORCISM. . Se prezintă în diferite variante. i a . G.•'- ? c u r i o z i t a t e u m a n ă t a b u i e la•jpiulate ia iiiud r a ţ i o n a l . se caracterizează printr-o anumită natură. p u supune adaptarea (potrivirea) exigenţelor (a cerinţelor. trebui' duiate. finalizare efectivă a unui act. Se află 1. P .ime a cerinţelor şi informaţiilor.! 11 I'. Akrleau-Ponty). avînd ca promotori pe S.extensitate) şi în timp (protensitate). prin exerciţiu se înţelege 1 0 rezolvare de problemă nouă. Matei e.s. a atrage atenţia cu orice p.spiritele rele" din corpul celui bolnav. :• buie puse de acord cu interese' • si aptitudinile acestuia. la nivelul metabolismului. de ex. în virtutea unităţii indestructibile a persoanei ca structură bio-psiho-socială şi este rezultatul a două nivele de investigare. între dificultatea sarcinii şi capacitatea elevului de a o îndeplini. traduce în faptă. comportamentale) ale indivizilor umani. a Ut: sub rapo. de regulă. EXERCIŢIU ÎN ÎNVĂŢARE.. „Kxigenţa raţională" trebuie raportată la toate aspectele muncii educative dm familie. ceptor de a le înţelege şi de ... Originar seninii''' simptomul de expunere în pul.a wiiiţ'.şi stimulaţiilor provenite din a tara organismului. excitantul le dedanşea-a. Sartre. viu calorate afectiv.găteşte cunoştinţele sale. Proces nervos de bază ce se realizează în unitate contradictorie cu inhibiţia.. de a te etala nef ir : rccurgînd şi la cabotinaj penii. EXOGEN. . şi posibilitate.. caliticnre a ' s t i m n lil'u. Avînd. a unor cunoştinţe s.. EXCITAŢIE. e. J . Kicrkegaard. repetiţie frecv eută vi i/u-iee a unei activităţi iu \rdrsea insuşirn şi perfecţionării ri ( •i iui ni. încercată de Sartre. faţă de elev. Heidegger. apreciat ca fiind . a proiec- tului şi angoa ei. accentuare) a activităţii unui organ nervos sau de alt fel. Nu numai la matemat.' EXHIBIŢIONISM. dar nu le alimentează. împlinirea prin obiectivare. raţiona!. meazâ deprinderile intelectuali practice. Camus. . a p'-rsonalităţn .. latură a sociabilităţii.Ion şi a obu n e n i viu pei tv--i:iKui'je. operaţii deja predate elevul-1.1 provocat o. acţiune secundară învăţării. o posedă celulele nervoase şi cele musculare. o orientare umanistă. dispoziţie a personalităţii. EXIGENŢĂ RAŢIONALĂ.:!.. K. A.I E problemă necesară procesului de învăţare.s. 1 maturitate afectivă.. deci lărgită sfera ei de acţiune. şi privită din diferite unghiuri de vedere: asigurarea accesibilităţii cerinţelor şi informaţiilor. chiar şi a scandalului.Upăşire ( j . p r o v o . Reacţia organismului este generalizată. distribuţie în spaţiu i. Legăturile preferenţiale se fac pe baza unor modele (mintale. prin aşi- c *gurarea unei asimilări OJ -. deoarece energetica reacţiilor depinde de rezervele interne. Cea mai mare e. M. societate. gramatică. c j / â eşeiiii. care desemnează capacitatea individului de cuprindere în sfera relaţiilor a unui număr mai mare sau mai mic de elemente umane. Intensitatea reacţiilor este. Jaspers.. Opus enj. abandonate în neant etc. Natura şi gr. pe baza unor legături preferenţiale motivaţionale de ordin psihosocial şi moral.M. reprezintă orice factor de mediu care declanşează modificări reversibile în materia vie.cantitativ cit şi calitativ. EXISTENŢIALISM.E la modificările ambianţei pi iu modificări reversibile ale structurii şi funcţionalităţii sale. îşi [. dozarea efortului fizic şi intelectual al copilului în diferite forme de activitate etc. Marcel. şcoală.• ţiului. perceptivă şi epistemică. ale colectivului din care face parte. te expune în public frapant indecent. la nivelul ţesutului respectiv. mai mare decît intensitatea modificărilor ambianţei care . cel de-al "patrulea icrmeii al activităţii voluiuare implicînd punerea în funcţiune a electorilor. la o vîrstă dată. fixată caracterial. curent filosofic concentrat asupra analizei şi interpretării existenţei umane. de obicei. i n t o x i c a ţ i i . EXERCIŢIU.: dul solicitării sau interdicţiei ma nifestate.: a organelor sexuale. Apropierea de marxism. generator de viziuni pesimiste dar şi protestatare asupra caracterului accidental al existenţei umane. EXPANSIVITATE SOCIALĂ. demenţi. debili mintali. : genere. i'xj'^r-rală f-iv' i r i / . coustînd din tendinţa do a stabili rapid contacte interpersonale sincere. sareinilm ia posibilităţile subiectului > . "iiu caic elevul aplică şi îmi. este variabilă în funcţie de orientarea anticipativă 253 <. pe baza unor foimule magice..\ t.ipt o prelungire şi adineire a n .i de ai:(o'. se situează pe un loc intermediar între trebuinţe şi tendinţe. EXECUTARE. asupra pr priei persoane. condamnate la înstrăinare. EXCITANT (STIMUL).1 antă. !-. ancorînd inevitabil într-un individualism. de a se exprima pe sine energic şi fără reticenţe. i! f. proprietate fiziologică fundamentală a organismelor cu sens de activare (declanşare. susţinere ritmică. . intensitate. aplicarea în condiţii concrete variate. care sînt formate prin raportare la cadrele axiologice specifice unui grup sau unei societăţi date. nu accede totuşi la recunoaşterea valorii regeneratoare a revoluţiei socialiste.C. dar şi 1 indivizi cu inteligenţă normal.. oscilează între metafizică şi dialectică în înţelegerea raportului dintre esenţa şi existenţa umană. După N.posedat de diavol". . t• .

în psihologie cercetarea arc în vedere însăşi natura stimulilor obiectivi şi modul cum ei sînt filtraţi prin cond iiile interne pentru a se reconstitui desfăşurările procesuale şi produsele psihice la care se ajunge. ci presupune continuitate şi interpenetraţia. Totuşi distincţia aceasta nu exclude. experienţa rezultată din coordonarea acţiunilor mintale şi din abstractizări de la acţiunile subiectului. E. metodă fundamentală de cercetare ştiinţifică avincl ca operaţie centrală disocierea factorilor: .t" pentru un anumit A3. se deosebeşte de acela de experiment şi totodată indică domeniul bazai al cunoaşterii imediate. Se calculează mai in• • 1 îi trei p a r a m e t r i — 1) median. stare adecvată unei stimulaţii ce eslc numai anticipată. acestor trei parametri se calculează limita inferioară (l.t . metodă a pedagogiei şi psihologici pedagogice constînd din modificarea unor elemente de conţinut.11vie IC o l t . în continuare.dculea/ă un indice de e. l t c n l l l l j l ' " li iu h. pr eind C.8) şi limita superioară (I.s. EXPERIMENT. (limită inferioară şi s u p e r i o a r ă ! •• M--1. Hoppc (1930) a introdus termenul de nivel de e. experienţa rezultată din activitatea diferenţiată după obiecte şi din constatările privind lumea materială în baza acţiunii nemijlocite asupra obiectelor. Astfel. se desfăşoară în condiţiile fireşti ale activităţii şcolare şi deci nu pe iartă un caracter artificial.i asupra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlalţi.ii-. nu se poate acţiona asupra obiectului studiat comod şi după dorinţă mai ales cînd acesta se află pe. ele.. metodică sau organizare în procesul instructiv-educativ în vederea surprinderii efectelor produse asupra evoluţiei psihice.) EXPERIMENT PSIHOPEDAGOGIC.Luat în acest sens pragmatic şi comun. 8 o anumită valoare .sup — M -jEXPECTAŢIE. de laborator şi cel natural. pregătire şi orientare a unui sistem spre o acţiune sau eveniment. u modelul epistemic lormal anterior. prin analiza sistematică a datelor de observare şi măsurare (confruntarea acestor date cu schemele teoretice deţinute de cercetător. de pildă.e.p.iu condiţiile atracţie şi X (X — numărul total de subiecţi). către un de . şan r E de tniupoid. E. este rezultatul unei structurări pioi. — obtinîndu-se X . psihologic se confruntă cu o serie de dificultăţi cum sint: din raţiuni umanitare şi tehnice subiectul uman nu poate fi supus oricăror acţiuni experimentale. ansamblul cunoştinţelor. luînd în genere faptele aşa cum se prezintă. natural tinde să maximalizeze realismul. care defineşte nivelul d. Pentru introducerea realismului in situaţiile artificiale de laborator s-a ajuns la iniţierea aşa-numitului e. s .separarea fac254 toiilor care condiţionează apariţia unui fenomen dat şi studierea consecinţelor fiecărui. EXPERIENŢĂ FIZICĂ.reMVe a informaţiilor şi operaţiilor pe baza observaţiilor şi exersărilor nemijlocite.i ! M | p r e f e r i n ţ e l o r e x p r i m a t e <le îi'regul grup prin valorizarea dintre i\) • preferinţelor (p i'oiivUf-'iit. presupunînd organizarea cîmpului experimental şi elaborarea unei strategii de explorare a acestuia pentru a obţine rezultatele scontate cu efect minim şi a efectua măsurători.it niul"|t . utilizate în psihologic sînt e. i i i i r l . prin simulare sau simulativ. )• — -" ţii şi practicii sociale. poate fi substituită. psiholog'c este acţiunea considerată ca fapt comportamental sau demers mintal. precumpănitor implicite sau empirice. deprinderilor si ttb-I.S. acolo unde obstacolele sînt prea mari. faptele de ordin subiectiv şi a degaja relaţiile dintre subiectiv şi obiectiv nu numai sub aspect cantitativ ci şi calitativ. astfel discriminindu-se între factorii reali şi cei aparenţi. practică. relativ deosebite de sistematică şi teoria ştiinţifică. M = p.v r^rr ~yîr X-l 3) «radul de olilicitate al curbei (A. E.1 I > . .j pe baza loiimilci lui <"<. în detrimentul preciziei.. 8 ) a e .S. — -— . EXPERIENŢĂ L0GIC0-MATEMATICĂ. iar nu direct de la obiecte. Experimentarea strictă.iup. propriu-zisă şi cea calificată ca ştiinţifică.e evaluare retrospectivă de către subiect a performanţelor pe care Ie-a obţinut în îndeplinirea unei sarcini. EXPERIENŢĂ. Aceasta mai ales în epoca actuală de afirmare a unei strînse unităţi şi complexe interdependenţe dintre empiric şi ştiinţific. in scopuri e\[>eri- 355 . de laborator maximalizcază precizia in detrimentul realismului. pe căi indirecte.inf — M — t. '1) abaterr-a Standard (8) 8 — X-l respingere.)ir.. fără o preocupare de interpretare teoretică. animalul nu poate înlocui omul în măsura în care acest fapt este realizabil în studiul fiziologiei umane.8.i. aşteptare. Un obiectiv central al e. E. termenul de e. . alegerea formei aparaturii cu care se experimentează şi alegerea regimului în care trebuie adus fenomenul pentru a fi mai uşor abordat.L<inbbi i 'imp.t i i i i i . i l . ISastin: e. dintre e. Bernard). e.i 1' . lucil de luciu . Strategia cercetării experimentale include următoarele elemente: alegerea ordinii de studiere a factorilor fenomenului dat. l'rin l e s t u l socionietric se c. şi comportamentului elevilor. trepte superioare celei pe care se desfăşoară acţiunea de cercetare individuală sau în echipe restrînse (ca în cazul studierii fenomenelor psihice de masă). Pe baza. psihologic se distinge prin preocuparea de a discrimina. ajungîndu-se la esenţa fenomenului" (CI. Principalele forme de e.E c.. Această disociere a factorilor se face metodic şi nu prin tatonare. T l i' ij |.l .) sau asimetria ei — A. Astfel. de formulare a unor ipoteze şi probleme ştiinţifice. (i.

-— tice în relaţia directă sau i-ui: rectă cu pr.rplictms) ce se aplică fenomenului (Hempei). accelerare a circulaţiei sangvine.) şi influenţează pe cel care este.-eesul instruirii şi educării ele-. dezvoltarea lor complexă în raport: cu activitatea şi cu ceea ce mai tîrziu N.V i *• \ • v. capacităţii de muncă. atacat (scr'şnetul dinţilor provoacă teamă). printr-o astfel'de c . acţiune gnostică vizînd relevarea modului de determinare a unui fenomen sau a unei categorii de fenomene. teleologice. fiecare din componentele ei îndeplinind pentru un altul rol de indice iar sistemul indicilor oferind observatorului un complex integrat de informaţii despre starea subiectului. De aceea pot fi compuse variabil. EXPERTIZĂ..p. între mecanismele fiziologice si stările subiective sau comportament emoţional. C. Prin e.euţ. se constată şi explică. de alte configuraţii miir.. de bază (constînd din contracţii şi relaxări musculare. în şcoală nu sînt recomandabile experimente ce nu contribuie prin ele inşi Io la educaţie. • • i u V i ' L ' • v t i . emoţii-comportament-emoţii. Deşi e.• .e. fiecare din acestea avînd o semnificaţie în contextul global al inimicii ce presupune o sinergie musculară (G. fiind circumscrise unor mecanisme psihofiziologice generale. a capacităţii intelectuale. latură a modificărilor motrico-seu"<toTii.. pornin . în vederea încadrării lor tipologice.i 1 ': sau individuale. muşchilor faciali. mimico-pantomimice şi g. • E nah (N.. defineşte m ă r i m e a o)>vraţionalâ a caracterelor cnirl. sînt reziduuri ale unor acte adaptative desfăşurate (atac. este.etc. pe de alta creează „un veritabil limbaj niimic in care semnele prelungesc şi diversifică expresiile spontane". Herbert) sau forme primare ale comportamentului emoţional care prin asimilare generează trăirea internă (W. EXPRESIE EMOŢIONALĂ.e. semideschidere a ochilor etc.ire a legilor î n e î t u n e l e di. sînt comune tuturor oamenilor (G. prepară şi susţin demersurile adaptative (încordare.tniHc deductiv. a normalităţii p'-ihice.ca se sprijină pe cunoaşterea legilor şi condiţiilor calitative şi cantitative ale fenomenului sau evenimentului. Watson confundă e. urmează aceleaşi modcio ca n teoriile euio'iei. atiyitâţii de orientare. Matalon analizează o scrie de comportamente emoţionale idciuificîiul în organizarea l > componente bioadapla<r tive clare dar totod t':â staiuialcaz i evoluţia spre simbol a e. . după cum arată încă Descartes. a elevilor de diferite vîrste eh\ EXPLICAŢIE.e. /ii iilor explicante.: Ih-r. Sub raportul interpretării e. este formativ. Eraisse remarcă dificultatea distingerii e. fie o reduce. în psihologii aplicată se recurge la e. în statistica psihologiei. pn>l •. constituie un raport comunicativ. Ele se structurează tipic şi variabil. Darwin a demonstrat că e.e. la ceklalte. J. t ă ţ e n i t e şi în psihologie. Lange). Landys iibserva. a descript. tonico-energetic nespecilK.p. întrucît este semnal pentru un altul. de cele mai multe ori.'l o strategie. Pot fi conţii! iat e • . individual în condiţiile activităţii şi comunicării sociale.Je. nu sînt relaţii univoce (Andrews). stări şi procese emoţionale. aflat în raport biunivoc cu centrii şi stările interne ce poate activa sau depresa (descărca) tensiunea internă. Thompson) în rest. E-. faptelor şi de eficienţa..' > • • (i'.( poate limita la constatări. adică îşi propune ca • ". cu însăşi emoţia ca formă specifică de comportament. de exemplu. u . introduce noi cunoştinţe şi metode de predare. De ace. c o n d i ţ i o n a t ă d e adevărul p n . Plînsul fie accentuează suferinţa. poziţie de atac. vasodilataţii şi vasoconcentraţii). operaţie diagnostică şi estimativă asupra unui caz sau situaţii concrete. habitualc fi voluntare. Eraissc arată că societatea pe de o parte selecţionează expresiile bazalc dezvoltînd pe unele şi inhibînd pe altele.e.se că.ilvr ' \ p l i c a t i v ce se construieşte. d r .e. Pupă 10 se aplică măsurile respective : se verifică prin observaţii M probe rezultatele obţinute. au relevat nenumărate variaţii fiziognomice privind modificări ale buzelor. E. Valoarea e. Piderit şi apoi Boring şi E.'. Piaget. Titchener. . i'.lsiuni motivaţioii. • • •' (•/•'. ele cunosc o diversificare şi organizare conform condiţiilor adaptative şi socioculturale. Ştiinţele m o d n u/ează de diverse tipuri de e v . mişcări convulsive. estetică şi morală a elevilor. J.dnv.vtie. si •:•. d e n u m i r e a.i!"\ fi construiie sa>: . o componentă a complexului reactiv. turale. pot fi spontane.! h i v . indicativ sau desipiativ.) t o a t e acestea fiii.. .e. : '•' . în baza unor ample cercetări concrete. valori şi valenţe implicate". Adevărul este că ceea ce numim e. fugă) şi se menţin întrucît anticipă.icogesticuiare cu un conţinu:. fiind în cea. mai mare măsură învăţate ("rb'i congenitali posedă o mimică foarte 257 şi recurge la cunoştinţe c.•• diiii.e. p . < . Fridja numeşte „referenţi situaţionali. perceptivă sau de d e t c c i i ' . James. porneşte de ia o descripţie concretă a ceea ce e s t e de e x p l i c . Dumas).'e a l c ă t u i t ă din reacţii observa • live s i s t e m a t i z a t e şi conduse dup. restructura' ordinea predării cunoştinţelor etc. ! ] ! ' i l ă r i .£ mentale. . efectuate în intervale scurte. Dumas. De aceea. model. (t>n. i'. E.aie 256 17 — Dicţionar de puhoicK-::e . operatoriu. Prin •! însăşi esenţa sa însă e. EXPLORARE. : ' • ele să po. c i t i i (cauzale. cauze specifice de reacţie. N. Vizează dezvăluirea cauzelor. ale ochilor şi privirii e t c . :• > efectueze cercetări în însuşi p. funcţionale. cercetarea apărînd doar ca o implicaţie a operei de formare intelectuală. de specialişti dotaţi cu o mare competenţă. EXPONENT.:!. formulîndu-se un consult :sau recomandare. Totodată omul dispune de o extraordinară labilitate funcţională şi motrică condiţionată de existenţa sa activă. E. inve^'. se poate schimba orarul. i1»ir.. temeiului de producere a fenomenelor. înainte de toate.

E. Vorbirea implică o notă emoţională şi orice e. EXTRAVAGANŢĂ.a. să se zîiubească la înmormîntarea celor apropiaţi pentru a nu obliga pe participanţi să încerce suferinţe morale. morale. depresiune a funcţiilor vegetative şi sub raport afectiv. situarea pe poziţiile unei doctrine duse pînă la ultimele ei consecinţe. astfel îneît devine dogmatică. operaţie de extragere a unor date. care fuzionează cu toate aspiraţiile spiritului". emoţională. dobîndeşte in comportamentul 258 E actorului importante valenţe simbolice. este o formă specifică de comunicare (M. observare obiectivă a comportamentului. specia emoţiei exprimate şi să se urmărească indicii expresivi pentru a codifica concret intensitatea şi structura stării emoţionale (R. Copiii învaţă treptat să recunoască e. stare a celui ce este copleşit de ceva ce-1 depăşeşte cu totul şi-1 absoarbe. suferinţă.e. mînie. de bucurie inexprimabilă. o idee sau o stare psihică". A scuipa înseamnă dispreţ la europeni şi manifestare a benedicţiunii la unele populaţii arabe. opusă introspecţiei. Sinonim proiectivităţii imaginilor. după Cates. mirosul (Ch. un rol aproape 1 . este o trăire la limita superioară a valorilor estetice. ieşire din comun. l'n optimum de comunicare prin e. Sehlosberg. în chip necesar corelată cu tralispozabilitatea. auzul.e. presupune imobilitate. actoricească defineşte capacitatea întruchipării scenice. EXTRAPOLARE. Contrar aparenţelor. intelectuale. Ralea). E. EXTROVERSIUNE. EXTREMISM. omul este precumpănitor extrospectiv. aceleaşi probleme ca şi perceperea şi înţelegerea oricărui limbaj verbal. într-o situaţie dată. motorie. reflex al crizei de originalitate în cultura personală. moralism insolent. Wallon). Klineberg şi alţi etnologi relevă diversitatea de semnificaţii a gesturilor în diverse culturi. dintr-un domeniu si de a le extinde asupra altor domenii. absurdă. obiectivarea unor atitudini (H. E. dezechilibrare. se stilizează pînă la stadiul de limbaj deliberat şi convenţional. Dezvoltîndu-se ca un limbaj parţial. stil personal de comportament. EXTERNALIZARE. proiecţie în comportament şi mai ales în stilul acestuia a dinamicii interne a personalităţii. Roberts si Wessel atrag atenţia asupra poziţiilor mîinilor care joacă în e. tactul.e. Feleky. G. sintactice. Osgood ş. calitatea unui proces psihic sau a personalităţii de a-şi modela structura şi conţinutul în chip relevant in comportament. este. Keacşu defineşti. Carmichael. G. privire în afară. intervine între persoane ce se cunosc bine. Janet: „un sentiment de fericire. Este necesar să se identifice natura. Fenomenul nu se reduce la contagiunea afectivă ci implică şi „parametri asociaţi cu dimensiunile semnificaţiei emoţionale" (Davitz). de suprafaţă. orientate precum359 . dar are şi o ipostază psihopatologică de tip obsesional. copiii nu mai plîng singuri.e. modele. EXPRESIVITATE. organizare a personalităţii.e. prezintă. atitudine ce nu cunoaşte moderaţia şi gradaţia. Această aptitudine complexă se dezvoltă la diverse niveluri implicînd elaborări spontane. presupune pierderea simţului măsurii şi a realismului. trebuie „încadrate în ansamblul activităţii generale a presonalităţii" (G. dereglaj al conduitei. se poate manifesta prin fanatism. EXTEROCEPTOR. în următoarea ordine: ris. 11 aşa de important ca şi fizionomia facială. incluzînd şi componente cognitive. fiziognomică. echivalează cu originalitatea ieftină. ascetism. comunicare dintr-un sistem în altul cu efecte de accentuare ce reliefează şi impune mesajul. înglobînd putinţa de a proiecta pe plan mintal şi do a exprima adecvat şi sugestiv. toponimice şi semantice (Artiomov). după eticheta tradiţională din unele culturi asiatice. C. EXTROSPECŢIE.e. scheme. surpriză. E. Coleman). E. O. vorbirii uzează de intonaţie şi accente (pe carcT. oroare.e. dirijate şi de improvizaţie. Nca'cşu).e. E. nu este şi nu poate fi la om pur emoţional. Slama-Cazacu le apreciază ca fiind comutatoare de sens). Lectura e. gestică. De la o anumită vîrstă. e. ca „însuşirea aptitudinală complexă. continuarea curbei unor date dincolo de limita de valori a faptelor observate. de mijloace lexicale.e. diminuarea sau absenţa răspunsului la stimularea unui focar motor după o stimu17* lare anterioară a aceluiaşi focar. E. poate fi provocată de lipsa de maturitate şi de echilibru spiritual sau poate fi o sfidare a opiniei publice. artistică etc. proces de proiectare în afară a imaginilor obiectuale şi spaţiale. dacă n-au vreun motiv serios. Neacşu a studiat fenomenul transpoziţiei expresive. luîndu-se în particular cazul vederii. Cervantes remarca: „tot ceea ce nu-i firesc e rău". H. verbală. mai ales înăuntrul familiei şi care deci posedă şi latura individualizată a codului e. E. încălcare a bunului simţ. e. valori. EXTAZ. receptor dependent de stimulaţiile exterioare cum sînt văzul.e. în fapt. Consecinţă ii/ică a suprasolicitării in usc ular-articulat orii. Se disting e. Woodworth. e. excentricitate. de aceea. EXTINCŢIE. Kramer. după P. în psihologia experimentală.. Dirijarea inimicii permite ca. implică ipoteză şi se apropie de transfer.E săracă). manifestare bizară. Sînt mai slab recunoscute expresii de bucurie şi mirare decit cele de groază şi dispreţ. Sherrington) deosebit de proprioceptiv (muscular) şi interoceptiv (visceral). Conţinutul e. Deci. au constatat că aceleaşi expresii pot fi variabil interpretate şi nu se pot obţine identificări corecte din partea tuturor subiecţilor. Folosind fotografii de actori. disprrţ. e.

deprinderea. depăşi insă limitele permise. efect Balinunt. Se disting două tipuri de î. socială constînd în efectul energizant al interacţiunii de tip cooperator asupra tuturor proceselor desfăşurate in comun (sarcini practice. ai şcolii. F. patologică apare ca sindrom în tulburările de memorie. şi în general a evenimentelor care acţionează puternic asupra imaginaţiei lor. in acest caz.de n fi destinate unui număr redn . este caracteristică persoanelor foarte comunicative. F. inaccesibi litatea unor consecinţe prin complicarea şi incifrarea lor inutil. profesiunii şi sectei respective. ataşate de obiecte şi oameni. etc). evenimente sau personaje prin invenţie ca angajare într-o anumită direcţie. l'rin e.. ca o caracteristică esenţială. Opus exote ricuiui care prevede Comunicări' cu toţi cei interesaţi.pănitor spre lume. Jn acest caz subiectul este conştient că fabulează. stare afectivă generată de trăirea intensă a unei bucurii. E. O altă formă este cea patologică şi eminamente inconştientă. subiectul fiind convins de adevărul şi realitatea f. este abilei intiinită în sindromul Korsakoff şi in presbiofrenii. De asemenea. sens al unor manifestări şi acţiuni comunicativi. 861 FACILITARE. ca şi accesibilitate. aptitudinea. manifestată printr-un comportament nestăpînit. un caracter mai mult sau mai puţi» oniric F. de iniţiaţi. OICŢIONARELE ALBATROS F FABULAŢIE. de unde şi facila adaptare la mediu. a unor situaţii. datorate unei dezorganizări a memoriei. prezentînd o excepţională proliferare imaginativă. are. presupune o asemenea influenţare între două puncte corcale întrucît stimularea unuia permite declanşarea răspunsului altui punct. filmelor. s< desemnează. F. producerea unui răspuns mai intens la un stimul-tcst a unui punct cortical. este întîlnită. EZOTERIC. f. extensiv. construirea în plan fictiv.: una care poate fi calificată ca normală şi care se Sntîlneşte frecvent la copii sub influenţa lecturii. EXUBERANŢĂ. fastidioasă şi confuză. rezolvare de probleme.j. . comunicare. cu ajutorul cuvintelor. Activitatea psihică este mijlocită de astfel de factori cum sînt atenţia. în relaţiile interpersonale şi grupale se manifestă fenomenul de î. opus inlrocersiuitii. şi în parafrenii. cînd mai ales această stimulare este precedată de una condiţională decît atunci cînd este aplicată singură. indiferent de faptul dacă subiectul crede sau nu în cele pe care le relatează. deschisa pentru o cil mai activă comunicare cu cei din jur. a „telescopării" şi amestecării amintirilor în fluxul perceptiv actual. exploziv iară a.

psihologul s-a întîlnit cu antropologul. Ca grup social întemeiat pe alegerea reciprocă a parteneîilor maritali. Zapan. l>arg utilizat în psihanaliză. în condiţii socioculturale determinate. despre care Freud arată că „sînt. pe plan maerosocial. 2) formarea unor noi legături temporare pe baza activităţii cît mai multor analizatori. Aceasta se referă cu deosebire la f. FACTORI DE PROGRES. sînt independente una de alta. precumpănitor onirice. termenul se raporta la doctrinele religioase şi desemna intoleranţa şi cruzimea manifestate faţă de cei de altă credinţă. este un grup care îşi are originea în căsătorie. FANATISM (lat. regulile şi normele ce contribuie la optimizarea activităţilor. Originea lor inconştientă este decisivă pentru destinul lor". 9) menţinerea constanţei relative a stereotipului şi componentelor sale. adopte regularităţile activităţii de sistematizare reflexă a creierului ca factori de care trebuie să se ţină seama în organizarea oricăreia dintre activităţi. economice. se referă la o formaţie imaginativă sau fantezistă particulară. apoi avînd habitudini. Aceştia sînt: 1) realizarea unei zone de excitabilitate optimă pe cortex în raport cu activitatea respectivă.i unui stereotip extern favorabil tură funcţională. 11) stimularea schimbărilor în (impui elaborării stereotipului. un element constitutiv care acţionează specific şi trebuii. ele sînt inconştiente şi incapabile să devină conştiente. pe cale de a ieşi din u/. de regulă. care nu corespunde realului. pe de o parte. în acordul interpersonal al cuplurilor. în climatul afectiv şi moral pe care-1 asigură copiilor. cunoştinţe şi norme de comportare. mai larg. 5) întărirea legăturilor temporare. Prin- 2<Î2 . Teoria şi analiza factorială sînt larg utilizate în cercetarea psihologică. juridice. sociologul. sti m sebit în funcţionarea I. în matematică. fanaticus — inspirat de zei. 4) asigurarea unei intensităţi optime a stimulilor. nota proprie a f. Termenul de f. a unei dorinţe inconştiente". are sens de capacitate. inconştiente. după Laplanche (1967). in psihologie şi ştiinţele sociale indică o unitate funcţională. demograful etc. în care. să lie considerat în interacţiunea sa cu celelalte elemente în descrierea sau explicarea. Levi-Strauss. FAMILIE. în capacitatea de a le transmite în mod adecvat acestora habitudini. 14) folosirea reflexelor de ambianţă. 3) folosirea acţiunii de transfer şi evitarea interferenţelor. Toate aceste probleme psihologice şi multe altele de acelaşi gen au generat o problematică de cercetare vastă şi diversă (ajunge să amintim că psihanaliza îşi trage originea din aceste probleme). liste depăşit. în pofida extremei varietăţi structurale — de origină istorică — sau culturală —. La acest nivel f. a reveriilor (vise diurne) intervenind ca elemente ale vieţii fantasmatice a subiectului şi îndeplinind un rol important în etiologia nevrozelor.p. a asigura reproducerea speciei. este o producţie iluzorie şi constituie unitatea componentă a viselor. f. iar după unele interpretări sens de funcţiune. sîntem forţaţi să spunem că realitatea psihică este o formă de existenţă particulară ce nu ar trebui să fie confundată cu realitatea materială". 6) diferenţierea excitanţilor. pe care-i unesc drepturi şi obligaţii morale. 8) folosirea interacţiunii celor două sisteme de semnalizare. exprimă adeziunea dogmatică la o idee sau la o orientare şi activitatea nestăvilită de nimic în vederea realizării scopurilor şi condiţiilor impuse de ideea respectivă.FACTOR. ţeluri şi aspiraţii comune. 13) stimularea sintezelor în zonele relativ inhibate. o trăsătură.. Freud notează: „Cînd ne aflăm în prezenţa unor dorinţe inconştiente aduse la ultima şi cea mai adevărată expresie. Astfel. religioase şi sociale (inclusiv drepturi sau interdicţii sexuale). fanum — templu în care se dădeau oracole). conform definiţiei lui CI. Zapan încearcă să. f. 12) generalizarea stereotipului. Garnier (1852) socotea că f. desemnînd condiţiile. fenomenului global. iniţial. 7) interacţiunea diferitelor procese corticale. precum şi în a le forma trăsături importante ale viitoarei personalităţi. categorie taxiologică introdusă de Gh. apare ca efect al „unei investiţii hâlucinatorii în amintirea unei satisfacţii". ca instituţie socială avînd la bază alegerea reciprocă a partenerilor maritali este de. termenul de t. 15) realizare. supoziţie care nu s-a confirmat. pe de altă parte. formarea tinerei generaţii şi a viitorilor cetăţeni şi membri adulţi ai societăţii. J'roblenielo esenţiale de c u c depind întemeierea şi reuşita i. constau în criteriile valoric-personale de selecţie a partenerilor maritali. înalt organizate şi noncontradictorii întrucît au ' pus în profitul lor toate avantajele sistemului conştient şi judecata noastră le distinge cu greu de formaţiunile acestui sistem. în coeziunea grupului în faţa obstacolelor şi a frustraţiilor. într-o maniei îi mai muit sau mai puţin diformată de procesele defensive.uniliei iar mai departe. îndeplinirea unei dorinţe şi. în ultimă instanţă. 10) realizarea sintezelor şi generalizărilor. componentele psihologice personale şi interpersonale joacă un rol deoFACULTATE PSIHICĂ. termen care înmulţit cu altul contribuie la un produs. şi în cele din urmă (dar nu ca importanţă) asiguri ud creşterea progeniturii. procesele demografice. FANTASMĂ. fiind alcătuit din soţ-soţie şi copiii născuţi din unirea lor (grup căruia i se pot adăuga şi alte rude). cu roluri şi statute precise asociate membrilor lui. posibilitate de a întreţine un anumit gen de relaţii psihice şi a dezvolta o activi tate senzorială sau mintală specifică. „scenariu imaginar în care subiectul este prezent şi in care eşto figurată.

de performanţele şi valorile pe care le percepe şi de care nu se poate desprinde. FATALISM {Ut. FAPT. F. semnalizînd 'diferite efecte. caracteristică individuală privind gradul de rezistenţă la oboseală şi totodată nivelele de solicitare la care oboseala survine. de corelare a elementelor stocate în memoria sistemului cu cele actuale etc. ca rezultantă a însuşirilor subsistemelor şi a combinaţiilor lor (Klaus). temerile delirante ale paranoicilor. care. f. are sens contrar. FEEDBACK (RETROACŢH'NE. Semnul de „—" înseamnă că f. starea-liniită a subiectului copleşit de scenele la care asistă. cum ar fi cele de selecţie. în funcţie de poziţia verigii conexiunii inverse în schema de organizare a sistemului se pot distinge două categorii de f. fatum — destin). tensiunii afective şi actelor intelectuale. ficţiuni pe care subiectul le construieşte şi pe care şi Io povesteşte în stare de veghe". a căror cauză majoră e oboseala. FATIGABILITATE. ale diferenţelor individuale în ceea ce pri- veste predispoziţia sau rezistenţa la oboseală. • îndepărtează mult de real -J chiar de posibil. destin. se pot transforma în comportamente angajate. acestea coincid prin conţinutul lor pînă la cele mai mici detalii". el menţine coordonatele sistemului în limitele anumitor valori. între valoarea dată a mărimii reglabile şi valoarea reală a mărimii de ieşire şi f. îmbrăcînd diferite forme în cadrul diferitelor sisteme. conferind stabilitatea internă a sistemului.tre f. avînd un sens apropiat de determinism. S-au stabilit tipologii ale oboselii. Uzual. evenimentele specifice de comportament şi viaţă psihică asupra cărora poartă cercetarea. C'ît priveşte f. Există totuşi tendinţa de a considera f. S. în condiţii favorabile. după Laplanche. transformarea iniţiată şi împlinită. faţă de o valoare iniţial dată sau faţă de punctul de echilibru. înscrise îu programul de funcţionare a sistemului. doctrină filosofică sau de origine mistică în conformităţi' cu care evenimentele din lumi1 şi viaţa omului depind de soartă. Informaţia inversă se adresează ca mărime informaţională din nou „intrării" sistemului pentru ca acesta să-şi modifice activitatea în funcţie de scopul propus. autoreglare. este un element component inseparabil al mecanismului de autoreglare si în acelaşi timp o însuşire a organizării unui sistem în 'ansamblu. simplu. prezintă importanţă in considerare1:! capacitâţii de muncă. episoade. realizează „procesul de trecere între diversele sisteme psihice: refulare şi reîntoarcerea refulatului".'efect de imobilizare a mişcărilor. apar ca un fenomen privilegiat.: extern. realizînd astfel coechilibrarea dinamică şi în acelaşi timp autodelimitarea sistemului faţă de mediul său specific. 13azâ a cunoaşterii ştiinţifice. în psihologie. efort fizic mai mare etc). complex de castraţie etc. Ca fenomen natural f. pe care le descoperim. originare ce se referă la viaţa intrauterină. care constă doar în operaţii de comparare. precum şi în diagnosticarea de către medic si psiholog a neadaptărilcr la muncă. Teorie a predestinării faţă de care voinţa omului ar fi neputincioasă. sub influenţa unei stimulaţii excepţional de atractive sau de periculoase. unul din principiile ciberneticii. negativ. la experienţe arhaice infantile de autocratism. în funcţie de sensul acţiunii semnalelor conexiunii inverse asupra valorii actuale a mărimii reglabile. dincolo de simptome. în genere. CONEXIUNE INVERSĂ). Conta. care desemnează informaţia provenită de la efector sau de la „ieşirea" sistemului. FANTEZIE. Eile principiul de bază al adaptării oricărui sistem la mediu. f.' Freud nu găseşte însă o deosebire calitativă între diversele tipuri de f. în variante moderne. sinonim cu imaginaţia. identică numai cu imaginaţia F creatoare. faţă de discordanţa dintre valoarea reala a parametrului reglabil şi o valoare dală. prin reacţia efectului asupra cauzei şi închegarea circuitelor reflexe autor eglatorii. se înţelege prin f. între acestea forme de f.'i. complex. Astfel. care realizează în plus şi alte operaţii. romane. conştiente ce apar în reverii (ca produse ale elaborării secundare a viselor) acestea sînt „scene. prin psihanaliză.: „Fantasmele clar conştiente ale perverşilor. ea însăşi exprimînd ceva din destin. inconştiente. Freurl acorda un loc important dubioaselor f. care se proiectează asupra altora cu un sens ostil. liminale. sinonim al fenomenului sau adulai. se disting: i. care realizează o reducere sau înlăturare a oscilaţiilor valorilor mărimii reglabile de la valorile date. fatum. stabilizatoare. termenul este utilizat impropriu. cum sînt cele ce apar în filosofia lui Spinoza sau V.«ist ice c? dispun <1 un :• ' grad maxim di. FASCINAŢIE. care se realizează la nivelul interacţiunii subsistemelor. care „se apropie foarte aproape de conştiinţă şi rămîn acolo fără a fi perturbate atîta timp cît n-au investiţie intensă". Informaţia trimisă înapoi la centrul de comandă tinde să se opună la distanţa265 264 . în funcţie de gradul de complexitate a operaţiilor pe care le efectuează mecanismul de comandă se disting: f. fantasmele inconştiente ale istericelor. sînt altele intermediare. libcitate şi • « . corectoare a perturbaţiilor. F. condiţii noi şi eficienţa acţiunii executate sau a comenzii elaborate. care are loc în cadrul interacţiunii sistemului cu mediul şi unul intern. îndeosebi ru construcţiile ini. întrucît. la angajarea în acele profesiuni care prezintă solicitări speciale (muncă de noapte. se manifestă la toate nivelele de organizare ale materiei.

K. este denotată prin sensibilitate. —TROXLER. Autoreglajul. ca o tendinţă vectorială .II 11\ aţi. Faure arată că f.' îi'^U. tinde să fie eliminată slăbiciunea şi dependenţa. sau fenomenul entropie.. un efect ce intervine cu necesitate în anumite condiţii (de ex. I.il. Pribram şi E. de modificare ctc. FENOMEN (gr.IC. prin descoperirea într-o oarecare situaţie dată a unui alt principiu de relaţionare a elementelor. finalist. de a asimila situaţiile noi pe ba/a schemelor operaţionale consolidate şi standardizate. F. prin procedee operaţionale diferite. Se defineşte în unitate şi opoziţie cu esenţa. termenii defecd bsfore şifeedforward). în plan psihologic. caracteristică . deci o unitate a contrariilor. corective. tendinţă de a aborda şi a reduce necunoscutul la cunoscut. P. preconizată a fi mai bună — atingerea unui ţel. prin fuziunea binoculară prima verticală se contopeşte cu una din cele două. 'găsit de Wittreich (1952). după ('. — BEZOLD-UKUCKE. autoîntreţinere. — DOV1Î. nu sînt accesibile decît introspecţiei. în continuare după un model cultural.K. si masculinitatea rezultă din tipul de relaţii ce se instituie. psihice reprezintă o categorie aparte. din acesta. Janet a propus o distincţie între f. depinde de luciul obţinut stereoscopic prin prezentarea la fiecare ochi a cîte unei suprafeţe mate.i subiectului în relaţia sa cu mediul. considerînd un optimum de vizibilitate a tonurilor în jur de 550m. Important este deci operatorul. le percepea deformat (iluzia Ames). Miilor. permite să se depăşească modelul clasic al arcului reflex prin acreditarea generică a reacţiilor circulare. la centru. B. devin esenţiale două coordonate: programul şi sarcina de.. tranzitoriu sau. ca fiind mai semnificativi. F. în condiţiile adaptării la întuneric. feed-forward.x. rivată. indică.PURKINJE. teleologic (A. Rosenblueth) asigurat. du 1 ni. ceva local. in cazul cunoscut al observării unor fizionomii de bărbaţi printr-o fantă. pe baza datelor informaţionale. perceperea tonalităţii cromatice depinde de gradul de iluminare a ei. culorile albăstrui se văd cel mai bine în obscuritate şi dobîndesc oarecare strălucire. între reprezentanţii celor două sexe după valori acceptate desemnînd statute diferenţiate. în măsura în care acesteia i se acordă credit. psihice. implică transformarea continuă.î- IPIIH. intuiţie psihologică şi pricepere educativă. F. Tradiţional f. care. parvenind permanent şi secvenţial. FENOMENUL LUI:-AUBERT. FEMINITATE.psihică a individualităţii cu o bază biologică.-!'. Aţin hiu -— aixepfori ai acţiunii. pe baza elementelor de anticipare şi proiectare (recent au fost introduşi. pe cînd f. sentimente durabile. dup. . întrucît. şi fapt. dar constituită 366 |ii. l. un raport. F. de la subsistemul efeetor. informaţii asupra modului cum se efectuează acţiunea şi astfel subsistemul reglator poate să transmită comenzi suplimentare. acesta din urmă fiind precis determinat şi avînd o structură accesibilă descripţiei. cunoscut sub denumirea de fenomenul phi. pozitiv se traduce ca autoexcitaţie.nitrai fiind . J. va fi pozitiv sau negativ.i. Phi). de a interpreta şi a modela o aceeaşi situaţie.i. mai bine-zis a interacţiunilor circulare dintre subiect şi ambianţă. -MAXWELL. în raport cu care f.-I- l.Viei. F. î. în genere. direct. determinînd trecerea de la o stare la o alta. 1 i n i ' negativ este caracteristic proceselor de asimilare. deci direct constatabilă. inteligenţă analitică. mi mărimii cai o teoriei reiţLif. la jii\ el <. corespunzător nuculei retiniene. Aspectul comunicaţional al sistemului psihic nu poate fi detaşat de caracterul său intrinsec. HONI. pozitiv realizează latura acomodativâ a adaptării. iar celuilalt două verticale apropiate. phainomenon — ceea ce apare). accesibilă organelor de simţ. Din modelul f. C) a doua coordonată ar fi cea a controlului. punctele situate în zona vederii periferice se estompează treptat şi dispar din imaginea perceptivă. î.I. sau avînd sensul invers. ISernstein — modele necesare ale viitorului. pozitiv se traduce ca o tendinţă vectorială a subiectului uman. al menţinerii stării existente sau al revenirii la starea preexistentă. de sancţionare.'. după Iul. Teplov demonstrează caracterul mijlocit al cunoaşterii f. dacă unui ochi i se prezintă o verticală. constatat experimental prin perceperea unei linii luminoase între 267 . preocupări pentru frumos şi promovarea valorilor morale. dar percepea corect fizionomia soţului aflat in aceleaşi condiţii. reductibil la comandă şi control.i. lărgind permanent domeniul zonei reglabile a unui sistem şi deci a capacităţii sale antientropice. Galnnter — planuri ale conduitei şi imagini ale situaţiei. în observarea unei verticale luminoase dacă se înclină capul într-o direcţie.i l'. dar i se conferă acesteia o oarecare înclinare. î i f. prin retroaferentaţie. pozitiv amplifică oscilaţiile valorilor mărimii de reglare de la o valoare dată. alb şi gri. — PANUM. în psihologie. structurat prin schcmele-bloc cu f. desfăşurare particulară şi obiectivă. prin specificare. . In ultima vreme se insistă mult asupra elementelor de anticipare în psihocibernetică şi de aceea se recurge la termenii de feed-before. implică succesiv şi simultan ambele tipuri de f.cli«'Mi'. — WERTHEIMER.ii.. se referă la faptul constatat la o femeie cu numele de Honi. linia se înclină în sens contrar. constînd din menţinerea unei pete în cîmpul vizual. în privirea fixă. rcalizînd acomodarea prin depăşire.

rezistenţă în apărarea şi promovarea unei decizii. în cer. re sau aparate tiitnicc. magie). lumea şi conţinutul referitor la ea fiind puse în paranteză. acesta asigurînd circularitatea relaţiilor dintre organism şi mediu. în funcţionarea unei maşini sau a unui sistem oiii-inaşină-mediu. Reducind fenomenul la percepţie si esenţa la concept. Husserl mută ideile platonice din obiect în subiect.două becuri electrice apropiate si care so aprind succesiv cu o frecvenţă de peste. F. presupunînd interacţiuni constante între acţiunea organizatoare a reacţiilor şi influenţele mediului. ca avînd o valoare „în sine" iar nu o valoare în relaţiile de schimb şi de utilitate. conspecifici sau nu. astfel explicîndu-se mişcarea aparentă. F. la unii autori recenţi. descriere de procese subicc< ive fio şi pe calea reconstituirii lor cu mijloace imlirec ( • < (V.it. în situaţiile sociale comrtte. Prin ext. la valoarea proiectată constituie scopul principal al activităţii de întreţinere. FIDEISM (lat. fetico — vrajă. în varianta modernă. Reacţiile fenotipice fiind un rezultat al „normei de reacţie" al genotipului (fondului genetic) şi. iar cunoaşterea filosofică dezvăluie esenţa care a participat la făurirea lui.1.. FER0M0N.. prioritatea credinţei religioase asupra ştiinţei. la albine). fiecărei componente şi de modul de aranjare a componentelor: în serie (nefuncţionarea unei componente atrăgînd după sine nel'uneţionarea întregului sistem) sau în paralel (defecţiunea unei componente neantrenînd defecţiunea întregului sistem). F. Calitate a atitudinilor de a fi stabile. Selecţia nu vizează în mod direct genele. Husserl nu mai face nici o deosebire între reflectat şi reflectant. într-adevăr. magice sau că pot mijloci relaţiile cu astfel de forţe. se implică şi ca o iluzie cognitivă ce se poate îutilni şi în alte sfere dec ÎL cea a reliiriei. Poale fi definită şi măsurată fie ca probabilitatea realizării cu succes a unei anumite performanţe (opusă probabilităţii de apariţie a unei erori sau disfuncţionări). rezistente faţă de forţe opuse. FIABILITATE. sistemului om-maşină-mediu depinde de f. conştientă şi de durată. eliberarea maximă de pericolul deteriorării unor disp<>~. termen care defineşte „ectohormoni". e. losofic si psihologic bazat pe ideea cunoaşterii directe a fenomenelor mintale şi a descrierii lur concrete. a unei poziţii în situaţiile problemă. în străfundul eului uman.. artificiali.te legată strîns de convingerile individului şi de organizarea lor volitivă. c FETIŞISM (port. substanţe secretate de un animal şi care influenţează comportamentul sau dezvoltarea unor indivizi.voinţa divină". curent fi- că „relaţia este totul. Aici se produce fetişizarea. De aceea în fenomenologia lui Husserl ideile nu mai sînt „lucruri". iraţionalist. organizarea vieţii în comun (ex. Fenomenologii cred FENOMENOLOGIE. Parfunmrile pot fi considerate. Lucrul este unitatea dintre un complex de senzaţii şi o esenţă logică. în funcţie de comportări mai mult sau mai puţin adaptate. ci f. categorie cibernetică şi ergonoiniră ce exprimă rezistenţa hi soli ci lan . inflexibile. echivalarea credinţei cu ştiinţa. doctrină de origine si factură teologică afirmînd. FERMITATE. nu se referă numai la planul ideal j şi la cel comportamental. practică a cultului faţă de obiecte. ci „intenţii". intervine — după Marx — în cazul mărfii. tărie." Şcoala de la Wurzburg şi-a asumat studiul fenomenologic al gîndirii opus celui logic. rezultatul „vizibil" si conslatabil din organism. răspuns al genomului faţă de incitaţiile şi tensiunile mediului. Menţinerea f. FENOTIP. joacă un rol însemnat în sexualitate (poate şi la om). organismul îşi alege mediul. produsul muncii fiind evaluat independent de condiţiile reale ale producţiei. H. Husserl (1900) apare şi ca o eonii molare introspectivă nemijlocită a esenţelor şi formelor pure ale spiritului. fie prin timpul mediu pentru o eroare. atitudine de adoptare rapidă. Cunoaşterea spontană făureşte lucrul. YVald scrie: „în fenomenologic. fides — credinţă). La multe animale f. activitatea esenţiala a f. că la baza fenomenelor studiate de ştiinţă se află .. prin afirmarea realităţii obiective a conţinutului credinţelor şi prin susţinere. este reprezentată de comportament. pînă la un punct. încearcă să topească obiectul şi subiectul în relaţia dintre obiect şi subiect. Se adaugă şi un sens extensiv privind oria. Deci f. jitucItonalitatea superioară şi t/e durată. ca f. Proccdînd la o examinare critică a f. DESCRIERE FENOMENOLOGICĂ). F. „Fantezia încălzită de dorinţă — scrie Marx — creează la fet'işist iluzia că un lucru material poate să-şi modifice proprietăţile sale materiale numai pentru a-i satisface poftele lui". ca proprietăţi intrinseci ale obiectului iar nu ca obiectivare a unor acţiuni şi relaţii sociale. pretinde că depăşeşte opoziţia dintre fenomenul perceput şi percepi ia fenomenului. Aceeaşi iluzorie atribuire de însuşiri. sugestibilitâţii şi tendinţei spre abandon in faţa greutăţilor. modificîndu-1 în măsura în cari' depinde de el (Piaget). în varianta lui Ji. 269 . reproducere. esenţa lucrurilor nu se află „dincolo" de lucruri. totodată. 18 ori pe secunda. Se opune ezitantei. comportamentul devine un factor important al evoluţiei însăşi. Succesiunea de imagini apropiate duce la fuziune şi deplasare. despre care se crede că posedă forţe supranaturale. siguranţa în desfăşurarea comportamentului uman. ci „dincoace" de lucruri.. iar reiatele nu înseamnă mai nimic. f.

3) imaginea mintală sau reprezentarea (reproducere. dar şi capacitatea de a renunţa la unele satisfacţii personale. în teoria marxistă î. astfel îneît să fie reprezentabile în imagini. intuitiv. trebuie să evite ostentaţia. — iubire de oameni). de alţii. Deci sînt selecţionate acele semnificaţii care se pretează la puneri în scenă vizuală iar deplasarea este polarizată către imagini.F f. aşezate în mai multe poziţii. Cultivarea f. doctrină şi atitudine ce se exprimă prin ataşamentul faţă de oameni şi tendinţa de a-i ajuta. Heiclegger). iar pe ecran poate fi reprodus şi cu altă viteza (încetinită sau accelerată). o 270 din calităţile măsurii. aşa cum au loc ele în realitate. ca metodă de măsurare şi analiză a consumului de timp de muncă. sia psihanalitică. persistenţa atitudinilor faţă de sine. naşterea ideilor una din alta prin desfacerea implicaţiilor şi combinaţiilor spontane. F. cit şi a diferitelor elemente ale acestuia. F. expresie sibilitatca studierii detaliate ţi multilaterale. interiorizată şi produeîndu-se în absenţa obiectului — spre deosebire de percepţie). este expresia egoismului şi lipsei de ideal. continuă modificare a comportamentului după calcule meschine. atît a procesul v. Există tn-i varietăţi fundamentale de cunoştinţe figurative: 1) percepţia („copie" a unui obiect. un contur. tendinţă spre a obţine aprobarea celor puternici şi admiraţia celor slabi. procesul de productiv cercetat poate fi înregistrai cu o anumită viteză. care nu se pot percepe la observările vizuale obişnuite. care apar subiectului drept „copii" ale realului. aplicarea metodei f. o relaţie sau însuşire. realizată în prezenţa acestuia). imitaţie a obiectului. mărginire şi neloialitate. cu mai multe aparate. mai precis ale unor stări reale.: de producţie în ansamblu. formă.crecaiâ p>tFILIAŢIE DE IDEI.'is — credinţă. ' i n l i f i i / ă al i'ilul |>i!'po!i<lcafri_t. devotament). în vederea studierii şi a eliminării greşelilor existenţe în procesul muncii analizate. închis şi individualizat. Iniţial a fost atribuit mai ales micii burghezii germane din timpul lui Goethe.-o'Mii1 t i v e c a p b<. FILANTROPIE (gr. nu se pot substitui rezolvării reale a problemelor sociale şi optimizării cuprinzătoare şi de perspectivă a condiţiilor vieţii omeneşti. imagini în care diferenţele perceptive dintre fond şi figură nu sînt atît de pregnante. la intervale neregulate şi întîmplătoare. se pot obţine probabilităţi dorite într-un timp scurt. Figuri ambigue. FIGURĂ. în expre- de cunoaştere concretă. FILISTINISM. prefăcătorie.90 pentru ca să se ateste î. implică ataşamentul faţă de o cauză şi capacitatea de depăşire a unor bariere — interne şi externe — în vederea respectării obligaţiilor asumate. putîndu-se înlocui una pe cealaltă. FIGURATIV. în aşa fel ca in obiectivul [iecăruia din ele să intre numai o anumită parte a 271 . • t . Totodată. s d i e i m i : a s p e c t a l f u n c ţ i i l o r r. respectiv constanţa şi omogenitatea datelor obţinute printr-un test aplicat de mai multe ori aceluiaşi subiect. permite înregistrarea proceselor de muncă pe peliculă. în acest scop aparatul se plasează în aşa fel îneît să surprindă în cîmpul său toată zona de muncă ce se analizează. omul ca personalităţi luat în ansamblul tuturor atributelor. putîndu-se înregistra situaţia pe unul sau mai multe locuri de muncă şi apoi reproduce pe ecran ori de tîtc ori este nevoie. cînd trebuie să se înregistreze procese efectuate de către mai mulţi executanţi sau la un loc do muncă cu mai multe puncte de lucru (deservirea mai multor maşini). semnifică existenţa omului. în psihologie se desemnează prin f. sau al orientărilor filosofice. în tehnica psihodiagnozei. metaforică relevînd emergenţa asociativă.i u i c uii\ i!i. FIINŢĂ. refni. reprezintă una in d e [ j nil c a adevărului şlmiţilic FIGURABILITATE. mai ales în imagini vizuale. î c n t <['• • . Datorită acestui fapt. contur stabil. 2i imitaţia (reproducerea motorie efectivă în prezenţa sau în absenţa obiectului). omul ca realitate procesuală şi globală. presupune înţelegerea şi compasiunea altor persoane. devin accesibile vederii acele elemente ale procesului. se obţine o importantă economi*de timp pentru observator. „copie". „luarea în consideraţie a figurabilităţii" se referi la cerinţele cărora se supun fenomenele onirice şi anume selecţia şi transformarea gîndurilor şi dorinţelor. FILMARE. se asigură o precizie mai mare a rezultatelor. să privească un anume fenomen. philanthropia. f. între testare şi re testarea de mai tîrziu trebuie să se obţină o corelaţie de 0. intuitivă. se pot efectua un număr mai mare de observări zilnice. entitate ontologică a omului luată în genere sau în secvenţele sale existenţiale (M. înregistrările pe peliculă se declanşează cu ajutorul unui impuls electric. faţă de ideile şi convingerile adoptate. sau fiabilitatea testului. Se adaugă formele sau figurile (schemele) logice. are următoarele avantaje: se asigură o obiectivitate mai mare a înregistrărilor. FIDELITATE (lat. ceea ce caracterizează o formă. se foloseşte f. fidelitas. în unele cazuri. ceea ce există în chip absolut dincolo de toate schimbările şi aparenţele. relaţiilor şi determinărilor sale. Acestea nu sîiit însă figurative în sens concret.80 — 0.t l a a c e l e i n i m . Aparatul de filmat poate fi utilizat şi la efectuarea observărilor instantanee. F. Se detaşează ca o structură dintr-un cîmp global.:<til"i' Aceasta presupune ca fiecare probă sau subprobă să aibă o „adresă" exactă. în sens filosofic. Actele f. în acest caz. un ansamblu de linii şi suprafeţe.-a. în acest fel se.

. F.. ajustarea anticipa tivă receptoare şi executorie. sportive ctc. FIXAŢIE. Opus determinismului. pentru asigurarea. iniţial al memoriei. Din punct de vcd<T< cibernetic este un sistem de control automat al mesajelor de intrare. f. {. senzorial. Acestea sînt elaborate fie pe baza unor elemente simple (ca intensitate. se realizează la un nivel semantic. La un prim nivel f. semantic se realizează printr-un mecanism de feedback. regăsindu-se la nivelul f. Caracteristica lui este că poate manipula mai multe mesaje concomitent în canalele paralele. legaţi de strucririle de semnale. în conformitate cu principiul general al economiei. pentru anumite influenţe externe. se constituie şi cunoaşte o devenire. termen ce exprimă scopul reglării şi descrie caracteristicile rezultatului la care trebuie să ducă o acţiune reglatoare. constînd din incapacitatea de a fixa şi a reţine materialul informaţional. prin admisia unor frecvenţe. prin predestinaţie. se pot aplica două procedee principale de filmare: 1) cu frecvenţa normală sau accelerată. definind pn mul stadiu al atenţiei. Mesajele selectate de receptori sint supuşiunor prelucrări. este. în cadrul teoriei freudiene a inconştientului. la acest nivel f. reducînd mulţimea mesajelor aferente la un singur mesaj care să poată fi apoi prelucra' de sistemele de organizare a comportamentului. doctrină teologică-religioasă explicînd lumea şi mai ales viaţa prin scopuri date. într-o manieră mai mult sau mai puţin deghizată. 372 afective şi voliţionale. pînă la obsesie. problema relaţiilor dialectice cauzăefect. fie pe planul organizării interne. controlînd ambele nivele de f. se realizează pe baza dispoziţiei analizatorilor de a recepţiona selectiv proprietăţile stimulilor. la un anumit stadiu. din cauza inadecvării structurale sau a lipsei de valoare de semnalizare a respectivelor calităţi. tiv. fio po baza unei structuri informaţionale complexe elaborate de mecanismele cognitive. în funcţie de capacitatea sistemului. prin relevarea autoreglaj ului în baza unui program care. ca în cazul mecanismelor homeostazice sau ce se elaborează în cursul evoluţiei individuale pe baza procesului de adaptare şi învăţare. care constituiun preproces de f. Negată de materialismul mecanicist. realizează o selecţie pasivă (prin specificitatea structurală a analizatorilor). tonalităţi etc. Acest f. militare. se poate asocia acţiunii reglatoare. în general toţi oamenii. operaţii de selecţie a mesajelor informaţionale. în general. prescriindu-se anumite transformări şi operaţii. implicînd o progresie ordonată a libidoului. intensităţi. noutate etc). ca rezultat al modificării unor parametri ai receptorilor. în teoria lui J-'reud asupra libidoului este definită prin persistenţa caracteristicilor anacronice ale sexualităţii. Printre tulburările memoriei se cunoaşte şi amnezia de f.. prin însăşi schema de organizare a sistem'ii ui. o persoană. Indiferent du scopul f. fINALISM (lat. de o experienţă infantilă. F. cel mai pregnant. în studiul acţiunilor artistice. cît şi una activă. structură-funcţie. care persistă în inconştient nealtcrateşide care rămîn legate pulsiunile.. de un anumit obiect sau de un tip de relaţie arhaic. mesajele aferente fiind supuse în prealabil unui proces de analiză şi recunoaştere care are rolul unor preprocese de selecţie. în termeni de acceptare a unora şi respingerea altora. la rîndul său. a fost depăşit de materialismul dialectic. tonic se realizează prin mecanismele atenţiei. foarte complicat. bazat pe un mecanism i'ecdback de inhibiţie a penieiiei Acest mecanism realizează oii i rea pe baza unor indici ni uit mai complecşi. pe baza unor criterii elaborate în cadrul unui proces de autoreglaj. F. acţiunea sistemului în raport cu un anumit obiect nu dobîndeşte atributul de reglatoare dccît dacă duce la obţinerea unui efect pozitiv concret. fie în interacţiunea cu mediul ambiant. fantasme. mult mai riguros. F. un obiect. se cerc să fie aleasă acţiunea cu gradul de f. şi prin respingerea altora. ci pe baza unei decizii sau unei secvenţe de decizie. F. şi de numărul do aparate folosite. FINALITATE. faţă de o idee. rămîn ataşaţi.. Metoda poate fi aplicată în aceleaşi condiţii. FILTRAJ. 2) cu frecvenţa încetinită (sub cea normală). imagini. Tot la nivelul atenţiei se realizează şi un al doilea î. Noţiunea de f. a mesajelor. se suprapune senzorial. în ceea ce priveşte modul de satisfacere. F. didactice. selecţia nerealizîndu-se aleator. stagnare a dezvoltării afective la un anumit nivel. se poate considera ca desemnînd un mod de inserţie a anumitor conţinuturi reprezentative (experienţe. ataşare excesivă. dispozi- sitate a selectării mai riguroa . se realizează pe mai multe nivele mărind astfel capacitatea discriminativă a sistemului psihic. bazat pe întărirea şi sistematizarea legăturilor temporare în condiţiile repetiţiei şi sub influenţa semnificaţiilor. fiind reconsiderată prin cibernetică. cuprinsă în cadrele unei concepţii genetice. î. Astfel atenţia apărută ca neceFILTRU. sub acţiunea sistemului nervos central. Un al doilea nivel de f. senzorial şi al reacţiei de orientare. în lumina parametrului f.. ob18 ţinerii rezultatului celui mai bun. proces . stabilizare a unei tendinţe. poate fi nu-unlcstă şi actuală sau 273 FIXARE MNEMONICĂ. Cînd un sistem posedă un repertoriu mai larg de acţiuni reglatoare în raport cu unul şi acelaşi obiect.F locului de muncă. finis — scop). voluntar. In afară de orice referinţe genetice. ele asigurînd orientarea activă a organismului către selecţia anumitor mesaje. în mod special nevroticii. Activitate de stocare a informaţiei.

kt. Ea este totodată legată de motivaţie şi atitudini. orientare reducţionistă încercînd explicarea fenomenelor biologice şi psihice exclusiv prin concepte. poate fi utilizat atît în tehnica propagandei cît şi în acţiunile de educare colectivă.: verbală. deprinderilor şi structurilor intelectuale. Pe de altă parte. în posibilitatea de a opera cu uşurinţă transferul (din planul perceptiv în cel figurai si în cel conceptual) şi în abilitatea orientării gîndirii în direcţii cit mai diferite. s-a manifestat tendinţa de a descifra particularităţile psihice după cele fizionomie e N. structură facială individuala. J.m. de a găsi condiţii de muncă mai uşoare. neadaptarea la solicitările meseriei etc). FLICKER. simbolică şi două modalităţi: f. în capacitatea de a renunţa la vechi puncte de vedere si de a adopta altele noi. echilibrat-inert. puternic. Kysenck FIZIONOMIE MORALĂ (gr. în sens figurat. determinată de condiţii obiective (solicitările mediului şi/sau condiţiile de lucru) şi subiective (dorinţa de a cîştiga mai bine.K. orientin du-se similar. relaţii. 1952). FLEGMATIC. organe. Guilford distingeî. ideaţionahî şi de expresie. desemnează tabloul trăsăturilor morale ale individului. Guilford şi al creativităţii constînd din restructurarea eficientă a mersului gîndirii în raport cu noile situaţii (Carter. profil temperamental.). mai ales în ce priveşte corespondenţele de detaliu.i. FIZIOLOGIE. gnomon — cunoscător). . FIZICALISM. este un mecanism social spontan de adecvare a capacităţii indivizilor la cerinţele locurilor de muncă. exprimate în f. (1781) au dezvoltat fiziognoniKi ca artă a cunoşterii caracten Im după f. semantică. F. ex- în psihologie. fenomen de fuziune parţială şi fluctuantă a senzaţiilor (licărire) în condiţiile în care stimularea intermitentă ajunge la o frecvenţă critică. L. Lombroso. îmbinarea specifică a trăsăturilor pozitive şi negative.J.dliuck al rezultatelor mici anchete aduse la cunoştinţa celor anchetaţi. Thurstone consideră I. termenul se mai utilizează pentru a desemna indiUTeiilismul afectiv. 11. răbdarea naturală. celule). împiedicînd astfel rezolvarea de probleme noi. un factor perceptiv care corespunde unei supleţe de restructurare. R. ţesuturi.e. latentă — disponibilitatea motivaţională pentru schimbarea locului de muncă dacă nu se schimbă sau dacă apar anumite condiţii. dar astăzi e larg răspîndit şi experimentul in vitro.! prin capacitatea de eforturi îndelungate şi tenace. f. în acest sens s-ar explica unele rezultate obţinute prin testul Szondi. Apreciată ca rezultat al dezvoltării gîndirii. 18* in- I LOYD-MANN EFECT. f. lentoarea.F poate constitui o virtualitate prevalentă. Lavatt. compensat. Metodologia centrală a f. avînd ca obiect cunoaşterea manifestărilor vitale ale individualităţii organice şi ale părţilor sale componente (sisteme de organe sau „aparate". dezvoltat pe baza tipului de activitate nervoasă superioară. Importantă considerăm că este nu atit 275 . nu poate fi considerată ca o restructurare rapidă a mersului gîndirii. leagă tendinţele criminale de caractere înnăscute. Porta (1586). care necesită flexibilitate şi restructurări. într-un sens special şi empiric. O mare dezvoltare a dobîndit ştiinţa interdisciplinară a psihofiziologiei. Experimental s-a constatat că „priza de conştiinţă" a rezultatelor unor anchete duce la intensificarea opiniilor şi atitudinilor în sensul proclamat de rezultatele anchetei. cum s-a crezut cîndva (fi'jiologism). Nu s-a putut ajunge hi vreo confirmare a unor astfel de corelaţii psihomorfologice. caracterizează tipul f. şi f. nu este numai o premisă a gîndirii creative ci şi o rezultantă a ei. FLUCTUAŢIE. figurală. prin itilroversiuue şi stabilitei" < ruoijonal. Suplinind carenţele orientării şi selecţiei profesionale t. F. şi care se manifestă prin facilitatea cu care se poate distinge într-un întreg mai multe structuri diferite. creierului.a. Cu psihologia are relaţii strînse î. unde restructurarea e dirijată. d. facilitînd organizarea comportamentului pe un nivel inferior de complexitate (regresia). monstruoase. chiar pentru creier. refuzul schimbărilor. Se pare că o importanţă inai mare decît structura anatomică facialii o are expresia. cursivitate. slaba reactivitate afectivă şi durabilitatea sentimentelor. physi o gnomic. FLUIDITATE. FIXITATE FUNCŢIONALĂ. modele fizice (formulată de O. „profilul" individual. adaptativă. f. factor al teligenţei şi după J. ramură a biologiei organismice. Neurath. fenomen social cu implicaţii economice şi psihologice — părăsirea locului de muncă şi angajarea în altă organizaţie economică. sistemului nervos şi a secreţiilor endocrine. Carnap ş. creierul are şi alte funcţiuni decît cele legate de psihism. physis — natură. uşurinţa şi rapiditatea asociaţiilor între imagini sau idei. presie utilizată de promotorii studiului gîndirii din şcoala de Ia Wiirtzburg şi de şcoala Gestaltistă pentru a desemna stabilizarea şi rigiditatea cunoştinţelor. FIZIONOMIE. primitive. J. debitul verbal. înfăţişare fizică. factor al inteligenţei şi creativităţii constînd din bogăţia. este experimentul in vivo. FLEXIBILITATE. Guilford deosebeşte 3 tipuri de f. şi avînd drept particularităţi relevante calmul. dar psihologia nu se reduce la f. ea fiind o particularitate funcţională ce rezultă mai mult din atitudini şi din exerciţiu. bogăţia ideaţiei. spontană în care restructurarea datelor problemei se face de către individ din proprie iniţiativă. r« pre/inU clertul d<. înclinaţia spre rutină.-M. în lucrările acestora manifestă tendinţe de discriminări rasiale. Generînd instabilitatea forţei de muncă are efecte economice negative.

W. De aici un pregnant tonus afectiv. duce însă. de spaţiu şi mediu fobie (frica de căsătorie). ec apar fără motiv aparent. fagofobie (frica frică). dul circumstanţelor. Penfield şi Erickson. charofobic (averdu-si caracterul difuz. domină ţite). pe măsura trecerii timpului. frică de tot şi de nimic. tarea anxioasă a nereuşitei proClasificarea aceasta nu are o imnunţării unor cuvinte). cua avea un defect fizic. ginofobie (frica de femei). pantofobia ar fi o aer)."i şi scapă controlului voluntar. rămînînd însă în permanenţă prizonierul acesteia.rapiditatea asocierilor cît calitatea Jor.):ii*itr ri dimpotrivă devine din ce ui . După tineinofobic (frica de curenţi de Th. 1942). în ordine alfabetică: acrofohie hoiuiuofobic (frica de. agoracu oamenii). imaginare.sistematizate. dismorfofobie (ideea— obseaţionad şi perceptiv şi să apară sub sivă. Fobicul proiectează în exterior drama sa mergînd pînă la o adevărată negare a lumii sale interioare. Ca simptom prevalent este întîlnit în nevroza fobică. inaniţie. algofobie (frica de durere). orice obiect. f. cleptofobie (frica cu° toate manifestările ei subiecde a nu fi victima unui furt sau tive şi obiective. Senzaţia de f. ci este complicat prin mecanismele sale defensive. care capătă aceeaşi de a nu roşi în public). chenofob'. la care s-a realizat condiţionare. aslrafobie (frica de fulgere). teamă patologică.diiMv).e (frica obiect. în monofobii antomizofobie (frica de mirosuri sau î. genecremnofobie (frica de prăpăstii). pasivitate. impulsurile de comandă expediate de creier (G. accelerarea mişcărilor peristaltice (W. caro se exacerbează prin declanşarea unor paroxisme fobie (frica de vehicule). F. complex senzorial visceral. de a se îneca cu alimente. clitrofobie (frica de fepectiv. amlrofobir (repulsie faţă de sexul masculin). inestetic. awaxopermanentă. persoane sau situaţii.. reprezintă o sistematizare s i n deplasare a anxietăţii asupra unui obiect. După H. paroxistică se constituie de c] mai multe ori conduite de apir. care nu sînt altceva decît mecanisme de descărcare tensională. în cazul pantofobiilor. hematofobic (frica de a vedea Dăm mai jos diferite forme de sînge). ma de a vorbi. Apetitul exprimă atracţia specifică spre hrana trebuitoare organismului. Ev. la o adevărată categocromatofobie sau ereutofobie (frica rie de stimuli. !•'.Cannon. aihtnofobie (frica de lucruri asru. heliofoportanţă deosebită. sistemic. FOBIE.:i. Se disting senzaţii de f. anxietatea neplăcute care ar proveni de la e fixează asupra unui anumit S propria persoană). constînd în aştepde fiinţe (în special animale). o „luptă contra-fobicâ". ce mediază comportamentul alimentar şi senzaţii însoţitoare. claustrofobie (frica de organizare. în mod paradoxal gravele deficituri alimentare de durată nu mai pun individul în alertă. Ea nu pna te fi explicată sau raţionali/. pracînghiţi). apare ca o reacţie de o intensitate exacerbată faţă de stimuli inofensivi ţi nu suferă procesul normal de estompare şi obi. modificarea compoziţiei chimice a sîngclui şi influenţarea directă a creierului (Schief. care accentuează pe prima. Diferite puncte de vedere asupra căilor de producere a semnalului: fiămînzirea generală a organismului şi deci transmiterea informaţiei pe toate căile posibile. hiilrofolve (frica de apă). mecanismele lor nu se deosebesc. se împlineşte ca un impuls spre acţiune în vederea restabilirii echilibrului. f. noscută ca fobo-fobie (frică de de obicei al feţei). f. FOAME. de a sînt nenumărate pentru că. fiinţe şi fenomene. este întîlnită în toate formele de nevroză. la apatie. f.cadavre şi de tot ce este in legă277 276 .. impune individului forme de reacţii specifice. dinofobie sau vertigofobie (frica de amechiar desprinde de caracterul situţeală). declanşată teama obsesivă de a nu comite doar la' perceperea obiectului resun furt). cu obiect precizat. cum sînt: conduita de evitaugăsirea unui truc sau diferite stratageme securizante. cu o teamă excesivă faţă de un pericol extern — „alibi". obsesivă. tiuti întărită de contactul cu obiutul sau situaţia fobică. melancolie. Procesul siune faţă de o stare de bună fobie are o anumită tendinţă de dispoziţie). difuze) şi monofobii. Accentuarea stării de f. spaţii închise). fenomen sau medicamente). se (frica obsedantă de pisici). fotofobia (frica de situaţie poate căpăta această valumină). farmacofobie (frica de tic. de obiecte. prevalentă. în mod durabil. pentru că prin bie (frica de lumina soarelui). h faţa acestor stări de anxiet. de intensitate disproporţionată. glosofobie (teasocial. 1921. de boală şi moarte.it. care tind să deplaseze sau să substituie anxietatea şi tensiunea interioară. După tipul de stimul f. pierzinde încăperi goale). obiecte. a comunica (frica de locuri înalte). delirantă — de forma anticipării anxioase. 1943). comportamentul nevroticului nelimitîndu-se doar la această anxietate specifică. f. gatnaîmpart în patru categorii: f. deliruri sistematizate ete. nccrof^hio (frica de fobie (frica de spaţii d'"-. de aer închis). ca şi în depresiune.. semnalizînd del'icitul de substanţe alimentare în organism şi dezvoltîndu-se în legătură nemijlocită cu activarea trebuinţei corespunzătoare. putîndu-se fobie (frica de diavoli). bazale. cu fixări ataxofobie (frica de dezordine). au fost împărţite în pantofobii (f. de la frica intensă.. f.n. ralizînd f. demonovaloare ca şi cel iniţial. în raport cu complexitatea tematicii f. stare de anxietate difuză şi amatitfobic (frica de praf).. concentrate asupra unui singur stimul. galeofobie sau fatofobic lenţă! După Regis (1923). Kibot. pînă la includerea altor restre închise. ceea ce reprezintă un grav pericol. F. de moment în raport cu hazarautofobie (frica de a fi singur). Muller).

di<~ <|c 12. W. cu cîteva ramuri colaterale şi bifurcat în formă de „T". radiofobie.. se face pe baza foitdvariata. pe verticala nevraxului. de caracteristicile psihoindividuale ale subiectului (vîrstă.• udiofobicifrica de efectele dăunătoare ale radiaţiilor ionizante). latura formală fiind transformată într-un scop în sine. nivel de desfăşurări. atitudine sau deprindere opusă dorinţei refulate şi acţionînd împotriva realizării acesteia. subiectiv al operaţiilor ini: lcctuale. lanţ de nuclei. tală de evaluare spirituală a evenimentelor. însă această transmitere este nedelimitată şi relativ difuză.şi de valuri). FOR INTERIOR. sînt la baza supra-eului. densitatea celulelor variază. FORMALIZARE. structura sa fiind deci în cea mai mare parte polisinaptică. este considerată ca o formaţiune nespecifică. a conştiinţei.r. LĂ. raporturile între cele două elemente se put schimba.r. în psihanaliză. FORMALISM. caracteristica de ba/ă a unui sunet complex c< permite diferenţierea lui de altei* • şi identificarea lui calitativă indiferent de componentele armonice.). Intrînd cu necesitate în alcătuirea psihicului. conative şi de tip heterogen. sub raport informaţional. adăugînd la o nespecificitate structurală şi una funcţională. lanalofobie (frica de moarte). W. experienţă. F dintre focarul de conştiinţă şi zonele de penumbră ale acestei. La nivelul ei trec mesaje. La diferite nivele. pînă la formaţiunile diencefalice. sînt reprezentaţi de substanţa cenuşie a calotei bulbo-ponto-mezencefaFORMAŢIUNE RETICULATĂ.oii-uUHe. taferobie (frica de a nu fi îngropat de viu). prin desincronizări. dezgustul. proeminenţă a formei în dauna conţinutului în învăţare indică preocupare. ca celelalte segmente ale sistemului nervos. Alături de sublimare. sitofobia (frica de a înghiţi alimente). operaţie ăr abstragere a elementelor funcţional-comportamentale ale unui sistem. lungi şi divergente. devin fluctuante. James apreciază atenţia ca f. Se structurează acele elemente ale cîmpului devenind figură care sint relevante sau sînt relevate prin actualizarea unor gestalturi sau modele. Este o manifestare a ambivalenţei afective în care dorinţelor frustre şi spontane se opun pulsiunii ce le contracarează cum sînt ruşinea. afective. este conferit de dispoziţia multidirecţională şi difuză atît a corpurilor neuronilor cît şi a prelungirilor acestora (reticul). situaţi la diferite nivele.a. fixarea unui punct din cîmpul perceptiv şi după acest model. zoo fol/i a (frica de animale)' FOCALIZARE. cele de personalitate..r. superioară cîmpului perceptiv. de inl. Wundt consideră că analogic se organizează relaţiile ccrofobie. f. se întinde de-a lungul măduvei spinării. aparţinînd diferitelor modalităţi senzoriale.' s: integrare simbolică. indiferent de natura lui substanţial-calitativă şi transpunerea acestora într-un limbaj logic sau matematic în vederea facilitării investigaţiei ştiinţifice şi.r.r.p. perceptivă. si filo fobie ş. orientare spre ţintă. Nucleii propriu-zişi ai l.tură cu moartea). devenind astfel polivalentă. Exprimă raporturi mobile între figură ca element ce se impune în primul plan al actului perceptiv şi dispune de claritate şi fond care reprezintă suma elementelor cîmpului perceptiv rămase în „umbră". în electroencefalografie zonele de f. o structurare psihică complexă şi stabila.r. Este o anumită modelare a frecvenţelor. p. F. concentrarea conştiinţei asupra unui element sau idei. cîmpul lăimtrie. motivaţie etc). sferă mii. astfel îneît se creează în interiorul ei posibilitatea unei largi interacţiuni între diferitele fluxuri informaţionale aferente./. Wundt şi de asemenea W. triunghiular sau fusiform.i FOND MENTAL. se exprimă particular într-un stil. o organizare sintetică cu o funcţionalitate caracteristică pentru subiectul respectiv. nici nucleilor de releu ai sistemului cerebelos sau sistemului lemniscal. 10 F de ba/ă in psihologie.i mică distanţă de corpul celular în dendrite secundare. fiind proiectaţi longitudinal cu 1—2 ramuri ascendente şi una descendentă. Neprezentînd o organizare precis orientată a elementelor neuronale componente. Aspectul de reţea al f. Freud vorbeşte despre „diguri psihice" ca stavile în calea libidourilor. cu iui «U. se caracterizează în general prin existenţa unui număr relativ mare de sinapse. F. alcătuiţi din neuroni de t.r. îndeplinesc un rol important în dezvoltarea virtuţilor şi caracterelor umane. sistem al judeci ţilor de valoare desfăşurate după criterii lăuntrice. FORMANTĂ. concepi lice. implicit. F. f. FORMAŢIE PSIHICĂ.i pentru însuşirea semnelor iar jiu şi a semnificaţiilor. Axonii au aspect sinuos la început. nosofobie (frica de îmbolnăvire şi de boli — can. Se disting f. FOND-FIGURĂ.'i la peste 90!'. sinonim cu coiistructiil psihic. în funcţie do semnificaţiile stimulilor. în vederea desprinderii laturilor şi aspectelor specific şi diferenţiatoare sau a celor generale şi definitorii. variind deci şi numărul sinapselor. în genere. cu dendrite ramificate l. scrupulozitatea. sînt semnalate prin întreruperea undelor lente. relaţie definitorie a dinamicii cîmpului perceptiv. C11 uu contur stelat. caie nu aparţin nici unui nucleu de nerv cranian. pîn.r. intelectuale. a trunchiului cerebral. talasofobie (frica de mare . apropiat di: ceea ce Leontiev numeşte un organ funcţional şi desemnînd. f. ceea ce îi conferă o notă de nespecificitate în plus. Delimitarea nucleilor f. personale în opoziţie cu criteriile obiectivi impuse actual din afară.i H l ' 1 1 t i FORMAŢIUNE REACŢIONA- 279 . în comportament şi relaţii interindividualr grija exagerată pentru convenţii. de elementele supraadăugato variabili-. /<>xo fobie (frica de otrăvuri).

predomina dorinţa ineim şli'-mâ ce se sal isface indiivi t printr-un Ersatz. a convingerilor. realizat în vederea obţinerii de performanţe sportive maxime.n. Ersatzbildung). în anumite perioade de timp. în construcţii metaforice. Meessen şi Oiszewski: nucleul reticular lateral.n. Xeurobiochimia a avansat în cunoaşterea compoziţiei acestor substanţe odată cu descoperirea ADN.r. medical şi al capacităţii generale de lucru f.s. şi alţi indicatori cum sînt rezistenţa la stimulii adiacenţi.. FOTOCRONOMETRARE. nucleul reticular parvocelular. a scopurilor. dimensiunea energetică de bază a sistemului şi activităţii nervoase. După Sager. oboseală. se calculează coeficientul de f.n.i talis). Teplov demonstrează că sensibilitatea 'calculată după pragul minim) este o mărime inversă faţă de f. scopului — succesul.n. Nu poate fi redusă totuşi la dimensiuni cantitative întrucît se recomandă în principal prin semnificaţii şi valori. în 1 impui f. acestea parcurgînd un traseu polisinaptic.. în actele ratate. Cînd neuronii cerebrali ajung la o stare de relativă epuizare. f. prin distincţie faţă de forţa fizică sau nervoasă. intervine — cu efecte blocante — inhibiţia de protecţie. iar conţinutul inconştient este simbolizat după un mecanism asocia- F tiv. scliem. volumul activităţii reflexe.ii fenomen. 'Kebîliţin). Mareş şi Neştianu (1965).irşi organizare a unui obiect s. Starea de vigilenţă rezultă din activarea cortexului prin f. nucleul gigantocelular. ceea ce produce o satisfacţie. de structură neuronalii şi pi. nucleul reticular al rafeului. iar în condiţii!. Formaţiunea di compromis este produsul eoni 1 i. umoristice. a ideilor. în general. acestea fiind cîteodată singurele indicii ale diferenţierii lor anatomice.s.r. în linii mari. De menţionat că termenii de „forţă" şi „energie" nu au în psihologie acelaşi înţeles ca în fizică. claritatea ţelului. în gestaltism o f. se put delimita următorii nuclei — clasificare făcută pe baza celei a lui Brodai. Cu cît siste- suh. î. Se măsoară după efectele ce rezultă din cauze psihice.n. se disting tipurile: puternic şi slab. în afara pragului inhibiţiei supraliminare. Lelor defensive (Laplanche şi l'u. dorinţă de întrecere. Această diviziune este însă prea simplă şi tranşantă întrucît f. Este o însuşire constituţional-nativă după care. nivel de preparaţie psihofiziologică. substanţa cenuşie periapeductală şi nucleul interstiţial. metodă de măsurare şi analiză în mod critic a duratei elementelor unui proces de muncă sau a timpului de folosire al utilajului sau de mişcare şi transformare a obiectului muncii. sub alte raporturi rămîne neutră întrucît nu predetermină forţa psihică sau intelectuală şi celelalte valori ce ţin de aptitudini. în sistemul lui P.tl. fiind expediate la scoarţă într-un mod difuz.n. sînt: acuitate senzorială specifică. realizează activarea sau tonificarea cortexului prin impulsurile nespecifice transmise ascendent acestuia. în psihanaliză. ca blocaj.r. la diverse grade de solicitare a sistemului nervos. structură. se folosesc. FORŢĂ PSIHICĂ. încredere in forţele proprii. în continuare suprasolicitările pot duce la nevroză. nucleul dorsal al tegumentului. simetric.ui. în evaluarea f. randamentul. particularităţile iradierii şi concentrării proceselor nervoase etc.. Principalii indici psihici ai f. sinonim al tensiunii (v. nucleul pontin caudal.| în f. s-a ajuns la concluzia că I. funcţionala. apărarea eului predomină pe i. Forme particulare: forţa motivelor. FORMĂ SPORTIVĂ. mezencefalică (însens restrîns). prin combinarea fotografierii cu cronometra rea. tare. inteligenţă. Janet. mare capacitate de coordonare senzomotorie: nivel înalt al parametrilor atenţiei. nucleul parame'dian. caracter.). indică intensitatea trăirilor psihice Iposibil — opusă celei nervoase) şi. în psihologic ai înţelesuri deosebite după conţinuturile cu care este indestructibil legată. a riguroasei interdependenţe a părţilor este apreciată ca f. deci ating plafonul lor funcţional. F. nucleul ventral al tegumentului. motivaţia pentru succes.' baza conexiunilor. stare specială. îu genere. a raţiunii. desfăşurarea rapidă a diverselor procese ca: reactivitate crescută. realizează din punct de vedere structural şi funcţional o largă convergenţă a excitaţiilor diferitelor modalităţi senzoriale. nucleul pontin oral. de înţelegere a situaţiilor şi adaptare 'a deciziilor.r. formaţiunile inconştiente corespunzătoare. modul de prezent. capacitatea brută de lucru a sistemului nervos. este socotită bună cînd prezintă regularitate. este o calitate pozitivă. întrucît plafonul.. ARN ele. Astfel prin î. dorinţele sînt înlocuite. continuitate şi simplitate. figură. De cantitatea stocată depinde energia. observările se fac prin procedeul de cronometrare con281 . nucleul tegmental pontin. rezultat al unui antrenament sistematic. Contemporan." stocată sau stocahilâ în neuroni (Pavlov). în formaţiunea reacţiona . este o variabilă diferenţială şi Pavlov a adoptat-o ca principală însuşire în stabilirea tipurilor de activitate nervoasă superioară. percepere rapidă.• coerenţei. acele formaţiuni care înlocuiesc. eficienţa activităţii psihice în baza susţinerii afectivenergetice corespunzătoare. FORMĂ. în vorbe de spirit.aspectelor de întindere a nucleilur. Dacă din punct de vedere biologic. nu punte fi tratată univoc ea un indice de valoare a personalităţii.itanţă fioiiţio- mul nervos este mai slab cu atît sensibilitatea este mai mare. capacitatea. F. inhibare intervine la diverşi subiecţi. _ ' FORŢA NERVOASĂ. se dispune gradual într-un registru foarte mare. intensitatea inducţiei negative.. „FORMAŢIUNE SUBSTITUTIVĂ (germ.s. vite/â mare în activitatea de orientări. Se 280 presupune a consta şi varia după cemtilatea de nalâ. nucleul reticular ventral.

asupra oricărui alt obiect (R. denumire veche şi abandonată a psihologiei. duratei de execuţie a anumitor operaţii sau elemente ale acestora. In sens clinic. care. categorie statistică indicînd repetarea unui fenomen la intervale regulate sau variabile. Spre deosebire de teamă care se referă la un obiect şi anticipă primejdia. a unui utilaj sau obiect al muncii şi. Zona cea mai sensibilă a retinei. Adler. întreţinută piintr-o nesecaţii şi debordantă cnrigic.F li<M •ţradukti de iolo:-iie . cu un conţinut C'juspunzătur complexelor de inferioriiate descrise de . F.!. FRECVENŢĂ. stări de delir. a fricii de sarcină sau. FOVEA. acestea se instalează ca o speţă de complexe.\. Aceasta pentru că în creier sînt fixate nu numai anumite premise. ajungînd uneori pînă la adevărate. Se bazează pe ideea unui localizaţionism îngust şi rigid. a deprivării subiectului de ceva ce îi aparţinea anterior. Studiile asupra structurii şi masei creierului unor oameni de geniu nu au dus la rezultate concludente. în acest caz. putînd fi un simptom nevrotic. este incapacitatea femeii de a atinge orgasmul. sau. S e aj>licit a U t petit ni :ina- FRENEZIE. 3) reacţiile comportamentale şi în genere efectele f. operaţia de armare în minerit sau montajul panourilor prefabricate în construcţii-montaj. — o împrejurare de viaţă ce generează insatisfacţii. FRICĂ. pot fi imediate sau amînatc şi de durată. para- lizează viaţa psihică. comportare inlciis colorat. după psihanalişti.. a refuzului condiţiei feminine. F. F. împiedică creaţia şi favorizează formarea unui'grup reactiv separat. şi procesele de compensaţie corelate cu tendinţa de escaladare a dificultăţilor şi dobîndirea de performanţe în acelaşi sau în alt domeniu. se citează agresivitatea care poate fi orientată asupra obiectului f. este un semnal de alarmă trăit cu intensitate. a fost extrapolată in cele mai diverse domenii. tiuiţii. a neînţelegerilor cu partenerul. fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalităţii în chip tranzitoriu sau relativ stabil. se face. după E. depresiunea şi reacţiile de abandon. în mod firesc. de ex. prin comutare. ca urmare a nereali zării unei dorinţe. f. Studiindu-se creierul unui om cunoscut prin ceea ce a fost remarcabil în cursul vieţii. FRENOLOGIE. atunci cînd. Definiţiile care s-au dat se centrează unilateral asupra unuia sau altuia dintre cele trei elemente ale procesului de I. se poate descoperi un anumit substrat anatomo-fiziologic particular. în ordinea materială sau în plan proiectiv şi afectiv. în cazul cînd executanţii efectuează o serie de lucrări ce se repetă la intervale neregulate (de ex. Ca şi fotografierea. cit şi pentru stabilirea.1 timpului de mutici. depresiune în centrul petei galbene (macula lutea) a retinei în care se găsesc numai elemente receptoare de tipul conurilor. 283 282 . care au clemente cu durate mari. Sillamy. FRUSTRAŢIE. Pavclcu. 2) starea psihică de f. Termenul a fost introdus de Freud ca denumire a stărilor de privaţiune pe care le resimte subiectul în condiţiile nercali zării libidoiirilor sale: apoi f. dar din studiul creierului unui necunoscut nu se poate afirma ceva despre eventualele lui capacităţi (Pines). slăbiciunea sau absenţa dorinţelor sexuale (libido) şi totodată incapacitatea de a resimţi. asupra muncii unui executant individual. dar frecvent are o etiologic de ordin psihic. de regulă. I )tenor. reacţie emoţională de tipul afectului care survine cînd subiectul ajunge într-o situaţie primejdioasă fără a fi pregătit pentru aceasta. prin natura procesului de producţie. aici trebuind să fie adăugate. După interpretarea dată de V. lucrarea (operaţia) nu se poate executa decît prin cooperarea mai multor executanţi ca.: 1) cauza sau situaţia frustrantă în care apar obstacole şi relaţii privative printr-o anumită corelare a condiţiilor interne cu cele externe. o consecinţă a refulării. FRIGIDITATE. această metodă se aplică la procesele de muncă. In fenomenele periodice. „subiectul se înşală în speranţele sale". implică un factor de surpriză. fenomenelor accentuate şi cronice de f.. dar şi capacităţile ca atare. constînd din trăiri conflictuale. posibilităţi. afectiv. inclusiv cele psihosociale şi interpretată ca un fenomen central al vieţii şi relaţiilor afective. asupra unui executant colectiv (pînă la 3 lucrători). fiind cel mai des întîlnită în cadrul isteriei. regresiunea la modalităţi inferioare de comportament (primitivizarea). indică numărul perioadelor pe unitatea de timp. F. în sens larg. f. numai în cazuri excepţionale. va cuprinde executarea întregii operaţii. Dintre reacţiile proprii f. după expresia lui N.. după noi. scăpind mai mult sau mai puţin de sub controlul raţiunii. f. Hilgard. ca o variantă. f. plăcere în condiţiile actului sexual. a obstrucţionării satisfacerii unei trebuinţe. suferinţe cauzate de privaţiune. a cărei creştere peste un anumit nivel duce la spaimă. anxietate etc. Poate rezulta din defecţiuni anatomofiziologice. denumire a curentului de caracterologie lansat de Gali la începutul secolului trecut prin postularea unei relaţii de corespondenţă dintre proeminenta circumvoluţiilor cerebrale şi gradul de dezvoltare a funcţiilor psiliice respective — „vizibilă" prin reliefurile craniene corespunzătoare. In aceste cazuri se poate remite prin psihoterapie. intervine şi atunci cînd.. Sears constată că violenţa conduitelor agresive se măreşte în dependenţă de intensitatea motivaţiei frustrate). după opinia noastră. studierea activităţii muncitorilor la maşini-uneltc în producţia de serie mică sau de unicate a lucrărilor în activitatea de construcţii-montaj).

frustrată atribuie conduitei persoanei frustrante acel sens specific fenomenului de f. că este caracteristic f. La adulţi f. Rudiea (H)77). implicit.să facem o distincţie între f. nici complexele de superioritate ce se opun compensator celor de inferioritate. FUGĂ DE IDEI.'-it asprei. ansamblu de impulsuri. este necesar . prin urmare. psihoză. F. Sub aei.. de unde şi un profil al frustratului. din localitate. nu orice conflict semnifică o situaţie de frustrare. FUNCŢIA HEDONICĂ. profesională. nu se leagă do trebuinţe bazale. fiind gata să descarce chiar şi în mod neadecvat starea sa de tensiune. Depăşind un anumit nivel de toleranţă f. Este limitată. nu întotdeauna ea c u c rezult . incoerent şi cu frecvente comutări ale sensurilor. •• trant'. în acest sens. de realizare profesională. agresivitatea. Dumbo. în acest ultim caz. f. ci de trebuinţe d>' performanţă. T. maladie somatică) în scopul degajării de un conflict psihic. o caută ca pe un refugiu. f. 1." S. iinplicînd cu necesitate actul evaluării şi interpretării prin care persoana. subiectul frustrat neputînd-o lega de o cauză adecvată reală.ic s. mai tîrziu. procesele de evaluare. ci în dozarea lor în funcţie de rezistenţa subiectului. din cadrul ". fiind corelate de infantilism. rămînc îngustă. Subiectul „beneficiază" de maladia lui şi de aceea o cultivă ipohondrie. în acest cadru participarea mai ales în stadiile iniţial şi final al' conştiinţei la f. f. agresivităţii. nu constă în suprimarea frustraţiilor. este conştiinţa unei stări de privaţiune. es'. o persoană exterioară de î. i-. se naşte mimai în cadrul unui raport social. aşadar. Rosenzweig clasifică tipurile sau modurile personale de reacţie la f. tendinţe şi reacţii 285 . sub acest raport. hipersensibilităţii etc. accelerarea proceselor intelectuale în condiţii de supraexcitare. notează X. comunicaţional. iar efectele acestora se manifestă prin declanşarea mecanismelor de apărare a euhii cum sînt refularea. sînt o consecinţă a madaptării. sînt studiile asupra copiilor frustraţi materia!. derivarea. reacţii la dificultăţi. l'onomenul propriu-zis de f. . apare in cidi ui unui rapoi ( social diiri ! .iu patologie. este nedeterminată.. este evidentă. dependenţei. f) cdr. izolării. acuzînd un obiect. de lipsiie de un drept. putînd fi: acuzarea altuia. astfel. identificarea ş. ce determină structurări de personalitate.al iiei. Rezultă totuşi că efectele îndepărtate ale f. sînt manifestări ale instabilităţii emoţionale sau ale unor malformaţii caracteriale.i au originea în mediul intern al subiectului fiind determinate ' de propriile inferiorităţi sau incompetente. Formele de manifestare ale extrapunitivului diferă în funcţie de particularităţile subiectului. 3) Tipul impunitiv nu acuză pe alţii şi nici pe sine cînd este frustrat. proiecţia. Zeigarnik. Dar chiar şi această definiţie a. în genere însă f. implică complacerea în suferinţă şi acceptarea statutului de bolnav ca fiind cel mai convenabil pentru subiect.a. epilepsie. ce se exprimă în stări şi comportamente locale şi î.._\M omitem.ewin. in lumea umana. poale ajunge M la aiitofrusi rare. i. păgubirii de un drept. mai mulle ori f. omul aflat în starea de tensiune caută o pricină. unei nevoi de descărcare. ţin nemijlocit de patologie. alteori fiind găsită în propriile incompetente. Ku. eva apat olor. de identificare socială.Xu orice blocare. rearţii la opoziţie faţă de ambianţa familială. apare ea o tendinţă de nereţiuut şi este frecvent repetată. prezintă „sechele" de tipul egotismului.ial sui profesional in care . sau. FUGĂ. obiective cu cei din jur.'u. şcolară.ste integral. ea nu epuizează toate condiţiile! în care poaii apărea f. cronic decompensat şi cu tendinţe mai mult sau mai puţin eficiente de supracompensare. alteori. „Educaţia.iică (H)74) subliniază faptul că de existenţa unei f.e insolită. in strînsă legătură cu limbajul. iraţională. 2) Tipul intrapunitiv se acuză pe sine însuşi de insatisfacţiile suferite făcîndu-şi reproşuri care ajung pînă la autopedepsire. de aici şi sentimentul tic nemulţumire şi chiar de revoltă pe care-1 trăieşte persoana frustrată. Psihanaliza tratează f. numai prin blocare. interpretare şi retenţie prin care se va acorda situaţiilor de blocare şi contrariere un sens precis: cel de privare. Simptom al psihozei mamaco-depresive. la numeroase ocazii de conflicte reale. afectiv (carenţă afectivă) şi care. trăită. în b. de păgubiro.. care va da naştere unei tensiuni emoţionale. expresie metaforică utilizată în psihiatrie şi psihanaliză cu înţeles de abandonare în maladie (nevroză. F." După opinia noastră. Sillamy.a. duce la consecinţe patologice.: reaua intenţie acţiunea in sensul privării. îndeosebi ca formă a conflictelor inconştiente. o accentuează prin conversiune. succesiunea rapidă. de un bun individual. dînd naştere. prin nivelul şi sensul pretenţiilor şi riiviî-e'rtor sale. Multe din stările de. propriu zise nu putem vorbi decît în lumea umană undo întîlnim. sindrom de evaziune de la domiciliu. arată T. insuficientă definirea f. revendicarea etc. Nn intotdeauna î. după 15.: 1) Tipul cxtrapitnitin reacţionează la f. Ceea ce considerăm. automatică a gîndurilor care rămîn neîncheiate şi se leagă prin asociaţii superficiale exprimînduse într-un limbaj grăbit. FUGĂ ÎN BOALĂ. K. Elocvente. crize de amnezie ş.' stare explicată uneori prin reaua intenţie a altcuiva. şi. efecte activatoare. în condiţiile prezenţei unui conflict motivaţional uman.itul unui proces reflexiv de atribuire a miei intenţii răiu-oitoare fluentului fi n. prin ohs/cirn/. tul f. este un fapt inevitabil şi firesc ce are. sînt din cele mai variate şi aceasta în dependenţă de organizarea personalităţii care. La copii şi adolescenţi. substituţia. lip-ata de scop.

Piaget demonstrează că geneza proceselor psihice se produce prm interiorizarea şi exteriorizarea acţiunilor prin asimilare şi acomodare. se realizează modificarea mesajului genetic.-tind la ba. mai ale-. r. GENIU. superioare. Aceasta este însă numai o latură a fenomenului. G. care corespund maselor musculare şi sistemului arteriovenos. purtător al unor caractere ereditare sau genotipice.VLĂ). în sens biologic. Maslow. psihologic. spinali (rahidicni).ce conţin lesă I urile neuronilor periferici ai traiect <-lur senzitive. După A.:a. în cazul unor leziuni.DICŢIONARELE ALBATROS în secvenţa codurilor. constînd din investigarea psihicului in dezvoltarea sa. GEMELOLOGIE. g. formaţiune multicelulară la nivelul căreia se reali/ează conexiunile hinaptice nervoase. ceea ce permite declanşarea reacţiei şi la alţi stimuli dccît cei condiţionali. întrucît defineşte nu numai ceea ce este ereditar. activitate. ce susţine neuronii n-ceptori ai căii auditive. privind schemele perceptive şi mai avansate cele ale imaginilor mintale şi în continuare o pluralitate de nivele în ordinea intelectuală. Depăşeşte însă abstractizarea prin revenirea la real în care identifică însuşirile definitorii pentru o clasă de obiecte sau relaţii. creativitatea excepţională. de. creativitate emergentă ce deschide noi drumuri în cultură. iui Corii. După aprecieri clasice. Se realizează în unitate cu abstractizarea mijlocind-o pe aceasta şi sprijinindu-se pe rezultatele ei pozitive. Diferitele combinaţii genetice joaca 289 G GAMMAENCEFALOGRAFIE (SC1N TI GRAFIE C ERE I i K . naşterea. operaţie a "•îndirii constînd diji: a) reunirea neaditivă. GEN OM. aceste substanţe manifestă o preferinţă de stocare în regiunile lezionale active ale creierului. analogie şi conceptualizare. ce supouă nervul sensibilităţii cefalice. dimpreună cu axonii celulelor lui Corti ete. constă din inducţie. se masează în plexuri g-mglionare printre fibre nervoase şi musculare. g. s. GENĂ. sistem de elemente (gene) interdependente. educaţie. această proprietăţi' . care. g. în mod normal exsstă zone de concentrai ie electivă a substanţei radioactive. nu este hotărît numai de sistemul de aptitudini şi de vocaţia creativă. în termenii lui A. implicînd... Pavlov utilizează termenul pentru a califica fazele primare de iradiere a proceselor nervoase. g. în ordinea psihică. Lalande g. reglind sinteza cîte unui anumit tip. Prin schimbări 288 . în psihologie are un sens mai larg (privind formarea. învăţare. b) extensiunea mintală a respectivelor condensate informaţionale asupra întregii clase sau categorii de obiecte si fenomene considerate. Printr-un proces de replicare cnzimatică semiconserv. l'ncori g. Kostiuk vorbeşte despre generalizări ale generalizărilor.V/V. sinteza însuşirii* >r relevate ca fiind comune mai multor obiecte sau situaţii.i nivelul nucleului acidului de/oxii ibonucleic. ştiinţa despre gemeni. formarea conduitelor. sistemului S/. GENETIC. dar mai ales ceea ce este dobîndit. constituită din cod"ui cu o secvenţă specifică. ci şi de cerinţele obiective ale societăţii şi culturii.u tode de studiere a gemenilor in vederea unor concluzii interesind eredobiologia. proteină.I. Există mai multe nivele de g. eredităţii. GANGLION NERVOS. Genetismul pune în psihologie accentul pe dobîndirea. Metoda g. leziunea devenind sursă de radiaţii gnmmn. ansamblul genelor. izotopii concontrîndu-se de 20—30 de ori în leziunile cerebrale datorită creşterii permeabilităţii barierei hematoencefalice. unitate funcţională de• I. lui Casser. de peste 140. ceea ce ţine de gene şi de procesul de dezvoltare determinat de acestea. este polivalent. tehnică. de o parte şi de alta a coloanei wrlebrale. se amplasează la nivele de Q. fiind considerată cea mai bună şi fecundă cale de analiză a funcţiilor şi proceselor complexe. G. tehnică ce se bazează pe înscrierea impulsurilor radioactive ale regiunilor lozionalo ale creierului. ge19 — Dicţionar de psihologie G neza). cuprinzînd. presupune interiorizarea de acţiuni şi detaşarea unor invarianţi prin grupuri operaţionale reversibile. rezultă două e p i i identice. se realizează prin injectarea de izotopi radioactivi (seruni albiitnina I 1 3 1 — RISA. ocupă în psihologia contemporană un loc privilegiat.'tH'ă dintr-o g. Engels arăta că Renaşterea a avut nevoie de titani şi a produs titani. echivalente unei mutaţii. GENERALIZARE. Conform psihologiei anglosaxone g. Xenhydrin — H g 2 0 3 sau P-'lrethnctatul de Na — Te"). istorie. Exista g. persoană cu o dotaţie excepţională şi însuşi ansamblul de calităţi ce duc la realizări de însemnătate istorică.JJ/. deosebit. determinat de mediu.

.e. întemeierea !•. recurge la conceptul de „entelehie". l n t l ' . a simţi. patogenic cu acromegalia (exces de hormon de creştere).' e . e i l e u t i l i z a t ă ca. Legile gesi-lti-t. referită ia un domeniu. echivahdiil cu raţionalitatea.iile percepţiei sint ccin!irmai. GIMNASTICĂ. GESTAŢIE. d) organizarea stimulilor în ansamblul percepţiilor nu se face prin hazard. senile etc. l'rincipala deficientă a ace^tm oirn-i GEST. G. Rclu'md pe Aristotel. de ceea ce îşi are în sine scopul este deci activ ei o formă a formelor".jgeraiil. sistem de exerciţii fizice. realizează r-notipul (v. ramură. G. suedeză îşi propune asigurarea unei dezvoltări armonice. dezvoltată de C I . b) întregul este 'perceput înaintea părţilor. orientare relativ nouă în cadrul _<. în tratarea lui „cogito "pe metodă. latura de intervenţie a gerontologiei. părţilor în activitatea psihică.de. şi perceptiv. a psihologiei vizînd cunoaşterea modificărilor (> .) şi de profilaxia şi tratamentul lor adecvat.n surdomuţii cu emisfera stingă lezată se constată afazie gestualu.- «îÎNDIRt:. Este înrudită etiologic. a p l i c i te s i î n i g n o r a r e a s a u r i i b a p i c i i c . medicală. esi • . nu sînt decît diverse m > •duri de a gîndi. incubaţiei.-'. \Y. Gestaliul rezultă din organizarea cîmpului. accentuări şi îmbogăţiri ale materialului. proces psihic. sporind c a p a c i t a t e a de efort voluntar.: la operaţiile intelectuale — s<delimitează g. Wcrtheimer sint: a) percepţia este structurată încă de la început. curent psihologie. care. Sub. fundat de M. Kohler. C f C U M V O L l Ţ f E 19* . fi. vizând profilaxia modificărilor (ic involuţie şi recuperarea indivizilor afectaţi di: fenomene majore de îmbătrîniri! a organismului. fiind ascendentă iar nu descendentă. m e l u d o a dus la o sene de aurniaţn discul"gie de cunoaştere a legilor genetabile. G.":rii si ' activităţii. dincolo de activitatea organelor de simţ. orice alt proces psihic este reductibil la g.). Wcrthcimer. î n t r e acestea se declara relaţii de izomorfism.G G im rol mai important decît mutaţiile. dar aceasta mi înseamnă că orice fapt de conştiinţă. c) nu sînt distincţii între percepţii şi senzaţii. ce intervin datorită unor influenţe indirecte şi activităţi psihice inconştiente.u n s e n s ni. GENOTIP.. şi interpretarea proceselor induse prin prisma destruetnrării iu1eieclu. după perioadele creaţiei propuse de H \V alias.iliiee. tiiji. Parhon şi Ana Aslan). . la ceea ce este general şi esenţial. structura sau forma.• <\< GIRUS v. EngcU a r a t ă că g. <le probleme rcpre<::n'ă o invers cel ai în care psihicul copi- flagrantă a fenomenului invăţ.a. eonsidcvmd că i •. care se ocupă de tulburările mentale (H'j survenite la vîrsta senescenţei (demenţele pp'seiiile. punind nci'entul.1'perare ev. in care subieeiul nu este concentrat conştient .ihici: concomitente imbătrinii ii lului (genetică) studiază aceste legi prin prisma structurării p. constă. ramură a psihiatriei. Postulatele teoriei percepţiei formulate de M. Corespunde. GERIATRIE.. dar avind un rol şi <> î n s e m n ă t a t e centrală. actede la s t r u c t u r i infern. GIGANTISM (G! GANTOSOMIE).ne referi'. -. care susiine cu argumente experimentale primordialitatea întregului asupra. în acelaşi rale ale procesualităţii psihici? spirit. ca idee şi prin m--dul de operare prin care noţiun. contribuie şi ia echilibrul psihic. Descartes a pus accentul.torie.. fiind subordonaţi. restructurare a cîmpului. GERONTOPSIHIATRIE. selecţionate şi efectuate periodic în vederea dezvoltării optime şi a întreţinerii funcţionale a organismului. unor legi de echilibrare în cuprinsul marelui fond genetic al populaţiilor. simbolizare. Ansamblul structura! de g. Descartes t r a t a extensi\g. dar beneficiază de restructurări. creştere excepţională a c . igienică. ramură a ştiinţelor medicale urmărind cunoaşterea caracteristicilor organismului bătrîn şi a patologiei sale sueeifice.supra operei sale fiind reţinut de alte activităţi.: fundamentală. artistică şi sportivă. se psihice.--: ca fapt de cunoaştere se forme ză şi funcţionează.. prin interacţiune cu mediul. combinaţii. relativ nouă. în sensul formalii lui }"• ba. I. sec u n d a i . dintr-o perspectiva inb'rdisciplinară. întrucî. işi propune. cunoaşte o variantă nat i\ ist •• şi alta genetistă. GERONTOLOGIE. în această viziune g. defineşte o gestică. n i n ' j l o g i c o . GERONTOPSIHOLOGIE. pe un mod de organizare superior. socială. G. GESTALTISM.' >Ipsihismului uman. in i-x. K.) şi imaginaţiei creative.. Se disting g. ansamblul „mformaţnloi" ereditare cari-. noţiuni". a înţelege. ocupînd o durată inai mare de timp. definitul ie peni ni cm.. Prin noţiune luată ca unitate informaţională. a imagina. Sînt ii ci fcluii d • timpuri: fizic. G. porneşte do la conceptul de cîmp şi pune în centrul procesualităţii psihice principiul organizării prin cari' se realizează Gestaltul.rpului şi îndeosebi a membrelor în urma unor perturbaţii hipert'uncţionale ale hipofizei (de obicei — adenom eozinofil). pe factorii sociali de natură să influenţeze într-un sens sau altul procesul de îmbătrînire. înfr-un mod varca. selectiv Condensată. liste adevărat că nici un fapt de conştiinţă nu e posibil fără g.:pret icre.'.ii r r s unităţii dintre anali/ă şi sinic-:. Koffka. intervenţie activă: fapt do conduită eu o anumilş semnificaţie. se identifică cu conştiinţa de sine: Cogito ergo suni. hazlndn-se pe cunoşi iniele elaborate sircial-i. g . ierarhi1. la reiaţii necesare. medicina băliîneţii (la noi în ţarii. mişcare voluntară sau involuntară cu funcţii de expresie.. pe care o considera cugetare şi o identifica cu orice act mental: „a voi.-:d celor primaii'. cerebral. pentru a trata g. perioadă secundară în realizarea gnulii. toate aparţinind spiritului". de alte proc.

G. Abstracţiunea este un exemplu in acest sens. utilitară.ii < şi prin structura sa logică. E.'atît formal-normativ. Este adevărat că orice noţiune are un conţinut general-esenţial. provoacă noi interacţiuni obiective. ci o realizare cu alte mijloace şi în condiţii specifice. deci derivate din aceasta. fără. Galperin). dar nu se oferă direct pcicepţiei. în orice ea/. utile prin efectele lor. geneza actelor intelectuale este înţeleasă fie ca rezultînd din interiorizarea şi generalizarea actelor ntotorii îndeplinite sau observate (P. Considerată însă frontal. raportul necesităţii a legdor *pi-i i fice activităţii de cunoaştere \ci'ste caracteristici sînt fundamentale şi definitorii pentru g. K. <•-••sul de abstract izare-generali/. Helvetius) ce considera g. Koffka) susţin că specifică pentru g. pentru că întotdeauna g. secunda — integrare sintetică a datelor abstrase într-un model ierarhic şi raportarea la o serie. şi explicarea lor. generalizată a ceea ce este palpabil. fie şi în formă schematică. ordonare. cit şi sui. reprodus senzorial. Analiza şi sinteza de tip intelectual. reconjugări. „în acţiune". dar indicate prin constanţa efectelor. Dewey. J. coordonări. cum arăta Lenin. Aici. 293 . rezultat 'din abstractizarea efectuai a de omenire şi recuperată de individ. esenţialului. este o fiinţă activă. Prin condiţiile existenţei şi devenirii sale omul. Aceste polarizări obţinute prin absolutizarea fiecăruia din cele două nivele ale cunoaşterii. iar nu „in stătu constituenţii" pentru că atît la nivelul societăţii cît şi al individului g. angajată vital în procesul colectiv al transformării practke a mediului. James considera că a gîndi înseamnă înainte de toate „a face". nu este reproducerea. fie ca rezultînd din perfecţionarea activităţii psihice sub influenţa actelor practice şi sociale şi în urma însuşirii limbii şi culturii (H. se bazează pe empiric. bazai. Locke. în genere şi în speţă. ca funcţie caiudî]. se produce 292 tot mai mult o convergenţă. intervin întrucît: a) activitatea psihică este considerată exclusiv individual nu şi social. janet. Importante. transformă conţinutul dat empiric. întrucît. ci este cunoaşterea reconstitutivă. există perpetuu „in stătu nascendi". porneşte de la el dar. Husserl) ce ajungea să susţină că imaginile sînt proiectări ale raţiunii. totodată. semnificative devin nu elementele variabile. îl restructurează şi îl depăşeşte. construcţie pe plan mental. W. Ele se intermodclează şi îşi trag puterea una din şi una prin alta. a ceea. prin raportare la alte noţiuni. b) procesele senzoriale sau raţionale sînt concepute ca avînd loc în subiect. în ambele interpretări. în istorii filosofici.' S. despre faptul că noţiunea nu poate fi gînditâ decit prin judecată. luai. nu-şi încetează niciodată dezvoltarea. combinare. Acţiunea efectivă este interacţiunea mediată instrumental cu mediul care. intervine intelectul organizat logic. raţională doar un derivat al simţurilor şi raţionalismul (Kant. se aşazâ pe canavaua acţiunii practice care operează material disjuncţii. materială şi acţiunea sau operaţia mintală sînt convergente. clasă. Ac'h. modelîndu-se acţionai. g. domeniu al realului. Liublinskaia recunosc jşi existenţa unei g.iiă deeît prin pr. Abstractizarea şi generalizarea. ce există. Husserl reprezentanţii şcolii de la "Wurtzburg (X. răspunsurile la aceste întrebări presupun afirmarea unităţii dintre gnoseologie şi ontologia umană. dar percepţia ca atare poale cMsla şi exista la animale. luată în accepţiunea psihologiei care. fiecare din concepte este legat cu toate celelalte. Odată cu interpunerea g. presupunînd: prima — înlăturare. presupunînd segregarea de clemente sau relaţii şi reunirea lor în aceleaşi condiţii sau în alt mod. respingere a ceea ce se dovedeşte prin variabilitate nesemnificativă a fi particular şi retenţia a ce este prin invariantă general şi prin semnificaţie esenţial. Leontiev. mijlocită a impalpabilului. Tot aşa de adevărată este teza lui Goblot. la baza actului intelectual. cît şi a generalului. A. Se referea la selecţie. Marbe. deci interpretaţi rj. Janet. H. s-au detaşat senzualismul (J. YVallon.G gicH. ce apare ca invariantă. reconstituit logic. G. fiind o ştiinţă particulară. Actul fizic se fundamentează pe un model cultural elaborat şi transformat social-istoric şi de aceea nu este doar o aplicare: a ceea ce se G gîndeşte pentru că posedă implicaţii ale g. modelată după cea practică şi extrăgîndu-şi anumite procedee şi conţinuturi din aceasta se depăşeşte alternativa falsă senzualismraţionalism. a fi gîndită şi deci conştientizată. mentalii! fiind nu un simplu duplicat al fizicului. dincolo de senzorial. şi necesitatea obiectivă. rsu a putut fi enractcri/. Kubinstein). Piaget. Actul mental nu rezultă doar din transpoziţia tale quaLde la fizic la subiectiv. pornindu-se de la ])eseartes. ca o activitate mentală. Wallon. Actul fizic rămîne însă. Pornind de la E. Informaţia despre invariante devine reglatorie. c) nu se ţine seama do unitatea dintre cunoaştere şi practică. îşi propune analiza fenomenelor concrete de g. dar nu ca aparţinîndu-i lui. P. elemente şi relaţii evidente sau' ascunse. „Do ce" se întîmplă însă aşa şi „cum" este determinat procesul de g.L. L. nu este un proces exclusiv conştient. A. P. K. sînt de asemenea premise şi rezultante ale mulţi valenţei activităţi şi experienţe practice. d) nu se ţine seama de ontologia (existenţa reală) atît a particularului. între necesitatea subiectivă.? în sens global. ca fiinţă socială. superioară percepţiei. în orice caz acţiunea fizică. care este primar. senzorial şi logic. ci un produs al cunoaşterii şi acţiunii ce se constituie la fiinţa cu potenţial uman numai şi numai in condiţiile activităţii sociale.th. D. ci invariantele. nu este un dat. însăşi g. Vîgotski. Percepţia gîndită. Hume.inal devine act de corrtimtj. în psihologia secolului al XX-lea. J. nongenetie si anistoric.

în acelaşi timp. au acestea? Definirea g. pentru că specificul g. 1 n. tendinţa g.i de la senzorial la logic reprezintă un salt şi are un caracter dialectic (Lenin). este procesul ps: • iiosocip. se prezintă ca un hipercomplex agregat de prelucrare a informaţiei prin categorializare şi esenţializare. 'GOIU). Sînt deci semnale de gtad secundar intrucit le intr-ica/j. care se realizează la nivelul zonelor asociative terţ ivire si operează în sensul comprimării codurilor-imagine. depăşind condiţiile de ide ci nune. ridieîndu-se la nivelul universalelor. sistemul relaţii'"! C'!t-\U"i'!tilc şi -necesare. posibil.'-ar — dincolo da diversitate. fio şi tranzitoriu.'iiii. r>c baza experienţei sensibile şi prin intermediul acţiunilor din care îşi trag originea operai. Pe această traiectorie se produce o „schematizare progresivă" în ordinea echilibrărilor asimilării cu acomodarea.w generic. 1 rebuie să se refere la ceva ce este obiectiv general. . simbolizări.i fenoincnalul. înăuntrul sistemului doi de semnalizare se pot însă. relaţii determinative.!. iar dacă „reflectă" si în măsura în care o face g. în punctele nodale.:tnotoy — de acţiune.'. Nu se pot separa cunoştinţele de instrumentele operatorii şi verbale. cu direcţiile sale ascendente.-. în aceasta constă autoorganizarea codului integrativ şi si. ca reprezentînd „reflectarea generalizată a obiectelor şi fenomenelor realităţii" este incompletă. Pornind de la obiecte şi acţiuni.itătii. unitatea obiectului în forma „concretului logic" (Marx). si înlocuiesc pe cele diiecle. lipsite de orice „ingredient" miuitiv. fiecare puni i nodal al sistemului constituie un integrator ce cuprinde pe toţi Cei Mibordona \\ şi este cuprins in cei supraordonaţi. mat bine spus.G l>. Vîgotski vorbea despre „piramida noţiunilor" la care se delimitează mai multe niveluri. cb/e piop>rm care in \n ianfii obiectuali şi relaţionali sînt scgycgali. coariiculat . semiotică şi limbajul. de ordinul I I I . de a opera abstract . respectiv inductive. Pentru ca noţiunile să se formeze şi să fie corelate variabil în gînduri este necesar ca ele să dispună de un suport operaţional. Aceste trei moduri de operare sînt interdependente şi interconectat-. intelectuala im poale fi izolată de conţinutul e> obiectiv. permeabil la noi informaţii. actur'i zali. şcoala de la WiirUbiirg arc meritul (le a relev.] 1 1 Miii nu este contingent ci iiwa . Sub raport cibernetic. de intercorelaţii din care. ei decine instrument mijlocii"*' pentru dobindirea de alte cMii>?tl. constind din marele sistem de concepte intercorelate. constituind procesul g. pe care o cultivă J. Xumai prin abstracţiune şi în numele generalului si esenţialului se poate con• razico şi subsuma particularul -. esenţialul este o modalitate necesară proprie iVn miencl'-r. cu ceva existent de laţii. se caracterizează ca fiind maximal descins. în acest sens este semnificativă concepi ia operaţională asupra g. Aceasta este. coerent. !a realitate. deci „piramidal". Trecere.ţe. cum spunea Marx. I >upă l'avlov semnificat ia reflexelor verbale 1 ă în „soniudiMteu seinihj/eW.ii. De aceea termenul. be şi r aproximativ.ncolo de exagerarea şi izolarea mmni-niului abstract al cunoasl<iii. copilul cucereşte prin reconstrucţii şi construcţie realul. Dispunînd de un cod specific şi superior. după opi • in. Mibsiunabil la o clasă •':• ob'ecto şi lenomene (relaţii de c • • • m u n i l a t e sau generalitate) sau ! . pnmare.'. Aceasta este însă numai una din caracterizările gîndului. sistemul intelectual sau g. sistemul g.V:bolizant pe care se întemeiază g. generalul există in forma particularului. Ie eunoast• mijlocit. altminteri. cu uşurinţă. cele două dimensiuni ale adaptării. Ceea c în diversitate. 3) functiim-a.H! .. concretului senzori:1.1 noastră. mai bine zis. Ia rind. emerg înţelesuri. conectare între două sau mai multe segmente informaţionale. aînlocuirii printr-un semnşi al raportării discursive la situaţia existentă pentru subiect (M. Mai mult deeil. prin acumularea şi coordonarea abstracţiunilor se poate reface.i produsul courdoiui '•"> . dinamica internă a acestui sistem integrat ierarhic. 2) nivelul operaţiilor concrete.. Piaget. obţiniile prin intermediul altora. corelaţi între ei şi refer:!. dar nu generalizează arbiirar făia ca acţiunile sa fie C >< labile.ule. Sub raport psiliofiziologic. constitui' in o p r o b a b î l i t a i e mereu creseiiidă c o n ţ i n u t u l g.• ce. după cum demonstra Yigots'. dai â realitatea este u n i t a r ă în infinita ei diversitate. G. predonu295 C<:. construcţii. prin variate ini'deif:ri. propw reii'. rezultat din interiorizarea acţiunilor şi gruparea în sisteme reversibile. Informaţiile conceptuale derivate sînt rodul unui anumit mod de operare şi nici nu există subiectiv. g. Tocmai de aceea. . însăşi arc o structură unitară. Orice ghid este informare asupra informaţiei. şi cafiind dotat cu autoorganizâre' şi autoregla]. prin care se efectuează cunoaşterea. Generalitatea nu este doar rodul construcţiei g.l de reconstituire a ceea <v este unitar.. Activitate. descendente şi transversale. efectivă asupra realului. L. Sînt trei nivele de trecere de la acţiune la operaţie: 1) sen~ori. Altfel spus. este „"/'<rărea azupra operafiilor". ele fiind reciproc-complimentare şi iniervenind concomitent. cea privind conţinutul. nu poartă asupra obiectelor şi fenomenelor particulare. aşa cum susţinea pozitivismul logic. din diversitate.iile. sau. fiecare nouă cunjştinţa. Persista însă întrebarea: la ce se referă generalul şi esenţialul. în realitate. g. prin care se opune. G. deductive şi analogice. co conţinut obiectiv. Pentru ca informaţiile să fie in'e grate şi unificate sistemic este n--cesar ca şi operaţiile să fie grupate şi structurate sistemic.i. jirin postularea unor iilei pure. semnificaţii sau noţiuni.iit. expriminO necesitatea obiectivă. decela mai multe nivele şi deci integrarea şi semnalizarea prezintă o pluralitate de gi. construind modele prin care subiectul se orientează şi se conduce în viaţă şi activitate.

. do regulă. Selz între g. nivelul ştiinţific. se angajează simultan în două direcţii: de interiorizare reflexivă şi de exteriorizare experimentală. realul fiind depăşit prin posibil. în literatură se menţionează similar „abstractizarea abstractizărilor" şi „generalizarea generalizărilor" (Ci. purtînd asupra claselor de obiecte sau relaţii. iar inversa celei reciproce fiind totodată corelativa (sau dubla) primei operaţii". Janet. Inteligenţa este „organizare constînd într-o construcţie de structuri operatorii ce porneşte de la coordonarea generală a acţiunilor". Considerînd că operaţiile intelectuale influenţează asupra obiectelor. Odată cu constituirea grupului dublei reversibilităţi. îşi implică propriile legi ce ţin de subiectivitate. Piaget vorb e ş t e d e s p r e o „abstracţiune re- G flectantă care depăşeşte şi inte^rea:ă cor. Thorndike nu este acela de g. formulate ca propoziţiuni. a extragerii de noi idei din propria experienţă. G. prin sistematică şi esenţialitate.t< I! . spaţiului. mai tîrziu.G nant la Piaget ca şi la E<j. . de a se subordona realului şi totodată de a-1 depăşi. Operaţiile de asociere-disociere. x este fratele lui v după cam y este fratele Iui x). reflexivă nu numai o gamă largă de combinaţii posibile. ci o contopire operatorie într-un tot unic. in genere. îşi are în propriile sisteme germenii dezvoltării.. va face posibilă disocierea formei de conţinut şi operarea tranzitorie cu modelele formale. în timp ce percepţia urmăreşte însă iti nerarii ce sînt ireversibile. Wertheimer). în sensul că fiecare operaţie va fi de acum încolo în acelaşi timp inversa unei alte operaţii şi reciproca unei a treia.putîjid să se orientere ţpre să se examineze reflee a 'însăşi. ci de inteligenţă. care este e-enţialmente practica. g. reprezintă un nivel mai avansat al inteligenţei. Conceptele prezintă un nivel de structurare empiric şi altul superior.. incluziune.-:tfuc}iilt anterioare". Reversibilitatea operaţională tot mai accentuată duce în acelaşi timp la stabilitatea grupului ce se reechilibrează. „nu are loc pur şi simplu o juxtapunere a inversărilor şi reciprocităţilor. GuilIford. înaintea limbajului.'j de inversa (negativa) sa (ex. Reproductivul şi productivul se mijlocesc reciproc. g. spre infinit. în vederea echilibrărilor cognitive. intersecţie. R. Cunoaşterea este construcţie într-un grup operaţional de transformări.. Pe plan senzoriomotor se întîlneşte reversibilitatea ca posibilitate de a reface un drum. Relevăm ca dimensiune coordonativoperaţionalâ esenţială a sistemului de ansamblu — reversibilitatea. se construieşte în procesul cunoaşterii şi acţiunii şi la fiecare nou demers îmbogăţindu-se şi structurîndu-se deschide noi perspective pentru cunoaştere şi acţiune. G. Adevărurile relative la care g. Grupul operaţiilor formalr. parvine sînt condiţionate de indisociabilitatea dintre subiect şi obiect în cunoaştere. inversare permite discriminarea claselor şi coordonarea lor în clasificări. ceea ce face posibile şi transformări: directă. luată ca proces. iar J. Piaget cu autoreglajul. asociativitate (drumuri ocolite. prevede o producţie convergentă şi alta divergentă.B e:. Deprinderile intelectuale sînt indispensabile în g. o acţiune este executata in cele două sensuri air parcursului. fiecare operaţie 1 a re reciproca sa (A :. Kostiuk). Clapart'de. H. ci se combină între ele înseşi judecăţile. Wallon. Operaţiile concrete. Inferînd legi ale obiectivitătii. reciprocă. . ordine. Este „o interacţiune continuă a subiectului cu obiectele. 296 sînt coordonate logic si matematic. Concomitent. Piaget numeşte necesitatea logică (de ordin implicativ). operaţiile intelectuale ce mijlocesc noţiunea sînt. dispune de largi posibilităţi combinatorice la acest nivel. ce evoluează concomitent pe mai multe planuri. pentru că au devenit. corespondenţă. în modelul intelectului. acestora la real". Aceasta din urmă dezvoltată.-• A. alternativ se separă şi se reunesc. de_a reveni la punctul de plecare. inversă. abstracte. după P. G. reproductivă şi cea productivă şi creatoare trebuie înţeleasă în sensul tendinţelor g. circuitul interacţiunilor cognitive cu lumea dezvoltîndu-se „în spirală". denumite aşa întrucît operaţiile sînt aplicate altor operaţii. timpului şi cauzalităţii sau' necesităţii. diferite drumuri spre aceeaşi ţintă) şi tranzitivitate (aceleaşi operaţii generalizate se aplică şi la alte situaţii). int'ligenţa constă din coordonări ale operaţiilor reunite în ansambluri sau structuri. ci şi faptul că însăşi necesitatea este cumva subiectiv reprodusă în forma a ceea ce J. deplasare etc. deci o dublă mişcare de asimilare la structuri şi de acomodare a. Restrictiv. Coordonarea este identificată de J. Inteligenţa operaţională presupune compozabilitate. în adolescenţă. nu se mai operează doar cu noţiuni ce se reunesc în judecăţi. mijlocind reuşita prin structurări şi utldizări de relaţii şi apărind. Acomodările convergente cu depăşiri sînt mecanisme ale progresiei integrărilor şi. sînt mereu deschise spre hune şi mereu repliate asupra lor hişile. raţionamente ipotetico-deductive.B. Reverii bilitatea implică un invariant U< biectual sau relaţional) mijlociuconservarea conceptelor.. vom constata odată cu g. La acest nivel înalt de dezvoltare intelectuală ce se constituie în preadolescentă şi se afirmă. xiv şi să construiască. acomodîndu-se. o operaţie se lea. Cattell semnalase distincţia dintre inteligenţa cristalizată şi cea fluidă. ajung să se grupeze în „sisteme de ansamblu" ce. nu devine productivă decît prin restructurări (M. în forma ei senzoriomotorie. Se reia astfel opoziţia mai veche 297 . adu uare-scădere). Şi acesta este însă relativ. J. iar cea prin reciprocitate permite degajarea sistemelor de relaţii de tip logic.esentialmente reversibile". G. dar şi la o fecundă mobilitate constructivă. dar g. cea prii. Distincţia introdusă încă de O. în virtutea relativei autonomii la care ajunge.

ci intră în mecanismele intime ale g. Xu se poate gîndi fără un supoi i senzorial (imaginile persistă masiv în g. Uruncr). paratiroida. Ceea ce o tensionează şi obligă la construcţii sînt situaţiile de obstacol.emerge din trecut si se orientează spre viitor. im este numai un purtător al mesajelor. tiroida. L.. care este complexă.ţionale. procesele de g. suprarenalele şi glande sexuale. considerate sul) diverse unghiuri (v. e probează în raport cu mediul s în care subiectul trăieşte şi acţionează. g. în aceste situaţii problematice afît progresele cît şi eficienţa g. este reductibilă la învăţare. semnalînd şi mijlocind toate evenimentele. de adaptare prin depăşirea cognitivă a obstacolelor. mult diferenţiată şi rapidă. g. Ar fi însă o mare greşeală dacă am izola diferitele conduite intelectuale. cea a înţelegerii ca decodificare noţională. ca funcţie abstractă. sau alt'simboluri acceptate social. în psihologia contemporană. nu s-ar putea dispensa de procedurile rutiniere.. . Deci între cele două tipuri de operare se închide un circuit care însă rămîne deschis în raport cu realitatea.) după cum nu se poate fără adaptarea unui cod efici«-jii de comunicare. satisfăcător. Aceasta însă implică funcţia de decizie a g. dirijată. se desfăşoară ca o activitate multifazică şi multiplanică. dar ceea ce a fost euristic devine algoritmic. GLANDĂ PITUITARĂ v. deşi filogenetic este primordială (întîlnindu-se şi la plante). Putînd fi definită ca modalitate superioară de comunicare culturală cu mediul. Minsky evaluează procedurile euristice în chip superior. J. invăţare. Thorudike. percepere t o tală difuză cu o slabă realizare a discrimina n i . GLANDULA TIROIDEA v. în raport cu sarcinile ce şi le propun.a în alta. rămîne întotdeauna un proces vital. Secreţiile endocrine ca elemente constituente ale mediului intern şi ca mediatori chimici ai funcţiilor nervoase exercită o anume influenţă asupra vieţii psihice. tratînd-o aparte. ruptă din contextul sistemului integral al subiectului social în continuă interacţiune cu lumea sa. sa iar nu g.ă f-. depinde d<. în realitate diversele laturi sau modalităţi funcţionale ale. şi este călăuzită de intenţii. mai ales. Dai. îşi asumă sarcini de pridiejie. b) funcţională. (O. cu mijloacele algoritmice. psihologic.rcMirs^U. Cuvîntuî. şi-o dezvoltă. principale sînt: epifiza. este studiată în trei perspective: a) genetică. reconsiderate recent ca strategii ale g. Purtînd asupra proceselor obiective. al „tendinţelor determinante". mofivaţionale si aptitudinale ale subiectului. G. se subordonează unor planuri mentale.i opei :-. disciirsicita/co fiind o notă caracteristică g. făcînd parte din marele sistem social". Orice senniificare este şi o anticipare a ceea ce est: in esenţă şi poale deveni un obiect. Miller. al inteligenţei prin i. formaţiuni specializate in secreţia unor substanţe (hormoni) care se varsă diiect in singe şi care au acţiune îeglfitorie asupra organelor şi ţesuturilor. G. Expîorînd resursele informaţionale asigurate de memorie cu care se intersectează. reglarea endocrină e continuă.G dintre modelul lui E.eul- tatea g. g. nu pot exista una fără alta şi trec ui.. dacă am personifica g. sînt maxime. este considerată şi ca un proces de decizii secvenţiale. construinclu-se în raport cu sarcinile adaptative specifice şi ghidînd activitatea continuu. HI- . prestabilite şi verificate. interne. aparţine subiectului ca „sediual interacţiunilor colecti-. Decide însă subiectul prin g. Ach. Această dinamică izvorăşte dintr-o motivaţie. a •problemelor. Meili consideră 209 roFizĂ performanţională.Â. eficienţa g. devine creatoare mai ales cînd tratează euristic situaţii care ar putea fi depăşite momentan. şi g. G. întotdeauna uzînd de dispoziţiile funcţionale interne şi întotdeauna desemnînd prin conceptele sale şi referindu-ie la real. înţelegere. în situaţii comune. Frecvent activitatea de g. fapte de care se ocupă endocrinopsihologia. pe care genetic. permanentă. c) adaptat)V- 298 GLANDE ENDOCRINE (glande eu secreţie internă). g. <'. de formare a conceptelor şi structurilor operaţionale prin învăţare spontană şi. fiind la rîndul ei controlată de sistemul nervos. se desfăşoară larg şi evident TT" fnultifa~ic. este orientată finalist şi implică veritabile eforturi voluntare. în acest sens este concludentă relaţia dintre transformările de tip algoritmic caracterizate printr-o înlănţuire standardizată a operaţiilor şi transformările euristice desfăşurate liber. de unde şi atributul de inteligentă. Spre deosebire de reglarea nervoasă. exploratoriu. rezolvare de probleme). devine parte integrantă a existenţei subiectului. care însă fiind esenţialmente cognitivă are o dinamică mult mai complexă decît cea pe care o prezintă vorbirea. G. printr-o construcţie continuă de ipoteze şi verificare a lor în plan mental sau în experiment efectiv. întreg sistemul limbii devine obiect şi apoi structură a g. mai economicoase şi sigure. hipofiza. timusul. cei mai mulţi autori văzind în aceasta nota definitorie a g. care trebuie urmărite i'euiru a întregi schema cunoştiniel'ir elementare despre g. sînt inseparabile. în realitate sînt trei modalităţi solidare ale g. informaţionale . identificare a semnificaţiilor..e. ca „sistem cu autoreglat. G. TIROIDĂ GLOBALIZARE. La rîndul lor procedurile euristice rezultă frecvent din redimensionări şi modificări ale prescripţiilor algoritmice. Construcţiile mintale sint menite să semnifice esenţial realitatea şi propriul < u şi să proiec> teze activitatea. în bună măsură. punct de intersecţie sau sinteza". Apostel consideră că g.încercări şi erori" sau tatonare r-i modelul lui X. de rezolvare. g. g. Reglarea endocrină cu acţiune difuză şi mai lentă este auxiliară celei nervoase. Aceasta pentru că.

ornamentală — vanitate. relaţie exprimînd creşterea unei variabile în raport cu o alta. Sillamy) pretinde la următoarele corelaţii: scriere verticală — fire rezervată şi discretă: •măruntă — minuţiozitate. ducînd însă la modificarea unor trăsături. în schimb pretenţiile ridicate de unii grafologi cu privire la posibilitatea g.I. intensitatea. căutarea efectului. etalată — personalitate expansivă. a ordinii unor operaţii sau a ramificaţiilor raţionale ale unei probleme. ea nu ne poate revela valorile morale şi estetice. echilibru. atenţie. Termenul introdus de Michon (1872) care vorbeşte despre o fiziologie grafică constînd din studiul mişcărilor. prudenţă. C. cauzală). 2) caractere lovite.G g. capacitate perceptivă de recunoaştere a obiectelor după însuşirile'lor palpabile. abstractizează sensul fizic al g. creînd un instrument ce este folosit pe scară largă. Limbajul gialic se referă la toate senim-lr adresate văzului ce pot fi manipulate de majoritatea oamenilor. O clasificare mai nouă (N. în special in metodele cercetării operaţionale care urmăresc găsirea indicilor de eficacitate maximă. constînd în accelerarea mişcărilor unui subiect animal sau uman. (ex. dezordonate. Moreau şi Delestre împart scrierile în 3 categorii: 1) caractere regulate. ci mai curînd gradul şi stabilitatea unor deprinderi. G. şi distribuţia ei pe hîrtie. sinceritate. studiul ei va trebui să fie făcut dinamic. continuitatea şi orinduiiei. a drumurilor critice. dimensiunea.i. avariţie. figuri. de a prevedea modul de acţiune al individului. spre deosebire de g. astenie. încredere în sine. simplă — simplitate şi naturaleţe. înghesuită — timiditate. nu ţin de o tratare ştiinţifică a problemei. Aceasta introduce principiul expresiei după care orice mişcare exteriorizează mobilul. un factor do inteligenţă constînd <lin „reunirea într-un tot a elementelor". ceea ce exprimă violenţa.' 300 G structură în care orice trăsătură îşi găseşte semnificaţia numai prin relaţia cu celelalte trăsături si în raport cu întregul (A. Se parc că scrierea ne poate oferi date revelatoare sub aspectul spiritului analitic şi al stilului cognitiv. al funcţiilor. imaginaţie disciplinată. ceea ce indică spirit calm. al combinaţiilor trăsăturilor. Crepicux-Jamin adaugă „rezultantele" (combinaţii între trăsături) ajungînd la un adevăr atomism psihografic. GLOSOLALIE. Scrierea fiind o înregistrare. viitorul său. 1. se relevă ca o metodă parţială în studiul omului şi trebuie de aceea să fie corelată cu celelalte metode ale caracte- 301 . fără accent si trasate lung semnifică subexcitare. clară — grijă. întrucît ca nu rămîne identică în timp. C. Athanasiu). curbe. Cercetări interesante s-au făcut pentru a se vedea expresia diferitelor temperamente şi a constituţiei în scris. direcţi. figură formată dintr-o mulţime de puncte sau noduri legate între ele prin săgeţi sau arcuri. Raportată la caracter. S-a remarcat că metoda scrisului este o metodă valoroasă şi în diagnosticul tipologic. exprimă un raport de covarianţă ascendentă. slriusă. originalitate. rapidă — activism. sindrom do utilizare de către alienaţi a unui limbaj primitiv şi fantezist de construcţie proprie. o engramă a proceselor activităţii nervoase superioare. o boală acută) sau de anumite condiţii permanente. presiunea. Alienaţii pretind că vorbesc în limbi străine. pe o anumită direcţie sau în direcţia unui punct maxim . Punctele simbolizează elemente de diferite naturi. de scop. ordonată — spirit lucid. Scrierea apare ca '. atenţie. scrierii. prin linii. forma grafică învăţată etc). fără aliniere. Scrisul depinde de o serie de condiţii exterioare (peniţa. Parhon abordează problema relaţiei dintre scriere si personalitatea somatopsihică. Pe postulează o dependenţă cauzală între trăsăturile grafice şi procesele psihice (cu mai multă sau mai puţină îndreptăţire). impersonală — absenţa originalităţii. GRAF. echidistante. Klages consideră scrierea ca o unitate. o boală cronică). tipografică — cultură intelectuală. St. L. G. Teoria g. puncte. studiind-o în ritmul. direcţia. condiţii în care aspectul general al scrierii poate fi păstrat. imprudenţă. a ceea ce s-au numit genuri şi anume: forma. inegale. a fluxurilor maxime. în analiza unei scrieri se pleacă de la particularităţile fiecărui grafism. omogenă. Această teorie permite construirea unor algoritmi aplicabili în rezolvarea a numeroase probleme din domenii variate de activitate: determinarea drumurilor de lungime optimă. GRAFIC. Cercetările şi observaţiile făcute arată într-adevăr că evoluţia şi modificările personalităţii determină modificări ale scrisului. interesul subiectului. între care se poate stabili o legătură oarecare (ex. fermă — rezervă. \ iteza. studiul scrisului în vederea determinării identităţii şi particularităţii autorului lor. Parhon apreciază scrierea ca pe un adevărat seismograf ce înregistrează dinamica personalităţii. prudenţă. GRADIENT. metodă de prezentare a unor date sau informaţii pe diferite suporturi. GNOZIE. de o stare momentană (graba. urmînd evoluţia personalităţii în timp. GRAFOLOGIE. discreţie. ci se schimbă în anumite limite. filiformă — precipitaţie. 8) caractere moi. hîrtia. echilibru. în glosomanie cuvintele nu au un sens constant şi nu există nici o schiţă de organizare sintactică. pe măsură ce se apropie de ţinta sa. Hali a introdus expresia g. răsfirată — spirit clar şi lucid. caracter independent. constantă — spirit coerent. oferă unele indicaţii privind voinţa. rezumînd iu conţinuturi simbolice anumite raporturi cantitative.

nzultă că propoziţiile JIU sînt e. Generarea prepoziţională este extrem de bogată şi plastică. identificarea (sentimentul apartenenţei la un grup sau conştiinţa condiriei de membru descreşte. 1968). Principalele criterii de diferenţiere a microgrupurilor de macrogrupuri sînt următoarele: mărimea sau talia grupului (microgrupurile sînt alcătuite din 2—3 pînă la 30 — 40 de membri.i:iisul paranoicului este încetinit.'. Există structuri de suprafaţă de ordin fonetic şi lexical şi structuri de profunzime co rezida i n l r o relaţie seuniilie a t n ă .. aspectul său fiind acela al unei structuri în formă de arbore în care fiecare ramură. pornitul de la un sisieui foarte simplu de categorii de demente şi reguli de transcriire". focalizarea atenţiei. se concentra <i eipra acol'juşi probleme). unitatea politică. determină sau influenţează comportamentele şi atitudinile celor care se identifică cu el. Pornind de la structuri ce sînt susceptibile de restructurare conform unor reguli. Clionir. interpretativă şi de planurile interne ale acţiunii verbale. şi de motivaţie. în psihopatologie esu: mai frecvent întîlnit termenul du „idei de grandoare" asociate ce! mai adesea ideilor delirante de persecuţie şi întilnito în paranoia şi în schizofrenia paranoidâ şi. situaţiile absurde. după 1. limba nu este doar un sistem stabil de codificare. „indiscutabil superior altora". datorită căreia individul se apreciază pe sine şi se comportă ca fiind foarte inteligent. a lui N. introdus de H .de r. reprezintă o nuanţare mai b. :. seama de factorii prelingvist i. foarte valoros. Dr> din cercetările făcute in rapui i cu g. Chomsky — subiectul normal are predispoziţii native. mai mult sau mai i>i''ai ". GRAF0MAN1E. putere şi valoare) şi comportamentele (unificate şi stereotipizate). liste folosită în medicină pentiu relevaiea. colectivitate umană ai cărei membri se află în raporturi de interacţiune. in erirninali-tică es1'.. frizează ridicolul şi provoacă ironie. contradicţiile monstruoase şi înfricoşătoare. este realizat şi prin bufonerie. GRATITUDINE. jH'cto ale anormalităţii (ex. GRUP DE REFERINŢĂ.i. valori etc. Cliomsky şi care. presupune mai multe variante de ales. 302 r GREGARISM.der. 1974). Sfera noţiunii de g.. înfrîngerea personajului grotesc reprezintă. GRUP DE APARTENENŢA. H . în stările maniacale. familia. G. de component. simţăminte înalte. coi-'K. ţi-a făcut mult bine. pierzîndu-şi orice autonomie individuală. GRANDOMANIE. cu abu^ de sublinieri şi majuscule). „permite construirea enunţurilor celor mai complexe ale limbii. Merton. partic-ilaritate a unor ansamburi de imagini şi formulă artistică accentuînd uritul. în -conformitate cu anumite norme prestabilite (R.ni'tcirc şi constituind . Ktâpîîui'. grupurile primare din care face parte individul şi după care se modelează. considerai MI perspectivă psihologică. fiecare propoziţie se situează într-un cînrp generativ.. este mai restrînsâ decît cea a noţiunii de colectivitate.g. termen. GRAMATICĂ GENERATIVĂ (TRAN SFORMATTVĂ). comunitatea locativă sau sportivă. apreciere. Do pildă. sînt: normele şi valorile (constituite într-un sistem valorico-normativ). Hyman. inter comunicare a şi iuterinflueuţa (!.lolor-ită ca metodă de identiiieare a autorului scrisului. Coordonatele psihosociale alo g. Deseori g. GROTESC.olu. A.<>cuţA etc.i cum sînt interacţiunea. echipa profesională.. sentimentul de ataşament. după Brcsson. . Mihu. prin trecerea de la 303 . G. frecvenţa interacţiunilor (microgrupurilc permit o reunire a tuturor membrilor în acelaşi loc şi acelaşi timp. GRUP.K. tendinţă a indivizilor de aceeaşi speţă de a se reuni şi coexista în mulţime nestructurată sau turmă. unor a . este dată de incapacitatea individului de a se autoaprecia corect şi derivă din individualism.-. propusă de X.kv. Se porneşte ele la un enunţ formal din componentele de bază din a căror transformare rezultă alte enunţuri.m. autoritate. c a . C.gat afectivă decît recunoştinţa şi presupune delicateţe. ansamblu relaţia redus de indivizi aflaţi în relaţii inter personale de cooperare. la acest nivel desfăşwîndit-se fenomene psihosociale de li'jj'.G vulogiri. definind grupul la care un individ se raportează ca membru sau din care ar vrea să facă parte. Colt.iorugrup descresc posibilităţile membrilor de u. valonto sub raportul prodispu ziţiei lor spre actualizare şi .spre m.g.acrogrupurilo au dimensiuni care cresc relativ nelimitat). GRUP MIC.i.de r. o depăşire a situaţiilor absurde şi o demistificare. îndatorire şi bunăvoinţă. G. în teatru g.. G. structurile (reţeaua relaţiilor de stat u t şi de rol de comunicare. atitudine ivvorîtă dintr-o hipertrofiere a conştiinţei de sine. pentru care — cum susţine X. de asemenea. ceea ce este tot mai puţin realizabil pe măsură ce cresc dimensiunile grupului)..i de catie :-ubiect a acestor structuri şi a \< gulilor de transformare di linest" competenţa sa lingvistică. al indivizilor este determinant în constituirea sa de atitudini. funcţionalităţii lor. modelai generativ apare ca fiiind prea puţin plastic întrucît nu ţin.'icnrc. ci reprezintă un ansamblu nelimitat de propoziţiuni rozul i~atc dinlr-o combinatoricâ verbală. iar n'. faţă de o persoană cari' te-a ajutat. ostile omului. La baza acestor transformări ar sta g. tendinţă patologică spre exprimare în scris sau spre a scrie pentru scriere. dar în mod diferenţiat. într-un anumit domeniu şi alte persoane în alt domeniu.celula" fundamentala a psihologiei ^••cia'c. anumite persoane putînd să reprezinte un g. (de la micro. mai rar.

Principalele funcţii ale g. de unde şi caracterul suprainterpersonal al acestor raporturi. modelele educaţionale.il grupuluiîşi asociază un sentimeui de plăcere). conformitatea. Pentru procesul de educaţie se subliniază condiţia de mediu educogen la g: tipurile de fot mare (clasa 304 G şcolară. acru. de la distanţă. conştiinţa de grup. stabilitatea (menţinerea grupului ca atare cit mai mult timp).. centrate pe sarcină). din punct de vedere psihosocial. Corespunzătoare celor 4 senzaţii de bază există şi 4 tipuri de receptori g. dinamică (K. după gradul de instituţionalizarc. acceptarea şi respectarea efectivă a normelor de grup. de bază.: litateşi de libertate în grup). intimitatea (gradul de apropiere reciprocă a membrilor. este independent de nota afectivă agreabilă sau dezagreabilă. Recepţia g. Amestecul g. apare ca efect al postacţiunii şi depinde de concentraţia substanţclor-stimuli. grupuri artificiale (experimentale sau de laborator) şi naturale. controlul (tendinţa grupului de a regl.m. după tipul de legătură (personală-impcrsonală). mai complex. Există două ipoteze cu privire la recepţia g. flexibilitatea (gradul de inform. Contrastul g. în alt sens. după cum fuzionînd două senzaţii g. Osborn). apare în forma mascării.la macrogrup). pentru sărat. coerenţă. care joacă un rol important în modelarea şi stabilizarea coloritului emoţional-afectiv al g. distribuţia spaţială (aranjamentul membrilor sau structura microecologică a vieţii de grup). zvonurile. după raportul grupului cu un obiectiv ştiinţific. diferite dau naştere la o a treia senzaţie. Maissonncuve). Se disting şi senzaţii de g. Grupuri creative pot fi naturale sau pot fi constituite formal (A. este dependent şi de starea internă a organismului. adăugind însă structuri relaţionale noi şi scopuri care vizează satisfacerea nevoilor întregului grup şi. alcalin. Microgrupurile se diferenţiază între ele după variate criterii tipologice: după modul de participare se disting grupuri de apartenenţă şi de contact.:rca (dezvoltarea unei ierarhii a s ! . Printre proprietăţile de bază ale microgrupurilor se înscriu: talia (redusă). este activă şi pasivă.i conduita membrilor săi). coeziunea şi eficienţa sau productivitatea. servire a unor interese particulare —. propaganda. moda. Din întrepătrunderea parametrilor proprietăţilor de bază rezultă o serie de proprietăţi derivate ale microgrupurilor. inductoare şi induse. Kuckulies şi Tacger (1938) adaugă şi g.: a) Renqvist (1919) pune apariţia excitaţiei pe seama unor procese fizice.l\ 3ales — etc. modelele şi valorile lor fiind decisive pentru formarea i dezvoltarea respectivei pers soane (J. relaţia de grup păstrează caracteristicile planului psihosocial elementar. grupului autoanalitic competent — R. dulce şi amar la care Hahn. modalitate de recepţie a proprietăţilor chimice ale substanţelor solubile. Acţiunea unei soluţii de amestec provoacă două senzaţii distincte. Caracterul gnostic al g.uimite cooptarea de noi membri. de reglare a comportamentului şi relaţiilor interindividuale.•tutelor în cadrul grupului). în special la nivelul claselor sociale şi al naţiunii. de securitate productivă etc. cum sînt informaţia colectivă. b) Lazarcv (1922) invocă procesele de ordin chimic. Microgrupurile conţin cele mai pregnante manifestări de ordin psihosocial. Submodalităţi ale g. semnifică o preferinţă motivată prin valori estetice sau de alt fel. nespecifice. în principal. omogenitatea (similitudinea carai. Moreno). acest fapt constituind unul clin principalii factori ai studierii lor prioritare de către psihosociologie. sînt: de integrare socială a individului. ale unor structuri sociale mai largi. după permeabilitatea intrărilor şi ieşirilor. nu se realizează totdeauna în formă absolută şi nu se extinde asupra tuturor g. cultura. participarea (măsura angajării in sarcinile de grup). Lewin).G micro.) şi la grupurile de referinţă (cele care exercită cea mai mare' influenţă asupra unei persoane. cunosc o amplificare a aspectelor formale. cum sînt: autonomia (gradul în care un grup funcţionează independent de altul). opinia publică. după raportul grupului cu scopurile colective. GUST. perno nbilitatea (măsura in care grupul . grupuriînchise şi deschise. (metoda excitării punctiforme). j . grupuri de bază (grupuri-scop. La nivelul mierogrupuriior. derivate sau mixte şi senzaţii g. g. . capacitatea de autoorganizare. Compensaţia g. de ordin interpersonal — direcţionare. mai mult. numită complexă sau asociativă.< risticilor psihice şi sociale <<':• membrilor). tonul hedonic (nijsura în care condiţia de membru . forţa (măsura î n caic grupul are sens pentru membrii săi j. struţii u. Relaţiile infragrupale în cadrul macrogrupurilor. afirmîndu-se cu pregnanţă fenomenele interactive indirecte. grupuri primare (psihosociale sau informate) şi secundate (formale sau organizaţii sociale). G.. consensul (adoptarea de atitudini asemănătoare faţă de acelaşi obiect).

împuşcături. dar acestei nu sînt determinate de voci.persuau'-'r săualuase. au fost create diverse metode şi procedee educative. indi397 . în tehnica chestionarului este necesar să se aibă în vedere posibili- tatea unor bias-wri produse de acest efect. persistente. are un caracter de obiectivitate. iar pentru adult se depun eforturi în vederea readaptării lui la o nouă profesiune. Educaţia deficienţilor se face în instituţii speciale. fiind automatizat. Reprezentarea este luată drept percepţie a unui obiect prezent. I'eniru bolnav insă li. H. surdomuţi. gustului etc. Halucinoidc. H.ă atingă 1 • .. şi care să-i apropie cit mai mult posibil de omul fără deficienţe. Termenul nu trebuie deci înţeles numai (sau în primul rînd) iu sens geografie-topografic (pentru care este mai potrivit termenul de biotop). formă simpla <]-.tom).. scene de groază. Hubilual. Conţinui ui li. generează h. vede animale. împuşcături reale. reprezintă contagiunea răspunsurilor în cadrul anchetelor prin chestionar. fenomene de proiecţie imagistică (de aspect halucinator). sini orbi. întîlnit în numeroase afecţiuni neuropsihice. P3EUEOHALLCIXAŢ1I HALUCINOGENE. fenomene psihopatologice de formă halucinate rie situate între reprezentări vii şi halucinaţii vagi. au un caracter duşmănos: proferează injurii. mescalina). dar care n-au o cauză externă cte. .II DICŢIONARELE ALBATROS HABITAT. în categoria handicapaţilor sînt incluşi subiecţii cin. HALO EFECT. HANTISĂ (POLTERGEIST). uneori. 'substanţe chimice capabile de a induce fenomene halucinatorii (ex. mintală sau orice altă infirmitate. proprii. ceea ce rezultă clin exerciţiu. care să le uşureze situaţia. termen introdus de Revesz.5 :. desemnînd calitatea tactului activ sau palpaţiei. HAPTIC. HALUCINOZE. Fanatismul mistic. este o falsă y. datorită faptului n"< a u " dfficierţ. Ilabititare. daiorită atit iradierii afective a miei întrebări asupra cleilaite.. tulburare a percepţiei manifestată prin i\y\. determină si o conduită corespunzătoare: bolnavul îşi astupă nasul la „mirosurile pestilenţiale". Afectiv h. îi dă impresia realităţii. Prin extensie. al căror caracter artificial şi patologic este recunoscut de către bolnav. devenind obişnuit. . este un simptom. elogiază sau. se fereşte de „animalele sălbatice" văzute etc. h.. obscenităţi etc. precum şi cei cu diferite forme de înapoiere mintală. marijuana. care nu izbutesc să determine convingerea bolnavului asupra existenţei lor reale. care să stimuleze corespunzător organele de simţ . de experienţa de viaţă. pot r. obişnuire cu un excitant. HANDICAPARE. subiectul bolnav aude voci. uneori este convins de existenţa actuală a obivetu'ni ei. este legat. urmate de cele ale văzului.cn7. motoi ie.> celor eu infirmităţi motorii (şchiopi. o „percepţ' 1 ' fără obiect". se referă m.. paralitici). dimpotrivă."pli<\ intnicit nu reflectă e--w. H. care coroborate cu procedeele educative contribuie la reducerea gradului de deficienţă sau la facilitarea proceselor de compensare. riţia unor imagini de tip peri. halva n u l i ' ' o auditiva.. handicapată este considerată orice persoană care este pusă într-o situaţie foarte dezvantajoasă ei. dispozitive. particulare unei persoane. surzi. unde se realizează pentru copil un învăţămînt adaptat infirmităţii respective. vedenie. HALUCINAŢIE.'<. invective. mirosului. auzului. oameni. HABITUS. ansamblu de condiţii oferite vieţii de către mediul ambiant (de către un ecopv.i•f formele de sensibilitate. tulburare psihică denumită iu limbajul popular arătare. tiv fără să existe un obiect sau fenomen real. care apa306 re şi la. ansamblu de trăsături caracteristice.(.oi i-ilâ.>• . Spre ex. Tiuitul urechii. denumire dată situaţiilor în care unii subiecţi 20* sini d'. în dorinţa de a veni în ajutorul acestor subiecţi.'za va ui a ja. Cele mai frecvente sînt h.. de obicei. Fiind. denumire dată unor fenomene de telekinezie (v. care le apreciază în mod critic. Tehnica modernă este din plin folosită în construirea unor instrumente. echipamente. răspunde „vocilor". după Ball.'-. ci i şi orgai'i/ării logice a răspunsurilor izvoiită din necesitatea de coerenţă a personalităţii.) constînd din acte fizico (mişcări de obiecte. HALUCINAŢII PSIHICE v. pipăitului. „vocile" sînt agreabile. zgomote) ce ar fi provocate numai prin inducţie psihică. Spre exemplu. cu un conţinut religios.t i in i\< [>• >i t cu semenii lor.ii ales la constituţia somatică. put avea un caracter favorabil sau nefavorabil.

teorie antică. caracterizat printr-un deficit parţial sau total al posibilităţii de a efectua mişcări voluntare ale membrelor unei jumătăţi a corpului. este o intîlniye accidentală ce pare a fi intenţionată. HEMISOMATOGNOZIE. HEMIOPIE. explicaţia fiind sir>. în tabloul clinic este sindromul negativ de discordanţă şi rapiditatea evoluţiei. clar nici absolutizarea h. care se caracterizează printr-o evoluţie nefavorabilă. prezenţa organelor genitale de ambele sexe la acelaşi individ.'. monstruozitate). sau se lansează în sisteme de ideaţie pseudoştiinţificăetc. HEMIPLEGIE. predominînd o euforie „vidă" şi neproductivă. datorită afectării emisferei cerebrale opuse sau a căilor de acces către aceasta. în ciuda controlului vizual. la necesitate.rimental. incoerenţă şi inconsistenţă accent u a t ă cu privire la toate valorile sociale. La om h. apare ca un eveniment „al cărui mecanism se comportă ca şi cum ar avea o intenţie" (H. Jaures remarca că h. datorită blocării congenitale su. Plăcerea personală ar fi unicul scop al activităţii şi comportamentelor umane. HERMENEUTICĂ^ disciplină. Inhelder au studiat e\p. cu un potenţial evolutiv mai accentuai al schizofreniei. este. Produce euforie. abstracţiuni. in vederea dezvăluirii sensurilor lor ascunse. prin încadrarea în seria fenomenelor a k a .în timp ce la specii inferioare de animale este răspîndit (ca şi la plante). cit şi din punct de vedere social. ceptului de h. HAZARD. numită popular „orbul găinilor". excepţional sau contingent. HEMIANOPSIE.n-zistă" la încadrarea în operaţi iilor intelectuale. Engels înţelege întîmplarea ca o formă de manifestare a necesităţii. la copii.! jumătatea de drum între ordii]. Bergson).T ir aproximate cu ajutorul le<.statistice. legată de numele lui Epicur. în care faptul fortuit constituie o fracţiune completivă". Pareză sau paralizie a unei jumătăţi a corpului. HEMERALOPIE. asigurarea unor condiţii minime în care acţiunile umane să aibă numai satisfacţii. ca situîndu-se I. prin tendinţa spre o demciiţiere profundă cu „tocire" afectivă.. HEBEFRENIE. stări confuze şi extatice. este o măsură a ignoranţei noastre iar J. contemporan. ceea ce naşte fatalism.plăcere).. jocurilor. Debutul h. în general. Poincare afirma însă că h. incapabil de a se concentra. se prezintă în antiteză cu raţiunea dar nu poate fi înţeles fără raţiune. defecţiune a vederii. personalităţii şi demenţă. şi dezordine. el oferă impresia că nu mai este în situaţie (care i se pare străină). Cournot consideră că h.a. Şchiopu. M. J..il. h. 308 H insidios şi progresiv. substanţă extrasă din cînepă indiana. convingerea inexistenţei acesteia. constînd din absenţa capacităţii de vedere crepusculară şi nocturnă. acte stupide cu o notă de clovnerie. formarea <-:. se manifestă printr-o absurditate comportamentală. în raport cu necesitatea previzibilă. sentimentul absenţei unei jumătăţi a corpului. HEBETUDINE. o completare a necesităţii ce-şi croieşte drum prin mulţimea întîmplărilor. Marxismul nu acceptă nici totala reducţie a h. este cu totul excepţional (anomalie. că nu realizează şi nu poate stăpîni situaţia în care se află (G. iar androginii bărbaţi cu aparenţă feminină. Distinctiv. poate fi datorată şi avitaminozei A. HEDONISM (gr. J. Ginandrii sînt subiecţi feminini cu caractere masculine. fenomen întîmplător. stare de tulburare a conscienţei ce se caracterizează prin dezinserţia şi îndepărtarea bolnavului de realitate. rezultată din defecte ale sensibilităţii ariilor retiniene sau proiecţiilor centrale.H cînd ceea ce ţine de modalitatea tactilo-kinestezici. hedone .. comportament nerod (lăppische Verblodung — Kraepelin).inzat). o implică pe acer . HAŞIŞ. ca întretăiere a două serii determinative. ce este sau pare a fi imprevizibil. get şi B. h. IY. Problema este tratată. restricţie a vederii unei părţi laterale a cînipului vederii binoculare. Studiul motivaţiei prognosticurilor formulate de subiecţi în decursul expenmentului-joc demonstrează că gîndirea probabilistă se situează la un nivel avansat al dezvoltării intelectuale (U. Plehanov interpretează h. de unde înclinaţia de a pune totul pe seama norocului sau ghinionului.i survenite a sistemului baitonaşelor din retină. drog inhalat prin fumare. să aprecieze h. urmate de apatie. formă de agnozie vizuală pentru jumătate de cîmp. care se ocupă ele interpretarea textelor saturate de simbolică. rată de teoria. folosind planin • înclinate pe care bilele alinierau într-una sau alta din diivrti< ş. considerat pe verticală sau orizontală. Ionescu). torii. H. ce impune evitarea neplăcerilor de orice fel. de operaţie combinatorie.. în condiţiile funcţionării normale a vederii diurne prin intermediul sistemului conurilor. Bolnavul trăieşte într-o stare de reverie. 309 . care ancorează în indeterminism.V. (demenţă precoce). Principiu preluat de psihanaliză. G. comportament pueril şi capricios.. în general h. fiind foarte frecvente formele de debut pseudonevrotic urmat de o rapidă instalare a elementului discordant manifest. ca fiind ceva ce . formă tipică gravă. iniţial înăuntrul teologici şi apoi preluată de filosofic. constituie un adevărat pericol atît din punct de vedere al sănătăţii. Pentru subiectul cognitiv. defect al motilităţii. Prin intoxicare se ajunge la destructurarea. Avînd în vedere urmările. Subiecţii ajung pe la 6 7ai. analogii. ilaritate.. interpretate probabili-. dezvoltată. cu reacţii emoţionale inadecvate şi nemotivate. HERMAFRODITISM.. Piaget scrie „ideea de h.

Defectul poate fi corectat prin ochelari cu lentile biconvcii'. numai atîta timp cît este controlat. bazată pe necesităţi interne si pe raţionament moral. h. — prin metabolism crescut. tremurat uri. hipercxcitabilitate.'. zoe — viaţă).-. în debutul unor afecţiuni psihice. HIPERMNE^SE. ticurile.. hiper --peste. HIPERTIMIE. disciplină (apărută recent) care se ocupă.ua. acuitate auditivă superioară. este orientată asupra fenomenologiei somatice. la deliranţi este legată în special de tema delirului. HIPNAPOMIC. caracterizată prin exagerarea orientării selective a activităţii de cunoaştere. la n hipertrofiere a trebuinţelor. au un caracter selectiv.licitare nervoasă şi fizică. instabilitate.iget constată că în dezvoltarea sa morală. cu euforie. jovialitate. dezvoltate de aceşti bolnavi. creştere a in teusităţii senzaţiilor şi percep!. care survine în timpul trezirii (faza de trecere de la somn la veghe). Eliznicenko.". atitudine de grijă excesivă şi protejare maladivă a părinţilor f. la autonomie morală. mărire a craniului prin creşterea anormală a cantităţii de lichid cefalorahidian. exagerare a tonusului afectiv. HILOZOISM (gr. se dezvoltă în cîmpul obsesiilor şi fobiilor. inhibări. HIPERKINEZIE (gr. . HIPERENDOFAZIE. s< poate manifesta şi faţă de tineri sau adulţi. a limbajului interior. Astfel. se înţelege un sindrom carac'. maniacalii. mai precis a hormonilor iodaţi tiroidieni. H. HIBERNARE. ce tind'' :. hipoalgeziei. este îndreptată în special asupra ideilor depresive. la melancolici. HIPERPROTEJARE. întrucît subiectul nu este în stare de somn. poate interesa atit atenţia voluntară cît şi cea involuntară.' rezultat dintr-o altă lege sau dintr-o cauză externă. predispoziţie exagorată. denumirea stării de fază hipnotică. CÎJHI normele se impun. calificare a stărilor de somnolenţă ce preced somnul şi cînd pot apărea imagini de tip halucinatoriu.iginen se formează înapoia ret im-i (. caracterizate prin scăderea pragirui şi asocierea cu tonalităţi afective din cele mai neplăcute. hyh . ieşită din comun. ce.. lor datorită coboririi pragului MU z'U'ial. in stadiile prediomale sau de debut ai< bolilor infecto-contagioase.[l. exaltare. în acest caz im. fenomen do cădere într-un somn profund cu reducerea proceselor organice şi hipolcrmic la unele organisme în cursul iernii.vedere lungă"). tulburare predominant cantitativă a atenţiei ( D I Ş P R O S E X I E ) . HIPERALGEZIE. i se comandă şi el se supune lor. palpitaţii. inclusiv cea anorganică este dotată cu viaţă şi chiar cu atribute psihice. HIPEREMOTÎVITATE... defect anatomic al vederii. h. HIDROCEFALIE. HIPERACUZIE. H. Opus hipoacuziei. J'i. Stările h. copilul trece de la lieieroiiomie. cu depresii şi anxietate: me'anco'ie. .. materie. iritabilitate. emotivitate exagerată. HIPNAGOGIC. globului ocular este mai scurt deci -. referindu-se la întregul aspect comportamental sau prezintă o manifestare de mai mică amplitudine. în caic funcţia reproductivă a memoriei este slăbită.i'in că diametrul anterioposterior . de „introducerea şi fixarea informaţiei în memoria omului în timpul somnului natural" .v prin manifestări ea: paloare sau roşcată. Opu. dureroasă. In majoritatea cazurilor însă.similar halucinaţiei. este manifestat de fobiei şi obsesionali. tip caracterizat prin excesivă producţie de secreţie a tiroidei. care pînă atunci nu erau pei. termen folosit într-o dublă accepţiune: a) în neurologie prin li. manifestîndu-se cu predilecţie într-o anumită sferă a vieţii psihice. sau sub un anumit conţinut ideativ. fără ca subiectul să le acorde credit. HIPNOPEDIE. i moliiitălii.ivat in funcţie de imensitatea !-•. k inc in — a se mişca). nu ţin de vise. cum sînt. involuntare. subiectul înregistrează cele mai slabe sunete. Se poate provoca artificial la om în scopuri terapeutice.. Opus autonomiei. reactivitalo emoţională cwigerată. Gradul cel mai înalt de h. în stările de excitaţie sau de intoxicaţii uşoare. ce semnifică o relativă insensibilitate nlgieă.ţâ de copiii lor. pînă la patologic. este folosit pentru a desemna o activitate motorie exagerată debordantă şi nemotivat continuă HIPERMETROPIE. iar la cenestopaţi şi ipohondriei. ceea ce duce la nedezvoltarea independenţei acest.substanţă. întrucît în diverse faze ale somnului se menţine o anumită 311 3J0 M. b) în psihiatrie termenii! de h. Opus Iiit-. pot fi totuşi considerate ca intermediare între vigilitate şi somn. de masivă şi insistentă aducere aminte. HETERONOM.t w sibilitate la excitanţi subliminil. de supra. h.se sonoi izeze şi să st: obiectiv. exagerai.II H hi logica şi epistemologia contemporană cuvîntul desemnează disciplina înţelegerii şi interpretării informaţiei ştiinţifice. veche şi desuetă doctrină ce susţine că întreaga materie. cel normal. stări haiucinatorii minore. rizat prin apariţia unor mişcai. Există imagini li. H. de ex. pe un fond de pierdere în greutate şi tahicardie. datorită fapt'. care determină o supra . şi generează inevitabil conflicte. în această fază pot apare imagini haiucinatorii. HIPERPROSEXIE. Astfel. HIPERTIROIDIAN. Manifestări psihologice: insomnii. Se întilneşte in ienoada de surmenaj. după V. persoanele respective suportă mai greu nu numai atingerea cutanată. patologic li. lumina ele. aceasta depăşind cadrul necesităţilor fireşti.-j'uţi sau care erau percepuţi aii. dar şi zgomotele.-. . îmbracă un aspect general în stările maniacale. HIPERESTEZIE. opus hipomneziei. se iKniiK. expansivtt a t e . II. exagerarea sensibilităţii dureroase. H.

care prin h. Nu se recomandă practicarea masivă a inducţiilor hipnopedice. a fost intitulată hipnologie. anumite puncte de veghe. Ghiliarovski şi K. cît şi a celor severe. agravări ale maladiilor.a.a. întrucît prin h. Kurtis. diminuare a capacităţii auditive. care prin secreţii hormonale asigură reglări organice de mare importanţă cum sint: creşterea. fluide etc. Gheorghiu au recurs la această metodă pentru a studia diversele nivele ale activităţii nervoase. După primul război mondial. stare indusă artificial. putînd fi de intensitate variabilă şi ajungînd în stările confuzionale grave chiar la aprosexie. putînd produce perturbarea funcţiilor fireşti ale somnului. acestea. dori". HIPNOZĂ. HIPOPROSEXIE. A. căile specifice h. sediul unor reacţii instinctive şi al unor reacţii afectiv* primare.S. cînd subiectul nu poate fi deplin activ. li. ca tehnică a învăţ.A. H.de somn. circumvoluţie care formează un arc de cerc ce delimitează corpii caloşi şi constituie la om partea principală a 313 rinencefalului.H receptivitate faţă de stimuli. adresare în stil de comandă. încetinire (sau dispariţie) a mişcărilor periferice ale expresiilor emoţionale. înregistrată la magnetofon „lecţia" se emite cu o intensitate mijlocie. V. Gheorţ. Platonov consideră sugestia de diverse grade. Subiecţii induşi trebuie aleşi dintre cei mai sugestibili şi antrenaţi specific pentru a se „racorda" la informarea hipnopedică. dar care pot distinge sunetele suficient să înţeleagă cuvîntul rostit. au făcut demonstraţii concludente asupra învăţării în timpul somnului. noţiunea este folosită în cazurile acelor subiecţi care aud greu.U. Interacţiunea dintre hipofizâ şi centrii nervoşi ai hipotalamusului este realizată prin secreţii „endocrine" speciale aie neuronilor (neurohormoni) şi mijlocită de un sistem port de capilare. După N.. Simon. Deci „somnul" este parţial. H. în afara cuvîntului. copilului poale influenţa negativ însuşirea şi folosirea corectă a limbajului. Dacă există o componentă specială a relaţiilor hipnotice. Zuhar. prin efecte cumulative. execută comenzile acestuia.. T. Sarcinile de învăţare pe care şi le propune h. iară ca el să poală preciza în ce condiţii a mai auzit-o. şi H. Efectul hipnotic este de regulă explicat prin forţa reglatorie a cuvîntului. Kulikov. în general. clin punct de vedere electrofiziologic. HIPOFIZĂ (GLANDĂ PITl'ITARĂ). se întîlnesc de obicei în stările de surmenaj.cedeu complementar al invirăr i.. dar nu exclusiv) şi după unele opinii.hiu ş. facilitînd automatizarea r>rn in. aceasta s-ar părea să fie de aceeaşi natură cu cea implicată în relaţiile telepatice.R. rilor şi dobîndirea de noi depnn. 1.. H. face parte tot din categoria disprosexiilor (tulburări cantitative ale atenţiei).>: simple. cum ar fi semnificaţi. fixarea unui obiect strălucitor). diminuare a reacţiilor mimice ce acompaniază comportamentele obişnuite. asemănătoare somnului. fiind complementare II acesteia. \V.! cuvintelor străine. descoperit de anatomist ii români Fr. în I.) au dovedit posibilitatea relaţiilor hipnopedice.S. Disciplina care se ocupă de h. Se formulează o serie de cerinţe şi faţă de limbajul utilizat: fraze scurte. Emmonds. au căzut în desuetudine. Totuşi p. iar mai tîrziu — şcolaritatea. se întîlneşte de asemenea în toate stă- 312 . este iui „pi. Puşkina. care au auzul tulburat. specifică amintirii. HIPOMIMIE. funcţionarea şi reglarea altor activităţi endocrine. H. Ipotezele lui Messmcr despre mngnetism. se aseamănă cu starea de veghe Şi ftu cu 'JCâ1'1"3. Termenul este întrucîtva ambiguu. Cercetările ulterioare (Ch. discrete. realizată prin cuvînt. se pot genera perturbări. după cum arată Pavlov. HfPOESTEZIE. şi printr-n dotaţie specifică a hipnotizorulm. Popa. Cercetările mai noi au arătat că. scădere relativă sau gravă a ansamblului sensibilităţii generale sau a sensibilităţii unora dintre organele de recepţie.•. în anumite liniile. persistînd. în tratarea maladiilor psihice (hipnoterapia). se pot adăugi şi noi informaţii. HIPOCAMP. animal. aplicarea metodei este rezervată medicilor specializaţi. dar din cele in. . Rainer şi Gr. sila noi V. diminuare a orientării selective a activităţii de cunoaştere. Sviadaş. pot fi izolate experimental. în S. dar intonaţia calmă. sînt legate de procesul de învăţare din stare vigilă şi activă. irascibilitate şi anxietate. prin sugestibilitatea subiectului (de regulă isteroidal.n: se restrînge la sarcini repetitiv •• de consolidare reproductivă cunoştinţelor. B. accent pe predicate. V. atît a celor uşoare. formule chimici-. Cele mai potrivite pentru învăţarea hipnopedică sînt primele stadii ale somnului: somnolenţa. V. Subiectul hipnotizat rămînc în relaţii de comunicare cu inductorul şi. care ar dispune de o anumita forţă prin care s-ar impune. prin creşterea pragurilor senzoriale. H. astenie. Gernsback. Bliznicenko ş. H. somnul superficial şi somnul neprofund. dezvoltarea sexuală. rezervînd timpii din stări vigile pentru sartin majore de învăţare. în condiţii latente. Charcot şi apoi E. drept mijloc central al psihoterapiei. lUaiorov. O povestire şoptită la urechea uimi subiect ce doarme va putea fi ulterior recunoscută de acestei. V. HIPOACUZIE. provocată prin sugestie sau pe alic căi (ex. h. glandă cu secreţie internă din regiunea hipotalamicâ. dar numai în anumite condiţii şi în anumite limite. date geografice şi istorice. un factor al jj# ests monotonia. Bleuler a introdus metoda h. este şi un mijloc de analgezic. deoarece desemnează toate formele de scădere a auzului. TniH>iV-e>.

mediului intern. se manifestă în grade variabile. Procesul h. tot atit de pulein i ce. zonă cerebrală situată în regiunea ventrală a diencefalului (la baza creierului). euforia sau depresia profundă. asupra adîncirii şi ascensiunii fenomenului de personalitate prin asimilarea şi crearea de valori. unele trebuinţe se declară anticipativ iar viaţa esle o împletire de h. care este energic.le vieţii. bimodală. Participă la reglarea proceselor vegetative prin intermediul unor structuri nervoase (orto şi parasimpatice) şi endocrine (hipofizare). in funcţie de densitatea receptorilor din aceste zone. pentru relaţiile între un bărbat şi un copil: pederasiie). consumîndu-şi agreabil timpul liber. I Z O T E k MIE HOMINIZARE (IIUMAXIZARE). şi evoluţie. V indică curente de opinie o|. h. Include antropogeneza dar se referă şi la perioada de după apariţia speţei umane. lip.i întrebuinţare ştiinţifică. buzele şi degetele amplu reprezentate. o h. Explică fuziunea celor două imagini retiniene şi vederea în relief. în toate stările confuzionale. pi'in care se susţine dirijarea comportamentelor umane prin instincte. de ex. iar după restabilirea acesteia intervine reducţia de tensiune (('. stărilor schizofrenice.i'jit. inexpresivi tate. datorită comutărilor motivaţionale incomprehensibile ale acestor bolnavi. dacă Ţ>I-J:• 1. pe orizontală sini trecute categorii SMI v.. mai mult şi altceva decît suma părţilor. HOMEORHEZIS. introdus de Helmholtz. H. după unii autori. HOSPITALISM. Distribuţii. p u n coloane viit cale. In sen. HIPOTIMIE. H. şi socializarea omului fiind raporturi foarte strînse.ni ante. in care subiectul îşi investeşte disponibilităţile sale creative. HIPOTALAMUS. i'. termen american. HOLISM (gr. s a n a t o r i u . dată de \v.. tip caracterizat prin slaba funcţionare a glandei tiroide. in I in U e t c . curent psihologic. I S T E R I E HISTOGRAMĂ. relaţii sexuale efective. HOMEOSTAZIE. restabilindu-le nivelul atunci cînd acesta este perturbat. prin rare se indică o ocupaţie extraprofesională. HISTERIE v. ci sa iu î-tănjjt. i. HOMUNCULUS. HIPOTONIE.ă de r e z i s t e n t ă fală de 315 . ţesuturi M organe speciale (glande endocrine) cu rol de mesager chimic. opus hipertiroidianului. destinat să funcţioneze ca stimul morfogenetic sau ca excit a n t fiziologic şi psihic. dar anormale. era reprezentat spiritul. diminuare a tonusului afectiv. figură um. psihologic. opusa hipertoniei.iyi. Fenomenul fusese remarcat şi de Claude Bernard. HOMOSEXUALISM. este continuu şi poate fi tratat şi prospectiv. reprezentare grafică a valorilor obţinute într-o cercetare statistică. HOBBY. 'concept teoretic. semniiicînd locul geometric al punctelor corespondente din cele două retine. opus hipertimiei. dezvoltat de \V. stare de slab tonus muscular sau nervos. în c o n d i ţ i i de lipsă a r e l a ţ i i l o r afective c u m a m a sau p e r s o a n e l e care-1 îngrijesc.întreg:. McDouciall (1928). acestea fiind în directă legătură cu starea de trezire corticală sau mezodiencefalică. astfel reprezentată. agitat. în mituri străvechi. HOROPTER. liecveuţj variant 1 loi . denumite hormc. HORMON. apatie. purtînd asupra etapelor procesului de emancipare culturală a omului în condiţiile istoriei. proces al devenirii omului sub raportul tuturor însuşirilor sale definitorii. HORMISM. făr. între h. în care intervine exaltarea afectivă. impulsive. în S. un echilibru perturbat. prin forţe motivaţionale primare. Stările do trebuinţă se declară în urma perturbării h.II rile dr insiilicienl a dezvoltai <• cognitivă (oligofrenn).igtutiv. orfelinat.'i se şi.A (l>rodemcnte si demente). considerîndu-se că sălăşluieşte real în corp şi-1 conduce. iiv i p a r i t a t e de idrnt il'icare eu alţii. HOMEOTERMIE v. Camion şi care desemnează tendinţa organismelor de a menţine constanţi parametn. Denumire.holas . Este caracteristică. înălţimile lor fiind prnpoiţionale cu frecvenţa. reprfY. teorie după care întregul esîe întotdeauna primordial. d« deteriorare t'. termen aparţinînd lui \V. substanţă chimică elaborată de celule. din nou.Totuşi. Xn orice adaptare sau reglare este homeostatică Cannon deosebind si reacţii de emergentă ca cele din ceea ce s-a numit slress (\\). poate fi concepută ca un capitol sintetic al antropologici culturale şi al psihologiei istorice. i n a d a p t a r e la c o n d i ţ i i l e dificile a. HIPOTIROIDIAN. relativ. în schizofrenii. înclinaţie spre insensibilitate.-. de unde lentoare. lege a dezvoltării desemnînd echilibrări şi reechilibrări progresive. Penfield (IM7) proiecţiei corticale proprii jceptir-som a toestezice. îmbracă un caracter special. poate fi unimodală. în filosofie reprezintă o variantă de „personalism". reprezentăm rezultatele unei i i o'tări de opinie publică. Lashley. hiperemotiv. între reprezentanţi ai aceluiaşi sex (pentru cazul în care partenerii sînt femei: lesbianism. modalitate a creşterii u n u i i n d i v i d în c o n d i ţii de spital. Huli). de aici. se referă la orice comportament care conferă fiinţe 314 H vii. în inicit din schematizarea ei rezultă o figură umană cu trunchiul redus şi cu membrele.ină miniaturală prin care. susţinută de pasiune. în psihofiziologie este reprezent a t ă de C.

DICŢIONARELE ALBATROS H solicitări biologice şi psihice du tip obişnuit. IIOM1N1ZARE HUMANOLOGIE. caracteristică etiologică a unei maladii de a ti produsă sau agravată prin sugestie pe cale psihogenă de către medic. V.i.mai potrivit dccît cel d'. esl. deci orice scop final al acţiunilor". SINE. Condamnarea h.JL . Se deosebeşte de simbolurile convenţionale şi arbitrare cum sînt cuvintele ce nu seamănă prin forma lor cu realităţile pe care Io desemnează. de regula. se realizează prin oprobiul public. sistem unitar biopsihosocial. socială sau de alt ordin la care subiectul sau o colectivitate aderă şi către care tinde spre a-1 realiza ca pe o valoare supremă. denumire d. I IATROGEN. încălcarea continuă şi flagrantă a normelor de convieţuire socială. scandaloase. prcsupunu dominarea impulsivităţii asupra controlului raţional şi constă din comportamente dezordonate. Babinski (1908) a arătat că medicii care căutau simptome specifice ale isteriei (anestezii.1 igie care se referă. după care subiectul se restabileşte complet. ICTUS EMOŢIONAL. COMPORTAMENT DEVI Y\T HUMANIZARE v. dar poate fi cel puţin parţial realizat întrucît reprezintă motivul central şi suprem pentru un subiect individual 317 .. amne:ic se înţelege o tulburare bruscă şi tranzitivă a memoriei. caracteristică a imaginilor de a fi simboluri „motivate" în sensul izomorfismului accentuat dintre semnificant (tabloul sau modelul imagistic) şi obiectul sau relaţiile semnificate. IVi.. liste însoţit de o inhibiţie motorie totală. de la orice m suri care ar putea genera sugestii maladive sau traume. model de perfecţiune umană. ICONIC.) puteau produce aceste fenomene prin sugestie.117. dar şi prin aplicarea legilor juridice. la aspecte biologice. Piaget scrie: „noi numim ideal orice sistem de valori ce constituie un tot. H. provocatoare în cadrul social. considerat L. morală.. tratament sau condiţiile spitalizării. termenul de H. Ceea ce încă nu există.antrop. HULIGANISM. Prin i. J. de un blocaj emotiv sau (şi) intelectiv. tă de noi ştiinţei multidisoiplinare despre om. ceea ce este reproductiv-figurativ. despre om. Pentru evitarea perturbărilor este necesar ca medic ii să se abţină de la atitudini şi expresii exagerate. giobus istericus etc. IDEAL. ID v. estetică. tru a desemna ştiinţa unit.. bruscă scădere a tonusului conştient sub influenţa unei emoţii puternice.

Toate i. fără a ţine seama de unele condiţii restrictive.:: i.. idealurile. semnificind proprietăţile dinamice ale id'-ii de a acţiona în anumite cornii::! ca forţe.-'i. a unităţii dintre concept şi realitate. este o acţiune psihică interpersonală de transpunere afectivă a unui subiect în situaţia celuilalt.. dimensiune centrală a concepţiei despre sine a individului. IDENTITATE. reprezintă o „stea călăuzitoare". Sinonim cu jocul de idei. în teoria modernă a percepţiei i. în afară de faptul că ştiu cine sînt. proiectul. sau d" imagine i. presupune o capit ilă opţiune valorici şi stabilire 1 unui program de viaţii în care i. i. Keprezentînd o decisivă forţă spirituală.-f. derivînd din aparteneţa sa la. !. deci teorie.. (are sau interpretare a unei :-MI zaţii.. Kuhn). datorate de pildă disocierilor familiale. i. înnăscute. reflectă intr-o formă teoretică. La nivel soci ii si. IDEOLOGIE. însemnătatea ce i se acordă acesteia şi nivelul de aspiraţii. IDEAŢIE. efectuind funcţia de autoregla] social. noţiune. hi consolidarea sau la. şi o valoare de ordin filosofic. Aiarx a exprimat lapidar situaţia: d _ iu<- I dată ce cuprinde masele ideea devine o forţă materială. După S. X. produs intelect 11. Fac parte din i.e d ' i u u ! H n t idc(iiiou:i!i otimuhi (< ţ>r . rezultă din experienţa raporturilor cu oamenii. estetic. IDENTIFICARE. concluzie. denumeşte cea de-a treia fază a procesului. configurat in imagine sau formulai prin idei. reprezentînd poziţia sa generalizată în societate. determinate de condiţiile obiective ale existenţei acesteia. Ascli: „persoana are o identitate pentru sine însăşi şi alta pentru alţii. Personalitatea se constituie şi diferenţiază după o scrie de identificări". o proprietate. în acelaşi timp.•Un p a t o l o g i c mm e . direcţia în care se orientează persoana. proces de reducere la o schemă abstractă şi de optimizare a schemei.. politic. etc. grupuri si categorii sociale. de origine platoniciană. Fouille. acele cunoştinţe teoretice. utilizarea ideală a resurselor creierului uman). în teoria persoanei. întrucît sînt înlăturate unele contingenţe cu efect negativ şi sînt relevate însuşirile şi posibilităţile de ordin pozitiv. este „coincidenţa (acordul) conceptului cu obiectivitatea". în uzajul psihologici contemporane. I. I. IDEALIZARE. în sens individual. se dezvoltă in unitate cu conştiinţa de lume. confundarea de aspiraţii şi trăiri. Cităm din Micul dicţionar filosofic: „totalitatea ideilor şi concepţiilor care. la rîndul ei.d MI 1 1 cuiţinul general realizat LI 11 iiiniă abstractă. intenţia.. c) scopu! v'. I. este compartimentul superior al conştiinţei sociale. vieţii marilor personalităţi şi din meditaţii asupra vieţii şi propriei persoane. moral. A. soluţie. Poote consideră câ autoidentificarea reprezintă şi o bază pentru motivare. are o structură complexă în care noi distingem: a) sensul vieţii. 1. c-mcept. mai mult sau mai puţin sistematizată. un atribut.!. Sillamy. în înlănţuirea ideilor se intercalează şi imagini. se <on->tata in un '. a unor obiecte şi fenomene şi examinarea lor teoretică. care este urmat. IDEE.F.irea relaţiilor socialo existente". sînt dobîndite şi formaţi' în procesul dezvoltării psilioeultnrale. operaţie logică de recunoaştere a unui conţinut general într-un fapt particular sau de stabilire a unor coincidenţe de structură. în lucrări filosofice mai vechi termenul se foloseşte şi cu înţeles de reprezei. conţinut al funcţionării discursive a gîndirii. este produsul şi condiţia conştiinţei de sine care. proces psihic spontan de apariţie şi dezvoltare prin filiaţie asociativă a ideilor. interesele şi aspiraţiile membrilor unei clase sau unei pături sociale. i. IDEE-FORŢĂ. se acceptă o deosebire de concept în sensul subliniat de Lenin a conceptului raportat la realitate. pasionat şi consecvent. valorile ideologice. perturbările de i. sehimb. d) modelul idealizat sau i. despre siu\ în viaţa tuienîoi. şi faptul că şi ceilalţi mă cunosc ca aceeaşi persoană". b) semnificaţia vieţii. i.cţii sau obiectivul întregii existenţe personale. exprimă şi actul intelectual. In secolul nostru termenul este echivalent cu cel de concepţie. într-o formă -••iu <:<li:c\ iv. echivalentă cu recunoaşterea (Forgus) şi comporlînd mecanismele acesteia. expresie folosită de A.• fluc reacţii prin mediaţia unor idei asociate. a fost de mult timp infirmată şi scoasă din circulaţie. izvorăşte dintr-o infrastructură socio-economică şi face parte din suprastructura in care sînt integrate şi instituţiile corespunză- 318 319 . este opusă imaginii intuitive şi are mai mult mi conţinut de ghid. principiile.I conceptul de eu i. Intrueii i. din cunoaştere. i. concepte.. sistem de idei generale îndeplinind un rol decisiv în orientarea asupra lumii si diverselor sectoare ale existenţei sociale. se identifică cu convingerile. a avea o identitate implică. al altuia şi se transformă total sau parţial după modelul acestuia. Viilor a i n t r o d u s anormală i. din „amorsările sale sociale" (Al. originar. După X. antrenează formarea de tulburări caracteriale. din statutele şi rolurile sale. Tratare în plan ideal. deci acele HM ce sînt valori puternic a n m r a i emoţional. Teza despre i. juridic. studiu al ideilor. Termenul este tot mai mult utilizat în sens psihanalitic precizat de Laplanche şi Pontalis astfel: „Proces psihic prin care un subiect asimilează un aspect. şi care serveşte la menţinerea şi justificare. de principiu. Omul se distinge prin rapacitatea sa ca pe baza cunoştinţelor acumulate şi prin recombinarea lor să formuleze noi i. concrete (de ex. d"ei fiecare componentă sau relaţie ideologică este. opinii prin care se efectuează reglajul sistemului social sau al unei laturi a acestui sistem.

i h. I. reactivitate anormală. se pot obţine indicii asupra acţiunilor gîndite de subiect. să se apere de eventualele pericole si chiar sâ ce hrănească. Tonoiu). ou/put). idoneus .. se depun eforturi spre realizarea unor deprinderi elementare Ale a se păstra „curat". i.. I. unic. La nivelul persoanei şi al grupului. literară. IERARHIE. în ordonare. G. idioteia — simplitate. şi aie M. Sub dubla influenţă a relaţiilor socialiste şi a i. Aşa cum se prezintă nV ex. recurge la controlul cunoaşterii celei mai evoluate şi se străduieşte constant să formuleze teoria cunoaşterii idoneiste după gîndirea cea mai exigentă. posedă un limbaj elementar.. sens intraductibil. biologic) de a fi structurat pe mai multe nivele dispuse pe verticală şi afiate în interacţiuni de supraoidonare şi subordonare. Dezvoltarea i. Principiile de bază ale acestei concepţii afirmă: a) caracterul sumar al adevărurilor şi continua evoluţie a ideilor. care. (operator uman general) se realizează prin convertirea valorilor mărimii de intrare. capabil de). Testele psihologice apreciază că bolnavul nu depăşeşte nivelul mintal al unui copil normal de 2 ani.. Există o anumită corelaţie între intrările şi i. Sub impulsul constelaţiei motivaţionale infor- . exclusiv si L i | atare irepetabil.. a unor interversiuni şi substituiri. Asemenea' iii. IDIOSINCRAZIE. din principiu. în opoziţie cu apriorismul şi rigiditatea speculativă. Ideograma este curba ce rezultă din înregistrarea 1.e. IDONEISM (lat. originar. dar pn supune o ordine verticală a dominantelor. nu se prezintă la nici un altul. uzual. b) constituirea cunoaşterii. De obicei se foloseşte ca sinonim pentru alergie.ij conducă. se dezvoltă atitudinile definitorii pentru omul nou.. el are nevoie de o permanentă îngrijire şi supraveghere. 320 ID1OGRAFIC. de obicei. IDE0M0TRIC1TATE. nu pornind de la norme fixe ci prinlr-o continuă reorganizare şi reinterpretare în raport cu datele experienţei (V. prin intermediul funcţiei de transfer. sociabilitatea etc.. după promotorul ei.: rămînem la nivelul deseripliv nu sînt subsiimabile unui nunngeneric.. sistemului exprimată. dezvoltate do F. I. nu w i ' deci liniară ci inleracţionistă. contribuie la dezvoltarea conştiinţei.apt. rizarea trasaturilor de pei>< >n. Subiectul afectat de i.n. Allpo. este larg utilizat în considerarea nivelelor de integrai'. mai ales sub raport axiologic. expresie ce cxis(. şi nomotetic trădează neînţelegerea dialecticii: gcneral-particular-singular. fizici. redus la emiterea unor sunete sau a unor cuvinte izolate. în cazuri speciale. este mereu deschis la experienţă. încrederea in sine. Jackson a constatat că vorbirea în gînd este însoţită de i. IDIOLALIE. i |. denumirea doctrinei epistemologice relativiste şi neorationaliste. întrucît prin înregistrarea evoluţiilor de i. la un anumit individ. dirijarea motricitatii prin idei. este lipsit total de înţelegere. De aceea. semnifică relaţia între superior 21 — Dicţionar de psihologie 321 şi inferior. caracteristică a oricărui sistem (social. l l l ! : i singularul. energie sau (şi) informaţie de la intrare spre i. este redusă de conexiunea inversă negativă şi amplificată de conexiunea inversă pozitivă. ignoranţă). Beneficiul educaţiei esfe minim. dar nu şi IJiă rerui'-Ti!_i d>' li inferior la superior. constînd din sensibilizarea la acţiunea anumitor factori chimici. este incapabil să se autoinului. loseşte termenul de i. desemnează acţiunea unui element nsupra altor elemente ale sistemului sau acţiunea sistemului asupra mediului prin intermediul prelucrării informaţiilor de intrare. ce repre. psihic. formă a dislaliei. I. I. în dispunerea compartimentelor de conştient. corespunzătoare a aparatului fonator. subconştient şi inconştient. conceptul de i. Conexiunea directă reprezintă un transport de substanţă. IDIOTIE (gr.I tor diferitelor laturi ale i. spre intrare. C. adică după gîndirea ştiinţifică". este. însuşirea unei astfel de i. IEŞIRE (engl. in e-i\!<i. Goiisath şi discipolii săi. unui sistem sau subsistem este purtată de semnalele sau mărimile de i. IDIOGLOSIE. implicînd microcontraclii şi microyelaxăi'i musculare coordonate care însoţesc involuntar percepţia şi mai ales reprezentarea mintală a actelor motorii şi de asemenea limbajul intern. activitatea discretă. limbaj inventat.ir în clasificarea motivelor si sentimentelor. pretind că pot „citi gîndurile de la distanţă". congenitala şi însoţită de deficienţe fizice. iar conexiunea inversă — un transport de informaţie de la i. într-o anumită limbă. Tendinţele de decalare a mărimilor de i. de a se hrăni singuri.1 a coneeplel. întrucît e singular nu poate li însă obiect de ştiinţă ci numai de realizare artistică.' valorilor etc.. ceea. Informaţia de la i. laie întrucit acestea par a f exclusiv individuale şi deci -. faţă de variaţia în timp a mărimilor de intrare. cea mai gravă formă de înapoiere mintală (nedezvoltare psihică). confuz şi neinteligibil. reinţie de comandă i i 'uiMiuere (Janct). S-a constatat şi variabilităţi electrofiziologice odată cu acte ideomotorii imperceptibile în momentele în care subiectul îşi imaginează că efectuează anumite acţiuni. vorbire neinteligibilă din cauza omisiunii unor sunete. Exagerarea opoziţiei dintre i. este acea filosofic „care acceptă să-şi confrunte în fiecare moment principiile cu ansamblul experienţei noastre.i Jiuiii. unele persoane specializate în observarea vizuală şi mai ales tactilă a actelor de i. în psihologie. biologici sau psihici. de „funcţia de transfer". Acolo unde se poate. cu aj utorul ideografului. La om. revoluţionare şi umaniste întemeiată pe marxism îşi asimilează cele mai avansate valori ale cunoaşterii ştiinţifice şi culturii..

zgomotului. de organizarea optimă a activităţii şcolare. în omtinuare. formarea atitudinii critice fjţă de deformare. asigurarea adaptării sociale cu maximă evitare a conflictelor. Biihler) din înţelegere şi rezolvare de probleme. 3) infornui322 srrrurea stiiuituţii minlah' şi /••. „frîngerea" unui obiect scufundat în apă. compartiment al psihologiei muncii. de optimizare a relaţiilor interpersonale şi de serviciu şi de eliminarea factorilor care generează stress sau surmena]. cum sînt timpul de lucru în raport cu vîrsta (după Pratusevici. adaptarea la situaţia critică.) sau momentul „aha" (K. cel mai adesea. a îndeplinit un rol de seamă în emanciparea culturală a maselor. care sint efectul fenomenului de reflexie totală. porneşte di. şi măsurile în scopuri profilactice. transporturi etc.tn. Principii ale i.i:_!iira>nt ranthuiifnluliii i.m. metode i procedee de ordin medical.a. ce se ocup/i de influenţele condiţiilor fi/iee de muncă asupra muncitorului (acţiunea vibraţiilor. de generaţia de la 1848. urmăreşte trei categorii de obiective: 1) studiul cauzelor tulburărilor şi bolilor mintale şi al dificultăţilor în dezvoltarea intelectuală : 2) depistarea cazurilor de 1ulburn. este deci un moment de salt calitativ în cunoaştere. febrilitate. se extinde şi asupra atmosferei culturale. Germania sec. Asachi ş. fenomenului. a alcoolismului şi toxicomaniei ele. uzual.i (II li l/uh'U mtclt'i rlltl'â IM t:-l/. Gh. de variabilitatea formelor de activitate intelectuală desfăşurate. trecere somn-veghe sau veghe-somn). Wallas a denumit astfel cea de-a treia fază a procesului creator.). de asigurare a condiţiilor < . al XVIII-lea) şi a mişcării declanşate do gînditorii iluminişti pe linia combaterii obscurantismului religios. prin intermediul unui instantaneu demers operaţional. psihologic şi pedagogic \ izînd c. (i:. apelul la mnemotehnică ş. sumă sau densitate a căderii luminii pe o suprafaţă măsurată prin joii. în revoluţia burgheză democrată. IMAGINAŢIE). Iiice ((normale. IGIENA MUNCII. se înscrie. ILUZIE. Kfcctele deformatoare ale i. doctrină centrată in jurul conceptului de iluminare interioară pe căi iraţionale. în pregătirea mişcării socialiste. H.m. O parte din iluzii sint datorate. disciplină ce se referă cu deosebire la mijloa~ele de evitare a surmenajului şi eforturilor iraţionale în activitatea de învăţare şcolară şi în munci intelectuale în genere. intelective. ale organizării şi distribuirii pauzelor ca şi altele de raţionalizare a muncii intelectuale. ramuri medico-psihologică. stări afective. industria constructoare de maşini. în preocupările i. illuminismo — epoca luminilor). stări fiziologice critice (oboseală. I. 8 — 9 ore pentru tînăr şi mai mult de 10 ore pentru adult). care este efectul refracţiei. de fondatorii de şcoli româneşti Hcliade-Rădulescu.ii. an-nublu du cunoştinţe. intră nu numai criteriile generale de igienă dar şi probleme ale odihnei active. einsicht (germ. i.i. ILUMINISM (it. Tulburarea de tipul i. La noi. reacţii motorii). a dogmatismului şi asupririi prin difuzarea adevărurilor ştiinţifice despre natură. etc. in eliberarea naţională. Prin analogie cu percepţia vizuală în psihologia clasică. produeîndu-se prin îmbinarea particularităţilor obiective ale ambianţei în anumite situaţii: condiţii critice ale ambianţei. a proceselor reflectorii.a. Gh. însuşirea şi utilizarea celor mai bune procedee de studiu.rmţia este prelucrată şi valorificată pe baza.). IGIENA MUNCII INTELECTUALE. tulburarea.. finalizată cu deformarea produselor acestora (imagini perceptive. mistico (Swedenborg). de 5 ore pentru şcolarul mic.ot- rea largă. i. atît din punct de vedere al eficienţei procedeelor cît si a bugetului de timp. toate în vederea creşterii randamentului oricărei munci intelectuale. Lcnin arata că numai pe baza transformării revoluţionare a societăţii se pot realiza idealurile de cultură şi umanism. mai mult sau mai puţin pasageră. caracterizarea efectului de conştiinţă clară. pentru libertate şi ridicare culturală a oamenilor. 7 — 8 ore pentru preadolescent.m. consultaţii şi asistenţă psihomedicală. urmînd după incubaţie sau germinaţie (V. criterii. administrative sau ştiinţifice. de alternanţa între . Competenţa i. alcătuirea orarului. a luptei împotriva literaturii şi spectacolelor nocive. temperaturii înalte ele).Ia recomandările de raţionalizare :. odihnei şi efori ulm. Totuşi i.i.Iiicr. Sub raport cognitiv.plim. Zapan 323 21* . matriţelor logice. înseamnă surprinderea elementelor necesare ale relaţiilor dintr-o situaţie (problematică). influenţe ale condiţiilor de lucru specifice aparatelor psihofiziologice etc. Gh.'l auruicv lAjului şi a dc::vt>lU'u ii /• . I.!• tivitatea fizică şi intelectuală. utilizarea unor cadre de referinţă. a fost reprezentat de Şcoala ardeleană. alimentaţiei. i. iluziile meteorologice etc. industria chimică. IGIENĂ MENTALĂ. Lazăr. ILUMINARE.ro mintală.. In scopul conservării şi valorificării superioare a capacităţii de lucru i. denumire a secolului luminilor (Franţa.de ambianţă şi se ocupă. Sinonim cu insight (engl. Considerată sub raport psihomedical. în cea mai mare măsură.: înalt randament în condiţiile economicităţii efortului. pot fi contracarate prin explicarea. asigurarea securităţii individuale şi sociale. prescrie recomandări asupra condiţiilor optime de muncă în diferitele sectoare ale producţiei: siderurgie.m. durate reduse de expunere a stimulului. poziţia corectă la scris şi lectură. în limitele normalităţii. unor fenomene de ambianţă care furnizează analizorilor informaţii eronate (mirajele.m. societate şi om. formarea intereselor cognitive şi ştiinţifice. în sens mai vechi.

solidare pînă la identificare. extrase din experienţa senzorială sau derivate din construcţii abstracte. optico-geometrice. în consecinţă. I. Nu este însă posibilă o gîndire care să nu implice imagini. Dewey considera că fantezia serveşte ia extinderea şi completarea realului. de constituirea grupărilor şi grupurilor operaţionale ' [ . noi abandonăm "cursul ordinar al lucrurilor. i. Acestea sînt întotdeauna retrospective pe cînd compoziţiile i. este paralelă cu inteligenţa.. ponderale. Ribot defineştibinaiii noi". Spaier a demonstrat existenţa unei gîndiri concrete. Originea i. inducţie.-• limitată ca pr. G. capacitatea de a construi iniţial în minte şi apoi '•'-. Miilh f Lyer constă din faptul că don/. iradiere. tic deplasare a unui punct luinin. nu prezintă distinct figura (obiectul) şi fondul percepţiei. î.. deci la fixar. nouă cel puţin pentru subiect. posibilului. ce vor sluji minţii pentru a transforma datele experienţei sub impulsul unor dorinţe şi în raport cu un scop. în acest sens. viitorului şi tinzînd spre producerea noului în forma unor reconstituiri intuitive. cele. Formele ambigui. constituie simptome ale unor tulburări patologice de natură somatică sau psihică. ci este ii. Dam hi continuare citeva exemple de 1. Dintre acestea.': ce pare mai mare decît la zendin cauza unui efect de apărem. se distinge între i. este. sub anumite aspecte. al . Wallon).1 a constatat că în activitatea profesionala unele i. sînt prospective sau atemporale.. spaţiale). i. transformări intramodale. în rest. structurată spaţial. sinonim cu fantezia.. al depăşirii realului. din care se extrag scheme transformative. perceptive. ca ilustrări. I. care.proprietatea imaginile de a se pe tare o asamb'a în ( i. lui Aristotel constă din imprim că între două degete încrucişai. după cum observa Th. Th. Piaget). rezidă în muncă. ce par a fi generale. inteleclive.. perceptive. în cadrul acestora fiind cunoscute i. tdeşi îtitot' una memoria este rezervorul i. perceptive.. imaginea ca formaţiune continuă şi compactă. gîndirea. de operare cu imagnr mintale. rămînînd însă disimulaţi. afective.a arest nivel. Totuşi nu există suficiente argumente pentru a dizolva complet i. transpune în practică.distanţă mai mică la orizon:. în „spatele" lor. de combinare sau c<-. '<!<• regulă.<! restructurării experienţei. cutanate. şi a altor indicatori indirecţi." tv:r- păşirii ei prin im imagini noi ce mi aparţin memonei. i. închidere în interiorul altor figuri. la nivelul analizorului vi. I. mixte. proces psihic secundar. haptice (tactile). rămîne deosebită de ideea abstractă. din care una avînd ! capete unghiuri deschise iar la alt. prin imagini figurale. şi inteligenţa se corelează strîns. şi evocarea vie a unei experiei'. numite şi figuri reversibile. ce face parte din experienţa subiectului. ca atribut specific uman. logică şi i..i (J. al de324 i. Meyerson). Sînt situaţii cînd i. Chiar atunci cind i. ea nu se confundă eu amintirea concretă întrueît nu rezultă dintr-o percepţie ei e^te o reconstrucţie. lîernisl.. după opinia noastră.. nu este trăită ca im eveniment. se dezvoltă ca o formă aparii* a inteligenţ'. sînt complementare şi. optico-geometrice constau în modificarea proprietăţilor geometrice ale figurii date — mărime.'se deosebesc de amintiri. ees şi prodn..în forma imaginilor. de implicarea unor operatori verbali (II. datorită exerciţiului cotidian în măsuri şi manipulări (strungarul nu are o serie de i. direcţie — cînd sînt adăugate linii sau alte elemente la figura de bază: intervin fenomene de contrast. pe baza unor descrieri verbale. în absenţa controlului vizual. concretizări ale acestora (P. optice s-au bucurat de cea mai mare atenţie din partea cercetătorilor. I. planuri iconice sau proiecte. ca . Baehelard remarcă: prin imaginaţie. Prin „dinamism evocator" şi prin faptul că urzeala imagistică. Noi am adoptat denumirea de imaginaţie conceptuală pentru o formaţiune cu o evoluţie inversă celei ce este denumită „concept figurai".-. la care se ajunge. în psihologia contemporană. mixte. cînd fond.operai n cu iniL-'-(ini . astfel că fiecare componentă — privită fix un anumit timp — poate deveni alternativ cînd figură. a unor „tablouri" mintal..facultatea de a reprezenta în mod viu obiecte !-. solidar şi analog cu gîndirea. Marx a semnalat.) reproductive. gustative. în actul creator. dotate cu valenţe conceptuale. oculo-girală se referă la impre-. ce ţin o bilă. aşa cum procedează o serie de autori americani.'. intervine în acest caz fenomenul de reversibilitate. mai reprezentative sînt formele ambigui şi i. După natura şi nivelul produsului psihic deformat. I. depiuzind de imeriorizan-a acţiunilor materiale. formă.. Această tendinţă de identificare a ideii şi imaginii nu se poate însă împlini decît în cazul cunoaşterii lor şi relaţiilor geometrice.. A percepe şi a imagina sint tot aşa de antitetice ca prezenţa şi absenţa". Ribot. optice. în întuneric. In ordinea transformării reconstitutive sau constructive.sau facultatea de a inventa. J. "YVumU o caracteriza ca . sînt înlăturate. iar nu evidenţi ca în cazul gîndirii abstracte. auditive. întrueît poartă asupra unui necunoscut pe care îl depăşeşte compensator sau anticipativ. supraevaluarea anumitor parametri. construcţiile de i. pot avea funcţie de „vehicuhttori" ai imaginilor.-s/rucţie imagistică purtînd asiip>i< realului. par a fi două bile iiitmcît contractul se face cu părţii' exterioare ale degetelor care. mo/orii. T. Cele mai multe studiate sînt i. reeonMiuue un real. nu ating un acelaşi obicei IMAGINAŢIE. unghiuri cu liniile spre intern •• par a fi inegale din cauza efeeli !. Faptul că 325 .: de cîmp comprimat sau dilat. olfactive. lunii la ori.'uil etc. în gîndire.ii I. linii egale. nu mai este referită la actul elementar al reprez*vJărr (v. d°a concepe". Dată fiind importanţa efectelor lor asupra activităţii i.

Aceasta nu este o simpla reproducere a sintacticii lingvistice. Sub raportul preciziei. eliberate de orice reglementare (fantezia transformă imposibilul în posibil ideal). conştiinţa este aceea care îşi „dă" un obiect". pentru că este o intermodelare. şi afectivitate: . De la modelul asocierii-disocierii. mai ales în planul i. şi a reconstitui timpurile. apoi devenind imagistice. nu sînt explicabile decît îrT contextul întregului s'stem psihiC uman. iar nu doar.. . Desigur i. inii taţii. permit şi o explorare nemijlocită şi a i.i fiind procesul psihic cel mai st ii n» corelat cu toate celelalte procese psihice şi ca exprimînd fidel dinamica personalităţii. fricii. Această construcţie a irealului printv-un real mintal cvasiconcrct implică colaborarea psihismului în totalitatea sa şi are ca ax generator interacţiunea dintre afectiv şi cognitiv. Kibot atrage atenţia asupra faptului că la baza asocierilor-disocierilor sînt relaţii emoţionale de tip preferenţial sau repulsiv. dragostei. fiecare însuşire devenind un punct de contact sau de corespondenţă cu altele." Psihologia dinamică a lui K. înţrucît i. la rîndil lor. J. deplasări. care însă. Teoreticienii comunicării prin imagini au elaborat conceptul de sintactică imagistică. sînt operaţii ce ar putea fi considerate ca paralogice. i. ca rezidind esenţial în „trebuinţa invincibilă a omului de a reflecta şi reproduce propria natură în lume. invidiei.emoţionale. prin bogăţia ei. se exprimă nu numai segmentul energizor. geloziei. aşa cum încearcă unii psihanalişti s-o dovedească. viziuni cvasionii iee si <_ vasilialueinatorii. o univocă transpunere a dinamicii afective în plan imagistic. operînd de predilecţie prin analogie şi transpoziţie. grijii.. Lewin sugerează cel mai bine „structurarea în cîmp de tensiune" a unei astfel de intermodclări a afectivului cu imaginarul." Acordînd emoţiei rolul de ferment al creaţiei. mentală. Kibot.I i. este „prepararea viitorului". Forţa prolifică a sintacticii imaginative nu se explică numai prin polivalenţa imaginilor. Sartre scrie: „Caracteristica esenţială a imaginii mintale este un anumit mod pr care-l are obiectul <!>• a ii e. ci-iitiTui tematice în ordinea interacţiuni.i imaginativa forme tot mai complexe şi variate. implicind reorganizări de structură. succesului sau insuccesului. identificări. speranţei. rile au relevat în operativitat.li^cn* în însuţi sinul pvc:cntci sule. în plan imaginativ apar obiectele şi evenimentele corespunzătoare dorinţei. Ed. urii. plăcerii sau neplăcerii. gîndirea corectează aglutinările şi sincretismul imaginativ. după cum arata 326 . condensări. evoluată implică şi simbolismul verbal. Zissulescu) poartă însă. nu justifică ignorarea faptului că in timp ce gîndirea tinde spre polarizarea conceptuală. in situarea exactă în timp se rlaloreşte facultăţii speciale a acesteia de a cumula. I. CÎaparede arată că funcţia principală a i. Dealtfel.pot genera fantasme. oricît ar fi acesta de îndepărtat de datele obiective. teoretică. recunnşt mtei sau răzbunării. Fidel perspectivei fenomenologice. al analogiei şi metaforei.I\ Sartre observă că în percepţie obiectul este „întîlnit" de conştiinţă. uneori. Dugas constată şi o corespondenţă de ritmuri între i. dintre subiect şi lumea sa. pe cînd în i. faza de depresiune emotivă. iar i. artistice. Gîndirea operează mai mult pe verticala inductiv-deductivă în timp ce i. forma definitorie a i. simbolizări e t c . Xe explicăm această corespondenţă sau echivalenţă prin aceea că în i. Şocurile. îşi constituie operaţiile „din mers".Faza de exaltare a sentimentului corespund» fazei de imaginaţie constructivă. Schematizînd. poate uza de toate schemele operaţionale ale gîndirii logice dar în acest fel ea rărnîne o speţă concretă a acesteia în timp ce specific i. congruenţa dintre dinamica afectivă şi urzeala imaginativă sau mai bine zis conţinutul imaginat.'' Viei intervine o sinteză a timpurilor şi o coordonare a lor. se deplasează pe orizontala situată la un anumit nivel între concretul perceptiv şi abstractul logic. fiind combinatorica nestînjenită. imaginativ. spre construcţia idcaţionalâ. Interesele îşi recrutează perpetuu. A. fazei de i. toate pornind de la conceperea i. ce duce la proiectul imaginai". suplineşte lipsa de materie şi de dinamism a gîndirii. Alain aprecia că rolul deosebit al i. Osborn a inventariat o serie de procedee ale i. fiecare din ele prezentînd o multitudine de însuşiri. mulţumirii s:m nemulţumirii. descompuse prin abstractizări reflectante şi reconstituite pe baza do scheme logice. Ribot pune problema motivării însăşi i. Constructele imaginate sînt de cele mai multe ori propriomutivate. în această privinţă cea mai importantă particularitate este izomorfismul. concordanta . tinde spre o plenitudine intuitivă. combinatorica imagistică este inferioară celei verbo-conceptuale dar este mult superioară din punct de vedere al posibilităţilor şi al plasticităţii. ( • n o ta•• . tehnicile proiective studiază dinamica personalităţii prin intermediul producţiilor imaginative şi deci. Stările de expectaiiţâ generează imagini corespunzătoare. că analogiile pot fi primordial emoţionale (stări sau sentimente similare). dar nu considerăm că se poate încheia vreodată inventarul. obiectele lor. i . prezentînd o varietate şi o mobilitate excepţionale. iar imaginile suit. ci şi segmentul direcţional al motivelor. la un construct dotat în plan mental cu concretitudinea realului. destructivâ şi disociativă. spre construcţii similisenzoriale complexe şi intuitive. Filiaţia şi metamorfozele imaginative trebuie puse în legătură şi cu alte caracteristici ale imaginii. avînd ca modalitate definitorie raţionamentul. indicai" de Tli. ca funcţie de sinteză (St.

) ii eiinti printre care. Sublimarea este deseori invocată pentru a explica i. I visele se bazează ]io exponenta subiectului. conservîndu-şi „altoi itatea". sul^riieu) si sint escioial suburdo- dacă wnn i'dăuga. . şi ( ( .' obiectivat.. I . L-'i L[ acel asupra înseşi (*•.•'!.. creatoare într-un domeniu.. cC'n.. persoană-istovie.''l i s i c ţ . şi m o d e l a t e do ' ătr<: i nipeiativele şi pulsiimile subiect u l u i " . Marcus conchide: „Realizarea identificării cu modelul se produce pi in intermediul proceselor cognitive (percepţie. organizare. scrie S. s p o n t a n . r i i u l ş i s e n s u l . înseşi işi reciutează suporturi afect i v şi t ransfoijnă motivaţia şi trăirile a l e c l i v .!a/. d .sintactica. p.indll-:>C (io O l e p i e / u i H a i o Sail do liii g r u p do r e p r e z e n t ă r i . creatoare în orice domeniu de artă. Ceea ce psihanaliza accentuează t e caracterul criptic.. u ns. Aceasta se leagă de centrarea. a l i a t e !. găsim o scrie do indicaţii şi sugestii ce se referă nemijlocit la i. ntările cai'. în baza cercetărilor pe actori. de cu totul altă natură. care nu este consubstanţiala cu/ni conştient. (1). Dueasse arată că în cazul empalici „ne introducem pe cale imaginară in altul".-ki. experienţe . i i ' ă ţ i ' e v a l o r i c e ' i . simbolizîndu-se într-un alt mod. sublimarea. şi omoţ lonale.'.'t:!rea. pulsiunile se proiectează. ara'.-licnt) la toalo niA't-lclc de integrale (sirio. greutatea specifică cade pe procesul imaginativ. Deci. cuii•fhctual. Adlcr a imaginii ideale despre sine şi în genere a modelului ideal în care i. r. I'rinli t<u-'-piiiL'rca imci'jinalira în situai ui celor ce ii" solii iiii asistenţă morală >e poate ohjiiic împărtăşirea cuioliitor. creşto din contrastul diiUro lealitate si împlinirea dorinţelor. i i l i i i u t u r i l e d i ' . i.i inter-. g i i : .. rolurilor pe c.n'i!-'. La aceasta duc mecanismele de apărare (v. mconşiieiituiui ed fiind un limbaj al cărui discurs se bazează pe o strucluiă. eu. puisuiude I n u l să se . | • a'-"astâ pfivip.. după corcelăril'. Am putea insă califica contribuţiile lui Freud ca re/uliînd. variabil. declanşează stări afective. I\ehido'U i. u o ' ! o î i . f." In determinismul inl'rapsihic freudian. inves!< -." în dezvăluirea inconştientului şi care sînt date şi ca prototipuri .. în imagini iare persisiâ c a a. .im la ci est" proiect slarilor in. presupunînd' fără demonstraţii că orice creaţie îşi are un prim movens în pulsiuni bazale ce au fost deplasate şi convertite. de îe^ulă. i'"rt"ud caii-. Duiaiul .• u n a l i c u l u i ou psihicul.n a l ţ i K r meui. admilind existenţa unor pulsiuni. in lorinaiea "inoţiilor artistice. dincolo de intevaci iuniie infrastrueturpje.i:i a o ' > t r i s i n t a s o i i i i l e .. subconştient'.. ca satisfacere a dorinţelor frustrate prin proiectarea şi efectuarea altor activităţi.iLP.. Mult mai reuşită este relevarea de către A.ă şi pe aceea. deci imaginate. valori'. vom considera determinante iiHeraeUuniio subiect-mediu.ro.' : c o . Or. Încercările de a explica expansiunea i. interacţionistă v. 111 p i i n e i p a l . şi i. moi ale şi inflcct u-ile iactorul inductiv est" i. proceselor L i. ştiinţă."• Î ' ' ' N Ş [ ea.-iţ'l:'! ineoir: c U d e i al d e o s e b i r i i d i n t r e 1 iua v. inleleasă ca realizare imaginară a dorinţelor frustrate. J. cu toată unilateralitatea şi caracteml său ipotetic. momentul afectiv de simpatic fiind ulterior. i.'!':vL cu '. îşi dezvăluie odată cu capacitatea de selecţie şi asimilare.o o g n 1 1 i v o e e s e c e r i. în contextul macrosisLemului de personali late şi de a ii relevat rolul ei în constituirea şi exteriorizarea personalităţii.ei. în legătură eu i.'bieet o h a u e v e n i m e n t e . sînt de amintit: fantezia. I'roud. a ! t fol s p u . prin sublimare sau prin necesitatea compensării şi supracompensăni complexelor de inferioritate (A.u n e î n i p a l i n c o n ştionttiiui. dar psihanaliza nu acordă însemnătate faptului că imaginile.iţio. v o m î j j i»-?«-^ < • m a i iiilie u . • ii \ M i i . .''iY i .ţă trebu'c .i.i :. l'iol'u a demonstrat experimental că comportamentul simulat se însoţeşte cu anumite stări emotive ce pot li relevate prin indicatori obiectivi. l i\-e a d i \ .-<: i v T s .!•.iuni iibi. i a n e ( \ " .ubiective ce se integrează in experienţa profundă a subiectului. dar ele inşii" constituie la rînclui lor.u. eMe dernivi de luat iii seamă.li ' d e ultccxu îvpre- finalmente l la-a asin u ! . c o n c e p u t ca fiind e m i i i a n i o n t o r l i n a m i c .'iă si-. riale e c o n o m i e i Iibidin.. Freud are meritul de a fi amplasat i. c!o -. ca modelare ii.-iio nubiictul le asinii- .e : .uii.. pe actul înţelegerii şi nu pe cel afectiv". l/apt csle că procesul intervine in toate instanţele (inconştient. de reglare a personalităţii in ordinea aut<"'doveiuni si j. în oricare din ipostazele ci. im|irepuările presupuse.Kibot. sînt cele ce declanşează şi iiitreţui emoţia seenică. i n u l o d o r i n ţ e l e c u u n s c o p eUir il /.." C J . la l i o n i c >-. t l i v e i . S. ( o n s i d . li. „Viaţa noastră psihică.i'c t i v a l i m a g i n i l o r . Adieri rămîne însă foarte neconvingătoare.e i i ." vis-ului ci forma piimară tio i.. \ r > ' z â s a u o o n t i i b u i n d p r i n i.' lui Stanislav." Dacă este să luăm în consideraţie „ponderea proceselor psihice participante în empatie.ie. do. . T'... dintr-o impresionantă imaginare a i. şi depăşind subiectivismul psihanalitic.u'ea cai harsisu!i:i şi p i n i n P'-il:. . nu cite un simplu derivat al stărilar afective ci dparo.i d e f. S ă h i " •• • n u ) .. <' • fi î m p l i n i U . enormii l i b i d i n a l e . a viselor şi a oricăror altor construcţii imaginare. după opinia noastră.tare î n l r .i.a l ' e i . i U . ]. s e i o r . J.ile (c. M.i ( e i î n c ă r c a t u l i C : J : I .. asocieri reproductive şi imaginative) care Iii rîndu-le.'iierpr.:u. ia formele ei evoluate.i.'tu.. J v n d e n t c ă p r o i e c t a r e a atingo şi sfera conştientă. i.sca". l. vom ajunge la concepere.< lii.iii'. p i u i c l u l do v o l e i o ai l u i S. i. Kalea observă: . f i i n d i m p l i :. Dorinţele nasc imagini si combinatoriu! imagistică. de simcs bolizare i o a n e îndepărtată de pulsiunca originală.aiorie- păşirii. lin Io.i. pe vise ca „via regia.-.

a unui tot coerent. Mulţi psihologi au teoretizat indisociabilitatoa dintre subiectiv şi obiectiv. discriminarea între real existent şi ireal. este „extrem de bogată în momente emoţionale" dar acestea. „construieşte o lume în care nici un element nu este străin faţă de altul". se impune cu precădere în i. în reverie. în cealaltă subiectul nu este patient. Cu toate aporturile venite de la inconştient şi manifestate spontan. pentru că implică proiectare strategică. subiectul plonjează în sferele propriilor trăiri si suportă influenţele mediului. dar descoperind între ele analogii. „este conduita care realizează maximum de identificări posibile între termeni ireductibil opuşi.N. dintre disparitate şi coerenţă. dispune de „puterea de a. ca S-ar parei chiar di'iiă in : u i b " . Formele evoluate în i. i. dar într-o in- I venţie tehnieo-ştii. vom vedea că aici activitatea i. el se implică în mediu şi-1 transformă nu conform logicii ilogice a propriilor trăiri.i la extrem intervine ca ataie numai în vise. legată de inventivitate şi de invenţia activă aplicată realităţii. YJgotski: „Dacă vom analiza forma i. posibil. lucrurile se schimbă. dar întrucîtva şi în artă." încereînd o sinteză fără a ţine seama de nivele. invenţia tehnică. Diferenţierile lui Vîgotski. care nu se epuizează prin această formă. preferenţiale. este experimentare mintală.. afectiv.. J. Ea stabileşte între ei corespondenţe. depăşi prezentul printr-o enormă extensiune a cîmpului de conştiinţă"." De aici. De aici..". ci şi activările tonice (V. spirit orientat spre previziunea apropierilor şi excluziunilor. L. într-una. Gide pare însă să precizeze „în domeniul sentimentului". şi 330 331 . se constituie la adultul normal tot aşa de spontan. conştient sau semiconştient. în genere a efortului voluntar.uţifică. ci conform logicii acţiunii si realului. scopul fiind corelare interobiectuală. Miasişcev. Un scriitor de subtilitatea lui A. în mit... i.. O astfel de fuziune du-. spontan al jocului imagistic. dispar. dintre ireal şi real. a proiectării mintale. într-un sens pozitiv ceea ce rămîne sub semnul miracolului este trecerea unor segmente din imposibil în sfera posibilului. constructive cu destinaţie obiectiv-productivă. arătate mai sus. De fapt H. D. nu poate li efectul simplu. Gide consideră că „omul încearcă ceea ce-si imaginează că încearcă (liaieste emoţional) şi în domeniul sentimentului realul im se dis- I tinge de imaginar". notînd că „legătura cu stările emoţionale nu este sau nu reprezintă baza exclusivă" a i. dintre existent şi fictiv în planul i. care fiind nespecifice sînt şi neutrale. Malrieu. diversele nuanţe ale sentimentului derulîndu-se uneori contradictoriu. imaginea stimulată arată obiectul dorit sub diverse aspecte. necesitatea fixării scopului.l . Sursa acestei depăşiri este opoziţia în subiect dintre imperfecţiune şi corectitudine. sînt două elemente între care este greu să afli cine este cel care are iniţiativa".loază din cîmpul social şi tinde să le îndeplinească. Aceste categorii gnoseologice sînt însă şi istorice. cutezanţa trebuie maximal stimulată sub semnul dictonului: „totul este posibil". Dincolo de acestea. numai făcîndu-i să participe unul la altul într-un fel de fuziune. se explică desigur prin aceea ca formele superioare de i. Fapt este că în susţinerea i. Yîgotski recunoştea că i. preocuparea de punere în corespondenţă. au arătat că i. cu atît mu mult cu cit.. de alcătuire. a căutării punctelor de sprijin. se emancipează parţial de reglajul brut emoţional şi intră într-o măsură mai mare sau mai mică sub regia organizării şi conducerii voluntare. dar tratează acest raport mai nuanţat şi într-o ordine a reciprocităţilor. convergenţă etc. dincolo de aparenţe. scrie L. După Ph. într-o operă de artă se mai pot identifica preferinţele şi respingerile autorului." Deci. ce se pot situa pe trei planuri:. deci aco| u unde trăirea emoţională iuz>. pe care are puterea să le prezinte înainte de a le justifica. intervin nu numai structurile motivaţional-afective. organizare amplă şi multiplanică.t reia le cazul inţei de sine şi a conştiinţei de lume. se pot ale detaşa i. Pentru aceasta. Deci intercondiţionare: „imagine şi sentiment în perpetuă reacţie. aici participă cu necesitate subordonarea la obiect şi condiţia acţiunii deşi. în mitologie. Malrieu. Rugg (1965) apreciază că locul adevărat al i. atracţia mai mare pe care o exercită asupra subiectului obiectul-fantomă în comparaţie cu obiectul real. funcţional.> nea za cu împrejurările reale M fictive.. cum recomandă Osborn. parţial în reverii. nu mai pot fi puse în categoria fenomenelor incongruente din punct de vedere gnoseologic. Opera de artă. Lindsley). nenumăratele disponibilităţi generate de i. A. este o situaţie de graniţă sau punctul de despărţire al conştientului de inconştient. toate seducătoare.. acestea se estompează. Toate acestea nu duc la o disociere dintre afectiv şi i. Bernis notează: „I. Bernis notează: „Impulsul dă naştere imaginii unui eveniment posibil care satisfăcând dorinţa îi măreşte forţa. în stare de conscienţă. a dirijării secvenţiale.. face foarte relativă graniţa dintre posibil şi imposibil. mai a'es. orientată obiectual şi ciî c u i b t i net iv. perceptiv sau reprezentativ. în schimb. sistemele ipotetice de teorie ştiinţifică. Simondou arată fă imiuliii presupune compatibilizarea unor structuri heterogene şi punerea lor în raporturi funcţionale. fictiv. Se pare că un astfel de reglai intenţional. planul activităţii practice. nu este subordonată capriciilor subiective ale logicii emoţionale. ci agent. Sartre si apoi Pli.in[•• ci -. Deci relaţia subiectului cu obiectul este mijlocitoare.

organi. postulată de J. nu poate fi obţinută decît prin inducţie voluntară. Deci. în faţa sarcinii activării i. neintenţionata (şi aceasta relativ involuntară). după majoritatea opiniilor.. A. iluminare şi elaborare sau verificare. ' 1963). în sensul de regresie la procesele primare. inconştiente sau preconştiente ce au un grad mai marc de libertate şi flexibilitate.i formarea i. Ajungînd la concluzia fermă. ca proces psihic multinivelar. voluntară este un fenomen real dar nu este niciodată i. evaluată mai complex prin includerea în muncă (Istomina). Masiow. Osborn. prin echilibrul dinamic dintre iniplicare-detaşare. Piaget. să intervină iluminarea ca o conjugare a activităţilor inconştiente şi conştiente. în primul rind. despre „inducerea deliberată a unei stări de conştiinţă alterată în care structurile obişnuite şi convenţionale ale experienţei sînt sfărîma'tc" (F. I. F. H. intimă. creativitatea este sinonimă cu i. ireative. raţionalizarea este necesară fiind direct corelată cu eficienţa. 1964) sau de „conştiinţă prefocală" (L. mai săracă. cît şi în cel al realizării individuale. cu performanţe accidentale. creatoare apare ca o manifestare a personalităţii în lume.a. este dăunătoare ca şi teama ce însoţeşte autocenzura (A. în legătură cu aceasta se recomandă „acceptarea provizorie a impulsurilor primare".i şi practica nu se pot insă dispensa de selecţie după criteriul de plauzabilitate (G. dar. 1. este procesul psihic predilect al creativităţii şi fiind puşi. Wallon). Ceea ce germinează în sfere extraconştiente ajungînd la noi asocieri şi restructurări este desigur o tematică indusă conştient de la început pentni ca după un timp. care beneficiază din plin de aporturile inconştiente. creativă.m. Aceasta Iuncţionează însă ca o cenzură şi introdusă de ia început. mai puţin originală în elemente dacă nu în ansamblu. urmată de o revenire la reglate şi control logic (G. Bruner. Moreno a relevat creativitatea ca un. dependente de stări de inspiraţie ce nu puteau fi programate. formula „regresie voluntară şi temporală în slujba eu/ui". tradiţional. ca formă de comunicare culturală cu lumea. voluntară este superioară prin focalizare şi conducere conştientă. în consecinţă. dezvoltată optim ca o conduita simbolică în joc (Piaget. în felul acesta. Barron. Reflexia critică intervine pe tot parcursul i. din tendinţa de a fi ca altul (Malrieu) şi de a face ca altul. Succesul creativităţii colective este printre altele şi o confirmare a originii şi dependenţei socialistorice a i. despre amplasarea procesului i. 1965). prin regresie la nivele inferioare. A fost demonstrată dependenţa efervescenţei i. luciditate-abandoii (J. Willis). I. în relaţie cu lumea. şi gîndirii creative (li. prin alternarea concentrării şi relaxării (A. practic. finalizare şi întreţinere a activităţii i-. Dacă imago-ideaţia originală nu este rezultatul unei suprasolicitări a funcţiilor conştiinţei şi a gîndirii logice. Koestler. decît i. 1965).depozitate într-o sferă a ficţiunii.i din dimensiunile relaţiilor interpersonale. şi asigurării unei cote superioare de originalitate a ei. schematică prin conformarea la modele raţionale. Cea mai sugestivă din prezentările fazelor procesului i. în legătură cu i. Smeidler. GuilJ'ord. ca şi stilul apropiat acesteia. acum se pune problema cooperării de grup şi a concentrării tematice. erupţiile creatoare ale i. Hartmann. psihologii contemporani au avut de înfruntat un ghem de contradicţii. ciupa opinia ^psihologiei contemporai'e. de producţie intelectuală divergentă. 1968). astfel incit să se obţină o maximă hiterconnmicareconştient-meonştient (II. or. o integrare multinivehiră. dar în ordinea productivităţii i. preconizează antrenarea proceselor preconştiente în imaginare. întreţinînd cele mai strînse relaţii cu toate celelalte procese psihice? Răspunsul a fost dat in cadrul elaborării teoriilor creativităţii şi constă in principal 333 . Kris (1952) lansează. pur voluntară. acestea apărînd numai ca momente în dinamica integrativă a sistemului psihic. în regim de „conştiinţă periferică" (A. Osborn). era concepută ca o activitate individuală. infrapersonală şi interpersonală (A. mult mai mare contribuţie i. Pentru J. în sistemul lui Osborn. poate îngreuna şi limita demersurile i. erau considerate a fi spontane. mai puţin liberă. i. unde cotnbinatorica nu se supune restricţiilor logice. 1959). derivată din imitaţie (Taine. Lij blinskaia. i. de stilul de conducere a colectivelor ca şi de perspectivele generale ale dezvoltării sociale. nefavorabile pentru planul fantezist. Covington. Hilgard). Xu se poate 332 I trece cu vederea faptul că efortul voluntar este deseori însoţit de stări penibile. iar E. Thurstone). Prinsă într-o reţea de comunicare. Polya). JVfunuilfcnko). 1965). prin consumul de artă. atunci cum se poate asigura productivitatea valorică a sistemului psihic şi în speţă a i. în timp ce. Ştiinţa şi tehnica. K. L. Kubie ş. de climatul psihosocial. Se 'vorbeşte despre „o sinteză specifică între disciplina intelectuală şi abandonarea imaginativă" (M. reprezintă u condiţie neces. creatoare aparţine lui Wallas şi indică ordinea: preparare. prin învăţarea ce ar putea aduce. se activează conform propriei logici de constituire şi cîştigă atît în planul inserţiei grupale. în consecinţă.'Dar activarea organizată a i. că i. incubaţie sau germinaţie. J. se urmăreşte o fuziune a experienţei interne cu cea externă. intenţionalitatea şi reglajul voluntar au fost reduse la elemente ale unui regim de punere în funcţiune. ca răspuns original la solicitările şi necesităţile de progres ale mediului social.uu. creatoare.

ceiinlr şi perspectivi'. incapabil să prospecteze şi să se prospecteze dar dilatarea şi închiderea i. paradoxală a i. Scriitorul englez Somerset Maugham a intuit faptul că i. în faţa fiecărei teme aceştia să încerce. este aceea a echilibrului optim dintre gestiunea personalităţii şi participarea ei activă la viaţă şi progres. comutarea semnificaţiilor şi generarea de noi semnificaţii — în ordinea construirii. Ananiev a denumit „imagini de sprijin" acele imagini ce ocupă un loc central în desfăşurările imagistice. Este un model. alternînd dezorganizarea şi reorganizarea. noiiidei. se dezvoltă ca un subsistem tributar tuturor celorlalte subsisteme. Strict tributară reilei tării realităţii. Osborn prin inducerea unei atitudini de reţinere a criticii în momentele d* producţie imaginativă şi priii interzicerea criticii în grupele de creativitate. deci ca membru al societăţii. dar individualizat prin strategia transformaţi vă şi combinativă. şi î) formarea motivelor şi atitudinilor creative. cogniţia şi valorile sînt paralizate. ideologii e. la nivelul economiei personalităţii este necesar să se ţ i n ă scama de relativa autonomie şi continuitate a procesului i. {. creatoare. cu un cuvint. Fără extensiuni şi disponibilităţi imaginative. din care îşi c. în realizare obiectiva. se transformă în realitate. l'h. A. a compensaţiei.'.legătură cu i. creatorul de literatură nu este liber să decidă oricum. de ivla- fii. Teplov observa că faţă de caracterele sau situaţiile imaginate. Totuşi i. şi cenzura critică a io-i înlăturată de A. ci este integrat iv personală sau grupală. posibilul. Continuînd analiza în termeni piagetieni.în două secvenţe: 1) însuşirea şi antrenarea operaţiilor (procedeelor) de i. lumea sa subiectivă.. absentul. cunoaşterea cu supoziţia. componentele complimentare şi necesare ale vieţii omului ca personalitate.se dezvoltă prin exerciţiu şi contrar credinţelor comune este mai puternică în timpul maturităţii decît în timpul tinereţii". formulată în termenii de completitudine a unui real. creatoare... ceea ce duce la o logică a procesului de i. proiectele originale trec în lapte de creaţie. incercind sa. B. :-. sub imperiul necesităţilor acţiunii. subiectul. întotdeauna parţial. creatoare se opune. modele.ni •. caracteristic mai ales pentru i. cea estetică şi de creştere. Desfăşurarea continuă a i. mai ales cea dintre stihiei' şi obiect. ni( i exclusiv afectivă. acţiunea. fiecare procedeu combinatorie. Discutînd i. succesiunea şi simultaneitatea. dar care numai parţial. creativă se dovedeşte a fi nu motivaţia utilitară (ce nu poate avea în i. de împlinire a structurii. ca facultate a subiectului pragmatic. şi pe care o pune într-un mod specific (al anticipării şi disponibilităţilor) însăşi i. explicată atît prin interacţiuni interne cît şi prin desfacerea succesivă a implicaţiilor ce i n t r ă în joc. în genere a echilibrării cu lumea şi cu sine. prin i. n u d pe rînd. încercarea de a substitui acţiunea cu proiectul. Zeigarnik se manifestă şi în plan imaginativ prin atitudinea imperioasă de desăvîrşire a acţiunii.' l m altfel. ceea ce se echivalează cu un fenomen de patologie psihoindividuală şi culturală. să opiimi'i/e. Dealtfel. Corelativ. într-o şi mai mare măsură tribul ai ă fată de sistemul social. . reveriile se transformă in resurse de energie şi sugestii.i natura ei. finalmente. artistică. se prezintă la diverse niveluri de organizare dar întotdeauna implică anumite convergenţe tematice. nelimitată a procesului i. subiectul devenind steril. exprimă cel mai -pregnant şi acut unitatea si coniuidictia. interes). rialului. • • J I \ . dar valabil în genere p e n t r u ceea ce sînt tendinţele de autoorganizare ierarhică. O. disrupiia cunoscutului şi forţarea corespondenţelor ipotetice. mai ale. Pentru a genera combinaţii valoroase este necesar ca înseşi motivele şi atitudinile interiorizate să reprezinte valori. sînt examinate şi triate critic de un grup aparte. in fond. I.sborn a înarmai pe participanţii la cercuri creative cu un cît mai mare repertoriu de procedee euristice şi imaginative astfel îneît. cognitiv şi axiologic. sa. decît efecte compensatorii) ci motivaţia cognitivă intrinsecă (curiozitate.. pe 334 termina fenomenul de i. nonconformismul şi nmiconvenţionalismul. prin in. care trebuiau să fie cît mai multe şi mai variate. opoziţia faţă de rutină. ast335 ti o a e i i i . a unor ansambluri dinamice de imagini ce simbolizează necunoscutul din sine şi din lume. B. Gordon şi-a întemeiat sinectica (v. Ulterior. I. Malrieu demonstrează că efectul B. scopuri.\ trage unităţile şi schemele. Neîmpăcarea eu banalul.. u b i e c l i \ izare. LOirtruire a cev. sentimentul noului şi aspiraţia spre originalitate sînt numai unele din atitudinile creative ce Irebuie sugerate şi formate. Problema ce se pune în . Din toate cele ară/a/v rezultă că în cadrul sistemului psihic uman i. debutează prin- nu e>te nu i exclusiv cognitivă. întrucît personajele „trăiesc" în mintea sa şi se comportă conform propriilor trăsături. problema este aceea a echilibrului dintre asimilare şi acomodare şi a coordonării dintre centrare şi decentrare. t t e n t i a i e . opunînd lumii obiective. valoarea cu trăirea autistică. De aici şi situaţia ambiguă. intervine şi relativa autonomie. realizeze deplin scopurile şi valorile. creatoare nu este reductibilă la o tehnologie. urinează decentrarea ca extrapolare iu proiect realizabil şi. în jurul cărora gravitează şi de care se leagă toate celelalte. dar apoi visele se raţionalizează."i determine mereu un altceva -.) pe un sistem de analogii.. deconectează şi înstrăinează pe subiect de lume.ă.i ia l o r I i n t i m • > >jii» 1 tix u n e i l o g i c i . Contradicţia dintre dezvoltarea liberă.

P . I. lipier de imagine. Termenul are mai multe sensuri.ste şi ceea ce demonstrează esenţial rolul anticipărilor şi construcţiilor de i. Fechner ş. ideea ce poate fi implicată în sau adăugată i. F. Se disting i. dar se individualizează prin activarea amplă şi divergentă a sistemului imaginar. contemf plativă într-un circuit aproape Închis a imaginii. ca foi niaţhme permanent.un echivalent al realităţii obiective. un imaginar. T. cît şi operarea liberă. finalizîndu-se printr-o reconstrucţie de sistem. cum menţiona Lenin. ceva deo337 22 .n tară bicnalici ţ-i secuiului (. O covîrşitoare importanţă are i. a unui imaginar parţial deschis spre sine şi spre lume. prin cinetismul şi transformabilitatea lor conforme unor operaţii sau reguli specifice. secundare. deşi nu est. să ie ţină seama de faptul că i.esi suficient. „este totdeauna puţin un instrument de divinaţie. ne vom putea apropia de interpretarea unitară a diverselor forme şi niveluri ale i. şi aceasta. 2) metaforă artistică. atît modelarea mentală concretă a relaţiilor ştiinţifice concepute abstract. domeniul creat de i.iiL din purii. anticipativ-ipotetică cu datele şi codul ştiinţei. pe care 1-a inuir.. iar Alain le caracterizează ca prim stadiu al ideii.. Această lume imaginară este opera subiectului. creatoare transgresează celelalte forme de i. enumerate de P. continuitatea şi asamblarea imagis'ică <\ •linesc. care se integn a/a in realitatea psihică. dezvoltate în absenţa stimuiilor originari şi constituind conţinutul reprezentărilor. dar este totodată o modalitate de a fi (omul-proiect) şi un ansamblu ce mijloceşte relaţiile cu lumea. sub semnul intenţionalităţii. Dealtfel. Creţii a elaborat o modalitate semnificativă a i. secundare sînt considerate de Kant o punte între sensibilitate şi înţelegere. pentru că imaginarul. ud dmtr-o anumita ta:ă. Una^fia este derularea calmă. Ca orice alt proces psihic. Reveria este activarea preferenţială. schema tratării sistemului i. 3) fenomen de persistenţă senzorială ca 1. o lume aparte. imaginarul nu se prezintă don-ca o sferă intimă în care subiectul. rezultate din activarea sistemului imaginar. în anticiparea şi construcţia atît a omului cît şi a lumii sale. într-o situaţie de viaţă.asistă" la „iiIrtLiil irnatrinativ". aşa cum gîndirea include fondul de cunoştinţe acumulat. Mills a atras atenţia asupra rolului i. Meyerson astfel: 1) model ilustrativ sau exemplu concret.. Totuşi. ştiinţifice. prin corelaţia dintre potenţial şi activ. citatorul . se dezvoltă după mo- dele socioculturale. la amăgirea de moment. încep. scrie Ph. primare. Asociative imaginative spontane sînt fenomene locale sau nodale. sociologice în constituirea obiectului ştiinţelor sociale. I. spontan-contemplativă. Aceasta pentru că insatisfacţia de lume ce incită la imaginar este dublată de insatisfacţia de imaginar care nu-şi este s'. se constituie printr-o istorie a sa şi acumulînd achiziţiile acestei istorii. schematizată la diverse nivele ale generalizării senzoriale rcdînd mai mult sau mai puţin izomorf structura unui obiect sau categorii de obiecte sau relaţii. Această situaţie este eu atît mai pregnantă in domeniile i. corolar noematic (referenţial) al i. Malrieu.. consimţind la iluzie.. situaţie a imaginilor spontane într-un' c idru ce le conferă semnificaţie". de reconstituiri şi proiecte captivante. Model figurativ rezultat atît din percepţie cît şi din acţiunile intelectuale.it. degajat de substanţial. transformările fiind reversibile şi virtuale. imaginarul apare ca premisă şi produs al i. se retrage într-o sferă de vis şi reverie. T< -micimi. W. tehnică în civilizaţia contemporană. In acest sens. 4) după T. dar conservînd un caracter ideal.spiritului ca po . Considerat secvenţial ca „repriză. reproducţii'ă sau reconstitutivă presupune deschiderea convergentă a potenţialului imaginar asupra unui fapt absent sau simbol.a. fiind tiii. Cînd se vorbeşte despre i. generalizarea rămînînd intuitivă. implici ud un control logic riguros. în cadrul principiului interacţionist..fel încît s-ar părea. ' p r o ( 1 " s a ! reflectării senzoriale a unui obiect printr-o senzaţie. geometrică. se distinge de aceasta prin abstracţiune şi escnţialitate. formaţiune intuitivă. a fost an-edi t a t de J . ficţiune. La nivelul i. percepţie sau reprezentare. include imaginarul ca pe componenta sa fundamentală. ceea ce incită 336 la expresie şi reali-Tire. perceptive şi i. toate domeniile de activitate prilejuiesc constituirea unor forme specializate de i. il-jr tiu iară a „descifra" i-venimeiii ele şi a le conferi relief şi coerentă. particularizată prin puritatea figurală a imaginilor ce au ca atare şi semnificaţie de concepte.". activitatea de elaborare bazată pe imaginar. I. nu depăşeşte limitele comunului sau ale caracteristicului obiectual. IMAGINE. este un travaliu.. dar mai mult decît oricare. tehnice şi ştiinţifice. i. Şart re şi re referă în prii cipal la fondul. Visul este activarea fragmentară a unui imaginar închis. Neîndoielnic i.. cu aminteşte despre caracteri/au-a dată de Tain<. Considerăm însă că a i edificator ar fi să nu se desm partă dinamica de conţinut. un factor de investigaţie şi de depăşire". I.t de vedere al conţinu1 ii 1 1 i cît şi a stilului. sau fantezie ştiinţifică se are în vedere.. implicînd iluzie. în existent 1 individuală subiectivă. idealul ae viaţă apare ca o structură generalizată a imaginarului cu tacite funcţiuni de autoreglaj strategic. chiar în sfera abstracţiunilor matematice. consecutive sau acte de memorie concretă. Adoptînd. ci este şi un mod de a ieşi din sine. Perspectiva asupra lumii şi pro- priei persoane în lume. i. cu o deschidere maximă spre sine şi lume.

nu sînt necondiţionate ci dobîndite şi presupun coordonări oculomotorii. se r e f e r ă la un p< i . imaginaţie sau gîndire.. I.i". fără a sesiza motivele respectivelor acţiuni. s o n a j şi se c o n s l itiiic in ' i m p u i relaţiilor iuterperMUM le mi ir!. pentru că el poate fi doar perceput)". mişcările. s u b i c c i u l îl p e i c c p r I cire şi nu implică interpretări. Wallon defineşte reprezentarea ca o „imitaţie interiorizată a lucrurilor". . transpoziţia.. • diul l\. Aici intervine o i. Meyerson caracterizează i. simultane. > u ş t i r n t . IMBECILITATE. ci. este integrată într-un circuit fiind totodată sursă a lui altei' şi a lui ego.. Aşa t. acţiuni. spontană.. ca „regina şi centişereasă a gîndirii". se referă la reţinerea informaţiei pe o scurtă durată (de secunde. este un mecanism al învăţării. are loc doar la suprafaţa interacţiunilor inter individuale. vA<< :. . iu ii:o-i m. I. adică copii stabile sau reproduceri ce anunţă reprezentările propriu-zise. reprezentativă se realizează prin jocul simbolic în care sînt modelate obiecte. iar în al treilea asociată şi subordonată operaţiilor logice. Acest ultim sens este promovat de psihanaliză.a rămîne). Cel afectat de i. i. în acelaşi sens se poate vorbi despre funcţiile imitative ale desenului.w. pentru a se adapta. diformat prin mecanismele i. Sînt i. in psi|]r. Se disting i. şi aceasta. exprimată deplin sau prin simpla aluzie. ceea i •• râinînc mereu înăuntrul unui irnonicu sau sistem întrucit ţinr de esenţa sau structura sa intimă nefiind dependent de factori exteriori. II. Deci i... i. Daci. este. £ţţ. în primul caz i. intrinsec. de învăţare latentă şi spontană. Se apreciază că dezvoltarea mintală a unui imbecil nu depăşeşte nivelul mintal al unui copil normal de 7 ani. evoluînd progresiv. în viaţa şi evoluţia socială dar a exagerat nemăsurat cînd a redus societatea la un ansamblu de indivizi ce se imită reciproc. la animale. acustico-fonatorii etc.: statice. IMORAL. care se referă la atitudinile şi conduilelr ce se opun si contravin normelor morale. elementar. reprezenl iiul proiecţia in intuitiv a conjtrueţ iilor intelectual' 1 . El poaufi învăţat să so autoservească. posedă întotdeauna o anumită denotaţie concretă care constituie punctul său de plecare şi de care nu se poate rupe complet fără a-şi pierde întreaga semnificaţie şi raţiunea de a exista. ca acomodare nu se referă însă mimai la persoane ci şi la lucruri. 7) (in p-.. in — în. 1 n interpretează pe altul. realul este întrucii\. I. de muncă manuală.. gesturile. sub raportul gravităţii. deficienţă grava în dezvoltarea mintală. ivsirîns Ia i. cinetice şi de transformare. are şi înţelesul ik nemijlocit.li/. I. n iile de s u b i e c t . amînată constînd din prelungirea acomodărilor şi refacerea lor prin schiţări imitative sau ajustative. succesive şi i. dezvoltă sent imentele faţă di el. S) fenomen intei'uiediar î n d e percepţie şi reprezentare ea i. formu loază judecăţi despre el şi i-.. după Piaget. la baza talentului actoricesc sînt unele înclinaţii spre i. în al doilea este legată de combinatorica fantezistă.iliologia modernă) tenueiiul. parţial. dobîndeşte alte calităţi şi nu mai poate fi calificată decît prin extensiune ca i.iţi. stări. lăuntric. priveşte datele conştiinţei acestea pot fi i. direct. în 1927 Spaier scria: „Gîndirea explicită sau implicită. Astfel. copilul reproduce prin i. personaje. Tarele a constatat însemnătatea i. i m a g i n a i a s a u c l i ş e u u i ' '-'îi. spontan. IMEDIAT.: evenimente.-i i . secuu-dart1. Dezvoltarea i. după Pieron: „reproducerea activă a modalităţilor de comportament percepute la o altă fiinţă". numai sub raport temp o r a r > e^° fiind întotdeauna mijlocite.I Schit de memorie. > . I. p r e z e n t a t e i n c . Sub alt raport se pot distinge: i. „trebuinţa euhti de a retrasa perpetuu. dincolo de senMii uzual. datele percepţiei senzoriale ce sr prezintă fără nici un fel de juijlo- 338 339 22* . Baldwin.. întruparea personajelor ctc. Tocmai în aceasta eonsl ă inii 1. desemnînd tiu real sau fâcincl parte dintr-un proiect determinat nemijlocit de pulsiunile subiective. după Piaget. istoria lucrurilor. să respecte normele de comportare igenice şi civilizate şi chiar să efectueze operaţii simple. J. este subordonată unor norme de fidelitate reproductivă. în i. pinăla 1' —2'). IMANENT (lat.actul prin care un model este reprodus (ceea ce nu implică neapărat reprezentarea acestui model. postura.. mai ales în forma sa primară.. Există acte de i. este. I. între debilitatea mintală şi idioţie. estr congenitală şi se situează. conştientului. Observăm însă că. iar că această reproducere este corporală sau mintală puţin importă".. pozitiv. m d o b i u d i l ." IMAGO. prin preluarea schemelor de acţiune. constituind (şi la adult) un mijloc de învăţare elementară a rolurilor sociale. Piaget remarcă „acomodarea. ţine de iattira aeomoilativă a adaptării. depinde de procesele din care iac parte şi anume: memorie. O. I'. ceea ce se asimilează prezentului psihic şi asigură continuitatea acţiunii. rămîne un proces primar. G. P. constă dintr-un simbol figurativ şi intuitiv. I. şi empatia.1. Mowrer a constatat că reflexele de i. îndeplinesc funcţiuni atît ele reproducere cît şi de anticipare. care indică o maximă reducţie a intervalului dintre don. mai ales la cele superioare (antropoide). nu atinge echilibrul deeît cu condiţia de a da lucrurilor ceva. vorbirea celor din jur. Memoria i. M mânere -. a arătat J. deliberată şi intenţionată. simplu cie modelare directă şi spontană.ii. deci voluntară prezintă cu totul alte caracteristici decît i. în activitatea psihică i. educabil. eidetice: 0) forma sau produ-uil tuturor proceselor scn/i :rialr. nu se poate califica drept i.. altuia. IMITAŢIE. intuitivă sau discursivă.

IMPOTENŢĂ PSIHICĂ. omul ajunge să-şi stăpînească i. în forme patologice apare în epilepsie şi unele psihopatii. Ambiguitatea situaţională. după Piaget. imagini înregistrate în memorie. Constă dintr-o reacţie prefererJ ia la (faţă de indivizi de aceeaşi specie' de regulă. fenomenul de i. reprezintă o reacţie superficială dar complexa care este atît de ordin senzorialcognitiv cît şi emoţional. B.P f i n acest scurt contact. reacţie de impregnare prin 1 care se stabileşte o asocieţe f'iar ' durabila. în dezvoltarea sa progresivă. ansamblu pro- rînd din instincte. copiii acordă mai mare interes figurilor umane decît altor tipuri de figuri. nepotrivirea cu expectaţiile subiectului a datelor de inediu. indică o succesiune necesara între propoziţiuni: dacă. dar sînt ajustate şi dezvoltate.-) dorinţei. Lorenz (193r> •. Lafon. Se deosebeşte de amoral care înseamnă străin de morală Jn sensul ignorării voite sau nevoite a valorilor morale.Russel distinge i. uneori simptome de întîrziere a dezvoltării psihice sau a unor perturbări de comportament. izvoIMPROVIZAŢIE. în sensul că un termen A implică şi contradicţia cu un altul B. cauzată de infirmităţi şi disfuncţii somatice există o alta de ordin psihic implicînd perturbări ale afectivităţii. înţelegerea şi explicarea. relaţie logică ce indica cuprinderea unui lucru în altul. fenomen elementar. propagarea. Astfel acţiunea de orice fel (artistică. După R. ci se naşte.Sherif). negare conştientă a moralităţii.: una între operaţiişi alta îm -•. primitive şi necontrolate conştient.). aplicarea şi transformarea în bunuri sociale a ceea ce este nou. concept al psihologiei sociale ce desemnează suscitarea. implică şi un risc. efect lăsat în conştiinţă de un factor din afară. materiale şi formale. trebuinţe. într-o măsură inaltă. părinţii sau. implică o stare de optimum motivaţional nefiind favorizată de sub sau supramotivare. organizate şi efectuate „pe loc". dar ea poate aduce importante contribuţii creatoare. desfăşurate fără sau cu diminuarea autocontrolului.. „constau într-mraport necesar şi extratcmpoi. presupun desfacerea i. I. unei situaţii.. se impune în oricare din activităţile complexe. st de incapacitate a iniţierii sau fin Uzării actului sexual din in<>U\. în raport cu situaţia şi exigenţele ei. exprimă şi relaţia de contradicţie. cesual de răspunsuri şi acţiuni spontane ce rezultă dintr-o experienţă. dar impunîndu-sc în mod imperios. IMPLICAREA EULUI.. senzoriali şi intelectuali cît şi pe copiii şi tinerii cu grave perturbări de comportament. propoziţiuni. prin sincretism (ca fuzi- une globală a două propoziţii). IMPULS. insta341 340 . O anumită doză de i. sînt impulsive acţiunile neelaborate critic. sini psihologic sincronice pentru i. în logică i. Este un fenomen grav atît pentru societate cît şi pentru individ. planificată şi pregătită anterior. didactică. termen introdus de disciplina creatologică şi semnificînd integrarea în practica socială a noilor idei şi invenţii. Este implicit ceea ce este conţinut într-un alt sistem de idei sau relaţii. cuprinde atît de handicapaţii (deficienţii) motori. autoexcitare. imbold. Uzual. faţă de alte fiinţe) a puiului în primele momente de după naştere (la păsări. Relaţiile prin i.... sportivă etc). de ex. arc înţelesul de percepţie nefinalizată şi integrată. în sensul indiferentismului faţă de criteriile moralităţii. IMPLEMENTARE. psihice. Jn perioada critică timpurie. descris de K. pedagogie şi sociologie. Posibilitatea i. refularea traumatizantă ci. ca atare. uneori. involuntară şi nedirecţională. Se tratează cu succes prin psihoterapie. începe cînd puiul de animal devine capabil de locomoţie şi dispare cînd îşi formează reacţii de frică ce determină evitarea obiectului mobil în loc de urmărirea lui. I. blochează luarea de atitudini.sens absolut. cu sens de impregnare sau întipărire. caracteristică a temperamentelor insuficient luate în stăpînire prin autoregla] ui caracterial. IMPRINTING (termen cngl : Prâgung. IMPULSIVITATE. condiţionarea negativă. tehnică. fobia. Uneori i. nerealizare a adaptării la un minimum de cerinţe sociale de ordin practic. a unei idei în alta. fiind angajare şi intervenţie activă. a atitudinilor şi credinţelor individuale de către o situaţie fără echivoc. IMPRESIE. în afara i. dispoziţie spre excesul de reacţii spontane. nu este. între 2 săptămîni şi 6 luni. şcolar sau moral din cauza unor deficienţe native sau survenite ale copilului sau tînărului şi din cauze ce ţin de familie şi ambianţă. incitaţie spre acţiune spontană. efect psiliofiziologic al unei stimulări senzoriale care este la baza unui aci perceptiv. dar şi să utilizeze prin conversiune. INADAPTARE. I. conflictele valorice. solicitînd intens observaţia.e. atunci. în scopurile după care se dirijează. Unii cercetători trasează o analogie între răspunsul prin zîmbet la copii şi i. echivalent cu „ego-mvolvenieni". în literatura anglosaxonă.i.). Pidg^t distinge i. IMPLICAŢIE. este şi o condiţie a creşterii performanţei (M. ca expresie a unei necesităţi interne (foamea. deşi nu reprezintă întrutotul un instinct. se încheie situaţional. germ. puiul urmind pretutin- { pe cel de care s-a impregnat beneficiind f i de protecţia şi n te a ui asiste n ţ ' u i. care preocupă conducerile de stat şi experţii în psihologie. cum ar fi: autosugCsi i blocaj emoţional provocat . bazai şi precoce de îm aţare. energia i. j n r la nivel mai înalt încă două felini de i. deprinderi. excitaţie. după ieşire. gîndirea şi imaginaţia creatoare.!• hiperexcitaţie.i din ou). se formează deci un tip de conduită afiliativă ce funcţionează asemenea unui instinct. în esteziologie i. de exacerbare. de la animalele inferioare. gînduri.

deci este (termen mai adecvat) aconştientă. conversiune. mintala. reprezintă o altă latură (ascunsă) a vieţii p s i h i c şi existenţei personalităţii. un rol deeisivDupă Freud. Pentru Frcud. este dinamic dar energia libidinală se investeşte în reprezentări. al femeii ofiţer de marină. al unei m a l a d i i psihice.e :Mlpim ic. se foloseşte ca un atribut al observaţiei. Se pot distingi' în mare două moduri de dezvoltare a i. epuizare cauzată de lipsa cronică de hrană. INCIDENTAL. în coiv. şi dezvoltîndu-se in reciprocă interacţiune cu compartimentul conştiinţei. INCONŞTIENT. parte.ieri mintale :. refulate. relaţie dintre acţiuni. i. Lagache. deci un i. rar. iar nu de intenţiile şi voinţa subiectului.. de roluri trebuie deosebită de rolurile contradictorii. cu sens de 'întîmplător. alît in condiţii onirice cît şi in stare do trezie. de asemenea.. intîrz. conştiinţa JIU epuizează viaţa psihică a omului. stări. Janet (1896) si larg dezvoltată de S.-. După Kubinstein. în modelul freudian clasic. Rezultă că i. şi inconştientul iar psihologia ştiinţifică evită atît reducţia la i. sau unor conduite circumstanţiale şi aceasta în opoziţie cu desfăşurarea necesară. aceştia concepînd i. I. de regulă. Freud a formulat o teorie a determinismului psihic prin care.indcnsare. instanţă a sistemului psihic uman ce nu intră în sfera conştientului. sînt atît metodă cît şi mostre de autenti>' i. puerilism. i. luat în sine nu are s>'iis. comă). '. i. reglementată raţional şi voluntar al respectivelor procese şi conduite. Cel de-al nor. Survine în urma unei privaţiuni obiective de hrană sau a refuzului ei. este formulată de P. reeducare şi psihoterapie. asupra conştiinţei şi posibilităţile i. ni.:. Lipps. Wundt. a Irgatui il<t aţii i|. W. refulat şi frustrat. se constituie in fantasme. (lupă Frr-lld. în diverse feluri.. acea zonă.. Cînd se pierd 2/5 din greutatea organismului moartea este iminentă. este „reprezentantul pulsiunilor". i a -i i. Deci i. decît unul din termeni.bilitate.. pulsiunile se simbolizează în imagini reprezentative.eciiilă. W.. fixindu-se asupra psihologiei sexuale. Fiind orient a t biologist şi subiectivist. datorită hipobulimiei şi anorexiei. respectiv conştientul. Psihologii au sarcini privind depistarea şi diagnosticarea cazurilor şi. în timp ce în perioade normale aceştia provocau plăcere sau satisfacţie. I logice INCOERENŢĂ. care deşi admise de societate.. propunerea metodelor de compensare. nu sînt conştiente. i.. făi fi conştient. c < > 111 i u n i i ă ţ i 1 de/orgatii. deformări caracteriale.. 2) ca un compartiment sau instanţă a aparatului psihic. dînd naştere !a ceea ce Freud denumeşte fantasme ca unităţi ale desfăşurărilor i. procese psihofiziologice şi psihice care. absenţa şi INCOERENŢĂ A OÎNDIRII ABERAŢIE 'MENTALĂ INCOMPATIBILITATE. Modelul psihanalitic al i. INAPETENŢĂ. I. INANIŢIE. este saturat afectiv. 3) ca mod specific de existentă a sinelui şi ca latură a eului şi supraeului. sisteme de reeducare şi. în mod eronat. nu ţine suficient: seama de determinările socioculturale. Kibot. Această linie de interpretare este deschisă de Charcot şi '['h. familiei şi activităţii de integrare socială. şi pentru că. are un sens dinamic (bază pulsională şi sediu principal al conflictelor interne) şi un spns topic (delimitat de conştiinţă. astfel încit nu poate exista. psihismul bazai sau „de profunzime". mai cuprinzător. ce si ut. nu se conştientizează. Hoffding. acordă i. I. 343 visele depla- logică. După 1). l'-gde cărora. Freud a exagerat nemăsurat influenţa i. prilejuit de anumite ocazii. a c ţ i u n i c i t şi în g î n d i r e şi vorbire P o a t e fi t r a n z i t o r i e sau simpi. iniaturitate. Trebuie însă spus că dispunem de mai multă claritate în studiul conştiinţei decît în studiul i.. stare patologică de depresiune a funcţiilor vitale şi psihice. în secolul al XlX-lea de către H. intelect de limită. măsuri de optimizare a. ca un compartiment al acestuia. I doilea. şi relaţiilor sale este cel mai elaborat dar şi cel mai unilateral. prin erori de educaţie. de a se impune nemijlocit în conduită. în genn)h». să angajeze activitatea conştientă. James. învăţării. un moment dat. momentan sau stabil. îl obligă pe individ să desfăşoare o viaţă dificilă ca în cazul. sentimente ce se exclud recipr. apare într-o triplă ipostază: 1) ca atribut al conlinuturilor psihice situate în afara cîmpului de conştiinţă. Primul este reprezenta! de ereditate şi de acele procese primare şi montaje ce se elaborează înainte de şi pe lîngă contiinţă. în acest fel a fost conceput i. consideră I. S. ocolind controlul conştient. de pildă acela de judecător şi răufăcător. ' ansamblu de dispoziţii. visele reprezintă . i. logopatn. la copii şi tineri implica şcoli speciale. Combaterea şi remisiunea fenomenelor de i. ce continuă să fie învăluit în ceaţă. de asemenea. vagabondaj şi delincventă. iar Rieoeurs arată că este t o t aşa de absurd sfi prezinţi conştientul făi ă i. avînd caracteristici aparte şi exereitînd un rol important în determinarea (reglarea) conduitelor. uneori chiar închis).. Apărute la limita dintre somatic şi psihic. stări prenevrotice şi prepsihotice. Freud şi ceilalţi psihanalişti. în contextul activităţii sau sistemului psihic uman. memoriei. I.. Th. Sistemul psihic uman nu poate {i actual conceput fără a considera „ambele reversuri ale medaliei". ci numai în raport cu conştientul.. la pulsiuni spre plăcere. Aceasta pentru că psihanaliza clasică limitează i..i.calea regală" în descoperirea i. cît şi la conştient.. fără a înceta să fie psihogenă sau pregnant psihică. operează o „punere în scenă" a dorinţelor şi aceasta fără ca. de roluri (în psihologia socială) se referă la roluri care se exclud din punct de vedere social. tendinţa de respingere a unor stimuli sau complexe de stimuli într-o situaţie critică (boală. 342 .

relaţiile fişate în i. Junii. Bellak cere să Î.-. însăşi i. Totuşi mulţi autori includ şi preconştientul ini.. Uneori atitudinile fixate in 1. în genere. cu o dinamică şi legi proprii şi îndeplinind funcţii r. oferind astfel o viziune mai cuprinzătoare asupra dinamismului i.. şi conştient şi funcţionează ca un intermediar dintre acestea. eut secundar.: 1) ereditar. Sînt numeroase experimente ce dovedesc că şi la om se pot forma reflexe şi sisteme de reflexe (stereotipe. explicate şi actele ratate. tehnica psihanalitică (v. a complexelor şi.. re ale conştiinţei. . transformarea informaţiei în factor de reglaj nu se poate produce. să admitem că aceste fenomene nu sînt mai puţin intim legate de funcţia de formare şi utilizare a twjntajclor. Jung a susţinui că. sau colinul!': a re ele.).Jiv sene- conştiente. ]•• i. Dwelshauvers a formelor de i. distingea trei feluri de i. Ana Freud a operat o clasificare în zece termeni a (v). în cazuri mai grave. dimpotrivă.. obţinem dreptul de a considera procesele de tratare a informaţiilor şi procesele de formare şi utilizare a atitudinilor ca cei doi factori principali ai inconştientului. Apelind Ui experimentele lui Uznadze cu privire la montaj (ustanovk'M. -1) afectiv. M. 2) f?si!i. Blaga a susţinut că modalităţile stilistice ale culturii sini fixate în i. este considerat un sistem deschis spre sine pînă la autism dar închis în raport cu lumea şi rczistînd la investigaţia conştientă. 1-Vinni Lacan imaginarul este „iluzie necesară". C. i. ale unor montaje. de unde contribuţia lor la cnergizarea şi dinamizarea întreg sistemului psihic uman.ţină consideraţie pentru rialdi./ este structura sa simbolică. prin encullunilic iar nu prin codul cenctic) modelele culturale de bază ale comunităţii etnologice. Dacă vom privi lucrurile astfel.• > închise. intervine mai ales în condiţiile activităţii disociate a celor două sisteme de semnalizare.. sint dinamice clar u în aceeaşi măsură şi plastice. iar nu in genpre. subterană. rcld!:. într-un anumit mod organizat (în sistem închis) şi di. l'..C facă o ciLtind'v. Rezultă că dată fiind congeneritatca şi inseparabilitatea conştientului şi i. dobîndeşte o organizare chiar daca aceasta este mai slabă şi primitivă L. legată de o tendinţă unică (Eros şi Thanatos.. fi:'ologir. \. generator de sinteze mintale. afectiv şi funcţional. toa^e relaţiile senzoriomotorii şi perceptive c e nu sint conştintizate. ţinind de mecanisme şi operaţii neuropsihice.oologice. este o totală neorganizare.'piiniii<) do „litere" ce se subordonează uimi legi gramaticale aparte. de asemenea. Bjalava apreciază că prin elaborările implicite. 6) latent activ de care ţine spontaneitatea şi telepatia. iar unii autori Ic pun şi la baza genezei sentimentelor. Ralca observă că Freud a admis pre. dat fiind că fără rolul intermediar al acestora din urmă. interesată n medicina psihosomatică).liassin scrie: „Dacă recunoaştem că fenomenele psihice nonconştiente sint strîns legate de funcţia de manipulare a informaţiei. sînt considerate num-'* in raport cu structurile conştiente: şi raţionale. şi se dezvoltă ca o dublură a cn. pe care el ii socotea o realitate psihică amplă. Structurile i. sau voinţă de putere. A. Cum i. . o caricatură a propriei fi mic." Lacan declară că i. să se distingă mai multe nivele de organizare şi dinamism pentru ci nu se poate susţine odată ca Pradines că i. în copilărie.G. spontane şi egocentrice. H. L. 7) automatic echivalent cu subconştientul. se nasc şi noi dar inconştiente mecanisme de reglare a activităţii. organic. iar V. 8) cocunştieut. simbolizare) sînt identificate cu ligi de funcţionaro sau mecanisme ale i. Ţinînd scama de această circumstanţă . dinamic sau afectiv ce este în atenţia psihanalizei.) îşi propune să scoată la suprafaţă. este structurat ca un limbaj sp< cific.. 3) mne-Jc. Amintim clasificarea lui G. Lconliev situează în zona i. netă între i.sare. Vîgotski arăta că i. în cea mai mare măsură.. 5) raţional.. să conştientizeze conflictele inconştiente pentru a le rezolva.ftu. Kalea (1926). După Pavlov. o gramatică . sa de oculta/ie ţi de negare. asigurînd participarea activă a acestor doi factori la acţiunea adaptativâ a organismului".sau subconştientul pentru a sublinia mai mult inaccesibilitatea sau greaua accesibilitate spre conştient a proceselor primare ce ţin de i. Tot prin acestea sînt.:fi:io!oi. instinctiv. dinamica i. mecanismelor de apărare ale eului. iraţional şi rebel la legile de organiza- I . Pit'cescle inconsticu'c petrec iu a(iira timpului./ u a ntnil fenomenului incou. Preconştientul se situează în zona de contact dintre i. este insensibil la contradicţie. au /.(în considerarea Căreia este cel mai ni'jlt. montaje) fără participarea sistemului verbal şi fără o conştientizare ulterioară.ic. sînt neobişnuit de stabile şi rigide. 315 . alături de !• indicidutil exista un i. Ba.) continuă să fie considerat revendicativ. Instalarea în plan inconştient a conflictelor ia formele frustraţiei. Tocmai de axeea 1/reud se hazardează atribuind conflictelor şi complexelor fixate în i. colectiv în care sînt fixate (evident.':. este explicată prin conflictele dintre tendinţele M proiectele libidinale.. sînt predominant vectoriale. deşi acesta (i. Princc'.-. sîntem obligaţi. trebuie ca chiar înăuntrul i.toi:'a/ic.sin arată că la nivelul i. sau dragoste. un loc important in structui ile de' personalitate a adultului.neaga ordinea impi'ba de conştiinţă. L. cu funcţie de protecţie şi echilibru iar simbolicul cnrispunde culturalului şi semnificativului.structural sau latcnt-automatic şi i.: ai. ale nevrozei şi psihozei. Structurile i. şi interdicţiile supracidui ce se exercită prin refulare ia nivelul preconştientului şi prin regresare ele la nivelul conştiinţei. se impune legea „ t o t sau nimic" de unde şi impulsivitatea sau spontaneitatea f. definind după M. Dezorganizarea şi iraţie1 xialitatea i. reducţia psihanalitică la o singură modalitate de i. atunci nu vom mai putea accepta.

este considerat fundamental ca o unitate vitală indesmembrabilâ in primul riad sub i aport biologic şi. ca în întîmplările celebre pe care le relatează H. ţinînd de personalitate. preia şi împlineşte proiecte şi căutări ale conştiinţei. este o verigă internă sau o treaptă a ierarhiei simultane a acţiunii umane..i în activitatea lor.) râmînc. şticntul individual. este realitatea complexă a individului. identificînd determinările de tip statistic cu i. fiinţa să nu dispară. • educării. fost promovat prin iufioducerea principiului liberului arbitru. La i. din mituri şi tradiţii. în principal o forţă energizantă. sul. Se deosebeşte de semnificantul verbal sau de alte simboluri ce operează designativ şi categorial.. un factor bazai de dinarul zare a conduitelor. INDIVIDUALISMW^ctrină etică subiectivistă şi j|^r' j^trieă încereînd să-şi adaptjCi ormcle la cerinţele existenţi£ue^. solidarităţii şi responsabilităţii sociale.l manifestările lor apărînd ca iraţionale sau inexplicabile ca in situaţiile exprimate prin dictonul . Toate actele şi procesele psihice conţin în acelaşi timp. ( n . este părintele tuturor josniciilor. este necesar să se releve rolul predominanl esenţial si decisiv al conştientului (III stări normal'-) si să se lină seama de imerpeiu346 traţia acestora. Jung penii i.a. reprezentînd atî<. INDIVIDUALITATE. este omul considerat în ce are definitoriu ca sistem unitar dar fără nici o referire la notele de valoare. Mentalitate şi atitudine vizind subordonarea intereselor generale şi a relaţiilor sociale faţă de interesele proprii. unitate. se fixează trăsăturile stiKsti: •• ale culturii. cept introdus de K. M.. umană nu poate fi redusă la infrastructura biologică. preferind autonomia în baza unui sistem de atitudini personale bine conturate şi autoacceptate. Jung propune ca unităţi componente ale i. în alţi termeni i.— anonim dar corespunzător schemei gen<ral-umane şi modelelor cultural. îu psihologie. i. se opune conştientului. copiilor şi tine. prin comportamentele şi activităţile sale. (O. uneori este şi subadiacent lui. JMiller). ri'spin. mod de trai ctc. caracteristică a celui ce refuză sau reduce la maximum dependenţa de alţii. INDIVID. definită în principal biologic (caracteristică a oricărui organism). INDICIU. spre deosebire de /• o.dc gustibus nnn disputandum". El (i. sînt în conflict factorii de conştiinţă şi insensibili acestora. singulară şi prin care respectivul subiect se deosebeşte de ceilalţi. arhetipurile. prin reactivitatea şi stilul său. un indiciu este un dat sensibil care anunţă prezenţa unui obiect sau iminenţa unui eveniment (uşa ce se deschide şi care anunţă o persoană)".. in genere. necesitatea. proces de constituire a individualităţii din punct de vedere somatic şi social prin definirea unor structuri proprii şi diferenţiale.. se accentuează tot mai mult pe măsura maturizării şi dezvoltării personalităţii. a."' df/eniunisiiiiil (cauzalitatea. legat de percepţie. mai puţin. avind alte legi de organizare decit conştiinţa (fapt demonstrat prin paradoxul viselor. în instrucţie şi euaeaţie se urmăreşte i. lî. Restructurată fără a-şi pierde specificitatea. Gorki considera că i.c.ih. stratul profund de i. în 347 . disociată. concepţie teoretică idealistă prin care se susţine inexistenţa legilor obiective şi primatul întîmplărilor în anumite domenii ale realităţii. un dat senzorial care semnalizează ceva. semnificant concret. INDETERMINISM. Deci i. şi conştient. individuale. întrucît omul ca fiinţă nu poate fi conceput doar biologic. avind un conţinut tran^n dividual (după L. uman calitatea de unitate indisolubilă este şi mai pregnantă întrucît include şi organizarea psihică. Ca şi în tizică.'aga. şi care nu poate fi segmentată. a defini. este agentul perceptibil al unei semnalizări directe. psihice ţi psihosociale cu o structură specifică. "Jal. raportul determinărilor socioistorice. o premisă cît şi un rezultat al aut . viaţa.. I. I. Adevărul este însă că nu toate şi nu întotdeauna modalităţile relativ diferenţiate (în număr tic 3-4-8. dar nu şi axiologic. bazate pe o legătură condiţionată. La nivelul grupelor şcolare i.. susţinerile indeterministe au speculat complexitatea domeniului. este implicată în self-govennent sau autoconducere. Subiectul se i. iar nu de reprezentare. este în sinergie cu conştientul.' proprii comunităţii etnologice cu răspunzătoare. După Blaga în i. INDIVIDUALIZARE. printr-un alt mod de prelucrare a informaţiei) ..c. Considerînd relaţiile complimentare dintre conştient şi i. << . Hadamarei ş. !. Poincare. INCONŞTIENT COLECTIV. INDEPENDENŢĂ. O dovedesc şi faptele de germinaţie (. poate fi identificată cu persoana dar nu şi cu personalitatea. ansamblul de proprietăţi somatice. prin absolutizarea autonomiei Şi activismului eului. l/:eud nu line seama de structurările automatizate şi prezintă dramatic i. conştientă. în genere. I. la organism. caracteristică a celui ce constituie un individ. După Piaget: „în sensul strict şi limitat al cuvîntului. da permeabilitatea graniţelor dintre i. încă nedeterminat) ale i. Acestea rezultă Hm comunitatea aşezărilor. în psihologie..sr. legitatea obiectivă). I. componente conştiente şi i.cerebralii: latentă") din procesele creative în care i. Opus colectivismului. Xu întotdeauna i. afectiv şi dinamic declarind „sintem trăiţi de forţe necunoscute fără ca să ne dăm seamn". conceptul s-a impus în biologie întrucît organismul nu poate fi dezmembrat fără ca proprietatea lui fundamentală.1 şi relaţii familiale (Levi-Strav. prin care se realizează coerenţa şi unitatea persoanei. clin iimb. ale cărui demersuri ar fi imprevizibile.. considerată din punct de vedere descriptiv..cle individualităţii considerată 'v:. după opinia noastră. I.

Orice niem349 348 . INERŢIE (opusă mobilităţi). INFERENŢĂ (din lat. INFIRMITATE. constînd din derivarea unui enunţ din altul sau din extragerea. pozitivă constă înfăptui că un focar de inhibiţie este înlocuit de cy. acţiunea conştientă sau inconştientă exercitată de un subiect asupra altora. cecitatea şi surditatea. INFATIGABILITATEA NERVULUI. către un medium sau un percipient. I. constînd din trecerea de la fapte la concluzii generale. unor instanţe encefalice suin DI i. a introduce). simultană sau succezi. formaţi pe baza diferenţelor de potenţial. I. hipnotizează. Russell scrie: „Ceea ce caracterizează progresul ştiinţei constă In aceea că faptele devin din ce în ce mai puţin numeroase şi inferenţele din ce în ce mai numeroase". care alcătuiesc influxul nerrile rare alcătuiesc vos. mediată sau raţionamentul reuneşte trei aserţiuni. particularităţi analogice ale fenomenelor mintal' şi emoţionale.-VI tenta unor focare de excitaţiiinhibiţie.. desemnează subiectul care emite mesajul adresat celui indus. poate fi motrice.' prezenta o caracteristică temperamentală..r. după încetarea acţiunii sale.r. fenomen de distribuire coordonată a celor două procese nervoase fundamentale la nivelul centrilor nervoşi corticali şi subcorticali. adesea meritele celorlalţi fiind subapreciate. poate fi atît inductivă cît şi deductivă. Complexul de i. ataxia. în timp ce i. inferre — a duce. de a stagna.I educaţie. de pe aceeaşi faţă a membranei nervoase. se explică sein tivitatea neuropsihică şi o serie (!. deşi pot fi observate unele modificări fiziologice. după modelul silogismului.• aspecte ale structurării activităţii psihice. aduce prejudicii relaţiilor interindividuale." I. i taţie. se distinge o inducţie negativă şi una pozitivă. sau. ansamblul biocurenţilor de acţiune. memoria. tendinţă a proceselor nervoase di a se desfăşura lent. negativă succesivă constă în faptul că procesul excitator determină.. I. este cel ce sugestionează. I. viscerală (insuficienţele mentale. fie prin acţiuni energice de depăşire a deficienţei în cauză sau de autorealizarc într-un alt domeniu. I. a fost constatată de fiziologul Vvedenski. în hipnologie şi parapsihologic.r.n. izvorăşte din incapacitatea persoanei de a se autoaprecia corect. infantilis de copil). imediată presupune trecerea de la o propoziţiune dată la o alta. Poate fi generat şi de o infirmitate fizică. La nivel medular şi . de a judeca critic şi comparativ valorile. în procesele de învăţare şi de sugestie. care presupune OH. imediată. hemiplegiile.. I. iar uneori se întîlneşte ca sindrom psihopatologic. de incapacitate deprimantă şi se poate prelungi. care nu poate fi obţinută prin mijlocirea numai a unora din ele. INFLUENŢĂ. micşorarea vitezei de convi ducere etc. rlrategia sprijinirii pe însuşirile pozitive îp vedfrea combaterii celor negative şL a facilitării unei dezvoltări armonice. dar menţinută sau reapărută la vîrsia adultă. strategie a gîndirii. strategie a gîndirii şi formă de raţionament. realizări. în raport cu adulţii din punct de vedere intelectual. I.r. diminuare sau lipsă a unor funcţii importante ale organismului. caro provoacă relaţia cu celălalt. asigură inervaţia reciprocă a 11101. apariţia la periferia focarului său a unui proces de inhibiţie. Este legată de o întîrziere a dezvoltării fizice şi psihice. sentimente. poate fi congenitală sau dobîndită. calificarea complexului dezvăluit de A. mentală. de a persista într-o anumită formă de organizare. poat. dintr-un fapt sau o aserţiune dată a tuturor consecinţelor care pot rezulta. sau cum scrie Piaget: „Subiectul face apel la elementele care nu sînt percepute fizic pentru a trage disjuncţiunea dintre elementele fizice date şi cele absente. I. (imediată.. INDUCŢIE. INFERIORITATE. Accentuarea i. diabetul. Adler. INFANTILISM (lat. neuronilor muşchilor agonişti antagonişti. La nivel cortical. INDUCŢIE RECIPROCĂ. desfăşurarea unor n flexe ritmice (alternante) soni . fără ea neputîndu-se concepe reflexogeneza. proprietate a nervului de a nu obosi în toată perioada activităţii. I. fie prin retragerea în sine şi abandon. Prin I. B. este incurabilă însă organismul poate fi supus unei reeducări sau compensări. după Makarenko. gestică şi mentală. r. la posibilităţile şi cerinţele sale adoptînd. dar dispunînd de o mai redusă rigoare de probabilitate. practic şi moral. în asociaţie. cum sînt: ticaje mărirea distanţei dintre impulsu_:i<. tice. merite. $imui\!. emite telepatema. compensînd insuficienţele deducţiei. în contextul senilităţii. Este de notat şi cota de retroacţiune de la cel ce suportă i. care consideră că apare cu necesitate în copilărie în urma constatării i. constă într-un sentiment de. în urma acţiunii unui excitant şi care se propagă de-a lungul membranei intr-un sineur sens. Bachelard consideră că 1. neputinţă. INDfJCTOR. i. acordarea unei prea mari importanţe propriilor j ăreri. cardiopatiile şi pneumopatiile). INFATUARE. i. structură afectivă. de o regresiune. I. fără ajutorul unui termen mediu. caracteristica pentru vîrsta copilăriei. de asemenea. încearcă să descopere ceea ce nu furnizează percepţia. I. Există Li o i. şi conceptualizarea reprezintă aceeaşi operaţie. determinînd modificări în orientarea şi comportamentul acestora. este o însuşire necesară a activităţii neuropsihice. INFLUX NERVOS. deprinderile etc. semnifică adaptare^ influenţelor şi metodelor la specificul individual al fiecărui copil. de la legi particulare la teorii şi legi superioare. bine determinat. după cum arată Claparede. vegetative şi somatove^r tative. se sprijină pe experienţă. I.

Sînt i. f. în general. Marc însemnătate au liderii i. Pe măsură ce unda de depolarizare avansează. reprezent a t de potenţial de repaus. reiatul. în alţi termeni: „cantitatea de i. transmisăprintr-o serie de semnale este legală de organizare. G. deci dispune de i. stările de spiiii opiniile intime şi convingerii. lăcînd abstracţie t\c. permiţînd trecerea masivă a ionilor de Xa în interiorul celulei. Klaus. structurii sau stării": ce se succed. Viteza de conducere a i. care se propagă de-a lungul membranei. în acest model. implică o interacţiune (reală sau virtuală) de tip comunicat ional ce intervine între o sursă emiţătoare şi un destinatar receptor. ca indicator statistic pentru a descrie o gamă largă de sisteme de comunicaţie. adică perturbarea cchilibruhu bioelectric. CI. i. pe de altă parte. Asupra legăturilor dintre i. acelaşi mesaj puţind fi transmis pe variate căi şi stocat prin diverse mijloace. care pot fi în acord. Relaţiile informaţionale se particularizează prin corespondenţa în timp a evenimentelor succesive cauză-efect şi printr-un anumit grad de izomorfism al lor. INFORMAL.n. în condiţiile promovării echitabile a valorilor. energie. Brillouin. grupări şi orientări i.. oficiali-. Ivolmogorov apreciază că. M. ea o cantitate măsurabilă. i. INFORMAŢIE. 'X. ca un curent electric. semnalizarea. şi entropia termodinamică a insistat L. depinzînd probabilistic de ce poate emite stimulul şi de ce poate selecţionaşi prelucra sistemul de recepţie. aşa i..semnificaţia ei. măsurarea cantităţii de i. Raporturile şi fenomenele de \. ci numai sistemele biologice. informaţiei si avînd diverse sensuri în dependenţă de unghiurile din care este considerată. umnne. în urma ei are loc imediat procesul de repolarizare a membranei. selectivă). începind cu cele mai simple — telegraful — şi termini nd cu cele mai complexe — dialogul direct dintre doi subiecţi umani" (i\l. înăuntrul micro. în sistemul lui Shannon „permite rezolvarea pînă la capăt a unei clase mart de probleme în care pînă la capăt n-a fost deloc clară independenţa soluţiei faţă de particularităţile cantitative mai fine ale informaţiei".. sive ale acestora. Musabaeva. Sâhleanu ş. Dată Imul entropia unui sistem emitem. După cum entropia fizică este măsura dezorganizării. Nu orice obiect sni: proces poate fi receptor sau de ti clor i. reduce o incertitudine în cadrul circuitului emiţător-receptor. Propagarea i.tehnice dotate cu însuşiri ce fac posibilă extragerea i. este ca mesajul să fie rezultatul unei alegeri din altele posibile (i. şi. pe de o parte. grupurile de distracţii sau lucru "ale adolescenţilor. conţinute într-un s^tem complex este egal cu suma i. oii:.id'rinei i..n.sau macrognij". a găsit o serie de aplicaţii specifice în sfera ştiinţelor biologice şi sociale şi a psihologiei.I brana celulară şi deci şi cea nervoasă este polarizată. Y.a. transmisă pe un canal va avea o probabilitate globală egală eu suma logaritmilor fiecărui semnal. Aplicarea unui excitant are drept urmare schimbarea permeabilităţii membranei. este în funcţie de proprietăţile nioiiofuneţionale ale fibrelor juTvoasc. codificarea.. In schimb a adîncit problemele codiiicăni. complexităţii. Golu). Totuşi consklcrînd că i. de prietenie sau duşmănie. Prin aceasta se produce depolarizarea membranei. conţinute in fiecare componentă a sa1'. Golu notează: . se ia ca termen tehnic. Sub raport pra<tii este foarte importantă compatibilizarea relaţiilor formale şi a celor i. care se realizează cu consum de energie. cantitatea de i. potenţială şi aceasta in măsura diverşi lăţii. Wiener. măsurată în biţi (v.) sau în alt mod. valoare numită „nivel critic". poate fi interpretată ca „negentropie" şi poate fi măsurată ca logaritm negativ al probabilităţii. etc. formale. Sursa trebuie să emită cel puţin două mesaje pentru ca prin alegere (discriminare) să se obţină i. faţă de ionii de I\a intraţi. dotate cu organizare sau apte de 351 350 . ale psihologiei sociale se dezvoltă spontan reflei tind cu maximum de autenticitate structurile de personalitate M dispoziţiile asociative sau n p u i .. Această coordonată obiectiv-cantitativă a i. Orice obiect sau fenomen considerat fizic poate fi emiţător de i. ale capacităţii i anal'lor de t raiismisie şi ale zgomotelor (pcruirbaţiei). este mai pregnantă. iar cantitativ. De aici concluzia despre caracterul sau semnificata ideală a i. condiţia i. creînd o succesiune de diferenţe de potenţial. prin fibra nervoasă nu se face în mod pasiv. datorită repartiţiei inegale a ionilor în interiorul citoplasmei şi în lichidul tisular. are o deplină şi vitală semnificaţie numai in cadrul sistemelor cu autoreglaj. caracteristică a relaţiilor grupărilor şi organizărilor constînd în absenţa determinărilor şi cadrelor instiuiiion-lo. categorie de maximă generalitate semnificau!. după N. faţa externă a membranei devenind acum negativă. datorită semipcrmeabilităţii şi selectivităţii membranei. Iriinie). prin ieşirea din celulă a unei cantităţi aproximativ egale de ioni de K. devenind maxima tind fiecare din evenimente este eehiprobabil. Cu cît sînt mesajele mai noi şi neaşteptate cu atit i. unul din cele trei aspecte ale existenţei materiale (substanţă. Semnalul este organizat ca model (paltern) în raport cu izvorul i. (Uvacord sau raporturi neutral* cu primele. Vnener (1948) arată că orice relaţie infoni-iaUouah'i c. apare potenţialul de acţiune. Shannon (l')lS) a ekiU'iat teoria statici' ă a traiiiiuUiei bcrnnalelor <. Cînd depolarizarea atinge valoarea de 10 V.i rilor formale se dezvoltă cu necesitate relaţii. sociali. K.volumul i.->tc mijlocită prin purtători materiali si modificări cuergdice dar i. iar cea internă pozitivă. însăşi (conţinui ui ei) nu depindu de natura suportului substanţinlenergetic. ci este un proces activ de autopropulsare. ca original sau cauză i. în concepţia sa clasică i. E.

ale sistemului uman iar psihologia cibernetică angajează studiul multidimensional al acestui sistem. Zapan consideră că entropia mulţimi (subiect şi obiect).. singurul ei reflectării.mul'liII.atoriu) ale i. definit ca fiinţă informaţională. care din i.sînt.preferenţiale". reproductivă se converteşte în i. (latură călit niivâ).mă a ordonării. Nu trebuie însă să încerce să abordeze latura ca...•' Oh. .' • i h . .lului detector) adecvat mulinna clusiv progresele organizării este stărilor izvorului (s/isnulu/ui). In ordinea umană contează. ordonării" ca latură de conţinut în primul rînd. cu lemj alături de cea corectă. de care dispune subiectul şi care nu numai că recepţionează dar şi detectează. Totodată este necesar. descoperind prin „atiibuire". ocupindu-se atît de i. spaţială. calitativ-structurale ale i.ili-fi. i.conceptul despre caracteristici Ir ţiale reprezintă în fapt o centrare.. I istărilor purtătorului (a-e..M.r (le tond dar daeâ e-. se ocupă de circuitele şi valorile i. alcătuieşte programul acţiunii. Shannon la mantie şi aceasta la diferite . la Clliti U i t c a s. mai ales la nivelul uman şi social.vorbeşte despre i. ij. Zcman) totuşi ceea ce pri.tive. matematice (Shanoiiiit a lari a unei serii de unităţi i. i. Zapan de a calcu. Gh. _. de comandă. ca şi psihologia au fost nevoite două mulţimi.. caracterizează coresţele economice. M. la evolutive cu evenimente preferen. V. L. e'va ce ne aminteşte de dictonul <e susţine corespondenţa dintre a şti şi a putea. şi negentropia se dezvoltă iniţial măsura i.: calculul i.!ill i t a U a de specificare a. împreună şi relevă o luptă a con. T i ! . K. duce. în acelaşi sens. ca spor de cu. în sistemele celor doi termeni — mulţimi. Couffignal de „artă a acţiunilor eficiente" sau cu praxeologia lui Kotarbinski.ivâ.nării (mai precis a coordonării la cantitatea de i. în sens absolut.'i<. ca relaţia dintre d /. 23 — Dicţionar de psihologie 353 . sisteme de referinţă) şi destinaţia orientativ-adaptativă a i. rea în procesul învăţării interve. necesară) şi de organizare-echilibrare angajează toate aspectele (cantitativ. este semnificaţia (Mon. simbolirarea si < -_T. I.-. Beneficiind fismelor. de instrumentaţia teoriei i. devine determinant sistemul de elaborare şi valorificare a i. jrivjiiiatică ideală.pondenţa biunivocă dintre cele ce. datorită conexiunilor inverse. Săhleanu nolitativă a i.legînd măsura în sens marsisi • nind şi dezorganizarea. particularizate ca sensuii. Deci aspectul calitativ. de la conceptul de învăţării.omis faptul că proprietăţile şi litativă a acesteia.-l. Conceptele de ordine (temporală. Vekker tratează „forma tan). Zapan este printre primii Klans propune conceptul de m< care observă inadecvarea relativă lainfonnaţie care este definit . în ordinea după Vekker. îngreuiază comunicarea. ca fordincolo de cantitate. Ii concepute ca sisteme cu autoregla j. Teoria semantică a i..aut^organizare (sisteme evolutive) ceptul ca segment de î. de Bauregard). termenului ca in-formafie sau deşi nu poate fi despărţită de formare în.. evenimentelor care. nu poate fi despăr. Sub acest raport.•"ic>m. . Pro. care formulează ordinele. pedagogi. Miller ela. tice (J. în legătură cu calculul riabil (uniform sau neuniform. cît şi de autoregla]. <: i.receptor ce modelează izo-morf.-a (. să nu pună în. cu psiholingvistica şi cu epistemologia. depăşită prin activisniul selectiv si repertoriul de modele interne (subordonate unor reguli sintactice).le e\ce-.•trariilor. i.i . trece de la codificare la decodificarea ei.illi-1 consideră că i. odată cu organiza. în sensul unei maxime capacităţi de absorbţie şi producere a i.kla fi d ' ^ p ă r ţ i l e de elubofie i.voie.. formula unilalo dintre cantitate şi călit •• Shannon înregistrează i. liste ceea ce reuneşte teoria. defineşte i. al cunoaşterii prin învă. semnificaţii. Modul în care se efectuează modelarea conceptuală surprinzînd categorialul şi necesarul prezumptiv poate fi numai formalizat iar nu calculat sub toate aspectele şi aceasta obligă la conlucrarea te«riei i. Redondanţa contri353 I buie la o mai bună şi sigură recepţie prin itilâtur a.-. (\\'eav< r) nu recunoaşte relaţiile informaţionale decît acolo unde intervin semnificaţii. să se ţină seama de corelaţia dintre nivelele semantice (de pătrundere în real) cu nivelele pragmatice (de luare în stăpînire a realului).. Bar-Hillel le înţelege prin negaţie care prezentînd toate „descrierile" pe care o i.i J U R ._ „claînx''.cantitate de i. in.tre receptor. pe latura ca.a i.C. eronată te şi corelînd teoria i. i. mai ales la om.homomorf sau heteromorf) de căcomitent de conştiinţa clară.. L.tează adecvarea şi justificarea ţită de utilitatea ei (Ukrainţev).. le exclude. . Psihologia i. • i • . cu teoria deciziei şi cu cibernetica în sensul lui L. Circuitele de reglaj prin fcedback nu pot. ca măsură a ordopunerea lui Gh. Să'niea.stările sursei sînt codificate vaborează.ir. semantic. extrage si prelucrează i.:-ţare întrucît.respectiv izo-form datele obiecmează în i. Acestea pot fi însă variabil concepute. ca relaţie pragmatică fără de caro organismele n-ar putea.. con. ce implii \ a fost evidenţiată si limita teoriei condensarea. co^v. dar pentru a măsura ex. a formulei lui CI.. Bernstcin atrage atenţia asupra necesităţii ca 'alura semantică a i.) scală a izomor(O. vaioric-reg'. desigur în subiectul procesele substanţiale şi energe.. inferioritate i. î j i d c. Bar-H. ca. poale li considerată i. cu toate interacţiunile sale infraspecifice (nivele de integrare. ştiin. Vekker se referă la grade de izomorfism sau de reproducere dar acestea sînt clare mai mult la nivelul reperelor spaţio-temporare. Lonecesar să se ţină seama de cursul gica dezvoltării teoriei i. smitin/ică. Acesta este sensul vital şi cel mai profund al i. care se situează la diferite noştinţe şi ca putere de organizare nivele între o 'v. 11 . de comandă. sociale.l\lXehkcr (I'>7I sistem de referinţă fiind ignoranţa. măsură a ord-nTr. elementelor ce pot fi cuprinse con. T r v a .semantic al i. V. G. Acea si ă caracteristică cantitativă este îi^a.

Este fenomenul de i. l'iuă IA aberanţii. Tot aşa unul şi acelaşi stimul poate da efect pozitiv dacă este prezentat singur şi efect negativ dacă este prezentat cu un altul. unul de opţiune (prieteni apropiaţi. Constatată. mijlocind selectivitatea în distribuirea şi gradarea impulsurilor nervoase pozitive. temporare şi a deplasării.'ă se produce o „stingere" care rezul- tă din negativarea reflexelor care nu dispar ci persistă ca reacţii de reţinere. INFRALOGIC. necondiţionată se poate produce o stingere a reflexelor. de unde şi calificarea de i.sie i. sau. necondiţionată. penală folosită in ţara noastră includ. externă. operaţii concrete. INFRAUMINAR (Sl/BLIAirNAR).'.i in încălcarea unor noime coditicate (Ic către o societate. se elaborează o reacţie inhibitivă. comunitate de origine). la diverşi stimuli.-t. care nu se conştientizează. centrală. iniţial. în mediul ineluctabil. Shcrrington a constatat că intrarea în funcţiune a unei grupe de reflexe provoacă întreruperea şi blocarea altui grup prin inducţie negativă. iar în celelalte două se manifestă. faţă de curo se iau anumite atiludini. Legislaţia şi teoria. vianţiloi pe un lond modificai al a t i t u d i n i l o i M ' e m d r e p t a l e e ă i r e t\>i - mc sociale de existenţă (Makarcnko|. fiind. acestea cocxistînd cu comportamente normale. unul este întărit sistematic iar altul neîntărit. Spre deosebire de i. ' s i b i i i t i ţ i i de f o i " . în special. activă. un membru al societăţii capătă o educaţie de factură socială primară.acest aspect sub forma funcţiei educative a pedepsei. în sensul dispariţiei lor. Dar nu toate manifestările acestui gen de persoane sînt deviante. schema personalităţii de bază. este baza s > <cial-economică sau sistemul relaţiilor de producţie. cmidiliinhi. a dispoziţiilor spaţiale. Sub raportul relaţiilor sociale. Din doi stimuli apropiaţi sub raportul calităţii lor. de diferenţiere. . considerată. Prin i. în aceste condiţii se nasc conflictele motivaţionale care împing spre i. Şi în cazul în care. la animale. pe care Pavlov o pune pe seama i. organizarea personalităţii. de diferenţiere şi a i.. în societate. divergente.. în cazul comportamentului deviant. înnăscută. deţine un rol important: în determinarea fenomenelor de ansambi u. sistem de relaţii între elementele fundamentale ale unui macrosistoui. care intervine spontan şi univoc în cazul în care apare un nou focar de excitaţie ce induce negativ un altul sau în cazul unei suprasolicitări prin intensitatea sau durata unei stimulaţii (i. INHIBIŢIE. suportînd exersări îndelungi şi sfîrşind prin manifestări asociale şi chiar antisociale. ' e i. Iniţial datorită iradierii excitaţiei a generalizării primare. Şi mai evident decît în forma i. care. o i. I. care nu influenţează asupra claselor şi categoriilor ci asupra părţilor obiectului. de stingere este caracterul activ al i. Este un fel de diferenţiere în timp. care nu redevine indiferent. deosebit de !• internă. proces ce se desfăşoară sub nivelul conştiinţei. în vedere. I. Este i. în cele trei etaje funcţionale ale sistemului de atitudini ale individului (atitudini faţă de oameni. acţionează variabil şi comutativ conform modului în care . el se învaţă şi se structurează conform unor modele.^/i^iiilă 'urmă 23* 355 . este elaborată şi activă.i c. de regulă. nu este spontan. ca membri . stimulare sub limita de intensitate necesară pentru apariţia unei senzaţii (pragul minimi. cînd stimulul condiţional continuă să fie dat pînă la întărire -.'j a ţ i ' . Problema care se pune în acest cadru. generatoare de conflict. Astfel un reflex format poate fi „stins" dacă în repetate rînduri stimulul ce fusese întărit alimentar şi provoca salivaţia nu mai este asociat cu hrana. a fi de natură exclusiv corticală întrucît rezultă din condiţionare.a e j. profundă. opri354 re. de intîrziere.i i ' i L i h i l i l . Prin i. negativă. r e e d u c a i . manifestare i'jmpf'itaiueutald deviaiit-i du-j. acei. supraliminală. acestea slăbesc şi dispar datorită i. care răstoarnă sau dereglează raporturile normale dintre individ si societate. la nivelul activităţii emisferelor cerebrale. de întîrziere. reacţia ajunge să se declanşeze numai după trei minute de la declanşarea stimulării condiţionale iar nu odată cu aceasta. se formează diverse reacţii pozitive cum ar fi operaţiile motorii. prin aplicarea de sancţiuni prevăzute penal. prilejuit de noi stimuli şi care dovedeşte că reflexul „scapă". O dovadă în acest sens o constituie fenomenul de dezinhibare. capătă funcţie de „frînă condiţionată". Cu timpul însă. antisocial. şi stimulul neîntărit provoacă reacţii. corticale sub formele i. care.-.INFRACŢIUNE. Apar motivaţii incompatibile.s-a produs condiţionarea. i ţ l k i r v i p e r f f i m-iuţr-lor i[. proces nervos fundamental ce acţionează în sens invers excitaţiei. i. astfel. dobtndită prin condiţionare.'ij. Comportamentul i. la nivel periferic a fost •presupusă de I. de întîrrirri. după executarea pedepsei. în privinţa utilităţii socialo a p e d e p s e i . de sub tensiunea frenatorie. reintegrării devianţilor. de protecţie). colectivul de muncă) şi unul de constrîngere instituţionalizată. Psihologia recurge la acest fenomen pentru a califica unele dispoziţii inconştiente. faţă de sine. influenţe ce pot fi convergente. Ch. vr. indivizii trăiesc şi participă în diverse medii: cel ineluctabil (familie. Cînd între aplicarea stimulului condiţional şi aplicarea stimulului întăritor se lasă un interval de timp. mai mult sau mai puţin facil. manifestare cu couţijiuf. nu poate depăşi trei minute. este negativ şi îndeplineşte funcţii de frînare. de Pavlov. faţă de muncă) se pot instala disfuncţionalităţi. La stimulul respectiv. ascunsă. Secenov şi demonstrată de Pavlov ca i. INFRASTRUCTURĂ. u drepturi depline ai societăţii. de diferenţiere este la bază. tot i. Stimulul îşi pierde valoarea de semnal pozitiv şi se transformă în semnal negativ.

nu poate sta locului o clipă. dj caracterul afect iv-motiva!ional. primare ce au la bază o idee originală şi i. să se comute etc.condiţionată) cînd stimulul dat iniţial se întrerupe şi întărirea se aplică singură (nu pe fondul stimulaţiei asociate) după 'I' — '. atribuită oamenilor de artă. INSOMNIE. de impunere a noului şi de capacitatea societăţii de acceptare a acestui nou. Din analiza momentului i. incapacitate acută sau cronică de a dormi datorită persistenţei unor centri de excitaţie din cauze organice. noua sinteză se impune imperios şi cu evidenţă. este direct dependentă de dezvoltarea i. momentul inspira tiv e însoţit de o puternică vibraţie afectivă. I. în genere. EINSKHT).. în sistemul complex al activităţii nervoase.. cunoaşte o dezvoltare extrem de complexă fiind suportul analizei şi sintezei. b) caracterul de necesitate. dereglare a somnului normal. deosebit de excitaţie. INIŢIATIVĂ. Nu se poate concepe excitaţie fără i.. Anohin a promovat.-e\ tiitt. în pofida aspectului general. activă întleplineşte un rol de . se deplasează continuu. centrale. determinînd un progres în oricare clin domeniile vieţii şi activităţii sociale. este legată de forţa individului. apare în cursul desfăşurărilor ce duc la conturarea liniilor parţiale. neuronale sau psihice. răspunzînd unei necesităţi. INSIGHT (termen engl. P. ar fi o excitaţie inhibantâ. i. derivate prin dezvoltarea şi aplicarea ideilor noi. îşi mişcă neîncetat mîinile.. conştiinţa de problemă. Coordonarea în activitatea nervoasă superioară. în special. identice cu cele ale creativităţii). în baza a numeroase argumente. Aceasta nu înseamnă că este rodul inactivităţii ci dimpotrivă trebuie apreciată ca un efect specific al activităţii intense şi perseverente.nu numai adevărata răsplată dar şi baza apariţiei altor momente de i. nu este un proces nervos prin natura lui. germ. i. deoarece presupune un înalt grad de libertate în elaborarea unor sinteze. i. ipoteza că i. : viîul. ale viitoarei creaţii. depind şi de relaţii.at pentru a desemna momentul depăşi ni obstacolului în urina încercărilor şi greşelilor. modifică. în genere. producere a ee\ a nou care este asimilat şi obiect j vat în activitate. Se vorbeşte despre acest exces cantitativ de mişcări cg despre un adevărat „lux de mişcări".dispecer" permiţîndu-i să circule pe anumite căi. ar fi ceea ce rezultă din acţiunea reciproc contrarie a două procese excitative. Este. expresia instalării oboselii. rezolvarea mintală şi rezolvarea practic-ac ţională a acesteia. Se afirmă că aceste mişcări sînt paradoxal. — cota de creativitate fiind variabilă. situaţii. termen folosit. moment de salt al cunoaşterii ce-şi suprimă mijlocirile apărînd ca nemijlocit. Imobilitatea. recombină etc. stare psihică. capacitatea de a sta într-o anumită poziţie timp mai îndelungat în vederea desfăşurării unei activităţi oarecare este practic imposibilă. ci. produselor sau serviciilor". o echilibrare mai fină şi mai precisă a organismului cu mediul înconjurător". ca o „irezistibilă nevoie de mişcare". activitatea de semnalizare a scoarţei este continuu corectată şi perfecţionată.u'ea S57 . . în psihologia intelectului desemnează efectul rezolutiv al restructurării şi relevării unor noi raporturi.i rezolvarea practic-actionalâ a unei I situaţii problema. ar fi numai o formă condiţionată negativ a excitaţiei. care pentru veritabilul om de ştiin'ă si de artă reprezintă.rea de noi acţiuni. INSTABILITATE. Dar i. în felul acesta se manifestă continuu capacitatea supremă de adaptare a organismului la condiţiile ambiante. sau cu alte cuvinte. de apariţie ale i. uneori generale. Se disting i. relevare . I. acceptarea şi implant ntarca noilor idei sub forma prn(vselor. produse C.. frenatorie. rezolvîiul o problemă. c) inducţia inconştientă dată de marele' grad de I libertate al noilor sinteze si de de relaxare etc. Abuzul de somnifere permanentizează dispoziţiile spre i. în general. şi implicit în adaptarea la mediu. Pavlov scria: „prin această inhibiţie. nu este niciodată absolută ci porneşte de la elemente şi structuri preexistente pe care le transferă. reverin. se desprind următoarele caracteristici: a) spontaneitatea.. Spiritul de i.. apropiat ca Înţeles cu termenul de intuiţie intelectuala. Dar i. în ultimii ani. picioarele. Uneori. act brusc de surprindere sau înţelegere a unei relaţii bai-. Faţă de excitaţie. caracterizată printr-o puternică tensiune interioară. putînd fi viguros stimulate prin tehnicile de creativitate. să se gradeze. atinge fără motiv toate obiectele.'. este şi trebuie să fie la fel de prezentă în ştiinţă. dedanş. evidenţiată de apariţia bruscă a unei noi idei. relaţii.V. activitate tehnică etc. deci pornind de la anumite posibilităţi şi răspunzând unor cerinţe obiective. Astfel. i.. sistematizării reflexe şi autoregiajului. psihică este îriijiiu-îitele fr. în psihopatologia copilului pentru a denumi un sindrom complex caracterizat prin tulburări ce îmbracă un dublu aspect: motor şi psihic. apare deseori în stări de relaxare. I. INOVAŢIE. presupune ca noua idee să fie valorificată social. cele două procese fiind in unitate dialectică. fiind o etapă pregătitoare a creaţiei (condiţiile de apariţie a i. ştii de activitate. La om. Thompson o defineşte c. sensul de iluminare instantanee. un copil instabil psihomotor se află într-o permanentă mişcare. Efectul de i.K. presupune cel puţin trei etape. Fiind condiţionate social. INSPIRAŢIE. este o condiţie a creativităţii. copilul cu I. sînt. „generarea. st. al căutărilor continue. în zoopsihologie a fost uti!i. cerînd obiectivarea ei.

INSTRUMENTAL.' M! d ]" 111 r -1 i I strict ereditară are gramare segmentul afectiv. se orientează după principii didactice şi recurge? la variate metode. Evaluată după nivelul ştiinţific. De aceea tendinţele instinctive se satisfac prin mecanisme şi acţiuni care au fost învăţate. ce variază foarte puţin de la un individ la altul în ca- I succesiune temporala strictă avînd stimuli declanşatori specifici. nişte tendinţe naturale mai precizate (i.. A doua fază este adaptată stereotip. îl constituie carenţele atenţiei. respiraţia. continuă.. INSTINCT. Afectiv. tehnicii şi activităţilor practice. specializat la una din cerinţele speciei animale falimentară.. vieţii (Eros) şi i. ajungînd să se împlinească priutr-o calificare profesională. temele sînt făcute de mîntuială. şi unele activităţi elementare automate sau reflexe ca suptul. parazite. :. utilizează mijloace specifice. neîudemîuaUc. I)upă II. pattern de comportament ereditar. este neatent. se constată aceeaşi labilitate. ("oii^tri. calificată ca o pîrghie a progresului social. culturii. aşa cum se întîmplă mai ales la insecte. prin înarmarea noilor generaţii cu datele fundamentale ale ştiinţei. Barnett (1967) consideră că actul instinctiv este pur doar la nivelul fazei apetitive iniţiale (în sensul duratei variate. distrat. disciplina este încălcată. 2) actul consumator (sau actul efector instinctiv în sens strict) K. ci a instabilităţii atenţiei. proprie unei anumite specii animale. are următoarei' caracteristici: a) actul instinctiv e îngust. Sub aspect psihic.A. INSTANTANEU. să se concentreze într-o activitate. care se referă la tendinţele inconştientului. i. Se integrează în procesul global al educaţiei şi este subordonată obiectivelor educative. a acestei faze). de conservare. Freud distinge două {. trece rapid de la o ocupaţie la alta. reproducere. Lorenz şi apoi S.i unui efrrl. Are caracter adaptativ răspunzând necesităţilor vitaliale organismului şi speciei (foame. I. d i n tr-'!!i lanţ de reflexe necondiţ i o n a t e CC . nu se pot diferenţia sau ordona evenimentele sau componentele unei acţiuni. Alături de tratamentul medical specific. matern. la adulţi. \ i g i . poate fi descompusă în două verigi succesive: 1) comportament de apetenţă (fază de căutare ce duce la găsirea declanşatorului). prosupunîncl iii(ei-. acestea evidenţiindu-se cu pregnanţă în mediul şcolar: lecţiile nu sînt ştiute. dar nu din cauza unor deficienţe intelectuale. Fenomenul de tranzienţă şi creştere exponenţială a exigenţelor faţă de profesiu