Doua Loturi

De I.L.Caragiale
Ion Luca Caragiale s-a impus in literatura romana si prin schitele sale in care a abordat o diversitate de aspecte. Pe langa caracterul comic al limbajului utilizat in schita Doua loturi, sunt evidentiate diverse elemente apartinand tehnicii scrierii, acestea subliniind unicitatea operei. In primul rand, relatarea se face atat obiectiv la persoana III cat si subiectiv datorita interventiilor personajelor, atitudinea autorului desprinzndu-se din momentul n care nareaz i pune personajele s acioneze. Stilul este simplu de descifrat, accesibil oricarui cititor cu putine neologisme, oferind claritate actiunii. . Modul de expunere predominant este naraiunea dar se mbin cu dialogul evideniind talentul de mare dramaturg a lui Caragiale. Dialogul n aceast oper caracterizeaz indirect personajele i realizeaz legtura dintre planul naratorului i planul personajelor. In al doilea rand, in ceea ce se remarca ponderea cuvintelor, desprindem numarul mare de arhaisme : chivuta, boaier, cainita, taca, gasperita, . Desi aparent neglijabile, isi fac simtita prezenta cuvinte cu tenta agresiva striga, culmea, dracu, mesimtito,aiurito nebunule cu o deosebita valoare expresiva. Aceste oscilari sporesc aspectul estetic si atmosfera dinamica a textului, transpunand lectorul in mijlocul actiunii, facandu-l partas la un moment semnificativ din viaa celor doua personaje. Desi utilizeaza un limbaj accesibil, autorul nu se multumeste cu asocieri de cuvinte proprii uzului comun ci cauta sa adauge efecte lexicale tot din punct de vedere estetic. Astfel, textul cuprinde grupuri de cuvinte formate cu ajutorul unui atribut adjectival. Acestea accentueaza anumite trasaturi ale situatiilor si personajelor :munca zadarnica, femeie ingrozita, jacheta cenusie, frumos viitor, castigurile mari. Pe langa rolul nuantator stilistic, aceste sintagme dau sentimentul veridicitatii si oglindesc mai bine intentiile autorului. Remarcm n sfrit comicul numelui,Lefter Popescu astfel personajul pot fi foarte uor confundate cu banalitate.Starile lui Lefter Popescu penduleaza intre speranta si deznadejde, de la "sfaramat de oboseala", la "fata luminata de raza adevarului", de la "ganduri peste ganduri ii clocotesc in cap" la linistea interioara deplina, apoi, in final, "se face vanat ca ficatul si se ridica izbucnind cu o volubilitate suprema". De asemenea, utilizarea numelor proprii imbogateste in mod considerabil expresivitatea textului. Comicul de nume se reflecta in denumirea strazii pe care locuia familia Popescu, "strada Pacientii" sugerand ideea ca personajele erau impacate cu soarta, iar numarul casei, "numarul 13", trimite la ghinionul locatarilor. Strada pe care stau chivutele se cheama, sarcastic, "strada Emanciparii", intr-un total dezacord cu primitivismul vietii celor care locuiau aici. "Mahalaua Farfurigiilor" ilustreaza ocupatia tiganilor, care dadeau farfurii in schimbul hainelor vechi. In concluzie, schita Doua loturi de I.L.Caragiale se individualizeaza prin actiunea simpla, printr-un numar redus de personaje si nu in ultimult rand prin unicitatea si

originalitatea stilului ce e avizeaza asupra moralei textului si anume, faptul ca societatea promoveaza non valorile iar adevaratele valori sunt neglijate.