P. 1
Maria Larionescu Teorii Sociologice

Maria Larionescu Teorii Sociologice

|Views: 35|Likes:
Published by Corina Ciurea

More info:

Published by: Corina Ciurea on Mar 08, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/13/2012

pdf

text

original

Maria Larionescu Teorii sociologice Clasicii sociologiei universale Bucureºti Versiunea 1.0/2004 Cuprins 1. CUVÂNT ÎNAINTE................................................................ ..................................................................

5 2. INTRODUCERE............................................................ ....................................................................... ....6 2.1. CONCEPTUL DE TEORIE SOCIOLOGICÃ............................................................ .....................................6 2.2. IMPORTANÞA TEORIEI SOCIOLOGICE............................................................ ........................................6 2.3. ISTORIA TEORIILOR SOCIOLOGICE: RELATIVITATE ªI CONTEXT SOCIAL...............................................7 2.4. SELECÞIA TEORIILOR.............................................................. ............................................................9 2.5. RELEVANÞA ACTUALÃ A STUDIERII ISTORIEI TEORIILOR SOCIOLOGICE...............................................9 3. ORIGINILE TEORIILOR SOCIOLOGICE............................................................ .............................10 3.1. TENSIUNEA DINTRE RAÞIONALISM ªI ISTORISM............................................................... ..................10 3.2. PROVOCAREA PRAGMATISMULUI AMERICAN............................................................... ......................11 3.3. MOMENTUL 1848 ªI GENEZA GÂNDIRII TEORETICE ROMÂNEªTI........................................................13 4. POZITIVISMUL ªI TRADIÞIA ANALITICÃ ÎN SOCIOLOGIE.....................................................17 4.1. POZITIVISMUL SOCIOLOGIC VERSUS ANARHIA SOCIALÃ: AUGUSTE COMTE (1798-1857)..................17 4.2. POZITIVISM, EVOLUÞIONISM ªI ORGANICISM SOCIOLOGIC: HERBERT SPENCER (1820-1903)............22 4.3. POZITIVAREA SOCIOLOGIEI: ION C. BRÃTIANU (18211891)............................................................25 4.4. TRADIÞIA ANALITICÃ ÎN SOCIOLOGIE............................................................. ...................................26 4.5. TEORII ANALITICE DIN DOMENIUL SOCIOLOGIEI INDUSTRIALE ªI SOCIOLOGIEI ORGANIZAÞIILOR......28 4.5.1. Teoria relaþiilor umane.................................................................. .............................................28

4.5.2. Teoria polarizãrii............................................................ ...........................................................28 4.5.3. Teoria analiticã formalã................................................................ .............................................29 4.6. TEORII ANALITICE DIN DOMENIUL STRUCTURII ªI MOBILITÃÞII SOCIALE...........................................30 4.6.1. Teoria îmburghezirii.......................................................... ........................................................30 4.6.2. Teza închiderii............................................................. ...............................................................30 4.6.3. Teza zonei tampon................................................................. ......................................................31 4.6.4. Teza compensaþiei........................................................... ...........................................................32 4.6.5. Teoria structurãrii........................................................... ...........................................................32 4.7. TEORII ANALITICE PRIVIND CONTINUITATEA ªI SCHIMBAREA STRUCTURALÃ ÎN SOCIETATE..............33 4.7.1. Teoria schimbãrii sociale................................................................ ............................................33 4.7.2. Teoria macrosociologicã....................................................... ......................................................33 5. EMPIRISMUL SOCIOLOGIC............................................................. ..................................................35 5.1. SOCIOLOGIA CA SPECIALITATE METODOLOGICÃ: PAUL LAZARSFELD (19011976)..........................35 5.2. DOMENIILE TEMATICE ABORDATE DE EMPIRIªTI.............................................................. .................36 5.3. LIMITELE ªI EªECUL EMPIRISMULUI........................................................... .......................................37 5.4. “SERENDIPITATEA” SAU ROLUL CREATOR AL CERCETÃRII EMPIRICE ÎN VIZIUNEA LUI R.K. MERTON. 37 5.4.1. Elaborarea teoriei................................................................ .......................................................38 5.4.2. Reconstruirea teoriei................................................................ ...................................................39 5.4.3. Reorientarea interesului teoretic............................................................... ..................................40 5.4.4. Clarificarea conceptelor............................................................ .................................................40

6. SOCIOLOGISM: EMILE DURKHEIM (18581917).................................................................. .........42 6.1. DEFINIREA FAPTELOR SOCIALE................................................................ .........................................42 6.2. CONªTIINÞA COLECTIVÃ ªI LEGÃTURILE DE SOLIDARITATE SOCIALÃ................................................47 6.3. TEORIA ANOMIEI................................................................ ..............................................................54 6.4. SOCIOLOGIA RELIGIEI............................................................... ........................................................60 6.5. INDIVIDUALISMUL MORAL.................................................................. ..............................................62 7. SOCIOLOGIA ACÞIUNII: VILFREDO PARETO (19481923).........................................................64 7.1. TEORIA ACÞIUNII LOGICE ªI NONLOGICE.............................................................. .............................64 7.2. REZIDUURI ªI DERIVAÞII.............................................................. .....................................................67 7.3. TEORIA ELITELOR ªI A CIRCULAÞIEI ELITELOR............................................................... ...................69 8. SOCIOLOGIA COMPREHENSIVA: MAX WEBER (18641920).....................................................72 8.1. PARADIGMA COMPREHENSIUNII. TIPOLOGIA ACÞIUNILOR SEMNIFICATIVE.......................................72 8.2. COMPREHENSIUNE ªI EXPLICAÞIE ÎN ªTIINÞELE SOCIOUMANE...........................................................74 8.3. TIPUL IDEAL AL CAPITALISMULUI......................................................... ............................................77 8.4. GENEZA ªI FUNCÞIONAREA CAPITALISMULUI......................................................... ...........................78 8.5. SOCIOLOGIA DOMINAÞIEI. TIPURILE DOMINAÞIEI............................................................. .................81 8.6. REFERINÞE.............................................................. ....................................................................... ..84 1. Cuvânt înainte Volumul de faþã constituie o introducere în teoriile sociologice, având la bazã prelegerile susþinute de autoare în ultimul deceniu la Universitatea din Bucureºti, Facultatea de Sociologie ºi Asistenþã Socialã ºi Facultatea de Filosofie, precum ºi la Universitatea Hyperion, Facultatea de Psihologie - Sociologie. Lucrarea nu-ºi propune

întrebãri. stimularea autoreflecþiei studenþilor în direcþia aºezãrii societãþii româneºti actuale pe o bazã modernã mai naturalã. dezvoltarea simþului problemelor sociale. ani de-a rândul. sensibilizarea studenþilor la mecanismele competiþiei.o tratare exhaustivã a istoriei. în particular. de majoritatea teoreticienilor. 2. valorilor. sensibilizarea cititorilor la consecinþele opþiunilor fãcute de ei. formarea deprinderii de a confrunta opþiunile cu rezultatele obþinute ºi de a utiliza informaþiile pentru a evalua alegerile viitoare. ºi a celei româneºti. atât din punct de vedere raþional cât ºi emoþional. corespunzãtor propriilor sale principii de sociabilitate. 2. Conceptul de teorie sociologicã Prin teorie sociologicã desemnãm un ansamblu coerent de concepte care oferã o interpretare a realitãþii sociale ce faciliteazã înþelegerea acesteia (tradiþia . Introducere Punctul de vedere adoptat în aceastã lucrare asupra teoriei sociologice este cel weberian ºi gustian privind coabitarea celor douã atitudini sociologice considerate. sugestii. Intenþia noastrã a fost familiarizarea studenþilor cu problematica teoriilor sociologice. standardelor studenþilor. antrenamentul gândirii independente în evaluarea proceselor de legitimare socialã ºi intelectualã a personalitãþilor ºi teoriilor sociologice. dezvoltarea imaginaþiei sociologice a viitorilor specialiºti în ºtiinþele socio-umane prin: sublinierea contextelor social-istorice ºi epistemologice în care se produc.1. umanitate ºi universalitate. sensibilizarea tinerilor la opþiunile ºi alternativele existente. un ghid personal al cititorilor. Sperãm ca lectura acestui volum sã constituie. conºtientizarea presiunilor sociale care le limiteazã deciziile. oferindu-le informaþii. clarificarea credinþelor. prin: însuºirea unui stoc de cunoºtinþe teoretice fundamentale preþioase pentru orientarea profesionalã ºi succesul în carierã. revizuirii ºi înlocuirii teoriilor în sociologie. se extind ºi se valideazã teoriile sociologice. conþinutului ºi relevanþei actuale a teoriilor sociologice. în acelaºi timp. îndoieli care sã îi ajute în luarea unor decizii în cunoºtinþã de cauzã (O’Neill 1974). în general. formarea unei imagini adecvate asupra societãþii. ca fiind “mutual exclusive” ºi anume explicaþia cauzalã ºi interpretarea semnificativã. îndeosebi al celor latente.

de la metateorii. construind o perspectivã sociologicã asupra individului ºi societãþii. antropologia culturalã ºi teoriile sociale postmoderne. la modele cauzale.Teoria ghideazã cercetãtorul spre fenomene semnificative din punct de vedere social întrucât au o anumitã generalitate (exprimatã prin ponderi. dintre problemele sociale ºi personale.hermeneuticã) cât ºi o explicaþie a evenimentelor sociale (cauzalã. ci includem ºi ceea ce unii autori denumesc “paradigma slabã a teoriei sociale” obþinutã ca rezultat al dezvoltãrilor recente din sociologia interpretativã. extreme. Nu limitãm sfera conceptului la sensul conferit de tradiþia pozitivistã. Cu alte cuvinte. excepþionale (o organizaþie economicã cu o structurã de autoritate colegialã. evenimente haotice. fapte. avem în vedere înþelesul larg al termenului teorie. care supune teoria la restricþii privind procesul de testabilitate ºi falsificabilitate (Popper 1934/1981). Câteva sugestii utile asupra modalitãþilor specifice de “lucru” ale teoriei sociologice pot fi gãsite în Charles Ragin (1994: 8-24). . etc. o zonã cu diversitate etnicã mare ºi fãrã conflicte etnice.). funcþionale. funcþionalã. .2. etc. Stein 1988: 10). structurale ºi dinamica fenomenelor sociale. etc. etc. rate ºi alþi coeficienþi statistici). Importanþa teoriei sociologice Fãrã o teorie care sã ghideze observaþia sau reflecþia asupra vieþii sociale ne aflãm în faþa unui conglomerat de informaþii.). vizând legãtura sistematicã dintre domeniile ºi sectoarele societãþii. funcþionale. generalizãri empirice cât ºi teoria ca “descriere a semnificaþiei” acþiunilor actorilor sociali sau “prozã construitã” (Turner 1996: 6-8). întâmplãtoare care nu ne spune mare lucru despre înlãnþuirile cauzale. 2. Markson. se exprimã aici preocuparea de totalitatea vieþii sociale. Ce fac teoriile sociologice? Fiecare teorie sociologicã reprezintã o cale specificã de a vedea lumea ºi ne direcþioneazã atenþia spre aspecte diferite ale societãþii (Hess.Teoria orienteazã cercetãtorul spre fenomenele semnificative din punct de vedere social întrucât sunt rare. neobiºnuite. teorii de nivel mediu de generalitate. . Cu precizarea cã aceste fenomene neuzuale devin interesante prin faptul cã ele contestã teoriile încetãþenite despre ele ºi stimuleazã astfel progresul cunoaºterii..

2. Nenumãrate exemple atestã caracterul relativ al istoriei ideilor. un parteneriat de afaceri între doi asociaþi (diadã) are o gamã de atribute comune cu alte diade. probabil. Durkheim. dupã care ar exista o acumulare linearã de teorii. Brãileanu. N. etc. ca de exemplu. ierarhia este o altã trãsãturã genericã care denotã faptul cã grupurile mai ierarhizate diferã sistematic de cele egalitare). a unor fenomene având semnificaþie istoricã (de pildã. odatã pentru totdeauna. . un cuplu cãsãtorit: relaþiile sunt intense dar ºi fragile ºi implicã. Simmel. modelele de interacþiune sunt diferite în grupurile mici faþã de grupurile mari. M. pentru studiu. G. O situaþie asemãnãtoare întâlnim ºi cu privire la sociologi clasici români. Weber. semnificaþia perioadei comuniste pentru înþelegerea ºi explicarea tranziþiei postcomuniste în þãrile din Europa centralã ºi de est). Lallement 1997: 8). V. contribuþiile “pãrinþilor fondatori” ai sociologiei – E. ale interacþiunii umane (diade. dacã avem în vedere o altã proprietate formalã – dimensiunea.. ierarhia. triade. în tezaurul disciplinei ºi care pot fi oricând preluate ºi utilizate de cercetãtorii interesaþi.) au caracteristici speciale indiferent de circumstanþele locale.Teoria ghideazã selecþia. Pareto – nu s-au bucurat de aprecierea contemporanilor lor. unde legitimarea a fost întârziatã. Tr. ci recunoaºterea a fost târzie. metode sociologice depozitate. precum D. Dupã cum bine observase sociologul german Georg Simmel. formele de bazã. o mulþime de obligaþii ºi datorii mutuale. K. eliminând contribuþii pe care alte generaþii. concepte.3. generice. Evoluþia istoriei sociologiei pare sã confirme ideea cã fiecare epocã ºi fiecare generaþie are “modul sãu de a citi ºi cinsti opere ºi autori. De exemplu. De pildã. datoritã “selecþiei operate în tãcere de generaþiile urmãtoare” (Elias 1991: 118. Petrescu. dimensiunea. în mod tipic. Marx. Drãghicescu. .Teoria indicã o alternativã interesantã la cele de mai sus prin cãlãuzirea studiilor spre analiza proprietãþilor formale sau generice ale organizãrii ºi interacþiunii umane (Simmel 1950). Istoria teoriilor sociologice: relativitate ºi context social Cercetãri recente de istoria sociologiei au infirmat imaginea simplistã a caracterului imobil al istoriei ideilor (Lallement 1997: 7). De asemenea. le vor redescoperi” (Lallement 1997: 8).

adicã la ideea conform cãreia crearea teoriilor. care se oferã cercetãtorului ca un datum. în aceastã opticã. ignoratã de tradiþiile sociologice care s-au centrat pe istoria producþiilor intelectuale ºi pe probleme epistemologice ºi. Corolarul metodologic al perspectivei determinismului social este necesitatea raportãrii creaþiilor ºtiinþifice la contextul lor socio-instituþional.În cele ce urmeazã susþinem ideea caracterului relativ al cunoaºterii teoriilor sociologice. infuzate în reþelele de status-uri ºi roluri sociale cristalizate în instituþii. De pe aceastã poziþie nu se poate vorbi de relevanþa actualã a unor concepþii sociologice formulate în alte epoci istorice. a sociologiei ca “istorie socialã a culturii”. teoriile. în mare parte. Cea de a doua idee. fãcând inteligibile legãturile necunoscute sau puþin vizibile dintre diferitele orientãri analitice (Lallement 1998: 8-9). Imaginea tradiþionalã oferitã de istoria sociologiei asupra existenþei sociale structurate de un sistem de valori ºi norme. culturali. Atitudinea antideterministã a acestei poziþii implicã ideea cã ordinea colectivã este construitã în procesul de interacþiune cu ajutorul intenþiilor ºi experienþei indivizilor. conceptelor ºi ideilor sociologice depinde. Prima idee. care pun în luminã caracterul problematic al realitãþii sociale din punctul de vedere al constituirii sale. Habermas) care genereazã “pluralismul explicativ”. poziþie proprie determinismului social asociat cu pozitivismul sociologic. conceptele fiind considerate produse istorice. se referã la caracterul contextual al sociologiei. Cunoaºterea sociologicã înregistreazã. Rezistenþa în timp a unor idei. a sociologiei ca “istorie culturalã a societãþii” se referã la constructivismul sociologic care-ºi gãseºte susþinãtori mai ales în orientãrile de facturã interacþionistã ºi fenomenologicã. ca o realitate . b) spre procesele de construcþie socialã a grupurilor ºi ordinii colective. instituþionali. înþeleasã ca o tensiune fundamentalã ºi permanentã între ideea sociologiei ca “istorie socialã a culturii” ºi ideea sociologiei ca “istorie culturalã a societãþii” (Burke 1999: 146). de factori sociali. o dublã deschidere teoreticã: a) spre lumea vieþii cotidiene a indivizilor. teorii sociologice ar putea fi explicatã doar prin existenþa unor interese pure ale cunoaºterii (J. analiza funcþionalã ºi marxistã.

non-problematicã. D. Speranþia. Aceastã cunoaºtere se opreºte la jumãtatea drumului. Cunoaºterea istoriei disciplinei.Barnes. etcetera. ironii. simbolurile reprezintã pentru aceºtia atât o resursã care le permite sã cunoascã viaþa socialã ca o lume apropiatã ºi ordonatã. natura determinismului social (E. 2. a dedicat un volum întreg examinãrii “permanenþei trecutului”. cât ºi ca o sursã de libertate ºi de putere în raport cu societatea (Stãnciulescu 1996: 81). criteriul ideologic (G. susþine autorul. G. este identificatã în “tehnicile constitutive ale conºtiinþei” (Husserl) ºi practicii vieþii cotidiene ale indivizilor care interpreteazã experienþele lor cu ajutorul simbolurilor verbale ºi non-verbale.E. Giovanni Busino. paradoxuri.4. ªt.5. Herseni). 75). Dungaciu. Herseni). Selecþia teoriilor În selecþia teoriilor analizate am avut în vedere o combinaþie de criterii utilizate de istorici ai disciplinei: etapele gândirii sociologice (R. Tr. analogii. Alexander). Moore). Baltasiu. adicã modul de constituire al obiectivitãþii realitãþii sociale (Stãnciulescu 1996: 74. Gusti. filiaþia sau serialitatea teoriilor sociologice (I. El identificã trei arii în care trecutul prezintã relevanþã specialã pentru cercetarea sociologicã de astãzi: definirea temelor de studiu ºi formularea de noi . Giddens. ne apare acum limitatã ºi îngustã. Recursul indivizilor la registrul simbolic îi ajutã sã perceapã fenomenele. Costea. poate ajuta sociologii sã-ºi punã vederile în perspectivã ºi sã evite banalitãþile (Busino 1986). Gurvitch ºi W. Bãdescu. 2. Aron. Tr. D. J. A. criteriul geografic (H. soluþia oferitã raportului individ – societate (P. jocuri de cuvinte. stilul. adicã a relaþiei dintre istoria ideilor sociologice ºi sociologia din prezent.Galiceni). Ungureanu. Constantinescu . V. Singura problemã a sociologului era integrarea indivizilor prin procesele ºi instituþiile de socializare. Herseni). al expresiilor retorice: metafore. Sorokin. ci în interiorul unui orizont familial ºi organizat. Kinloch. Relevanþa actualã a studierii istoriei teoriilor sociologice Unul dintre cei mai erudiþi sociologi elveþieni. I. nu izolat ºi atomizat. rãmânând de elucidat cealaltã jumãtate ºi anume caracterul problematic al acestui datum. Tr. R. oferitã de teoriile interpretative. Soluþia teoreticã a cunoaºterii proceselor de construcþie a realitãþii sociale. C. ambiguitãþi.

constituind un autentic fenomen de “învãþare culturalã”. arãta Ilie Bãdescu. concepte. nu ar fi fost posibilã nici problematizarea ordinii ºi schimbãrii sociale.H. dezvoltarea analizei comparative. care sã le ofere acestora ºansa de a gândi liber asupra problemelor sociale. Stahl. 3. aºa cum sublinia H. O astfel de retrospectivã poate fi privitã ºi ca “parte a unui proces mai larg de regãsire a conºtiinþei de sine”. ºi mai ales la creºterea puterii acestora de a regândi ordinea socialã. cu atât mai mult este facilitatã reconstrucþia ei conceptualã (Pârvu 1981: 13-14): deoarece diversitatea poziþiilor constituie un antidot la “ortodoxiile recente”.ipoteze. Complexul de circumstanþe sociale ºi culturale generate de revoluþiile burgheze au condus la accelerarea diferenþierii indivizilor în societate. putem estima cã ºi teoriile sociologice au beneficiat de aceleaºi condiþii favorabile. Fãrã independenþa indivizilor. ele sunt “construcþii mintale” ce conþin reflectãrile critice ale personalitãþilor “care au avut de rezolvat problemele sociale ale vremii lor” (Stahl 2001: 12). Cu cât disciplina reuºeºte sã menþinã un portofoliu mai larg de idei. Redescoperirea unor modele din trecut. evaluarea metodelor de cercetare în relaþie cu condiþiile sociale ale utilizãrii lor. deoarece. unde tradiþia deþine o adevãratã forþã revoluþionarã care poate ajuta efectiv la construcþia societãþilor prezente. Aceste consideraþii sunt valabile ºi în ceea ce priveºte impactul istoriei teoriilor sociologice asupra cercetãrii sociologice de astãzi. adicã “prin absorbirea istoriei ºtiinþei în ºtiinþa actualã ºi folosirea ei pentru îmbunãtãþirea fiecãrei teorii în parte” (Pârvu 1981: 17-18). Originile teoriilor sociologice Dacã sociologia ca disciplinã ºtiinþificã este îndeobºte recunoscutã ca fiind “fiica revoluþiilor” ce au rãscolit veacul al XIX-lea (Lallement 1997: 49). teorii. întrucât istoria teoriilor poate îndeplini un rol euristic important în selectarea ºi crearea ipotezelor ºi teoriilor noi “printr-o criticã din trecut”.(Bãdescu 1988). este cu atât mai semnificativã în societãþile întârziate. inclusiv prin aportul istoriei acesteia. prevenind pericolele unor viitoare osificãri a cunoaºterii. Ordinea socialã ºi Libertatea . O istorie a ideilor ºi teoriilor sociologice este o parte semnificativã a culturii unui popor.

. . liberi de la naturã. de a se asocia ºi de a crea “societatea raþionalã” sau contractualã (Bãdescu 1994: 52-56). singura ce împrãºtie luminã” (Zeletin 1992: 57). societãþile nu se dezvoltã numai prin continuitate. . este faptul primar. 3. societatea este o lume creatã pe baze raþionale. 380..1. deoarece ele îi furnizeazã temeiuri intelectuale (raþionale) ºi morale (Alexander 1987: 12). La temelia viziunii raþionaliste stã concepþia “dreptului natural” al indivizilor. . realitãþile juridice nu sunt totdeauna expresia realitãþii sociale. ce a pregãtit ºi întreþinut flacãra Revoluþiei franceze de la 1789. continuitate care le caracterizeazã.precum ºi a relaþiilor de unitate. ritual. ci ºi prin discontinuitate. care a servit apoi “veacuri de-a rândul ca mijloc de a legitima aspiraþiile revoluþionare ale tinerei clase burgheze” (Zeletin 1992: 57) ºi istorismul. drepturile sale fiind garantate de natura omului ºi nicidecum condiþionate social . datorie. 138139. breslelor. omul ca om înainte ºi independent de orice relaþie socialã: acesta nu este membrul unei confesiuni religioase. aºa cum specifica Ilie Bãdescu. apartenenþã. societatea raþionalã se întemeiazã pe omul natural care. angajare moralã.istoric (Bãdescu 1994: 53). 464): . ierarhie. Cultura raþionalistã semnificã “emanciparea de tirania tradiþiei ºi bazarea pe judecata proprie.. realitãþile juridice nu sunt doar expresia unei stãri de fapt ci ºi generatoare de .. monarhiei. înfiripat încã din epoca Renaºterii. Noutatea viziunii despre societate adusã de cultura raþionalistã. Un corolar al acestei poziþii raþionaliste este “dispreþul istoriei” ºi al instituþiilor vechii ordini feudale – bisericii. coeziune. Tensiunea dintre raþionalism ºi istorism Douã curente de idei influente care s-au înfruntat la sfârºitul veacului al XVIIIlea ºi în secolul al XIX-lea au constituit condiþii favorabile pentru apariþia unor atitudini teoretice tipice care stau la baza tradiþiilor dominante în sociologie: raþionalismul. a fost sintetizatã de Eugen Lovinescu (1881 – 1943) prin patru note caracteristice (Lovinescu 1972: 90. “Þesãturã specificã de relaþii voluntare”. ce a apãrut ca o “reacþiune împotriva ideilor revoluþionare” (Ibidem: 55).(Individualitatea) constituie douã valori inestimabile pentru construcþia teoreticã în sociologie. familiei tradiþionale . nici al unei bresle sau al unei comunitãþi locale.

M. ce a apãrut în ultima parte a secolului al XIX . 62).J.J. societatea ca organism. D. ci “trãieºte în aºezãmintele prezentului”: . J. Rousseau. Pragmatismul este o miºcare intelectualã americanã.realitãþi sociale. utilitariste. Tradiþia culturii raþionaliste conþine o serie de angajamente teoretice care au funcþionat ca instrument de socializare intelectualã a sociologilor în direcþia abordãrilor individualiste (liberale).. în faze succesive” (Zeletin 1992: 60. Reprezentanþii “luminilor”. Condorcet. Societãþile pot fi create ºi modificate prin concepþii juridice ºi reforme de drept. vãzut aici ca un purtãtor al culturii raþionaliste. instituþiile nu sunt o creaþie conºtientã. Ideile cu privire la evoluþia organicã. în care structurile sociale controleazã ºi dominã indivizii. Dincolo de ocean întâlnim ºi o sursã particularã a teoriilor sociologice. împãrtãºeau credinþa cã societãþile umane pot fi modelate ºi schimbate structural prin legi ºi instituþii. Trecutul. Istorismul semnificã “derivarea prezentului din trecut” (Zeletin 1992: 60) ºi nu din raþiune. Lupta împotriva Revoluþiei franceze dã naºtere unei miºcãri culturale ample. în societate nu existã creaþie. dupã cum o formulã de geometrie e adevãratã pentru toþi” (Lovinescu 1972: 137).2. De altfel. .A. respectul tradiþiei vor nutri teorii sociologice caracterizate prin demers integrator. care produce o culturã alternativã celei raþionaliste ºi anume cultura comunitãþii istorice sau istorismul. istorismul. 61. a alegerilor raþionale. a raþiunii.. din tradiþiile trecutului. istorie. organicism.” cum considerau raþionaliºtii. Provocarea pragmatismului american. se dezvoltã lent ºi treptat. ci ele se dezvoltã treptat. anume concepþia pragmatismului american.lea ºi a continuat în prima . Voltaire. “o lege bunã trebuie sã fie bunã pentru toþi oamenii. Diderot. devenirea istoricã. a apãrut dupã 1792.M. “ceva viu. ca reacþie la cotropirea Germaniei de cãtre armatele revoluþiei franceze conduse de Napoleon Bonaparte. 3. societatea este un organism. D’Alembert. S. “Evul mediu nu este mort. F. structuralism. Marie Jean Antoine de Condorcet era convins cã indiferent de rasã. ci doar devenire. C. Romantismul german. . Montesquieu. Cel de al doilea curent de idei. tradiþii. un întreg care trãieºte. intervenþie creatoare a raþiunii.. pozitivism.

James. În aceastã atmosferã s-a nãscut pragmatismul care preconiza o întoarcere de la formalismul instituþiilor la experienþã ºi reconstruirea ordinii sociale ca o comunitate voluntarã: oamenii sunt de bunã credinþã. fãrã tradiþii ºi prejudecãþi”: “filozofia era simplã ºi naturalã. nu puteau fi explicate cu ajutorul noþiunilor de oportunitãþi nelimitate sau “mânã invizibilã” care regleazã în chip spontan pieþele.parte a secolului XX. care a contestat formalismul societãþii americane ºi a accentuat rolul experienþei: legile. noþiuni abstracte ale drepturilor omului. a construit o filozofie a acþiunii strâns legatã de viaþa activã a indivizilor unei societãþi “tinere. în locul tuturor acestor aspecte formale pragmatismul a pus teorii orientate spre acþiunea fluidã a experienþei. Cea mai influentã personalitate fondatoare a acestei orientãri. Experienþa ºi acþiunea practicã a indivizilor vor fi considerate criteriul adevãrului. “Adevãrul se întâmplã (happens) unei idei prin faptul cã e un proces în continuã miºcare. acestea sunt produsul experienþei nemijlocite. instabilitatea generatã de valurile succesive de imigranþi. determinat de experienþã” (James 1907: 201). Problemele sociale care au însoþit progresele revoluþiei industriale ºi urbane. W. ci pragmatic. legile. în chip firesc. Criteriul adevãrului este o chestiune de rezultat practic Adevãrul unei idei nu este o “proprietate stagnantã” în sensul metafizic al cuvântului” (Petrescu 1994:427). etica. legi economice sau teze ale ideologiei socialiste. reforme. . Acest nou context socioeconomic decurge din nevoile comune ale indivizilor ºi nu din teorii rigide ale contractului social. dacã apar dezechilibre. experienþa industrializãrii ºi urbanizãrii i-a fãcut pe reprezentanþii pragmatismului mai sensibili la forþele grupului ce zãgãzuiesc forþele indivizilor. instituþiile. prin încercãri ºi erori (Alexander 1987: 201). pentru cã decurgea în mod legic din activitatea zilnicã a individului în societate. obiceiurile vor fi apreciate doar dacã corespund experienþei (Alexander 1987: 201). formulãri juridice mecaniciste. iar instituþiile create prin interacþiunea lor au funcþia de a menþine controlul social. iar oamenii vor iniþia. cum sunt dezordinile economice. Ceea ce reuºeºte în viaþã este adevãrat. Acest proces de schimbare nu este formal sau ideologic. Ori. incapacitatea fermierilor de a controla piaþa.

Simþul sociologic al americanilor. Revoluþia de la 1848 a constituit momentul fondator al reflecþiei teoretice sistematice din sociologia româneascã. care se regãseºte în toate teoriile sociologice americane. Spencer) ale societãþii ºi sã acrediteze ideea naturii psihice a fenomenelor sociale. geopolitice. Comte) sau biologiste (H. o concepþie care “acceptã de la început acþiunea ca motivul predominant în viaþã” (Petrescu 1994: 439). e în stare sã modifice ºi sã controleze condiþiile sociale” (Petrescu 1994: 432). ajustându-le la cerinþele sociale. Al. Reforma Ruralã de la 1864. este ideea explorãrii interacþiunii dintre conºtiinþa individualã ºi societate ºi efectul acestei interacþiuni atât asupra individului cât ºi asupra grupului (Thomas 1905: 445). Constituþia din 1866. Gânditorii paºoptiºti au receptat programul raþionalist al Revoluþiei Franceze ºi reacþia istorist – romanticã la cultura raþionalistã potrivit cu “orizontul lor de aºteptare”. James a fost puternic resimþitã în “concepþia psihologicã a sociologiei”. culturale locale de înnoire a vechii societãþi româneºti. Analizele istoricilor David Prodan. i-a fãcut sã respingã interpretãri fizicaliste (A. caracterizatã de “universalismul juridic”. 49). În opoziþie cu determinismul biologic elaborat de Ch. Rãzboiul de independenþã de la 1877. Zub au arãtat cã . sociologii americani considerau cã “individul este liber în adevãratul înþeles al cuvântului. Gândirea teoreticã generatã de aceste schimbãri structurale era o sintezã între un discurs întemeiat pe cultura raþionalistã europeanã. ca fiinþã liberã. Momentul 1848 ºi geneza gândirii teoretice româneºti.Sub influenþa pragmatismului s-a format “conºtiinþa despre societate ca fundamentul tuturor manifestãrilor individului în comunitate” idee clarã în “în masa poporului american” (Petrescu 1994: 429). 3. De aceea o caracteristicã comunã a gândirii sociologice americane. întemeiat pe solidaritãþi proprii (Zub 1994: 48. urmat de alte evenimente cruciale care au stimulat problematizarea acestora: Unirea Principatelor. ideologia liberalismului ºi democraþiei occidentale ºi un discurs de facturã istoristã.3. influenþat de pragmatism. Spencer ºi E. Durkheim. Darwin ºi determinismul social formulat de H. iar societatea este capabilã de transformare ºi progres tocmai pentru cã omul. Mai ales influenþa lui W. fondator de suveranitate naþionalã.

Seriile gândirii teoretice din sociologia româneascã. ideea de contract social. continuitatea sa de-a lungul secolelor” ca “garant moral”. în al doilea rând. care este o adaptare a moºtenirii europene în funcþie de mediul local. precum drepturile omului ºi cetãþeanului. nu dislocau ci integrau argumentele istoriei. În contextul societãþii româneºti semnificaþia conceptului de libertate era. Dubla finalitate a revoluþiei de la 1848. în plan social. de categoriile sociale existente aici. în occident. în primul rând. Dupã cercetãrile lui Traian Herseni (1907 – 1980). naþionalã ºi abia. aparþinând lui Titu Maiorescu (1840 – 1917). sociologia utopicã sau socialistã ºi sociologia normativã . dacã ideea de libertate era înþeleasã. principiilor ºi instituþiilor moderne la impactul cu contextul socio-politic românesc este oferitã de disputele în jurul cunoscutei teorii a formelor fãrã fond. de tradiþiile ºi istoria zonei. generaþia paºoptistã a stimulat cinci serii de reflecþii sociologice de naturã politicã (Herseni 1940: Cap. IV): sociologia justificativã sau liberalã. împletindu-se strâns cu cele sociale. Românii aveau nevoie de temeiuri istorice privind “nobleþea originii. argumentele raþionale de criticã virulentã a instituþiilor istorice fiind suficient de convingãtoare. care au fost ºi fondatorii teoriilor sociologice din spaþiul românesc. sociologia revendicativã sau poporanistã. a generat acel “eveniment interdiscursiv” (Zub 1994: 40) în care marile idei moderne de înnoire socialã. O expresie sinteticã a controverselor teoretice asupra semnificaþiei ideilor. Prioritatea acordatã libertãþii naþionale reclama un program teoretic în care argumentele de naturã istoricã erau de netãgãduit. nu acelaºi lucru se poate afirma despre semnificaþia ideii de libertate în spaþiul românesc. vor dezvolta puncte de vedere ce reflectã tensiunea dintre discursul întemeiat pe cultura raþionalistã ºi cel bazat pe cultura comunitãþii istorice. De pildã. naþionalã ºi socialã (emanciparea claselor dezmoºtenite).intelectualii români au construit un model românesc de asimilare a ideilor occidentale. vechimea prioritarã a elementului românesc din Dacia. ca “reper al onorabilitãþii” revendicãrilor lor privind suveranitatea naþionalã (Zub 1994: 63). era socialã. Paºoptiºtii. sociologia criticã sau junimistã.

ci printr-o evoluþie lentã. munca. Acestora li se adaugã. ca simple expresii ale celor dintâi. Tr. în numele progresului adevãrat. Conceptele principale ale sociologiei liberale sunt cele ale culturii raþionaliste: bogãþie. libertate. sociologia de catedrã sau sociologia profesioniºtilor. în care apare întâi nevoia. ca haine care le îmbracã. cu intenþia vãditã de a încetini dezvoltarea liberalismului” (Herseni 1940: 156). sociabilitate. Ion Ghica (1873-1915). Vasile Pogor. sacrificiile ºi pe urmã formele. educaþie. nici cultura. ºtiinþã.sau naþionalistã. al XIXlea. pseudo – cultura liberalã în numele culturii. atunci când acestea nu mai pot fi salvate ºi pentru a încetini instaurarea noilor forme de viaþã. cu forma care exprimã fondul) etc. Drumul invers este nu numai ineficace. De aceea. formã fãrã fond) în numele adevãratelor instituþii liberale (sãvârºite de jos în sus. tehnicã. progres. egalitate. sensul. ªtefan Zeletin (1882-1934). nici chiar instituþiile liberale. dar va critica progresul sãvârºit de liberali. Brãtianu (1821-1891). perfectibilitate. dar de-a dreptul distrugãtor de civilizaþie” (Maiorescu 1897). orientarea teoreticã criticã “nu va ataca progresul. spre sfârºitul sec. Petre P. în colaborare cu Th. ideile. Herseni a observat cã strategia utilizatã de aceºtia era atacarea metodelor de înnoire capitalistã utilizate de liberali pentru a întârzia dispariþia rânduielilor tradiþionale. instituþiile liberale improvizate (imitaþie. Carp) are caracter de negaþie a înfãptuirilor liberale ºi de apãrare a intereselor boierimii ºi vechii stãri de lucruri. Teoreticienii acestei orientãri sunt Titu Maiorescu ºi Constantin Rãdulescu Motru (1868-1957). raþiune. Reprezentanþii cei mai autorizaþi ai liberalismului sunt Ion C. Rosetti. Reflecþiile liberale au fost provocate de “pãtrunderea capitalismului ºi formarea burgheziei române în conflict cu vechile stãri de lucruri ºi cu alte forþe sociale”. spoialã. . înfiinþatã în 1863 de Titu Maiorescu. dreptate. proprietate. civilizaþie. Conceptele cheie ale sociologiei critice aparþin viziunii istorist – romantice europene: “transformãrile reale ale societãþilor ºi civilizaþiilor nu se fac prin salturi. industrie. Orientarea criticã sau junimistã (de la societatea literarã “Junimea”.. bãnci (Herseni 1940: 154). având funcþia de a justifica avantajele revoluþiei burgheze ºi statutul burgheziei triumfãtoare în comerþ. Iacob Negruzzi.

civilizaþiei occidentale ºi a imigraþiei masive a populaþiilor etnice eterogene în societatea româneascã. Dupã cercetãrile lui Tr. pe fondul respingerii procesului de înstrãinare a culturii româneºti. Constantin Garoflid (1872-1942). aºa cum se vede din monografiile lui Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) asupra agriculturii române din judeþele Dorohoi. tradiþie. Principalii reprezentanþi sunt Mihai Eminescu (1850-1889). Traian Herseni sublinia douã funcþii ale acestei perspective sociologice: analiza criticã a valorilor strãine. Gheorghe Scraba (1868-1940). originalitate etnicã. folosit de Traian Herseni. Herseni. sã construiascã o alternativã la dezvoltarea capitalistã a societãþii româneºti. ci “un caracter de revendicare. Nicolae Iorga (1871-1940) ºi Simion Mehedinþi (18691962). Aurel Popovici (18631917). Gândirea utopicã sau socialistã a apãrut ca rãspuns teoretic la problemele sociale care însoþeau procesul de industrializare ºi urbanizare a societãþii româneºti. autentice. Calea de dezvoltare poporanistã ºi þãrãnistã a fost susþinutã teoretic de Constantin Stere (1865-1936) ºi Virgil Madgearu (1887-1940). explicare ºi exprimare a nevoilor þãrãneºti ºi de încercare de a le gãsi o dezlegare” (Herseni 1940: 158). tradiþii. evoluþiei proprii ale þãrilor agrare. sã explice cauzele rãscoalelor þãrãneºti ºi sã formuleze soluþii adecvate. preþuirea creaþiei autohtone în lumina idealului naþional ºi îndrumarea creaþiei culturale spre pãstrarea specificului naþional. axatã pe organicitate. A. Atributul orientare utopicã.C. de “import”. în numele celor tradiþionale. Zestrea lor teoreticã. în urma aplicãrii legii rurale de la 1864. Conceptele folosite sunt inspirate din cultura romantic – istoristã: organicitate. devenire. Orientarea naþionalistã sau normativã a constituit o reacþie la pãtrunderea capitalului. întemeiatã pe ideile structurii majoritar þãrãneºti. specificului activitãþii agricole. devenire. Cuza (1857-1947). sociologia poporanistã ºi þãrãnistã avea trei funcþiuni principale: sã cerceteze ºi sã dea o expresie ºtiinþificã nevoilor þãrãnimii. se regãseºte în cultura comunitãþii istorice. dupã cum se poate vedea din lucrãrile lui Radu Rosetti (1853-1926). Mehedinþi ºi Putna.Ideile poporaniste ºi þãrãniste nu au nici caracter critic nici justificativ. semnifica lipsa de temei social a . de cercetare.

Sociologia teoreticã clasicã sau “sociologia de catedrã a fost dezvoltatã de profesioniºti începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX – lea ºi continuând în prima jumãtate a secolului al XX – lea.acestei perspective sociologice. Herseni. 2002-). Tr. proces care a culminat în perioada interbelicã prin apariþia primei ºcoli sociologice moderne. etc. Traian Brãileanu (1882-1947). îndeosebi. Imaginea sociologiei clasice româneºti aratã o disciplinã caracterizatã prin deschidere teoreticã ºi sincronism cu marile tradiþii europene. constatãm cã profesionalizarea sociologiei româneºti prezintã un model susþinut de activitatea unor personalitãþi exemplare care au edificat instituþii solide. Evoluþia sa relevã existenþa unui sincronism cu gândirea sociologicã occidentalã. Mircea Vulcãnescu (1904-1952). Marica (1904-1982). sociologia teoreticã româneascã cuprinde creaþiile unor sociologi prestigioºi cum sunt Dumitru Drãghicescu (18751945). Cel mai strãlucit reprezentant al gândirii socialiste . întrucât proletariatul era puþin dezvoltat în societatea româneascã. H. simultan cu prezenþa unor contribuþii originale. Petre Andrei (1891-1940). ªcoala sociologicã de la Bucureºti. Eugeniu Speranþia (1888-1972). Stahl (1901-1991). întemeiatã de Dimitrie Gusti (1880-1955) ºi principalii sãi colaboratori. îndeosebi franceze ºi . Constantin Dobrogeanu – Gherea (1855-1920). Pe lângã membrii ªcolii de la Bucureºti. Dacã plecãm de la ipoteza avansatã de Tamas Kolosi ºi Ivan Szelenyi (1993: 141-142) privind dezvoltarea sociologiei ca profesie în Europa centralã în strânsã legãturã cu evoluþia societãþii civile (cazul Cehoslovaciei) sau cu existenþa personalitãþilor excepþionale ºi a dinamicii construcþiei instituþionale (cazul Poloniei ºi al Ungariei). Virgil Iuliu Bãrbat (18791931). Sfârºitul veacului al XIX – lea ºi prima jumãtate a secolului urmãtor au însemnat instituþionalizarea sociologiei ca disciplinã autonomã (în 1896-1897 sociologia fiind introdusã în curricula Universitãþii din Bucureºti ºi Iaºi).H. Nicolae Petrescu (1886-1954). de analiza teoreticã a problemei agrar-þãrãneºti ºi în subsidiar de studiul situaþiei clasei muncitoare din România. ºi a Institutului Social Român (1921-1948. a fost preocupat. Gheorghe E. Anton Golopenþia (1909-1951).

mai ales ale culturii raþionaliste. Aceastã imagine conþinea ºi criteriile de identificare a “achiziþiilor sociologice” în perioada timpurie a tradiþiei (Becker 1990: 8): explicaþia cauzalã a fenomenelor pentru a fi manipulate. Convingerea pozitivistã în ºtiinþã ca panaceu universal pentru înlãturarea crizelor sociale se sprijinea pe sforþãrile multiseculare ale spiritului omenesc. iniþial.germane. De altfel. raporturile cauzale dintre fenomenele sociale (Speranþia 1939: 136138). 4. precis. a studia societatea devenise sinonim cu descoperirea de legi ºtiinþifice în vederea previziunii fenomenelor sociale ºi intervenþiei pentru soluþionarea problemelor practice. opusã oricãror speculaþii asupra unor fenomene abstracte. predicþia bazatã pe legile cauzale. devine posibilã atunci când sunt cunoscute legile naturale. apariþia gândirii sociologice la mijlocul veacului al XIX – lea. 4. ªi cum spiritul timpului devenise predominant pozitivist în sec. Cu alte cuvinte. cu cel mai mare numãr de reprezentanþi ºi cea mai mare producþie sociologicã. Era rãspânditã în epocã credinþa cã cine stãpâneºte cheia . intervenþia bazatã pe explicaþia cauzalã ºi pe predicþie.1. al XIX – lea. aºa cum va rezulta din prezentarea diferitelor teorii sociologice în lucrarea de faþã. a fost stimulatã de credinþa cã soluþionarea problemelor sociale ºi. având înþelesul de real. întemeiatã pe experienþa simþurilor ºi sistematizatã de ºtiinþã. prevoir afin de pouvoir”). funcþia de a contracara revenirea ideologiei clericaliste în perioada restauraþiei de dupã 1815 în Franþa. Pozitivismul sociologic versus anarhia socialã: Auguste Comte (1798-1857). Termenul pozitivism derivã de la pozitiv. în general guvernarea societãþii. Pozitivismul ºi tradiþia analiticã în sociologie Tradiþia pozitivistã este cea mai veche. “Imaginea directoare” a tradiþiei sociologice pozitiviste a fost creatã de Auguste Comte: “a ºti pentru a prevedea ºi a prevedea pentru a putea” (“savoir pour prevoir. Auguste Comte fiind creatorul termenului de sociologie. sigur. desemnând o perspectivã asupra faptelor. a avea atitudine pozitivistã era echivalent cu a lua în considerare doar faptele constatate prin experienþa sigurã a simþurilor ºi legãturile dintre ele. Ea avea. absolut obiectivã ºi neutrã din punct de vedere axiologic.

. Starea metafizicã urmeazã celei teologice ºi substituie agenþii supranaturali prin entitãþi abstracte. instituþii. mentalitãþilor predominante într-o societate datã. Starea pozitivã este cea mai tânãrã ºi mai complexã fazã a spiritului uman. etc. Comte. a legilor acestora. “adevãrul poate fi descoperit de o minte pãtrunzãtoare ºi formulat odatã pentru totdeauna”. Determinismul ideologic (psihologic) comtean. iar ºtiinþa istoriei oferã o colecþie abundentã de astfel de observaþii. “Goana dupã formula determinismului social” i-a stãpânit pe A. definind trei metode (filozofii). care se exclud. care genereazã ansamblul fenomenelor observate ( de exemplu. Aceastã teorie se încadreazã în filozofia sa socialã. de a sistematiza ansamblul fenomenelor. întrucât socialitatea este în fiecare dintre noi ºi se oferã observaþiei. fiecare dintre ei construind o formulã bine structuratã a determinismului vieþii sociale. Dimitrie Gusti. Starea teologicã este cea mai veche ºi exprimã acea fazã de evoluþie a spiritului în care acesta este preocupat de descoperirea cauzelor prime ºi finale ale fenomenelor. evenimente) prin acþiunea ideilor. Herbert Spencer. ideea de naturã ce serveºte ca explicaþie unitarã a fenomenelor concrete). Un fenomen social se considerã explicat când se poate stabili care mod de a gândi al colectivitãþii este responsabil de existenþa ºi producerea lui. fiecare. Karl Marx. servind o serie de concluzii practice pentru politicieni. aºa cum va rezulta din analiza de faþã. caracterizate. adicã cunoaºterea raporturilor cauzale dintre evenimente. În prima lecþie din acest curs autorul alcãtuieºte o privire generalã asupra mersului progresiv al spiritului omenesc. dezvoltatã în Cursul de filozofie pozitivã.determinismului social. argumenta Eugeniu Speranþia. Auguste Comte a formulat o teorie care explicã configuraþia fenomenelor sociale (grupuri. Em. Durkheim. stãpâneºte ºi secretul guvernãrii eficiente a vieþii sociale. în care acesta conºtientizeazã imposibilitatea descoperirii cauzelor prime (originea) ºi . Soluþia pãrea fireascã. prin câte o mentalitate care predominã în modul curent de a gândi al oamenilor (Speranþia 1939 :138) – cunoscuta lege a celor trei stãri. reprezentându-ºi fenomenele prin acþiunea directã ºi continuã a unor factori supranaturali. în ºase volume (1830-1842).

Datã fiind situaþia societãþii franceze postrevoluþionare. arãta E. Pozitivismul comtean – soluþie a anarhiei intelectuale. sociologia. cunoscute prin experienþa sigurã ºi controlatã de ºtiinþã. Ceea ce înseamnã cã organizarea ºi guvernarea societãþii se întemeiazã pe un set de convingeri structurate ºi predominante. metafizicã ºi pozitivã (Speranþia 1939: 136-142). s-ar fi cuvenit ca spiritul pozitiv. toate simptoamele unei anarhii intelectuale. Speranþia. chimie. Comte a ajuns la concluzia necesitãþii ºi oportunitãþii sociologiei pozitive în vederea anihilãrii stãrii de anarhie intelectualã. A. Ea se manifesta prin recurgerea simultanã la cele trei tipuri de filozofie. mulþumindu-se cu cunoaºterea legilor. prin observaþie ºi experiment (Speranþia: ibidem). A. dupã diagnoza autorului. IV. când ideile teologice ºi metafizice. metafizicã sau pozitivã ar precumpãni. în ultimã analizã pe opinii”. ultima ºi cea mai complexã disciplinã ºtiinþificã. Curs de filozofie pozitivã). atunci ordinea socialã generatã de ea ar fi coerentã. fizicã. cu ansamblul adevãrurilor cucerite de-a lungul timpului de matematicã.finale (destinaþia) ale fenomenelor. proprii societãþilor anterioare. care se exclud reciproc: teologicã. au fost discreditate. consideratã cauzã fundamentalã a crizei sociale care strãbãtea þara (Lecþia 1 “Preliminariile sociologiei” din vol. sã cãlãuzeascã conduita oamenilor. are menirea de a aplica metodele ºi legile pozitive din ºtiinþele anterioare care au înrâurire asupra fenomenelor sociale. fie ea teologicã. Aplicând formula sa pozitivã la societatea francezã a vremii. Comte sunt consecvente determinismului sãu ideologic: “mecanismul social se sprijinã. Criza societãþii franceze din perioada de dupã revoluþia francezã de la 1789 prezenta. filozofia pozitivã este investitã de autor cu funcþiunea coordonãrii tuturor fenomenelor. Comte a observat cã “vechiul sistem zdruncinat de revoluþie nu a fost înlocuit cu o concepþie originalã care sã garanteze cele douã condiþii . Cu alte cuvinte. având la bazã ºtiinþa. dacã una dintre mentalitãþile culturale. atotcuprinzãtoare. astronomie. Argumentele invocate de A. Comte. de exemplu. biologie ºi sociologie. Aceastã viziune atestã caracterul naturalist al concepþiei sociologice a lui A. În aceastã etapã. În realitate. adicã a relaþiilor invariabile (ale fenomenelor) de succesiune ºi de asemãnare .

moral. cu condiþia ca aceasta sã fie convenabil dirijatã”. constatã Comte. nu existã libertatea de conºtiinþã a indivizilor de a pune sub semnul întrebãrii adevãrurile descoperite de savanþi. toate entitãþile metafizice care pricinuiesc anarhia intelectualã a societãþii franceze (Speranþia 1939: 141-142). Dimpotrivã. Comte supune analizei critice. care duc la o adevãratã negare a ordinii. urmând ca ceilalþi sã le împãrtãºeascã prin încrederea acordatã. retrograde. asemãnãtoare celei din ºtiinþele naturii.. .. Comte a intuit aici o idee . ei pot asuma egalitatea doar în ceea ce priveºte “dreptul fundamental al tuturor la o liberã dezvoltare normalã a activitãþii personale. Ordinea este incompatibilã cu libertatea ce s-ar acorda oricui de a repune zilnic în discuþie bazele societãþii” (Speranþia 1939:141). oamenii sunt diferenþiaþi fizic. Este paradoxal cã “tocmai noþiunile cele mai complicate. este considerat cea mai periculoasã “utopie nebunã” care pericliteazã ordinea socialã ºi genereazã conflicte sociale. mai delicate ºi mai importante. oamenii de rând acordã încredere deplinã contribuþiilor aduse de cei competenþi. În restul disciplinelor. autoritãþii”. Cu totul alta este situaþia în studiile asupra societãþii. cele care prin superioara lor complicaþie sunt accesibile unui numãr mai mic de inteligenþe ºi presupun o pregãtire mai trudnicã ºi mai excepþionalã. constatã Comte. neîntâlnitã în nici una dintre celelalte ºtiinþele pozitive. adicã dogma libertãþii nemãrginite a omului de a examina singur ºi de a-ºi exprima propria pãrere asupra oricãror fenomene sociale. rând pe rând. Egalitatea politicã este ºi ea o entitate abstractã care pericliteazã ordinea socialã. Ordinea socialã presupune un corp de noþiuni stabilite de cei cu pregãtire. ci la o adevãratã anarhie intelectualã. ierarhiei. A. unde rãsturnãrile de principii nu au condus la instaurarea unei atitudini pozitive. . A. Toate ideile de ordine sunt concepute sub influenþa vechilor concepþii teologice. iar cele de progres sunt deduse din concepþiile metafizice. În realitate. În aceastã privinþã sociologia se confruntã cu o situaþie paradoxalã. provocând dezorganizare ºi tensiuni sociale prin aplicarea ei nemãrginitã. sã rãmânã (tocmai ele) în voia hotãrârilor schimbãtoare ale mulþimii necompetente. intelectual. Dreptul la “liber examen”.ale vieþii sociale: ordinea ºi progresul.

Pentru a conferi energie ºi eficacitate organismului social cele trei forþe trebuie sã acþioneze împreunã. Comte utilizeazã. formularea de principii politice lipsite de temei. iar puterea intelectualã este compusã din concepþie ºi expresie. compusã din trei puteri sociale elementare: puterea materialã. rezultând polarizare . Ea face imposibilã existenþa ºi menþinerea unor instituþii stabile. puterea moralã ºi puterea intelectualã (Bãdescu 1994: 73-78). . încurajarea unor atitudini superficiale. crizã socialã. în timp ce bogãþia are tendinþe spre concentrare. metafora organismului pentru a defini natura societãþii. Suveranitatea poporului este prezentatã de Comte ca o dogmã derivatã din cea a Libertãþii absolute de conºtiinþã. Prin analogie cu organismul viu. Necesitatea legicã a combinãrii puterilor sociale pentru a asigura energia societãþii a fost formulatã de autor ca legea compoziþiei organismului social. care are aceleaºi efecte devastatoare asupra echilibrului ºi stabilitãþii unei colectivitãþi umane. neglijarea uneia dintre ele conducând la disfuncþii severe în sistemul social. Spre pildã. puterea moralã este divizatã în inimã ºi caracter. numãrul unei populaþii poate tinde spre expansiune. Tendinþele de evoluþie contradictorie a elementelor componente sunt contracarate de influenþa beneficã a celorlalte forþe. datoritã versatilitãþii maselor care spulberã ordinea ºi progresul social. Consecinþele anarhiei intelectuale provocate de aceste dogme metafizice sunt instaurarea unei stãri de dezorganizare socialã.. Pentru a preveni starea de anarhie socialã este nevoie de o teorie ºtiinþificã asupra societãþii care sã fie împãrtãºitã de membrii acesteia. Sub influenþa abordãrilor prestigioase ale biologiei ºi fizicii. La rândul lor fiecare putere este compusã din câte douã elemente contrare.modernã. stimularea dorinþelor de înavuþire necuvenitã ºi de parvenire. Astfel. având ca expresie: interferenþa incompetenþilor în procesul de luare a deciziilor. Teoria organismului social. definitã ulterior ca principiul egalitãþii ºanselor. printre primii. societatea este conceputã de el ca un organism social înzestrat cu forþã socialã proprie. puterea materialã se descompune în numãr ºi bogãþie. adicã sã se combine. Auguste Comte ºi-a asumat sarcina formulãrii unei astfel de teorii ca soluþie salvatoare a crizei sociale. discreditarea teoriilor care se contestã unele pe altele. anarhie.

conform legii compoziþiei forþelor sociale. care presupune reînnoirea vechilor doctrine. neliniºti. Datoritã influenþei forþei morale ºi intelectuale se poate reinstaura echilibrul social. Caracterul “este predispus la a comanda ºi inima la a se supune”. În mod similar concepþia. Dar transformarea mediului înconjurãtor presupune cunoaºterea acestuia (forþa intelectualã). periclitat de invazia “vorbitorilor. dezordini. un “asentiment al opiniilor”. de puteri sociale – a) numãr/expresie/inimã ºi b) bogãþie/concepþie/ caracter” (Bãdescu 1994: 76). Mai întâi forþele materiale sunt preponderente ca bazã a forþelor intelectuale ºi morale. iar cea organicã este subordonatã celei anorganice (Ungureanu 1990: 73-80). De exemplu (Ungureanu 1990: 76). În al doilea rând. Dacã ele intrã în conflict. cunoaºterea ordinii naturale presupune o formã de validare socialã. ca douã brâuri. “fie în sensul cã numãrul procurã bogãþia. Relaþiile dintre elementele forþelor sociale sunt ordonate le “legea preponderenþei sociale a forþei materiale” Legea preponderenþei sociale a forþei materiale. însã. forþa intelectualã ºi cea materialã ajutã la restabilirea echilibrului: “Pe mãsurã ce starea socialã se regularizeazã. forþa moralã susþinutã de cea materialã. poate fi separatã de expresie. intervine. Comte observã cã existã anumite afinitãþi între elementele componente ale forþelor sociale: “societatea pare a fi înconjuratã de douã cercuri. fie cã el consimte a se supune bogãþiei” (Bãdescu 1994: 74). prin transformarea mediului înconjurãtor. cu alte cuvinte. care implicã producþie intelectualã. conform . inima prevaleazã asupra caracterului” (citat dupã Bãdescu 1994: 75). forþele materiale devin sociale doar dacã conþin în ele forþe intelectuale ºi morale. forþele intelectuale ºi morale devin forþe sociale în mãsura în care ele sunt pãrþi constitutive celor materiale. scriitorilor”. la rândul sãu. creºterea populaþiei (numãrul) duce la intensificarea raporturilor dintre indivizi în vederea satisfacerii nevoilor vitale. conform cãreia fenomenele cele mai nobile sunt subordonate celor mai grosolane: ordinea socialã este dominatã de cea organicã. aportul gândirii creatoare. sãrãcirea majoritãþii. pentru a se asigura. Preponderenþa socialã a forþei materiale este tratatã de Comte într-un dublu sens.socialã. Aceastã lege este o aplicaþie a legii mai generale a ordinii naturale.

în sensul cã unele sunt cauze iar altele efecte. M. Deºi Spencer a împãrtãºit atitudinea pozitivistã a lui Comte faþã de cunoaºterea societãþii. tehnologia în sine).prescripþiilor ºtiinþei (puterea moralã). Weber.2. precum E. Preponderenþa implicã o supradeterminare ce trebuie cãutatã în afara lor. Opþiunile pozitivismului sociologic au dus la constituirea unor practici metodologice (obþinute prin convertirea ideilor teoretice în postulate ale practicii de cercetare) “obiective” (Vlãsceanu 1982: 37. V. Aceastã lege a preponderenþei sociale a forþei materiale a influenþat decisiv gândirea sociologicã. 1876-1896). spune Spencer. Gusti. utilizarea de “generalizãri empirice” în locul unor propoziþii abstracte. Pozitivism. în sistemul social. autor al teoriei evoluþiei. Raporturile dintre forþele ºi structurile societãþii nu sunt de determinare cauzalã. Mari sociologi. 4 volume. 4. Spencer considerã cã fenomenele sociale trebuie sã fie tratate cu rigurozitate. pentru a ajunge la explicaþia cauzalã a acestora. evoluþionism ºi organicism sociologic: Herbert Spencer (1820-1903). Influenþat de A. el i-a obiectat filozofului francez determinismul ideologic: “Ideile. Varianta britanicã a pozitivismului sociologic a fost formulatã de un cunoscut filozof ºi sociolog. în sine. Ele devin sociale doar în mãsura în care sunt ghidate de consensul social. Comte. pe calea observaþiei ºi experimentului. D. limbajul. având urmãtoarele caracteristici: “desfilozofarea” aserþiunilor sociologice. nici nu rãscolesc lumea. au încorporat în propriile elaborate teoretice intuiþii ºi idei comtiene privind legea preponderenþei sistemului social. lumea este guvernatã sau rãscolitã de . în direcþia unei înþelegeri mai complexe ºi mai fine a determinismului social în societatea modernã. de asentimentul opiniilor ºi de prescripþiile ºtiinþei. Preponderenþa este conceputã de autor ca o determinare a pãrþilor organismului social de cãtre întreg. Durkheim. forþa fizicã. religia) sunt activitãþi umane fãrã a fi sociale ( de exemplu. cele trei forþe ºi structurile sociale fundamentale (proprietatea. familia. Herbert Spencer (Principiile Sociologiei. afirmarea principiului neutralitãþii axiologice. 44). nu guverneazã. utilizarea de modele statistico-matematice ale fenomenelor sociale considerate ca obiecte discrete ºi manipulabile. Pareto.

Stuart Mill (1803-1873). nu ideile curente determinã starea socialã ºi caracterul popular. Autorul argumenteazã cã la baza evoluþiei se aflã indivizii izolaþi. simpatiilor etc. nevoia de apãrare genereazã cerinþa funcþionalã a unei autoritãþi coercitive. Condiþiile de rãzboi determinã colaborarea obligatorie a indivizilor. ci acesta ºi starea socialã hotãrãsc ce idei vor avea curs” (apud Speranþia 1939: 170). în orice epocã. logician ºi economist englez John. centralizate ºi despotice. Starea socialã e. deci ºi stãrii sociale pe care aceste sentimente o produc. De la societãþi de tip militar la societãþi de tip industrial. tuturor temerilor. Atitudinea pozitivistã adoptatã de Spencer a fost integratã în concepþia sa evoluþionistã asupra lumii ºi societãþii. Acesta remarcase cã sentimentele. Odatã atins punctul maxim de diferenþiere. În aceste societãþi voinþa individualã este înãbuºitã de voinþa ºefilor militari. conjugatã cu risipire de energie. informã. veneraþiilor. O replicã strãlucitã la ideile spenceriene o aduce filozoful pozitivist. care implicã consum de forþã. Aplicatã la societate. indignãrilor. de la starea de risipire a materiei la starea de concentrare sau integrare. în mijlociu. n-ar putea duce la variaþia nesfârºitã a evenimentelor istoriei. producându-se o revenire la omogen. aceleaºi la toþi oamenii. Mill. ci acestea din urmã se datoresc resurselor schimbãtoare ale procesului intelectual. În practicã. nu se poate tãgãdui cã “forþa socialã a sentimentelor.sentimente. cãrora ideile le servesc de cãlãuze. la starea haoticã. sentimentelor cetãþenilor. Ideile total strãine acestei stãri sociale nu se pot dezvolta aici. schema evoluþionistã spencerianã ia forma trecerii de la societãþile de tip militar la cele industriale ºi invers. arãta St. pentru ca apoi ciclul evoluþiei sã se reia. rezultanta tuturor ambiþiilor. caracteristice societãþilor de tip militar. ciclul se inverseazã. Prin evoluþie autorul înþelege un proces legic de trecere treptatã de la omogen la eterogen. tuturor intereselor personale. în stare de rãzboi continuu. În societãþile . întemeiatã pe constrângere ºi pe subordonare. Ideile care au o oarecare trecere în aceastã stare socialã trebuie în chip imperios sã fie conforme. se datoreºte direcþiunii pe care le-o dau convingerile intelectuale” (Speranþia 1939: 170).

centralizate ºi despotice. echilibrul societãþilor de tip militar este treptat dizolvat ºi se instaureazã tipul de societate industrialã. scop secundar ce trebuie asigurat în interesul celui principal” (Spencer. “Omul nu se mai vede pus în situaþia de a fi chemat sã-ºi lase treburile pentru a se supune ordinelor unui ofiþer. În societatea industrialã statul serveºte individul. Dacã conservarea societãþii este scopul principal. Sub presiunea unor factori perturbatori. în realitate avem de a face cu un amestec de trãsãturi militare ºi industriale. nici nu poate fi parcursã în acelaºi ritm de toate þãrile” (Lallement 1997: 115). apud Lallement 1997: 114). progresul diviziunii muncii sociale. În regimul industrial individualitatea cetãþeanului.de facturã militarã individul serveºte statul: “viaþa individului nu îi aparþine. trebuie sã fie ocrotitã de societate” (Lallement 1997: 114). difuzã ºi protectoare a membrilor societãþii. se creeazã treptat condiþii care pregãtesc trecerea spre tipul de societate centralizatã. militarã. nimic nu-l mai obligã sã renunþe în interesul public la partea de bunuri pe care o reclamã acest interes. dupã care ciclul se reia. iar la celãlalt capãt erau societãþile bazate pe diviziunea muncii ºi libertãþile indivizilor. Regimul industrial presupune colaborarea voluntarã a indivizilor. În societãþile industrializate ºi democratice. Spencer a admis cã cele douã tipuri de societãþi au valoare teoreticã. Principii de sociologie. de pildã. puterea unei administraþii în creºtere. ci stã la dispoziþia societãþii al cãrei membru este…Pe scurt. creºterea populaþiei. în loc sã fie sacrificatã de societate. într-un regim militar individul este proprietatea statului. a densitãþii acesteia. Erudiþia istoricã ºi etnologicã a autorului l-a condus la ideea evoluþiei conceputã ca o linie cu douã capete: la un capãt se situau societãþile omogene. generând o serie de diferenþieri sociale. conservarea fiecãrui individ este scopul secundar. Dar societatea industrialã este incapabilã de apãrare contra inamicului extern. Putem identifica aici o concepþie modernã despre trecut conform cãreia “drepturile personale se comprimã doar graþie unei organizaþii coercitive” (Bãdescu 1994: 255). care considerã cã e de datoria statului sã vindece toate relele . iar “evoluþia nu este nici linearã. autoritatea fiind descentralizatã. specializarea activitãþilor ºi schimbul liber al produselor lor. precum cuceririle care amestecã grupurile sociale.

În apãrarea autonomiei indivizilor Spencer recurge la argumente de naturã darwinistã. un adevãrat paradox. acesta: a) schimbul liber implicã indivizi liberi de orice constrângeri (pentru a participa în mod liber la contract). aflaþi în raporturi de schimb ºi de liberã concurenþã. ceea ce este expresia fiinþei colective din individ. Legitimând statutul individului împotriva statului. fãrã o acþiune reglatoare socialã aflatã în spatele indivizilor. Ori. deci. industriale. “interesele apropie oamenii doar pentru câteva momente”. având ca expresie înmulþirea carierelor din birocraþie “ispiteºte pe cei incluºi în ea sã-i favorizeze întinderea cu locuri sigure ºi respectabile pentru rudele lor”. Spencer observã. divizatã de jocul intereselor rivale. ajungându-se la înrobirea individului de cãtre stat (Spencer 1924: 45). se bazeazã pe acordurile spontane ale intereselor individuale sau contractele particulare dintre ei. asigurat prin restrângerea activitãþii legislative ºi a constrângerilor administrative. cã raþionalizarea societãþii moderne. se creeazã astfel o “nevoie crescândã de constrângere administrativã ºi de restrângeri care se nasc din relele neprevãzute ºi din lacunele care urmeazã firesc silniciilor ºi restrângerilor precedente”. deci non-individualism”. Cu alte cuvinte. spontaneitatea naturalã a omului fiind mai presus de regulile statului.ºi sã asigure toate beneficiile. este însoþitã de “puterea descrescândã a restului societãþii de a rezista la încãlcarea ºi controlul ei continuu” (Spencer 1924: 45). Concepþia sociologicã spencerianã asupra societãþii industriale. “Esenþa paradoxului spencerian este. dupã Spencer. b) afirmarea libertãþii individuale propune însã ca fiecare individ sã “joace rolul omului de stat”. Durkheim. omogenã. centratã pe autonomia indivizilor specializaþi. cooperarea voluntarã dintre indivizi în procesul schimbului. adicã sã aibã o “conºtiinþã identicã cu a celorlalþi”. ridicã o problemã insolubilã în cadrele gândirii sale. Paradoxul lui Spencer (Bãdescu 1994: 259-260). Astfel el pledeazã pentru un spaþiu mai larg de iniþiativã ºi spontaneitate a indivizilor. neputând asigura stabilitatea ºi coeziunea durabilã a societãþii moderne. în conºtiinþa lor colectivã. Spencer este cunoscut ºi ca teoreticianul . aºa cum va arãta E. Ideea de organism social. cu fineþe. cum este teza supravieþuirii celui mai puternic.

aceasta din urmã fiind difuzatã în toþi indivizii care compun societatea. 4) ansamblul social ºi al organismului au o viaþã mai îndelungatã decât a elementelor componente. organismele au un singur organ comun. organismul este un întreg continuu. îndeosebi teoriile funcþionaliste. dupã opinia lui P. pe când individul e mobil. . care coordoneazã ansamblul corpului. care implicã ideea cã societatea este tratatã ca totalitate a funcþiilor ºi structurilor sale. o celulã nu face parte deodatã din mai multe organisme. Andrei. Analogia morfologicã dintre societate ºi organism este îndoielnicã. Andrei propune analogia funcþionalã dintre societate ºi organism. caracterelor. societatea este o formã superioarã de organism biologic. din mai multe cauze (Andrei 1936/1970: 280281): într-un organism celulele organice sunt înglobate în þesuturi. 5) în ambele existã o anumitã corelaþie a pãrþilor între ele ºi a pãrþilor faþã de tot. In locul analogiei morfologice P. suscitând ºi critici aspre ale viziunii organiciste. 3) ambele se diferenþiazã prin evoluþie (apariþia specializãrilor se face treptat). La A. Este vorba de punctul de vedere dupã care natura societãþii este determinatã prin structura sa întreagã ºi totalitatea funcþiilor sale. familia. Comte. Comte familia ºi nu individul constituia elementul primar al societãþii. ca ºi pentru înaintaºul sãu A. nesubstanþialã spaþial. Spencer vede întrucâtva altfel lucrurile: la fel cum celula vie este elementul ultim al organismului biologic. O analizã criticã cuprinzãtoare a organicismului lui Spencer a fost înfãptuitã de sociologul român Petre Andrei (1891-1940). gusturilor). Metafora organismului a influenþat gândirea sociologicã ulterioarã. pe când societatea este lipsitã de un organ comun al conºtiinþei sociale. 2) ambele evolueazã complicându-ºi structura (diferenþierea inteligenþelor. creierul. El stabileºte 5 analogii între organismul viu ºi organismul social (Speranþia 1939: 179): 1) ambele cresc de la o masã redusã la mari dimensiuni. organe. face parte din diferite grupuri sociale.organismului social sau pãrintele organicismului sociologic. tot aºa individul. Pentru el. în vreme ce societatea este discretã. Deosebirea dintre cei doi survine în identificarea elementului ultim al organismului social. hoarda sunt elemente celulare care prin juxtapunerea lor dau naºtere societãþii.

drept instrumente indispensabile pentru a . pãtrunzând din ce în ce mai mult în relaþiile politice.3. ca ºi la Comte. Comte. comerþ. preþuirea valorilor umanitare susþinute de ºtiinþã. Dar aceste fenomene se petrec în societate în mod conºtient. Paºoptist de seamã. Cheia determinismului ideologic este consideratã salvatoare ºi de discipolul român al dascãlului francez: “Dezvoltarea într-o societate se face prin progresul ºtiinþelor. tehnicã. “Reprezentanþii concepþiei organiciste au confundat aceste douã noþiuni: organism ºi organizare ºi nu le-a fost greu sã le confunde. la Bruxelles (Brãtianu 1903). ceea ce este cu totul altceva decât organismul. I. în cunoscutul studiu “Naþionalitatea”. ci o organizare. în exil. El reflectã cu fidelitate spiritul pozitivist comtean (Herseni 1940: 24): încrederea în ºtiinþã ºi educaþie. al artelor. pe când întrun corp organic ele se îndeplinesc involuntar ºi inconºtient” (Andrei 1970: 282). Comte. arbitrar sau de învoialã”(Ibidem: 49). Viziunea sociologicã este aceea care “ne descopere din ce în ce mai mult minunata armonie în nesfârºitul varietãþilor. ºi chiar prin modificarea însuºi idealului. Ca ºi întemeietorul pozitivismului. 4. de care orice societate are neapãratã trebuinþã” (Brãtianu 1903: 43). C. prin introducerea dreptãþii. cum cred organiciºtii. Pozitivarea sociologiei: Ion C. apãrutã. la doar 14 ani de la inventarea noþiunii de cãtre A. Brãtianu (1821-1891). ea legitimeazã tot ce este firesc în societate ºi lasã în domeniul istoriei tot ce este factice. El a fost primul care a introdus termenul de sociologie în cultura româneascã.Concluzia lui Petre Andrei este categoricã: societatea ca atare nu este un organism. Legile sociologiei sunt vãzute. Brãtianu manifestã o încredere nelimitatã în cunoaºterea legilor sociale ca suport al reformelor sociale. pentru cã organizarea presupune douã elemente sau douã fenomene care existã nu numai în viaþa socialã. apãrut în 1853 în revista “Republica Românã”. prin îmbunãtãþirea moravurilor. Organizarea presupune diviziunea muncii ºi coordonarea activitãþilor. civile ºi economice. aprecierea valorilor economice capitaliste – industrie. fapte care se observã ºi în modul de funcþionare a vieþii organice. credinþa în perfectibilitatea umanã. ci ºi în cea organicã. în vederea realizãrii unui scop unitar. Brãtianu a fost cel mai apropiat de ideile lui A.

4. reuºind astfel sã recomande un împrumut cultural util pentru dezvoltarea acestuia. de situaþii “deschise” ce puteau conduce la mai multe perspective teoretice. care atesta caracterul universal al generalizãrilor cu privire la un domeniu de evenimente ( de exemplu legea celor trei stãri formulatã de A. ea contribuie la raþionalizarea societãþii prin componenta sa cognitivã de “spiritualizare a omenirii”. Aceºtia ºiau schimbat atât cadrul de referinþã pentru formularea legilor cât ºi identitatea: de la modelul fizicii au evoluat spre cel al biologiei. Dupã 1970 s-a ajuns la concluzia cã legile ºi teoriile stricto sensu. iar din 1970 încoace ei preferã sã se autointituleze sociologi analitici (Becker 1990: 8). asemãnãtoare cu acelea stabilite de naturaliºti? Rãspunsurile au evoluat în timp. 4. opþiunile lui pozitiviste legitimeazã principiile teoretice ale liberalismului reflectate de “armonia tuturor intereselor individuale”. Cu timpul. stãpâneºte istoria unui popor. de la pozitiviºti au devenit sociologi empirico-analitici. Comte). dupã modelul fizicii. cum sunt teoriile sociologice privind schimbarea socialã. preocuparea pentru descoperirea legilor sociale. adicã parþiale ºi locale. conform cerinþelor formulate de Popper. la modelul legilor sociale inspirat din biologie. de la modelul legilor sociale inspirat din fizicã. care introducea în discursul sociologic noþiunile de dezordine. Prima întrebare: pot fi formulate rezultatele finale ale unei cercetãri sociologice sub formã de generalizãri de tipul legilor. Orientarea pozitivistã a reflecþiei sociologice este. care cunoaºte principiile ce guverneazã umanitatea.C. Ele înlesnesc “unitatea de acþiune a societãþii ºi libertatea indivizilor” fãcând din sociolog un “medic social”. Cele mai multe teorii ºi legi . un instrument cu o funcþie socialã dublã (Ungureanu1988: 95): pe de o parte. le putem întâlni în situaþii suficient de “închise”. nu a mai constituit interesul major al reprezentanþilor pozitivismului. pentru I.cãlãuzi raþional viaþa socialã a indivizilor. pe de altã parte. Primele douã întrebãri atestã caracterul pozitivist al acestei perspective. Tradiþia analiticã în sociologie. Brãtianu. adicã acelea care pot fi testate ºi falsificate. Imaginea distinctivã a orientãrii analitice poate fi sintetizatã în patru întrebãri tipice pentru aceastã tradiþie ºi în rãspunsurile corespunzãtoare (Becker 1990: 9-13). sunt rare în sociologie.

irosirea resurselor. ignorate de Kuhn. ei le pot oferi “cadre de referinþã”. atât în sensul micºorãrii barierelor dintre tradiþiile aceleaºi discipline. dar nu mai puþin relevante pentru un rãspuns credibil la întrebarea formulatã. Chiar dacã sociologii nu pot furniza oamenilor ce iau decizii predicþii sigure ºi universale. Unii sociologi au luat în discuþie ºi alte aspecte. etc. O excelentã analizã a logicii ºi statutului enunþurilor teoretice în sociologie a fost fãcutã de Cãtãlin Zamfir (1999: 19-89). statistice. A treia întrebare: cum se produce continuitatea ºi schimbarea în ºtiinþã ºi cum se exprimã progresul cunoaºterii disciplinare? Dupã 1960 discuþiile privind progresul în ºtiinþã au fost influenþate de ideile lui Kuhn (1962) privind revoluþiile ºtiinþifice: dupã o perioadã normalã. cu o “exemplaritate” distinctã. care oferã “un cadru formal ce trebuie precizat dacã dorim sã-l utilizãm pentru a interpreta situaþii reale” (Boudon. fiind responsabilã de procesul de integrare tot mai largã între ºtiinþele aplicate. Aceasta înseamnã cã nu se poate aºtepta producerea unei politici pozitive. teorii stricto sensu nu se pot aºtepta în sociologie. A doua întrebare: cât de tehnicã sau instrumentalã trebuie sã devinã cunoaºterea sociologicã pentru a genera o politicã pozitivã? Aºa cum am vãzut mai sus. injustiþie. sãrãcie. fiind suficient de puternicã pentru a afecta relaþiile dintre ºtiinþe.). cu excepþia unor teorii locale ºi parþiale . întrucât guvernanþii trebuie sã acþioneze. total diferitã de cea anterioarã.sociologice sunt considerate enunþuri formale. S-a constituit o “metaparadigmã” bazatã pe credinþa cã ºtiinþele socioumane aplicate au datoria moralã ºi practicã sã contribuie la ameliorarea sau lichidarea suferinþei umane sau ineficienþei sociale (foamete. Aceste teorii formale conþin “enunþuri de posibilitate” ai cãror termeni trebuie însã specificaþi prin referinþe socio-istorice. etc. de regulã. dominatã de o paradigmã larg împãrtãºitã de comunitatea ºtiinþificã. în situaþii relativ deschise. Este vorba de statutul ºtiinþelor aplicative faþã de obiectul studiat. cât ºi în sensul . Aceastã metaparadigmã serveºte la formularea criteriilor progresului în disciplinele respective. 1990: 358). care trebuie specificate în funcþie de contextul socioistoric particular. urmeazã o perioadã revoluþionarã ghidatã de o nouã paradigmã.

cooperãrii dintre discipline. 4. Vom prezenta. enunþurile formulate sunt supuse testelor de fidelitate. Analiza fidelitãþii are în vedere consistenþa internã din cadrul evidenþei empirice. satisfacerea curiozitãþii intelectuale. Relevanþa reclamã utilitate. validitate ºi relevanþã (Mãrginean 2000: 82-89). pe tema contextului socioorganizaþional ºi tehnologic al productivitãþii muncii.A. pe de o parte. Anthony Giddens (1973. 2000: 283-285.5.5. Becker (1990: 1321). 290296). în cadrul proiectelor experimentale la Filatura din Philadelphia (1923-1925) ºi Compania Western Electric. Hawthorne. Teorii analitice din domeniul sociologiei industriale ºi sociologiei organizaþiilor Cele mai cunoscute teorii analitice sunt teoria relaþiilor umane ºi o serie de dezvoltãri teoretice din domeniul sociologiei industriale ºi al organizaþiilor. în continuare. Pentru a explica relaþiile dintre fenomenele analizate. Obiectivitatea este o cerinþã obligatorie a ºtiinþei pure. John H. Aici consideraþiile lui Kuhn despre paradigma absolutã nu se aplicã. S. (1924-1930). Rezultatele experimentelor (Chelcea 1982: 118- . Henk A. 4. de regulã. Validitatea necesitã consistenþa dintre enunþurile empirice. sublinierea unor noi dimensiuni ale fenomenului neglijate sau ignorate de investigaþiile anterioare.U. punerea în luminã a unor aspecte practice. prin predicþii. Goldthorpe (1980: 38-57). Cu totul altfel stau lucrurile în ceea ce priveºte partea “purã” a disciplinelor socio-umane. consistenþa fiind testatã. care nu este supusã acestei metaparadigme. Teoria relaþiilor umane “Teoria relaþiilor umane” în organizaþiile industriale. ºi conceptele ºi teoriile utilizate. pe de altã parte. câteva teorii caracteristice pentru tradiþia analiticã. Sociologia purã manifestã mai puþinã înclinaþie spre integrare. lângã Chicago. A patra întrebare: cum pot fi identificate realizãrile în ºtiinþele sociale? De pildã studiile empirice care produc generalizãri despre realitatea socialã sunt atât descriptive cât ºi explicative. ideile lui Kuhn despre unicitatea paradigmelor gãsindu-ºi spaþiu de aplicare. utilizând analizele lui Septimiu Chelcea (1982: 113-124). elaboratã de Elton Mayo (1880-1950) ºi echipa sa de la Universitatea Harward.1.

se divide în douã pãrþi . gradul de complexitate ºi cerinþele de rol ale grupului managerial a fost elaboratã de P. abilitãþi profesionale în mânuirea echipamentelor electronice. Blau ºi P. sau sunt angajaþi în condiþii defavorabile. Conform acestei teorii opiniile rãspândite privind noile forþe de muncã rezultate în urma progresului tehnic. caracterizate prin venituri ridicate. În realitate. Doi ani mai târziu. Teoria analiticã formalã Teoria formalã privind relaþiile dintre dimensiunea organizaþionalã. Teoria polarizãrii “Teoria polarizãrii noii forþe de muncã apãrute ca rezultat al schimbãrii tehnologice”. aratã cã noua forþã de muncã. sunt adevãrate mituri. primii fiind încorporaþi treptat în clasa de mijloc.2. educaþie ºi abilitãþi profesionale. Schoenherr. Teoria relaþiilor umane atestã “universalitatea ºi importanþa organizãrii informale subiacente structurilor formale” (Ibidem: 124): dezvoltarea unor raporturi intime.P. teoria elaboratã pe marginea cercetãrilor desfãºurate în anul 1970 ºi reluate în 1984. instruire avansatã. producerea de norme de comportament caracteristice grupurilor informale. pe baza cercetãrilor desfãºurate în 33 de agenþii de securitate a muncii. formulate de sociologii germani Horst Kern ºi Michael Schumann.5. Blossfeld (Becker 1990: 14). generatã de revoluþia electronicã.5. Configuraþia acestei categorii sociale aratã cã avem de a face cu câºtigãtori ºi învinºi. 4.3. în 1986. în vreme ce perdanþii îngroaºe rândurile ºomerilor. bazate pe solidaritate ºi afecþiune. Blossfeld a specificat cã polarizarea forþei de muncã implicate în progresul tehnologic este condiþionatã de o combinaþie de doi factori: vârsta ºi educaþia. confirmatã ºi îmbogãþitã ulterior de H.A. în 1971. prãpastia dintre acestea lãrgindu-se continuu în ceea ce priveºte inegalitãþile de venit. Cercetãrile autorilor germani au repurtat un succes deosebit în rândul comunitãþii ºtiinþifice ºi al managerilor industriali. cu cele 387 de departamente de conducere ºi 1201 filiale locale ale acestora (Becker 1990: 14-16). faþã în faþã. H.119) au pus în luminã structura informalã din întreprinderile industriale care însoþeºte structura formalã a acestora.P. fiind un exemplu de utilizare publicã a rezultatelor unor cercetãri ºtiinþifice. 4. de simpatie ºi coeziune. Rezultatele empirice au servit ca punct de plecare .

depãºeºte efectul sãu indirect. În mod corespunzãtor. replicând regularitãþile . astfel încât. adicã creºterea managerialã la etajul superior în funcþie de complexitatea structuralã. teoria formalã elaboratã de Blau ºi Schoenherr spune cã organizaþiile la scarã mare vor genera economii serioase manageriale la nivelul superior. mãrimea proporþionalã a componentei structurale medii. cu atât mai mare este dimensiunea medie a componentelor sale structurale de toate felurile. diferenþierea organizaþiilor mari în segmente suspendã declinul gradual al economiei de forþã de muncã managerialã generat de creºterea dimensiunii. a confirmat ipotezele derivate din teorie. manifestatã gradual. descreºte pe mãsura creºterii dimensiunii organizaþiei. cu toate acestea. Generalizarea fundamentalã 2: diferenþierea structuralã în organizaþii genereazã cerinþe pentru mâna de lucru managerialã. Propoziþii derivate: cu cât creºte dimensiunea organizaþiei. efectul direct al dimensiunii organizaþionale mari. dar aceste economii sunt reduse mult de complexitatea structuralã a marilor organizaþii. organizaþiile manifestã. Propoziþii derivate: dimensiunea mare a unei organizaþii naºte indirect cerinþe pentru clasa managerialã prin diferenþierea structuralã pe care o genereazã. economiile depãºesc costurile complexitãþii. mai puþinã forþã de muncã managerialã decât cele mici. proporþional. economia. Generalizarea fundamentalã 1: creºterea dimensiunii genereazã diferenþiere structuralã în dimensiunile variate ale organizaþiilor în ritm descrescãtor. în ciuda complexitãþii lor structurale mai mari.pentru construcþia unei teorii formale asupra structurii organizaþiilor. cu cât este mai largã o organizaþie. cu atât descreºte influenþa ei marginalã asupra diferenþierii. în sferele administrative superioare descreºte odatã cu creºterea dimensiunii organizaþionale.U. gradual. o economie de management la etajul superior. si anume producerea de economii în forþa de muncã managerialã. Verificarea ulterioarã a teoriei. înfãptuitã de autori. organizaþiile largi necesitã. în cercetarea a 416 agenþii financiare importante din S. anvergura mãsurii de supraveghere ºi control este cu atât mai mare cu cât este mai largã organizaþia.A. distinctã de mãrimea ei absolutã. alcãtuitã din douã generalizãri fundamentale ºi un numãr de propoziþii derivate. Pe scurt.

pe baza investigaþiilor empirice comparate asupra unui eºantion de muncitori manuali din industria de maºini ºi chimicã ºi a unui lot martor de lucrãtori de tip gulere albe (Giddens 2000: 284).2. adicã de tip gulere albastre. denumit “teza închiderii”. de asemenea. teoria a fost aplicatã ºi la organizaþii politice.6. 4. Ibidem). întrucât aceºti muncitori.6. Ipoteza de la care au plecat autorii privea credinþa larg împãrtãºitã în caracterul esenþial deschis al mobilitãþii sociale în societãþile democratice. Rezultatele studiului echipei conduse de Goldthorpe infirmã teoria îmburghezirii muncitorilor manuali. Teoria îmburghezirii Contestarea “teoriei îmburghezirii clasei muncitoare” înfãptuitã. De altfel. desfãºurate în 1972 ºi reluate în 1974 (Goldthorpe. 4. Teoria îmburghezirii clasei muncitoare arata cã. munca prestatã continua sã fie neinteresantã. tip gulere albe. . în ciuda îmbogãþirii lor. în afara orelor de muncã. cu lucrãtorii tip gulere albe. veniturile obþinute erau investite în bunuri de consum (Giddens. pe baza investigaþiilor asupra unui eºantion de 10309 bãrbaþi între 20 ºi 64 de ani.1. 4.empirice observate în cercetarea anterioarã. chiar peste venitul majoritãþii lucrãtorilor calificaþi. O teorie analiticã cunoscutã privind structura ºi mobilitatea socialã aparþine sociologului britanic John Goldthorpe. formulatã de John Goldthorpe ºi colaboratorii sãi în 1980. al progresului tehnologic ºi al influenþei societãþii de consum. de John Goldthorpe ºi echipa sa. lucrãtorii nu se implicau în ceea ce fãceau. ei nu aveau aspiraþii de a urca în ierarhia socio-profesionalã. considerând-o un mijloc de a avea salarii mai mari. Rezultatele interviurilor i-au condus pe autori la formularea unui tipar al mobilitãþii ocupaþionale în societãþile industriale moderne. Teorii analitice din domeniul structurii ºi mobilitãþii sociale. reuºesc sã obþinã slujbe bine plãtite. în anii 60. o parte a lucrãtorilor manuali. în lucrarea Affluent Worker (1968-1969). Teza închiderii “Teza închiderii” (the “closure thesis”) mobilitãþii sociale.6. furnizând ipoteze asupra relaþiei “dimensiune ºi democraþie” (Becker 1990: 16). Llevewellyn ºi Paine 1980: 38-46). nu au dobândit caracteristicile tipice clasei de mijloc: ei manifestau o atitudine instrumentalã faþã de munca lor. ei nu interacþionau. pe mãsura declinului industriei manufacturiere.

Aceastã teorie stipuleazã urmãtoarele: în timp ce fiii indivizilor situaþi la nivel mai ridicat. ºi cel mai redusã la extremele sale. cel puþin la nivelele înalte. Teza zonei tampon Teza “zonei tampon” (the “buffer zone thesis”) a fost formulatã de aceiaºi autori . în compoziþia grupurilor constituite la aceste niveluri înalte autorecrutarea ºi inter-recrutarea generaþionalã joacã un rol major. b) mobilitatea va tinde sã fie cea mai ridicatã la nivelele intermediare ale ierarhiei. având tendinþa de a-ºi conserva diferenþele culturale. între ierarhia ocupaþionalã ºi structura de clasã. deoarece se poate presupune ca cei ce deþin poziþii superioare sã le menþinã pentru ei ºi copiii lor ºi. “Teza închiderii” este constituitã din trei enunþuri interdependente: a) mobilitatea are loc cu cea mai mare productivitate între grupuri situate la nivel similar în ierarhia ocupaþionalã. în vreme ce ºansele de acces al fiilor de muncitori manuali. 4. conform aserþiunilor a ºi b. “Teza închiderii” asumã existenþa unor obstacole în calea deschiderii nelimitate a ºanselor în societãþile dezvoltate. . sã zicem muncitori manuali calificaþi. În cadrul recrutãrii “din afarã”. semicalificaþi sau necalificaþi erau neglijabile.6. prestigioasã sau conferind status socio-economic. status ridicat. recrutarea indivizilor pentru poziþiile de vârf ale ierarhiei stratificãrii se face preponderent din rândul fiilor oamenilor care au. ei au ºi resursele care-i abiliteazã sã facã acest lucru. în sensul unui grad semnificativ de închidere. în mãsura în care ea este conceputã ca fiind dezirabilã. altfel spus.3. ei înºiºi. astfel de ocupaþii la care ei au acces vor fi în cea mai mare parte la baza ierarhiei nonmanuale. mai mult. Conform acestei teorii existã o consecvenþã ridicatã. atât în sus cât ºi în jos. în urma prelucrãrii datelor empirice referitoare la tipurile de mobilitate în funcþie de criteriul diviziunii între ocupaþionale manuale ºi nonmanuale (Ibidem: 4654). c) cea mai micã mobilitate se va gãsi la vârful ierarhiei. avem de-a face cu o recrutare de “distanþã scurtã”: elitele nu vor conþine decât o proporþie neglijabilã de indivizi proveniþi din clasa muncitoare. vor dispune de ºanse semnificativ mai mari de a obþine ocupaþii nonmanuale decât fiii muncitorilor necalificaþi.care invalideazã mitul egalitãþii oportunitãþilor în aceste societãþi. plasând discuþia în termenii unei mobilitãþi relative a ºanselor.

îndeosebi o mobilitate ascendentã. se vor gãsi . formarea . fie cã este vorba de avansarea “indirectã” a unor indivizi cu origini joase. 4.4. care trebuie privite. de exemplu vânzãtori. ca de pildã aspectele.6. sugereazã autorii. mult mai probabil în situaþia de a obþine o muncã manualã decât fiii indivizilor plasaþi mai înalt în scara ocupaþiilor nonmanuale. descoperite în cercetãri ulterioare. chelneri. cu anumite rezerve. Teza compensaþiei “Teza compensaþiei” (the “counterbalance thesis”) susþine cã existã forþe puternice care opereazã deja împotriva continuitãþii mobilitãþii (Goldthorpe ºi colab. autorii au simþit nevoia sã atenueze consecinþele empirice ale teoriei zonei tampon. Atenþia pe care autorii au început sã o acorde tot mai mult factorilor complicaþi privind mobilitatea de-a lungul vieþii active sau fenomenelor care contrabalanseazã efectele mobilitãþii exprimate prin cele douã teze i-au condus la formularea celei de a treia teze. ca însãºi valoarea analizei clasiale sã fie îndoielnicã. Propriile cercetãri fãcute de ei în 1972 au indicat o mobilitate mai ridicatã.. astfel de miºcãri vor fi în principal orientate mai degrabã cãtre niveluri manuale calificate decât spre slujbe semi-calificate sau necalificate .Zona tampon se constituie în acest caz la marginea de sus a clasei inferioare (manuali) ºi marginea de jos a clasei de nonmanuali. privind o mobilitate ridicatã a vieþii active a indivizilor petrecutã într-o fazã ulterioarã începuturilor în ocupaþiile manuale. observa Goldthorpe ºi colab. din aceastã pricinã. Ca ºi în cazul tezei închiderii. atrãgând atenþia asupra caracterului ideal-tipic al modelului ºi al probabilitãþii existenþei unor fenomene care pot contrabalansa efectele tezei.în vreme ce fiii muncitorilor nonmanuali situaþi la nivelul de jos. În mod concret aceastã tezã exprimã ideea cã împrejurarea în care se produce o ascensiune în decursul vieþii active a indivizilor devine.: 54-57). cel mai puþin probabilã. decât cea asumatã de cele trei teze. Cele trei teze prezentate. sau cazurile semnificative de indivizi care se întorc la clasa de origine. mici antreprenori. întrucât din pricina nivelului de mobilitate care predominã. sau în cazurile de mobilitate inversã a unor indivizi cu origini superioare. prezintã dificultãþi serioase întrucât conduc spre o subestimare a mobilitãþii sociale. cu siguranþã. Este posibil.

necesitând o tratare conceptualã mai finã ºi o investigaþie empiricã mai cuprinzãtoare. Dupã el. “structurarea claselor este facilitatã de gradul în care se produce închiderea mobilitãþii în legãturã cu orice formã specificatã a capacitãþii de piaþã” (Giddens 1973: 107). demers de origine marxistã care separã. se impune reexaminarea legãturii simple asumate între mobilitate ºi formarea structurii de clasã ºi considerarea ei ca o relaþie complexã. cu intenþia explicitã de a schimba substanþial orientarea analizei structurii sociale. 4. în fapt. cel puþin. Giddens respinge conceptualizarea poziþionalã a structurii de clasã ºi vede clasele ca segmente de indivizi ce vor fi. Mai precis. procesul de structurare cel mai generalizat din societãþile avansate. Teorii analitice privind continuitatea ºi schimbarea structuralã în societate 4. În consecinþã.5.1. cercetãri reluate în 1977 asupra aceleaºi populaþii. în linii mari. Nu este vorba doar de noutatea unor date empirice. Teoria structurãrii Teoria “structurãrii de clasã” (the class “structuration”). din distribuþia ºanselor mobilitãþii care au loc în cadrul unei societãþi date. Teoria schimbãrii sociale Teoria schimbãrii sociale ca redefinire de roluri a fost elaboratã de I.7.clasei este probabil sã rãmânã la un nivel scãzut ºi astfel poziþia de clasã ar trebui sã aibã o importanþã diminuatã ca bazã a acþiunii socio-politice. . ci de o schimbare de opticã în conceptualizarea structurii sociale.7.6. asupra unui eºantion reprezentativ de populaþie olandezã. desfãºurate în 1975. mai mult sau mai puþin. 4. Teoria structurãrii renunþã la definirea structurii sociale în termeni “poziþionali”. mobilitatea de structura de clasã ºi se concentreazã pe încorporarea mobilitãþii în procesul de formare a claselor sociale. identificabili dupã gradul de “structurare” care existã în chip empiric. propusã de Anthony Giddens (1973). rezultã. pe baza unei anchete ºi interviuri. Argumentul invocat de Giddens se referã la faptul cã efectul închiderii în termenii miºcãrii intergeneraþionale este de “a genera reproducþia experienþei comune cotidiene de-a lungul generaþiilor ºi aceastã omogenizare a experienþei este întãritã în mãsura în care miºcarea indivizilor înãuntrul pieþei muncii este limitatã de ocupaþiile ce genereazã o ordine similarã de rezultate” (Ibidem). Gadourek în 1982.

Gadourek. de pildã schimbãrile în rolurile sexuale au continuat ºi dupã 1975. rezident într-un oraº mic. Plecând de la aceste premise autorii au construit o teorie alcãtuitã din aserþiuni principale ºi mai multe teoreme. sau sã se cãsãtoreascã? Doar în societãþile cu segregaþie socialã puternicã este mic numãrul cercurilor sociale care se intersecteazã. având ca expresie Revoluþia Culturalã de la începutul anilor 70. analizeazã schimbarea dintr-o perspectivã anti-voluntaristã. îndeosebi în ceea ce priveºte normele ce prescriu cerinþele poziþiilor de putere. în partea doua a deceniului (dupã 1974) o uºoarã anulare a acestei tendinþe.2. necãsãtorit. Aceste schimbãri din urmã sunt cele mai evidente dacã observãm comportamentul membrilor activi ai bisericilor din þarã. la sfârºitul deceniului cuplurile consensuale ºi stilul de viaþã respectiv au fost acceptate pe scarã largã. aºteptãrile de rol ºi comportamentele de rol.cu completãri din analiza rezultatelor electorale (Becker 1990: 19-20). Prima aserþiune atestã cã “asociaþiile sociale sunt mai probabile între . catolicã. ce a paralizat Olanda ºi cele mai multe þãri vestice. 4. trãind la þarã. Individul B poate fi o tânãrã. A urmat. etc. Dacã la începutul decadei nu s-ar fi acceptat ca un cuplu necãsãtorit sã trãiascã împreunã ºi sã frecventeze activitãþile religioase.7. focalizându-se pe factori care apar mai degrabã spontan ca efecte ale schimbãrilor în spiritul timpului: secularizarea în creºtere. viaþa sexualã. precizeazã Henk Becker. necãsãtoritã. deoarece. De exemplu. individul A poate fi tânãr. Ce ºanse sunt ca cei doi sã se cunoascã. Teoria macrosociologicã Teoria macrosociologicã a relaþiilor inter-grup a fost elaboratã de Peter Blau ºi Joseph Schwartz în 1984 (Becker 1990: 20-21). Ca punct de plecare ei au luat conceptul lui G. îmbunãtãþirea standardelor educaþiei formale ºi diminuarea dimensiunii medii a familiei au modificat normele de rol. Datele cercetãrii au arãtat o slãbire continuã a normelor care defineau rolurile legate de autoritate. Inversarea trendului nu este universalã. viaþa religioasã. Simmel privind intersectarea cercurilor sociale (sau reþeaua afilierilor de grup) ºi l-au testat empiric. protestant. Conceptul simmelian spune cã un individ în societate este situat la intersecþia unei multitudini de categorii sau cercuri sociale.

în Statele Unite ºi s-a rãspândit cu repeziciune în restul lumii. alte curente care îºi au originea în pozitivismul sociologic sunt empirismul sociologic ºi sociologismul. frãmântatã de ascensiunea totalitarismului ºi conflicte militare. dar nu este singura. empirismul derivã de la empiric. Mai întâi. ca efect al industrializãrii ºi urbanizãrii rapide. Orientarea analiticã este cea mai reprezentativã ºi mai rãspânditã ( ca numãr de autori. cu atât mai mare este probabilitatea unor relaþii sociale de status distante. este vorba de ºocul primului rãzboi mondial resimþit de sociologii care credeau în raþionalitatea socialã. numãr de volume publicate) dezvoltare a pozitivismului sociologic. menþionãm impactul crizei societãþii europene. rata probabilã a relaþiilor din afara grupului descreºte. Empirismul este o orientare sociologicã care are la bazã convingerea cã întreaga cunoaºtere derivã din experienþã. Beneficiind de un . în capacitatea societãþii de a acþiona raþional asupra ei înºiºi (Lallement 1998: 15). în vederea conservãrii instituþiilor ºi structurilor sociale. eterogenitatea (rasialã. care semnificã cunoaºtere întemeiatã pe experienþã ºi observaþie. o societate tot mai atomizatã ºi fãrâmiþatã care punea în faþa sociologilor sarcini specifice de monitorizare ºi previziune a comportamentului indivizilor. cu cât este mai mare inegalitatea. servind la soluþionarea unor aspecte practice ale vieþii sociale. XX. industrialã ºi ocupaþionalã) genereazã relaþii intergrup. este vorba de cerinþele socio-economice. În al doilea rând. politice ºi epistemologice care au însoþit dezvoltarea societãþii de masã. O anume neîncredere în teoriile ºi legile sociologice a început sã-ºi facã loc în comunitãþile de cercetãtori ai vieþii sociale.persoane aflate în poziþii apropiate decât în poziþii sociale îndepãrtate”. a cãror evoluþie ulterioarã a fost diferitã. Rezultatele investigaþiilor au avut atât o finalitate teoreticã cât ºi semnificaþie aplicativã. 5. Empirismul sociologic a apãrut ca o orientare ºtiinþificã în prima jumãtate a sec. Empirismul sociologic Etimologic. Câteva teoreme asociate acestei propoziþii: pe mãsurã ce dimensiunea grupului creºte. Aceastã credinþã constituie rãdãcina comunã a pozitivismului ºi empirismului. Unele circumstanþe particulare au pregãtit terenul favorabil dezvoltãrii acestui curent. În al treilea rând.

alegerile ce implicã mulþi oameni angajaþi într-o activitate similarã care se repetã ºi se restudiazã de fiecare datã.1. limitat la legãtura statisticã. descrierile observatorilor ºi comentatorilor individuali în ºtiinþã empiricã. tendinþa spre psihologism ºi evitarea programaticã a problemelor de structurã socialã. dupã Mills.. (1934) din Austria invadatã de nazism. nefiind vorba de legãturi cauzale care implicã referinþe teoretice. Mills.U. Acest “science-maker” converteºte filozofia socialã. observatorul individual. Proaspãt emigrat în S.. dupã opinia lui Lazarsfeld (Lazarsfeld 1970. ceea ce înseamnã. ci de a-l pune în legãturã cu alte sectoare”. Vlãsceanu 1982: 51-52) patru operaþii. care ia avânt odatã cu deceniul al cinci-lea. Paul Lazarsfeld creeazã ªcoala empiristã. . mai târziu. un veritabil “science-maker” care asigurã legãtura între filozoful social. Sociologia ca specialitate metodologicã: Paul Lazarsfeld (19011976).“aflux nesperat de cercetãtori de primã mânã care evadeazã dintr-o Europã devastatã de rãzboaie ºi parþial cuceritã de totalitarism” (Lallement 1998: 13). Hazel Gaudet ºi.. Tranziþia observaþiilor ºi datelor celorlalte discipline în ºtiinþã empiricã necesitã. comentatorul individual ºi echipa organizatã de investigatori ºi analiºti empirici. de pildã. Mills precizeazã cã aceastã legãturã are un sens special. sociologii americani reiau ºi dezvoltã tradiþia cercetãrilor de evaluare ºi intervenþie în vederea soluþionãrii problemelor sociale. de fapt. . “Studierea situaþiilor ºi problemelor sociale care se repetã (ºi trebuie restudiate de fiecare datã) mai mult decât a celor unice”. . iar sociologul deþine poziþia de metodolog al armatei de specialiºti în ºtiinþele sociale.. . “Tendinþa de a studia nu un sector izolat uman.A. fãrã a fi ancorate în structuri stabile care ar favoriza abordãri teoretice. 1975: 104. “Deplasarea accentului de la istoria instituþiilor ºi ideilor la comportamentul concret al oamenilor”. alãturi de colaboratori ca Bernard Berelson. a fundamentãrii politicilor sociale. 5. ªcoala empiristã propune un nou model al disciplinei ºi al sociologului: sociologia este conceputã ca o specialitate metodologicã pentru toate celelalte ºtiinþe sociale. Raymond Boudon. “Accentul pus pe evenimente contemporane mai degrabã decât pe cele .

scale. Tematica “publicului” va constitui o preocupare predilectã. sau a cauzalitãþii . Ea a apãrut. reflecþie metodologicã avansatã asupra datelor empirice ºi nu pe elaborarea de teorii sociologice. cu omul de masã. Domeniile tematice abordate de empiriºti. valorilor. experimente asupra indivizilor selecþionaþi prin proceduri de eºantionare. clasificãri.istorice”. schimbare ºi mobilitate socialã. indici). rezultatele sunt formulate mai ales sub forma unor aserþiuni statistice: procente. nu furnizau o bazã adecvatã pentru dezvoltarea teoriei semnificaþiei sociale a mass-media. a influenþat enorm atracþia de care s-a bucurat aceastã ºcoalã în rândul sociologilor. de anchetã ºi a tehnicilor de prelucrare statisticã pentru cercetarea atitudinilor. observaþii. Accesibilitatea metodelor de eºantionare. democratice. în societãþile vestice. Cadrul de referinþã al acestor studii a fost definit în urmãtoarea schemã: cine. rãspunsurile subiecþilor sunt prelucrate statistic (analizã multivariatã. remarca Mills. stratificare socialã. birocratizarea. sentimentelor. comportamentul electoral. P. Ei au fãcut mãsurãri meticuloase ale expunerii indivizilor la mass media ce pot fi utile pentru reclamã sau pentru predicþia comportamentului electoral. Principalele domenii analizate de sociologia empiristã sunt o reflectare a fenomenelor ºi proceselor din perioada postbelicã a societãþii americane: ascensiunea claselor mijlocii. ce spune. ca rezultat al transformãrii consensului tradiþional ºi convenþional al societãþii premoderne în societãþi de masã. informaþiilor ºi a acþiunilor legate de ele. Lazarsfeld ºi colaboratorii sãi au consacrat o mare parte din cercetãrile lor studiului comunicãrii de masã ºi comportamentului electoral. tehnici panel. adicã “retragerea sociologilor în prezent” Aplicarea operaþiilor de mai sus a condus la un stil de lucru caracterizat prin specializare înaltã bazatã pe utilizarea metodelor de analizã sociologicã.2. ceea ce semnificã pierderea dimensiunii istorice a cercetãrii. comunicarea de masã. dupã opinia lui Michel Lallement. Sursa de bazã a datelor utilizate de empiriºti sunt seturile de interviuri. considera Mills. 5. cui spune. Aceste studii. apariþia ºi dezvoltarea noilor mijloace de comunicare ºi impactul acestora asupra comportamentului politic (Lallement 1998: 21) Temele abordate cel mai frecvent sunt: opinia publicã. cu ce mijloace ºi cu ce rezultate.

5. Etichetele cele mai cunoscute aplicate empirismului sociologic sunt anchetomania ºi quantofrenia (mania mãsurãtorilor cantitative) simultan cu neglijarea eforturilor teoretice. Banii: cercetãrile sunt scumpe ºi ele se fac la comandã. W. ulterior. este unul logic. investigaþiile sunt. precum Pitirim Sorokin. uneori pânã la deformarea acesteia. decãderea acestuia.K. Mills. Henri H. Criticii empirismului exagereazã rolul creator al teoriei. pentru aceasta datele empirice ar fi trebuit integrate în enunþuri privind structura socio-instituþionalã. Pierre Bourdieu. b) datele empirice sunt restricþionate la variabile ce pot fi determinate statistic.3. Amploarea ºi popularitatea empirismului au fãcut tot mai transparente limitele ºi. Modelul tradiþional al cercetãrii empirice. susþine Merton. ºi diminueazã nepermis de mult rolul cercetãrii empirice doar la testarea ºi verificarea ipotezelor. Nu au existat condiþii favorabile pentru preocupãri mai teoretice. la evoluþia istoricã. nereuºind “sã descrie întocmai ce se petrece în decursul unei .comportamentului electoral. întemeiat pe presupoziþii pozitiviste ºi. Georges Gurvitch. În apãrarea orientãrii empiriste Paul Lazarsfeld ºi adepþii sãi au formulat urmãtoarele rãspunsuri la criticile aduse (Mills 1975). care simplificã experienþa. analitice. înclinaþiile psihologiste.4. dar nu mai puþin prestigios. la limbajul sociologic ºi la mãsurãtori. politice. Un “balon de oxigen” neaºteptat. a primit empirismul din partea unor sociologi de marcã. adicã “conectate” la referinþe teoretice privind structurile sociale. Nume cu rezonanþã în sociologie. “Serendipitatea” sau rolul creator al cercetãrii empirice în viziunea lui R. adaptate la interesele celor care le plãtesc. W. cum sunt Robert King Merton (1910-2003)ºi Raymond Boudon (1934-). Mills analizeazã douã raþiuni inerente eºecului empirismului: a) teoria este redusã la variabilele utile în cercetare. din aceastã pricinã. C. 5. au pus în luminã o serie de limite ale empirismului : centrarea pe zone înguste ale realitãþii sociale. Limitele ºi eºecul empirismului. în final. C. Merton. evitarea sistematicã a problemelor ºi concepþiilor care se referã la structurile sociale. Timpul: este nevoie de timp pentru acumularea unor serii lungi de date pe baza cãrora sã se facã inferenþe teoretice. Stahl.

4. exercitând presiune asupra elaborãrii teoriei. O mare parte a locuitorilor erau afiliaþi la un numãr mare de organizaþii civice. datoritã ºansei ºi perspicacitãþii. aberante ºi de importanþã capitalã ce trezesc curiozitatea cercetãtorilor ºi îi conduce la o ipotezã nouã.investigaþii fructuoase” (Merton 1968/1972: 285). surprinzãtor ºi capital. stimulând cercetãtorul sã dea sens datelor observate. Teza lui Merton este urmãtoarea: cercetarea empiricã nu se limiteazã la rolul pasiv de a verifica ºi testa teoria. Observaþia era contrarã bunului simþ ºi teoriilor cunoscute: categoriile cu statut inferior cu copii sunt acaparate de sarcinile creºterii acestora.1. ai cãror eroi descoperã. ceea ce-i împiedicã sã se implice în viaþa comunitãþii din afara . aberante adicã surprinzãtoare. un nume vechi al Insulei Ceylon. politice. Elaborarea teoriei. ce poate fi o nouã teorie sau o extindere a unei teorii cunoscute. În chip neaºteptat. la întâmplare ºi din perspicacitate. cercetãtorii au constatat cã aceastã afiliere la asociaþii voluntare creºtea ºi la familiile cu copii. Serendipitatea semnificã descoperirea unor rezultate valide. care apar drept inconsistente fie cu teoria dominantã fie cu alte fapte cunoscute. 5. tot felul de lucruri pe care nu le cãutau. Termenul a fost creat de scriitorul Horace Walpole în 1754 dupã titlul unei povestiri despre zâne. Merton ºi echipa sa au testat aceastã funcþie a cercetãrii empirice în investigaþia cu tema “Sociologia ºi psihosociologia habitat-ului”. adicã sã þinã de o altã teorie decât cea de la începutul cercetãrii. capitale. O cercetare empiricã fructuoasã îndeplineºte atât rolul de a verifica ipoteze deduse teoretic cât ºi rolul de a genera noi ipoteze. Termenul derivã din cuvântul Serendip. ce nu erau urmãrite. de cca 700 de familii. cu alte cuvinte sã conducã la consecinþe care influenþeazã teoria generalã. Este vorba de fapte neaºteptate. Craftown. Ea îndeplineºte patru funcþii majore ce ajutã la dezvoltarea teoriei (Merton 1968/1972: 285-305). Pentru a se produce serendipitatea este necesar ca faptele observate sã fie: neaºteptate. “Cele trei prinþese din Serendip”. sã-le integreze într-un cadru de referinþã mai larg. desfãºuratã în comunitatea suburbanã muncitoreascã recent apãrutã. într-o mãsurã semnificativ mai mare decât în locurile lor de reºedinþã anterioare. Merton a denumit aceastã funcþie teoreticã a cercetãrii empirice serendipitate.

5. neprevãzut ºi de semnificaþie capitalã: credinþa iluzorie în abundenþa adolescenþilor care se ocupã cu supravegherea copiilor. Dupã un ºir de interviuri în profunzime. concepþia oamenilor.2.4. pentru care adolescenþii existau ca resurse potenþiale pentru supravegherea copiilor.). Iluzia exprima atmosfera de intimitate. reconstruirea teoriei se bazeazã pe observaþii relevante. elaboratã în 1936 de Muzafer Sherif. Un exemplu de presiune a faptului empiric în direcþia reconstruirii unei . Percepþia era o funcþie a încrederii. Craftown dispunea realmente de o proporþie de adolescenþi foarte micã. Cercetãtorii se confruntau cu un fapt aberant. Explicaþiile oferite de pãrinþii din Craftown pãreau suficiente: “e uºor sã gãseºti prin vecini adolescenþi care sã aibã grijã de copii”. judecãþi de la alþi membrii ai comunitãþii. etc. Cercetarea a confirmat ºi a lãrgit o teorie mai veche. numai dacã erau bine cunoscuþi ºi meritau. privind psihosociologia normelor sociale. iluzia fiind reflexul inconºtient al coeziunii comunitãþii ºi nu al mãsurãtorilor statistice. neglijate mai înainte. prin aceasta.cãminului. cercetãtorii au reuºit sã dezlege enigma prin formularea unei noi teorii sociologice: rãdãcinile sociologice ale iluziei sunt identificate în structura relaþiilor comunitare. iar încrederea era o funcþie a coeziunii sociale (Merton 1968/1972: 291). schema utilitaristã. ponderea cea mai mare deþinând-o copii de sub 10 ani. Merton a precizat cã nu erau mai mulþi adolescenþi la Craftown ci mai mulþi cunoscuþi intimi. încredere. standarde. Trecutã prin filtrul mai multor teorii sociologice cunoscute ( teoria reprezentãrilor colective elaboratã de Emile Durkheim. care necesitã lãrgirea schemei explicative. care existau socialmente pentru pãrinþii ce cãutau sprijin pentru supravegherea copiilor. iluzia respectivã s-a dovedit recalcitrantã integrãrii într-un cadru explicativ. postulatul existenþei sociale formulat de Karl Marx. Reconstruirea teoriei Dacã în cazul serendipitãþii era vorba de o contradicþie între faptele observate ºi teoriile cunoscute care se soluþiona prin elaborarea unei noi teorii. care descria modul cum oamenii asimileazã norme. sau “se gãsesc mai mulþi adolescenþi pe aici decât acolo unde am locuit înainte” Motivele invocate pãreau lãmuritoare dacã nu ar fi fost descoperit un fapt uimitor: ca ºi majoritatea comunitãþilor rezidenþiale noi.

Maratonul ca proces de persuasiune a intensificat încrederea audienþei. Maratonul a fost perceput ca sacrificiu ritual: ca proces de persuasiune a transformat “sentimentele iniþiale de scepticism ºi neîncredere în afirmaþie (reticentã. sinceritatea. Era vorba de surprinderea unui instantaneu al reputaþiei de sinceritate a unei vedete de radio ce a reuºit sã vândã un numãr record de bonuri (subscripþii) de rãzboi. 5. loialitatea. timp de 18 ore a fost perceputã ca “hotãrâre fermã de a reuºi. cu adevãrat. acþiunea ºi nu cuvintele au fost dovada sinceritãþii”. cât ce fãcea ea îi atestau sinceritatea. Important. Cercetãtorii se confruntau cu un fapt paradoxal: cum se explicã convingerea rãspânditã privind patriotismul dezinteresat. Teoria persuasiunii de masã a fost reconstruitã prin includerea ideii cã propaganda prin fapte. Sublinierea sinceritãþii ca dimensiune a reputaþiei apãrea stranie.teorii îl oferã tot o cercetare condusã de Merton asupra unui “caz unic ºi dramatic de persuasiune de masã”. Astfel. în decursul unei zile. iniþial). Reorientarea interesului teoretic Metodele noi de cercetare empiricã pot duce la direcþii teoretice noi. . observa Merton.3. cuvintele acoperite de “aurul conduitei” sunt mai eficiente în cazul persoanelor neîncrezãtoare în propaganda prin vorbe. a doua constatare este opusã celei de mai sus. depãºind toate obstacolele. ambiþiei. Forþa de convingere a vedetei se întemeia pe credinþa lor fermã în integritatea ºi sinceritatea acesteia. timp de 18 ore. Insistenþa vedetei. Analiza comparatã a implicaþiilor a douã fapte ce rezultã din cercetare nu a adus lãmuriri satisfãcãtoare. deoarece vedeta respectivã apãrea în ºase programe publicitare la radio pe sãptãmânã. Teoria persuasiunii de masã s-a dovedit prea îngustã pentru a explica succesul crainicei de radio. efort dur la care se supunea crainica”. situarea vedetei deasupra lãcomiei. încordare. orgoliului celorlalþi crainici din partea unor oameni atât de puþin încrezãtori? Un fapt neglijat la început a constituit cheia problemei. era “nu atât ce spunea. apoi categoricã a integritãþii crainicei”. la intervale regulate. Prima constatare priveºte dezgustul subiecþilor anchetaþi faþã de reclamã.4. prin apelul fãcut la radio. programe publicitare ºi faþã de propagandã întrucât aceºtia se percepeau ca fiind manipulaþi. ca semne ale unei perseverenþe îndârjite ce implicau obosealã.

“indivizii supuºi unor presiuni contradictorii reacþioneazã prin amânarea deciziei. conceptul rolurilor sociale multiple jucate de indivizi se bazeazã pe supoziþia conform cãreia cu cât societatea este mai puþin integratã cu atât mai des sunt indivizii supuºi stresului unor roluri incompatibile. S-au elaborat indicatori pentru studiul presiunilor ce caracterizeazã situaþiile conflictuale. În cazul unor presiuni contradictorii asupra alegãtorului. au favorizat acumularea de date empirice relevante care au stimulat interesul pentru teoria propagandei ca instrument de control social. clarificarea acestora se realizeazã prin identificarea de indicatori ai variabilelor studiate. Un aport l-au adus ºi dezvoltarea massmedia. tehnica panelului. Cercetarea empiricã a dus la clarificarea conceptelor de bazã implicate de aceastã problematicã.4. interviul focalizat. care rol (sau solidaritate de grup) are prioritate? în ce condiþii iese învingãtor un rol sau altul?”. 5. confuze. b) subordonarea . Limitele sale sau dovedit mai puternice decât avantajele aduse. Cu tot sprijinul prestigios oferit de consideraþiile mertoniene empirismul nu a reuºit sã se salveze ca orientare sociologicã viabilã. Neajunsurile cele mai semnificative ale empirismului sociologic au fost sistematizate de Lazãr Vlãsceanu (1982: 56-57): “a) tipizarea proiectelor de cercetare ºi inhibarea imaginaþiei creatoare. Interpretãrile existente lãsau neacoperite probleme importante.4. iar în anumite condiþii (ce trebuie precizate) ei cautã sã reducã conflictul ieºind din câmpul sãu de acþiune (pierd interesul pentru campania electoralã). Clarificarea conceptelor Cercetarea empiricã are nevoie de concepte clare. Spre pildã. O cercetare bine întocmitã sileºte cercetãtorii sã clarifice conceptele definite defectuos. inventate în anii 70. hotãrâtoare este poziþia sa socio-economicã” (Merton 1968/1972: 304-305). cum sunt: “pe ce bazã se poate prezice comportamentul persoanelor solicitate de douã roluri divergente? atunci când trebuie luatã o hotãrâre. A rezultat cã într-o situaþie de decizie. Tema comparãrii rolurilor divergente a fost destul de confuzã în cercetarea sociologicã. cercetãrile aplicative înfãptuite de guverne ºi companii private. precum ºi conflictele dintre ideologii (Merton 1968/1972: 303).analiza de conþinut. alegerile electorale. de pildã.

nu toate fenomenele care se produc în societate. de auxiliar al cercetãrii. omul mãnâncã. Întemeietorul sociologismului este Emile Durkheim. dar ºi la greutãþi în cumularea rezultatelor teoretice disparate. carbon. degaje. adicã necesitatea raportãrii oricãrui fenomen social la ansamblul social din care face parte acesta. oxigen. etc. mentorul ªcolii sociologice franceze (cuprinzând discipoli ca Marcel Mauss. prin însuºi faptul combinãrii lor. doarme. care a condus nu numai la segmentarea realitãþii investigate. cum a procedat A. de a-ºi pregãti ºi consuma hrana. deosebite de cele ce se petrec în conºtiinþele indivizilor. Pentru ca aplicarea acestui determinism imanent sã nu ducã la confuzii ºi situaþii aberante este necesarã definirea faptelor sociale. azot). Concepþia sa asupra faptelor sociale este prezentatã în lucrarea clasicã Regulile metodei sociologice (1895). Comte. Georges Davy).). 6. c) fragmentarea ipoteticã exageratã. de originã francezã. Sociologia este conceputã de Durkheim ca o ºtiinþã pozitivã a faptelor sociale înþelese ca fenomene de sintezã sui generis. sunt fapte sociale. susþine Durkheim. “Totdeauna când anumite elemente combinânduse. fenomene noi. Francois Simiand. ci exprimã nevoi fiziologice (deºi sociale sunt modalitãþile de a mânca. trebuie sã admitem cã aceste fenomene sunt situate nu în elemente. O variantã a pozitivismului. Maurice Halbwachs. a constituit-o sociologismul. d) ignorarea perspectivelor teoretice mai cuprinzãtoare”. ci în întregul format prin unirea lor” (Durkheim 1895/1974: 45). aratã Durkheim. Sociologismul este o perspectivã sociologicã care asumã un determinism imanent social. cum ar putea miºcãrile vitale sã se producã în . adicã socialul determinã socialul. bea. dar aceste fapte nu sunt sociale. care în realitate nu au decât un rol strict instrumental. “cãci. Adevãrata explicare sociologicã. 6. Analogia fãcutã de autor cu celula vie este lãmuritoare: caracteristicile distinctive ale vieþii derivã din sinteza particulelor minerale care compun celula vie (hidrogen. Definirea faptelor sociale.1. Paul Fauconnet. Sociologism: Emile Durkheim (1858-1917). Întradevãr. presupune identificarea raporturilor interioare dintre faptele sociale ºi nicidecum recursul la legile naturale ale altor ºtiinþe.problematicii investigate faþã de tehnicile statistice de prelucrare a datelor.

obiceiuri. Faptele sociale ghideazã viaþa indivizilor. este definitã în afara noastrã. Prin asociere indivizii înzestraþi cu conºtiinþã dau naºtere unei realitãþi noi. preciza Durkheim. politice. dar societatea nu se reduce la suma indivizilor nici la trãsãturile lor psihologice (Durkheim 1895/1974: 45). Faptele sociale cristalizate sunt sinteze ale conºtiinþelor individuale mai rezistente ºi mai durabile: norme juridice ºi morale. Exterioritatea ºi constrângerea sunt considerate de Durkheim drept semne distinctive de recunoaºtere a faptelor sociale. etc. moneda. Faptele sociale reprezintã “o ordine de fapte care înfãþiºeazã caractere foarte speciale: ele constau în feluri de a lucra. corporaþii profesionale. salariat. soþ. de educaþie. tot ce se impune observaþiei ºi nu poate fi modificat printrun decret al voinþei noastre. în care fiecare conºtiinþã particularã conþine o parte din tot. semnificând moduri de cooperare în spaþiu ºi timp. 68). educaþie. dogme ºi rituri religioase. tot ce e dat. 67-68). indignare ale unor mulþimi. confesiuni religioase. literare. comportamentele acestora. . sistemele economice. el este determinat din afarã”. Este lucru. Semnificaþia faptelor sociale pentru pozitivarea sociologiei. “opera totului”. Ele sunt “cristalizãri de conºtiinþã colectivã”. metode ºi procedee de lucru.sânul unor elemente lipsite de viaþã?”. deoarece el. regulile de etichetã. “rezumãri ale experienþei generale” resimþite de indivizi ca o obligaþie. putând fi “contrare naturii noastre ºi sã ni se impunã” (p. de a gândi ºi de a simþi exterioare individului ºi care sunt înzestrate cu o putere de constrângere în virtutea cãreia se impun lui” (p. curente de opinii religioase. existenþã de sintezã. În chip similar. Tipologia faptelor sociale. comportamentele indivizilor aflaþi într-o mulþime diferã de cele încercate de unul singur. Faptele sociale sunt de douã tipuri: cristalizate ºi necristalizate. limbajul. De pildã. moravuri. preciza Durkheim. faptul social opune rezistenþã: “Departe de a fi un produs al voinþei noastre. în drept. credinþele. ºcoli politice. cetãþean. politice. Faptele sociale necristalizate sunt mai fluide: explozii trecãtoare de entuziasm. Sentimentele. faptul social este produsul asocierii indivizilor care depãºeºte suma acestora. datoria de frate. “sinteze îndelung elaborate” de grupuri.

scria Durkheim în cap. care îi ghideazã conduita. A privi faptele sociale ca lucruri. ºtiinþificã. 2 din Regulile metodei sociologice. sã le substituim acestora din urmã ºi sã le facem obiectul speculaþiilor noastre. analizându-le ºi combinându-le. abstracte. de a le compara. întemeiat pe prenoþiuni capabile de a se substitui fenomenelor de cercetat. Comte fixase programul pozitivist dupã care fenomenele sociale trebuie tratate ca fenomene naturale. represiunea. subiective care prevalau în sociologie ºi în celelalte ºtiinþe socioumane. În loc de a observa lucrurile. o delimitare criticã de demersul greºit al ºtiinþelor sociale. Mai ales în sociologie. îndeosebi al sociologiei ºi economiei politice. aceste noþiuni sunt confundate cu fenomenele obiective chiar ºi de oamenii de ºtiinþã: “Întrucât aceste noþiuni sunt mai aproape de noi ºi mai la îndemâna noastrã decât realitãþile cãrora le corespund. statul. noi ne mulþumim a ne da seama de ideile noastre. familia. plecând de la idei la lucruri ºi nu de la lucruri la idei. de a le descrie. el a analizat evoluþia unei reprezentãri subiectiveprogresul omenirii în cele . contractul. anterioare ºtiinþei. Din pãcate. Deºi A. în viziunea lui Durkheim. de exemplu. Se impunea. prenoþiunile sunt capabile a se substitui lucrurilor. întrucât aici fenomenele sociale sunt produse ale activitãþii umane ºi se înfãptuiesc prin oameni: “Ele nu par a fi altceva decât punerea în practicã a ideilor”. Spencer. limba. democraþia. fireºte. dar în acelaºi timp sunt “un vãl “ între lucruri ºi oameni. Aºa au procedat sociologii A. observa Durkheim în continuare. Ele sunt utile pentru viaþa practicã. precum ºi economiºtii clasici. riguroasã ºtiinþei generale a societãþii.Sintagma “faptele sociale trebuie înþelese ca lucruri” i-a servit lui Durkheim pentru a da o întemeiere pozitivã. în acelaºi timp pentru a evalua critic concepþiile speculative. în locul ºtiinþei realitãþii noi facem o analizã ideologicã”. comunismul apar ca întrupãri ale ideilor noastre despre ele. Omul trãind în mijlocul lucrurilor îºi formeazã concepte rudimentare (reflecþia). similar modelului celorlalte ºtiinþe ale naturii ºi. Comte ºi H. asemãnãtor practicii metodologice in ºtiinþele fizice. cum ar trebui sã procedeze ºtiinþa. înseamnã sa ne debarasãm de preconcepþii ºi prejudecãþi ce ne obtureazã observarea din exterior a fenomenelor. socialismul. noi cãutãm.

În loc de a porni de la observarea condiþiilor necesare producþiei. El identificã obiectul preocupãrilor sale nu în realitãþi date. Roger Lacombe. Ilie Bãdescu. De exemplu. unelte. La fel stau lucrurile ºi cu teoria valorii economice. crima se poate recunoaºte dupã anumite semne exterioare: ea provoacã reacþia societãþii. de muncã. susþinute de cooperare conºtient construitã.trei stadii de dezvoltare. prezentând experienþele corespunzãtoare. Spencer ºi-a centrat analiza pe niºte “fantasme”. manifestatã prin pedeapsã. Eugeniu Speranþia. el debuteazã cu ideea de producþie ºi cu implicaþiile sale logice: ideile de resurse naturale. a agenþilor economici. ce se oferã observaþiei omului de ºtiinþã. cum sunt Raymond Aron. care indicã faptul cã reprezentãrile colective au fost ofensate de actul criminal: numim crimã “orice act care. desfacerii. bazate pe cooperarea spontanã a indivizilor. la societãþile de tip industrial. Unii istorici ai sociologiei. în timp ce adevãrata semnificaþie a acestor fenomene poate fi descoperitã doar prin explorare obiectivã ºi ºtiinþificã (Aron 1970: 70). O astfel de explorare ºtiinþificã urmeazã regulile metodei sociologice: “A nu lua niciodatã ca obiect de cercetare decât un grup de fenomene definite mai înainte prin anumite caractere exterioare care le sunt comune ºi a cuprinde în aceeaºi cercetare pe toate cele care rãspund la aceastã definiþie” (Durkheim 1895/1974: 87). La rândul sãu. consumului. capital. ci în simple presupuneri. toate aceste demersuri pornesc de la concepþia greºitã conform cãreia noi înþelegem fenomenele sociale în termenii sensului pe care îl ataºãm spontan acestora. pedeapsa. determinã împotriva autorului aceastã reacþie caracteristicã pe care o numim pedeapsã” (Durkheim 1893/2001: 87). Nici economiºti de talia lui John Stuart Mill ºi discipolii sãi nu au putut evita capcana subiectivismului ºi a metodei abstracte a economiei clasice. Dupã Durkheim. au sesizat anumite ambiguitãþi privind sensul termenilor de exterioritate ºi constrângere ce rezultã din concepþia lui Durkheim. într-un grad oarecare. reprezentãri ale minþii. Ambiguitatea atributului exterioritatea (faptului social): a) un sens al acestui . apoi se inventariazã toate comportamentele care au aceastã însuºire externã de a fi rãnit conºtiinþa colectivã. cum sunt evoluþiile ciclice de la societãþile de tip militar. H.

Dar el adaugã imediat cã un fapt social nu e normal sau morbid în sine. ci doar “raportat la o specie determinatã de fenomene. datoritã prestigiului cu care sunt investite instituþiile sociale. Aron. aflate întro anumitã fazã a dezvoltãrii. convingerile interiorizate prin procesul de socializare. contravenind propriei practici. b) dacã. deoarece în toate lucrãrile sale el a fãcut eforturi de a înþelege semnificaþia pe care indivizii ºi grupurile o ataºeazã riturilor. comenta R. mai aproape de coerciþia naturii fizice. Prin urmare. convingeri care nu sunt percepute de aceºtia ca o coerciþie. priveºte cerinþa metodologicã cã orice fenomen social poate ºi trebuie sã fie observat din afarã. Ambiguitatea termenului de constrângere rezultã mai ales din suprapunerea sensului acestei noþiuni din limbajul comun peste cel ºtiinþific. avem un argument ºtiinþific pentru a justifica proiectele de reformã” (Aron 1970: 76). În aceastã accepþiune. este mai mult moralã. O expresie a constrângerii sociale o constituie ºi normele. precizeazã Durkheim în Regulile metodei sociologice. Durkheim înþelege exterioritatea ca evitarea sistematicã a oricãrei interpretãri a semnificaþiei pe care oamenii o atribuie fenomenelor sociale. generalitatea unui fenomen este semnul normalitãþii sale. la o anumitã fazã a evoluþiei sale. instituþiilor. Un fenomen este normal când este rãspândit în mod general într-o societate de un anumit tip. în condiþii determinate de timp ºi de spaþiu”. curentele de opinie. Pentru Durkheim . în chip abstract. dupã R. Distincþia dintre normal ºi patologic era importantã pentru proiectele lui Durkheim de reformare moralã a societãþii: “Dacã un fenomen este normal. acþiunilor sociale. spre deosebire de necesitatea proprie naturii. nu avem temei sã-l eliminãm. dacã e patologic. Aron semnificaþia acestui cuplu de concepte la Durkheim. constrângerea socialã. Cãci ceea ce . însã. natura sa nefiind imediat cognoscibilã. chiar dacã el ne ºocheazã din punct de vedere moral. Normal ºi patologic. care ghideazã acþiunea indivizilor. În limbajul cotidian termenul constrângere are o conotaþie mai restrictivã decât cea atribuitã de Durkheim. atunci “el greºeºte”. reprezentãrile sociale.atribut. obiectiv. Durkheim era îndreptãþit sã considere faptele sociale ca lucruri.

Normalitatea crimei ºi patologia criminalului. Sensul propriu al termenului normal. echivalentã cu tipul normal. urmãtorul: crima este un fenomen normal când se aflã rãspânditã în chip general într-o societate de un anumit tip. o “fiinþã schematicã obþinutã prin reunirea într-un tot. criminalitatea creºte exagerat ea poate avea forme anormale sau patologice. ar fi. Ele nu numai cã sunt gravate în toate conºtiinþele. “Sentimentele colective cãrora le corespunde crima trebuie deci sã se singularizeze de celelalte printr-o proprietate distinctivã: trebuie sã aibã o anumitã intensitate medie. dar sunt puternic întipãrite acolo.este normal pentru un ºarpe nu este normal pentru un om. o practicã. orice abatere de la acest tip mediu sau statistic constituie fenomene patologice sau morbide. însã. Pentru a genera crime. ºi ceea ce este normal pentru un copil nu este normal pentru un adult sau bãtrân. o maximã moralã în ele însele ºi prin ele indiferent de timp sau de loc. Fiind un fenomen normal. într-o anumitã fazã a evoluþiei sale. Distincþia dintre normal ºi patologic poate fi sesizatã operaþional dacã construim un tip mediu al fenomenului cercetat. O anumitã ratã a criminalitãþii este un fenomen normal. în primul rând. în cazul crimei. lipsa onoarei sexuale la femeile cãsãtorite care sunt definite ca acte imorale. Proba acestui lucru este extrema lentoare cu . din toate timpurile. cu formele lor cele mai frecvente". într-o individualitate abstractã a caracterelor celor mai frecvente în specie. în acelaºi timp. sentimente colective ce pot fi ofensate fãrã sã fie crime. deoarece o ajutã sã-ºi traseze hotarele sale morale. Existã. un factor al sãnãtãþii publice a societãþii. deºi regretabil. Autorul avertizeazã cã trebuie sã renunþãm la obiceiul rãspândit de a evalua o instituþie. întrucât este întâlnitã în toate tipurile de societãþi. Nu sunt deloc veleitãþi ezitante ºi superficiale. sentimentele colective ofensate trebuie sã fie puternice. dupã Durkheim. de exemplu incestul. Dacã. Normalitatea crimei nu înseamnã cã individul care a sãvârºit crima este o persoanã normalã din punct de vedere psihologic sau biologic. criminalitatea este. ci emoþii ºi tendinþe puternic înrãdãcinate în noi. Durkheim a observat cã definirea naturii crimei ca ofensã adusã sentimentelor colective nu este suficient de lãmuritoare. observa autorul Diviziunii muncii sociale. Aici se impune o precizare.

în viziunea lui Durkheim. e nevoie ca manifestarea criminalului ce e mai prejos de timpul lui sã fie cu putinþã”. Aron. fãrã asemãnare în istoria umanitãþii. Crima ca fapt social ºi prestigiul justiþiei: interpretarea lui R. de a îndeplini cutare rit etc. groaza de sânge. aflatã într-o anumitã fazã a evoluþiei sale. Imaginea rezultatã este halucinantã: pentru ca într-o societate datã. actele criminale sã înceteze. în general. cã trebuie sã muncim.care dreptul penal evolueazã”. un agent reglator al vieþii sociale. ar trebui ca sentimentele pe care ele le ofenseazã sã se regãseascã în toate conºtiinþele individuale. echivalând cu încremenirea socialã ºi cu excluderea oricãrei originalitãþi. cã trebuie sã ne fie milã de altul etc. în timp ce în dreptul civil. Definiþia sociologicã a crimei ca un act prohibit de conºtiinþa colectivã ºi a . “Într-adevãr. adicã fãrã acþiuni care jignesc sentimentele colective “înzestrate cu energie ºi limpezime particularã”. sentimentele cum ar fi dragostea filialã sau caritatea sunt aspiraþii vagi cãtre obiecte foarte generale.. în timp ce regulile pur morale au. nici în ce mãsurã” (p. de a nu ucide. regulile penale sunt remarcabile prin claritatea ºi precizia lor. Pentru a demonstra normalitatea crimei Durkheim foloseºte procedeul reducerii la absurd. pentru a da naºtere la crime sentimentele colective trebuie sã fie ºi precise. de a pronunþa cutare formulã. Absenþa crimei semnificã faptul cã sentimentele colective au ajuns la un grad de intensitate ºi de extindere. Din contrã. Concluzia este limpede: “pentru ca originalitatea idealistului ce viseazã la schimbarea veacului sã se poatã manifesta. de a nu rãni. De aceea. În al doilea rând. 96). 95). Criminalul este. Socrate fiind considerat de Durkheim un caz clasic de coincidenþã a criminalului cu idealistul. de o manierã foarte generalã. etc. ceva instabil… Putem sã spunem. cum sunt respectul proprietãþii. la fel ca ºi pedeapsa. Orice schimbare semnificativa a ratei criminalitãþii ducând la tulburare ºi dezechilibru social. însã nu putem stabili în ce fel. fiecare dintre ele þine de o practicã foarte clarã… Este vorba de a face sau de a nu face ceva sau altceva. dreptul comercial. fãrã excepþie ºi cu intensitate maximã. dreptul administrativ ºi constituþional au fost introduse o mulþime de inovaþii (Durkheim 1893/2001: 94. omuciderea. El ne propune sã ne imaginãm cum ar arãta o societate fãrã crime.

modul sãu de dezvoltare. în viziunea lui Durkheim.2. Ansamblul sentimentelor ºi credinþelor comune majoritãþii membrilor unei societãþi asigurã. cu proprietãþile sale. Este deci inevitabil sã reacþionãm energic împotriva cauzei care ne ameninþã cu un atare pericol. nu priveºte prevenirea repetãrii actului criminal. Conºtiinþa colectivã (comunã) ºi solidaritatea prin asemãnare sau mecanicã. 6. Orice mijloc de slãbire a ei produce deprimare. “rezultând o impresie de tulburare ºi de indispoziþie analogã celei pe care o resimþim când o funcþie importantã este suspendatã sau încetinitã. Conºtiinþa colectivã sau comunã constituie un concept central în arhitectura gândirii lui Durkheim. apreciazã R. 114).criminalului ca omul dintr-o anumitã societate care a refuzat sã se supunã legilor cetãþii nu implicã vinovãþie faþã de Dumnezeu sau faþã de concepþia proprie de justiþie. ea este cu totul altceva decât conºtiinþele particulare. Aron. Conºtiinþa colectivã ºi legãturile de solidaritate socialã. Sensul pedepsei. o legãturã de solidaritate indispensabilã vieþii sociale. difuzã în toatã întinderea societãþii. b) ea este independentã de condiþiile particulare în care trãiesc indivizii. ºtiinþifice. Principalele sale caracteristici sunt (Durkheim 1893/2001: 97): a) ea nu are ca substrat un organ unic. Durkheim are dreptate într-o mare mãsurã. care reclamã reparaþia oferitã sentimentelor generale. sentimentelor ºi reprezentãrilor împãrtãºite de majoritatea membrilor unei aceleiaºi societãþi. ci este. sudând generaþiile succesive între ele. Ea constã în ansamblul credinþelor. ea rãmâne. ei trec. o rãzbunare a conºtiinþei colective împotriva indivizilor neconformiºti nu aduce nici un suport pentru prestigiul justiþiei ºi autoritatea pedepselor. sã ne strãduim s-o îndepãrtãm. ci satisfacerea conºtiinþei colective ofensate. în viziunea lui Durkheim. d) conºtiinþa colectivã nu acopere întreaga conºtiinþã socialã: Funcþiile specializate. c) deºi nu se realizeazã decât în indivizi. având ca expresie sistemele de reprezentãri ºi acþiune. Conºtiinþa colectivã este “o sursã de viaþã. este un factor esenþial al vitalitãþii noastre generale” (p. Ea este tipul psihic al societãþii. Chiar dacã din punct de vedere sociologic. ideea cã pedeapsa este. înainte de toate. guvernamentale. care are viaþa sa proprie. . condiþiile sale de existenþã. prin definiþie. cum sunt cele judiciare. industriale nu intrã în sfera conºtiinþei comune.

Durkheim a folosit aceastã denumire prin analogie cu coeziunea care uneºte între ele moleculele corpurilor fizice. individualitatea acestora fiind nulã. spre deosebire de unitatea corpurilor vii. adicã societatea pe care o formeazã prin reunirea lor. 123). Conformitatea tuturor conºtiinþelor particulare cu tipul psihic al societãþii determinã a) o atracþie reciprocã a indivizilor. ºi alta care reprezintã ceea ce avem personal ºi distinct. susþine autorul. variazã de la un om la altul ºi aparþine fiecãruia în parte: este cea formatã din reprezentãri. “natura sentimentelor colective dã seama de pedeapsã ºi. preferându-se strãinilor. Forþa conþinutã în dreptul represiv este un produs al celor mai importante similitudini sociale care asigurã coeziunea socialã rezultatã din aceste asemãnãri. Natura socialã a sentimentelor ofensate. având ca expresie dreptul represiv sau penal. sentimente ºi . denumitã solidaritate mecanicã sau prin asemãnare. oricât de dezvoltat ar fi tipul colectiv. putându-se miºca toate împreunã. Individualitatea poate lua naºtere pe mãsurã ce conºtiinþa colectivã ocupã mai puþin loc în noi. în consecinþã. dar îºi iubesc ºi patria” (p. Existã. Existã în fiecare dintre conºtiinþele noastre douã conºtiinþe: una comunã cu a grupului din care facem parte ºi care reprezintã societatea care trãieºte ºi acþioneazã în noi.cu scopul de a ne menþine integritatea conºtiinþei” (Ibidem). 122). care nu au miºcãri proprii. Solidaritatea mecanicã sau prin asemãnare este maximã atunci când tipul psihic colectiv acopere în întregime conºtiinþa indivizilor. Prin urmare. conchide Durkheim. “o sferã a vieþii psihice care. ea constã dintr-un “ataºament general ºi nedeterminat al individului la grup”. Atributul mecanicã nu semnificã faptul cã aceastã solidaritate ar fi produsã prin mijloace mecanice sau artificiale. sub forma pedepsei. determinã caracterul social al reacþiei societãþii. fiindcã ei se aseamãnã ºi b) un ataºament al acestora faþã de “ceea ce este condiþia existenþialã a tipului colectiv. Aceste asemãnãri produc o solidaritate sui generis care leagã în mod direct individul de societate. Nu numai cã cetãþenii aceleaºi þãri se iubesc ºi se cautã între ei. în care “voinþele se miºcã spontan ºi împreunã în acelaºi sens”. ele regãsindu-se în toate conºtiinþele. de crimã” (p.

De pildã. 217). ei devin în mod natural dependenþi de autoritatea centralã care încarneazã acest tip” (p. cu diferenþa cã individul nu este legat direct de grup. Familiile trãiesc aici unele lângã altele într-o mare interdependenþã. 146. Dupã Spencer. Tipul de societate segmentarã se poate modifica. unitatea întregului fiind independentã de individualitãþile pãrþilor. 200) Critica punctului de vedere formulat de H. ale pãrintelui familiei romane cu descendenþii sãi nu au nimic din acea reciprocitate pe care o produce diviziunea muncii. Cele douã conºtiinþe reprezintã douã forþe contrare. absorbþia indivizilor în grup era rezultatul unei constrângeri ºi al unei organizãri despotice impuse de starea de rãzboi în care se gãsesc . fiind formate din repetarea agregatelor asemãnãtoare între ele. Modul de argumentare ºi concluziile la care ajung cei doi se deosebesc radical. Acestea conþin o masã omogenã de indivizi. unificat de afinitãþi generate de comunitatea de sânge. “Acolo unde indivizii sunt dependenþi de tipul colectiv. Spencer asupra locului individului în societãþile militare. alta centrifugã ce nu pot creºte simultan. fãrã nici o organizare internã. Între tipul de societate segmentarã ºi tipul de solidaritate mecanicã nu existã o suprapunere perfectã. Aceastã primã fazã a oricãrei individualitãþi este inalienabilã ºi nu depinde de starea socialã” (p. relaþiile despotului barbar cu supuºii sãi. La fel ca ºi Durkheim. Tipul ideal al unei societãþi a cãrei coeziune se întemeiazã exclusiv pe asemãnãri a fost denumit de Durkheim societãþi segmentare. incluzând elemente de diviziune a muncii. fãrã ca natura solidaritãþii sociale sã se schimbe. lipsitã de orice formã definitã ºi de orice organizare.195-198). nu putem fi înclinaþi puternic spre a gândi ºi acþiona ca ceilalþi (p. ci de cel care este imaginea grupului. Un exemplu tipic este clanul.tendinþe care se referã la organism ºi la stãrile acestuia. prin analogie cu inelele animalelor din clasa inelatelor. este lumea senzaþiilor interne ºi externe ºi a proceselor legate direct de acestea. H. Spencer susþinea ideea creºterii rolului individului în societate odatã cu civilizaþia. solidaritatea este mecanicã. una centripetã. 147). Dacã suntem înclinaþi de a gândi ºi acþiona prin noi înºine. ale stãpânului cu sclavii. ca urmare a circumstanþelor exterioare ºi obiºnuinþei vieþii comune (p.

213). 4). mai personalã. susþine Durkheim. Cu cât activitatea individului este mai specializatã. ci pur ºi simplu pentru cã în acel moment al istoriei ea nu exista” (p. O expresie a acestei solidaritãþi organice este dreptul restitutiv ce cuprinde dreptul familiei. dreptul de procedurã. Dacã solidaritatea mecanicã era posibilã în mãsura în care conºtiinþa individualã era absorbitã în conºtiinþa colectivã. cu cât aceastã individualitate a pãrþilor este mai marcatã. unde se stabilesc acele funcþii speciale pe care conºtiinþa colectivã nu le poate reglementa. solidaritatea organicã devine posibilã prin retragerea conºtiinþei colective astfel încât sã rãmânã descoperitã o parte a conºtiinþei individuale. produs al stãrii de omogenitate în care conºtiinþa individualã nu este distinctã de conºtiinþa colectivã. cu atât mai mult el depinde de societate. În realitate. cu specializarea funcþiilor sociale ia naºtere un nou tip de solidaritate. dreptul . dreptul contractual.permanent societãþile inferioare ( vezi cap. ºi anume cã aceastã ºtergere a individualitãþii are ca origine un tip de societate caracterizatã prin absenþa centralizãrii. ºi cu toate acestea unitatea organismului este cu atât mai mare. întradevãr. are fizionomia sa specialã. Spencer ºi discipolii sãi au interpretat aceste fapte conform unor idei foarte moderne. personalitatea sa. dreptul comercial. Conform opiniei critice a sociologului francez. fiecare individ având o sferã de acþiune proprie. 148). Forþa cu care acþioneazã astãzi individualismul ºi libertãþile indivizilor i-au fãcut pe aceºtia sã creadã cã “omul nu ar fi putut sãºi abandoneze individualitatea din proprie iniþiativã” ci el a fost silit la aceasta de o autoritate despoticã care ar anihila indivizii. În virtutea acestei analogii. Odatã cu diviziunea muncii sociale. propunem sã numim organicã solidaritatea datoratã diviziunii muncii” (p. în societãþile inferioare personalitatea are un spaþiu foarte redus “nu pentru cã ar fi comprimatã sau reprimatã artificial. Diviziunea muncii ºi solidaritatea organicã sau prin diferenþiere. Ori E. denumitã de Durkheim solidaritate organicã sau prin diferenþiere. Aici Durkheim utilizeazã analogia cu organismul viu: “individualitatea întregului creºte simultan cu cea a pãrþilor…Fiecare organ. Durkheim arãtase contrariul. autonomia sa.

Acestea nu mai sunt constituite prin repetarea unor segmente similare ºi omogene. 145). Aceste reguli ale dreptului restitutiv fixeazã maniera în care trebuie sã conlucreze diferitele funcþii în diferite circumstanþe. religios sau supraomenesc). Tipul ideal al societãþilor în care predominã solidaritatea organicã este denumit societãþi organizate. 205). mai ales a le exersa în anumite condiþii speciale. organe formate ele însele din pãrþi diferite…coordonate ºi subordonate unele altora în jurul aceluiaºi organ central. ºi el depinde de celelalte. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul societãþii cu diviziunea muncii dezvoltate. “ci printr-un sistem de organe diferite. Ele nu corespund unor stãri de spirit foarte intense. în care funcþiile specializate se completeazã reciproc: orice perturbare a solidaritãþii organice prin apariþia unor elemente noi altereazã . Tipul societãþii organizate nu exclude supravieþuirea unor forme de societãþi segmentare. o curatelã. Or stãrile de conºtiinþã nu sunt puternice decât în mãsura în care sunt permanente” (p. deoarece “distribuirea societãþii în compartimente similare corespunde unor necesitãþi care persistã. fiecare cu rolul sãu special. nici. cãci deºi celelalte organe depind de el. Rigiditatea versus rezistenþa legãturilor sociale. Segmentele nu mai sunt agregate familiale. între ele fiind doar o diferenþã de grad ºi nu de naturã (acesta nu are nimic atemporal. ci circumscripþii teritoriale” (p. care exercitã asupra restului organismului o acþiune moderatoare” (p. 201). nici de exersat drepturile de creditor sau cumpãrãtor etc. Masa populaþiei nu se mai împarte dupã raporturi de consanguinitate. Aceasta din urmã poate sã-ºi piardã o parte din membrii sãi fãrã ca ea sã sufere întrucât economia sa este puþin divizatã.. chiar ºi pentru a se separa de comunitatea la care aparþine. iar obiectele la care se raporteazã nu sunt mereu prezente în conºtiinþe: “nu avem mereu de administrat o tutelã. chiar în societãþile noi. Durkheim a sesizat cã uniformitatea credinþelor ºi practicilor sociale care asigurã solidaritatea mecanicã creeazã legãturi sociale rigide: individul poartã cu sine întreaga viaþã socialã. reale sau fictive.administrativ ºi dreptul constituþional. ci dupã diviziunea teritoriului. el nu se poate miºca decât în grup. Acest organ nu mai are acelaºi caracter ca în cazul stãpânului de sclavi. dar efectele apar sub o altã formã.

192). Experienþa aratã cã relaþiile contractuale dau naºtere unor obligaþii care nu au fost contractate. Durkheim observã cã H. observabilã în diminuarea numãrului de proverbe. Individualismul. scria Durkheim. este de scurtã duratã. La baza coeziunii societãþii moderne stau legãturile dintre indivizii care schimbã produsele muncii lor. dictoane care nu sunt altceva decât expresia condensatã a unui sentiment colectiv. doar prin aceea cã fiecare individ îºi urmãreºte interesele sale. Dar. el nu poate da naºtere decât unei “apropieri trecãtoare ºi asociaþii temporare” (p. obiecteazã Durkheim. cum sunt clauzele care vin din obiºnuinþã. solidar cu ceilalþi” (p. Spencer. Critica punctuluide vedere spencerian asupra naturii solidaritãþii industriale. ceea ce noi nu am putea regla este deja reglementat. 170). libertatea de gândire. 223). E. E suficient ca fiecare individ sã se consacre unei funcþii speciale pentru a fi. maxime. deºi nu sunt stipulate ca atare în contract. prin forþa lucrurilor. Legea regresiunii credinþelor ºi sentimentelor colective ºi a preponderenþei progresive a solidaritãþii organice.armonia generalã provocând rezistenþa organismului social la intruziuni (p. aceasta nu înseamnã cã “respectiva conºtiinþã comunã ar fi ameninþatã cu dispariþia totalã” (p. deºi a identificat corect cauza principalã a solidaritãþii sociale în societãþile superioare (diviziunea muncii). Încã de la începutul evoluþiei sociale. Dar interesul. se dezvoltã continuu în întreaga istorie. “Fiind un rezumat al experienþelor numeroase ºi variate. iar . cu intensitãþi variate în diferite epoci ºi momente istorice. Sociologul britanic considera cã solidaritatea socialã în societãþile industriale nu ar fi altceva decât acordul spontan al intereselor individuale. 219). fãrã ca vreo reglementare socialã sã regleze acest schimb. Conºtiinþa comunã devine tot mai slabã ºi nedeterminatã pe mãsurã ce societãþile se dezvoltã. a cãrui expresie sunt contractele: în societãþile organizate armonia socialã rezultã dintr-o “cooperare care se produce automat. condiþiile fundamentale ale dezvoltãrii societãþilor au generat o scãdere progresivã a intensitãþii ºi ariei de manifestare a conºtiinþei comune. sa înºelat asupra naturii solidaritãþii industriale. precizeazã autorul. 169. adicã interesele de schimb. în contract sunt prevederi pe care noi nu putem sã le cunoaºtem ca indivizi.

societatea. În sine. Consecvent concepþiei sale. el singur nu rãspunde de diferenþierea socialã. contractul nu-ºi este suficient sieºi ºi nu este posibil decât graþie unei reglementãri a lui. chiar dacã nu sunt sancþionate direct în nici un cod. dispariþia religiilor locale ºi a organizãrii familiale. Pentru ca sporirea volumului demografic sã genereze diferenþiere socialã trebuie sã se cumuleze cu densitatea materialã (numãrul de indivizi pe o anumitã suprafaþã datã) ºi cu densitatea dinamicã sau moralã (intensitatea comunicaþiei între indivizi. ci a societãþii ºi a tradiþiei” (p. Durkheim a explicat un fenomen social cum este diviziunea muncii sociale tot printr-un fenomen social. Cauza procesului diviziunii muncii sociale: creºterea volumului populaþiei ºi a densitãþii materiale ºi morale. au contribuit “circulaþia artizanilor ºi a mãrfurilor în evul mediu”. chiar dacã ea nu este opera noastrã. ce sunt rãspândite pe suprafeþe vaste. Volumul demografic reprezintã numãrul de indivizi ce aparþin unei societãþi. 234). supravieþuirea unor cutume locale. nu sunt mai puþin imperative. apariþia limbii naþionale. E. mãrturie sunt societãþi cu un mare numãr de membrii. Cu cât indivizii lucreazã mai mult împreunã. intrã mai mult în competiþie cu atât mai mult pereþii alveolelor societãþilor segmentare devin mai permeabili ºi prin spãrturile lor se produce “o fuziune care elibereazã materia socialã pentru a putea intra în noi combinaþii” dând naºtere la germenii solidaritãþii bazate pe diferenþiere. fac mai mult negoþ. Cu alte cuvinte existã întotdeauna o parte noncontractualã care stã în spatele contractului ºi valideazã clauzele acestuia. 233). de tip segmentar (uniuni de triburi). conºtiinþa colectivã este cea care îi conferã o forþã mare contractelor prin obligaþiile morale care. care este de origine socialã” (p. pierderea autonomiei administraþiei regionale (Bãdescu 1994: 249). densitatea materialã ºi densitatea moralã (Aron 1970: 23). Pentru a explica mecanismul prin care volumul populaþiei la care se asociazã .aceastã reglementare ni se impune. “Pe scurt deci. El a identificat cauza acestui proces într-o combinaþie de factori: volumul populaþiei. La diminuarea organizãrii segmentare. a interschimburilor dintre aceºtia). creºterea volumului unei populaþii nu conduce la apariþia diviziunii muncii. în concepþia durkheimianã.

chiar dacã ei se diferenþiazã. care în societãþile mai omogene erau condamnaþi la dispariþie” (p. adicã sã aparþinã aceleiaºi societãþi. “Profesiile diferite pot coexista fãrã a fi obligate sãºi facã rãu reciproc. Si Durkheim conchide: “Diviziunea muncii este deci un rezultat al luptei pentru existenþã: dar este un deznodãmânt îndulcit al acesteia. Deoarece concurenþa nu a putut genera. apropierea dintre oameni. Numai când grupul. într-adevãr. Având aceleaºi nevoi ºi urmãrind aceleaºi obiective.densitatea materialã ºi moralã produc diferenþiere socialã E. pe mãsurã ce se dezvoltã. comunitatea de tradiþie”. 283). De aceea. Darwin. Spencer. cu siguranþã ea (apropierea) a fost preexistentã. 292. (p. acolo unde sentimentul de solidaritate este prea slab pentru a rezista influenþei disolutive a concurenþei. Autorul deosebeºte aici douã fapte distincte: asocierea (pe baza . rivalii nu sunt obligaþi sã se elimine reciproc. 294. Critica concepþiei utilitariste a lui H. semnificând “afinitate de sânge. cultul strãmoºilor. “Lucrurile stau cu totul altfel dacã indivizii care coexistã sunt din specii sau din varietãþi diferite” (p. 303). ca de pildã emigrarea. ele se aflã mereu în rivalitate” (Durkheim 1893/2001: 282). Durkheim aduce în sprijin cunoscuta tezã a luptei pentru existenþã formulatã de Ch. relaþiile de ostilitate îi fac ºi mai independenþi unii de alþii. condamnarea la extincþie sau la o existenþã precarã. societatea sunt unificate pe aceste uniformitãþi se poate înfãptui cooperarea: “trebuie ca indivizii între care se angajeazã lupta sã fie deja solidari ºi sã simtã aceasta. Graþie ei. ci pot exista unii alãturi de ceilalþi. colonizarea. Experienþa istoricã i-a furnizat lui Durkheim o evidenþã convingãtoare pentru a susþine cã lupta de concurenþã între indivizi izolaþi ºi strãini unii faþã de alþii îi separã ºi mai mult. Atunci când numãrul lor creºte astfel încât nevoile lor nu mai pot fi satisfãcute suficient începe rãzboiul pentru supravieþuire. apartenenþa la acelaºi teritoriu. Diviziunea muncii nu se poate produce decât în sânul unei societãþi constituite. De aceea. singurã. 283). sinuciderea. ea furnizeazã mijloace de supravieþuire unui numãr mai mare de indivizi. Acesta “a observat foarte just cã între douã organisme concurenþa este cu atât mai puternicã cu cât acestea sunt mai asemãnãtoare. etc. 287). cãci urmãresc scopuri diferite” (p. aceasta din urmã naºte cu totul alte efecte decât diviziunea muncii”.

Consecinþele diviziunii muncii.sentimentelor ºi practicilor comune) ºi cooperarea care rezultã din diviziunea muncii care reacþioneazã asupra asocierii ºi o transformã (p. autonomie aflatã în opoziþie cu o stare puternicã ºi bine definitã a conºtiinþei colective (p. pe care o presupune” (p. se refereau la . 296). de aceea ele sunt în mod obligatoriu în armonie. Durkheim susþine cã acest adevãr fundamental nu a fost cunoscut de cãtre H. Am vãzut. Analizele durkheimiene au pus în luminã interdependenþa ºi contradicþia dintre conºtiinþa comunã ºi diviziunea muncii. 294). 307). iar. cã diviziunea muncii presupune comunitatea de sentimente. Cãci ar fi un miracol ca diferenþele nãscute din hazardul circumstanþelor sã poatã sã se acomodeze atât de exact pentru a forma un tot coerent. prezentate de Durkheim. 301). “Influenþa neutralizantã a conºtiinþei comune asupra diviziunii muncii” se explicã prin nevoia de independenþã mai mare a indivizilor în raport cu grupul. de asemenea cã factori precum creºterea volumului societãþilor simultan cu condensarea lor mai mare (densitatea materialã ºi dinamicã) contribuie la slãbirea ºi nedeterminarea progresivã a conºtiinþei comune. trecând de la “starea de independenþã perfectã în cea de dependenþã reciprocã” (p. ele derivã din ea. pe de altã parte. Aceste diferenþe nu se pot produce decât în sânul unei societãþi ºi sub presiunea sentimentelor ºi nevoilor sociale. 295. pe de o parte. reprezentãri ºi practici comune. Am vãzut. Spencer ºi utilitariºti. care au o concepþie eronatã asupra genezei societãþii ca o creaþie ex nihilo. de o mai mare autonomie a acestora pentru a se produce diviziunea muncii. conºtiinþa comunã lasã loc variaþiilor individuale. având natura reflexelor. Ei asumã cã societatea s-a constituit din indivizi izolaþi ºi independenþi care intrã în relaþie pentru a coopera. 295). devenind tot mai generalã. Existã deci o viaþã socialã în afara oricãrei diviziuni a muncii. Criticând acest punct de vedere. Regulile. devin tot mai abstracte ºi pot fi aplicate liber în moduri foarte diferite (p. Departe de a preceda viaþa colectivã. progresul diviziunii muncii va fi cu atât mai dificil ºi mai lent cu cât conºtiinþa comunã este mai intensã ºi mai determinatã. Durkheim argumenteazã cã “munca nu se împarte între indivizi independenþi ºi deja diferenþiaþi care se reunesc ºi se asociazã pentru a pune în comun diferitele lor aptitudini. practicile ºi formulele ce odinioarã erau fixe.

prãbuºirea. civilizaþie. deficit de socialitate. în opinia lui Durkheim. declinul autoritãþii conºtiinþei colective ºi a puterii tradiþiei. falimentele. regres al fericirii medii. în spatele contractelor stã o parte noncontractualã (fixatã în conºtiinþa colectivã a grupului) care autorizeazã validitatea acestora. sau mãrturii ale patologiei organizãrii contemporane ale vieþii comunitare (p. Teoria anomiei. El intuise cã odatã cu diviziunea muncii sociale creºte libertatea indivizilor de a încheia diverse acorduri.3. când normele vechi ºi-au pierdut din forþa reglatoare iar noile reguli nu au avut rãgazul de a fi instituite ºi împãrtãºite de majoritatea populaþiei. Am vãzut deja cã. diviziunea muncii sociale este însoþitã ºi de o serie de fenomene patologice cum sunt crizele industriale sau comerciale. desocializare. 6.aspectele normale ale acestui proces social. 370). care se . Durkheim a constatat cã pe lângã consecinþele normale. El a conceptualizat aceastã stare patologicã a diviziunii muncii sociale prin conceptul de anomie. benefice pentru dezvoltarea individualitãþii. dar avertiza cã activitãþile indivizilor autonomi sunt subordonate structurii societãþii integratoare. constituie întotdeauna o crizã dureroasã. care semnificã diferenþierea ºi variabilitatea indivizilor. libertãþi ale omului. În partea finalã a lucrãrii sale Diviziunea muncii sociale autorul se ocupã cu aspectele patologice ale procesului diviziunii muncii. violenþa revendicãrilor indivizilor împotriva colectivitãþii. cum sunt apariþia solidaritãþii organice ºi a tipului societãþii organizate. Termenul provine din limba greacã (a nomos: fãrã lege) ºi semnificã lipsa. adicã structurii juridice ºi morale care autorizeazã contractele ºi libera iniþiativã ale indivizilor. fie ea bruscã sau lentã. Instalarea anomiei semnificã o stare de alterare a relaþiei indivizilor cu grupul în perioada de tranziþie de la societãþile bazate pe solidaritatea mecanicã la cele întemeiate pe solidaritatea organicã. care nu sunt altceva decât “rupturi parþiale ale solidaritãþii organice”. dovezi ale lipsei de coordonare a funcþiilor sociale unele cu altele. creºterea numãrului sinuciderilor. o schimbare în existenþã. conflictul sau dezintegrarea normelor sociale. “Intr-adevãr. regres al omului mediu din noi. bunãstare. cãci violenteazã instinctele dobândite. antagonismul dintre muncã ºi capital.

care se repetã în circumstanþe date. 257). adicã moduri definite de a acþiona. schimbãrile generate de specializarea ºi diferenþierea funcþiilor sociale nu reuºesc sã þinã pasul cu reglementãrile profesionale ºi morale care susþin solidaritatea organicã atunci se produce o diviziune a muncii patologicã sau anomicã. existã un anumit debut al drepturilor ºi îndatoririlor pe care obiºnuinþa îl fixeazã ºi care sfârºeºte prin a deveni obligatoriu” (p. În acelaºi timp. Întreg trecutul ne þine legaþi. aceastã reþea de legãturi care se þese de la sine puþin câte puþin ºi care face din solidaritatea organicã un fenomen permanent” (p. Diviziunea normalã a muncii implicã acest “lent efort de consolidare. pe mãsurã ce capãtã forþã. el atrage atenþia asupra faptului cã progresele societãþilor care au la bazã dezvoltarea libertãþilor individuale sunt întovãrãºite de pericole care apar atunci când nu se menþine acel minimum de conºtiinþã colectivã fãrã de care solidaritatea organicã genereazã rupturi ºi dezorganizare socialã. “Pentru ca sentimentul stãrii de dependenþã în care ne aflãm sã fie eficace. Unitatea societãþii organizate: “spiritul de ansamblu ºi sentimentul solidaritãþii comune”. Diviziunea muncii pune faþã în faþã funcþiile sociale. pentru a înlocui omul vechi cu cel nou” (p. la rândul lor.opun. ar trebui ca el însuºi . obiºnuinþele. 382). Dacã. 382). chiar ºi atunci când cele mai frumoase perspective ne atrag înainte. generând obiºnuinþe. “Altfel spus. acel sentiment al stãrii de dependenþã ºi solidaritate internã a pãrþilor. se transformã în reguli de conduitã. Operaþia dezrãdãcinãrii obiºnuinþelor pe care timpul le-a fixat ºi organizat în noi este întotdeauna foarte dificilã…O generaþie nu este suficientã pentru a schimba opera generaþiilor anterioare. Diviziunea muncii provoacã o diversitate utilã ºi necesarã a funcþiilor sociale atunci când influenþa sa dizolvantã ( de fragmentare) nu distruge consensul spontan al pãrþilor. Anomia este imposibilã în societãþile în care practicile la care toatã lumea se conformeazã se bucurã de respect ºi prestigiu ºi unde autoritatea conºtiinþei colective este susþinutã de asentimentul strãmoºilor (autoritatea tradiþiei). Durkheim era conºtient cã diferenþierea socialã este condiþia fundamentalã a progresului social prin efectele sale asupra autonomiei indivizilor de sub jugul forþei impersonale a conºtiinþei colective.

departe de a rãmâne închis în sarcina sa. cu siguranþã nevoie sã colaboreze cu alþii. el va avea. O singurã funcþie. 377). adicã a anomiei. pierderea solidaritãþii interne a pãrþilor organismului social. Doar în felul acesta diviziunea muncii este nu doar o sursã de sporire a randamentului forþelor sociale . sã acþioneze asupra lor ºi sã primeascã acþiunea lor” (p. ci ºi o sursã de solidaritate. 407). a caracterului haotic al operaþiilor. constând în apariþia risipei. O altã formã de anomie este cauzatã de supraspecializarea funcþionalã a indivizilor având ca rezultat diminuarea spiritului de ansamblu. Pentru a înlãtura starea de anomie se impune suprimarea operaþiilor inutile. Pentru ca aceastã diversitate moralã sã nu genereze efecte patologice se impune ca orice funcþie specialã sã nu închidã individul cu totul în cadrul ei . sã nu-i piardã din vedere pe colaboratorii sãi. Durkheim explicã faptul cã ceea ce face ca orice sporire de activitate funcþionalã sã determine ºi o creºtere a solidaritãþii este continuitatea funcþiilor specializate. O exagerare a specializãrii funcþiilor unei . este neputincioasã fãrã concursul celorlalte funcþii. 405). Nu conteazã dacã sarcina este mai mare sau mai micã sau nivelul de specializare. dacã toate funcþiile devin simultan mai active. sã ºtie care sunt nevoile lor. schimbãrile care intervin în cadrul acestora etc. Dacã fiecare individ are o sarcinã bine definitã ºi o îndeplineºte. oricât de activã ar fi. ºi nu poate fi astfel decât dacã este legat de activitatea fiecãrei funcþii speciale…Dar aceastã uniformitate nu poate fi menþinutã cu forþa ºi în pofida naturii lucrurilor. Diviziunea muncii presupune ca muncitorul. apar dezordinea ºi incoerenþa. cu alte cuvinte solidaritatea funcþionalã se diminueazã. “continuitatea fiecãreia dintre ele va fi mai mare” (p. pãrþile se antreneazã reciproc ºi nu apar întreruperi. Subutilizarea indivizilor dintr-o organizaþie este un semn al diviziunii patologice a muncii. ocuparea suficientã a indivizilor. Diversitatea funcþionalã antreneazã o diversitate moralã pe care nimic nu o poate preveni ºi este inevitabil ca una sã creascã în acelaºi timp cu cealaltã” (p. a lipsei de coordonare a funcþiilor. Împortantã este solidaritatea creatã care depinde “foarte strâns de activitatea funcþionalã a pãrþilor specializate” (p. “ci sã fie mereu în contact cu funcþiile vecine. 388). adicã sporirea activitãþii funcþionale a fiecãrui individ.sã fie continuu.

Ceea ce lipseºte atât în cazul fenomenelor de subutilizare cât ºi de supraspecializare funcþionalã este reglementarea internã care permite armonizarea funcþiilor. el a observat cã ponderea indivizilor labili mintal la evrei . determinatã de o alterare a funcþiei integratoare a grupurilor din care fac parte indivizii. El pune faþã în faþã aspectul individual. Contribuþia decisivã a autorului francez la cercetarea sinuciderii constã în perspectiva sociologicã asupra fenomenului. factorii cosmici. De obicei armonia se stabileºte spontan prin intervenþia mecanismelor pieþii (creºterea sau scãderea preþurilor stimuleazã sau încetinesc producþia).organizaþii provoacã relaxarea sentimentului stãrii de dependenþã continuã a fiecãrei funcþii speciale de cãtre celelalte funcþii. dupã o serie de rupturi de echilibru ºi tulburãri. Durkheim a arãtat cã frecvenþa sinuciderilor într-o populaþie datã. Studiul variaþiilor ratei sinuciderilor la diferite grupuri etnice ºi religioase a arãtat cã nu existã nici o corelaþie între frecvenþa stãrilor psihopatologice ºi frecvenþa sinuciderilor. Studiul statisticilor sinuciderilor întocmit de E. Astfel. dimpotrivã. aceastã formã de anomie în lucrarea Despre sinucidere (1897/1993). Vom prezenta câteva din concluziile sale. pe care le exploreazã cu minuþiozitate. particular al actului suicidogen (sinuciderea unui anumit individ în circumstanþe particulare) ºi fenomenul social (rata sinuciderii). este constantã. definind nivelul de sãnãtate moralã a unei societãþi. ereditatea. imitaþia ºi rata sinuciderilor. în vreme ce creºterea ratei sinuciderilor este patologicã. aflatã într-o anumitã fazã a dezvoltãrii sale. O altã formã de manifestare a anomiei o constituie sinuciderea. ceea ce semnificã faptul cã o anumitã ratã a sinuciderii este normalã. autorul examineazã variaþiile ratei sinuciderilor la diferite populaþii pentru a determina corelaþiile posibile dintre diferite stãri psihopatologice. Sinuciderea: deteriorarea mecanismelor de reglementare socialã a conduitei indivizilor. El a tratat. caracteristici precum rasa. care sunt “cu atât mai frecvente cu cât funcþiile sunt mai specializate” ºi au nevoie de reglementãri mai ample. pe larg. ca o problemã distinctã a relaþiilor individului cu colectivitatea.

cu precizarea cã “familia protejeazã cu atât mai bine cu cât este mai puternic închegatã” (p. conformându-se în mai mare mãsurã normelor credinþei ºi ale grupului. a patriotismului. rata sinuciderii variazã cu: religia. fiind mai ridicatã la protestanþi. 153). cu precãdere cea cu copii. revoluþiile. cãsãtoria cu ºi fãrã copii. Sinuciderea variazã invers proporþional cu gradul de integrare al societãþii domestice. cum sunt rãzboaiele. prelungirea acestora” (p. în acest caz. la fel ca societatea religioasã. Viaþa de familie ºi cãsãtoria. comparativ cu religia catolicã ce-ºi aflã resursele în credo colectiv larg împãrtãºit. Spre pildã. datoritã luptelor car au determinat criza individul se gândeºte mai puþin la sine ºi mai mult la scopul comun. mai tradiþionaliste. existã o conservare a bãrbaþilor ºi a femeilor prin familie. politice. 163): “Sinuciderea variazã invers proporþional cu gradul de integrare al societãþii religioase. Mai importante sunt corelaþiile dintre rata sinuciderii ºi contextele sociale integratoare. . întrucât ele sunt mai puþin instruite. clima. 158). “În consecinþã. 37). Pe marginea analizelor statistice autorul a stabilit trei generalizãri (p. oferã imunitate faþã de actul sinucigaº. crescând cu aceasta. naturale. sinuciderea variazã invers proporþional cu stãrile psihopatice ºi nu este. cãsãtorie. De asemenea nu se semnaleazã corelaþii semnificative între rata sinuciderilor ºi factori precum rasa. ºi îndeosebi familiei cu copii. ereditatea. “societatea domesticã. cu genul. vârsta. Reacþia la astfel de ºocuri sociale este resuscitarea sentimentelor colective.este ridicatã în timp ce frecvenþa sinuciderilor este foarte redusã (Durkheim 1897/1993: 36-37). O altã constatare interesantã fãcutã de Durkheim se referã la diminuarea ratei sinuciderilor în timpul unor catastrofe sociale. femeile se sinucid mai puþin decât bãrbaþii. solidaritãþii naþionale care genereazã o integrare sporitã a societãþii. fiind mai mare la bãrbaþi. care s-a abandonat mai mult judecãþii individuale. cum sunt familia. Ponderea mai mare a sinucigaºilor protestanþi este explicatã prin contextul integrator mai slab oferit de aceastã religie. La rândul lor. este un scut puternic împotriva sinuciderii” (p. spiritul de imitaþie. nici pe departe. pierzând din coeziune ºi vitalitate. religia.

Sinuciderea variazã invers proporþional cu gradul de integrare al societãþii politice”. Toate cele trei societãþi diferite au o influenþã moderatoare asupra sinuciderii, având în comun o proprietate generalã ºi anume ele sunt “grupãri sociale puternic integrate”. Concluzia generalã la care ajunge Durkheim este urmãtoarea: “sinuciderea variazã invers proporþional cu gradul de integrare a grupãrilor sociale din care face parte individul” (p. 164). El explicã fenomenul în felul urmãtor. Când societatea este puternic integratã, forþa colectivã þine indivizii dependenþi de ea, împiedicându-i sã se sustragã prin sinucidere de la datoria pe care o are individul faþã de societate; aparþinând unui grup pe care îl respectã ºi îl iubesc, oamenii doresc sã trãiascã pentru a sluji interesele comune aflate deasupra celor personale. Într-un grup integrat existã un schimb continuu de idei, sentimente, reprezentãri, “un soi de asistenþã moralã mutualã, care îl face pe individ, în loc sã fie redus la propriile forþe, sã participe la energia colectivã, care o întãreºte ºi pe a lui atunci când e nevoie” (p. 165). Odatã cu sporirea excesivã a individualismului, indivizii nu mai acceptã aceastã subordonare iar societatea nu mai are autoritatea de a-i reþine, ºi de a-i motiva sã suporte cu rãbdare problemele existenþei. Dubla naturã a omului, ca individ fizic ºi ca om social, îl face pe acesta sã “aibã nevoie de o societate pe care sã o exprime ºi s-o serveascã. Dacã aceastã societate se dezintegreazã, dacã nu o mai simþim vie ºi activã în jurul ºi deasupra noastrã, atunci tot ce este social în noi se trezeºte lipsit de un fundament obiectiv”, dezmoºtenind individul de scopul care conferea sensul acþiunilor sale (p167). Lãsaþi în voia lor indivizii manifestã dorinþe infinite care nu mai pot fi moderate de forþa exterioarã de naturã moralã a societãþii, singura care îi ajutã sã-ºi gãseascã pacea ºi echilibrul. Acest lucru se explicã prin faptul cã “pasiunile umane nu se opresc decât în faþa unei puteri morale pe care o respectã”, iar aceastã putere aparþine grupului din care face parte individul. “Or, acest ataºament pentru ceva ce depãºeºte individul, aceastã subordonare a intereselor individuale interesului general este chiar sursa oricãrei activitãþi morale” (Durkheim 1893/2001: 31). Tipurile de sinucidere.

Sinuciderea egoistã se produce atunci când omul nu mai gãseºte motive pentru a trãi ºi are loc când oamenii sunt prea detaºaþi de grupul din care fac parte. Nefiind integraþi în grup, ei manifestã dorinþe ºi aspiraþii infinite care nu mai pot fi temperate de obligaþiile impuse de grup. “Chiar în momentul în care se elibereazã prea mult de mediul social, omul continuã sã-i resimtã influenþa. Oricât de individualizat ar fi, rãmâne în el ceva colectiv: depresia ºi melancolia rezultate din aceastã individualizare exageratã. Simþim tristeþe când nu mai avem nimic altceva de pus în comun cu alþii, fiind expuºi la a experimenta lipsa unei raþiuni de a trãi. Dacã o individualizare excesivã conduce la sinucidere, observa Durkheim, ºi o integrare prea puternicã în societate, adicã o individualizare insuficientã are acelaºi efect suicidogen. Sinuciderea altruistã provine dintr-o prea slabã individualizare, din faptul cã indivizii nu sunt suficient de detaºaþi de grup, adicã societatea îi þine prea strâns legaþi ºi dependenþi de ea; indivizii nu au posibilitatea sã-ºi dezvolte o personalitate proprie; eul nu-ºi aparþine deloc sie însuºi, confundându-se cu grupul din care face parte; în acest caz motivele pentru a trãi “par rupte de viaþa însãºi” (p. 209). Exemple de sinucidere altruistã: sinuciderea femeilor la moartea soþului, sinuciderea cãpitanului de vas odatã cu scufundarea corabiei, moartea soldatului sau a medicului, toþi care se expun conºtient morþii pentru a-ºi face datoria sau din raþiuni de onoare. “Omul se considerã deci ca lipsit de existenþã proprie. Impersonalitatea atinge aici cota maximã” (Durkheim 1897/1993: 178). Dar societatea, aratã Durkheim, nu este doar o realitate care atrage, cu putere inegalã, sentimentele ºi acþiunile individului, ci ºi o forþã care le regleazã. El a observat o legãturã strânsã între modalitatea de exersare a acþiunii reglatoare a societãþii ºi frecvenþa sinuciderilor. Sinuciderea anomicã este caracteristicã societãþii moderne, însoþind crizele industriale, financiare, dar ºi valurile de prosperitate. Sinuciderile anomice se datoreazã dereglãrii activitãþii indivizilor cauzate de perturbãrile ordinii colective, de zdruncinarea echilibrului social, fie în direcþia creºterii belºugului ºi vitalitãþii generale, fie în direcþia sãrãcirii, a falimentului. În aceste condiþii de crizã socialã ar

trebui ca dorinþele ºi pasiunile umane sã se armonizeze cu posibilitãþile existente. Dar cum nimic din interiorul individului nu poate fixa limitele, sensibilitatea umanã fiind o “prãpastie fãrã fund” de dorinþe, pe care nimic nu o poate umple, se impune ca o putere reglatoare din afarã sã punã stavilã dorinþelor infinite, definind ce este posibil ºi ce nu este, ce este drept ºi nedrept, care sunt speranþele legitime ºi cele nepermise (p. 204, 205). Societãþile normale dispun, în fiecare moment al istoriei, de o reglementare, de un sentiment public despre valoarea fiecãrui serviciu social, profesii, despre nivelul maxim ºi minim de bunãstare al fiecãrei clase sociale la care acestea pot sã aspire în chip legitim. Limitarea relativã ºi moderarea care decurge din autoritatea colectivã îi ajutã pe indivizi sã doreascã ceea ce este legitim sã cearã în lumina eforturilor depuse, echilibrul ºi fericirea lor instalându-se stabil. În situaþiile de crizã socialã regulile tradiþionale îºi pierd autoritatea, pasiunile sunt mai puþin disciplinate exact în momentul când este mai mare nevoie de disciplinã (p. 205). Când condiþiile de viaþã se schimbã se modificã ºi scara de valori a societãþii care permitea coordonarea resurselor sociale cu distribuþia lor la fiecare categorie socialã; ambiþiile ºi dorinþele umane sunt surescitate, competiþia devine mai aprigã ºi lipsitã de reguli, sporind decalajul dintre aspiraþii ºi satisfacerea lor. Fie cã pierd avantaje sociale, în cazul dezastrelor economice , fie cã beneficiazã de o creºtere bruscã a puterii ºi averii, cu alte cuvinte când societatea este tulburatã prin acþiuni bruºte, influenþa moderatoare a societãþii înceteazã temporar; “societatea nu-i poate obiºnui instantaneu cu surplusul de tensiune la care sunt supuºi”, de aici provenind creºterile ratei sinuciderilor anomice, adicã a acelor sinucideri datorate dereglãrii activitãþii indivizilor(p. 204). Corporatismul modern – antidot la anomia societãþii contemporane. În finalul analizei simptoamelor patologice ale societãþii moderne, având ca expresie deficitul de integrare a indivizilor în societate cauzat de crizele sociale, autorul francez a fost preocupat de modalitãþile de reintegrare a indivizilor în colectivitate adecvate societãþii diferenþiate contemporane. În acest sens, el supune examenului critic principalele instituþii integratoare care au cimentat raporturile sociale de-a-lungul istoriei: familia, religia, statul ºi corporaþia (Bãdescu 1994:150-165). El va

cum sunt familia. Þinând cont cã “existenþa grupului social trebuie sã fie garantatã de forþele celui mai puternic proces social al respectivei epoci istorice”. devenind principala putere moralã din prezent. acest proces fiind în epoca modernã diviziunea muncii sociale (Bãdescu 1994: 160). pierzând din forþa de disciplinare (Bãdescu 1994: 157). Durkheim nutrea convingerea cã este legitim sã clãdeºti . scãpându-i detaliul profesional. Familia. Durkheim se apleacã asupra grupului profesional. în ciuda intimitãþii pe care o asigurã indivizilor în societatea modernã. nu le mai poate oferi acestora securitatea ºi protecþia faþã de impulsul suicidogen.4. Corporaþiile. Statul este prea îndepãrtat de individ. Religia în societatea modernã nu mai este o ºcoalã de disciplinã la fel de puternicã ca în societãþile premoderne. Sociologia religiei O direcþie semnificativã a activitãþii ºtiinþifice a lui E. E. Aici el formuleazã o teorie generalã a religiei pe baza evidenþei empirice oferite de instituþiile religioase cele mai simple. iar pe de altã parte ea este prea generalã. caracteristice societãþilor primitive. întrucât. înfãptuitã în lucrarea Formele elementare ale vieþii religioase. 151). apãrutã în 1912. datoritã procesului de secularizare asociat modernitãþii. 6. statul. care devine principala forþã moralã capabilã sã susþinã solidaritatea organicã Corporaþia medievalã modernizatã conform cerinþelor pieþii naþionale ºi internaþionale dispune de capacitatea de a utiliza sistemul specializãrii socioprofesionale ca mijloc de integrare socialã.constata cã formele tradiþionale de integrare socialã. sunt vãzute de Durkheim ca instituþii profesionale ce integreazã salariaþi ºi patronat ºi care sunt suficient de apropiate de indivizi pentru a constitui ºcoli de disciplinã ºi destul de îndepãrtate de aceºtia pentru a se bucura de prestigiu ºi autoritate (Aron 1970: 41). nu mai pot susþine ordinea socialã în condiþiile specializãrii funcþionale ºi profesionale (p. rolul sãu economic s-a diminuat. comunitatea religioasã. prea abstract ºi autoritar pentru a-i asigura acestuia un context adecvat de integrare în societatea înalt diferenþiatã contemporanã. puternic diferenþiatã funcþional. pe de o parte. ca profesiuni organizate. Durkheim o constituie interpretarea sociologicã a religiei. mai mult. ea este compusã din generaþii.

fundamentele analitice ale esenþei unui fenomen social, cum este religia, pornind de la examinarea formelor sale cele mai primitive. În acest sens, el a fost încredinþat cã totemismul exprimã esenþa religiei. Definirea fenomenului religios. De la Durkheim încoace esenþa religiei este definitã în termenii operãrii unei diviziuni între douã categorii de fenomene: sacre ºi profane. Vechile determinãri ale esenþei religiei, cum sunt credinþa într-un zeu transcendent, sau apelul la mister sau supranatural, nu se pot susþine , deoarece existã ºi religii fãrã zei, cum este budismul, iar noþiunea de supranatural este de datã recentã, fiind corelativul naturalului, care implicã practica metodologicã pozitivã (Aron 1970: 48). Sacrul rezidã într-un ansamblu de lucruri, convingeri, rituri, practici privind lucruri care sunt interzise, oprite da la consum, plasate în afara vieþii cotidiene. Profanul cuprinde ansamblul activitãþilor cotidiene, al cãrui prototip sunt activitãþile economice. Pentru a explica sacrul Durkheim recurge la noþiunile de clan ºi totem. Clanul reprezintã un grup de înrudire care îºi defineºte identitatea prin asocierea lui cu lucruri sacre: obiecte, bucãþi de lemn, pietre strãlucitoare, plante, animale, entitãþi imateriale ºi supranaturale (mana, la melanezieni) având calitãþi sacre, denumite totem. În societãþile moderne un echivalent al obiectelor care poartã reprezentarea totemului este steagul naþional. Sociologia religiei în viziunea lui Durkheim poate fi sintetizatã în douã teze fundamentale (Aron 1970: 60): a) în totemism omul venereazã propria societate fãrã sã ºtie; b) societatea este înclinatã sã creeze zei sau religii când se aflã în stare de exaltare, care se produce atunci când viaþa socialã este puternic intensificatã, de pildã, în timpul dansurilor ºi ceremoniilor din societãþile primitive. În societãþile moderne oamenii experimenteazã crize sociale pentru a avea echivalentul dansurilor din societãþile arhaice. Totemismul, preciza Durkheim, nu este religia unor animale, plante, obiecte ce poartã pecetea totemului, ci a unei forþe anonime, difuze ºi impersonale care se aflã în lucrurile sacre, unificând indivizii ºi generaþiile succesive. Adorarea totemului semnificã venerarea acelei forþe anonime ºi impersonale conþinute în fiecare din

lucrurile sacre, identificatã cu forþa societãþii. Participanþi activi la o ceremonie de grup, membrii clanurilor percep instinctiv o forþã socialã difuzã, anterioarã lor, care le supravieþuieºte ºi este, în acelaºi timp foarte aproape de ei ºi pe care o adorã. La întrebarea de ce devine societatea obiect de veneraþie Durkheim rãspunde cã societatea are ea însãºi ceva sacru (Aron 1970: 57-58). Societatea influenþeazã indivizii menþinând în ei sentimentul divin al unei perpetue dependenþe prin sacrificiile, suferinþele pe care le impune, prin scopurile pe care le realizeazã prin indivizi. Cerând indivizilor sã coopereze, societatea este suficient de aproape de aceºtia, impunându-le respect, devoþiune, adorare. Mecanismul prin care societatea genereazã naºterea credinþelor þine de capacitatea indivizilor care trãiesc împreunã, fiind uniþi prin practici ºi credinþe comune, de a experimenta starea de exaltare de maximã intensitate în timpul ceremoniilor colective. Procesul psihosocial al exaltãrii le dã participanþilor la dansurile ºi ritualurile colective sentimentul cã sunt purtaþi de o putere exterioarã intensã care îi invadeazã ºi-i face sã participe, dincolo de ei înºiºi, dincolo de viaþa de zi cu zi, la forþa grupului. Starea de exaltare are în sine ceva extraordinar, care este simultan imanent ºi transcendent, alcãtuind forþa colectivã. Pentru ca o societate sã creeze religii, susþine Durkheim, se impune ca indivizii sã evadeze împreunã din viaþa de zi cu zi, sã experimenteze acea stare de exaltare ºi fervoare a vieþii colective (p.59, 60). Un alt exemplu îl constituie exaltarea colectivã din timpul revoluþiei franceze, când participanþii au fost contagiaþi de un entuziasm sacru: entitãþi abstracte, precum naþiune, libertate, egalitate, fraternitate, revoluþie au fost invadate de spirit sacru. Totuºi, admite Durkheim, exaltarea ocazionatã de revoluþie nu a atins nivelul maxim de intensitate pentru a da naºtere unei noi religii. Concepþiile durkheimiene asupra obiectului ºi metodelor sociologiei, anomiei, religiei, au fost interpretate de unii istorici prestigioºi ai disciplinei ca exemple relevante ale mitului originii conservatoare a sociologiei, ca o ofensivã împotriva individualismului, liberalismului ºi raþionalismului în gândirea socialã. 6.5. Individualismul moral O caracteristicã fundamentalã a gândirii sociologice a autorului Diviziunii

muncii sociale este preocuparea sa constantã de a reinstitui consensul social, autoritatea normelor sociale slãbite în urma ofensivei diviziunii muncii sociale, a individualismului, liberalismului ºi raþionalismului caracteristice lumii moderne. Deºi el era conºtient cã afirmarea individului ºi a culturii raþionaliste corespunde progresului social, în acelaºi timp atrage atenþia cã aceastã atitudine este vulnerabilã, putând conduce la dezintegrare socialã, adicã la anomie, dacã normele colective indispensabile oricãrui consens nu sunt reîntãrite. Dar, norma socialã a cãrei autoritate trebuia consolidatã este, în concepþia lui Durkheim, una care autorizeazã individul sãºi afirme autonomia, sã se împlineascã, utilizându-ºi propria judecatã (Giddens 1977: 208-234). Idealul lui Durkheim era o sociologie care sã susþinã individualismul raþionalist sprijinit pe respectul pentru normele sociale (coduri morale, valori, convingeri ºi practici sociale precise ºi puternic definite ce sudeazã indivizii de unitatea socialã, situate în spatele sau deasupra contractelor sociale), întrucât societatea pe care dorea el sã o stabilizeze avea cel mai înalt principiu respectul pentru persoana umanã. Din accentul pus de Durkheim pe nevoia de autoritate a normelor sociale, pe primatul societãþii asupra individului, Robert Nisbet, Talcott Parsons au dedus cã acesta a fost ostil individualismului în general. Eroarea acestor autori, observã A. Giddens, constã în faptul cã nu au fãcut distincþie între douã feluri de individualism pe care le-a avut în vedere Durkheim. Sociologul francez a criticat individualismul în sens utilitarist, susþinut de Herbert Spencer, dupã care societatea e asumatã a fi rezultatul raporturilor contractuale, adicã este produsã de egoismul individului izolat sau presocial al teoriei utilitariste. Dar Durkheim a susþinut cu tãrie individualismul moral pe care îl considerã fundamentul necesar al organizãrii societãþii moderne. Criticând utilitarismul spencerian, Durkheim argumenta cã emergenþa solidaritãþii organice în societãþile diferenþiate presupune existenþa unor coduri morale precise ºi bine definite, individualismul moral, care penetreazã instituþiile, obiceiurile ºi întreaga viaþã modernã. Individualismul moral este o creaþie a societãþii, rezultat al unui proces

Sociologia acþiunii: Vilfredo Pareto (1948-1923). Vilfredo Pareto este cunoscut prin lucrãrile sale de economie politicã ºi prin Tratatul de sociologie generalã. este fiica autoritãþii înþeleasã cum trebuie. deoarece acceptarea formelor de autoritate este condiþia emancipãrii indivizilor. religioase. pe baza reflecþiilor sale din perioada cât a funcþionat ca manager. O alternativã teoreticã la sociologismul durkheimian este constituitã din teoriile acþiunii sociale dezvoltate în spaþiul cultural european ºi american. ºtiinþe politice. Cu toate cã toþi indivizii normali îºi utilizeazã facultãþile intelectului. cea mai mare parte a indivizilor au comportamente nonlogice. nu absurd. cãutarea fericirii ºi evitarea durerii. susþine Durkheim. nevoia de sociabilitate ºi nevoi ale intelectului. Teoria acþiunii logice ºi nonlogice. liberalismului. Centrul preocupãrilor sociologilor acþiunii sociale se deplaseazã de la ideea fundamentalã a prioritãþii istorice ºi logice a societãþii asupra individului. pe de o parte ºi ale doctrinelor morale. semnificând necesitatea de a raþiona. individualismului. Vilfredo Pareto a sintetizat douã categorii de nevoi ale individului: cerinþele sensibilitãþii.îndelungat de dezvoltare socialã (Giddens 1977: 216). 7. O contribuþie clasicã la sociologia acþiunii umane a adus-o Vilfredo Pareto. pe de o parte ºi libertate. de a trãi logic. Sociolog italian de formaþie enciclopedicã (filosofie. o minoritate dintre aceºtia fac raþionamente logice. economie politicã. cum era cazul la Durkheim. definite ca ansamblul comportamentelor indivizilor motivate de scopuri ºi mijloace de realizare a finalitãþilor. 7. inginer de cãi ferate ºi economist. pe de alta. Aceastã formã de individualism îºi derivã forþa sa din autoritatea societãþii. la ideea centralitãþii acþiunii sociale a indivizilor. contractualismului. pe de alta. reflecta Pareto. Meditând asupra condiþiei umane în lumina ideologiilor dreptului natural.1. fizicã. În Tratatul de sociologie generalã autorul formuleazã o concepþie sistematicã asupra acþiunii sociale. estetice. unde intrã nevoile fizice. disciplinã. Omul logic sau raþional recurge la exigenþele raþionamentului. Între autoritate. punând temei . editat în 1916 la Florenþa. Libertatea. se comportã logic. nu existã opoziþie. afaceri).

Exemple de acþiuni logice. ºi între cele douã planuri. sau în plan obiectiv. În final. în concepþia lui Pareto. etc. în conformitate cu structurile logice ale cunoaºterii. El realizeazã corelaþia dintre scopul propus ºi cunoºtinþele de rezistenþa materialelor. Bãdescu 1994: 352-356). De pildã. subiectiv ºi obiectiv. o interdependenþã mutualã între concepþia acþiunii logice ºi concepþia ºtiinþificã logico-experimentalã (Aron 1970: 131. oamenii au repulsie instinctivã faþã de sânge ºi se feresc sã comitã crime. el nu este iraþional întrucât foloseºte facultãþile intelectului pentru a raþionaliza sau logiciza existenþa. credinþe privind faptul cã “Dumnezeu îi pedepseºte pe criminali” ºi îºi imagineazã cã aceastã credinþã îi înfrâneazã de la a comite crime. c) între cele douã planuri. folosind ca mijloace toate achiziþiile ºtiinþifico-experimentale disponibile. Acþiunea logicã este definitã de o triplã corespondenþã a relaþiei dintre scop ºi mijloace: a) în proiect. adicã de a-l face sã aparã drept rezultatul logic al schemelor lor mentale cu toate cã în realitate acþiunea lor este cauzatã de stãri de spirit. tehnologii. b) în realitate. sau în plan subiectiv. (mijloacele) în plan obiectiv. sentimente sau instincte. Însã ei îºi justificã comportamentul cu diferite teorii. Omul nonlogic sau pseudologic pune sentimentul la baza experienþei sale. De cele mai multe ori indivizii au tendinþa de a-ºi raþionaliza comportamentul. prinde contur relaþia logicã dintre pod (scopul) ºi materialele de construcþie.logic experienþei sale. între podul conceput în proiect cu mijloacele de ºtiinþã adecvate ºi podul din realitate cu mijloacele corespunzãtoare ale ºtiinþei ºi tehnicii existã o corespondenþã. dupã terminarea construcþiei. Acþiunile nonlogice (nu ilogice) sunt definite rezidual ca ansamblul acþiunilor care nu prezintã caracteristica triplei corespondenþe a legãturii logice dintre scop ºi mijloace în plan subiectiv. Odatã începutã construcþia. în plan subiectiv. obiectiv. Tot logice sunt ºi comportamentele . Existã. Acþiunea inginerului este logicã. acoperind cu structuri logice “profunzimile întunecoase ºi bine protejate ale unei stãri psihice de naturã afectivã”. Un inginer care construieºte un pod de cale feratã alcãtuieºte un proiect având ca obiectiv podul. “tãinuind” realul (Bãdescu 1994: 367).

121): Obiectiv: Nu Nu Da Da Subiectiv: Nu Da Nu Da Categoria “Nu . În final. avem ºi o corespondenþã între raporturile scop-mijloc dintre cele douã planuri. Omul este o fiinþã care nu trãieºte absurd. de comportamente nonlogice este foarte . comportamentele nonlogice sunt motivate de sentimente sau stãri de spirit diferite de raþionamentul logic bazat pe uniformitãþile logico-experimentale. dar acest lucru nu-i împiedicã pe indivizi sã-ºi imagineze cã situaþia obiectivã este o expresie a intenþiilor lor subiective. în principal. adicã li se atribuie o raþiune. Aceastã categorie de acþiuni nonlogice este doar ipoteticã. în urma studiilor de piaþã asupra unor condiþii investiþionale favorabile. astfel cã oricât de aberante pot fi unele comportamente ele sunt justificate cu argumente pseudologice. Categoria a doua. reþinutã de Pareto doar de dragul completitudinii tabelului. Trecând la fapte.Nu” semnificã faptul cã mijloacele nu sunt conectate cu scopurile nici în mintea omului nici în realitate. dacã totul merge conform planului.unor oameni din alte arii de activitate – economie. De pildã. obiectiv ºi între cele douã planuri) (Aron 1970. adicã prin cumpãrarea de acþiuni la preþuri reduse (mijloacele subiective). Pe scurt. Marea majoritate a comportamentelor umane nu corespund cerinþelor privind legãtura logicã dintre mijloace ºi scopuri în mintea indivizilor ºi în realitatea obiectivã. concepute ºi realizate. un om de afaceri care îºi propune sã cumpere acþiuni petroliere pentru a-ºi spori capitalul (scopul subiectiv) anticipând un profit dezirabil. Tipologia acþiunilor nonlogice Existã patru tipuri de acþiuni nonlogice. militarã. sau între cele douã planuri. analiza acþiunilor nonlogice. adicã comportamente care nu respectã cerinþa triplei corespondenþe logice dintre scopuri li mijloace (în plan subiectiv. comportamentele logice sunt motivate de raþionamentul logico-experimental sau al inspiraþiei ºtiinþifice. Altfel spus. artã – determinate nu atât de uniformitãþile experimentale de naturã ºtiinþificã cât de raþionamentul inspiraþiei ºtiinþifice ce combinã logic scopuri cu mijloace (Aron 1970: 131). “Nu – Da”. Sunt frecvente cazurile în care scopurile subiective diferã de cele obiective. politicã. Sociologia îºi propune. tranzacþia va reproduce în realitate secvenþa scop-mijloc imaginatã.

Dar ceea ce se realizeazã în plan obiectiv este departe de finalitatea iniþialã. dar ºi iluziile ºi erorile ºtiinþei. speranþele. dar ºi în planul realitãþii obiective. pe de o parte ºi rezultatele obiective ale actelor lor. fãrã sã fi planificat mental aceastã acþiune. înfãptuitã cu mijloacele revoluþiei violente. Categoria a treia. idealiºtilor. au construit utopia unei societãþi democratice. prin recursul la mijloace violente s-a ajuns. dar nu ºi în plan obiectiv. ritualul neavând urmãri pentru navigaþie sau pentru producerea ploii. la rugãciuni. aici nu existã o conexiune logicã între mijloacele folosite ºi scopurile atinse. rituale. ca ºi a doua grupã de comportamente nonlogice. De pildã. iluziile revoluþionarilor. Dupã cum se poate observa. la o un regim totalitar. fiind convinºi cã aceste mijloace vor fi eficiente în asigurarea unei cãlãtorii sigure pe mare. revoluþionarilor. în locul societãþii libere s-a instaurat o societate de tip autoritar. sau de tip bolºevic. Punând proiectul în practicã. existã în acest caz o relaþie logicã între scopul propus (utopia unei societãþi libere. “Da – Da” este de mare interes sociologic. a belºugului pentru toþi cei nãpãstuiþi. utopiºtilor. deºi numeroasã nu este interesantã pentru sociologie. Ceea ce lipseºte este corespondenþa dintre cele douã planuri. Discrepanþa dintre visurile. cuprinzând ansamblul actelor reflexe. pacifiºtilor. Aici Pareto include comportamentele majoritãþii umaniºtilor. fãrã clase) ºi actele revoluþionare proiectate. Indivizii îºi imagineazã cã scopurile urmãrite ºi mijloacele folosite sunt corespunzãtoare þelului dorit. În aceastã categorie Pareto include totalitatea acþiunilor simbolice. obiectiv ºi subiectiv. Cea de a patra categorie. idealiºtilor ºi . a relaþiilor dintre scopurile ºi mijloacele imaginate ºi realizate. binefãcãtorilor omenirii. Aici existã o relaþie logicã între scop ºi mijloace în plan subiectiv. întrucât mijloacele folosite conduceau inexorabil la alte rezultate. sau le va aduce ploaia doritã pentru un rod bogat. unde lipseºte secvenþa relaþiei logice dintre scop ºi mijloace la nivel subiectiv. comportamentul indivizilor care recurg la practici magice. prin forþa lucrurilor. Aici avem relaþii logice între scop ºi mijloace în proiect. revoluþionarii bolºevici. “Da – NU”. De exemplu.rãspânditã. Închidem ochii cînd un obstacol îi ameninþã. unde se manifestã un decalaj între finalitatea ºi mijloacele imaginate de indivizi.

putând fi doar inferate. În timp ce B ºi C. morale cu care oamenii îºi mascheazã stãrile de spirit care stau la baza comportamentelor lor. în chip inductiv. Pareto a lãsat aceste sentimente de bazã în seama psihologilor ºi a psihologiei. 7. “egalitate”. Reziduuri ºi Derivaþii. respectiv. cu B teoriile cu care sunt justificate acþiunile nonlogice ºi cu C comportamentele ca atare. cu toate cã. De altminteri. Pareto ºi-a centrat atenþia pe comportamentele nonlogice ºi îndeosebi pe teoriile ºi sistemele de credinþe cu care indivizii îºi justificã. deºi A. Toate sunt ficþiuni menite sã ascundã adevãratele stãri de spirit ºi sã le confere o mascã de respectabilitate (Coser 1971: 390). teoriile ºi comportamentele. Noþiuni precum “libertate”. Astfel. lau condus pe Pareto la distincþia dintre reziduuri ºi derivaþii. la nivelul subiectivitãþii ºi al realitãþii. B. dându-le o aparenþã de respectabilitate. sociologicã a comportamentelor nonlogice. El a supus analizei critice sistemele metafizice. “progres”. “socialism”. morale arãtând cã acestea nu au nimic în comun cu teoriile ºtiinþifice. ne dãm seama cã. adicã sentimente.consecinþele acþiunilor lor este evidentã. Reziduurile nu sunt realitãþi concrete. ºi C sunt interdependente mutual. Vilfredo Pareto a fost preocupat de analiza ºtiinþificã. “Voinþa poporului” sunt la fel de puþin verificabile sau ºtiinþifice ca ºi miturile sau incantaþiile magice ale popoarelor primitive cu care acestea îºi justificã acþiunile. luate separat. emoþii. În schimb. Sociologii le vor prelua ca atare fãrã sã intre în analiza lor. A le influenþeazã independent pe B ºi C în mult mai mare mãsurã decât B îl influenþeazã pe C (Coser 1971: 388-390). stãrile de spirit care stau în spatele lor nu sunt observabile. Efortul de a demasca teoriile neºtiinþifice ºi sistemele de convingeri religioase. religioase. instincte care . plecând de la datele experienþei. Reziduurile sunt un concept analitic care exprimã rãdãcinile comune ale unui numãr mare de comportamente ºi teorii. sunt observabile în mod direct. adicã raþionalizeazã acþiunea nonlogicã. având funcþia de a explica funcþionarea vieþii sociale. Pareto considerã cã sarcina sociologului constã în demascarea comportamentelor nonlogice ale oamenilor care se lasã purtaþi de emoþii ºi sentimente ºi care dau apoi justificãri pseudologice acestor acþiuni. scopurile sunt legate logic de mijloace.2. dacã notãm cu A stãrile de spirit care sunt sursele de bazã ale acþiunilor nonlogice.

al progresului uman. Reziduurile socialitãþii. VI. Pareto va trata pe larg în Tratatul de sociologie generalã primele douã categorii de reziduuri ºi doar tangenþial pe celelalte. starea de boalã. instinctelor acoperite de raþionalizãri. Instinctul combinaþiilor. individualismului. reziduurile nu sunt sentimente. crezuri observabile direct ºi care pot fi analizate. De exemplu. Persistenþa agregatelor. financiare soldate cu fuziuni. preluãri. dar ºi spre o diversitate de manipulãri comerciale. înzestrate cu inteligenþã corozivã ºi lipsite de fidelitate faþã de principiile care asigurã stabilitatea societãþii. de a stabili sisteme de idei ºi de a manipula diferite elemente din experienþã.sunt studiate de psihologie. III. locuri. construcþiei imperiilor politice. capabile de inovaþii. Reziduurile corespund stãrilor de spirit. speranþe. Deci. Reziduul sexual. inteligenþei omeneºti. fragmentãrilor forþelor politice. experiment. Instinctul combinaþiilor este tendinþa de a stabili relaþii între idei. II. V. scepticismului. Aceastã clasã de reziduuri împinge omul spre practici magice pentru a controla vremea. dragostea. îndoielii. gusturile. . lucruri. vise. interesele sociale nu sunt acoperite cu justificãri ºi prin urmare nu sunt reziduuri. în plan politic acest instinct al combinaþiilor stã la baza coaliþiilor. Nevoia de exteriorizare a sentimentelor. V. desfaceri de firme. combinaþii de organizaþii. Ele sunt concepte analitice cu funcþii explicative ale mecanismelor funcþionãrii vieþii sociale. disimulare. apetitul. îndoialã. industriale. al cultivãrii materialismului. teorii. Reziduul integritãþii indivizilor ºi apartenenþelor acestora. Acest reziduu este responsabil de avansul cunoaºterii ºi civilizaþiei. stãri de spirit ci intermedieri între sentimente pe care nu le cunoaºtem direct ºi justificãri. Pareto identificã ºase clase de reziduuri: I. conferindule o aparenþã de raþionalitate. zile. Derivaþiile sunt teorii. IV. expresii. sisteme intelectuale de justificare a acþiunilor lor cu care indivizii îºi camufleazã pasiunile. Existã ºi instincte care nu sunt acoperite de raþionalizãri ºi care nu corespund reziduurilor. dispoziþiile. Oamenii dotaþi din abundenþã cu acest reziduu sunt “vulpile” lui Machiavelli. Tipologia reziduurilor.

de solidaritate de clasã. patriotice. O tratare detaliatã a celor ºase clase de reziduuri se aflã în Ilie Bãdescu (1994: 375-405). va fi notat cu 10. Cel mai performant avocat. Aceste constatãri l-au condus pe Pareto la formularea legii polarizãrii societãþii în mase ºi elite. naþiune. Istoria societãþii umane prezintã caracteristica esenþialã a opoziþiei între masa de indivizi guvernaþi ºi o minoritate aflatã la conducere. a elitelor sociale. psihic. La fel stau lucrurile ºi cu grupurile sociale. intelectual. materialiste. Unii indivizi sunt mai individualiºti. oamenii certitudinilor. Identificarea elitei poate fi fãcutã simplu. Elita este definitã drept o minoritate de indivizi care au avut succes în sfera lor de activitate. mai inovatori. alþii spre uniformitate cu colectivitatea. onoarea naþionalã atunci când acestea sunt percepute ca fiind ameninþate de acþiunile egoiste. unii sunt înclinaþi spre personalizare. zel religios. alþii mai conservatori. Ei sunt asimilaþi cu leii lui Machiavelli. ansamblul sentimentelor religioase. patriotism. moral. comunitate.Persistenþa agregatelor constituie tendinþa umanã. mai loiali grupurilor de apartenenþã. El formuleazã axioma eterogenitãþii societãþii conform cãreia oamenii sunt inegali din punct de vedere fizic. susþine Pareto. Teoria elitelor ºi a circulaþiei elitelor. Una dintre sursele fundamentale ale acestor inegalitãþi o constituie distribuþia eterogenã a reziduurilor în compoziþia psihologicã ºi socialã a comportamentelor individuale ºi sociale. mai combinatori. utilizând sistemul de notare din ºcoalã. Oamenii înzestraþi cu precãdere cu acest reziduu manifestã sentimente puternice de loialitate faþã de familie. obþinând cei mai înalþi indici în sfera lor de competenþã. sã venereze miturile. de exemplu. care nu ezitã sã foloseascã forþa pentru a instaura stabilitatea. Persistenþa agregatelor constituie forþele conservatoare ale “inerþiei sociale”. în timp ce acela care nu are . de a menþine combinaþiile create datoritã instinctului combinaþiilor ºi de a respinge schimbarea. 7. opusã primei clase. naþionale care þin unitã societatea ºi împing oamenii sã creadã fãrã dovezi. lipsite de loialitate ale elitei în care predominã vulpile. Teoria paretianã a reziduurilor ºi derivaþiilor a stat la baza concepþiei sale asupra structurii ºi schimbãrii sociale.3. credinþa.

nepoþi. funcþii sau titluri în societate în funcþie de competenþa corespunzãtoare. în vreme ce individul care abia supravieþuieºte la marginea subsistenþei va primi nota 1. pur ºi simplu. calificaþi pentru guvernare în rândul masei însã excluºi de la funcþii. Toþi aceºti factori indicã un anumit grad de instabilitate în societate care are ca expresie circulaþia elitelor. Elitele deþin poziþii. merit cerute de funcþie. Ea semnificã. onest sau fraudulos. Dar se constatã ºi situaþii în care unii deþinãtori de poziþii sociale nu deþin ºi calitãþile de competenþã. pe de o parte ºi indivizi capabili. mai ales dupã o guvernare îndelungatã. elita nu are conotaþii morale în gândirea lui Pareto. relaþiile sociale care susþin atribuirea de titluri unor indivizi care nu deþin calitãþile personale de merit cerute de titlu. dupã o perioadã îndelungatã de guvernare ele îºi pierd vigoarea.clienþi va primi nota 1. cel ce a cîºtigat câteva mii va fi notat cu ºase. Elitele în general ca ºi elitele guvernante sunt înzestrate preponderent cu . excrocul deºtept care ºtie sã manipuleze oamenii ºi sã stea departe de penitenciar va primi nota 8. indiferent de mijloacele oneste sau neoneste folosite. În istoria societãþilor cel mai important lucru este viaþa ºi moartea elitelor guvernante. va primi nota 10. capacitatea de a se impune prin forþã. pe de alta. a aristocraþiilor: “istoria este un cimitir al aristocraþiilor” Elitele guvernante decad din mai multe pricini: sunt decimate în rãzboaie. imposibilitatea existenþei unei armonii durabile între capacitãþile ºi talentele indivizilor ºi poziþiile sociale ocupate. Printre cauzele enumerate ale discrepanþei dintre titluri ºi meritele celor cãrora le sunt atribuite poziþiile înalte se numãrã bogãþia. Dupã cum se poate vedea. existã o corespondenþã între titluri ºi abilitãþile persoanelor care le deþin. omul de afaceri care a fãcut milioane. clasa de oameni cu cei mai înalþi indici în sfera lor de activitate. 9 sau 10 în funcþie de numãrul de excrocherii fãcute. De regulã. Elita se divide în douã clase: elita guvernantã. suportul familiei. prieteni care nu meritã sã deþinã titluri. ceea ce face sã aparã fii. adicã elita aflatã la putere ºi elitele în sens larg care exercitã funcþii de conducere în diferite domenii de activitate. în condiþiile în care o anumitã dozã de violenþã este indispensabilã oricãrei guvernãri.

care mobilizeazã masele contra elitei viclene ce ºi-a pierdut simþul datoriei. intelectuale. prea moderatã ºi lipsitã de propensiunea de a folosi forþa pentru pãstrarea ordinii sociale. Dupã o perioadã de timp de acumuleazã în exces reziduuri din cea de a douã clasã care se traduce prin instabilitate socialã. înlãturând-o de la putere. fiind simbolul elementelor puternice ale stabilitãþii sociale. viclenie. manifestând înclinaþii spre menþinerea puterii prin combinaþii politico-financiare. egoism ºi manipulare a maselor. dupã o perioadã mai lungã de guvernare elita suferã de un exces de reziduuri din prima clasã. materialiºti. devenind prea tolerantã. înclinaþii spre forþã ºi brutalitate. un regim politic în care predominã elitele conservatoare de tip lei bazat pe supunere. Scena politicã era dominatã de oameni de afaceri întreprinzãtori. Nici o societate nu poate dura la nesfârºit fãrã aportul abilitãþilor mentale. Urmeazã o nouã epocã de materialism. înzestraþi cu reziduul persistenþei agregatelor. persuasiune. Cu alte cuvinte. plin de iniþiativã. mai ales în Italia ºi Franþa. în plan economic identificãm figura tipicã a speculatorului la bursã. pe miºcãri de credinþe colective. speculatori. onoare naþionalã. avocaþi fãrã scrupule. în plan cultural avem avocaþi lipsiþi de scrupule. devenind tot mai materialistã. Elitele dotate precumpãnitor cu instinctul combinaþiilor sunt de tipul vulpilor. a expertizei ºi priceperii indivizilor dotaþi cu prima clasã de reziduuri. Elitele înzestrate din abundenþã cu persistenþa agregatelor sunt de tip lei ºi se caracterizeazã prin certitudini. Astfel. astfel. credinþã ºi violenþã. În societatea europeanã a epocii sale. Evoluþia . sofiºti intelectuali. rentierul este tipul care reprezintã clasa leilor. prin preferinþa spre propagandã. Pareto a diagnosticat o ascendenþã a elitelor vulpi. politice. Se instaureazã.primele douã clase de reziduuri. egoistã ºi mai puþin capabilã de solidaritate ºi de acþiuni de forþã cerute de menþinerea ordinii sociale. inovator. Pentru a-ºi menþine puterea elita se preocupã de combinaþii economice. treptat indivizi de tipul vulpi se vor infiltra în poziþiile de la guvernare ºi vor submina certitudinile ºi credinþele puternice ale leilor cu inteligenþa lor iscoditoare ºi cu abilitãþile persuasive. de specialiºti în propagandã ºi în manipularea oamenilor. În aceste condiþii în masã se afirmã membrii violenþi. artistice. credinþã patriotism. manipulatori de opinie.

. O evaluare obiectivã a concepþiei lui Pareto asupra acþiunii sociale nu poate subestima contribuþia teoriei sale asupra reziduurilor ºi derivaþiilor la studiul motivaþiei comportamentelor umane ºi la demistificarea doctrinelor politice. ciclul reluându-se la infinit. Lukacs). dupã Pareto. o mixturã judicioasã de vulpi ºi lei. semnificând “o replicã violentã la o dezordine provocatã prin declinul unei elite viclene” (Dungaciu 1993). Aceastã schimbare socialã provocatã de înlocuirea reciprocã a elitelor guvernante a fost conceptualizatã de Pareto în termenii cicluri ale dependenþei mutuale. Aron). nicãieri” (Coser 1971: 396). Utopia nu existã. literalmente. fãrã scrupule ºi indivizi capabili de forþã ºi certitudini. trecând de la guvernarea vulpilor la guvernarea leilor ºi înapoi din nou. este doar un rezultat al nebuniei umane. adicã de indivizi imaginativi. Clasa idealã de guvernare conþine. Gurvitch). Moºtenirea paretianã a dat naºtere la controverse teoretice (Dungaciu 1993: 497-513): unii teoreticieni. De altfel interpretarea contribuþiei sale teoretice ca o legitimare a regimului fascist s-a fãcut dupã criterii ideologice ºi nu ºtiinþifice. Aceasta întrucât societatea umanã este condamnatã sã repete la nesfârºit aceleaºi cicluri. cu progresul economic ºi social. O consecinþã nemijlocitã a concepþiei lui Pareto asupra ciclurilor dependenþei mutuale este invalidarea tuturor doctrinelor privind progresul social ºi evoluþia sistemelor politice. a miturilor (Dungaciu 1993). Unii sunt responsabili cu schimbarea. exemplu ce trebuie evitat (G. Pentru el a vorbi de un progres al sistemelor de guvernare este un nonsens.socialã va relua ciclul guvernãrii de cãtre majoritatea de tip vulpi. ce va fi apoi din nou înlocuit de elita de forþã. ceilalþi cu stabilitatea socialã. religioase. Pareto printre clasicii sociologiei. ca o fazã din ciclul dependenþei mutuale. “Nu se întâmplã nimic nou în istorie. Aron în ultima parte a carierei sale. inovativi. din punct de vedere ºtiinþific regimul fascist apare. Weber. Sorokin ºi iniþial R. ideolog al fascismului (P. Durkheim ºi M. în lumina teoriei lui Pareto. alþii l-au etichetat cu felurite atribute. alãturi de E. precum sunt acelea de sociolog iraþionalist (G. ca de exemplu Talcott Parsons (1902-1979) ºi R. l-au situat pe V.

Comprehensiunea reprezintã înþelegerea semnificaþiei pe care oamenii o dau acþiunilor umane. fundamentând o sociologie comprehensivã a acþiunii sociale. Eseuri asupra semnificaþiei neutralitãþii axiologice în ºtiinþele sociologice ºi economice (1918). 8.8. coliziunea a doi bicicliºti. este vorba de decodificarea conceptului de semnificaþie a acþiunii indivizilor prin raportarea comportamentului lor la patru tipuri de circumstanþe care le face inteligibile (comprehensibile): circumstanþele motivaþionale sau justificãrile actorilor. Sociologia religiei (1915-1917/1998).1. a analizat. întrucât în ambele cazuri indivizii nu se orienteazã semnificativ unii spre alþii. Tipologia acþiunilor semnificative. Paradigma comprehensiunii. . Timp de aproape jumãtate de secol Max Weber a reflectat asupra comprehensiunii. Economie ºi societate (1922). sau deschiderea simultanã a umbrelelor de cãtre o mulþime de actori sociali atunci când începe sã plouã. Max Weber a construit o ºtiinþã a acþiunii semnificative ºi nu a societãþii. Max Weber este autorul unor lucrãri fundamentale de sociologie a acþiunii: Etica protestantã ºi spiritul capitalismului (1904. Spre deosebire de naturalist care are ca obiect de studiu obiecte ce se supun unor regularitãþi constante. Weber atrage atenþia cã nu orice comportament uman este semnificativ: de exemplu. 1905/ 1993). Spre deosebire de Durkheim ºi mai aproape de Pareto. Paradigma comprehensiunii acþiunii sociale descrie cele patru tipuri de interpretare pe care actorii sociali o conferã comportamentelor lor. O variantã germanã a teoriei acþiunii o constituie sociologia comprehensivã elaboratã de Max Weber. adicã perceperea motivelor comportamentului indivizilor. El considerã cã unitatea de bazã a sociologiei o constituie comportamentul individual cu motivaþiile sale. De la Weber încoace a fi semnificativ (comprehensiv) este echivalent cu a raporta comportamentele indivizilor la unul dintre cele patru tipuri de circumstanþe. circumstanþele afective sau emoþionale ºi circumstanþele instituþionale. Personalitate de culturã enciclopedicã. Sociologia comprehensiva: Max Weber (1864-1920). sociologul se preocupã de comportamente semnificative care depind întotdeauna de circumstanþe variate. argumentat ºi rafinat tipurile de acþiune semnificativã construind cea mai puternicã paradigmã sociologicã asupra acþiunii semnificative a actorilor sociali. circumstanþele axiologice.

Aici nu avem . acþiunea raþionalã de valoare. a jucãtorului la bursa de schimb. agresarea unui arbitru de cãtre un jucãtor care ºi-a pierdut controlul sunt acþiuni inteligibile chiar dacã ele nu sunt raþionale. este determinatã în chip nemijlocit de starea de spirit sau emoþionalã a indivizilor în anumite circumstanþe date. Weber atrage atenþia asupra unei triple evaluãri raþionale a actorului social (Ungureanu. asumându-ºi toate riscurile. Al treilea tip. acþiunea raþionalã de finalitate. este o interpretare care evidenþiazã faptul cã actorul social îºi stabileºte prioritãþi (scopuri) care sã îi justifice activitatea. Aron (p. Acþiunea raþionalã de finalitate. II. Al doilea tip. Primul tip. Acþiunea tradiþionalã. Acþiunea cãpitanului de vas care preferã sã piarã odatã cu vasul sãu este raþionalã. mama care îºi pãlmuieºte copilul obrasnic. alege mijloacele considerate potrivite pentru îndeplinirea scopurilor. indiferent de costurile pe care trebuie sã le plãteascã. Acþiunea afectivã sau emoþionalã. a generalului care are de îndeplinit o misiune militarã. Dupã cum precizeazã R. între scop ºi rezultate ºi între scopurile fixate ºi urmãrite. 221). M. Pareto (p.Tipurile de acþiuni semnificative. nu pentru cã el urmãreºte sã atingã un scop definit ºi exterior ci pentru cã doreºte sã rãmânã fidel ideii sale de onoare. IV. Costea 1985:51-52): între mijloace ºi scop. Aceste tipuri ale acþiunii sunt interpretãri care pun în luminã motivaþia indivizilor. Primele douã tipuri sunt raþionale. expliciteazã R. pentru a rãmâne fidel unei valori importante. Indivizii pot alege scopuri nu doar pentru cã dispun de mijloace adecvate de îndeplinire a lor ci ºi pentru cã aceste finalitãþi corespund unor valori puternic interiorizate. Weber defineºte raþionalitatea în termenii cunoaºterii actorului mai degrabã decât a observatorului (a regularitãþilor logico experimentale) cum face V. III. Aron. 221). Acþiunea raþionalã de valoare sau axiologicã. urmãtoarele douã nu prezintã atributul raþionalitãþii. independent de costuri ºi de rezultate. acþiunea afectivã. De exemplu. descrie comportamentul actorilor sociali care acþioneazã deliberat. I. Exemple de comportamente raþionale de finalitate (Aron 1970: 220-221): acþiunea inginerului care proiecteazã ºi construieºte un pod.

obiceiuri. Aici. Circumstanþele instituþionale devin o a doua naturã a omului. Tema a fost tratatã de Weber în termenii judecãþii de valoare versus judecata de referinþã. sau sã fie conºtienþi de o valoare importantã. fãrã sã fie nevoie de imaginarea unor scopuri care sã le justifice acþiunea. analiza procesului de raþionalizare. Weber a fost preocupat de rigoarea ºi obiectivitatea cunoaºterii ºtiinþifice în domeniile socioumane. legi. Dar aceastã exigenþã metodologicã conþine doar o jumãtate de adevãr. 8. asemãnãtor reflexelor condiþionate. oferã o interpretare acþiunilor indivizilor motivate de contextul de instituþii. sau împinºi de o emoþie imediatã. sã analizeze producþiile umane care sunt definite cu referinþã la valori? Rãspunsul oferit constã în distincþia dintre . tradiþii. într-adevãr. Al patrulea tip. în sociologie. Weber este perceput ca autorul care a fundamentat principiul neutralitãþii axiologice în cunoaºterea ºtiinþificã. întãrite de experienþa generaþiilor succesive. Cel mai adesea M. Weber a reluat. Judecata de valoare ºi judecata de referinþã (Aron 1970: 230-238). geneza ºi funcþionarea capitalismului. tipologia dominaþiei în societate. Weber introduce toate acele comportamente motivate de afilierea automatã la tradiþii. liberã de valori. expliciteazã R. cu alte cuvinte este subliniatã aici preocuparea savanþilor pentru cunoaºterea obiectivã.2. Aron. O analizã atentã a epistemologiei weberiene aratã cã. de pildã nu poþi înþelege comportamentul femeii în cultura islamicã sau în democraþiile occidentale fãrã referinþe la tradiþiile culturale corespunzãtoare. argumentat ºi specificat aceastã tipologie a acþiunii semnificative în întreaga sa activitate ºtiinþificã ulterioarã: concepþia sa asupra comprehensiunii ºi explicaþiei în ºtiinþele istorice. ci doar reacþii emoþionale ale unor actori plasaþi într-un set dat de circumstanþe (Aron 1970: 221). de implicarea subiectivã a acestora. cutume. Comprehensiune ºi explicaþie în ºtiinþele socioumane. Cealaltã jumãtate este exprimatã de efortul autorului de a întemeia principiul înþelegerii (comprehensiunii) fenomenelor socioumane prin implicarea subiectivã a oamenilor de ºtiinþã în domeniul lor de studiu. nici sisteme de valori adânc interiorizate care sã motiveze comportamentul. care cuprinde enunþuri valide universal (judecãþi de fapte). Întrebarea pe care a formulat-o Weber era urmãtoarea: cum poate ºtiinþa. credinþe.în vedere nici scopuri de urmãrit cu mijloace adecvate. acþiunea tradiþionalã.

În aceastã fazã . dar pe care nu o citeºte nimeni. având în vedere semnificaþia acestui concept ca centru de controverse ºi conflicte între oameni. Oamenii de ºtiinþã nu se pot dezinteresa de semnificaþiile subiective pe care indivizii le ataºeazã acþiunilor lor întrucât orice lucrare de istorie sau de sociologie îºi datoreazã importanþa ºi capteazã interesul comunitãþii ºtiinþifice doar dacã pleacã de la întrebãri (ipoteze) interesante. De exemplu enunþul “cetãþeanul crede cã libertatea este o valoare esenþialã” exprimã personalitatea individului care face aceastã judecatã. fiind plictisitoare. plinã de înþelegere pentru viaþa religioasã a oamenilor (Aron 1970: 232). El va folosi valorile ca un punct de referinþã pentru organizarea proiectului de cercetare. pentru a putea formula întrebãri interesante omul de ºtiinþã trebuie sã fie pasionat de obiectul sãu de studiu. 232). Este cunoscut faptul cã se poate scrie o carte fãrã greºeli de fapte. Judecata de valoare este subiectivã ºi personalã. Concluzia lui Weber este categoricã: la începutul cercetãrii întrebãrile (ipotezele) formulate sunt direcþionate legitim de valorile împãrtãºite de oamenii de ºtiinþã.judecata de valoare ºi judecata de fapte. Un cercetãtor al sociologiei religiei care considerã religia drept un ansamblu de superstiþii nu va fi în stare sã scrie o lucrare interesantã. În faza a doua a cercetãrii se concretizeazã cunoscutul principiu metodologic weberian al neutralitãþii axiologice. sã aibã un sentiment al importanþei experienþei subiecþilor cercetaþi pentru a-i înþelege punându-se în locul lor (în imaginaþie). De pildã. iar interesul rãspunsurilor depinde de cât de interesante au fost întrebãrile puse. Judecãþile de valoare îºi schimbã registrul funcþional devenind referinþe de valoare. comunitãþi. Weber era convins cã ºtiinþele sociale primesc forþã ºi direcþie prin întrebãrile pe care savanþii le ridicã în faþa realitãþii. adicã omul de ºtiinþã se va distanþa de propriile sale valori “pentru a descoperi un rãspuns universal valid la o problemã care l-a inspirat printr-un interes pasionat”(p. Dar. Alt individ poate sã nege importanþa libertãþii ºi sã o considere o valoare subordonatã sau sacrificatã altor consideraþii. el va privi acum libertatea ca un mijloc de organizare a proiectului de cercetare a vieþii politice într-o anumitã perioadã ºi spaþiu social. partide.

sociologul sau istoricul nu mai este nevoit sã creadã în libertate. sau a rãzboaielor europene. De pildã. regimul liberal favorizeazã libertatea tranzacþiilor pe piaþa economicã). De exemplu. istoricul trebuie sã ajungã la formularea întrebãrii de ce acest rãzboi s-a declanºat în august? Cu alte cuvinte cauzele acestui fenomen nu trebuie sã fie identificate cu cauzele rãzboaielor în general. printr-un experiment mental în care autorul îºi imagineazã cã unul dintre elementele antecedente s-a produs diferit sau nu s-a produs deloc. Aron. ca metodã de investigaþie prin care el asumã cã libertatea este o valoare pentru oamenii care au experimentat-o ºi de aceea o valoare pentru sociolog în organizarea temei de studiu (p. Dupã R. dacã avem în vedere primul rãzboi mondial. Adicã istoricul procedeazã la o serie de alterãri imaginare a unuia sau altuia dintre elementele antecedente fenomenului istoric strãduindu-se sã evalueze ce s-ar fi întâmplat dacã cutare element nu ar fi fost prezent sau ar fi avut o formã diferitã. întrucât o relaþie cauzalã este întotdeauna o relaþie parþialã între anumite elemente ale fenomenului de explicat ºi anumite elemente antecedente. istoricul va construi o . Cauzalitatea sociologicã exprimã stabilirea de relaþii regulate între fenomene. Tipul ideal (Aron 1970: 235247) Cauzalitatea istoricã presupune determinarea circumstanþelor unice care au generat un eveniment. Cauzalitate istoricã ºi cauzalitate sociologicã. b) analiza fenomenului istoric în elementele lui. de tipul A este mai mult sau mai puþin favorabil lui B ( de exemplu. metodologia weberianã a cauzalitãþii istorice poate fi descrisã de succesiunea a patru proceduri: a) definirea cu acurateþe a caracteristicilor entitãþii istorice ce urmeazã a fi explicatã. Judecãþile de valoare ºi referinþele de valoare permit ºtiinþelor socioumane sã interpreteze (comprehensiv) ºi sã explice cauzal fenomenele studiate. 230). dar el are nevoie de acest concept ca instrument de organizare ºi de selecþie a faptelor sociale pentru studiu. c) construcþia tipului ideal. dacã tema de studiu este primul rãzboi mondial. Analiza cauzalitãþii aduce luminã asupra condiþiilor de validitate universalã a rezultatelor cercetãrii în ºtiinþele socioumane.

continuã Aron raþionamentul lui Weber. La fiecare moment istoric dat existã tendinþe fundamentale. În momentele decisive ale istoriei. Aron: cum poate ºti cineva ce s-ar fi întâmplat în circumstanþe modificate? Rãspunsul lui Weber. deoarece alþi oameni în aceeaºi poziþie ar fi putut lua decizii diferite. considerã cã trecutul este determinat în vreme ce viitorul este nedeterminat. atrãgând atenþia asupra unui probleme evidente. Pentru a avea o analizã istoricã interesantã ºi nu o istorisire goalã. dar aceste decizii. oamenii au luat decizii. Deosebit de interesant ni se pare ºi comentariul liber fãcut de R. Raþiunea weberianã. a fost cu totul ingenios ºi de necontestat. descris în detaliu de Aron. la fel ºi se întâmplã azi ºi în viitor. Istoricii.imagine a cursului ipotetic al rãzboiului prin întrebãri de felul: ce s-ar fi întâmplat în acest rãzboi dacã Raymond Poincare nu ar fi fost preºedinte al Republicii Franceze? sau dacã Þarul Rusiei nu ar fi semnat ordinul de mobilizare cu câteva ore înainte de a fi fost decretat ordinul de mobilizare al Austro-Ungariei? sau dacã Serbia ar fi acceptat ultimatum-ul austriac? e) În final. comentate pe larg de R. aceastã evoluþie ipoteticã construitã prin alterarea imaginarã a unora din antecedente se suprapune peste evoluþia realã a fenomenului ºi se comparã cele douã evoluþii. invocatã de Aron. Istoricii profesioniºti au evaluat critic poziþia weberianã. dar acestea lasã o margine de libertate pentru oameni ºi accidente istorice. În concepþia lui Weber cele douã propoziþii sunt contradictorii întrucât timpul nu este eterogen: ceea ce este trecut pentru noi a fost viitor pentru alþii. istoricul trebuie sã sugereze cã fãrã o anumitã acþiune cursul evenimentelor ar fi fost diferit. Posibilitatea explicaþiei cauzale este aceeaºi pentru trecut ca ºi pentru viitor: nu putem cunoaºte viitorul cu certitudine din aceleaºi cauze pentru care nu putem ajunge la explicaþii necesare pentru trecut. implicã o margine de indeterminare. influenþate de circumstanþe. cum sunt influenþele unor fenomene macrosociale masive de naturã economicã sau demograficã. este evidentã: evenimentul complex a fost totdeauna rezultatul simultan al unui numãr mare de circumstanþe. ºi nu numai ei. Pentru . Aron asupra cauzalitãþii istorice la Weber ºi la istoricii vremii. Din analiza comparativã rezultã care elemente modificate ipotetic au fost cauza sau cauzele fenomenului cercetat.

Iatã cum douã bãtãlii. Este posibil a recrea aceastã evoluþie imaginarã prin observarea situaþiei din regiunile cucerite de Imperiul persan ºi prin cercetarea germenilor culturii persane care se rãspândiserã în cetãþile greceºti din acele timpuri. a “balanþei norocului” care a înclinat orientarea cursului istoriei întro direcþie sau alta.Weber era limpede cã direcþia evoluþiei umane ºi sociale nu este fixatã dinainte deoarece indivizii ºi accidentele au ºi ele un rol semnificativ în istorie. Aron. Pentru a exemplifica dimensiunea weberianã a incertitudinii sau probabilitãþii ce caracterizeazã cauzalitatea în ºtiinþele socioumane R. În concepþia lui Weber existã.e. Un exemplu de cauzalitate sociologicã ar putea fi exprimat astfel: datã fiind situaþia generalã a societãþii franceze la 1848. Weber a fost fascinat sã descopere sensul “nobilitãþii omului de acþiune” care are capacitatea sã modeleze cursul evenimentelor. au garantat independenþa statelor-cetate greceºti. ºansã. V i. Este foarte probabil cã o cucerire persanã a cetãþilor greceºti ar fi înãbuºit “progresul raþionalismului. de la Salamina ºi de la Marathon. Weber a restituit. înfãptuit de Weber. al semnificaþiei rãzboaielor perºilor contra atenienilor. ce au semnificaþia a douã accidente istorice. revoluþia era probabilã. . de facturã economicã sau demograficã. dupã aprecierile lui R. Aron recurge la studiul de caz. probabilitate. 241). ambele fiind exprimate în termeni de incertitudine. Întrebarea interesantã formulatã de Weber era dacã evoluþia Greciei ar fi fost diferitã substanþial dacã ar fi învins perºii.. cel puþin probabil” (p. dacã nu inevitabil. influenþând cursul dezvoltãrii istorice în direcþia raþionalismului. astfel.n. deoarece oricare dintre accidentele posibile putea declanºa conflictul. În zonele aflate sub influenþã persanã se dezvoltase cultura religioasã orientalã de tip Dionisiac. Cauzalitatea sociologicã apare astfel ca o relaþie dintre o situaþie ºi un eveniment atunci “când simþim cã situaþia a fãcut evenimentul. o legãturã strânsã între cauzalitatea istoricã ºi cea sociologicã. evenimentelor din trecut dimensiunea incertitudinii ºi a probabilitãþii fãrã a nega determinismul general al faptelor masive. din sec. care este principala moºtenire greceascã la cultura universalã”. Cu atât mai interesantã este sarcina istoricilor ºi a sociologilor de a descoperi “responsabilitãþile oamenilor mari”.

norme ºi drept universal în locul obiceiurilor locale. capitaliºtii nu-ºi limiteazã dorul de câºtig în conformitate cu tradiþia sau obiceiul locului. autonomizarea ºi specializarea funcþiilor sociale eliberate de constrângerile religioase. adicã societãþi particulare capitaliste. O întreprindere capitalistã va fi definitã prin scopul sãu de a obþine profit maxim prin organizarea raþionalã a producþiei. Conform definiþiei weberiene tipul ideal al capitalismului exprimã asocierea a douã trãsãturi tipice sau stilizate: dorinþa de profit maxim sau acumularea nelimitatã a profitului ºi organizarea raþionalã a muncii libere (raþionalitatea birocraticã). un lucru precum capitalismul. aventurierii din diferite epoci istorice). universalizarea ºi depersonalizarea sau impersonalitatea relaþiilor sociale prin separarea persoanelor de poziþiile deþinute.3. Un tip ideal nu se referã la trãsãturile comune tuturor indivizilor. a sacrului pentru a se defini în funcþie de logica ºtiinþei. Tipul ideal al capitalismului constituie o definiþie a regimului economic capitalist bazatã pe anumite trãsãturi tipice. Prin . Organizarea raþionalã a muncii libere sau birocraþia constituie o trãsãturã ideal tipicã. ºi nici la trãsãturile medii ale acestora. în care coexistã trãsãturi capitaliste alãturi de supravieþuiri precapitaliste. nu existã. asociatã procesului de raþionalizare a lumii moderne. o construcþie imaginarã a realitãþii aºa cum ar fi dacã ar corespunde unor tendinþe potenþiale. ci un experiment mental. ci este o reconstrucþie stilizatã a realitãþii studiate pe baza trãsãturilor ei tipice. ci existã doar capitalismuri. cu caracteristici specifice de la un caz la altul. preciza Weber. Spre deosebire de alþi actori sociali dornici de înavuþire din societãþile premoderne (seniorii feudali. aºa cum am vãzut. cu ajutorul ºtiinþei ºi disciplinei. recrutarea ºi promovarea personalului dupã criterii obiective de merit sau de performanþã. Semnificaþia birocraþiei la Weber cuprinde câteva note distincte: totalitatea activitãþilor se desprind de autoritatea tradiþiei. structurã ierarhicã ºi centralizarea autoritãþii la vârf.8. Tipul ideal al capitalismului. Tipul ideal nu este o fotografie a realitãþii. separarea activitãþilor profesionale de activitatea familiei. a calculului ºi eficacitãþii.

4. în aceste birocraþii funcþionarii nu se bucurau de garanþii statutare care sã le asigure autonomia funcþionalã ºi impersonalitatea relaþiilor. R. La debutul studiilor sale Weber. Performanþa lui Weber se dezvãluie ºi prin abilitatea sa extraordinarã de a compara societãþi în care capitalismul a eºuat. W. care prezintã relevanþã pentru scopul propus ºi anume descoperirea unei afinitãþi spirituale între o viziune asupra lumii ºi un stil de activitate economicã. Aron observã cã avem aici un exemplu de corelaþie comprehensivã între o concepþie religioasã asupra lumii ºi un mod de conduitã economicã. Sombart. Marx. precum K. Spre deosebire de tipul ideal al birocraþiei moderne definit de Weber. b) predestinarea (acest dumnezeu atotputernic a predestinat oamenii la . Urmãtorul pas al cercetãrii weberiene a fost elaborarea unei sinteze succinte asupra doctrinei protestante. în zonele cu populaþie mixtã din punct de vedere confesional din Germania.definiþie birocraþia este opusã democraþiei ºi raporturilor colegiale pe care aceasta din urmã le presupune. Statisticile dezvãluiau un fapt tulburãtor ºi anume cã. 8. ºi societãþi în care capitalismul a luat naºtere ºi s-a consolidat. Durkheim în lucrarea Despre sinucidere. precapitaliste erau de naturã patrimonialã. R. Pe marginea acestor date empirice Weber a formulat o întrebare (ipotezã) interesantã: dacã nu cumva existã o afinitate intelectualã sau spiritualã între spiritul eticii protestante ºi spiritul capitalismului. R. Reconstituind secvenþele cercetãrii weberiene asupra genezei capitalismului. dar care este inaccesibil ºi incomprehensibil minþilor finite ale oamenilor). ca ºi E. economiºtii ªcolii istorice au studiat geneza capitalismului doar în societãþile din Vestul Europei. Aron rezumã concepþia protestantã în cinci teme semnificative pentru finalitatea analizei lui Weber: a) transcendenþa (existã un dumnezeu absolut care a creat lumea. Aron dezvãluie câteva etape fundamentale. Geneza ºi funcþionarea capitalismului. protestanþii deþineau un procent disproporþionat de bogãþie ºi de poziþii economice importante comparativ cu catolicii. pe care le prezentãm în cele ce urmeazã (Aron 1970: 25970). Alþi autori. birocraþiile vechi. deºi au beneficiat de premise dintre cele mai favorabile. a fost intrigat de regularitatea unor statistici sociale.

întrucât plãcerile vieþii sunt sortite pãcatului ºi morþii. Credincioºii anticipeazã voinþa divinã prin succesul în munca pentru gloria lui dumnezeu. c) Dumnezeu a creat lumea pentru propria sa glorie. loc în care se realizeazã transmiterea de semnale între planul divin al predestinãrii ºi planul acþiunilor individuale” (Patapievici 1995: 293-298). nu pentru a satisface plãcerile trupului ci pentru satisfacþia de a produce mai mult. Pentru a-ºi testa ipoteza Weber ºi-a dat seama cã avea nevoie de studii comparative din care sã rezulte ideea directoare cã regimul capitalist nu s-a dezvoltat în absenþa spiritului de agonisire al Protestantismului. prin intermediul costurilor ºi preþurilor. Weber a intuit cã unele elemente disparate din aceastã eticã existã ºi în celelalte religii dar combinarea lor este o caracteristicã unicã a eticii protestante. “Schimbul ºi producþia de mãrfuri devin un soi de loc intermediar între voinþele individuale. Cu erudiþia sa . Aron. a fost consideratã un semn al alegerii fãcute de dumnezeu. d) oamenii sunt obligaþi sã lucreze pentru gloria lui Dumnezeu pe pãmânt. În acest spaþiu intermediar. total neputincioase. O consecinþã importantã a acestei configuraþii particulare ale eticii protestante este excluderea idolatriei. Cea mai interesantã interpretare a eticii protestante se referã la analiza weberianã a condiþiei psihologice a credincioºilor: pentru a depãºi anxietatea ce rezultã inevitabil din incertitudinea cu privire la destinul lui etern. ºi voinþa lui Dumnezeu. constant conform comandamentelor divine. succesul în afaceri apare ca un posibil semn al alegerii divine (Ibidem). muncind regulat. Dupã cum observã R. individul cautã semne ale alegerii sale de graþia divinã. Valorizarea bogãþiei obþinute prin muncã raþionalã ºi spirit de prevedere. absolutã ºi universalã. chiar dacã factorii materiali importanþi pentru dezvoltarea capitalismului erau prezenþi în realitate.salvare sau damnare încã înainte de naºterea lor). natura umanã aparþin ordinii pãcatului ºi morþii iar salvarea este apanajul graþiei divine. sã se dedice ºtiinþei ºi cunoaºterii. prin cultul pentru sgârcenie ºi abstinenþa asceticã faþã de consum. Aceastã interpretare a spiritului protestant prezintã afinitãþi spirituale cu trãsãturile ideal-tipice ale capitalismului. e) lucrurile pãmânteºti. misticismului ºi ritualismului care dispune spiritul sã recunoascã ºi sã exploreze ordinea naturalã.

impozite. în zona de influenþã protestantã. Weber a cercetat comparativ societãþile din antichitate din China. împiedicând acumularea profitului. Pasul urmãtor fãcut de Weber a fost analiza religiilor împãrtãºite de populaþiile din societãþile investigate din punctul de vedere al consecinþelor acestora asupra conduitei tipice a capitalismului. Raþionalizarea vieþii ºi a muncii în contextul ordinii cosmice tradiþionale nu necesitã nici ascetismul lumesc al protestanþilor de a produce cât mai mult ºi a consuma cât mai puþin. Egipt. afaceri ºi asociaþii. plantatori care foloseau munca forþatã. Un mod asemãnãtor de raþionalizare tradiþionalã a lumii au identificat ºi H. Caracteristica imaginii chineze asupra lumii este datã de canoanele etice ale confucianismului ºi anume raþionalitatea materialã asociatã cu ordinea cosmicã datã care circumscriu un stil de viaþã tradiþional. piraterie. nici tendinþa de a reinvesti profitul la infinit. Ca dovadã cã acest factor ºi nu etica confucianistã a împiedicat naºterea capitalismului în . Stahl la comunitãþile þãrãneºti ºi pastorale din societatea precapitalistã româneascã.H. militare. fix ce nu trebuie schimbat. India. Stanislav Andreski (sociolog britanic contemporan de origine polonezã) considerã cã Weber a exagerat rolul de frânã al acestei religii asupra genezei capitalismului: adevãratul obstacol împotriva capitalismului în aceastã þarã a fost statul birocratic chinez omnipotent care a pus cãtuºe fiscale asupra activitãþilor economice. într-un fel sunt epitomul neraþiunii” (Aron 1970: 269-270). antichitatea mediteraneanã. Finalitatea urmãritã de adepþii confucianismului este de a munci atât cât este necesar pentru a atinge modul de trai prescris. “care. Comentând interpretarea weberianã asupra confucianismului. operaþii bancare ºi de credit pentru expediþii maritime. arendãri ale unor domenii.cunoscutã. construcþii. El a reuºit sã construiascã o sociologie generalã a raporturilor dintre tipurile fundamentale de concepþii religioase ºi comportamentele economice (Aron 1970: 269). În toate aceste societãþi s-au dezvoltat comerþul. ªi cu toate acestea capitalismul s-a dezvoltat doar în Vestul Europei. funcþii. iar sociologul polonez Witold Kula la straturile senioriale poloneze din Evul Mediu. Evul mediu ºi Epoca modernã ºi a descoperit cã toate aveau dezvoltate premise materiale favorabile dezvoltãrii capitalismului.

În aceste condiþii evreii “gãseau consolare în contemplarea religioasã. la un destin între multe altele. evreii nu erau în poziþia de a participa la crearea capitalismului. Pentru Weber “etica dublã” a evreilor care fãcea tranzacþiile lor comerciale insuficient de predictibile era explicabilã în contextul istoric al persecuþiilor suferite. învãþãturile protestantismului constând din precepte ale vechiului iudaism. Weber exagereazã rolul eticii iudaice în incapacitarea evreilor de a deveni promotori ai capitalismului.China sunt comportamentele chinezilor emigranþi în coloniile britanice ºi olandeze care au desfãºurat activitãþi capitaliste de succes deºi au continuat sã practice religia lor (Andreski 1969: 198-199). modelarea economiei nefiind în mâinile lor” (Andreski 1969: 195-196). Însã influenþa sa a fost limitatã de caracterul non-prozelitic al iudaismului (iudaismul era religia unei minoritãþi de strãini care nu au dorit ºi nu au avut ºansa de a converti la credinþa lor majoritatea creºtinã). precizeazã Andreski. deoarece fiecare poate avea compensaþie în altã viaþã pentru injustiþia aparentã din lotul sãu prezent” (Aron 1970: 270). Analiza weberianã a impactului Iudaismului asupra conduitei economice capitaliste pune în luminã o serie de condiþii istorice privind existenþa precarã a evreilor în antichitate datoritã oprimãrii de cãtre imperiile din jur. În consecinþã. Nici mai târziu. datoritã restricþiilor rezidenþiale ºi economice. “Stabilizarea într-o societate de castã ar fi fost de neconceput fãrã metafizica reîncarnãrii. Dupã opinia lui Andreski. dupã autorul britanic aceastã eticã a fost extrem de favorabilã capitalismului. care a redus destinul alocat fiecãrei persoane în viaþa sa. Numeroasele prohibiþii de utilizare a resurselor. În cazul Indiei Weber a cercetat raþionalizarea cuprinsã în cadrul Hinduismului. Hinduismul sprijinit de sistemul de castã a stimulat ritualismul ºi parazitismul social constituind un obstacol major în calea capitalismului. transformarea maselor în mulþimi “tãcute ºi servile” au fãcut din hinduism o frânã deosebit de redutabilã în calea capitalismului. evreii au putut utiliza aptitudinile lor antreprenoriale cînd circumstanþele arau propice dar erau lipsiþi de puterea de a le crea . oprindu-se asupra metafizicii transmigrãrii sau reîncarnãrii sufletelor în contextul societãþii de castã. piedicile puse în faþa colaborãrii în viaþa economicã.

Tipurile dominaþiei. dominaþie tradiþionalã ºi dominaþie carismaticã. a legilor capitalismului. Odatã capitalismul constituit. Cele mai interesante idei weberiene din sfera sociologiei politice se referã la aplicarea tipurilor generale ale acþiunii semnificative la tema dominaþiei. Studiul sociologic al religiilor efectuat de Max Weber aduce luminã ºi asupra procesului general de secularizare a lumii moderne: de la lumea veche. Ne supunem cererilor funcþionarilor publici care colecteazã impozitele deoarece suntem convinºi de legalitatea ordonanþelor emise de aceºtia. de zi cu zi.(Andreski 1969:197). Având în vedere criteriul motivaþiei care determinã motivaþia supunerii. Ca ºi sacrul la Durkheim. plante. Tipurile dominaþiei (Aron 1970: 284-291). la lumea noastrã caracterizatã de procesul de dezvrãjire a existenþei. Sociologia dominaþiei. Dominaþia tradiþionalã se bazeazã pe credinþa în legitimitatea tradiþiilor îndelungate þi a poziþiilor celor ce deþin autoritatea. carisma este definitã de Weber drept calitatea a ceea ce este în afara lucrului comun. Pentru funcþionarea capitalismului nu mai prezintã relevanþã orientarea religioasã a indivizilor. animale. Termenul folosit de Weber pentru a desemna sacrul este cel de carismã. În acest caz obedienþa indivizilor este motivatã de autoritatea tradiþiei. 8. el funcþioneazã în virtutea logicii sale interne. El se va apleca asupra raporturilor de dominaþie dintre stãpân ºi supuºi ºi va analiza tipurile de dominaþie utilizând criteriul motivaþiei obedienþei. Weber circumscrie politica ca ansamblul acþiunilor umane care vizeazã dominaþia majoritãþii de cãtre o minoritate. O firmã capitalistã funcþioneazã cu oameni competenþi indiferent de apartenenþa lor religioasã. lucruri (Aron 1970: 271). Weber deosebeºte trei tipuri ideale de dominaþie: dominaþie raþionalã sau legalã. a obiºnuinþei. . populatã de sacru. Dominaþia raþionalã sau legalã se bazeazã pe convingerea indivizilor asupra legalitãþii ordinelor ºi titlurilor celor ce deþin autoritatea. susþine Weber. Cu toate acestea.5. având semnificaþie pentru identitatea indivizilor. o serie de cercetãri sociologice au pus în luminã faptul cã indivizii ºi grupurile care împãrtãºesc principiile eticii protestante sunt mai receptive la virtuþile capitalismului decât celelalte. ºi care se ataºeazã la fiinþe umane.

apariþia unor . 289). achitãm taxele din forþa obiºnuinþei ºi nu datoritã conºtiinþei legalitãþii sistemului. Comunitãþile umane au experimentat mai multe soluþii se rezolvare a situaþiei succesiunii (p. Carismã-popularitate. adicã “bazatã pe calitãþile excepþionale ale unui om ridicã imediat problema supravieþuirii dupã dispariþia omului” (p. cu cine eºti”. Astfel. Carisma este revoluþionarã. ceea ce trebuie sã fie recunoscute nu sunt calitãþile individuale ci “validitatea pretenþiilor de adevãr” ale persoanei carismatice. carisma este potenþial periculoasã pentru cã liderul carismatic crede cã el deþine singurul adevãr”. adicã recunoscutã socialmente. de o calitate sacrã sau de caracterul exemplar al unei persoane ºi a ordinii create de ea” (Aron 1970: 284). sunt frecvente cazurile în care obiºnuinþa ºi nu raþiunea sã guverneze obedienþa în cazul dominaþiei legale (p. despre care þi se spune cã este superioarã”. “un lider carismatic îþi cere sã-þi sacrifici identitatea în favoarea identitãþii lui. În realitate cele douã concepte sunt în opoziþie (Pavel 1992: 8): “un lider popular te face sã te simþi bine în legãturã cu identitatea ta existentã. transformarea carismei în calitate ereditarã ºi transmiterea graþiei în familie prin mijloace magice sau religioase (încoronarea regilor). 290): utilizarea oracolelor (instituþionalizarea carismei). carisma este violentã. te face sã te simþi bine cu ceea ce eºti. Cu alte cuvinte. Cel mai adesea. alegerea succesorului de cãtre liderul carismatic sau de personalul acestuia. este “tulburãtoare. conceptul de carismã se confundã cu cel de popularitate. Unii teoreticieni atrag atenþia asupra faptului cã dimensiunea carismaticã nu este un atribut obiectiv al unui individ. 287). În viaþa de zi cu zi motivaþia supunerii nu coincide totdeauna cu tipul ideal de dominaþie.Dominaþia carismaticã re la bazã o “devoþiune extraordinarã faþã de o putere eroicã. Raþiunea este cu totul simplã: o dominaþie carismaticã. Mai ales în situaþiile de crizã profundã a societãþii. Dominaþia carismaticã ridicã în faþa comunitãþilor problema fundamentalã a erodãrii carismei sau a întoarcerii puterii carismatice la viaþa de zi cu zi. ci o calitate care trebuie sã-i fie “atribuitã”. de pildã. observã sociologul american contemporan Ken Jowitt. Câteva comentarii asupra conceptului weberian de carismã. când comunitatea îºi simte ameninþatã identitatea.

iniþiative ºi conflict: ºtiu sã inspire încredere ºi sã-ºi asigure loialitatea adepþilor. simbolizatã de Împãratului Wilhelm al II-lea ºi de tipul dominaþiei raþionale sau birocratice exprimatã de administraþia imperialã. Situaþia politicã a Germaniei în timpul primului rãzboi mondial era bine reprezentatã în ceea ce priveºte tipul dominaþiei tradiþionale. susþine K. nu pentru altcineva”.lideri carismatici poate fi o binecuvântare dar ºi un dezastru (în cazul unor dictatori ºi tirani). el este. Tema centralã a sociologiei sale – procesul de raþionalizare prin ºtiinþã. În consecinþã Weber a propus un plan de reformã a instituþiilor politice germane centrat pe “parlamentizarea guvernãrii” Un alt studiu de caz interesant se referã la sectele protestante ºi spiritul capitalismului în Statele Unite la începutul sec XX. Jowitt. Cazul Germaniei. Dominaþia birocraticã pregãteºte funcþionari care se ghideazã dupã regulamente. Autorul ºi-a propus sã înþeleagã ºi sã explice influenþa ºi vitalitatea sectelor protestante din America ca efect al unei mulþimi de comportamente individuale. au curajul de a decide ºi de a inova (p. de regulã. Pepiniera de formare ºi recrutare a liderilor carismatici este existenþa ºi funcþionarea unei vieþi parlamentare democratice. motivate sã interpreteze apartenenþa religioasã ca simboluri de stratificare socialã. ca semne de respectabilitate (Boudon-coord. este carisma unor instituþii (pe care oamenii le pot critica ºi amenda) asociatã cu un “simþ cultural prin care oamenii sunt dispuºi sã facã sacrificii pentru ei înºiºi. birocraþie – este un exemplu de abordare . Aceastã situaþie a condus la ceea ce Weber numeºte “mediocritatea diplomaþiei celui de al II-lea Reich”. Necesitatea dominaþiei carismatice. funcþionarul “este format pentru disciplinã nu pentru iniþiative ºi conflict. dupã precedente ºi nicidecum oameni politici de acþiune. un ministru prost” (Aron 1970: 292) Liderii de partid. Funcþiile oamenilor politici de acþiune erau îndeplinite de administratori de la vârful ierarhiei. capitalism. adaptate la situaþii neprevãzute. Cea mai bunã soluþie. 193). 1997: 35-38). Lipsea dominaþia carismaticã. “Lecþia” weberianã constituie o moºtenire imensã ºi deosebit de valoroasã pentru sociologia universalã. miniºtrii sunt persoane carismatice care au abilitãþile necesare unei conduceri dinamice. selectaþi de Împãrat.

Texte sociologice alese. Istoria sociologiei. Henk A. Sociological Theory since World War II. A. Raymond. Din scrierile ºi cuvântãrile lui i. The Uses of Comparative Sociology. Bucureºti: Editura Humanitas. Bãdescu. Dungaciu. Ideas in Historical and Social Context. Tratat de sociologie. What Has Sociology Achieved?. Dan.6. Dan ºi Baltasiu. (1970). (1982). Lewis A. Inc. A. (1990). Twenty Lectures.comprehensivã a lumii moderne: oricât de necesarã ºi de avansatã este raþionalitatea birocraticã a unei societãþi ea nu poate înlocui “marginea competiþiei care lasã spaþiu pentru jocul liber al calitãþilor personale”. Giovanni. Becker. Bucureºti: Editura Academiei. Ilie. Ilie. (1996). Geneva. Berkeley: University of California Press. Timp ºi culturã. Bãdescu. Brãtianu. La permanence du passe: Questions d’histoire de la sociologie et d’epistemologie sociologique. Burke. Coser. Teorii contemporane. Experimentul în psihosociologie. Stanislav. Bucureºti: Editura Humanitas. II. (1992/1999). (1994). (1987). (1903). Achievement in the Analytical Tradition in Sociology. Raymond. pentru drepturile umane ce ne dau posibilitatea unei vieþi reale dincolo de specializarea funcþionalã a societãþilor moderne. Brãtianu. (1997). c. (1993). Raymond. Încercare de analizã comparatã: M. Peter. Alexander. New York: Harkourt Brace Jovanovich. In Christopher. London: Macmillan. Bucureºti: Imprimeriile Independenþa. Jeffrey C. Doubleday&Company. Bãdescu. Teoria elitelor. Sociologie generalã. (1936/1970). Galaþi: Editura PortoFranco. Andrei. Masters of Sociological Thought. . Petre. (1986). Bucureºti: Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã. Dungaciu. Bryant ºi Henk. Ilie. Radu. Busino. Main Currents in Sociological Thought. Becker. Septimiu. Chelcea. (1971). Ion. Bucureºti: Editura Eminescu. New York: Anchor Books. C. Aron. (1969). Bucureºti: Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã. 8. Istoria sociologiei. (1988). Andreski. Istorie ºi teorie socialã. Boudon. New York: Columbia University Press. Boudon. Bucureºti: Editura Humanitas. (1990). Referinþe. G. Inc.

Istoria ideilor sociologice. Bucureºti: Editura All. Norbert. Sociology. În Sergiu Tamaº ºi Haralambie Culea (coord. (1997. Mãrginean. I ºi II. Vol. ºi Stein Peter J. Social Mobility and Class Structure in Modern Britain. Giddens. Herseni. Thomas S. Lazarsfeld. Cunoaºterea faptului social. Durkheim. (1991) Norbert Elias par lui-meme. Markson. . (1895/1974). (2000). Maiorescu. p. ºi Paine Clive. In Birgitta Nedelmann ºi Piotr Sztompka. Bucureºti: Editura politicã. London: Hutchinson. Bucureºti: Editura Albatros. Bucureºti: Socec. Lovinescu. (2000). (1907). Despre sinucidere. Tamas ºi Szelenyi. ( 1988). Paris: Fayard. (1980). 1998). Sociology in Europe. (1973). (1962/1976).. Durkheim. (1977). (1893/2001). William. Kuhn.). Kolosi. Eugen. (1993). Traian. Bucureºti: Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã. New York: Macmillan Publ. (1897/1993). (1968/1972). K. The Class Structure of the Advanced Societies. Lallement. În Sociologie Româneascã. Beth B. London. John H. Influenþa cercetãrii empirice asupra teoriei sociologice. Comp. Sociologia româneascã. Merton. Emile. In Search of Identity. Emile. Bucureºti: Editura Antet. Diviziunea muncii sociale. Main Trends in Sociology. (1897). London: Hutchinson Giddens. Michel. Catriona. Durkheim. Paul.. Brãileanu. Pragmatism. Ioan. Iaºi: Institutul European. Social Change and Research on Social Structure in Hungary. Bucureºti: I:S:S:R: Hess. Anthony. Berlin: Walter de Gruyter. (1940). Proiectarea cercetãrii sociologice. New York. Istoria civilizaþiei române moderne. Elias. Anthony. Robert. Goldthorpe. Bucureºti: Editura ºtiinþificã. Regulile metodei sociologice.Eminescu-V. Sociologie. Bucureºti: Editura Polirom. Ivan. Titu. Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltãrii politice a României sub domnia lui Carol I. a New Name for Some Old Ways of Thinking. (1970). Giddens.. Llewellyn. 5. Bucureºti: Editura ºtiinþificã. James. Studies in Social and Political Theory. (1924/1972). 497513. Anthony. Pareto-Tr. Structura revoluþiilor ºtiinþifice. Încercare istoricã. Emile. Elizabeth W. Oxford: Clarendon Press.

Weber. Lazãr. Dan. Poper. Ungureanu. (1992). Petrescu. Idealuri sociale ºi realitãþi naþionale. Metodologia cercetãrii sociologice. (1981). Patapievici. vol. Elisabeta. Illinois: Free Press. Jonathan H. New York: Avon. Eugeniu. Cerul vãzut prin lentilã. (1924/1994). Ion ºi Costea. Nena ºi O’Neill. X. ªtefan. Sociologie comparatã. Bucureºti: Editura Humanitas. O’Neill. Stãnciulescu. Speranþia. (1988). Karl R. (1950). Bucureºti: Editura Universitãþii din Bucureºti. Pârvu. The Sociology of Georg Simmel. Horia. “Dyads and Triads”. Imaginaþia sociologicã. Paradigme ale cunoaºterii societãþii. Pavel. nu de carismã. The Province of Social Psychology. (1994). Bucureºti. (1985). (1982). (1905). nr. În Revista 22. Illinois: The Dorsey Press. (1939). 8. Cluj: Casa ªcoalelor. (1996) Teorii sociologice ale educaþiei. 445. Producerea eului ºi construcþia sociologiei. 27. George. Homewood. Introducere în sociologie. Spencer. The Structure of Sociological Theory. The American Journal of Sociology. Wright C. (1884/1924). Henri H. Ion. Bucureºti: Editura politicã. Bucureºti: Cultura naþionalã. Etica protestantã ºi spiritul capitalismului. Bucureºti: Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã. Thomas W. România are nevoie de individualism. (1995). Charles C. Bucureºti: Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã. J. Logica cercetãrii. Turner. Bucureºti: Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã. Iaºi: Editura Polirom. Ungureanu. (1974). Max. (1974). Bucureºti: Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã. Shifting Gears: Finding Security in a Changing World. Glencoe. London: Pine Forge Press. Ion. The Unity and Diversity of Method. Herbert. Humanitas. Istoria ºtiinþei ºi reconstrucþia ei conceptualã. Vlãsceanu. Bucureºti: Editura Nemira. Stahl. Ilie. p. (1959/1975). Simmel. Georg. An III. Constructing Social Research. Bucureºti: Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã. (1993). (1934/1981). Gânditori ºi curente de istorie socialã româneascã. Introducere în sociologia contemporanã. . Roman.Mills. Nicolae. (1990). (2001). Ungureanu. Bucureºti: Editura ºtiinþificã. Individul împotriva statului. p. Ragin.

Zamfir. (1999). (1994). La sfârºit de ciclu. Iaºi: Editura Cantes. (1927/1992). ªtefan. Cãtãlin. Alexandru. Neoliberalismul. Zub. Iaºi: Institutul European. . Spre o paradigmã a gândirii sociologice. Studii asupra istoriei ºi politicii burgheziei române. Despre impactul revoluþiei franceze. Zeletin. Bucureºti: Editura Scripta.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->