Grup Şcolar Agricol “ V.

ADAMACHI” – Iaşi Calificare Nivel III : Tehnician In Silvicultura Si Exploatarea Lemnului

PROIECT DE SPAECIALITATE

Îndrumător: Prof.: Andriescu Emil

Candidat: Elevi: i:Vlase Constantin – Codrin Năsturaş Adrian Clasa a XIII-a F

An 2007 - 2008

Tema Proiectului (Calificarea – Tehnician in Silvicultură)

Cultura Stejarilor Stejar l
În Cadrul Ocolului Silvic Răducăneni

PLANUL PROIECTULUI
Argument Cap.1. Cadrul administrativ şi teritorial. Condiţii staţionale şi de vegetaţie 1.1. Aşezarea geografică şi administrativă Cap.2. Recoltarea şi păstrarea ghindei 2.1. Vârsta şi periodicitatea fructificaţiei la stejar (gorun) 2.2. Surse de seminţe (în general şi la specificul O.S. Răducăneni) 2.3. Recoltarea ghindei 2.4. Depozitarea şi păstrarea ghindei Cap.3. Cultura stejarului în pepiniera silvică Gorban 3.1. Pregătirea solului şi a ghindei pentru semănat 3.2. Metode şi scheme de semănat 3.3. Adâncimea, epoca şi norma de semănat 3.4. Îngrijirea culturilor şi inventarierea puieţilor 3.5. Scosul, depozitarea şi transportul puieţilor 3.6. Cheltuieli şi venituri la un ha de pepiniera Cap. 4. Tehnologia lucrărilor de împăduriri cu stejar ca specie de bază, în raza O.S. Răducăneni 4.1. Pregătirea terenului şi a solului 4.2. Metode de împădurire folosite 4.3. Semănaturi directe 4.4. Procedee de plantare a stejarului (dispozitive, scheme, desene, epoca, adâncimea de plantare) 4.5. Costul unui ha de împădurire Cap.5. Îngrijirea culturilor silvice 5.1. Mobilizarea solului 5.2. Revizuirea, completarea, rărirea, receparea culturilor Cap.6. Norme de protecţia muncii şi P.S.I. la lucrările de recoltare a ghindei, culturi în pepinieră şi împăduriri Bibliografie Anexe

Argument
Gorunul(Quercus Petraea) este cea mai răspândită dintre speciile indigene de stejari (Quercus) reprezentând 56% iar pe ansamblu suprafeţei păduroase a ţarii noastre deţine o pondere de cca. 10%. Suprafeţe însemnate deţinute de gorun la dealuri, mai ales în partea superioară a acestora, se constituie într-un subetaj de vegetaţie caracteristic în care se găsesc atât arborete pure (goruneturi) cat şi amestecuri specifice cu alte foioase (şleauri de deal). În acest subetaj de vegetaţie, gorunul se detaşează ca specie edificatoare de ecosisteme forestiere cu o structură fitocenotică foarte bine conturată. Lemnul gorunului este asemănător cu al stejarului ca valoare şi posibilităţi de utilizare. Este tare, elastic, durabil în aer şi apă, proprietăţi care-l recomandă pentru multiple utilizări în industria mobilei (furnir frumos colorat), în construcţii(grinzi de rezistenta, parchete, frize, lambriuri), în tâmplărie, dogărie etc. Are inele anuale mai mărunte şi mai regulate fiind superior stejarului în producţia de furnire. În scoarţă conţine tanin de bună calitate(8-20%) sau galele de pe frunze şi în „colanţii” fructelor tinere(17-40%). Ghinda este consumată atât de mistreţi cât şi de animalele domestice. Trupurile de pădure care au rămas în zona de coline şi câmpie exercita funcţie de protecţie asupra terenurilor înconjurătoare şi de folosinţa agricolă, mărindu-le randamentul prin atenuarea pierderilor de apă prin evaporare. Importanţa deosebită a culturii acestei specii în raza O.S. Răducăneni este motivată de : - tipurile de pădure existente cu gorun (gorunete, goruneto-şleau, şleau de deal cu gorun de productivitate superioară şi mijlocie) ocupă 58% din suprafaţa păduroasă; - gorunetele în amestec cu stejarii ocupă 165; - în total 71% din suprafaţa O.S. - şleaurile de deal cu stejar brumăriu şi pufos ocupă 12%; Areal natural .Gorunul ocupă suprafeţe importante în ţinuturile Europei Centrale. La vest, arealul său ajunge în pădurile din zona limitrofă Oceanului Atlantic, incluzând treimea superioară a Peninsulei Iberice, de unde avansează înspre nord prin Europa Occidentală, inclusiv prin Marea Britanie, ajungând în Norvegia, pe litoralul Oceanului Atlantic, la peste 60° latitudine nordică. În sudul peninsulei Scandinave, aproximativ la 60° , se înregistrează disjuncţia arealului gorunului de cel al stejarului. În timp ce stejarul avansează semnificativ spre răsărit, limita estică a gorunului coboară oblic spre sud-est, prin vestul Ucrainei, pana la gurile Donului şi ale Nistrului. Se întâlneşte, de asemenea, în Crimeea şi Caucaz, de unde trece puţin şi în Asia Mică. Limita sudica a arealului său urmăreşte îndeaproape nordul Mării Mediterane. În aceste ţinuturi sudice este depăşit de stejar, lipsind din arealul său insulele Baleare şi Sardinia, iar Sicilia, Creta şi Cipru apare doar insular. În ţara noastră ocupă circa 672 000 ha, în care se includ şi suprafeţele deţinute de celelalte două specii de gorun – ssp. Dalachmpii şi ssp. Polycarpa. În prezent gorunul este cel mai răspândit dintre speciile indigene de Quercus (aproximativ 56%), iar pe ansamblul suprafeţei păduroase a ţării noastre deţine o pondere de circa 10%. Dintre speciile noastre de cvercinee, gorunul urcă la altitudini mai mari, formând un subetaj aparte de vegetaţie. În esenţă, este localizat la dealuri, de ambele părţi ale Carpaţilor, urcând destul de frecvent până în zonele premontane, dar cu foarte rare apariţii în zona montană, până la circa 950 – 1 000 m altitudine. Totuşi, trebuie marcată prezenţa sa insulară şi în pădurile montane, ca pe versanţii transilvăneni, în Munţii Bârsei – până la circa 1000m altitudine(la Poiana Braşov) sau în Munţii Breţcului, dar mai ales pe versantul sudic al Muntelui

Cozia, unde urcă în front compact până la 1300m (exemplare izolate de gorun se întâlnesc în Cozia chiar până la 1350 – 1400m, în etajul pădurilor de molid – ecotopul de stâncărie). La câmpie, spre silvostepă, se întâlneşte foarte rar, ca în pădurile de la Brăneşti, de lângă Bucureşti, sau în unele zone din judeţele Dolj, Mehedinţi, în Moldova s.a. De remarcat că se întâlneşte şi în pădurile Ciucurova şi Babadag, din nordul Dobrogei, iar exemplarele izolate apar chiar şi în sudul provinciei respective, unde condiţiile staţionale marchează limita de suportanţă termică şi hidrică pentru această specie. În Carpaţii Orientali se întâlneşte frecvent până la 400 – 500m altitudine, dar avansează uneori şi în pădurile situate la 600 – 800m , în Munţii Apuseni ocupă zona deluroasă de până la 600 – 700m (urcă însa şi până la circa 900m), iar în Carpaţii Meridionali arboretele pure sau de amestec cu participarea gorunului pot fi remarcate până la 700 – 800 (900)m sau chiar mai sus. În subetajul său de vegetaţie preferă versanţii însoriţi din regiunea de podgorie, unde formează atât arborete pure(gorunete), cât şi frecvente păduri de amestec (şleauri de deal). Se localizează mai rar pe funduri de vai sau pe versanţii nordici, unde cedează locul carpenului, fagului sau bradului. La limita sa superioară se poate asocia cu fagul (goruneto – făgete) sau poate să apară, mai rar, ca specie diseminată în amestecurile de răşinoase cu fag (ca la Poiana Braşov) sau în păduri de răşinoase de la altitudini mici sau medii ( în Munţii Breţcului, în Cozia etc.). Cerinţe ecologice. Existenţa unor zone importante de suprapunere şi de interferenţă în arealul lor general, sau chiar pe spatii mai restrânse, cum este, de exemplu, cel al ţării noastre, releva apropierea în plan adaptiv a gorunului de stejarul pedunculat. Cu toate acestea, cele doua specii se comportă în unele privinţe diferit, fapt de asemenea uşor de sesizat în ceea ce priveşte cerinţele faţă de climă, cât şi faţă de sol. Astfel, gorunul preferă un climat de tranziţie, de la cel atlantic la cel continental, cu amplitudini mai restrânse în sezonul hibernal şi cel estival, dovadă elocventă fiind în acest sens absenţa sa din însemnate teritorii nord – estice ocupate de stejar. Faptul că urcă cel mai mult în altitudine decât oricare din celelalte cvercinee indigene se datorează pretenţiilor sale mai mici faţă de căldură din sezonul de vegetaţie şi, în special, din timpul verii. În esenţă, gorunul este o specie mezotermă tipică. În acelaşi timp, gorunul este o specie mezofilă (cerinţe medii faţă de precipitaţii – optimul ecologic se situează între 600 si 800 mm/an), manifestând din acest punct de vedere o amplitudine mai mică decât stejarul. Temperamentul gorunului este de lumina, dar este totuşi mai puţin heliofil decât stejarul pedunculat, fapt relevat de coroanele mai dese şi coronamentul mai strâns în arboretele pure sau în cele în care este specie majoritară. În privinţa cerinţelor faţă de sol, gorunul prezintă exigente mai mari faţă de unele proprietăţi fizice ale acestora, fiind însa mai tolerant în privinţa însuşirilor lor chimice. Astfel, optimul de dezvoltare îl înregistrează pe soluri cu textură mai grosieră decât cele din stejărete, afânate, bine drenate, cu umiditate constantă (specie mozofită, drenofilă). Pe solurile grele, argiloase, compacte, cu regim variabil de umiditate (pseudogleice, pseudogleizate, gleice s.a.), cum sunt cele din lunci sau de pe terase, apare mult mai rar, cedând locul stejarului sau cvercineelor alternofite (cerul si gârniţa). Ca atare, versanţii foarte slab înclinaţi, terasele, platourile cu platforme cu roci sedimentare bogate în argila, greu permeabile, cu soluri brune luvice sau luvisoluri albice, puternic pseudogleizate sau pseudogleice, constituie situaţii mai puţin favorabile pentru gorun, caz în care arboretele sunt slab productive. Arboretele de gorun de mare productivitate şi adaptabilitate sunt situate pe soluri profunde. În alte cazuri gorunul se mulţumeşte şi cu soluri superficiale, cu mult schelet, de pe versanţii accidentaţi, cu pante mari, dar poate să apară chiar pe stâncării, inclusiv pe roci calcaroase, unde însa productivitatea şi stabilitatea arboretelor sunt mult diminuate.

Este mai tolerant decât stejarul faţă de gradul de saturaţie în baze de schimb şi suportă mult mai bine solurile acide. Realizează creşteri remarcabile pe soluri brune eumezobazice, slab până la puternic podzolite (brune luvice), de pe gresii, conglomerate, şisturi cristaline s.a. Gorunul, ca şi stejarul sau celelalte cvercinee, datorită litierei bogate în substanţe tanante, greu alterabile, contribuie puternic la levigarea solurilor. Variabilitatea rasială şi ecotipică. Răspândirea apreciabilă a gorunului în latitudine şi longitudine, ca şi izolarea geografică a unor zone din arealul său, au constituit premise pentru formarea unor rase geografice. Astfel, se consideră că evoluţia şi diferenţa rasială a gorunului ar fi putut să se producă în Marea Britanie, Scandinavia, ţinuturile baltice, Caucaz şi nordul Asiei Mici, în Balcani, ţinuturile sudice mediteraneene etc. Gorunul din ţara noastră prezintă o mare eterogenitate adaptivă, neuniformitate generală si întreţinută atât de particularităţi ale climatului din diversele sale zone de areal indigen, cât şi de o serie de cauze specifice de natură edafică. Însuşiri biologice şi corelaţii morfo – ecologice. Maturitatea arborilor în masiv este atinsă la vârste înaintate, de 60 – 80 ani (la arbori izolaţi mult mai repede, la 30 – 50 de ani). Periodicitatea fructificaţiei este evident mai mică decât la stejar, de 4 -6 ani. Maturaţia este anuală, prin septembrie- octombrie, în funcţie de staţiune. Puterea germinativa a seminţelor este de 60 – 70 %. Gorunul dispune de o capacitate mare de lăstărire până la vârste înaintate, ca şi celelalte cvercinee, iar cioatele au o durata destul de mare de viabilitate. Cu toate acestea, vitalitatea exemplarelor din sămânţa este mult mai mare decât a celor din lăstari, îndeosebi la vârste mari. Creşterea puieţilor de gorun este relativ redusă în primul deceniu, pentru a se activa ulterior, menţinându-se susţinută până la vârste înaintate. În arboretele din optimul ecologic al speciei productivitatea este de până la 7,5 m.c./an/ha, la 120 de ani şi circa 6m.c/an/ha, la 100 ani. Puieţii suportă umbrirea masivului până la 4-6 ani, după care, daca nu sunt puşi în lumina se autorecepează. Longevitatea este de 600-700 ani. Importanta gorunului. Suprafeţele însemnate deţinute de gorun de dealuri, mai ales în partea superioară a acestora, se constituie într-un subetaj de vegetaţie caracteristic, în care se găsesc arborete pure (gorunete), cât şi amestecuri specifice cu alte foioase(şleauri de deal). În acest subetaj de vegetaţie gorunul se detaşează ca specie edificatoare de ecosisteme forestiere cu o structură fitocenotică foarte bine conturată. Lemnul gorunului este foarte apropiat de al stejarului, ca valoare şi posibilităţi de utilizare, fiind foarte rezistent, durabil în aer, apă şi sol, apt pentru construcţii, lambriuri, parchet, frize şi foarte apreciat în industria mobilei. Oferă un furnir de foarte bună calitate. Are inele mai mărunte şi mai regulate decât ale lemnului de stejar. De asemenea, se foloseşte, pentru doage de butoaie. Folosirea gorunului în scop peisagistic se recomandă îndeosebi în spatiile largi, aerisite, în care el poate impresiona prin coroana sa amplă şi vigoarea de ansamblu pe care o degaja. Am considerat necesar să tratez această temă în lucrarea mea de specialitate având o importanţă deosebită pentru silvicultura zonală.

Cap. 1. Cadrul teritorial şi administraţia

Teritoriul Ocolului Silvic Răducăneni, este situate în partea de sud-est a jud. laşi, pădurile din administraţie fiind la obârşia pârâului Crasna, din bazinul pârâului Bohotin şi din lunca râului Prut. Procentul de împădurire pentru zona de deal este de 70%, regiunea având caracter forestier. Suprafaţa totala este de 8592 ha din care în grupa I funcţională 25%(de protecţie şi producţie) şi grupa II funcţională 75%(păduri cu rol de producţie şi protecţie). Din punct de vedere amenajistic suprafaţa pădurilor este împărţită în patru unităţi de producţie: I Crasna, II Răducăneni, III Gorban şi IV Buneşti. Organizarea administrative se prezintă astfel: • Districtul I Crasna cu 6 cantoane silvice; • Districtul II Răducăneni cu 5 cantoane silvice; • Districtul III Cozmeşti cu 4 cantoane silvice; • Districtul IV Buneşti cu 7 cantoane silvice; Climatul teritoriului este caracteristic zonei de dealuri a Moldovei, districtul Nordic. Date climatice: > Temperatura medie anuala 9 grade C > Data medie a primului îngheţ este 11 octombrie; > Data medie a ultimului îngheţ este 12 aprilie; > Precipitaţii medii anuale 580-600 mm din care în sezonul de vegetaţie cad 60% > Vanturi frecvente din nord şi nord-est

Varietatea factorilor climatici precum şi caracteristicile tipurilor şi subtipurilor de sol prezente, au determinat existenta şi dezvoltarea unui număr relative mare de specii forestiere astfel: stejarul pedunculat, gorunul, fagul, carpenul, paltinul de câmp, frasinul, cireşul, teiul, jugastrul, plopul tremurător, salcia căpreasca, aninul negru. Prin plantaţii au fost introduce salcâmul, plopul euramerican, duglasul verde si albastru. Ca formaţii forestiere se menţionează: • Făgete amestecate: 1% • Gorunete pure 8% • Şleauri de deal cu gorun 50% • Şleauri de deal cu gorun si stejar 13% • Şleau de deal şi câmpie cu stejar pedunculat 3% • Şleau de stepa cu stejar brumăriu şi pufos 12% • Plopişuri pure de plop alb 1% • Sălcete pure3% În concluzie se pot menţiona: a) Capacitatea staţională: • De productivitate superioara 21 %

• De productivitate mijlocie 73% • De productivitate inferioara 6% b) Productivitatea arboretelor: • Clasa I-a de producţie 2% • Clasa a II-a de producţie 18% • Clasa a III-a de producţie 57%

• Clasa a IV-a de producţie 15% • Clasa a V-a de producţie 8%

Cap. 2. Recoltarea şi păstrarea ghindei
2.1. Vârsta şi periodicitatea fructificaţiei la stejar (gorun) Fructificaţia la cvercinee începe sporadic la vârste relativ mici însa fructificaţia abundentă şi regulată începe în jurul vârstei de 60-70 ani. Înflorirea stejarului are loc în lunile aprilie-mai. Florile sunt unisexuat monoice, cele femele sunt lung pedunculate şi grupate în 3-6 în ciorchini. Fructele stau câte 2-5 pe un peduncul lung. Sunt brune-gălbui cu dungi longitudinale verzi. Cupa lemnoasă este acoperită de numeroşi solzi puţin bombaţi şi pubescenţi cu marginile necunoscute şi vârful dezlipit. Gorunul fructifică la 4-6 ani odată, începând de la 60-70 de ani în masiv iar în stare izolată la 40-50 de ani. Fructificaţia stejarului se realizează abundent odată la 6-12 ani şi funcţie de zona geografică şi condiţiile pedo –climatice, anii de fructificaţie fiind interpuşi intre anii cu fructificaţie mai puţin abundentă, aşa numiţii ani cu „stropeala”. În arboretele sursă de seminţe din raza O.S. Răducăneni ultimul an de fructificaţie abundentă a fost in anul 1966. Între timp au mai fost fructificaţii mai puţin abundente dar care au putut totuşi asigura în mare parte necesarul de seminţe pentru cultură. 2.2. Surse de seminţe

În vederea folosirii în cultură a unui material săditor având însuşiri genetice superioare, recoltarea seminţelor se realizează din arborete speciale, selecţionate pentru a fi rezervaţii de seminţe. Aceste rezervaţii pentru a fi constituite trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: arborii defectuoşi să fie eliminaţi, rămânând numai arbori de calitate foarte bună, intr-un grad de desime care să le permită să producă prin polenizare încrucişată la intervale de timp cât mai scurte seminţe multe şi cu indici calitativi ridicaţi. În cadrul O.S. Răducăneni sunt constituite rezervaţii de seminţe pe o suprafaţă totală de………ha din care rezervaţii de seminţe de cvercinee pe o suprafaţă de ……ha conform tabelului următor : Nr. Crt. 1 1 U.P. V III Total Din aceste rezervaţii de seminţe au fost recoltate cantităţile de seminţe necesare pentru înfiinţarea culturilor de puieţi forestieri conform tabelului de mai jos. Specia Stejar Gorun U.M. Kg Kg 2000 350 200 Anii Corespunzători 2001 2002 300 180 2003 450 250 u.a. 13 B 50 A Specia Stj Go Suprafaţa(ha) Codul Stj-J290-1 Stj-J260-2

În anul 2002 nu au fost recoltate seminţe deoarece fructificaţia a lipsit complet. Deşi cantităţile recoltate satisfac nevoile de cultură ale ocolului, ele sunt mici. Lipsa fructificaţiei abundente putându-se datora şi faptului că în perioada 2000-2002 au fost semnalate infestări puternice cu Torforix viridaua, care a dus la slăbirea arboretelor, lipsa substanţelor de rezervă ducând la lipsa fructificaţiei. În anii în care fructificaţia lipseşte cu desăvârşire în mod excepţional ghinda se poate recolta şi din alte arborete în afara celor destinate producerii de seminţe forestiere, arborete care întrunesc condiţiile necesare rezervaţiilor de seminţe. Recoltarea ghindei din aceste arborete se realizează în urma aprobării de către R.N.P. şi după avizarea acestora de către I.T.R.S.C. 2.3. Recoltarea Ghindei Coacerea ghindei se realizează la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. Recoltarea se face atunci când ghindele sănătoase au culoarea cafeniu închis şi tegumentul lucios. Practic recoltarea se face în doua faze: - pregătirea terenului din jurul arborilor seminceri prin îndepărtarea resturilor vegetale, frunzelor etc. ; - strângerea ghindei cu ajutorul galeţilor, depozitarea temporara în saci de rafie sau cânepă. După recoltare se face separarea ghindelor sănătoase de cele care au diverse atacuri de insecte.

Separarea ghindelor bune se face în vase cu apă, cele sănătoase rămân la fund, iar cele stricate şi viermănoase plutesc la suprafaţă. După separare, ele se zvântă timp de 5-10 zile întrun loc aerisit la umbra şi se răvăşesc repetat în această perioadă.

2.4. Depozitarea şi păstrarea ghindei Pentru păstrarea ghindei în condiţii bune se cere să li se păstreze o umiditate de 38-40% în interior şi o temperatura de 0°C. În prima faza ghindele se pot păstra sub adăpostul pădurii. Exista mai multe metode de păstrare, aplicarea lor fiind definită în funcţie de zonă. De obicei ghinda se păstrează de toamna până iarna. În iernile normale ghindele se pot păstra în nisip, în şanţuri de adâncimi mai mari, de peste 50cm. Cu rezultate bune ghinda se poate păstra pe platforme sub coronamentul pădurii, acoperind-o cu nisip şi litieră.

Se mai recomandă păstrarea ghindei în şanţuri trapezoidale care se acoperă cu capace de scândură. Înainte de venirea îngheţului capacele se închid şi eventual se acoperă cu paie sau frunze. Pentru cantităţi mai mici de ghindă păstrarea se poate face în beciuri sau alte încăperi, în care temperatura să fie în jur de 0°C. În acest caz seminţele se stratifică în nisip şi se lopătează de mai multe ori. În toate situaţiile de mai sus se vor lua masuri de protecţie împotriva rozătoarelor. Ghinda se poate păstra pe o durată de 12-15 luni în saci de polietilena puşi în frigidere la temperaturi de 0-5°C. La O.S. Răducăneni culturile de puieţi de stejar se înfiinţează în general toamna, dar în cazuri mai rare se fac şi semănaturi de primăvară. În acest ultim caz, ghinda sortată este tratată apoi cu Tirametox, în cantitate de 1 kg substanţă la 1000 kg de ghindă. Tratarea cu acest insecto - fungicid duce la o păstrare mai bună a ghindei, ferind-o de atacuri de boli şi dăunători. Ghinda este păstrată până la semănare în

şanţuri adânci peste care se pun deşeuri din coajă de răchită şi resturi vegetale pentru protejarea împotriva temperaturilor scăzute.

Cap. 3. Cultura Stejarului In Pepiniera Gorban
3.1. Pregătirea solului şi ghindei pentru semănat În momentul semănării, solul trebuie să fie afânat, bine mărunţit şi nivelat. În caz contrar nu este posibil o bună încorporare a seminţelor în sol şi nu se asigură condiţii de germinare şi răsărire. În acest scop se realizează mai întâi o arătura superficială la o adâncime de 15 cm. După aceasta se realizează grăparea solului cu grapa cu discuri. Deoarece solul din pepiniera Gorban are o textură mijlocie, mărunţirea solului se realizează destul de greu. Din această cauză, după ce se realizează discuirea, solul este lucrat cu ajutorul motocultivatoarelor Bertollini şi Benassi, care, datorită organelor active asemănătoare unei freze, asigură o mărunţire foarte bună a solului. În cazul în care semănatul se realizează primăvara , solul se ară în adâncime încă din toamnă şi datorită diferenţelor de temperatură şi umiditate, bolovanii rezultaţi în urma arăturii se vor mărunţi natural, iar înainte de semănare se mai aplică doar o singură cultivaţie pe o adâncime de 10 cm. În cazul în care semănarea ghindei se realizează toamna, seminţele sunt flotate în vase cu apă pentru a îndepărta ghindele atacate, iar cele sănătoase sunt apoi semănate. În cazul în care semănarea se realizează primăvara, este necesară o noua sortare a ghindei deoarece pe perioada depozitarii o parte din ele îsi pierd calităţile germinative. Seminţele de cvercinee nu necesită tratamente pregătitoare.

3.2. Metode si cheme de semănat Schema ideală ar fi schema biologică, unde distanţele dintre fiecare ar fi agale, având fiecare un spaţiu uniform. În practică însă, nevoia mecanizării lucrărilor ne obligă să adoptam alte scheme economice. Deseori , se încearcă să se mărească indicii de producţie prin folosirea unor scheme de cultură prea dese. Această competiţie a dus la rezultate negative deoarece, prin reducerea spaţiului de nutriţie a puieţilor se reduce creşterea acestora şi scade producţia de puieţi de calitate superioară. La stabilirea schemelor de semănat se ţine cont de următorii factori: • Caracteristicile biologice ale speciei cultivate; • Caracteristicile constructive ale plantelor; • Condiţiile climatice şi de sol; • Durata de producţie a puieţilor; Pentru a se putea executa mecanizat semănaturile, întreţinerea culturilor şi scosul puieţilor, rigolele se fac în lungul straturilor. Pentru foioase, semănarea se face în doua rigole grupate la 15 cm şi cu distanţa de 60 cm între axele rigolelor.

La O.S. Răducăneni, semănarea ghindei se realizează manual cu ajutorul sapelor, de-a lungul unei sârme întinsă în lungul tarlalei, pentru ghidaj. Rigolele se fac cu o lăţime la bază de 15 cm, astfel încât prin aşezarea ghindei pe marginile rigolei rezultă doua rânduri la distanţa de 15 cm. Ghinda se acoperă cu pământ care se tasează uşor. Au fost făcute încercări, pentru a se realiza semănarea mecanizată cu ajutorul semănătoarei M.S.F- 6 dar care nu au dat rezultate deoarece, ghinda nu este împărţită uniform, sistemul de repartizare a seminţelor în organele active funcţionând defectuos la seminţele de dimensiuni mari.

3.3. Adâncimea, epoca şi norma de semănat Adâncimea de semănare diferă în funcţie de următoarele elemente: • mărimea seminţelor, cele mari semănându-se mai adânc, iar cele mai mici la suprafaţă; • primăvara seminţele se seamănă mai puţin adânc decât toamna; • în solurile uşoare, seminţele se seamănă mai adânc decât în solurile cu textură mai grea; • pentru seminţele mari (ghindă şi altele similare) 4,0 – 6,0 cm în solurile uşoare şi 3,0 – 4,0 cm în solurile mai grele. De adâncimea de semănare depinde în foarte mare măsura reuşita culturii şi această latură a tehnicii de lucru nu trebuie neglijată. De aceea, folosirea unei marcatoare speciale asigură realizarea unei adâncimi perfecte de semănare pe toată lungimea rigolei şi obţinerea unui procent de răsărire în cazul semănării manuale.

Seminţele speciilor forestiere de stejar se pot semăna primăvara (timpuriu sau târziu), toamna (timpuriu sau târziu) în funcţie de caracteristicile biologice ale fiecărei specii. Semănaturile făcute toamna prezintă multe avantaje de ordin tehnico-organizatoric: evitarea operaţiunii de stratificare a seminţelor cu perioada lungă de germinare, eliminarea unor lucrări suplimentare de pregătire a solului, conservarea mai bună a apei acumulate în sol în timpul iernii, care se pierde prin pregătirea şi germinaţia seminţelor în condiţii cât mai apropiate de cele naturale, răsărirea culturilor, primăvara, desfăşurarea procesului de pregătire şi germinaţie a seminţelor în condiţii cât mai apropiate de cele naturale, răsărirea culturilor primăvara devreme şi în final obţinerea unor indici superiori de reuşită a culturii şi de calitate a puieţilor. Dezavantajul semănăturilor de toamna consta în aceea că seminţele sunt atacate de şoareci, iar plantele tinere răsărite primăvara devreme pot fi uşor distruse de îngheţurile târzii. Primăvara se seamănă seminţele tuturor speciilor forestiere răşinoase (cu excepţia bradului), seminţele de foioase care nu necesită stratificare ( salcâm, glădiţă, plop alb), seminţele de cvercinee păstrate pe timpul iernii şi seminţele de foioase care nu au putut fi semănate toamna. Cantitatea de seminţe (exprimată în număr sau grame), care se seamănă la metru de rigolă, denumită şi normă de sămânţă, se stabileşte în funcţie de indicii de producţie pentru fiecare specie şi de calitatea fiecărui lot de seminţe. În anumite situaţii se va ţine cont de condiţiile staţionale în care se execută lucrări. Pentru seminţele de calitate inferioară norma de sămânţă, exprimată în bucăţi pe metru de rigolă, se va calcula cu formula următoare: n(d + 5) in care: 100 N – norma de seminţe în buc/m de rigolă pentru lotul de seminţe respectiv; N – norma de seminţe în buc/m de rigolă indicată pentru seminţele de calitatea a I-a ale speciei ce se cultivă; d – diferenţa dintre potenţa germinativă corespunzătoare calităţii a I-a germinativă (germinaţia tehnica) şi a lotului de seminţe destinat semănării. Norma de consum la ha este următoarea: gorun – 2800 kg şi stejar pedunculat – 4000 kg N = n+ 3.4. Îngrijirea culturilor şi inventarierea puieţilor

Lucrările de îngrijire a culturilor în pepiniere. Toate lucrările care se execută de la înfiinţarea culturii până la scosul puieţilor, în vederea protejării faţă de factorii biotici dăunători cum ar fi buruieni, crusta, temperaturi scăzute sunt: acoperirea, umbrirea puieţilor, protecţia împotriva îngheţurilor târzii, rărirea culturilor, retezarea pivotului etc. Protecţia puieţilor împotriva temperaturilor scăzute din timpul iernii se face în vederea prevenirii distrugerii culturilor sensibile la îngheţuri. Protecţia se realizează prin acoperirea culturilor cu paie, muşchi, litiera, rumeguş, frunze etc. peste care se aşează ramuri, coceni etc. care să împiedice spulberarea acoperişului. O metoda de protecţie, de această dată de protecţie împotriva brumelor, o constituie udarea culturilor din pepiniere cu ploaie fină, realizată de aspersoare cu intensitatea de udare de 2-3 m.c./h la o presiune de 3-7 atmosfere. Udarea se realizează în perioada cu îngheţuri scăzute pană când temperatura aerului depăşeşte 0°C. Crusta care se formează de regulă prin bătătorirea suprafeţei solului sub acţiunea mecanică a apelor provenite din ploi, zăpezi, împiedică răsărirea puieţilor, favorizează vaporizarea mai rapida a apei şi deci pătrunderea uscăciunii în sol, în toata perioada de vegetaţie a culturilor. Pentru evitarea acestor neajunsuri crusta trebuie distrusă cat mai repede după formare, atunci când este subţire şi operaţiunea se executa uşor. Crustele de pe culturile semănate la o adâncime mică, nerăsărite, se sparg cu tăvălugul stelat sau cu grebla, pe dinţii căreia se împletesc nuiele, lăsându-se liberă o porţiune de 2-3 cm. Crusta de pe culturile semănate adânc (ghindă, nuc, castană) şi negerminate, poate fi spartă cu tăvălugul inelar sau stelat acţionat de tractor. Pe culturile în curs de răsărire nu se mai executa spargerea crustei datorită pericolului mare de rupere şi vătămare a puieţilor. În acest caz se practică irigarea culturilor cu 100-200 m.c./ha, în general cu doze care dau picături fine.

Plivitul buruienilor se poate executa manual, prin smulgerea acestora, sau chimic, cu erbicide. Lucrarea se executa manual, momentul cel mai prielnic fiind imediat după apariţia buruienilor, înainte ca acestea să împiedice dezvoltarea puieţilor. Pentru ca rădăcina buruienilor să iasă în întregime din pământ este indicat ca aceasta lucrare să se execute după ploaie sau după o udare prealabila.

Prăsitul este lucrarea prin care se mobilizează solul pe o adâncime de 2-4 cm în scopul afânării solului şi împiedicării evaporării rezervelor de apă din sol, tăierii buruienilor în vederea eliminării concurentei acestora în sol şi evitarea copleşirii puieţilor, ameliorării condiţiei fizice ale solului şi creşterii capacitaţii lui de a înmagazina apă. Cele mai eficiente praşile sunt făcute în prima parte a sezonului de vegetaţie a culturilor, când buruienele şi secetele influenţează foarte puternic dezvoltarea tinerelor plante. Pentru protejarea puieţilor lăţimea de lucru a uneltelor folosite va fi mai mică decât distanta dintre rândurile de puieţi de 3-4 cm în fiecare parte în cazul uneltelor manuale şi cu 5-8 cm în cazul cultivatoarelor cu tracţiune animală sau mecanică. Prăsitul între rândurile de puieţi se execută mecanic sau hipo folosind cultivatoarele la care piesele active sunt sub formă de săgeată, iar pe rând se execută manual cu sapa. Retezarea pivotului la speciile forestiere cu înrădăcinare pivotantă (cvercinee), este necesară pentru stimularea producerii de rădăcini laterale şi de îndesire a acestora. Retezarea pivotului se practică la 20 cm adâncime asigurând consolidarea sistemului radicular pe această adâncime. Retezarea pivotului se recomandă să se execute după un sezon de vegetaţie în anul al - II –lea înainte de intrarea în vegetaţie. După tăierea pivotului se tasează solul în jurul puieţilor, manual sau prin irigarea culturii. Întreţinerea chimică a culturilor din pepinieră cu erbicide are în vedere combaterea buruienilor anuale, cu precădere a dicotiledonatelor. În pepiniere se folosesc erbicide reziduale Randop, aplicarea lor efectuându-se devreme, primăvara înainte de răsărirea buruienilor. Buruienele răsărite toamna trebuie îndepărtate, deoarece erbicidele reziduale (preluate de plante predominant prin rădăcina) nu mai acţionează asupra lor, rădăcinile acestora fiind mult sub nivelul stratului de sol (1-3 cm) în care activează erbicidul. În pepiniera Gorban din cadrul O.S. Răducăneni umiditatea din sol este deficitară în timpul perioadei de vegetaţie, pentru dezvoltarea normală a puieţilor în pepinieră, precum şi în solarii unde este necesar să se facă udarea culturilor. O irigare optima şi eficientă se face cu ajutorul unei instalaţii de udat prin aspersiune fină. Pentru aceasta este necesară o sursă de apă cu debit corespunzător şi cu conţinut de săruri. Deoarece textura solului este lutoasă intensitatea udării este de 10mc/h. Pentru dezvoltarea normală a culturilor în perioada de vegetaţie se efectuează în total 68 udări cu 2000 – 3000 mc/ha în zona de deal, udările se fac periodic la 12 -15 zile dacă nu a plouat mai mult de 10 l/mp în perioada respectivă, administrându-se 300 – 400 mc/ha, din aprilie până la 15 august, în cazul în care a plouat, udarea se amână cu 3-7 zile. Inventarierea puieţilor stabileşte numărul celor apţi pentru împăduriri din culturile care au îndeplinit ciclul de producţie, cât şi a celor inapţi pentru evaluarea producţiei viitoare. Pot fi valorificate şi loturile situate la limita vârstei planificate în care puieţii apţi reprezintă 30 % din total, în caz de necesitate şi numai dacă numărul total al acestora corespunde producţiei planificate de puieţi apţi. Inventarul se face toamna după încetarea vegetaţiei, în prima jumătate a lunii septembrie şi se numără 10 % din totalul puieţilor din fiecare lot. În cazul culturilor de strat uniforme se aleg 10 % din totalul straturilor, făcându-se rotunjirea necesara. În cazul culturilor la tarlale uniforme se stabileşte 10% din totalul rândurilor din lot, numărându-se toţi puieţii, separat cei apţi. În cazul culturilor uniforme, se grupează rândurile în funcţie de dezvoltare, se alege 10 % din total şi se inventariază după procedeul anterior. Se exclud de la inventariere rândurile cele mai bune şi cele mai rele ca desime şi dezvoltare. După numărătoare, se stabileşte numărul mediu de puieţi apţi pe rând şi se înmulţeşte cu numărul de rânduri din lot pentru determinarea numărului total de puieţi apţi. Puieţii de talie mijlocie se numără în totalitate. Indicii de reuşita sunt pentru gorun de 350 mii/ha iar la stejar de 400 mii/ha.

3.5. Scosul, depozitarea si transportul puieţilor Scosul puieţilor se execută de regulă mecanizat cu plugul de scos puieţi, iar în pepinierele mici scosul se face manual. În cazul puieţilor ce se scot manual cu cazmaua , se sapă un şanţ în faţa primului rând de puieţi care trebuie să aibă neapărat o adâncime mai mare decât lungimea rădăcinilor, condiţie care se realizează săpându-se la o adâncime de 2 cazmale. Apoi cazmaua se înfige complet în sol, în spatele rândului la o distanta de 8-10 cm de puieţi şi se împinge spre şanţ astfel ca pământul să fie răsturnat cu tot cu puieţi. Dacă rădăcinile puieţilor nu se desprind uşor de pe pământ se va reteza cu cazmaua rădăcinile netăiate şi apoi se va proceda la smulgerea puieţilor şi scuturarea rădăcinilor de pământ. Lucrarea trebuie executată astfel încât puieţii să iasă cu uşurinţă, fără a fi necesar smulgerea cu forţa.

În cazul scoateri puieţilor mecanizat, cuţitul de lucru a plugului trebuie ascuţit pentru a tăia rădăcinile puieţilor. Brăzdarul plugului trebuie să cuprindă bine rândurile de puieţi pentru a se tăia normal rădăcinile laterale şi să nu le zdrelească. Scosul puieţilor de foioase de talie mare se execută mecanizat, iar în pepinierele mici unde nu este posibilă scoaterea mecanizată a puieţilor, se execută manual. În ambele cazuri puieţii după ce sunt dislocaţi se procedează la smulgerea lor, scuturarea rădăcinilor de pământ, adunarea puieţilor în grămezi, toaletarea rădăcinilor şi depozitarea lor provizorie la şanţ. La pepiniera Gorban scosul puieţilor se face în mare parte mecanizat. La scosul puieţilor de foioase se foloseşte plugul de scos puieţi P.S.P. 500, tractat de tractorul U 650 M. Puieţii de stejar sunt scoşi totuşi destul de dificil, în cazul în care solul este uscat. La aceştia se foloseşte plugul de scos puieţi UPM – 2 tractat de tractorul pe şenile S -6 M. Puieţii se depozitează provizoriu în pepinieră până la data când sunt expediaţi la şantierele de plantare.

Depozitarea se face în şanţuri cu adâncimi de 30-40 cm , cu lungimea şi lăţimea determinate de necesităţi. Snopii de puieţi sa aşează în şanţ înclinaţi la 45 ° , iar rădăcinile puieţilor se acoperă cu un strat de pământ bine mărunţit care trebuie să acopere şi 4-5 cm din tulpină, deasupra coletului. Pământul pus pe rădăcini se tasează bine, pentru a împiedica pătrunderi ale aerului şi uscarea acestora. Pentru fiecare cantitate de puieţi din acelaşi lot se pune o tăbliţă pe care se scrie: specia, numărul de puieţi, vârsta, iar pentru speciile principale şi pentru cele cu valoare tehnico economică superioară se pune şi provenienţa. Depozitarea puieţilor de foioase de talie mare se face în şanţuri de 50-60 cm adâncime pentru a se proteja de uscare, rădăcinile şi tulpinile se protejează cu un strat de pământ gros de 15-20 cm. Dacă solul este uscat după stratificare se va proceda imediat la udarea puieţilor depozitaţi. Legăturile de puieţi care se transportă cu mijloace rutiere se aşează pe un strat de 10 cm de paie umede, muşchi etc. materiale care se pun şi părţile laterale şi deasupra ultimului rând de puieţi. În timpul transportului, puieţii se acoperă obligatoriu cu prelate care să nu permită expunerea rădăcinilor la soare sau vânt. În cazul transporturilor la distanţe mari puieţii se ambalează cu stuf, paie sau nuiele în baloturi de 40-50 kg.

1- strat de gheată; 2- strat de pământ; 3- puieţi; 4- traverse din lemn; 5- pământ;

Ambalarea cu paie se efectuează aşezând nuielele de răchită la 20 cm una de alta peste care se aşterne un strat de paie sau muşchi de 8-19 cm. Puieţii se aşează pe acest aşternut pe doua rânduri, cu rădăcinile în interior , li se acoperă rădăcinile cu paie umede sau muşchi apoi se strânge balotul, legându-se ca cel de stuf. Pentru o bună protecţie a puieţilor împotriva uscării, transportul acestora la şantierele de împăduriri se poate face în pungi de material plastic de mărimi corespunzătoare, nelegate la gură. Pungile se acoperă cu prelate, rogojini etc. pentru a nu fi expuse soarelui. Transportul puieţilor se face pe loturi în cazul când acelaşi autovehicul transportă mai multe loturi, acestea vor fi separate şi marcate distinct.

Pepiniera Gorban

Suprafaţa totală a pepinierei Gorban este de 9,3 ha din care:

• • • • • •

3,9 ha – răchitarii 4,01 ha – culturi forestiere 0,9 ha – căi de acces 0,35 ha – culturi de plante mamă - 0,24 Sa - 0,11 Pl.ea. 0.04 ha – culturi plante ornamentale 0.10 ha – clădiri

Schiţa Pepinierei Silvice Gorban (Răducăneni)

Deviz de lucrări pentru o cultură de 60 ari de stejar
Denumire lucrării Valoare Lei

Arat mecanic Discuit Pichetare pt. semănat Aşternere strat protector frunze Tratarea ghindei înainte de semănat Tratarea solului Semănarea manuala Plivit / prăsit in anul I 4 praşile Plivit / prăsit in anul II 3 praşile Întreţinere mecanica intre rânduri Administrat ingrasaminte Combaterea Oidumului Combatere rozătoare Întreţinere puieţi Scos puieţi mecanizat Strângerea puieţilor Depozitare la sant Împachetare pt. transport TOTAL I Cote manopera + aprovizionare TOTAL II Cheltuieli indirecte TOTAL GENERAL Indice de producţie – 240.000 Preţ de vânzare 0,095 lei/puieţi 2 ani beneficii

40.0 30.0 40.0 322.0 13.0 544.0 1145.0 4600.0 31460. 100.0 50.0 30.0 300.0 400.0 1500.0 1000.0 300.0 500.0 14060.0 4500.0 18560.0 3160.0 21720. 22.800 22.800-21.720=1.080

Cap. 4. Tehnologia lucrărilor de împăduriri cu stejar ca specie de bază, în raza O.S. Răducăneni
4.1. Pregătirea terenului şi a solului Lucrările de pregătire a terenului constau în strângerea resturilor de exploatare şi depozitarea acestora. La câmpie şi pe terenurile cu pantă de 12 ° lucrarea se poate executa mecanizat, cu greble colectoare sau lame montate pe potcoava tractorului. Depozitarea materialului se face la marginea şantierului de regenerat sau pe anumite spaţii în lungul acestuia. Pe pantele mai mari unde strângerea nu se face mecanizat, se practică cea manuală, depozitarea făcându-se în şiruri strânse pe linia de cea mai mare pantă. Aplicarea tehnologiei de pregătire a terenului se face diferenţiat în cazul când plantaţiile se execută în toamna anului când s-au început lucrările de pregătire a terenului. Se foloseşte toată gama de lucrări, de la scosul cioatelor până la mărunţirea solului. În perioada de timp până la plantare solul se întreţine cu discul o dată sau de mai multe ori pentru distrugerea florei erbacee. Când plantaţia se face în primăvara anului viitor mărunţirea solului se execută toamna. Când suprafeţele ce se regenerează sunt supuse inundaţiilor din toamnă şi iarnă, lucrările de

scarificare şi de pregătire a solului se fac în anul când se execută plantaţia pentru a se asigura o bună afânare şi mobilizarea solului. Pe suprafeţele înţelenite se execută lucrări de pregătire a solului (desţelenirea, desfundarea, grăparea, discuirea) iar până la plantarea solul se întreţine sub forma de ogor negru. Pregătirea terenului mai poate fi realizată în benzi sau tăblii de 4 m (1X4 sau 2X2) pentru asigurarea instalării speciilor principale de bază, în special acolo unde speciile de amestec, ajutor şi arbuşti se pot regenera pe cale naturală. 4.2. Metode împădurire folosite Împădurirea unui teren se poate face prin semănare directă, plantare sau butăşire directă. Prima metodă constă în semănarea seminţelor direct pe terenul de împădurit. La plantare se folosesc pentru împăduriri puieţi crescuţi pe alt teren, de obicei în pepiniere. Dacă plantarea se execută cu butaşi metoda se numeşte butăşire directă. Aplicarea uneia sau alteia dintre metode se face ţinându-se cont de avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă situaţia dată. Astfel , semănarea directă este mai apropiată de împădurirea naturală. Puieţii răsăriţi în urma semănării directe rămân pe loc şi îşi păstrează intactă rădăcina, în timp ce la plantare puieţii trebuie transplantaţi şi ca urmare rădăcinile sunt de cele mai multe ori tăiate, din aceasta cauză puieţii plantaţi pot fi infectaţi cu ciuperci caz în care se obţin arbori cu lemn de calitate inferioară. Înafara de aceasta, după transplantare puieţii trec printr-o criză de prindere care uneori poate provoca uscarea. De asemenea prin folosirea semănării directe uneori, nu se mai fac cheltuieli cu producerea puieţilor în pepiniere , precum şi a manipulării lor. Semănarea directă prezintă o serie de dezavantaje: seminţele pot fi distruse de animale sau păsări; puieţii abia răsăriţi sunt firavi şi rezistă greu la acţiunea factorilor vătămători ( seceta, insolaţie, ger, ploi torenţiale) şi sunt uşor copleşiţi de buruieni. Din această cauză întreţinerea este grea, durează mai mult şi cere multa forţă de muncă. Un alt dezavantaj al seminarii directe este consumul mare de seminţe. Pentru semănarea unui ha se consumă de 5-6 ori mai multă sămânţa decât pentru producerea în pepinieră a puieţilor necesari plantarii aceleiaşi suprafeţe. Pe coastele repezi, seminţele şi chiar puieţii mici pot fi spălaţi de ape. Datorita acestor dezavantaje, în majoritatea cazului este mai indicată plantarea. Dacă se lucrează cu grijă multe dintre dezavantajele plantarii pot fi înlăturate. Semănarea directă rămâne o metodă indicată în cazul în care se lucrează la împăduriri sub masiv, ori când se folosesc specii cu rădăcină pivotantă, la care transplantarea este greoaie. Astfel se execută împăduriri sub masiv. Butăşirea se aplică în cazuri cu totul speciale, încât butaşii sunt materiale de împădurit foarte pretenţioase în ceea ce priveşte pregătirea şi umiditatea solului. Astfel butăşirea se foloseşte în rachitarii pe talvegul torentelor şi în luncile inundabile. 4.3. Semănaturi directe Semănătura directă este o metodă de regenerare prin care sămânţa se introduce în sol în urma unei pregătiri a terenului pe toată suprafaţa, în benzi, fâşii, tăblii, vetre, cuiburi etc. Semănaturile de cvercinee se pot realiza pe terenurile goale şi sub masiv. Ca procedeu de semănat se menţionează: - semănarea directă prin împrăştiere, folosită acolo unde nu se pot face lucrări de pregătire a terenului şi în locurile lipsite de acces ;

semănarea pe rânduri se face la câmpie şi la deal pe terenuri pregătite indicate pentru semănaturile cu ghindă şi alte foioase. Semănarea se face în rigole late de 15-20 cm şi adâncime de 4-8 cm realizate cu plugul scăriţă sau cu sapa. - semănaturile în cuiburi ( 0,30-0,40 m) se aplica la deal şi la munte. cuiburile pe pante mari vor avea o contrapanta Adâncimea de semănat variază de la specie la specie în funcţie de dimensiunile seminţei, de textura solului şi de anotimp. În general adâncimea de semănat poate fi de 4-8 cm pentru seminţele mai mari (ghinda). În raza O.S. Răducăneni s-a procedat la semănaturi directe dar s-a renunţat la ele datorită pierderilor mari cauzate de rozătoare şi mistreţi. 4.4. Procedee de plantare a stejarilor În cadrul O.S. Răducăneni plantaţiile înfiinţate, având în compoziţie specia stejar, au în general mai mulţi factori comuni : - dispozitivul de plantare în dreptunghi, în acest caz distant ape rând este mai mică decât cea dintre rânduri, dar puieţii stau tot faţă în faţă ;

-

- schema de semănat 2 X 1 m, respectiv distanta de 2m între rânduri şi 1m între puieţi pe rând, asigură un număr de 5000 puieţi la ha.

- plantarea puieţilor de stejar indiferent dacă solul este pregătit sau nu se realizează în gropi de 40 x 40 x 40 cm.

În cadrul proiectului « Reconstituirea ecologică a perdelei forestiere de protecţie din zona dig – mal Lunca râului Prut » , plantarea stejarului s-a realizat în teren pregătit după tehnologia DENSAD ( defrişat, evacuat, nivelat, scarificat, arat, discuit). În ceea ce priveşte modul de asociere a speciilor stejarului a fost plantat în rânduri întregi, corespunzător poziţiei de împăduriri. Corespunzător grupelor ecologice specifice luncilor interioare, stejarul a intrat în compoziţie în procent de 20 % în general folosindu-se compoziţia de 2STj, 8 N.n., Fr , Pa, Ci, Te, Art. În cazul plantaţiilor efectuate în fonduri proprii, atât de fond forestier cat şi în terenul degradat preluat de la Agenţia Domeniilor Statului nu a fost executată pregătirea terenului, puieţii de stejar au fost plantaţi în gropi de 40 x 40 x 40 cm în vetre de 60 x 80 cm. Compoziţia a variat de la 2,5 Stj, 7,5 amestec la 5 Stj , 5 amestec, în funcţie de condiţiile pedologice specifice fiecărui perimetru de ameliorare sau u.a. În ceea ce priveşte modul de asociere a speciilor , stejarul a fost plantat în bio - grupe iar speciile de amestec pe rânduri întregi în amestec intim. În ceea ce priveşte epoca de plantare aceasta poate fi toamna după ieşirea din vegetaţie sau primăvara devreme, cele mai bune rezultate fiind obţinute atunci când plantarea a fost executată în « mustul zăpezii » , în ambele cazuri trebuie avut în vedere ca temperatura să fie peste 0 ° C.

În cadrul O.S. Răducăneni s-au efectuat împăduriri avându-se în vedere următoarele formule de : 2,5 stejar, 2,5 Mc, 1Ju, 1 Pa, 2 Ci, 1 Fr ; 5 stejar, 1Ju, 1 Te, 1 Fr, 1 Pa, 1Ci, stejarul plantându-se în bio-grupe.

Schiţa unei formule de împădurire
Aceasta cuprinde participarea procentuală a speciilor de introdus la lucrările de împădurire. Formulele de împădurire ca şi compoziţiile sunt elaborate pentru toate condiţiile de cercetare I.C.A.S. La elaborarea formulei de împădurire şi compoziţii de regenerare ca reguli de aplicat în practica silvică sunt următoarele: 1.Menţinerea şi extinderea speciilor autohtone valoroase în staţiunile cu bonitate superioară şi mijlocie. 2.Extinderea laricelui, zâmbru, fagului şi scoruşului în zona de limită superioară a pădurilor pentru consolidarea rezistenţei molidişurilor la doborâtori de vânt. 3.Utilizarea speciilor principale în arealul lor natural (actual şi potenţial). Introducerea răşinoaselor în zonele de unde s-au extras. 4.Crearea unor amestecuri stabile între specii, evitând amestecurile necorespunzătoare. Introducerea în compoziţia cvercineelor a speciilor de ajutor, a arbuştilor şi crearea de culturi la scheme mai dese pentru împiedicarea înierbării. 5.Utilizarea unor specii producătoare de fructe cum ar fi cireşul, castanul, nucul, stejarul, scoruşul, mărul, parul, malinul s.a.

Costul unui ha de împădurire cu compoziţia 25 Stj 50 Fr, Ci, Pa 25 Pd, Sa,Co 5000 puieţi/ha ANUL I
Transport puieţi Încărcat, descărcat puieţi Săpare santurilor si depozitarea puieţilor Plantarea puieţilor inclusiv retezarea tulpinii dupa plantare Mobilizarea solului manuala in jurul puieţilor(3 praşile) CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate Beneficii + cheltuieli indirecte TOTAL ANUL I

Preturi (RON) 120.0 7.0 4.0 1578.0 538.0 478.0 610.0 3334.0 823.0 30.0 2.0 1.0 379.0 536.0 294.0 297.0 1621.0 12.0 0.7 0.4 156.0 536.0 227.0 209.0 1142.0 6.0 0.4 0.4 78.0 389.0 159.0 142.0 774.0

ANUL II
Revizuirea plantaţiilor Transport puieţi Încărcat ,descărcat puieţi Săparea santurilor si depozitarea puieţilor Completări lipsuri 25% inclusiv costul puieţilor si retezarea după plantare Mobilizarea manuala a solului in jurul puieţilor(3 praşile) CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate Beneficii + cheltuieli indirecte TOTAL ANUL II

ANUL III
Transport puieţi Încărcat, descărcat puieţi Săpare santurilor si depozitarea puieţilor Completări lipsuri 10% inclusiv costul puieţilor si retezarea după plantare Mobilizarea manuala a solului in jurul puieţilor(3 praşile) CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate Beneficii + cheltuieli indirecte TOTAL ANUL III

ANUL IV
Transport puieţi Încărcat, descărcat puieţi Săpare santurilor si depozitarea puieţilor Completări lipsuri 5% inclusiv costul puieţilor si retezarea după plantare Mobilizarea manuala a solului in jurul puieţilor(2 praşile) CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate Beneficii + cheltuieli indirecte TOTAL ANUL IV

ANUL V

Mobilizarea manuala a solului in jurul puieţilor(1 praşila) CAS +fond sănătate, şomaj, solidaritate Beneficii + cheltuieli indirecte TOTAL ANUL V

242.0 90.0 74.0 406.0 7277.0

TOTAL ANI I+II+III+IV+V

Cap.5. Îngrijirea culturilor silvice

5.1. Mobilizarea solului Prin întreţinerea regenerării naturale sau artificiale se înţelege ansamblul de lucrări care se execută din primul an de la instalarea vegetaţiei forestiere până la realizarea reuşitei definitive . Mobilizarea solului după realizarea regenerării constă din afânarea artificială a solului (8-15cm) în jurul puieţilor pentru întreruperea capilarităţii ce favorizează evaporarea apei , distrugerea florei erbacee şi asigurarea înmagazinării apei provenite din precipitaţii. Pe versanţii unde plantaţiile s-au executat pe terase, în fâşii, benzi sau vetre, mobilizarea solului se face cu sapa pe toată suprafaţa acestora, iar la mute cu sapa de munte pe suprafaţa vetrei. În jurul puietului mobilizarea se face superficial pentru a nu atinge cu sapa tulpina sau rădăcina. Mobilizarea solului începe la 2-3 săptămâni după intrarea în vegetaţie a puieţilor , putând fi efectuate 2-5 sau mai multe mobilizări pe an în regiunile secetoase, 2-3 mobilizări în regiunile cu precipitaţii medii şi 1-2 mobilizări în regiunile cu precipitaţii uniform distribuite în perioada de vegetaţie, timp de 2-3 ani de la plantare. Pe măsura dezvoltării puieţilor, numărul mobilizărilor de sol se reduc, fiind înlocuite cu lucrări de descopleşiri. În unele situaţii se pot efectua în mod combinat, în acelaşi an mobilizarea solului şi descopleşirea de ierburi sau alte specii copleşitoare. În cadrul O.S. Răducăneni mobilizarea solului se face manual în vetre sau în cazul plantaţiilor efectuate de U.P.V. Lunca Prutului , unde vegetaţia are o creştere luxuriantă, mobilizarea solului în fâşii pe 40% din suprafaţă, combinată cu o descopleşire pe 60 % din suprafaţă. În cadrul proiectului de reconstrucţie ecologica unde plantaţiile au fost înfiinţate în teren pregătit, în afara de mobilizarea manuală a puieţilor a fost prevăzută o praşilă mecanică între rândurile de puieţi. Descopleşirea puieţilor de ierburi şi specii necorespunzătoare este lucrarea prin care se îndepărtează flora erbacee precum şi speciile copleşitoare din jurul puieţilor pentru a se evita umbrirea, sufocarea, concurenţa la apă şi hrana din sol. În primul an de dezvoltare, descopleşirea puieţilor de iarbă sau alte specii copleşitoare se face până la începutul lunii iunie şi apoi începând cu a doua jumătate a lunii august, în vederea protejării împotriva insolaţiei. Odată cu dezvoltarea puieţilor, descopleşirea se poate face o singură dată pe an începând din a doua jumătate a lunii august. Iarba rezultată din descopleşire se aşează în jurul puieţilor „mulcire” în vederea reducerii evaporării apei din sol, împiedicării regenerării altor ierburi, îmbogăţirii de substanţe nutritive a solului, reţinerii apei provenite din precipitaţii..

5.2. Revizuirea, completarea, rărirea, receparea culturilor Revizuirea culturilor este o operaţie ce se execută la sfârşitul fiecărei ierni sau după anumite intemperii (ploi torenţiale, alunecări etc.) în vederea remedierii vătămării produse puieţilor. Lucrările de revizuire constau în înlăturarea ierburilor, despotmoliri, îndreptarea tulpinilor, refacerea cuiburilor. Completarea puieţilor din regenerări se execută după primul an de la plantare până la realizarea reuşitei definitive. Înlocuirea puieţilor uscaţi se face numai acolo unde golurile depăşesc 9m (3X3 m) cu specia indicată prin compoziţia de regenerare. La rachitarii se consideră pierderi uscarea butaşilor pe rând pe o lungime mai mare de 1m. Rărirea semănaturilor se execută când se constată ca numărul seminţelor răsărite în fiecare cuib este mai mare decât desimea normală sau dispersia lor în cuib nu este uniformă. Se impune ca prin lucrarea de rărire să se acorde fiecărui exemplar un spaţiu de nutriţie corespunzător. Receparea tulpinilor constă în retezarea tulpinilor de la 1-2 cm deasupra coletului şi se aplică speciilor ce lăstăresc bine. Operaţiunea are scopul de a stabili echilibru între partea aeriană şi cea subterană în cazul plantaţiilor precum şi pentru stimularea şi consolidarea creşterii rădăcinilor. Lucrarea se execută primăvara, fie odată cu plantarea, fie puţin mai târziu.

Cap.6. Norme de protecţia muncii şi P.S.I. la lucrările de recoltare a ghindei, culturi în pepinieră şi împăduriri
Înainte ca muncitorii să înceapă lucrul, se efectuează un instructaj de protecţie a muncii, pentru a evita accidentele, în special la recoltarea seminţelor din arborii în picioare. În acest scop se iau următoarele măsuri: dotarea muncitorilor cu echipament de urcat în arbori, cu echipament pentru desprinderea fructelor şi seminţelor de pe ramuri, precum şi cu echipament de protecţie (centura de siguranţă, cască de protecţie, mănuşi din piele etc.); verificarea echipamentului de protecţie, a uneltelor; interzicerea recoltării seminţelor pe timp de ploaie, furtună, ceaţă, ger; interzicerea trecerii directe a muncitorilor dintr-un arbore în altul; admiterea la recoltarea din arborii în picioare numai a muncitorilor sănătoşi, în vârstă de 18-35 de ani. În timpul lucrului muncitorii trebuie să păstreze între ei o distanţă care să nu permită accidentarea acestora cu uneltele pe care le mânuiesc. La plivitul culturilor, muncitorii vor fi dotaţi cu genunchiere, cu mănuşi şi unelte corespunzătoare în cazul plivitului ierburilor cu ghimpi sau a celor vezicate. Manipularea puieţilor cu ghimpi în timpul scosului, sortatului, număratului şi legatului în snopi se execută cu mănuşi de protecţie. Fiecare pepiniera se dotează cu o trusa sanitară şi cu medicamentele prevăzute în baremul in vigoare. Substanţele chimice – îngrăşămintele, erbicide si arboricide – se depozitează în încăperi special amenajate, separate de clădirile de locuit şi încuiate. Încăperile respective trebuie ă fie uscate şi ferite de umezeală. Nu este permisă depozitarea în aceste încăperi a alimentelor şi a furajelor.

În timpul manipulării seminţelor chimice, muncitorii trebuie sa fie dotaţi cu echipamentul de protecţie prevăzut în normativ. Împrăştierea acestor substanţe se execută pe vreme fără vânt puternic. În timpul lucrului cu substanţe chimice, muncitorilor respectivi nu le este permis să mănânce, să bea şi să fumeze. De asemenea, nu este permis să se şteargă la ochi cu mâinile murdare. După manipularea şi administrarea substanţelor chimice, muncitorii respectivi trebuie să se spele pe mâini şi pe faţă cu apă şi săpun. Erbicidele şi arboricidele nu se lasă fără pază pe teren. În cazul lucrărilor mecanizate se verifică reglajele; desfundarea organelor de lucru sunt interzise în timpul funcţionarii agregatului. Pe terenurile înclinate se lucrează până la panta maximă prescrisă pentru agregatul respectiv, iar întoarcerile se execută cu mare atenţie. La maşinile antrenate de la priza de forţă a tractorului se verifică starea şi reglarea cuplajelor şi de asemenea dacă apărătoarele de protecţie ale transmisiei sunt montate corect. La lucrările de împădurire se va avea în vedere ca înainte de începerea lucrărilor propriu - zise, parchetele să fie curăţate de resturile de exploatare. Pentru evitarea accidentelor în timpul deplasării muncitorilor, puieţilor şi a alimentelor, se vor construi căi de acces, poteci şi podeţe prevăzute cu balustrade (unde este necesar). În timpul lucrărilor de împădurire muncitorii vor fi aşezaţi la distanţe convenabile, astfel încât să nu se accidenteze între ei. Pe timp de furtună se interzice adăpostirea muncitorilor sub arbori. La lucrările de împădurire ce se execută mecanizat conducerea utilajelor va fi încredinţată numai persoanelor calificate în meserie şi care cunosc normele de protecţie a muncii. Este interzis a sta pe cadrul agregatului ori a se apropia de groapa cioatei, până când nu este scoasă complet şi îndepărtata. Este interzis a se lucra cu agregate fără capota de protecţie. În timpul transportului muncitorilor, aceştia sunt îndrumaţi să stea jos.

Anexe

Lucrări de întreţinere a regenerărilor - termenele de realizare a stării de masiv
Nr. Crt. Specia principala de amestec Principalele caracteristici ale terenului de împădurire si ale culturii înfiinţate Plantaţii in completarea regenerărilor naturale si in refacerisubstituiri, cu pregătirea terenului si a solului in vetre Plantaţii in completarea regenerărilor naturale si in refacerisubstituiri cu pregătirea terenului in tăblii- cu puieţi de talie mijlocie Plantaţii in refaceri substituiri cu pregătirea terenului in vetre sau terase Semănaturi directe in teren deschis cu pregătirea parţială sau pe toata suprafaţa solului Semănaturi directe sub masiv cu pregătirea parţială a solului Lucrări de întreţinere Nr. lucrărilor de executat (în ani) Revizuiri Mobilizări Descopleşiri Răriri, depresaj, degajăricurăţiri,alte lucrări Anul realizării stării de masiv VII –VIII

Anul in care se executa I II III IV V

1

Cvercinee, inclusiv specii de amestec: paltin, frasin, tei, cireş

1 1 -

3 3 3 2 1

1 1

I II III

-

2 2 1

-

-

V – VI

I II III IV V I II III IV V I II III IV V

1 1 1 1 1 1 1 1 -

2 3 3 2 1 3 4 3 2 2 2 2 2 2 1

1 1 1 1

-

VII - IX

VI – IX

VI -IX

FISA PEPINIEREI

1. Ocolul Silvic – districtul (Brigada)………………………………………………… 2. Denumirea pepinierei………………..Anul înfiinţării……………………………… 3. Comuna cea mai apropiată………………………………………distanţa până la pepiniera………………………………………………………………………………… 4. Drumuri de acces la pepinieră şi distanţa până la primul drum de maşina (tractor) ………………………………………………………………………………… 5. Zona de vegetaţie în care este amplasată…………………………………………….. 6. Altitudinea……………………………………………………………………………. 7. Expoziţia…………………………………………………………………………… 8. Tipul genetic de sol…………………………………………………………………. 9. Profunzimea solului………………………………………………………………….. 10. Precipitaţii în perioada de vegetaţie (01.04 – 01.10)……………………………… 11. Nivelul apei freatice………………………………………………………………… 12. Sursele naturale de apă cele mai apropiate, distanţa la care se află şi debitul acestora………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………….. 13. Instalaţia de udat cu care este dotată pepiniera……………………………....debitul orar al instalaţiei (m.c./h) 14. Unitatea de producţie forestieră (pădurea) cea mai apropiată şi distanţa………………………………………………………………………………….. 15. Schiţa pepinierei la o scară convenabilă cu toate detaliile necesare: dimensiunile solelor, perdele forestiere de protecţie, drumuri principale, construcţii.

Direcţia Silvica………………… Ocolul Silvic……………………. Pepiniera………………………….

Lot nr.………………….. Suprafaţa…………ari Data……………………

FIŞA De evidenta a lucrărilor în pepinieră
Specia…………………………. 1.POVENIENŢA SEMINTELOR Anul recoltării………lot nr.………….Ocolul silvic…………………………U.P……………………..u.a…………Regiunea clim………..Zona altit…….Rezervaţii nr.………………………….Clasa de producţie……………………Certificat de provenienţă…………… ……………………………………… Buletin de analiză……………………

2.SITUAŢIA PUIETILOR SCOSI Vârsta - ani 1 Suprafaţa - ari 2 Total puieţi scoşi - mii buc. 3 Din care apţi - mii buc. 4

3.CONTROLUL ŞI INVENTARIEREA CULTURILOR
Act justificativ Nr. 1 Data 2 Felul 3 Suprafaţa ocupată efectiv - ari 4 Puieţi inventariaţi Apţi Inapţi - mii - mii buc. buc. 5 6 Suprafaţa compromisa – ari Total 7 greşeli teh. 8 Din care calamitaţi dăunători 9 10 alte cazuri 11

4.FOLOSIREA PUIEŢILOR Nr. Crt. Nr. 1 2 Act Justificativ Data 3 Felul 4 Destinaţia (Ocolul silvic, şantierul) 5 Modul de folosire 6 Cantitatea Mii buc. 7

Regia Naţională a Pădurilor Direcţia Silvică Iaşi O.S……………………….

CERTIFICAT DE PROVENIENŢĂ A PUIEŢILOR Nr.……………..din……………………200……
1.Specia: denumirea ştiinţifică………………………………………………. denumirea populară……………………………………………….. varietatea…………………..ecotipul……………………………… vârsta puieţilor………………calitatea……………………conform STAS 1347/1973 si STAS 9503/1979 - numărul puieţilor din lotul livrat………………………….mii bucăţi 2.Data scoaterii puieţilor……………………………………………. 3.Data livrării………………………………………………………… 4.Mijloc de transport (auto, CFR, nave, hipo etc.)………………….. 5.Puietii sunt liberi de bol de carantină………………………………. -

Faţă

6.Provenienţa seminţelor din care sunt produşi puieţii sau butaşilor: Locul de recoltare O.S……………………..zona de recoltare………………………………… - rezervaţia nr.…………………… u.p…………….u.a……………………atitudinea…………. - Plantajul……………………………………………………………… … - Cultura de plante mamă………………………………………………… 7.Modul de păstrare a puieţilor de la scoatere până la livrare…………………………………. 8.Data ambalării…………………………….. 9.Prezentul certificat însoţeşte avizul de expediţie a puieţilor nr.……………………………….

Şef ocol silvic (şef pepiniera centrală) Verso

Direcţia Silvica……….. Ocolul Silvic…………… U.P. nr.………………… U.S. nr.…...suprafaţa totala…..ha Din care efectiva………….ha Pe care se executa lucrări: - de împădurire……ha - de ajut. Reg. Nat…..ha

Anul……………………. Compoziţia de împădurire… ……………………………. Compoziţia de regenerare…. …………………………….. Nr. Puieţi /ha…………….. Grupa ecologică………….

EVIDENŢA
Lucrărilor de împăduriri şi ajutorarea regenerărilor naturale

Nr. Indicativul Denumirea crt. din norma lucrărilor de timp şi de producţie 0 1 2

Felul documentaţiei tehnice şi anul de aplicare a acesteia 3

Documentul în baza căruia se Valoarea Lei face înregistrarea cheltuielilor Cantitatea Din care: U.M. Total material manoperă utilaje Felul Nr. şi data alte documentului documentului cheltuieli 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Direcţia Silvică………….. O.S…………………………

FIŞA De evidenta a lotului de seminţe pentru specia………….

A. PROVENIENŢA Anul recoltării…………………………... Lotul nr.…………………………………. Ocolul Silvic…………………………… U.P……………u.a…………………….. Indicele zonei de recoltare…………….. Rezervaţia nr.…………..denumirea…… ………………………………………… Vârsta medie a arboretului…………..ani Clasa de producţie……………………… Roca de baza…………………………..

B. REZULTATUL ANALIZELOR Buletin de analiza nr.………………… Eliberat de …………………………. La data de…………………………… Germinaţia tehnică........................... Potenţa germinativă............................. Umiditatea…………………………… Puritatea……………………………… Masa a 1000 seminţe………………… Nr. de seminţe la kg…………………. Calitatea seminţelor…………………. Valabilitatea buletinului……………..

C. Cantitatea de fructe sau conuri rezultată………………………kg D. Cantitatea de seminţe rezultată………………………………...kg E. Preţ de cost total a seminţelor rezultate…………………………..lei F. Folosirea seminţelor……………………………………………….. Nr. crt. Nr. Act justificativ Data Destinaţia Felul Cantitatea kg Valoarea totală lei

G. Evidenţa cheltuielilor Nr. crt. Actul justificativ Denumirea Nr. Data actului Lucrarea executată Cantitatea kg Valoarea totală lei Din care manoperă lei

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful