P. 1
Car Age A

Car Age A

|Views: 25|Likes:
Published by Otilia Frunza

More info:

Published by: Otilia Frunza on Mar 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/26/2013

pdf

text

original

Sections

  • A. Capitulaþiile în opera lui Nicolae Bãlcescu
  • B. Ion Ghica ºi regimul capitulaþiilor
  • F. Colson „De l’etat present”…p. 269
  • I. Izvoare inedite
  • II. Izvoare edite
  • III. Lucrãri generale ºi speciale
  • IV. STUDII ªI ARTICOLE

Motto: Deschid sfânta carte unde se aflã înscrisã gloria României ca sã pun înaintea ochilor fiilor ei Câteva pagini

din viaþa eroicã a pãrinþilor lor N. Bãlcescu

Predoslovie catre cititor

Epoca Renaºterii Naþionale aºa trebuie numitã perioada anilor 1750-1878 niciodatã în istoria românilor saltul nu a fost atât de rapid ºi atât de complet, aproape nu existã spaþiu al vieþii în care transformãrile sã nu fie nu doar vizibile, dar ºi uimitoare. Radu Rosetti, care a prins ultimele ecouri ale acestui timp trecut în splendidele sale „Amintiri” devenea conºtient de aceastã prãpastie ce se deschidea între România generaþiilor trecute ºi cea a prezentului, notând nostalgic dar ºi cu mândrie : ”Nu cred sã fie altã þarã în care toatã viaþa publicã ºi privatã sã se fi schimbat mai repede ºi mai desãvârºit decât la noi ºi mai ales în care orice urmã a unui trecut, relativ foarte apropiet, sã se fi stins atât de complet ºi de rãpãde ca la noi”1 Fiecare segment al acestei perioade de timp include în el modificãri atât de rapide încât se ridicã în mod natural o întrebare: cum a fost posibilã o atât de radicalã transformare ? Rãspunsurile au fost variate de la Pompiliu Eliade2 care a vãzut cheia înþelegerii acestor transformãri aproape exclusiv în experienþa ºi modelul francez pânã la Neagu Djuvara3 care a încercat sã recupereze
Radu Rosetti, Amintiri, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 1996, p. 15. vezi Pompiliu Eliade, De l’influence francaise sur l’esprit public en Roumanie, Paris, 1898 ºi Histoire de l’ esprit public en Roumanie au XIX-é siècles,Paris, 1905. 3 Neagu Djuvara, Între Orient ºi Occident . Þãrile Române la începutul epocii moderne, Bucureºti, Editura Humanitas, 1995.
2 1

5

ºi contribuþia elementului românesc la aceastã „schimbare la faþã a României”. Mai recent Nicolae Isar4 lansa o ipotezã pe cât de atractivã pe atât de corectã :aceea a contribuþiei ºcolii naþionale, a curentului iluminist ºi a conºtientizãrii pe aceastã cale a ideii naþionale. Acum încercãm sã lansãm o nouã ipotezã în câmpul cercetãrii istorice anume cã la baza modernizãrii noastre rapide stã una din cele mai controversate idei politice, specificã secolelor XVIII-XIX: teoria capitulaþiilor. Încercãm aici sã ducem la bun sfârºit un proiect de istorie a românilor vãzutã, centratã ºi explicatã prin capitulaþii. Acest proiect a fost lansat pentru prima oarã de Nicolae Bãlcescu, care a vãzut în capitulaþii elementul motor al istoriei românilor centrânduºi întreaga operã istoricã ºi în special celebra sa „Istorie a românilor supt Mihai Voievod Viteazul” pe aceastã temã. Reluãm acum acest proiect bineînþeles având la dispoziþie întreg tezaurul acumulat de cercetarea istoricã în cei peste 150 de ani care au trecut de atunci ºi încercând sã vedem adevãrata istorie a românilor prin perspectiva gândirii lor politice ºi istorice, prin presã ºi diplomaþie cãutând tot ceea ce le-a fost ca un far în aceastã perioadã: autonomia lor bazatã pe vechile tratate cu Poarta - capitulaþiile. La finele unei cercetãri uriaºe se desprind câteva concluzii asupra acestei perioade ºi în special asupra începuturilor ei :perioada 17501821, de multe ori privitã drept un simbol al celei mai negre asupriri ºi a cvasi-disoluþiei noastre ca stat este în fond perioada celei mai energice renaºteri naþionale aproape fãrã egal în lumea est-europeanã. Studiind cu atenþie tot ceea ce se întâmplã acum înþelegem reuºita idealurilor revoluþiei din 1821, chiar dupã dispariþia conducãtorului ei, pentru cã aceste idealuri nu aparþineau doar unui om aºa cum mulþi au crezut, ci unei extrem de importante clase politice care în întregimea ei acceptã acum agenda gândirii naþionale.
vezi splendidul excurs prin cultura iluministã româneascã din, Nicolae Isar, Principatele Române în epoca luminilor (1770-1830). Cultura, Spiritul critic, Geneza ideii naþionale, Bucureºti, Editura Universitãþii Bucureºti, 1999.
4

6

Am considerat totodatã interesantã observarea ºi opiniilor strãinilor despre ce se întâmpla în spaþiul nostru ºi mai ales care era opinia lor despre trecutul nostru . Aº mai putea continua dar nu vreau sã rãpesc bucuria cititorilor de a descoperii ei însãºi o nouã viziune asupra istoriei românilor ºi asupra perioadei pe care trebuie sã ne-o asumãm cu mândrie :epoca renaºterii naþionale.

Anton Caragea
9 martie 2003 - ziua celor sfinþi 40 de mucenici din Sevasta

7

Ce sunt si ce au reprezentat capitulatiile , ,

În vara anului 1772 (iulie-august) se desfãºurau la Focºani lucrãrile unui congres de pace. În fapt respectivul congres era condamnat de la început la eºec cãci cele douã pãrþi aflate în conflict se situau pe poziþii reciproc ireconciliabile. Într-o ºedinþã din 16 septembrie 1770 consiliul imperial rus hotãrâse încorporarea principatelor la Rusia1 , iar în 1771 Poarta se declarase la rândul ei gata a lupta, încã 10 ani pentru menþinerea suzeranitãþii sale în Principate2 . Totuºi, deºi congresul a început sub auspicii nefavorabile, prin lipsa de mediatori internaþionali3, a beneficiat de întreaga atenþie a factorilor politici interni, aici deplasându-se o delegaþie importantã de boieri din Þara Româneascã ºi Moldova, delegaþie numãrând între ei pe mitropolitul Grigore al Þãrii Româneºti, episcopul Cozma al Buzãului, arhimandritul Chezarie (viitorul vestit episcop al Râmnicului) ºi boierii Nicolae Dudescu, Mihai Cantacuzino, Panã Filipescu, Pantazi Câmpineanu, Grigore Bãleanu, Dumitrache logofãtul, ªtefan Topliceanu ºi Ioniþã Bãlãceanu4. Adicã într-un cuvânt tot ceea ce avea Þara Româneascã mai ales ca funcþie ºi neam. Toþi aceºtia vor prezenta la 6 august 1772 Contelui Orlov, reprezentantul Rusiei în congres, o scrisoare în care îi aratã existenþa unor „învoieli cu cari strãmoºii lor s-au încheiat odinioarã Porþei” ºi care au fost nesocotite ºi þara „nu cuteazã nici sã crâcneascã spre a-ºi cere vechile sale drepturi”5.
1 Leonid Boicu, Geneza chestiunii române ca problemã internaþionalã, Iaºi, Editura Junimea,

1974, p. 32. ibidem, p. 33. 3 vezi relatãrile lui Ienãchiþã Vãcãrescu din Poeþii Vãcãreºti - Opere, Bucureºti, Editura Minerva, 1982. 4 Genealogia Cantacuzinilor, Bucureºti, Institutul de Arte Grafice ºi Editura Minerva, 1902, p. 23. 5 ibidem, p. 24.
2

9

Pe 30 august la cererea lui Orlov delegaþia îi remite pentru susþinerea drepturilor sale urmãtoarele acte „1 – supunerea Þãrii Româneºti la Turc (sub Mircea) a 2-a supunere sau închinare (sub Laiot), 3 – firmanele care întãresc privileghiurile þãrii, 4 – stricãciunea privileghiurilor ºi unirea Þãrii Româneºti” etc. Era acesta momentul clar stabilit istoric al reintrãrii capitulaþiilor pe scena politicã în acelaºi timp pentru Þara Româneascã ºi pentru Moldova. Chiar ºi C. Giurescu arãta cã „ce poate fi mai natural decât sã admitem cã atunci când boierii munteni plãzmuiau vechile lor capitulaþiuni cu Poartã, moldovenii care lucrau alãturi de ei, prin acelaºi mijloace ºi pentru atingerea aceluiaºi scop, sã fi fãcut, în ceea ce-i priveºte acelaºi lucru ? Ceea ce unii cãutau sã dovedeascã prin „învoiala” lui Mircea ºi „tractatele” lui Laiot Basarab, ceilalþi susþineau prin hatiserifurile date lui Bogdan ºi Vasile Lupu”6 . Aceastã opinie ne este astãzi confirmatã de un document din arhiva de politicã externã a Rusiei din 6 august 1772 în care G. G. Orlov ºi A. M. Obreskov înºtiinþeazã de primirea a „diferite petiþii ale valahilor ºi moldovenilor”7. ªtim deja cã petiþiile valahilor conþin celebrele capitulaþii ºi avem aproape certitudinea cã cele ale moldovenilor conþin aceleaºi acte realizate în perioada anilor 1768, perioadã în care þarina Elisabeta lansa apeluri la ridicarea popoarelor creºtine din Balcani, iar reprezentanþii ei în Principate, precum Nazarie Carazin îi vizita pe Cantacuzini, pe Grigore al III-lea Ghica ºi pe episcopul Argeºului ºi principalele figuri ale principatelor pregãtindu-i pentru marea ridicare. Tot în aceastã direcþie a pregãtirii propagandistice a ofensivei ruse în direcþia Principatelor Române gãsim ºi faptul cã la 8 aprilie 1768 la tipografia Senatului Rusiei cu semnãtura împãrãtesei Ecaterina se aflau spre a fi tipãrite (vor fi traduse la 16 august 1773 de logofãtul II Toma) cererile boierilor din principate care apreciau cã „fericirea neamului moldovenescu este subordonatã întru starea cea neclintitã a pronomiilor vechi”8 .
Giurescu, Capitulaþiile Moldovei…, p. 27. M. Maxim, Þãrile Române, p. 47. 8 V. A. Urechia, Memoriu asupra perioadei din istoria românilor de la 1774-1786, Bucureºti, 1893, p. 127.
7 6 C.

10

În aceastã atmosferã încãrcatã, intrigile Rusiei ºi ambiþia lui Mihai Cantacuzino, cultura ºi spiritul anti-turc al familiei sale îi vor servi ca baze pentru realizarea celebrelor capitulaþii9 . Perioada de realizare a acestor acte e fãrã îndoialã anterioarã rãzboiului izbucnit în 1768, la acea datã marea boierime din Þara Româneascã ºtia deja ce vrea, îl rãstoarnã pe domnitor ºi îl blocheazã în capitalã capturându-l la Hanul ªerban Vodã (pregãtesc voluntari ºi trimit o delegaþie în întâmpinarea ruºilor spre a le cere protecþia ºi ulterior spre a merge la Petersburg. La vizita la Petersburg aceste idei sunt deja clarificate ºi probabil de comun acord cu ruºii interesaþi „în independenþa noastrã ºi întãrirea influenþei într-un stat tampon10 dupã cum declara ºeful colegiului de afaceri externe N. I. Panin ele sunt prezentate la congresul de la Focºani. Momentul 1768–1774 era un moment în care „situaþia politicã se înfãþiºa atât de complicat ºi ameninþãtoare pentru þãrile noastre”11 încât era normal ca reprezentanþii clasei politice autohtone, cu atât mai mulþi unii care aspirau la domnie (Mihai Cantacuzino) sã aibã ºi o pregãtire ideologicã, programaticã pentru ceasul în care se pregãteau sã schimbe complet direcþia politicã a Þãrii Româneºti. Capitulaþiile Moldovei sunt în mod clar redactate sub influenþa celor din Þara Româneascã ºi ulterior lor, probabil în intervalul 1770 – (întâlnirea la Petersburg cu þarina Ecaterina12) – 1772, (când le înainteazã la Congresul de la Focºani (aceiaºi opinie o are ºi istoricul V. A. Urechia

9 vezi Ienãchiþã Vãcãrescu: Opere. Poeþii Vãcãreºti.

L. Boicu, Geneza, p. 33. vezi N. Iorga, Acte ºi fragmente cu privire la istoria românilor, Bucureºti, 1896, p. 313. 12 aceastã întâlnire trebuie sã fi fost decisivã pentru realizarea schiþelor de început ale teoriei capitulaþiilor astfel la Petersburg se deplaseazã o delegaþie de „grei” între care enumerãm pe Inocienþie, episcop de Huºi, Benedict, egumenul Moldoviþei, Vartolomei Mãzãreanu, egumen de Solca, Ion Paladi, biv vel logofãt, Enakaki Milu, biv vel spãtar, vezi V.A. Urechia, Documente relative la anii 1800-1831, Bucureºti, 1889. Componenþa delegaþiei ne aratã atât rolul clerului în lupta de eliberare a Principatelor cât ºi faptul cã curând dupã realizarea lor capitulaþiile sunt acceptate ºi promovate de întreaga clasã politicã.
11

10

11

p. Urechea. în perioada de 13 V. Memoires et projets de reforme dans le principautes roumaines (1769- 1830). moldovenii ºi muntenii fac cãrþile împreunã ºi vor sã meargã împreunã la Constantinopol” 13). meritul sãu urmând a se contura abia ulterior. p. Vãcãrescu crede cã s-a încheiat în 1418. Astfel se poate arãta chiar cã în cadrul primei acþiuni de publicare ºi de agitaþie internaþionalã prin capitulaþii. Fãrã a exclude o influenþã a puternicului ºi cultului boier asupra ideii în sine. Bucureºti. În plus sunt diferiþi ºi anii.care apreciazã cã „în tabãra de la Focºani. 18. 1970. la Focºani ºi cel reprodus de Ienãchiþã Vãcãrescu aratã acest lucru. 12 .”14 Cu alte cuvinte Ienãchiþã Vãcãrescu fusese martor la nãscocirea ideii primelor capitulaþii. Vãcãrescu nu a luat parte. el aparþinea partidei filo-turce a boierilor din Þara Româneascã. iar capitulaþiile au fost rezultatul tocmai al acþiunii boierilor filo-ruºii. A. Memoriu asupra …. Istoriografia româneascã îl acrediteazã de multe ori ca un principal creator al „capitulaþiilor” pe Ienãchiþã Vãcãrescu. De altfel ºi diferenþele marcante între textul capitulaþiilor date plenipotenþiarilor ruºi de boieri. În primul rând. Conform propriilor sale mãrturii din „Istoria prea puternicilor împãraþi otomani” el nu a fost încunoºtinþat de diversele acþiuni prerevolta din 1768 ºi imediat dupã izbucnirea rãzboiului a profitat de ocazie pentru a trece în Transilvania. Din partea sa Ienãchiþã Vãcãrescu fãcea cunoscute rudimentele teoriei capitulaþiilor într-o scrisoare adresatã în iulie 1772 marelui vizir în care ilustrând cu argumente istorice drepturile Þãrii Româneºti amintea pentru prima oarã de o aºa numitã „închinare a lui Mircea. iar Cantacuzino îl dateazã la 1383 ºi 1393. Editura Academiei. 39. totuºi este exclus ca el sã fie participant la redactarea acestor prime capitulaþii. Cel al lui Ienãchiþã Vãcãrãscu e extrem de apropiat de textul furnizat de Dimitrie Cantemir. a lui Laiotã Basarabã Voievod ºi Matei Basarab la leat 1633. la congresul de la Focºani când a fost solicitat ca specialist de partea turcã din a cãrei delegaþie a ºi fãcut parte de-a lungul convorbirilor ne având legãturi cu delegaþia ruso-românã ºi ulterior retrãgându-se în Imperiul Otoman. 14 Vlad Georgescu. la Braºov unde a rãmas pânã la 1772.

o completare la cea mai veche care îl considera pe Laiot Basarab artizan al înþelegerii cu Poarta ºi prezenþa acestei tradiþii la capitulaþiile din 1772 ni-l recomandã pe Panã Filipescu. Giurescu. 37. Aceastã carte se afla în familia Filipeºtilor ºi relata cã: „dupã ce a fãcut Mircea Vodã aceste izbânde. G. Mai ales bãnuiala noastrã se îndreaptã spre un boier relativ puþin cunoscut: Panã Filipescu. Orlov. Cine sunt totuºi cel mai probabil autorii? E clar cã banul Mihai Cantacuzino e realizatorul de frunte împreunã cu ceilalþi membrii ai delegaþiei care a ºi prezentat lui G.dinainte de 1772. p. episcop al Râmnicului ºi strãlucitã personalitate culturalã. fiind o tradiþie mai recentã. În fond încã de la prima ciocnire între diplomaþia rusã ºi cea turcã de la Nemirow16 ruºii s-au confruntat cu rãspunsul obiºnuit pe care Poarta îl dãdea pentru orice pretenþie teritorialã asupra Principatelor încã de la 1699. îl mai putem bãnui la a-l fi ajutat ºi pe luminatul Chesarie. Aceastã cerere a Rusiei aratã clar cã încã de atunci (1737) ea a hotãrât sã manevreze problema capitulaþiilor în folosul ei. vãzând obrãznicia turcilor. Aceastã tradiþie a închinãrii lui Mircea. fãrã a participa însã la realizarea actelor care vor fi furnizate plenipotenþiarilor ruºi la congresul de la Focºani. la Karlowitz când Alexandru Mavrocordat Exaporitul declarase cã „Moldova e volnicã ºi nu e supusã turcilor cu sabia”17 fiind astfel prima conferinþã internaþionalã ce a pus pe tapet aceastã problemã spinoasã. L. p. cunoscãtor al operei lui Cantemir ºi pe mitropolitul Grigorie apropiat cercurilor pro-ruse ºi implicit interesat în a preciza programatic poziþia þãrii faþã de Imperiul Otoman. 17 ibidem. 31. Boicu. 13 . membru într-o veche familie boiereascã interesatã de istorie ºi care pusese în circulaþie tradiþia închinãrii Þãrii Româneºti sub Mircea cel Bãtrân în „Istoriile domnilor Þãrii Româneºti” atribuite lui Constantin Filipescu ºi scrise de Radu Popescu. Dacã Þãrile Române erau doar dependente de Poartã se putea imagina un viitor în 15 16 C. Capitulaþiile Moldovei. 25. Geneza chestiunii. p. s-a împãcat cu ei ºi le-au fost dând plocon pentru ca sã se odihneascã þara cu pace”15. ca unul din creatorii de marcã ai capitulaþiilor.

p. G. accesibilã ruºilor (în care nu se vorbeºte de capitulaþii . deci într-o vreme când „decizia asupra viitorului posesiunilor europene ale Turciei trece din mâna acesteia în mâna Europei”18. Þãrile Române. imunitãþilor ºi obiceiurile cu care ele s-au supus Turciei”.n. dar în mod condiþionat de reatribuirea cãtre ele a „drepturilor. E. 41. Faptul cã în ciuda aprecierilor unor ruºi D. V. Deci de unde ºtia þarina despre capitulaþii cu doi ani înainte de specialiºtii sãi. Maxim.n. ori prima schiþã de istorie a Moldovei. p. mitropolitul Moldovei o dã contelui Rumianþeff pe un exemplar al celebrului „Nakaz”: „Fiindu bine 18 19 ibidem.) a apãrut în 1772–1773 cu numele de „Istoria Moldovei” spre a servi plenipotenþiarilor ruºi la negocierile de pace ºi nici nu cuprindea informaþii despre istoria Þãrii Româneºti. 46-49. Ca rãspuns la aceastã pretenþie de unilateralitate a Rusiei. Aceºtia au ilustrat ruºilor adevãratele dimensiuni ale capitulaþiilor ºi i-au fãcut pe aceºtia sã fie interesaþi de trecutul principatelor spre a-l folosi ca o armã împotriva Imperiului Otoman. 14 . O dovadã suplimentarã ce ne aratã cã teoria capitulaþiilor este o creaþie pur româneascã fãrã nici un amestec al puterilor strãine ºi în special a Rusiei este dedicaþia pe care Gavril. Nu întâmplãtor acestea apar în timpul rãzboiului din 1768–1774. ceea ce constituia în fond ºi o manierã de a refuza amestecul celorlalte puteri europene în problemele româneºti. Cea mai bunã dovadã a faptului cã textul capitulaþiilor e anterior anului 1772 ne e datã chiar de notele politicii externe ruseºti. vezi M. clasa politicã româneascã. dacã nu din memoriile ºi de la vizita boierilor români la Petersburg. Simionova19 care considerã capitulaþiile ca posterioare anului 1776 (mergând pânã la 1821) acestea sunt acte pur româneºti. dar ºi a puterilor europene competitoare.care ele „volnice” fiind sã se rupã de aceasta ºi sã se punã sub protecþia Rusiei. Gonþa ºi L. dar ºi cu celelalte puteri ºi sã garanteze autonomia ºi integritatea teritoriului celor douã Principate. propune un set de acte cu caracter internaþional care sã reglementeze relaþiile cu Poarta. La 22 martie 1771 ºi 24 octombrie 1771 þarina Ecaterina se arãta gata a ceda principatele.

ªi mai clarã ne apare opoziþia boierilor din Principate la pretenþiile anexioniste ale Rusiei ºi conºtiinþa realitãþii cã teoria capitulaþiilor era creaþia lor din faptul cã la aproape doi ani de la prima punere a lor în circulaþie. 31. Editura Junimea. ibidem.încredinþaþi cã de vor vieþui sub aceste folositoare pravile. 22 vezi ºi C. Urechia. Bucureºti. Astfel mitropolitul Gavril face „o minunatã ºi patrioticã rezervã”21 arãtând în momentul de maximã putere al Rusiei cã românii nu sunt gata a renunþa la drepturile ºi autonomia lor conþinute în vechile legãturi cu Poarta oricât de tentante ar fi ofertele Rusiei. 24 C. Iaºi. se vor face foarte fericiþi la politiceasca împãrtãºire”20. 779. Scrieri istorice. V. 43. Kogãlniceanu (în 1856). întru starea cea neclintitã a pronomiilor vechi. Boicu. p. Opere. Kogãlniceanu. 1986. iar „prinþii sã fie aleºi în þarã ºi confirmaþi de Poartã ca în vechime”23 . moment pe care l-am analizat mai sus nimeni nu a chestionat veridicitatea acestor acte. 1976. încheiat de cãtre Moldova cu Înalta Poartã”24 . independent. 23 L. p. II. Iatã deci cã aceste „capitulaþii” apar ca acte cu caracter naþional. Memoriu asupra perioadei…. aºa cum avea sã aprecieze M. 203-204. În fond ce sunt capitulaþiile ºi care este dezbaterea nãscutã de ele? O lungã perioadã de timp de la „redescoperirea” acestor capitulaþii. „ne pare rãu. Capitulaþiile Moldovei. Acest act dat Porþii prin spãtarul Ioan Cuza ºi postelnic Ienachi22 Chiricã cuprinde ideea cã Principatele „s-au supus voluntar Porþii ºi au format dintotdeauna un fief separat. la 30 august 1774 avem în clar ºi prima capitulaþie a Moldovei folositã de aceastã datã în spirit anti-rus. 575. Capitulaþiile Moldovei. p. A. p. autonom” ºi solicitã un tribut la cuantumul celui fixat de Mahomed IV. 3 sau M. Giurescu. Editura Academiei. p. Iar când se întâmpla aºa ceva. 779. dar în favoarea Principatelor. 21 20 15 . episcopi ºi boieri. pro-turc într-un act trimis la Constantinopol ºi semnat de mitropolit. n. Giurescu.vol. realizate în Principate în perioada 1768–1770 ºi gata a fi folosite nu în favoarea Rusiei cum ea ar fi dorit. p. foarte rãu (ºi fiecare cititor va înþelege pentru ce) cã „Zimbrul” ne sileºte sã intrãm acum cu el în discuþie despre mai multã sau mai puþinã autenticitate a textului tratatului. Principatele române în raporturile politice internaþionale.

îi revenise lui N. p. G. Capitulaþiile Moldovei.25 Acestei atmosfere îi va aparþine o criticã puternicã adusã existenþei capitulaþiilor de unul din autorii acestei ºcoli C. la fel schimbarea de mentalitate în cercetarea istoricã. p. consfinþite printr-un hatiºerif al sultanului”26 . cã „pretinsele tratate sunt rezultatul relaþiilor vechi cu Poarta. În fond cartea era o riguroasã analizã ºtiinþificã ce aplicatã capitulaþiilor Moldovei le dovedea influenþate de Dimitrie Cantemir prin „Istoria imperiului otoman” ºi „Descrierea Moldovei” „Cantemir plãzmuind pentru motive care nu se pot încã lãmuri. Studiu istoric”. 1985. Acest lucru s-a putut face odatã cu apariþia unei noi generaþii de cercetãtori care în 1958 arãtau: „hatt-i ºerifurile privitoare la principatele române sunt acte unilaterale prin care se asigura intrarea acestor state în ceea ce se numeºte dreptul de contract. ce aprecia. 3. Florescu. în lucrarea de acum celebrã „Capitulaþiile Moldovei cu Poarta otomanã. 27 Genealogia cantacuzinilor. 68–69. 423. Iorga. Bucureºti.Adicã necesitãþile politice ale autonomiei Principatelor faþã de Poartã nu permiteau nici unui adevãrat patriot sã intre într-o analizã de autenticitate fãrã a prejudicia interesele neamului. ele puteau fi retrase în orice moment de cãtre puterea eminentã ºi valabilitatea lor era limitatã la durata domniei suveranului emitent”29 . dar care par a fi mai mult de naturã politicã decât ºtiinþificã. 65. De la istoria criticã la criticism. Dupã 1878 schimbarea poziþiei internaþionale a þãrii în urma congresului de la Berlin (iunie – iulie 1878) permitea acum o analizã pur istoricã ne încãrcatã de repercusiuni politice. Giurescu. Trebuie spus cã paternitatea primului act de punere în discuþie a capitulaþiilor. 160 – 162 C. În 1974 se va descoperi primul 25 26 vezi Alexandru Zub. L’aspect juridique des khatt-I-cherifs – Contribution a l’ etude des 16 . n. Dupã aceste douã luãri de poziþie nimeni nu ar mai fi îndrãznit sã reia subiectul autenticitãþii capitulaþiilor fãrã informaþii noi. trecerea la pozitivism ºi la o criticã acerbã contra vechilor „tabuuri” romantice. la publicarea cãrþii banului Cantacuzino. 29 G. Giurescu. aºa cum se pãstrase în mintea boierilor dintr-o epocã mai târzie”27 „cu o formã neadmisibilã din capul locului. p. 28 ibidem. p. condiþiunile închinãrii. cãci în acest stil nu s-a scris niciodatã în cancelaria otomanã”28 .

dar – al – harb permiþând existenþa unui teritoriu ambiguu. 33 vezi o bunã expunere a acestei situaþii la M. dar cãzute în desuetudine ºi uitare sau chiar distruse. vol. în SAO. 17 . În teoria ºi practica juridicã moldoveanã”. cit. Totuºi aceste înþelegeri au cunoscut o treptatã evoluþie mergând spre deteriorarea statutului juridic al Principatelor pe parcursul secolului XVI când se trece de la ahidnamele de început ce garantau drepturile þãrilor române la berate ºi hatiºerifuri de privilegii de rang inferior. op. 1958. 32 M. Cercetãrile recente au ilustrat cã aceste acte nu erau nici unilaterale. 30 M. p. Maxim. aceastã relations de l’Empire Ottoman avec les Principates Roumaines. Maxim. ci dependente de marile condiþii strategice ce ar fi favorizat una sau alta dintre pãrþi. în teoria ºi practica juridicã musulmanã”. ºi una a necredincioºilor. fondul lor istoric era real ºi nu doar o tradiþie stãtuse la baza redactãrii acestor acte. Deci capitulaþiile chiar dacã nu în forma în care fuseserã iniþial rescrise existau. din care – am fãcut parte ºi noi – dar – al – ahd – casã a pãcii. Opere. existenþa acestor acte cu adevãrat fundamentale”31 .. a legãmântului ceea ce dãdea o anumitã stabilitate acestor hattiserifuri33 . ci cuprindeau o atentã negociere ºi nici atât de efemere. Scrieri istorice. Kogãlniceanu „niºte legãturi sui – generis care erau tari când românii erau slabi ºi slabe când românii erau tari”32 .II. ci chiar documente reale. 32. Aceste înþelegeri între musulmani ºi nemusulmani erau permise de dreptul istoric pe baza unei complicate construcþii politice ce depãºea împãrãþirea strictã între o casã a drept – credincioºilor. Þãrile Române. Gorovei. Þãrile Române p. 143 – 169 – „Statutul de Ahd. Kogãlniceanu. 31 Stefan S. „Statutul de Ahd. fuseserã în mintea creatorilor acestor acte. I Bucureºti. dar – al Islam. intermediar.30 La capãtul acestei lungi perioade de reevaluare ªtefan S. p. 121–147. Cum spunea perfect M. 143–169. adicã a rãzboiului.izvor turcesc ce cuprindea un act acordat lui Mihnea Turcitul în 1585. descoperire urmatã de altele în scurt timp. Gorovei scria: „s-a pus în evidenþã un lung ºir de mãrturii autentice care atestã în diverse momente ºi împrejurãri istorice. p.

Noi sã urmãrim mai departe drumul variantelor de capitulaþii pornite la 1768 – 1770 spre a susþine drepturile noastre într-o situaþie externã deosebit de complicatã ºi sã încercãm sã ne explicãm de ce apar ele acum ºi care este clasa susþinãtoare ºi beneficiarã. Bucureºti. Þara Româneascã de la Basarab I Intemeietorul la Mihai Viteazul. Într-o altã carte Dan Lãzãrescu aprecia la rândul sãu pentru aceastã perioadã o întãrire de nepermis a fanariotismului ce ameninþa a înghiþi programul naþional românesc când odatã cu revenirea Olteniei la Þara Româneascã. I.351. 35 N. dar le pãstreazã conþinutul ºi le probeazã veridicitatea. 1985. Bucureºti. Iorga aprecia a corespunde acestei perioade un „fanariotism naþional . elenicã. 34 vezi Stefan Stefanescu. dar aceasta deºi cea mai evidentã nu e singura raþiune. prin fiscalitate ºi prin mãsuri reformiste ca abolirea clãcãºiei în 1737 ºi 39. care admitea pe fanarioþi ca domni care sã facã la Iaºi ºi la Bucureºti pe „filosofii francezi”. putere ce loveºte tot mai dur în interesele boierimii autohtone36 prin transfer de grecitate din Fanar în Principate. La fel de importantã e ºi etapa nouã în care se aflau pe atunci domniile fanariote. Primul rãspuns se impune cu claritate din tot ceea ce am spus: realitatea istoricã. 18 . etapã apreciatã ca extrem de durã de cei mai buni cercetãtori ai epocii. Acestea sunt celebrele capitulaþii ºi istoria lor zbuciumatã mergând de la afirmare la contestare violentã ºi sfârºind într-o acceptare ce le transformã radical ca formã. Bucureºti. Lãzãrescu. Astfel N. cu ºcoli în acest sens ºi cu rezultatele la care se ajunge totdeauna în asemenea cazuri: la reactivarea întregii societãþi româneºti. Iorga „Istoria Românilor prin cãlãtori. Eminescu 1981. cu spirit de renovare. Imaginea României prin cãlãtori. un rãzboi rapid ce urma a duce la alungarea turcilor din Europa ºi la restructurarea statutului Principatelor. Ed. vol.Editura Politica. 36 Dan A.evoluþie fiind blocatã de explozia de rezistenþã româneascã din vremea lui Mihai Viteazul ºi perioada imediat urmãtoare34. Ed. p. dar nu pe grecii cu program naþional grecesc”35.grecesc. cu alungarea Austriei dincolo de Carpaþi ºi cu reformele lui Constantin Mavrocordat se ajunge la o deosebitã considerare a puterii fanariote. Sport-Turism.1970.

D. a raportului cu puterea suzeranã. Apare astfel clar cã marea boierime nu e la primele încercãri de restructurare a echilibrului. urmând mai departe lista creatorilor de capitulaþii ce cuprinde majoritar nume de mari boieri precum Mihai Cantacuzino. Ghica. p. Callimachi. 39 ibidem p.37 Apare clar aportul de marcã al marii boierimi la realizarea acestor acte diplomatice în care aºa cum aprecia Vlad Georgescu. p. „termenul de autonomie nu trebuie sã ne înºele. el nu este decât un eufemism în spatele cãruia se ascunde ideea de independenþã38 . în multe privinþe Mihai Cantacuzino preia ºi transmite apoi nepotului sãu Ioan idei formulate de ªerban Cantacuzino ºi Constantin Cantacuzino”39. 42. 19 . devenitã principala referinþã în ideologia politicã”40. G. 1972. 60 40 P. Cluj Napoca. Ideile politice ºi iluminismul în Principatele Române (1750-1831). în diversele etape ale istoriei 37 vezi Vlad Georgescu. 1984. În aceste circumstanþe este cu totul firesc sã constatãm ascendentul în planul ideologiei naþionale a problematicii politice. Aºa se explicã reactualizarea ideilor cantemirene. N. Nu e vorba deci de o atitudine de moment ci de tradiþii politice ºi de povestiri istorice. Bucureºti Editura Academiei. I. Golescu. Ion Cantacuzino. ci intrã într-o tradiþie a activitãþii politice. 145. într-o adevãratã istorie Shakesperianã a predestinãrii unde moartea eroicã a pãrintelui îi obligã pe fiu la acþiune ºi tot aºa într-un lanþ permanent. 38 ibidem p. Gr. D. Vãcãrescu e ucis de turci la 1714 împreunã cu Constantin Brâncoveanu. Dudescu. geneologii familiale ce nu numai cã obligã la activism politic. Acelaºi autor ilustra o adevãratã continuitate de luptã politicã pronaþionalã în cadrul acestor categorii „Bunicul lui I. Beldiman. Sturdza etc. tatãl ºi unchiul conduc miºcarea de la 1753.ªtim deja cine sunt cei interesaþi de schimbarea statutului þãrilor române ºi cine ar fi principalii lor beneficiari. 215. Vãcãrescu. nepotul sãu Barbu va fi printre iniþiatorii miºcãrii lui Tudor Vladimirescu. Editura Dacia. Teodor Interferenþe iluministe europene. problemã prioritarã a momentului pe care îl traverseazã þãrile noastre. Veniamin Costachi Al. dar oferã ºi argumentele istorice ce duc la naºterea capitulaþiilor. iar Gh. Platon aprecia cã „existã o reþinere ciudatã cu privire la creditul care urmeazã sã fie acordat boierilor ºi clasei pe care aceºtia o alcãtuiesc.

I.p.noastre. Creatorii capitulaþiilor în Moldova: Depasta. Chiricã vor intra într-o conjuraþie antifanariotã ºi mulþi vor fi executaþi de domnul Constantin Moruzi (august 1778)45. L. 1986. spãtarul Ioan Cuza va fi decapitat în Moldova. Mihai Cantacuzino ºi Ion Cantacuzino se vãd ca domni pãmânteni. la fel nepotul sãu. Boicu. Bogdan. Cuza. s-au aflat þãrile române în cursul istoriei au impus opþiuni la fel de tragice generate de anumite convingeri politice cei care au calculat greºit de cele mai mult ori au plãtit cu viaþa42 . 45 C.43 Deci aceastã luptã nu e un expedient o ofensivã culturalã ci presupune în primul rând o atitudine net antifanariotã. când îi acceptãm. Cuza. Dacã privim numai la prima generaþie de creatori ai capitulaþiilor. Iaºi. Editura Lider 2000 p. Bucureºti.270.II. 42 ibidem. Principatele române în raporturile politice internaþionale. 41 Gh. p. lupta pentru capitulaþii a fost declanºatã de marea boierime în condiþii grele ºi meritul îi aparþine cel puþin în etapa de pânã la 1821 ºi cei care au preluat standardul apãrãrii capitulaþiilor au sfârºit deseori tragic. iar ceilalþi creatori ai capitulaþiilor nu vor ezita la 1774 sã aleagã un pãmântean ca domnitor. Editura Univ. Petre Depasta nimeni altul decât un nou creator de capitulaþii va fi condamnat alãturi de spãtarul Cuza la pierderea averii ca trãdãtor al Porþii” cu confirmarea sultanului. 84. vol. Manolachi. admitem cã au fost constatãri sã participe la un act progresist au fãcut-o sub presiune. Mihai Catacuzino îºi va sfârºii viaþa într-un exil sãrac în Rusia. 210. Exact.”41 De data aceasta boierimea românã a dovedit o atitudine de înþelegere remarcabilã a statutului Principatelor gata fiind sã ia o atitudine clarã „tragicul context internaþional în care totdeauna. Iatã deci cã lupta pentru capitulaþii a cerut de la bun început jertfe ºi va continua sã cearã jertfe de a lungul întregii sale existenþe. antigreacã. pe banul ªtefan Pârscoveanu44 . Ne-am obiºnuit (…) sã-i excludem cu ostentaþie aproape de la orice act mare al istoriei. 44 43 20 . ibidem p. Trecute vieþi de doamne ºi domniþe. Alex. Gane. Platon De la constituirea naþiunii la marea unire. 270.

Originile romantismului. Bucureºti. 48 D. E clar în aceastã atmosferã creatã de capitulaþii pãrea improbabilã o revenire a fanarioþilor neincluºi în ele ºi respinºi de societatea româneascã. Editura Academiei. Cornea. 1987. 46 47 ibidem p. în care mai nici una din înaltele feþe de þãrii nu scãpase de furia plebei”46 suferinþe transformate în avalanºa de memorii bazate pe capitulaþii a anilor 1821–1822. episcopul. Încã odatã lupta pentru capitulaþii nu e uºoarã ºi ceea ce e important de observat e cã primul lor rol nu e atât antiotoman cãci ele aratã tocmai o înþelegere între cele 2 pãrþi cât în mod expres antifanariot. Înainte de a pãrãsii momentul 1772 e necesar sã mai facem o revizuire a unei opinii înrãdãcinate în mentalitatea istoricã. Kaunitz sã obþinã „menþinerea mãcar a vechilor privilegii în cazul când independenþa nu s-ar putea obþine”48. anume cã aceste capitulaþii ar sta prin filiera lui I. 83-85 Ioan Cuza ªi Manolachi Bogdan la 18 august 1778. cea mai frecventã cerere e revenirea la o domnie pãmânteanã. În fapt aºa cum am vãzut capitulaþiile Moldovei se nasc mai târziu ºi sub influenþa celor redactate în Þara Româneascã. a nopþilor petrecute în capul oaselor…a zilelor de umilinþã ºi deznãdejde. ulterior mitropolitul Cozma Popescu va fi atât de disperat de revenirea fanarioþilor încât îi va scrie cancelarului austriac A. influenþa cantemirianã apãrând abia în faza ulterioarã a creionãrii lor complete în opera doctorului Petre Depasta. P.Ajunge sã ne gândim la Tudor Vladimirescu ºi o generaþie întreagã de boieri care are „amintirea unor bejeneri în pripã a acestor goane nãpraznice prin zloatã.V. Unul din creatorii capitulaþiilor de la 1768–’70. Hronograf (1764–1815). ºi au un caracter mai puþin elaborat. Eclesiarhul. Vãcãrescu sub influenþa lui Dimitrie Cantemir popularizat în perioada 1734–1771. Un scriitor mai puþin familiarizat cu lumea diplomaticã ºi de o mai redusã cultura ºi informaþie ca Dionisie Eclesiachul crede la 1774 (ºi multã lume o credea alãturi de el) cã tratatul de la Kucuk Kainargi prevedea ca o condiþie pentru revenirea Principatelor la imperiul otoman „aºezãmânt ca turcii sã nu mai seazã în Þara Româneascã… ºi domnul sã fie ales de boierii þãrii din pãmânteni din etnia ºi neamul domnesc”47. 21 .177. p.

ªi era normal cãci „timp de secole drepturile româneºti vor fi acreditate în conºtiinþa europeanã prin lãmuriri. ele apãreau de la început ca o operã colectivã atât a marii boierimi. Frãmântãrile politice ºi sociale în Principatele Române de la 1821 la 1828. opere culturale ºi evidenþa unei comunitãþi de gândire ºi civilizaþie”52.C. Introducere la …”Pagini din trecutul diplomaþiei româneºti” Bucureºti Editura politicã. dovezi istorice. 1932. Filtti. a clasei politice din cele 2 principate dar ºi ca o punte peste generaþii unind istoriografii din deceniile de aur 1678 –1715 cu nepoþii lor care încercau sã refacã situaþia Þãrilor Române de la sfârºitul secolului XVIII. Adevãratul izvor al primelor capitulaþii ne apare cu claritate Constantin Cantacuzino – stolnicul ºi opera sa istoriograficã ºi operele familiei Filipescu. stãpânirea ºi limba aceea a românilor tot stã sã fie”49 ºi în a cãrui tradiþie familialã se menþinea amintirea postelnicului Cantacuzino care evitase transformarea þãrii în paºalâc tocmai promiþând respectarea întocmai a condiþiilor „capitulaþiilor”50. 11 51 Cronicari munteni p. Deci o unitate de acþiune ºi simþire româneascã care va permite capitulaþiilor în perioada urmãtoare sã îºi facã o intrare rãvãºitoare pe scena diplomaticã internaþionalã pentru aproape 100 de ani (pânã la 1878). 1966. Problema capitulaþiilor era una prea importantã spre a-ºi avea izvorul în doar o operã ºi un personaj. 62 52 ibidem p. 15 50 vezi Mircea Maliþa. p. iar încã ºi domnie. Dimitrie Cantemir ºi operele sale fiind recuperaþi de autorii moldoveni cel mai probabil în 1772 ºi perioada urmãtoare. L-a fel în biblioteca familiei se aflã fãrã îndoialã „Istoria Þãrii Româneºti” a stolnicului Constantin Cantacuzino într-o variantã mai amplã decât cea care ne-a parvenit nouã ºi în orice caz documentaþia strânsã pentru lucrare: „hrisoavele domnilor ce sunt pre la boierime ºi pre la mãnãstiri date ºi la sate câte am putut vedea sã pot scoate ceva”51. 49 I.Prima etapã e în principal a capitulaþiilor din Þara Româneascã ºi acestea stau aºa cum am vãzut sub influenþa operei familiei Filipescu ºi a operelor lui Constantin Cantacuzino – stolnicul ce aprecia cã „români: se aflã atâta fericiþi ºi slobozi de tot. p. adicã o bogãþie de material care îi va folosii urmaºului sãu în elaborarea tezei capitulaþiilor. 173 22 . Bucureºti.

Iorga. 5.n. p. 1966. Miºcarea iluministã moldoveneascã de la sfârºitul secolului al XVIII-lea în „Studii”. Împãrãtesei Ecaterina II-a îi cereau „asigurându-li cu multã milostenie toate privilegiurile ºi drepturile lor”4. patrioþii români au înþeles sã rãspundã prin accelerarea propagandei în ceea ce priveºte drepturile lor istorice consfinþite în capitulaþii. . – arma împotriva dominatiei fanariote . Într-o scrisoare cãtre elciul (ambasadorul – n. p.Capitulatiile între 1772 si 1821 . 480 1 23 . Genealogia Cantacuzinilor. (începe tot acum ºi prima lor folosire împotriva intereselor Rusiei ce cereau ca problema Principatelor sã nu devinã o chestiune europeanã ci una bilateralã: ruso-turcã). direct interesatã de spaþiul românesc. Geneza chestiunii. Duþu. desfiinþarea principatelor ºi deºertificarea teritoriului spre a prevenii noi conflicte. 9221 2 vezi Leonid Boicu. nr. sã nu fim lipsiþi de mila ce avem supt stãpânirea turceascã ci încã sã ni se mai înmulþeascã”3. În fond aºa cum observã ºi Alexandru Duþu odatã cu trecerea þãrilor române de la „conºtiinþa ortodoxã la cea naþionalã”1 se conºtientiza primejdia reprezentatã de o legãturã prea strânsã cu Rusia. 456-457 4 ibidem p.) Austriei vizându-se internaþionalizarea problemei se nota: „Principatele moldo-române au stãtut totdeauna sloboade supt Alex. care în acelaºi timp þesea chiar un plan fantastic de trimitere a românilor în stepã. Etapã care va continua fãrã oprire pânã la 1774: popularizarea capitulaþiilor dincolo de perimetrul ruso-turc ºi în occident ºi mai ales în Austria. p.2 Faþã de astfel de opinii excentrice. Abia lãsate capitulaþiile de cãtre boierii din Þara Româneascã pe masa reprezentanþilor de la Congresul de pace de la Focºani ºi începea o nouã etapã a luptei. 35 3 N. Astfel în 1770 românii cereau sã se bucure chiar de ar fi sã ajungã „supt stãpânirea Rusiei ºi bucurându-se de deplina noastrã slobozenie.

în schimb ele apãrând din abundenþã dupã 1768 când rãzboiul ºi retragerea ideea e integral copiatã ca formã ºi fond de la stolnicul Constantin Cantacuzino din „Istoria Þãrii Româneºti” vezi Cronicari munteni. Orlov se preciza: „urmaºii strãbunilor noºtri… care au legat ocrotirea þãrii noastre de Poarta othomaniceascã. de unde au primit totdeauna ajutoare5 spre a se lupta împotriva deselor opintiri ce fãceau Turcii pentru a-i supune.Domnii lor pãmânteni uniþi cu Ungaria ºi cu Transilvania. 1961 6 N. nu cuteazã nici sã crâcneascã spre a-ºi cere vechile sale drepturi”8 . 492 9 Existã totuºi informaþii care susþin ipoteza noastrã cã ideea capitulaþilor era prezentã încã de la rãzboiul din 1737–1739 în spaþiul românesc. În cele de pe urmã. boierii români gãsesc curajul de a folosii capitulaþiile în favoarea lor ºi mai ales de a spune prin intermediul Austriei voinþa lor de independenþã ºi nu de distrugere statalã.488 7 ibidem p. cunoºteau foarte bine modul cu care s-a dat patria noastrã. 489 8 ibidem p. Ediþia M. folositoare ºi însemnate. Ce e interesant. Bucureºti. este cã scrisorile menþionate mai sus sunt anterioare momentului 1772. dacã nu ºi mai dinainte. Neatârnarea aceasta era adevãratul vis al boierilor români nicidecum stãpânirea ruseascã cum au exagerat mulþi. Iorga. Cu armatele ruse ocupând þara ºi apãrând ca biruitoare. cu mult înaintea congresului de la Focºani ºi nu sub influenþa Rusiei ci contrar ei. trimiºi la Petersburg precum odatã la Istambul. p. Într-o a 2-a scrisoare cãtre acelaºi elciu se scrie „privim împrejurãrile de acum ca foarte princioase pentru a cere din nou vechile noastre drepturi ºi a ne pune într-o stare de neatârnare”7 . Genealogia Cantacuzinilor. cu forþa aproape. în fiecare neam din urmã. 487. În scrisoarea ce acompania trimiterea capitulaþiilor cãtre reprezentantul Rusiei. se vede necunoaºterea acelor vechi învoieli ºi þara gemând. proclamarea capitulaþiilor ºi discuþia în jurul lor era prohibitã înainte de 1768 ºi acesta este motivul pentru care nu aflãm informaþii amãnunþite despre ele înainte de aceastã datã9. contele G. Cu toate acestea. Astfel în 5 24 . prima impunere diplomaticã a capitulaþiilor ilustrând din nou cã acestea erau deja redactate de boierii români. nevoia a silit pe pãrinþii noºtri a se preda supt mari condiþii.G. Gregorian. Acesta era adevãrul. pe care însã tiranii au început a le restrânge”6 .

firmane care totdeauna numeau pãmântul românesc autonom ºi de sine stãtãtor dintru început ºi îndeosebi cinstit cu autonomia. Aici e marele rol al Rusiei care a permis agitaþia în jurul capitulaþiilor înþelegând sã o foloseascã în jocul ei diplomatic. dar uºor observabil în enumerarea banului Mihai Cantacuzino: „firmanele care întãreau privilegiurile þãrei. Firmane care îndreptãþeau pe Domni de a cãuta pricinile de judecatã între Turcii ºi Români11. care la doar perioada rãzboiului din 1737–1739 când austriecii vor sã ia Muntenia ºi proclamã acest lucru în oraºul Câmpulung primesc rãspunsul „Noi cele douã provincii ale Moldovei ºi Þãrii Româneºti am fost fãrã îndoialã cele mai fericite din câte a supus casa otomanã. 10 ibidem p. Giurescu se întindea doar asupra textelor capitulaþiilor moldovene ºi parþial a celor muntene. Cã românii nu au înþeles acelaºi lucru e de acceptat. p. Naþiune. dar chiar ºi a Paºilor celor mari. Istoriografia de la C. deoarece suntem singurele cãrora li s-a acordat dintru început ºi le-a fost permanent menþinut privilegiul de a fi guvernate de domnii din naþia noastrã ºi de ritul nostru” (vezi ªerban Papacostea. Erau acestea documente neautentice? Câtuºi de puþin ºi iatã câteva exemple de firmane sultanale. Societate. dar în orice caz pãtrunºi încã de spiritul românismului ºi amintirea capitulaþiilor. Giurescu a apreciat integral actele înaintate Congresului de la Focºani ca „falsuri patriotice” cum spunea N. iar N. „Tratatele Þãrii Româneºti ºi Moldovei cu Imperiul otoman în sec. Iorga. Iorga era cel care dãdea verdictul asupra falsitãþii ca formã a textelor muntene10 referitoare la supunerea Þãrii Româneºti faþã de Imperiul otoman în timpul lui Mircea ºi a Laiotã Basarab (1383 ºi 1460). 69 11 ibidem. Firmane care opresc apelul pãmântenilor.administraþiei fanariote permit aceasta. Firmane pentru a face negoþul Turcii la bâlciurile þãrii. 499–500 25 . Interpretãri istorice. În fond analiza riguroasã a lui C. XIV–XVI. Dar aceste acte au fost însoþite ºi de documente autentice lucru nereliefat pânã acum. 104 ºi aceste cuvinte erau rostite în plinã epocã fanariotã ºi de niºte clerici ºi orãºeni nu de cel mai înalt rang ºi culturã. firmane care opresc trecerea prin þarã nu numai a turcilor de rând. de a nu fi traºi prin judecãþi afarã din Þara Româneascã. ficþiune politicã ºi realitate istoricã în „Stat. p.

vol. banul Cantacuzino a uzat o metodã perfectã amestecând între texte inedite. în târgurile ce vor fi organizate… nu vor întreþine vite ºi nu vor înfiinþa câºle”13. texte autentice reuºind astfel sã punã în perplexitate partea otomanã. lucru care potrivit opiniilor unor turcologi 12 fãrã îndoialã banul prin poziþia familiei sale ºi izvoarele strânse de stolnicul Constantin Cantacuzino ca ºi prin funcþia tatãlui sau de vistiernic avea acces la toate documentele de acest gen ca cele pe care le enumerãm. fãrã poruncã în Þara Româneascã. II (1774–1791). opriþi ºi sã fie pedepsiþi”14 . În privinþa comerþului „negustorii îºi vor prezenta scrisorile lor voievozilor Þãrii Româneºti ºi Moldovei ºi luând alte teºchererele de la voievozi vor ºedea în locurile care li se vor arãta. 14 ibidem p. Este vreunul din aceste documente diferit ca sens ºi formã de ceea ce enumera banul Cantacuzino ca documente remise pe masa conferinþei de la Focºani ? Nu. p.12 Astfel la 5–14 noiembrie 1774 Abdul Hamid I declarã „sã nu se îngãduie nimãnui ostaºi sau civili sã intre în Þara Româneascã ºi Moldova”13 .2 ani de la acest moment cuprindeau absolut toate prevederile enumerate de banul Mihai Cantacuzino. iar cei ce o vor face contrariul sã fie împiedicaþi. 16 idem p. Pe 16/25 ianuarie 1782 „era opritã intrarea tuturor. 58. care izvoarele aratã clar nu a mai putut reacþiona. 36. 6. realizate de el ºi colaboratorii lui. 15 ibidem p. Editura Academiei. 13Documente turceºti privind istoria României. 26 . A strecurat ºi aici firmane care nu existau precum cel cu privire la „firmane care arãtau cum alegerea Domnului se fãcea de românii pãmânteni ”16 sau poate erau firmane din vechime care nouã nu ne-au parvenit.în þara mai sus pomenitã sã nu intre nimeni”15. ea este liberã în toate privinþele …. XI. Bucureºti. 12/21 ianuarie 1785 „când va sosi înalta parafã împãrãteascã sã vã fie cunoscut cã þara Moldovei fiind din trecut ºi pânã acum separatã la cancelarie ºi fiind opritã cãlcarea ei cu piciorul. 1983.

amestecate între documente originale. III Anexe p. acte originale ºi reconstituiri (sã nu uitãm cã Repnin ceruse boierilor sã aducã originalele actelor ºi cererilor lor)20. 48 ºi Leonid Boicu. existã o pleiadã de acte de acest gen cu conþinut aproape identic. îºi vor da gizielele lor dupã trebuinþã. 20 vezi M. de astfel documentele citate au un început similar „când au fost cercetate condicele de porunci aflate în pãstrare la Divanul meu împãrãtesc. Este exact formularea lui Mihai Cantacuzino cu privire la firmanele de judecãþi ºi zeci de astfel de „nizamuri ºi firmane ar putea fi date spre a arãta cã banul Cantacuzino a dat documente reale. clar ºi ferm niciodatã (singura punere sub întrebare. Astfel se explicã marea victorie a capitulaþiilor: ele nu au fost declarate false ºi respinse de Poartã în mod oficial. ibidem vol. Principatele române p. existente delegaþilor ruºi care i-au pus în încurcãturã pe turci. 5-11. dar extrem de moderatã a apãrut la 1856 când 17 18 ibidem p. Când aceºtia potrivit obiceiurilor lor” au cercetat înscrisurile de porunci pãstrate la Divanul meu împãrãtesc”18 cu cele furnizate de Cantacuzino ºi de ruºi s-a gãsit o identitate perfectã ceea ce ne explicã de ce turcii au acceptat celebra menþiune în tratatul de la 1774 privind vechile drepturi ale Principatelor ºi nu le-au respins „ex. Nu trebuie crezut cã aceste firmane erau doar post 1774. 15. sã nu se mai perceapã pentru socotelile vechi nici bani ºi nici altceva. Maxim Þãrile Romane p. emanate de la Poartã acte realizate intern. 19 ibidem p. 27 . orice ar fi ele. s-a gãsit scris cã fuseserã date în repetate rânduri porunci înalte ºi enumerãrile continuã ca la Mihai Cantacuzino „ca dupã ce raialele Þãrii Româneºti ºi Moldovei. care sunt ca ºi chelerul Înaltei mele împãrãþii. dar care alcãtuiau un tot ºi împinse suficient de mult în trecut pentru ca depistarea lor sã fie dificilã. voievodul Þãrii Româneºti…sã le dea drepturile ce se vor dovedi”17. Ceea ce Mihai Cantacuzino fãcuse. Acest amestec de adevãr.de renume este perfect posibil. iar în cazul certurilor dintre musulmani ºi raiale sau dintre raiale. 212. abrupto” pentru cã banul Mihai Cantacuzino spusese parþial adevãrul ºi documentele falsificate ca formã erau ºi ele valabile în conþinut19 . 500.

Geneza chestiunii. Perioada 1772-1774 este deci o perioadã propice agitãrii problemei capitulaþiilor ºi în plus o perioadã pentru Moldova de formulare suplimentarã a acestor acte.II. nici mama sa nu vor accepta vreodatã ca ruºii sã rãmânã în posesia Moldovei ºi Valahiei”24. Existenþa noastrã va fi în primul rând salvatã în aceastã perioadã de rivalitatea ruso-austriacã ºi de interesul general european pentru aceastã zonã ºi tot aceastã rivalitate va permite capitulaþiilor sã îºi câºtige reputaþia internaþionalã. 500-505.Boicu. Dupã primele victorii surprinzãtor de rapide ale armatei ruse în anii precedenþi conflictul va trena ºi va apãrea tot mai clar în urma implicãrii general europene ºi în special a Austriei cã adevãrata soluþie va apãrea pe plan diplomatic. În plus ceea ce a provocat ºi mai mult consternarea Porþii a fost un capitol sugestiv intitulat: „stricarea privileghiilor ºi ruinarea Þãrii Româneºti”22 prin care în contrast cu toate asigurãrile date de Poartã era descrisã situaþia de facto a þãrii. în calea declanºãrii unei tragedii asemãnãtoare celei poloneze”23. Astfel încã din 1769 viitorul împãrat Iosif al II-lea îi va declara lui Frederic al II-lea cã „nici el. „Dezmembrarea Poloniei o anunþa pe a Turciei ºi nu exista cabinet sau om de stat care sã nu aibã un proiect de împãrþire a Imperiului otoman þinut în rezervã pentru momentul oportun. 23 L. Boicu. Geneza chestiunii. p. înfrângerea oricât de severã a Turciei neputând duce automat la ocuparea teritoriului de cãtre Rusia ci doar la o intervenþie europeanã. Ajungându-se ºi pentru aceastã þarã la primul text definitiv al capitulaþiilor moldovene aflat sub influenþa combinatã a 21 22 L. este prin excelenþã perioada diplomaticã a confruntãrii. vol. ibidem.reprezentantul turc a declarat cã nu s-au putut gãsii în arhivele þãrii sale urme ale capitulaþiilor 21. 28 . 30. în pofida întreruperii negocierilor de la Focºani. Perioada 1772-1774. p. Privitã din acest unghi de vedere suzeranitatea otomanã a constituit o piedicã în calea anexãrii principatelor de cãtre alte puteri. p. 30.

Încã de la jumãtatea sec. Cantemir. Grigore Tocilescu. 27vezi pentru impactul acestei proclamaþii V. 25 24 29 . în decembrie 1769 ºi în care solicitau retrocedarea din Polonia a inventarului ºi documentelor Mitropoliei Moldovei care conþine vechile drepturi ale þãrii ºi care fuseserã luate în urma expediþiilor lui Ioan Sobiescki din 1686. obicei ele nezmintite ºi nebetejite ºi le-au pãzit… în þãrile noastre nu s-au clãdit moschei. Opere. extins pe aproape 3 decenii pânã la domnia lui ªerban Cantacuzino 1678-1688) ºi în faþa presiunilor tot mai crescute ale Porþii asupra drepturilor principalelor aceste acte ibidem p. legea. 33. D. Giurescu în Pagini din trecutul diplomaþiei româneºti. tom II 1860 p. 26 Kogãlniceanu. Opinia generalã e cã dezbaterea în jurul capitulaþiilor a început abia cu 1772/1774.actelor finalizate de boierii din Þara Româneascã ºi de tradiþia cantemirianã ce apreciase cã „bisericile. giudecãþile.cit. Bucuresti. practic deci organizau o adevãratã vânãtoare de documente menite a ne proba drepturile în faþa noii puteri ce dorea a ne ocrotii. Aici se invocau vechile capitulaþii acordate de otomani lui Bogdan al III-lea. p. Hronicul vechimii româno-moldo-valahilor. p. Fãrã îndoialã cã rãmãsese în memoria oamenilor politici români amintirea proclamaþiei din 30 mai 1711 care justifica acþiunea Moldovei prin necurmatele încãlcãri ale suveranitãþii ei. 28 pentru opinia autorilor cu privire la conformitatea capitulaþiilor cu realitatea istoricã vezi Dinu C Giurescu.26 Deci încã din 1769 acesta cãuta informaþie istoricã pe baza relatãrilor lui Cantemir despre drepturile þãrii ajunse în Polonia. dar este o opinie falsã. Cândea ºi Dinu C. editia.159-163.170. p. XVII în faþa luptei între boierimea autohtonã ºi cea de origine greceascã (vezi conflictul vestit Cantacuzini – Leurdeni. 1966. a tractatelor ei” de cãtre Poartã. ceea ce este cel mai mare semnul vrednicii ºi slobozii”25 La fel de importantã ºi ilustrativã pentru realizarea capitulaþiilor înainte de 1772 ºi chiar de 1770 ºi în Moldova ºi de corelarea lor cu realitãþi ºi informaþii istorice este existenþa unui apel al boierilor ºi clerului moldovean cãtre þarinã. drepturi ale þãrii nerespectate de turcii”27-28. Editura Politicã. op. 74. Arhiva Româneascã” ediþia II-a. t III. 196.

I. 239. Bucureºti. 31 Apostol Stan. adicã statutul special de autonomie rezultat din capitulaþii”31. ci cã mai mulþi dintre noi ne vom pierde ºi viaþa (temere dupã cum am vãzut îndreptãþitã de evenimentele ulterioare – n. Dupã anul 1773. 1961. 93. pe drepturile istorice ale þãrilor lor. vãzând obrãznicia turcilor. dar ºi de concentrare pe problema capitulaþiilor. Ed. Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Române (1774-1856). 13. s-au împãcat cu ei ºi le-au fost dând plocon pentru ca sã se odihneascã þara cu pace”29.) pentru cã tiranul pãþit din cele trecute va schimba chipul cârmuirii noastre în paºalâc (…) ºi nici un fel de învoialã sau tractat nu-l va putea face sã le pãzeascã”32.n. când întâlnim ca element propice eventual chiar sub forma unei anexiuni legale (printr-o aderare chipurile benevolã) Rusia trebuia sã le întãreascã Tarilor Romane poziþia externã distinctã. Astfel cronicarul Radu Popescu la începutul secolului al XVIII-lea ºtia despre capitulaþii suficiente informaþii (sã nu uitãm aceastã cronicã se afla în posesia boierului Panã Filipescu care nu întâmplãtor e unul din creatorii capitulaþiilor). „Temerea noastrã nu este cã ne vom pierde numai privilegiile. contelui I. 1999 p. 32 N. vol. „Deci dupã ce au fãcut Mircea Vodã aceste izbânde. Gregorian. p. 517. p.”30 Astfel se explicã valul de menþiuni care pãtrund în întreaga societate româneascã din afara arcului Carpaþilor. în sec.încep a fi tot mai des ridicate la rang de principiu diplomatic. argumentarea boierilor români trebuia neapãrat sã se rezeme pe invocarea situaþiilor din trecut. Panin ºi mareºalului – conte Romanþof” în care se aratã îngrijorarea factorilor politici din Principate ce observã cã Rusia e mai puþin dornicã sã sprijine cauza „capitulaþiilor” în urma complicaþiilor situaþiei internaþionale. editia M. Genealogia. vezi Cronicari munteni. Bucureºti. ªerban Papacostea „Tratatele” p. XVII–XVIII cu o accentuare deosebitã dupã 1770. probabil an nu numai de acþiuni militare.N. anul 1774 se deschide la 30 martie cu o scrisoare adresatã „împãrãtesei Rusiei. Aºa cum mulþi istorici înþeleg „într-o vreme dominatã covârºitor de spiritul tradiþiei. Saeculum Io. Între dominaþie absolutã ºi anexiune. 30 29 30 . Iorga.

probabil cu Crimeea. vol. delegaþie prin care „sã propunem ºi sã cerem simpla noastrã rugãciune ºi dorinþã: întãrirea slobozeniei noastre”35. adresatã una contelui Panin se cerea: „a vã spune cu plãcere umilele rugãciuni pentru întãrirea slobozeniei þãrii noastre”36 iar contelui Cernisev o altã misivã: „rugânduvã pentru întãrirea slobozeniei terii noastre”37. Genealogia. 31 . 37 ibidem p. 519. prin care clasa politica româneascã încercase sã cointereseze Austria ºi Europa în garantarea autonomiei lor ºi evitarea trecerii de la un stãpân la altul. La 3 iunie în douã scrisori diferite. 529. 35 N. 33 34 ibidem p. 163-173. ªtiau cã provocaserã daune intereselor otomane prin dezvãluirile fãcute la Focºani dând pãrþii ruse documente autentice pe care ea nu le-ar fi putut deþine ºi care aruncaserã în perplexitate Poarta („o pãþise tiranul” cum spuneau ei) ºi furnizând ºi acte politice constituite de ei în acord cu tradiþia ºi realitatea istoricã amplificaserã aceastã derutã. p.Contelui Panin aceeaºi i se adresau „pentru slava ºi marile interese adevãrate ale Rusiei s-o ocroteascã spre a se asigura slobozenia”33. Scãdere care se datora ºi diverselor acþiuni politice bazate pe „capitulaþii”. Aceastã disperare se accentueazã ºi în mai 1774 se adreseazã feldmareºalului rus „Rumianþev” o scrisoare în care e rugat a ajuta o deputãþie din þarã sã ajungã la Petersburg. vezi ºi Istoria modernã universalã. anexãri pentru care avea binecuvântarea Austriei ºi a Europei ºi înþelegând cã anexarea Principatelor e mult mai dificilã înregistrase o marcantã scãdere de interes. p. Astfel de acþiuni tratate grotesc de Rusia. ca nerecunoºtinþa. fãcuserã sã se simtã un curent de abandon pe care boierii români care îºi legaserã soarta de Rusia ºi agitaþia în jurul „tractatelor” cu Poarta îl înregistrau cu deznãdejde. 517. 36 ibidem. Iorga. iar acum ar fi venit timpul rãfuielii (din aceastã derutã Poarta va ieºi definitiv abia la 1878). Ce se întâmplase? Rusia satisfãcutã de partea sa din Polonia34 ºi înþelegând deja cã va ieºii rãsplãtitã ºi cu pãrþi ale imperiului otoman. I. p. 532.

41vezi ºi ªtefan Stefãnescu. Principatele române p. Bucuresti. 200. Dacã ne referim însã la conþinut trebuie arãtat cã documente cu un conþinut similar (singura diferenþã e ca ele nu se pretindeau a fi un „tractat” ci doar informaþii din el) au fost înaintate cu mult timp înainte curþii de la Viena. E aici momentul sã spulberãm o altã mentalitate greºitã legatã de „capitulaþii”. cu menþiunea clarã a protocapitulaþiilor „drepturile din tractele cele vechi” la Hurmuzaki în „Documente privitoare la istoria românilor. în 1716–’18 rod al speranþelor de eliberare trezite de biruinþele contra vechilor dominatori.tampon”38. Editura Academiei.Aºa cum aprecia Leonid Boicu la 1772-1774 „accentul preocupãrilor româneºti cãdea asupra condiþiilor retrocedãrii cãtre Poartã a Principatelor sau asupra formulãrii unui statut de stat . dar violate în prezent”42 nu a nãscut proteste deoarece aceste acte se regãseau ca L. dacã ne referim la forma clarã data de Mihai Cantacuzino atunci aceastã idee are o oarecare raþiune. revenirea la autonomia internã chiar în cazul pãstrãrii suzeranitãþii otomane”39 -40. „pãstrarea datinilor” ei în relaþie cu Poarta. Boicu. VI. vezi Valeriu Sotropa. p. date perfecte . 181-234. al XVIII-lea ºi prima jumãtate a sec. ideea cã acestea au apãrut ca obiect de atenþie diplomaticã doar la 1772. p. precum era cea medievalã”. ci români orânduiþi pe viaþã. 20. nu-i luatã cu sabia”41) ºi numai astfel se explica rapida lor acceptare într-o societate bazatã pe tradiþie. Capitulaþiile existau deci în conºtiinþa diplomaþiei europene (sã ne reamintim episodul de la Carlowitz când turcii rãspund polonezilor „cã Tara Moldovei nu pot sã o deie sã le fie lor podani. 120-121. ca cea vienezã ºi care respingea „de piano” orice inovaþie „repunerea în vigoare a unor vechi drepturi recunoscute în trecut. vol. 39 38 32 . Istoria Românilor. cã iaste volonicã. 42 ibidem p. Pentru cea dintâi ipostazã (…) se continuau eforturile merite sã repunã Principatele în vechile lor drepturi originare. „În esenþã memoriile succesive înaintate curþi din Viena în cursul rãzboiului ºi al negocierilor de pace. al XIX-lea. domnii sã nu mai fie strãini. 1976. cer pe lângã desprinderea þãri de turci. din Þãrile Române în sec. 33-34. tribut scãzut la nivelul vechi. Proiectele de constituþie. 40 originalul „plângerii boierilor din Þara Româneascã”. p. cã turcilor îi închinatã. programele de reformã ºi petiþiile de drepturi. Într-o societate diplomaticã ce deþinea arhive.

libertate rãscumpãratã anual prin diferite sume de bani înaintate Porþii. 198-202. 45 ibidem p. a actelor originale. 112. Ilustrativã pentru modalitatea prin care amintirea acestor acte s-a pãstrat în societatea româneascã este modul în care s-a luat decizia acceptãrii adevãratelor ahidnamele. Editura Politicã. Ele nu constituiau o noutate ºi nu au nãscut uimire în lumea diplomaticã europeanã obiºnuitã a auzii de ele nu doar de la partea românã dar ºi de la cea turcã la toate marile congrese de pace ale perioadei: 1699. 1936. Astfel de acte colective antreneazã conºtiinþele a multor oameni ºi participarea la ele devine o adevãratã tradiþie familiarã ºi oralã. Bucureºti. 1971 p. Astfel actul din martie / mai 1456 „prin care Petru Aron ºi adunarea þãrii hotãrãsc sã rãscumpere pacea de la turci”44 menþioneazã: „ne-am sfãtuit mult ºi am socotit între noi despre cotropirea ºi pieirea þãrii noastre”45 ºi în final toþi boierii semneazã adresa prin care se decide rãscumpãrarea pãcii de la turci. Un singur exemplu e mai mult decât grãitor pentru frecvenþa cu care proto-capitulaþiile sunt furnizate diplomaþiei europene de cãtre români. 112–113. absolut realã. Toþi oamenii prezenþi la astfel de adunãri (ºi ele au fost numeroase în istoria noastrã pe aceastã problemã a relaþiilor Poartã – Principate)46 poartã convingerea. organizarea internã etc. autonomia ei faþã de turci”. 1718. În aprilie 1711 la tratativele de la Luþk. Cel dintâi bir al Moldovei cãtre sultan. 1772 ºi acum la 1774. 1739. cã decizia lor apare la 43 Ion. aceea cã avem de a face cu un pãmânt liber. 46 În 1601 boierii la începutul domniei lui Radu ªerban hotãrãsc într-o mare adunare supunerea faþã de Poartã declarând cã „pe viitor ei vor continua sã procedeze în aºa fel 33 . Dimitrie Cantemir va face sã fie menþionate de nenumãrate ori cuvintele în textul final „dupã vechile obiceiuri ale Moldovei” anume: „graniþele þãrii. Ionaºcu.spirit în toate memoriile ce fuseserã înaintate curþii de la Viena ºi sporadic ºi altor puteri în ultima sutã de ani. vezi si Franz Babinger. 44 ibidem p. Bucureºti. specificã societãþii medievale.”43 Aceste cuvinte nu reprezintã nimic altceva decât reprezentarea vechii realitãþi statuate prin „capitulaþii”. Relaþiile internaþionale ale României în documente (1368–1900). 1737.

Totuºi bãtãlia nu e definitiv pierdutã cãci „diplomaþia þaristã în scopul întãrii propriilor poziþii în dauna Porþii a urmãrit formarea unui stat mai puternic în regiunea Dunãrii. De aici. a acestei noi trãdãri. cum o socotesc fãrã a avea însã curajul sãu o spunã cu glas tare. p. Istoria Românilor. 40-41. 50 ibidem p. tratatul din 1774 datoritã situaþiei internaþionale complexe: „recunoºtea Rusiei numai un drept încã foarte nehotãrât. 1965. Ambasadorul rusesc din Constantinopol putea. ªtiinþificã.D. Românilor p.) care urma astfel sã se formeze Statul independent Dacia. Bucuresti. 51 C. Stefãnescu. doc. 47 La fel Dimitrie. Unirea Principatelor în lumina actelor fundamentale ºi constituþionale. 121. Ca urmare tratatul încheiat în 1774 la Kuciuk Kainargi prevede la art. acela de a proteja Þãrile Române. Austria ºi Turcia”49 . p. G. În final ”tratatele ruso-turce au prevãzut dispoziþii prin care se îngrãdea sistemul politici otomane de ascensiune. cãci unicul loc de refugiu le rãmâne Rusia. Xenopol. 40. Giurescu Capitulaþiile p. La 1774 boierii sunt practic disperaþi în faþa acestei noi uitãri a capitulaþiilor. deci o formã de tratat prin care în schimbul tributului þara rãmâne complet independentã. sã vorbeascã în favoarea lor ºi cum au fãcut de …140 de ani de când ei recunosc superioritatea otomanã” vezi Stefan Stefãnescu Istoria. Astfel cu prilejul preliminariilor de pace de la Focºani (1772). situat între Rusia. când va cere nevoia. Rusia a pus problema constituirii Principatelor într-un singur stat (pe care sã-l poatã înghiþi mai uºor -n. de care s-au bucurat în timpul domniei sultanului de fericitã amintire Mahomed (IV) prea iubitul tatã al Maiestãþii sale sultanului”51 Aºa cum arãta A. 123. 27 ºi Hurmuzaki supliment I. Din acest moment „reprezentanþii clasei politice a Þãrii Româneºti ºi Moldovei au invocat în toate împrejurãrile care puteau servii interesele româneºti: capitulaþiile”47 -48 .G. 49 I. XVI cã „Principatele au a se bucura în viitor de aceleaºi privilegiuri. MCCLXXII p. Cantemir la 1711 dupã tratatele vorbeºte boierilor din nou de raporturile cu Poarta ºi de încãlcarea de cãtre ea a „tractatelor” iniþiale. înlocuindu-l cu sistemul convenþional al tratatelor internaþionale”50. 48 St.Vântu. 34 .n.capãtul unei forme de negocieri. 898-899. Editura. Florescu. din aceastã amintire a marilor adunãri care au decis problema raporturilor cu Poarta apare tradiþia capitulaþiilor.

N. mai înainte de toate.V. 55 ibidem p. Obreºcof ºi I. la 10 iulie ei adresau scrisori cãtre feldmareºalul Rumianþev (Romanþof). 121. Domnul sã rãmânã nesupãrat în stãpânirea ºi administrarea þãrii noastre”55. 52 35 . la 1 august 1774. p. plecat ne rugãm E. prin cererea cu anaforaua noastrã. 53 Stefan Stefãnescu. Panin cerându-le „sã luaþi parte ºi voi dupã bunãtatea Escelenþei voastre la întãrirea slobozeniei neamului nostru”54.” „Plãtindu-se haraciul.D. pe toatã viaþa. În momentul aflãrii prevederilor exacte ale pãcii o adunare a þãrii cu semnãturile mitropolitului. 54 N. Geneologia. Istoria Românilor. vezi V. Rãzboaiele dintre ruºi ºi turci ºi înrâurirea lor asupra Þãrilor Române. 526. Conform lui Mihai Cantacuzino alte 3 ponturi fiind date prin prinþul Potemkin cãtre þarinã ºi cãtre contele Panin56 în care se cerea: ”Elciul Mãriei sale. 185. p. Iorga. Editura Albatros. cã în tractatul de pace de curând încheiat s-au pus ca temeiu de fericire a þãrii noastre starea în care se afla ea în zilele lui sultan Mahomed al IV-lea. o adunare a boierilor la Mitropolie hotãrãºte sã trimitã la Poartã cu un arz. 12. 56 ibidem p. Bucuresti. dovadã la aceasta aducem pe Domni care au domnit în zilele pomenitului sultan Mehmed al IV-lea. Neºtiind încã de semnarea pãcii ºi de condiþiile stipulate boierii încã se mai agitau pentru apãrarea þãrii. cel dintâiu privileghiu al nostru era: 1.Urechia. Deci. episcopilor ºi a boierilor þãrii îi scrie contelui Rumianþev (22 iulie 1774): „Fiindcã Escelenþa voastrã aþi binevoit a ni spune prin graiu. Alegerea Domnilor noºtri în fiinþa unui pãmântean. 1999. Xenopol. „…Aceasta ne rugãm sã se facã ºi acum a se alege adicã Domnul þãrii din pãmânteni. p. ce se va afla dupã vremi la A. p. acesta fiind temeiul privileghiilor. pe boierii Constantin Cocorescu ºi stolnicul Dumitrache în care cer „revenirea la vechile privilegii”. Memoriu…. 537–538.prin însãºi tratatul se stipulau spre folosul lor mai multe condiþii princioase”52 Începând cu tratatul de pace încheiat între Rusia ºi Imperiul otoman de la Kuciuk Kainargi (10/21 iulie 1774) capitulaþiile au fost luate drept bazã de discuþie în ceea ce priveºte organizarea ºi statutul internaþional al Principatelor Române”53.A. încât sã nu mai poatã fi privitoare de deosebite tãlmãciri. a se face prin deosebit articol o descriere a acestei stãri. tot acum. 540. întãrit de Poartã.

Al 3-lea rezultat (ºi poate cel mai important pentru cercetarea noastrã) este problema sultanului considerat model pentru respectarea „capitulaþiilor”. ca sultan.A. În al 2-lea rând o uºurare faþã de îndepãrtarea posibilitãþii de anexare la Rusia. XVI-XVII despre starea þãrii în vremea lui Mehmed II pe seama lui Mehmed IV. Gheorghe ªtefan. Aricescu. care se va menþine pânã la finele revoluþiei din 1821. Ei ºtiau prea bine ºi aveau nenumãrate informaþii cã în perioada 1649–1687 domnii celebri ca Radu Mihnea III. 36 . Grigore Ghica etc. XV. Boierii români nu puteau face confuzia pe care au fãcut-o negociatorii ruºi. Care Mahomed a fost o lungã discuþie: Mahomed al II-lea (1444. care în necunoºtinþã de cauzã (deºi istoriografia ruseascã susþine cã ruºii sunt creatorii capitulaþiilor – n. restul sub o formã sau alta s-au reorientat rapid. a tractatelor cu Poarta: Mahomed 58. 540. Constantin Serban Basarab. Capitulaþiile ºi mai ales cele mai moderne ale lui M. Odatã greºeala comisã de ruºi care îl notaserã pe Mehmed IV ca un creator al „tractatelor” boierii români disperaþi nu au mai avut ce face ºi au pus toate „ponturile” lor.Contantinopol. aceste acte au apãrut ºi în „Trompeta Carpaþilor” în anii 1868 ºi 1869 fiind furnizate lui Cezar Bolliac de D.n. adicã toate informaþiile pe care le deþineau de la Cantemir ºi cronicarii sec. refacerea domniei pãmântene. sã fie ascultat ºi slobod a apãra ºi sprijinii drepturile þãrii noastre dupã tractate”57 Ce ne spun aceste texte date imediat în perioada urmãtoare semnãrii tratatului de la Kuciuk Kainargi? În primul rând o puternicã tendinþã antifanariotã. acceptând supremaþia Porþii ºi luptând pe lângã aceasta spre a îndeplinii programul înregistrat în capitulaþii. Deºi din enumerarea privilegiilor fãcute de boierii români în iulie 1774 se vede clar cã ei se refereau la celãlalt Mahomed al sec. 58 vezi pentru aceastã cheltiune ºi opiniile lui C. nu îndeplineau condiþiile 57 ibidem p. Maxim în Þãrile Române p.) au acceptat menþionarea lui Mahomed IV. 1451–1481) sau Mahomed IV (1649–1687). Giurescu. tendinþã ce considerã” temeiul tuturor privileghiurilor”: alungarea grecilor. cu excepþia boierilor Cantacuzino ºi Filipescu puternic compromiºi. 48.

în chiar conºtiinþa oamenilor simpli. dupã putinþã ºi voinþã.n. În faþa nepriceperii ruºilor (de altfel la celelalte negocieri de pace precum la congresul de la Bucureºti din mai 1812 spre a-i împiedica a mai comite erori grosolane români le vor da cãrþi ºi materiale privind capitulaþiile . Giurescu.) la 28 iulie încheierea pãcii ºi dispoziþiunile referitoare la Principate îi scrie cã s-a hotãrât ca þara „sã aibã voie sã se foloseascã cu toate acele odihne cu cari s-au folosit în vremile împãratului sultan Mehmet”60. La 30 august spãtarul Ioan Cuza ºi postelnicul Ienachi Chiricã se roagã „sã le dea desãvârºit înalta ascultare la plecatele noastre cereri cu peceþile tuturor întãritã în care se cuprind cele vechi ale noastre pronomii”61. Genealogia p.(se cere) a ni se preaînoi aºezãmânturile cele vechi ale þãrii”59.) românii au trebuit sã se descurce. 29. însã obiceiurile cele vechi se pãzea sau în scris. Ca urmare tot în lunile iulie / august boierii scriau Porþii: „ºtiut este de toþi cã Þara Româneascã de la o vreme se oblãduiau fãrã de nicio regulã cu toate se urma dupã pãrere. ei fuseserã înlãturaþi de Poartã. sau în þinere de minte ce se mãrturisea de toþi într-un chip… Deci fiindcã prea puternica Poartã au revãrsat milele sale ºi au aºezat oblãduirea Þãrii Româneºti dupã starea cea veche. o menþinere a liniei capitulaþiilor ºi o conºtientizare în întreaga societate româneascã a rolului acestor acte. 541. C. (Ne vedem încã odatã obligaþi sã ilustrãm cã aceste capitulaþii existau în memoria colectivã înainte de 1771 sau 1772 ºi încã în dimensiuni cu mult mai largi decât am crede. nu fuseserã aleºi în þarã ci direct de Poartã etc. Imediat dupã ce feldmareºalul – conte Rumianþev „anunþa (Mitropolitului Moldovei n.n. un cântec din 1768 ne vorbeºte de 59 60 N. Ce ne aratã toate aceste documente: o mare adaptabilitate. …. Iorga.n. 37 . 61 ibidem p. 31. Capitulaþiile p.scrise de domnie pe viaþã. dupã posibilitãþi manipulând informaþiile istorice cu speranþa cã aceasta nu se va observa.

1958. Bucuresti. Tot acum plecarea lui Mihai Cantacuzino face ca responsabilitatea pentru capitulaþii ºi pãstrarea lor sã cadã asupra lui Enãchiþã Vãcãrescu. În aceºti 100 de ani capitulaþiile au funcþionat. 64 G.G. vol. a cãrui popularitate ºi relaþii de prietenie cu clerul (Grigore 62 Cronici ºi povestiri româneºti verificate (sec. Editura Academiei.arestarea domnului Grigore al III-lea Ghica ºi revolta din Bucureºti ºi menþionând chiar principiul capitulaþiilor. 63 I. 1967. L’aspect juridique des khatt-i-cherfts în Studia et Acta orientalia. XV-XVI) ºi faza regimului de vasalitate64 se intra în faza unor raporturi stabile reglementate prin capitulaþii.XVII-XVIII) editþa Dan Simionescu. au produs efecte benefice pentru þara noastrã ºi au fost reale.G. p. 38 . 131. Din acest moment 1774 / 75 apar transformãri masive în istoria capitulaþiilor. 41. Dupã faza regimului de state tributare (pânã în sec.I. Dupã 1774 prin înscrierea „tractatelor” Principatelor cu Poarta (a capitulaþiilor) în tratatele cu caracter internaþional dintre Rusia ºi Turcia a acestea cãpãtau o sancþiune internaþionalã. 121-147. de Panã Filipescu ºi de Chesarie al Râmnicului. de spãtarul Ioan Cuza ºi postelnicul Ienachi Chiricã deveneau o realitate. reîntors în þarã. zaharele Ne deprinsesem cu ele”62 . generaþia care le-a creat fie emigreazã în Rusia (Cantacuzinii) fie cade sub securea fanarioþilor reîntorºi. Florescu. Din acest moment. p. Florescu Unirea principatelor p. G. Parcã ar vorbii Mihai Cantacuzino. „Noi dupã a noastrã stare N-avem altã supãrare Cherestele. Ele erau înscrise în circuitul diplomatic internaþional ºi oficializate ca acte valabile. Ce însemna în fond tratatul de la Kuciuk Kainargi pentru Principate? „Trãsãtura principalã a raporturilor Principatelor cu Poarta înainte de tratatele ruso-turce constã în aceea cã ele nu erau reglementate pe cale convenþionalã”63. pânã la 1878 „capitulaþiile” aºa cum fuseserã ele scrise de banul Cantacuzino. Vântu. Bucureºti.

Nu e astfel de mirare cã tradiþia ulterioarã îl va prezenta pe Vãcãrescu ca un creator al capitulaþiilor. vezi Poeþii Vãcãreºti. p. „Au hotãrât-o ºi cu sfat din obºte la leat 1418 (an diferit de cel al lui Cantacuzino. la fel ºi Chesarie al Râmnicului) cu marii boieri ai þãrii ºi slujbele de încredere cu care a fost onorat de Alexandru Ipsilanti (1774-1782) ºi Nicolae Caragea (1782-83) Mihail Suþu (1783-86) ºi chiar ºi de Nicolae Mavroghenii în prima parte a domniei (1786-1791)66 îi vor crea o aureolã de bãrbat înþelept. Bucureºti. apãrãtor al poporului.le-au hãrãzit toate privileghiile. 62. este doar un transmiþãtor. robii ºi toate cele miºcãtoare ºi acolo sã iasã din þarã ºi þara sã-ºi dea numai tributul sau dajdea..000…ºi aºa fãcând prinþipatul mefruzul calem adicã deosebit de condeiu”67 . memoriul pe care acesta îl trimite în iulie 1772 marelui vizir spre a-i cere respectarea autonomiei Þãrii Româneºti în baza primelor ei tratate cu Poarta în Vlad Georgescu. adicã a rãmânea la toate prinþipatul cum au fost ºi pânã atunci cu obiceiurile ºi orânduielile sale cele dinceput ºi cu a nu se putea face mãcar o geamie în þarã ºi ce dã va ºi veni vreun pãmântean la legea turceascã. Creaþia fie e chiar a lui Vãcãrescu. 66 65 39 . care atunci s-a legat a fi pe an taleri 15.al Argeºului îi era oaspete frecvent65. Deºi el. deci e primul moment când se creeazã pe lângã cele 2 iniþiale capitulaþii ale Þãrii Româneºti datate la 1382 / 83 sau 1393 ºi 1460 o a 3-a variantã. în fond. Editura Academiei. Opere. 1970. 67 ibidem p. sã-ºi piarzã patria. Memoires et projets de reforme dans le principautes roumaines (1769-1830). 1943. vezi pentru problema primei apariþii în operele lui Ienãchiþã Vãcãrescu a ideii capitulaþiilor. 270-289. p. Ceea ce e cea mai plauzibilã variantã. Bucureºti. Podul Mogoºoaiei. aureolã care va supravieþui pânã la 1821 ºi o gãsim chiar amintita într-o scrisoare a lui Tudor Vladimirescu cãtre Barbu Vãcãrescu. veci Gh. Crutzescu. Fie o preia de la Chesarie. martor al naºterii capitulaþiilor la 1768 /69 domnul cu boierii au închinat Þara Româneascã fãrã rãzboi …. 204–205. care devine convins de utilitatea capitulaþiilor ºi în baza cunoºtinþelor sale de istorie creeazã aceastã nouã datã ºi o înscrie în a sa: „Istorie a preaputernilor împãraþi otomani. 34-39. un pãstrãtor al creaþiilor lui Mihai Cantacuzino ºi Chesarie al Râmnicului tradiþia parvenindu-i de la aceºtia ºi cum o recunoaºte ºi el „cum am auzit-o”. p.

Opritescu. Djuvara op. puternic antifanariot ce marca naºterea naþiunii moderne române va gãsii soluþii originale de acþiune ºi va creºte tot mai mult sfârºind la 1821 sub forma unui tãvãlug care îi va mãtura pe greci din organizarea politicã a þãrilor române. 2000. Bucuresti. Buc. 69 M. 1. deci masiva documentaþie pe care Cantacuzino o ia cu el în Rusia. 70 N. „Regimul fanariot ce aduce cu el o întãrire a puterii centrale”70 a unei puteri ostile boierimii ºi perceputã de aceasta ca un duºman personal ºi al privileghiilor þãrii devine þinta unor „petiþii la Viena ºi la Sankt Petersburg (ce) propun întoarcerea la vechile „capitulaþii” cu Poarta ºi accesul la tron al boierilor pãmânteni”71. 123. p.E aici influenþa culturii ºi a ºtiinþei despre Imperiul otoman a lui Vãcãrescu. Sincopã ce apare ilustratã în crearea unor noi capitulaþii. p. 71 ibidem p. 40 . Trebuie arãtat cã aceastã duºmãnie contra domnitorilor fanarioþi nu provenea în mod unilateral din vreun sentiment de xenofobie sau de ambiþie prost înþeleasã ci din conºtientizarea faptului cã aceºti „cei mai obedienþi supuºi ai împãrãþiei turceºti instalaþi pe tronurile de la Iaºi ºi Bucureºti aveau drept scop sã 68 Se vede aici câte dreptate avea Neagu Djuvara când spunea cã „dintr-o minoritate activa ieºitã din rândul boierimii” s-au ivit toþi doctrinari renaºterii naþionale în „Intre orient ºi occident.. Trebuie arãtat cã odatã cu revenirea fanarioþilor ºi cu politica elasticã a acestora reapare teama de a vorbii de capitulaþii. (1910-1938). 1995. Partidul Naþional Democrat condus de N. Iorga. Þãrile Române la începutul epocii medievale (1800-1848). Acest curent naþional. p. lipseºte de acum ºi e înlocuita cu amintiri.cit. Ed.68 Este aceasta un moment deosebit când lupta primejdioasã pentru capitulaþii gãseºte noi continuatori energici ºi dispuºi la risc: „în Principate începuturile curentului naþional sunt legate de sfârºitul secolului al XVIIIlea când sunt concepute primele memorii ale boierimii adresate marilor puteri în contextul rãzboaielor ruso-austro-turce”69. 123. acte mai noi ºi idei ale lui Vãcãrescu. În plus retragerea creatorilor în Rusia provoacã o sincopã între textele actelor furnizate la 1772 ºi cele ce apar dupã 1774. 326. Humanitas.

Repnin. Vianu. Iaºi. 1962.6. pe când era în drum spre Poarta spre a susþine drepturile principatelor sã îi fie furnizate originalele capitulaþiilor76 ºi tot acum va primii în acelaºi protest acuzaþii contra lui Grigore al III-lea77 Ghica în care se invoca „Statutul special al Principatelor.V. p. nefamiliarizat cu capitulaþiile precum toþi diplomaþii noi care abia acum începeau sã audã de ele a cerut originalele spre a-i fii facilitatã misiunea la Constantinopol. arma cu care îi puteau rãsturna pe fanarioþi ºi reface independenþa þãrii. p. 75 vezi ºi A. de altfel. În vara lui 1775 Nicolae Vasilevici Repnin primeºte un memoriu în care i se atrage atenþia cã „Poarta nu numai cã nu era îndreptãþitã sã cedeze o parte a teritoriului Moldovei. dar acum în Moldova. 78 ibidem p. 212. p. Stan. V. V. privilegiile noastre ºi sã menþine libertatea noastrã ºi patria noastrã fãrã cea mai micã dezmembrare”78 deci respingând cedarea Bucovinei tocmai pe baza capitulaþiilor. Editura Albatros. Bucureºti. 144. i se supusese de bunã voie ºi nu fusese obligatã sã o facã prin forþa armelor. Ca urmare a acestor proteste N.distrugã fiinþa autonomã a Moldovei ºi Munteniei sã lichideze raporturile contractuale stipulate în capitulaþii”72. Astfel se explica „activismul politic al românilor în sec. al XVIIIlea”73 în jurul capitulaþiilor. 1995. Editura Junimea. 73 72 A. Protectoratul Rusiei. în „Romano-Slavica“. 76 L. Ciobanul. aºa cã de aceastã datã capitulaþiile încep din nou a fi în centrul atenþiei. Cu privire la hatiºerifurile de privilegii acordate Principatelor Române în anul 1774. p. supunerea de bunã voie sub oblãduirea Porþii” ºi obligaþia acesteia din urmã de a „respecta toate drepturile noastre. Principatele Române. Principii Ghica o familie domnitoare din istoria României. 74 ibidem p. 41 . care. Reprin va cere în iunie 1775. 77 vezi A. 32. Boicu. 121 ºi urmãtoarele. 1991. ci cã era chiar datoare sã-i restituie ceea ce îi uzurpase ea însãºi.209. de a lungul veacurilor”74-75. La graniþa a trei imperii. Iordache. Urmãtoarea bãtãlie în jurul capitulaþiilor se muta în jurul conflictului Austria – Moldova pentru ocuparea Bucovinei.

E interesant cã el a ajuns la Istambul ºi a pornit cu elan pentru îndeplinirea misiunii sale lucru transformat ulterior în hatiseriful din 1774 al Porþii care enumera imunitãþile Principatelor. op. Aceastã schimbare de opticã extrem de rapidã a avut probabil lor odatã cu trimiterea noilor acte de cãtre boierii moldoveni. câtuºi de puþin. Boicu când aprecia: cã „Din istoria relaþiilor diplomatice ale þãrii noastre apare limpede cã în perioada de semidependenþã faþã de Imperiul otoman a rãmas neatinsã convingerea cã relaþiile þãrilor române cu Poarta sunt de naturã contractualã distincte de acelea care leagã raialele ºi sangeacurile de imperiu”82. „Dupã încheierea tratatului de pace (de la Kuciuk Kainargi – n. cãtre þarina Ecaterina ºi doua de cãtre boieri. care sã nu fie o pradã sigurã pentru prima putere care s-ar ridica contra lor. În plus „s-au mai adresat Rusiei în 1775. dintre care unul de cãtre þarina Ecaterina fãcut de cãtre boierii munteni ºi altul de cãtre cei moldoveni cãtre ambasadorul Rusiei la Constantinopol”81. dar nu în scris Moldova ºi Muntenia trebuind sã se mulþumeascã doar cu cuvântul ei”79 . Alexandru Ipsilanti. 86. Valeriu ªotropa. Deºi aceasta iniþial declarase verbal „cã va restitui Principatelor vechile lor privilegii. câteva memorii (douã de cãtre domnitorul Þãrii Româneºti.. de la Poartã care le rãmãsese putere suzeranã toate concesiile de care aveau nevoie pentru un stat mai puternic. Principatele române p.cit. care nu pot fi decât toate acele firmane originale enumerate la 1772 de Mihail Cantacuzino ºi cu care el a putut forþa Poarta sã elibereze hatiºeriful. 81 ibidem p. 82 L. Vedem deci câtã dreptate avea L. Sã nu credem deci cã boierii din principate se „cuminþiserã” dupã încheierea pãcii. Lupta continua cu energie spre a smulge de aceastã datã.n. 36. Boicu. Deci Reprin îºi primise actele solicitate.) douã delegaþii din ambele þãri au solicitat de astã datã de la Constantinopol: respectarea autonomiei ºi a vechilor drepturi ºi privilegii”80 . 212. p. 42 . 18. 79 80 ibidem p.

cu dare hotãrâtã”85 (influenþa textului lui Cantemir este atât de marcantã încât nu necesitã explicaþii suplimentare). La fel cronicarul Atanasie Comnen Ipsilanti în „Scrieri bisericeºti ºi politice”. II.cu învoieli anumite. dar nu se recunoaºte aceasta niciodatã fãþiº. Documente Hurmuzaki..de capitulaþii deºi va include aproape complet prevederile lor într-o suitã de documente eliberate în aceastã perioadã..Bogdan Vodã. Înainte de a vedea conþinutul diverselor acte ce reflectã agitaþia românilor pentru recunoaºterea capitulaþiilor în perioada 1774-1787 trebuie sã observãm o caracteristicã generalã. XI.. p.readucerea locuitorilor plecaþi în bejenie (.. fiul lui ªtefan. Scrieri ºi documente greceºti privitoare la istoria românilor din anii 1592-1837.) a numeroase firmane (…) în ele evidenþiindu-se eforturile pentru…. 85 ibidem.Ca urmare pacea din 1774 e un moment extrem de important al relaþiilor între imperiu ºi principate tocmai ca urmare a apariþiei capitulaþiilor pe scena diplomaticã. 305. ”Lista succesiunii împãraþilor turci. 1914. Astfel în manuscrisul unui anonim. a vizirilor ºi domnilor Munteniei ºi Moldovei pânã la anul 1781”aici în dreptul numelui lui Bogdan Orbu gãsim însemnarea :”la 1503. Spre a înþelege mai bine schimbarea rapidã de mentalitate post1774. anume cã partea otomanã nu va vorbii niciodatã explicit de „tractate” . 144. cu sfatul ce i-a lãsat tatãl sãu cu limbã de moarte a închinat Moldova sultanului Suleiman în anul mântuirii 1529. Dacã ne reamintim declaraþia Porþii din noiembrie Documente turceºti. care a închinat turcilor Moldova”84 . noteazã ºi el despre momentul închierii capitulaþiilor: ”Bogdan. „Întreaga desfãºurare a raporturilor româno-turce de dupã anul 1774 se va axa pe principiul respectãrii nizamurilor care circumscriau linia politicã oficialã faþã de Moldova ºi Þara Româneascã. p. Deci „capitulaþiile” sunt aplicate. p.) pentru iertarea „trãdãrii” lor faþã de Poartã”83 etc. vol. putem enumera câteva însemnãri rapide privind capitulaþiile care apar în operele câtorva dintre cronicarii timpului. 84 83 43 . Bucureºti. Tocmai cerinþele respectãrii nizamurilor amintite au determinat emiterea (.

Convenþie statuatã sub ameninþarea luãrii acestor privilegii în caz de continuare a agitaþiei pe aceastã temã. 44 . teama cã în clasa politicã româneascã se va afla despre amploarea acestor posibilitãþi ºi ele vor fi exploatate în detrimentul Istambului provoacã dorinþa Porþii de a nu menþiona nicãieri cuvintele cheie: „tractate. 212. dar niciodatã în scris. În fond Poarta se va conduce în aceºti 10 ani de diplomaþie dupã trei principii clare: 1) sã nu recunoascã niciodatã în scris aceste „acte” ale principatelor (vedem chiar ºi formularea din tratat. dar fãrã a se vorbii despre ele. combinatã cu conºtiinþa faptului cã acele prevederi sunt reale. E neplãcerea de a acorda ceva pentru cã trebuie ºi nu pentru cã vrea.1774 cã va da tot ceea ce cuprind capitulaþiile. Aceastã trecere în umbrã în perioada 1774–1787 e tocmai o recunoaºtere a adevãrului: capitulaþiile încep a funcþiona din nou. E o convenþie. Este dorinþa de nu vorbi despre un lucru dezagreabil combinat cu 3) Preocuparea continuã spre o riguroasã aplicare ºi respectare a drepturilor propriu-zise din „tractate” dar nefolosindu-se termenul (e un adevãrat tabu). Vedem aceeaºi tendinþã de rezistenþã faþã de ideea de le accepta. iar cererile bazate pe ele trebuie îndeplinite. adicã într-un cuvânt respectarea scrupuloasã a obligaþiilor. Principatele române. iar în martie 1779 Poarta hãrþuitã de Rusia sã recunoascã „capitulaþiile” o va soma „dacã existã privilegiul sã îi fie prezentat. p. nescrisã clasa politicã din Principate sã nu mai vorbeascã de „capitulaþii” ºi în schimb prevederile lor vor fi aplicate atâta timp cât nu intrã în conflict cu interesele Porþii. obligaþii reciproce” etc. acum. dacã nu Rusia sã înceteze a îl susþine”86) sã le punã sub semnul întrebãrii când poate sau sã se retragã într-o tãcere definitivã când e presatã sã le accepte ºi i se aratã cã argumentul cã „nu le-a gãsit în arhivele sale”8 poate fi uºor rãsturnat prin întrebarea clarã: are ea interesul sã îl gãseascã ? S-au prin întrebarea ºi mai directã: de ce a recunoscut atunci toate aceste privilegii în anii de dinainte de 1768? 2) Dorinþa Porþii de a nu lãsa ca informaþii despre existenþa „capitulaþiilor” a „tractatelor” sã se scurgã spre Principate. 86 L. Boicu.

91 ibidem p. Xenopol sesiza ºi el aceeaºi pornire „rãzboiul din 1787 nu a fost decât o urmare a celui din 1768. 89 Documente. 1785 „când va sosii înalta poartã împãrãteascã sã vã fie cunoscut cã þara Moldovei fiind din trecut ºi pânã acum separatã la cancelarie ºi fiind opritã cãlcarea ei cu piciorul. fãrã mare plãcere. 58. precum ºi alte încurcãturi ce venirã în urma lor. L.în þara mai sus pomenitã sã nu intre nimeni”90 sã se depunã eforturi ºi sã se arate atenþie pentru cele pomenite mai sus. Turceºti. etc. 12/21 ian.D. 212. conduserã din nou la ruperea pãcii încheiate ºi la vãrsarea sângelui între cele 2 împãrãþii”92. ). 92 ibidem p. 35. Boicu. Cu înaltã poruncã faptul cã ele sã fie la adãpost de tiranii ca ºi de oprimãri ºi era o cerinþã a dreptului sã se creeze condiþii pentru ridicarea bunãstãrii”89. vol. Imperiul otoman nu va uita cã a fost obligat la aceste concesii ºi îºi va îndrepta ura spre Rusia când la începutul rãzboiului din 1787 va considera cã el a izbucnit tocmai datoritã cererilor ºi prevederilor anormale de la 1774 A. 59. În 5–14 noiembrie 1774 Abdul Hamid ordona „sã nu se îngãduie nimãnui…. Geneza chestiunii române. ca urmare a acþiunii combinate a boierilor ºi a Rusiei. 90 ibidem p. p.) ce reflectã pe rând fiecare prevedere a „capitulaþiilor”. 16 / 25 ianuarie 1782 „era un nizam vechi (cât de vechi ? n. Neînþelegerile rãmase în urma pãcii de la Kuciuc – Kainargi. Apare aºa cum am spus o avalanºã de nizamuri (ordine. 6.ostaºi sau civili.n. 45 .De ce toatã aceastã acþiune concentratã ? O singurã frazã ne lãmureºte: „între dezagregarea imperiului otoman ºi geneza chestiunii române ca problemã internaþionalã e o strânsã legãturã”87. sã intre în Þara Româneascã ºi Moldova”88. 87 88 ibidem p. 12. Toate acestea sunt fãcute. exploatate de ruºi pentru a-ºi întinde necontenit dominaþia lor pe socoteala turcilor. regulamente. II p. potrivit cerinþelor condiþiilor nizamului (un nizam mai vechi gãsit în arhive)91. ea este liberã în toate privinþele iradeaua mea este ca sã se asigure liniºtea ºi bunãstarea raialelor ei….

Prusia lui Frederic al IIlea. 96 vezi Albert. Revoluþia francezã. p. În 1783 printr-o loviturã de maestru Rusia anexase Crimeea absolut amiabil ºi cu acceptul puterilor europene ºi era gata sã meargã mai departe. vol. miºcare care „da o nouã vigoare concepþiei (prevãzute în capitulaþii – n. p.000 bine pregãtiþi 30. ºi al unui imperiu bizantin reconstituit ºi mai ales þarina Ecaterina II-a gãsea în Iosif II un interlocutor mult mai comod ºi mai interesat în „marea politicã” ºi anexiuni decât mama sa93 : Maria Tereza (1740-1780) ºi implicit mult mai uºor manevrabil de celebra „Semiramidã a Nordului”. 30-43. 41-43. Berindei.000 ostaºi aleºi (50. Tot acest context atât de defavorabil era menit a duce la explozie. 95 Documente.D. Franþa trecerea printro gravã crizã financiarã ºi de autoritate care va duce în 1789 (la 2 ani de la începutul rãzboiului) la marea revoluþie francezã95 ºi care deja imobilizase Franþa în 1787 prin vestita rebeliune nobiliarã96 . Zollner. E. 94 Xenopol. Bucureºti. Potenþialul sãu militar era refãcut dupã lungul rãzboi cu Turcia. efectivele sale numãrând la 6 iulie 1783 dupã cifrele domnitorului N. Caragea 80.000 suficient) 80. 97. 46 . II p. Nerealizând situaþia de izolare ºi inferioritate în care se aflã Poarta îºi manifesta doar nemulþumiri ºi opoziþii violente faþã de tot ceea ce constituiau împlinirile prevederilor „capitulaþiilor”. Astfel Poarta se revolta refuzând sã accepte înfiinþarea consulatelor strãine în Principate.n. În plus aliatul tradiþional al Imperiului otoman. Românii ºi Europa în perioadele premoderne ºi modernã. 289-296. reuºise sã se apropie de Austria pe baza unui controversat proiect de realizare a unui regat Dacic. 98 D. p. Turceºti. Rusia reuºise sã încorporeze bucata din Polonia primitã la 1772. deºi începuse a fi interesatã de situaþia Porþii nu era nici destul de puternicã ºi nici destul de interesatã a intervenii în favoarea Istambului97. 93 A.În primul rând situaþia internaþionalã se schimbase dramatic în detrimentul Turciei.000 trupe de garnizoanã în Europa ºi Asia ºi 200.000 trupe neregulate94. Rãzboaiele dintre ruºi ºi turci.) potrivit cãreia Moldova ºi Muntenia se bucurau de o situaþie politicã particularã nefãcând parte din imperiul otoman”98. Istoria Austriei vol.II. 47-48.Mathiez. 97 ibidem p.

231. 102 vezi actul la V. 237. Astfel în iulie 1782 marii boieri din Moldova semnau un act de unire „pentru apãrarea vechilor drepturi ºi privilegii” ale þãrii101. Principatele Române p. Boicu. Ea neagã Rusiei acest drept de a stabili un consul în Muntenia.Urechia.Turcia era conºtientã de aceastã laturã a deschiderii consulatelor strãine. 233. la venirea pe tron a lui Mihail Suþu noul domn va primii un act emis la 10 martie pe care Vãcãrescu îl prezintã astfel legându-l ºi de capitulaþii „Iara dã la ’83 augustu venise domn aici Mihail Vodã ªuþu ºi dupã acestu tractat ce s-a sãvârºit la ghenaie ’84 dedese prea puternica împãrãþiei ºi Þãrii Româneºti un deosebit hatiºerif cu multe privileghii decât acel ce au dat la ’75103 (tot el scrisese despre tratatul de la Kuciuk Kainargi: ºi la L. Memoriu asupra perioadei din istoria românilor de la 1774-1786. bineînþeles) ºi „respectarea privilegiilor þãrii”102 . 236. p.Principatele Române. În aprilie 1783 Nicolae Caragea (aceasta ne explica poate ºi rapida lui înlocuire ulterioarã) trimite cãtre Bulgakov (ambasadorul rus la Constantinopol) un memoriu privind încãlcarea de cãtre Poarta a tratatului din 1774 ºi cerând domnia ereditarã (în beneficiul sãu. p. 37 ºi L. p. 1893.A. Ca urmare a acestor acþiuni dârze ale românilor în 1783.A. Boicu. sub cuvânt cã aceasta nu a mai fost pânã acum ºi cã s-ar cãlca stipulaþiile capitulaþiunilor Moldovei ºi Munteniei cu Turcia care opresc înfiinþarea în Principate de tribunale strãine”100. 100 99 47 . Bucureºti. Boicu. aºa cã semnând beratele pentru înfiinþarea consulatelor sultanul Abdul Harid I va declara „se vede cã vine vremea sã pãrãsesc ambele principate”99 . 103 ibidem p.Urechia aratã cã „Poarta încã în iunie 1780 nu permite înfiinþarea unui asemenea consulat din partea Rusiei.cit. 101 L. Un fapt care trebuie semnalat este cã Poarta va încerca sã reziste deschiderii consulatelor strãine tocmai folosindu-se de capitulaþii. V. Istoricul V. Sotropa op. Moldova ºi Basarabia. Conºtienþi de faptul cã Poarta pierde teren în aceastã confruntare boierii revin la atac cu prevederile capitulaþiilor.. Principatele Române p. 177-178.

Opere p. 288. 262. Ciobanu. îl întâlnim cât pe un mântuitoriu al þãrii ºi ne zice: ce cãutaþi a merge la feldmareºalul cãci oaste vine multã. 107 V.1774. Ce e cu aceastã avalanºe de document enumerând privilegii ale þãrii în condiþii tot mai precise? Nimic altceva decât rezultatul presiunii diplomatice româneºti practic continua de la 1768. mai bine sã mergeþi la împãrãþie. Senedul din 1783 ºi un nou hatiºerif în 1784 toate garantând drepturile enumerate în capitulaþii (acele ce erau cât de cât conforme cu interesele Porþii). 48 . Sã cereþi privileghi. ca ºi cum ar mai fi rãmas altã treabã pã aici dã stãpânirea þãrii ºi numai privileghiile lipea”105) s-a crezut prãbuºirea imperiului otoman mai aproape decât era. de capitulaþiile plãzmuite cel mai târziu în 1768 toþi aceºtia au crezut cã vãd ceasul independenþei sub protecþia Rusiei venit. pentru a-l determina pe padiºah sã emitã un act special cu putinþã. toate drepturile ºi privilegiile de care urmau sã se bucure ei în viitor sub oblãduirea Porþii107. Înfierbântaþi de discuþiile din anii anteriori. când într-un moment de euforie (notat dar ºi batjocorit de filoturcul Ienãchiþã Vãcãrescu: „gãsim pã polcovnicul Nazarie. s-au încheiat pacea la Kainargic) înnoind ºi oareºcare privileghii ale Moldovei ºi Þãrii Româneºti”104. La graniþa a trei imperii. ibidem p. 237. „curând ei au avut însã prilejul sã constate cã speranþele lor în ceea ce priveºte posibilitatea prãbuºirii Imperiului otoman erau nejustificate”106. iulie 4. 55. 105 106 ibidem p. Numai în perioada 1774-1786 sub dubla presiune a Rusiei ºi a boierilor Poarta va da pe lângã o multitudine de nizamuri108 ºi hatiºerife ca cele din 1774. 108 ibidem p. Ca urmare dupã 1774 ei „au solicitat sprijinul diplomaþiei ruse. 51. În plus aºa numita Convenþie explicativã de la Constantinopol din 1779 (convenþia de la Ainalî Kavak. p. cum a fost supranumitã) a fãcut ca „regimul de vasalitate impus prin voinþa unilateralã a Porþii a fost înlocuit printr-un raport convenþional prevãzut în tratate internaþionale ºi 104 Poieþii Vãcãreºti.

care nu avea încã un plan pentru regiunea balcanicã. Vântu. de a-ºi urmãrii propriile interese ci din contrã lozinca ei era aceea a unui ajutor. Unirea Principatelor. 110 I. 46. De ce oare Rusia va înscrie cu atâta asiduitate capitulaþiile în programul sãu? Existau pentru ea avertismente cã la un moment dat capitulaþiile vor putea deveni negative. elemente de blocare a ambiþiilor ei. un plan de acþiune. Un dublu interes 109 vezi Ion Ionaºcu. 112 Istoria Basarabiei. 27. G. p. 49 . cu Rusia ºi cu Poarta ºi chiar ºi pe al 3-lea. Protestele au curs imediat arãtând ca Imperiul otoman are obligaþia prin capitulaþii de a apãra teritoriile Þãrii Româneºti112 nu de ale înstrãina.G. Editura Semne. 47. 27. De la începuturi pânã în 1998. intervenind în discuþiile de pace. la Constantinopol. Bucureºti. descriind capitulaþiile ca mari oportunitãþi pentru Rusia. cu rapiditate. Bucureºti. p. p. 1998. Florescu. 1971.garantat de acestea”109 „cu drepturi ºi obligaþii reciproce ale pãrþilor contractante”110. 236. Relaþiile internaþionale ale României în documente. Acþionând cu vigilenþã. Viena se obliga sã obþinã retrocedarea teritoriilor ocupate111 . punându-i documente favorabile la dispoziþie. Boierii români au jucat pe douã fronturi. 114 ibidem p.G. Atunci cum se explicã aceastã insistenþã ? Simplu „luatã pe nepregãtite Rusia îºi va formula cu timpul obiectivele politice”114. cu Austria ºi au reuºit sã învingã. În plus ei întâlneau ºi interesul Rusiei care putea acþiona astfel nestingherit în detrimentul imperiului otoman fãrã a putea fi acuzatã de egoism. s-a semnat un tratat între Austria ºi Poartã în care contra Olteniei. 38. a unei protecþii dezinteresate date unor state slabe de la poalele Carpaþilor. permanent activi boierii români au ilustrat Rusiei. Astfel în 1771. 113 ibidem p. 111 ibidem p. Editura Politicã. Astfel Rusia îºi semna blocarea intenþiilor sale viitoare de anexiune cãci „Imperiul otoman nu putea ceda teritoriul unui stat aflat doar sub suzeranitatea ºi nu în componenþa sa”113.

257. Boicu. 50 . Aceste progrese sunt înregistrate ca urmare a recuperãrii complete a tradiþiei cantemiriene ºi a operei lui Petru Depasta. 117 L. alte dãþi cu învoirea ºi concursul celor de la putere… stãteau neclintiþi. vodã stãrui puternic pentru confinele Moldovei ºi dupã ce se întruniserã arbitrii de ambele pãrþi la punctul atacat de contestare cu tãrie respingând atacul. într-o „Cronicã Anonimã” a respectivei domnii se spune: „Socotind c-om avea ticnã ªi biata þarã odihnã A da numai zahanale Podvade ºi cherestele Iar cum bani ºi alte nevoi Chirii de carã ºi oi Nici le mai socoteam noi”115. p. Astfel în preajma izbucnirii noului rãzboi tensiunea internã ºi externã în jurul capitulaþiilor era din nou maximã. În special ultimul începe prin opera sa „Cronica Domnitorului Constantin Neculai Mavrocordat” o recuperare a capitulaþiilor ºi a rostului lor în politica externã a principatelor astfel aflam cã la 1742 „unii din leºi sãrind peste ºanþurile de hotar.lega astfel cele douã diplomaþii ºi ducea deocamdatã Principatele la recunoaºterea drepturilor lor. 256. Cronici ºi povestiri româneºti versificate. vodã îi respinsese silind mulþimea cea îndãrãdnicã 115 116 ibidem p. revendicã prerogativele Principatului”117 iar în timpul rãzboiului din 1768-1774 sunt alungaþi „niºte turci nesubordonaþi legilor (…) fondându-ºi locuinþe uneori cu porunci împãrãteºti. p. tara trecând peste margini. dupã cum au observat mulþi comentatori „Rusia se sprijinea pe aºa-zisele capitulaþii ale românilor ca pe acte juridice intrate în dreptul internaþional ceea ce turcii nu contestau teoretic ci le ignorau din motive practice”116 Trebuie arãtat cã în aceastã perioadã (1768–1787) cele mai mari progrese le-a fãcut teoria ºi aplicarea practicã a capitulaþiilor: Moldova. 27. Principatele române. Între timp deja în vremea lui Mavrogheni straturi tot mai largi ale societãþii româneºti înþelegeau sã reia discuþia despre capitulaþii. încãlcau.

Cantemir. De aceea turcii îi numesc Bogdani pe Moldoveni”119 . 1888. 40 de cai moldoveneºti ºi 24 de vulturi cu promisiunea de a-i trimite în tot anul la Constantinopol asemenea dar. Împãratul priveºte pe Bogdan cu toatã distincþia ºi ratifica din nou condiþiile contractate cu delegatul”122. Erbiceanu. 122 ibidem p. 316. p. dar strâmtoraþi fãrã speranþã de ajutor ºi persecutaþi de fierul inamicului ei nu aveau a alege decât sau a murii sau a-ºi pierde libertatea ºi se supuserã unui tribut anual sultanului120 . Bucureºti. 318.n. 1876. 51 . 119 ibidem p. Cronicari greci care au scris despre români în epoca fanariotã. le confirmã cu scrierea mãriei sale proprii ºi actul acesta îl da delegatului pentru a îl duce principelui sãu121. Bucureºti.) acceptã din toatã inima condiþiunile propuse. Operã ce ilustra tradiþia închinãrii þãrii a primelor capitulaþii „Bogdan a fãcut Moldova tributarã turcilor.admis în audienþã declarã cã are misiunea de la principele ºi de la poporul Moldovei de a oferii sultanului amândouã Moldovele sub condiþiuni onorabile. „Românii îi opuserã o armatã destul de frumoasã. 98-99. Creºterea ºi scãderea lui. 118 C. principele Moldovei…. Legenda închinãrii lui Tãutul ºi a lui Bogdan este prezentatã la Cantemir un pic diferit aºa cã o prezentam în întregime. deoarece ea dã impresia de negocieri-tratative ºi abia în final doua înþelegeri de tip contractual. în special ca religia lor sã rãmânã neatinsã ºi þara sã plãteascã tribut anual Porþii … (sultanul – n. în semn de profundã supunere. Tot acum are loc. Istoria imperiului otoman. 120 D. 272-273. aºa cum am menþionat.a se strãmuta cu totul”118 Iatã deci un exemplu clar de aplicare a capitulaþiilor în perioada conflictului. Dupã aceea Soliman se întoarce… ºi pe când era aproape de Sofia vine Bogdan cu unii din boierii sãi înaintea lui ºi îi prezintã 4000 de galbeni. De aici probabil ºi ideea capitulaþiilor ca un contract: „Tãutu logofãtul vine ca delegat al lui Bogdan. 121 ibidem p. Editura Academiei p. 62. ultima etapã a receptãrii operei cantemirene.

52 . Aceastã metodã de stabilire a închinãrii ne duce la o dublã ipotezã: fie boierii români la 1768 au construit capitulaþiile sub forma unui tratat pe baza acestor informaþii de la Cantemir ºi de la Cantacuzini ºi a diverselor acte furnizate de Poartã de a lungul timpului pentru întãrirea privilegiilor Moldovei ºi Þãrii Româneºti ºi au alcãtuit un tratat perfect real în fond. acte ce ar fi stabilit clar care erau condiþiile pentru închinare ºi care au stat la baza întocmirii ahidnamelor originale. dar ºi cu un set de condiþii. doar forma este tipicã pentru o viziune de tip contract. Deci în opinia lor. fie cã se aflau în posesia unor acte121 ce enumerau condiþiile de obþinut pentru închinare ºi care pãreau adevãrate tratate mai lipsind doar semnãtura pãrþii otomane. Fie prima ipotezã. ce le sancþiona. real. fie cã dupã toate aceste acte ºi relatãri boierii au creat ei însãºi condiþiile iniþiale ale închinãrii. cu semnãtura sultanului. 123 ibidem p. dar inexistent ca formã s-au aveau între actele lor. delegaþii de împuternicire. 2) trimiterea unui delegat înarmat cu depline puteri. E posibil ca aceastã formã sã fie existenta ºi în mentalitatea celor ce au acceptat primele ahidnamele conºtienþi cã ei au înregistrat un act contractual ºi nu unul unilateral pãstrând în arhivele lor atât condiþiile înaintate Porþii sub semnãtura domnului ºi ahidnameul de rãspuns. care neam e astãzi divizat în douã pãrþi…(au rezistat turcilor – n. O concluzie e clarã ºi dorim sã o repetãm: capitulaþiile au un fond informaþional. Relatãri de epocã ne sprijinã în a crede aceasta: Filippo Buonoccorsi Callimachus scrie „…valahii. ale celor trimiºi sã negocieze închinãri. 3) Aceste condiþii sunt acceptate precum un contract ºi transformate într-un act emis de sultan. mai vechi. lipsã pe care boierii români au suplinit-o. 275. conþinutul e existent istoric ºi regãsibil în acte ale timpului.)……mult timp dupã aceasta au ajuns totuºi la supunere astfel încât sã îºi pãstreze toate legile lor împreunã cu avuþiile ºi pânã aproape ºi libertatea”123.Vedem deci în aceastã operã o serie de elemente pe care le vom regãsii în istoria capitulaþiilor: 1) adunarea generalã a þãrii ce decide închinarea. specificã diplomaþiei europene ºi româneºti (de tradiþie bizantinã) ºi diferitã de cea islamicã.n. un tratat specific european.

53 . Constantin Cantacuzino. Acestea erau premizele pentru clasa politicã din principate de a fãurii teoria capitulaþiilor ºi au încurajat-o în fond sã continue a face acest lucru pânã la jumãtatea sec. Aceasta este în opinia noastrã cea mai credibilã variantã. realitatea lor li se pãrea atât de evidentã. Tratatele p. 125 126 ªerban Papacostea. 97-98. transpunerea lor în limbaj diplomatic european atât de necesarã încât ei erau convinºi cã doar reproduc acte desuete aparþinând altui timp într-un limbaj modern. Filipeºti. vezi I. 117. 99. cronicari vechi125 ºi acte din arhive126 toate au creat (împreunã cu memoria colectivã ce pãstra amintirea marilor adunãri ale þãrii ce acceptaserã închinarea) aceasta abundenta de material privind teoria capitulaþiilor. Un firman al lui Abdul Hamid I e ilustrativ pentru presiunile pe care ruºii ºi austriecii le fãceau asupra românilor prin intermediul unor promisiuni atractive bazate pe capitulaþii: „potrivit vicleniilor lor moscoviþii ºi austriecii. Ionaºcu Relaþiile internaþionale p. Conþinutul e real. al XIX-lea cu conºtiinþa cã toate aceste acte erau adevãrul ºi doar reparau o dubla nedreptate. duºmanii împãrãþiei se vor gândii sã înºele 124 precum cel de la 1456 dat boierului Mihu.Deci cum se aprecia: „textul lui Callimachus dovedeºte nu numai cã acest statut special al Þãrii Româneºti ºi Moldovei în raport cu Imperiul otoman era cuprins în convenþii ºi tratate dar ºi cã aceste tratate erau cunoscute în sferele diplomaþiei europene”124. Nu un fals ci o traducere a tradiþiei orientale – turceºti într-un limbaj diplomatic acceptabil european: tratatul. nu e de mirare cã boierii din principate au continuat lupta producând noi ºi noi tipuri de capitulaþii. forma tipic europeanã. Pe de o parte dispariþia originalelor ºi pe de cealaltã parte vizau transformarea sistemului islamic de închiere a pãcii într-unul european. ibidem p. În aceste condiþii este lesne de înþeles cã toate pãrþile pe mãsurã ce se apropia rãzboiul încercau sã-îi atragã pe români prin promisiuni pe baza capitulaþiilor. Informaþiile istorice bogate de la Cantemir.

dar ireversibilã miºcare de desprindere de sub tutela otomanã ce stimuleazã energiile latente ale clasei stãpânitoare. forþând-o sã iasã din pasivitate ºi sã-ºi elaboreze o strategie politicã”129. mult mai deschisã în a privii problema capitulaþiilor ca propria ei problemã. 4 ambele evocând „închiderea Þãrii Româneºti ºi a lui Laiotã Basarab” cea mai veche tradiþie despre închinare. 127 vezi Radu Popescu. boierii ºi notabilii de acolo vor fi trataþi cu bunãvoinþã ceea ce va duce la sporirea respectului faþã de persoanele lor. Bucureºtiul e ocupat ºi linia Dunãrii desparte acum cele 2 tabere aflate în conflict. în care Moldova este practic ocupatã (1787) prin trãdarea principelui Alexandru Ipsilanti. 1456. 1963. p. Practic promisiuni masive pe baza capitulaþiilor dar fãrã a se preciza acest lucru clar. iar locuitorii þãrii vor fi trataþi de acum încolo cu milostenie…de azi încolo sub umbra înaltei mele împãrþii raialele nu vor fi supãrate în nici un fel ºi se vor depune eforturi pentru ridicarea bunãstãrii lor prin scutiri ºi libertãþi”128. datoritã rezistenþei lui Mavrogheni operaþiunile militare treneazã pe linia Carpaþilor pentru ca în 1789 echilibrul sã se rupã la Mãrtineºti. XVIII-lea. Asemenea pãcãtosului de o viaþã nici în ultimul moment Poarta nu renunþa la proastele sale obiceiuri ºi nu e de mirare cã multã lume a preferat sã susþinã în continuare politic Rusiei. cãlugãrii. e puþin probabil ca mãcar unul din aceastã multitudine de acte sã nu fie supravieþuit pânã în sec. Simonescu. De asemenea este clar cã ºi mitropoliþii. 23 ºi Istoria Þãrii Româneºti (1290-1690) Letopiseþul Cantacuzinesc Editia C. Bucureºti 1960 p. 128 cum de exemplu doar Mahomed al II-lea a eliberat acte referitoare la închinarea Moldovei în 1455. C. 289. episcopii. II p. egumenii.raielele. Bucuresti. Grescescu.. la Râmna unde pe rând trupele ruso-austriece obþin victoria. 54 . Dupã primul an de operaþiuni militare. 129 Documente turceºti vol. Editia. în special. în 1788. Grecescu. la Focºani. Rãzboiul început va accelera aceastã lentã. se vor convinge de roadele devotamentului lor ºi al serviciilor fãcute cu dreptate faþã de înaltul meu Devlet. iar unele vor putea da crezare pãrerilor lor rãtãcite”127 Dacã nu o vor face rãsplata va fi mare ºi principatele „vor fi ocrotite de corvezi…. 1479/80. Istoriile domnilor Þãrii Româneºti.

1715 a lui ªtefan Cantacuzino ºi a tatãlui sãu stolnicul Constantin Cantacuzino aceasta devenise o chestiune de orgoliu familial ) Ioan Cantacuzino se va sprijinii în toate actele sale pe diplomaþia rusã. miºcarea ideilor ºi literature între 1780-1840. 1974. vol. Bãlcescu: „ Ioan Cantacuzino face copii dupã actele tatãlui sãu ºi hatiºerifurile ce garanteazã graniþele þãrii ºi face un protest cu semnãturile falsificate ale boierilor care îi obliga pe turci sã renunþe la malul românesc al Dunãrii”130. I. Opere. lupta condusã acum de un alt strãlucit reprezentant al familiei Cantacuzino – Ioan Cantacuzino. Editura Minerva. Dupã cum aprecia ºi N. 288-289. datoritã sãrãciei. Spiritul public. (Din nou tradiþia familiei Cantacuzino se fãcea simþitã: ne aducem aminte de vorbele de la 1658 ale postelnicului Constantin Cantacuzino care „mult plângea ºi sã vãeta pentru sãraca de þarã. 132N.Este acum un nou moment de acþiune politicã. 131 130 55 . Cornea. solicitând boierilor þãrii prezenþi la Bucureºti un jurãmânt de credinþã faþã de împãratul de la Viena. Act faþã de care Ioan Cantacuzino se opune vehement cãci „Aceste articole era cu totul nedrepte mai întâi cã ele nu chezãºuea nici unul din privileghiurile Principatului”131. Austria va încerca sa o ia din nou înaintea Rusiei. politice ºi economice 1844 – 1847. Bucuresti. În momentul ocupãrii Þãrii Româneºti. 38. p. Aici dorind ºi el reîntoarcerea domniilor pãmântene ºi refacerea privilegiilor þãrii bucurându-se ºi de încrederea Rusiei ºi prietenia lui Potemkin concepe planul folosirii din nou a capitulaþiilor spre a rezista în faþa austriecilor ce ar fi vrut sã încorporeze Þara Româneascã. P. Bãlcescu. ibidem p. Editura Academiei. interesatã în a nu vedea Viena într-o poziþie de forþã la Dunãrea de Jos. Originile romantismului românesc. cum va sã-ºi piarzã legea ºi sfintele biserici sã se facã meceturi132.. Conform tradiþiei antiturce a familiei Cantacuzino (dupã execuþia din dec. ºi de luptã pentru „capitulaþii”. Ulterior va lua contact cu trupele ruse ºi va reveni în principatul aflat acum sub administraþie ruso-austriacã. Bucureºti. Revenit din Rusia. 121. 1972 p. Scrieri istorice. integrat de Mavrogheni în noua armatã a þãrii va profita de ofensiva acestuia în Transilvania spre a dezerta.

) tributul fixat la 300 de pungi.n. 135 Stefan Stefãnescu. confruntat cu cereri de ilegale din partea Porþii ºi cu o foamete în þarã (în vremea lui Constantin Moruzi) va refuza sã dea grâul þãrii cãci: „graiul e luat din Þara Româneascã conform unui simplu obicei nemenþionat în „tractatele” cu Poarta pentru cã vechile hatihumaiumuri ale þãrii nu pomenesc despre aceasta”135. 130. 136 vezi Dan Berindei. Deci unitate de idei. protecþia cele 3 puteri (Rusia. 118.) teritoriul neutralizat ºi apãrat de o armatã naþionalã136. câþiva ani mai târziu. ibidem p.În fond Ioan Cantacuzino nu e singurul (chiar dacã e pe departe personajul cel mai important al luptei pentru capitulaþii în acest moment). indiferent de tabãra aleasã în folosul drepturilor þãrii prevãzute de capitulaþii. s-a produs o puternicã reacþie faþã de proiectele strãine. În sprijinul acestei idei îl putem cita chiar pe Ienãchiþã Vãcãrescu care având idei politice contrare lui Cantacuzino. Austria. „la sud ºi la est de Carpaþi. de organizare a Principatelor Române ºi de definire a statutului lor politico juridic de autonome în virtutea tradiþiei istorice a Þãrii Româneºti ºi Moldovei”133-134. domnitorul sã fie ales nu numai de boieri ci de o adunare naþionalã compusã din cele trei stãri (influenþa revoluþiei franceze – n. 120-121.n. (de altfel el trãia în acel moment în Imperiul otoman încercând sã îl sprijine în lupta pentru recuperarea Principatelor) ºi care . Românii ºi Europa… 56 . iar turcii sã le restituie teritoriul uzurpat. fãrã obligaþia de a aproviziona Poarta ºi fãrã monopolul cumpãrãturilor. în contextul rãzboaielor ruso-austro-turce ºi a primejdii dispariþiei statalitãþii româneºti. În momentul în care Austria se pregãteºte sã iasã din scenã (vara lui 1790) Ioan Cantacuzino va înainta la conferinþa de la ªistov un memoriu în care aratã cã „românii formeazã o naþiune. Istoria Românilor p. 133 134 ibidem p. Prusia) – (sã nu uitãm cã Prusia era cea care media înþelegerile de la Siºtov ºi preluase de la Franþa dezmembratã de revoluþie misiunea de a proteja Poarta135 – n.

Principatele române p. 138 57 . Aceastã recunoaºtere se datora în mod clar ºi preluãrii de cãtre Rusia (ºi de teama Austriei) a luptei pentru capitulaþii la intervenþia patrioþilor români. asupra poporului român ºi de cele mai multe ori.n. Cândea. Boicu. peste ani 19 deschizându-sã iarãºi rãzboiul între muscalii cu turci …s-au încheiat iarãºi pace. Poarta otomanã a recuperat Principatele Române cu condiþia principalã de a respecta clauzele care le priveau din tratatul din 1774. Nici de aceastã datã speranþele lor nu s-au 137 V. Boicu. Porþii otomane”139. Observatorii acelui timp au apreciat ºi ei pacea de la Iaºi (ianuarie 1791) ca o mare victorie a capitulaþiilor: „dupã pacea de la Kainargi. iar niciodatã a-i fi roabã”137. la finele rãzboiului. rãmânând aceste douã þãri. Bãlcescu. iniþial. 141 L. Editura Politica. 139 L. 1970. Odatã încheiat rãzboiul ºi noua generaþie de creatori de capitulaþii a trebuit sã se retragã în Rusia. pentru a compensa. D. în mãsura în care era posibil. sã se recunoascã supt protectoratul Turciei. vezi de acelasi autor Þara Româneascã de la Basarab I Intemeietorul la Mihai Viteazul. iar supt turci ºi tot cu privileghiurile lor”142. uneori dezastroase pe care le aveau pe diverse planuri. 270. convenþia din 1779 ºi actul din 10 martie 1783”140 Era deci încã o victorie a clasei noastre politice. Ca urmare a acestui uriaº efort „Poarta a reconfirmat statutul juridic al raporturilor sale cu Principatele”138. Dacã nu se putea obþine deplina lor independenþã. Opere I. 205-206. „Totuºi Ecaterina nu ºi-a mai putut realiza planurile sale grandioase. 270. 140 N. p. sultanul trebuia determinat sã garanteze cã va respecta condiþiile în care ele s-au supus. Bucureºti. Þara Româneascã trebuie în urmã sã se plece. Pentru Rusia „restituirea (principatelor – n.Aºa cum avea sã îl aprecieze la 1845 N. el ºtie cã „Tara Româneascã este o þarã liberã. conducãtorii lor politici au reuºit sã o facã”141. 41. 142 România în relaþiile internaþionale p. Bãlcescu. ea îºi are drepturile sale…. repercusiunile. Pagini din trecutul diplomaþiei p.) nu trebuia sã fie însã o restituire pur ºi simplu. Giurescu. Principatele române p.silitã de împrejurãri fatale. 23. care luptându-se pentru capitulaþii înþelesese cã „trebuiau trase toate foloasele din aceste contradicþii de interese.

sã nu se mai perceapã pentru socotelile vechi. Astfel la 30 sept. privilegii conþinute în capitulaþii. De la el ne rãmâne însã o ciudatã scriere care ne povesteºte „cã atunci când armata rusã ocupa Moldova prinþul Potemkin a ars actele de drepturi ºi privilegii ale provinciei obþinute pe când Moldova a fost cedatã Turciei”144. 1791 Poarta emite un firman cu privilegiile principatelor: „când au fost cercetate condicile de porunci aflate în pãstrare la Divanul meu împãrãtesc. Imperiul otoman a rãmas în continuare puterea suzeranã. îºi vor da griziele lor dupã trebuinþã. Adicã de recunoaºterea existenþei în arhivele imperiului a unor acte conþinând înregistrãri ale privilegiilor principatului. Ioan Cantacuzino s-a refugiat în Rusia continuând sã se preocupe de politica ºi istoria Principatelor143. distrugeri care îi sileau pe boierii români ca în lipsa actelor lor originale privind circumstanþele supunerii la turci sã plãsmuiascã altele noi conforme cu realitatea istoricã. care l-a consolat oferindu-i azil în Rusia ºi avertizându-l împotriva rãmânerii în þarã. La graniþa a trei imperii p. el. / 3 oct. Memoires…. ªi acest memoriu rãmas fãrã rãspuns. 53. nici bani ºi nici altceva orice ar fi ele. Textul este mult mai mare (vezi anexe) ºi cuprinde toate privilegiile menþionate în capitulaþii (minus domnia pãmânteanã). Ciobanu.împlinit. Din acest moment Imperiul Otoman va opera o schimbare de tacticã acceptând recunoaºterea capitulaþiilor. Vlad Georgescu. în disperare de cauzã. 143 144 ibidem p. iar în vãzul certurilor dintre musulmani ºi raiale . dupã ce raialele Þãrii Româneºti ºi Moldovei. Potemkin mort ca ºi planurile lui Cantacuzino legate de Rusia. 91-92. care sunt ca ºi chelerul Înaltei mele împãrþii. Aceastã însemnare face parte din lungul ºir de distrugeri ale arhivelor din Principate. p. 145 V. 58 . actele care vor urma în perioada urmãtoare vor beneficia toate de aceeaºi marcã. 6. Ioan Cantacuzino disperat s-a dus la Iaºi unde a întâlnit un Potemkin pe moarte. s-a gãsit scris cã fuseserã date În repetate rânduri porunci înalte ca. marele duºman al Austriei i-a înaintat un memoriu solicitându-i sã ia sub protecþia ei Principatele.voievodul Þãrii Româneºti sã le dea drepturile ce se vor dovedi”145 etc.

În faþa protestelor tot mai mari ale boierilor, ce solicitau dreptul lor la autoritate ºi putere în þarã. ( cãci aºa cum am arãtat în aceastã perioadã rolul capitulaþiilor e predominant antigrec ºi antifanariot ) Fãrã a accepta domnia pãmânteanã, Poarta face totuºi un pas în ale recunoaºte autohtonilor un drept privilegiat la funcþii. Totuºi modul de redactare al firmanului este o adevãratã capodoperã diplomaticã. Recunoscând principiul vechilor capitulaþii cã voievozii sunt stãpâni pe principatul lor, dar nerecunoscând dreptul la domnie pãmânteanã, recunoscând prioritatea boierilor din þarã, dar lãsând-o la decizia voievodului. În fond Poarta se juca cu principatele un fel de „uite popa, nu e popa” diplomatic care va produce din nou iritare. Astfel la 19/28 octombrie 1791 era emis urmãtorul firman: „când au fost cercetate înscrierile de porunci pãstrate la Divanul meu împãrãtesc… s-a gãsit cã în privinþa posturilor de provincie… chestiunea acordãrii lor depindea de alegerea domnilor. De aceea în înalta poruncã acordatã mai înainte cu privire la condiþiile nizamului þãrii se aflã scris ºi cuprins cã în privinþa posturilor care aparþin, de regulã, boierilor celor 2 þãri, dându-se întâietate drepturilor boierilor vilaietului chestiunea folosirii, dupã cerinþe, a celor devotaþi, fie dintre greci, fie dintre localnici, este lãsatã ºi datã pe seama voievozilor lor.”146. Tot în acelaºi firman mai are loc o premierã o nouã recunoaºtere a vechimii acestor privilegii: „De asemenea ei mai scriu ca regulile lor veºnice, pe care, contrar îngãduinþei Înaltei împãrãþii se stricase……sa fie ca în trecut ºi sã se acorde mila ºi îndurarea mea….pentru ocrotirea privilegiilor acordate mai înainte ºi pentru menþinerea clauzelor ºi regulilor cuprinse în înalta poruncã împodobitã cu hatt-i-humaiun”147 . E aici vorba de un efort enorm venit din partea Porþii, în dorinþa de a-ºi ralia principatele, de a le mulþumii. Nu numai, prin acordarea a aproape toate privilegiile solicitate, dar ºi prin recunoaºterea sursei lor istorice, a vechimii lor ºi a existenþei lor în arhivele otomane, ba chiar ºi a responsabilitãþii pentru cãlcarea lor. Bineînþeles sunt limite în acest efort
Zilot Românul, Opere, p. 188. Din nefericire aceste opere nu ne-au parvenit, ele sunt probabil pãstrate undeva în Rusia.
147 146

59

al sultanului reformator Selim III, de a gãsii o cale de dialog cu clasa politicã româneascã. Limite determinante de sistemul de corupþie bazat pe domnia fanariotã ºi care implicit nu favoriza împlinirea principalei cereri a clasei politice: domnia pãmânteanã. Ca ºi crearea chiar la graniþele principatului a focarului de tensiune de la Vidin focar care v-a provoca nenumãrate daune principatelor orientându-le din nou148 spre unica soluþie: colaborarea cu Rusia ºi rãzboiul. De altfel în aceastã perioadã încep a fi folosite cu insistenþã termenii de: mefuz ül - kalem, ve maktu-ül kadem”, adicã cele douã þãri româneºti, sunt „separate la cancelarie ºi se interzice cãlcarea lor cu piciorul – ele fiind „libere în toate privinþele” (min küllü vücüh serbest)149 toate acestea fiind consecinþe ale acestui efort menþionat, de a pune pe o bazã nouã relaþiile bilaterale, lipsind de pretext, pentru eventuale noi rãzboaie, Rusia. Se încerca astfel sã se punã capãt perioadei în care „încãlcând ahidnameurile” cu Þãrile Române Poarta otomanã dispunea tot mai mult de teritoriul (principatelor)… ca de un teritoriu al Imperiului otoman”150. Din nefericire pentru acest plan nãvala grecilor nu numai cã îºi continua nestingherit cursul ci se ºi agrava pânã la insuportabil în vremea lui Constantin Hangerli (1797-1799). „ªi apoi sã nu ne mirãm pentru ce nãvãleau învãþaþi (ºi nu numai - n.n.) greci în þãrile Românilor rãspunsul este scurt ºi pozitiv. Pentru cã aici la noi gãseau ºi adãpost ºi siguranþã ºi libertate de ajunsã pentru a-ºi exprima pe faþã ºi pe larg cugetãrile lor, ceea ce lipsea în imperiul otoman pentru cã þãrile noastre îºi conservaserã prin tratatele de capitulaþie un numãr de prerogative de independenþã faþã cu popoarele din Turcia: pe când acelea erau paºalâcuri subjugate cu sabia iar pentru conservarea acestor prerogative s-au luptat mulþi ºi dintre Domnitorii Fanarioþi”151. Acum clasa politicã româneascã lupta prin aceleaºi capitulaþii a se rupe de uricioasa tutelã pe care grecii le-o impuneau ºi pe care o vedeau legatã de Poartã, iar aceasta nu avea tãria de a rupe aceastã
148 149

Documente turceºti vol. II p. 5-11. ibidem p. 15. 150 ibidem p. 15. 151 vezi D. Eclesiarhul, Hronograf, p. 89.

60

legãturã, profitabilã financiar, dar ruinãtoare politic. Ruinãtoare pentru cã o expunea intrigilor Rusiei, care nu ezita nici un moment a apãra ºi lãrgii drepturile principatelor ºi a intervenii tot mai hotãrât, de acum în orice problemã în care îi era solicitat suportul prin dovezi din „capitulaþii”. În direcþia acestei permanente intruziuni a Rusiei în problema capitulaþiilor ºi a folosirii de cãtre ea a dreptului de intercesiune în favoarea principatelor, drept ce îi fusese recunoscut de ultimele douã tratate de pace, putem menþiona permanentele acþiuni ale consulului general rus în principate; I.V. Severin. Acesta îºi baza pretenþiile „pe stipulaþiile referitoare la Moldova ºi Þara Româneascã ale tratatelor ºi convenþiilor ruso-turce, începând cu cel de la Kuciuk – Kainargi ºi terminând cu cel de la Iaºi, inclusiv, …atunci procedeul în discuþie trebuie sã fie avut ca scop sã demonstreze tuturor puterilor interesate, dar ºi românilor înºiºi, cã poziþia internaþionalã a Principatelor Române era cea definitã de actele diplomatice amintite, cu toate concluziile care se desprindeau dintr-o astfel de interpretare”152. Adicã, cã poziþia Principatelor depinde în întregime de Rusia, de bunãvoinþa ei. Care la un moment dat poate sã înceteze fãcând sã cadã în desuetudine toate privilegiile dãruite de ea principatelor. Interesul ei în ceea ce privea agitarea problemei capitulaþiilor în zona româneascã începea sã scadã tot mai mult. Drepturi ale românilor sancþionate de istorie ºi Poartã nu erau interesante pentru Rusia, ea le-ar fi dorit uitate ºi înlocuite cu amintirile mai noi ale tratatelor ruso-turce, ca bazã a dreptului internaþional al Principatelor. Cã nu a reuºit asta se vede din chiar însemnãrile celor mici ºi anonimi ai timpurilor care totuºi notau pe marginea cãrþilor lor amintiri istorice, ca sã nu se piardã. „Sã se ºtie de când au domnit ªtefan Vodã cel Bãtrân ºi au rãmas fiu sau Bogdan ºi au închinat turcilor Þara Moldovei, leat 6964’ (1456) se scrie într-o însemnare de sfârºit de secol XVIII – ce greºeºte doar personajele, dar are amintirea perfectã a anului în care Petru Aron a semnat vestita sa supunere faþã de Mahomed II.
152

V. Ciobanu, La graniþa a trei imperii, p. 109.

61

Un alt personaj T. Jora biv vel pitar scrie ºi el cã „La anul 6964 au închinat þara turcilor Bogdan Vodã”153. Aceste douã însemnãri sunt prin ele însele de o valoare excepþionalã cãci ne confirma primul an pus în capitulaþiile Moldovei prezentate la congresul de pace de la Focºani, cel mai probabil, 1456, dupã vechile tradiþii. Aºa încât în perioada, 1791–1806, cu toate eforturile Rusiei de a face uitate capitulaþiile ele subzistaserã în amintirea oamenilor, în tradiþia lor, aºa cum subzistaserã de secole. În plus „Poarta însãºi incapabilã sã îºi menþinã prin forþa armelor dominaþia în S-E Europei, invocã tot mai frecvent „capitulaþiile”. Era ºi aceasta o modalitate de apãrare în momente de slãbiciune prin recunoaºterea faptului cã Moldova ºi Þara Româneascã, prin statutul lor internaþional jucau rolul unor þãri autonome de la marginea Imperiului otoman având printre altele, funcþia unor state – tampon”154. Totuºi cel mai important moment al perioadei rãmâne fãrã îndoialã eliberarea de cãtre Poartã a celebrului regulament – Kanunmame (apãrut tocmai ca urmare a breºelor din sistemul otoman fãcute de tratatele de la Kuciuk Kainargi, ªiºtov ºi Iaºi) „prin care se fãceau paºi înainte pe calea întãririi autonomiei lor, pe calea vechilor privilegii „Þara Româneascã ºi Moldova (se aprecia în document - n.n.) fiind din trecut ºi pânã acum, sloboade, în toate privinþele, prin separare la cancelarie ºi prin interzicerea cãlcãrii lor cu piciorul, toate dãrile ºi arenzile se afla în seama voievozilor”155. Astfel aceastã carte de legi ne apare ca „o receptare din partea turcã a capitulaþiilor, a autonomiei Principatelor precizând cã aceste þãri”156 sunt libere ºi beneficiazã de un statut aparte în cadrul imperiului157. În 1802 problema capitulaþiilor reapare într-o situaþie tensionatã în care þãrile române aflate sub presiunea jafurilor lui Pasvanoglu (în acest an domnitorul Þãrii Româneºti, Mihai ªuþu a ºi pãrãsit tronul de teama
I. Corfus, Însemnãri de demult, Iaºi, Editura Junimea, 1975, p.1. ibidem, p.1. 155 A. Iordache, A. Stan, Apãrarea autonomiei. Principatelor române (1821–1859), Bucureºti, Editura Academiei, 1987 p. 8-9. 156 L. Boicu, Principatele române p. 270. 157 G.D. Iscru, Istoria modernã a României, vol. I, Bucureºti, 1997, p. 44.
154 153

62

acestuia) trebuie sã facã faþã ºi unor cereri materiale nejustificate din partea Porþii. Ceea ce ar fi fost altãdatã acceptat cu supunere va trezi acum proteste ºi chiar un plan de solicitare a ajutorului Rusiei spre a îl elimina pe Pasvanoglu. În orice caz se cere ajutor consulilor ruºi în temeiul tratatelor ºi al capitulaþiilor spre a se rezista acestor cereri. Astfel în aprilie – mai 1802 consulul rus la Iaºi va declara: „Chestiunea sarcinilor ºi impozitelor cerute din Moldova, peste mãsura dreptãþii, fiind aflatã de astã datã de gloriosul þar al Rusiei aceastã stare a prilejuit punerea în miºcare a sentimentelor sale de milã faþã de suferinþele coreligionarilor, potrivit firii sale pentru eforturi continue… La mai sfãtuit pe sus numitul consul sã cerceteze sarcinile ºi impozitele care au fost înfiinþate cu gâlceavã de la data închierii tractatelor ºi condicilor ºi confirmãrii privilegiilor celor 2 voievodate ºi condamnã dãrile… care au fost adãugate mai înainte sau mai târziu, contra tratatelor”158 . Ca urmare a acestor proteste, ºi a schimbãrii domnitorilor Mihail ºi Alexandru ªuþu cu Constantin Ipsilanti ºi Alexandru Moruzi sultanul Selim al III-lea a dãruit ambelor þãri, la 17 octombrie 1802 un nou hattihumaiun de recunoaºtere a privilegiilor lor. „Þara Româneascã ºi Moldova fiind ca ºi chilerul Înaltei Porþi ºi asigurarea liniºtii, siguranþei ºi a tihnei locuitorilor ºi raialelor de acolo ducând la propãºirea ºi la înflorirea celor 2 þãri, de aceea în trecut fuseserã întocmite regulamentele lor de bunã ordine, care prevedeau clauze care se cereau respectate. Dar cu vremea stricându-se unele clauze cuprinse în înaltele porunci….de aceea la vechile lor condiþii adãugându-se, de astã datã, de azi încolo, ºi alte câteva clauze au fost emise în aceste clipe douã porunci înalte care cuprind întãrirea nizamului celor douã þãri”159. Cu toate aceste eforturi ale Porþii atât domnitorul cât ºi clasa politicã din principate au rãmas apropiaþi de Rusia. Ambii domnitori
158 – textul integral al Kanunname în Documente strãine despre români, Bucureºti, 1979, Arhivele Statului p. 143-144. 158 Documente turceºti, p. 160-161. 159 ibidem p. 190.

63

numiþi ºi-au arãtat curând disponibilitatea pentru o politicã pro-rusã. În special Constantin Ipsilanti a încercat recrutarea unei armate naþionale, l-a sprijinit cu bani ºi arme pe Caragheorghevici în rãscoala sa. Într-un cuvânt a desfãºurat permanent o politicã ostilã Porþii. Aceasta nu va ezita în 1806, la insistenþele noului ambasador francez Sebastiani sã îi mazileascã pe cei doi domnitori, iar pentru Constantin Ipsilanti sã obþinã ºi condamnarea la moarte.160 Rusia va considera aceasta ca o încãlcare a privilegiilor principatelor ºi nu va ezita sã declare un rãzboi ce va dura 6 ani, sfârºindu-se abia sub presiunea intervenþiei lui Napoleon în 1812. Toatã aceastã perioadã în care principatele au fost ocupate de trupele ruse au permis din nou un larg câmp de manevrã diplomaþiei boiereºti din Principate. Diplomaþie care a recurs din nou, dupã cum era de aºteptat la folosirea capitulaþiilor spre a-ºi atinge scopul. La fel convorbirile diplomatice ruso-turce, începute aproape imediat dupã declanºarea rãzboiului ºi continuate pânã la final au permis ºi celor douã pãrþi sã îºi expunã punctele de vedere în problema capitulaþiilor ºi a rolului lor în politica internaþionalã. ªi acest rãzboi ca ºi celelalte a avut prin insuccesele Porþii acelaºi rol, înfrângerile militare succesive ale Porþii o obligau apoi la mai mult sã emitã în folosul Principatelor Române un ºir de acte, de privilegii. Acestea dãdeau conþinut legal capitulaþiilor aduse în desuetudine printr-o practicã politicã abuzivã. În acest sens sunt semnificative hatiºerifurile din 1774; 1784; 1802 ºi 1806, Senatul din 1783 ºi firmanele din 1791 ºi 1792”161. Aceste acte au devenit atât de importante mai ales în declanºarea acestui rãzboi din 1806–1812 (rãzboi care poate fi numit cu adevãrat rãzboiul capitulaþiilor) încât în 18 octombrie 1806 sultanul îi va scrie lui Napoleon, numit Padichach de France, cã a trebuit sã consimtã la reintegrarea lui Constantin Ipsilanti ºi a lui Alex. Moruzi, în urma ameninþãrilor Rusiei ºi Angliei, deoarece prin destituirea celor doi
160 Pentru amãnunte vezi Anton Caragea, Fanarioþi: vieþi trãite sub semnul primejdiei în „Magazin Istoric” nr. 10; 11; 12 /2000. 161 A. Stan Protectoratul Rusiei, p. 14.

64

Eclesiarhul. când îngrijorat de posibilitatea ca Anglia sã fie principala beneficiarã a prãbuºirii imperiului otoman a depus eforturi continue „în vederea întãririi suveranitãþii otomane asupra Principatelor Române consideratã ºi ca o posibilitate de barare a accesului Rusiei sau Austriei la gurile Dunãrii”164. dar cã ºi altele nouã vor obþinea dupã fãgãduinþa ce le-a dat”163. 163 C. Clasa politicã româneascã îi va spune clar în faþã Rusiei cã nu acceptã tocmai de la ea încãlcarea privilegiilor þãrii. 65 . p. p. 164 România în relaþiile internaþionale. Hronograf. în scrierea „Despre originea românilor” mândria de a fi român. 57. L-a camera veliþilor adunându-se din ordin Domnesc toþi boierii. 65-84. p. 214-230. vezi Dumitru Almaº. a cãrora trofee prin ajutorul lui Dumnezeu cu glas mare se predicã libertatea pretutindeni 162 D. Bucureºti. Arhiereii însã ºi toþi boierii veliþi s-au opus cu anafora cã înaltele oficiilor lor sunt una din privilegiile vechi ale þãrii ºi cã au bune nãdejdi la Înãlþimea sa cã nu numai vechile privilegii vor rãmâne nestrãmutate. Naum Râmniceanu povesteºte: la 24 aprilie 1807. Odatã ocupate Principatele. de a fi încã liber datoritã capitulaþiilor „Al treilea din bravurile sabiei. ºi Rusia se va lovi de aceeaºi problemã: încãlcarea acum de cãtre ea a capitulaþiilor în încercarea de a face faþã efortului financiar al susþinerii frontului. S-a citit urmãtorul pitac domnesc … sã se cugete cu toþi ºi sã afle venit de unde sã scadã cheltuielile acestor armate. Poziþia lui Napoleon I faþã de Þãrile Române pânã la pacea de la Tilsit (1807) în Analele Universitãþii din Bucureºti (Istorie). Iatã deci pretextul folosit de Rusia spre a declara rãzboiul: încãlcarea capitulaþiilor. vezi N. p. 271. Naum Râmniceanu îºi exprima tot în aceastã perioadã. Iorga. naþia ºi mazili ºi arhiereii. 158.voievozi el încãlca capitulaþiile þãrilor române unde se prevedea un termen de domnie de 7 ani162 . IV (1928). IX (1960). „Les avatars diplomatique des Descorches a Constantinopole” în Revue Histotique du Sud-Est European. Cronicari greci p. ªi Napoleon ºi-a exprimat în aceastã perioadã interesul pentru capitulaþii. Erbiceanu.

Moldova sã fie cârmuitã dupã propriile sale legi. 168 ibidem. 302. a tratatelor lor cu Poarta gãsim influenþa boierilor români. desfiinþarea raialelor167 etc. privilegiile ºi obiceiurile sã fie Documente turceºti. p. La acestea ºi la celelalte cereri (plata în numãr a furniturilor cãtre Poartã. p.) ºi au ajuns la limitã. p. p. Cu argumentarea clarã cã: „þara s-a închinat de bunãvoie sub 5 condiþii: sã nu se strice legea creºtineascã a Moldovei. p. Principatele române. p. 167 ibidem. 302-303. p.n.. domnia pe 7 ani. toate legile. (. 302. din care prezentãm partea referitoare la privilegiile principatelor: 1) „Confirmarea ºi întãrirea tuturor tratatelor din trecut privitoare la þãrile care vor fi înapoiate ºi predate”166. Extrem de important pentru poziþia ºi a celor douã pãrþi aflate în conflict este un raport din 5 noiembrie 1811 conþinând convorbirile între cele 2 pãrþi de la Giurgiu. 657676. Acest drept a fost stabilit ºi se adevereºte prin tratatele din trecut. clauzele referitoare la cele douã þãri s-au tot înmulþit. vezi Sergiu Columbeanu. astfel încât nu mai e loc de mai mult”168 Rãspunsul rus a fost: „Articolele propuse sunt conforme cu tratatele din trecut…. Ce se întâmplase? Înaintea începerii noilor negocieri. III (1976). domnul sã fie ales pe viaþã de þarã. libertatea comerþului. 169 ibidem. Acestea nu mândrindu-ne le spunem ci reprezentând gloria strãmoºilor”165. 166 165 66 . aºa cã nu este ceva nou”169. 170 L.(ale Principatelor n. 303. Documente turceºti. 200. Aceastã broºurã nu e altceva decât o versiune lãrgitã a capitulaþiilor prezentate la Focºani în 1772.). Din nou în spatele acestei aparent întâmplãtoare menþionãri a capitulaþiilor.. Boicu. aceºtia i-au înmânat delegatului rus Obresko o broºurã intitulatã „Historie de Moldavie”170. Contribuþii privind situaþia internaþionalã a Þãrilor Române între anii 1806-1812 în Revista de Istorie.a credinþei noastre ortodoxe ºi a celorlalte obiceiuri încât ºi sunetul clopotelor este neîmpiedicat. 303. Bucureºti.) partea turcã rãspunde: „de la pacea de la Kainargi ºi pânã acum.

1996. Nu era primul tratat de pace în care Zilot Românul vedea înregistrânduse problema capitulaþiilor: „dupã zisa mai sus pace ce o au încheiat nemþii ºi muscalii cu turcii în leat 1791. Cu momentul încheierii pãcii de la Bucureºti 6/28 mai 1812) intrã în problema capitulaþiilor Zilot Românul cu urmãtoarea notiþã: „Aºadar. Adicã. anii lui Zilot Românul ºi a lui Dionisie Fotino.5 „De asemenea Înalta împãrãþie sã respecte documentele ºi seneturile cu privire la privilegiile Þãrii Româneºti ºi Moldovei care au fost închinate pânã la începutul rãzboiului aºa cum se scrie în articolul 5 al senetului de preliminarii”172. adicã cu pravilile ºi priveleghiurile lor ºi cu domni orânduiþi de la Poartã”172. mãcar de s-au ºi întocmit a-ºi avea iarãºi privileghiurile lor pe deplin”173. ca darea Basarabiei ºi a pãrþii Moldovei pânã la apa Prutului sã ºi iscãlirã tractaturile (…) rãmânând Þara Valahiei ºi Moldovei pânã în Prut tot cum au fost mai înainte. adicã capitulaþiilor. adicã anii victoriei clare a capitulaþiilor în conºtiinþa societãþii româneºti din cele douã principate. Editura Minerva.respectate. sã nu ocupe dregãtorii ºi sã nu se amestece în nici un chip în treburile þãrii171. 90–91. 173 Zilot Românul. ruºii se izbiserã de multe ori de refuzul turcilor de a mai acorda noi privilegii pe lângã cele acordate dupã Kuciuk . fãrã zãbavã. turcii sã nu aibã dreptul de a intra în þarã.Kainargi ei vor trece la un nou contract bazat pe capitulaþii ºi vor impune în textul final o formulã diferitã faþã de cele de la 1774 ºi 1791 scriind în art. 171 172 ibidem. Astfel se explicã ºi momentul de adevãratã explozie a diverselor versiuni ale capitulaþiilor care se va înregistra în cei 9 ani de pânã la 1821. Bucureºti. ibidem p. 67 . 308. doar actele încheiate pânã atunci. fu silit de încheie pacea. p. Cum în cursul negocierilor preliminarii. p. dacã în 1774 se prevãzuserã privilegiile din vremea lui Mahomed IV (greºeala ruºilor). Iatã deci cã încã o datã eforturile românilor erau rãsplãtite ºi integrate în acte internaþionale. 200. iar la 1791. acum se lãsa printr-o formulare ambiguã drum liber oricãror acte încheiate cu Poarta ºi care privilegiau cele douã principate. Opere. Întreg acest efort se va oglindi de o facturã neobiºnuitã în tratatul final de la Bucureºti.

Eclesiarhul.. 32. el e doar un bãtrân cronicar. 189.. ºtie unde îl duce istoria ºi mai ales ºtie ce vrea sã scoatã din ea: dovezile de mãrire ºi „privilegii” ale neamului sãu. Dionisie Eclesiarhul fusese unul dintre cei mãrunþi. înscrierea lor în primele tratate dar concepþia lui rãmâne atât de palidã. amândoi au avut o viaþã agitatã ºi destul de plinã de lipsuri ºi totuºi ce diferenþã enormã în opera lor ºi în primul rând în ceea ce priveºte concepþia politicã ºi receptarea capitulaþiilor. iubitor de istorie „cu dulceaþã iaste oareºcum a poveºtii (. La el izvorul oral ºi viaþa proprie deºi importante nu mai sunt totul ci doar o bazã de pornire. cit. eclesiarhul de la episcopia Râmnicului nu ºtie prea multe. Nu gãsim în ciuda fantasticei revãrsãri de energie pe problema capitulaþiilor înregistratã în vremea sa decât palide ecouri. citise fãrã îndoialã.. Timbru de declamator popular.) de patria sa ºi a istorisi de ceale ce s-au întâmplat neamului sãu”174.De ce putem spune cã odatã cu opera lui Zilot Românul avem de a face cu maturizarea concepþiei româneºti cu privire la capitulaþii ? Un singur element de comparaþie ºi ne va da rãspunsul ca ºi ªtefan Fãnuþã. o poveste fermecãtoare fãrã îndoialã. Nici unul nu s-a aflat în preajma mãririlor. dar fãrã o concepþie politicã clarã. literat de marcã. Admirator necondiþionat al ruºilor. dar atât de simplistã. se intereseazã de toate tratatele încheiate în vremea sa. op. Descrierea Moldovei” a lui Cantemir ca ºi cartea editatã la Viena în 1806 de fraþii Tunusli dupã scrierile banului Mihai Cantacuzino. funcþionar dedicat ºi un permanent iubitor al istoriei sale contemporane Zilot are o concepþie clarã. 68 . Citindu-l pe Zilot care beneficiazã ºi de o culturã aleasã. Ce diferenþã între el ºi Zilot Românul (nu Serdarul sau orãºanul ci pur ºi simplu tãios: românul) chiar ºi numele de cronicar fiind o alegere cu mesaj asupra rostului operei. p. inspirat cunoscãtor de oameni. 174 175 ibidem p. Principalul izvor de informaþii al lui Dionisie Eclesiarhul e „câte am auzit de la cei bãtrâni ºi câte îmi sunt în ºtiinþã în zilele stãrii meale”175. Dupã cum aprecia ºi Paul Cornea „Zilot Românul e unul din cei mai interesanþi autori ai vremii ºi opera sa ar merita sã fie scoasã din uitare”. Poet. D. Dionisie Eclesiarhul trãieºte practic marele moment al naºterii lor.

178 Z. Bucureºti. sã-i dea ceva ºi puþin. în plus el mai poseda informaþii ºi din „Istoria Daciei” a lui Dionisie Fotino – apãrutã în 1812. tot la Viena). vezi aceiaºi opinie entuziastã ºi la B. îºi fãcea singuri diadohi. iar toate celelalte roabe”178. aceste douã eparhii numai au rãmas slobode precum se vãd. p. s-au întocmit legãturi cu turcul ºi aºa din toate neamurile ºi eparhiile ce s-au supus la turc. Iar într-o poezie îºi va iartã chiar mândria de a aparþine unui astfel de neam atât de viteaz: „Un neam mic foarte Pã lângã alte. Sã izbuteascã Ca sã-ºi pãzeascã ªi legea bine ªi pentru sine De tot sã fie În slobozenie Cu obiceiuri Cu privileghiuri 176 ibidem p.Ce ºtie deci un cronicar al perioadei de pânã la 1823 despre capitulaþii ? În primul rând ºtia despre idealul generaþiei sale: domnia pãmânteanã ºi trecerea ei în capitulaþiile iniþiale: „Domnii Þãrii Româneºti. 177 Paul Cornea. Originile romantismului românesc. 12.Haºdeu. Opere. Astfel descrie el prima închinare a þãrii: „domnii Þãrii Româneºti au lucrat pace cu dânsul. ”Ultima cronicã românã din epoca fanarioþilor”. ºi sã-ºi aibã toate privileghiurile þãrii ºi pravilele sale nestrãmutate. p. 282. când era de sineºi stãpânitori. Zilot cunoaºte ºi încã cu amãnunte de o mare bogãþie (încât ne putem întreba dacã nu a citit acea „Istorie a Moldovei” datã plenipotenþiarilor ruºi la Congresul de la Bucureºti. 92. Asemenea pildã luând ºi domnii Moldovii. 1884.P. În favoarea acestei idei vine un catalog din 1823 al bibliotecii banului Grigore Brâncoveanul de la care ºtim cã împrumuta cãrþi177 ºi care avea aceastã carte în biblioteca sa. dupã ce s-au închinat þara turcilor sã alegea de mitropolit ºi obºtea þãrii?176 Cum s-a fãcut aceastã închinare. 69 . Românul.

181 ibidem p. p. 70 .” p.…………………. 179 vezi remarcabilul studiu introductiv al dlui Marcel D. 96. 180 Zilot Românul. XLVI.Ciucã. „Tractaturile Mircea Vodã cel Bãtrân. 95. unificând cele 2 închinãri ºi capitulaþiile rezultate într-un singur text. încheiarã ºi legarã aºa pace cu turcul atunci. cât rãmase þara atunci slobodã ca nici una alta”181. un instrument formidabil: „Când stãpânirea V-avea pornirea Spre rãutate Iar nu dreptate Ei s-o popreascã S-o dojeneascã Închipuindu-i Sau înfãþiºându-i Ponturi. El ºtie cã „Mircea Vodã cel Bãtrân ºi Laiotã Vodã. tractaturi Cu-mpãraþii marturi”180 Remarcabil este cã Zilot Românul este cel care fãureºte o adevãratã sintezã între evenimentele ce au dus la închinarea Þãrii Româneºti ºi a Moldovei. Opere. Ca totdeauna Lipsã nici una Numai c-o dare Micã nu mare La cea Înaltã Turceascã Poartã”179 Aceste capitulaþii sunt înþelese de ªtefan Fãnuþã nu doar ca elemente de istorie ci ca o bazã politicã în lupta pentru menþinerea acestor drepturi.Opere. la leat 1460. ”Zilot Românul. la leat 1382 (deci informaþie de la banul Cantacuzino) ºi ale lui Vlad Laiotii – Vodã. amândoi Basarabeºti.

(Iatã deci cã Zilot Românul nu e la curent sau nu reþine informaþia lui Ienãchiþã Vãcãrescu cum cã închinarea ar fi avut loc la 1418 ºi cã el sa bazat exclusiv pe Mihai Cantacuzino ºi pe Dionisie Fotino. Pre care aºezãmânt menþinându-l turcul la urma ºi deschizând el rãzboi cu pricinuiri de alte cereri l-au bãtut Mircea-Vodã cu românii. ca sã-i dea zece mii de galbeni pe an ºi alt nimic amestec turc în þarã sã nu aibã care legãturã iarãºi nepãzind-o turcul ºi viind asupra þãrii cu mulþime de puteri.aratã învoirea turcului cu aceastã Þara Româneascã. 71 . 182 183 ibidem p. golindu-l pânã la Adrianopoli ºi aºa au rãmas þara iar sloboadã”183. carele vãzând în vremea aceea toate veciniile stãpânirii de peste Dunãre. 184. au legat pace cu dânsul. cãlcate ºi robite de turc ºi pre toatã Europa spãimântatã. 203-204. ibidem p. 185 ibidem p. Faptul cã toatã aceastã informaþie îi provine în special pe filiera fraþilor Tunusli e recunoscut de el: „Domnii þãrii (Mircea ºi Vladul)186. „La Vlad-Laiotã Basarab (au domnit la leat 1460) carele vãzând robirea Tarigradului de turci. ºi turcul la stãpânire ºi obiceiurile þãrii nici un amestec sã nu aibã. 184 ibidem p. iarãºi au fãcut legãturã cu Poarta Turceascã. Zilot Românul – ªtefan Fãnuþã este atât de conºtient de însemnãtatea acestor acte pentru existenþa þãrilor române ca neatârnate încât le dedica lor ºi celor doi domnitori cãrora le-a închinat câte o povestire aparte: „La Mircea Vodã Basarab cel Bãtrân. s-au înfrânt toate …dupã care iar au rãmas þara slobodã”185. Tot aceastã diferenþã existentã la Dionisie Fotino aratã cã acesta probabil nu a citit „Istoria prea puternicilor împãraþi otomani a lui Vãcãrescu sau nu i-a dat atenþie deºi susþine cã informaþia despre închinarea Þãrii Româneºti îi provine de la acesta184). 106. iar a celorlalte sunt osebite într-ale lor istorii”182. 331-332. ca sã-i dea câte trei mie de bani roºii spre semn de plecãciune pe an ºi alt nimic. 96. cari cu rãvana ºi vitejia lor au încheiat acele înfricoºate tractate cu turcii. 186 ibidem p.

p. mai cu seamã cea scrisã în limba greceascã ºi tipãritã în Viena. E interesant cã Zilot Românul nu prea apreciazã eforturile Rusiei de a reînvia capitulaþiile ºi înþelege cã momentul 1774 e în primul rând un moment românesc: „La pacea însã ce-au fãcut dupã acest rãzboi la Kainangic. 204. 191 ibidem. 1475) ºi Laiotã Basarab (1473-1477. Iar nu provincie turceascã”189. 277. nicidecum l-ale turceºti188. o iubite dupã atâtea dovezi Din tractate ºi din condici ce-þi arãta ca sã crezi. Nesupus la alte pravili. 72 . p.pã care le aratã istoria þãrii. Pentru el deci capitulaþiile au o importanþã deosebitã ele sunt „privileghiurile care le-am avut de la strãmoºi ºi le-am pãstrat cu atâta sânge ºi cu atâtea legãturi. 188 E vorba aici de o confuzie între Vlad Þepeº (1448. Fotino vorbeºte limpede: „Vlad Vodã II Basarab. Confuzie de care D. Pentru ªtefan Fãnuþã tratatele nu au doar o valoare istoricã sau politicã. cu slava armelor ruseºti. ci la cele româneºti. 190 ibidem. La fel de interesantã e ºi opinia sa cu privire la lupta puterilor vecine (Rusia. 187 ibidem p. 276-277. 1456-1462. Turcia ºi Austria) de a ne proteja ºi de a ne garanta aplicarea capitulaþiilor „Se mâhnesc þãrile asupra acestor vecine puteri. s-au mai întãrit ºi privileghiurile þãrilor acestora. frate cu Radu cel Frumos…ºi nepotul lui Mircea Vodã cel Bãtrân”. Cã drãguþa þarã noastrã e doamnã într-ale ei. p. Austriei la leatul 1806”187. Numai ºi pentru aceastã frazã prin care Zilot a luat-o cu mult înaintea multor istorici moderni ca înþelegere a acestui moment ºi el meritã a rãmâne în istorie. Întãrite prin tractate. 189 Z. cari pe larg le arãta Istoria”190. Românul. Ce capacitate de înþelegere pentru eforturile boierilor de la 1774. 301. „Dar sã-þi ajungã. prin silinþã ºi iscusinþã boierilor ºi arhiereilor ce dupã pronie s-au aflat atunci”191. dar ºi una de mândrie naþionalã: „Sã nu ºtii de þara noastrã cã e un slobod norod. 255. pronomitu Laiotã. p. Opere.

ele se vãd scãzute din dreptãþile lor ºi privileghiurile ce au avut mai înainte ºi din vreme în vreme scad”192 Punând faþã în faþã vorbele plenipotenþiarilor turci de la Giurgiu din 1811 care se plângeau de drepturile prea numeroase acordate principatelor cu aceastã riguroasã ºi causticã luare de poziþie în problema respectãrii „privilegiilor” þãrii înþelegem gradul de maturitate la care ajunsese clasa politicã româneascã atât în relaþie cu Rusia cât ºi cu Poarta ºi a menirii pe care ea o dãdea în acest moment capitulaþiilor. 12. p. ºi grec cu aºa duºmanã fire asupra privileghiurilor românilor”196. 193 192 73 . ªtefan Fãnuþã spune: „ªi mãcar cã unii ce-i ºtia firea lui. 205. în vremea când cu ocrotirile ce zic cã le-au fãcut. Opere. ibidem. cea spre rãutate pornitã. „ªi nu e de mirare de dânsul cãci s-au aflat sã fie grec. 194 ibidem. 188. Din nou tot la Zilot Românul se observã cu claritate rolul predominant antifanariot al capitulaþiilor. Nu numai încãlcarea „privilegiilor” þãrii prin însãºi existenþa lor dar chiar urmãrirea ca un scop a distrugerii ºi a restului prevederilor capitulaþiilor197. 116. p. Despre ultimul domnitor fanariot dinaintea revoluþiei (cãci practic ultimul domnitor fanariot în ambele principate e Scarlat Callimachi194). drepturi sfinte cãruia nimãnui nu i se mai putea accepta sã le calce. Alexandru ªuþu. ibidem. 108. 195 ibidem. se temea de fiara aceasta”195. 186. p. nr. ele erau acum drepturile þãrii. iar mai ales dãrãpãnarea privileghiurilor ºi dreptãþilor ce li-au pãstrat românii cu sângele lor. p. p. Sunt strânse între aceste rânduri cele mai puternice argumente. Românul. Fanarioþii. ºi cea mai groaznicã acuzaþie pe care creatorii ºi cei influenþaþi de capitulaþii o aduceau sistemului fanariot. 196 vezi Anton Caragea. Pentru el rolul fanarioþilor gândit de Poarta e: „cugetând Poarta cãci mijlocul domnilor greci sã dezgoleascã þara de privileghiurile ei ºi sã o facã roabã ca pe greci ºi alte neamuri”193. 197 Z.care. Ele nu mai erau opuse unei pãrþi în mod unilateral spre a sluji interesele celeilalte cât în mod general. vieþi trãite sub semnul primejdiei în Magazin Istoric (serie nouã) 2000.

p. inundaþii. Puþini istorici s-au preocupat de eforturile depuse pentru salvarea acestor documente de la diversele atacuri la care au fost supuse. fiindcã la aceastã mitropolie sunt date în pãstrare toate hrisoavele cele vechi ale voievozilor români care ibidem. sau sã le foloseascã doar în interes propriu. Tot prin aceasta înþelegem ºi lupta teribilã pentru salvarea diverselor documente ilustrând privilegiile þãrii din mâinile grecilor care urmãreau sã le distrugã. ca ºi ura cu care reprezentanþii puterii oficiale trebuiau sã fi urmãrit pe cei ce înþelegeau sã rãspândeascã ideea capitulaþiilor. Cantemir ilustrând distrugerea documentelor ce atestau vechea autonomie a Moldovei în urma atacurilor desfãºurate de regele polonez Ioan Sobieski în 1685 asupra Iaºiului: „Aceste ponturi (capitulaþiile – n. p. Dincolo de vicisitudinile istoriei naturale a Principatelor198 (cutremure. am hotãrât ca nicidecum sã nu rânduiesc iconom român la Mitropolie. Astfel Nectarie mitropolitul (dec. pentru ca sã nu afle secreturile Mitropoliei. prin rãzboaiele ce câºtiga creºtinii asupra turcilor. ca arderea Bucureºtilor la 1595. Ciobanu. Statutul juridic. etc.) au fost foarte pãzite pânã în vremea vestitului crai leºesc Ioan Sobieski. Sã nu uitãm ºi momente similare ºi pentru Þara Româneascã. a cerut sã e vazã. 17. ocuparea lor de turci ºi luarea arhivelor lui Brâncoveanu la 1714 sau ocuparea aceluiaºi oraº de austrieci la 1716 etc. ºi cum cã leºii erau prea de ajuns a o apãra de dânºii”199. incendii. Naum Râmniceanu ne relateazã ºi el despre jafurile pe care grecii le fãceau în arhive ºi de adevãratul embargo pe care îl stabiliserã pentru români în privinþa accesului la informaþii privind „privilegiile” þãrii. 1812-1818) i-a destãinuit: „În scurt.n. acuzaþie nedreaptã. 141. întorcându-se de la o bãtãlie ce avusese cu tãtarii ºi trecând prin Iaºi. 199 198 74 . însuºi fanarioþii beneficiau din existenþa Þãrilor Române ca teritoriu separat vezi ºi opiniile lui V. ºi aprins fiind de o urã nespusã ce avea asupra turcilor a poruncit ca sã se arzã în mijlocul târgului zicând: cum cã Moldova nu va avea mai multã trebuinþã de acest hatiºerif bun de nimicã.) nici istoria politicã nu a fost uºoarã chiar D. carele la anul 1685.Înþelegem de aici importanþa teribilã a evocãrii capitulaþiilor pentru distrugerea acestui sistem.

Bucureºti. Memoires….privesc la dezrãdãcinarea noastrã. Cernovedeanu. Dionisie Eclesiarhul. 201 75 . ca sã nu se afle dupã vremi la Mitropolie) ºi alte multe tainice scrisori care nu ne este de folos de sã vor vedea”200 . Editura Silex. Dositheiu am tãinuit câteva. Craiova. Astfel în plan internaþional. iatã. Naum Râmniceanu concluzioneazã cã grecii „au lãsat þara în lipsã de dovezile acestor bunãtãþi ce rãzboaie ºi trataturi împãrãteºti le-au aºezat ºi le-au întãrit201 (sã nu uitãm ºi memoriul din 1792 care ne relateazã arderea „actelor de drepturi ºi privilegii ale Moldovei” de cãtre Prinþul Potemkin moment care pentru trãitori a fost vãzut „ca un abis enorm care s-a deschis ºi a înghiþit totul”202 ). 25. Cavalerii apocalipsei. în mai 1818 la Buyukdere se redacteazã un „Proiect de convenþiune între Rusia ºi Poarta otomanã relativ la principate” unde punctul unu prevede: „confirmarea solemnã 200 vezi P. Dobrescu. Kogãlniceanu. Bucureºti. 91-92. 1976. În fond în preajma anului 1821 sub impulsul tipãririi la Viena a „Istoriei Þãrii Româneºti” în 1806. Opere II.Kavak prinþului Repnin203. a grecilor ºi a legãturilor care are Þara Româneascã cu othomaniceascã Poartã ºi hatiºerifurile împãrãteºti care întãresc privileghiurile þãrii ºi ale românilor (din care. E vorba deci de o luptã acerbã desfãºuratã cu o intensitate maximã în perioada fanariotã pentru salvarea acestor documente ºi multe dintre ele au fost salvate mãrturie stându-ne documentele ce garantau privilegiile þãrii ºi date la congresul de la Focºani sau cele date în preajma încheierii convenþiei de la Ainali .) toate au tensionat la maximum problema capitulaþiilor. 1993. p. sub impulsul rescrierii unei „Istorii a Moldovei” pentru Congresul de la Bucureºti ºi al tipãririi cãrþii lui Dionisie Fotino – „Istoria vechii Dacii” între 1818 ºi 1819 corelatã cu retipãrirea operei Cantemirene204 precum ºi al vastitãþii de scrieri istorice apãrute în Principate (precum operele lui Zilot. Scrieri istorice. Editura Academiei. 202 Vlad Georgescu. 579. în tainã îþi spuiu cã ºi eu ºi fratele proin mitropolit. Însemnãrilor Androneºtilor etc. 1987 p. 203 Izvoare narative interne privind revoluþia din 1821 condusã de Tudor Vladimirescu. p. M.

Tot spre curtea Rusiei pornesc în preajma revoluþiei de la 1821 o serie de memorii redactate de partida naþionalã interesatã în a transforma Rusia într-un aliat în vederea modificãrii raporturilor politice cu Poarta. astfel în 1818 cunoscutul boier filo-rus Iordache Rosetti Rosnovanu îi scrie Cancelarului Stroganov un memoriu asupra „Stãrii Moldovei cu accent faþã de poziþia faþã de Turcia” în care aprecia ca bazã legalã a intervenþiei Rusiei în favoarea Moldovei „tratatul din 1512 prin care Moldova trebuie sã ofere anual un dar Porþii. 207 ibidem. 461. la 30 octombrie 1820. în plus Sublima Poartã a consimþit sã reînnoiascã actele organice care conþin privilegiile lor. împãratul Rusiei primea un raport despre veniturile Principatelor în care se fãcea precizarea cã „Rusia a garantat Moldovei ºi Valahiei. Documente privitoare la Istoria Românilor. privilegii care vor fi asigurate ºi garantate”207. 91. 383-384. a fost convenit cã nici un turc nu putea sã se ibidem. XVIII. vol. Amintirea capitulaþiilor stãruia în mintea tuturor celor interesaþi de o soartã mai bunã pentru Principate ºi care vedeau în ele baza legalã ºi istoricã a cererilor lor privind respectarea autonomiei Principatelor. inviolabilitatea privilegiilor ei”206. Respectându-se tratatul din 1512 ºi Moldova revenind în starea de drept urmeazã a primi autonomia internã. p. p. chiar domnitorul fanariot Scarlat Callimachi îi scria lui Capodistria despre capitulaþii ºi rolul lor în politica externã a Principatelor înainte de revoluþia Tudor: „Afacerea Principatelor nu pare a mai prezenta dificultãþi. p. 206 ibidem. Corespondenþã diplomaticã ºi rapoarte consulare franceze.) se dãruia guvernului turc. Eudoxiu Hurmuzaki. libertatea comerþului. administrarea justiþiei. inviolabilitatea teritoriului”208. Astfel „Un memoriu anonim asupra Moldovei ºi Valahiei” aprecia cã „Principatul (Moldova-n. 431.n. Memoires…. 205 204 76 . un tratat a fost creat ce conserva exerciþiul exclusiv al religiei creºtine. p. La fel. 69. 208 Vlad Georgescu.a tuturor privilegiilor ºi imunitãþilor acordate celor douã provincii prin toate tratatele anterioare”205. p. La 15 iunie 1820 la Tsarkoe-Selo. iar acest dar trebuie sã fie fixat conform tratatelor de dupã 1774 între Rusia ºi Poarta Otomanã.

91. 332–333. Un alt memoriu arãta ºi el despre momentul capitulaþiilor cã „Turcia prin constituþia sa. p. 98. De unde cãtre Mircea soli trimeasã ºi pace pusãrã ºi acasã sã dusã”212 ) pe care i le-a transmis ºi lui Vladimirescu. Aflat în relaþii de colaborare ºi cu marele ban Nicolae Brâncoveanu a putut sã citeascã ºi de la aceasta cãrþi de istorie (acestea erau dupã relatãrile lui Stoica de Haþeg principala sa pasiune)213 toate acestea constituindu-se într-o formidabilã informaþie de care se va folosi în 1821 pentru a susþine drepturile þãrii sale în dificilele momente ale acelui an. 212 vezi Zilot Românul. 211 vezi ºi Documente turceºti. ªi cât de înrãdãcinate erau ele mai ales în ideile celei din urmã ºi cât de des uza de ele atunci când era în interesul ei ne 209 210 ibidem. vol. 77 . dar ºi el peste Dunãre scãpa bãtut. De peirea acestor voinici lui Baiazit. p. I. 213 vezi descrierea pe care acesta i-o face în opera sa. Astfel Tudor Vladimirescu care îl cunoaºte pe Zilot Românul211 ºi probabil aflase de la acesta anumite informaþii despre capitulaþii. sãu i-au pãrut. Opere. prin respectul religios faþã de tratate pãrea a îi oferi siguranþa viitorului (…) sultanul a promis a garanta ºi proteja Moldova aceasta se obliga a plãti un tribut anual (…) nici un atentat nu a fost adus dreptului de suveranitate. ºi în cea europeanã ºi în mentalitatea Porþii. în plus în perioada ºederii la Viena (iunie – decembrie 1814) aflase de cãrticica Tunusliilor fãcute dupã informaþiile lui Cantacuzino. În cele douã ºederi la Mehadia avusese relaþii cu Nicolae Stoica din Haþeg care ºtia la rândul sãu suficiente lucruri despre capitulaþii: („Aceastã bãtãlie a fost la Rovinile Ialomiþei. religiei sau privilegiilor þãrii ºi convenþia prevedea ca nici un turc sã nu se poatã stabili în þarã”210 . p. ibidem. Chiar traseul vieþii lui Tudor Vladimirescu înainte de 1821 este extrem de ilustrativ pentru impregnarea capitulaþiilor în întreaga societate româneascã ºi al impactului extraordinar pe care îl vor avea la 1821.stabileascã sau sã aibã posesiuni în principat. p. 152–153. Un ultim element menit a ne ilustra puterea cu care capitulaþiile penetraserã pretutindeni ºi în societatea româneascã. Acesta recunoºtea autoritatea Porþii ºi se obliga a îi plãti un tribut anual”209. constituþiei.

111. Editura Facla. 1981. Timiºoara. 78 . 214 N. p.aratã relatarea conform cãreia la 1815 „Poarta otomanã a rãspuns în repetate rânduri Petersburgului ºi Vienei cã nu va acorda Serbiei privilegiile pe care le aveau Moldova ºi Þara Româneascã deoarece Serbia era o provincie cuceritã. Stoica de Haþeg. pe când cele douã principate romane erau provincii care s-au dat prin tractate scrupulos observate în toate timpurile214 . Cronica Banatului.

. Documente interne. Bucureºti. Situaþia extrem de explozivã a anului 1821. p. I. bazatã pe capitulaþii (ºi va insista ºi mai mult asupra acestei teorii dupã dezavuarea rusã) precum cã. Dupã încredinþarea ce avem cã preaputernica împãrãþie nu ne va lipsi de milele sale. . primejdiile conþinute în evoluþiile politice ale peninsulei Balcanice. 23 ian. Þara Româneascã este nu o 1 Rãscoala din 1821. ca niºte credincioºi ce am fost ºi suntem ºi în veci a fi voim. în acest moment Tudor Vladimirescu. cu lacrãmi ne rugãm sã trimitã om împãrãtesc – nu de legea noastrã – ca sã cerceteazã ºi sã vazã jalneca stare a þãrii ºi sã ni se facã îndreptare ºi orânduialã. Ed. 79 . Era absolut justificat. iar în Þãrile Române nemulþumirile acumulate în peste 100 de ani de guvernare fanariotã tindeau sã se aproprie de un sfârºit violent. cu care din vechime ne-au hrãnit ºi cu nume de amanet – încredinþat de cãtrã milostivul Dumnezeu – ne-au cinstit…”1 Dupã acest moment. pentru partida naþionalã ºi pentru principalul ei exponent. Astfel odatã declanºatã revoluþia. în acest context.Capitulatiile si revolutia din 1821 . Academiei 1959. tinzând spre restabilirea drepturilor naþiunii române sã îºi gãseascã argumentele în teoria capitulaþiilor. împletind în ea tensiunea reconstrucþiei europene. prin proclamaþia de la Padeº-Tismana (23 ianuarie 1821). Tudor Vladimirescu va repeta aceastã idee. ca sã lipsascã jafurile ºi sã ne rãspundem ce va fi cu drept cãtre preaputernica împãrãþie: precum ºi pânã acum am rãspuns ºi de acum înainte a rãspunde nu tãgãduim. ca primele revendicãri. conducãtorul revoluþiei a înþeles cã trebuie sã îi ofere o justificare legalã menitã a preîntâmpina intervenþia Porþii ºi a justifica rãscoala sa: „Ca niºte credincioºi dar ºi supuºi robi ai prea puternicei împãrãþii. 1821. 309. vol.

”4 Aceastã respingere a intervenþiei turceºti ºi opoziþia boierilor favorabili miºcãrii lui Tudor va duce la amânarea cererii intervenþiei turceºti. precum fãcea atunci. Tudor Vladimirescu. pe teoria capitulaþiilor ºi integrarea lor în tratatele dintre Rusia ºi Imperiul Otoman. Iscru ºi A. dar care nu aºteptau decât momentul trecerii Prutului de cãtre trupele generalului Ipsilanti ºi ale Rusiei spre a prelua controlul. vezi si Marin Mihalache. Astfel la 5 februarie 1821. 238. 155. Bucureºti. Oþetea. Alexandru Pini. Sultanului. ci una datã la amanet de Dumnezeu. opinie care convenea în fond tuturor pãrþilor implicate. p. Alexandru. între Eterie ºi reprezentantul Rusiei în capitala Valahiei. La începutul lunii martie. p. apãrând tot mai des elemente ale unor ciocniri de interese între boierii de la Bucureºti ºi Tudor Vladimirescu.provincie supusã. Lãsând în continuare þara în mâinile lui Tudor Vladimirescu ºi a trupelor greceºti devotate Eteriei. „Prima chestiune e bazatã pe un punct de drept. Zilot Românul. 40-49. totuºi apar ºi elemente care ne vorbesc ºi de existenþa unor interese încã comune între aceste pãrþi. între acele vremi. între acesta din urmã ºi Eterie. Revoluþia din 1821. 1971. Deºi evoluþia ulterioarã a rãscoalei este controversatã3. în faþa cererilor divanului din Bucureºti de a solicita intrarea trupelor turceºti în þarã spre a pune capãt rebeliunii lui Tudor. 4 Rãscoala… p. încã pe ascuns. Editura Militarã.D. Alexandru Ipsilanti dupã ce trece Prutul (23 februarie) porneºte spre Bucureºti în speranþa de a-l devansa pe Zilot Românul. Pini îºi va fonda opinia de respingere a acestei intervenþii. Amanet. adicã încredinþatã în pãstrare ºi cu toate drepturile. Vezi G. p. contemporan evenimentelor expune ºi el aceeaºi poziþie de satisfacþie faþã de atitudinea Porþii: „cãci Poarta nu cãlca acum nici o dreptate a þãrii. 12 17. ci toate pravilile ºi privileghiurile românilor sã pãzea dãspre dânsa” 2. care e dator ai acorda toatã grija ºi toatã atenþia. putând fi oricând rãscumpãratã ºi nicidecum o proprietate a sultanului. Miºcarea de la 1821 ºi drama conducãtorului ei. a cãrui soluþie se gãseºte în spiritul ºi litera Hattiserifului din 1802 care garanteazã celor douã principate inviolabilitatea frontierelor lor. 3 2 80 . Opere.

Hagi Prodan trebuie sã vegheze ºi sã pãzeascã „trofeul” pentru Ipsilanti. avându-ºi gumazul plecat la neomenitul jaf grozavei obidiri. volumul I. 7 ibidem. Bimbaºa Sava. Tudor Vladimirescu în urma unui marº fulger. divanul – organul legislativ suprem ºi odatã cu toate acestea legitimitatea pe teritoriul Principatelor. Eteria pare avantajatã de faptul cã în capitalã se aflã deja fosta gardã domneascã a lui Alexandru ªuþu. ibidem. ªtiind cã intrã într-o þarã posibil ostilã. „þarul” Alexandru. p. Iordache Olimpiotul. jafurile cele nesuferite”7. 372. îºi pierdu ºi chiar rãmãºiþele dreptãþilor sale”5. Vladimirescu va intra în oraº ºi va putea trata astfel de pe o poziþie superioarã cu Alexandru Ipsilanti. 385. Aºa cum este cunoscut. ajunge la Bucureºti ºi forþeazã intrarea în oraº. în mod surprinzãtor o explicaþie asemãnãtoare a rãscoalei era datã de boierii fugiþi la Braºov într-o scrisoare adresatã împãratului Austriei: „A fost în primul rând ultimul gospodar. prinþul Alexandru 5 6 Rãscoala din 1821. întro nouã proclamaþie Tudor Vladimirescu aratã din nou „Pricinile care m-au silit a apuca armele sunt: pierderea privilegiilor. majoritar câºtigatã la cauza greacã. generalul eterist încearcã sã capteze bunãvoinþa vorbind din nou de capitulaþii ºi drepturile sacre ale pãmântului pe care pãºeºte: „Bãrbaþi români !… Îndestule veacuri ticãloasa voastrã patrie. p. sediul puterii în Þara Româneascã. Din acest moment începe ceea ce am putea numi „cursa spre Bucureºti” în care ambele pãrþi sunt interesate a ajunge primele ºi a câºtiga implicit legitimitatea ºi conducerea temporarã a Þãrii Româneºti.Tudor ºi a ocupa odatã cu capitala Valahiei. drumul spre Constantinopol. Tocmai de aceea în momentul pãrãsirii Iaºilor. stãpânitoarea noastrã”6. 319. Patru zile mai târziu. are cu totul alt ton ºi alt conþinut decât în Moldova. 81 . p. anunþând prin proclamaþia de la Bolintin (16 martie 1821) : „ªtiu cã vã este auzitã ºi cunoscutã cererea ce face tot norodul Þãrii Româneºti (cel de Dumnezeu pãzit) pentru dreptãþile folositoare la toatã obºtea! Care dreptãþi din vechime le avem milã hãrãzitã de prea puternica împãrãþie. proclamaþia pe care o adreseazã locuitorilor Þãrii Româneºti. În acelaºi timp.

imunitãþile (privilegiile) Provinciei încãlcate de maniera cea mai arbitrarã”8. Aceleaºi idei. hrãnitoarea noastrã”9. alãturi de greci. 82 .ªuþu. 11 ibidem. p. Capitulaþiile sunt menite a ilustra cã nu se doreºte o perturbare a echilibrului european. dar de data aceasta într-un arz cãtre Poartã: „… sosind pânã aici la Bucureºti. ibidem. bineînþeles Tudor Vladimirescu pentru care capitulaþiile îi justificã revolta în faþa Porþii Otomane ºi a marilor puteri. arãtând cã ele odatã încãlcate fac necesarã revolta românilor împotriva turcilor. 400. al cãrui sistem de furt ºi spoliere a fost exersat pe faþã. ci din contrã o refacere a lui. p. 410. însoþit cu mulþime de norod din cinci judeþe ale Craiovii. îi permite sã 8 9 ibidem. aceeaºi demonstraþie. fie fugiþi la Braºov. solicitã marilor puteri ºi curþii suverane respectarea capitulaþiilor ºi reacordarea privilegiilor politice. Douã zile mai târziu (27 martie 1821) boierii rãmaºi în Bucureºti se exprimau în acelaºi spirit ºi invocând aceleaºi drepturi din vechime ale capitulaþiilor. 414. Repetarea tot mai clarã a drepturilor principatului Valah bazate pe capitulaþii. p. De la Eteria lui Ipsilanti care cere tocmai respectarea lor. Boierii fie ei rãmaºi la Bucureºti. In final. 413. Theodor Vladimirescu. uneºte practic toate taberele. o îndreptare a unor încãlcãri: „Poporul valah dezlãnþuit contra guvernãmântului prinþilor greci care l-a deposedat de drepturile ºi privilegiile acordate lui de Sublima Poartã Otomanã”10 … acest singur articol ar trebui sã fie singur suficient pentru a o convinge pe Alteþa Voastrã cã toate drepturile acordate þãrii de Sublima Poartã ºi sancþionate prin stipulaþiile din tratate au fost abolite”11. 10 ibidem. a autonomiei þãrii. p. cu lacrãmi de umilinþã. arbitrul Europei în acest moment de cãtre boierii din Þara Româneascã. îmbrãcaþi în vãºmântul jali ºi acei desãvârºit prãpãdiri pentru dreptãþile ºi preveleghiurile ce din vechime au avut þara aceasta … Sã ni se dea voie a arãta mai pe larg greotãþile ce au suferit acest norod din pricina stãpânitorilor ºi a pierderii dreptãþilor ºi previleghiurilor ce din vechime au avut cu milostivire hãrãzite de cãtre prea puternica împãrãþie. bazatã pe capitulaþii este oferitã ºi lui Metternich.

care de la moºii ºi strãmoºii lor au avut ºi au pravile în suflete a pãzi curãþenia credinþei ºi a supunerii cãtre pragul prea puternicei mari împãrãþii”12 Luna aprilie devine aproape pentru întreg spaþiul românesc o lunã a tensiunii. vezi Gh. supusã suzeranului de la Constantinopol ºi cu o existenþã separatã de acþiunea grecilor. Într-un alt document redactat de boierii din Bucureºti sub influenþa lui Tudor Vladimirescu. toatã mulþimea poporului dacic. p. 14 Rãscoala din 1821.12-20. Platon. vol. raporturile TudorIpsilanti apar ºi ele ca definitivate. p. la început timid ºi în Moldova. Istoria modernã a României. adicã dupã cum ilustrau ”Cererile norodului românesc”. iar revoluþia românilor apare în faþa marilor puteri. devenitã extrem de violentã atât în Principate cât ºi în Grecia13 . unde pe 31 martie boierii moldoveni se plâng cãtre Poartã: „Primeºte prea puternice ºi mult milostive împãrate ascultarea tânguirii norodului Moldovei. Acestea sunt drepturile noastre naþionale de netãgãduit pe care noi. Aceastã agitaþie în jurul teoriei capitulaþiilor se va rãspândi. tocmai pe temeiul capitulaþiilor ca o miºcare legalã. tocmai spre a preîntâmpina intervenþia turceascã sau mãcar a o orienta contra revoltei greceºti se spune pe temeiul vechilor 12 13 ibidem. le cerem stãruitor”14. 55.respingã intervenþia grecilor în afacerile interne ale þãrii ºi tot capitulaþiile sunt cele care îl fac sã se prezinte în faþa poporului ca un apãrãtor al drepturilor încãlcate ºi sã le ofere ca soluþie pentru repararea nedreptãþilor existente în interior. 83 . o reaºezare sensibil novatoare a principatului Þara Româneascã. În aceste condiþii într-o scrisoare adresatã împãratului rus se cere: „scoate din robie poporul nostru la vechea libertate ºi autonomie! … experienþa noastrã ne-a asigurat cã pe viitor nu ne vor folosi simplele tratate… Dunãrea sã fie hotar de netrecut al întregii Dacii ºi barierã de nepãtruns împotriva puterii otomane ºi poporul sã aibã cetãþile trebincioase … pentru siguranþa hotarelor. Dezavuarea Rusiei e clarã. 441. a clarificãrilor. Capitulaþiile acordã dreptul la reforme în interiorul þãrii. II. p. Cererile naþiunii române prinsã tot mai mult în pericolele declanºate de acþiunea greacã devin tot mai intempestive ºi mai clare.

157-160. cu atât mai mult în cazul în care poziþia românilor nu ar fi fost cu desãvârºire clarificatã. supãraþi.capitulaþii: „Þara Româneascã de când s-au supus Înaltei Porþi arãtatu-sau vreodinioarã vreunul din raelele haine împãrãþiei?” ºi tocmai de aceea solicitã intervenþia Porþii spre a putea rezolva nenumãratele probleme interne ale principatului. bucurându-se din belºug de privilegiile ei… Excelenþa voastrã sã creadã cã suntem în cea mai mare încurcãturã. pe teritoriul românesc. 84 . Prioritarã devine din acest moment tocmai salvarea principatelor de la jaful ºi distrugerile pe care o confruntare militarã greco-otomanã. le-ar fi antrenat. s-au rãdicat împotriva tiranilor jefuitori cerând de la prea Înalta Poartã scãpare de la ei ºi a dobândi cãlcatele noastre dreptãþi… sã ni se dea strãmoºãºtile noastre privileghiuri ºi cele din vechime obiceiuri care le-au avut pãmântul. cu o dreaptã ocârmuire. întemeierea 15 ibidem. Tocmai spre a realiza aceastã clarificare boierii din Bucureºti îi solicitã lui Metternich ca împreunã cu þarul Rusiei sã intervinã pentru restabilirea vechilor capitulaþii. dar ºi prin dezvãluirea clarã ºi cinstitã a impasului în care se afla miºcarea românilor în faþa condamnãrii europene ºi a inevitabilitãþii intervenþiei otomane. ªi ne fãgãduim… cã vom pãzi ºi noi nestrãmutat toate câte strãmoºii noºtrii s-au fãgãduit la prea Înalta Poartã când au cerut-o ocrotitoare þãrii… ci doar cu lacrimi ne rugãm împãrãþiei sale… ca sã ne aducã la cea dintâi stare bunã. pierzând toate nãdejdile noastre”15 . În acelaºi timp Tudor Vladimirescu excedat de prea multele comunicate ºi acþiuni ale lui Alexandru Ipsilanti ca ºi lipsa de dorinþã a acestuia de a acþiona în mod real pentru eliberarea grecilor trecând la sud de Dunãre. privilegii ale Þãrii Româneºti: „sãracii lãcuitori luând pe un Theodor Vladimirescu cãpetenie lor. obþine de la boierii rãmaºi în Bucureºti la 14/26 aprilie 1821 un rãspuns dur pentru aventurierul eterist: „Patria noastrã era liberã ºi liniºtitã sub ocrotirea unui împãrat prea bun. p. nu numai prin condamnarea grecilor care ameninþã stabilitatea þãrii ºi privilegiile ei obþinute prin capitulaþii. ameninþaþi. rãzboiþi din toate pãrþile. Scrisoarea aceasta este extrem de ilustrativã.

20 Rãscoala din 1821. 343. vol. vol. sosirea trupelor turceºti a provocat în imensa lor operaþiune de represiune desfãºuratã pe teritoriul Principatelor Române nenumãrate pagube populaþiei civile. 324-326. pãmântul Þãrii româneºti sã se bucure în viitor de pace nestrãmutatã.) ne-am nãruit ºi ni s-au întãrit ale noastre privileghiuri. Deci marele revoluþionar prin moartea sa reuºise încã o datã sã îºi salveze neamul ºi sã îi întãreascã drepturile prevãzute prin capitulaþii. Scrisã la începutul lunii mai scrisoarea nu a mai ajuns la destinatari înainte de intervenþia militarã otomanã care a provocat retragerea lui Tudor Vladimirescu. p. 120-150. Românul. Îngroziþi de scenele oribile19 ce s-au repetat pe întreg teritoriul Valahiei ºi Moldovei boierii români retraºi la Braºov s-au adresat la 31 august 1821 împãratului Austriei solicitându-i protecþia ºi intervenþia pentru stoparea rãufãcãtorilor care „au pustiit necruþãtor tot pãmântul Daciei… Nu ne-a rãmas deci altã speranþã decât împãrãteasca voastrã milã. II. II. p. iar la pãmânteni. Aºa cum se temuse Tudor Vladimirescu în momentul când solicitase amânarea intervenþiei otomane sau când pregãtise armata naþionalã românã. p. 19 ibidem.D. cu toate privilegiile sale. 18 Rãscoala din 1821. precum din vechime au fost”17.Iscru. Opere. conflictul final cu Eteria de la Goleºti ºi arestarea ºi în final ºi uciderea marelui revoluþionar18 . Scrisoarea urmãrea astfel a atrage în favoarea noastrã intervenþia ºi protecþia Austriei ºi a Rusiei prin ilustrarea clarã a diferenþelor între miºcarea românilor ºi cea a grecilor. de liniºte ºi dreptate. p. 324-326. Revoluþia din 1821.privileghiurilor”16 . obiceiurile locale în veci… sã încuviinþaþi ca sã se orânduiascã într-un astfel de chip pacea statornicã liniºtea ºi dreptatea patriei noastre. încã ºi cu întoarcerea domniei de la greci. ca prin puternica voastrã protecþie. a pandurilor. bucurându-se de propriile sale privilegii ºi obiceiuri pãmântene ºi de o domnie statornicã ºi trainicã”20. în acest moment potrivit. Zilot. 85 . Extrem de adevãratã e opinia formulatã cu acest prilej de Zilot Românul care aratã „iar cu uciderea lui (Tudor – n. p. 158.n. 16 17 vezi ºi G.

indiferent de rangul lor. toate speranþele pentru mai bine erau legate de asigurarea autonomiei teritoriului românesc. N. Capitulaþiile erau din nou singura armã diplomaticã. semnat de boieri de rangul întâi. 86 . Principatele române. Ele erau singurele acte ce lezau într-adevãr extrem de mult interesele marilor puteri. a întregii clase politice a Munteniei ºi a celor interesaþi de modernizarea ºi modificarea statutului intern ºi internaþional al þãrii. a dreptului. iar notiþa finalã a ºantajului ce aratã cã aceste „chestiuni” lezeazã marile puteri e mai ilustrativã decât volumele unei biblioteci ce ar ilustra legãtura revoluþie-partidã naþionalã. o unire a tuturor boierilor. a revenirii la tradiþie ºi la trecut capitulaþiile erau o materie explozivã. de peste 50 de ani ele erau câmpul de bãtãlie pe care patrioþii români înþelegeau sã lupte ºi eventual sã moarã pentru impunerea drepturilor naþiunii noastre. un document ce urmãrea a îi ºantaja pe boierii munteni evoca între actele compromiþãtoare: „un act dat lui Theodor Vladimirescu. miºcarea sa ºi capitulaþiile. autonomie ce nu putea apãrea ca egalã decât prin invocarea privilegiilor garantate prin capitulaþii. p. într-o Europã ce clama de la 1815 prioritatea tratatelor.Ca pe parcursul zbuciumatelor luni de pânã atunci. În luna septembrie 1821. Într-un cuvânt. 343. Poarta a înþeles perfect aceastã idee ºi în oct. a vechimii. 1821 în faþa tensionãrii situaþiei internaþionale Sultanul Mahmud al II-lea cerea comandanþilor turci din Moldova: „huzmeturile 21 22 ibidem. Intr-o Europã în care un personaj de marcã precum contele Salaberry22 ne recomanda: „a agita ideea capitulaþiilor însemna a impune respectarea naþiunii române ºi a dreptului ei la autoreformare internã. Chestiunile acestea lezeazã nu numai Poarta ci ºi alte puteri”21. Capitulaþii-statut internaþional. Isar. Aceastã scurtã notiþã menitã a ºantaja ne aratã totuºi cel mai frumos moment al revoluþiei de la 1821. doi ºi trei. prin care boierii îl recunosc cãpetenie mai mare a lor ºi-l autorizã sã trateze cu Poarta pentru privilegiile lor ºi ale þãrii etc. p. a legitimitãþii. scop în care înþelegeau a îl folosi pe Theodor Vladimirescu.

177. a zilelor de umilinþã ºi deznãdejde. la care Nicolae Rosetti Rosnovanu adaugã Rãscoala din 1821. Aceasta este speranþa generalã. 25 ibidem. 161.n. II. p. p. Astfel de suferinþe se cereau rãzbunate ºi într-un document din octombrie 1821 boierii români cer intervenþia Rusiei ºi a trupelor sale. dupã pronomiile prinþãpaturilor (drepturile n.)”23 . adulmecând scene de groazã. În aceastã direcþie boierul Nicolae Rosetti Rosnovanu îi adresa din Chiºinãu cancelarului rus Stroganov un memoriu în care declara cã „Moldova a fost independentã ºi guvernatã de prinþii sãi ereditari pânã în 1512 (…) atunci ea se decide a cãpãta protecþia Turciei (…) propunerile pe care ea le-a fãcut au fost acceptate ºi sancþionate printr-un hatiºerif în care principatul e numit autoguvernat (…) articolele sale sunt conservate de tradiþie ºi sunt reproduse în diverse cronici ºi în mod particular în istoria otomanã a lui Cantemir”27. Cornea. p. II. Originile romantismului românesc. vol.. o intervenþie a Rusiei care sã readucã garantarea privilegiilor din Capitulaþii încãlcate prin intervenþia militarã pustiitoare a turcilor.n. Pe baza acestor elemente istorice. ce drept foloseºte biciul lui împotriva barbarilor încãpãþânaþi. 26 Rãscoala din 1821.n. 27 Vlad Georgescu. Editura Minerva. Memoires…. Totuºi amintirea jafurilor ºi a imenselor violenþe nu era uitatã ºi nici iertatã (în fond va rãmâne ca o tragedie nestinsã în memoria generaþiei de la 1821: „În primul rând fiindcã mulþi dintre membrii clasei conducãtoare vor traversa o crizã de conºtiinþã”24 … bazatã pe amintirea acestor bejeniri în pripã.). P. sã lucreazã ºi sã ocârmuiascã de cãtre împuterniciþii caimacami. 24 23 87 . nu putea sã se ºteargã fãrã urme din memorie”25). a acestor goane nãpraznice prin zãpadã.ºi orice alt va fi. 1972. care „sã aducã o vindecare rãnilor de moarte ºi nedrepte ale nevinovatului popor român. p. a nopþilor petrecute în capul oaselor. care calcã legãturile sfinte ale tratatelor (capitulaþiile n. Spiritul public.) pentru a mântui acest popor nevinovat de rãutatea stãpânirii”26 . vol. miºcarea ideiilor ºi literatura între 1780-1840. Bucureºti. monarh (al Rusiei n. în care mai niciuna din înaltele feþe ale þãrii nu scãpase de furia plebee sau de vandalismul bandelor de arnãuþi. 386. p. 364. 104.

ºi textul unei capitulaþii aparþinând sultanului Soliman. cauza tulburãrilor e gãsitã în „cumplitele supãrãri ale domnilor greci din Þarigrad. p. este sã veghiaþi ca Þara Româneascã nu numai sã nu piardã privilegiile câte le avea. 1206.s.Vârtosu. p. mitropolitului Dionisie Lupu aflat în funcþie: „când Þara Româneascã se va bucura iarãºi de tot ce a pierdut pe nedrept. în 1530 ºi una aparþinând sultanului Mahomed al IV-lea din 1643. 119-120. p. ibidem.s. dar sã dobândeascã ºi tot ce mai este drept ºi de trebuinþã ca sã poatã… sã revinã iarãºi la starea ei dinainte”28 . pãzind numirea de domnie ºi privileghiurile cele vechi. Aceeaºi credinþã o aratã tot în luna octombrie fostul mitropolit Ignatie. Date ºi fapte noi. Bucureºti.v. 1217”31 . Aceleaºi idei se gãsesc în noiembrie 1821 într-un arz al boierilor moldoveni cãtre Înalta Poartã. harurilor ºi privileghiurilor ce ni s-au dat de la nedeºãrtatul izvor ºi sunt cuprinse în împãrãteºtile hatiºerifuri ce sunt date la leaturile othomaniceºti 1180. 405. atunci vã veþi putea întoarce în eparhia prea sfinþiei voastre ca sã mângâiaþi turma ºi patria p. care singurã poate sã punã în aplicare privilegiile þãrii. În condiþiile în care bãtãlia declanºatã de Eterie ºi Tudor Vladimirescu era în mod clar pierdutã. 31 ibidem. 390. p. 1821. 30 E. 1198. dupã cea din vechime sfântã aºezare.v. el se crede îndreptãþit a solicita Rusiei o intervenþie cât mai grabnicã în favoarea Principatelor. ca sã aibã þara noastrã oblãduire de pãmânteni. 402. 88 .”… datoria p. partida naþionalã înþelegea cã nu 28 29 ibidem. care de la o vreme încoace au început a sã orândui în locul pravilnicilor domni pãmânteni moldoveni ce era aºãzaþi asupra vechiurilor obiceiuri ale pãmântului ce din vechime erau fãcute hãrãzire sfântã în þara noastrã”29 spre a se pune capãt acestei situaþii principala solicitare apare clar „Sã fim slobozi de acum înainte în veci de domnia ºi oblãduirea greceascã ºi sã milostiveascã prea puternicul nostru împãrat prin hotãrâre de sfânt ºi împodobit al sãu hatiºerif. ºi când se va reînnoi protecþia Rusiei. ce sunt hãrãzite þãrii pânã acum”30 „împletind cu datornica râvnã a supunerii ºi a credinþii sfintele slujbe dupã puterea ºi starea þãrii urmãtoare milelor. 1932.

32 ibidem. 51. dar intervenind de data aceasta pe lângã puterea protectoare. oameni necunoscãtori ai interpretãrii tratatelor. spre Rusia sau Imperiul Otoman. s-au supus la împãrãþia othomaniceascã în leat cu legãturi în scris sã rãspunzã pã tot anul suma de bani ce s-au maniceascã nici un fel de amestec în pãmântul nostru câtuºi de puþin. precum ºi tratatul de la Kainargi. toate cerute ºi obþinute în baza vechilor capitulaþii. conþinutul e ideatic acelaºi drepturile noastre sunt bazate pe capitulaþii. În aceeaºi ordine de idei. declarându-ne mulþumiri cu privilegiile cuprinse acolo. ci sã stãpâneascã þara de domni pãmânteni. 89 . cu toate obiceiurile ce au avut pã deplin. Pini: „Da. a vechilor acte bilaterale românoturce ce excludeau marile puteri în avantajul Porþii (în special pe Rusia) ºi ofereau partidei româneºti ºansa extraordinarã de a îºi realiza redobândirea drepturilor naþiunii române în propria sa casã: Principatele Române. adicã sã scãpãm de jugul fanariot ºi cârmuirea þãrii sã se dea pãmântenilor ca în vechime. capitolul 16. paragraful 8 al aceluiaºi capitol. Doar o singurã cerere am adãugat. refugiaþi în Bucovina. Program bazat pe domnia pãmânteanã ºi autonomie. era cu putinþã ca noi. Oriunde se îndreaptã cererile boierilor noºtri.trebuie sã piardã ºi rãzboiul pentru drepturile naþiunii. îi aratã consulului rus A. acestea sunt acte de drept internaþional. ca pe timpul lui Mehmed al IV-lea. Astfel într-un arz de la 1821 se menþioneazã cã „patria noastrã Valahia. p. adicã domnii sã fie moldoveni. cât ºi capuchehaiele sã fie pãmânteni… având toatã siguranþa cã nu greºim cu nimic dacã cerem ceea ce Rusia protectoare a orânduit prin tratate”32 . unde în chip desluºit Rusia protectoare dispunea ca atât domnul sã fie pãmântean. boierii moldoveni. au caracter obligatoriu. aducând drept pildã hotãrârea din anul 1529. care ne permite realizarea obiectivelor naþionale. sã cãdem în asemenea greºeli… numai în mahzarul nostru am arãtat desluºit epocile tratatelor cu puterea protectoare date prin cele patru hatiºerifuri. Îmbrãcatã în haina credinþei cãtre Înalta Poartã. epocã de supunere a þãrii. partida naþionalã înþelegea a-ºi afiºa ºi clama odatã cu credinþa ºi ruptura faþã de „apostasia” greceascã ºi programul de refacere a principatelor încercând ºi reuºind în final sã îl impunã ºi Porþii.

ibidem. fie ea din Þara Româneascã sau Moldova în funcþie de orientarea politicã filorusã sau filoturcã.) prea puternice suveran. Deºi aºa cum am arãtat programul e din perioada 1822-23 aproape identic pentru ambele grupãri. jafurilor ºi pângãririlor care s-au sãvârºit”34 . fãrã aceastã intervenþie ei „sunt martori oculari a mãcelurilor.) ºi numai ei au fost respectate temeiurile întocmite în diferite timpuri ºi tratatele în favoarea ºi pentru ajutorul neamului ortodox al Þãrii Româneºti. Diferã însã adresantul. Programul este identic: retragerea trupelor otomane ºi reinstaurarea regimului domniilor pãmântene. Aceeaºi partidã de la Braºov se adresa din nou cabinetului de la Petersburg la 14 august 1822 prin ambasada de la Constantinopol: „Trebuia sã ne mulþumeascã (numirea ca domn a lui Grigore al IV-lea Ghica – n. precum ºi biserica religiei noastre ortodoxe a fost respectatã ºi drepturile locului au fost încuviinþate ºi privilegiile parþiale au fost pãstrate”33 . 35 ibidem. puterea care e consideratã îndeajuns de puternicã ºi de interesatã pentru a gera un astfel de program complex în favoarea naþiunii române.Din acest moment însã tot mai pregnant apare o rupturã în interiorul clasei politice.n. iar pe de altã parte fiindcã toate aparenþele ne încredinþeazã cã Înalta Poartã vrea sã nimiceascã regimul þãrii. înþeleg sã dezavueze activitãþile boierimii filoturce din Þara Româneascã solicitând intervenþia cabinetului rus: „cãci datoritã ei (Rusiei n. p. p. iar argumentarea bazatã pe Capitulaþii serveºte aceluiaºi scop: reinstaurarea autonomiei ºi a domniilor pãmântene ºi asigurarea stabilitãþii la nord de Dunãre.n. desfiinþate prin nesocotirea vechilor noastre tratate. Dar ne-a mâhnit. nu a vrut sã lase poporului alegerea noului domn cum se fãcea în vechime. La 1 iunie 1822 grupul de susþinãtori ai politicii balcanice a Rusiei din Braºov. 104. pe de o parte fiindcã. fiindcã prin aceasta Înalta Poartã pãrea cã vrea sã fie redate vechile noastre privilegii. cunoscând drepturile noastre. 106. 130. 33 34 ibidem. 90 . recunoscut din vechime ºi aprobat prin tratate oficiale cu puterea protectoare a majestãþii voastre imperiale”35 . p.

Cernãuþi sau Chiºinãu. rãmasã în Principate ºi care îºi va face cunoscute crezurile în „Constituþia cãrvunarilor”. 91 . convenþia de la Ackerman (octombrie 1826) ºi rãzboiul ruso-turc din 1828-29. ªi iarãºi trebuie menþionat cã nu de puþine ori situaþia acestor 36 ibidem. reacþii datorate fãrã îndoialã opoziþiei acesteia faþã de intenþiile reformatoare ale domnului Moldovei ºi apropiaþilor lui ºi în egalã mãsurã ºi datoritã circumstanþelor întoarcerii acestora dupã înþelegerea de la Ackerman – Cetatea Albã când prin „Anafora pentru pronomiile Moldovei” ei ºi-au impus fãrã menajamente un anume crez politic ºi social în bunã mãsurã conservator. în tratatele ei cu Poarta. adresatã Rusiei care e privitã ca unica putere aptã ºi dornicã a desãvârºi ºi impune opera de refacere naþionalã conþinutã în înscrierea Capitulaþiilor în dreptul public. Deºi de nenumãrate ori în istoriografia româneascã au existat opinii negative faþã de marea boierime rãmasã în exil dupã 1821.Este acesta drumul care va duce la Regulamentele Organice. 147. punctând pe acest traseu. fermanuri. p. opreºti cu totul pe oricari musulman de a sã cãsnici ei în þara noastrã întemeiazã slobozãnia noastrã ºi pe aceia a neguþãtorii noastre ne împuterniceºti a alege prinþipii noºtrii ºi a ne ocârmui fãrã nici o periorisire. Aceastã agitaþie permanentã a servit ca un element de presiune faþã de Poartã ºi poate nici retragerea trupelor turceºti ºi nici atitudinea turcã faþã de principate nu ar fi fost atât de laxã ºi binevoitoare fãrã acea sabie a lui Damocles veºnic protestatarã de la Braºov. favorabilã Rusiei se va manifesta ºi la Cernãuþi la 25 august 1822. Aceastã parte a boierimii emigrante. prezentând idei similare celor ale boierilor munteni de la Braºov: „Tratatul încheiat la anul 1529 de cãtrã domnul Bogdan cu Sultan Suleiman I-ul întãreºte slobozãnie legii noastre cea svinte. ci s-au slobozât de la urmaºii pomenitului sultan”36. boierimea din Þara Româneascã preia protecþia acesteia ºi teoria Capitulaþiilor spre a o servi în lupta ei cu cealaltã parte a clasei politice. Totuºi trebuie ilustratã lupta acestei mari boierimi pentru salvarea drepturilor ºi prestigiului þãrii. dupã ceale înscrise ºi obicinuite pravili a noastre. Cu aceastã scrisoare.

39 ibidem. Spre a sluji þãrii acest corespondent necunoscut aratã: „Codicele Moldovei ºi toate documentele privitoare la întãrirea drepturilor obºteºti au fost înfãþiºate de mine… având de gând sã lucrez ºi de aici înainte pentru bunãstarea scumpei noastre patrii”38 . ibidem. Iatã o scrisoare din august 1822 care alãturã descrierea condiþiei dificile a emigrantului regretul faþã de þarã ºi conºtiinþa luptei pentru drepturile acesteia: „Credinþa. existenta a Þãrii Româneºti este „sã se întãreascã toate graniþele ei din toate pãrþile în toatã siguranþa… ar fi foarte binefãcãtor pentru ea ca sã se adauge de acum înainte ºi aceste cetãþi cu pãmântul din jurul lor la întregul trup al statului Þãrii Româneºti ºi sã fie încredinþate uneia ºi aceleiaºi ocârmuiri. a lucra pentru strângerea documentelor privind Capitulaþiile. adicã atunci când s-a supus Þara Româneascã prin tratate Porþii”39. aceasta e misiunea pe care o considerã necesarã spre a-ºi sluji patria unul din emigranþii români de la 1821. dizgraþiei ºi tiraniei. cum a fost ºi în timpurile vechi. 1823 boierii moldoveni analizând într-un memoriu cãtre domnitorul Ioniþã Sandu Sturza (1822-28) urmãrile evenimentelor din 1821-22 în contextul unor plângeri ale unor turci privind pierderile lor în aceastã perioadã: „Iar noi dupã cuprindire sfintelor hatihumai[umuri] ºi fermanuri ce spre vecinice privileghiuri s-au învrednici a dobândi þara noastrã de la fericiþii ºi purure vieþuitorii în pomenire pre puternicii ºi milostivii împãrãþii ºi dupã obiceiul ce s-au legiuit prin ce de 37 38 ibidem.emigranþi nu a fost una strãlucitã ºi cã o luptã politicã de aproape 5 ani. precum aceea pe care au dus-o ei este extrem de durã. de multe ori fiind ameninþaþi cu confiscarea averii. viaþa. dintre care primul este interzicerea ºederii turcilor în Moldova?… Dacã ne întoarcem va trebui sã devenim organe ale tiraniei ºi victime ale dizgraþiei”37 . A lucra pentru istorie. p. 230. averea sunt supuse intrigii. p. În sept. 153. Deja ecourile revoluþiei începeau a se stinge. p. 154. 92 . Într-un larg memoriu din decembrie 1822 în care se analizeazã efectele grave ale revoluþiei ºi ale menþinerii trupelor turceºti se apreciazã cã singura ieºire din situaþia gravã. dar nu ºi amintirea ºi rolul Capitulaþiilor. Unde este menþinerea privilegiilor pãmântene.

zilele tale învãþãturi… ceasurile tale dascãli… iar minuturile tale. Evenimentele anului 1821 au avut fãrã îndoialã un ecou uriaº în întreg spaþiul românesc. 54. Bucureºti.C. 78. Tu cu adevãrat. 232. 41 40 93 . Filitti. Gh. Istoria modernã a României. 42 Zilot Românul Opere. ca niºte sori luminãtori s-au înfipt în simþurile românilor”43 .totdeauna urmare pãzitã din vremi uitate în învechime”40 cerând în baza acestor privilegii ale capitulaþiilor respingerea cererilor venite din partea turcã. Platon. fila 6 -14. Editura Didacticã ºi Pedagogicã. stãpãnitorii dreptãþilor celor întãrite de Poartã ºi cunoscute ºi la alte curþi”42. înfrânarea samavolnicilor… aceastã doctrinã demagogicã cu siguranþã cã va gãsii aderenþi ºi în Moldova provocând miºcãri similare”41 . p. Bucureºti. în perioada maximei tensiuni. Filipescu care cerea între anii 1823 ºi 1828 ca pe baza acestor acte sã fie recunoscutã independenþa principatelor44 La rândul sãu Nicolae Rosetti Roznovanu negocia acelaºi lucru cu ruºii (el urmând a devenii noul domnitor)45. Frãmântãrile politice ºi sociale. p. aceasta au fost. 43 ibidem. adicã pentru zminteala ce fãcea tiranii. p. 45 ibidem p. 1985. 157. 78 ºi Arhivele naþionale. lucru imediat notat de observatorii strãini ai evenimentelor. Un alt contemporan. Aºa cum am putut vedea în toate perioada de dupã 1821 problema capitulaþiilor se pune tot mã acut. Raab într-un raport adresat curþii de la Viena constata urmãtoarele: „Principiile trâmbiþate de Tudor Vladimirescu ºi anume: înlãturarea domniilor fanariote. p. ibidem. a ocupaþiei militare a principatelor: „deci începu chehaia-bei a stãpânirii dupã pravilele ºi obiceiurile þãrii a nu sã atinge ºtiind cã toatã strigarea lui Tudor dãspre partea þãrii. dacã mai e nevoie ºi de alte exemple mai putem menþiona eforturile lui Constantin N. 54. Chiar ºi Imperiul otoman fusese silit încã odatã a se conforma prevederilor din capitulaþii. academii s-au închipuit pentru români. fie el Chezarie de Buzãu sau Naum Râmniceanu cum îl apreciazã diverse surse declara: „O anule cu leatul 1821. p. fond Rosetti – Rosnovanu (256) dosar 8. restaurarea vechilor Capitulaþii cu Poarta. dar deodatã ºi deºteptare. printre aceºtia consulul austriac din Iaºi. prin intrarea-þi de ai ºi pricinuit Românilor amãrãciune. 44 I. Lunile tale.

principii români (ªerban Cantacuzino.) îi expuneau mai întâi privirii lor. A. 1993. când ele sunt tratate ca o afacere ruso-turcã”3 Ce se schimbase însã în societatea româneascã ? De secole. 389-382 ºi idem Rãzboiele p. 177. II. bulgari ºi greci trebuie sã treacã întâi prin români. Bucureºti. vol. etc. când îºi aruncau ochii în viitor pe întinsul câmp al politicii ruseºti. de când ruºii intraserã în contact cu zona balcanicã. Istoria românilor din Dacia Traianã.În primul rând apãruserã schimbãri în rolul þãrilor române în planul politicii internaþionale: „Principatele au devenit odatã cu Eteria ºi Tudor o problemã internaþionalã ºi 1826 e momentul de sfârºit al internaþionalizãrii problemei. salvatorii principatelor din mâinile turcilor ºi din ambiþia austriacã. La rândul lor ruºii „au recunoscut în români pe acei creºtini pe care apropierea de împãrãþia lor ºi legãturile mai slabe cu Poarta (capitulaþiile – n. în virtutea a ceea ce N.) (care) avea o þintã mai adâncã. Editura Enciclopedicã. de dânºii se vor îngriji ei mai mult. pentru ca la 1812 odatã cu ruperea Basarabiei situaþia sã fie clarã „Rãpirea Basarabiei ar fi trebuit sã înveþe pe români un lucru dacã ibidem p. Cantemir.) ºi clasã politicã a vãzut în ei. 48 vezi A. La 1770 þarina promulga alipirea principatelor la imperiul moscovit. într-un cuvânt a ne face ruºii”47. Rãzboaiele dintre ruºi ºi turci. aceea de a lovi în existenþa chiar a poporului nostru. Xenopol. D. Gheorghe Stefan. aceea a Rusiei. Asupra acestora îºi vor îndrepta ei privirile. nu însã pentru a-i lãsa liberi sã se dezvolte (. 47 46 94 ..n.D. La 1791 zvonurile au mers în aceeaºi direcþie. mult mai periculoasã. Constantin Brâncoveanu. Ei vãd cã pentru a ajunge la sârbi. 34. p. pe dânºii îi vor avea în vedere în toate tratatele lor ulterioare pentru a-i scãpa tot mai mult de sub uricioasã supremaþie turceascã. orice spirit de lucrare neatârnat ºi de dezvoltare naþionalã. Xenopol. a stinge în el..) ci pentru a-i pune sub o altã protecþie. Iorga numea „comunitatea de credinþã ortodoxã”46. (. Lucru acesta a devenit tot mai clar odatã cu trecerea timpului. la 1737 în Moldova feldmareºalul Münich cerea boierilor sã depunã jurãmânt de credinþã cãtre Rusia48.

Rusia contribuia efectiv la lãrgirea autonomiei acestora deºi. p. Duritãþile ocupaþiei militare. care nu din neîntâmplare.existã vreun pericol pentru existenþa lor ca naþiune. aceasta va venii de la Nord. Lucru acesta devine într-adevãr clar dupã 1812. Editura Humanitas. Aºa cã se foloseºte în continuare aceeaºi formulã ºi in „actele politice de la Akerman ºi Adrianopol (. ci vroia a lua forma unei organizãri care sã supunã toate puterile vii ale naþiunii ibidem. Rezultatul va fi invers decât cel aºteptat de marea putere protectoare „pe cât ruºii. 90-91. p. Franþa ºi Anglia erau încã prea îndepãrtate ºi neinteresate economic în zona spre a intervenii eficient51. p. 101-102. controlul dur au nãscut un masiv curent de opoziþie în societatea româneascã faþã de acþiunile Rusiei53. Rãzboaiele. Protectoratul Rusiei. Dacã mai rãmãsese încã vreo urmã de simpatie pentru ruºi în Þãrile Române.. 138. vezi ºi capitolul II din ªtefan Zeletin.. nu se mai mulþumii ca pânã acum numai cu precumpãrarea numelui sãu ºi a puterii sale. ea face cu totul stinsã în rãzboiul acesta”52 (1828-1829). România în relaþiile internaþionale. 166. exigenþele financiare. „Înrâurirea ruseascã în principate. îºi instituie dreptul efectiv de protectorat. p..D. dar totuºi Rusia rãmâne unica alternativã viabilã pentru schimbare. câºtigau în înrâurire asupra Þãrilor Române pe atâta ei pierdeau în simpatie. ci lucreazã cu conºtiinþã la distrugerea ei”49. 50 49 95 . Xenopol. 51 vezi Apostol Stan. paralel. din neîngrijire pune în pericol existenþa noastrã. Bucureºti. Unica putere cu suficientã tãrie ºi interes pentru a elibera zona româneascã. 52 România în relaþiile internaþionale p. dacã este vreun element adevãrat duºman al elementului român este acel rusesc.) garantându-le principatelor statutul juridic propus. 1997. 53 A. În timp ce Austria considera þãrile române cã se fac vinovate de polonism” formula în spatele cãreia (.40-48. Burghezia Românã (Neoliberalismul).) vedea ascunse revoluþia ºi tendinþa de preponderenþã a Franþei”50.

Principatele Române în epoca modernã. Ca urmare pe mãsurã ce constatau cã Rusia devenea tot mai opusã intereselor noastre. cu capitulaþiile”55 care dobândesc astfel o consacrare internaþionalã. 168. Prusia ºi Austria solicitaserã restabilirea legalitãþii în Principate adicã.D. Principatele Române. elitele româneºti încep a folosii capitulaþiile pentru întãrirea legãturilor cu Poarta ºi pentru respingerea protectoratului rus. retragerea trupelor ruseºti care lãrgeºte câmpul de manevrã al oamenilor politici români face mai clarã aceastã schimbare). conform capitulaþiilor care erau invocate tocmai spre a devenii parte integrantã a dreptului public european urmau sã se guverneze pe domni pãmânteni cu toate obiceiurile ce au avut de deplin”. p. 1996. Editura Albatros.voinþei ºi capriciului sãu. Bucureºti. Din acest moment (1829. Din acest moment rolul capitulaþiilor se schimbã radical. prin revenirea la domniile pãmântene sistemul de dominaþie grec încetase de a mai avea caracterul de putere ºi duritate de pânã atunci urmând a fi treptat complet înlãturat. Xenopol. Elita româneascã începe a le folosii contra pretenþiilor excesive ale Rusiei. capitulaþiile sunt antiruse. Dacã la 1822 ele îºi pierduserã raþiunea de a mai fi antifanariote cãci. cãci Imperiul otoman fusese acela care realizase refacerea drepturilor vechi ale þãrii în timp ce Rusia se opusese vehement cerând reîntoarcerea fanarioþilor. I. Tot de la 1822 componenta antiturcã se redusese ºi ea aproape complet. Aceasta trebuie fãcutã sã înþeleagã cã Principatele fiind autonome ºi protejate de Poartã nu mai pot primii nici o altã protecþie ºi în nici un caz nu pot accepta intervenþii în afacerile lor interne. 55 A. vol.Iordache. p. Rãzboaiele. dar ºi mai clar 1834. 198-215. Aceasta se ajunse de Rusia pe deplin prin Regulamentul Organic”54. „o administraþie autonomã a acestora concordantã cu vechile tratate. Cum dupã 1821 Rusia. 96 . În momentul în care va fi clar cã Rusia nu intenþioneazã sã înþeleagã jocul diplomatic românesc apelul va fi direcþionat ºi în plan internaþional „Fiind deci state autonome în raporturi de vasalitate cu Imperiul otoman. 54 A.

C. Giurescu. Rusia va fi înfrântã. prin ea se urmãrea rezolvarea marilor dificultãþi ale principatelor ºi cu ajutorul lor se va reuºii. prin aºezãmântul sfântului sãu înfrumuseþat Hatiºerif. 35. Drumul marilor nãdejdi era deschis ºi din nou „capitulaþiile” – problema vechilor tratate era în avangardã. una din pricinile cele mai mari. pãzind numirea domnii ºi cele dintru început privilegiuri care s-au revãrsat þãrii pânã acum”58. Un arz din Iaºi al boierilor rãmaºi în þarã cere ºi el „hãrãzeºte nou prin înalt vrednic de închinãciuni alt Hatiºerif pronomiile obiceiurilor ce din vechi au avut norodul Moldaviei. p. dupã cel dintâi sfânt aºezãmânt ca sã aibã þara oblãduirea întru sineºi printre pãmânteni. în special. Astfel Alexandru (Alecu) Beldiman va acorda din nou atenþie capitulaþiilor dupã 1821. 36. menþionarea permanentã a capitulaþiilor în cursul revoluþiei le transformã din nou în elemente de atracþie pentru clasa politicã româneascã. 45. transformarea Hotinului în raia la 1725 ºi schimbãrile cele adesea ºi fãrã de vreme ale Domnilor. Protectoratul Rusiei. Cã þarã acum eliberatã de Rusia ºi cu abuzurile Porþii drastic limitate va ºtii sã îºi conducã drumul spre unire ºi independenþã. Impresia produsã de momentul 1821 este uriaºã. 57 58 59 Stan. care aducea þara în ticãloºie”57. La 28 septembrie 1821 vornicul Teodor Balº ºi boierii refugiaþi la Cernãuþi cer „sã se milostiveascã cãtre noi prea puternica noastrã împãrãþie. 97 . C. ilustrând încãlcãrile lor: „acordarea de terenuri tãtarilor în Buceag. ce au fost orânduiþi oblãduitori pãmântului”59. p. 56 A. care din vreme în vreme s-au pierdut mai de tot fiinþa lor din întrebuinþãrile cele rele ale Domnilor greci. 34. Capitulaþiile p. p.O astfel de manevrã ce bloca acum avansul Rusiei permitea cele mai mari nãdejdi: „ºi rãmâne numai la mila lui Dumnezeu ca el precum au iconomist de au înnoit vechiul privileg al þãrii cu ocârmuirea domnii de domn pãmântean”56 Cuvintele acestea ale mitropolitului Grigore cãtre logofãtul Alexandru Filipescu – Vulpe exprimau speranþa cea mare. ibidem. ibidem.

Extrem de clare ºi ilustrative în aceastã direcþie sunt douã memorii adresate Rusiei de cãtre diverºi boieri din Þara Româneascã. prinþul nostru numit Mircea pentru a prevenii dezastrele de care Patria noastrã putea fi ameninþatã de acest faimos tiran a luat de acord cu poporul decizia de a încheia cu sultanul un tratat prin care þara se obliga sã îi plãteascã un cadou. dinamicã. ºi rãmâne liberã pânã în 1462 când prinþul Laiotã va reînnoii printr-un aviz comun. naþiunea valahã reuºeºte sã îºi recupereze drepturile sale. V. 1972.. 3 mii de aspri pe an. La anul 1821 s-a conºtientizat în mod tragic cã lupta pentru drepturile þãrii prin vechile tratate nu e doar o modã intelectualã. în mod simbolic.Cornea. occidentalizatã. de aceeaºi naþiune. În anul 1382 sub domnia renumitului sultan Baiazid. proaustriacã sau pro-otomanã. 161.Lupta pentru drepturile þãrii prin capitulaþii nu avea loc doar în Moldova ci ºi în Þara Româneascã. ca un simbol al supunerii. prin lupta pentru vechile drepturi ºi „tractate” singurele care puteau alcãtui temelia unei vieþi noi. drept linia de clivaj care desparte societatea veche româneascã – încremenitã în ortodoxie. p. pentru a continua a se bucura de vechile sale drepturi ºi tradiþii (. sau un apanaj al unei familii ci o necesitate urgenþã. Avec un supliment pour les annes 1769-1830. Bucureºti. smulsã din timp ºi pasivã la apelurile istoriei. laicã. indiferent cã aparþine protipendadei sau clasei politice de mijloc. de societatea nouã. p. al întregii P. bucurându-se de dreptul umanitãþii. Se vede clar cã acum aceasta luptã e a tuturor din chiar numãrul masiv de memorii ºi petiþii semnate61 de întreaga clasã politicã româneascã. În primul dintre aceste documente se declarã: „Naþiunea valahã. naþionalã.) Dar acelaºi tiran va rupe tratatele din aceastã epocã. patriarhalitate. Georgescu. Memoires et projets de reforme dans le principautes roumaines 18311848. 61 60 98 . dorinþa e una: restaurarea capitulaþiilor ca unicã cale de refacere a naþiunii. moravuri semiorientale. Noua societate se nãºtea acum tocmai prin apelul la istorie.. indiferent de orientarea politicã prorusã. Originile romantismului. 163-164. reaºezatã în confluenþa vremii ºi deschisã dialogului culturilor”60. în urmã cu câteva secole guvernatã de un prinþ legitim. „Anul 1821 poate fi considerat.

1998-1999. 163-164. 62 99 . conþinute în tratatele precedente. p. Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani pânã în zilele noastre vol. Memoires et projets de reforme dans le principautes roumaines 18311848.Mihãescu Gruiu. 249. Bucureºti. V. dar le-a încãlcat. Concluziile: „noi nu vedem nici un fel de mijloc de a putea exista sub dominaþia turcilor cu care naþiunea valahã liberã. vechiul tratat. Pacea din 1774. Tot la 1821 vornicul Teodor Balº îi va spune seraschierului de la Silistra „a început sã-i înºire toate suferinþele þãrii pricinuite de strãini. 166. prin care erau acordate: acela de a întreþine armatã. datoritã condiþiilor în care þara a fost închinatã sultanului Baiazid al II-lea”66 . ca ºi alte tradiþii stipulate de tratate”63 . mai mult de odatã a încheiat tratate ºi totdeauna a fost înºelatã de Poartã”65. nãscut în þarã. 168. Bucureºti.Georgescu. 66 Manolachi Drãghici. Bucureºti. Aceastã prevestire era luatã ca un basm de cãtre boieri.naþiuni. tratat din nou încãlcat…. bazat pe aceleaºi condiþii confirmate de sultanul Mahomed care a promis sã le respecte. II. Între timp zvonurile sunt tot mai acerbe ºi acum ca ºi la 1806 „poporul a prins a zice cã ruºii au sã preia Moldova din stãpânirea turceascã ca ºi pe Þara leºeascã ºi nu vor mai avea o domnie. p. ei fiind încredinþaþi cã asta nu se va putea întâmpla vreodatã. 1972. Avec un supliment pour les annes 1769-1830. 63 ibidem p. II. În anul 1470 prinþul Vlad încheie pace cu sultanul sub aceleaºi condiþii”62 Cel de al 2-lea memoriu citeazã ºi alte înþelegeri . Editura Semne. el a încheiat ultima pace cu Poarta cu condiþia de a-i plãtii un tribut anual contra obligaþiei ei de a respecta vechile drepturi ale þãrii. ed. 167. de a-ºi alege prinþul. C.s-au încãlcat drepturile Naþiunii. vol. 65 ibidem p.. confirmã privilegiile noastre ºi se restabileºte dreptul de alegere a unui prinþ din naþiunea noastrã…drepturile noastre nu au fost nici acum complet respectate64 . 64 ibidem p. favorabilã þãrii distruge stabilimentele turceºti.tratate în folosul aceleiaºi idei: refacerea naþiunii române din cele 2 principate „ºi dupã ce a ales de Hospodar pe prinþul ªerban.

Gh. 70 P. Editura Eficient. Rosetti. „un an în care întreaga societate. ªotropa. p. La fel memoriul cãrvunarilor aprecia ºi el cã „Norodul Moldaviei din vechime ºi pânã astãzi a avut ºi are sfinþit privileghiul slobozeniei ºi acela al volniciei de a se oblãdui cu ocârmuitorul sãu ºi cu pravilele þarei”69 Ce ne aratã toate aceste avalanºe de memorii ºi petiþii solicitând drepturile þãrii ºi bazându-se pe capitulaþii ? În primul rând cã anul 1821 e un moment de rãspântie70. D. Principatele sunt condamnate la dispariþie. p. Cornea. p. fãrã jafuri”72) clasa politicã a înþeles cã fãrã un efort imens.Hurezeanu. Editura Fundaþiei Culturale Române. În final ºi în faþa eºecului lui Tudor Vladimirescu ºi al intervenþiei otomane în forþã. 112. 1996. ce din vechime ºi pânã astãzi a avut ºi are sfinþit privileghiul slobozeniei ºi acela al volniciei de a se oblãdui cu ocârmuitorul sãu ºi cu pravilele þarei sub umbrirea prea puternicei împãrãþii cãreia este supusã. Originile romatismului. Bucureºti. fãrã focuri. p. Apoi în faþa Rusiei blocatã într-o intervenþie de spiritul Sfintei Alianþe. ce a adus jafuri ºi crime înfiorãtoare („Nu trecea noapte în Iaºi fãrã siluiri de femei. p. unit ºi sesizând întreaga Europã asupra situaþiei lor.precum ºi drepturile ce le avea ºi le nãdãjduia sã le fie din nou recunoscute în puterea alcãtuirii lor cu Poarta ºi a firmanurilor care le pãstra încã de sultanul Baiazid al II-lea”67. 161. 68. Bucureºti. nãscut din disperare. 2000. În faþa ineficienþei Eteriei” îndatã ce se va afla cã þarul îl dezavueazã pe Ipsilanti boierii se vor grãbii sã batã în retragere. 37. 39 69 V. de bãrbaþi. de bãieþi. cere de a avea ºi folosinþa acestui privilegiu întru deplinã legiuire cele cãzute ale dreptãþii ºi în pãzirei celei datornice a sa supuneri ºi a credinþei sale cãtre Inaltui Devleat”68. p. Într-un proiect de constituþie redactat la 1822 se aratã „Pontul 1 – Norodul Moldaviei. de fete. Proiectele de constituþie. 72 R. Programe ºi orientãri doctrinare – 150 de surse originale. ibidem. întreaga elitã înþelege cã numai refacerea situaþiei de autonomie a þãrii mai poate salva naþiunea de la completa distrugere. Amintiri. Sbârnã – Partide ºi Curente politice în România. 68 67 100 . 71 ibidem. 272. abandonând un steag sub care se înregistraserã mai mult din interes decât din convingere”71.

Într-o Europã dominatã de legitimism ºi conservatorism. chiar reacþionare. spre a se pune capãt tuturor samavolniciilor a cãror victime erau Principatele. Tudor (ºi urmaºii sãi – n. Vlãdica Ilarion al Argeºului se va face ecoul acestui sentiment de bucurie cã totuºi timpul nu a biruit amintirea drepturilor principatelor ºi cã el va apuca sã le vadã restabilite prin domnia pãmânteanã a lui Grigore P. apelul la „capitulaþii”. Alianþã ne va lua întrun final partea – în N. Pentru cã avea de a face cu puteri conservatoare. Aceastã victorie a capitulaþiilor va provoca o explozie de bucurie în societatea româneascã. Isar. vezi A. de dorinþa reîntoarcerii la trecut.„În primul rând (…) mulþi dintre membrii clasei conducãtoare vor traversa o crizã de conºtiinþã cu întinse repercusiuni care îi va pune pentru prima datã în situaþia de a-ºi mãsura rãspunderea socialã ºi de a înþelege cã existenþa naþiunii trebuie aºezatã pe alte baze. a respectului faþã de drepturile legitimate de secole. reprezentanþii claselor mijlocii ºi mici. 74 73 101 . p. p. din conºtientizarea rãspunderilor tuturor se naºte o miºcare unificatã de apel la capitulaþii.) tindea sã aparã ca luptãtor pentru aplicarea unor principii strãvechi care ar fi trebuit puse la temelia raporturilor cu Turcia”74.160. Din aceastã disperare. Cornea. Protectoratul Rusiei. 75 vezi relatãrile lui Salabery care ne sfãtuia sã aºteptãm. Originile…. Se pãrea cã toate drepturile vechi vor fi restaurate. 236. formaþi în spiritul renaºterii naþionale ºi la ºcoala Europei”73. la acte seculare ce ne restabileau drepturile era singurul apel care putea fi acceptat ºi primii curs. oameni fãrã ataºamente puternice în vechea societate fanariotã. 30. Stan. cã o nouã epocã de fericire se va întoarce. Aceastã tendinþã75 ce se suprapune peste dorinþa turcilor de a îi înlãtura pe greci din mecanismele lor administrative va face ca þãrilor române sã le fie recunoscut dreptul la domnia pãmânteanã dupã peste un secol de întrerupere. p.n. duºmane astfel revoluþiei pe care o reprimau pe plan european. Pe cât de oribilã ºi traumatizantã fusese perioada 1821/1822 pe atât de puternic a fost sentimentul de uºurare ºi de speranþã. cãci Sf. Principatele române. În al 2-lea rând fiindcã rolul principal îl vor juca din ce în ce mai mult dupã 1821.

surpãtoarea de cetãþi ºi stingãtoarea de neamuri… veselindu-mã. Ghica „ci mã bucur privind mai vârtos cu ochii sufletului. Istoria modernã a României. 213. Bucureºti. p. dar totuºi în cadrul lor lupta pentru capitulaþii va înregistra nenumãrate succese. p. 77 76 102 . Fãrã îndoialã domniile pãmântene vor avea ºi lipsurile lor77 (fiscalitate ridicatã. aruncat de vrãºmaºa vreme. menþinerea corupþiei a unui sistem economic ºi politic rigid ºi înapoiat). Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. vezi Gh. am sãltat cu duhul ºi serbez ziua cea mântuitoare ºi dimpreunã cu mine a o serba pe toþi îndemn”76. 25-38. Originile. la ridicarea neamului din prãpastia în care mai mort zãcea. Douã exemple în aceastã direcþie: lupta naþionalã prin intermediul capitulaþiilor purtatã de Grigore Ghica ºi de Ionicã Tãutu. Cornea. vãtãmãtoarea de om. Platon.D. P.

ªcoala de la Sf. în scrisoarea ce îl împuterniceºte pe Tudor la ridicarea norodului. N. astãzi. Platon. iar ulterior numele lui apare pe o serie de memorii solicitând refacerea privilegiilor naþionale5. Sava2. (ulterior al reorganizãrii ªcolii de la Sf. Odatã ajuns în scaunul þãrii tot acest trecut i s-a impus ºi l-a transformat prin deosebita sa corespondenþã cu cavalerul de Gentz într-un propagator al ideii capitulaþiilor în mediul diplomatic european.A. ca unul dintre personajele remarcabile ale luptei pentru capitulaþii în perioada imediat urmãtoare momentului 1821. Astfel în iunie 1823. Lazãr (în anii 1818-1821)1. Ghica îi scria corespondentului sãu vienez o amplã pledoarie pentru drepturile Principatelor. Isar.n. Isar. susþinãtor al reînfiinþãrii învãþãmântului naþional prin opera lui Gh. Maniera sa decisã ºi abundentã în informaþii. 5 A. Cunoscãtor al evoluþiilor eteriste ºi dornic în a profita de moment spre a obþine recãpãtarea drepturilor þãrilor române numele lui se aflã la locul de onoare alãturi de cel al marilor boieri: Brâncoveanu ºi Vãcãrescu4 . Capitulaþiile în epoca renaºterii naþionale (1822-1848) Grigore Ghica se aratã de la bun început un om nou pentru timpuri noi: interesat în a restabili privilegiile principatelor ºi în a da un nou impuls activitãþilor naþionale. iniþiator al trimiterii primilor bursieri români la Pisa ºi ulterior la Paris3 ). 103 . Isar. 3 N. Sava. Principatele române în epoca modernã. dupã ce Poarta a primit aceste 1 2 N. atât în faþa Rusiei cât ºi a Turciei: „dupã Constituþiile (capitulaþiile – n. constituþii care au fost sancþionate formal.) fundamentale ale principatelor. dar în acelaºi timp diplomaticã îl impun atenþiei noastre. Principatele române… 4 Gh. Gr. el însuºi un patriot desãvârºit ºi energic. Un astfel de trecut nu a putut decât sã îl recomande partidei naþionale ºi sã îl ajute a devenii domnitor. Stan. Principatele românilor în epoca luminilor. Istoria modernã a României.

dar deoarece prinþul Mircea. Din corespondenþa diplomaticã a Þãrii Româneºti (1823-1828). 1962. în care. Dacã dvs. ºi Mahomed IV le-au acordat Principatelor. domnul se confrunta atât cu diversele pretenþii ale Porþii cât ºi cu cerinþa Rusiei de a se revenii la sistemul domnilor fanarioþi. ambele cerinþe încãlcând autonomia prevãzutã prin capitulaþii a Þãrilor Române. înþelegeþi prin capitulaþii o convenþie formalã realizatã între aceastã þarã ºi Poartã. 79. Rusia ea însãºi a propus la Kainardii dintr-un singur motiv. Lucru pe care domnitorul îl face astfel cunoscut într-o nouã scrisoare din 8/20 noiembrie 1823 clar cavalerului de Gentz ºi prin el curþii vieneze drepturile inalienabile de care se bucurã principatele: „Dorinþa mea e de a aduce câteva observaþii la partea relativã la capitulaþiile celor douã principate ºi la pretenþia contestabilã a Rusiei… Trebuie avut mult curaj sau sã presupui pe cititori mai puþin instruiþi pentru a vorbi de capitulaþiile pe care sultanii Mahomed II. 104 . Sultanul Mahomed II a fãcut ºi el sã fie trimis în anul (loc alb) un hatiºerif în acelaºi sens. prea impérieuse. dacã acesta era prea mândrã. unde mai spune cã turcii nu trebuie sã intre în 6 Vlad Georgescu. el a adãugat cã aceastã þarã va fi guvernatã întotdeauna de prinþii sãi dupã legile sale ºi dupã tradiþiile existente pe care le confirmã în întregime. În dificilul moment al redactãrii acestei scrisori. dupã ce a fixat tributul pe care Valahia trebuia sã îl plãteascã anual ca preþ al protecþiei. Reconfirmarea acestor capitulaþii prin tratatele între Rusia ºi Poartã. trebuie sã fie privitã ca o inovaþie ºi ca un atentat adus tratatelor care garanteazã aceste Constituþii. primul a pus Valahia sub protecþia binevoitoare a Sublimei Porþi.þãri sub protecþia sa. Sultanul Baiazid pentru a constata acest act. Capitulaþiile þãrii ºi 2. reînscrierea acestor vechi privilegii”6 . p. Bucureºti. Soliman II. acelea de a ferii principatele de intrigile greceºti. aveþi dreptate de a revoca existenþa lor. numirea prinþilor strãini în administrarea þãrii. pentru a face o convenþie cu el. Muzeul româno-rus. a socotit cã face acest lucru acordându-i acestui nou tributar un hatiºerif. sau sã pretinzi cã aceste capitulaþii pe care nimeni nu le-a vãzut ºi pe care nici o istorie nu le menþioneazã au fost confirmate de tratatele dintre Rusia ºi Poartã. Acesta conþine douã lucruri diferite: 1.

cauza cea mai importantã a patriei sale: dacã nu ar fi decât cã aceste tratate încheiate între puteri ar fi inutil. Sultanul Mahomed IV a trimis prinþului domnitor pe atunci. 2) Sublima Poartã a recunoscut ºi confirmat aceste privilegii prin maniera sa. p. având propriile sale legi ºi guvernul sãu separat. care s-ar putea sã nu fie aºa de bine cunoscute mã alin gândindu-mã cã veþi gãsi ardoarea mea demnã de indulgenþa dvs”7 … „Dacã îmi este permis sã avansez o opinie. ar fi chiar ridicol sã mã hazardez cu observaþiile mele personale în faþa unui asemenea judecãtor. 96-97. Dar actul cel mai recent ºi cel mai decisiv în aceastã privinþã este hatiºeriful pe care bunãtatea inepuizabilã a sultanului Selim al III-lea a binevoit sã ni-l acorde în anul 1802. Dar cum nu este decât chestiunea hatiºerifelor date de Sublima Poartã. Valahia este reprezentatã formal ca o þarã separatã de restul imperiului otoman. d-le unui valah. 7 8 ibidem. p. Toate tradiþiile vechi. Este de remarcat cã în toate aceste firmane. 3) Dacã mai e ceva la ultimul punct e cã ºi Rusia are maniera sa de a interveni în favoarea lor”8 . ibidem. Grigore Ghica. îndreptat mai ales contra turcilor care urmãreau arbitrar sã intre în þarã. un hatiºerif asemãnãtor.afacerile interne ale þãrii. Un alt hatiºerif apãra de acuzaþie. decât acela al Principatelor. a pleda cu aceastã ocazie. în mod solemn ºi pentru totdeauna. citaþie ºi judecatã un supus valah în faþa altui tribunal. în timpuri diferite. Putea Sublima Poartã sã recunoascã mai clar constituþia ºi imunitãþile celorlalte privilegii ale þãrii decât a fãcut-o în maniera hatiºerifului susmenþionat? ªi dacã terminologia diplomaticã nu îi poate da acestora termenul de capitulaþie cel puþin în semnificaþie ºi formã? Iertaþi. adicã prin hatiºerife. fãcând abstracþie de toate aceste tratate o voi face rezumând-o astfel: 1) Principatele au incontestabil privilegiile lor separate. 105 . toate privilegiile þãrii au fost numite ºi confirmate în totalitatea lor. În 1767. 98-99.

98. el îi scrie lui Gentz în legãturã cu purtarea lui Cuciuc-Ahmed-aga „dar era posibil ca marele agã al bestiilor turceºti sã 9 10 ibidem. 125. cãci e unul din rarele cazuri când domnitorii principatelor îmbrãþiºeazã aceastã teorie a capitulaþiilor ºi o exprimã în prim planul relaþiilor internaþionale. va gãsii mereu lângã mine protecþia pe care constituþiile (capitulaþiile) Principatului ºi tratatele i-o acordã.n.„Dreptul pe care Rusia îl are de a intervenii în favoarea celor douã principate e din nou clar ºi expres oprit”9 (prin hatiºeriful din 1802 – n. ªi într-adevãr în momentele de dificultate. momente în care domnitorului i se cere fermitate în apãrarea capitulaþiilor el o face. dar nici o persoanã sã nu se amãgeascã cã va putea obþine vreodatã ceva ce va fi contrar acestor douã puncte care formeazã baza acþiunilor mele (5/17 martie 1824)”10 . Apoi prin cel cãruia îi e adresatã.Simþul diplomatic cu care se realizeazã contracararea pretenþiilor Rusiei de a crede cã actele capitulaþiilor îi aparþin doar ei ºi sunt înscrise doar în actele bilaterale cu Poarta. astfel la 22octombrie/3noiembrie. Ghica le impune cu patos în corespondenþa sa ilustrând astfel drepturile românilor ca acte internaþionale necontestabile ºi create prin efortul propriu. 106 . p. Domnitorul nu ezitã într-o altã scrisoare sã îºi ilustreze clar conduita fermã pentru apãrarea acestor acte: „Fiecare om supus al Porþii sau strãin.). ibidem. p. în primul rând prin poziþia celui care o face. personaj cheie al diplomaþiei europene post 1815 ºi câtuºi de puþin în ultimul rând prin subtilitatea cu care sunt demontate toate pretenþiile Rusiei de a impune un protectorat abuziv ºi exploatator asupra Principatelor. Dezvãluirile pe care scrisoarea le aduce în privinþa nenumãratelor vexaþiuni la care erau supuse Principatele de curtea suveranã ºi cea protectoare. Vechimea acestor acte ºi respectarea lor pânã în timpurile moderne sunt argumentele forte pe care Grigore D. Toatã aceastã uriaºã demonstraþie este extrem de interesantã.

ibidem. spune el. p. 11 12 ibidem. I-am spus cã nu e persoanã în aceastã lume mai interesatã decât mine în a observa cu cea mai mare atenþie aceste privilegii. de privilegiile þãrii. singur deþinãtor al acestei puteri dupã tratate?”11. 157. Aceastã mândrie naþionalã de a fi român ºi de a fi dupã tratate ºi mai ales dupã capitulaþii stãpânul de necontestat al acestui principat îl va face sã scrie în noiembrie 1825 cu o duritate deosebitã în legãturã cu relaþiile sale cu Minciaki: „El (consulul rus – n. garantatã prin tratate. p. binele patriei depinde de ele ºi eu nu sunt strãin de acest bine”12 . 194.n. 107 . a cãrei inviolabilitate este.) a cãutat în fiecare moment sã mã facã sã îmi amintesc.facã în mod arbitrar o execuþie când existã în þarã un prinþ.

Aceasta s-au fãcut de cãtre voievodul Bogdan. p. ºi pravilile sale… În urmã. faptele ºi scrisele lui se topesc în legendã”1 iar alþi autori au vãzut în el „gânditorul politic care a dezvoltat ca nimeni altul teoria capitulaþiilor”2 a avut fãrã îndoialã sclipiri de geniu pe care puþini autori le-au înþeles ºi apreciat aºa cum ar trebui. 1974. cum era Moldova – ºi judecata. aºãzãmânturile sale în datorii. „Silnicili nevoi de pe dinlãuntru. politico-diplomatice. în condiþiile unei þãri atât de mici. „unul dintre cele mai importante pamflete ale sale” el va dezbate ardenta problemã a capitulaþiilor.B. era aplicabilã ºi Þãrii Româneºti – nu. 108 . cari de multe vremi ticãloºãsc pre norodul Moldavii. preveleghiurile sale în urmare. în vederea lãrgirii autonomiei politice în raporturile ei cu puterea suveranã”3. „Opiniile lui Ionicã Tãutu privind evoluþia raporturilor cu Poarta ºi modalitãþile de asigurare a unei autonomii politice cât mai largi oferã un exemplu de ceea ce însemna în epocã capacitatea de adaptare la realitãþile timpului. p. vreme au prelungit o epohã în cari îndesãtili nãvãliri a neastâmpãraþilor tãtari. 2 3 N. au avut hotãrãrile sale în întindiri. evident. p. Ionicã Tãutu ºi capitulaþiile Ionicã Tãutu despre care s-a scris ºi nu fãrã dreptate cã „viaþa. ibidem. 18. Bucureºti. putea fi alta decât ceea a acþiunii paºnice. pre cari obºte Moldavii nu conteneºti de a le 1 Ionicã Tãutul. Editura ªtiinþificã. 149. p. Încã de la începutul activitãþii publice în vestita sa „Strigare norodului Moldavii cãtre boierii pribegiþi ºi cãtrã Mitropolitul”4. care au întemeiet aºezãmânturi cu pre puternica Poartã othomaniceascã… Priveleghiile aºãzati atunce. Calea luptei pentru emancipare politicã. Scrieri social politice. Isar. 4 ibidem. Principatele Române în epoca luminilor. 149. au fost totdeauna pentru dãnsul dreptãþi legiuite ca sã-ºi cearã driturile ce i s-ar cuvini… Acest pãmânt odinioarã ocârmuit de endipendanþi sãi voievozi. ce fãrã cuvinþã ºi dreptati tulburã tihnita odihnã a acestui norod. 149. au fost pricinã cari au cerut neapãrat aflari de adãpost supt vreo puteri megieºâtã.

80. 149.sfinþii. cu dureri pentru statul sãu… împlinind toate datoriile sali cãtrã pre puternica Poartã. Singura soluþie. fãrã smintealã. Cauza relelor stã tocmai în dezunirea pãmântenilor care nu vor ºi nu ºtiu sã îºi apere drepturile cãci dinspre partea ei „Pre puternica Poartã totdeauna au ºtiut cã în pãmântul acesta sãnt la lucrare preveleghiile aºãzati. aratã tot ceia ce eram datori sã dãm”8 . p. 80. 80. Scrieri. Principatele Române. au supus încredinþare odihnii sale la pre puternica stãpâniri a Porþii”9 . libertate „supt privirea ºi primirea naþiilor învecinati”7 ºi ulterior a evoluþiei istorice care a dus la încheierea capitulaþiilor ºi ulterior la încãlcarea treptatã a acestor drepturi pânã la momentul 1821. pre cari dacã ar fi putinþã a-l vide acel vechi irou al acestui pãmânt. p. au avut câteva vremi de urmãri… Dintr-u aceasta au nãscut puternica pricinã de intrigã între dânºii. Dacã dezunirea ar fi depãºitã ºi capitulaþiile ar fi considerate ca un veritabil document nu numai de politicã externã. 7 I. Isar „I. Tãutu demonstra cã închinarea cãtre Poartã s-a fãcut cu titlu de protecþie iar nu de supunere necondiþionatã”6 ºi o demonstra prin ilustrarea clarã a situaþiei libere a Moldovei de dinainte de închinare. singura posibilitate pe care autorul o vede e refacerea vechiului stat: „vechile preveleghii. p. 5 6 I.) schimbat aºãzatile privileghii. Tãutu. 109 . pravilile lui ºi bunili rânduieli”10. 9 ibidem. p. voevodul ªtefan cel Mari. Nimic mai clar decât aceastã descriere. Revenind la remarcabila analizã a d-lui N. Isar. dar ºi de politicã internã „atunce Moldavie supt un voevod patriot. 11 ibidem. p. p. ar fi fost unul din pãmânturile cele fericite”11. 89. 88. încât statul Moldavii acum nu esti decãt un scheletu a grozãbiei. N. legiuita pricinã a apãrãrii domnilor ºi sfãnta datorii a pre puternicii Porþii ca sã pui în lucrãri liniºtire… atâta s-au (n. 10 ibidem. ar veni în cel de pre urmã nãcaz ºi deznãdãjduire”5 . Scrieri…. însãmnând toati datoriile noastre ºi toati driturile. Tãutu.n. 8 ibidem. 83. p. „În vreme ce pãmântul acesta au pus armile gios.

cã a le împlini este cea mai legiuitã datorie a noastrã”13 . 14 vezi – Studiul lui Emil. (1957). numãrul1. deci o carierã în plinã ascensiune pentru care el a renunþat la orice alte ocupaþii lucrative. Tãutu ºi în largul sãu rãspuns „Scrisoare-pamflet împotriva marilor boieri moldoveni refugiaþi la Cernãuþi”: „Deci. spre închinare þãrii sub umbra ºi ocrotirea Pre Înaltei Porþi ºi cea al doile. vezi Valerian Popovici „Cu privire la opoziþia marii boierimi împotriva lui Ioan Sandu Sturdza”. Era acesta drumul care va duce ulterior. Vârtosu în Ionicã Tãutul. la unificarea celor douã programe de transformare internã ºi externã într-unul singur: naþional. p.. îmi este iertat a vã da sfatul meu! Eu vã pun înainte cã pãmântul nostru din învechime este închinat la prea Înalta Poartã. p. a unei noi domni capabile sã facã faþã cerinþelor secolului XIX.Ionicã Tãutul ne apare astfel ca unul din rarii gânditori politici care observã utilitatea capitulaþiilor nu doar în apãrarea drepturilor internaþionale ale patriei sale. Scrieri social-politice. Aceeaºi opinie o exprimã I. Pentru Ionicã Tãutu aflat acum implicat în apãrarea domniei lui Ioniþã Sandu Sturza. ulterior comis ºi din 1824 secretar al Capuchehaiei Moldovei la Constantinopol. acum”12 . domnul cãrvunarilor. în anii 1853-56 la lupta pentru unire prin agitarea problemei capitulaþiilor. urmãtoarele idei extrem de revelatoare pentru opinia lui asupra capitulaþiilor „Titlul cãrþii sã fie: A doua solie. Cea dintâi în vremea domnului Bogdan. cã supt umbra ei ne adãpostim cu toatã ticna ºi liniºtirea ºi nu avem rãle. Ulterior imediat dupã evenimentele anilor 1821-22 el urmãrea într-un „Plan pentru alcãtuirea unei istorii a Moldovei în anii 1821-1821”. carte ce urma a se intitula „A doua solie”. p. Studii ºi cercetãri. Pentru cã în adevãr solii hotãrâtoare de soarta Moldaviei. 13 12 110 . cã Prea Înalta Poartã nu cere de la noi decãt birul ºi supunerea. 100. cu privileghiurile noastre – ce sunt desãvârºit priincioase ºi folositoare. ibidem. 132. pânã acum au fost douã. dar ºi în organizarea în interior a unui nou stat. mult mai satisfãcãtoare financiar14) a cãrui alegere el înþelesese sã o sprijine ºi sã o salute ca o refacere ibidem. ci ne facem unul altuia. 10-18. (prin a cãrui influenþã a devenit iniþial cãminar. ªtiinþe Istorice. VIII. decât numai pre acele dintre noi.

ºi strãinii sã continiascã de a ne mai huli cã pierdem prilejurile.nesperatã a drepturilor noastre vechi. Aciastã stare ne mai aduce sã fim chiar un stat stãpânitor.n. Capitulaþiile însemnau pentru Tãutu. Aceasta e poziþia de pe care el amendeazã ºi respinge plângerile boierilor de la Cernãuþi ºi Chiºinãu „Supt buna voinþã ce are marile împãrat de fericirea noastrã ºi supt grijile unui domn patriot ne este deschis… a statornici temeiurile unei fericiri bune. poate. cu aceasta noi singuri vom strica un însemnat privileghi al nostru. cu pravilele ºi cu puterea sa întru toate ale þãrii”17 urmând cuvinte care trebuiesc înscrise cu aur cãci ele ne explicã viaþa ºi faptele celui care a fost Ionicã Tãutul ºi lupta lui pentru drepturile neamului sãu cuprinse în capitulaþii „Aciasta este mult pentru un patriot adevãrat ºi pentru persoanele ce ºtiu giudeca în politicã”18 . dar le întocmim. 17 ibidem. Totuºi Ionicã Tãutu nu luptã pentru impunerea ideii capitulaþiilor doar în interiorul þãrii ci ºi în exteriorul sãu ºi dincolo de învinuirea de filo-otoman care i s-ar putea aduce el înþelege sã îºi apere drepturile þãrii chiar faþã de Imperiul Otoman în care nu înceteazã de a vedea de altfel „partenerul” nostru natural. pre care sã o lãsãm moºtenire urmaºilor”15 .) ºi. 144. în sfârºit.) ne poate eºi ºi driturile ei (ale þãrii – n. p. le-au hrentuit oarecum vreme. Astfel la 6 iunie 1824 într-o „socotinþã privitoare la chezãºia cerutã de Marele Vizir pentru siguranþa ostaºilor ºi neguþãtorilor turci din Moldova” el scrie: ”cu paza mãrginimii (a hotarelor – n. adecã cu adivãrat ºi birnic. p. puternic meritã redatã deoarece baza acestei organizãri este constituitã din nou de prevederile ºi grija pentru capitulaþii: „Cã nu numai ne stricãm privileghiile pe care. În continuarea aceloraºi idei concluziile sale privind necesitatea organizãrii cu ajutorul Porþii a unui stat nou. liniºtite ºi în continuã dezvoltare. Într-o scrisoare din 15 16 ibidem.n. dar de sine stãpânitor. ºansa unei vieþi normale. Cãci a ne pãzi singuri þara este a fi un stat însãmnat”16 . a acorda Moldovei o ºansã de care fusese lipsitã în ultima sutã de ani. 132. ªi în sfârºit al 4-le. 111 . p. 143-144. precum am fost dupã privileghiile cele vechi a þãrii. p. urmaºilor le lãsãm o pricinã sã ne pominiascã. 135-136. ibidem. ºi ne statornicim pentru noi o îndãmnare. 18 ibidem.

cu sângile mãrturisirã supunire cãtrã Poartã ºi brãzda pãmântul”19 . cãriia dãm pe an niºte dãri hotãrâte ºi rãmânem înlãuntrul nostru slobozi despre dânsa în legia. mai mai neatârnatã. precum am ºi fãcut.1825 cãtre Theodor Balº îºi exprimã mândria faþã de trecutul Moldovei: „strãmoºii noºtrii nu sã legãna decât între plug ºi arme. avem armia ºi puteria noastrã. Mica dare ce ni era însemnatã a da Înaltei Porþi pe an era pentru a-i ave scutiria când vrãºmaºii noºtri ar fi fost mai tari”20 . Temei spre a nu fi supuºi altor state. însãmnam ceva între alte staturi ºi puteam þine cu dânºile aduciri diplomaticeºti. drumul politicii noastre externe pentru adevãratul ambasador al Moldovei de la 1824 la 1828 la Istambul. Încã o datã Tãutu exprimã aici ideea sa favoritã: garanþiile date de capitulaþii trebuie sã fie principala noastrã grijã ºi principalul nostru temei. spre a ne menþine existenþa neatârnatã ºi grija spre a ne recuceri etapã cu etapã drepturile sacre obþinute prin înþelegere cu Sublima Poartã. în pravilile ºi în obiceiurile noastre… Este adevãrat cã. ibidem. 150. dar cu condiþia 19 20 ibidem. Un fapt definitoriu al existenþei naþionale pe care nu ezitã a îl face cunoscut ºi în legãturile sale cu exteriorul. astfel într-o scrisoare din 1828 el aratã unui milord elementele definitorii ale existenþei Moldovei: „Aceste douã provincii. rãzboaie ºi pãci cu megieºii. devenite dupã 1824. p. dupã privileghiul ce ni dãdusã Sultan Soliman Canoniu noi rãmãsãsãm a fi aceia ce sã numeºte un état soverain: avem ocãrmuiria noastrã. Acesta ºi numai acesta este drumul datoriei. independente… s-au supus Imperiului Otoman în timpul… lui Soliman. 112 . adecã: noi suntem un norod supus Înaltei Porþi otomaniceºti. 158. Legãturi de care înþelege sã uzeze pentru a face publicitate cauzei ºi istoriei naþionale. graþie misiunii sale la Constantinopol mult mai frecvente ºi mai facile. Ei sãmãna trofeile. putem face. Pentru Ionicã Tãutu obþinerea capitulaþiilor este prin ea însãºi o imensã victorie. p. Aceluiaºi corespondent în 15 februarie 1826 vorbindu-i despre temeiurile ºi mijloacele politicii externe a Moldovei îi spunea: „Cât pentru politica ce pre dinafarã a noastrã ia sã închee într-un singur ºi prisne articol.

ºi dându-ºi dãrile rânduite. p. în vremea supunerii þãrii la Sultan Soliman I”25 . Sã poate fãli de împlinirea datoriilor atârnãrii sale”23 . 24 ibidem. 113 . 23 ibidem. ca sã închine þara noastrã la Înalta Poartã a puternicii Împãrãþii”26 . 202. p. În august 1829 în cadrul unui ºir de cereri adresate Rusiei ºi Turciei spre a îl numi domn al Moldovei. 25 ibidem. cã turcii nu se vor amesteca în nici un fel în administraþia lor interioarã ºi cã religia le va fi respectatã. 271. Moldavie.expresã ca guvernelor lor sã fie conservate în starea existentã. 26 ibidem. dar în mãrginirea privileghiilor locului. p. fiind trimis de cãtre voievodul Bogdan cel Bãtrân. p. 21 22 ibidem. Devenit tot mai convins dupã izbucnirea rãzboiului ruso-turc din 1828-29 de necesitatea de a avea în fruntea Principatelor un domnitor tânãr. 272. capabil sã facã faþã situaþiei tensionate ºi bazându-se pe teoria capitulaþiilor sã obþinã independenþa Moldovei. el aratã din nou „Acest numit comis Ioan Tãutul este descendent direct din logofãtul Tãutul. 278. p. slobodã lucrãtoare înlãuntru”22 … slobodã… în felul ocârmuirii sale. 203. În compensaþia acestor privilegii ºi a suveranitãþii protectoare a Porþii cele douã provincii sunt obligate de a acorda ajutor militar ºi de a plãti anual un tribut… Câteva din aceste condiþii existã încã în integralitatea lor”21 . precum o leagã privileghiile. ca pre domnii noºtri sã-i aliagã Divanul þãrii cu primirea opºtiascã a lãcuitorilor”24 iar între argumentele forte ale acestei candidaturi aratã filiaþia sa din logofãtul Ioan Tãutul. Ionicã Tãutu îºi va fundamenta cererea pe „privileghiul cel mare. În cererea similarã adresatã Înaltei Porþi. care logofãt Tãutul. ibidem. care „au fost ambasadorul domnului Bogdan. p. În 1828 într-o descriere a instituþiilor Moldovei el ilustra principala caracteristicã a poziþiei politice a Moldovei: „Supusã împãrãþiei otomaniceºti… având o cârmuire atârnatã de la Înalta Poartã. Ionicã Tãutu începe o acþiune politicã menitã sã îl transforme în domnitorul þãrii. 204. mãrturisindu-sã supusã stãpânitoarei sale puteri.

27 114 . care îl giuca Vladimirescu ca puºca plãieºeascã”28 . Alecu Russo va spune frumos la 1855: „Ionicã Tãutu e România reînviatã. stabilite prin actele pe care strãbunii sãi le semnaserã la Constantinopol ºi pe care el le vroia reîntronate în Moldova pe tron odatã cu el. din fericire.Tot în august 1829 în aceeaºi serie de acte menite sã pregãteascã ascensiunea sa la tronul Moldovei el va scrie în „Manifest adresat cãtre moldoveni. ibidem. data de la tratatele lui Bogdan cel Orb ºi el era conºtient ºi mândru de aceasta ºi nu a ezitat sã o reaminteascã ºi contemporanilor sãi devenind practic în memoria lor: omul drepturilor Moldovei. vezi ºi Gheorghe Agavrilioaiei. pentru alegerea sa ca domn al Moldovei” aceleaºi idei menite a îi lega numele de momentul cel mai mare. în opinia sa. 311. al istoriei Moldovei ºi în general a românilor: semnarea capitulaþiilor. ”Ionicã Tãutu (1795-1830 ) „în Analele ªtiinþifice ale Universitãþii din Iaºi. De altfel conºtiinþa mândriei apartenenþei sale la un neam pe atât de vestit cât ºi de vechi l-a însoþit de la începutul carierei sale stându-i drept îndemn pentru toate faptele sale încã din 2 septembrie 1823 când se propunea înãlþarea sa la rangul de mare comis fãcând sã se scrie despre apartenenþa sa la un neam „care s-au însãmnat totdiauna cu credincioasãle slujbe ce au adus patriei”27 . mascatã de toate patimile patriotice ºi giucând tot acelaºi rol prin condei ºi stãruinþi în politicã. dar ºi faþã de ei. 223-229. deoarece în Moldova anului 1822 el a reprezentat ideea drepturilor românilor faþã de Înalta Poartã. Nu e deloc întâmplãtor cã aproape fiecare mãrturie ºi amintire a urmaºilor în legãturã cu Ionicã Tãutu sfârºeºte prin a vorbi despre capitulaþii. p. 28 ibidem. 351. Generaþia anului ’48 a înþeles ºi a preþuit rolul ºi mãrturia lui Ionicã Tãutul în sprijinirea ºi regãsirea identitãþii ºi drepturilor naþionale înþelegând a saluta în el pe cel ce a fãcut ideea capitulaþiilor sã trãiascã o nouã perioadã de glorie. p. p. Candidatura lui ca sã parafrazãm o expresie celebrã. Aceste slujbe nu au luat. „privileghiuri” cum le spune el. sfârºit odatã cu prematurul ºi tristul sfârºit al marelui gânditor politic în Constantinopolul anului 1830. nr. drepturi. XII (1966). 2.

29 30 ibidem. bunu-i strãbun Privind cu ochii cum sunt lovite Plânge românul. 115 . Missail în 1863 va aprecia: „Ceea ce n-a putut sã facã Tudor cu sabia. singurele documente ale acei miºcãri ce se afundã între trataturile de la Acherman ºi Adrianopol… din mormântul lui Tãutu ne va arãta aceastã… carte… De independenþã. la cunoºtinþa noastrã. cu voace tare: Copii ai Romei. p. ªi din nou I. p. 362. de vechi drituri?”29 . Asemãnare care capãtã noi valenþe prin unitatea de poziþie pe care cei doi au avut-o în problema capitulaþiilor pe care amândoi le-au considerat singurele acte menite a garanta libertatea naþiei lor ºi din momentul în care au înþeles aceasta nu au încetat a-i face ºi pe ceilalþi sã creadã prin puterea convingerii lor ºi nu au încetat a face aceasta ºi dupã moarte. În 1856 Gheorghe Tãutu va scrie în poezia sa „La mormântul lui Ioan Tãutu”: „ …bãrbatul care Se afl-acie de toþi uitat …………………………………… Iubia Moldova. sã ne unim ! Cãci privilegiul ni este mare Decât noi trebui sã-l sprijinim !”30 Astfel intrã Ionicã Tãutul în istorie. mândra lui þarã …………………………………… Ale ei drepturi statornicite De-anticul. 360. 352-353. p. poate e unicul exemplu când aceastã idee a covârºit atât de mult mintea ºi imaginaþia unui scriitor politic ºi istoric român pânã la 1848. 31 ibidem. plânge acum. bravul.Tot el va spune prezentând legãtura indisolubilã capitulaþii-Tãutu: „corespondenþa ºi documentele politice gãsite la el sunt. a voit sã realizeze Tãutul cu capul. cu pana”31. Strigã cu voace. ibidem. luptând pentru drepturile þãrii sale prevãzute prin capitulaþii.

Astfel. Bucureºti. noi am fost protejaþi de tratate.) sunt sprijinite pe vechea stare de lucruri”32. în scria consulului Minciaky cerând intervenþia Rusiei pentru respectarea capitulaþiilor deoarece „supuºi Turciei noi suntem în acelaºi timp supuºi la prea puternica protecþie a Rusiei. vol. 32 D.-Gruiu. ne-am adus aminte de drepturile noastre. „Pactul închiat iniþial de Bogdan cu sultanul Soliman asigura Principatelor liberul exerciþiu al religiei ortodoxe. p. acelaºi lucru în memoria urmaºilor: drepturile naþiunii române. p.n. Bucureºti. Sturdza. 60. supl. Editura Semne. apãratã de o armatã naþionalã. O viziune la fel de triumfalistã asupra respectãrii capitulaþiilor dupã 1822 avea ºi un memoriu cuprinzând „Consideraþiuni asupra Moldovei ºi Valahiei la începutul anului 1825”. 34 ididem. avem recuperate drepturile noastre politice peste care opresiunea împietase de prea mult timp. 1891. Un an mai târziu când era clar cã domnia pãmânteanã era obþinutã. p. pro-ruºi. Interesant este cã autorul pune în aceste „Consideraþii” ca elemente ale capitulaþiilor exact cererile partidei naþionale de pânã la Tratatul de 32 vezi ºi Constantin M. cum a fost atunci când acest principat în 1529 a recunoscut suveranitatea Turciei.Numele lor însemnând un singur lucru. Reclamaþia noastrã a fost bazatã pe vechile noastre drepturi ºi aceste cereri (domnia pãmânteanã – n. 65. în 1823 un grup de boieri moldoveni. comandatã de un Domnitor inamovibil ºi liber în funcþia sa… aceleaºi condiþii au fost puþin mai târziu ataºate ºi la suveranitatea Valahiei”34. 116 . 25.32 Grigore Ghica ºi Ionicã Tãutu nu erau însã singurii oameni politici care priveau capitulaþiile ca elemente de bazã ale diplomaþiei româneºti ºi dupã instaurarea domniilor pãmântene. 236. A. ea i-a acordat vechiul privilegiu de a avea un prinþ pãmântean ºi toate vechile instituþii au fost recunoscute ºi sancþionate”33. Moldova (1359-1859). Documente privitoare la istoria românilor. conservarea legilor scrise ºi a obiceiurilor. 1998. se recunoºtea independenþa Moldovei. patru boieri moldoveni delegaþi de domnitorul Ioniþã Sandu Sturdza îi scriau sultanului Mahmud al II-lea „Clemenþa Înãlþimii Voastre în favoarea poporului moldovean e infinitã. I. IV (18021849). 33 ibidem. p..

p. suverana noastrã le-a acordat. 81. 1891. Sturdza. Totul se regãseºte aici inclusiv cererea privind „libertatea comerþului” care ar fi fost ºi ea prevãzutã în capitulaþii. deoarece cuprind ºi un atac virulent la adresa Rusiei: „imunitãþile acordate Principatelor în acest prim pact de un necredincios. Aceiaºi boieri îi trimit o suplicã ºi cancelarului Metternich în care îl roagã: „sã priviþi cu bunãvoinþã cererea noastrã prea umilã pe care am adresat-o ºi împãratului Rusiei în care expunem încãlcarea instituþiilor noastre. nu pot fi obþinute de la un suveran ortodox (al Rusiei – n. în virtutea concesiunilor pe care Înalta Poartã. Adicã ceea ce putuse acorda sultanul (ºi se spera cã va mai acorda) nu era câtuºi de puþin de aºteptat din partea Rusiei. suspendarea drepturilor. 65.A. Istoria modernã a românilor (1774-1848). Fãrã aceste instituþii patria noastrã nu are viitor”38. I. supl. 88-89. 36 35 117 . vezi N. p. Aceste „Consideraþii” au în mod clar drept autor un personaj din apropierea domnitorului Ioniþã Sandu Sturdza. ale cãrui articole se gãsesc în mai multe cronici moldave (…) mai multe articole ibidem p. 80. Bucureºti. Din tabãra boierilor opoziþioniºti refugiaþi la Cernãuþi36 veneau altfel de memorii. 37 D. Bucureºti. Editura România de Mâine. IV (1802-1849). a imunitãþilor. vol. Astfel în 1825 ei îi scriu lui Nessel Rode: „spre a depune la picioarele tronului imperial al legitimului nostru protector prea umila noastrã cerere în care expunem cãlcarea tuturor drepturilor ºi imunitãþilor noastre ºi cerem sã fie reintegrate vechile nostre instituþii de care Moldova s-a bucurat din timpuri imemoriale”37. care bazându-se tot pe teoria capitulaþiilor protestau pentru încãlcarea acestora ºi ruinarea tãrii în timpul domniilor lui Grigore Ghica ºi Ioniþã Sandu Sturdza. 38 ibidem. p.)”35. Documente privitoare la istoria românilor. privilegiilor cele mai sacre pe care Moldova le posedã din timpuri imemoriale.la Adrianopol. Tot din tabãra boierilor pro-ruºi Nicolae Rosetti Rosnovanu trimitea la Sankt Petersburg un „Memoriu adresat Rusiei” în care bazându-se din nou pe teoria capitulaþiilor cere respectarea drepturilor de autonomie ale Moldovei. Isar.n. retragerea trupelor turceºti ºi revenirea boierilor în þarã: „un tratat a fost ca urmare închiat între Poarta otomanã ºi Principate.

Editura Academiei.Bucureºti. de a domicilia. ibidem.Iorga în al sãu vestit studiu „Dezvoltarea ideii unitãþii politice a românilor „dupã aceasta (1821 – n. p.1960. p. îi cere din timp în timp ajutorul bazându-ºi demonstraþia tot pe teoria capitulaþiilor. Hurmuzaki. „Moldova cerea ca sã devie iarãºi stat stãpânitor. Numai pe aceastã bazã Divanul Moldovei este gata a colabora cu Rusia pentru îndepãrtarea armatei otomane. Memoires…. Practic în aceiaºi direcþie mergeau atât cererile boierilor emigranþi cât ºi actele lui Grigore Ghica sau Ionicã Tãutu ºi activitatea diplomaticã a lui Ioan Sandu Sturdza. 42 vezi studiul lui P. Ei nu cer Rusiei o favoare care ar obliga Moldova ci doar respectarea unui drept obligatoriu pentru Poartã ca ºi pentru Rusia: „Sublima Poartã e dispusã a restabili printre noi ordinea legalã ºi regimul distinct pe care Moldova îl posedã din timpuri imemoriale. p. ºi sã nu se amestece în administrarea internã”39. de a face moschei. 83. nu de patriotism muntenesc sau moldovenesc. 133. în Studii privind Unirea Principatelor. pentru cã nu permit turcilor sã ocupe teritoriul în Moldova sub nici un pretext. cum au fost dupã privilegiile cele vechi ale þãrii adicã atârnat de adevãrat ºi birnic dar de sine stãtãtor cu pravila ºi puterea sa”41. care a fost consolidat de tratatele dintre Rusia ºi Poartã”40. regim pe care ea la obþinut în virtutea unui pact liber consimþit. ci de patriotism românesc42 „iar acest patriotism îºi gãsea o parte a uneltelor sale tocmai în amintirea vechilor noastre tratate cu Poarta. revenirea refugiaþilor ºi a consulilor ruºi. Documente.din acest tratat sunt în vigoare pânã în aceste zile. 41 E. X.88. Vlad Georgescu. adicã înlãturarea efectelor revoluþiei din 1821. p.n. Dupã cum aprecia N.Unificarea politicã a Þãrilor Române în epoca feudalã. cu toatã neîncrederea masivã pe care o are faþã de Rusia. Ca de atâtea ori chiar dacã mijloacele erau diferite clasa politicã româneascã se regãsea în acþiunea comunã pe temeiul capitulaþiilor.P. Definitorie pentru activitatea politicã din Principate în perioada primilor domni pãmânteni rãmâne: ”Socotinþa asupra cererii de chezãºie cerutã de Prea Înaltul Devlet fãcutã la 6 iunie 1824 la Iaºi” spre a se obþine retragerea turcilor din þarã ºi semnatã chiar de domnitorul Ioan Sandu Sturdza.) se ridicã o generaþie nouã…pãtrunsã în întregime sub influenþa ideilor nouã din Apus. vol. 40 39 118 . Chiar ºi tabãra lui Ioniþã Sandu Sturdza. 591.Panaitescu.

ei nu le cântãrea decât drepturile lor rãsunãtoare. În toatã perioada ocupaþiei „dispunând de ponderea politicã ºi militarã în raporturile cu Turcia. Se continuã vechea politicã ruseascã.C. 2 Iordache. se va considera ca un lucru neînfiinþat”1. suzeranã ºi protectoare. p. Paradoxal sau nu. Apãrarea autonomiei. 33. aceste cuvinte dure veneau chiar de la I. ibidem p. 3 A. p. Astfel în instrucþiunile redactate în numele þarului Nicolae I (1825– 1855) ºi trimise comisiilor de întocmire a Regulamentelor Organice „se prevedeau (. 119 .) cã orice ar întreprinde adunãrile ºi domnii contra privilegiilor Principatelor Române stabilite în tratatele ºi hatiºerifurile dintre cele douã mari puteri. 203. Stan. 1 A. Iordache. dar sporind totodatã propria ei influenþã în Moldova ºi Þara Româneascã”3. în virtutea cãrora ei aveau liberul arbitru de a scutura barbarul jug turcesc ºi de a se ataºa binefãcãtorului protectorat al þarilor foarte creºtini ºi foarte ortodocºi”2. Rãdulescu ºi poate ele sunt acelea care îi vor pava drumul pânã la calitatea de lider al revoluþiei de la 1848.( cãci evenimentele vor da dreptate celor ce se temeau) cu un gest prin care Rusia pare a încredinþa cã va pãzii capitulaþiile. atât de bine cunoscutã de români „când agenþii sãi se strãduirã de a câºtiga pe bunii ºi credulii boieri pentru a obþine semnãturile lor. Principatele române. Limitând suzeranitatea turceascã.. armã împotriva protectoratului rus În ciuda temerilor românilor privind continua încercare a Rusiei de a le încãlca drepturile. A. Capitulaþiile între 1830–1848.H. Rusia reuºea sã impunã acesteia promisiunea de a respecta mai riguros «capitulaþiile» Principatelor Romane. 199-200.. perioada se deschide în mod paradoxal.

Dupã extrem de lunga perioadã de ocupaþie rusã.172. p. la 1834) „se plasau cu fermitate pe principiul cã în temeiul capitulaþiilor cu puterea suzeranã.172. O anaforã generalã a clerului ºi boierilor din 10 iulie 1827 ajungea la domnitorul Grigore IV – Ghica (1822-1828). 8 ibidem p.II. vechile privilegiuri ale þãrii vor fi respectate”8. 1957. cu capitulaþiile”5. puterile europene cereau: „restabilirea legalitãþii în relaþiile cu Principatele. Dorinþa unei contraponderi la protectoratul þarist se fãcea simþitã aproape pretutindeni în Europa. Iatã deci capitulaþiile întrebuinþate ºi spre a face ordine în þarã. În document se cerea „expulzarea egumenilor strãini ºi înlocuirea lor cu autohtoni ca o ocazie favorabilã ºi noi rugãm foarte umil Sublima Poartã. Giurescu. 237-238. 120 . 6 Apãrarea autonomiei. Editura ªtiinþificã. Principatele Române constituiau entitãþi statale separate de restul imperiului otoman”4. pentru situaþia tensionatã a începutului de secol XIX vezi ºi Constantin C. Între timp situaþia se tensionase ºi în Principate. vezi în aceastã direcþie remarcabilul studiu al domnului Constantin Mihãescu-Gruiu.33. 7 V. 5 G.53. 4 ibidem p. adicã o administrare autonomã a acestora concordanþã cu vechile tratate.Cei doi domni (numiþi ulterior. Acþiunea diplomaticã a Europei p. în încercarea de a profita de slãbirea puterii Rusiei în regiune spre a-i alunga pe cei mai fideli slujitori ai ei: grecii din administraþia Principatelor. dar mai ales la Bucureºti unde consulul francez Lagan intervenea pe lângã superiorul sãu. ambasadorul francez la Constantinopol. De altfel pe aceeaºi temã fusese trimis ºi un arzmahzar la 6 noiembrie 1825 în care se ceruse „restabilirea ºi menþinerea privilegiilor Patriei noastre comune (ºi) ca prin intervenþia Alteþei noastre. Meitanu. p. p. Moldova (1359-1859). Bucureºti.24.Bucureºti. 1998. amiralul Roussin cerându-i sã tempereze Rusia „folosind perspectiva capitulaþiilor care reglementau raporturile Principatelor cu Poarta”6. Principatele Române la începutul secolului XIX. Editura Semne. de a binevoi sã confirme astfel printr-un hatiºerif acele vechi privilegii ale þãrii”7. încã înainte de izbucnirea noului rãzboi ruso-turc. Georgescu Mèmoire et projets vol.

drepturilor ºi legilor provinciei”10.1893. fiul lui ªtefan cel Mare.”9 Nici Moldova nu fãcuse excepþie de la acest nou val de memorii ce invoca capitulaþiile. nu implica pe cel de a intervenii în administrarea afacerilor interioare de provinciei”11.Buda.274.196. tot mai active în zonã ºi nu întotdeauna 9 V. Memoriu asupra perioadei din istoria românilor de la 1774-1786.Urechia. le aratã superioritatea mereu crescutã a acestui imperiu ºi le dã sfatul de a urma exemplul Valahiei în a transforma ca ºi ea Moldova tributarã aceluiaºi imperiu care singur putea prevenii întreaga aservire a provinciei ºi sã îi conserve o umbrã de existenþã politicã. o conºtientizare a prezenþei sale. Ce ne aratã toate aceste acte ? În primul rând o teamã de Rusia. Sultanul flatat le asigurã menþinerea perpetuã a tuturor privilegiilor. înconjurat de cei mai buni generali ºi principalii demnitari ai provinciei (ªtefan cel Mare-n. Concluzia a aproape 3 secole de la încheierea acestor legãturi: „Turcia prin venalitatea ministerelor sale. Astfel în ianuarie 1828 într-o lucrare intitulatã: „Nouveau tableu historique et politique de la Moldavie” se reaminteau condiþiile închinãrii la Poartã: „Pe patul de moarte. începute de la pacea ce s-a sãvârºit la Kainargi (când s-au prefãcut drepturile noastre strãvechi) ºi pânã la cea de acum de la Akerman1826. 121 . 11 ibidem p.n). 12 ibidem p. spre a furniza românilor o imagine completã a drepturilor lor bazate pe capitulaþii „Adunare de tracturile ce s-au urmat între prea puternica împãrãþie a Rusiei ºi Înalta Poartã.1826.Extrem de interesantã ne apare ºi iniþiativa lui Constantin Radovici din Goleºti care pregãteºte cu acceptul domnitorului Grigore Ghica ºi a cunoscutului boier Dinicu Golescu. însã numai acelea care sunt pe sama Principatelor Valahiei ºi Moldovei. „Prin stipulaþiile tratatelor lui Bogdan cel orb.194.A. dreptul de suveranitate dat Porþii. dar era legat de o rãmãºiþã de respect pentru vechile sale tratate cu Moldova”12. 10 ibidem p. prin diversitatea de moravuri ºi de religie pare cea mai puþin interesatã de binele acestei þãri. Bucureºti.

Dacã acestea sunt parte integrantã a imperiului otoman ºi au doar caracter de provincie privilegiatã atunci actele semnate de guvernul de la Constantinopol. o rãmãºiþã. dar nu provincii. Într-adevãr textul tratatului sus-menþionat ºi asigurând 13 vezi I. aºa cum susþin patrioþii români ºi prietenii lor europeni. 122 . Romania faþã de capitulaþiile Turciei. p. Beneficiind de tarife preferenþiale. Filitti. Miza deci e însãºi supravieþuirea Principatelor politic ºi economic. Georgeta Penelea. Apãreau însã în acest moment noi ameninþãri la adresa þãrii. Apoi o conºtientizare a faptului cã însemnãm din ce în ce mai puþin pentru Turcia. ed. boierii români fac apel la singura putere interesatã ca nimeni altceva sã nu se interfereze cu acþiunile ei în Principate: Rusia „Tot ceea ce putea contribui la binele Principatelor a fost prevãzut prin gloriosul tratat de la Adrianopole ºi prin dispoziþiile Regulamentelor Organice. de rang inferior. în faþa tãvãlugului rusesc. în speþã capitulaþiile economice pot fi considerate ca impuse ºi asupra principatelor13. o amintire de care se cramponeazã. þãri suverane. în Opere. care le-au asigurat o protecþie ele rãmânând state independente.binevoitoare principatelor. Va urma ruperea zãgazurilor ºi invazia rusã ºi oficializarea ei: Regulamentul Organic. Dacã Principatele sunt. atunci capitulaþiile economice nu li se aplicã.C. Un ultim obstacol. Odatã cu momentul retrocedãrii cãtre imperiul otoman se punea tot mai acut problema relaþiilor cu puterile europene prin întrebarea dacã capitulaþiile economice (le numim astfel spre ale deosebiri de capitulaþiile cu caracter politic invocate de patrioþii români a fi fost acordate de Poartã) sunt sau nu impozabile ºi asupra Principatelor Române. calul Troian care aneantiza orice separare între Rusia ºi Principate. de scutiri ºi de un statut juridic aparte supuºii puterilor strãine ar putea practic lua sub control economia principatelor ºi distruge imediat orice încercare de a îi da o tentã naþionalã.10-60. care fãrã a-ºi pierde acest drept. Miza deºi poate pãrea doar politicã (dar ce importanþã are ºi în acest domeniu) e extrem de importantã ºi în plan economic. au încheiat tratate sau au primit capitulaþii politice. tot mai fragil. Conºtienþi de aceasta.

Principatelor perfecta libertate a comerþului ºi independenþa unei administraþii naþionale ºi în acelaºi timp garantând toate vechile privilegii ºi imunitãþi, putând el însuºi germenele tuturor prosperitãþilor”14. Dupã aceastã parte introductivã dedicatã nu numai laudelor pentru Rusia, dar ºi unei subtile atenþionãri cã prin introducerea capitulaþiilor economice aceastã operã de preponderenþã rusã s-ar prãbuºii, urmeazã partea juridic – explicativã, bazatã pe textul vechilor tratate. „Este poate aici locul de a observa cã cele douã principate chiar dacã ele sunt considerate ca fãcând parte din imperiul otoman în virtutea dreptului de suveranitate pe care Poarta îl exerseazã fãrã întrerupere de la finele sec. XVI (cãci în 1393 sub domnia lui Baiazid I are loc prima supunere a Valahiei de cãtre prinþul sãu Mircea, la suveranitatea otomanã, dar întreruptã în diferite epoci prin lungi intervale de curajul prinþilor care s-au succedat ºi abia din 1601 dupã moartea prinþului Mihai supranumit Viteazul, când suveranitatea Porþii devine stabilã ºi va înceta a fi contestatã, în acest timp având mereu imunitãþile ºi privilegiile consacrate prin capitulaþiile lor vechi (...) cele douã principate s-au bucurat într-adevãr în toate timpurile de o administraþie interioarã, independentã, ele întotdeauna au avut liberul exerciþiu, al legilor lor, acest drept le-a fost în mod particular asigurat prin convenþiile încheiate între ele ºi Poartã în 1393, în 1460, în 1601 ºi e singurul care s-a conservat intact în mijlocul vicisitudinilor pe care le-au traversat ulterior, el e garantat de toate tratatele stipulate dupã anul 1812 între imperiul rus ºi Poarta otomanã, e relatat în toate hatiºerifurile emise în diferitele epoci relative la Principate. Rezultã deci cã principiul dreptului de apel invocat de subiecþii strãini e incompatibil cu imunitãþile Principatelor (…) ºi e inaplicabil. Principatelor având în vedere diferenþa de principii legislative”15. „În Valahia ºi Moldova din contrã (faþã de Imperiul otoman) legea protejeazã în mod egal pe strãini ºi indigeni. Aceºtia profitã de toate avantajele care rezultã pentru Principate din imunitãþile lor particulare ºi din independenþa administraþiei lor”16.
14 15

V. Georgescu Mèmoires, vol.II, p.43. ibidem p.48. 16 ibidem p.49.

123

Acest citat lung din memoriul boierilor din Þara Româneascã grupaþi în Consiliul Administrativ e extrem de clarificator pentru ambianþa existentã în momentul retragerii ruse ºi pentru evoluþia problemei capitulaþiilor, pe lângã cele douã tratate, tradiþional invocate, se adaugã un al treilea tratat cel de la 1601 care meritã o atenþie specialã. Acesta provine din amintirea faptelor Viteazului ºi a actelor de închinare primite de Radu ªerban de la Poartã în perioada urmãtoare (1603). Aceste acte de închinare fuseserã iarãºi obþinute ca urmare a unei adunãri a þãrii17 care le solicitase Porþii. Amintirea s-a perpetuat ºi prima menþiune a acestui tratat considerat ºi integrat în categoria actelor de privilegii o avem la 1821 când un grup de boieri refugiaþi la Braºov o menþioneazã într-un memoriu cãtre þarul Rusiei18. Idee pe care o gãsim acum reluatã în acest nou memoriu. Acest memoriu nu e nici pe departe singurul cu referire la problema capitulaþiilor noastre versus cele europene19 Chiar ºi Alexandru Chica trimite dupã luarea puterii un memoriu amplu, „expozeu” cum îl numeºte el invocând capitulaþiile spre a pune capãt interferenþelor între regimul capitulaþiilor europene ºi suveranitatea þãrii sale20. ªi viitorul domn Gheorghe Bibescu (1842-1848) îi va cere consulului rus Titov sã solicite Constantinopolului sã nu aplice þãrii tratatele de comerþ semnate de Poartã21. Rusia conform Convenþiei de la Petersburg (ianuarie 1834) a evacuat Principatele solicitând Imperiului Otoman sã restabileascã relaþiile cu Moldova ºi Þara Româneascã conform „tratatelor”22 dintre ele, dar ºi dintre Principate ºi Poartã. Din acest moment începea cu un nou elan lupta împotriva protectoratului rus, momente ca opoziþia lui Ion Câmpineanu, problema articolului adiþional, revolta bulgarã de la Brãila, conjuraþia confederativã
17 18

vezi Stefan Stefãnescu, Istoria Românilor, p. 123 ºi Þara Româneascã. V. Georgescu, Mèmoires, vol.II, p. 166. 19 vezi - Apãrarea autonomiei, p. 80-85. 20 ibidem p. 83. 21 ibidem p. 85. 22 ibidem p. 49.

124

din Moldova, încercarea de loviturã de stat a lui Dimitrie Filipescu, revolta de la Iaºi din 1847 etc. toate oglindeau aceeaºi opoziþie faþã de încãlcãrile statutului garantat de principate prin „tratatele de privilegii”. Cum avea sã spunã N. Djuvara: „inteligenþei politice ºi stãruitoarei, activitãþi diplomatice a unui mãnunchi de mari boieri îºi datoreazã probabil þãrile române norocul, de a nu fi fost prefãcute în simple gubernii ale împãrãþiei þarilor”23. Un fapt extrem de ilustrativ pentru amploarea pe care o lua menþionarea fenomenului capitulaþiilor în aceastã epocã e ºi memoriul lui Mihail Sturdza din 1 februarie 1828 care socotea cã la baza relaþiilor noastre cu Poarta ºi cu celelalte puteri trebuie sã stea vechile tratate – capitulaþiile. Venitã din partea unui reprezentant al marii boierimi, pro-ruse aceastã opinie similarã celei exprimate de susþinãtorii lui Ioniþã Sandu Sturdza, adicã de clasa mijlocie ºi mergând în aceeaºi direcþie cu opiniile care vor fi exprimate de tinerii generaþie de la 1848 sugereazã unificarea peisajului politic în jurul lupte pentru vechile tratate. „Instituþiile ce guverneazã Moldova sunt bazate pe autoritatea capitulaþiilor acordate de guvernul otoman, care nu sunt decât o confirmare a vechii administraþii a principatelor. Orice deviere de la acest sistem primordial este o infracþiune manifestã (faþã de tratate) ºi faþã de voinþa autoritãþii supreme. Sublima Poartã acordã Gospodarului administrarea Moldovei, cerându-i în acelaºi timp de a se conforma invariabil la uzajul ºi drepturile tradiþionale ale acestei provincii24. Dupã reinstaurarea domnilor principala problemã care va interesa societatea româneascã va fi depãºirea problemelor ridicate de Regulamentul Organic ºi de articolul adiþional. Adicã într-un cuvânt, lupta împotriva preponderenþei exagerate a Rusiei. În aceasta luptã se va cãuta atragerea ºi a puterilor strãine. Care erau efectele acestor încercãri? Din Iaºi, la 1 februarie 1839 Huber
23 24

Neagu Djuvara, Intre Orient ºi occident, p. 326. Partide ºi curente politice, p. 46. 25 A. Stan, Protectoratul Rusiei p. 46.

125

(consulul francez) informa pe ministrul de externe al Franþei contele Mole despre o convorbire cu Mihail Sturdza în care acesta afirma necesitatea unui protectorat franco-englez spre a bloca pretenþiile ruseºti de hegemonie. Diplomatul francez se exprima în favoarea acestei idei punând la dispoziþie ºi o serie de informaþii furnizate de domnitorul Moldovei spre a atesta caracterul autonom al Statului. La loc de frunte figurau tratatul din 1711 dintre Cantemir ºi Petru I ºi capitulaþiile din 1513 care erau menþionate ºi în tratatul de la Adrianopole, Ambele acte arãtau cã drepturile autonome ale þãrii erau consacrate ºi în planul acordurilor internaþionale25. Existau însã ºi limite clare în susþinerea poziþiei româneºti prin invocarea capitulaþiilor „limite cel mai bine exprimate de Doré de Nion consululul francez la Bucureþti: „Fiecare pas ce va îndepãrteazã de suzeranitatea otomanã vã apropie de absorbþia Rusiei”26 . Prudenþã ºi iar prudenþã erau cuvintele cele mai frecvent invocate de reprezentanþii anglo-francezi în Principate. ªi totuºi o adevãratã ofensivã se desfãºura prin intermediul capitulaþiilor în aceea perioadã ofensivã care va continua pânã la 1848 ºi din care amintim doar câteva repere: publicarea acestor acte de cãtre Felix Colson în „Le Naþional” republicarea tratatelor Moldovei în „Gazeta Transilvaniei”. În 28 ianuarie 1840, în Courrier francaise (la 22 noiembrie. 1839) în „Arhiva româneascã” (vol. II. 1845, p. 349-351). Spre a înþelege cât de adânc înrãdãcinate devin capitulaþiile în aceastã perioadã, în mentalitatea chiar a diplomaþilor Porþii putem cita din firmanul de destituire a domnitorului Alexandru Ghica (octombrie 1842) care emanat de la Constantinopol declara ca menire a domnitorilor românii: „a pune în lucrare dupã rânduialã ºi cuviinþã toate dispoziþiile obºteºti privitoare la deosebitele privilegii ºi regulamente vechi ºi noi ce s-au hãrãzit de cãtre slãviþii noºtri strãmoºi27.

26 ibidem p. 174, Simona Vãrzaru, Prin Þãrile Române.Cãlãtori strãini din secolul al XIX-lea, Bucureºti, Editura Sport-Turism, 1984, p.54-58. 27 Dimitrie A. Sturdza, Documente privitoare la istoria românilor, vol. IV, Bucureºti, 1891, p. 518.

126

Cu alte cuvinte chiar Poarta, în aceastã perioadã de rezistenþã antirusã, încerca a impulsiona receptarea ºi respectarea capitulaþiilor ca documente româno-otomane, fãrã legãturi cu Rusia28. Ilustrative pentru cât de conservatoare rãmâneau viziunile multor oameni politici din epocã,de la care nu ne am aºtepta sunt o serie de acte ºi memorii pe care I. H. Rãdulescu le redacta la finalul revoluþiei de la 1848 spre a-ºi explica poziþia în timpul revoluþiei astfel în „Memoires de la regeneration roumaine ou sur les evenemens de 1848 accomplis en Valachie”, Paris, 1851 el noteazã cã „drept vasal, eu sunt turc”29 iar cu un an mai devreme aprecia cã „eu am jurat prietenie turcilor”30. Prãpastia se va adânci în perioada urmãtoare când la 4 aprilie 1855 I.H. Rãdulescu scria cãtre lordul Palmerstone cuvinte care vor fi interpretate drept o trãdare a crezului naþional românesc: ”Moldo -Valahia va rãmânea totdeauna sub suzeranitatea Turciei, nimic nu o predispune a acþiona altfel ºi va fi gata sã lupte pentru susþinerea integritãþii Imperiului Otoman”.31 Mai mult deºi retras dupã revoluþie în Occident el rãmâne strãin de toate eforturile celorlalþi revoluþionari de a impune în Principate conceptul de suveranitate bazat pe capitulaþii, efort pe care el îl respinge „de piano”: ”Încerc o durere egalã în a vedea violându-se autonomia noastrã ºi în a vedea atacatã suveranitatea Turciei.Eu mã despart de compatrioþii mei, pe care îi cred amãgiþi de doctrine strãine, atunci când ascultând de o nobilã, dar fatalã înfocare, ei se indigneazã contra suzeranitãþii Porþii, ca urmare a ultimelor evenimente”.32
28 vezi privind opinia cabinetului de la Petersburg faþã de aceste încercãri studiul lui Alexandru Vianu, „Rusia ºi numirea primilor domni regulamentari. 1830-1840” în Analele Universitãþii din Bucureºti (Istorie), XI (1962), p. 53-64 . 29 I.H.Rãdulescu, ”Memoires sur l Histoire de la regeneration roumaine ou sur les evenements de 1848, acomplis en Valachie, Paris, 1851, prefaþã, p. 3. 30 idem, Souvenirs et impressions d un proscript, Paris, 1850, prefaþã, p. 1. 31 idem, Memoriu asupra Principatelor Dunãrene, Biblioteca Academiei Române, ms.Arhiva I.H.Rãdulescu, I, 19, p. 1-3 ceea ce îl salveazã pentru posteritate pe Heliade este faptul cã scrisoarea nu a fost niciodatã trimisã destinatarului, scrisoarea fiind în original cu plicul netrimis în anexele la” Memoriu”. 32 idem,”Memoires sur l Histoire de la regeneration..”, p. 2 ºi memoriul „Turcii ºi Românii” Biblioteca Academiei Române, ms, Arhiva I.H.Rãdulescu, I,17.

127

Justificarea acestei atitudini nu prea popularã o va avea Heliade în „Încercãri asupra dreptului public al Românilor sau România ºi Turcia”(sub semnãtura N. Russo) în care el se aratã de a dreptul neîncrezãtor în teoria capitulaþiilor ºi mai ales în maniera în care compatrioþii lui se puteau servii de ele, pentru el tot ceea ce se putea scoate din aceste acte fãrã a vãtãma poziþia Turcie era un bun câºtigat.I.H. Rãdulescu refuza însã orice trecea peste aceastã barierã ca vãtãmãtor pentru români ºi mai ales pentru autonomia lor. Toate drepturile noastre treceau pentru el prin bunãvoinþa Porþii, ºi depindeau de aceasta chiar revoluþia de la 1848 era pentru el dependentã de Turcia: ”am fãcut revoluþia sub auspiciile suveranitãþii otomane; a ne menþine prin popol în contra voinþei suveranitãþii, ar fi a schimba caracterul constituþiei ce am proclamat”33 . Concluzia lui este clarã ºi dezarmantã :”chiar de m-ar strivii Poarta eu tot voi fi credincios”34. Aceasta este explicaþia luãrii sale de poziþie la finele revoluþiei când în prezenþa lui Fuad Paºa el declarã:” Mi-am îndeplinit sarcina. Capitala ºi þara sunt în mâinile turcilor. Cât pentru mine mã retrag”35. Cazul lui Ion Heliade Rãdulescu, un adevãrat simbol pentru perioada 1830-1848 este extrem de relevant pentru moderaþia ºi chiar temerea cu care oamenii timpului sunt gata a se apropia de problema suveranitãþii turceºti asupra Principatelor. Tocmai de aceea saltul calitativ reprezentat de generaþia ce se afirmã în timpul revoluþiei este cu atât mai semnificativ.Tot în aceste declaraþii ale lui I.H. Rãdulescu se pot observa cauzele care vor submina unitatea echipei revoluþionare ºi apoi a exilului de dupã 1848.Încãodatã atitudinea faþã de capitulaþii este aceea ce explicã multe din fenomenele vieþii politice româneºti de la jumãtatea secolului XIX.

33 N.Russo (alias I.H.Rãdulescu), Încercãri asupra dreptului public al Românilor sau România ºi Turcia, tomul I, 1866, p. 101 în B.A.R.ms, I. 34 Ibidem, p.89. 35 Ibidem, p.101.

128

129 . În fond aceastã acþiune de folosire a teoriei capitulaþiilor împotriva acestor acte constituþionale impuse de Rusia începuse încã din 1829. în perioada revoluþiei de la 1848. Bucureºti. capitulaþiile vor fi privite ca acte menite a demonstra drepturile românilor faþã de Înalta Poartã ºi implicit menite a crea Principatelor un statut internaþional aparte. 28. Zub. era menit a fi folosit în lupta împotriva Regulamentelor Organice ºi a organizãrii statuate de ele. ele se constituiau într-un „atestat de nobleþã ºi o proclamaþie de drepturi”1 ºi era de aºteptat ca ele sã joace un rol marcant în desfãºurarea revoluþiei de la 1848 în Principatele Române. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Cum spunea Mihail Kogãlniceanu. 1984.Capitulatiile în cadrul revolutiei . Bucureºti. acordarea unei constituþii ºi alegerea unui prinþ strãin (în condiþii ce se vor pãstra practic neschimbate pânã la 1866) toate acestea justificate prin vechile capitulaþii ale cãror efecte trebuiau sã înceteze prin: „rãscumpãrarea neatârnãrei acestei provinþii. odatã pentru totdeauna o sumã de bani. . cât era suma ce plãtia mai nainte Porþei aceste douã provinþii împreunã supt numele de dajdie”2 . sã se îndatoreze cârmuirea locului a plãtii Turchiei acum. 2 Cornelia Bodea. 86. ale cãreia capete sã poatã da pe fiecare an. crearea unei armate naþionale. Mihail Kogãlniceanu. atâta dobândã. 1 Al. 1848 la români. de la 1848 Aºa cum era normal. O istorie în date ºi mãrturii. Principalul lor atu (acela de a ilustra dreptul românilor la autonomie internã ºi la reformarea instituþiilor lor). 1982. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. p. p. când într-un memoriu intitulat „Cererile ce ar fi putut face Valahia ºi Moldavia la un congres de prinþi creºtini pentru siguranþia lor cea din afarã ºi statornicirea cea din lãuntru” autorii solicitau unirea. independenþa.

Bucuresti. mãdulari ai Adunãrii Naþionale. adunaþi ca sã proclame drepturile locului (þãrii) lor… ºi a întrebuinþa toate drepturile pãstrate atât prin tratatele pãrinþilor lor cu Înalta Poartã. Ei se considerã aleºi a veghea „dacã legile se urmeazã. 130 . 118. 86. p. 120. a naþiunilor Europei ºi a curþilor de la Petersburg ºi Constantinopol punctul 6 prevede: 3 ibidem. în 1838 pe când tensiunea atinge maximum în Þara Româneascã. în care analizând lupta lui Mihai Viteazul apreciazã lupta eroului. care permit încã o datã marilor noºtri bãrbaþi de stat sã intre în focul luptei apãrând autonomia naþiunii lor în faþa pretenþiilor baronului Rückman: „Supt iscãliþii rumâni ai Prinþipatului Valahii. 4 ibidem. Doar un an mai târziu. deoarece: „tot folosul a fost cã turcii se-nvãþarã a respecta drepturile þãrii pânã mai târziu”3. cu toate acestea. în lupta împotriva articolului adiþional ºi a încercãrii tot mai acerbe ºi mai înverºunate a Rusiei de a prelua controlul asupra scenei politice interne a principatului. legãtura care era între rumâni ºi Poartã sã aflã ruptã. 1835. membrii partidei naþionale decreteazã unirea ºi independenþa precum ºi caducitatea Regulamentului Organic. de popor. cât ºi prin legile politice ale locului”. Ioan Câmpineanu ºi aliaþii sãi gãsesc de cuviinþã a-ºi baza întreaga rãsturnare a pretenþiilor Rusiei de a intervenii în afacerile interne ale Þãrii Româneºti tocmai în vechile drepturi câºtigate de strãmoºii lor prin capitulaþii. p. Nicãieri mândria ºi tãria naþionalã nu sunt mai clar statuate tocmai pe baza acestor acte. p. Spre a fi clarã legalitatea acestor dorinþe în faþa þãrii.Ideea nu piere ºi o regãsim opt ani mai târziu la Florian Aaron în a sa Idee repede de istoria prinþipatului Þãrii Rumâneºti. pentru ca sã se pãstreze prietenia ei. se va negocia lângã dânsa rãscumpãrarea birului ºi dajdia ce se va prerãdica la acest prilegiu”4 . dacã tractaturile sunt respectate” ºi drept urmare în virtutea puterilor ce le sunt încredinþate. Încã de la primul punct la baza acestor doleanþe ºi decizii stã „siluirea cea dã curând a articolelor trei ºi patru din tractatul de la 1460. Idee repede de istoria principatului Tarii Romanesti.vezi si Florian Aaron.

120. 12-18. Felix Colson. dritul de a fi ocârmuiþi de cãtre domni pãmânteni”8 . 9 ibidem. Mihail Kogãlniceanu aprecia în deschiderea cursului sãu de istorie naþionalã de la Academia Mihãileanã din 24 noiembrie 1843. 8 ibidem. 128. p. p. 131 . 6 vezi N. 7 Cornelia Bodea. Isar.„Acest act. dar cât de întinsã ºi câtã amploare are folosirea lor aceasta abia acum se observã când gãsim relatate informaþii din interogatoriile luate fruntaºului Eftimie Murgu la 30 oct. brutalitãþii turcilor ºi tiraniei fanarioþilor nu se prea ocupau de treburile þãrii lor sub aspect politic”7. importanþa capitulaþiilor pentru istoria principatelor slãvind „cel de pe urmã drit ce le mai rãmãsese. chiar dacã într-un mod voalat. însoþit dã o bucatã giustificativã asupra drepturilor locului ºi dã actul numirii suveranului se va face în patru originaluri”5. Publiciºti francezi ºi cauza romanilor. p. ºi drituri perdute de veacuri ni se întorc înapoi”9. p. care a urmãrit întreaga desfãºurare a evenimentelor anului 18386 ºi a fost la curent cu acþiunile românilor de luptã împotriva tendinþelor expansioniste ale Rusiei îl informa pe consulul Franþei la Iaºi în 28 ianuarie 1839 asupra noilor aspecte ale vieþii politice din Principate „Mai înainte de 1821. 223. Ultimele evoluþii internaþionale însã le dãdeau din nou speranþa românilor de a-ºi câºtiga autonomia. 222. românii. ªi slãvind totodatã la ordinul domnitorului rolul Rusiei în restaurarea capitulaþiilor „pacea de la Adranopol se încheie între Rusia ºi Turcia. un apropiat al partidei naþionale ºi în speþã al lui Ioan Câmpineanu. Editura Academiei. Faptul cã întreaga generaþie de la 1848 este conºtientã de importanþa capitulaþiilor nu mai era de mult un secret pentru nimeni. Bucuresti. Anul 1848…. 1991. în ciuda tratatelor închiate de ei cu Sublima Poartã. 1845 unde paradoxal gãsim dovezi atestând cã în lupta acestuia de luminare a românilor din Ardeal între argumentele sale figureazã tocmai capitulaþiile: „Iatã o altã scriere cu titlul – Continuitatea politicã ºi epidemiºtii – pe aceasta cine a redactat-o? 5 ibidem. Un alt mare cãrturar ºi revoluþionar paºoptist. sub ameninþarea cenzurii. p. lãsaþi pradã.

I. p. deci. 132 . 318. dumneata ai cãutat sã rãzvrãteºti pe valahii din Comitatele Banatului. aceste þãri române care numerã esistenþã de 18 veacuri. care a scãpat nevãtãmatã din grozãviile veacului de mijloc… care fu atâta vreme campionul creºtinãtãþii ºi bulevardul civilizaþiei ºi al libertãþii… cum oare vor putea a se stinge? Românii nu vor pieri! Românii nu pot pieri !”11. Bãlcescu.E. asupra trecutului ºi viitorului patriei naþionale” va da cea mai bunã definiþie asupra simbolului de speranþã ºi putere pe care îl reprezenta istoria naþionalã (ºi implicit teoria capitulaþiilor) pentru cei care vor lupta în revoluþia de la 1848: „Cum. În instrucþiuni se arãta: „câþiva români. N.E. acestã scriere? E.: Aceasta am cules-o eu însumi din diferite izvoare. 252-253.: Pânã acum nimãnui. 352. 12 ibidem. Ca Principatul sã fie menþinut sub egida salutarã a capitulaþiilor glorioºilor sultani Baiazid Ilderim ºi Mahomed al II-lea. p.M. Nicolae Bãlcescu în celebrul sãu discurs „Privire asupra stãrii de faþã. p. cã drepturile acestea le-au recunoscut ºi turcii”10. fixeazã urmãtoarele instrucþiuni… d-lui Ion Ghica: 1. fãrã a o face sã-ºi pearzã naþionalitatea sa. afirmând cã aici nobilimea nu exista în vechime ºi cã proprietatea pãmântului era în întregime a populaþiei valahe. misiune care are drept scop de a face Prinþipatul sã reintre în sensul adevãrat al vechilor sale capitulaþii cu Sublima Poartã”12. cum.M. acestã naþie peste care a trecut atâtea potopuri de naþii barbare fãrã a o putea înghiþi. 10 11 ibidem. Rãdulescu ºi Brãtienii: „Patrioþii români nutresc speranþa fermã de a vedea reuºind misiunea d-lui Ion Ghica. dornici sã pãstreze intacte vechile capitulaþii care leagã Principatul de Sublima Poartã. dintre cei mai influenþi. deoarece nu e încã terminatã Prin acest document. Cui i-ai comunicat. Semn predestinat al importanþei pe care capitulaþiile le vor avea în legãturile revoluþiei de la 1848 cu marile puteri ºi în justificarea revoltei lor e textul scrisorilor de acreditare ºi a instrucþiunilor cu care Ion Ghica este trimis la Constantinopol de fraþii Goleºti. ibidem. …………………….

353. respectã toate puterile ºi cere a respecta ºi ele drepturile stipulate prin tractaturile lui Mircea ºi Vlad V. „Poporul român. ibidem.. ca Sublima Poartã sã recunoascã românilor dreptul de a aduce instituþiilor lor toate schimbãrile cerute în mod imperios de nevoile þãrii. prima manifestare a partidei revoluþionare îºi are fundamentarea ideologicã în capitulaþii. fãrã sã prejudicieze prin aceasta prerogativelor ºi supremaþiei Sublimei Porþi”13 . recunoscute de toate tractatele închiate apoi între Înalta Poartã ºi Rusia ºi protestã asupra oricãrei fapte ce s-a fãcut în protiva acestor tractate… Aceastã voinþã e legatã. Ca Principatul Valahiei sã aibã dreptul de autonomie. e pe credinþa tractatelor ºi nu e în paguba nimãnui. Erau aici trasate liniile directoare ale legãturilor pe care revoluþionarii români înþelegeau a impune colaborarea cu Poarta. colaborare fãcutã necesarã de obþinerea „mijloacelor de a opune o rezistenþã comunã agresiunilor ce ar putea sã le vinã din partea Rusiei”14 dupã cum se arãta în acelaºi document. odatã revoluþia izbucnitã vom gãsii aceste acte invocate atât în preambulul Declaraþiei de la Islaz cât ºi în articolele sale. deoarece numai ele dãdeau posibilitatea de afirmare a dorinþelor naþiei române. Baza acestei colaborãri trebuiau sã fie însã capitulaþiile. 352. 133 . p.2. numai ele le justificau acþiunea în arena legislaþiei internaþionale ºi tot nu întâmplãtor. în consecinþã. p. Poporul român leapãdã un Regulament care este în protiva drepturilor sale legislative ºi în protiva tractatelor ce-i recunosc autonomia”15. 13 14 ibidem. fiecare îmbunãtãþire. încât cãtre cele din afarã nu supãrã pe nimeni. Nu întâmplãtor. 15 ibidem. 533-534. considerãm noi. acte ce dãdeau drepturi românilor la o existenþã naþionalã autonomã ºi mai ales cel mai important ºi necesar drept în momentul realizãrii acestor acte (17 mai 1848) dreptul la revoltã. p. fiecare noutate e bazatã pe puterea acestor capitulaþii ºi pe dreptul poporului român de „a-ºi avea relaþiile de-a dreptul cu Înalta Poartã”. Ulterior aproape fiecare reformã cerutã. aºa cum rezultã din înseºi aceste capitulaþii ºi.

Prin invocarea lor Rusia era forþatã a rãmâne în expectativã. în a cãuta pretexte pentru o viitoare intervenþie. sunt drepturi vechi ale ei. Dacã revoluþionarii ºi-au încheiat proclamaþia prin cuvintele „La arme români! La armele mântuirii!”18 devenea clar pentru cei avizaþi cã aceste arme ale salvãrii erau doar capitulaþiile.Iorga. 538. Bucureºti. Capitulaþiile liniºteau Turcia arãtându-i cã nu se doreºte independenþa ºi ruperea legãturilor cu ea. În final capitulaþiile erau ºi unica armã împotriva intruziunilor Rusiei în viaþa politicã internã a Principatelor. 17 16 134 . p. pe linia aceloraºi idei privind rolul capitulaþiilor în revoluþia de la 1848 vezi ºi N. Revoluþionarii. 541. ibidem. p. în forþã. Finalul apreciazã cã „Aceste decretãri vin din glasul general al þãrii. sunt dupã legi.VIII. Istoria românilor. în a încerca sã declanºeze o campanie diplomaticã menitã a contracara impactul respectãrii tratatelor internaþionale de cãtre români. p. din contrã drepturile noastre erau drepturi bazate pe tratate internaþionale. Tot capitulaþiile se constituiau ºi în posibilitatea clarã de obþinere a reformelor interne dorite de revoluþionari ºi în prilejul ºi motivul înlãturãrii „odioaselor” regulamente organice. sunt dupã tractate”17. 537. În doar aceste câteva cuvinte puse cu un simþ politic acut ºi demn de remarcat revoluþionarii români au câºtigat partida ºi dacã revoluþia ibidem. Numai ele în febra revoluþionarã care cuprinsese Europa puteau asigura marile puteri: Franþa ºi Anglia cã nu se dorea o rupere a echilibrului politic internaþional al timpului ºi o violare a dreptului internaþional. ci din contrã o apropiere pe baza similitudinii de interese în blocarea expansiunii ruse. 83-113. vol. numai invocarea lor ºi a dorinþei de status-quo frontalier putea dezamorsa tendinþa ruseascã de intervenþie antirevoluþionarã. ºi neamestec al nici unei puteri din afarã în cele din întru ale sale”16. 18 ibidem. 1938.ªi în enumerarea pe scurt a decretelor poporului român primul solicitã: „Independenþa sa administrativã ºi legislativã pe temeiul tractatelor lui Mircea ºi Vlad V. p.

H. ibidem. Bãlcescu va anunþa consulii puterilor strãine cã „În urma dreptului de administrare internã independentã dobândit de Principatul Valahiei ºi care atrage dupã sine în mod explicit pe acel de a-ºi da legi.Bãlcescu va face carierã în diplomaþia anului 1848. Opere IV. ibidem. p. 543. în scurtul timp al ministeriatului sau la externe. 1964.din Þara Româneascã va rezista încã 3 luni de la momentul Islaz ºi dacã va putea înscrie pagini nemuritoare de istorie. Paris. 21 N.A. Pe linia aceloraºi idei ºi a dorinþei de a demonstra Europei. 1849. ele fiind acte internaþionale de un prea mare renume ºi de o prea puternicã acþiune ce trebuia a fi folosite abia într-o fazã ulterioarã. unul din susþinãtorii miºcãrii romîneºti. revoluþionarii din Muntenia au ºtiut a le încadra perfect în planul lor de reformare. Bucuresti. fiind în principal adaptatã cerinþelor exterioare. o nouã Constituþie”21 este proclamatã. Corespondenþã. naþiunea nu fãcuse decât sã modifice administraþia sa interioarãîn virtutea autonomiei pe care i-o recunoscuserã capitulaþiile sale cu Poartaºi articolul V al Tratatului de la Adrianopole”. Întreaga aceastã primã etapã.A. Bãlcescu. prudenþã ºi reverenþã formularisticã. 388. 20 19 135 .Ubicini în „Memoire Justificatif de la revolution roumaine du 1123 juine 1848. aceasta se va datora ºi acestei inteligente folosiri a capitulaþiilor – argument forte care nu va mai lipsi în marile acte revoluþionare ale anului 1848.88. Înaltei Porþi îi vom rãmânea credincioºi. Dacã în revoluþia din Moldova din martie 1848 considerente ideologice siliserã a se proclama „Sfânta pãzire a Regulamentelor Organice”19 ceea ce implicit a blocat posibilitatea folosirii capitulaþiilor ca argument. Florian Aaron conºtient de importanþa folosirii internaþionale a problematicii capitulaþiilor îi scria chiar în 12 iunie 1848 lui G. Editura Academiei Romane. 11-12. p. p. îi vom plãti tributul”20. a obþinerii independenþei ºi a unirii.Ubicini o va nota astfel: ”în fond nimic nu se schimbase. de pânã la cucerirea puterii este dominatã de legalism. francezul H. p. dorinþa de stabilitate internaþionalã a noului guvern revoluþionar. N. Aceastã formulã a lui N. Bariþiu: „Noi suntem emancipaþi ºi ne vom bucura de aici înainte de toate drepturile de care suntem vrednici.

În acest context survine vestea intrãrii trupelor ruse. al revoluþionarilor moldoveni scãpaþi de persecuþiile domnitorului Mihail Sturza anunþã noile sale speranþe 22 Cornelia Bodea. In tot cazul o luare de poziþie ce privea capitulaþiile ca documente folositoare într-un anumit timp ºi context. uzului intern am spune. p. comploturile din19 ºi 29 iunie. dar care se pot rupe dacã anumite necesitãþi sau raþiuni o cer. Era o expresie a radicalismului muntean în acele momente de cumpãnã ºi poate nu cea mai potrivitã þinând cont cã din acel moment Rusia începuse deja vânãtoarea de pretexte menite a-i permite o viitoare intervenþie în Principate. Astfel un anume Ion Catina.Dupã abdicarea domnitorului Gh. în Moldova ºi chestiunea internaþionalã redevine ardentã ca ºi rolul Capitulaþiilor. Astfel la 18 iulie. într-un articol din Pruncul Român din 17 iunie 1848. I. d-alianþã ºi de protecþie… Sublima Poartã recunoaºte tot acele tractaturi ce încheã cu strãbunii noºtri odinioarã. Între timp revoluþia îºi urmeazã cursul ºi prioritare redevin problemele interne. dreptul d-avea reprezentanþii noºtri ori ºi unde. dreptul de a deschide ºi închea un rãzboi. 136 . adicã ea îºi aduse aminte încã de când România avea dreptul de a nu se amesteca nimeni în viaþa noastrã politicã. Bibescu începe a se face simþit un oarecare radicalism. ne mãrginim numai a esprima încã o datã sentimentele noastre cele tinere cãtre Sublima Poartã ºi a arãta dorinþa noastrã”22. independinþa legilor. declarã: „Sublima Poartã nu are pentru întâea oarã a face prin tractaturi ºi legãturi tributare din parte-ne cu noi ºi noi nu acum pentru întâia oarã recunoaºtem tractaturile Sublimei Porþi de pace. pe urma cãror drepturi România aduce omagiile ei Sublimei Porþi tot cu dreptul acela reînviem ºi tractatele noastre strãmoºeºti în relaþiile noastre de amicie cu Înalta Poartã… Fiindcã poziþia în care ne aflãm noi ºi naþia nu ne lasã sã desvãlim în largul ei aceastã sfântã protecþie. Comitetul din Cernãuþi. Anul 1848. vol. peste Prut. nu atât al marilor figuri ºi mai ales adresat în special societãþii româneºti. problema agrarã. Era aici ºi o ameninþare voalatã la adresa Porþii în eventualitatea unui climat politic internaþional mai favorabil sau în cazul în care ea ar fi pregetat a subscrie la programul revoluþionarilor munteni. e drept în principal al opiniei publice. 560. indepindinþa administraþiei.

p. moldovenii protesteazã despre nestrãmutata lor 24 ibidem. ajutorul ce a primit ea de piste Carpaþi. ibidem. Scopul acestor manifestãri este pentru Kogãlniceanu. 1-2. ºi cãlcarea hotarelor Moldovei de cãtre o putere ce s-au îndatorit prin tractate a o respecta.revoluþionarilor de la Iaºi: „Miºcarea Valahiei spre dobândirea neatârnãrii naþionale. tocmai scoþând în evidenþã legalitatea poziþiei ºi a plângerilor lor ºi în a pune acþiunea de reformare sub auspiciile Înaltei Porþi direct interesatã în a-ºi restabilii autoritatea în zonã. în a-l izola pe Mihail Sturza. urmãtorul: „Înainte dar de toate. V (1954) p. mai ales doctrinarã a revoluþionarilor moldoveni va strãlucii sub pana lui Mihail Kogãlniceanu care în „Dorinþele ale partidei naþionale din Moldova” va da cea mai minuþioasã ºi strãlucitoare argumentaþie a drepturilor românilor în baza capitulaþiilor justificând revoluþia din martie 1848. Moldovenii. care prin politica lor sunt ºi vor fi pururea amici credincioºi a Înaltei Porþi. legatã de chestia Orientului”23. 643. partizan învederat al Rusiei ºi în a-i obþine demiterea. p. Din partea lor protestatarii anunþã cã „Moldova este pãtrunsã de simþirile cele mai cordiale pentru Imperiul Otoman. Câteva zile mai târziu (la 30 iulie 1848) acelaºi comitet de la Cernãuþi se adresa lui Suleiman Paºa acuzându-l pe Mihail Sturza de încãlcarea capitulaþiilor ºi solicitând depunerea lui: „Domnul Sturza… s-au silit prin toate mijloacele sã desfacã legãturile ce leagã pe Moldova cãtre Imperiul Otoman. aceste trei acte însemnate au sã hotãrascã pentru totdeauna soarta provinþiilor dunãrene. unirea ºi în viitor independenþa naþionalã. 642. Dezvoltarea miºcãrii revoluþionare din Moldova dupã evenimentele din martie 1848. Popovici Valerian. Iaºi. Din nou capitulaþiile erau ºi pentru Moldova supremul mijloc de a cointeresa Poarta în obþinerea ajutorului ºi a autonomiei Moldovei. dar ºi pe plan mai larg autonomia. p. ºi pentru ca sã agiungã la scopul acesta cu þãl de a-ºi asigura avuþiile dobândite prin rãpire el nu s-a sfiit a se face instrumentul activ a o mulþime de lucrãri ascunse ºi contrarii intereselor Înaltei Porþi”24. Efervescenþa. astãzi mai mult decât totdeauna vroesc a consolida tractatele strãmoºilor lor cu Ea”25. 638. 23 137 . 25 ibidem. Studii ºi cercetãri. secþia Istorie.

care declarându-se ocrotitoarea driturilor noastre. ibidem. cel de la Iaºi din dec. 27 26 138 . p. Moldova (1359-1859). p. Urmeazã apoi o lungã enumerare a tuturor actelor diplomatice ce recunosc drepturile principatelor: tratatul din 13 aprilie 1711 dintre Dimitrie Cantemir ºi Petru cel Mare.hotãrâre de a nu lovi driturile cuiva. proclamaþia feldmareºalului Witgenstein din 8 mai 1828 ce „fãgãduieºte prinþipatelor o eczistenþã legalã ºi statornicã dupã vechile drituri”27. acestea asemine s-au cunoscut ºi pe toate tractatele încheiate între Turcia ºi Rusiea.-Gruiu.) ibidem. ºi prin urmare autonomia… Aceastã neatârnare a fost întâia condiþie a urmãtorului tratat din 1512 prin care Moldova în domnia lui Bogdan. tratatul de la Bucureºti din 16 mai 1812. au cunoscut suzeranitatea Turciei… Acelaºi tratat s-au mai întãrit ºi la 1530 de cãtre Soliman cel Mare ºi toate hatiºerifurile ºi firmanurile Poartei în urmã slobozite s-au întemeiat pe aceste capitulaþii. p. p. 1998. 30 ibidem. pe o întrebuinþare de veacuri ºi pe toate tractatele”29 partida naþionalã are nu numai dreptul la revoluþie ci ºi la reformare internã liberã ºi la anularea protecþiei Rusiei ºi în primul rând la „neatârnarea administrativã ºi legislativã în toate cele din lãuntru. vezi ºi studiul lui Constantin M. ce este neatârnarea noastrã din lãuntru”26. cel mai sfânt dintre aceste drituri este neatârnarea noastrã din lãuntru. 653. convenþia din 10 martie 1779.n. 29 ibidem. p. Concluzionând „În puterea dar acestui drit de neatârnare din lãuntru de autonomie întemeeat pe titlul Moldaviei de stat Suveran. actul separat al Convenþiei de la Ackerman. 651. 650. 1791/92.155-158. 28 ibidem. 651. 652. fãrã amestec a orice puteri strãine”30 ºi „pe lângã toate acestea… unirea Moldovei cu Þara Româneascã pe temeiul punturilor de mai sus”31 (în primul rând a capitulaþiilor – n. tratatul de la Kuciuk-Kainargi din 1774. articolul 5 al tratatului de la Adrianopol din 1829. fiul lui ªtefan cel Mare. Hatiºeriful din 1834 anunþând numirea de noi domni ºi sfârºitul ocupaþiei ruseºti („aceste principate vor avea drepturile celei de sineºi legiuiri”28). S-au îndatorit prin urmare a ne apãra ºi cel mai sfânt al nostru drit. p./ian. Bucureºti Editura Semne.

p. Gãsim tot aici o extraordinarã punere a chestiunii Principatelor într-un context mai larg. Drepturile celor douã curþi suveranã ºi protectoare „sunt mãrginite… prin deosebitele tractate ce formeazã temelia Constituþiei de acum a Principatelor”34. descris de scrierile elveþianului Vatel „un stat slab care pentru siguranþa sa se pune sub protecþia unui mai puternic. 654-655. Kogãlniceanu se bazeazã pe un expozeu istoric uriaº.Spune Mihail Kogãlniceanu „cãci tocmai pe tractate se întemeiazã spre a reclama autonomia lor ºi dritul de a-ºi uni þãrile… cãci articolul 5 al tractatului de la Adrianopol… prin chiar cuvintele sale. deºi de sute de ani puse de bunãvoie sub suzeranitatea Înalþii Porþi pãstra încã mai toate libertãþile ce li fuseserã asigurate prin tractatele lui Mircea ºi a lui 31 32 ibidem. Spre a ilustra suprapunerea completã a cazului românesc cu textele juridice ale elveþianului. crede Kogãlniceanu ºi odatã cu el întreaga generaþie de la 1848. p. 666. p. M. urmãrind o singurã idee. juridic. capitulaþiile ºi rolul lor în subzistenþa naþiunii române ca factor important pe scena politicã internaþionalã. prin acestea nu contineºte de a figura între suverani. adecã dritul autonomiei”32. prin urmare. curþile suzeranã ºi protectoriþã au trimes fieºtecare un comisar extraordinar. ca un fir cãlãuzitor de-a lungul istoriei noastre. recunoaºte românilor vechile capitulaþii ºi. p. 33 ibidem. spre a se încredinþa acolo de starea lucrurilor ºi a liniºti duhurile ºi a întãri dacã ar fi trebuinþã driturile ce ele au din tractaturi”33. p. la mai multe îndatoriri în echivalentul acestei protecþii. fãrã însã a se desbrãca de guvernul ºi suveranitatea sa. 34 ibidem. Expozeul începe cu analiza de când ”au fost o vreme când Valahia ºi Moldova. 663-664. Însãºi rolul Turciei. 139 . 35 ibidem. ibidem. 665. ce nu cunosc altã lege decât dritul gintelor”35. spre recunoºtinþã. ºi cea întâi condiþie a acestora. este acela ilustrat în „Jurnalul din Constantinopol” pe care el îl citeazã aici: „În Valahia ºi Moldavia. 663. ºi se îndatoreºte.

Din contra Rusia a decis sã smulgã principatele pas cu pas de sub suzeranitatea Porþii ºi sã le anexeze imperiului sãu în pofida dreptului clar ºi imposibil de eludat al Principatelor la fiinþa naþionalã. Avem fãrã îndoialã în acest document cea mai completã analizã a drepturilor ºi doleanþelor românilor în momentul 1848. 683. carele va aºeza iarãºi pre urmaºii voºtri în libertatea ºi puterea de mai înainte”39 cuvinte menite a ilustra legãtura între trecutul glorios. chezãºind pacea ºi liniºtea Europei. existenþa lor ºi ca acte bilaterale între Principate ºi Poartã ºi rolul lor în menþinerea autonomiei naþiunii române ºi a drepturilor ei de-a lungul istoriei. 668. 39 ibidem. toate servesc în a ilustra poziþia de deplinã legalitate a autorilor actelor revoluþionare. de la Petru cel Mare ºi pânã în epoha cei de pe urmã campania asupra Turciei din 1828”37 când „Rusia ºi Turcia cunoscurã ºi întãrirã principatelor Capitulaþiile prin care acestea s-au fost pus sub suveranitatea Înaltii Porþi. p. 140 . expuse ºi bazate în întregime pe teoria capitulaþiilor. Acest memorabil act se încheie tocmai cu rememorarea cuvintelor lui ªtefan cel Mare: „Dumnezeul pãrinþilor voºtrii. p. însã se va îndura de lacrimile slugelor sale ºi va scula dintre voi pre cineva. 666. Înscrierea acestora în acte internaþionale. toate privileghiile ºi slobozeniile ce li s-au învoit atât prin Capitulaþii cât ºi prin tractatele închiate între ambele imperii sau prin deosebite hatiºerifuri”38 .Bogdan”36 urmate de „scurta descriere a jãrtfilor fãcute Rusiei de cãtre români. ibidem. Toate acestea au fost însã cuvinte frumoase care nu au fost urmate ºi de împliniri pe mãsurã. existenþa unor precedente istorice ºi a unei presiuni la nivelul întregii naþiuni pentru a realiza reorganizarea administrativã a 36 37 ibidem. p. p. de neatârnare ºi lupta din acele zile pentru recâºtigarea drepturilor naþiunii române. 669. 38 ibidem. Numai contrar acestor ameninþãri la adresa capitulaþiilor Principatelor au înþeles a se ridica revoluþionarii români. de aici ºi furia Rusiei care îºi vede oprite intenþiile expansioniste prin crearea unui stat românesc unit al Moldovei ºi Valahiei care ar face imposibil noi conflicte în zonã cu Imperiul Otoman.

( ele reprezentau revoluþia încã de la proclamaþia de la Izlaz). aºa apoi muscalul nu-ºi poate cãuta mai mult pretest spre a se amesteca în treburile românilor”41. Independenþa lor este primul termen al problemei ridicate de stabilirea turcilor în Europa. p. în acest extraordinar memoriu al lui Mihail Kogãlniceanu.Principatelor. chezãºie. totul devine clar ºi inteligibil. Nici o recunoºtinþã. Fãrã aceste acte demonstreazã el. singura garanþie a viitorului principatelor: „Relaþiunea cu Turcia sã nu o clintiþi. spune Kogãlniceanu. problemã în care toate puterile sunt angajate ºi printre altele. Încã o datã Capitulaþiile semnificã tot ºi explicã tot. ci devin însãºi cererea naþiei române. ibidem. solicitând revoluþionarilor români respectarea Capitulaþiilor. drepturile noastre existau ºi principalul obstacol în calea lor devenise tocmai Rusia ºi intenþiile sale de cotropire. Ungariei ºi Franþei. În acest moment capitulaþiile nu sunt doar în inima revoluþiei române de la 1848. 141 . mai mult decât pare s-o creadã”40 . cauzã. a realizãrii refacerii legãturilor cu Europa. chezãºia unirii ºi a independenþei lor. cã accentul enorm pus pe capitulaþii în aceastã demonstraþie e datorat ºi caracterului de replicã la adresa circularei cancelarului rus. Ziarele din Þara Româneascã ºi în special „Pruncul Român „ din 13 iulie. Nesselrode din 19 iulie 1848 care se dorea o reiterare a recunoºtinþei pe care românii ar datora-o Rusiei. apreciazã rolul Capitulaþiilor în realizarea 40 41 ibidem. Odatã ele expuse. Eftimie Murgu. nu se poate înþelege nici istoria noastrã. 784. 794. angrenat în miºcãrile din Imperiul Habsburgic ºi Confederaþia Germanã îi scria în aceeaºi ordine de idei lui Nicolae Bãlcescu. argument final. p. Fãrã îndoialã. Bun cunoscãtor al climatului internaþional. În ultimã analizã capitulaþiile devin sub pana celui mai acid scriitor politic al timpului din Moldova explicaþie. nici viitorul ºi nici adevãratele cereri ale „partidei naþionale”. decât de la Francia sã cereþi ºi de la Germania sã vã [re]cunoascã de stat suveran. nici prezentul. Presa internaþionalã va prelua aceste demonstraþii manifestânduse în sprijinul revoluþiei române ale cãrei nuanþe antiruseºti nu puteau fi trecute cu vederea: „Ceea ce trebuie sã spunem este cã românii nu pot sã ajungã la independenþã decât cu concursul Germaniei.

care a primit noua Constituþie a noastrã. Doar acestor tratate. le datoreazã Moldova ºi Valahia privilegiile adãugate sau substituite celor pe care le deþineau de la început de la vechile lor capitulaþii cu Poarta”43 . În faþa agitaþiei revoluþionare din întreaga Europã ºi mai ales a celei din Principatele Române socotite ºi mai primejdioase datoritã proximitãþii lor la 19/31 iulie „nota circularã a cabinetului rusesc cãtre reprezentanþii sãi din strãinãtate: vorbeºte ºi ea de capitulaþii încercând sã transforme aceastã teribilã armã a diplomaþiei româneºti într-un avantaj pentru poziþiile ei. Principatele… nu sunt state recunoscute. Motivul condamnãrii e clar „uitând cã majoritatea avantajelor asigurate patriei lor nu se datoreazã decât protecþiei binevoitoare a Rusiei. p. 798. nu va primii ca într-o singurã familie sã fie unii în lanþurile robiei ºi alþii în culmea fericirii… Moldova nu poate fi fericitã pânã când nu va fi unitã cu þara dincoace de Milcov”42 . p. ci pur ºi simplu provincii. pentru a face apel la aceea a altor puteri”44 . Ackerman ºi Adrianopol. tratate neavând ele însele nimic comun cu totalitatea acordurilor pe baza cãrora e fondat dreptul public al Europei. ei resping aceastã protecþie. fãrã nici un fel de legãturi cu Rusia sau cu Poarta otomanã. p. în special celor de la Bucureºti. A te rupe de protectoratul rus înseamnã a renunþa 42 43 ibidem. Înalta Poartã care a recunoscut drepturile noastre. „Propria noastrã securitate este în joc” concluzioneazã sumbru circulara. 812. ibidem. 44 ibidem.unirii în articolul: „Unire cu Moldova… nici un român nu se va bucura pe deplin de cele dobândite pânã ce Moldova nu va fi liberã. 142 . constituind parte integrantã dintr-un Imperiu… nu au o existenþã politicã decât în virtutea tratatelor închiate între Poarta Otomanã ºi noi. 813. Demonstraþia cabinetului încearcã sã ilustreze tocmai tendinþa revoluþionarilor de a eluda capitulaþiile prin „rãsturnarea ordinii stabilite ºi unirea celor douã Principate într-un singur stat. ªirul ideilor ºi bãtãlia se desfãºoarã din nou în jurul Capitulaþiilor care apar acum în ochii cabinetului rusesc drept acte venite numai în urma eforturilor sale ºi ca urmare a politicii sale de protecþie ºi implicit legate de aceasta.

ibidem. p. cã în opinia rusã :„Provinciile Dunãrene nu sunt câtuºi de puþin un stat suveran ºi independent. vezi pentru sprijinul acordat cauzei rpmânilor de cãtre presa ºi revoluþionarii francezi studiul domnului N. Ackerman ºi Adrianopol.ºi la capitulaþii lucru pe care Rusia nu îl poate face. De pe urma faptului cã Rusia. fãrã a-ºi pierde onoarea.Isar. 1983.36. nu trebuie sã se tragã concluzia cã þarul vrea sã se amestece în afacerile interne ale statelor independente… dat fiind cã Rusia nu acþioneazã singurã. se chezãºuirã cã nu numai vor respecta toate drepturile ce Poarta le are asupra Þãrii Româneºti… dacã Înalta Poartã va respecta drepturile românilor… atunci românii ibidem. p. ele existã în virtutea tratatelor. deoarece în provincii intrã ºi trupe turceºti. t. „Drepturile noastre se bazeazã în orient pe tratate care în occident nu existã”45 încearcã a liniºti opinia publicã internaþionalã oficialitãþile de la Petersburg. presa francezã (Le Siècle) aprecia în 13 august 1848. nr. 47 ibidem. Conºtienþi de sprijinul european de care se bucurau ºi în faþa primejdiei acute reprezentatã de intervenþia turco-rusã în Principate. de altfel de acord cu Poarta. în ziua de 20 iulie/1 august 1848 are loc o imensã demonstraþie în „Câmpul Libertãþii din Bucureºti care se închie cu adoptarea unei protestaþii înaintea Europei întregi”47 : „Românii în puterea drepturilor ce le au ºi care sunt consfiinþite prin toate tratactele. Urmeazã o demonstraþie alambicatã menitã a arãta Europei cã Principatele nu au o existenþã de sine stãtãtoare ºi nu fac parte din dreptul public european (contrar teoriei lui Vatel ilustratã de Kogãlniceanu) ºi nu sunt subiecte de drept. sub suzeranitatea Porþii ºi protectoratul Rusiei. 815. 46 45 143 . Ecoul acestei note nu va fi însã cel scontat. p.5. 820. 822. protectorat cãreia îi datoreazã toate avantajele de care se bucurã. decât în relaþia bilateralã Rusia-Înalta Poartã. apreciazã ipocrit circulara.464-477. ci de executarea lor”46 ºi articolul continuã în aceleaºi volte ironice demonstrând insanitatea argumentelor ruseºti în problema Principatelor ºi dificultatea susþinerii lor în faþa realitãþilor de pe teren. ”Mãrturii franceze privind revoluþia de la 1848 în ÞaraRomîneascã „În Revista de Istorie”. p. acþioneazã în sensul restabilirii ordinii legale în Moldova ºi Valahia. ºi în puterea dreptului neamurilor se scularã la 11 iunie… Românii fãgãduirã. nu se poate vorbi de încãlcarea tratatelor de la Bucureºti.

El asigureazã poporului dreptul de a-ºi 48 49 ibidem. domnul Vlad V. ªi oricum „Acest tractat însã nu þinu mult: Românii iubea prea mult indepindinþa. 832. Era aici o aluzie clarã la nota guvernului rus. autorul lui. La anul 1393.. nu erau unilaterale ci erau un tratat cu obligaþii bilaterale ºi încãlcarea lor de cãtre una din pãrþi aducea ºi caducitatea lor ºi implicit sfârºitul dominaþiei otomane. amintind Porþii cã actele invocate. 144 . Încã de la început. dragoste ºi supunere… dacã Înalta Poartã nu îºi va retrage trupele de pe pãmântul român ºi cã dacã va cãuta prin putere armatã sã se amestece în trebile þãrii din lãuntru. autorul îºi statueazã foarte clar poziþia: „Þara noastrã româneascã nu fu niciodatã supusã cu sabia ci de bunãvoia sa se recunoscu sub protecþia turcilor. e dur. 822. este încã în tãrie ºi astãzi ºi singur numai hotãrãºte raporturile þãrei cu Înalta Poartã. oricât de nesupãrãtor era”50 . Bãlcescu. 831-832. Muntenia nu ºi-a pierdut niciodatã suveranitatea. p. p.recunoscãtori… ii jurã credinþã. ei jertfiserã prea mult pentru dânsa ca sã-l poatã suferii cu plãcere. ºi-a ales doar un protector puternic pentu apãrarea ei ºi prin condiþii bine determinate. „La 1460. nici ramplasat printrun altul mai nou. p. sfãtuindu-se cu popolul trimise deputaþi la Adrianopole ºi încheiarã un tractat ale cãrui articole principale sunt acestea… acest tractat nefiind nici lãsat în uitare. Din nou în aceste momente dificile când se decidea soarta revoluþiei din Muntenia avem de analizat un document extrem de semnificativ intitulat: „Drepturile românilor cãtre Înalta Poartã”. ibidem. capitulaþiile. pãrinþii noºtrii dupã ce luptarã mai multe veacuri pentru independenþa lor cu atâtea potoape de naþii barbare… se învoirã cu Mircea cel Bãtrân… ºi împreunã închinarã þara turcilor… Acest tratat… nu poate fi privit dupã dreptul ginþilor (neamurilor) altfel decât ca un tratat de protecþie… care nu atrage suveranitatea ei”49 . N. Tonul acum e aspru. atunci toate tractatele ce ecsistã se socotesc ca desfiinþate chiar de Poartã… Cã atunci naþia românã este deliberatã de orice îndatorire ar avea cãtre Înalta Poartã”48 . 50 ibidem.

cãci Rusia. prin urmare nu poate fi privit ca un tractat de subpunere ci numai ca un tractat de protecþie. 1987. Aºadar dupã glãsuirea tractatelor noastre cu Poarta. p. ibidem. dreptul d-a face rãsboi ºi pace. Editura Academiei. Dupã care începe contraatacul la presiunile Rusiei ce considerã existenþa noastrã naþionalã ca reieºind ºi fiind dependentã de înþelegerile ei cu Poarta ºi implicit de protecþia ei. el creionase în clar ºi afirmase public poziþia noastrã în cadrul imperiului. poporul român ºi-a pãstrat totdeauna dreptul sãu de suveran… Acestea sunt fraþi români drepturile noastre… Timpul nu a venit ca sã dobândim o indepindinþã absolutã. 92-96. Apararea autonomiei Principatelor romane (1821-1859). Prin acest articol din „Poporul suveran” (din 2 ºi 6 august 1848) N. Bãlcescu opune Porþii otomane chiar propria sa recunoaºtere prin articolul 8 al hatiºerifului din 1834: „«Aceste principate au toate drepturile unui principat independent». poziþie obþinutã prin lupte ºi sancþionatã de o istorie zbuciumatã ibidem. Bucuresti. cã ea n-a pierdut niciodatã caracterul esenþial al suveranitãþii sale… cã suveranitatea sa nu poate fi atinsã… cã ea nu e datoare a recunoaºte asuprã-i o putere legiuitoare strãinã.vezi Apostol Stan. 833-834. ca o alianþã neegalã… Astfel privesc acest tractat toþi publiciºtii Europei. Kogãlniceanu în „Dorinþele partidei naþionale…”. „Ele (Capitulaþiile – n. Posiþia noastrã politicã.n. Urmeazã apoi citatul devenit aproape sacrosant din Vatel sprijinind dreptul la suveranitate al unei þãri ce plãteºte tribut. 834. Anastasie Iordache. nu poate trata pentru noi ºi în numele nostru”52 . 834. numai trebuie a fi pãzitã de Înalta Poartã”53 . 53 ibidem. ceea ce realizase M. Þara Româneascã este un stat suveran ºi un tractat de protecþie. un tribut. p. p. dupã dreptul gintelor ºi chiar dupã tractatele Rusiei cu Poarta. <<Dacã se respecteazã istoria. 52 51 145 . fiind numai o chezaºã a drepturilor þãrii. Bãlcescu continua. p. zice învãþatul publicist Martens… apoi este învedeat cã Þara Româneascã n-a fost niciodatã încorporatã. o alianþã nepotrivitã ºi chiar supremaþia nu-i pot lua suveranitatea>> „51 . dupã tractate este încã bunã.da legi.) sunt recunoscute însuºi ºi de tractatele Rusiei cu Poarta deºi acestea nu pot lega întru nimic pe români. În final N.

ºi nu de o intenþie de sprijinire a reformelor ºi modernizãrii în spaþiul românesc. În faþa atitudinii conciliatoare a Porþii. Turcia nu a înþeles nimic din frenezia reformatoare a guvernului de la ibidem. Editura Albatros. 1995.93-94. p. avertizat încã odatã cã independenþa nu e o soluþie atât timp cât siguranþa noastrã e statuatã prin capitulaþii. 1999. Dupã cum se ºtie în urma dezinteresului manifestat de marile puteri occidentale. Bucureºti. chiar vãrsând sângele nostru”54 . de vom fi nevoiþi. 56 vezi ºi D.care dã astãzi dreptul românilor la suveranitate. ibidem. La rândul ei. p. 57 Vezi Apostol Stan. Editura Saeculum IO. în momente dificile sub presiunea continuã a Rusiei ce solicita tot mai ferm eradicarea focarului de tensiune din Muntenia56. de orice eveniment ce ar îndepãrta acest pericol de Constantinopol.. aflate ºi sub presiunea propriilor bulversãri interne. Poarta otomanã a fost lãsatã fãrã un ajutor concret. Berindei. p. Deºi favorabilã miºcãrii româneºti. fãrã nici un fel de intervenþie din partea puterilor strãine în administraþia internã”55. Dar acestea nu numai cã oferã drepturi. obligaþii pe care în noua situaþie internaþionalã ºi sub presiunile Rusiei aceasta nu trebuie sã ezite a o îndeplini. deºi mulþi autori au vorbit de o adevãratã pactizare a Porþii cu revoluþia munteanã57 trebuiesc ilustrate clar limitele acestei colaborãri orientate net ºi strict anti-Rusia. 835. conºtientã de propriul sãu interes în a îi menaja pe revoluþionari ºi în urma constituirii noii Locotenenþe domneºti acesta „Supune spre acceptare Maiestãþii sale Imperiale urmãtoarele 22 de articole menite sã slujeascã drept bazã noilor instituþii: Independenþã administrativã ºi legislativã bazatã pe tratatele lui Mircea ºi Vlad V. În caz contrar: „Sã nu uitãm cã suntem datori a apãra naþionalitatea ºi dreapturile noastre. dar nu înþelegea a face prea mari concesii spre a obþine aceasta. 55 54 146 .190-197. N. Bucuresti. p. dar ºi al Europei ºi mai ales al Imperiului Otoman. Diplomaþia româneascã modernã. Bãlcescu afirmã cu plãcere acest drept în auzul nu numai al naþiei române. Turcia era interesatã de orice ar putea slãbi influenþa ruseascã.Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Romane (1774-1856). dar creeazã ºi obligaþii pentru Poartã. 835.

calomniind miºcarea românilor”59.) nefiin potrivite nici cu instituþiile cu care se cârmuieºte acel principat în puterea tractatelor. 867. izvorâte din bunãvoinþa Imperiului Otoman. Într-însa cãlcând tractatele. vestitul trimis de neagrã ºi sângeroasã pomenire începu a citi acee hârtie prin care mai repeta încã o datã. Câteva zile mai târziu (15 septembrie) a urmat ºi intrarea trupelor ruse. teama de a nu creea un nou curent anti-turc în principatele dunãrene ºi conºtiinþa faptului cã acþiunile sale erau atent urmãrite de o Europã care îi era unicul reazãm în faþa poftelor cabinetului de la Petersburg. ale generalului Lüders pe teritoriul Þãrii Româneºti ºi ulterior intrarea în capitalã. p. Din nou primul interes al Rusiei este de a manevra în sensul dorit de ea capitulaþiile: „actele acestui guvern închipuit (revoluþionar – n. nici cu fiinþa politicã ce i s-a hãrãzit prin aceleaºi tractate apoi Mãrirea-Sa Împãratul a toatã Rosia. Fãrã teama de Rusia ea s-ar fi lansat cu plãcere. 876. „O revoluþie izvorâtã din acel duh al comunismului… s-a ivit între voi ºi au tulburat liniºtea ºi siguranþa pacinicei înaintãri de care vã bucuraþi pânã acum. caºi când pacea ºi buna orânduialã ar fi lipsit.n. prin instituþiile naþionale ce Înalta Poartã v-au acordat”58. Proclamaþia lui Fuad Paºa cãtre boierii ºi locuitorii Þãrii Româneºti a oglindit perfect aceastã completã lipsã de dorinþã a Porþii de a înþelege ceea ce se întâmplase în Principate. Bodea. Anul 1848 la români….Bucureºti ºi chiar a împãrtãºit în secret temerile de agitaþie comunistã ale Petersburgului. Dintr-o datã Capitulaþiile nu mai sunt acte bilaterale ci unilaterale. ibidem. cãci tot i se pãrea cã nu credem cã a venit sã aducã pacea ºi buna orânduialã în þarã. „Gazeta de Transilvania” relata tocmai aceastã profundã neînþelegere dezvãluitã odatã cu intrarea trupelor otomane în Bucureºti. 58 59 C. 147 . Singurul lucru ce a temperat-o a fost neplãcerea de a face aceastã operã de represiune la ordinul Rusiei. Într-o corespondenþã din Bucureºti. p. „Cum se înfãþiºã deputãþia. pretutindeni pe sultanul îl numeºte suveran în loc de suzeran. precum la 1821 în sugrumarea acestor tendinþe iar în momentul în care împinsã de Rusia va trebui sã facã aceasta va recurge fãrã prea multe menajamente la violenþã ºi intimidare.

Xenopol.G. Rãzboaiele dintre ruºi ºi turci ºi înrãurirea lor asupra Þãrilor Române. nu ca sã jefuim. pe care ni le-am ibidem.în unire cu Mãrirea-Sa Sultanul au hotãrât a se pune grabnic capãt la asemenea neorânduieli ºi a se restatornici în Þara Româneascã un guvern legitim pe baze întemeiate”60 . iar Magheru invoca în favoarea acestei rezistenþe. de protecþie asupra tuturor creºtinilor ortodocºi din imperiu ceea ce va duce la izbucnirea rãzboiului Crimeei. consulul general R. capitulaþiile ºi respectarea lor se puteau constitui oricând aºa cum era ºi acum cazul într-un excelent pretext de ocupare militarã a Principatelor sau de rãzboi împotriva Porþii. Editura Albatros 1992. Rãspunsul nu poate fi decât unul. p. ea nu a încetat nici acuma a le folosi. p. când þarul va cere acordarea unui regim similar. aceste acte continuau a reprezenta în mâinile Rusiei un act de presiune fantastic.D. nu ca sã robim. ibidem. Astfel încât oricât de multe neplãceri îi produceau Rusiei în acele momente [existenþa Capitulaþiilor ca o armã diplomaticã în mâna reprezentanþilor naþiunii române. într-o proclamaþie din 14 septembrie. 885 si A. nu urmeazã exemplul Turciei care le trece în proclamaþiile sale în umbrã sau le falsificã complet conþinutul. Bucureºti. la aproape un secol de la punerea lor pe tapet (în 1772) ele îºi menþineau pentru Rusia aproape întreg potenþialul enorm de exploatare pentru a produce disoluþia Imperiului Otoman. Conºtienþi de importanþa evocãrii Capitulaþiilor ca argument pentru o eventualã rezistenþã armatã reprezentanþii puterilor strãine. ci ca sã apãrãm niºte legiuiri. restrângându-le sensul ori aceasta se va dovedi un ajutor nesperat pentru naþiunea românã în marile bãtãlii ce vor urma revoluþiei. Se poate pune întrebarea de ce Rusia dupã toate problemele ºi dificultãþile pe care ridicarea chestiunii capitulaþiilor i le-a produs. ambasadorul britanic la Constantinopol: „cã pandurul Magheru e hotãrât sã reziste”61. lucru care se va încerca în 1853. capitulaþiile „cãci ne sculãm. Colquhoun îl anunþa pe Stratford Canning. o garanþie a rolului lor (câºtigat cu greu la gurile Dunãrii prin rãzboaiele secolului XVIII) ºi mai ales un model care extins la scara imperiului otoman îi putea aduce disoluþia completã. 61 60 148 . în special ai Angliei. chiar denaturându-le. 880. In final. Pur ºi simplu.

Radulescu Editura Minerva.3| 1857.dosar nr. poporul cere ca ele sã se consfiinþeascã din nou… într-un cuvânt cere ca statul sã se facã românesc… Pacea de la Adrianopol recunoaºte Capitulaþiile vechi ºi autonomia þãrii. apãrut în revista „România Viitoare”. 63 Al. 64 A. de vreme ce se mãrginea a cere pãzirea tractatelor fãrã a proclama un drept nou. politice ºi economice. drept care la insistenþele marilor puteri ºi al grupului pro-turc al revoluþionarilor (condus de I.Piru. sunt creºtine. acum în picioare ºi deºteptat? Poarta cãlcase drepturile þãrii.N. Tocmai din aceste înþelegeri izvora dreptul revoluþionarilor de a lupta cu arma în mânã contra Porþii. ºi aceste legiuiri nu sunt asupritoare.H. Bãlcescu. Bucureºti. 109-110.I. Editura Academiei. Bucuresti. la Paris: „Ce voieºte. 1971. mai puþin ilustru. fila 3.dat în puterea tractatelor. p. 62 149 . Magheru dizolvându-ºi tabãra de la Râureni – Câmpul lui Traian ºi refugiindu-se în Imperiul Austriac64 . Un alt revoluþionar.C. fond Gheorghe Magheru. p. aceea ce era un bine ºi o dreaptã rãsplãtire a jertfelor ce românii fãcurã pentru ruºi în atâtea rânduri… Revoluþia de la 1848 cãutã a reîntregii pe români numai în drepturile sale de om ºi cetãþean fãrã a cãuta a-l reântregi în drepturile sale de naþie. G. Revoluþia era practic încheiatã în spaþiul extra-carpatic când N. sunt umane. nici Rusiei.. 1974. Ea ceru asemenea ca Rusia sã-ºi pãzeascã tractatele care recunosc autonomia ºi independenþa administrativã a þãrii ºi nesiluirea pãmântului ei. ce strigã la 1821 poporul român. Creþeanu. Mircea cel Vestit ºi Vlad V. Scrieri istorice. Rãdulescu)63 . Întru aceasta ea se mãrgini a cere ca Turcia sã respecte vechile Capitulaþii recunoscute ºi întãrite prin Tratatul de la Adrianopol ºi hatiºeriful din 1834. încheie cu Înalta Poartã. socoteau cã aceste puteri vor fi gata a pãzi sfinþenia tractatelor ºi nu vor putea a le tãgãdui reformarea legiuirilor potrivit dreptului lor de autonomie”65 . Opere II.H. I. Românii. Revoluþia de la 1848 nu este dar în drept împotrivitoare nici Porþii. ce strãbunii noºtrii. în bunã credinþa lor. nu va fi însã folosit Gh.”62 . p. Bãlcescu se hotãra sã o intercaleze în marea evoluþie a poporului român în studiul sãu „Mersul revoluþiei în istoria românilor”.24-26. aprecia la rândul ibidem. 884. nu sunt tiranice. 65 N.

Bãlcescu. Anul 1848…. Invocarea acestor `tratate` considerate de N. Din principiul suveranitãþii se naºte acela al întrunirii. ªi cu deplinã putere încã a fost o tezã de mare rãsunet a revoluþiei române de la 1848. 23. La Lieutenance inaugura son avènement en sacrifiant par un acte public remis à Soliman l’autonomie du pays”68 – Locotenenþa inaugura înãlþarea sa sacrificând printr-un act public remis lui Soliman. mai întâi de toate. Golescu. Mai departe. p. Zane mai apreciazã cã: „N. Ea a pãtruns în literatura politicã occidentalã ºi la un moment dat chiar turcii au acceptat-o”67 . inalienabile. guvernul revoluþionar de la 1848 trebuie sã tragã toate consecinþele din prevederile acestor tratate. vol. Zane cã „în epoca revoluþiei N..sãu într-un articol intitulat: „Scopul nostru” ca „La sentimentul de amor (faþã de patrie – n. II. Bodea. impunerea capitulaþiilor ca realitate politicã la nivelul þãrii. fãrã nici o rezervã. vol. (La 4 martie 1850 îi scria lui A. I. autentice. În numele acestui drept a combãtut politica adoptatã de Locotenenþa domneascã faþã de intervenþia turcã ºi a reclamat apãrarea cu orice preþ a independenþei þãrii. Bãlcescu pune de pe o poziþie nouã problema statutului internaþional al Principatelor.G. tot G.) corespunde principiul suveranitãþii naþionale. la nivelul comisarilor de propagandã imprimând naþionalitãþii române. Fãrã îndoialã acesta este cel mai mare merit al echipei revoluþionare de la Bucureºti. Bãlcescu. În final. analizând ce a însemnat revoluþia de la 1848 trebuie sã fim de acord cu G. cãci cei ce îºi iubesc patria nu vor sã o mai vadã nici într-un chip supusã. 150 . N. A servit ca temei de drept pentru fundamentul programului revoluþiei însãºi ºi combaterea de pe poziþiile dreptului internaþional a intervenþiei turceºti ºi þariste în Principate. smulse cu armele ºi care implicã Porþii o anumitã responsabilitate pentru þara 66 67 C.n. op. fiindcã este ºtiut cã suveranitatea pere îndatã ce se înstrãineazã o parte dintr-însa”66 . Bãlcescu a înþeles cã Þara Româneascã ºi în primul rând. cetãþenilor Þãrii Româneºti ideea clarã cã ei beneficiazã de anumite drepturi faþã de Înalta Poartã drepturi sacre. cit. autonomia þãrii). dreptul ei la autonomie. 1197. chiar cu armele. analizând ºi mai adânc impactul extern ºi manevrarea în timpul revoluþiei de la 1848 a chestiunii capitulaþiilor în interesul naþiunii române. p.

de acum nu mai era necesar decât un moment diplomatic favorabil pentru ca aceste drepturi sã devinã integrate. ca acte istorice de care Imperiul Otoman trebuie sã þinã seama ºi mai ales care exclud dreptul Rusiei la intervenþie ºi amestec în afacerile noastre interne. dreptul forþei fiind încã o datã mai puternic decât forþa dreptului totuºi marea evoluþie ce avea sã aducã cu ea unirea principatelor era declanºatã. 151 . Întreaga Europã auzise strigãtul de ajutor al românilor ºi luase act de drepturile lor oglindite în capitulaþii. 182. de facto în sistemul juridic internaþional ºi sã fie puse sub garanþia europeanã silind astfel atât Poarta cât ºi Rusia sã þinã cont de ele în atitudinea lor viitoare. diplomaþia româneascã concentreazã. p. Chiar dacã deznodãmântul acestei controverse diplomatice nu ne va fi favorabil. „O datã cu anul revoluþionar 1848 se poate vorbi de o diplomaþie româneascã unitarã. 7-8. Din începuturile diplomaþiei româneºti moderne. p. Editura Politicã. o analizã a ce au însemnat capitulaþiile în mesajul diplomatic al revoluþiei. Berindei. XVIII ºi XIX. 69 D. transformând capitulaþiile în obiect al dreptului public internaþional le impunea ca subiect de discuþie în presa europeanã. 68 ibidem. discuþia pe capitulaþii. Aceeaºi demonstraþie. Respingând cu hotãrâre toate încercãrile diplomaþiei þariste de a pune accentul pe tratatele moderne. 1965. aducând la cunoºtinþa opiniei publice internaþionale existenþa unui popor cu anumite drepturi la poalele Carpaþilor. realizate de ea cu Poarta în sec.noastrã ºi anumite obligaþii pe care nu le poate cãlca. legatã de lupta pentru deplina autonomie ºi apoi pentru independenþã”69 în care rolul principal l-au jucat „capitulaþiile apocife” prin care s-a cãutat sã se legitimeze pretenþiile îndreptãþite la o limitare a abuzivei dominaþii otomane70. Bucureºti. Cum revoluþia de la 1848 a pregãtit fãrã îndoialã drumul spre unirea principatelor ºi în plus întreaga perioadã care va urma pânã la 1856 va sta sub semnul activitãþii unor fruntaºi ai acestui eveniment ar fi poate necesarã o evaluare suplimentarã.

181-182.. 605-606. La 1 august 1848 A. Într-o altã notã din 31 iulie guvernul Valahiei aratã: „Excelenþã. „Opera noastrã s-a desãvârºit cu mare uºurinþã pentru cã am fost fermi pe drepturile noastre incontestabile care ne sunt recunoscute prin tratatele lui Baiazid.G.. 30. l-au þinut cu sângele bãtrânilor noºtri”72. p. Unul din principalele organe de presã ale revoluþiei nu doar din Transilvania.5 din Tratatul de la Adrianopol”74. Anul 1848.) ea nu va lãsa niciodatã sã cadã în uitare tratatele lui Baiazid ºi Mahomed II (. 152 . Golescu îi scria lui Robert Colquhoun (consulul britanic la Bucureºti) cea mai corectã ºi succintã relatare a rolului ºi importanþei capitulaþiilor la 1848. p. 73 Documente strãine despre români. 72 Anul 1848. III.. De mai multe ori drepturile noastre au fost nerecunoscute ºi cu toate acestea am împletit în conduita noastrã faþã de Sublima Poartã sentimentul fiului cu fidelitatea vasalului. vol. Mahomed II ºi chiar prin art.) privându-ne de drepturile noastre”73. Sultanul Baiazid ºi mai târziu în 1460 Sultanul Mahomed II au consfinþit drepturile noastre pe care leam respectat solemn. p.. 74 ibidem p.Câteva exemple sunt ilustrative: la 19 iulie guvernul provizoriu îi adresa o notã lui Soliman Paºa declarându-i cã: „sunt 18 secole de când românii au plãtit cu sângele lor dreptul de a numii acest pãmânt România ºi a-l lãsa moºtenire glorioºilor lor fii când Înalta Poartã luase sub protecþia sa Þara Româneascã ºi îi asigurase independenþa în treburile interne”71 iar Pruncul Român” (scria la 31 iulie) în articolul „Cum stau treburile noastre”? „Credeþi cã românul nu este gata sã se batã când ranele robiei sângerã încã ? Cum credeþi cã românul nu se bate pentru dreptul lui de autonomie pe care Mircea ºi Vlad V.II. Sperãm cã (. când Imperiul otoman a binevoit sã ne acorde protecþia sa ne-a asigurat o totalã ºi deplinã independenþã în interior. dar ºi din cele 2 principate extracarpatice „Gazeta de Transilvania” relata în 1848 într-o corespondenþã de la Bucureºti un plan 70 71 ibidem p. 7. vol. 171.

Bariþiu va lua o atitudine tot mai ostilã Rusiei. La rândul sãu secretarul guvernului Voinescu II. Bariþiu a publicat în „Gazeta de Transilvania” un fulminat articol împotriva politicii ruseºti (1848. 57)76. Maior. 153 . bazate pe capitulaþiile voievodale pe care românii vroiau sã le reactiveze”77. explicase programul revoluþionar. Protectoratul Rusiei. p169 77 A. p. Stan. p. Stan. 78 România în relaþiile internaþionale. Protectoratul Rusiei. iar Imperiul þarist „nu avea dreptate a cuprinde o provincie ce Turcia nu o putea da”75. Bucureºti. 79 A. „El condamnase în cursul verii ocuparea Moldovei ºi a Þãrii Româneºti de armata rusã. fãrã a face excepþie însã nici de ambasadele Prusiei ºi Austriei80. ceea ce a condus la înãbuºirea revoluþiei din cele douã Principate. În momentul în care a început contra-acþiunea Porþii bazatã pe douã principii: „suveranitatea sultanului ºi integritatea imperiului otoman. consulul rusesc ºi Secretariatul de stat al Moldovei contra violãrii autonomiei (bazate pe capitulaþii ºi tratate) principatului moldovean79. Tot ei redactorii „Gazetei” vor înþelege rapid greºeala ºi în special G. nr. p. 75 76 Istoria Basarabiei.utopic. care presupunea cã Principatele Române sunt parte integrantã a imperului. cel dintâi principiu a cãzut. Editura Enciclopedicã. p. 1848-1849 Români ºi unguri. 1998. În toatã perioada revoluþiei. Ca urmare a acestei acþiuni ºi a intervenþiei brutale a Rusiei la 29 iunie. L. „care trezise suspiciunile comisarului otoman. drept un simbol al trecutului relaþiilor româno-otomane. din cazul locului”78. 149. inclusiv semnificaþia tricolorului. 220. Poarta neputând ceda ce nu stãpânea. consulul francez Thion ºi cel prusac Richthofen urmaþi de cel austriac vor protesta pe lângã comisarul otoman: Taalat Efendi. sã mijloceascã a ni se întrupa Basarabia. dar ºi în perioada urmãtoare principalul sprijin diplomatic a fost furnizat de ambasadele Franþei ºi Marii Britanii ºi de agentul prinþului Adam Czartorisky. 48-49. insistându-se asupra faptului cã anexarea unei jumãtãþi de Moldovã reprezintã o gravã încãlcare a dreptului neamurilor”. de intervenþie pe lângã Nicolae I. 204. cum era ºi firesc. „cu puterea ce are.

Diplomaþii unirii.n. Nu întotdeauna Poarta va rãspunde aºa cum se spera acestor dorinþe ºi aºteptãri. XVI. 235-261. 1971.C Giurescu. «Atitudinea guvernului englez faþã de revoluþia de la 1848 din Þara Româneascã» în Studia et acta Musei Nicolae Bãlcescu.164.Pagini din trecutul diplomatiei romanesti.. 1966.) cã 80 ibidem p. Se cãuta a se demonstra cã relaþiile dintre Poartã ºi Principate nu au fost stabilite prin tratate. Beatrice Marinescu.. o serie de memorii solicitându-i acesteia „circumscrierea vasalitãþii potrivit capitulaþiilor voievodale. p. p. 84 Dumitru Vitcu..Mircea Malita. Poarta va reintra în drepturile sale asupra acestor douã provincii ale Imperiului otoman care vor fii pe viitor administrate conform hattiumaiumuriilor acordate de sultan în secolele XIV. Astfel se susþinea cã prin înlãturarea protectoratului rus. p.)evidenþiind fãrãdelegile puterilor protectoare ºi suzeranã sãvârºite la adãpostul falselor interpretãri ale tratatelor. 74. Bucureºti. 196-197. 81 Virgil Candea. 82 ibidem p. care presupun egalitate între statele contractante. Chiar ºi dupã revoluþie se va scrie la fel Porþii. care implicã relaþii de la stãpân la supus (. Institutul de Arte Grafice Carol Grobl. Un astfel de document aprecia cã în cadrul revoluþiei de la 1848 : „el (poporul român – n. ci prin decrete imperiale. 1898. Bucuresti. Bucureºti. Editura Academiei. Editura Politica.74.semnat de Dimitrie Brãtianu pentru Foreign Office „explica revoluþia românã (. lãsând Principatelor întreaga suveranitate internã”82.. la autonomia Principatelor Române alteratã ºi anemiatã dupã 1829 de cãtre Rusia 81.) documentele fundamentale ale revoluþiei. Un alt memoriu din decembrie 1848.197. p. 1979. La 1856 un articol din „Journal de Constantinopole” cãuta a acredita ideea dreptului de suveranitate a Imperiului otoman asupra Principatelor.) nu vorbeºte într-un ton ameninþãtor ºi se þine pe drumul legilor ºi al tratatelor voind a se reîntregii în drepturile lui…cãci nici un Român nu va mai trãi dupã moartea independenþei Patriei sale”83.Dinu. 83 1848 în România. XV. Bucureºti.Tuturor acestor oficii „le erau trimise de la Bucureºti (... 154 . memorii istorice privitoare la capitulaþiile voievodale. convenþilor ºi capitulaþiile încã în vigoare”84.

Ghica. Cezar Bolliac scria „Principatele Române n-au pierdut ºi nici nau înstrãinat nici unul din elementele suveranitãþii lor. 90 vezi mai multe despre aceastã generaþie în Anton Caragea. fãrã ca niciodatã sã îi producã cel mai mic rapt sau separare”87. Gr. În timpul revoluþiei comisarului Porþii. Taalat Eufendi i se solicitase „ameliorarea instituþiilor Principatelor o acþiune contrarã a Porþii fiind consideratã ca „contrarã spiritului capitulaþiilor care recunosc Principatului dreptul de autonomie politicã”88. 1998. Nimic mai mult. 87 V. 106. O ameninþare puþin voalatã în aceste rânduri. Editura Universitãþii Populare. 60-73 ºi în Florian Tucã ºi N. În consecinþã rãmaºi credincioºi angajamentului nostru. cit. pe lângã pãstrarea suzeranitãþii turceºti. Revoluþia românã de la 1848-1849”. Suntem tributari Turciei. vol 1. nu suntem noi în drept sã o întrebãm cum ºi l-a îndeplinit pe al sãu ?”90. Sotropa. Mures. La 1839. p. 86 Apãrarea 85 155 . Bucureºti. nimic mai puþin.Principatele au fost anexate acordându-li-se anumite drepturi”85 Era aceastã o idee împotriva cãruia se luptase de mult. TG. 12. autonomiei. op. p. La fel. 89 ibidem p. 59. Grigore Alexandru. 179. 2000 p. p. p. dacã nu sunt respectate vechile tratate de chiar Poartã atunci avem oricând o nouã posibilitate: independenþa. Ploeºteanu. Ionescu. spre a se asigura autonomia þãrii”86 Mai înainte chiar cel care avea sã conducã destinele Moldovei: Mihail Sturdza scria la 1 martie 1829 cã „Poarta are obligaþia faþã de Moldova de a o menþine în integritatea sa anterioarã..” O flacãrã strãbate veacurile. 88 ibidem p. 176. cu excluderea însã a amestecului puterii suzerane în treburile interne. 254. ideea unei intervenþii a Porþii in defavoarea unei aplicãrii ad litteram a capitulaþiilor va fi respinsã cu o vehemenþã deosebitã de purtãtorii de cuvânt ai generaþiei 1848 89. Bucureºti. când se pregãtea Conjuaþia confederativã se decisese pentru principate „ocrotirea colectivã a patru puteri europene. Editura Sylvi. Românii în conºtiinþa Europei.

118-119. p. Astfel el rememoreazã momentul semnãrii primelor tratate: „(Stefan cel Mare n. cerând ºi ei privilegiul Valahiei… Sultanul dintr-o mare bucurie ºi mulþumire care i s-a fãcut prin aceastã închinare ºi supunere a domnului moldovean a ºi slobozit un hatihumaiun pentru întãrirea privilegiilor pe care i le-a cerut ºi de care Moldova s-a folosit o bunã bucatã de vreme.Momentul izbucnirii rãzboiului Crimeii. Persistenþa acestei amintiri a capitulaþiilor e cea care va face ca drepturile românilor sã iasã învingãtoare din încâlcitul ghem al chestiunii orientale („rivalitatea Rusiei sprijinitã de slavi contra Europei apusene. susþinutã de neslavii Peninsulei Balcanului. Istoria Moldovei. 156 .I.n) l-a îndemnat în mod special pe fiul sãu Bogdan. ale lupte. Iar la 16 decembrie 1855 Austria va trimite un ultimatum la Petersburg în care cerea „înlãturarea deplinã a protectoratului rusesc ºi prin urmare a oricãrei drept de protecþie ºi amestec 91 D.Drãghici.109. 92 M. pe care îl desemnase ca moºtenitor precum ºi pe boieri sã supuie þara în faþa Porþii otomane de bunã voie. aceastã oportunitate? Rãspunsul favorabil ne vine din Moldova de la unul din oamenii mici ai istoriei: postelnicul Manolachi Drãghici care exact în aceastã perioadã îºi redacteazã lucrarea „Istoria Moldovei” cu scopul tocmai de a susþine drepturile patriei sale. Erau pregãtiþi românii pentru aceastã ºansã. încât îmi vine sã cred cã providenþa l-a provocat întradins pentru români. moment despre care Alexandru Cretzianu scria „prezentul rãzbel s-a ivit în condiþii aºa de favorabile Principatelor noastre. Berindei. la stãpânirea acestei provincii”22 cum o definea Xenopol). vol. Din începuturile diplomaþiei. ale lor drepturi. necesitatea independenþei lor ºi ca sã-ºi dobândeascã rangul ce li se cuvine în marea familie a populilor civilizaþiei”91. Tot cu acest prilej sultanul i-a trimis domnului însemnele împãrãteºti la fel cum le dãruise ºi domnitorului din Valahia”92. ca sã le dea ocazia sã facã cunoscut Europei ale lor suferinþe. Aceastã insistenþã va face ca la finele conferinþei de la Viena (ianmartie 1855) marile puteri sã adopte o poziþie favorabilã principatelor prin recunoaºterea capitulaþiilor. p.

93 A.al Rusiei în trebile principatelor.. ªi a fãcut bine cãci ea a învins pânã la urmã.. ibidem. 280. 157 . p.D. de a protesta contra oricãrei încercãri care tinde a distruge (…) poporul nostru ºi dacã lupta pentru existenþã da celui mai tare izbândã asupra celui mai slab cel puþin ea dã ºi acestuia putinþã rezistenþei ºi mai la urmã (.D. p. nu mai puþin sfânt.) al nostru. A.. Xenopol apreciase cã „dacã interesul Rusiei este de a supune lumea întreagã (. 94 Rãzboaiele.Xenopol.) dacã forþa rãpune dreptul cel puþin rãmâne acestuia mângâierea de a fi privit ca jertfã”94.. este de a ne plânge de încãlcãrile suferite. 256. Împotriva unei sorþi rele generaþia de la 1848 a acceptat lupta aºa cum o vedea Xenopol. Aceste þãri sã urmeze a se bucura de privilegiile lor sub suzeranitatea Porþii”93. Jertfa nu a fost zadarnicã ºi graþie luptei pentru recunoaºterea tratatelor forþa dreptului a învins încã odatã dreptul forþei.

Prin intermediul reprezentanþilor ei problema vechilor tractate a cunoscut o publicitate fãrã precedent. Mihai Kogãlniceanu (1817-1891). 29. „rãsãrirea unei minþi geniale”1. si. Bãlcescu ºi în final ºi Kogãlniceanu de Bãlcescu. Zub. 3 ibidem. p. Ghica de N. Cu toþi primesc informaþii ºi îºi analizeazã ºi coordoneazã eforturile în direcþia unei mai bune dezvãluiri ºi apãrãri a trecutului patriei singurul care îi poate garanta viitorul. Bãlcescu. Aceastã generaþie a ºtiut în fond sã le redescopere. I. ºi slabe când românii erau tari”2. Operele fiecãruia dintre ei meritã o analizã aparte (ºi apreciate dupã cum nota M. sã le creeze ºi sã le dea poate cea mai bunã definiþie posibilã: „legãturi sui generis tari când românii erau slabi. A. Nici unul din aceºti reprezentanþi de marcã nu îºi creeazã opera separat. 2 ibidem. 1984. Aproape toþi cei care s-au ocupat de ele în aceastã perioadã au produs opere care meritã aprecierea lui Iorga de a fi. Bucureºti. Kogãlniceanu în „Historie de la Valachie” drept atestat de nobleþã ºi o proclamaþie de drepturi”3). M. 38. momentele capitulaþiilor. 1 158 . p. Al. Capitulaþiile în opera lui Nicolae Bãlcescu Generaþia de la 1848 meritã o atenþie aparte datoritã rolului ei de susþinãtoare a teoriei capitulaþiilor. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Ghica. toþi sunt influenþaþi. 37.Generatia de la 1848: creatoare . Ori în fiecare din aceste opere capitulaþiile joacã un rol important în explicarea atât acelui atestat: cât ºi a proclamaþiei de drepturi. beneficiar a a capitulatiilor beneficiara . Pe rând personaje de prim rang precum N. Bãlcescu de Kogãlniceanu. Kogãlniceanu s-au aplecat asupra trecutului românesc ºi au scos sub forma celor mai frumoase pagini ale lui. p.

N. ctitor de seamã al României moderne în Studii.. 159 . cea mai mare nevoie pentru noi este a avea un jurnal serios. În aceastã acþiune extrem de dificilã generaþia de la 1848 a întâlnit un mare avantaj: existenþa acestor vechi tratate clamate ºi de generaþiile trecute.) Invocarea acestor „tratate” considerate de N. creator de asociaþii ºi societãþi politice ºi culturale el împleteºte activitatea naþionalã cu cea de istoric. neatârnat. XXIV (1971). a fost o tezã de mare rãsunet a revoluþiei române de la 1848. Vasile Alecsandri. 6. Nicolae Bãlcescu este fãrã îndoialã unul din cei mai celebrii reprezentanþi ai generaþiei de la ’48. Sã urmãrim acum modul în care aceste vechi tractate – capitulaþiile s-au reflectat în opera celor mai de seamã reprezentantã paºoptiºti.. (. 68. inteligent. fãrã întrerupere pânã la 1878. articolul „Jurnalismul românesc” în care aratã cã „în faþa epohei serioase de astãzi. dar nici fãrã întâlnirea cu aceastã generaþie atât de energicã nu am fi avut imensa publicitate pe care teoria capitulaþiilor a cunoscut-o ºi care a permis României sã se foloseascã de ele. p. în mijlocul gravelor împrejurãri ce se adunã. ’56 ºi 1859. Bãlcescu pune de pe o poziþie nouã problema statului internaþional al Principatelor. ’53. Meritul ei este cã a ºtiut sã recunoascã oportunitatea ºi sã profite de ea la maximum. dar care trebuia sã ne cunoascã mai mult spre a fi interesatã a ne apãra. supus numai legilor adevãrului care zilnic sã proclame ºi sã apere driturile Principatelor recunoscute astãzi în principiu de Europa întregã”5. ca zilnic sã proclame drepturile principatelor într-o Europã care ne cunoºtea puþin. Era normal ca aceastã acþiune intensã sã vizeze ºi problema capitulaþiilor. însã mai întotdeauna într-un chip ignorant sau ostil. Bãlcescu fãrã nici o rezervã autentice ºi cu deplinã putere încã.Cea mai bunã definiþie a acestui efort comun al unei întregi generaþii este cea a lui V. În epoca revoluþiei. înaintea presei strãine care zilnic se ocupã de români. Energic. Alecsandri 4 din „România literarã”. nr. Aceastã a fost menirea generaþiei de la 1848. Fãrã capitulaþii nu am fi avut poate toate aceste momente de la ’48. 5 ibidem. A servit ca temei de drept pentru 4 vezi ºi opiniile Corneliei Bodea.

iar niciodatã a-i fi roabã”7 . p. Pentru Nicolae Bãlcescu capitulaþiile serveau în primul rând la a asigura un nou statut juridic principatelor.Bãlcescu. „Încã din 1845. 7 6 160 . Întreaga concepþie a lui N.. 1998. 23. 8. sã se recunoascã supt protectoratului Turciei. Contribuþii la gândirea sa privind organizarea statului român modern.. N. Pentru el la fel de important era ºi a crea cadrul pentru o nouã organizare internã a principatelor. Bãlcescu atribuie spãtarului Ioan Cantacuzino propriile sale idei ºi sentimente: Þara Româneascã este o þarã liberã. sã se plece. Apoi ele serveau drept un exemplu al trecutului glorios al naþiunii române. Bãlcescu urmãrea prin capitulaþii nu numai a îºi activa generaþia. ea îºi are drepturile sale.Institutul de Istorie N. Þara Româneascã trebuie în urmã. Opere.fundamentarea programului revoluþiei însãºi ºi combaterea de pe poziþiile dreptului internaþional a intervenþiei turceºti ºi þariste în Principate.XII. Bucureºti. Nu întâmplãtor la el tratatele cu Poarta sunt extrem de amãnunþit realizate ºi pline de relatãri privind vechea organizare a þãrii organizare care nu întâmplãtor e similarã acelei dorite de generaþia de la ’488. 8 Vezi ºi opiniile cercetãtoarei Nicoleta Dandu. Ea a pãtruns în literatura politicã occidentalã ºi la un moment dat chiar turcii au acceptat-o”6 apreciazã Gh. oricât de nesupãrãtor era”9. I. jertfiserã prea mult pentru dânsa ca sã-l poatã suferi cu plãcere. a avea un tratat obþinut în urma unor mari biruinþe cu o mare putere a timpului servea scopului principal al generaþiei de la ‘ 48.Iorga. respingând orice pretenþii exagerate de suveranitate sau protecþie din partea Imperiului otoman sau a Rusiei. Bãlcescu se regãseºte în analiza pe care el o face tratatului de la 1393. ibidem. 22. silitã de împrejurãri fatale. 9 ibidem. N. „Acest tractat însã nu þinu mult – Românii iubea prea mult independenþa ei.vol. p. Bãlcescu.Un manuscris olograf al lui N.II.în Studii ºi materiale de istorie modernã. a-i da precedente juridice pentru acþiunile ei ºi a stabilii un nou statut internaþional pentru Principate. p. acela de a educa reprezentanþii poporului în spiritul demnitãþii ºi al mândriei naþionale.Zane. vol.

Bãlcescu îl considera un ticãlos ºi un trãdãtor)12 ºi ulterior de la Felix Colson (la rândul sãu Felix Colson a preluat informaþia . N. Oricât de bunã ar fi poziþia noastrã. pe cel din 1460 – de la Wilkinson. 10 11 ibidem. în august 1848 „N. 14 ibidem. numai trebuie a fi pãzitã de Înalta Poartã (. Kogãlniceanu va aduce ºi el problema tratatelor în discuþie cu privire la situaþia din Moldova. de la Kogãlniceanu). ibidem. ºi ambele reluate de la Kogãlniceanu. p. 181. Golescu cu indignare ºi socotind aceasta ca o trãdare a tuturor idealurilor revoluþiei faptul cã:„Locotenenþa inaugura înãlþarea sa prin sacrificarea printr-un act politic remis lui Soliman autonomia þãrii”14. 182.Bãlcescu e primul care se intereseazã ºi de poziþia Moldovei din punct de vedere al capitulaþiilor. p. Bãlcescu „teza dreptului de autonomie a Principatului prin invocarea unor tratate internaþionale este.. Bãlcescu a înþeles cã Þara Româneascã ºi în primul rând guvernul revoluþionar de la 1848 trebuie sã tragã toate consecinþele din prevederile acestor tratate…La 4 martie 1850 el îi scria lui A. pentru articolele sale.) sã nu uitãm cã suntem datori a apãra naþionalitatea ºi drepturile noastre de vom fi nevoiþi. 12 ibidem. El ºtie cã în vremea lui Tãutu ºi a lui Bogdan Orbul.În fond aceasta e concluzia dintotdeauna a lui Bãlcescu chiar dacã pe moment „poziþia noastrã politicã dupã tractate.. N. Bãlcescu a preluat aceste tratate de la Dionisie Fotino (cel din 1393). 161 . p. p. 13 ibidem. chiar vãrsând sângele nostru: numai sã rãmîie tot þara românilor”10. într-o anumitã mãsurã proprie revoluþiei din Þara Româneascã”13. moldovenii supunându-se de bunã voia lor împãrãþiei otomane. Datoritã influenþei lui N. 11. este bunã. voinþa sultanului e ca bisericile ºi religia lor sã fie nevãtãmate”11.( pe care amãnunt picant. este necesar sã fim oricând pregãtiþi a obþine independenþa. 181.G. alãturi de Mihail Kogãlniceanu. p. Alt element important. chiar dacã vremurile ne îndeamnã a o pãstra. Abia ulterior M. 111-112.

Bãlcescu nu îl aprecia prea mult17 avea idei asemãnãtoare declarând despre „constituþia . intervenþia turcã ulterior cea rusã solicitând apãrarea cu orice preþ a independenþei15.H. Bãlcescu îºi va preciza iar opiniile faþã de capitulaþii în articolul „Drepturile românilor cãtre Înalta Poartã”. Astfel în „Chestiunea economicã în Principatele Danubiene” el nota „Poporul l-a pus în fruntea revoluþiei pe Vladimirescu. Scrisori cãtre I. acum în picioare ºi deºteptat”? 15 16 ibidem. p. Interesantã de observat este si veºnica influenþã pe care Tudor Vladimirescu ºi revoluþia de la 1821 au avut-o asupra lui N. Culturale Române 18 N. În 2 august 1848 N. ibidem. Conºtiinþa importanþei pe care capitulaþiile au avut-o la 1821 ºi în victoria care a urmat: instaurarea domniilor pãmântene ºi refacerea parþialã a drepturilor þãrii la fãcut pe Bãlcescu a dorii sã reia aceste instrumente în scopul de a le folosii cu cel puþin tot atâta succes cât Tudor Vladimirescu. Opere. Bãlcescu a combãtut politica locotenenþei domneºti. Rãdulescu pe care N. p. Alecsandri. Bãlcescu. N. sã îi alunge pe fanarioþi”19. 208. 19 ibidem.pentru turci recunoaºte numai obligaþiile pe care principatul ºi le-ar fi asumat în baza vechilor capitulaþii”16 Aceste opinii aveau o largã circulaþie ºi în rândul celorlalþi participanþi la actul de guvernare. Bãlcescu. 210. 182. articol în care repudiazã în fapt ºi suzeranitatea turceascã ºi protectoratul þarist…. p. Acesta a început prin a clama devotamentul þãrii faþã de Poartã. 162 . II. Bucureºti. Ghica.Prin intermediul capitulaþiilor. 17 V. 57. p. chiar ºi I.proclamaþie de la Izlaz” cã: „toatã constituþia nu se bazeazã decât pe vechile drepturi ºi vechile tradiþii care au guvernat aceastã þarã”18. dar solicita „ca Poarta sã redea þãrii drepturile sale vechi. Editura Fundaþiei. Iar în „Mersul revoluþiei în istoria românilor” (Paris 6 septembrie 1850) el va evidenþia încã odatã legãtura între 1848-1821 ºi capitulaþii: Ce voieºte? Ce strigã la 1821 poporul român.

23 vezi ºi opiniile lui G.Florescu în Unele aspecte ale concepþiei lui N. Dupã momentul 1821 urmeazã 1829 „pacea de la Adrianopol. Astfel la 13 iunie el anunþã consultatele puterilor strãine de la Bucureºti: „Drept urmare a dreptului de administraþie internã. 109. vezi ºi Stelian Vasilescu. 163 . Astfel înþelegem de ce în aproape fiecare paginã scrisã de el la 1848 vedem în ele problema vechilor tratate23. nici Rusiei. p. acordat Principatului Valahiei ºi care aduce explicit. Bãlcescu e primul care încearcã sã facã o analizã a rolului ºi importanþei capitulaþiilor.Bãlcescu despre suveranitatea Þãrilor Române. 1961. p.G. 65-84. 21 ibidem. o nouã constituþie a fost acordat”24. Timiºoara. Bãlcescu ca adevãrat precursor.20 Interesant este cã N.Opere. în bunã credinþa lor socoteau cã aceste puteri vor fi gata a pãzi sfinþenia tratatelor ºi nu vor putea a le tãgãdui reformarea legiuirilor potrivit dreptului lor de autonomie”22. Iatã-l deci pe N.1988.606. Ea ceru asemenea ca Rusia sã-ºi pãzeascã tractatele care recunosc autonomia ºi independenþa administrativã a þãrii ºi nesiluirea pãmântului ei. dreptul de a da legi. numai în drepturile sale de om ºi de cetãþean. Studii ºi Cercetãri Juridice. p. p.într-un cuvânt cere ca statul sã se facã românesc. Românii. 24 N. 22 ibidem. anul VI. 4. iniþiator al proiectului nostru a analiza istoria modernã a României prin perspectiva luptei pentru capitulaþii. vol. p. Editura Academiei. Editura Facla. Revoluþia de la 1848 nu este dar în drept împotrivuitoare nici Porþii. de vreme ce se mãrginea a cere pãzirea tratatelor. fãrã a proclama un drept nou. recunoaºte capitulaþiile vechi ºi autonomia þãrii. 20 ibidem.109.Poarta cãlcase drepturile þãrii poporul cere ca sã le consfiinþeascã din nou…. fãrã a cãuta a-l reintregi în drepturile sale de naþiune. p. independentã.Bãlcescu. IV.”Publiciºti precursori ai Marii Uniri”. Bucureºti. a vechilor tratate – în istoria României. 35. Întru aceastã ea se mãrginii a cere ca Turcia sã respecte vechile capitulaþii recunoscute ºi întãrite prin tratatul de la Adrianopol ºi hatiºeriful din 1834. aceea ce era un bine ºi o dreaptã rãsplãtire a jertfelor ce românii fãcuserã pentru ruºi în atâtea rânduri”21 Urmeazã apoi momentul 1848: care „cautã a reintregi pe români.110.

”27 Adicã ar încãlca vechile tratate – ducând Principatele la starea de independenþã absolutã existenþã înainte de încheierea lor. Costache Negri. În 1850 el va analiza din nou problema oricãrei intervenþii armate pe teritoriul Principatelor ºi îl va da aceeaºi rezolvare. 14 ºi L. de voieºte a recunoaºte dreptul nostru de a ne da legi ºi autonomia þãrii”25. Cu un an înainte de a muri. Cu alte cuvinte nu doar elanul tinereþii ºi romantismului îl împingea pe Bãlcescu a susþine ibidem. Caragea „Grigore Al. Ghica”. Boicu Adevãrul despre un destin politic. 28 vezi A. 1973 p. 166. p. 26 25 164 . Bucureºti. p. Opere II. 46. p.La 16 iulie tot el îi scrie lui Ion Ghica.n. 27 ibidem. p. p. p. ibidem. 100. 97-98. 60-73. lãsând în însemnãrile sale adnotãri privind baza juridicã a autonomiei ºi suveranitãþii noastre. trimis la Constantinopol spre a apãra cauza revoluþiei: El (Soliman Paºa trimisul Porþii n. din perspectiva vechilor tratate „convenþia de la Balta Liman – nota el . Iaºi.anula în profitul Rusiei dreptul public al Principatelor ºi legitima a nouã revoluþie”30. Editura Tineretului. La finele lui august 1848 îi va scrie ministrului de externe al Porþii: „în virtutea tractatelor ne gãsim fideli vasali ai imperiului”26 . 30 idem. 46. Interesant este cã în perioada studiilor la Paris. Þara era deci liberã. în rãzboi aproape cu cele 2 puteri. dar o intervenþie armatã turcã. 120. p. deci independentã ºi aptã la completa libertate interioarã”31. IV. la 16 mai 1851 îi va scrie tot lui I. Junimea. Nicolae Bãlcescu a frecventat cu asiduitate cursuri de drept constituþional ºi internaþional. 31 vezi o analizã a ideilor generaþiei de la ’48 în Anton Caragea. în forþã ar „distruge influenþa legalã a Sublimei Porþii în Principate. opere. 1966. p. Bãlcescu. aºa cum ele reieºeau din istoria noastrã ºi din cursurile marilor profesori de drept pe care îi audia.) trebuie sã declare de vine ca prieten sau ca inamic. 28 ºi Pericle Martinescu. cã e Autonomia ºi suzeranitatea”29. Poujade (consul francez în Moldova)28 : „când a plecat de aici mi-a vorbit de steagul ce trebuie sã þinem în þarã. Grigore Alexandru Ghica. 29 N. Ghica cu referire la conversaþiile purtate cu E.

) ºi respinge nenumãrate oardele turceºti ce Mahomed II conducea asupra românilor. mult mai complexã decât am fi considerat-o pânã acum. 5111. urcând tributul la 10. p. p. Silit mai târziu de nevoi. Bãlcescu apare din aceastã perspectivã. 34 ibidem. 32 165 . Arhiva „Nicolae Bãlcescu. ani a unei noi independenþe 1790-1791. el încheie un tratat cu turcii la 1460.000 de galbeni ºi recunoscând Suzeranitatea sa supremaþia românilor. 1460 – confirmarea lor. Bãlcescu. va fi parþial reluat ºi în marea sa realizare: „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”. În concepþia sa: vechile tractate cu Poarta sunt definitorii pentru statutul þãrii ºi pentru istoria ei Marile etape. pentru cã atunci odatã cu primele tratate româno-turce începe marea istorie ºi marea problemã a cãrui rezolvare Viteazul o va urmãrii prin forþa sabiei. 15. apoi 1593-1601 anii Viteazului. Ultima operã a lui N.32. pe care le analizeazã acum ºi în alte lucrãri sunt jalonate de „capitulaþii” – 1393. 23. 35 ibidem. filele 1-14. III. manuscrisul nr. Vezi Biblioteca Academiei Române. 17. Proiectul unei istorii a românilor prin intermediul capitulaþiilor. p. acum uitate. Nu întâmplãtor povestea sa va începe cu momentul Mircea.teza capitulaþiilor ca acte juridice fundamentale ci chiar o solidã informaþie ºtiinþificã pe care sârguincios o notase în timpul studenþiei sale... care pãstreazã stipulaþiile celui de la 1393. „Þepeº urmeazã înainte ºi mai puternic pe calea sa (. Acest tractat încã ºi astãzi formeazã dreptul public al þãrii sau cum se numeºte acum capitulaþiile ei cu Poarta”34. Opere. „Mircea este silit a pãrãsit o parte din conquistele sale ºi a primii încã ºi suzeranitatea Porþii” Tratatul ce e încheie cu Baiazet la 1393 asigura românilor drepturile urmãtoare”33. începuserã a se aºeza în þarã. zidindu-ºi case ºi geamii”35. între aceste date lupta continuã ce garanteazã o independenþã completã þãrii. Urmare: revolta lui Mihai e validata. de faptul cã „Turcii în contra tractatelor vechi. 33 N.Pe baza acestor informaþii se naºte marea sa idee de a lega istoria românilor de capitulaþii. prima lor semnare.

p. cã fãrã aceste „tractate”. 36 vezi ºi Dan Berindei. unde accentul pus de fenomenul revoluþionar pe capitulaþii provocase ulterior o avalanºã de memorii ºi luãri de poziþie pe aceeaºi temã. Aflux despre care putem considera fãrã a greºii cã a continuat pânã la 1848. 51. prezisã de el în scrisoarea cãtre A. 37 Vezi ºi G. iar miile de oameni care de bunãvoie au participat la aceste clipe ºi în fond au creat aceste jaloane nu ar fi avut energia ºi tãria ce provin din conºtiinþa dreptãþii tale. Acest nou moment va perpetua ideea capitulaþiilor pânã la momentul 1856 ºi dupã el pânã la clipa unirii. 166 . Bãlcescu are iubirea descoperitorului. p. Bucureºti. Studia et Acta Orientalia. în jurul aceste lupte pentru vechile tractate. Pe urmele lui Nicolae Bãlcescu. pentru pãzirea lor în contra fanarioþilor ºi a presiunii otomane pentru ca la 1821. Bãlcescu. Bucureºti. concepþia sa despre aceste vechi tratate este cea mai completã din întreaga generaþie de la ’48 (numai Kogalniceanu i se poate apropie în aceastã direcþie)37.G. 1984. In mod clar. El ne apare astfel drept unul din cei care au înþeles complet rolul capitulaþiilor în istoria neamului concertând-o pe aceasta cu toate marile ei figuri ºi evenimentele ei . aceastã luptã sã fie dusã la bun sfârºit de Tudor Vladimirescu. 31-142. iar ultima evoluþie. Pe tot acest traseu de suferinþã întâlnim marea armã a timpului: vechile tratate.G. fãrã capitulaþii nici unul din aceste momente nu ºi ar fi avut tãria. Nicolae Bãlcescu et la Porte Ottomane.Florescu. ca ºi dupã 1821. Golescu va încorona aceastã luptã. multe poate nu ar fi existat. cea pentru unire ºi independenþã. 1848 este marea ei reeditare. ªi trebuie spus.36 Faþã de ele. semn cã lupta pentru naþiune continuã. IV (1962).timpul Spãtarului Ioan Cantacuzino reîncepe lupta pentru capitulaþii. iar aceastã dreptate pe care ei o strigau rezida în aceste acte: capitulaþiile. ataºamentul celui ce construieºte pe baza lor ºi energia de a le apãra specificã romanticului. Editura Sport-Turism. Astfel se explicã valoarea acestor acte pentru momentul 1848 ºi perioada urmãtoare. pentru vechile drepturi stabilite în ele. urmând linia lui N.

În aceeaºi depeºã cãtre ministerul afacerilor strãine al guvernului provizoriu al Valahiei relatând o discuþie a sa cu Emin Efendi (dragomanul Divanului) personaj favorabil revoluþiei române ºi unirii principatelor în care vedea în primul rând componenta antirusã ºi antiaustriacã. Opere. ar fi adoptat drept principiu respectul Capitulaþiilor.B. Pe acest teren favorabil Ion Ghica ridicã din nou problema drepturilor pe care þara sa le are faþã de Poartã: „I-am explicat greºelile comise de Turcia prin lansare de firmane fãrã noimã. un om al generaþiei de la ’48. 167 . în caz de revoluþie. dupã tratatul de la Adrianopol. împotriva Rusiei”38. poziþia pe care ºi-ar fi asigurat-o în Principate ºi la toate populaþiile creºtine din imperiu dacã. participant la revoluþie. Ion Ghica gãsind practic în capitala imperiului o atmosferã favorabilã revendicãrilor sale. Ion Ghica ºi regimul capitulaþiilor Era normal ca Ion Ghica. 197. înarmat. Editura Minerva. Bucureºti. a fost de acord cu mine în privinþa tuturor acestor erori”39. cum trebuie sã ºtiþi. Lipsã de informaþii mai ales la nivelul principalilor factori de rãspundere ºi 38 39 Ion Ghica. p. Astfel în perioada ºederii la Constantinopol în calitate de reprezentant oficial al guvernului revoluþionar de la Bucureºti el îºi declara ca bazã a activitãþii sale tocmai actele Capitulaþiilor încheiate între Poartã ºi Þara Româneascã: „Am sosit aici la * iunie (datã lipsã în manuscris). IV. ambiþios ºi interesat de viaþa politicã. p. ibidem. 1985. dar ºi o lipsã masivã de informaþii despre situaþia realã a Principatelor ºi despre regimul lor internaþional. 193. cu depline puteri de a trata cu Poarta pe bazele Capitulaþiilor noastre ºi de a o face sã acþioneze. luptãtor pentru unire ºi prim-ministru în mai multe guverne sã fie unul din numele care s-au apropiat de problematica capitulaþiilor.

Multã vreme dupã supunerea sa. atât cu tratatele ºi capitulaþiile. pentru a dejuca intriga. cât ºi cu el însuºi”40. ibidem. 168 . atât pentru a-ºi 40 41 ibidem. „Mã simt dator sã fac acest expozeu Curþii suzerane. s-a bucurat de dreptul de a-ºi da principi indigeni… Dreptul însuºi de a avea principi indigeni a fost restituit Principatului printr-un hatiºerif din anul 1821.interesaþi de soarta Principatelor: guvernul otoman ºi ambasadorii marilor puteri: Anglia ºi Franþa cãrora el înþelege a le adresa un „Memoriu privind revoluþia valahã adresat Porþii ºi comunicat misiunilor Franþei ºi Angliei ºi agentului prinþului Czartorysky”. deºi foarte numeroase fapte se ridicã împotriva unor asemenea aserþiuni. Dar admiþând cã vechile capitulaþii au cãzut în desuetudine prin aceea cã n-au fost puse în aplicare. care nu numai cã vrea sã restrângã ºi sã anuleze privilegiile ºi libertãþile Valahiei ci chiar sã sfarme legãturile care uneau Principatul de Curtea suzeranã”41. p. precum ºi puterilor ce-i sunt prietene. Într-un alt memoriu adresat lui Riza paºa. 214-215. ca o protectoare prin capitulaþii a Principatelor ºi socotitã prin prisma acestei mentalitãþi aliatul natural al românilor în faþa presiunilor ruse ºi drept cartea de vizitã a revoluþiei române. În virtutea acestor capitulaþii Poarta a recunoscut Regulamentul Organic… Acest regulament… se dovedeºte un document remarcabil prin contradicþiile sale. ministrul de rãzboi al Porþii privind resursele militare ale valahilor el reînoadã amintirea capitulaþiilor în contextul politic internaþional contemporan lui: „Valahii. p. 218. Aici Ion Ghica aprecia cã: „vechile capitulaþii acordate Principatului Valahiei de sultanii Baiazid ºi Mahomet II au fost dintotdeauna mai mult sau mai puþin respectate de cãtre Sublima Poartã. În fond acest larg memoriu ilustreazã declaraþia de credinþã în primul rând a lui Ion Ghica ºi parþial ºi a revoluþionarilor munteni faþã de Poartã privitã drept un garant. de asemenea Valahia n-a fost niciodatã consideratã în aceeaºi categorie ca celelalte pãrþi ale Imperiului Otoman. articolul 5 din tratatul de la Adrianopol le-ar fi repus în vigoare. revoluþie destinatã revigorãrii capitulaþiilor ºi a legãturilor cu Poarta benefice naþionalitãþii noastre.

p. Orice încãlcare a acestor privilegii a fost privitã negativ iar „sultanii au dezaprobat întotdeauna o asemenea conduitã. aceastã propunere era un atentat împotriva 42 43 ibidem. p. trebuie „Sã se convinã cã valahii îºi pot crea ei însãºi instituþiile”45. lui Ion Ghica colaborarea româno-turcã i se pare nu numai normalã. Petersburg. p. Din acest moment I. 228. valahii s-au bucurat timp de mai multe secole de dreptul de a se administra în interior într-un mod liber ºi independent. p. 44 ibidem. dar ºi existentã de-a lungul întregii istorii de la 1821 pânã la 1848 prin intermediul acþiunii unui partid naþional sau „partid vlaho-turc”44 cu îl numeºte el. ªi va face acest lucru printr-un „Memoriu adresat Porþii. Ghica începe o campanie susþinutã menitã sã ilustreze devotamentul românilor faþã de Poartã ºi cererile lor. baron Rückman a propus inserarea unui articol. 169 . Glorioºii sultani Baiazid ºi Mahomed al II-lea au acordat Principatului drepturi ºi. V din tratatul de la Adrianopol ºi capitulaþiilor pe care acesta le repune în vigoare. 229. printr-o investiturã. a principelui pe care valahii îl alegeau ei înºiºi”42. În acest document el apreciazã cã proclamaþia de la 23 iunie a valahilor nu atinge cu nimic nici unul dintre articolele tratatelor cu privire la Principate existente între Sublima Poartã ºi curtea de la Sf. cât ºi pentru a-ºi crea un protector împotriva atacurilor repetate ale ungurilor ºi polonezilor. iar Sublima Poartã nu se amesteca în nimic. reprezentanþilor puterilor prietene privind drepturile principatelor ºi plângerile lor”. iar în acest moment tot pe baza lor trebuie construitã o colaborare militarã turco-românã. 228. consulul general.pãstra naþionalitatea. Ca urmare. Conform art. centrat pe respectul capitulaþiilor. ibidem. s-au supus de bunãvoie Sublimei Porþi. iar valahii reintrau de îndatã în drepturile lor”43 . de a-ºi alege ei înºiºi principii ºi de a-ºi da acele legi care le conveneau. Evident. prin care nici o lege nu putea fi fãcutã fãrã consimþãmântul prealabil al celor douã curþi. în virtutea acestor capitulaþii. 45 ibidem. În 1837. decât pentru perceperea tributului anual ºi recunoaºterea. 256.

264. nu admite decât o singurã soluþie stabilã ºi definitivã. Punct de plecare deoarece ele determinã toate drepturile ºi privilegiile principatelor. A reunii cele douã Principate în unul singur. A restabilii Capitulaþiile în toatã vigoarea lor50. V. 593. V din tratatul de la Adrianopol”46 . În 1853 I. p. 378. industrial. 260. p. Într-o „notã istoricã asupra principatelor remisã lui Ahmed efendi la cererea sa” el ilustreazã din nou influenþa capitulaþiilor asupra miºcãrii naþionale româneºti. 49 ibidem. Ghica. ea este contrarie ºi literei art. 48 ibidem. ibidem. p. V din tratatul de la Adrianopol ºi sã se punã în practicã stricta observare a drepturilor acordate valahilor de nemuritorii Sultani Baiazid ºi Mahomed al II-lea”47 . p.drepturilor þãrii care este recunoscutã ca autonomã prin capitulaþiile acordate de sultan. ºi chiar politic. „Problema valahã. „Vechile drepturi ale þãrii acordate de sultanul Mahomet al II-lea”48. Sã se execute art. punct de sfârºit deoarece numai ele garanteazã evoluþia fireascã a românilor. 50 I. 170 . ºtiinþific etc.Ghica apreciazã cã” toatã tinerimea simpatiza cu ideile lui Câmpineanu. I. 121. 46 47 ibidem. La 1 iulie 1849 când practic revoluþia munteanã luase sfârºit. foarte complicatã în aparenþã. Opere. Amintindu-ºi de anul 1838 I. Ghica realiza un plan complex menit a restabilii drepturile Principatelor ºi a realiza un nou destin poporului român: 1. programul politic era expus în memoriul pe care el îl remisese lui Reºid paºa ºi cabinetelor Franþei ºi Angliei. 2. Încã odatã aºa cum am mai vãzut pe parcursul întregii revoluþii de la 1848 Capitulaþiile sunt punctul de plecare ºi de sfârºit al oricãrei luãri de poziþie în favoarea Principatelor. Ghica îºi face o profesiune de credinþã din lupta pentru capitulaþii: „Noi vrem sã stãm uniþi cu Turcia sub regimul capitulaþiilor cari ne permit a trata cu celelalte popoare ºi ne putem prea bine unii cu românii din Transilvania ºi prin urmare cu Ungaria sub raportul comercial. vol. p. cãci alminterea capitulaþiile noastre nu se opun ca sã fim chiar uniþi politiceºte cu Transilvania ºi cu Ungaria”49 .

Despre scrierile istorice ale lui Ion Ghica ºi rolul lor în cadrul generaþiei de la 1848 un studiu interesant este realizat de Stelian Vasilescu în „Publiciºti precursori ai Marii Uniri „. p.Timiºoara. ªi într-o altã scrisoare din februarie 1850 adresatã generalului Iosef Wysocki va arãta avantajele acestei legãturi cu Poarta: „Dar în ce constã dominaþia sau supremaþia Porþii? Care este poziþia Principatelor faþã de Turcia? Nu poziþia lor aºa cum le-a fost determinatã de Rusia. sub regimul Capitulaþiilor cu Poarta”51. 65-86. 133. p. p. 53 ibidem. p. VI. Filipescu (din 3 decembrie 1848) explicându-i acestuia acþiunile sale în calitate de reprezentant al guvernului din Þara Româneascã. 167. I. la 2 martie 1855. p. Mai târziu. vol. conduitã pe care i-o recomandã ºi lui Iancu Filipescu pentru a o adopta în relaþiile sale cu reprezentanþii marilor puteri: „te vei mulþumi sã conchizi în favoarea unirii celor douã Principate ale Valahiei ºi Moldovei într-un singur ºi acelaºi principat. Cel mai bun lucru pe care l-aº putea face este sã citez aici aceste capitulaþii”54.A. Ghica. Ion Ghica îi scria lordului Clarendon atrãgându-i atenþia asupra potenþialului reprezentat de capitulaþii în contextul rãzboiului Crimeei. Ghica ºi o împãrþise încã din 14 iulie 1850 lui C. 260. Soluþia era însã de mult între ideile lui I.1988. Editura Facla. În momentul crizei provocate de rãzboiul Crimeei în 1855 din Samos el îi va scrie reprezentantului Franþei: Poujade despre temerea sa cã tocmai capitulaþiile sã nu fie dãunãtoare Principatelor în mâna unor puteri nefavorabile precum Austria. „Pricipele ªtirbei cu o ocupaþie strãinã oricum va gãsi mijlocul de a exclude armata turcã predicând respectul datorat capitulaþiilor foarte elastice. ci aºa cum ar rezulta din drepturile lor. Rosetti. iar apoi în calitate de emigrant el reliefeazã din nou rolul pe care capitulaþiile trebuie sã îl joace în refacerea naþiunii române. cum se ºtie Austria socoate sã rãmânã singurã. 52 51 171 . Franþa ºi Anglia fiind prea departe”52. tocmai datoritã aceleiaºi calitãþi care le fac dorite de români. 54 ibidem. Opere.Într-o scrisoare cãtre Iancu I. Anglia „deºi ar primii ca în privinþa administrativã Principatele sã fie independente de Turcia. 161. dar în privinþa politicã le vor strâns legate de Poartã”53. în perioada Congresului de la Viena: „în ibidem.

argumentele pe care sã îºi sprijine refuzul pretenþiilor Rusiei.n. fila 2. Fond Familial Ghica. dosar III-2. 57 Vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale.III95. de la Kuciuk-Kainargi. supravegheate de Anglia. nr.III95.) sub garanþia comunã ºi Austria se crede obligatã sã þinã Poarta sã respecte privilegiile garantate. Fond Familial Ghica. va rãmâne întotdeauna ataºat teoriei capitulaþiilor ºi va recepta permanent cu durere obtuzitatea cercurilor politice otomane de a sprijinii cererile legitime ale Principatelor aruncându-le în braþele Rusiei. dosar III-1.conferinþa de la Viena. nr.”57. dosar III-2. 56 2. Fond Familial Ghica.”56 Ion Ghica. statele au pus þãrile (române -n. fila Vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. 172 .”55 Pentru Ghica cea mai bunã soluþie „ar fi aplicarea principiilor bazate pe capitulaþii. Ultimele sale înregistrãri în jurnal din 1877/1878 exprimã aceastã dramã „Imperiul otoman avea în însãºi textul tratatelor (cu Principatele). om politic crescut la ºcoala diplomaþiei britanice ºi convins de necesitatea menþinerii Imperiului Otoman.III95. fila 66-67. nr. 55 Vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. drept barierã contra Rusiei.

1976. ele pot sã ne scape de pieire. Trebuinþa istoriei patriei. 60 ibidem. Bucureºti. ne este neapãratã chiar pentru ocrotirea driturilor noastre împotriva naþiilor strãine”61. 58 M. prin-însa vom prevedea viitorul. Sã ne þinem de limba. Zub care îl considera astfel: „istoricul este ipostaza dintâi a personalitãþii sale. Preocupãrile lui M. Scrieri istorice. un singur act naþional în care sã nu figureze numele meu.C. Kogãlniceanu pentru istorie. Editura Academiei. revoluþionar.V. 19. bine explorate de Al. 3. 61 ibidem. Într-însa vom învãþa ce am fãcut ºi ce avem sã mai facem. Toate legile cele mari sunt fãcute ºi contra-semnate de mine”58 nu putea bineînþeles sã lipseascã din enumerarea noastrã. La rândul sãu Kogãlniceanu îºi exprima crezul istorico-politic care l-a condus din anii tinereþii pânã în cei ai senectuþii fãcând din el un artizan al construirii României noi ºi care l-a fãcut sã îºi înscrie numele în cartea de aur a celor care au înþeles ºi valorificat pe deplin potenþialul capitulaþiilor în dezbaterea politicã ºi acþiunea pe tãrâmul istoriei: „Sã ne þinem mai ales de cele trecute. Istoria româneascã mai ales sã ne fie cartea de cãpetenie. 59 ibidem. de prãjina ce i se aruncã spre scãpare. sã ne fie paladul naþionalitãþii noastre. poate ºi cea mai de seamã. Opere. p. p. 173 . Sã ne þinem de obiceiurile strãmoºeºti. fiindcã tot ce a realizat dupã aceea… decurg oarecum din aceastã primã ºi esenþialã ipostazã”59 . prin-însa vom fi români”60. p. Mihail Kogãlniceanu ºi capitulaþiile Numele unui personaj aproape legendar al generaþiei de la 48. 3. p. de istoria noastrã cum se þine un om în primejdie de a se îneca. 18. Kogãlniceanu. gânditor politic ºi om de acþiune ce îºi autodefinea rolul în istorie: „Nu e o singurã reformã. atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetãri. vol.

Bucureºti. 1979.N. Opere. perioadei tinereþii autorului62 este cu atât mai meritorie înþelegerea deosebitã de care a dat dovadã prin prisma rolului pe care acesta l-a acordat problemei capitulaþiilor. Mihail.Pop. Bucureºti. p. Astfel în prima sa operã: „Histoire de la Valache de la Moldavie et des Valaques transdanubiens”. cunoscute publicului occidental tocmai: „l’exception du traitè prècieux de Mircea I conclu avec la Turquie”63 .Deºi opera sa istoricã aparþine. Acest tratat fiind imediat dupã victoria de la Nicopole reinstalat de Baiazid în relaþiile cu Mircea. 63 M. 3 – Scutirea de haraci ºi de capitaþie a locuitorilor valahi cãlãtori prin imperiu 4 – Alegerea prinþului creºtin de boieri ºi episcopi. p. 62 Al. punctul 1 prevãzând: „que la principautè… se gouverne d’apres ses propres lois. iar rolul puterilor strãine e apreciat tocmai prin prisma eforturilor pe care ele le depun pentru respectarea acestor drepturi „la paix d’Adrianopole. iar apoi periodizarea istoriei principatelor e fãcutã tocmai în relaþie cu momentele pierderii sau recâºtigãrii drepturilor prevãzute în capitulaþii64 . p. p. 89 174 . II. p. Zub. aºa cum s-a arãtat de cãtre Alexandru Zub. 44 64 ibidem. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Kogãlniceanu. et que le prince de Valahie ait le droit de faire la guerre et la paix et celui de vie et de mort sur ses sujets” (punctul 2 prevãzând protecþie pentru creºtinii ce preluaserã religia islamicã ºi ce redeveneau acum creºtini). acte intervenite între Baiazid I ºi Mircea. vezi ºi Augustin Z. Editura SportTurism. 45 66 ibidem.120-143. 1984. (Pacea de la Adrianopol a redat Principatelor vechile lor libertãþi). 5 – Plata haraciului pentru aceste privilegii66. Paginile dedicate domniei lui Mircea cel Bãtrân sunt bineînþeles cele în care el insereazã textul vestitelor capitulaþii din anul 1392. el socoteºte ca un element ce o deosebeºte de toate predecesoarele ei. Kogãlniceanu. rendit à la principautè ses anciennes libertès”65. Pe urmele lui Mihail Kogãlniceanu. 45 65 ibidem.

d’hevreuse mémoire”71 (1648-1687). voyant les nombreuses victoires des Turcs. eveniment care va duce în 1460 la încheierea unei noi alianþe între Imperiu ºi Þara Româneascã. Decãderea treptatã însã a Principatelor ºi pretenþiile tot mai mari au falsificat treptat aceste relaþii. cu o serie de adãugiri (în timpul lui Radu cel Frumos). 106. completare de tribut). Opere. Acest tratat va conduce. p. profitând de o situaþie politicã internaþionalã favorabilã68 ºi de o cerere nejustificatã a turcilor (trimiterea de 500 de copii. Kogãlniceanu. prit conseil du mètropolitain et des boiars et rèsolut de renouvele l’acte de vasselage de la Valachie à la Turquie: il envoya des dèputès à Adrianople. 106. si ce n’est de nom”67 . abuzând de o serie de prevederi ºi ducând la trecerea în desuetudine a acestor acte pânã la momentul 1774 când în tratatul de la Kuciuk-Kainargi. 67 68 ibidem.) sera permis de jouir des mêmes avantages don’t ils ont joui du temps du regne de Mahomed IV. la prise de Constantinopole. punctul 8 se va stipula „il leur (Principatele – n. Les sultan consent et s’engage pour lui mème et pour ses succeseurs à protéger la Valachie et à dèfendre contre tout ennemie. p. 69 M. Stoicescu. 175 . în articolul 16. dans ces temps où la puissance de Mahomet II ètait si redoutable”70.n. Dupã o perioadã de zbuciumate convulsiuni politice în Þara Româneascã.„Quoique la principautè fût devenue tributaire des Turcs elle ètait demeurèe ceperdant indèpendante de fait. 70 ibidem. 297. p. Concluzia autorului este clarã dupã enumerarea tuturor articolelor tratatului. p. proclamã lupta contra turcilor. alianþã deosebit de favorabilã: ”En 1460 Vlad V. la terreur que le nom des ottomans inspirait à toute l’Europe. où le sultan reconnut l’ancies traité et y ajouta ces nouveaux articles. sans exiger autre chose que la suprèmatie sur la souverainetè de cette principautè don’t les voëvodes seront tenus de payer à la Sublime Porte un tribut de dix mille ducats”69. domnitorul Vlad V. relaþiile otomano-române pânã în prezent va spune autorul. 97. II. el observã: „Ce traité etait très avantageux pour la Valachie. 71 ibidem. Cronici strãine despre Vlad Þepeº. vezi ºi N.

p. astfel la Iaºi se va prevedea cã: „S.”Publiciºti precursori ai Marii Uniri”. 313. 60-82. cãruia M. provocând mulþumirea sau nemulþumirea românilor faþã de ele ºi ulterior ducând la modificarea lor în sensul dorit de noi. Trebuie ilustrat cã precum va face în întreaga sa operã istoricã Kogãlniceanu a crezut ºi a arãtat în aceastã scriere a sa asupra istoriei Valahiei capitulaþiile nu ca pe acte unilaterale. Despre rolul acestui discurs în cadrul pregãtirii ideologice a revoluþiei de la 1848 vezi ºi Stelian Vasilescu. Toate aceste acte (explicã Kogãlniceanu) vor cãpãta un tot mai mare rol în relaþiile ruso-otomane fiind introduse tot mai des în tratatele semnate de cele 2 pãrþi. avec ses villes et villages… aux conditions suivantes… : D’observer et d’exècuter religieusement tout ce qui a èté stipulé en faveur des provinces de Valachie et de Moldavie dans le traitè”72 . 73 ibidem. O luminã extrem de bunã asupra rolului pe care Kogãlniceanu îl dã capitulaþiilor în cadrul demonstraþiilor sale istorice ºi a luptei pentru refacerea naþionalã ne-o dã „Cuvântul pentru deschiderea cursului de istorie naþionalã în Academia Mihãileanã. reproducându-l în întregime de a lungul a peste 5 pagini: hattihumaiunul din 1774. p. numai pentru cã n-am avut conºtiinþa naþionalitãþii noastre numai pentru cã n-am avut pe ce sã ne întemeiem ºi sã ne apãrãm dreptãþile”73 . driturile ni s-au cãlcat în picioare. smulse cu arma în mânã de fiecare domnitor. p.Odatã cu aceastã primã ºi palidã afirmare a drepturilor naþionale din capitulaþii va apãrea ºi un important document. pãmântul ni s-a sfâºiat. încredinþat spre împlinire lui Alexandru Ipsilanti. rostit în 24 noiembrie 1843” unde aratã cã: „Trebuinþa istoriei patriei ne este neapãratã chiar pentru ocrotirea driturilor noastre împotriva naþiilor strãine… începutul nostru ni s-a tãgãduit.Dar ca pe acte bilaterale. Kogãlniceanu îi va acorda un spaþiu important. Deci tratate bilaterale cu obligaþii ºi drepturi pentru fiecare dintre pãrþi ºi implicit oricând susceptibile la modificãri. l’impèratrice rend à la Sublime Porte la province de Moldavie. 72 ibidem.n. dãruind un regim de privilegii Þãrilor Române. 1988. Timiºoara. numele ni s-a prefãcut. 176 . Editura Facla. un nou document ce detalia principalele elemente ale relaþiilor româno-otomane. iar ulterior de armatele ruse ºi impuse la masa tratativelor ºi dezbãtute. 389.

Bucureºti. se reînfiinþeazã”74. astfel se explicã frecvenþa referirilor sale la aceste acte. iar în primul capitol intitulat „Despre suveranitate” va declara cã bazele organizãrii Moldovei „stau în tratatul din 1512 încheiat între Moldova ºi Turcia în timpul lui Bogdan al III-lea”76. Institutul de Arte Grafice Carol Grobl. 1898. Autonomia principatelor se consfinþeºte prin acest tratat în chip pozitiv.Tocmai acesta este rolul pe care Kogãlniceanu îl va da capitulaþiilor. Sultanul. În timpul revoluþiei de la 1848. Într-un articol publicat în „Steaua Dunãrii” din 185677 ºi intitulat fãrã echivoc „Autonomia principatelor” în care ilustra cererile naþiunii române: „Principatele îºi vor pãstra privilegiile ºi imunitãþile sub suzeranitatea Porþei. Despre momentul 182829. în Studii ºi Cercetãri de Istorie literarã ºi folclor. 63. va spune: ”Pacea de la Adrianopole se încheie. Kogãlniceanu în „Rãpirea Bucovinei dupã documente austriece” când condamnând acest act va scrie: „Aceastã sfâºiere a Valahiei o cerea Austria tocmai când Rusia. 524. 77 vezi ºi Ovidiu Papadima. paladul naþionalitãþii ibidem. ibidem. în împreunã înþelegere cu puterile contractante. va da încã acestor principate sau le va întãri o organizaþie… În mijlocul gingaºelor împregiurãri de faþã este dar neapãrat ca sã le arãtãm pe ce este întemeiatã aceastã autonomie. punea recunoaºterea independenþei lor ca o condiþie sine qua non a închierii pãcei cu Turcia”75. p. 3-4. Domniile române viagere ºi alese dupã datina strãbunã. p. sprijinind vechile capitulaþiuni ale principatelor române. p. 75 74 177 . nr. p. lungimea lor ºi importanþa pe care le-o acordã. 76 1848 în România. a intra în lupta naþionalã ºi a întemeia ºi apãra drepturile neamului în faþa naþiunilor strãine. Astfel în prefaþa de la „Cronicele României sau Letopiseþele Moldaviei ºi Valahiei” va aprecia din nou momentele istoriei naþionale în relaþie cu capitulaþiile. Cea mai bunã manifestare a acestui rol de armã teribilã pe care îl au capitulaþiile în apãrarea naþionalitãþii române.401-429. va fi datã de M. Mihail Kogãlniceanu ºi unirea þãrilor române „Steaoa Dunãrii”. VII (1958). Mihail Kogãlniceanu va încerca redactarea unui „Proiect de Constituþie pentru Moldova” în 10 capitole ºi 120 de articole. aflat în refugiu la Cernãuþi. 503.

574-575. datinile. 570. foarte rãu cã Zimbru ne sileºte. 80 ibidem. p.Kogãlniceanu abia începea a se afirma în politica naþionalã ºi în lupta pentru capitulaþii. dreptãþile ºi privilegiile acestui pãmânt vor fi pentru totdeauna nevãtãmate”79. Rolul marcant al lui M. sã intrãm în discuþie cu el despre mai multa sau mai puþina autenticitate a textului tratatului închiat de cãtre Moldova cu Înalta Poartã… fondul ºi la un text ºi la altul este tot acelaºi. când toate forþele politice româneºti se orienteazã a sprijinii prin capitulaþii cererile de autonomie ºi unire el va spune: „Ne pare rãu. dezbaterile din cadrul divanului ad-hoc din 1857 vor oferii o strãlucitã ocazie pentru luptãtorul 78 79 ibidem. 574-575. 571-572.noastre… ea este întâia condiþie ºi temelie a vechilor noastre tratate încheiate cu Înalta Poartã ºi pre care glorioºii padiºahi otomani… au avut de onoare ºi de glorie de a le pãstra º-a le consfinþii prin strãlucitele lor hatiºerife… ca moldoveni vom începe cu tratatele Moldovei ºi apoi vom veni ºi la acele ale Valahiei”78 . sunt driturile de autonomie ce ºi le-au pãstrat în cele din lãuntru ºi tratatele politice ºi de comerciu ce au fãcut cu puterile din afarã”80 iar despre Petru ªchiopu va scrie: „Istoria ºi Moldavia întreagã au pãstrat neuitat numele acestui domn ºi-l citeazã cu recunoºtinþã pentru curagiul ce a arãtat întru apãrarea autonomiei þãrii. p. p. 569. ibidem. În celebrul articol „Rãspuns Zimbrului”. articol produs în momentul 1856. 81 ibidem. Urmând textul vestitului tratat încheiat de Tãutu cu Înalta Poartã ºi prevãzând la articolul 2 „Naþia moldovanã se va bucura. Moldova nu ºi-au înstrãinat independinþa. ca ºi din vechi. mai ales acum. 82 ibidem. legile. Apreciind în continuare „Ca dovadã cã. prin legãtura închiatã de Bogdan vv. p. de a ei libertate fãrã vreo supãrare ºi fãrã sã poatã Poarta otomanã sã-i aducã vreo piedicã. în anul 1538. întocmai dupã tratatul închiat de cãtre Bogdan vv.”81. p. adecã cã principatele recunoscând supremaþia Înaltei Porþi nu ºi-au înstrãinat autonomia”82. 178 . cu Înalta Poartã ºi întãritã din nou la sfârºitul domniei lui Petru Rareº vv.

VI/1. p. ca stat”83.cauzei româneºti de a afirma încã odatã conþinutul vechilor tratate.Cuza: „Dupã una sutã cinzeci ºi patru de ani de dureri. 76-77. Doi ani mai târziu el va avea bucuria de a anunþa în faþa întregii adunãrii elective a Moldovei ce tocmai finalizase alegerea lui Alexandru I. consfinþit prin capitulaþiile sale. 84 Ibidem. deºi viaþa îi va oferii încã multe ocazii pentru a-ºi înscrie veºnic numele în lupta pentru capitulaþii. dreptul de a-ºi alege pe capul sãu. Abia în acest moment. VIII. M. Moldova a reintrat în vechiul sãu drept. de umiliri ºi de degradaþie naþionalã. Bucureºti. 1896. vol. pe Domnul”84. 83 179 . Acte ºi documente relative la istoria renaºteri României. În ºedinþa decisivã din 7/19 octombrie 1857 el va lua cuvântul ºi va spulbera orice reþineri ar mai fi existat în privinþa votãrii unirii: „Prorocia acum se împlineºte (…) prin capitulaþia onorabilã ºi închezuºietoare fiinþei noastre ca naþiune. vol. 346. p. Kogãlniceanu putea sã considere cã a dus lupta cea dreaptã ºi a învins pentru el ºi neamul din care fãcea parte.

244. 4 ibidem p. p. 2 1 180 . Þãrile Române. otomanii vor cãuta sã reglementeze ºi raporturile lor cu Moldova lui ªtefan ºi a urmaºilor sãi. secole de acþiune militarã ºi diplomaticã energicã.. vol. tocmai de aceea. încã din deceniile 3-4 ale secolului al XV-lea. precum ºi de sârbi la începutul sec. p. Dupã secolele XVI ºi XVII. 240. III. practic dupã 1420. Astfel în secolele XV-XVI. 1944. Mureº. Beldiceanu Nadejde. Tg. Maxim. dar s-a completat cu noi elemente dupã 1462 ºi s-a stabilizat în jurul lui 1480. þãrile române reuºesc sã îºi salveze individualitatea ºi sã facã cunoscute în întreaga Europã drepturile lor5 . Dupã modelul acestui statut. în liniile sale fundamentale. „capitulaþiile” (tractatele) îºi trãiesc prima etapã2 adicã stabilirea raporturilor între Principate ºi Poartã pe baza „evoluþiei raporturilor de forþã dintre contractanþi”3 . V. p. 1980. Aceastã amintire ce rãmâne nu doar în Þãrile Române ci în întreg spaþiu european: care considerã „statutul politico-juridic al Þãrilor Române (. Problema tratatelor Moldovei cu Poarta în lumina cronicei lui Peèev în „Balcania”. Þãrile Române. AIIAI. în special dupã 1484-1486. M. p. 1942. 1988. p.) cazul cel mai tipic de autonomie statalã faþã de Poartã ºi. pe cel al principatului Transilvaniei dupã 1541”1. 3 M. XIX-lea”4 . Din aceastã etapã rãmâne tradiþia unei autonomii ºi a unor tratate garantând aceste privilegii. a fost invocat ºi solicitat ca model de cazacii lui Hmielniþki ºi chiar de raguzani la mijlocul sec. 5 vezi ºi N. vezi ºi ªtefan Gorovei. I. 246. 20-30.. Iaºi. Maxim. 469-492. 629-667. iar dupã modelul statului ambelor þãri. p. Românii în conºtiinþa Europei. Moldova în „Casa Pãcii” Consideraþii pe seama unui secol de relaþii moldo-otomane. vezi ºi Românii în istoria universalã. XVII.vol.Capitulat Capitula t. al XVII-lea. 392-407 ºi Grigore Ploeºteanu. iile: puncte de vedere juridice Aºa cum am arãtat pe tot parcursul acestei lucrãri prima etapã a teoriei capitulaþiilor începe odatã cu momentul în care „statutul Þãrii Româneºti faþã de Poartã s-a conturat ºi precizat.

nu sunt întotdeauna foarte dornici sã apere autonomia þãrilor pe care le conduc invocând drepturi vechi ale acestora care pot fi oricând folosite ºi împotriva lor.La finele acestei perioade în opera lui Miron Costin. „Statul tributar îºi pãstra autonomia internã ºi o anumitã libertate în relaþiile internaþionale. p. 1980. 9 vezi M.C. Reprezentând ei însuºi o încãlcare a privilegiilor principatelor româneºti. În plata tributului vãzându-se doar o rãscumpãrare a pãcii. Constantin Cantacuzino – stolnicul. Ion Neculce. Editura Politicã. viziune de tip bizantin. Giurescu ºi Dinu C. pentru turci. 1966. p. un semn de bunãvoinþã ce nu afecteazã suveranitatea þãrii9. Bucureºti. dar acceptabilã atât pentru noi cât ºi pentru întreaga Europã. Nicolae Milescu. care nu e în nici un caz atât de masivã ºi completã pe cât s-ar putea crede jumãtatea sec. Dimitrie Cantemir. Din acest moment „vechile tratate” reîncep a produce efecte juridice. fiind însã obligat sã plãteascã în mod regulat 6 C.197-200.Maxim. Instaurarea domnilor fanariote va provoca o cezurã prin violenþã ºi mãsuri antiromâneºti în lupta pentru respectarea capitulaþiilor. Bizanþul ºi instituþiile româneºti pânã la mijlocul secolului al XVIII-lea. XXIII. Radu Popescu. Istoria românilor. limba ºi biserica ºi graniþele. XVIII: la Congresul de la Focºani6. roman ºi european8. 8 Valentin A. 1974. bilaterale cu drepturi ºi obligaþii reciproce respectate de ambele pãrþi. Maxim. Bucureºti. Pentru ca la Dimitrie Cantemir ideea capitulaþiilor sã fie la fel de clarã ºi dezvoltatã pe cât va fi la jumãtatea sec.. Georgescu. Statutul politico-juridic al Þãrilor Române în evul mediu. 7 M. viziunea româneascã este aceea a unor contracte durabile. Haraciul moldovenesc în opera lui Dimitrie Cantemir în AUBI. domnitori fanarioþi. încheiatã prin acordul întregii þãri ce garanteazã autonomia. Giurescu. 1983 ºi Þãrile Române. 68-99. Din aceastã pauzã. Aºa cum s-a arãtat pânã acum în istoriografia noastrã7. p. o garanþie a contractului. Buc. XVIII produce o rãsturnare completã aceste documente reapãrând în circuitul diplomatic internaþionale ºi româno-turc cu prevederi reale ºi cu o formulã neobiºnuitã.126-129. domnia ºi instituþiile þãrii. ideea capitulaþiilor apare clar sub forma unor înþelegeri – a unei pãci cu turcii. 181 .

Aceastã situaþie era în tehnologia diplomaticã islamicã sancþionatã prin eliberarea unui hatiserif sau hatihumaiun. 1998. Unirea Principatelor. Florescu. sau Palmyra 120 d. Acest stat nu era considerat parte integrantã a imperiului (vezi Iudeea 63 î. Vântu. a legislaþiei.Hr etc. „act unilateral exprimând voinþa sultanului. Gross. Florescu. beneficia de existenþa instituþiilor sale naþionale. Dacã statul vizat se conforma acestei somaþii ºi plãtea regulat tributul ºi îndeplinea celelalte obligaþii. 11 I.G. (coord. 1967. 7. sã se integreze în politica externã a Porþii”10 .). 12 ibidem p. ocupându-se de situaþia statelor tributare. 11-16. Bucureºti. 13 H. 1973 p. vezi ºi Vlad Georgescu. Ion Pãtroiu). p. nu celei romane. Chicago. – 69 d. 1-8 (Bodin) 311-329 (Pufferdorf) 14 vazi Flavius Josefus. în Marele Mircea Voievod.G. p. într-un cuvânt completã autonomie.Hr.tributul.43. – 175 d. sã se abþinã de la orice act de ostilitate faþã de Imperiul otoman ºi. Editura Academiei 1987. subliniau aceastã particularitate care constã în pãstrarea suveranitãþii statului tributar deºi plata tributului era o dovadã a slãbiciunii lui12. În schimb se renunþã la dreptul la o politicã externã proprie garanþia sine-qua-non a realizãrii acordului ºi declarãrii poporului respectiv ca „Socius et amicus populus romanus” (prieten ºi aliat al poporului roman) 10 idem. History of the Public Law Literature in the Holy Roman Empire (1599-1604). trupele romane aveau doar dreptul de trecere. Bucureºti. Autorii mai vechi de drept internaþional. 43. iar procesele între cetãþenii români ºi cei ai statului respectiv se judecau conform jurisdicþiei statului în cauzã. Empire and sovereignty. somaþie sã plãteascã un anumit tribut. În întreaga perioadã a sec.Hr. libera practicã a religiei. Înþelegerile de pace româno-otomane din timpul domniei lui Mircea cel Mare.121-147. XVIII ºi XIX una dintre cele mai obiºnuite comparaþii fãcute între rolul ºi prerogativele principatelor în Imperiul otoman era aceea cu Sfântul Imperiu roman de neam german. A. prin care i se fãcea o notificare.” Hugo Grotius în cultura juridicã românã a secolului al XVIII-lea” în Revista românã de Istorie. cã pacea era rãscumpãratã ºi se abþinea de la acþiuni militare”11. Din punct de vedere juridic13 sfântul imperiu preluase normele de drept romane în care exista prevãzutã situaþia de stat clientelar14. 182 . G. Editura Hasefer. Hr. London. L’aspect juridique… p. Rãzboiul iudeilor împotriva romanilor. vezi ºi G. în general. Poarta considera pentru moment.

autonomie religioasã (definitiv smulsã abia în 1648 – la pacea de la Westfalia. dar începutã a fi aplicatã încã din vremea lui Carol Quintul (1500–1558 pe baza principiului: religia principelui. Astfel se considerã ca cele 380 de state ce îl alcãtuiesc sunt state suverane posedând propria lor organizare internã. Ca urmare puterea supremã în fiecare stat aparþinea „seniorilor locali” care îºi organizau teritoriile dupã bunul lor plac înfiinþând armate.fiind de a avea drept prieteni pe prietenii Romei ºi de duºmani pe duºmanii ei.Hr. La fiecare alegere de împãraþi se eliberau aºa numitele Capitulaþii electorale ce prevedeau diversele îngrãdiri ale puterii imperiale. dar nefiind obligatorie. Deci o astfel de stare apare oricând a sta mai degrabã sub imperiul forþei decât al dreptului. la fel ºi Palmyra cuceritã ºi distrusã de Aurelian în 174. în urma unei rãscoale sã îi fie anulat statutul de regat ºi transformat în provincie romanã. Apare deci clar cã termenul de capitulaþie dat actelor româneºti de privilegii provine tocmai de la aceste capitulaþii. Obligaþiile acestor state sunt de a participa financiar la gestiunea imperiului. ªi Dacia a fost un regat clientelar. regatul evreilor a suferit o permanentã reducere a drepturilor pentru ca în 69 d. Astfel cã acest termen de capitulaþii. deºi considerat ºi cu argumente destul de 183 . participarea la dieta imperialã ºi la colegiul principilor ºi implicit la alegerea împãraþilor. sisteme financiare ºi de impozit ºi instituþii politico-administrative complet independente. Sfântul Imperiu Roman îºi va constituii ºi el o jurisprudenþã bazatã pe necesitatea menþinerii unei existenþe cât de cât reale ºi funcþionabile. religia naþiunii”) ºi autoconducere conform propriei tradiþii. Plata tributului întâlnindu-se. dar a fost atacatã ºi cuceritã. Însãºi primele acte otomane eliberate unor beneficiari occidentali având aceastã formã de emitere unilateralã ºi de acordare de privilegii au fost numite capitulaþii de cãtre occidentali sub influenþa actelor din Sfântul Imperiu Roman. Trebuie arãtat cã deºi jurisprudenþa românã considera aceastã stare ca durabilã ºi oficializa printr-un decret unilateral al senatului (asemãnare cu practica orientalã) în realitate ºi aceastã situaþie era una temporarã depinzând de raporturile de forþe.

3) Statutul juridic al Statelor din Sf. precum statele imperiului. Nu participau la operaþiunile de guvernare sub nici o formã. La Croix.solide ca impropriu15 este în fond mult mai aproape decât am fi crezut atât de realitatea primelor ahidnamele date principatelor cât ºi de cutuma europeanã. în spaþiul german nu exista ceva similar monopolului turcesc asupra comerþului þãrilor române. permiþând ºi stabilirea de relaþii diplomatice ºi existenþa de armate naþionale care nu erau obligate la a lua parte la campaniile imperiului ºi nici nu exista un regim de supraveghere militarã asemãnãtor cetãþilor turceºti de pe Dunãre. p. Maxim.). Þãrile Române.60. Imperiu a cunoscut permanent un regim larg. cu un caracter destul lipsit de durabilitate (acest termen e folosit în legãturã cu situaþia noastrã. 4) Suveranii statelor imperiului nu sunt aleºi de împãrat ºi nici nu primesc obligatoriu o sancþiune a alegerii lor de la acesta. În ceea ce priveºte asemãnarea între situaþia juridicã a þãrilor noastre ºi cea a statelor componente ale Sfântului Imperiu se impun câteva precizãri: 1) Þãrile Române nu beneficiau de dreptul de a îl alege pe suveranul turc. cazuri de cumpãrare a tronului precum în Þãrile Române nu se întâlnesc. 1684. Eraumus Francisci englezul Rycaut – 1668 etc. dar totuºi negociate ºi cuprinzând opiniile ambelor pãrþi. Pentru efectul juridic dorit de iniþiatorii acestor acte. 2) Exploatarea financiarã ºi economicã a Principatelor era enormã. Pentru ambele pãrþi înseamnã acte de privilegii unilaterale. Aºa cã pentru realitatea actelor emise în secolele XV-XVI de cãtre Poartã domnilor români aceasta denumire este poate potrivitã chiar dacã naºte confuzii cu termenul de capitulaþii acordat puterilor europene. 15 vezi M. la 1676 de francezul. caracterul de contract. 184 . deoarece el are un element mult dorit de cele douã pãrþii bilateralitatea. În plus dupã 1648 supunerea acestor state la imperiu devine aproape complet formulatã în timp ce strângerea în chingi a Þãrilor Române se accentueazã dupã aceastã datã. termenul de tratate este cel mai corect. clar.

Din toate aceste puncte de vedere chiar ºi juriºtilor strãini (vezi Thibault – Lefebvre16 ) acest model li s-a pãrut destul de neaplicabil þãrilor române fiind în unele lucrãri înlocuit cu modelul relaþiilor între statul papal ºi regatul Neapolelui17 . Astfel în secolul al XI când normanzii cuceriserã Sicilia ºi eliberaserã sudul Italiei de sub stãpânirea ºi respectiv ameninþarea arabilor ei fãcuserã acest lucru cu consimþirea papei. Acesta ulterior a recunoscut regatul înfiinþat de normanzi în regiune ºi în schimbul unei sume de bani ce urma a fi vãrsatã anual de regii de la Palermo ºi a recunoaºterii lui ca suzeran nominal ºi a oferirii unui ajutor militar la ceas de nevoie a dat o bulã de recunoaºtere a regilor normanzi18 (1060) act ce trebuia reînnoit la fiecare nou suveran normand. Aceastã situaþie a fost perpetuatã pânã la cucerirea napoleonianã a peninsulei ºi alungarea Burbonilor din insulã ºi înlocuirea lor cu Joachim Murat care a refuzat sã se conformeze vechiului obicei ºi ulterior dupã revenirea lor acelaºi lucru l-au fãcut ºi Bourbonii spanioli (Ferdinand al VIII-lea). Acest sistem apare mult mai aproape de cel românesc deoarece: (1) Ambele state îºi menþin integritatea. (2) Este prevãzutã o contribuþie financiarã doar pentru recunoaºterea domniei, nu existã însã monopol economic. (3) Statul napolitan e supus doar ca suzeran papei ºi nu statului, la fel domnii români faþã de împãrat. (4) Necesitatea acordãrii de ajutor militar este prevãzutã. (5) În contul acestor obligaþii apare completa autonomie internã ºi chiar o libertate diplomaticã (similarã cu cea a Þãrilor Române). (6) Este prevãzutã completa libertate religioasã (în regat erau musulmani, evrei, catolici, creºtini rãsãriteni (ortodocºi) ºi un control strict al bisericii din regat exercitat de regii de la Palermo19 – exact ca în cazul voievozilor români.
16 vezi în lucrarea noastrã, Capitolul „Capitulaþiile în conºtiinþa europeanã”.

N. Iorga, Istoria românilor prin cãlãtori, p. 576. vezi Steven Runciman, Vecerniile siciliene, Bucureºti, Editura Enciclopedica, 1993, p. 57. 19 ibidem p. 15-16.
18

17

185

La aceasta se adaugã existenþa particulei „Dei graþia” – prin mila lui Dumnezeu ºi autoritatea juridicã supremã în regat indiferent de pãrþile aflate în discuþie. Ca urmare acest model apare pe drept cuvânt mult mai apropiat de realitãþile româneºti decât cel al Sfântului Imperiu. Singurele diferenþe provin din faptul cã puterea militarã ºi economicã a suzeranului nominal: papa era mult mai redusã decât cea a statului protejat: Neapole. Ca urmare cu excepþia secolelor XII-XIII când papalitatea mai dispunea de puteri militare ºi politice ridicate ºi implicit a intervenit în forþã în problemele regatului20, perioada urmãtoare a fost una mult mai liniºtitã, de status-quo în care primejdiile pentru regatul Neapolelui nu au mai venit din partea puterii suzerane ci a altor state din regiune. Trebuie ilustrat cã aceastã dezbatere asupra unui model juridic sau altul nu e câtuºi de puþin atât de nefolositoare pe cât ar pãrea la prima vedere. Sã nu uitãm cã în sec. XVII-XVIII ne aflãm încã în faþa unei societãþi medievale, þinând încã la cutumele romane ºi având nevoie spre a înþelege situaþiile diferite, de exemple familiare: Statul Neapole sau Sf. Imperiu. Fãcând abstracþie de aceste comparaþii, diplomaþii europeni ºi intelectualitatea timpului ar fi avut mari probleme în a înþelege statutul principatelor ºi implicit în a le asigura sprijinul ºi integra în planurile ºi tratatele lor. Acestei nevoi de similaritate, de legãturã cu o situaþie cunoscutã îi datorãm de fapt ºi termenul de capitulaþii acordat actelor de privilegii – arhidnamele – date de Poartã, Þãrilor Române. Aºa cum am arãtat acest termen vine din mediul Sfântului Imperiu ºi a fost folosit ºi pentru actele date de Poartã ca privilegii comerciale þãrilor occidentale. Sã lãmurim un pic confuzia între cele douã tipuri de capitulaþii, cele economice, date puterilor occidentale ºi cele politice, date Þãrilor Române. În primul caz, capitulaþiile cãtre puterile occidentale au fost date pentru prima oarã Franþei în vremea lui Soliman Magnificul (1521 – 1566) au urmat cele date Austriei (1718) ºi (1747), Suediei (1737), Regatului Neapole (1740), Danemarca (1746); Toscana (1747), Prusia
20

ibidem p. 76-218.

186

(1761); Spania (1782), Rusia (1783), Sardinia (1823), Belgia (1838), Portugalia (1843), Bavaria (1870)21. La originea acestor acte stã în primul rând interesul economic „dezvoltarea comerþului e în mod incontestabil la originea capitulaþiilor”22. Aceste acte, aºa cum le cunoºtea Europa aveau „un caracter personal ºi provizoriu”23. Totuºi ele puteau fi oricând dezvoltate conform interesului puterii beneficiare: „În ciuda preciziei textului, capitulaþiile se pot preta - la limita bunei credinþe – la interpretãri divergente”24. Pentru puterile europene ele constituiau astfel o armã redutabilã în jocul lor antiotoman: „Protejarea autohtonilor a fost arma cea mai redutabilã pe care puterile rivale Porþii au îndreptat-o (prin capitulaþii – n.n.) contra suveranitãþii Imperiului otoman”25. Cea mai largã capitulaþie, care a fost ºi prima – cea francezã (care ulterior a ºi slujit de model celorlalte puteri la negocierile cu Poarta în vederea obþinerii unor privilegii similare) prevedea în mare: – protectoratul religios asupra creºtinilor de rit latin – catolic ºi asupra teritoriilor socotite sacre – Ierusalim. – clauza naþiunii celei mai favorizate pe tãrâm economic imunitate juridicã pentru cetãþenii statului respectiv pe teritoriul imperiului26. Iniþial prima opinie faþã de confuzia capitulaþii româneºti – capitulaþii occidentale a fost aceea cã datoritã unei vagi asemãnãri de conþinut, unei identitãþi de titlul – arhidname – hatiºerif – ºi de emitent pentru mai multã uºurinþã diplomaþia europeanã a preluat acest termen în defavoarea celui românesc de tratat sau privilegiu. Enorma literaturã adresatã problemei capitulaþiilor ar fi permis o mai uºoarã orientare în problemele româneºti, europenilor: „vasta literaturã esenþial juridicã consacratã capitulaþiilor e în ansamblu copleºitoare”27 aprecia ºi Thobie.
Jacques Thobie, „Les interests economiques, financiers et politiques francas, dans la partes asiatique de l’empire ottoman de 1895 a 1914”, Paris, 1973, p .6. 22 ibidem p. 2. 23 ibidem p. 9. 24 ibidem p.1 7. 25 ibidem p. 19. 26 ibidem p. 3-18. 27 ibidem p. 2.
21

187

Aceastã idee trebuie reformulatã ºi completatã cu o alta: anume cã aceastã confuzie era voitã. Tocmai existenþa unei imense literaturi juridice consacratã subiectului, a unei practici de aproape 300 de ani cu capitulaþiile ºi a interesului clar al tuturor puterilor vecine imperiului ºi Þãrilor Române sau cu interese în zonã de a intervenii activ în afacerile Porþii în regiune fãcea extrem de convenabilã asimilarea actelor furnizate de români cu celebrele capitulaþii occidentale. Ele asigurau practic, aºa cum a arãtat ºi Thobie, posibilitãþi nelimitate de continua lãrgire ºi intervenþie. Un joc diplomatic enorm se deschidea, acceptarea termenului de tratat ar fi asigurat într-adevãr respectarea scrupuloasã a cererilor patrioþilor români, dar atât, nici o altã speranþã de viitor. Un tratat obliga ºi e încheiat pe o perioadã definitivã, numai o rupere a lui îl poate modifica. Capitulaþiile în schimb sunt maleabile, permit în primul rând urmãrirea interesului celui care are puterea nu atât al statului care le-a eliberat ºi al beneficiarului. Termenul de capitulaþii era complet impropriu pentru actele date de patrioþii români ºi totuºi el va fi folosit de întreaga Europã ºi nu doar din motive de comoditate, ci în primul rând de interes. Românii îºi ilustraserã drepturile prin tratate: adicã „prin convenþii scrise, încheiate între douã sau mai multe state, prin care se stabilesc relaþiile reciproce dintre ele, condiþiile încheierii unei pãci etc.”28 Acte bilaterale, durabile, ferme ceea ce nu convenea interesului rus sau european. Termenul de capitulaþii ce nu avea nici una din caracteristicile de mai sus era prea fals spre a fi perpetuat dacã nu ar fi existat motive temeinice pentru aceastã: interesul, posibilitatea de a exercita continue presiuni asupra Porþii prin aceste acte oricând transformabile. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi care dãdea dreptul principatelor la a se bucura de toate scutirile ºi privilegiile din vremea sultanului Mehmed IV a fost în fond prima incluziune a capitulaþiilor într-un acord internaþional (aºa cum am vãzut ele fuseserã incluse în 1711 la Luþk, dar într-un tratat moldo-rus ºi nu unul între douã mari puteri). Aceastã includere era destul de vagã, nu se preciza care erau acele drepturi ºi nici nu se indica un act
28

I. Platon, Istoria dreptului românesc, Bucureºti, Editura Sylvi, 1997, p. 40-43.

188

în care ele erau conþinute. Hatiºeriful din 1774 apare ca mult mai interesant clarificând care erau aceste drepturi în viziunea Porþii, dar el era practic o capitulaþie – politicã în stilul cu care Europa se obiºnuise ºi nu satisfãcea cererile nici ale românilor, nici ale Rusiei. Convenþia de la Ainali – Kavak (10 martie 1779)29 deºi a fost semnatã spre a clarifica aceste nelãmuriri a eºuat în fapt. Ea nu a adus un plan punctual, care sã arate ce sunt aceste privilegii (deºi acte care sã le ilustreze existau, dar aºa cum am demonstrat nu privilegiile în sine erau scopul Rusiei sau al puterilor europene cât de a dobândii ele însele puteri în a intervenii în afacerile interne ale Porþii). Convenþia s-a mulþumit în a reafirma dorinþa pãrþilor de a se conforma tratatului de la Kuciuk-Kainargi (ceea ce însemna cã hatiºeriful) din 1774 nu restabilise complet drepturile din vremea lui Mehmed IV) ºi a da Rusiei, în locul „dreptului de a vorbi în favoarea Principatelor” un drept mai direct, de „intercesiune”30, de intervenþie. Drept urmat de senedul din 1783 (1784 dupã Vãcãrescu, data citirii lui în Principate)31. Tratatul de pace de la Iaºi din ianuarie 179132 a reiterat prevederile de la Kucuk Kainargi ºi Ainali Kavak ºi a forþat Poarta sã recunoascã tractatele „de privilegii” ale þãrilor române în „cartea de lege – Kanunname sau legea nouã (Kanun-i-cedid). Aceasta cuprinde 28 de articole comune pentru ambele principate ºi stabilind obligaþiile materiale faþã de Poartã (cu indicarea naturii, plãþii ºi cuantumului) modul de numire al domnitorilor, normele supuºilor otomani în relaþiile cu Þãrile Române. „Din document rezultã autonomia de care se bucura Þara Româneascã ºi Moldova în ceea ce priveºte relaþiile lor cu Imperiul otoman”33 totul (inclusiv recunoaºterea acestor vechi tratate centrat în cuvintele-cheie: „Þara Româneascã ºi Moldova fiind, din trecut ºi pânã acum, slobode în toate privinþele, prin separare la cancelarie ºi prin interzicerea cãlcãrii lor cu piciorul”34 .
29 I. Ionaºcu, Relaþiile internaþionale ale României, p. 228. 30 31

ibidem p. 228. vezi Poeþii Vãcãrãºti, Opere, p. 288. 32 vezi I. Platon, op. cit., p. 204. 33 I.Ionaºcu, România, p. 246-260, vezi ºi Documente strãine p. 144. 34 ibidem, p. 258.

189

Din acest moment invocarea „tractatelor” de privilegii, a capitulaþiilor politice se putea baza pe aceastã recunoaºtere a Porþii, dar era din nou o recunoaºtere unilateralã ºi nu o sancþiune într-un tratat internaþional. Ca urmare a nemulþumirii din Principate ºi a dorinþei Porþii de a evita printr-un condominium româno-otoman viitoarele intervenþii ruse, la 17/29 august 1802 se elibereazã un nou hatiserif ce stabileºte haracul la 619 pungi de bani. Peste aceste obligaþii nu se mai poate solicita nimic, interdicþia de a practica comerþul fãrã aprobare ºi de a avea proprietãþi ºi a se stabilii în þarã pentru turci ºi durata domniei stabilitã la 7 ani35 . Deºi apar câteva noi privilegii ºi se anunþã din nou cã astfel de privilegii existau în actele din vechime totuºi situaþia rãmâne neschimbatã în privinþa capitulaþiilor36. Primii care vor face pasul de a le trece (într-o formã ocolitã) întrun tratat vor fi ruºii care la articolul 5 al tratatului de la Bucureºti fac sã fie notat cã „Înaltã împãrãþie sã respecte documentele ºi seneturile cu privire la privilegiile Þãrii Româneºti ºi Moldovei, care au fost încheiate pânã la începutul rãzboiului”37. Urmãtorul pas va fi fãcut la 1822 când Poarta va anunþa restabilirea domniilor pãmântene ca o urmare a vechilor drepturi ale Þãrilor Române. Rusia va relua ºi ea în acest caz lupta pentru capitulaþii notând în convenþia din 25 septembrie /7 octombrie 1826 de la Cetatea Albã (Akerman) la articolul III „Sublima Poartã se angajeazã în mod solemn sã respecte numitele privilegii, tratate ºi acte, cu orice prilej, cu cea mai scrupuloasã fidelitate ºi fãgãduieºte sã reînnoiascã într-un rãstimp de 6 luni de la ratificarea prezentei convenþii hatiºerifurile din 1802 care au specificat ºi garantat însãºi aceste privilegii”38. Într-un act separat referitor la cele douã Principate se prevedea: respectarea deciziilor luate „în privinþa menþinerii privilegiilor ºi, în special, în privinþa respectãrii clauzelor ºi articolelor inserate în prezentul
35 36

ibidem, p. 260-276. Documente strãine, p. 147. 37 Documente turceºti, vol. II, p. 303. 38 I.Ionaºcu, România în relaþiile… p. 279.

190

acest lucru era recunoscut acum în clar. nici un beneficiar din contrã. Principatelor ºi refãcute la 1772 erau o parte a dreptului internaþional. privind situaþia principatelor se nota ca „Sublima Poartã fãgãduieºte ºi se angajeazã sã vegheze în mod scrupulos ca privilegiile acordate Moldovei ºi Valahiei sã nu fie încãlcate în nici un chip”42. De acum „capitulaþiile politice” date de Poartã. „Principatele Moldovei ºi Valahiei punându-se. 41 ibidem p. deci nu aici e de cãutat rãspunsul. independente”43. ele fiind înscrise într-un tratat ºi sunt recunoscute în clar. nu menþioneazã în continuare nici un an. toate materialele îi erau la dispoziþie de peste 50 de ani. de cele douã pãrþi. ibidem p. Din acest moment în mod clar ambele puteri recunosc capitulaþiile. Ele sunt acte cu caracter juridic internaþional. 191 . orice formã ce asigura vreun privilegiu principatelor era astfel recunoscutã de cele douã puteri. 286. 283. semnat la aceeaºi datã. 43 ibidem p. Nici trei ani mai târziu. Era de acum o schimbare clarã. dovezile în sprijinul lor. 284. 39 40 ibidem p. obligatoriu ºi recunoscute ca atare. Din acest moment drumul actelor de la 1772 este larg deschis nimic nu le mai poate opri. stabilesc ca toate sã fie aplicate. este de la sine înþeles cã ele îºi vor pãstra toate privilegiile ºi imunitãþile care le-au fost acordate. În actul separat.act”39. Toate celelalte drepturi ºi privilegii ale principatelor Moldovei ºi Valahiei ºi toate hatiseifurile care le privesc vor fi menþinute ºi respectate40. 42 ibidem p. Ce a modificat opinia Rusiei ? „Capitulaþiile” îi erau cunoscute de la 1772. fie prin capitulaþiile lor. Prin ele „guvernul celor douã principate bucurându-se de toate privilegiile unei administraþii interne. în urma unei capitulaþii sub suzeranitatea Sublimei Porþi ºi Rusia garantându-le prosperitatea. 281. 285. tratatele din trecut. la Adrianopol. fie prin tratatele încheiate între cele douã imperii sau prin hatiseifurile date în diverse momente”41.

turci ºi a vornicului Mihai Ghica pentru cele douã Principate. propunere respinsã de români) cât de „independente” ar fi fost noile state e lesne de imaginat. doar de cal troian. dar cu drepturi suverane de a încheia acte internaþionale. Tratate care odatã recunoscute oficial puteau fi ºi rupte prin voinþa românilor (e ceea ce se va întâmpla la 1848 când ruºii vor cere românilor sã se proclame independenþi ºi sã îºi rãscumpere legãtura de Poarta.Adevãratul motiv constã în faptul cã se trecea la o nouã etapã în destrãmarea imperiului otoman. Urmãrindu-ºi scopul de la 1829. de ale ºantaja. Pânã acum Principatele primiserã noi ºi noi privilegii. Toate rãzboaiele de pânã atunci avându-ºi punctul de plecare în chestiuni legate de Principate. în mãsura interesului Rusiei ºi spre a fi un permanent focar de tensiune „casus belli” la Dunãrea de Jos. De acum condiþia lor. Astfel în octombrie 1830 e semnat un protocol de recunoaºtere a tratatului de la Adrianopol. Spre a se realiza ruperea Principatelor prima etapã era în mod normat transformarea lor în þãri independente prin „tractatele” încheiate cu Poarta. Grecia ºi Bulgaria ce urmau a fi smulse Imperiului otoman. Dorinþa de a le avea în mânã. Deci tratatul de la Adrianopole apãrea acum ca fiind realizat între 4 pãrþi. Prevederile de la Adrianopol vor fi reîntãrite prin tratatul de la Unkiar – Iskellessi care transforma Rusia în protectoarea însãºi a Porþii ºi din nou la 17/29 ianuarie 1834 prin Protocolul de la Sankt-Petersburg. nu mai satisfãcea ele urmau a fi declarate independente ºi fie anexate ulterior la Rusia fie puse sub protectoratul ei unilateral ºi folosite în ambele cazuri ca punte de legãturã cu alte 3 þãri ce intrau acum în sfera de interes rusã: Serbia. douã puteri principale ºi douã state secundare. Rusia va pune ca semnatar al Tratatului de la Adrianopol ºi Principatele. implicit mai puþin sensibilã la presiuni. cãci ele de acum erau recunoscute ca independente de Poartã ºi doar supuse ei prin plata tributului. Ultimul arãta ºi limitele bunãvoinþei Rusiei ºi de ce aceasta întârziase atâta timp în a recunoaºte vechile tratate ale Principatelor cu Poarta. Rusia oricum nu dorise revenirea la domniile pãmântene fanarioþii îi erau mult mai 192 . purtând semnãturile plenipotenþiarilor ruºi. de a fi ea aceea care sã stabileascã când ºi ce privilegii vor fi date ºi mai ales temerea cumplitã a celor douã puteri de o domnie pe viaþã.

I. p. vol. Bãlcescu. toate îndoielile era ºi majorat tributul principatelor de la 439. Bucureºti.500 de lei turceºti la 2 mil. dar trecerea la o domnie pe viaþã îi era absolut de netolerat. 458-470. capitolul IV ºi IX). p. de lei turceºti vezi N. Opere. cap. Sau scrieri mai noi precum cea a lui Vattel (Les droit des gens ou principes de la lois naturelle. Puffendorf cu „Le droit de la nature et des gens. capitolele III ºi XXII. p. cartea VII.I. 1980. subcapitolul 7) ºi le folosesc spre a clarifica situaþia statelor tributare (acelaºi lucru îl va face ºi Rouyer Colard . ar fi pierdut cel mai puternic mijloc de presiune. chiar ºi convenþia de la Balta Liman ce încãlca grav statutul dat de capitulaþii menþiona la art. 45 ibidem p.I. Recunoaºterea „capitulaþiilor” era implicit manevratã nu atât în folosul Principatelor cât mai ales în folosul Rusiei.uºor de mânuit. vol.Colson.I. 266. vol. cartea I. 329. lib. De jure belli ac pacis libi tres. cartea III. Pornind de la astfel de concluzii este de înþeles de ce la 1853 Nesselrode îi cerea lui Resid Paºa spre a evita rãzboiul un act clar de recunoaºtere a termenilor exacþi ai capitulaþiilor:” În scopul de a face sã înceteze pentru totdeauna toate pricinile de neînþelegere. 44 193 . Aceºtia preiau scrieri mai vechi pe subiect (Jean Bodin.IX sau Hugo Grotius.II. VII: „Este de la sine înþeles cã prezentul act motivat de circumstanþe excepþionale ºi încheiat pe un termen limitat. De l’etat present. 47 F. Odatã aceste acte recunoscute Rusiei îi era tot mai greu în a da înapoi astfel încât dupã 1848. Toate aceste acte vor naºte ºi interesul experþilor juridici occidentali. 9. cap. aºa încât a înlãturat aceastã posibilitate stabilind prin convenþia din ianuarie 1834 cã doar de aceastã datã domnii vor fi numiþi pe o perioadã determinatã44 . I p. dar la 1859 sau Paul Martens în „Precis du Droit des Gens”. ªi de un tribut. De republica libri six. vol. 46 Istoria dreptului românesc. iar stipulaþiile nu afecteazã jurisdicþia absolutã ºi independentã a principatelor”47. nu constituie nici o derogare de la stipulaþiile existente între cele douã curþi în privinþa principatelor Valahiei ºi Moldovei ºi cã toate tratatele anterioare întãrite prin actul separat al tratatului de la Adrianopole îºi pãstreazã întreaga putere ºi valoare”45-46 .78-80) condiþiile sunt clare: astfel de acte „nu poartã nici un atentat la suveranitate cãci nu e vorba decât de un act onorific.II. cap. cartea I.

nevoile ºi dorinþele tuturor claselor populaþiei ºi raporturile stabilite într-un interes comun cu Imperiul otoman”51.D. a comerþului ºi a navigaþiei. Rãzboaiele dintre ruºi ºi turci. 194 . La conferinþa de la Constantinopol (decembrie 1855 – ianuarie 1856) s-a adoptat un protocol în 30 de puncte menit a stabilii noul statut juridic al Principatelor. 285. la Viena. 52-53. 49 Xenopol. ele vor avea o putere armatã”49. Prusiei. Li se garanteazã. a manipulãrii ºi recunoaºterii oficiale chiar a capitulaþiilor cu conþinut înregistrat internaþional. 916-919. 250. dar „punându-se complet în armonie cu progresele timpului. pentru o dinastie strãinã ºi pentru ample reforme interne”50. Sardiniei. 50 Românii la 1859. ibidem p.21 cã „Principatele Moldovei ºi Valahiei vor urma înainte a se bucura sub suzeranitatea Porþii ºi sub garanþia puterilor contractante de privilegiile ºi 48 A. o conferinþã internaþionalã. Încã de la început (actul avea 30 de puncte) dupã ce se preciza cã valabilitatea tuturor actelor încheiate între Rusia ºi Poartã înceteazã. 51 Acte ºi documente. Imperiului otoman. În 1855. p.ºi toate reclamaþiile privitoare la drepturile ºi privilegiile care au fost încuviinþate ºi asigurate prin vechi împãraþi otomani locuitorilor Moldovei ºi ai Valahiei… s-au stipulat prin convenþia de faþã urmãtoarele condiþii”48. vechile drepturi de autonomie ale þãri. se recunoºteau capitulaþiile. Franþei ºi Angliei decidea condiþiile clare cu privire la Principate „sã urmeze înainte a atârna de sublima Poartã în puterea capitulaþiunilor ºi a haturilor împãrãteºti. p. p. o cârmuire neatârnatã ºi naþionalã. Þãrile Române au o cu totul altã poziþie decât Serbia sau alte state balcanice ceea ce le face apte pentru unire. vechile privilegii conþinute în ele. vol. teritoriul lor. a religiunei. Deci era o nouã etapã. În actul final al conferinþei intitulat „Memorandul privind Principatele Române din 14/26 martie 1855” se prevedea cã datoritã istoriei ºi relaþiilor speciale existente cu Poarta. cuprinzând reprezentanþi ai Austriei. Tratatul de la Paris din 18/30 martie 1856 avea sã prevadã la art. libertatea cultului. Rusiei. I.

Era un pas înapoi. 281. Relaþiile…. 183 ºi Acte ºi documente vol. care învedera tacit cã Principatele nu fãceau parte integrantã din Imperiul otoman. 53 A. Deºi s-a susþinut pentru Tratatul de la Paris o imagine triumfalã totuºi s-a arãtat adeseori cã el nu a creat tocmai cadrul cel mai proprie intereselor româneºti54 .Bãlcescu. dar care avea sã se transforme ulterior. p. 55 N. Berindei. le considerã acte veridice ºi le integraserã în dreptul internaþional. în accepþiunea juridicã politicã oficialã. Numai lupta durã dusã de ele a permis în final realizarea programului naþional. Rãzboaiele …p. p.22. Nimeni nu va avea dreptul de a se amesteca în trebile lor lãuntrice”52 iar la art.. 54 D. 330. Drum al triumfului ”vechilor tractate” – al capitulaþiilor – „precedentele create prin convenþia de la Akerman ºi prin tratatul de la Adrianopole.Ionaºcu. Poarta accepta a „confirma privilegiile ºi imunitãþile acordate de Baiazid I ºi Mahomed II”55. I. erau modernizate adicã transformau teritoriul românesc în teritoriu component imperiului otoman ºi nu erau înscrise în textul final al tratatului. Opere.scutirile în a cãror stãpânire se aflã. Diplomaþia românescã modernã. „Sublima Poartã se leagã a pãstra ziselor principate o administraþie reatârnatã ºi naþionalã precum ºi deplina libertate de cult. p. 195 . p. comerþ ºi navigaþie”53. care deºi recunoscute ºi integrate în douã conferinþe internaþionale. Xenopol.D. 117-118. când pentru Principate au fost încheiate acte separate au fost o nouã extensiune prin lãrgirea numãrului de Puteri contractante ºi printr-o nouã definire”56 a raporturilor româno-turce. Raza de soare era cã din acest moment o Europã întreagã prin semnãturile pe cele douã protocoale de la Viena (1855) ºi Constantinopol (1856) aprobaserã existenþa juridicã a capitulaþiilor. legiuire. 52 I. 409-410. Aceeaºi situaþie e ºi în ceea ce priveºte problema capitulaþiilor. În special protocolul de la Constantinopol (11 februarie 1856) era de o mare importantã pentru recunoaºterea capitulaþiilor cãci în faþa a marilor puteri. în 1858 ºi 1859 într-o victorie completã pentru partea româneascã. de atunci chestiunile privitoare la þãrile noastre fiind tratate separat de cele ale Porþii. II. Era un întreg drum care fusese parcurs din 1829 pânã atunci.

p. iar cele douã congrese hotãrâserã cã ea trebuie respectatã. apoi este invederat (. 60 Relaþiile internaþionale ale României în documente….) n-a pierdut niciodatã caracterul esenþial al suveranitãþii sale. recunoaºtere care a fost obþinutã tot pe baza acordului general european privind drepturile conþinute de capitulaþii. 18. 1984. Mahomed al-II-lea. Bãlcescu. în primul rând un raport al Comisiei europene de la Bucureºti care le înregistra ca acte internaþionale ºi fundamente ale cererilor româneºti ºi le înscria textul în circuitul relaþiilor internaþionale socotind cã rolul lor este acela de-a „supune Congresului faptele care sunt de naturã a servii drept bazã pentru aprecierile lui”59. Boicu. Selim I.) cã Þara Româneascã (. 344.. 1978.. Iaºi. dacã se pãstreazã înþelesul tractatelor dupã cuvintele lor.. 58 Ibidem p. Diplomaþia europeanã ºi cauza românã (1856-1859). în Convenþia de la Paris din 7/19 august 1858 care la punctul 2 nota „capitulaþiilor date de sultanii Baiazid I. cã statul (. 10. Toate aceste recunoaºteri succesive au fãcut sã intre ºi mai mult în conºtiinþa juridicã europeanã acordul privind impunerea ca bazã a oricãrei norme privind Principatele a acestor vechi acte.. în special cel din 1834.. le-au consacrat”60.) n-are a primii legi de la nimeni”57 . Soliman II. Bucureºti.. Unirea Principatelor în conºtiinþa europeanã. Editura Junimea. 10. Documente externe. sub semnãturile reprezentanþilor celor mai mari puteri ale Europei timpului. 59 Românii la 1859. 57N. 56 196 . spunea Martens. „Dacã se respectã istoria”. reglementând raporturile lor cu Sublima Poartã ºi pe care mai multe Hatiºerifuri. II. Þara Româneascã este un stat suveran58 . p. 243. Evoluþia va continua când alte douã acte internaþionale vor recunoaºte drepturile cuprinse în capitulaþii. p. Din nou vechile tratate au fost implicate în apãrarea drepturilor Principatelor în perioada Congreselor de la Paris din 1859.Adicã citându-l pe Martens „Dacã se respecteazã istoria. Opere. când se punea problema recunoaºterii dublei alegeri. p. Apoi a urmat adevãrata victorie a vechilor tratate prin înscrierea lor. L.

Ofensiva diplomaticã la nivel european lansatã pe parcursul anului 1860-1861 ºi vizând recunoaºterea dublei uniri va avea din nou ca nucleu principal al activitãþii agenþiilor diplomatice româneºti de la Paris, Londra ºi mai ales Constantinopol tot ideea capitulaþiilor.61 Aceastã ofensivã neîntreruptã îºi vede roadele ºi confirmarea în recunoaºterea „Statutului Dezvoltãtor al Convenþiei de la Paris „realizat în urma loviturii de stat din 2 mai 1864 , recunoaºtere prin care dupã aprecierea domnitorului” România numai de azi reintrã în autonomia sa din lãuntru, cuprinsã în vechile noastre capitulaþii, încheiate cu Înalta Poartã ºi garantate prin tratatul de Paris”62. La fel de importantã, servind drept confirmare internaþionalã, va fi ºi decizia luatã dupã lungi luni de eforturi diplomatice în 1866, privind dreptul românilor de a-ºi alege un suveran dintr-o casã domnitoare strãinã. La acceptarea alegerii lui Carol I, ca domnitor partida naþionalã sa servit din nou de bogata argumentaþie oferitã de drepturile de autonomie prevãzute de capitulaþii ºi de istoria românilor. Acceptarea acestei argumentaþii ca bazã juridicã pentru acest nou drept cucerit de români a fost o nouã victorie a teorie capitulaþiilor. Acest lucru se poate observa clar din adresa pe care noul prinþ domnitor o adreseazã dupã obþinerea recunoaºterii sale „urbi et orbi”: ”mã leg în numele meu ºi al succesorilor mei sã respect cu scrupulozitate drepturile de suzeranitate asupra Principatelor Unite care fac parte integrantã din Imperiu în limitele fixate de capitulaþii ºi de tratatul de Paris”63. Dornic sã menþinã informaþia privind conþinutul capitulaþiilor la nivelul diplomaþiei europene M.A.E. va lua iniþiativa dotãrii tuturor diplomaþilor români ºi a misiunilor diplomatice cu lucrarea „Colecþiune de tratatele ºi convenþiile României cu puterile strãine de la anul 1368 pânã în zilele noastre”. Nici la un an de la apariþia lucrãrii ºi aceasta îºi va dovedi pe deplin utilitatea, odatã cu izbucnirea ºirului de crize balcanice ce va duce regiunea în mod inexorabil cãtre
vezi pe larg ilustrat tot acest efort în capitolul nostru „Capitulaþiile ºi lupta pentru Unire”. 62 Mesagii, proclamaþii, p. 121-122. 63 Memoriile regelui Carol I al României, vol. I, Bucureºti, Editura Roza Vânturilor, p. 126.
61

197

rãzboi. În întreaga disputã legatã de statutul Principatelor Unite în aceastã perioadã argumentaþia româneascã se va roti din nou în jurul capitulaþiilor, de data aceasta cu mult mai puþin succes datoritã tensionatei situaþii internaþionale. Odatã cu izbucnirea conflictului autoritãþile de la Bucureºti încep sã îºi pregãtesc apãrarea pentru eventualul congres de pace, ce va cuprinde el ne rãspunde M.Kogãlniceanu: „dosarul nostru trebuie sã cuprindã instrumentele europene privind þara noastrã au sancþionat toate vechile capitulaþii ale Principatelor cu Sublima Poartã”64 . Efortul enorm depus de delegaþia românã pe perioada Congresului de pace de la Berlin pe baza juridicã asiguratã de capitulaþii poate fi reconstituit dupã opiniile lui I.C.Brãtianu: „capitulaþiile ne asigurã dreptul nostru de a face rãzboi ºi tratate ºi prin urmare ºi de a lua parte la congresul unde se trateazã despre acele tratate”65. Argumentele juridice ale pãrþii române nu vor fi luate în seamã de marile puteri ce nu vor acorda pãrþii române dreptul la reprezentare în congres, dar recunoscând în mod condiþionat independenþa României „Înaltele pãrþi contractante recunosc independenþa României, legând-o de condiþiunile expuse de condiþiunile expuse în urmãtoarele douã articole”66. Odatã cu aceastã recunoaºtere internaþionalã lunga epopee a capitulaþiilor lua sfârºit, drepturile naþiunii române erau complet afirmate, iar noul stat se bucura de deplinãtatea drepturilor sale. Un capitol strãlucit al diplomaþiei româneºti lua sfârºit. În încheiere trebuie spus cã problema drepturilor unui stat aflat în situaþia de vasalitate ºi a statelor aflate sub statutul de protectorat (cazul Principatelor în lunga perioadã de la 1829-1853) rãmâne încã un subiect de dezbatere aprinsã în literatura juridicã româneascã ºi internaþionalã. Astfel cele mai noi cãrþi pe subiect67 considerã cã spre a putea întreþine relaþii internaþionale un stat trebuie sã aibã :o populaþie stabilã, un teritoriu determinat, un guvern, ori Principatele se bucurã de toate aceste aspecte în toatã istoria lor. În acelaºi timp se considerã cã statele
M.Kogãlniceanu, Documente, p. 234. I.C.Brãtianu, Acte ºi cuvântãri, p. 263 66 Românii la 1859, vol. II, p. 368-369. 67 Nãstase Adrian ºi colab., Drept internaþional public, Bucureºti, 1994 ºi V Creþu, Drept internaþional public.
65 64

198

aflate sub regimul vasalitãþii ºi al protectoratului se disting de celelalte state libere prin cesiunea dreptului lor la reprezentare internaþionalã în favoarea suveranului sau al protectorului. Se menþine astfel chiar ºi acum ideea cã aceste state sunt „semi-suverane sau fãrã suveranitate deplinã”68 deºi ele întrunesc toate condiþiile unei acþiuni diplomatice libere cum era ºi cazul Principatelor Române. Bineînþeles aceste teorii sunt încã obiect de dezbatere activã la aproape 300 de ani de la naºterea lor (ºi sub impactul problemei capitulaþiilor) deoarece în spatele lor se pun probleme reale, privind soarta a milioane de oameni trãind în aceste þãri ce se confruntã cu interesele marilor puteri tentate sã îºi menþinã puterea, indiferent de voinþa populaþiilor, ºi fãrã limitã de timp.Ca atare o astfel de dezbatere atinge încã cele mai importante probleme internaþionale ºi cele mai sensibile poziþii unde înfruntarea rãmâne activã, iar experienþa cazului românesc îºi menþine relevanþa.

199

Capitulat Capitula t iile în con stiin t a , , , constiint european a

Capitulaþiile au pãtruns în conºtiinþa europeanã la doar câþiva ani diferenþã faþã de momentul emiterii primelor ahidnamele de cãtre Poartã. Datoritã importanþei Principatelor drept barierã la gurile Dunãrii, ca stavilã faþã de atacul otoman, atenþia Europei a fost fãrã îndoialã aþintitã asupra acestui spaþiu la rãscrucea secolelor XV–XVI – secolele eroicei rezistenþe antiotomane1 . Modul de înregistrare a existenþei posibilitãþii unor raporturi pacifice cu Poarta, a încheierii unor înþelegeri ce garantau pacea pentru plata unui tribut interesau direct vaste spaþii de Europei centrale aflate în perspectiva unui contact direct cu masiva putere otomanã. Ca urmare toate relatãrile despre aceste înþelegeri au fost fãcute în spirit european ºi adresate unui consumator european. Ele au prevãzut existenþa unor tratate, a unor înþelegeri cu caracter ºi obligaþii bilaterale care au asigurat românilor un statut aparte în S-E Europei ca urmare a eroicei lor rezistenþe. Cum spunea Jan Duglos românii s-au încheiat prin tratate ca învingãtori ºi nu ca învinºi. Iar un text din lucrarea „Ad. Innocentium VIII de bello Turcis inferendo oratio” a lui Filippo Buonacorsi Callimachus aratã cã românii „au ajuns totuºi la supunere astfel încât sã-ºi pãstreze toate legile lor, împreunã cu avuþiile ºi pânã aproape toate legile lor, împreunã cu avuþiile ºi pânã aproape ºi libertatea”2 . Aceastã idee despre existenþa unor drepturi, ºi a unei situaþii
1 2

Serban Papacostea, Geneza statului în evul mediu, p. 96. ªerban Papacostea, Tratatele, p. 98.

200

privilegiate a românilor înscrise în tratate, va face ca tradiþia istoricã despre capitulaþii (ºi în fond precum am arãtat clar, opinia existentã în întreaga societate româneascã din secolele XV–XVI despre participarea la încheierea unor tratate ºi conºtiinþa cã aveau aceste tratate în arhivele lor, într-o formã poate puþin neobiºnuitã, dar nu mai puþin legalã) sã fie cu uºurinþã acceptatã în lumea diplomaticã. Efortul de clarificare a situaþiei Principatelor, derulat la mijlocul secolului XVII ºi începutul secolului XVIII de cãtre operele lui Dimitrie Cantemir ºi a diverºilor cronicari (Miron Costin, Ion Neculce, Radu Popescu, Stolnicul Constantin Cantacuzino etc.) a contribuit ºi el la încetãþenirea acestei idei în lumea europeanã. Un reprezentant european în principate exact în aceastã perioadã: Anton Maria Del Chiaro: e cucerit de aceste opinii ºi se va face purtãtorul lor în lumea diplomaticã occidentalã. Anton Maria Del Chiaro cunoaºte vechea tradiþie a închinãrii sub Mircea ºi mai ales dupã Vlad Þepeº (în mod cert de la stolnicul Cantacuzino ºi în fond relatarea lui ... ne aratã ce am pierdut odatã cu pierderea lucrãrii „Istoria Þãrii Româneºti” a stolnicului). Astfel Del Chiaro povesteºte: „un exemplu istoric al nestatorniciei boierilor este în tragica poveste a lui Vlad care pe când se lupta vitejeºte cu turcii pentru independenþa þãrii a fost trãdat de boieri, aceºtia încheind pace cu sultanul ºi acceptând sã-i plãteascã un tribut anual de 12.000 florini ungureºti de aur”3 . Unul dintre cei mai interesanþi cãlãtori dinainte de 1768 ºi unul din cei mai bine informaþi e fãrã îndoialã Charles de Peyssonnel4 (el insereazã interesante referinþe despre români ºi face primele propuneri pentru înfiinþarea unui consulat francez în Principate5). Din discuþii pe care le poartã fãrã îndoialã cu reprezentanþi ai familiei Cantacuzino el aflã despre tradiþia închinãrii Principatelor câteva detalii extrem de
Dan A. Lãzãrescu, Imaginea României prin cãlãtori vol. I (1716-1789), Bucureºti, Editura Sport-Turism, 1985, p. 45. 4 despre el vezi V. Mihordea, Charles de Peysonnel în „Balcania” V, 1 (1942) p. 365392. 5 N. Isar, Principatele române în epoca modernã, Bucureºti, Editura Universitãþii Bucureºti, 1998, p. 198.
3

201

importante, deoarece el le aflã înainte de aºa numita datã a cererii capitulaþiilor: 1772 ilustrând opinia noastrã cã ele sunt create într-o primã formã cel puþin înainte de 1768, iar ca tradiþie ele existã încã de la jumãtatea secolului XVII, ca memorie a hatiºerifurilor originale din secolul XV–XVII. Astfel Peysonnel aflã ºi va prezenta mai departe Europei cã: „Þara Româneascã ar fi fost supusã otomanilor sub domnia sultanului Mahomed I în anul 1418 ºi ar fi fost silitã de atunci sã plãteascã tribut, deºi numeroºi voievozi s-au strãduit sã scuture jugul otoman6 ” iar despre Moldova va arãta cã „fiul lui ªtefan cel Mare, Bogdan se supune Porþii”7 cu clauze asemãnãtoare. Iatã deci informaþiile complete pe care le obþine Peysonnel de la boierii noºtri: ani, date complete ºi clauze ale închinãrii, mai e posibil sã se susþinã cã ruºii au creat capitulaþiile sau cã ele s-au fãcut în grabã, în preajma congresului de la Focºani ? Credem cã nu. La fel de interesante sunt informaþiile pe care le obþinem din „Memoires du baron de Tott sur les Tures et les Tartares” 4 vol. Amsterdam, 1784, cãlãtor prin principate, în anii 1767-1769, de început ai rãzboiului ruso-turc”8 . Despre situaþia juridicã a Principatelor el noteazã urmãtoarele: „Supuºi de mult timp, de pãrinþii lor, sub credinþa tratatelor aceste popoare nu ar fi trebuit sã cunoascã despotismul pe care prin schimbãrile suveranilor lor le-a fost impus de Poarta otomanã. Moldova supusã iniþial doar prin plata unei mici reverenþe la fel ca ºi Valahia, ele se bucurau de o umbrã de libertate”9 Baronul de Tott e deci practic perfect informat el ºtie în perioada dinaintea rãzboiului cã între Poartã ºi Principate s-au încheiat tratate. De unde ºtia ? De la boierii români care refãceau textul acestor tratate. De departe una din cele mai importante lucrãri „prima lucrare
6 7

D. Lãzãrescu. op. cit., p. 88. ibidem, p. 93. 8 N. Isar, Principatele române, p.201. 9 D. Lãzãrescu, op. cit., p. 100. 10 N. Isar, Principatele române, p. 199.

202

cit. boierii români le-au dat acte originale în susþinerea „createlor” capitulaþii. p. 275.L. prezent în þara noastrã pe parcursul ostilitãþilor dintre 1768-1774 primeºte informaþii deosebit de interesante chiar de la „pãrintele capitulaþiilor” Mihai Cantacuzino (lucrarea va apãrea în 1778 într-o primã ediþie ºi ca urmare a cererii 11 nenumãraþi exegeþi ai operei lui Carra au arãtat cã Iaºi nu putea fi oraºul tipãririi ºi e doar o indicaþie fãrã bazã spre a ocroti identitatea adevãraþilor – tipografi. 13 informaþia e preluatã ad. 15 N. Carra e un personaj extrem de ciudat care a reþinut atenþia istoricilor români. de 20 de iepe fãtãtoare ºi de 24 de ºoimi.000 de scuzi de aur. Soliman care cucerise cea mai mare parte din Regatul Ungariei ºi mai subjugase ºi Crimeea. în care ruºii ºi alþii dupã pilda lor au luat o cantitate mai mare de cãrþi ºi mai toate manuscrisele. Acesta relateazã cã „în mai multe rânduri ºi mai ales în ultimul rãzboi. cu un plocon de 4. 199. Carra12 care cunoaºte ºi el tradiþia capitulaþiilor (a celor moldovene în special). 114. 14 D. Bucureºti. pe care ruºii le-au cerut cu insistenþã „uitând” apoi. spre paguba acestei þãri. ulterioarã contestaþie la adresa pretenþiilor lor. 12 J. Extrem de interesantã pentru contextul 1768-1774 ºi pentru „goana” dupã documente ºi acte menite a sprijinii ofensiva capitulaþiilor în aceastã perioadã e ºi mãrturia lui Lionardo Panzini. Iaºi11 1777 a lui J. convenabil sã le mai returneze. Generalul Theodor Wilhelm Bauer. Informaþiile lui Carra aratã cã ºi în pregãtirile moldovenilor capitulaþiile erau importante ºi erau bazate în principal pe opera lui Cantemir.specialã privitoare la români. Bogdan s-a grãbit sã-i iasã înainte sultanului Soliman la Sofia13. Înlãturau astfel orice eventualã.Lãzãrescu. Ascultând de înþeleptul sãu pãrinte.L. op. cantitãþi care urmau sã fie plãtite ca tribut anual”14 . care nu mai ºtie de unde sã dea urma amintirilor ºi privilegiilor sale15. Principatele române p. p. litteram din D. 1876. Aceastã declaraþie este de o importanþã decisivã pentru cele douã elemente noi descoperite de noi pentru perioada 1768-1775 ºi anume cã atât la Focºani cât ºi lui Repnin. 203 . Istoria imperiului otoman. p. Cantemir. pentru o bibliografie a operei sale. Editura Eminescu. 378. vezi N.. Iorga. scrisã de un francez”10 e „Histoire de la Moldavie et de la Valachie”. 1981.Isar. Bucureºti. Istoria Românilor prin cãlãtori.

fãcutã turcilor în anul 1454 de cãtre voievodul Layota Bassaraba în condiþiile plãþii unui tribut destul de scãzut. existã o strânsã legãturã între creionarea teoriei capitulaþiilor ºi firmanele post-1774. dacã mai era nevoie amestecul de plãsmuiri ºi acte originale folosite de patrioþii români la Focºani. care încearcã sã le surprindã esenþialul demonstrând. intelectuale: teza pronomiilor Þãrilor Române cu totul greºit traduse de publiciºtii europeni în secolul al XIX-lea. De altfel. Wilhelm Bauer aflã cã: în 1393 apare primul tratat al lui Mircea cel Bãtrân cu Baiazid al II-lea. prin lucrarea lui. 159.. 19 ibidem. Bauer noteazã: „firmanele cele mai noi dovedesc cã aceastã þarã a fost în toate timpurile privitã ca fiind separatã întrucâtva de imperiu”18. „În condiþiile acestui acord.masive în 1781 a 2-a ediþie). 17 16 204 . în schimbul cãreia românii au putut rãmâne liberi ºi independenþi”16. La fel cum am arãtat ºi noi în capitolul III: capitulaþiile între 17741821. ibidem. 155. 18 Cãlãtori strãini despre Þãrile Române. întregii Europe. prin termenul absolut încongruent de capitulaþii”19. domnul ºi-a pãstrat prerogativa de a face rãzboi sau pace cu cine poftea. X. Bucureºti. ca ºi dreptul de viaþã ºi de moarte asupra supuºilor sãi. Dan Lãzãrescu apreciazã perfect însemnãtatea operei lui Bauer: „surprindem aici – pe viu – am putea spune – subtila concepþie a banului Mihai Cantacuzino ºi iscusinþa cu care s-a priceput el sã o strecoare în mintea generalului Bauer care o va difuza. p. vol. Lãzãrescu. „Graþie tuturor datelor ºi prezumþiilor comunicate lui de cãtre banul Mihai Cantacuzino. 2000. p. Analele þãrii mai pomenesc de o a 2-a închinare. Editura Academiei. Aceste firmane recente aratã cã þara aceasta a fost întotdeauna despãrþitã de Imperiul otoman ºi cã s-a cârmuit dupã propriile legi”17. generalul Baur este cel dintâi publicist Dan A. cit. partea I. p. op. 159. 158. p. firmanele (cele noi) dovedesc existenþa unei constituþii primitive fãrã de existenþa cãreia þara nici n-ar fi putut beneficia de privilegii atât de întinse în ultima vreme.

Bucureºti. Stan. Þãrilor Române. Acelaºi abate noteazã cu o perspicacitate demnã de remarcat: „cãlcând privilegiile acordate de sultani acestor douã principate.). nu erau simple plãsmuiri. p. care a pus în circulaþie teza pronomiilor hãrãzite de Poartã.Carra este totuºi primul din punct de vedere cronologic – 1777. 219. Editura Academiei. de aceea îi numesc pe locuitori bogdani”22. 2000. 22 Cãlãtori strãini despre Þãrile Române.n). X. dar ºi simplii trecãtori prin Principate. este abatele Lionardo Panzini.n. reflectând îndeosebi aspiraþii – cum s-a susþinut mult timp de cãtre o parte a istoricilor – ci reflectau sub raportul conþinutului un fond istoric real)21 . Poarta ridicase în mai multe rânduri în scaunul celor douã ibidem.european (J.L. iar Anton Maria Del Chiaro îi devanseazã pe amândoi – n. culturale ºi sociale. p. Editura Academiei. partea I. vol. neaparþinând marii istorii.”20. Bucureºti. 10-11. anonimi ai istoriei. Protectoratul Rusiei. X. 21 20 205 . 2000. 23 Cãlãtori strãini despre Þãrile Române.n. partea I. p. ca o chezãºie a autonomiei lor juridice ºi administrative. care cãlãtorind prin Principate în timpul rãzboiului din 17681774 vede „rãdãcina tuturor relelor de care suferã Þara Româneascã este cãlcarea vechilor ei înþelegeri cu Poarta ºi impunerea unor domnitori strãini”23 (fanarioþii – n. Nu doar numele mari se preocupã de problema relaþiilor românootomane din punct de vedere juridic. recepteazã întreaga problemã a capitulaþiilor. cãci aºa se numea principele care a supus þara sultanului Soliman I. A. 41.). 160. Aceleaºi pe care fãrã îndoialã le-a arãtat la 1772 Cantacuzino ºi delegaþilor ruºi ºi le-a ºi înaintat la conferinþa de la Focºani (Avea dreptate Apostol Stan când aprecia cã: „Pe temeiul unor asemenea dovezi se poate aprecia cu certitudine cã textele boierilor români din 1772. vol. prezentate cu prilejul negocierilor de pace de la Focºani. Astfel un anonim evreu Galiþia în trecere prin Principate noteazã într-o „Schiþã geograficã despre Þara Româneascã ºi Moldova” cã: „turcii o numesc Bogdania (pe Moldova n. Un alt cãlãtor. Dincolo de toate aceste laude scrierea generalului Bauer „Memoire historique et geographique sur la Valachie” este extrem de interesantã pentru cã explicã realitatea „capitulaþiilor” prin firmanele noi. p.

apreciat ca „având ceva din baronul Munchhaussen”. p. Bucureºti. ibidem. Perioada de dupã 1774 e martora unei adevãrate ofensive în lumea diplomaticã europeanã prin problema capitulaþiilor: „dupã data apariþiei lucrãrii lui Bauer (prima ediþie 1778. 25 24 206 . partea I. 219. 444-445. dar de când aceastã þarã a trecut sub stãpânirea turceascã prin antice fãgãduinþe. Un alt cãlãtor de aceastã datã sosit de pe meleagurile italiene. Constantino Guglielmo din Regatul Neapolelui noteazã în „Scrisori despre trecerea prin Þara Româneascã ºi Transilvania” la 1780. pe care o va relua în anul 1818 Dionisie Fotino. „Aceastã demnitate de voievod. greci lacomi sã strângã averi (…). trebuiau sã plãteascã Porþii Otomane un tribut (…). Acestea erau articolele de cãpetenie ale capitulaþiilor sub domnia lui Suleiman ºi pe care urmaºii sãi le-au încãlcat totdeauna”25. 300. La finele rãzboiului un cãlãtor francez. astfel Ivan Ivanovici Severin. ales de sultan (…). vol. Dar.principate strãini ºi anume. desemnarea domnului atârnã de Poartã”. Pe baza lucrãrilor lor ºi a receptãrii acestei teze de cãtre marea boierime din Þara Româneascã (aºa cum am vãzut chiar boierimea din ibidem. era totdeauna electivã ºi atârna de mai marii þãrii. 600. potriviþi a sluji Poarta în scopurile ei tiranice”24 . 26 Cãlãtori strãini despre Þãrile Române. Louis Emmanuel D’Antraigues. consulul rus la Iaºi nota în raportul din 20/31 iulie 1786 despre teroarea dezlãnþuitã de Mavrogheni: „eu m-am întâlnit cu mulþi ºi fiecare cere ajutor. diplomat ºi militar. X. p. 27 Ibidem. tot a banului Mihai Cantacuzino va reactualiza aceastã temã. p. sub aceeaºi inspiraþie. p. nu scapã nici el agitaþia lansatã în jurul teoriei capitulaþiilor notând cã: „închinarea la turci s-a fãcut în schimbul unor privilegii (…) li se fãgãduia cã vor avea domn din neamul lor. Despotismul calcã în picioare toate privilegiile dãruite Principatului”27. Editura Academiei. „Istoria fraþilor Tunusli” – adicã de fapt. 2000. a doua 1781) va urma cezura revoluþiei franceze. în anul 1806.26 Pentru strãinii care aveau o ºedere mai îndelungatã în Principate situaþia ere ºi mai clarã.

de curând sunt investiþi pe câte 7 ani. p. 284. cit.). Statutul juridic. îºi vor spune unitar. D. 28 I. El ºtie cã Valahia (ºi Moldova – n. Calitatea de þarã tributarã excludea situaþia de provincie integrantã Imperiului otoman31 . divisee en deux parties. Paris 1787)30. Un alt important personaj care aflã de capitulaþii tot în aceastã perioadã e Ignatius Mouradgea d’Ohsson (în lucrarea „Tableau general de l’Empire ottoman. în mai multe broºuri ºi în lucrãri mai voluminoase. Relaþiile internaþionale. 160. d’ont l’une comprend la legislation Mahomedan et l’autre l’Historie de l’Empire ottoman”. Autorul armean de origine. 31 ibidem.n. op. Lãzãrescu. p.. p. va reactualiza teoria „capitulaþiilor” ºi o va pune la dispoziþia publicisticii ºi diplomaþiei europene. Ionaºcu. va sfârºii prin a devenii ambasador al Suediei în Imperiul otoman. intrat în serviciul ambasadei suedeze de la Istambul ca dragoman. 214. Pentru mai multe detalii vezi Veniamin Ciobanul. În curând teza banului Mihai Cantacuzino va fi receptatã de dreptul internaþional european ºi consfinþitã de tratatul de pace de la Paris.) dispunând în virtutea ei convocarea Adunãrilor ad-hoc care în 1857.) ºi-a vãzut smulse încetul cu încetul vechile ei privilegii ºi a fost cârmuitã de aproape douã veacuri de greci distinºi. odinioarã erau investiþi pe câte trei ani. Felix Calson. care o va aplica pentru întâia oarã în istorie (am vãzut cã efectele acestor acte au început sã aparã imediat dupã 1774 – deci momentul 1857 nu e primul în istorie. iar consfinþirea cea mai clarã a capitulaþiilor nu este în martie 1856 ci în 1829 când se spune cã „Principatele Moldovei ºi Valahiei s-au pus în urma unei capitulaþii sub suzeranitatea sublimei Porþi28 – n. p.Þara Româneascã le lansase ºi luptase întreaga perioadã pentru teza capitulaþiilor aºa cã e o eroare sã se vorbeascã aici de influenþa acestor lucrãri asupra românilor ca influenþã hotãrâtoare – n. unanim ºi rãspicat nãzuinþele lor. nãzuinþele poporului român la libertate ºi neatârnare”29. 30 29 207 .n. Cu toate erorile semnalate acest citat este ilustrativ pentru voga internaþionalã ºi efectul vast pe care lucrãrile banului Cantacuzino l-au avut în lumea diplomaticã. 213-215.n. în anii 1838-1839. cu domiciliul la Constantinopole.

E. Astfel L. 159. Principatele române. cãlãtor prin Moldova la 1779 admite existenþa capitulaþiilor ºi a unei supuneri condiþionate la turci sub Soliman.L. 232. vezi N. Alexandre de Launay conte d’Antraigne. XVI. 37 ibidem. deosebire ce consta în aceea cã ei (turcii – n.M. 201. 32 33 ibidem. 208. 159-160. 219. 253. cãlãtori francezi în Principatele Române se referã la lupta pentru independenþã a românilor în evul mediu sub conducerea unor mari voievozi. deosebit însã de cel din sudul Dunãrii. turcii au reuºit sã îºi impunã sistemul lor.Ignatius Maouradgea dovedeºte nu numai o destul de bunã informaþie asupra stãrii juridice a principatelor. p. în acest context. 260. Raguza sau chiar imperiul habsburgilor în sec. 36 N. Isar. 38 vezi ºi N. p. Statutul juridic p. 208 . p. în majoritatea lor. 214. prezent ca militar în Serviciul Rusiei în nenumãrate ocazii pe solul românesc în 1790-1991.32 La fel de interesante sunt ºi aprecierile unui ofiþer francez. dar ºi înþelege asemãnarea lor cu a altor state cu regim de tributari ai otomanilor ºi care ºi-au menþinut integral independenþa nefiind provincii ale imperiului ºi enumerând în calitate de tributari – independenþi alãturi de principate ºi state precum: Veneþia.n.) „nu au transformat niciodatã Valahia ºi Moldova în pãrþi integrante de imperiului lor. Ciobanu. 1806-1812 ºi 1828182933 Louis Alexandre-Langeron ºtie cã Bogdan cel Orb este cel care a închinat Moldova turcilor cu garantarea privilegiilor ei ºi ºtie cã Moldova e o þarã separatã de Turcia chiar dacã „puþin câte puþin turcii din protector care erau doreau sã devinã stãpâni”34 cu toatã rezistenþa moldovenilor. supunere condiþionatã de menþinerea autonomiei ºi a domniei pãmântene37 condiþii încãlcate prin introducerea sistemului fanariot38 . Isar Istoria modernã. 35 ibidem. Isar. generalul Langeron. Principatele române. lãsând locuitorilor o parte din privilegiile lor”35. Aºa cum constata un mare exeget al perioadei „începând cu J. Carra. p. 220. 34 V. p. emigrant. unii din ei abordând ºi problema capitulaþiilor încheiate cu Poarta otomanã”36. p. 221. 31-32.

Deci cu anul 1790 începe marea aventurã a tratatelor româneºti în sfera europeanã sub numele de „capitulaþii”46. Principatele Române. Considerations sur les rapports politiques rouman – ottumans au XVII Siècle în „Revue roumaine d’historie. op. el ne aratã cã respinge formula lui Grigore Ureche care aratã plata primului tribut la 1456 – în vremea lui Petru Aron (datã exactã istoric – n. Isar. Contele apreciazã cã „Þara Româneascã nu poate decât sã prefere din toate punctele de vedere. Istoria modernã p.II. Lãzãrescu. care chinuiesc poporul chiar în timp de pace în ciuda capitulaþiilor lor”43. 44 ibidem p. 277. Nu putem sã îl omitem din aceastã lungã listã a cãlãtorilor strãini interesaþi de capitulaþii pe Contele de Salaberry personaj apreciat ca „cel mai însemnat din seria (…) cãlãtorilor din rãstimpul rãzboiului din anii ibidem p. D. 657-658. Acest text meritã toatã atenþia pentru cã acum apare pentru prima oarã în literatura europeanã termenul de capitulaþii44 aplicat la Principate. 45 ibidem. depuis 1782 Jusqu en 1789.Isar. 36-37.n.Contele d’Hauterive e la rândul sãu un admirator al luptei antiotomane a Moldovei ºi un partizan al existenþei unor înþelegeri condiþionate între români ºi Poartã39. vol. p. p. Relaþiile internaþionale. Lãzãrescu. 4. p. cit. pentru a prevenii o viitoare sclavie40. 300. 202. XV. D’Hauterive e ºi un scriitor asiduu. op. faits en Turquie. 46 vezi ºi Tahsin Gemil. 276. cârmuirea unui principe creºtin tiraniei otomanilor. 226. 43 D. 112. La fel de interesantã e ºi lucrarea contelui de Ferriere – Sauveboeuf „Memories historique et geographique de voyages.41) în favoarea celei a lui Ion Neculce din „O samã de cuvinte” ce dãdea închinarea în vremea lui Bogdan III.276 vezi ºi N. 42 vezi N. 1976. Ionaºcu.. 221. Contele cunoaºte tradiþia închinãrii Moldovei: „El (Bogdan Orbul) renunþã la independenþa absolutã a þãrii sale prin supunerea voluntarã faþã de Turci. concept „calchiat foarte probabil dupã termenul de uz curent care reglementa relaþiile juridice ºi economice dintre Imperiul otoman ºi numeroase puteri europene mari sau mici45. en Perse et en Arabie. 40 39 209 . 41 vezi I. p.cit. p.. Paris 179042 . p.

„A survey of Tukish Empire”51 care aratã despre statutul juridic al Principatelor cã „raporturile lor cu puterea suveranã nu se derulau în virtutea unui act de supunere absolutã. sclavi ei însãºi ai unui guvernãmânt revoltãtor ºi tiranic”50. 221. 53 ibidem. 1802-1808) aratã cã „Moldova ºi Þara Româneascã sunt provincii creºtine conduse de domni creºtini tributari”53. 221. Acesta apreciazã puterea de rezistenþã a românilor în faþa marilor puteri din jur ºi considerã momentul de cãdere sub dominaþia otomanã ulterior bãtãliei de la Mohacs49. 205. cit. p. ci sunt legate de ea printr-un tratat care le asigurã un minimum de independenþã în ceea ce priveºte cârmuirea lor lãuntricã. p. p.. Iorga Istoria românilor prin cãlãtori. 220. o adevãratã enciclopedie a 47 48 N. Principatele.II. p.Isar. 49 ibidem. p. e vorba de lucrarea din 1798 a lui William Eton.269-270. care se vor pierde dupã acþiunile lui Dimitrie Cantemir ºi Constantin Brâncoveanu. op. Ca urmare a acestor rezistenþe ºi mai ales a luptei duse de Mihai Viteazul.Isar. deci sunt o provincie creºtinã supusã Porþii otomane”52. Ceea ce este interesant e cã ºi în acest caz ca ºi la generalul Bauer ºtim numele persoanei care îi vorbeºte despre capitulaþii ºi rolul lor în istoria românilor: Ioan Cantacuzino „care trecea pretutindeni ca un om instruit” ºi pe al cãrui cap turcii puseserã o recompensã48. vol. de la monarhia independentã au trecut apoi la oligarhia feudalã ºi în sfârºit. 202. „Astfel Valahia ºi Moldova. Principatele p. Lãzãrescu. O altã relatare. Poarta va recunoaºte „privilegiile” Principatelor. vezi ºi N. la fel de interesantã apare de aceastã datã la Londra. 52 D. Principatele Române. 222. 51 vezi ºi N. 210 . 11 vol. Isar. 50 N. Pasionatul cãlãtor Charles de Ligne. au cãzut sub jugul dur ºi distrugãtor al domnilor strãini.1787-1792 prin amploarea relatãrilor despre români”47. La doar 4 ani dupã aceastã apariþie în lucrarea „Geografia celor patru pãrþi ale lumii” (Veneþia.. ibidem. p. p. 202.

Bucureºti. 56 vezi N. Istoria modernã a Românilor. Pune-þi sã fie cârmuite de boierii lor. 214. Berlin.256. la pace. p. p. 55 N. 219. 54 211 . Wilkinson cunoaºte istoria capitulaþiilor ºi „crede în tratatul încheiat cu turcii de Vlad Dracul”55 ca ºi în închinarea Moldovei lui Bogdan cel Orb. 249. 58 N. dupã vechile lor drepturi recunoscute de Poartã. trebuie spus. partea II. p. Editura Universitãþii Bucureºti. 469. 70. Isar. Londra. Petersburg. Wilkinson. În 1822 Charles Pertusier publicã în „La Valachie. Într-o discuþie cu Grigore A. 57 N. Principatele române.vechiului regim. vol. p. 239-240. Editura Academiei. Potemkin din noiembrie 1788 el îi cere în favoarea Þãrilor Române „cel puþin faceþi astfel ca aceste douã þãri sã ajungã independente de turci. 223.Iorga. dar Valahia cu toatã condiþia de tributarã în care cãdea. 1820.Isar. Pentru Moldova el pune acest moment al supunerii în timpul lui Bogdan III care a cerut însã respectarea deplinei autonomii. 222. nu putea sã lipseascã din lucrarea noastrã. a libertãþii religioase a dreptului de alegere a domnilor. X. pãstra domnii sãi sub sancþiunea suveranului ºi dreptul de a se administra fãrã nici un amestec al Porþii”57 . 2001. El mi-a rãspuns: Vom vedea!”54 . Imaginea societãþii româneºti în Franþa (17741848). 913. în primele avânturi izbucnite în Moldova odatã cu succesele trecãtoare ale lui Ioan Sobiescki”58 . veºnic în cãutarea aventurii între curþile de la Viena.Isar. Consulul englez la Iaºi. Istoria românilor prin cãlãtori. Paris. sub ocrotirea celor douã împãrãþii. Principatele Române. Prima lucrare care a deschis însã anul 1822 din punct de vedere al Cãlãtori strãini despre Þãrile Române. va reda la înapoierea sa în þarã o parte din concluziile misiunii sale în „An account of the principalities of Walachia and Moldavia”. „Actul solemn încheiat ar putea fi opus ºi astãzi otomanilor – care. în perioada 1814-1818. 1991. p. întotdeauna þin sã fie observator riguroºi ai tratatelor – dacã el nu ar fi fost dat flãcãrilor ca un act cu titlu de sclavie. Bucureºti. la Moldavie et l’influence politique des Grecs du Fanal”56 o relatare asupra supunerii Þãrilor Române: „Mohamed II supune þara.

73. Martor ocular al evenimentelor anului 1821. Contele Lagarde cunoaºte ºi el date din existenþa zbuciumatã a Þãrii Româneºti ºi mai ales e familiar cu tradiþia încetãþenitã de Ienãchiþã Vãcãrescu a închinãrii þãrii la turci în 1418. Laurencon „Nouvelles observation sur la Valachie” Paris.relatãrilor despre principate este cea a lui F. proprietãþile ºi existenþa noastrã. 220. Istoria modernã. 64 vezi N. O altã lucrare publicatã dupã 1821 ºi conþinând preþioase informaþii despre români este cea a grecului Marc Philipp Zallony. Acesta apreciazã lupta Principatelor împotriva puterii otomane: ibidem. Principatele Române. 223. De maximã importanþã este însã reproducerea convorbirii sale cu un boier muntean (fie Grigore D. care reia în fond un articol apãrut la 5 mai 1823 în Journal des Dèbats”64 . 61 N. despre acelaºi personaj ºi opiniile sale despre români alte informaþii la paginile 220. p. p. 223. Principatele Române. 214. Isar. 257 din lucrarea d-lui N. 260. 223. maxima decãdere fiind atinsã odatã cu instalarea la domnie a grecilor din þarã63 . 63 ibidem. 249. 62 pentru mai multe informaþii vezi N. paginile 215. Varºovia ºi Cracovia. 223. 59 212 . cu aproape 12 ani de viaþã petrecute în Principate autorul cunoºtea deja destule în momentul redactãrii lucrãrii (pe care o începuse în Þara Româneascã)59. 243. Isar.G. Isar. cavaler a mai multor ordine. 60 N. Autorul posedã o bogãþie de informaþii despre istoria principatelor. ceea ce e cea mai probabilã ipotezã. 240. p. cetãþean polonez de onoare prin decret al senatului Republicii Cracoviene62 . Ghica viitorul domnitor pãmântean. O schiþã asupra trecutului istoric al românilor aflãm ºi în scrierea contelui Lagarde din 1824” 61 (personaj remarcabil) membru al academiilor din Neapole. Isar. p. Isar. p. 78. în orice moment ameninþate”60 . fie cu banul Brâncoveanu) care într-un discurs patriotic cere în virtutea vechilor capitulaþii un guvern care sã ne asigure drepturile noastre. Principatele Române. lupta lor antiotomanã ºi încheierea capitulaþiilor. Dupã aceastã datã când începe lungul proces de transformare a þãrii într-un fief otoman.

224. Pentru perioada protectoratului rus tot mai unilateral de dupã Akerman (1826) ºi mai ales dupã Adrianopol extrem de interesante sunt aprecierile consului general francez. puþin cunoscute de Europa civilizatã…. Isar.) dreptul de a înstrãina sau de a ceda Principatele. 67 ibidem. Dacã aceasta se va face „vom putea influenþa câþiva boieri sã facã un demers pe lângã Poartã dacã n-ar fi ca mãcar recomande interesele lor ºi sã invoce vechile convenþii. 107. având privilegii obþinute”66 dupã aceste lupte. 213 . N. Principatele Române. 107. din 1826) 72 nutreºte convingerea cã „Principatele consolidate prin recunoaºterea privilegiilor naþionale. 82-83. Blutte (consul al Angliei. Berindei. la Bucureºti. Bucureºti. p. 72 vezi D. 101. 20. 107. marchizul de Chateaugrion 65 66 ibidem. p. Diplomaþia româneascã modernã. Singura soluþie pentru refacerea Principatelor era ca „Poarta sã restabileascã vechile privilegii”67. Lagan care crede cã „singurul mijloc de a salva Principatele ºi a servii totodatã interesele Europei.n. 69 România în relaþiile internaþionale. p. 651. 68 N. 71 ibidem. Istoria Românilor prin cãlãtori. p.„Muntenii ºi Moldovenii au susþinut o luptã inegalã.Isar. Editura Albatros p. 73 România în relaþiile internaþionale. 223. p. Istoria modernã. Consulul englez E. p. 203-204. La rândul sãu consulul general francez. 70 ibidem. care îi interzic ei (Porþii – n.umilind orgoliul turcilor65 . „Poarta trebuie convinsã sã acþioneze în conformitate cu dispoziþiile tratatului de la Adrianopol pentru a determina evacuarea imediatã a Principatelor”70. 224. este contrabalansarea protectoratului Rusiei prin suzeranitatea otomanã”69. ar asigura pacea ºi liniºtea întregii Europe”73-74 . „Dupã cucerirea Ungariei românii se înþeleg cu turcii în mod condiþionat. salutându-se în aceastã direcþie gestul revenirii la domniile pãmântene gest „care stârnea în cele douã provincii vii speranþe pentru îndreptarea relelor din trecut”68 . 74 N.M. p. p. dar plinã de fapte eroice. p. deoarece ele s-au supus crezând în împlinirea a câteva condiþii”71. Iorga.

1991. p. Isar. p. Istoria Modernã a Românilor p. 78 Vezi ºi N. Iorga. 76.77 La loc de frunte stau însã Saint–Marc Girandin78 (om politic ºi universitar francez de marcã. puterilor occidentale ºi prezentate de diplomatul francez75. Totuºi ale sale „Souvenirs de voyages et d’etudes”. din care dedicã un capitol întreg (al IV-lea „Poziþiei Moldo-Valahilor faþã de Sublima Poartã. Vaillant etc. Istoria românilor prin cãlãtori. 1839. (I.Isar. lucru pe care domnitorii nu îl acceptau ei invocând capitulaþiile lor. Aºa cum ilustra ºi N. Paris. mai vechi decât cele date de Poartã. locþiitor al lui Guizot la Sorbona) ale cãrui referinþe la capitulaþii sunt totuºi mult mai slabe decât ne-am aºtepta de la un om de o asemenea proeminenþã culturalã. 1852 ) cuprind o ilustrativã dezbatere la care a luat parte ºi în care un boier se întreba retoric „Se spune cã noi suntem vasali ai Turciei?”79 ceea ce este o poziþie neadevãratã deoarece capitulaþiile ne asigurã un statut aparte. 56. Publiciºti francezi ºi cauza românã. În general reprezentanþii diplomatici occidentali interesaþi de lupta antirusã au sprijinit miºcarea naþionalã încercând sã-i dea o bazã legalã invocând „capitulaþiile” acordate de Poartã ºi încercând transformarea lor într-un paravan al luptei de emancipare politicã. 77 vezi N. 556 ºi urm. p. Apropiat al partidei lui Câmpineanu „în jurul cãruia s-a constituit o ibidem. 76 75 214 . Bucureºti. Principatele Române trebuiau recunoscute ca entitãþi distincte astfel încât soarta lor sã nu depindã de oscilaþiile raporturilor dintre Rusia ºi Turcia.îºi va prezenta conflictele cu domnitorul Þãrii Româneºti ca aparþinând luptei pentru capitulaþiile economice. Editura Academiei. 79 N. Faptul cã puterea suveranã era incapabilã sã le asigure protecþia faþã de o altã mare putere constituia o încãlcare a „capitulaþiilor” ºi deci o justificare a miºcãrii româneºti de emancipare76. ibidem. Felix Colson strãluceºte însã prin magistralul sãu expozeu din „De l’etat present et de l’avenir des Principantes de Moldovie et de Valachie” Paris. 279. Regnault. Iorga o adevãratã avalanºã de autori se preocupa de Þãrile Române ºi nu omiteau în scrierile lor problema capitulaþiilor: Peysonnel. care transformau Principatele în provincii ale imperiului otoman.

nr. „Acest tratat de protecþie83 ce leagã Moldo-Valahia de Turcia existã în alianþele inegale nu poartã nici un atestat la suveranitate. p. semneazã un nou tratat. Colson „De l’etat present”…p. 289-273. Vlad V. ale fraþilor Tunusli (deci cele douã variante de scrierilor banului Mihai Cantacuzino). p. 215 . în plus are ºi informaþii despre privilegiile Moldovei cele de la 1772 ºi de la Dionisie Fotino ºi Dimitrie Cantemir.Stan. 84 F. Aprecierile sale sunt demne de a fi analizate: „Ei (românii – n. apoi anularea lor pânã la 1460 când la Adrianopole. p. 269. 81 F. p. 1977. 40-47. cãci nu e vorba decât de un act onorific ºi de un tribut. Colson preia informaþia de la Kogãlniceanu privind tratatele lui Mircea cel Bãtrân din 1393. 82 ibidem. 83 pentru textul exact al tratatului ºi comentarii vezi ºi C. Capitulaþiile Moldovei.1. 268. Giurescu. În scopul de a-ºi demonstra aceastã tezã Colson recurge la largi citate din opera juristului elveþian: Emmerich de Vattel cu opera sa „Le droit des gens au principes de la loi à la conduite et aux affaires des 80 A. iar stipulaþiile nu afecteazã juridicþia absolutã ºi independentã a principatelor”84 . 35-39. De l’etat. Astfel el are informaþiile lui Dionisie Fotino. XXXIX. Adunãrile obºteºti ale Principatelor române în lupta pentru apãrarea autonomiei statale (1831-1848) în Revista arhivelor.) sunt singurii creºtini tributari imperiului otoman care au tratate cu turcii ºi drepturile lor sunt scrise în istorie ºi tratate”81 . La fel de interesante sunt ºi comparaþiile pe care le face între cele douã sisteme de tratate vizând principatele: „Tratatele Moldovei sunt mult mai avantajoase ca cele ale Valahiei pentru cã ei sunt obligaþi doar sã dea un cadou Porþii ºi cred cã e în interesul lor sã analizeze doar tratatele celei de a 2-a sã vorbeascã despre ele în note ºi sã revendice pentru cele douã þãri drepturile ce le conþin”82 .veritabilã opoziþie naþionalã care invocând „capitulaþiile cu Poarta” ºi acordurile ruso-turce ce dobândiserã o consacrare europeanã solicita autonomia þãrii”80 el dovedeºte o înþelegere deosebitã a capitulaþiilor beneficiind ºi de o informaþie vastã concentratã în grupul Câmpineanu din care fãcea parte. Colson.n.

88 ibidem. ibidem. Acelaºi Felix Colson. 274. Tot el apeleazã ºi la un alt autor juridic: Paul Martens în „Precis du Droit des Gens tome I cap. suveranitate care le aparþine de drept ºi de fapt”89. p. convenþia explicativã de la Ainali Kavak din 1779 hatiºeriful din 1783 ºi tratatele de la Iaºi ºi Bucureºti concluzionând cã þãrile române beneficiazã de o personalitate juridicã. Prin garanþie o putere se angajeazã sã facã o þarã sã se bucure de anumite drepturi sau sã o fereascã de o injustiþie87 . p. 1 p.nations et des souverains. 270-274. 274. p. 216 . 1835-1838 apreciind cã „Vattel aratã cã o astfel de alianþã nu substituie suveranitatea unui stat ci doar atinge demnitatea sa”85. p. Astfel cã „Turcia nu a putut sã legitimeze uzurpãrile succesive ºi sã îºi creeze drepturi refuzate de tratate”86. 87 ibidem. Ca urmare „Turcia nu poate sã cedeze nimic Rusiei cãci nu are dreptul”88 . 277-278. 273. implicat atât de adânc în miºcarea lui Câmpineanu încât îl însoþise ºi în turneul sãu european redactase anterior o lucrare nu mai puþin interesantã din care va relua ideile principale în lucrarea deja analizatã ºi o serie din opiniile exprimate în „Precis des droits des moldoves et des valaques fondee. Iar în ceea ce priveºte marea problemã ºi marea luptã din acel moment a principatelor: respingerea aplicãrii capitulaþiilor europene date de Turcia la teritoriul nostru concluzia ea clarã: „Dreptul ginþilor ºi istoria rãspunde cã beratele ºi capitulaþiile (date puterilor europene) nu sunt obligatorii pentru principate”90. sur le droit des gens et sur les traites Paris. 89 ibidem. 90 ibidem. 1839 (publicatã anonim). Interesante sunt în primul rând 85 86 ibidem. p. Concluzii: „Turcia e (ea însãºi) interesatã sã recunoascã suveranitatea Moldo-Valahilor deja consacratã prin tratate. 277. 78 care analizând tratatele de la KuciukKainargi. p. Paris.

orice intervenþie în favoarea lor este legitimã. 217 . 92 F. Dar în urma situaþiei actuale. doar Turcia având acest drept95 . „La Romanie” publicatã tot la Paris. Istoria modernã a românilor. ele sunt suverane ºi au dreptul ginþilor în întregime. Valachie.A. 1839 p. de aici. chiar”97 . Paris. p. 23-26.Isar. 60-84. Sava. p. Aceste capitulaþii. necesarã. doi ani mai târziu în lucrarea. Russie. la Paris o interesantã broºurã: „Episoade de la question d’orient. 7-12. Acelaºi personaj. Editura Universitãþii Bucureºti. 94 ibidem. Precis des droits p. 88.propunerile privind crearea unui protectorat colectiv al marilor puteri asupra statelor aflate sub suzeranitatea otomanã în S-E Europei91 . 10-18. iar Rusia trebuia sã se limiteze la supravegherea respectãrii privilegiilor ºi suveranitãþii naþiunii moldovalahie94 . Moldove” în care aprecia cã „Valahia ºi Moldova în termenii capitulaþiilor lor cu Poarta. 19-23. prima avea dreptul la tribut ºi la supremaþie doar dacã îºi exercita dreptul de protecþie. 95 ibidem. Tocmai actele prin care Turcia permisese protecþia Rusiei sã intervinã rupseserã instantaneu ºi legãtura de secole a Principatelor cu Poarta. 93 ibidem. ªcoala naþionalã de la Sf.Colson. Vaillant96 tipãrea în 1842. când Poarta nu le mai poate asigura protecþia – lucru pentru care i se plãtea tributul ºi i se recunoºtea supremaþia – aceste legãturi puteau fi considerate ca rupte. tratate strãvechi. 26. Pentru el relaþiile dintre Principate ºi Poartã sunt determinate de capitulaþii92. Moldo-Valahia fiind în practicã ºi de drept þãri independente93. 1993. p. p. Orice încercare de protecþie unilateralã din partea Rusiei este ilegalã. Isar. capitulaþii pe care ea însãºi le-a recunoscut au o existenþã politicã care le este proprie. 97 N. relata cã: „Moldovenii ºi Valahii nu au de plãtit 91 erau idei pe care Colson le-a susþinut ºi în Coup d’oeil rapide sur l’etat des populations chretiennes de la Turquie d’Europe. Bucureºti. La rândul sãu J. erau legalizate prin tratate între Turcia ºi Rusia. 96 vezi N. p. adicã de tratate de protecþie ce nu afecteazã suveranitatea.

218 . capitulaþiile care sunt încã ºi astãzi adevãratele baze ale dreptului public al principatelor le garanteazã un guvern liber ºi naþional chiar ºi în aceste condiþii de vasalitate”100. p. proromân ce se fãcea simþit cu tot mai multã putere la aceastã datã.Desprez. 101 ibidem. „astfel în realitate Moldo-Valahia care pãrea sã îºi regãseascã drumul ca o þarã distinctã. pierde aceastã suveranitate parþialã (prin Regulamentele Organice) pe care dreptul ginþilor o lasã popoarelor vasale ºi pe care Poarta otomanã o recunoscuse prin vechile capitulaþii”101. 100 ibidem. 98 99 ibidem. 180. p. 387. 385. Desprez aratã cã „moldovenii ºi valahii recunosc suzeranitatea sultanului. II) cu aprecierea cã „Poarta trebuie sã redea dreptul de autonomie care prin toate tratatele ºi hatiºerifurile sale le-a recunoscut totdeauna Moldovalahilor”98 . În sprijinul acestor idei el aduce argumentul atât al actelor internaþionale la care Poarta era parte semnatarã cât ºi al actelor emise chiar de aceasta precum hatiºeriful din 1834 al cãrui articol 4 prevedea cã „Aceste Principate au toate drepturile unui principat independent”99 . Fãrã îndoialã. 167. p. un alt personaj de marcã al curentului european.decât un mic tribut cãtre Poartã” (vol. 1848 intitulat „La Moldo-Valachie et le mouvement roumain”. Toate aceste opinii rãspândite cu insistenþã în opinia publicã francezã. Totuºi aceastã situaþie a fost grav afectatã odatã cu intervenþia tot mai deschisã a Rusiei ºi cu instituirea unui protectorat deschis ºi clar dupã 1829. al diplomaþiei franceze prezintã aproape perfect condiþiile desfãºurãrii revoluþiei ºi rolul capitulaþiilor în acþiunea revoluþionarã. p. I) continuând (în vol. dar ºi în cea englezã îºi vor face pânã la urmã simþite efectele. dar ºi elemente constituite ale statutului celor douã provincii. H. publicã ºi el un vast articol în „Revue des Deux Mondes”. mai ales. Astfel un „studiu privind cauzele ºi desfãºurarea revoluþiei de la 1848”. ibidem. încât chiar ºi diplomaþia oficialã va ajunge în momente tensionate ca cele de la 1848/49 sã vadã în capitulaþii elemente de bazã ale relaþiilor otomanoromâne.

La 1848 / 49 toatã agitaþia desfãºuratã de decenii în jurul capitulaþiilor.„Regulamentele Organice forþau pe români sã recunoascã alãturi de dreptul de autonomie ºi chiar mai presus de acest drept autoritatea puterii aºa zise protectoare”102. garantate de vechile lor capitulaþii cu Poarta”104. din punct de vedere legal. p. în care înfãþiºeazã istoria ºi starea de drept a celor douã þãri române. 104 ibidem. constituia o încãlcare flagrantã a drepturilor Principatelor. 106 ibidem. extrem de precarã. Revoluþia e deci perfect justificabilã „în fond nimic nu se schimbase. dar ºi legalã reconstituind un drept vechi ºi încãlcat de o ilegalitate recentã. 1979. 210. 201. acceptã în întregime concluziile memoriului „Tractatele” 102 103 Documente strãine despre români. 219 . 195. p. p. În aceste condiþii revoluþia apãrea nu numai ca necesarã. Concluziile pe care acest raport le propunea diplomaþiei franceze asupra evenimentelor de 1848 ne sunt extrem de avantajoase: „revoluþia formulând aceste principii n-a creat nimic. 200. Bucureºti. naþiunea nu fãcuse decât sã îºi modifice administrarea internã în virtutea autonomiei pe care i-o recunosc capitulaþiile cu Poarta”103. p. Conºtienþi de aceastã poziþie a lor. 202. ibidem. 105 ibidem. În aceste condiþii orice acþiune din partea puterii protectoare sau a celei suzerane sunt ilegale: „Acest fapt al intrãrii unui corp de trupe otomane pe teritoriul român. convinsese pânã ºi Poarta otomanã de realitatea completã a relatãrilor românilor. DGAS. S-a mers pânã acolo încât: „unul din ultimii vak’anuvis (istoriograf oficial al imperiului otoman) Ahmed Cevdet Paºa (18221895) care îl însoþise pe Fuad paºa în misiunea sa de la Bucureºti în anul revoluþiei – 1848 – într-un memoriu cu privire la Þara Româneascã ºi Moldova. ea n-a fãcut decât sã aminteascã drepturile istorice ale Principatelor”106. p. n-a încetat niciodatã sã se bucure de numeroase privilegii ºi instituþii avantajoase”105. fãrã declaraþie prealabilã. chiar Suleiman Paºa a rãspuns la 19/31 iulie cã: „este de notorietate publicã faptul cã Valahia parte integrantã a Imperiului otoman.

are deci informaþii din sursã româneascã”107. Scopul sãu: „lãmurirea situaþiei de drept a Þãrii Româneºti ºi prin aceasta a celor douã principate”110 (Titlul lucrãrii apãrute la Paris: Etudes diplomatiques et economiques sur la Valachie). 107 Aurel Decei. Sunt niºte tratate ºi sunt date prin comun acord. p. Dar Ahmed Paºa înþelege cã toate informaþiile sunt corecte ºi conform mentalitãþii româneºti ºi occidentale aceste prevederi date de Poartã sunt cele din „ahidnamelele” iniþiale. p. 220 . Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Astfel un celebru avocat francez: Thibault Lefebvre (avocat la Curtea de casaþie. 110 ibidem. p. nu dintr-o eroare ºi nu atât prin influenþã. Istoria românilor prin cãlãtori. Nimeni nu poate fi influenþat fãrã argumente spre a accepta o poziþie defavorabilã þãrii sale. 574-575. p. precum se ºi pãstrase în tradiþia occidentalã. membru al Academiei de la Blois.prezentate de delegaþia boierilor munteni ºi moldoveni la Kuciuc – Kainargi cuprinzând ºi „legãmântul” între Baiazid Ylderim ºi Mircea cel Bãtrân. prin mãrturisirea de slãbiciune. realitatea capitulaþiilor era acceptatã de cãtre chiar primii care ar fi putut-o contesta: istoricii oficiali. Relaþii româno-orientale. 109 ibidem. în chiar inima imperiului otoman. 108 N. al societãþii culturale din Berri ºi al societãþii de economie politicã din Paris)109 . 127. 1978. p. Iorga. Bucureºti. membru în consiliul de stat. Thibault considerã cã: „tratatele cu turcii…nu fac decât sã codifice bazele de drept ale relaþiilor cu Poarta ºi nu e o cedare de suveranitate ci doar o cedare de prestigiu. prin consimþãmânt ºi negociere reciprocã. o acceptare de protecþie”111 . 576. Nu e de mirare cã în momentul în care „Rãzboiul Crimeii atrage deodatã atenþia tuturor asupra Principatelor”108 din partea opiniei publice europene reapar manifestãri de simpatie ºi aderenþã la cauza românã ºi implicit la problema capitulaþiilor – a tratatelor cu Poarta. deci precum tratatele. 556. 575. Deºi ei cunosc modul de alcãtuire specific oriental al „tratatelor” orientale ei acceptã formula occidentalã. 111 ibidem. Adicã.

114 pentru alte detalii vezi N. Astfel de lucrãri apãrute alãturi de lucrãri româneºti în perioada rãzboiului Crimeii deschideau o nouã opticã diplomaticã ºi juridicã: oameni ca V. Cum nimeni nu a încercat sã arate statul napolitan ca lipsit de suveranitate sau încorporat Statului Papal la fel nimeni nu poate pretinde aceste lucruri despre Principate. 113 112 221 . Poziþia sa (a Þãrii Româneºti – n. Analizând tratatele vechi ale celor douã principate cu Poarta el le judecã astfel: „nu sunt nici acte de încorporare. 576. Djuvara. ajuns ambasador la Londra ºi Paris. dosarele 27/ 1851. Editura Humanitas. 44/1853. Boierescu ce redacta lucrarea capitalã „La Roumanie apres le traite de Paris” sau Grigore Gãnescu („Diplomatie et nationalite”) sau contesa Sturdza (cu „Regime actual des Principates Danubiennes”) arãtau începutul unei noi epoci dupã 1856 ºi pregãteau drumul pentru realizarea unirii.) este absolut aceeaºi care fusese în evul mediu similara cu ceea ce a fost pânã la finele secolului trecut poziþia regatului Napole faþã de statutul papal”113 . nici tratate de supunere. În corespondenþa sa cu beiul de Samos – prinþul Alexandru Callimachi (personaj din familia fanariotã cu acelaºi nume. 1996. fond 1228. 115 pentru corespondenþã vezi Arhivele Naþionale. 576.Ca urmare poporul român îi apare „ca investit cu plenitudinea suveranitãþii”112 . una din figurile ilustre ale politicii franceze ºi turce a murit la Paris într-un uriaº palat constituit de el)114 domnitorul aprecia115 cã va încerca a se baza pe Austria spre a susþine autonomia ºi drepturile þãrii prevãzute în tratatele cu Poarta ºi în acelaºi timp se interesa de adresa generalului Aupick spre ai putea ibidem.n. Însãºi noul domnitor al Moldovei (de dupã 1849) Grigore Al. ibidem. Bucureºti. 29/1851. p. rãmas ca funcþionar diplomatic în cadrul imperiului ºi dupã 1821. Ghica s-a integrat activ în lupta de popularizare a capitulaþiilor în mediile diplomatice. drum pe care se regãsea încã o datã problema capitulaþiilor. bei de Samos (1849-1853). p. Bucureºti. Intre orient ºi occident. 30/1851.

118 Vl. Grigore Alexandru. Bãlcescu. însã cu condiþia ca Poarta sã le apere de toþi duºmanii din afarã. Ghica…. Bucureºti. p. Istoria Modernã a românilor. reiese cã Principatele Dunãrene sunt douã state suverane. 26-28. Opere. p. p. 330. Dacã un personaj destul de obscur precum Karl Marx era atât de bine informat asupra capitulaþiilor putem realiza impactul deosebit pe care l-a avut efortul clasei politice româneºti de a câºtiga interesul european pentru aceasta problemã. K. În momentul izbucnirii rãzboiului Crimeii. Ghica. întrucât n-au fost anulate prin nici un fel de tratat ulterior. Editura Universitãþii. O carte. 111. 1909. 20-23. sub suzeranitatea Porþii cãreia îi plãtesc tribut. 120 I. p. ºi totodatã sã nu se amestece sub nici o formã în treburile lor interne120 . vol. Zane. reia pana ºi mai vechiul nostru cunoscut Saint Marc Girardin. Bucureºti.I. domnul Unirii (1849-1856). Ionascu. oricare ar fi ei. care altã datã nu ar fi putut fi omis din analiza unei astfel de probleme. Relaþiile internaþionale. 121 Nicolae Isar. p. Caragea. ele au legiuirile ºi aºezãmintele lor…Hospodarii Moldovei ºi ai Valahiei ascultã de sultan ca de suzeranul lor… ei sunt o naþionalitate distinctã ºi recunoscutã de cãtre puterile europene. Edificarea statului naþional (1848-1866). Edouard Grenier117 care în cartea sa „În Moldova” va aprecia principatul „ca liber în seama tratatelor a Capitulaþiilor sale cu Poarta”118-119. Anton Caragea Grigore Alexandru Ghica. Acesta îºi începe ofensiva în favoarea românilor prin articolul „Poziþia viitoare a Principatelor de la Dunãre” din mai 1854 în care reia discuþia despre drepturile principatelor cuprinse în capitulaþii:” ele au o esistenþã aparte ºi un guvernãmânt deosebit. ed.Marx considera interesant a analiza problema capitulaþiilor din 1393.solicita o impulsionare a retragerii trupelor ruso-turceºti ce ocupau principatul în virtutea convenþiei de la Balta Liman. 117 pentru mai multe detalii vezi A. G. O carte care ne priveºte ºi un om care se intereseazã. 1460 ºi 1511 apreciind în 19 iulie 1854 în New York Daily Tribune: „Din aceste capitulaþii. 32-33 sau Vladimir Ghica. violând capitulaþiile116 . Tot în jurul domnului va veni din ianuarie 1855 un alt sprijinitor al popularizãrii problemei capitulaþiilor”. 222 . 182. p. Bucureºti. 2002. Inclusiv un personaj. 119 N. care continuã sã fie ºi azi în vigoare. alãturi de alþi mari prieteni ai românilor din presa occidentalã.”121 116 vezi. ºi studiu critic. Zane ºi E. Editura Universitãþii Populare.

M. Prãbuºirea preponderenþei ruseºti în zonã lãsa pentru prima oarã dupã 1774 sã se manifeste în mod liber legãturile stabilite din vechime între Principate ºi Poartã.În noiembrie 1854. acesta –i dritul rãzbelului. 223 . Istoria Modernã a Românilor.. Poarta otomanã nu are asupra Principatelor decât un drept de supremaþia ºi voievozii nu sunt îndatoriþi decât sã plãteascã un tribut sultanului.... Ea este mult mai veche ºi mai legitimã.. Capitulaþiile îºi recãpãtau întreaga lor valoare pentru stabilirea situaþiei Þãrilor Române în perioada post-conflict. Dacã tratatele ruseºti au pierit în rãzbelul de acum. dar tratatele lui Baiazid ºi Mahomed II nu sunt nicidecum de pricinã în desbaterea actualã. Acest articol este fãrã îndoialã unul din cele mai clare articole pro-româneºti ce ilustreazã legãtura între vechile tratate ºi noul climat politic ºi diplomatic din sud-estul european dupã rãzboaiele Crimeii. prilejuit de deschiderea Conferinþei de la Viena”: sperãm cã Congresul de la Viena. ea se întemeiazã pe credinþa tratatelor încheiate de însuºi Moldova ºi Valahia în suta a 14-a ºi a 15-a cu Poarta Otomanã. S. primind suzeranitatea iar nu giugul acestora…. 118.. Girardin reia discuþia despre drepturile românilor bazate pe istorie în „Articol privind Principatele Române.Isar. tratatele munteneºti ºi moldoveneºti stau în picioare”122 . chiar atunci au fãcut pe învingãtori ca sã recunoascã naþionalitatea lor. când o fii sã ieie o hotãrâre asupra soartei Prinþipatelor nu va trece cu vederea dreapta cerere a moldo-valahilor în ceea ce priveºte naþionalitatea consfiinþitã prin vechi tractaturi… când ele s-au vãzut silite a se închina armelor sultanilor. ele nu sunt ºi nici nu pot fi oborâte prin rezbelul de faþã.Neatârnarea ºi autonomia neamului moldo122 N. În perioada Congresului de la Viena. Iatã fundamentele esistenþei neatârnãrii Principatelor. . p.MoldoRomânii se tem cã nimicirea acestor tratate sã nu fie vãtãmãtoare neatârnãrii lor …esistenþa lor naþionalã nu dateazã numai din tratatele încheiate între Rusia ºi Poartã de 80 de ani. nu au fost oborâte prin nici-un tratat posterior. Tratatele acestea.Girardin recidiva în articolul ”Principatele Danubiene” notând „ce neliniºteºte spiritele în Valahia ºi în Moldova este cã …rãzbelul au nimicit toate tratatele fãcute de Rusia.

Bodea. chiar dreptul la Basarabia ºi transformarea lor în „Þãrile de Jos” ale Europei. lucru pe care nici o putere nu ºi-l putea permite cu uºurinþã.valaheste deci un drept vechiu ºi legiuit… ºi negreºit cã va fi luat în seamã de Congresul Vienei. desfiinþarea protectoratului rus.. Opere.ca sã mute teatrul rãzboiului chiar în sânul Basarabiei”123. cerea arme Turciei ºi Europei. III. p.. 224 . Fãrã sã fie o victorie completã. 125 N. Zane. În aceste condiþii putem înþelege de ce Vasile Alecsandri îl numea drept primul dintre „nobili campioni ai dreptului ºi naþionalitãþii noastre”124 . recunoaºterea autonomiei româneºti. ed. Bãlcescu. op. 122-123. vol. 22 cã: „Þãrile Romane ºi Moldova se vor bucura ºi pe viitor sub suzeranitatea Înaltei Porþi ºi sub chezãºia puterilor tocmitoare de drepturile ºi scutelile ce le au”125 . Din acest moment a încãlca prevederile actelor redactate de boierii români la 1772. ºi studiu critic. 687. apoi aducerea prinþului strãin ºi în final realizarea independenþei. 182. tratatul de la Paris din martie 1856 sã prevadã pentru Principate la art. anul trecut. Astfel Saint Marc Girardin se aratã favorabil tuturor marilor revendicãri româneºti: participarea armatei naþionale la campania anti-rusã. fãrã a avea un succes deplin. p. vol. I. Zane ºi E. p. 123 124 ibidem. completate la 1818-19 ºi refãcute în perioada de pânã la 1848 înseamnã a încãlca deciziile Europei. G. acceptarea capitulaþiilor într-un tratat general european ºi punerea respectãrii lor sub analiza ºi chezãºia întregii Europei le dãdeau acestora o sancþiune clarã ce deschidea drumul spre realizarea unirii. C. Patrioþii din Moldo-Valahia aveau toatã dreptatea de a se rezema pe acele tractaturi când. Memoriile ºi protestele trimise în aceastã perioadã vor face ca. cit.

39. problema unirii era dinainte elucidatã. 1984. statul protejat nu rãmâne mai puþin suveran”3. 2 Ibidem. vol. ci rezultatul unui acord liber încheiat cu mai multe secole în urmã”1 . Editura Politicã. I (1855-1917). Publiciºtii francezi.Rolul capitulatiilor în marea lupta a unirii . care nu era nici în Valahia. Bucureºti. 1967. dreptul fiecãrui Principat de a se uni cu celãlalt. nici în Moldova o cucerire recentã. Unirea principatelor în conºtiinþa europeanã. Acelaºi diplomat aprecia într-o discuþie referitoare la Congresul de la Viena cã „dinspre partea dreptului înscris în tratate. 3 Reprezentanþele diplomatice ale României. Spre a beneficia de atâta siguranþã în niºte declaraþii în fond revoluþionare la adresa statutului politic regional. chiar independent de voinþa Porþii nu poate reprezenta nici urma unei îndoieli”2 . p. precum Hippolyte Desprez în „Revoluþia în Europa Orientalã” obiºnuiau ºi ei publicul cu ideea cã „valahii nu voiau 1”Românii la 1859”. vizând realizarea unirii Principatelor. Editura ªtiinþificã ºi pedagogicã. Astfel la 23 mai 1855 contele Alexandru Walevski trimitea o circularã cãtre Rusia în care aprecia cã una din condiþiile viitoarei pãci este „regimul de independenþã administrativã a Principatelor. Walevski solicitase ºi primise o serie de evaluãri de la specialiºtii în drept internaþional care concluzionaserã cã: „deºi obligat la anumite datorii convenþionale în raportul cu protectorul sãu. Percepþii occidentale Anii de sfârºit ai rãzboaielor Crimeii (1853-1856) s-au arãtat denºi din punct de vedere al eforturilor diplomatice interne ºi internaþionale. Vol. 225 . Bucureºti. II. adicã din partea suveranitãþii Porþii. (1856-1861) A. 41. p.

Tot Bataillard explica clar ce înþelegea prin „vechile tratate” iar explicaþia va fi acceptatã doi ani mai târziu ºi înscrisã ca document oficial de cãtre Convenþia de la Paris.. 38. în ciuda vechimii lor. pe care de peste 20 de ani oamenii politici români le fãcuserã publice întregii Europe. Dar despre ce suveranitate vrea tratatul sã vorbeascã ? Despre adevãrata suveranitate stabilitã prin vechile convenþii ale Principatelor cu Poarta sau despre suzeranitatea abuzivã? Chestiunea de drept este foarte simplã. În aceste condiþii ce este de fãcut.vorbim despre dreptul. emigraþia româneascã la Paris cerea: „arme. p. niciodatã ele nu au fost atacate nici de 4 Românii 5 Ibidem. 82. Un alt prieten al principatelor. (ca un singur exemplu. 6 Ibidem. la 1853. Paul Bataillard impresionat de aceastã veºnicã armã a patrioþilor români nota cã: „autoritatea acestor capitulaþii. Baza întregii argumentaþii franceze la 1855-1856 dar ºi mai târziu. 7-8. foarte scurte (1392. aceastã suzeranitate fiind clar definitã conform vechilor tratate”5 .. Stipulaþiile Principatelor cu Sublima Poartã acordându-i acesteia asupra Principatelor anumite drepturi” însã „angajamentele sale Turcia le-a violat . este deasupra oricãror contestãri. p.. 7 Ibidem.. Clauzele se reduc la aceasta: pe de o parte tribut ºi jurãmânt de credinþã. Paul Bataillard aprecia în lucrarea „Principatele Moldovei ºi Valahiei în faþa Congresului” cã ele îºi vor pãstra privilegiile ºi imunitãþile sub suzeranitatea Porþii. protecþie împotriva duºmanilor ºi investiturã obligatorie”6.. unirea Principatelor ºi recunoaºterea imediatã a capitulaþiilor noastre”7).. era regãsitã tocmai la textul capitulaþiilor. se întreabã Paul Bataillard.decât sã scape de corupþia ºi umilinþele întreþinute cu grijã. 1460. ºi sã strângã printr-un tardiv dar real devotament legãturile strãvechi prin care erau uniþi de soarta Imperiului Otoman”4 . p. 32-36.care rezultã din conþinutul tratatelor. p. în mod firesc ºi pe bunã dreptate contractul este anulat”. 1513). „Toate raporturile Principatelor cu Poarta sunt reglementate de trei tratate. 226 . „Rãspundem fãrã sã ºovãim: unirea celor douã principate într-un singur stat sub suzeranitatea Porþii. pe de alta. la 1859.

p. Astfel Louis de Naleche aprecia în lucrarea „Modo-Valahia” cã cele douã þãri „au preferat sã plãteascã tribut decât sã vadã un turban sau o moschee pe teritoriul lor”10. nota în „Principatele Române ºi Imperiul Otoman” „când turcii au invadat Europa mai multe popoare creºtine au fost cucerite. 91.Rusia. 96-98. 11 Ibidem.. Armand Levy. unire. κi închipuie Turcia cã va putea sã determine dreptul public european ca un incendiu al arhivelor este suficient pentru a face sã disparã drepturile statelor?”12. românii au dreptul de a-ºi alege domnitorul. p. Între domnii lor ºi sultani s-au încheiat capitulaþii sau tratate”11. 39. Dar ce crede ea cã sultanii ar fi mai puþin obligaþi sã-ºi îndeplineascã promisiunile numai pentru cã actele ar fi semnate doar de ei? Un stat civilizat trebuie sã þinã seama de tratate solemne. Concluzia lui Armand Levy este extrem de favorabilã românilor în preajma Congresului de la 1856: „conform vechilor capitulaþii ºi potrivit tradiþiei. Aceste tratate sunt unica bazã pe care puterile s-au sprijinit pentru a elucida ºi rezolva chestiunea Principatelor”8.. 10 Ibidem. 227 . 8 Ibidem. independenþã. p. Levy condamna Sublima Poartã pentru cã: „încearcã sã denatureze importanþa capitulaþiilor. autohton sau strãin. Românii nu au putut fi constrânºi sã se închine turcilor. nici chiar de Poartã. Ibidem. care dimpotrivã. 108. 66. numai sã fie creºtin ºi Poarta este obligatã sã-l recunoascã”13. Înarmat cu astfel de lucrãri. 9 p. 12 Ibidem p. Cu alte cuvinte. Mai mult. Un alt publicist francez. Alexandru Walevski declara cã: „nu va fi scãpat nimãnui cã regimul de vasalitate în conformitate cu capitulaþiile ºi întãrit împotriva încãlcãrilor suzeranului se apropie mult de independenþã”9. dupã plac. p. 13 Ibidem. În fond zecile de ani de acþiune diplomaticã româneascã transformase ideea capitulaþiilor într-o obiºnuinþã pentru francezi. a pretins întotdeauna cã apãrã drepturile legitime ale moldo-valahilor împotriva Turciei. toate perspectivele sunt deschise dacã vechile capitulaþii sunt respectate. 56. prinþ strãin.

Paul Bataillard scoate „Premier point de la question d’Orient. 49. Istoricii mai puþin cunoscuþi precum Alberic Cahuet aprecia în „Problema Orientului în istoria contemporanã” cã aceste capitulaþii „sunt acte de alianþã veritabilã ºi nu de supunere”15. ªi pe aceastã bazã trebuie sã ne preocupãm de reorganizarea Principatelor17. p. marele jurist francez Royer Collard fãcea ºi el publicã opinia Facultãþii de Drept de la Paris asupra problemei Principatelor: „dreptul public al românilor se constituie pe tratatele din 1393. vol I. Iatã baza juridicã convenitã între cele douã naþiuni contractante”14. 1514. 16 Românii la 1859. 1526. p. p. În timpul Congresului. Edmond Textier lanseazã acum: „Appel au Congré en faveur des roumaines”. 402. 15 Ibidem. la rugãmintea lui Vasile Boerescu. care s-au unit în mod liber cu Turcia prin tratate”16. Selim I. Nu doar publiciºti sau ºeful diplomaþiei franceze erau interesaþi de soluþiile oferite de capitulaþii la problema Principatelor dar ºi ambasadorii Franþei precum d’Avril care la 9 noiembrie 1854 telegrafia la Paris cã: „toatã lumea o ºtie. Rusia ºi Poarta au recunoscut în toate tratatele lor cã Moldova ºi Valahia sunt state independente. Mahomed al II-lea. 1529 pe care Moldo Valahia le are cu sultanii Baiazid I. 1460. 1469. În timpul Congresului revãrsau un adevãrat potop de lucrãri (din care am ºi citat) spre a influenþa în mod pozitiv opinia participanþilor la Congresul de la Paris. Les Principautes de Valachie et de la Moldavie devant la Congres” ºi „La Moldo-Vlachie dans la manifestation des ses efforts et ses voeux”. 1513. În timpul Congresului de la Paris (februarie-martie 1856) ciocnirile de interese la nivel european vor obliga diplomaþia francezã la mai multã prudenþã în declaraþii fãrã a o împiedica însã sã prezinte cazul Principatelor prin prisma capitulaþiilor.De aceeaºi pãrere era ºi Elias Regnault în „Mistere diplomatice pe malurile Dunãrii”: „Congresul nu îºi poate sã-ºi legitimeze intervenþia decât pe stipulaþiile încheiate între Principate ºi Poartã în anii 1392. 126. Astfel. 228 . p. 47. Suleiman 14 Ibidem. 17 Ibidem.

p. p. Ori în aceastã epocã românii se bucurau de suveranitate perfectã. Tratatul de la Paris nu a fãcut decât sã confirme ºi sã garanteze aceste vechi tratate care sunt expresia dreptului public al românilor ºi al autonomiei lor naþionale”18. Principatele au continuat sã se bucure de o administraþie liberã ºi independentã. decât invocând vechile tratate ale românilor”23. când în secolele al XIV-lea ºi al XV-lea populaþiile greceºti ºi slave au cãzut sub iataganul otomanilor românii din cele douã principate au tratat prin bunã înþelegere cu Poarta ºi au recunoscut suzeranitatea ei”21. 33. Totuºi ele deschid drumul unor prefaceri masive ºi unor posibilitãþi nebãnuite pentru Principate. 20. apel bazat ºi el pe celebrele teorii ale capitulaþiilor: „cele douã principate nu sunt o þarã cuceritã. „Drepturile invocate de români sunt consfinþite de tratatele lor cu Poarta. 77. Boerescu. pânã ºi Rusia nu a intervenit în mai multe rânduri chipurile în favoarea Principatelor moldo-valahe. „Principatele se vor bucura de aceleaºi avantaje de care se bucurau în timpul lui Mahomed al IV-lea19 . 20 Ibidem. p. doi ani mai târziu. 19 Ibidem. România dupã tratatul de la Paris din 1856. Convenþia de la Paris va face exact acest lucru stabilind perfect drepturile ºi obligaþiile reciproce. Ferdinand de Cussy într-un „scurt istoric al celor mai însemnate evenimente politice care s-au petrecut începând din anul 1814 18 V. p. Frumoasa misiune a viitoarelor conferinþe este sã punã capãt arbitrariului ºi sã precizeze formal drepturile ºi datoriile reciproce de cea mai mare necesitate”20. 71. 1856. Cu toatã aceastã ofensivã publicisticã ºi istoricã rezultatele Conferinþei de Pace de la Paris sunt relativ modeste ºi receptate ca atare în þarã. p. 70. Opinia marelui profesor de „drept al ginþilor” nu va fi fãrã ecou. Paris. ele au pãstrat dreptul de a-ºi alege principii ºi de a-ºi da legile care le conveneau”22. p. 21 Ibidem.al II-lea. 23 Ibidem. 49. Nu putem finaliza analizarea uriaºului val de entuziasm difuzat de presa ºi publiciºtii francezi în timpul Congresului de la Paris fãrã a cita ºi câteva din aprecierile celebrului Edmond Textier în „Apelul cãtre Congres în favoarea românilor”. 229 . 22 Ibidem.

aceastã independenþã nu existã. I. Capitulaþiile Valahiei ºi Moldovei nu acordã Porþii otomane decât un simplu drept de suzeranitate la care se adaugã plata unui tribut anual. Ackerman ºi Adrianopole. Gaston de Monicault în „Problema Orientului. 27 Ibidem. 25 Ibidem. Cu toate capitulaþiile de acest gen inserate în tratatele de la Kainargi. slãbirea. Aºa cum am vãzut aceste planuri ambiþioase au trebuit moderate în martie 1856 datoritã rezistenþei înverºunate a Turciei ºi Austriei ºi p. „Propunerea pe care o fac nu are nimic excesiv. p. 395. 230 . Editura Academiei. II. Documente. 156. 26 Independenþa României. Corespondenþa diplomaticã strãinã. dar ºi de enormele posibilitãþi de manevrã pe care le deschideau politicii franceze în Orient. dacã nu chiar suprimarea legãturilor care unesc Moldo-Valahia de Poarta otomanã cu toate vechile capitulaþii care garantau independenþa internã a Principatelor. Cu alte cuvinte independenþa ar fi cea mai bunã soluþie din punct de vedere al Franþei. Astfel înainte chiar ca delegaþii europeni sã se reuneascã la Paris. p. vol. Louis Béclard îi scria lui Walevski cã pentru politica francezã în Principate „consider ca un punct capital. 10. p. îºi finalizeazã scrisoarea consulul francez. Un alt francez. Cu alte cuvinte presa ºi puterea de la Paris era ferm convinse nu numai de realitatea capitulaþiilor pe care încercau sã construiascã noul drept public internaþional al Principatelor. Bucureºti. nici injust”27. 24 Ibidem. p. 8-10. Bucureºti. Acest tribut poate fi rãscumpãrat sau convertit în datorie naþionalã”26.pânã la 1859” nota cã „pacea de la 1856 are rolul de a conferi Principatelor o situaþie politicã de naturã sã asigure de acum înainte bunãstarea ºi independenþa populaþiilor moldo-valahe ºi care sã fie în concordanþã cu vechile privilegii de care se bucuraserã multã vreme în baza capitulaþiilor lor încheiate cu Poarta”24 . ca o necesitate de prim ordin. Tratatul de la Paris ºi urmãrile sale” aprecia ca o mare cucerire faptul cã la 11 februarie 1856 în Conferinþa de la Constantinopol „Poarta confirma din nou privilegiile ºi imunitãþile de care subnumitele Principate s-au bucurat sub suzeranitatea sa începând de la capitulaþiile ce le-au fost acordate de sultanii Baiazid I ºi Mahomed al II-lea”25. consulul general al Franþei.

curând negative a Marii Britanii faþã de problema unirii românilor. Cu toate acestea lupta de influenþare a opiniei publice europene continua fãrã încetare. acestea asigurã celor douã Principate inviolabilitatea teritoriului. Paul Bataillard îºi exprima îngrijorarea faþã de textul ce prevedea cã „Principatele îºi conservã privilegiile ºi imunitãþile sub suzeranitatea Porþii” ºi se temea ca aceasta sã nu fie „suveranitatea abuzivã care se exercitã în fapt de mai mult timp” ºi vedea ca unicã soluþie „în virtutea drepturilor scrise în tratate. inviolabilitatea religiei. problema independenþei nici nu a mai fost ridicatã pentru a nu dezbina complet areopagul european. 352.) de multe ori în fapt”29. Concluziile cãlãtorului francez „Principatele române sunt autonome. dreptul de a se guverna singure. 231 . La finele unui an atât de încãrcat de evenimente pentru principate precum fusese 1856 ºi atât de fast pentru teoria capitulaþiilor Royer Collard dãdea noi speranþe românilor într-un larg discurs în care analizând textele juridice romane.atitudinii ºovãielnice. p. nu are dreptul de a interveni în afacerile lor interne”30 . concluziona cã „poziþia naþiunii moldo-valahe faþã de Poarta otomanã. 361. 29 Ibidem. Poarta a violat (aceste drepturi n. Astfel A. p. spune el. Faþã de aceastã situaþie nefavorabilã. 30 Ibidem. rod. III. p. dupã capitulaþii. dar aceste drepturi sunt clar definite ºi limitate în capitulaþiile din care îºi au originea. p. 399. Sarejouand scoate la tipar o interesantã lucrare: „Principatele Române înaintea Europei”. acela este Turcia. pe Cicero ºi pe juristul Proculus. 355. „al unei lungi ºederi ºi a unui studiu conºtiincios asupra stãrii populaþiei.n. 28 Acte ºi documente relative la Istoria renaºterii României. vol. nici chiar Turcia care nu este decât suzeranul lor. liber”31. nimeni. Mai vechea noastrã cunoºtinþã. moravurilor ºi gradului de civilizaþie”28. Analizând rezultatele tratatului de pace recent încheiat el aratã cã „dintre cele trei imperii ce mãrginesc Principatele dacã este unul care are anumite drepturi. 31Ibidem. Chestiunea unirii se gãseºte clarificatã în dreptul pentru fiecare dintre Principate de a se uni cu celãlalt chiar independent de voinþa Porþii este.

dar ea pãstreazã toate atributele suveranitãþii”32. Rusia este aceea care în Tratatul de la Adrianopol din 1829 introduce termenul de suzeranitate pentru a exprima raporturile neobiºnuite ale românilor cu Imperiul Otoman. ele nu sunt prescrise ºi au forþã de lege”34. apoi la cea de pace de la Paris. p. fãrã sprijinul constant al Franþei care. p. p.ca urmare a capitulaþiilor. este inferioarã. 626. El era împrumutat din limba creºtinã a occidentului din ierarhia feudalã. 35 Românii la 1859. 101. ºi apoi în tot restul anului fãcându-le o nesfârºitã popularizare prin intermediul presei ºi al personalitãþilor favorabile românilor. au reuºit sã obþinã un prim acord european în favoarea unirii. Dar acest cuvânt cuprindea un pericol. la 1859. 232 . ci rezultatul unui acord liber încheiat cu secole în urmã”35. 34 Ibidem. în domeniul capitulaþiilor 32 Românii 33 Ibidem. Anul 1856 fusese extrem de decisiv ºi de dificil pentru oamenii politici din Þara Româneascã ºi Moldova care. ei nu existã nici în limba turcilor nici în cea a românilor. Dacã în ceea ce priveºte o eventualã unire progresele au fost modeste. „aceºti termeni (suzeranitate ºi vasalitate) nu se aflã în capitulaþii. Astfel diplomaþia francezã îºi manifestase acest interes pentru capitulaþii încã din 1855 când o circularã de la Paris arãta cã „regimul de independenþã administrativã. nu are nici în Valahia. declara el. Mai mult. dar ce ierarhie se poate stabili între un turc ºi un creºtin?”33. II. Acest larg drum nu ar fi fost posibil însã. În fond marele succes francez al anului 1856 în problema Principatelor a fost tocmai recunoaºterea capitulaþiilor ca bazã de discuþii pentru stabilirea unui nou statut internaþional. vol. 100-101. pp. nici în Moldova o cucerire recentã. 103. folosind pe larg teoria capitulaþiilor la Conferinþa de la Constantinopol. convinsã de justeþea capitulaþiilor nu ezitase nici un moment pentru a se arunca în lupta de folosire a lor în slujba cauzei româneºti. vol I. care s-a cam uitat. „Este deci cazul sã se declare privilegiile ºi imunitãþile de care se vorbeºte în articolul 22 al Tratatului de la Paris nu sunt altceva decât drepturile enunþate în capitulaþiile sau tratatele încheiate între sultani ºi domni moldo-valahi.

Încã din februarie 1856 în protocolul Conferinþei de la Constantinopol era notat cã Poarta confirmã din nou privilegiile ºi imunitãþile de care s-au bucurat numitele principate sub suzeranitate otomanã.pe baza unei enorme documentaþii furnizate timp de peste 20 de ani de patrioþii români diplomaþiei franceze. Surprinzãtoare apare în acest moment miopia cercurilor politice otomane de la Constantinopol ce îºi exprimã poziþia faþã de rezultatele Congresului 36 Ibidem. sau o mai strânsã legãturã cu Poarta. 608-609. Asta va da dreptul la unirea celor douã Principate. ºi documente. dreptul de a avea armatã ºi de a da pãmânt þãranilor”37. la alegerea unui prinþ strãin. La 6 iulie 1856 J. mult reduse faþã de cele din capitulaþiile româneºti. Vaillant scria: „Congresul de la Paris a proclamat justeþea drepturilor României ca stat suveran ºi independent în virtutea celor patru capitulaþii consimþite de prinþii sãi: Mircea. Publiciºtii francezi ºtiau deja care va fi direcþia în care va înclina alegerea naþiunii române. douãzeci de ani de politicã româneascã condensatã în câteva rânduri: publiciºtii francezi ºtiau încotro va porni miºcarea naþionalã româneascã. Bogdan ºi Petru Rareº. Tratatul de la Paris a lãsat în suspensie aceastã necesarã clarificare. la fel cum a fãcut ºi cu unirea. Cuza ºi a reformelor sale. adicã la textele ce se gãsesc la istorici. „Conferinþa de la Constantinopol refuzase „sã întreprindã definirea lor” decizând fie sã se rãmânã la status-quo. Iatã remarcabila prevedere a tot ceea ce va însemna perioada domniei lui Alexandru I. începând de la capitulaþiile pe care sultanii Baiazid I ºi Mahomed al II-lea aratã cã textul folosit pentru capitulaþii era cel al românilor ºi nu cele avansate de turci care vorbeau necontenit de la 1774 de privilegiile lui Mahomed al IV-lea. urmate de aducerea prinþului strãin ºi de proclamarea independenþei. rezultatele au fost rapide. pp. 233 . de sultanul Baiazid I. Mahomed al II-lea ºi Soliman Magnificul. fie sã invite Turcia ºi principatele de a se înþelege direct asupra drepturilor lor”36 . Vlad. dreptul de a naþionaliza bunurile mãnãstirilor. 37 Acte pp. care sã se exprime potrivit cu dorinþele þãrii: unire ºi respectarea întocmai a capitulaþiilor româneºti. 626-627.A. vol III. decizând sã lase ambele chestiuni pentru rezolvare dupã convocarea divanelor ad-hoc.

Aceste tratate sunt baza privilegiilor de care se bucurã populaþiile celor douã provincii”40. La aceste aserþiuni va rãspunde într-un viguros articol Saint Marc Girardin în Journal de Debat’s la 9 februarie 1857: „Cele douã Principate sunt supuse suzeranitãþii Porþii ºi aceastã suzeranitate nu are nimic vag ºi nedefinit. Aceste acte autentice. ne-o aratã o scrisoare pe care la 16 decembrie 1856 un grup de moldoveni o trimit lui Edgard Quinet la Bruxelles: „Prin Pacea de la Paris noi ne recãpãtãm complet drepturile noastre. privilegiile ºi imunitãþile pe care vechile noastre tratate solemne cu Turcia ne dau dreptul de a le recuceri”39. În timp ce ofensiva publicistã francezã renaºte. Selim al II-lea. 234 . Astfel a fost fãcutã anexiunea celor douã provincii la imperiul otoman” scria optimist ºi chiar suprarealist „Le Journal de Constantinople” la 26 iunie 185638 . bazã oficialã ºi solidã a privilegiilor Valahiei ºi Moldovei sunt tratatele încheiate în 1397. Discrepanþele între poziþia românilor ºi cea a Porþii ilustrau convulsiile anului 1857 în problema alegerii divanului ad-hoc ºi a recunoaºterii rezultatelor sale. 982. ea 38 Ibidem. 1460. 566.) are originea în acte care sunt de o datã atât de modernã încât nu lasã în spirit nici o neclaritate. Cât de departe de realitãþile moldo-valahe era acest articol. 1047-1048. Mahomed al II-lea. Ca urmare. XV ºi XVI. pp. începe ºi contraofensiva otomanã care în Moniteur anunþã cã „adevãratele texte ale capitulaþiilor” fac din Principate parte integrantã a Turciei. 39 Ibidem. Soliman al II-lea. p. 40 Ibidem. Se prefigura încã de la finele anului 1856 cã noul an va fi hotãrâtor pentru Principate. abia trecute sãrbãtorile de iarnã ºi românii obþineau din nou atenþia presei franceze care gãzduia în „Le Constitutionnel” din 12 ianuarie 1857 un „Studiu asupra Principatelor” semnat de Amédde de Cesena: „dreptul public (al Principatelor n.n. p. 1513 ºi 1529 de diferiþi prinþi cu sultani Baiazid I.de la Paris ºi faþã de ce vor alege românii: „Sublima Poartã a reintrat în drepturile sale asupra celor douã provincii care sunt administrate conform hatihumaiunelor eliberate de sultani în secolele XIV.

p. dar bucurându-se de toate atributele libertãþii ºi ale teritoriului nostru.este determinatã de tratatele din secolele XV ºi XVI. 44 Vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. pentru cã sunt fundamentul însuºi al existenþei naþionale a principatelor danubiene”41. Elias Regnault în „Mistere diplomatice pe malurile Dunãrii” era ºi mai dur la adresa Turciei: „Turcia are drepturile sale decurgând din tratatele anterioare. ele ne aratã ca state sub suzeranitatea sultanului. Concluzia articolului era clarã: nici acum Poarta nu ar trebui sã se amestece în problema divanurilor ad-hoc ºi a unirii numai sub aceastã rezervã ea poate rãmâne suzeranã. 235 . Bucureºti. 81-82. dar ºi Europa are drepturile sale. Istoria românilor. Vol. numai cu aceastã condiþie expresã românii au depus armele”43. românii au drepturile lor. Naþiile Europei au recunoscut aceste drepturi ºi pe ele trebuie sã ne facem soarta”44. de a asigura liniºtea viitorului. Vol. 71. Fond Gheorghe Magheru. Lupta de presã va curge paralel cu convocarea alegerilor pentru divanul ad-hoc. 3/1857. 42 Despre 41 Ibidem. Principatele au continuat sã se bucure de o administraþie liberã ºi independentã. pe malurile Bosforului aceeaºi atitudine ºi nu se sfia sã declare autoritãþilor otomane: „Drepturile Principatelor se aflã în clar în tratatele din 1393. 43 Românii la 1859. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. 1976. II. fila 3. 1460 ºi 1519.” Cu alte cuvinte. Unul dintre cele mai importante momente ale acestei confruntãri de presã va fi un articol al lui Edmond Textier care aprecia cã „în virtutea acestor capitulaþii consimþite de Turcia când se afla la apogeul puterii sale. este mult mai important decât drepturile confuz definite ale lui Baiazid ºi Mircea de care turcii au abuzat totdeauna ºi de care românii de abia s-au folosit. II. rolul capitulaþiilor în aceastã perioadã vezi ºi C C Giurescu ºi Dinu C Giurescu. tratate pe care nota din „Moniteur” are grijã a le reaminti. 1119. pp. Generalul Gheorghe Magheru avea ºi el. p. cu samavolniciile lui Teodor Balº ºi apoi urmaºului sãu în ale cãimãcãmiei Nicolae Vogoride. Poarta nu trebuia sã exercite nici un amestec în treburile lor. pânã la întâlnirea de la Osborne ºi compromisul anglo-francez în privinþa unirii Principatelor ºi în final pânã la deschiderea adunãrilor ad-hoc în octombrie 185742. dosar nr.

de data aceasta alãturi de Franþa. p. oricât ar fi de mic. pentru un nou rãzboi cu Turcia. 47 Românii la 1859. Rusia ºi apoi de Prusia. În urma tuturor acestor luãri de poziþie tranºante. La 20 martie 1857 Cabinetul Imperial îi scria reprezentantului Rusiei în Principate pe un ton belicos: „guvernul imperial nu va tolera prezenþa trupelor turceºti în Principate. 102. Thouvenel va nota cã sultanul avea ochii în lacrimi ºi nu îi venea sã creadã când a vãzut steagul francez coborât. Când Franþa a fost urmatã de Sardinia. Înalta Poartã a realizat cã a împins lucrurile prea departe ºi pe 31 iulie 1857 adresa o circularã puterilor garante „în care expunea intenþiile binevoitoare de care Maiestatea sa sultanul era animat faþã de Principate cãrora vrea sã le menþinã integral toate privilegiile ºi imunitãþile acordate de strãmoºii sãi”46. panica devine generalã. articolul 22 al Convenþiei de la Paris stipuleazã în mod expres cã Principatele vor continua sã se bucure sub suzeranitatea Porþii ºi garanþia Puterilor contractante de privilegiile ºi imunitãþile pe care le posedã. Un efect remarcabil l-a avut retragerea ambasadorului francez: Edouard Thouvenel de la Constantinopol ca urmare a falsificãrii alegerilor din Moldova ºi a refuzului Porþii de a le anula. 46 45 Românii 236 . Poarta începea deja a se replia. p. Frederic Dame. nu schimbã de loc problema. 128. p. adicã dând dreptul Principatelor la un viitor45. Rãmasã singurã dupã ce ºi Anglia se raliazã poziþiei franceze în august 1857. În momentul în care la Constantinopol se aflã cã Rusia s-ar pregãti. Este vorba aici de respectarea unui principiu. De data aceasta triumful unioniºtilor este atât de clar încât pentru câteva luni lupta de presã se calmeazã în aºteptarea rezultatelor activitãþii la 1859. I.Europa are dreptul de a interveni oricând pentru a asigura aici liniºtea. Poarta va accepta repetarea alegerilor pentru divanul ad-hoc. Ori printre aceste privilegii ºi imunitãþi. 392. Este unul dintre acele privilegii de care depinde în modul cel mai direct securitatea lor ºi independenþa administraþiei lor interne”47. vol. Istoria României Contemporane de la reîntoarcerea domnilor pãmânteni pânã în zilele noastre. în Românii la 1859. numãrul acestor trupe. îndepãrtarea forþelor armate turceºti.

au vorbit despre dorinþa lor de a respecta vechile capitulaþii cu Sublima Poartã. pentru cã dincolo de afirmaþiile oficiale. exceptând interesul moral. opoziþie fãrã ºanse dar nu mai puþin obositoare. Primele semne despre ostilitatea tot mai marcantã cu care aveau sã fie primite cererile divanelor ad-hoc în lumea diplomaticã occidentalã vor apãrea în cadrul dezbaterilor din cadrul comisiei europene care aproape cã nu a fost capabilã sã ofere un raport unitar. capitulaþii ale cãror originale nu se aflã nicãieri în lume ºi care au fost încãlcate ºi nu o datã nesocotite de moldo-valahi însãºi”50. Deja cercurile diplomatice occidentale cred cã Turcia s-a împãcat cu pierderea Principatelor ºi Legaþia Belgiei la Constantinopol aprecia la 10 octombrie 1857: „Turcia. Opinia era exagerat optimistã. p. 8 (1963).divanelor ad-hoc48. Valoarea constituþionalã a rezoluþiilor Adunãrilor ad-hoc din Principatele Române (1857) în Studii ºi cercetãri Juridice. pp. nr. 181-182. „Ce interes ar putea avea Imperiul turc sã pãstreze posesiuni în care autoritatea sa este legal redusã la neant de ultimul tratat”49 . Odatã încheiate lucrãrile divanelor ad-hoc (decembrie 1857) se intrã într-o stare de acalmie pânã la convocarea puterilor garante în vederea analizãrii dorinþelor moldo-valahe în Convenþia de la Paris (iunie 1858) când lupta reîncepe acerbã. Toate acestea par uluitoare. La 28 octombrie/16 noiembrie 1857 Ali Paºa. mulþumindu-se 48 asupra valorii politice a activitãþi divanurilor ad-hoc interesante sunt aprecierile lui I. Adicã pentru Aali Paºa era evident cã gândurile românilor era tare departe de strângerea legãturilor cu Poarta ºi cu toate acestea a ales sã se opunã dorinþelor românilor. 50 Ibidem.499-517.Florescu din studiul. care sã îi poatã rupe legãtura de dependenþã nominalã care mai uneºte încã Principatele de restul Imperiului”. vor trece aproape douãzeci de ani de luptã ºi un rãzboi cumplit pânã la momentul în care Turcia sã accepte evidenþa. din „Journal de Constantinople” cercurile turceºti erau conºtiente de voinþa de unire ºi independenþã a românilor. 3. 237 .Vântu ºi G.p. 191. 49 Ibidem.G. ministrul de externe scria reprezentantului Porþii la Paris despre divanul ad-hoc: „este adevãrat cã pentru a salva aparenþele sau pentru a-ºi ascunde mai bine gândurile. nu ar suferi o pierdere materialã considerabilã. de demnitate ºi de amor propriu.

Bucureºti. p. Kaller: „Nu putem recunoaºte nici o altã obligaþie în afara celor impuse de tratatul de la Paris. prima oarã la Conferinþa de la Viena din 1855 când notase la articolul 1 prin redactarea baronului Prokesh Osten cã „Principatele Dunãrene vor continua sã fie supuse Sublimei Porþi în virtutea vechilor capitulaþii ºi a hatiºerifurilor imperiale care le-au fixat ºi desemnat drepturile ºi imunitãþile de care se bucurã”. an XIII. nr. 51 238 . 2000. F. Defineºte legãturile existente între Sublima Poartã ºi Principate. Rezultatele folosirii capitulaþiilor erau mult prea îndepãrtate faþã de ce gândise Austria când le acceptase54 . O nemulþumire la fel de mare a fost produsã în lumea politicã româneascã de decizia comisiei de a desfiinþa adunãrile ad-hoc în care mulþi vedeau expresia legalitãþii naþionale regãsite51 . Buol scria ministrului austriac la Berlin A. Divanul stabileºte dreptul naþiunii de a-ºi alege principii unde vor voi ºi de a-i declara ereditari”52. p. dar ºi nemulþumire la Viena unde la 10 iunie 1858 K. Editura Corint. 1-3. ele derivã din vechi tratate care le recunoaºte deplina exercitare a suzeranitãþii interne ºi externe. 4). p. În virtutea capitulaþiilor deja invocate. 240. 2). La 1/13 aprilie 1858 Comisia Europeanã pentru Principate îºi prezintã raportul asupra divanelor ad-hoc: 1). 53 Ibidem. 67-68. va provoca furie la Constantinopol. 54 vezi N. Dar acesta vorbeºte doar despre o revizuire a statutelor aflate în vigoare în prezent ºi despre menþinerea vechilor privilegii faþã de Poartã”53. „Principatele au respectat întotdeauna legãturile care le unesc cu Imperiul otoman ºi declarã cã respectarea drepturilor lor nu poate decât sã întãreascã forþa acestui imperiu. Cu alte cuvinte Austria era de-a dreptul ºocatã faþã de turnura pe care o luau evenimentele din Principate ºi pe care o considerau o combinaþie neliniºtitoare care loveºte interesele Vienei în regiune. Bucureºti. Epoca Unirii. Renseignements sur la Conference de Vienne (1855) în Revue du Sud-Est Europeen. vezi Dan Berindei.Corivan.cu o serie de recomandãri complet opuse þn privinþa noii organizãri a Principatelor. Raportul Comisiei Europene odatã adus la cunoºtinþa puterilor garante. 52 Ibidem. 259.

vol. I. p. 57 Românii la 1859. (Se îndeplinea astfel o mai veche cerere româneascã la a cãrei justeþe presa francezã subscrisese: „este cazul sã se declare cã privilegiile ºi imunitãþile de care se vorbeºte în Tratatul de la Paris din 1856 nu sunt altceva decât drepturile enunþate în capitulaþii sau tratatele încheiate între sultani ºi domnii moldovalahi”58. pentru prima datã Turcia recunoaºte ºi consfinþeºte vechile capitulaþii ºi se putea vedea cã de acum încolo ea nu va mai îndrãzni sã le conteste”57. p. Mahomed al II-lea care constituie autonomia românilor”55. La fel ceruse ºi Royer Collard. le-au consacrat. Tratatul de la Paris ºi urmãrile sale” arãta: „articolul 2 era de cea mai mare importanþã. vol. 361. Selim I. Soliman al II-lea. p. Walewski când scria cã: „Principatele Dunãrene au beneficiat întotdeauna de privilegii care ar fi trebuit sã le asigure o evoluþie liniºtitã a destinului lor ºi cã Sublima Poartã a recunoscut de bunã voie inamovibilitatea Principatelor”59. 151. Imediat întreaga presã europeanã a sesizat semnificaþia momentului. Ferdinand de Cussy în al sãu „Scurt Istoric” al perioadei 1814-1859 vedea ca principalã realizare a Congresului din 1858 „reluarea problemei capitulaþiilor de la sultan Baiazid I. Soliman al II-lea. vol II. Reîncepea astfel lupta pentru capitulaþii în presa europeanã. adevãrata victorie româneascã se înscrie în articolul 2 al Convenþiei de la Paris: „În virtutea capitulaþiilor date de sultanii Baiazid I. 103. Armand Levy). Gaston de Monicault în „Problema orientului. deschisã la 11 ianuarie de cãtre Al. Mahomed al II-lea. vor continua sã se bucure sub garanþia colectivã de privilegiile ºi imunitãþile pe care le au”56. ºi pe care mai multe hatiºerifuri. II. iar Ferdinand de Cussy considera prevederile Convenþiei de la Paris din 1858 drept „organizarea definitivã a Principatelor Moldovei ºi Valahiei. vol. I. 59 Românii la 1859. în special cel din 1834. Dincolo de enormele lupte din cadrul Congresului propriu-zis. p.Faþã de aceastã variantã restrictivã cererile divanurilor ad-hoc pãreau enorme pentru autoritãþile vieneze. deoarece. care constituie autonomia lor. Selim I. la 1859. 283-284. reglementând raporturile cu Sublima Poartã.” Lunga luptã diplomaticã a anului 1858. 239 . 28. 58 Ibidem. La începutul anului 1859 a urmat surpriza aºteptatã a 55 Românii 56 Românii la 1859. p.

Primii ani ai realizãrii unirii (1859-1861) stau nu doar sub semnul provizoratului. e adevãrat. 248. p. Corespondenta diplomaticã francezã (1856-1859). de aceastã datã ca urmare a dorinþei lor de a bate monedã. Chiar dacã presa pune pe plan secund Principatele. VI. 61 Ibidem. ceea ce punea în umbrã evoluþiile din principate. Poarta nu negocia pentru ei ºi tratatele pe care Poarta le semna cu alte puteri nu aveau putere dincolo de Dunãre”62. 553. Istoria este proba cã naþiunea românã a considerat în toate timpurile raporturile sale cu Sublima Poartã ca garanþia autonomiei ºi a independenþei interioare”63. Editura Academiei. 240 . Ed. 562. Bucuresti.”61 La 26 august/7 septembrie 1859 problema Principatelor apare iar în corespondenþa diplomaticã. p. la 16/18 septembrie 1858 L. vol. 60 Documente privind unirea Principatelor. p.dublei alegeri a colonelului Alexandru Ioan Cuza urmatã apoi de conflictul franco-piemontezo-austriac ºi de evoluþia rapidã a evenimentelor în peninsula italianã. În acea epocã. Beclard îi scria lui Eduard Thouvenel despre problema drepturilor strãinilor în Principate: „þãri esenþialmente creºtine unde aceste capitulaþii ºi aceastã jurisdicþie excepþionalã nu are nici o raþiune de a fi”60. 165. 63 Ibidem p. Astfel. presa francezã anunþa în iunie 1860 cã Alexandru Ioan Cuza ar redacta un „Memoriu adresat puterilor garante” în care aprecia cã: „sentimentele noastre sunt acelea ale pãrinþilor noºtri. sã sprijinim pretenþia Prinþului Cuza. 62 Ibidem. dar ºi al luptei. Astfel. ei exercitau ºi dreptul de pace ºi de rãzboi. Thouvenel aprecia faþã de Walewski cã „am putea. ochii diplomaþiei occidentale rãmân aþintiþi la malurile Dunãrii. Tot pe aceastã chestiune. referindu-ne la vechii voievozi ai Moldovei ºi Valahiei care s-au bucurat de dreptul de a bate monedã ºi de care au uzat dupã capitulaþiile care îi plasau sub suzeranitatea sultanului. Alexander Walewski primea la 15/27 iulie 1859 urmãtoarea notificare: „Rapoartele domnului Place stabilesc din ce în ce mai clar pretenþia ridicatã de guvernãmântul Moldovei de a i se atribui plenitudinea suveranitãþii ºi de a-i trata pe strãini ca ºi cum articolul 8 al Convenþiei ºi capitulaþiile puterilor cu Poarta nu ar exista.

1984. La Presse. Întrarea românilor în modernitatea europeanã. Agenþia diplomaticã a României la Paris ºi legãturile politice francoromâne sub Cuza-Vodã. Edgar Quinet.I. Hippolite Desprez. Alexandru I. toate au contribuit spre a face aceastã numire în una din cele mai de succes ale domniei lui A. p. p. 23-67.etc. 84.. Annales de Voyages etc. datã fiind opoziþia marilor vezi pentru detalii Dan Berindei. deja cunoscute nouã de mari prieteni ai românilor: Saint Marc Girardin. înlãturarea jurisdicþiei consulare”67. Paul Battailard.. 85.64 Pentru Alecsandri rolul acestei agenþii era acela de a face un permanent looby în favoarea românilor aºa cum se reuºise pânã atunci : noi am cãdea într-o greºealã cumplitã dacã am crede cã este de ajuns de a face sã se pomeneascã de noi. 9. Bucureºti. 2002.. Editura Anima. Înfiinþarea Agenþiei Principatelor Unite la Paris (28 august/9 septembrie 1860) în Studii. 64 241 . 152. nr.(…) „O presã amicã ºi devotatã este o santinelã neadormitã care este gata de a arunca semnalul de alarmã. Nouvelles. în acest secol preocupat de atâtea evenimente ºi griji importante cine… nu este lesne uitat. În jurul acestei agenþii se vor stânge mari nume.Cuza. op. ºi apoi. 1931.. p. relaþiile de prietenie stabilite cu familia imperialã ºi simpatia pe care i-o arãta împãratul Napoleon al III-lea ºi nu în ultimul rând caracterul extrem de plãcut al diplomatului român. Mai întâi cã nu suntem siguri de a avea organul presei la dispoziþia noastrã.Cuza decidea deschiderea unei agenþii de presã româneºti sub conducerea experimentatului Vasile Alecsandri. 65 N. Printre ziarele care vor lua contact cu nou creata agenþie putem enumera: Le Nord. Izolarea pentru un stat ca România este un pericol permanent”65. Toate aceste obiective erau dificil de materializat.66 Se intra deja într-o nouã perioadã în care cunoscutul istoric N. p.cit. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. La Revue des economistes.V. 1960 ºi Nicoleta Dandu. Corivan aprecia cã: „sub aspect extern preocuparea principalã a domnului a fost lãrgirea autonomiei þãrii. Cunoaºterea de cãtre acesta a mediului de presã ºi politic din capitala Franþei. Bucureºti. Bossy. Leon Plee.Pentru a menþine treaz interesul presei franceze pentru evenimentele din România. 67 Relaþiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877. Jules Michelet. 66 R. din timp în timp numai la o mare ocazie. La Revue d Orient.Dandu. Bucureºti.

Percepþiile româneºti Ion C. tulburãrile din Herþegovina ºi Bosnia constituie dovezi ale hotãrârii luate de cele douã popoare de a se revolta contra sultanului”68. Astfel B. nu dezinteresat. Istorie. ceea ce se observã imediat în atitudinea acesteia. 70 Alexandru Mihai Stoenescu. Wesseleny Miklóstól scria cã: „planurile ºi speranþele lor sunt unirea în viitor într-o naþiune ºi o þarã a tuturor populaþiilor valahe de origine ºi de limbã comunã.p. Editura Rao. Lupta pentru desãvârºirea Unirii ºi acþiunea diplomaticã europeanã.Corivan. I. Iaºi. 242 . p. 2000. Un singur exemplu ne va convinge. 71 Documente ale Unirii (1600-1918). 108. dar eficace al presei franceze. 412. cu atât mai mult cu cât dupã 1860-1861 marele interes al presei franceze faþã de cauza românilor se evapora rapid. Aceste pretenþii ei le întemeiazã pe drepturile lor asupra moºiei de odinioarã. istoria eroicã a luptei antiotomane”70 ajungea la sfârºit B. ci numai îngrãdite prin oprimare ºi uzurpare”71.puteri. 69 68 Ibidem. Bucureºti. vol. De cealaltã parte românii investesc mai puþin timp ºi bani în relaþia lor cu presa francezã. 1984. Tinerei Românii îi va lipsi în deceniile urmãtoare un ajutor serios. Brãtianu ºi problema capitulaþiilor Încã din 1843 pentru un cãlãtor cu simþul observaþiei era clarã ideea pe care o luau activitãþile naþionale în Principate. în special cea a Turciei ºi cea a Austriei. Cu astfel de opinii înþelegem cât de grea a fost lupta oamenilor politici români. Editura Militarã. 2 . Marea campanie publicitarã în care a fost prezentatã occidentului. Bucureºti. Prokesh-Osten vedea în programul românesc de reforme nici mai mult nici mai puþin decât: „violarea simultanã a capitulaþiilor în Principate ºi Serbia. vezi ºi N. a proprietãþii originare. 156. 37-80. în Studii ºi cercetãri ªtiinþifice. Istoria loviturilor de stat în România. X (1959). nr. nicicând pierdute. teama cã noul stat român va deveni un aliat al Rusiei ºi nemulþumirile legate de persoana lui Alexandru Ioan Cuza69. p. Au contribuit la aceasta dificultaþile proprii ale Franþei (campania din Mexic din 1864). p.

Activitatea refugiatilor moldoveni în Bucovina. rãmânea teritoriul Principatelor. Poziþia internaþionalã a Þãrilor Române în perioada unirii în Studii ºi cercetãri Juridice. 72 Tudor 243 . Florescu în. 74 vezi în privinþa consensului naþional privind folosirea capitulaþilor ºi opiniile lui G. sã ne daþi asigurarea solemnã cã vechile privilegii ºi imunitãþi ale þãrii sunt ºi vor fi totdeauna menþinute. La 1853 românii declarã la Paris cã vor „arme. ºi cã onoarea ºi grija Majestãþii Voastre sunt puternic interesate în pãstrarea lor. precum M. p. 1849. 1.”73 Toate aceste trei acte ilustreazã cã în momentul izbucnirii rãzboiului Crimeii (1853-1856) situaþia în Principate era suficient de maturizatã spre a permite o evoluþie rapidã a românilor spre realizarea unirii ºi în acelaºi timp teoria capitulaþiilor era suficient de larg cunoscutã spre a putea deveni principalul vehicul al cauzei românilor74. 1944. 82. Dacã fiecare moment al istoriei de 100 de ani a luptei pentru capitulaþii a avut câte un exponent. nr. Kogãlniceanu.G. vol. 1959. locul unde se hotãra clar victoria sau înfrângerea românilor. Am vãzut deja lupta extraordinarã în care se încleºteazã publicaþiile franceze dupã aceastã datã spre a servi cauza românilor. Înþelegerea lui asupra problemei capitulaþiilor hrãnitã din studiul operelor lui Nicolae Bãlcescu ºi din lupta pentru capitulaþii a revoluþiei de la 1848 depãºeºte pe cea a contemporanilor mai versaþi decât el în istorie. Academia românã. Bucureºti. p.”72 La fel la 1849 revoluþionarii munteni de aceastã datã îi scriu sultanului: „foarte recent aþi binevoit. Motorul întregii activitãþi. 81. 81-82. sire. momentul 1855-1865 îl are ca remarcabil exeget al capitulaþiilor pe omul politic muntean Ion Brãtianu.La 18 iulie 1848 revoluþionarii moldoveni refugiaþi la Cernãuþi scriau celor rãmaºi la Iaºi: „trebuie iarã sã privim cu nepãsare dispreþuirea drepturilor noastre prin acest pas al Rusiei (ocuparea Moldovei în timpul revoluþiei de la 1848) ºi sã rãmânem într-o ticãloasã nemiºcare. trebuie sã simþim cã ne este de sfântã datorie sã protestãm în numele drepturilor noastre întemeiate pe tractaturi. p. Memoriile fundamentate Bãlan. II. 135-178. împotriva cãlcãrii hotarelor noastre. unirea Principatelor ºi recunoaºterea imediatã a capitulaþiilor noastre”75. Sibiu. p. 73 Românii la 1859. 75 Ibidem.

tot în dreptul acestor tratate. Bucuresti. oºtile turceºti au fost nevoite a deºerta Principatele dupã ocuparea din 1821”77. cãci tratatele noastre. Acte ºi Cuvântãri. Un an mai târziu el va relua ideea drepturilor românilor în baza capitulaþiilor. Brãtianu din perioada aducerii lui Carol I ºi a rãzboiului de Independenþã îºi au baza acum în teoria capitulaþiilor care îi aºterne omului politic Brãtianu un drum de suferinþã dar ºi de izbãvire pentru neamul sãu. Brãtianu. p. C. tratatele ce consacrã aceastã suzeranitate ne asigurã. drum pe care nu va ezita sã îl urmeze. Începutul acestui drum va fi fãcut prin memoriul de la 1853 adresat împãratului Napoleon al III-lea (pe care Brãtianu încercase cu patru ani înainte sã îl asasineze) care avea la bazã tocmai teoria capitulaþiilor. Faptele de viitor ale lui Ion. 1938. românii. iatã.pe capitulaþii ale lui Ion Brãtianu ºi ale unei întregi pleiade de scriitori. 77 Ibidem. constituie singurul drept public între Principate ºi Poartã”76. atâtea avantaje încât poziþiunea noastrã poate fi socotitã ca o poziþiune privilegiatã”78. intervenea în favoarea Principatelor. „Cele douã principate române. vol. I. n-am fost niciodatã cuceriþi de turci. 1903. 31. reuºea sã îi aducã alãturi pe cei doi rivali politici. 35. tot în virtutea acestor vechi tratate ale românilor. Brãtianu. 78 Din scrierile si convorbirile lui Ion C. ºi dacã am recunoscut suzeranitatea sultanilor. „nu sunt o þarã cuceritã: strãbunii noºtri au recunoscut suzeranitatea Sublimei Porþi de bunã voie un contact ne leagã cu viitorul. cu datorii ºi drepturi reciproce. teorie care. avocaþi ºi istorici vor sta la baza ofensivei diplomatice franceze în exterior ºi la baza ridicãrii uriaºe a românilor la 1857 pentru divanul ad-hoc ºi 1859 pentru unire. Franþa va putea interveni în favoarea acestui proiect folosind capitulaþiile: „Rusia însã. Ce propunea fostul revoluþionar împãratului pe care voise sã îl asasineze ? Nici mai mult nici mai puþin decât constituirea unui stat român unificat ºi supus Franþei. sunt foarte drepte. nota Brãtianu. Bucuresti. pp. scriind: „ Noi. C. Cererile noastre. Sire. Cartea Româneascã. în schimb. p. cum ºtie Majestatea Voastrã”. 76 Ion 244 . 29-3.

Editura Militarã. 1987. ceea ce ne va recomanda respectului lumii”80. p. Douã luni mai târziu la Londra.Finalizarea rãzboiului Crimeii ºi Congresul de Pace de la Paris provoacã o adevãratã explozie de entuziasm în rândul românilor. „cererile româneºti se întemeiau pe faptul cã însuºi firmanele Porþii recunoºteau Principatele române ca detaºate de celelalte posesiuni sau provincii aflate sub dominaþia sa”83. trebuie impusã. un stat indivizibil”81. 5. Logofãtul Vasile Ghica îºi împãrtãºea opiniile politice într-o: „Adresã cãtre români” din 16 aprilie 1856: „Sã ne menþinem în suveranitatea noastrã garantatã de capitulaþiile noastre cu sultanul suzeran. IV. p. vol. 82 Ibidem. Reunitã într-o uriaºã manifestaþie la Iaºi. p. Aceeaºi speranþã pe întreg teritoriul þãrii: în sfârºit. p. Cea mai bunã cale pentru aceasta este de a-i face pe toþi românii sã aibe conºtiinþa drepturilor lor înscrise în capitulaþii. privilegiile înregistrate în capitulaþii vor deveni pe deplin operaþionale. Aceste privilegii sunt bazate pe capitulaþiile încheiate de strãmoºii noºtri în secolele XV-XVI cu Sublima Poartã (16/28 februarie 1856)”79. care este înscrisã în tratatele românilor ºi care le asigurã dreptul de a-ºi da ei înºiºi legi ºi de a lua pe ºeful statului de oriunde ar voi”82. poporul declarã pe cale legalã cã dorinþa lui cea mai netedã este de a forma un singur cap politic. Aºa cum arãtau ºi alþi istorici. 439. Bucuresti. 427. 81 Ibidem. reprezentanþii partidei naþionale îi scriu domnitorului Grigore Al. 516. el însuºi un unionist convins: „Marile puteri ale Europei care muncesc la opera grandioasã a pacificãrii s-au ocupat de viitorul Principatelor Române ºi au pus ca principiu respectarea vechilor privilegii ºi imunitãþi ale acestor þãri. 80 Ibidem. III. opinie corectã cu 79 Acte si documente. În aceeaºi zi vedea lumina tiparului un „Proiect de formulã a dorinþelor României” care aprecia ºi el „ în virtutea dreptului suveran la autonomie. 83 Istoria militarã a poporului român. 245 . vol. Ghica. p. Dimitrie Brãtianu apreciazã la o conferinþã þinutã în onoarea maiorului Filipescu (care refuzase sã trimitã artileria Moldovei în Rusia) cã: „Dorinþa unirii ºi a respectului suveranitãþii naþionale. 445.

te rog. Bucuresti. 192. drepturile. 1906. p. aceasta va trimite în iunie 1856 douã firmane: unul fostului domnitor Alexandru Ghica 84 Dimitrie A Sturdza. 246 . Ion Brãtianu va spune aceasta mai bine ca oricine: „Ceea ce ziserãm (în adunarea ad-hoc din 1857) a fost pentru dezrobirea drepturilor strãbune ce ne sunt garantate de capitulaþiile ce le avem încheiate cu Înalta Poartã”84. erau aºternute pe hârtie de la Cernãuþi de Alexandru Hurmuzacki nu mai puþin celebrului Mihail Kogãlniceanu. ci doar de capitulaþiile lor încheiate în vechime. vol. Editura Academiei. p.diferenþa deloc neglijabilã cã românii nu voiau sã audã nimic de firmanele Porþii. din contrã. în tot locul. Valul de entuziasm al momentului rãzboiului Crimeii îi cuprinde pe toþi: „ ªi spune-mi. Domnia Regelui Carol I. 86 Documente ale Unirii. acum este momentul faptelor. a câºtiga tot ce e cu putinþã ºi anume ºi mai întâi dupã ce puterile au declarat susþinerea capitulaþiunilor cu Poarta ºi leau pus sub garanþia lor ºi cine are mai mare datorie decât dumneata care eºti înzestrat cu capacitate atât de-nsemnatã ºi cunoºti istoria. 85 Documente privind Unirea. p. aceasta este opinia tuturor în clipele din timpul congresului de pace de la Paris. perioada anului 1856 este consumatã cu contracararea acþiunilor antiunioniste ale Porþii. Astfel. ceea ce este sãpat în inima fiecãrui adevãrat român: dorinþa unirii ºi a respectului suveranitãþii naþionale. toate relaþiile þãrilor mai bine decît oriºicine”85. totuºi. Aceste rânduri înfocate de dragoste de þarã ºi pãtrunse de însemnãtatea clipei. Deºi textul propriu-zis al tratatului de la Paris intereseazã în cea mai mare mãsurã pe revoluþionarii români. sub toate formele ºi prin toate chipurile legale. care este scrisã în tratatele românilor. Ceasul e mare ºi trebuie folosit grabnic. vol II. interes pe care ei îl vor materializa în anul ce va urma în câteva lucrãri fundamentale pentru teoria capitulaþiilor. 15. IX. La 11/23 iunie Dumitru Brãtianu scrie în þarã: „Faceþi sã se manifeste neîncetat. Efervescenþa nu înceteazã nici dupã publicarea tratatului. cum se poate lãsa sã treacã un moment ca acesta fãrã sã fi cercat voi a vã folosi de el pentru a cere. ºi care le asigurã dreptul de a-ºi da ei înºiºi legi”86. I.

89 Acte si documente. p. dacã dritul gintelor nu este o cruntã minciunã. Aceeaºi supãrare o avea ºi Constantin Hurmuzaki. vis-a-vis de Turcia. 247 .devenit caimacan. spune el. 648. G. Steaua Dunãrii în nr. 708. spunea cã „Sultanul doreºte ca privilegiile ce au fost hãrãzite din vechime de cãtre Înalta Poartã.”87 Ambele firmane vor stârni nemulþumirea partidei naþionale prin unilateralismul lor ce amintea doar de Înalta Poartã. de Rusia ºi de alte mari puteri aici trebuie 87 Acte 88 si documente. Suntem indignaþi ºi de pretenþiile de suveranitate. care la 15 iulie 1856 nota: „Dacã capitulaþiile nu sunt literã moartã. Documente privind Unirea Principatelor. 144.” Celãlalt firman trimis în Moldova. p. care se supune la astfel de prostii. Gheorghe Creþianu îi scria lui A. 45 din 12/24 iulie 1856 aprecia în articolul „Unirea Principatelor de un unionist federalist” cã „Principatele cer unirea potrivit cu stipulaþiile capitulaþiilor ab antiquo ºi cu tratatul de la Paris doresc unirea lor sub suzeranitatea Înaltei Porþi sub a cãrei umbrire au vieþuit pânã acum politic”90. nu ºi de capitulaþii. nemulþumirii românilor faþã de firmanele de numire a noilor caimacani în Valahia ºi Moldova ºi faþã de politica Porþii faþã de Principate dupã tratatul de la Paris. în care promitea „sã pãstreze ºi întemeieze privilegiile acordate din vechime de Înalta Noastrã Poartã locuitorilor Valahiei. 90 Ibidem. nu sunt hârtii rãsuflate. „în necunoaºterea la Constantinopol a singurelor tratate ale românilor cu Turcia care consacrã prerogativele pe care Poarta le poate revendica de la Moldova ºi Valahia ºi care constituie dreptul public al acestor Principate. atunci Principatele pot încheia tratatul pentru unirea acestor douã state”89. când ar putea sã li se opunã cu tratatele în mânã”88. Dimitrie Brãtianu lua asupra sa sarcina dificilã de a da glas public ºi în cercurile diplomatice. p. p. la Teodor Balº. sã fie menþinute ºi întãrite. Trebuie mãrturisit cã este de altfel ºi vina guvernului nostru. „Problema rezidã”. 667. Golescu cu o mânie nereþinutã „ cum sã explicãm limbajul folosit de Poartã de ceva timp ºi ingerinþele ei în afacerile interioare ale þãrii.

La finele anului 1856 Ion Brãtianu avea sã explice perfect ce însemna Tratatul de la Paris ºi perioada imediat urmãtoare pentru viitorul 91 vezi ºi Bucur Marin. în final. mapa I. În aceste momente tensionate. manuscrisul 4.privitoare la unire. menþiunea cã cele douã Principate ar face parte din Imperiu. în Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie A. Ion Ghica dorea ca ziarul sã fie publicat nu atât în limbi de circulaþie (accepta franceza) cât în turcã ºi limbi balcanice spre a arãta chiar Imperiului Otoman. Trei aspecte îi nemulþumeau pe români: acel fiecare. manuscrisul 23. dupã care.Xenopol. Astfel el propune realizarea unui „Jurnal Românesc”. XXVI/1. care nota ºi el în însemnãrile sale cã se simte necesitatea unui jurnal care sã susþinã cu argumente istorice ºi cu capitulaþiile. Acesta vorbea de „ dedicaþia guvernului otoman în toate timpurile spre a proteja în întregime privilegiile speciale acordate din vechime de Poarta otomanã fiecãreia dintre provinciile Valahia ºi Moldova. 93 Biblioteca Academiei Române.cãutate privilegiile ºi imunitãþile Moldovei ºi Valahiei”. mapa 1.D. în francezã (titlul original al documentului „Programme d’un Journal Roumaine”) menit a agita la nivel internaþional speranþa unei independenþe româneºti ºi mai ales sã facã publice istoria românilor ºi argumentele lor juridice: capitulaþiile92. Arhiva „Dimitrie Brãtianu”. 1989. republicã textele tratatelor din 1460 ºi 1529. Poarta nu are nici un alt drept în afarã de acelea pe care românii i le-au dat. apoi veºnica dorinþã a Porþii de a prezenta capitulaþiile ca dovezi ale mãrinimiei ei ºi. rãdãcinile drepturilor noastre93. Dimitrie Brãtianu lanseazã un proiect care chiar dacã nu s-a materializat niciodatã este revelator pentru tendinþele ofensive ale unioniºtilor români. 92 Biblioteca Academiei Române. privilegiile sunt obþinute prin lupta românilor. Convocarea adunãrilor pentru divanul ad-hoc stârneºte noi nemulþumiri pentru modul în care este redactat firmanul din 6 octombrie 1857. aspect ce anula autonomia pe care Tratatul de la Paris obliga Turcia sã o acorde. Punerea la punct este clarã. cererile românilor.Pagini inedite din arhiva lui Dumitru Brãtianu. Spre deosebire de Dimitrie Brãtianu. 248 . nu prin mila Porþii91. Interesant este cã aceastã idee încolþea ºi în mintea lui Ion Ghica. Iaºi. care fac parte din Imperiul nostru”94. Arhiva Ion Ghica. menþiune clarã a separãrii celor douã Principate ºi a sentimentului antiunionist al Porþii.

p. cota 3/719. mai voluminoasã decât cealaltã. III. protestând chiar numele de suzeranã ce ºi-a însuºit”97 (lucrarea era realizatã de Ion Maiorescu ºi Constantin Hurmuzaki)98. Curând aceste douã lucrãri vor fi urmate de o adevãratã avalanºã de texte ce încep cu „o aruncãturã de ochiu asupra si documente. al cuceririi cu sabia. 1894/1862. fond Ziare în limbi strãine. 874/1858. vol. III. p.Principatelor: „Deosebirea de vederi ce subzista de secole între Constantinopole ºi Bucureºti în privinþa legãturilor care uneau România cu Turcia avea sã fie acum desãvârºit lãmuritã. Pe 5/17 februarie 1857 Grigore Serrurie îi scria lui Christian Tell: „Aproposito de cãrþile ce circulã acum prin þarã venite de afarã. scoate prin deducþiuni pe Turcia numai o simplã epitropã sau apãrãtoare a suzeranitãþii românilor ºi o condamnã judecãtoreºte ca pe epitropul ce a abuzat de epitropia ce i s-a încredinþat. Aceastã broºurã. 145-146. trateazã istoriceºte ºi foarte bine despre autonomia þãrilor române: spune. analizeazã. vol. 98 Textul complet poate fi gãsit în Acte si documente. 96 pentru informaþi suplimentare privind rolul Jurnalului de la Constantinopol în aceastã perioadã se pot cerceta cu folos la ANIC. p. 179-218. credea sã învedereze ºi de aceastã datã teza sa favoritã a vasalitãþii”95 . Înalta Poartã ale cãrei perpetue silinþe fuseserã de a denatura caracterul acestor legãturi înfãþiºându-le ca rezultat al supunerii umilite. p. 1119/1859. sunt douã care se zic tipãrite la Bruxelu: una este intitulatã „Despre cele din urmã pretenþii ale Porþii asupra Principatelor Moldo-Române” care trateazã despre drepturile de autonomie ale românilor ºi combate citând date istorice pe „Jurnalul de Constantinopole”96 þintind tot la unire. 97 Documente privind Unirea Principatelor. 94 Acte 249 . ºi alta intitulatã „Dezvoltarea drepturilor Principatelor Moldo-Române în urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856”. 862. Anul 1857 urma sã se dovedeascã crucial în aceastã direcþie ºi publiciºtii români nu scapã prilejul de a se arunca în vâltoarea luptei spre a rãspândi conºtiinþa faptului cã acum este timpul propice pentru unire. dezbate ºi face cunoscut în adevãratul lor înþeles tratatele românilor cu Poarta otomanã. ori rolul românilor era de a nu-ºi permite aceasta. rola 77. 60. 95 Ibidem. 1892. cele mai interesante materiale privind Principatele sunt: 871.

Gonþa. Rãspunsul cel mai bun la acest text ce reitereazã aºa-zisa apartenenþã a Principatelor la teritoriul naþional otoman. printr-un firman. se întreabã el. Vasile Boerescu începe ºi el anul 1857 tipãrind la Paris „Firmanul turcesc pentru convocarea divanelor ad-hoc din Principatele Dunãrene”.Firmanul pentru convocarea divanurilor ad-hoc ºi problema unirii Principatelor Române. p. 102 vezi ºi studiul lui Alexandru I. „Prin ce stranie contradicþie”. 294. Ibidem. cu atât mai mult þãrile române au dreptul de a face alianþã între dânsele. va fi dat în februarie 1857 de „Actul de întrunire a comitetului electoral al unirii din Iaºi are la punctul 1 unirea Principatelor Moldova ºi Valahia într-un singur stat cu respectarea drepturilor Porþii în cuprinderea vechilor noastre tratate (capitulaþii)”103. adicã de a se uni.unirii Principatelor Române de un român din Bucureºti” care aminteºte de „tratatele acestor þãri cu Turcia ce consfinþesc românilor dreptul de cârmuire pãmânteascã dupã legi pãmântene. 1960. divanele ad-hoc care sã se pronunþe asupra organizãrii viitoare a þãrii? Dacã puterile occidentale ar fi cunoscut mai bine istoria ºi tratatele Principatelor ar vedea cã ele nu au recunoscut acest drept sultanului. p. aºadar. 1049. 101 Ibidem. 100 99 Acte 250 . p. cu orice putere strãinã. 282.Editura Academiei. Bucureºti. au apãrut noi nemulþumiri deoarece spunea cã „guvernul imperial s-a dedicat în tot timpul menþinerii privilegiilor ºi imunitãþilor acordate de glorioºii noºtri strãmoºi fiecãreia dintre provincii ce fac parte integrantã din imperiul nostru”101 (va mai provoca nemulþumirea românilor ºi mãrginirea mandatelor noilor divanuri ad-hoc „la a revizui regulamentele organice interioare”102). firmanul care recomandã românilor respectul drepturilor suverane e puþin demn de un act oficial ºi deloc în armonie cu autonomia Principatelor ºi textul tratatului de la Paris”100. În 13 ianuarie 1857 când întreg textul firmanelor de convocare a divanelor ad-hoc a devenit cunoscut. dreptul de a încheia tratate ºi alianþe de orice fel. 1107.în Studii privind Unirea Principatelor. „puterile garante au permis sultanului sã convoace. Turcia nu este vãtãmatã prin unirea Principatelor”99. drept de pace ºi de rãzboi. 103Acte ºi documente. si documente. p. p. În privinþa drepturilor sale. 341-347.

ºi aceste capitulaþii sunt baza raporturilor noastre cu Poarta otomanã”. tributul ce datorãm Porþii nu ne împuþineazã autonomia”107. bineînþeles cã nici el nu uitã sã aminteascã de capitulaþii: „E prea trist cum turcii astãzi se prefac cã au uitat /cã ambele Principate au cu ei câte un tratat/ care le îndatoreºte a plãti o micã dare/ ce o plãtirã totdeauna regulat. 106 Acte ºi documente. al 2-lea. va reacþiona ºi fostul comandant al armatei de la 1848 Gheorghe Magheru care va trimite un memoriu puterilor garante declarând cã: „noi nu am fost cuceriþi./ care a noastrã autonomie pe rostit o consfinþeºte/ ºi de noastre sacre drepturi solemne le întãreºte//”106. 46. Respectul suzeranitãþii Înaltei Porþi ºi al integritãþii autonomiei românilor.Faþã de toate aceste noi arogãri de drepturi. tipãrit la Bruxelles ºi care mãcar pentru originalitate meritã notat105 . potrivit cuprinderii tratatelor încheiate la 1393. Pentru cei mai mult familiarizaþi cu poezia decât cu dreptul ºi cu istoria. pentru a concluziona dupã o enumerare a capitulaþiilor ºi a textelor lor „noi facem parte din Imperiu. 251 . 105 104 Ibidem.n. alãturarea poziþiilor viitorilor conservatori de cele ale liberalilor. Editura Academiei. 1194. sub rezerva autonomiei ºi independenþei noastre. în Studii privind Unirea Principatelor. noi ne-am supus voluntar. la 1460 ºi 1513 între domnitorii moldo-valahi ºi Înalta Poartã”108 Mihai Eminescu va nota ºi el în articolul „Conservatorii ºi libertãþile” acest moment: „Principiile toate ale constituþiei actuale (din 1866 – n. p. în care toþi viseazã sã fie români cât mai buni. nu ne ridicã dreptul de a trimite reprezentanþi. Bucureºti. ca niºte tratate de protecþie. în aceste zile. Rallet le aminteºte cã: „vechile capitulaþii cu Turcia. dar ca Principate vasale ºi tributare”104. va fi exploatat peste secole ºi de Mihai Eminescu. Am vãzut deja un prim miracol realizat de teoria capitulaþiilor. la 8 martie 1857 partida conservatoare îºi face publice principiile: 1. 1960. Rallet va scrie ºi el un material sui generis în versuri despre „România dupã tratat”. vezi ºi studiul lui T. Literatura Unirii Principatelor. nu ca provincii.Vianu. Astfel. 281.) au fost votate p. p. D. acela al alãturãrii poziþiilor lui Napoleon al III-lea cu cele ale adversarului sãu: Ion C. Brãtianu.

punând la loc de cinste autonomia principatelor în cuprinderea vechilor capitulaþii de la 1393. în cuprinderea vechilor noastre tratate” ºi la punctul 3 „respectarea drepturilor Principatelor ºi în deosebi a autonomiei lor. constatate deja prin capitulaþiunile noastre”111. La 30 martie 1857. mai harnic. prin tratatele noastre cele vechi cu Înalta Poartã va putea înceta amestecul strãinilor în treburile þãrii ºi prin urmare.în unanimitate de adunarea ad-hoc din Moldova ºi au devenit programul întregii dezvoltãri a statului român. Istoria loviturilor de stat. unitatea politicã naþionalã în acþiune se realizeazã indiferent de culoarea politicã.p. fãcea publice ºi niºte „Desluºiri asupra celor 4 baze din programa naþionalã” unde arãta cã: „chezãºuirea autonomie ºi a drepturilor noastre internaþionale. 128-129. Astfel. Gândirea social-politicã despre Unire. 113 Ibidem. 112 Documente ale unirii. Opera politicã. Editura Eminescu. 109 M. A. 1480 ºi 1634”109. 40. cunoscute ºi de dânsa”114. Ghica. p. p. cu respectarea drepturilor Înaltei Porþi.. 202. roºii ºi albi. 440. p. generalul Ion Ghica la 8 aprilie 1857: „În aceastã sesiune memorabilã care se deschide. p. 196. dupã cum sunt hotãrâte amândouã prin capitulaþiile din anii 1393-1460 ºi 1513 închinate între Þãrile Române ºi Înalta Poartã.”113. 287. începeau cu cererea „Unirii Principatelor. p. Divanul va avea sã specifice drepturile ºi imunitãþile þãrii. vol. p. 252 . firmanele. 107 Ibidem.116-117. comitetul central al unirii din Bucureºti. Domnia regelui Carol I. Bucuresti. La rândul lor unioniºtii de orientare liberalã puneau la 1/13 martie 1857 ca prim punct al programului lor: „Unirea Principatelor. Grigore Al.vezi ºi. Sturdza. XIV. Ce unea astfel toate partidele. în cuprinderea aceloraºi tratate”112.. cu respectarea drepturilor Înaltei Porþi. p. 111 D. în cuprinderea vechilor noastre Tratate (capitulaþiile)”110. IV. La 1/13 martie 1857 Comitetul Electoral al Unirii din Iaºi fãcuse deja publice opiniile sale care. 108 Alexandru Stoenescu. 2000. 114 Ibidem. 110 Acte ºi documente relative la istoria renascerii României. „drepturile noastre internaþionale se cuprind în capitulaþiile noastre cu Înalta Poartã suzeranã. umãr la umãr. Ghica o trimitea fiului sãu. 202. Eminescu. p. conform cu cele exprimate de Grigore Al. aflãm din scrisoarea pe care fostul domn al Moldovei.

V al 115 Ibidem. Prima idee privind realizarea acestei lucrãri a plecat de la cererea pe care Nicolae Golescu. Gândirea social-politicã despre Unire (1859). Din activitatea emigrantilor români în apus (1853-1857). Filipescu. aflat la Paris. asupra unirii ºi a statului internaþional.I. românii le posedã în virtutea suveranitãþii lor”116. p. Culegere de texte. vezi ºi. 116 Acte si documente. p. 284. 1968. iar toate celelalte drepturi fireºti ale unei naþiuni. arhimandritul Ioasafat. 205. p. ne-am legat destinele. apare o broºurã extrem de bine scrisã: „Ce se cuvine sã cerem la Adunarea ad-hoc”. Corivan. I. Cantacuzino ºi Pericle Ghica. rãdãcina tuturor dificultãþilor internaþionale ale Principatelor se aflã în „Ideea cã Principatele nu ar avea altã existenþã politicã decât aceea ce rezultã din tratatele încheiate între Rusia ºi Poartã. de cele ale Imperiului otoman. 117 N. În baza acestor capitulaþii. cel mai vast ºi mai complet studiu asupra efectelor teoriei capitulaþiilor. întreaga clasã politicã româneascã viza un singur lucru: desãvârºirea autonomiei ºi realizarea unirii. Aceastã idee a apariþiei unei lucrãri vast documentate care sã susþinã aceste opinii. uitând chiar cã în art. unde subiectul central a fost teoria capitulaþiilor ºi folosirea ei într-o lucrare în serviciul unirii. Totuºi. care aratã la punctul III ca o temelie a refacerii naþionale: „Tratatele din 1393. am stabilit aceastã legãturã pe baza unor capitulaþii încheiate cu glorioºii sultani Baiazid Ilderim. aparþine lui Constantin Hurmuzaki ºi Ion Brãtianu: „Dezvoltarea drepturilor Principatelor Moldo-Române în urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856”. Pentru ei. aceste tratate recunosc þãrilor toate drepturile ce are o naþiune ca persoanã politicã ºi nu dau Înaltei Porþi decât dreptul de învestiturã ºi dreptul de a cere un tribut. va fi repetatã pe 15 martie 1856 într-o întâlnire între Nicolae Golescu. Tot în vâltoarea pregãtirii alegerilor pentru Divanul ad-hoc. G. acum vreo 400 de ani. 1460 ºi 1513. o adresase pe 3 martie 1856 contelui Walewski ºi împãratului Napoleon al III-lea. Bucureºti. Mahomed al II-lea ºi Selim I”115. 118.Tot în martie 1857 unioniºtii munteni trimit o adresã comisarilor europeni având ca obiect unirea: „Românii din cele douã Principate. rugându-i: „sã sprijine unirea deoarece ea nu contravine nici unei capitulaþii ºi poate consolida echilibrul european”117. Ideea a fost ulterior materializatã de Hurmuzaki ºi Brãtianu. 253 .

182. Ea e 118 Ibidem. în protocolul de la Constantinopol. toate expresiuni dreptului feudal al Europei.tratatului de la Adrianopole se spune expres cã drepturile Principatelor le sunt asigurate pe temeiul convenþiunilor lor. 121 Ibidem. care vorbeau cel puþin de drepturi ce intrã în domeniul drepturilor popoarelor ºi pe care nu le-au concedat sultanii ci le-au recunoscut ºi garantat”120. autorii aratã cã potrivit dreptului internaþional. Aceasta fiind situaþia. 183-184. „Poarta îºi ia dreptul de a regula o mulþime de obiecte curat interne. ori chiar despre autenticitatea convenþiunilor lor cu Poarta. 120 Ibidem. p. si documente. ci recunoscute. Nici convenþiunile cele vechi ale Principatelor. istoria e de faþã ca sã convingã ºi pe cel mai mare sceptic din lume. acest drept e cu totul nou în istoria Principatelor. e cu totul deºartã. nici vasal. „ele cuprind între sine toate atributele suveranitãþii ºi acestea nu sunt acordate de Înalta Poartã. confirmate ºi garantate Principatelor. vol. 188. nici învestiturã. ne dã mai puþin decât conferinþele de la Viena. de aici teoria Porþii despre integritatea teritoriului sãu. Concluziile lui Brãtianu sunt clare: „Dacã ar mai rãmâne cuiva vreo îndoialã despre suveranitatea Principatelor Româneºti. 122 Ibidem. 190. 104. nici legile cele în fiinþã ale þãrilor nu dau Înaltei Porþi dreptul de a numi caimacami”121. Revenind la capitulaþii. 119 Acte p. p. 123 Ibidem. ca una ce este contrarie vechilor noastre tratate ºi chiar intenþiunii puterilor”123. cu totul necunoscut la noi. trebuie vãzut ce a adus nou tratatul de la Paris: „Acesta. La 21 ianuarie 1830. p. 181-182. autorii relevã cã el intrã în contradicþie flagrantã cu capitulaþiile vechi ale þãrii : „Convenþiunile noastre nu cunosc nici suzeran. care le-au fost acordate în virtutea capitulaþiilor”118. aratã autorii. p. p. 254 . principele Lieven (ambasadorul rus la Londra) afirma cã „Rusia nu a câºtigat Principatelor nici un drept nou pe care sã nu-l fi avut ab antiquo în virtutea convenþiunilor lor cu Înalta Poartã”119. precum le-au avut ele mai înainte”122. Fapt agravant. III. apreciazã autorii. întinsã pânã la Principate. nici datinile. Analizând mai departe textul tratatului de la Paris. nici tratatele ruso-turceºti.

dar ºi drepturile românilor vor putea duce pânã la rãzboi cu Poarta. p. 255 . tocmai prin documentarea istoricã serioasã ºi argumentele dure. de la aceastã broºurã. de aici ºi circulaþia ei redusã în þarã. tunurile de la Plevna începuserã deja sã batã. s-au purtat ca state deplin suverane ºi au fost recunoscute ºi de puterile Europei”124. De aici.martorã cã Principatele. la care am mai fãcut referiri ºi care vedea lumina 124 Ibidem. 198. p. Aceastã lucrare a lui Brãtianu ºi Hurmuzaki este aproape fãrã egal prin duritatea analizei ºi a termenilor ºi de ce nu a soluþiei propuse. „Poarta otomanã. în primul rând lucrarea nu este destinatã publicului larg ci echipei de luptãtori ai unirii spre a le ilustra situaþia realã. pânã la epoca aceasta. a frânt pactul încheiat între ea ºi Principate. prin care sã fi contestat acest drept Principatelor”125. Dupã cum putem vedea pentru Brãtianu. 125 Ibidem. Ultimul scop este ºi de a obiºnui Europa cu ideea cã cererile. Apoi lucrarea se adreseazã ºi diplomaþilor ºi urmãreºte. p. În timp ce marea majoritate a broºurilor destinate publicului intern laudã tratatul de la Paris ca o chezãºuire a viitorului Principatelor. interes reverberat peste ani. internaþionalã ºi istoricã a Principatelor. 194-195. dacã aceasta îºi continuã linia politicã antiunionistã. 192. O lucrare la fel de interesantã. sã ilustreze lacunele tratatului din 30 martie 1856. n-a contestat Principatelor niciodatã dreptul de a încheia tratate de alianþã cu alte state. ºi dupã convenþiunile lor cu Poarta. singurã aceastã broºurã îl desfiinþeazã. 126 Ibidem. nu existã nici un firman ori alt act din partea ei. când în cancelariile europene se va vorbi despre „radicalul” ºi „extremistul” Brãtianu care vrea rãzboi cu orice preþ în orient. Ce este de fãcut în faþa ultimelor evoluþii ºi în rãspunsul oferit de Brãtianu. dar ºi interesul pe care l-a stârnit în exterior. a pierdut toate drepturile asupra acestora ºi statele române nu mai sunt în drept de a denunþa pactul ci ºi de a cere aplicarea dreptului popoarelor asupra cãlcãtorului de tratate”126. de a face pace ºi rãzbel. începea mitul conspiratorului Brãtianu. Pentru a înþelege de ce trebuie sã analizãm câþiva factori. îl gãsim deja pe omul de la 1877: „Poarta otomanã a cãlcat în picioare legãturile cele mai sacre.

Brãtianu: „Astãzi. 127 Ibidem. când Rusia a renunþat la protectoratul sãu.” „Congresul de la Paris nu a cãzut în aceastã greºealã. ºi nu textul pe care românii l-au dat Porþii) constatã cã Principatele nu s-au deposedat de drepturile lor de state independente” Istoria constatã cã ceea ce se numeºte capitulaþiuni sau imunitãþi ºi privilegii. Concluziile broºurii erau simple. 128 Ibidem. lucrurile trebuie sã revinã simplu la starea la care se gãseau înainte de tratatul de la Kainargi. Ion C. 1460. sunt pur ºi simplu adevãrate tratate între Poartã ºi Principate. 20. odatã Þãrile Române organizate. Mahomed al II-lea. iar tratatul de la Paris privit cu mult mai puþinã înverºunare decât îl vedea. 256 . ci pe tratatele din 1393. 1416. XV. cu o introducere a d-lui Royer Collard (din care am reprodus pãrþile esenþiale). ªi aici accentul demonstraþiilor este pus pe teoria capitulaþiilor: „Aceste tratate (ºi sã se noteze cã nu posedãm astãzi decât textele acelora pe care sultanii le-au dat Domnilor români. p. 260. Boerescu. p. 102-110 ºi Din scrierile si cuvântãrile lui I. Brãtianu va mai avea ocazia de a-ºi mai expune opiniile pânã la finele anului 1857 într-un „Memoriu asupra situaþiunii MoldoRomâne dupã tratatul din Paris”. 129 Ibidem. 100.”127 Anul publicist se încheia cu „Privire asupra trecutului ºi prezentului Principatelor Moldo-Române” care aduceau ca element de noutate în ultimul an. Brãtianu. XVI”128. citarea celebrului istoric Hammer care apreciase capitulaþiile din 1391 cu Baiazid I. fiind reglate de hatiºerifuri acordate acestor þãri de sultani în secolele XIV. p.tiparului în acest an. În aceastã lucrare apare cã „dreptul public al românilor nu se constituie pe tratatul de la Paris. de exemplu. este ºi „România dupã tratatul de la Paris din 30 martie 1856” de V. profesor de dreptul ginþilor la Facultatea de Drept din Paris. el nu ne-a violat independenþa în favoarea Turciei. incontestabile. Noi am fi vrut ca tratatul de la Paris sã facã o menþiune expresã cã nu a fãcut decât sã confirme ºi garanteze aceste vechi tratate. 1513 ºi 1529. tratatul de la Paris nu recunoscu Porþii asupra-ne nici unul din drepturile ce constituie suzeranitatea feudalã”129. 1516 Soliman ºi le dãduse girul autoritãþilor sale ºtiinþifice. p.

132 Ibidem. 72. chiar dupã încheierea capitulaþiilor cu Înalta Poartã.. Editura Politicã. Apoi. ne garanteazã drepturile ºi aºteaptã doar acþiunea noastrã. în deosebi a autonomiei pe temeiul vechilor capitulaþii”130. statornicind cã relaþiile dintre Înalta Poartã ºi Principate sunt rezultatul unei alcãtuiri liber realizate cu sute de ani mai înainte între Înalta Poartã ºi Þãrile de la Dunãre. Kogãlniceanu care propune „respectarea drepturilor suverane. dupã acest greu tur de forþã propagandistic. candidaþii unioniºti reuºesc sã izbândeascã în alegerile din Þara Româneascã – ºi dupã anularea alegerilor falsificate stângaci de N.. Kogãlniceanu aratã cã toate cererile noastre sunt justificate prin capitulaþii: „strãmoºii noºtri au încheiat cu glorioºii padiºahi otomani. Kogãlniceanu. p. 1972. 257 . 66-67.. Principatele au urmat a fi privite de cãtre puterile europene ca staturi suverane”131. în care sã arãtãm. Poate cea mai clarã ºi mai argumentatã folosire a lor în lucrãrile divanelor ad-hoc o avem de la M. p. tratatele sau capitulaþiile din anii 1393. 133 Ibidem.”132 La acestea se adaugã chiar actele Porþii ºi protocolul conferinþei de la Constantinopol (februarie 1856) toate recunoscând justeþea capitulaþiilor ºi punerea lor la baza dreptului Principatelor. p. Vogoride – ºi în Moldova. Tot Kogãlniceanu aratã. 130 M. radical ºi fulminant al lucrãrii trimise diplomaþiei europene (Dezvoltarea drepturilor Principatelor) ºi cel optimist ºi calm prezentat pentru alegãtorii din þarã care trebuiau sã fie siguri cã cineva afarã ne susþine. de data aceasta la finalizarea lucrãrilor adunãrilor ad-hoc: „trebuie sã sfârºim Adunarea cum am început-o. 1511 ºi 1634. 14-15. n-au ºters Principatele din rândul statelor suverane. aceste tratate. Documente diplomatice. conferinþa de la Viena (1855) „circulara ministrului trebilor din afarã al MSJ Napoleon al III-lea cu data de 23 mai 1855.Se observã rapid diferenþa între tonul pesimist. În sprijinul acestei idei el aduce tratatul de la Adrianopol. Bucuresti. p. 66. din nou. 131 Ibidem. într-un lung discurs rostit la 7 octombrie 1857. 1460. Deschiderea adunãrilor ad-hoc în septembrie 1857 le dã posibilitatea unioniºtilor sã foloseascã din nou capitulaþiile în luãrile lor de poziþie. cu un act de mulþumire cãtre puteri. În final. dupã dreptul ginþilor. cã respectãm ºi voim a respecta drepturile Înaltei Porþi în cuprinderea vechilor capitulaþii”133.

p. din ziua în care am auzit cã milostivul Dumnezeu prin slãvitele puteri ale Europei. smeritul. Brãtianu nu era singurul exaltat din Divanul ad-hoc. declara ºi el pe 25 noiembrie 1853: „de vor cerceta în parte tractatele fiecãrui Principat. 140. Astfel. precum episcopul Calinic al Râmnicului (sanctificat de Biserica Ortodoxã Românã drept Sf. 258 . p. am crezut cã vãd o minune”137. Principatele de dincolo ºi dincoace de Milcov reintrarã în deplina lor autonomie.În divanul ad-hoc... 251. Un alt membru al Divanelor ad-hoc. chiar o figurã sfântã. ca sã ne uºureze de multele suferinþe care le-am pãtimit ºi a ne bucura pe viitor de vechile noastre drepturi recunoscute prin tratatul de la Paris. I... vol. adunate în Congresul de la Paris. la 11 februarie 1863. 135 Ibidem. 136 Ibidem. încheiarã un tratat prin care. la 24 octombrie 1857 Comisiunea de Urgenþã a divanului ad-hoc din Valahia propunea ca formulã: „desrobirea drepturilor strãbune ce ne sunt garantate de capitulaþiunile ce avem încheiate cu Înalta Poartã ºi pentru întruparea Principatelor într-un singur stat”134. Hotãrârea lui Brãtianu de a fundamenta drepturile românilor pe capitulaþii ºi de a acþiona rapid pentru materializarea lor.”136 Ion C.. Ierarh Calinic de la Cernica) declara pe 2 noiembrie: „eu. p. a binevoit de a-ºi întinde ºi cãtre noi mila sa. ca sã declami cã în puterea tratatelor noastre voim sã ne facem toate legile ºi sã ne apãrãm toate drepturile noastre. Într-un numãr din Românul din 5 martie 1861. nu vor gãsi nici o deosebire 134 Din scrierile si cuvântãrile. 298. 137 Documente privind unirea Principatelor. Ion Brãtianu îºi fixase atitudinea de urmat în Divanul ad-hoc cu mult înaintea altora. ce le era încã garantatã prin vechile lor stipulãri cu Poarta”135. îºi amintea cã în aceastã perioadã a divanelor ad-hoc încerca sã îl facã pe caimacamul Alexandru Ghica (fost domn regulamentar între 1834-1842) sã se proclame domnitor: „îi ziceam totdeauna: pune-te în capul naþiunii. Grigore Ioranu. p. Kogãlniceanu nu era singurul care cerea introducerea capitulaþiilor ca bazã juridicã a cererilor întregii naþiuni moldo-valahe. 600. pune-te în capul Divanului ad-hoc. îl împingea ºi la fapte nesãbuite. în articolul „Partidul naþional în divanul ad-hoc ºi adunãrile elective” el îºi amintea cã: „Cele 7 mari puteri ale Europei.

p. 140 Ibidem. Conferinþa de la Constantinopol etc. Identitatea este completã. ºi în tratatele noastre ºi ale moldovenilor aceleaºi principii stau la lumina zilei.. VI/I. „care în mod ipocrit îi avertizeazã pe deputaþi cã dacã se duce la bun sfârºit proiectul unificãrii aceasta înseamnã pentru Moldova pierderea unei situaþii sigure ºi fãrã egal în zona balcanicã.vornicul Constantin Hurmuzachi. „ce sunt mai avantagioase decât ale învecinatului Principat. VI/I. 139 138 Ibidem. 1511 ºi 1634 (…) chiar dupã închierea capitulaþiilor cu Înalta Poartã. Aceasta se poate reduce la douã: administrarea dinãutru Principatelor ºi situaþiunea lor politicã din afarã. p.în punctele lor de cãpetenie.. 1460. pentru un viitor eventual ºi necunoscut”141. precum logofãtul Alecu Balº. Mihail Jora. În aceeaºi ºedinþã spre a întãrii ideea receptãrii europene a vechilor tratate se fãcea o lungã listã a actelor internaþionale ce recunoºteau valabilitatea lor: tratatul de la Adrianopole. Pe 8 octombrie 1857 se înregistreazã o „propunere p. Principatele au urmat a fi privite de cãtre puterile europene ca staturi suverane”139.supuneau spre votare Divanului ad-hoc din Moldova o moþiune în care arãtau cã „fiinþa politicã ºi naþionalã. Acte ºi documente relative la istora renasterii României. Dimitrie Ralet etc. Constantin Rolla.dritul de staturi suverane. 1896. Astfel ne este regulatã fiinþa noastrã naþionalã de cãtre strãmoºii noºtri: toate convenþiunile câte s-au fãcut în urmã recunosc românilor dreptul lor de viaþã naþionalã”138. În ºedinþa din 7/19 octombrie 1857. Conferinþa de la Viena. vol. Bucureºti. 259 .Principatele pururi ºi le-au asigurat prin tratatele ce (…) strãmoºii noºtri au închiat cu glorioºii Padiºahi otomani Tratatele sau Capitulaþiile din anii 1393. 67-68. vol. nenumãratele haturi ale Porþii Otomane.Constantin Negri.140 Extrem de interesant este cã chiar ºi cei care se împotrivesc realizãrii unirii folosesc tot ideea capitulaþiilor. 141 Acte ºi documente. p... circularele împãratului Napoleon al III-lea. 70-72. Mihail Kogãlniceanu. 628-629. iar el om cu temã de Dumnezeu ºi cu grijã faþã de viitorul copiilor” nu poate dori a da în schimb Moldova cu privileghiurile ei (are ºi grijã sã menþioneze cã ele sunt recunoscute de cãtre prea puternici Sultani). 64-65.

a ideii capitulaþiilor în toate documentele Divanului ad-hoc. Constantin Haralambie (reprezentantul fostului domnitor Barbu ªtirbei) arãta cã în divanul ad-hoc „Naþiunea românã. La fel în „actul dezvoltãtor al votului Adunãrii ad-hoc a Þãrii Româneºti din 9/21 octombrie 1857 se pun ca baze ale tuturor cererilor româneºti” „capitulaþiile sau tractatele din anii 1393. prinþ strãin ºi guvern reprezentativ. 1529 ce recunosc Moldova ºi Þeara Româneascã de staturi independente”143. când se voteazã „Rãspunsul la nota Comisiei Internaþionale” se vorbeºte din nou despre capitulaþii care sunt „constatate de cãtre Rusia în tratatele sale. 1460. vol. pe temeiul suveranitãþii sale. 147 Pentru atmosfera Congresului din 1858. Le question d’Orient dans l’histoire contemporane (1821-1905). 1511.urgentã a d-lui C. 52-53. bazatã fiind pe tractatele ce s-au închiiat din secolii trecuþi cu Înalta Poartã”145. La 7 decembrie. chezãºuind cele patru cereri ale naþiei moldo-valahe: autonomie. Asistãm aºadar la o adevãratã repetare. VI/2.. recunoscute de Monitorul guvernului francez din 1855. p. 143 142 260 . prin mandatarii sãi.A. 144 Documente privind unirea principatelor. Pe 25 noiembrie 1857. ele sunt de mult de domeniul european”144. Kretzulescu” care bineînþeles începe cu obiºnuita cerere de „chezãºuire a autonomiei (…) cum sunt hotãrâte amândouã prin capitulaþiile din anii 1393. 1513. 146 Ibidem. neutralitate. Paris. conformându-se spiritului Tractatului de la Paris. a decretat bazele reorganizãrii sale politice”146. 1905. 654. respectã totodatã ºi relaþiunile ce o leagã cu Înalta Poartã. cererile naþiunii române iau drumul Parisului spre a fi discutate într-un nou congres147. Ibidem. fiind liberã ºi independentã. pânã la saturaþie.. p. când capitulaþiile ocupã locul de frunte. 29.1460 ºi 1513”142 . p. I. 145 Ibidem. La 29 noiembrie Ion Ionaºcu aratã meritul divanului ad-hoc în „exprimarea dorinþei de a se garanta autonomia românã. vezi Albert Cahmet. mãrturisite de cãtre Turcia în diferite rânduri. 636. toþi participanþii îºi exprimã mulþumirea faþã de rezultat. p. VI/2. ºi chiar în protocolul din Constantinopol. p. Ibidem. La finalizarea lucrãrilor Divanului ad-hoc. 146. vol. Odatã finalizate lucrãrile divanului ad-hoc. vol.

cel puþin în comparaþie cu predecesorul sãu. 242-243. În aºteptarea rezultatelor acestui nou congres (ce se vor materializa în convenþia de la Paris) situaþia în Principate se detensioneazã brusc. la clasificarea statelor.ci încã din timp în timp s-au recunoscut ºi s-au întãrit cu solemnitate de cãtre Înalta Poartã. aproape nefiresc de liniºtit. ca un an calm.Comisia europeanã de la Bucureºti aprecia în raportul sãu ca bazã a demonstraþiei româneºti capitulaþiile ºi aprecia rapoartele ºi deciziile divanelor ad-hoc. Numai Constantin Hurmuzaki umple acest gol cu un discurs inimos în care aratã cã: „ mãsura drepturilor noastre trebuie sã o cãutãm în cercurile drepturilor noastre.au întemeiat opera lor numai pe cunoºtinþa tratatelor ruso-turceºti. dupã principiul dreptului public al Europei.. cuminte. Divanul nu citeazãîn sprijinul declaraþiilor sale întregul text al vechilor capitulaþii. care nu pot folosi. cã vechile capitulaþii recunosc naþiunii deplina exercitare a suveranitãþii interne ºi externe (. Mai sunt unii. p. Nu este de mirare cã la finele acestui discurs patriotic cei prezenþi l-au socotit pe C-tin Hurmuzaki drept „Cercetãtorul cel mai ager.” Frumoasã laudã. Ca urmare. drepturile acestea se întemeiazã pe tractate încheiate între ele ºi Înalta Poartã. Tractatele acestea se numesc capitulaþii. p. întreaga suflare aºteptând veºtile din capitala francezã..cum a fãcut-o citându-le. Tractatele noastre nu numai cã nu s-au desfiinþat vreodatã. constituie deplina suveranitate a statelor..) totodatã.. învãþãtorul cel mai neobosit al drepturilor Principatelor. recunoscut de toate naþiile civilizate. nici pãgubi pe un al treilea”149.. care voind a ne micºora drepturile. divanul Valahiei”148. publiciºti au pus Principatele Române în clasa statelor semisuverane. în primul rând. n-au avut cea mai micã cunoºtinþã despre capitulaþiile noastre. bunã 148 149 Domnia Românii la 1859.ca sã ºtim ce se cuvine sã cerem. Avem drepturi mari ºi frumoase. care abia în secolul nostru s-au publicat ºi ei ºi. chiar cei mai învãþaþi. regelui Carol I. IV-VI. trebuie sã ºtim mai întâi ce avem. Acestora le rãspundem cã publiciºtii. ele au asigurat Principatelor Române toate drepturile care.. 261 . anul 1858 apare. ne întâmpinã cã. tocmai dupã numãrul de informaþii pe care le conþineau din aceste vechi acte „Adunarea moldoveanã încearcã sã stabileascã.

despre integritatea suveranitãþii noastre. Cuza. Kogãlniceanu nu uitã sã-i aminteascã de datoria sa sfântã de acum. vol. Sturdza: „acei care îmi cunosc convicþiunile mele despre natura capitulãciunilor. III. Dionisie Pop Marþian îi scrie lui Gh. p.apreciere. 399. fila 16. nu vasali ai ei”150. 1460 ºi 1513 închiate între Þãrile Române ºi Înalta Poartã precum ºi neutralitatea teritoriului Moldo-Român”153. 154 pentru detaliile alegerii ca domnitor al Moldovei a lui Alexandru I. prin buna stãpânire a teoriei capitulaþiilor. cãci suzeranitatea este o minciunã”152. În discursul de recepþie M. 319. p. deci cel puþin alegãtorii din Giurgiu ºtiau ºi ei câte ceva despre capitulaþii. Fond Adunarea Electivã Legislativã a Moldovei. Sturdza cã îi „comunicã principalele puncte ale viitoarei convenþii de la Paris începând cu recunoaºterea tuturor vechilor noastre capitulaþii. uitat chiar la notarea listei de candidaþi. pãzirea capitulaþiilor: „dupã vreo sutã cincizeci ºi patru ani de privind unirea Principatelor. Petre Mavrogheni îi scrie la 7/19 august lui D. Votul Adunãrii Elective din Moldova va fi curând cunoscut ºi candidatul fãrã ºanse. p. 150 Documente 262 . chiar dacã M. 415-416.”151 Odatã fãcutã publicã convenþia de la Paris. principalul aspect abordat în campania electoralã este tot cel al capitulaþiilor: de exemplu la Giurgiu. Cu o ureche þintitã spre Paris. dupã cum sunt hotãrâte amândouã. 313. apar ºi nemulþumiri. lumea stã într-o stare de aºteptare tensionatã. Serrurie le promite alegãtorilor cã va vota un candidat la domnie care sã obþinã: „chezãºuirea autonomiei ºi a drepturilor noastre internaþionale. 153 Ibidem. Magheru cã: „trebuie sã cerem reînnoirea tratatelor noastre cu Poarta în sens de aliaþi. A. meritatã fãrã îndoialã. 1473. dosar1/1859. prin capitulaþiile din anii 1393. 151 Ibidem. nr. C-tin Hurmuzaki îi scrie lui D. A. colonelul Alexandru I.Cuza vezi. 152 Ibidem. Imediat lumea intrã în acþiune pentru constituirea adunãrilor elective. În rest.Arhivele Naþionale Istorice Centrale. p. Kogãlniceanu s-ar fi considerat mai în drept de a fi astfel lãudat. despre neadeveritatea suzeranitãþii. este ales ca domnitor154 . Element interesant. Gr. trebuie sã arãtãm cã capitulaciunile nu vorbesc despre suzeranitate. Mai interesant este faptul cã ºi câºtigase sub aceastã platformã.

Alex. îmbrãcând-o în veºmântul autonomiei sale”158. Acte si scrisori. Editura Junimea. 594-595. Kogãlniceanu. la dubla alegere a colonelului Al. Cuza.prin recunoaºterea ºi garantarea drepturilor noastre naþionale ºi a vechilor noastre tratate. În procesul verbal al Adunãrii Elective a Munteniei era notat. 158 Ibidem. I.cari ne arãtarã drmul prosperitãþii ºi al mãrimii noastre. p. Iasi. 156 Documente ale unirii. Opere Politice. vol. 1973. graþie înaltelor puteri garante care ne arãtã drumul prosperitãþii ºi al mãrimii noastre. Filipescu. trimis în misiune la Constantinopol160. Când se aflã despre persoana alesului. Când vine ºi rândul adunãrii din Þara Româneascã dupã votul de alegere a domnului Moldovei ºi pe tronul de la Bucureºti deputatul Boerescu declarã la finele ºedinþei „aceastã zi este cea mai mare ce au vãzut Românii în analele istorie lor! (…) Graþie Înaltelor puteri garante.ºi care stãteau ascunse ºi amorþite sub valul uitãrii ºi al violãrii!”159. pre domnul”155. Moldova a reintrat în vechiul sãu drept consfinþit prin capitulaþiile sale. de umiliri ºi de degradare naþionalã. I. I.dureri. VIII.pe care pãrinþii noºtri le apãrarã cu sângele lor. 157 263 . începea lupta pentru impunerea recunoaºterii ei. p. adunarea electivã trimite la 4 ianuarie 1859 ºi „un vot de recunoºtinþã puterilor ce au subscris tratatul de la Paris. prin recunoaºterea ºi garantarea drepturilor noastre naþionale ºi a vechilor noastre tractate. dreptul de a-ºi alege pre capul sãu. pe care pãrinþii noºtri le apãraserã cu sângele lor ºi care stãteau ascunse ºi amorþite sub valul uitãrii ºi al violãrii”156. pentru recunoaºterea ºi garantarea drepturilor noastre întemeiate pe capitulaþii”157 ºi lega acestea de dubla alegere. 155 M. unanim cerul ne este martor ºi va spune lumii cã Moldova este recunoscãtoare marilor puteri ce i-au întins mâna ºi i-au redat vechile ei drepturi.I. negustorii ºi tinerimea din Iaºi îi rostesc noului domnitor urarea lor ºi speranþa de mai bine bazatã tot pe respectarea capitulaþiilor: „Mãria ta este faþã la aceastã bucurie. p. Cuza cã alegerea s-a fãcut dupã: „acest principiu al reconcilierii generale ºi al puterii naþionale. p.219. 383-384. Odatã realizatã dubla unire. 159 Acte ºi documente. 396.74. De îndatã ce este finalizatã alegerea în Moldova.

dupã cum o dovedºte chiar convenþia telegraficã dintre Austria ºi Moldova din 11 octombrie 1855”165. I. 37. totul depinzând de conduita românilor”163. I. 1085-1090. Bucuresti. în Revista de Istorie. XXVIII (1975). Þara Franþa. În acest caz fiind vorba de neimpunerea convenþiilor telegrafice între Austria ºi Imperiul otoman pe teritoriul românesc. la Iaºi. 7. ºi au exercitat acest drept în timpurile vechi ºi nouã. vol. p. dar acesta este un rãu care se poate repara cu timpul. nr. 1989.Reacþii ºi atitudini în cercurile diplomatice din Constantinopol faþã de unirea principatelor. De partea cealaltã. 264 . p. vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. Ministerul Trebilor Strãine anunþa Austria cã: „prin capitulaþiile dintre Principate ºi Poarta otomanã. 44. Editura Academiei. 165Ibidem. Filipescu raporta încântat ministrului afacerilor externe cã gãsise pe cineva care considera încã cã în capitulaþii nu sunt destule drepturi pentru Principate: „Contele de Lallemand ºi generalul Durando se referã la dezavantajele pe care le conþine spiritul tratatelor între Poartã ºi Principate. începuse deja lupta privind impunerea pânã la ultimele consecinþe ale drepturilor prevãzute pentru români în capitulaþii164. La 13 aprilie 1859 I.relata la 25 februarie / 9 martie 1859 despre atmosfera creatã în jurul dublei alegeri: „Austria s-a compromis prea tare cu ceea ce ea a înscris în protocoalele primului Congres. 299. 164 Printre alte propuneri bazate pe capitulaþii. Capitulaþiile asigurã acum un statut de autonomie universal recunoscut þãrii noastre care oferã o impunitate chiar ºi dupã dubla alegere162. nr. p. 161 Documente privind domnia lui Al. 163 Ibidem. rola 7. fãcute în aceastã perioadã. Cuza. tributul ºi suveranitatea fuseserã asigurate Principatelor de o manierã foarte satisfãcãtoare. 18. ºi acela de a încheia tratate internaþionale. 520-530.cea mai interesantã este fãrã îndoialã aceea pentru confecþionarea unei monede naþionale ºi contractarea unui împrumut pentru ambele Principate. p. dosar 2/1859. p. 160 Gheorghe Platon. pentru cã unirea efectuatã. Am spus cã cele douã þãri reunite se gãseau în condiþiile normale pe care tratatele închiate le asiguraserã ºi nu înþelegem sã slãbim legãturile noastre cu Turcia”161. Principatele unite ºi-au rezervat între altele drepturi. pentru a mai putea ea singurã opune o rezistenþã serioasã la al II-lea Congres. Fond Preºedenþia Consiliului de Miniºtri. 20 162 interesul extraordinar al diplomaþiei franceze pentru situaþia din Principatele Unite poate fii observat din cercetarea rapoartelor de la MAE-Paris de la ANIC.

p. Editura Fundaþiei Culturale Române. „Capitulaþiunea nu ar stipula pentru români o mulþime de foloase fãrã ca otomanii sã fi primit o sumã de bani ºi plãcerea de a-i înscrie între titulari”170. Bucureºti. dar ne deschide ºi drumul legal de a ne constitui într-un singur stat cu independenþã absolutã.Deºi românii se aºteptau la o rezolvare rapidã a recunoaºterii dublei alegeri. 9. p. vol. 343. În timp ce în þarã începe astfel opera de refacere. I. 168 Acte si cuvântãri. drepturile noastre sunt clare ºi ne vor asigura izbânda”168. Ludovic Napolen cel Mare. (1975)... 169 Ibidem. De aceea tratatul de la 31 martie ºi convenþiunea de la 19 august vin de pun capãt tuturor cãlcãrilor ce fãcuserã drepturilor 166 vezi ºi Gheorghe Platon. În 14 mai ºi în 16 mai el þine un discurs în Parlament sub titlul de Situaþiunea în care aratã cã: „Tratatul de la Paris nu numai cã recunoaºte în virtualitate anticele noastre drepturi ca state autonome ºi suverane. 25. 265 . „Sub acest punct de vedere a fost consideratã ºi judecatã cauza noastrã în congresul de la Paris ºi în conferinþele ce regularã chestiunea românã. 1460. atât în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza cât ºi la începutul celei a lui Carol I poate fi rezumat de cuvintele pe care Napoleon al III-lea i le spune lui Vasile Alecsandri în cadrul uneia din audienþele acestuia din anul 1859: „astãzi poziþia politicã a Principatelor este asiguratã prin diversele interese ale Puterilor. în Revue Roumaine d’Histoire. p. 414. tensionarea situaþiei internaþionale prin izbucnirea rãzboiului franco-piemonto-austriac ºi începutul unificãrii italiene a fãcut ca problema româneascã sã devinã una secundarã166. 1998. 306. cãci Rusia le va apãra contra Turciei. agricole ºi militare ºi aºteptaþi cursul evenimentelor”167. 1523 ºi 1529”169. 167 Phillippe Seguin. singurul care þine vie încã ideea capitulaþiilor este Ion Brãtianu. nr. Englitera ºi Austria în contra Rusiei ºi Franþa contra tuturor. Întreg jocul politic al Franþei lui Napoleon al III-lea. 170 Ibidem. La 4 ºi 6 iunie tot Brãtianu va lansa un Apel la conºtiinþa naþionalã în care liniºteºte populaþia ºi o asigurã de victorie: „Dispoziþiunile ce luarã între dânºii Sultanii ºi Domnii români sunt aºternute în patru acte cu datele 1393. 1. Le probleme roumain dans la politiques europeen dans les annees de la lutte pour l’union (1856-1859). Organizaþivã în liniºte dezvoltaþi resursele voastre financiare. 342. XIV. p.

Odatã finalizatã aceastã lungã argumentaþie bazatã pe capitulaþii.vol. chiar dacã aparþineau unor tabere ce se profilau de pe acum rivale. Arhiva C. Kogãlniceanu. Rezemându-ne pe drepturile ce decurg din aceste acturi seculare noi vom sprijini autonomia þãrii. avem garantat ºi dreptul de a ne alege domn. având garantatã autonomia.7. t 1. 4686. de acum începea timpul reformelor interne. 173 amãnunte asupra perioadei se pot gãsii la N.noastre atât Turcia cât ºi Rusia. Bineînþeles. Arhiva C.1. La 4/16 mai în Moldova Kogãlniceanu îºi forma primul sãu cabinet ministerial al cãrui program îl apãra în faþa adunãrii. Amândouã aceste acte ce reînnoiesc cele patru capitulaþiuni le dau autoritatea tratatelor ºi convenþiilor ce reguleazã astãzi Europa.Din nou el se va dovedii de real folos ºi în cadrul vizitelor lui Cuza la Constantinopol vezi B.R. 266 . p. p. Bucureºti. 174 Rolul lui Costache Negri în aceastã epuizantã bãtãlie poate fi cel mai bine ilustrat prin studiul rapoartelor sale cãtre domnitor vezi Raportul din 17 aprilie 1859 din Biblioteca Academiei Române.430. 1960. La Iaºi. 4857. Brãtianu atacã rapid fondul problemei.. Franþa învinsese în rãzboiul cu Austria ºi îºi reconfirmase mai mult ca oricând supremaþia europeanã având cuvântul dominant ºi în chestiunea recunoaºterii dublei alegeri a lui Alexandru I. t. pricipalii oameni politici. ms 4643. Perioada de tensiune ºi nesiguranþã se sfârºea. aveau aceeaºi bazã de acþiune – capitulaþiile – ºi acleaºi scopuri – modernizarea. Sfârºitul anului 1859 aducea cu el ºi reglementarea situaþiei internaþionale a Principatelor173. ca o scumpã ºi neprescriptibilã moºtenire”172. Convenþiunea nu ne creeazã un drept ci ne recunoaºte dreptul nostru din capitulaþiuni”171.p. Editura Academiei. Documente diplomatice. p. 77.Lupta diplomaticã pentru recunoaºterea dublei alegeri a lui Alexandru I.A. fila 229 la fel de real folos este ºi Biblioteca Academiei Române „Corespondenþa Cabinetul Domnesc cãtre Agenþia Principatelor Unite La Constantinopol” în Arhiva domneascã Cuza Vodã. 348-349. în Studii privind Unirea Principatelor.Negri.Negri. de a face unirea ºi de a începe reformele necesare modernizãrii. ms. 4859. Cuza174.Corivan. cât ºi prin documentul din 7/19 august 1858. prezentând ca prim obiectiv: „apãrarea vechilor noastre trataturi ce sunt consfinþite atât prin Tratatul de la Paris.Cuza. problema statului internaþional nu dispãrea de pe agenda 171 Ibidem. 387-412. ca ºi la Bucureºti. 172 M.

. nr. Sturdza. Pot exista mai multe explicaþii pentru acest fapt: pe de o parte ascuþirea luptei politice interne care pune pe planul al doilea teoria capitulaþiilor. Sadi Ionescu. aproape imediat dupã 1859.n. p. capitulaþiile. la Buzãu. 177 vezi ºi Dan Berindei. o alta la Iaºi (martie 1875). Bucuresti. opiniile se radicalizau. 413-449. mai mult chiar. Cuza. departe de a fi cum se zicea mai înainte. Publicatiunile periodice românesti. 267 . Kogãlniceanu trnsformat în celebra „Steaua Dunãrii” ºi gazeta „Unirea” din Bucureºti. 1913. 176 Nerva Hodos. I. Bineînþeles cã cel mai interesant rãspuns cu privire la aceastã eclipsare a capitulaþiilor dupã dubla alegere. ele deveneau din ce în ce mai periculoase. din contrã. literar ºi continuarea lui: Independenþa românã.oamenilor politici. 331-332. ni-l dã D. p. Foarte rapid. Stau mãrturie pentru aceastã stare de spirit titlurile unor ziare ce apar în aceastã perioadã175: la Bucureºti apare între 1860 ºi 1862 Independenþa jurnal politic comercial.Lupta diplomaticã a Principatelor Unite pentru desãvârºirea Unirii (24 ianuarie 1859-24 ianuarie 1862). îi aduce aminte domnitorului cã pentru rezolvarea problemei mãnãstirilor închinate trebuie folositã „Convenþia din 7/19 august 1858 care a consacrat vechile drepturi de autonomie ºi astãzi este singura lege obligatorie pentru Principatele Unite ale României”178. 3. vol. broºuri ºi discursuri cu referiri la capitulaþii. 174-175. apoi reformele extrem de stringente ce trebuiesc îndeplinite ºi care rãpesc întreaga atenþie a oamenilor politici ºi de ce nu.) este strâns legat de independenþa þãrii ºi cã legãmintele seculare dintre România ºi Poarta otomanã. chiar ºi acte oficiale precum adresa Comisiei Centrale de la Focºani. Bucureºti.. capitulaþiile intrã într-un con de umbrã. Alte ziare cu un titlu asemãnãtor sunt „Jurnalul Unirii” al lui M. Cuza – n. în Studii privind Unirea Principatelor. A. acalmia europeanã care nu permitea Principatelor sã agite noi pretenþii177. Al. p. 671. Dezvoltarea presei bucureºtene în perioada formãrii ºi organizãrii statului naþional unitar român (1856-1864) în Studii. 1960. trãitor al momentului: „Se presimþea de toþi cã acest Principe (Al.. O foaie cu acelaºi titlu va apãrea în 1870. paladiul existenþei noastre naþionale. pentru cã în mijlocul marilor ºi 175 vezi ºi Dan Berindei. Fãrã îndoialã. o gazetã Independenþa naþionalã apare la Ploieºti (14 februarie 1877)176 . mai gãsim articole. p. I. I. Editura Academiei. 178 Documente privind domnia lui Al. XV (1962). care la 4 august 1860.

decisivelor transformãri ale Europei. p. Astfel pe 29 august 1860 Adunarea Electivã a Þãrii Româneºti i-a în discuþie baterea unei monede naþionale batându-ºi dreptul la acest simbol al suveranitãþii pe drepturile conþinute în vechile capitulaþii181. 1469. Iaºi. p. „Ecoul internaþional al Unirii Principatelor Române”. dupã perioada lor de aur (anii 1853-1859)180 odatã scos cam tot ce se putea obþine din aceste documente. Iniþiative de creare a unei Bãnci Naþionale în timpul domniei lui Alexandru I. XX-XXI. 141/1865. regelui Carol. se simþea acum nevoia unei faze cantitative superioare ºi anume. 185 Vezi ºi Constantin ªtirbu. Fond Adunarea Electivã Legislativã a Þãrii Româneºti nr. în Muzeul Naþional. 1974. 147-186. Editura Junimea. 182 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. p. dosar nr. Cu alte cuvinte. nr. Ultima dorinþã exprimatã de Adunãrile ad-hoc la 1857. 183 vezi ºi Valeriu Stan. vezi Gheorghe Platon. p. era o diferenþã uriaºã. dosar 36/1860. acela de a obþine impunerea unui prinþ strãin pe tronul Principatelor.Cuza în Arhiva Româneascã. La fel pe 26 iunie 1865 tot pe baza teoriei capitulaþiilor guvernul lua în discuþie ºi primea ºi acceptul parlamentului pentru constituirea unei Bãnci Naþionale183 care sã fie concesionatã cãtre bancherii Herz ºi Jackson184. 181 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. 1331. 1469. 1. 95-103. dosar 92/ 1865. 180 179 Domnia 268 . Fond Secretariatul Statului nr. Ori între capitulaþii ºi autonomia largã pe care ele o cuprindeau ºi ruperea completã a tuturor legãturilor cu Poarta. ele ne împiedicau de a lua la timp o poziþiune asigurãtoare pentru viitorul nostru”179. exploatate la maximum. La fel pe 12 ianuarie 1865 guvernul Mihail Kogãlniceanu primea autorizaþia de a contracta un împrumut de 150 de milioane lei turceºti pentru soluþionarea definitivã a problemei mânãstirilor închinate182. Anii care urmau erau ani ai pregãtirii prin reforme ºi modernizare pentru independenþã185. 126-130. 184 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. Acesta avea sã fie ultimul lor moment de strãlucire înainte de anii 1877-1878 ºi ruptura brutalã de Poartã. în Cuza Vodã in memoriam. 2 (1996). I (1974). independenþa.Nu trebuie sã înþelegem aceastã eclipsare a capitulaþiilor ca una totalã.demonstraþia autonomiei Principatelor continuã a se baza pe ele. Fond Adunarea Electivã Legislativã a Þãrii Româneºti nr. Date noi privind instituirea „Ordinului Unirii” în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. capitulaþiile mai aveau încã un rol de îndeplinit.

domnia lui Alex. Dupã cum aprecia un eminent specialist al perioadei. domnitorul Alexandru I. Mândria pe care o resimþea chiar în zilele ulterioare recunoaºterii europene a loviturii sale de stat ºi a „Statutului Dezvoltãtor al Convenþiei de la Paris”. încheiate cu Înalta Poartã ºi garantate prin tratatul de la Paris. ºi lista ar putea continua. rãspunsuri ºi scrisori oficiale ale lui Cuza-Vodã. 269 . considera cã „autonomia þãrii. proclamaþii. Capitulaþiile ºi problema prinþului strãin (1866-1878) Perioada domniei lui Alexandru I. România numai de astãzi reintrã în autonomia sa din lãuntru. dreptul þãrii 1 2 D. p. Cuza este una dintre cele mai rodnice în realizãri ale istoriei românilor: o constituþie proprie adoptatã nevoilor româneºti. Mesagii. înfiinþarea celor douã universitãþi din Iaºi ºi Bucureºti. cuprinsã în vechile noastre capitulaþii. domnilor se datoreazã lui 2 mai (…) proclamã ºi revendicã pentru þarã autonomia deplinã. rezolvarea din interior a unei situaþii au consolidat poziþia de autonomie a þãrii”1 . Mihail Kogãlniceanu. 114. secularizarea averilor mãnãstireºti. academicianul Dan Berindei. 2000. 121. ºi sigur voi o puteþi constata. primele împrumuturi. . .Independenta si sfârsitul teoriei capitulatiilor . reforma agrarã. p.I Cuza intrã într-un dinamism deosebit dupã lovitura de stat din 2/14 mai 1864 când într-o perioadã scurtã se înregistreazã rapid o serie de succese deosebite în special în plan internaþional „lovitura de stat. 1.Berindei. Bucureºti. „statutul dezvoltãtor”. Editura Corint. Epoca Unirii. . Cuza se poate observa în chiar proclamaþia cãtre þarã din 2 iulie 1864: „cãci Românilor. trebuie sã v-o spun.”2 Zece ani mai târziu marele colaborator al domnitorului.

dosar 350/1865. D. 235-254. în scrisoarea din noiembrie 1865 trimisã marelui vizir spre a apãra autonomia þãrii. partea a II-a Bucureºti.206. de disponibilitatea sa de a se retrage din prim-planul vieþii politice6. IV. La situation internationale des Principautes Unies (1864-1866). 3-4. 4 Printre realizãrile importante ale finalului de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza putem enumera proiectul de lege privind reorganizarea dorobanþilor din 10/26 noiembrie 1865 care pune bazele acestui eºalon al armatei române care-ºi va demonstra capacitãþile în rãzboiul de independenþã vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale fond Secretariatul Statului nr.nemãrginit de a-ºi da ºi reface guvernul ºi constituþiunea dupã voinþa ºi dupã trebuinþele sale”3 Ultimul an însã. Opere. Consideree selon sa relation avec le declin du second Empire în Revue Roumaine d’Histoire. va M. p. p. La fel pe 4-13 decembrie 1865 se discutã ºi aprobã regulamentul pentru chemarea ºi instruirea gloatelor.. Domnul Unirii îºi îndeplinise menirea. drepturi recunoscute ºi consfinþite (…) sã-ºi arunce ochii Guvernul Imperial în trecut. 6 Vezi o analizã interesantã a acestei perioade la Sever Mircea Catalan. la caz de nevoie. despãrþirea de M. Kretzulescu). 18654.Negri domnitorului „nu trebuie cu nici un chip sã lãsãm Franþa sã se îndepãrteze de noi”. dobândite þãrii din vechime. pe care fuseserã bazate cele mai frumoase acþiuni ale domniei sale. 1331. p. care au cãpãtat închezãºuirea suzeranitãþii lor în suveranitate. dosar 375/1865. Editura Academiei. fila 1-8. în noiembrie ºi decembrie anunþând atât pe Napoleon al III-lea5 cât ºi Parlamentul. Kogãlniceanu (ianuarie/constituirea unui cabinet fãrã personalitãþi ºi ambiþii/ N. va culege mari învãþãminte din înþeleapta ºi pãtrunzãtoarea politicã a glorioºilor Sultani din veacurile al XV-lea ºi al XVI-lea. Epoca Unirii. 1978. nr. pas important pentru democratizarea armatei în spirit liberal. 5 Cât de important este rolul lui Napoleon al III-lea în aceastã perioadã se vede din ce îi scrie C. 31 (1992). devine un an al stagnãrii ºi al izolãrii.Kogãlniceanu.Berindei.. Chiar domnitorul începe a-ºi pierde suflul. 1331. ca Domn care înþeleg ca România sã se bucure deplin de drepturile de autonomie ºi de independenþã interioarã. încetinirea ritmului reformelor. vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale fond Secretariatul Statului nr. ºi sã-ºi aducã aminte care au fost relaþiile Înaltei Porþi cu întâii domni români. vol. „nu pot pricepe care sã fie cauza ºi þelul scrisorii Alteþei Voastre (. O ultimã revenire a mândriei ºi a marilor sale idei legate de destinul neamului românesc o vedem bazatã tot pe teoria capitulaþiilor. 122-123.) eu. 3 270 . sub arme.

de acord cu organele statutului. secretar la Constantinopol (ulterior între participanþii la acþiunea din februarie 1866). Ce a urmat. ºi pentru… sultanii Baiazid I. Prinþul Jerome Napoleon ºi în final Carol de Hohenzollern-Singmaringen.înþelege cât atunci existenþa Moldovei ºi a Valahiei. Selim I. Lovitura de stat din februarie 1866 punea însã o problemã de drept internaþional. domnie ce luase acum sfârºit. 1984. poate modifica legile interne dupã voia sa. 481-486. Mãrturie despre inteligenþa politicã cu care oamenii momentului 1866 au ºtiut sã decidã folosirea capitulaþiilor. proclamaþii. cãci nimeni nu mai poate. I. În 28 iunie 1864 ambasadorul englez. Era acum timpul pentru ca teoria capitulaþiilor sã intervinã. Mahomed II. a fost doar o confruntare între douã proiecte rivale de aducere pe tron a unui prinþ strãin: candidatul lui Al. Ideea folosirii capitulaþiilor în acþiunea de aducere a prinþului strãin a venit în mod natural conspiratorilor de la 1866. discutând cu Nicolae Burdeanu. Sir Henry Bulwer. sub nici un pretext. ca de atâtea ori în ceasurile de cumpãnã. sã intervinã în administraþia internã”8 . deoarece ele aveau marele avantaj de a fi cunoscute ºi recunoscute de întreaga comunitate internaþionalã. era socotitã de preþioasã pentru Imperiul Otoman. îi declara: „acum domnitorul. spre a salva drepturile þãrii. Recunosc cã numai acum intraþi în posesiunea vechilor drepturi de autonomie. Cuza – Sergiu de Leuchtenberg ºi cel al opoziþiei – Filip de Flandra. SolimanII”7. lovitura de stat din 11 februarie 1866. 86. Rusia. În decembrie 1861 unirea fusese recunoscutã doar pe perioada domniei lui Cuza. Apãrea natural ca aceastã adevãratã comoarã juridicã sã nu rãmânã nefolositã.. Avea sã fie menþinutã unirea? Opozanþii erau numeroºi: Imperiul Otoman. p. ca state. Austria chiar ºi Franþa îºi pierduse din energia de odinioarã pentru cauza românilor. 8 Relaþiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877. dupã cum aþi cerut necontenit la 4-5 ani. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã.. stã Memoriul MAE Francez din 21 martie/ 1 aprilie Despre capitulaþiile moldo-valahe care aprecia cã: „vechile capitulaþii prin care Moldova ºi Valahia s-au 7 Mesagii. 271 .. Bucuresti.

Golescu. în memoriul pe care îl pune pe masa Congresului Internaþional. oamenii politici de la Bucureºti puseserã deja conferinþa puterilor garante în dilemã în momentul în care puseserã chestiunea prinþului strãin pe temeiul capitulaþiilor. Scarlat Fãlcoianu îndeplinea.plasat în secolele XIV. G. I. începe în art. Conferinþa actualã. sunt menþionate în mod expres în multe acte diplomatice la care Turcia a participat. 78. îl informau pe ministrul afacerilor externe Ion Ghica despre declaraþiile fãcute de marele vizir la audienþa lor: „Sublima Poartã a menþinut neatinse drepturile Principatelor ºi a respectat autonomia Românii la 1859. într-o epocã când legãturile noastre cu Sublima Poartã existau în toatã puterea lor. 83. cu toate acestea niciodatã Sublima Poartã n-a ridicat nici cea mai micã obiecþiune asupra acestei linii de transmitere a ocârmuirii. admiterea principiului de ereditare n-ar vida nici un tratat ºi n-ar schimba întru nimic nici raporturile Principatelor cu Sublima Poartã”12 .. 11 Ibidem. p. Costaforu ºi Manolache Costache Epureanu. cele mai negre temeri ale diplomaþilor occidentali.. Astfel dar. sunt necontestabile”11. Turcia se va arãta mulþumitã de acest limbaj ce recunoaºte capitulaþiile ºi implicit legãturile Principatelor cu ea. L. p. Acelaºi memoriu aratã cã: „principiul ereditãþii fusese proclamat ºi pus în lucrare de cãtre þarã.. 626. 12 Ibidem. p. astfel precum rezultã din tractatele sau capitulaþiunile ce au închiat cu Sublima Poartã ºi pe care convenþiunea le menþioneazã”10. Pe 3/15 aprilie 1866 delegaþia Principatelor Unite compusã din Vasile Boerescu. vol. pe 23 martie/ 4 aprilie A. agenþi la Constantinopol. dacã se referã la ele. 10 9 272 . recunoscut chiar de alte puteri. Astfel. „Dreptul românilor de a alege. Aºa cum vor vedea. Steege. XVI de bunã voie sub suzeranitatea sultanilor. G. XV. trebuie sã accepte cererile Principatelor Unite”9. 74-75.. pe Principele lor domnitor de unde ar voi ºi de a-l declara ereditar. în virtutea capitulaþiunilor. „Convenþiunea semnatã la Paris la 19 august 1858 pentru a stabili bazele organizaþiunii sociale a Principatelor. p. 2 prin proclamarea dreptului public al românilor. Domnia Regelui Carol I. precum ºi interesul lor de a o face în împrejurãrile de astãzi.

una trimisã de agentul român la Constantinopol ºi una de cel de la Paris anunþã cã „Poarta este decisã sã ocupe cu forþa Principatele”16 . dosar nr. 1865 care au fost reunite sub conducerea vestitului general de la 1848 Gheorghe Magheru)14. din aprilie-mai 1866. 18 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale fond Secretariatul Statului nr. 1864. O lunã mai târziu pe 27 mai 1866 douã telegrame disperate. 1863. recomandându-i din partea lui Napoleon al III-lea. 31/ 1866. 1331. avertiza factorii politici de la Bucureºti de „intenþia Turciei de a se opune cu forþele militare sfidãrii drepturilor sale de suzeranitate ºi tacticii de fapt împlinit a României”15 . 17 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. O corespondenþã din capitala otomanã. p. dosar nr. e. oferind majorarea tributului”17. Treptat diplomaþia românã reuºeºte noi victorii. 14 13 273 . 725. Astfel pe 8 iunie V. Turcia nu se arãta prea sensibilã la aceste declaraþii de amiciþie ale românilor în timp ce considera cã faptele lor îi lezeazã grav prestigiul.lor în curs de mai bine de trei veacuri. Fond Casa Regalã nr. cuprinzând corespondenþa din 25 mai de la Paris. dosar 34/1866. 15 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. legãtura ancorei ce v-a scãpat de naufragiu”13. un depozit sfânt. 60. dar ºi ocrotitoarea ortodoxiei”18. Fond Casa Regalã nr. ca noul prinþ sã adopte o atitudine flexibilã faþã de Poartã: „atitudinea pe care trebuie sã o aibã faþã de Turcia este: vizitã la sultan. Ca atare la Constantinopol se fãureau planuri de atac militar la adresa Principatelor (spre a face faþã acestor ameninþãri ºi aº dovedi seriozitatea guvernul de la Bucureºti ºi prinþul Carol I. Ca urmare a susþinutei campanii diplomatice bazate în mare mãsurã pe Ibidem. au recurs la 9/10 iunie 1866 la chemarea sub arme a contingentelor 1862. deci. un prim efect al alegerii lui Carol I este sprijinul diplomatic german. 725. 37. 725. Fond Casa Regalã nr. dosar 532/1866. 16 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. Fond Casa Regalã nr. dosar 23/1866. rãmânând în legãturile ce vã unesc cu Turcia. sã pãstrãm deci raporturile noastre seculare...Boerescu ºi G. Costaforu raporteazã despre întâlnirea lor cu Otto von Bismark care le recomandã ºi se oferã sã le faciliteze o legãturã mai strânsã cu Rusia „care este nu numai o mare þarã vecinã. 725.Faþã de toate aceste ameninþãri Vasile Boerescu ºi Gheorghe Costaforu îi comunicã lui Ion Ghica.

Fond Casa Regalã nr. 274 . este problema legãturilor cu Turcia. dosar nr. iar la 1866 foarte încurcatã.. Politica externã a Regelui Carol I. 1991. consulul la Bucureºti: cã „este obligatoriu ca prinþul Carol sã accepte scrisoarea Sultanului”20. vol. 725. Brãtianu. dosar nr. care îl anunþã pe baronul d’Avril. 45/ 1866. cu caracterul pe care acest stat îl câºtigã acum. Momentul era extrem de dificil ºi de tensionat. Este neconstestabil cã îngâmfarea formei orientale ce domneºte în vechile noastre tratate cu sultanii ºi lipsa de claritate prezintã multe necuviinþe. 19 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. La 1766 lucrurile erau netede: noi nu eram provincii ale Imperiului Otoman. p. 22Ion C. Ion C. Brãtianu. Fond Casa Regalã nr. iar dupã concepþia turcilor. 23 N. 20 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. ele au de efect de a face sã se nascã între Poartã ºi noi multe neînþelegeri. p. spre a debloca situaþia21. deºi supuse cu sabia. 725. este acela de a încheia tratate cu celelalte puteri.. Singura cerinþã a diplomaþiei europene este fãcutã publicã de ambasadorul francez la Constantinopol. Nicolae Iorga analizând anul 1866 în lucrarea „Politica externã a regelui Carol I” vedea: –ºi vorbesc despre prima problemã fiindcã este în legãturã cu însãºi alcãtuirea ºi consolidarea statului. dosar nr. ajuns acum la guvern expunea din nou luãri de poziþie belicoase: „Dacã în tratatele noastre cu sultanii avem un drept stipulat în termenii cei mai categorici ºi expliciþi. Temerile reprezentanþilor Imperiului Otoman nu erau fãrã bazã. Bucuresti. 410-403. 12-13. În final chiar Napoleon al III-lea va intervenii pentru ca Domnitorul sã accepte a-l întâlnii pe sultan. Editura Glykon. Iorga. Acte ºi scrieri. a modifica deci tratatele noastre cu Turcia ar fi un lucru foarte avantajos pentru ambele þãri”22. Situaþia noastrã faþã de Turcia era la 1766 foarte clarã. Fond Casa Regalã nr. anunþã încântaþi Boerescu ºi Costaforu. de Moustier. 21 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. ºi de ministrul de externe francez Drouyn de Lhuys. 42. Nu i-ar fi trecut prin minte nici unui sultan cã poate sã schimbe aceastã situaþie de autonomie largã a þãrilor noastre”23.capitulaþii „puterile decid sã facã presiuni la Constantinopol ca Turcia sã accepte faptul împlinit”19. eram þãri închinate dupã concepþia noastrã. dar pãstrând autonomia întreagã. I. 52/ 1866. 725.

prinþul îi declara cã aceasta nu era pentru dânsul o piedicã ºi n-ar fi fost greu a se rupe aceastã legãturã. vol. abia intrat pe teritoriul þãrii. Bucuresti. Principatele române pãrãsite de vecinii lor creºtini nu au avut încotro ºi au fost silite sã facã pace cu nãvãlitorii mahomedani: Valahia ºi Moldova încheiase. I. Dar mai târziu turcilor nu la mai pãsa mult de capitulaþii”24. într-o discuþie dupã venirea sa în þarã avutã cu Dimitrie Brãtianu. Carol I a trimis o telegramã de încunoºtiinþare la Constantinopol. Iorga. Ori aceasta fusese ºi intenþia responsabililor români din Principate. deci cu despãrþirea netedã a celor douã state”25. ele s-ar rezema. Cu toate acestea capitulaþiile începeau sã fie considerate ca o piedicã în calea dezvoltãrii þãrii. Aceastã iniþiativã nu a plãcut prea mult la Constantinopol: I se obiecta de ce a trimis o telegramã ca de la suveran la suveran în care nota cã „în ceea ce priveºte obligaþiile sale. p. nu pe tratatul din Paris ci pe tratatele seculare care leagã Principatele cu Imperiul otoman. Cu toate acestea. Editura Roza Vânturilor. Ion Ghica îi scrisese agentului Principatelor la Paris încã de pe 2/14 martie 1866: „convin. formulele de politeþe faþã de Poartã au fost respectate. ºi astãzi la rãzboi. care vorbea despre capitulaþii.Fãrã îndoialã aici sunt exagerãri. 27. situaþia juridicã a Principatelor se îmbunãtãþise masiv faþã de 1766. Politica externã. Tot Carol I. Aceastã capitulaþie le asigura neatârnarea ºi libertatea în afacerile interioare în schimbul unui tribut în bani. 24 Memoriile regelui Carol I al României. tânãrul domnitor Carol I. 275 . ca o legãturã neplãcutã cu un imperiu bolnav ºi în proces de dezagregare ºi ale cãrui încercãri de salvare a imaginii sale internaþionale se fãceau pe socoteala mândriei naþionale a românilor. De fapt întreaga Europã era conºtientã cã sosirea prinþului Carol I era o lezare serioasã a prestigiului Imperiului otoman. 31. p. fiecare în parte o capitulaþie cu sultanii turcilor. Extrem de interesant este ceea ce gândea ºi ºtia despre capitulaþii noul suveran al Principatelor Unite. 25 N. În Memoriile sale el îºi aminteºte: „Când turcii au supus stãpânirii lor Peninsula Balcanicã ºi au înaintat pânã la þãrmul de miazãnoapte al Dunãrii. iar garanþia colectivã a celor 7 mari puteri permisese României sã evolueze vizibil ºi marcant.

dar ºi un contraproiect românesc care vorbeºte „de vechile noastre legãturi seculare”27 ºi în care „Prinþul Carol se va angaja sã respecte suzeranitatea MS Sultanului ºi sã menþinã legãturile seculare care unesc Principatele cu Imperiul Otoman”28. Singurul lucru pe care îl acceptã românii este majorarea tributului. 29 Ibidem. 276 . angajate în chestiune. Pe 15/27 iulie 1866 reprezentantul diplomatic sârb la Constantinopol relateazã despre convorbirea sa cu dl. p. 30 Ibidem. încã de pe acum la Bucureºti se pregãteºte dosarul juridic al independenþei. În schimb. I. În special este vizat articolul 1 care „voieºte sã oblige pe principe sã lase pentru totdeauna neatinse raporturile de vasalitate ale þãrii faþã de Înalta Poartã”30. Politica externã. calificându-l drept „în cea mai mare parte inadmisibil ºi chiar ofensator ca formã”29. p. iar pentru celelalte apeleazã la constituþia lor ºi la tratate. p. 28 Memoriile. va primi o oarecare atingere prin soluþiunea cerutã. 16. 42. Cu alte cuvinte. vol. Golescu: „el mi-a confirmat cã nu acceptã condiþiile. 31 Documente privind unirea Principatelor. p. 87. Exasperat de duritatea poziþiei otomane.domnule agent. dupã care nici un fel de convenþii noi încheiate nu trebuie sã ducã la conflict cu Poarta”31 . 637. 122. p. Dar avantajele foarte fictive ale acestei suzeranitãþi iluzorii pot fi ele serios puse în cumpãnã cu siguranþa ce ar câºtiga Sublima Poartã din aceste concesiuni?26 Concesiunile dorite de români sunt oferite însã foarte greu de Poartã. 85. Rezistenþa cercurilor politice româneºti bazate pe capitulaþii devine curând o informaþie general europeanã. p. însuºi Carol I îl înºtiinþeazã pe Napoleon al III-lea la 26 septembrie 1866 cã :”nu ar putea sã primeascã expresia umilitoare de parte integrantã decât cu adaosul în limitele fixate de capitulaþii ºi de tratatul de la Paris”32 . cã suveranitatea acestei din urmã puteri. Primul proiect otoman de Convenþie ce recunoaºte situaþia creatã prin urcarea pe tron a lui Carol I stârneºte o masivã dezamãgire în Principate. 32 Memoriile. p. 26 27 Domnia regelui Carol I. pe 5/17 iulie 1866 Consiliul de Miniºtri respinge cu duritate proiectul turc de convenþie. 85.

p. 38 Ibidem. aflat în vizitã la Târgoviºte aflã prin consulul francez cã Aali Paºa. „consimte la adaosul. legãturi întemeiate pe tratate. unguri. scriind el însuºi un nou document ce conþinea poziþia porþii române: „Mã leg în numele meu ºi în numele succesorilor mei sã respect cu scrupulozitate drepturile de suzeranitate asupra Principatelor Unite.Apelul la – mereu favorabil românilor – împãrat Franþei va avea succes33. Cererile românilor îºi aflã puterea în dreptul ce-l consacrã tratatele lor cu Sublima Poartã”36. La 1/13 octombrie Carol I. Fuseserã încheiate tocmai în scopul de a salva independenþa statelor române. Ludovic Napoleon cel Mare.V.” Apelul se finalizeazã cu cererea tranºantã: „sã se închidã era amestecurilor strãine în afacerile noastre interne. 29/1866. Fond Casa Regalã nr. turci se vãzurã siliþi sã contracteze cu aceºtia din urmã. 1998. 413. 35 corespondenþa pe aceastã temã poate fii complet studiatã în cadrul Arhivele Naþionale Istorice Centrale. 123. p. 126. va respecta în chip constant drepturile suzeranitãþii Sultanului asupra Principatelor Unite care fac parte integrantã din Imperiul Otoman ºi cã va pãstra cu îngrijire legãturile seculare ce le unesc cu Imperiul”37. care fac parte integrantã din Imperiu în limitele fixate de capitulaþii ºi de tratatul de la Paris”38. Sunt niºte tratate de protecþiune care nu încalcã întru nimic suveranitatea popoarelor protejate. Acte si cuvântãri. Brãtianu. deblocând astfel negocierile35.S. 277 . 725. 37 Memoriile. Editura Fundaþiei Culturale Române. apare în ziarele franceze ºi un „Apel al românilor” care reaminteºte cã: „Principatele Moldovei ºi Munteniei. Bucuresti. 34 Memoriile. p. dosar nr. Toate aceste apeluri ºi activitãþi disperate fac ca în final la 8/20 octombrie sã soseascã la Bucureºti scrisoarea de recunoaºtere a domnitorului Carol I semnatã de Mehmed-Ruºdi. 36 Ion C. 33 Vezi splendidul volum de Phillipe Segain. tãtari. 125-126. Spre a mobiliza opinia publicã internaþionalã. „Sublima Poartã nu se îndoieºte cã A. p. vol.. în limitele fixate de capitulaþii ºi de tratatul de la Paris”34. Câtã dreptate avea Sublima Poartã sã nu se îndoiascã se vede din faptul cã domnitorul va refuza sã contrasemneze firmanul de învestiturã. II. ministrul de externe al Porþii. hãrþuite timp de secole de cãtre polonezi.

fãcea parte dintr-o strategie dinainte planificatã care urmãrea sã punã semnul egalitãþii între necesitatea ºi avantajele acestor tratate ºi respectarea lor. de a respecta în întregimea lor drepturile mele de suzeranitate asupra Principatelor Unite care fac parte integrantã din Imperiul Meu. la fel va fi ºi cu respectarea tratatelor41. Ibidem.Toatã relaþia cu Turcia era datã de „sentimentele binevoitoare ale Sultanului care vor fi un ajutor puternic în silinþele ce-mi voi da spre a strânge ºi mai mult legãturile seculare ce unesc Principatele cu Turcia”39 . vol. I. 646-647. dosar 75/1866. p. cum s-a efectuat cãlãtoria. ºi efectuarea vizitei protocolare de învestiturã. iar punctul 6 alãtura obligaþia „de a menþine întotdeauna cu grijã legãturile seculare ce le unesc cu Turcia”44. (12/24 octombrie 1866)”40. ce timp era. 128. 725. 358. Ca sã dea o altã întorsãturã conversaþiei. p. Aducerea de cãtre prinþ în discuþie a tratatelor existente. 41 pentru o analizã suplimentarã a întregii dezbateri privind recunoaºterea de cãtre Poartã a lui Carol I ca domnitor ºi textul complet al proiectelor otomane ºi al contra proiectului român vezi mai multe detalii furnizate de Emil Picot (secretarul particular al lui Carol I) în Arhivele Naþionale Istorice Centrale. Încã din 9/21 octombrie când plecase în cãlãtorie Carol I. 126. p. 44 Ibidem. 43 Ibidem. sintagmã incluzând ºi capitulaþiile. Însã în momentul când avantajele vor deveni problematice. urma bineînþeles. Domnia Regelui Carol I. p. 347. nr. I. Iatã cum se relata întâlnirea dintre sultanul Abdul Aziz ºi Carol I: „Sultanul se informeazã despre cãlãtoria Principelui. 42 Memoriile. Principele Carol I spune cã vede în menþinerea tratatelor existente o garanþie pentru România ºi cã pentru acest cuvânt le-a respectat din prima zi. Fond Casa Regalã. în numele tãu ºi în numele urmaºilor tãi. p. vezi si Documente privind unirea. 358. Odatã cu normalizarea legãturilor cu Constantinopolul. îl întreabã dacã a fost mulþumit de vas. p. îºi notase: „Prinþul se duce la Constantinopol ca sã asigure în persoanã pe Sultan cã românii vor respecta cu credinþã tratatele vechi ce fixeazã raporturile dintre þara lor ºi Turcia”42. Rezultatul acestei politici se va vedea în firmanul de învestiturã ce va fi remis domnului pe 23 octombrie/4 noiembrie: punctul 1 prevedea cã „Tu te îndatorezi. în limitele fixate prin stipulaþiile vechilor convenþiuni ºi prin tractatele de la Paris din 1856”43. 40 39 278 . vol.

fila 1. 725. România îºi avea propria sa Constituþie ºi pornea mai departe pe drumul Românii la 1859.n. dar pe moment Carol I trebuia sã accepte inevitabilul. când în fapt Principatele au uzat totdeauna de dreptul de a trata. situaþia internaþionalã se detensionase din 1/13 iunie 1866. care întreaga lume spera cã va aduce cu ea independenþa46. 3). 363. aceasta oferea România. De altfel. Chiar la întoarcerea sa în þarã Carol I nu ezitã sã scrie o scrisoare de mulþumire sultanului pentru primirea fãcutã tratând întreaga ceremonie ca pe o vizitã particularã ºi nu drept o ceremonie marcând suzeranitatea turceascã.n. curând Carol I va minimaliza importanþa tuturor acestor formalitãþi în discursul þinut la deschiderea Parlamentului în 15/27 noiembrie 1866: „A fost destul sã preschimb proceduri de politeþe cu Înalta Poartã ºi sã declar M. Cu alte cuvinte. Carol I fusese recunoscut de Poartã. le invocau în favoarea independenþei lor”45 . 365-367. Sultanului cã dorinþa mea fermã e de a respecta suzeranitatea sa pe baza vechilor noastre tractate cu Imperiul Otoman”47. III. p. el afirmã de mai multe ori cã acestea fac parte integrantã din Imperiul Otoman. De ambele pãrþi se invocau vechile convenþii.Ca întotdeauna capitulaþiile reduseserã simþitor atât cererile cât ºi formalitãþile turceºti. dimpotrivã. În Occident lumea era conºtientã de dificultãþile întâmpinate de Principatele Române Unite în impunerea cererilor lor la Constantinopol. ruptura de viitor era clarã. El lãsa sã subziste echivocul pe care l-am mai semnalat în majoritatea documentelor relative la Principate. Adicã „politeþe ºi respectarea scrupuloasã a capitulaþiilor” nimic mai mult. obligându-i sã le menþioneze permanent ca limite favorabile românilor. Principatele. Tot aºa art. 46 45 279 . 4 declara cã tratatele semnate de Poartã sunt obligatorii.S. Fond Casa Regalã nr. legãturile seculare. Astfel. vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. Gaston de Monicault nota în „Problema Orientului” cã: „firmanul (de domnie al lui Carol I . 61/1866. La finele anului 1866 situaþia se calma. dosar nr. dar Poarta pretindea cã aici avea dovada unei legãturi de dependenþã. p. în limitele fixate de stipulaþiile vechilor convenþii (art. ori noi am vãzut cã aceste vechi convenþii niciodatã ºi în nici o privinþã n-au lezat în vreun fel independenþa Moldovei ºi a Valahiei.) nu era chiar în întregime satisfãcãtor. vol. sã plece puþin capul ºi sã obþinã recunoaºterea unei domnii. 47 Domnia regelui Carol I.

I. p. una de capitulaþii româneºti. capitulaþii. fãrã a avea însã nici o legãturã ca termeni ºi obiect cu capitulaþiile româneºti. oglindind tocmai aceste acte de privilegii economice. o altã lecturã utilã în aceastã direcþie este ºi Stela Mãrieº. Lupta contra regimului capitulaþiilor strãine ºi a aplicãrii lui în România. le recomand lectura capitolului „Capitulaþiile: puncte de vedere juridice” din prezenta lucrare unde aceastã problemã este pe larg dezbãtutã48. 2/I. aceste acte sunt numite ca ºi cele româneºti. Deoarece pânã acum nimeni nu a mai studiat aceastã suprapunere de termeni. ne permitem sã propunem spre a le deosebi douã denumiri diferite. Lupta pentru desfiinþarea privilegiilor economice ale supuºilor strãini în timpul domniei lui Al. pentru limitarea efectelor lor ºi scoaterea teritoriului Principatelor din zona lor de efect. Cum problema luptei contra regimului capitulaþiilor acordate de Poartã puterilor strãine a fost analizatã deja de alþi autori ºi nu are legãturã cu subiectul nostru. 181-187. de rãmãºiþele legãturilor cu Poarta ºi de efectele lor asupra economiei ºi vieþii româneºti. Acum avea sã se loveascã. mai mult ca oricând. noi ne vom ocupa doar de un element complet nou al luptei contra acestui regim al capitulaþiilor strãine ºi anume folosirea capitulaþiilor politice româneºti contra acestora. Pentru cei care vor sã afle mai multe despre aceste acte cu caracter economic.I. atât de deosebite faþã de cele de privilegii politice ale Þãrilor Române. 48 280 . Cuza începuserã a se face simþite pe teritoriul Principatelor efectele negative ale unor acte de privilegii emise de-a lungul timpului de sultanii otomani cãtre diferite puteri strãine. Cuza în Acta moldovis meridionalis. Fãrã a face obiectul studiului nostru. 1(1979). Vaslui. cuprinzând exact actele pe care le-am analizat în aceastã lucrare ºi una de capitulaþii ale puterilor strãine. Încã din timpul domniei lui A. ba chiar au avut loc confuzii nepermise între cele douã tipuri de capitulaþii.modernizãrii.

sunt în vigoare în Principate. o vreme autoritãþile valahe nu au pierdut desigur nici un prilej de a acþiona în opoziþie totalã cu capitulaþiile. aruncau dezordine în justiþie. dar Moldo-Valahia. instanþe judecãtoreºti separate. Lupta contra capitulaþiilor strãine a devenit extrem de acerbã odatã cu reglementarea situaþiei internaþionale a Principatelor prin Congresul de la Paris.. 64. 1973. Julien Green. II.Din sec. consulul englez la Bucureºti. În 7 septembrie 1860 acelaºi Julien Green nota: „guvernul moldovean neagã principiul aplicãrii capitulaþiilor la Principate. tome I. Suedia în 1737. la Constantinopol: „nu trebuie ignorat cã jurisdicþia consularã nãscutã din capitulaþiile consimþite de Poarta Otomanã. þãri esenþialmente creºtine. Documente. Toscana în 1747. p. 51 Ibidem. slãbeau autoritatea statului asupra supuºilor sãi. 19. Prusia în 1761. Puterile strãine receptau astfel cu teamã anii 1859/1860 ºtiind cã dintr-un moment în altul va urma anularea capitulaþiilor strãine. p. vol. 281 .49 Aceastã avalanºe de state ce solicitau Principatelor privilegii economice. Guvernul valah se eschiveazã. aceste capitulaþii ºi aceastã 49 Jaquest Tobie. în acest domeniu: „Mi-am spus întotdeauna cã practic capitulaþiile au încetat sã mai existe în Principate dupã Conferinþa de la Paris din 1858 ºi cã tonul folosit la acea conferinþã a fost lovitura lor de graþie”50. p. creau permanente fricþiuni cu consulatele puterilor strãine interesate în a-ºi proteja pânã la limitele extreme ale legalitãþii supuºii. autonomie. financiares et politiques francais. XVIII aceste capitulaþii fuseserã acordate unui numãr mereu în creºtere de state: Austria în 1718 ºi 1747. 6. Spania în 1782. ªi consulul francez avea aceleaºi intuiþii ca ºi omologul sãu englez în 6/18 septembrie 1858 Louis Beclard îi scria lui Thouvenel. Danemarca în 1746. Bavaria în 1870. Belgia în 1838. Regatul celor douã Sicilii în 1740. refuzând pur ºi simplu sã recunoascã autoritatea capitulaþiilor”51.. încurajau cererea cetãþeniei strãine spre a se bucura de aceste avantaje. Les Interet’s economique. 50 Independenta României. Rusia în 1783. Portugalia în 1843. Sardinia în 1823. aprecia ºi el importanþa acestui moment ºi a recunoaºterii vechilor tratate ale românilor cu Poarta. întârziau creºterea economicã.

principalele chestiuni pe care consulatele persistã a le cere rezolvate conform tratatelor (capitulaþiilor strãine – n. vol. ºi mai ales începuturile la cea a lui Carol I. 54 Ibidem. Berindei. trebuie sã expuneþi prin forma de expozeu pe care v-am trimis-o. Cuza. 56 Documente privind domnia lui A.I.n. În 8/20 iulie 1859 A.) chiar dacã aplicarea lor în acest caz e incompatibilã nu numai cu liberul exerciþiu al autonomiei noastre dar ºi cu toate principiile de drept public internaþional pe care noi ne sprijinim intervenþia”56. VI. p. p. p. li se rãspundea clar cã a le rezolva cererile ar fi a încãlca propriile noastre 52 53 Documente privind unirea. dar prin capitulaþiile Porþii cu Principatele ea e necunoscutã ºi în fapt e refuzatã de drept de guvernul moldav”54. La 12/24 ianuarie 1860 ministrul afacerilor externe al Valahiei scria lui Costache Negri la Constantinopol: „aºa cum v-am anunþat prin ultima mea scrisoare. 248. I. Walewski de ce refuzã românii aplicarea capitulaþiilor: „jurisdicþia consularã e instituitã prin Convenþia din 19 august. 273. 282 . p. Domnia lui Alexandru I. 57 N. Chiar ºi juriºtii înþelegeau în ce mãsurã dupã Unire capitulaþiile strãine nu mai puteau fi aplicate Principatelor: „ar fi un spectacol straniu… cã toate puterile strãine ale Europei se coalizeazã spre a impune unui mic stat creºtin o jurisdicþie excepþionalã pe care au obþinut-o de la sultani numai cu scopul de a proteja pe supuºii lor în statele musulmane propriuzise”55. de Lallemand îi scria ministrului francez Al. Un an mai târziu (septembrie 1859) la Paris se ºtia cã: „în ochii guvernului moldovean aplicarea riguroasã a capitulaþiilor poartã un atentat la autonomia Principatului”53. 165. au fãcut publicã o metodã sui generis de ocolire a conþinutului capitulaþiilor strãine: „era încercarea de a încheia convenþii bilaterale consulare cu diferite state în conformitate cu legislaþia internaþionalã ºi care sã anuleze efectele capitulaþiilor”57. Cuza. 55 D. Când puterile strãine protestau faþã de aceste metode ºi nerespectarea capitulaþiilor strãine. 552. Ibidem. p.jurisdicþie excepþionalã nu are nici o raþiune de a fi”52. Corivan Relaþiile diplomatice. Epoca Unirii. vol. 200. 368. p.

Costaforu „rãspunse printrun ton categoric cã acceptarea lui ar însemna abdicarea Principatelor Unite de la situaþia lor de autonomie”58. Adicã ceea ce nu pot nici mãcar. cã în sfârºit. Chiar ºi Austria. Spre a împiedica repetarea unor astfel de presiuni. p. în consecinþã. musulmanii nu pot nici mãcar sã stea un timp în Principate. Contele Zichi scria cavalerului de Kosjek. 64 publica Legea Organicã a Ministerului de Externe în care îi dãdea ca misiune „reprezentarea ºi apãrarea intereselor statului român. 10. Astfel. cã potrivit capitulaþiilor moldo-valahe. România interpreta în favoarea acestui drept tratatele care-i asigurã autonomia. la un protest al guvernului francez (mai 1873) în legãturã cu jurisdicþia consularã.” Mai mult. turcii nu guverneazã ºi n-au dreptul sã guverneze Principatele”61.capitulaþii. Lumea diplomaticã a interpretat legea ca o încercare „de a depãºi caracterul de stat vasal”60 . consilier de legaþie la Constantinopol: „Dumneavoastrã cunoaºteþi cã problema dreptului principatelor vasale de a încheia convenþii comerciale cu puterile strãine a plecat de la denunþarea tratatelor comerciale de Sublima Poartã. în vigoare ºi astãzi. p. 274. statul român a selectat dintr-un Curs de drept diplomatic (de Pradier Fodere) ideea cã „statul protejat nu rãmâne mai puþin suzeran ºi. Astfel. 61 Independenta României. ei sunt sub jurisdicþia autoritãþilor ºi tribunalelor creºtine. motivaþiile româneºti. 54. în lipsa unei clauze formale. reprezentanþii puterii suzerane. 54. potrivit capitulaþiilor. conservã folosirea ºi exerciþiul dreptului de reprezentare diplomaticã. ministrul de externe Gh. Partea geograficã a acestor principate ºi instituþiile proprii. 283 . p. executarea ºi interpretarea convenþiilor ºi tratatelor”59 . în particular. 60 Ibidem. ºi cu atât mai puþin sã construiascã acolo moscheie sau fortãreþe ca în timpul ºederii lor pe teritoriul românesc. Românii arãtau tuturor celor care fãceau presiuni pentru respectarea capitulaþiilor strãine pe teritoriul Principatelor cã: „Situaþia Principatelor nu trebuie asimilatã celei a provinciilor turceºti. nu 58 59 Ibidem. deºi protesta permanent. nu poate fi concedat sub nici o formã altor puteri. pe 2 aprilie 1873 Monitorul Oficial nr. vol. Ibidem. II. p. la autoritãþile române mãrturisea cã înþelege.

p. În aceastã lume în miºcare ºi micile state balcanice încep a se gândi la un conflict cu Poarta care sã le garanteze independenþa ºi realizarea unitãþii. Serbia ºi Grecia semneazã un tratat de alianþã66 ºi în 20 ianuarie 1868 ºi România semneazã un tratat de alianþã cu Serbia „unicul ºi Ibidem. La rândul ei Prusia învinsese Austria ºi se pregãtea ºi ea pentru ultimul conflict cu Franþa ce avea sã îi garanteze unitatea (în 1867. Abolirea jurisdicþiei consulare în România. 3. 70.permit ca ele sã fie asimilate altor provincii supuse Imperiului Otoman. 1995. 1979. tratatele încheiate cu Turcia recunosc principatelor o administraþie vamalã separatã”62 . se finalizase aproape. Iorga aprecia cã: „aplicarea în România a tratatelor Turciei cu puterile strãine era condiþionatã de drepturile stabilite si recunoscute prin acte cu privire la Moldo-Valahia”. tratatele. 1984. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. înlocuindu-le cu tratate directe cu Principatele Unite64. În faþa prevederilor clare ale capitulaþiilor politice româneºti. N. 43. Bucureºti. început odatã cu noi în 1859. „drepturile strãvechi”. Ele se bucurã de privilegii speciale ºi de o autonomie internã. Drumul rapid spre unitate al Italiei. parte integrantã a luptei pentru independenþã naþionalã. capitulaþiile au fost folosite din plin ºi cu efect63. N Ciachir „Istoria popoarelor din S-E Europei”. Editura Academiei. Confederaþia Germanicã sub conducerea Berlinului era deja realizatã). Bucuresti. în Politica externã a regelui Carol I. Putere politicã ºi democraþie în România (1859-1918). 63 62 284 . În întreaga luptã pentru eliminarea efectelor capitulaþiilor strãine – economice de pe teritoriul Principatelor. Editura Albatros. p. 66 vezi si. 65pentru dificultãþi interne ºi internaþionale ale acestei perioade ºi pentru entuziasmul guvernelor anilor 1867-1870 vezi ºi Apostol Stan. marile puteri au trebuit sã renunþe treptat la privilegiile obþinute de la Constantinopol. Bucureºti. Capitulaþiile ºi obþinerea independenþei Imediat dupã succesul din 1866 efervescenþa internaþionalã îi face pe mulþi lideri sã creadã în posibilitatea unei obþineri rapide a independenþei65 . 64 vezi ºi lucrarea Stelei Marieº.

dosar 57/1869. La jumãtatea anului 1868 discuþiile între România ºi Grecia pentru realizarea unei alianþe vizând emanciparea de sub stãpânirea Imperiului Otoman erau suficient de avansate pentru ca cele douã pãrþi sã realizeze un proiect de tratat68. 68 285 . pe 15/27 octombrie 1868 Aali Paºa declara cã: „România ar avea cel mai mare interes sã menþinã cu grijã legãturile ce o unesc cu Turcia. p. declar cã în aplicarea constituþiei nici unul dintre drepturile pe care naþiunea românã le-a conferit nu va fi exercitat de Alteþa sa decât în limetele tratatelor ºi obligaþiunilor sale faþã de puterea suveranã” 72. Poarta privea cu grijã aceste miºcãri ºi nu va întârzia a-i solicita lui Carol I sã respecte cu grijã capitulaþiile. Discuþiile se vor amplifica ajungându-se chiar la realizarea unui tratat de prietenie ºi alianþã între România. Bucureºti. Ca rãspuns la aceastã iniþiativã. p. ministrul român la Constantinopol. Grecia. 72 Nicolae Iorga. Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I-er (18661880). 137. 286. Sturdza în misiune la Constantinopol pentru ca „sã repete pretutindeni cã România se simte asiguratã prin legãturile cu Turcia ºi cã totdeauna îºi va da silinþa sã le întãreascã71. 71 Ibidem. dosar 64/1867. Heinrich Filek von Wittinghausen scrie în „Principatul România descris din punct de vedere 67 N Iorga. tratat ale cãrui prevederi anti-otomane nu erau un secret pentru nimeni69. cãci ea singurã n-ar fi destul de tare ca sãºi apere neatârnarea între doi vecini puternici ºi nu prea binevoitori”70. vol. fond 725. 13. fond Consiliul de Miniºtrii. conform drepturilor lor legitime ºi autonome”67 . p. Astfel. filele 1-4. A. vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. ce declara : „prin ordin al Alteþei sale. Acelaºi tip de discurs îl avea ºi George ªtirbei. Între Austria ºi Rusia ostile tinerii Românii numai capitulaþiile ºi armata turcã puteau proteja stabilitatea de la gurile Dunãrii. I. Între timp este ºi rândul Germaniei sã afle câte ceva despre þara cãreia i-a dãruit un principe. ce cuprinde integral proiectul de tratat greco-român din 6/18 iunie 1869. în 1869. p. Carol I îl trimite pe D. 1938.singurul scop al tratatului este sã favorizeze prosperitatea ºi progresul þãrilor lor. Serbia ºi Muntenegru. 68. 69 Vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. Politica externã. 70 Memoriile regelui Carol I. Astfel.

cum Sublima Poartã a vrut sã parã. arãtând cã „acest drept ne aparþine din vechime. dosar nr. vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. Fond Preºedinþia Consiliului de Miniºtri. 160. dosar nr. p. „Moldova sau scurtã privire asupra Principatelor Dunãrene”. 77 Arhivele Naþionale Istorice Centrale. I. fila 2. p. era opera unui obscur preot evanghelic din Moldova74). diferenþa între tabloul unei Românii în continuã dezvoltare ºi cel al unui imperiu muribund devine tot mai vizibil în Occident ºi mai greu suportabilã la Bucureºti75. Correspondance diplomatique…. 8/1867. 48/ 1868. Petersburg. Fond Casa Regalã nr. astfel supuºii turci de naþionalitate românã din Constantinopol trimit un memoriu (semnat de liderul comunitãþii româneºti din oraº.Brãtianu în care îi solicitã sprijinul pentru ridicarea interdicþiei de a avea proprietãþi în Imperiul Otoman. Consiliul de Miniºtri. Ilustrative pentru aceastã situaþie de nerãbdare existentã la MAE al României este ºi „Instrucþiunea pentru ambasadorii români” din 4/16 februarie 1876 când li se cere fermitate în apãrarea intereselor þãrii deoarece „Europa nu ignorã cã România nu a fost nici cuceritã. ºi vizeazã la 1859. românii formând o naþiune liberã ce nu intrã în categoria raialelor ca urmare a capitulaþiilor din veacurile trecute”77. Fond 725. 1511 ºi 1634”73 este absolut obligatorie (prima informaþie privind statutul Principatelor ce ajunge în Germania. lucrare care aminteºte de capitulaþii. Berlin. 725. lucrarea. Treptat însã. nr.geografic-militar” cã pentru echilibrul european „pãstrarea autonomiei Principatelor în cadrul limitelor capitulaþiilor încheiate cu Poarta la 1393. 24/ 1866. 74 73Românii 286 . Întreg anul 1869 va fi martorul unei susþinute ofensive diplomatice româneºti. dosar nr. Plasându-se sub protecþia Porþii ea nu a înþeles niciodatã sã renunþe la suveranitatea sa”76. Ideea capitulaþiilor se fãcea simþitã ºi între românii din afara graniþelor. care are în centrul ei ideea capitulaþiilor. va fi broºura din aprilie-mai 1866. dupã alegerea lui Carol I. 299. vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. drept bazã a statutului internaþional. Constantin Nonelopulos) adresat primului ministru de atunci. ilustrativ pentru renumele capitulaþiilor. 75 Unul din aspectele sub care se manifestã aceastã dorinþã este înfiinþarea de agenþii acreditate la Viena. 196 65. 76 Nicolae Iorga. 1460.C. nici abandonatã la discreþia Turciei.

care nu vor lipsi din mapa nici unui diplomat român pânã la 1878: „Colecþiunea de tratatele ºi convenþiunile României cu puterile strãine de la anul 1368 pânã în zilele noastre. Dimitrie A Sturdza le face în vederea îmbunãtãþirii situaþiei juridice a cetãþenilor români cu domiciliul sau doar în trecere prin Turcia. în concepþia sa. dosar 19/1871. o independenþã aproape completã80.reconstituirea drepturilor naþionale româneºti. La începutul anului 1871 Ministrul Afacerilor Externe al României Gheorghe Costaforu face o inventariere a problemelor rãmase încã în litigiu în relaþia cu Turcia între care enumerã: dreptul de a avea reprezentanþã diplomaticã. filele 2-8. cã Turcia „recunoaºte ca urmare a capitulaþiilor noþiunea de supus român”78. Pe 24 iunie 1869 de la Paris agentul român Ion Strat îi scrie domnitorului Carol I cã „în contextul protestului Turciei contra baterii monedelor româneºti cu efigia lui Carol I ºi cu inscripþia „Principele Românilor” sã se foloseascã drepturile din capitulaþii spre a forþa Turcia la recunoaºtere”79. Pentru a pregãti opinia publicã europeanã cu ideea drepturilor românilor. problema titlului de România. Dupã acest deosebit succes obþinut ca de obicei prin folosirea cu inteligenþã a armei capitulaþiilor ºi alþi diplomaþi români încep sã copieze metoda lui Dimitrie Sturdza spre a obþine satisfacþie pentru alte cereri juste ale României. fond 725. El apreciazã cã soluþia tuturor acestor probleme litigioase stã în impunerea respectãrii capitulaþiilor cu Poarta care oferã României. inclusiv la independenþã. domnitorului Carol I. fila 7. dosar nr. fila 3. dreptul de a încheia tratate cu þãrile strãine.” 78 Arhivele Naþionale Istorice Centrale. fond 725. 79 80 Arhivele Naþionale Istorice Centrale. 31/1869. Aceste presiuni vor avea rezultatul scontat la jumãtatea anului 1869 Sturdza comunicând de la Constantinopol. secretarul de stat Mihai Mitilineu va scoate la îndemnul regelui Carol I (dar ºi pentru a pregãti noua generaþie de diplomaþi români) una din cãrþile fundamentale. problema baterii monedelor cu efigia lui Carol I. Ofensiva începe cu presiunile pe care agentul român la Constantinopol. fond 725. problema decoraþiilor naþionale. dosar 61/1869. Arhivele Naþionale Istorice Centrale. 287 .

XII. origine ce vine din timpul rezistenþei eroice antiotomane. ele derivã din vechile capitulaþii. 288 . ele fac o menþiune expresã a vechilor capitulaþii care constituie autonomia României ºi care regleazã raporturile sale cu Sublima Poartã81. Selim I ºi Soliman II. pe care le posedã un stat autonom. exerciþiul acestor drepturi este limitat prin raporturile ce aceste capitulaþii au stabilit cu Sublima Poartã. nu se uitã a se sublinia cã prin capitulaþii suntem un stat suveran. Principatele au plenitudinea tuturor drepturilor suverane. dar suntem în drept a aºtepta ca ºi Sublima Poartã sã respecte toate drepturile pe care românii ºi le-au conservat prin capitulaþiunile lor. ci derivã din tratate. Cum lucrarea apare exact în momentul în care diplomaþia româneascã începe lupta atât pentru semnarea de tratate comerciale cu marile puteri. p. „Drepturile care constituie autonomia românã nu îºi au originea într-un act de generozitate graþioasã care le-ar putea face revocabile sau reductibile dupã voinþã. 82 Ibidem.. 1874. dar ºi de circulara ministrului Boerescu. Colectiune de tratatele si conventiunile României cu puterile strãine de la anul 1368 pânã în zilele noastre. Prin vechile noastre capitulaþiuni noi nu am renunþat deloc la dreptul de a trata ºi lam exercitat în cursul secolilor.Lucrarea are de la început o direcþie clar conturatã ºi datã de reproducerea circularei ministrului afacerilor externe de atunci. p. Mahomet II. Vasile Boerescu unde se statueazã clar drepturile Principatelor faþã de puterile strãine: „de unde derivã aceste drepturi. Punctul cel mai important al demonstraþiei conþinute de carte. este acela referitor la originea acestor drepturi. cât ºi pentru obþinerea recunoaºterii individualitãþii noastre ca stat. Originea acestor drepturi a fost recunoscutã în articolul 2 al Convenþiunii din 1858. din tratatele pe care Principatele le-au încheiat de la secolul XIV pânã la al XVI secolu cu sultanii Baiazid I. Bucuresti. Iatã sorgintea adevãratã ºi legitimã a drepturilor suverane. „În virtutea acestor vechi capitulaþii.. Înþelegem a le conserva intacte ºi în 81Mihai Mitilineu. XII. pe care puterile cele mari au binevoit a le garanta în 1856. deopotrivã obligatorii pentru ambele pãrþi82. a privilegiilor ºi a imunitãþilor Principatelor. ca un atestat de nobleþe ºi consfinþite nu din voia puterilor europene ci din recunoºtinþa acestora pentru românii care le-au apãrat în secolele XIV-XVI.

aproape fiecare act are în preambulul sãu ori în conþinut. p. prin zecile de tratate ºi convenþii încheiate de domnii români. Cum ar mai putea cineva în faþa acestor evidenþe sã mai nege drepturile românilor la un tratament internaþional corect ºi demn? Ca atare scopurile lucrãrii apar clare încã din preambul: – sã readucã în atenþia Europei documentele de bazã ce ne garanteazã autonomia. Cum ar putea Înalta Poartã sã susþinã cã românii care au contractat cu dânsa într-un mod valabil de la sec. dupã semnarea capitulaþiilor cu suveranii strãini. – sã dovedeascã prin puterea istoriei. o orientare rapidã prin dreptul internaþional referitor la þara noastrã. 85 Ibidem. – sã ofere prin textul diverselor convenþii ºi tratate moderne. XII. 83 84 Ibidem. fãrã ca prin exerciþiul acestui drept sã se aducã cea mai micã infracþiune raporturilor existente în virtutea tratatelor între noi ºi Sublima Poartã”8. pe care l-au încheiat românii cu Soliman al II-lea ei au semnat în diferite epoci ºi alte tratate ºi convenþiuni cu mai mulþi suverani ai Europei”85. mai vechi sau mai recente. continuând cu înfiinþarea de agenþii diplomatice româneºti peste hotare. dacã nu ar fi existat întreaga corespondenþã diplomaticã a timpului ºi ar fi supravieþuit singurã aceastã carte. p.viitor83. sau în expunerea de motive aceeaºi apãrare: capitulaþiile noastre cu Sublima Poartã ne garanteazã dreptul la autonomie ºi cel puþin o suveranitate limitatã. din 1870. Începând cu ridicarea regimului consular. Practic. p. telegrafice sau comerciale. ar fi fost suficient spre a demonstra importanþa pe care capitulaþiile au avut-o în lupta tinerei Românii pentru afirmare internaþionalã. pânã la semnarea de tratate ºi convenþii poºtale. „Dacã ambele Principate nu ar fi avut dreptul de a trata. XIII-XIV. capitulaþiunile ce ele au închiat cu Sublima Poartã în secolele XIV. XIV la sec. 289 . Ibidem. XIII-XV. XV ºi XVI-lea ar fi nule. XVI nu mai au astãzi dreptul de a trata ºi cu alte puteri? Toate interesele noastre internaþionale nu se pot regula decât direct cu guvernul român. Pentru autorii „Colecþiunii” proba irefutabilã este tocmai cea istoricã „de la tratatul din 1529. începând cu cel de la Adrianopol ºi sfârºind cu cel de la Londra.

Astfel. partea I. În sprijinul ideii ce asimileazã capitulaþiile cu tratate vine ºi o interesantã notiþã istoricã pe care Mitilineu o strecoarã ca explicaþie la prima capitulaþie din 1393: „Turcia. Dacã acest lucru începea a fi resimþit ºi în strãinãtate. VI. vol. Ibidem. În acest fel a tratat Francisc I al Franþei ºi a închiat la 1535 prin mijlocirea ambasadorului V. 35-36. La fel de interesantã este ºi permanenta grijã a autorului „Colecþiunii” de a enumera probele de veridicitate ale textelor capitulaþiilor. p. Jean de la Forest un tratat ce poartã tot titlul de capitulaþiune”86. p. 88 Independenta României. 445). interesele speciale care nu ar putea permite sã le asimilãm cu provinciile supuse ale Imperiului Otoman. p. ambasadorul rus la Constantinopol. de tratate. credea altã datã cã nu poate consimþi decât la capitulaþii. în vederea principiilor sale religioase. prin însuºi forma ºi titlul dat capitulaþiilor. 75. cât de greu trebuie sã fi fost el resimþit în þarã ne aratã ceremonia de dezvelire a statuii lui Mihai Viteazul la 8 noiembrie 1874 care. sã acrediteze ideea cã acestea sunt acte cu datorii reciproce a cãror eventualã nerespectare de cãtre Poartã le anuleazã ºi readuce Principatele la starea lor iniþialã de independenþã. ele se bucurã de privilegii speciale ºi de o autonomie internã garantatã”88. 290 . Tratatul din 1529 este realizat „dupã o copie din arhiva Regatului Poloniei scoasã de ºambelanul Balº pe când se afla la Varºovia lângã regele Poniatowski. În capitolul referitor la România se apreciazã cã: „poziþia geograficã ºi politicã a Principatelor ºi instituþiile care le administreazã. prezentat dupã forma datã de Dionisie Fotino la 1819. p. Documente. La 9 iunie 1874 la Petersburg se elaboreazã instrucþiuni pentru g-ralul Ignatiev. p. se precizeazã cã este redactat „dupã forma prezentatã la 1858 la Paris”. 6. vol. despre tratatul din 1511 se menþioneazã cã este „o copie dupã logofãtul Nicolae Costin” ºi se pun ºi scriitorii occidentali ce îl menþioneazã (Hammer.– în final. le creeazã faþã de puterile strãine ºi mai ales faþã de statele vecine. II. Muradja d’Ohson. „a avut fericirea 86 87 Ibidem. la tratatul din 1391. potrivit lui Carol I. VIII. 145. Tratatul este închiat în tabãra lui Soliman sub zidurile oraºului Buda prin mijlocirea logofãtului Tãutu”87.

Un stat european de importanþa României ºi având o civilizaþie ca ea. Analizând capitulaþiile ºi alte tratate. p.de a lupta pentru apãrarea ºi autonomia þãrii. 89 90 Domnia Regelui Carol I. p. Bucuresti. România este un stat independent cu restricþii mai mult aparente decât reale. XVIII. Academiei. vol. (Conferinþa a fost tipãritã în Iaºi. 91 Independenþa României. de care se poate elibera singurã ºi prin sine însãºi. plinã de respect pentru tratatele internaþionale care statornicesc condiþiunea politicã a României. 1977. 725./7 decembrie cã „turcii nu au dreptul de a cere de la români vreo alianþã. nici sã modifice poziþiunea garantatã de tractate Principatelor faþã de Sublima Poartã”89. el concluzioneazã: „dupã tratate. 92 Independenþa României. Între timp în Occident campania pro-româneascã continua. 147. În þarã opiniile erau ºi mai radicale: Nicolae Ionescu. La fel de clar. nu poate fi menþinut sub dependenþa Turciei. p. I. vol. II. la Bruxelles profesorul Arntz þinea în martie 1877 o documentatã conferinþã ºi o caldã pledoarie privind situaþia internaþionalã a României ºi dreptul ei la independenþã deplinã.. fiindcã tratatul din Paris nu ne obligã la aceasta. p. care-i asigurã independenþa. În acelaºi discurs Carol I îºi exprimã intenþia de a semna tratate cu puterile strãine care „nu ar putea nicidecum sã slãbeascã vreunul din drepturile sultanului. Cu alte cuvinte.. 291 . acesta era triunghiul aspiraþiilor româneºti. conform tratatelor ºi capitulaþiilor obligaþiile României sunt clare: tribut ºi recunoaºterea suzeranitãþii nu ºi implicare militarã într-un eventual rãzboi. Sublima Poartã este datoare sã ni-l dea pentru sacrificiile ce am fãcut rãmânând fideli alãturi de ea în crizele cele mai mari”90. 132. Când noi vom avea trebuinþa de ajutor.” Între rândurile discursului se vedea nerãbdarea prinþului de a avea ºi el aceeaºi „fericire” de a lupta cu Poarta. care-i garanteazã neutralitatea”91. Ed. principiile dreptului ginþilor o reclamã”92. Independenta României. liderul „Facþiunii liberale ºi independente” declara la 25 nov. Cuvintele cheie ale acestui text sunt: tratate – independenþã – neutralitate. Dacã tratatele n-au asigurat pe deplin independenþa sa. 93 Independenta României. 132. Mihail Kogãlniceanu declara cã: „politica noastrã externã va fi pasivã. în 1887 sub titlul de „Despre situaþiunea României din punctul de vedere al dreptului internaþional”)93. p.

dosar nr. La 1/13 februarie 1875 dl.n. col. fila 27-30. Arhivele Naþionale Istorice Centrale. Correspondance diplomatique…. 94 95 Nicolae Iorga. Cipriano del Mazo y Gherard viziteazã România ºi remite personal o scrisoare din partea regelui Spaniei cãtre Carol I ºi „se întoarce cu o scrisoare de mulþumire ºi rãspuns” cãtre suveranul spaniol. 260.(Turcia-n. La toatã aceastã agitaþie guvernul român va rãspunde cã: „în conformitate cu tratatele ºi capitulaþiile. Costaforu arãta cã la Viena se vorbea cã: „Poarta considera acest fapt ca o recunoaºtere de cãtre Rege a independenþei României”97. În final Savfet paºa se va recunoaºte învins declarând cã nota Porþii „nu þintise decât procedeul straniu al regelui Spaniei”99. fila 31. Uriaºa notorietate a conþinutului capitulaþiilor în cancelariile europene a fãcut ca toate sã respingã protestul turcesc. 96 Arhiva MAE. 98 Ibidem. fila 28. 121.Treptat aceastã permanentã luptã pentru conºtientizarea la nivelul diplomaþiei europene a situaþiei particulare a României începea sã dea tot mai des rezultate. admiterea agentului României în corpul diplomatic. Gh. p. Astfel la 19/31 mai 1874 agentul român de la Petersburg. Nicolae Filipescu transmitea la Bucureºti : „s-au recunoscut aici drepturile României bazate pe vechile tratate”94 . reglementarea situaþiei românilor în trecere sau stabiliþi în Turcia” toate aceste cereri fiind întemeiate „pe drepturile istorice la independenþã ale României bazate pe vechile ei capitulaþii cu Poarta”95.)”96. este în poziþia de a primi în mod direct ratificãri din partea celorlalþi suverani”98 condamnând Poarta pentru scandalul stârnit. 97 Ibidem. 22/1874 fila 8. Între alte documente ale aceluiaºi an un loc aparte îl ocupã un memoriu al Ministerului Afacerilor Externe Român privind „soluþionarea raporturilor românoturce în baza urmãtoarelor puncte: recunoaºterea individualitãþii statului român ºi a numelui sãu istoric. 292 . fila 32. Fond Casa Regalã. Anul 1875 începe cu o controversã diplomaticã ce va permite României sã obþinã o nouã victorie internaþionalã prin folosirea capitulaþiilor. 99 Ibidem. Turcia protesteazã faþã de acest gest la toate puterile europene „ca o lipsã de consideraþie a drepturilor sale ºi o loviturã datã tratatelor care stabilesc situaþia României de vasalitate faþã de ea.

377. Editura Cartea Româneascã. II. Vlad ºi ªtefan cel Mare. 102 Memoriile Regelui Carol I. la punctul 1 Brãtianu va înscrie: „vom stãrui ca în afacerile noastre exterioare sã domneascã o politicã româneascã. În tot scandalul internaþional 100 Din ideile si cuvântãrile lui I. p. când era sã-ºi dea sufletul a povãþuit pe fiul sãu Bogdan sã facã tratat cu Poarta. ºi mai puþin unul economic. cel puþin Tratatul simboliza recunoaºterea unuia din drepturile fundamentale acordate prin capitulaþii. 471. partea a II-a. Discuþia privind capitulaþiile reapare în actualitate pe 23 iunie/5 iulie 1875 cu prilejul discuþiilor provocate de tratatul cu Austro-Ungaria: Ion Strat. cã tratatul cu Austro-Ungaria a avut în primul rând un rol politic. Pe 22-23 aprilie într-un manifest cãtre alegãtorii din Dorohoi intitulat: „Politica externã ºi internã a României” se aratã cã „Tratatul de la Paris recunoaºte cã dreptul nostru public ca stat decurge din vechile tratate încheiate de domni români cu Înalta Poartã. ele ne asigurã o suveranitate absolutã”100 . C. I. va începe cel austro-ungar prin care Poarta protesta faþã de semnarea unui tratat oficial între dubla monarhie ºi o þarã inexistentã în opinia ei. vol. Aceastã notã a stârnit imediat mânia oamenilor politici români. deoarece relaþiunile României cu celelalte state strãine erau reduse la cea mai simplã expresiune”102. La 29 iunie 1875 Ion C Brãtianu reaminteºte Turciei: „deºi gloriosul Mircea. nici nu s-a putut face uz de el. o politicã de pace. p. 101 Ibidem. 293 .. p. acest drept rezultã din autonomia sa ºi nu trebuie sã se conteste cã timp de 300 de ani nu s-au fãcut. ei nu se gândeau decât sã asigure naþionalitatea lor”.. Asta o voiesc vechile noastre tratate încheiate cu Poarta. Bucuresti. 1935. Pentru partea românã. raportor pentru tratat „aratã printr-o scurtã revistã istoricã dreptul României de a încheia tratate comerciale. vol. sã sfâºie puþin din aureola Coroanei ce o aveau principii români atunci. 488. Toate aceste îndelungi discuþii aratã ceea ce istoriografia românã presupusese demult. acela de a încheia tratate ºi de a avea legãturi diplomatice cu puterile strãine. aºa o voieºte interesul României”101..Odatã liniºtit scandalul spaniol. Brãtianu. care îi va rãsturna pe conservatori dupã patru ani de putere.. Când se va constitui celebra coaliþie de la Mazar Paºa.

Între nerãbdãtori baronul D. Bucuresti. 294 . Serbia ºi micul Muntenegru se pregãtesc de rãzboi cu Poarta. Astfel. Esarco. Situaþia noastrã apare atât de dificilã încât liderul conservator. partea a II-a. diplomaþii români nu au pierdut ocazia de a anunþa Europei drepturile lor. 41. Boierescu rãspunde acestui apel: „identitatea sau confundarea (cu þãrile de la sud de Dunãre) nu poate sã existe atât din cauza poziþiunii noastre cât ºi sub raport istoric. 1953. când a recitit istoria României. G. desfãcându-se legãturi care Turciei nu-i folosesc câtuºi de puþin. De ce 103 Rãzboiul pentru Independentã. Editura Academiei. 105 Ibidem. agentul român în Italia scria ministrului afacerilor externe italian: „mai mult decât oricine. D. când la 1857 Europa ne-a recunoscut drepturile noastre. ca unii ce avem vechi capitulaþiuni între noi ºi Înalta Poartã”105. României nu i se poate refuza exerciþiul drepturilor sale de stat suveran” 103 . eventual chiar cu arma în mânã. la 3 octombrie 1875 C. 104 Ibidem. dar ºi de ºtirile cã aliaþii credincioºi ai Rusiei în Balcani. capitulaþiile intrã în arsenalul politic atât al celor ce cer sã trecem la acþiune cât ºi al celor ce vor neutralitatea. vol. a diferenþelor între teritoriul otoman ºi cel românesc. p. I. dar care pentru România erau un fel de neplãcutã furie care dupã ce-o apãrase. La începutul anului 1876 întreaga þarã este îngrijoratã de rapiditatea ºi cruzimea cu care trupele otomane au pus capãt revoltei micilor popoare bosniace. Când în Parlament se iau în discuþie evenimentele din Bosnia ºi Herþegovina ºi repercusiunile lor asupra Principatelor. Lascãr Catargiu „îºi aratã pãrerea de rãu cã opera tratatului din Paris nu a fost continuatã liberându-se România. când ºi-a adus aminte cã în veacul Baiazidelor ºi Solimanilor þara aceasta a fost pavãza creºtinãtãþii”104 . Meitani spune: „nu vã cer sã trecem nici Dunãrea. 49. guvernul de la Bucureºti invocã legalitatea ºi tratatele ºi în numele acestei legalitãþi ºi acestor tratate.creat de „afacerea spaniolã” ºi apoi de tratatul cu Austro-Ungaria. 29. nici Carpaþii ci sã afirmãm simpatiile noastre pentru populaþiunile creºtine. În final va învinge ideea pãstrãrii unei neutralitãþi stricte ºi a impunerii. Între adepþii neutralitãþii stricte. ajungea sã-i taie în carne. p. p.

nici pãrãsitã la bunul plac al Turciei. Iorga. mai puternicã. Politica externã. Savfet Paºa protesta cãtre generalul Ion Ghica. Dacã guvernul meu a ordonat construirea unor lucrãri fortificate este desigur o precauþie pe deplin justificatã de cãtre evidenta înclinare a Turciei de a încãlca drepturile autonome ale României”108. pe 31 iulie 1875 ministrul de externe al Porþii. 108 Ibidem. Acest ultim elan se manifesta însã ºi sub forma unor pemanente ºicane la adresa României.. p. Apelul pica însã într-un moment prost. 138. Dar acest tribut nu atinge cu nimic suveranitatea noastrã”107. Cel mai bine definea starea de 106 107 N. Rãzboiul pentru Independentã. 7. Pe 4 ianuarie 1876. mai aptã pentru independenþã. când românii au contactat cu turcii ei au fãcut o convenþie cu îndatoriri reciproce. Savfet Paºa nu a mai ridicat chestiunea. dorinþa reformelor. cu atât mai dificile i se pãreau condiþiile capitulaþiilor ºi cu atât mai grabnicã gãsirea unei soluþii. dacã Imperiul mai putea fi salvat. În ultimii doi la Constantinopol suveran era doar vântul rãzboiului ºi în perioada imediat urmãtoare Turcia va dovedi o rezistenþã militarã. prin aceasta s-au obligat sã-i apere pe primii la nevoie în schimbul unui tribut anual. care ar fi salvat Imperiul. Se lamenta fostul ºef de guvern. cu cât România se simþea mai tânãrã. Era aceeaºi dorinþã exprimatã la nesfârºit la adresa Porþii. p. Rãspunsul dur a avut efectul scontat.. de exemplu. politicã ºi tenacitate demne de invidiat. Lascãr Catargiu scria agentului român la Constantinopol: „tratatul de la Paris dupã ce a consacrat propriile noastre capitulaþii a fãcut din România o þarã de nepãtruns pentru acþiunea diferitelor puteri strãine. spiritul naþional turc se trezise mai mult ca niciodatã. dorinþa de a dovedi vitalitatea imperiului. ministrul de externe român la adresa intenþiei fortificãrii oraºului Giurgiu. Europa ºtie cã România n-a fost nici cuceritã. toate îºi dãdeau mâna spre a respinge orice sfat de toleranþã de oriunde ar fi venit. 295 .nu s-a fãcut din ea o Belgie”106 . Generalul i-a rãspuns cã: „a crezut întotdeauna cã dreptul nostru de a ridica oricâte fortãreþe ºi lucrãri militare dorim este de netãgãduit. vol. de a înþelege întreaga naturã a relaþiilor dintre Principate ºi Imperiu. I. partea a II-a.

trebuie sã ne explicãm de ce? Rãspunsul este simplu. cã existã de o parte ºi de alta un fel de convenþie. 296 . ambele pãrþi învinuinduse reciproc pentru starea de fapt. partea I. punând zona în acelaºi timp sub controlul lor. p. dacã în urmã cu douã decenii capitulaþiile serviserã de pretext marilor puteri europene spre a alunga Rusia de la gurile Dunãrii ºi a reface autoritatea Imperiului Otoman. II. Cam aºa apãrea situaþia atât la Bucureºti cât ºi la Constantinopol. Europa era înspãimântatã cã ar trebui sã intervinã cu arma în mânã pentru protecþia Principatelor. care creeazã obligaþii de ambele pãrþi”110. Boerescu: „revendicãri de nedefinite drepturi. eventualitate nedoritã de nimeni. pãstrându-ºi drepturile de suveranitate. pretenþii care nu se pot susþine ºi toate acele certuri pe cuvinte care nu fac decât sã încurce ºi sã învenineze”109 . vol. În 1876-1877 era clar cã ultima rãmãºiþã rãmasã în funcþiune a tratatului de la Paris – recunoaºterea capitulaþiilor româneºti – nu mai era folositoare nimãnui. Cum aceastã remarcã acidã se va face simþitã ºi în rapoartele altor ambasadori. De acum în zonã armele ºi vitalitatea 109 110 Ibidem. Imperiul otoman în delir de grandoare considera cã nu mai are nevoie de protecþia europeanã. În final chiar ºi românii aºteptau cu nerãbdare depãºirea cadrului capitulaþiilor ºi proclamarea independenþei complete. cã Moldova s-a plasat sub protecþia Porþii. 118-119.nemulþumire la adresa relaþiilor bilaterale V. Rusia dorea rãzboiul ºi desfiinþarea completã a actului din 1856 ce îi amintea de umilirea sa precum ºi reluarea judeþelor sud-basarabene. Pe 30 ianuarie 1876 ambasadorul rus la Viena raporta despre întâlnirea sa cu reprezentantul român. Aici era rãdãcina dispreþului faþã de capitulaþii al diplomaþilor occidentali. acum capitulaþiile nu le mai produceau decât neplãceri. Independenta României. Stilul este în mod clar sentenþios ºi defavorabil. vorbind clar de „o ºcoalã nouã” a oamenilor de stat români. p. Timp de 20 de ani problema româneascã otrãvise relaþiile intereuropene. ºapte congrese internaþionale fuseserã convocate având acest subiect pe ordinea de zi. 11. Costaforu: „a venit sã-mi citeascã o confidenþialã telegramã a guvernului sãu tinzând sã dovedeascã conform teoriei oamenilor de stat moldo-vlah. fusese politizatã când în beneficiul unei puteri când în al alteia.

În fond toate acestea erau cereri vechi de la 1866 ºi respinse continuu de cãtre Poartã ºi pe care România nu mai intenþiona sã le lase în suspensie. 113 Ibidem. 142. acestea fiind înscrise în constituþiune ºi neprohibite de tractatele noastre consacrate prin cel de la Paris”. la 23 ianuarie acelaºi agent român de la Viena se întâlnea cu ministrul de externe al dublei monarhii: contele Andrassy. Florescu îºi prezintã programul în faþa Parlamentului: „programa guvernului este dictatã. Pe 23 ianuarie G. În ambele formaþiuni de orientare liberalã apare clarã tendinþa de a folosi ca bazã a politicii 111 112 Rãzboiul pentru independentã. care îi declara: „ºtiu cã nu primiþi poziþiunea ce vi s-a fãcut prin tractatul de la Paris ºi cã vreþi independenþa pe temeiul teoriilor dumneavoastrã asupra modului cum înþelege ºi legãturile cu Poarta”111. I. Aceastã declaraþie va fi trimisã ºi ambasadorului turc la Viena. partea a II-a. p. ºi nu referirile la prinþii ºi actele din alte secole. agentul nostru la Viena îi scrie lui Andrassy cã toate acþiunile noastre sunt determinate de „nevoia care impune Mãriei Sale ºi guvernului datoria de a face sã se respecte drepturile þãrii. p. p. cã vom bate monedã.popoarelor aveau sã vorbeascã ºi sã decidã dacã ºi ce fel de Românie va exista. Ele se rezumã în aceste puþine cuvinte: observarea scrupuloasã a celei mai stricte neutralitãþi ºi observarea absolutã a raporturilor noastre politice cu Înalta Poartã ºi cu marile puteri garante bazate pe vechile capitulaþiuni ºi pe tractatul ºi convenþiunea de la Paris”112. va fi plinã de respect pentru tratatele internaþionale care statornicesc condiþiunea politicã a României. 144. în faþa gravelor împrejurãri în care ne aflãm. Aarifi Paºa. vol. Dovadã cã aºa stau lucrurile. care-i asigurã neutralitatea”113. 297 . Costaforu. Douã sãptãmâni mai târziu în faþa aceluiaºi parlament Guvernul Manolache Costache Epureanu îºi prezenta ºi el propriul program: „politica noastrã externã va fi paºnicã. În aceeaºi ordine de idei pe 15 aprilie 1876 noul guvern condus de g-ralul Ion E. a merge pânã la ultimul punct al capitulaþiilor însemna a te rupe de ele. Analiza era clarã. de cele mai vitale interese ale þãrii. Ibidem. vom da declaraþiuni. care-i asigurã independenþa. 78-79.

drepturile ei asupra Dunãrii. Pe 15 iunie Kogãlniceanu va trimite un memoriu privind necesitatea unei reglementãri în raporturile cu Poarta: „statul român existã în virtutea propriilor sale convenþii ºi a tratatului de la Paris de la 1856. p. rola 18. 267. 1460. adicã independenþa. care le permitea încã sã se agaþe de iluzia neutralitãþii ºi a unei independenþe recunoscute printr-un congres internaþional. convenþii recunoscute de cãtre puterile garante”114. Abia intrat în funcþiune ca ministru de externe. 1170-1172. Nu trebuie uitat cã guvernul princiar ar fi în drept sã refuze instalarea acestor agenþi otomani. Vara anului 1876 va trece în tensiunea rãzboiului ºi a înfrângerii Serbiei ºi Muntenegrului117. precum ºi frontiera ei de pe fluviu sunt deplin stabilite de tratate”116. La Constantinopol cele douã documente sunt primite cu rãcealã. nu rãzboi. vol. p. în Analele Universitãþii Bucureºti Istorie. recunoaºterea paºapoartelor. prin negocieri. 117 vezi Constantin C. cu consecinþele ce au decurs de aici). ºi transmite Ibidem. p.externe din nou principiul capitulaþiilor stors pânã la ultima picãturã. Serbia ºi Muntenegru tocmai rupseserã relaþiile cu Poarta ºi începeau preliminariile rãzboiului. 196-197. 115 114 298 . În condiþiile dezlãnþuirii rãzboiului la Dunãre. 1511 ºi 1529. cota 012-6818. Iorga regreta ulterior cã nu am profitat ºi noi de acest moment spre a ne obþine independenþa fãrã ajutorul Rusiei. 116 Ibidem. p. 55-64. Kogãlniceanu va trimite vestita sa telegramã cuprinzând cererile minimale ale României: graniþã pe talvegul Dunãrii. care priveau aceastã variantã cu deosebitã neplãcere. Totul fãrã succes. Se credea cã ºi România va lua aceeaºi atitudine115 (N. semnarea de convenþii ºi tratate cu Poarta. 39. XVI (1967). aceastã opinie era împãrtãºitã de aproape toate cercurile diplomatice europene. Lupta poporului român pentru independenþã politicã înainte de 1877. la 6 iulie 1876 Kogãlniceanu transmite agentului român la Constantinopol sã atragã atenþia ca trupele turceºti sã nu intre pe teritoriul nostru cãci „România este o þarã care-ºi are individualitatea sa. vezi ANIC. recunoaºterea individualitãþii statului român ºi a numelui de România. Þara Franþa. invocând convenþiile din 1393.Giurescu. La 1 noiembrie 1876 clasa politicã este mulþumitã cã România a stat deoparte ºi a evitat înfrângerea. precum ºi instalarea turcilor pe teritoriul român.

C. Luptele românilor din rãsbelul din 1877-1878. la Constantinopol. 446. Pentru a exploata momentul de acalmie produs dupã înfrângerea celor douã state balcanice ºi a revoltei din Bulgaria. Ibidem. Mareºalul Teodor C. cererea nici nu a fost analizatã. 123 Istoria militarã a poporului român. p. 119 118 299 . Mihail Kogãlniceanu se va ridica ºi el cu furie în Parlament contra Constituþiei turceºti ce ne considera doar „o provincie privilegiatã precum Tunisul sau Egiptul”123. Cu o naivitate cuceritoare guvernul român cerea Dobrogea „în numele Justiþiei. Bineînþeles. p. 120 Ibidem. unde se serba marea victorie contra rãscoalei bulgarilor.. IV. Bucuresti. sârbilor ºi muntenegrenilor. teritoriu care se afla în posesiunea noastrã în secolul XVI când Turcia ºi-a aºezat denominaþiunea în Europa”121. teritoriu care ne-a aparþinut încã de la formarea statului român. p. 515. 121 Ibidem. bosniecilor. de Mircea ºi de Vlad”122 . p. singura conformã intereselor noastre naþionale ºi credinþei tratatelor”118. 596.domnului cã „Suntem fericiþi a vedea cã relaþiunile noastre exterioare sunt din cele mai bune. Pe 9 noiembrie 1876 ºi Senatul exprimã speranþa cã prin folosirea capitulaþiilor „dreptul ºi teritoriul României vor fi respectate ºi neatinse. despre vechile ei tratate cu Poarta trecute în dreptul public european. 122 T. Uita trupeºul vizir a-ºi aminti de Mihaiu ºi de ªtefan.. o mai mare solicitudine pentru toate interesele noastre ºi pentru recunoaºterea drepturilor istorice ºi particulare ale României”120. nici o vorbã. politicã care corespunde dorinþelor þãrii întregi. vol. Vãcãrescu îºi aminteºte nemulþumirile momentului când a citit acest act: „despre drepturile ab antiquo ale acestei þãri. 9.. guvernul îl va trimite pe Dimitrie Brãtianu la Constantinopol cu misiunea de a cere o rãsplatã pentru „atitudinea noastrã corectã în faþa evenimentelor petrecute peste Dunãre ce ne autoriza a aºtepta. Naþiunea românã va ºti a-ºi îndeplini datoria ºi se va arãta demnã de poziþiunea politicã ce I s-a creat prin Tratatul de la Paris. Supãrarea produsã de textul Constituþiei este enormã ºi Ibidem. 1887.. 411. în aceeaºi lunã a cãzut ca un trãsnet vestea adoptãrii Constituþiei turceºti (cunoscutã dupã numele autorului sãu Midhat Paºa). p. Vãcãrescu. p. 516. În schimb. care a recunoscut drepturile noastre antice”119.

Brãtianu scrie la Bucureºti cã aceastã Constituþie încalcã „tratatul de la Paris ºi Convenþiile care i-au urmat recunoscând drepturile suverane ale românilor. Pe 18 decembrie 1876 sosesc instrucþiunile oficiale de la Bucureºti. Aflat în misiune la Constantinopol în momentul publicãrii Constituþiei. nici implicit cauza independenþei suveranitãþii lor” declarã ministrul otoman. câtã vreme vom rãmânea neutri ºi vom observa cu tãrie tractatele. 539. intolerabilã. ni se spune cã suntem parte integrantã din Turcia”124. partea a II-a. deºi atât de des contestatã a drepturilor noastre întemeiate pe teorie ºi pe practicã”128 . Prezentând aceastã notã pe 22 decembrie 1876 ministrului de externe Savfet Paºa. D. La Rãsãrit. Ion Ghica i-a „amintit rând pe rând de faptele istorice ce stau mãrturie cã România nu a fost cuceritã niciodatã.) o aduce tratatelor ºi altor acte internaþionale care au garantat existenþa noastrã politicã”127./1876. I. seci ºi dure: „vã rog. Rãzboiul pentru independentã. g-ralul Ion Ghica are parte de un schimb tãios de replici: „Principatele nu pot susþine nici deschis. 732. p. 535. 25. vol. de realitatea incontestabilã. fond 725. sã binevoiþi a sublinia atingerea gravã pe care enumerarea (între provinciile privilegiate – n. fila 1. de capitulaþiile noastre atât de precise în prevederile lor. Încã din 10/22 octombrie 1876 Carol I îºi pusese aceastã problemã într-o scrisoare cãtre tatãl sãu: „din Apus ni se repetã fãrã încetare cã n-avem nimic de temut. 530. din contrã. Faþã de pretenþiile susþinute de Savfet Paºa ºi de lipsa Domnia Regelui Carol I. p. dosar nr. recunoscând capitulaþiile încheiate de Principii lor cu sultanii otomani dorind sã facã din România un pion de pace în orient”125 acum însã toatã aceastã muncã este cãlcatã în picioare de actul lui Midhat Paºa. Reacþia pãrþii române nu se va lãsa aºteptatã pe 17/29 decembrie 1876 Ministerul Afacerilor Externe dã dispoziþie agentului diplomatic român la Constantinopol „sã clarifice situaþia României ca urmare a prevederilor articolului 7 din noua constituþie a Turciei”126. p.se adaugã dificultãþilor de alegere ale României: sã pãrãseascã o stare de drept. 128 Ibidem. 127 Ibidem. 126 Arhivele Naþionale Istorice Centrale.n. 535. dar ce îi oferã o existenþã de stat sigurã în favoarea unei aventuri riscante. domnule agent. importanþa acestei discuþii pentru cabinetul de la Bucureºti ºi pentru evoluþia urmãtoare a relaþiilor româno-turce poate fi observatã din analiza telegramei pe 125 124 300 . p. p.

129 Ibidem. dosar nr. drepturile de suveranitate ale statului român consacrate prin tratate ºi tradiþiune. Carol I ar fi de naturã sã ne mulþumeascã. ministerul de externe începe o campanie publicã de proteste în care care generalul Ion Ghica i-o adreseazã în aceiaºi zi lui Mihail Kogãlniceanu. 27/1876. De la Berlin I se scrie ministrului român de externe N. Ionescu: „guvernul otoman a gãsit cu cale a atinge prin articolul 7 al Constituþiunii Sale. Chiar Conferinþa de la Constantinopol protesteazã la adresa Constituþiei turceºti.J. În aºteptarea rãspunsului de la Poartã. p. N. Capitulaþiile principilor României cu sultanii otomani au stabilit raporturi bine definite care nu au vãtãmat nicidecum situaþia lor de state suverane. Cu alte cuvinte. ministrul de externe trimite un nou protest.oricãrei reacþii la primul protest român. mai lung ºi mai dur: „Aceste declaraþii au fãcut o impresie dureroasã guvernului. p. 544. fila 1-3. Guvernul îºi îndeplineºte o sfântã datorie declarând ca nule ºi neavenite toate dispoziþiile Cartei otomane privind România ºi protestând în chipul cel mai formal împotriva încãlcãrii drepturilor noastre garantate de tratate”129. 131 Ibidem. Aceastã declaraþie ar cuprinde urmãtoarele: România nu este socotitã printre provinciile otomane despre care vorbeºte Charta cã legãturile care unesc România de Imperiul Otoman provin exclusiv din vechile capitulaþii ºi consfinþite de tratatele încheiate de curând între Turci ºi marile puteri europene”131. Ionescu. 545.S. Vâlva pe care o va stârni acest material în lumea diplomaticã este lesne de înþeles. 130 Ibidem. 542. România nu se poate clasa între provinciile Turciei ºi românii nu se pot numi otomani”130. susþinere completã. 301 . Aceste Capitulaþii fac parte astãzi din dreptul public european. Charta Constituþionalã nu poate absolvi individualitatea noastrã politicã garantatã prin Capitulaþiile noastre ºi prin tratatele europene. Sultanul ºi comunicatã Guvernului A. p. Faþã de aceste reacþii. Pe 29 decembrie MAE comunicã la Constantinopol cã „numai o declaraþie formalã emanatã de la Guvernul M.S. relatându-i înfierbântata convorbire avutã cu Savfet Paºa vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale. oficialitãþile otomane încep a da înapoi emiþând o declaraþie verbalã prin care declarã cã toatã agitaþia este doar o neînþelegere.P. fond 725.

îmbãtatã de victoriile sale ºi de bucuria unei noi constituþii a cerut la Conferinþa de la Constantinopol. înarmaþi cei favorabili României ºi învinºi opozanþii. 134 Ibidem. 557. cu ele erau convinºi scepticii. Gheorgiani comunicã contelui Tornelli cã „România. ªendrea. ne-am bazat pe ceva. ambasadorul turc recunoaºte cã „expresiunea de provincie privilegiatã datã României este necorectã”133. La Roma agentul G. p. Astfel. Lordul Lyons „îi citi art. 1. Toþi autorii care au scris asupra dreptului gintelor. 556. 136 Ibidem. p. Ca întotdeauna în ultimii 30 de ani capitulaþiile asigurau fundamentul juridic al argumentaþiei noastre. 7 ºi 8 ale Constituþiunii turceºti prin care se transformã cu desãvârºire raporturile seculare ce am avut cu Înalta Poartã. 559. special adunatã pentru dezamorsarea situaþiei. Finele anului 1876 gãsea diplomaþia românã prinsã în acesatã luptã uriaºã pentru salvarea existenþei naþionale. Contelui Wimpfen. ne-au calificat de state semisuverane iar nu de provincii turceºti”132. p. 133 Ibidem. în virtutea tratatelor Sale cu Turcia este suveranã. ele constituiau greutatea finalã. 9 din capitulaþiunea încheiatã între Petru Rareº ºi Soliman în care se zice cã le va da Moldovei în toate scrierile emanate de la Poartã titlul de þarã independentã”134. nici mãcar supuse. cei mai nefavorabili chiar. Într-o altã descriere cu Sadig Paºa. sã îºi închidã lucrãrile. ºi anume pe vechile tratate încheiate mai înainte”135. N-am fost niciodatã o provincie turceascã. nu cucerite. cã convenþia din 1858 a recunoscut aceste tratate”136. p. la 30 decembrie 1876 ªtefan C.argumentul principal este mereu acelaºi. 556. 557. ambasadorul Austriei i se declarã: „am pretins un drept faþã de Înalta Poartã. Ele figurau în mapa oricãrui diplomat român. p. În decembrie 1876 prin 132 Ibidem. trimis special la Paris relateazã despre discuþia sa cu Salignac de Fenelon: „i-am expus conþinutul art. fiecare articol scris acum 100 de ani de strãmoºi servea din nou nepoþilor spre a le garanta drepturile. 302 . Turcia. 135 Ibidem. În schimb lumea înainta în mod inexorabil spre rãzboi. Capitulaþiile ne aratã ca o þarã independentã în legãturi de protecþie cu Poarta.

A. Protestele României cu referire la constituþia turceascã stârnesc interesul cercurilor diplomatice europene. militarã. partea I. Adicã o mânã întinsã plângerilor româneºti cã Turcia le încãlca imunitãþile ºi privilegiile. cã românii vor sã împingã foarte departe revendicarea drepturilor lor. decât mai târziu. face primul pas în întâmpinarea României publicând pe 8 ianuarie o declaraþie în care cerea: „o grijã deosebitã trebuie sã se depunã pentru a fi pãstrate intacte vechile privilegii ºi imunitãþi acordate comunitãþilor creºtine”139. în conºtiinþa faptului cã mai devreme sau mai târziu o rupturã era inevitabilã ºi era mai bine pentru Turcia ca aceastã rupturã sã se petreacã acum. Aici era rãdãcina opoziþiei turceºti la orice propunere venitã de la Bucureºti.Convenþia de la Budapesta. Corespondenþã diplomaticã strãinã.) începe prin a releva cã cele patru capitulaþii (tratate) încheiate cu sultanii ºi admise în dreptul public european prin articolul II al convenþiei din 1858 ca ºi în tratatul de la Paris din 1853 asigurau României o existenþã aparte faþã de Turcia140. 140 Independenþa României. 15.n. cât se afla în plinãtatea forþelor. Documente. p. În acest moment Rusia. La 8 ianuarie 1877 g-ralul Ghica relua ofensiva la Constantinopol: „ministrul român mi-a trimis textul unui protest prin care atestã obligaþia imperioasã de a se da relaþiilor României cu Imperiul Otoman adevãratul lor caracter. vol II. vol. Între timp chiar ºi Turcia devenea ostilã României. Astfel la 3 ianuarie 1877 consului Fava scria ministrului de externe italian L. care îºi vedea în mod nesperat netezit drumul spre Constantinopol de obtuzitatea turceascã. 22. p. p. Sarkiº efendi declara: „la Constantinopol noi ºtim. aºa cum este stabilit prin capitulaþiunile încheiate din vechime între Sultanii otomani ºi Principii români. Rusia capãtã mânã liberã din partea Austriei în atacarea Turciei. Spiritul conciliant care prezideazã conduita guvernului român nu este în fond decât formal. Trupele porneau deja spre Dunãre. 139 Ibidem. guvernul român nu vrea sã obþinã doar câteva drepturi ci emanciparea deplinã ºi întreagã”137. sub garanþia colectivã a marilor puteri ale Europei”138. 242-243. 138 Rãzboiul 137 Istoria 303 . II. cãci. pentru independentã. p. vol IV. Melegari în legãturã cu protestul României: „guvernul Alteþei Sale (domnitorul Carol I –n. foarte bine. 492.

La 3 aprilie 1877 în Consiliul de Coroanã se va decide declararea independenþei în cazul unui atac turcesc sau a intervenþiei ruse. p. apãraþi-vã cu arma în mânã drepturile din capitulaþii va fi des auzit în lunile ce vor urma. 142 141 304 . 202. 145 Politica externã.. La rândul ei România.) încep a lua proporþii înspãimântãtoare. 2) cã legãturile care unesc România cu Imperiul Otoman decurg din capitulaþiile intervenite între domitorii români ºi sultani. p. 143 Rãzboiul pentru independentã. aceea de a apãra þara. vol II. Împing pe români irezistibil a nu neglija datoria lor. în contra încãlcãrilor drepturilor României. La fel era trimis la Roma ºi rãspunsul român care solicita Turciei o declaraþie oficialã asupra: „urmãtoarelor douã puncte: 1) cã România nu este cuprinsã între provinciile de care vorbeºte constituþia otomanã. p. recunoscute prin articolul doi al convenþiei de la Paris”142. Se ajunsese practic la un punct mort. p. conform cãruia „constituþia otomanã nu poate modifica cu nimic acele tratate care reglementeazã poziþia Principatelor Unite care fac parte din Imperiul Otoman”141. Acest tip de apel vã înþelegem. ibidem. Turcia era complet opacã la orice modificare de comun acord a legãturilor seculare ce o uneau cu România. ibidem. 260. 65. 259.. p. prea slabã pentru a acþiona singurã aºtepta rezultatele negocierilor cu Rusia ºi acþiunile ei militare spre a da cuvânt sabiei. consacrate prin tradiþiuni necontestate. ºi prin tratatul de la Paris”144. A face o convenþie de regulare a Turciei cu ruºii ar fi a înlãtura tratatele ºi a dãrâma neutralitatea noastrã”145. Alexandru G..n. Golescu va spune cã „dupã tratate noi trebuie sã concentrãm apãrarea þãrii cu turcii. singura care putea vorbi acum eficace. De la Berlin agentul Degre scria la 29 aprilie cã „aceste barbarii (ale Turciei – n. În 6 martie 1877 Bãlãceanu aflat în vizitã la Andrassy îi declarã cã a accepta cererile turceºti „ar însemna sã se rupã capitulaþiunile cu Poarta pe care tratatul din Paris le-a recunoscut ºi garantat”143. 490.Diplomaþii italieni continuã a urmãrii disputa româno-otomanã înregistrând rãspunsul liniºtitor pe care Turcia îl adresa la protestul pãrþii române.. 144 Ibidem.

II. Eu vã întreb unde este clientela noastrã în aceste þãri pe care le-am emancipat de jugul turcesc? Existã numai în generaþia tânãrã un grup de oameni puþin importanþi care îºi amintesc de pacea de la Adrianopol? Nu vedeþi toþi publiciºtii repetând cu insistenþã cã Principatele îºi datoresc independenþa capitulaþiilor din secolul al XVlea ºi Tratatului de la Paris”146. Nouã zile mai târziu trupele ruseºti treceau Prutul. pentru independentã.Contra acestui punct de vedere se vor ridica toþi cei prezenþi arãtând cã nimeni nu s-a arãtat gata a ne recunoaºte neutralitatea. niºte legãturi care erau slabe când românii erau tari. Între timp trupele ruse mãrºãluiau spre Dunãre. 292. iar cele turceºti ocupau poziþii pe malul fluviului ºi începeau bombardarea oraºelor româneºti sau.” În discursul care va deveni paginã de istorie din 9 mai 1877. În momentul în care capitulaþiile erau rupte. 305 . Sultanul nu a fost suzeranul nostru. partea II. p 667. cã Europa nea lãsat în voia ruºilor ºi a turcilor. Acesta din urmã se minunã: „cã aproape întreaga Europã acuzã fãrã încetare Rusia cã vrea sã-ºi formeze o clientelã în orient.I. partea I. Capitulaþiile pe care ei le-au încãlcat ne dau dreptul de a lupta contra lor. vol. Însã era ceva. când românii ºi turcii se prezentau din nou pe câmpul de onoare. p. cum plastic declara Kogãlniceanu „prin bubuitul tunurilor lor ne-au cerut divorþul. Noi nu am fost vasali. Erau niºte legãturi sui generis. apãrea în mod paradoxal 146 Independenta 147 Rãzboiul României. vol. sã ne facem întrebare: ce-am fost înainte de declararea rãzbelului? Fost-am noi independenþi cãtre Turcia? Fost-am noi provincie turceascã? Fost-am noi vasali ai Turciei? Avut-am noi pe Sultanul ca suzeran? Strãinii au zis aceasta. Pe 9 aprilie a avut loc o conversaþie extrem de relevantã faþã de succesul pe care teoria capitulaþiilor îl avea ca receptare internã. de actele care timp de sute de ani ne garantaserã existenþa: „Mai înainte de toate domnilor. acelaºi Kogãlniceanu nu uita sã aminteascã de capitulaþii. între consulul francez Fred Debaines ºi baronul Stuart. niºte legãturi care erau tari când românii erau slabi”147. noi nu am zis-o niciodatã. Rãzboiul începuse.

163-164. am rupt vechile legãturi rãu definite cu Înalta Poartã. cu drepturile ºi cu interesele þãrii. recunoscând supunerea ei faþã de Poartã. aceea de a culpabiliza la maximum Imperiul Otoman pentru situaþia creatã. am proclamat independenþa absolutã a României”150. malul stâng al Dunãrii a fost dat pradã agresiunilor de pe malul drept”148. ceea ce ne putea crea o reputaþie de demnitate în lume.poate rod tocmai al detaºãrii. p. p. Ca schimbare faþã de anii 1856-1859. 306 . ea s-a reþinut de la tot ceea ce ar fi putut fi interpretat drept o încãlcare a Tratatului de la Paris”149. V. Intenþia tuturor acestor proteste era clarã. Odatã cu alãturarea armatelor române la cele ruse apãrea necesarã o explicaþie pentru ruperea capitulaþiilor chiar pentru românii care auziserã de atâtea ori cã ele erau „paladiul existenþei noastre.” Astfel. vol. cea mai frumoasã ºi mai completã definiþie a capitulaþiilor. 389. La 15 mai 1877 agenþia consularã a SUA avea cuvinte de înþelegere pentru România: „Politica României a fost perfect conformã tratatului din 1856 menþinând neutralitatea. Despãrþirea de Turcia dupã sute de ani nu era uºoarã ºi mai dificil era de a face ca aceastã rupturã sã nu parã ingratitudine ºi trãdare. corpurile noastre legiuitoare s-au rostit în unicul mod potrivit cu demnitatea. 150 Rãzboiul pentru independentã. consfinþitã de vechile capitulaþii. Aceste declaraþii ale consulului Adolph Stern aratã succesul ofensivei diplomatice româneºti bazate pe capitulaþii ºi pe o respectare permanentã a lor. 626. „felonie” ci un act istoric impus atât de dezvoltarea proprie cât ºi de evoluþia Imperiului Otoman. acum ele deveniserã „legãturi rãu definite” nu numai pentru cã evoluase România. pe 22 iunie 1877 MAE român trimitea o circularã agenþiilor române condamnând bombardarea porturilor româneºti de la Dunãre: „toate aceste fapte atrag de la sine atenþia noastrã asupra regretabilelor urmãri ale situaþiei care a fost creatã României prin tratatele anterioare. p. demonstrând cã o reîntoarcere la situaþia de dinainte de mai 1877 era imposibilã. la 27 august la Poradim. armele urmau sã aibã cuvântul ºi mai puþin diplomaþia. Împotriva drepturilor noastre vechi. dar întreaga 148 Ibidem. 149 Ibidem. Odatã proclamatã independenþa. Carol I arãta: „În faþa acestei dureroase stãri de lucruri. Totuºi.

o felonie în contra suzeranului”151. în faþa tratamentului ostil al Rusiei. 307 . înscrise în capitulãrile noastre le-au întãrit. vol. Iar din Italia ne venea „o promisiune cã se va recunoaºte independenþa României ºi cã nu se va merge pânã la a impune iarãºi României legãturile cu Turcia” (30 mai 1877). p. p. Înclinarea în aceste condiþiuni cãtre Rusia nu implicã nicidecum o violare a dreptului formal. Plevna. 347. 192. cauza independenþei noastre avea un avocat bun. 169. p. guvernul Ion C. III. România vol. IX. Documente diplomatice. care nu ne acceptase prezenþa la tratativele de la San Stefano. Între timp. C. Kogãlniceanu. Ea nu a cerut atâta inovaþii cât întoarcerea la realitatea vechilor clauze”153. Acte si cuvântãri. ceea ce ar fi constituit un mare atu pentru noi în perspectiva congresului de pace. 152 Ibidem. 225. p.n. Armistiþiul de la Kazanlâk ºi tratativele de la San Stefano repuneau pe tapet pentru ultima oarã capitulaþiile.lume civilizatã îºi schimbase opinia ºi accepta aceasta. 151 Ibidem. III. „România s-a adresat aºadar cinstit Sublimei Porþi de care o alãturau legãturi pe care nevoile istorice. Apelul a sunat în zadar. Precum se ºtie. Bucuresti. Brãtianu trebuia sã înfrunte acuzele adversarilor sãi din Parlament. Rahova ºi marile lupte ale anului 1877 în care armata românã s-a distins ca una dintre cele mai brave ale continentului. La Viena (27 mai 1877) se arãta cã nimeni nu credea în varianta turceascã „cã ea (Turcia n. 153 Rãzboiul pentru independentã. ºi alte nu avem decât cel din Paris ºi cele cu Poarta”154. La Berlin la 17 mai 1877 se ºtia cã „neutralitatea României era fatalmente imposibilã. O va face într-un strãlucitor discurs în care arãta cã încãlcarea capitulaþiilor de cãtre Poartã nu lãsa României altã soluþie decât rãzboiul: „Am sfârºit noi tratatul de la Paris? Apoi ce zice articolul 2 al convenþiunii? Cã ni se asigurã poziþiunea ce am avut dupã tratatul din 1856. Dupã epopeea rãzboiului. 1930. Cartea Româneascã. 227. Elementul decisiv avea sã fie însã. La 3 februarie 1878 Kogãlniceanu se adresa Porþii în speranþa de a obþine de la aceasta recunoaºterea independenþei. Brãtianu. Ea spune în modul cel mai categoric cã ni se garanteazã teritoriul conform tratatelor. armele. numai ele decideau la cine va fi dreptatea. Vidin. M. 154 I. p. vol.) a respectat întotdeauna drepturile ce noi deþinem din tratate”152.

Marile puteri nu erau însã favorabile acestei idei. p. Documente diplomatice. 156 157 Independenta 158 Ibidem. 22. p. De îndatã ce s-a aflat cã propunerea Andrassy de constituire a unui congres european care sã rezolve situaþia din Balcani a fost acceptatã. Când adversarii noºtri încep a agita ideea cã nu ar trebui sã fim invitaþi la Congres. de-a încheia tratate”156.a refuzat sã accepte rezultatul tratativelor de la San Stefano. încã din iunie 1877 contele Andrassy îl avertizase pe agentul nostru – Bãlãceanu „cã el considerã acest act (independenþa – n. Pe rând. p. II. Atât de tranºantã era aceastã opinie încât ea nu lãsa României nici o ºansã. pe care tratatul de la Paris le-a consfinþit. 308 . sã se elibereze de legãturile pe care aceasta i le impun ºi sã rezolve prin autoritatea sa privatã o chestiune de drept public european”158. tot Kogãlniceanu îi cere lui Bãlãceanu sã anunþe pe ceilalþi reprezentanþi diplomatici cã „nu ne putem ralia la teoria conform cãreia nu am putea fi admiºi la Congres înainte de a ni se recunoaºte independenþa.n. Vechile noastre capitulaþii cu Poarta. Kogãlniceanu. Ori aceste capitulaþii asigurã Principatelor o suveranitate de prea multe ori neluatã în seamã”155. întreaga Europã. Marea Britanie. ca de altfel. la care chiar ºi România se pronunþa contra Rusiei. 237. aceasta a trebuit sã accepte revizuirea deciziilor sale într-un congres european. 305. vol. Independenta României.) ca fiind nu de competenþa camerelor române ci de cea a marilor puteri care în 1856 au constituit ºi garantat regimul politic al Principatelor Unite ºi el nu poate sã admitã cã un stat care îºi datoreazã existenþa unor tratate internaþionale. p. României. În pragul izbucnirii unui nou conflict. O notã identicã era trimisã ºi reprezentantului nostru la Berlin157. ne acordã dreptul de a face rãzboi ºi pace. Kogãlniceanu îi scria lui Ion Bãlãceanu la Viena „cã dosarul nostru trebuie sã cuprindã instrumentele europene privind þara noastrã care au sancþionat toate vechile capitulaþii ale Principatelor cu Sublima Poartã. 234. Pãrerea lui Andrassy a fost susþinutã ºi de Bismark ºi de 155 M. Austria ºi Germania ºi-au exprimat public opoziþia. România a început sã se pregãteascã asiduu. partea a II-a.

Disraeli nu a gãsit de cuviinþã decât sã-i îmbãrbãteze pe români cu cuvintele: „în politicã deseori ingratitudinea este rãsplata celor mai bune servicii. legând-o de condiþiunile expuse în urmãtoarele douã articole”162.cum va spune trist Mihail Kogãlniceanu. Acte si cuvântãri. rola 133. IX. În final articolul 43 al Tratatului de la Berlin nota cã: „Înaltele Pãrþi contractante recunosc independenþa României. p.. Þara Turcia. Cu toate acestea delegaþia noastrã a plecat la Berlin cu un dosar perfect pregãtit159 : „noi am cãutat în toatã istoria noastrã argumentele cu care sã dovedim drepturile noastre. al cãrui original poate fi gãsit la Arhivele Naþionale. microfilm 290-293. 160 I.” iar Bismark a declarat nonºalant cã interesul lui faþã de România este identic cu cel faþã de o canã de bere goalã161 . consulul francez la Bucureºti.. sãdise în Franþa antipatie ºi indiferenþã faþã de România. Era însã tot atât de important sã facã sã disparã 159 privind întreaga acþiune de pregãtire a delegaþiei române ce urma a participa la Congresul de Pace de la Berlin ºi rolul Carol I în aceste zile de maximã tensiune vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale fond 725. Dacã la Berlin discuþiile s-ar fi rezumat la cine are dreptate. cota 01624. 309 . 263. Brãtianu. poate România ar fi câºtigat. dar nu ascultaþi . Congresul a decis ca noi sã fim auziþi.Rusia. Gaston de Monicault a observat cã „Tratatul de la Berlin nu fãcea decât sã consfinþeascã drepturile vechi ºi sã punã capãt abuzurilor ºi uzurpãrilor turcilor. 161 interesant de studiat este ºi memoriul adresat de delegaþia românã la Berlin. dosar 35/1878. vol. 162 Rãzboiul pentru independentã. Nici o reacþie în favoarea noastrã. mai mult decât sunt scrise în tratatul de la San Stefano. Marea Britanie ne era ºi ea defavorabilã iar Fred Debains. C. ºi am zis: noi cerem aceastã independenþã în puterea dreptului pe care l-am avut întotdeauna în partea noastrã. dar aici mizele erau cu totul altele. de la care spera sã ia cele trei judeþe din sudul Basarabiei. fila 1-12. 382. direct interesatã de reparticiparea noastrã. capitulaþiuni care asigurã dreptul nostru de a face rãzboi ºi tratate ºi prin urmare ºi de a lua parte la congresul unde se trateazã despre acele tractate”160. p. în puterea capitulaþiunilor noastre recunoscute ºi consacrate de tractatul de la Paris.

18). Bucuresti. Odatã cu momentul tratatului de la Berlin. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. al independenþei164. Din acest moment capitulaþiile intrau în istorie ieºind din domeniul politicii externe româneºti. Ionescu în Rãzboiul neatârnãrii României. înþeleg legãtura capitulaþiilor cu „incapacitatea lumii creºtine de a le acorda asistenta militarã necesarã” ceea ce i-a fãcut „sã se supunã suzeranitãþii Porþii” (p. dar respectând formule politice ºi adevãruri istorice care i-au dat putere. chiar în mijlocul oamenilor „mãrunþi”. iar în momentul când lumea creºtinã si-a redobândit ascendentul. Teoria capitulaþiilor s-a modificat alãturi de nevoile þãrii ºi a putut oricând sã le împlineascã pânã la momentul final. 368-369. vol. precum Constantin Cãzãnisteanu ºi Mihail E.pentru totdeauna motivele de disputã ºi sã obþinã de la Sublima Poartã recunoaºterea expresã a drepturilor consfinþite de acum înainte. Împrejurãri diplomatice si operaþii militare. 8. 1977. atmosfera creatã în vremea rãzboiului de independentã în jurul capitulaþiilor. sã se rupã de legãturile cu Poarta. Si unii autori moderni. fãrã nici un fel de echivoc. 164 Pentru 163 România 310 . cum le spunea N. Bucureºti. Iorga. II. este interesantã lucrarea cãpitanului Damian Gheorghe Istoria rãzbelului ruso-româno-turc din 1877-1878. ele dispãreau din memoria colectivã la fel de rapid precum apãruserã. la 1859. Formidabil instrument creat de imaginaþia oamenilor politici de la 1760. printr-un act internaþional”163. p. care ºtie cã a mers la rãzboi spre a „opri cãlcarea capitulaþiilor”. 1877-1878. p. Pe ele se fundamentase în ultima sutã de ani existenþa Statalitãþii româneºti ºi tot pe ele se ridicau toate speranþele noastre de mai bine. 1889.

4 Arhiva „Ion Ghica”. 4. Arhivele Naþionale Istorice Centrale . 48/1868. 60/1860. 2/1834. Arhiva „Dimitrie Brãtianu”. 31/1866. 45/1866. 6/1839. III 95/1855. volumele: nr. secþia manuscrise. Arhiva domneascã a lui Cuza Vodã. Fond Gheorghe Magheru –1235 Dosar 3/1857 Fond Rosetti – Rosnovanu –256 Dosar nr. 23/1866. t1. 11/1869. manuscrisul nr.864.Bucureºti Fond 1228. 22/1849. 8/1842. 30/1851. manuscrisele numerele: 4875. 11/1866. Fond Familial Ghica Dosar nr. secþia manuscrise. manuscrisul nr. 8/1826 Fond Casa Regalã – 725 Dosar nr. Arhiva „Ion Heliade Rãdulescu „volumul I. 42/1866. 19/1848. mss 1. 4686. 52/1868. Arhiva „Alexandru Papadopol Calimach”.I. (Grigore Alexandru Ghica) Dosar nr. 23 Arhiva „Costache Negri”. 24/1866. 44/1852. mapa I.ms. 4643.” Amintiri ºi istorie( 18531858)”. III /2/1855. 37/1866.1. Arhiva „Ion Bãlãceanu”. 1/1833. mapa I. 27/1851. nr. 34/1866. mss. nr. 4859. 29/1866. Arhiva „Nicolae Bãlcescu”. 7. Izvoare inedite Biblioteca Academiei Române. 39/1852. manuscrisul nr. 20/1848. 52/1866.5111.19-46. Souvenirs politiques et diplomatique. 61/1866. III 1/1855. 31/ 311 . secþia manuscrise.

rola 133 Microfilm nr.1892. 25/ 1876.cota nr. 290-293 Þara Franþa.rola77.18/1859. 19/1871. 23/1874. Fond Ziare în limbi strãine. Fond Secretariatul Statului – 1331 Dosar nr. Fond Adunarea Electivã – Legislativã a Þãrii Româneºti (1859-1866) – 1469 Dosar nr.871.6. 22/1874.1894/1862 Þara Turcia. 312 . Fond Adunarea Electivã – Legislativã a Moldovei (1859-1861) – 1473 Dosar nr. rola 18. 111/1869.1869. rola nr. 61/1869. 1/1859.cota 3/717. 012-68-6. 92/1865.1119/1859. rola 7. 350/1865. Volumul 15/1855. 35/1878. cota 01624. Cadre nr. 2/1859. 57/1869. vol. Arhivele Diplomatice. 532/1866. 36/1860. Fond Preºedinþia Consiliului de Miniºtri – 299 Dosar nr. 39/1876. 141/1865. 375/1865. Þata Franþa. 8/1867.874/1858. vol.

Izvoare edite Aaron Florian. Bucureºti. Editura Cartea Româneascã.d. Editura Dan Simionescu. Bucureºti. 1848 la români – O istorie în date ºi mãrturii. Bucureºti.. 1998 Idem. Bucureºti. Alecsandri Vasile. vol. 1938 Idem. Editura Academiei 1974 Brãtianu C. 1982 Bãlcescu Nicolae. Brãtianu (1821-1891). 1967 313 . Editura Scrisul Românesc.5 Aricescu D.I-IV. Bucureºti. nr. Constantin. Craiova. Bataillard Paul. Ion. Opere. Corespondenþa secretã ºi acte inedite ale capilor revoluþiei de la 1848. Ediþia a II a. Idem. 1835 Acte ºi Documente Relative la Istoria Renascerii României. anul XII(1878). Les principaute de Valachie et de Moldavie devant le Congres. Acte ºi Cuvântãri.II. f. Bucureºti. Convorbiri literare. Bucureºti. Istoria Revoluþiunii de la 1821. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Cãlãtorii – Misiuni Diplomatice. Idee repede de istoria principatului Þãrii Româneºti. Bucureºti. Editura Fundaþiei Culturale Române. Bucureºti. Comentate de Alexandru Marcu. Idem. 1903 Cronici ºi povestiri româneºti versificate. Scrisori cãtre Ion Ghica. Din Scrierile ºi Cuvântãrile lui Ion C. Editura Scrisul Românesc.Bucureºti. Bodea Cornelia. 1996. Paris 1856.1873. Extras din istoria misiilor mele politice. Editura Academiei. Premiere point de la question d’orient. Bucureºti.

Editura Academiei. Paris. Editura Enciclopedicã. 1959 314 . Editura Societãþii Academice Române. Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor. 1989 Documente privind Unirea Principatelor. a Arhivelor Statului. Bucureºti. 1876 idem. Bucureºti. Bucureºti. Editor Liviu Onu. Bucureºti. 1973 idem. Bucureºti. Istoria Imperiului otoman. De l’etat present et de l’avenir des Principautes de Moldovie et de la Valachie. Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani pânã în zilele noastre. Editura ªtiinþificã. Editura Junimea. Iaºi. 1984 Documente strãine despre români. 1973 Documente turceºti privind istoria României. Editura Mihail Gregorian. Bucureºti. Dir. Editura Academiei. Iaºi. X partea I ºi II. Bucureºti. 1902 Cãlãtori strãini despre Þãrile Române. 1976 Cronicari munteni. Editura Academiei. Ioan. 1979 Documente privind domnia lui Alexandru Ioan Cuza. 1998 Cuza Al. vol. Creºterea ºi scãderea lui. 1975 Candiano Popescu Alexandru.Cronicari munteni. Gen. Bucureºti.Bucureºti. Bucureºti. Amintiri din viaþa-mi. I (1859-1861). Editura Eminescu. 1938 Cantemir Dimitrie. 1961 Corfu Ilie. 2000 Colson Felix. vol. Bucureºti. Descriptio Moldavie. Editura Institutului de Istorie Universalã. Bucureºti. Bucureºti. vol. 1998-1999 Documente ale Unirii (1600-1918). Însemnãri de demult. Editura Academiei. Editura Junimea. 1970 Cantacuzino Mihai. 1839 Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I-er (18661880). Bucureºti. Bucureºti. Acte ºi scrisori. Genealogia Cantacuzinilor de la banul Mihail Cantacuzino. Bucureºti.I-II. Institutul de Arte Geografice ºi Editura Minerva. 1983 Drãghici Manolachi. Editura Militarã.

Bucureºti. Cronicari greci care au scris despre români în epoca fanariotã. Bucureºti. Editura Eminescu. 1985 Haºdeu P. Muzeul Româno-Rus. Ultima cronicã românã din epoca fanarioþilor.Vãleni de Munte. Opere. Editura Academiei.78. 1889 Ghica Ion. Bucureºti. Tipografia cãrþilor Bisericeºti. Bucureºti. Scrieri ºi documente greceºti privitoare la istoria românilor din anii 1592-1837.1910. I-VI. Acte ºi fragmente cu privire la istoria românilor. Editura. 1960 315 . Istoria rezbelului ruso-româno-turc din 1877. 1987 Dionisie Fotino. Memoires et projets de reforme dans le principautes roumaine (1769-1830). 2000 Erbiceanu Constanin. Bucureºti. Editura Militarã. 1914 Ionaºcu Ion. 1884 Hurmuzacki. Bucureºti. 1970 Gândirea social-politicã despre Unire (1859). Rãzboiul pentru independenþã. 1896. Bucureºti. t. Opera Politicã. Editura Academiei. Mesagii. Letopiseþul Cantacuzinesc. Relaþiile internaþionale ale României în documente (13681900). vol. Bogdan. Istoria generalã a Daciei. Editura. Editura Politicã 1971 Iorga Nicolae. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. Hronograf (1764-1815). 1977 Istoria Þãrii Româneºti (1290-1690). 1888 Georgescu Vlad. Bucureºti. Din corespondenþa diplomaticã a Þãrii Româneºti (1823-1828).Documente privind istoria militarã a poporului român. 1966. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti.proclamaþii. 1959 Dionisie Eclesiarhul.Bucureºti. Idem. Independenþa României. Editura Academiei. Idem. Bucureºti. 1986 Documente privind istoria româniei. 1962 Gheorghe Damian. ed 1859 Eminescu Mihai.rãspunsuri ºi scrisori oficiale ale lui CuzaVodã. Editura Minerva. Editura Academiei.

Editura Hasefer. Bucureºti. Istoria pentru începutul românilor în Dacia. Editura Junimea 1980 Românii la 1859. De un martor ocular (1866-1879). 1874 Maior Petru. Editura Academiei. Bucureºti.Paris. Iaºi. 1974 Poeþii Vãcãreºti (Iancu. Culegere de texte otomane. Bucureºti. Editura Junimea. 1967 idem. 1898 Josefus Flavius. idem. 1990 Maxim Mihai. Bucureºti. Colecþiune de tratatele ºi convenþiunile României cu puterile strãine de la anul 1368 pânã în zilele noastre. 1998 Kogãlniceanu Mihail.1848 în România. Scurtã cunoºtiinþã a istoriei românilor. Bucureºti. Unirea Principatelor Române în conºtiinþa europeanã. Bucureºti. Istoria politicã ºi socialã a Principatelor Dunãrene.. Amintiri.1851.H. 1976 idem. 1963 Mitilineu Mihai. 1972 idem. 1996 Micu Samuel. Bucureºti. Editura pentru literaturã. t ed. Scrisori. Izvoare documentare ºi juridice. Rãzboiul iudeilor împotriva romanilor. Rosetti Radu. 1856 316 .acomplis en Valachie. Bucureºti. Secolele XV-XIX. vol I-III. Vol I ºi II.1850. Alecu.”Memoires sur l Histoire de la regeneration roumaine ou sur les evenements de 1848. Souvenirs et impressions d un proscript. Bucureºti. Editura Politicã. Editura ªtiinþificã ºi Didacticã. Editura Fundaþiei Culturale Române. Documente diplomatice. 1974 Memoriile regelui Carol I al României. Bucureºti. Cronicile României. Iaºi. Bucureºti Editura Minerva. Iaºi Tipografia Buciumul. Bucureºti. Opere. Editura Academiei. Editura Universitãþii Bucureºti. 1984 Rãdulescu I. 1996 Regnault Elias. 1982 România în relaþiile internaþionale (1699-1939). Nicolae) Opere.Paris. Bucureºti. Institutul de Arte Grafice Carol Grobl. Editura Roza Vânturilor.

Editura Academiei. Luptele românilor din resbelul de la 1877-1878. Date ºi fapte noi. Paris. Timiºoara. Editura Facla. 1891 Tãutu Ionicã. 1887 Vârtosu Emil. Editura Casei ªcoalelor. Opere. Cuvântãri. 1856 Urechia A. Documente privitoare la istoria românilor (1802-1849). 1981 Stoicescu Nicolae. Bucureºti. Editura Enciclopedicã. I ºi II. 1889 Vãcãrescu C. Scrieri social-politice. Bucureºti. Theodor. Fapte. 1906 Idem. Bucureºti. Dimitrie. Bucureºti. Cronici strãine despre Vlad Þepeº. 1994 317 .Stoica Nicolae. Cronica Banatului. Domnia regelui Carol I. de Haþeg. Bucureºti. Tudor Vladimirescu. 1821. Vasile. Date ºi fapte noi. Appel au Congres en faveur des roumaines. 1974 Textier Edmond. Bucureºti. Documente relative la anii 1800-1831. Editura ªtiinþificã. 1927 idem. Documente. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti Sturdza A. 1932 Zilot Românul. Vol.

1999 Bernstein Serge.. Bucureºti. Editura Albatros. domnitorul Unirii. Lucrãri generale ºi speciale Almaº Dumitru Puiu Manu. Bucureºti. Editura Politicã 1970 idem. Iaºi. Editura Corint. Cel dintâi bir al Moldovei cãtre sultan. Babinger Franz.2000. Diplomaþia românescã modernã. Editura Politicã. London. Editura Junimea.392-407 Bodea Cornelia.II. 1995 idem. Activitatea refugiaþilor moldoveni în Bucovina în 1849. Istoria Europei. Lupta românilor pentru unitate naþionalã. 1983 Anderson S. Milza Pierre. Bucureºti. Bucureºti.III. 1965 idem. Geneza chestiunii române ca problemã internaþionalã. 1944 Berenger Jean. Din începuturile diplomaþiei româneºti. Sibiu. Editura Ion Creangã. Bucureºti. Iaºi Institutul European.Editura Corint. 1 p. Editura Sport Turism. Bucureºti. 1984. Pe urmele lui Nicolae Bãlcescu. V.Bucureºti.Epoca Unirii. 1975 318 . Alexandru Ioan Cuza. Editura Politicã. 1942.1968. Istoria Austriei. Românii ºi Europa în perioadele premodernã ºi modernã. Bucureºti. Bucureºti.The easterne question (1774-1923). Problema tratatelor Moldovei cu Poarta în lumina cronicei lui Pecev în Balcania. Beldiceanu Nãdejde N. Bucureºti idem. Idem.. 1936 Bãlan Tudor. Michael. 1967 Boicu Leonid. A study in international relations. 1992 Berindei Dan. Mihail Kogãlniceanu. vol.

Scurtã istorie a românilor. Editura Junimea. Spiritul public. Bucureºti. 1993 Crutzescu Gh. Bucureºti.. Bucureºti. 1943 Corivan Nicolae. Principatele Române în raporturile politice internaþionale. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. 2000 idem. Bucureºti. Editura Junimea. Relaþiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877. Editura Pãmântul. Bucureºti. 1977 Cernovodeanu Paul Binder Paul. La politica orientale di Napoleon III e l’unione dei principati Romeni. 1973 idem. Editura Silex. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Grigore Alexandru Ghica. Piteºti. 1877-1878. Istoria doctrinelor politice. Bucureºti. 2000 idem. Iaºi. Mihail. 2002 Cãzãniºteanu Constantin Ionescu E. Rãzboiul neatârnãrii României. 1931 Idem. 1972 idem.. Editura Junimea. 1937 Cornea Paul. 1974 idem. Împrejurãri diplomatice ºi operaþii militare. Brãtianu Gh. Bucureºti. Originile romantismului românesc. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Editura Universitãþii RomânoAmericane. Iaºi. Agenþia diplomaticã a României la Paris ºi legãturile politice franco-române sub Cuza-Vodã. Austria ºi Principatele Române în vremea rãzboiului Crimeii (18531856). 1986 Bossy R. Podul Mogoºoaiei. Bucureºti.V. Adevãrul despre un destin politic. 1984 Idem. Bucureºti. Momente controversate din istoria românilor. 1994 Bulei Ion. Bucureºti. Bucureºti.1931.Bucureºti. miºcarea ideilor ºi literatura între 1780-1840. Din activitatea emigranþilor români în Apus (1853-1857). Diplomaþia europeanã ºi triumful cauzei române (1856-1859). Editura Universitãþii Populare. Editura Minerva 1972 319 . Adunãrile de stãri din Þãrile Române.idem. Iaºi. Editura Meronia. domnul unirii (1849-1856). Bucureºti. 1996 Caragea Anton. Cavalerii apocalipsei.

Opere complete. Bucureºti. Bucureºti. Capitulaþiile Moldovei cu Poarta otomanã. 1957 Filitti I. Cuza Vodã in memoriam.. Istoria Românilor. editor Georgeta Penelea Bucureºti.Rãzboiul naþional ºi popular al românilor pentru independenþã deplinã.2002. 1985 Cândea Virgil ºi Giurescu C.1996. 1978 Dezvoltarea constituþionalã a statului român. Intre Orient ºi Occident – Þãrile Române la începutul epocii moderne (1800-1848). Djuvara Nicolae. Pagini din trecutul diplomaþiei româneºti. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Bucureºti.C. Bucureºti. Editura Albatros.C. Bucureºti. 1966 Giurescu C. O istorie sincerã a poporului român. Editura Humanitas. Diplomaþia europeanã în epoca modernã(15661919). 1977 idem. Idem.Editura Albatros.. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. 1877-1878. 1957 Giurescu Dinu C. Editura ªtiinþificã.(1856-1947). Dandu Nicoleta.Bucureºti. Ciachir Nicolae.Iaºi. 1908 Giurescu Constantin C. Marile puteri ºi România. Bizanþul ºi instituþiile româneºti pânã la mijlocul secolului al XVIII-lea. Principatele Române la începutul secolului XIX.Constantinescu Florin. Bucureºti. Valentin. Studiu istoric de Constantin Giurescu. Probleme controversate în istoriografia românã. Intrarea românilor în modernitatea europeanã. Drept Internaþional Public.1973. Bucureºti. 1999. Corbu Constantin.. Bucureºti. Bucureºti. Frãmântãrile politice ºi sociale în Principatele Române de la 1821 la 1848. Editura Academiei. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. Editura Enciclopedicã.Bucureºti. Editura. Bucureºti. Relaþii româno-orientale. 1976 Georgescu A. Editura Anima. 2002.Editura Politicã.Editura Junimea. Editura Politicã.1984. Bucucureºti. Georgeta Perelea idem. 1932. Ed. 1995 Decei Aurel. 1980 320 . Creþu Vasile.1977. Editura Academiei.PresãModele-Mentalitãþi-Imagine.Editura Fundaþiei România de Mâine.

1922. Editura Glykon. Bucureºti. Bucureºti. 1973 Hitchins Keith. Chicago. Editura Imprimeria Naþionalã. univ. 1938.Georgescu Vlad. idem. 1991 idem. Din corespondenþa diplomaticã a Þãrii Româneºti Bucureºti. Bucureºti. Idem. Bucureºti. Bãlcescu. Editura Academiei. Isar Nicolae. Empire and sovereignity.. Bucureºti. vol IV. Istoria Românilor prin cãlãtori. 1972 Gane Constantin. Bucureºti. Epoca Clasicã. Bãlcescu. 1998 idem. VIII. Editura 321 . Editura Militarã. 1991 idem. vol. literature in the Holy Roman Empire (1599-1604). Istoria modernã a României. Bucureºti. Publiciºti francezi ºi cauza românã. Bucureºti. Politica externã a regelui Carol I. Editura Academiei. Memoires et projets de reforme dans les principautes roumaines (1831-1848). Istoria modernã a românilor Imaginea societãþii româneºti în Franþa (1774-1848). Editura Universitãþii Bucureºti. 1991 Idem. Români (1774-1866). Editura Eminescu. Bucureºti.D. A history of public law. Istoria românilor. Trecute vieþi de doamne ºi domniþe. 1999. Imperiul Otoman. 2000 idem. Editura N. Editura Orizontul. 1981 Idem. Istoria modernã a românilor (1848-1866). 1962 idem. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. 1969 Iorga Nicolae. Bucureºti. Bucureºti. 1999 Gross H.. Revoluþionarii. Bucureºti. Editura N. Editura Humanitas. Editura Fundaþiei România de Mâine. Principatele române în epoca iluministã. 1997 Istoria militarã a poporului român. Editura Universitãþii Bucureºti. Istoria presei româneºti de la începuturi pânã la 1916. Bucureºti. 1996 Inalcik Halil. 1987 Istoria modernã universalã. 1996 Iscru G. Ed. Muzeul Româno-Rus. Revoluþia de la 1821. 1972 idem. Istoria modernã a românilor (1774-1848). Bucureºti. Bucureºti. Ideile politice ºi iluminismul în Principatele Române (1750-1931). Editura Enciclopedicã.

Martinescu Pericle. Editura Semne. Editura Enciclopedicã. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. Principatele Române în epoca modernã. De la început pânã în 1998.Conspiratori ºi conspiraþii în epoca renaºterii politice. 1980 Istoria Basarabiei. Imaginea României prin cãlãtori. Culegere de texte otomane.1955. Editura Politicã. 1966 Mathiez Albert. Bucureºti. Principii Ghica o familie domnitoare în istoria României. Editura Albatros. Bucureºti. 1985. Bucureºti. Maxim Mihai. 1903 Mihalache Marin. 1976 Meitani G. Editura Enciclopedia 1998. 1848-1849 Români ºi unguri. vol. Bucureºti. Bucureºti. Miºcarea de la 1821 ºi drama conducãtorului ei. Izvoare documentare ºi juridice (sec. Acþiunea diplomaticã a Europei faþã de Principatele române în anii 1821 ºi 1834. Bucureºti. Bucureºti.I (1716-1789). 1994 Mãrieº Stela. Editura Militarã. Bucureºti. Editura ªtiinþificã. 1987 Iordache Anastasie. La France et les Principautes Danubiennes( du XVI e siecle a la chute de Napoleone I-er. Bucureºti. Stan Apostol Apãrarea autonomiei Principatelor Române (1821-1859). 1848-1877. 1971 322 . 1974 idem. Editura Universitãþii Bucureºti. 2002 Istoria dreptului românesc. Editura Cartea Româneascã. parte integrantã a luptei pentru independenþã naþionalã. Mehmet Ali Mustafa. Bucureºti. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. 1979. Maior Liviu. Lebel Germaine. Marcu Alexandru. 1963 Lãzãrescu Dan. Editura Sport-Turism. 1998 Iordache Anastasie. Editura Tineretului. Bucureºti. Din istoria unui imperiu. Revoluþia Francezã. 2000. Costache Negri. 1991 Iordache Anastasie. Bucureºti. Bucureºti. Tudor Vladimirescu. Editura Academiei.Universitãþii Bucureºti. Abolirea jurisdicþiei consulare în România. Þãrile Române ºi Înalta Poartã. Istoria turcilor. Editura Albatros.XV-XIX). 1996 Lorinþ Florica.Paris. Editura Academiei.

Istoria dreptului românesc. 1971 Runciman Steven. Marele Mircea Voievod. Bucureºti. Bucureºti. Neagoe Stelian. 323 .Mureº. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. 1994 Platon Gheorghe. 1977 Opriþescu Mihai. Luptele românilor pentru unitatea naþionalã.Alexandru Ioan Cuza ºi politica europeanã. Bucureºti. N. Reprezentanþele diplomatice ale României. Revoluþia din 1821. vol. Editura Machiavelli. Rãdulescu Irina-Valasoglu. Istoria modernã a României. Nãstase Adrian. Tg.1994. 1999 Neagu Constantin Marinescu Dumitru Georgescu Radu. 1974 Pop Z. Bucureºti. Bucureºti. Ecouri în presa europeanã (1855-1859). Vecerniile Siciliene.Dumitra Popescu Florian Coman. 1979. Editura Meridiane. Editura Semne. Augustin. Editura Academiei. Moldova (1359-1859).1974. Editura Politicã. 1985 idem.III. Editura Didacticã ºi Pedagogicã. Editura Academiei. Editura Academiei. Bucureºti. Editura Corint. Timpul istoriei. Istoria Guvernelor României (1859-1999). 1987 Platon Ion. Pe urmele lui Mihail Kogãlniceanu.Cuza. Bucureºti. Bucureºti.II. Editura Sylvi.Casa de editurã ºi presã ªansaSRL. Iaºi. Editura Sport Turism. Bucureºti. Partidul Naþional Democrat condus de Nicolae Iorga. Geneza statului în Evul Mediu românesc. 1999 Pãtroiu Ion (coordonator). Drept Internaþional Public.I. Bucureºti. Fapte din umbrã. Bucureºti. Editura Politicã. De la constituirea naþiunii la marea unire vol. 2000 Oþetea Andrei. 1998 Philipe Aries. Editura Universitãþii Al. 1998. 1992 idem. 1998 Ploeºteanu Grigore Români în Conºtiinþa Europei.Mihãilescu Gruiu Constantin. Bucureºti. 1945 Papacostea ªerban. Iaºi. Editura Junimea. Editura Enciclopedicã 1991.

Cluj Napoca.O. 1993. al. naþiune. Editura Academiei. Editura Albatros. 1995 Stoenescu Mihai Alexandru.Editura Academiei. 1999 Idem. 1984 Teodor Pompiliu. Editura RAO. Bucureºti. 2000 ªuþu Nicolae. Programe ºi orientãri doctrinare 150 de surse originale. Intre tradiþie ºi modernitate. Bucureºti. financiers et politiques francaise. 1970 Teodor Pompiliu. XIX-lea. 1998 Stan Apostol.1960.Bucureºti. Editura Fundaþiei Culturale Române. 1970 Thobie Jacques „Les interets economiques. Paris.. Istoria loviturilor de stat în România. Hurezeanu D. Editura Dacia. idem Þara Româneascã de la Basarab I Intemeietorul la Mihai Viteazul. Revoluþia românã de la 1848-1849. Editura universitãþii. 2000 Segain Phillipe. Putere politicã ºi democraþie în România (1859-1918). Ludovic Napoleon cel Mare. Editura Dacia. 1982 Sbârnã Gh. Între dominaþie absolutã ºi anexiune. Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Române 17741856. Editura Politicã. mare logofãt al Moldovei (1798-1871) Bucureºti. vol. Stat. societate. 1973 Tucã Florian Ionescu Nicolae. Evoluþia gândirii istorice româneºti. Editura Eficient. programele de reformã ºi petiþiile de drepturi din Þãrile Române în secolul al XVIII-lea ºi prima jumãtate a sec.Studii privind Unirea Principatelor. I. Bucureºti. Interferenþe iluministe europene. Interpretãri istorice. Partide ºi curente politice în România. Editura Saeculum I. O flacãrã strãbate veacurile. Memoriile principele Nicolae ªuþu. Bucureºti. Bucureºti. Cluj Napoca. Editura Fundaþiei Culturale Române. Editura Sylvi 1998 324 . Proiectele de constituþie.. Cluj Napoca. 1976 ªtefãnescu ªtefan. Editura Dacia. Bucureºti. dans la parties asiatique de l’empire ottoman de 1895 a 1914.Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. 1997 ªotropa Valeriu. Istoria Românilor în secolul al XVIII-lea.

Alex. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Cãlãtori strãini din secolul al XIXlea. Despre fanarioþi. 1897 Zeletin Stefan. La graniþa a trei imperii. Bucureºti. Editura Sport Turism. Istoria românilor din Dacia Traianã. 1984 Vântu I. 1995 Villar Pierre. Bucureºti.volumul I. Editura. 1984 Idem. 1979 Xenopol AD. 1997 Zollner Eric. 1998 Vitcu Dumitru. Bucureºti. 1893 Urechia A. Editura Academiei. Editura Univ. Editura Albatros.. Vasile. Unirea Principatelor în lumina actelor fundamentale ºi constituþionale. Bucureºti. Editura Enciclopedicã. Bucureºti. 1985 325 . Burghezia Românã (Neliberalismul). Editura Corint. Istoria Spaniei. Bucureºti. 1963 Veniamin Ciobanu. Statutul juridic al Principatelor Române în viziunea europeanã (secolul al XVIII-lea) – Iaºi. Bucureºti. Editura Humanitas. 1993 idem. Bucureºti. Florescu GG. Bucureºti. III ºi IV. Prin Þãrile Române. Editura Junimea. Bucureºti. De la istorie criticã la criticism. Editura ªtiinþificã. Rãzboaiele dintre ruºi ºi turci ºi înrâurirea lor asupra Þãrilor Române. Memoriu asupra perioadei din istoria românilor de la 1774-1786.Cuza. Iaºi. 1999 idem.Istoria Românilor. vol.Bucureºti. Editura. Zub Alexandru. Diplomaþii Unirii. Bucureºti. Istoria Austriei. I. 1992 Zallony Marc Filip.Urechia A.1891 Vãrzaru Simona. Vasile. Mihai Kogãlniceanu.

Bucureºti. Berindei Dan. pag. Înfiinþarea biroului de corespondenþã. nr. Bucureºti.1989. Vasile Alecsandri. domn al Principatelor Unite. XII (1966). Actul original al alegerii prealabile a lui Alexandru Ioan Cuza.28-31 326 .2 (275). „Amintiri din vremea unirii” în Magazin Istoric.XXIV(1971). Bucureºti.în Revista Arhivelor. Bucur Marin.Iaºi.(3 ianuarie 1860) în Studii. Poziþia lui Napoleon I faþã de Þãrile Române pânã la pacea de la Tilsit (1807) în Analele Universitãþii din Bucureºti (Istorie).privitoare la unire în Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie A D Xenopol. Dezvoltarea presei bucureºtene în perioada formãrii ºi organizãrii statului naºional unitar român (1856-1864) în Studii.23-26. STUDII ªI ARTICOLE Agavilioarei Gheorghe.6. 1 (274) ian. Bodea Cornelia. Ionicã Tãutu (1795-1830) în Analele ªtiinþifice ale Universitãþii din Iaºi. Problema tratatelor Moldovei cu Poarta în lumina cronicei lui Pecev. Iaºi.3. 1990. XIII. 1990 pp. Din acþiunea de pregãtire a Agenþiei diplomatice de la Paris. 1959. seria nouã. Studii XII. Revista Istoricã Românã. Papadopol.ctitor de seamã al României moderne în Studii. II. numãrul 1 Beldiceanu Nãdejde Nicolae.Bucureºti./1.XV. în Balcania. Bucureºti. Idem.nr. nr. V.p. Pagini inedite din arhiva lui Dumitru Brãtianu. Idem.XXVI. XXXIX (1977).223-229 Almaº Dumitru. 6. IX 1960. numãrul 2.1962. 65-84 Apostol Stan.671. nr. 1932. 1942. pp.nr. Brãtianu George. Adunãrile obºteºti ale Principatelor Române în lupta pentru apãrarea autonomiei statale (1831-1848).IV. Politica externã a lui Cuza Vodã ºi dezvoltarea ideii de unitate naþionalã. Bucureºti. pag. Calimah Al. febr. 1960.

Institutul de Istorie N. (1976). Cãlãtori strãini despre istoria românilor. III. Contribution a l’etude des relation de l’Empire Ottoman avec les Principates Roumaines. Studia et Acta Orientalia. Bucureºti. 1966 Florescu G. Rolul ºi activitatea agenþiei Principatelor Unite la Constantinopol (1859-1866). pp.Contribuþii la gândirea sa privind organizarea statului român modern în Studii ºi materiale de istorie modernã. 2001 Catalan Sever Mircea. L’aspect juridique de khatt-i cherifs. în Studii. XII. Idem. 31(1992). Corivan Nicolae. X (1959). pp. Bucureºti. Dandu Nicoleta. nr. Istorie.171-175. Idem. în Studii ºi Articole de Istorie. I. Un manuscris olograf al lui N. 12 (2000).anul XIII. Fanarioþii: vieþi trãite în primejdie. idem. anul IV.La situation internationale des Principautes Unies (1864-1866) consideree selon sa relation avec le declin du Second Empire în Revue Roumaine d’Histoire. în Studii ºi Cercetãri ªtiinþifice.Caragea Anton. 11(2000). pp. 1960. Idem. Bucureºti. Duþu Alexandru. 3-4. 79-86 idem. vol. Revista de Istorie.Bãlcescu. pag. Bucureºti. 71-88.37-80. 1958. numãrul 10 (2000). 327 . Iaºi. Bucureºti. 1963 Idem. nr. în Analele Universitãþii Spiru Haret. Bucureºti. Columbeanu Sergiu. Institutul de Cercetãri Juridice. 2000. p. 4.1998. Lupta pentru desãvârºirea Unirii ºi acþiunea diplomaticã europeanã. II. 235-254. numãrul 5. Bucureºti. serie nouã.Editura Academiei. în Revista “Magazin Istoric”. Miºcarea iluministã moldoveneascã de la sfârºitul secolului al XVIII-lea. La procedure de l’investiture et le ceremonial de la reception de prince regnant Cuza a Constantinopole în Studia et Acta Orientalia. p. Renseignements sur le Conference de Vienne (1855) în Revue du Sud-Est Europeen. Bucureºti.Iorga. Seria Istorie. Naºterea capitulaþiilor moment de referinþã în istoria modernã a românilor. în Analele Universitãþii Spiru Haret. numãrul 3. Bucureºti. 657-676. nr.Bucureºti.1-3. Contribuþii privind situaþia internaþionalã a Þãrilor Române între anii 1806-1812. Bucureºti. nr. Ceremonialul diplomatic în Unele aspecte ale poziþiei internaþionale a Þãrilor Române în perioada unirii. 1959. V. George. 2. Seria Istorie.

214-230 328 . în AIIA.51. 12. în AIIA. Editura Academiei. Gonþa I. Idem.seria IV. XXIII. Poziþia internaþionalã a Þãrilor Române în perioada unirii în Studii ºi cercetãri juridice. pp. Bucureºti. 1961. Giurescu C Constantin. 1967.tom VIII. pp. 55-64. XVII. 3. pp.Studii ºi cercetãri juridice. Hugo Grotius în cultura juridicã românã a secolului al XVIII-lea.Lupta poporului român pentru independenþã politicã înainte de 1877. nr. O dinastie de cãrturari ºi sacra cenuºã a Unirii. Consideraþii pe seama unui secol de relaþii moldo-otomane. Bucureºti. 1986 Idem. Editura Academiei. Bucureºti. pp. 1. 606. Gemil Tashin. pp. Les avatars diplomatiques de Descorches a Constantinopole. Bucureºti. Editura Academicã. Moldova în casa pãcii. Gorovei ªtefan. Bucureºti IV (1928). Relaþiile internaþionale moldo-române în lumina centrelor de putere (secolul XV). p. 1990. IV. Considerations sur le rapports politiques roumaine. nr. 7. 4. în Revista Românã de Istorie. Bucureºti.în Analele Universitãþii Bucureºti. 4 Georgescu Vlad. În Orient. p. Firmanul pentru convocarea divanurilor ad-hoc ºi problema unirii Principatelor Române. Bucureºti.în Lucrãrile Secþiei de ªtiinþe Filologice. anul VI. 1960. Istorie. Bucureºti. 282 Ilin Stancu. nr. 1980. Institutul de Cercetãri Juridice. nr.în Studii privind Unirea Principatelor. 1976. pp.Literaturã ºi Arte.135-178. XVI (1967). în Revue Historique du Sud-Est Europeen. 1. Idem.145-153.Idem. 8 (1963). 1962.48-51. Valoarea constituþionalã a rezoluþiilor Adunãrilor adhoc din Principatele Române (1857) în Studii ºi cercetãri juridice. Unele aspecte ale concepþiei lui Nicolae Bãlcescu despre suveranitatea Þãrilor Române. p. Nicolae Bãlcescu et la Porte Ottomane. Iorga Nicolae. Capitulaþiile Transilvaniei de la jumãtatea secolului XVII. Idem. Idem ºi I. XV. 1986. Sistem ºi perspective.Alexandru.Vântu. în Revue Roumaine d’Histoire.1959. ottomans au XVII siecle. 499-517. nr.Studia et Acta Orientalia.

Platon Gheorghe. VII Oþetea Andrei. 235-261 Matei Ion. Anuarul Muzeului Judeþean de Istorie Vaslui.VII (1958). Istoria revoluþiei de la 1848 în lucrãrile lui Ubicini. 1964. Stan Valeriu. t 36. Academia Românã.1.Reacþii ºi atitudini în cercurile diplomatice de la Constantinopol faþã de Unirea Principatelor în Revista de Istorie.Isar Nicolae.I Cuza în Acta Moldavis Meridionalis. în Revue des Estudes Sud-Est Europeanes. 25-29. nr. Iniþiative de creare a unei Bãnci Naþionale în timpul 329 .6. pag. 1998 Marinescu Beatrice. Bucureºti. X.181-187. S III. Mem. Mem. Le probleme roumain dans la politique europeen dans les annes de la lutte pour l’union (1856-1859). pp. pp. XXIII. Quelques problemes concernant le regime de la domination ottomane.1085-1090. 401-429. în Marele Mircea Voievod. Papadima Ovidiu. Bucureºti. nr. în Revue Roumaine d’Histoire. t XX. XIV (1975). Idem. în Analele Universitãþii din Bucureºti. numãrul 1. în Analele Universitãþii Spiru Haret. L’accord d’Osborne (9 aout 1857) în Revue Roumaine d’Histoire. 1972 Maxim Mihai. Din istoria relaþiilor româno-otomane – Capitulaþiile în „Anale de istorie” an XXVIII (1982) nr.34-68 Mãrieº Stela. pp. Secþia Istorie. Atitudinea Guvernului Englez faþã de revoluþia de la 1848 din Þara Româneascã în Studia et Acta Musei Nicolae Bãlcescu. pp. Lupta pentru desfiinþarea privilegiilor economice ale supuºilor strãini în timpul domniei lui Al. numãrul 5. Bucureºti. Ocupaþia austriacã în Principate (1854-1857). 3-4. Nistor Ion. pp. Editura Academiei.7. 464477 Idem. Idem. Haraciul moldovenesc în opera lui Dimitrie Cantemir. pp. 1971. în Studii ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor. XXVIII (1975). 1 (1979). nr. Secþia Istoricã. 1983. 1987. Mãrturii franceze privind revoluþia de la 1848 în Þara Româneascã. 1974 Idem. Mihail Kogãlniceanu ºi unirea þãrilor române „Steaoa Dunãrii”. IV. în Revista de Istorie. Înþelegerile de pace româno-otomane din timpul domniei lui Mircea cel Mare.

nr. 126-130. Date noi privind instituirea „Ordinului Unirii” în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Vasile. 1998.53-64. Istoria evenimentelor din Orient cu referinþã la Principatele Moldova ºi Valahia din anii 1769-1774. pp. Bucureºti. în Analele Universitãþii din Bucureºti (Istorie). nr. V. Iaºi. Secþia Istorie. 1957. Secþia Istoricã. pp. ªtirbu Constantin. 1962 . Seria Istorie. XI (1962). V. în Analele Academiei Române. numãrul 1. în Muzeul Naþional. 330 . în Studii ºi Cercetãri. I (1974). VIII. domnul cãrvunarilor. Mem. pp. 2 (1966). 1. pp. Valerian Popovici. 10.1. Vianu Alexandru. Secþia Istorie. Idem. Iaºi. în Analele Universitãþii Spiru Haret. Urechia A. 91-103. în Româno-Slavica. Bucureºti. pp. 315-479. Cu privire la hatiºerifurile de privilegii acordate Principatelor Române în anul 1774. 1954. tom. seria II.95-103. Toma Ion. Idem. 1-2. Dezvoltarea miºcãrii revoluþionare din Moldova dupã evenimentele din martie 1848 în Studii ºi Cercetãri. Cu privire la opoziþia marii boierimi împotriva lui Ioan Sandu Sturza.domniei lui Alexandru Ioan Cuza în Arhiva Româneascã. Rusia ºi numirea primilor domni regulamentari (18301834). Unitatea culturalã ºi lingvisticã a românilor în viziunea generaþiei de la 1848. pp.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->