DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ

PARTEA I

Conf. univ. dr. Pantelimon CIOIA

CAPITOLUL I
1

Infracţiuni contra siguranţei statului Secţiunea I. Aspecte comune.
Statul de drept, ca organizare politicã a societãţii, ansamblu al autoritãţi lor publice (legislativã, executivã, judecãtoreascã) expresie a hotãrârii majoritãţii corpului electoral, de a instaura un stat în care supremaţia legii şi a ordinii de drept constituie cea mai importantã valoare socialã, valoare de care depind toate celelalte valori arãtate prin normele penale. În Constituţia României, în art.1-3 sunt reglementate valorile sociale fundamentale referitoare la statul român, suveranitate, teritoriu, valori ocrotite de normele penale. România este un stat independent, unitar şi indivizibil, iar legea penalã incrimineazã faptele de naturã sã aducã atingere funcţiilor statului român, suveranitãţii, independenţei, unitãţii şi indivizibilitãţii sale. Faptele prin care se aduc atingere statului, atributelor sale fundamentale, prezintã un pericol social deosebit. Pentru aceste considerente, legiuitorul român, în prima grupã a infracţiunilor incriminate în partea specialã a Codului penal a reglementat infracţiunile împotriva siguranţei statului. În mãsura în care statul cu funcţiile şi atribuţiile sale este pus în pericol, toate celelalte valori sociale nu mai pot fi apãrate în condiţii optime. Slãbirea unora din atributele statului, diminuarea capacitãţii de organizare şi conducere a statului de drept are ca şi consecinţã şi slãbirea protejãrii celor mai importante valori şi anume: persoana umanã, avutul public şi privat activitatea organelor statului, autoritatea acestora, ordinea şi liniştea publicã, capacitatea de apãrare a ţãrii, etc. 2

accentuate de prãbuşirea regimurilor totalitare din Europa centralã şi de est. şi el constã 3 . unitar.În literatura juridicã de specialitate infracţiunile contra siguranţei statului au fost definite ca fiind “acele fapte care sunt prevãzute de Codul penal sau de unele legi speciale. atributele sale fundamentale. de criza politicã. libertãţilor şi fundamentale ale cetãţenilor potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie. La unele din infracţiunile contra siguranţei statului obiectul juridic nu diferã de obiectul juridic comun. independenţa. mai ales în condiţiile de instabilitate şi încordare. prin aceasta fiinţa statului. în contextul actual prezintã o importanţã deosebitã. Obiectul juridic comun al infracţiunilor contra siguranţei statului “este reprezentat de siguranţa naţionalã ca valoare socialã fundamentalã şi relaţiile sociale care se nasc şi evolueazã în jurul şi în strânsã legãturã cu respectiva valoare “. economicã. A.1 din Legea 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României se prevede că prin siguranţă naţională “ se înţelege starea de legalitate. suveranitatea. Obiectul infracţiunilor împotriva siguranţei statului. unitatea şi indivizibilitatea “. precum şi climatului de exercitare neîngrãditã a drepturilor.” Ocrotirea acestor valori sociale. 1. România aliniindu-se la reglementãrile internaţionale în materia drepturilor omului. Obiectul juridic special. ca stat suveran. B. a adoptat prevederi legale în care se statueazã cã “ siguranţa naţionalã se realizeazã în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate prin cerinţele şi tratatele internaţionale ce au incidenţã în acest domeniu (art. economicã şi socialã. de echilibru şi de stabilitate socialã. menţinerii ordinii de drept.5 din Legea 51 / 1991). În art. independent şi indivizibil. politicã necesarã existenţei statului naţional român. sãvârşite cu vinovãţie şi care sunt de naturã sã aducã atingere siguranţei interioare şi exterioare şi.

prev. unitatea şi indivizibilitatea statului. în ansamblul lor condiţioneazã existenţa statului în afara oricãrui pericol.) şi spionaj (art. atunci când acţiunea se exercitã asupra unui bun sau asupra corpului persoanei. Obiectul juridic special în cazul altor infracţiuni contra siguranţei statului constã în relaţiile sociale referitoare numai la una din valorile sociale care..p. puterea de stat.) dacã fapta se sãvârşeşte prin acţiuni violente împotriva persoanei.în relaţiile sociale referitoare la suveranitatea. infracţiunile împotriva siguranţei statului nu au un obiect material. prev. atentat contra unei colectivitãţi. În cazul unor infracţiuni împotriva siguranţei statului.de art. în cazul unor infracţiuni din aceastã grupã existã şi un obiect material.) relaţiile sociale referitoare la unele atribute fundamentale ale persoanei (în cazul infracţiunii de atentat care pune în pericol siguranţa statului.p.163 C. De regulã.155 C. D. Astfel.162 C. acţiuni duşmãnoase contra statului (art. subminarea puterii de stat.p.actele de diversiune prev . Acest obiect juridic special se regãseşte la infracţiunile de trãdare (art. (inviolabilitatea secretului de stat în cazul trãdãrii prin transmitere de secrete. a atentatului care pune în pericol siguranţa de stat. cum ar fi relaţiile sociale referitoare la patrimoniu (în cazul infracţiunii de .p.).p. existã şi un obiect juridic secundar alcãtuit din alte valori sociale ce constau obiectul juridic al altor infracţiuni. de art. etc.158 C.p.) C.161 C. de art.159 C. în cazul infracţiunii de trãdare 4 . Totuşi. independenţa. divulgarea secretului care pericliteazã siguranţa statului. pe lângã obiectul juridic principal alcãtuit din valoarea socialã denumitã siguranţa naţionalã. întrucât acţiunea nu este exercitatã în mod direct asupra unui bun sau asupra corpului persoanei. în cazul subminãrii puterii de stat. Obiectul juridic complex.166 C.). art.p. Obiectul material.

p. Subiecţii infracţiunii. obiectul material al acestei infracţiuni este alcãtuit din documentele care sunt procurate. bunurile sau valorile asupra cãrora este exercitatã activitatea infracţională teritorii. trãdare prin transmitere de secrete. instalaţii. oraşe. aparate.) obiectul material al infracţiunii este constituit din obiectivele. din conţinutul legii rezultã cã aceastã infracţiune nu poate fi sãvârşitã decât de un angajat al uneia dintre unitãţile prevãzute în art. valori şi materiale de orice fel. Astfel. deşi legea nu prevede în mod expres o anumitã calitate pe care trebuie sã o aibã subiectul activ. legiuitorul a prevãzut calitatea de cetãţean strãin sau persoanã fãrã cetãţenie care nu domiciliazã pe teritoriul statului român. oameni. Obiect material au şi infracţiunile de atentat contra siguranţei statului. în cazul infracţiunilor de trãdare. pe lângã condiţiile juridice cerute de subiectul activ. aeronave. sunt prevãzute anumite cerinţe speciale. La unele infracţiuni. materiale care pot sluji purtãrii rãzboiului. 2. deţinute sau transmise. maşini. trãdare prin ajutorarea inamicului. În cazul infracţiunii de subminare a economiei naţionale.156 C. Subiectul activ . Şi alte infracţiuni din aceastã grupã pot avea obiect material.p. În cazul infracţiunilor de spionaj şi acţiuni duşmãnoase contra statului.infracţiunile contra siguranţei statului pot fi sãvârşite de orice persoanã care îndeplineşte condiţiile juridice cerute de lege pentru a rãspunde penal.145 C. armament. nave. legiuitorul a stabilit cerinţa ca subiectul activ sã aibã calitatea de cetãţean român sau persoanã fãrã cetãţenie care domiciliazã pe teritoriul României.prin transmitere de secrete. De asemenea. atentat contra unei colectivitãţi. a. în cazul infracţiunii de trãdare prin ajutorarea inamicului (art. care prin atribuţiunile sale de serviciu prin poziţia pe care o are în cadrul 5 . obiectul material fiind reprezentat de corpul persoanei sau al persoanelor care ar putea fi vãtãmate sau ucise prin activitatea infracţionalã. depozite. poziţii de apãrare.

170 C. însã este posibilã instigarea. Deşi legea nu defineşte aceastã noţiune. o activitate importantă în stat desfãşoarã acele persoane care ocupã o funcţie importantã într-un organ al puterii legislative.acelei unitãţi are posibilitate a de a folosi sau împiedica activitatea normalã a acestei unitãţi. Infracţiunile contra siguranţei statului pot fi săvârşite în oricare din formele de participaţie (coautorat. Infracţiunile cu pluralitate de fãptuitori nu exclud însã participaţia penalã propriu-zisã. în cazul infracţiunii de atentat. de art. Astfel.. deoarece obligaţia denunţãrii are caracter personal. poate exista un singur autor numai în situaţia în care infracţiunea se realizeazã prin iniţierea unor asociaţii sau grupãri în scopul sãvârşirii uneia dintre infracţiunile prev.în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului .este statul român a cãrui existenţã este periclitatã prin sãvârşirea activitãţilor incriminate de lege. complicitate) cu câteva excepţii. În cazul infracţiunii de complot.) nu poate exista coautorat sau complicitate. b.1661 C.p. Activitate publicã importantã. şi art.p. instigare. Existã însã infracţiuni la care subiectul pasiv secundar este persoana fizică sau juridicã care a suferit o vãtãmare a drepturilor sale legitime.p. executive sau judecãtoreşti la nivel central. Subiectul pasiv . sau o responsabilitate publicã importantã care-i permite sã adopte ori sã participe la adoptarea unor mãsuri cu ample rezonanţe sociale şi publice. În cazul infracţiunii de nedenunţare (art. în cazul infracţiunilor de subminarea puterii de stat şi complot existã o participaţie constituită în sensul cã aceste infracţiuni pot fi comise numai prin cooperarea mai multor persoane. art. subiect pasiv secundar este persoana care îndeplineşte o funcţie importantã în stat sau publicã. De regulã.155-163 C.165 C.p. în literatura juridicã de specialitate se apreciazã cã o persoanã fizicã îndeplineşte o astfel de activitate atunci când are o funcţie de rãspundere într-un organ de stat. se considerã şi acea activitate care este efectuată de o persoanã care ocupã o funcţie 6 . Astfel.

) Elementul material al infracţiunilor împotriva siguranţei statului. . care realizeazã o activitate economicã importantã şi îşi aduce aportul la asigurarea siguranţei naţionale. direct sau indirect.3 din Legea 51/1991 privind siguranţa statului sunt enumerate acţiunile ce reprezintã ameninţãri la siguranţa naţionalã a României. 3. astfel cã este dificil de stabilit unele elemente comune. asociaţi şi care are o reputaţie deosebitã pe plan intern sau extern. În art. independenţei sau indivizibilitãţii satului român. Latura obiectivã. sindicalã.planurile şi acţiunile care vizeazã supunerea sau ştirbirea suveranitãţii. . singura infracţiune ce poate fi sãvârşitã prin inacţiune fiind infracţiunea de nedenunţare. . .acţiunile care au ca scop. Conţinutul constitutiv al infracţiunilor împotriva siguranţei statului. . dupã cum urmează. a. unitãţii. procurarea ori deţinerea ilegalã de documente sau date secrete de stat.acţiunile armate sau orice alte acţiuni evidente care urmãresc slãbirea puterii de stat. transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii strãine ori agenţilor acestora. Pe plan obiectiv infracţiunile împotriva siguranţei statului au o mare diversitate de realizare.spionajul. provocarea de rãzboi contra ţãrii sau de rãzboi civil. partid politic. aservirea faţã de o putere strãinã ori ajutorarea unei puteri sau organizaţii strãine de a sãvârşi oricare din aceste fapte . A. de regulã se realizeazã prin acţiuni. înlesnirea ocupaţiei militare strãine. în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii strãine ori agenţilor 7 . Subiect pasiv secundar poate fi şi o persoanã juridicã (societate comercială. regie autonomã).trãdarea prin ajutarea inamicului.de conducere într-o organizaţie profesionalã.

. precum şi portul de armament sau muniţie fãrã drept.subminarea. revizioniste.acţiunile prin care se atenteazã la viaţa. . producerea. . muniţii.atentatele contra unei colectivitãţi sãvârşite prin orice mijloace. a cãror protecţie trebuie sã fie asiguratã pe timpul şederii în România. precum şi practicii internaţionale. precum şi divulgarea-secretelor de stat sau neglijenţa în pãstrarea acestora. sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlãturarea prin forţã a instituţiilor democratice ale statului. ori care aduc atingere gravã drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor români sau pot aduce atingere capacitãţii de apãrare ori altor asemenea interese ale ţãrii. organizarea. tratatelor şi convenţiilor încheiate.actele teroriste precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricãror activitãţi al cãrui scop îl constituie sãvârşirea de asemenea fapte. transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele prevãzute de lege. rasiste. degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfãşurãri a vieţii social-economice sau apãrãrii naţionale. antisemite. deţinerea. dacã prin aceasta se pune în pericol siguranţa naţionalã. . legionarã sau de orice altã naturã. materii explozive sau radioactive toxice sau biologice din unitãţile autorizate sã le deţinã.iniţierea. . sãvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistã. care pot pune în pericol sub orice formã unitatea şi integritatea teritorialã a României. fascistã. potrivit legii. . precum şi actele de distrugere. separatiste. precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept.acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege. înstrãinarea.sustragerea de armament. integritatea fizicã sau sãnãtatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau al organizaţiilor internaţionale. 8 . contrabanda cu acestea.

sau a unei colectivitãţi sau a reprezentantului statului strãin se poate realiza atât prin acţiune cât şi prin inacţiune. când punerea în primejdie a vieţii. religios ori de altã naturã ce constituie drepturi garantate prin Constituţie sau alte legi.. Din reglementarea legalã rezultã cã infracţiunile contra siguranţei statului sunt infracţiuni de pericol.) care constã în omisiunea de a denunţa de îndatã sãvârşirea vreuneia din infracţiunile prevãzute de art. 165. în scopul desfãşurãrii vreuneia din activitãţile enumerate anterior.p. de esenţa lor fiind crearea unei stãri de pericol pentru siguranţa statului. pentru valorile ocrotite în cadrul aceste grupe de infracţiuni.iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupãri ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a acestora.) Urmarea imediatã.170 C.p. Infracţiunile contra siguranţei statului sub aspectul elementului material în majoritate sunt condiţionate de existenţa unei cerinţe esenţiale ca “de naturã sã aducã în orice mod atingere siguranţei naţionale“ sau “de naturã sã slãbeascã puterea de stat“ sau “de naturã sã submineze economia naţionalã“ etc. Majoritatea infracţiunilor împotriva siguranţei statului pot fi comise numai prin acţiuni. nu pot fi considerate ameninţãri la adresa siguranţei statului. Unele dintre infracţiunile împotriva siguranţei statului pot fi comise atât prin acţiuni cât şi prin inacţiuni.155-163. Activitãţile care prin conţinutul lor reprezintã apãrarea unor cauze legitime. b. 1661 şi 167 C. politic. Singura infracţiune ce poate fi comisã prin inacţiune este nedenunţarea (art. exprimarea liberã a opiniilor politice. manifestarea unui protest sau dezacord ideologic. Caracterul mixt al elementului material existã în cazul infracţiunilor de atentat care pune în pericol siguranţa statului şi infracţiunile contra reprezentantului statului strãin. sãnãtãţii sau a integritãţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importantã în stat sau altã activitate publicã importantã. 9 . precum şi desfãşurarea în secret de asemenea activitãţi de cãtre organizaţii sau grupãri constituite potrivit legii.

165 C. Latura subiectivã. Când legea precizeazã în mod expres scopul (ex.) Între acţiunile sau inacţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediatã.trãdare) va exista intenţie calificatã prin scop. Pe lângã intenţie.subminarea economiei naţionale). Scopul. Mobilul nu este cerut de lege pentru existenţa infracţiunii. vãtãmarea integrităţii corporale sau moartea mai multor persoane (art. etc.. mobilul infracţiunilor contra siguranţei constã în ura împotriva României. culpa poate exista ca formã a vinovãţiei numai în cazul infracţiunii de nedenunţare sau infracţiunii contra reprezentantului strãin. c.Pe lângã crearea unei stãri de pericol pentru siguranţa statului.în cazul trãdãrii.16o.p. suveranitãţii sau independenţei ţãrii). b). 171 şi 171 C. însã sub aspectul individualizãrii pedepsei el are relevanţã. De la caz la caz. astfel pot parcurge toate etapele activitãţii infracţionale intenţionate. trebuie stabilitã o legãturã de cauzalitate B. 4. începând cu actele pregãtitorii. infracţiunile contra siguranţei statului se comit prin acţiuni. scopul este explicit prevãzut de lege ca o cerinţã esenţialã a laturii obiective (ex.p.Forme.). Forme. a). de cele mai multe ori existã sub forma intenţiei directe sau indirecte. De regulã. c). scopul este suprimarea sau slãbirea unitãţii. tentativa şi încheind cu infracţiunea consumatã 10 . Sancţiuni. În cazul unor infracţiuni. la unele infracţiuni avem şi un rezultat secundar şi anume: moartea victimei. A. indivizibilitãţii.. Modalitãţi. Scopul trebuie stabilit pentru a se face încadrarea juridicã a faptei şi poate fi avut în vedere la individualizarea pedepsei. Mobilul. o pagubã importantã produsã economiei naţionale (art. rãzbunarea etc. Forma de vinovãţie.

165. raportat la infracţiunea de trãdare prin ajutarea inamicului. B.p.3 C.p.În conformitate cu prevederile art. 1661 şi 158 C.. De menţionat este cã tãinuirea sau favorizarea sãvârşitã de soţ sau o rudã apropiatã în cazul infracţiunilor prevãzute în 11 . se prevede cã tãinuirea sau favorizarea acestor infracţiuni se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 1o ani. fie deţinerea de astfel de documente de cei care nu au calitatea de a le cunoaşte.1 şi 2 C. însã pedeapsa aplicatã tãinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât cea prevãzutã de lege pentru autor.p. 157. în cazul infracţiunii de trãdare prin transmitere de secrete. Modalitãţi. Astfel. fie forma procurãrii de documente sau date ce constituie secrete de stat. în textul de lege sunt prevãzute pedepsele ce se aplicã.p. 166. fiind prevãzute pedeapsa detenţiunii pe viaţã alternativ cu pedeapsa închisorii. atât tentativa cât şi anumite acte pregãtitoare sunt asimilate cu actele de executare şi se pedepsesc.156. Infracţiunile contra siguranţei statului se consumã în momentul în care se produce urmarea imediatã. Sancţiuni. activitatea infracţionalã poate îmbrãca fie forma transmiterii de secrete. În majoritatea cazurilor sunt prevãzute ca pedepse complimentare interzicerea unor drepturi. Infracţiunea de trãdare prev. Regimul sancţiunilor este mai sever. Astfel. 159163. se considerã tentativã şi producerea sau procurarea mijloacelor ori a instrumentelor precum şi luarea de mãsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevãzute în art.173 alin. C. În art.173 alin. de art.155 C. Pentru fiecare infracţiune. iar infracţiunea de atentat nu poate avea tentativã. În cazul unor infracţiuni împotriva siguranţei statului vom întâlni modalitãţi alternative de executare a activitãţii infracţionale. nu poate avea acte pregãtitoare.

însã limitele de pedeapsã se reduc la jumãtate. Secţiunea III Trădarea prin ajutarea inamicului(art.159 C.p. sau dacã a împiedicat el însuşi consumarea ei. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei.) .156 C. De asemenea.p.p.) Secţiunea IV Trădarea prin transmitere de secrete (art.art.155-163. Secţiunea VI Spionajul (art. dupã începerea urmãririi penale ori dupã descoperirea autorilor. este prevãzutã o cauzã de reducere a pedepsei la jumãtate. Trădarea (art. înlesnesc arestarea acestora. D..158 C. se pedepsesc.) . 165.) . în cazul în care participanţii la infracţiunile contra siguranţei statului. 1661 şi 167 C. Potrivit prevederilor art.157 C. iar apoi o denunţã.155 C. astfel încât sã fie împiedicatã consumarea ei.172 C.p.) Secţiunea VII 12 . Secţiunea V Acţiunile duşmănoase contra siguranţei statului (art. Secţiunea II.p.p. participantul la infracţiunile contra siguranţei statului nu se pedepseşte dacã denunţă în timp util sãvârşirea infracţiunii.p.

160 C.) Secţiunea XI Subminarea economiei naţionale (art.p. 167 C.) Secţiunea XII Propaganda în favoarea statului totalitar (art.) Secţiunea XIII Acţiuni împotriva ordinii constituţionale (art.p.162 C.) Secţiunea VIII Atentatul contra unei colectivităţi (art. 166¹ C.p.p.165 C.161 C.p.p. 168 C.Atentatul care pune în pericol siguranţa statului (art.163 C.166 C.p.) Secţiunea XV Compromiterea unor interese de stat (art.) 13 .) Secţiunea X Actele de diversiune (art.) Secţiunea XIV Complotul (art.) Secţiunea IX Subminarea puterii de stat (art.p.p.

p. 168¹ C. 170 C.) Secţiunea XVII Divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului (art.p. 169 C.) Secţiunea XVIII Nedenunţarea (art.p.) Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin 14 . 171 C.) Secţiunea XIX (art.p.Secţiunea XVI Comunicarea de informaţii false (art.

starea de sãnãtate. determinatã de funcţiile aparatului respirator şi a aparatului circulator. etc. Pentru aceste considerente. Dreptul la viaţã este ocrotit de legea penalã în egalã mãsurã pentru toate persoanele. într-o secţiune distinctã denumitã “Omuciderea“ sunt incriminate ca infracţiuni faptele prin care se aduce atingere dreptului la viaţã. În Codul penal.moartea clinicã.CAPITOLUL II Infracţiuni contra persoanei Secţiunea I Infracţiuni contra vieţii 1.1. În literatura juridicã se aratã cã medicii iau în considerare douã situaţii: . 1. Momentul final al vieţii nu este încã pe deplin elucidat. neavând relevanţã vârsta persoanei. Obiectul juridic . 15 .este constituit din relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţã a persoanei. Dreptul la viaţã existã din momentul în care copilul este expulzat şi îşi începe existenţa proprie şi înceteazã odatã cu producerea morţii. Aspecte comune. infracţiunile contra vieţii existã câtã vreme s-a atentat la dreptul la viaţã a unei persoane.

Urmarea imediatã în cazul acestor infracţiuni este fie suprimarea vieţii în cazul omorului consumat. de art. de art. în cazul tentativei.2.178 alin. Infracţiunile împotriva vieţii pot fi comise în participaţie proprie sau improprie. Între acţiune. 1.175 lit. La infracţiunea de pruncucidere subiectul activ trebuie sã aibã calitatea de mamã a noului nãscut. Subiecţii infracţiunii. de art.calitatea de soţ sau rudã apropiatã în cazul infracţiunii de omor calificat prev. 1.3-4 C. soţ sau rudã apropiatã în cazul omorului calificat prev. fiind fãrã relevanţã penalã acţiunile îndreptate asupra propriului sãu corp. În cazul unor infracţiuni calitatea subiectului activ este prevãzutã ca o circumstanţã agravantã (ex. Subiectul pasiv în cazul infracţiunilor împotriva vieţii este persoana lezată prin activitatea infracţionalã. inacţiune şi urmarea imediatã trebuie sã existe un raport de cauzalitate. Latura subiectivã 16 .5.4.. În cazul infracţiunilor împotriva vieţii.177 C. Latura obiectivã Sub aspectul elementului material. 1. fie crearea unei stãri de pericol pentru viaţa victimei. În cazul unor infracţiuni împotriva vieţii. obiectul material îl constituie corpul persoanei asupra cãreia este îndreptatã activitatea infracţionalã. Activitatea infracţionalã trebuie îndreptatã împotriva corpului unei persoane în viaţã.3.p.. c C. c C.moartea cerebralã sau biologicã.p. 1.).p.) sau calitatea de persoanã care exercitã o anumitã profesie sau meserie în cazul uciderii din culpã prev. Obiectul material. Subiect activ nemijlocit în cazul infracţiunilor de omor pot fi orice persoanã care îndeplineşte condiţiile generale ale rãspunderii penale. sau nou nãscut în cazul infracţiunii de pruncucidere prev. care se instaleazã mai târziu. subiectul pasiv trebuie sã aibã o anumitã calitate (ex. de art.p.175 lit. infracţiunile împotriva vieţii pot fi comise prin acţiune sau inacţiune.

) Secţiunea VI Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art.Forma de vinovãţie.) 17 .p.p.) Secţiunea VIII Lovirea sau alte violenţe (art.p.180 C.p.p.) Secţiunea IV Omorul deosebit de grav(art. legiuitorul a stabilit scopul şi mobilul. este intenţia sub ambele forme.) Secţiunea V Uciderea din culpã (art. Vãtãmarea corporalã (art.179 C.178 C.p.) Secţiunea IV Pruncuciderea (art.174 C.181 C.p. Secţiunea II Omorul (art. directã şi indirectã.) Secţiunea II.p.) Secţiunea III Omorul Calificat (art. 176 C. În forma simplã aceste infracţiuni nu sunt condiţionate de vreun mobil sau scop. cu excepţia uciderii din culpã.175 C.177 C. însã în formele calificate sau agravate.

182 C.p. ) Secţiunea VI Avortul (art.) Secţiunea IV Lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte (art.p.185 C.184 C.183 C.Secţiunea III Vãtãmarea corporalã gravã (art.) 18 .) Secţiunea V Vãtãmarea corporalã din culpã (art.p.p.

dreptul la libertate . Unele din infracţiunile cuprinse în aceastã grupã se referã la libertatea fizicã sau de mişcare a persoanei (lipsirea de libertate în mod ilegal) altele încalcã relaţiile sociale referitoare la libertatea moralã a persoanei (ameninţarea. în cazul în care aceastã faptã se realizeazã prin sustragerea.de regulã nu avem obiect material. 19 . a inviolabilitãţii domiciliului. Alãturi de dreptul la viaţã.întrucât acţiunile sau inacţiunile fãptuitorului se rãsfrâng asupra unui drept subiectiv . Acest obiect material poate exista şi în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi în cazul şantajului. la integritate corporalã şi sãnãtate. la unele infracţiuni existã obiect material (ex. Existã obiect material şi în cazul infracţiunii de violarea secretului corespondenţei. violarea secretului corespondenţei. când persoana este consideratã un obiect al dreptului la libertate. distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe adresate altuia.CAPITOLUL II Infracţiuni contra libertãţii persoanei Secţiunea I Aspecte comune. Totuşi. când aceste fapte se comit prin violenţã.) Obiectul material . Obiectul juridic comun este constituit din relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate.în cazul infracţiunii de sclavie. a corespondenţei sau sub alte aspecte.. dreptul la libertate este un drept fundamental al persoanei. etc. şantajul) iar alte infracţiuni încalcã relaţiile sociale referitoare la alte aspecte a dreptului la libertate a persoanei (violarea de domiciliu. Dreptul la libertate este consacrat în Constituţia României şi este garantat fiecãrei persoane şi se poate prezenta fie sub aspectul libertãţii fizice sau de mişcare. fie sub aspectul libertãţii morale sau psihice.

Sancţiuni. violare de domiciliu şi şantaj. Aceste infracţiuni se consumã în momentul producerii urmãririi periculoase. Toader Op.) Secţiunea III Sclavia (art 190 C. Modalitãţi. la unele infracţiuni forma de vinovãţie poate fi praeterintenţia. Urmarea imediatã constã în încãlcarea dreptului la libertate ( lipsirea de libertate. 20 . Latura subiectivã. sunt susceptibile de acte de pregãtire şi tentativã. Forme. infracţiunile contra libertãţii persoanei se sãvârşesc cu intenţie. cit . Sub aspectul vinovãţiei.p. Între elementul material şi urmarea periculoasã trebuie sã existe o legãturã de cauzalitate. când latura subiectivã include scopul obţinerii unui folos material injust pentru sine sau pentru altul. Din grupa acestor infracţiuni legiuitorul a prevãzut forme agravate numai în cazul infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal. Elementul material se poate realiza atât prin acţiuni cât şi prin inacţiuni în cazul unor infracţiuni. Infracţiunile contra libertãţii persoanei fiind infracţiuni comisive. Secţiunea II Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. ameninţare. infracţiunile contra libertãţii persoanei nu sunt condiţionate de existenţa mobilului sau scopului.Latura obiectivã. ) 1 O. şantaj ). cu excepţia şantajului.Loghin T.p.1 Tentativa se sancţioneazã numai în cazul infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi sclavie. ambele forme sunt posibile.189 C. pag 131. De regulã. În forma agravatã.

194 C.).196 C.193 C.p.) Violarea de domiciliu (art.195 C. 21 .) Secţiunea VI Ameninţarea ( art.p.) CAPITOLUL IV Infracţiuni privitoare la viaţa sexualã Secţiunea I Aspecte comune. Condiţii preexistente.p.p.) Secţiunea VIII Violarea secretului corespondenţei (art.p.Secţiunea IV Supunerea la muncã forţatã (art. Secţiunea VII Şantajul (art.192 C.) Secţiunea IX Divulgarea secretului profesional (art.p.191 C.

Latura obiectivã.Obiectul juridic comun . însã existã infracţiuni care nu au obiect material (ex. însã la majoritatea infracţiunilor din aceastã grupã.desfãşurarea relaţiilor sexuale în condiţii normale . La unele infracţiuni. în cazul infracţiunilor de seducţie. subiectul activ este circumstanţiat. Elementul material se realizeazã printr-o acţiune care constã fie în încãlcarea libertãţii sexuale (viol. Obiect material . pe lângã obiectul juridic principal avem un obiect juridic secundar alcătuit din relaţiile sociale referitoare la sãnãtatea. Latura subiectivã. În unele cazuri s-a urmãrit ocrotirea unui aspect al vieţii sexuale. 22 . integritatea sau viaţa persoanei. corupţia sexualã).). Subiect activ poate fi orice persoanã care îndeplineşte condiţiile rãspunderii penale.perversiunea sexualã. subiectul activ trebuie sã aibã o anumitã calitate de rudenie în raport cu victima.de regulã. toate infracţiunile din aceastã grupã au ca obiect material corpul persoanei. în principiu pot fi sãvârşite în participaţie. Unele infracţiuni din aceastã grupã .în cazul perversiunii sexuale).de regulã este persoana asupra cãreia se exercitã activitatea fãptuitorului. fie în folosirea abuzivã a acestei libertãţi. Subiecţii infracţiunii.. subiect activ nu poate fi decât o persoanã de sex masculin. incest. La infracţiunea de incest.constã în relaţiile sociale referitoare la viaţa sexualã a persoanei. nu pot fi sãvârşite decât prin cooperarea mai multor fãptuitori. Conţinutul constitutiv. Astfel. Infracţiunile privitoare la viaţa sexualã. de exemplu libertatea sexualã (în cazul infracţiunii de viol). etc. iar în alte cazuri s-a urmãrit ocrotirea unor alte aspecte ale vieţii sexuale a persoanei (ex. Subiect pasiv .

p.p.) Secţiunea VII Corupţia sexualã ( art.201 C. Hărţuirea sexuală. viol urmat de moartea victimei).p.Infracţiunile privitoare la viaţa sexualã pot fi sãvârşite numai cu intenţie.p. ( art. au fost abrogate prin Legea 278/2006 23 .199 C.p.) Secţiunea IV Seducţia (art.p.) Secţiunea III Actul sexual cu un minor (art. ) Secţiunea V Perversiunea sexualã (art. de regulã intenţie directã. 2031) Articolele 205-207 din Codul penal în care erau încriminate infracţiunile contra demnităţii.203 C.197 C. La unele forme agravate existã praeterintenţie (ex.202 C.198 C. ) Secţiunea VIII Incestul (art. iar la unele şi intenţie indirectã (corupţie sexualã).) Secţiunea IX. Secţiunea II Violul (art.

în art. indiferent de titular.135 alin. Sub aceastã denumire. în titlul III a pãrţii speciale a Codului penal sunt incriminate infracţiunile contra patrimoniului. În Constituţia aflatã în vigoare.2 se aratã cã proprietatea este publicã sau privatã.41 alin.p. iar în art.2 C.CAPITOLUL IV Infracţiuni contra patrimoniului Secţiunea I Aspecte comune. se precizeazã cã proprietatea este garantată şi ocrotitã în mod egal de lege. 24 .

mai ales sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri şi implicit sub aspectul obligaţiei de a menţine poziţia fizicã a bunului în cadrul patrimoniului. Astfel. prin mijloace frauduloase. înşelãciune. Infracţiunea nu va fi îndreptatã împotriva unei universalitãţi de bunuri. totalitatea drepturilor şi datoriilor actuale şi viitoare ale unei persoane. gestionate fraudulos. potenţialul de utilizare a bunului (distrugere). desfãşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin apãrarea patrimoniului. sau cu alte cuvinte. acesta fãcând parte din gajul general al creditorilor chirografari“. în alte cazuri se ocroteşte încrederea şi buna conduitã pe care trebuie sã se bazeze relaţiile cu caracter patrimonial (abuz de încredere. în cazul unor infracţiuni se ocroteşte posesia (furt. etc.” În dreptul penal noţiunea de patrimoniu are un sens mai restrâns. adicã nu se referã la o universalitate de bunuri ci la individualitatea lor susceptibilã de a fi apropiate de fãptuitor. tulburare de posesie). adicã pot fi evaluate în bani. ce constã în anumite relaţii cu caracter patrimonial. în cazul infracţiunii de tâlhãrie. Astfel. avem un obiect juridic special. În cazul infracţiunilor împotriva patrimoniului. Noţiunea de patrimoniu. În dreptul civil patrimoniul este definit ca “totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are o persoanã şi care are valoare economicã. integritate şi libertate. gestiune frauduloasã.Obiectul juridic comun al infracţiunilor contra patrimoniului este alcătuit din relaţiile sociale “a cãror formare. avem un obiect juridic secundar. degradate. În cazul altor infracţiuni împotriva patrimoniului. ori de a fi distruse. sãnãtate. însuşirea bunului gãsit). în terminologia legii penale nu are acelaşi înţeles ca în dreptul civil. ci asupra unor bunuri individualizate. pe lângã obiectul juridic principal avem un obiect juridic secundar. pe lângã obiectul juridic special. alcãtuit din relaţiile sociale referitoare la viaţã. iar în alte cazuri. 25 .

piraterie). Latura obiectivã. tulburare de posesie). acţiuni cumulative. Uneori o singurã acţiune (ex. delapidare şi însuşirea bunului gãsit). piraterie). Ex. . . şi anume corpul persoanei asupra cãruia este îndreptatã fapta.furtul) alteori acţiuni alternative (ex. infracţiunile contra patrimoniului pot fi împãrţite în: . La unele infracţiuni avem şi o altã urmare imediatã. Subiect pasiv este persoana fizicã sau juridicã de drept privat sau statul. coautorii trebuie sã aibã calitatea prevãzutã de lege.infracţiuni de sustragere (furt.infracţiuni de samavolnicie (distrugere. avem şi un obiect material secundar.infracţiuni de fraudã (abuz de încredere. tâlhãrie. . înşelãciune.Obiectul material în cazul infracţiunilor contra patrimoniului îl constituie bunul asupra cãruia a fost îndreptatã activitatea infracţionalã. 26 . în cazul bunurilor ce fac parte din domeniul public. subiectul activ este circumstanţiat. ce se rãsfrânge asupra altor valori ocrotite de legea penalã (tâlhãrie. În cazul infracţiunilor la care subiectul activ este calificat. În funcţie de specificul acţiunii care constituie elementul material.distrugerea) iar în cazul pirateriei şi tâlhãriei.. Elementul material constã într-o acţiune sau inacţiune. În cazul infracţiunilor de tâlhãrie şi piraterie.. Participaţia este posibilã sub toate formele. subiectul activ trebuie sã aibã calitatea de funcţionar şi gestionar sau administrator. instituţiile sale. Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoanã ce îndeplineşte condiţiile de responsabilitate penalã. În cazul unor infracţiuni. Subiecţii infracţiunii.la delapidare. Urmarea imediatã constã în producerea unei pagube. gestiune frauduloasã.

Sancţiuni . Tentativa este posibilã şi este sancţionatã în majoritatea cazurilor (art. Forme.p. 211 C. Forme.p. piraterie). în funcţie de pericolul social generic specific fiecãrei infracţiuni.p. trebuie sã existe legãturã de cauzalitate.212 C.sunt stabilite de norma de incriminare. Modalitãţi.209 C. Sancţiuni.) Secţiunea V Pirateria (art. Latura subiectivã. Modalitãţi.) Secţiunea III Furtul calificat (art. forma de vinovãţie poate fi praeterintenţia (tâlhărie.p.) 27 .p.Între acţiunile şi inacţiunile ce constituie elementul material şi urmarea imediatã.) Secţiunea IV Tâlhãria (art. Sub aspectul vinovãţiei.222 C. Modalitãţile normative sunt prevãzute în conţinutul legal al fiecãrei infracţiuni. Secţiunea II Furtul simplu (art. Consumarea are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediatã. La unele forme agravate. infracţiunile contra patrimoniului pot fi sãvârşite cu intenţie (directã sau indirectã) însã infracţiunea de distrugere poate fi comisã şi din culpã.208 C.).

) Secţiunea XI Distrugerea (art.) Secţiunea XIV Tulburarea de posesie (art.) 28 .213 C.p.p.215 C.p.p.) Secţiunea XII Distrugerea calificatã (art.) Secţiunea VII Gestiunea frauduloasã (art.) Secţiunea IX Delapidarea (art.) Secţiunea XIII Distrugerea din culpã (art.217 C.p.214 C.p.) Secţiunea VIII Înşelãciunea (art.p.p.) Secţiunea X Însuşirea bunului gãsit (art.Secţiunea VI Abuzul de încredere (art.p.221 C.2151 C.219 C.22o C.216 C.p.218 C.) Secţiunea XV Tãinuirea (art.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful