Notiuni generale de termodinamica

1. NOTIUNI GENERALE DE TERMODINAMICA
Termotehnica s-a dezvoltat în prima jumatate a secolului XIX – ca urmare a studierii
masinilor de forta cu aburi si a fenomenelor termice ce au loc în natura. Practic, se ocupa cu
producerea, transportul, transformarea si utilizarea caldurii în masini si instalatii termice, precum si
cu studierea proceselor care au loc în aceste instalatii, procese care se produc cu schimburi de
energie.
Termodinamica studiaza proprietatile termice ale corpurilor în conditii de echilibru
energetic, precum si procesele care conduc la stabilirea starilor de echilibru.
Termotehnica reprezinta deci, aplicarea termodinamicii în tehnica, studiul fenomenelor
facându-se cu ajutorul legilor generale ale termodinamicii.
Legile generale care stau la baza termodinamicii sunt reprezentate de:
¦ principiul zero al termodinamicii, care stabileste conditiile de echilibru termic
între mai multe sisteme care interactioneaza;
¦ principiul întîi al termodinamicii, care exprima echivalenta formelor de energie si
conservarea acesteia;
¦ principiul al doilea al termodinamicii, care precizeaza sensul spontan de
transformare a energiei si entropiei sistemelor;
¦ principiul al treilea al termodinamicii, care enunta imposibilitatea atingerii
punctului de zero absolut (anularea entropiei la temperatura de zero absolut).
1.1. Sistem termodinamic
Studiul termodinamic al unui corp ia în considerare corpul izolat fata de mediul exterior.
Sistemul termodinamic este compus din mai multe corpuri termodinamice având un numar
foarte mare, dar finit, de particule cu proprietati diferite, aflate în interactiune mecanica sau
termica. Limitele sistemului termodinamic pot fi pereti solizi (peretii unei masini termice), sau
suprafete imaginare (suprafete perpendiculare pe axa unei conducte prin care circula un fluid).
Ansamblul corpurilor din afara limitelor constituie mediul exterior.
Sistemele termodinamice se clasifica în:
- omogene - sunt sistemele în interiorul carora proprietatile variaza continuu de la un loc
la altul (de exemplu amestecurile de gaze, solutiile lichide si solide, etc.);
Termodinamica
- eterogene- sunt sistemele formate din mai multe corpuri omogene din punct de vedere
fizic, astfel ca, în interiorul acestor sisteme exista discontinuitati în variatia proprietatilor
(de exemplu sistemele formate din apa si gheata sau apa si vapori, etc.).
Dupa proprietatile limitelor sistemului se deosebesc :
- sistem termodinamic închis când nu exista transport de substanta între sistem si mediul
exterior; masa sistemului ramâne constanta chiar daca se schimba volumul, presiunea
sau temperatura (de exemplu un gaz închis într-un cilindru);
- sistem termodinamic deschis la care anumite parti ale limitelor sunt suprafete
imaginare, curenti de substanta putând patrunde sau parasi sistemul (de exemplu un
curent de fluid care curge printr-o turbina).
În functie de schimbul de energie dintre sistem si mediul exterior se deosebesc:
- sistem termodinamic izolat care nu schimba cu mediul exterior nici caldura si nici lucru
mecanic;
- sistem termodinamic rigid daca între ele si mediul exterior are loc numai schimb de
caldura dar nu si de lucru mecanic;
- sistem termodinamic adiabat în cazul în care nu are loc schimb de caldura, sistemul
schimbând doar lucru mecanic.
1.2. Stare de echilibru termodinamic
Starea energetica a unui sistem termodinamic este determinata prin natura, masa si
energia corpurilor componente, de conditiile lui interioare si de cele ale mediului exterior.
Starea de echilibru termodinamic a unui sistem este atunci când, aflându-se în conditii
exterioare invariabile (presiune, temperatura), conditiile lui interioare nu se modifica, adica
proprietatile macrofizice ale sistemului ramân constante în timp.
Conditiile starii de echilibru termodinamic sunt exprimate prin doua postulate fundamentale,
astfel:
Postulatul I al termodinamicii denumit si postulatul general al termodinamicii – un sistem
izolat ajunge întotdeauna în timp, într-o stare de echilibru termodinamic intern si nu poate iesi din
aceasta stare de la sine (fara modificarea parametrilor de stare externi);
Postulatul al doilea al termodinamicii denumit si principiul zero al termodinamicii. Acest
postulat precizeaza proprietatile sistemului aflat în stare de echilibru termodinamic.
O prima formulare generala a acestui postulat este:
Orice marime de stare a unui sistem aflat în conditii de echilibru termodinamic poate fi
determinata în functie de parametrii de stare externi ai sistemului si de o marime ce caracterizeaza
starea interioara a sistemului, numita temperatura.
O alta formulare a postulatului al doilea al termodinamicii este:
Doua sisteme termodinamice aflate în echilibru termic cu al treilea sistem, se gasesc în
echilibru termic între ele.
Notiuni generale de termodinamica
1.3. Parametri de stare
Marimile macrofizice cu ajutorul carora se poate preciza starea de echilibru termodinamic a
unui sistem se numesc parametrii de stare
Parametrii de stare se împart în doua categorii:
- parametrii fundamentali sunt marimile fizice direct masurabile cum ar fi presiunea (p),
volumul (V) si temperatura (T);
- parametrii calorici sunt marimi fizice care nu se pot masura direct; acestia sunt functii
de parametrii fundamentali, adica energia interna (U), entalpia (H) si entropia (S).
Parametrii de stare pot depinde sau nu de masa sistemului si din acest punct de vedere
se pot clasifica în:
- parametrii intensivi care nu depind de masa (m) a sistemului (p si T);
- parametrii extensivi atunci când sunt functii de masa sistemului (V, U, H si S).
Pentru parametrii extensivi se definesc parametrii specifici (marimi specifice):
m
V
v · ;
m
U
u · ;
m
H
h · si
m
S
s · .
Experimental s-a stabilit ca parametrii de stare nu sunt independenti. Legatura între
parametrii fundamentali este o functie:
0 ) T , V , p , m ( f · ; (1.1)
care reprezinta ecuatia caracteristica de stare. În cazul în care masa sistemului este kg 1 , ecuatia
devine:
0 ) T , V , p ( f · . (1.2)
Exista si ecuatii calorice de stare care exprima dependenta între marimile calorice si cele
fundamentale cum ar fi:
0 ) T , v , u ( f · si 0 ) T , p , h ( f · . (1.3)
Explicitând una din marimi obtinem legile de variatie ale acestora la starea de echilibru:
); T , p ( v v · ); T , v ( p p · ); v , p ( T T · ) T , v ( u u · ) T , p ( h h · si ). v , p ( s s · (1.4)
care poarta numele de functii de stare. Ele sunt independente de succesiunea transformarilor prin
care sistemul a ajuns la starea respectiva.
Matematic, o functie de stare este diferentiala totala. Astfel, o transformare infinit mica prin
care un fluid trece de la o stare initiala definita de parametrii ( ) T , v , p la una învecinata
caracterizata prin ( ) dT T , dv v , dp p + + + este caracterizata prin variatiile de volum specific dv si
de presiune dp obtinute prin diferentierea primelor doua functii din relatia (1.4):
dT
T
p
v d
v
p
dp
; T d
T
v
p d
p
v
dv
v T
p T

,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
·








.
(1.5)
Explicitând diferentiala lui dp din prima relatie din (1.5), rezulta:
Termodinamica
dT
p
v
T
v
v d
p
v
1
dp
T
p
T

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
·






.
(1.6)
Identificând exponentii lui dv si dT din relatiile (1.5) si (1.6), rezulta conditiile de
echivalenta:
1
v
T
T
p
p
v
;
T
v
p
v
T
p
; 1
p
v
v
p
p v T
p
T
v
T T
− ·
,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸


− ·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸


·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸


. (1.7)
Într-o interpretare integrala, variatia unei marimi de stare la trecerea de la o stare de
echilibru la alta depinde numai de starea initiala si finala:
1 2
2
1
v v dv v − · ·

∆ ; (1.8)
sau:

· 0 v d .
(1.9)
Relatiile sunt valabile pentru toate marimile de stare.
1.4. Diferentiala totala exacta
Se numeste diferentiala totala exacta a unei functii ( ) y , x f , o suma de forma:
Ydy Xdx dy
y
f
dx
x
f
df
x
y
+ ·

,
_

¸
¸


+
,
_

¸
¸


· . (1.10)
Derivatele partiale sunt luate cu conditia ca marimea de la indice sa fie constanta. Folosind
teorema inversarii ordinei de derivare la calculul derivatelor partiale (derivatele mixte nu depind de
ordinarea în care se face derivarea):
x y
f
y x
f
2 2
∂ ∂

·
∂ ∂

.
(1.11)
rezulta conditia necesara si suficienta ca df sa fie o
diferentiala totala exacta:
y
x
x
Y
y
X

,
_

¸
¸


·

,
_

¸
¸


. (1.12)
În acest caz pentru un ciclu arbitrar:

· 0 f d . (1.13)
adica
(B) ) A (
df df
2
1
2
1
∫ ∫
·
(integrala nu depinde de drum).
(1.14)
p
V
1 2
A
B
Fig. 1.1. Reprezentarea unui
ciclu în diagrama V p − .
Notiuni generale de termodinamica
1.5. Coeficienti termodinamici
Derivatele partiale din relatia (1.7) au semnificatii fizice simple si reprezinta coeficientii
termodinamicii ai corpurilor
Principalii coeficienti termodinamicii sunt:
- coeficientul de dilatare termica liniara
l
α pentru corpurile solide se defineste ca fiind
variatia relativa a lungimii pentru fiecare grad de crestere a temperaturii:
1
]
1

¸

·
K
1

dT
dl
l
1
l
α .
(1.15)
- coeficientul de compresibilitate izocora β (elasticitate termica) – reprezinta variatia
presiunii corpului, raportata la presiunea initiala, odata cu variatia temperaturii, daca
volumul este mentiunut constant:
1
]
1

¸

,
_

¸
¸


·
K
1

T
p
p
1
v
β .
(1.16)
- coeficientul real de dilatare volumica γ - reprezinta variatia volumului corpului,
raportata la volumul initial, încalzit cu dT la presiune constanta:
1
]
1

¸

,
_

¸
¸


·
K
1

T
v
v
1
p
γ . (1.17)
La corpurile solide omogene
l
3α γ · , iar pentru gazul perfect aflat în conditii fizice normale
1
]
1

¸

⋅ · ·

K
1
10 366 . 0
15 . 273
1
2
γ .
Pentru o crestere finita de temperatura T ∆ , careia îi corespunde o crestere finita de volum
v ∆ , se defineste coeficientul mediu de dilatare volumica:
1
]
1

¸

·
K
1

T
v
v
1


γ .
(1.18)
- coeficientul de compresibilitate izotermica – caracterizeaza proprietatea corpului de a-si
modifica volumul odata cu modificarea presiunii, daca temperatura se mentine constanta:
dp
dv
v
1
p
v
v
1
T
− ·

,
_

¸
¸


− · χ .
(1.19)
Substituind expresiile de definitie din relatiile (1.16), (1.17) si (1.19), rezulta relatia de
interdependenta a coeficientilor termodinamici:
βχ γ p · . (1.20)
Pentru a putea compara proprietatile macroscopice ale corpurilor (în special al gazelor) în
aceleasi conditii de presiune si temperatura si pentru a permite ordonarea starilor de echilibru
termodinamic se defineste starea termodinamica ca stare de referinta, numita stare normala.
Astfel, starea normala fizica se defineste prin temperatura [ ] C 0 t
N
o
· [ ] ( ) K 15 . 273 T
N
· si
presiunea [ ]
1
]
1

¸

· ·
2
N
m
N
101325 mmHg 760 p . Masa de gaze care ocupa un volum de
3
m 1 în
Termodinamica
conditiile starii normale fizice, adica la presiunea
N
p si temperatura
N
T , constituie o unitate de
masura si poarta numele de metru cu normal
3
N
m .
În stare normala tehnica, temperatura are valoarea [ ] C 20 t
n
o
· [ ] ( ) K 15 . 293 T
n
· si
presiunea
1
]
1

¸

·
1
]
1

¸

·
2 2
n
m
N
98100
cm
kgf
1 p .
1.6. Transformare termodinamica de stare
Transformarea termodinamica de stare reprezinta trecerea unui sistem dintr-o stare de
echilibru în alta, atunci când se modifica conditiile exterioare ale acestuia, provocându-se astfel un
schimb de energie. Prin urmare, transformarea de stare este un proces de trecere de la o stare de
echilibru la alta prin parcurgerea unei succesiuni ordonate de stari, caracterizate prin valori precise
ale marimilor de stare.
Sistemul care parcurge o transformare termodinamica este denumit agent termic, agent
evolutiv sau agent de lucru.
Transformarile sunt cvasistatice daca toti parametrii de stare variaza din punct de vedere
fizic infinit de lent, astfel încât sistemul se afla tot timpul în stare de echilibru.
În figura 1.2., între starea initiala 1 si cea finala 2 , sistemul trece
printr-o infinitate de stari de echilibru. Teoretic, procesul
cvasistatic 2 1 − dureaza un timp infinit, pentru a-si pastra starile
intermediare în echilibru termodinamic.
Transformarile necvasistatice sunt acele transformari în
urma carora sistemul termodinamic trece dintr-o stare initiala de
echilibru într-o stare finala de echilibru, fara a trece succesiv prin
stari intermediare de echilibru.
Transformarea se numeste ciclica atunci când starea
finala a sistemului termodinamic coincide cu starea initiala, dupa
parcurgerea unor stari intermediare diferite (figura 1.3).
Fig. 1.3. Procese ciclice în diagrama V p − .
Transformare termodinamica reversibila este transformarea parcursa în ambele sensuri
astfel încât sistemul sa treaca prin aceleasi stari intermediare de echilibru;
p
V
1
2
Fig. 1.2. Reprezentarea
unui proces cvasistatic în
diagrama V p − .
p
V
1
2
p
V
2
1 4
3
Notiuni generale de termodinamica
Transformare termodinamica ireversibila este transformarea care se desfasoara într-un
anumit sens si nu se poate reîntoarce de la sine (în sens opus) fara consum energetic din exterior.
În natura se produc numai procese termodinamice ireversibile. Transformarile
necvasistatice sunt transformari ireversibile. Comparând procesul real cu cel reversibil se pot
stabili posibilitatile de a mari eficacitatea procesului, si anume:
- numai în procesele reversibile, când sistemul se gaseste în fiecare moment în stare de
echilibru, parametrii termodinamici devini omgeni si devine posibila efectuarea
calculelor termodinamice;
- numai procesele reversibile pot fi reprezentate grafic, deoarece pentru un sistem care
efectueaza un proces ireversibil starea de echilibru se transforma într-un domeniu
nedeterminat.
1.6. Temperatura si presiunea
Temperatura este o marime de stare intensiva ce masoara starea termica a sistemului
data de agitatia termica a moleculelor.
Conceptul de temperatura a aparut pe baza senzatiei de rece si cald a corpului omenesc
care a sesizat diferenta dintre ele. Aceasta marime este introdusa de principiul zero al
termodinamicii.
Maxwell (1891) arata ca daca doua corpuri A si B sunt fiecare în echilibru termic cu al
treilea corp C, ele sunt de asemenea în echilibru termic. Acest enunt constituie de fapt principiul
zero al termodinamicii (tranzitivitatea echilibrului termic).
Marimea de stare care determina transferul între douã corpuri de energie termica se
numeste temperatura.
Temperatura este proprietatea care indica directia de transfer a energiei; daca energia
trece de la A la B spunem ca A are temperatura mai mare decât B (⇒ directia transferului de
energie):
Fig. 1.4. Directia transferului de energie.
Daca nu are loc nici o schimbare când cele doua obiecte A si B sunt în contact termic
atunci A si B sunt în echilibru termic.
Aparatele pentru masurarea temperaturii (termometrele) se bazeaza pe variatia, cu temperatura, a
unor proprietati ale corpurilor termometrice (dilatarea liniara si volumica). Termometrele sunt
Termodinamica
prevazute cu o scara de temperatura, pentru a putea indica direct valoarea numerica a
temperaturii masurate.
Etalonarea termometrelor si adoptarea unor scari de temperatura au ridicat foarte multe
probleme cercetatorilor. Dupa traditie, etalonarea a constat în acceptarea a doua stari ale
termometrului usor de reprodus: urmând o sugestie facuta de Newton în 1701, si anume ca
intervalul dintre punctul de înghet al apei si temperatura corpului omenesc sa reprezinte 12 grade
pe scara, starile cel mai adesea utilizate au fost echilibrul termic al unui amestec de apa+gheata la
presiunea atmosferica si echilibru termic al unei cantitati de apa care fierbe la aceeasi presiune.
Aceste scari de temperatura traditionale (Fahrenheit
1
, Réaumur
2
, Celsius
3
) sunt bazate pe
consennsul a doua puncte de referinta, masuratorile de temperaturi înregistrate fiind denumite
temperaturi empirice.
Puncte de referinta
Scara
Punctul de topire al ghetii
1
t Punctul de fierbere al apei
2
t
Fahrenheit [ ] F
o
32 212
Réaumur [ ] R
o
0 80
Celsius[ ] C
o
0 100
Scarile de temperatura folosite în zilele noastre sunt bazate pe conceptul de temperatura
termodinamica. Astfel, scara termodinamica de temperatura (Kelvin, Rankine), definita pe baza
principiului al doilea al termodinamicii, are originea în punctul zero absolut (la care înceteaza
miscarea moleculelor).
Scara internationala de temperatura a fost adopata la Conferinta Generala asupra
Greutatilor si Masurilor în anul 1933 si completata în anii 1948 si 1960 si se defineste prin sase
puncte fixe de temperatura (la presiunea de 101325 [Pa]) carora li s-au atribuit urmatoarele valori
numerice:
¦ Temperatura de echilibru între oxigenul lichid si vapori de oxigen (punctul de
fierbere a oxigenului):
[ ] C 97 . 182
o

¦ Temperatura de echilibru între gheata, apa lichida si vapori de apa (punctul
[ ] C 01 . 0
o

1
Gabriel Daniel Fahrenheit (1686 – 1736) s-a nascut la Gdansk si este inventatorul termometrului cu mercur
în vas de sticla (1714). Acesta a stabilit valoarea 0 pentru nivelul de mercur corespunzator starii de echilibru
a unui amestec de gheata si sare obisnuita, si valoarea 96 pentru nivelul corespunzator temperaturii corpului
omenesc. El a constatat ca pe acceasi scara, punctele de înghet si de fierbere ale apei corespund valorilor
32 respectiv 212.
2
René Antoine Ferchault de Réaumur (1623 – 1757) fizician, inginer si naturalist. Este inventatorul
termometrului cu alcool (1731) si a scarii de temperatura Réaumur , pe care punctul de înghet al apei este
de 0 grade, iar punctul de fierbere este de 80 grade. De-a lungul carierei sale s-a ocupat si de studiul râurilor
ce contin aur, minelor de turcoaze, padurilor, insectelor, portelanurilor chinezesti, sticlei opace, compozitiei si
fabricarii fierului si otelului.
3
Anders Celsius (1701 – 1744) profesor de astronomie la Universitatea din Uppsala, a propus în 1742 scara
în centigrade, pe care înghetul si fierberea apei la presiunea atmosferica se produc la 0 grade respectv 100
grade.
Notiuni generale de termodinamica
triplu al apei):
¦ Temperatura de echilibru între apa lichida si vaporii ei (punctul de fierbere al
apei):
[ ] C 100
o
+
¦ Temperatura de echilibru între sulful lichid si vaporii de sulf (punctul de
fierbere al sulfului):
[ ] C 60 . 444
o
+
¦ Temperatura de echilibru între argintul solid si argintul lichid (punctul de
solidificare al argintului):
[ ] C 80 . 960
o
+
¦ Temperatura de echilibru între aurul solid si aurul lichid (punctul de solidificare
al aurului)
[ ] C 00 . 1063
o
+
Fig. 1.5. Scarile de temperatura.
Cele patru scari (figura 1.5) stabilite la a zecea Conferinta Generala asupra Greutatilor si
Masurilor (1954) se bazeaza pe un singur punct de referinta, si anume punctul triplu al apei. Pe
scara Kelvin, valoarea numerica stabilita pentru acest punct este 273.16 sau 491.69 pe scara
Rankine.
Relatiile dintre diferitele temperaturi termodinamice sunt:
[ ] [ ] 15 . 273 C T K T + ·
o
sau [ ] [ ] 15 . 273 K T C T − ·
o
.
(1.21)
[ ] [ ] 32 C T
5
9
F T + ·
o o
sau [ ] [ ] [ ] 32 F T
9
5
C T − ·
o o
(1.22)
[ ] [ ] 69 . 459 F T R T + ·
o
sau [ ] [ ] 69 . 459 R T F T − ·
o
(1.23)
[ ] [ ] K T 8 . 1 R T · . (1.24)
Dimensiunea relativa a diviziunilor acestor scari este de asemenea pusa în evidenta în
figura 1.4:
Celsius Kelvin Fahrenheit Rankine
100
0.01
-273.15
373.15
273.16
0 -459.67 0
32.02 491.69
212.0 671.67
Punctul de fierbere
al apei la 1 atm
Punctul de triplu
al apei
Zero absolut
1K sau 1 C 1R sau 1 F
Termodinamica
) C 1 sau K 1 (
9
5
F 1 sau R 1
o o
· .
(1.25)
Presiunea se defineste ca fiind raportul dintre forta normala F si aria suprafetei pe care se
exercita aceasta forta:
A
F
p · (1.26)
Presiunea exercitata de o coloana de fluid de înaltime h asupra bazei sale este gh p ρ · ,
în care ρ este densitatea fluidului.
Unitatea de masura a presiunii în Sistemul International este [ ]
2
m / N , denumita si Pascal
[ ] Pa . Multiplii pascalului sunt:
- kilopascalul: Pa 10 kPa 1
3
· (denumit si piez );
- megapascalul: Pa 10 MPa 1
6
· .
Des utilizat, cu precadere în aplicatiile tehnice, este barul prescurtat bar : Pa 10 bar 1
5
· .
O alta unitate de masura utilizata în tehnica este
2
cm
kgf
(atmosfera tehnica at ), definita de raportul:
[ ] Pa 10 80665 . 9 at 1
cm
kgf
1
5
2
⋅ · · (1.27)
Pentru definirea starii fizice normale se utilizeaza atmosfera fizica, prescurtata atm.
(torr) mmHg 760 Pa 101325 atm 1
5
· · (1.28)
Relatiile de legatura între diferite unitati ale presiunii sunt redate în tabelul urmator:
Pa bar kgf/m
2
kgf/cm
2
atm torr
1 Pa (N/m
2
) 1 10
-5
0.102 1.02×10
5
0.987×10
-5
750.062×10
-5
1 bar 10
5
1 10200 1.02 0.987 750.06
1 kgf /m
2
9.81 9.81×10
-5
1 10
-4
0.968×10
-4
736×10
-4
1 kgf / cm
2
(1 at) 98100 0.981 10
4
1 0.968 736
1atm(760 torr) 101325 1.013 10330 1.033 1 760
1 torr (1 mmHg) 133.32 133.32×10
-5
13.6 0.00136 0.00132 1
În functie de unitatile de masura utilizate se pot definii doua tipuri de presiuni, si anume:
- presiunea absoluta: presiunea care are ca nivel de referinta presiunea vidului
absolut, zero ; astfel, ca marime absoluta presiunea este o
marime întotdeauna pozitiva.
- presiunea relativa: presiunea care are ca nivel de referinta pe cea atmosferica în
locul în care se efectueaza masurarea.
Relatia de legatura dintre cele doua presiuni este:
rel atm abs
p p p + · (1.29)
Notiuni generale de termodinamica
În cazul în care
atm abs
p p < presiunea relativa se mai numeste si presiune vacuummetrica,
dupa numele aparatului utilizat la masurarea ei sau depresiune si ca valoare este negativa, fapt
evidentiat si de aparatul de masura.
În cazul în care
atm abs
p p ≥ presiunea relativa se mai numeste si presiune manometrica sau
suprapresiune si are o valoare pozitiva.
Fig. 1.6. Relatia între presiunile absoluta, atmosferica si relativa.
Aplicatia nr. 1
Câte grade absolute reprezinta temperatura de 20 grade Celsius, 550 grade Rankine si 325 grade
Fahrenheit.
Rezolvare:
[ ] [ ] 15 . 293 15 . 273 20 15 . 273 C T K T · + · + ·
o
;
[ ] [ ] K T 8 . 1 R T · ; 56 . 305 550
8 . 1
1
] R [ T
8 . 1
1
] K [ T · ⋅ · · ;
[ ] [ ] [ ] [ ] 93 . 435 15 . 273 32 325
9
5
15 . 273 32 F T
9
5
K T · + − · + − ·
o
Aplicatia nr. 2
Ce presiune produce pe Pamânt un tanc de 10 tone, daca fiecare din cele doua senile are
lungimea de 5 m si latimea de 80 cm?
Rezolvare:
În Sistemul Intenational: 10 [tone] = 10000 [kg]; l=80 [cm]=0.8 [m].
Se calculeaza suprafata celor doua senile. Tancul apasa pe Pamânt cu o forta egala cu greutatea:
S = 2L·l = 2·5 ·0.8 =8 [m
2
].
Se calculeaza greutatea:
G=m·g=10000·9.81=98100 [N].
Se calculeaza presiunea:
1
]
1

¸

· · · ·
2
m
N
5 . 12262
8
98100
S
G
S
F
p .
Suprapresiune
Presiune atmosferica
Depresiune
Vacuum absolut Vacuum absolut
pabs
patm
prel
patm
pabs
pvac
P = 0 abs
Termodinamica
Aplicatia nr. 3
Cu ce forta trebuie sa se actioneze pe o suprafata patrata cu latura 20 cm pentru a produce o
presiune 5 kPa?
În Sistemul International: L=20 [cm]=0.2 [m], p=5 [kPa]=5·10
3

1
]
1

¸

2
m
N
.
Se calculeaza suprafata:
S=L
2
= 0.2
2
=0.04 [m
2
].
Se calculeaza forta:
[ ] N 200 04 . 0 5000 S p F
S
F
p · ⋅ · ⋅ · ⇒ ·

. masa si energia corpurilor componente. aflându-se în conditii exterioare invariabile (presiune. conditiile lui interioare nu se modifica. într-o stare de echilibru termodinamic intern si nu poate iesi din aceasta stare de la sine (fara modificarea parametrilor de stare externi). În functie de schimbul de energie dintre sistem si mediul exterior se deosebesc: sistem termodinamic izolat care nu schimba cu mediul exterior nici caldura si nici lucru mecanic.sunt sistemele formate din mai multe corpuri omogene din punct de vedere fizic. etc. numita temperatura. presiunea sau temperatura (de exemplu un gaz închis într-un cilindru). Stare de echilibru termodinamic Starea energetica a unui sistem termodinamic este determinata prin natura. Conditiile starii de echilibru termodinamic sunt exprimate prin doua postulate fundamentale. masa sistemului ramâne constanta chiar daca se schimba volumul. se gasesc în echilibru termic între ele. Dupa proprietatile limitelor sistemului se deosebesc : sistem termodinamic închis când nu exista transport de substanta între sistem si mediul exterior. în interiorul acestor sisteme exista discontinuitati în variatia proprietatilor (de exemplu sistemele formate din apa si gheata sau apa si vapori. adica proprietatile macrofizice ale sistemului ramân constante în timp. Postulatul al doilea al termodinamicii denumit si principiul zero al termodinamicii. astfel: Postulatul I al termodinamicii denumit si postulatul general al termodinamicii – un sistem izolat ajunge întotdeauna în timp. O alta formulare a postulatului al doilea al termodinamicii este: Doua sisteme termodinamice aflate în echilibru termic cu al treilea sistem. Acest postulat precizeaza proprietatile sistemului aflat în stare de echilibru termodinamic.2. de conditiile lui interioare si de cele ale mediului exterior. curenti de substanta putând patrunde sau parasi sistemul (de exemplu un curent de fluid care curge printr-o turbina). Starea de echilibru termodinamic a unui sistem este atunci când. sistem termodinamic deschis la care anumite parti ale limitelor sunt suprafete imaginare. sistem termodinamic adiabat în cazul în care nu are loc schimb de caldura.Termodinamica - eterogene. sistem termodinamic rigid daca între ele si mediul exterior are loc numai schimb de caldura dar nu si de lucru mecanic. 1.). temperatura). sistemul schimbând doar lucru mecanic. O prima formulare generala a acestui postulat este: Orice marime de stare a unui sistem aflat în conditii de echilibru termodinamic poate fi determinata în functie de parametrii de stare externi ai sistemului si de o marime ce caracterizeaza starea interioara a sistemului. astfel ca.

U.1) care reprezinta ecuatia caracteristica de stare.T ). adica energia interna (U). v ).5) . o functie de stare este diferentiala totala. acestia sunt functii de parametrii fundamentali. p.v . (1.T ) = 0 . (1.  ∂p   ∂p  dp =   dv +   dT  ∂v T  ∂T v Explicitând diferentiala lui dp din prima relatie din (1. m m m m Experimental s-a stabilit ca parametrii de stare nu sunt independenti.T ).T ) h = h( p. rezulta: (1. volumul (V) si temperatura (T).3.5). parametrii extensivi atunci când sunt functii de masa sistemului (V.T ) = 0 . u = u( v .T ) = 0 .T ) si s = s( p. u= . T = T ( p .v ). Astfel. În cazul în care masa sistemului este 1 kg . Parametri de stare Marimile macrofizice cu ajutorul carora se poate preciza starea de echilibru termodinamic a unui sistem se numesc parametrii de stare Parametrii de stare se împart în doua categorii: parametrii fundamentali sunt marimile fizice direct masurabile cum ar fi presiunea (p).2) Exista si ecuatii calorice de stare care exprima dependenta între marimile calorice si cele fundamentale cum ar fi: f ( u . Pentru parametrii extensivi se definesc parametrii specifici (marimi specifice): V U H S .V . v + dv .Notiuni generale de termodinamica 1. parametrii calorici sunt marimi fizice care nu se pot masura direct. o transformare infinit mica prin care un fluid trece de la o stare initiala definita de parametrii (p . H si S).  ∂p   ∂T p  T . entalpia (H) si entropia (S).T ) = 0 si f ( h. p.4) Explicitând una din marimi obtinem legile de variatie ale acestora la starea de echilibru: v = v ( p. Ele sunt independente de succesiunea transformarilor prin care sistemul a ajuns la starea respectiva. p = p( v . Parametrii de stare pot depinde sau nu de masa sistemului si din acest punct de vedere se pot clasifica în: parametrii intensivi care nu depind de masa (m) a sistemului (p si T).v .T ) la una învecinata caracterizata prin (p + dp . h= si s = .4):  ∂v   ∂v  dv =   d p +   dT .3) (1. Matematic.V . Legatura între v= parametrii fundamentali este o functie: f ( m. T + dT ) este caracterizata prin variatiile de volum specific dv si de presiune dp obtinute prin diferentierea primelor doua functii din relatia (1. care poarta numele de functii de stare. ecuatia devine: f ( p . (1.

1 2 (1. variatia unei marimi de stare la trecerea de la o stare de echilibru la alta depinde numai de starea initiala si finala: ∆v = ∫ dv = v 2 − v1 .    ∂v T  ∂p T  ∂p   ∂v   ∂v      = −  .1.11) p A 1 B 2 diferentiala totala exacta:  ∂X   ∂Y    ∂y  =  ∂x  . rezulta conditiile de echivalenta:  ∂p   ∂ v      = 1. y ) .4. Folosind teorema inversarii ordinei de derivare la calculul derivatelor partiale (derivatele mixte nu depind de ordinarea în care se face derivarea): ∂2f ∂ 2f = . (1. 2 ∫ df = ∫ df (integrala nu depinde de drum).9)  ∂f   ∂f  (1.12) (1. 1. ∂x∂y ∂y∂x rezulta conditia necesara si suficienta ca df sa fie o (1.10) df =   dx +   dy = Xdx + Ydy .14) .  ∂v   ∂v       ∂p   ∂p   T  T Identificând exponentii lui dv si dT din relatiile (1.  y  x  În acest caz pentru un ciclu arbitrar: ∫ df = 0 . 1 1 ( A ) (B) 2 (1.6) dp = dv − dT . . Reprezentarea unui ciclu în diagrama p − V . Diferentiala totala exacta Se numeste diferentiala totala exacta a unei functii f (x .  ∂p   ∂T v  T  ∂T  p (1.  ∂y   ∂x  y  x Derivatele partiale sunt luate cu conditia ca marimea de la indice sa fie constanta.6). o suma de forma: (1.8) sau: ∫ dv = 0 . 1. Relatiile sunt valabile pentru toate marimile de stare.13) adica V Fig.5) si (1.7)  ∂v   ∂p   ∂T      ∂p  ∂ T   ∂v  = − 1 v  p  T  Într-o interpretare integrala.Termodinamica  ∂v    1  ∂T  p (1.

Masa de gaze care ocupa un volum de 1 m 3 în m  .Notiuni generale de termodinamica 1.   v  ∂T  p  K    La corpurile solide omogene γ = 3α l . iar pentru gazul perfect aflat în conditii fizice normale γ = γ = 1 = 0. odata cu variatia temperaturii.15 1  K  .19).7) au semnificatii fizice simple si reprezinta coeficientii termodinamicii ai corpurilor Principalii coeficienti termodinamicii sunt: coeficientul de dilatare termica liniara α l pentru corpurile solide se defineste ca fiind variatia relativa a lungimii pentru fiecare grad de crestere a temperaturii: 1 dl  1  (1. (1.17) si (1.366 ⋅10 − 2 273 .coeficientul de compresibilitate izotermica – caracterizeaza proprietatea corpului de a-si γ = modifica volumul odata cu modificarea presiunii. Astfel. starea normala fizica se defineste prin temperatura t N = 0 o C [ ] (TN = 273. careia îi corespunde o crestere finita de volum ∆v .  ∂p  v  T v dp Substituind expresiile de definitie din relatiile (1.   p  ∂T v  K    coeficientul real de dilatare volumica γ β = (1.17) .15 [K ]) si  N  presiunea pN = 760 [mmHg] = 101325  2  .19) χ =−   =− . daca volumul este mentiunut constant: 1  ∂p   1  .5.reprezinta variatia volumului corpului.16). v ∆T  K    . Coeficienti termodinamici Derivatele partiale din relatia (1. raportata la presiunea initiala.16) . daca temperatura se mentine constanta: 1  ∂v  1 dv (1. numita stare normala.   Pentru o crestere finita de temperatura ∆T . - raportata la volumul initial. rezulta relatia de interdependenta a coeficientilor termodinamici: γ = pβχ . (1. încalzit cu dT la presiune constanta: 1  ∂v   1  (1. l dT  K    coeficientul de compresibilitate izocora β (elasticitate termica) – reprezinta variatia αl = - presiunii corpului. se defineste coeficientul mediu de dilatare volumica: 1 ∆v  1  (1.15) .18) .20) Pentru a putea compara proprietatile macroscopice ale corpurilor (în special al gazelor) în aceleasi conditii de presiune si temperatura si pentru a permite ordonarea starilor de echilibru termodinamic se defineste starea termodinamica ca stare de referinta.

15 [K ]) si 1. Transformarile necvasistatice sunt acele transformari în urma carora sistemul termodinamic trece dintr-o stare initiala de V 1 echilibru într-o stare finala de echilibru. Teoretic. În figura 1. Sistemul care parcurge o transformare termodinamica este denumit agent termic. transformarea de stare este un proces de trecere de la o stare de echilibru la alta prin parcurgerea unei succesiuni ordonate de stari. Transformare termodinamica reversibila este transformarea parcursa în ambele sensuri astfel încât sistemul sa treaca prin aceleasi stari intermediare de echilibru. .. adica la presiunea pN si temperatura TN . Prin urmare. între starea initiala 1 si cea finala 2 .   [ ] (Tn = 293 .3. Transformare termodinamica de stare Transformarea termodinamica de stare reprezinta trecerea unui sistem dintr-o stare de echilibru în alta. dupa Fig.Termodinamica conditiile starii normale fizice. Transformarea se numeste ciclica atunci când starea finala a sistemului termodinamic coincide cu starea initiala. provocându-se astfel un schimb de energie.3). pentru a-si pastra starile intermediare în echilibru termodinamic. p 2 p 2 3 1 1 V 4 V Fig. agent evolutiv sau agent de lucru. parcurgerea unor stari intermediare diferite (figura 1.2.2. fara a trece succesiv prin stari intermediare de echilibru. Transformarile sunt cvasistatice daca toti parametrii de stare variaza din punct de vedere fizic infinit de lent. astfel încât sistemul se afla tot timpul în stare de echilibru. În stare normala tehnica. atunci când se modifica conditiile exterioare ale acestuia. 1.6. 1. Procese ciclice în diagrama p − V . caracterizate prin valori precise ale marimilor de stare. sistemul trece p 2 printr-o infinitate de stari de echilibru. Reprezentarea unui proces cvasistatic în diagrama p − V . constituie o unitate de 3 masura si poarta numele de metru cu normal mN . procesul cvasistatic 1 − 2 dureaza un timp infinit. temperatura are valoarea t n = 20 o C  kgf  presiunea pn = 1  2  = 98100 cm  N   m2  .

1. Aceasta marime este introdusa de principiul zero al termodinamicii. parametrii termodinamici devini omgeni si devine posibila efectuarea calculelor termodinamice. Acest enunt constituie de fapt principiul zero al termodinamicii (tranzitivitatea echilibrului termic). 1. Directia transferului de energie. Aparatele pentru masurarea temperaturii (termometrele) se bazeaza pe variatia. Daca nu are loc nici o schimbare când cele doua obiecte A si B sunt în contact termic atunci A si B sunt în echilibru termic. Maxwell (1891) arata ca daca doua corpuri A si B sunt fiecare în echilibru termic cu al treilea corp C. când sistemul se gaseste în fiecare moment în stare de echilibru. Transformarile necvasistatice sunt transformari ireversibile. Comparând procesul real cu cel reversibil se pot stabili posibilitatile de a mari eficacitatea procesului. si anume: numai în procesele reversibile. Termometrele sunt . Marimea de stare care determina transferul între douã corpuri de energie termica se numeste temperatura.4. ele sunt de asemenea în echilibru termic. În natura se produc numai procese termodinamice ireversibile. deoarece pentru un sistem care efectueaza un proces ireversibil starea de echilibru se transforma într-un domeniu nedeterminat. Temperatura este proprietatea care indica directia de transfer a energiei. cu temperatura. Conceptul de temperatura a aparut pe baza senzatiei de rece si cald a corpului omenesc care a sesizat diferenta dintre ele.Notiuni generale de termodinamica Transformare termodinamica ireversibila este transformarea care se desfasoara într-un anumit sens si nu se poate reîntoarce de la sine (în sens opus) fara consum energetic din exterior. Temperatura si presiunea Temperatura este o marime de stare intensiva ce masoara starea termica a sistemului data de agitatia termica a moleculelor.6. a unor proprietati ale corpurilor termometrice (dilatarea liniara si volumica). daca energia trece de la A la B spunem ca A are temperatura mai mare decât B ( directia transferului de ⇒ energie): Fig. numai procesele reversibile pot fi reprezentate grafic.

minelor de turcoaze. Scara internationala de temperatura a fost adopata la Conferinta Generala asupra Greutatilor si Masurilor în anul 1933 si completata în anii 1948 si 1960 si se defineste prin sase puncte fixe de temperatura (la presiunea de 101325 [Pa]) carora li s-au atribuit urmatoarele valori numerice: ¦ Temperatura de echilibru între oxigenul lichid si vapori de oxigen (punctul de fierbere a oxigenului): Temperatura de echilibru între gheata. insectelor. scara termodinamica de temperatura (Kelvin.01 [ C] o ¦ [ C] o 1 Gabriel Daniel Fahrenheit (1686 – 1736) s-a nascut la Gdansk si este inventatorul termometrului cu mercur în vas de sticla (1714). Este inventatorul termometrului cu alcool (1731) si a scarii de temperatura Réaumur . Rankine). a propus în 1742 scara în centigrade. pe care înghetul si fierberea apei la presiunea atmosferica se produc la 0 grade respectv 100 grade.Termodinamica prevazute cu o scara de temperatura. Aceste scari de temperatura traditionale (Fahrenheit 1. pe care punctul de înghet al apei este de 0 grade. pentru a putea indica direct valoarea numerica a temperaturii masurate. Puncte de referinta Scara Punctul de topire al ghetii t1 o Punctul de fierbere al apei t 2 212 80 100 [ F] Réaumur [ R] Celsius [ C ] Fahrenheit o o 32 0 0 Scarile de temperatura folosite în zilele noastre sunt bazate pe conceptul de temperatura termodinamica. apa lichida si vapori de apa (punctul − 182 . Acesta a stabilit valoarea 0 pentru nivelul de mercur corespunzator starii de echilibru a unui amestec de gheata si sare obisnuita. El a constatat ca pe acceasi scara. iar punctul de fierbere este de 80 grade. Réaumur2.97 0. etalonarea a constat în acceptarea a doua stari ale termometrului usor de reprodus: urmând o sugestie facuta de Newton în 1701. definita pe baza principiului al doilea al termodinamicii. 3 Anders Celsius (1701 – 1744) profesor de astronomie la Universitatea din Uppsala. inginer si naturalist. padurilor. Etalonarea termometrelor si adoptarea unor scari de temperatura au ridicat foarte multe probleme cercetatorilor. Dupa traditie. masuratorile de temperaturi înregistrate fiind denumite temperaturi empirice. Astfel. Celsius3) sunt bazate pe consennsul a doua puncte de referinta. punctele de înghet si de fierbere ale apei corespund valorilor 32 respectiv 212. si anume ca intervalul dintre punctul de înghet al apei si temperatura corpului omenesc sa reprezinte 12 grade pe scara. portelanurilor chinezesti. sticlei opace. 2 René Antoine Ferchault de Réaumur (1623 – 1757) fizician. compozitiei si fabricarii fierului si otelului. starile cel mai adesea utilizate au fost echilibrul termic al unui amestec de apa+gheata la presiunea atmosferica si echilibru termic al unei cantitati de apa care fierbe la aceeasi presiune. De-a lungul carierei sale s-a ocupat si de studiul râurilor ce contin aur. are originea în punctul zero absolut (la care înceteaza miscarea moleculelor). . si valoarea 96 pentru nivelul corespunzator temperaturii corpului omenesc.

15 sau T o C = T [K ] − 273.16 sau 491.5) stabilite la a zecea Conferinta Generala asupra Greutatilor si Masurilor (1954) se bazeaza pe un singur punct de referinta. 15 .80 o C [ ] ¦ [ ] [ ] ¦ + 1063 .69 T [R ] = 1.16 32.5.00 o C Celsius 100 Kelvin 373. Scarile de temperatura.67 0 Zero absolut Fig.02 491. Relatiile dintre diferitele temperaturi termodinamice sunt: T [K ] = T o C + 273 . si anume punctul triplu al apei.15 0 -459.4: .24) T oF = [ ] T [R ] = T o F + 459 . Cele patru scari (figura 1.Notiuni generale de termodinamica triplu al apei): ¦ Temperatura de echilibru între apa lichida si vaporii ei (punctul de fierbere al apei): Temperatura de echilibru între sulful lichid si vaporii de sulf (punctul de fierbere al sulfului): Temperatura de echilibru între argintul solid si argintul lichid (punctul de solidificare al argintului): Temperatura de echilibru între aurul solid si aurul lichid (punctul de solidificare al aurului) + 100 [ C] o ¦ + 444.22) (1.69 sau T o F = T [R] − 459 .21) (1.0 Rankine 671.15 Fahrenheit 212. [ ] 9 o 5 T C + 32 sau T o C = T 5 9 [ ] [ ] [[ F ] − 32] o [ ] Dimensiunea relativa a diviziunilor acestor scari este de asemenea pusa în evidenta în figura 1.23) (1.67 Punctul de fierbere al apei la 1 atm 0.8T [K ] .01 273. Pe scara Kelvin. 1. [ ] [ ] (1. valoarea numerica stabilita pentru acest punct este 273.69 Punctul de triplu al apei 1K sau 1 C 1R sau 1 F -273.69 pe scara Rankine. 60 o C + 960.

27) Pentru definirea starii fizice normale se utilizeaza atmosfera fizica. definita de raportul: cm 2 1 kgf = 1 at = 9 .28) Relatiile de legatura între diferite unitati ale presiunii sunt redate în tabelul urmator: Pa 1 Pa (N/m 2) 1 bar 1 kgf /m 2 bar 10-5 1 9.00132 -4 torr 750. 9 (1. în care ρ este densitatea fluidului.013 133. zero .kilopascalul: 1 kPa = 10 3 Pa (denumit si piez ).102 10200 1 104 10330 13.Termodinamica 1R sau 1o F = 5 (1K sau 1oC ) .32 În functie de unitatile de masura utilizate se pot definii doua tipuri de presiuni. denumita si Pascal [Pa ].megapascalul: 1 MPa = 10 6 Pa .02×105 1. astfel. prescurtata atm . cu precadere în aplicatiile tehnice. Relatia de legatura dintre cele doua presiuni este: pabs = patm + prel (1.968 1 0.987×10-5 0. Multiplii pascalului sunt: .presiunea relativa: presiunea care are ca nivel de referinta pe cea atmosferica în locul în care se efectueaza masurarea.00136 -4 atm 0.033 0.6 kgf/cm 2 1.81×10 0.81 1 kgf / cm2 (1 at) 98100 1atm(760 torr) 1 torr (1 mmHg) 101325 133.981 1. . [ ] Des utilizat. si anume: presiunea absoluta: presiunea care are ca nivel de referinta presiunea vidului absolut.25) Presiunea se defineste ca fiind raportul dintre forta normala F si aria suprafetei pe care se exercita aceasta forta: p= F A (1.02 10 1 1.987 0. 1 atm = 101325 5 Pa = 760 mmHg (torr) (1.06 736×10-4 736 760 1 1 105 9.26) Presiunea exercitata de o coloana de fluid de înaltime h asupra bazei sale este p = ρgh .968×10 0. kgf O alta unitate de masura utilizata în tehnica este (atmosfera tehnica at ). Unitatea de masura a presiunii în Sistemul International este N / m 2 .32×10-5 -5 kgf/m 2 0. . ca marime absoluta presiunea este o marime întotdeauna pozitiva.29) .062×10-5 750. este barul prescurtat bar : 1 bar = 10 5 Pa .80665 ⋅10 5 [Pa ] cm2 (1.

atmosferica si relativa.15 = 5 [325 − 32] + 273. Aplicatia nr. Tancul apasa pe Pamânt cu o forta egala cu greutatea: S = 2L·l = 2·5 ·0.8 1.15 = 293 . În cazul în care pabs ≥ patm presiunea relativa se mai numeste si presiune manometrica sau suprapresiune si are o valoare pozitiva.5 S S 8 N   m2  . Relatia între presiunile absoluta.Notiuni generale de termodinamica În cazul în care pabs < patm presiunea relativa se mai numeste si presiune vacuummetrica. 1 Câte grade absolute reprezinta temperatura de 20 grade Celsius.15 = 20 + 273 . Se calculeaza suprafata celor doua senile. dupa numele aparatului utilizat la masurarea ei sau depresiune si ca valoare este negativa. T [R ] = 1. daca fiecare din cele doua senile are lungimea de 5 m si latimea de 80 cm? Rezolvare: În Sistemul Intenational: 10 [tone] = 10000 [kg]. Rezolvare: T [K ] = T o C + 273 . 93 9 o Aplicatia nr. T [ K ] = [ ] 1 1 T[ R] = ⋅ 550 = 305 .   .6. Se calculeaza presiunea: p= F G 98100 = = = 12262 .15 . 1.8 =8 [m 2]. l=80 [cm]=0.8T [K ] . 2 Ce presiune produce pe Pamânt un tanc de 10 tone. 1. fapt evidentiat si de aparatul de masura.8 [m]. Suprapresiune Presiune atmosferica pvac patm pabs Vacuum absolut Pabs = 0 p rel pabs p atm Vacuum absolut Depresiune Fig. Se calculeaza greutatea: G=m·g=10000·9.56 .81=98100 [N]. 550 grade Rankine si 325 grade Fahrenheit.8 T [K ] = 5 T 9 [[ F ] − 32 ] + 273.15 = 435.

3 Cu ce forta trebuie sa se actioneze pe o suprafata patrata cu latura 20 cm pentru a produce o presiune 5 kPa? N  În Sistemul International: L=20 [cm]=0.22=0.2 [m].04 = 200 [N ] S .Termodinamica Aplicatia nr. p=5 [kPa]=5·103  2  . m  Se calculeaza suprafata: S=L2 = 0.04 [m 2]. Se calculeaza forta: p= F ⇒ F = p ⋅ S = 5000 ⋅ 0 .