Norme de conduita si comportament in cadrul grupului

Normele sociale sunt reprezentate de acele asteptari colective, idei sau credinte pe care membrii unui grup le au cu privire la comportamentul lor, unii fata de altii. Astfel, ele sunt standarde de conduita impartasite de toti membrii grupului si au ca rol principal reglementarea actiunilor acestora. Din acest motiv, ele pot fi considerate reguli sau standarde de conduita si se pot referi la o gama variata de aspecte dintre care amintim participarea la sedinte, acte de loialitate, vestimentatia la locul de munca, ritmul de munca si multe altele. Se stie faptul ca grupurile nu stabilesc norme pentru toate situatiile sau comportamentele care se manifesta in cadrul lor, ci doar pentru acelea care au un nivel de importanta foarte mare pentru grup. Rolurile pe care le au normele in cadrul unui grup sunt de necontestat. In primul rand, ele asigura comportamentelor acea regularitate si predictibilitate care le transforma in reguli pentru toti membrii grupului. O astfel de "interventie" asupra comportamentului creeaza un fel de securitate psihologica necesara individului pentru desfasurarea activitatilor cu cat mai putine intreruperi. Normele ajuta la clarificarea tuturor asteptarilor care se asociaza cu apartenenta individului la grup, ajutand astfel membrii grupului sa-si structureze propriul comportament si de asemenea, sa "prevada" comportamntul celorlalti. O mare parte a normelor functionale dintr-un grup regelmenteaza conduita membrilor sai pe un fond informal, iar influenta normativa este de cele mai multe ori neconstientizata de angajati, acestia "observadule" numai atunci cand sunt expusi conflictului sau atunci cand isi schimba locul de munca. Membrii grupurilor interactioneaza si astfel isi schimba permanent reactiile unul in functie de celalalt; odata facuta o schimbare la nivelul comportamentului individual ea este observata de catre ceilalti si pentru ca ineractiunea nu inceteaza la nivelul grupului, ceilalti isi vor adapta, la randul lor comportamentele. Deci se poate trage concluzia ca acest fenomen de contagiune comportamentala este un fenomen ciclic. In aceste conditii putem afirma ca intr-un grup este aproape imposibil sa determinam cu exactitate comportamentele fiecarui individ ca urmare a schimbarilor permanente la care se supune acesta. Tipuri de norme clasice • Norme de loialitate. Se formeaza in special in acel organizatii care pretind un grad mare de conformare si de loialitate de la membrii lor; • Norme privind tinuta. Acestea se refera la un anumit tip de vestimentatie cu care angajatii trebuie sa se imbrace in unele organizatii. Cu toate acestea, normele privind tinuta pot deveni active chiar si in acele organizatii in care ele nu au fost proclamate ca reguli de ordine interioara, insa angajatii devin preocupati foarte mult de ceea ce imbraca la serviciu. • Norme de performanta. Astfel de norme sunt active in cadrul grupului de lucru care formuleaza o serie de indicii puternice asupra a ceea ce este un "nivel potrivit de performanta". • Norme care vizeaza acordarea recompenselor. Unele grupuri transforma modul de acordare a recompenselor in norme. Exista cel putin patru astfel de norme: echitatea, egalitatea, reciprocitatea si responsabilitatea sociala. De fiecare data cand cineva intra pentru prima oara intr-un grup (de exemplu, vine in prima zi la serviciu) cauta acele indicii elocvente necesare pentru o comportare potrivita in acel grup. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca oamenii au o reala nevoie de structurare si predictibilitate in mediul social, in special in grupul din care fac parte. Iar normele care cresc predictibilitatea comportamentelor membrilor grupului sunt instituite si promovate cu tenacitate.

concomitent cu inhibarea celor mai putin activi membri ai grupului. teama de a parea ridicol) Trainerul trebuie intotdeauna sa incerce sa afle cat mai multe lucruri posibile despre participanti inainte de a incepe sesiunea de training. Prezentarile initiale si exercitiile de destindere a atmosferei de la inceputul unei sesiuni de training sunt folosite de cele mai multe ori pentru a relaxa comportamentul mai mult formal al unui grup inainte de a trece la subiecte dificile. contactul vizual dintre participanti.Odata ce membrii grupului incep sa se simta mai confortabil impreuna. un grup se va separa in grupuri mai mici (sub-grupuri). membrii grupului isi recunosc teluri comune. ci ca o colectie de indivizi. agitatia sau comentariile). si este mult mai dispus executarii (supunerii) regulilor sau procedurilor formale. Cercetarile ne-au dovedit ca aceste tendinte incep sa se manifeste atunci cand grupul depaseste 7 persoane. in timp ce. Stadiul de auto-control. O constientizare reciproca a statutului fiecarui membru al grupului va avea efect asupra comportamentului individual al acestora MARIMEA GRUPULUI Un grup foarte mic nu se va comporta deloc ca un grup. Problemele particulare sunt de obicei evidentiate prin semnale ale limbajul trupului (ex. prezentarile de la inceput pot oferi deasemenea o idee despre aceste lucruri. oferind grupului posibilitatea de a-si alege propriul stil de a invata intr-o maniera pozitiva. peste o anumita marime. Exista un numar de factori care dau posibilitatea de a influenta comportamentul indivizilor din cadrul grupului. renunta la unele reguli formale si pot accepta un lider informal. Urmare a acestui fapt. In aceasta situatie. oferindu-i grupului libertatea de a alege si de a-si aloca propriile roluri si responsabilitati. GRUPUL INDEPENDENT Pe parcursul unei sesiuni de training. Stadiul de auto-control poate crea chiar un context mai bun de a invata. iar atunci cand li se da o tema (exercitiu) pentru intreg grupul. cu atat solicitarile din partea trainerului vor fi mai mari si cu mult mai mici solicitarile din partea participantilor pentru a-si pune in practica noile aptitudini invatate. O alta particularitate a unui grup mare este tendinta mai multor membri activi de a domina. Stadiul informal . . isi arata sentimentele si atitudinea cu mult mai mare usurinta. acesta este neobisnuit de linistit. membrii acestuia stiu foarte bine cum sa se abordeze reciproc cel mai bine.Imediat ce grupul s-a format. accepta autoritatea trainerului. Orice trainer poate sa recunoasca faptul ca un grup are capacitatea maxima de receptivitate atunci cand se afla in stadiul informal. se profileaza trei stadii> 1. sau o combinatie a acestora. Cu cat grupul este mai mare. Stadiul formal . 2. FACTORI INDIVIDUALI Un individ aduce grupului propria “colectie” de nevoi. iar rolul trainerului devine mai de graba de facilitator. 3. varsta si nationalitatea • Statutul din punct de vedere al pozitiei in organizatie sau a experientei • Cat de important este pentru un individ sa se simta in siguranta din punct de vedere psihologic in cadrul unui grup (ex. asteptari si motivatii. chiar intr-o independenta fata de trainer. Acesti factori sunt> • Sexul. grupul isi poate schimba atitudine de dependenta fata de trainer intr-o interdependenta cu trainerul si uneori.FORMAREA UNUI GRUP Grupele de training pot fi formate din oameni care ocupa diferite pozitii in organizatie sau care provin din departamente de acelasi nivel sau de nivele diferite.Cand un grup este independent de trainer. grupul devine o forta puternica. dorinta de a face o imagine buna.

Victoria într-o astfel de disputa îi va apartine aceluia care va folosi argumentele cele mai convingatoare. Nimeni nu va putea cistiga o disputa de idei dacă în loc de argumente apeleaza la invective.îşi vor pierde calitatea de membri ai grupului. În acest fel se evita monopolizarea discutiilor de către un număr restrins de membri care trimit frecvent mesaje pe lista.mesaj care poate fi original sau ca raspuns la mesajul altui membru. care erau locuri în care cetatenii se adunau pantru a discuta probleme de interes public şi pentru a lua decizii cu privire la viaţa comunitatii.Pot fi folosite intrebarile pentru a verifica astfel de observatii – daca este cazul. fondatorul grupului va interveni şi îi va atentiona pe participanţii la disputa sa lase la o parte atacurile la persoana şi sa se concentreze asupra argumentarii propriilor poziţii. Diversitatea opiniilor exprimate şi soliditatea argumentarii acestora asigura un dialog fructuos între membrii grupului de discuţii şi da un sens existentei acestuia. Dati dovada de sensibilitate in despartirea grupului in sub-grupuri. Grupurile de discuţii sînt varianta moderna a forumurilor din antichitate. referitoare la capacitatile fizice sau intelectuale ale adversarului sau. Pentru a se pastra caracterul democratic al listelor de discuţii este necesar ca fiecare membru sa participe la dezbateri. DISPUTELE ÎNTRE MEMBRII GRUPULUI 1) Intr-o disputa de idei.pentru a fi credibili şi pentru a-şi impune punctul de vedere. . membri care ajung sa-şi impuna opiniile nu pentru ca ar fi juste. 3) În cazul în care o disputa tinde sa ia un caracter personal. in afara grupului. Este de dorit ca fiecare membru sa participe la dezbateri trimitind cel puţin un mesaj pe saptamina. ci pentru ca sînt singurele exprimate. participanţii trebuie sa-şi sprijine afirmatiile cu argumente şi nu cu opinii personale. UTILITATEA GRUPULUI DE DISCUTII Un grup de discuţii prin intermediul căruia se dezbat anumite subiecte îşi justifica existenta şi utilitatea numai dacă membrii sai participa în mod regulat la dezbateri. 2) Schimburile de mesaje în contradictoriu pe lista de discuţii sînt permise atita timp cît disputa vizeaza idei şi nu se transforma într-o disputa personala. exprimindu-şi propriile opinii. Dacă aceştia nu iau în considerare avertismentul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful