You are on page 1of 40

NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II

Funcţia publică administrativă

1. Consideraţii generale
Conceptul de funcţie publică este în strânsă corelaţie cu noţiunile de putere
publică, autoritate publică sau organ public, serviciu public şi interes public. Orice
societate organizată în stat se bazează pe prerogativele puterii publice, în vederea
satisfacerii intereselor generale, publice ale societăţii.
În consecinţă organizarea statală reflectă necesităţile ce trebuie satisfăcute în
cadrul sistemului social iar valorile pe care le realizează autoritatea statală sunt valori
politice, stabilite potrivit specificului organizării societăţii. Aceste valori privesc
satisfacerea trebuinţelor de interes general, într-un regim de putere publică, pe baza
prerogativelor constituţionale care fac să prevaleze interesul public faţă de cel privat.
Serviciile publice, indiferent de natura sau forma de organizare, realizează
activităţi proprii potrivit competenţei lor stabilită prin lege. Competenţa unui serviciu
public este strâns legată de funcţia îndeplinită în cadrul organizării statale.
Odată cu diversificarea funcţiilor statului modern apare necesitatea înfiinţării
de noi servicii publice. Prin activitatea de legiferare Parlamentul reglementează în
mod uniform relaţiile sociale dintre membrii societăţii. Serviciul public judiciar
alcătuit din sistemul instanţelor judecătoreşti soluţionează litigiile care apar între
membrii societăţii şi aplică sancţiunile legale celor care încalcă legea.
Pentru satisfacerea intereselor generale de apărare a ordinii publice şi a
securităţii statului, de asigurare a trebuinţelor de instruire, cultură şi sănătate a
populaţiei precum şi pentru asigurarea condiţiilor materiale de viaţă ale cetăţenilor au
fost create şi organizate serviciile publice administrative care îşi desfăşoară activitatea,
într-un regim de putere publică, pentru organizarea executării şi executarea în concret
a legilor.
Fiecare autoritate publică sau serviciu public realizează în domeniul lor de
activitate, atributele de putere ale statului prin personalul repartizat pe diferite
structuri, compartimente funcţionale, pe criterii profesionale, pe linii ierarhice şi pe
funcţii. Prin urmare corespunzător funcţiilor fundamentale ale statului, funcţia publică
statală se realizează pe categorii de funcţii publice, între care există atât asemănări, cât
şi deosebiri. Bunăoară toate categoriile de funcţii publice se bazează pe prerogativele
de putere publică şi se deosebesc prin specificul activităţilor pe care le realizează.
Conform dispoziţiilor constituţionale, în exercitarea mandatului lor, deputaţii şi
senatorii sunt în serviciul poporului iar statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin
lege organică. Legea privind statutul funcţionarilor publici1 se aplică tuturor
funcţionarilor publici inclusiv celor care au statute proprii, aprobate prin legi speciale,
în măsura în care acestea nu dispun altfel, reprezentând dreptul comun în această
materie.

1
Legea 188/1999, Publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.600 din 8 decembrie 1999, modificată prin Legea 161/2003,
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.279 din 21 aprilie 2003
1

NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II

Potrivit legii pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
structurile de specialitate ale Parlamentului României; b)structurile de specialitate ale
Administraţiei Prezidenţiale; c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d)serviciile diplomatice şi consulare; e)autoritatea vamală; f) poliţia şi alte structuri ale
Ministerului de Interne; g) alte servicii publice stabilite prin lege.
Statul judecătorilor şi procurorilor este stabilit prin Constituţie şi Legea privind
statutul magistraţilor2 iar statutul cadrelor didactice şi statutul persoanelor numite sau
alese în funcţii de demnitate publică este reglementat prin legi speciale.
Corespunzător naturii activităţii desfăşurate, funcţia publică statală poate fi de
demnitate publică, funcţie publică administrativă sau executivă şi funcţie publică
jurisdicţională.
Noţiunea de funcţie publică este utilizată pentru a caracteriza personalul
autorităţilor şi instituţiilor publice, mai ales în raport cu salariaţii din sectorul privat şi
a evidenţia regimul juridic diferit aplicabil funcţiei publice. Bunăoară agentul unei
persoane sau salariatul unui organism de drept privat, nu are calitatea de funcţionar
public, chiar dacă serviciul public încredinţat acestor persoane private este de natură
administrativă şi agentul sau salariatul participă direct la execuţia sa.
Studiul funcţiei publice presupune analizarea noţiunii de funcţionar public, prin
evidenţierea regimului juridic referitor la metodele de recrutare a personalului, la
modul de desfăşurare a activităţii acestuia şi la drepturile şi obligaţiile specifice. Acest
regim juridic care determină existenţa funcţionarilor publici este specific funcţiei
publice statale fiind derogatoriu de la dreptul care reglementează relaţiile de muncă
din sectorul privat.
Persoanele fizice care ocupă în condiţiile legii funcţiile publice în vederea
realizării atribuţiilor unui serviciu public administrativ al statului, judeţului, oraşului
sau comunei se numesc funcţionari publici administrativi şi primesc pentru activitatea
desfăşurată un salariu lunar, în condiţiile legii iar persoanele care ocupă funcţii de
demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie lunară3.
Deosebirea dintre salariul de bază al funcţionarilor publici administrativi şi
indemnizaţia lunară a demnitarilor constă în aceea că celor remuneraţi cu indemnizaţie
lunară, nu li se cuvin sporuri şi/sau adaosuri la această indemnizaţie.
Funcţia publică jurisdicţională este realizată de o categorie distinctă de personal,
în raport cu salariaţii, funcţionarii publici administrativi şi demnitarii publici, care
poartă denumirea de magistraţi. Magistraţii judecători şi procurori sunt numiţi în
funcţie de Preşedintele României iar judecătorii sunt inamovibili, în timp ce procurorii
se bucură de stabilitate în funcţie. Pentru activitatea desfăşurată magistraţii primesc o
indemnizaţie lunară cu anumite sporuri.

2
În prezent statutul magistraţilor este stabilit prin Legea de organizare judecătorească şi prin legea de organizare a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie
3
Legea nr. 154/1998, Publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.26 din 16 iulie 1998
2

NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II

La realizarea funcţiei jurisdicţionale mai concură magistraţi asistenţi de la
Curtea Supremă de Justiţie şi magistraţi consultanţi, pentru soluţionarea litigiilor
specifice dreptului muncii, care participă la deliberări cu vot consultativ, însă aceştia
nu beneficiază de inamovibilitate fiind numiţi şi eliberaţi din funcţie de către ministrul
justiţiei.
Judecătorii Curţii Constituţionale şi cei ai Curţii de Conturi precum şi
procurorii acesteia din urmă sunt asimilaţi magistraţilor, îndeplinind o funcţie publică
jurisdicţională.
Legea actuală de organizare judecătorească şi a Curţii Supreme de Justiţie, nu
precizează expres natura juridică a raportului de muncă al magistratului, cu instanţele
judecătoreşti sau parchetele cu personalitate juridică la care îşi desfăşoară activitatea.
În consecinţă atât în legislaţie, cât şi în doctrină, natura juridică a funcţiei publice
jurisdicţionale este controversată.

2. Natura juridică a funcţiei publice administrative
Odată cu punerea bazelor dreptului administrativ modern şi consacrarea
autonomiei sale, doctrina şi jurisprudenţa de specialitate i-au fundamentat conţinutul
instituţiilor şi regimul juridic aplicabil.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor, ştiinţa dreptului
administrativ a beneficiat de contribuţia unor reputaţi specialişti care au influenţat şi
doctrina din ţara noastră.
În stabilirea naturii juridice a noţiunii de funcţie publică administrativă s-au
conturat mai multe concepţii referitoare la: teza contractului de drept privat, susţinută
în principal de doctrina germană care prin Paul Laband a fundamentat concepţia
mandatului reprezentativ, inspirată de teoria mandatului civil; teza contractului
administrativ, susţinută de unii reprezentanţi ai şcolii franceze şi teza statului legal,
promovată de susţinătorii dreptului public francez Esmein, Haurion, Duguit şi Jeze
care susţineau ideea că funcţia publică se bazează pe un act de autoritate, ce implică
prerogative de putere publică şi nu drepturi şi obligaţii contractuale.
Teoria statului legal a fost împărtăşită şi de doctrina din ţara noastră care a
susţinut ideea că funcţia de stat este o instituţie a dreptului administrativ prin care se
realizează puterea de stat ar situaţiile de drept public, nu pot fi judecate prin prisma
regulilor de drept privat, oricât de puternice ar fi aparenţele. Totodată se preciza că
situaţia juridică a funcţionarului public este una obiectivă deoarece statul determină pe
cale generală şi impersonală, toate drepturile şi obligaţiile funcţionarului care exercită
o putere legală şi nicidecum un drept subiectiv.
În perioada postbelică doctrina a folosit noţiunea de funcţie de stat şi funcţionar
de stat pentru a desemna persoanele care desfăşurau activităţi de natură administrativă,
pe fondul diminuării importanţei dreptului public şi a fundamentării autonomiei
dreptului muncii. Bunăoară doctrina de drept al muncii are adepţi şi astăzi a promovat
teza unicităţii raportului juridic de muncă potrivit căreia, contractul individual de
3

NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II

muncă reprezintă unicul temei al raportului de muncă iar actul de numire, respectiv de
alegere sau repartizare, nu constituiau decât condiţii speciale necesare încheierii unor
anumite raporturi juridice de muncă, alături de condiţiile generale cum sunt
capacitatea juridică, pregătirea profesională, vechimea în muncă şi altele. Raporturile
de muncă erau considerate ca fiind tipice şi atipice pentru cadrele cu statut special.
În noul context constituţional al reglementării funcţiei publice, în doctrina de
drept a muncii pe lângă teza unicităţii raportului juridic de muncă se admite şi faptul
că analiza aspectelor principale ale regimului juridic al funcţionarilor publici în cadrul
dreptului muncii, nu exclude problematica vastă a raportului de serviciu din cadrul
dreptului administrativ. Totodată se susţine teza unei noi ramuri de drept, dreptul
profesional sau teza apărută în Franţa care promovează ideea unui Drept al muncii
publice.
În literatura de drept administrativ funcţia de stat era caracterizată ca „un
complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestită o persoană fizică, ce face parte
din cadrul unui organ al statului care are caracter de continuitate şi care se exercită în
realizarea puterii de stat, pentru îndeplinirea sarcinilor acelui organ al statului” sau ca
o „situaţie juridică impersonală (obiectivă) creată şi organizată prin acte normative, în
vederea realizării puterii de stat ori pentru a concura la realizarea acesteia”.
O altă orientare era axată pe ideea dublului raport juridic al funcţionarului de
stat care apărea ca subiect a două feluri de raporturi juridice, unul de serviciu, născut
prin actul de numire sau alegere în funcţie, pe baza căruia îşi exercită atribuţiile legale
şi altul de muncă, în care funcţionarul intră cu instituţia care-l angaja într-o relaţie
reglementată de dreptul muncii.
În prezent în ţările Uniunii Europene se manifestă opţiuni care consacră, fie
concepţia bazată pe ideea statutului legal, supus unui regim juridic unilateral de drept
public, fie cea care conţine reglementări contractuale de drept privat, însă în cele mai
multe ţări predomină concepţia statutului legal.
Bunăoară conceptul de funcţie publică este reglementat în Franţa şi în ţările
francofone prin noţiunea „funcţion publique”, în Regatul Unit al Marii Britanii prin
expresia „civil service”, în Germania prin sintagma „affentlicher dienst” iar
personalul care îndeplineşte aceste funcţii poartă denumirea de „functionnaires” în
Franţa şi Luxemburg, „civil servent” în Anglia şi Irlanda, „Beauter” în Germania. În
Italia este folosită sintagma „impiegato civile de allo stato” în Belgia „agent de
l’Etat” iar în Spania şi Portugalia se întrebuinţează noţiunea de „functionario”. Atât
în doctrină cât şi în legislaţia din mai multe ţări sunt întâlnite şi alte expresii cum ar fi
„agent public”, „funcţionar de stat”, „servitorul coroanei” sau „manager public”.
Datorită acestor diferenţieri etimologice şi a concepţiilor juridice de
reglementare a funcţiei publice şi a funcţionarului public, în literatura occidentală de
specialitate s-a propus uniformizarea noţiunilor prin folosirea expresiilor „personal
administrativ” sau „personalul din administraţie”. Totodată se manifestă preocupări
pentru „modernizarea” concepţiei juridice referitoare la acest personal şi a funcţiei
4

reglementarea funcţiei publice se întrepătrunde în subsidiar. termenii de răspundere şi responsabilitate sunt 5 . în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală. 3. În acest sens Legea privind Statutul funcţionarilor publici prevede că dispoziţiile acesteia se completează cu prevederile legislaţiei muncii. În consecinţă natura juridică a funcţiei publice este fundamentată pe teza statutului legal iar funcţionarul public este un purtător al autorităţii publice. Definiţia legală a funcţiei publice se bazează pe teza exprimată constant în doctrina de drept public care defineşte competenţa unei autorităţi sau instituţii publice. cât şi statutare iar funcţia publică comunitar-europeană este prevăzută în principal prin statutul funcţionarilor comunităţilor europene precum şi în alte reglementări. statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică iar alegerea profesiei şi a locului de muncă sunt libere. În ţara noastră potrivit dispoziţiilor constituţionale. administrative sau penale. Bunăoară în Italia printr-un act normativ din anul 1993 cunoscut sub denumirea de „decretul privatizării funcţiei publice” se consacră principiul trecerii de la reglementarea unilaterală a funcţiei publice. având în vedere că în accepţiunea cea mai largă. învestit cu prerogative de putere publică. stabilite în temeiul legii. după caz. a unei anumite activităţi administrative. bazată atât pe consideraţii de ordin juridic. având în vedere că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. În ţările Uniunii Europene funcţia publică poate fi clasificată după natura acesteia în funcţie publică comunitară locală. Noţiunea de funcţie publică administrativă şi trăsăturile acesteia Potrivit legii funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor. Ca şi în cazul altor instituţii ale dreptului administrativ. funcţie publică naţională şi funcţie publică comunitar-europeană. în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice. Legea mai recurge şi la termenul „responsabilitate” care însă are mai mult o semnificaţie filozofică. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II îndeplinite iar sub presiunea unor forţe politice şi sindicate se susţine chiar ideea „privatizării” funcţiei publice. cu normele generale ale dreptului privat. ca fiind un ansamblu de atribuţii stabilite de legea fundamentală sau de alte legi care conferă drepturi şi obligaţii pentru realizarea în nume propriu. Modul de reglementare a funcţiei publice comunitare locale şi naţionale diferă de la o ţară la alta. cât şi pe necesitatea soluţionării unor trebuinţe de ordin social. Prin urmare stabilirea regimului juridic a funcţiei publice reprezintă o opţiune politică. în funcţie de tradiţiile şi concepţiile juridice adoptate. având baze atât constituţionale. precum şi cu reglementările de drept comun civile. negociate între un agent autonom care reprezintă autoritatea publică şi sindicatele funcţionarilor publici. la convenţiile colective. de raportare a individului la sistemul de valori existent şi mai puţin una juridică. pe baza prerogativelor puterii publice.

Prin urmare caracterul continuu al funcţiei publice. specializării şi profesionalizării funcţiei publice. a programelor. În consecinţă funcţia publică fiind predeterminată legal drepturile şi obligaţiile care intră în conţinutul acesteia nu pot fi modificate. înlocuite sau suprimate de către titularul funcţiei. e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare. c) eficienţă şi eficacitate. f) colectarea creanţelor bugetare. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II sinonimi iar atribuţia prevăzută de lege. Funcţia publică administrativă are un caracter obligatoriu întrucât drepturile şi obligaţiile care alcătuiesc conţinutul acesteia trebuie exercitate în temeiul legii iar exercitarea nu reprezintă doar o formalitate sau o posibilitate ce caracterizează dreptul subiectiv. Realizarea funcţiei publice se bazează pe mai multe trăsături specifice printre care amintim pe cele mai semnificative. c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor. Atribuţiile corespunzătoare fiecărei funcţii publice se stabilesc pe baza sarcinilor specifice ale autorităţilor şi instituţiilor publice. imparţialitate şi obiectivitate. controlul şi auditul public intern. f) stabilitate în exercitarea funcţiei publice. Funcţiile publice au caracter continuu. Atribuţiile funcţiei publice reprezintă pentru funcţionarul public drepturi şi obligaţii legale pe care le exercită în conformitate cu fişa postului ocupat. Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la Legea statutului funcţionarilor publici iar activităţile administrative care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele: a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative. de drept public sau privat. iar o copie a 6 . necesare pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice. g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice. dacă legea nu i-a conferit un asemenea drept. Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt: a) legalitate. b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice. Fişa postului aferentă funcţiei publice se anexează la actul administrativ de numire. analizelor şi statisticilor. Astfel competenţa funcţiei publice este determinată în mod unilateral de către autorităţile publice. precum şi asigurarea avizării acestora. din ţară şi străinătate. unele cu valoare declarativă sau deontologică. precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. pe toată durata existenţei funcţiei publice. presupune exercitarea acesteia. d) consilierea. precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea legilor. în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice. în conformitate cu prevederile legale. cu respectarea principiilor ierarhiei. h) repartizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice. g) subordonare ierarhică. cât şi o obligaţie care în final implică răspunderea. reprezintă atât un drept. b) transparenţă. în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. prin norme juridice pentru realizarea unui interes general. au rolul de a direcţiona şi eficientiza funcţia publică pentru o mai bună deservire a beneficiarilor săi. Aceste principii. d) responsabilitate. neputând fi exercitate cu intermitenţă sau o singură dată în funcţie de situaţia creată. e) orientare către cetăţean. a studiilor.

Totalitatea funcţionarilor publici statutari constituie corpul funcţionarilor publici iar cei eliberaţi din funcţia publică în condiţiile legii. nivelul studiilor. Fiecare funcţie publică administrativă este stabilită într-o anumită ierarhie care asigură prin unitatea de structură şi acţiune realizarea atribuţiilor specifice. organizare şi funcţionare a autorităţii sau instituţiei publice respective. Funcţia publică presupune anumite incompatibilităţi care pot fi de ordin constituţional sau legal. Postul reprezintă funcţia publică individualizată. având menirea de a asigura obiectivitatea şi prestigiul funcţiei. cu caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice pentru realizarea competenţei lor specifice. de către funcţionarii ierarhic superiori. în funcţie de interesele publice ocrotite şi de mijloacele umane şi materiale care pot fi alocate. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II acesteia se înmânează funcţionarului public. Conţinutul concret al drepturilor şi obligaţiilor unei funcţii publice individualizate se stabileşte prin fişa postului. Statul de funcţii este un act administrativ- financiar prin care se stabileşte atât numărul de posturi. Titularul funcţiei publice este o persoană fizică legal învestită în funcţie prin actul unilateral de dispoziţie a autorităţii sau instituţiei publice care realizează atribuţiile ce intră în competenţa funcţiei publice. 7 . pentru satisfacerea interesului public. 4. cât şi nivelul de şcolarizare a fiecărei funcţii publice. Ierarhia funcţiilor publice se stabileşte prin actul de înfiinţare. În cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice atribuţiile unei funcţii publice se împart pe posturi. Funcţiile publice individualizate din cadrul unei autorităţi sau instituţii publice alcătuiesc statul de funcţii al acelei unităţi care se aprobă potrivit legii. alcătuiesc corpul de rezervă care este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Clasificarea funcţiilor publice administrative Pentru înţelegerea naturii juridice a funcţiei publice administrative se impune clasificarea acesteia după criterii care disting atât funcţiile publice. Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice. în vederea realizării competenţei lor generale iar funcţiile publice specifice alcătuiesc un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi. În baza ierarhiei. gradul de profesionalizare a funcţionarilor publici. cât şi funcţionarii publici. funcţionarii publici ierarhic inferiori sunt obligaţi să se supună dispoziţiilor date în limita şi condiţiile legii. Bunăoară după natura atribuţiilor care alcătuiesc competenţa unei autorităţi sau instituţii publice. Noţiunea de corp al funcţionarilor publici este caracteristică structurii actuale a funcţiei publice şi înlocuieşte noţiunea de cadre specifică vechii reglementări în materie. funcţiile publice administrative se clasifică în funcţii publice generale şi funcţii publice specifice.

după cum urmează: a) funcţii publice corespunzătoare înalţilor funcţionari publici. Funcţia de conducere cuprinde toate atributele ce definesc decizia administrativă şi priveşte actele dispozitive. După acest criteriu distingem funcţii publice din clasa I. îndrumare şi control. director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. fie de punere în executare a acestora. din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice iar sub aspectul conţinutului procesului decizional administrativ. la realizarea acţiunii administrative deosebim funcţii de execuţie principale sau auxiliare ori secundare. Clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalenţă. prefect şi subprefect. funcţiile publice se împart în trei categorii. de organizare. după cum urmează: a) superior ca nivel maxim. emise sub autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unui demnitar. d) debutant. c) funcţii publice de execuţie. consilier de stat. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice. Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una din următoarele funcţii publice: a) secretar al municipiului. Funcţiile de execuţie sau operative pot fi clasificate după natura lor în funcţii de administraţie internă şi de specialitate iar după importanţa acestora. al oraşului şi comunei. coordonare. funcţii publice din clasa a II-a şi funcţii publice din clasa a III-a. clasa II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă 8 . în întregul acesteia şi funcţii de conducere a unor structuri interne. d) şef de serviciu şi şef de birou. Funcţiile publice de execuţie privesc de regulă activităţile faptice fie de pregătire a actelor decizionale. Funcţia de înalt funcţionar public cuprinde funcţiile publice de secretar general şi secretar general adjunct al Guvernului. b) principal. c) asistent. c) director executiv şi director executiv adjunct al serviciilor publice decentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale. Un alt criteriu legal de clasificare a funcţiilor publice administrative constă în nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice. b) director general adjunct. acestea se clasifică în funcţii care presupun toate atributele conducerii şi funcţii care vizează anumite elemente ale actului decizional. Funcţiile de conducere pot fi clasificate după nivelul ierarhiei acestora în funcţii de conducere care privesc conducerea autorităţii sau instituţiei publice. secretar general şi secretar general adjunct din cadrul ministerelor şi a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale. al sectoarelor municipiului Bucureşti. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. secretar general al prefecturii şi secretar general al judeţului şi al municipiului Bucureşti. b) funcţii publice de conducere.

corespunzător analizei administraţiei publice şi serviciilor publice. cât şi într-un sens formal-organic. În fine după gradul de disciplină pe care îl presupune funcţia publică deosebim funcţiile cu caracter militar. Cariera lineară este tipică pentru exercitarea funcţiei publice administrative. Organizarea funcţiei publice pe baza sistemului carierei. 9 . Bunăoară după actul normativ în care sunt prevăzute funcţiile publice se clasifică în funcţii prevăzute de Constituţie. de la recrutare şi până la încetarea activităţii. repartizare şi pe baze contractuale. cât şi statutară. Cariera funcţionarului public poate fi lineară întrucât presupune exercitarea funcţiei publice în clasa cerută pentru ocuparea acesteia. faţă de care în ţările Uniunii Europene se manifestă o grijă deosebită. Gestiunea funcţiei publice poate fi analizată atât din punct de vedere material funcţional. însă liniaritatea carierei nu afectează dinamismul funcţiei ci presupune dreptul la stabilitate în funcţie consacrat atât pe cale legală. Prin stabilitatea în funcţia publică se înţelege situaţia legală a funcţionarului public care nu poate fi transferat. Sensul formal-organic evocă autorităţile şi organele implicate în derularea activităţilor de gestionare a funcţiei publice atât din cadrul administraţiei centrale. cât şi a administraţiei locale. de Statutul funcţionarilor publici şi de legi speciale. în timpul derulării carierei. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II durată. alegere. Prin noţiunea de gestiune a funcţiei publice se înţelege activitatea de organizare a carierei funcţionarului public. sancţionat sau înlocuit decât în anumite cazuri. în funcţii cu caracter politic şi funcţii profesionale. Gestiunea funcţiei publice administrative Conceptul de gestiune a funcţiei publice este consacrat în legislaţia majorităţii ţărilor Uniunii Europene şi chiar în legislaţia referitoare la Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene. supuşi aceluiaşi regim statutar. deosebit de cel al salariaţilor din domeniul privat presupune existenţa corpului funcţionarilor publici. de către structurile de organizare a funcţiei publice. După regimul juridic aplicabil funcţiei publice se face distincţie între funcţiile supuse regimului statutar general şi funcţiile supuse unor statute speciale. funcţiile cu statut special şi funcţiile civile. de specialitate iar după modul de ocupare a funcţiei publice deosebim funcţiile care se ocupă prin numire. absolvite cu diplomă şi clasa a III priveşte funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale absolvite cu diplomă. 5. Legătura directă a funcţiei publice cu factorul politic delimitează funcţia publică administrativă. cu respectarea formelor prevăzute de lege. În sens material-funcţional gestiunea funcţiei publice cuprinde actele juridice şi operaţiunile materiale prin care se recrutează funcţionarii publici şi se materializează situaţia lor profesională. În literatura juridică funcţiile publice au fost clasificate şi după alte criterii.

care colaborează direct cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici. Totodată autorităţile sau instituţiile publice au obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. în conformitate cu fişa postului şi a instituirii unor garanţii pentru funcţionarii aflaţi în raporturi de subordonare. În cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice se constituie comisii paritare care au rolul de a contribui la armonizarea intereselor funcţionarilor publici pe timpul derulării carierei lor. vechimea în muncă. fie 10 . prin stabilirea concretă a prerogativelor şefului ierarhic. în concordanţă cu interesul general urmărit de funcţia publică. în condiţiile legii iar la solicitarea funcţionarului public. în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice. În cazul săvârşirii unor ilegalităţi. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II Gestiunea funcţiei publice este fundamentată pe principiile subordonării ierarhice şi a democratizării funcţiei publice. Gestionarea funcţiei publice se realizează atât de către structuri administrative interne. autoritatea sau instituţia publică este obligată să păstreze o copie a dosarului profesional iar originalul se înmânează celui în cauză. Gestionarea curentă a resurselor umane şi a funcţiilor publice este organizată şi realizată. de către un compartiment specializat. de natură a împiedica luarea unor măsuri arbitrare sau ilegale. pe bază de semnătură. la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor publici. Comisia paritară se poate constitui fie în fiecare autoritate sau instituţie publică. Dacă raportul de serviciu al funcţionarilor publici încetează sau în caz de transfer. orice modificare intervenită în situaţia funcţionarilor publici. autoritatea sau instituţia publică este obligată să-i elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta. create prin Legea statutului funcţionarilor publici. au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter personal. în specialitate şi în funcţia publică. Autorităţile şi instituţiile publice răspund de întocmirea şi actualizarea dosarelor profesionale ale funcţionarilor publici şi asigură păstrarea acestora în condiţii de siguranţă. funcţionarul public se află sub autoritatea superiorului său. Conţinutul dosarului profesional se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. autorităţile şi instituţiile publice întocmesc dosarul profesional al fiecărui funcţionar public. Principiul subordonării ierarhice este supus astăzi unor limitări. în termen de 10 zile lucrătoare. Pentru asigurarea gestionării eficiente a resurselor umane şi pentru urmărirea carierei funcţionarului public. funcţionarul public nu poate interveni direct prin opunere la aceste măsuri. Pe baza ierarhiei. de a-şi influenţa destinul său profesional. printr-o implicare efectivă în gestionarea carierei sale. cât şi de organe centrale. Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici precum şi la dosarul profesional al funcţionarului public. Principiul democratizării funcţiei publice armonizează ierarhia administrativă întrucât pe cale statutară se reglementează dreptul funcţionarului public subordonat. cât şi în legătură cu situaţia lui profesională şi derularea carierei. ci poate doar să apeleze la căile de atac prevăzute de lege. atât în privinţa desfăşurării activităţii.

NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice aflate în aceiaşi structură organizatorică. Acordurile colective se încheie anual de către autorităţile sau instituţiile publice cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici şi cuprind numai măsuri referitoare la : a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă. Reprezentanţii funcţionarilor publici în comisia paritară pot să fie desemnaţi din rândul funcţionarilor publici. b) sănătatea şi securitatea în muncă. reprezentanţii lor vor fi desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică. desemnaţi conform legii. Comisiile paritare sunt consultate la negocierea de către autorităţile sau instituţiile publice a acordurilor cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii acestora. Pe lângă activitatea de consultare. d) perfecţionarea profesională. comisiile paritare participă la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice pentru care sunt constituite şi urmăresc permanent realizarea acordurilor stabilite între sindicatele reprezentative sau reprezentanţii funcţionarilor publici. referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale. Dacă s-a constituit o singură comisie paritară pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice. cu autorităţile sau instituţiile publice. c) programul zilnic de lucru. aleşi în organele de conducere ale sindicatului reprezentativ sau din rândul reprezentanţilor funcţionarilor publici. alte măsuri decât cele prevăzute de lege. pe care sunt obligate să le comunice conducerii autorităţii sau instituţiei publice. În alcătuirea comisiei paritare intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici. Activitatea comisiei paritare se materializează prin întocmirea de rapoarte trimestriale cu privire la respectarea prevederilor acordurilor încheiate în condiţiile legii. Pentru încheierea acordurilor colective privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici autoritatea sau instituţia publică este obligată să furnizeze sindicatelor reprezentative sau reprezentanţilor funcţionarilor publici. Această consultare este obligatorie la negocierea acordurilor colective cu sindicatele reprezentative sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici. în funcţie de numărul funcţionarilor publici. însă rezultatul consultării poate fi luat în seamă sau nu de către autoritatea sau instituţia publică. precum şi conducerii sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici. Dacă sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat. aleşi pentru negocierea acordurilor cu conducerea autorităţii sau instituţiei publice. 11 . aceasta va fi compusă dintr-un număr egal de reprezentanţi ai acestor autorităţi sau instituţii publice. informaţiile necesare acestei activităţi.

privind funcţiile publice. la propunerea ministrului administraţiei şi internelor. m) participă la negocierile dintre organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici are următoarele atribuţii: a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici. Agenţia are personalitate juridică şi este organ de specialitate al administraţiei publice centrale. cu consultarea autorităţilor şi instituţiilor publice. d) elaborează reglementări comune. stabilite ca urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici. numit de către primul-ministru. precum şi instrucţiuni privind aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici. j) aprobă condiţiile de participare şi procedura de organizare a selecţiei şi recrutării pentru funcţiile publice generale. e) elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici. avizează şi monitorizează recrutarea pentru funcţiile publice specifice. în subordinea Ministerului Administraţiei şi internelor. h) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializată în administraţia publică şi de perfecţionare a funcţionarilor publici. aplicabile tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice. g) controlează propunerile de instruire a funcţionarilor publici. i) întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici. n) colaborează cu organisme şi cu organizaţii internaţionale din domeniul său de activitate. pe care îl supune spre aprobare Guvernului. guvernamentale. preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici emite ordine cu caracter normativ şi individual. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II Ca organ central de gestiune a funcţiei publice s-a înfiinţat Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici. f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici. o) elaborează anual. În exercitarea atribuţiilor care îi revin. k) realizează redistribuirea funcţionarilor publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu din motive ne imputabile lor. fiind condusă de un preşedinte. cu rang de secretar de stat. 12 . b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici. Planul de ocupare a funcţiilor publice. c) monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice. l) acordă asistenţă de specialitate şi coordonează metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale.

e) în orice alte situaţii prevăzute de lege. constatate ca urmare a activităţii proprii de control. cât şi în cazul refuzului acestor autorităţi şi instituţii publice de a aplica prevederile legale. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici administrează evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici precum şi situaţia disciplinară a funcţionarilor publici. d) numărul funcţiilor publice care vor fi înfiinţate. în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice. c) preşedintele comisiei de disciplină. organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau de instituţii similare din străinătate. Totodată Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate sesiza şi prefectul în legătură cu actele ilegale emise de autorităţile şi instituţiile publice locale. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici beneficiază de legitimare procesuală activă şi poate sesiza instanţa de contencios administrativ. b) desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi membru în comisia de disciplină. în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici. d) ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere. 13 . Pentru realizarea atribuţiilor sale. Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea: a) funcţionarului public interesat. c) desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară. Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu sunt radiate în condiţiile legii fiind necesar în următoarele cazuri: a) desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia de concurs pentru recrutarea funcţionarilor publici. b) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. Prin planul de ocupare a funcţiilor publice se stabileşte : a) numărul funcţiilor publice rezervate promovării funcţionarilor publici care îndeplinesc condiţiile legale. Planul de ocupare a funcţiilor publice se elaborează de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Actul atacat este suspendat de drept. d) altor persoane prevăzute de lege. potrivit legii. g) numărul maxim al funcţionarilor publici de conducere . b) numărul funcţiilor publice care vor fi rezervate absolvenţilor programelor de formare specializată în administraţia publică. pe care îl prezintă Guvernului. cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivelul naţional şi se supune spre aprobare Guvernului. Totodată Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II p) întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici. pe baza datelor furnizate de acestea. e) numărul funcţiilor publice care vor fi supuse reorganizării. numărul maxim de funcţii publice pe fiecare clasă. categorie şi pe grade profesionale. competentă potrivit legii atât în privinţa actelor prin care autorităţile sau instituţiile publice încalcă legislaţia referitoare la funcţia publică şi funcţionarii publici. Pe lângă aceste atribuţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici ţine evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici. c) numărul funcţiilor publice care vor fi ocupate prin concurs. pe baza cazierului administrativ.

în funcţie de necesitatea consensului solicitantului. Conţinutul raportului de serviciu îl reprezintă ansamblul drepturilor şi îndatoririlor reciproce. precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege. Raportul de serviciu Raportul de serviciu este acea relaţie juridică intersubiectivă care consfinţeşte intrarea unei persoane fizice în serviciul unei autorităţi publice. necesită ca raportul să fie constituit „intuituu persoane”. când se concretizează într-o relaţie juridică între o autoritate publică şi o persoană fizică şi onorific. fără a se acorda salariu sau altă retribuire celui atras la realizarea unui serviciu public datorită înaltei sale competenţe şi prestigiului profesional de care se bucură. Raportul de serviciu (de drept) voluntar poate fi: de carieră (funcţionăresc). Raporturile de serviciu impuse sunt strict delimitate de lege. raport strict personal deoarece capacitatea intelectuală şi tehnică cerută pentru fiecare sarcină şi încrederea pe care instituţia trebuie să o aibă în persoana căreia îi încredinţează propriile interese. Bunăoară raportul de serviciu îşi are izvorul în actul unilateral de numire în funcţie. Potrivit art. în lipsa unui act formal de învestire în funcţie. Raportul de serviciu de drept poate fi voluntar sau impus. fiind supus regimului juridic de drept 14 . având în vedere caracterul public al subiectului supraordonat şi scopul public. prestată în condiţii normale. b) munca unei persoane condamnate. Cele mai importante caracteristici ale raportului de serviciu sunt evidenţiate de faptul că el se prezintă ca un: raport de drept public. raport juridic bilateral comportând drepturi şi obligaţii reciproce. 42 din Constituţie „munca forţată este interzisă”. obiectul şi conţinutul raportului. Subiectele raportului de serviciu sunt autoritatea administrativă. potrivit legii. raport voluntar întrucât atât pentru constituire cât şi pentru continuarea acestuia este necesară nu numai voinţa administraţiei publice ci şi cea a celui învestit în funcţie. ca subiect supraordonat şi persoana fizică. Nu constituie însă muncă forţată: a)serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care. adică subordonarea ierarhică şi disciplina disting de fapt funcţia şi obligaţia profesională. în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată. Obiectul acestui raport este constituit din prestarea activităţilor care duc în mod direct la realizarea sarcinilor administraţiei. c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol. Elementele componente ale raportului de serviciu sunt: subiectele. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II 6. nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase. dacă decurge dintr-o relaţie juridică pe o perioadă determinată. în cazul în care se constituie printr-un act administrativ unilateral al autorităţii publice şi de fapt. Raportul de serviciu poate fi de drept. raport de subordonare ierarhică. Raportul de serviciu având trăsături caracteristice se deosebeşte de raportul de muncă încheiat în condiţiile legislaţiei muncii.

Natura juridică a actului de numire în funcţia publică este privită diferit în literatura de specialitate. Refuzul depunerii jurământului atrage revocarea deciziei de numire în funcţie. chiar dacă aceste raporturi au şi trăsături comune. 7. spre deosebire de non funcţionarii din administraţie care sunt angajaţi cu contract individual de muncă. Raportul de serviciu se încheie întotdeauna între o autoritate sau instituţie publică şi o persoană fizică. Învestirea legală prin numire într-o funcţie publică consacră statutul legal al funcţionarului public. după învestirea persoanei cu atribuţiile funcţiei şi aducerea actului la cunoştinţă publică. având în vedere că acestea au fost instituite în interesul bunei funcţionări a serviciului public.1. Litigiile privind raportul de serviciu se soluţionează de instanţele de contencios administrativ. Funcţionarul public administrativ exercită o activitate permanentă la o autoritate sau instituţie publică. pe când raportul de muncă poate fi încheiat şi între două persoane fizice. pe baza unei ierarhii administrative şi se bucură de stabilitate în funcţie. Funcţionarul public 7. continuând să facă parte din corpul de rezervă al funcţionarilor publici. Astfel într-o opinie se susţine că actul de numire într-o funcţie publică este din punct de vedere juridic un act condiţie prin care se aplică unei 15 . In consecinţă raportul de serviciu al funcţionarului public. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II public. Raportul de muncă are caracter bilateral cuprinzând drepturile şi obligaţiile părţilor care se află pe o poziţie de egalitate juridică. în condiţiile legii iar dacă i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile acesteia îşi păstrează calitatea de funcţionar public. în timp ce astfel de litigii care vizează raportul de muncă intră în competenţa instanţelor civile specializate. bazat pe regulile de drept comun. nu se identifică cu raportul de muncă al salariaţilor. încheiat potrivit dreptului comun. Drepturile şi obligaţiile raportului de serviciu fiind bazate pe lege. Activitatea funcţionarului public este supusă regimului juridic de drept administrativ. În baza actului de numire funcţionarul public intră într-un raport de serviciu cu autoritatea sau instituţia publică având drepturi şi obligaţii corelative. Numirea în funcţie a funcţionarului public se realizează printr-un act de autoritate opozabil tuturor. însă exercitarea efectivă a atribuţiilor care intră în competenţa funcţiei se realizează numai după depunerea jurământului de credinţă prevăzut de lege. funcţionarul public nu poate renunţa la exercitarea lor. pe când salariatul îşi desfăşoară activitatea pe baza contractului individual de muncă. pe când raportul de serviciu conţine drepturile şi obligaţiile părţilor stabilite pe cale unilaterală conform normelor legale. Consideraţii generale Potrivit dispoziţiilor statutare funcţionarul public este persoana numită într-o funcţie publică.

Potrivit legii poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a). Autorii de drept al muncii susţin teza fundamentată în perioada socialistă potrivit căreia actul de numire în funcţie a funcţionarului public constituie un simplu act prealabil la încheierea contractului individual de muncă. are cetăţenie română şi domiciliul în România. în timp ce raportul de serviciu se bazează pe ierarhia administrativă. în literatura de drept administrativ o exagerare. În exercitarea sarcinilor de interes general. pe drept cuvânt. supus regimului de drept public şi nu în temeiul unui act contractual bilateral. pentru a putea deveni funcţionari publici iar pentru unele funcţii publice se cer întrunite anumite condiţii speciale. cât şi a unor interese de ordin profesional-administrativ. referitoare numai la anumite categorii de funcţionari publici. prestabilit ce apare ca un act intermediar între lege şi actul juridic dat în baza legii şi actul subiectiv prin care funcţionarul public acceptă regimul general şi impersonal. după dreptul de apreciere în selectarea candidaţilor. Condiţiile de acces în funcţiile publice pot fi grupate. legiuitorul urmăreşte satisfacerea atât a unor scopuri de natură politică. În acest sens doctrina majoritară de drept public pe care o împărtăşim consideră că intrarea într-o funcţie publică se face pe baza unui act administrativ unilateral. reglementate prin statute speciale. demnităţile publice şi funcţiile jurisdicţionale. fiind prevăzute atât în legea fundamentală.2. După conţinutul lor condiţiile de acces în funcţiile publice pot fi generale. care privesc toate funcţiile publice administrative. Funcţionarii publici sunt numiţi în funcţie prin actul unilateral al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. fără a avea un drept de apreciere asupra acestora. Ca urmare accesul în funcţia publică este subordonat mai multor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească cel care aspiră la o astfel de calitate. şi condiţii speciale. în timp ce condiţiile subiective se bazează pe dreptul de opţiune a angajatorului în stabilirea calităţilor individuale a fiecărui aspirant la o funcţie publică. persoanele fizice devenite funcţionari publici se bucură de o anumită consideraţie socială fiind „depozitare a unei părţi a puterii publice”. b) cunoaşte 16 . Condiţiile de acces în funcţia publică Prin stabilirea condiţiilor de acces în funcţiile publice. cu respectarea dispoziţiilor statutare. 7. Prin lege sunt stabilite condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească persoanele fizice. În consecinţă acest act nu trebuie urmat de un contract individual de muncă pentru că însăşi noţiunea de contract implică egalitatea părţilor. inclusiv în perspectivă istorică. cât şi în statutul funcţionarilor publici. Astăzi o asemenea afirmaţie este considerată. pe baza actelor doveditoare prezentate de candidaţi. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II persoane un regim general şi impersonal. Condiţiile obiective sunt verificate de autoritatea sau instituţia publică. în condiţii obiective şi condiţii subiective.

h) nu a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii. Potrivit nivelului atribuţiilor titularului funcţiei publice deosebim trei categorii de funcţionari publici şi anume: înalţi funcţionari publici. Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin promovare. transfer redistribuire şi concurs. pentru ocuparea unei funcţii publice definitive. funcţionarii publici pot fi debutanţi sau definitivi. funcţionarii publici se împart în 3 clase: clasa I cuprinde funcţionarii publici cu studii superioare de lungă durată. atestată pe bază de examen medical de specialitate. ori persoana care a promovat programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică. Perioada de funcţionar debutant durează din momentul emiterii actului de numire în funcţie. Funcţionarul public definitiv este acel funcţionar numit în funcţie. după ce au promovat concursul organizat pentru ocuparea acestor funcţii. scris şi vorbit. Bunăoară după modul de învestire în funcţie. astfel cum este definită prin lege. absolvite cu diplomă şi clasa a III-a care cuprinde funcţionarii publici cu studii medii liceale. f) îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică. d)are capacitate deplină de exerciţiu. Categorii de funcţionari publici Pentru determinarea situaţiei juridice a carierei persoanei care exercită o funcţie publică. legiuitorul recurge la clasificarea funcţionarilor publici după diferite criterii. Înalţii funcţionari publici pot ocupa numai funcţiile expres prevăzute de lege. funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie. prin care se definitivează pe post funcţionarul public respectiv. Funcţionarii publici debutanţi sunt acele persoane care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice şi nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează. j) nu a desfăşurat activităţi de poliţie politică. după ce a efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi a obţinut un rezultat corespunzător la evaluare sau persoana care intră în corpul funcţionarilor publici prin concurs şi care are vechimea în specialitate corespunzătoare funcţiei publice. absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă. g) îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice. de serviciu sau în legătură cu serviciul. clasa II-a. până la data încetării stagiului prevăzut de lege şi s-a emis un nou act juridic. cuprinde funcţionarii publici cu studii superioare de scurtă dată. După criteriul studiilor necesare pentru ocuparea unei funcţii publice. Pe lângă 17 . contra statului sau contra autorităţii. i)nu a fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani. c) are vârstă de minimum 18 ani împliniţi. absolvite cu diplomă. în funcţie de nivelul studiilor absolvite. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II limba română. cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea. de minimum 12 luni. care împiedică înfăptuirea justiţiei. de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice. 8 luni şi respectiv 6 luni.

în cazuri excepţionale. Pentru numirea în funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici se constituie o comisie de concurs. cu excepţiile prevăzute de legile speciale. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II condiţiile cerute pentru ocuparea oricărei funcţii publice. consilier. şef de birou. ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică. înalţii funcţionari publici trebuie să aibă studii superioare de lungă durată. Persoanele numite în funcţii publice din clasele a II-a şi a III-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie. director executiv şi director executiv adjunct al serviciilor publice decentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. Vechimea prevăzută de lege poate fi redusă. absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă. îndrumă şi controlează activităţile desfăşurate de funcţionarii publici de execuţie. recunoscute ca specialişti în administraţia publică. de primul-ministru pentru consilierii de stat. Funcţionarii publici de execuţie asigură pregătirea elaborării actelor administrative unilaterale şi aducerea lor la îndeplinire potrivit legii. Funcţionarii publici de conducere organizează. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi acelorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. Din clasa a II-a a funcţionarilor publici 18 . secretarul general şi secretarul general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale precum şi pentru subprefect. Încetarea raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici se dispune prin actele de autoritate ale conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice care i-au numit în funcţie. Numirea înalţilor funcţionari publici se face de către Guvern pentru funcţiile de secretar general şi secretar general adjunct al Guvernului precum şi pentru prefect. din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. au absolvit programe de formare specializată şi perfecţionare în administraţia publică sau în alte domenii specifice de activitate ori a dobândit titlul ştiinţific de doctor în specialitatea funcţiei publice respective şi are cel puţin 7 ani vechime în specialitatea funcţiei publice respective. coordonează. d) şef de serviciu. formată din cinci personalităţi. sub autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unui demnitar. al oraşului şi comunei. b)director general adjunct. În categoria funcţionarilor publici de conducere sunt cuprinse persoanele numite în una din următoarele funcţii publice: a) secretar al municipiului. potrivit principiului simetriei actelor juridice unilaterale. cu până la 3 ani de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică. În clasa I a funcţiilor publice sunt incluşi funcţionarii publici de execuţie care au fost numiţi în funcţiile de expert. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale. numite prin decizie a primului-ministru. şi de ministrul sau după caz de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. al sectorului municipiului Bucureşti. la propunerea ministrului administraţiei publice şi internelor. de ministrul administraţiei şi internelor pentru secretarul general al prefecturii. pentru funcţia de director general. inspector consilier juridic şi auditor. secretarul general al judeţului şi al Municipiului Bucureşti.

Funcţionarul de fapt deşi nu este învestit legal în funcţia publică ocupată. cu respectarea dispoziţiilor legale sunt valabile întrucât privesc drepturile legitime ale administraţilor care trebuie protejate. Partea I-a nr. deosebim funcţionarii supuşi statutului general şi funcţionarii supuşi unor statute speciale iar după natura autorităţilor publice din care fac parte funcţionarii publici. În situaţia în care funcţionarul de fapt este uzurpator de funcţie publică. Guvernanţii sunt funcţionari politici care îndeplinesc o funcţie de demnitate publică şi determină nevoile de interes general care urmează a fi satisfăcute iar agenţii publici aduc la îndeplinire hotărârile luate de guvernanţi. chiar dacă acea persoană nu avea această calitate”4. Într-o soluţie raţională s-a decis că actele funcţionarului de fapt emise în public.282/1996 19 . 4 art. fără abilitarea legală ori chiar în situaţii de exces de putere. Dacă aceste acte ar fi anulate s-ar aduce atingere nu numai terţilor dar şi credibilităţii publice. Funcţionarii de drept sunt învestiţi în funcţia publică în condiţiile legii iar funcţionarii de fapt exercită o funcţie publică fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II de exerciţiu fac parte referenţii de specialitate iar din clasa a III-a. exercitarea funcţiei după încetarea raportului de serviciu sau în cazurile de depăşire a competenţei. Se pune problema dacă în aceste situaţii actele întocmite de funcţionarul de fapt pot produce efecte juridice valabile sau sunt lovite de nulitate. Într-o astfel de situaţie se poate ajunge în împrejurări excepţionale. numiri şi delegări nelegale. identificăm funcţionarii publici din administraţia guvernamentală şi cei din administraţia autonomă. îndeplineşte acte producătoare de efecte juridice. Bunăoară după caracterul funcţiei se face distincţie între funcţionarii profesionali (de carieră) şi funcţionarii politici sau după gradul de stricteţe al disciplinei funcţionarii publici sunt funcţionari civili şi funcţionari militari. sunt valabile. În funcţie de modul de asigurare a funcţionării serviciilor publice se deosebesc guvernanţii de agenţii publici. O altă clasificare care are în vedere criteriul legalităţii învestirii împarte funcţionarii publici în două categorii: funcţionari de drept şi funcţionari de fapt.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. În literatura de specialitate funcţionarii publici sunt clasificaţi şi după alte criterii. cu respectarea prevederilor legale. În materia stării civile legiuitorul a consacrat teoria funcţionarului de fapt precizându-se că „Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă. actele acestuia nu creează nici o aparenţă de legalitate fiind considerate ca inexistente. cât şi cei de execuţie fiind supuşi aceluiaşi regim juridic. când funcţionarul public legal învestit exercită atribuţii corespunzătoare altei funcţii. Publicată în Monitorul Oficial.7 din Legea nr. persoanele numite în funcţia de referent. Din punct de vedere al regimului juridic aplicabil funcţionarilor publici. În categoria agenţilor publici sunt incluşi atât funcţionarii de conducere.

cu excepţiile prevăzute de legile speciale. asistent şi debutant. clasa a II-a care necesită studii superioare de scurtă durată şi clasa a III-a care presupune studii liceale. clase şi grade profesionale. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II Structura carierei funcţionarului public administrativ Prin structura carierei funcţionarului public înţelegem modul de organizare internă a funcţiei publice administrative. Clasa ca element de structură a funcţiei se determină odată cu numirea unei persoane într-o funcţie publică. Totodată categoria stă la baza coeficienţilor de ierarhizare a funcţiilor publice şi la stabilirea drepturilor de natură salarială a funcţionarilor publici. după cerinţele care privesc nivelul studiilor absolvite şi vechimea în specialitate corespunzător delimitării funcţiilor publice în categorii. Din clasa I fac parte numai funcţionarii publici de execuţie anume prevăzuţi de lege. Categoria este primul element al structurii interne a funcţiei publice care împarte funcţionarii publici în înalţi funcţionari publici. Potrivit legii funcţiile publice se împart în 3 clase: clasa I pentru care se cere studii superioare de lungă durată. pe o funcţie publică echivalentă cu funcţia deţinută sau într-o funcţie inferioară vacantă. în conformitate cu coeficientul de ierarhizare a funcţiei respective iar pentru funcţiile de conducere se acordă şi o indemnizaţie de conducere care reprezintă un anumit procent prevăzut de lege din salariul de bază. clasa şi gradul profesional al funcţiei pe care o ocupă iar la încetarea raportului de serviciu aceştia îşi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei. Gradul profesional reprezintă acel element al structurii funcţiei publice care este conferit funcţionarului public la învestirea lui în funcţie. Trecerea dintr-un grad profesional în altul se face prin concurs în condiţiile legii. în corpul de rezervă al funcţionarilor publici care este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. cu acordul scris al funcţionarului public. 20 . Pentru fiecare categorie de funcţionari publici se stabileşte un salariu de bază. cu excepţia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive ce le sunt imputabile. Funcţionarii publici din clasa a II-a şi a III-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie. funcţionarii publici se identifică prin categoria. În derularea carierei lor. Funcţionarii publici eliberaţi din funcţie sunt trecuţi în condiţiile legii. Salariul de bază pentru funcţionarii de execuţie este stabilit pe clase şi grade profesionale. în vederea stabilirii drepturilor de natură salarială. Redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. după care trecerea dintr- un grad în altul poate reprezenta un efect al promovării sau avansării în funcţie. Pentru funcţiile publice de execuţie. principal. ca nivel maxim. în condiţiile legii. gradele profesionale sunt următoarele: superior. funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie.

concursul se organizează de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. precum şi prin afişare la sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului. Recrutarea şi numirea în funcţia publică Intrarea în corpul funcţionarilor publici de carieră se face prin ocuparea unei funcţii publice vacante de către o persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. conform legii. pentru înalţii funcţionari publici comisia de concurs este numită prin decizia primului- ministru. Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin promovare. în baza unui contract de muncă pe o perioadă mai mare de 12 luni. în condiţiile legii. Funcţionarii publici părăsesc corpul de rezervă şi pierd calitatea de funcţionar public. Astfel. Partea a III-a şi în mijloacele de comunicare în masă. de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice este organizat şi gestionat. transfer. Pentru funcţiile de execuţie din administraţia publică centrală şi locală precum şi pentru funcţia de şef birou şi şef serviciu. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia de a numi funcţionarii publici redistribuiţi cu caracter permanent sau temporar iar în caz de refuz. Concursul pentru ocuparea funcţiei publice se organizează numai în limita posturilor rămase vacante. prin publicare în Monitorul Oficial al României. cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici iar admiterea la programele de formare specializată în administraţia publică. cei interesaţi se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente. redistribuire şi concurs. precum şi la cererea funcţionarului public. concursul pentru ocuparea acestor funcţii se organizează de către autoritatea şi instituţia publică respectivă. în scopul numirii într-o funcţie publică se face prin concurs 21 . va beneficia de măsuri de protecţie socială. la propunerea ministrului administraţiei şi internelor iar pentru funcţionarii de conducere. În situaţia în care funcţionarul public trecut în corpul de rezervă nu poate fi încadrat în altă funcţie publică din motive ne imputabile acestuia. după efectuarea transferului prevăzut de lege şi a redistribuirii funcţionarilor publici din corpul de rezervă. cu excepţia funcţiilor publice de şef birou şi şef serviciu. după îndeplinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de rezervă sau în cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici redistribuie un funcţionar public într-o funcţie vacantă. corespunzător funcţiei publice vacante care a fost scoasă la concurs. Funcţiile publice vacante pentru care se organizează concurs şi condiţiile de desfăşurare a concursului se dau publicităţii prin grija compartimentelor de resurse umane. corespunzătoare studiilor absolvite şi pregătirii profesionale iar acesta refuză ori în situaţia în care funcţionarul public s-a angajat. cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului.

în condiţiile legii. 8 luni pentru funcţia din clasa a II-a şi 6 luni pentru funcţia din clasa a III-a. formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi. de regulă. şi constă în întrebări adresate candidaţilor de către membrii comisiei de concurs. funcţionari publici definitivi într-o funcţie publică de execuţie din clasa corespunzătoare studiilor absolvite şi în gradul profesional “asistent”. Această ordine este impusă autorităţii sau instituţiei publice care are competenţa să facă numirea în funcţia publică respectivă. transparenţei. în aceeaşi zi cu proba scrisă. Probele de concurs organizate de comisie se notează cu puncte de la 1 la 100 iar promovarea fiecărei probe se face ca urmare o obţinerii punctajului minim de 50 de puncte. Concursul are la bază principiul competiţiei deschise. La terminarea perioadei de stagiu. cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. în îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice. În vederea participării la concurs. activitatea funcţionarilor publici debutanţi este evaluată conform legii iar cei care au obţinut calificativul “corespunzător” vor fi numiţi prin transformarea postului. Prin urmare concursul reprezintă operaţia prealabilă numirii într-o funcţie publică. candidaţii redactează o lucrare sau completează unul sau mai multe teste grilă. Persoana nemulţumită de rezultatul concursului se poate adresa instanţei de contencios administrativ. de recrutare a candidaţilor într-o anumită ordine. La proba scrisă. Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale. fie de verificare a cunoştinţelor de limbă străină sau a celor de operare/programare pe calculator. precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia. fie pe probleme legate de funcţia publică. în funcţiile publice pentru care s-a organizat concursul fie ca funcţionari debutanţi. pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale şi constă în 3 etape după cum urmează: a) selectarea dosarelor de înscriere. în condiţiile legii. meritelor profesionale şi competiţiei precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice. b) susţinerea probei scrise şi c) interviul. Interviul se susţine. funcţionarul public trebuie să urmeze o perioadă de stagiu de 12 luni pentru funcţia de execuţie din clasa I. dacă nu îndeplinesc condiţiile de vechime necesare numirii într-o funcţie publică definitivă. în condiţiile legii. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II organizat de Institutul Naţional de Administraţie. Pentru ocuparea unei funcţii publice definitive. Punctajul final necesar pentru promovarea concursului este de minimum 100 de puncte care se obţin prin cumularea punctajului obţinut la cele două probe. Candidaţii declaraţi admişi vor fi numiţi prin actul administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. fie ca funcţionari publici definitivi. în termen de 5 zile lucrătoare de la data împlinirii termenului de 22 . stabilită după meritul fiecăruia de către comisia de concurs. Numirea se face prin actul administrativ emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. candidaţii depun un dosar de înscriere iar la probele următoare pot participa numai candidaţii ale căror dosare de înscriere au fost selectate de către comisia de concurs.

dintre care unul va fi conducătorul compartimentului în care este numit. La intrare în corpul funcţionarilor publici. potrivit legii. în condiţiile legii. va desemna un alt funcţionar public care are aceiaşi pregătire şi nivel de experienţă. La baza prevenirii conflictului de interese stau principiile imparţialităţii în exercitarea funcţiei publice. de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit legii. pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice. funcţionarul public depune jurământul de credinţă. căruia îi este subordonat direct. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II 6 luni. În cazurile de conflict de interese. iar celălalt un funcţionar public din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice. respectiv 12 luni. Perioada în care o persoană a urmat şi a promovat programe de formare specializată în administraţia publică. 23 . atrage după caz. în caz de conflict de interese. b) participă în cadrul aceleiaşi comisii constituite conform legii. Neîndeplinirea obligaţiei de abţinere. ale statului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le în exercitarea funcţiei publice. în faţa conducătorului autorităţii sau instituţiei publice şi în prezenţa a doi martori. c) interesele sale patrimoniale. va dispune prin act administrativ eliberarea din funcţie. pentru numirea într-o funcţie publică definitivă. este asimilată perioadei de stagiu. 8. în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire în funcţia publică definitivă. Dacă funcţionarul public constată că se află în conflict de interese este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii. 8 luni. să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoanele fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial. integrităţii morale. administrativă. conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. cu funcţionarii publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I. transparenţei deciziei şi supremaţia interesului public. de când s-a făcut numirea ca funcţionar public debutant. În situaţia în care funcţionarii publici debutanţi au obţinut la evaluarea activităţii calificativul “necorespunzător” conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. civilă ori penală. Şeful ierarhic este obligat să ia măsurile care se impun. Refuzul depunerii jurământului prevăzut de lege se consemnează în scris şi atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică. Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una din următoarele situaţii: a) este chemat să rezolve cereri. luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic. în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă. răspunderea disciplinară. Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care o persoană ce exercită o funcţie publică are un interes personal. la propunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauză.

regii autonome sau alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public şi privat. soţ sau rudă de gradul I are calitatea de demnitar. Reglementarea regimului juridic al incompatibilităţilor interzice raporturile ierarhice directe între funcţionarii publici care sunt soţi sau rude de gradul I chiar şi în cazul în care şeful ierarhic. după ieşirea din corpul funcţionarilor publici. în exercitarea funcţiei publice au desfăşurat activităţi de monitorizare şi control la societăţi comerciale. Totodată prin regimul incompatibilităţilor se urmăreşte înlăturarea posibilităţii ca funcţionarii publici să concentreze în persoana lor atribuţii a altor funcţii care ar afecta însăşi conţinutul principiului separaţiei puterilor. această situaţie se constată după caz. Aceste incompatibilităţi pot fi sesizate de orice persoană şi se constată de către şeful ierarhic superior al funcţionarului public respectiv care are obligaţia să ia măsurile ce se impun. În cazul în care incompatibilitatea vizează pe un funcţionar public şi un demnitar soţ sau rudă de gradul I. societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ. precum şi cu funcţiile de demnitate publică. remunerate sau neremunerate. Dacă funcţionarii publici. după cum urmează: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice. de către primul-ministru. din sectorul public sau privat. cât şi posibilitatea ca funcţionarii publici să se consacre în totalitate funcţiilor pe care le ocupă. În consecinţă funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi. la încheierea mandatului demnitarului funcţionarului public este reîncadrat în funcţia publică deţinută anterior sau într-o funcţie similară. în condiţiile legii. cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică. Legea reglementează incompatibilitatea înalţilor funcţionari publici cu calitatea de membru al unui partid politic sub sancţiunea destituirii din funcţia publică. lor le este interzis să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor din care fac parte şi să-şi exprime sau să apere în mod public poziţiile unui partid politic. Totodată funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită. 24 . în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată. pe durata numirii sale. c) în cadrul regiilor autonome. ministru sau prefect care va dispune încetarea raporturilor ierarhice dintre persoanele incompatibile. b) în cadrul cabinetului demnitarului. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II Alături de conflictul de interese reglementarea regimului incompatibilităţilor are rolul de a asigura atât obiectivitatea şi imparţialitatea în exercitarea funcţiilor publice. timp de 3 ani de la încetarea funcţiei publice. În situaţia în care funcţionarul public a exercitat o funcţie în cadrul cabinetului unui demnitar. Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit. nu mai pot să-şi desfăşoare activitatea şi nici nu pot acorda consultanţă de specialitate la aceste unităţi. Cu toate că funcţionarii publici pot fi membri ai unor partide politice legal constituite. d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.

realizată în cadrul funcţiei publice. funcţionarilor publici de conducere şi unor funcţionari cu statut special în considerarea importantei activităţi desfăşurate. situaţie în care raportul de serviciu al funcţionarului public respectiv se suspendă fie pe durata campaniei electorale. fie până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică. Acest drept presupune o conduită adecvată a funcţionarului public atât la serviciu. în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit. precum şi drepturi în legătură cu profesia lor. sau de orice altă asemenea natură. Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor publici administrativi Drepturile funcţionarilor publici Funcţionarii publici au în condiţiile legii o serie de drepturi de natură politică. de apartenenţă sindicală. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II De la regula incompatibilităţii statutului de funcţionar public cu orice altă funcţie publică sau privată este admisă excepţia compatibilităţii cu funcţiile sau activităţile din domeniul didactic. Totodată legea interzice orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice. Dreptul la asociere sindicală este interzis înalţilor funcţionari publici. c)dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici. sindicate şi alte forme de asociere. convingeri religioase. Aceste drepturi sunt determinate de stat pe cale generală. până în ziua ulterioară alegerilor. orientare sexuală. Potrivit legii funcţionarii publici au drepturi generale. de sex. al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice. Acest drept social-politic este consecinţa dreptului constituţional a liberei asocieri în partide politice. să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora. b)dreptul la informare cu privire la deciziile care se iau în aplicarea statutului funcţionarilor publici şi care îi vizează în mod direct. 25 . pentru promovarea interesului public care trebuie să primeze în dauna celui privat. În baza acestui drept funcţionarii publici pot în mod liber să înfiinţeze organizaţii sindicale. dacă nu este ales. economică şi socială. stare materială. De asemenea funcţionarii publici pot candida pentru o funcţie eligibilă sau pot fi numiţi într-o funcţie de demnitate publică. bazată pe neutralitate. etnice. Drepturile statutare ale funcţionarilor publici sunt următoarele: a)dreptul la opinie este garantat de lege ca expresie a consacrării constituţionale a libertăţii de exprimare. origine socială. impersonală şi unilaterală pentru toţi funcţionarii publici şi au fost calificate ca fiind drepturi obiective. loialitate şi creşterea prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care face parte. Acest drept cu valoare de principiu reflectă democratizarea funcţiei publice şi realizarea dialogului social. cât şi în afara acestuia. cu excepţia celor care sunt numiţi în categoria înalţilor funcţionari publici cărora le este interzis acest drept prin statute speciale. caracteristice angajaţilor în muncă şi drepturi specifice care decurg din natura funcţiei pe care o exercită. în conformitate cu statutul funcţionarilor publici.

Pentru acoperirea cheltuielilor programelor de formare şi perfecţionare profesională a funcţionarilor publici organizate la iniţiativa sau în interesul autorităţii sau instituţiei publice ori la instituţiile specializate. beneficiază de drepturile salariale cuvenite. în condiţiile legii. d) suplimentul gradului profesional. funcţionarii publici beneficiază de drepturile de delegare. Regimul orelor lucrate peste program nu se aplică funcţionarilor publici de conducere din raţiuni ce privesc specificul activităţii desfăşurate şi a faptului că această activitate nu este normată. 5 În prezent este în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. e)dreptul la salariu pentru activitatea desfăşurată. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360 de ore într-un an. ca o garanţie pentru apărarea intereselor profesionale. h)dreptul la o zi de muncă de 8 ore şi de 40 de ore pe săptămână. Acest drept se exercită în mod continuu iar pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de perfecţionare profesională. în condiţiile legii. În aceste situaţii dacă formarea şi perfecţionarea profesională se organizează în afara localităţii unde îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică. economice şi sociale ale funcţionarilor publici. Activitatea acestor funcţionari publici este reglementată prin statute speciale. Salariul reprezintă contravaloarea activităţii desfăşurate de funcţionarul public şi se compune din: a) salariul de bază. Totodată funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale.949 din 24 decembrie 2002. la centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală sau la alte instituţii specializate din ţară şi străinătate. din 27 mai 2003 26 .360partea I-a. f)Dreptul la gratuitatea uniformei în cazul funcţionarilor publici care au obligaţia purtării uniformei. g)dreptul la perfecţionarea pregătirii profesionale. Funcţionarii publici de conducere pe lângă salariul de bază primesc o indemnizaţie de conducere. cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice ori dacă perfecţionarea se realizează la Institutul Naţional de Administraţie. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II d)dreptul la grevă este recunoscut în condiţiile legii speciale cu respectarea principiului continuităţii şi celerităţii serviciului public. Pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori zile declarate nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperarea sau plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. entităţile publice au obligaţia să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru cheltuielile respective. c) suplimentul postului.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici. aprobată prin Legea 228/2003. Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici5. Drepturile salariale se acordă numai dacă funcţionarul public urmează o formă de perfecţionare organizată la iniţiativa sau în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea sau la iniţiativa funcţionarului public. Partea I-a nr. publicată în Monitorul oficial nr. b) sporuri pentru vechimea în muncă. publicată în Monitorul oficial.

Concediul de odihnă constituie una din formele timpului liber a funcţionarului public care are o importanţă deosebită atât prin influenţarea pozitivă a sănătăţii funcţionarului public şi a creşterii randamentului muncii acestuia. Fiind purtător al autorităţii publice funcţionarul public şi familia sa sunt proteguiţi atât prin mijloace administrative. ordinea publică şi siguranţa naţională. Acest drept se exercită în condiţiile legii. potrivit legii. raportul de serviciu a celui în cauză nu poate înceta şi nu poate fi modificat decât din iniţiativa funcţionarului public. Schimbarea compartimentului se poate face pe o funcţie publică corespunzătoare. Potrivit legii autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea este obligată să asigure protecţia funcţionarului public împotriva ameninţărilor. primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcţionarului public decedat. în condiţiile legii. l)dreptul la pensie şi la celelalte drepturi de asigurare. Acest drept se poate exercita fie prin asigurarea condiţiilor corespunzătoare de muncă şi igienă la locul de muncă a funcţionarilor publici. k)dreptul la asistenţă medicală. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II i)dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie de demnitate publică. la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat. funcţionarul public a suferit un prejudiciu 27 . concedii medicale şi la alte concedii. m)dreptul la protecţia legii în exercitarea atribuţiilor. în termen de 3 luni de la data decesului. la concedii de studii plătite sau fără salariu. cât şi penale. Pe lângă concediul de odihnă. j)dreptul la condiţii normale de muncă şi igienă de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică. violenţelor. cu excepţia funcţionarilor publici civili din ministerele privind apărarea naţională. Dacă în timpul exercitării atribuţiilor. potrivit legii. a concediului de maternitate şi a celui pentru creşterea şi educarea copilului. funcţionarii publici au dreptul la concedii medicale plătite conform legii. î)dreptul la concediul de odihnă. Pentru garantarea acestui drept autoritatea sau instituţia publică este obligată să ceară sprijinul organelor obligate. aceasta va achita în continuare salariul de bază avut de decedat până la emiterea deciziei privind pensia de urmaş. În perioada concediului de boală. ordinea publică civilă din ministerele privind apărarea naţională. proteze şi medicamente. În caz de deces al funcţionarului public membrii familiei care au dreptul la pensie de urmaş. Funcţionarii publici au dreptul pe lângă indemnizaţia de conducere. cât şi prin avantajele de natură economică ce decurg din plata indemnizaţiei cuvenite funcţionarului public pe timpul efectuării concediului. faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victime în exercitarea funcţiei publice sau în legătură cu acesta. dacă funcţionarul public este apt profesional să îndeplinească noile atribuţii care îi revin. fie în cazuri excepţionale. pentru motive de sănătate prin schimbarea compartimentului în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. concedii plătite pentru maternitate şi pentru creşterea şi educarea copilului precum şi alte concedii potrivit legii. În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau instituţiei publice.

e)obligaţia de a nu primi direct sau indirect daruri sau alte avantaje în considerarea funcţiei publice.. Funcţionarii publici pot face parte din partide politice dar le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. b)obligaţia de neexprimare sau manifestare publică a convingerilor şi preferinţelor politice în exercitarea atribuţiilor ce le revin. În realizare atribuţiilor sale funcţionarul public trebuie să se conformeze dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici. îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic. în vedere îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor. având în vedere că subordonarea ierarhică este o îndatorire ce rezultă din modul specific de organizare a funcţiei publice(29). cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. civil. prestigiului corpului funcţionarilor publici. penal. după caz. aceasta este obligată să-l despăgubească conform legii. c)obligaţia de răspundere pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţiei publice şi de conformare dispoziţiilor primite de la superiori ierarhici. În acest scop funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege iar funcţionarii de conducere trebuie să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine. Funcţionarul public are dreptul să refuze în scris şi motivat. În astfel de situaţii funcţionarul public are îndatorirea de a sesiza superiorul ierarhic celui care a emis dispoziţia pentru a lua măsurile ce se impun. De la această obligaţie sunt exceptate informaţiile de interes public. Când dispoziţia a fost dată în scris funcţionarul public este obligat să o execute. Încălcarea acestei obligaţii poate atrage atât coerciţii 28 . dacă le consideră ilegale. d)obligaţia de păstrare a secretului de stat. administrativ. Îndatoririle funcţionarilor publici administrativi În exercitarea funcţiei administrative funcţionarul public are obligaţii cu caracter general. potrivit legii. Obligaţiile statutare ale funcţionarilor publici sunt următoarele: a)obligaţia de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu cu profesionalism şi imparţialitate conform legii şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori. a celui de serviciu şi a confidenţialităţii în legătură cu faptele informaţiile sau documentele de care au luat la cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II material din culpa autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. necesare pentru realizarea oricărui raport de muncă şi obligaţii specifice care decurg din natura funcţiei publice pe care o exercită în cadrul administraţiei publice. Funcţionarul public trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu spirit de responsabilitate iar în cazul încălcării acestor atribuţii va răspunde disciplinar. Totodată funcţionarii publici sunt obligaţi să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităţi politice în timpul programului de lucru.

c) să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa postului. La numirea în funcţie precum şi la încetarea raportului de serviciu funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte. cel puţin 5 ani de la terminarea programelor. h)obligaţia de a respecta regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor stabilite potrivit legii. cu excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii. cât şi penale. cel puţin calificativul „foarte bun”. b) să fi obţinut la evaluarea performanţelor individuale din ultimii 2 ani. fiindu-le interzis şi să discute direct cu petenţii. precum şi să intervină pentru soluţionarea acestor cereri. În cazul nerespectării angajamentului funcţionarii publici sunt obligaţi să restituie cheltuielile efectuate pentru perfecţionare din bugetele publice. finanţate din bugetul de stat sau local sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică. în condiţiile legii conducătorului autorităţii şi instituţiei publice. La concursul pentru promovarea într-o funcţie publică de execuţie din gradul profesional superior pot participa numai funcţionarii publici care îndeplinesc următoarele condiţii minime: a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcţiile publice 29 . NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II disciplinare. organizate la Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii similare din străinătate.Promovarea şi evaluarea performanţelor profesionale Potrivit legii în derularea carierei. Dreptului de perfecţionare profesională îi corespunde obligaţia funcţionarului public de a participa la formele de perfecţionare profesională organizată de Institutul Naţional de Administraţie sau alte instituţii abilitate potrivit legii. Lucrările repartizate funcţionarilor publici trebuie rezolvate în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. funcţionarii publici trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime: a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcţiile publice de execuţie din gradul profesional asistent în clasa corespunzătoare studiilor absolvite. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. Funcţionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraţia publică. De asemenea funcţionarii publici nu pot primi direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor. calculate conform legii. Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice vacante prin concurs sau examen. Pentru a participa la concursul de promovare într-o funcţie publică de execuţie din gradul profesional principal. g)obligaţia de perfecţionare profesională. cu o durată mai mare de 90 de zile. funcţionarul public beneficiază de dreptul de a promova în funcţia publică şi de a avansa în gradele profesionale. f)obligaţia de celeritate în realizarea atribuţiilor de serviciu. 10. Dreptul de a promova poate privi o funcţie publică de execuţie din gradul profesional principal sau din gradul superior ori o funcţie de conducere vacantă. declaraţia de avere care se actualizează anual potrivit legii.

Pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante funcţionarii publici trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: a) să fie absolvenţi ai programelor de formare specializată şi perfecţionare în administraţia publică. la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată. În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea. e) stabilirea cerinţelor de formare profesională a funcţionarilor publici. Bunăoară pentru funcţiile publice de şef birou. Evaluarea activităţii funcţionarilor publici se realizează prin raportarea criteriilor de performanţă ale fiecărei funcţii publice. 30 . c) îndeplineşte cerinţele specifice prevăzute în fişa postului. şef serviciu şi secretar al comunei se cere o vechime de minimum 2 ani iar pentru funcţiile publice de director general adjunct. Procedura de evaluare a performanţelor profesionale individuale se aplică fiecărui funcţionar public. organizate de către Institutul Naţional de Administraţie. precum şi condiţiile de vechime prevăzute de lege. c) promovarea într-o funcţie publică superioară. operaţie administrativă care se realizează anual. funcţionarii publici de execuţie au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice vacante într-o clasă superioară celei în care sunt încadraţi. b) au fost numite într-o funcţie publică din clasa I. b) să fi obţinut la evaluarea performanţelor profesionale individuale din ultimii doi ani cel puţin calificativul „foarte bun”. în clasa corespunzătoare studiilor absolvite. b) retrogradarea în grade profesionale. la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici după consultarea organizaţiilor sindicale ale funcţionarilor publici reprezentative la nivel naţional. centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală precum şi alte instituţii specializate din ţară sau străinătate. într-o clasă superioară se stabileşte prin lege. Vechimea în specialitate cerută de lege pentru ocuparea funcţiilor de conducere diferă în funcţie de natura şi importanţa funcţiei. director şi director adjunct. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II de execuţie din gradul profesional principal sau 4 ani în funcţiile publice de execuţie din gradul profesional asistent. c) să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa postului. Procedura organizării concursului sau examenului pentru promovarea într-o funcţie publică superioară vacantă sau pentru ocuparea unei funcţii publice vacante. Promovarea funcţionarilor publici în funcţiile publice superioare sau într-o clasă superioară este strâns legată de evaluarea performanţelor profesionale individuale ale fiecăruia. conform metodologiei aprobate prin hotărâre a Guvernului. în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuţiilor prevăzute în fişa postului şi are ca scop: a) avansarea în gradele profesionale. d) eliberarea din funcţia publică. din aparatul unui minister şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. vechimea minimă este de 5 ani.

Modificarea raportului de serviciu al funcţionarului public poate să fie temporară sau definitivă şi poate avea loc prin delegare. compusă din 5 personalităţi. Performanţele profesionale ale înalţilor funcţionari publici se evaluează de către o comisie de evaluare. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II Perioada evaluată este cuprinsă între datele de 1 ianuarie şi 31 decembrie ale fiecărui an iar perioada de realizare a operaţiei administrative de evaluare este stabilită între 1 ianuarie şi 15 februarie ale anului următor. pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an. fie în interesul serviciului public în care urmează să îşi desfăşoare activitatea. 11. cu excepţiile prevăzute de lege. Pentru a fi realizată evaluarea anuală a performanţelor profesionale individuale funcţionarul public trebuie să fi desfăşurat o activitate de cel puţin 6 luni într-o funcţie publică. celui pentru care se evaluează performanţele profesionale individuale ale funcţionarilor publici. ca o consecinţă firească a continuităţii serviciului public. transfer. recunoscute ca specialişti în administraţia publică. satisfăcător şi nesatisfăcător. în afara autorităţii sau instituţiei publice în care ocupă funcţia. Dacă este cazul ca delegarea să depăşească 60 de zile calendaristice în cursul unui 31 . detaşare. în condiţiile legii. foarte bun. Modificarea. În exercitarea funcţiei publice administrative pot interveni însă anumite situaţii în care funcţionarii publici de carieră trebuie să îndeplinească anumite activităţi sau să exercite unele atribuţii cu care au fost învestiţi. Modificarea raportului de serviciu Un drept esenţial în definirea carierei funcţionarului public este stabilitatea în funcţie. mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei publice şi exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere. Delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care este încadrat funcţionarul public. În aceste situaţii are loc o modificare unilaterală a raportului de serviciu care presupune şi acceptarea din partea funcţionarului public. suspendarea şi încetarea raportului de serviciu 11. bun. Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de execuţie se realizează de către conducătorul compartimentului în care aceştia îşi desfăşoară activitatea iar ale funcţionarilor publici de conducere se fac de către funcţionarul public de conducere ierarhic superior. în aceiaşi localitate sau în afara acesteia. pentru o anumită perioadă de timp. fie în interesul serviciului public în care îşi desfăşoară activitatea. În urma evaluării performanţelor profesionale individuale funcţionarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative : excepţional.1. propuse de ministrul administraţiei şi internelor şi numite prin decizie a primului ministru.

într-o funcţie publică echivalentă cu funcţia publică deţinută. cât şi în cazurile în care detaşarea se face într-o altă localitate unde nu i se pot asigura condiţii corespunzătoare de cazare sau este singurul întreţinător de familie ori pentru motive familiale temeinice care justifică refuzul de a da curs detaşării. dacă se află în starea de graviditate sau îşi creşte singur copilul minor ori starea sănătăţii dovedită cu certificatul medical face contraindicată delegarea. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea sau instituţia publică la care se face transferul. Regimul juridic al delegării evidenţiază caracterul obligatoriu şi temporar al măsurii de modificare unilaterală a raportului de serviciu şi faptul că delegarea are ca obiect schimbarea locului obişnuit de muncă a celui delegat. funcţionarul public transferat are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă. de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice la care se solicită transferul. Transferul la cerere se face într-o funcţie publică echivalentă. în urma aprobării cererii de transfer a funcţionarului public. la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport şi la un concediu plătit de 5 zile. cazării şi al indemnizaţiei de delegare. autoritatea publică sau instituţia publică beneficiară este obligată să-i suporte funcţionarului public detaşat atât costul integral al transportului dus şi întors. Funcţionarul public poate refuza delegarea. Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcţionarului public transferat. Măsura detaşării se poate dispune numai dacă pregătirea profesională a funcţionarului public corespunde atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice pe care urmează să fie detaşat. în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului. această măsură se poate dispune numai cu acordul scris al funcţionarului public pe o perioadă de cel mult 90 de zile calendaristice într-un an. numai într-o funcţie publică pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului. funcţionarul public beneficiază de acest salariu. Transferul este o altă modalitate de modificare a raportului de serviciu al unui funcţionar public care poate avea loc între autorităţile şi instituţiile publice fie în interesul serviciului. numai cu acordul scris al funcţionarului public. cât şi cazarea şi indemnizaţia de detaşare. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II an. Detaşarea funcţionarului public se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea cel detaşat pentru o perioadă de cel mult 6 luni care poate fi prelungită în cursul unui an calendaristic. Pe perioada detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul iar dacă salariul funcţiei pe care este detaşat are un cuantum mai ridicat. fie la cererea funcţionarului public. cel puţin o dată pe lună. Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul iar autoritatea sau instituţia publică care îl delegă este obligată să suporte costul integral al transportului. 32 . Dacă detaşarea se face în altă localitate. Funcţionarul public poate refuza detaşarea atât pentru motivele ce privesc refuzul delegării. În cazul în care transferul în interesul serviciului se realizează într-o altă localitate.

în situaţiile prevăzute de lege. de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea cel mutat iar mutarea temporară se dispune motivat. în cazul copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani. m) în alte cazuri expres prevăzute de lege. Bunăoară suspendarea de drept intervine atunci când funcţionarul public se află în următoarele situaţii: a) este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică. În ambele cazuri se promovează temporar un funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea unor funcţii publice. i) carantină. este concentrat sau mobilizat. cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului pe care îl are funcţionarul public. d) desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea în condiţiile legii. j) concediu de maternitate. a soţiei ori a unei rude până la gradul I inclusiv. serviciul militar alternativ. precum şi pentru însoţirea soţului sau după caz. Suspendarea raportului de serviciu Raportul de serviciu al funcţionarilor publici poate fi suspendat de drept sau la iniţiativa funcţionarului public.2. în condiţiile legii. b) este încadrat în cabinetul unui demnitar. dacă acesta este mai mare decât cel pe care îl au la promovare. c) este desemnat de către autoritatea sau instituţia publică să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale. f) este arestat preventiv. Mutarea definitivă se aprobă cu acordul scris al funcţionarului public. în următoarele situaţi: a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani. în interesul autorităţii sau instituţiei publice de către conducătorul acesteia. pentru perioada respectivă. Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere poate avea loc în cazul vacanţei unei funcţii publice de conducere sau în situaţia suspendării din funcţie a titularului unei asemenea funcţii. pentru perioada respectivă. cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor publici. h)se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă în condiţiile legii. pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an. l) forţă majoră. g) efectuează tratament medical în străinătate. promovarea temporară a unui funcţionar public în această funcţie se aprobă de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice pe o perioadă de maximum 6 luni. 11. în condiţiile legii. b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani 33 . NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II Mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei publice poate fi definitivă sau temporară. în condiţiile legii. Dacă funcţia publică de conducere este vacantă. Funcţionarii publici promovaţi temporar în funcţii de conducere au dreptul la salariul corespunzător funcţiei de conducere. Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public pe baza cererii motivate. k) este dispărut iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă. în condiţiile legii. Promovarea temporară a unui funcţionar public într-o funcţie de conducere a cărui titular este suspendat se dispune de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice fără solicitarea vreunui aviz. e) efectuează stagiul militar. dacă funcţionarul public nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă.

cu excepţia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia. Încetarea raportului de serviciu Încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public poate interveni. postul poate fi ocupat în baza unui contract individual de muncă. c) desfăşurarea unor activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale conform legii. reluării activităţii de către funcţionarul public iar reluarea activităţii se dispune printr-un act administrativ. b)la data rămânerii definitive şi irevocabile a 34 . cu excepţia situaţiei în care se solicită suspendarea raportului de serviciu pentru acordarea concediului de îngrijire a copilului bolnav. e) prin demisie.până la împlinirea vârstei de 18 ani. situaţie concretizată prin emiterea unui act administrativ. 11. Actul administrativ prin care se constată. Ocuparea acestor funcţii publice se face pe o perioadă determinată. în cursul derulării carierei. precum şi cel prin care se dispune reluarea activităţii de către funcţionarul public se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea şi se aprobă prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. când suspendarea se constată de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. în urma unui fapt juridic sau a unui act juridic ori în temeiul legii. conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. După primirea informării conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia ca în termen de 5 zile de la primirea acesteia să asigure condiţiile necesare. respectiv se aprobă suspendarea raportului de serviciu. Potrivit legii încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc în următoarele condiţii: a) de drept. să informeze în scris despre această situaţie. Pe parcursul suspendării raportului de serviciu autoritatea sau instituţia publică are obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice. pe o perioadă egală cu perioada suspendării raportului de serviciu. d) pentru participarea la campania electorală.3. în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii. de la data încetării motivului de suspendare a raportului de serviciu fie de drept. c)prin eliberarea din funcţia publică. de un funcţionar public din corpul de rezervă iar în situaţia în care nu există funcţionari publici care să îndeplinească cerinţele specifice. fie de fapt. în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente. b)prin acordul părţilor consemnat în scris. Potrivit legii funcţionarul public are obligaţia ca în termen de 5 zile calendaristice. în vârstă de până la 7 ani sau în cazul copilului cu handicap. O dată cu încetarea definitivă a raportului de serviciu se încheie cariera funcţionarului public însă el îşi păstrează drepturile dobândite în cursul carierei. Cererea de suspendare a raportului de serviciu din iniţiativa funcţionarului public se face în scris. Încetarea de drept a raportului de serviciu are loc în următoarele cazuri: a) la data decesului funcţionarului public. e) pentru participarea la grevă în condiţiile legii. d)prin destituire din funcţie. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II sau.

de la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă. e)funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice. în termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea lui. e)ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică. ca măsură de siguranţă ori ca pedeapsă complementară. Potrivit legii reorganizarea activităţii unei autorităţi sau instituţii publice constă în mutarea acesteia în altă localitate sau reducerea activităţii care presupune modificarea substanţială a atribuţiilor autorităţii sau instituţiei publice. Eliberarea din funcţia publică a funcţionarului public pentru motive ne imputabile are loc în următoarele cazuri: a)autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze. c)ca urmare a admiterii cererii de integrare în funcţia publică ocupată de funcţionarul public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate. c)dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţiile referitoare la cetăţenie română şi domiciliul din România sau nu mai are capacitate deplină de exerciţiu ori îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute delege pentru funcţia publică. fără să fi viciat şi să fie serios exprimat. f)când funcţionarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută delege sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancţiuni privative de libertate. Încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public prin acordul părţilor se face prin aplicarea regulilor generale. g) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau a funcţiei. Cazurile de încetare de drept a raportului de serviciu se constată în termen de 5 zile lucrătoare de la data intervenirii acestora. de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare. de drept comun cu privire la condiţiile de validitate a consimţământului care se consemnează în scris şi trebuie dat cu intenţia de a produce efecte juridice. nu îi mai permite acestuia să-şi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului public. d)pentru incompetenţă profesională în cazul obţinerii calificativelor nesatisfăcător la evaluarea performanţelor individuale. Reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestora se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv. prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public. precum şi a structurii organizatorice a compartimentelor. la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. funcţia publică. de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia. d) la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcţionarului public. prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice care se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor publici. b)autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii. f)starea sănătăţii fizice sau psihice a funcţionarului public constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală. 35 . h)la data expirării termenului pe care a fost exercitată cu caracter temporar.

NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II Eliberarea din funcţie a funcţionarilor publici. în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii acestuia. cât şi netemeinicie. La solicitarea funcţionarului public instanţa de contencios administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia deţinută. în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare. Actele administrative de eliberare din funcţie şi de demitere pot fi atacate de către funcţionarii publici la instanţa de contencios administrativ. în urma reducerii postului sau ca urmare a admiterii cererii de integrare în funcţia ocupată de funcţionarul public eliberat ori dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţiile specifice de ocupare a funcţiei publice se poate dispune. reintegrarea în funcţia publică şi neîndeplinirea condiţiilor specifice de ocupare a funcţiei publice. mutării în altă localitate. Demisia reprezintă modalitatea de încetare a raportului de serviciu la iniţiativa funcţionarului public care se notifică în scris conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. conducătorul autorităţii sau instituţiei publice dispune destituirea din funcţie prin act administrativ care se comunică funcţionarului public. Încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcţia publică se dispune de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice prin act administrativ care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii. b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate. numai dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice. lista funcţiilor publice vacante. atât pentru motive de ne legalitate. Pentru cazurile de eliberare din funcţia publică. În caz de admitere a acţiunii şi de anulare a actului administrativ instanţa de judecată dispune şi obligarea autorităţii sau instituţiei publice la plata către funcţionarul public a unei despăgubiri egale cu salariile indexate. În cazurile de eliberare din funcţie autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice iar în această perioadă conducătorul autorităţii sau instituţiei publice mai poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru până la 4 ore zilnic. Destituirea din funcţia publică se dispune pentru motive imputabile funcţionarului public în următoarele cazuri: a)ca sancţiune disciplinară. Când sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege. identificată în perioada de preaviz. majorate şi recalculate precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public. funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere. aplicată pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unor abateri disciplinare care au avut consecinţe grave. fără afectarea drepturilor salariale cuvenite. în urma încetării activităţii . În cazul în care există o funcţie vacantă. Cererea de demisie nu trebuie motivată şi produce efecte după 30 de zile 36 . autoritatea sau instituţia publică este obligată ca în perioada de preaviz să solicite Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. reorganizare.

în dreptul penal este existenţa raportului de serviciu prevăzut de lege. cu orice titlu şi indiferent cum au fost învestite. înaintea împlinirii termenului de 30 de zile. specifică acestei ramuri de drept. în exercitarea serviciului public autonom. În dreptul administrativ funcţionarul public este supus învestirii legale fiind depozitarul puterii publice şi face parte dintr-o autoritate sau instituţie publică. care potrivit legii sunt de interes public. pe când în dreptul penal. aceştia vor beneficia de drepturile legale din bugetul asigurărilor pentru şomaj în condiţiile legii. retribuită sau nu. nu are relevanţă titlul însărcinării sau modalitatea învestirii întrucât această calitate o pot avea şi persoanele care exercită temporar. în serviciul autorităţilor publice. În consecinţă pentru stabilirea calităţii de funcţionar public potrivit reglementării din dreptul penal. indiferent cum a fost învestită. al unei fapte penale. Persoanele care exercită în regim autonom activităţi profesionale de interes public şi cele învestite cu prerogative de putere publică. în serviciul unităţilor prevăzute de lege. o însărcinare de orice natură. 12. nu sunt funcţionari publici în sensul dreptului administrativ şi nici nu 37 . serviciile de interes public. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II calendaristice de la înregistrare. La încetarea raportului de serviciu funcţionarul public are îndatorirea să predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor specifice funcţiei publice îndeplinite. Cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice funcţionarul public poate reveni asupra demisiei. fie la ocrotirea specială a subiectului pasiv. chiar dacă nu este angajată la una din unităţile prevăzute de lege. Noţiunea de funcţionar public în dreptul penal Conceptul de funcţionar public din dreptul administrativ nu se identifică cu noţiunea de funcţionar public din dreptul penal care are o accepţiune mai largă. folosesc sau exploatează bunurile proprietate publică. precum şi bunurile de orice fel. instituţiilor publice sau altor persoane juridice de interes public care administrează. Definiţia funcţionarului public din legea penală este determinată de necesitatea ocrotirii unor relaţii sociale împotriva faptelor penale săvârşite cu intenţie sau din culpă de către cei care exercită asemenea însărcinări. cu orice titlu. În acest sens noţiunea de funcţionar public priveşte calitatea specială a unei persoane de care se ţine seama fie la incriminarea faptelor şi sancţionarea subiectului activ al infracţiunii. Prin sintagma funcţionar public din dreptul penal se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar. o însărcinare de orice natură. funcţionar public poate fi persoana fizică indiferent de modul învestirii în funcţie care exercită o însărcinare de orice natură. Dacă nu s-a reuşit redistribuirea funcţionarilor publici a căror raporturi de serviciu au încetat. Prin urmare condiţia esenţială în stabilirea calităţii de funcţionar public.

nu li se aplică dispoziţiile din Codul penal referitoare la funcţionarii publici. aceste categorii socio-profesionale. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II îndeplinesc exigenţele cerute de legea penală pentru a fi încadraţi în categoria funcţionarilor publici. în cadrul unui raport de serviciu în sensul legii penale. indiferent de modul de învestire în funcţie. Or. În consecinţă acestor categorii socio-profesionale. între persoana care exercită o însărcinare de orice fel şi una din unităţile prevăzute de lege. 38 . nu exercită activităţile de interes public sau atributele de putere publică. După cum am subliniat definitoriu pentru stabilirea calităţii de funcţionar public în dreptul penal este existenţa raportului de serviciu.

138 din 14 septembrie 2000. I. Mircea Mureşan.58 din 25 iunie 2003.244 din 1 octombrie 1992. I. 460 din 28 iunie 2003. Editura Cordial Lex. prin Legea nr. NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. 1997 10. Ciobanu. Bucureşti. Arad. 1997 4. vol. „Drept civil. „Contenciosul administrativ.105 din 22 septembrie 1992. Of. Cotuţiu. Editura Naţional.1228 din 15 mai 1900.G. nr. 11 iulie 1929 şi 23 iunie 1943. 2004. Al. revizuită prin Legea nr. 840 din 14 septembrie 2004. 65 din 9 septembrie 2004. Bucureşti. prin Ordonanţa de Urgenţă nr.I. 2003 8. cu modificările şi completările aduse de: Decretul nr. Legea nr.470 din 26 mai 2004. „Repertoriu de practică judiciară”. Culegere de practică judiciară ale instanţelor judecătoreşti Acte normative 1. Editura All-Beck.3 din 22 octombrie 2003 2. „Contenciosul administrativ român”. Editura Servo-Sat. Of. 2001 7. din 2 octombrie 2000. Bucureşti. vol. Of. „Tratat de procedură civilă”. Bucureşti. 2004 12.Prisăcariu. Cornea „Instituţii de drept procesual civil. 1992 11.177 din 26 iulie 1993. Bucureşti.429/2003. confirmat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. „Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Partea generală”. Dacian Cosmin Dragoş. prin Legea nr. Editura Biblioteca juridică „Nemira”. prin Legea nr. aprobată prin Referendumul naţional din18-19 octombrie 2003.II. Ordonanţa de urgenţă nr. Of.195 din 25 mai 2004.104 din 22 septembrie 1992 publicată în M. Bucureşti. „Tratat de drept administrativ”. 1997 2.M. Doctrină. nr. publicată în M. Partea I. I . nr.35 din 12 februarie 1948. Leş. V. Bucureşti. publicată în M. vol. Of.Mrejeru. Of. Editura All Beck. prin trei legi de accelerarea judecăţii: din 19 mai 1925. 2003 3. Deleanu. Bucureşti. Rodica Narcisa Petrescu. Jurisprudenţă”. Of. Of. Editura Gutenberg Univers. Th. I . publicată în M. 1994 13. Ordonanţa de urgenţă nr. A. 1977 9. nr. Editura „Europa Nova”. „Drept administrativ”. „Contenciosul administrativ”.II. Arad.I. Editura All. publicată în M. Editura All Beck. publicată în M. Of. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. nr. A. 39 . Editura Lumina Lex. V. nr.Negoiţă. V. „Contenciosul administrativ român”. publicată în M.Mihuţă. I. din 27 aprilie 2001. Editura „Accent”. 1996 6. „Tratat de drept procesual civil. publicată în M. Constituţia României adoptată 21 noiembrie 1991. 245 din 1 octombrie 1992. „Tratat de procedură civilă. Cluj- Napoca. 2003 5. prin Ordonanţa de Urgenţă nr. Bucureşti.59 din 25 aprilie 2001. nr.59 din 23 iulie 1993.Iorgovan. 18 din 12 februarie 1948 publicată în M. Codul de procedură civilă din 9 septembrie 1865 a fost republicat de Legea nr.

publicată în M. Legea nr.188 din 8 decembrie 1999 . Legea contenciosului administrativ nr. nr. modificată şi republicată 40 . NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II 3. modificată şi republicată 4. Of.554 din 2 decembrie 2004. Legea administraţiei publice locale .600 din 8 decembrie 1999.Statutul funcţionarilor publici publicată în M.nr.Of. publicată în M.1154 din 7 decembrie 2004 5. nr.Of.215 din 23 aprilie 2001.204 din 23 aprilie 2001.nr.